a. stepan l. gorgan1

8/16/2019 A. Stepan L. Gorgan1

1/6

Întreprinderea Modernă în Contextul Trecerii la Societatea Informaţională

Transition to Modern Enterprises in the Context of Information Society

Preparator univ. GORGAN LAURENŢIU Prof. univ. dr. STEPAN AUREL

Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Facultatea de Management Turistic şi Comercial Timişoara

[email protected]; [email protected]

Rezumat: Această lucrare pune accentul pe creşterea fenomenel or economico-sociale, care adeterminat progresul rapid al ştiinţei şi al evoluţiei tehnologiei prezentând câteva aspecte ale

întreprinderii care are un comportament agitat in ceea ce priveste supravieţuirea economică .

Abstract:This paper focuses on the development of socio-economic phenomena that have determined

the rapid scientifical progress and the evolution of technology. It presents some of the aspects ofenterprises with unsteady behaviour as afar as the economic survival is concerned.

Cuvinte cheie: societate informaţională, noua economie, înterprindere, Internet Key words: information society, new economy, enterprise, Internet

Introducere

Creşterea complexităţii fenomenelor economico-sociale, determinată de progresul rapid al ştiinţei şitehnologiei, impune utilizarea unui volum tot mai mare de informaţii în procesul de fundamentare a

deciziilor. În aceste condiţii se poate vorbi despre trecerea de la societatea industrială, bazată pe utilizareaextensivă şi intensivă a factorilor de producţie (munca, pamântul şi capitalul), către societatea bazată peinformaţie.

Sistemul reprezintă un ansamblu de elemente constructiv independente, care formează un întreganume, structurat şi care funcţionează şi se dezvoltă pe baza legăturilor de condiţionare dintre ele, dupăreguli stabilite, în cadrul unor limite şi care urmareşte realizarea unui obiectiv comun. Consideraţia căorice proces sau fenomen poate fi privit ca un sistem, că orice activitate în concepţia modernă secomportă ca urmare a unei tipologii sistemice confirmă axioma potrivit căreia legităţile întregului nu serezuma la cele ale părtilor sale.

Se vorbeşte foarte mult despre calculatoare, programe, comunicaţii, informatică. Sunt subiecte care

au făcut şi încă mai fac obiectul discuţiilor dintre specialişti, şi vor mai face încă multă vreme de aiciîncolo, dar în acelaşi timp sunt subiecte din ce în ce mai des discutate la reuniunile nespecialiştilor, înfamilie, pe stradă, în rândul tinerilor. Este un semn că subiectele au coborât din înaltele sfere ale cercetăriiştiinţifice şi laboratoarelor de experimentare şi se instalează încet, dar sigur, alături de fiecare dintre noi,influenţându-ne modul de viaţă, influenţându-ne condiţiile de muncă, influenţându-ne modul de a gândi,de a ne recreea, de a ne împlini ca fiinţă umană. Aproape nimic nu mai poate fi conceput a funcţiona înviitor fără a nu se ţine seama de noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor. Întregul mod de a ne

mailto:[email protected];%[email protected]:[email protected];%[email protected]:[email protected];%[email protected]


2/6

organiza şi desfăşura activităţile cotidiene, fie ele casnice, profesionale sau de divertisment, estefundamental afectat de noile tehnologii.

Societatea informaţională reprezintă o nouă etapă a civilizaţiei umane, un nou mod de viaţacalitativ superior care implică folosirea intensivă a informaţiei în toate sferele activităţii şi existenţeiumane, cu un impact economic şi social major. Aceasta permite accesul larg al membrilor săi la

informaţie, un nou mod de lucru şi de cunoaştere, amplifică posibilitatea globalizării economice şi acreşterii coeziunii sociale.

Caracteristici ale societăţii informaţionale

Dacă în anii 1970 sintagma predominantă era aceea de Societate informatică, preocuparea principală atunci fiind realizarea unui Sistem informatic naţional, cu idei şi tendinţe care vizau o societateinformaţională, treptat conceptul de Societate informaţională a câştigat tot mai mult teren şi a devenit orealitate din momentul exploziei Internetului, principalul vec tor al acestei societăţi. Acest lucru s-a petrecut în ultimul deceniu al secolului XX. Pentru prima parte a secolul XXI se pune problema Societăţiicunoaşterii. A vorbi despre societatea informaţională înseamnă fără îndoială a vorbi în primul rând despreInternet . O istorie a transmiterii informaţiei cuprinde câteva etape majore: transmiterea informaţiei de la persoană la pesoană, comunicarea prin scris, apariţia tiparului, apariţia telefonului, radioului, televiziuniişi industriei filmului, a computerelor şi, în sfârşit, apariţia Internetului. Internetul este o structu ra mereucrescândă de dimensiuni gigantice, necontrolabile, nesupravegheabilă1.

Rapiditatea cu care societatea informaţională se transformă într -o societate a informaţiei şi acunoaşterii determină o gândire asupra noii economii care să ţină seama de efectul cunoaşterii ca factoreconomic care impune recunoaşterea bunurilor intangibile, în general, în crearea de valoare economică,cerinţele realizării unei societăţi sustenabile, care pe lângă faptul că nu este este posibilă decât în cadrulsocietăţii cunoaşterii, va impune în economia societăţii noi industrii, schimbări de orientare în raport cugândirea economică clasică.

Societatea informaţională în care omenirea se încadrează ireversibil este definită ca o societate acunoaşterii Indiferent de tehnologiile informaţionale mai mult sau mai puţin sofisticate pe care lefolosesc, organizaţiile au fost şi sunt întotdeauna condiţionate de cunoaştere, cel puţin la nivelulcomportamentelor individuale ale membrilor lor; aceştia conştientizează, într -o măsură mai mare sau maimică, relaţiile dintre scopuri, mijloace şi rezultate, precum şi pe cele dintre organizaţie şi ambiantul ei,comunică pentru a putea interacţiona coordonat şi îşi elaborează propriul comportament raportat la normeşi valori comune. Specifice societăţii informaţionale sunt, acele organizaţii care se bazează pe cunoaştereîntr-un sens mai profund şi extins la scara colectivă a comportamentului grupurilor şi ansambluluiorganizaţiei. Într -un asemenea cadru, întemeierea pe cunoaştere devine sistematică şi seinstituţionalizează sub următoarele aspecte: fondul de cunoştinţe este înţeles drept principala resursă a

organizaţiei, decisivă pentru performanţa ei strategică globală; procesele intelectual-intensive devin nudoar preponderente, ci şi determinante pentru funcţionarea organizaţiei în direcţia atingerii obiectivelor ei;organizaţia structurează, pentru actorii individuali şi colectivi, solicitări, roluri şi responsablităţi noi privitoare la gestionarea cunoaşterii şi a proceselor 2.

1Dumitru, O., Dinu, A., Marin, F., Sisteme informale pentru afaceri, Ed. Polirom, Bucureşti, 2002

2 Ghilic-Micu, B., Stoica, M., Activitat ile în societatea informaţional a, Editura Economica, Bucuresti, 2002


3/6

Întreprinderea modernă în contextul trecerii la societatea informaţională

În contextul evoluţiilor tehnologice, întreprinderea, veriga de bază la lanţul valoric, trebuie să -şidesfăşoare activitatea astfel încât să-şi atingă obiectivele şi să obţină profit sub dif erite forme. Există o

multitudine de factori ce impun întreprinderii un comportament agitat pentru supravietuire economică.Între aceşti factori îi enumăr pe cei mai importanţi: tehnologiile informaţionale, schimbările politice,schimbările din mentalitatea clienţilor, interesele diferitelor organisme profesionale şi sindicale,terorismul internaţional etc.

Dar, în drumul spre modernitate, întreprinderea actuală constituie teatrul de desfăşurare aoperaţiilor de tranziţie către viitoarea societate global informaţională. În sensul că tehnologiileinformaţionale, înainte de a fi aplicate în practică, trec succesiv prin stadiile de cercetare şi implementare,ori înainte de toate cercetarea necesită fonduri care provin în esenţă din sectorul productiv al ţărilorangrenate în acest fenomen.

Competitivitatea întreprinderii depinde de capacitatea de a trece de la caracterul ierarhic şiindividual la locul de muncă, la promovarea muncii în comun. Această evoluţie este în mod necesaracompaniată de recrearea încrederii reciproce între companie şi angajaţi, deci o nouă relaţie de proporţionalitate între individualism şi solidaritate, două trăsături majore ale societăţii europene, şi vadeveni un nou bun în faţa marilor competitori, în particular America, unde individualismul este valoareasupremă, dar solidaritatea este extrem de slaba, şi Asia, unde grupurile se transformă în individual.Iniţiativa individuală şi solidaritatea sunt factorii determinanţi ai succesului în societatea informaţională.Inerţia socială, rezistenţa la schimbare la locul de muncă şi relaţiile ierarhice pot explica lipsa de impactîn productivitatea globală a introducerii noilor tehnologii.

În cadrul întreprinderilor, elementele componente ale sistemului sunt compartimentele carealcătuiesc unitatea respectivă. Între elementele componente ale sistemului se stabilesc anumite relaţii.Cunoaşterea acestor relaţii condiţionează cunoaşterea sistemului. Abordate într -o concepţie sistemică,

firmele (unităţile economice) prezintă un ansamblu de trasături care definesc atât specificul obiectivelorlor, cât şi nivelul atins de transpunerea practică a acestor a. Astfel se poate spune ca întreprinderea este: unsistem complex întrucât reuneşte resurse umane, materiale, financiare, fiecare din acestea fiind alcătuitedintr-o mare varietate de elemente, între care se stabilesc profunde şi multiple legături; un sis tem socio-economic, întrucât aici are loc combinarea factorilor de producţie în cadrul unor procese de producţiegeneratoare de bunuri materiale, conform obiectivelor fixate în funcţie de raportul cerere-obiective- piaţă;sistem tehnico-material, în sensul că între mijloacele de muncă, materiile prime şi materialele utilizate secrează anumite conexiuni, manifestate prin diferenţa tehnologică dintre compartimentele în care serealizează activităţile de producţie; sistem organizatoric - administrativ, deoarece în corelaţie cu profilul şicomplexitatea obiectivelor stabilite, unitatea economică îşi defineşte propria structură organizatorică,dispune de un regulament propriu de organizare-funcţionare; sistem dinamic, organic adaptiv, întrucâtdesfăşurându-şi întreaga activitate sub acţiunea diferiţilor factori endogeni şi/sau exogeni se adapteaza permanent atât la evoluţia (schimbarile) macrosistemelor din care face parte, cât şi la cerinţele generate deelementele încorporate; sistem deschis, deoarece unitatea economică se manifesta ca o componentă îninteracţiune constantă cu celelalte elemente ale sistemului; sistem autoreglabil, întrucât întreprinderile au


4/6

capacitatea, oferită de autonomia lor funcţională, de a-şi modifica activitatea în scopul obţineriiobiectivelor propus3e.

Rolul nou al informaţiei în condiţiile Internetului a deschis perioada unei noi economii. Termenul Noua Economie (new economy) este folosit din ce în ce mai mult în ultimii ani. El este înţeles de cei maimulţi, ca fiind echivalent cu economia bazată pe Inter net (internet economy) sau economia digitală

(digital economy). Noua economie se bazează pe crearea de cunoaştere, pe utilizarea cunoaşterii îndomeniul economic, în special prin inovare. Inovarea, în contextul noii economii, este capacitatea de aasimila şi de a converti cunoaşterea nouă pentru a îmbunătăţi productivitatea şi pentru a crea noi produseşi servicii. Fără inovare nu poate fi vorba de o nouă economie. De aceea noua economie presupuneîncurajarea creării şi dezvoltării întreprinderilor inovante4.

De aceea, economia nouă nu se poate reduce numai la economia digitală (sau Internet) deoarece pelângă obiectivul societăţii informaţionale şi a cunoaşterii, în secolul XXI omenirea trebuie să atingă şistadiul unei societăţi sustenabile din punct de vedere ecologic. Acest obiectiv de care depinde su- pravieţuirea omenirii nu poate fi însă îndeplinit fără cunoaştere şi managementul cunoaşterii. Problemaecologică a omenirii, global şi local, nu poate fi rezolvată decât în cadrul societăţii cunoaşterii, iarelemente importante ale noii economii vor fi impuse de considerente ecologice, nu numai informaţionale.

Internetul şi reţelele electronice produc un flux de informaţie în măsură tot mai mare separat delucrurile fizice. De aceea vechea legătură dintre obiectul fizic şi informaţie este sfărâmată. O conexiunerămâne totuşi, dar eliberată de o constrângere imediată. Acest lucru duce însă la fructificarea unui mare potenţial economic latent care se transformă în valoare.

În contextul trecerii la economia modernă de piaţă, firmele, indiferent de forma lor de organizare -regii autonome, societăţi comerciale etc. - dispun de o mobilitate corespunzatoare în a-şi adaptaactivităţile desfăsurate la cerinţele reale ale pieţei. Dar cunoaşterea, analiza şi evaluarea cerinţelor pieţeitrebuie avute în vedere ca un proces complex, integrat în activitatea de ansamblu a firmelor, urmând săofere elemente de fundamentare în faza proiectării şi dimensionării obiectivelor, a elaborarii st rategiilor,ca şi în suita de informaţii şi orientări pe care o implică realizarea obiectivelor selectate şi incluse în

strategiile adoptate.Prin structura problematică abordată programele de marketing răspund pe deplin necesităţilor

privind elaborarea şi fundamentarea strategiilor de dezvoltare a fiecarei firme. Având în vedere şi raportulmarketing - management, care nu se rezumă doar la momentul de început al procesului de elaborare astrategiilor firmelor, programele de marketing au un aport deosebit şi pe parcursul derularii procesului larealizarea obiectivelor strategice şi tactice ale firmei.

Scopul unui program de marketing este acela de a asigura managementul firmei că resursele propriişi imprumutate vor fi folosite în modul cel mai profil. Aceasta înseamna că elaborarea şi implementareaunor programe de marketing trebuie să genereze un ansamblu de preocupări pentru managementul firmei,legate, de: conturarea riguroasă a scopului pentru orice acţiune întreprinsă; silirea căilor de acţiune pentru

realizarea scopului propus; evaluarea permanentă a acţiunilor de intreprins; alegerea celor mai adecvatemetode de analiza şi de măsurare a realizărilor obţinute.Dacă societăţile "primului" şi "celui de-al doilea val" au generat polarizări sociale care au împărţit

aceste societăţi în bogaţi şi săraci şi au generat revolte, revoluţii şi chiar războaie, globalizarea economiei

3Dumitru, O., Dinu, A., Marin, F., Sisteme informale pentru afaceri, Ed. Polirom, Bucureşti, 2002

4 Mircea, B., Informatică în management , Ed. Albastră, Cluj-Napoca, 2003


5/6

mondiale, dezvoltarea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor, construirea noului tip desocietate - Societatea Informaţională, poate conduce la un nou tip de polarizare la nivel mondial, deosebitde periculoasă pentru evoluţia viitoare a omenirii: pe lângă acumulările de capital, de bogăţii, se poateacumula şi capitaliza şi informaţie şi cunoştinţe. Iar "Informaţia înseamnă Putere". Este de datoriaguvernelor, a societăţii civile, a tuturor cetăţenilor să acţioneze pentru ca aceasta să nu se concentreze în

mâinile unui singur om, ale unui singur grup social sau ale unei singure naţiuni. Este de datoria noastră,de a milita pentru folosirea acestor tehnologii în vederea creşterii şi dezvoltării colaborării internaţionale,a dezvoltării comunicării şi al apropierii dintre oameni, pentru acordarea de şanse egale popoarelor şicetăţenilor la startul noii competiţii mondiale5.

Concluzii

Milioane de tineri, în special cei născuţi după 1975 sunt cei ce vor construi România de mâine.Societatea Informaţională este a lor. Este cunoscut faptul ca societatea informatiei bazată pe cunoaştereare un impact profund asupra sistemului economic, social, politic şi juridic. În mai putin de o generaţie,revoluţia informaţională şi introducerea calculatoarelor în virtual a schimbat lumea.

Ceea ce preocupa acum toate societatile moderne este nu numai cum sa utilizeze mai eficient şi să

dezvolte continuu domeniul tehnologiei informaţiei, ci şi să stabilească cadrul legal în care să se dezvolte

interacţiunile din acest domeniu. Secolul XXI trebuie să fie un secol al tuturor locuitorilor acestei planete, trebuie să fie un secol al

manifestării depline, neîngrădite şi ocrotite a personalităţii umane, a potenţialului de muncă şi inteligenţăa fiecărui cetăţean. Secolul XXI trebuie să fie secolul Societăţii Informaţionale şi al Cunoaşterii, secolulîn care informaţia şi cunoştiinţele joacă un rol decisiv în dezvoltarea economică a statelor lumii, înmodelarea, construirea şi afirmarea personalităţii fiecărui individ. Secolul XXI este secolul celor care audeschis ochii şi pe abecedar şi pe calculator, secolul celor care ştiu să se adapteze noilor cerinţe aleSocietăţii Informaţionale, dar şi secolul în care statele şi guvernele lor vor trebui să aibă grijă ca cetăţenii

să fie pregătiţi şi să accepte să trăiască într -o Societate Informaţională. Prin urmare, tranziţia către societatea informaţională în România, ca o componenta relevantă a

dezvoltării şi ca o condiţie indispensabilă a preaderării, nu înseamnă numai modernizarea şi extinderea

infrastructurii informaţionale şi de comunicatie, cât mai ales acoperirea vidului legislativ înregistrat cu

privire la activităţile de informatica, la procesul de informatizare şi în general în domeniul tehnologiilor

informaţiei. Schimbarea, adaptarea sistemului de drept al României la noul tip de societate se aliniaza

cerintelor de reglementare europene şi internationale, reprezentând şi raspunsul concret al ţării noastre la

condiţiile de acceptare a României în structurile europene şi euroatlantice, precum şi în Uniunea

Europeană şi NATO.

Bibliografie

1. Dumitru, O., Dinu, A., Marin, F., Sisteme informale pentru afaceri, Ed. Polirom, Bucureşti, 2002

2. Ghilic-Micu, B., Stoica, M., Activitat ile în societatea informaţional a, Editura Economica, Bucuresti, 2002

5 Stepan, A., Net-economie, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2008


6/6

3. Mircea, B., Informatică în management , Ed. Albastră, Cluj-Napoca, 2003

4. Stepan, A., Net-economie, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2008

http://ro.wikipedia.org/

http://www.mediafax.ro/
http://ro.wikipedia.org/http://ro.wikipedia.org/http://www.mediafax.ro/http://www.mediafax.ro/http://www.mediafax.ro/http://ro.wikipedia.org/

a. stepan l. gorgan1

Documents