caracterizarea arboretelor de Şleau ...old.unitbv.ro/portals/31/sustineri de doctorat...1...
TRANSCRIPT
1
Universitatea Transilvania din Braşov
Şcoala Doctorală Interdisciplinară Departament: SILVICULTURĂ
Ing. Ticu Lucian L. RUSU
CARACTERIZAREA ARBORETELOR DE ŞLEAU
VĂTĂMATE DE CĂTRE VÂNAT ŞI PRIN PĂŞUNAT
ÎN MASIVUL DOGNECEI
CHARACTERIZATION OF THE MIXED HARDWOOD
STANDS BY GAME ANIMALS AND GRAZING
IN DOGNECEI MASSIF
Conducător ştiinţific
Prof.dr.ing. Ion I. FLORESCU
Membru titular al ASAS
BRAŞOV 2014
2
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
RECTORAT
…………………………………………………………………………………
COMPONENŢA
Comisiei de doctorat Numită prin ordinul Rectorului Universităţii “Transilvania” din Braşov
Nr.6872/26.09.2014
PREŞEDINTE: Prof.univ.dr.ing. Gheorghe SPÂRCHEZ
PRODECAN – Fac.de Silvicultură şi Exploatări Forestiere
Universitatea “Transilvania” din Braşov CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof.univ.dr.ing.Ion I. FLORESCU
Universitatea “Transilvania” din Braşov
REFERENŢI: Cercet.şt.gr.I, dr.ing. Lucian Constantin DINCĂ
I.C.A.S. Braşov
Prof.univ.dr.ing.Florian BORLEA
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a
Banatului Timişoara
Prof.univ.dr.ing. Ovidiu IONESCU
Universitatea “Transilvania” din Braşov
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 14.11.2014, ora
10:00, sala S1.2, Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere.
Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm
să le transmiteţi în timp util, pe adresa [email protected].
Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de
doctorat.
Vă mulţumim.
3
CUPRINS
Introducere 9-9
CAP.1. Stadiul actual al cunoştiinţelor 13-11
1.1. Efecte negative ale păşunatului şi vânatului menţionate în literatura străină 13-11 1.2. Evoluţia legislativă cu privire la păşunatul în pădure pe teritoriul României pâna
în perioada comunistă 14-11
1.3. Prevederi legislative legate de păşunat după 1960 şi până în prezent 15-12
1.4. Situaţia pădurilor vătămate de vânatul ierbivor 19-13
CAP.2. Scopul şi obiectivele cercetărilor 29-16
2.1. Scopul cercetărilor 29-16
2.2. Obiective urmărite 29-16
CAP.3. Locul cercetărilor, materialul şi metodele de cercetare 31-17
3.1. Locul cercetărilor 31-17
3.2. Materialul de cercetare 33-18
3.3. Metodele de cercetare 33-19
3.3.1. Efectuarea documentării necesare cercetărilor 33-19
3.3.2. Stabilirea unităţilor ecosistemice naturale prin încadrarea acestora în tipuri
de ecosisteme 34-19
3.3.3. Stabilirea claselor de vătămare a puieţilor 34-20
3.3.4. Stabilirea gradului de vătămare a seminţişurilor 35-20
3.3.5. Alegerea, amplasarea şi materializarea suprafeţelor de cercetare 36-21
3.3.6. Descrierea suprafeţelor de cercetare şi inventarierea puieţilor 37-22
3.3.7. Determinări privind biomasa puieţilor 38-22 3.3.8. Stabilirea influenţei unor factori asupra gradului de vătămare a
seminţişurilor 39-23
3.3.9. Recoltarea probelor de sol şi analize pentru evidenţierea efectelor
păşunatului asupra solului 39-23
3.3.10. Prelucrarea şi analiza datelor prelevate 40-23
CAP.4. Descrierea zonei de studiu Munţii Dognecei 41-24
4.1. Scurt istoric al localităţii Dognecea 41-24
4.2. Date privind caracterizarea unităţii de producţie IX Dognecea 41-24
4.3. Caracterizarea condiţiilor geologice şi geomorfologice 46-25
4.4. Condiţii climatice 50-26
4.5. Condiţii hidrologice şi hidrografice 55-29
4.6. Date fenologice 57-30
4.7. Condiţiile pedologice 57-30
4.8. Tipuri de staţiune 62-31
4.9. Caracterizarea vegetaţiei 64-32
4.9.1. Caracterizarea generală a florei 64-32
4
4.10. Caracterizarea vegetaţiei forestiere 65-33
4.11. Starea sanitară a pădurii 68-34
4.12. Aplicarea prevederilor amenajamentelor anterioare 68-35
CAP.5. Rezultatele cercetărilor 71-36
5.1. Identificarea şi denumirea tipurilor de ecosisteme 71-36
5.2. Studii asupra dinamicii efectivelor de vânat, şi a efectivelor de
bovine, ovine şi caprine la nivelul comunei Dognecea 77-40 5.2.1. Studii asupra dinamicii efectivelor de vânat la speciile
cerb comun, căprior, mistreţ şi iepure la nivelul fondului cinegetic 71 Dognecea
în perioada gospodăririi de către AJVPS Caraş Severin 78-40 5.2.2. Studii asupra dinamicii efectivelor de vânat la speciile
cerb comun, căprior, mistreţ şi iepure la nivelul fondului cinegetic 71
Dognecea în perioada gospodăririi de către A.V. DIANA BANAT 83-41 5.2.3. Dinamica efectivelor de animale domestice în comuna Dognecea în
perioada 2000-2014 87-44
5.3. Caracterizarea stării de sănătate a puieţilor din suprafeţele de cercetare 91-47 5.3.1.Determinări efectuate asupra puieţilor în suprafeţele de cercetare
din u.a. 69A 91- 5.3.2.Determinări efectuate asupra puieţilor în suprafeţele de cercetare
din u.a. 69E 100- 5.3.3. Determinări efectuate asupra puieţilor în suprafeţele de cercetare
din u.a. 85D 109-
5.3.4.Determinări efectuate asupra puieţilor în suprafeţele de cercetare
din u.a. 62B 119-47
5.3.5.Determinări efectuate asupra puieţilor în suprafeţele de cercetare
din u.a. 64 C 127-
5.3.6. Determinări efectuate asupra puieţilor în suprafeţele de cercetare
din u.a. 65 A 136-
5.3.7. Constatări de ordin general vizând regenerarea şleaurilor 144-55
5.4. Cercetări asupra corelaţiei dintre diametrul şi înălţimea puieţilor 152-56
5.4.1. Diametrele şi înălţimile la puieţii de gorun 152-57
5.4.2. Diametrele şi înălţimile la puieţii de fag 155-59
5.4.3. Diametrele şi înălţimile la puieţii de paltin 157-61
5.5. Determinări cu privire la biomasa puieţilor 160-63 5.6. Analiza vătămărilor produse de vânat şi prin păşunat în funcţie de anumite
caracteristici structurale şi staţionale 163-65 5.7. Determinări în ceea ce priveşte influenţa vânatului şi a păşunatului asupra solului
forestier în U.P.IX Dognecea 189-80
CAP.6. Concluzii, contribuţii originale, recomandări pentru producţie 195-83
6.1. Concluzii generale 195-83
6.2. Contribuţii personale 198-84
6.3. Recomandări pentru producţie 198-85
Bibliografie 201-86
5
Diseminarea rezultatelor 208-90
Rezumat 209-91
Curriculum vitae 224-100
Declaraţie de autenticitate 228-104
6
CONTENTS
Introduction 9-9
CAP.1. Current state of knowledge 13-11
1.1. Negative effects of cattle and game grazing mentionned in the foreign literature 13-11
1.2. Evolution of legislation regarding grazing in forests in Romania up to the communist
Period 14-11
1.3. Legislative provisions regarding grazing after 1960 to the present 15-12
1.4.The situation of forests damaged by herbivore game 19-13
CAP.2. Aim and objectives of the research 29-16
2.1. Aim research 29-16
2.2. Objectives pursued 29-16
CAP.3. Location of the research, material and research methods 31-17
3.1. Location of the research 31-17
3.2. Research material 33-18
3.3. Research methods used 33-19
3.3.1. Establishment of the natural ecosystemic units by enframing them
into ecosystem types 33-19
3.3.2. Performing the necessary documenting for research 34-19
3.3.3. Estabilishment of the seedling injury classes 34-20
3.3.4.Establishment of the degree of damages on the natural regeneration layer 35-20
. 3.3.5. Choosing, placing and materializing of the experimental surfaces 36-21
3.3.6. Description of the research surfaces and inventory of the seedlings 37-22
3.3.7. Determination of the biomass of the seedlings 38-22
3.3.8. Establishing the influence of some factors on the degree of damage of the
natural regeneration 39-23
3.3.9. Soil sample taking and analyses conducted to emphasize the efects of
grazing on soil 39-23
3.3.10. Data processing and analysis 40-23
CAP.4. Description of the study area the Dognecea Mountains 41-24
4.1. Short history of Dognecea locality 41-24
4.2. Data regarding the characteristics of the production unit IX Dognecea 41-24
4.3. Characterizing the geological and geomorphological conditions 46-25
4.4. Hidrological and hidrographical conditions 50-26
4.5. Climatic conditions 55-29
4.6. Phenological data 57-30
4.7. Soil conditions 57-30
7
4.8. Forest site types 62-31
4.9. Characterization of vegetation 64-32
4.9.1. General characterization of the flora 64-32
4.10. Characterization of the forest vegetation 65-33
4.11. Forest health status 68-34
4.12. Application of the provisions of previous forest management plans 68-35
CAP.5. Research results 71-36
5.1. About the establishment of the natural ecosystem units by enframing them into
ecosystem types 71-36
5.2. Studies on the dynamics of game population, and number of cows, sheep and
goats at the Dognecea commune level 77-40
5.2.1. Studies on the dynamics of game populations of red deer, roe deer,
wildboar and hare at the level of the hunting fund 71 Dognecea in
the period when it was managed by AJVPS Caraş Severin 78-40
5.2.2. Studies on the dynamics of game populations of red deer, roe deer,
wildboar and hare at the level of the hunting fund 71 Dognecea in
the period when it was managed by A.V. DIANA BANAT 83-41
5.2.3. Dynamics of domestic animals’ populations in the Dognecea commune in the
period 2000-2014 87-44
5.3. Characterization of the health seedlings from the research surfaces 91-47
5.3.1.Determinations carried out on the seedlings in research surfaces from
management unit 69 A 91-
5.3.2. Determinations carried out on the seedlings in research surfaces from
management unit 69 E 100-
5.3.3. Determinations carried out on the seedlings in research surfaces from
management unit 85D 109-
5.3.4.Determinations carried out on the seedlings in research surfaces from
management unit 62 B 119-47
5.3.5.Determinations carried out on the seedlings in research surfaces from
management unit 64 C 127-
5.3.6. Determinations carried out on the seedlings in research surfaces from
management unit 65 A 136-
5.3.7. General findings of concerning regeneration the mixed hardwood 144-55
5.4. Research on the diameter and haight of the seedlings 152-56
5.4.1. Diameters and heights of the sessile oak seedlings 152-57
5.4.2. Diameters and heights of the beech seedlings 155-59
5.4.3. Diameters and heights of the sycamore seedlings 157-61
5.5. Determinations regarding the seedlings’ biomass 160-63
5.6. Mapping the damages made by game and domestic animals grazing 163-65
5.7. Determinations regarding the influence of grazing on the forest soil in
U.P. IX Dognecea 189-80
8
CAP.6. Conclusions, personal contributions, recommendations for the production
Sector 195-83
6.1. General conclusions 195-83
6.2. Personal contributions 198-84
6.3. Recommendations for the production sector 198-85
Bibliography 201-86
Research results dissemination 208-90
Abstract 216-96
Curriculum vitae 226-102
Statement on the authenticity 228-104
9
INTRODUCERE
Păşunatul în pădure este un fenomen natural, uneori antropic
care produce modificări în întreaga biocenoză forestieră, în special în
fitocenoză (arbori, arbuşti, ierburi), dar afectează şi solul.
Fenomenul este natural, pentru că în ecosistemul forestier există
animale sălbatice ierbivore, care se hrănesc cu părţi ale plantelor, dar şi
antropic, deoarece omul foloseşte pădurea ca să hrănească animalele
domestice ierbivore şi să înmulţească speciile sălbatice ierbivore de vânat.
Prin păşunat se produce vătămarea sau distrugerea puieţilor din regenerări,
dar au loc şi unele modificări ale solului prin circulaţia animalelor.
Condiţiile favorabile din ţara noastră – ne referim aici la
condiţiile pedoclimatice – au dus la instalarea si dezvoltarea unei vegetaţii
forestiere deosebit de bogată şi variată, ce se găseşte răspândită armonios pe
întreg teritoriu ţării.
“ Intervenţia nechibzuită a factorului antropic în pădurile din
anumite zone forestiere ale ţării noastre, în special prin gospodărirea
necorespunzatoare a arboretelor obţinute prin substituirea pădurilor ce au
avut o structură naturală şi stabilă, ridică uneori probleme în ceea ce
priveşte gestionarea acestor păduri” (Giurgiu, 1978).
Consecinţele relaţiilor dintre vânat şi pădure au obligat
personalul silvic, să cunoască toate aspectele legate de viaţa vânatului,
modul de gestionare a fondurilor cinegetice, să cunoască măsurile ce pot fi
luate cu scopul de a limita sau în unele situaţii chiar de a elimina efectele
negative produse prin vătămările aduse arboretului, seminţelor,
seminţişurilor sau arboretelor tinere în faza de desiş, fie că este vorba de
vătămări produse de cervide prin roaderea mugurilor sau a lujerilor tineri cu
tot cu frunze, fie că este vorba de consumarea ghindei sau a jirului, fie că
vorbim de vătămările aduse trunchiului arborilor prin cojiri, zdreliri sau
roaderi, trebuie subliniat că acestea reprezintă porţi de intrare pentru sporii
unor ciuperci sau bacterii ce vor favoriza apariţia putregaiului roşu în cazul
molidului, a inimii roşii în cazul fagului (Gomez, Bock, 2010), lemnului
mort, a cojii înfundate sau a altor defecte de structură dar şi de formă, cum
este cazul bifurcărilor, ce duc în cele din urmă la pierderi cantitative şi
calitative de masă lemnoasă, sau de seminţe care generează schimbări în
compoziţia de regenerare şi geneza unor schimbări succesionale etc.
10
Date ştiinţifice asupra regenerării naturale făcute asupra
pădurilor de foioase şi în special a şleaurilor sunt puţine (Vlad, 1948,
Constantinescu et al 1962, Dămăceanu et al 1960, Dămăceanu et al 1964,
Purcelean et al 1965, Ciumac et al 1967, Constantinescu et al 1968, Badea et
al 1968, Badea et al 1969, Doniţă, 1970, Doniţă şi Purcelean, 1975,
Constantinescu et al 1975, Borlea, 2004, Anţilă, 2012). Dar şi mai puţine
sunt datele despre vătămările regenerării naturale a şleaurilor şi a
modificărilor solurilor ca efect al păşunatului (Mocanu, 1977, Nanu, 1986).
Aceste date au fost stabilite doar în şleaurile din sudul ţării şi nu se referă la
Banat.
Remarcăm faptul că studiul sistematic al vătămărilor suferite
de arborete ca urmare a păşunatului produs de animalele domestice, şi de
vânat ca şi al relaţiilor cauzale ce au dus la apariţia vătămărilor produse, nu
au constituit până acum obiect de studiu pentru pădurile de şleau din Munţii
Dognecei şi ca urmare în lucrarea de faţă ne propunem să analizăm dinamica
şi consecinţele acestora.
Desfăşurarea cercetărilor şi elaborarea tezei de doctorat, s-au
realizat sub îndrumarea domnului prof.dr.ing.Ion Florescu, membru titular al
Academiei de Ştiinţe Agrigole şi Silvice, căruia îi datorez întreaga mea
recunoştiinţă pentru sugestiile şi recomandările metodologice, dar şi pentru
răbdarea, generozitatea şi susţinerea oferită pe tot parcursul elaborării tezei.
De asemenea mulţumesc şi departamentului silvicultură de la
Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere Braşov, referenţilor
ştiinţifici, prof.dr.ing.Ovidiu Ionescu, prof.dr.ing. Florian Borlea,
cercet.şt.gr.I.dr.ing.Lucian Dincă, pentru observaţiile şi sugestiile făcute în
vederea îmbunătăţirii conţinutului tezei, dar şi Universităţii de Ştiinţe
Agricole şi Medicină Veterinară Timişoara, pentru tot ajutorul acordat.
Pentru preţioasele sfaturi, recomandări şi susţinere permanentă
pe tot parcursul elaborării tezei de doctorat, îmi exprim întreaga mea
recunoştiinţă şi consideraţie domnului prof.dr.ing. Nicolae Doniţă, membru
titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.
Nu pot să nu mulţumesc personalului de la Ocolul Silvic Bocşa
Română, domnului ing.Rohozneanu Mihai, cât şi pădurarilor din cantonul
Cauna şi Morăviţa din cadrul U.P.IX Dognecea, pentru sprijinul acordat în
desfăşurarea lucrărilor de teren cât şi la prelevarea periodică a datelor,
personalului din cadrul Ocolului Silvic Bocşa Montană pentru sprijinul
acordat în redactarea lucrării.
Nu în ultimul rând vreau să mulţumesc familiei pentru tot
sprijinul, răbdarea şi înţelegerea de care au dat dovadă în toţi aceşti ani.
11
CAPITOLUL 1
Stadiul actual al cunoştiinţelor
1.1. Efectele negative ale păşunatului şi vânatului menţionate în
literatura străină
Problema vătămărilor produse arboretelor prin păşunatul în
pădure, atât de către animalele domestice, cât şi de către vânat au interesat
silvicultorii din cele mai vechi timpuri.
Efectele dăunătoare produse prin păşunatul animalelor sălbatice
dar şi domestice asupra pădurilor în general, asupra arborilor, a seminţişului
şi a solului, sunt menţionate şi în literatura străină şi merită să prezentăm aici
câteva citate relevante în acest sens.
Astfel, Darwin menţionează că în Anglia “terenurile ocupate cu
Calluna Vulgaris erau atât de erodate şi atât de sterpe, încât nimănui nu i-ar
fi trecut prin minte că ele ar fi putut fi aduse în această stare de către vite”
( Nanu, 1986).
În literatura străină se citează că procesul de reducere a
suprafeţelor de pădure şi modificarea fizionomiei, structurii şi
funcţionalităţii pădurii este o consecinţă în special a activităţii umane printre
care şi păşunatul a avut şi are un rol important.
1.2. Evoluţia legislativă cu privire la păşunatul în pădure pe
teritoriul României pâna în perioada comunistă
Problema păşunatului în păduri se discută încă de la începutul
silviculturii noastre şi a fost mereu adusă în discuţie, pentru că în ciuda
interdicţiilor din codurile silvice, păşunatul era permanent practicat ca
soluţie a crizei de nutreţuri din agricultură (Petraru, 1989, Drăcea, 1921,
Dumitrescu, 1924, Petrescu, 1927, Nedici, 1934, Haralamb, 1937, Zeicu,
1938, Dumitru, 1959, Giurgiu, 1978, ş.a.).
Se ştie că păşunatul în pădure este un fenomen natural dar şi
antropic iar în cazul ţării noastre, păşunatul în păduri s-a desfăşurat fără nici
o oprelişte din cele mai vechi timpuri. Abia în anul 1871 se acordă atenţie
vătămărilor produse prin păşunat şi se observă efectul negativ al acestuia,
astfel apare prima restricţie ce stabileşte că “ păşunatul este permis doar în
pădurile de peste 25 de ani”.
Necesitatea unor reglementări în domeniul forestier, fac ca
Ministerul Domeniilor, înfiinţat în anul 1881, să promulge la 24 iunie
12
“Codicele silvic”. Acesta reglementează problema păşunatului aratând la
art.23, lit.c, că: ”se consideră delict silvic introducerea vitelor la păşunat în
pădurile supuse regimului silvic de orice vârstă şi de orice specie”.
Primul război mondial face ca prevederile “Codicelui silvic” să
nu mai poată fi respectate. Deşi au fost stabilite măsuri drastice, păşunatul
din păduri nu poate fi eliminat timp de peste 30 de ani.
M. Drăcea (1921), analizând relaţia între exploatarea agricolă şi
cea forestieră, arată pericolul păşunatului şi formulează succint acest lucru;
”Păşunatul este ruina înceată dar sigură a pădurii”.
1.3. Prevederi legislative legate de păşunat după 1960 şi până în
prezent
Din anul 1960 şi până în prezent situaţia păşunatului a fost
reglementată de o serie întreagă de instrucţiuni suplimentare. Astfel, în anul
1968 au apărut instrucţiuni care majorează suprafaţa pentru păşunat, ca o
consecinţă a secetei prelungite din 1967 – 1968. Instrucţiunile rămân
valabile până în anul 1977 când se emit instrucţiunile 14877 ale MEFMC,
abrogate mai târziu în anul 1983 prin Instrucţiunile 90/22.03 emise de
Ministerul Silviculturii (Nanu, 1986).
Datorită faptului că în timp s-a remarcat o accentuare a
fenomenului de uscare la stejar şi mai apoi la gorun, fenomen cauzat de
păşunatul vitelor în păduri, ca urmare a vătămărilor ce le provoacă dar şi
datorită răspândirii speciilor de ciuperci dăunătoare. Aceste aspecte au dus la
efectuarea a numeroase observaţii şi cercetări iar rezultatele obţinute au
determinat Ministerul Silviculturii ca prin Ordinul nr.20 din 02.1984 să
stabilească un “Program de măsuri pentru prevenirea şi combaterea uscării la
arborii de cvercinee”, acesta precizează că: “se va asigura linişte deplină în
arboretele de stejar şi gorun, excluzându-se de la păşunat şi limitându-se
drumurile de trecere prin aceste păduri”.
Situaţia actuală a păşunatului în păduri este reglementată de
Codul Silvic (Legea nr.46/2008) care în Cap.VI: Paza şi protecţia pădurilor;
art.53. precizează că:
“(1) Se interzice păşunatul în păduri, în perdele forestiere de protecţie
şi în perimetrele de ameliorare a terenurilor degradate sau în alunecare.
(2) Prin excepţie de la prevederile aliniatului (1) în caz de forţă
majoră, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură sau
unităţile teritoriale de specialitate ale acesteia după caz, pot aproba păşunatul
în fondul forestier, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- a. se desfăşoară pe perioadă limitată;
13
- b. se practică doar în anumite perimetre ale pădurii;
- c. solicitările de aprobare aparţin autorităţilor publice locale;
- d. s-a obţinut acordul proprietarului;
- e. este solicitat în cazuri temeinic justificate.
(3) Nu poate fi aprobat păşunatul în arboretele în curs de regenerare,
în plantaţiile şi regenerările tinere, precum şi în păduri ce îndeplinesc funcţii
speciale de protecţie.
(4) În cazul pădurilor proprietate publică a statului acordul se dă de
administrator.
1.4. Situaţia pădurilor vătămate de vânatul ierbivor
Dacă analizăm în timp preocupările silvicultorilor din întreaga
lume, putem identifica câteva aspecte principale, ce se referă la ecosistemele
forestiere vătămate de vânat:
- problematica pădurilor vătămate de vânat pe zone forestiere;
- motivele care au condus la apariţia vătămărilor produse de
vânat;
- măsuri de prevenire sau limitare a pagubelor provocate de vânat
în plantaţii şi arborete;
- măsuri de gestionare, prin lucrări de îngrijire şi conducere a
arboretelor afectate de vânat.
Cercetările pădurilor vătămate de către cervide, au evidenţiat
principalele trăsături ale arboretelor, scoţând în evidenţă principalii factori
perturbatori de care silvicultorii trebuie să ţină cont pentru gospodărirea
durabilă a acestora (Vlad, 2007).
În cazul vătămărilor produse de vânat asupra regenerărilor
naturale sau artificiale , trebuie avută în vedere corelaţia dintre efectivele
optime ale vănatului şi efectivele reale în aceste păduri, respectiv trebuie
ţinut cont de capacitatea pădurii de a susţine aceste efective (Tilghman,
1989; Stout, 1995; deCalesta, 1997).
Se ştie că în cadrul ecosistemelor naturale, vânatul nu produce
daune însemnate pădurii. Însă intervenţia factorului uman, prin aplicarea
greşită a unor tratamente, deschiderea unor ochiuri prea mari în cazul
tăierilor progresive, apariţia unor calamităţi naturale au avut ca rezultat
creşterea suprafeţei de hrană pentru vânat, fapt ce a determinat şi creşterea
efectivelor. Consecinţa acestui fapt duce la vătămări ale regenerărilor
naturale, ale plantaţiilor, modifică compoziţia viitoarelor arborete prin
consumarea preferenţială a anumitor specii, determină schimbări în structura
14
păturii erbacee, afectează solul (Harlow, Dowing, 1970; Giurgiu, 1982;
Vlad şi colab., 2007).
Oferta vegetală a pădurii pentru vânatul ierbivor variază cu
natura, starea, structura acesteia, dinamica măsurilor silvotenice adoptate şi
aplicate, existenţa unor goluri sau porţiuni rărite de arboret, vârsta
arboretelor, dar şi dinamica efectivelor de vânat ierbivor (Nesterov,
Gărgărea, Ionescu, 2010).
Observaţiile au stabilit că intensitatea vătămărilor creşte
proporţional cu depăşirea efectivelor optime de către vânatul ierbivor, şi că
trebuie avute în vedere toate speciile de cervide, ce se găsesc pe suprafaţa
fondului cinegetic, şi care în unele situaţii ajung concurente la hrană (Vlad,
2007).
O altă situaţie este generată de migrarea şi concentrarea
vânatului în zonele liniştite, mai adăpostite şi cu o consistenţă mai scăzută a
pădurii, caz în care vătămările produse arboretelor se găsesc grupate pe
suprafeţele respective. “În zonele de concentrare a vânatului numărul
arborilor răniţi depăşeşte 80%” (Vlad, 2007).
În ceea ce priveşte natura vătămărilor produse de cervide:
(Hanzl, Drăgutin, 1964; Daburon, 1963; Dziecsolowski, Pielowski, 1967
ş.a.), arată că ele constau în:
- în semănături, prin bătătorirea vetrelor;
- în plantaţiile tinere, prin roaderea mugurilor, frunzelor, lujerilor;
- prin roaderea sau exfolierea scoarţei cu dinţii sau prin zdrelirea ei,
odată cu frecarea coarnelor;
- prin strivirea sau călcarea puieţilor în special în perioada
boncănitului;
- în arboretele cu vârste de până la 30-40 de ani prin roaderea sau
exfolierea scorţei sau prin zdrelirea ei.
Cazul unei păduri normal constituite şi bine condusă, ce are în
compoziţia ei un mare număr de specii lemnoase, specifice zonei, din clase
de vârste diferite dar bine repartizate, ce asigură speciilor de vânat o mare
diversitate de hrană, linişte şi adăpost, va conduce la evitarea concentrărilor
vânatului erbivor pe zone în care vătămările aduse depăşesc limitele
suportabilităţii de către pădure (Popescu, 1969).
Pentru început în toate cazurile, se utilizează metoda biologică
de prevenire a vătămărilor, corelată cu hrănirea suplimentară şi intensivă a
cervidelor, în timpul iernii (Hessels, 1960; Lindner, 1966). Trebuie să
menţionăm că în cadrul metodei de prevenire biologică silvicultura din
România promovează o structură mozaicată recomandată şi de Kraftting în
1966. În situaţia în care în urma aplicării metodelor biologice nu se ajunge la
15
rezultatele urmărite din cauza mai multor factori, se vor adopta şi celelalte
metode de protecţie chimică, respectiv mecanică (GEIL, 1965).
În principal, metoda biologică urmăreşte realizarea unui
echilibru stabil între efectivele optime de vânat şi cele reale, astfel încât
aceste efective să poată fi susţinute de către pădure (Popescu, Almăşan,
1961).
Metodele chimice cele mai simple, denumite şi “garduri
odorante” (Mocanu, 1958; Ludewig, 1968) constau în aplicarea unor
substanţe puternic mirositoare care să îndepărteze vânatul din locurile cu
probleme. Un neajuns, constă în faptul că la un moment dat mirosul îşi
pierde din intensitate şi vânatul se obişnuieşte cu el. În România au fost
utilizate cu rezultate bune următoarele substanţe repelente: Cervacol,
Dendrocol şi Silvarom.
În final, cea de-a treia metodă de prevenire a vătămărilor este
metoda mecanică. După modul de aplicare ea se poate realiza pentru
protejare individuală sau colectivă.
Protejarea individuală constă în adoptarea unor măsuri prin care
vânatul să nu poată consuma lujerii, scoarţa, frunzele sau ramurile, puietului
pe care dorim să-l protejăm. Pot fi utilizate diverse materiale:crengi, saci sau
folii de polietilenă, ţevi de polietilenă etc.
Cel mai mare efect, cu reuşită de 100%, îl constituie protejarea
regenerărilor naturale sau plantaţiilor forestiere cu împrejmuiri.
Dezavantajele ar fi: costul ridicat al acestora şi faptul că sunt scoase de la
hrănire suprafeţele cu hrană de calitate.
Împrejmuirile se pot realiza cu plasă de gard, sârmă lisă,
ghimpată sau lemn. Mai puţin rezistente sunt nylonul sau rogojinile, ce au un
preţ de cost mai redus, dar au şi o durată de viaţă mult redusă (Popescu,
1969).
În complexitatea dinamică a interelaţiilor din ecosistemele
forestiere fauna ierbivoră (sălbatică şi domestică) poate exercita, direct şi
indirect şi pe termeni diverşi atât influenţe favorabile, cât şi nefavorabile
(Florescu, 1981).
16
CAPITOLUL 2
Scopul şi obiectivele cercetărilor
2.1. Scopul cercetărilor
Scopul acestor investigaţii este de a identifica şi denumi tipurile
de ecosisteme din U.P.IX Dognecea, de a stabili frecvenţa, gradul de
vătămare al seminţişurilor, efectele pe termen scurt dar şi de lungă durată a
vătămărilor aduse de vânatul erbivor sau de păşunatul animalelor domestice,
atât regenerărilor naturale, a celorlalte etaje de vegetaţie cât şi a solului
forestier din arboretele luate în studiu şi nu numai.
2.2. Obiective urmărite
Făcând referire la scopul enunţat şi ţinând cont de efectele
negative ale vătămărilor produse de vânat şi de păşunat, a arboretelor de
şleau din masivul Dognecei, s-au stabilit, pentru această etapă, următoarele
obiective:
1. identificarea şi denumirea tipurilor de ecosisteme din U.P. IX
Dognecea;
2. analiza intensităţii vătămărilor produse puieţilor din regenerările
naturale după modul de vătămare;
3. determinarea frecvenţei şi a gradului de vătămare a puieţilor,
vătămaţi de către vânat şi prin păşunat;
4. analiza acestor vătămări ţinând cont de o serie de caracteristici
structurale şi staţionale ale arboretelor;
5. analiza influenţei circulaţiei animalelor sălbatice şi domestice
asupra solului forestier, cu referire la însuşirile fizico-chimice ale solului;
6. măsuri de adoptat şi aplicat în gospodărirea durabilă a şleaurilor
bănăţene pentru ameliorarea echilibrului ecologic în perioada de exploatare-
regenerare.
Având în vedere efectele imediate, dar şi de durată ale acestor
vătămări, cercetările vor continua şi în viitor, iar rezultatele vor face obiectul
unor comunicări ştiinţifice viitoare.
17
CAPITOLUL 3
Locul cercetărilor, materialul şi metodele de cercetare
3.1. Locul cercetărilor
În conformitate cu scopul urmărit, cercetările s-au desfăşurat în
Munţii Dognecei, U.P.IX, bazinetul “Ogaşul Faţa Mare” din cadrul Ocolului
Silvic Bocşa Română din Direcţia Silvică Caraş Severin (fig.1).
Fig. 1. Harta cu încadrarea zonei de studiu
Map framing the study area
18
Bazinetul se găseşte amplasat pe pârâul Faţa Mare având
suprafaţa de 257,4 ha şi cuprinde următoarele u.a.-uri: 58-66, 68, 69, 72, 82,
85, 87, 88.
Caracterizarea suprafeţelor studiate este prezentată în tab.1.
Tabel 1
Unităţile amenajistice şi suprafeţele în care s-au executat cercetări
Forest management units and surfaces where research was performed
Nr.
Crt
u.a. de
cercet.
Sup
Ha
Altitudine
m
Expo
ziţie.
Panta
grade
Tip
pădure
Tip
staţiune
Tip
eco-
sistem
Sol
Anul
primei
tăieri
Nr.sup.
de probă
de 1 mp
1 62B 24,2 440-620 SE 30 531.2 5.1.5.3 45161 3101 2002 400
2 64C 19,2 400-620 S 25 531.2 5.1.5.3 45161 3101 1994 400
3 65A 24,1 400-620 SE 30 531.2 5.1.5.3 45161 3101 1989 400
4 69A 4,3 340-470 SE 30 531.2 5.1.5.3 45161 3101 2009 160
5 69E 1,2 270-360 S 30 741.2 6.1.3.1 73713 2405 2009 160
6 85D 10,4 400-570 SV 25 531.2 5.1.5.3 45161 3101 2004 160
TOTAL 83,4 - - - - - - - - 1680
Aşa cum rezultă din tabel cercetările s-au executat în 6 unităţi
amenajistice, aflate la altitudini cuprinse între 270-620 m, cu expoziţii S
(u.a.64 C, 69 E), SE (u.a.62 B, 65 A, 69 A) şi SV (u.a.85D), cu înclinaţii
cuprinse între 25-30 de grade, în două tipuri de pădure (531.2, 741.2), ce
vegetează în două tipuri de staţiuni (5.1.5.3, 6.1.3.1), care aparţin tipurilor de
ecosistem 54161, 73713. În aceste unităţi amenajistice s-a aplicat
tratamentul tăierilor progresive după cum urmează: în u.a. 65A, prima tăiere
s-a făcut în anul 1989; în u.a. 64C, prima tăiere s-a făcut în anul 1994; în u.a.
62B, prima tăiere s-a făcut în anul 2002; în u.a. 85D, prima tăiere s-a făcut în
anul 2004 iar în u.a.-rile 69 A, 69 E, prima tăiere a fost efectuată în anul
2009. În cele 24 suprafeţe de cercetare, numărul suprafeţelor de probă în
care s-au făcut invenatrierile puieţilor forestieri este de 1680.
3.2. Materialul de cercetare
Materialul de cercetare îl formează puieţii din regenerările
naturale şi solurile din suprafeţele de cercetare.
19
3.3. Metode de cercetare
3.3.1. Efectuarea documentării necesare cercetărilor
Activitatea a constat în prima fază într-o documentare
bibliografică ce a avut o pondere însemnată la începutul cercetărilor. Pe
lângă lucrările de specialitate consultate, au fost analizate şi evidenţe şi
documente din arhivele: Ministerului Mediului, Direcţiei Silvice Caraş
Severin, Ocolul Silvic Bocşa Română (Amenajamentul silvic din anul 2004-
în vigoare la data efectuării cercetărilor), Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor
şi Pescarilor Sportivi Caraş Severin, Registre Agricole de la Primăria
Dognecea.
Din amenajamentul existent s-au selectat arborete în care s-au
executat tăieri de regenerare în special prin aplicarea tratamentului tăierilor
progresive. S-au selectat atât suprafeţe vătămate de vânat cât şi de animale
domestice în apropierea localităţilor.
Analizând datele furnizate de Ministerul Mediului cât şi
evidenţele deţinute de AJVPS Caraş Severin, s-a reuşit întocmirea dinamicii
efectivelor de vânat (cerb, căprior, mistreţ, iepure) începând cu anul 2004 şi
până în prezent.
3.3.2. Stabilirea unităţilor ecosistemice naturale prin încadrarea
acestora în tipuri de ecosisteme
Tipurile de ecosisteme identificate şi descrise sunt caracterizate
prin următoarele elemente:
Denumire;
Tipuri de pădure, tipuri de staţiune şi asociaţii vegetale
corespondente;
Staţiunea, în cadrul căreia se caracterizează condiţiile staţionale
(altitudine, relief, material parental, soluri), factorii climatici locali
(căldură, apa din precipitaţii, factorii edafici (troficitate, reacţie,
apa accesibilă, aeraţie, căldură) şi factorii limitativi;
Structura biocenozei, în cadrul căreia se caracterizează
producătorii pe straturi (arbori, arbuşti, ierburi şi subarbuşti).
Pentru încadrarea sistematică a unităţilor tipologice a fost
consultat şi am primit un sprijin preţios din partea prof.dr.ing.N.Doniţă.
20
3.3.3. Stabilirea claselor de vătămare a puieţilor
Pe baza a numeroase observaţii în teren, pentru a stabili starea
de sănătate a puieţilor au fost stabilite următoarele categorii de puieţi pe
baza cărora s-a făcut inventarierea lor în suprafeţele de probă.
Tabel 2
Încadrarea puieţilor în funcţie de starea de sănătate (original)
Classification of seedlings by health status
Nr.
Crt. Categorie de puieţi Caracteristici
1 Sănătoşi fără nici o vătămare
2
Vătămaţi
- clasa de vătămare V1 puieţi la care mugurele terminal sau frunzişul a fost
vătămat
- clasa de vătămare V2 puieţi la care au fost vătămaţi lujerii şi ramurile, pe lângă
mugurele terminal sau frunzişul
- clasa de vătămare V3
puieţi la care a fost vătămată şi tulpina prin roadere,
zdrelire sau frângere pe lângă mugurele terminal, frunziş,
lujeri, ramuri cât şi puieţii vătămaţi de către mistreţi prin
râmături
3.3.4. Stabilirea gradului de vătămare a seminţişurilor
Caracterizarea gradului de vătămare a seminţişurilor s-a făcut
folosind: frecvenţa puieţilor vătămaţi (Dămăceanu, Gava, 1991).
Frecvenţa s-a calculat după formula:
F% = Nr x 100 unde: Nr = numărul de puieţi sănătoşi, precum
N şi a celor vătămaţi.
N= numărul total de puieţi
Gradul de vătămare al seminţişului dintr-o suprafaţă de cercetare se
apreciază după frecvenţa tuturor puieţilor vătămaţi (tab.3.).
21
Tabel 3
Valori limită pentru gradele de vătămare a seminţişului (după Petrescu,
1975)
Limit values for the derees of damage on natural regeneration layer (after
Petrescu, 1975)
Valorile frecvenţei
puieţilor vătămaţi
F%
Gradul de vătămare
a seminţişului
Gv
Simboluri
1 – 12 slab S
13 – 33 moderat M
34 – 67 puternic P
68 - 100 foarte puternic FP
3.3.5.Alegerea, amplasarea şi materializarea suprafeţelor de
cercetare
Pentru a alege unităţile amenajistice în care să se efectueze
studii şi cercetări asupra puieţilor forestieri din cadrul regenerărilor naturale
cât şi asupra solului forestier, a fost consultat amenajamentul silvic al
U.P.IX Dognecea, Ocolul Silvic Bocşa Română, Direcţia Silvică Caraş
Severin.
Caracteristicile analizate ale acestor arborete au dus la alegerea
celor mai reprezentative în vederea amplasării de suprafeţe de probă, fiind
selectate următoarele unităţi amenajistice: 62 B, 64 C, 65 A, 68 C, 69 E, 85
D. În aceste u.a.-uri s-au constituit blocuri de cercetare de durată pentru
analizarea vătămărilor aduse arboretelor de către vânat şi prin păşunat.
În fiecare bloc experimental au fost amplasate câte 4 suprafeţe
de cercetare, materializate în teren prin ţăruşi de lemn cu secţiunea de 8x8
cm. Pe un ţăruş vopsit în partea superioară, pe o porţiune de 10 cm, cu
vopsea roşie, s-a înscris indicativul unităţii amenajistice şi numărul
suprafeţei. În următoarele unităţi amenajistice 69 A, 69 E, 85 D, în care prin
tăierile de regenerare s-au deschis ochiuri mici de până la 0,2ha – 0,4 ha,
s-au amplasat suprafeţe de cercetare dreptunghiulare de câte 2000 m²
(40x50 m). Cele 12 suprafeţe de cercetare au 24000 m².
În unităţile amenajistice 62 B, 64 C şi 65 A, în care prin tăierile
de regenerare s-au deschis ochiuri mari de până la 0,6 – 0,8 ha, s-au
amplasat suprafeţe de cercetare de câte 10000 m² (100x100 m). Cele 12
22
suprafeţe de cercetare au 120000 m². În total s-au amplasat deci, 24
suprafeţe de cercetare cu o suprafaţă totală de 144000 m².
3.3.6.Descrierea suprafeţelor de cercetare şi inventarierea puieţilor
Pentru fiecare suprafaţă de cercetare s-a făcut o descriere care
cuprinde:
- suprafaţa unităţii amenajistice;
- altitudinea, forma de relief, expoziţia, panta;
- compoziţia arboretului regenerat şi compoziţia ţel;
- vârsta şi clasa de producţie;
- compoziţia seminţişului;
- anul primei intervenţii cu volumul de lemn extras;
- suprafaţa pe care este instalată regenerarea naturală;
Inventarierea puieţilor s-a făcut în fiecare suprafaţă de
cercetare, pe două diagonale, în suprafeţe de probă de 1 m², amplasate cu
diagonala peste diagonala suprafeţei de cercetare şi dispuse la o distanţă de 2
m una de alta.
În fiecare suprafaţă de cercetare de 2000 m² s-au făcut
inventarieri în câte 40 suprafeţe de probă, în total, în cele 12 suprafeţe s-au
făcut inventarieri în 480 suprafeţe de probă de 1 m².
În fiecare suprafaţă de cercetare de 10000 m², s-au făcut
inventarieri în câte 100 suprafeţe de probă, în total în cele 12 suprafeţe, s-au
făcut inventarieri în 1200 suprafeţe de probă de 1 m².
Pentru stabilirea înălţimii, a diametrului la colet şi a biomasei
puieţilor, din cadrul suprafeţelor de cercetare amplasate în u.a. 65 A, 62 B
şi 85 D, s-a fixat aleator câte un punct, marcat prin ţăruş în jurul căruia s-au
măsurat înălţimile şi diametrele la câte 20 puieţi nevătămaţi şi vătămaţi din
speciile fag, gorun, paltin.
În tabelele din capitolul V s-au înscris pentru diametre şi
înălţimi, valorile medii calculate pe cele 4 suprafeţe de probă din fiecare
bloc experimental.
3.3.7.Determinări privind biomasa puieţilor.
Având în vedere diametrul mediu calculat s-au recoltat câte 20
de puieţi nevătămaţi şi vătămaţi cu tot cu sistemul radicelar din speciile
gorun, fag şi paltin.
La puieţii recoltaţi din cele 3 specii, pentru determinarea
biomasei, s-au separat frunzele, lujerii, tulpinele şi rădăcinile principale care
23
s-au cântărit în stare umedă şi în stare uscată (prin uscare în etuvă),
stabilindu-se greutatea umedă şi uscată a biomasei şi procentul de umiditate.
Pentru a analiza efectul păşunatului asupra creşterii individuale
a puieţilor s-a utilizat analiza regresiilor, considerând ca variabilă
independentă înălţimea puieţilor, iar ca variabilă dependentă diametrul la
colet.
S-a calculat în final şi valoarea pătratică a coeficientului de
corelaţie, pentru ambele variante.
3.3.8.Stabilirea influenţei unor factori asupra gradului de vătămare
a seminţişurilor
Pentru a putea stabili influenţa unor factori importanţi asupra
gradului de vătămare a seminţişurilor s-a analizat acest grad în funcţie de
următorii factori: panta terenului; expoziţia terenului; altitudinea terenului;
tipul de staţiune; tipul de pădure; vârsta arboretelor; clasa de producţie a
arboretelor (Vlad, 2007).
3.3.9.Recoltarea probelor de sol şi analize pentru evidenţierea
efectelor păşunatului asupra solului
Pentru a analiza efectele circulaţiei animalelor prin pădure
asupra solului, au fost recoltate probe de sol din suprafeţele experimentale
cele mai reprezentative pe trei variante:
1. potecă intens circulată (P1);
2. potecă moderat circulată (P2);
3. varianta martor (spaţiu interpoteci) – (P3).
Pentru fiecare variantă, s-au recoltat câte două probe, din două
orizonturi , 0 – 5 cm şi 6 – 15 cm, fiind cunoscut că în primii 15 – 20 de cm
se desfăşoară cea mai intensă activitate în solul forestier, este cel mai bogat
în humus, afânat şi poros.
Analizele de sol s-au efectuat la laboratorul de specialitate la
Oficiul pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Timişoara, după
metodologia acceptată (Florea, 1987), pe materialul prelevat şi transmis de
autorul tezei care a efectuat în plus şi prelucrarea şi interpretarea datelor.
3.3.10. Prelucrarea şi analiza datelor prelevate
Toate datele prelevate din teren sau rezultatele din analizele de
laborator au fost ulterior prelucrate cu ajutoul calculatorului utilizând
programele: Microsoft Excel, STATISTICA.
24
CAPITOLUL 4
Descrierea zonei de studiu Munţii Dognecei
4.1. Scurt istoric al localităţii Dognecea
Localitatea Dognecea a evoluat concordant cu exploatările
miniere din zonă.
In anul 1855 Camera Antică de la Viena vinde proprietăţile ei
montanistice din Banat către Societatea cezaro-crăiască privilegiată austriacă
(din 1882 austro-ungară) şi a căilor ferate de stat (STEG). Printre posesiunile
bănăţene sunt minele de fier de la Dognecea, cât şi pădurile aferente acestei
localităţi inclusiv U.P.IX Dognecea.
În anul 1920 STEG se transformă într-o societate română pe
acţiuni ce poartă numele de Uzinele de Fier şi domeniile Reşiţa (U.D.R.).
Aceasta preia de la STEG toate exploatările miniere cât şi pădurile(Gräf,
Rudolf 1997, Feneşan, 1984).
4.2. Date privind caracterizarea unităţii de producţie IX Dognecea
Pădurile Ocolului Silvic Bocşa Română în care s-au amplasat
cercetările au aparţinut până în anul 1920 Societăţii Austriece de căi ferate
STEG, după care au trecut în proprietatea Societăţii Anonime Uzinele de
Fier şi Domeniile Reşiţa (UDR), până în 1948 fiind gospodărite pe bază de
amenajamente întocmite între anii 1927 şi 1946.
Arboretelor le-a fost aplicat regimul codru cu tratamentul
tăierilor rase şi în mai mică măsură tratamentul tăierilor succesive.
Elemente de caracterizare a unităţii de producţie
Unitatea de producţie IX Dognecea, în suprafaţă totală de
4478,7 ha face parte din Ocolul Silvic Bocşa Română, Direcţia Silvică
Caraş-Severin din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva.
Din cele 4 unităţi de producţie ale Ocolului Silvic Bocşa
Română, cu o suprafaţă totală de 15327,8 ha, U.P. IX “Dognecea” are cea
mai mare suprafaţă (4478,7 ha) şi este situată în întregime pe teritoriul
comunei Dognecea.
25
Repartizarea pe trupuri de pădure şi bazinete în UP IX
Fondul forestier al unităţii de producţie este alcătuit dintr-un
singur trup de pădure, compact, şi este subîmpărţit în 18 bazinete.
Bazinetul în care s-a efectuat cercetările poartă denumirea de
Ogaşul Faţa Mare şi are o suprafaţă de 257,4 ha, care reprezintă 6% din
suprafaţa unităţii de producţie.
4.3. Caracterizarea condiţiilor geologice şi geomorfologice
Zona de studiu Dognecea se găseşte în judeţul Caraş-Severin
situat in sud –vestul României. Zona se înscrie în regiunea geomorfologică a
Munţilor Banatului. La extremitatea nord-vestica Munţii Banatului sunt
despărţiţi prin Valea Bîrzavei, spre vest sunt limitaţi de Piemontul
Doclinului şi al Ramnei, la sud este Valea Caraşului care îi desparte de
Munţii Aninei, iar către est sunt mărginiţi de depresiunile Ezeriş şi Caraşova
(fig.2).
Fig.2
Harta unităţilor de relief a judeţului Caraş Severin
(Sursa: PATJ Caraş Severin 2005)
Map of the relief units of the Caraş Severin County
(source: PATJ Caraş Severin 2005)
26
Fig. 3
Împrejurimile localităţii Dognecea
Surroundings of Dognecea locality
Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul Dognecea se
înscrie în treapta dealurilor si a munţilor, fiind aşezat în zona munţilor care
poarta acelaşi nume. Munţii Dognecei formează două culmi aproximativ
paralele, cu direcţia NE- SV despărţite de Valea Dognecei. Culmea situată
spre vest de Valea Dognecei, cu înălţimea maximă în Vf Culmea Mare (615
m) are numeroase ramificaţii secundare create prin eroziuni de către afluenţii
Dognecei şi Bârzavei. Culmea estică este mai îngustă decât cea de vest,
fragmentată în culmi secundare de văile afluenţilor Caraşului şi Dognecei.
Văile sunt adânci şi înguste, diferenţa mare de nivel dintre culmi şi văi şi
pantele repezi favorizează procesele de eroziune (Sorescu, 2011),(fig.3).
Teritoriul se află în zona dealurilor mijlocii şi înalte, la o
altitudine variind între 150 m (158 B) şi 620 m (61 D).
Din punct de vedere geologic, Munţii Dognecei sunt
traversaţi de o bandă îngustă şi discontinuă de calcare barremian apţiene,
orientate NE – SV (lăţimea maximă 1 km, la Dognecea ). În mijlocul acestei
benzi, lângă Dognecea, calcarele sunt metamorfozate la contactul cu rocile
eruptive (banatite) şi conţin minereuri exploatabile, (Bleahu, 1975).
Unitatea de producţie IX Dognecea se află situată pe ambii
versanţi ai Văii Dognecea ce străbate unitatea de la nord la sud, din munţii
Dognecei.
4.4. Condiţii climatice
U.P.IX Dognecea, prin poziţia sa geografică, se integrează
climatului temperat-continental moderat, subtipul bănăţean cu nuanţe sub-
mediteraneene. Subtipul climatic bănăţean se caracterizează prin circulaţia
27
maselor de aer atlantic şi prin invazia maselor de aer submediteranean, ceea
ce conferă un regim termic moderat, cu frecvente perioade de încălzire în
timpul iernii şi primăverii timpurii.
Caracteristicile condiţiilor climatice sunt determinate de mai
mulţi factori, dintre care trei sunt de bază: radiaţia solară, circulaţia generală
a atmosferei şi suprafaţa sub-adiacentă (Marcu, 1983).
Caracterizarea climei are la bază observaţiile meteorologice
înregistrate la staţia meteo din Bocşa. Valorile indicate pentru Dognecea au
fost stabilite prin regimul termic, regimul precipitaţiilor şi regimul eolian se
încadrează în climatul continental moderat cu influenţe sud-mediteraneene,
făcând parte din regiunea climatică c.f.b.x după scara Koppen.
Regimul termic
Principalele caracteristici ale regimului termic pentru acest
teritoriu sunt prezentate mai jos (tab.4):
Tabel 4
Date privind regimul termic la staţia meteo Bocşa.
Data regarding the thermic regime at the Bocşa metheororlogical
station
LUNA
Temperatura aerului grade
Temperatura solului grade Umez.
Aerului %
Precipit.
(l/m²)
Pres. Aer.
Vânt m/s Durata
Strălucirii Soarelui
zile
Grosimea stratului
de zăpadă
(cm) med. max. min. med. max. min. med. Vitez Med.
1 0 3.6 -2.8 -0.5 4.6 -4.1 88 94.1 985.1 2 78.2 3.53
2 -4.7 -0.2 -7.9 -6.2 -0.1 -11.4 84 46.9 987.7 1.8 77.8 18.5
3 6.2 13.3 0.4 5.6 18.9 -1.6 61 25.3 989.1 2.2 225.2 9.98
4 12.4 19.2 7 12.4 25.2 5.4 68 105.4 975.2 2.2 201
5 15.6 22 10.3 16.9 31 9.1 77 137.4 980.6 1.7 238.9
6 21.5 28.5 14.3 25.3 44.3 12.7 67 26.8 981.9 1.8 340.5
7 21.4 25.7 17.1 27.8 47.3 15.4 61 60.4 981.5 1.9 350.8
8 22 30.7 14.1 25.5 47.8 12.3 57 11.2 983.3 2 355.8
9 18.7 27.1 12.1 19.4 35.7 10 62 32.4 983.2 2.1 243.7
10 11.8 19.3 7.2 11.9 24.8 5.5 81 87.6 982.2 1.9 166.8
11 8.5 14.8 4.1 7.7 18.2 2.2 79 25 984.5 2.4 123.4
12 0.5 4.9 -2.8 0.1 5.9 -4.3 85 77.3 981.9 1.7 57.9 3.9
Val.med. 11.15 17.40 6.092 12.16 25.3 4.267 72.5 60.817 983.02 1.98 205 8.97
28
Fig.4.
Diagrama temperaturii medii lunare multianuale a aerului
Diagram of monthly average air temperature
Regimul pluviometric
Teritoriul se află amplasat geografic într-o zonă unde cad
precipitaţii în cantităţi acoperitoare pentru dezvoltarea unui număr mare de
specii forestiere valoroase.
Specifică este dubla periodicitate a precipitaţiilor sub forma de
ploaie: primăvara, vara şi toamna. Distribuţia precipitaţiilor pe anotimpuri se
face astfel: primăvara 25,3-137,4 l/m², vara 11,2-60,4 l/ m², toamna 25-87,6
l/ m², respectiv iarna 46,9-94,1 l/ m². Cantităţile medii lunare multianuale de
precipitaţii sunt prezentate în fig.5.
Fig.5.
Cantităţile medii lunare multianuale de precipitaţii atmosferice
Quantities of multi-annual average monthly precipitations
I F M A M I I A S O N D
-5
-2,5
0
2,5
5
7,5
10
12,5
15
17,5
20
22,5
Temp(°C)
Luna
I F M A M I I A S O N D
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
110
120
130
140
P (l/mp)
Luna
29
Din analiza graficului reiese că cea mai mare cantitate de
precipitaţii cade în luna mai (137,4 l/ m²) ca urmare a circulaţiei
anticiclonice din vest, iar minimul pluviometric a fost înregistrat în luna
august (11,2 l/ m²).
Regimul eolian
Regimul eolian este moderat şi nu provoacă mari calamităţi
vegetaţiei forestiere.
Frecvenţa, durata şi viteza vântului sunt condiţionate de
circulaţia generală a atmosferei şi de configuraţia reliefului, care poate
determina devierea maselor de aer şi schimbarea vitezei lor de deplasare.
Vânturile predominante şi, totodată, cele mai intense în zonă
bat din sectoarele sudic (20% frecvenţă; 1,98 m/s viteză medie anuală) şi
sudic-vestic (15%; 2,0 m/s).
Ponderile sunt următoarele: 27% sud iarna, 25,8% sud
primavara, 26,8% sud vara, 24,7% sud toamna.
Nebulozitatea
Valoarea medie anuală a nebulozităţii creşte odată cu
altitudinea, în zone studiate având valoarea de 6,5. Repartiţia nebulozităţii în
cursul anului evidenţiază un maxim iarna (7,0) şi un minim vara (4,6).
Numărul mediu anual al zilelor cu cer senin este minim în luna ianuarie (1,4
zile) şi maxim în luna august (10,3).
Umiditatea aerului
Valoarea medie anuală a umidităţii este de 72,5 %, atingând
valori maxime iarna (88 %) şi valori minime vara (57 %).
4.5.Condiţii hidrologice şi hidrografice
Reţeaua hidrografică din U.P.IX Dognecea este relativ săracă
fiind formată din pârâul Dognecea, afluent al râului Caraş. Unii afluenţi ai
pârâului Dognecea au un regim de apă permanent iar alţii un regim
temporar. Pârâul Dognecea îşi are izvorul din apropierea întretăierii
şoselelor: Ocna de Fier – Dognecea – Reşiţa şi se varsă în râul Caraş.
Reţeaua hidrografică din perimetrul Dognecea este reprezentată
30
prin, ape curgătoare şi lacuri. Lungimea totală a pârâurilor de pe teritoriul
Dognecea este de 13.5 km. Pe lângă cursul pârâului Dognecea mai există
două lacuri de acumulare care au fost construite pentru alimentarea cu apă a
exploatărilor miniere, (Lacul Mare cu o suprafaţă de 5,8 ha şi Lacul Mic 3,1
ha). Cele două lacuri sunt estimate la volumele: 450.000 mc respectiv
156.400 mc, fiind folosite în prezent pentru piscicultură. Lacul Mic,
cunoscut şi sub numele de „Lacul cu nuferi”, constituie un plăcut loc de
agrement. Pe raza comunei Dognecea se află importante izvoare de apă
plată.
Regimul hidrologic este echilibrat, prezentând doar foarte rar
slabe fenomene de torenţialitate acestea putându-se manifesta în urma
ploilor abudente de vară sau la topirea zăpezii.
4.6.Date fenologice
Altitudinea şi expoziţia sunt elemente geomorfologice
hotărâtoare în ceea ce priveşte fenologia speciilor forestiere. Datele
fenologice pentru principalele specii sunt redate în tabelul de mai jos
(Tomescu, ş.a., 1967), (tab.5):
Tabel 5
Date fenologice pentru arboretele studiate
Phenological data for the studied stands
Specia
Data medie a: Periodicitatea
fructificaţiei Înfrunzirii Înfloririi Coacerii
seminţelor
Fag 10.04-10.05 01.05-30.05 15.10-30.10 5-6 ani
Carpen 10.04.-10.05 15.05-25.05 10.09-25.09 anual
Molid - 05.05-25.05 10.09-25.09 4 ani
Brad - 05.05-25.05 10.09-25.09 4 ani
Tei p. 10.04-25.04 01.07-15.07 15.10-25.10 2 ani
Paltin m. 20.04-10.05 Iunie Octombrie 3 ani
Frasin 20.04-10.05 Iunie Octombrie 3 ani
Gorun 30.04-14.05. 10.05-25.05 05.10-20.10 4-6 ani
4.7.Condiţiile pedologice
Solurile întâlnite în cuprinsul teritoriului administrativ al
comunei Dognecea sunt expresia interferenţei tuturor factorilor
pedogenetici: litologia, morfometria reliefului (altitudinea, panta, expoziţia
versanţilor), condiţiile climatice, tipul de vegetaţie, activitatea antropică,
31
timpul. Participarea diferenţiată a factorilor de mediu la formarea şi evoluţia
solurilor a condiţionat o mare diversitate a acestora (Târziu, 1977).
În unitatea de producţie IX Dognecea se constată că predomină
clasa de soluri – cambisoluri (90%) cu tipul de sol brun eumezobazic tipic
urmate de argiluvisoluri pe 10% din suprafaţă. Solurile brune luvice se
găsesc pe depozite sedimentare cu forme de relief cu pantă uşoară sau plane
şi la altitudini mici. Cambisolurile sunt răspândite pe depozite de suprafaţă
provenite din alterarea unor roci bogate în minerale calcice. În zonele de
luncă înaltă se găsesc soluri aluviale tipice (tab.6):
Tabel 6
Evidenţa tipurilor de sol după amenajamentul U.P. IX Dognecea
Records of soil types from the forest management plan U.P. IX Dognecea
Nr.
crt.
Clasa de soluri Tipul de sol Subtipul de
sol
Codul Succesiunea
orizonturilor
Suprafaţa
Ha %
1
Luvosoluri Luviosol tipic
Tipic 2401 Ao-El-Bt-C 292,1 7
Litic 2405 Ao-El-Bt-R 12,2 -
Pseudogleizat 2407 Ao-Elw-Btw-R 113,6 3
TOTAL CLASA LUVISOLURI
417,9 10
2
Cambisoluri Eutricambosol Tipic 3101 Ao-Bv-C 3992,4 90
TOTAL CAMBISOLURI
3992,4 90
3
Soluri
neevoluate Aluviosol Tipic 9501 Ao-C 1,5 -
TOTAL SOLURI NEEVOLUATE
1,5 -
TOTAL SOLURI
4411,8 100
4.8.Tipuri de staţiune
Pe baza datelor culese din teren, a analizelor de laborator,
ţinând seama de condiţiile climatice, de relief, litologice, pedologice şi de
vegetaţie şi având în vedere criteriul de însumare a varietăţilor staţionale,
toate arboretele din cuprinsul acestui UP au fost grupate pe tipuri de staţiuni
(Târziu, 1985), (tab.7):
32
Tabel 7
Evidenţa tipurilor de staţiuni după amenajamentul U.P. IX Dognecea
Records of forest site types from the forest management plan U.P. IX
Dognecea
Nr. crt.
TIPUL DE STAŢIUNE SUPRAF CATEGORIA DE BONITATE
HA TIPURI ŞI
SUBTIPURI
DE SOL CODUL DIAGNOZA Ha % Sup Mijl Inf
FD3 – ETAJUL DELUROS DE GORUNETE, FAGETE ŞI GORUNETO-FĂGETE
1 5.1.3.2. Deluros de gorunete Bm, podzolit, edafic mijlociu, cu
graminee mezozerofite 3,1 - - 3,1 - 2401
2 5.1.5.2. Deluros de gorunete Bm, brun slab mediu podzolit,
edafic mijlociu 76,6 2 - 76,6 - 3101
3 5.1.5.3. Deluros de gorunete Bs, brun edafic mare, cu
Asarum-Stelaria 869,2 20 869,2 - -
2401
2407 3101
4 5.2.5.3. Deluros de gorunete-făgete Bm-s alluvial moderat
humifer, în luncă joasă 1,5 - 1,5 - - 9501
TOTAL ETAJ FD3 950,4 22 870,7 79,7 - -
FD2 – ETAJUL DELUROS DE CVERCETE (DE GORUN, CER, GÂÎRNIŢĂ, AMESTECURI DINTRE ACESTEA) ŞI ŞLEAURI DE DEAL
5 6.1.3.1. Deluros de cvercete (de gorun, cer şi gîrniţă) Bi,
podzolit edafic mic cu acidofile mezoxerofite 9,3 - - - 9,3 2405
6 6.1.3.2. Deluros de cvercete (de gorun, cer şi gîrniţă) Bm,podzolit edafic mijlociu cu graminee
mezoxerofite
389,8 9 - 389,8 - 2401 2405
2407
7 6.1.5.2. Deluros de cvercete (de gorun, cer şi gîrniţă) Bm,
brun slab podzolit – pseudogleizat, edafic mijlociu 2105,3 48 - 2105,3 -
2405
3101
8 5.2.5.2. Deluros de cvercete, cu făgete de limită inferioară,
Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula Asarum 915,2 21 - 915,2 - 3101
9 6.2.5.2. Deluros de cvercete, cu fag de limită inferioară Bs,
brun edafic mare 41,8 - 41,8 - - 3101
TOTAL ETAJ FD2 3461,4 78 41,8 3410,3 9,3 -
TOTAL VEGETAŢIE FORESTIERĂ HA
%
4411,8 - 912,5 3490 9,3 -
- 100 21 79 - -
În cuprinsul unităţii de producţie arboretele sunt dispuse pe
două etaje de vegetaţie (FD2 şi FD3), răspândirea tipurilor de staţiune având
un aspect de mozaic.
4.9. Caracterizarea vegetaţiei
4.9.1. Caracterizarea generală a florei
Analiza taxonomică – statistică. Flora vasculară din Munţii
Dognecei cuprinde 1092 de taxoni, ce se repartizează în 38 de ordine, 93
familii, 422 genuri, 992 specii, 33 subspecii, 43 varietăţi şi 26 forme. Cele
mai bine reprezentate sunt familiile Asteraceae (134 sp) Poaceae (100 sp)
Fobaceae (69 sp), Lamiaceae (53 sp) Rosaceae (49 sp) Brassicaceaae (46
sp) Caryophyllaceae (40 sp) Scrophulium ariaceae (40 sp) Cyperaceae (37
sp) Apiaceae (34 sp) Ranunculaceae (30 sp) Liliaceae (27 sp genurile ale
33
căror specii sunt mai numeroase sunt: Carex (31 sp), Ranunculus (15 sp),
Lathyrus, Trifolium şi Veronica (14 sp), (Hoborca, 1980).
Rarităţi floristice. Dintre speciile rare menţionăm: Seseli
gracile, Lathyrus sphaericus, Helleborus odorus, Ruscus aculeatus, Ruscus
hypoglossum, Cirsium camelabrum, Cirsium boujarti, Iris variegata,
Angelica archangelica întâlnită la o staţiune joasă, (Rochel, 1828). În zona
Lacului Mic, Nympheae alba. Se mai menţionează frumoase exemplare de
Taxodium distichum şi Larix decidua (cultivat), (Sorescu, 2011).
4.10. Caracterizarea vegetaţiei forestiere
Caracterizarea generală a vegetaţiei forestiere
Munţii Dognecei sunt acoperiţi în prezent în proporţie de
aproximativ 85% de vegetaţie forestieră. Pajiştile şi terenurile de cultură
ocupă suprafeţe restrânse fiind prezente mai ales în apropierea aşezărilor
omeneşti. Teritoriul aparţine zonei nemorale, subzonei pădurilor de stejari
submezofili – termofili (Quercus cerris, Quercus frainetto). Asociaţiile
specifice acestei subzone le întâlnim mai ales în partea de vest, în zona de
contact a munţilor Dognecei cu piemonturile Doclinului şi în partea nordică,
în împrejurimile Bocşei reprezentate prin asociaţii (Sorescu, 2011).
Vegetaţia părţii centrale şi estice este condiţionată mai ales de
relieful fragmentat şi intervalul altitudinal (200 – 600 m) al gorunului şi se
încadrează în etajul nemoral, subetajul pădurilor de gorun. Expoziţiile şi
înclinaţiile variate, precum şi diversitatea solurilor determină formarea unor
asociaţii variate din punct de vedere ecologic. Speciile termofile sunt
totdeauna prezente în vegetaţia ierboasă a pădurilor iar pe expoziţiile sudice
sunt întâlnite şi în stratul arbuştilor şi al arborilor (Hoborca, 1976).
Dintre asociaţiile caracteristice acestui subetaj amintim
asociaţiile Querco (petraeae) – Carpinetum betuli, Tilio (tomentosae) –
Quercetum petraeae-cerris şi Aremonio – Quercetum petraea.
Pe solurile fertile de la baza pantelor se dezvoltă fitocenozele
asociaţiei Querco robori-Carpinetum, iar pe văile mai umbroase Carpino –
făgete şi cărpinişuri. Un rol important îl ocupă făgetele de deal aparţinând
asociaţiei Festuco (drymeiae)- Fagetum.
Cursul apelor este însoţit de zăvoaiele de salcie (Salicetum
purpureae, Salicetum triandrae , Salicetum albae-fragilis) şi de aninişuri
(Aegopodio – Alnetum).
34
Caracterizarea tipurilor de pădure şi a tipurilor de ecosisteme
Tipurile naturale de pădure cele mai răspândite sunt: : 5314
“şleau de deal cu gorun şi fag (m)” pe 43% din suprafaţă, 4331 “făget
amestecat din regiunea de deal (m)” pe 18% din suprafaţă, 5312 “şleau de
deal cu gorun şi fag (s)” pe 16% din suprafaţă (tab.8).
Tabel 8.
Evidenţa tipurilor de pădure după amenajamentul U.P. IX Dognecea
Records of forest types from the forest management plan U.P. IX Dognecea
Nr.
crt.
TIP DE
STAŢIUNE
TIP DE PĂDURE SUPRAF. PRODUCTIVITATEA NATURALĂ
HA
CODUL DIAGNOZA HA % SUP MIJL INF
1 5.1.3.2. 5.1.3.1. Gorunet de coastă cu graminee şi Luzula l.(m)
3,1 3,1
2 5.1.5.2.
5.1.1.3. Gorunet cu floră de mull (m) 15,3 15,3
5.3.1.4. Şleau de deal cu gorun şi fag
(m) 61,3 1 61,3
3 5.1.5.3.
5.1.1.1. Gorunet normal cu floră de
mull (s) 93,8 2 93,8
5.3.1.1. Goruneto şleau cu fag (s) 65,1 2 65,1
5.3.1.2. Şleau de deal cu gorun şi fag (s)
710,3 16 710,3
4 5.2.5.3. 9.7.2.1. Zăvoi de anin negru din
regiunea de dealuri (s) 1,5 1,5
5 6.1.3.1. 7.4.1.2. Amestec de Go, Gî, Ce pe soluri scheletice (i)
9,3 9,3
6 6.1.3.2.
5.1.3.1. Gorunet de coastă cu
graminee şi Luzula l. (m) 226,2 5 226,2
5.2.2.1. Goruneto făget cu Carex pilosa (m)
9,4 9,4
7.1.1.2. Ceret de dealuri (m) 18,3 1 18,3
7.4.1.1. Amestec normal de Go, Gî,
Ce (m) 135,9 3 135,9
7 6.1.5.2.
5.3.1.4. Şleau de deal cu gorun şi fag (m)
1891,2 43 1891,2
5.3.2.3. Goruneto şleau (m) făgeto
cărpinet cu floră du mull (m) 214,1 5 214,1
8 6.2.5.2.
4.3.1.2. Făgeto cărpinet cu floră de
mull (m) 109,3 3 109,3
4.3.3.1.
Făget amestecat din regiunea
de deal (m) făgeto carpinet cu floră de mull (s)
805,9 18 805,9
9 6.2.5.3. 4.3.1.1. Făgeto cărpinet cu floră de
mull (s) 41,8 1 41,8
HA 4411,8 912,5 3490 9,3
% 100 21 79
66,9
4478,7
4.11. Starea sanitară a pădurii
Starea sanitară a pădurii este bună. Aceasta este cunoscută prin
lucrările de depistare şi prognoză a dăunătorilor forestieri.Starea de sănătate
a pădurii se urmăreşte regulat în fiecare an prin sistemul de monitoring.
35
4.12. Aplicarea prevederilor amenajamentelor anterioare
O analiză a aplicării amenajamentelor anterioare se prezintă în
tabelul de mai jos (tab.9):
Tabel 9
Aplicarea prevederilor amenajamentelor anterioare
Application of the provisions of previous forest management plans
Anul Amena
jării
P Impa duriri
Ha/an
Dega
jari
Ha/ an
Curatiri Rarituri Accidentale
II
Produse
principale
Accidentale
I T.Igiena
Ind.de recol
tare
Ind.de crestere
curenta
R
Ha Mc/
an
Ha/
an
Mc/
an
Ha/
an
Mc/
an
Ha/
an
Mc/
an
Ha/
an
Mc/
an
Ha/
an
Mc/
an
Mc/
An/ ha
Mc/
An/ ha
%
1963
P 28,5 94,9 200,7 607 207,5 6463 - - 72 15300 - - 809,1 1650 5
5,8 R 28,0 80,0 288,0 1034 230,5 3464 - - 61,1 12178 - - 630 1120 3,7
% 98 84 143 170 111 54 - - 85 80 - - 78 68 74
1973
P 61,3 67,2 114,7 390 213,4 4430 - - - 15580 - - 1079 1630 4,6
6,6 R 50,1 124,3 129,7 938 58,0 4038 - - - 14480 - - 573,8 1655 4,4
% 82 185 113 240 27 91 - - - 93 - - 53 102 96
1983
P 4,6 104,2 154,7 887 167,9 4102 - - 39,5 11912 - - 2215,4 1566 3,8
5,6 R 1,3 102,4 97,3 658 31,3 2844 - - 7 3081 - - 3 5 1,4
% 28 98 63 74 19 69 - - 18 26 - - - - 37
1994
P 17 9,3 24,1 99 106 2136 - - 54,6 8460 - - 2746 2371 2,7
5,5 R 6,4 37,6 37 197 78 848 2,2 7 62,9 7831 306 188 143 460 2,0
% 38 404 153 199 73 39 - - 115 92 - - 5 19 74
Analizând datele din tabelul de mai sus putem să concluzionăm
că în general arboretele acestei unităţi de producţie au fost gospodărite
corespunzător obiectivelor fixate de-a lungul timpului şi conform cerinţelor
din ce în ce mai diversificate.
36
CAPITOLUL 5
Rezultatele cercetărilor
5.1. Identificarea şi denumirea tipurilor de ecosisteme
Apariţia şi dezvoltarea tipologiei pădurilor şi tipologiei
staţiunilor, cu domenii de acţiune delimitate clar a generat multe neajunsuri
atât metodologic, cât şi aplicativ. Acest inconvenient a fost eliminat parţial
prin crearea tipologiei ecosistemelor prin care s-a urmărit îmbinarea
armonioasă a celor două tipologii, fapt ce permite rezolvarea unor probleme
de interes major pentru silvicultură (Paşcovschi, Leandru, 1958; Chiriţă şi
colab., 1977), cum ar fi:
stabilirea unităţilor ecosistemice naturale existente prin încadrarea
acestora în tipuri de ecosisteme;
cartarea şi inventarierea ecosistemelor pe tipuri;
stabilirea măsurilor silviculturale pe tipuri de ecosisteme.
Tipul de ecosistem forestier a fost conceput ca model esenţializat
al unei mulţimi de ecosisteme concrete, suficient de asemănătoare din
punctul de vedere al calităţii biocenozelor şi biotopurilor, având caractere
structurale şi funcţionale calitativ distincte de ale altor mulţimi de
ecosisteme (Doniţă şi colab., 1990).
El trebuie să prezinte procesele ecologice principale, care să
evidenţieze stările pe care le prezintă biocenoza şi care pot fi exprimate prin
indici (sinteza de biomasă, descompunerea necromasei, mineralizarea şi
humificarea), (Doniţă şi colab., 1990).
În general, unui tip de ecosistem îi pot corespunde unul sau mai
multe tipuri de pădure şi respectiv de staţiune.
Pe baza studiului întreprins în această lucrare s-a făcut
încadrarea tipurilor de pădure şi a tipurilor de staţiune din suprafaţa studiată
în tipuri de ecosisteme şi a fost descris principalul tip de ecosistem (tab.10).
Pădurile studiate au fost încadrate conform metodologiei
prezentate în şase tipuri de ecosisteme.
37
Tabel 10
Încadrarea tipologică a pădurilor studiate în tipuri de ecosisteme
Typological repartition of the studied forests by ecosystem types
Nr.
crt.
Tipul de ecosistem Supraf
.
[ha/%]
Tipul de pădure Supraf.
[ha/%]
Tipul de staţiune Supraf.
[ha/%]
1. 4516- Şleau de gorun şi fag (tei
argintiu, carpen) înalt
productiv, cu mull pe
preluvosoluri şi luvosoluri,
eubazice, hidric echilibrate, cu
Asperula-Asarum-Stellaria
2055,4/
60
531.4 Şleau de deal cu
gorun şi fag de
productivitate mijlocie
1642,5/48
6.1.5.2 (4/FD2)
Deluros de quercete
(gorunete) cu şleauri
de deal cu gorun şi
fag, Bs-m, slab-mediu
podzolit, cenuşiu,
edafic mare, cu
Asperula-Asarum
1642,5/
48
531.1 Goruneto-şleau
cu fag de productivitate
superioară
65,1/2
5.1.5.3 Deluros de
gorunete Bs, brun
edafic mare, cu
Asarum-Stellaria
412,9/1
2
532.1 Şleau de deal cu
gorun şi fag (s)
347,8/10
2 4316 – Făget amestecat, înalt şi
mijlociu productiv cu mull, pe
preluvosoluri şi luvosoluri, eu-
mezobazice, hidric echilibrate,
cu Asperula-Asarum-Stellaria
996,8/
29
433.1 Făget amestecat
din regiunea de dealuri
(m)
996,8/29
6.2.5.2. Deluros de
cvercete cu făgete de
limită inferioară, Bm,
brun edafic mijlociu,
cu Asperula-Asarum
996,8/2
9
3. 5136 Gorunet mijlociu
productiv, cu moder, pe
luvosoluri; mezo şi
oligomezobazice, hidric
echilibrate, cu Festuca drymeia
276,8/
8
513.1 Gorunet de
coastă cu Graminee şi
Luzula luzuloides (m)
276,8/8
5.1.3.2. Deluros de
gorunete Bm, podzolit
şi podzolic
argiloiluvial, cu floră
de tip mezofit cu
graminee.
276,8/8
4. 5116 Gorunet înalt şi mijlociu
productiv, cu mull, pe
preluvosoluri şi luvosoluri, eu
şi mezobazice, hidric
echilibrate, cu Asperula-
Asarum-Stellaria
76,0/
2
511.1 Gorunet normal
cu floră de mull (s)
76,0/2
5.1.5.3 Deluros de
gorunete, Bs brun
edafic mare, cu
Asarum-Stellaria
76,0/2
5. 4216 Făget cu carpen înalt şi
mijlociu productiv, cu mull, pe
preluvosoluri şi luvosoluri, eu
şi mezobazice, hidric
echilibrate cu Asperula-
Asarum-Stellaria
41,8/
1
431.1 Făgeto-cărpinet
cu floră de mull (s)
41,8/1
6.2.5.3 Deluros de
cvercete cu făgete de
limită inferioară Bs,
brun edafic mare
41,8/1
6. 73713 Şleau bănăţean cu
gorun, cer, carpen, tei argintiu,
slab productiv
1,2 741.2 Amestec normal
de gorun, gârniţă şi cer
(i)
1,2 6.1.3.1. Deluros de
cvercete Pi podzolit,
edafic mic cu floră
acidofilă mezoxerofit
1,2
TOTAL 3448,0 3448,0 3448,0
38
Cercetările noastre s-au efectuat în tipul de ecosistem cel mai
extins şi anume:
- tipul de ecosistem : 4516 Şleau de gorun şi fag ( tei argintiu,
carpen) mijlociu productiv, cu mull, pe preluvosoluri şi luvosoluri, eubazice,
hidric echilibrate cu Asperula-Asarum-Stellaria este, aşa cum se poate
observa cel mai răspândit şi corespunde în mare măsură cu tipul descris în
literatura de specialitate, subtipul 45162 (Doniţă şi colab., 1990).
1. Descrierea tipului de ecosistem
Tipuri de pădure :
531.4 Şleau de deal cu gorun şi fag de productivitate
mijlocie;
531.1 Goruneto-şleau cu fag de productivitate superioară;
531.2 Şleau de deal cu gorun şi fag (s).
Tipuri de staţiune :
4/FD2 (6.1.5.2.) Deluros de cvercete (gorunete) cu şleauri
de deal cu gorun şi fag, Bs-m, brun slab-mediu podzolit, cenuşiu, edafic
mare, cu Asperula-Asarum.
5.1.5.3. Deluros de gorunete Bs, brun edafic mare, cu
Asarum-Stellaria.
Asociaţii vegetale : Tilio-Corydali-Fagetum.
2.Staţiune :
Altitudine : 162-615 m;
Relief : versanţi cu înclinări preponderent repezi (85%), de
lungimi diferite, slab fragmentaţi, cu expoziţii diverse (35% însorite, 38%
parţial însorite şi 27% umbrite);
Material parental : depozite provenite din roci metamorfice
şi roci sedimentare;
Soluri: preponderent eutricambosoluri tipice (90%) cu structură
grăunţoasă stabilă, cu textură nediferenţiată pe profil.
Volumul edafic variază de la foarte mare la mijlociu.
Factori climatici : Tma = 10,2 ° C; precipitaţii medii anuale
=800-900 mm; evapotranspiraţia = 580mm
Factori edafici :
Troficitatea : ridicată (TIV);
Reacţie : moderat acidă (pH = 5,8-6,5).
39
● Factori limitativi :
Cantitate de apă în sezonul de vegetaţie este mai redusă
în soluri, cu volum edafic mijlociu.
3. Structura fitocenozei
Compoziţie : Arboretul este constituit predominant din
tei, gorun, fag, carpen şi cer. Se redă în continuare compoziţia pe specii
pentru întreaga suprafaţă încadrată în acest tip de ecosistem (2026,6 ha),
împreună cu unele caracteristici structurale ale acestora (tab.11)
Tabel 11
Caracteristici structurale ale arboretelor
Structural characteristics of the stands
Compoziţia 22 Go 21 Fa 26 Te 15Ca 3Ce 13Dt
Clasa de producţie 2,7 3,0 2,6 3,4 2,7 2,8
Consistenţa 0,77 0,79 0,79 0,83 0,75 0,82
Vârsta medie (ani) 81 74 76 64 84 64
Creşterea curentă
(m³/an/ha) 4,4 6,5 6,0 5,1 3,6 5,1
Volum (m³/ha) 243 248 274 174 207 182
o Calitatea lemnului : trunchiuri drepte, cilindrice, bine elagate la
toate speciile, lemn de lucru de valoare la tei, gorun, fag, şi cer.
o Regenerarea naturală se produce uşor (sub masiv) la toate
speciile. Prin tehnologiile de regenerare trebuie menţinute compoziţiile
prevăzute.
Stratul arbuştilor : este slab reprezentat, dată fiind consistenţa
ridicată a arboretelor. Sporadic apare cornul, sângerul şi păducelul.
Stratul ierburilor şi subarbuştilor este de asemenea dezvoltat numai
în pete. Se întâlnesc, în condiţii de lumină : Asperula odorata, Asarum
europaeum, Dentaria bulbifera, Pulmonaria officinalis, etc.
Se menţionează că pe întreaga suprafaţă a U.P. (4411,8 ha) au
fost descrise 17 tipuri de pădure şi 9 tipuri de staţiune, fiind încadrate în
tipuri de ecosisteme numai 7 tipuri de pădure şi 6 tipuri de staţiune.
Tipul de ecosistem 4516 care ocupă suprafaţa cea mai mare (60%
din suprafaţa studiată) a înglobat 3 tipuri de pădure şi 2 tipuri de staţiune
ceea ce arată avantajul unei silviculturi bazată pe tipologie ecosistemică, în
ideea de reducere a numărului de tipuri pentru care se întocmesc norme
tehnice silvice.
40
5.2. Studii asupra dinamicii efectivelor de vânat, şi a efectivelor de
bovine, ovine şi caprine la nivelul comunei Dognecea
În ecosistemele naturale, vânatul face parte din complexul
relaţiilor trofice din pădure, fără a produce pagube importante populaţiilor de
arbori, dacă efectivele reale nu depăşesc un anumit prag de echilibru.
5.2.1. Studii asupra dinamicii efectivelor de vânat la speciile cerb
comun, căprior, mistreţ şi iepure la nivelul fondului cinegetic 71
Dognecea în perioada gospodăririi de către AJVPS Caraş Severin
Importanţa faunistică a fondului cinegetic 71 Dognecea a fost
apreciată din timpuri străvechi, pe stema istorică a comunei Dognecea fiind
reprezentat capul de cerb (fig.6).
Fig.6.
Stema istorică a comunei Dognecea
Historical coat of arms of the Dognecea commune
Fondul cinegetic 71 Dognecea este situat în N-V judeţului
Caraş Severin, cuprinzând munţii Dognecei, ce străbat fondul pe direcţia
N-S cu altitudini între 150 m şi 620 m.
Administrarea fondului cinegetic s-a realizat din anul 2002 până
în anul 2011 de către A.J.V.P.S Caraş Severin.
Pe cuprinsul acestui fond cinegetic, vânatul principal este
reprezentat de: cerb, căprior, mistreţ, dar se mai găsesc şi alte specii: vulpi,
viezuri, jderi dar şi unele carnivore mari cum sunt: lupul şi râsul. Se observă
o uşoară tendinţă de creştere a efectivelor de vânat.
41
5.2.2. Studii asupra dinamicii efectivelor de vânat la speciile cerb
comun, căprior, mistreţ şi iepure la nivelul fondului cinegetic 71
Dognecea în perioada gospodăririi de către A.V. DIANA BANAT
După preluarea prin licitaţia organizată la Ministerul Mediului,
a contractului de administrare, de către A.V. Diana Banat s-au constatat
unele creşteri semnificative în ceea ce priveşte efectivele de vânat.
Astfel în anul 2012, efectivele evaluate în cazul cerbului sunt de
17 bucăţi faţă de un optim de 16 bucăţi, în anul 2013 cresc la un număr de
22 bucăţi, pentru ca în anul 2014 să ajungă la un număr de 26 bucăţi (tab.12)
(fig.7).
Tabel 12
Dinamica efectivelor de cerb comun pe fondul cinegetic 71 Dognecea
în perioada administrării de către A.V. DIANA BANAT, după datele
Ministerului Mediului
Population dynamics of red deer on the hunting fund 71 Dognecea in the
period of A.V. DIANA BANAT administration according to the
Environment Ministry
Nr.
Crt.
Anul
evaluării
Efectiv
optim
(buc)
Efective evaluate (buc)
TOTAL Din care
Masculi Femele
tineret
1 2012 16 17 7 10
2 2013 16 22 8 11
3 2014 16 26 12 14
2012 2013 2014
0
5
10
15
20
25
30
Bucati
Anul
Efectiv optim
Total efective evaluate
Fig. 7
Dinamica efectivelor de cerb comun pe fondul cinegetic 71 Dognecea
în perioada administrării de către A.V. Diana Banat
Population dynamics of the red deer on the hunting fund 71 Dognecea in the
period of A.V. Diana Banat administration
42
În cazul căpriorului, efectivele evaluate în anul 2012 sunt în
număr de 165 bucăţi, faţă de efectivul optim stabilit la 148 bucăţi, depăşirea
acestuia din urmă fiind cu 17 bucăţi (tab.13).
Tabel 13
Dinamica efectivelor de căprior pe fondul cinegetic 71 Dognecea
în perioada administrării de către A.V. DIANA BANAT, după datele
Ministerului Mediului
Population dynamics of roe deer on the hunting fund 71 Dognecea in the
period of A.V. DIANA BANAT administration according to the
Environment Ministry
Nr.
Crt.
Anul
evaluării
Efectiv
optim
(buc)
Efective evaluate (buc)
TOTAL Din care
Masculi Femele
tineret
1 2012 148 165 78 87
2 2013 148 243 121 122
3 2014 148 248 123 125
Reprezentarea grafică a acestei dinamici este redată mai jos (fig.8).
2012 2013 2014
0
50
100
150
200
250
300
Bucati
Anul
Efectiv optim
Total efective evaluate
Fig.8
Dinamica efectivelor de căprior pe fondul cinegetic 71 Dognecea
în perioada administrării de către A.V. Diana Banat
Population dynamics of the roe deer on the hunting fund 71 Dognecea in the
period of A.V. Diana Banat administration
43
Evoluţia efectivelor de mistreţ este prezentată în tabelul 14,
fig.9.
Tabel 14
Dinamica efectivelor de mistreţ pe fondul cinegetic 71 Dognecea
în perioada administrării de către A.V. DIANA BANAT, după datele
Ministerului Mediului
Population dynamics of wildboar on the hunting fund 71 Dognecea in the
period of A.V. DIANA BANAT administration according to the
Environment Ministry
Nr.
Crt.
Anul evaluării Efectiv optim
(buc)
Efective evaluate
(buc)
1 2012 64 86
2 2013 64 116
3 2014 64 126
În cazul mistreţului evoluţia efectivelor a fost de asemenea
crescătoare.
2012 2013 2014
0
20
40
60
80
100
120
140
Bucati
Anul
Efectiv optim
Total efective evaluate
Fig. 9
Dinamica efectivelor de mistreţi pe fondul cinegetic 71 Dognecea
în perioada administrării de către A.V. Diana Banat
Population dynamics of the wildboar on the hunting fund 71 Dognecea in
the period of A.V. Diana Banat administration
În ceea ce priveşte vătămările produse seminţişurilor naturale şi
plantaţiilor de către iepuri, arătăm că ele nu sunt importante, dinamica
efectivelor este prezentată în tab.15, fig.10.
44
Tabel 15
Dinamica efectivelor de iepure pe fondul cinegetic 71 Dognecea
în perioada administrării de către A.V. DIANA BANAT, după datele
Ministerului Mediului
Population dynamics of hare on the hunting fund 71 Dognecea in the period
of A.V. DIANA BANAT administration according to the Environment
Ministry
Nr.
Crt.
Anul evaluării Efectiv optim
(buc)
Efective evaluate
(buc)
1 2012 68 31
2 2013 68 52
3 2014 68 56
2012 2013 2014
0
10
20
30
40
50
60
70
80
Bucati
Anul
Efectiv optim
Total efective evaluate
Fig. 10
Dinamica efectivelor de iepure pe fondul cinegetic 71 Dognecea
în perioada administrării de către A.V. Diana Banat
Population dynamics of the hare on the hunting fund 71 Dognecea in the
period of A.V. Diana Banat administration
5.2.3. Dinamica efectivelor de animale domestice în comuna
Dognecea în perioada 2000-2014
Având la dispoziţie datele furnizate de către Primăria Dognecea
cu privire la numărul exemplarelor de bovine, caprine, ovine şi cabaline
înscrise în Registrul Agricol pe anii 2000-2014, s-a putut urmări dinamica
efectivelor pentru speciile enumerate mai sus, pe acest interval de timp
(tab.16, fig.11).
45
Tabel 16
Dinamica efectivelor de bovine, caprine, ovine,cabaline pe raza comunei
Dognecea în anii 2000-2014, după datele furnizate de Primăria Dognecea
Population dynamics of cattle, goats, sheep, horses in Dognecea commune
between 2000-2014 according to Dognecea Mayoralty Nr.
Crt. Anul
Bovine
(buc)
Caprine
(buc)
Ovine
(buc)
Cabaline
(buc)
1 2000 82 24 408 40
2 2001 80 25 410 42
3 2002 85 28 442 47
4 2003 88 27 480 52
5 2004 92 22 488 64
6 2005 93 29 508 70
7 2006 98 22 550 82
8 2007 94 25 600 82
9 2008 94 25 600 80
10 2009 96 30 620 80
11 2010 96 29 620 80
12 2011 70 29 630 80
13 2012 52 25 640 80
14 2013 48 28 650 80
15 2014 48 28 650 80
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
0
100
200
300
400
500
600
700
Bucati
Anul
Bovine
Caprine
Ovine
Cabaline
Fig. 11
Reprezentarea grafică a dinamicii efectivelor de bovine, caprine, ovine si
cabaline pe raza comunei Dognecea
Graphical representation of population dynamics of cattle, goats, sheep,
horses in Dognecea commune
În ceea ce priveşte zonele în care aceste animale păşunează,
comuna Dognecea prezintă o anume particularitate.
Lungimea mare a acestei comune, aproximativ 7,5 km, a
determinat împărţirea ei ca zonă de păşunat în două părţi (fig.12).
46
Fig.12.
Harta U.P. IX Dognecea
Map of U.P. IX Dognecea
47
5.3. Caracterizarea stării de sănătate a puieţilor din suprafeţele de
cercetare
Pentru exemplificare prezentăm rezultatele cercetărilor într-o
singură unitate amenajistică şi anume u.a.62B.
5.3.4. Determinări efectuate asupra puieţilor în suprafeţele de
cercetare din u.a. 62B
Arboretul din u.a.62B ocupă o suprafaţă de 24,2 ha, G.F:2-1B;
SUP:A; T.S:5153; T.P:5312; SOL:3101.
Tipul de ecosistem este 45161, şleau de gorun şi fag (tei
argintiu, carpen), subtip înalt productiv. Versantul este ondulat şi are
expoziţia SE, altitudinea este cuprinsă între 440-620 m şi are o înclinaţie de
30 grade.
Întâlnim aici o litieră continuă, subţire, iar tipul de Floră este :
Asperula-Asarum-Stellaria.
Arboretul este natural fundamental de producţie superioară,
relativ echien. Compoziţia actuală este: 5 Te; 3 Go; 2 Fa şi se tinde spre
următoarea compoziţie ţel: 6 Go; 2 Fa; 1 Te; 1 D.T.
Seminţişul utilizabil are următoarea compoziţie pe suprafeţele
în care s-au amplasat suprafeţe de cercetare: 3 Pa; 3 Fa; 2 Te; 1 Go; 1 D.T.
Sortimentul lemnos în cazul gorunului din sămânţă este
încadrat în categoria foarte gros pentru cherestea şi furnire.
Situaţia în ceea ce priveşte recoltarea de masă lemnoasă prin
aplicarea tratamentelor, cât şi a lucrărilor de îngrijire a seminţişurilor este
următoarea:
- prima intervenţie – tăierea de deschidere a ochiurilor a avut loc în
anul 2002 când a fost extras un volum de 3544 mc din care 2810 mc lemn
lucru (79%).
În anul în care urmează, se execută lucrări de îngrijire a
seminţişurilor pe 8,0 ha, aceste lucrări se execută şi în anii 2004, 2005, 2006.
În anul 2007 s-a executat o altă intervenţie, de această dată de
lărgire a ochiurilor deschise, printr-o tăiere de punere în lumină, suprafaţa
efectivă de care a fost înlăturat arboretul matern fiind de circa 7,5 ha şi la
această intervenţie. Suprafaţa totală pe care se găseşte instalată regenerarea
naturală este de 18,5 ha şi se regăseşte repartizată după cum urmează: 15,5
ha în ochiurile deschise şi regenerate, şi 3,0 ha regenerări naturale
subarboretul matern în benzile dintre ochiuri.
48
Volumul total de masă lemnoasă exploatat a fost de 3519 mc,
din care lemn lucru 2847 mc (81%).
În anul 2008 s-au executat degajări pe 8,0 ha şi ajutorarea
regenerării naturale în două intervenţii pe 7,5 ha.
Suprafeţele de cercetare au dimensiunile de 10000 m² şi sunt în
număr de patru, au fost amplasate atât în ochiurile deschise cât şi în zonele
cu arboret matern, în benzile dintre ochiuri.
Rezultatul inventarierii puieţilor vătămaţi şi nevătămaţi, pe clase de
vătămare.
Inventarierile s-au desfăşurat în anul 2012 şi în anul 2013.
Rezultatele inventarierilor din 2012, u.a. 62B sunt cele din tab.17.
Tabel 17
Frecvenţa şi gradul de vătămare a puieţilor pe specii în u.a. 62 B,
în 2012.
Frequency and degree of damage of the seedlings by species in u.a. 62 B,
in 2012
Nr crt
Puieţi inventariaţi
Specia
Go Fa Te Ca Fr Pa Ci Ju TOTAL
1 Total puieti (buc) 104 635 582 154 31 847 13 7 2373
2 Puieti sanatosi (buc) 103 443 453 89 19 439 4 4 1554
3 Frecvenţa F% 99 70 78 58 61 52 31 57 65
4 Vatamati slab clasa V 1 (buc) 0 13 10 6 0 53 0 1 83
5 Frecvenţa F % 0 2 2 4 0 6 0 14 3
6 Grad de vătămare Gv S S S S S M S
7 Vatamati moderat clasa V 2
(buc) 0 160 116 57 12 349 9 2 705
8 Frecvenţa F % 0 25 20 37 39 41 69 29 30
9 Grad de vătămare Gv M M P P P FP M M
10 Vatamati grav clasa V 3 (buc) 1 19 3 2 0 6 0 0 31
11 Frecvenţa F % 1 3 1 1 0 1 0 0 1
12 Grad de vătămare Gv S S S S S S
13 TOTAL puieti vatamati (buc) 1 192 129 65 12 408 9 3 819
14 Frecvenţa F % 1 30 22 42 39 48 69 43 35
15 Grad de vătămare Gv S M M P P P FP P P
Analizând datele din tabel observăm că pe total u.a. au fost
inventariaţi un număr de 2373 puieţi din care sănătoşi 1554 bucăţi, frecvenţa
medie fiind de 65%, iar un număr de 819 puieţi au fost vătămaţi, frecvenţa
medie a vătămărilor fiind de 35%. Pe specii, cei mai vătămaţi puieţi sunt de
49
paltin, 408 de bucăţi, frecvenţa 48% , urmaţi de puieţii de fag, 192 bucăţi,
frecvenţa de vătămare 30%, de puieţii de tei, 129 bucăţi, frecvenţa de
vătămare 22%, de puieţii de carpen, 65 bucăţi, frecvenţa de vătămare 42 %,
de puieţii de frasin, 12 bucăţi, frecvenţa de vătămare 39%, de puieţii de
cireş, 9 bucăţi, frecvenţa de vătămare 69%, de puieţii de jugastru, 3 bucăţi,
frecvenţa de vătămare 43% şi de puieţii de gorun, 1 bucăţi, cu frecvenţa de
1%.
Pe clase de vătămare situaţia se prezintă după cum urmează:
- în clasa de vătămare V1, numărul total de puieţi vătămaţi
este de 83 bucăţi, cu o frecvenţă medie de 3%. Cel mai mare număr de puieţi
vătămaţi ce aparţin acestei clase îl întâlnim în cazul paltinului, 53 puieţi
vătămaţi, cu o frecvenţă de vătămare de 6%, urmează puieţii de fag unde am
constatat un număr de 13 puieţi vătămaţi, cu o frecvenţă de vătămare de 2%,
puieţii de tei, un număr de 10 bucăţi, cu o frecvenţă de vătămare de 2%,
puieţii de carpen, 6 bucăţi, frecvenţa de vătămare 4% şi doar un puiet de
jugastru, vătămat, în cazul acestuia frecvenţa fiind de 14%.
Frecvenţele medii ale seminţişurilor din această clasă de
vătămare fac ca cele de gorun, fag, tei, carpen şi paltin să se încadreze în
gradul de vătămare slab, iar cel de jugastru în gradul de vătămare moderat.
Pe ansamblu seminţişurile se încadrează în gradul de vătămare slab.
- în clasa V2 de vătămare avem un număr total de 705 puieţi
vătămaţi, cu o frecvenţă medie de vătămare de 30%. Numărul cel mai mare
de puieţi vătămaţi îl întâlnim în cazul puieţilor de paltin, 349 de bucăţi,
frecvenţa de vătămare 41%, urmează puieţii din specia fag, 160 de bucăţi,
frecvenţa de vătămare 25%, puieţii de tei, 116 bucăţi, frecvenţa de vătămare
20%, cei de carpen în cazul cărora am constatat un număr de 57 puieţi
vătămaţi, cu o frecvenţă a vătămărilor de 37%. Un număr mai mic de puieţi
vătămaţi întâlnim în cazul speciilor frasin, unde s-au constatat 12 puieţi
vătămaţi, frecvenţa fiind de 39 %, cireş, 9 puieţi vătămaţi, frecvenţa de
vătămare 69%, şi 2 puieţi vătămaţi din specia jugastru, unde frecvenţa de
vătămare este de 29 %.
Frecvenţele de vătămare obţinute pe specii au determinat
încadrarea lor în grade de vătămare după cum urmează:
seminţişuri moderat vătămate – fag, tei şi jugastru;
seminţişuri puternic vătămate – carpen, frasin şi paltin;
seminţişuri foarte puternic vătămate – cireş.
Valoarea frecvenţei medii de vătămare au făcut ca aceste
seminţişuri să fie încadrate în gradul de vătămare moderat.
- în clasa de vătămare V3, numărul total de puieţi vătămaţi
50
este de 31 de bucăţi, iar frecvenţa medie este de 1%. Cel mai mare număr de
puieţi vătămaţi ce aparţin acestei clase de vătămare este cel al puieţilor de
fag, 19 bucăţi, frecvenţa de vătămare fiind de 3%, urmează puieţii de paltin,
6 bucăţi, frecvenţa de vătămare 1 %, de tei, 3 bucăţi, frecvenţa de vătămare
1%, de carpen, 2 bucăţi, frecvenţa de vătămare 1%, şi de gorun, un puiet,
frecvenţa de vătămare 1%.
Frecvenţele de vătămare pe specii pentru seminţişurile din clasa
V3, fac ca toate seminţişurile să se încadreze în gradul de vătămare slab.
Valorile totale ale frecvenţelor obţinute pe specii, au determinat
încadrarea seminţişurilor în următoarele grade de vătămare ; gorun – grad de
vătămare slab; fag şi tei - grad de vătămare moderat; puieţii de carpen,
frasin, paltin şi jugastru - grad de vătămare puternic; puieţii de cireş – grad
de vătămare foarte puternic.
Aceste seminţişuri se încadrează în gradul de vătămare puternic.
Inventarierile din anul 2013 sunt prezentate în tabelul 18.
Tabel 18
Frecvenţa şi gradul de vătămare a puieţilor pe specii în u.a. 62B,
în 2013.
Frequency and degree of damage of the seedlings by species in u.a. 62 B,
in 2013
Nr crt
Puieti inventariati
Specia
Go Fa Te Ca Fr Pa Ci Ju TOTAL
1 Total puieti (buc) 105 663 596 134 32 896 14 6 2446
2 Puieti sanatosi (buc) 101 481 448 71 19 481 4 2 1607
3 Frecvenţa F% 96 73 75 53 59 54 29 33 66
4 Vatamati slab clasa V 1
(buc) 0 8 4 3 2 64 0 0 81
5 Frecvenţa F % 0 1 1 2 6 7 0 0 3
6 Grad de vătămare Gv S S S S S S
7 Vatamati moderat clasa V 2
(buc) 2 165 143 58 11 336 10 4 729
8 Frecvenţa F % 2 25 24 43 34 38 71 67 30
9 Grad de vătămare Gv S M M P P P FP P M
10 Vatamati grav clasa V 3
(buc) 2 9 1 2 0 15 0 0 29
11 Frecvenţa F % 2 1 0 1 0 2 0 0 1
12 Grad de vătămare Gv S S S S S
13 TOTAL puieti vatamati
(buc) 4 182 148 63 13 415 10 4 839
14 Frecvenţa F % 4 27 25 47 41 46 71 67 34
15 Grad de vătămare Gv S M M P P P FP P P
51
Analizând datele din tabel obţinute în urma inventarierilor din
anul 2013 observăm că pe total u.a. au fost inventariaţi un număr de 2446
puieţi, din care sănătoşi 1607 bucăţi, frecvenţa medie fiind de 66%, iar un
număr de 839 puieţi au fost vătămaţi, frecvenţa medie a vătămărilor fiind de
34%. Pe specii cei mai vătămaţi puieţi aparţin paltinului, 415 de bucăţi,
frecvenţa 46% , urmaţi de puieţii de fag, 182 bucăţi, frecvenţa de vătămare
27%, de puieţii de tei, 148 bucăţi, frecvenţa de vătămare 25%, de puieţii de
carpen, 63 bucăţi, frecvenţa de vătămare 47 %, de puieţii de frasin, 13
bucăţi, frecvenţa de vătămare 41%, de puieţii de cireş, 10 bucăţi, frecvenţa
de vătămare 71%, de puieţii de jugastru, 4 bucăţi, frecvenţa de vătămare
67% şi de puieţii de gorun, 4 bucăţi, cu frecvenţa de 4%.
Pe clase de vătămare situaţia se prezintă după cum urmează:
- în clasa de vătămare V1, numărul total de puieţi vătămaţi
este de 81 bucăţi, cu o frecvenţă medie de 3%. Cel mai mare număr de puieţi
vătămaţi ce aparţin acestei clase îl întâlnim în cazul paltinului, 64 puieţi
vătămaţi, cu o frecvenţă de vătămare de 7%, urmează puieţii de fag unde am
constatat un număr de 8 puieţi vătămaţi, cu o frecvenţă de vătămare de 1%,
puieţii de tei, un număr de 4 bucăţi, cu o frecvenţă de vătămare de 1%,
puieţii de carpen, 3 bucăţi, frecvenţa de vătămare 2% şi doi puieţi de frasin,
vătămaţi, în cazul acestuia frecvenţa fiind de 6%.
Frecvenţele medii ale seminţişurilor din această clasă de
vătămare fac ca cele de gorun, fag, tei, carpen, paltin şi jugastru să se
încadreze în gradul de vătămare slab.
Pe ansamblu seminţişurile se încadrează în gradul de vătămare slab.
- în clasa V2 de vătămare avem un număr total de 729 puieţi
vătămaţi, cu o frecvenţă medie de vătămare de 30%. Numărul cel mai mare
de puieţi vătămaţi îl întâlnim în cazul puieţilor de paltin, 336 de bucăţi,
frecvenţa de vătămare 38%, urmează puieţii din specia fag, 165 de bucăţi,
frecvenţa de vătămare 25%, puieţii de tei, 143 bucăţi, frecvenţa de vătămare
24%, cei de carpen în cazul cărora am inventariat un număr de 58 puieţi
vătămaţi, cu o frecvenţă a vătămărilor de 43%. Un număr mai mic de puieţi
vătămaţi întâlnim în cazul speciilor frasin, unde s-au constatat 11 puieţi
vătămaţi, frecvenţa fiind de 34 %, cireş, 10 puieţi vătămaţi, frecvenţa de
vătămare 71%, 4 puieţi vătămaţi din specia jugastru, unde frecvenţa de
vătămare este de 67 % şi 2 puieţi de gorun, la care frecvenţa de vătămare
este 2%.
Frecvenţele de vătămare obţinute pe specii pentru seminţişurile
încadrate în clasa V2 de vătămare au determinat încadrarea lor în grade de
vătămare după cum urmează:
seminţişuri slab vătămate – gorun;
52
seminţişuri moderat vătămate – fag şi tei;
seminţişuri puternic vătămate – carpen, frasin, paltin şi
jugastru;
seminţişuri foarte puternic vătămate – cireş.
Valoarea frecvenţei medii de vătămare au făcut ca aceste
seminţişuri să fie încadrate în gradul de vătămare moderat.
- în clasa de vătămare V3, numărul total de puieţi vătămaţi
este de 29 de bucăţi, iar frecvenţa medie este de 1%. Cel mai mare număr de
puieţi vătămaţi ce aparţin acestei clase de vătămare este cel al puieţilor de
paltin, 15 bucăţi, frecvenţa de vătămare fiind de 2%, urmează puieţii de fag,
9 bucăţi, frecvenţa de vătămare 1 %, de carpen, 2 bucăţi, frecvenţa de
vătămare 1%, şi de gorun, 2 bucăţi, frecvenţa de vătămare 2%.
Frecvenţele de vătămare pe specii pentru seminţişurile din clasa
V3, fac ca toate seminţişurile să se încadreze în gradul de vătămare slab.
Pe ansamblu seminţişurile din această clasă sunt încadrate în
gradul de vătămare slab.
Valorile totale ale frecvenţelor obţinute pe specii, au determinat
încadrarea seminţişurilor în următoarele grade de vătămare ; gorun – grad de
vătămare slab; fag şi tei - grad de vătămare moderat; puieţii de carpen,
frasin, paltin şi jugastru - grad de vătămare puternic; puieţii de cireş – grad
de vătămare foarte puternic.
Pe ansamblu seminţişurile se încadrează în gradul de vătămare
puternic.
Inventarierile demonstrează că şi puieţii de cireş, care nu sunt
foarte numeroşi, sunt intens vătămaţi, dar rolul lor în viitorul arboret este
foarte util.
Făcând o comparaţie a datelor din cele două tabele observăm că
numărul total al puieţilor nu prezintă diferenţe majore în cei doi ani. Astfel
în anul 2012 au fost inventariaţi un număr total de 2373 bucăţi din care 1554
bucăţi sănătoşi cu un procent de 65%, iar în anul 2013 a fost înregistrat în
urma inventarierilor un număr de 2446 de bucăţi din care sănătoşi un număr
de 1607 cu un procent de 66%.
Numărul puieţilor sănătoşi a crescut cu 1%, creştere datorată
apariţiei de noi puieţi la inventarul din 2013, puieţi ce au provenit din
sămânţă dar şi din lăstari şi drajoni, numărul total de puieţi a crescut cu 73
bucăţi.
Şi în acest caz întâlnim situaţia unor vătămări repetate produse
asupra aceloraşi puieţi, lucru ce a dus la încadrarea lor în alte clase de
vătămare.
53
Astfel în clasa V1 de vătămare au apărut puieţi noi vătămaţi, o
parte dintre aceştia fiind păşunaţi repetat au trecut în clasa V2 de vătămare.
De exemplu la fag vătămat în 2012, la clasa de vătămare V1
sunt 13 bucăţi, în anul 2013 ca urmare a păşunării repetate 8 bucăţi, am
considerat că sunt moderat vătămate şi au trecut în clasa V2 de vătămare,
numărul lor ajungând la 165 bucăţi, faţă de 160 bucăţi în 2012.
În ceea ce priveşte modificările numărului de puieţi din clasa
V3 de vătămare, aspectul se justifică prin dispariţia fizică a puieţilor
vătămaţi de mistreţi, unii dintre aceştia fiind scoşi din pământ, s-au uscat.
În ceea ce priveşte vătămările puieţilor de cireş se observă că pe
total puieţi frecvenţa celor vătămaţi este foarte mare 71%, dar nu trebuie
scăpat din vedere faptul că pe total numărul de puieţi de cireş este foarte mic
14 bucăţi, iar vătămaţi sunt doar 4 bucăţi.
Aspectul interesează prin faptul că prin prezenţa lor puieţii de
cireş cresc valoarea viitorului arboret. În condiţiile în care în urma acestor
vătămări această specie riscă să dispară din arboretul viitor, ar trebui avută în
vedere introducerea lui pe cale artificială.
În fig.13 şi fig.14 sunt prezentate situaţiile comparative atât în
ceea ce priveşte frecvenţa vătămărilor cât şi gradul de vătămare al puieţilor
în cei doi ani în care au fost făcute observaţiile.
Go Fa Te Ca Fr Pa Ci Ju
0
10
20
30
40
50
60
70
80
%
An 2012
An 2013
Specia
Fig.13
Reprezentarea grafică comparativă a frecvenţei puieţilor vătămaţi
u.a. 62B
Comparative graphical representation of the frequency of damaged seedlings
u.a. 62 B
54
Go Fa Te Ca Fr Pa Ci Ju
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
4
4.5
Gv
An 2012
An 2013
Specia
Grad de vatamare
Slab= 1
Moderat= 2
Putermic= 3
Foarte puternic= 4
Fig.14
Reprezentarea grafică comparativă a gradului de vătămare a seminţişului
din regenerări naturale în u.a. 62B
Comparative graphical representation of the degree of damage of the natural
regeneration in u.a. 62 B
Având în vedere numărul total de puieţi pe suprafaţa studiată
rezultă 6 puieţi/ m² din care sănătoşi un număr de 4 puieţi/ m². Constatăm că
numărul de puieţi sănătoşi este suficient de mare pentru ca să se realizeze
starea de masiv, chiar dacă vor fi extraşi prin lucrări de ARN sau degajări
toţi puieţii vătămaţi din clasele V2 şi V3.
Trebuie avută însă în vedere problema vătămărilor masive
aduse puieţilor din speciile cu valoare economică ridicată, cum este cazul
puieţilor de paltin munte (vătămări totale 46%), frasin (vătămări totale 41%).
Observarea şi urmărirea acestor vătămări trebuie făcută cu
multă atenţie şi responsabilitate pentru a preveni menţinerea şi în compoziţia
viitorului arboret de puieţi vătămaţi dintre speciile valoroase astfel încât la
exploatabilitate să avem arborete cu valoare ridicată.
Puieţii de fag şi carpen prezintă de regulă acelaşi aspect
suferind, cu tulpini contorsionate, bifurcaţi, uneori cu aspect de tufă.
Numărul cel mai mare de puieţi de paltin păşunaţi sunt bifurcaţi sau cu mai
multe ramificaţii, mai mici în înălţime până la 0,5 m şi groşi la colet până la
20 mm şi chiar mai mult. Păşunatul acestora s-a făcut mai mult în ochiurile
deschise nu foarte departe de marginea de masiv, la 20-30 m, iar acolo unde
puieţii de paltin nu au fost păşunaţi, uneori sub arboretul matern sau chiar şi
în ochiuri aceştia prezintă o dezvoltare frumoasă atingând 1,5-2,0 m înălţime
şi între 20-25 mm la colet.
55
Puieţii de tei ca şi cei de paltin de munte de altfel, au fost
păşunaţi şi în timpul sezonului rece, în repaos vegetativ, vătămările au fost
produse de către cervide (cerb şi căprior) şi într-o mai mică măsură de către
mistreţi prin râmături sporadice. Aceşti puieţi prezintă aceleaşi aspecte
descrise anterior.
S-au identificat un număr de 12 puieţi din specia paltin munte şi
6 din specia tei care au fost zdreliţi de cerb şi căprior, atunci când şi-au
curăţat coarnele.
Parcela este străbătută de 2 poteci de animale bine conturate pe
direcţia SE-NV şi una la fel de bine conturată pe direcţia V-NE.
Având în vedere ponderea diferită a vătămărilor pe specii
rezultă:
- în cazul carpenului şi teiului (chiar şi jugastrului) înlăturarea
puieţilor vătămaţi din seminţiş are efecte favorabile asupra
compoziţiei viitorului arboret;
- în cazul puieţilor de cireş, paltin, frasin, gorun şi chiar fag, puieţii
ar trebui mai bine protejaţi de vătămări spre a avea şansa unor
compoziţii optime (aproape optime) ale viitorului arboret tânăr.
5.3.7. Constatări de ordin general vizând regenerarea şleaurilor
În cele 6 unităţi amenajistice luate în studiu, cu o suprafaţă
totală de 83,4 ha s-au inventariat în 24 de suprafeţe de cercetare,
materializate pe teren un număr de 8788 exemplare de puieţi (lăstari,
drajoni) în 2012 şi 9284 exemplare în 2013.
La nivelul blocurilor experimentale compoziţia seminţişului
este: 27 Te 27 Fa 14 Go 14 Pa 13 Ca 5 DT (tab.19).
Tabel 19
Compoziţia actuală a seminţişului şi compoziţia ţel
The actual composition of seedlings and target composition
Nr.
Crt. u.a
Specii Go Fa Te Ca Fr Pa DT
Compo-
zitie A Ţ A Ţ A Ţ A Ţ A Ţ A Ţ A Ţ
1 69 A 3 6 2 2 3 1 1 - 1 - - - - 1
2 69 E 2 5 - - 2 1 2 - - - - - 4 4
3 85 D 3 4 3 3 3 2 - - - - - - 1 1
4 62 B 1 6 3 2 2 1 - - - - 3 - 1 1
5 64 C 2 5 2 2 3 2 2 - - - - - 1 1
6 65 A 1 5 4 3 3 1 - - - - - - 2 1
56
Rezultă că, în ansamblu, în şleaurile cu gorun şi fag luate în
studiu, teiul şi fagul sunt cele mai bine reprezentate şi sunt urmate de gorun,
paltin, carpen şi la urmă de frasin, cer, mojdrean şi foarte puţin reprezentate
sunt exemplarele de cireş, sorb, jugastru.
Având în vedere că în toate unităţile amenajistice se constată
deosebiri semnificative între compoziţia seminţişului şi compoziţia ţel a
şleaurilor, corect adoptată prin amenajament, dirijarea compoziţiilor de
regenerare spre cele ţel trebuie să fie avute în vedere începând cu lucrările de
ajutorare a regenerării, completări, recepări, descopleşiri şi continuând cu
primele lucrări de îngrijire a arboretelor constituite.
Exemplarele dislocate de mistreţi fiind scoase din pământ se
usucă şi dispar.
Observaţiile şi inventarierile făcute în cele 6 u.a.-uri în anii
2012 şi 2013, ca şi observaţiile noastre în tot cuprinsul U.P. IX Dognecea şi
pe o durată mai mare de timp, au condus la constatarea că păşunatul în
pădure aduce vătămări grave stratului de puieţi din seminţişul natural, prin
roaderea frunzelor, a mugurilor şi lujerilor, cât şi prin călcarea lor în
picioare, ruperea ramurilor şi a tulpinilor puieţilor şi zdrelirea lor. Deşi este
un fapt îndeobşte cunoscut măsurile de protecţie şi de limitare a pagubelor
au fost ineficiente iar pagubele afectează toate arboretele pe termen mediu şi
lung.
5.4. Cercetări asupra corelaţiei dintre diametrul şi înălţimea
puieţilor
Pentru a analiza efectul păşunatului asupra creşterii puieţilor, în
tab. 20-22 sunt înscrise datele privind diametrele la colet şi înălţimile pe
blocuri experimentale a puieţilor din speciile cele mai importante din
regenerări asupra cărora s-au efectuat cercetări (gorun, fag, şi paltin), care au
şi numărul cel mai mare de puieţi în unităţile amenajistice în care s-au făcut
inventarierile necesare. Aceste date arată efectul păşunatului asupra creşterii
puieţilor vătămaţi comparativ cu cei nevătămaţi. În figurile (15,16) sunt
redate pe specii, dreptele de regresie şi împrăştierea valorilor individuale
privind corelaţia dintre diametrul puieţilor la colet (D) şi înălţimea acestora
(H), pentru cele două variante (nevătămaţi şi vătămaţi). În aceleaşi figuri
sunt trecute şi ecuaţiile de regresie privind aceste corelaţii.
57
5.4.1. Diametrele şi înălţimile la puieţii de gorun
În tabelul 20 sunt prezentate datele privind diametrul la colet
(mm) şi înălţimea puieţilor de gorun (cm).
Tabel 20
Diametrele la colet şi înălţimea puieţilor de gorun nevătămaţi şi vătămaţi în
blocul experimental 6, u.a. 85 D
Diameters at soil level and heights of undamaged and damaged sessile oak
seedlings in experimental block 6, u.a. 85 D
În cazul puieţilor de gorun (suprafaţa experimentală nr.6),
înălţimea medie a puieţilor nevătămaţi este de 126 cm, iar a celor vătămaţi
de 90,3 cm. Diametrul mediu la colet a puieţilor nevătămaţi este de 12,2
mm, iar a celor vătămaţi de 14 mm. Şi în acest caz diferenţa dintre valorile
pătratice ale coeficienţilor de corelaţie este în favoarea variantei 1, R² =
0,7832 (fig.15), faţă de varianta 2, unde R² = 0,6543 (fig.16), însă nu este
atât de mare ca în cazul fagului şi paltinului.
Nr. Crt.
Puieţi nevătămaţi Puieţi vătămaţi
Diametrul la colet (mm)
Suma înălţimilor
(cm)
H medie (cm)
Bucăţi Diametrul la colet (mm)
Suma înălţimilor
(cm)
H medie (cm)
Bucăţi
1 5 240 60 4 5
2 6 6
3 7 584 83,4 7 7
4 8 228 45,6 5 8 472 67,4 7
5 9 480 96 5 9 460 51,1 9
6 10 10 228 76 3
7 11 1152 96 12 11
8 12 1612 146,5 11 12 440 48,9 9
9 13 600 120 5 13
10 14 2964 156 19 14 1668 111,2 15
11 15 15 776 86,2 9
12 16 16 240 60 4
13 17 684 171 4 17 908 129,7 7
14 18 18 1388 106,8 13
15 19 736 184 4 19
16 20 800 200 4 20
17 21 21
18 22 22 644 161 4
19 23 23
20 24 24
TOTAL 10080 80 7224 80
MEDIA 12.2 126 14 90.3
58
y = 10.045x + 4.0025
R2 = 0.7832
0
50
100
150
200
250
0 5 10 15 20 25
D, mm
H, c
m
Fig. 15.
Dreapta de regresie şi împrăştierea valorilor privind
corelaţia între diametrul la colet şi înălţimea puieţilor de gorun nevătămaţi
Regression line and dispersal of values regarding the correlation of diameter
at soil level and height of the undamaged sessile oak seedlings
y = 6.8794x - 6.0121
R2 = 0.6543
0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
0 5 10 15 20 25
D, mm
H, c
m
Fig. 16.
Dreapta de regresie şi împrăştierea valorilor privind
corelaţia între diametrul la colet şi înălţimea puieţilor de gorun vătămaţi
Regression line and dispersal of values regarding the correlation of diameter
at soil level and height of the damaged sessile oak seedlings
59
5.4.2. Diametrele şi înălţimile la puieţii de fag
Datele prelevate şi prelucrate privind diametrul la colet (mm) şi
înălţimea puieţilor de fag (cm) se prezintă sintetic în tab.21.
Tabel 21
Diametrele la colet şi înălţimea puieţilor de fag nevătămaţi şi vătămaţi
în blocul experimental 3, u.a. 65 A
Diameters at soil level and heights of undamaged and damaged beech
seedlings in experimental block 3, u.a. 65 A
Nr. Crt.
Puieţi nevătămaţi Puieţi vătămaţi
Diametrul la colet (mm)
Suma înălţimilor
(cm)
H medie (cm)
Bucăţi Diametrul
la colet (mm)
Suma înălţimilor
(cm)
H medie (cm)
Bucăţi
1 7 282 70,5 4 7
2 8 8
3 9 874 79,5 11 9 148 37 4
4 10 10 140 35 4
5 11 387 77,4 5 11 673 61,2 11
6 12 2325 101,1 23 12 795 61,2 13
7 13 401 80,2 5 13
8 14 775 110,7 7 14 1024 93,1 11
9 15 15 396 99 4
10 16 498 99,6 5 16 317 63,4 5
11 17 492 123 4 17 1347 89,8 15
12 18 530 106 5 18 403 80,6 5
13 19 19
14 20 1122 160 7 20 366 91,5 4
15 21 21
16 22 22
17 23 23
18 24 24 239 59,9 4
19 25 25
20 26 598 149,5 4 26
21
TOTAL 8284 80 5848 80
MEDIA 13.75 103.5 14.55 73.1
Puieţii nevătămaţi au o înălţime medie de 103,5 cm, iar puieţii
vătămaţi au înălţimea medie 73,1 cm.
Puieţii de fag dezvoltaţi normal (nevătămaţi) au înălţimi
60
cuprinse între 68 şi 150 cm şi diametre la colet cuprinse între 7 şi 26 mm,
caracteristice pentru puieţii crescuţi în ochiuri de regenerare, în care unii
puieţi s-au instalat mai repede sau au beneficiat de mai multă lumină.
Creşterea în înălţime şi diametru la colet, pentru puieţii
nevătămaţi este în corelaţie destul de strânsă.
Valoarea pătratică a coeficientului de corelaţie dintre diametre
şi înălţimi este : R² = 0,7332 (fig.17), apropiată de valorile date de literatura
de specialitate : 0,699 (4), respectiv 0,585 şi 0,786 (5).
y = 4.9652x + 35.279
R2 = 0.7332
0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
0 5 10 15 20 25 30
D, mm
H, c
m
Fig.17
Dreapta de regresie şi împrăştierea valorilor privind
corelaţia între diametrul la colet şi înălţimea puieţilor de fag nevătămaţi
Regression line and dispersal of values regarding the correlation of diameter
at soil level and height of the undamaged beech seedlings
y = 2.9253x + 30.537
R2 = 0.2559
0
20
40
60
80
100
120
0 5 10 15 20 25 30
D, mm
H, c
m
Fig.18
Dreapta de regresie şi împrăştierea valorilor privind
corelaţia între diametrul la colet şi înălţimea puieţilor de fag vătămaţi
Regression line and dispersal of values regarding the correlation of diameter
at soil level and height of the damaged beech seedlings
61
Valoarea pătratică a coeficientului de corelaţie pentru varianta 2
(fig.18) este R² = 0,2559, foarte scăzută, ceea ce arată că din variaţia totală a
rămas neexplicat 74% sub aspectul caracteristicilor explicative (diametrul la
colet, înălţimi).
Dreapta de regresie cât şi împrăştierea valorilor privind
corelaţia între diametrul puieţilor la colet şi înălţimea puieţilor vătămaţi
exprimă şi un grad de dispersie mai mare în cazul acestora.
5.4.3. Diametrele şi înălţimile la puieţii de paltin
În tabelul 22 sunt prezentate datele privind diametrul la colet
(mm) şi înălţimea puieţilor de paltin (cm).
Tabel 22
Diametrele la colet şi înălţimea puieţilor de paltin nevătămaţi şi
vătămaţi în blocul experimental 1, u.a. 62 B.
Diameters at soil level and heights of undamaged and damaged
sycamore seedlings in experimental block 1, u.a. 62 B
Nr. Crt.
Puieţi nevătămaţi Puieţi vătămaţi
Diametrul la colet (mm)
Suma înălţimilor
(cm)
H Medie (cm)
Bucăţi Diametrul la colet (mm)
Suma înălţimilor
(cm)
H Medie (cm)
Bucăţi
1 6 496 70,8 7 6 73 18,3 4
2 7 300 60 5 7
3 8 382 95,5 4 8
4 9 9
5 10 424 141,3 3 10 226 32,3 7
6 11 1549 119,2 13 11 217 24,1 9
7 12 1381 153,4 9 12 691 46,1 15
8 13 466 155,3 3 13 233 46,6 5
9 14 14 809 50,6 16
10 15 3563 197,9 18 15 367 122,3 3
11 16 16 233 46,6 5
12 17 1119 223,8 5 17 223 55,8 4
13 18 18 636 79,5 8
14 19 876 175,2 5 19
15 20 20 180 45 4
16 21 21
17 22 22
18 23 23
19 24 847 211,8 4 24
20 25 25
21 26 997 249,3 4 26
TOTAL 12400 80 3888 80
MEDIA 13.4 155 13.5 48.6
În suprafaţa experimentală 1, în care s-au urmărit puieţii de
62
paltin, înălţimea medie pentru puieţii nevătămaţi este de 155 cm, iar pentru
cei vătămaţi de 48,6 cm. Diferenţa mare de înălţimi se poate explica prin
faptul că puieţii de paltin au creşteri mai rapide şi e posibil să fi fost vătămaţi
prin păşunare de mai multe ori.
Şi în acest caz diferenţele dintre valorile pătratice ale
coeficienţilor de corelaţie între cele două variante sunt semnificative. Pentru
varianta 1 (nevătămaţi) R² = 0,7077 (fig.19),
y = 9.7659x + 24.337
R2 = 0.7077
0
50
100
150
200
250
300
0 5 10 15 20 25 30
D, mm
H, c
m
Fig. 19.
Dreapta de regresie şi împrăştierea valorilor privind
corelaţia între diametrul la colet şi înălţimea puieţilor de paltin nevătămaţi
Regression line and dispersal of values regarding the correlation of diameter
at soil level and height of the undamaged sycamore seedlings
Pentru varianta 2 (vătămaţi), (fig.20), R² = 0,4062, ceea ce
indică faptul că puieţii vătămaţi nu au o creştere normală.
y = 4.2261x - 8.2416
R2 = 0.4062
0
20
40
60
80
100
120
0 5 10 15 20 25
D, mm
H, c
m
Fig. 20.
Dreapta de regresie şi împrăştierea valorilor privind
corelaţia între diametrul la colet şi înălţimea puieţilor de paltin vătămaţi
Regression line and dispersal of values regarding the correlation
of diameter at soil level and height of the damaged sycamore seedlings
63
Din cercetările efectuate putem desprinde următoarele concluzii:
înălţimile medii ale puieţilor vătămaţi sunt mai mici decât la cei
crescuţi normal, unele exemplare din prima categorie, fiind păşunaţi repetat,
au aspect de tufe;
analiza statistică arată că puieţii afectaţi prin păşunat nu se
dezvoltă normal neexistând o corelaţie strânsă între creşterea în înălţime şi
diametrul la colet.
5.5. Determinări cu privire la biomasa puieţilor
Observaţiile şi determinările s-au efectuat asupra principalelor
specii de puieţi întâlnite în suprafeţele experimentale (gorun, fag, paltin) şi
sunt prezentate în tab.23.
Tabel 23
Valori ale componentelor de biomasă ale puieţilor la principalele
specii din suprafeţele de cercetare (grame)
Values of biomass components of the seedlings of principal
species in the research surfaces (grames)
PUIETI VATAMATI PUIETI NEVATAMATI
Specia Frunze Lujeri Tulpini Radacini
Total grame
Frunze Lujeri Tulpini Radacini
Total grame
Greutate in stare verde grame
Greutate in stare verde grame
Greutate in stare verde grame
Greutate in stare verde grame
Greutate in stare verde grame
Greutate in stare verde grame
Greutate in stare
verde grame
Greutate in stare verde grame
GORUN 604 340 492 660 2096 532 332 560 480 1904
FAG 320 280 528 592 1610 148 126 612 348 1234
PALTIN 176 132 708 952 1968 416 101 1116 880 2513
Analizând datele din tabel observăm că în cazul puieţilor de
gorun vătămările au determinat apariţia unor coroane sub formă de tufă a
căror greutate este mai mare în cazul puieţilor vătămaţi (604 g), cu 72 g faţă
de puieţii nevătămaţi (532 g). În ceea ce priveşte greutatea lujerilor, vedem
că aceasta este mai mare cu doar 8 g, la puieţii nevătămaţi (332 g), decât la
puieţii vătămaţi (340 g). Greutăţile determinate în cazul tulpinilor arată că
puieţii sănătoşi au 560 g iar cei vătămaţi au 492 g, cu 68 g mai puţin ca o
consecinţă a diferenţelor de înălţime. Se constată că sistemul radicelar în
cazul puieţilor vătămaţi are o greutate de 660 g, cu 180 g mai mult decât în
cazul puieţilor sănătoşi unde aceasta este 480 g.
64
În cazul puieţilor de fag valorile obţinute în cazul celor 20 de
puieţi analizaţi din această specie arată ca există diferenţe în funcţie de felul
puieţilor vătămaţi sau nevătămaţi. Astfel în ceea ce priveşte greutatea
frunzelor în cazul puieţilor vătămaţi, aceasta este de 320 g, faţă de cea a
puiţilor nevătămaţi unde greutatea este de 148 g, mai mică cu 172 g, aspect
ce se observă şi în cazul lujerilor unde greutatea la puieţii vătămaţi este de
280 g, faţă de puieţii nevătămaţi unde greutatea este de 126 g, mai mică cu
154 g. În cazul tulpinilor, greutăţile sunt mai mari în cazul puieţilor
nevătămaţi (612 g) faţă de puieţii vătămaţi (528 g), cu 84 g. Aspect ce poate
fi explicat prin faptul că tulpinile păşunate se închircesc piezând din
înălţime. În cazul rădăcinilor, greutatea în cazul puieţilor vătămaţi (592 g)
este mai mare cu 244 g faţă de greutatea rădăcinilor puieţilor nevătămaţi
(348 g), existând posibilitatea ca puieţii vătămaţi să dezvolte un sistem
radicelar mai puternic ca o măsură de apărare împotriva vătămărilor.
Puieţii de paltin prezintă de asemenea diferenţe majore în cazul
frunzişului unde la puieţii nevătămaţi greutatea este 416 g, comparativ cu
cea a puieţilor vătămaţi unde greutatea este de 176 g, mai mică cu 240 g.
În cazul lujerilor valorile sunt mai mari cu 31 g, în cazul
puieţilor vătămaţi (132 g) comparativ cu cele ale puieţilor nevătămaţi (101
g). În cazul tulpinilor diferenţele de greutate sunt generate tot de diferenţele
de înălţime ale puieţilor şi sunt mai mari cu 408g, în cazul puieţilor sănătoşi
(1116 g), comparativ cu cele ale puieţilor vătămaţi (708 g). Referitor la
sistemul radicelar diferenţele nu sunt majore 880 g, în cazul puieţilor
sănătoşi comparativ cu 952 g în cazul puieţilor vătămaţi.
Rezultatele determinărilor pe componente de biomasă (tab.24).
Tabel 24
Date privind biomasa verde şi uscată în probe medii de 100 grame.
Data regarding green and dry biomass in average 100 g samples
PUIETI VATAMATI PUIETI NEVATAMATI
Specia Frunze Lujeri Tulpini Radacini Frunze Lujeri Tulpini Radacini
Masa
verde
g
Masa
uscata
g
Masa
verde
g
Masa
uscata
g
Masa
verde
g
Masa
uscata
g
Masa
verde
g
Masa
uscata
g
Masa
verde
g
Masa
uscata
g
Masa
verde
G
Masa
uscata
g
Masa
verde
g
Masa
uscata
g
Masa
verde
g
Masa
uscata
g
GORUN
100 62.80 100 75.05 100 86.80 100 85.80 100 66.86 100 74.26 100 79.44 100 82.50
FAG
100 76.25 100 67.14 100 81.80 100 85.80 100 75.14 100 69.40 100 74.50 100 84.67
PALTIN
100 56.36 100 45.15 100 80.80 100 78.80 100 68.50 100 72.50 100 90.51 100 71.50
65
5.6. Analiza vătămărilor produse de vânat şi prin păşunat în
funcţie de anumite caracteristici structurale şi staţionale
Analiza vătămărilor produse de vânat şi prin păşunat s-a făcut
pe suprafaţa totală a arboretelor luate în studiu (83,4 ha).
Analiza vătămărilor produse de vânat şi prin păşunat în în
funcţie de înclinarea terenului
Suprafaţa totală a unităţilor amenajistice în care s-au efectuat
cercetări este de 83,4 ha (tab.25).
Tabel 25
Distribuţia suprafeţelor în funcţie de înclinarea terenului.
Distribution of surfaces by terrain inclination
Înclinaţia
grade
Suprafaţa totală
Suprafaţa
regenerată
Suprafaţa
studiată şi
vătămată
Frecvenţa
medie a
vătămărilor
%
ha
Pondere
din total
%
ha
Pondere
din
suprafaţă
pe
înclinaţii
%
ha
Pondere
din
suprafaţa
regenerată
%
<16 - - - - - - -
16-30 83,4 100 71,6 86 14,4 20 30
TOTAL 83,4 100 71,6 86 14,4 20 30
Analizând datele înscrise în tabelul de mai sus, constatăm că în
acest caz suprafaţa totală a celor 6 u.a.-uri, în care s-au efectuat cercetările
este de 83,4 ha, această suprafaţă se găseşte încadrată, în totalitate în
categoria de înclinare 16-30 grade, pondere de 100%. În ceea ce priveşte
suprafaţa regenerată, observăm că este 71,6 ha, ea reprezentând 86%din
suprafaţa totală. Suprafaţa pe care s-au efectuat cercetările este de 14,4 ha şi
reprezintă 20% din totalul suprafeţelor regenerate (fig.21).
66
<16 16-30 31-40 >40
0
20
40
60
80
100
120
%
Pondere din suprafata totala
Ponderea suprafetei regenerate
Pondere din suprafata regenerata
Inclinatie-grade
Fig.21.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţelor în corelaţie cu înclinaţia
terenului
Graphical representation of the shares of surfaces correlated to slope
În ceea ce priveşte frecvenţa medie a vătămărilor se constată că
arboretele vătămate, au o frecvenţă medie a vătămărilor de 30% şi
vegetează pe pante cu înclinaţia cuprinsă între 16-30 grade (fig.22).
<16 16-30 31-40 >40
0
5
10
15
20
25
30
35
%
Inclinatie-grade
Ponderea suprafetei studiate
Frecventa medie de vatamare
Fig.22.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţei studiate şi a
frecvenţei medii de vătămare, în corelaţie cu înclinaţia terenului
Graphical representation of the shares of the studied
surface and the average damage frequency, correlated to slope
67
Analiza vătămărilor produse de vânat şi prin păşunat în
funcţie de expoziţia terenului
Suprafaţa totală a unităţilor amenajistice în care s-au efectuat
cercetări este de 83,4 ha, aceasta a fost încadrată, în funcţie de expoziţia
terenului (tab.26).
Tabel 26
Distribuţia suprafeţelor în funcţie de expoziţia terenului
Distribution of surfaces by terrain exposition
Expoziţia
Suprafaţa totală
Suprafaţa
regenerată
Suprafaţa
studiată şi
vătămată
Frecvenţa
medie a
vătămărilor
%
ha
Pondere
din total
%
ha
Pondere
din
suprafaţă
pe
expoziţii
%
ha
Pondere
din
suprafaţa
regenerată
%
SE 49,9 60 42,4 85 8,8 21 35
S 20,4 24 20,2 99 4,8 24 31
SV 13,1 16 9 69 0,8 9 16
TOTAL 83,4 100 71,6 86 14,4 20
Observăm că, cea mai mare parte a arboretelor, 49,9 ha au o
expoziţie SE şi o pondere de 60% din total suprafaţă. În această categorie se
găsesc u.a.62 B (24,2 ha), u.a. 65 A (21,4 ha) şi u.a.69 A(4,3 ha). Urmează
arboretele încadrate în expoziţie sudică cu o suprafaţă de 20,4 ha, şi o
pondere de 24% din suprafaţa totală, care cuprind u.a.-urile 64 C (19,2 ha) şi
69 E (1,2 ha). În categoria arboretelor cu expoziţie sud-vestică se găseşte
încadrată suprafaţa de 13,1 ha cu o pondere de 16%, care cuprinde u.a. 85 D
(13,1 ha), (fig.23).
În ceea ce priveşte suprafaţa regenerată observăm că aceasta
este de 71,6 ha, ea reprezentând 86% din suprafaţa totală. Pe expoziţii
suprafaţa regenerată cu ponderea cea mai ridicată de 99% o întâlnim în cazul
arboretelor cu expoziţie sudică. Urmează apoi arboretele cu expoziţie SE cu
o pondere de 85% şi cele cu expoziţie vestică unde ponderea este de 69%.
Studiile s-au efectuat în suprafeţele de cercetare pe 8,8 ha,
pondere 20%, în cazul suprafeţelor regenerate cu expoziţie sud-estică; pe
4,8 ha, pondere 24%, în cazul suprafeţelor regenerate cu expoziţie sudică şi
pe 0,8 ha, pondere 9%, în cazul suprafeţelor regenerate cu expoziţie sud-
vestică.
68
Plan N NE E SE S SV V NV Neprod
uctiv
0
20
40
60
80
100
120
%
Ponedere din suprafata totala
Ponderea suprafetei regenerate
Pondere din suprafata regenerata
Expozitia
Fig.23.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţelor în corelaţie cu expoziţia
terenului
Graphical representation of the shares of surfaces correlated to exposition
Observăm că cele mai vătămate arborete sunt cele cu expoziţie
sud-estică, unde frecvenţa medie a vătămărilor este 34%, urmate de
arboretele ce vegetează pe terenuri cu expoziţie sudică, unde frecvenţa
medie a vătămărilor este de 31%. Pe ultimul loc se găsesc arboretele cu
expoziţie vestică, unde frecvenţa medie a vătămărilor este de 27% (fig.24).
Plan N NE E SE S SV V NV Neprod
uctiv
0
5
10
15
20
25
30
35
40
Ponderea suprafetei studiate
Frecventa medie de vatamare
Expozitia
%
Fig.24.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţei studiate şi a frecveţei medii de
vătămare, în corelaţie cu expoziţia terenului
Graphical representation of the shares of the studied surface and the average
damage frequency, correlated to field exposition
69
Analiza vătămărilor produse de vânat prin păşunat în funcţie
de altitudine
Suprafaţa totală a unităţilor amenajistice în care s-au efectuat
cercetări este de 83,4 ha, aceasta a fost încadrată, în funcţie de altitudinea
terenului (tab.27).
Tabel 27
Distribuţia suprafeţelor totale, regenerate, şi vătămate a arboretelor pe
categorii de altitudine.
Distribution of total regenerated and damaged surfaces of stands by
altitudinal categories
Altitudinea
m
Suprafaţa totală
Suprafaţa
regenerată
Suprafaţa
studiată şi
vătămată
Frecvenţa
medie a
vătămărilor
%
ha
Pondere
din total
%
ha
Pondere
din
suprafaţă
pe
altitudini
%
ha
Pondere
din
suprafaţa
regenerată
%
351 - 400 1,2 1 1 83 0,8 80 26
401 - 450 - - - - - - -
451 - 500 4,3 5 2,5 58 0,8 32 37
501 - 550 - - - - - - -
551 - 600 13,1 16 9 69 0,8 9 16
601 - 650 64,8 78 59,1 91 12 20 34
TOTAL 83,4 100 71,6 86 14,4 20
Din analiza acestor date observăm că din suprafaţa totală de
83,4 ha, cea mai mare suprafaţă, 64,8 ha se găseşte încadrată în categoria de
altitudine 601-650 m, ponderea acesteia fiind de 78% (u.a. 62B, 64C, 65A).
Urmează apoi arboretele încadrate în categoria de altitudine 551-600 m, ce
ocupă o suprafaţă de 13,1 ha şi au o pondere de 16% (u.a.85D). Arboretele
încadrate în categoria 451-500 m ocupă o suprafaţă de 4,3 ha şi au o pondere
de 5% (u.a.69A). Cea mai mică suprafaţă o ocupă arboretele ce se găsesc
încadrate la categoria de altitudine 351-400 m, ce se întind pe o suprafaţă de
1,2 ha şi au o pondere de doar 1%.
Referitor la suprafeţele regenerate observăm că pe categorii de
70
altitudine, cea mai mare suprafaţă regenerată se găseşte încadrată la
altitudinea 601-650 m, 59,1 ha şi are o pondere de 91% din totalul
suprafeţelor încadrate în această categorie. Urmează cele încadrate în
categoria 551-600 m, unde suprafaţa regenerată se găseşte pe 9 ha din 13,1
ha şi are o pondere de 69%. În categoria 451-500 m din suprafaţa totală de
4,3 ha, regenerarea se găseşte pe 2,5 ha, ceea ce reprezintă 58%. În cazul
arboretelor din categoria 351-400 m din suprafaţa totală de 1,2 ha,
regenerarea este instalată pe suprafaţa de 1 ha şi are o pondere de 83%.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţelor în corelaţie cu
altitudinea o prezentăm în figura 25.
251-300 301-350 351-400 401-450 451-500 501-550 551-600 601-650
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
%
Altitudine
Pondere din suprafata totala
Ponderea suprafetei regenerate
Pondere din suprafata regenerata
Fig.25.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţelor în corelaţie cu altitudinea
Graphical representation of the shares of surfaces correlated to altitude
În ceea ce priveşte valorile medii ale frecvenţelor de vătămare
observăm că frecvenţa de vătămare cu valoarea cea mai ridicată o întâlnim
în cazul arboretelor ce aparţin categoriei de altitudine 451-500 m cu 37%
(fig.26).
71
251-
300
301-
350
351-
400
401-
450
451-
500
501-
550
551-
600
601-
650
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
%
Altitudine
Poderea suprafetei studiate
Frecventa medie de vatamare
Fig.26.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţei studiate şi a frecveţei medii de
vătămare, în corelaţie cu altitudinea terenului
Graphical representation of the shares of the studied surface and the average
damage frequency, correlated to altitude
Analiza vătămărilor produse de vânat şi prin păşunat în funcţie de
tipurile de staţiune
Suprafaţa totală a unităţilor amenajistice în care s-au efectuat
cercetări este de 83,4 ha, aceasta a fost încadrată, în funcţie de tipul de
staţiune (tab.28).
Tabel 28
Repartiţia arboretelor pe tipul de staţiuni
Repartition of stands by forest site types
Tipul de staţiune
cod
Suprafaţa totală
Suprafaţa regenerată
Suprafaţa studiată şi
vătămata
Frecvenţa
medie a
vătămărilor
%
ha
Pondere din
total
%
ha
Pondere din
suprafaţă pe tip
staţiuni
%
ha
Pondere din
suprafaţa
regenerată %
Deluros de gorunete Pm , podzolit edafic mijlociu, cu graminee mezoxerofite
5.1.3.2 - - - - - - -
Deluros de gorunete Pm , brun slab-mediu podzolit, edafic mijlociu
5.1.5.2 - - - - - - -
Deluros de gorunete Pm, brun edafic mare cu Asarum-Stelaria
5.1.5.3 82,2 99 70,6 86 13,6 19 31
Deluros de cvercete Pi, podzolit, edafic mic cu flora acidofila mezoxerofit
6.1.3.1 1,2 1 1 83 0,8 80 26
Deluros de cvercete Pm, podzolit edafic mijlociu cu graminee mezoxerofite
6.1.3.2 - - - - - - -
Deluros de cvercete Pm, brun, slab podzolit, edafic mijlociu
6.1.5.2 - - - - - - -
TOTAL - 83,4 100 71,6 86 14,4 20
72
Observăm că din suprafaţa totală de 83,4 ha, 82,2 ha,(pondere
de 99%) se găsesc în tipul de staţiune 5.1.5.3.- deluros de gorunete Bm, brun
edafic mare cu Asarum Stelaria şi doar 1,2 ha (pondere 1%), se găsesc
încadrate în tipul de staţiune 6.1.3.1.- deluros de cvercete Bi, podzolit,
edafic mic cu flora acidofila mezoxerofit.
În ceea ce priveşte suprafaţa regenerată a arboretelor încadrate
în tipul de staţiune 5.1.5.3., observăm că avem 70,6 ha (pondere 86%) din
suprafeţele înscrise în acest tip de staţiune, pentru arboretele încadrate în
tipul de staţiune 6.1.3,1. suprafaţa regenerată este de 1 ha (pondere 83%) din
totalul suprafeţelor înscrise în acest tip.
Referitor la suprafeţele de studiu observă că studiul s-a efectuat
pe o suprafaţă de 14,4 ha (pondere 20%) din totalul suprafeţelor regenerate,
pe tipuri de staţiuni având 13,6 ha (pondere 19%) în tipul de staţiune 5.1.5.3.
şi 0,8 ha (pondere 80%) în tipul de staţiune 6.1.3.1 (Fig.27).
5.1.3.2 5.1.5.2 5.1.5.3 6.1.3.1 6.1.3.2 6.1.5.2 6.2.5.2 6.2.5.3
0
20
40
60
80
100
120
%
Pondere din suprafata totala
Ponderea suprafetei regenerate
Pondere din suprafata regenerata
Tip de statiune-COD
Fig.27.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţelor în corelaţie cu tipul de staţiune.
Graphical representation of the shares of surfaces correlated forest site types
73
5.1.3.2 5.1.5.2 5.1.5.3 6.1.3.1 6.1.3.2 6.1.5.2 6.2.5.2 6.2.5.3
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
%
Tip de statiune-COD
Ponderea suprafetei studiate
Frecventa medie de vatamare
Fig.28.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţelor studiate
şi a frecveţei medii de vătămare, în corelaţie cu tipuri de staţiune
Graphical representation of the shares of the studied surface and the average
damage frequency, correlated to forest site types
Analizînd frecvenţele medii de vătămare întâlnite trebuie să
observăm că cea mai mare frecvenţă medie de vătămare de 31% o întâlnim
în cazul arboretelor încadrate în tipul de staţiune 5153 (deluros de gorunete
Pm, brun edafic mare cu Asarum-Stellaria). Cu o frecvenţă medie destul de
apropiată, 26% se găsesc arboretele încadrate în staţiunea 6131 (deluros de
cvercete Pi, podzolit edafic mic cu floră acidofilă mezoxerofit, (fig.28).
Analiza vătămărilor produse de vânat şi prin păşunat în
funcţie de tipurile de pădure
Suprafaţa totală a unităţilor amenajistice în care s-au efectuat
cercetări este de 83,4 ha, aceasta a fost încadrată, în funcţie de tipul de
pădure.
În tabelul 29 sunt prezentate: suprafaţa totală a arboretelor,
suprafaţa regenerată, suprafaţa vătămată în funcţie de tipurile de pădure şi
frecvenţa medie a vătămărilor.
74
Tabel 29
Repartiţia arboretelor pe tipul de pădure
Repartition of stands by forest types
Tipul de pădure
cod
Suprafaţa totală
Suprafaţa regenerată
Suprafaţa
studiată şi
vătămata
Frecvenţa
medie a
vătămărilor
%
ha
Pondere
din total
%
ha
Pondere din
suprafaţă pe
tip pădure
%
ha
Pondere
din
suprafaţa
regenerată
%
Gorunet de coastă cu gramineee si Luzula luzuloides ( m ) 513.1
- - - - - - -
Făget amestecat din regiunea de deal ( m ) şi alte tipuri nedescrise 433.1
- - - - - - -
Şleau de deal cu gorun şi fag de productivitate superioară ( s ) 531.2
82,2 99 70,6 86 13,6 19 31
Goruneto-şleau de productivitate mijlocie ( m ) 532.3
- - - - - - -
Făgeto-carpinet cu flora de mull de productivitate mijlocie ( m ) 431.2
- - - - - - -
Gorunet normal cu flora de mull ( s ) 511.1
- - - - - - -
Amestec normal de gorun, gârniţă şi cer ( m ) 741.1
- - - - - - -
Ceret de dealuri de productivitate mijlocie ( m ) 711.2
- - - - - - -
Amestec normal de gorun, gârniţă şi cer ( s ) 741.2
1,2 1 1 83 0,8 80 26
Goruneto-făget cu Carex pilosa ( m ) 522.1
- - - - - - -
Făgeto-carpinet cu flora de mull ( s ) 431.1
- - - - - - -
Gorunet cu flora de mull cu productivitate mijlocie ( m ) 511.3
- - - - - - -
TOTAL - 83,4 100 71,6 86 14,4 20
Din analiza datelor se observă că ponderea cea mai însemnată
din suprafaţa totală 83,4 ha, o ocupă arboretele încadrate în tipul de pădure
531,2 – şleau de deal cu gorun şi fag de productivitate superioară (s),
răspândite pe 82,2 ha (pondere 99%) din suprafaţa totală. În tipul de pădure
741.2- amestec normal de gorun, gârniţă şi cer ( s ) avem doar 1,2 ha
(pondere 1%) din suprafaţa totală. Se observă că suprafaţa regenerată cea
mai mare 70,6 ha (pondere 86%) se întâlneşte tot în tipul de pădure 531.2,
75
iar în tipul de pădure 741.2 suprafaţa regenerată este de 1 ha (pondere 83%)
din suprafaţa totală înscrisă în cadrul acestui tip de pădure. În ceea ce
priveşte suprafeţele de studiu din suprafaţa totală de 14,4 ha (pondere 20%),
13,6 ha au vizat suprafeţele regenerate din cadrul tipului de pădure 531.2 şi
au avut o pondere de 19%, iar 0,8 ha au vizat suprafeţele regenerate din
cadrul tipului de pădure 741.2, şi au avut o pondere de 80% (fig.29).
531,4 513,1 433,1 531,2 532,3 431,2 511,1 741,1 711,2 741,2 522,1 431,1 511,3
0
20
40
60
80
100
120
%
Pondere din suprafata totala
Ponderea suprafetei regenerate
Pondere din suprafata regenerata
Tip padure-COD
Fig.29.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţelor în corelaţie cu tipul de pădure.
Graphical representation of the shares of surfaces correlated forest types
Având în vedere frecvenţa medie de vătămare a seminţişurilor
pe tipuri de pădure în fig.30, este reprezentarea grafică.
531,4 513,1 433,1 531,2 532,3 431,2 511,1 741,1 711,2 741,2 522,1 431,1 511,3
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
%
Ponderea suprafetei studiate
Frecventa medie de vatamare
Tip padure-COD
Fig.30.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţei studiate şi a frecveţei medii de
vătămare, în corelaţie cu tipuri de pădure
Graphical representation of the shares of the studied surface and the average
damage frequency, correlated to forest types
76
Din analiza datelor privind frecvenţa medie a vătămărilor
observăm că cele mai vătămate sunt arboretele cuprinse în tipul de pădure
531.2 – şleau de deal cu gorun şi fag de productivitate superioară (s) cu o
frecvenţă de 31% urmate de cele înscrise în tipul de pădure 741.2 – amestec
normal de gorun, gârniţă şi cer (s) cu o frecvenţă de 26%.
Analiza vătămărilor produse de vânat şi prin păşunat în
funcţie de vârsta arboretului
Suprafaţa totală a unităţilor amenajistice în care s-au efectuat
cercetări este de 83,4 ha, aceasta a fost încadrată, în funcţie de vârsta
arboretului (tab.30).
Tabel 30
Distribuţia suprafeţelor în funcţie de clasele de vârstă.
Distribution of surfaces by age classes
Clase de
vârstă
Suprafaţa totală
Suprafaţa
regenerată
Suprafaţa
studiată şi
vătămata
Frecvenţa
medie a
vătămărilor
%
ha
Pondere
din total
%
ha
Pondere
din
suprafaţă
pe clase
de vârstă
%
ha
Pondere
din
suprafaţa
regenerată
%
Clasa I 40,6 49 40,6 100 8,0 20 35
Clasa II - - - - - - -
Clasa III - - - - - - -
Clasa IV - - - - - - -
Clasa V - - - - - - -
Clasa VI 42,8 51 31 72 6,4 21 28
TOTAL 83,4 100 71,6 86 14,4 20
Analizând datele din tabel observăm că din suprafaţa totală de
83,4 ha, 42,8 ha se găsesc în clasa VI de vârstă (ponderea 51% din suprafaţa
totală) şi 40,6 ha în clasa I de vârstă (ponderea 49%) din suprafaţa totală. În
ceea ce priveşte suprafaţa regenerată observăm că în cadrul clasei VI de
vârstă avem 31 ha regenerate ceea ce reprezintă 72% din totalul suprafeţei
încadrate în această clasă de vârstă, pentru suprafeţele din clasa I de vârstă
suprafaţa regenerată este integrală şi o găsim pe 40,6 ha
Referitor la suprafaţa de studiu în care s-au efectuat cercetări
observăm că acestea s-au desfăşurat pe 6,4 ha (pondere 21%) din totalul
77
suprafeţei regenerate din clasa VI de vârstă şi pe 8 ha (ponderea de 20%) din
totalul suprafeţei regenerate pentru suprafeţele înscrise în clasa I de vârstă
(fig.31).
clasa I clasa II clasa III clasa IV clasa V clasa VI
0
20
40
60
80
100
120
%
Clasa de varsta
Pondere din suprafata totala
Ponderea suprafetei regenerate
Pondere din suprafata regenerata
Fig.31.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţelor
în corelaţie cu clasa de vârstă.
. Graphical representation of the shares of surfaces correlated to age classes
Urmărind valorile frecvenţei medii de vătămare vedem că
acestea apar doar în cazul arboretelor din clasa I şi VI de vârstă unde valorile
sunt de 35% pentru arboretele din clasa I de vârstă şi 28% pentru arboretele
din clasa VI de vârstă (fig.32). De acest lucru trebuie ţinut seama în analiza
vătămărilor în sensul că frecvenţa vătămărilor trebuie raportată la suprafeţele
în curs de regenerare şi nu la suprafaţa totală a arboretului.
clasa I clasa II clasa III clasa IV clasa V clasa VI
0
5
10
15
20
25
30
35
40
%
Clasa de varsta
Ponderea suprafetei studiate
Frecventa medie de vatamare
Fig.32.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţei studiate şi a frecveţei medii de
vătămare, în corelaţie cu clasa de vârstă
Graphical representation of the shares of the studied surface and the average
damage frequency, correlated to age classes
78
Analizând datele pe care le avem putem afirma că în acest caz
cele mai vătămate sunt arboretele aflate în clasa I de vârstă comparativ cu
cele din clasa VI, valorile fiind destul de apropiate.
Se mai poate observa că în zona studiată, suprafaţa arboretelor
vârstnice (peste 100 de ani), este aproape egală cu suprafaţa arboretelor
tinere din clasa I de producţie, iar la o parte dintre acestea consistenţa se
reduce prin activităţile de exploatare. Ca urmare încep să se dezvolte tot mai
activ straturile inferioare (subarboret, pătură ierbacee, chiar şi seminţiş
neutilizabil) care atrage vânatul ierbivor şi pentru hrană, iar în unele cazuri şi
pentru adăpost.
Analiza vătămărilor produse de vânat şi prin păşunat în
funcţie de clasa de producţie
Suprafaţa totală a unităţilor amenajistice în care s-au efectuat
cercetări este de 83,4 ha, aceasta a fost încadrată, în funcţie de clasa de
producţie (tab.31).
Tabel 31
Repartiţia arboretelor pe clase de producţie
Repartition of stands by productivity classes
Clase de
producţie
Suprafaţa totală
Suprafaţa
regenerată
Suprafaţa studiată
şi vătămată
Frecvenţa
medie a
vătămărilor
%
ha
Pondere
din total
%
ha
Pondere din
suprafaţă
pe clase de
producţie
%
ha
Pondere din
suprafaţa
regenerată
%
2 82,2 99 70,6 86 13,6 19 31
5 1,2 1 1 83 0,8 80 26
TOTAL 83,4 100 71,6 86 14,4 20
Analizând datele din tabel observăm că din totalul suprafeţei de
83,4 ha, 82,2 ha (pondere 99% din suprafaţa totală) sunt încadrate în clasa a
2-a de producţie, şi doar 1,2 ha (pondere 1% din suprafaţa totală) în clasa a
5-a de producţie. În ceea ce priveşte suprafeţele regenerate observăm că 70,6
ha din clasa a 2-a de producţie sunt regenerate (pondere 86 %) şi în cazul
arboretelor din clasa a 5-a de producţie din suprafaţa de 1,2 ha, suprafaţa
regenerată este de 1 ha şi are o pondere de 83%, (fig.33).
Suprafeţele pe care s-au efectuat cercetări ocupă 14,4 ha
(pondere 20% din suprafaţa regenerată), din care 13,6 ha (pondere 19%)
79
pentru suprafeţele regenerate din clasa a 2-a de producţie şi 0,8 ha (pondere
80%) pentru suprafeţele regenerate din clasa a 5-a de producţie.
1 2 3 4 5
0
20
40
60
80
100
120
%
Clasa de productie
Pondere din suprafata totala
Ponderea suprafetei regenerate
Pondere din suprafata regenerata
Fig.33.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţelor în corelaţie
cu clasa de producţie.
Graphical representation of the shares of surfaces correlated
productivity classes
În urma analizei frecvenţei medii de vătămare observăm că cele
mai vătămate sunt arboretele din clasa a 2-a de producţie, unde frecvenţa
vătămărilor este de 31%. Urmează, ţinând cont de frecvenţa medie de
vătămare arboretele de clasa a 5-a de producţie, cu o frecvenţă de vătămare
de 26%, (fig.34).
1 2 3 4 5
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
%
Ponderea suprafetei studiate
Frecventa medie de vatamare
Clasa de productie
Fig.34.
Reprezentarea grafică a ponderii suprafeţei studiate şi a frecveţei medii de
vătămare, în corelaţie cu clasa de producţie
Graphical representation of the shares of the studied surface and the average
damage frequency, correlated to productivity classes
80
5.7. Determinări în ceea ce priveşte influenţa vânatului şi a
păşunatului asupra solului forestier în U.P.IX Dognecea
Pentru a analiza efectele păşunatului asupra solului forestier au
fost recoltate şi analizate probe de sol din patru suprafeţe experimentale
(două în u.a.64C şi două în u.a.65A).
Pentru a analiza efectele păşunatului asupra solului au fost
recoltate probe de sol din ambele suprafeţe experimentale, pe 3 variante :
potecă intens circulată (P1) ;
potecă moderat circulată (P2) ;
variantă martor (spaţiu interpoteci) – (P3).
Pentru fiecare variantă s-au recoltat câte 2 probe de la fiecare
0-5 cm şi 5-15 cm.
Analizele de sol au avut în vedere atât însuşirile fizice, cât şi
cele fizico-chimice ale solurilor, (tab.32, 33).
Tabel 32
Caracteristicele fizico-chimice ale solului în suprafeţele experimentale S1 şi
S2, în u.a.64 C
Physico-chemical characteristics of the soil in the experimental surface S1
and S2, from u.a. 64 C
Caracteristici U.M.
SUPRAFAŢA DE CERCETARE 1 SUPRAFAŢA DE CERCETARE 2
Varianta P1
(intens
circulată)
Varianta P2
(moderat
circulată)
Varianta P3
(necirculată)
Varianta P1
(intens circulată)
Varianta P2
(moderat
circulată)
Varianta P3
(necirculată)
Adâncimea cm 0-5 5-15 0-5 5-15 0-5 5-15 0-5 5-15 0-5 5-15 0-5 5-15
Nisip grosier
(2,0-0,2 mm) % 35,3 32,2 23,8 32,6 29,4 27,9 36,3 32,8 24,4 30,6 28,6 25,9
Nisip fin
(0,2-0,02 mm) % 29,1 30,7 38,6 36,3 32,8 30,9 29,0 30,1 38,7 37,5 34,4 31,9
Praf
(0,02-0,002 mm) % 17,2 18,9 19,8 15,2 22,3 24,6 17,4 16,9 20,1 17,2 21,4 25,8
Argilă coloidală
(sub 0,002 mm) % 18,4 18,2 17,8 15,9 15,5 16,6 18,6 17,9 16,6 15,5 14,4 12,8
Argilă fizică
(sub 0,01 mm) % 28,6 29,7 29,3 24,5 28 31,4 29,8 30,2 31,6 26,7 29,5 33,8
Densitatea
aparentă (DA) g/cm³ 1,43 1,54 1,12 1,06 0,88 1,14 1,63 1,52 1,21 1,11 0,96 0,94
Porozitatea
totală (Pt) % 44 40 57 59 66 56 40 42 55 54 62 60
pH în apă unit.pH 4,91 4,99 4,77 4,56 5,13 5,08 4,51 5,66 4,32 4,42 4,10 4,33
Bazele de
schimb (SB) me/100 6,08 6,98 11,01 12,80 10,56 11,90 7,08 7,40 9,30 9,60 11,0 11,8
Hidrogen
schimbabil (SH) me/100 11,59 10,14 19,49 15,12 10,47 10,19 9,6 8,8 10,1 6,9 14,6 13,5
Capacitatea de
schimb cationic (T) me/100 17,67 17,12 30,50 27,92 21,03 22,09 18,16 17,08 20,90 21,9 22,5 23,1
Grad de saturaţie
în baze (V) % 34,40 40,77 36,09 45,84 50,21 53,87 38,99 43,32 44,50 43,83 48,80 51,08
81
Rezultatele obţinute în urma analizării probelor de sol recoltate
din u.a.65 A (S3, S4) sunt prezentate în tabelul 33.
Tabel 33
Caracteristicile fizico-chimice ale solului în suprafaţa experimentală
S3 şi S4 din u.a.65 A.
Physico-chemical characteristics of the soil in the experimental surface
S3 and S4 from u.a. 65 A
Caracteristici U.M.
SUPRAFAŢA DE CERCETARE 3 SUPRAFAŢA DE CERCETARE 4
Varianta P1
(intens circulată)
Varianta P2
(moderat
circulată)
Varianta P3
(necirculată)
Varianta P1
(intens circulată)
Varianta P2
(moderat
circulată)
Varianta P3
(necirculată)
Adâncimea cm 0-5 5-15 0-5 5-15 0-5 5-15 0-5 5-15 0-5 5-15 0-5 5-15
Nisip grosier
(2,0-0,2 mm) % 34.8 32.3 23.9 31.3 29.2 26.7 36 34.3 24 29.3 27.8 26.9
Nisip fin
(0,2-0,02 mm) % 30,1 31,5 37,6 35,2 32,3 31,1 28,9 31,2 37,8 36,7 35,1 33,1
Praf
(0,02-0,002 mm) % 16,9 18,1 20,1 16,2 22,2 25,1 16,8 17,3 21,1 18,1 21,8 26,1
Argilă coloidală
(sub 0,002 mm) % 18.2 18.1 18.4 17.3 16.3 17.1 18.3 17.2 17.1 15.9 15.3 13.9
Argilă fizică
(sub 0,01 mm) % 27.2 28.9 29.4 23.3 27.8 30.4 27.6 29.0 32.3 25.7 31.2 32.9
Densitatea
aparentă (DA) g/cm³ 1.41 1.52 1.14 1.1 0.83 1.11 1.60 1.51 1.19 1.17 0.94 0.98
Porozitatea
totală (Pt) % 44.92 40.62 55.46 57.03 67.57 56.64 37.50 41.01 53.51 54.29 63.28 61.71
pH în apă unit.pH 5.22 5.23 4.62 4.36 5.30 5.11 4.66 5.21 4.14 4.62 4.2 4.43
Bazele de
schimb (SB) me/100 6.18 7.27 11,4 12,2 11.6 12.87 6.99 7.20 8.89 9.21 11.2 11.9
Hidrogen
schimbabil (SH) me/100 12.1 10.89 18.98 16.1 11.22 10.97 9.78 8.27 10.27 7.20 13.14 12.78
Capacitatea de
schimb cationic
(T)
me/100 18.27 17.74 23.4 21.71 31,20 28,18 17.83 16.98 22.3 21.2 23.1 24.74
Grad de saturaţie
în baze (V) % 33.29 43.78 35,92 44,60 49.86 54.89 39.21 44.39 44.78 42.96 49.3 52.26
În urma analizei şi interpretării datelor se desprind
următoarele concluzii :
în marea majoritate a cazurilor, valorile determinate
pentru varianta 2 (mijlociu bătătorită), sunt valori intermediare dintre
varianta 1 (puternic bătătorită) şi varianta 3 (martor);
● în potecile intens circulate, în urma bătătoririi solului
s-a constatat lipsa totală a macroporilor în comparaţie cu variantele martor,
în care aceştia au rămas în număr mare.
82
● în variantele intens circulate s-a constatat o prezenţă
extrem de slabă a humusului, lipsa structurii, solul fiind compact în orizontul
0-5 cm;
● porozitatea totală are o valoare medie de 42 pentru
variantele intens circulate, mult mai mică decât media variantelor martor
care are valoarea de 64;
● valorile determinate pentru bazele de schimb, capacitatea
de schimb cationic şi gradul de saturaţie în baze cresc de la varianta intens
circulată la varianta martor;
● în ambele suprafeţe experimentale, în orizontul 0-5 cm
solul este puternic tasat în varianta 1 şi foarte afânat în varianta martor (3);
în orizontul 5-15 cm solul este moderat tasat în primele două variante şi
afânat în varianta martor.
83
CAPITOLUL 6
Concluzii, contribuţii originale, recomandări
pentru producţie
6.1. Concluzii generale
Prin cercetările întreprinse în cadrul tezei de doctorat, în
perioada 2009-2014 şi în urma observaţiilor din teren, a prelucrării şi
interpretării rezultatelor s-au desprins câteva concluzii mai importante care
sunt prezentate în continuare:
Prelevarea datelor s-a efectuat în 6 unităţi amenajistice cu o
suprafaţă de 83,4 ha în care s-au amplasat 24 de suprafeţe de cercetare cu o
întindere de 144000 m² în care s-au amplasat 1680 suprafeţe de probă de 1
m² şi s-au executat inventarieri ale puieţilor pe arboret total, pe specii şi pe
clase de vătămare (puieţi, lăstari), sănătoşi, slab, moderat şi grav vătămaţi.
De asemenea s-au prelevat date privind caracteristicile solurilor afectate de
deplasarea animalelor şi a variantelor martor (sol neafectat din apropierea
potecilor circulate).
În fondul forestier din bazinul Dognecei s-au identificat şi cartat
6 tipuri de ecosisteme dintre care cele mai răspândite sunt:
- 4516 – şleau de gorun şi fag (tei argintiu, carpen) înalt
productiv cu mull, pe proluvosoluri şi luvosoluri, eubazic echilibrate (60%);
- 4316 – făget amestecat înalt şi mijlociu productiv, cu mull, pe
proluvosoluri şi luvosoluri, eubazic echilibrat (29%);
- 5316 – gorunet mijlociu productiv, cu moder, pe luvosoluri,
mezo şi oligobazice, hidric echilibrate (8%).
Acestea au fost verificate şi omologate de prof.dr.ing.Doniţă N.
Prin prelucrarea datelor s-a stabilit că numărul total de puieţi
inventariaţi a fost de 9284, din care sănătoşi 6241 (67%), vătămaţi 3043
(33%), pe clasa de vătămare V1, 309 puieţi (10% din numărul total de puieţi
vătămaţi), pe clasa de vătămare V2, 2389 puieţi (79% din numărul total de
puieţi vătămaţi), pe clasa de vătămare V3, 345 puieţi (11% din numărul total
de puieţi vătămaţi).
Clasa de vătămare cu cea mai mare frecvenţă de vătămare o
reprezintă clasa de vătămare V2, unde avem 2389 de puieţi vătămaţi (79%).
Cele mai vătămate sunt speciile tei, 945 puieţi, fag, 741 puieţi,
carpen, 570 puieţi, paltin, 541 puieţi, gorun, 160 puieţi,.
84
Determinările făcute asupra exemplarelor sănătoase şi vătămate
au evidenţiat ca regulă că înălţimea puieţilor sănătoşi a rămas superioară faţă
de a celor vătămaţi, în timp ce diametrele medii la colet sunt foarte apropiate
în cele două cazuri.
Determinările pe componente de biomasă au evidenţiat că
puieţii vătămaţi prezintă greutăţi mai mari în stare verde, comparativ cu cei
nevătămaţi. O consecinţă a acestui fapt este şi un indice de umiditate mai
ridicat pe componentele de biomasă ale puieţilor vătămaţi faţă de cei
nevătămaţi.
Prin circulaţia în pădure a vânatului spre sursele de apă cât şi
spre sursele de hrană şi adăpost, se produc poteci de deplasare care uneori
urmează curbele de nivel, iar în alte situaţii urmează linia de cea mai mare
pantă. Prin deplasarea pe aceste poteci, vânatul influenţează solul, acesta
modificându-şi calităţile fizico-chimice, prin pierderea macrosporilor, a
humusului, prin reducerea porozităţii, solurile devenind compacte în primul
orizont. Din punct de vedere chimic sunt influenţate bazele de schimb,
capacităţile de schimb cationic, dar şi gradele de saturaţie în baze.
Cercetările întreprinse au pus în evidenţă necesitatea executării
anuale a lucrărilor de ARN, dar şi unele măsuri de menţinere a vânatului
erbivor la nivelul optim, la măsuri eficiente de lichidare a păşunatului, la
măsuri de protecţie a zonelor regenerate (garduri de protecţie, utilizarea unor
produse cu gust rău sau urât mirositoare la marginea suprafeţelor regenerate,
de protecţie individuală a puieţilor ce aparţin speciilor valoroase, ş.a.).
6.2. Contribuţii personale
1. S-au efectuat unele cercetări în premieră privind influenţa
vânatului asupra regenerărilor naturale în tipuri de ecosisteme de şleau cu
biodiversitate ridicată din Munţii Dognecei.
2. S-au stabilit, pe baza observaţiilor în teren, trei clase de
vătămare a puieţilor.
3. S-a stabilit frecvenţa şi gradul de vătămare a puieţilor din
regenerările naturale.
4. S-a evaluat influenţa vătămărilor provocate de vânat asupra
creşterii, calităţii şi asupra biomasei puieţilor în şleaurile de deal.
5. S-au analizat corelaţiile dintre diametrul la colet şi înălţimile
puieţilor (lăstarilor) sănătoşi şi vătămaţi în şleaurile de deal.
6. S-au estimat modificările produse în fizica şi chimia solului
pe căile de circulare a vânatului şi a animalelor domestice, precum şi
consecinţele acestora în spaţiu şi în timp.
85
7. S-au făcut propuneri de măsuri pentru prevenirea sau
diminuarea vătămărilor produse de vânat şi păşunat în regenerările din tipuri
de ecosisteme de şleau de deal, precum şi pentru dirijarea eficientă a
compoziţiei seminţişurilor utilizabile, prin măsuri eficiente de îngrijire a
acestora.
8. S-au identificat în premieră principalele şase tipuri de
ecosisteme în şleaurile din masivul Dognecea.
6.3. Recomandări pentru producţie
Ţinând cont de rezultatele obţinute în urma prelucrării datelor
din teren, cât şi de observaţiile făcute cu privire la vătămările aduse
seminţişurilor de către vânat şi prin păşunat, se pot face câteva recomandări
pentru producţie.
1. Este necesar ca tăierile să se execute în ochiuri de dimensiuni
mai mici, răspândite pe întreaga suprafaţă a pădurii exploatabile.
2. Stabilirea unor cote reale de recoltă şi realizarea lor în cazul
vânatului ierbivor dar şi în cazul mistreţului, în vederea echilibrării
efectivelor reale cu cele optime.
3. Se consideră necesară hrănirea suplimentară a vânatului în
timpul lunilor geroase de iarnă.
4. În situaţia în care aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a
preveni producerea de vătămări seminţişurilor, pot fi utilizate şi metode
chimice prin folosirea unor substanţe repelente pentru miros (Cervacol,
Dendrocol şi Silvarom), pentru gust (urina de bovină amestecată cu lapte de
var) dar şi metode mecanice.
5. Ca măsură mecanică, în cazul analizat nu se poate opta decât
la o protecţie colectivă a puieţilor, prin împrejmuiri. În cazul nostru media
este de 5,5 puieţi/ m².
6. Tot pentru limitarea efectului vătămărilor suferite de
seminţişuri, se recomandă ca lucrările de întreţinere să fie executate sub
directa supraveghere a personalului silvic.
7. Se recomandă de asemenea luarea tuturor măsurilor de
interzicere a păşunatului animalelor domestice în fondul forestier şi controlul
anual mai riguros până la închiderea stării de masiv.
86
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1 Anţilă, N., 2012 – Cercetări privind condiţiile de producere şi conducere a
regenerării arboretelor din şleaurile de deal cu gorun şi cer din masivul
Dognecea. Reşiţa; 2 Badea, M., Constantinescu, N., Danciu, I. 1968 – Contribuţii la studiul
regenerării şleaurilor de luncă din Banat. INCEF, CDF Bucureşti; 3 Badea, M., Drăguţ, N., Petrescu, L., Dragomir, N., 1969 – Contribuţii la
studiul regenerării naturale şi aplicarea tăierilor de îngrijire în arboretele de
tei. INCEF, CDF Bucureşti; 4 Bleahu, M., Rusu, T., 1975 - Carstul din România. O scurtă privire de
ansamblu, lucrările Institutului de Speologie, Emil Racoviţă, Bucureşti; 5 Borlea, F., - 2004 - Ocrotirea naturii, Editura Eurobit, Timişoara; 6 Ciumac, G., Purcelean, S., Haring, P., Mălureanu, S., Giurgiu, V., 1967 –
Contribuţii la studiul regenerării naturale a gorunetelor, stejăretelor şi a
şleaurilor de deal. CDF, Bucureşti; 7 Chiriţă, C. şi colab., 1977 – Staţiuni forestiere, Ed.Acad., Bucureşti; 8 Constantinescu, N., Costea, A., Badea, M., Trantescu, G., -1962 – Cercetări
privind regenerarea şleaurilor de luncă din Oltenia. ICAS Bucureşti; 9 Constantinescu, N., Mărcoiu, A., Latiş, L. et al 1975 – Tăieri de regenerare
în şleaul normal de câmpie şi şleaul de deal dobrogean. ICAS Bucureşti; 10 Daburon, H., nov. 1963- Les degats de cerf et de chevrenil en foret,
Vătămările provocate de cerb şi căprior în pădure. Revue Forestiere
Francaise, Nancy, nr.11, p.860-874; 11 Dămăceanu, C., Tomescu, A., Ceuca, G., Purcelean, S., Armăşescu, S.,
1960 – Cercetări privind refacerea pădurilor degradate din Podişul Central
Moldovenesc. INCEF Bucureşti; 12 Dămăceanu, C., Avrămescu, C., Ceuca, G., Leandru, V., Tomescu, A., 1964
– Cercetări privind ameliorarea pădurilor degradate din nordul Dobrogei.
INCEF, Bucureşti; 13 Dămăceanu, C., Gava, M.,1991 - Cercetări privind stabilirea pragurilor
minime de vătămare a arborilor, seminţişului şi solului prin lucrările de
exploatări forestiere, Bucureşti; 14 de Calesta şi colab.,1997 - Relative deer density and sustainability: a
conceptual framework for integrating deer management with ecosystem
management. Wildlife Society Bulletin nr.25, pag.252-258 ; 15 Doniţă, N., 1970 – Cercetări geobotanice şi silviculturale asupra şleaurilor
din Podişul Babadag. Rezumatul tezei de doctorat. Braşov; 16 Doniţă, N., Purcelean, S., 1975 – Pădurile de şleau din România şi
gospodărirea lor, Ceres, Bucureşti, 149-159; 17 Doniţă, N. şi colab., 1990 – Tipuri de ecosisteme forestiere din România,
Redacţia de propagandă tehnică, agricolă; 18 Drăcea, M., 1921 – Relaţii între exploatarea agricolă şi cea forestieră.
Gutenberg, Bucureşti; 19 Dumitrescu, G., 1924- Păşunatul în păduri, o greşeală economică, R.P.10; 20 Dumitru, M., 1959 – Unele aspecte ale păşunatului în păduri, Rev.Păd.6;
87
21 Dzieciolowski, Pielowschi, Z., 1967-Problem szkod od zwierzyny i metody
ich organiczania stosowane w lesnictwiw niektorych Krajow Europy,
Problema pagubelor cauzate de vânat şi metodele de prevenire a acestora, în
unele ţări din Europa; 22 Feneşan, C., 1984. - Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului
Timişoarei, Ed.Facla; 23 Florea, N., 1987 - Metodologia elaborării studiilor pedologice Partea a III-a,
Indicatori ecopedologici; 24 Florescu, I., 1981 - Silvicultura, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 25 Geil, J., 1965-Schalschutz Pratische Hinweise zur Durchfurung des
mechanisch biologischen Schalschutzes, Directive practice cu privire la
aplicarea repelentului mecanico-biologic. Forstliche Mittolungen R.D.G., 18
(13), p.259-261; 26 Giurgiu, V., 1978 - Conservarea pădurilor, Editura Ceres, Bucureşti; 27 Giurgiu, V,1982 - Pădurea şi viitorul, Ed.Ceres, Bucureşti , pag.407; 28 Gomez, N., Bock, J., 2010 - A înţele şi controla inima roşie a fagului;
RenDez-Vous techniques, nr.27-28, hiver-printemps, ONF, pp.3-7; 29 Gräf, R., 1997 - Domeniul bănăţean al STEG 1855-1920. Din istoria
industrială a Banatului montan, Reşiţa, pag.47; 30 Dragutin, H., 1964– Problema steta od visoko divlajoci na sumskinm
povrsinama, Distrugerile provocate de vânatul mare în păduri. In: Sumarski
List, R.S.F. Iugoslavia, an 88, nr.5-6, p.237-244; 31 Haralamb, A., 1937–Păşunatul şi pădurile. Raport la a 51-a Ad.Gen. a Soc.
Progresul Silvic Bucureşti; 32 Harlow, R.F., Downing, R.L., 1970 - Deer browsing and hardwood
regeneration in the Southern Appalachians, Forest Journal nr.68, pag.298-
300; 33 Hessels, K.,1960 - Wildschadenverhutung durch Futterung, Prevenirea
pagubelor cauzate de vânat prin administrarea hranei. In: Wild und Hund,
R.F.G., 62, nr.25, p.799; 34 Hoborca, I., 1976 - Structura asociaţiei Carpino-Făgetum Paucă 1941 din
munţii Dognecei (jud.Caraş Severin) contrib.Bot. Cluj Napoca, pag. 160-
180; 35 Hoborca, I., 1980 - Flora şi vegetaţia munţilor Dognecei. Rezumatul tezei de
doctorat Cluj Napoca; 36 Krafting, L.W., Hansen, H.L. şi Stenlund, M.H., oct.1966 - Stimulating
regrowth of mountain maple for der browse by herbicides cutumg, and fire,
Stimularea regenerării paltinului de munte, pentru furajarea cerbului, prin
ierbicide, tăiere şi foc. In: The Journal of Wildlife management, Washington,
vol.20, nr.4 , p.434-441; 37 Lindner, A., oct.1966 - Rotwildfutterung und Moglickeiten der
Schalschadenverringerung auf biologischen Wege, Furajarea cerbilor şi
posibilitatea reducerii pagubelor cauzate prin roaderea coajei copacilor, pe
cale biologică. In: Der Detusche Jager, R.F.G., nr.16, 28 , p.2; 38 Ludewig, K., apr.1968 - Der Duftzaun (Gard odorant). Wild und Hund,
Hamburg –Berlin, R.F.G.,an 71, nr.2 ;
88
39 Marcu, M., 1983 - Meteorologie şi climatologie forestieră. Editura Ceres,
Bucureşti; 40 Mocanu Vasile, 1958 - Un preparat pentru apărarea plantelor contra
vânatului. Revista pădurilor, Bucureşti, LXXIII, nr.11, p.683; 41 Mocanu, V., 1977 - Cercetări privind influenţa păşunatului asupra unor
caracteristici fizice ale solurilor în stejăreto-şleauri de câmpie şi cerete,
Rev.Pădurilor, nr.2/1977; 42 Nanu, N., 1986 - Influenţa păşunatului în pădure şi evaluarea prejudiciilor,
Bucureşti ; 43 Nedici, Gh., 1934 - Importanţa pădurilor şi păşunatul în pădure, Topografia
Universul, Bucureşti ; 44 Nesterov, V., Gărgărea, P., Ionescu, O., 2010 – Hrana vânatului, Ed.Ceres,
Bucureşti; 45 Paşcovschi, S., Leandru, V., 1958 - Tipuri de pădure din
România,Ed.Agrosilvică, Bucureşti; 46 Petraru, G., 1989 - Păşunatul în pădurile statului, R.P.6, pag.169; 47 Petrescu, V., 1927 – Regenerarea stejarului şi păşunatul, Rev.Păd.3-4; 48 Popescu, C., Scărlătescu, J., Almăşan, H. ş.a., 1961 - Stabilirea criteriilor
provizorii pentru determinarea bonităţii fondurilor de vânătoare din R.P.R.
Studii şi cercetări, I.N.C.E.F., Bucureşti, vol.XXII-A, p.85-128; 49 Popescu, C. Cornel, 1969 - Vătămarea culturilor de către cervide şi
propuneri de măsuri privind protejarea lor, Planul de cercetare al
Instituţiilor de Cercetări, Studii şi Proiectări Silvice; 50 Purcelean, S., Ciumac, G., Rotaru, I., 1965 – Cercetări privind regenerarea
naturală a gorunului şi stejarului penduculat în pădurile de şleau de deal din
Podişul Târnavelor, INCEF, CDF, Bucureşti; 51 Rochel, A., 1828 - Plantae Banatus rarieres; Cum mapp 2 botanico -
geographicis te 40 fol. Pestini, traducere Sorescu Carmen, 2011; 52 Rusu, L., 2013 - Diversity of forest ecosistms from Dognecea hills - Journal
of Horticulture, Forestry and Biotehnology, Ed.Agroprint, Timişoara ; 53 Rusu, L., 2014 - Influence of grazing of the forest soil in Production Unit IX
Dognecea, Journal of Horticulture, Forestry and Biotehnology,
Ed.Agroprint, Timişoara ; 54 Rusu, L., 2014 - Negative effects of grazing on the natural seedlings layer
from the forests of Dognecea Mountains România, Journal of Horticulture,
Forestry and Biotehnology, Ed.Agroprint, Timişoara; 55 Sorescu, C., 2011 – Reabilitarea ecologică a zonei Dognecea-Ocna de Fier în
scopul valorificării durabile a resurselor şi tradiţiilor locale, Teză de
doctorat, Timişoara; 56 Stout, S.L. et al, 1995 - Ecosystem management research in
hardwoodforests, dominated by deer. 10th central hardwood forest
conference, Margantown, West Virginia, pag.570-577; 57 Târziu, D., 1977 – Pedologie şi staţiuni forestiere, Ed.Ceres, Bucureşti; 58 Târziu, D., 1985 – Pedologie şi staţiuni forestiere, Reprografia Universităţii
Braşov;
89
59 Tilghman, N.G., 1989 - Impact of white-tail deer on forest regeneration in
northwestern Pennsylvania, Journal of Wildlife Management nr.53, pag.524-
532; 60 Tomescu, A. et al, 1967 - Cercetări fenologice la principalele specii
forestiere autohtone din R.S.R . Sinteză pentru perioada 1956-1965.
Ministerul Economiei şi Cercetării Forestiere, Centru de documentare pentru
cercetări forestiere, Bucureşti; 61 Vlad, I., 1948 – Observaţiuni privitoare la regenerarea stejarului în pădurea
de şleau de câmpie. Anale ICEF, seria I, 11; 62 Vlad, R., 2007 - Caracteristici dendrometrice şi auxologice ale arboretelor de
molid vătămate de cervide, Ed. Silvică; 63 Zeicu, I., 1938 - Veşnica problemă a păşunatului în pădure, Viaţa forestieră
nr.7, pag.252; 64 ***AJVPS Caraş Severin - Fişa fondului cinegetic nr 71 Dognecea; 65 *** Amenajamentul U.P.IX Dognecea, Bocşa Română, Direcţia Silvică
Caraş Severin; 66 ***Codul Silvic - Leg.46/2008; 67 ***Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, 2002 - Ordinul 393, cu
privire la aprobarea cheilor de bonitate şi a densităţilor optime pentru
speciile:cerb comun, lopătar, capră neagră, mistreţ, iepure, pentru
determinarea efectivelor optime pe fondurile de vânătoare; 68 *** Ministerul Mediului - Fişele de evaluare a vânatului pe fondul cinegetic
nr.71 Dognecea pe anii 2002-2014; 69 *** Norme tehnice, 2000 - Privind alegerea şi aplicarea tratamentelor; 70 ***Norme tehnice, 2000 - Privind îngrijirea şi conducerea arboretelor; 71 *** Norme tehnice, 2000 - Privind compoziţia, scheme şi tehnologii de
regenerare a pădurilor şi de împădurire a terenurilor degradate; 72 ***Norme tehnice, 2000 - Privind efectuarea controlului anual al
regenerărilor; 73 *** Primăria Dognecea, Registrul Agricol - Efective de bovine, caprine,
ovine, cabaline pe raza comunei Dognecea în anii 2000-2014.
90
DISEMINAREA REZULTATELOR
LUCRĂRI PUBLICATE
1 Rusu, L., 2013 - Diversity of forest ecosistms from Dognecea hills - Journal of Horticulture,
Forestry and Biotehnology, Vol.2, pag.148, Ed.Agroprint, Timişoara ; 2 Rusu, L., 2014 - Influence of grazing of the forest soil in Production Unit IX Dognecea,
Journal of Horticulture, Forestry and Biotehnology, Vol.2, pag.90,Ed.Agroprint, Timişoara ; 3 Rusu, L., 2014 - Negative effects of grazing on the natural seedlings layer from the forests
of Dognecea Mountains România, Journal of Horticulture, Forestry and Biotehnology,
Vol.2, pag.94, Ed.Agroprint, Timişoara;
LUCRĂRI TRIMISE SPRE PUBLICARE
1 Rusu, L., 2014 - Damages of the stands’ natural regeneration and soil modifications through
grazing, Anale, ICAS Bucureşti.
91
Rezumat
Documentarea şi datele prelevate din teren relevă concludent
favorabilitatea ansamblului geografic (climă, sol) pentru dezvoltarea de
ecosisteme forestiere cu varietate mare de specii valoroase, de tipul şleauri
de deal şi a unor specii de vânat apreciate (în special cerb la altitudini mici).
Zonele vătămate mai intens sunt în suprafaţa periodică în curs
de exploatare-regenerare care se modifică în cursul ciclului de producţie şi
acoperă întreg UP-ul.
Analiza mărimii populaţiilor în interiorul teritoriului cercetat
evidenţiază depăşiri faţă de optim, după datele furnizate de Ministerul
Mediului, astfel:
- cerb, efectiv optim 16 bucăţi, efectiv real 26 bucăţi;
- căprior, efectiv optim 148 bucăţi, efectiv real 248 bucăţi;
- mistreţ, efectiv optim 64 bucăţi, efectiv real 126 bucăţi;
- iepure, efectiv optim 68 bucăţi, efectiv real 56 bucăţi.
Pentru a alege unităţile amenajistice în care să se efectueze
studii şi cercetări asupra puieţilor forestieri din cadrul regenerărilor naturale
cât şi asupra solului forestier, a fost consultat amenajamentul silvic al
U.P.IX Dognecea, Ocolul Silvic Bocşa Română, Direcţia Silvică Caraş
Severin.
Au fost alese acele arborete parcurse cu tăieri de regenerare din
zonele unde existau cele mai mari concentrări de cervide precum şi acelea ce
se găseau în apropierea localităţii, şi care ar fi putut fi afectate de păşunatul
animalelor domestice. La baza acestei alegeri au stat şi observaţiile făcute pe
o perioadă lungă de timp, cu privire la păşunat.
Caracteristicile analizate ale acestor arborete, a dus la alegerea
celor mai reprezentative în vederea amplasării de suprafeţe de probă, fiind
selectate următoarele unităţi amenajistice: 62 B, 64 C, 65 A, 69 A, 69 E, 85
D. În aceste u.a.-uri s-au constituit blocuri de cercetare de durată pentru
analizarea vătămărilor aduse arboretelor de către vânat şi prin păşunat.
În fiecare bloc experimental au fost amplasate câte 4 suprafeţe
de cercetare. În următoarele unităţi amenajistice 69 A, 69 E, 85 D, în care
prin tăierile de regenerare s-au deschis ochiuri mici de până la 0,2ha - 0,4ha,
s-au amplasat suprafeţe de cercetare dreptunghiulare de câte 2000 m² (40x50
m). Cele 12 suprafeţe de cercetare au 24000 m².
92
În unităţile amenajistice 62 B, 64 C şi 65 A, în care prin tăierile
de regenerare s-au deschis ochiuri mari de până la 0,6 – 0,8 ha, s-au
amplasat suprafeţe de cercetare de câte 10000 m² (100x100 m). Cele 12
suprafeţe de cercetare au 120000 m². În total s-au amplasat deci, 24
suprafeţe de cercetare cu o suprafaţă totală de 144000 m².
Inventarierea puieţilor s-a făcut în fiecare suprafaţă de
cercetare, pe două diagonale, în suprafeţe de probă de 1 m², dispuse la
distanţe de 2 m.
Puieţii din suprafeţele de cercetare au fost inventariaţi pe specii,
pe clase de vătămări, calculându-se frecvenţa puieţilor vătămaţi şi gradul de
vătămare a seminţişurilor.
Inventarierile asupra puieţilor (lăstarilor) vătămaţi s-au efectuat
numai asupra seminţişurilor rezultate din tăierile executate în perioada 2009-
2011 (tab.34).
Tabel 34
Distribuţia puieţilor păşunaţi pe specii pe clase de vătămare
Distribution of grazed seedlings by species on classes of damage
Caracteristici SPECIA Total
puieţi Go Ce Fa Te Ca Fr Pa Ci Ju Mj Sb
Total puieţi
(buc) 1308 120 2512 2547 1180 119 1277 73 6 135 7 9284
Puieţi
sănătoşi
(buc)
1148 101 1771 1602 610 92 736 37 2 135 7 6241
% 88 84 71 63 52 77 58 51 33 100 100 67
Clasă de
vătămare V1 22 65 59 86 4 72 1 309
% 2 3 2 7 3 5 1 3
Clasă de
vătămare V2 85 12 597 774 419 21 443 34 4 2389
% 6 10 23 31 36 18 35 47 67 26
Clasă de
vătămare V3 53 7 79 112 65 2 26 1 345
% 4 6 3 4 5 2 2 1 4
Total puieţi
vătămaţi 160 19 741 945 570 27 541 36 4 0 0 3043
% 12 16 29 37 48 23 42 49 67 0 0 33
Datele rezultate scot în evidenţă existenţa unei regenerări
naturale bune, numărul total de puieţi inventariaţi fiind de 9284 pe o
suprafaţă de 1680 m², rezultând un număr de 5,5 puieţi pe m² (55000
puieţi/ha).
93
Puieţii sănătoşi sunt majoritari, numărul acestora fiind de 6241
bucăţi, cu un procent de 67%, deci un număr de 4 puieţi/ m², suficient ca să
se dezvolte un arboret inchis cu compoziţie corespunzătoare tipurilor de
ecosisteme originare.
Puieţii vătămaţi sunt în număr de 3043 bucăţi şi reprezintă un
procent de 33% din numărul total de puieţi inventariaţi.
Pe clase de vătămare situaţia se prezintă astfel: în clasa de
vătămare V1 avem un număr de 309 puieţi, cu un procent de 3% din
numărul total de puieţi inventariaţi, în clasa de vătămare V2, avem un număr
de 2389 puieţi, cu un procent de 26% din numărul total de puieţi inventariaţi
şi în clasa de vătămare V3, avem un număr de 345 puieţi, cu un procent de
4% din numărul total de puieţi inventariaţi.
Cele mai frecvente vătămări le întâlnim în cazul puieţilor
încadraţi în clasa V2 de vătămare, unde s-au înregistrat 2389 puieţi vătămaţi,
adică 26% din numărul total de puieţi inventariaţi, şi 79% din numărul total
de puieţi vătămaţi, inventariaţi. Celelalte clase de vătămare prezintă valori
mult mai mici.
Se relevă însă că în toate u.a.-urile luate în studiu, compoziţia
seminţişurilor se abate de la compoziţia ţel fixată prin amenajamentul silvic,
punând în evidenţă mai ales o participare mai scăzută a gorunului şi a
celorlalte foioase valoroase de amestec (frasin, sorb, cireş).
În 3 blocuri experimentale (ua 62B, 65A, 85D) a fost măsurat
diametrul la colet şi înălţimea puieţilor la speciile principale rezultând un
diametru mediu în cazul fagului neafectat de vătămări 13,7 mm şi înălţimea
medie de 103,5 cm, comparativ cu valorile puieţilor vătămaţi unde diametrul
mediu este de 14,5 mm şi înălţimea medie de 73,1 cm; în cazul paltinului
diametrul mediu al puieţilor nevătămaţi este de 13,4 mm şi înălţimea medie
este de 155 cm, comparativ cu cea a puieţilor vătămaţi unde diametrul mediu
este 13,5 mm, iar înălţimea medie de 48,6 cm; în cazul gorunului diametrul
mediu al puieţilor nevătămaţi este de 12,2 mm, iar înălţimea medie 126 cm,
comparativ cu cea a puieţilor vătămaţi unde diametrul mediu este de 14 mm,
şi înălţimea medie de 90,3 cm.
Determinările cu privire la biomasa puieţilor au arătat că există
diferenţe pe componente de biomasă între puieţii nevătămaţi şi puieţii
vătămaţi. Astfel, s-a constatat, că în cazul celor 20 de puieţi nevătămaţi de
fag, greutatea frunzişului în stare verde a fost de 148 grame mai mică cu 172
grame faţă de cei 20 puieţi de fag vătămaţi. Explicaţia este aceea că puieţii
vătămaţi au dezvoltat coroane cu aspect de tufă, cu un număr mai mare de
lujeri şi frunze ca urmare a vătămărilor repetate. Acest aspect se observă şi
în cazul frunzişului puieţilor de gorun (vătămaţi 604 grame, nevătămaţi 532
94
grame). În cazul puieţilor de paltin greutatea în verde a frunzişului puieţilor
vătămaţi este mai mică decât la puieţii nevătămaţi, (paltin vătămat 176
grame, nevătămat 416 grame). În această situaţie am observat că frunzele la
paltin deşi erau mai numeroase aveau dimensiuni mai mici, unele erau în
curs de uscare, iar din altele lipseau bucăţi ca urmare a păşunatului. Aceleaşi
aspecte au fost constatate şi în cazul cântăririi în verde a lujerilor, cu
menţiunea că la toate speciile greutatea în verde a lujerilor a puieţilor
vătămaţi a depăşit-o pe cea a lujerilor puieţilor nevătămaţi. Acest aspect
fiind motivat de faptul că în cazul puieţilor vătămaţi a apărut un număr mai
mare de lujeri ca o consecinţă a păşunatului ( fag vătămat 280 g, nevătămat
126 g; paltin vătămat 132 g, nevătămat 101 g; gorun vătămat 340 g,
nevătămat 332g).
În ceea ce priveşte greutatea tulpinilor în stare verde, am
constatat că în toate situaţiile tulpinile speciilor vătămate au prezentat
greutăţi mai mici decât cele ale speciilor nevătămate, datorită faptului că
acestea din urmă aveau înălţimi mai mari ( fag vătămat 528 g, nevătămat
612 g; paltin vătămat 708 g, nevătămat 1116 g; gorun vătămat 492 g,
nevătămat 560 g).
Determinări asupra sistemului radicelar au evidenţiat faptul că
în majoritatea cazurilor speciile vătămate au dezvoltat un sistem radicelar a
cărui greutate în stare verde a fost mai mare decât a speciilor nevătămate.
Apreciem că această dezvoltare a rădăcinilor este o consecinţă directă a
vătămărilor, o încercare a puieţilor vătămaţi de a suplimenta capacitatea de
hrănire ( fag vătămat 592 g, nevătămat 348 g; paltin vătămat 952 g,
nevătămat 880 g; gorun vătămat 660 g, nevătămat 480 g).
Determinările cu privire la factorul de umiditate pe componente
de biomasă au arătat că de regulă acesta este mai mare în cazul puieţilor
vătămaţi comparativ cu puieţii nevătămaţi.
Cercetările efectuate pentru a stabili influenţa circulaţiei
vânatului asupra solului au arătat că:
în potecile intens circulate macrosporii lipsesc în
totalitate, prezenţa humusului este foarte slabă, solul este compact în
orizontul 0-5 cm;
porozitatea totală are o valoare pentru potecile intens
circulate mult mai mică comparativ cu valoarea variantelor martor;
valorile determinate pentru bazele de schimb, capacitatea
de schimb cationic şi gradul de saturaţie în baze cresc de la varianta
potecilor intens circulate la varianta martor.
În ceea ce priveşte măsurile de prevenire sau limitare a
vătămărilor aduse seminţişurilor, acestea pot fi silviculturale şi cinegetice.
95
Referitor la măsurile de prevenire de natură silviculturală, în cazul nostru
putem opta: fie la utilizarea de substanţe repelente, fie la executarea de
împrejmuiri. În ceea ce priveşte măsurile de prevenţie pe linie cinegetică,
acestea ar trebui să aibă în vedere hrănirea suplimentară a vânatului în
timpul sezonului rece, dar şi reducerea numărului de exemplare la speciile
care produc vătămări până la nivelul efectivelor optime. Tot în cadrul
acţiunilor de prevenire a producerii pagubelor este necesară implicarea
personalului de teren în activităţile de pază a fondului forestier astfel încât să
asigure interzicerea păşunatului în fondul forestier în conformitate cu
prevederile codului silvic, astfel încât să elimine sau să limiteze la maxim
vătămările produse de animalele domestice.
96
Abstract
Documentation and data collected in the field show
conclusively the overall geographical (climate, soil) suitability for the
development of forest ecosystems with a variety of valuable species such as
hills species and of some venison species (especially deer of low heights).
Analysis of population size within the researched territory
highlights the overrun to optimally, according to the data provided by the
Ministry of Environment. Thus:
- deer, the optimally effective is of 16 individuals, but the real
effective is of 26 individuals;
- roebuck, the optimally effective is of 148 individuals, but the
real effective is of 248 individuals;
- boar, the optimally effective is of 64 individuals, but the real
effective is of 126 individuals;
- hare, the optimally effective is of 68 individuals, but the real
effective is of 56 individuals.
Stands covered with regeneration cuttings were chosen in areas
where there was the greatest concentration of deer as well as those that were
near the village, and would have been affected by livestock grazing. The
observations made over a long period of time, on grazing formed the basis of
this choice.
The above analyzed characteristics of these stands, led to the
choice of the most representative for the location of the sample surfaces and
the selected landscape planners units were the following: 62 B, 64 C, 65 A,
68 C, 69 E, 85 D. In theses units blocks of research for a longer time where
to analyze the harm to trees by venison and grazing was constituted.
Each of the experimental block contained 4 research surfaces
delimited by wooden pickets 8x8 cm în section. In the 69 A, 69 E, 85 D
units, that contained regeneration gaps of about 0,2 ha, rectangular research
areas of 2000 square meters (40x50m) were constituted totalizing 24000
square meters.
97
In the 62 B, 64 C and 65 A units regeneration gaps of about
0,6-0,8 ha were created and 12 research areas of 10000 square meters each
(100x100 m), totalizing a surface of 120000 square meters were constituted.
The total research area was 144000 square meters divided in 24 research
areas.
Seedlings inventorying was realized in each research area on
both diagonals in sampling areas of 1 square meter, located at a distance of 2
meters.
Seedlings from the research areas were inventoried both by
species and by classes of injury and the frequency of injured seedlings and
injury degree of seeds was calculated.
Inventory of injured sprouts was performed in seedlings areas
resulted after the cuttings from 2009-2011 (tab.34).
Table 34
Distribution of grazed seedlings by species on classes of damage
Features
SPECIE Total
number of
sprouts Go Ce Fa Te Ca Fr Pa Ci Ju Mj Sb
Total
number
of sprouts
130
8 120 2512 2547 1180 119 1277 73 6 135 7 9284
Healthy
sprouts
(pieces)
114
8 101 1771 1602 610 92 736 37 2 135 7 6241
% 88 84 71 63 52 77 58 51 33 100 100 67
Injury
class V1 22 65 59 86 4 72 1 309
% 2 3 2 7 3 5 1 3
Injury
class V2 85 12 597 774 419 21 443 34 4 2389
% 6 10 23 31 36 18 35 47 67 26
Injury
class V3 53 7 79 112 65 2 26 1 345
% 4 6 3 4 5 2 2 1 4
Total
injured
spouts
160 19 741 945 570 27 541 36 4 0 0 3043
% 12 16 29 37 48 23 42 49 67 0 0 33
Resulted data show the existence of a good natural
regeneration, the total number of inventoried sprouts was 9284 from a total
98
area of 1680 square meters. This leads to a number of 5,5 regenerated
sprouts per square meter (55000 sprouts/ha).
A percent of 67% sprouts were healthy, meaning a number of
6241 individuals from the total of 9284 regenerated, namely 4 healthy
sprouts per square meter. This number of healthy sprouts is sufficient to
develop a closed stand with a composition in trees corresponding to primary
ecosystems.
A number of 3043 injured sprouts was registered, that
represents a percent of 33% from the total number of sprouts regenerated.
Situation of sprouts per injury classes is as follow: in the first
injury class V1 there are 309 sprouts namely a percent of 3% from the total
number of regenerated sprouts, in the second injury class V2 a number of
2389 sprouts was inventoried, namely a percent of 26% from the total and in
the third injury class V3 there are 345 sprouts, namely 4% from the total
number of regenerated sprouts.
The most frequent injuries were founded in the second class of
injury that a number of 2389 injured sprouts was registered, namely 26% of
the total number of inventoried sprouts and 79% of the total number of
injured sprouts that was inventoried. The other two injury classes registered
much lower values.
Seedlings composition deviates from the original aim of
realizing the optimal forestry association, in all landscape planning units
where the studies have been realized. The lowest number of healthy sprouts
comparing with the original plan was recorded by sessile oak species
followed closely by the other valuable deciduous species (ash, rowan and
cherry).
Link radius and height of seedlings in the main species were
measured in three experimental units ( 62B, 65A, 85D) resulting in a mean
diameter in the case of beech species unaffected by injuries of 13,7 mm and
the mean height of 103,5 cm, compared to those of injured seedlings where
the average diameter is 14,5 mm and the average height of 73,1 cm. The
average diameter of the healthy seedlings of sycamore maple is 13,4 mm and
the average height is 155 cm, compared with the injured seedlings where the
mean diameter is 13,5 mm and the average height of 48,6 cm. In the case of
sessile oak the average diameter of the healthy seedlings is 12,2 mm and the
average height 126 cm, compared with the injured seedlings that had a
medium diameter of 14 mm and the average height of 90,3 cm.
Measurements on seedling biomass showed that important
differences exist between unharmed saplings and injured seedlings. It was
found that if the green foliage weight of the 20 beech unharmed seedlings
99
was 148 grams and was less than the weight of the green foliage of the 20
beech injured seedlings. Explanation is that injured seedlings have
developed bushy crowns, with a large number of stems and leaves due to
repeated injury. This issue is observed also in the case of sessile oak (injured
seedlings foliage weighs 604 grams comparing to 532 grams of the
unharmed seedlings).
Measurements on moisture factor by components of biomass
showed that it is usually higher for injured seedlings compared to seedlings
unharmed.
Research conducted to determine the influence of venison
traffic on the soil showed that:
in high traffic paths macrospors were fully missing, the
humus presence is very low and the soil is compact in the
horizon of 0-5 cm;
total porosity has a much lower value for heavy trails
traffic compared to the control variant;
values determined on the exchange basis, capacity of
cation exchange and base saturation degree increase from
control high traffic trails version to the control version.
Measures to prevent or limit harm to seedling can be forestry
and hunting. Forestry measures may consist in application of repellent
substances or by executing fencing as it was in our case. Hunting measures
should consist of supplementary feeding of venison during the cold season,
and by reducing the number of fish species that cause harm to optimal
staffing levels. Also in damage prevention actions field staff involvement in
the activities of forest guards to ensure the prohibition of grazing in the
forest under the provisions of the Forest Code in order to eliminate or limit
the maximum damage caused by domestic animals must be required.
100
CURRICULUM VITAE
DATE PERSONALE
Nume/Prenume RUSU Lucian Ticu
Adresa Str. Horea, Nr.38 A, Bocşa, Caraş Severin, România
Telefon 0732850876, 0744788678
E-mail [email protected]
Naţionalitatea Română
Data naşterii 17.08.1968
Starea civilă Căsătorit
STUDII PREUNIVERSITARE Liceale
Perioada septembrie 1982 - iunie 1986
Instituţia de învăţământ Liceul Industrial nr.2, Caransebeş, specializare silvicultură
Postliceale
Perioada septembrie 2000 - iulie 2002
Instituţia de învăţământ Grupul şcolar silvic Timişoara,
STUDII UNIVERSITARE
Perioada septembrie 2000 - mai 2004
Institutia de învăţământ Universitatea Europeană "Drăgan" Lugoj
Facultatea de drept
Perioada septembrie 2003 - mai 2008
Institutia de invatamant Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară
a Banatului din Timişoara, Facultatea de Horticultură şi
Silvicultură, specializarea silvicultură
STUDII POSTUNIVERSITARE
Perioada 2005 - 2007
Instituţia de învăţământ Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" Arad, Facultatea de Ştiinţe
Economice,
Masterat - Marcheting, Audit
Perioada septembrie 2009 - până în prezent - Doctorand
Institutia de invatamant Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Silvicultură
şi Exploatări Forestiere
ACTIVITATE PROFESIONALĂ
Perioada Septembrie1986 - februarie 1988
Locul de munca Stagiul militar
Perioada februarie 1988 - februarie 2008
Locul de muncă Direcţia Silvică Caraş Severin, Ocolul Silvic Bocşa Română
Funcţia Şef district
Perioada februarie 2008 - octombrie 2011
101
Locul de muncă Direcţia Silvică Caraş Severin
Funcţia Responsabil activitate vânătoare şi salmonicultură
Perioada octombrie 2011 - iulie 2012
Locul de muncă Direcţia Silvică Caraş Severin, Ocolul Silvic Văliug
Funcţia Şef ocol
Perioada iulie 2012 - până în prezent
Locul de muncă Direcţia Silvică Caraş Severin, Ocolul Silvic Bocşa Montană
Funcţia Şef ocol
ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ
Articole publicate
- Rusu, L., 2013 - Diversity of forest ecosistms from Dognecea hills -
Journal of Horticulture, Forestry and Biotehnology, Vol.2, pag.148,
Ed.Agroprint, Timişoara;
- Rusu, L., 2014- Influence of grazing of the forest soil in Production
Unit IX Dognecea, Journal of Horticulture, Forestry and Biotehnology,
Vol.2, pag.90, Ed.Agroprint, Timişoara;
- Rusu, L., 2014 - Negative effects of grazing on the natural seedlings
layer from the forests of Dognecea Mountains România, Journal of
Horticulture, Forestry and Biotehnology, Vol.2, pag.94, Ed. Agroprint,
Timişoara.
LIMBI STRĂINE
Engleza Bine
102
CURRICULUM VITAE
PERSONAL DATA
First and last name Lucian Ticu RUSU
Address Str. Horea, Nr.38 A, Bocsa, Caras Severin, Romania
Telephone 0732850876, 0744788678
E-mail [email protected]
Nationality Romana
Date of birth 17.08.1968
Marital status Married
PREUNIVERSITY STUDIES High School
Period September 1982 - June 1986
Institution The High School nr.2, of Caransebes, Speciality Forestry
Posthigh-school
Period September 2000 - July 2002
Institution The School Forestry of Timisoara,
UNIVERSITY STUDIES
Period September 2000 - May 2004
Institution The European University "Dragan" Lugoj
The Faculty of Law
Period September 2003 - May 2008
Institution University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine of Banat
of Timisoara, Faculty of Horticultury and Forestry
STUDII POSTUNIVERSITARE
Period 2005 - 2007
Institution The Vest University "Vasile Goldis" of Arad, Faculty of Economy
Master Degree - Marcheting, Audit
Period September 2009 - present - Candidate for a PhD degree in Forestry
Institution The "Transilvania" University of Brasov The Faculty of Forestry
ACTIVITATE PROFESIONALA
Period September1986 - February 1988
Place of work Military
Period February 1988 - February 2008
Place of work The Forestry Office of Caras Severin, Forest Distryct Bocsa Romana
Position Forestry Technician
Period February 2008 - Octomber 2011
103
Place of work The Forestry Office of Caras Severin, Forest Distryct Bocsa Romana
Position Responsible for Game and Salmonicultura Activity
Period Octomber 2011 - July 2012
Place of work The Forestry Office of Caras Severin, Forest Distryct Valiug
Position District Manager
Perioada July 2012 - present
Place of work The Forestry Office of Caras Severin, Forest Distryct Bocsa Montana
Position District Manager
SCIENTIFIC ACTIVITY
Published articles
- Rusu, L., 2013 - Diversity of forest ecosistms from Dognecea hills -
Journal of Horticulture, Forestry and Biotehnology, Vol.2, pag.148,
Ed.Agroprint, Timişoara;
- Rusu, L., 2014- Influence of grazing of the forest soil in Production
Unit IX Dognecea, Journal of Horticulture, Forestry and Biotehnology,
Vol.2, pag.90, Ed.Agroprint, Timişoara;
- Rusu, L., 2014 - Negative effects of grazing on the natural seedlings
layer from the forests of Dognecea Mountains România, Journal of
Horticulture, Forestry and Biotehnology, Vol.2, pag.94, Ed. Agroprint,
Timişoara.
FOREIGN LANGUAGES
English Good
104
DECLARAŢIE
Subsemnaţii: TICU LUCIAN RUSU
(nume şi prenume doctorand)
în calitate de
student - doctorand al IOSUD: Universitatea “Transilvania” din Braşov
(denumire IOSUD)
autor al tezei de doctorat cu titlul: CARACTERIZAREA ARBORETELOR DE ŞLEAU
VĂTĂMATE DE CĂTRE VÂNAT ŞI PRIN PĂŞUNAT ÎN MASIVUL DOGNECEI
(titlul tezei de doctorat)
şi
ION I. FLORESCU
(nume si prenume conducator doctorat)
în calitate de Conducător de doctorat al autorului tezei
la instituţia Universitatea “Transilvania” din Braşov
(denumire institutie)
declarăm pe proprie răspundere că am luat la cunoştinţă de prevederile art.143 alin (4) si
(5)* şi art. 170** din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 şi ale art. 65, alin.5 – 7***, art.
66, alin (2)**** din Hotărârea Guvernului nr.681/2011 privind aprobarea Codului
Studiilor universitare de doctorat şi ne asumăm consecinţele nerespectării acestora.
Semnătură Semnătură
Student doctorand Conducător de doctorat