aaannnuuulll iiiiii,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi...

28
Februarie 2008 Lohanul, nr. 2 1 Povestea numărului i Prof. MONICA PALADE Numărul i face parte din categoria numerelor măiestre, care au fascinat prin proprietăţile lor generaţii după generaţii de cercetători ncepnd chiar din antichitate. Pe la sfrşitul secolului al V-lea .Hr. Philolaos din Tarent spunea: Numărul, ca şi armonia, nu admite falsitatea. Numărul i este un străvechi tovaraş de gndire al omului şi o mărturie sigură a interesului său de totdeauna pentru cunoaşterea precisă a lucrurilor de care se vedea nconjurat. Multă vreme numărul i nu a fost privit astfel dect ca un simbol, ca un instrument comod de calcul şi de aceea Leohard Euler, l-a nsemnat n 1777 cu i după iniţiala numărului imagi- nar pe care i-l dăduse odinioară Descartes şi pe care Euler l ntări- se spunndu-i imaginar şi imposibil! Nimeni naintea matematicienilor italieni din secolul al XVI- lea nu s-a gndit la numărul i aşa de strns legat de soluţia ecuaţi- ilor algebrice de gradul al doilea. Abia n anul 1831 se poate spune că i s-a recunoscut lui i identitatea de număr fiind acceptat ca unitatea a numerelor imagi- Din cuprins Pagina 2 Ioan Spnu Despre secţiunea de aur Pagina 4 Olariu Elena Poem luminii tainice Pagina 5 Elena Chetran Podgoria Huşilor Pagina 9 Ţoncu Georgică George Stephenson - promotor al progresului umanităţii Pagina 12 Aurel Cordas Banii, originea, evoluţia şi funcţiile lor Pagina 13 Emanoil Balbuzan Istoria ncepe cnd ui ţ i de viaţ a ta Pagina 16 Vicu Merlan Menhirii preistorici din zona Huşilor Pagina 18 Melania Radu Produsele cosmetice uzuale conţin substanţe extrem Pagina 21 Cozma Dana-Angelica S.O.S. Planeta albastră! Pagina 23 Eugenia Faraon Aba-Maria Grigoraş Poezie Pagina 24 Ion N.Oprea Fii ai satului Dolheşti R R R e e e v v v i i i s s s t t t ă ă ă c c c u u u l l l t t t u u u r r r a a a l l l - - - ş ş ş t t t i i i i i i n n n ţ ţ ţ i i i f f f i i i c c c ă ă ă F F F o o o n n n d d d a a a t t t o o o r r r V V V i i i c c c u u u M M M e e e r r r l l l a a a n n n A A A n n n u u u l l l I I I I I I , , , n n n r r r . . . 2 2 2 , , , f f f e e e b b b r r r u u u a a a r r r i i i e e e 2 2 2 0 0 0 0 0 0 8 8 8 R R R e e e v v i i i s s s t t t ă ă ă t t t r r r i i i m m m e e e s s s t t t r r r i i i a a a l l l ă ă ă Biserica mănăstirii Schimbarea la Faţă

Upload: others

Post on 31-Jan-2020

1 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Februarie 2008 Lohanul, nr. 2

1

Povestea numărului �i�

Prof. MONICA PALADE

Numărul �i� face parte din categoria �numerelor măiestre�,care au fascinat prin proprietăţile lor generaţii după generaţii decercetători începând chiar din antichitate.

Pe la sfârşitul secolului al V-lea î.Hr. Philolaos din Tarentspunea: �Numărul, ca şi armonia, nu admite falsitatea.�

Numărul �i� este un străvechi tovaraş de gândire al omului şio mărturie sigură a interesului său de totdeauna pentru cunoaştereaprecisă a lucrurilor de care se vedea înconjurat.

Multă vreme numărul �i� nu a fost privit astfel decât ca unsimbol, ca un instrument comod de calcul şi de aceea LeohardEuler, l-a însemnat în 1777 cu �i� după iniţiala numărului �imagi-nar� pe care i-l dăduse odinioară Descartes şi pe care Euler îl întări-se spunându-i �imaginar şi imposibil�!

Nimeni înaintea matematicienilor italieni din secolul al XVI-lea nu s-a gândit la numărul �i� aşa de strâns legat de soluţia ecuaţi-ilor algebrice de gradul al doilea.

Abia în anul 1831 se poate spune că i s-a recunoscut lui �i�identitatea de număr fiind acceptat ca unitatea a numerelor imagi-

Din cuprins Pagina 2

Ioan Spânu Despre secţiunea de aur

Pagina 4

Olariu Elena Poem luminii tainice

Pagina 5

Elena Chetran Podgoria Huşilor

Pagina 9

Ţoncu Georgică George Stephenson - promotor al progresului umanităţii

Pagina 12

Aurel Cordas Banii, originea, evoluţia şi funcţiile lor

Pagina 13

Emanoil Balbuzan Istoria începe când uiţi de viaţa ta

Pagina 16

Vicu Merlan Menhirii preistorici din zona Huşilor

Pagina 18

Melania Radu Produsele cosmetice uzuale conţin substanţe extrem

Pagina 21

Cozma Dana-Angelica S.O.S. � Planeta albastră!

Pagina 23 Eugenia Faraon Aba-Maria Grigoraş Poezie

Pagina 24

Ion N.Oprea Fii ai satului Dolheşti

RRReeevvviiissstttăăă cccuuullltttuuurrraaalll---şşştttiiiiiinnnţţţiiifffiiicccăăă FFFooonnndddaaatttooorrr VVViiicccuuu MMMeeerrrlllaaannn

AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr... 222,,, fffeeebbbrrruuuaaarrriiieee 222000000888 RRReeevvviiissstttăăă tttrrriiimmmeeessstttrrriiiaaalllăăă

Biserica mănăstirii �Schimbarea la Faţă�

Page 2: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Lohanul, nr. 2 Februarie 2008 2

nare, aşa după cum +1 şi -1 sunt unităţile corespunzătoareale numerelor întregi pozitive şi respectiv negative.

Gauss a reuşit să dovedească în acel an existenţa nu-merelor complexe, adică de forma (a+b i.i) unde a şi b suntnumere reale iar ii=√-1.

Astfel pentru reprezentarea numerelor întregi com-plexe trebuia să se ia un număr nemărginit de şiruri asemă-nătoare, aşezate într-un plan la distanţe egale între ele ast-fel ca să avem înaintea noastră, în loc de un şir de puncte,un şir de puncte care să se poată ordona şi să servească laîmpărţirea întregului plan în pătrate egale. Punctul de lângăzero din primul şir adăugat pe partea şirului care reprezintănumerele pozitive se referă atunci la numărul �i�aşa cumpunctul de lângă zero din primul şir, adăugat de partea cea-laltă se referă la �i�.

În domeniul numerelor naturale, toate operaţiile ele-mentare directe au un rezultat univoc şi de asemenea, ace-lea inverse când au sens.

În general împărţirea, scăderea, extragerea de rădăci-nă, logaritmii sunt operaţii imposibile.

Pentru a li se da un sens au fost necesare anumite ex-tensiuni ale noţiunii de număr şi astfel s-au introdus simbo-luri noi cu rol de număre sua de noi unităţi numerice:

1. Şirul numerelor întregi absolute s-a obţinut prinintroducerea numărului 0 în şirul numerelor naturaledefinindu-l prin relaţiile: 1+0=1 şi n*0=0*n=0 (n=1,2,3...)

De aici urmează că na+0=na=na*1 deci n0=1(a=1,2,3,...)

2. Pentru ca împărţirea numerelor să fie întotdeaunaposibilă, s-au introdus simboluri de forma 1/n definite prin:1/n*n=1 (n=1,2,3,...).

Urmează de aici că oricare ar fi numărul natural a,avem a:n*a*1/n=a/n şi a/n este un număr fracţionar. Sedemonstrează că 1/a+1/b=a+b/a*b şi că 1/a*1/b=1/a*b.

Pentru orice numere a şi n se stabileşte notaţia:

A1/n=n√a. S-a obţinut astfel mulţimea Q a numerelorraţionale în care dacă se exclude împărţirea cu 0, orice îm-părţire este posibila şi univocă.

3. Pentru a se da un sens general scăderii a trebuitintrodusă unitatea negativă (-1), definită prin operaţia 1+(-1)=0, iar numerele de forma (-1)*n=-n se numesc negative.Pornind de la relaţia n*n-1=n0=1»n-1 şi n-a=1/na.

4. Numerele iraţionale au fost introduse mai întâipentru a da sens extragerilor de rădăcină pătrată şi cubicădin întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecteprecum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor algebrice de ordinul n despre care se credeacă pot fi exprimate prin combinaţii în număr finit ale altorrădăcini de ordinul 2,3 sau 4. Prin cercetările lui Galois şiAbel s-a extins noţiunea de număr iraţional la numerelealgebrice, iar prin acelea ale lui Lisuville şi la numereletranscendente

5. Adăugarea unităţii imaginare �i� care verificăecuaţia i2+1=0 a dat sens tuturor operaţiilor aritmetice saualgebrice directe şi inverse. Prin această extindere s-a for-mat mulţimea C a numerelor complexe adică de forma(a+b*i) unde a şi b sunt numere reale iar i=√-1.

Folosind egalitatea i2=-1toate operaţiile fundamentaleale aritmeticii aplicate la numerele complexe (a+bi) au carezultat tot numere complexe de forma (a+bi). Cu ajutorullor s-a putut demonstra teorema fundamentală a algebreistabilindu-se în mod riguros că orice ecuaţie algebrică degradul n admite n rădăcini reale sau compleze.

Poate ca după ce vei cunoaşte povestea acestui numărte va incânta şi pe tine, dragă cititorule!

Bibliografie: Florica T. Câmpan, Poveşti despre numere măiestre,

i, 1994.

Despre secţiunea de aur

Prof. IOAN SPÂNU

(continuare din nr. 1, noiembrie 2007) I.Definiţia şi construcţia secţiunii de aur. Un segment [AB] de lungime a, poate fi împărţit în

două segmente având lungimile b si c astfel încât ba

= cb

sau ţinănd suma că a=b+c va rezulta bcb +

= cb

. Valoarea acestor două rapoarte egale este numărul

Φ=1,618033�care se numeşte Numărul de aur şi care esteun număr transcendent.

Determinarea punctului T pe segmentul dat [AB] in-clus în dreapta AB se face procedând astfelvezi fig. 1 : seconstruieşte un cerc C(A,AB) având ca centru capătul A alsegmentului si ca rază segmentul dat;se construieştediametrul CC� perpendicular pe segmental dat; sedetermină mijlocul M al segmentului [AA1] ;seconstruieste cercul C(M,MC).

Figura 1

Acest cerc va intersecta segmentul [AB] în punctul T

care va fi tocmai punctul căutat, deci vom avea ATAB

= TBAT

, şi

ţinând seama că AA1=AB vom avea ATAA1

= TBAT

. Observaţie. Acest cerc va intersecta dreapta şi într-un

un punct exterior segmentului care va fi tot un Punct de aurpentru segmentul dat.

Ţinând seama că într-o dintr-o proporţie se poate ob-

Page 3: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Februarie 2008 Lohanul, nr. 2

3

ţine un şir de rapoarte egale facând suma numărătorilor pesuma numitorilor s-au diferenţa numărătorilor pe diferenţanumitorilor, vom putea construi pe dreaptă un şir de Punctede aur A1, A2,A3, A4�spre stânga sau B1, B2, B3,�spredreapta segmentului. Deci presupunând că am fixat Punc-tul de aur interior unui segment [AB] de lungime a = b + c;construim spre stânga segmentul AA1 = AT + TB = b+c,apoi segmentul A1A2 = AA1 + AT = a+b = 2b + c apoi seg-mentul A2A3 = A1A2 + AA1 = (a+b) + a = 2a + b = 2(b+c)+ b = 3b + 2c, apoi A3A4 = A3A2 + A2A1 = 5b+3c �şi BB1

= AT - TB = b - c, B1B2 = c - (b-c) = 2c-b, B2B3 = BB1-B1B2 = b - c - (2c - b) = b - c - 2c + b = 2b - 3c, B4B3 =B3B2 - B2B1 = 2c-b - (2b - 3c) = 2c - b - 2b + 3c = 5c - 3b.Dacă ne vom fixa atenţia asupra coeficienţilor termenilor bsau c din expresiile lungimilor segmentelor vom observaurmătorul şir,de exemplu coeficienţii lui b sunt �5,-3,2,-1,0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, �care sunt tocmaitermenii şirului Fibonacci sau Legea creşterilor organice,fiecare termen al şirului fiind egal cu sum celor doi termeniprecedenţi.Tinănd seama de modul de construcţie a şirului

de puncte de aur formăm şirul de rapoarte:� 12

23

AAAA

=

AAAA

1

12

= ATAA1

= TBAT

= 1BBTB

=�Dacă luăm oricare din segmenteledin şir ca unitate de măsură,de exemplu AT=1 şi ţinând

seama că ATAB

=Φ,atunci lungimile segmentelor vor fi ex-primate ca puteri ale lui Φ şi anume: �A3A2=Φ3,A2A1=Φ2, A1A=Φ, AT=1, TB=Φ-1=1/φ, BB1=1-1/φ=1/φ2�Aşezând segmentele determinate în ordinea depe dreaptă obţinem �1/φ2, 1/φ, 1, φ, φ2, φ3,..careva fi nu-mit sirul Numărului de aur în care fiecare termeneste medie geometrică a termenilor vecini numit principiulproporţiei continue -vezi şirul de rapoarte,fiecare termeneste egal cu suma celor doi precedenţi numit principiulechirepartiţiei - vezi modul de construcţie al segmentelor.Observăm că dacă se va modifica lungimea segmentuluietalon AT, atunci toate celelalte lungimi se vor modificaastfel încât se va păstra permanent proporţia continuă, adi-că toate rapoartele formate din 2 numere consecutive alesirului de aur au aceeaşi valoare si anume Numărul de aurΦ. Si rapoartele formate din 2 numere consecutive din şirulFibonacci au valori care se apropie de Φ cu cât cele 2 nu-mere sunt mai mari ex. 5/3= 1,666�, iar 89/55=1,618�.Deci şirul Fibonacci numit şi legea creşterilor or-ganice va păstra principiul proporţiei continue atât în ceeace priveşte distanţele cît şi în ceea ce priveşte masa decreştere în regnul vegetal şi animal, astfel dacă la un capătsă zicem al unui os se adaugă de exemplu Φ2.AT la capătulopus se va adăuga 1/Φ2.AT,adică de Φ4 de ori mai puţinceea ce face ca aparent creşterea se face numai la un capăt.Din egalitatea rapoartelor lungimilor rezultă asemănareafigurilor, deci în mod normal orice corp îşi păstrează oformă asemănătoare pe toată durata creşterii.

Numărul de aur modelează diverse proporţii din lu-mea animală şi vegetală. Astfel ombilicul împarte înălţi-mea corpului omenesc în două părţi care au lungimile în

raportul Φ. Proporţiile corpului bărbătesc, dezvoltat armo-nios şi sănătos variază în jurul valorii 13/8=1,625 fiind maiapropiată de tăietura de aur decât proporţiile corpului fe-minin a cărei valoare oscilează în jurul valorii medii de8/5=1,600. La noul născut, ombilicul împarte corpul îndouă părţi egale şi treptat în jurul vârstei de 20 ani valoarearaportului se apropie de Φ.

II. Construcţii geometrice bazate pe secţiunea de aur.a. Dreptunghiul de aur se defineşte ca dreptunghiul în

care raportul dintre lungime şi lăţime are valoarea Φ. Construcţia. 1) Se determină secţiunea de aur pe un

segment şi cele două segmente vor fi lungimea respectivlăţimea unui Dreptunghi de aur.

2) O construcţie bazată pe un dreptunghi care areare lungimea egală cu dublul lăţimii (dublu pătrat).

Să presupunem că se dă un segment care dorim să fielăţimea Dreptunghiului de aur (segmentul mic în secţiuneade aur). Pentru aceasta construim un bipătrat cu lungimeaegală cu segmentul dat care va fi lăţimea Dreptunghiuluide aur.

Apoi prelungim lăţimea bipătratului cu un segmentegal cu diagonala bipătratului, segmentul astfel obţinut vafi lungimea Dreptunghiului de aur. Justificarea construcţi-ei:

Figura 2

Vom observa că în construcţia punctului de aur cuajutorul unui cerc, cele două raze perpendiculare sunt latu-rile unui pătrat. Fie ABMN un pătrat cu latura AB=1 şi Omijlocul laturii BM (fig. 2), deci OM=OB=1/2. Aplicând

teorema lui Pitagora în ∆OMN rezultă ON= 25

. Fie{C} =

C(O,ON)∩BM. Atunci BC=BO+OC=BO+ON = 215 +

= Φ,deci BC/AB = Φ/1 = Φ. O construcţie ce aproximeazăfoarte bine un dreptunghi de aur este un dreptunghi avânddimensiunile două numere consecutive din şirul Fibonacci,de exemplu L= 8 cm; l = 5 cm sau L = 13cm, l = 8cm. Intr-un dreptunghi de aur măsura unghiului format de diagonalacu lăţimea (vezi figura 3) dreptunghiului o vom face în ∆ABC (m<B=900) aplicând tangenta tg (BAC) = BC/AB =Φ = m (<BAC) = arctg Φ = 580 10�.

Page 4: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Lohanul, nr. 2 Februarie 2008 4

Figura 3

Calculul măsurii unghiului ascuţit format de diago-nalele dreptunghiului. In ∆ADC m(<D)=900

avem ,12 +Φ=AC 12 +=

φ

φDP, (1)-DP înălţime în triunghiul

dreptunghic ACD iar, conform teoremei catetei

AD2=AP.AC !Φ2=AP. 12 +φ !AP= 12

2

φ

(2).AvemOP

=AP-AO !OP= 12121

1212

21

1 22

2

2

222

2

2

Φ=

−Φ=

−Φ−Φ=

+Φ−

Φ

(3) �amţinut seama că 1+φ=φ2

Din(1)si(3)=>DP=2.OP=>în∆OPD,m(<P)=900 =>tgO= DP /OP !tgO=2 => m(<DOC)=arctg2!m(<DOC)=630 40�. Aşadar, din rel (1) şi (2) => AP/DP=φ şi ţinând seama că m(<P)=900 => că [AP] şi [PD] vor filaturile unui Dreptunghi de aur. Deci, având în vedere căDP=2.OP şi OD=OA va rezulta imediat modul de con-strucţie al unui Dreptunghi de aur enunţat la începutul pa-ragrafului2) în cazul de faţă APDF va fi tocmai undreptunghi de aur. Dreptunghiul de aur stă la baza altorconstrucţii geometrice bazate pe Secţiunea de aur : Triun-ghiul de aur, Elipsa de aur, dodecaedru regulat şi de ase-menea stă la baza celor mai frumoase construcţii arhitectu-rale din antichitate şi până în zilele noastre.

Poem luminii tainice

OLARIU ELENA, Răducăneni

Când ţi-ai ales o stea, cu greuîţi mai poţi lua ochii de la ea�(Leonardo Da VINCI)

Cine-l întâlneşte pe Iisus

Hristos, nu se mai întoarce pe ace-eaşi cale, o spun Sfinţii Părinţi înMarea Carte Sfântă- Biblia, aşa cumsunt prezentaţi Păstorii care vin şi seînchină Pruncului Hristos, înştiinţaţifiind de îngeri, Cel ce prin smereniaşi jertfa Sa avea să mântuiască lumea,printr-o lege nouă- a Iubirii şi nu a Talionului, cel ce prin Răstignirea Saavea să răscumpere întregul univers.

Dacă prin îngerul Gabriel, Eli-sabeta află că, deşi la adânci bătrâneţiva naşte un prunc căruia îi va punenumele Ioan, tot prin acest înger, Ga-briel, Fecioara Maria, la Bunavestire, primeşte crinul care semnifică purita-te, dar şi Mireasă a lui Dumnezeu,căci a fost aleasă să-i fie Mamă luiHristos. Fecioara este, aşadar, înştiin-ţată că Dumnezeu a hotărât ca prin eaşi din sângele său să se nască Fiul luiDumnezeu- Fiul Luminii. Acel �Nu te teme, Marie�, salut cu care o încu-

rajează îngerul, anunţă legătura dintreDumnezeu şi om, iertarea şi salvarea omului de la pieire, prin jertfa doar aunuia singur: FIUL LUI DUMNEZEU! Această legătură taini-că arată neputinţa noastră în faţaimensităţii Absolutului, şi Iubirea,dacă vom ajunge până la aceasta, acea iubire minunată care va schimbatotal mersul în continuare a vieţii dezi cu zi. Nu întâmplător celor ce li serevelează, printr-o stea minunată cum li s-a revelat celor trei magi NaştereaPruncului Iisus Hristos la Betleem,aduc slavă şi închinare continuu unui Dumnezeu nevăzut pentru mulţi din-tre noi, dar atât de tainic văzut de ceice i se închină�

Aceştia se smeresc, indiferent de funcţia şi privilegiile avute nu cumultă vreme în urmă, şi se închinăRegelui lumii, ofranda lor umilă fiindaur, smirnă şi tămâie (Mt. 2,11), simboluri pământeşti care semnificăpe Împăratul, Profetul şi Marele Pre-ot, pe Cel pe care prin blândeţe, sme-renie şi dragoste, oferă celor cu sufle-tul înrourat de tristeţe, aurul blândeţiiprin Cuvânt, tămăduirea suferinţei prin post, rugăciune şi smerenie,mântuirea şi înălţarea la cer cu sufle-tul prin jertfa personală în favoareacelui obidit.

Aşadar, Cel Uns, Mesia şi Mân-tuitorul, este Unul în trei şi trei înUnul; El reprezintă Cosmosul dintruînceput care este în armonie perfectă cu natura, IUBIREA însăşi pentru tot

ce este viu, prezenţa continuă, pretu-tindeni, chiar şi în casa celui umil şineînsemnat care nu are pe nimeni lavremi de restrişte decât scânteia divi-nă a lumii christice. Nu este puţinlucru să-ţi alegi o asemenea stea,deoarece cu greu îţi mai poţi lua ochiide la ea. Este steaua nevăzută care tesusţine moral şi psihic, numele tăucălcat în picioare de alţii (fraţi ai tăi),să rămână mai curat ca la început�

Steaua răsăritului, steaua amie-zii, steaua abia zărită la zenit odată cuapusul soarelui şi steaua de la miezulnopţii. Steaua luminii şi întunericului,steaua ce-şi odihneşte în zăpuşealavremilor acestea mintea şi trupul,fiind mai lucide ca oricând. Steauacare-ţi dă maturitate gândului, punânddin vreme în vreme streaşină gurii,privind doar şi acceptând, iertând sauacuzând dar, iertând cu inima.

Mesia Cel Uns este STEAUAultimă şi prima cu care adormi şi tetrezeşti; privirea, încotro ai întoarce-ovede razele acestei lumini tainice,echilibrante. Atunci, născut din altă,creşti şi înmulţindu-te, la rândul tău,dai celui înfometat fărâme de pâinedospită într-un cuptor de aur- cupto-rul inimii, astâmpărând pentru o vre-me foamea celui neîndestulat�

Ce dar poate fi mai frumos deSfintele Sărbători?!

Page 5: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Februarie 2008 Lohanul, nr. 2

5

Podgoria Huşilor prof. ELENA CHETRAN

AŞEZAREA GEOGRAFICĂ

ŞI LIMITELE Podgoria Huşi este situată în

partea de sud-est a Podişului Moldo-vei iar în cadrul judeţului Vaslui înpartea de nord-est, suprapunându-se în cea mai mare parte peste Depresi-unea Huşi, subunitate a PodişuluiCentral Moldovenesc.

Această zonă despesionară areun relief predominant colinar alcătuitdin coline prelungi orientate spre sud-est până la Valea Prutului.

Limita de nord o constituiecuesta Pietrăriei, constituită pe ver-santul drept al văii Moşna. Spre vest,limita este dată de culmea Lohanului,orientată nord-sud, acoperită la parteasuperioară de pâlcuri de pădure.Această culme reprezintă şi o cumpă-nă de ape care separă bazinul hidro-grafic al Prutului din est de bazinulhidrografic al Bârladului din vest.Culmea Lohanului scade în altitudinede la nord spre sud, din jurul altitudi-nii de 300 m, până la 200 m, avândun aspect de culme prelungă, cu uneleînşeuări mici de eroziune, dintre carecea mai importantă este situată înextremitatea sudică, la Dobrina, peunde trece şoseaua şi calea ferată spreHuşi.

Spre sud limita este dată decuesta Drăslăvăţului, o cuestă înaltă,cu o diferenţă de altitudine faţă dezona depresionară de la nord de 200-220 m, orientată nord-vest-sud-est, pe versanţii nord-estici ai dealurilorDobrina, Cotoi, Ograda, Voloseni şicoborând treptat spre valea Prutului.

La est limita o constituie râulPrut, care reprezintă un sector al gra-niţei estice dintre România şi Repu-blica Moldova.

Având în vedere aceste limite,ne putem da seama că Podgoria Huşis-a dezvoltat într-o zonă depresiona-ră, care a oferit condiţii naturale favo-rabile dezvoltării viţei de vie.

CONDIŢIILE ISTORICO-GEOGRAFICE DE FORMAREALE PODGORIEI HUŞI

1. Originea viţei de vie Referindu-se la originea viticul-

turii, acad. prof. G. Constantinescuarată că "trecutul geologic şi geobo-tanic al globului pământesc păstreazăîncă multe secrete în adâncurile lui, pe care arheologia şi paleontologia ledescoperă pe îndelete. Adevărata ori-gine a viţei de vie, trebuie căutată întimpurile preistoriei, anterioare izvoa-relor scrise... la graniţa dintre epocilegeologice şi cele preistorice..." Aratăcă: "cea mai verosimilă ipoteză asu-pra originei viţei de vie pare a fi ace-ea că viţa de vie se trage din viţa săl-batică larg răspândită în flora sponta-nă, respectiv în mai multe centre na-turale ecologo-geografice diferite pe glob".

în ţara noastră viţa sălbatică se găseşte în peste 300 localităţi. Putemspune că acest lucru este confirmat şipe teritoriul podgoriei Huşi prin pre-zenţa în valea Prutului a viţei sălbati-ce (Vitis silvestris).De aici rezultă căunele soiuri locale ca: Zghihara deHuşi, Frâncuşa, Busuioaca de Bohotin, sunt soiuri moldoveneştiprovenite din viţa sălbatică.

a. Cultivarea viţei de vie peaceste meleaguri se practică încă dintimpul dacilor. Acest lucru este ates-tat pe baza descoperirilor arheologicedin alte podgorii din Moldova dar şi adescoperirilor făcute pe teritoriulpodgoriei Huşi. Astfel, în podgoriaCotnari s-au descoperit în nişte urne funerare din morminte dacice, datânddin secolul IV î.e.n., seminţe de stru-guri. Dar şi în cuprinsul podgorieiHuşi s-au făcut descoperiri, pe lângă resturi ale altor culturi materialeomeneşti din neolitic şi aşezări dacice(Arsura) unde s-au găsit printre altele şi vase în care se păstra vinul.

Deoarece se ştie că dacii au fostcultivatori pricepuţi ai viţei de vie şitotodată consumatori de vin, este ex-clus ca în această zonă să nu se fidezvoltat încă de atunci podgoria, care apoi de-a lungul timpului a con-tinuat să se dezvolte, prezenţa ei fiindconsemnată mai târziu în documente,cronici, acte de hotărnicie, planuri şihărţi. în urma săpăturilor arheologice de la Pâhneşti, Huşi, Arsura, printrealte obiecte au fost descoperite şi oserie de vase care ar fi putut să ser-vească fie la depozitare şi transport,fie pentru consumul vinurilor.

În dezvoltarea podgoriei Huşi a

contribuit şi poziţia geografică, maiprecis apropierea de Prut care,vărsându-se în Dunăre, în apropiereade Marea Neagră, a permis efectuarearelaţiilor de schimb între locuitorii deaici cu grecii şi romanii. O dovadă înacest sens o constituie amforele des-coperite la Huşi, folosite pentrutransportul şi păstratul vinului. Totaici au fost descoperite şi vase multmai mari cu o capacitate de 300-3501. Aceste vase (dalii) probabil au fostfolosite la păstrarea cerealelor, uleiu-lui dar şi a vinului, făcând legătura cufaptul că aceste vase au fost descope-rite în apropiere de locul unde au fostgăsite amforele greceşti folosite înexclusivitate pentru vin.

Au fost descoperite şi unelte(cusoare şi altele) care erau necesareexecutării lucrărilor în vii Qa Duda),precum şi linuri primitive din piatrăce serveau la zdrobitul strugurilor şiscursul mustului. Toate aceste desco-periri contribuie la susţinerea ideii căpodgoria Huşi este tot atât de vecheca şi primele aşezări care au apărut înaceastă zonă.

b. Primele documente scrisedespre existenţa plantaţiilor viticolepe teritoriul podgoriei Huşi, dateazădin timpuri când denumirea localităţiiHuşi nu era încă menţionată.

Astfel, dintr-un act al luiAlexandru cel Bun datând din ani1414-1419 prin care acesta dăruieştezugravilor Nichita şi Dobre vie,rezultă o delimitare a vechii podgorii:"Le-am dat în ţara noastră în Moldo-va două sate la Drăslăvăţia anumeCrăiniceşti şi alt sat, anumeLeucaşeştilor... iar hotarul acestordouă sate, începând din deal doi ste-jari îmbinaţi din pământ şi de acolodrept în deal prin pârău la stâlp şideacolo drept la stejar la Dumbrăviţa şide acolo drept peste pârâul luiDobrotici la stejar la marginea păduriişi de acolo drept la stâlp apoi drept pedeal la stejar la miel, apoi la fântânelede la pâraiele lui Ivan şi de la fântânidrept de Dealul Dodului la Movilă,apoi unde coboară drumul cătreRăbian şi de acolo pe dealulPrutului... pe deal în sus până la pă-durea Lohanului..." (Melchisedek,1869)

Din acest document reiese că"Drăslăvăţia este actualul pârăuDrăslăvăţ care trece prin Huşi, pârâullui Ivan a rămas şi până acum subaceastă denumire de Valea lui Ivan,

Page 6: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Lohanul, nr. 2 Februarie 2008 6

situat la nord-est de Huşi la circa 4km; Dealul Dadului (actualul dealDuda), este la 12 km de Huşi, pe teri-toriul comunei Duda iar dealurileDumbrăviţa şi Lohan sunt Dobrina şiLohanul de astăzi."

Un alt document, datat la 20august 1436, al lui Ilie şi Ştefan Vo-ievod precizează următoarele:"... şi laPrut, lacobeştii şi Bărboşii şi SilişteaTirorului şi cu Iezerul şi via lui laobârşia pârăului Dobroslăveştilor...".Pârăul Dobroslăveştilor este acelaşicare în 1415 era menţionat sub nume-le de Dobrotici, actualul pârău Recea.

Din aceste documente ne putemda seama că în acea perioadă existauplantaţii de vii cuprinse între Huşi şiEpureni, pe dealurile Epurenilor şi aleDricului. Cum centrul polarizator alîntregii podgorii a fost oraşul Huşi şiaceasta a devenit cunoscut cu acelaşinume.

Oraşul Huşi a luat fiinţă în tim-pul domnitorului Aleandru cel Bunfavorizat de poziţia sa la răscruceadrumurilor comerciale de pe ValeaPrutului, precum şi cu configuraţiareliefului, adăpostit de dealuri acope-rite cu păduri.

Primul document scris despreHuşi îl sesizează acad. prof. ŞtefanBârsănescu în "Istoricul şcolilor dinMoldova" unde se vorbeşte desprestudentul Ioan Matei de pe Drăslăvăţ,ce frecventează cursurile Universităţiidin Cracovia între anii 1441-1442.Despre localitate se menţionează do-cumentar în anul 1487. Apare ca târgîn secolul al XTV-lea şi se dezvoltămai ales în timpul domniei lui Ştefancel Mare care construieşte aici curtedomnească şi biserica Sfinţii Petru şiPavel (în prezent Episcopia Huşilor).

Numele oraşului provine dupămajoritatea opiniilor şi documentelorde la numele boierului moldoveanHuşi sau Husea care a trăit cu douăgeneraţii înaintea lui Ştefan cel Mare.în secolul al XV-lea Huşul a fost înmai multe rânduri reşedinţă dom-nească ceea ce a contribuit la dezvol-tarea sa.

În 1557 târgul Huşi devine capi-tala ţinutului Huşi-Fălciu, iar în 1592Eremia Movilă îi "instituieşte stemabogăţiilor şi impotanţei lor", în careapar doi butuci de vie cu struguri.

În 1832 obţine titlul de oraş, iarîn 1834 devine capitala ţinutuluiFălciu. Oraşul s-a dezvoltat continuuîncât azi "Huşul să fie cnsiderat ora-

şul cu cea mai frumoasă aşezare din Europa din punct de vedere geograficşi viticol." (I.Ţugui -1973; I.C.Teodorescu -1966; Mihai Ioan -1969).

Descrieri ale podgoriei întâlnimşi în notele făcute de călători, misio-nari şi cărturari străini care au trecutprin aceste locuri. Astfel, misionarul papal Marco Bandini scrie în 1646 în"Cadex Bandinus" că: "Podgoria Hu-şilor este una din podgoriile cele maivechi ale Moldovei... mulţimea viilorşi calitatea vinurilor excelente prinsuavitatea lor, înşeală pe cei neiniţiaţipână îi culcă la pământ... în Moldova cel mai bun vin se face la Cotnari,după aceea vin Huşii unde vinul seface din abundenţă de un gust blând,suav şi sublim, un belşug de vinbun..."

Referindu-se la oraşul Huşi, Marco Bandini mai arăta: "providenţaa ţinut să încununeze aceste coline cu ghirlandă de viţă de vie de la un capătla celălalt, cu păduri, dumbrăvi, livezişi vii din abundenţă şi în cele maispendide poziţiuni. Huşii sunt aşezaţiîntre trei dealuri, de unde a putea finumit «Cetatea celor trei culmi sau dealuri»iar împrejurimile sunt toate plantatecu vii şi livezi. La apus are vii întinse pe o culme mai ridicată. Spre miazăzisunt iar dealuri cu vii şi păduri, laPoalele cărora sunt iar vii..."

În �Descrierea Moldovei�(1715-1716) Dimitrie Cantemir făcea o reală clasificare a vinurilor din Moldova după calitatea lor, care esteşi va rămâne valabilă Şi peste tim-puri: "...şi vinul cel mai bun se face laCotnari, un târguşor în ţinutul

Hărlăului...îndată după acesta vinul de la Huşi în părţile Faldului e socotit cel mai bun..."Tot Dimitrie Cantemir arăta că vinurile, prin intermediul neguţătorilor, luau drumul spre Polonia sau spre Rusia precum şi spre Ardeal. 2. Etapele evoluţiei podgoriei Huşi

a. Etapa secolelor XV-XVI Îîncă din jurul anilor 1400-

1500, plantaţiile de vii începuseră să se contureze în jurul Huşului, ocu-pând suprafeţe tot mai mari. De acest fapt ne dăm seama şi dintr-o carte scrisă de Mitrofan, Episcop de Huşi, în 1617 în care se arată că "donează... una vie la Dric... şi una vie de aseme-nea la Dric". Din documentele timpu-lui reiese că între anii 1600-1662 s-au plantat vii întinse pe plaiurile Saca şi Oclii. în această perioadă în proprie-tatea Episcopiei intră mai multe sate: Plopeni, Broşteni (actuale cartiere ale oraşului) şi are intenţia de a pune stăpânire şi pe alte terenuri cu vii din jur. Pentru a scăpa de proprietatea Episcopiei, locuitorii târgoveţi din Huşi s-au mutat cu viile mai spre sud în afara satului Broşteni dar Episco-pia cere la domnie dreptul de zeciuia-lă asupra viilor, ceea ce reuşeşte.

O dovadă a faptului că în aceas-tă perioadă cresc suprafeţele de vii, antrenând tot mai mult oamenii în această îndeletnicire, este şi aceea că localnicii nu dovedeau să lucreze aceste terenuri şi era necesar să se obtfnă numeroase învoieli domneşti pentru a aduce din alte părţi oamenii necesari lucrărilor în vii.

Vânzările de vii, daniile făcute

Podgoria Huşilor, 1920

Page 7: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Februarie 2008 Lohanul, nr. 2

7

de diverşi proprietari către biserici,foarte frecvente în acele vremuri aratăcă plantaţii de vii se găsesc şi în altelocalităţi, în afară de cele menţionatemai sus la Ghermăneşti, Duda,Pâhneşti şi Arsura.

b. Etapa secolului al XVIII-lea Începând din a doua jumătate a

secolului al XVIII-lea, viticultura începe sădecadă. Lăsarea viilor în paragină nus-a produsîntâmplător. La aceasta au contribuitîn special doi factori: urmările războ-iului ruso-turc din 1711 de lângăStănileşti, precum şi extinderea dij-melor, introducerea pogănăritului şivedritului de către Mihai Racoviţă în1720. Acestea au determinat pe pod-goreni să-şi lase viile în paragină şiacestea să dispară cu timpul.

Situaţia grea a viticultorilor seaccentuează în urma pricazului dat dedomnitorul Gheorghe Ghica în 1727care prevedea "Lucrarea acelor viipărăginite" de către Episcopie "într-uveniturile acesteia". în acest fel Epis-copia a acaparat mari suprafeţe de vii.în decurs de două sute de ani, majori-tatea pământurilor aflate lângă sateleprimite au intrat în stăpânirea aceste-ia. Acapararea pământurilor de cătreEpiscopie a făcut ca în această zonăsă nu se poată constitui moşii boie-reşti, ca în alte localităţi, având con-secinţe asupra viticulturii.

În afară de viile Episcopiei maierau viile domneşti şi viile răzeşilor.Viile domneşti erau lucrate de târgo-veţ şi oamenii străini de domnie. Vii-le Episcopiei erau lucrate de locuitoriisatelor pe care le stăpânea ca şi deoamenii străini dăruiţi de domnie. Laaceastă stare grea a viticulturii s-aadăugat şi reducerea comerţului cuvin. în acest fel mulţi podgoreni şi-aulăsat viile în paragină, acesteadegradându-se cu timpul şi dispărând.

c. Etapa secolului al XIX-lea În secolul al XIX-lea viticultura

podgoriei Huşi cunoaşte o nouă pe-rioadă de dezvoltare, în special în adoua jumătate a secolului, ca urmarea secularizării în parte a proprietăţiiepiscopiei şi a răscumpărării pămân-tului de locuitorii oraşului.

În 1869 printr-o carte de Hotăr-nicie se face o evidenţă a pământuri-lor teritoriului podgoriei, găsindu-se1215 fălcii de vie (adică 1740 ha.)

grupate în 7 ocoale: Dricul, Ograda,Pleşu, Drăslăvăţ, Ochi, Saca, Saracare înconjura vatra târgului Huşi.

în anul 1884 în jurul oraşuluiHuşi suprafaţa de vie ajunge la 1842ha, din care se obţineau 90-100.000vedre de vin.

în 1897 producţia de vin s-a ri-dicat la 991-960.000 vedre, deci 1278vagoane de vin, revenind circa 3000 1la hectar de pe cele 4299 ha. Aceastăscădere a producţiei de struguri lahectar a fost însoţită şi de scădereacalităţii vinului şi preţului acestuia.

Pentru analiza acestei situaţii şiluarea măsurilor necesare pentru re-dresarea stării de lucruri, la Huşi aavut loc la 7 decembrie 1897 Congre-sul viticol al judeţului

Fălciu cu participarea a peste9000 proprietari de vie stăpânind întotal 4299 hectare.

Printre măsurile adoptate, reţinatenţia cele referitoare la lupta împo-triva filoxerei şi manei, flageli care seapropiau cu paşi vertiginoşi dinspresudul ţării, apoi măsuri de extindere aplantaţiilor de vii şi obţinerea de vi-nuri bune, lărgirea căii ferate Crasna-Huşi pentru o cât mai bună comercia-lizare a vinului podgorenilor, înfiinţa-rea Sindicatului Viti-vinicol din regi-unea viticolă a judeţului Fălciu cuprincipalele atribuţiuni: să instruiascăagricultorii în probleme viti-vinicole,să popularizeze vinurile podgoriei, săinterzică vânzarea vinului de Huşisub denumirea altor podgorii, săscoată o revistă periodică de speciali-tate, să organizeze anual concursuri şiexpoziţii cu produsele podgoriei.

Mai târziu acest sindicat s-atransformat în "Societatea Coope-rativă Viticolă", cu aceleaşi atribute şiobiective. Dar majoritatea acestorobiective nu au putut fi realizate. To-tuşi, în mai puţin de trei ani viticultu-ra a înregistrat o înviorare substanţia-lă.

Suprafaţa viilor a crescut, înanul 1900 ajungând la 6297 ha. Acestan reprezintă apogeul extinderii vii-lor, căci, după acest an suprafaţa viti-colă scade ca urmare a apariţiei filo-xerei şi în podgoria Huşi. De remar-cat faptul că podgoria Huşi a fostultima din ţară atinsă de filoxeră, deşiflagelul era prezent încă din anul1883 în podgoria Dealul Mare.Rezultă că în timp ce în celelaltepodgorii din ţară filoxera făcearavagii încă din 1883, diminuând and f

prafaţa acestora. d. Etapa secolului al XX-lea Primele simptome ale filoxerei

s-au resimţit abia în anul 1900 datori-tă izolării sale faţă de celelalte podgo-rii şi al compoziţiei fizice a solului care conţine peste 50% nisip sub dife-rite forme de combinare cu celelalte componente ale solului.

Înainte de atacul filoxerei, aproape nu era sat sau comună care să nu deţină suprafeţe importante de vii indigene. între anii 1904-1912 filoxe-ra a distrus peste 4500 hectare vie indigenă, revenind în medie o distru-gere de peste 500 hectare pe an.

Din 1904 încep să se înfiinţeze primele plantaţii cu viţe altoite, plantându-se în zece ani abia 44 hec-tare, iar în 20 de ani 827 hectare. Da-torită costului ridicat al viţelor altoite, viile distruse de filoxeră se înlocuiau cu viţe hibrizi direct producători, care se procurau şi se îngrijeau mai uşor şi mai ieftin. în anul 1909 s-au plantat primele viţe de hibrizi direct producă-tori cu un ritm anual de 110-120 hec-tare, ajungându-se în 1925 la 1500 ha. în majoritatea localităţilor din podgorie s-au plantat numai hibrizi direct producători. Suprafaţa de 949 hectare viţă altoită existentă în pod-gorie se găseau la Huşi, Duda, Pâhneşti, ele aparţinând podgorenilor mai înstăriţi. Pentru redresarea acestei situaţii s-a recurs la una din soluţiile indicate la Congresul viticol al jude-ţului Fălciu în 1897, adică înfiinţarea Şcolii de viticultură.

Şcoala de viticultură din Huşi a fost înfiinţată la 15 ianuarie 1908, jucând un rol important în refacereaşi prosperarea podgoriei Huşi prin pregătirea cadrelor şi popularizarea metodelor înaintate de cultură în rân-dul podgorenilor.

e. Etapa actuală, postfiloxericăTreptat, suprafeţele de vie altoi-

te încep să crească, iar cele cu hibrizi direct producători se micşorează. în anul 1930 numai în jurul oraşului Huşi erau 1078 hectare vii altoite. Suprafaţa viilor a crescut vertiginos până în preajma celui de-al doilea război mondial, atingând 1157 hecta-re în podgoriile din jurul oraşului Huşi, la care se adaugă 404 hectare în comuna Epureni şi 160 hectare în comuna Pâhneşti.

Calitatea vinurilor era şi ea în

Page 8: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Lohanul, nr. 2 Februarie 2008 8

creştere. Viticultura huşeană a fost, înprima jumătate a secolului, graţieunor specialişti de la şcoala de profil,un adevărat model, o "stafie pilot" înrelansarea cercetărilor vini-viticoledin Moldova şi din ţară. Cap de seriepoate fi considerat GhoergheGheorghiu, primul director (1908-19016). După modelul şcolii dinKlasterneburg (Austria), unde făcuseun an de specializare, a dotat învăţă-mântul huşean viticol cu un laboratormodern, a fondat în 1909 prima vino-tecă şcolară (cu soiuri din toată Mol-dova şi din străinătate), a "turnat",împreună cu firma româno-germanăMatt, prima şampanie din vin de laHuşi (1913). Continuatorul său,Constantin Hogaş, care a fost directoraproape 20 de ani, artizan şi temeraral bazei tehnico-materiale a şcolii, dăamploare naţională modelului de cer-cetare şi învăţământ huşean. Cel carea creat primul program de cercetarepentru propăşirea podgoriilor dincentrul Moldovei (1925). Legat deaceasta, a înfiinţat cea dintâi colecţiede studii ampeleografice (a soiurilor),din 33 de soiuri, a organizat activita-tea fermei pe câmpuri experimentaleetc. Ca recunoaştere a meritelor sale,în domeniul cercetării, în 1936,Gh.Ionescu-Şişeşti, ministrul agricul-turii şi profesorul univ.I.C.Teodorescu au emis "Ordinulministerial numărul 88 din 1936",prin care se aprecia ca deosebită acti-vitatea Şcolii de viticultură din Huşi.

C.Hogaş a îmbogăţit literaturaviti-vinicolă cu peste 60 lucrări. Eleste şi "descoperitorul", "rebote-zătorul" şi "consolidatorul" celebrelorsoiuri româneşti Zghihară de Huşi şiBusuioacă de Bohotin - Huşi(1923,1926). între 1936-1945 a con-struit crama-pivniţă cu vinotecă, de

30 de vagoane, pentru nevoile şcoliişi ale cooperativei podgorenilorhuşeni.

Acelaşi Hogaş a iniţiat cercetă-rile în plan naţional, de aplicare aîngrăşămintelor chimice în viticultu-ră, a finalizat primele cercetări deafinitate la altoirea viţei de vie, a ob-ţinut primii hibrizi româneşti de so-iuri noi de viţă, a studiat şi delimitatpodgoria Huşi pe centre viticole dupăvocaţia lor naturală.

Gheorghe Bălţatu, succesorullui C.Hogaş, a ridicat pe o nouă cul-me tradiţiile învăţământului şi cerce-tării viticole la Huşi şi în România.Teza lui de doctorat "Studiul ciupercii Mycaderma vini ca adevăratăsaccharamicetă" (care produce "floa-rea vinului') s-a bucurat de o largă recunoaştere internaţională. Din1938, este profesor şi, din 1945, di-rectorul Şcolii de viticultură din Huşi,până în 1955, afirmându-se ulterior ca o autoritate ştiinţifică de primămână, în centrul universitar Iaşi. Adat studii fundamentale despre mi-croflora vinicolă, prognozarea bolilorşi dăunătorilor viţei de vie, cu ajuto-rul "cărţii de perforaţii" etc. La Huşis-a ocupat de "raionarea, microraionarea şi zonarea" soiurilorde viţă din podgoria huşeană. A înfi-inţat împreună cu C.Hogaş, o colecţiede soiuri pe rădăcini proprii, a recon-stituit pentru a treia oară vinotecădistrusă de război.

După al doilea război mondialpodgoria huşeană se măreşte de la circa 8000 de hectare, în cinci centreviticole: Huşi, Avereşti, Vutcani,Murgeni şi Bohotin.

între 1978-1983, liceul şi-a reînoit baza materială, replantând şicele 10 hectare de vie cu soiuri repre-zentative ale zonei. Colecţia

ampeleografică cuprinde circa 40 desoiuri de viţă roditoare şi portaltoi.Liceul a fost dotat cu o bază didacticăşi experimentală dintre cele mai mo-derne.

Mai reţinem şi o altă "operă"viti-vinicolă: microvinoteca personalăa lui Avram D.Tudosie, cu buteliiavând pe etichete semnăturile a nu-meroase personalităţi politice, ştiinţi-fice, literare şi artistice, de la PabloNeruda - laureat al Premiului Nobel,Mihai Sadoveanu, George Călinescu,Ion Minulescu, Mihai Ralea, TudorVianu, Mihai Codreanu, VictorEftimiu, Şerban Cioculescu, MarinPreda, Constantin Ciopraga, VasileMilitam, Păstorel Teodoreanu, pânăla Ioana Radu, Paul Popescu-Neveanu, Vasile Voiculescu,Aleandru Giugaru, I.C.Teodorescu,T.Martin, D.Bernaz şi Grigore Vieruşi mai toţi marii specialişti dinviticultură şi vinificaţia României.Cele mai vechi băuturi aparţinDomeniilor Coroanei Regale şi auaproape un secol.

Iată doar câteva argumente careatestă înscrierea tradiţiilor viti-vinicole de la Huşi pe cele maiimportante coordonate din ţară şichiar din Europa. Realizărilepodgoriei Huşi s-au bucurat deaprecieri elogioase şi din partea unormari competenţe în materie, sau decătre personalităţi de prim rang aleculturii româneşti şi străine ca:Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, NicolaeTitulescu, George Enescu, OctavianGoga, Liviu Rebeanu, Lucian Blaga,Mihail Sadoveanu, George şi alţii.

Page 9: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Februarie 2008 Lohanul, nr. 2

9

prof. Ţoncu Georgică

�Prin muncă susţinută învingi orice obstacol (Dicton latin) Într-o zi, la început de primăvară a anului 1781, luna

martie, ziua 4, vedea lumina zilei, în �coliba de la şosea",din apropierea satului Wylam din Ţara Galilor, cel ce aveasă revoluţioneze strângerea relaţiilor dintre oameni, prindescoperirea locomotivei şi a căilor ferate. În adevăr, aadus o primăvară veşnică pentru omenire.

Era al patrulea copil al familiei bătrânului Bob şi alfrumoasei Bella.

Mama sa era o femeie delicată, gingaşă, foarte harni-că şi iubitoare, atât faţă de soţ, cât şi faţă de semeni, ca şifaţă de muncă, cinste şi onoare.

Bătrânul Bob era un om liniştit, blând, calm, uşoradus de spate, probabil din cauza greutăţilor vremurilor.Lucra ca fochist la pompa de apă de la o mină de cărbunidin apropiere de sat. Din cauza posibilităţilor materialelimitate, primii doi copii i-a încredinţat, spre adopţie, uneirude din partea soţiei, care era morar în Scoţia.

Micuţul George era foarte vioi încă din faşă. îi um-blau ochişorii în cap ca nişte mărgele sclipitoare. Mânuţele

erau într-o continuă mişcare, pentru a scăpa spre libertate,pentru a crea ceva folositor celor din jur. Creştea parcăprea repede, atât ca vârstă, dar mai ales în domeniul creati-vităţii. La vârsta de trei ani ducea merinde pentru tatăl săula mină. Tatăl îl primea cu o voce caldă, dulce, cu multădragoste şi admiraţie. Prichindelul prinse curaj, încât lavârsta de patru anişori făcea târguieli în sat, la Wylam, carenu era chiar aproape, înlocuind-o pe mama sa. Mama seocupa cu alte treburi pentru a suplini veniturile familiei. Eaşi-a cumpărat, în rate, o maşină de cusut cu care cosea ru-fărie şi rochiţe pentru fetiţe, la cei înstăriţi. Nu a reuşit sămeargă la şcoală la vârsta de cinci ani, cum obişnuiau copi-ii de aceeaşi vârstă, ci împletea ciorapi împreună cu mama.

La şase ani a fost angajat să pască cele cinci vaci alevăduvei Linay, pentru care primea patru penny şi jumătatede litru de lapte pe zi, în anotimpul de vară. Le hrănea cufân din podul grajdului. De la această vârstă era trecut înregistrul primăriei ca cetăţean care aducea venituri. Cuvacile la păşunat, admira frumuseţile naturii, aerul curat şicântecul păsărelelor din luncă. Fiind o fire mereu inventivăa construit un fluier de soc, cu care imita cântecul păsărele-lor şi ademenea vitele la păşunat. Până la urmă, vitele s-auobişnuit cu cântecele sale şi-1 urmau după fluier. Ajunsesepână acolo încât dimineaţa �chema" vitele la �adunare" lapodul de peste râul Cryton, fără a se mai duce până-n satdupă ele.

La un moment dat tatăl s-a îmbolnăvit de o durere deşale care 1-a imobilizat la pat. în locul său, la lucru, a fosttrimis isteţul George. Munca era peste puterile unui copil,însă cu imaginaţia sa creatoare a construit o capră pe care asprijinit două scânduri pentru a ridica vagonetul cu căr-buni. Cu alte două scânduri a realizat un jgheab înclinatspre cuptorul cazanului pompei, prin care se rostogoleaucărbunii prin cădere liberă. La întoarcere la lucru, tatăl săus-a minunat de isprava fiului, dar s-a şi întristat crezând căpatronul îl va da afară din cauza îmbunătăţirilor aduse lapompă. Din contră, directorul minei, ginerele lorduluiHalingaw, 1-a menţinut în funcţie, iar pe George 1-a în-demnat să vină ca să iscodească maşinile şi-1 va înlocui petata în caz de nevoie. Băiatul era foarte încântat şi a con-struit din deşeuri de lemn, din preajma pompei, o maşinăde aburi cu ţevi, pârghii, manivele, roţi, cazan etc, însănefuncţională.

Privind cu atenţie cum se mişca pistonul pompei dejos în sus, i-a venit ideea că pistonul se poate mişca şi peorizontală. Dacă pompa ar fi pusă pe roţi, ar putea fi folosi-tă la scoaterea vagoneţilor încărcaţi cu cărbuni din mină,înlocuind munca istovitoare a bătrânilor cai. Dar maşina s-ar putea deplasa şi între diverse localităţi, transportândmărfuri şi oameni. Ideea aceasta nu-1 părăsea nici ziua,nici noaptea, o purta mereu în suflet şi în memorie.

Văzându-1 directorul că este aşa de interesat, 1-a an-gajat cu 6 penny pe zi (cu doi penny mai mult ca la vaci),

pentru a alege corpurile străine din cărbuni (pietre, lemne,metale ş.a.). Avea doar 14 ani şi era încântat de locul demuncă.

Între timp îl ajuta pe mecanicul Tom la curăţirea şiîntreţinerea în bună stare de funcţionare a pompei. Directo-rul, având mare încredere în tânărul George, 1-a angajat caajutor al tatălui său. Mecanicul Tom s-a transferat la Lon-dra, iar în locul său, directorul 1-a numit pe George. Deve-nise astfel şeful propriului tată. Ajunsese la etatea de 15 anişi era pasionat de această meserie.

Instalaţiile de la mină erau verificate periodic de unprofesor universitar de la Londra. Ar fi dorit să-1 întrebepe acesta despre maşina cu pistoane orizontale, însă îi erafrică să nu fie dat afară din funcţia de mecanic, deoareceavea doar 16 ani. în plus era neştiutor de carte, nu urmasenici o şcoală.

Aşa că, la 18 ani, s-a înscris la o şcoală serală a unuipreot dintr-un sat vecin, situat la 15 km distanţă. Ziua mer-gea la lucru, iar seara se ducea la şcoală, străbătând 3 oredus şi 3 ore întors, fie iarna, fie vara, aşa că ajungea acasătârziu în noapte. Cu toate acestea, se scula devreme şi eraprimul la lucru.

Fiind deosebit de preocupat şi atras spre învăţătură, areuşit să scrie şi să citească în mod cursiv la 19 ani. Pentruatingerea idealului său, avea însă nevoie de profunde cu-noştinţe de mecanică şi matematică. Cărţile erau foartescumpe. Numai pentru o carte cumpărată de preot de la un

George Stephenson - promotor al progresului umanităţii

Page 10: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Lohanul, nr. 2 Februarie 2008 10

Un eveniment înălţător a avut loc pe 16 decembrie1803, când firava soţie i-a dăruit unicul fiu, pe nume Ro-bert, care va deveni un admirabil inginer englez.

În 1804 George primeşte funcţia de mecanic la minadin Kilingworth, cu un salariu dublu faţă de Wylam. Omare nenorocire se abate asupra familiei. Betty s-a îmbol-năvit după naştere şi curând a decedat.

Îndurerat peste măsură şi căutând să-şi uşureze sufe-rinţa, se mută în nordul Scoţiei, la minele Montroze,lăsându-şi copilul la nişte prieteni din Wylam. Nu trecemult timp şi este chemat în armată. De aceea revine laWylam şi plăteşte pe alt tânăr ca să satisfacă stagiul militarîn locul său. Cheltuielile devin şi mai mari, dar firea inven-tivă descoperă o nouă meserie la modă şi anume croitoriade damă. În sfârşit, s-a ivit o ocazie favorabilă, neprevăzu-tă. Un director de mine cumpărase o pompă de apă nouăde la Glasgow care nu a putut să fie pusă în funcţiune. Afost chemat George, care a reparat-o rapid. A început săfuncţioneze perfect spre mulţumirea patronului; A primitca răsplată 10 pfunzi, o sumă frumuşică pentru nevoilemeseriaşului. Cu aceşti bani 1-a întreţinut la şcoală pe Ro-bert, care a urmat studiile la Universitatea din Edinburg,

anticariat din Liverpool a plătit jumătate din leafa pe olună. Fiind pasionat de. aprofundarea cunoştinţelor, nu s-alăsat de şcoală şi a solicitat directorului şi postul de frânar.Avea grijă să coboare şi să scoată minerii de la lucru, carese desfăşura la intervale mari de timp, aşa că avea destulăvreme şi pentru meseria de mecanic. Acasă se ocupa şi curepararea încălţămintei oamenilor din sat.

La şcoală a cunoscut-o pe Betty, îngrijitoarea famili-ei, în special a soţiei preotului care era suferindă. Betty erao fată singură, fără părinţi, fraţi sau rude. Era modestă, fărăpretenţii, harnică, fînuţă, blondă, cu ochi albaştri. între ceidoi s-a înfiripat o dragoste profundă, sinceră, finalizatăprin căsătorie S-au mutat împreună, cu chirie, la Wylam,aproape de mină. Priceputul soţ a confecţionat tot mobilie-rul necesar în casă. Din resturile de lemn rămase a făcutcalapoade pentru încălţăminte, pe care le vindea tânărasoţie duminica, în târgurile din jur. Cu banii câştigaţi şi-acumpărat cărţi de fizică şi matematică.

Într-o duminică i-a luat casa foc, incendiu stins cuajutorul vecinilor. A reparat casa singur, inclusiv ceasul deperete care se defectase serios. Astfel a început să repare şiceasurile oamenilor din regiune.

devenind inginer, specializat în chimie şi fizică. Dar idealul vieţii sale era locomotiva, pentru a scoate

cărbuni din mină şi a-i transporta, la distanţe mari, precumşi alte mărfuri, chiar şi persoane. Pentru aceasta a făcutcalcule minuţioase, desene, planuri, lipseau doar banii.

De aceea, bine documentat, George s-a prezentat ladomnul Howarth, directorul minei de cărbuni de laKilingwort. După discuţii prelungite, acesta admite să spri-jine financiar oferta. Stephenson avea nevoie de meseriaşiprofesionişti, însă aceştia nu au vrut să renunţe la serviciilelor bine plătite. Atunci a apelat la fierari şi potcovari, careau fost de acord să lucreze sub supravegherea sa. În 1812 aînceput construcţia primei locomotive care a primit nume-le de �Mylord". La prima încercare a scos cu vagoneţii dinmină 30.000 kg de cărbuni, transportaţi cu viteza unui calîn alergare, pe distanţa de 8 km. După calcule minuţioase,patronul nu a fost mulţumit, deoarece a constatat că nu areprofit suficient. Ca atare, după convenţia iniţială, nu a fostplătit pentru munca sa.

Toţi susţineau la vremea respectivă ca roţile netedeale locomotivei nu se vor roti pe şine netede, ci vor alune-ca. Într-adevăr, între Leeds şi Middleton a fost construită ocale ferată dinţată de către John Blenkinsop. Pentru con-strucţia acestora ar fi fost nevoie de cheltuieli ridicate şi detehnologii complicate.

În sfârşit, a sosit şi momentul favorabil pentruStephenson. Proprietarii minelor de cărbuni din Halton vincu propunerea ca să folosească locomotivele sale la scoate-rea cărbunilor din mine. Terenul era foarte accidentat şi cumultă umezeală. Era anul 1820. Ajutat şi de fiul său, Ro-bert, care între timp terminase studiile, au aplicat un pro-cedeu ingenios. A construit 5 locomotive şi cinci perechide şine până în mină. Astfel, vagoanele goale care coborauîn mină ajutau la scoaterea vagoanelor încărcate cu căr-buni, trase spre suprafaţă de două locomotive. În felulacesta a scos 17 vagoane încărcate cu 64.000 kg de cărbunila un singur transport.

Auzind de aceste rezultate deosebite, un bogătaş dinDariington, Peace, i-a propus lui Stephenson folosirea lo-comotivelor construite de el pentru transportul lemnelor depe întinsele sale suprafeţe de păduri din Scoţia.Stephenson i-a răspuns că nu s-a gândit la scoaterea lem-nelor din munţi, lucru ce se poate realiza cu locomotivemai mici care se pot deplasa mai uşor pe linii înguste, pen-tru terenuri accidentate şi denivelate.

Atunci Peace, cu mai mulţi prieteni din Darlington,au înfiinţat prima Societate de căi ferate, care să sprijinefinanciar construcţia de locomotive mai puternice, precumşi căi ferate.

Astfel a fost construită prima locomotivă şi prima ca-le ferată între Stockton şi Darlington, experimentată pe 27septembrie 1825.

Trenul era format din locomotivă şi 34 de vagoanedin care: unul încărcat cu personalităţi locale, 21 destinatecălătorilor, 6 vagoane încărcate cu faină şi cu cărbuni, iar 6încărcate numai cu cărbuni. Distanţa de 15 km dintre cele

Page 11: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Februarie 2008 Lohanul, nr. 2

11

două localităţi a fost parcursă în timp de 65 de minute. Cu ajutorul lui mister Peace s-a înfiinţat o fabrică de

locomotive la Newcastle şi s-a iniţiat construcţia căii feratedintre Manchester şi Liverpool, peste o regiune mlăştinoa-să, numită �Lacurile Pisicii". Această iniţiativă a stârnitdiscuţii aprinse din partea autorităţilor, parlamentarilor, apresei etc. În final, s-a propus înfiinţarea unei comisii caresă analizeze amănunţit şi documentat situaţia şi să elabore-ze un memoriu cu propuneri ştiinţifice. Prin aceasta seopuneau vehement acestui proiect evocând motive dintrecele mai hazlii. Redăm mai jos conţinutul acestui memoriudupă cartea �Mari invenţii" de Barbu Apelevianu p. 34:

1. �Ar tulbura liniştea vacilor care pasc şi, deci, vor

da mai puţin lapte. E foarte posibil ca unele vaci, dinaceastă pricină, să ajungă sterpe.

2. Zgomotul locomotivei va speria în asemenea mă-sură găinile din întreaga regiune, încât nu vor mai puteaoua în pace, ceea ce va pricinui gospodarilor mari pagube.

3. Locomotiva zvârle în văzduh un fum otrăvitor ca-re va ucide toate păsărelele. Cerul se va înnegri din pricinafuninginii de la cazanul locomotivei, încât soarele nu se vamai vedea ca înainte.

4. Scânteile de la locomotive ameninţă grânele de pecâmp, iar la trecerea prin sate şi târguri, vor aprinde caseleoamenilor.

5. Caii vor dispărea cu desăvârşire, nu numai dinpricina concurenţei, dar şi din lipsă de hrană, deoarece iar-ba şi fânul vor fi arse de focul locomotivei.

6. Călătorii vor fi ameninţaţi de cel mai mare peri-col, deoarece o explozie a cazanului locomotivei îi va facepe toţi praf şi pulbere".

Motivele erau puerile, care provoacă râsul pentru noiîn prezent, dar pentru acele vremuri provocau neplăcerilorzilor, mari proprietari de pământuri, apoi proprietarilorde cai pentru diligente, celor care deţineau hanuri etc.

Presa a amplificat la maximum această situaţie, încâtparlamentul englez a declanşat �procesul trenului". Pentruaceasta s-a format o comisie parlamentară care să-1 judecepe împricinat. în drum spre Londra, în diligenta plină cucălători de diverse ocupaţii. Stephenson a asistat la acuzaţiidintre cel mai neplăcute, însă fără a interveni. Unii îl con-siderau nebun care trebuie dus la balamuc; alţii susţineausă fie băgat la pârnaie etc. Toată opinia publică a fost ridi-

cată împotriva lui Stephenson, dar el şi-a păstratverticalitatea, stăpân pe cunoştinţele sale, pe idealurile salede a contribui la binele omenirii. Nu s-a gândit niciodată lafăcut avere; averea a venit de la sine.

Comisia parlamentară era formată din persoane cuorientări tendenţioase pentru a-1 răpune pe autor, însă aufost şi persoane de bună credinţă care susţineau progresul.Şedinţa s-a desfăşurat într-o încăpere mică, sufocantă pen-tru George. A durat câteva ore, perioadă în care i s-au pusnumeroase probleme: ba că ploaia va distruge linia ferată,ba că va stinge focul din locomotivă şi trenul se va opri şiva rămâne în câmp, va speria sau va omorî vitele şi altele.

In faţa comisiei, Stephenson a răspuns cu demnitate,hotărâre şi profesionalism la toate interpelările, fiind spri-jinit prin unele intervenţii ale preşedintelui. în final, comi-sia parlamentară i-a dat câştig de cauză. În plus, Parlamen-tul i-a acordat permisiunea de a construi linia feratăBirmingham -Liverpool, care a fost inaugurată pe 15 de-cembrie 1830. In prealabil, pe 6 octombrie 1829 s-a orga-nizat un concurs unde au participat toate fabricile construc-toare de locomotive din Anglia. A câştigat locomotiva luiStephenson, cu numele de �Racheta" (�The Rocket"), carerealiza o viteză de 55 km pe oră, record absolut pentru ace-le timpuri.

S-a stins o stea de pe cerul luminos, în plină vară,într-o zi mohorâtă a anului 1848, luna august, ziua 12.

Opera i-a fost continuată cu devotament, profesiona-lism şi mult succesor de unicul său fiu, Robert Stephenson.

Prin munca îndârjită, prin dăruire, pasiune şi sacrifi-cii, se pot obţine descoperiri ştiinţifice care să ducă la pro-gresul societăţii omeneşti în folosul tuturor pământenilor.Satisfacţia morală a muncii împlinite. Depăşeşte orice limi-te, ea rămâne veşnică. Aşa că stimate cititor:

�Onorează trecutul, Celebrează prezentul, Promovează viitorul� Pentru binele umanităţii. (Din lucrarea �Mică enci-

clopedie de cultură generală�, partea a III-a, manuscris).

Page 12: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Lohanul, nr. 2 Februarie 2008 12

că o vulpe albă costa două piei de castor, o vulpe neagra sauun urs, patru castori, iar o puşcă costa cinsprezece castori.Cele mai multe popoare din ţinuturile reci nu prea aveau alt cu-vânt pentru ban, decât blană. Pielea întreagă fiind prea vo-luminoasă pentru schimb (comerţ) cu încetul s-a introdusbotul animalelor, sau un petic de piele, ce amprentându-sede către stat, reprezenta piei întregi şi se schimba în magazinespecializate.

Pe vremea lui Homer toate se apreciau în vite. Baniide metal ai atenienilor, înainte de Solon, purtau imprimatun cap de taur. La unele popoare nomade se făceau cumpă-rături cu cai, iar la nomazii persani cu oi etc. Pe frontiera chi-nezo-birmaneză sarea era mijlocul de schimb. Astfel un sclavvalora şase-opt ocale de sare.

O altă etapă în dezvoltarea mijloacelor de schimb o con-stituia aceea a folosirii unor bare (aramă, fier, argint,etc.) brutecântărite, dar fără efigie sau altă marcă. Tăierea şi cântărirealingourilor erau operaţii care necesita mult timp. Aceasta aimpus pe la mijlocul sec. al VH-lea î.Cr. să apară o serie demonede oficiale. Deci, la început, funcţia esenţială a banilor afost aceea de eclw general prin care se măsura valoarea ce-lorlalte mărfuri, în acelaşi stanţate, confecţionate din bronz,arama, fier, argint, aur, electrum (aliî + argint), s-a trecut de lamoneda - marfa la moneda adevărată, îndeplinea şi funcţiade mijloc de circulaţie, uşurând schimbul. S-a trecut treptat,de la circulaţia banilor bucăţi de metal în diferite forme la bani

rul (= 10,89gr.). Tot după Herodot primele monede au fost bătute în Lidia,

în Asia Mică. Sistemul lidian a fost preluat şi de alte po-poare, din antichitate sub aceeaşi denumire a unităţilor de greu-tate, cu diferenţieri de la o ţară la alta. (Ştefan Dumitrescu).

Moneda de 1 ban, 1867

In mare se ştie că o greutate de aur valorează de 12 ori

greutatea în argint. Acesta este bimetalismul antic. Până însecolul al XVII-lea au existat sub formă de monezi aurul şiargintul, dar paralel se foloseau si metalele nepreţioase.

Începând din secolul al-XVII-lea, pe lângă monezi aparbancnote, biletele de bancă, cu semne băneşti emise debănci. Băncile păstrau monedele de aur şi argint sau lingo-urile de metale preţioase şi emiteau bancnote care circulauîn locul banilor de argint. Cu timpul dreptul de emite ban-cnote, a revenit unei singure bănci din fiecare ţară, numităBanca Centrală sau Banca de Emisiune. Bancnotele puteau fi

AUREL CORDAŞ

Istoria banilor este veche şi bogată în evenimente. P.Samuelson spune că banii sunt "sângele care iriga sistemuleconomic". Se ştie ca punctul de plecare al apariţiei banilor îlconstituie schimbul care la început se efectua sub forma detroc, adică un bun se schimbă cu altul. Cu timpul din mulţimeabunurilor s-au desprins unele cu rol intermediar sau etalon.Acestea au fost primele forme de marfă-bani: animale,blănuri;bucăţi de metal etc. Dintre toate produsele destinate schim-bului, vitele erau cele care reprezentau la vremea respectivă,cea mai mare valoare, ele au început să fie reprezentate ca va-lori intermediare de schimb. Numele monedei naţionale aIndiei, rupia vine de la cuvântul sanscrit �rupă" care înseam-nă turmă. De la latinescul �pecus" care desemnează noţiuneade animal a derivate cuvântul �pecunia" care reprezenta noţi-unea de bani. Tot de la cuvântul latinesc �căpiţa" însemnândturmă s-a format termenul capital.

Termenul de monedă a luat naştere la Roma în sec. alIII-lea Î.Cr. în templul zeiţei Junon Moneta s-a instalat un ateli-er de fabricare a monedelor. Un dinar de argint avea pe faţăcapul zeiţei cu inscripţia numelui său �Moneta" denumire cea rămas pe discurile de metal îndeplinind funcţia de bani.

În zonele nordice ale Americii pielea de castor este unita-tea de măsură a valorii. Din literatura despre pieile roşii aflăm

sub formă de monede. Cetăţile greceşti şi "bancherii particulari' au avut ideea să

imprime lingourilor, cu dalta sau cu pecetea, un semn demarcă sau o ştampilă, care să garanteaze greutatea, puritateaşi valoarea metalului. Când imprimare s-a făcut pe bucăţiplate, aproximativ rotunde şi pe ambele feţe, simultan auapărut în mai multe centre comerciale, dar toate în secolul VIIî.Cr., monede propriu-zise, acestea fiind povestite de Herodot,părintele istorii.

Deoarece bucăţile de metal preţios, folosite ca bani erau degreutăţi diferite, la fiecare act de schimb trebuiau verificate,baterea de monedă, de o anumita greutate, formă si puritate.

Pentru a uşura schimbul, greutatea monedelor, demulte ori, era asimilată cu unitatea de greutate folosită înperioada respectivă. De a suprapune denumirii monetare cudenumirea unităţilor de către împăratul Bizanţului Ludovic celSfios, fiul lui Carol cel Mare a decret la anul 825, că se vor bate240 piese dintr-o livră de argint. Livra era egală cu 490 degrame în sistemul actual. Aceasta făcea ca dinarul săcântărescă 2 grame. S-a păstrat obiceiul de a socoti că 240 di-nari valorau o �livră". Aceasta nu avea nici o legătură culivra, ca măsură de greutate. Livra ca valoare de monedă senăscuse. Astfel talantul (cea 36 kg) folosit de mai multe popoaredin Asia Mica şi rămase în istorie, în special, folosit de fenici-eni, înainte de a fi demn unor unităţi monetare au fost unităţide greutate. Unitatea de baza şi măsurarea greutăţilor era state-

Banii, originea, evoluţia şi funcţiile lor

Page 13: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Februarie 2008 Lohanul, nr. 2

13

transformate la cerere în aur. După Primul Război Mondialaceastă convertibilitate în aur si argint a încetat treptat în toateţările, bancnotele devenind un simbol recunoscut siunanim acceptat. Deci banii şi-au pierdut substanţa proprie,aurul. Astfel şi în prezent noţiunea generică de bani sau mo-nedă desemnează bancnotele, moneda metalică precum şialte instrumente recunoscute ca bani, având forme şi denu-miri diferite de la o ţară la alta.

Bancnota de 50 de bani, 1917

Funcţiile monedei au fost enunţate de Aristotel (384-

322 î.Cr.) în opera sa "Politica", pentru prima dată. Aristotelsubliniază legătura dintre comerţ şi bani, considerând baniidrept rezultat al extinderii schimbului şi care pune capăt trocului.Banii au un rol important în economie fapt ce rezultă din fun-cţiile ce, le îndeplinesc. Banii măsoară activitatea economică(măsura valorii).

Expresia acestei măsurători prin intermediul banilor estepreţul, adică suma de bani cu care se apreciază pe piaţă unbun, serviciu sau activitate economică. Moneda este formagenerală a valorii şi expresia socială a mărfii. Moneda este pute-re, căci acela care o posedă îşi va procura bunuri de producţie,el are în buzunarul său putere asupra altor oameni. Monedaeste forma particulară a capitalului. O altă funcţie este ace-ea de mijloc de schimb, adică vânzarea, cedarea unor bunuri sauservicii, respectiv cumpărarea altor bunuri (servicii) în schimbulbanilor. Tot o funcţie a banilor este şi aceea de mijloc de plată,adică plata unor salarii, datorii sau obligaţii economice. Baniisunt un mijloc de tezaurizare, ei fiind simbol al avuţiei. Pen-tru a-şi îndeplini funcţiile, banii trebuie să existe în societa-te, adică să fie creaţi şi puşi în circulaţie într-o anumită canti-tate. Definiţia monedei dată de "La Grande Encyclopedie" esteurmătoarea "moneda este o marfa de o anumită valoareproprie, într-un volum mic relativ omogenă, cu posibilitateade a fi uşor divizată fără a pierde valoare, uşor de a fi identifi-cată şi destinată pentru a servi schimbul, în opoziţie cu toatecelelalte mărfuri şi, prin urmare, pentru a servi ca etalon şiunitate pentru a exprima cifric valoarea acestor mărfuri".

Istoria începe când uiţi de viaţa ta

Emanoil Balbuzan

În mine s-a aprins pentru primadată mânia atunci când i-am văzut pe ţărani defilând în Huşi. Era în ziua de6 martie 1945. Îi aduseseră noii �tri-buni� ai lui Petru Groza la un TeDeum, slujbă pentru aşa-zisa împro-prietărire a ţăranilor. Eram şcolar pevremea aceea, la gimnaziul comerci-al. Ţăranii erau mânaţi de trepăduşi,ţineau nişte lozinci din cârpă roşie pecare scria cu cretă: �Vrem pământ!�şi �Jos boierii!". Aveau paie la picioa-re, în loc de obiele, într-atâta erau de săraci şi de ai nimănui, în urma răz-boiului. Veniserăm şi noi, de la gim-naziu şi de la liceu. Am început să-i huiduim pe activişti şi să le strigămţăranilor: �Cereţi încălţăminte, maiîntâi, cereţi de mâncare, că ăştia vămint, n-or să vă dea nimic!" Atunci

am fost luaţi la Siguranţă, era pevremea aceea şef unul Bucur, şi ne-au bătut, de n-am mai ştiut ce-i cu noi.

Apoi, în timpul stagiului militar,când reuşiserăm, câţiva din unitate, săluăm legătura cu grupul Arsenescu,din munţi, grup al rezistenţei antico-muniste şi antisovietice, am fost bă-gat în lagărul de la Reşiţa, unde amrămas şase luni. Acolo am avut oca-zia să văd cum sunt anticomuniştiisârbi. M-au mai impresionat şi alte naţii, prin generozitate, solidaritate,suflet mare. Din lagăr, pentru că măîmbolnăvisem, m-au trimis la Spitalul Militar Timişoara, iar de acolo, oare-cum vindecat, m au lăsat la vatră. Auînceput persecuţiile locale, care m-au determinat, în cele din urmă, să iaulegătura cu �Gărzile Albe� din laşi. Am format, în calitate de şef de lot,grupul de rezistenţă anticomunistă�Gărzile Albe" din Huşi. Văzusemmulte cu ochii mei de copil şi de ado-lescent.

Văzusem istorie. Mă dureau ne-dreptăţile. Simţeam că nu pot să staucu mâinile în sân. Nu puteam să ac-

cept sovietizarea ţării mele. În copilă-rie, asistasem la ororile războiului.Nu aveam cum să uit. Am avut, la noiacasă, nemţi şi ruşi. Când ai mei auplecat în refugiu, lăsându-i pe nemţiîn bătătură, lăsaseră şi două gâşte. Le-au găsit, la întoarcere, aşa cum augăsit toate lucruşoarele din casă. N-auluat un ac, au păstrat totul curat. Cums-a întâmplat când au venit ruşii? Afost prăpăd. Mai rău ca hoardele debarbari. Am îngropat cu mâna meanemţi seceraţi de gloanţe în curteacasei părinteşti, aşa cum am îngropatşi ruşi. Să revin la �Gărzile Albe�.Ne-am organizat în aşa fel încât să nune cunoaştem între noi prea tare. Eu,de exemplu, nu-mi cunoşteam decâtşefii de grupă. Să nu pot trăda, la oadică. O vreme, pe la început, amavut şi un salut, �Dumnezeu cu noi!",şi un semn distinctiv: trei ace cu gă-mălii tricolore, la rever. Am depusjurământul de credinţă la Mitropolie,la laşi, la sicriul Sfintei Paraschiva. Şijurământ a fost! Aş fi putut trăda trei-zeci, patruzeci de inşi, dar n-am fă-cut-o. Şi Dumnezeu mi-e martor că

Page 14: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Lohanul, nr. 2 Februarie 2008 14

am suferit mult pentru păstrarea aces-tei tăceri.

O să mă întrebaţi care era obiec-tivul imediat al organizaţiei. De fapt,sper din inimă să mă întrebaţi, catineri patrioţi români. Obiectivulimediat era să luptăm împotriva sol-daţilor sovietici, dacă ar fi începutacel război ruso-american pe care-l aşteptam. Până atunci dădeam micisemnale că existam. Astfel, odată amaruncat cu o grenadă defensivă, foarteputernică, pe geamul biroului şefuluiSecurităţii de atunci, din 1948. Res-pectivul, s-a speriat foarte tare; într-o săptămână a plecat din Huşi. Am maitras câteva încărcătoare în urma se-cretarului U.T.M. N-am vrut să-l omor, doar să-l sperii. Şi cea mai glo-rioasă faptă pe care am condus-o în cadrul �Gărzilor Albe� a fost incendi-erea unui tren. De fapt, ne interesa săia foc doar două vagoane, despre careştiam că transportă armament pentruruşi. Tren care venea din Germania.Am ieşit în valea Dobrinei şi i-am dat foc! În 1950 începuserăm să fim su-pravegheaţi insistent, aşa că am decis desfiinţarea organizaţiei din Huşi.�Fiecare dispare pe cont propriu. Fiene pierdem urma în sudul ţării, fietrecem graniţa în Iugoslavia.� Aveamatunci 22 de ani şi am fugit în Con-stanţa. Mi-am făcut acte false, cuajutorul unui individ. Pe buletinulmeu scria BALBU IANI, contraface-re a numelui meu de familie,Balbuzan. Mă dădeam drept grec. M-am aciuat într-o gospodărie de stat,�Dorobanţul", în comuna M. Kogăl-niceanu, al cărei director m-a mirosit a fi fugar. De acolo m-au �ridicat� la 10 noiembrie 1950. A început calva-rul existenţei mele...

Am fost dus la Ministerul de In-terne, apoi pasat Securităţii din laşi.Bătăi fără număr, interogatorii cum-plite, tortură, Securitatea Huşi, apoiBârlad, apoi Penitenciarul Galaţi, întotal 12 luni de anchetă, pentru alcă-tuirea dosarului de condamnare. Amfost condamnat la Galaţi. Delictul:crimă de uneltire împotriva statului şia ordinii sociale. Am fost dus şi laJilava, dar �casa" chinurilor melepentru următorii trei ani şi jumătate afost Penitenciarul de la Gherla... Câte aş avea de povestit! Câte mi-aş dori să răzbun, dacă n-aş fi de fapt uncreştin! Oricum, sunt deja la vârstacând valorile s-au cernut în mintea şisufletul meu. Doar că visele îmi suntîncă bântuite de cele ce mi-au fost dat

să trăiesc. Cetatea Gherlei, construită la

1543, avea trei biserici: una romano-catolică (în cetatea veche), una greco-catolică (în aripa construită în timpulMariei Tereza) şi una ortodoxă. Pecând eram în penitenciar izbutiseră săse caţere unii, la ordinele oamenilorzilei, şi să dea jos crucile de pe bise-rici. Oricum, nu mai erau bisericiacelea, se transformaseră una în uscă-torie de cherestea, alta în bucătărie,alta nu mai ştiu acum în ce. Mai ră-măsese o singură cruce. Dă ordindirectorul închisorii

� Să se urce careva să dea jos crucea!

Cine să se urce? Era foarte greude ajuns în acea clopotniţă, trebuiagăsit cineva cu adevărat curajos, caresă nu aibă rău de înălţime, un tinichi-giu, ceva.

� Cum? Nu vrea nimeni? Hai, că dăm mâncare în plus!

Atunci a apărut un evreu pe ca-re-l ştiam, unul, Nathan, condamnatla vreo zece-doisprezece ani închisoa-re.

� Eu, să trăiţi, am să mă urc, zice el. Dacă dai mata două gamelede arpacaş, dau eu jos crucioiul deacolo!

Cetate înaltă, cu clopotniţa şimai înaltă, i-au adus scări pompie-reşti, care l-au lăsat pe evreu sub clo-potniţă. De acolo, i-au aruncat funii, să se caţere cu ele. Se prinsese directde cruce cu funiile şi noi îl priveamca la spectacol. De sus se vedea clartot oraşul Gherla, orăşenii, viaţa, li-bertatea. Aşa-i, Nathan, că tu le-ai văzut atunci pe toate astea? De bunăseamă, căci, văzându-se ajuns în vâr-ful clopotniţei, Nathan a prins a strigadin toţi rărunchii:

� Hei, oameni, buni, cetăţeni! Ascultaţi la mine! Eu sunt Nathan şim-am tocmit la directorul închisoriisă dau pe lisus Hristos jos de la locullui, în schimbul a două gamele dearpacaş!

În timp ce vorbea, continua săse lege cu funia de crucea pe care arfi trebuit s-o desprindă de soclu.

� Dar Nathan, de astăzi înain-te, nu mai este evreu. Nathan estecreştin, pentru că se va spânzura aici, pe cruce!, a urlat Nathan, încreţindcarnea pe noi

A răsturnat scările şi a rămaslegat de cruce până când au venit altescări, mult mai lungi, aduse tocmai dela Cluj. Nu s a spânzurat, fireşte, şi

l-au da jos. Dar a obţinut, bietulNathan, ce a vrut: huiduielile cetăţe-nilor! S-au adunat la poarta închisoriişi au început să-l facă cu ou şi cu oţetpe director. După asta, Nathan a plătitcu chin. Ajunsese să se scrântească deatâta bătaie primită.

.����������� Când erai eliberat, trebuia să

treci testul: te reeducaseşi au ba? Detenţia mea a durat 4 ani, 11

luni şi 6 zile. De ce nu mi s-a dat maimult? Pentru că l-am luat pe NU înbraţe, îmi era groaznic de frică să nufiu condamnat la moarte. De aceea n-au scos nimic de la mine - nici unnume, nici o informaţie - deşi probeleconcrete mă acuzau de departe.

Iar o amintire cutremurătoare.Eram în penitenciar la Galaţi. Dupăce te judecau, nu te mai aduceau încelular, ci te trimiteau la cameră. Aş-teptam să primesc condamnarea. Mărugam Domnului să nu fiu condamnatla moarte. Stăteam în pat cu un băiatcare a fost judecat în aceeaşi zi cumine. Se strigă:

� Brânzaru Neculai! � Prezent!, răspunde colegul

meu, ţăran tânăr din Bârsesti. � Treci la uşă. Eşti condamnat

la... � Douăzeci şi cinci de ani, am

încercat noi, ceilalţi arestaţi, să influ-enţăm destinul în mai bine.

�.. .Douăzeci şi cinci de ani!,veni verdictul.

Neculai avea vârsta mea, 22 deani. Strigarea continuă:

� Brânzaru Ion! � Prezent!, răspunde tatăl lui

Neculai. � Condamnat la moarte! Treci

la uşă! Brânzaru Vasile! Era rândul fratelui cel mai mic,

care avea vreo 19 ani. � Tu eşti condamnat la... � Douăzeci şi cinci de ani, am

implorat noi �.. .Condamnat la moarte!, au-

zim răspunsul. � Trâmbei Victor. Condamnat

la moarte. Ieşi în faţă. În ziua aceea, în care eu aştep-

tam sentinţa, am aflat de condamna-rea la moarte a şase flăcăi, colegi decelular. Mi-i aduc aminte, ca şi cums-ar fi întâmplat ieri. Încercaţi să fiţicâteva clipe în locul meu, să staţi şi săvă uitaţi cum m-am uitat eu atunci. Săvedeţi cum se succed culorile pe chi-pul unui om care află că a fost con-damnat la moarte: de la un roşu

Page 15: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Februarie 2008 Lohanul, nr. 2

15

aprins la pământiu, sfârşind într-un fel de paletă a curcubeului. Să vedeţiprivirea unui condamnat la moarte,să-l vedeţi păşind spre uşa care sedeschide pentru el pentru ultima dată.Condamnatul la moarte nu vrea să-şi mai ia nimic din sarsanaua cu care avenit. În ziua aceea, familia Brânzaru,adică bătrânul şi cei doi fii ai lui, şi-a aflat �viitorul�. Fuseseră arestaţi ca participanţi la Republica de laBârseşti. Aşa-i că nu aţi auzit? A fostcea mai sângeroasă răscoală din tim-pul comunismului. În 1949 se făcusenaţionalizarea tuturor munţilor daţi deŞtefan ce Mare fiilor babeiVrâncioaia. Ţăranii din acele comunes-au organizat şi s-au răsculat. Totul asfârşit într-o baltă de sânge � mulţi morţi şi mulţi ţărani închişi sau con-damnaţi la moarte, ca în cazul acestorBrânzaru.

Oricum, în ultima clipă tribuna-lul a comutat pedeapsa tatălui:

� Măi, Brânzaru Ion, ai scăpatcu viaţă. Ţi-au dat douăzeci de ani.

� Dar băieţii mei, Vasile şiNeculai?, s-a interesat ţăranul.

�Au fost condamnaţi la moarteamândoi!

� Atunci, zii lui Vasile să-mi dea mie bocancii lui, că-s mai buni decât opincile mele.

În rest, închisoarea a fost o lu-me cu legile ei, cu măsurile ei, cusunetele ei, care uneori şi acum îmimai răsună în urechi. Ora închiderii.Gherla. Lacăte puse, uşi închise. Ce-lularul mare încuiat. Atunci, parcăanimaţi de un dirijor nevăzut, noi, omie cinci sute de glasuri, începeam să cântăm: �Cu noi e Dumnezeu!�. Par-că era un semnal, pe care nici nu maiştiam cine ne îndeamnă să-l dăm şi către cine. Mai ţin minte zgomotulpaşilor �vieţaşilor politici�, al deţinu-ţilor politic condamnaţi la închisoarepe viaţă: era ca un zgomot de clopot spart, care-ţi intra în creier. Coborau de la etajul patru în curte.

Îmi aduc aminte că noi, deţinuţiipolitic, am aflat înaintea gardienilorcând a murit Stalin. Atunci am lepă-dat cu toţii hainele de puşcărie şi ne-am îmbrăcat cu ce aveam mai bun,civil � o bluză, o cămaşă, ceva. Gar-dienii s-au mirat:

� Ce-i cu voi? Ce v-aţi îmbră-cat aşa? Vreţi să evadaţi în masă?

Eu, care îmi făceam rost aproa-pe zilnic măcar de-o cizmă sau de unpumn, din partea gardienilor, am răs-puns cu voce tare:

� Ce să fie, domnu' şef, a murit tătuca Stalin!

Ce ne-au mai pedepsit atunci! Ce ne-au mai luat la întrebări: cum de-am aflat? Păi aveam noi alfabetele,codurile noastre. Eu, de exemplu,eram �şef de centrală�.

������������ Aici simt că mă doare inima.

Am şaptezeci şi unu de ani, la data când aştern pe hârtie povestea... vieţiimele. Şi n-o fac decât dintr-un singur motiv: pentru că îmi pasă. Cred cătrebuie să ne pese tuturor. Iar dacătinerele generaţii n-au învăţat încă, să le învăţăm noi să le pese. Un numeobscur, Gheorghe al lui Ţuţoi al lui Toader întâmplător, un nume de erou. Numele unui om căruia i-a păsat ce se întâmplă cu ţara lui.

În închisoare am avut şi putereasă râd. Născoceam. Mă agăţăm cu ceputeam de fiecare clipă, pentru a otrăi pe următoarea. Era un �ţigan", Gheorghe Gheorghe, din Ploieşti.Simpatic şi solidar. A făcut un micspectacol o dată, când eram sortaţi săprestăm munci. Sigur că doream cutoţii să fim aleşi pentru muncă; astaînsemna automat îmbunătăţirea mân-cării şi triplarea raţiei. Vine directorul închisorii cu nişte gardieni, să nealeagă. �Ţiganul� nostru, nu ştiu dince pricină, se dădea în lături: când iarfi venit rândul să fie luat la muncă, sebăga printre cei din spate. De ce să fipreferat bătaia, de exemplu, muncii?în faţa lui, cei bătrâni şi mai solizi erau luaţi la �neagra�, celulă de pe-deapsă, cei mai tineri erau aleşi sămeargă la ucenicie. Îl observă direc-torul pe tuciuriu:

� Da' tu ce ai, de nu vrei să munceşti, mă? înţeleg, alţii sunt bă-trâni, sunt bolnavi, nu văd, dar pe tine te văd băiat tânăr şi bun de muncă.

L-a ridicat aşa, sus, l-a luat de ceafă, ca pe un pui de cioară. Ţiganula început să tremure, îi clănţănea dan-tura albă, bună.

� Câţi ani ai tu? � Patru, răspunse cu voce

subţiratică ţiganul. � I-auziţi, oameni buni, parti-

dul nostru drag bagă copii de patruani la puşcărie!, răcni directorul şi-i arse una ţiganului.

� Dar pentru ce faci tu puşcă-rie, măi?

� Pentru că am fost fruntaş în producţie, răspunse vinovatul.

� I-auziţi, oameni buni, parti-dul nostru scump şi drag bagă frunta-

şii în producţie la puşcărie! Păi ce felde fruntaş eşti tu, ţigane?

� Am dat păr la mână. � Cum? îţi baţi joc de mine?,

urlă directorul. � Nu, am lucrat la fabrica de

perii. Eu dădeam smocurile de păr lamaşină, să fie înfipte în mânere.

� Unde asta? � Aici, la Gherla... � Hai, atunci, la �Neagra� cu

tine. Raţie sfert, turnaţi-i vreo douăhârdaie de apă şi peste trei zile îlscoateţi!

Ţiganul a mâncat multă bătaiecu ocazia acestui dialog, iar noi, chi-purile, ne-am distrat puţin. De fapt, elfusese închis din cauze nobile, în cali-tate de şef de fanfară în Ploieşti, oda-tă, când se întorcea cu trupa de la onuntă, a fost oprit de nişte cetăţeni.

� Cât aţi câştigat voi la nuntaasta?, i-ar fi întrebat pe lăutari.

� Păi, atât, le-a răspuns el. � Bine, uite, tot atât vă dăm şi

noi, dacă ne cântaţi un anume cântec.� Ce cântec? � �Deşteaptă-te, române!� Ţiganul s-a uitat la

instrumentiştii lui, împreună cu ei s-amai uitat o dată la teancul de bani şi adat tonul. Au cântat muzicanţii cuatâta foc, de parcă ar fi repetat numaiaceastă piesă în ultimele săptămâni.Urmarea a fost arestarea şi condam-narea şefului de fanfară la vreo zeceani de închisoare.

Cea mai frumoasă amintire amea este ziua eliberării din închisoa-re, după aproape cinci ani de detenţie.Intrasem în închisoare cu optzeci dekilograme greutate, la un metru op-tzeci înălţime, şi ieşeam cu 39. Cândam ieşit pe poarta puşcăriei, mi-ampierdut cunoştinţa, din cauza efortuluide a merge. M-am trezit într-o cofetă-rie, mă duseseră acolo nişte civili,foarte impresionaţi de felul în carearătam - ca un schelet. Mai ştiu că,ajuns în gara oraşului natal, Huşi, amstrăbătut drumul până la casa părin-tească în sase ore � drum pe care înmod normal îl faci în mai puţin decinci minute. Ajuns în poarta casei,iar am leşinat. M-a găsit fratele meu,Puiu, căzut în tufa de liliac. M-a în-trebat:

� Dar cine sunteţi, domnule? Cea mai tulburătoare amintire a

mea este mama, în momentul în carem-a văzut, când m-am întors din puş-cărie. Cădea şi iar se ridica, şi iar

Page 16: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Lohanul, nr. 2 Februarie 2008 16

cădea, nevenindu-i să-şi creadă ochi-lor că mă are din nou în faţă, în carneşi oase. Oricum, nu m-a recunoscut din prima clipă. M-a recunoscut dupăo aluniţă de la mână.

Cred că toate în viaţa unui omau un rost. Am trecut pragul a 70 deani, sunt în urbea natală, locuiesc încasa părinţilor mei. Mi-a murit soţia şi vorbesc din când în când, la te-lefon, cu fiicele mele, plecate în lu-mea largă, pentru a-şi urma carierele.Citesc mult. îmi amintesc multe. Re-cent, am fost la un simpozion pe teme istorice, la liceul �Cuza Vodă", şi am

avut ocazia să schimb idei cu tineriiliceeni respectuoşi faţă de trecut.Mulţi dintre ei se cunoştea că citiseră,se documentaseră cu sârg... Dar lelipsea direcţia, acel dascăl din umbră,care ştie să indice ce şi cât trebuie citit, ce şi de ce trebuie cercetat. Ori-cum, părerea mea este că istoria esteîncă destul de strâmb scrisă. De aceeasuntem un popor încă nedumerit, bu-imac în prezentul derizoriu. Şi totuşi,continuu să cred din toată inima înbinele neamului românesc. Lecţia pe care am învăţat-o trecând prin chinuri este speranţa.

Bibliografie: Balbuzan Emanoil � Istoria în-

cepe când uiţi de viaţa ta, în rev. Po-veşti adevărate, nr. 4, 1999, p. 14-15.

Vicu Merlan

Pe teritoriul Moldovei au fost descoperiţi menhiri lu-craţi din piatra locală, care aveau în preistorie un rol im-portant în oficierea ritualică solară. Până acum astfel demenhiri au fost identificaţi la Chersăcosu în judeţul Vaslui,Bazga, judeţul Iaşi şi în jurul movilei Răbâia, în imediatavecinătate, din N localităţii Râşeşti.

SCURT ISTORIC Menhirul de la Chersăcosu a fost descoperit în

1994 de Vicu Merlan cu ocazia unei săpături de salvareîntr-un mormânt tumular. Menhirul a fost fragmentat dinvechime fiind refolosit în aceasta formă ca stelă funerarădeasupra unei camere mortuare cu o vechime de circa5000 de ani. (MERLAN, BURTĂNESCU, COMŞAALEXANDRA 1999, 209-214).

Menhirii de la Râşeşti au fost descoperiţi cu ocazia

unui sondaj de verificare efectuat de arheologii InstitutuluiA. D. Xenopol din Iaşi (în 1975) fiind dispuşi circular înjurul movilei Răbâia. Menhirii sunt de formă aproximativparalelipedică, având o distanta de circa 2,5 m între ei.(BAUMAN 1979, 51-56). Deoarece circumferinţa movileieste de aproximativ 500 m, se estimează a exista peste 200de astfel de pietre funerare sau de rit solar.

Menhirii de la Bazga au fost semnalaţi de un pasionat

al arheologiei locale, Petru Condurache, fiind cercetaţi deVicu Merlan şi publicaţi în monografia Văii Bohotinului.(MERLAN 2006). Localnicii susţin că numărul acestora afost mare (până acum fiind descoperiţi 3 menhiri) dar au fostfolosiţi ca piatră de construcţie la fundaţia unor locuinţe din

zonă. Prima locaţie - Chersăcosu, se află pe terasa înaltă dinsectorul mijlociu al Prutului, iar Menhirii de la Bazga suntamplasaţi pe platoul înalt al bordurii estice a Podişului CentralMoldovenesc, la circa 10 de km de râul Prut şi în preajmacetăţii defensive dacice de la Moşna.

Menhirul de la Cheersăcosu

SIMBOLISMUL ESOTERIC AL MENHIRULUI DE LACHERSĂCOSU

Fiind descoperit ca piatră funerară care acopereaconcavitatea mortuară, formând împreună cu celelalteelemente un minicomplex mortuar, menhirul refolosit eraconsiderat un obiect tabu dându-i se o utilitate pe măsură.Prin forma sa cvasidreptunghiulară făcea posibilă dinpunct de vedere esoteric intrarea în rezonanţa cu elementulprimordial al pământului, animat de energia manifestatoa-re a Marii Zeiţe Mama � Geia, ca zeiţa a fertilităţii şi afecundităţii. Pământul ca element primordial este animatde Geia şi astfel defunctul era preluat în pântecul sau pla-centa telurică dându-i se o nouă viaţă.

DESCRIERE Menhirul de la Chersăcosu Înainte de a fi fost refolosit ca lespede funerară în

mormântul tumular, menhirul preistoric a fost utilizat capiatra de cult, fiind amplasat pe creasta înalta a terasei

Menhirii preistoricidin zona Huşilor

Page 17: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Februarie 2008 Lohanul, nr. 2

17

superioare a Prutului, marcând probabilun traseu geomagnetic sau un perime-tru sacru de iniţiere şi branşare a şama-nului local în lumea subtilatranscedentală.

Menbirii de la Bazga

Forma pe care o păstrează astăzieste aproximativ dreptunghiulară. Păs-trează urme de fasonare a rocii (calcaroolitic sarmaţian) fiind rotunjit la col-ţuri şi prelucrat atent pe ambele feţe.Prelucrarea atentă, dar grosolană, de-monstrează că aceasta s-a făcut cuunelte din piatră mai dure decât rocadin care a fost confecţionat. Dimensi-unile menhirului păstrat sunt: lungime0,48-0,84 m; lăţime 0,86 m; grosime0,16-0,20 m.

MENHIRII DE LA BAZGA Situaţia menhirilor descoperiţi la

Bazga diferă faţă de cel descoperit laChersăcosu. În cazul celui dintâi pozi-ţia actuală îl plasa într-o ipostază se-cundară de refolosire, fapt care demon-strează o atenţie clara şi definită a aces-tor pietre încărcate de istorie şi sacrali-tate. Menhirii de la Bazga au fost des-

coperiţi la o distanţa de aproximativ 300 m unul de altul pe un aliniamentlongitudinal din perimetrul Platoului de Aramă. Alunecările de teren şi pădu-rea deasă au îngreunat mult descoperirea acestora, dar în acelaşi timp le-au ferit de căutătorii de pietre de construcţii. Chiar şi aşa numărul este mic fiinddistruşi atât de om cât şi de natură. Din cei trei menhiri descoperiţi, doi sunt perforaţi, iar cel de al treilea păstrează urme clare de încercare de străpungere, pe ambele feţe, fără însă să se fi reuşit acest lucru. Forma lor triunghiulară,cercul din mijloc realizat prin perforarea concentrică şi consecventă, pe am-bele laturi, demonstrează o cunoaştere iniţiatică a naturii rezonatorii a formei, implicit a geometriei sacre, a microcosmosului înconjurător. Triunghiul şi cercul îmbina perfect plan iniţiatic al evoluţiei spirituale într-un cadrul natural echilibrat şi manifestat armonios. Pentru cel de al treilea menhir, prelucrat grosolan, dar cu intenţia clara de a se respecta rigorile procentuale ale desti-naţiei pentru care a fost şlefuit, finalizarea acestuia nu a fost posibilă (maiales perforarea) probabil datorită slabei rezistibilităţi a rocii din care este con-fecţionat. (MERLAN 2005).

Prin fasonarea, şlefuirea şi perforarea stângace descoperite pe corpulmenhirilor (inclusiv cel de la Chersăcosu), traseologia demonstrează o prelu-crare rudimentară întâlnită în Epoca Pietrei, la hotarul dintre Paleolitic şiNeolitic.

Poziţionarea lor pe terasele râului Prut, pe un aliniament altitudinal cu-prins între 50 m şi 400 m, poate fi pusă pe seama unui cult al Soarelui în core-laţie cu influenţa benefică a câmpului teluric geomagnetic, dat de Falia Pru-tului din imediata apropiere. Studiul cazuistic asupra zonei Platoului de Aramă, cuprins între Bazga şi Moşna, perimetrul cetăţii geto-dace şi a tumu-lului de aici au scos în evidenţă o serie de anomalii geomagnetice care au o influentă puternică asupra psihismului uman. S-au înregistrat în aceasta zonă sute de cazuri de pierdere a controlului telechinestezic, fapt care a dus la rătă-cirea persoanelor care au traversat-o sau chiar la teleportări la zeci de km în câteva minute. Oamenii locului vorbesc de tainiţe subterane ocrotite de anu-mite entităţi, motiv pentru care mulţi ocolesc aceste locuri de teama de nu li se lua minţile. Cele mai vechi urme de civilizaţie din zona sunt din Paleolitic,dar s-au descoperit şi din Epoca Bronzului şi din timpul geto-dacilor. (MERLAN 2006).

În concluzie, menhirii preistorici descoperiţi în Moldova au fost ciopliţi în Antichitate, fiind nişte reprezentări simbolice ale unor arhetipuri ancestralelegate de cultul Soarelui. Menhirii din jurul movilei Răbâia fac parte integran-tă dintr-un sistem calendaristic solar cu implicaţii ritualice, funcţionalitate care va fi mai uşor dedusă prin viitoarele săpături arheologice din incintaacest sit.

Bibliografie selectiva -Bauman Ionel, Unele probleme privind movila Răbâia, în Acta

Moldaviae Meridionalis, I, 1979, 51-56. -Merlan Vicu, Noi descoperiri paleolitice la Huşi « La Ursoaia », în

Acta Moldaviae Meridionalis, XXVIII-XXIX (1998-1999), p.41. - Merlan Vicu, Sanctuarul sacru de la Isaiia-Zeiţele Protectoare, în

Revista Misterelor, nr. 28, 2000, p. 23. - Merlan Vicu, Situl paleolitic de la Roşu» Frantz Dasca, în revista

Prutul, nr. 25, 2003, p7. - Merlan Vicu, Isaiia, Com. Răducăneni, Jud. Iasi, revista Prutul, nr.

25, 2003, p.1-2 - Merlan Vicu, Creţeşti »La Intersecţie », revista Prutul, nr. 28, 2004,

p.2-3. - Merlan Vicu, Situl paleolitic de la Răducăneni-Mat, în revista

Prutul nr. 31, 2004, p.12.. - Merlan Vicu, Bazga-Cetăţuie, în revista Prutul, nr. 37, 2004, p.9,. -Merlan Vicu, Burtănescu Florentin, Comşa Alexandra,Un mormânt

Iamnaia cu lespede de piatră la Chersăcosu (com. Duda-Epureni, jud. Vaslui), în Arheologia Moldovei, XXV, 1999, 209-214;

-Merlan Vicu -Unelte si arme de silex si piatra din eneoliticul Mol-dovei dintre Carpati si Prut, 2005.

-Contributii monografice asupra Văii Bohotinului şi Văii Moşnei, 2006.

-Contribuţii monografice asupra depresiunii Huşilor, 2008.

Page 18: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Lohanul, nr. 2 Februarie 2008 18

MELANIA RADU

Toxinele absorbite prin piele ne

afectează grav sănătatea Mulţi oameni urmează diete ex-

treme şi realizează zilnic diferite me-tode de detoxifiere, şi apoi, după toateacestea, folosesc produse cosmeticetoxice. Amintiţi-vă că pielea dumnea-voastră este ca un burete, aşa că fiţiatenţi ce puneţi pe ea

(Nexus Magazin) Toţi aceia care sunt preocupaţi

de sănătatea lor ar trebui să ştie căsubstanţele din cosmeticele pe care lefolosim sunt absorbite de organism,prin piele. De multe ori, ingredientelechimice ale cosmeticelor şi ale produ-selor de îngrijire corporală sunt toxiceşi au efecte dezastruoase asupra sănă-tăţii noastre. Tot mai mulţi oameni seinteresează de alimentaţia sănătoasă,naturală. Un regim lacto-vegetariancare să evite alimentele artificiale şiaditivii alimentari reduce considerabilriscul de expunere la toxine. În ace-eaşi măsură ca şi hrana pe care o con-sumăm, substanţele cosmetice pe carele folosim ne influenţează pe multiplecăi. Ayurveda afirmă chiar că nu artrebui niciodată să punem pe pielesubstanţe pe care nu le-am înghiţi.

Absorbirea prin piele a toxine-lor este mult mai periculoasă decâtînghiţirea lor

Pielea este cel mai mare organ

al corpului nostru. Este un înveliş viu,care respiră şi are o mare capacitatede absorbţie. Pielea practic absoarbeprodusele aplicate pe suprafaţa ei.Dacă acestea conţin ingrediente bene-fice, efectele folosirii lor vor fi bene-fice. Dar dacă aceste produse conţinsubstanţe chimice toxice, acestea auefecte adverse atât asupra pielii, cât şiasupra organelor interne ale corpuluinostru. În special efectele cumulative,care apar după mulţi ani de folosire aunui produs, transformă elementarelenoastre obiceiuri de igienă într-un stil de viaţă sinucigaş care ne apropie deboală şi de moarte.

Solvenţii din unele săpunuri,şampoane, geluri de duş distrug bari-era protectoare a pielii, degreseazăputernic pielea şi favorizează pătrun-derea substanţelor toxice. Odată pă-trunse în piele, acestea ajung înmicrocapilarele sanguine, în vaselelimfatice şi apoi în fluxul sanguin,care le răspândeşte peste tot: în creier,ficat, rinichi, muşchi. �Dacă rujulajunge în gură, enzimele din salivă şi stomac reuşesc să-l descompună. Însă dacă substanţele ajung în fluxul san-guin, acolo nu există nici un fel deprotecţie�, a precizat Richard Bence,un biochimist care a studiat timp detrei ani substanţele prezente în cos-metice. �Încă nu se ştie ce efect au toate aceste substanţe chimice atuncicând sunt amestecate. Efectul ar pu-tea fi mai puternic decât suma efecte-lor substanţelor luate separat,� a indi-cat specialistul. El a concluzionat:�Trebuie să începem să ne punemîntrebări asupra compoziţiei şi să nu

le acceptăm, pur şi simplu, pentru căni se spune că sunt sigure�.

Ignoranţa şi nevoia de �a arătabine� duc la creşterea continuă a con-sumului de produse de igienă şi cos-metice

Produsele pentru igienă şi fru-museţe nu sunt încă percepute caavând legătură directă cu starea noas-tră de sănătate. Acestea sunt conside-rate drept produse pe care le folosimdoar extern. Nu realizăm că pieleaeste un organ la fel de expus la efec-tele negative ale toxinelor ca şi siste-mul digestiv. Incapacitatea noastră dea înţelege adevărul şi de a reacţionaimpulsionează creşterea industriei decosmetice. De aceea nu s-a cerut încălegiferarea unor avertismente care săînsoţească produsele cosmetice şi deîngrijire personală, aşa cum, deexemplu, pachetele de ţigări se vândcu avertismentul �Tutunul dăuneazăgrav sănătăţii�. Rezultatul este creşte-rea continuă şi neîntreruptă a profitu-rilor corporaţiilor care fabrică produ-se cosmetice şi de îngrijire personală.

Companiile producătoare decosmetice ne fac să credem că aumare grijă de pielea noastră şi reali-zează teste riguroase înainte de a lan-sa produsul pe piaţă. În realitate, aşacum subliniază cercetătorii din Consi-liul Naţional de Cercetare al SUA:�din zecile de mii de substanţe chimi-ce importante pe plan comercial, doarcâteva au fost supuse unor teste amă-nunţite de toxicitate, iar multe nu aufost testate deloc�. Grupul de Activi-tăţi pentru Mediu (o organizaţie decontrol) estimează că doar 11% dincei aproximativ 10.500 de ingredienţiobişnuiţi ai produselor de îngrijirepersonală au fost supuşi unui numărsuficient de teste pentru a oferi sigu-ranţă. Iar FDA (Agenţia pentru Con-trolul Alimentelor şi Medicamentelordin SUA) precizează că �un producă-tor de cosmetice poate folosi aproape

Produsele cosmetice uzuale conţin substanţe extrem de toxice

Lista e-urilor cancerigene

• E-uri cancerigene : E131, E142, E211, E239, E330, E213, E214, E215, E216, E217, E218 • Aditivi alimentari care cresc colesterolul : E320, E321 • E-uri care afectează circulaţia : E250, E251, E252 • E-uri care afectează pielea : E230, E231, E232, E233 • E-uri care afectează digestia : E338, E339, E340, E341, E463, E464, E465, E466 (După: http://assasiniisanatatii.wordpress.com/2007/11/19/lista-e-urilor-cancerigene/)

Page 19: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Februarie 2008 Lohanul, nr. 2

19

orice fel de materie primă ca ingredi-ent şi poate lansa produsul pe piaţăfără acordul FDA�.

Femeile absorb anual 2-3 kilo-grame de substanţe toxice prin in-termediul produselor cosmetice uzuale

Rutina zilnică a femeilor impli-că folosirea demachiantului, a cremeide faţă, a produselor de machiaj şi aaltor produse pentru igienă, multedintre acestea conţinând componentetoxice. Afectate nu sunt numai femei-le, ci şi bărbaţii, pentru că şi produse-le destinate lor (cremă sau spumă deras, after-shave, şampon) au aceleaşiingrediente periculoase. Dar cel maigrav este că astfel de substanţe seregăsesc inclusiv în produsele desti-nate îngrijirii copiilor. Faptul că pro-dusele cosmetice sunt făcute să steamult pe raft, spre deosebire de produ-sele alimentare, contribuie la toxicita-tea lor şi la potenţialul cancerigenridicat.

Produsele cosmetice sunt ade-sea nişte �cocktailuri� de chimicalecu acţiune cancerigenă, iritanţi aipielii, toxine de creştere (care afec-tează dezvoltarea fizică şi mentală lacopii), perturbatori endocrini(substanţe care opresc sau blocheazătransmiterea de hormoni în corp şi seinterpun astfel în dezvoltare), agenţimutageni (cauzează mutaţii ale ADN-ului care duc fie la cancer fie la afec-ţiuni congenitale), neurotoxine(substanţe chimice care afecteazăsistemul nervos), toxine de reprodu-cere (care afectează sistemul repro-ductiv) şi sensibilizatori (substanţechimice care provoacă reacţii alergiceîn ţesuturile normale în urma expune-rii repetate la acestea).Pe lista celor mai periculoase produseconduc detaşat parabenii, conservanţiutilizaţi în aproape toate produselepentru piele şi păr, inclusiv săpun,şampon, deodorant şi chiar loţiunipentru bebeluşi. Parabenii sunt ex-trem de utili în stoparea dezvoltăriibacteriilor, dar specialiştii au desco-perit şi că mimează efectele estroge-nului, hormonul sexual feminin, care,printre alte acţiuni ale sale, poate con-tribui şi la dezvoltarea tumorilor can-ceroase maligne.

Un efect similar, de favorizare aapariţiei tumorilor, are şi aluminiulcare intră în compoziţia deodorante-lor şi antiperspirantelor. Sărurile dealuminiu şi zirconiu din compoziţiadeodorantelor blochează glandele

sudoripare şi reduc pentru câteva orecantitatea de transpiraţie de la nivelulpielii. Totuşi, din cauza aluminiuluicare se absoarbe prin piele, deodoran-tele şi antiperspirantele care conţin acest element pot contribui la apariţiatumorilor mamare.

Lauril sulfatul de sodiu (SLS),utilizat, datorită capacităţii sale de aproduce spumă, la fabricarea săpunu-lui, şamponului, spumei de ras, pastei de dinţi, a spumei de baie şi în aproa-pe orice soluţie personală de curăţare,este considerat responsabil pentruiritaţiile pielii. Această substanţă esteun detergent puternic, agresiv, folositla scară largă ca degresant pentrumotoare! Săpunul, pasta de ras cu lauril sulfat de sodiu pot irita pielea,pot produce urticarie, şamponul poatedetermina căderea părului, alte pro-duse pot provoca ulceraţii ale gurii,pot provoca iritaţii ale ochilor, potafecta chiar definitiv ochii, mai alesla copii. Pătrunde foarte uşor prin piele şi poate ajunge la inimă, plă-mâni, ficat sau creier. Uneori, pe eti-chete, lauril sulfatul de sodiu esteascuns sub denumirea de substanţăpseudo-naturală, prin formula �provi-ne din nucă de cocos�. Interacţionândcu nitriţii din apa de la robinet, lauril sulfatul de sodiu poate producenitrozamine cancerigene.

În lacurile de unghii, în fixativulşi spuma pentru păr, în unele parfu-muri se găsesc ftalaţii. Aceştia afec-tează plămânii şi pot produce mal-formaţii congenitale dacă în timpul sarcinii sunt utilizate cosmeticele cuftalaţi. Aceştia afectează celulelespermatice şi pot provoca feminizareabărbaţilor. Sistemul hormonal al am-belor sexe este tulburat şi de mosculsintetic, o substanţă care se regăseşteîn compoziţia parfumurilor, a săpunu-rilor sau cremelor.

O cercetare semnificativă asu-pra impactului ftalaţilor a fost realiza-tă de dr. Shanna Swan, profesor deobstetrică şi ginecologie la Universi-tatea din Rochester, care a găsit olegătură între această substanţă chi-mică şi feminizarea băieţilor. Cerce-tarea a identificat o legătură clarăîntre expunerea prenatală la ftalaţi şio distanţă anogenitală (ADG) redusăla bebeluşii masculi, o descoperire ceimplică faptul că aceşti bebeluşi suntsusceptibili de a suferi o coborâreincompletă a testiculelor şi o subdez-voltare a penisului. Este interesant de

remarcat că aceste modificări au apă-rut la niveluri de expunere la ftalaţi ceau fost înregistrate la un sfert dintrefemeile din Statele Unite.

Etanolaminele (derivaţi ai amo-niacului)sunt substanţe care pot afec-ta grav sănătatea noastră şi a celordragi. Săpunurile, şampoanele,gelurile de duş, spumantele de baie,chiar şi produsele pentru copii conţinacest amestec fatal de substanţe(dietanolamină-DEA, trietanolamină-TEA şi monoetanolamină-MEA) careîn contact cu nitriţii care se găsesc înapă, produc nitrozamine precumNDEA (N-nitrozodietanolamină), osubstanţă foarte cancerigenă, careafectează în special rinichii şi careeste absorbită foarte uşor de piele,mai ales de pielea fragedă a copiilor.Aceste substanţe sunt iritante pentruochi, afectează foliculul pilos şi cau-zează uscarea şi căderea părului.

Încă un exemplu care pune şimai multe semne de întrebare în legă-tură cu siguranţa produselor de îngri-jire personală este formaldehida: osubstanţă iritantă, cancerigenă, folosi-tă în industria mobilei. La un momentdat, formaldehida a fost eliminată dinproducţia mobilei, însă se foloseşte lascară largă sub formă de conservantşi dezinfectant în şampoane, lac deunghii, întăritori pentru unghii şi pro-duse pentru creşterea părului. Pro-voacă alergii, ameţeală, dureri de capşi dureri cumulate. Este consideratăhalucinogenă de către IARC(International Agency for Researchon Cancer) şi �probabil cancerigenă�de către EPA (EnvironmentalProtection Agency). Prezenţa ei esteadeseori mascată, datorită faptului căintră în componenţa altor ingrediente,precum hidantoină, ori surfactanţi,cum ar fi lauril sulfatul de sodiu. Estede asemenea bine de ştiut că produsulmai apare şi sub numele de formalinăsau MDM.

Unele creme hidratante pot con-ţine sub numele de vaselină sau para-fină, un amestec de hidrocarburi aro-matice din petrol sau alte produsederivate din petrol, ale căror denumiride pe etichete conţin prefixele�propyl� sau �methyl�. Acestea nulasă pielea să respire, blocând astfeleliminarea toxinelor din corp. Potprovoca sensibilitate la lumină şi potsărăci pielea de propriile uleiuri natu-rale, efectul fiind uscarea şi crăpareaacesteia, îmbătrânirea prematură,

Page 20: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Lohanul, nr. 2 Februarie 2008 20

acneea şi diverse alte afecţiuni alepielii. O substanţă suspectă este şicocamid MEA, care �leagă� ingredi-entele utilizate în multe tipuri decreme de faţă.

Padimate-O cunoscut şi ca octil-dimetil sau PABA este un ingredientcomun în cremele solare. La fel ca şiDEA este un agent de formare anitrozaminelor, favorizând formareaacestora sub influenţa ultravioletelorşi crescând astfel riscul de cancer depiele, situaţie ironică în condiţiile încare este utilizat tocmai ca ecran deprotecţie.

Altă substanţă potenţial iritantă este benzil-alcoolul sau izopropilul,un solvent şi o substanţă alterantă,adică o substanţă care poate modificastructura altor substanţe chimice. Fo-losit la parfumarea produselor cosme-tice sau a vopselelor de păr, în produ-se de curăţare a vopselei de păr, pro-duse de exfoliere corporală, loţiuni demâini, after-shave-uri şi parfumuri,acesta are ca efect îmbătrânirea pre-matură. Poate provoca greaţă, dureride cap, înroşiri ale pielii şi depresii.De asemenea, usucă pielea şi provoa-că crăpături ale acesteia care pot în-lesni dezvoltarea bacteriilor.

Plumbul este conţinut în maimult de jumătate din rujuri, conformunui studiu realizat de Coaliţia pentruCosmetice Sigure din SUA. O treimedin rujurile testate conţin o concentra-ţie de plumb care depăşeşte limita permisă de Administraţia Americanăde Alimentaţie şi Medicamente(FDA). 39% din rujurile testate nu auprezentat urme de plumb. Coaliţia aconfirmat faptul că produsele unorfirme mai puţin scumpe, ca Revlon,nu prezintă urme de plumb în timp cemărci scumpe ca L�Oreal, Cover Girl,şi Christian Dior au printre cele mairidicate nivele. �Plumbul se depozi-tează în corp de-a lungul timpului, iarrujurile care conţin plumb, aplicate decâteva ori pe zi, în fiecare zi, pot ducela nivele periculoase de expunere. Cele mai recente studii arată că nuexistă un prag sigur al expunerii�, adeclarat doctorul Mark Mitchell, pre-şedintele Coaliţiei pentru un MediuEchitabil din Connecticut.

Plumbul este un cancerigen binecunoscut care afectează sistemulhormonal. Este uşor absorbit prinpiele şi se depozitează în oase. Maipoate provoca probleme comporta-mentale, de memorie şi de limbaj, dar

poate conduce şi la o creştere a agre-sivităţii. Cei mai vulnerabili sunt co-piii şi femeile însărcinate.

Unele vopsele de păr cu efect lent conţin, de asemenea, plumb.Universitatea Xavier din Louisiana afăcut cercetări pe această temă şi adescoperit că unele mărci de vopseade păr conţin de 10 ori mai multplumb decât cantitatea admisă în vop-seaua pentru locuinţe! Oricine lucrea-ză cu vopsea de locuinţe sau locuieşteîntr-o încăpere proaspăt vopsită ştiece reacţii poate să declanşeze aceasta:dureri de cap, strănut şi greaţă, pentrua numi doar câteva dintre ele.

Studiile ştiinţifice cu privire lalegătura dintre folosirea vopselelor de păr permanente şi semi-permanente şi cancer au arătat faptul că prin pieleacapului corpul absoarbe rapidsubstanţele chimice conţinute în aces-te produse pe durata în care vopseauatrebuie să rămână pe pielea capului.De-a lungul anilor de folosire repetată se pot absorbi destule substanţe can-cerigene pentru a declanşa cancerul,la vârste înaintate.

Gudronul de cărbune, folosit cabază pentru vopseaua de păr şi pentruşampoanele contra mătreţii, se ştie căprovoacă boli fatale precum cancerulşi o serie întreagă de afecţiuni comu-ne precum astm şi dureri de cap. Peeticheta produselor este menţionat caFD&C sau D&C.

Parfumurile folosite în multeproduse de îngrijire personală sunt deobicei pe bază de petroleum. Ele potcauza dureri de cap, ameţeală, alergii, probleme respiratorii, iritarea pielii şisensibilitate chimică. Din păcate FDA(Food and Drug Administration) nucere nici în prezent fabricanţilor deparfum să îi prevină pe consumatoriasupra substanţelor chimice toxicecare se găsesc în produsele lor.

Talcul, un ingredient întâlnit înproduse pentru faţă şi corp, precum şipresărat în cantităţi mici pe produselecontraceptive cum ar fi prezervative-le, este un cancerigen cunoscut. Stu-dii ştiinţifice l-au identificat ca fiind una dintre cauzele cancerului ovarian când se foloseşte în zona genitală, înprimul rând pentru că talcul, un com-pus anorganic de silicat de magneziu,poate irita celulele care acoperă ova-rele (Frederick R. Jelovsek, �Pudraperineală şi tampoanele pot provocaafecţiuni�). În plus, talcul se poate fixa în plămâni, provocând probleme

de respiraţie şi posibil cancer pulmo-nar.

Talcul este un produs mineralobţinut prin extragerea minieră a roci-lor de talc, care apoi sunt procesateprin sfărâmare, uscare şi măcinarepentru eliminarea altor reziduuri deminerale. Cu toate acestea, acest pro-ces nu separă unele fibre minusculecare sunt foarte asemănătoare cu celede azbest. Din această cauză talculeste asociat cu azbestul ca potenţialcancerigen. Oamenii de ştiinţă auanalizat atent particulele de talc şi augăsit multe asemănări cu azbestul.Atât de multe încât în 1973 FDA(Food and Drug Administration) aelaborat o reglementare care să limi-teze cantitatea de fibre asemănătoarecu azbestul din talcul cosmetic. Cutoate acestea nu s-a emis nici o hotă-râre, în prezent talcul cosmeticnefiind reglementat în nici un fel.

Copiii sunt expuşi la reacţii to-xice sau iritativ-alergice datorate pro-duselor de îngrijire corporală

Pielea copilului, în special anou-născutului şi sugarului, este maisubţire şi mai fragilă decât cea aadultului. Stratul superficial alepidermei, cel mai important în rolulde barieră protectoare, este mult maifin la copil decât la adult. Aşa seexplică de ce la cea mai micăagresiune apar urme pe pieleacopilului. Şi tot fragilitatea pielii estemotivul pentru care substanţele dincompoziţia produselor de îngrijirepătrund mai uşor prin epidermacopiilor.

Cele mai periculoase substanţechimice din produsele de îngrijirepentru copii (pe lângă cele enumeratepână acum, dintre care unele se regă-sesc şi în produsele pentru copii) sunturmătoarele: acidul salicilic (estetoxic dacă e folosit în cantităţi marisau la persoane cu sensibilitate lasalicilaţi, cărora le face rău chiar şifolosit în cantităţi mici), ureea (folo-sită în cantităţi mari sau în mod repe-tat este iritantă pentru piele şi ochi),coloranţii, conservanţii în cantitatemare, acidul boric (conţinut în pudre-le de talc, folosit pentru calităţile saleantiseptice, devine toxic dacă esteingerat ori inhalat), camforul (în can-tităţi mari poate provoca stări de con-fuzie, iritabilitate, hiperactivitate neu-romusculară; United States Food andDrug Administration a stabilit la 11%cantitatea de camfor permisă în pro-

Page 21: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Februarie 2008 Lohanul, nr. 2

21

duse de consum), fenolul, violetul degenţiană (în cantităţi mari sau folositîn mod repetat).

În funcţie de durata utilizării şisuprafaţa de piele pe care se aplică,aceste substanţe pot provoca reacţiitoxice sau reacţii iritativ-alergice.Reacţiile alergice apar la 24 - 48 deore de la aplicarea produsului pepiele. În apariţia acestora esteimplicat sistemul imunitar alcopilului. Organismul acestuiaproduce anticorpi la prima aplicare aprodusului alergic, iar lareadministrare apar reacţii din ce înce mai rapide. Iritaţiile apar subforma unor mici arsuri, ca reacţiilocale imediate. Reacţiile toxice(intoxicaţiile) sunt provocate desubstanţele toxice absorbite înorganism.

Care sunt alternativele? Ignoranţa noastră a permis fa-

bricanţilor de produse cosmetice şi de

îngrijire personală să folosească oricesubstanţe fără a fi traşi la răspundere.Este necesar să fim conştienţi şi să-ifacem şi pe alţii conştienţi cu privirela aceste aspecte până când societateava cere socoteală celor care folosescaceste substanţe şi va propune soluţiide rezolvare a problemei.

Una dintre alternativele pe carele avem pentru moment este citireaatentă a ceea ce scrie pe eticheta pro-dusului. Multe companii de cosmeticeau început să lanseze aşa-numiteleproduse �naturale�, dar pentru că nuexistă standarde asupra a ceea ce în-seamnă �natural�, multe dintre aces-tea conţin şi substanţe chimice. Tot ceputem face este să ne pregătim o listăcu ingredientele periculoase şi să ve-rificăm cu atenţie produsele înaintede a le cumpăra. Putem folosi pentruaceasta şi bazele de date care existăpe Internet şi care conţin topuri cuprivire la nocivitatea şi siguranţa pro-

duselor (de exemplu Skin Deep este un serviciu creat de către Grupul de Activităţi Ecologice, atât pentru con-sumatori cât şi pentru fabricanţi, în-curajând ambele părţi să treacă la folosirea unor produse mai sănătoa-se).

Alternativa cea mai sigură este să avem încredere în propriul corp, care e în stare şi singur să facă mi-nuni (dacă nu-l împiedicăm), mai eficient, fără să aibă nevoie de prea mult ajutor, aşa cum nu are nevoie de ajutor nici pentru a merge, a respira ori a surâde. Putem folosi produse naturale pe care avem posibilitatea de a le recunoaşte, putem căuta reţete şi ne putem prepara singuri propriile şampoane, creme, loţiuni, etc. După cum se ştie, supraeforturile sunt în-totdeauna răsplătite.

S.O.S. � PLANETA ALBASTRĂ! IUBIND NATURA, TE IUBEŞTI PE TINE

înv. Cozma Dana- Angelica

În numărul trecut al revistei am vorbit despre ce stu-diază educaţia ecologică, despre scopul şi obiectivele ei.

În acest număr voi vorbi despre poluare şi anumepoluarea mediului.

Poluarea este o stare negativă dintre mediul creat de

om şi mediul natural, ca urmare a acţiunii unor factori po-luanţi. Dintre aceştia se remarcă poluanţii generaţi de con-sumul crescând de energie al omenirii şi care provoacă opoluare complexă � chimică, termică şi radioactivă. Existăşi factori poluanţi naturali, precum erupţiile vulcanilor,însă în marea lor majoritate factorii poluanţi sunt generaţide către activităţile umane.

Poluarea este de mai multe tipuri: - poluarea aerului; - poluarea apei; - poluarea solului; Dezvoltarea şi civilizaţia antrenează un consum tot

mai mare de energie pe locuitor. Pentru aceasta, producţiade energie trebuie să crească continuu. În prezent, aproxi-mativ 97% din producţia de energie industrială a lumiiprovine din combustibili fosili (cărbune, petrol şi gazenaturale) care, prin ardere, degajă în atmosferă o serie de

substanţe poluante, mai ales bioxid de carbon. Se aprecia-ză că sunt emise anual în mediul înconjurător aproximativ20 miliarde de tone de bioxid de carbon, din care jumătateajung în atmosferă şi jumătate sunt absorbite de apele desuprafaţă ale râurilor şi oceanelor. Se produce o încălzire aatmosferei datorită gazelor acumulate în straturile inferioa-re ale acesteia, care permit trecerea razelor solare calde,dar nu permit disiparea în sens invers a excesului de căldu-ră, închizând acest surplus asemenea unei sere gigantice.Potrivit unei estimări, în viitor, aceste gaze vor putea ridi-ca temperatura medie a planetei cu 1,5 � 4,5 º. Consecinţe-le ar putea fi valuri de secetă în regiuni extrem de fertileazi şi ploi torenţiale în zone deşertice, înteţirea topirii ghe-ţarilor, ridicarea până la circa 2 m a nivelului mărilor,inundarea zonelor joase de litoral, etc.

Trecerea la folosirea energiei nucleare, deşi evităefectele de mai sus, implică alte riscuri: produce radiaţiicare apar începând de la extragerea uraniului şi continuăcu procesul folosirii lui, a reziduurilor radioactive, precumşi pericolele incalculabile pe care le pot provoca un even-tual accident şi un conflict militar.

O formă gravă de poluare apare în stratul superior alatmosferei, în stratosferă, unde ozonul formează un învelişce constituie pentru om un sistem natural de protecţie îm-potriva razelor solare ultraviolete.

În afară de bioxidul de carbon şi alte gaze, energiatermică şi deşeurile radioactive, în categoria poluanţilor

Page 22: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Lohanul, nr. 2 Februarie 2008 22

intră şi metalele toxice (plumbul şi mercurul), care suntevacuate în cursurile de apă şi în atmosferă, de automobi-le, crematorii, procese industriale şi de pesticidele agrico-le.

Gravitatea acestor fenomene este legată şi de faptulcă nu se cunosc limitele superioare ale poluării, acele mo-mente până unde se poate dezechilibra balanţa ecologicănaturală a pământului fără consecinţe severe, adică înainteca procesele vitale ale ciclurilor biogeochimice să suferedeteriorări ireversibile.

Organismele create în diferitele ţări ale lumii, ca şilegislaţia naţională şi internaţională, mişcările ecologistedin întreaga lume au drept scop să prevină poluarea şi săînlăture cât mai rapid efectele negative ale acesteia. Deaceea, concentrarea atenţiei asupra prevenirii poluării pre-supune creşterea rolului ştiinţei şi al cercetării în elabora-rea noilor tehnologii nepoluante, în asigurarea progresuluişi din punct de vedere ecologic, concomitent cu oprireacursei înarmărilor şi realizarea dezarmării. Pentru toateproblemele grave cu care se confruntă omenirea, pe lângăvoinţa statelor de a colabora şi conştiinţa responsabilităţiifaţă de viitorul vieţii pe pământ, este necesar, mai mult caoricând, să se asigure triumful ştiinţei, al înţelepciunii şiraţiunii, astfel încât generaţiile viitoare să beneficieze decondiţii tot mai bune de viaţă.

5 MARTIE � ZIUA EFICIENŢEI ENERGIEI Lumea vie a plantelor şi animalelor se întinde din

adâncurile oceanelor până pe crestele celor mai înalţimunţi. Fiecare plantă sau animal are nevoie de energiepentru a se menţine în viaţă. Energia provine din hrană. Şitoată această hrană depinde de energia solară.

Soarele este doar una dintre miliardele de stelesursă de energie pentru toate fiinţele vii de pe întregul Pă-mânt. Energia solară care ajunge pe Pământ în 40 de minu-te ar fi de ajuns pentru a acoperi nevoia de energie a între-gii omeniri pentru un an.

Plantele verzi sunt singurele capabile sătransforme energia soarelui în energia pe care o utilizăm cahrană. Unele animale se hrănesc cu plante verzi şi, la rân-dul lor, sunt mâncate de alte animale. În acest fel, energiasolară trece de la o vietate la alta. Acest fenomen poartănumele de lanţ trofic.

22 MARTIE � ZIUA MONDIALĂ A PROTECŢIEI

APELOR Apa a influenţat şi continuă să influenţeze activitatea

omului. Apa este purtătorul vieţii; de aceea poluarea ei ame-

ninţă toate formele de viaţă. Omul este răspunzător pentrucreşterea poluării apelor. În oraşe, canalele de scurgeredeversează în râuri apele provenind din bucătării, băi, spă-lătorii, etc.

Apele mărilor şi oceanelor sunt afectate de poluare.Transporturile maritime poluează prin evacuarea reziduuri-lor de la motoare şi prin spălarea petrolierelor. În ultimavreme au fost frecvente,,mareele negre�� care au distrusflora şi fauna din zonele respective.

Mările şi oceanele sunt poluate şi de deşeuri metaliceşi radioactive.

Chimizarea şi irigarea agriculturii afectează calitateaapelor de pe continente: cantităţi mari de substanţe chimi-ce fiind spălate de pe terenuri se scurg în apele râurilor.

Mic dicţionar ecologic Alfabetul mediului Bacterie = microorganism unicelular, microscopic,

cu dimensiuni foarte mici, prezent în toate mediile deviaţă;

Batimetru = aparat cu ajutorul căruia se iau probede apă de la diferite adâncimi, din mări şi oceane;

Biocenoză= componentă vie a unui ecosistem re-prezentând o comunitate unitară şi complexă de plante şianimale;

Biodegradare = proces de descompunere a unorelemente, substanţe, obiecte sau corpuri organice dinnatură sub acţiunea organismelor vii;

Bioritm = activitate cu caracter periodic care areloc în lumea vie;

Biosferă = totalitatea ecosistemelor şi a vieţuitoare-lor din geosfere care conţin viaţă: hidrosfera, litosfera,atmosfera;

Boală = stare alterată a organismului animal sauvegetal datorată acţiunii unui agent fizic, chimic sau bio-logic din mediul înconjurător sau unor dereglări funcţio-nale interne.

BBBiiibbblll iiiooogggrrraaafff iiieee::: www.didactic.ro Ecologie- suport didactic clasele III-IV- Alexandra

Vidu, Lucia- Maria Predeţeanu Ed. Eve Press Educativ Terra Magazin

Fii ai satului Dolheşti

ION N.OPREA

Monografía comunei Dolheşti (Editura Lumen) rea-lizată cu prilejul âmplinirii a 600 de ani de atestare do-cumentară a localităţii poate să-i nemulţumească pe unii. Pe acei care, în numele modernismului, dar şi a unor im-perative conjuncturale a europenismului şi globalismului, pe care nu-1 înţeleg în esenţă cer ca în astfel de lucrări să se renunţe a se mai vorbi despre tradiţii şi obiceiuri, des-pre ce au fost şi sunt oamenii locurilor. Asemenea scrieri sunt socotite neesenţiale şi nereprezentative, cotate ca neştiinţifice şi deloc semnificative momentului şi viitoru-lui.

Monografía Dolheşti care detaliază istoricul locuri-lor, cadrul natural- cu referiri geografice, geologice şi de relief, caracteristici climatice, hidrologice, vegetaţia şi fauna, cu bogate studii pedologice, are importante referiri şi la oameni şi istoricul aşezărilor, cu relevări care ne aduc în vizor habitatul satelor, viaţa economică şi socială,

Page 23: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Februarie 2008 Lohanul, nr. 2

23

Poezie EUGENIA FARAON

DESCHIDERE Aburii coroanelor suprapuse peste contururile albe de chiciură îndepărtează privirea, totul devenind văzduh prelins printre arbori. O cunună� de ciori, cârâind de pe vârfurile crengilor. în rotocoale de fum taie puritatea albului întors pe pământ. Norii îşi continuă rostogolirea printre fâşii mov. CURCUBEU TAINIC Bubele sufletului Te ard, Doamne, Îţi rănesc lumina, lacrimile harului curg peste rănile păcatului: mir şi balsam, zefir de Duh şi roză tainică� Icoană pe sticlă, adâncul meu spălat îţi redă iar zâmbe-tul. STIGMATELE LĂUNTRICE Cerşesc să dau, cerşesc să dăruiesc ceva din sensibilitatea mea, ceva dintrăirile, din tumultul gândurilor mele, să vă învălui în aburii inimii. Cerşesc să primiţi apa acestui izvor ce sapă dureros prin sufletul meu, picurând în ritmul pulsului Numelepreasfânt să-şi facă loc înlăuntru pentru a ţâşnispre voi, dar nu vă deschideţi palmele inimii� Trăiesc oare rănile interioare, piroanele tale străbat lăuntrul meu? Îmi unesc lacrimile cu cele de sânge ale Maicii tale, căci vă revărsaţi cu cerul iubirea şi nu se găseşte-un căuş de suflet care să vă primească. Te strâng strâns în braţe, Isuse, lipită de rănile tale îţi cer: �spală-mi cu lacrimi şi sânge

structu-a adrnirustrarivă, a şcolilor, bisericilor, aspecte etnografice, dar mai ales evidenţierea celui mai preţios material (era să zic capital!) - oamenii, într-un capitol cuprinzător, intitulat �Fii ai satului".

Abătându-se de la recomandarea pe care şi noi o găsim că nu ne face servicii, nici statului şi naţiunii, nici istoriei şi oamenilor locurilor, nici pre-zentului, dar mai ales viitorului, cei doi autori Vicu Merlan, profesor şi spe-cialist cu atestate în istorie şi cercetări arheologice şi Grigorina Hapaleţ,mulţi ani primar al comunei, iar tot aţâţi ani bibliotecar, ei însăşi fii şi pro-duşi ai satului Dolheşti, dăruiesc acestui capitol - Fii ai satului - circa 70 de pagini din cele 350 pe care le are cartea.

Şi nu greşesc. In felul acesta ei fac dovada că, totuşi, şi în condiţiile modernismului, cerute de europenism şi globalizare, a vorbi despre oameniilocali care au acţionat, ori o fac astăzi în împrejurări diverse, nu faci decâtservicii Europei, statului şi naţiunii, consolidându-le şi dezvoltându-le trăi-nicia şi viitorimea. A vorbi despre instituţiile şi întreprinderile din localitate,despre starea şi succesele şcolii şi a bisericii, despre oameni şi starea lorsocială, economică şi culturală, chiar şi despre creaţie folclorică, nu facidecât istorie, relevând tradiţiile dar şi îndemnând la modernitate văzându-i valenţele, cunoscându-i proiectele şi venind pregătit în întâmpinarea acesto-ra. De altfel, aceasta este şi europenizarea, faci şi realizez proiecte, constru-ieşti bunăstarea, cultura, ziua de mâine.

Este important şi necesar să aminteşti despre înaintaşii locului? şi-or fi pus întrebarea scriitorii în cazul de faţă, înainte de a se referi în extensie lafiii comunei. Neîndoios! Cum să nu scrii, de exemplu, despre un CantemirVodă, să nu-i înscrii numele în denumirea unei comune sau a unor străzi ori instituţii, când publicându-i-se la Londra, în limba engleză, excepţionalul studiu despre Imperiul otoman, i s-a probat şi dovedit tocmai europenismul convingerilor? în secolul al XVI-lea când îşi completa experienţa multilate-rală la Academia Europeană de la Berlin, devenind membru al ei, el realizaun studiu care a însemnat o paralelă a vieţii din Principatele Române în con-textul vieţii europene, dovedindu-şi viziunea largă pe care o avea asupra momentului vremii la care făcea trimitere. Sau cum să nu rosteşti despre Ştefan cel Mare, care visa la eliberarea de sub jugul păgân, chema creştină-tatea la unire şi la lupta comună? Scriindu-le faptele ori gândurile, ne rearnintim alte nume celebre care citite aproape din aproape, tot europenism înseamnă: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Carol I, CarmenSylva, Mihai Emincscu, George Enescu, Ciprian Porumbescu...

..."înger păzitor" la poarta Europei, când multe dintre ţările zonei nicinu se prea ştiau europene, Carol I era primul şef de stat european al Româ-niei, justificându-şi locul mai ales în luptele de la 1877-1878, când au căzut pe redute şi câţiva oameni din Dolheşti, dovedindu-se a fi europeni când ei nici nu prea ştiau prea multe despre aceasta, dar cunoşteau atâtea despre pământul din bătătura comunei lor şi a celor vecine.

Eroii căzuţi în războiul din 1916-1918, ca şi cei din 1940-1945, muţi mai numeroşi, nu s-au jertfit doar pentru cauza României şi a satului din care plecaseră la luptă, ci şi pentru Europa, iar tratatele, monumentele, obe-liscul, le păstrează în veci vrednicia şi amintirea...

Am răsfoit cu pietate capitolul �Fii ai satului". Numai profesori uni-versitari născuţi, crescuţi, şcoliţi mai întâi în satele comunei Dolheşti suntvreo şase: Baciu C. Constantin, medic de regiment în 1941-1945, medic la Preşedinţia Consiliului de Miniştri şi la Marea Adunare Naţională după răz-boi, distins cu �Ordinul Coroana României în grad de Cavaler" de Regele Mihai I, dar şi de Consiliul de Stat decorat cu"Ordinul Steaua Republicii"; cadre universitare sunt şi Busuioc C. Gheorghe, Ciubotaru N. Elena,Adriana Cireaşă (Istrate) S. Elena, Diaconu M. Laurenţiu, Filon Gh. Eugen-Valentin; ofiţeri şi subofiţeri - o mulţime, printre care reţin pe Butnaru Constantin, voluntar pe frontul românesc, ca adjutant al Mareşalului Constantin Prezan şi în calitate de comandant de regiment mai apoi - el în-suşi; Ionescu (Ştefănescu) V. Emilian comandant de regiment în cel de aldoilea război mondial, adjutant al regelui Mihai I în 1944-1947, scriitor şi publicist după aceea.

Zeci de alte nume sonore născute în satele comunei Dolheşti, cum nu

Page 24: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Lohanul, nr. 2 Februarie 2008 24

orice orgoliu, voinţă şi amor propriu, o singură cruce să fim� Amin. RETRAGEREA ÎN SINE M-am retras din falsa slujire, Pentru-a mă adânci în Tine� Dar s-a surpat peste mine un zid, m-au acoperit păcate neştiute, sufletul strigă de sub moloz: �Maică, spală-mă � cum spălai Tru-puşorul lui Isus, curăţă-mă de orice tină, de falsă iubi-re; Învaţă-mă să-L slujesc pe Domnul înceilalţi de jos în sus, sub privirea Sa dinlăuntru să fiu şi daltă şi marmură. Amin

Poezie Ana-Maria Grigoraş

clasa a IV-a, Creţeştii de Sus - Vaslui

AŞ VREA� Aş vrea să fiu un soare dulce Să strălucesc de bucurie, Iar vântul să adie, Cu miros de iasomie. Dar apă eu, de-aş fi! Aş face valuri foarte mari. Nu aş lăsa nici un copil, S- arunce-n ea ce-i murdar.

mi-aş fi putut închipui, motive de mândrie pentru orice român, medici şi alţispecialişti în medicină, educatoare, învăţători şi profesori, slujitori ai artei şi ai bisericii, ai chiliilor călugăreşti, ingineri, tehnicieni, maiştri în industrie,construcţii şi agricultură, jurişti, economişti şi contabili, mecanizatori şisilvicultori, lucrători în transporturi, poştă şi telecomunicaţii.

În numele Europei, a unei Europe care multă vreme nu s-a putut ex-prima, Dolheştii, ca şi alte localităţi din România, au avut propriile sacrifi-cii. Mii de personalităţi, floarea intelectualităţii şi al întreprinzătorilor ro-mâni s-au sacrificat în închisorile comuniste. De la Dolheşti, în închisoare, chiar imediat după 1949, a stat şi primul lor gospodar al comunei -Michiu.

Europa a început să întoarcă ceea ce se cuvenea României, abia după1990. Şi nu Europa, deocamdată, cât mai ales individualităţile, cei care ple-caseră din România. Revenit la matcă după 1990, dr. Constantin Baciu a pusbazele unei fundaţii de întrajutorare care îi poartă numele şi oferă îngrijiri şiasistenţă socială persoanelor care se cer protejate, se dedică acţiunilor edili-tar-gospodăreşti de natură să ducă la urbanizarea satului Dolheşti, în primul rând: modernizarea reţelei stradale prin asfaltări de drumuri, construcţii depoduri şi podeţe din materiale durabile, acostamente şi şanţuri betonate; înacelaşi sens acţionează şi o altă fundaţie în colaborare cu parteneri din Franţa.

Faţă de anul 1989, satele comunei Dolheşti, în ciuda faptului că presa,radioul şi televiziunea evită să vorbească şi din inconştienţa slujitorilor lor,devin de nerecunoscut: sediul primăriei e nou, şcoli moderne cu săli de gim-nastică pe măsura performanţelor timpului, calculatoarele, telefoanele, te-levizorul şi aparatul de radio, ca şi cele electro-casnice de uz gospodăresc se află prezente mai în fiecare locuinţă, biserici refăcute, împrospătate, cămincultural şi sediu de bibliotecă, sedii de unităţi medicale şi de poliţie de nerecunoscut; o mulţime de proiecte în derulare, generatoare electrice eolie-ne, captarea şi îmbutelierea apei minerale medicinale din resurse locale,asfaltarea şoselei publice Ciorteşti-Dolheşti-Buneşti, lucrări de îmbunătăţiri funciare şi colectarea apelor drenate, noi măsuri de modernizare a activităţiila fermele zootehnice, la asociaţiile agricole locale şi cu menţiunea, ca per-spectivă, că satul Petriş stă pe un �munte" de sare.

Continuare în pagina 28

FICATUL - marele gardian şi totodată salvator al sănătăţii noastre

Dr. Ioan Chiparcă Puţin mai mare decât o carte obişnuită, ficatul

nostru minunat ştie totuşi să realizeze simultan mai multe operaţii şi reacţii chimice decât ar fi capabile cele mai mo-derne şi mai mari laboratoare, calculatoare sau uzine chi-mice. Acţiunile biologice ale ficatului, ca şi participarea sa la manifestările noastre vitale sunt ceva mai importante chiar decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă, el este capabil să efectueze fără greşeală câteva sute de transformări chimice simultan. De el depind în mod direct digestia noastră, calitatea sângelui, bogăţia memoriei şi forţa musculară. Ficatul are deci un rol foarte important în viaţa intimă- şi total necunoscută de fiinţa umană obişnui-tă - a corpului nostru fizic care este un microcosmos în miniatură. De acţiunile sale complexe depind fără îndoială atât sănătatea cât şi viaţa noastră.

Cele 9 proprietăţi ale ficatului:

1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1 l de bilă. Acestlichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rândsă digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfecteazăintestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţi-ei.

Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acestlichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devinemai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stag-nează în intestine, expunând organismul la pericolele re-zultând din diaree şi constipaţie.

2. Ficatul transformă şi �umanizează� toate substan-ţele care intră în corp (el este acela care le face perfectcompatibile cu structura noastră, modificându-le printrasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru caaceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numaiastfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpulnostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine), pentru caele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.

Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul or-ganism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie

Page 25: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Februarie 2008 Lohanul, nr. 2

25

şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsiîn cel mai scurt timp cu toxine.

3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi lecontrolează riguros el elimină excedentele şi reziduurilealimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzeazăcătre intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile,aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prinacţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite nu-mai atunci să treacă în sânge.

Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imu-nitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţeneverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Caurmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiarotrăvirea corpului.

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvuriledatorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind dinexterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.

Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de aface eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el vaelimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe dealtă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruseîn contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamentesau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugereeste cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidi-za gradat, riscând să fie atins de ciroză.

5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşimod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu. Aseme-nea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar pu-tea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o circulaţie normală. Atuncicând congestia a fost eliminată, el restituie din nou acestsânge organismului.

Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesa-ră �înghiţirii� temporare a unei asemenea cantităţi de sân-ge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţiosnormalizator al circulaţiei lui sanguine.

6. Ficatul dozează totodată armonios cantitatea dehormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinele,stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea săfie oricând gata să fie folosite. Printre altele, el fixeazămaterialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidă-rii acelor părţi ale corpului care au fost victimele unor le-ziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela careelimină excesul de colesterol.

Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbă-trânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indis-pensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinelede care avem nevoie. Vitaminele şi zahărul nu mai ajungsă fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostrunici nu se mai consolidează şi nici nu se mai reconstru-iesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.

7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa tem-peraturii interne.

Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplinifuncţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau decăldură.

8. Ficatul produce un anumit număr de substanţeesenţiale pentru sânge printre care amintim: protrombina şifibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparinacare îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejeazăsau îl imunizează faţă de diverse infecţii.

Un ficat slab sau obosit se privează de substanţelenecesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de he-moragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens,vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne aban-donează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.

9. Ficatul este de asemenea direct răspunzător deechilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţi-nut de globulele roşii.

Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentrualinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometa-te din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.

Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna unanumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează căsănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja

pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întot-deauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepa-tică. Aceste semne (care ar trebui să fie nişte semnale dealarmă) sunt următoarele:

- limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât alrespiraţiei;

- ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală; - balonări şi gaze de fermentaţie în exces; - migrene şi dureri de cap; - insomnii, somn agitat; - urină încărcată sau prea limpede; - culoare galbenă a pielii şi o privire obosită; - nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă. Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se in-

staleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aces-te infecţii, trebuie să acţionăm din timp, mai înainte caficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toateacestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem �prie-tenii� şi �duşmanii�, în special printre alimentele pe carenoi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şipe deplin responsabilă, care deja considerăm că avem omai mare voinţă, ar trebui să spunem cu hotărâre:

NU: zahărului alb rafinat, produs chimic �pur�, carene agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentra-ţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari buneisale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopereaceastă carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl facesă furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăralb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masanoastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevo-ie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahă-rul roşu de trestie.

DA: mierii naturale, fructelor proaspete (în speciallămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocuifoarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburărilehepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului(în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în moddeosebit);

NU: sării recristalizate şi rafinate, care este un altprodus chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi încazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privea-ză de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sareeste folosit în exces în alimentaţia noastră.

DA: sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şivehiculatoare a unor subtile fluide benefice;

NU: uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor ani-male, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cumse ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee caredistrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabildiverse urme de catalizatori şi compuşi chimici utilizaţideja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte gră-simile animale, ele sunt acelea care accelerează necrozacelulelor hepatice.

DA: uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără sol-venţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului;îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraor-dinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, ex-pulzează în timp record calculii biliari.

NU: conservelor. Pentru a se păstra fără să se altere-ze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori,adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză(conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nicio valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilita-tea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.

DA: legumelor şi plantelor crude sau fierte numaiatât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina,păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei,vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiilehepatice.

NU: pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor depatiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarteapetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi avitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şia tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, acesteproduse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverşi

Page 26: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Lohanul, nr. 2 Februarie 2008 26

alcooli. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cucarenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosescrapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutrali-tatea lor.

DA: pastelor alimentare şi pâinii integrale, care artrebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr,toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi înfăina necernută protejează în mod natural celula hepaticăîmpotriva agresiunii toxinelor.

NU: cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că elesunt pline de proteine de proastă calitate, �de mâna a do-ua�, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele dincare provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi de-şeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organeledigestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape lafel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obo-sesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, cătocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi căun organism acidifiat devine un teren propice dezvoltăriiunor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.

DA: cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor,legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care înviitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, protei-nele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatuluisă se refacă fără să-l polueze cu toxine.

NU: alimentelor sintetizate chimic, medicamenteloralopate (numai atunci când le putem înlocui cu remediinaturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contactcu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule he-patice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenindmai fragile şi pierzând şi o parte din capacitatea lor circu-latorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatulsuferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vita-lă pentru a reface celulele deteriorate, pentru a eliminacolesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şia filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instaleazăastfel o intoxicaţie generală.

DA: alimentelor naturale care ne ajută să ne dezinto-xicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elemen-tele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, fica-tul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametriisăi normali.

NU: surmenajului şi sedentarismului, suprasolicităriifizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie totatâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa miş-

cării sau exerciţiului fizic este parţial răspunzătoare deapariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. Înaceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din orga-nism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularealor ne poate afecta măduva spinării, durificând-o, aceastaconducând la paralizie.

DA: relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer li-ber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), care ne vorsalva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de tim-pul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul sedezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale neaprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediulcăreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plă-mâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şificatului.

Unele dintre aceste reguli sau principii de bază nepot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să reali-zăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne estevitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli plinede bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primulrând de spirit şi mai puţin de trup, pentru că un trup bolnavse va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noas-tre forţate. Să nu uităm acel înţelept dicton latin �MENSSANA IN CORPORE SANO� (Minte sănătoasă în corpsănătos�); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltareasau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarteeficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte.De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru înfiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noas-tră se poate deregla ne permite să învăţăm şi să folosimnenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bunmeşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noitrebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instru-ment: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-nenealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoarecare erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte săfolosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilornoastre creatoare.

Vicu Merlan

Pe partea dreaptă a drumului Iaşi - Albiţa - Huşi(DN 28) venind dinspre Albiţa, în dreptul staţiei de auto-buz din apropierea satului Chersăcosu (comuna Stănileşti,judeţul Vaslui) se află resturile unui tumul distrus în propor-ţie de 80 %. Movila făcea parte dintr-un aliniament tumularîntins pe direcţia NV-SE, amplasat pe culmea DealuluiGalben, în zona satelor Chersăcosu şi Pogănesti, alinia-ment care continuă spre N şi NV, pe terasa superioară aPrutului.

În anii �60, cu ocazia lucrărilor de amenajare a şose-lei Iaşi - Huşi, partea centrală şi sud-estică a tumulului dindreptul staţiei de autobuz Chersăcosu a fost complet înlă-turată, restul movilei rămânând expusa factorilor de erozi-

une. Primele urme ale prezenţei unor complexe funerare înpartea nedistrusă a tumulului au apărut în 1993, pentru că,în 1994, un sondaj de salvare efectuat aici să ducă la des-coperirea unui mormânt de înhumaţie (M1), păstrat parţial,înzestrat cu inventar ceramic datat din epoca fierului. Son-dajul a fost efectuat de Vicu Merlan. Materialul osteologica fost recuperat şi predat pentru analiză Alexandrei Comşade la Institutul Român de Tracologie, Bucureşti. În augustacelaşi an, partea de tumul rămasă a fost supusă unei noiintervenţii distructive, prin excavare, ocazie cu care, în-tâmplător, a fost găsit şi mormântul cu lespede de piatră(notat M2) (PI 1/2).

Înainte de a doua decapare, tumulul se mai păstra pe olungime de 21,5 m şi lăţime de 8 m (măsurată NE-SV), avândînălţimea de 3,5 m de la nivelul lutului galben. Mantaua eraalcătuită din sol cernoziomic de culoare neagră.

Mormântul M2 a apărut la 3,30 m NV de centrul pre-

Un mormânt cu lespede de piatră de 5000 de ani la Chersăcosu (comuna Stănileşti, judeţul Vaslui)

Page 27: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Februarie 2008 Lohanul, nr. 2

27

supus al movilei şi la 0,80 m SV de M l, la adâncimea de 3m de la suprafaţa movilei. Fundul gropii mormântului erauşor adâncit în lutul viu. Camera funerară (Pl. I/3) aveaformă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite (dimensiunireconstituite: 1,10 x 0,65 m) şi spre fund se îngusta uşor(dimensiuni reconstituite: l x 0,55 m). Adâncimea gropiiera de 0,60 m. Deasupra camerei funerare, pe axul lung algropii, a fost aşezată o lespede masivă de calcar cu urmevizibile de prelucrare, distrusă parţial de excavator în tim-pul celei de a doua decapări din vara lui 1994. Partea dinlespede care lipseşte - cea aflată deasupra jumătăţii infe-rioare a scheletului - nu a mai putut fi recuperată.(MERLAN, BURTĂNESCU, COMŞA ALEXANDRA1999, p. 209-214).

Lespedea (Pl. 1/4), care a avut iniţial probabil o for-mă dreptunghiulară, are suprafeţele atent prelucrate, iarcolţurile părţii superioare minuţios rotunjite. Dimensiunilepiesei păstrate: lungime 0,48-0,84 m; lăţime 0,86 m; gro-sime 0,16-0,20 m.

Pe fundul camerei funerare se află un schelet de copil(3-4 ani), în poziţie chircită pe spate, capul cu privirea însus, braţele pe lângă corp, picioarele, iniţial cu genunchiiîn sus, căzute spre dreapta. Capul era orientat pe direcţiaV, N-V. Oasele scheletului erau friabile. Nu s-au semnalaturme de aşternut şi nici ocru sub formă de pulbere saubulgări. Pe oasele craniului s-au observat totuşi urme deculoare roşie. Cu excepţia unui os provenind probabil de laun cubitus de pasăre, mormântul nu a avut inventar.

În mantaua tumulului, în apropierea lui M 2, dar la0,50 m deasupra lui, s-au aflat resturile unei vetre (saurug), destul de bine păstrate, care în profil au apărut subforma unor lentile constituite din cenuşă, pământ ars şicărbuni, având o grosime de 0,20 m. Nu se exclude caacest complex să fi avut legătură cu M 2.

Dată fiind starea actuală a movilei, o reconstituire amodului de ridicare a ei nu mai este posibilă. Pentru M 2ni se pare totuşi mai verosimilă atribuirea sa categorieimormintelor tumulare secundare (pentru care nu s-a con-struit o manta proprie). Nici alte variante nu sunt excluse,având în vedere că nivelul de săpare al gropii pare a fi fostnivelul vechi de călcare, în ceea ce priveşte raportul crono-logic dintre M l şi M 2, o serie de indicii (adâncimile dedescoperire a mormintelor, eventual, relaţia lor stratigrafi-că - indirect afirmată de faptul că M l aparţine foarte pro-babil categoriei mormintelor săpate în manta - inventarul)pledează pentru o vechime mai mare a celui de al doilea.

Prin elementele de rit şi ritual, precum şi prin modulde construire şi acoperire a camerei funerare, M 2 se atri-buie fie celui mai timpuriu orizont Jamnaja din partea devest a arealului ei de răspândire, fie perioadei sale clasicedin aceeaşi zonă. Dacă apariţia unui mormânt Jamnaja lavest de Prut nu este o surpriză, în schimb, prezenţa aici aunei înmormântări atribuită acestor comunităţi, la acoperi-rea, căreia s-a utilizat piatra sub forma unei lespezi prelu-crate reprezintă o noutate. (MERLAN, BURTĂNESCU,COMŞA ALEXANDRA 1999, p. 209-214).

Chersăcosu - vedere generală, tumulul

şi inventarul acestuia Menhirul de la Chersăcosu - analogii europene Pentru desemnarea pieselor de tipul celei de la

Chersăcosu se utilizează denumiri diferite. Intr-o recentăsinteză asupra artei comunităţilor timpurii de agricultori şipăstori din nord-vestul Mării Negre, în categoria sculpturi-lor din piatră au fost incluse lespezile prelucrate de formegeometrice (tip căruia i-ar aparţine în această clasificare şipiesa noastră): stelele, sculpturile antropo şi zoomorfe,reliefurile. E. V. Jarovoj, ca şi alţi cercetători, preferă însăpentru categoria de descoperiri din care face parte şi lespe-dea de la Chersăcosu termenul de stele antropomorfe pri-mitive. (JAROVOJ 1989, 53-54).

Deşi din lespedea de la Chersăcosu lipseşte o bunăparte (foarte probabil cea inferioară), tipologic ea nu poateaparţine, conform clasificării lui E. Ju. Novickij, decâttipului I (lespezi de formă dreptunghiulară), fiind de atri-buit uneia din grupele IA sau IB. În categoria celor maitimpurii sculpturi din piatră, de sorginte eneolitică,usatoviană sau Jamnaja, au fost incluse, alături de altele, şigrupele IA - IB, iar în urma analizei complexelor Jamnajaîn care apar, s-a afirmat că mormintele principale cu les-pezi de tip IB sunt de atribuit �primei grupe de înmormân-tări Jamnaja din nord-vestul Mării Negre�. (NOVICJ1990, 8, 20-21).

În nord- vestul Mării Negre (provenind cu deosebiredin stepa Bugeacului şi din regiunea Nistrului Inferior) secunosc azi mai mult de 120 de sculpturi din piatră, din carepeste 80 descoperite în complexe Jamnaja. Din Dobrogeacunoaştem o descoperire, �statuia -menhir� de laHamangia iar din nord-estul Bulgariei, circa 10 stele an-tropomorfe. Cu excepţia exemplarelor de la Ezerovo şi acelor din Transilvania, toate celelalte stele din România şiBulgaria au fost descoperite în mantalele tumulilor, însă,deocamdată, numai piesa de la Chersăcosu a fost găsită

Page 28: AAAnnnuuulll IIIIII,,, nnnrrr ,222 ... · din întregii pozitivi care erau pătrate sau cuburi perfecte precum şi rădăcinile de ordin superior, apoi găsirea rădăci-nilor ecuaţiilor

Lohanul, nr. 2 Februarie 2008 28

nemijlocit într-un context funerar clar, ea servind dreptacoperiş unui mormânt Jamnaja. Descoperirile recente(Grigoriopol, Olăneşti) par a confirma ipoteza mai veche alui D. Ja. Telegin şi Al. Häusler, după care cele mai vechisculpturi antropomorfe s-au putut afla în sanctuareeneolitice amplasate în apropierea sau în vârful tumulilortimpurii. (JAROVOJ 1989). Deci originea ante - Jamnaja astelelor din piatră nu mai poate fi pusă la îndoială. Prezen-ţa lor în mormintele Jamnaja (îndeosebi a celor timpurii) afost explicată prin folosirea secundară a stelelor în calitatede material de construcţie pentru acoperirea gropilor fune-rare, după distrugerea vechilor sanctuare.

Există argumente care pledează şi în favoarea unuioarecare interes cultic manifestat de triburile din aceastăzonă faţă de acest gen de reprezentări în piatră, de exempluapariţia acoperişurilor din lespezi de aspect antropomorf.Acestea reflectă, aşa cum s-a arătat, �un scop clar înlegătură cu ritualul funerar�.

Revenind la lespedea-stelă de la Chersăcosu, din celediscutate mai sus, reiese limpede că importanţa ei rezidănu numai în faptul că este prima descoperire de acest tipdin Moldova, dar, spre deosebire de toate sculpturile dinpiatră descoperite până acum la vest de Bugeac, ea esteprima găsită într-un context arheologic clar. În fine, dacăîncadrarea tipologică propusă pentru această piesă estecorectă, atunci ea aparţine celor mai timpurii grupe desculpturi din piatră identificate pentru nord-vestul MăriiNegre, ceea ce înseamnă că este mai veche decât celelaltestele descoperite în România şi Bulgaria. (MERLAN,BURTĂNESCU, COMŞA ALEXANDRA 1999, p. 209-214).

Cinci pietre-menhir au fost descoperite la Bazga -Răducăneni. Sunt situate în apropierea siturilorarheologice aparţinând Paleoliticului superior (Bazga -�Dealul Gorgului�) sau enoliticului (Bazga �Cetăţuie�) şiîn apropiere de cetatea de la Moşna cu locuire paleolitică,epoca bronzului şi geto-dacică. Pietrele funerare de tipmenhir marcau zonele geomagnetice importante aleteritoriului, limitau zonele sacre de tip �tabu� (�Platoul deAramă�, �Lacul de Aramă�), sau erau vestigii sculpturaleritualice. (MERLAN 2006).

Date antropologice referitoare la scheletul dinmormântul jamnaja

Scheletul a fost prevalat pentru studiu într-o stareexcesiv de fragmentară. Aspectul său general era gracil.Din craniu existau fragmente mici, de până la 3 cmlungime, provenind din regiunea frontală, temporală,parietală, occipitală, toate fără suturi.

Masivul facial era reprezentat doar de molarul stâng.Dinţii recuperaţi erau următorii: 2 molari l inferioridefinitivi, în stadiu de mugure, 2 incisivi centrali superioridefinitivi, aflaţi în acelaşi stadiu ca şi precedenţii, 2 caninisuperiori de lapte cu apexul deschis, 2 molari l de laptesuperiori, parţial sparţi.

Din oasele lungi s-au păstrat porţiuni diafizareprovenind din humerus, cubitus, radius, femur.

Unul din metatarsienele I era întreg, având urme alecartilajelor de creştere. S-au găsit, de asemenea, resturi decorpuri vertebrale şi coaste.

Prezenţa parţială a danturii a permis stabilirea cu mai

multă precizie a vârstei individului. După aspectul oase-lor, s-a putut constata chiar de la începutul analizei că eleau aparţinut unui infans I. Diferitele stadii în care se aflaudinţii definitivi, pe baza schemei lui Ubelaker, au dus laconcluzia că vârsta scheletului era de 3-4 ani.

Nu au existat suficiente elemente pentrudeterminarea sexului.

Un aspect interesant referitor la ritualul funerarpracticat este prezenţa ocrului care acoperea calotacraniană. Nu s-a observat prezenţa lui pe molar sau pecelelalte oase ale scheletului.

Împreună cu oasele copilului decedat, s-a găsit unelement de paleofaună, respectiv un fragment dintr-un osdin aripă de pasăre, provenind probabil de la un cubitus.(MERLAN, BURTĂNESCU, COMŞA ALEXANDRA1999, p. 213).

Bibliografie: Merlan Vicu, Burtănescu Florentin, Comşa

Alexandra,Un mormânt Iamnaia cu lespede de piatră laChersăcosu (com. Duda-Epureni, jud. Vaslui), înArheologia Moldovei, XXV, 1999, 209-214;

Jarovoj E. V., Drevnejsie monumental�nyeizobrazenija Dnestrovsko-Prutskogo mezdurec�ja,Kisinev, 1989, p. 53-54;

Novickij E. Ju. Monumental�naja skulpturadrevncejsich zamledel�cev I skotovodov Severo-Zapardnogo Pricernomor�ja, Odessa, 1990, p. 8, 20-21.

Vicu Merlan, Contribuţii monografice asupra VăiiBohotinului şi Văii Moşnei, 2006.

Vicu Merlan, Misterul Zeiţelor de la Isaiia, 2006.

Continuare din pagina 24

Ca toţi românii, cei din Dolheşti ştiu că în cepriveşte Uniunea Europeană, România, ca stat suveran şiindependent, este aici de multă vreme. De aceea, ei credcă stabilitatea în tradiţii şi obiceiuri înseamnă esenţaindependenţii, care e însuşi modul de viaţă al omului lacare nu poţi renunţa.

Pentru cartea oferită nouă, cititorilor, ce doi autorimerită felicitări. Ne-am fi aşteptat, e drept, ca ei să fistăruit mai deplin asupra instituţiei care se cheamăprimărie, evoluţia ei şi a funcţionarilor, mai ales că fiindvorba despre sate care au trecut din administraţiedomnească în cea bisericească, boierească, şi răzăşeascăexistau multe de spus. Însăşi detalierea structuriiadministrativ-teritoriale de-a lungul timpurilor, mişcareabrauniană care a caracterizat-o cu stagnări şi reveniri, darde fiecare dată în involuţii care pentru noi românii aînsemnat s-o luăm mereu de la capăt, fără a evalua şipăstra opera bună a înaintaşilor, a fost, este şi va rămâne omare pierdere.

Pierdere şi pentru autori şi pentru cititori care auscăpat prilejul ca printr-o aprofundare să cunoascăprincipala faţetă a faptului că deşi aflaţi de mult înEuropa, iată, ne-au luat-o mulţi înainte, fie şi dintre aceicare, spuneam, într-o vreme, n-au ştiut de Europa.

Fondator: Vicu Merlan Colectivul de redacţie: Redactor: Vicu Merlan Colaboratorii acestui număr: Elena Chetran, Ioan Spânu, Dana-Angelica Cozma, Ana-Maria Grigoraş, Georgică

Ţoncu, Aurel Cordaş, Emanoil Balbuzan, Elena Olariu, Eugenia Faraon, Melania Radu, Monica Palade, Ion N. Oprea,Aurel Cioarec.

Articole noi pot fi trimise la adresa de e-mail: [email protected] sau C.P. 51, Huşi.

Colaboratorii acestei reviste sunt direct responsabili de conţinutul articolelor trimise.