cap 2 tg a contractului civil

8/13/2019 Cap 2 TG a Contractului Civil

1/129

C a p i t o l u l X I I

TEORIA GENERALA A CONTRACTULUI CIVIL

1.Notiunea de contract civil1.1.Definitia contractuiui1.2.Principiul libertatii contractuale1.3.Rolul, functiile si evolutiile contractuiui2.Clasificarea contractelor2.1.Consideratii generale2.2. Clasificarea contractelor dupa continutul lor2.3. Clasificarea contractelor dupa scopul urmarit de parti2.4. Subclasificarea contractelor cu titlu oneros2.5. Clasificarea contractelor dupa modul de formare2.6. Clasificarea contractelor dupa modul de executare2.7.Clasificarea contractelor dupa cum sunt sau nu sunt expres reglementate de

lege

2.8. Clasificarea contractelor dupa corelatia intre eie2.9.Clasificarea contractelor dupa modul in care se exprima vointa partilor2.10.Clasificarea contractelor dupa efectele produse3.Incheierea contractuiui3.1.Consideratii generale3.2.Oferta de a contracta3.3.Acceptarea ofertei3.4.Momentul si locul incheierii contractuiui3.5. Incheierea contractuiui prin mijloace electronice4.Continutul contractuiui4.1.Consideratii generale4.2. Clauzele esentiale (necesare) si accesorii (optionale) ale contractuiui4.3. Clauzele exprese si clauzele implicite4.4. Clauzele standard (generale)5.Efectele contractuiui5.1.Precizari preliminare5.2. Interpretarea contractuiui5.3. Efectele contractuiui intre partile contractante5.4. Efectele contractuiui In raporturile cu persoanele care nu au calitatea de

parti contractante

5.5. Modificarea, rezolutiunea, rezilierea si revocarea contractuiui


2/129

1.NOTIUNEA DE CONTRACT CIVIL1.1.Definitia contractului

Contract este acordul de vointa realizat intre doua sau mai multe persoane prin care se

stabilesc, se modifica sau se sting raporturi juridice (art. 666, alin. (1) CC).

Aceasta definitie legala contine elementele constitutiveale notiunii de contract. Din definitie rezulta

ca contractul este un act volitiv, Indreptat spre nasterea, modificarea sau stingereaunor raporturi cu altepersoane, prin urma re, este un act juridic. Ceea ce este esential in contract este acordul de vointa, fapt

ce denota ca contractul este un act juridic bi- sau multilateral, adica reprezinta rezultatul vointei

concordate a doua sau mai multe parti.

Intre notiunile de act juridic si contract este legatura stransa . Actul juridic este categoria de

gen,iar contractuleste cea de specie. Orice contract este un act juridic, insa nu orice act juridic este un

contract. I n virtutea acestui fapt reglementarile Codului civil in materie de acte juridice sunt aplicabile

si contractelor (a se vedea art. 666, alin. (2) CC). Contractele sunt cele mai frecvent utilizate acte

juridice in dreptul civi l.

conexiune stransa exista si intre notiunile contract si obligatie , intrucit contractul este

principalul izvor al obl igatii lor civile . Aceste notiuni sunt interdependente. Astfel, reglementarile

cuprinse in Titlul I al Cartii a treia a Codului civil, intitulat Despre obligatii in general, sunt

aplicabile obligatiilor contractuale, iar pe de alta parte, legea prevede ca, sub rezerva altor

reglementari, dispozitiile privind obligatiile contractuale sunt aplicabile si altor obligatii patrimoniale

in masura in care, tinandu-se cont de natura obligatiei, acest lucru este posibil (art. 678 CC).

1.2.Principiul libertatii contractualePentru ca acordul de vointa sa fie valabil si sa produca efecte juridice, el trebuie sa fie exprimat

liber. In doctrina s-a remarcat ca principiul libertatii contractuale este consecinta pe plan tehnic a

teoriei autonomiei de vointa (a se vedea 1.3 infra). Codul civil al Republicii Moldova consacra

principiul libertati i contractuale printre cele fundamentale la art . 1, alin. (1), precum si in tr-o ser ie de

alte prevederi legale, care se rezuma la urmatoarele:

a) partile sunt libere sa contracteze sau sa nu contracteze . Nimeni nu poate fi silit sa incheie uncontract decat in cazurile prevazute de lege sau daca asemenea obligatie a fost asumata

benevol. In prezent c a z u r i l e i n c ar e su b i e c t i i s u n t ob l i ga t i s a i n c h e i e c o n ta c t e

s u n t p u t i n n u m e r o a s e . D e r e g u l a , a c e a s t a o b l i g a t i e e s t e d i c t a t a d e i n t e r e s e

p u b l i c e , i n v e d e re a o c ro t i r i i p a r t i i m ai s l a b e d i n p u n c t de v e d e re e c o n o m i c ;

b) l i b e r t a t e a c o n t r a c t u a l a p r e s u p u n e p o s i b i l i t a t e a d e a a l e g e o r i c e f e l d e c o n t r a c t ,a t a t p r e v a z u t d e l e g e ( c o n t r a c t e n u m i t e ) , c a t s i c o n t r a c t e c e n u s u n t p r e v a z u t e

d e l e g e ( n e n u m i t e ) s a u c o m p l e x e ;

c) p ar t i l e su n t l i b er e s a d e t e rm i n e p r i n v o i n t a l o r c l a u z e l e p e c a re u rm e az a s a l ec u p r i n d a c o n t r a c t u l s i e f e c t e l e p e c a r e t r e b u i e s a l e p r o d u c a . L e g e a d o a r i n

a n u m i t e c a z u r i ( d e r e g u l a , i n i n t e r e s p u b l i c ) p o a t e p r e s c r i e c o n t i n u t u l u n o r

c l a u z e p e n t r u a n u m i t e c a t e g o r i i d e c o n t r a c t e . D a c a c o n t i n u t u l c l a u z e l o r e s t e

p re v a z u t i n n o rm e d i sp o z i t i v e ( su p l e t i v e ) , p a r t i l e p o t , p r i n a c o r d u l l o r , s a

i n l a t u r e a p l i c a r e a a c e s t o r n o r m e s a u s a s t a b i l e a s c a u n c o n t i n u t d i f e r i t d e c e l

s t i p u l a t i n l e g e ;


3/129

d) numai partile insesi prin acordul lor pot modifica sau rezolvi un contract valabil incheiat (a se vedea art.668, alin. (3) CC).

Legislatia noastra civila contine de asemenea un sir de prevederi care au menirea sa asigure realizarea

principiului libertati i contractuale. Printre acestea sunt prevederil e Codului civil privind nulitatea actelor

uridice incheiate in anumite imprejurari in care libertatea exprimarii vointei este afectata : actele incheiate prin

eroare(art. 227), dol (art. 228), violenta(art. 229), leziune(art. 230), intelegerea dolosiva dintre reprezentantul

unei parti cu cealalta parte (art. 231). Tot acest scop il urmaresc dispozitiile Codului civil in materia clauzelor

contractuale standard (art. 712-720), care sanctioneaza cu nulitate clauzele inechitabile ce prejudiciaza

disproportionat, contrar principiilor bunei-credinte, cealalta parte a contractului.

Alaturi de Codul civil, reglementari in vederea asigurarii libertatii contractuale se gasesc si in legislatia cu

privire la protectia concurentei. Astfel, este interzis agentilor economici sa -si exerci te drepturile in vederea

limitarii concurentei, abuzului de situatia lor dominanta si lezarii intereselor legitime ale consumatorului,

inclusiv prin obligarea partenerilor contractuali de a incheia contracte in conditii vadit nefavorabile acestora (a

se vedea art. 4, 6 si urm. ale Legii nr. 1103/2000 cu privire la protectia concurentei Monitorul Oficial al

Republici i Moldova,nr. 166-168 din 31.12.2000).

Libertatea contractuala, ca si orice alta libertate, nu poate fi nelimitata. Limitele sunt impuse de lege in

vederea ocrotirii intereselor altor indivizi si ale societatii in intregime. In literatura s-a mentionat ca limitarea

libertatiicontractuale urmareste:

a) proteja rea par tii mai slabe a contractuiui , care incepe la etapa incheierii contractuiui si se finalizeaza prinexecutarea lui sau prin raspunderea pentru neexecutare;

b) apararea intereselor creditorilor. I n tarile cu economia in tranzitie aceasta finalitate se invedereaza, spreexemplu, in protejarea handler care acorda credite firmelor-fantoma, pe de parte, precum si a

cetatenilor care au incredintat fondurile lor banesti unor institutii creditare similare, pe de alta parte;

c) apararea intereselor statului, care reprezinta intr-o forma concentrata interesele societatii1.Legea stipuleaza ca partile contractante pot incheia in mod liber contracte si pot s tabili continutul lor in

limitele normelor imperative de drept (art. 667, alin, (1) CC). Contractele sau clauzele contractuale care

contravin normelor imperative sunt nule (a se vedea art. 220, alin. (1) CC). Normele imperative, prin sine insesi,

constituie limitari ale libertatii contractuale, deoarece reprezinta reguli obligatorii de la care partile nu pot

deroga.

Limitarile libertatii contractuale pot fi negative si pozitive .

Sunt negative acele limitari instituite de lege prin care se interzice sau se restrange posibilitatea incheierii

unor categorii de contracte de catre anumiti subiecti . De exemplu, potrivit art. 31, alin. (3) al Legii inst itutiilor

inanciare nr. 550/1995 (Monitorul Qficial al Republicii Moldova , nr. 1-2 din 01.01.1996), bancile nu pot

incheia contracte de credit bancar cu functionarii lor decat in limitele stabilite de Banca Nationala. La aceeasi

categorie se aplica interdictiile de a include in contract anumite clauze. Astfel, potrivit art. 603, alin. (3) CC,

este nula orice stipulate contractuala care il elibereaza anticipat pe debitor de raspundere in caz de dol sau de

culpa grava.

Sunt pozitiveacele limitari care constau in obligatia de a incheia anumite contracte de catre unele categorii

de subiecti. De exemplu, daca detine pozitie dominanta pe piata, una dintre partile contractante este obligata

sa contracteze in acest domeniu (art. 669, alin. (1) CC), Un alt caz de limitare pozitiva este obligatia impusa

prin l ege de a include anumite clauze in unele categorii de contracte ( a se vedea art, 713 CC).

In afara de normele imperative, libertatea contractuala este limitata de ordinea ublic si de bunele

moravuri, Aceasta concluzie rezulta din prevederile art. 220, alin, (2) CC: actul juridic sau clauza care

contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sunt nule .


4/129


5/129

In dreptul roman contractul era privit in trei ipostaze: ca izvor de aparitie a raportului juridic, ca raport juridic propriu-zis

si, in sfarsit, ca forma pe care imbraca acest raport juridic.

Perioada dreptului roman clasic se caracterizeaza prin formalismul contractelor a caror obligativitate rezulta din

solemnitatile efectuate cu ocazia incheierii lor. Categoriile traditionale de contracte consensuale, solemne si reale

presupuneau respec tarea unei proceduri bine determinate. Contractele formale se incheiau prin indepl ini rea unor formal itati

prestabil ite , de exemplu, respectarea unui ritual desfasurat in prezenta unor mar tor i. Contractele reale int runeau un element

material - remiterea bunului - si unul intentional - intelegerea de restituire a acelui bun. Contractele consensuale se incheiau

prin simplu consimtamant , fara formal itati. Contractele formale alca tuiau regula, iar cele consensuale - exceptia.

Dreptul roman in perioada imperiala se caracterizeaza prin constituirea teoriei generale a contractelor si aparitia noilor

categorii de contracte, alaturi de cele cunoscute. data cu conturarea delimitarii izvoarelor obligatiilor in con tracte si

delicte, contractus era privit ca conventie asigurata cu actiune, care se deosebea de alta conventie ce era lipsita de mijloace

de aparare -pactum5.

Dezvoltarea productiei de marfuri si intensificarea schimburilor comerciale au determinat inlaturarea formalismului

excesiv si accentuarea importantei acordului de vointa in procesul incheierii contractelor6.

In epoca medievala dreptul contractelor este marcat prin dezvoltarea conceptelor:

a) consensualismului - contractul se incheie prin simplul acord de voin te, care poate fi exprimat prin orice modalitate;b) obligativitatii contractului {pacta sunt servanda) -contractul are pute re de lege intre parfi si urmeaza a fi executat, sic) echitatii contractuale - echivalenta prestatiilor reciproce ale partilor care se concretizeaza prin posibilitatea anularii

contractului pentru leziune si a revizuirii lui ca urmare a survenirii unor imprejurari imprevizibile.

In aceasta perioada incepe sa se cristalizeze diferentierea intre contractele civile si contractele comerciale7.

Dreptul contractelor in epoca moderns se caracterizeaza prin afirmarea teoriei autonomiei de vointa8. Aceasta teorie se

bazeaz a pe filozofia dreptu lui din secolul al XlX-lea si si-a gasit ref lectarea in Codul civil francez din 1804, care a inspirat

legislatiile civile a numeroase tari. Gandirea juristilor acelei perioade era marcata de un liberalism total, legat de filozofia

individualista. Conform acestei teorii, vointa umana este unicul temei al puterii contractuale. Daca oamenii se obliga printr-

un contract, este pentru ca au vrut acest lucru. Unicul fapt ca ei au dorit sa fie legati prin contract justifica suficient faptul ca

ei sunt tinuti sa-1 execute. Partile contractului isi creeaza singure, prin vointa lor, legea care va guverna raporturile dintre

ele.

In plan economic se considera ca initiativa individuala este forta motrice, iar statul nu trebuie sa intervina decat in

situatii exceptional, deoarece tot ce era contractual era considerat in sine ca fiind just. Contractul este mijlocul principa l si

cel mai adecvat de asigurare a prosperitatii generale.

Teoria autonomiei de vointa in materie de contracte a fost fundamental de adeptii ei prin urmatoarele

teze:

a) contractul este principalul izvor al obligatiilor civile, celelalte izvoare sunt neinsemnate;b) marea majoritate a normelor referitoare la contracte au caracter dispozitiv (supletiv), ceea ce inseamna ca ele se aplica

direct doar in tacerea partilor, acestea avand posibilitatea sa instituie prin acordul lor de vointa alte reguli decat cele

prevazute de lege;

c)

normele imperative in materie de contracte sunt putin numeroase, principalul lor scop fiind asigurarea libertatiivointei partilor contractului si respectarea ordinii publice;

d) imixtiunea puterii publice in incheierea si executarea contractului are caracter exceptional; nici judecatorul nu poatesa revizuiasca contractul, nici legislatorul nu poate sa-1 altereze (legile noi nu sunt aplicabile, in principiu,

contractelor in curs de desfasurare);

e) sub aspectul formei, autonomia de vointa se manifesta prin afirmarea continua a principiului consensualismului.In epoca contemporana s-au produs evenimente importante in viata social-economica, astfel incat autorii au remarcat un

declin al teoriei autonomiei de vointa. Acest declin se manifesta sub urmatoarele aspecte:


6/129

a) Cresterea importantei izvoarelor obligatiilor civile de natura extra-contractuala: fapta ilicita, imbogatirea fara justa cauzaangajamentul unilateral etc.

b) Interventia din ce in ce mai pregnanta, prin norme imperative, a statului in domeniul contractual; aceasta interventie are cefect largirea notiunii de ordine publica, cu scopul apararii drepturilor omului, mai ales a libertatii si proprietatii indiv iduale.

c) Dezvoltarea domeniului contractelor de adeziune - contracte cu clauze prestabilite, nenegociabile, impuse de cocontractant - idetriments contractelor traditionale.

d) Aparitia contractelor obligatorii, reglementate prin lege, cum sunt contractele de asigurare obligatorie de raspundere civila etce) Limitarea substantiala a principiului consensualismului prin intermediul dispozitiilor legale ce instituie obligativitatea forme

scrise sau autentice pentru unele categorii de contracte.

f) Tendinta restrangerii fortei obligatorii a contractuiui; in virtutea teoriei impreviziunii, legea uneori permite neexecutarecontractuiui sau ajustarea lui la noile imprejurari.

Un loc aparte in istoria evolutiei contractuiui ocupa functionarea acestei institutii in perioada regimurilor totalitare cu e conomi

planifi cata in tar ile Europei de Est, inclusiv in tara noastra. Dreptul contractelor in acea perioada se caracter izeaza printr -o limitar

rigida a principiului libertatii contractuale, prin instituirea sistemului de contracte planificate, care dominau in toate sferele activitat

economice. Acest sistem presupunea elaborarea de catre organele administrative a actelor de planificare, care, in esenta, erau acte ad

ministrative. Aceste acte aveau ca efect obligatia destinatarilor lor sa incheie contracte, continutul carora era predetermin at tot d

actele in cauza. Astfel, agentii economici erau impusi sa incheie contracte fara a negocia, in principiu, clauzele acestora, ia

eschivarea de la incheierea lor era calificata drept contraventie administrativa si era pedepsita cu aplicarea amenzilor in beneficiu

statului.

Influenta actului de planificare asupra contractuiui continua si dupa incheierea lui; astfel, modificarea actului de planificar

antrena modificarea contractuiui, iar anularea actului in mod automat ducea la incetarea contractuiui. Un antipod al principiulu

libertatii contractuale era art. 156 al Codului civildin 1964, care prevedea ca continutul obligatiei care se naste nemijlocit dintr-u

act de planificare a economiei nationale este determinat de acest act , iar continutul contractului incheiat pe baza unei sarcini d

plan t rebuie sa corespunda aces tei sarcini9.

Totodata, existau si contracte incheiate intre particulari sau intre particulari si institutiile de stat, care aveau ca obiect numa

bunurile de consum si serviciile des tinate satisfacerii necesit ati lor personale , deoarece bunuri le mij loace de productie nu p utea

constitui obiect al contractelor incheiate de cetateni.

Acest sistem a inceput sa fie demontat data cu tranzitia la economia de piata si reformele lansate la inceputul anilor 90. Totus

cu toate ca de atunci a fost fundamentat un cadru juridic adecvat noilor relatii economice, Codul civil din 1964 a continuat sa f

aplicat pana la intrarea in vigoare a noului Cod civil la 6 iunie 2002.

2.CLASIFICAREA CONTRACTELOR2.1.Consideratii generale

Principiul libertatii contractuale permite participantilor la circuitul civil sa incheie mare varietate de contracte. Unele din e

sunt prevazute expres de Codul civil. Insa diversificarea vietii economice si sociale duce la aparitia unor noi forme juridice, care n

sunt reglementate in mod special. Acest fapt a determinat necesitatea clasifica rii contractelor. Clasificarea ofe ra posibilitatea de

determina trasaturile caracteristice ale diferitelor categorii de contracte in vederea facilitarii procesului de calificare a acestora

aplicarii corecte a nor melor juridice.

Exista mai multe criterii de clasificare a contractelor. La cele vizate expres in Codul civil se adauga criteriile elaborate d

doctrina. Printre criteriile principale de clasificare sunt: continutul, modul de formare, scopul urmarit de part

reglementarea in legislatia civila, efectele produse, modul de executare, corelatia intre contracte etc.

2.2.Clasificarea contractelor dupa continutul lorIn functie de criteriul numit, contractele se impart in: sinalagmatice(A) si unilaterale(B). Acest criteriu de clasificare are la baz

repartizarea obligatiilor intre partile contractului.

A.Contractele sinalagmatice (bilaterale). Potrivit art. 704 CC, un contract este sinalagmatic daca fiecare dintre parti sobliga reciproc, astfel incat obligatia fiecareia din ele sa fie corelativa obligatiei celeilalte.


7/129

In contractele sinalagmatice exista corelatie si interdependenta intre obligatiile reciproce ale partilor: obligatia ce revine unei

par ti isi are cauza jur idica in obl igatia reciproca a celei lalte parti. Fiecare par te are concomitent atat calitatea de creditor, cat si

cea de debitor fata de cealalta parte . Astfel, in contractul de vanzare-cumparare vanzatorul este debitorul obligatiei de a preda

bunul in proprieta tea cumparatorului si, totodata, creditorul obl igatiei de plata a pretului, iar cumparatorul este deb itorul

obligatiei de plata a pretului si creditorul obligatiei de livrare. Sunt sinalagmatice contractele de schimb, de locatiune, de

transport, de asigurare etc. Particularitatile contractelor sinalagmatice au determinat inserarea in Codul civil a unor prevederi

speciale dedicate acestei categorii de contracte, care au fost grupate intr-un capitol distinct (art. 704-711 CC).

B. Contractele unilateralesunt acelea care genereaza obligatii doar pentru una dintre parti (art. 666, alin. (3) CC). In aceste

contracte parte este numai creditor, iar cealalta numai debitor. Astfel de contracte sunt: comodatul, depozitul, mandatul,

fideiusiunea gratuitaetc.

Este important a deosebi contractul unilateral de actul juridic unilateral. Astfel, actul juridic unilateral este rezultatul

manifestarii vointei unei singure parti. Sunt acte juridice unilaterale testamentul (art. 1449), acceptarea succesiunii (art. 1516),

renuntarea la succesiune(art. 1526), procura(art. 252), oferta(art. 681), promisiunea publica de r ecompensa (art. 1371-1374) etc.

Contractul este intotdeauna un act juridic bi- sau multilateral, adica un acord a doua sau mai multe vointe. Contractul este

unilateral atunci cand obligatia contractuala ii revine numai uneia dintre parti . Criteriul pentru a deosebi actul juridic unilateral de

cel bilateral este numarul vointelor participante, iar in cazul deosebirii contractuiui unilateral de cel bilateral (sinalagmatic),

criteriul il constituie numarul partilor obligate.

Importanta practica a clasificarii contractelor in sinalagmatice si unilaterale se manifesta sub aspectul deosebirilor dintreregimul juridic al efectelor produse de aceste doua categorii de contracte. Caracterul reciproc si interdependent al obligatiilor in

contractele sinalagmatice determina anumite efecte specifice, care nu se pot gasi la contractele unilaterale :

a) exceptia de neexecutare,care consta in aceea ca par tea contractuiui sinalagmatic este in drept sa refuze executarea proprieiobligatii in masura in care cealalta parte nu-si executa obligatia corelativa , daca nu s-a obligat sa execute prima sau daca

aceasta obligatie nu rezulta din lege sau din natura obligatiei (art. 705, alin. (1) CC);

b) riscul contractual in cazul imposibilitatii fortuite de executare a contractuiui de catre una dintre parti. In acest sens art.707, alin. (1) CC dispune ca, daca prestatie din contractul sinalagmatic devine imposibila din motive independente de

parti, par tea care trebuie sa exe cute prestatia deveni ta imposibila pie rde dreptul de a cere executarea obl igatiei corelative .

Prin urmare, riscul contractual il suporta partea contractului care este debitorul obligatiilor imposibil de executat ;

c) rezolutiunea contractului pentru neexecutare. Daca una dintre partile contractului sinalagmatic nu executa obligatiile salcontractuale, cealalta parte este indreptatita sa rezolutioneze contractul (a se vedea art. 709-711 CC).

Tinem sa mentionam ca delimitarea intre aceste doua categorii de contracte nu este intotdeauna rigida. Caracterul sinalagmatic sa

unilateral al unui contract depinde in mare masura de vointa partilor. Nimic nu impiedica ca partile prin vointa lor sa transforme u

contract unilateral prin natura sa intr-un contract sinalagmatic. Spre exemplu, contractul de mandat, care este unilateral, devin

sinalagmatic daca partile convin sa se plateasca mandantului remu nerate.

De asemenea, un contract unilateral la momentul incheierii sale poate deveni oneros , daca pe parcursul executarii lui se nasc obligat

in sarcina partii care initial nu era obligata. Astfel, daca in cadrul unui contract de mandat gratuit mandataru l a trebuit sa suporte unel

cheltuieli, mandantul este tinut sa-i compenseze aceste cheltuieli (art. 1046, alin. (1) CC)10

.

2.3.Clasificarea contractelor dupa scopul urmarit de partiIn functie de criteriul numit, contractele se clasifica in: contracte cu titlu oneros(A) si contracte cu titlu gratuit (B).

A. Contractele cu titlu oneros sunt acele contracte in care avantajului patrimonial pe care parte il procura celeilalte parti saunui tert ii corespunde un avantaj patrimonial corelativ. Sunt contracte cu titlu oneros vanzarea-cumpararea (art. 753 CC), schimbul(ar

823 CC), locatiunea(art. 875CC), antrepriza(art. 946 CC) s. a.

Avantajul corelativ avantajului conferit de partea din contractul cu titlu oneros nu trebuie sa fie procurat neaparat anu me aceste

par ti, ci poate fi acordat si unui ter t, fara ca prin aceasta contractul sa-si piarda caracterul oneros. Ca exemplupoate servi contractul d

asigurare, in care asiguratorul se obliga sa plateasca, la producerea riscului asigurat, suma asigurata ori despagubirea unui tert

beneficiarului asigurari i (art . 1301 CC).


8/129

B. Contractele cu titlu gratuit (de binefacere) sunt acele contracte in care avantajul (folosul) patrimonial conferit uneiadintre parti nu are drept scop obtinerea avantajului corelativ . Contracte cu titlu gratuit sunt: donatia(art. 827 CC),comodatul (art.

859 CC),depozitul(art. 1088 CC).

Contractele cu titlu gratuit se clasifica, la randul lor, in contracte dezinteresate si liberalitati. Prin contractele dezinteresate,

dispunatorul face un serviciu gratuit gratificatului, dar nu-si micsoreaza patrimoniul propriu. Drept exemple pot servi: comodatul,

mandatul neremunerat (art. 1030, 1033 CC), fideiusiunea gratuita (art. 1146 CC). Liberalitatile sunt contractele prin care se

opereaza un transfer de valori patrimoniale de la dispunator la gratificat, transfer care diminueaza patrimoniul dispunatorul ui. La

categoria de liberalitati sunt atribuite, in special, contractele de donatie.

Exista contracte care, prin esenta lor, pot fi numai gratuite sau numai oneroase. De exemplu, comodatul este intotdeauna un act

gratuit (art. 859 CC). Daca pentru darea in folosinta a bunului comodantul ar primi remunerare, acest raport si -ar schimba natura

juridica si ar deveni locatiune .

Alte acte pot fi atat gratuite, cat si oneroase, in functie de optiunea partilor participante. Astfel mandatul, fideiusiunea,

depozitul, imprumutul (art. 867, 869 CC) pot fi atat acte oneroase, cat si gratuite, in functie de faptul daca in contract s-a stipulat

sau nu remunerate.

In ceea ce priveste criteriul distinctieidintre contractele cu titlu oneros si cele cu titlu gratuit , in literatura de specialitate s-a

aratat ca acesta poate fi de natura subiectiva (intentia partilor) sau de natura obiectiva (echivalenta intre prestatii) . Este cu titlu

gratuit contractul in care dispunatorul a actionat intr-o intentie liberala (criteriul subiectiv) sau cand persoana cedeaza valoare

pat rimoniala fara a urmari obt inerea unui folos echivalent (cri teriul obiectiv) ".In acest context unii autori pun accentul pe elementul intentional, psihologic - scopul determinant pe care partea il urmareste in

contract (criteriul cauzei). Va fi contract cu titlu gratuit acela care are drept cauza determinanta intentia de a procura un folos

altuia, fara a urmari nimic in schimb. Dimpotriva, va fi oneros acel contract care a fost incheiat in scopul de a obtine un f olos in

schimbul obligatiei asumate12.

Avand in vedere clasificarea contractelor in sinalagmatice si unilaterale, examinata mai sus, mentionam ca majoritatea

contractelor sinalagmatice sunt cu titlu oneros, in timp ce majoritatea contractelor unilaterale sunt cu titlu gratuit . Insa

aceasta corespondenta nu este deplina. Dreptul nostru cunoaste, spre exemplu, contracte unilaterale cu titlu oneros:

contractul de mandat remunerat, desi este fara indoiala un contract unilateral, totodata este si cu titlu oneros.

Importanta practica a acestei clasificarii se manifesta sub urmatoarele aspecte :

a) incheierea contractelor cu titlu gratuit este supusa unor reguli mai stricte din punctul de vedere al formei. Deexemplu, in scopul protejarii procesului de formare a consimtamantului donatarului si pentru -i atrage atentia

asupra importantei actiunilor sale, legea stabileste ca pentru a produce efecte, contractul care contine promisiunea

de a transmite in viitor un bun trebuie incheiat in forma autentica (art. 830, alin. (1) CC);

b) in scopul protejarii intereselor persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa,legea interzice incheierea contractelor cu titlu gratuit in numele acestor persoane de catre tutore sau curator (art.

43, alin. (1) CC);

c) in contractele cu titlu gratuit este mai relevant elementul intuitu personae, care consta in aceea ca persoanacocontractantului este decisiva la incheierea contractului. Din aceasta rezulta ca eroarea asupra persoanei constituie

motiv de anulare a unui asemenea contract. Cand un donator, dorind sa faca donatie unei persoane pe care considera ruda de a sa, face in realitate donatie unei persoane straine, eroarea donatorului constituie un viciu de

consimtamant, deoarece aici calitatea de ruda este motivul determinant al donatiei;

d) in cazul contractelor cu titlu oneros obligatiile partilor si raspunderea lor contractuala sunt reglementate mai severdecat in cazul contractelor cu titlu gratuit. De exemplu, legea prevede ca mandatarul raspunde doar pentru actele

sale intentionate sau pentru culpa grava, daca acesta indeplineste mandatul cu titlu gratuit (art. 1049 CC);

e) in mod diferit se solutioneaza problema revendicarii de catre proprietar a bunurilor aflate in posesiunea unuidobanditor de buna-credinta in functie de faptul daca bunul a fost dobandit cu titlu oneros sau cu titlu gratuit (art.

375, alin. (1) si (2) CC).


9/129


10/129

Forma solemna, la randul ei, se imparte in forma scrisa si forma autentica. Nerespectarea formei scrise a contractului (actului jurid

are drept consecinta nulitatea acestuia numai atunci cand aceasta forma este ceruta ca conditie de validitate . Legea dispune

nerespectarea formei scrise a contractului (actului juridic) atrage nulitatea lui numai in cazul in care acest efect este expres prevazut

lege sau prin acordul partilor (art. 211, alin. (2) CC). Codul civil prevede sanctiunea nulitatii drept consecinta a nerespectarii form

scrise pentru diferite categorii de contracte (acte juridice), printre care: clauza penala (art. 625), contractul de fideiusiune (art. 114

contractul de franchising(art. 1172) etc.

Forma autentica poate fi impusa atat prin lege, cat si prin acordul partilor (art. 212 CC). Printre contractele care trebuie sa

incheiate in forma autentica in virtutea legii sunt urmatoarele: contractul privind transmiterea patrimoniului prezent si grevarea lui

uzufruct (art. 673 CC), contractul de ipoteca (art. 468, alin. (2) CC), contractul de vanzare-cumparare a intreprinderii (art. 81

contractul de renta (art. 849), contractul de donatie ce contine promisiunea de a transmite un bun in viitor (art. 830, alin. (1) CC) e

Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea absoluta a contractului (art. 213, alin. (2) CC).

B. Contractele inregistrate sunt acele contracte care, pentru a fi valabile, in unele cazuri, sau opozabile tertilor, in alte cazutrebuie sa fie inregistrate in modul stabilit de lege. De exemplu, art. 214, alin. (1) CC stabileste obligatia de inregistrare a contracte

(actelor juridice civile) care au ca obiect bunurile imobile . Inregistrarea acestor contracte are menirea sa asigure publicitatea un

asemenea acte. Inregistrarea consta in inscrierea intr-un registru public unic a informatiei despre toate actele juridice care au ca obi

bunuri imobile, ceea ce permite a avea informatie completa si ver idica cu privire la proprietarul bunului imobil, grevar ile acestui b

etc. Scopul acestei cerinte de forma a actului juridic este protectia tertilor, deoarece acestia au interesul, cand actele juridice se refera

bunuri imobile, sa cunoasca exact situat ia acestor bunuri, operatiile de constitute, modificare, transmitere sau stingere a d reptur

reale.

In afara de contractele care au ca obiect bunurile imobile, prin lege este impusa conditia inregistrarii unor alte contracte. De exemp

conform art. 818 CC, contractul de vanzare-cumparare a intreprinderii ca complex patrimonial unic se inregistreaza la Cam

Inregistrarii de Stat. Un alt exemplu este contractul de gaj inregistrat, care poate avea ca obiect atat bunuri mobile, cat si imobile (a

vedea art. 455 CC).

Ca regula generala, consecinta nerespectarii conditiei de inregistrare a contractelor consta in inopozabilitatea16 lor fata de te

Aceasta formalitate nu afecteaza valabilitatea contractuiui sau admisibilitatea anumitor mijloace de proba si intervine deja dupa naste

valabila a contractuiui. Intre parti contractul respectiv isi produce, de regula, toate efectele, dar eficienta practica a actului este anihil

substantial, daca nu se indeplineste cerinta de inregistrare. Astfel, locatarul in cadrul unui contract de locatiune a unui imobil pe termen ce depaseste 3 ani nu poate opune drepturile sale privind acest imobil locatarului ulterior al aceluiasi imobil, care a inscris i

mai inainte contractul de locatiune in registrul bunurilor imobile (art. 876, alin. (2) CC). Inopozabilitatea este consecinta nerespect

conditiei de inregistrare a actelor juridice atat in cazurile expres stipulate de lege, cat si atunci cand legea nu prevede exp

consecintele nerespectarii acestei conditii.

In unele cazuri legea impune obligatia de inregistrare ca conditie de existenta valabila a contractuiui, inregistrarea avand carac

constitutiv. De exemplu, legea dispune ca gajul inregistrat apare in momentul inregistrarii sale (art. 466, alin. (2) CC). Referitor

contractul de ipoteca, legea prevede ca acesta se prezinta pentru inregistrare la organul cadastral teritorial in termen de 3 luni de la d

incheierii lui. Nerespectarea termenului atrage nul itatea contractuiui (art. 470, alin. (2) CC). In general, nerespectarea obligatiei

inregistrare a actelor juridice atrage nulitatea lor numai in cazul in care acest efect rezulta in mod cert din prevederile legii sau ca

inregistrarea este ceruta de lege ca conditie de existenta a contractuiui. In celelalte cazuri efectul este inopozabilitate a.

C. Contractele reale sunt contractele pentru a caror formare, pe langa acordul de vointa, mai este necesara remiterea unui buncatre una dintre parti catre cealalta. Traditional sunt calificate drept contracte reale: imprumutul, comodatul, depozitul, gajul

transportul.Aceste contracte se considera incheiate numai din momentul predarii materiale a bunului care este obiectul prestatiei un

dintre parti. Intelegerea partilor premergatoare transmiterii bunului are valoarea unei promisiuni de a contracta - unui antecontract -

baza caruia promitentul se obl iga sa incheie ulterior contractul prin remiterea efectiva a bunului .

In acest context se poate pune problema efectelor nerespectarii de catre partea care a consimtit sa remita bunul a angajament ului s

Are oare cealalta parte dreptul de a cere predarea bunului daca contractul nu se considera valabil incheiat? Solutia data de legiuitor

cadrul contractelor de comodat si de imprumut este aceea ca, in cazul in care comodantul nu executa obligatia de a da bunul,

imprumutatorul - obligatia de a da cu imprumut, comodatarul si, respectiv, imprumutatul pot cere doar repararea prejudiciului cauastfel(art. 860, alin. (2), art. 868 CC).


11/129

2.6. Clasificarea contractelor dupa modul de executareIn functie de criteriul numit, contractele se clasifica in contracte cu executare instantanee (A) si contracte cu executare succesiva (B).

A. Contractele cu executare instantanee (imediata) sunt acele contracte care au ca obiect una sau mai multe prestatii care se executa dintr -o data, instantaneu17 . De exemplu, contractul de vanzare-cumparare vanzatorul transmite dreptul de proprietate asupra bunului vandut, iar cumparatorul isi executa obligatia de plata a pretului imediat, dintr- o data.

B.Contractele cu executare succesiva sunt acele contracte a caror executare se desfasoara in timp, fie ca prestatie continua (as a este contractul de locatiune), fie ca succesiude prestatii (asa este contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate). Printre aceste contracte sunt renta, asigurarea, leasingul, comodatul, societatea civila etc.

Contractele cu executare succesiva se impart, la randul lor, in contracte cu executare continua si contracte cu executare esalonata. In primul caz raportul obligational es

permane nt, cont inuu (lo cati unea , soci etat ea civi la) . In al doi- lea caz contr actu l se exec uta sub for ma de pres ta tii repe tate (va nzar ea esal onat a a volum elor unei enci clop edii ). Crit eri

acestei subdiviziuni rezida in caracterul indivizibil al prestatiilor esalonate, care impiedica impartirea in transe, cum este cazul contractului de locatiune, c are poate fi impartit

peri oade . In- teresul acestei distinctii vizeaza mai ales cazul neexecutarii partiale: chiar daca neexecutarea afecteaza parte infima a c ontractului, ea poare servi ca temei pent

rezolutiunea totala a contractului, intrucat celelalte prestatii izolat nu mai prezinta interes (enciclopedia incompleta nu prezinta nici valoare) 18 .

Tinem sa remarcam ca distinctia intre contractele cu executare imediata si cele cu executare succesiva nu este foarte rigida. Partile pot, prin acordul lor, sa s chimbe caracter

contractului, adica, desi prin natura sa contractul


12/129


13/129


14/129


15/129


16/129


17/129


18/129


19/129


20/129

se executa, in mod normal, dintr-o data, par tile pot conveni ca el sa

se execute prin prestatii succesive.

Importanta practica a acestei clasificari consta in urmatoarele:

a) in contractele cu executare imediata, in cazul neexecutariiculpabile a obliga^iei de catre una din parti, sanctiunea va fi

rezolutiunea- care are efect retroactiv, pe cand in contractele

cu executare succesiva sanctiunea va fi rezilierea - care

desfiinteaza contractul numai pentru viitor;

b) in materia nulitatii actelor juridice, prin exceptie de laregula generala, conform careia actul juridic nul inceteaza cu

efect retroactiv din momentul incheierii, in cazul

contractelor cu executare succesiva efectele nulitatii se

aplica numai pentru viitor. Intr-adevar, un contract de lo-

catiune, in virtutea caruia locatorul a asigurat folosinta unui

bun, iar locatarul a platit chiria, nu poate fi desfiintat

pentru trecut, intrucat beneficiul folosintei este ireversibil.

Deci restituirea chiriei nu se justified, deoarece ea ar aduce

la imbogatirea fara justa cauza a locatarului (art. 1389-1397

CC);

c) numai in contractele cu executare succesiva se poate puneproblema suspendarii executarii obligatiei perioada de

timp: de exemplu, pe perioada cat dureaza un eveniment de forta

majora ce impiedica executarea obligatiei, sau atat timp cat

cealalta parte nu isi executa obligatia corelativa (exceptia de

neexecutare).

2.7. Clasificarea contractelor dupa cum sunt sau nu sunt expres

reglementate de lege

In functie de acest criteriu contractele se clasifica in contracte

numite (A), contracte nenumite (B) si contracte complexe (C).

A. Contractele numite sunt acele contracte ce corespund uneioperatiuni juridice determinate, poarta fiecare cate un nume specific

si sunt reglementate expres de lege.

B. Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au denumirelega- la specifica si nu sunt expres reglementate de lege, intrucat nu

se incadreaza intr-o categorie determinata.

C. Contractele complexesunt acele contracte care imbina elemente aleunor contracte diferite, numite sau nenumite.

Existenta contractelor nenumite si complexe rezida in principiul

libertatii contractuale, care presupune posibilitatea pentru partile

contractante de a gasi forme juridice netraditionale pentru a imbraca

operatiunile pe care le


21/129

Partea a Il-a. O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 293

savarsesc. Diversificarea vietii economice duce la aceea ca contractele exis- tente in

legislatia civila se dovedesc a fi incapabile sa satisfaca noile raporturi sociale.

Practica genereaza in permanenta noi forme juridice menite sa perfec- teze marea

varietate a operatiunilor realizate de participants la circuitul civil. Astfel, pe langa

contractele traditionale, preluate inca din dreptul roman: vanzarea-cumpararea,

schimbul, donatia, locatiunea, imprumutul, comodatul etc. in legislatia civila moderna

au aparut noi contracte: asigurarea, leasingul, franchisingul, factoringul.

Un exemplu concludent in aceasta privinta este evolutia contractuiui de societate.

Cunoscut inca de dreptul roman, acest contract a capatat d ezvolta- re vertiginoasa in

epoca contemporana, creandu-se forme diverse de societati comerciale. Aceste

institutii nu mai pot fi cuprinse de prevederile codurilor civile in materie de societate

civila, ceea ce a determinat necesitatea unor noi reglementari, astfel incat in dreptul

tarilor cu economie de piata avansata se distinge ca ramura aparte dreptul

societatilor.

De asemenea, participants la raporturile civile pot conveni sa aplice diferite

reglementari ale contractelor numite, inventand noi constructs juridice. De

exemplu, parte poate instraina un bun, dar nu in schimbul unui pret, cum ar fi cazul

contractuiui de vanzare-cumparare, ci in schimbul prestarii de catre cealalta parte a

unor servicii. Intr-o atare ipoteza, drepturile si obligatiile partii care livreaza bunul ar

fi reglementate de prevederile referitoare la contractul de vanzare-cumparare, iar

drepturile si obligatiile celeilalte parti - de prevederile in materia contractuiui

respectiv de prestari de servicii.

Uneori, imbinandu-se intr-un contract complex, elementele contractelor civile

numite se modifica, capatand trasaturi specifice operatiunii pe care perfecteaza.

Spre exemplu, in practica contractele care deservesc operatiunile de leasing deseori

au un caracter complex, cuprinzand elemente ale contractelor de locatiune, vanzare-

cumparare si mandat. Insa un asemenea contract nu reprezinta imbinare mecanica a

elementelor mentionate, deoarece fiecare dintre acestea capata valente proprii menite

sa asigure desfasurarea operatiunii in cauza.

Importanta clasificarii date se manifesta din punctul de vedere al regle-

mentarilor aplicabile acestor categorii de contracte. Contractelor numite li se aplica,

in primul rand, reglementarile speciale referitoare la fiecare contract in parte, precum

si dispozitiile generale care guverneaza contractele i obligatiile. Datorita faptului ca

legea contine reglementari complete, partile nu au necesitatea sa determine foarte

detaliat clauzele contractuale. In masura in care partile nu au derogat expres de la

preveder ile legale i n domeniul c ont rac tuiui res pec tiv , a cestea ii sunt apl icabi le.


22/129

294 D R E P T C I V I L

Situatia este diferitS in cazul contractelor nenumite si complexe, intrucat se

poa te pun e p rob lema calif icSrii corect e acestora . Contra ctelor in cauzS, fara indoia lS,

li se aplica prevederile generale in materie de contracte si obligatii, iar alte

reglementari aplicabile sunt stabilite prin acordul de vointS al partilor. De asemenea,

in virtutea regulilor privind analogia legii, acestor contracte li se pot aplica

reglementSrile in domeniul contractelor celor mai apropiate. Uneori, rolul de

interpretare a clauzelor acestor contracte in vederea stabilirii vointei reale a partilor ii

revine instantei de judecata.

2.8.Clasificarea contractelor dupa corelatia dintre eleIn functie de acest criteriu contractele se clasificS in: contracte principale (A) si

contracte accesorii (B).

A. Contractele principale sunt acele contracte care au existenta de sinestatatoare si a cSror soarta nu depinde de alte contracte. Marea majoritate a

contractelor civile fac parte din aceasta categorie.

B. Contractele accesorii sunt acele contracte care insotesc unele contracteprincipal e, de a caror soarta dep ind. De exe mplu, contractul de gaj si con tra ctul de

fideiusiune sunt contracte accesorii menite sa asigure executarea unor contracte

principal e: un con tra ct de imprumut sau un c ont rac t de c red it bancar.

Contractul accesoriu poate fi incheiat printr-un contract distinct sau poate fi

inserat intr-o clauzS specials in cuprinsul contractului principal. Drept exemplu poate

servi clauza penala (art. 624 CC) - conventie care are ca scop contribuirea la

executarea unui contract principal, situandu-se printre alte clauze ale acestuia.

Importanta delimitSrii acestor categorii de contracte se manifests prin faptul ca,

in timp ce validitatea contractului principal se analizeaza in mod independent de alte

contracte, in functie numai de propriile sale elemente, soarta contractului accesoriu

este determinate de cea a contractului principal pe care il insoteste, dupa principiul:

accesoriul urmeaza soarta principalului. Aceasta dependents se manifests atat sub

aspectul conditiilor de validitate, cat si sub aspectele momentului incheierii si

incetSrii contractului; anularea sau incetarea contractului principal atrage, de plin

drept, anularea sau incetarea contractului accesoriu.


23/129

Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 295

2.9.Clasificarea contractelor dupa modul incare se exprima vointa partilor

In functie de acest criteriu contractele pot fi clasificate in: contracte negociate

(A), contracte de adeziune (B), contracte obligatorii (C) si contracte autorizate (D).A. Contractele negociate sunt acele contracte ale caror clauze sunt rezul- tate din

negocierile dintre parti, fara interventia vreunei vointe din exterior. Aceste contracte

sunt traditionale pentru dreptul civil. Incheierea lor presupune, de obicei, existenta

unei faze precontractuale, in cadrul careia partenerii contractuali poarta tratative,

discutii privind obiectul viitoarei prestatii, natura si intinderea obligatiilor si alte

conditii ale operatiunii juridice preconizate. Negocierile se finalizeaza prin adoptarea

de catre partile contractante a unor decizii comune asupra tuturor aspectelor esentia le

ale operatiunii lor, care se materializeaza in clauzele contractului.

B. Contractele de adeziune sunt acele contracte ale caror clauze sunt pre-stabilite de catre una dintre parti (numita utilizator), cealalta parte (numita ade- rent)

neavand putinta sa le negocieze si sa influenteze asupra continutului lor. Partea careiai se propune contractul de adeziune are doua posibilitati: ea poate sa -1 accepte, adica

sa adere la el, sau sa renunte la incheierea contractului.

In epoca moderna contractele de adeziune devin tot mai frecvente in toate sferele

activitatii economice: in domeniul productiei, comertului, prestarii ser- viciilor. Ele

sunt utilizate pe larg de companiile de transporturi, de asigurari, de catre band si de

catre alti intreprinzatori. De regula, aceste contracte se prezinta sub forma unor

conditii generale, contracte-tip inserate pe formulare tipizate, cu clauze

prestabi lit e, car e s unt propuse p otentiali lor con tra cta nti .

Aceasta categorie de contracte prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje. Aspectul

poz iti v al acestor con tra cte consta in aceea ca, fii nd sta bil ite pentru tot i consumatori i

unui produs sau serviciu, ele simplified derularea operatiunii in cauza, scutesc partile

de cheltuielile de bani, timp si eforturi necesare in vederea negocierii fiecarui

contract sau clauze contractuale in parte. Utiliza- rea indelungata a unor contracte

tipizate duce la constituirea unor noi categorii de raporturi contractuale si chiar la

aparitia unor noi institutii de drept. De exemplu, asemenea contracte moderne cum

sunt leasingul, franchisingul, factoringul, constituie rezultatul folosirii indelungate in

pract ica a unor con tra cte -tip, condit ii genera le sta ndardizate, ela borate de mar i

companii sau asociatii profesionale, care au fost treptat legiferate la nivel de acte

normative.

In ceea ce priveste dezavantajele acestei modalitati de contractare, ele se

manifesta prin pericolul abuzurilor din partea participantilor profesionisti la


24/129


circuitul civil si comercial fata de participant neprofesionisti. Datorita pozitiei sale

superioare economice, sociale, intelectuale etc., intreprinzatorul are posibilitatea de

a dicta conditiile sale, astfel incat contractul nu mai constituie rodul acordului

echilibrat de vointa a partilor, intrucat lipseste negocierea echitabila a clauzelor

contractuale. Impunerea unilaterala a conditiilor favorabile partii mai puternice

uzurpeaza libertatea vointei aderentului, contravine principiilor egalitatii

parti cipant ilor l a r aporturil e c ivi le, echita tii si bun ei -credinte.

In vederea contracararii acestor fenomene negative, legislatorul nost.ru a instituit

serie de reglementari, printre care: art. 712 -720 CC privind clauzele contractuale

standard, Legea nr. 105/200 3 privind protectia consumatori lor (.Monitoru l Ofic ial al

Republici i Mold ova , nr. 126-131/507 din 27.06.2003) etc. Finalitatea acestor

dispozitii legale este controlul echitatii clauzelor contractelor de adeziune si

respectarea echilibrului intre interesele partilor contractului.

C. Contractele obligatorii (fortate) sunt acele contracte acaror incheiere sicontinut sunt impuse prin lege. Existenta contractelor obligatorii in dreptul civil

constituie exceptie de la principiul libertatii contractuale. Caracterul exceptional al

contractelor obligatorii rezulta din dispozitia Codului civil: obligarea la incheierea

unui contract este interzisa, cu exceptia cazurilor cand obligatia de a contracta este

pre vaz uta de preze ntul cod , de leg e sau daca rei ese dintr -o obl iga tie asumat a

benevo l.

Codul civilprevede cazuri cand incheierea contractelor de catre anumite categorii

de subiecti este obligatorie. Astfel, daca detine pozitie dominanta pe piata 19 , una

dintre partile contractante este obligata sa contracteze in acest domeniu (art. 669, alin.

(1) CC).

Un alt caz in care incheierea contractului este obligatorie se refera la acti - vitatea

pro fes ionis til or si int rep rinzator ilor. Acesti subiecti nu pot refuza far a mot ive

temeinice incheierea unui contract cu persoanele care obtin sau folo- sesc bunuri sauservicii in scopuri necomerciale, ca si fata de cele care cauta sa-si satisfaca

necesitate existentiala. De exemplu, unitate de comert cu amanuntul nu poate refuza

sa vanda unui consumator marfa care'este oferita publi cul ui spre comerc ial iza re.

Legea prevede si alte cazuri de incheiere obligatorie a unor contracte. Astfel,

Legea cu priv ire la asigurari nr. 1508/1994 (Monitorul Oficial al Republicii

19 Pozitia dominanta pe piata este definita la art. 2 al Leg ii nr. 1103/2000 cu pri vir e la pro tec tia

concurentei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 166-168 din 31.12.2000) ca situatie

exclusiva a agentului economic pe piata de marfuri, care ii da acestuia, singur sau impreuna cu

alti agenti economici, posibilitatea de a exercita influenta decisiva asupra conditiilor generale

de circulatie a marfii pe piata respectiva sau de a impiedica accesul pe piata unor al{i agen{i

economici.


25/129

Par te a a I I- a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 297

Moldova, nr. 5 din 15.09.1994) prevede incheierea obligatorie a contractelor de

asigurare de raspundere civila a detinatorilor de autovehicule pentru pagube cauzate

unor terte persoane si bunurilor acestora prin accidente produse de autovehicule. Un

alt tip de asigurare obligatorie este reglementat de Legea nr. 1553 /1998 cu privire la

asigurarea obligatorie de raspundere civila a trans- portatorilorfata de calatori

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova , nr. 38-39 din 30.04.1998).

Obligatia de a contracta rezulta si din unele prevederi legale ce consacra dreptul

de preemptiune in cazul vanzarii unor bunuri (a se vedea, de exemplu, art. 152, 352

CC).

D.Contractele automatesunt acele contracte care nu pot fi incheiate valabil saunu pot produce efecte fara autorizatie (acord, incuviintare, permisiu- ne,

consimtamant) din partea unui tert.

Legea prevede obligativitatea acordului tertului privind incheierea anumitor

categorii de contracte, care ating nemijlocit interesele tertului in cauza. De exemplu,

contractele prin care se dispune de bunurile imobile proprietate comuna in

devalmasie pot fi incheiate numai cu acordul tuturor coproprietarilor devalmasi (art.

369, alin. (2) CC).

Pentru alte categorii de contracte acordul tertului este necesar in vederea

exercitarii controlului asupra continutului acestora. Aici incuviintarea este impusa in

vederea protectiei unui participant la actul juridic. Este cazul unor categorii de

contracte incheiate de persoanele limitate in capacitatea de exer - citiu (art. 25 CC), de

minorii in varsta de la 14 la 18 ani (art. 34 CC), pentru care se cere acordul

curatorului sau, dupa caz, autorizatia autoritatii tutelare (art. 42 CC).

Uneori prin intermediul autorizatiei statul isi exercita controlul asupra unor

contracte de interes public. De exemplu, intreprinderea de stat poate sa incheie

contracte de locatiune sau de gaj asupra bunurilor transmise acesteia in gestiune

operativa numai cu autorizatia Guvernului sau a autoritatii administrative competente(art. 3(4) al Leg ii nr. 46/1994 cu privire la intreprinderea de stat , Monitorul Ofic ial al

Republici i Moldo va, nr. 2 din 25.08.1994).

2.10.Clasificarea contractelor dupa efectele produseIn functie de acest criteriu contractele se impart in doua grupe. Prima grupa

cuprinde: contractele constitutive sau translative de drepturi reale (A) si contractele

generatoare de drepturi de creanta (de raporturi de obligatii).

A.Contractele constitutive sau translative de drepturi reale sunt acele contractepri n care se const itu ie sau se t ransfera drept ul de propriet ate , dreptu l


26/129


de gaj, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de servitute sau dreptul de

superficie. In unele cazuri aceste contracte transfera drepturi de la data predarii

bunulu i (a se vedea art. 321 , alin. (1) CC) . Insa uneori , pen tru a pro duce efect e, legea

impune inregistrarea acestor contracte (a se vedea art. 321, alin. (2), 466(2) CC).

B.Contractelegeneratoare de drepturi de creanta (de raporturi de obligatii) sunttoate celelalte contracte civile, care nu fac parte din categoria precedents. In mod

normal, aceste contracte produc efecte numai intre parti, una dintre care - creditorul -

este in drept sa pretinda de la cealalta parte - debitor - executarea unei presta^ii, iar

debitorul este tinut sa execute.

A doua grupa cuprinde: contractele constitutive sau translative de drepturi (A) si

contractele declarative de drepturi (B).

A. Contractele constitutive sau translative de drepturi sunt acele contracte careproduc efecte din moment ul inc heieri i lor numai pentru viit or. Maj ori ta - tea

contractelor civile fac parte din aceasta categorie.

B. Contractele declarative de drepturi sunt acele prin care se recunosc, seconstata, se consolideaza drepturi care deja exista. Drept exemplu poate servi

contractul de tranzactie (art. 1331 CC), prin care se pune capat sau se prein- tampina

un proces, prin recunoasterea unor drepturi preexistente ale partilor. Aceste contracte

au nu numai efecte pentru viitor, dar si efecte retroactive.

3. INCHEIEREA CONTRACTULUI3.1.Consideratii generale

Prin incheierea contractului se intelege realizarea acordului de vointa asupra

clauzelor lui esentiale20 (art. 679, alin. (1) CC). Acordul se realizeaza prin propunerea

unei persoane de a incheia un contract facuta unei alte persoane - oferta, i

consimtamantul destinatarului acestei oferte de a incheia contractul respectiv in

conditiile propuse de ofertant - acceptarea ofertei. Se poate spune, deci, ca

mecanismul incheierii contractului presupune imbina- rea a doua elemente principale:

oferta si acceptarea, pe care le vom analiza in cele ce urmeaza. In jurul celor doua

elemente pot interveni discutii, negocieri, tratative, propuneri de modificari ale

clauzelor contractuale si alte actiuni ce alcatuiesc procesul de pregatire si inchei ere a

contractului.

Clauzele esentiale vor fi examinate in secfiunea IV a prezentului capitol.


27/129

Parteaall-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A J I I L O R 299

Pentru a fi incheiat valabil, contractul trebuie sa intruneasca anumite conditii

(elemente), care sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul, obiectul, cauza i

forma. Intrucat aceste conditii sunt aceleasi ca si pentru validitatea actelor juridice

civile in general, care au fost examinate in par tea generala a dreptul ui civ il, aceste

materii nu vor fi tratate detaliat in prezenta sectiune.

3.2.0ferta de a contracta

Oferta de a contracta este propunerea adresata unei sau mai multor persoane, care

contine toate elementele esentiale ale viitorului contract si care reflects vointa

ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei (art. 681, alin. (1) CC). Din aceasta

definitie legala a ofertei, precum si din alte dispozitii legale (a se vedea art. 682, alin.

(3) CC) pot fi deduse elementele ei definitorii, care sunt urmatoarele:

a) Oferta este un act juridic unilateral - manifestare de vointa facuta cuscopul de a produce efecte juridice. In acest sens oferta trebuie sa

intruneasca toate conditiile de validitate a actului juridic (capacitate,

consimtamant, obiect, cauza).

b) Oferta trebuie sa fie ferma; ea trebuie sa exprime vointa neindoielnica aautorului ei de a se obliga in sens juridic in caz de acceptare. Intrucat aceasta

vointa este rar declarata in mod expres, deseori este necesar de a deduce

din circumstantele fiecarui caz in parte. Vointa ofertantului poate rezulta din

modul in care acesta prezinta propunerea sa (de exemplu, definind-o expres

ca oferta sau ca simpla declaratie de in - tentii). De asemenea au

importanta pentru calificarea ofertei ca atare continutul i destinatarii ei. Cu

cat propunerea este mai detaliata, cu atat mai mari sunt sansele ei de a fi

considerata ca oferta. propunere adresata unei sau mai multor persoane

concrete va fi mai uor calificata ca oferta, decat propunere adresata

publiculu i i n general .

c) Oferta trebuie sa fie precisa si completa, ea trebuie sa cuprinda toateelementele necesare pentru realizarea acordului de vointa, astfel incat

contractul sa fie incheiat prin simpla acceptare a ei. Dintre aceste elemente

sunt indispensabile: natura contractului si obiectul contractului. Nu este, in

schimb, obligatoriu de indicat clauzele si conditiile contractului,

reglementate prin norme supletive21 . Nu este cu putinta de a stabili in

termeni generali daca oferta intruneste sau nu aceste elemente, ci trebuie

analizat ansamblul circumstantelor fiecarui caz in

1 L. Pop, op. cit., p. 47.


28/129

300 D R K P T C I V I L

par te. In li teratura de speciali tat e22 s-a relevat ca, chiar si in lipsa unor

clauze esentiale, cum sunt descrierea precisa a bunului sau a serviciu- lui ce

urmeaza sa fie prestat, pretul ce urmeaza a fi platit, momentul si locul

executarii prestatiei etc., oferta nu este neaparat considerate ca insuficient de

precis a. Este imp ortant a sti daca ofertantul, facand propunerea, a avut cu

adevarat intentia sa fie legat prin contract si daca clauzele ce lipsesc pot fi

determinate in functie de intentia comuna a partilor (a se vedea art. 725,

alin. (2) CC), natura contractuiui, circumstantele in care el a fost incheiat,

comportamentul partilor de pana la i dupa incheierea contractuiui, lege,

uzante sau principiul echitatii (a se vedea art. 726, 727 CC).

d) Oferta trebuie safie univoca. Oferta nu va fi univoca atunci cand este facutacu rezerve, fie exprimate expres de autorul ei, fie care rezulta din natura

contractuiui. Astfel, in contractele incheiate intuitu personae (in

considerarea persoanei cocontractantului), oferta facuta unui cerc

nedeterminat de persoane deseori comporta implicit rezerva ce tine de

calitatile persoanei (de exemplu, contractul de locatiune a unui spatiu de

locuit): acordul va fi definitiv numai dupa ce ofertantul va accepta persoana

cocontractantului.

e) Oferta trebuie safie serioasa. Nu va fi oferta propun erea facuta in glumasau in orice alt mod din care ar rezulta cu certitudine, dupa imprejurari sau

obiceiuri, ca persoana respective nu a intentionat sa se angajeze juridic.

Formele oferteipot fi cele mai variate. Ea poate fi fScuta in scris sau prin actiuni

ce denota intentia de a incheia un contract: stationarea unui taximetru, afisarea unui

meniu la intrarea intr-un restaurant, plasarea unei propuneri pe un site pe Internet,

expunerea unei marfi la vitrina etc.

Oferta poate fi adresata unei persoane determinate sau publicului. In ultimul caz,

in functie de imprejurarile concrete, uneori este vorba despre simpla propunere de a

negocia, iar in alte situatii poate exista veritabila oferta, atunci cand persoana

destinatarului nu conteaza (de exemplu, in cazul ofertei unor marfuri identitatea

cumparatorului nu este importanta, data ce acesta achita pretul). Referitor la oferta

publica a bunuri lor in con tra ctul de vanzare -cu mparar e a bunuri lor pentru consum,

legea prevede expres ca expunerea bunului cu etichete in vitrina, punerea la dispozitie

a meniului,

Pri ncipes rel ati fs aux con tra ts du commer ce int ernati ona l, Unidroit, Rome, 1994, p. 28-29.


29/129

Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A ' f U L O R 301

public ita tea bun ului , descri erea lui in cat aloage si alt e propuner i adr esa te unu i cerc

nedeterminat de persoane se considera oferta publica pentru incheierea contractului,

indiferent daca se indica pretul bunului si alte clauze esentiale pentru incheierea

contractului (art. 805 CC).

Oferta si invitatia la negocieri (chemarea la oferta)

Legea dispune: o propunere adresata unui cerc nedeterminat de persoane (oferta

public a) este c hemar e l a oferta daca aceasta propunere nu con tine nici manifest are

expresa a vointei de a fi legat prin acceptare (art. 681, alin. (2) CC). asemenea

propunere va fi inv ita tie de a negocia; nic i un consimta - mant nu este inca dat,

autorul propunerii voind sa exploreze posibilitatea de a initia negocieri, tratative in

vederea incheierii unui contract.

In dreptul continental si in commom law exista abordari diferite in ceea cepriveste calif ica rea unei propuner i in calitate de oferta sau de invita tie la negoci eri .

Astfel, in sistemul common law, spre deosebire de cel continental, regula generala

este ca expunerea marfurilor pe rafturi sau la vitrina unui magazin nu este oferta de

vanzare, ci invitatie catre client de a face oferta de cumparare. Clientul face

oferta de cumparare atunci cand prezinta marfa pentru plata, comerciantul avand

posibi lit atea sa accep te aceas ta oferta sau s-o res pinga. Argumentul in sus tinerea

acestei reguli este ca magazinul este un loc pentru negocieri i nu pentru vanzare

obligatorie.

Aceasta pozitie a fost criticata in doctrina, indicandu-se ca magazinul modern,

unde marfurile sunt vandute conform conditiilor stabilite de co- merciant, nu este

tocmai locul pentru negocieri si ca comerciantul nu trebuie sa expuna marfurile pecare nu doreste sa le vanda. In acest context s-a emis parerea ca conditiile si

imprejurarile in care este facuta expunerea marfurilor pot constitui dovada a intentiei

comerciantului de a se obliga, in aa fel anihi- landu-se regula generala precum ca

expunerea marfii nu este oferta23 .

Interesul delimitarii ofertei de invitatia la negocieri se manifesta din punctul cje

vedere al consecintelor pe care le produce renuntarea la propunerea respective. Astfel,

dupa cum s-a aratat anterior, oferta, in anumite conditii, este irevocabila; retragerea ei

are ca efect raspunderea ofertantului. Cat priveste invitatia la negocieri, aceasta, in

principiu , poa te fi retra sa in ori ce moment . Per soana care a lansat propunerea est e

libera sa inceteze negocierile la orice etapa a acestora (pana cand nu a fost lansata

oferta propriu-zisa).

5 G. H. Treitel, The law of contract, London, Sweet & Maxwell, 1999, p. 12-13.


30/129


In literatura juridica s-a precizat ca unica limitare in acest sens consta in

obligatia generala de a respecta principiul bunei-credinte. Astfel, va fi contrar

principiului bunei-cred inte fap tul prelungirii ar tif icial e a neg ocieri lor far a int ent ia

reala de a contracta, de exemplu, pentru a obtine informatii confiden- tiale. Asemenea

actiuni sunt calificate ca abuz de drept, antrenand raspundere de natura delictuala:

persoa na pre judici al poa te cere despagubiri, dar nu si inc heierea contra ctu lui 24 .

In acest sens, legea noastra dispune ca faptul initierii si desfa^urarii negocierilor

de incheiere a contractului poate fi generator de obligatii. pa rte negociatoare poate

cere celeilalte parti compensarea cheltuielilor facute in baza indreptatitei increderi in

incheierea contractului, daca in urma vinovatiei acesteia contractul nu a fost incheiat

(art. 515 CC).

Forta obli gatorie a ofertei. Revocarea ofertei. Atat timp cat nu este acceptata,

oferta este un act juridic pur unilateral. In acest context se pune problema de a sti

daca acest act leaga deja autorul lui sau el poate fi revocat in orice moment. Doua

consideratii cu caracter contradictoriu trebuie avute in vedere. Pe de parte, trebuie

sa fie respectata libertatea individului, ceea ce inseamna, in cazul ofertei,

posibi lit atea oferta ntu lui de a revoca propunerea. Pe de al ta par te, operatiunilor

jur idice trebui e sa li se confere siguranta , ceea ce ins eamna ca oferta trebuie sa fie

mentinuta anumita perioada de timp necesara destinata - rului pentru a studia, a

cugeta asupra ei si a da raspuns 25 .

In literatura de specialitate26

s-a relevat ca problema fortei obligatorii a ofertei se

solutioneaza diferit, in functie de faptul daca propunerea se face unei persoane

prezente sau daca ea se fac e une i persoane abs ente, precum si daca int re oferta i

acceptare curge un interval de timp.

A. In cazul in care oferta este facuta unei persoane prezente, adica ofertantul sidestinatarul ofertei se afla in acelasi loc, fara sa se fi acordat un termen pentru a

accepta, oferta il obliga pe autorul ei numai daca a fost acceptata imediat, integral si

fara rezerve. Consecinta acceptarii este incheierea contractului pe loc. Daca oferta nu

este acceptata imediat, ofertantul nu are nici obligatie. Legea dispune ca oferta

facuta unei persoane prezente poate fi acceptata doar pe loc (art. 688, alin. (1) CC).

A. Benabent, op. cit.,p. 44-45.

25 Ph. Delebecque, F-J Pansier, Droit des obl iga tions. Con tra t e t quas i- con tra t, ed. Litec, Paris, 2001,

p. 41.

L. Pop, op. cit, p. 47; C. Jugastru, op. cit., p. 42-43.


31/129

Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A L I G A f 1 1 L R 303

B. In cazul in care oferta este facuta unei persoane absente, adica care nu se aflain acelasi loc si este transmisa prin posta, fax, telex, curier, e-mail, radio, televiziune

etc., sunt posibile doua situatii.

1) Atat timp cat oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul poate revoca in modliber, fara a suporta anumite consecinte, cu conditia ca revocarea sa ajunga cel tax-

ziu data cu oferta (art. 683, alin. (2) CC). De exemplu, oferta facuta prin posta

poa te fi revocata pri n fax sau prin e -ma il.

2) In cazul in care oferta a ajuns la destinatar, problema se solutioneaza infunctie de cateva conditii:

a) daca oferta include un termen pentru acceptare, ea nu poate fi revocata panala expirarea acestui termen;

b) daca termenul pentru acceptare nu este stabilit sau, daca acest termen estenejustificat de mic, oferta nu poate fi revocata in termenul necesar pentru ca

destinatarul sa poata exprima acceptarea si ca raspunsul sa ajunga la ofertant

conform circumstantelor cazului, practicii stabilite intre parti si uzantelor

(art. 683, alin. (3) CC);

c) oferta poate fi irevocabila pe alte temeiuri. Legea nu precizeaza care sunttemeiurile irevocabilitatii ofertei (in afara de cazul in care oferta prevede

termenul pentru acceptare). Unele solutii ar putea fi inspirate din uzante

internationale standardizate in materie contractuala si din doctrina.

Principii le Unidroi t privind cont ractele de comert internat ional prevad ca

oferta nu poate fi r evocata atunci cand indicatia referitoare la irevocabilitatea

ofertei figureaza in insasi oferta, precum si atunci cand destinatarul are

temeiuri rezonabile sa creada ca oferta este irevocabila si cand el a actionat

in consecinta. Aceasta incredere a destinatarului poate fi cauzata fie de

comportamentul ofertantului, fie de natura ofertei. Ca exemplu poate servi

oferta a carei acceptare este legata de efectuarea unor cheltuieli substantiate

de catre destinatar sau oferta facuta pentru a permite destinatarului sa faca

oferta unui tert (a se vedea art. 2.4.2 si comentariul)27

.

Cat priveste efectele revocarii ofertei inainte de expirarea termenului, nu exista

abordare unica in doctrina si in jurisprudenta diferitelor tari. Unii autori afirma ca din

moment ce exista oferta si revocarea ei este ilicita, trebu ie de admis in toate

cazurile ca aceasta revocare este ineficienta. Prin urmare. acceptantul este indreptatit

sa ceara constatarea faptului ca contractul a fost

7 Princi pes rel ati fs aux con tra ts du commer ce internati ona l, Unidroit, Rome, 1994, p. 31-34.


32/129


33/129

Pa rt ea a II -a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 305

il constituie obligatia de a incheia in viitor un contract civil, deci prestatie de a face .

Antecontractul da natere numai unui drept de creanta, chiar daca prin contractul

in vederea caruia s-a facut promisiunea s-ar constitui ori s-ar transmite un drept real.

Constituirea sau transmiterea dreptului real are loc numai in momentul perfectarii

contractului propriu-zis, prin realizarea antecontractului. Obligatia promitentului

dureaza atat timp cat s-a convenit, iar daca nu s-a prevazut nici un termen, ea dureaza

cat prevede termenul de prescriptie de drept comun, care incepe sa curga de la data

incheierii antecontractului31 .

Antecontractul cunoaste mai multe varietati: antecontractul unilateral,

antecontractul sinalagmatic si pactul de preferinta.

Antecontrac tul unilateral este un contract prin care persoana, promitentul, se

angajeaza in fata unei alte persoane, beneficiar, sa incheie un contract, conditiile

caruia sunt deja determinate, in caz daca beneficiarul va cere acest lucru. De

exemplu, proprietarul unui bun convine cu alta persoana sa-i vanda acest bun la un

pre t dete rmi nat , daca a cea persoa na isi va exprima dor inta s a -1 cumper e.

In antecontractul sinalagmatic ambele parti se obliga reciproc, una fata de

cealalta, fiecare avand concomitent calitatea de promitent si beneiiciar. Ante- contract

sinalagmatic este atunci cand doua persoane se angajeaza reciproc sa incheie ulterior

un contract, cu condi^ia ca formalitate suplimentara sa fie indeplinita in viitor. De

exemplu, constatand acordul lor asupra tuturor conditiilor esentiale ale contractului,

parti le convin sa per fecteze ult erior con tra ctu l l or in fat a unui notar .

Pactul de pre ferinta este un antecontract prin care persoana, promiten tul, se

angajeaza fata de cealalta parte, beneficiar, de a incheia cu acesta un contract ulterior,

cu preferinta fata de un tert32

. De exemplu, in cadrul contractului de vanzare-cumparare, prin pactul de preferinta proprietarul unui bun se obliga fata de persoana

ca, in cazul in care va vinde bunul, sa ii acorde preferinta, la pret egal. Promitentul nu

se obliga sa vanda bunul, ci doar sa ii acorde preferinta beneficiarului, in cazul in

care s-ar decide sa vanda bunul respectiv. Pactul de preferinta nu are ca efect

transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului; acest efect se va produce

numai daca promitentul se va decide sa vanda bunul si, pe aceasta baza, va cadea de

acord cu beneficiarul asupra bunului si asupra pretului 33 .

1 T. R. Popescu, P. Anca, op. cit.,p. 80.

32 Ph. Delebecque, F.-J. Pansier, op. cit, p. 53.

33 F. Deak, S. Carpenaru, Contracte civile si comerciale, Bucuresti, Editura. LUMINA LEX,

1993,p. 265 -266.


34/129


Cat priveste forma antecontractului, legea dispune ca forma stabilita pentru

contract se aplica si pentru antecontract (art. 679, alin. (3) CC) 34 . De exemplu, daca

contractul principal trebuie sa fie incheiat in forma scrisa, antecontractul trebuie sa

fie incheiat in aceea^i forma.

Interesul distinctiei intre antecontract si oferta consta in fapul ca antecontractul

sau promisiunea de a contracta, spre deosebire de oferta, nu poate fi revocat(a) de

promitent in nic i un caz . Ner espect area antecontractului atr age raspunderea

contractuala a promitentului. Beneficiarul este in drept sa ceara promitentului si

tertului de rea-credinta cu care a contractat promitentul, in- calcand promisiunea de a

contracta, repararea prejudiciului cauzat prin nerespectarea promisiunii de a contracta

(art. 703 CC).

In literatura de specialitate s-a aratat ca promitentul, in caz de refuz de a incheia

contractul la care se refera promisiunea, poate cere ca instanta judeca- toreasca sa

oblige cealalta parte la incheierea contractuiui 35 .

Caducitatea ofertei36

Potrivit art. 685 CC, oferta devine caduca in doua cazuri:

daca nu a fost acceptata in termen, adica in termenul stabilit in oferta, sau

daca un atare termen nu este stabilit - in termenul necesar pentru ca

destinatarul sa poata exprima acceptarea si ca raspunsul sa ajunga la ofertant

conform circumstantelor cazului, practicii stabilite intre parti si uzantelor;

daca oferta este respinsa. Respingerea ofertei poate fi expresa sau implicita.

Un caz frecvent al respingerii implicite este un raspuns la oferta care se

prezin ta ca accep tar e, dar car e contine modifi cari substantiate aleconditiilor ofertei. In absenta unei respingeri exprese, de-

34 Analizand aceasta prevedere in comparatie cu cea stipulate la art. 208, alin. (6) CC: promisiunea

de a incheia un act juridic nu trebuie sa imbrace forma ceruta pentru acel act, putem trage

concluzia ca norma art. 208, alin. (6) este aplicabila doar actelor juridice unilaterale, intrucat

contractelor trebuie sa li se aplice dispozitia art. 679, alin. (3), aceasta avand caracter special.

C. Statescu, C. Birsan, op. cit., p. 52-53.36 Caducitatea este definita ca lipsa de eficacitate a unui act juridic, determinata de un eveniment

independent de vointa sau de culpa partilor, care survine dupa incheierea valabila a actului si care

impiedica, in mod obiectiv, producerea efectelor sale (a se vedea: Dic fio nar de dre pt privat ,

alcatuit de D. Radescu, Editura MONDIAN 94, Bucuresti, 1997, p. 143).


35/129

Pa rt ea a II -a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 307

claratiile sau comportamentul destinatarului ofertei trebuie sa fie de asa

natura incat ofertantul sa fie indreptatit sa creada ca destinatarul nu are nici

intentie sa accepte oferta.

Legea prevede expres ca oferta nu devine caduca prin decesul sau pier- derea

capacitatii de exercitiu a unei parti si nici daca una dintre parti pierde dreptul de a

incheia contracte ca rezultat al transmiterii patrimoniului ei in administrare unei alte

persoa ne (art. 684 CC)37

.

3.3.Acceptarea oferteiAcceptarea ofertei reprezinta manifestarea de vointa a unei persoane de a incheia

un contract in conditiile ofertei care i- fost adresata. Constituie acceptare declaratia

destinatarului ofertei sau alta actiune care atesta con - simtirea ofertei (art. 687,

alin. (1) CC). Ca si oferta, acceptarea constituie un act juridic unilateral. In aceasta

calitate, pentru a produce efecte juridice, acceptarea trebuie sa indeplineasca toate

conditiile de validitate a actului juridic, impuse de lege.

Acceptarea este in principiu libera. Nimeni nu este obligat sa accepte oferta. In

unele cazuri, totusi, acceptarea este obligatorie: intr-un contract dintre un profesionist

si un consumator, profesionistul nu poate refuza vanzarea unei marfi sau prestarea

unor servicii propuse publicului (a se vedea art. 669, alin. (2) CC).

Forma acceptarii

Legea nu impune cerinte speciale fata de forma acceptarii, din moment ce ea

exprima vointa certa a acceptantului de a contracta in conditiile propuse de ofertant.

Ea poate fi expresa (scrisa, verbala sau printr-un gest in cazul licita- tiilor publice)

sau tacita. Acceptarea este tacita atunci cand rezulta cu certitudine din

comportamentul destinatarului ofertei. Din prevederile legii rezulta ca in virtutea

ofertei, a practicii stabilite intre parti si a uzantelor, acceptantul poate sa -si manifeste

consimtamantul prin savarsirea unor actiuni fara notifi- carea ofertantului (art. 687,

alin. (2) CC). Legea nu precizeaza forma acestor

37 Vom men(iona ca in dreptul altor {ari exista abordari diferite. Astfel, conform legislatiei Romaniei,

decesul sau incapacitatea ofertantului atrag caducitatea ofertei (a se vedea: L. Pop, op cit.,p. 48).

Aceeasi regula, consacrata de legea franceza, datorita criticilor doctrinale, a fost revizuita de

jur isp rud en ta, in sensu l ca num ai in co ntr act ele intuitu personae decesul sau incapacitatea

ofertantului sau a destinatarului atrag caducitatea ofertei (a se vedea: A Benabent, op. cit., p. 47).


36/129


37/129


actiuni; deseori ele marcheaza inceputul derularii contractuiui: clientul urea in

autobuz, furnizorul expediaza marfa comandata, cumparatorul achita in avans parte

din pret etc.

In legatura cu acceptarea tacita se pune problema daca simpla tacere are sau nu

valoare de acceptare. De regula, tacerea, ca si inactiunea, nu constituie modalitate

de exprimare a consimtamantului. Legea prevede ca tacerea i inactiunea nu

valoreaza acceptarea daca din lege, din practica stabilita intre parti si din uzanê nu

reiese altfel (art. 694, alin. (1) CC).

Un exemplu de prevedere legala care confera tacerii valenta de acceptare este

tacita reconductiune (prelungire) a contractuiui de locatiune. Astfel, legea dispune ca,

daca raporturile contractuale continua in mod tacit dupa expirarea contractuiui de

locatiune, acesta se considera prelungit pe un termen nedeterminat (art. 904, alin.

(1) CC). Prin urmare, simpla tacere a locatorului, care permite locatarului safoloseasca in continuare bunul, reprezinta acceptare a ofertei de prelungire a

contractuiui. Un alt exemplu in acest sens este prevede- rea art. 977 CC referitoare la

contractul de prestari servicii: daca relatiile dintre parti vor continua, cu tiinta

celeilalte parti, si dupa incetarea termenului, contractul de prestari servicii se

considera prelungit pe termen nelimitat in masura in care cealalta parte nu respinge

imediat aceasta prelungire.

De asemenea, atunci cand intre parti s-a statornicit deja practica pen tru acelaî

tip de contract, se considera ca partea contractuiui care primeste noua comanda

trebuie sa protesteze imediat, daca intentioneaza sa refuze comanda, altfel tacerea ei

va valora ca acceptare38 .

regula speciala este instituita pentru domeniul raporturilor comerciale: daca uncomerciant a carui activitate consta in comercializarea anumitor bunuri primeste

oferta asupra unor astfel de bunuri din partea cuiva cu care se afla in relaîi de

afaceri, comerciantul este obligat sa raspunda fara intarziere, tacerea sa putand fi

considerata acceptare a ofertei (art. 694, alin. (2) CC).

Tinem sa remarcam totodata ca nu exista nici c ontraindicatie ca partile, prin

contractul lor, sa convinS ca simpla tacere dupa primirea ofertei valoreaza ca

acceptare.

Cerintele pe care trebuie sa le intruneasca acceptarea

a) Potrivit regulii generale, acceptarea trebuie sa fie conforma ofertei. Ea trebuiesa fie pura si simpla. Orice modificare, limitare ori conditionare a ofertei va fi

considerata nu ca acceptare, ci ca noua oferta (contraoferta),

A Benabent, op. cit., p. 49-50.


38/129

Partea a I I - a . T E O R l A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 309

care va face caduca oferta initiala (a se vedea art. 691, alin. (2) CC). In practica

negocierilor, deseori, incheierea definitive a contractului este precedata de un schimb

de contraoferte succesive.

Prin derogare de la regula generala, legea dispune ca raspunsul prin care se

accepta oferta si care prezinta conditii aditionale sau conditii diferite ce nu afecteaza

material conditiile ofertei constituie acceptare, daca ofertantul nu le respinge fara

intarziere nejustificata. Daca ofertantul nu obiecteaza, contractul se incheie in

conditiile ofertei, cu modificarile care se contin in acceptare (art. 691, alin. (3) CC).

Legea nu precizeaza ce inseamna modificari ce afecteaza material conditiile ofertei;

totul depinde de imprejurarile concrete ale fiecarui caz in parte. Conditii aditionale

sau conditii diferite referitoare la pret, la modalitatea de plata, la locul si momentul

executarii unei obligatii nepecuniare, la intinderea raspunderii partilor constituie de

obicei, dar nu in mod necesar, modificari ce afecteaza material conditiile ofertei 39 .

La fel ca modificarile mentionate, conditiile aditionale sau conditiile mo- dificate

dintr-un inscris expediat intr-un termen rezonabil de la data incheierii contractului

intre comercianti, care are drept scop confirmarea acestuia, devin parte a contractului,

cu exceptia cazului cand ele il altereaza material sau cand partea care il receptioneaza

le respinge fara intarzieri nejustificate (art. 696 CC).

alta exceptie de la regula generala evocata este prevazut S pentru domeniul

raporturilor de afaceri la art. 693 CC. Astfel, daca in relatiile comerciale acceptarea

este facuta cu extinderi sau modificari, contractul se considera incheiat atunci cand

acceptantul poate conta pe acordul ofertantului, iar acesta n u refuza neintarziat.

Cat priveste intinderea concordarii dintre oferta si acceptare, se pune pro - blema

de a sti daca este necesar ca acceptantul sa-si dea acordul asupra tuturor conditiilor

ofertei sau este suficient acordul asupra unor anumite conditii. In baza jurisprudentei,

in literatura de specialitate s-au evidentiat doua ipoteze.

Daca oferta este completa, adicS cuprinde toate conditiile viitorului contract

(conditii esentiale si accesorii), este suficient ca acceptantul sa-si exprime acordul

asupra ansamblului conditiilor propuse. Totusi, daca destinatarul accepta numai

conditiile esentiale ale viitorului contract (de exemplu, este de acord cu pretul, dar nu

$i cu modalitatea de livrare), contractul nu se va considera incheiat.

39 A se vedea: Pri nci pes rel ati fs aux con tra ts du c omm erce i nte rna tio nal, Unidroit, Rome,

1994, p. 43 -45.


39/129

3 1 0 D R E P T C I V I L

Daca oferta contine doar conditiile esentiale (de exemplu, specificarea bunului si

a pretului intr-un contract de vanzare-cumparare), este suficient ca acceptarea sa se

refere la aceste conditii pentru ca contractul sa fie valabil incheiat. D

cap 2 tg a contractului civil

Documents