TRIBUNA 256

PANTONE portocaliu

PANTONE 11

Black

Black

3 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r f o n d a t o r : I o a n S l a v i c iR e v i s t ã d e c u l t u r ã � s e r i e n o u ã � a n u l X I I � 1 - 11 5 m a i 2 0 1 3

Ilustraþia numãrului: Muzeul Mitropoliei Clujului

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

prozã

Radu AldulescuN. SteinhardtDosar interviu

Mircea Daneliuc

inedit

An

ton D

um

itriu - Ju

rnal de idei

Uºi împãrãteºti (mijl. de sec. XVIII)

2 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuPetru PoantãD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil MleºniþãOvidiu Petca

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

Responsabil B.T.: Ioan-PPavel Azap

din lirica universalã

James Joyce

TThhee NNooiissee ooff WWaatteerrss

All day I hear the noise of watersMaking moan,Sad as the sea-bird is, when goingForth alone,He hears the wind cry to the water,Monotone.

The grey winds, the cold winds are blowingWhere I go,I hear the noise of many watersFar, below,All day, all night I hear them flowingTo and fro.

VVuuiieett ddee aappee

Mereu aud de ape murmurTrist, gemând,Cum, singuratic, pescãruºulLunecând,Aude plâns de vânt pe apeÎngânând.

În urmã-mi vânturi reci dau ºuier,Cenuºii,Departe în tenebre tunãValuri mii,Zi, noapte, asprele lor ºoapteMã cheamã: �Vii?�

Sigurdur A. Magnusson

CCiirrccuuiitt

Soarele se desparte de ziluna de noaptevara de iarbãiarna de neacopacul de frunzãfocul de fumnorul de ploaieroata de drumvocea de tonsomnul de visviaþa de animateria de spiritºi suprafaþa calmã a mãriiprinde în oglinda saimensitatea spaþiului

Necontenitã despãrþireconstantã reînnoirepânã la sfârºitul lumiide neconceputca eternitate

Elizabeth Barrett Browning

HHooww ddoo II LLoovvee TThheeee

How do I love thee? Let me count the ways.I love thee to the depth and breadth and heightMy soul can reach, when feeling out of sight,For the ends of being and ideal grace.

I love thee, to the level of every day�sMost quiet need, by sun and candle light.I love thee freely, as men strive for right.I love thee purely, as men turn from praise.I love thee with a love I seemed to loseWith my lost saints, and with my childhood�sfaith,I love thee with the breath, Smiles, tears of all my life. And if God choose,I shall but love thee better after death.

CCââtt ttee iiuubbeesscc

Cât te iubesc pe tine? Mã lasã-a socoti.Atât de-adânc, de mult ºi de nalt, cât poate creºteÎnchipuirea-n suflet, de-aº zugrãvi, orbeºte,Cât de mãreþ ce-i peste fiinþã poate fi.

ªi pânã la dorinþa tãcutã de-orice ziEu te iubesc. În soare, ori lângã lumânare.ªi tot atât de liber ca vajnica-ncleºtarePentru dreptate-i. Pur, ca dispreþul de-nchinare.ªi-mpãtimit, o veche durere cât ar fi.Cu crezul din pruncie. Cu ce-am pãrut a pierdeOdatã cu pierduþii mei sfinþi. ªi cu suflareaCu zîmbetele toate ºi toatã întristareaCe-am adunat o viaþã. ªi, Domnul de-a voi,De dincolo de moarte, mai mult te voi iubi.

Elizabeth Bishop

CCiirrqquuee dd��hhiivveerr

Peste podea, o jucãrie saltã,Demnã de-un rege de demult ea pare:Un cal de circ micuþ, cu coama albã,Ce ochii negri, lucitori îi are.ªi duce-n spate-o micã dansatoare.

Ea stã pe vârfuri ºi se tot roteºteªi are roze artificialePe fustã ºi corsajul de betealã.Deasupra capului, mâinile saleÞin alte roze artificiale.

Coama ºi coada calului descindDin Chirico. Cu suflet trist, formal,El simte degetele roze, careAtârnã-n lungul tijei de metal,Ce sufletul ºi trupu-n mod egal

I le strãpunge, trece-n el, apoi,Sub burtã-n chip de cheie se iveºte.Face trei paºi, se-apleacã ºi alþi doiPaºi de galop; genunchiu-ºi îndoieºte,Galop, pocneºte, stã ºi mã priveºte.

De-acuma dansatoarea s-a întors.Dar calu-i mai inteligent. ªi-aici,Cum faþã-n faþã stau, cam disperaþi,În ochii lui sunt douã stele mici,Privesc ºi spun: �Ei, am ajuns ºi-aici!�

traduceri de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu

!

Maica Domnului cu Pruncul (detaliu)

FFuunnccþþiiaa mmaatteemmaattiiccããFuncþia matematicã a fost definitã ca o �variabilãale cãrei valori depind de altã variabilã�. Dupãapariþia ºi acceptarea teoriei mulþimilor, funcþia afost definitã ca o mulþime ale cãrei elemente suntîn corespondenþã biunivocã cu elementele alteimulþimi. ªi în primul caz ºi în al doilea � ºi maiales în al doilea � funcþia era privitã în aspectul eiexterior. Dealminteri, întrebuinþarea noþiunii demulþime în definiþia ei exclude orice alt aspectdecât cel extensiv. Dar era de ajuns sã se citeascãceva mai mult în noþiunea de funcþie, lucruri careapar chiar în operaþiile pe care le facem cufuncþii, pentru a ne da seama imediat ca o funcþieeste un concept matematic mult mai complex,chiar dacã de multe ori nu-l sesizãm decât prinaspectul lui extensiv. Ideea de variabilã pare sãconþinã mult mai mult decât spune ideea exten-sivitãþii ei, cum apare atunci când o definim ca omulþime.

Într-adevãr, funcþia y = f(x) nu face numai sãexprime o corespondenþã între elementele a douãmulþimi, deoarece ea poate fi derivatã. Operaþia dederivare a unei funcþii � ºi o voi numi aici mai bineo variabilã, nu este extensibilã. Nici operaþia de agãsi funcþia care satisface o ecuaþie diferenþialã nueste o operaþie pur extensiva.

A spune cã ecuaþia diferenþialã are ca soluþiey=c înseamnã cã asupra variabilei y s-a fãcut ooperaþie care nu are nimic extensiv.

Dealtfel dacã s-ar fi examinat mai deaproapeteoria funcþiilor de o variabilã complexã � atât deavansatã astãzi, s-ar fi vãzut imediat cã problemanaturii unei funcþii nu este nicidecum o problemãîn extensiune. Limbajul elementar, dealtfel, nupoate reprezenta nimic extensiv, iar funcþiile de ovariabilã complexã nu exprimã � decât printr-otraducere exterioarã ºi parþialã � mulþimi.

Am început acest manuscris la 23 Ian. 1979DDeesspprree ssffaattuurriiEste uºor sã dai sfaturi altora; este ºi mai uºor

sã-þi dai þie însuþi sfaturi, în singurãtatea ta, undenu te poþi teme de nimeni. ºi totuºi nu am auzit denimeni care sã-ºi dea sfaturi sieºi. Sã fie orgoliulatât de mare încât nu-þi permite sã primeºti un sfatde la nimeni, ºi, deci, nici de la tine? Sau jena detine te împiedicã, pe când jena faþã de alþii estemult mai micã?

Psihologia �sfatului� este foarte complexã; dupãmine ea ar aparþine mai curând domeniuluipsihanalizei. Eu nu am vãzut niciun om care sã fiurmat sfatul dat ºi totuºi la cerut. Nu a urmatsfatul decât atunci când acesta a fost ceea ce voiasã facã. Toate acestea aratã cã cererea de sfaturiprecum ºi dorinþa de a le da se bazeazã pe un fondde elemente psihanalitice, care survin dinsubconºtientul fiecãruia, cu particularitãþilefiecãruia.

CCoommpplleexxuull oogglliinnzziilloorrOmul face totul ca semenii lui sã aibã o pãrere

bunã despre el. Tot ce suntem nu e altceva decâtceea ce spun ochii despre noi.

Aceasta-i toatã lupta individului: sã se reflecteîn judecãþile de valoare ale altora într-un modlaudativ. Nu avem încredere decât în modul cumsuntem judecaþi de alþii ºi nu avem încredere înpropria noastrã judecatã. Probabil cã cei mai mulþioameni nici nu se judecã pe ei înºiºi niciodatã.

Acest mod de a fi numai ce se reflectã dinprivirile altora ascunde un complex psihic pe care l-aº numi �Complexul oglinzilor�. Astfel devenim oumbrã, reflectatã într-o oglindã a ceea ce suntemnoi înºine. Numai când vei putea sã te judecisingur, cu cea mai mare obiectivitate, fãrã sã þiiseama de judecãþile altora poate vei deveni orealitate (...).

CCoommpplleexxuull GGoollccoonnddeeiiM-am gândit de atâtea ori la modul cum

oamenii � chiar deosebiþi � gãsesc motive pentru a-ºiamâna activitãþile. Mirarea mea a fost cã am vãzutoameni care emiteau idei foarte interesante, planurivaste care ar fi putut sã le aducã rezultate foarteimpresionante. ªi totuºi, nu au realizat niciodatãnimic. De ce? Ce le-a lipsit? Ce mã intereseazã înprimul rând este modul cum îºi justificau astfel deoameni propria lor activitate. O! dacã aº aveacondiþiile care mi-ar permite sã pun în aplicare �O! dacã aº fi în altã parte � unii ºi precizau unde �ei, lucrurile s-ar schimba. Soarta, spuneau ei, nu avoit sã se nascã în circumstanþe favorabile, deoarecetrebuie sã aºtepte sã se realizeze aceasta ca un fapt.

Filiera psihologicã este simplã: oamenii de felulacesta nu-s capabili decât de deziderate. Însubconºtientul lor existã constrângerea cã nu potface lucrurile pe care le doresc. ªi atunci îºi exprimãneputinþa lor printr-o vitregire a spaþiului ºi atimpului. O, zic ei, dacã aº fi în Golconda!Complexul Golcondei, complexul neputincioºilordotaþi cu fantezie.

HHoommoo nnaattuurraa mmiinniisstteerrOmul este slujitorul naturii. Aºa îºi începe

Francis Bacon Novum Organum, lucrare care, chiarîn concepþia autorului trebuia sã înlocuiascã vechiulOrganon al lui Aristotel slãbit de scolastici prindevierea de la obiectivul lui iniþial. Ce vrea sã spunãacest aforism? Cã omul trebuie sã se supunãnaturii, sã o serveascã, sã se încadreze în ordinea ei.ºi alte aforisme confirmã aceastã idee: �Naturaenon imperature nisi parendo � Naturei nu i seporunceºte decât ascultând-o�.

ªtiinþa modernã, care s-a clãdit pe metodologiabaconianã, a luat încã un drum cultural opus:aforismele ºtiinþei timpului nostru sunt implicitaltele: �Homo naturae dominos � omul estestãpânul naturii�; �Naturae non imperatur nisidestructo � naturii nu i se porunceºte decâtdistrugându-o�

PPoolliitteeþþaaÎn Aphorismen zur Lebensweischeit,

Schopenhauer spune cã �politeþa este ca ºi monedacalpã; de ce sã fii zgârcit cu ea?� Desigur din punctde vedere practic, filosoful german poate aveadreptate: este mai util sã fi politicos � generos depoliticos � decât sã fii nepoliticos. Dar filosoful nuse ocupã de punctul de vedere al succesului practicºi al câºtigãrii de simpatii. Filosoful trebuie sã fiecorect; corect cu el însuºi ºi corect cu ceilalþi.Relaþiile lui cu oamenii trebuie sã se bazeze pecunoºtinþele lui despre lume, despre viaþã, despreadevãr. El nu poate crea relaþii false între el ºisemenii lui, pentru cã atunci aceste relaþii nu ar ficorecte. Nimeni nu poate fi crezut de faptul cã estecorect în conduita lui faþã de ceilalþi; dar am auzitde multe ori zicându-se: �Domnul X este preapoliticos�; �Domnul Y este penibil de politicos�.Dar nu am auzit niciodatã vorbele: Domnul A esteprea corect�.

MMaaxxiimmaa ssuuppeerrbbiiaaÎn Ethica lui Spinoza (IV, teorema LV) gãsim

urmãtoarea teoremã: Maxima superbia vel abjectioest maxima sui ignorantia � �Culmea orgoliului sauculmea înjosirii este culmea necunoaºterii de sine�.Mi se pare cã acest aforism este cu totul exact ºi cãar trebui sã fie înþeles în sensul lui profund, deoricine cautã cât de puþin perfecþia lui interioarã.Omul nu trebuie nici sã se creadã mai mult decâteste, dar nici mai puþin. Dar tocmai aceasta estenecunoaºterea de sine. A te cunoaºte pe tine, cutoatã luciditatea, este a fi în lume atât cât eºti. A-þiînchipui cã eºti mai mult, sau a-þi închipui cã eºtimai puþin, este a te aºeza în realitatea umanã (ºicine ºtie? Poate chiar într-o realitate superioarã) într-un mod fals. Pentru a-þi crea poziþia ta exactã,trebuie sã te cunoºti pe tine însuþi cu toatãobiectivitatea. Câþi oameni pot trece lucrul acesta?Câþi au putut trãi fãrã a se crede �mari� sau câþi nuau luat calea inversã, a smereniei, ºi printr-oipocrizie extremã, ºi-au spus cã nu sunt nimic.

!

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013 3

Anton Dumitriu - Jurnal de ideiinedit

OO ccaarrttee eevveenniimmeenntt �� AAnnttoonn DDuummiittrriiuu JJuurrnnaall ddee iiddeeiiÎncepînd cu acest numãr publicãm o lucrare ineditã a marelui filosof român Anton Dumitriu aflatã în stadiu

de manuscris olograf. Lucrarea, scrisã într-o agenda pe anul 1979, comportã mari dificultãþi de descifrare, scrisulfiind cu cernealã ºi avînd unele porþiuni deteriorate. Dificultatea nu este, însã, legatã numai de aceste aspecte, cuatît mai mult cu cît ne aflãm, în opinia nostrã, în faþa jurnal de lecturã ºi idei. Titlul Jurnal de idei, este unulprovizoriu ºi a fost dat de noi, manuscrisul neavînd un titlu dat de autor.

Dupã publicarea manuscrisului în paginile revistei Tribuna, acesta va apãrea între coperþi de carte la aceeaºiediturã într-o ediþie prefaþatã ºi îngrijitã de Mircea Arman ºi de Adriana Gorea.

Mulþumesc, pe aceastã cale, doamnei Adriana Gorea care prin munca ei neprecupeþitã, ºi doar cei ce ºtiu ceînseamnã o asemenea muncã o pot aprecia la justa ei valoare, face posibilã apariþia acestei cãrþi. (Mircea Arman)

Scriitorul creºtin aflã calea de a reda literarcomplicata soluþie a credinþei în transcriereaacronologicã a devenirii spirituale. Mai mult,

acronologia implicã prezenþa unui cititor�obligat� sã reconfigureze în primul rândexperienþa spiritualã ºi abia apoi experienþabiograficã. În declaraþiile date la Securitate, îndecemrie 1972, privind raþiunea redactãriiJurnalului fericirii, N. Steinhardt insistã tocmai pe dimensiuneaspiritualã a resorturilor care au condus laconfesarea scrisã, lãsând în plan secund raþiunile�biografice�, evenimentele �exterioare�.

�Am încercat sã redau în mod detaliatconversiunea mea religioasã� Am simþit nevoiade a-mi lãmuri mie însumi acest proces sufletescdeosebit de important pentru mine. Manuscrisulcuprinde referiri la primele mele chemãri însprereligia creºtinã, precum ºi relatarea modului încare s-a produs în mod concret convertirea [�].Anii petrecuþi în închisoare sunt ºi ei evocaþi, atâtîn legãturã cu actul conversiunii propriu-zise, câtºi în privinþa stãrilor sufleteºti prin care amtrecut. Manuscrisul cuprinde foarte numeroasereferiri la citate din cãrþi, lucrãri etc. cu caracter

literar ºi filosofic, care exprimã sentimentecreºtineºti ori gânduri ºi idei care pot evoca sauîntãri gânduri sau idei legate de conversiuneamea. Creºtinismul aºa cum l-am conceput estelegat pentru mine în special de ortodoxie la caream trecut ºi din care mi-am fãcut un crez. Încuprinsul manuscrisului se mai aflã ºi afirmareaunor sentimente naþionale care mãrturisescprofundul meu ataºament pentru poporul românºi pentru þarã [�]. Dupã evocarea anilor grei deînchisoare, luminaþi însã de crescânda întãrire acredinþei religioase, am evocat perioada de dupãliberare, practicarea efectivã a credinþei creºtine ºireflecþii felurite în legãturã cu aceasta. Motivulesenþial care m-a determinat a scrie ºi sistematizaacest Jurnal a fost necesitatea de a-mi lãmuri mieînsumi un proces sufletesc destul de deosebit.Nu am cãutat a-mi ascunde nici o realitate, ci amaºternut pe hârtie ideile, amintirile ºi cugetãrileaºa cum mi s-au perindat în minte. Intenþia meanu a fost niciodatã nici de a difuza textul, nici dea-l împãrtãºi altora. Iar ideea de a-l fi expediat înstrãinãtate mi s-a pãrut de neconceput ºi cu totulstrãinã convingerilor mele care nu s-ar fi împãcatniciodatã cu asemenea lucru��1.

Conceputã sub puternica presiune a uneisituaþii precum anchetarea de cãtre Securitate, oastfel de declaraþie are douã tãiºuri. Invocarea�impulsurilor� sufleteºti care au condus lascrierea Jurnalului este onestã, în mod just. Însãcomplexitatea paginilor sale demascã nu unsimplu exerciþiu terapeutic (cum vrea Steinhardtsã îi convingã pe anchetatori), ci un monolitartistic, literar, deci �cu intenþie�. Pãstrarea �însertar� a celor 570 de pagini literare ºimemorialistice nu pare plauzibilã nici pentruanchetatori, dar Steinhardt anticipeazã inteligentsursa unor posibile suspiciuni ºi îºi completeazãdeclaraþia o zi mai târziu.

�Am simþit nevoia � certã � de a-mi lãmurimie însumi motivele adâncii prefaceri religioaseprin care am trecut. Mi s-a impus ca o necesitatespiritualã lãuntricã o asemenea lãmurire. Ea nuputea avea loc decât pe calea scrisului, caresingur precizeazã ºi defineºte. Existã însãpericolul ca o asemenea lucrare sã ia un caracterartificial, solemn, pilduitor, care adeseori, înconfesiuni religioase ale unor convertiþi, are unaspect dulceag-siropos supãrãtor. Nu voiam sã-miapar mie însumi sub acest aspect. Am vrutaºadar sã dau mãrturisirii mele un caracter câtmai autentic ºi viu, cât mai realist. Pentru aceastase impunea sã nu cad într-o banalã frazeologiepilduitoare, ci sã leg de fapte ºi evenimenteconcrete, reale, procesul spiritual [�]. Închisoareaa însemnat pentru mine momentul în careconversiunea s-a produs în fapt ºi de aceea eajoacã în lucrarea aceasta un rol atât de însemnat.Ea este cadrul concret al unui proces mintal ºispiritual [�]. Lucrarea ia un caracter complex,neunitar, care poate surprinde la prima vedere.Dar el se explicã prin motivul dorinþei de a evitaconsideraþiile abstracte��2.

Intuind destinul scrierii sale, autorul îiimprimã caracter testamentar. Faptul cã va rescrieJurnalul (a doua variantã ajungând la 760 depagini) demonstreazã tocmai sinonimia dintre ascrie ºi a fiinþa liber. Autorul reia travaliul scrieriinu pentru cã nu ºi-ar fi lãmurit deja �necesitãþilespirituale lãuntrice� � aºa cum el însuºi explicaSecuritãþii � ci pentru cã propune Jurnalul fericiriica pe o scriere literarã identitarã, destinatãcititorilor. Mai mult, el va trimite la Paris, lângãcele douã variante, un exemplar condensat (de480 de pagini), deci, din nou, lucrat �cuintenþie�, pentru a fi lecturat la microfonul�Europei Libere�. Doza considerabilã de riscpresupusã de perseverenþa cu care Steinhardtcreeazã ºi recreeazã literaturã este directproporþionalã cu libertatea câºtigatã. Libertatea,dependentã esenþial de moralã religioasã ºi deeticã socialã, devine condiþie a existenþei îndestin. �Construirea� libertãþii pe criterii moraleimplicã o raportare consecventã la conºtiinþã.Scrisul ocupã un loc privilegiat în definirea ºi înstatutarea conºtiinþei. Prin scris, N. Steinhardt îºi asumã destinul ca misiune ºi caparticipare activã la zidirea spiritualitãþii în�cetate�.

Un argument pentru a propune Jurnalulfericirii, în acest capitol, ca o carte pe careautorul o destineazã posteritãþii este atitudinealui N. Steinhardt faþã de longevitateacomunismului. Într-un portret realizat deAlexandru Paleologu ºi inclus în al doilea volumal Caietelor de la Rohia, este subliniatscepticismul lui Steinhardt privind ieºirea din

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

4 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

Irina Ciobotaru

Steinhardt ºi Jurnalul fericirii

Dosar N. Steinhardt

Maica Domnului cu Pruncul sfârºitul sec. XVIII, Nicula

comunism: �Era un pesimist în fond; credea cãviitorul lumii va fi al comunismului ºi cã nuexistã nici o formã organizatã ºi capabilã camãcar sã-l punã în cumpãnã. Credea � ºi zic eucã nu fãrã dreptate � cã Occidentul este dispus sãîmpartã lumea cu sovieticii aºa cum se înþelegtâlharii la iarmaroc, garantându-ºi unii celorlalþitoleranþa ºi criticându-se doar formal. Era convinscã de comunism nu vom scãpa. [...] avea un felde înclinaþie neîncrezãtoare în ºanseledemocraþiei�3. Având în vedere caracterulstudiului de faþã, nu vom propune opinia luiSteinhardt ca �profeticã�. Ideile sale rezultã, maidegrabã, dintr-o profundã luciditate cu privire larealitatea istoricã ºi dintr-o finã cunoaºtere a firiiumane. Conºtient cã longevitatea totalitarismuluiar putea devansa propria-i longevitate, el dã sprepãstrare exemplare din Jurnalul fericirii lui VirgilCiomoº, trimite exemplare în strãinãtate, MonicãiLovinescu ºi lui Virgil Ierunca, aºa cum deja ammenþionat. Scriitorul gestioneazã atentposibilitatea apariþiei Jurnalului, lucrând pevarianta iniþialã ºi pe cea de a doua, redactatãdupã 1973, definitivându-le, multiplicându-le ºiasigurându-se cã prietenii în grija cãrora lasãaceste exemplare vor duce la îndeplinirepublicarea cãrþii, într-un context politic favorabil.

***Problema încadrãrii Jurnalului fericirii în

categoria ficþionalului sau în cea anonficþionalului, în zona epicii, a eseisticii sau aliteraturii �de frontierã� se poate clarifica doarprintr-o flexibilizare a graniþelor metodologice,necesarã în contextul literaturii �neoficiale� acelei de a doua jumãtãþi a secolului XX. Îngeneral, amintirile �de detenþie�4, deºi îºi propuno reflectare cât mai fidelã a realitãþii, nu reuºesco înscriere solidã în sfera istoriei, rãmânând înzona literarului subiectiv. Ficþiunea sedeclanºeazã involuntar, chiar ºi în mãrturisirilevoit obiective, prin intervenþia selecþieipreferenþiale a segmentelor rememorate, prinsinteza cronologicã sau �proustianã� a firuluievenimenþial. Eul �mãrturisitor� nu poate evitaimpunerea propriilor reflecþii asupra realitãþii. Celce rememoreazã ºi înregistreazã trece fapta ºievenimentul concret prin prisma impactului avutde acestea asupra propriei deveniri.

Dacã pornim de la încadrarea Jurnalului lui N. Steinhardt în memorialistica închisorilor dinRomânia totalitarã, observãm imediat cã balanþa�frontierei� se înclinã apreciabil cãtre zonaliteraturii. Aceasta deoarece Jurnalul nuurmãreºte obiectivitatea documentarã infailibilã,nu înregistreazã documente de anchetã, proceseverbale, certificate de deces, ordine deîncarcerare, execuþie sau graþiere, nu respectã osuccesiune evenimenþialã cronologicã ºi nu esteexpresia seacã, obiectivã, a unei viziunidocumentar-istorice.

Între studiile importante care analizeazãJurnalul fericirii în contextul memorialisticii �dedetenþie� menþionãm aici Cãlãtorie spre centrulinfernului. Gulagul în conºtiinþa româneascã5 alRuxandrei Cesereanu ºi Ficþiunea jurnaluluiintim6 de Eugen Simion. Pornind ºi de la acestestudii, câteva succinte notaþii metodologice se cerrealizate. Memorialistica face parte din ceea cecriticii au numit �literaturã de frontierã�,�paraliteraturã�, �literaturã fãrã ficþiune� sau�literaturã secundã�7. Pornind de la eseul lui PaulRicoeur, Temps et Récit (1983), RuxandraCesereanu face urmãtoarea observaþie:

�Ca spaþiu literar, acest gen hibrid defineºteun tãrâm al nimãnui, neputându-se stabiliprocentual cât din memorialisticã reprezintãistorie ºi cât literaturã. Au putut fi însã

delimitate douã voci temporale distincte: pe de oparte cea a trecutului, evenimenþialã ºi fapticã, pede altã parte, cea a prezentului, afectivã ºistilisticã. Rãmâne astfel ca istoriei sã i sesubordoneze timpul trãirii, cu o componentãtestamentarã ºi un conþinut obiectiv, iar literaturiisã i se subordoneze timpul mãrturisirii,caracterizat prin filtrarea subiectivã aevenimentelor ºi mai ales prin libertatea stilisticãa naratorului. Cãci, indiferent de canoanelegenului, memorialistica þine de o reconstrucþieselectivã: memorialistul nu este, precum istoricul,un judecãtor care cautã martori garanþi, ci unjudecãtor care este el însuºi martor participativ�8.

Practic, memorialistica generatã decondamnãrile politice porneºte dintr-o dublãintenþionalitate, cãci îºi propune, pe de o parte,demascarea injustiþiei practicate într-o zonã depoliticã totalitarã, prin înregistrarea faptelor ºi aevenimentelor trãite în trecutul istoric ºi, pe dealtã parte, construirea unei imagini subiectivedespre sinele �mãrturisitor�. Zãbovind asupraacestei din urmã intenþii, în Politicã ºi culturã.Pentru o nouã culturã românã, Adrian Marinodenunþa riscul denaturãrii imaginii despreînchisoarea comunistã prin �trucarea eroizantã�,�înfrumuseþarea emfaticã� ºi �«literaturizarea»amatoristicã�9. Cã aceste �cãderi� îi afecteazã penumeroºi autori de memoriale de detenþie nu sepoate contesta. Ca orice experienþã, însã, oricâtde odioasã, închisoarea politicã poate generaliteraturã atât timp cât miza actului literar nueste vendeta personalã sau dorinþa decosmetizare a unor compromisuri ºi cedãrimorale. Transfigurarea experienþei în act literar,dublatã de suflu moral superior ºi de fineabilitãþi stilistice, poate genera carte de valoare.Ceea ce comunicã Jurnalul fericirii, unitar, fãrãezitãri ºi fãrã �trucaje�, este o asumare seninã aexperienþei carcerale. O aceeaºi �împãcare� seregãseºte în Caietul albastru al lui Nicolae Balotã.Din astfel de lucrãri, detenþia nu transpare cafactor demolator, mutilant, ci ca pretext al zidiriiidentitare ºi, de ce nu, literare. Cu o simplitate�bãtrâneascã�, voitã, fireascã pentru enunþareaunui adevãr de bun-simþ, N. Steinhardtsubliniazã, în Jurnalul fericirii, o aceeaºi condiþiepentru ca experienþa mutilantã sã devinãziditoare:

�Cred aºa: cã dacã din închisoare pleci ºi depe urma suferinþei te alegi cu dorinþe derãzbunare ºi cu sentimente de acrealã,închisoarea ºi suferinþele au fost de haram. Iardacã rezultatul e un complex de liniºte ºiînþelegere ºi de scârbã faþã de orice silnicie ºiºmecherie, înseamnã cã suferinþele ºi închisoareaau fost spre folos ºi þin de cãile nepãtrunse pecare-i place Domnului a umbla�10.

Jurnalul fericirii depãºeºte, însã, limitelememorialisticii de detenþie, la care s-au fãcutreferiri mai sus, prin faptul cã temele salefundamentale sunt, în opinia noastrã, devenireacreºtinã ºi modul în care aceasta (re)configureazãidentitatea. Detenþia este urmãritã contextual, cafactor definitoriu al creºtinãrii ºi al �rãscrucii�identitare, ºi nu monopolizeazã intenþiile deprofunzime ale Jurnalului. Aceste intenþii,subliniem din nou, vizeazã configurarea ºiafirmarea identitãþii spirituale, în jurulmomentului detenþiei ºi depãºindu-l net11.

În jurul titulaturii de jurnal au fost emiseinterpretãri variate, iar cele mai numeroaseacordã prioritate clarificãrilor metodologiceprivind încadrarea operei în specia memoriilor, ºinu în cea a diaristicii. Nu poate fi vorba despre ostângãcie a autorului, manifestatã în discernereaîntre specii, cum nu este vorba nici despre o

intenþie �stilisticã�, de obþinere a vreunui efecteufonic printr-un titlu ca Jurnalul fericirii. Carteafundamentalã a lui N. Steinhardt se numeºteJurnal pentru cã autorul face efortul de atranspune în cuvânt o conºtiinþã unificatoare.Aceastã carte este generatã de nevoia de aconstrui ºi de a da sens ºi identitate vieþii, subclopotul unificator al duhului care puneevenimentele, faptele ºi stãrile sub semnulsimultaneitãþii. În spirit nu existã anterioritatesau posterioritate, ci sincronie. �Ordinea� duhuluidepãºeºte cronologia; trecutul este simultan, înduh, cu prezentul. El nu este arhivat ºi depãºit, cieste trãit ºi retrãit într-o actualitate participativãºi unificatoare. Trecutul este simultan cuprezentul pentru cã este activ ºi viu în zidireafiinþei, iar condiþia esenþialã pentru ca trecutul sãfie viu este ca acesta sã fi fost trãit în iubire.Toate momentele existenþiale pe care N.Steinhardt le noteazã, acronologic, în acest jurnalsunt marcate de iubire12. Inocentã sau matur-spiritualã, iubirea oferã coerenþã ºi sincronieconstrucþiei duhovniceºti a scriitorului.Propunerea cãrþii ca Jurnal este motivatã tocmaide logica profundã a trãirii în sincronie atrecutului ºi a prezentului, ambele vii ºi active.Un moment ca acela care deschide Jurnalul,Ianuarie 1960, la care vom face frecvent referire,nu aparþine unui trecut vechi de opt-nouã ani, cieste parte dintr-un deplin acum, viu, niciodatãarhivat sub sedimentul timpului. Un astfel demoment face parte din prezentul spiritului, cãcieste element constitutiv al acestuia. Despresincronia momentelor decisive ale existenþeiSteinhardt va scrie câteva rânduri într-o Amintirepublicatã în revista Steaua, în 1984: �sunt clipecare ne însoþesc de-a pururi ºi cãrora vremea,departe de a le aºterne umbre, s-ar zice cã leîmprospãteazã necontenit amãnuntele ºitrãsãturile, statornicindu-le, imobilizându-le într-un soi de aurã invariantã�13.

Pentru a oferi o argumentare minimalã, înaceastã fazã incipientã a analizei, în favoareaaspectului de jurnal al devenirii creºtine(incontestabil mai pregnant decât acela de jurnalde detenþie), ne oprim asupra primelorînregistrãri din volumul analizat. Constituindpunctul de plecare al incursiunii prin propria

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

"

Hodighiria sec. XVI, Dezmir

experienþã destinalã, momentul anchetãrii ºi alarestãrii este cel dintâi fapt digna memoriae:�Ianuarie 1960. Un pahar? N-am spart nici unpahar... Nu þin minte... Acesta mi-e rãspunsul...ªi cu adevãrat nu þin minte. Sau totuºi l-amspart?�14 Sunt recunoscute aici o memorieºovãitoare ºi o obiºnuinþã a îndoielii. ªi din acestmotiv este crucial momentul Ianuarie 1960; crizageneratã de arestare obligã la lepãdarea voluntarãºi conºtientã a deprinderii îndoielii. Cel careporneºte în exerciþiul afirmãrii sinelui aflã, înacest moment, nodul în care se adunã, sprecoerenþã, toate firele destinului sãu. Începând cuacest moment, întreaga existenþã are justificaredoar dacã este animatã de credinþã. Nu este unfenomen singular. Poate fi oferit ca exempluinedit maniera în care debuteazã confesiuneaVibiei Perpetua (203 d.Hr.), singurul textautobiografic �feminin� din antichitate15. Scriereaacestui jurnal este motivatã de arestarea de cãtreromani, la Cartagina, a proaspãt creºtinatei VibiaPerpetua, tânãrã de familie nobilã. �Cum eramîncã însoþiþi de paznicii noºtri, tatãl meu cãuta sãmã clinteascã prin cuvintele sale ºi, împins deafecþiunea pentru mine, se încãpãþâna sã vrea sãcedez.�16 În confesiunea scrisã a Vibiei Perpetuanu existã trecut anterior arestãrii. Faptele caremeritã a fi reþinute sunt cele care justificã ºifundamenteazã identitar, iar cel mai însemnatasemenea eveniment este însãºi arestarea careproduce o rupturã dramaticã într-un destincomun. Anterior arestãrii, viaþa pare a aveacaracter �profan�, lipsit de însemnãtate spiritualã.

Jurnalul fericirii se deschide prin înregistrareainterogatoriilor de la Securitate, premergãtoarearestãrii ºi astfel direcþionate încât sã conducãefectiv la arestare. Momentul este crucial pentrucã marcheazã iniþierea afirmãrii identitare.Interogatul Nicu Steinhardt decide în acestmoment cãrui factor existenþial îi acordãprioritate: confortului �cãldicel�, anchilozant lanivel de conºtiinþã, sau detenþiei ºi suferinþei princare atestã apartenenþa la o anume orientarespiritual-intelectualã. Trebuie sã fi existat o dozãapreciabilã de fricã �organicã�, profundã,chinuitoare, pe deplin justificatã. Trebuie sã fiexistat îndoieli, remuºcãri cu privire la tatãl pecare nu îl mai poate sprijini, odatã arestat. Suntjuste inclusiv temerile cu privire la reacþiacomunitãþii evreieºti, din care viitorul deþinut�mistic-legionar� face parte. Argumente înfavoarea deciziei pe care o cunoaºtem nu doardin Jurnalul fericirii, ci ºi din documentelearhivate de Securitate17, sunt aflate de N. Steinhardt în cãrþi ºi în conºtiinþã. Arestarea,deci, este provocatã, în bunã mãsurã, ºi asumatãintegral. Este consecinþa unei orientãri voluntareºi conºtiente cãtre sacrificiul în spiritul libertãþii.Solidarizarea cu intelectualii din lotul Noica vineca formã de atestare a apartenenþei la un grupînchegat în jurul credinþei indestructibile înlibertate. Pe acest fond, actul creºtinãrii poate fiînþeles ca o consecinþã fireascã a solidarizãrii.Este un alt pas cãtre atestarea apartenenþei lagrupul spiritual. În adâncime, însã, este cu multmai mult; este pragul prin care se dã sens�ziditor� unei experienþe demolatoare; este osoluþie de salvare din universul concentraþionar ºidin moarte.

Interesant pentru definirea primei etape dindevenirea creºtinã a lui N. Steinhardt estetermenul �christomorfozã�, propus de VladPavlovici, în eseul intitulat Imitatio Christi18.Considerând experienþa carceralã dreptcatalizator al metamorfozei spirituale ºiidentitare, Vlad Pavlovici noteazã: �N. Steinhardt

se dovedeºte neîncetat lucid în detenþie. Arechiar un soi de trezvie, înþelege totul ºi îºi asumãtotul. κi asumã, mai presus de orice, destinul.Cu cât acesta este mai tragic, cu cât suferinþa emai cutremurãtoare, cu atât puterea lui de a treceprin suferinþã îi provoacã fericirea. Accentul cadepe libertatea trãirii sentimentului religios, iarsuferinþele se transfigureazã [�]. Îndurând povaratorturii, N. Steinhardt are revelaþia mântuirii prinsuferinþã� Prin binecuvântarea Calvarului pe care-l trãieºte, prin transformarea celor mai atrocesuferinþe în surse de bucurie, prin voinþa teribilãde a reface, de a repeta patimile Mântuitorului,cartea lui N. Steinhardt propune ochristomorfozã [s.n. I.P.]�. Transformarea întruHristos presupune, în opinia lui Vlad Pavlovici,preluarea ºi asumarea unui model de abordare ºide �practicare� a suferinþei. O exagerare seproduce, totuºi, în ultima dintre frazele citate ºireprezintã, de fapt, esenþa unei abordãri eronate,întâlnitã ºi în alte studii privind Jurnalul fericirii.Convertirea la creºtinism vine, în cazul lui N.Steinhardt, din nevoia imperioasã de a da senssituaþiei concrete, deloc confortabile, în care îladuce detenþia. Nu este, deci, rod al unei exaltãrisprituale precare, cãci arestatul beneficiazã de oculturã vastã, de o inteligenþã maturã, pragmaticãºi lucidã. Este greu de înþeles cum se poatebinecuvânta calvarul (iar N. Steinhardt abordeazãproblema calvarului într-un mod realist, ºi nuidealist, în interpretarea �lui Eli, Eli�19, deexemplu) sau cum poate suferinþa sã devinã, înabstract, sursã de bucurie. Preferãm sã înþelegemprin �christomorfozã� asumarea deplinã ºirealistã a credinþei în mântuire, într-un context încare moartea este vãzutã ca realitate proximã.Mai mult decât �imitatio Christi�, experienþaspiritualã a lui N. Steinhardt este �conformitasChristi�. În Jurnalul fericirii nu se întrevedestrictul servilism faþã de model (fie acest modelºi cel christic), ci mai mult decât atât, o asumareliberã, conºtientã, intelectualizatã, a acestuimodel. Prin credinþa desãvârºitã în Dumnezeu-mântuitorul, închisoarea, tortura ºi moarteaiminentã capãtã sens ºi sunt acceptate ca partedin destin ºi ca manifestare a voinþei divine.Fericirea are ca sursã credinþa ºi nu (în moddirect) suferinþa. �Credinþa ne dã bucurie pentrucã ne pune brusc de acord cu ce este real�20,noteazã Steinhardt în Jurnal. Credinþa asigurãsens inclusiv detenþiei, iar sensul asigurãlibertate, în mod paradoxal, inclusiv în contextcarceral.

Problematica lipsirii de libertate (în închisoaresau în afara acesteia) pe criterii politice,ideologice, neconstituþionale ºi de cele mai multeori fabricate (pentru a se încadra în ºabloanesovietice consacrate) ocupã un rol cheie în logicamemoriilor steinhardtiene. Închisoarea politicãeste vãzutã de N. Steinhardt, în descendenþa luiMihail Bulgakov21, ca o reflectare concentratã aunei societãþi întregi. Revelatorii, în acest sens,sunt cuvintele lui Oscar Steinhardt, reluate de fiuîn Jurnal: �nu te întrista, pleci dintr-o închisoarelargã într-una mai strâmtã, iar la ieºire nu tebucura prea tare, vei trece dintr-o închisoarestrâmtã într-una mai largã�22.

Amplul labirint proustian al Jurnalului esteastfel construit încât sã conducã spre o(re)descoperire a libertãþii. Definiþiile acesteiasunt inserate constant ºi adesea redundant înfluxul ideilor steinhardtiene. Nu este vorba strictdespre ieºirea din spaþii concentraþionare(închisori sau state-închisori). Jurnalul fericiriiîncearcã sã configureze soluþia eliberãrii din falsºi din iluzie existenþialã. Problematica este, în

esenþã, modernã, propunând omului asumareaidentitãþii prin raportare la sensul existenþei ºi almorþii. Soluþia creºtinã se particularizeazã prinposibilitatea mântuirii, astfel încât N. Steinhardtpreia vechea logicã evanghelicã ºi o aplicãprovocãrilor �acestui sãlbatic, absurd ºi dementveac al nostru�23. Viaþa devine, în detenþie ºi înafara acesteia, provocare identitarã ºi pregãtire amântuirii.

Prin urmare, Jurnalul fericirii depãºeºte net,prin tematicã, problematicã ºi viziune categoriamemoriilor de detenþie. Obiectivele tematiceasupra cãrora N. Steinhardt îºi concentreazãatenþia sunt identitatea, devenirea creºtinã,libertatea, adevãrul, destinul, credinþa, binele,rãul, justiþia ºi iertarea. Detenþia presupune oimagine concentratã a contextului istoric opresiv,prin care toate elementele enumeraþiei de maiînainte sunt contrazise, demontate, anihilate ºiînlocuite cu formele lor �rãsturnate�. Omul�nou� comunist rãstoarnã grila valorilortradiþionale, a ierarhiilor conservatoare,impunând o identitate colectivã ºi amorfã, olibertate utopicã, proiectatã pentru un viitorincert ºi asociatã, ilogic, cu egalitatea. Adevãrulclasei substituie adevãrul individual ºi pedepseºtedemonstrativ manifestarea ºi exprimarea acestuia.Ca realitate spiritualã subiectivã ºi personalã,credinþa religioasã este înlocuitã cu credinþamaterialismului dialectic, iar colectivitateauniformã se angajeazã în construirea egalitãþiieliberatoare. Codul penal ºi cel civil suferãmutaþii radicale, impunând o justiþie a�adevãrului colectiv�. Astfel, între grilaindividualã a binelui ºi a rãului ºi ceainstituþionalã se creeazã breºe care duc laanularea forþatã a celei dintâi. Numeroasedocumente, mãrturisiri ºi studiipostdecembriste24 trateazã problema închisorilorpolitice, a lagãrelor de muncã ºi a domiciliilorforþate prin care comunismul a demonstrat cãpractica adevãrului individual ºi identitateaintelectualã ºi spiritualã superioarã suntneconstituþionale. Într-un astfel de context,pentru supravieþuitorii detenþiei politice,problema iertãrii (eminamente personalã ºi intim-spiritualã) devine un mod de raportare la marilerealitãþi supraindividuale: destin, istorie ºiDumnezeu.

N. Steinhardt propune, prin Jurnalul fericirii,o înþelegere superioarã ºi autentic creºtinã (deºiforþeazã constant canoanele dogmatice) amodului în care se construieºte identitatea. Încadrul acestui capitol vom dedica fiecãreia dintretemele propuse anterior � identitatea, libertatea,adevãrul, destinul, credinþa, justiþia ºi iertarea �analize distincte.

Intelectualul evreu convertit la ortodoxieconfigureazã, prin operã, un traseu identitarcomplex, destinat nu doar autentificãriiconvertirii sale, ci mai ales revelãrii, în manierãliterarã, a unei cãi de redescoperire identitarã,pentru ceilalþi. Posibila nevoie de limpezirepsihologicã a propriei convertiri este, în opinianoastrã, devansatã de motivaþiile etice ºi esteticecare leagã scriitorul de cititor. Jurnalul fericiriieste destinat în primul rând cititorilor la careautorul ºtie cã va avea acces doar dupã cãdereasistemului politic totalitar. Acest jurnal aldevenirii creºtine este propus, deloc orgolios, casoluþie de salvare prin clarificare identitarãspiritualã, religioasã ºi naþionalã. El îl impune peN. Steinhardt ca memorialist atipic, ca scriitorcare îºi construieºte o certã autonomie faþã despecia memoriilor. Stilul sãu �baroc�, utilizareainteligentã a tehnicilor narative proustiene,inserarea fragmentelor BUGHI MAMBO RAG,

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

6 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

"

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013 7

nãucitoare prin complexitatea mesajului, conducla apropierea Jurnalului fericirii de epicasubiectivã. Dacã ne este permisã o adaptare aformulãrii lui Ion Manolescu, �literaturã fãrãficþiune�, citatã anterior, Jurnalul fericirii al lui N.Steinhardt este un �roman fãrã ficþiune�. Este ocãutare ºi o recuperare a timpului trecut, printreevenimente ºi chipuri reale, transfigurate înimagini simbol ºi personaje literare.

NNoottee::1 �Declaraþie a lui Nicu Steinhardt privind

redactarea ºi dactilografierea manuscrisuluiJurnalul fericirii. 14 decembrie 1972�, în NicuSteinhardt în dosarele Securitãþii. 1959-1989, ed.cit., pp. 154-155.

2�Declaraþie a lui Nicu Steinhardt privindideile despre comunism din manuscrisul Jurnalulfericirii. 15 decembrie 1972� în Nicu Steinhardtîn dosarele Securitãþii. 1959-1989, ed. cit., pp.161-162.

3 Caietele de la Rohia II. N. Steinhardt înamintirea contemporanilor, Editura Helvetica,Baia Mare, pp. 127-128.

4 Menþionãm o parte dintre titlurile care auvaloare eticã, esteticã ºi documentarã: Dina Balº,Drumuri pustiite, Editura Cartea Româneascã,Bucureºti, 1993; Max Bãnuº, Cei care m-au ucis,Editura Tinerama, Bucureºti, 1991; GheorgheBoldur-Lãþescu, Genocidul comunist în România,Editura Albatros, Bucureºti, 1992; GrigoreCaraza, Aiud însângerat, Editura Apologeticum,2005; Ion Cârja, Canalul morþii, Editura CarteaRomâneascã, Bucureºti, 1993; Radu Ciuceanu,Intrarea în tunel, prefaþã ºi note de OctavianRoske, Editura Meridiane, Bucureºti, 1991; LenaConstante, Evadarea tãcutã. 3000 de zile singurãîn închisorile din România, Editura Humanitas,Bucureºti, 1992; Lena Constante, Evadareaimposibilã. Penitenciarul politic de femeiMiercurea Ciuc 1957-1961, Editura FundaþieiCulturale Române, Bucureºti, 1993; CorneliuCoposu. Confesiuni. Dialoguri cu DoinaAlexandru, Editura Anastasia, Bucureºti, 1996;Nichifor Crainic, Memorii (II). Pribeag în þaramea. Mãrturii din închisoare. Memoriu Rãspunsla actul meu de acuzare, ediþie îngrijitã ºi cuvântînainte de Alexandru Condeescu, MuzeulLiteraturii Române, �Orfeu�, Bucureºti, f. a.; IonDiaconescu, Temniþa. Destinul generaþiei noastre,cu o prefaþã de Zoe Petre, Editura Nemira,Bucureºti, 1998; Paul Dimitriu, Exerciþii dememorie, Editura Fundaþiei Culturale Române,Bucureºti, 1992; Constantin Dumitrescu, Cetateatotalã, Editura Eminescu, Bucureºti, 1992;Constantin C. Giurescu, Cinci ani ºi douã luni înpenitenciarul de la Sighet (7 mai 1950-5 iulie1955), introducere de Dinu C. Giurescu, EdituraFundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 1994;Paul Goma, Gherla, Editura Humanitas,Bucureºti, 1990; Paul Goma, Patimile dupãPiteºti, Editura Cartea Româneascã, 1990; IonIoanid, Închisoarea noastrã cea de toate zilele,Editura Albatros, Bucureºti, vol. I-II, 1991, vol.III, 1992, vol. IV, 1994, vol. V, 1996; PanaitIstrati, Spovedania unui învins, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 1990; Teohar Mihadaº, Pe munteleEbal, Editura Clusium, Cluj, 1990; Ion D. Sîrbu,Jurnalul unui jurnalist fãrã jurnal � glosse, vol. I-II, ediþia a doua revãzutã ºi adãugitã, ediþieîngrijitã, tabel cronologic ºi referinþe critice deToma Velici ºi Elena Ungureanu, Editura ScrisulRomânesc, Craiova, 1996; George Tomaziu,Jurnalul unui figurant, 1939-1964, traducere deMariana ºi Gabriel Mardare, prefaþã ºi postfaþãde Gabriel Mardare, Editura Univers, Bucureºti,1995.

5 Ruxandra Cesereanu, Cãlãtorie spre centrulinfernului. Gulagul în conºtiinþa româneascã,Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti,1998. Autoarea recunoaºte particularitateamemorialisticii lui N. Steinhardt, considerând cãJurnalul fericirii este redactat �într-un stilelaborat, aproape baroc� ºi incluzându-l pe autorîn categoria �misticilor� (în cap. �Rezistenþaînãuntrul Gulagului. Mistici, misionari, ludici,luptãtori, esteþi ºi poeþi�, op. cit., pp. 157-179).

6 Eugen Simion, cap. �Un jurnal de detenþiecu totul special. Morala unui spirit religios. N. Steinhardt�, op. cit., pp. 363-371. DeºiJurnalul fericirii nu aparþine diaristicii intime,criticul îl include în segmentul de studiu dedicatînregistrãrilor �de detenþie�, observând caracterulparticular al tonului ºi scriiturii steinhardtiene.

7 Silvian Iosifescu, Literatura de frontierã,Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1971; NicolaeFlorescu, Profitabila condiþie, Bucureºti, EdituraCartea Româneascã, 1983; Literaturamemorialisticã. Radu Petrescu, Ion D. Sîrbu, N. Steinhardt, antologie, prefaþã, dosare critice,comentarii, note ºi bibliografie adnotatã de IonManolescu, Editura Humanitas, Bucureºti, 1996.

8 Ruxandra Cesereanu, op. cit., p. 9.9 Adrian Marino, Politicã ºi culturã. Pentru o

nouã culturã românã, Editura Polirom, Iaºi, 1996,p. 40. În Viaþa unui om singur (volummemorialistic postum, Editura Polirom, Iaºi,2010), Adrian Marino face urmãtoarea observaþieprivind �literatura de închisoare�, oprindu-se ºiasupra Jurnalului fericirii: �Este un gen pe care-ldetest profund. Fals, afectat, artificial ºi, mai ales,total «indecent». Mistica închisorii n-am avut-oniciodatã. Iar a face «literaturã», «beletristicã»,fraze frumoase, imagini ºi «formule fericite», aurmãri efecte pur estetice pe seama unei imensesuferinþe, a unor situaþii profund atroce,inumane, mi se pare, mai ales acum, culmeaimposturii literare, a mistificãrii amorale. Acinismului literar, estet, exorbitant ºi aegocentrismului «de autor». A te pune cu acestpreþ în valoare, a strãluci ºi a urmãri o gloriolãliterarã ºi succes de public, exploatând o imensãaberaþie, suferinþã ºi cruzime umanã, ce poate fimai abject ºi mai fals? Mai profund inuman?

O dramã teribilã, bagatelizatã, transformatã însubiect de ficþiune ce se vrea neapãrat«frumoasã», cititã, elogiatã la scenã deschisã? Ceoroare! ºi ce imposturã! Iar a scrie jurnale livreºti,împãnate cu citate, eseistice, gen N. Steinhardt,reprezintã nu mai puþin un gest lipsit de oriceautenticitate. Nu contest, de bun nivelintelectual. Dar egolatru-literar, bântuit de un«autorlâc» maniacal, care, raportat la condiþiilereale de atunci de detenþie, mi se pare penibil ºi,regret cã trebuie s-o spun, chiar dezgustãtor. Cãcinu se face «misticã» ºi «literaturã» livrescã«subþire» pe seama unor mizerii atroce.� (pp. 79-80) Observaþia lui Adrian Marino vine dupã ce N. Steinhardt, în convorbirea cu ZahariaSângeorzan, la finalul anilor �80, afirma: �[AdrianMarino] îmi pare informat, cult, inteligent ºi onest;dar nu-i gãsesc nimic cu adevãrat original ºi-l credlipsit de acel suflu moral (în sens foarte larg), fãrãde care nu încape critica menitã a dãinui� (ZahariaSângeorzan, op. cit., pp. 22-23).

10 Jurnalul fericirii, ed. cit, p. 444.11 Ne oprim, pentru acest capitol, la câteva

dintre numeroasele ºi constantele autodefinirigrãitoare în acest sens: �eu, evreu botezat ºinaþionalist român�, �Nu-mi vine a crede cã eu sunteu. Mi-am jucat, vãd, rolul pânã la capãt. Mãdescopãr pentru prima oarã încãpãþânat�, �Mã nascdin nou, din apã viermãnoasã ºi duh rapid�, �nou,sunt un om nou� (Jurnalul fericirii, 2008, pp. 169;170).

12 Despre iubirea generatoare de fericire scrieSimone Weil (v. Forme de iubire implicitã a luiDumnezeu, Editura Humanitas, Bucureºti, 2005),cunoscutã de N. Steinhardt ºi invocatã constant.La antipodul fericirii se aflã nenorocirea, stare pecare Steinhardt o evitã, în închisoare ºi nunumai, prin cultivarea unei stãri permanente devoie bunã. �Marea enigmã a vieþii umane � scrieSimone Weil � nu este suferinþa, ci nenorocirea.[...] Nenorocirea face ca Dumnezeu sã devinãabsent pentru o vreme, mai absent decât unmort, mai absent decât lumina într-o carcerãcomplet întunecatã. Un fel de ororare înghitesufletul întreg. Cât dureazã aceastã absenþã numai este nimic de iubit.� (Autobiografiespiritualã, Editura Humanitas, Bucureºti, 2004,pp. 70-71)

13 N. Steinhardt, Monologul polifonic, Ediþiaa II-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 39.

14 Jurnalul fericirii, ed. cit., p. 52.15 Apud. Aviad Kleinberg, Istoriile sfinþilor.

Rolul lor în formarea Occidentului, Traducere dinlimba francezã de Adriana Liciu, Editura IdeeaEuropeanã, Bucureºti, 2010, pp. 73-82.

16 Ibidem, p. 78.17 Prezentate în volumul coordonat de Clara

Cosmineanu (Nicu Steinhardt în dosareleSecuritãþii, ed. cit.) sau în cartea lui GeorgeArdeleanu (N. Steinhardt ºi paradoxurilelibertãþii. O perspectivã monograficã, ed. cit.).

18 Vlad Pavlovici, �Imitatio Christi�, în Steaua,nr. 8-9, august-septembrie 1993.

19 Jurnalul fericirii, 2008, pp. 134-135.20 Ibidem, p. 64.21 N. Steinhardt va face referire, în Jurnalul

fericirii, la scena primusurilor, din Maestrul ºiMargareta, roman pe care îl citeºte la mãnãstireaVãratec, în 1970, la recomandarea �stãruitoare� alui Dinu Pillat. Reþin, pentru moment, unfragment revelator pentru modul cum înþelegeSteinhardt, prin Bulgakov, comunismul: �Cânddracii trec în zbor peste case ºi cu asmodeiceputeri le ridicã acoperiºurile, ce se vede? Sezãresc ºiruri lungi de coridoare unde, întoarse dela muncã, gospodinele sovietice gãtesc fiecare pecâte un Primus masa de searã.

Ãsta e comunismul! Ãsta ºi nu altul: tovarãºulde la raion, spaþiul locativ, certificatul de originesocialã, delaþiunea obligatorie, cozile, primusul.În vreme ce un miliard ºi jumãtate de imbecili, înOccident, ofteazã, manifestã, rãpesc, urlã, scriu,se despoaie, îºi lasã barbã, fac dragoste în public,aruncã cocteiluri Molotov pentru a realizaidealul: Primusul, maºinuþa cu gaz a sãrãcimii.�(Jurnalul fericirii, 2008, p. 276).

22 Jurnalul fericirii, 2008, p. 176.23 Zaharia Sângeorzan, op. cit., p. 39.24 Reþinem aici câteva exemple consultate

pentru elaborarea lucrãrii de faþã: Ion Bãlan,Regimul concentraþionar din România. 1945-1964, Editura Fundaþiei Academia Civicã,Bucureºti, 2000; *** Analele Sighet, vol. 1-10,Editura Fundaþiei Academia Civicã, Bucureºti,1994-2003; Doina Barcan, Bogdan Stepu, Regimulcomunist în România (dec. 1947 � dec. 1989),Editura Institutul European, Iaºi, 2003; ***Arhivele Securitãþii, vol. 1-2, Editura Nemira,Bucureºti, 2004-2006; Vladimir Tismãneanu,Stalinism pentru eternitate. O istorie politicã acomunismului românesc, Editura Polirom, Iaºi,2005; Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. Ointroducere în istoria comunismului românesc,Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2007.

!

Motto: �Sã înceapã discipolul cu Metafizica luiAristotel. ªi dacã nu se poate, sã se lase prostul la

cântãri ºi la psalmi� (Ion Scãrariu, apud. AntonDumitriu, 1991, TV, 21 iulie).

Când a imaginat distincþia dintre fenomenºi noumen, Platon nu s-a gândit atât laplanul cunoaºterii lumii �sub-lunare�

(lumea perceptibilã prin simþuri), cât lapãrelnicia umbraticã a lumii trecãtoare încomparaþie cu Frumuseþea Existenþei eterne aceea ce dãinuie mereu în deplinul Adevãr ((11)).Mitul cavernei din dialogul Politeia (vezi Statul,vol.I-II., trad. Vasile Bichigean) ilustreazãsugestiv aceastã valorizare neobiºnuitã pentruoamenii de azi care �preþuiesc scaunele, averea,puterea� (Anton Dumitriu, interviu, TV, 1991).Respectiva împãrþire indicã de asemeneainteresul filozofului antic pentru ierarhizareacunoaºterilor în care pe locul cel mai de sus s-argãsi cunoaºterea nemijlocitã a Adevãrului careeste cea mai înaltã ºi cea mai rarã dintre toatecunoaºterile posibile.

Într-un interviu televizat în post-comunism,Anton Dumitriu spunea cã mântuirea ar aveatrei feþe: (a) partea ritualã (�psalmii�); (b)teologia ºi filozofia (în Occident, Aristotel, prinToma din Aquino, iar în Orient, Platon ºiAristotel); (c) partea esotericã, ascunsã, existentãîn Biserica Rãsãriteanã unde s-a ivit isihasmul.În lumea noumenalã, cunoaºterea nemijlocitã aAdevãrului ar fi posibilã pentru cã �fondullumii e gândirea� (nous), mai zicea filozofulAnton Dumitriu.

Entuziasmat de justeþea deosebirii ºi chiar aîmpãrþirii între lumea fenomenalã ºi lumeanoumenalã, Immanuel Kant (2) a preluat-ofiindcã a putut prin ea sã delimiteze domeniulde universalitate a cunoaºterii omeneºti caþinând exclusiv de lumea fenomenalã, fãrã caprin aceasta sã-L dea de-o parte pe Creator. Bachiar �implicându-L� (ca sã zicem aºa) de maimulte ori: odatã prin postularea diferenþei dintreintelect ºi raþiune, pentru ca universalitateacunoaºterii sã þinã de domeniul intelectului, iaruniversalitatea religiei sã þinã de domeniulraþiunii; apoi prin limitarea cunoºterii omeneºtila lumea sensibilã (fenomenalã) dincolo de carese întinde lumea numenalã, inaccesibilãintelectului. Si, desigur, prin postularea acelui�ens rationis� în marginea cãruia Ion Petrovicipropusese (discutând problema timpului lacursul sãu despre Kant) o interesantã înþelegerea previziunilor (vezi I. Petrovici, Kant, 1937,p.114), a vederii �în duh� care ºtie dinainte ceeace urmeazã a se petrece.

Convins cã tot ce se întâmplã pe lume seîntâmplã cu voia lui Dumnezeu, Hegel aurmãrit sã indice o posibilã împãcare a planuluiepistemologic cu cel ontologic, a fenomenuluicu noumenul, imaginând o Fenomenologie aspiritului. În ea, tot ce apare se îmbinã cu ceeace este cunoscut la nivel spiritual în istoriaculturii, astfel încât ceea ce a fost înregistrat camoment important într-o presupusã evoluþie aomenirii sã poatã fi valorizat cognitiv prinintermediul filosofiei culturii, sub forma unei

grandioase (ºi efemere) viziuni asupra istorieiSpiritului absolut.

Unul dintre marii noºtri traducãtori ºiinterpreþi de filozofie germanã (vezi, de ex.,Hegel, Enciclopedia ºtiinþelor filozofice, Buc.,1971; precum si capitolul despre Leibniz dinIstoria filozofiei moderne. Omagiu prof. IonPetrovici, vol. I, 1937, p.477-521), fost elev (ºiasistent onorific) al faimosului profesor NaeIonescu, ºi de asemenea fost student al luiHeidegger, fãcea în jurnalul sãu o observaþieplinã de tâlc: �creºtinismul este la Hegel oexperienþã de bazã pe care se luptã sã ostãpâneascã. Fenomenologia lui (Hegel) este omãrturisire� (C-tin Floru în rev. �Jurnalulliterar�, oct. 1997, p. 9).

În secolul XX, despãrþirea platonicã anoumenului de fenomen, din varii motive, aintrat din nou în uz, chiar dacã în forme maipuþin evidente din cauza noului stil defilozofare. Pentru separarea ontologicã ºiepistemologicã dintre fenomen ºi noumen apledat în toatã opera sa filozoficã Lucian Blaga,acel gînditor de mare profunzime ºi originalitatecare a resimþit foarte acut misterul denedescifrat al unei transcendenþe aflate înspatele oricãrui fenomen, în indiferent ceregistru al cunoaºterii ºi existenþei s-ar manifestael. Contemporanul sãu german, Karl Jaspers (3),a deosebit explicarea ºtiinþificã a unui fenomenîn necesitatea sa cauzalã de înþelegereafenomenului, implicând o trãire în planexistenþial, cu darul de a evidenþia atît naturatranscendentã a esenþei umane cît ºi sursanoumenalã a tot ce este aparent. Asemeneaconsideraþii ale lui Jaspers au fost puse înlegãturã cu experienþa sa de psihiatru care-lfãcuse sã constate cã fenomenele din cîmpulfaptelor sufleteºti ar fi de cercetat altfel decîtfenomenele fizice. Dacã în fizicã fenomenele,având o semnificaþie bine determinatã, s-ar lãsadescrise ºi �explicate� prin formule matematice,fenomenelor sufleteºti le trebuie cãutatãsemnificaþia, cãci ele ar fi de �înþeles� numai încontextul în care se produc.

Dar cea mai fericitã cuplare a planuluiepistemologic cu cel ontologic a pãrut multorfilozofi ai secolului trecut cã ar oferi-o metodafenomenologicã. Teoretizatã de Husserl (ºiamintitã studenþilor sãi de Nae Ionescu),metoda a fost apreciatã datoritã celor douãfaþete ale ei: una descriind fenomenul ºi altaintuitivã (noeticã). Prin latura descriptivã,metoda se arãta a fi ataºatã de obiect, iar prinintuiþia directã a �esenþei� fenomenului decercetat, ea aspira cãtre evidenþierea adevãrateinaturi a fenomenului. Mircea Vulcãnescu -filosof de vocaþie, dar ºi eminent sociolog - autilizat metoda fenomenologicã în ambeledomenii. Ca filozof al acelei ªcoli (unicã înlume) de sociologie monograficã, M. Vulcãnescua aplicat metoda fenomenologicã (4) pentrudescrierea datelor adunate de echipele decercetãtori ai satelor româneºti. Partea�intuitivã� i-a folosit la gãsirea semnificaþieifaptelor complexe aflate la �joncþiunea existenþeinaturale cu existenþa spiritului� (Mircea

Vulcãnescu), ajungând astfel la �ontologiaregionalã a existenþei sociale�. Ca fenomenolog,dar ºi ca istoric literar, scrie în 1934 splendidulstudiu Ion Creangã vãzut de generaþia actualãpublicat la Cluj în rev. �Gând românesc� (an III,nr. 1, ian. 1935, p.1-16). În filozofia sa originalã,ambele faþete ale fenomenologiei au putut darelief unor fapte ce se lasã mai greu descrise,�dimensionînd� lucruri dificil de mãsurat, cumar fi de pildã �existenþa� în spiritualitateapoporului român (Dimensiunea româneascã aexistenþei, 1944).

Se cuvine însã de subliniat cã succesulfenomenologiei, la modã ºi în ziua de azi, a fostasigurat mai mult de pluralitatea de înþelesuri ce i-au fost atribuite, decît de virtuþile preconizatede Husserl la începutul secolului XX. GabrielMarcel observase în 1971 cã �filozofia modernãare un limbaj atât de dificil încât e greu sãafirmi ce este ea, ce sens are ea�(5). Desigur,remarca rãmâne valabilã ºi dupã înlocuireatermenului de �filozofie� cu cel de�fenomenologie�.

Cu referire la prezentarea filozofiei blagienede cãtre clientela lui Rãdulescu-Motru care elînsuºi îl criticase cu sârg, Lucian Blaga sesizasedin 1932-1933 înclinaþia unor recenzenþibucureºteni de a se crede originali folosindtermenul de �fenomenologie� în zone în carealtã datã s-ar fi folosit pur ºi simplu termenulde �filozofie�. În ce-l priveºte pe Blaga, el pur ºisimplu considera metoda fenomenologicãlimitativã. Pe de-o parte, nivelul simplei descrieria unor fenomene îi pãrea lui Blaga (prinexcelenþã creator) mult prea modest, în timp cepretenþia metodei fenomenologice de a rãzbi de-a dreptul spre �adevãrata esenþã� îi pãrea camexageratã.

G. Liiceanu, pe când era cercetãtor laInstitutul de Filozofie în colectivul condus deideologul Henri Wald, a publicat (în �Revista defilozofie�, Tomul 14, nr. 2, 1967, p. 157-162) untext modest, intitulat Pe marginea unor inedite,despre trei scrisori trimise de marele filozofLucian Blaga (�Revista de filozofie�, Tomul 13,1966, p.149) lui I. Brucãr spre a-i explica undegreºeºte când îl considerã fenomenolog.

Dacã ne gândim cã pânã în 1969 filozofialui Blaga fusese scoasã (pentru mai bine dedouã decenii) din cultura românã de mercenariiocupantului sovietic, ºi cã numele lui Blagaurma sã fie introdus în manualele de liceu (6)în anul când s-a retipãrit Trilogia cunoaºterii(1944; 1969), putem sã ne dãm seama deimportanþa publicãrii comentariilor tânãruluicomunist G. Liiceanu (n. 1942). De altfel, 1967 fusese ºianul în care se hotãrâse curtarea faimosuluiMircea Eliade (7), spre a face cât mai vizibilã(pentru exterior!) noua atmosferã de oarecarepreþuire a literaturii româneºti, ilustratã (de ex.)prin editarea volumului Portrete ºi reflecþiiliterare a lui Constantin Ciopraga, cuprinzânddouã studii antologice despre Eminescu, sauprin premierea lui Dimitrie Stelaru ºi a poetuluiMarin Tarangul, fost deþinut politic, fãrã niciovinã. Dar 1967 se mai singularizase ºi prindifuzarea modelului �Crohmãlniceanu�, deterorism ideologic aplicat la receptarea literaturiiinterbelice, prin publicarea cursului sãu deIstorie a literaturii române din perioadainterbelicã (vol. I, Proza). Modelul rãspânditatunci a fost dezvoltat apoi de Z. Ornea, cel care a dat pe ascuns Securitãþiimanuscrisul despre Hegel pentru care

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

8 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

Isabela Vasiliu-Scraba

Despre noumen, fenomen ºifenomenologie

comentarii

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

C-tin Noica a fost bãgat la puºcãrie pentru ºaseani, fãrã altã vinã decât aceea de a fi datmanuscrisul la publicat la ESPLA, singuraediturã care exista în 1957 (vezi rev.�Observatorul Cultural�, Nr. 20/277, 14-20 iulie 2005).

Titlul sub care �Revista de filozofie� apublicat scrisorile lui Lucian Blaga nu a fost niciel întâmplãtor: Trei scrisori asuprafenomenologiei, ºi nu ceva mai apropiat deconþinutul ideatic al textului blagian, ceva degenul: �Cunoaºterea lucifericã/minus-cunoaºtereaîn contrast cu fenomenologismul, o abordaredescriptiv-paradisiacã, prin ataºarea de obiect�.Accentuând asupra fenomenologiei, titlulprefigura deplasarea accentului cãtre parteaeronatã (de ca ºi cum ar fi fost validã!) aexegezei lui Brucãr, eroare pe care filozofulLucian Blaga intenþionase sã o îndrepte.

Aºadar, însuºi titlul era menit sã manipulezecititorul, indicând un interes inexistent la Blagapentru fenomenologie. În plus, din comentariulcomunistului de douãzeci ºi cinci de anitranspare strãduinþa de a-l înãlþa deasupra luiBlaga pe Brucãr, dându-i dreptate fostuluidirector de la �Lumea evree� care þinuse sã-lîncadreze pe Lucian Blaga între fenomenologi.Desigur, încercarea tânãrului Liiceanu apare cuatât mai penibilã cu cât argumentarea contrarã,venitã din partea lui Blaga, este evident maiconvingãtoare. Poate de aceea s-a mai apelat la oºmecherie suplimentarã: Cele trei scrisori ale luiBlaga nu au fost publicate în acelaºi numãr derevistã în care a apãrut comentarea lor. Dacã peoricine argumentele lui Blaga l-ar fi convins, deneconvins pare sã fi fost doar �discipolul luiHenri Wald� (vezi Noica ºi Securitatea, Ed.M.N.L.R, Bucureºti, 2009, p. 154), cum îldesemnase Noica pe Liiceanu, dupã zece ani deaºa-zisã ucenicie ((88)). Interesant este cã ºi lacincizeci ºi patru de ani, �discipolul lui HenriWald� þinea sã convingã (fãrã argumente) la oconferinþã cã filozofia româneascã interberlicãar fi fost inexistentã, cã Lucian Blaga, NaeIonescu, Mircea Florian, Ion Petrovici, D. D.Roºca, etc., n-ar fi fost suficient de �profunzi� ºicã Nae Ionescu n-ar fi iniþiat trãirismul, primaªcoalã româneascã de filozofie, fiindcã foºtii sãistudenþi (ºi unii chiar discipoli) precumConstantin Noica, Anton Dumitriu (pe liniareligiozitãþii difuze din scrierile lui), MirceaEliade, Emil Cioran, Vasile Bãncilã, MirceaVulcãnescu, Ernest Bernea, P. Þuþea, n-ar fi fostcontemporani (ca sã asigure �unitate temporalã�a ªcolii trãiriste, despre care Noica spunea cãoficialii comuniºti refuzã sã o recunoascã) ºi cãfilozofii menþionaþi ar fi fost incapabili sãelaboreze o gândire filozoficã �puternicã� (oarefusese cu gândul la puterea maestrului sãuWald? sau a lui Stalin?).

Note:1. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mistica

Platonica a participãrii la divina lume a Ideilor,Ed. Star Tipp, Slobozia, 1999.

2. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Topica tran-scendentalã din perspectiva arheologiei gîndiriikantiene, în rev. �Contemporanul Ideea-Europeanã�, nr. 24 (113) din 12 iunie 1992, p.5; precum ºi eseul intitulat La connaissancesans objet din vol.: Atena lui Kefalos, Ed. StarTipp, Slobozia, 1997, p. 120-135 ; sauhttp://www.isabelavs.go.ro/Articole/CAP12_1.html .

3. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Karl Jaspers:Credinþa filosoficã - o modalitate de existenþã înlumea contemporaã, în rev. �Contemporanul

Ideea-Europeanã�, nr. 40(7), 4 oct. 1991, p. 5, ºiîn vol.: Inefabila metafizicã, 1992, p. 168- 176.

4. În 1929 Mircea Vulcãnescu scrisese untext extrem de interesant despre Max Scheler,�cel mai genial� discipol al lui Husserl, mort la54 de ani.

5. vezi Colocviile de la Paris (1971-1974) ºiDialogul omului cu ºtiinþa ( 29 ianuarie 1971),dezbatere organizatã de Constantin MicuStavilã, publicatã în rev. �Jurnalul literar�,ianuarie-februarie 2001, p. 24-25. În Homouniversalis (Bucureºti, 1990), denumirea datã deAnton Dumitriu �fenomenologiei/filozofiei� deazi a fost aceea de philosophia garrula avândsensul de trãncãnealã cu pretenþie de filozofare(vezi Isabela Vasiliu-Scraba, La graniþa dintrephilosophia perennis ºi philosophia garrula, învol. Inefabila metafizicã, Slobozia, 1993, p. 153-160). La cursurile sale de metafizicã ºi de istoriametafizicii, Nae Ionescu tratase ºi el (e drept,tangenþial) subiectul abandonãrii philosophieiperennis (vezihttp://www.scribd.com/doc/132110995/Isabela-Vasiliu-Scraba-METAFIZICA-LUI-NAE-IONESCU-in-unica-%C8%99i-dubla-ei-inf%C4%83%C8%9Bi%C8%99are ).

6. vezi Isabela Vasiliu-Scraba despre Rolulscriitorului în formarea spiritualitãþii de mâine;Interviu publicat în rev. �Vatra veche�, 2/2013, p. 7-9

http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS_Bacãu7Liceu.htm

7. În 1967 Mircea Eliade a putut telefonamamei sale, dupã 25 de ani, care, înþeleaptã, l-asfãtuit sã nu revinã spre a da gir terorii ideolog-

ice din þara aflatã sub ocupaþie bolºevicã, cumscria pe ascuns Vasile Bãncilã. Marele istoric alreligiilor a fost reintrodus în cultura românã (cuo carte de nuvele prefaþatã de nepotul sãu) înanul în care apãruse în America Myth andSymbol. Studies in Honor of Mircea Eliade(Univ. of Chicago Press, 1969, 460 p.) volum pecare nici Editura Politicã, nici Humanitas n-adorit sã-l traducã ºi sã-l publice în þara comu-nistã care l-a tot ademenit, în fel ºi chip, peEliade sã se-ntoarcã (vezi Isabela Vasiliu-Scraba,Moartea spiritualã în receptarea din þarã ºi visulpremonitoriu al lui Mircea Eliade, în �Revistaromânã� (Iaºi), Anul XV, nr. 1 (55), martie2009, p. 16-17; sauhttp://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=626).

8. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himera ªcoliide la Pãltiniº ironizatã de Noica, în rev.�Acolada�, nr 2 (65), febr. 2013, p. 16 ºi 22;http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera1ScoalaPaltinis7.htm; precum ºi Himeradiscipolatului de la Pãltiniº, prilej de finã ironiedin partea lui Noica, în rev. �Acolada�, nr 3(66),martie 2013, p. 16 ºi 23; sauhttp://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera2ScoalaPaltinis9.htm

!

Bunavestire sec. XIX, Nicula

"Nimeni nu te poate opri sã scrii o carte, dacã aceastã cartete doare, dacã nu mai poþi trãi pânã ce nu o scrii"

Cine a vãzut în �bãdia� Ion Lãncrãnjan un þãranistoric, urmând, cu o cãutare încãpãþânatã,ruralismul ca program, n-a greºit. Din �modelul

infinit� al vieþii þãrãneºti, cu învolburate trãirilãuntrice, s-au ivit cãrþi masive, de francheþe polemicã,purtând o fatalitate a tragicului; o prozã zgrunþuroasã,pletoricã, aglomerând � sub sigiliul gravitãþii � repetiþiiºi dubluri semantice. Ion Lãncrãnjan, ca înrãit �copist�al realitãþii, scrie �gros�, încâlcit, dezamãgind estetic,vãdind, totuºi, o �originalitate robustã�, cum anunþa,la debut, Perpessicius. Om de baricadã, tãbãcit,bãtãios, pãtimaº, acest �individ pãduros� (cf. EugenBarbu), �oarecum tolerat� (zicea într-un interviu), astârnit mari antipatii ºi bãtãlii. De fapt, fiecare carteapãrutã a presupus arderea �golgotelor�, rãpindu-ibucuria ºi seninãtatea acelor clipe. Plus valul de acuze,denunþând paginile aspre, tributare naturalismului,violenþei, �atoniei sociale� (cf. S. Damian) saumacroepiei (1, 154).

Categoric, Ion Lãncrãnjan (1928-1991) a fost unscriitor tezist, de o inflexibilã logicã þãrãneascã,aducând în atenþie, în romane ample, alungândidilismul, satul transilvan (Uiejdea, Dunga de jos,Dârja) ºi apãrând demnitatea þãrãnimii. O literaturãmaniheic-rapsodicã, ilustrând filonul tragic, cu unizbitor deficit de stil ºi cu un �bagaj lingvistic limitat�(2, 687), reverberând în toate volumele sale, adunândgânduri încâlcite, amãnunþite ºi ieºiri mânioase,reactive, traversând momente de încrâncenare,limpezire, mãcinare, înceþoºare etc. Polemist, cuopþiuni ferme, nonconformist, duºmãnit aprig, muºcatde �clãnþãi�, Ion Lãncrãnjan s-a exprimat, inevitabil, ºiîn publicisticã. Avea dreptate Dumitru Micu,observând cã �un scriitor atât de politic nu putea sãnu fie ºi un publicist� (3, 474). Dar publicistica luiLãncrãnjan nu e în marginea creaþiei, nu are un rolperiferic. Suspectat cã ar dovedi o �agresivitateprimarã� (1, 155), publicistul dezvoltã, în numelenevoii de adevãr, aceleaºi teme majore, cu aceleaºiexplicaþii repetitive: pledeazã pentru literatura �cuþãrani�, susþine vocaþia constructivã (un volum cuacest titlu apãrea în 1983), încearcã sã umple un locgol, definind �marele nespus�. Cuvânt despreTransilvania apãrea în 1982 ºi, provocând protestediplomatice (din partea Ungariei �ciuntite�), a fostretrasã. Lãncrãnjan n-a putut rãspunde. Scriitor-problemã ºi dincolo de graniþe, aºadar, el polemiza cupropaganda iredentistã ºi neorevizionismul �împãciui-torist�, þinut sub capac (mascat de un fals interna-þionalism). Chiar dacã istoria l-a confirmat, prigoana acontinuat; dupã 1990, scriitorul a fost �judecat� înConsiliul Uniunii Scriitorilor, sub preºedinþia luiMircea Dinescu, condamnat la moarte de un�tribunal� maghiar din diaspora, dupã ce, pozând învictimã, Meliusz Joszef provocase, în 1983, o execuþiemoralã a autorului Cordovanilor, patronatã de EugenJebeleanu ºi junele, pe-atunci, Mircea Dinescu, pefundalul indiferenþei faþã de problema transilvãneanã;dupã, fireºte, un ºir de proteste, audienþe, ºedinþe.Reziduurile ºoviniste au explodat dupã Revoluþie,scriitorul fiind asaltat de o echipã TV budapestanã înpropriu-i apartament. Toamnã fierbinte, un mic roman(1986), încercase sã stingã vrajbele unui trecut(reactualizat), prin dialogul � înfruntare între Ion ºiGyuri, doi posibili ambasadori etnici, sub cupolarânduielilor naturale, de rezonanþã cosmicã, caarmonie rãsfrântã mitologic. Rememorând ocupaþiahortystã, cei doi, urcând în munte, împreunã, coboarãîn memoria ancestralã, descoperind în firidelesufletului, o omenie istoricã. ªi aºezând, la locu-i

cuvenit, �tot ce-i perindare în lume�. Fiindcã rãul,pentru Lãncrãnjan, înseamnã �ieºirea din fãgaºuri�.

Intrat în literatura noastrã ca �un caz literar�, IonLãncrãnjan a ºi rãmas un caz. Sã reamintim cãdebutul sãu, sancþionat prompt pentru �curaj necrea-tor�, a beneficiat de o întâmpinare a lui S. Damian,grijuliu la alunecarea pe linie naturalistã a proaspãtuluiscriitor (v. Gazeta literarã, nr. 20/29 iulie 1954).Satisfacþia de colecþionar, pensând cazuri stranii, plãce-rea de a zugrãvi patimi neînfrânte, porniri animalice,instinctuale (ca în cazul schiþei Cordovanii, gãzduitãde Tânãrul scriitor, nr. 5/1954), riscau � potrivit acelu-iaºi � sã-l îndrepte pe Lãncrãnjan pe un drum greºit.De altfel, tot Gazeta literarã, prin vocea lui PaulGeorgescu, puricând colecþia revistei Tânãrul scriitor,denunþa îndrumarea ruginitã, actualizarea pudicã, idea-lurile �de coteþ� etc., ale unor producþii (v. Pãmântul erotund, în Gazeta literarã, nr. 39/9 dec. 1954).

Anii au trecut ºi Ion Lãncrãnjan, continuându-ºi cuîndãrãtnicie, asemenea eroilor sãi, drumul, a dat laivealã o operã, a construcþie solidã, dirijându-ºi intere-sul spre romanul frescã, de masivitate specificã. Tem-peramental, el este un polemist; de aici, interesulpentru istoria caldã, cu substanþã clocotitoare. Fixatîntr-un spaþiu tematic perimat (dupã unii), preocupatde destinul þãrãnimii (al clasei ºi al individului), ofe-rind o exactã radiografiere a psihologiilor, explorând,în replicã la idilismul unei literaturi înmormântatãrapid, filonul tragic, Lãncrãnjan este un puternic pro-zator realist. Romanele sale, vroindu-se �obiective�,colcãie de vitalism ºi vigoare; în paginile sale rãzbatdatele structurale ale prozatorului, energiile sale nedo-molite, scãpând câteodatã din chingile disciplinãrii.

Moralist pe linia Slavici, Ion Lãncrãnjan vine înliteraturã dupã ºocul predist al Moromeþilor. Romanullui Preda evidenþia rafinamentul psihologic ºicomplexitatea caracterului þãrãnesc, redescoperind olume ce pãrea fãrã acces la spiritualitate. IonLãncrãnjan este interesat, ºi el, de mentalitatearezistenþei, înscriindu-se hulitei �direcþii rurale� aliteraturii noastre, care, sã fim drepþi, a produs mereuvalori. Vitalitatea acestei direcþii se verificã înnumeroase creaþii prozastice, rezistând eroziuniitimpului. Cum evenimentele au scos lumea ruralã dinvechea matcã, ameninþând ordinea tradiþionalã,Lãncrãnjan stãruie asupra consecinþelor, evitândsoluþiile convenþionale; confruntarea dintre individ ºimecanismul puterii, ferocitatea fanatismului pentru�cauzã� ori rezistenþa, alunecând în egocentrism, alrevoltatului �ireductibil�, fac din Lãncrãnjan unexponent al realismului dur, netrucat, constructor alunor conflicte pline de densitate ºi dramatism,autentice, dar neferite de schematism (în opoziþiesimetrizatã), presãrate ºi cu inabilitãþi compoziþionale.Peste toate, însã, se impune ideea moralã, credinþa îndreptate, rezistenþa devenitã Istorie.

Pornind de la �marea nuvelã� (Perpessicius, 1955),rescrisã cu îndârjire, saga Cordovanilor devenea trilogie(1963), înfãþiºând � prin monologul lui Lae � cronicaunui sat, scos din temeiurile lui �adânci ºi vii�, rostuiteîn strãvechime. Sau, dupã spusele lui N. Manolescu,producând, la apariþia acelui �roman liric� (2, 679), odublã cronicã (antiteticã), ar fi vorba de o încãlcare a�psihologiei ºi sociologiei cutumiere� (4, 942),constatare valabilã, negreºit, pentru întregul operei. ÎnSuferinþa urmaºilor (1978), Lãncrãnjan, interesat decolectivizare, ca principal fenomen al �obsedantuluideceniu�, va întoarce �pe dos� versiunea dinCordovanii (5, 547).

Trilogia Cordovanii avea la bazã nuvela, dar ºi altedouã romane abandonate (Pãmânt ºi Þãranii);publicarea cãrþii, rescrisã de vreo opt ori, a fost stopatãmultã vreme de cei care �apãrau� puritatea ideologicã

a literaturii, puºi în faþa unui conflict prea tranºantpentru acel timp. Cordovanii aºtepta, pentru a deveniroman, limpezirea conjuncturii. Sã amintim doar cã,într-un referat, din 1958, Ileana Vrancea recunoºteatalentul scriitorului ºi veridicitatea manuscrisului, darconsidera romanul �structural greºit�. De la acel ro-man (apãrut, în fine, în 1963) ºi pânã la ultima sacarte, Lãncrãnjan a evoluat credincios filonului tragic,interesat de ciocnirea unor caractere tari, de obsesia ºifascinaþia puterii. Ediþia a doua, din 1967, recuperândpasaje cenzurate, era � constata Marian Popa � �ºi maipuþin reþinutã� (6, 686). În 1972 publica ediþia nevarietur.

Parabole ale puterii erau, de pildã, cele douãnuvele antologate în BPT: Eclipsã de soare ºi Drumulcâinelui. Ultima, prin triunghiul Mihai-Jilu-Mamarezoneazã tragic ºi moartea �rezolvã� supliciul, reluândmotivul biblic al fraþilor-duºmani. Fraþii �primordiali�sunt aici Mihai Puiu, un alt Cain ºi Jilu; naraþiuneadezvoltã personaje malefice ºi crime abominabile, subpatronajul unei veritabile Urmutter: Raveca lui Pilu.Eclipsã de soare, apãrutã în 1967, în câteva numeredin Gazeta literarã, dezvãluia mecanismul alienant alomului dominat de obsesia funcþiei, în contextul unuiautoritarism sufocant. Dacã Mihai (Drumul câinelui)credea într-o idee, fanatizând-o, dincoace instinctulafirmãrii vede condiþia umanã prin locul ei în ierarhie,poziþional, nu intrinsec; calitatea insului seestompeazã, individualitatea �dispare� sub prestigiulfuncþiei sau prin pierderea ei. Eclipsã de soaredezvãluie un conflict de tip baladesc, în care forþainerþialã a �stãpânului� Iosif Ciorfoiu anihileazã elanulvârstei tinere (Pavel Bora), prescriindu-i un destinmioritic. Scopul primului (îndepãrtarea �adversarului�)convoacã rezervele de inventivitate strategicã ºi seslujeºte de denaturãri; patternul mioritic se susþine ºiprin amplitudinea cosmicã a evenimentelor, ritmateunei naturi lipsitã de hermetism. Pavel Bora este unînfrânt, dar hegemonia lui Ciorfoiu este o �eclipsã�.

Caloianul (1975) lua iarãºi pulsul epocii. Plãmãditîn perioada marilor limpeziri, chemând recurenþatrecutului, anticipat de Fragmentarium (1969),Caloianul este un roman istoric, un lung monolog,restituindu-ne � indirect � un destin. Prin AlexandruGheþea se reconstituie drama unei generaþii de scrii-tori; �rob al conjuncturilor�, oportunist ºi victimãmoralã, atins de remuºcãri târzii pentru laºitãþile saleîntr-o viaþã de trãdãri, Gheþea este de fapt un martor.Comentariul sãu nu se poate elibera de chinuitoareaîntrebare: când ºi cum moare trecutul? De formulãaparte, Caloianul este, mai degrabã, un metaroman,conþinând �dosarul unui roman virtual� (3, 473),amplu, zguduitor, acea carte mântuitoare, nescrisã, lacare visa Alexandru Gheþea. Cum Lãncrãnjanpropovãduia afirmarea prin construcþie, nevãzând, înîntregul operei, rupturi sau reluãri, înþelegem de ceafirmase tranºant cã n-ar vrea sã fie niciodatã cum eeroul sãu, ferindu-se de �risipirea în van a unorstrãdanii� (7, 52).

Carte-sintezã, dezvãluind, rememorativ, prinhãituitul Monu (�rãdãcinos�, încãpãþânat, însingurat,cu �suflet învâltorat�), �aleanul� þãranilor adevãraþi,Suferinþa urmaºilor (1978) rãmâne un preþiosdocument sociografic, trezind, însã, rezerve ca diluatroman �poporanist� (1, 160), vorbind despre uneroism �imposibil� (2, 683), cu personaje definiteexterior, caracterizate anticipativ, împãrtãºind acelaºipunct de vedere cu autorul/naratorul, cum sesizaseacidul Dan Culcer.

Prãbuºirea satului, rezistenþa, firava iluzie aconservãrii lui, fac din Suferinþa urmaºilor un roman-dezbatere, de fior tragic. Lãncrãnjan examineazã cuochi sociologic destinul satului românesc, izvor devalori ºi matcã a unei spiritualitãþi specifice, plasat într-o zariºte miticã. Dar satul se rãreºte, atins de�hemoragia ruralã�. Despãrþirea de un anume statutexistenþial e dramaticã, hrãnind, pe canavaua eveni-mentelor, gândul împotrivirii. Este aici conflictul cu

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

10 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

Adrian Dinu Rachieru

�Filonul tragic�: Ion Lãncrãnjanrecitiri

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

istoria al celor ce o fac prin efort anonim ºi care,acum, o gãsesc nedreaptã. Suferinþa urmaºilor este oMonu-dramã (M. Sorescu), fiindcã Monu, eroulcentral al cãrþii, trãieºte cu faþa spre trecut. Personajinflexibil, Monu e supus unor presiuni ºi vexaþiuni,carieristul Þâncuº fiind reprezentantul Ordinii noi.Bolnav de rãzbunare, declanºând o urã patologicã,alunecosul Þâncuº îl obligã pe rãdãcinosul Monu sãdevinã, în numele bunului simþ þãrãnesc, opozant;ursuz, colþuros, Monu, �cel pe de urmã þãran�, seluptã cu toþi, însingurându-se. El îºi adjudecã misia(�ãsta mi-i datul�) ºi este personaj-simbol, un Iov înlegãturã vitalã cu pãmântul; nu se mulþumeºte sãconstate, ci ºi interpreteazã (fals) istoria, transferândsistemului erorile unor inºi. Faþã de celebrul Ion, care�asculta� glasul pãmântului, Monu e stãpânit de voceasupravieþuirii clasei sale ºi, mânat de îndãrãtnicie, se vaautodistruge. Satul care apune, cu þãranii sãi �peducã�, sub tãvãlugul istoriei, aflã în Monu, personaj cu�rãdãcini tari� ºi ethos fix, un ins netranzacþional.Astfel, Ion Lãncrãnjan polemizeazã, peste ani, cufaimoasa tezã a lui M. Ralea (privind absenþapersonajelor netranzacþionale în literatura noastrã),oferindu-ne un Monu care îºi asumã, ca întrupare adestinului, credinþa de altãdatã a Cordovanului: �noimurim în picioare�.

Deºi sumarã, valabilitatea psihologicã apersonajelor nu poate fi contestatã. Rezistenþa luiMonu pare incredibilã; într-un roman de facturãpoematicã, dozându-ºi tensiunea epicã (neferit, însã,de lungimi supãrãtoare, explicitãri inutile,incongruenþe stilistice, plus onomastica transparentã a�negativilor�), Lãncrãnjan dã excelente pagini,cotrobãind prin fondul obscur al psihologiilor înconflict. Îndeosebi, explorarea meandrelor sufletuluifeminin face dovada intuiþiilor lui Lãncrãnjan (dupãParasca, �romanul� Liþei, nevasta lui Monu, confirmãaceastã disponibilitate); triunghiul erotic, animat demotorul geloziei, procurã un analitism de calitate.

Tot în rãstimpul anilor de început, în acea rãscrucerevoluþionarã, se desfãºoarã acþiunea romanului Fiulsecetei. Condiþia tragicã este doar sugeratã aici,vorbindu-se de acei ani �învãlmãºiþi ºi grei�, cu pierderide sine ºi regãsiri, cu redresãri ºi confuzii, princonvocarea unor voci narative ce aglomereazã detaliiîn dosarul lui Vasile Pozdare, �fiul secetei�, examinatdin mai multe unghiuri, desfãºurând un fascicol epic:a activistului Iuliu Jeler, a Nuþei, a lui Ionuþ, a luiPozdare însuºi, necruþãtor cu sine, cãrora li se adaugã,de o discutabilã oportunitate, vocea naratorului. Înfinal, Pozdare �dispare� printr-un accident. Interesulromanului stã, însã, ºi în construcþie, Fiul secetei fiindapropiat de titlul camilpetrescian, Patul lui Procust,dublând faptul epic prin comentariu, cu rol adnotativ.Juxtapunerea depoziþiilor ºi documentelor asigurãautenticitatea reconstituirii, dar accentul e deplasat dela sondarea psihologiilor (ca în prestigiosul precedentamintit) spre fundalul socio-politic, totul conceput înregim anticalofil.

ªi Vasile Pozdare are un dârz fond moral,integritate ºi fanatism al convingerilor, fiind un produsal epocii; dar �imbatabilul Pozdare�, furtunatec ºifebril, în crizã �de timp�, consumându-se într-opermanentã combustie, evoluând în decorul unei lumia schimbãrilor violente, al marilor dãruiri, este �înprefacere�. Pozdare nu face figurã de imaculat;represiv, violent, condus de lozinci, bolnav dedogmatitã, sub fascinaþia ideilor Revoluþiei, manifestã �prin exces pasional � un stângism rigid. Nucleul etic alromanului e tocmai construcþia de sine a lui VasilePozdare, personaj complex, ajungând la luciditate ºiînþelepciunea supunerii la concret, dupã ce s-a hrãnitcu teorii plutind în abstracþiuni. Revoluþia nu esteexterioarã insului, iar acesta nu e instrumentul orb alIstoriei. Momentul iluminãrii îl desparte de alþi eroi ailui Lãncrãnjan, personaje bruscate de conjuncturi,mãturaþi de istorie, anacronici (Monu, Lae º.a.), deºi �în plan moral � categoric pozitivi. Consecvent sieºi,Ion Lãncrãnjan refuzã happyendul. O cauzã politicãabstractã (valabilã, astfel, universal) capãtã concreteþeprin acumularea evenimentelor ºi amânarea

deznodãmântului, angajând miºcãri psihologice adânci.ºtiutele calitãþi ºi defecte ale prozei lui Lãncrãnjansunt, ºi aici, prezente. Polemismul romancierului ºidisponibilitãþile eseistice dau greutate acestei cãrþi;desfãºurarea evenimentelor probeazã, însã, cã autoruln-a controlat sever cronologia ei �internã�. Explicitroman politic sau �eseu ideologic� (dupã unii), Fiulsecetei (1979) nareazã �dezmeticirea� lui VasilePozdare, un comunist fanatic, depãnând istoria uneivieþi prin înþelegerea unei epoci complicate. Un roman-biografie, preciza Dumitru Micu (3, 474), evocând unºir de frãmântãri, �limpeziri�, regãsiri etc. prin �tehnicafocalizãrii variate� (cf. Oana Soare).

Ion Lãncrãnjan numea undeva romanul politic �oformulã literarã de avangardã�, feritã de îngrãdiri, fieele dogmatice ori modernizatoare. Slujind romanulpolitic ºi rãzboindu-se cu ilustrativismul desuet (prinbogata sa producþie romanescã ºi � explicit � prinatitudinea sa publicisticã), Lãncrãnjan iese în agora,cuvântând despre Transilvania sau �nevoia de adevãr�,zguduind inerþiile ºi pasivitatea unora, trezind dinaþipealã critica excesiv preocupatã de scriiturã ºiignorând adâncimea problematicã. Ion Lãncrãnjan adevenit �un caz�, duºmãnit, demisionar, retras, împinsîn penumbrã ori proiectat sub reflectoarele rampei, dinconsiderente extraliterare; îndãrãtnicia ºi hãrnicia nu l-au îndepãrtat de la masa de lucru. Cu energieþãrãneascã ºi fibrã de polemist intratabil, acest scriitorîndârjit, cu lumea ºi cu sine, a plecat spre râvnitaseninãtate, încrezãtor în duratã. Cãrþile lui, masive, deun transilvanism ardent, vorbesc despre asfinþitul uneilumi, sunt romane ale �ruperii�, au fervoare problema-ticã ºi mãreþie epopeicã, poartã potenþe mitice. Cu ovoce fermã, pãtimaºã, prozatorul, hulit ºi puternic(temperamental, un polemist), foloseºte pasta realis-mului dur, aduce în scenã personaje greoaie, cu opsihologie retractilã. Credincios filonului tragic,Lãncrãnjan cautã temeiurile rezistenþei sub apãsareaIstoriei vitrege, acþionând �legea fierãstrãului�. Îndârji-tul ºi însinguratul scriitor a fost, ºi el, un om �de submunte�, neîmpãcat cu lumea; citind Omul de submunte (1990) vom afla aceeaºi încrâncenare, aceeaºitemãtoare grijã pentru �zguduirea temeliilor� ºi surpa-re, atunci când, iresponsabil, se umblã la rãdãcini.

Existã, aºadar, pentru proza lui Lãncrãnjan, uncalapod stilistic, diapazonul reacþiilor umane seînvolbureazã, atins de arþag, mânie ºi îndârjire,sufletele chinuiþilor se �întãciuneazã�, cunosc � cum s-a zis în chip nimerit � pasionalitatea teluricã. Unpãlmaº, neîndoielnic, trudind pe manuscris, IonLãncrãnjan nu este ºi o conºtiinþã artizanalã. Cumcerneala neagrã a iritãrii inundã pagina, �esteþii� vorstrâmba din nas, probabil. Iar eroii se cautã în trecut,acolo îºi aflã identitatea, fãrã a se �dumiri� însã (ca înprozele altora). O nedreaptã aºezare, un rãu ontologicstârneºte aceastã lume în mãcinare, în conflict cuIstoria. Dar nu e vorba de un rãu �la vedere�, ci deunul tãinuit, întreþinând scenariul apocaliptic. Suferinþacade nedrept ºi implacabil peste aceastã umanitate,condamnând-o la pãtimiri. Ceea ce îndurã eroii luiLãncrãnjan (rãul tovarãºilor, al �noilor gãzdoi�, dupãcel al grofilor ºi moºierilor) þine de asfinþitul uneilumi, învãluitã în aburii nostalgiei, încrezãtoare, totuºi,în duratã. Fiindcã acest îndârjit polemist, explorândsubstanþa gravã a unei epoci, cultivã o formulã epicãtradiþionalã ºi crede, în pofida tuturor alarmelormoderniste ºi postmoderniste, în viabilitatea literarã alumii rurale. Cãrþile sale sunt documentele uneiperioade. Un Monu, ins molcom, greoi la trup ºi cugânduri mocnite vrea sã apere valorile ameninþate degraba Istoriei. El, hãituit, se ridicã împotriva tuturor ºisfârºeºte, inevitabil, prin a fi învins.

Cum mor þãranii (1991), roman scris în 1987,primul apãrut postum, intra în ceea ce unii au numitliteraturã �de sertar� (cam sãrãcuþã la noi). Tot de unins taciturn, însingurat, tot de o naraþiune curgândgreoaie, aproape tulbure, va fi vorba. NicodimMãrginean, rãmas vãduvoi dupã �isprava� Leontinei,cea cu �suflet de gãzdoaie� (din neamul Dâncenilor),se surpã la rându-i, într-un sat �ciomp�, fãlos, dar gol.El îl invocã pe Monu din Dîrja, dar decãderea nu

poate fi stopatã nici de fiorul erotic iscat de Anuþã, ofemeie �pe muche�, cu o existenþã �înãbuºitã�. Sucit,cu �un vierme în suflet�, Nicodim încearcã sã-ºiînvingã afecþiunea târzie; ºi, în acelaºi timp,nelimpezit, neaflându-ºi �direcþia cea bunã�, serostogoleºte, pustiindu-ºi gospodãria. Se va lipsi detoate (copiii, hãmesiþi, îi vor demola acareturile) ºi,sãlbãticit, peticit, acuzând lehamitea, va muri într-unºanþ, dupã o ultimã ispravã, colindând în noaptea deajun, dorind �sã mai vadã odatã satul�. �Bolundul�Nicodim, �cam sucit ºi cam nãsãdit�, este martorul�desfiinþãrii� þãrãnimii; dar sfârºitul acestui uriaºîncrâncenat, cu sufletul curat, nu are mãreþie epopeicã.De altfel, Lãncrãnjan refuzã regimul sãrbãtoresc,neîmperechind vorbele cu grijã calofilã. Frazameandricã, prolixã, redundantã, curge greoi, târândnãmoluri prozastice; bolovãnos, oferindu-ºi deliciulunor cruditãþi verbale, �stilul� sãu poartã amprentaunei mentalitãþi, inflexibilã ºi încrâncenatã. Lumea sa,trãind sub apãsarea tragicã, respirã, însã, un aer mitic.

Baladesc în Drumul câinelui (1974), cu un epicîmpins � ca predestinare � în tragedie, invocând �duhulpãmântului� sau aducând în scenã personaje �îneclipsã�(Eclipsã de soare, 1969), imprudente, precumPavel Bora, ori malefice (cazul preºedintelui IosifCiorfoiu, ins vital, dotat pentru a triumfa, având�ºtiinþa rãului�), Lãncrãnjan ilustreazã, prin criticismulsãu frust, rezonator, situaþia specialã a unui comunistsincer, suferitor, îngrijorat pentru prefacerile lumiirurale. Ca martor, posibil grefier al atâtor întâmplãri,vizând recuperarea Istoriei (adevãrate), prin proiectelesale (vezi tetralogia anunþatã Coridorul puterii, dincare a apãrut, în 1994, un prim volum: Suburbiilevieþii), credincios aceloraºi teme, Ion Lãncrãnjan poatepãrea �autor al unei singure cãrþi� (2, 669).

Ca scriitor profesionist, înrolat naþionaliºtilormilitanþi, �prelucrând� antitetic trecutul (în sensulangajamentului proceauºist), cu o seriozitate greoaie,trenantã, desfãºurând un grav �stil tautologic� (cf. M.Ungheanu), el face figurã de moralist, incapabil, însã,de a se depãºi. A-l considera �un adevãrat Beria�, cumîl vede Nina Cassian (8, 186), este, desigur, exagerat ºinedrept. Iar �pozitivul lui � explicã Marian Popa � esuprematizat, dar nu victorios� (6, 725). În fond, prinLãncrãnjan, cercetând �mersul lucrurilor�, suntempãrtaºi la dispariþia unei clase, într-o lume rãsturnatã,�proletarizatã�, ieºitã din �fãgaºuri�. Omul � ne asigurãprozatorul � �e sortit suferinþei�; iar þãranii au fost�întemeietori de þarã ºi de lume�. Probabil cã IonLãncrãnjan ilustreazã �comunismul anticomunist�,cum bãnuia M. Popa, blamându-i pe cei care doar,falsând, �exersau� principiile doctrinare (6, 726) ºicriticând, în numele suferinþei adunate, pe tovarãºii�care ne-au bãgat la comun�. Oricum, pentru acestîncrâncenat prozator, în rãzboi cu �subiectivismulmãrunt ºi rãfuitor�, agitând facþiunile din lumealiterarã, tragismul însemna o mare posibilitate aliteraturii române. Pe care, fireºte, a dezvoltat-oredundant ºi copleºitor, pe suportul unei declaratesensibilitãþi naþionaliste, respectând, regretabil,calapodul maniheist.

Note:1. Dan Culcer, Un roman �poporanist�, în Serii ºi

grupuri, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1981.2. Cornel Ungureanu, Proza româneascã de azi,

Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1985.3. Dumitru Micu, Istoria literaturii române de la

creaþia popularã la postmodernism, Editura SaeculumI.O., Bucureºti, 2000.

5. Nicolae Manolescu, Istoria criticã a literaturii române.5 secole de literaturã, Editura Paralela 45, Piteºti, 2008.

6. Alex ªtefãnescu, Istoria literaturii românecontemporane (1941-2000), Editura Maºina de scris,Bucureºti, 2005.

7. Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pemâine, vol. II, Fundaþia Luceafãrul, Bucureºti, 2001.

8. M. Ungheanu, Interviuri neconvenþionale, EdituraCartea Româneascã, Bucureºti, 1982.

9. Nina Cassian, Memoria ca zestre, Cartea I, EdituraInstitutului Cultural Român, Bucureºti, 2003.

!

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

12 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

Ceasornicul

Totul începe înspre searã, când ceasul din turn îºi începe rondul de noapte. Când ceasul din turn îºi face rondul de noapte cu soldaþii lui prin cam-era mea. Totul începe înspre searã, când scãpaþi dincazarma de fier soldaþii ceasului pornesc sã cucereascã oraºul. Când merg pe strãzi, deodatã mã trezesc înconju-rat de aceºti rãzboinici care cred cã totul li se cuvine. De aceºti rãzboinici care îºi ascut sãbiile de privi-rile mele.

Totul începe înspre searã, când ceasul din turn îºi face rondul de noapte cu soldaþii lui prin ca-mera mea. Prin sufletul uitat deschis. Vezi,cei plecaþi aleargã toatã noaptea prin mine. Uneori desluºesc printre ei glasurile mamei care mã cheamã din depãrtarea grãdinii, dinalbastru. Glasurile mamei, care îmi leagã rãnile cumângâierile ei ºi mã ceartã cu lacrima.

Ceasul din turn mã urmãreºte cu soldaþii lui, cuîntunericul. Soldaþi pe care nu-i mai dovedesc. Aºa cã pânã laurmã va trebui sã îmi strâng toate oºtile ºi sã acceptlupta. ªi sã închei noi alianþe cu Pãdurea ºi Austrul.

ªi sã aduc la zi vechile mele tratate cu vrãbiile. Tratate din vremea când toate locuiau într-uncuib: în mâna Domnului. Da, eu va trebui sã mãpregãtescpentru lupta cea mare! Sã-mi adun oºtile ºi sã iesîn câmp, la bãtaie. N-am nicio teamã, Domnul este cumine! Deja Pãdurea a pus pe fugã soldaþii cu verdele ei!ªi legiunile de vrãbii au dãrâmat deja cu trâm-biþele lor zidurile întunericului. Ierihonul nopþii.

Eu locuiesc într-un ceasornic.În noaptea aceasta gândurile mele vor pleca larãzboi.

gglloossssãã

când te fereºti, fereºte-te de tine. nu bea bãuturacare-þi face bine. nu mânca nimic din ce îþi place.iubeºte numai ce dispreþuieºti. când e varã îmbracãpaltonul. nu visa. du-te la bal ca la spital. stingeþigarea.

n-avea grijã de ziua de mâine, e tot cea de ieri.bate capul sã-nþeleagã fundul. deprinde-te cunefiinþa, se naºte odatã cu tine, e tot a ta. nudormi. nu te trezi. când nu dormi, stinge-n tinesetea de-a fi om. stinge þigarea când pleci. deplângedoar uºorul, nu ºi greul. stinge þigarea.

adu-þi aminte cã ai dispãrut deja ieri. stingeþigarea mai iute. iartã rãul celui care-þi face bine.

pune-þi-l paznic pe cel ce te furã. râde când îþi saresângele pe gurã. umple cu absenþã locul în care eºtiaºteptat. papã lapte. stinge þigarea. fã-te singur ºistrãin pentru cel care-þi cere tovãrãºia. dezi-te ºi deadevãr, ºi de minciunã.

ca sã nu fii ucis, aratã-te gata sã mori. stingeþigarea. disperã speranþa. spune-i lui vãru-tu cã-midatoreazã cinci sute. nu uita cã toate s-au fãcut înlipsa ta. deci spune-i sã-mi aducã banii cel târziupoimâine. deci poþi oricând dispãrea.

teme-te de noroc. descoperã-te când eºti gol.acoperã-te când eºti plin. stinge þigarea. nu te simþiîntreg câtã vreme te afli în trup. când dispari, dãeratã. bea mult. sau nu bea. fumeazã. sau stingeþigarea. obiºnuieºte-te cu neadevãrul adevãrat.

dacã-þi vine sã urli, þine-þi þipãtul sub glotã pânã

se face dulce ca mierea. leapãdã-te de tot ce îþi parecã ºtii. învaþã sã nu ºtii. luptã pentru contra ta. fã-te cã eºti mereu altcineva ºi într-o zi vei chiar fi.stinge þigarea.

ca sã nu birui vreodatã, aliazã-te cu cei slabi. laamiazã spune-þi cã s-a-ntunecat deja. pe cei ce-þisunt datori plãteºte-i sã-þi amâne plata. îndulceºteceaiul cu fiere. trage perdelele. stinge þigarea.

acum, cã am rãmas doar între noi, sãrecunoaºtem cã de fapt nu suntem doi. eu suntnimeni, tu eºti nimeni, suntem de o singurã fiinþã.hai, iute, sã ne rugãm cu credinþã.

deci îngenuncheazã, aprinde-þi þigarea, dãdrumul la radio ºi începe rugãciunea: �este frig,nimeni vegheazã deasuprã-ne, aici înceteazãemisiunea�.

poezia

Ioan Es. Pop

Virgil Diaconu

poemul lui dumnezeu

ºtiam de mai demult cã sunt poemul lui dum-nezeumi-a ºlefuit fiecare celulã sãrutând cu sete cito-plasma ºi mitocondriileprelungind oasele ca pe niºte vocale feminine/dar cel mai mult a lucrat la rimele minþiipentru ele a urcat pe muntele schimbãrii/aveam urgentã nevoie de metanoia/ pentru aceas-ta s-a schimbat el întâi/discuþii cu moise ºi ilie putea avea oricând/dar atunci se vorbea tocmai despre mine/ petru - pescarul acela coleric nu trãncãnea lanimerealã despre construirea colibelor/ºtiu bine/ coliba în care sã locuiascã slava pemunte trebuia sã fiu eu/degeaba cautã turiºtii rãmãºiþe/ ele s-au mutat înmine

apoi s-a înnoptat în gheþimanis-a îndimineþit pe dealul cãpãþânii/ dar între timpeu fusesem dãltuitã de gata/gândurile ºi ideile mele zburau în vârtejul desprecare scrisese nichita/(poetul se nãscuse cu câteva ceasuri `naintedar sfârºitul ne va fi împreunã - toate sfârºiturilesunt împreunã/ numai începutul este pe rând)

aºa cã îmi lipsea doar ritmul iubirii sã-l mai aºeziîn poemºi-atîta iubire ai mãsurat/ în timp ce mureai

atîta de multã ai scãpat printre braþele întinseîntre piroaneîncât poemul tãu/ doamne sfinte/ plânge cu toatecelulele sãrutate

ºi n-am putut trece mai departe de atâta povarã

altar

nopþile toate-mi sunt scrumfiecare rostogolire a lunii e apocalipsãcântatã de virgine într-un templu în ruine/

în alte pãmânturi mi-ai înfipt poemeleºtiu ºi eu ºtii ºi tu/ lumea aceasta nu mã încapecâtã vreme hieroglifele mele n-au trecut prin mâna lui champollion ca sã le descifreze/degeaba se rãzboia hannibal pornind dinsprecartagina ocolind marea cea mare/degeaba l-a imitat napoleon/piatra rosettei melee încã în zid nedescoperitã/nu ºtiu dacã drumul va trece spre acropolespre altarul zeului necunoscut predicat de pavelsfântul/aº îngenunchea lângã elaºezându-mi trupul ca jertfã viede-aº ºti cã nopþile mi s-ar face foc ºi luminã

construieºte altarul de sacrificiu în trupul meu/acolo este þara mea/ doamneoricât ar fi ea de hulitã

templu

azi dimineaþã îmi îngheþau coapsele sub ciorapiide mãtase/pielea pe genunchi era roºie ca un jãratec ceaprindea lapoviþa timpuriepãrul de foc luat de vânt juca feste privirii/atunci m-am vãzut ca pe un templu în flãcãrizilele îmi ardeau lumânare de cãpãtâi celor nãscuþi prea târziu/timpul se împuþina cu fiecare pas al meu prinninsoare/aºa o fi pãþit mama de fiecare datã când mainãºtea un copilca sã ajung eu cel de-al ºaptelea sã fiu/sãrãcise uterul spoliat de atâtea travalii cemi-au fãcut drum pavat spre ieºire/ drumul acesta a trebuit sã-l sfãrâm cu dinþiide-aceea mi-e incisivul strâmb ºi încãlecat

eram un templu arzând ºi-am crezutcã voi rãmâne fierbinte ca rugul aprins vãzut de moise/ acela ce nicidecum nu se con-suma pentru cã era domnul prezent/dar vocea mi-a spus cã trebuie sã devenimcenuºã/ abia apoi vom cântãri ce rãmânevom purta scrumul sã-l risipim în apele sfinte/

aºtept drumul exotic al propriei risipiri/apoi voi cunoa?te dacã rugul e templu sau euînsãmi un rug

Hanna Bota

Niciunde nu este mai binevenitã aceastãstare de veghe decât în discuþiile asupraaceea ce numesc �înþelegere prin sine a

politicii�. Dat fiind cã am devenit foarte prudentîn relaþie cu posibilitatea de a relata obiectiv cums-au dezvoltat convingerile politice personale ºiangajamentul politic, propun sã vorbim despre�mitul politic al individului�. În majoritateacazurilor, pãtrunderea psihologicã în politicã s-aconcentrat fie aproximativ, în situaþii de crizã ºistress, fie existau studii asupra comportãrii laalegeri, spre a ajuta politicianului, sã facã ºi sãexercite influenþã la alegeri. N-au existat însãmulte lucrãri psihologice autocritice ºi aici,experienþa dobânditã în practica terapeuticãprimeºte o valoare inestimabilã. Ca miºcarea deresacralizare sã devinã efectivã, trebuie sãîncepem sã vedem în posibilitatea unui �cetãþeanpsihologic�, a cãrui individuaþie � procesuldevenirii sinelui, spre a vorbi în consens cu Jung,despãrþirea ºi concomitenta înrudire cu ceilalþi -,sã aibã o componentã politicã (subl.n)

Jung a introdus noþiunea de �umbrã�, spre adenumi acele aspecte despre noi înºine, pe care le-am nega bucuros -, însã nu putem, cãci umbraeste partea omului. O politicã lipsitã de umbrã serealizeazã atunci când problemele se ataºeazãaltundeva -, de apocaliptic, fie prin efectul deserã, fie prin pandemia sida, ori încercãrilenucleare; ea trebuie înþeleasã ºi ca încercare de atrece vina de sine asupra altor oameni ºiinstituþii.(subl. n.)

Mulþi din noi sunt atât de plini de dispreþprimitiv de sine, atât de scârbiþi în faþa culturii, laa cãrei apariþie ne-am împãrtãºit, încât ne deci-dem pentru un stil purist, sãrãcãcios, steril decurat în politicã. Suntem atât de îngroziþi, de-a nune macula de umbrã, încât - într-o anume privinþã-, nu vrem sã ne vedem transpuse deloc idealurilenoastre îndrãgite într-o politicã pragmaticã. Netemem cã a fi efectiv ar însemna sacrificare stimeide sine.(subl.n.) Chiar dacã resacralizatorii s-arangaja într-adevãr politic, ataºamentul lor � vãzutpsihologic -, este fãcut deseori doar cu jumãtatede inimã, ori imperfect, purtând tenta temerii aºa-ziselor mâini murdare. De aici prãbuºirea atâtorpartide ºi grupãri de verzi, ce sunt sfâºiaþi întreidealismul lor ºi ideile pragmatice de realizare.

Cei ce vor a resacraliza politicul cautã deseoriceva, o formã de împlinire personalã ori realizarede sine, ce nu poate fi nicicând deplin satisfãcutãprin politic. Toþi aceia care, ca ºi mine, au fostactivi înspre sfârºitul anilor ºaizeci în NouaStângã ori în miºcãrile studenþeºti, cunosc acesteprobleme. Este abia credibil, cât de mult au fostnegate pe atunci necesitãþile umane, chiar ºi ace-lea, ce-au fost � ori nu -, satisfãcute, în vreme cenoi ºedeam ºi dezbãteam ore în ºir, ce lozinci sãscriem spre a apãrea în faþa fabricilor de automo-bile. Însã au fost ele vreodatã puse pe tapet?Niciodatã. Sã te referi la motive personale înseam-nã a fi apolitic, ori problematic � puteai fi azvârlitafarã.

Una din dificultãþile noastre cu aceste ideiconstã în faptul cã aici în Vest ne repugnã sãlegãm domeniile de viaþã oficiale de cele private.Aceste sfere lãuntrice, private, sunt însã domenii

unde se pot naºte relaþionãri. Într-un anume sens,aceastã respingere este uimitoare, cãci în discuþiiledespre politicã ºi politicieni, s-a operat întotdeau-na cu noþiuni emoþionale, ca ºi �caracter�. Înacest sens, mã gândesc la fluxul de cãrþi despreNixon. Tot astfel, o mare parte a dezbaterii lorpolitice asupra diferenþelor de pãrere se referã lace ar putea fi natura umanã (ce s-ar întâmpladacã ceva s-ar afla dincolo de interesul personal,spre a nu da decât un exemplu). Dacã s-ar putearealiza aceste noi legãturi dintre lumile interioareºi cele exterioare, atunci ne-am obiºnui maidegrabã sã vorbim despre un amestec între psiho-logic ºi politicã. (subl.n.)

În aceastã nouã, hibridã limbã pentru politicã,nu vrem doar a ºti ce se spune, ci ºi cine spuneceva � ºi apoi, cine anume întreprinde ceva.Terapeuþii ºtiu cã în noi miºunã oameni lãuntrici(sub-personalitãþi); pacienþilor le vine tot mai greusã certifice aceasta (subl. n.). Tot astfel, avemnevoie de un început al politicii, care sã emeargãdin înþelegerea cã nici o societate nu are pregãtitão unicã identitate (psihologicã, închisã în sine),pentru toþi membri ei. Conºtiinþa faptului, cãpolitica este psihologicã îi leagã laoalaltã pe toþicei ce participã la discuþii despre pierderea sensu-lui ºi a scopului, cât ºi a certitudinilor vieþiicomunitare ºi personale. Teama vesticã în faþalumii interioare este atât de mare, încât implicaþi-ile ei abia mai sunt recunoscute, fãrã a mai vorbide a fi discutate ori utilizate (subl.n.) Este tragiccât de puþine discuþii s-au purtat asupra socio-psi-hologiei transpersonale ce va fi necesarã, spre aface realizabile imaginile de azi asupra colectiv-itãþii ºi a unei politici a comunitãþii.

Existã însã teorii psihologice care se concen-treazã asupra faptului, cum ar putea fi legaþi întreei deja azi oamenii; se poate recunoaºte faptul, cãn-am fost nicicând atât de despãrþiþi unii de alþii(subl.n.), cum a încercat sã ne convingã aºa-numi-ta politicã neoliberalã a pieþei libere � care ºi-aadus aici propria sa teorie psihologicã blândã.Politicienii ºi cetãþenii trebuie sã cerceteze, sãexplice ºi sã cultive de urgenþã felul de legãturipreexistente dintre oameni ( pe care Jung le-anumit subconºtientul colectiv). Astfel de legãturisunt în mare parte, poate, non-verbale ºifuncþioneazã pe un plan interpsihic. Sunteminstincte, ce se dezvoltã, se hrãnesc ºi înflorescdin aceastã rãdãcinã. Cum creºte ºi cum se dez-voltã politicianul lãuntric? Un individ nu-ºitrãieºte doar viaþa, ci ºi viaþa timpului sãu. Jung lespunea studenþilor sãi:: �când se trateazã individul,se trateazã cultura�.. Indivizii nu pot fi vãzuþi sep-araþi de societatea ºi de cultura care ºi-au adusaportul în a-i forma. Dacã vedem cã existã unindivid politic care s-a format de-a lungul vremii,putem începe sã-i urmãrim povestea lui politicã �cum s-au manifestat evenimentele politice alevieþii sale asupra formãrii mitului sãu politic. Dinmunca mea clinicã, am învãþat între timp cã esteposibil a analiza politica, pe care individul amoºtenit-o de la familie, clasa socialã, etnie,religie ºi apartenenþa statalã � fãrã a uita proble-ma fundamentalã a genului ºi orientãrii sexuale.Câteodatã, oamenii preiau politica pãrinþilor lor;tot atât de des, resping convingerile pãrinþilor lor.

În ceea ce priveºte relaþiile socio-economice,ele depind în ultimul timp, mult, de legãtura din-tre apartenenþa de clasã ºi lumea lãuntricã. Mulþidintre pacienþii mei au atins de-a lungul anilor unstatus socio-economic mai înalt decât pãrinþii lor.ºi totuºi, în munca cu aceºti pacienþi, am con-statat, cã clasa socialã pe care o locuiesc în lumealor lãuntricã, este deseori clasa socialã în care s-aunãscut. La cetãþenii mobili social ºi economic,existã o uimitoare tensiune psihologicã, între ceeace sunt ºi ceea ce-au fost. Dat fiind cã avansareatipicã este cea a clasei muncitoare în clasamijlocie ºi cã în clasa muncitoare � dintr-un motivlesne de înþeles -, existã pentru aceasta atât onecesitate de dreptate socialã ºi economicã, cât ºiun ataºament pãtimaº, e posibil ca membrii claseide mijloc sã-ºi facã griji din pricina dreptãþii eco-nomice ºi sociale ce se potrivesc mai curând cuautoportretul existent în lumea lor lãuntricã, ca ºimembri ai clasei muncitoare�.(în trad. lui a.z.)

Astfel, Tom Raines. Din paranteza aceastaextinsã, lectorul poate deduce cu uºurinþã, atâtimplicarea ºi automanipularea terminologicã, însãºi undele firave dar decise înspre o orientare totmai pronunþat lãuntricã ( de unde ºi permisiuneasublinierilor noastre). Se poate astfel vedea cãretragerea lãuntricã nu implicã defel escapismulori resemnarea, ci o re-întoarcere activã în social,o implicare mijlocitã însã de data aceasta de oarhitecturã lãuntricã, de o geometrie lãuntricãasumatã ºi descifratã.

Slãbirea ºi dispariþia forþelor morale þine ºi deo trãsãturã de bazã a timpului, însã dezvãlui �potrivit polaritãþii -, primele semne ale uneiresurecþii, cãci ºi azi ne hrãnim din moºtenireamoralã a trecutului, chiar dacã amintirea acesteiapãleºte tot mai mult, într-o lume ce-ºi arogã ofalsã supremaþie generatã de iluzia unei lumi totmai tehnicizate

(ºi nu a proliferat ea mai monstruos ºi maidezatruos pentru omenire, tocmai în naþiunile ºisocietãþile suferind de-o tot mai redusã capacitatea iubirii ºi care îºi cãutau astfel o �echilibrare�într-un exterior?)

Cei care cer înãsprirea legilor ºi-a paragrafelor(un stat quasi poliþienesc), sunt în fond cei cãroranu trebuie sã li se acorde încredere, mai ales când�soluþia� pare atât de ademenitoare. Tocmai aceas-ta a fãcut-o era-Stalin de la începuturi, continuândcu teroarea de dupã rãzboi.

Rolul acordat inteligenþei (privite doar dinafarãºi relevând latura ei nespiritualã), de ºtiinþele nat-urale ºi cele social-politice: experimentele pe ani-male ºi oameni ( ce presupun din capul loculuilipsa oricãrui sentiment, lipsa totalã ascrupulelor), explicã într-o anume mãsurãfenomenele pe care le trãim; schimbãrile abiabãnuite, însã catastrofale, din sufletul celor ceexperimenteazã ºi chiar a martorilor, a pilatiºtilorde orice fel, sunt desconsiderate. Ele lucreazã însãînãuntrul fiecãruia, izbucnind pe nebãnuite ºipeste arcuri de vreme ( fiind poate sursa�blestemului� ce zace peste un individ, un neam).

!

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

Andrei Zanca

Fragmentefragmentarium

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

14 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

30 decembrie.O leprã, un jeg, de asta îi zice ºi Javra... Mâine e

revelionul ºi pe Valica o þin nu ºtiu unde, nu mi sespune. Scriu în ziua când s-a fãcut România republicã,Slavã Domnului! Am fi putut sãrbãtori familial lucrulãsta sau mãcar sã facem un pom, nu sã mã prindãAnul Nou izolat. Dacã cer s-o pot vizita, dã muþenia-nei. I-au scos cu furtunul ce înghiþise, de ce nu-i daudrumul? Îi apucã demenþa dacã-i contrezi, mã maisunã, nu pot sã spun cum vorbeºte, legumã. Foarteamãrâtã au luat-o de-aici; supãratã pe claustrarea dinMenajerie, pe mitocanii care uite cum ne trateazã, pemine care n-am putut sã mã suicid împreunã. N-amputut, nu pot, ce sã fac? Am un instinct de conservareexacerbat.

De altfel, e previzibil cum se va termina. Cândintri în zona asta ºi începi sã ºtii una, alta, sã vezi deaproape, sfârºitul e unul singur: dispari. Cu timpul, teobiºnuieºti cu ideea, deºi te revoltã. Nici n-ai încotro,loc de întors nu mai e, aºa îmi explic ºi criza deCrãciun a Valicãi. Totdeauna, de Sãrbãtori, te simþivulnerabil cumva; mulþi recurg. Suiciderea e, poate,mai demnã, o femeie înþelege mai bine, deºi n-areniciun mesaj. Mã rog, în faþa eternitãþii, ce mesaj maiconteazã?, pãmântul va arde peste nu ºtiu câtemilioane de ani, dacã nu l-or înnãbuºi pân-atuncimârlani ºi gunoaie. Gunoaie de mitocani. N-o sã semai aleagã nici praful, poþi sã ai ºi-un vagon demesaje. Dar nici sã mori ca un prost! M-am gândit, aºputea sã-l atac pe Jãvrescu � cã vine, ºmecherul, pe laGuvern �, c-un blacheu ascuþit sau ceva. Dar chiar sãzicem cã izbutesc: pac!, iau un glonte în meclã, acolo,pe loc, ºi s-ar bucura o grãmadã. Ei la chermezã ºi eula Medicolegal în sertar, cel mult � puºcãriaº, unscelerat ca ãla, artistul, de i-a tras-o lui Lincoln. Nucred cã se meritã.

Cum s-a gândit el, Tãtelu, în nemernicia care îldefineºte, sã trimitã mizeria aia de poze mistificateexact de Crãciun, sã scormone un pic de zâzanie, cãasta-i ocupaþia lui, dezbinã, divide, impera, cât îl urãsc,tãia-l-aº cu lama, încet, fâºiuþe... Dupã care, þop laPredeal cu elicopterul plãtit din bani publici ca sã sedea pe gheþuºcã. Apropo, de ce se referã poporul lapreºedinþi ca la neamurile lui din ogradã: Ghiþã, neaNicu, nea Nelu, Milucã, Bãse... Tãtelu?

31 decembrie.L-am graþiat pe Viorel, sepepistul. La noapte e

Anul Nou ºi vreau sã-l încep cu o faptã mai bunã. Mi-am retras reclamaþia, ar fi putut sã-l lase fãrã misiuneade muncã ºi sã-l arunce pe drumuri. Mi-a mulþumit cuce i-a venit pe la bot, s-a umilit, du-te dracului, l-amajutat pânã acum de o mie de ori, meritam puþinãrecunoºtinþã, nu mârlãnie. C-a fost beat... Treaba ta! Efoarte ciudat cum iese omul de sub control, inopinat,ca ºi Vali cu suiciderea ei, e interesant de ºtiut ceacumuleazã în perioadele lui de latenþã, când totulpare cã decurge pasiv. Se fãcuse preº, mitocanul, ºtiesã roage când vrea.

Încã ceva: sã zicem cã ajuþi cetãþeanul, cã-l ajuþi ºi-lajuþi. Cu timpul începi sã-þi dai seama de o anumitãantipatie care rezultã. Îi faci bine ºi simþi cã teduºmãneºte pentru cã-l scoþi din rahat. Dacã nu-ievident, abþine-te un timp; nu trece mult ºi va scoatearama, o sã ai o surprizã, lucru deopotrivã supãrãtorpentru ambii. Tu, jignit, rãmâi cu frustrarea, iar el sealege cu ficatul sau cordul afectate cronicizat. Deaceea, fac o menþiune: aratã îngãduinþã, întoarceobrazul, nimic nu rãreºte duºmanii mai fãrã efort ºiplãcut, fii serviabil, milos. Ura pe care bunãvoinþa ogenereazã i-atacã. Toþi sunt ºantajabili. De ce sã-l fiîndepãrtat pe nemernic, acuma e fericit, lasã-l aºa,viitorul lui e la mine, se va stinge în ploconeli

simulate. Ca Perjii de la Mãlaia. Dacã n-ar fi bãtrâna,mama soþiei, sã aibã grijã cineva ºi de ea, adicã sãvadã zilnic dacã mai suflã, le-aº fi tãiat-o de mult.Cum primesc telefon, ºtiu cã au nevoie de bani; Valicanici nu comenteazã, trimite. Cu toate cã, tehnic, egreu, ne cred pe la nemþi. ªi cere ºi cere; ia sã nu-i daio datã!...

Pe deºteapta lor de Lucica au externat-o. Nu ºtiu, nu pot sta singur de Sãrbãtori. Am primit

de la Nini o felicitare cu mult mai decentã. Ecumsecade, nu m-a dezamãgit pân-acum, e domn, darpoate sã miºte de Javrã?... 001P(Þuchi) nu m-a invitatsã fac revelionul la ei, deºi mã las bãtut la cãrþi cunaturaleþe; mã urãºte ºi ãsta. ªi cât l-am ºi tuns�

Cum a putut disperata aia sã se arunce în faþamaºinii, nu-mi iese din cap! Ce te poate împinge, urafamiliarã sau ce? ªtia c-aº fi eu în aia din spate, n-avea de unde, pentru ea sunt la �München�!

Aud cã Sexy Becleanca ºi Niþu (baterist)divorþeazã. De ce?

1 ianuarie.La Mulþi Ani!Îmi urez singur, la cinci dimineaþa, deºi m-am

culcat pe la douã. Am visat cã m-au împuºcat, în locullui Nini, în garnizoanã la Dej. Indiferent la cât aºstinge lumina, mã scol cu noaptea în cap de vreun anºi ceva, probabil îmbãtrânesc, de aia transpir. Deobicei, somnul mã trânteºte la loc pe la opt, dar încercsã rezist ca sã nu-mi fac reflexe în organism, plus cã,serviciu comandat, poate mã cheamã pe undeva. Nuºi azi, sãrbãtoare legalã. Pãdurea Râioasa e-ofrumuseþe, ninge de ieri, e albã, plãcutã, dacã ieºi poþiintersecta cãprioare. Menajeria pustie, dorm toþi.

Valica-mi lipseºte. N-aº fi crezut cã pot resimþi atâtde acut. E spre bine, îmi dã semeseuri, dar lipsa eidubleazã singurãtatea ºi claustrarea ºi tot. Cicãlitoare,pot înþelege, abia aºtept sã revinã acasã. Acasã?!!... Nuºtiu ce-o sã ne aducã ºi anul care începe, fiecare annou e mai prost, e crizã, mãsuri, poporul cârteºtedocil, gloaba-i de încãlecat. Dacã vor decide într-o zisã ne lichideze, o sã aflu abia în ultima clipã. Dorescsã fiu scuzat ºi nu admit sã las nimic neamurilor eidin Mãlaia. Hiene ºi profitori. Aº vrea, dacã tot seintrã-n Uranus, s-avem un pic de echilibru ºi noi, unbuchet de bucurii de la viaþã. ªi sãnãtate, cã-i cea maiutilã. ªi sã facem acte de intravilan pe terenul de laBrezoi. Un an bun, la mulþi ani!

M-am dus peste el, peste Þuchi. ªtiam cã facerevelionul cu Ghiþã ºi cã n-am ºanse sã fiu invitat, nuºtiu ce i-am fãcut. Dar nici sã stai singur ºi sã te uiþi lateve. Cu douã sticle de vin ºi o crenguþã de brad, lauºã, fãrã preaviz, o surprizã! I-am urat aia veche, cubãdica Traian, altceva nu ºtiam. A deschis uºa ºi s-a prefãcut, canalia, cã se minuneazã.

� Eºti tuns bine, i-am spus... Sã-l fac sã se simtã.� Tocmai voiam sã vã chem, zice, ca ºi cum nu

ºtia de Valica.Am lãsat-o cum a cãzut. M-a poftit în apartament:

Ghiþã, normal, cu soþia, cu Domni. Amândoi, cunevestele. Corni m-a început cu salatã de bef, iarDomnica lui Ghiþã era lansatã pe bancuri. Dar unde-iValica, nu ºtiu ce, prefãcãtorii, sunt sãtul. Cu timpul,te încãlzeºti ºi te simþi amiabil, am servit wischi micca sã trec pe un vin ulterior, aveau vin de casã, unzaibãr, nu ºtiu cum au putut sã-l introducã aici, cã n-au spus. Mititeii, la fel. Familia îi ºtia prin Spania, peundeva, la cules.

Domnule, când vezi, ai un ºoc. Deschizi uºa ºi daide Tãtelu ºi de Primul ministru: Þuchi ºi Ghiþã, zicicã-i Consiliul de Apãrare. Cu mine înãuntru, se fãcurãdoi prim-miniºtri ºi-un preºedinte; numai când eºti

aproape simþi cã-i trucaj, de aia ne expun ei la odistanþã securizatã. ªi dacã lumea din Menajerie ar fimai bine crescutã ºi mai educatã puþin, ar putea fi unloc chiar mai intim. Cã-i plãcut, tot confortul,modern, pãdure, aer curat, atâta cã n-ai voie sã ieºi înpopor, cã te recunoaºte pe stradã ºi nici cu rudelenimic absolut, decât pe Gugãlã sau telefon. Laºi sã ºtiecã eºti plecat în strãinãtate, nu te cautã des, e maibine. Sunt ºi cazuri când n-ai încotro; e o problemã deSPP, se ocupã, fac ei sã parã cã vorbeºti de afarã,existã tehnica asta. Dar la o urgenþã, aºa, cum a fostcu Lucica, e ºi normal cã-þi iei câmpii, îi dau Valicãitoatã dreptatea, nu-i obligatã sã suporte mitocãnie demiliþieni. Mã rog, l-am iertat, l-am iertat... Nu-l maitund. În general, ºi colegii, nu foarte civilizaþi, cã nu tealege dupã ºcolarizare, ci dacã semeni la faþã ºi sã poþiimita un original. Asta-i treaba care o ai de fãcut. Seplãteºte, banii se vireazã în cont, n-ai ce face cu ei.Poate tensiunea, tensiunea te face mai rudimentar, cã-io tensiune, un stres, poþi sã fii atacat pentru altul ºinu-i de dorit.

Þuchi devine de nesuportat. Seamãnã cu Tãtelu înmod acceptabil, trebuie sã recunosc, dar se dã atât derotund cu mutra aia prezidenþialã, cã-þi trece. Odublurã ºi el, un nenorocit, un electrician cum eraGheorghiu-Dej; dom�le, a ajuns sã se creadã ºefulMenajeriei! Îþi vine sã-i dai peste bot. Vorbeºte lainfinit, te întrerupe, nu poþi sã scoþi un cuvânt. Eu mãabþin cât m-abþin, e bine sã fii maleabil, dar Ghiþã,totuºi, prim-ministru ca mine, începe sã strige, seenerveazã, vorbeºte rãu de regim. Marota cu pensiilede militari, pe care tocmai le-a cãsãpit Pricãjansãptãmâna trecutã. Are ofiþeri în familie ºi se atacã.Cã-i idiot, nu ºtiu ce � de Nini vorbea �, ca ºi cum le-atãiat el c-a vrut. Nini Pricãjan conduce acolo, sau ce?ªtie toatã lumea cã Javra, el cere. Vine, se bagã-nguvern peste tine ºi-þi spune ce ai de fãcut. Plus FMI-ul, la ãia nu te gândeºti, cã-s toatã ziua pe-aici cu pretenþii?, dai atâþia afarã din bugetari, taidin salarii atâta, concesionezi petrolul la austrieci.útia cum fac de scot lumea-n stradã pe unde se bagã,nu tot aºa? Nini n-are nicio putere, sãracul, nu facenimeni de capul lui; de la UE, de-acolo! E puþin preaplecat, pãrerea mea, prea civilizat, cum sã spun, ºiînghite. Altã calitate de om, un eminent, un profesor,Javra nu-i ajunge nici la genunchi: un lupus de mare,vorbeºte o englezã ca la closetul din garã. Dar cepoate face? Eu, dacã-s acolo, când conduc vreoºedinþã, nu mi se dã pe hârtie ce am de fãcut? Ghiþã,i-am spus, nu te mai ambala, schimbi ceva?, n-ai sãpoþi. O sã-l toarne, nu scapã, þine-þi gura de faþã cuÞuchi; nu mã ascultã. N-are diplomaþie, se ambaleazã.

Aºa ºi acuma, de revelion. Te uiþi la ei, mori derâs. Ca ºi cum Primul ministru i-ar face dinþii ºiCotroceanul turbeazã.

� Bãi, tu auzi ce-þi spun io?...Luaserã ºi ceva la bord, obligat, dar sã-i vezi pe

amândoi hârâindu-se, era de nemaivãzut. Manierã pecare Nini nu ºi-ar permite-o. ªi iese Corni dinbucãtãrie cu platoul de sarmale în varzã, þin minteperfect, discuþia era la cât de pafarist era Nini politicºi-a trebuit sã mã bag.

� Sã ºtii cã-i o capacitate, sã te uiþi mai atent. Nuvrea lupte în stat, asta-i înþelepciune, cred cã atingetrei boci ca nimica.

Bocul, propusese cineva mai demult, când fuseseBoc Emil prim-ministru al României în ºase guverne, emãsura de apreciat competenþa în actul de guvernare;metrul, gramul, secunda ºi bocul. Deci, în opinia mea,Nini întruneºte trei boci. În mod cert! ªi nu cred cã-sdeparte de adevãr, m-am strãduit sã-l cunosc. În oricecaz, îl accept.

Cu ce crezi cã vin ei sã mã contrazicã? Cufelicitãrile Javrei; aveau în casã un lot, motiv sã sehãhãie cu Corni ºi aia. Folosesc termeni exacþi, pentrucã Þuchi e predestinat, la euforie, sã se behãie decât înformã prezidenþialã, iar Ghiþã-l maimuþãrea ca sã-iarate cã poate ºi el. Imediat, bãtaia sfioasã în uºã pe

Mircea Daneliuc

Ca un grãtar de micifragmentarium

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

15TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

Oboare de vânt îi înceþoºã vederea � l-atrimis la plimbare pe o vreme de n-ai danici un cîine afarã din casã. Cîinele ei

credincios, cîinele ei iubit... I-a dat totuºi destuibani de cheltuialã la el, nu doar pentruprezervative ºi mîncare, dar ºi ca sã-ºi treacãtimpul fãcîndu-ºi de cap în orice fel de local ar fipoftit sã se omeneascã... Douã ore, da, cît s-ar fisãturat de conversaþie cu celãlalt Robert Diavolul;de o lunã insistã sã o cunoascã, s-o întîlneascã ºi-o ispiteºte cu propuneri incitante ºi deopotrivãaberante. Un nebun, un obsedat periculos,aidoma celorlalþi pe care-i cunoscuse fãrã sã-ivadã sau ajunsese sã-i vadã, sã-i cunoascã pe viu,lãsîndu-se posedatã ºi totodatã lãsîndu-se pradãbeþiei pericolului. ªtia ºi presimþea, viciosului îi edat sã se chinuie ºi sã piarã devorat de propriulviciu, drept pentru care încercase compromisul dea se dezice de viciu, dedicîndu-se iubitului eiDiavolul, cîinelui ei credincios, strãduindu-se sã-ifie credincioasã, aproape reuºind. Credea chiar cutãrie cã, iubindu-l mai mult decît meritã peîngerul ãsta decrepit, ros de felurite feluri de vicii,el însuºi sortit pieirii prin viciile sale, s-ar salvarãmînînd pe picioarele ei ºi-n rostul ei � copiii,familia, slujba, cariera, onorabilitatea, imaginea înlume la care ar mai fi avut de lucrat, sã arate cãnu-i chiar aºa cum vor ei s-o vadã; viaþa eiîntreagã pînã la urmã, adunînd lucruri de careajunge sã þi se facã lehamite în rãstimpuri, darfãrã de care te-ai risipi ºi ai pieri. Toate asteaparcã ar fi dat sã se stabilizeze ºi sã se echilibrezeprin Robert. Cineva care-i purta numele-poreclãca o mascã sau travesti, un ins din cei o sutã cucare se încurcase timp de doi ani, nu putea decîts-o intereseze. S-o intrige de fapt, înclinînd sãcreadã cã nu-i o coincidenþã pur ºi simplu. Arede-a face cu o persoanã cunoscutã, care urmãreºteceva. I-o spusese chiar în cîteva rînduri, iar omulnegase vehement. Cicã nu-i stã în caracter ºi nuvede rostul unor astfel de farse de doi bani. κiluase numele ãsta, Robert Diavolul ca pe ominimã mãsurã de securitate ºi fiindcã-i placecum sunã; la fel de bine ºi-ar fi putut spuneZorro Mascatul, sau Omul Invizibil sau CorsarulNegru sau nu importã ce personaj cu care nejucãm sã ne treacã timpul, în afarã cã el i seprezentase din capul locului, neavînd desigurnimic de ascuns: un om de afaceri prosper dinGermania, în vîrstã de patruzeci ºi cinci de ani,care vine de cîteva ori pe an în România pentru acumpãra cherestea. Are o fabricã de mobilã înHamburg, e cetãþean german de origine românã,fugit din þarã în 1984 � o poveste banalã, de gãsitpe toate drumurile, conchidea omul, la fel decomunã ca ºi numele ales pentru corespondenþalor, ales de fapt de dragul ei, dat fiind cã numelelui real nu i-ar spune nimic...

De dragul meu? a întrebat, iar rãspunsul îiîntãri bãnuiala iniþialã cã are de-a face cu uncunoscut, care vrea sã-ºi batã joc sau sã-i facã rãuurzind cine mai ºtie ce lucrãturã de genul celeipuse la cale de madam Ciochinã... De dragul ei,da, ceva îi spunea cã ea ºi-ar dori cu multãardoare un bãrbat cu numele ãsta. Brînduºa jubilãºi se oripilã în sinea ei: tipul o subestimeazã înultimul hal, la o adicã o crede chiar idioatã. Nu-ipomenise nimic de cîinele ei credincios ºi iubit,iar de numele lui poreclã nici atît. Atunci?

Ce anume þi-a spus cã mi-aº dori sã te cheme

aºa? întrebã, iar el catadicsi iarãºi s-o abureascãîntr-un stil destul de jegos altminteri: Ceva carene atrage unul spre altul... Cu asta încã-ºi dãdeaarama pe faþã, alimentîndu-i curiozitatea: trebuiasã descopere cine-i poartã sîmbetele, cine seascunde, care-i adevãrata identitate a celuilaltRobert Diavolul. Dorinþa ºi curiozitatea asta n-olãsa sã taie legãtura cu tipul, propunîndu-ºitotodatã sã nu cedeze propunerii reînnoite înpermanenþã de a se întîlni. Cine ºtie ce surprizãneplãcutã, dacã nu de-a dreptul oribilã i-ar firezervat aceastã întîlnire. Lãsîndu-se atrasã peterenul lui, i-ar fi fãcut jocul ºi fãrã doar ºi poatec-ar fi plãtit scump. Uite însã cã de-acum erapusã în situaþia de a alege. Se pare cã omulintrase într-un soi de crizã, de timp sau de altã naturã.La o jumãtate de orã dupã ce Robert ieºi pe uºã,primi un mesaj patetic-înnegurat de la celãlaltRobert Diavolul:

� Trebuie neapãrat sã te vãd. Reticenþa,îndãrãtnicia ta mã umple de cea mai grea tristeþeºi-i de foarte rãu augur, nu mã îndoiesc, ºi pentrumine ºi pentru tine. Ea poate provoca o tragediecomunã. Nu pot sã cred cã nu simþi asta. Nu potsã cred cã nu-þi dai seama ºi nu vei acþiona sprebinele amîndurora. Poimîine trebuie sã plec dinþarã pentru mai multã vreme ºi mi-aº dori foartemult sã vii cu mine.

Rãspunsul Brînduºei fu cît se poate detranºant:

� Sã nici nu te gîndeºti. Pur ºi simplu nu sîntgenul, chiar dacã cochetez cu ideea în sine. Þi-ammai spus: am aici un rost, niºte obligaþii, niºtenenorocite de deprinderi, tabieturi, vicii, oînchisoare a rutinei zilnice din care nu pot ºi nicinu vreau sã mã eliberrez, fiindcã m-aº pierde, aºpieri înainte de un termen rezonabil, ca sã zicaºa. Sînt îndeajuns de tînãrã ca s-o iau de lacapãt, dar am construit deja prea mult pentruviaþa mea, ca sã mai fiu în stare sã renunþ. Am oprofesie, un soþ, o familie, niºte copii, un amantstabil capabil sã-mi întreþinã iluzia fericirii. Exactaºa cum ai spus: o poveste comunã, de gãsit petoate drumurile. E povestea mea totuºi, pe care n-aº da-o pe niºte vorbe în vînt, deºi vorbele asteaîmi întreþin ºi ele niºte iluzii care pînã la unpunct îmi fac bine. Dacã vrei sã continuãm, sãnu mai insiºti în sensul ãsta, sã mã iei cu tine-nlume, sã-mi schimbi viaþa, sã-mi oferi marea cusarea...

� Bine, bine, am înþeles. De acord. Nu maiinsist. Te înþeleg perfect. Tot ce-þi propun estedoar sã ne vedem pînã plec, pentru cã n-am sãmai revin prea curînd în România. Ce pãrere ai?

� Pãrerea mea e cã n-are rost sã ne complicãminutil. Ne e foarte bine schimbînd vorbele asteaîn vînt. De ce þii cu tot dinadinsul sã ne vedem?

� Þi-am spus de nenumãrate ori, dar vãd cãnu vrei sã reþii. Te doresc, te visez zi ºi noapte, aiajuns un chin pentru mine...

� Cum sã visezi?� ªi asta þi-am mai spus. Mi se pare cã tragi

de timp, sau vrei sã mã duci cu vorba. Sã ºtiiînsã cã dacã apuc sã plec fãrã sã ne cunoaºtem,n-o sã mã mai tragã inima sã conversãm.

!

Radu Aldulescu

O poveste banalã, de gãsit petoate drumurile (fragment)

care o aºteptam, ºi dublura de vaporean îl aud cãrãcneºte:

� Apasã pe cleanþã!Am înlemnit. Parcã se aprinsese în casã un bec de

cinci sute. Nuþi, un înger, în vuitoane, nu-þi spun, ºi înguci, puþini suntem din pãcate cei care am putut s-o vedem aranjatã ºi s-o preþuim. Sosia Þucãi de laComunicaþii, mi se pare cã am menþionat, dar nu astaconteazã, emana din ea un ceva atât de proaspãt ºiîmbietor, cã uiþi ce vorbeai, rãmâi cu dumicatul înfurculiþã.

� Maamã, hã, hã, fãcu mitocanul de Þuchi, cuinflexiunea exactã a ºefului statului, de parcã s-ar fidedat la absorbþii în anexa de la birou cu cine ºtimtoþi, modelul original, ministreasã la ce tocmai spusei.Un ton foarte precis, l-am ºi felicitat. Râdea ºi Nuþi, teînfiora.

� Hai, dragã, cã se rãceºte, o întâmpinã Domni,noi deja furajãm.

� S-a dichisit ºi ea un picuþ... (Corni, asta-i decâtun venin), hai cã ne prinde cu paharul pe sec.

Anul Nou ne prindea, se temea cã dã peste ea.Invidioasã femeie. De înþeles, nu era decât soþie de�premier�, ºi Vali la fel, pe când Nuþica � persoanã înaparat, dubla un ministru, servea România. Dar, vãspun, semãna cu Blonda ceva de speriat... laidentitate! Identitatea de la Comunicaþii, specialistã întrageri de fonduri comunitare. Aº vrea ºi eu sã fiuNini în mãsura aceasta, cine n-ar vrea? O eleganþã, ofineþe internã!

ªi, totuºi, fata are o dramã a ei. Noi, de bine, derãu, suntem claustraþi aici cu soþiile, o parte a familiei,deci. Nu zic cã-i totdeauna plãcut, dar poþi sã accepþi.Însã o fiinþã ca ea, s-o vezi cum se ofileºteinobservabil, fãrã prieten, fãrã nimic � cãci n-ai voie sãte arãþi nicãieri �, cum trec anii ºi te marcheazã, efoarte trist, foarte trist. Singurãtate. Televizor. Desigur,i se aduce obligatoriu ºi pune pe ea tot ce poartãÞuca-Capra lui Cãprean ºi a lui Tãtelu, haine defirmã, poºete, pantofi, nume tari, comandã-Milano,dar unde sã ieºi cu ele pe tine? Te lasã sã ieºi? Cã,dacã ai, vrei sã-mbraci... Cine vede? Ne mai mirãmnoi pe-aici, la vreo aniversare sau vreun revelion ºiºoferii, pentru cã-ºi riscã viaþa ºi ea, în maºinã, deasta-i aici. E tristuþã, sãraca, ia aceleaºi pastile ca ºiValica, ºtiu ce se-ntâmplã, cunosc.

Atmosfera s-a încins dintr-odatã ºi ne-am prostitpânã pe la douã fãrã ceva, când au retras-o pe Nuþi. Avenit s-o ia garda, are de executat obligatoriu opt orede somn, nu poþi s-arãþi cum vrei tu, se conteazã cãte prezinþi impecabil. Dar am apucat sã dansez cincitangouri de mare intimitate. Mi-e ruºine sã recunosc,o iubesc pe Valica ºi decât eu ºtiu cât mã consum înabsenþã, cu toate cã mi s-a comunicat cã-i okey, sã fiuliniºtit, va fi reintegratã curând. E un sentimentposesiv, nu poþi fi centrat pe el chiar tot timpul, maiuiþi. Are un fel atât de leneº, cãlduþ, de-a se lipi detine la dans ºi se lasã condusã aºa cuminþicã, pentrucã n-am þinut-o de mânã în mod lateral, ci exploramtangoul îmbrãþiºaþi. Mãnânc pe pâine, tangou. Cât denatural se dezlipea la sfârºit, colegial, ca ºi cum sedesprindea de-un fiºet, însã ºtiam amândoi cãdãduserãm curs unei ispite disimulatã, au existat ºiatingeri� Dacã ºi doamna ministrã Þuca-i la fel � cumpot presupune �, pãi nu rãmâi saºiu ca Tãtelu, ofemeie ca asta, cum sã nu-i dai pe mânã ce-i bun,cinci la sutã din PIB ºi guvernul, mãcar parþial! Tipul efericit, lady Hamilton ºi Chiorul, ca-n filmul ãlaenglez cu alt vaporean, de ne obligã sã ne uitãm...

Mi-a spus cã ºtie precis, Vereº e bãgat în afacerea�lemnul�, nu-mi vine sã cred un lucru atât de urâtdespre unguri.

(fragment din romanul în lucru, cu acelaºi titlu)

!

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

16 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

SSooiirrééee dd��aaddoolleesscceenntt

Soirée pleine de l�attente du dîner.Oh, ma curiosité éveilléedans la fièvre des dernières nouvelles du globe !Tu tressaillis à la voix de ta mère comme enrêve- les autres dînent dans la vapeur �tu élèves le silence; tu clappes un peu;conversation intense entre les parents;tu te serres les pieds; tu t�embêtes;tu te retires; silence noir dans le feuillage.

Puis tu titubes faiblement dans la lumière de latélé;le lit défait t�attend noir dans un cointu te déshabilles; la veilleuse bruine _oh, les pensées au hasard tourbillon près de latempelorsque tu te boutonnes à la hâte et te jettesdans la neige en grelottant � la sublime nuit des pieds blancs!

Le c�ur transparent flotte dans la chambre;les rêves brûlent en se décomposant.

LL��aassttrree mmee ssuuiitt

L�astre me suit: - Quelle journée dans la ville!Les rues courent dévidéessur le fuseau de lumière des heures.Dans l�air vert m�accueillent des oiseauxle premier mur du ciel.Qui lâche l�herbedans les rues? Qui passeen chantant à travers les miroirs?

(En guise de zéphyr � ellela longtemps rêvéecherche son corps errantau-delà de ma mort).

RRêvveerriiee ddee pprriinntteemmppss

Le printemps sur le champ une flamme vertevientavec le profilede la femme (tandis qu�elle arrose les fleursdans le balcon d�à côté) sur le fonds de lumièreses vêtements étant inutiles;je quitte le livreet les yeux descendent fermésune chute d�eau �le son de talonsdans l�escalier. Et de nouveaules mains de la femme s�approchantcomme si elle écartait une multitude debranches �oh, la flamme ondoyante des cheveuxglisse sans cesse dans l�anneau du regard etdisparaîtdans l�âme comme sur un champ � verdissant.

LLaa ppoommmmee ddee ffrraaîîcchheeuurr uurraanniiqquuee

fendue par un rayon au milieu de la rue(c�était la vision intégrale de la mort)la poitrine défaite cire ramassée sous la flamme;la pomme arrêtée de fraîcheur uraniqueéclairant les sacs d�algues de ses poumons ;le c�ur dessiné avec du rouge à lèvres;toutes les veines l�écoulement du sangdans sa nostalgie du c�urcomme à travers un arbre généalogique/ copiedu serpent se glissant au-dessous d�autres

jusqu�à la pomme de fraîcheur uraniquearrête dans la gorge de la première femme �puis le rayon s�est écroulécomme un hommeagenouillé.

AAuuttoommnnee eenn aatttteennttee

Matin de novembre semblableau corps d�un animal fendu le long d�un murau-dessus duquel on jette des feuilles avecune femme le regard berce l�alléequelques heures pénalisation de nouveau autourdu bistrot on attend les paupières à peinedécolléespar ici il n�y a que les machines qui connaissentla hâte du tempsmaintenant la séance commence les papierssortenten ville ils en viennent aux mains avec l�opinionpubliquequi sait ce qui arrivera encore jusqu�à ce soir

FFeemmmmee ccuueeiillllaanntt ddeess ppoommmmeess

L�automne gravant son masque sur les feuilleset au-dessous des feuillesune femme cueillant des pommes;je l�écrase sous les paupièresmais dans le doux globe du cristallinelle s�est retirée comme dans un templemordant pensive de la pomme(puis)le corps étendu pour le sommeil � et denouveauune femme descendant un escaliervers les garde-manger aux pommes parmilesquelles se démènele c�ur; je criecomme le vent blessé dans les branches denovembretout d�un coupla lumière jaillitet au milieu de la pièce � elletient mon c�ur à la mainy mordant pensive.

NNooccttuurrnnee

La nuit vient en ville sur des roues.Un passant est heurtéet le sang dans le battement vert du vent.Les magasins se ferment;un autre jourest passéet le comptable se haussele dos empaillé du bureau.Les yeux d�un garçontournent comme les pièces de monnaie.Mon corps tremblait lorsque je me rapprochaisde la lumièrecomme d�une femme nue.Alors ils ont crié:Voilà un c�ur!Mais le c�ur est notre dieu assassiné. La nuitroulant en villesur des roues.

LLaa ppeerrssiissttaannccee ddee llaa mmééllaannccoolliiee

La tristesse de m�enfermer avec les mêmeschoses.L�armoire comme un fossé vertical :la couronne de mariée le miroir rondreflétant encore la matinéede la journée d�une filleque je vois dans la photo d�à côtéavec un vase de fleurs;dans le tiroir de la table quelques papiers

par lesquels «on certifie que D.C.a fait construire sa maison sur la terre hérité deses parents» -des lettres aux petits caractères comme tes sourcils;une feuille de l�automne d�il y a trente ans.

La tristesse de me dénuder dans la lumière.Les lèvres brûlantes comme la fleur degéraniumdans la fenêtre près des vitres opaquesavec les médicaments de ma mère;le souffle dessine mon cielsur la vitre transpirée du matin ;une feuille tremblant sur un banc- animal écorché;les bus passent transportant du brouillard;le contour du souffle en disparitiondévoile un visage de femmeaffreusement doux �un oiseau carbonisé sur la ligne de hautetension.La tristesse de me réveiller avec les mêmeschoses.Mon corps se mêle à l�âmede l�arbre de dehors.

PPhhoottoo ttrruuqquuééee

La photo où l�enfant lit un livre;une serviette près de la fenêtre et la mèrequi vient d�entrer silencieuse dans la chambrela matinée de ce fincomme l�ouïe qui renverseavec le chat une tasse de lait; puis les lunettesde l�enfant à travers le soir oùil y a longtemps un homme descendait dans lacaveavec une lampe.Le professeur aux béquillesfaisant la queue devant le kiosque sachant en même temps qu�il deviendratel les élèves résignés aux portes de l�école; la fumée de la cigaretteserpentant comme la flamme du poêle «des soirs pareils reviennent d�il y a longtemps»il lit et l�automne jaunit avec le théau-dessus de la nappe � tout suintevers le cimetière seul l�homme descendant sur le tard avec une lampedans la cave.

VViissiioonn ppoosstthhuummee

Je pense à mon corps après la mort.Dans la lumière sulfureuse de la chambreles amis étonnés devant ton visage semblantvivantils changent la coupe des souvenirscomme celle d�un costume offert en cadeau.Les chapeaux de la patère en bric-à-brac. Les mêmes amis avec des couronnes de sapinse regarderont en silence après une nuit de veillée �de nouveau l�aubedéshabillent le monde de l�obscurité.Un livre lourdcomme la terre dans la terrese referme dans le midi de la ville �

Le tombeau brûle en réprimant un bruit.

traducere de LLeettiiþþiiaa IIlleeaa

!

retroversiuni

Dumitru Chioaru

Profesorul Mircea Cucuianu s-a nãscut în 1928 laSibiu, tatãl sãu fiind profesor de matematicã laliceu iar mama casnicã. Studiile medii le-a

efectuat la Liceul �Gheorghe Lazãr� din acelaºi oraº(1940-1947). În timpul studiilor liceale a profitat deocazii favorabile ºi ºi-a dat silinþa sã înveþe limbistrãine de largã circulaþie, încât la absolvirea liceuluise descurca în francezã, englezã ºi germanã, vorbit,scris, citit ºi era în mãsurã sã înþeleagã limbaspaniolã.

Personalitatea profesorului Grigore Benetato, dela fiziologie, l-a convins cã studiul medicinei poate fiinteresant, astfel încât ulterior s-a evidenþiat în moddeosebit la medicinã internã ºi neurologie, obþinândbursã republicanã în ultimii doi ani de facultate ºiabsolvind studiile universitare cu diplomã de merit.

Încadrat preparator (1953) ºi mai apoi asistent ladisciplina de fiziopatologie, a avut ºansa de a lucrasub conducerea profesorului Ion Baciu, obþinând ogândire de fiziopatolog, devenind ºi rãmânândinteresat în descifrarea mecanismelor patogene. Întrelucrãrile efectuate în acea perioadã (1953-1959) omenþiune se cuvine atribuitã cercetãrilor privitoare larolul hormonilor corticosuprarenali în menþinereaproteinemiei ºi în formarea anticorpilor (G.Benetato, I. Baciu, M. Cucuianu), lucrare scrisã înlimba rusã ºi publicatã în revista �PatologhicescaiaFiziologia i experimentalnaia Terapia� (Medgiz,Moskwa, 1958). În 1959 doctorul Mircea Cucuianua fost transferat în laboratorul Clinicii Medicala I, încalitate de asistent universitar în medicina delaborator. La aceastã clinicã, condusã de profesorulAurel Moga, se iniþiaserã studii referitoare lapatogeneza bolilor asociate (hipertensiunea arterialã,obezitate, diabet, aterosclerozã) iar noului venit i s-atrasat sarcina sã exploreze posibilele mecanisme princare bolile mai sus menþionate s-ar asocia cu opredispoziþie la accidente trombotice. Rezultateleevidenþiind creºterea inhibitorilor fibrinolizei înplasma pacienþilor hiperlipidemici ºi ateroscleroticiau fost publicate în �Studii ºi cercetãri de medicinãCluj� ºi comunicate la al III-lea Congres European decardiologie de la Roma, în 1960 (A. Moga, I. Baciu,P. Pitea, M. Cucuianu, A. Suciu).

Sprijinit de conducerea IMF Cluj, MirceaCucuianu a întreprins câteva cãlãtorii cu rol deschimb de experienþã în �þãrile socialiste frãþeºti�.Astfel, în 1966 a fãcut o deplasare de 14 zile leClinica Medicalã condusã de profesorul Gerö, laBudapesta, unde se studiau modificãrile survenite înmucopolizaharidele peretelui arterial în cursularterogenezei experimentale, fenomen care putea ficorelat cu creºterea glicoproteinelor serice, observatãîn laboratorul Clinicii Medicala I din Cluj, în cazulbolnavilor cu leziuni aterosclerotice clinic manifest.În 1967 a efectuat o vizitã neoficialã, un fel deturism cu conotaþii ºtiinþifice la Praga, undeprofesorul Ludwig Donner studia rolul pereteluivascular în modularea activitãþii fibrinolitice iardoctorul Milan Novak elaborase o ultramicrometodã pentru dozarea acizilor graºi liberi dinplasmã. Procedeul era laborios dar nu necesitareactivi scumpi, aºa încât a fost rapid adoptat ºiutilizat în laboratorul Clinicii Medicala I, în specialpentru evaluarea activitãþii lipolitice a plasmei. Învara anului 1968, dr. M. Cucuianu a efectuat o vizitãîn laboratorul profesorului Niewiarowski, laBialystok (Polonia), unde a avut un schimb deexperienþã asupra metodelor de investigare a

fibrinolizei. Mult mai profitabilã ºi cu perspective deviitor s-a dovedit obþinerea unei burse din parteaOMS pentru studierea modalitãþilor de explorare afuncþiilor plachetelor sangvine. Beneficiind decondiþii de lucru excelente, bursierul OMS, M.Cucuianu a reuºit sã colaboreze la elaborarea unorlucrãri care vor fi publicate în reviste prestigioase.Lucrarea �Effect of pyrimidopyrimidine compoundson platelet function� a fost finalizatã în cursulstagiului sãu în Canada, apãrând în 1971 în �Journal of Laboratory and Clinical Medicine� (M. Cucuianu, E. Nishizawa, J. F. Mustard).Articolul �Inhibition and potentiation of plateletfunctions by lysolecithin� a fost lãsat într-un stadiuavansat de elaborare, la sfârºitul acestui stagiu debursier, fiind continuatã de colegii canadieni ºipublicatã în 1977 în Revista �Blood� (I. H. Joist, G.Dolezel, M. Cucuianu, E. Nishizawa, J. F. Mustard).

Deoarece a fost un an de zile în Canada, a lucratbine, a realizat colaborãri ºi s-a întors la timp acasã,autoritãþile comuniste i-au acordat încredere, i-aupermis sã participe la un congres axat pe patogenezaaterosclerozei, þinut la Berlinul de Vest, în 1973. Înacelaºi an a reprezentat România, cu un referat, lasimpozionul �Medical Research Systems in Europa�,organizat la Londra de cãtre Welcome Trust ºi CibaFoundation. Cu acest prilej, domnul Peter Woodford,reprezentat al Wellcome Trust, i-a propus sãbeneficieze de o bursã de 1-2 luni în Anglia. S-aprezentat, în 1975, la laboratorul spitaluluiuniversitar din Leads, unde împreunã cu profesorulM.S. Losowsky ºi cu asistentul sãu K. Miloszewski aactivat timp de ºase sãptãmâni, continuând apoi sãlucreze la Cluj, cu reactivi aduºi din Anglia ºicompletând, cu altã metodã, cercetãrile referitoare lacreºterea nivelului de factori XIII în plasmapacienþilor cu hiperlipoproteinemie efectuate anteriorîn þarã (M. Cucuianu º.a., �Thromb DiathesHaemorrh�, 1973) ºi publicând completãrile înaceeaºi revistã (M. Cucuianu, K. Miloczewski, D. Poruþiu, M.S. Losowski, 1976). În 1979 a fãcutparte din delegaþia Academiei de ªtiinþe Medicalecare a efectuat o vizitã în SUA. Ajungând ºi laUniversitatea Caroline de Nord din Chapel Hill, s-adocumentat asupra metodelor coagulometrice decromogene ºi imunologice utilizate pentru dozareaantitrombinei iar profesorul Brinkhouse ºicolaboratorii sãi au fost extrem de generoºi,încãrcându-l cu reactivi ºi literaturã, încât laîntoarcerea în þarã a putut efectua studii privindcomportarea antitrombinei în diverse stãripatologice, incluzând ºi depistarea unor deficitemoºtenite de antitrombinã (M. Cucuianu º.a., 1981,1984, 1994). O cooperare, care nu a implicat odeplasare în SUA dar care s-a dovedit foarteeficientã, s-a stabilit cu Universitatea Massachusettsdin Worcester. În acest sens, un colectiv din Cluj, M. Cucuianu, Ileana Misici, N. Olinic, S. Roman,publicaserã în 1980 în �Thrombosis andHaemostasis�, un articol conform cãruia creºtereanivelului de factori von Willebrand în plasmabolnavilor cu infarct miocardic reprezenta ocomponentã a reacþiei de fazã acutã. Articolul astârnit interes ºi a fost frecvent citat iar profesorulamerican Liberto Pechet i-a propus profesoruluiCucuianu o colaborare. A venit la Cluj aducând oserie de reactivi scumpi care au permis efectuareaunui studiu mai complex, evaluându-se pe caleimunologicã ºi agregometricã comportarea factorului

von Willebrand în cazurile de infarct miocardic ºiremarcându-se o creºtere mai exprimatã a antigenuluidecât a funcþionalitãþii acestui factor provenit dinendotelii vasculare (M. Cucuianu, A. Cristea, S. Roman, H. Rus, I. Missits, P. L. Pechet, �Thromb. Res.�, 1983). Cooperarea cucercetãtori din SUA s-a continuat iar în vara anului1983 National Science Foundation din Washington aacceptat un proiect de cercetare, care urma sã seefectueze prin colaborarea laboratorului din Cluj cuuniversitatea Californiei din Davis. Ca urmare,profesorul D. Deamer ºi colaboratorul sãu BenEdwards au venit ºi au lucrat la Cluj iar profesorulCucuianu s-a deplasat în California ºi a lucrat acoloîn cursul vacanþei de varã, în 1985. Cooperarea s-asoldat cu publicarea articolului �Platelet Aggreation isinhibited by long-chaine acyl-CoA�, autori I. Lascu, B. Edwards, M. Cucuianu, D. Deamer,apãrut în 1988 în �Biochem Biophys ResCommunications�.

Mircea Cucuianu a fost invitat, în 1979, sãprezinte o comunicare la �Lipid Symposium�, laDresda. Se pare cã referatul sãu, care aduceaargumente pentru o legãturã între accelerareasintezei hepatice de lipoproteine ºi o stimulare asintezei de inhibitori ai fibrinolizei ºi de factor 13 înficatul pacienþilor cu hipertrigliceridemie, a prezentatinteres, deoarece a fost mai apoi invitat, pe cheltuialaAcademiei din Dresda, sã participe la simpozioanelecare au avut loc în acel oraº în 1982, 1985, 1988 ºi1991.

Prezentând sintetic ºi statistic activitatea decercetare a profesorului Mircea Cucuianu, aceasta s-aconcretizat în 68 publicaþii cotate ISI însumând 549citãri efectuate de cãtre autori, publicând în revisteastfel cotate, în timp ce publicaþiile cotate Pub.Med.se ridicã la 129 articole iar h-index este de 12.Principale sale contribuþii în domeniul cercetãrii aureieºit din prezentarea cooperãrilor ºi publicaþiilor. Laacestea se mai adaugã detectarea, descrierea ºipublicarea, pentru prima datã în România, a câtorvaanomalii moºtenite ale hemostazei (deficit deantitrombinã, de proteinã C, de alpha 2antiplasminã, precum ºi cazuri de boalã vonWillebrand ºi de Trombastenie Glanzmann).

Contribuþiile sale la dezvoltarea învãþãmântuluiîn domeniul medicinei de laborator în România suntreprezentate de volumele de Biochimie clinicã (4ediþii) ºi de cele în domeniul hemostazei (2 ediþii).Recunoaºterea activitãþii sale polivalente esteconfirmatã de: calitatea membru titular al Academieide ªtiinþe Medicale, din 1993, Premiul �ConstantinMiculescu�, acordat de Academia Românã (1990),Premiul �Iuliu Haþieganu�, acordat de AcademiaRomânã (1996), Doctor Honoris Causa laUniversitatea de Vest din Arad (2005), Titlul defondator al Biochimiei clinice în România, acordatde Societatea Românã de Medicinã de Laborator(2008), Cetãþean de onoare al municipiului Cluj-Napoca (iulie 2009) ºi de includerea sa în Men ofAchievement (1993/1994) ºi în Enciclopediapersonalitãþilor din România, ediþia 4 (2009).

!

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

Cristian Colceriu

Prof. Univ. Dr. Doc. Mircea Cucuianu -fondatorul biochimiei clinice din România

elitele cetãþii

18 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

- Cristian Colceriu: Din combinaþia cãror gene arezultat profesionistul în medicinã Mircea Cucuianu?

Mircea Cucuianu: Este greu de fãcut o legãturãîntre genele moºtenite ºi modul în care acestea sevor exprima. O aceeaºi structurã genicã poaterãmâne mutã, poate ajunge sã ºopteascã sau sãstrige. Comparându-se cu funcþia unui computer,genele ar constitui hardware-ul iar factorii careprogrameazã ºi controleazã funcþionalitatea genelorar corespunde aºa zisului software. La ora actualã sedezvoltã epigenetica, o ramurã a ºtiinþei care încearcãsã determine modul în care genele ajung sã seexprime ºi sã producã manifestãri decelabile.Genomul uman include aproximativ 25.000 de genedar numãrul factorilor ºi modalitãþilor de control ºimodulare epigeneticã pare a fi de 50-100 de ori maimare. Genele nu sunt neapãrat destin. Ne putem daseama cã, în special în domeniul activitãþiiintelectuale, trezirea pe cale epigeneticã a genelorjoacã un rol major.

Ca sã nu par cã aº ocoli întrebarea, vã pot spunecã nu am avut de unde moºteni interesul pentrufiziopatologia biochimicã. Tatãl meu a fost profesorde matematicã la liceu, a scris cãrþi de geometriepentru uzul elevilor, dar nu a insistat pe aceastãdirecþie, devenind interesat de politica care i-a adusmari necazuri, incluzând mulþi ani de detenþie înlagãre comuniste de muncã forþatã. S-ar putea cagena matematicii sã-mi fi fost de folos la o mairapidã înþelegere a statisticii dar, în mod cert, tristaexperienþã în politicã a tatãlui meu m-a învãþat cãpolitica militantã poate fi periculoasã ºi, cusiguranþã, aboleºte activitatea de cercetare. Mama s-amãritat în ultima clasã de liceu ºi nu a maicontinuat studiile. Nãscutã în 1907, a fãcut ºcoalaprimarã în limba maghiarã. Vorbea ungureºte, sedescurca biniºor cu limba germanã ºi putea citiromane franþuzeºti. Era autoritarã ºi ambiþioasã.

Care sunt mizele cardinale ale programuluidumneavoastrã de viaþã ºi ce vã motiveazã cel maimult existenþa?

Sã contribui în mãsura posibilitãþilor mele la omai bunã înþelegere a mecanismelor prin care odereglare metabolicã duce la dezvoltarea bolii ºi laapariþia manifestãrilor clinice iar observaþiile mele sãfie publicate în reviste cotate ISI, spre a ajunge sã fiecunoscute ºi completate de cãtre alþi cercetãtori maibine dotaþi material ºi mai bine informaþi.

Cum aþi încadra din perspectiva trinomului idei-concepþii-viziuni identitatea biochimistului MirceaCucuianu pe linia precursori-mentori-discipoli aiºcolii clujene de medicinã?

Aº aminti din rândul mentorilor mei peprofesorul Grigore Benetato, din studenþie, peprofesorul Ion Baciu, cel care m-a orientat ireversibilspre fiziopatologie, pe profesorul Aurel Moga, carem-a îndrumat spre aplicarea studiilor în domeniulpatologiei clinice ºi pe profesorul Mustard dinCanada, care mi-a îndrumat activitatea în perioadaîn care am fost bursier OMS.

Adevãraþii mentori sunt cei cu care lucrezi cot lacot, cu care discuþi o ipotezã de lucru ºi împreunãcu care stabileºti semnificaþia celor constatate. Înacest sens, profesorul Ion Baciu, de la catedra defiziopatologie, a fost cel care mi-a orientat în moddecisiv activitatea de cercetare. De la profesorulBaciu am învãþat nu doar o astfel de orientare dar ºimetode prin care poate fi abordatã o cercetare. De

fapt, o persoanã mai priceputã în iniþierea unorexperienþe decât I. Baciu nu am întâlnit, deºi amavut prilejul sã lucrez în laboratoare din strãinãtate.El era de o abilitate ieºitã din comun, atât în privinþaunor procedee de chirurgie experimentalã, cât ºi înconstruirea unei aparaturi necesare cercetãrilor delaborator. Într-o perioadã când în þara noastrã omare parte dintre salariaþii instituþiilor de cercetarerepetau papagaliceºte tezele nervismului deprovenienþã sovieticã, profesorul Baciu a avut intuiþiaºi curajul sã abordeze probleme de fiziopatologiebiochimicã, cum au fost reglarea umoralã aeritropoezei, fiziopatologia proteinelor plasmatice ºifibrinoliza. În timp ce tehnicile ºi procedeele,respectiv manualitatea, îndemânarea se pot învãþa ºiexersa, spiritul ºtiinþific ºi abilitatea de a imaginametode de descifrare a mecanismelor patogene seînvaþã mai greu ºi, probabil, necesitã prezenþa ºi maiales expresia anumitor gene.

În primele zile ale transferului meu înlaboratorul Clinicii Medicala I, mi-am dat seama deautoritatea neºtirbitã pe care profesorul Moga oexercita asupra colectivului. Aceastã autoritate sedatora nu doar poziþiei sale, ºef de clinicã, rectorUMF, membru titular al Academiei Române,preºedinte al Academiei de ºtiinþe Medicale, ci maiales calitãþilor ieºite din comun în privinþa spirituluide observaþie, capacitatea de a face asocieri întrefenomenele observate ºi abilitãþile de a reda sinteticrezultatele unor cercetãri. Spre deosebire de vechiiclinicieni care se concentrau pe depistarea ºidescrierea unor cazuri rare, profesorul Moga aabordat o patologie afectând un mare numãr depacienþi, cum este boala coronarianã de naturãateroscleroticã ºi hipertensiunea arterialã. De fapt,aceste boli, destul de comune, au ridicat o serie deîntrebãri care necesitau rãspunsuri cu interes practicpentru starea de sãnãtate a populaþiei. De ceateroscleroza ºi tensiunea arterialã sunt frecvente?De ce incidenþa lor pare sã fi crescut în ultimeledecenii? De ce se asociazã la un acelaºi pacient?Asocierea este întâmplãtoare sau existã mecanismepatogenice comune? De ce bolnavii cu anomaliimetabolice prezinã ºi risc pentru tromboze arterialeºi venoase? Care ar fi rolul jucat de stresul psiho-social în aceste îmbolnãviri? Ce rol ar putea jucaschimbarea relativ rapidã a modului de viaþã ºi lipsade adaptare? Se pot oare depista anomaliile într-unstadiu preclinic? Urmãrirea în timp aduseseargumente convingãtoare conform cãrora obezitateaºi hiperlipidemia preced dezvoltarea manifestãrilorclinice ale coronaropatiei de naturã ateroscleroticã.Interesat în primul rând de aflarea adevãrului decâtde confirmarea ideilor sale, profesorul Moga îiîndemna pe colaboratori sã-ºi exprime sincer pãrerea,ferindu-se de a accepta necritic pãrerea ºefului, pebaza dictongului latin magister dixit. Vorbind desprementori, i-am ales doar pe cei care mi-au fost de unreal folos în activitate iar prezentarea lor are implicito nuanþã subiectivã. E bine ºtiut cã în viaþa realãoamenii de ºtiinþã sunt plini de imperfecþiuni, maiales egoism ºi orgolii, care sunt eliminate cu tact dinnecroloage ºi chiar din biografiile lor.

Orice cadru didactic ºi mai ales orice fost cadrudidactic este interesat de progresul realizat de foºtiisãi discipoli ºi se bucurã de succesele lor. În calitatede profesor am instruit ºi examinat sute de studenþiiar unii din ei ºi-au prezentat lucrarea de diplomãsub conducerea mea. Legãtura cu aceºti studenþi s-aconsolidat ºi prelungit prin aceea cã le-am pus ladispoziþie manualele pe care le publicasem ºi pe carecred cã încã le mai pãstreazã în biblioteca lor.Calitatea de mentor þi-o poþi atribui mai ales dacã ai

lucrat cot la cot cu elevul. Aceastã situaþie erarealizatã în cursul pregãtirii unei teze de doctorat ºiatunci când mentorul ºi discipolul au lucrat înaceeaºi instituþie, cercetând, discutând ºi publicândîmpreunã.

Am condus 20 de teze de doctorat, iar la alte 6teze conduse de alþii am ajutat cu efectuarea ºiinterpretarea pãrþii care þinea de laborator. Încerc sãvãd ce s-a ales cu foºtii mei doctoranzi ºicolaboratori. Doctorul Horea Rus ºi doctorul FlorinNiculescu împreunã cu soþia lui Adriana, nãscutãPopescu, sunt în SUA, unde au lucrat mulþi ani laUniversitatea Maryland din Baltimore, iar acum suntpatologiºti în diverse spitale, continuând sã facãcercetare ºi sã publice în reviste cotate. Tot în SUA,la celebrul National Institute of Health (NIH)lucreazã ca cercetãtor Daniela Malide, expertã înimunohistochimie, având contribuþii la studiulcelulelor adipoase ºi a receptorilor de suprafaþã aacestor celule. Fostul meu asistent de la disciplina debiochimie clinicã, Alin Vonica, a ajuns tot în SUA,cercetãtor la Universitatea Columbia din New York.El fusese colaborator la ediþia din 1991 a Biochimieiclinice ºi plecase cu o bursã în Franþa, la InstitutulPasteur, iar de acolo a plecat în America.

Fostul meu student, Cãlin Sãvianu a ajuns sãlucreze într-o secþie de biochimie a Institutul Pasteurdin Paris, dar teza de doctorat ºi-a susþinut-o în2001, la Cluj, eu fiindu-i conducãtor ºtiinþific. Separe cã Sãvianu este un element cu mare potenþialîn cercetarea cu caracter fundamental.

Doctor Marion Lanczek din Germania ºi-aelaborat o tezã de doctorat din domeniul anomaliilormetabolice ºi a predispoziþiei la trombozã la obezi,în funcþie de tipul obezitãþii, eu fiindu-i conducãtorºtiinþific. Teza a fost scrisã în limba englezã iardoctoranda a plãtit taxa cuvenitã la UMF, 3000 $.

Dintre doctoranzii mei rãmaºi în þarã îi amintescpe Mariana Dronca, conferenþiar la catedra debiochimie ºi tot acolo activeazã ca asistenþi sau ºefide lucrãri Lucia Procopciuc, Lucia Dican ºi TiberiuNistor. Alþi doctoranzi care ºi-au dus la bun sfârºitteza de doctorat sub conducerea mea sunt mediciprimari în medicina de laborator ºi lucreazã îndiverse laboratoare ale clinicilor din Cluj: MarianaCoca la diabetologie, Mariana Paþiu la hematologie,Gheorghe Bodiº la Spitalul de Recuperare, GheorgheDragotoiu la endocrinologie, Dan Corhon laMedicala I iar Maria Modrigan este la Târgu-Mureººi Viorica Moga la Alba Iulia.

O menþiune specialã fostului meu colaborator,Ion Trif, un chimist deosebit de priceput, care a fostºef de lucrãri la biochimia clinicã ºi colaborator lavolumul Hemostaza (1994). Atras de câºtig, a plecatdin învãþãmânt ºi ºi-a deschis o firmã de producereºi comercializare a reactivilor. Sper sã reziste crizeieconomice deoarece pe lângã talentul de chimist este

�Genele nu sunt neapãrat destin�interviu cu profesorul Mircea Cucuianu

19TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

dotat ºi cu toate calitãþile necesare unui bunmanager. Doctorul Crîsnic, care mi-a fost asistent, ºi-a susþinut o tezã de doctorat în domeniulsindromului de coagulare intravascularã diseminatã(CID). A ajuns profesor de biochimie laUniversitatea de Vest �Vasile Goldiº�, din Arad.

Pe doamna doctor Ioana Brudaºcã am remarcat-oîncã de când era studentã, când ºi-a elaborat lucrareade licenþã despre mielomul multiplu, apoi i-amcondus teza de doctorat referitoare la fiziopatologiasistemului anticoagulant al proteinei C. A colaboratla volumul Actualitãþi în patogeneza hemostazei ºitrombozei din 1999 ºi la ediþia din 2003 aBiochimiei clinice. Este urmaºa mea la conducereadisciplinei de biochimie clinicã, în calitate deconferenþiar. Pe lângã indiscutabilul talent didacticeste dotatã cu multe calitãþi, dintre care comportareaplinã de tact ºi caracterul ferm sunt ieºite dincomun.

-În anul 2009, Societatea românã de medicinã delaborator (SRML) v-a conferit titlul de fondator albiochimiei clinice din România. În ce arie desemnificaþii aþi plasa aceastã recunoaºtere?

Certificatul de fondator al biochimiei clinice dinRomânia mã onoreazã dar mã ºi obligã la câtevaprecizãri ºi comentarii. Se menþine o tradiþie de aasocia orice progres în domeniul medical, oricât demic ºi de localizat, cu numele unei persoane. Îngenere, aceastã tendinþã este binevenitã fiindcãsatisface pe cei bãtrâni care au mai fãcut câte ceva îndomeniu ºi, totodatã, îi stimuleazã pe cei tineri casã-i depãºeascã pe cei vechi. Nu trebuie însã uitat cãuneori astfel de persoane au avut doar meritul de ase fi aflat la locul ºi în momentul potrivit spre a fifost luaþi de valul progresului. În englezã se foloseºtetermenul de �innocent bystander�, care în traducereliberã ar însemna martor (sau chibiþ) nevinovat (de

cele ce se întâmplã independent de el). Trebuie sãrecunoaºtem cã a fost cu totul firesc ca acumulareacunoºtinþelor în biochimie sã-ºi gãseascã aplicaþii înpractica medicalã. De fapt, au trecut secole de cândmedicii trebuiau sã guste urina bolnavului pentru aface diagnosticul de diabet zaharat. De notat însã cãdupã ultimul rãzboi mondial s-a produs o creºtereexplozivã a utilizãrii laboratorului de biochimiemedicalã iar firme de renume ca Behring,Boehringen ºi Merck ºi-au dezvoltat secþii depreparare a reactivilor ºi au sponsorizat cercetãri îndomeniul aplicãrii biochimiei la diagnostic. Nu esteîntâmplãtor cã primele volume în acest domeniu, cade exemplu Enzympathologie ºi Dysptoteinämien auapãrut încã de prin anii 1950-1960 în Germania,unde funcþionau ºi firmele cu tradiþie în producereareactivului utilizat în laboratoarele clinice. În modevident, aceste firme aveau tot interesul sã facãcunoscutã importanþa explorãrilor biochimice (celcare ajungea sã cunoascã importanþa explorãrilorbiochimice devenea un client al firmelorproducãtoare de reactivi). În România comunistã nuacþionau legile economiei de piaþã, dar ºtiu cã la Clujau existat clinicieni luminaþi ºi ambiþioºi care ausesizat importanþa acestui tip de explorãri ºi auacþionat în consecinþã, promovând construirea despaþii destinate laboratoarelor. Pentru asigurarea unuipersonal de laborator capabil sã facã legãtura întrenoile achiziþii din domeniul imunologiei ºibiochimiei, pe de o parte ºi necesitatea activitãþii decercetare clinicã, pe de altã parte, s-a recurs larecrutarea unor persoane din învãþãmântul preclinic.Aºa, de exemplu, la Clinica Medicalã III a fostrecrutat doctorul Nicolae Pãrãu, provenit de lacatedra de microbiologie ºi care ulterior a devenitpãrintele imunopatologiei clujene iar chimistul JánosSzántay s-a profilat pe explorãri cu radioizotopi.

La Clinica Chirurgie I s-a înfiinþat un laboratorde chirurgie experimentalã, condus de Dr. E.

Neuman, care avea o temeinicã pregãtire îndomeniul anatomiei patologice ºi fiziopatologiei. Euam fost transferat de la disciplina de fiziopatologie laClinica Medicala I, unde în primii 3 ani am lucratatât în laborator cât ºi la patul bolnavului. Dupã cenoile investigaþii introduse de mine în laboratorulclinic s-au dovedit utile, am primit sarcina sã þincursuri de Biochimie clinicã cu medicii rezidenþi înspecialitatea laborator clinic, precum ºi biologi ºichimiºti în laboratoarele clinicii. Pânã la urmã amajuns sã þin cursuri de Biochimie clinicã ºi custudenþii. Am colaborat la elaborarea volumuluiMetode biochimice în laboratorul clinic, apãrutã în1976 sub redacþia profesorului Manta de la catedrade biochimie medicalã, iar pe baza experienþelorcâºtigate, þinând cursuri cu studenþii ºi examene, ampublicat volumele de Biochimie clinicã, vol I, casingur autor, în 1977 ºi vol. II în 1979. Ediþiirevãzute ºi adãugite au apãrut în 1991, 1998, 2001 ºi2003. Aºa cum s-a menþionat anterior s-au publicatdouã ediþii referitoare la homeostazã (1984, 1994).

Considerându-se cã studiul biochimiei clinice esteviabil, conducerea Universitãþii de Medicinã ºiFarmacie din Cluj a decis sã includã aceastãdisciplinã ca studiu obligator în programa studenþilorde la medicinã, iar studiul patologiei hemostazei afost inclus ca studiu facultativ. Probabil acesta estemotivul pentru care mi s-a conferit titlul de fondatoral biochimiei clinice în România.

-Odatã descifratã harta genomului uman ce viitorva aduce omenirii medicina molecularã?

Descifrarea genomului uman reprezintã doar oetapã a cercetãrii ºi ridicã noi probleme, dintre care,pe primul plan pare a fi epigenetica. Conformdatelor recente genele nu sunt garanþia destinului,excepþii fãcând mutaþii cu efect devastator. Existãdovezi cã expresia ºi manifestãrile genelor depind defactori epigenetici, mult mai numeroºi decâtnumãrul genelor ºi a cãror studiere va necesitaeforturi conjugate ale colectivelor de cercetãtori. Estede aºteptat ca prin intervenþii pe cãi epigenetice sã seajungã la o îmbunãtãþire a speciei umane, iar eu suntoptimist.

-Care sunt preocupãrile dvs. care ies din matriceavieþii socio-profesionale ºi se întâlnesc cu sfera vieþiiprivate, cu hobby-urile?

Hobby-urile de timp liber depind ºi diferã înfuncþie de vârstã. Când eram tânãr fãceam excursii lamunte ºi eram un bun înnotãtor. Cugetãrilefilosofului clujean Lucian Blaga, citate foarteaproximativ, sunt ilustrative: �cântând, copilulspunea: jocul este înþelepciunea ºi dragostea mea;râzând, tânãrul spunea: dragostea este jocul ºiînþelepciunea mea; oftând, bãtrânul spunea:înþelepciunea este jocul ºi dragostea mea�...

-Ce diagnostic ºi ce prognostic aveþi despreomenirea secolului XXI? Ce tablou aþi contura cuprivire la soarta valorilor în societateacontemporanã?

Un rãspuns privitor la soarta valorilor însocietatea contemporanã ar depãºi capacitãþile melede prezicãtor. Pot cel mult presupune cã soartavalorilor va depinde de mediul în care pot sã aparã.Existã naþiuni ºi societãþi care apreciazã ºi cultivãvalorile lor, în timp ce altele se strãduiesc sã ledistrugã. Dupã pãrerea mea, primele menþionate voravea câºtig de cauzã.

Fragment din interviu realizat de Cristian Colceriu

!Maica Domnului cu Pruncul Nechita Zugravul, cca. 1750

Alexandru Petria: - Stimate domnule MirceaDaneliuc, mi-aþi spus înaintea interviului cã vãconsideraþi un emigrant. Ce vrea sã însemne asta?

Mircea Daneliuc - Emigraþia este operã, domnulmeu. Lumea se înºalã, crede cã ar fi o distanþare depatrie fãcutã neapãrat cu pantofii. Ea nefiind decât ochestiune de inimã... Dai o fugã pânã în Oregon ºi tedeclari diaspornic; sarmale, murãturi, mãrar îngrãdinã, borº, româneºte în casã ºi în cartier, ziaredâmboviþene, dispute naþionaliste, ieºi la votãrinecesare ºi le pui pe cap ãlora din þãriºoarã exact penenea de care încearcã sã scape. Dar sã rãmâi deliberatîntr-o selecþie de contemporani pe care þi-e greu sã-imai vezi, sã-i auzi, ghemuit numai în inima ta ºi sãsurâzi împãcat, ce operã mare!

Nu-l admir atâta pe Caragiale, deºi l-am invidiatpentru mãtuºa de la Berlin. Caragiale avea un defect, îltrãgea aþa îndãrãt. Modelul lui Moise e mai inspirat:mergeþi înainte copii, eu rãmân aici, duce-þi-vã unde vãtaie capul ºi unde vi se pare cã-i bine! Nu mã maicãutaþi; vorbesc cu cine vreau eu, acuma cu dvs.

- E orgoliu sau scârbã? Ori o plãcuþã pe care scrie�Câine rãu�? Oregonul e Berlinul dumneavoastrã?

- Nu cred cã m-am fãcut înþeles. America e doarun exemplu, poate fi ºi Berlinul. Nici vorbã, mã aflustatornic în frumoasa noastrã Capitalã. Dezavantajulde a vorbi pe net e cã nu ºtii unde bate. Dar, ca sã nuîncurajez propensiunea spre bãºcãlie care pluteºte înacest aer ilfovean, alãturi de alte suspensii, mã oprescdin detalierea chestiunii anterioare.

- Da, e dezavantajul cã nu discutãm faþã în faþã, cipe mail. L-aþi amintit înainte pe Caragiale. E unblestem lumea lui sau o binecuvântare? Cã tot sepoartã raportarea la el.

- Hai sã nu punem problema aºa. Nu Caragiale ne-a fãcut cum suntem ºi nici gheþarul de laScãriºoara. De aceea, nu vãd sã binecuvânteze nimic.Esenþa româneascã i-a fost masiv precedentã, poate cã-n termeni de perenitate dã semne c-ar atinge veºnicia,are scãderi ce covârºesc calitãþi; popoarele astea sesting ultimele. Însã omul a avut nas ºi ureche, a prins-o. O lume în cu totul alt spectru are ºi Agârbiceanu,iar un scriitor fãrã lume e mai rãu ca unul fãrã de stil,preferi sã te uiþi la televizor. Popolul suveran oferãexaltãri în faþa lui Caragiale ca dinaintea unui stâlptotemic. κi dã cetãþeanul seama spontan, în dureri, deun adevãr filosofic despre neamul român: nu avem, depildã, simþul onoarei, deºi îl mimãm � e numai oipotezã �, ºi sare din baie: Exact ca la Caragiale!proclamã. Asta îl liniºteºte cumva, exultã, exaltã,vrând implicit sã lase impresia unei comunicãrimedulare, deºi a frunzãrit autorul oarecum în pruncie,înainte de-o tezã ºcolarã. Are dintr-odatã reperul!Existând ºi posibilitatea adversã: Caragiale, mic copil.Circulã pe net o �Scrisoare deschisã� adresatã postumclasicului de cãtre Dan Mihãescu, umorist, care afirmãîn clar: Eºti mãrunt, neicuºorule! Pentru a sublinia, nu-i aºa? cã realitatea prezentã e catastrofic maiinsuportabilã decât cea ironizatã de cãtre maestru.

Dacã uitãm o secundã de pulsiunea din organismcãtre raportarea obiºnuinþei, ne rãmâne un Caragialecu mecanismul teatral derivat din teatrul bulevardier,în tragedie grosuþ, ca ºi în nuvele, cu personajeinvolutive scenic, ies din acþiune precum au intrat, darcu un har ºi într-o limbã de geniu. Eternitatea realitãþii

româneºti nu s-a sucit foarte mult, e cea a anturajuluiZoiþicãi, se þine în perimetrul aceloraºi pãcãtoºenii,rafistolate pe ici, pe colo, dar neesenþial. Pentru cã aiciexistã superficialitatea conservatoare: lumea lui, lumeanoastrã, la fel.

Au fãcut la Bucureºti un grup statuar caragialian,dar tot ca pe vremuri îi duse gândirea, a la Jiquidi.

- Aþi fi preferat sã vã naºteþi în altã þarã?

- Nu sunt sigur. Dar Islanda, azi, m-ar atrage.

- Cã tot am pomenit de naºtere. Vorbiþi-mi desprecopilãrie.

- Ce-aþi vrea sã ºtiþi? Credeþi cã intereseazã pecineva?

- Cum sã nu?

- Primii ºapte ani i-am absolvit acasã. Eram înBucovina, iar dacã azi s-ar mai gãsi pe undeva cevacare sã-i semene, s-ar spune c-ar fi un þinut foarte eco.Oricum, un loc care m-a construit decisiv, aºa cred.Dirijam toatã ziua, cu un fel de vãtrai, o rotiþã.Doream sã mã fac dirijor. Aveam respect pentruundiþã ºi pentru Moroºan Tatiana. Mã gândesc lamine ca la un puºti dezgustãtor de timid faþã de sexulfrumos incipient. Deºi drumul meu spre ºcoalã treceaprintr-o luncã unde era amenajatã o staþie de montã:amor taurin. Dupã alþi ºapte ani, captivat de erotism,ne-am mutat la Iaºi, unde am refuzat sã mã maideclar copil. Între timp ºi împotriva voinþei mele, amînvãþat ceva vioarã.

- Þineþi minte primul film vãzut?

- A, îmi place sã-mi amintesc asta!... Cred c-aveam vreo cinci ani. M-au dus la Balada Siberiei, omelodramã sovieticã; neavând o altã opþiune, seîngrãmãdea tot oraºul ca la halva. Mai þin mintecâteva cadre. Înghesuialã de nedescris, vindeau locuriºi în picioare. Am ieºit cu o durere de cap criminalã ºiam vomat din suflet pe zidul cultural. Tata, jenat, mãþinea de cap; ieºea lumea, catharsis. Nu ºtiu ce-am avut, pentru cã orice film, cam un an ºi ceva deatunci, îmi inducea starea aceea de disconfortfiziologic, chiar Stan ºi chiar Bran. Am descoperitmigrena odatã cu cinematograful. Gãsiþi c-a fost opremoniþiune pentru tot ce avea sã urmeze? ªi eu.

- Extrem de ciudat contactul. De fapt, mai târziu,aþi ajuns la regie dupã filologie, iarãºi un parcursatipic.

- Nu ºtiu ce-ar fi situaþiile tipice, dar dacã celeatipice au venit cu precãdere, probabil cã mi-au fostfireºti. Am dat cu banul, hazardul a pãzit patria. Aº fiputut ajunge, de pildã, un judecãtor greþos la CurteaConstituþionalã, dar mi-a cãzut filo. E un loc unde nuse învaþã cum poþi reuºi româneºte. Te cãzneºti cu omulþime de lucruri inutile; câteva, totuºi, bune. Într-ovreme credeam c-au fost cinci ani irosiþi, pe urmã ammai cumpãnit. Mã apucasem de regie cu capulumplut.

- A fost un avantaj, pânã la urmã�?

- În raport cu alþii?

- Da.

- Nu ºtiu, fiecare dupã puterile lui. Oricum, credcã-i mai bine plin decât gol. Dintr-un punct maigeneral de vedere, nu m-a fãcut excesiv de voios. N-am reuºit sã mã fac simpatic pe lângã stãtuc, nici înlumea cealaltã, nici în asta de-acum. Sunt avortonullui, iar el, statul, tot ce antipatizez cu mai multãsinceritate. Nu s-a cãznit decât sã-mi închidã gura,atât. Dacã am reuºit totuºi câte ceva, e c-am inventatstrategii de strãpungere, m-am dat rãnit, am fentat,apoi ºi-au dat seama cã m-au crezut ºi-au fost fãrãmilã. Cenzura nu-i pragul perfect, ci o apã fetidã,verzuie, mucioasã în care e nevoie sã te scufunziîngreþoºat ºi sã înoþi jos, la fund, pânã gãseºti spãrturape undeva. Era loc de rãmas ºi pe mal, domnule, asta-i situaþia, atâta se poate, astea-s filmele care sepot. Dacã le fãceai ºi cu actori de un haz oarecare,înseamna c-ai avut totuºi nas, vor fi mai cãutate înviitor. Aºa au ieºit limbelile obosite cu cabotini carepâlpâie azi pe la televizoare, mai cãutate decâtcelelalte, acelea trudite ºi hãrtãnite, pentru cã poporuldoreºte sã se destindã, nu sã-l indispui cu rahatulnefericirii strãmoºilor hodorogi de acum douã decenii.Lucrul bun e cã m-a ajutat Pronia ºi ce-am fãcut nulasã impresia cã e terciuit sub topoarele lor, mãcar astaam. Deºi le-ar fi plãcut sã le toace. Deºi am plãtit, amplãtit. Cu gândul la ipotetica democraþie (de azi?),unde nu e chin, ci verdeaþã...

Pe meleagul de care nu mã mai leagã nimic, pareimposibil sã se mai poatã alege vreo cãpetenie care sãaibã în spate un os, nu un maþ. L-am apucat peCeauºescu integral. Sub Ceauºescu m-am bucurat deun an ºi jumãtate de index ºi încã trei dupã aia; seîntâmplase ceva cu Glissando. L-am apucat integral ºipe Constantinescu, cu tot cu urmaºi, în capitalismulmultilateral-dezvoltat; atunci m-au pus deoparte optani, într-o nepãsare popular-onorantã. Mi-am datsilinþa sã-i apuc integral ºi pe iluºtrii bãrbaþi Groza,Dej, Iliescu ºi pe un altul care se dã dus mai cuopinteli, ca sã sfârºeascã tot în nemernicie ºi-n bãºcãlieplebee. Sau, dimpotrivã. Ar însemna cã existã vreorimã între cea mai dreaptã orânduire ºi statul dedrept?... Doamne fereºte! Doar bãrbaþii sunt toþi la fel,cum se ºtie.

- Vã înþeleg amãrãciunea, însã Glissando e ocapodoperã, dupã pãrerea mea.

- So what? Mai am câteva.

- Desigur, la noi ajungem sã apreciem oamenii devaloare dupã ce nu mai sunt, e o tradiþie...

- Aveþi vreun presentiment în ce mã priveºte?

- Doamne fereºte! Mã refeream la ipocrizia medieiºi chiar a societãþii româneºti.

- Culmea ar fi sã mã trezesc ºi muritor, dupã toatenecazurile... Media, ce sã facã ºi ea, e dupã chipul ºiasemãnarea. O societate care nu-i în stare sã nascã ofabricã de nasturi mãcar, va sã zicã ce media ar fitrebuit sã îºi genereze? Cât despre societate, aici ambãnuieli... Cred cã suntem sub pompajul psihotronical unei puteri ostile. Cãci nu eram aºa, din ce maicitesc. Ne-au schimbat ca pe copii în maternitate. Saune-a blestemat cineva. O vrãjitoare din specia Omideereþinutã abuziv pentru foloase necuvenite ne-o fiafurisit din ranchiunã. Altfel de unde înclinaþia aceastapentru hoþie ºi multiplu de case? Pentrusuperficialitate, tunuri scurte, manele ºi fier vechi dinbronzul lui H. Rãdulescu? Nu eram aºa, v-o spun cuprecizie. Eram cititori dezmãþaþi, ºtiutori de carte, neclaustram în bibliotecã. Respectam cele 30-40 destatui, câte existã în þarã, puneam floricele. De undecruzimea pentru armatã, pentru ºosele ºi alte lucrãriuzinale, pentru bãtrâni ºi bacalaureat?! Eram un neamblând, pãstoream mioare în condiþii paradiziace, nu

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

20 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

�Am descoperit migrenaodatã cu cinematograful�

de vorbã cu regizorul ºi scriitorul Mircea Daneliuc

interviu

încãrcam telemeaua cu sare ca sã tragã mai greu, nulãsam pãmântul pârloagã, ci voiam cu toþii pãmânt,chiar ardelenesc, nu surâdeam reticent când neprindeam în ceardaº ºi noi.

- Cum este Mircea Daneliuc vãzut de MirceaDaneliuc?

- Nu pot sã intru în capcana asta. Sunt om bãtrân.

- Sunteþi extrem de lucid ºi în vervã, domnuleDaneliuc, vã alintaþi. Chiar, v-aº ruga sã încercaþi...

- Îmi pare rãu, nu.

- Asta e, am încercat. Cum aþi ajuns în lumeafilmului?

- Totuºi, era parcã mai atracþioasã întrebareacealaltã. Sã ne reîntoarcem. Aºadar: sunt nehotãrât.Îmi privesc chipul de efeb în oglindã ºi simt ceva ca oinimã de student. Din când în când mã înghimpã sãmãnânc sãnãtos la cantinã, deºi sunt plin ºi de altedorinþe bizare. Îmi place carnea de cal. Îmi place vacagermanã. Îmi plac seminþiile holandã, massai ºiamericanã, pentru cã ne-au îndreptat din vechimerãtãciri ºi greºeli. M-am nãscut prea devreme. M-amnãscut prea târziu. Mi-ar fi plãcut, mã gândesc, sã fitrãit în epoca lui Pazvante, zis Chiorul. Aº fi înþeles-o. Neavând încotro, filmez ºi scriu mai lesne camulþi. Sunt monstrul din Praga. Îndrãgesc cârtitoriiîntristaþi ºi aº face ca Moise. Plimba-i-aº patruzeci deani într-o pustie cât douã judeþe, ademenindu-i lalaudaþii cu piºcoturi sãrate ºi bere cãlâie, pânã s-arnaºte generaþii mai rãsãrite. Cãci spune Ioan: unul vafi Semãnãtorul ºi altul Secerãtorul. Mama vrea sãdeclar cã Semãnãtorul sunt eu. Practic sporturiextreme. Dau la pãstrãv cu muºte.

- O omisiune - femeile...

- Femeile din viaþa mea au fost una singurã. Ca sãnu ne batem cuie în talpã fãrã folos... E drept cã ammai cunoscut un numãr absolut limitat, fãrã sãprimesc ajutor sau aruncarea aceea în sus necesarã înartã. Mã uitam ºi eu la Petru Dumitriu, la SergiuNicolaescu ºi aºteptam. N-a venit. A trebuit sã mãocup eu de creºterea lor. E drept cã m-au ºi inspirat încâte un fel. Le datorez în bunã mãsurã atât cât amreuºit sã le înþeleg ºi sã-mi construiesc scenele decuplu sau de amor în filme ºi cãrþi. Dar fiind unsubiect atât de gingaº, ar fi bine sã fiu mai discret...

Revin. Deci, cum am ajuns? Am ajuns, pentru cã Tibi n-avea talent.

- Cine e Tibi?

- Nu conteazã. Tibi� Un Tibi. Jucam într-o formaþie de amatori, voiam sã mã fac

actor, voia ºi Tibi, însã n-avea talent. Vrând el sã sebage în seamã cumva, l-a citit pe Sadoul, Istoriafilmului: ca sã ne tâmpeascã de cap. Se cunoaºte cã înculturile mici intelectualul e complexat ºi, pe cale deconsecinþã, cam snob. În habitatele provinciale dinculturile mici e ºi mai dramatic. Domnule, eraumilitor sã-l auzi la beþie cuvântând despre autoridespre care nu auziseºi, dar fiind într-o anumelegãturã cu filmele care se dãdeau în oraº.Nemaiputând îndura, am apucat ºi eu tomul. Când îlparcurgi, poþi înregistra alfabetic cohorte de cineaºti cuoperã cu tot, pe scurt, dar ºi un lucru discret. Cãcinematograful e un fel narativ aparte; în general, oricese poate povesti, ºi o catedralã, ºi fãcãtoarele de baieale lui Seurat, mã tem cã ºi Mondrian. Totul rãspundeunei apãsãri atavice a omului de-a asculta relatãri.Probabil, la focul din faþa peºterii, aºa petrecea. Numaicã filmul are ceva foarte special, trebuie sã te deºteptecineva ca sã vezi acest lucru. Deºi vine din literaturã,ºi literatura îi datoreazã destul, în mod reciproc, încâtnu existã scriitor mare care sã nu ascundã un cineast,chiar nemanifestat, dar ºi invers. Deci, literaþi,cinematiza-þi-vã. Sau filmaþi-vã cu telefonul. Atunci

m-am sucit cãtre cinema cu toatã fiinþa, urmând asusþine cinci examene de admitere la facultatea degenii. A fost o cooperare: eu tentam anual, ei mãbuºeau programatic. Dacã se poate imagina institutulacela ca pe un ovul, candidaþii sunt roiul dens de miciinsistenþi: ca sã avem o imagine. În cazul în care seprelimineazã cã solicitanþii nu bat cu pile în membra-na de ou, atunci nici la ºcoala de artiºti nu se întâm-plã altfel... Eu, însã, simþeam cã doar cu ce venisem încap nu ajunge, îmi mai lipseºte ceva, de aceea mãîntorceam invariabil pe Lãpuºneanu, la Iaºi, în fiecaretoamnã, cu moralul scãzut. Semãnam într-un fel cuVictor Hãnescu, eram luzãrul naþional. Prietenii mãbãteau pe umeri, uneori primeam câte-o bere ºi-midãdeau de înþeles cã nici ei n-au fost rãsfãþaþi de destinîn anonimatul în care trãim. Veleitarismul nu-iproductiv. Pânã într-o zi în care-am pãtruns, prinmijloacele arguþiei, prin ºiretenie, dar am pãtruns...Cred cã în acelaºi fel viclean am determinat ºi naºtereamea biologicã, acum multã vreme. Nu conteazã, amintrat, am intrat... Mulþi duºmani mi-am fãcut.

- Mi-ar plãcea sã intrãm in mintea regizoruluiMircea Daneliuc. De la ce porniþi la regizarea unuifilm? O atmosferã anume, o idee, un neastâmpãr,nevoia de-a te elibera de un preaplin?

- Greu sã explic, am mai încercat. Neastâmpãrul,nu, cu neastâmpãrul nu se face nimic. Neastâmpãrulºi preaplinul te duc inevitabil la cârciumã. Zãcãmântulnaþional de locvaci ºi veleitari provine dinneastâmpãraþi însetaþi. Lucrul de care mã întrebaþi e oîncordare încremenitã. Uneori, plimbãreaþã. Alteori, sepetrece în somn. ªi cãrþile ºi filmele vin la fel, de la ofrazã, de la o scenã. Lucrurile acestea apar fãrã sã lecauþi. În ce mã priveºte, muncesc apoi sã întrevãd unfinal. Pe urmã abia încep sã mã trag spre început,cãtre motivaþiile lui. Toate astea se fac în minte ºi înscenariu. Filmul se turneazã dupã acesta, conformunui plan calendaristic, nu mai e loc de fâþâieli.

- E ºi un sentiment al urgenþei la început?

- Nu sunt prea sigur. Odatã simþit finalul, seinstaleazã sentimentul marii bãgãri de seamã...

- În timpul turnãrii aveþi impresia, fiind creatorulunei lumi, fie ºi pe peliculã, cã sunteþi un fel deDumnezeu în miniaturã?

- Nu, ca un sculptor, un salahor. Unulînspãimântat cã trebuie sã-ºi aminteascã precis toateideile bune de dinainte ºi sã le pãzeascã de o echipãgãlãgioasã, plãtitã cu ora, ca ºi de o tehnicã ce-l trageîn jos. Idealul suprem e menþinerea filmãrii la nivelulminim al scenariului. Majoritatea cazurilor sunt subacesta. Turnarea e o caznã cu rare momente depresimþire a reuºitei, nu prea are nimic haric în ea,totdeauna eºti ostenit; singurele momente de bucurieartisticã sunt scrierea scenariului ºi montajul.

Dacã cineva se considerã în condiþiile acesteavreun mic Dumnezeu, ori nu e sigur ce profesie are,ori e bãiatul lu� tata nimerit pe scaunul de unde dãindicaþii. Filmele bune sunt o excepþie, regula e alta.Când se terminã conform planificãrii, poate începeactivitatea de colectare a premiilor. E o acþiuneseparatã, paralelã, fãcutã de persoane abilitate ºi fãrãlegãturã, decât coincidental, cu valoarea operei. Totul efãcut spre consternarea incontinentã a lumii, când aflãde premiu ºi dupã aia se uitã la film.

- Dar, când se terminã de tras ºi ultimele cadre, cutoate greutãþile muncii, nu intervine pãrerea de rãu cãieºiþi dintr-o lume?

- Pentru regizor, nu, mai are încã destule de fãcut,pentru el nu s-a terminat decât etapa cea maianevoioasã. Abia acum poate privi ceva mai de sus.Cu toate cã, faþã de cãrþi, nu se mai poate schimbamare lucru. Actriþele, însã, fac crize. Unele plângdisperate chiar ºi jumãtate de ceas.

- Aveam în vedere prin ce trec unii scriitori, laterminarea unei cãrþi, când am pus întrebarea.Credeam într-o similitudine.

- Ar fi o similitudine dacã scriitorii ºi-ar face ºimontajul cãrþii dupã ce terminã cu scrisul, ar fi o ideebunã... Dacã ar mai ºi sonoriza-o dupã aceea ºi s-arîngriji de fiecare frazã ca sã arate ca lumea, nu le-arstrica. Dar cum obiceiul ºi putinþa de a citi suntvetuste ºi pe cale de dispariþie, nu prea e pentru ce.

- Atunci pentru ce scrieþi?

- Ca sã nu mã defenestrez. Sigur cã e un demersrestrictiv, în cele din urmã. Ar fi bine sã se buluceascãmase mari la film sau la carte, dar nu se întâmplã aºa.Presiunile financiare ale producãtorilor sau editorilorîmping totdeauna opera în consumator, atenþi lapuþinul ce-i zornãie prin buzunar. Nu e, cum sespune, un cadou pentru umanitate, cliºee din astea.Niciodatã lumea nu s-a fãcut mai bunã dupã un filmsau o cãrþulie, autorul nici nu are în vedere, în primulmoment, cohorte de interesaþi. Scrie pentru a seamâna. Se gândeºte cel mult la patru persoane saucinci a cãror pãrere e nerãbdãtor s-o cunoascã. Dupãaia apare ºi idealul rentabil. Publicul de acum douãzeciºi cinci de ani nu mai e, ne-am obiºnuit ºi cu asta. Adobândit un simþ aparte de a intui superficialul, filmulcu douã personaje într-un apartament de bloc, dacã sepoate fãrã final, cartea pânã într-o sutã de pagini, cumsã fii fericit fãrã sã te laºi de fumat, cum e bine sã tecântãreºti ºi aºa mai departe. Superficialitatea îlliniºteºte, îl odihneºte, ºtie cã nu va pretinde nimic dela el, nu-i cere în niciun fel sã participe. Dacã apare ocarte de substanþã sau un film mai elaborat, fereascãDumnezeu � problematic!, simte pericolul de la opoºtã ºi se fereºte. Nu cumpãrã. E miraculos cumintuieºte lucrul care poate sã-l turteascã niþel. Deaceea, iniþiativele bune cad financiar, cei care produccãrþi sau filme nu mai vor niciun risc, în general devinproducãtori de gunoi. Gunoiul se vinde.

Aºa se face cã ne adresãm unui public fãrã criterii,care nu mai poate deosebi cu propriul cap ce e bun dece-i rãu. Se cascã ºi aºteaptã de la televizor. Ori, deaici, o mare grãsime se varsã spre el. Mãrfuri bizare,medicamente miraculoase pentru cetãþeni sãnãtoºi ºimai ales decoraþii. Premii ºi concursuri pentru orice,pentru apã gazoasã ºi gaze, pentru blacheuri, pentrustudiourile înseºi. Cea mai premiatã televiziune!... Nu-iplace ºcoala, dar coroniþa îl fascineazã. Când aude depremii, ºtie sigur cã e de bine, nici nu mai trebuie sãvadã sau sã citeascã, îºi poate da cu pãrerea. Pentru cãe o nevoie ºi asta.

Aºtept cu impacienþã sã vãd dacã prigoana cãrniide cal îl va ajuta pe Cãrtãrescu sã umfle premiulNobel sau nu. Aþi bãgat de seamã cui i s-au decernatNobel-urile pentru Pace în ultima vreme?

- Haideþi sã ne întoarcem la lumea filmului. Apoio sã vorbim ºi despre literaturã. Sunteþi mulþumit dece aþi realizat pânã acum? Care dintre filmeledumneavoastrã este preferatul?

- Mulþumit nu te poate face nimeni niciodatã, dacãevoluezi într-un sistem de valori detaºat de circãriamediaticã. Eºti creditat cu un simþ al mãsurii. Darmãcar poþi fi indulgent. Pentru asta e necesar cafilmul sã facã faþã unor condiþii, vreo patru. Nu iau îndiscuþie umblãtura pe la festivaluri ºi eventualelecristale Swarowski, v-am spus deja câte ceva despreasta. Nici vânzarea de bilete, pentru cã poate fi unindiciu neconcludent: am vãzut Tarkovski într-o salãcu doi spectatori. La cinema se poate veni din interescultural, dar ºi cu ºcoala, cu garnizoana, în urma unuipremiu, din curiozitate, din spirit de modã, din cauzaploii, din cauza reclamei, a unei pedale media, etc.Aºadar, cele patru la care mã gândesc ar fiurmãtoarele:

Dacã în condiþiile socio-politice, dar ºi de bugetdin momentul filmãrii, luând în calcul actorii pe care

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

21TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

"

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

22 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

i-ai putut folosi, echipa ºi tehnica disponibilã, þi-aiatins nivelul maxim-posibil în ciuda oricãreiconstrângeri. Dacã mãsura de adevãr reprodus conferãfilmului, revãzut peste ani, o prospeþime ca ºi cum arfi fost turnat ieri.

Dacã la data premierei se situeazã la o cotãinternaþionalã indubitabilã.

În sfârºit, alt indiciu ar fi dacã filmul are imitatori.Deoarece valoarea jigneºte, dar scoate la trântãveleitarul otrãvit de arsuri. Doreºte imperios sã sarãºtacheta.

Luând cu sinceritate în calcul aceste considerente,constat cã n-aº mai dori sã refac vreun film de la zero,în dorinþa de a-l mai peria. Mã simt suficient deconfortabil cu ele aºa cum aratã. Nu pot vorbi de unfilm preferat, nu le-am fãcut decât din dragoste,niciunul alimentar. Filmele au însã destin, ca ºioamenii. Pot simþi duioºie pentru unele mai nãpãstuite� am mai spus lucrul ãsta -, cum ar fi cele pe care le-am realizat dupã �89, necunoscute aproape complet.Din fericire nu se pot exploata ca fier vechi, dar zacprin dulapuri. Am mai fãcut cândva unul, îmi doreamsã mã pot lega de tragedia colectivizãrii (tabu!) ºi adispariþiei unei clase sociale. A rãmas singurul dincinematografie despre care cred cã trateazã acesteevenimente cu onestitate, dar, ce sã fac, nu a plãcutautoritãþilor socialiste, cum mã ºi aºteptam. Au vãzutcã-i cu þãrani, l-au împachetat ºi l-au trimis la þãrani,prin cãminele culturale sãteºti, unde a murit curând,sufocat cu perna. Se numeºte Vânãtoarea de Vulpi ºi eunul dintre cele mai bune filme cu care m-am nevoit.Foarte pastiºat. E puþin probabil sã-l fi vãzut mulþi.

- L-am vãzut ºi eu. Ce pãrere aveþi despre regizoriinoului val?

- E loc pentru toþi.

- Numai atât?

- Pare destul de mult.

- Spuneaþi undeva cã filmele îmbãtrânesc precumcãrþile. Ale dumneavoastrã cum stau?

- Da, e corect, aºa este, îmbãtrânesc. Eu însumipractic aceastã proastã obiºnuinþã. În ultima parte aîntrebãrii dvs. mi s-a pãrut cã observ un licãr vagmaliþios. Mã înºel? Stau biniºor, nu mã plâng. Amimpresia cã n-am fost înþeles: indiciul desprebãtrâneþea ºi perisabilitatea operei e un criteriu debazã; mi-aþi cerut o pãrere, am enunþat-o într-unanume context. Cum aº putea sã vã ofer eu o judecatãde valoare pro domo, când n-am obiceiul ºi aº putealeza destui care mã ºtiu doar din auzite, alþii sporadicºi alþii, foarte posibil, deloc?

- N-am intenþionat sã pun niciun strop demaliþiozitate. Vã gândiþi la un nou film sau la o nouãcarte?

- Carte. O piesã; e bine ºi igienic sã scrii teatru,dacã n-ai mai fãcut-o de mult.

- N-o sã fiu surprins dacã o sã scoateþi ºi un volumde poeme... Absolut deloc!

- Eu ºtiu? Nu cred. Am încercat în liceu. Scriamatât de anost, încât n-am mai îndrãznit niciodatã.

- Lumea vã cunoaºte mai puþin ca scriitor. LiviuAntonesei a scris relativ recent, cu ocazia unei lansãripe care aþi avut-o la Iaºi: �Nu reuºesc sã-mi dau seamadin ce motiv nu am citit pînã acum niciuna din cãrþilelui Daneliuc, deºi din 1997 a publicat zece � ºase deprozã ºi patru de teatru �, iar pe cineast îl iubeam atîtde mult. Fiind programat sã prezint romanul Cele ceplutesc. Variaþiuni pe tema unui scenariu, pandant alfilmului omonim, am primit cu cîteva zile înaintecartea, pe care am citit-o �peste noapte�. Aproape n-

am lãsat-o din mînã pînã n-am ajuns la capãt. Sigur,de la un artist care îºi scrie singur scenariile, nu mãaºteptam la o carte proastã � dar nici nu credeam cã eatît de bunã! Cînd aveam sã vãd ºi filmul � deasemenea, excepþional �, aveam sã constat pe deasupracã nu este o simplã transcriere a filmului, ci altceva,aproape cu totul altceva. În fapt, filmul ºi cartea, înciuda coincidenþei de nume, sînt opere autonome,fiecare de vîrf în genul sãu artistic. Aº spune cãDaneliuc este un prozator �optzecist� � el însuºi seconsiderã un cineast �optzecist�! �, dar unul care, înciuda debutului tîrziu, sau poate din pricina asta, s-ainstalat direct pe podium. Romanul mi-a plãcut atît demult încît am fost foarte fericit cînd autorul mi-a maidãruit douã anterioare � Strigoi fãrã þarã, 2001, ºi Apadin cizme, 2005 � pe care abia aºtept sã le citesc. ªi,de bunã seamã, le voi cãuta ºi pe celelalte. În opiniamea, este destul de greu sã excelezi ºi într-un singurgen de artã. Dar sã o faci în douã genuri atît dediferite ca manierã de manifestare a creativitãþii �singurul lucru comun fiind în fapt povestea, dar astaeste comunã ºi vieþilor noastre, pînã la urmã! � chiarnu este la îndemîna oricui. Lui Mircea Daneliuc îi este.Eu sînt recunoscãtor Domnului pentru aceastãîntîmplare. ªi sînt fericit cã aceastã vizitã la Iaºi nu mil-a adus doar pe marele cineast, dar mi l-a revelat ºi peexcelentul scriitor. Sã fie primit!� Ce e literaturapentru Mircea Daneliuc?

- Se considerã cã e bine sã fiu mai puþin cunoscut,atâta vreme cât artele marþiale la români, otrãvireafântânilor ºi fuga în codru, dezvoltã, în finul proces alglobalizãrii, aspectul strategic: acoperã-þi adversarul cufrunze; poate ai noroc ºi nu se mai vede� ªi filmelemele de dupã �90, ºi cãrþile au aceeaºi problemã.Deranjeazã ierarhiile scripto-comunitare umflate cupompa de editori balonaþi cu pompa ºi ei; ca atare,sunt ocultate cu bunã ºtiinþã, pânã la iluzia dispariþiei,se confundã în peisajul inventiv naþional. Existã per-soane care au, totuºi, cunoºtinþã de ele, contactaþi-le,or sã se exprime flatant; se definesc astfel ca indivizicultivaþi. Sunt bune, n-am ce sã fac, dacã-s bune, nupoate nimeni sã spunã altfel, doar sã le-ascundã. Îngeneral, lucrurile stau aºa: e regizor, s-a apucat acum ºide literaturã? Ce naiba mai vrea? Cine se crede? Sãstea acolo, la filmele lui! Din cealaltã parte, de lacineaºti: dã-l dracu�, sã scrie! Sã ne lase în pace! Sãscrie! Atât!

Producãtorii ºi editorii gãsesc cã e de bun simþ ºifiresc. ªi eu la fel. Motiv pentru care am renunþat lacinema încã înainte sã fi fãcut Cele ce Plutesc. Situaþieîn care mã aflu ºi azi.

Aºa e, v-am spus, în culturile mici. Locuri puþine ºimultã pârloagã. Cei din clubul acesta nu au decât sãaºtepte postum o generaþie mai puþin bãtutã în cap.Dacã ��se rostesc�� pentru postumitate. Eu, nu. O facpentru mine însumi. Poate sunt veºnic, n-am de undesã ºtiu.

- Cum scrieþi? Sunteþi diurn, nocturn?

- Diurn. A nu se crede cã noaptea dorm.

- Nu dormiþi?

- Dintre cele pe care le pot mãrturisi, filmezcâteodatã sau execut cu talent insomnii.

- Era sã omit sã vã întreb despre regizorii ºiscriitorii preferaþi. Care sunt?

- Cineaºtii mei sunt dintre aceia în timpul cãrora s-a inventat isteria mediaticã a festivãrilor. Fatalmente,au fost acoperiþi cu aceleaºi onoruri în exerciþiu ºi azi,numai cã... pentru ��merite deosebite��: Bergman,Fellini, Antonioni, Visconti. Erau talibanii culturii,aveau o marotã � neînþeleasã�, scormonirea, efortulîncãpãþânat de a spune ceva despre fiinþã. Lucrurivetuste. ªi-au pierdut ei vremea, nu mai e cazul sã necãznim.

De la scriitori, mã uit cu admiraþie la unul care enominalizat aproape anual la Nobel, dar n-o sã-l ia

niciodatã, pentru cã-i lipsesc câteva date biograficeesenþiale, extra libris. Se numeºte Antonio LoboAntunes. Numele de Heyse, Pontoppidan, Spitteler vãspun ceva? Eu nu le-am putut reþine, le-am luat dincartea lui Ulici. Au prins ºi ei premiul Nobel pentruliteraturã... Dar Sully Prudhomme? L-au decorat înlocul lui Tolstoi. Nu cred cã-l mai citesc nici mãcarstrãnepoþii din familia lui. Cât despre Jelinek ºi despresãsoaicã, numai de bine!

- Nu sunteþi un om care sã stea indiferent înpropria gãoace. Aº vrea sã vorbim despre România.Are ºanse sã-ºi revinã?

- V-am spus cã mã consider expatriat, am vorbitserios. Mã tem cã nu sunt singurul. Nu mai intru înteoria care ar trebui sã ne lumineze care însingurare arfi mai adevãratã, cea interioarã sau diaspora. Credeþice doriþi despre mine. Nu ºtiu dacã aþi simþit cã þaradespre care ºtiþi cã-i a dvs. vã face neobositã vânt badin cot, ba din umeri. Te încãpãþânezi sã reziºti pânãîn ziua în care-þi dai seama cã, privitã de la distanþã, emai suportabilã.

Sã-ºi revinã din ce? Aºa a fost totdeauna, nici nuse simte prea rãu. Schimbã bancuri obosite pe net. Lacâte pãcate avem, pãrem ºi incapabili, din nefericire,sã ne aleagem isprãvnicia: ��barbarii de tirani�� sunt oriºmecheri ori fãtãlãi. Mã ia groaza atunci când ieselumea în stradã, adicã cei douã sute de zgribuliþi de laInter, în timp ce naþiunea îi vizioneazã critic la televi-zor. Pe degerãturile lor ºi pe scatoalcele de la Jandar-merie se caþãrã de obicei politicienii cei buni. Nici nuapucã sã se usuce cerneala pe ºtampila de vot, cã te ºianunþã cã au fãcut, în beneficiul tãu, evident, pact cublestemaþii de ieri. Ai ceva obiecþiuni? Dac-ai fi euro-pean, n-ai avea. Nu prea eºti. Nu cunoºti diplomaþiadâmboviþeanã, acel lucru subtil, ºi, la urma urmei: noinu suntem ca ºi precursorii, nu discutãm mãrunþiº,despre ce-au tâlhãrit, pentru cã, cine ºtie, am creaprecedentul. Mi-e lehamite rãu... Bãbãciuni. Mi-e tea-mã sã nu piardã pãmânt, aºa cum îi vãd ahtiaþi dupãtot ce luceºte. Pot vinde orice, ºi de sus ºi de jos. Petema asta, discuþia pe care o avem riscã sã seînfunde...

- Dacã discuþia nu desfundã niºte creiere... Cineºtie? E drept cã hidoºeniile exteriorizate se vãd dacã lepui în faþã oglinda, dar nu prostia, lipsa de caracter,puturoºenia. Auzindu-vã, câþiva sper cã o sã înceapãsã-ºi þinã ochii mai larg deschiºi. Cuvântul unui om cadumneavoastrã conteazã.

- Nu am veleitatea asta. Credeþi-mã, e completinutil. N-am reuºit niciodatã sã determin vreoschimbare, decât, cu zgârcenie, în mine însumi. Sã vãspun ceva� În trecutul meu a existat un moment încare l-am supãrat într-un fel pe Ceauºescu. N-ampracticat disidenþa soft, adicã în casã, la telefon, dândinterviuri pentru gazete franceze. Presupun cã ºtiþi, amoptat sã le arunc public carnetul de partid. Aºa a fostsã fie. Bun, în nemernicia mea, am avut bãnuiala cãromânii se vor buluci, vor vedea cã se poate, vor facela fel ºi, cine ºtie, poate cã în felul acesta anul �89 ar fivenit mai devreme. Cunoaºteþi mãcar douã cazuri încare cineva sã fi fãcut ceva similar? Sigur, gestul meua fost generat de situaþia lui Glissando. Filmul acelaavea actori, colegi cineaºti, etc. Într-un fel, mi-am puspielea pe bãþ ºi pentru ei. ªtiþi ce s-a întâmplat? S-alãsat un vid îngheþat în jurul meu, nu mai suna nicitelefonul, aºteptau sã vadã ce pãþesc.

- Vã înþeleg. Pentru finalul interviului, pe lângãsubiectele atinse, aþi fi vrut sã vorbiþi despre cevaanume?

- Nu, din proprie iniþiativã, nu.

- Vã mulþumesc!

Interviu realizat de AAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa

"

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

La ce e bunã presa în vremuri de rãspîntie,pline de pericole pentru þara noastrã?Întotdeauna celor care trãiesc în epoci ieºite

din comun li se pare cã aºa ceva li se întîmplãdoar lor, cã sînt nãpãstuiþi de soartã, bãtuþi deDumnezeu. Perioada marilor clasici, fondatori denaþiune, a fost una de mari lupte, de mariîncercãri. Ioan Slavici a scris aproape o carteîntreagã (Amintiri) despre colegul sãu de geniu ºide gazetã. În articolul pe care vi-l propunem aicispre lecturã, el se ocupã de omul politicEminescu.

Minabilii noºtri contemporani, �fripturiºtii luiBãsescu�, internaþionaliºti de ocazie, bursieri ºistipendiaþi, feroce ariviºti în faþa lui Dumnezeu,de genul autorilor de compilaþii foarte recoman-date inginerilor virgini cultural, Cãrtãrescu,Patapievici, Pleºu, plus maestrul unguentelor ºi alaltor consumisme - untul lui Noica, de exemplu -,Liiceanu, au încercat oarecum comic sã-l înfundepe preaînaltul nostru Eminescu vîrîndu-l, de-adreptul sau mai pe ocolite, în categoriileinfamante �antisemit� sau �incorect politic�.Ambele categorii sînt aplicate cam incult ºi strîmbla un secol XIX românesc destul de complicat.Recunoaºtem cã nici noi nu fraternizãm cu �fixa-þia� lui Eminescu asupra chestiunii evreieºti, darpoetul fãcea politicã ºi cei vreo 600 000 de evreila nivelul anului 1876, cei mai mulþi emigraþi dinGaliþia ºi Rusia în foarte tînãrul ºi fragilul statromân, mai ales în Moldova sa patriarhalã,reprezentau un �partid� important, iar gazetarulcare era Eminescu se poziþiona de partea�vechilor�, boieri sau þãrani. Moses Gaster, unuldintre cei mai mari intelectuali români, nepot derabin ºi unul dintre primii care a þinut în sinagogãpredicã în româneºte, a scris-o limpede: �Se ziceacã [Eminescu] era antisemit. Pe atunci anti-semitismul era foarte rãspîndit, dar el n-a fostcontaminat de acel virus, foarte rar a abordatchestiunea evreiascã în ziar ºi numai o datã saude douã ori în poemele sale, unde i-a satirizat pegreci ºi a adãugat, de asemenea, un cuvînt despreevrei� (cf. Nicoleta Dabija, �Mihai Eminescu ºi�chestiunea evreiascã�).

Ioan Slavici însã nu se ocupã în acest articolde Eminescu ºi chestiunea evreiascã. Clasicul arde-lean subliniazã cã Mihai Eminescu a fãcut politicãîn numele sãu, ºi nu în numele vreunui bãsescu�conservator� contemporan, deºi se bucura de omare simpatie din partea lui Lascãr Catargiu, ºi cãera nu numai cel mai mare poet al timpului, darera ºi un cetãþean deplin ºi foarte activ al neamu-lui sãu. Acum, cînd scena e ocupatã agresiv depiþifelnici, infractori ºi impostori, recursul la cla-sici ne poate fi tuturor de folos. (P. R.)

Eminescu în politicã

D-l A. Vlahuþã a publicat, sunt acum câtevasãptãmâni, un articol, care porneºte din gândul cãEminescu « n-a întrat el de bunãvoie în rãzboiulpolitic, ci prietenii ºi împregiurãrile l-au tras».Gândul acesta e un sãmn neîndoios cã nu l-acunoscut d-l Vlahuþã pe Eminescu când trãia ºi nuºi-a dat silinþa sã-l înþeleagã nici dupã ce a murit.Se vede însã cã sunt oameni care pun temei pespusa d-lui� Vlahuþã, cãci Luceafãrul din Sibiu acrezut de cuviinþã sã reproducã pentru luminarea

cititorilor sãi articolul d-lui Vlahuþã � fãrã ca sã-ºideie seamã cã-l prezentã pe Eminescu drept un felde sâmbriaº al condeiului ceea ce nici n-a fost,nici nu putea sã fie.

Noi, care nu numai dupã «metodelemanuscriselor lui» îl ºtim pe Eminescu, ni-laducem aminte ca om care nu se lãsa sã fie «tras»ori «împins», ci umbla totdeauna de capul lui.

Încã la vârsta de douãzeci de ani, când se aflaîn primul an la Viena, el scria ºi îndemna pe alþiisã scrie articole politice, pe care nu le plãteanimeni, avea convingeri bine întemeiate în toatecestiunile politice, se unea numai cu oameni care-iîmpãrtãºeau vederile ºi nu era dus de nimeni, ciþinea sã ducã pe alþii.

Aºa-l ºtim noi cei ce am lucrat împreunã cudânsul.

«Fost-a Eminescu partizan al acelor clasevechi, româneºti pentru cã a fost naþionalist ori afost naþionalist pentru cã a fost partizan al acelorclase?» se întreabã un alt scrutãtor, d-l G. Ibrãileanu.

Aºa ori aºa, nu mai încape nici o îndoialã cãel era partizan convins ºi sincer al «acelor clasevechi», pe care le-a susþinut în coloanele ziaruluiTimpul, nu tras «de prieteni ºi de împrejurãri», cidin propriul sãu îndemn. Dac-ar fi fost om cuoarecare dare de mânã, el ºi-ar fi jertfit averea casã publice ziare ºi cãrþi pentru susþinearea « acelorclase vechi».

Nu era cu toate acestea nici aristocrat, nicinaþionalist în înþelesul comun al cuvântului.

La el toate porneau din cea mai curatã iubirede oameni.

Îi punea sus în gândul lui pe nemþi, care ledãduserã maselor mari o bunã ºi sãnãtoasãîndrumare în viaþa comunalã, în cea moralã ºi-ncea economicã ºi scãzuserã prin aceastasuferinþele omeneºti. Îi erau deci urgisiþimaghiarii, care, nesãþioºi, asupreau pe alþii ºisporeau suferinþele omeneºti. Pentru acelaºicuvânt îi erau urgisiþi evreii, «grecoteii cu nassubþire», «bulgãroii cu ceafa groasã», dar ºi ceimai neaoºi români, care cãutau «traiul bun penemuncite». Având inima deschisã pentrusuferinþele oriºicui, el se uita totdeauna cu un felde groazã împregiurul sãu, cãci pretutindenea îiieºeau în cale oameni nedreptãþiþi ºi chinuiþi desemenii lor.

Alinarea ºi mântuirea nu puteau în gândul luisã vie decât de la «clasele vechi», care sunt înprimul rând interesate ca lucrurile sã meargã bineîn þarã, au tradiþiuni în ceea ce priveºte purtareade grijã pentru bunul mers al vieþii comune, potsã se pregãteascã în toatã lãrgimea pentruîmplinirea menirii lor fireºti ºi nu au nevoie sã-ºimistuie puterile în luptã cu greutãþile vieþiizilnice.

Nu va fi avut, poate, dreptate, dar aºa vedeael lucrurile, ºi «boier» era pentru dânsul un omcare-ºi petrece viaþa ostãnind pentru bineletuturora. De aceea «trase cu patimã de pemeterezele Timpului în rândurile fraþilor lui de laRomânul, dar pentru toate comorile din lumeaaceasta n-ar fi tras ºi de pe meterezele Românuluiîn rândurile fraþilor de la Timpul».

Dar se va zice cã nu erau boierii cum dupãpãrerea lui trebuiau sã fie, ºi mulþi dintre dânºiiîºi petreceau viaþa în flecarii ori în desfrâu, se

însoþeau cu evrei, cu «grecotei» ori cu «bulgãroi»ºi numai puþini mai stãruiau asupra bunelortradiþiuni ale familiilor lor. Eminescu avea ºibãrbãþia de a înfrunta rãul, ºi de pe meterezeleTimpului el trãgea cu aceeaºi patimã ºi-n aceiadintre compartizanii sãi, care nu erau vrednici sãfie socotiþi în rând cu «boierii», cãci el nu cauzaunui partid o susþinea, ci pentru binele obºtesc selupta ºi le era recunoscãtor celor ce-i dedeauputinþa de a face aceasta.

Dar a sãvârºit ºi muncã de salahor, ºi d-l A. Vlahuþã citeazã dintr-o scrisoare vorbele :«Aºtept telegramele �Havas�, ca sã scriu iar, sãscriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormântºi n-aº mai fi ajuns sã trãiesc.»

Câþi sunt între noi, care-n clipe de amãrãciunen-au scris ori n-au rostit, cel puþin, asemeneavorbe!

Iar clipe de amãrãciune avea Eminescu înfiecare zi � nu pentru cã era muncit de gândul cãîn zadar îi este munca.

Ce era adecã Timpul acela, în a cãruiaredacþiune se mistuia Eminescu?

Lucram într-un timp în redacþiune Eminescu,Caragiale, ºi eu, care aveam ºi administraþiunea.

Fondaþiune nu avea ziarul. Din vânzarea cunumãrul ieºea puþin. Abonamentele n-aduceaudestul. Ceea ce lipsea se aduna din cotizaþiuni.Azi unul, însã, mâne altul dintre cotizatori sesâmþea jignit de vreun articol publicat în ziar ºiori venea cu o falcã-n cer cu alta-n pãmânt laredacþiune, ori refuza cotizaþiunea. Era dar «crizã»în fiecare zi, harþã necurmatã ºi nu puteamniciodatã sã ºtiu când ºi cât pot sã achit dinonorare, nici dacã mai poate ori nu ziarul sãmeargã înainte.

Mai bine n-a fost nici dupã ce Caragiale ºi euam plecat, ºi Eminescu, mai stãruitor, a rãmassingur.

Ceea ce l-a þinut la Timpul n-au fost niciodatã«prietenii ºi împregiurãrile», ci nestrãmutata luiconvingere cã muncind acolo sãvârºeºte o faptãbunã, ºi dorinþa de a combate multele rele care seiveau în fiecare clipã împregiurul lui.

N-a fost Eminescu numai poet, ci totodatã ºiom în cel mai bun înþeles al cuvântului, unneobosit luptãtor pentru binele obºtesc.�

Ioan Slavici � Opere, VI, Memorialisticã,Constantin Mohanu (ed.), Academia Românã,Editura Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã,Bucureºti, 2005, pp. 777-780

(Material trimis de autor Revistei Tribuna, publicat ºi pe blogul Editurii Compania)

!

Omul politic EminescuPetru Romoºan

opinii

Lupta cea bunã m-am luptat,cãlãtoria am sãvârºit, credinþa

am pãzit (2 Timotei 4, 7).

La Crãciun, în scrisoarea pastoralã, vã fãceamo propunere duhovniceascã: sã o apucãm pealtã cale. Sã alegem un drum bun pentru

cãlãtoria vieþii noastre, un drum care ne duce laHristos.

Acum, la Sfintele Paºti, vom medita împreunãla sfârºitul drumului vieþii noastre pãmânteºti, lacapãtul cãii. Pentru cã viaþa noastrã nu-i decât ocãlãtorie pe care dorim s-o sãvârºim bine. Înectenia cererilor de la Vecernie Îi cerem luiDumnezeu: Sfârºit creºtinesc vieþii noastre, fãrãdurere, neînfruntat, în pace ºi rãspuns bun laînfricoºãtoarea judecatã a lui Hristos 1.

Sfântul Pavel subliniazã faptul cã noi suntempe pãmânt cãlãtori ºi cã nu avem aici cetatestãtãtoare, ci o cãutãm pe aceea ce va sã fie (Evrei13, 14). Iar o cântare de la înmormântareapreoþilor zice cã viaþa noastrã este pe pãmânt cao jucãrie: ceea ce n-am fost ne facem ºi din ceeace suntem ne stricãm; vis nestãtãtor suntem,suflare care nu are putere, zbor de pasãrecãlãtoare, corabie pe mare care nu lasã urmã 2.

Poetul duhovnicesc Traian Dorz, cu darul pecare i l-a dat Dumnezeu, reuºeºte sã exprimeartistic ºi sugestiv aceastã condiþie a noastrã decãlãtori: Un lung tren ne pare viaþa, ne trezim înel mergând, /Fãrã sã ne dãm noi seama unde ne-am suit ºi când./ Fericirile sunt halte, undestãm câte-un minut;/ Pânã când sã ne dãmseama, sunã, pleacã, a trecut.../ Iar durerile suntstaþii lungi, de nu se mai sfârºesc,/ ºi în ciudanoastrã, parcã, tot mai multe se ivesc./ Arzãtoride nerãbdare înainte tot privim,/ Sã ajungem maidegrabã la vreo þintã ce-o dorim./ Ne trec zilele ºiani, clipe scumpe ºi dureri,/ Noi trãim hrãniþi devisuri ºi-nsetaþi dupã plãceri./ Mulþi copii voioºise urcã, câþi în drum n-am întâlnit!.../ Iar câte-unbãtrân coboarã trist ºi frânt, ºi istovit./ Vineodatã însã vremea sã ne coborâm ºi noi;/ Ce n-am da, atunci, o clipã sã ne-ntoarcem înapoi?/Dar, pe când, privind în urmã, plângem timpulce-a trecut,/ Sunã-n Gara Veºniciei; am trãit ºi n-am ºtiut!...3

Noi oamenii nu ne putem obiºnui cu gândulcã vom muri. Vedem cã mor alþii. Suferim pentrupierderea lor. Dar e foarte greu sã ne vedem penoi în postura de oameni plecaþi din lumeaacesta. ªi e ºi firesc pentru cã ne spune ÎnþeleptulSolomon cã Dumnezeu n-a fãcut moartea ºi nu sebucurã de pierirea celor vii (Înþelepciunea luiSolomon 1,13). El a fãcut viaþa ºi porunca Luieste viaþa veºnicã (Ioan 12, 50).

Aºa stând lucrurile, este firesc sã ne întristãmatunci când este vorba de moarte, dar nu ca ceicare nu au nãdejde (1 Tesaloniceni4,13).Întristarea noastrã trebuie sã fie plinã deoptimism ºi mobilizatoare înspre fapte bune.În acest sens, Magda Isanos a scris câteva versurisuperbe: E-aºa de trist sã cugeþi cã-ntr-o zi,/ Poatechiar mâine, pomii de pe-alee/ Acolo unde-i vezior sã mai steie/ Voioºi în vreme ce vom putrezi./Atâta soare, Doamne, - atâta soare/ O sã mai fie-n lume dupã noi,/ Cortegii de-anotimpuri ºi deploi,/ Cu zori din care ºiruie rãcoare.../ ªi iarbaasta o sã mai rãsarã,/ Iar luna tot aºa o sã seplece,/ Miratã, peste apa care trece -,/ Noi singuri

n-o sã fim a doua oarã./ ªi-mi pare-aºa ciudat cãse mai poate/ Gãsi atâta vreme pentru urã,/ Cândviaþa e de-abia o picãturã,/ Între minutu-acest ºicelãlalt/ ªi-mi pare ne-nþeles ºi trist/ Cã nu privimla cer mai des/ Cã nu culegem flori ºi nu zâm-bim,/ Noi care � aºa de repede murim 4.

Dreptul Iov, într-un moment de tristeþe,medita astfel: Un copac, de pildã, tot are nãdejde,cãci dacã-l tai, el creºte din nou ºi vlãstarii nu-ivor lipsi. Dacã rãdãcina lui îmbãtrâneºte înpãmânt ºi dacã trunchiul lui putrezeºte, când dãde apã înverzeºte din nou ºi se acoperã cu ramurica ºi cum ar fi atunci sãdit. Dar omul când moarerãmâne nimicit; când omul îºi dã sufletul, undemai este el? (Iov 14, 7-10).

Tristeþea lui nu era însã lipsitã de nãdejde,pentru cã într-alt moment exclama cu multãconvingere: Dar eu ºtiu cã Rãscumpãrãtorul meueste viu ºi cã El, în ziua cea de pe urmã, va ridicaiar din pulbere aceastã piele a mea ce se destramã(Iov 19, 25).

Aceasta este cea mai importantã realitate:Rãscumpãrãtorul nostru este viu. S-a sculat dinmorþi. ºi învierea Lui are consecinþe universale.Zice Sfântul Pavel cã Hristos a înviat din morþi,fiind începãturã a învierii celor adormiþi. Cãci devreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om ºi învierea morþilor. Cãci, precum înAdam toþi mor, aºa ºi în Hristos toþi vor învia(1 Corinteni 15, 20-22).

Entuziasmat Sfântul Ioan Gurã de Aur zice în

Cuvântul de Învãþãturã de la Paºti: Sculatu-S-aHristos ºi au cãzut diavolii. Înviat-a Hristos ºiviaþa stãpâneºte. Înviat-a Hristos ºi nici un mortnu mai este în groapã; cã Hristos, sculându-se dinmorþi, începãturã celor adormiþi S-a fãcut 5.

Domnul Hristos, vorbind despre Parusie, zice:Nu vã miraþi de aceasta, cã vine ceasul în caretoþi cei din morminte vor auzi glasul Lui, ºi vorieºi cei ce au fãcut cele bune, spre învierea vieþii,iar cei ce au fãcut cele rele, spre învierea osândirii(Ioan 5, 28-29). Acesta este capãtul cãii.

Trãind într-o lume pragmaticã ºi scepticã s-arputea ca unii sã se îndoiascã de acest adevãr. ªise vor întreba: cine a verificat spusele lui Hristosºi cine a experimentat direct existenþa lumii dedincolo ºi veridicitatea speranþelor noastre? Vomda exemplul strãlucit al Sfântului Pavel. El a fostpânã la al treilea cer... a fost rãpit în rai(2 Corinteni 12, 2-4).

Din experienþa sa directã a scris a douaEpistolã cãtre Corinteni, subliniind faptul cã, dacãacest cort, locuinþa noastrã pãmânteascã, se vastrica, avem zidire de la Dumnezeu, casã nefãcutãde mânã, veºnicã, în ceruri (2 Corinteni 5, 1).Pãrintele Dumitru Stãniloae, de la a cãrui naºteres-au scurs 110 ani, iar de la mutarea sa laDomnul 20 de ani, fiind cel mai mare teolog alnostru, spunea cã istoria ºi omul nu pot fi scoasedin ordinea lor coruptibilã ºi din planul morþiidecât prin învierea lui Hristos: Numai învierea luiHristos a scos o persoanã istoricã din acest plan,deschizând perspectiva eliberãrii viitoare a istorieiîn întregime din acest plan. În acest sens, înviereae singurul eveniment care dovedeºte nu numai cãistoria se face cu colaborarea unor puteri mai pre-sus de puterile umane strict «imanente», ci ºi cã

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

24 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

Arhiepiscopul ºi Mitropolitul �ANDREI

ortodoxia

Capãtul cãii

Intrarea în bisericã a Fecioarei Radu Munteanu din Ungurei, cca. 1775, Sãliºtea de Sus

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

istoria, în generalitatea ei, e destinatã sã fie ridi-catã într-un plan superior ei, în planul vieþiiincoruptibile ºi fãrã de moarte, pnevmatizat, undedomnesc nu procesele uniforme ale naturii, ci lib-ertatea spiritului uman, prin care Duhul Sfântpnevmatizeazã ºi face transparent ºi timpul 6.

Ca voiajul nostru sã se facã bine avem nevoiede cãlãuzã, avem nevoie de un ghid care sã nepovãþuiascã pe cale ºi sã nu ratãm þinta. ªtim cãDomnul Hristos este Calea, Adevãrul ºi Viaþa(Ioan 14,6). Dar cine ne cãlãuzeºte pe Cale?Afirmãm fãrã teama de a greºi: pe Cale nepovãþuieºte duhovnicul nostru, preotul nostru.

Poate vã întrebaþi de ce existã mai multe religiiºi confesiuni, cã doar Hristos este unul? Pentrucã, pe lângã duhovnicul �profesionist�, existã ºifalºi povãþuitori care deruteazã. Ei pot poza caoameni buni, ºi poate cã ºi sunt, dar, din punctde vedere spiritual, sunt orbi. Iar dacã orb pe orbva cãlãuzi, amândoi vor cãdea în groapã (Matei15,14).Duhovnicul este omul care, datoritã mortificãriipatimilor ºi dobândirii nepãtimirii, devinecunoscãtor al lucrurilor dumnezeieºti ºi are faþãde lucrurile omeneºti o dreaptã judecatã, datoritãcãreia, fãrã nici un pericol, ºtie sã-i cãlãuzeascã pealþii pe calea lui Dumnezeu 7.

Arhimandritul Sofronie Saharov, de la a cãreitrecere în eternitate se împlinesc 20 de ani,înainte de a se cãlugãri a trecut printr-o teribilãcrizã sufleteascã. Intelectual de marcã, nuînþelegea cum atunci, în Primul Rãzboi Mondial,au murit în mod absurd sute de mii de tineri.Oare avea un sens capãtul cãii lor? Totul eraînghiþit de întuneric.Mãrturiseºte: Moartea mea inevitabilã nu mai eraceva neînsemnat. Nu. În mine, împreunã cumine, moare tot ceea ce fusese cuprins deconºtiinþa mea: cei apropiaþi mie, suferinþele ºidragostea lor, toatã desfãºurarea istoriei, întregulPãmânt, în general, ºi Soarele, sistemele, ºi neþãr-muritele întinderi; pânã ºi însuºi Fãcãtorul lumii ºiAcela moare în mine; ºi îndeobºte, întreaga fiinþãse înghite în întunericul uitãrii 8. Cine l-a scos din aceastã întunecime sufleteascã?Cine i-a arãtat capãtul cãii? Duhovnicul sãu,Sfântul Siluan. Acesta, la vremea lui, trecuseprintr-o încercare asemãnãtoare ºi, în momentulîn care era sã se prãbuºeascã, S-a arãtat Hristoscel Înviat din morþi: În dreapta uºilor împãrãteºti,în locul Mântuitorului, Îl vede pe Hristos cel viu.Întreaga sa fiinþã i se umple de lumina haruluiSfântului Duh în Care recunoaºte pe Domnul.Privirea Sa blândã ºi infinit de bunã, iradiindiertare, pace ºi bucurie, a atras irezistibil întreagafãpturã a lui Siluan 9. Pentru el aceastã experienþãa fost convingãtoare, ba mai mult, i-a convins ºipe alþii. Era clar care-i capãtul drumului.

La capãtul cãii ne aºteaptã Domnul nostruIisus Hristos. Sfântul Ioan Teologul, fiind rãpit înrai, L-a vãzut: Capul Lui ºi pãrul Lui erau albe calâna ºi ca zãpada ºi ochii Lui ca para focului.Picioarele Lui erau asemenea aramei arse încuptor, iar glasul Lui ca un vuiet de ape multe(Apocalipsã 1, 14-15). Ioan s-a temut, dar Domnuli-a zis: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi ºi Cel depe urmã. ªi Cel ce sunt viu. Am fost mort, ºi,iatã, sunt viu, în vecii vecilor, ºi am cheile morþiiºi ale iadului (Apocalipsã 1, 17-18).

Anul acesta a fost dedicat de cãtre SfântulSinod Sfinþilor Împãraþi Constantin ºi Elena,pentru cã se împlinesc 1700 de ani de cândSfântul Constantin a dat libertate creºtinilor prinedictul de la Milano. Ori, ºi Sfântul ÎmpãratConstantin, a avut o experienþã directã cuDomnul Hristos cel înviat din morþi.Ne spune Eusebiu de Cezareea ºi Lactanþiu cã, în

ajunul luptei cu Maxenþiu la Podul Vulturului,Constantin a vãzut pe cer ziua, în amiaza mare, oCruce luminoasã, deasupra Soarelui, cu inscripþia:în aceasta vei învinge. Noaptea i s-a arãtat, în tim-pul somnului, Iisus Hristos cu semnul Crucii pecare-l vãzuse ziua pe cer, cerându-i sã-l punã pesteagurile soldaþilor 10. Steagul acesta se numeºtelabarum ºi avea pe el monograma lui Hristos.Dupã ce a fãcut acest lucru, a ieºit biruitor înluptã.

Despre Avva Arsenie cel Mare citim în Patericcã atunci când se apropia de capãtul cãii l-auvãzut pe el fraþii plângând ºi i-au zis lui: într-ade-vãr ºi tu te temi, pãrinte? ºi a zis lor: într-adevãr,frica aceasta de acum cu mine estre de când m-am fãcut cãlugãr. ªi aºa a adormit 11.

Un ultim caz a unui pãrinte care se apropia decapãtul cãii pe care vi-l relatez este cel al ieromon-ahului Nicodim Mãndiþã. Pe lângã faptul cã a fostun bun pãrinte, a fost ºi un mare misionar.Datoritã acestor calitãþi a fost întemniþat de cãtrecomuniºti. Ieºit din închisoare va face misiuneprin mai multe sate din Ardeal. Ajunge în celedin urmã duhovnic la Mãnãstirea Agapia. Într-osearã le-a spus maicilor care-l îngrijeau: Maicilor,staþi de veghe în noaptea aceasta cu mine, cãcidimineaþã la ora trei plec 12. Maicile, destul desceptice, au fãcut rugãciuni. Când se apropia oratrei dimineaþa deodatã chilia se umplu de o puter-nicã luminã ºi au vãzut maicile lângã pãrintele unArhiereu în veºminte... zicând «Pãrinte, de acummergi cu noi!» Iar pãrintele a spus atât «Doamne,cât Te-am aºteptat!» 13. ªi a adormit somnulveºniciei. Era Domnul Hristos.

Acesta e capãtul cãii omului credincios. Deaceea zice Mântuitorul în slujba înmormântãrii:Cei ce aþi umblat pe calea cea strâmtã ºi cu chin-uri, toþi care în viaþã crucea ca jug aþi luat ºi Mieaþi urmat cu credinþã; veniþi de luaþi darurile, caream gãtit vouã, ºi cununile cereºti 14. Importanteste sã umblãm pe calea cea strâmtã, lãsându-nepovãþuiþi de cei ce o cunosc.

Mãrturisirea de credinþã a Sfântului ApostolPavel, când se apropia de capãtul cãii, este fãcutãtot în acest spirit: Lupta cea bunã m-am luptat,cãlãtoria am sãvârºit, credinþa am pãzit. De acummi s-a gãtit cununa dreptãþii, pe care Domnul îmiva da-o în ziua aceea (2 Timotei 4, 7-8).

Iar în canonul Învierii spunem triumfal:

Prãznuim omorârea morþii, sfãrâmarea iadului ºiîncepãtura altei vieþi veºnice; ºi, sãltând, lãudãmpe Pricinuitorul, Cel unul Binecuvântat,Dumnezeul pãrinþilor noºtri, ºi preaslãvit 15.

Dorindu-vã Sãrbãtori pline de luminã ºibinecuvântate, vã îmbrãþiºez cu drag ºi vã zic:Hristos a Înviat!

�AANNDDRREEIIArhiepiscopul Vadului, Feleacului ºi Clujului

ºi Mitropolitul Clujului, Maramureºului ºiSãlajului

Note:1 Liturghier, EIBMBOR, Bucureºti, 2012, p. 47.2 Molitfelnic, EIBMBOR, Bucureºti, 1992, p.

241.3 http://www.resursecrestine.ro/poezii/59537/

un-tren-lung-ne-pare-viata; 15.03.2013.4 Magda Isanos, Poezii, Libra, 1996, p. 214.5 Slujba Învierii, Reîntregirea, Alba Iulia, 1997,

p. 52. 6 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stãniloae, Teologia

Dogmaticã Ortodoxã 2, EIBMBOR, Bucureºti,1978, p. 164.

7 �Andrei, Episcopul Alba Iuliei, Spovedanie ºicomuniune, Alba Iulia, 1998, p. 131.

8 Arhimandritul Sofronie, Vom vedea peDumnezeu precum este, Sofia, Bucureºti, 2005, p.11.

9 Cuviosul Siluan Athonitul, Între iaduldeznãdejdii ºi iadul smereniei, Deisis, Sibiu, 1994,p. 15.

10 Istorie Bisericeascã Universalã I, EIBMBOR,Bucureºti, 1987, p. 148.

11 Pateric, Alba Iulia, 1990, p. 38.12 Ieromonah Petroniu Tãnase, Icoane smerite

din Sfânta Ortodoxie româneascã, EdituraBizantinã, 2002, p. 100.

13 Ibidem.14 Molitfelnic, EIBMBOR, Bucureºti, 1992,

p. 200.15 Slujba Învierii, Reîntregirea, Alba Iulia, 1997, p. 42.

!

Pantocrator Nechita Zugravul, 1753, Sânpaul

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

26 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

Reorganizarea într-o concepþie sincronizatã aInstitutului Cultural Român a presupussoluþii la multe probleme deschise: care

este sfera actualã a culturii? cum se poate mãriimpactul, nu doar diversitatea acþiunilor? ceprioritãþi sunt de asumat? cum corelãm acþiunileimediate cu obiectivele pe termen lungîncredinþate de lege? de cine depinde imagineaexternã a României? cum putem pluralizaviziunile, stilurile, modalitãtãþile de expresie? etc.Pe parcurs am dat publicitãþii soluþiileîmbrãþiºate. ªtim bine cã orice instituþie publicãtrebuie sã fie transparentã ºi accesibilãargumentelor ce vin din rândurile cetãþenilor.Vreau ca în intervenþia de faþã sã argumentez pescurt trei rezolvãri: descentralizarea activitãþilor,sprijinirea revistelor care întreþin dezbatereapublicã ºi receptarea propunerilor alternative ºi acriticilor. Sã le luãm pe rând.

Descentralizarea Institutului Cultural Românare, printre soluþiile sale, crearea de filiale înprovinciile istorice ale þãrii. Pânã acum au fostinaugurate oficial filialele Oltenia-Gorj (Tg. Jiu),Moldova (Iaºi), Dobrogea (Tulcea), Banat-Criºana(Arad). Sunt tot mai multe solicitãri aleautoritãþilor locale de a crea filiale. Urmeazã alteinaugurãri oficiale. În continuare, însã, adaptãmfilialele la regionalizarea ce se pregãteºte. S-aupus, însã, în dezbaterea publicã o seamã deîntrebãri.

Nu cumva se dubleazã reþeaua inspectoratelorpentru culturã din judeþe? Rãspunsul estenegativ. Filialele � ca ºi întregul Institut CulturalRomân � au ca misiune, stabilitã de lege, sã facãcunoscutã cultura românã ºi sã-i asigurevizibilitate ºi prestigiu. Ele se ocupã de etalareavalorilor româneºti în spaþiul internaþional (înfapt, ºi în centrele culturale din provincie au locinteracþiuni cu alte þãri) ºi nu se suprapun cucompetenþele inspectoratelor judeþene pentruculturã.

Nu cumva se irosesc resurse preþioase,financiare în primul rând, cu filialele ICR?Rãspunsul este cã nu se irosesc resurse!Dimpotrivã! Aºa cum s-a precizat de la început,în actele de înfiinþare, infrastructura filialei esteasiguratã de autoritãþile locale. Nu s-au creat noiposturi. Fiecare filialã poate sã-ºi angajezepersonal pe baza resurselor extrabugetare pe carele obþine.

Ce resurse financiare au la dispoziþie filialele?ICR, în întregul sãu, opereazã pe bazã deprograme anunþate public, iar accesul la resursese face prin competiþie. Filialele pot acumularesurse extrabugetare, ca pretutindeni în lumeacivilizatã, iar resursele pe care le obþin rãmân ladispoziþia filialei respective.

Nu cumva scade nivelul activitãþilor princrearea de filiale? Nu apare nicidecum acestpericol dacã þinem seama de faptul cã valori cepot fi etalate cu succes pe plan internaþional suntºi în provinciile istorice (de pildã, teatrul de laSibiu sau Craiova, muzeul de artã din Tulcea,complexul brâncuºian de la Târgu Jiu, opera dinIaºi ºi multe altele). Desigur cã ICR trebuie sãpromoveze un nivel de exigenþã ridicat, daracesta nu este periclitat nicidecum de dezvoltãricu idei mai bune.

Ce au fãcut pânã acum filialele? Dãm doarcâteva exemple de acþiuni de �internaþionalizare�

a culturii realizate de filiale: Expoziþie deFotografie �Delta Dunãrii� la Tel Aviv, înparteneriat cu Consiliul Judeþean Tulcea;Dramaturgia contemporanã în Europa. Sprijinireaparticipãrii Teatrului �Jean Bart� la ColocviulInternaþional de Dramaturgie Contemporanã dela Dijon (Dobrogea); Simpozion internaþionalTurismul cultural, vector al promovãrii ºivalorificãrii patrimoniului cultural transilvan(Transilvania); Festivalul internaþional �Porþilepoeziei� (manifestare dedicatã promovãrii poezieiromâneºti); Congresul traducãtorilor din Balcaniºi din estul Europei (Banat-Criºana); ConferinþaInternaþionalã �Brâncuºi, gorjeanul internaþional�(Oltenia-Gorj); Caravana culturalã la Chiºinãu(Moldova). Încã nu este mult, dar direcþia este derecunoscut.

Cu siguranþã, în perspectiva regionalizãriiþãrii, pe fondul descentralizãrii administrative,soluþia filialelor se va dovedi viabilã. Unii lecriticã fãrã sã se informeze, dintr-un adevãratreflex (�de ce sã dãm banii la proºtii ãia dinprovincie�, cum spunea cineva), dar viitorul estepe ruta unei astfel de descentralizãri. Va trebuiacceptat adevãrul : cultura românã sepromoveazã în exterior, dar promovarea sepregãteºte din interior.

Democraþia are nevoie de pluralitate de opiniiºi soluþii ºi de dezbatere publicã. Aceasta,dezbaterea publicã a problemelor de interesgeneral, este în suferinþã, la noi. România îºidezbate prea puþin propriile probleme ºi participãpuþin la dezbaterea din Uniunea Europeanã. Înfaþa acestei situaþii sunt multe de fãcut. InstitutulCultural Român cautã, între alte acþiuni, sãsprijine o seamã de publicaþii - �Sfera politicii�,�România literarã�, �Apostrof�, �Luceafãrul�,�Convorbiri literare�, �Economistul�,�Contemporanul� (care este de sprijinit pentru areveni în centrul dezbaterii teoretice naþionale),�Tribuna� (care începe sã-ºi revinã, dupã oîndelungatã prãbuºire ºi cãdere în uitare, avândacum, în sfârºit, un manager dinamic ºi inovativ),�Secolul XXI� etc.. Aceste publicaþii le sprijinim

pe bazã de proiecte ale redacþiilor însele: plasareaîn reprezentanþele româneºti din exterior, înbibliotecile de referinþã din alte þãri, asigurareaaccesului cititorilor în limba românã, din diferiteþãri, la aceste publicaþii etc..

Unii criticã acþiuni ale ICR. Faptul cã se punîntrebãri este natural, cã se propun alternative desoluþionare este firesc, cã se semnaleazã undelucrurile nu merg cum trebuie este de salutat.Atmosfera de dezbatere argumentativã, fie ea ºiincomodã, este mereu dezirabilã. Sunt, însã,persoane care se exprimã despre ICR fãrã sã seinformeze sau care cred cã doar ideea lor despreinstituþie este adevãratã. Nu poate nimeniaccepta neinformarea ºi infatuarea, cât timprãmâne raþional. Ne dãm seama cã asumându-ne,cu optici sincronizate, misiunea genuinãîncredinþatã de lege, instituþiei, am dislocatobiºnuinþe. Schimbãrile din funcþie nu se aplaudãde cei schimbaþi. Tãierea scurgerilor nejustificatede bani, în folos privat, nu este aprobatã de ceiîn cauzã. Demontarea privilegiilor, se vede bine,rãscoleºte cel puþin orgolii. Încetarea ºi limitareamandatelor în exterior stârneºte reacþii unde nute aºtepþi. ªi altele ºi altele. Este normal sã nu fieaplauze pentru toate acestea.

Dar, dupã orice standard, nu sunt acceptabilefalsificarea situaþiilor ºi, în fond, minciunasistematicã ºi sistematizatã. În definitiv, suntlucruri mult mai interesante pe lume. Sunt deacceptat argumentele, dar nu pot fi decâtrespinse falsificãrile. Ar trebui ca fiecare sã ia înseamã ceea ce a spus ºi a fãcut celãlalt. Seatribuie, bunãoarã, celor din ICR afirmaþii pecare nu le-au fãcut niciodatã ºi acþiuni la care nicinu s-au gândit vreodatã. ªtim cã pe lume suntmanipulãri. Dar a deforma opinia sau acþiunilecuiva, pentru a le putea combate mai uºor,reprezintã � cum ne învaþã excelente manualeenglezeºti � un sofism: �sofismul omului de paie(straw man fallacy)�. Nu vãd de ce nu s-ar învãþacã lipsa de informare, infatuarea amintitã ºi�sofismul omului de paie� împiedicã ºidegradeazã orice discuþie. Cineva vrea, de fapt,împiedicarea ºi degradarea?

!

diagnoze

Andrei Marga

Trei rezolvãri

Muzeul Mitropoliei Clujului

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

VICTOR IANCU (1908 � 1981) a fostrestituit editorial abia în ultimii ani îndouã volume complementare sub

raportul sumaruluii. Ca ºi Wolf vonAichelburg el se alãturã cerchiºtilor înpreferinþa acestora pentru reperele germanefie cã e vorba de spirite tutelare, precumLucian Blaga, Liviu Rusu, D.D. Roºca sau detriada Ion Negoiþescu, Radu Stanca ºi RaduEnescu dar, altfel, în dialog fertil cufrancofonia noastrã tradiþionalã. Absenþacãrþilor semnate de Victor Iancu explicã fãrã-ndoialã tãcerea dicþionarelor literare.Cosemnatarul cunoscutului Manifest alCercului adresat lui Eugen Lovinescu a fostamintit mai mult tangenþial (asemenea luiAichelburg de altfel), asta ºi datoritãtribulaþiilor politice ale vremii care l-audeterminat sã migreze în spaþiul universitarieºean ºi apoi timiºorean. Dincolo denumeroasele articole de atitudine care îºiaºteaptã încã editorul Victor Iancu rãmâneataºat Cercului prin cel puþin trei dimensiunimajore, articulate într-o intenþie sistemicã însãdeductibilã numai dupã lectura, integralã ºi înfiligran, a studiilor sale culturale. Trebuieamintit, mai întâi, antologicul rãspuns ladenigratorii Manifestului, intitulat retoric Ceeste Cercul Literar de la Sibiu? (în Timpul,1943, nr. 2192 ºi 2193). Este un model deargumentare civilizatã, fãrã patimã ºi cuspecificarea cã, în pofida Diktatului de laViena, �Transilvania reprezintã negreºit colþulcel mai occidental al românismului, de la careaºtepta, toatã viaþa publicã româneascã,inclusiv creaþia culturalã, întãrirea spirituluiobiectiv�. Pledoaria pentru �drepturile uneiliteraturi urbane� susþinutã în revistaSympozion (= �primul nucleu� al Cercului) enuanþatã, clarificatã în paragraful pro domosua referitor la Programul Cercului: �Credemcã revine moºtenirii maioresciene a generaþieiactuale din Ardeal misiunea istoricã areconcilierii a trei poziþii opuse, operând însãtustrele în direcþia întemeierii unei culturimajore: ºcoala latinistã, paºoptismul ºiideologia Junimii�. Dupã un an, în Idei ºiatitudini estetice în Ardeal (în Vremea, 1944,nr. 733) lãrgeºte, cu exemplificãri portretistice� Lucian Blaga, Liviu Rusu, D.D. Roºca, AlDima - , cadrul care faciliteazã, chiardeterminã �întãrirea spiritului obiectiv�,legitimându-se astfel �conþinutul cultural ºietic al Ardealului� (subl. ns.). Ultimasintagmã (�conþinut etic�) fusese deja tratatã,limpezitã în Semnificaþia eticã a artei (înPreocupãri literare, 1942, nr. 8-9) ºi în careVictor Iancu circumscrie a doua dimensiune,aparþinând de astã datã eseticianuluiremarcabilii. Deosebirea dintre etic(�consubstanþial semnificaþiei sale estetice�) ºimoral (�funcþiunea moralizatoare, extrinsecã aartei�), faptul cã �opera de artã cuprindeîntotdeauna cu necesitate valoarea esteticã,fãrã sã se confunde cu ea�, de asemenea,adevãrul cã opera, ca ºi fapt antropologic ºisursã a caracterului etic e un �documentsufletesc� personal (�arta bunã�) sau generaluman (�arta mare�) îl îndreptãþeºte peestetician sã respingã e s t e t i s m u l,adicã devitalizarea ºi, respectiv, puritaea artei.

Ceva mai târziu, în Actualitatea atitudiniiestetice (în Revista Cercului literar, 1945, nr.1) reia chestiunea estetismului � rãspunzndastfel mai aplicat denigratorilor! � vãzut ca�un exces de a reduce toate aspectele variateale vieþii exclusiv la factorul estetic�. Tot aici�fundamentarea valorii estetice pe alte valori,ca de pildã valoarea moralã, religioasã, socialãetc.� se dovedeºte prioritarã iar apelul laGoethe, iterativ în felurite circumstanþe lacerchiºti, fortificã ºi prin Victor Iancu�perspectiva euphorionistã de fundamentare aunui nou clasicism�iii. Aspiraþia laeuropenismul de facturã occidentalã dar ºipledoaria pentru transformarea eticului, atâtde necesarã spritului autohton transpare dinstudiile propriu-zise de esteticãfenomenologicã. Iatã, �forma artisticã nu estedecât emanaþia formei interne (endon eidos),care determinã materia sensibilã a plãsmuirii(Gestalt)�, conchide în Opera de artã ºi formaartisticã (în Saeculum, 1943, nr. 2). Or, formainternã, redevabilã lui Plotin ºi preluatã �iarãºi! � de Goethe, Schiller etc. în sensul deformã spiritualã îi permite esteticianului sãrespingã, dupã exemplul mai recent al luiMax Scheler, �poziþiile eronate aleformalismului estetic iniþiat de marele filosofde la Konigsberg� (Problema formei înesteticã, în Saeculum, 1943, nr. 2). Aceasta,forma internã sau entelechia în accepþiearistotelicã rezidã în sufletul individuluicreator dar ºi, prin extrapolare, înprofunzimile spirituale ale unui popor,principiile morale fiind ºi ele reflexe fireºti aleacestui endon eidos, validându-ºi, artistic ºi social, calitatea deprincipiu ordonator. Este ceea ce Vicor Iancudemonstreazã în Analiza fenomenologicã aformei (Saeculum, l943, nr. 4), un altfragment din studiul doctoral ºi la finalulcãruia fixeazã �esenþa formei� în patruenunþuri axiomatice: o unitate de ordine; uncorelat al materiei sau al unui conþinut; unprincipiu; o funcþiune. Reperele teoretice ºiexemplificãrile literare, muzicale sau plasticesunt extrase prioritar dn spaþiul culturalgerman care �nu numai cã nu a primejduitforþa esenþei spiriului nostru creator, ci,dimpotrivã, a avut nu odatã darul de a neîntoarce spre noi înºine� (Receptarea culturiiromâne faþã de cultura germanã). Este, defapt, a treia dimensiune ce fixeazãataºamentul lui Victor Iancu la programul ºiideologia Cercului. Complementaritatea, depildã, dintre studiul despre Stefan George ºidepãºirea estetismului ºi cel semnat de Wolfvon Aichelburg (Stefan George în luminadiscuþiilor critice) rezidã în existenþaputernicului �strat de ethos, interesând astãzi(1942 � n. ns.) ºi pe teoreticienii Statului�.Comentariile aplicate clasicilor saumodernilor sunt fãcute din perspectivapreferatã de estetician ºi mai puþin din aceeaa criticului literar. Existã câteva repereculturale ce coaguleazã meditaþia carepãstreazã infuzia tonului profesoral. Acestease regãsesc, diseminate, în articole cutematicã diversã : Goethe ºi etica timpuluinostru (1957), Titu Maiorescu, precursor alstilului urban în cultura românã (1940), Tudor

Vianu în monografia acestuia despre Schiller,Blaga ca poet sau Un roman goethean deThomas Mann (1940) sunt asemeneaconstante valorice. Dar toate acestecomentarii exprimã, nu doar deziderativ,�obiectivitatea siritualã ºi credinþafenomenologicã în valabilitatea obiectivã avalorilor�, ambele regãsibile în studiul luiD.D. Roºca, Valori vecinice (În jurul uneidiscuþii axiologice, în Luceafãrul din 1942).

Note:

i De la esteticã la literatura comparatã,vol. îngrijit de Mircea Popa, Elena Jebelean ºiElena Torje, prefaþã de Mircea Popa, EdituraUniersitãþii de Vest, Timiºoara, 2006 ºi Studiide literaturã ºi esteticã, ediþie îngrijitã deSorina Novodenszky, postfaþã de AlexandruRuja, Editura Universitãþii de Vest, Timiºoara,2010.

ii Dupã exemplul maestrului Tudor Vianuîºi ia doctoratul la Munchen în 1938 cu tezaDie Bedeutung der Forms in der Asthetik dincare va publica în rev. Saeculum din 1943doar studiile Problema formei în esteticã ºiAnaliza fenomenologicã a formei. Articole ºistudii de esteticã a imprimat în GândRomânesc, Luceafãrul, Preocupãri literare º.a.,unele cuprinse în culegerile menþionate.Analizând dialogul Tudor Vianu � VictorIancu în problema valorii estetice ca �obiectal dorinþei� Grigore Smeu spera, recent, cã�vreun tânãr harnic va avea cândva rãbdareasã caute ºi sã adune la un loc rispitelemeditaþii estetice ale lui Victor Iancu� (înIstoria esteticii româneºti, vol. II, EdituraAcademei Române, Bucureºti, 2009, p.219).

iii Dan Damaschin, Cercul Literar de laSibiu /Cluj, Editura Yenit, Cluj, pg. 365 º.a.Autorul analizeazã, detaliat, eseul lui VictorIancu, Actualitatea atitudinii estetice (pg. 223� 230).

!

estetica

Marginalii Cercului. Victor IancuMircea Muthu

Muzeul Mitropoliei Clujului

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

28 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

Dupã cum reiese în mod cert din materialulde teren, în nord-vestul Transilvaniei,dintre toate riturile de trecere, poate cel

mai îndelung discutat, comentat, cercetat este celoferit de momentul de apogeu al fiinþei ºi alfiinþãrii: nunta. În scurtul nostru rãgaz, vom fixaprivirea asupra periodei de dinainte de nuntã, alecãrei coordonate esenþiale oferã cercetãtorului noiºi profunde semnificaþii. Apelãm la texteconcludente: �dacã mirele-i dintu altu sat, merjefata ºi pãrinþî, dupã peþâre. Vizita îi ca oinspecþie, sã tocmesc care cât dã, pune acole onptic de masã, sã cinstesc, sãrbãtoresc, sã promitunu altuia�. (Matei Aniºoara, Dolu)

Se oficia �mãrsul pã videre� în cazul în caremirii nu erau din acelaºi sat ºi nu se cunoºteafamilia ºi situaþia materialã. Când tinerii erauconsãteni, numai era nevoie de aceastã strategieritualã ºi ceremonialã de apropiere ºi decunoaºtere, feciorul ºtiind condiþia materialã afetei de când o conducea acasã de la joc, de laºezãtoare sau în alte prilejuri de întâlnire ce vizauconsolidarea relaþiei, în enumerarea specialiºtilor.Interesant de semnalat este faptul cã, dacãfeciorul era din alt sat, pãrinþii fetei ºi eventualîncã vreo rudã sau cineva apropiat mergeau lacasa acestuia, unde se obiºnuia ca gazdele �sã îiprimascã bine�, sã le prezinte gospodãria,acareturile, grãdina, pentru ca viitorii cuscri �sã sãdumireascã ce avere au�. (Petran Rujica, Strâmba)�Sã mai întreabã ºi sãtenii cunoscuþ, aºe cã mairar sã nu sã prindã minciuna. Pã lângã casã nu-itare bai, da ce-i pã mai departe, pãmânturile[conteazã]. Dacã ea-i bogatã ºi îi place de unumai sãrac, pãrinþî poate cã sã învoiesc [în tãcereca tinerii sã fugã douã zile]. Nu mai fac atâtateltuialã, sã scutesc ºi de ruºinea sã ºtie satu c-ofost de acord cu un jinere mai jos decât ii. Facrepide logodna, când fac ºi cununia civilã, on pticde masã ºi gata-i. Nu sã mai face nici ºiratãu[sâmbãtã seara], vin apropieþ fãrã atâta temãturã[fãrã atâtea invitaþii tipãrite]�. (Matei Aniºoara,Dolu) �Dupã ce fecioru o ajuns la înþelejere cãfata vre sã-l urmeze, fac un ospãþ s-o cearã.«Pruncu aista vre atâtea holduri de pãmânt».Pãrinþî bãiatului mãrg cu bãiatu la casa fetii sã ocearã, acolo vorbãsc ºi despre zestre�. (MogaAngela, Ban)

Preluãm aici câteva consideraþii aparþinândCameliei Burghele, potrivit cãrora �Venireapãrinþilor unui fecior «pã vedere» la fatãdeterminã mari pregãtiri la casa fetei. Pãrinþiifeciorului erau invitaþi în casã ºi puºi tot dupãmasã», la loc de cinste, tatãl fetei servindu-i cupãlincã de prune ori vin din producþia proprie.Cu aceastã ocazie, se tãia de obicei o galiþã ºi sefãcea pe ea «leveºe cu pãturã», adicã cu tãieþeitãiaþi mãrunt ºi «carne cu morcovi ºi cu ceapã ºicu mãmãligã dã hiribe»; tot acum se cocea colacîn cuptor. Dupã ce bunãtãþile erau puse pe masã,toþi mesenii se ridicau în picioare ºi, cu capuldescoperit, cu mare evlavie ºi fricã de Dumnezeu,rosteau o rugãciune în jurul mesei�. (Burghele,2006: 66)

În ceea ce priveºte obiceiul strigãrilor,informaþiile noastre de teren confirmã o realitatespecificã unei mentalitãþi arhaice, folcloric-tradiþionalã, puternic traversatã de filonul religios.�Preotu face tri strigãri în besericã, tri duminicisau tri sãrbãtori, înºtiinþazã pãretile care urmeazãsã sã cãsãtorascã, în caz de ceva ptedeci, sã sãafle înainte, nu dupã. Sã face în amândouã satile,dacã mnireasa-i din-t-altu sat�. (Gudea Nicolae,Ortelec) În acest context, ne putem aminti regulade care pomenea Elena Sevastos ºi de la care nuse face rabat, �preotul face trei strigãri, în treiduminici, fãrã de care nu se face cununia. (...)Aceste strigãri sunt pentru ca sã se vesteascãnorodului nunta cãruia cu cutare, cã de vor ficumva rude, sã se arate la preot�. (Sevastos, 1889:72-74)

Tinerii erau consideraþi �miri� în intervaluldintre logodnã ºi cununie religioasã, timp în carestatutul lor vulnerabil este accentuat, �sã nutreacã nimi pântre ii, sã-i deaspartã�. (DruleFlorica, Ban) În societãþile de tip tradiþional,popularizarea actului cãsãtoriei avea, aºadar,multiple scopuri, care, însã, diferã de la o aºezarela alta, aºa cum vin sã ne edifice rãspunsurileperformerilor. Întãrim ideea prin adãugarea cãreprezentãrile, practicile, trãirea religioasã, într-odominantã creºtinã, �capãtã chip în primul rândîn bisericã. Biserica este aci aºezãmântultradiþional, care îndrumã ºi organizeazã viaþareligioasã�. (Bernea, 2006: 69)

În mentalitatea tradiþionalã, chemarea lanuntã este un moment de importanþã majorã.�Temãtorii strãbat tãt satu, cap, coadã, ieu cãºilela rând, cum vin, cuvânteazã o chemare la «nuntalu cutare cu cutare, care va avea loc în ziua, ora,vã invitãm cu drag sã veniþi». Cam înainte cu osãptãmânã, nici nu era nevoie de mai multe zâle,la uãraº îi nevoie ºi de douã-tri luni, sã cereconfirmare, sã ºtie egzat câþ vin la nuntã. La satnu-i problemã. Cu cât vin mai mulþ, cu atât îimai mare fala�. (Topan Ioan, Cernuc) �Aveaubotã de temãtoriu, palþãu, bãþ de un metru, cubatiste colorate, hârtie creponatã, flori, cinsteaucu o iagã de pãlincã ºi pã cei întâlniþ pã drum, sãaibe noroc mirii. [Numãrul variazã de la sat lasat, de obicei un rând pentru mire, altul pentrumireasã]. Preferã sã facã la oraº, la local, teamãnuma ocâþva, neamuri, pretini, vecini, coleji, nutãtã baba, moºu, dã tri suti di mnii, porþâie îi dezece oãri p-atâta�. (Spãtaru Crina, Cernuc) �Botaera împãnatã de sus pânã jos, cu prime, roºii,albe, sãmn de nuntã. [Se duc invitaþii tipãrite] nu-ºi mai bagã temãtori, le împart mirii, pãrinþî. Cubota înfloratã rosteau urãri. Îi cinste din pãlincã�.(Gudea Cornelia, Ortelec)

Denumirea în uz era cea de �temãtori�;regulile transmise de tradiþie, cu caracter deobligativitate, impuneau împãrþirea pe grupuri,dacã satul era împrãºtiat. �Cu o iagã di pãlincã,cutreierau satu. Palþãu ala suna, îl bãte de podele,scuturau botile împobobdite, ave clopoþei. Versuri,el le potride, nu mere sã le împrumute. Ave onºtergar acãþatã la mânã, sus�. (Gudea Nicolae,

Ortelec) �Pã la noi numa unde-s obligaþii, nu tãsatu. La local fac, aci aproape, cu invitaþii tipãrite,sã ºtie exact câþ vin ºi nici aºe nu vin tãþ. (...)Laslãu sã fãce la casa mniresî, nuntã tradiþionalãnuma la televizor mai vezî�. (Mastan Teodor,Treznea)

Aºa cum reiese din accepþiile performerilor,dupã datinã, formula tradiþionalã în versurispecificã acestui moment ceremonial (acolo undeea exista), putea fi creatã de chemãtor, nuneapãrat preluatã. Dupã ce rostea oraþia dechemare, care urma unui schimb de cuvinte deconvenienþã, cinstea dintr-o sticlã de þuicã. Agusta însemna o acceptare a invitaþiei, refuzul nuera exprimat direct niciodatã; puteau chema rude,prieteni, de obicei tinerii necãsãtoriþi,reprezentanþi ai mirilor. Nu am primit informaþiiîn legãturã cu obiceiul de a se fi început cândvachemarea cu �cei mai de samã�, intelectualiisatului sau cei bogaþi. Dupã obiºnuinþetradiþionale, chemãtorii recitau vestirea obºteascã,luând �la rând tãti numirile�. Chemãtorul putea fiºi doar unul singur, nu neapãrat unul pentru mireºi altul care sã reprezinte mireasa, selectaþi, îngenere, pe criteriul de consangvinitate sauafinitate. Alteori chiar mirii sau pãrinþii �facinvitãþiile, [care, mai nou] îs gata tipãrite�, dupãmodelul urban. Amintim aici remarca lui PavelRuxãndoiu care evidenþiazã o repoziþionare aoamenilor în faþa tuturor obiceiurilor legate denuntã ºi a poeziei integrate lor, dictatã dedeplasãrile de accent de la �strãvechi rosturimagice sau strict ceremoniale, la funcþiipredominant spectaculare. Suita poeticãceremonialã nu se mai conservã astãzi într-oordine secvenþialã perfectã, tocmai datoritãpierderii coeziunii structurale bazate pe vechilefuncþii magice ºi evoluþiei spre spectacol�.(Ruxãndoiu, 2001: 280)

Deosebitã valoare, în aceastã privinþã aregizãrii ceremoniei nunþii, o au chemãtorii,despre care Gheorghe Vrabie noteazã: �în ajunulnunþii, pe uliþele satului îºi fac apariþia«chemãtorii», «vorniceii» cãlãri, cu un «bãþ» sau«þov» în mânã, frumos ornat, cu nãfrãmi ºi oploscã cu vinars. Întinzând plosca cu bãuturã,rostesc scurte alocuþiuni în versuri, ad-hocimprovizate, prin care invitã la nuntã. Li serãspunde în acelaºi fel, de multe ori, adicã tot înversuri. Deoarece ceremonialul angajeazã o mareparte a satului, vorniceii îºi pãstreazã rolul pe tottimpul nunþii. Ei sunt cei care introduc ordine, augrijã ca fiecare din participanþi sã fie aºezat lalocul potrivit, dupã rangul social ºi gradul derudenie, scot mireasa la joc, pãstreazã buneletradiþii, ce urmeazã sã se desfãºoare dupã anumittipic�. (Vrabie, 1978: 247)

În mentalitatea popularã, acest prim actimpunea, prin tradiþie, obligaþii practice ºiceremoniale, veºminte de sãrbãtoare ºi însemnespecifice, rolul de chemãtor onorând pe cel încauzã. �Erau nealcoºi, cu botã împãnatã, zurgãlãi,hane de mândreþ, tricolor pus aºe vintriº, iagã cucare cinstesc, flori, îi o cinste�. (Coroiu Nicolae,Plesca) Se remarcã obiectele de recuzitã,însemnele speciale, elementele simbolice, de marerelevanþã. �Aceste obiecte rituale, menþionatefrecvent în textele oraþiilor rostite de chemãtori,au o semnificaþie funcþionalã precisã. Ele suntsimboluri ale «credinþãrii» ºi semne ce vestescceremonia nupþialã, semne prin care toatecategoriile comunitãþii sãteºti iau încã o datã actde hotãrârea mirilor de a întemeia o nouãfamilie�. (Cuceu, Pop, 2008: 83)

Solicitaþi sã justifice valoarea ritualã a acestor

folcloristicã

Mihaela Rotaru

�Mersul pe vedere�,strigãrile, chemarea la nuntã -repere ale serbãrii nupþiale

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

însemne, cei intervievaþi au dat rãspunsuri evazivesau au negat existenþa unor atare semnificaþii. Deasemenea, rãspunsurile au fost negative, cu osingurã excepþie, în ceea ce priveºte obiceiul cafeciorii sã cheme doar feciori, fetele doar fete,socrii doar pe cei cãsãtoriþi, fapt care certificãabsenþa unei riguroase funcþionalitãþi în acestsegment ceremonial, ºi care este poate mai binemarcatã în alte zone etnografice. În mediul ruralsãlãjean este o mare onoare sã fii chemat la nuntãde mirii înºiºi; confirmarea participãrii la nuntã sefãcea verbal sau prin gestul de a bea din vinul sauþuica adusã de chemãtor, �sã bdizuieu întie pãneamuri�, oricât de îndepãrtate ar fi. �«De n-ompute, om trimete fecioru», cam aºe sã socoteubãtrânii. Dacã sã nemereau douã deodatã, sãîmpãrþeu cum puteau. Nu scrieu pã cei care vin.La cort sau în cãmin este loc bugãt, nu sã faceprogramare�. (Gudea Cornelia, Ortelec) �Când îisãrbãtoare sau duminica sã teamã, sã-i afli acasã.Sã duc iarã pânã-i aflã. [Excepþii] unde o fo mort,la bolnavi, unde este oarice bai. Sã invitã în casã,sã dã bineþe, sã mai schimbã o vorbã, dupã care«no, sã nu uitãm pânce-am vinit. Pã sâmbãtã sarafac nuntã, zâc numile, ºi vã roagã pân noi sã lefiþ cinstiþ oaspeþ», cam aºe, [nu în versuri], nu pãla noi. Nu sã cade sã sã refuze. «Om trimete noipã careva, fata, pruncu. Tãt a mere careva, nu-imodru ºi nu trimetem batãr pã careva, de n-ommere noi. Deie-le Dumnezo noroc! Da face nuntãmare? Pã cine mai teamã? Muzicã de unde au?»Întrebãri de-aste�. (Ciubãncan Maria, Meseºeniide Sus)

Funcþionalitatea tradiþionalã a serbãrii nupþiales-a estompat în timp, în acest sens constatãm cãformule obligatorii altãdatã, au trecut în fondulpasiv. Chemãtorii �sã cinstesc cu o gurã dipãlincã�, gazdele ureazã mirilor �noroc ºi bunãînþãlejire�. Se instituie astfel �prima relaþie de rolîntre cei doi tineri � mirele ºi mireasa � ºicolectivitatea sãteascã, relaþia poate fi directã,uneori chiar aceºtia îndeplinind obligaþia sau

mediatã. Medierea o pot realiza pãrinþii tinerilor,rude sau poate fi specializatã, prin vorniciimirelui ºi ai miresei sau prin intermediulchemãtorilor consacraþi. Realizatã de vornici,aceasta presupune statusul premarital alpurtãtorilor de rol, pe când specializarea nuimpune atât criteriul statusului, cât pe cel alabilitãþii, prin actualizarea unui text special,amplu organizat. În aceastã situaþie diversificatãprivind calitatea performerului, semnificativ estefaptul cã majoritar rolul este deþinut de flãcãi�.(Comanici, 2001: 145) Ca sã preluãm expresiasugestivã a autoarei, momentul chemãrii la nuntã,nucleu ceremonial, poziþia bãieþilor estedominantã, cu rol bine definit �în cadrul mareluiangrenaj pe care îl instituie nunta�. (Comanici,2001: 145)

�Unu din partea la fieºtecare, o botã împãnatãcu pospan ºi flori, cu prime, mãrg pân tãt satu ºiacuma. Poate mãrg numa inde li s-o spus, nu latãtã lume. Are þuicã ºi serveºte pã inde teamã.Are carneþel, tabel, care cum zâce, vine, nu vine.Trãbuie sã raporteze�. (Both Maria, Popteleac)�Temãtor sã numeºte ºi pã la noi, are botã, nu arealtu nume, numa feciori, nu ºi fete, poate în altesate sã obiºnuieºte în altu fel. Teamã tãt satu, iela rând, înainte cu o sãptãmânã, la oraº numa cuinvitaþii [tipãrite]�. (Sabãu Florica, Ban) �Cu osãptãmânã înainte sã numesc doi feciori, unu dinpartea la fiecare, care are un nepot, un zãslãuº, sãfac douã bote înflorate, cu o duminicã înainte, tãtsatu sã teamã ºi din alte sate, cu bota. Fiecare îºidã comandã, flori creponate, cu o batistã de lamireasã, o sticlã de þuicã, sã serveascã la fiecarecasã. Au un carneþel, câte persoane, ca sã ºtie câþinvitaþ sânt la nuntã. Da acuma mai mult cuinvitaþii�. (Moga Angela, Ban)

De regulã, chemarea se face în sãptãmânapremergãtoare nunþii, înainte cu cel puþin douãzile, diferenþierile având la bazã, cum ne indicãinformaþiile care ne stau la îndemânã, amploareape care o presupun pregãtirile, cheltuielile

aferente, timpul alocat, participarea cât mai amplãla nuntã. Astfel, �ca ºi hie sâguri cã le vin oamini,îi anunþã din timp, ptiar ºi cu o lunã-douã, pã ciiemai de departe, cu invitaþii. Pã aiºte de aproape,cu vo câteva zâle înainte. Sã anunþã la firmã [decatering] câte porþii sã facã. Nunþâle cu oamini sãfac, nu sã le trimitã bani, cum sã mai scot unii.Sã anunþã mai iute, sã aibã timp sã sã pregãteascã[cu bani]. Confirmã cã zâc pã loc sau dautelefon�. (Petran Rujica, Strâmba)

Cercetãtorii ne invitã sã luãm în considerare ºiriturile augurale, însã noi nu avem suficienteindicii care sã vinã în sprijinul ipotezei cã s-ar fiînceput cândva chemarea de dimineaþã. �Temaudimineaþa cã era lume acasã, poati cã. Da nuptiar, când îl gãsei pã om acasã [nu într-unanumit moment al zilei]�. (Petran Rujica,Strâmba) Numeroase menþiuni amintesc cã pânãnu demult participarea la nuntã se fãcea fãrãinvitaþie, sub nicio formã acceptat azi, �mai vinospãtoi surprizã, loc la masã sã gãseºte ºi pãntucine vine neanunþat, da nu-i tare plãcut sã teînfiinþãzi numa aºe ca la spectacãl�. (BonþeFloare, Ban) �Avem de-a face mai degrabã, cureflectarea unor norme de conduitã riguroase,instaurate între membrii colectivitãþii ºi care secer respectate; între ele, buna-cuviinþã ºisentimentul onoarei reprezintã adevãrate punctede rezistenþã�.(ªeuleanu, 1985: 82)

Remarcãm, în încheiere, încã un aspectedificator: informaþiile de teren ne asigurã cãactanþii �nu erau nu ºtiu cât de specializaþ, teamãmirii, pãrinþî sau rude, cum sã sãmãleu ii, nu erafixat pã ceas care la cine sã ajungã�. (DruleFlorica, Ban) Nu avem indicii care sã ateste cã s-ar fi obiºnuit chemarea cu lãutari sau cuchemãtori cãlare, cu excepþia unei vagi menþionãriconform cãreia �când mereu mai pã departe, pãsate, sã teme, atunce da, pã cai mereu, nu eraumaºini atâtea. Era lume mai sãracã, ºi cu punga,ºi cu duhu. Nu era atâta falã câtã-i amu, deDoamne feri, care-i mai primu...Amu sã duc cumaºini, vezi Doamne, care mai de care mainealcoºe. Bagã clansoanele sã sune de sã sã audãtri sate cã este nuntã. Amu lucrã pân strãinãtate,aduc maºini, ºi pânã la bar, în sat, sã duc cumaºina. Doarã sã vadã lume cã n-o lucrat sclugãla stãpân ptiar diajaba... C-o vinit, tãtuºi, cuoarice acasã...� (Drule Florica, Ban)

BIBLIOGRAFIEBERNEA, Ernest2006 Civilizaþia românã sãteascã, Ed.Vremea,Bucureºti BURGHELE, Camelia2006 Repere de culturã tradiþionalã sãlãjeanã,Bibliotheca Musei Porolissensis, ZalãuCOMANICI, Germina2001 Cercul vieþii. Roluri ºi performanþã înobiceiurile populare, Ed. Paideia, BucureºtiCUCEU, Ion, POP, Dumitru2008 Ritualuri de nuntã în Ritualurile de nuntã înTransilvania, Studiu introductiv, Ed. Fundaþieipentru Studii Europene, Cluj-NapocaRUXÃNDOIU, Pavel 2001 Folclorul literar în contextul culturii populareromâneºti, Ed. Grai ºi suflet � Cultura naþionalã,Bucureºti SEVASTOS, Elena1889 Nunta la români. Studiu Istorico-Etnograficcomparativ, Ed Academiei Române, BucureºtiVRABIE, Gheorghe 1978 Folcloristica românã. Evoluþie, Curente,Metode, Ed. Pentru Literaturã, Bucureºti

!

Isus Hristos mare arhiereu icoanã pe sticlã, Nicula, cca. 1780

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

30 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

Anoua poruncã este clara: Sã nu mãrturiseºtistrâmb. Catehismul statueazã cã denatu-rând adevãrul ca sã ºtirbeºti reputaþia altuia

contravine celei de-a noua porunci, datã de cãtreDumnezeu lui Moise, cât ºi poruncii lui Iisus dinevanghelia lui Matei, sã iubeºti pe aproapele tãuca pe tine însuþi (22,39).

Dupã nici o orã de când Jorge Bergoglio a fostanunþat ca Papa Francisc, un distrugator exemplude falsã mãrturie împotriva Sfântului Pãrinte ºi-aluat zborul în jurul lumii.

Instituþiile mass-media au acaparat ºi pus in cir-culaþie afirmaþia cã Papa Francisc se face vinovatde conspiraþie împreunã cu violenta dictaturãargentinianã pentru rãpirea a doi preoþi iezuiþi,Pãrintele Franz Jalics ºi Pãrintele Orlando Yorio,în mai 1976.

Armata a deþinut puterea din 1976 pâna in1983 ºi este învinuitã de moartea nedreaptã aaproximativ 9000 de nevinovaþi, potrivit uneicomisii independente de aflare a adevãrului.Aceastã perioadã este uneori menþionatã ca ºi�rãzboiul murdar�.

Povestea care a circulat pe toate meridianelelumii a fost cã Pãrintele Jorge Bergoglio, ºefuliezuiþilor argentinieni, sau Provincialul iezuiþilorargentinieni (n.t.: iezuiþii sânt organizaþi înprovincii) din 1973-1979, a dat pe cei doi preoþipe mâna huliganilor care i-au rãpit ºi torturattimp de cinci luni. Se presupune cã PãrinteleBergoglio s-a rãzbunat pe aceºti tineri preoþi dincauzã cã au sfidat ordinul sãu de a pãrãsi suburbi-ile mizerabile ale oraºului.Cu toate acestea Pãrintele Jalics insuºi a reacþionatla afirmaþiile fãcute împotriva noului Papã printr-odeclaraþie fãcutã în data de 20 martie dintr-omânãstire germanã: �Este greºit sã se pretindã cãam fost capturaþi din iniþiativa PãrinteluiBergoglio.�

A doua zi, deþinãtorul premiului Nobel, argen-tinianul Adolfo Perez Esquivel, a spus reporterilorla Roma, �Papa nu a avut nimic de-a face cu dic-tatura. El nu a fost un complice al dictaturii. ...Deasta sânt sigur.� Perez Esquivel a primit premiulin 1980 pentru apãrarea drepturilor omului subdictaturã.

Alþii - inclusiv judecãtoarea Alicia Oliviera,istoricul Loris Zanatta ºi activista pentru drep-turile omului Graciela Fernandez Meijide - con-trazic afirmaþiile. Ziaristul Sergio Rubin, care ascris o biografie a lui Bergoglio, a spus cã Papa ºi-a asumat riscul de a lucra în culise pentru pen-tru a obþine eliberarea celor doi preoþi. Câtevainstituþii mass-media de foarte mare calibru l-audezvinovãþit pe Papã. Ziarul New York DailyNews, de exemplu, a scris un editorial pozitiv în23 martie, �Bunul renume al lui Francisc:Afirmaþii neîntemeiate împotriva Papei au sugeratcã el a fost un aliat al regimului criminal argentin-ian.� În ciuda corecþiilor aduse, aceste acuzaþiiaduc prejudicii reputaþiei Papei: Cine a fabricataceastã rãutãcioasã poveste-ºi de ce?

În data 15 martie, purtãtorul de cuvânt papalPãrintele Federico Lombardi a respins cu fermitateminciunile ca venind din partea �elementelor anti-clericale de stânga obiºnuite sã atace Biserica�,

fãrã însã a da nume.Surprinzãtor, acuzatorul principal a Papei este

unul singur, un notoriu ziarist argentinian destânga în vârstã de 71 de ani, Horacio Verbitsky,care a prezentat povestea în cartea sa din 2005,Tãcerea: De la Paul VI la Bergoglio: Relaþiilesecrete dintre Bisericã ºi ESMA.(ESMA însemnând un centru de detenþie folositpentru interogarea ºi deþinerea de suspecþi subguvernarea militarã a anilor 1976-1983.)

Totuºi, problema, nu a fost pur ºi simpludatoratã unor ziariºti dornici peste poate de a seînfrupta dintr-o carte având în titlu numele nouluiPapã.

Se pare cã Verbitsky a promovat activ acesteacuzaþii, mergând pâna a-l numi pe noul Pontif�Papa dictaturii�, un ecou al calomnioasei porecledatã Papei Pius XII: �Papa lui Hitler�.În data de 14 martie, în dimineaþa dupã ce PapaFrancisc a salutat lumea, Verbitsky a repetat afir-maþiile sale pe undele unui program naþional deradio sindicalizat din S.U.A. cum cã Papa Francisca fost in contact direct cu dictatura militarã crimi-nalã ºi cã a facilitat personal rãpirea celor doi pre-oþi.

Câteva zile mai târziu, pe data de 16 martie,ziarul britanic The Mail on Sunday a imprimatcopii ale unor documente îndoielnice aparentdemonstrînd vinovãþia lui Bergoglio.Conform ziarului britanic, �Raportul condamnabila fost predat ziarului The Mail on Sunday decãtre binecunoscutul autor argentinian ºi activistpentru drepturile omului Horacio Verbitsky, carea început sã-l investigheze pe Bergoglio la scurttimp dupã ce a fost numit arhiepiscop al BuenosAiresului în februarie 1998.

�Autor�, �jurnalist de investigaþie�, �activistpentru drepturile omului�- aceste etichete ataºatenumelui lui Verbitsky, toate indicã neutralitate.Dar Verbitsky nu este imparþial. Mai curând, el afost un dedicat adversar al Bisericii catolice pedurata întregii sale cariere, potrivit analiºtilorpolitici ºi clericilor din Argentina, aºa cum a fostºi tatãl sãu Bernard, care a fost activ în Partidulcomunist argentinian. Verbitsky a fost implicatîntr-o organizaþie violentã ºi extremistã ce eraactivã în anii 1970, Montoneros, care este acuzatãde atentate, rãpiri ºi jafuri de bãnci în Argentina,modelîndu-ºi tacticile dupa cele ale comuniºtilorcubanezi. Verbitsky a confirmat cã a fost unmemru al organizaþiei Monteneros dar a spus cãnu a fãcut parte din conducerea ei.De fapt, Verbitsky ºi alþi ºase colegi de gherilã aufost urmãriþi penal pentru executarea unui atentatcu bombe la un birou al poliþiei federale unde aumurit 21 de persoane. Cazul a fost respins în2007, în baza unei interpretãri a definiþiei teroris-mului.

Violenþa profesatã de organizaþii ca Montenerosa dat pretext în 1976 militarilor pentru o loviturãde stat, ei practicând la rândul lor propriul tero-rism dar au cedat puterea in 1983 prin alegeridemocratice.

Deºi au existat episcopi catolici care s-au opusregimului militar (doi au fost uciºi în accidente deautomobil suspecte) ºi religioºi seminariºti au fost

printre victime, au fost deasemenea ºi preoþicatolici implicaþi în activitãþi ale �razboiului mur-dar�, servind drept capelani în unitãþile implicateîn torturã. Pe mãsurã ce þara reflecta asupra trecu-tului, mulþi au ajuns la concluzia cã Biserica ar fitrebuit sã se împotriveascã cu mai multã fermitatetiraniei.

Ca rezultat, în 2000, episcopii Argentinei,incluzând pe atunci arhiepiscopul Bergoglio, aucerut iertare þãrii într-o dramaticã declaraþie:�Cerem iertarea ta, O Doamne, pentru respons-abilitatea tãcutã ºi pentru participare efectivã acopiilor Bisericii în punerea deoparte a drepturilorumane, în torturi ºi violuri, în ideologii intransi-gente ºi în morþi nebuneºti care au însângerat þaranoastrã.�

Apologia episcopilor Argentinei nu l-au satisfã-cut pe Horacio Verbitsky, care, în acelaºi an,devine preºedinte al Centrului pentru studii legaleºi sociale(CELS), care este dedicat publicizãriiabuzurilor drepturilor omului comise pe timpul�rãzboiului murdar�.

CELS a fost finanþat de cãtre � Fundaþia Ford�,�Fundaþia pentru o societate deschisã� a luiGeorge Soros ºi chiar de cãtre �Fundaþia naþion-alã pentru democraþie�, finanþatã din taxelecetãþeanului american.

Fundaþia Ford a dat CELS aproape 2,5 milioanede dolari între 2000 ºi 2009. În 2011, Ford a datCELS 1 milion de dolari, ºi au anunþat acordareaa încã 1 milion de dolari în iulie trecut pentru cagrupul sã devinã un �lider global�.ªi a devenit un �lider global� cu dubioasa diferen-þã de a fi singura organizaþie neguvernamentalãdin lume care s-a opus public alegerii PapeiFrancisc imediat ce a fost ales, aºa cum a raportatCNN.

În ultimii zece ani, principalele activitãþipolitice ale lui Verbitsky au fost sã-l promovezemai întâi pe Nestor Kirchner, preºedinte alArgentinei din 2003 pâna în 2007, ºi dupã aceeape ultima nevastã a preºedintelui, CristinaKirchner, care este preºedintã din 2007 încoace.�Cãsãtoria prezidenþialã� socialistã (aºa estenumitã de cãtre media argentiniana) a dominatþara în ultimii zece ani. The Economist, în ediþiadin 23 martie, l-a numit pe Verbitsky �ºeful pro-pagandei al guvernelor Kirchner� ca editor alziarului pro-guvernamental Page 12. În specialdupã ce Nestor Kirchner a murit de atac de cordîn 2010, Horacio Verbitsky a servit ca ºi confidental Cristinei Kirchner.

Media s-a concentrat mai mult pe conflictuldintre Cristina Kirchner ºi arhiepiscopul Bergoglioîn ceea ce priveºte cãsãtoria între aceleaºi sexe,dar de fapt, arhiepiscopul Bergoglio ºi-a exprimatpreocuparea în ceea ce priveºte politicile econom-ice care riscã sã facã rãu tuturor.O serie de iniþiative de politicã economicã demon-streazã admiraþia Cristinei Kirchner pentru agendasocialistã a Venezuelei lui Hugo Chavez: Ea anaþionalizat cea mai mare companie de transportaerian din Argentina, a luat controlul asupra fon-durilor de pensii private valorând miliarde dedolari ºi a încercat sã impunã o taxã pe exportulde grâne pe care fermierii au contestat-o vehe-ment.

Aºa cum a observat analistul pentru Americalatinã a ziarului The Wall Street Journal, MaryAnastasia O�Grady, în comentariul sãu din 17martie, �Argentinienii care vor ca þara lor sã fieurmãtoarea Venezuelã vãd în Francisc un obstacol� din cauza cã el nu ezitã sã critice politi-cienii care pretind cã fac totul pentru binele

corespondenþã din Washington

Anatomia unei minciuni: Atacla reputaþia Papei Francisc

Victor Gaetan

În timp ce generosul spaþiu al fostei Galerii Noi aFilialei UAP, de pe strada Iuliu Maniu nr.4, careadãpostise de-a lungul ultimelor decenii expoziþii

cu notabile ecouri naþionale ºi internaþionale, rãmâneîn continuare abandonat în centrul Clujului, rãsarpeste noapte noi spaþii de expunere dedicate artei,îndeobºte �cu existenþã efemerã�. Unul dintre acestea,denumit cu speranþa de a dura Amphitryon Art Space(situat la subsolul librãriei Humanitas, de pe stradaUniversitãþii, la acelaºi... nr.4) gãzduieºte, între 17 ºi30 aprilie a.c., �producþii� de artã (foarte) tânãrã,adicã ale studenþilor din anii II ºi III aiDepartamentului de picturã al UAD Cluj-Napoca, cumize extrem-contemporane, legate de noul peisajgenomic emergent, în ale cãrui cute se insinueazãdeja, cu insistenþã, (i)realitatea organismelormodificate genetic.

Amintind, oarecum, de mesajul responsabilizator,însã, cu certe valenþe de �ucenic vrãjitor� alcontroversatului artist media Eduardo Kac, a cãrui�artã transgenicã� focalizeazã pe tentaþia de a generanoi organisme, modificate ... �estetic�, ºi pe integrareaacestora în viaþa cotidianã, expoziþia de picturã ºi�picto-obiect� Modificat genetic aduce în atenþiapublicului clujean o stare de fapt, aparent intens, darambiguu mediatizatã, asupra cãreia, totuºi, omulcontemporan, din varii motive pe care nu le discutãmnoi aici, pare a nu fi reflectat îndeajuns.

Himera, înspãimântãtoarea, improbabila fãpturãmiticã, având un cap de leu, unul de caprã ºi altul deºarpe, coboarã din imaginarul inepuizabil alantichitãþii greco-latine graþie noilor tehnologiiutilizate în ingineria geneticã ºi bio-informaticã, înviaþa de zi cu zi, � himerã, în noua sa accepþie,derivatã din domeniul bio-medical, desemnând acelorganism viu ce posedã celule aparþinând a douã, orimai multe seturi genomice diferite.

Iatã cum, prin filtrul unui limbaj/ambalaj�clinic�/ºtiinþific, o realitate deviantã este livratã�artistic� ºi poate fi perceputã ca �acceptabilã� ori caaparþinând exclusiv unei lumi �de laborator�, fãrãimpact �de masã�, proiectând într-un con de umbrãamnezic-protector roºiile ºi cãpºunile rezistente la frigºi la transport, graþie unor gene de peºte marin deadâncime, grâul rezistent la secetã, �îmbunãtãþit� cu

gene de scorpion, orezul cu gene umane ori porcii�programaþi� sã producã proteine specificeorganismului uman.

Limbajul artelor vizuale poate sã accentueze, însã,statutul �deviant� al acestor realitãþi, sã îlproblematizeze, sã îl re-punã în ecuaþie, printr-ofireascã reacþie arhetipalã, de exorcizare ori deîmblânzire ritualicã a stihiilor, chiar dacã ele senumesc astãzi bio-tehnologie ori bio-informaticã,exploatând iconic fie registrul grav ori coºmaresc, fieapelând la arsenalul humorului & inocenþei. Dar oface oare întotdeauna ºi cu bunã credinþã? ªi dacã da,efectul este cel scontat?

Nu altfel stau lucrurile în cazul expoziþieiModificat genetic, abordarea variind dramatic de la oviziune sumbrã ºi visceralã, de altfel adecvatãversantului negativ al temei, exploatat cu consecvenþãde Lászlo Grosu Pavel, Mircea But ori TivádarAndreea, la una ironicã, integrativã ori nu, la careaderã majoritatea expozanþilor, pânã la viziuneadeliberat jucãuºã, cu rapel în universul copilãriei,prezentã în cazul �mutantului� descins din lumeagângãniilor gigantice, prezentat de Roxana Ajder. Opoziþie aparte, ofertantã conceptual, aduce BábaIstván, parafrazând plastic, în tonalitãþile uneiparodice, laxe postmodernitãþi, textul biblic referitorla existenþa pradiziacã a cuplului primordial ºiintruziunea reptilianã a celui viclean � acesta dinurmã simbolizat prin perechea de mâini ce serveºtecuplului nud ºi ingenuu, aflat în centrul Edenului-mall, stive de alimente (presupuse a fi, conformtemei) �inginerite� genetic. �Entitate plasticã� insolitãîn context, peºtele mutant ceîngurgiteazã/regurgiteazã cleme de rufe, lucrare aOanei Nãstãsache, obiect al cãrui aspect echivoc,pseudo-neo-pop, ºarjeazã reclamele contemporaneitãþiiconsumeriste, infiltrând în acelaºi timp ºi untulburãtor mesaj secund, cu trimitere în zona relaþieiîntre regnuri. Humorul, în varianta saîntunecatã/grotescã, îºi face loc prin piese precum�porcuºorul� meºterit de Kopacz Lászlo, a cãruiidentitate morfologicã hibridã reuneºte calitãþile dejunk-art cu cele ale unei machete de secol XIX asubmarinului Nautilus, �ºobolanul-porc-cu-urechi-de-iepure-fluture� creat de Mircea But ori �þânþarul�transgenic închipuit de Mezei Iulian.

Cu toate cã ansamblul respirã ceva din aerulludic, cu accente caustice ori voit frivole atât decaracteristic repertoriului iconografic marca AndorKömives (curatorul expoziþiei), modul de exprimareplasticã al tinerilor studenþi prezenþi în expoziþie,rãmâne, cu notabile excepþii, fie cã este vorba depicturã, picto-obiecte ori instalaþii, ataºat de o formulã�retro�, în registru neo-expresionist de tip optzecist,care nu solicitã aptitudini �tehnice� deosebite orideliberãri conceptuale sofisticate, privilegiind, însã,discursul spontan, gestualist ºi imprimând lucrãrilorun aspect tipic, de inachevée, accentuând impresiageneralã, de altfel, deloc supãrãtoare, de �expoziþie deatelier/ºcoalã�.

Dând seama de opþiunile �de etapã� alestudenþilor participanþi, proiectul expoziþionalModificat genetic circumscrie o zonã de real interesprin calitate plasticã, ºi, nu în ultimul rând prinilustrarea modului în care generaþia actualã înþelege sãse raporteze artistic la teme �fierbinþi� ºi �sensibile�precum distrugerea graniþelor între regnuri/specii ºirepercutarea acestui fapt asupra macro-ecosistemuluiterestru, generaþie care, prospectându-ºi viitorul înultimã instanþã, ne dã de înþeles cã depinde numai denoi, personal, sã dobândim facultatea (mai mult orimai puþin simbolicã/metafizicã) de a �cãlca pesteºerpi ºi peste scorpii�.

Vom vedea ce vor face în continuare expozanþii:Roxana Ajder, András Tünde, Bába István, ElviraBogza, Mircea But, Alina Buzea, DianaConstantinescu, Diana Dragoman, Sabina Dragomir,Lászlo Grosu Pavel, Kopacz Lászlo, Mezei Iulian,Andrada Moroºan, Oana Nãstãsache, Camelia Oltean,Lucian Popãilã, Cezara Radu, Tivádar Andreea, TeonaTode.

!

31TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

plastica

poporului când, de fapt, ei îºi consolideazã put-erea.

Numindu-l pe Horacio Verbitsky ca fiind princi-palul actor din spatele �campaniei de defãimare�împotriva Papei Francisc, O�Grady a explicat cumaceastã �propagandã� se leagã de strategia stângiidin anii 1970: �Foºti membri ai grupurilor teroris-te ca ºi D-l Verbitsky, ºi colegii de drum ai zilelornoastre din guvernul Argentinei, au utilizat ace-leaºi tactici ani la rând încercând sã-ºi distrugãinamicii - oricine nu este de acord cu marca lorde autoritarism.�

Un agitator partizan ca Horacio Verbitsky paresã perceapã Biserica catolicã ca pe un inamic,indiferent de circumstanþe, de la o decadã la alta.De ce? Pentru cã, atunci când nu are probleme,Biserica serveºte ca autoritate moralã care sepoate opune regimurilor înclinate sã controlezevieþile ºi minþile propriilor cetãþeni.Profesorul de la Yale, Carlos Eire, profesorul de

istorie ºi studii de religie la Universitatea Yale, ºiun catolic nãscut în Cuba, au vorbit la Registerpentru a explica de ce regimurile socialiste sântpericuloase în special pentru Biserica catolicã:�Marxiºtii ºi miºcãrile de stânga vor insista întot-deauna pe puritatea ideologicã ºi pe conformitate,ceea ce înseamnã cã ei vor sã-ºi revendice inima ºisufletul fiecãrui cetãþean. Aceasta va fi întotdeau-na o ameninþare serioasã pentru Bisericã ºi pentrucredincioºi.�

Încercãrile obsesive ale lui Horacio Verbitsky dea face rãu Papei Francisc sînt îndrãzneþe: dar cã elprimeºte suport financiar de la instituþii ameri-cane este ºi mai ºocant.Trebuie reamintit cã dauna permanentã adusãbunului renume al papei Pius XII, cauzatã deminciuni spuse depre presupusul refuz de a-i ajutape evrei în timpul celui de-al Doilea RãzboiMondial- a derivat deasemenea dintr-o campaniede defãimare lansatã de un singur om. În 1963,

cu sprijinul ascuns al reþelelor comuniste inter-naþionale ºi al simpatizanþilor lor, scriitorul ger-man de piese de teatru, Rolf Hochhuth a publicatficþiunea Deputatul.

Din cauzã cã Hochhuth nu fost combãtut înmod corespunzãtor atunci când s-au produs aceledefãimãri, aceastea s-au perpetuat zeci ºi zeci deani.

De aceea este aºa de important ca minciunilelui Verbitsky despre Papa Francisc sã fie contrateîn mod eficient de acum înainte ca sã aibã vreoºansã sã cauzeze un prejudiciu permanent rep-utaþiei Sfântului Pãrinte.

(Din Washington, Victor Gaetan, corespondentRegister).

!

Chimaera printre noi�Modificat genetic�, expoziþie de picturã&obiect

Livius George Ilea

Picto-obiect Roxana Ajder

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

32 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

În timpul celor ºase zile ale festivalului ClujModern 2013 cuvântul jubileu a fost rostit denenumãrate ori. Cum s-a asociat sistemul ciclic

de sãrbãtorire al vechilor evrei cu vocabula latinãpentru bucurie, numai lingviºtii ne-ar putealãmuri (dominaþia romanã în zonã ar puteaexplica fenomenul), cert este cã, la origini, jubileuînseamna celebrare prilejuitã de împlinirea a 50de ani de la un anume eveniment. Dupã secole,jubiliari au început sã fie consideraþi ºi anii încare Papa, capul bisericii catolice, acordaindulgenþã plenarã credincioºilor sãi, or acest gestde toleranþã se repeta o datã la 25 de ani. Nu seºtie de când, însã tot printr-un act de toleranþã,toate celebrãrile generate de împlinirea unuinumãr rotund de ani, calculaþi de la un punct deplecare determinat, sunt investite cu atributuljubiliar.

Global privind lucrurile, cred cã ideea detoleranþã s-a arãtat a fi foarte strâns legatã deacest tânãr jubileu, de 10 ani, al Clujului Modern:festivalul a fost îngãduitor faþã de public, evitândsã se cantoneze strict în avangardã iar publicul aºtiut sã închidã ochii (sau urechile?) la lucrãrilecare declanºau astfel de manifestãri aleinstinctului de conservare. Bunãvoinþa reciprocãeste îmbucurãtoare, fiind capabilã sã elimine, înviitor, disconfortul aprioric al melomanului derând care, din curiozitate, îºi pune în gând sãmeargã la un concert sau altul dintr-un asemeneaºir de manifestãri, concert cu un program totalnecunoscut, alcãtuit numai din prime audiþii. Esteun pas înapoi al celor din avanposturi (care nuºtiu, sincer, cu cine combat cu atâta înverºunare),o dovadã de raþiune ºi înþelepciune, dupã un secolºi mai bine de experienþe mai mult fonice decâtmuzicale. Se pare cã se încearcã diminuareaefectelor acelei sãrituri peste cal care a spartcataclismic paradigma, rupând, peste noapte,muzica de tonalitate ºi de acordul structurat înterþe. Când am întrebat-o pe Adriana Bera, pro-rectorul Academiei de Muzicã �Gh. Dima� dacãreculul este o iluzie a mea sau existã în realitate,muziciana mi-a rãspuns: Da, se aºeazã lucrurile,cumva. Compozitorii au înþeles cã nu e înavantajul nimãnui sã se creeze o asemenearupturã între public ºi acest fel de muzicã. Existãfoarte multe tendinþe de apropiere a genurilormuzicale de cele consacrate ºi acest lucru estebenefic. În plus, ºi organizatorii festivalului ClujModern au conceput ultimele ediþii de aºamanierã încât sã acopere o arie stilisticã mai largã,fãcând programele mai atractive.

Intenþia mea nu este aceea de a face o cronicãa festivalului. Nici nu mi-aº putea îngãdui acestlucru, întrucât, din motive obiective, nu am pututfi prezent la toate concertele. Dar cele pe care le-am prins (majoritatea), mi-au conturat ideeareconcilierii cu inteligibilul, renunþarea lahotãrârea intransigentã de a concepe o muzicãtotal nouã, neapãrat nouã, cu orice preþ nouã. Serealizeazã, în sfârºit, cã preþul acesta ar putea fipierderea unui îngrijorãtor de mare procent deadepþi, chiar dinte melomanii avizaþi. De tineretnici nu mai vorbesc, întrucât junii nu pot fi atraºinici prin miniaturile culte de mare popularitate.Aºa se face cã am auzit, cu sincerã plãcere,sonoritãþi moderne în bunul sens al cuvântului,adicã situate cu doar un pas înaintea plutonului ºi

nu aruncate într-un futurism fanatic, pierdut înzãri deºertice, alterate halucinant de fatamorgana.

Cred cã ultima searã a festivalului ClujModern 2013, cea de vineri 12 aprilie, a fostdefinitorie pentru întreaga sãrbãtoare a elitiºtilordin prima linie. Tendinþa spre moderaþie s-a fãcutsimþitã în special prin introducerea în program aConcertului nr.1 pentru vioarã ºi orchestrã în Remajor, op. 19, de Serghei Prokofiev. Lucrarea,scrisã în 1917, este atât de modernã cât sã-þiprovoace satisfacþia descoperirii noului tangibil,frumuseþea neobiºnuitã dar...frumoasã de-adevãratelea! Cã, pe deasupra, am avut ºansa uneiinterpretãri de zile mari, cu violonistul moldavIlian Gârneþ ca erou principal, aceasta a fost ocoincidenþã fericitã. Mã întreb ce s-ar fi-ntâmplatdacã solistul ar fi avut parte de un dirijor pemãsurã, pentru cã Alain Paris, pare a nu puteaieºi din limitele corectitudinii (l-am mai vãzut laCluj ºi mi-a lãsat aceeaºi impresie). Dar Gârneþ,acest Ilie de limbã rusã ºi, mai ales, de ºcoalãrusã, ne-a tãiat rãsuflarea. ªi are numai 30 de ani!Dupã câteva minute i-am iertat toate figurile descenã iar bis-ul (Balada din Sonata III-a pentruvioarã solo de Eugène Ysae), întârziat cu gânditãstrategie, a stârnit urale. Hetero(sym)fonia luiCornel Þãranu a fost interesantã, Frenesia 2, deDan Dediu, mi-a stârnit agitaþia freneticã (mi s-apãrut, la un moment dat cã, în vacarmul general,desluºesc o fanfarã popularã), lucrarea Clocks III,a Doinei Rotaru a recreat (dupã înþelegerea mea)paºii fãrã odihnã ai lui Cronos ºi clopoteleomeneºti de orã fixã, în timp ce Métaboles, deHenri Dutilleux, mi-a adus doar niºte noi spaime(deºi nu mai era nevoie).

Pãrerile despre �ediþia jubiliarã� afestivalului Cluj Modern au fost, în general,pozitive. Compozitorul Valentin Timaru s-abucurat, simplu, cã manifestarea rezistã timpului:Festivalul a fost o idee bunã, de la început, ca

dovadã cã are ºi viaþã. Un festival care împlineºteun deceniu, înseamnã cã...e ceva! Clujul, încã odatã, demonstreazã cã este capitala muzicalã aþãrii. Adriana Bera s-a bucurat mult mai nuanþatde sãrbãtoare: Cred cã e o ediþie foarte reuºitã, cuun program de mare diversitate stilisticã,acoperind o perioadã de peste 40 de ani decreaþie româneascã ºi nu numai româneascã,astfel cã se produc interferenþe, se pot face o seriede paralele stilistice. Ceea ce mã bucurã cel maimult, este faptul cã aceastã muzicã, nuîntotdeauna uºor de receptat, a fost foarte bineinterpretatã ºi se bucurã de un succes de public înpermanentã creºtere. Compozitorul Dan Dediu,dupã o succintã analizã, a privit în viitor:Festivalul Cluj Modern este caracterizat, în opiniamea, prin seriozitate ºi parcimonie în alegerealucrãrilor; Cornel Þãranu ºi Adrian Pop realizeazãîntotdeauna programe bine alese, pe care leascultã în prealabil personalitãþi importante, astfelîncât calitatea concertelor este garantatã. Festivaluleste prestigios, o emblemã a Clujului ºi eu mãaºtept sã devinã un exponent important almuzicii contemporane din sud-estul Europei. Iardirectorul Filarmonicii Transilvania, MariusTabacu, a pus punctul pe i: Clujul este modern ºivechi. Modernitatea se vede în creºterea sapermenentã. De altfel, d-l Tabacu a avut un foartezemos cuvânt de deschidere al concertului final,scris cu panã inspiratã, în care, invocând acelaºileit-motiv al toleranþei, ne-a adus aminte cã mulþicreatori, recunoscuþi astãzi ca mari maeºtri aimuzicii universale, au fost priviþi cu îndoialã decãtre contemporanii lor. A mai spus, directorul, cãar fi bine sã nu ne mai punem atât de des înpostura ascultãtorului de mâine � viitorimea estecea care va decide asupra valorii muziciiavangardiste de astãzi. Just! Îndrãzneþul ºitehnicul turn Eiffel a generat un scandal, hidoasapiramidã din faþa muzeului Louvre - alt scandal,însã, pânã la urmã, amândouã au ajuns sã fietolerate, ba, mai mult, au devenit simboluri aleParisului.

!

Punct final ºi punctul pe iMugurel Scutãreanu

muzica

Muzeul Mitropoliei Clujului

Am recunoscut cã am o slãbiciune pentru eiºi mã bucur cã mi se (re)confirmãaºteptãrile, cu plãcutã surprindere, cu

fiecare proiect. Dar nu e vorba despre orgoliustupid al celui care stã pe margine ºi zice �v-amspus eu cã sunt buni, încã de la început�, deparcã valoarea desfãºuratã în timp a unui artist ardepinde de cei de la galerie� Este o dovadã înplus cã nu avem de-a face cu un accident, ci cu oconstantã a calitãþii urmãritã cu asiduitate.

Ca sã-mi confirm în primul rând mie însãmicele tocmai zise, nu am vrut sã scriu (iar!) despretrupa lui Frunzã imediat dupã premiera cu �Scenedin viaþa insectelor�. Am dat deoparte subiectulintenþionat ºi cu pãrere de rãu, aºteptând sãtreacã niºte luni de zile ca sã mai vãd o datãspectacolul. L-aº revedea oricând ºi nu o spun cutremur de femeie impresionistã, ci cu luciditate deom care vrând-nevrând merge des la teatru. Maimult, aº organiza, de ar fi posibil, o microstag-iune cu proiectele lor, ca spectatorul sã prindãmiºcarea organicã a acestei trupe ºi estetica direc-torului de scenã ºi a scenografului. Pentru cã mer-itã ºi pentru cã sunt un fenomen aproape singu-lar, un soi de zâmbet pe obrazul sluþit al teatruluide azi, unde actori ºi regizori au întâlniri fugare,pasagere, nevoi satisfãcute rapid, imediat, pentrua trece la un alt mariaj conjunctural. ªi încã ceva:oamenii aceºtia se bucurã de-a teatrul împreunã,fãrã a avea un spaþiu al lor, un buget, o instituþieimportantã în spate sau mãcar o prãpãditã denominalizare UNITER pentru ce fãcurã în ultimastagiune.

E pur si muove deoarece avem de-a face,repet, cu o trupã, nu cu o gaºcã, funcþionând, cul-mea!, nu în liniºtea binefãcãtoare creaþiei dinprovincie, ci în vâltoarea superficialã aBucureºtilor, deoarece sunt aleºi nu adunaþi ºi,mai cu seamã, ceea ce fac rimeazã cu un programartistic, nu cu întâmplarea ºi frivolele gusturi alepieþei.

Textele sunt cãutate cu grijã, sã rezoneze cuîntrebãri de ieri ºi de azi, dar ºi sã fie mai puþin

montate la noi. Actorii sunt selectaþi în funcþie denecesitãþile proiectului ºi nu invers, alese pieseleastfel încât sã fie înghesuiþi de-a valma toþi, cuegalitate socialistã. Existã un stil care face ca spec-tacolele lor sã dialogheze, o direcþie de scenãdinainte gânditã care se amplificã ºi sedesãvârºeºte prin detaliile aduse de fiecare inter-pret, muzici croite anume, un ecleraj propriu luiFrunzã ºi o scenografie care din nimic(uri)creeazã o lume cu o semnãturã unicã. Apoi, lafiecare reprezentaþie, acelaºi profesionalism,aceeaºi bucurie a jocului, aceeaºi atenþie pentruamãnunt ºi întreg. Gata. Simplu, nu?

ªi totuºi aºa nu e, chiar dacã vi se pare. În�Insecte��, de pildã, se cântã live, se schimbãcomplicate costume într-un spaþiu minuscul, semiºcã personaje în timpi respectaþi la secundã,totul aparent fãrã cel mai mic efort.

�Un mister�, spun autorii textului, în spiritmedieval, pe care Victor Ioan Frunzã îl altoieºte�psihedelic muzical� cu tehnici brechtiene trecuteprin baia de umor. Un soi de vis-închipuire-haluci-naþie al unui vagabond beat care peroreazã despreexistenþã cu un reflector luminându-ºi obrazul,precum un Hamlet de tomberon. Un insectar încare se petrec , rând pe rând, destinele minusculeºi visele mãreþe ale unor fiinþe pentru care macro-cosmosul este oglindit chiar în bucãþica lor deviaþã. Dragostea, împerecherea, devorarea celuilalturmeazã, cu regularitate de ceasornic, legi decând lumea ºi gesturile celor de pe-aici au firesculpolenului care se dãruieºte cu nepãsare vântului.

Un vernisaj, parcã, un dialog de pânze. Untablou cu fluturi, altul cu greieri, un happening cugândaci, o instalaþie cu scorpion & fiicã, o naturãmoartã cu parazit, alta vie cu efemeridã, potret degrup cu furnici ºi sculpturã cu melci. Vagabondullumineazã chipurile � mici universuri care respirãcu inconºtienþã în urmãrirea preþiosului lor scop.

De la stânga la dreapta, în crescendo, pemãsurã ce zoom-ul de gravitate se mãreºte: pen-tru fluturi, împerecherea, aici ºi acum, este þelmajor, fulgurantã emoþie pentru bãieþii cu viaþã

scurtã, pe drept nerãbdãtori, cochetã grijã pentrufete sã nu-ºi piardã silueta. Pentru gândacii debãlegar, bulgãraºul de resturi este bunul cel maide preþ, care trebuie crescut, iubit, rostogolit prinlume, ascuns, apoi fãcut altul ºi altul, într-o acu-mulare fãrã capãt care trebuie sã certifice noþi-unea de familie. Pentru greieri însã, cãminul elocºorul stabil, cu portrete zâmbind ºi perdeluþe,în care se aºteaptã viitorii copii, cu o atmosferãcasnicã, paºnicã în care locuise pânã nu demultun confrate care încã mai dã caraghios dinpicioruºe chinuindu-se sã moarã. Moartea unuiaînseamnã viaþã pentru celãlalt, aºa e legea firii, ºi-atunci cum sã nu ucizi cu deliciu ºi responsabili-tate de scorpion matur când fetiþa ta pofticioasãte aºteaptã cu greieraºi proaspeþi ºi papã tot cuatâta poftã? Mã rog, nu chiar tot, trebuie sã maipice ºi parazitului duhnind a lene ºi laºitate câteceva�

De la devorarea pentru supravieþuire ºi exis-tenþa atârnãtoare, de iederã, tabloul se mãreºte,cât sã încapã o armatã de furnici. Rãspundere ºideterminare de multinaþionalã, disciplinã deenglez, ambiþie de nazist, anduranþã de chinez,scop clar: sã cucerim, sã ocupãm ºi sã domnimteritoriul de-un cot de vagabond care þine în braþeo efemeridã � imnul splendorii unei clipe. Doimelci cred cã au ajuns hãt, departe, tot dând sisif-ic din mânuþe ºi antene. Viaþa îºi urmeazã,indiferentã, cursul.

În salã, publicul râde pânã îi dau lacrimile detristeþe. Râde-n hohote, zâmbeºte strâmb, surâdeamar urmãrind poveºti cu scorpioni dotaþi cuoglinzi retrovizoare, cu gândaci burtoºi ºi cara-pacele lor din gãleþi de plastic, greieri cu ochelaride pilot miop, efemeridã-balerinã, melci cu antene- ºtergãtoare de parbriz. O scenografie compusãdin te miri ce, nimicuri reciclate artistic, dupãideea minunat de simplã ºi atât de ofertantã de atrimite spectatorul la o imagine amuzantã a unorlumi derizorii. Textul a devenit o canava pe cares-au croit situaþii, s-au adãugat songuri scrise deFrunzã pe muzica lui Cári Tibor pe care le fre-donezi mult timp dupã spectacol, în timp cerememorezi replici, imagini ºi, indecis, încerci sãoptezi. Sã-þi placã mai mult de George Costin înscorpionul sadic sau în duiosul vagabond? DeAdrian Nicolae în melcuºor harnic sau în flutureîndrãgostit? A, nu, în gândacul cu ceafãgroasã!...Sau, �vorba lui�, în parazit? Nu, nu, clarîn gândac, atunci când face un cuplu foarte reuºitcu Alexandra Fasolã care, totuºi, e bunã ºi în flu-ture� Ce sã alegi?!... Pe Nicoleta Hâncu înºcolãriþã efemeridã la serbare sau în plângãcioasãgreieriþã? Sorin Miron în greieraº, în melc sau înfluture? Dar scena furnicilor? Da, hotãrât lucru,mai trebuie vãzut încã o datã. Apoi, �Îngeri înAmerica�, �Familia Tot�, �Furtuna�, �Dom Juan��Pe urmã, ar trebui urcaþi pe o scenã mare toþi ceicare trudesc în aceste proiecte ºi oferit fiecãruiaîn parte modestul trofeu al publicului.

�Scene din viaþa insectelor� de Karel & JosefCapek; cu: George Costin, Adrian Nicolae,Alexandra Fasolã, Nicoleta Hâncu, Sorin Miron;direcþia de scenã Victor Ioan Frunzã; scenografiaAdriana Grand; muzica originalã Tibor Cári;Centrul Cultural pentru UNESCO �NicolaeBãlcescu�, Bucureºti.

!

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

teatru

Despre viaþa insectelorFrunzei Grand

Ana-Maria Nistor

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

34 TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

Foarte fidel textului beckettian, darparticularizat prin detalii care au datsavoare acþiunii scenice a fost spectacolul

cu Aºteptându-l pe Godot al TeatruluiNaþional din Praga, jucat la Teatrul Maghiardin Cluj la jumãtatea lui aprilie. RegizorulMichal Docekal, care a prezentat la FestivalulInterferenþe din iarna trecutã o nãstruºnicãNunta lui Figaro se dovedeºte aici mairezervat în artificii ludice, dar un interpret final piesei lui Beckett.

Regizorul actualizeazã într-un fel acþiunea,dar pãstrând-o în limitele unei potriviteatemporalitãþi: Vladimir ºi Estragon � doiboschetari în zdrenþe, cam flãmânzi ºizgribuliþi (costumele: Hana Fischerova) � îlaºteaptã pe Godot într-un soi de autogarãcvasi-dezafectatã, pustie, mãrginitã doar deniºte panouri publicitare pe care se vedesilueta unei sãlcii desfrunzite (decorul: DavidMarek). În acest spaþiu, în care Godot eaºteptat cu foi pe care-i scrie numele, ca înaeroporturi sau gãri, cei doi acþioneazã cu ogregaritate ce le dã senzaþia cã trãiesc, cã suntîn miezul evenimentelor, cã ceva-ceva stã sãse întâmple. Nevoia lor de a-ºi afirmavitalitatea se manifestã prin �jocuri� crud-infantile: se scuipã unul pe altul când

dialogheazã, de pildã, ghetele împuþite ale luiGogo sunt un mare subiect de dezbatere etc.

Prima intrare a celuilalt cuplu, Pozzo ºiLucky, accentueazã universul configurat deDocekal. Pozzo e un cerºetor �înlesnit�, careare ce mânca, bea ºi fuma, un soi de Mecenaal cerºetorilor, servit de un Lucky foarte învârstã, morocãnos, laconic ºi �sec� în gesturi.Textul beckettian curge firesc, fãrã stridenþe,cu accente acute uneori. Cabotinismul luiPozzo ºi mizantropia lui Lucky se rãsfrâng înnaivitatea plinã de speranþã a lui Vladimir ºiEstragon.

O inteligentã volutã regizoralã apare înpartea a doua, unde ºoseaua e spartã de unºantier semnalizat ca atare, un obstacolneprevãzut pentru decrepiþii Pozzo ºi Lucky,unul orb, altul surd, în timp ce salcia dinpanourile publicitare a înverzit peneaºteptate. Aici se vede cel mai bine ºiingenioasa coregrafie, iar textul îºi atingemaximul de semnificaþie în developarea sascenicã.

Actorii praghezi � David Matásek, DavidPrachar, Ondrej Pavelka, Jan Kacer, VojtechLavicka, Vlastimil Kanka � au jucat cu oexactitate impecabilã, într-un ritm �aºezat�,

poate prea calm pentru orizontul de aºteptareal spectatorului român, obiºnuit cu spectacolemai �de luat ochii�. Am remarcat adeseaplasticitatea spaþiului scenic, forþa stãpânitã ainterpreþilor, fineþea interpretãrii regizorale,care nu e deloc ostentativã, ci mai degrabãsugestivã, mizând pe articulaþiile de fond alecapodoperei beckettiene, fãrã a fi însãilustrativã ori �datatã�. Un spectacol cusubstanþã, în maniera tipicã TeatruluiNaþional din Praga, una din instituþiileemblematice ale teatrului european.

!

Cerºetorii lui GodotClaudiu Groza

luptãtor în vremuri de restriºte, un apãrãtor ºipãstor adevãrat al turmei sale, devenit în 1957,Mitropolit al Ardealului, bunul Arhiepiscop TeofilHerineanu (1957-1992), un om ce s-a ridicat dea-supra vremurilor sale prin marile sale calitãþisufleteºti, ºi Arhiepiscopul ºi MitropolitulBartolomeu (1993-201), marele ierarh, tãlmãcitoral Biblei, ctitor al Mitropoliei Clujului, cãrturar ºiscriitor, dramaturg ºi poet. În imediata vecinãtatea primei sãli muzeale se aflã necropola ierarhilor,un spaþiu amenajat sub absida altarului catedralei,ca o capelã, în care se aflã morminteleEpiscopului Nicolae Ivan, Arhiepiscopului TeofilHerineanu ºi Mitropolitului Bartolomeu.În pandant cu zona dedicatã ierarhilor, prima salãcuprinde, de asemenea, un grupaj de splendideicoane datând din secolele XVII-XVIII, datorateunor pictori activi în Transilvania: Andrei dinCorneºti, David de la Curtea de Argeº, Popa Ivandin Rãºinari, Tudor Zugravul, Iacov din Rãºinari,Stan Zugrav, Nistor din Feleac, ªtefan PopaZugravul, Nechita Zugravul, Gavril Zugrav,Simion Silaghi-Sãlãgeanu. Vitrinele expun manu-scrise ºi vechi tipãrituri din centrele de la AlbaIulia, Blaj ºi Sibiu, sau din Moldova ºi ÞaraRomâneascã, acestea din urmã ilustrând o vie cir-culaþie a cãrþii religioase în toate provinciileromâneºti. O parte din bogata colecþie de antimise conser-vate în patrimoniul muzeului sunt expuse simbol-ic, cele mai multe datând din secolul XVIII, fiindnu numai obiecte liturgice importante, dar în

acelaºi timp reprezentând opere de artã graficã,având insemnãtate documentarã pentru istoriaBisericii româneºti transilvane.Spaþiul generos de sub pronaosul catedralei,incluzând în zona centralã o amplã salã, înconju-ratã de mai multe încãperi ºi coridoare, creazã oambianþã de mister ºi evlavie, evocând lumeamânãstireascã, pe cea a catacombelorpaleocreºtine sau a bisericilor subterane.Sala centralã de sub pronaos cuprinde numeroasevestigii, în original sau în reproducere fotograficã,evocând pagini de istorie religioasã, privindvechea Episcopie a Vadului (jãratnicul, o piesã demobilier liturgic din piatrã, datând din secolulXV, sau imaginea foto a icoanei Sf. Nicolae din1531, donaþia episcopului Anastasie de la Vad).Câteva preþioase vestigii se referã la Arhiepiscopiaºi Mitropolia de la Feleac (documente originale,imaginea Tetraevangheliarului cu inscripþia din1498 ce menþioneazã Mitropolia ºi pe donatorulIsac Vistiernicul lui ªtefan cel Mare). În atmosferaîncãrcatã de istorie ºi artã, sunt expuse manu-scrise liturgice din secolele XV-XVI, tipãrituri dinsecolele XVII-XVIII, preþioase fragmente de frescãdin prima jumãtatate a secolului XV de la bisericadin Rãchitova (jud. Hunedoara), ctitoria cnejilorMuºineºti, admirabile icoane din secolul XVIdatorate unor pictori de ºcoalã moldoveneascãdin epoca lui Petru Rareº, ce au pictat pentru bis-ericile româneºti de la Dezmir, Ciuleni ºi Nadãºu,localitãþi din judeþul Cluj. Din secolul XVIIdateazã icoanele de la Rona de Jos (jud.Maramureº) ºi Osoi (jud. Cluj). La loc de cinste se aflã icoana Maica Domnuluicu Pruncul, provenind din biserica satului Iliºua(jud. Bistriþa Nãsãud), pictatã în anul 1673 deLuca din Iclod, autorul celebrei icoane miracu-loase de la Mânãstirea Nicula.În amplul spaþiu de sub pronaosul catedralei seaflã expuse numeroase icoane din secolul XVIII,semnate sau atribuite pictorilor: Radu Munteanudin Ungureni, Alexandru Ponehalschi, Nechita

Zugravul, Popa Ivan din Rãºinari, Andrei dinCorneºti, Iacov din Rãºinari, ªtefan Popa,Gheorghe fiul lui Iacov, Tudor Zugravul, David dela Curtea de Argeº.Douã sãli sunt dedicate icoanelor pe sticlã, unmare numãr de icoane ilustrând diferite faze alecelui mai vechi centru transilvãnean de picturã pesticlã care a fiinþat la Mânãstirea Nicula ºi însatul din apropiere. De o valoare deosebitã suntvechile icoane pictate la Nicula, aparþinând etapeiartistice cele mai vechi (considerate de uniicercetãtori ca fiind pictate la Iernuþeni), muzeulavând cea mai bogatã colecþie de icoane pe sticlãdatând din secolul al XVIII-lea din România.Vizita la Muzeul Mitropoliei Clujului se încheiecu o micã expoziþie dedicatã personalitãþii vred-nicului episcop Nicolae Ivan, ctitorul CatedraleiOrtodoxe din Cluj-Napoca ºi primul episcop alreînviatei Episcopii Ortodoxe a Vadului, Feleaculuiºi Clujului.Catedrala Ortodoxã (arh. Constantin Pomponiu ºiarh. George Cristinel), realizare de excepþie a arhi-tecturii interbelice româneºti, împreunã cuMuzeul Mitropoliei Clujului sunt obiective cultur-ale ºi religioase de o importanþã majorã pentrucei ce viziteazã oraºul de pe Someº. Muzeul estecomoara de artã ºi istorie româneascã de sub cat-edralã, care meritã a fi vãzutã ºi admiratã de clu-jeni, de tinerii ce studiazã la Cluj, de cãlãtoriiromâni ºi strãini.

N.B. Muzeul Mitropoliei Clujului, Piaþa AvramIancu, Demisolul Catedralei Ortodoxe. Deschis:Marþi-Sâmbãtã 10.00-17.00; Duminicã 12.00-17.00.Luni închis.

!

Comoara de subcatedralãMuzeul MitropolieiClujului(urmare din pagina 36)

Cãlin Peter Netzer a debutat în 2003 cuMaria, dramã mizerabilistã inspiratã dintr-un caz real � o tânãrã mamã care se

prostitueazã pentru a-ºi putea creºte copiii �, înacord oarecum cu �gustul� momentului. Dar, spredeosebire de majoritatea confraþilor, Netzer puneaccentul pe poveste ºi personaj, nu pe exploatareafactice a mizeriei, izbutind sã realizeze un filmsensibil, emoþionant, încãrcat de cãldurã umanã,depãºind evenimenþialul. De un tulburãtorumanism este ºi cel de-al doilea lungmetraj al sãu,Medalia de onoare (2010), un film aproape �deepocã� având în vedere faptul cã acþiunea sepetrece în 1995. Graþie unei atente dozãri aacþiunii � dramaturgic, filmul creºte lent, fãrãrãsturnãri spectaculoase de situaþie, dar câºtigândcu fiecare minut în profunzime, un merit deosebitrevenindu-i aici (ºi) scenaristului Tudor Voican �,graþie demersului regizoral discret, dar ferm �regizorul ºtie foarte bine ce vrea de la poveste ºide la actori � ºi, nu în ultimul rând, graþie joculuiactoricesc impecabil al întregii distribuþii, cu omenþiune specialã pentru Victor Rebengiuc (aflatla cel mai bun rol de dupã 1989, unul dintre celemai bune din întreaga sa carierã cinematograficã),Medalia de onoare este o micã bijuterie. Falsminimalist, filmul lui Cãlin Peter Netzer apeleazãla artificiile colegilor din �noul val� (filmãri înspaþii închise, încadraturi strânse, personaje puþineîn cadru etc.) doar pentru cã la acest mod deabordare formalã se preteazã scenariul. Povesteacâºtigã în dramatism, în impactul asupraspectatorului prin exploatarea prioritarã, nuanþatãa trãirilor, a stãrilor emotive ale personajelor, îndetrimentul reconstituirii pe spaþii largi �exterioare, locuri publice etc. � a atmosferei, arealitãþii cotidiene a anului 1995.

Ion I. Ion (Victor Rebengiuc) trãieºteîmpreunã cu soþia într-un apartament modestdintr-un cartier periferic al Bucureºtilor. Consoartanu-i mai vorbeºte de câþiva ani, de când bãrbatulºi-a denunþat propriul fiu pentru cã voia sã fugãîn Occident. Dupã câteva luni de puºcãrie, venindRevoluþia, tânãrul, medic, s-a stabilit în Canada.Nici el nu comunicã cu tatãl sãu, refuzã sã-ivorbeascã la telefon, iar în scrisorile trimise acasãsingura referinþã la acesta este întrebarea crudã,cinicã dacã mai trãieºte. Bãtrân ºi singur, Ion I.Ion, care ºi-a �turnat� fiul animat de cele maibune intenþii, îºi conºtientizeazã cu candoareculpa, ispãºeºte zi de zi vina de a-ºi fi iubit preamult copilul ºi de a nu-l fi înþeles. Destinul luipare sã ia o turnurã fericitã în momentul în careeste înºtiinþat cã urmeazã sã primeascã odecoraþie cu ocazia aniversãrii a 50 de ani de laîncheierea celui de-al Doilea Rãzboi Mondialpentru fapte de arme deosebite pe câmpul deluptã. Ion I. Ion creºte, se �reabiliteazã� dintr-odatã în faþa vecinilor ºi a cunoscuþilor, dar, maiales, în propriii sãi ochi. Amãnuntul cã nu-ºi maiaminteºte sã fi fãcut ceva deosebit în rãzboi esterezolvat prin autosugestie. Dupã ce întâlneºtecâþiva camarazi mai ramoliþi decât el, �eroul�ajunge sã creadã cã, într-adevãr, la un momentdat acþiunile sale belicoase au fost mai mult decâtimportante. Parcã pe cale de consecinþã, relaþiilecu soþia intrã într-o fazã de dezgheþ, ba chiar ºi

fiul din Canada acceptã sã-i vorbeascã. Mai mult,acesta îl anunþã cã va veni acasã de Crãciunîmpreunã cu soþia ºi copilul. Înainte de a merge laCotroceni, administratorul blocului, care pânã nudemult îl teroriza ca rãu platnic, îi anuleazãdatoriile ºi îl proclamã locatar model dupã care îicere, dacã tot ajunge sã dea mâna cu preºedintele,sã-i înmâneze acestuia o scrisoare cu doleanþelelocatarilor. Dialogul sãu cu preºedintele(interpretat cu aplomb chiar de cãtre preºedinteleîn funcþie la acea datã, Ion Iliescu) este de untragi-comic aproape înduioºãtor, pe muchie decuþit. Este una dintre secvenþele cele mai reuºiteale filmului, mai ales cã putea fi ratatã extrem deuºor: ori ironic-moralizatoare la adresapreºedintelui, ori umilitor-obedientã pentru Ion I.Ion.

Toate acestea sunt dezvãluite treptat, biografiapersonajelor se contruieºte încet, parcimonios,fiecare nouã informaþie vine sã potenþeze otrãsãturã de caracter, o stare, sã lãmureascã oacþiune anterioarã sau sã motiveze un gest, un actulterior al personajului. Este o compatibilitateperfectã între scenariul atent elaborat al lui TudorVoican ºi regia lui Cãlin Peter Netzer. Rar un filmromânesc a vorbit cu mai multã discreþie, dar înacelaºi timp atât de profund despre condiþiaumanã. Drama lui Ion I. Ion se declanºeazã cuadevãrat atunci când aflã cã este victima uneiconfuzii ºi trebuie sã înapoieze medalia. Tot ceeace (re)câºtigase în câteva sãptãmâni, dupã ani depenitenþã, ameninþã sã se prãbuºeascã într-o clipã.Dupã încercãri disperate de a pãstra dovadaconcretã, palpabilã a onoarei personale (obiectul,pierzându-ºi semnificaþia iniþialã, de simbol, adevenit componentã caracteriologicã definitorie apersonalitãþii sale), Ion I. Ion recurge la un gestextrem, disperat: cumpãrã dintr-o consignaþie omedalie identicã, cu care se afiºeazã acasã, la cinade Crãciun pregãtitã în cinstea întoarcerii fiului.

Ajuns acasã cu întârziere, eroul nostru intrã însufragerie, se aºazã în capul mesei, pe loculpãstrat liber pentru el. Fiul, nora ºi nepotul suntacolo, împreunã cu câþiva prieteni ai familiei. Nuse manifestã niciun fel de efuziune, din nicioparte. Acum personaj devine chipul lui VictorRebengiuc pe care desluºim, deopotrivã,stânjenealã, bucurie, fericire, tristeþe, vinovãþie,emoþie copilãreascã. Spun pe chipul lui VictorRebengiuc, pentru cã este momentul în careactorul se identificã total cu personajul ºi dãmãsura absolutã a unei interpretãri geniale. ForþaMedaliei de onoare rezidã în faptul cã autorii,scenarist ºi regizor deopotrivã, nu încearcã sã-ltransforme pe Ion I. Ion într-un personajexemplar, reprezentativ pentru societatearomâneascã, ci descriu drama unui om simplucare încearcã sã-ºi recâºtige demnitatea, locul sãuneînsemnat în lume: el ºtie cã viaþa sa nu esteimportantã, dar intuieºte ºi cã nimic nu este maiimportant decât o viaþã, fie � sau îndeosebi �chiar a unui om neînsemnat.

Am insistat asupra acestui al doilea film al luiCãlin Peter Netzer, în progres sensibil faþã depelicula de debut, pentru a arãta cã regizorulpremiat anul acesta la Berlin cu trofeul suprem

pentru lungmetraj, Ursul de Aur, ºi cu PremiulFIPRESCI (Federaþia Internaþionalã a Criticilor deFilm) nu a apãrut din neant. Poziþia copilului(România, 2013; sc.: Cãlin Peter Netzer, RãzvanRãdulescu; cu: Luminiþa Gheorghiu, BogdanDumitrache, Ilinca Goia, Florin Zamfirescu,Nataºa Raab, Mimi Brãnescu, Vlad Ivanov, AdrianTitieni), cel de-al treilea sãu lungmetraj, nu facedecât sã confirme �antecedentele�. Chiar dacã afost o competiþie mai slabã, poate, decât în alþiani, regizorul român a concurat cu numeimportante ale cinematografiei mondiale (GusVan Sant, Danis Tanovic, Sebastian Lelio, StevenSoderberg, Bille August, Wong Kar Wai º.a.), iarpremiul a fost dobândit pe merit. Poziþia copilului(în parantezã fie spus, un titlu neinspirat), estemai ambiþios � ca proiect, nu neapãrta carealizare � decât precedentul. Mai ambiþios,pentru cã povestea se doreºte (ºi reuºeºte) a aveavalenþe universale; ºi în precedentele filmepoveºtile erau universale, dar mai localizate, maiaccentuat plasate în �conjunctura� socialã, politicãºi, nu în ultimul rând, geograficã numitãRomânia. Nu insist asupra subiectului, cred cãarhicunoscut. Tema este importantã în demersulcinematografic semnat de Cãlin Peter Netzer ºiRãzvan Rãdulescu: vinovãþia. Pe de o parte,vinovãþia tânãrului care omoarã accidental unadolescent; pe de altã parte, vinovãþia în relaþiapãrinte-copii: cât de justificatã este iubireaposesivã, abuzivã chiar (în sensul cã doreºte sãcontroleze în detaliu viaþa fiului) a mamei dinaceastã poveste? Cât este instinct matern ºi câtegoism? Câtã dreptate are fiul în atitudinea luiostilã faþã de comportamentul mamei? Este uninocent sau atitudinea lui denotã anumite carenþeafective? Biografia personajelor de pânã înmomentul în care începe povestea este sugeratã:mama (Luminiþa Gheorghiu) � autoritateaîntruchipatã, adevãratul �cap al familiei�; tatãl(Florin Zamfirescu) � þinut sub papuc fãrã dreptde apel; fiul (Bogdan Dumitrache) � revoltat, nuse înþelege prea bine de ce, împotriva autoritãþiimaterne; nora (Ilinca Goia) � sãtulã sã maiaccepte nazurile mãmoase ale partenerului.Finalul deschis, în care nu aflãm dacã va fi saunu închis pentru fapta sa, salveazã personajultânãrului de la liniaritate. El îºi depãºeºteamoralitatea prin nevoia de iertare: ispãºireaîncepe din momentul în care îºi cere iertare de latatãl adolescentului ucis.

Am spus cã, formal, Poziþia copilului este maipuþin împlinit decât Medalia de onoare. Acestadin urmã este mai organic, structura sa maiclasicã. Poziþia copilului este fracturat canaraþiune, ca modalitate de cinematografiere. Înprima parte, faptele se acumuleazã mozaicat,asemeni unui puzzle, prin secvenþe relativ scurtecare au, în primul rând rolul de a ne informa. Înpartea a doua, secvenþele devin mai lungi,aproape film în film, definind personajeleprincipale ºi aprofundând relaþiile dintre ele. Înfinal � întâlnirea dintre familia ucigaºului ºi cea avictimei � dramatismul atinge cote aproapeparoxistice, demonstrând virtuozitate ºi viziuneregizoralã. Cred cã suntem îndreptãþiþi sã avemîncredere (exigentã) în urmãtorul film al lui CãlinPeter Netzer.

!

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

35TRIBUNA � NR. 256 � 1-15 mai 2013

film

Presupus (ne)vinovat?Ioan-Pavel Azap

Ursul de Aur pentru Poziþia copilului

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

din lirica universalã

traduceri de Cristina Tãtaru 2

inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei 3

dosar N. Steinhardt

Irina Ciobotaru Steinhardt ºi Jurnalul fericirii 4

comentarii

Isabela Vasiliu-Scraba Despre noumen, fenomen ºi

fenomenologie 8

recitiri

Adrian Dinu Rachieru "Filonul tragic": Ion Lãncrãnjan 10

poezia

Ioan Es. Pop 12

Virgil Diaconu 12

Hanna Bota 12

fragmentarium

Andrei Zanca Fragmente 13

proza

Mircea Daneliuc Ca un grãtar de mici (fragment) 14

Radu Aldulescu O poveste banalã, de gãsit pe toate

drumurile (fragment) 15

retroversiuni

Dumitru Chioaru în limba francezã 16

elitele cetãþii

Cristian Colceriu Prof. Univ. Dr. Doc. Mircea Cucuianu

- fondatorul biochimiei clinice din România 17

Interviu cu profesorul Mircea Cucuianu "Genele nu

sunt neapãrat destin" 18

interviu

de vorbã cu regizorul ºi scriitorul Mircea Daneliuc

"Am descoperit migrena odatã cu cinematograful" 20

opinii

Petru Romoºan Omul politic Eminescu 23

ortodoxia

Arhiepiscopul ºi Mitropolitul �ANDREI Capãtul cãii 24

diagnoze

Andrei Marga Trei rezolvãri 26

estetica

Mircea Muthu Marginalii Cercului. Victor Iancu 27

folcloristicã

Mihaela Rotaru "Mersul pe vedere", strigãrile,

chemarea la nuntã - repere ale serbãrii nupþiale 28

corespondenþã din Washington

Victor Gaetan Anatomia unei minciuni: Atac la

reputaþia Papei Francisc 30

plastica

Livius George Ilea Chimaera printre noi 31

muzica

Mugurel Scutãreanu Punct final ºi punctul pe i 32

teatru

Ana-Maria Nistor Despre viaþa insectelor Frunzei

Grand 33

Claudiu Groza Cerºetorii lui Godot 34

film

Ursul de Aur pentru Poziþia copilului

Ioan-Pavel Azap Presupus (ne)vinovat? 35

patrimoniu

Marius Porumb - Comoara de sub catedralã 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei � trimestru, 36 lei � semestru, 72 lei � un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei � trimestru, 54 lei � semestru, 108 lei � un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

patrimoniu

Comoara de sub catedralã.Muzeul Mitropoliei Clujului

Marius Porumb

Începuturile Muzeului Mitropoliei Clujuluidateazã din anul 1924, din timpul episcopuluiNicolae Ivan, dar abia în 1938 muzeul sedeschide pentru public în câteva sãli de la etajuldoi al reºedinþei episcopale. Colecþiile cuprindeauobiecte de cult, icoane, tipãrituri ºi manuscrise,documente privind istoria bisericii. O reorganizaredupã criterii moderne a muzeului a avut loc în1975, când muzeul a fost redeschis pentru publicla etajul doi al reºedinþei Arhiepiscopiei Ortodoxea Clujului. Patrimoniul muzeului a fost multîmbogãþit cu numeroase icoane, vechi tipãrituri,documente ºi obiecte de cult, în prezent fiind unadin cele mai importante colecþii de artã vecheromâneascã din þarã.Marele teolog ºi cãrturar, Mitropolitul Bartolomeua iniþiat amenajarea spaþiului din demisolulCatedralei, în care s-a prevãzut organizarea expoz-iþiei permanente a Muzeului Mitropolitan. Muzeul Mitropoliei Clujului a fost reorganizat încursul anului 2011, dupã o concepþiemuzeograficã ºtiinþificã ºi modernã, fiind o insti-tuþie ce tezaurizeazã valori inestimabile ale istorieinaþionale, ale vieþii religioase ale românilor transil-vãneni, un patrimoniu cultural artistic ce cuprindevechi icoane pictate pe lemn ºi sticlã, obiecte decult, manuscrise ºi carte veche românescã, obiecteºi documente legate de istoria Eparhiei Clujului.Iniþiativa Mitropoliei Clujului de reorganizare amuzeului de artã religioasã într-o formulã mod-ernã, profund ºtiinþificã, de tezaurizare a unorvalori artistice ºi istorice, sau de valoare documen-

tarã, o datorãm vrednicului de pomenire,Mitropolitul Bartolomeu, preluatã cu entuziasmde I.P.S. Andrei, Arhiepiscop ºi MitropolitOrtodox al Clujului, care s-a angajat cu fermitateºi dãruire, sporind ºi implinind moºtenireailuºtrilor sãi înaintaºi.Sãrbãtoarea celor 90 de ani de la reînfiinþareaEparhiei Ortodoxe a Clujului a constituit un prilejexcepþional de inaugurare a Muzeului MitropolieiClujului. În data de 6 decembrie 2011, de ziuaSfântului Ierarh Nicolae, dupã Liturghia solemnãdin Catedralã, Preafericitul Pãrinte Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreunãcu un mare numãr de ierarhi au participat la cere-monia de sfinþire a Muzeului Mitropoliei Clujului.Patrimoniul Muzeului Mitropoliei Clujuluicuprinde un numãr mare de icoane pictate pelemn ºi sticlã, obiecte de cult, potire, manuscriseliturgice din secolele XV-XIX ºi tipãrituri din sec-olele XVII-XIX, ce provin din diferite centretipografice româneºti, demonstrând o continuãcirculaþie a cãrþii de o parte ºi de alta aCarpaþilor, contribuind hotãrâtor la unitatea lim-bii în întreg spaþiul locuit de români.Dominatã de statuia lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt,ctitor ºi protector al ierarhilor ortodocºi de la Vadºi Feleac, prima salã a muzeului este dedicatã per-sonalitãþii marilor ierarhi ai Eparhiei OrtodoxeRomâne a Clujului: Episcopul Nicolae Ivan (epis-cop 1921-1936), întemeitorul ºi ctitorul catedralei,Episcopul Nicolae Colan (episcop 1936-1957), un

Invierea icoanã pe sticlã, Nicula, sf. sec. XVIII

(continuare în pagina 34 )