8. Grama V. ş.a. “Tehnologii GIS cu ArcGIS” Ch. Tipogr. UTM. -130 p. 9. Burrough PeterA. McDonnell Rachael A. “Principles of Geographical Information Systems” OXFORD University Press. Oxford New York. 2004. 333 p. 10. Zeiler Michael. “Modeling Our World. The ESRI” “Guide to Geodatabase Design”. Redlands, California, ESRI Press 1999.

UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

CATEDRA CADASTRU ŞI GEODEZIE

MIHAIL TURCULEŢ

UTILIZAREA CALCULATOARELOR (I,II)

CHIŞINĂU 2008

"Pe primul plan trebuie pusă întotdeauna dezvoltarea capacităţii generale de gândire şi de judecată

independentă, şi nu dobândirea de cunoştinţe de specialitate. Dacă cineva stăpâneşte bazele domeniului

studiat şi, dacă a învăţat să gândească şi să lucreze independent, el îşi va găsi cu siguranţă drumul şi, în

plus, va fi mai bine pregătit pentru a se adapta progresului şi schimbărilor, decât cel a cărui educaţie

a constat, în principal, în dobândirea de cunoştinţe detaliate."

Albert Einstein ,, Şcoala cea mai bună e aceea în care înveţi, înainte de toate, a învăţa.” (NICOLAE IORGA)

BIBLIOGRAFIE 1. Atlas de semne convenţionale pentru planurile topografice şi cadastrale la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000 şi 1:500. MD 36-05-06-97. –Ch. 1997. – 126 p. 2. Zegheru N., Ştefănescu V. “Instrumente matematice în măsurătorile terestre” Bucureşti, Editura NEWA 1992. -160 p. 3. Vereş I. “Automatizarea lucrărilor topo-geodezice” Petroşani, Editura Universitas 2006. -292 p. 3. Măsurători terestre – FUNDAMENTE – Note decurs pentru specializarea în Cadastru, Geodezie şi Cartografie” Vol I. “Utilizarea Calculatoarelor Electronice, Instrumente şi Metode de Măsurare Topografice” Bucureşti. Matrix Rom, 2001 418 p. 4. Săvulescu C., Moldoveanu C. “Programarea calculatoarelor electronice” Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti 1996. 288 p. 5. Tămâioagă Gh., Daniela Tămâioagă “Automatizarea Lucrărilor de Cadastru” Bucureşti. Matrix Rom, 2007. 194 p. 6. Turculeţ M., Grama V. “Curs introductiv în topografie” – Ch. Univ. Tehnică a Moldovei 2004, 238 p. 7. Turculeţ M. “Topografie. Tahimetre şi Măsurători Electronice. Man. Pentru instituţiile de învăţământ superior” – Ch. UASM, 2003. 165 p.

9. Propuneţi o nouă configurare a tastelor din bara de instrumente a programului CoGoCAD.

10. Propuneţi forme de înregistrare a datelor în timpul ridicării situaţiei pe teren pentru a simplifica procesul de elaborarea a planului digital.

11. Care teme din prezentul manual puteau fi excluse, modificate, schimbate cu locul?

12. Ce teme, probleme, exerciţii, după părerea voastră, trebuiau incluse în prezentul manual?

13. Cum aţi fi organizat predarea materiei la prezenta temă?

INTRODUCERE .......................................................................................6 1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE UTILIZAREA CALCULATOARELOR ÎN DOMENIUL DE ACTIVITATE A CADASTRULUI ŞI ORGANIZĂRII TERITORIULUI............................11

1.1.Unele cerinţe înaintate de cadastru la etapa actuală..........................11 1.2. Rolul specialiştilor ce activează în domeniul cadastrului şi organizării teritoriului...........................................................................16 1.3.Informaţia cadastrală şi de organizare a teritoriului..........................22 1.4. Noţiune de plan digital...................................................................24 1.5. Baze şi bănci de date .....................................................................27 1.6. Obiectivele studierii cursului “Utilizarea şi programarea calculatorului”......................................................................................31 1.7. Sisteme de instruire asistată de calculator .......................................40 1.8. Elemente de informatică aplicată....................................................44

2. TEHNICI DE INFORMARE, REPREZENTARE ŞI ORGANIZARE A SPAŢIULUI DE LUCRU.........................................................................50

2.1. Aspecte teoretice ...........................................................................50 2.2. Structura programului CogoCAD şi compatibilitatea lui pentru aplicarea la elaborarea planurilor digitale..............................................54 2.2.1. Date generale despre setul de programe CogoCAD......................54 2.2.2. Pregătirea pentru folosirea programului CogoCad. Cerinţe înaintate echipamentului şi programelor..............................................................57 2.2.3. Lansarea programului CogoCAD şi descrierea ecranului de lucru 58

2.2.4. Pornirea Programului CogoCAD din sistemul de operare Windows..........................................................................................59

2.3. Elementele de bază ale ferestrei programului CogoCAD ................62 2.3.1 Structura meniului....................................................................62 2.3.2. Modele de vizualizare aplicate în CogoCAD ...........................67 2.3.4. Taste funcţionale.....................................................................71

2.4. Folosirea meniului File ..................................................................72 T 3. TEHNICI DE DESENARE........Ошибка! Закладка не определена.

3.1. Aspecte teoretice........................................................................82 3.2. Crearea unui desen în CodoCAD ...................................................83 3.2.1. Meniul CogoCad Map.................................................................83 3.2.2. Atribuirea sistemului de coordonate unui desen ...........................88 3.2.3. Stabilirea unor parametri de desenare ..........................................89 3.3. Începerea lucrului în CogoCAD.....................................................93 3.4. Meniul CogoCAD Edit ..................................................................95

3.5. Desenarea punctelor şi figurilor..................................................97

3.6. Construirea punctelor prin selectarea grafică a poziţiei pe desen .98 3.7. Raportarea punctelor de coordonate cunoscute ...........................99 3.8. Stabilirea formei şi dimensiunilor semnelor convenţionale punct......................................................................................................103

3.9. Redactarea obiectelor punct .........................................................104 3.10. Formarea obiectelor liniare şi de contur ..................................104 3.11. Introducerea informaţiei textuale ............................................107 3.12.1. Introducerea datelor despre lucrare şi a măsurărilor..............111 3.12.2. Prelucrarea şi compensarea datelor de teren .........................115

4. OPERAŢIUNI DE CALCUL EFECTUATE CU AJUTORUL PROGRAMULUI COGOCAD ..............................................................120

4.1. Situaţii din lucrările cadastrale şi organizare a teritoriului, care necesită efectuarea calculelor..............................................................120 4.2. Descrierea casetei de dialog CoGo ...............................................122 4.3. Construirea punctelor după metoda coordonatelor polare..............125

4.3. Metoda ordonatelor şi absciselor ..............................................130 4.4. Transformări de coordonate .........................................................131 4.6. Determinarea unghiurilor orizontale.............................................136 4.7. Aplicaţia Puncte Multiple ............................................................139 4.8. Determinarea şi detaşarea suprafeţelor folosind programul CoGo .141

4.8.1. Determinarea suprafeţelor .....................................................141 4.8.2. Lucrări de detaşare a parcelelor .............................................142

4.8.3. Detaşarea parcelelor într-o direcţie arbitrară care trece printr-un punct dat ............................................................................................147

4.9. Determinarea punctelor noi prin intersecţii ...............................147 4.10. Intersecţia a două direcţii .......................................................149 4.11. Intersecţia liniară ...................................................................150 4.12. Intersecţia unei direcţii cu o distanţă (intersecţia combinată) ...155

4.13. Determinarea distanţei şi a unghiului de direcţie.........................157 4.14. Construirea unei perpendiculare dintr-un punct dat pe o direcţie cunoscută .......................................................................................159

4.15. Construirea punctelor prin retrointersecţie..................................161 4.16. Întocmirea proiectelor de trasare ................................................163 4.17. Racordarea aliniamentelor..........................................................164

proiectării şi a face unele studii cu caracter didactic, variind în acest scop parametrii de calcul, modul de amplasare a aliniamentelor.......167 4.17.1. Curbele orizontale...............................................................167 4.17.2. Trasarea circumferinţei prin trei puncte de coordonate cunoscute .......................................................................................170 4.17.3. Construirea curbei între două tangente.................................172

Aplicaţii practice care pot fi soluţionate la raportarea pe plan a situaţiei 1. Care este principiul şi precizia poziţionării

punctelor prin metoda radierii planimetrice? 2. Folosind abrisurile ridicărilor pe teren (fig.69, 70),

elaboraţi planul de situaţie folosind punctele reţelei de sprijin după transformarea lor. Perfectaşi planul digital de contur pe care se reprezintă modul de folosinţă a terenului.

3. Cum poate fi studiată precizia de poziţionare a punctelor prin intersecţii? Punctele reţelei geodezice se vor considera precise, deci nu conţin erori de poziţionare.

4. În baza studiilor întreprinse în punctul precedent, faceţi unele recomandări referitoare la poziţionarea prin intersecţii.

5. Alcătuiţi lista neajunsurilor care, după părerea voastră, sunt specifice metodelor clasice de ridicare şi raportare a situaţiei.

6. Fără să vă gândiţi la metodele de realizare, numiţi schimbările care ar trebui făcute în studierea metodelor de raportare pe planul digital a situaţiei.

7. Pentru ce ar mai putea fi folosite metodele de raportare a situaţiei, folosind programul CoGoCAD?

8. Poate fi folosit programul CoGoCAD în alte scopuri neprevăzute iniţial de producător?

triangulaţia, poligonometria şi trilateraţia în viitor vor prezenta un interes istoric. Punctele caracteristice a situaţiei şi reliefului şi în prezent sunt ridicate în raport cu punctele reţelei de sprijin, folosind staţiile totale, iar în cazurile când situaţia permite, ele pot fi poziţionate prin observaţii GPS. Acestea însă au schimbat radical modul de raportare a lor pe plan. Topografia clasică, în majoritatea cazurilor raportează pe plan aceste puncte, folosind metodele grafice cu raportorul, scara gradată transversal şi distanţierul, fără a determina mărimile numerice ale coordonatelor. Aceste mărimi, în caz de necesitate, pot fi determinate pe plan cu precizia corespunzătoare scării grafice. Topografia modernă însă, raportează aceste puncte după coordonate care, la rândul lor, pot fi determinate direct în teren – în cazul poziţionărilor GPS, determinate pe teren sau calculate în birou folosind programele speciale – în cazul utilizării staţiilor totale.

Programul CoGoCAD permite raportarea pe plan a situaţiei ridicată atât prin metodele clasice, cât şi celor moderne. În primul caz, în funcţie de metoda care a fost folosită pe teren cu aplicaţiile meniului CoGo, mai întâi se determină poziţia punctelor, iar apoi se desenează figurile şi se completează contururile cu semne convenţionale şi semnele explicative. În cazul al doilea, fişierul cu coordonatele punctelor se importează în lucrarea formată cu programul menţionat, iar după aceasta se desenează figurile şi semnele convenţionale.

4.17.4. Curbă determinată prin rază sau tangentă.............................174 4.17.5. Determinarea razei şi construirea curbei de racord după poziţia punctelor PI şi PC...........................................................................176 4.17.6. Trasarea curbelor în formă de spirală ...................................180

5. EXERCIŢII COMPLEXE DE TOPOGRAFIE CE POT FI SOLUŢIONATE UTILIZÂND PROGRAMUL COGOCAD..................184

5.1. Studierea metodei de măsurare şi construire a unghiurilor orizontale..........................................................................................................184

5.1.1. Modelarea cercului orizontal .................................................184 5.2. Modelarea cercului topografic......................................................192

Aplicaţii practice care pot fi soluţionate utilizând cercul topografic .195 5.3. Elaborarea planului digital după rezultatele ridicărilor ..................199 Tabelul 1. Registru de coordonate a punctelor reţelei de ridicare amplasate pe teritoriul gospodăriei......................................................200 5.4. Raportarea pe plan a punctelor din primul poligon........................203 5.5. Exportul de date ..........................................................................206 5.6. Exportul de date în formatul ASCII..............................................209

5.7. Importul datelor din fişierul textual ..........................................213 Aplicaţii practice care pot fi soluţionate la raportarea pe plan a punctelor de coordonate cunoscute..................................................213

5.8. Transformarea coordonatelor punctelor din poligonul al doilea şi al treilea.................................................................................................218

Aplicaţii practice care pot fi soluţionate la transformări de coordonate.......................................................................................................224

5.9. Raportarea pe plan a situaţiei .......................................................230 Aplicaţii practice care pot fi soluţionate la raportarea pe plan a situaţiei......................................................................................................233

BIBLIOGRAFIE................................................................................235

INTRODUCERE Utilizarea Calculatoarelor este o disciplină

facultativă inclusă în planul de învăţământ pentru specialitatea „Cadastru şi Organizarea Teritoriului”. Scopul de bază este familiarizarea viitorilor specialişti cu posibilităţile aplicării tehnologiilor informaţionale în soluţionarea problemelor din domeniul de activitate. Manualul însă va fi foarte util pentru studierea altor discipline, cum ar fi: topografia, geodezia, proiectarea lucrărilor de organizare a teritoriului, desen topografic şi reprezentări geometrice, GIS, cadastru, etc. Pe parcursul studierii vor fi modelate multiple situaţii specifice disciplinelor sus-numite, prin care se examinează suprafaţa terestră cu sau fără a lua în consideraţie curbura Pământului. Informaţia căpătată la soluţionarea aplicaţiilor menţionate sunt folosite ca argumente de bază pentru gestionarea raţională a resurselor funciare.

Pe lângă partea de cunoaştere a situaţiei din teren (ridicare topografică), un rol important îl joacă şi trasarea topografică (transpunerea pe teren a proiectelor).

Pentru atingerea acestor obiective geodezia şi topografia folosesc un aparat matematic complex însoţit de un volum mare de calcule. Apariţia tehnicii de calcul au facilitat operaţiunile de birou prin automatizarea în mare parte a lor.

Metoda radierii sau a coordonatelor polare – metodă specifică de ridicare, aplicată în prezent în orice teren, oriunde se poate duce o viză, şi se poate măsura o distanţă direct sau indirect. La ridicările cadastrale întreprinse la înregistrarea masivă, numărul acestor puncte în cadrul unei localităţi deseori atinge cifra de zeci de mii.

În terenurile orizontale, poziţia planimetrică a unor puncte de detaliu, situate la distanţe scurte, poate fi determinată şi raportată prin metoda coordonatelor echerice, numită şi “metoda absciselor şi ordonatelor”. Abscisele de regulă se măsoară de-a lungul unei direcţii cunoscute, iar ordonatele – în direcţia perpendiculară la această linie.

Metodele de ridicare a situaţiei şi reliefului au suferit unele modificări calitative în timp, fiind influenţate de progresul tehnic şi cerinţele înaintate de societate. Conform cerinţelor tehnice, planul topografic trebuie să asigure o precizie omogenă şi un conţinut corespunzător. Din această cauză este necesar ca ridicările topografice să se bazeze pe o reţea de sprijin unitar determinată. În Moldova, acest deziderat este realizat de Reţeaua Geodezică Naţională, care a devinit disponibilă începând cu anul 2001. Această reţea a fost realizată prin observaţii satelitare, folosind sistemul GPS. Îndesirea de mai departe poate fi făcută de asemenea prin observaţii satelitare sau prin dezvoltarea drumuirilor, sistemelor de drumuiri sau intesecţii efectuate cu staţiile totale. Metodele clasice:

23. Exportaţi datele observaţiilor GPS pentru a fi vizualizate cu programul CoGoCAD.

5.9. Raportarea pe plan a situaţiei

După cum s-a menţionat, obiectul ridicărilor topografice îl constituie determinarea poziţiilor reciproce ale punctelor caracteristice ce definesc detaliile, în planul orizontal de proiecţie, în conformitate cu principiile topografiei generale. Ridicările aeriene au aceleaşi obiective dar care se realizează pe baza unor fotografii speciale aeriene sau terestre şi a unor puncte de legătură a căror poziţie se determină, de obicei, prin metode terestre.

Detaliile topografice se definesc prin puncte caracteristice, alese la schimbarea de direcţie, fiind condiţionate, ca număr şi poziţie, de modul de întocmire a planului de situaţie şi de scara de reprezentare a acestuia. Ridicarea în plan a detaliilor presupune descompunerea lor în puncte caracteristice, determinarea poziţiei relative a acestora faţă de punctele reţelei de sprijin şi reprezentarea lor pe plan.

Dintre metodele de ridicare a situaţiei mai des aplicate sunt: metoda radierii sau a coordonatelor polare; metoda absciselor şi ordonatelor, metoda intersecţiilor, precum şi metode care de obicei pot fi atribuite metodelor enumerate, cum ar fi metoda aliniamentelor, paralelelor etc.

Dacă în trecut, prin rezolvarea problemelor geodezice sau topografice, se urmărea precizia şi obţinerea unor planuri clare şi sugestive, în prezent datorită schimbărilor rapide, se are în vedere şi o viteză mare de obţinere a rezultatelor. Aplicarea tehnologiilor informaţionale este răspunsul la nevoile generate de cerinţele actuale de gestionare a resurselor funciare.

Datele topografice şi geodezice sunt prelucrate cu ajutorul programelor realizate de către fiecare utilizator sau a pachetelor de programe specializate produse de firme consacrate (ArcInfo, Integraph, Hanna, FieldWorks, Credo, etc.). Pentru prelucrarea cu aceste software-uri datele sunt transferate direct din instrumentele automate (staţiile totale) în calculator (în fişiere specifice tipului de instrument), sau se introduc de la tastatura calculatorului, în cazul utilizării instrumentelor clasice, în fişiere standardizate, compatibile cu softul utilizat. Ultima variantă va fi obiectul examinării în prezentul manual, motivul fiind utilizatorul, care în paralel va studia pentru prima dată disciplinile sus-menţionate.

După prelucrarea cu aceste softuri sunt furnizate atât inventare cu coordonatele punctelor, cât şi punctele raportate, urmând ca operatorul se realizeze în continuare desenul folosind un sistem CAD.

Tehnica modernă oferă şi alte avantaje, precum păstrarea informaţiilor în format electronic, multiplicarea, transferul şi accesul rapid. Prin nivelul

actual de dezvoltare şi problemele care trebuie soluţionate s-a format cadrul favorabil dezvoltării Sistemului Informaţional Geografic.

Eficacitatea lucrărilor din domeniu este direct dependentă de pregătirea profesională a specialiştilor, realizată în timpul studiilor. Experienţa autorului acumulată pe parcursul câtorva decenii, demonstrează că atitudinea studentului faţă de o disciplină sau alta se bazează pe primele succese proprii, care sunt datorate cunoştinţelor însuşite la lecţiile de iniţiere sau formularea problemelor. Materialele expuse de către profesor trebuie să fie accesibile studenţilor, care prin observarea în proceduri, pas cu pas, să însuşească modul de aplicare al cunoştinţelor teoretice. În timpul aplicaţiilor practice studenţii examinează probleme reale, utilizând în acest scop tehnica de calcul. Problema fiind rezolvată pentru condiţiile iniţiale, ea poate fi supusă modificării, prin variaţia datelor iniţiale, formularea noilor cerinţe referitoare la analiza rezultatelor căpătate sau efectuarea unor studii noi în baza datelor existente. Parcurgând aceşti paşi, se vor modifica scopurile, interesul şi motivaţia studentului. Dacă la primul pas studentul aplică procedura demonstrată în timpul prelegerilor, răspunzând la întrebarea „Cum se face şi ce prezintă rezultatul obţinut?”, atunci la următorul pas se urmăreşte scopul de a examina rezultatele prin variaţia condiţiilor iniţiale răspunzând la întrebările: „Cum variază rezultatul în funcţie de datele iniţiale? Este soluţia

Fig.

68.

R

ezul

tate

le

trans

form

ă rilor

de c

oord

onat

e

15. La transformările de coordonate a fost marcată figura. Însă programul permite ca în loc de figuri să fie marcate punctele. Vor fi rezultatele finale identice?

16. Folosind opţiunea “CoGo:Translate/Rotate/Scale - Feature”, transformaţi coordonatele poligonului al doilea şi al treilea în sistemul de coordonate al primului poligon.

17. Folosind opţiunea “CoGo:T/R/S Least Square Fit” - Feature”, transformaţi coordonatele poligonului al doilea şi al treilea în sistemul de coordonate al primului poligon.

18. Comparaţi rezultatele, prezentându-le într-un tabel în formatul Microsoft Excel.

19. Explicaţi succesiunea lucrărilor care trebuie întreprinse pentru a obţine informaţia prezentată în figura 68.

20. Folosind reţeaua de ridicare a planului de ansamblu, determinaţi suprafaţa centrului de producere şi a localităţii.

21. Pot fi importate datele din fişierul “777” în lucrarea cu sistemul de coordonate MoldRef 99?

22. Numiţi câteva exemple din lucrările cadastrale, unde ar putea fi aplicate cu succes transformările de coordonate.

universală? Care este preciza rezultatului? Care sunt factorii ce influenţează precizia? Cum trebuie să fie prezentate datele iniţiale?”. La ultimul pas se urmăreşte scopul de a folosi rezultatele căpătate la examinarea altor situaţii, iar întrebările la care se caută răspuns pot fi: „Pot fi rezultatele încadrate în baza de date? Rezultatele corespund situaţiei de pe teren? Care este suprafaţa sectorului de teren determinat prin punctele de hotar? De ce diferă poziţia unui punct reprezentat în baza diferitor ridicări? Este admisibilă abaterea? Cum trebuie prezentate rezultatele pentru a examina modul de gestionare? Se pot aplica rezultatele căpătate la soluţionarea problemelor de trasare sau executare a lucrărilor de teren? Cum trebuie transmise rezultatele utilizatorului N, care foloseşte programul AutoCAD? Cum se încadrează rezultatele în baza de date grafice elaborată în MapInfo?

La toate întrebările enumerate, răspunsurile căpătate şi verificate direct vor stimula interesul studentului, el devenind mai activ. Căile de obţinere a răspunsurilor pot fi diferite, în scopuri didactice poate fi utilizată cu succes instruirea asistată de calculator. Deoarece întrebările au un caracter specific specialităţii „Cadastru şi Organizarea Teritoriului”, iar studenţii studiază sau vor studia disciplinele sus-numite, în prezenta lucrare este descris şi examinat modul de utilizare a programului CogoCAD, reprezentând sinteze teoretice şi aplicative.

În plan mondial, după cum s-a menţionat, există o mulţime de programe aplicate cu succes, în cazul când ca obiect de bază este examinată suprafaţa terestră şi modul de utilizare a ei. Printre cele mai cunoscute sunt: ArcGIS, MapInfo, AutoCAD, Excel. Alegerea s-a bazat pe faptul ca studentul să însuşească cu uşurinţă un program simplu, cu capacităţi demonstrative enorme, iar mai apoi să treacă la studierea programelor de nivel profesional, fie pe parcursul studiilor la universitate sau prin autoinstruire, având deprinderile necesare rezolvării problemelor topografo-geodezice, deoarece majoritatea programelor au unele similitudini de operare.

Verificarea conţinutului materialelor expuse s-a făcut pe parcursul ultimilor zece ani la Catedra „Cadastru şi Geodezie” din cadrul Universităţii Agrare de Stat din Moldova. Pe această cale doresc să mulţumesc colegilor care m-au susţinut şi studenţilor care au participat la testarea materialelor.

Autorul

Fig.

67. V

izua

lizar

ea

rezu

ltate

lor

trans

form

ă rii

polig

onul

ui a

l tre

ilea

Determinaţi acest unghi folosind alte puncte comune. Analizaţi rezultatele din punct de vedere al calităţii datelor iniţiale.

8. Explicaţi colegului cum se realizează operaţiunea de încadrare a planului poligonului al treilea în planul de ansamblu.

9. În lucrările geodezice deseori este folosită noţiunea factor de scară. Ce legătură are această noţiune cu tema dată?

10. În figura 67 sunt prezentate rezultatele transformărilor de coordonate pentru poligonul al treilea. Cum poate fi corectată eroarea comisă?

11. Care sunt avantajele şi dezavantajele posibilităţilor de transformare a coordonatelor folosind programul CoGoCAD?

12. Presupunem că, întâmplător, la introducerea manuală a coordonatelor unui poligon, nu s-au luat în considerare unităţile de măsură a distanţelor şi unghiurilor. Cum se va răsfrânge aceasta asupra rezultatelor finale? Cum poate fi corectată această eroare?

13. După finalizarea operaţiunilor, se recomandă ca din baza de date să fie excluse punctele identice. Cum se face această lucrare?

14. Dacă ar fi date coordonatele tridimensionale, cum ar trebui să fie făcute transformările?

1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE UTILIZAREA CALCULATOARELOR ÎN DOMENIUL DE ACTIVITATE A CADASTRULUI ŞI ORGANIZĂRII TERITORIULUI

1.1. Cerinţe înaintate de cadastru la etapa actuală Utilizarea mijloacelor şi metodelor informatice

în gestionarea resurselor funciare s-a impus treptat, pe măsură ce au devenit accesibile cercurilor largi de specialişti. Spre deosebire de alte ştiinţe tehnice, în care informatica se impune ca un mijloc deosebit de preţios, dar auxiliar, în cadastru se constată o tendinţă de informatizarea întregului domeniu.

Potrivit Legii nr. 1543/1998, art.3, cadastru al bunurilor imobile este: a) cadastrul general al ţării, în care se identifică, se descriu, se estimează şi se reprezintă pe planuri cadastrale toate bunurile imobile din ţară şi se înregistrează drepturile titularilor asupra lor; b) instrument în exercitarea împuternicirilor statului privind administrarea resurselor funciare, ocrotirea intereselor publice şi private în raporturile juridice ce ţin de bunurile imobile; c) un sistem de ocrotire a titularilor de drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobile; d) un sistem deschis de informare a participanţilor la piaţa bunurilor imobile şi a autorităţilor publice, inclusiv a organelor fiscale.

Cadastrul se constituie din: 1) planurile cadastrale ale teritoriului; 2) Registrele bunurilor imobile; 3) dosarele cadastrale pentru fiecare imobil.

Actualmente, după conţinutul şi sarcinile sale, cadastrul are tendinţa de a se transforma într-un sistem informaţional complet, format din cadastrul bunurilor imobile şi cadastrele de specialitate

Introducerea unui sistem de înregistrare, stocare şi prelucrare a datelor privitoare la fondul funciar al ţării reprezintă un deziderat mai vechi al specialiştilor din domeniu, care s-a conturat abia în anii ’80 ai secolului trecut, acesta fiind obiectul principal al cadastrului general.

Cadastrul este una dintre cele mai importante surse de informaţie referitoare la indicatorii ce caracterizează spaţiul de activitate umană ca obiect de gestionare. Experienţa ţărilor economic dezvoltate demonstrează că bogăţia se creează prin iscusinţa de folosire a ei; cadastrul prin conţinutul, scopul şi modul de ţinere este un mijloc prin care omenirea descoperă şi foloseşte potenţialul resurselor naturale şi al bunurilor imobile create.

Cadastrul modern are drept trăsătură principală automatizarea complexă şi completă, pe cât posibil, a tuturor lucrărilor necesare întocmirii documentaţiei pentru introducerea, dar şi pentru întreţinerea (conducerea) cadastrului general.

În mai 2002 s-a desfăşurat în Granada (Spania) primul Congres de Cadastru al Uniunii Europene,

Fig.

66. D

eter

min

area

un

ghiu

lui d

e ro

tire

al

polig

onul

ui a

l tre

ilea

Aplicaţii practice care pot fi soluţionate la transformări de coordonate. 1. Verificaţi punctele care au coordonate identice.

Din ce cauză şi cu cât pot să se deosebească mărimile numerice ale coordonatelor?

2. Care sunt principiile de alegere a punctelor de translare? Vor influenţa acestea la rezultatele finale?

3. La transformările de coordonate, operatorii cu experienţă ar fi folosit opţiunea “T/R/S Least Square Fit”. Care sunt argumentele aplicării acestei funcţii?

4. Descrieţi succesiunea aplicării acestei funcţii pentru exemplul dat.

5. Formând o nouă lucrare, importaţi datele generate în exemplul precedent, înscrieţi rezultatele determinării suprafeţelor, aplicând funcţia menţionată; efectuaţi transformările de coordonate. Formaţi figurile, determinaţi suprafeţele şi analizaţi rezultatele. Explicaţi diferenţele, dacă ele nu sunt admisibile.

6. Exportaţi baza de date în formatul ASCII. Vizualizaţi baza de date în Microsoft Excel.

7. În figura 66 este prezentat modul de determinare a unghiului de rotire al poligonului al treilea pentru a fi alăturat la poligonul întâi.

având ca principal obiectiv stabilirea principiilor de armonizare a politicilor europene în domeniul cadastrului. Cu această ocazie s-a adoptat „Declaraţia Cadastrului în Uniunea Europeana” cuprinzând un număr de 12 principii care formează cadrul general în care urmează să se armonizeze şi să se integreze diferite sisteme de evidenţă cadastrală existente în ţările europene:

1. Cadastrul, ca sistem informatic fundamental al teritoriului, va acoperi întreg teritoriul Uniunii Europene;

2. Cadastrul este definit ca proprietate publică; 3. Unitatea de bază a cadastrului este parcela de

teren; 4. Pentru orice parcelă va exista un cod unic şi

nealterabil; 5. Toate parcelele de teren, ca şi clădirile sau orice

bun imobil, vor fi precis descrise în cadastru; 6. Cadastrele vor fi administrate ca baze de date

deschise; 7. Informaţiile înregistrate în cadastru vor fi

coordonate şi georeferenţiate; 8. Cadastrele vor fi administrate prin intermediul

instrumentelor computerizate; 9. Autorităţile vor întări utilizarea crescândă a

informaţiei cadastrale pentru a aplica, în cadrul statelor lor, acele politici care se bazează pe informaţii asupra terenului;

10. Informaţia înregistrată în cadastru, în fiecare stat membru, va fi disponibilă pentru toţi cetăţenii europeni, companiile europene, ca şi pentru instituţiile publice sau private;

11. Informaţia asupra terenului va fi disponibilă guvernelor naţionale, administraţiei locale şi regionale; În baza celor menţionate, trebuie întreprinse noi

măsuri de studiere şi elaborarea a unei metodologii de reformare şi actualizare a sistemului cadastral din ţară, rolul principal revenindu-le specialiştilor din domeniu.

Sistemul informaţional cadastral aplicat la etapa actuală în Moldova constă din următoarele module de programe: - Registrul descriptiv al obiectelor imobiliare

(terenuri, construcţii, încăperi); - Registrul grafic al obiectelor imobiliare (harta

digitală); - Registrul drepturilor asupra proprietăţilor

imobiliare; - Registrul drepturilor asupra grevărilor; - Registrul tranzacţiilor asupra bunurilor imobiliare

şi a drepturilor de proprietate; - Modulul eliberării înscrisurilor şi certificatelor din

Registru; - Modulul dărilor de seamă; - Modulele administrării beneficiarilor; - Module auxiliare de programare.

Fig.

64. R

ezul

tate

le

trans

l

ă rii p

olig

onul

ui

al tr

eile

a

Mărimea numerică a unghiului de rotire se determină folosind aplicaţia “CoGo:CornerAngle”. Geometric, acesta este unghiul format de punctele 14a-11-14.

În urma efectuării acestor operaţiuni, pot fi păstrate atât datele iniţiale, cât şi rezultatele transcalculărilor. Pentru aceasta, nu se va activa opţiunea “Delete Original Data”. În baza de date vor fi adăugate puncte noi cu coordonatele (transformare), corespunzătoare poziţiei în sistemul de coordonate a primului poligon.

Prin operaţiuni analogice vor fi transformate coordonatele punctelor din poligonul al treilea.

Rezultatele transformărilor de coordonate pentru prima etapă sunt prezentate în figura 64. Observăm că în cazul dat, figurile sunt transformate prin translare paralelă dintr-un loc în altul şi prin rotire suprapuse, însă figurile nu sunt supuse modificărilor geometrice, prin urmare, distanţele dintre punctele comune a două poligoane, după aceste transformări pot să difere.

Pentru înlăturarea acestor neajunsuri, se va folosi opţiunea “T/R/S Least Square Fit”, care permite determinarea celor mai probabile valori ale coordonatelor punctelor, folosind metoda celor mai mici pătrate.

Informaţia cadastrală trebuie să fie păstrată într-o bază unică, fiind accesibilă din orice modul. Acest lucrul este posibil prin efectuarea interogărilor şi cunoaşterea formatelor în care sunt stocate datele şi compatibile pentru prelucrarea de către modulul dat. Aceasta înaintează problema de cunoaştere a formatelor de date.

În concluzie se poate menţiona că la etapa actuală în domeniul de Cadastru şi Organizare a Teritoriului se pune accentul pe: - Utilizarea de date digitale în toate fazele lucrărilor; - O bancă de date topo-cadastrale, cu o structură

specifică, care să permită înregistrarea acestora; - Proiectarea asistată de calculator a lucrărilor de

organizare şi sistematizare a teritoriului. Ansamblul de mai sus ar permite automatizarea

în toate fazele tehnologice, de la culegerea şi prelucrarea datelor în scopuri variate, până la reprezentări grafice pe anumite teme, dacă şi specialiştii vor fi gata să întreprindă aceste lucrări.

Implementarea sistemului de cadastru include un ansamblu de activităţi, precum şi echipamente, acte norme şi, nu în ultimul rând, personal calificat. Astfel misiunea principală în formarea specialiştilor le revine instituţiilor de învăţământ, care sunt obligate să depăşească în timp cerinţele impuse de producere în pregătirea cadrelor.

1.2. Rolul specialiştilor ce activează în domeniul cadastrului şi organizării teritoriului

În lucrările de proiectare a organizării teritoriului astăzi practic în totalitate se folosesc metodele de proiectare grafică asistată de calculator. Tehnologia lucrărilor, indiferent de mijloacele de programare aplicate, conţine următoarele părţi componente: - Introducerea materialului cartografic, a spaţiului în

care se planifică lucrările de organizare a teritoriului, în memoria computerului;

- Elaborarea proiectelor de organizare a teritoriului şi alegerea variantei optime;

- Elaborarea măsurilor de implimentare a variantei finale;

- Urmărirea modului de comportare a modelului utilizat în timpul proiectării şi redactarea modului de utilizare a resurselor funciare, capitalului, forţei de muncă şi potenţialului uman.

Problemele formulate de specialişti la fiecare etapă diferă, rezultatul final va depinde de modul formulării şi soluţionării problemelor la fiecare etapă. Din această cauză, specialiştilor le revine rolul principal în acest proces.

Secretarul general al ONU a menţionat într-un interviu: “Soarta tristă a continentului african este determinată nu de lipsa bogăţiilor naturale – ele sunt destule şi din belşug, nu de lipsa populaţiei apte de

Fig.

63. R

ezul

tate

le ro

tirii

polig

onul

ui a

l doi

lea

î n juru

l pun

ctul

ui 1

1

Fig.

62. T

rans

lare

a pa

rale

l

ă a

polig

onul

ui d

oi d

in

punc

tul 1

1a

î n punc

tul 1

1

muncă – ea există, nu din lipsa compătimirii şi ajutorului material-financiar acordat de comunitatea mondială – acestea fiind destul de darnice, ci de lipsa catastrofală a liderilor demni – conducători de stat, activitatea cărora să fie orientată nu la satisfacerea lăcomiei şi propriei ambiţii, dar spre bunăstarea societăţii, spre consolidarea efortului poporului. În statele în care există conducători demni de laudă, se întreprind lucrări pentru asigurarea informaţională a propriei activităţi”.

Succesul aplicării cadastrului va depinde într-o mare măsură de specialiştii care vor activa în domeniu. Conform celor menţionate anterior, ei trebuie să cunoască şi să poată aplica metodele de colectare, procesare, analiză şi vizualizare a datelor spaţiale despre suprafaţa terestră şi diferite procese ce au loc în mediul ambiant. Aceste calităţi sunt perfectate şi integrate în procesul activităţii profesionale începând cu studierea cursurilor predate la universitate. Aceste cunoştinţe nu satisfac totalmente implimentarea în producere şi gestionare a bazelor de date geoinformaţionale. Pentru optimizarea modului de folosire a tehnologiilor informaţionale, sunt necesare capacităţi şi deprinderi suplimentare, cum ar fi: colectarea eficientă a datelor, înţelegerea şi stabilirea structurii bazelor de date speciale, furnizarea de noi date prin utilizarea tehnicii de vizualizare, precum şi organizarea infrastructurii de gestionare şi accesare a datelor.

Prin urmare, pe parcursul studiilor are loc familiarizarea şi însuşirea metodelor de colectare, analiză, vizualizare, transformare, memorizare şi transmitere a datelor informaţionale spaţiale, elaborarea planurilor digitale şi organizarea în grup a lucrărilor.

Se ştie că sistemul informaţional, gradul de complicitate şi volumul de informaţie trebuie să corespundă nivelului de complexitate şi scării obiectului gestionat. Trebuie recunoscut faptul că în prezent, printre specialişti este răspândită concepţia precum că cadastrul prezintă un sistem informaţional simplu, compus din registre şi hărţi. Această concepţie este adevărată dar, de asemenea, este recunoscut faptul că unităţile administrativ-teritoriale reprezintă un obiect foarte complicat de gestionare, cu structuri teritoriale multifuncţionale, cu un complex de ramuri cu multe niveluri ale gospodăriei.

În prezent, pentru localităţi încep să fie elaborate o mulţime de sisteme informaţionale şi cadastrale, comună pentru toate fiind orientarea lor spre descrierea elementelor şi fenomenelor din mediul ambiant. Informaţia în sistemele enumerate trebuie să fie reperată spaţial şi prin adrese la spaţiul în care este amplasată localitatea. Pentru acceptarea soluţiilor, se descriu procesele de dezvoltare economică a localităţilor, sunt necesare informaţii despre tot ce a fost creat şi există la suprafaţă (solurile, vegetaţia, construcţiile, structurile etc.) sub pământ (geologia,

distanţele fiind mici, efectul curburii pământului şi al variaţiilor de deformaţie în proiecţie poate fi neglijat.

Transcalculările presupun că se cunoaşte poziţia reciprocă a celor două sisteme sau un număr minim de puncte în ambele sisteme.

Examinând reţeaua formată de primul poligon şi cea de-al doilea, primul şi al treilea, se observă că ele au câte patru puncte comune (11, 12, 13, 14) şi, corespunzător (1, 2, 3, 4). Vom accepta ca sistem de bază reţeaua determinată de primul poligon. La acest sistem vor fi recalculate coordonatele punctelor din al doilea şi al treilea poligon.

La îndeplinirea acestor lucrări, în scopuri didactice vom folosi opţiunea “CoGo: Translate/Rotate/Scale”, efectuând operaţiunile de translare şi rotire separat. Aceasta va permite observarea pas cu pas a tuturor operaţiunilor. Rezultatele translării sunt prezentate în figura ce urmează.

Analizând rezultatele (fig. 62), se observă că este necesară o rotire a poligonului al doilea în jurul punctului 11. Acesta va fi scopul întreprinderii operaţiunii de rotire (fig. 63).

La rotirea reţelei se va lua în considerare direcţia de rotire, care poate fi schimbată prin intoducerea semnului minus în mărimea unghiului de rotire.

5.8. Transformarea coordonatelor punctelor din poligonul al doilea şi al treilea

Examinând rezultatele din paragrafele precedente, se observă că ridicările au fost efectuate în sistemul de coordonate plan, având însă diferite origini şi orientări. Aceasta impune lucrări de transcalculare a coordonatelor dintr-un sistem în altul.

Transcalculările servesc la transpunerea punctelor, pe cale de calcul, dintr-un sistem de referinţă sau proiecţie, în altul. Este cazul încadrării a unor ridicări independente precum şi al transcalculării reţelelor dintr-un sistem în altul. Transcalcularea poate fi folosită convenabil şi ca metodă de calcul (intersecţia cu puncte duble, drumuiri fără vize de orientare în punctele de sprijin etc.).

Transformările de coordonate devin tot mai actuale datorită aplicări GIS în problemele de gestiune a mediului. La poziţionarea GPS, utilizatorul are posibilitatea să aleagă sistemul de coordonate dorit atât la etapa lucrărilor de teren, cât şi la prelucrarea datelor în birou. Examinând informaţia prin intermediul softurilor, se poate trece cu uşurinţă de la un sistem de coordonate la altul.

Se disting: aspectul geodezic, când distanţele dintre puncte fiind mari, trebuie luat în considerare efectul curburii pământului în cadrul sistemelor de proiecţie în cauză, şi aspectul topografic, când

hidrologia), precum şi în spaţiul aerian din apropiere (microclimatul, starea bazinului aerian etc.). Sunt importanţi de asemenea indicatorii despre populaţie, starea economică, caracterul legăturilor dintre elementele interioare şi cele exterioare, capacitatea portantă a solurilor, condiţiile şi prescripţiile tehnico-inginereşti de valorificare a terenurilor pentru construcţii etc. Alegerea şi modul de colectare a informaţiei despre resursele funciare, geologice, hidrologice, starea mediului ambiant etc., a fost şi va rămâne totdeauna o problemă actuală. Resursele enumerate fac obiectul cadastrului şi a cadastrelor de specialitate.

Aceasta este prima problemă, deoarece structura organizatorică, softurile, mijloacele tehnice şi financiare vor depinde de problemele care trebuie soluţionate făcând apel la conţinutul cadastrului.

În concordanţă cu funcţiile pe care le îndeplineşte şi le include în documentaţia finală, cadastrul general cuprinde trei părţi, şi anume: partea tehnică, partea economică şi partea juridică.

Fiecare parte la rândul său este legată de discipline diferite, în cadrul cărora ele se dezvoltă şi se perfecţionează. Astfel, partea tehnică a cadastrului este legată organic de geodezie, topografie, fotogrammetrie şi cartografie; partea economică este legată de pedologie, economia agrară, organizarea teritorială, sistematizarea localităţilor, organizarea teritoriului unităţilor agricole,

etc.; partea juridică este legată de dreptul funciar şi de alte ramuri juridice.

Rezultă că pentru realizarea etapelor de lucrări care definesc lucrarea în ansamblul ei de cadastru general, este necesară o colaborare a specialiştilor cadastrali cu specialişti din domeniile arătate mai înainte, specialiştilor cadastrali revenindu-le rolul de a asambla părţile componente ale cadastrului tehnic şi economic şi de a coordona desăvârşirea documentaţiilor finale ale cadastrului general. Este de la sine înţeles că pentru organizarea şi realizarea sistemelor de cadastru de specialitate este necesară o conlucrare strânsă cu specialiştii din domeniile tangente, şi anume: cu agronomii pentru cadastrul agricol, cu silvicultorii pentru cadastrul silvic, cu urbaniştii pentru cadastrul imobiliar-edilitar etc.

Partea sau funcţia tehnică a cadastrului general este definită în Legea privind cadastrul bunurilor imobile: "Funcţia tehnică a cadastrului general se realizează prin determinarea pe bază de măsurători a poziţiei, configuraţiei şi mărimii suprafeţelor terenurilor pe categorii de folosinţă şi proprietari, precum şi ale construcţiilor".

Din cele menţionate anterior rezultă că partea tehnică a cadastrului general cuprinde toate operaţiunile tehnice geodezice, topografice, fotogrammetrice şi cartografice care participă la realizarea măsurătorilor de teren şi calcule finalizate cu determinarea spaţială (grafică sau numerică) a punctelor care definesc suprafeţele

Observaţi cum se modifică imaginea, determinaţi suprafaţa figurii, coordonatele la două puncte, lungimea şi orientarea a două laturi. Întorceţi-vă la poziţia iniţială, folosind tasta “Zoom Fit” sau “Zoom In”. Pregătiţi un raport despre cele observate.

15. Folosind figura primului poligon, determinaţi suprafaţa, lungimea şi orientarea la două laturi oarecare, scrieţi coordonatele la două puncte oarecare şi la punctul 1. După aceasta, din opţiunea “CoGo:Translate/Rotate/Scale-Scale fixaţi punctul 1, modificaţi “Scale Factor”, schimbaţi succesiv valorile: 1, 2, 5, 10.

16. Efectuaţi aceleaşi operaţiuni: determinaţi suprafaţa, măsuraţi lungimea şi orientarea laturilor, determinaţi coordonatele punctelor. Observaţi cum se modifică imaginea, suprafaţa figurii, lungimea laturilor. Pregătiţi un raport despre cele observate.

17. În baza observaţiilor făcute în experienţele precedente, faceţi o recomandare referitoare la aplicaţia opţiunilor menţionate.

După răspunsul la aceste întrebări, va fi soluţionată a doua etapă, care a fost formulată “Raportarea pe plan a punctelor din poligonul al doilea şi al treilea”. După aceasta, se poate trece la îndeplinirea următoarei etape, lucrare ce prezintă un interes deosebit la folosirea materialelor de diferite surse de provenienţă.

Forma fişierului, rezultatele importului şi construirii figurilor este prezentată în fig. 61.

5. În figurile formate există linii comune la câte două reţele. Folosiţi această informaţie pentru verificarea calităţii materialelor ridicărilor.

6. Din ce cauză diferă datele? 7. Se poate elaborate în baza lor un plan de

ansamblu? 8. Alcătuiţi programul de lucru pentru elaborarea

planului de ansamblu. 9. Determinaţi suprafaţa totală a fiecărui poligon. 10. Enumeraţi unele cerinţe care trebuie satisfăcute la

exportul şi importul de date. 11. La formarea lucrării, a fost comisă o eroare în

stabilirea unităţii de lungime. Cum se va reflecta această eroare asupra rezultatelor? Cum poate fi corectată această eroare?

12. La iniţializarea formatului de export – import au fost schimbate cu locurile Nordul cu Estul. Cum se va reflecta această eroare la rezultatele finale? Cum se corectează astfel de erori?

13. Elaboraţi un raport referitor la reducerea operaţiunilor manuale în topografie.

14. Folosind figura primului poligon, determinaţi suprafaţa, când reţeaua ocupă întreg ecranul monitorului. După aceasta, din opţiunea “Map:Custom Setup-Zoom Factor”, schimbaţi succesiv valorile: 2, 4, 6, 8, 10. După fiecare schimbare faceţi clic pe tasta “Zoom Out”.

imobilelor, corpurilor de proprietate şi a unităţilor teritorial-administrative.

Unele dintre operaţiile tehnice generate de nevoia pentru cadastrul general sunt comune şi altor activităţi tehnico-economice, cum ar fi operaţiile aferente reţelelor geodezice, cele aferente întocmirii planului topografic de bază al ţării sau planurilor de bază ale oraşelor etc., iar altele sunt proprii numai cadastrului general.

Având în vedere că unele dintre datele şi documentele tehnice geodezice, topografice, fotogrammetrice şi cartografice elaborate pentru nevoile altor activităţi tehnico-economice sunt comune sau se pot folosi integral sau parţial în activitatea de cadastru general, în Legea Cadastrului bunurilor imobile se prevede obligativitatea pentru agenţii economici, care deţin sau execută astfel de documentaţii, să le pună la dispoziţie şi instituţiilor de cadastru.

Din cele menţionate se poate face concluzia că volumul de informaţie astăzi a suferit o creştere exponenţială, iar gestionarea lui poate fi făcută numai cu ajutorul calculatoarelor gestionate la rândul lor de specialişti de o calificare înaltă. Aceşti specialişti mai întâi trebuie pregătiţi profesional.

Ca rezultat al progresului tehnico-ştiinţific în ultimele decenii se resimt schimbările principiale în însuşi caracterul activităţii specialiştilor din domeniul cadastrului şi organizării teritoriului, şi rolul lor în crearea sistemelor informaţionale, cerinţe faţă de pregătirea profesională, deprinderi şi creativitate.

1.3.Informaţia cadastrală şi de organizare a teritoriului

Aplicarea tehnologiilor informaţionale în practica lucrărilor de cadastru şi organizarea teritoriului necesită automatizarea proceselor de colectare, stocare, prelucrare şi generare a informaţiei despre resursele funciare şi organizarea procesului de utilizare a lor, elaborarea noilor concepţii în domeniu, precum şi modernizarea lucrărilor tehnologice în baza utilizării informaţiei, ce reprezintă aspectele spaţiale ale folosirii teritoriului.

Tehnologiile informaţionale reprezintă combinarea mijloacelor de programare, prin care se realizează funcţia de colectare, stocare, prelucrare, vizualizare şi analiză a datelor într-o structură organizată, folosind un complex de mijloace tehnice.

Mijloacele contemporane de programare, metodice şi tehnice pot condiţiona reducerea unor etape ale proceselor complicate de proiectare şi trasare pe teren, în acelaşi timp ameliorând calitatea documentelor finale, anulând unele operaţiuni intermediare din lanţul tehnologic tradiţional, facilitând folosirea materialelor grafice datorită elaborării lor în formă digitală şi proiectării asistată de calculator. Astăzi, practic orice fenomen, obiect care se schimbă în timp şi spaţiu, poate fi modelat în scopul examinării, în baza rezultatelor măsurătorilor convertite în informaţie digitală.

Fig.

61. R

ezul

tate

le

rapo

rt

ă rii p

e pl

an a

punc

telo

r re

ţ elel

or d

e

ridic

are

ş i con

stru

irii

figur

ilor

Fig.

60. R

ezul

tate

le

impo

rtulu

i de

date

î n

CoG

oC

AD

din

fo

rmat

ul A

SCII

Legătura dintre beneficiarii datelor şi documentaţiilor cadastrului bunurilor imobile pe de o parte, şi instituţiile cadastrului pe de altă parte, are un pronunţat caracter de tradiţionalitate în ceea ce priveşte utilitatea (protejarea şi garantarea proprietăţii).

Metodologiile de lucru, mijloacele tehnice şi modalităţile de organizare au fost marcate de progresul tehnico-ştiinţific, precum şi de condiţiile specifice de organizare ale societăţii.

Dacă pentru proprietarul – persoană fizică, considerat izolat, cadastrul bunurilor imobile este perceput ca instituţia care trebuie să-i asigure datele autorizate - cantitativ şi calitativ - în scopul reglementării (prin registrul bunurilor imobile) dreptului său de proprietate şi a obligaţiilor fiscale numai pentru proprietăţile sale, atunci pentru organele centrale şi locale care administrează domeniul public, cerinţele sunt mult mai mari din punct de vedere al conţinutului şi complexităţii datelor şi documentaţiilor.

Nota de modernitate este dată de implementarea în metodologiile de lucru a mijloacelor şi procedeelor tehnice cu cel mai înalt grad de automatizare precum: sistemele GPS (Global Positioning System) - static şi cinematic, sistemele de măsurători prin unde, sistemele de hard şi soft adaptate diferitelor etape de lucru şi de organizare a băncilor de date (B.D.), sistemele de redare grafică automată de înaltă precizie, sistemele de exploatare analitică a fotogramelor aeriene etc.

Domeniul cadastrului şi, implicit cel al geodeziei, fotogrammetriei şi cartografiei, se numără printre primele domenii care au utilizat cele mai spectaculoase rezultate ale tehnologiilor de vârf şi în primul rând al electronicii, opticii, mecanicii fine şi informaticii. Una dintre căile principale de modernizare a tehnologiilor măsurătorilor terestre este cea a înlocuirii mijloacelor tehnice învechite cu mijloace performante. Aceasta constituie de fapt dezideratul principal pentru realizarea noului sistem cadastral.

1.4. Noţiune de plan digital

Hărţile şi planurile existente includ date speciale, care descriu poziţia hotarelor juridice, elementele proiectate, care la rândul lor pot să fie reprezentate în unele cazuri şi în materiale derivate speciale, cum ar fi planurile cadastrale, proiectele de amenajare inginerească a teritoriului etc. În ambele cazuri, elementele caracteristice sunt depistate şi prezentate prin coordonatele unui set de puncte, distanţe şi orientări, sau elementele care trebuie trasate.

Planul digital poate fi definit ca fiind un produs integral constituit din informaţii alfanumerice, clasate după natura şi apartenenţa lor în fişiere, susceptibile de a furniza automat şi în orice moment expresia grafică parţială sau totală a spaţiului, la o scară arbitrară. Prin urmare, planul digital este un ansamblu

5.7. Importul datelor din fişierul textual

Programul CoGoCAD, după cum s-a menţionat, permite importarea fişierelor elaborate prin intermediul altor softuri. În figura ce urmează vom prezenta rezultatele importării fişierului a cărui export a fost examinat în paragraful precedent.

Aplicaţii practice care pot fi soluţionate la raportarea pe plan a punctelor de coordonate cunoscute 1. Pregătiţi datele despre coordonatele punctelor

reţelei de ridicare, importaţi-le în CoGoCAD, fixaţi timpul necesar de la începutul operaţiunii până când pe plan au fost vizualizate punctele. Punctele care se întâlnesc în două poligoane trebuie redenumite, deoarece programul nu poate opera în cazul când există puncte cu aceeaşi denumire. De exemplu, punctul 1 poate fi redenumit în 1a.

2. Raportaţi manual în programul CoGoCAD toate datele despre punctele reţelei de ridicare, fixaţi timpul necesar de la începutul operaţiunii până când pe plan au fost vizualizate toate punctele.

3. Comparaţi perioadele de timp, faceţi concluzii referitoare la productivitatea muncii.

4. Formaţi figurile pentru fiecare reţea de ridicare în parte, folosind două metode: “Map:Add Figure: By Mouse Click” şi “Map:Add Figure: By Point List”.

Numărul de câmpuri pentru fiecare punct importat trebuie să corespundă iniţializării făcute în formatul ASCII. În caz contrar, vor fi obţinute rezultate ireale în lucrarea importată. De exemplu, dacă fiecare informaţie despre punct conţine datele Nord, Est, Altitudinea şi Descrierea, atunci câmpul “Numele Codului” va trebui să fie dezactivat pentru import. În mod analogic, se vor activa numai acele câmpuri pe care doriţi să le exportaţi în fişierile ASCII.

O cale simplă de creare sau modificare a fişierilor ASCII, pentru a fi importate în CoGoCAD, este plasarea datelor într-un fişier Microsoft Excel. Pentru modificarea unui fişier ASCII existent, el se va deschide mai întâi folosind programul Excel, specificând modul de delimitare (cel mai des folosit este virgula). După aceasta, se vor adăuga sau anula coloane, în caz de necesitate. Apoi se va memoriza fişierul cu extensiunea *.csv, care poate fi importat direct în CoGoCAD.

Vom menţiona că pot fi definite o mulţime de formate ASCII, fiecare cu numele propriu afişat în lista din căsuţa “Format”, dar se poate alege şi unul dintre formatele definite anterior.

La exportul datelor în formatul ASCII se vor exporta numai informaţiile despre puncteşi figuri. Iinformaţia discriptivă nu va fi inclusă în fişierul exportat.

de date numerice, care conţine codificat numeric informaţii geometrice şi atributive ale tuturor obiectelor de pe teren. Ele se constituie dintr-o bază de date topografice şi de specialitate. Din ultima pot face parte datele: cadastrale, de organizare a teritoriului, de folosire funciară; de amenajare inginerească, etc., care în continuare vor determina denumirea produsului final: Planul Digital Cadastral, Planul Digital de Organizarea Teritoriului, Planul de Amenajare Inginerească etc., sau Planul Digital Topografic – în cazul lipsei bazei de date de specialitate.

Această definiţie implică obligativitatea ca toate punctele să fie date prin coordonatele lor, precum şi asocierea la fiecare punct a câte două informaţii: - codul de formă, pentru trasarea de linii, - codul de funcţie, necesar pe de o parte desenului şi

pe de altă parte pentru clasare după natura lor. În prezent se cunosc trei modele: Modelul “raster” – o simplă reprezentare

numerică ca imagine binară, obţinută la scanarea hărţilor şi planurilor grafice existente.

Modelul “spaghet” – corespunde hărţilor şi planurilor în urma digitizării şi reprezentării acestora în formă vectorială.

Modelul “topologic” – încorporează pentru o hartă sau plan trei seturi de date:

- identificatoarele caracteristicilor terenului pentru a fi reprezentat în harta sau planul vectorial,

care corespunde geometriei lor: obiecte punct, obiecte linie şi obiecte suprafaţă;

- atributele tematice ale caracteristicilor care sunt organizate într-o schemă ierarhică;

- date spaţiale care descriu structura geometrică a hărţilor şi planurilor vectoriale, date ce se reprezintă sub trei aspecte: limitele obiectelor contur, clădirile, reţelele electrice sau de orice fel etc.

Modul de elaborare al materialelor topografice şi cartografice va fi obiectul disciplinelor de profil şi de specialitate, care vor fi studiate pe parcursul următorilor ani de studii, dar vom menţiona prescurtat avantajele materialelor digitale pentru a servi drept motiv în activitatea didactică. Printre ele pot fi menţionate:

Valoarea informaţiei stocate în planurile digitale este integrantă, deoarece conservarea lui nu este asemenea unui desen grafic, care aproape întotdeauna este imperfect şi, în general, are un suport instabil în timp.

Planul digital permite automatizarea completă a lucrărilor, începând cu culegerea datelor din teren, continuând cu prelucrarea lor, cu proiectarea şi trasarea pe teren a proiectelor, finalizând cu verificarea calităţii obiectelor construite. La fiecare dintre aceste etape se foloseşte expresia grafică a planului.

Scara planului digital este practic 1:1, deci nu depinde de scara grafică (toate entităţile planului

*.nez Valori Nord, Est, Z. Formatul cu delimitator conţine informaţia

despre punct, amplasată într-un rând sau câteva rânduri care urmează unul după altul. Rândurile sunt formate din câmpuri, divizate prin delimitator. În calitate de delimitator poate fi folosit orice simbol, care nu se întâlneşte în câmpurile ce descriu punctele.

Formatul descriptiv conţine informaţia despre punct, care de asemenea poate să fie amplasată într-un rând sau mai multe. Rândul este format din câmpuri, dar care nu sunt obligatoriu de a fi delimitate. Felul câmpului este caracterizat de cuvântul cheie “descriptiv”. 4. Se definesc parametrii formatului, notele de

iniţializare şi finalizare, modul de delimitare (Header, Footer, Delimiter) etc. Delimitarea poate fi făcută prin: virgulă, punct şi virgulă, spaţiu liber sau prin alt mod.

5. Se va confirma alegerea, prin acţiunea tastei “OK”. 6. Accesând tasta “Export”, se va declanşa

operaţiunea de export, urmând să se precizeze locul păstrării şi denumirea fişierului.

La iniţializarea funcţiunilor de export – import în formatul ASCII, operatorul are libertatea să aleagă ordinea de amplasare a numărului de identificare a punctului, coordonatele: Nord. Est. Altitudinea (North, East, Elevation), denumirea codului, descrierea punctului. Modul de poziţionare al acestor câmpuri este foarte important pentru elaborarea planurilor.

3.

Fig.

59. E

xpor

tul d

e da

te

î n fo

rmat

ul A

SCII

digital sunt înregistrate prin coordonatele lor determinate direct) şi se referă practic numai la gradul de detaliere (densitatea entităţilor reprezentate şi precizia de determinare a acestora).

Planul digital este util pentru efectuarea de studii sau luări de decizii în diferite sectoare de activitate, deoarece permite selectarea rapidă, prin intermediul calculatorului şi după dorinţa utilizatorului, a informaţiilor necesare, iar apoi desenarea automată a acestora sub formă de planuri tematice, cu acurateţe şi viteză de executare.

În finalul prezentului paragraf vom menţiona că planul digital este partea componentă a oricărui sistem informaţional cu datele georeferenţiate.

1.5. Baze şi bănci de date

Datele sunt informaţii care pentru reducerea spaţiului de reprezentare şi a creşterii utilităţii sunt codificate prin simboluri (litere, cifre, semne, cuvinte), ordonate în structuri (liniare, arboresente, în reţea) şi grupate în fişiere respective, colecţii omogene din punct de vedere al domeniului şi necesităţilor de prelucrare.

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, prin dată se înţelege “fiecare din numerele, mărimele, relaţiile etc., care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obţinute în urma unor cercetări şi urmează a fi supuse unor prelucrări”. Prin

informaţie se înţelege o dată căreia i s-a atribuit o anumită semnificaţie, adică un atribut al unei entităţi oarecare.

În sistemele informatice se desting: date primare sau de intrare, date intermediare şi date de ieşire. Totalitatea datelor structurate după unele reguli, stabilite prin principiile generale de descriere, stocare, păstrare şi gestionare a lor, poartă denumirea de bază de date (BD).

Păstrarea datelor în BD asigură gestionarea centralizată, satisfacerea cerinţelor standardelor, securitatea şi integritatea, reduce surplusul şi înlătură contradicţiile. BD nu depinde de programele aplicative. Operaţiile de prelucrare a datelor se execută în etape, care corespund cu etapele lucrării.

Banca de date (BnD) reprezintă un sistem informaţional de colectare, prelucrare, păstrare şi folosire centralizată a BD dintr-un anumit domeniu.

Orice BD are următoarele funcţii: - funcţia de definire a datelor - se realizează cu un limbaj de definire a datelor (L.D.D.) şi conduce la memorarea, în cadrul BD, a formei codificate, stabilind criteriile de validare, metodele de acces şi modul de asigurare a confidenţialităţii; - funcţia de manipulare, care se realizează prin intermediul limbajului de manipulare a datelor (L.M.D.) şi care reprezintă cea mai complexă funcţie a BD, asigurând efectuarea întregii game de operaţii de manipulare a datelor;

5.6. Exportul de date în formatul ASCII Pentru exportul de date în formatul ASCII, de

asemenea se va face iniţializarea. Opţiunea “Utility/ASCII Setup” se foloseşte la definirea diferitor formate ASCII pentru datele textuale. De obicei, aceste date pot fi obţinute direct în timpul lucrărilor pe teren sau la prelucrarea în birou a rezultatelor. La accesarea opţiunii “Utility/ASCII Setup” va fi afişată pagina de dialog (fig. 59).

Această pagină de dialog permite de a personaliza formatul datelor de teren, pentru a fi importate în CogoCAD, sau a datelor din baza de date, pentru a fi exportate în alte programe. Formatul ASCII este foarte flexibil şi este acceptat de majoritatea softurilor.

La definirea unui nou format ASCII, după afişarea paginii de dialog se vor întreprinde următorii paşi: 1. Se va face clic pe tasta ”Add”, care permite

începerea procedurii de creare a unui nou format ASCII.

2. Se va introduce numele formatului, în cazul dat UASM, cu extensiunea *.cad. În practică sunt cunoscute următoarele extensiuni: *.txt - fişier ASCII text delimitat; *.csv - fişier ASCII text cu valori delimitate prin virgule; *.prn -fişier text cu valori delimitate prin spaţiu; *.xyz – Coordonate;

Fig.

58. C

ercu

l to

pogr

aphi

c, v

izua

lizat

cu

pro

gram

ul M

apIn

fo

- funcţia de gestiune a programelor - se realizează într-un sistem ce oferă utilizatorilor posibilitatea activării facile a componentelor soft, anterior programate; - funcţia de administrare realizează funcţionarea optimă a întregii BD; - funcţia de utilizare realizează legătura între BD şi operator în vederea folosirii curente şi optime a BD de către beneficiari.

Noţiunile privind gestiunea datelor şi organizarea fişierelor de date cuprind următoarele elemente: - informaţiile sunt definite de elemente: entitate, atribut şi valoare. Entitatea este exprimată prin obiectul informaţiei; atributul se exprimă prin descrierea entităţii; valoarea exprimă măsura entităţii. Astfel, informaţia cadastrală o putem reprezenta în felul următor: entitatea de bază -parcela; atributul - categoria de folosinţă a terenului; valoarea - suprafaţa parcelei; - datele constituie materializarea simbolică a informaţiei (litere, cifre, cuvinte, semne), unei comunicări; - codificările reprezintă modalitatea reproducerii convenţionale (coduri) a mulţimii de date şi se utilizează pentru a reduce spaţiul necesar reprezentării datelor, dar şi pentru creşterea debitului de informaţii; - structurile de date sunt criterii definite pentru ordonarea datelor astfel încât să fie plasate în funcţie de relaţiile dintre informaţii. Structurile de date pot fi: liniare (corespunzătoare unor informaţii repetabile), arborescente (ierarhizate pe mai multe niveluri, subordonate unor relaţii de apartenenţă), în reţea (în structuri arborescente, în care

unele date au mai multe subordonări) şi relaţionale (legăturile între reţele); - fişierele de date sunt colecţii de date omogene din punct de vedere al domeniului şi a necesităţii de prelucrare. Operaţiile care se efectuează asupra fişierelor sunt: crearea, actualizarea, consultarea sau exploatarea, sortarea etc. Sistemele de gestiune ale fişierelor sunt specifice băncilor de date, organizate pe baza fişierelor integrate (comasate după criteriul unităţii datelor); - sistemele de gestiune a fişierelor integrate se prezintă sub forma unor pachete de programe utilizabile la nivelul limbajelor de asamblare. Prin sistemul de gestiune al fişierelor integrate se poate parcurge în orice sens arborescenta, astfel încât sistemul de gestiune specific BD cadastrale conţine proceduri atât pentru crearea, cât şi pentru actualizarea datelor. De asemenea, sistemul de gestiune conţine proceduri de editare, reorganizare, salvare şi restaurare a fişierelor, precum şi proceduri pentru operaţiile standard de parcurgere a arborescentei, asigurându-se şi independenţa programelor de aplicaţii faţă de structura datelor care compun BD. Indiferent de scop şi de structură, sistemele de gestiune a BD sunt organizate pe următoarele categorii mari de activităţi: - introducerea datelor iniţiale în memoria externă; - ţinerea la zi a datelor prin actualizare sau reorganizare; - calcularea şi memorarea rezultatelor; - extragerea şi sistematizarea datelor finale în forma

numerică sau grafică dorită.

MapInfo, ArcGIS etc. Exportul poate fi făcut incluzând denumirea şi atributele punctelor, sau fără ele. Trebuie de reţinut că, la exportul în formatul DXF, informaţiile textuale, care au fost adăugate prin aplicaţia “Map/Add Text”, nu pot fi exportate în formatul DXF.

După ce a fost finalizată iniţierea, se va accesa tasta “Export” din “Utilities/DXF Export”, după care se vor urma indicaţiile de pe ecran. Aceste indicaţii se referă la indicarea locului de păstrare, denumirea şi formatul fişierului.

Pentru vizualizarea datelor exportate, de exemplu cu MapInfo, fişierul va trebui mai întâi să fie importat, iar după aceasta se va deschide cu extensiunea MapInfo (*.tab). În figura ce urmează, este prezentat cercul topografic cu gradaţia sexagesimală, exportat din CoGoCAD şi importat în MapInfo în formatul DXF. În acestă figură, de asemenea, sunt arătate şi unele rezultate ale măsurărilor, efectuate pe acest desen folosind posibilităţile funcţionale ale programului MapInfo. În rezultatul operaţiunii de export-import, nu s-au păstrat semnele convenţionale. Prin urmare, la importul-exportul de date, se va consulta programul, în vederea posibilităţilor de import-export, pentru a nu pierde unele informaţii preţioase. Acestea se referă în general la transferul în AutoCAD, cel mai des aplicat soft pentru proiectare.

corespunzătoare din bara de instrumente sau aplicaţia funcţională bara de meniuri, folosind lista punctelor sau accesând succesiv fiecare punct în ordinea dată. 5. Rezultatele sunt prezentate în fig. 58.

5.5. Exportul de date

Programul permite efectuarea exportului şi importului de date în formatele DXF şi ASCII. Această operaţiune permite ca materialele elaborate prin intermediul diferitor softuri să poată fi vizualizate. De exemplu, dacă planul digital a fost elaborate în CoGoCAD iar proiectarea de mai departe va fi făcută în AutoCAD, atunci planul digital va trebui exportat într-un format recunoscut de AutoCAD, iar la vizualizarea planului în AutoCAD, el va trebui să fie importat. Din această cauză, formatul de export trebuie să corespundă formatului de import.

Pentru folosirea acestei opţiuni funcţionale, de asemenea este necesară iniţializarea care, la rândul ei, se face separat pentru fiecare format. 5.6. Iniţializarea pentru export-import în formatul DXF

Aplicaţia “Utilities/DXF Setup” se foloseşte la definirea opţiunilor pentru exportul de puncte şi desene a fişierelor în formatul DXF, care apoi pot fi vizualizate cu alte programe, cum ar fi: AutoCAD,

Potrivit Legii Cadastrului bunurilor imobile, în cadrul Oficiilor Cadastrale Teritoriale se organizează şi funcţionează baza de date a cadastrului, aceasta putând fi redactată şi arhivată pe suporturi magnetice, având efect juridic echivalent celor pe hârtie.

Realizarea BD este partea cea mai complicată şi cea mai consumatoare de timp din cadrul procesului de “construire” a unui sistem informatic, deoarece integralitatea şi acurateţea datelor determină calitatea analizelor şi ale produselor finale ale sistemului.

Componenta grafică a bazei de date constituie suportul grafic, în format digital, al planului digital.

1.6. Obiectivele studierii cursului “Utilizarea şi programarea calculatorului”

În prezentul paragraf vom face o încercare de a demonstra de ce trebuie studiat acest curs, ce vor câştiga utilizatorii.

Se spune că „Un factor puternic, care condiţionează schimbarea unui produs cu altul, este perfecţionarea tehnologiei şi moda. Produsul nou trebuie să fie mai bun, mai comod, mai atractiv”. Aceasta se referă în întregime şi la prezentul curs. După cum s-a menţionat anterior domeniul măsurătorilor terestre a suferit schimbări esenţiale – utilizarea staţiilor totale cu înregistrare automată a datelor şi transmiterea directă a lor în memoria

calculatorului; determinarea coordonatelor prin poziţionări GPS; elaborarea planurilor în format digital, proiectarea asistată de calculator. Astăzi a devenit o modă ca, deplasându-ne cu automobilul, pe ecranul monitorului să urmărim unde ne aflăm, cu ce viteză ne deplasăm, când vom fi în punctul final etc. Sunt produsele domeniului măsurătorilor terestre mai bune, mai comode, mai atractive? Răspunsul poate fi numai „da”. Astăzi, practic toţi proiectanţii doresc ca planul topografic să fie prezentat într-un format accesibil AutoCAD-ului, iar executorii proiectului doresc ca punctele de proiect să poată fi introduse direct în memoria tahimetrului electronic sau a receptoarelor GPS pentru a fi trasate pe teren. În prezent societatea se confruntă cu probleme destul de complicate, soluţionarea cărora poate fi făcută numai prin intermediul GIS-ului, în care informaţia digitală nu numai că poate fi vizualizată, dar şi supusă în mod automat unor examinări ce ţin de domeniul administrării, monitoringului, adoptării de decizii etc. O altă problemă care pare foarte simplă la prima vedere, dar în realitate e destul de complicată, este conţinutul disciplinei. De obicei, autorii sunt interesaţi să includă toate materialele care se referă la disciplina în cauză. Este clar că nu este posibil, dar nici necesar, ca cineva să însuşească întreaga ştiinţă a informaticii, chiar şi din domeniul utilizării resurselor şi spaţiului terestru. Pentru a fi utilizată şi transmisă, informaţia

Fig.

57. S

ucce

siun

ea

cons

truiri

i fig

urii

care

in

clud

e pu

ncte

le ra

porta

te

4. Se va construi figura care uneşte punctele folosind una dintre metode: Utilizând tasta

existentă trebuie selectată cu discernământ şi organizată într-o anumită succesiune logică. Alegerea problemelor trebuie să se bazeze pe faptul că înţelepciunea nu poate fi învăţată din cuvinte. În procesul de studii studentul trebuie nu numai să primească un volum determinat de informaţie şi să răspundă „cu succes” la întrebări. Trebuie creat un mediu ce stimulează creativitatea şi impune utilizatorul să se gândească, să prezinte opiniile proprii, să adopte hotărâri în situaţii reale.

Ţinând cont de competenţele specifice pe care trebuie să le posede un viitor utilizator de calculatoare şi produse informatice din domeniul cadastrului şi organizării teritoriului, trebuie stabilite şi realizate obiectivele formative, adică studentul trebuie să-şi formeze priceperi şi deprinderi necesare lucrului cu computerul şi produsele informatice. În prezent tehnologiile informaţionale au tendinţa de a se schimba complet pe parcursul a 5-8 ani, iar echipamentul şi softurile diferă de la un producător la altul. Acest fapt generează necesitatea ca specialistul să fie pregătit pentru autoeducaţie informatică. Ca urmare, pe parcursul studiilor se va pune accentul pe însuşirea cunoştinţelor cu grad de stabilitate cât mai mare şi formarea unor priceperi şi deprinderi necesare autoeducaţiei.

Studenţii vor trebui să însuşească metode şi tehnici de studiu individual, astfel încât să fie în stare

să caute singuri informaţia, să o structureze şi să o integreze în modele operaţionale.

De asemenea, nu vom insista pe transmiterea şi memorarea pentru note sau examene a unei cantităţi exagerate de informaţie, din contra, accentul va fi pus pe formularea şi soluţionarea succesivă a diferitor probleme, analiza lor şi generarea de noi cunoştinţe. Soluţiile creative în timpul proiectării pot fi stimulate şi prin formularea corespunzătoare a problemei.

Informatica dobândeşte forţa educativă prin acţiunile profesorului care abordează metodic modalităţile şi tehnicile de lucru specifice, filtrând cu discernământ şi anticipaţie esenţialul de partea perisabilă şi stabileşte un raport corect între partea formativă şi cea informativă.

Organizarea activităţii de studiere a cursului se va face prin intermediul prelegerilor şi a seminarilor, dar succesul se va datora în aceeaşi măsură şi activităţii studentului, care va trebui să desfăşoare o activitate creativă, folosind sursele bibliografice existente, inclusiv Internetul şi help-urile programelor. În ultimul caz însă, trebuie de menţionat că în biblioteci şi pe Internet se găseşte foarte multă informaţie. Menirea profesorului este aceea de a pregăti studentul pentru a face faţă acestei avalanşe de informaţie printr-o gestionare raţională şi eficientă, să ştie să o caute, să o selecteze cu discernământ şi apoi să o aplice în mod corespunzător. Se va insista în mod deosebit pe învăţarea limbii engleze, formarea

4

7º26,9´

1050,3

9514,1 1551,8

3

346º47,7´

863,0

10555,6 1687,9

2

346º52,4´

1082,6

11395,6 1490,8

1 12450 1245,0

5.4. Raportarea pe plan a punctelor din primul poligon

La această etapă de elaborare a planului digital, lucrările pot fi îndeplinite în următoarea succesiune: 1. Elaborarea unei noi lucrări şi iniţializarea datelor.

Se recomandă să fie utilizate pentru elaborarea planului unităţile de măsură: pentru lungimi – m, pentru unghiuri “D.M.S”, sistemul de orientare “ANGLE”.

2. Raportarea pe plan a coordonatelor din primul poligon. Pentru aceasta se va folosi funcţia “Map:Browse/Edit→Points”.

3. Se va face verificarea modului în care au fost raportate punctele de coordonate cunoscute, verificând mărimile liniare şi unghiulare, comparându-le cu cele din tabelul cu date iniţiale. În caz de necesitate, se fa folosi procedura de redactare.

23

571,4

4930,4 -2830,37

12

1395,2

4364,6 -2750,1

11

1749,2

4602,2 -4124,81

24

919,0

6324,9 -4427,26

25

1692,6

6978,1 -3780,85

26

1962,4

7154,9 -2097,71

27

1376,6

7358,4 -146,04

28

1468,8

5982,5 -110,27

29

986,6

4514,1 -75,31

14 4400,0 -1055,0 P o l i g o n u l III. 1

74º32,1´

983,7

12450,0 1245,0

31

167º54,3´

835,8

12712,3 2193,1

32

157º40,0´

828,0

11895,0 2368,3

33

164º30,7´

1159,4

11129,1 2682,9

34

250º56,5´

1524,2

10011,8 2992,5

deprinderilor de utilizare a help-urilor şi a motoarelor de căutare pe Internet. Toate acestea corespund cerinţelor actuale de dezvoltare a unei educaţii de tip nou care are ca principiu minimizarea efortului în zona cantitativului şi maximizarea în cea a calitativului. În atingerea acestui deziderat informatica, prin metodele şi mijloacele ei, are un rol determinant atât în cercetare şi producţie, dar şi în învăţământ. Dorim, vrem sau nu, începem să devenim tot mai dependenţi de calculator.

În conjunctura educaţională actuală, cunoaşterea şi utilizarea unui soft grafic capătă o importanţă din ce în ce mai mare în activitatea de instruire a studenţilor. Influenţa acestuia, în special prin facilităţile oferite, se face tot mai mult resimţită în realizarea documentaţiei desenate, expertiza, analiza şi elaborarea diferitor decizii, precum şi monitoringul resurselor şi mediului ambiant.

Din această perspectivă, prezentul manual constituie un important suport teoretic şi practic în însuşirea noţiunilor de bază ale disciplinei „Programarea şi Utilizarea Calculatoarelor” precum şi a celor ce prezintă obiectul altor discipline.

Scopurile urmărite în lucrare sunt: Familiarizarea studenţilor cu noţiunile de bază din domeniul documentaţiei digitale aplicate în cadastru şi organizare a teritoriului; Formarea abilităţilor de utilizarea a comenzilor programului CogoCAD;

Studiul individual pentru realizarea reprezentărilor grafice pe calculator; Elaborarea unor produse simple, generarea de rapoarte etc.; Obţinerea deprinderilor de import şi export a produselor informaţionale; Însuşirea metodelor de soluţionare a diferitor probleme ce ţin de domeniul topografiei, cadastrului şi organizarea teritoriului.

Având în vedere că rezultatul studiilor ştiinţifice sunt cunoştinţele, iar rezultatele elaborării – producţia, studenţii trebuie perfecţionaţi în ambele direcţii, deoarece pentru a fi capabili să producă ei trebuie să posede cunoştinţe, care cel mai efectiv pot fi căpătate prin studii active. Atenţia cititorului va fi concentrată asupra procesului de generare a ideilor şi transformarea lor în obiecte reale.

Această carte se concentrează, în principal, asupra unor probleme concrete ce vizează: tehnici de bază de proiectare, utilizarea acestora, proiectarea pe calculator a reprezentărilor plane, prezentarea unor probe de evaluare model. Este recomandată studierea lucrării, în ordinea capitolelor prezentate în cuprins, pentru înţelegerea logică a activităţii de elaborare a materialelor digitale şi proiectare. Există exerciţii ce solicită consultarea meniului Help în rezolvarea lor. Metoda de învăţare prin exerciţii a fost preferată altor metode de instruire deoarece s-a considerat că aceasta asigură dezvoltarea competenţelor necesare utilizării

11

99º14´

1395,1

5525,3 -4895,8

12

98º47´

565,2

5301,5 -3518,8

13

83º02´

1144,6

5215,1 -2960,2

14

175º14´

69,1

5353,8 -1824

1 5284,9 -1818,3 Terenuri de lângă casă. 9

99º12´

660,8

5352,3 -4262,9

17

99º12´

660,8

5246,7 -3610,6

15

196º06´

418,0

5141,1 -2958,4

16

278º44´

1157,0

4739,5 -3074,3

8 4915,1 -4217,8 P o l i g o n u l II. 14

1144,6

4400,0 -1055,0

13

810,1

4272,7 -2192,58

20

204,2

5084,9 -2314,71

21

87,3

5046,3 -2517,11

22

264,4

4977,1 -2570,13

Tabelul 1. Registru de coordonate a punctelor reţelei de ridicare amplasate pe teritoriul gospodăriei.

Coordonatele absolute, m.

Numărul punctului

Unghiul de direcţie

Distanţa redusă la orizont X Y

1 2 3 4 5 P o l i g o n u l I. 1

175º13´ 1082,6

5284,9 -1818,3

2

175º08´

863,0

4206,1 -1728

3

195º47´

1050,3

3346,3 -1654,7

4

286º07´

1755,7

2335,5 -1940,5

5

286º05´

807,8

2822,9 -3627,2

6

16º06´

1107,8

3046,6 -4403,3

7

351º24´

813,4

4110,9 -4096,2

8

354º07´

439,5

4915,1 -4217,8

9

297º15´

652,5

5352,3 -4262,9

10

9º18´

69,0

5457,2 -4906,9

aplicaţiilor soft de tip grafic. Tehnicile de reprezentare grafică urmăresc preponderent dezvoltarea inteligenţei spaţiale (identificarea referinţelor, poziţii relative ale dreptelor) şi nu a inteligenţei logico-matematice (calcularea coordonatelor prin operaţii matematice).

În stabilirea obiectivelor informative (ce şi cât predăm) şi a obiectivelor formative (ce priceperi şi deprinderi cultivăm) vom ţine cont de: • Dezvoltarea cadastrului şi organizării teritoriului

actual şi tendinţele viitorului; • Categoria de destinatari ai actului educaţional

(educaţie de masă sau dedicată unor categorii profesionale);

Metodele de predare-învăţare vor fi alese în funcţie de obiectivele stabilite şi logistica educaţională de care dispunem.

Evaluarea nu trebuie să urmărească un scop punitiv sau să fie un scop în sine. Metodele de evaluare trebuie concepute astfel ca evaluarea să fie obiectivă şi corectă şi obligatoriu să fie urmată de măsuri de corectare a greşelilor, de înţelegere şi căpătarea deprinderilor de aplicare a cunoştinţelor.

Principalele direcţii ale organizării şi proiectării procesului de învăţământ trebuie să ţină seama de: • ce predăm (natura şi cantitatea de informaţie); • cu ce predăm (materialele didactice şi mijloacele didactice);

• cum predăm (strategia didactică, metode de învăţământ); • când predăm (stabilirea duratei şi repartiţiei de desfăşurare a procesului de învăţământ pe cicluri de studii, ani, semestre).

Succesul activităţii didactice este condiţionat de claritatea şi ordonarea obiectivelor pe care le urmăreşte. Procesul de învăţământ este orientat spre realizarea anumitor obiective. Condiţia necesară pentru asigurarea eficienţei predării informaticii este reprezentată prin structurarea, conştientizarea şi ierarhizarea unor obiective generale, obiective cadru şi obiective specifice, care sunt adaptate conţinutului de idei, dar ţin seamă neapărat şi de vârsta şi particularităţile studenţilor.

Obiectivele generale sunt legate de idealul educaţional şi se referă la nivelul înalt de pregătire ştiinţifică, tehnică şi culturală, dezvoltarea creativităţii pe aceste planuri, capacitatea de adaptare socio-profesională, policalificarea la nivelul tehnologiilor de vârf. Ţinând cont de dezvoltarea şi răspândirea informaticii ca o necesitate a progresului, de dezvoltarea exponenţială a hardware-ului şi elaborarea unui software modern, trebuie să avem grijă ca studenţii să aibă o pregătire corespunzătoare în acest domeniu.

Obiectivele generale ale predării - învăţării disciplinei Programarea şi Utilizarea Calculatorului sunt:

5.3. Elaborarea planului digital după rezultatele ridicărilor

Deseori, la elaborarea proiectelor de organizare a teritoriului apare necesitatea de a folosi materiale din fondul topografic existent. În calitate de materiale pot fi planurile originale sau înseşi rezultatele ridicărilor topografice. Aceste materiale trebuie transformate în format digital. În primul caz, planurile vor fi scanate mai întâi, iar apoi vectorizate. În cazul al doilea, se poate elabora planul digital în baza materialelor ridicărilor. Această variantă va fi examinată în acest capitol.

Sunt date registrele de coordonate şi rezultatele măsurărilor pe teren. Se cere să se elaboreze planul digital.

Elaborarea planului se recomandă a fi întreprinsă în următoarea succesiune: - Raportarea pe plan a punctelor din primul poligon; - Raportarea pe plan a punctelor din poligonul al

doilea şi al treilea; - Transformarea coordonatelor punctelor din

poligonul al doilea şi al treilea; - Raportarea pe plan a punctelor de detaliu; - Desenarea contururilor şi completarea lor cu

semnele convenţionale; - Prezentarea planului şi pregătirea pentru tipar.

14. Se ştie că la începutul secolului XVI, francezul Fernel a determinat cu un dispozitiv de măsurare a drumului ataşat la o trăsură de călătorie, distanţele pentru măsurare graduală; astfel el a stabilit că 17024 rotaţii corespund unui grad geografic. Care era diametrul dispozitivului? În ce scop erau întreprinse astfel de măsurări? Se mai foloseşte şi în prezent această metodă care, după cum se cunoaşte, a fost inventată de Leonardo da Vinci (1452-1529)?

15. Care este diferenţa dintre cercul topografic şi cercul trigonometric?

16. Ce alte probleme ar putea fi rezolvate folosind cercul topografic?

17. Va fi folosit în viitor cercul topografic? Argumentaţi răspunsul.

18. Cum erau organizate calculele topografice la începutul şi la mijlocul secolului trecut? Faceţi legătură cu nivelul de dezvoltare al ştiinţei şi forţelor de producţie.

- Pregătirea studentului pentru dialogul om – calculator prin formarea şi dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator;

- Formarea gândirii informatice prin elaborarea şi aplicarea unor algoritmi pentru a rezolva problemele specifice;

- Conştientizarea impactului tehnologiilor informatice în societate, precum şi înţelegerea conexiunilor dintre informatică şi alte discipline de studiu;

- Familiarizarea cu mediul de lucru informatizat prin: cunoaşterea modului de utilizare a instrumentelor informatice, dezvoltarea deprinderilor de a lucra individual şi în echipă, de a comunica, precum şi prin dezvoltarea spiritului inventiv şi creator.

Obiective cadru sunt obiectivele cu grad ridicat de generalitate şi complexitate, enunţate în deplină concordanţă cu obiectivele generale. Se referă la formarea unor capacităţi de analiză şi sinteză, de comunicare, de gândire independentă şi atitudini responsabile specifice disciplinei.

Obiective de referinţă sunt obiectivele care precizează rezultatele aşteptate ale învăţării şi urmăresc progresul realizat în achiziţia de cunoştinţe şi deprinderi pe parcursul studiilor.

Învăţarea asistată de calculator a fost un alt pas în lansarea cărţilor electronice. Folosind tehnicile instruirii asistate de calculator, se poate obţine o

lucrare deosebit de utilă, cu implicaţii asupra psihologiei cititorului.

Dezvoltarea Internetului şi a metodologiilor de pedagogie computerizată a făcut un pas decisiv în sistemele autodidactice, eliminând practic barierele legate de timp şi spaţiu.

1.7. Sisteme de instruire asistată de calculator (IAC)

Din perspectiva soluţiilor existente pentru accesul la un suport informaţional (o uriaşă bază de date disponibilă), există trei categorii de soluţii pentru IAC: on-line, off-line şi mixte. Diferenţele între cele trei soluţii privesc modul de stocare a informaţiilor.

În soluţia on-line informaţiile nu sunt conservate local, pe calculatorul utilizatorului, ci sunt accesate de pe un server, în cadrul unei reţele care poate fi locală sau la distanţă. Accesibilitatea poate fi la nivel local, în cadrul întreprinderii sau instituţiei de învăţământ (Intranet) sau la nivel global (Internet). Avantajele sistemului sunt legate de uşurinţa difuzării în zone dispersate geografic şi de actualizarea permanentă a informaţiilor. Un sistem on-line garantează utilizatorului informaţii de ultimă oră, cu condiţia actualizării lor pe server. Dezavantajele sunt legate de cost (conexiunile telefonice pentru reţelele la distanţă sau exploatarea reţelei locale), durata de transmitere a informaţiilor face ca interactivitatea să fie mai puţin rapidă, fiind dificilă încă realizarea

9. Poate fi folosit cercul topografic la determinarea diferenţelor de nivel şi a pantei, în funcţie de unghiul de înclinaţie şi distanţă?

10. Aplicaţi cercul topografic la construirea graficului de pantă.

11. Procesul de soluţionare a problemei topografice planimetrică, directă şi inversă poate fi modelat cu cercul topografic. Descrieţi succesiunea modelării.

12. Ce se va schimba, dacă din opţiunea “Angle Sistem” se va alege “Bearing”?

13. În [2] se menţionează că “La arabi, ştiinţa astronomo-geodezică era într-un stadiu avansat. Ei dispuneau de astrolabi divizaţi până la 5´”. Care era diametrul acestui instrument? De câte ori s-a mărit până în prezent precizia de măsurare a unghiurilor? Vor fi aparatele topo-geodezice perfectate şi mai departe în direcţia creşterii preciziei de măsurare a unghiurilor? Astrolab – instrument de măsurare a unghiurilor, care a servit până în secolul XVIII, la determinarea latitudinii şi longitudinii în astronomie şi care apoi, cu unele modificări, a fost folosit la măsurarea unghiurilor orizontale în topografie. Se compune dintr-un cerc orizontal gradat şi dintr-o pereche de dioptre cu care se vizează cele două direcţii ale unghiului. Diferenţa citirilor pe cercul gradat din dreptul dioptrilor dă unghiul orizontal respectiv (cercul gradat se aşează în prealabil orizontal).

Fig.

57. C

ercu

l to

pogr

afic

î n grad

a

ţ ia

sexa

gesi

mal

ă ,

ap

licat

la

solu

ţ i

onar

ea

dife

ritor

pro

blem

e

transmiterii sunet şi/sau imagine în timp real. Sistemele on-line sunt adecvate consultărilor băncilor de cunoştinţe sau enciclopediilor (cu interactivitate scăzută), testelor de evaluare a cunoştinţelor, în acest caz fiind posibilă centralizarea şi prelucrarea automată a rezultatelor.

Soluţia off-line funcţionează în întregime local, pe calculatorul utilizatorului, informaţia fiind stocată pe hard disk-ul acestuia sau pe CD-ROM, accesul fiind mult mai rapid decât prin reţea. Principalul avantaj constă în posibilitatea utilizării integrale a resurselor oferite de tehnicile multimedia, asigurându-se astfel cele mai bune condiţii pentru interactivitate. Dezavantajul sistemelor off-line este legat de dificultatea şi costurile actualizării informaţiilor. Aceste sisteme se recomandă în cazurile care necesită interactivitate reală şi recurgerea la mai multe medii simultan.

Soluţiile mixte au în componenţa lor atât elemente ale sistemelor on-line, cât şi elemente ale sistemelor off-line, în încercarea de îmbinare a avantajelor şi diminuare a dezavantajelor lor. Astfel, se pot furniza componentele relativ stabile în timp ale unui sistem, înregistrate pe un suport optic (CD-ROM) combinate cu conectarea la un server pentru actualizarea periodică a informaţiilor. Sistemele pot utiliza facilităţile reţelei pentru transferul informaţiilor actualizate pe staţiile de lucru în absenţa cursanţilor (de exemplu, în timpul nopţii). Posturile de lucru

multimedia pot funcţiona off-line în timpul zilei, beneficiind de toate avantajele oferite de accesarea rapidă a resurselor calculatorului.

În concluzie, nu există un model standard pentru IAC, arhitectura şi funcţionalitatea sistemelor fiind determinate de caracteristicile domeniului în care se face instruirea şi de condiţiile concrete ale procesului propriu-zis de instruire.

Educaţia reprezintă un factor decisiv în evoluţia unei societăţi. De aceea este necesară dezvoltarea unor noi tehnologii care să contribuie la eficientizarea procesului de învăţământ.

Dinamica tehnologiei informaţiei a generat concomitent atât utilizarea calculatorului personal în procesul instructiv-educativ, cât şi instruirea în domeniul tehnologiei informaţiei.

Progresele înregistrate în domeniul tehnologiei informaţiilor şi telecomunicaţiilor au determinat lărgirea considerabilă a numărului soluţiilor tehnice posibile pentru IAC. Un prim aspect este legat de creşterea capacităţii de stocare pe diferitele suporturi utilizate la calculatoarele personale sau pe serverele accesibile prin reţea: - magnetic (hard disk); - optic (CD-ROM sau noile suporturi DVD).

Concomitent, s-au înlocuit suporturile analogice tradiţionale cu cele bazate pe folosirea înregistrărilor în format digital pentru diferite categorii de informaţii.

Aplicaţii practice care pot fi soluţionate utilizând cercul topografic 1. Care este dependenţa dintre valorile numerice ale

orientării şi punctele cardinale (cadranul cercului topografic)?

2. Care este dependenţa dintre coordonatele relative şi mărimea orientării (considerând că lungimea este 100 m)?

3. Determinaţi mărimea unghiului de înclinaţie pentru care poate fi neglijată eroarea de reducere la orizont.

4. Cum poate fi folosit cercul topografic construit la studierea modului de influenţă a erorilor la determinarea coordonatelor relative?

5. Studiind dependenţa dintre orientarea directă şi inversă a aliniamentelor scrieţi formula respectivă.

6. Studierea dependenţei dintre unghiurile de orientare şi unghiul orizontal dintre două aliniamente pate fi făcută utilizând cercul orizontal. Scrieţi formulele pentru unghiul de direcţie a unei laturi a drumuirii, dacă sunt cunoscute unghiurile orizontale: a) de dreapta, b) de stânga.

7. Stabiliţi modul de reperare topografică. 8. Care este succesiunea de calculare a coordonatelor

relative folosind cercul topografic?

Fig.

56. C

ercu

l to

pogr

afic

gra

dat

î n valo

ri ce

ntez

imal

e

Înregistrările în format digital, în raport cu cele analogice (fotografii, filme etc.), prezintă o fiabilitate apreciabilă, nefiind afectate de uzură prin utilizări repetate sau degradare la transmiterea la distanţă. Noile tehnologii multimedia oferă posibilităţi de conversie între diferite formate digitale şi chiar facilităţi de restaurare/îmbunătăţire a calităţii informaţiei. De asemenea, trebuie menţionat progresul realizat în creşterea vitezei de transmitere/procesare a informaţiilor digitale, a fiabilităţii şi acurateţei transmiterii informaţiei la distanţă, toate fiind condiţii esenţiale pentru asigurarea unei instruiri de calitate. În plus, în cazul utilizării reţelei trebuie evidenţiaţi şi factorii geografic şi timp, care permit accesarea nerestrictivă a resurselor. Aceste progrese, care extind dimensiunea multimedia, se reflectă direct asupra eficienţei instruirii asistate de calculator.

Procesul de studiere, prin structura şi cantitatea de informaţii ce sunt transmise, are o influenţă deosebită asupra modului în care ulterior vă desfaşuraţi activitatea, inclusiv asupra modului de “exploatare” a programului. O introducere profesională în programele achiziţionate precum şi seminarile pentru utilizatorii avansaţi pot reduce cu până la 35% timpul de învăţare.

1.8. Elemente de informatică aplicată

Utilizarea calculatoarelor în aplicaţiile practice – inginerie, administraţie, proiectare, artă, cercetare ştiinţifică – are drept obiectiv realizarea unor produse performante în cel mai optim timp posibil. Dintre cele mai cunoscute în cadastru şi organizarea teritoriului sunt: Sistemele Informaţionale Geografice (GIS) şi Sistemele Informaţionale ale Teritoriului (LIS).

Partea fixă (echipamentele sau „hardware”) reprezintă motorul prelucrărilor, acesta fiind comandat de o parte variabilă (programele sau „software”).

În funcţie de domeniul aplicaţiei, putem distinge pachete de programe destinate: proiectării asistate, editării de grafică, editării şi procesării de texte, bazelor de date, aplicaţiilor financiar-contabile, realizării de programe etc.

Un rol important în formarea abilităţilor de proiectare pentru ingineri îl au aplicaţiile destinate realizării de programe şi proiectarea asistată, denumită generic CAD (Computer Aided Design).

Pentru a înţelege corect prin ce se diferenţiază aceste aplicaţii sunt necesare câteva noţiuni privind informaţia grafică şi modurile de afişare ale monitoarelor grafice.

Caracteristicile tehnice ale monitorului sunt: definiţia, rezoluţia, numărul de culori, dimensiunile monitorului şi numărul de dimensiuni în care afişează.

1. Se determină coordonatele punctelor cardinale, dacă centrul cercului se consideră ca origine a axelor de coordonate carteziene.

2. Prin introducerea manuală, se raportează aceste puncte pe plan, folosind opţiunea “Map: Browse/Edit→Points”. Înainte de aceasta, se va stabili ca unitate de măsură a lungimilor – metrul, folosind opţiunea “Map: Coordonate System→Unit (meters)”. La raportarea pe plan a punctelor cu coordonate negative, se va introduce semnul minus înaintea coordonatelor negative.

3. Folosind de două ori opţiunea “CoGo:3Point Curve”, se va construi prin trei puncte un semicerc, care împreună vor forma figura cercului.

4. După acceptarea soluţiei, se va trece la cifrarea cercului topografic, folosind în acest scop funcţia “Map:Browse/Edit→Points” sau accesând tasta de marcare “Selecte Mode” şi dublu clic pe punctul care trebuie modificat şi se vor schimba denumirile punctelor, în aşa fel ca ele să corespundă cifrării în sensul mersului acelor de ceasornic, valoarea “0g” sau “O°” corespunzând direcţiei de nord.

5.2. Modelarea cercului topografic

Pentru a cunoaşte expoziţia versanţilor, a construcţiilor etc., faţă de direcţiile cardinale, este necesar ca planurile să fie orientate. Pentru aceasta, este suficient să fie definită direcţia nordului. În teren, un plan este orientat atunci când direcţia nordului de pe plan este adusă în corespundere cu direcţia nordului din teren, când direcţiile de pe plan devin paralele cu corespondentele lor orizontale din teren.

Pentru ca un plan să fie orientat, este necesar ca direcţiile să fie orientate. Prin orientarea unei direcţii se înţelege în mod convenţional, unghiul pe care-l face acea direcţie cu direcţia nord, unghiul fiind considerat de la direcţia nord înspre dreapta, până la direcţia în cauză. Orientarea poate avea valori cuprinse între 0° şi 360°, respectiv 0g şi 400g.

Întrucât poziţia punctelor se stabileşte în general pe cale trigonometrică, este necesar ca cercul trigonometric să fie considerat astfel, în acord cu orientările, şi anume: cu originea în direcţia nord şi cu parcurgerea în sens direct (sensul mersului acelor de ceasornic). Acesta este cercul topografic (fig56).

Pentru desenarea cercului topografic se recomandă de a primi raza cercului egală cu 100 m. Desenarea poate fi făcută în modul următor:

Într-un monitor, piesa principală este tubul cinescop care are capacitatea de a afişa o imagine formată dintr-un număr mare de puncte independente, numite elemente de imagine sau pixeli, a căror culoare şi luminozitate poate fi stabilită independent de culoarea şi luminozitatea celorlalţi pixeli.

Definiţia monitorului este caracterizată de dimensiunea (diametrul) unui pixel, imaginea fiind cu atât mai clară cu cât această valoare este mai mică. Numărul maxim de puncte care pot fi afişate pe o linie a monitorului şi separat pe o coloană a acestuia reprezintă rezoluţia. În total, pe ecran imaginea e formată din NrLinii x NrColoane pixeli şi, cu cât acest produs este mai mare, cu atât rezoluţia este mai bună. Prin aprinderea sau stingerea pixelilor se pot afişa pe ecranul monitorului atât texte cât şi poze. Cu ajutorul interfeţelor grafice calculatorul gestionează fiecare pixel ce compune imaginea. Astfel, o placă grafică de tip VGA, în modul text (alfanumeric) afişează 25x80x16 culori sau 50x80x16 culori, iar în modul grafic 480x640x256 culori. Comutarea de la ecranul text la ecranul grafic se poate realiza şi prin intermediul tastelor funcţionale (de ex. tasta F2 în AutoCAD).

Există mai multe variante de organizare a informaţiilor pe un ecran, una dintre acestea fiind realizarea fişierelor de tip şablon (template).

Funcţie de tipul de editare şi memorare, există două tipuri de imagini: raster (bitmap) şi vectorial.

Noţiunea „bitmap” se traduce prin expresia „hartă de biţi” (map=hart.), memorarea realizându-se la nivel de bit. Definirea imaginii este echivalentă cu definirea „stării” fiecăruia dintre puncte, dată de „culoarea” lui. Printre cele mai importante aplicaţii grafice care operează cu imagini tip bitmap (*.bmp) se regăsesc Windows Paint, Adobe PhotoShop şi CorelDraw Photo Paint. Dintre formatele de acest tip cele mai utilizate sunt: JPG (Joint Photographic Expert Group) şi TIF (Tagged Image File Format). Imaginea de tip vectorial este memorată la nivel de „vector”. Spre exemplu, un segment de dreaptă sau un cerc sunt memorate prin coordonatele punctului de start şi al celui final, respectiv coordonatele centrului şi dimensiunea razei. Informaţia grafică este tratată la nivel de obiect-grafic (vector), şi nu la nivel de bit. Aceasta prezintă avantajul utilizării unei memorii de dimensiune mult mai mică pentru stocarea unei imagini faţă de cazul stocării ei ca imagine tip „bitmap”. Imaginile vectoriale au o manevrabilitate ridicată şi sunt insensibile la scalări.

Softurile aplicate în domeniul Cadastrului şi Organizării Teritoriului: ArcGIS, MapInfo, CREDO, AutoCAD(*.dwg) şi CorelDraw sunt cele mai cunoscute aplicaţii ce realizează şi recunosc ambele imagini, aceasta făcând posibilă aplicarea materialelor elaborate în mod tradiţional după scanarea lor. Toate imaginile din prezentul manual, prin care este reprezentată aplicaţia CogoCAD, sunt imagini tip

a direcţiilor? Cum se numeşte aparatul şi procedura de măsurare a direcţiilor? 4. Faceţi o descriere a modului de folosire a acestui aparat în emisfera sudică a planetei. 5. Cum se modifică unghiul 4-1-3 la schimbarea unităţilor de măsură unghiulare? Se schimbă şi forma geometrică? 6. Descrieţi succesiunea de trasare a unghiurilor orizontale, fără a efectua calcule. 7. Având rezultatele exerciţiilor practice, determinaţi eroarea de lectură şi eroarea de determinare a unghiului orizontal. De ce depind aceste erori? 8. Faceţi cifrarea cercului orizontal. Finalizând lucrarea, numiţi şi analizaţi prescurtat problemele cu care v-aţi confruntat. 9. Determinaţi lungimea arcului de 10°, 1°, 30 ,́ 1´ pentru cercul cu care aţi lucrat. 10. Cum va fi influenţată eroarea de lectură, de distanţa dintre punctul de staţiune şi punctul de vizare? 11. În baza cunoştinţelor căpătate, examinaţi influenţa erorii de centrare asupra rezultatelor determinării unghiurilor orizontale. 12. Producătorul softului CoGoCAD a considerat că este destul ca unghiurile să fie exprimate în „Degree”, „D,M,S”, „Grads” şi „Miles”. Cum poate fi argumentată această alegere? 13. Faceţi o scurtă recapitulare a cunoştinţelor acumulate pe parcursul acestei lecţii.

unghiurilor. Rezultatul problemei trebuie să fie orientarea lunetei în direcţia de proiect.

Se recomandă efectuarea următoarelor aplicaţii practice: 1. Să se construiască unghiul 4-1-5, dacă mărimea

unghiului “de stânga”, determinată din proiect, este de 210°15´;

2. Să se construiască unghiul 3-1-6, dacă mărimea unghiului “de dreapta”, determinată din proiect, este de 121°15´;

3. Se compare rezultatele pentru două sensuri de cifrare a cercului orizontal.

La finalizarea lucrărilor, se recomandă de a da răspuns la întrebări, pentru a verifica nivelul de însuşire a materiei. Lucrări pentru autoevaluare 1. Cum poate fi verificat sensul de cifrare a cercului orizontal al teodolitelor optice şi tahimetrelor electronice? La care dintre aceste aparate pot fi făcute modificări? 2. Putea fi determinată direct prin citirea lecturii mărimea unghiului 3-1-2; ce modificări trebuiau făcute? Cum este numit acest procedeu în topografie? 3. Dacă în loc de opţiunea „Horizontal Angle”, vom folosi opţiunea „Angle”, se va obţine modelul unui alt aparat topografic sau al unui alt procedeu de măsurare

bitmap, necătând la faptul că reprezentările de pe ecranul monitorului sunt de tip vectorial. Calitatea imaginilor este esenţială a se păstra neschimbată în cazul măririi sau micşorării lor.

Formatul vectorial se adaptează uşor deoarece descrierea sa este de tip relativ şi nu absolut, ca în cazul formatului bitmap care, în urma scalării, duce la apariţia efectului „dinţi de fierăstru” (jagging). Acest proces seobservă cu uşurinţă la examinarea materialelor scanate.

La baza aplicaţiilor grafice sus-menţionate se găsesc programe realizate în diverse limbaje de programare. Printr-un limbaj de programare se înţelege un sistem de convenţii adoptate pentru realizarea unei comunicări între programator şi calculator. El este compus din: cuvinte (rezervate), punctuaţie, propoziţii şi fraze. Funcţie de poziţia pe care o ocupă pe scara constituită de limbajul recunoscut de microprocesor (limbaj maşină) şi limbajul natural al programatorului, există limbaje de programare de nivel scăzut şi de nivel înalt. Deosebirea esenţială dintre cele două constă în timpul de execuţie şi uşurinţa programării astfel că, odată cu apariţia facilităţilor de programare, este diminuată viteza de execuţie a programului. Dintre limbajele de nivel înalt ce permit realizarea de reprezentări grafice, limbajele Turbo PASCAL, C şi C++ oferă soluţii optime de rezolvare a problemelor. Există posibilitatea

de a realiza programe şi în AutoLISP cu ajutorul pachetului de programe AutoCAD.

Deosebim două tipuri de limbaje din punctul de vedere al organizării programării: limbaje procedurale (structurate) şi neprocedurale. În ambele limbaje programele sunt scrise instrucţiune cu instrucţiune, programarea procedurală diferind prin gruparea logică a instrucţiunilor în blocuri (subprograme). În funcţie de numărul valorilor calculate şi returnate în punctele din care s-a făcut apelul, deosebim două tipuri de subprograme: procedura, care calculează un număr infinit de valori şi funcţia, şi care calculează doar o singură valoare. O secţiune evidenţiată printr-o descriere separată de sine stătătoare se numeşte procedură, iar enunţul care înlocuieşte secţiunea în cadrul programului se numeşte apel la procedură. În descrierea procedurii se specifică secvenţa de operaţii care constituie corpul procedurii, sunt evidenţiaţi clar parametrii acesteia (partea variabilă) şi se asociază procedurii un nume. Acest nume este utilizat în program, în fiecare din apelurile procedurii.

Realizarea unui desen cu ajutorul unui limbaj înalt de programare utilizează atât funcţii, cât şi proceduri.

Din scurta informare referitoare la hardware-ul şi software-ul unui calculator pentru realizarea aplicaţiilor grafice este important de reţinut: • ecranul unui monitor video afişează un anumit număr de pixeli ce determină rezoluţia acestuia;

folosind funcţia ”Simbol”. Se recomandă să fie alese simbolurile ca în figura 55. După aceasta, se vor măsura direcţiile spre punctele noi şi se va determina mărimea unghiului 3-4-5, pentru două sensuri de cifrare a cercului orizontal: cifrarea în sensul şi contra mersului acelor de ceasornic. Se vor nota lecturile pentru fiecare direcţie şi se vor calcula mărimile unghiului. Având mărimile unghiulare ale lecturilor, scrieţi formulele pentru determinarea mărimii unghiului. Comparaţi rezultatele şi determinaţi ecartul şi valorile probabile ale erorilor de măsurare.

Se recomandă repetarea acestor operaţiuni pentru cazul când unghiurile se vor exprima în “D.M.S”, “Degree” şi “Grads”.

Folosind funcţia “CoGO:CORNER ANGLE”, se recomandă să se determine mărimea unghiului 3-4-5, în aceleaşi unităţi ca şi la determinarea direcţiilor.

La prezentarea rezultatelor se vor face menţiuni referitoare la sensul unghiului.

5.1.3. Modelarea succesiunii construirii unghiurilor orizontale

Construirea unghiurilor orizontale se deosebeşte de măsurarea unghiurilor prin scopul final. În cazul dat, sunt cunoscute pe plan şi teren punctele reţelei geodezice; trebuie de determinat pe teren direcţia de proiect spre un punct nou care este dat pe plan. Prin urmare, această operaţiune are un scop opus măsurării

Fig.

55. P

reg

ă tirea

date

lor p

entru

m ă su

rare

a un

ghiu

rilor

or

izon

tale

• o imagine este cu atât mai clară cu cât diametrul unui pixel este mai mic; • există două categorii de imagini: tip „bitmap” şi tip „vectorial”, a doua având avantaje privind spaţiul redus de stocare a imaginii şi o insensibilitate la scalare în comparaţie cu prima; • există limbaje de programare de nivel scăzut şi de nivel înalt, procedurale şi neprocedurale; • realizarea unui desen cu ajutorul unui limbaj înalt de programare (Turbo Pascal, C ,C++, AutoLISP) utilizează proceduri şi funcţii; • există o strânsă legătură între noţiunile teoretice din domeniul matematicii şi modul de utilizare a procedurilor şi funcţiilor (definirea coordonatelor, elementele caracteristice ale dreptei, cercului, arcului); • pachetul de programe AutoCAD este un soft ce operează cu imagini vectoriale şi este recomandat pentru realizarea desenelor în domeniul ingineriei.

Tehnologia elaborării desenelor în baza programării este obiectul specialiştilor din domeniul informaticii încadraţi în cadrul instituţiilor specializate, care elaborează aplicaţii funcţionale speciale în formă de softuri utile de a fi aplicate de către producătorii nespecialişti în domeniul informaticii. Tendinţă a dat rezultate foarte bune, printre acestea fiind softurile menţionate.

2. TEHNICI DE INFORMARE, REPREZENTARE ŞI ORGANIZARE A SPAŢIULUI DE LUCRU

2.1. Aspecte teoretice

Pentru elaborarea desenelor topografice în trecut erau folosite creioane, tuş, peniţe, rigla, scara gradată transversal, distanţierul, rigla Drobâşev, radiera, echipamente speciale precum şi suportul de desen: hârtia de desen, hârtie de calc, peliculă de lavsan, etc. Înainte de începerea lucrului, specialistul trebuia să determine dimensiunile suportului, să deseneze şi să cifreze caroiajul conform scării. Care sunt lucrările pregătitoare în prezent?

În acest capitol vom explica cum să pregătiţi spaţiul de lucru (mărimea, culoarea, tipul de linie, mod de lucru) cu ajutorul comenzilor de setare. Utilizatorii începători deseori se simt neîncrezuţi în forţele proprii, programându-se fără ca să dorească la eşec, sau consideră că ocupaţia dată nu le va fi de folos. Această părere este greşită, deoarece calculatorul cu posibilităţile sale funcţionale, poate fi un coleg de lucru, un prieten şi un rival „norocos şi care niciodată nu va divulga secretul”. Iată de ce vă spunem „Bine aţi venit în lumea inteligentă a programului CogoCAD, soluţia cea mai simplă pentru elaborarea materialelor topografice de diferit gen”. Acest manual vă oferă o descriere a tuturor funcţiilor

5.1.2. Modelarea succesiunii măsurării unghiurilor orizontale

Scopul măsurării unghiurilor orizontale constă în determinarea mărimii unghiului cuprins între două direcţii care pornesc din punctul de staţiune.

Pentru modelarea succesiunii măsurării unghiurilor orizontale, pe desenul dat se vor mai adăuga încă două puncte îndepărtate de la centru la aceeaşi distanţă, aproximativ ca şi al doilea punct. Aceste două puncte şi centrul cercului vor forma două direcţii, care formează un unghi, cu două sensuri de măsurare – exterior şi interior, numite în topografie “de dreapta” şi “de stânga”. Unghiul de dreapta 4-1-3, pe desenul dat va fi unghiul interior “Internal Angle”, deoarece el se află din partea dreaptă, dacă ne vom deplasa de la punctul 4 prin punctul 1 spre punctul 3. Unghiul “de stânga” va fi în acest caz exterior “External Angle”, deoarece el se află din partea stângă. Aceste unghiuri în sumă formează un unghi complet, egal cu 2π radiani. În timpul măsurării unghiurilor orizontale, la dezvoltarea reţelelor în formă de drumuiri, trecerea de la o staţie la alta se recomandă de a fi făcută în sensul mersului acelor de ceasornic.

Acţionând tasta de marcare “Săgeata” din bara de instrumente, se va face dublu clic pe fiecare punct, apelând la caseta de dialog “Update Points” pentru a schimba semnul convenţional al punctului

Fig.

54 M

odel

area

pr

oces

ului

de

m

ă sura

re a

ungh

iuril

or o

rizon

tale

de bază din modulele principale ale programului. Veţi descoperi că topografia este o disciplină interesantă, accesibilă, cu multiple aplicaţii practice. În cel mai scurt timp veţi putea folosi eficient softul CogoCAD în soluţionarea problemelor aplicative, precum şi didactice pentru a fi siguri în forţele proprii.

Prezenta lucrare este adresată studenţilor care studiază cursul de topografie modernă, familiarizându-se paralel cu avantajele desenării asistate de calculator, însuşind pas cu pas etapele de elaborare a materialelor topografice în format digital, metodologia proiectării asistate de calculator, succesiunea elaborării desenelor de execuţie pentru materializarea pe teren a proiectelor etc.

Ultimul set de programe aplicate este binecunoscut în instituţiile de învăţământ din străinătate, având multe trăsături comune cu celelalte programe. Avantajele lui sunt: nu necesită licenţă, datele pot fi importate şi exportate în formatul GIS şi CAD, este uşor accesibil personalului cu cunoştinţe medii în domeniul informaticii, introducerea datelor poate fi urmărită cu succes pe ecranul monitorului.

Geometria analitică (Coordinate Geometry, CoGO) este o metodă de introducere a datelor ridicărilor sau efectuarea calculelor din activitatea inginerească într-un: GIS, sistem de desenare asistat de calculator (CAD) sau program aplicativ de elaborare a materialelor topografice în formă electronică. Aceste date pot fi colectate direct pe teren

folosind tehnica şi metodele de ridicare cunoscute, sau derivate din materialele cartografice (planuri, hărţi) existente, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului, desene sau date înregistrate.

Lucrările de colectare în teren, de obicei includ determinarea coordonatelor, distanţelor şi orientărilor dintre puncte şi identificările punctelor (datele atributive despre punctele ridicate). Aceste date sunt observate şi culese prin proceduri de ridicări standardizate, cum ar fi: drumuiri, trasări şi alte măsurări. Rezultatele măsurărilor pot fi prezentate atât în formă digitală (datele culese cu tahimetrele electronice sau receptoarele GPS), cât şi analogică (date înregistrate în carnetele măsurărilor de teren). Datele acumulate prin primul procedeu pot fi transferate în calculator folosind programe aplicative speciale, iar în al doilea caz se va face introducerea manuală.

Aproximativ un secol în urmă Thomas Alva Edison spunea: „Societatea nici când nu este gata pentru a accepta nemijlocit o oarecare invenţie. Fiecare lucru nou simte o rezistenţă, iar inventorul are nevoie de ani pentru a fi înţeles, şi încă ani pentru a implimenta propria invenţie”. S-a schimbat ceva pe parcursul secolului precedent? Da, sunt schimbări, dar ele nu au peste tot aceeaşi intensitate. De ce se întâmplă acest lucru? Se ştie că anii pentru familiarizarea cu produsul pot fi transformaţi în luni. Produsul poate să nu aibă cerere la etapa dată, dacă el

fereastra „Horizontal Distance” mărimi numerice în ordine crescândă, până când pe ecran va apărea un cerc cu diametrul 8-15 cm. Făcând clic pe fereastra „Horizontal Angle”, pe ecran va apărea o linie care porneşte din centrul cercului. Aceasta va înlocui luneta teodolitului, care se roteşte în jurul axei verticale (centrul cercului). Luneta poate fi rotită în jurul axei verticale cu ajutorul cursorului. Se recomandă să fie rotită mai întâi în sensul, iar apoi contra mersului acelor de ceasornic, începând de la linia ce uneşte punctele iniţiale. Pe parcursul rotirii se recomandă de făcut observaţii asupra lecturilor afişate în fereastra „Horizontal Angle”.

După ce observaţiile au fost finalizate şi făcute notaţiile, din bara de meniuri se va alege meniul „Map” şi submeniul „Setup”, din care se va selecta o nouă direcţie de măsurarea a unghiurilor (fig.54). În cazul dat este aleasă direcţia de stânga „Left”.

Pentru setare nouă se vor repeta operaţiunile de rotire a lunetei, făcând aceleaşi observaţii.

Schimbând unităţile de măsură unghiulară “Angle Unit”, se vor repeta operaţiunile pentru o direcţie de măsurare a unghiurilor.

Setările prezentate corespund totalmente cu setările tahimetrelor electronice. Producătorii tahimetrelor au lărgit astfel domeniul de aplicare. Se observă, de asemenea, că gradaţia “Zero” poate fi schimbată.

5. EXERCIŢII COMPLEXE DE TOPOGRAFIE CE POT FI SOLUŢIONATE UTILIZÂND PROGRAMUL COGOCAD

5.1. Studierea metodei de măsurare şi construire a unghiurilor orizontale

Măsurarea şi construirea unghiurilor orizontale este una dintre operaţiunile de bază aplicate în topografie, folosind în acest scop teodolitul. Dintre părţile componente ale teodolitului fac parte cercul gradat orizontal şi luneta. Mărimea unghiulară poate fi exprimată în diferite unităţi de măsură. 5.1.1. Modelarea cercului orizontal

Pentru îndeplinirea acestei lucrări se recomandă începerea unei lucrări noi.

Acceptând setările predefinite de producător, se vor desena două puncte, primul fiind amplasat în centrul monitorului, iar al doilea la o distanţă de aproximativ 6-12 cm. Pentru aceasta, se va folosi tasta de desenare a punctelor din bara de instrumente. Din bara de meniuri se va alege meniul CoGo şi submeniul „Traverse”.

În calitate de punct de staţiune „From Point” se va face clic pe punctul din centru, iar al doilea punct va fi asociat cu „Back Point” – punctul de orientare. În fereastra „Mode” vom alege opţiunea „Horizontal Angle”. Prin încercări succesive vom introduce în

este propus cumpărătorului la timpul inoportun (prea devreme, prea târziu, nu la sezon), fără reclama corespunzătoare şi atenţia vânzătorului faţă de cumpărător, de asemenea şi în cazul când cumpărătorul este folosit în calitate de laborator pentru verificarea utilităţii produselor. Sunt prezente şi valabile aceste împrejurimi astăzi? Vom cerca să facem o privire în trecut, amintindu-ne că microcalculatoarele erau accesibile practic tuturor utilizatorilor la începutul anilor 1970, aceste dispozitive erau destinate efectuării operaţiunilor determinate asupra mărimilor numerice. Care a fost răspunsul societăţii? Pe parcursul anilor 1970 – 85 au fost publicate o mulţime de lucrări de tipul „Jocurile matematice şi distracţiile”, „Bazele matematicii numerice”, „Calcule inginereşti efectuate la microcalculator”, ”Calcule radio-electronice efectuate la microcalculator”, „Calculatorul începe jocul” etc. Explozia informaţională îl impune pe producător să întreprindă măsuri radicale în scopul reclamării propriilor produse, drept exemplu servind producătorii softurilor enumerate. Următorul pas îi aparţine utilizatorului, care trebuie să fie pregătit să valorifice potenţialul.

Se poate menţiona că terminologia şi conceptele din domeniul graficii pe calculator sunt fundamentul muncii pe care urmează să o depuneţi, devenind tot mai clare pe măsură ce lucraţi cu CoGoCAD-ul.

2.2. Structura programului CogoCAD şi aplicarea lui la elaborarea planurilor digitale

2.2.1. Date generale despre CogoCAD

Desenarea şi proiectarea asistată de calculator cunosc în prezent o dezvoltare deosebită, datorită acurateţii şi rapidităţii pe care calculatorul le pune la dispoziţia proiectantului. După cum s-a menţionat anterior, în practică a fost stabilită prescripţia comună CAD (Computer Aided Design) tuturor programelor utilizate la Proiectarea Asistată de Calculator.

CogoCAD este un program care funcţionează în sistemul operaţional Windows, ce permite efectuarea diferitor operaţiuni cu datele ridicărilor de teren, raportate pe planul digital. Deşi nu este un program foarte răspândit, pentru utilizatorii începători el prezintă următoarele avantaje: 1. CogoCAD-ul are un caracter general, putând fi

utilizat într-o varietate de domenii; 2. CogoCAD-ul este un produs de desenare eficient şi

flexibil, permiţând realizarea desenelor topografice prin modelarea suprafeţelor terestre;

3. Utilizatorul are posibilitatea să urmărească pas cu pas procedura de lucru. De asemenea, există multiple posibilităţi de vizualizare a pieselor desenate;

baza de date vor fi adăugate punctele noi care definesc curba spirală în plan orizontal.

11. Accesând tasta “PRINT”, poate fi vizualizat raportul pentru trasarea pe teren a punctelor caracteristice.

SPIRAL CURVE STAKEOUT NOTE STATION TANG. DIST TANG. OFF ANGLE POLAR DIST ----------- ------------ ----------- ----------- -------------- TS 300.0000 0.0000 0.0000 0.0000 0.0000 350.0000 49.9997 0.1389 0.1592 49.9998 400.0000 99.9889 1.1110 0.6366 99.9951 450.0000 149.9156 3.7485 1.4323 149.9625 500.0000 199.6447 8.8776 2.5461 199.8420 SC 500.0000 199.6447 8.8776 2.5461 199.8420 CS 1067.0371 99.9556 2.2215 1.2732 99.9802 1100.0000 67.0311 0.6694 0.5722 67.0344 1150.0000 17.0371 0.0110 0.0370 17.0371 ST 1167.0371 0.0000 0.0000 0.0000 0.0000

Operaţiunile se vor îndeplini în următoarea succesiune: 1. Se alege punctul PNT1, care aparţine primei

tangente, făcând clic pe acest punct sau introducând, de la tastatură, numărul acestuia în fereastra corespunzătoare;

2. Se alege direcţia primei tangente, folosind metodele descrise anterior;

3. Se alege punctul PNT2 care aparţine tangentei a doua, făcând clic pe acest punct sau introducând, de la tastatură, numărul lui în fereastra corespunzătoare;

4. Se alege direcţia tangentei a doua, folosind metodele descrise anterior;

5. Se determină elementul de calcul – raza (RADIUS) sau arcul unghiular (DEGREE) şi se introduce mărimea numerică în fereastra corespunzătoare;

6. Se introduce distanţa (DIST 1) de la punctul TS (Tangent to Spiral) până la punctul SC (Spiral to Circular);

7. Se introduce distanţa (DIST 2) de la punctul TS (Tangent to Spiral) până la punctul SC (Spiral to Circular);

8. Se alege valoarea numerică (TS STA) a poziţiei punctului de staţie TS;

9. Se stabileşte intervalul (INTERVAL) dintre punctele de trasare pe teren;

10. Se analizează soluţia şi se ia decizia pentru stocarea rezultatelor, accesând tasta “Store”. În

4. Dispune de o precizie foarte bună a desenelor; 5. Permite modelarea diferitor probleme din domeniul

topografiei, teoriei erorilor, cadastru etc.; 6. Permite crearea simbolurilor şi a elementelor

tipizate; 7. CogoCAD-ul permite proiectarea asistată, fără ca

utilizatorul să cunoască limbajul de programare, ce are la bază posibilitatea de a realiza calcule şi desene;

8. Oferă posibilitatea transferului comod al informaţiilor spre sau dinspre alte produse informatice;

9. Pot fi folosite aplicaţii funcţionale pentru a edita, deplasa sau redacta puncte, precum şi pentru a genera puncte noi, linii, curbe de racord, aliniamente, folosind ca repere punctele existente.

Programul COGOCAD 2.3. poate fi utilizat în special pentru soluţionarea următoarelor probleme: - Transferarea datelor din memoria aparatelor în

memoria calculatorului folosind programul aplicativ „CMT Surveyor Assistant” sau invers;

- Importul sau exportul datelor în formatele DXF sau ASCII;

- Elaborarea materialelor în sistemele de coordonate UTM,NEZ, plane de stat, sau stabilite de utilizator;

- Completa materialele cu date explicative sau atributive;

- Atribuirea punctelor şi figurilor în mod automat a numărului de identificare, datelor discriptive şi a altor informaţii;

- Însoţirea hărţilor cu inscripţii explicative, cu semne convenţionale ale punctelor predefinite sau definite de utilizator şi liniilor cu semne convenţionale model;

- Examinarea sau editarea datelor neprelucrate şi a registrului de coordonate;

- Formarea contururilor folosind mausul sau lista punctelor;

- Calcularea rapidă a drumuirilor; - Proiectarea unui traseu şi transmiterea datelor în

memoria aparatelor electronice pentru a fi trasate pe teren;

- Editarea fişierelor de date sau desenarea la ploter a planurilor şi hărţilor;

- Calcularea cu programele funcţionale a distanţelor, desenarea punctelor, segmentelor şi liniilor frânte sau curbele de racord, pregătirea datelor pentru trasarea pe teren.

Calculele sunt divizate în următoarele grupe: coordonate polare, translări/rotiri/redimensionări (punere la scară), compensare (adjustment), determinare a unghiului orizontal, intercalare a mai multor puncte, aria, parcelare prin direcţia dată, parcelare în direcţie arbitrară, retrointersecţie, intersecţie, problema inversă, retrointersecţie spre două puncte, retrointersecţie spre trei puncte, curbe de

Fig.

53

Con

stru

irea

curb

elor

î n

form

ă de

spira

l

ă

4.17.6. Trasarea curbelor în formă de spirală Forma curbei de racord va avea o influenţă

directă asupra stabilirii condiţiilor de exploatare a construcţiei finale. De exemplu, la deplasarea automobilului pe un drum în formă circulară, asupra lui va acţiona forţă centripetă, care după cum se ştie, depinde de raza cercului şi viteza de deplasare. Pentru a reduce acţiunea acestei forţe asupra unităţii de transport, proiectanţii folosesc diferite forme ale curbelor de racord.

Această opţiune permite desenarea curbelor de racord în plan orizontal, în formă de spirală. În rezultate au fost aplicate următoarele notaţii: PI: Punctul de intersecţie a aliniamentelor; PR: Centrul curbei de record; TS: Tangenta la curba spirală; SC: Punctul de trecere de la spirală la curba circulară; CS: Punctul de trecere de la curba circulară la spirală; ST: Punctul de trecere de la curba în formă de spirală la tangentă; R: Raza porţiunii de curbă circulară; DEG: Unghiul cuprins de porţiunea de curbă circulară, în grade.

La selectarea opţiunii “COGO/SPIRAL CURVE”, va apărea următoarea pagină de dialog (fig. 53).

racord orizontale, curbe prin trei puncte, curbe dintre două tangente, curbe cu raza dată, curbe cu raza prin punctul dat, curbe de racord verticale, curbe de racord serpantine.

Programul CoGoCAD 2.3 nu este un set complet de desenare, însă utilizatorul poate să completeze şi să elaboreze schiţele şi planurile ridicărilor bazate pe datele care au fost colectate folosind atât aparatele topografice moderne, cât şi cele tradiţionale. Pe desene pot fi îndeplinite diferite lucrări de proiectare, care apoi vor fi trasate pe teren, folosind datele care pot fi transferate automat în memoria tahimetrelor electronice sau a receptoarelor GPS. 2.2.2. Pregătirea pentru folosirea programului CogoCad. Cerinţe înaintate echipamentului şi programelor

Pentru ca programul CogoCAD să fie

funcţional, sunt necesare următoarele echipamente: a. Calculator IBIM sau compatibil cu un procesor nu

mai jos de 486; b. Microsot Windows 95/98 sau Windows NT 4.0,

XP Professional; c. Minim 8 MB de Memorie Operativă*; d. Mouse cu 3 butoane;

* Memoria indicată este minimul necesar pentru funcţionarea programului, însă cu o memorie operativă mai mare se poate atinge o viteză de operare

mai mare, mai ales la procesarea datelor şi la lucrarea simultană cu mai multe fişiere.

e. Pentru editarea rapoartelor de retrointersecţie sau alt gen, CogoCAD va face apel la aplicaţia Windows NOTEPAD, dacă volumul raportului va fi 32…50 KB, sau WINWORD în cazul unui volum mai mare.

f. CD-ROM (pentru instalare).

2.2.3. Lansarea programului CogoCAD şi descrierea ecranului de lucru

Pentru instalarea programului sus-numit, se vor îndeplini următoarele operaţiuni: 1. Se va introduce CD cu programul CogoCAD în

CD-ROM. 2. Programul de instalare va fi iniţiat automat. Dacă

el nu se va deschide, se va activa aplicaţia Windows Run folosind Start\Run. În fereastra de dialog se va scrie D:\ Setup (unde D:\ este litera pentru acţiunea CD-ROM) din lista comenzilor, după care se va confirma alegerea prin acţiunea tastei OK.

3. Se va acţiona tastele pentru continuarea instalării şi se vor urma indicaţiile afişate de programul Setup.

Programul va instala automat în computer setul CogoCAD şi va genera un grup de programe aplicative din meniul Start.

Fig.

52. T

rasa

rea

curb

ei d

e re

cord

pr

in p

unct

ele

de

tang

ent

ă

La selectarea opţiunii “COGO\Radius Point” va fi afişată pagina de dialog (fig. 52).

La soluţionarea problemei de acest fel se va urma succesiunea: 1. Se vor stabili punctele PC şi PT, acţionând

analogic ca şi în cazurile precedente; 2 Se stabileşte orientarea tangentelor PI→PC şi

PI→PT, specificând felul curburii: de dreapta sau de stânga;

3 Se stabileşte unul dintre elemente “RADIUS”, “TANGENT” sau “CENTRAL ANGLE” şi se introduce mărimea numerică;

4 Se acţionează tasta “Solve” şi se vizualizează rezultatele;

5 CogoCAD va calcula şi afişa mărimile numerice ale elementelor;

6 Se va lua decizia de memorizare a rezultatelor. În aplicaţiile anterioare, după cum se observă,

se construiesc curbe de racord în funcţie de diferite condiţii iniţiale. Modificând condiţiile în timpul proiectării, se alege varianta cea mai favorabilă. Această variantă va depinde de modul de formulare a problemei, de scopul final urmărit, precum şi de iscusinţa proiectantului. Erorile comise în timpul proiectării pot avea consecinţe ce se vor răsfrânge în viitor.

Succesiunea descrisă este asemănătoare pentru instalarea tuturor programelor, însă uneori utilizatorul are posibilitatea să configureze după propria dorinţă structura modulelor funcţionale.

2.2.4. Lansarea programului CogoCAD din sistemul de operare Windows

Lansarea programului se poate face parcurgând

următoarea cale: Start→Programs→CogoCAD 2.3→CogoCAD. Imediat va fi pus în funcţiune programul de execuţie, iar pe ecranul monitorului va fi afişată pagina de lucru (fig.1).

Această operaţiune poate fi efectuată prin activarea pictogramei corespunzătoare programului CogoCAD 2.3 de pe ecranul monitorului. Din figură pot fi identificate: Bara detitlu (title bar), care afişează numele programului, urmat de numele şi felul fişierului deschis.

În stânga barei se află caseta de control a meniului (Control Menu), iar în dreapata - butoanele de minimizare / maximizare, având aceleaşi funcţii ca în orice aplicaţie Windows. Butonul de micşorare, reprezentat printr-un dreptunghi mic, permite reducerea ferestrei la o iconiţă, iar butonul de

Fig.

1. M

asa

(pag

ina)

de

lucr

u a

prog

ram

ului

Cog

oCA

D

Fig.

51 T

rasa

rea

curb

ei

de ra

cord

prin

raz

ă sau

tang

ent

ă

La soluţionarea problemei de acest fel se va urma succesiunea: 1. Se va stabili punctul de frângere a direcţiei PI,

acţionând analogic ca şi în cazurile precedente; 2. Se stabileşte orientarea tangentelor PI→PC şi

PI→PT, folosind una dintre următoarele metode: rotind şoricelul în jurul punctului, introducând de la tastatură mărimea numerică în fereastra corespunzătoare, alegând două puncte (P1 şi P2) ce determină orientarea tangentei;

3. Operaţiunile se repetă pentru a doua tangentă; 4. Se stabileşte unul dintre elementele “TANGENT”

sau “RADIUS” şi se introduce mărimea numerică; 5. Se acţionează tasta “Solve” şi se vizualizează

rezultatele; 6. CogoCAD va calcula şi afişa mărimile numerice

ale elementelor; 7. Se va lua decizia de memorizare a rezultatelor.

4.17.5. Determinarea razei şi construirea curbei de racord după poziţia punctelor PI şi PC

Această operaţiune permite calcularea şi poziţionarea curbei, cunoscând punctele PC, PT şi unul dintre elementele: raza curbei de record, unghiul central sau tangenta.

mărire/restaurare, reprezentat printr-un dreptunghi mare sau prin două dreptunghiuri suprapuse, permite afişarea ferestrei pe tot ecranul sau revenirea la dimensiunea anterioară. Butonul de închidere a ferestrei, marcat cu cruce, realizează închiderea ferestrei şi a documentului asociat sau terminarea aplicaţiei. Acţionarea butoanelor se poate efectua numai prin punctarea cu ajutorul mouse-ului.

Marginea ferestrei este dreptunghiul care mărgineşte fereastra. Asupra sa se poate acţiona numai cu mouse-ul, în scopul modificării dimensiunilor ferestrei. Fereastra poate fi prevăzută cu bare de defilare, pe fiecare bară de defilare fiind reprezentate săgeţi, prin punctarea cărora se execută deplasarea în documentul afişat în fereastră. În acelaşi scop, pe fiecare bară este afişat şi un cursor mobil.

Suprafaţa de lucru este zona în care aplicaţia poate afişa informaţii.

Pentru începerea lucrului consultaţi “Iniţierea lucrului cu CogoCAD”.

Din figură se observă că nu toate tastele sunt activate. Ele vor fi activate pe parcursul lucrărilor sau după introducerea unor date şi apelarea la programele funcţionale. Structura, conţinutul şi modul de amplasare a barelor şi tastelor funcţionale la utilizarea diferitor programe por fi configurate după dorinţa utilizatorului. Producătorii au conştientizat acest lucru, făcând ca produsul final să devină mai atractiv pentru utilizatorii din diferite domenii.

2.3. Elementele de bază ale ferestrei programului CogoCAD

Elaborarea desenelor cu ajutorul calculatoarelor se deosebeşte de tehnologia tradiţională. Operatorul foloseşte instrumentele virtuale, poziţionează obiectele în baza calculelor efectuate fără a vedea formulele aplicate, în unele cazuri, el nici nu are închipuire despre ele. Din această cauză vom face o prezentare generală despre elementele de bază ale spaţiului de lucru (fig.2). După cum se observă, ele practic sunt comune spaţiului de lucru Windows, cu excepţia unor noi elemente, care pot apărea sau nu la aplicaţia CoGo.

2.3.1 Structura meniului

Meniul reprezintă o componentă esenţială a programului şi oferă posibilitatea de a comunica cu sistemul, reprezentând de fapt nişte liste de opţiuni, din care putem alege una sau câteva dintre ele. Fiecare aplicaţie are propriul său meniu, conceput de către programatorul aplicaţiei. Fiecare meniu conţine o listă de articole din care utilizatorul poate alege unul, declanşând în acest fel o acţiune.

Meniul afişat în bara de meniu a ferestrei aplicaţiei reprezintă meniul principal. De regulă, atunci când se alege un articol din acest meniu, se afişează sub articol un alt meniu, pe care-l numim

Fig.

51 T

rasa

rea

curb

ei

de ra

cord

î ntre

dou

ă alin

iam

ente

2. Se defineşte direcţia primei tangente. Direcţia poate fi determinată în diferite moduri: prin direcţia dată de două puncte P1 şi P2 sau printr-o mărime numerică prestabilită, determinată în timpul proiectării. În ultimul caz, după accesarea ferestrei “Direction”, se va introduce valoarea numerică cunoscută, folosind tastatura, sau se va roti cu şoricelul în jurul punctului până la alegerea direcţiei dorite.

3. Se alege al doilea punct şi se repetă operaţiunile din punctul 2.

4. Se alege elementul prin care se defineşte curba de racord. În prezentul program se aplică raza, tangenta sau un punct de coordonate cunoscute, prin care să treacă curba de record.

5. Se va accesa tasta “Solve”, pentru a determina soluţia şi pentru a reprezenta punctele caracteristice (PC, PI, PT şi RP).

6. Se va accesa tasta “Store”, pentru a memoriza rezultatele.

4.17.4. Curbă determinată prin rază sau tangentă

Această operaţiune permite calcularea şi localizarea curbei de record dată de vârful de frângere a direcţiei, de direcţiile aliniamentelor, prin urmare de unghiul central, şi de raza curbei sau a tangentei. La selectarea opţiunii COGO\Radius Point va apărea următoarea fereastră de dialog (fig. 51).

meniu derulant (pop-up menu). În continuare poate fi ales un articol din meniul derulant. Este de asemenea posibil ca la alegerea unui articol din meniul derulant să se afişeze un alt meniu derulant şi aşa mai departe. Un meniu derulant cu mai multe niveluri se numeşte meniu în cascadă (cascading menu). Există două metode de alegere a articolelor dintr-un meniu: una rapidă, bazată pe cunoaşterea combinaţiilor de taste corespunzătoare articolelor, cealaltă, generală, presupunând activarea meniului şi selecţia din meniu. • Metoda generală. După acţiunea asupra tastei F10

în bara de meniuri vor fi subliniate literele corespunzătoare tastelor ce se acţionează pentru derularea corespunzătoare articolului din meniu.

• Metoda rapidă. Se activează opţiunea din meniul orizontal, după care se apasă CRT+litera subliniată în articolul care determină afişarea meniului. În cazul în care articole dintr-un meniu nu conţin litera subliniată, atunci alegerea se va face prin activarea cu tasta şoricelului.

Folosind mouse-ul pentru activarea unui meniu derulant se punctează articolul care determină afişarea sa. Dezactivarea unui meniu se face folosind tastatura, se apasă tasta ESC, caz în care rămâne activ meniul principal, putând astfel selecta un alt articol din el. Apăsând a doua oară pe ESC se revine în spaţiul de lucru al aplicaţiei. Folosind mouse-ul, se punctează oriunde în afara meniului.

Fig.

50. P

agin

a de

dia

log

pent

ru

dete

rmin

area

ş i poz

i

ţ iona

rea

circ

umfe

rin

ţ ei c

are

trece

pr

in

trei p

unct

e

apărea următoarea pagină de dialog (fig.50). Această aplicaţie se va folosi în modul următor: 1. Se arată punctele prin care trebuie să treacă, accesându-le direct pe ecran sau scriindu-le numerele în caseta corespunzătoare; 2. Se acţionează tasta “Solve” pentru a genera curba. 3. CogoCAD va calcula suprafaţa segmentului de cerc şi a arcului de cerc. 4. Se va accesa tasta “Store”, pentru a memoriza punctele PI şi PR.

4.17.3. Construirea curbei între două tangente

Această funcţie permite definirea a două linii care se intersectează, fiind tangente la o curbă de racord. Curba este definită de tangentă, de rază sau de un punct prin care trebuie să treacă.

La selectarea “COGO/CURVE BETWEEN TANGENTS” va apărea următoarea pagină de dialog (fig.51).

Operaţiunile se vor executa în următoarea succesiune: 1. Se arată primul punct (FIRST POINT) prin care va

trece tangenta, accesând cu săgeata punctul, sau introducând numărul în fereastra corespunzătoare.

După ce pe ecran a fost afişată pagina de lucru, se va alege din menţiunea File lucrarea dorită sau va fi iniţiată o lucrare nouă. Pe ecran va fi afişată pagina cu lucrarea aleasă sau pagina noii lucrări care încă nu conţine nici o dată ( fig. 2).

În această figură pot fi deosebite următoarele bare:

Bara de meniuri, care asigură accesul la toate comenzile active ale programului CogoCAD. Aceste opţiuni pot fi activate prin clic cu şoricelul mai întâi asupra opţiunii meniului, iar apoi prin deplasarea prin lista comenzilor afişate şi clic pe comanda selectată. Funcţiile din meniul File servesc pentru gestiunea fişierelor surse şi a directorilor în care ele se află.

Bara cu instrumente standard (toolbar) - este amplasată mai jos de bara de meniuri. Ea conţine pictogramele standarde Windows folosite pentru accesul opţiunilor de dirijare. Conţine comenzile folosite în mod uzual: New – formează noi fişiere; Open - deschide fişiere create anterior; Save - salvează fişierele activate; Print - tipăreşte etc.

Barele de instrumente pot fi puse în funcţiune prin clic cu şoricelul asupra pictogramei activate. Pictogramele cu funcţii neactivate sunt de culoare gri.

Pentru crearea unui nou fişier, este necesar de a face clic pe prima pictogramă din stânga rândului barei de instrumente “Crearea unui nou document”.

Pentru a deschide un fişier existent este necesar de a face clic pe a doua pictogramă din acelaşi rând “Deschide un document existent”.

O descriere a pictogramelor va fi afişată în apropiere când indicatorul şoricelul va fi amplasat pe ea.

Bara de stare este afişată implicit în partea de jos a ecranului (desktop) şi conţine butonul de start şi butoane pentru aplicaţii în curs de execuţie. Mesajele despre starea curentă a funcţiilor CogoCAD vor fi afişate în acest domeniu. În particular, progresul de deschidere, memorizare, importare sau exportare a fişierelor va fi prezentat în această bară. În plus, vor fi indicate coordonatele curente ale cursorului şoricelului.

Prin activarea butonului de start se deschide un meniu vertical, ce conţine comenzi prin care pot fi lansate în execuţie:

• principalele aplicaţii instalate (Programs), • ultimele documente editate (Documents), • funcţiile de configurare (Settings), • mecanismul de căutare (Find), • help-ul de sistem (Help), • programele neinstalate (Run), • procedura de terminarea lucrului.

Butoanele de pe bara de stare corespund aplicaţiilor active.

Barele de instrumente şi de stare pot fi activate/dezactivate (ON/OFF) cu clic executat pe

Fig.

49. E

lem

ente

le

curb

ei d

e ra

cord

ci

rcul

ar

ă

1. Se stabilesc două dintre elementele numerice ale curbei de record, de obicei acestea sunt: raza curbei de racord şi unghiul central. Programul CoGoCAD stabileşte aceste două mărimi ca preferenţiale, însă ele pot fi schimbate de operator în funcţie de problema care trebuie soluţionată. Confirmarea alegerii a două elemente liniare duce automat la calcularea tuturor elementelor numerice ale curbei de record;

2. Se alege un punct dintre PI, PC, PT şi RP în calitate de punct cunoscut (KNOWN POINT), care va face legătura dintre curba proiectată şi elementele din lucrarea dată;

3. Se stabileşte direcţia aliniamentului cunoscut PI-PC;

4. Se acţionează tasta “Solve”, pentru a afişa soluţia. Printre mărimile numerice, de asemenea sunt indicate suprafaţa sectorului arcului de circumferinţă şi a sectorului;

5. Se analizează soluţia şi se ia decizia de memorizare a rezultatelor, acţionând tasta “Store”. Rezultatele sunt prezentate în figura 49.

4.17.2. Trasarea circumferinţei prin trei puncte de coordonate cunoscute

Această funcţie permite determinarea razei şi trasarea circumferinţei care trece prin trei puncte. La selectarea funcţiei “COGO/3 POINT CURVE” va

tasta View din bara de meniuri şi activarea sau dezactivarea opţiunilor „Toolbar” şi „Status Bar”.

Suprafaţa de desenare se numeşte „Drawing Area” sau „View Window” şi reprezintă foaia pe care se execută un desen, cu excepţia faptului că dimensiunile pot avea orice valori, fiind practic infinite.

Cursorul. În funcţie de comanda care se execută, cursorul poate avea diverse forme: caseta de selecţie (pick-box), reprezentând un

pătrat utilizat pentru selectarea obiectelor; ä o săgeată folosită pentru accesarea meniurilor şi a

barelor cu instrumente; forma de pictogramă „Zoom In” sau „Zoom Out”.

2.3.2. Modele de vizualizare aplicate în CogoCAD Datele din fişierul de ridicare pot fi vizualizate

şi gestionate prin diferite modele. Fiecare dintre aceste modele este reprezentat printr-o fereastră model care este arătată de-a lungul uneia dintre laturile ferestrei principale. Modelele de vizualizare accesibile sunt: vizualizarea ridicărilor, vizualizarea CogoCAD şi vizualizarea datelor neprelucrate (fig.3).

Vizualizarea lucrărilor este fereastra principală a programului aplicativ CogoCAD, prin intermediul căreia sunt prezentate grafic şi vizualizate datele. Acest model de reprezentare este afişat întotdeauna.

Vizualizarea Cogo este afişată de-a lungul laturii din dreapta a ferestrei de vizualizare a lucrării. Această vizualizare apare numai odată cu activarea programelor aplicative din meniul Cogo. Fereastra de vizualizare se schimbă automat cu schimbarea aplicaţiei din Cogo şi serveşte pentru vizualizarea procesului de introducere a datelor şi afişarea rezultatelor calculelor. Dezactivarea poate fi făcută prin acţiunea tastei de dezactivare (a treia tastă din partea dreaptă a barei de instrumente).

Aplicaţia „vizualizarea datelor neprelucrate” face posibilă examinarea datelor din fişierul de ridicare. Această vedere este afişată în partea de jos a ferestrei.

Aceste moduri de vizualizare fac posibilă ca accesul să fie uşor şi rapid, iar redactarea să se facă în timp real.

Scara imaginii permite gestionarea modului de vizualizare, dar după cum a fost menţionat anterior, ea nu influenţează precizia planului. Există câteva moduri de schimbare a scării imaginii din fereastra grafică: folosirea tastelor de mărire sau de micşorare, precum şi a tastei „Zoom Fit”, care întotdeauna va încadra imaginea în cadrul întregului ecran.

Fig.

48

Rez

ulta

tele

de

sen

ă rii c

urbe

i de

raco

rd

8). Acest punct se determină, de asemenea, ca punctul de intersecţie al curbei cu aliniamentul, la care ea este tangentă. Punctul RP reprezintă centrul curbei de racord (punctul 9).

Există opt mărimi componente care pot să definească o curbă de racord circulară (fig.49). Aceste componente sunt: Raza curbei de record (RADIUS), se determină în funcţie de destinaţia construcţiei liniare, geometric aceasta este distanţa dintre punctul PR şi PC sau PT; Unghiul central (CENTRAL ANGLE) format de segmentele PR-PC şi PR-PT, numeric este egal cu unghiul de frângere a direcţiei; Bisectoarea (EXTERNAL) – distanţa de la PI până la punctual de intersecţie a curbei de racord (arcul PC-PT) cu linia RP-PI; Săgeata, numită şi ordonata medie (MIDDLE ORDINATE) – distanţa de la punctual de intersecţie a arcului cu linia care trece prin PI şi PR, până la punctual de intersecţie a dreptelor RC-PT şi PI-PR; Coarda (CHORD) – distanţa dintre punctele PC şi PT, prin urmare, aceasta este coarda corespunzătoare arcului PC-PT; Lungimea curbei circulare (ARC) este lungimea arcului PC-PT; Tangenta (TANGENT); Mărimea unghiulară (DEGREE) a arcului cu lungimea de 100 m.

Construirea curbelor de record se va face în următoarea succesiune:

2.3.3 Apelul la ajutor (Help) în timpul utilizării programului CogoCAD

Programul asigură cu asistenţă informativă

(Help) pe parcursul tuturor aplicaţiilor. Sistemul de asistenţă poate fi accesat prin apăsarea tastei F1 sau din meniul Help al barei de meniuri. Suplimentar instrucţiunilor cu care este completat manualul, din paginile de dialog se poate apela la opţiunea „Help/What’s This?”, care rezultă din afişarea indicatorului special Help (prima poziţie din dreapta a barei de instrumente) în calitate de cursor al şoricelului. Fiind poziţionat pe un obiect din fereastră, prin clic cu butonul stâng al şoricelului se afişează informaţii referitoare la acest obiect sau opţiune.

Meniul „Help” conţine opţiunile: „Help Topics” –instrucţiuni de asistenţă, are

efect similar cu apăsarea tastei F1; „Using Help” – folosirea asistenţei - afişează o

casetă de dialog a sistemului de asistenţă; „Online Manual” – afişează conţinutul

manualului care poate fi consultat; „Technical Support” – afişează instrucţiuni

despre modul cum poate fi accesat suportul tehnic pentru CogoCAD şi clubul CogoCAD pentru participarea la forumul firmei;

„About CogoCAD” – opţiunea cu informaţie despre versiunea CogoCAD şi drepturile de copiere ale CMT.

proiectării şi a face unele studii cu caracter didactic, modificând în acest scop parametrii de calcul, modul de amplasare a aliniamentelor.

4.17.1. Curbele orizontale

Curbele pot fi desenate folosind opţiunea “CoGo:Horizontal Curve”, care duce la apariţia paginii de dialog pentru alegerea parametrilor de calcul (fig. 47).

La trasarea curbelor de record sunt cunoscute raza curbei de record, direcţia aliniamentelor, prin urmare, şi a unghiului de frângere a direcţiei. Pentru cazul dat, avem aliniamentul 1-2 cu direcţia N 90°00´E şi 2-4 cu direcţia N30°00´E. Punctul 2 va servi ca punct de frângere a direcţiei. Mărimea numerică a unghiului de frângere <4-2-5 este de 60°00´.

În cazul examinării curbelor de record circulare (fig. 48), pentru specificarea datelor de referinţă şi analiza soluţiilor, sunt folosite următoarele notaţii ale punctelor punctele: PI, PC, PT şi RP. Notaţia PI arată punctul de intersecţie a tangentelor duse la curba de racord, prin urmare acesta este vârful de frângere a direcţiei; în cazul prezentat, acesta este punctual 2, care după memorizarea datelor a primit numărul 6; PC în acest puncte curba este tangentă la aliniamentul iniţial, numit şi începutul curbei (punctul 7). Punctul PT este punctul de sfârşit al curbei de record (punctul

Fig.

47.

Tra

sare

a cu

rbel

or

de ra

cord

oriz

onta

le

2.3.4. Taste funcţionale ESC – întrerupe forţat execuţia comenzii, revenind prompt la „Command”; Shift + <tasta> - se scriu caracterele din partea superioară a tastei. F1 Help.

Fig. 4. Meniul File F10 – activează bara de meniuri, făcând posibilă

accesarea de la tastatură; Backspace – ştergerea caracterelor din linia de

comandă, de la dreapta spre stânga; Enter – încheie orice răspuns dat de utilizator;

când se tastează <↵> la invitaţia „Command” se execută ultima comandă lansată.

1. Nou 2. Deschide 3. Închide 4. Păstrează 5. Păstrează ca 6. Drumuire rapidă 7. Raport prescurtat 8. Editarea raportului lucrării 9. Desenare 10. Desenare a vederi prealabilă

2.4. Folosirea meniului „File” În linii funcţionale, prin intermediul acestui

meniu pot fi îndeplinite operaţiile specifice pentru lucrul cu fişierele, inclusiv: deschiderea unui fişier nou, deschiderea unui fişier existent, închiderea, salvarea, salvarea sub un nume nou, calcularea unei drumuiri, afişarea informaţiei, pregătirea şi editarea lucrării etc. (fig.4).

După ce se va activa prima opţiune, se va deschide un fişier curat (nou), cu denumirea “Survey 1” indicată în bara de titlu (fig. 1). În acest fişier pot fi formate noi elemente, pot fi importate date din alte surse sau păstrate un set de date care se află în „Clipboard”.

Această funcţie poate fi accesată printr-un simplu clic cu şoricelul asupra primei iconiţe din dreapta barei de instrumente, sau acţiunea simultană a tastelor Ctrl + N.

La activarea opţiunii a doua se va apela în cazul când utilizatorul va dori să lucreze cu un fişier deja existent. După activarea opţiunii, pe ecran va apărea caseta de dialog (fig.5) care în mare parte seamănă cu caseta „Save As”.

Folosind opţiunea acestei casete, se efectuează deplasarea prin arborele de dosare în modul obişnuit pentru sistemul de operare, până la deschiderea dosarului ce conţine documentul necesar, apoi se

Fig.

46.

Ret

roin

ters

ec

ţ ia,

pagi

na d

e di

alog

, mod

de

aplic

are

î n ca

zul o

bser

va

ţ ii

lor

spre

trei

pun

cte

„CoGo:Corner Angle” şi „CoGo:Inverse-Point Inverse”. Înainte de întocmirea raportului de trasare, e bine se facă precizări cu privire la modul de măsurare a unghiurilor şi de depunere a distanţelor.

4.17. Racordarea aliniamentelor Trasarea curbelor se referă la racordarea în plan

a aliniamentelor, căilor de comunicaţii (drumuri, căi ferate, canale), la executarea construcţiilor cu pereţi curbi (baraje, coşuri de fum, etc.), precum şi la racordarea în profil (racordarea declivităţilor sau a profilului longitudinal) la căi ferate, drumuri, străzi.

Racordarea aliniamentelor este una dintre problemele întâlnite la proiectarea construcţiilor liniare. Prin aceste aplicaţii funcţionale pot fi desenate curbe plane necesare la racordarea aliniamentelor, atât în plan, cât şi pe verticală.

Curbele în plan pot fi: circulare (arce de cerc şi cercuri), arce de elipsă, hiperbolă, parabolă pătratică, curbe de racordare (parabolă cubică, parabolă de gradul IV, clotoidă, lemniscată etc.) sau combinaţii între curbele de racordare şi curbele circulare. Curbele de racordare verticale pot fi: arce de cerc, arce de parabolă pătratică sau clotoidă.

Programul CoGoCAD este prevăzut numai pentru racordarea aliniamentelor cu arc de cerc, dar aceasta este destul pentru a înţelege principiile

Fig.

5. C

aset

a de

dia

log

la a

ctiv

area

op

ţ iuni

i File

/Ope

n

selectează prin clic documentul respectiv şi, în rezultatul activării butonului „Open” al casetei, fişierul se va deschide. Acelaşi rezultat se obţine la indicarea în câmpul „File name” a adresei şi a numelui fişierului şi acţionarea butonului „Open”. Ca şi în cazul precedent, această operaţiune poate fi întreprinsă prin clic pe butonul al doilea din dreapta a barei de instrumente sau acţionând tastele Ctrl+O. Este foarte important de ales corect felul fişierului din câmpul de jos „Files of type”, lista poate fi afişată prin clic pe săgeata din dreapta a acestei căsuţe şi examinată după dorinţă. Fişierele pot să fie de format: COGO-CAD Files (*.cog), SA 2.0 Files (*.hvd), PC-GPS Files (*.ftr), TDS-500 (*.cr5), SDR (*.) şi SA2.2.(*fld).

Toate modificările ce se efectuează într-o lucrare se realizează într-o copie temporară a acestuia, care la închiderea documentului nu se păstrează. Pentru ca aceste modificări să fie păstrate, în cadrul versiunii de bază a documentului se cere salvarea copiei temporare. Pentru aceasta se va folosi opţiunea „File/Save”, se va selecta şi folosi pentru a memoriza schimbările care s-au efectuat în lucrarea curentă. Lucrarea va fi salvată în acelaşi format şi sub acelaşi fişier în care a fost deschisă. Pentru salvarea lucrării în alt format trebuie de selectat „File/Save As”, şi să alegeţi locul de stocare, denumirea fişierului nou şi formatul datelor. Opţiunea dată poate fi accesată prin acţiunea tastei corespunzătoare din bara de

Se introduce numărul primului punct spre care s-a făcut observaţia, înălţimea reflectorului la care s-a făcut vizarea, distanţa înclinată, lectura pe cercul orizontal şi unghiul de înclinaţie;

Se introduce numărul punctului al doilea spre care s-a făcut observaţia, înălţimea reflectorului la care s-a făcut vizarea, distanţa înclinată, lectura pe cercul orizontal şi unghiul de înclinaţie;

Se confirmă alegerea şi se dă comanda pentru soluţionarea problemei. Punctul nou va fi reprezentat pe ecranul monitorului.

În cazul celei de-a doua aplicaţii, se vor urma operaţiunile în următoarea succesiune (fig. 47):

Se alege opţiunea „CoGo:3Point Resection”; Se introduc punctele vizate, în sensul mersului

acelor de ceasornic, şi lecturile pe cercul orizontal, citite din punctul de coordonate necunoscute.

Utilizarea staţiilor totale, în funcţie de aparatul folosit, se poate soluţiona această problemă direct pe teren, folosind aplicaţiile funcţionale.

4.16. Întocmirea proiectelor de trasare

În general, un proiect de trasare conţine mărimile necesare trasării fiecărui punct: unghi, distanţă, coordonate, descriere etc.

Prezentul program nu permite extragerea în mod automat a rapoartelor de trasare, din această cauză datele se vor extrage utilizând aplicaţiile

Fig.

46.

Ret

roin

ters

ec

ţ ia,

pagi

na d

e di

alog

, mod

de

aplic

are

î n ca

zul o

bser

va

ţ iilor

spre

dou

ă pun

cte

instrumente sau acţiunea simultană a tastelor Ctrl+S. Comanda de salvare se recomandă să fie lansată periodic, la fiecare 10-15 minute, pentru salvarea curentă a modificărilor efectuate, în aşa mod fiind evitate pierderile acestora în caz de accident sau blocare a programului.

Opţiunea „File/Save As” se foloseşte pentru memorizarea lucrării curente sub un alt nume, astfel creând un alt document. Operaţiunea de salvare a unui document nou diferă de cea pentru unul deja existent. Un document nou, încă nesalvat, are doar un nume generic “Survey 1”, care de regulă este schimbat la salvare. De asemenea, documentele se salvează de obicei pe adrese diferite, în funcţie de proiectele sau lucrările din care ele fac parte. Un document nou încă nu are specificată o asemenea adresă. Folosind opţiunea casetei de dialog afişate, se efectuează, în modul obişnuit pentru sistemul de operare, deplasarea prin arborele de directoare ale sistemului de fişiere până la dosarul în care este necesară salvarea documentului în cauză.

După cum s-a menţionat mai sus, caseta de dialog în acest caz este asemănătoare cu cea din opţiunea a doua (fig. 5). În câmpul File name al casetei de dialog afişate se specifică numele documentului, de exemplu mapa OCT2, iar în lista Save of type se selectează tipul fişierului – în cazul dat – cog. În câmpul „Save in” este afişat dosarul în care sistemul propune amplasarea fişierului. Dacă este

necesar, acesta se modifică prin deplasarea în sistemul de fişiere, folosind tehnicile cunoscute ale sistemului de operare. Apoi se activează butonul „Save”. Acţiunea butonului „Cancel” anulează acţiunile de salvare a fişierului, cu revenire la situaţia precedentă.

Se recomandă de memorizat fişierele ca *.COG pentru a păstra simbolurile, explicaţiile şi alte atribute necesare pentru salvarea elementelor unui plan sau a hărţii care au fost adăugate. Aceste elemente pot fi memorizate numai în fişierele COG. Este util de păstrat originalul şi în formatul *.HVD sau *.FLD pentru ca datele să poată fi operate cu diferite programe. Formatul *.FTR se recomandă pentru operarea cu datele culese cu receptoarele GPS. În cazul când o lucrare este redenumită, fişierele de coordonate vor reţine numele original *.cr5. Formatul de păstrare a datelor va influenţa modul de vizualizare a lor în diferite programe. Din această cauză se recomandă ca înainte de a păstra datele să se clarifice care va fi modul de folosire de mai departe a lor.

După ce modificările au fost memorizate, programul poate fi închis prin mai multe moduri, inclusiv: - acţionând butonul de închidere din colţul din

dreapta al barei de titlu; - tastând Alt+F4; - acţionând File/Exit; - acţionând butonul de închidere a fişierului activ

(mai jos de cel butonul de închidere de pe bara de

4.15. Construirea punctelor prin retrointersecţie

În timpul lucrărilor pe teren, deseori apare necesitatea de a staţiona şi efectua lucrări în puncte de coordonate necunoscute, în acelaşi timp existând în împrejurime puncte de coordonate cunoscute, în care fie că nu se poate staţiona din cauză că nu sunt accesibile, fie că din considerente de producere nu este eficient de a staţiona în ele. În acest caz poate fi aplicată cu succes retrointersecţia.

Se poate crea un punct nou a cărui poziţie este calculată folosind mărimile măsurate din punctul nou spre puncte de coordonate cunoscute. Programul conţine două opţiuni (fig.46): retrointersecţia spre două puncte şi retrointersecţia spre trei puncte. Prima opţiune necesită cunoaşterea a două distanţe şi a unghiului orizontal. După cum se ştie din cursul de topografie, aceasta este interescţia combinată multiplă, cu o mărime măsurată în plus. Din această cauză, la soluţionarea problemei va apărea informaţia referitoare la precizia rezultatelor. Vom menţiona, de asemenea, că în topografie de obicei se arată mărimea numerică a preciziei.

Rezolvarea problemei se va face în următoarea succesiune:

Se alege opţiunea „CoGo:2 Point Resection”; Se introduce înălţimea aparatului în punctul de

staţiune;

Fig.

45. S

ucce

siun

ea

cons

truiri

i per

pend

icul

arei

, Pa

gina

de

dial

og, m

od d

e ex

ecu

ţ ie

titlu), după care pe ecran va apărea imaginea din fig. 1.

Fig. 6. Caseta de dialog pentru opţiunea File/Quick Traverse O importanţă deosebită o are opţiunea „File/Quick Traverse”, cu care se poate începe o nouă lucrare, iar după aceea să se facă trecerea directă la introducerea datelor pentru calculul drumuirilor. La activarea acestei opţiuni veţi fi înştiinţaţi despre deschiderea

unui fişier nou, iar după confirmarea făcută prin apăsarea tastei OK, pe ecran va apărea caseta de dialog (fig.6). În primul rând al acestei casete sunt indicate coordonatele primului punct de staţiune Nord (X), Est (Y) şi altitudinea. Următorul rând dă posibilitatea de a alege direcţia de orientare: viză directă – înainte „Foresight” şi viză în urmă – inversă „Backsight”. Din a treilea rând se va alege unghiul de orientare: azimutul sau unghi de direcţie (Bearing). Unităţile de măsură a unghiurilor pot fi alese din următorul rând: D.M.S, Degree, Miles, Grads, care pot fi exprimate în două sisteme de 360˚00′00″ sau 400g. La introducerea datelor în prima opţiune, de exemplu 260˚01′ 36.43″ se va culege 260 1 36.4, după care se va confirma alegerea prin acţiunea tastei „Enter”. Gradele, minutele şi secundele pot fi separate şi prin liniuţă. Unghiul de înclinaţie (panta) poate fi inclus în date prin diferite unităţi de măsură şi metode de exprimare: unghi de înclinaţie, distanţă zenitală, procente, sau opţiunea N/A nici o diferenţă de nivel nu va fi determinată. Următoarea grupă de parametri se va determina în dependenţă de sistemul de coordonate ales şi datele ce descriu informaţia. Modul de folosire a distanţelor va depinde de metodologia folosită la măsurare. Sunt posibile două metode de exprimare a distanţelor: distanţa măsurată pe suprafaţa terestră dintre două puncte şi readusă la suprafaţa nivelului mării, paralelă cu suprafaţa de referinţă a elipsoidului WGS –84. „Ground distance” sau directă măsurată

Se precizează punctual al doilea, iar rezultatele vor apărea în următoarele trei ferestre, care au următoarele semnificaţii: rumbul, distanţa redusă la orizont şi diferenţa de nivel.

4.14. Construirea unei perpendiculare dintr-un punct dat pe o direcţie cunoscută

Construirea perpendicularelor este necesară foarte des în lucrările de proiectare. Pentru aceasta, după ce a fost aleasă comanda “CoGoInverse”, se precizează punctul din care va fi coborâtă perpendiculara “From Point”, iar după aceasta se va alege opţiunea “ Inverse on line”. În următoarele două ferestre se vor introduce punctele care determină direcţia pe care trebuie coborâtă perpendiculara (fig.45).

În rezultatul acestei operaţiuni, vor fi afişate rezultatele: rumbul perpendicularei, distanţa redusă la orizont şi diferenţa de nivel. Pe desen va apărea un nou punct, care determină locul de intersecţie a perpendicularei cu linia dată. Acest punct va fi adăugat la baza de date după confirmarea alegerii, prin acţiunea tastei ”Store”.

Fig.

44.

Su

cces

iune

a de

term

in

ă rii d

ista

n

ţ ei

ş i d

irec

ţ iei d

intre

dou

ă punc

te

dintre două puncte „Grid distance”. Pentru a face conversia dintre aceste două mărimi, se va folosi factorul de scară, care numeric este egal cu raportul dintre distanţa directă la distanţa măsurată pe suprafaţa terestră şi readusă la nivelul elipsoidului de referinţă.

După ce parametrii drumuirii au fost selectaţi, confirmaţi alegerea prin acţiunea tastei „OK”, după care se va afişa pagina de dialog pentru introducerea datelor drumuirii.

Informaţie sumară despre lucrarea curentă poate fi căpătată prin activarea opţiunii File/Summary, în care este inclus numărul de măsurări, direcţii vizate, drumuiri, demarcări (trasări), lungimea totală a drumuirilor, informaţia despre numărul total al punctelor, figurilor şi liniilor de racord, cât şi coordonatele punctelor extremale. Această informaţie poate fi vizualizată, examinată, însă nu poate fi editată.

O deosebită importanţă o are opţiunea

File/Print Job, care poate genera un raport ce include toate datele despre punctele şi figurile cuprinse în lucrarea curentă. Utilizatorul are posibilitatea să aleagă felul raportului, să-l examineze în prealabil, să-l

Fig. 7. Caseta de dialog pentru editarea raportului lucrării

editeze sau să efectueze alte operaţiuni. În cazul când fişierul de coordonate este foarte mare şi nu poate fi arătat pe monitor, atunci va fi vizualizată numai o porţiune, iar pentru examinarea totală se va folosi opţiunea Print to File pentru a edita coordonatele într-un fişier de text, iar apoi se va putea folosi un editor sau procesor de texte pentru formarea raportului.

Opţiunea File/Plot dă posibilitatea de a genera o reprezentare grafică a planului curent sau a datelor care au fost selectate. Această reprezentare va fi transmisă la imprimantă ca şi la aplicaţiile Windows. Operaţiunea este identică cu acţiunea tastei corespunzătoare din bara de instrumente sau acţiunea simultană a tastelor Ctrl+P.

Programul CogoCAD permite vizualizarea prealabilă a desenului, care corespunde cu cel ce va fi editat pe suport obişnuit folosind imprimanta sau ploterul. Pentru aceasta, se va activa opţiunea File/Plot Preview. Dacă pentru lucrarea dată se face primul apel la aplicaţia 9 şi 10 (Plot sau Plot Preview), atunci se va activa automat opţiunea File Prin/Plot Setup (fig. 8). Aceaste opşiuni permit alegerea unor elemente standard care pot fi arătate pe desen, precum şi vizualizarea desenului înainte dea fi transmis pentru editare.

4.13. Determinarea distanţei şi a unghiului de direcţie

În topografie şi geodezie această aplicaţie este cunoscută ca problema planimetrică inversă. La soluţionarea ei se folosesc coordonatele punctelor.

Opţiunea “Inverse” permite soluţionarea a două tipuri de probleme: “2 Point Inverse” şi “Inverse on line”. În rezultatul primei aplicaţii se va determina distanţa şi orientarea dintre două puncte. A doua aplicaţie permite construirea unei perpendiculare dintr-un punct dat pe o linie predefinită.

Determinarea distanţei şi direcţiei dintre două puncte este cunoscută din cursul de topografie ca problema inversă, fiind aplicată în problemele de proiectare, examinare etc. Spre deosebire de problema directă, în cazul dat sunt cunoscute punctele de coordonate, iar necunoscute sunt distanţa dintre aceste puncte şi direcţia aliniamentului determinat de punctele de coordonate cunoscute.

Pentru determinarea acestor mărimi se va folosi comanda “CoGoInverse” (fig.44), operaţiunile fiind întreprinse în următoarea succesiune:

Se precizează primul punct, printr-un clic în desen sau prin introducerea de la tastatură a numărului punctului în fereastra “From point”. Din fereastra “Mode” se va alege “2 Point Inverse”.

Fig.

43.

Inte

rsec

ţ ia

com

bina

t

ă , pag

ina

de d

ialo

g, m

od d

e ap

licar

e

Fig. 8. Casetele de dialog pentru configurarea parametrilor desenului şi imprimantei, folosită pentru configurarea parametrilor de desenare

3. TEHNICI DE DESENARE

3.1. Aspecte teoretice

Un serviciu foarte important a programelor CAD este setul preţios de metode de construire a formelor geometrice folosind mărimile unghiulare, distanţele şi relaţiile geometrice existente între obiecte. Multe dintre aceste metode corespund comenzilor de bază ale geometriei analitice (CoGo), care este utilă datorită preciziei de transformare a datelor ridicărilor în date digitale.

După cum s-a menţionat anterior, un plan digital este format din semne convenţionale, prin care se reprezintă situaţia şi date atributive prin care se descriu obiectele. Aceste informaţii caracterizează atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ obiectele de pe suprafaţa terestră. Planul digital reprezintă modelul suprafeţei terestre format din: puncte, linii, semne convenţionale şi informaţii explicative. În cele ce urmează vom descrie modul de elaborare a planurilor digitale, după datele ridicărilor terestre efectuate cu instrumente tradiţionale. Această alegere, deşi nu corespunde tehnologiilor aplicate în practica de producere, după părerea noastră, este destul de utilă în procesul didactic pentru persoanele care se află la începutul studiilor în domeniu.

În acest capitol veţi învăţa să folosiţi principalele comenzi de desenare în spaţiul

4.12. Intersecţia unei direcţii cu o distanţă (intersecţia combinată)

La crearea unui astfel de punct se va avea în vedere modul de definire al direcţiei (liniei) şi al punctului radial faţă de care se măsoară distanţa. Acestea trebuie definite în aşa fel încât cercul să intersecteze linia. Problema poate fi întâlnită atât în timpul ridicărilor, cât şi în timpul proiectării.

Aplicaţia „Intersection” poate fi utilă în soluţionarea multiplelor probleme: intersecţia unei direcţii cu o perpendiculară; intersecţia unei perpendiculare cu un arc de cerc; intersecţia unui obiect cu o direcţie; intersecţia unui obiect cu o distanţă măsurată radial; intersecţie de obiecte etc. În toate aceste cazuri se va atrage atenţia asupra datelor iniţiale şi modului de reprezentare grafică a lor.

Cazurile enumerate presupun cunoscută o direcţie, determinată în baza dependenţelor geometrice şi distanţele, care de obicei sunt măsurate pe teren sau, de asemenea, se determină din analiza geometrică. Aplicaţiile sunt incluse ca parte componentă funcţională în soft-urile GIS.

Succesiunea aplicării este analogică cazurilor examinate anterior. Pagina de dialog şi modul de aplicare este prezentată în fig. 43.

Fig.

42. I

nter

sec

ş ia

lin

iar

ă , pag

ina

de d

ialo

g,

mod

de

solu

ţ iona

re

bidimensional al CogoCAD-ului. Entităţile fundamentale cu care operează sunt create de urmtoarele comenzi: - Desenarea punctelor; - Desenarea figurilor; - Introducerea informaţiilor explicative. - A fost considerată comandă de desenare şi

comanda HATCH, ce permite evidenţierea prin haşurare a secţiunilor obiectelor reprezentate pe desen.

3.2. Crearea unui desen în CodoCAD 3.2.1. Meniul CogoCad Map

Pentru realizarea unui desen cu ajutorul mediului de desenare CogoCAD, se parcurg următoarele etape: 1. Lansarea în execuţie a programului CogoCAD şi accesarea opţiunii New, prin care se face lansarea pe ecranul monitorului a unei ferestre standard, cu un desen nou, alb, fără nume. Acesta este editorul de desenare care permite crearea imediată a elementelor geometrice. 2. Iniţializarea spaţiului de lucru presupune: 2.1. Stabilirea sistemului de coordonate în care va fi elaborat materialul; 2.2. Stabilirea unităţilor de măsură cu care se va opera în timpul elaborării desenului;

În cazul în care nu se va efectua iniţializarea, programul va stabili automat mărimile prestabilite în prealabil de către autorul programului. Vă amintim că unele informaţii alease în timpul iniţializării vor fi afişate în bara de stare.

Această opţiune a meniului asigură aplicaţiile funcţionale simple pentru desenarea şi elaborarea planurilor şi hărţilor. Se pot elabora planuri şi hărţi folosind datele culese pe teren, sau opţional prin încorporarea, adăugarea sau detaşarea elementelor,

1. Sistemul de coordonate 2. Configurarea parametrilor 3. Mărirea imaginii 4. Micşorarea imaginii 5. Aducerea imaginii la dimensiunile ferestrei 6. Adăugarea punctelor 7. Adăugarea figurilor 8. Reunirea /editarea 9. Adăugarea textului 10. Vizualizarea drumuirii 11. Etichetă 12. Asocierea simbolurilor 13. Reînnoirea Fig. 9. Caseta de dialog a Meniului Map

Problema poate să aibă o singură soluţie – când

cercurile sunt tangente, două soluţii – când cercurile sunt secante, sau nici o soluţie – când suma distanţelor măsurate este mai mică decât distanţa dintre punctele de coordonate cunoscute. Aplicarea acestei funcţii se deosebeşte de aplicaţia precedentă prin alegerea opţiunii „Mode:Distance”.

Problema se va soluţiona în următoarea succesiune: - se alege primul punct radial (faţă de care se

măsoară prima distanţă); - se alege opţiunea „Mode:Distance”; - se introduce prima distanţă (raza), scriind valoarea

ei; - se alege al doilea punct radial; - se alege opţiunea „Mode:Distance”; - se introduce a doua distanţă; - dacă există două variante de amplasare a punctului

nou, acestea vor fi marcate. Se va memoriza soluţia adevărată, care de obicei se stabileşte după datele observaţiilor de pe teren.

Se poate obsrerva că la determinarea noilor puncte prin intersecţii, operatorul va arăta peschiţa de teren poziţia noilor puncte în taport cu punctele de referinţă din care sefac observaţiile.

Fig.

41. I

nter

sec

ţ ii de

dire

c

ţ ii, m

od d

e ap

licar

e, se

mili

niile

nu

se in

ters

ecte

az

ă

punctelor sau figurilor suplimentare. De exemplu, dacă datele culese pe teren sunt formate din puncte de coordonate cunoscute ale detaliilor unui obiect, atunci folosind opţiunea “Map/Add Figure/ By Coordinates” se pot introduce aceste puncte, care se vor folosi pentru întocmirea de mai departe a planului digital.

Prezentarea generală a acestei opţiuni este dată în fig. 9.

În cazul când se face importul fişierelor în lucrările CogoCAD, sau se vor examina sistemele de coordonate în parte, atunci se va folosi caseta de dialog accesată prin prima opţiune din figura de mai sus. Funcţiunile sistemului de coordonate sunt folosite pentru verificarea sistemului şi datelor de referinţă pentru fişierul care a fost deschis sau pentru schimbarea sistemului de coordonate şi a datelor de referinţă pentru fişierul curent.

Prin puncte, după cum se ştie din cursul de topografie, se prezintă obiectele care nu pot fi reprezentate la scara dată. De obicei, acestea sunt obiecte ale căror dimensiuni, exprimate la scara dată, nu depăşesc mărimea de limită pentru a deosebi o liniuţă de un punct. Această mărime este de aproximativ de 0.2 mm. Semnele convenţionale recomandate sunt incluse în „Atlas de semne convenţionale pentru planurile topografice şi cadastrale la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000 şi 1:500”.

Prin obiecte liniare se subînţeleg acele obiecte a căror o dimensiune plană poate fi exprimată la scară.

Fig.

10.

Suc

cesi

unea

stab

ilirii

sist

emul

ui d

e co

ordo

nate

MR

99

Fig.

40. I

nter

sec

ţ ie d

e

dire

c

ţ ii, m

od d

e ap

licar

e,

sem

idre

ptel

e se

in

ters

ecte

az

ă

5. Se poate opera cu o direcţie virtuală, când este cunoscută distanţa de la punctul PT1 (Offset) până la punctul prin care trebuie să treacă linia de direcţie cunoscută. În cazul dat, această distanţă este de 300 m. Semnul „+” se va alege în funcţie de direcţia aleasă la deplasarea spre dreapta. La deplasarea spre stânga, se va alege semnul „–”. Aceasta se vede în cazul direcţiei a doua.

6. Se va marca prin simplu clic sau se va înscrie numărul punctului PT2 faţă de care este cunoscută a doua direcţie.

7. Se vor repeta operaţiunile descrise în punctele 3 – 6, pentru punctele şi mărimile corespunzătoare direcţiei a doua.

8. După accesarea tastei „Solve”, se va analiza soluţia obţinută şi se va lua decizia referitoare la memorarea sau nu a punctului nou. În primul caz se va accesa tasta „Store”, iar în al doilea –„Reset”.

4.11. Intersecţia liniară

Se poate crea un punct de nou pe baza distanţelor măsurate faţă de alte două puncte de coordonate cunoscute. Locul geometric al noului punct este intersecţia a două cercuri cu centrele în punctele faţă de care au fost măsurate distanţele, iar razele cercurilor sunt chiar distanţele măsurate (fig.42).

Cele mai multe hărţi utilizează sisteme de coordonate bazate pe proiecţii, prin care se face reprezentarea suprafeţei terestre (o suprafaţă curbă) pe un plan. Un sistem de coordonate este caracterizat prin: poziţia originii, orientarea axelor şi sistemul de proiecţie folosit pentru transpunerea punctelor în plan de pe suprafaţa terestră curbă.

CogoCAD poate atribui unui desen un sistem de coordonate şi poate opera cu desene surse care utilizează sisteme de coordonate diferite. Programul va transforma automat coordonatele unui desen sursă efectuat într-un alt sistem de referinţă la sistemul de referinţă dorit.

Majoritatea statelor din lume au stabilite sisteme de coordonate plane proprii. Acestea sunt fixate prin legislaţie şi sunt utilizate atât la nivel local, cât şi naţional. O cerinţă înaintată unui sistem de coordonate este ca orice punct de pe un teritoriul determinat să poată fi raportat în sistenul dat.

În 1940, armata Statelor Unite a dezvoltat sistemul Universal Transverse Mercator (UTM) ce cuprinde o serie de 120 zone (60 în emisfera nordică) ce acoperă întreaga lume. Fiecare zonă are o lăţime de 6 grade şi un sistem de coordonate bazat pe proiecţia transversală mercator. Pe lângă aceste sisteme de coordonate, în lume mai există multe alte sisteme atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Moldova de asemenea a adoptat un sistem propriu de coordonate numit „MoldRef99” (fig. 10).

Programul CogoCAD recunoaşte o mare mulţime de sisteme de coordonate şi oferă posibilitatea definirii unor sisteme de coordonate noi, în funcţie de dorinţa utilizatorului.

Opţiunile sistemului de coordonate permit alegerea mai multor sisteme: UTM (Universal Transversal Mercator), sistemul de coordonate plane, Sistemul NEZ şi sistemul determinat de utilizator. A cincea opţiune se va folosi pentru importarea fişierelor la care sistemul de coordonate este necunoscut. Configurarea sistemului de coordonate prestabilit (Default Coordinate System) se va folosi în cazul creării unei noi lucrări. Această configurare nu va afecta lucrarea curentă.

3.2.2. Atribuirea sistemului de coordonate unui desen Atribuirea sistemului de coordonate se face din

fereastra „Map:Coordinate System”. Informaţia despre datele de referinţă din caseta

de dialog se stabilesc în dependenţă de elipsoidul adoptat, zona şi modul de exprimare a coordonatelor (absolute sau relative). Tot aici se vor stabili unităţile de măsură a coordonatelor relative.

Informaţiile geografice sunt gestionate prin intermediul sistemului de coordonate în contextul cunoaşterii unui sistem de referinţă. Sistemul de referinţă se referă atât la informaţii elipsoidale, cât şi la tehnica utilizată de a determina poziţii pe suprafaţa

4.10. Intersecţia a două direcţii

Direcţiile pot fi determinate prin: coordonatele a două puncte, orientare sau azimut. Pentru crearea unui punct la intersecţia a două direcţii, se procedează astfel: 1. Se va accesa opţiunea „CoGO/Intersection”, care

va afişa automat pagina de dialog (fig.40). 2. Se va marca prin simplu clic sau se va înscrie

numărul punctului PT1, faţă de care este cunoscută prima direcţie.

3. Se va alege modul de poziţionare „Mode: Angle”. În acest caz orientarea poate fi dată prin două puncte de coordonate cunoscute P1 şi P2, corespunzător pentru cazul dat 4 şi 5. Punctele pot fi schimbate cu locurile. Dar se observă că trasarea semidreptei se face de la primul punct spre al doilea, prin urmare, semidreaptele pot să nu se intersecteze (fig. 41). Aceasta însă nu va influenţa soluţia.

4. În cazul când este cunoscut azimutul, mărimea numerică a lui se va înscrie în fereastra corespunzătoare. Orientarea poate fi scrisă prin mărimea azimutului sau a rumbului. După introducerea mărimii numerice a azimutului, programul va recalcula automat această mărime şi va afişa mărimea rumbului.

reţelei sau de poziţionare a punctelor caracteristice. Pot fi create puncte la o varietate de

Fig. 39. Detaşarea parcelei într-o direcţie oarecare, pagina de dialog şi exemplu.

intersecţii virtuale. În loc să se lucreze cu linii reale, se pot defini linii virtuale, care se definesc în desen ca direcţii, se pot plasa puncte la intersecţia a două direcţii. De asemenea, pot fi utilizate arce virtuale pentru a calcula distanţe radiale, care se pot intersecta unele cu altele sau cu direcţii şi obiecte.

terestră. Unele sisteme de coordonate precizează doar elipsoidul şi sunt numite non-geodezice. Marea majoritate a sistemelor precizează un sistem de referinţă complet şi sunt numite geodezice.

Astfel spus, pentru a face posibilă transformarea între două sisteme de coordonate, se recomandă ca pe lângă cunoaşterea elipsoizilor şi a proiecţiilor folosite, să se mai cunoască fie coordonatele unor puncte în cele două sisteme, fie modul şi parametrii de transformare între cele două sisteme.

Pentru introducerea unui sistem nou este necesar să se cunoască următoarele: - elipsoidul de referinţă; - tipul proiecţiei (modul de transformare al latitudinii

şi longitudinii în coordonate carteziene sau plane); - sistemul de referinţă (puncte sau linii care definesc

planul sau suprafaţa pe care se face proiecţia). Succesiunea de atribuire a sistemului de

coordonate MoldRef99 poate fi urmărită în fig.10. Tot aici sunt indicate mărimile numerice ale parametrilor.

3.2.3. Stabilirea unor parametri de desenare La elaborarea materialelor topografice, datele

culese pe teren vor fi raportate pe plan. Pe parcursul acestor operaţiuni se va opera tot aceleaşi unităţi de măsură utilizate în timpul ridicărilor. Această condiţie impune ca operatorul să facă unele iniţializări până va începe elaborarea desenului. Vom atrage atenţia că

măsurările geodezice şi topografice sunt însoţite de verificări, iar în calcule se va opera cu mărimile cele mai probabile. Aceasta impune ca în timpul iniţializării operatorul să ia în considerare succesiunea efectuării măsurărilor pe teren.

Iniţializările vor fi efectuate prin opţiunea „Setup” din meniului „Map”, care este reprezentată în figura 11.

După cum se vede din această figură, opţiunea are mai multe subopţiuni:

Unităţile de măsură şi parametrii de orientare - sunt asemănătoare cu cele din figura 6 (prima grupă);

După stabilirea sistemului de coordonate se vor stabili unităţile de măsură a unghiurilor, lungimilor şi mărimilor de orientare cu care se va opera. La lansare se afişează sistemele de măsură disponibile pentru lungimi, utilizatorul fiind invitat să aleagă pe cel dorit, prin introducerea numărului de ordine al sistemului.

În continuare se indică precizia dorită prin numărul de zecimale.

Se precizează sistemele pentru măsurarea unghiurilor: 1. Grade/minute/secunde; 2. Grade; 3. Mile militare; 4. Grade centezimale.

7. Dacă soluţia este satisfăcătoare, atunci se va trece la salvarea rezultatelor urmând indicaţiile afişate.

Vom menţiona că la divizarea parcelelor în baza de date se vor păstra automat numai punctele de hotar noi formate. Pentru a include şi parcelele cu caracteristicile lor, vor trebui construite figurile.

4.8.3. Detaşarea parcelelor într-o direcţie arbitrară care trece printr-un punct dat

În lucrările cadastrale deseori sunt întâlnite cazurile când graniţa trebuie să treacă printr-un punct dat. Această operaţiune poate fi îndeplinită folosind aplicaţia funcţională “Hinge-Cut Area” (fig. 39).

După ce aplicaţia sus-numită este accesată, pe ecran se afişează pagina de dialog, care se deosebeşte de cele precedente prin punctul obligatoriu “Hinge Point”, prin care trebuie să treacă graniţa de divizare (pentru exemplul dat – punctul 3). În rezultat, figura dată va fi divizată în două parcele. Însă problema poate să aibă două soluţii. Utilizatorul are posibilitatea să examineze pe ambele soluţii schimbând condiţiile.

La acceptarea soluţiei, în baza de date se vor înregistra punctele noi formate cu coordonatele lor.

4.9. Determinarea punctelor noi prin intersecţii

În practica lucrărilor topografice deseori sunt folosite intersecţiile, ca metodă de îndesire a punctelor

6. Se va accesa tasta “Solve”, după care rezultatele pot fi examinate.

Fig. 38. Pagina de dialog şi exemplu de detaşare “Multiple” a parcelelor

Fig.

11.

Priv

ire g

ener

al

ă a c

aset

ei d

e

dia

log

Setu

p di

n m

eniu

l „M

ap” ş i

op

ţ iuni

i Ele

men

tele

figu

ri (F

igur

e Pa

ttern

) ac

tivat

ă din

op

ţ iune

a

„Set

up”

Se indică precizia şi direcţia de măsurare a unghiului. Programul asigură două direcţii – contra şi în sensul mersului acelor de ceasornic.

Harta (Map) se foloseşte pentru determinarea factorului de scară, numărul de cifre zecimale, atribuirea informaţiei despre identificarea punctelor din lucrarea curentă.

Precizia de prezentarea a datelor este funcţie de destinaţia lucrărilor, de precizia cu care datele au fost preluate pe teren etc. CoGoCAD asigură posibilitatea de stabilire a numărului de cifre după virgulă, prin urmare, a semnelor zecimale, la prezentarea rezultatelor în baza de date. Utilizatorul poate să aleagă, la dorinţă, numărul de semne folosind opţiunea „Map:Setup/Map-Number of Decimal digits”. La exportul de date această mărime poate să difere, utilizatorul având posibilitatea să stabilească numărul de zecimale după propria dorinţă.

Configurarea elementelor curbelor de racord (Curve Setup) se foloseşte pentru definirea parametrilor funcţiunilor curbelor de racord. De această alegere va depinde modul de desenarea a elementelor liniare curbe, operatorul având posibilitatea să aleagă din patru opţiuni: aproximativ, mediu, fină, stabilit de utilizator (Coarse, Medium, Fine, User).

Următoarele trei opţiuni - „Zoom In”, „Zoom Out”, „Zoom Fit” - sunt folosite pentru schimbarea dimensiunilor imaginilor şi sunt dublate de tastele din

Succesiunea lucrărilor este următoarea: 1. Se va accesa opţiunea „CoGO/Direction Cut”, care

va afişa pagina de dialog automat (fig.37). 2. Se va marca prin simplu clic figura care trebuie

parcelată, iar denumirea ei se va înscrie automat în câmpul “Target figure”. Suprafaţa figurii marcată, exprimată în ha, este indicată în câmpul de mai jos.

3. Se va alege modul de divizare: a unei (“Single”) sau a mai multor (“Multiple”) parcele. În primul caz, calculatorul va diviza terenul dat în dependenţă de suprafaţa cerută, prezentând două variante posibile de detaşare. În cazul proiectării parcelelor multiple, utilizatorul are posibilitatea să aleagă direcţia din care va începe detaşarea (“Side 1” sau “Side 2”), care va arăta că divizarea va începe de la graniţa din stânga a terenului, când utilizatorul se află în punctul iniţial (2) al direcţiei de divizare 2-8 sau din dreapta (fig. 38).

4. Se va stabili suprafaţa parcelei proiectate, mărime ce se indică în câmpul corespunzător (4.25 ha – primul caz şi 3.01 ha – cazul doi).

5. Se va stabili direcţia de divizare, care în primul caz este dată prin direcţia liniei 5-7, iar în al doilea 2-8. Se recomandă să se atragă atenţia la alegerea direcţiei, deoarece aceasta va fi legată direct de succesiunea parcelării dată prin latura întâi sau a doua.

duce la o infinitate de soluţii. În practică însă, de obicei se stabilesc condiţii suplimentare, cum ar fi: linia de hotar dintre bunurile imobile formate trebuie să aibă o direcţie cunoscută sau să treacă printr-un punct dat. Aceste condiţii reduc numărul de soluţii. O altă condiţie, care reduce numărul de soluţii, este suprafaţa cunoscută sau numărul de bunuri noi formate.

Fig. 37. Pagina de dialog şi exemplu de detaşare a suprafeţei în direcţia dată a unei singure parcele

bara de instrumente. Mărirea sau micşorarea imaginii este funcţie de factorul de scară care a fost descris în opţiunea Harta. Mărirea sau micşorarea imagini poate fi făcută printr-un clic sau prin desenarea unui cadru cu indicatorul, ţinând apăsat butonul stâng al şoricelului. Pentru ca desenul să ocupe tot ecranul, se va accesa subopţiunea „Zoom Fit”. Aceste taste instrumentale pot fi memorizate uşor, deoarece semnul “+” înseamnă mărire, “ – “ micşorare, iar săgeţile de pe diagonala pătratului, orientate spre colţuri, arată că desenul va ocupa toată pagina.

După ce au fost stabilite condiţiile de elaborare, ele trebuie memorizate. În acest scop, operatorul va face confirmarea prin accesarea tastei „OK”.

3.3. Începerea lucrului în CogoCAD

Lucrarea în CoGoCAD se păstrează în formă de fişier. Din această cauză lucrările se vor începe cu deschiderea fişierului, dacă el există, sau crearea unui nou fişier.

În cazul creării unui nou fişier, se va urma următoarea succesiune: 1. Se va face clic pe opţiunea „File/New”. 2. Se va face clic pe „Map/Add Point/By Mouse

Clic”. 3. Introduceţi denumirea punctului (topic name), dacă

doriţi. Acţionaţi butonul OK.

4. Săgeata care indică poziţia şoricelului se va schimba în “+”. Amplasaţi indicatorul în punctul dorit şi faceţi clic cu butonul stâng.

5. Pentru editarea şi examinarea coordonatelor punctului creat, se va face un dublu clic pe punctul creat, pentru a afişa caseta de dialog “Update points” (Caseta de actualizare a punctelor), cu care se pot schimba semnul, culoarea, dimensiunile şi alţi parametri ai semnelor convenţionale ale punctului.

6. Se va face clic pe opţiunea „Map/Add Point/By Coordinates”, dacă sunt cunoscute coordonatele punctelor, de pildă, a celor ce fac parte din reţeaua geodezică, pentru a fi introduse pe planul dat şi a face operaţiuni cu ele.

7. Se va face clic pe „Map/Add Figure/By Mouse Clic”.

8. Prin clic succesiv făcut pe punctele în ordinea care formează figura, se va construi conturul obiectului dorit. Se recomandă de a fi atenţi la construirea contururilor, pentru a se trece prin toate punctele.

9. Pentru a edita sau examina o figură existentă, se va face dublu clic pentru a afişa aplicaţia “Browse Figures”.

Se folosesc şi alte aplicaţii funcţionale ale CogoCAD 2.3 cum ar fi: Adăugarea simbolurilor textuale (Add Text Labels); Schimbarea simbolului punctului, elementelor figurilor şi culorilor folosind

Fig. 36. Pagina de dialog şi exemplu de determinare a suprafeţei.

În caz general, problema poate avea o mulţime de soluţii; de exemplu, dacă este cunoscută numai suprafaţa bunului imobil care trebuie format, atunci poziţia şi forma lui poate să fie diferită, iar aceasta

Pentru determinarea suprafeţei, se va accesa opţiunea „CoGO/Area”, care va vizualiza pe ecran pagina de dialog pentru introducerea şi vizualizarea datelor folosite la determinarea suprafeţelor (fig. 36). Prin simplu clic se va marca figura, suprafaţa căreia trebuie determinată. După ce figura a fost marcată, ea va fi automat haşurată. În rândurile următoare vor fi afişate rezultatele în diferite unităţi de măsură. Suplimentar, la informaţia despre suprafaţă va fi afişată informaţia despre perimetrul figurii, care se foloseşte la stabilirea formei figurii, caracteristică folosită, la rândul ei, la organizarea şi amenajarea teritoriului.

Condiţia de bază, care trebuie satisfăcută la determinarea suprafeţei, constă în existenţa figurii ca obiect cartografic.

4.8.2. Lucrări de detaşare a parcelelor

La formarea bunurilor imobile, se întâlnesc multe cazuri de divizare a parcelelor în unu sau mai multe bunuri imobile. Problema se rezolvă prin aplicarea soluţiilor propuse de geometria analitică, iar rezultatul final va fi compus din punctele noi de hotar, care delimitează bunurile imobile formate.

semnele convenţionale din biblioteca de semne convenţionale ale punctelor sau liniilor, Salvarea, etc. Lucrările pot fi continuate.

În acest caz, folosind un fişier existent, se vor urma următorii paşi: 1. Se va face clic pe „File/Open”. 2. Se va deplasa săgeata în jos până la alegerea

fişierului. De exemplu, se va selecta SA 2.2. Files (*.fld).

3. Din această listă de fişiere indicate, se va selecta „Lot 100.fld”, după acţiunea asupra lui pe ecran, va fi afişată lucrarea cu numele “Lot 100”. Această lucrare poate fi folosită pentru experimentarea modului de folosire a funcţiunilor CogoCAD 2.3. Pentru a nu face schimbări în originalul fişierului

model, se va folosi opţiunea “File/Save As” pentru a salva modificările făcute în fişierul model, alegând formatul fişierului dorit.

3.4. Meniul CogoCAD Edit

Opţiunea meniului Edit (redactare, schimbare) se foloseşte pentru copierea, deplasarea şi eliminarea datelor prezentate prin puncte sau figuri, care trebuie să fie selectate preliminar. Aceste operaţiuni pot fi accesate din caseta de dialog deschisă, după ce s-a făcut clic pe „Edit” din bara de meniuri sau acţionând tastele: CTRL+X (Cut) – decupează blocul selectat şi - l scrie în memoria Clipboard; Ctrl+C – copiază

blocul selectat în memoria Clipboard; Ctrl+V – insertează conţinutul memoriei Clipboard – de obicei, într-un nou fişier; Ctrl + Delete – eliminarea elementelor selectate. Aceste operaţiuni pot fi accesate şi prin folosirea tastelor din bara instrumentală.

Selectarea punctelor şi figurilor se va face în dependenţă de numărul lor: individual sau în grup. Selectarea individuală se va face prin simplu clic pe punctul sau figura care trebuie marcată (selectată). Această operaţie poate fi efectuată prin înscrierea punctului sau figurii într-un dreptunghi, ţinând apăsat butonul stâng al şoricelului. Punctul sau figura selectată va avea o culoare stabilită „Selection Colour” (vezi fig.11), deosebită de culoarea figurilor „Figure Pattern” şi a punctelor „Side Shot” neselectate. Dezactivarea punctelor sau figurilor se va face prin simplu clic pe câmpul vizual al interfeţei de lucru (Survey View). La selectarea multiplă a punctelor şi figurilor se va face simplu clic pe elementele care trebuie selectate, ţinând apăsată tasta „Shift”, sau prin desenarea dreptunghiului ca şi în cazul precedent.

Selectarea punctelor poate fi făcută, de asemenea, folosind opţiunea „Map/Browse/Edit: Points (Figures)”. După accesarea acestei opţiuni, pe ecranul monitorului va fi afişată caseta de dialog. Selectarea se va face prin marcarea punctului corespunzător din coloana “Select”. Punctele selectate vor avea un simbol în dreptul lor.

5. Se va stabili mărimea de deplasare a direcţiei (Offset). Pentru primul caz, deplasarea este 0.00 m, iar pentru cazul al doilea – 250.00 m.

6. Se va stabili distanţa dintre punctul de referinţă şi primul punct construit (50.00 m – primul şi 100.00 – al doilea exemplu).

7. Se va acţiona tasta “Solve”, care va duce automat la calcularea şi afişarea punctelor construite.

8. Se va acţiona tasta “Store” pentru a memoriza punctele noi construite.

Aplicaţia poate fi utilizată cu succes la trasarea curbelor de nivel, la construirea caroiajului şi alte probleme aplicative de desenare, proiectare şi trasare.

Problemele pot fi rezolvate şi pentru cazurile coordonatelor spaţiale. Datele iniţiale pot fi păstrate sau şterse.

4.8. Determinarea şi detaşarea suprafeţelor folosind programul CoGo

4.8.1. Determinarea suprafeţelor Suprafaţa este una dintre caracteristicile

principale ale parcelelor, care se înregistrează în documentaţia cadastrală şi care caracterizează din punct de vedere cantitativ parcela. Aceste lucrări ocupau ponderea principală în lucrările de evidenţă a resurselor funciare.

3. Se va stabili modul de reprezentare al direcţiei,

care poate să fie dată prin mărimea unui unghi de direcţie sau azimut (aplicaţia “Angle”) şi direcţia dintre punctul de referinţă spre un alt punct de coordonate cunoscute (aplicaţia “To Point”). Exemplele de mai sus prezintă aplicaţia “Angle”, dată de direcţia 180˚00′00.00″ (primul caz) şi orientarea egală cu unghiul de direcţie dintre punctul 7 şi 8.

4. Se va stabili intervalul dintre punctele ce trebuie construite sau numărul de puncte. În cazurile date a fost primit intervalul de 150 m. Dacă este dat numărul de puncte, atunci intervalul va fi calculat.

Fig. 35. Pagina de dialog şi exemple de construire a setului de puncte

Punctele şi figurile selectate pot fi supuse diferitor operaţiuni: copiere, decupare, anulare. Trebuie de reţinut că, în cazul ultimei operaţiuni, elementele şi punctele care au fost eliminate vor fi pierdute pentru totdeauna.

3.5. Desenarea punctelor şi figurilor Această aplicaţie se va folosi pentru raportarea

punctelor pe plan, indiferent de destinaţia lor. Operaţiunea poate fi făcută prin raportarea cu ajutorul şoricelului, după coordonare, sau prin stabilirea poziţiei punctelor din calcule. Punctele raportate pe plan por fi examinate, redactate şi editate într-un raport special. Aceste lucrări, după volum, au cea mai mare pondere în totalitatea lucrărilor de birou efectuate la elaborarea planurilor şi hărţilor. Modul de raportare depinde de destinaţia lucrărilor. De exemplu, raportarea punctelor cu ajutorul şoricelului poate fi folosită cu succes în timpul lucrărilor de proiectare, iar raportarea punctelor după coordonate se va face în principal la elaborarea planurilor ridicărilor topografice efectuate pe teren cu aparatele moderne, cum ar fi tahimetrele electronice. La ridicarea situaţiei cu aparatele clasice şi la efectuarea lucrărilor de proiectare, poziţia punctelor se va calcula reieşind din metodele de poziţionare. În acest caz programul CogoCad asigură calcularea coordonatelor şi reprezentarea automată a punctelor.

Printr-un punct de obicei se arată poziţia unui obiect, ale cărui dimensiuni sunt relativ mici şi nu pot fi exprimate la scara dată (centrul punctului geodezic, centrul unui stâlp, puncte de hotar etc.). Din această cauză, în afară de coordonate punctul mai conţine şi altă informaţie atributivă, cum ar fi: denumirea, referinţa, cota, timpul instalării etc.

Înainte de începerea raportării, pe plan se verifică unităţile de măsură a coordonatelor punctelor care trebuie raportate cu cele iniţializate.

3.6. Construirea punctelor prin selectarea grafică a poziţiei pe desen

După cum s-a menţionat, prin această

operaţiune se construiesc puncte noi, poziţia fiind determinată direct pe desen. Punctele construite şi memorizate vor fi incluse în baza de date.

La selectarea opţiunii „Map/Add:Point/By Mouse Click” veţi fi informaţi că trebuie să daţi o denumire punctelor (Topic Name). De exemplu, grupa de puncte aparţine hotarelor parcelelor şi pot fi numite “Hotar”, “Reţea” (fig.12). Aceste denumiri vor uşura procesul de prelucrare a datelor şi elaborare a planurilor. Utilizatorul poate să-şi formeze o bibliotecă de denumiri care să corespundă clasificatoarelor unice aprobate în lucrările cadastrale şi de organizare a teritoriului. Odată ce denumirea a fost introdusă, fiind raportat măcar un punct, aceasta

poate fi făcută prin clic simplu succesiv, pentru Fig. 34 exemplu analizat, vor fi punctele 7, 4 şi 8, care determină unghiul dintre direcţiile 8-7 şi 8-4. Rezultatele sunt afişate în ultimele două rânduri, care prezintă unghiul orizontal interior şi exterior, numite în topografie „de dreapta” şi „de stânga”.

4.7. Aplicaţia Puncte Multiple

Aplicaţia “Multiple points” este folosită pentru generarea unui set de puncte de-a lungul unei linii formate de două puncte existente sau într-o direcţie oarecare, determinată de utilizator. Utilizatorul are posibilitatea să specifice numărul de puncte dorit sau intervalul dintre ele, distanţa dintre punctul existent şi primul punct etc. De asemenea, se pot deplasa paralel, în dreapta sau stânga, punctele multiple folosind funcţia „Offset”, semnul căreia este pozitiv în dreapta şi negativ în stânga direcţiei date.

Lucrările se vor desfăşura în următoarea succesiune: 1. Se va activa opţiunea CoGO/Multiple Points, care

va afişa pagina de dialog pentru introducerea şi vizualizarea datelor (fig. 35).

2. Se va specifica punctul în raport cu care se va face construirea în direcţia dată. Pentru cazurile examinate, drept punct de referinţă a fost acceptat punctul 7.

proiectarea asistată de calculator. Lucrările sunt des întâlnite la proiectare şi la pregătirea datelor pentru trasarea pe teren a elementelor proiectate.

Pentru a iniţia aceste lucrări, se va accesa opţiunea „COGO/Corner Angle”, operaţiune ce va duce automat la deschiderea paginii de dialog pentru introducerea şi vizualizarea datelor (fig. 34), după care lucrările vor urma în succesiunea: se va introduce primul punct în rândul “First Point”, iar în câmpurile următoare – punctul de vârf “Corner Point” şi ultimul punct “End Point”. Introducerea punctelor 4. Pagina

de dialog şi exemplu de determinare a unghiului orizontal

va putea fi selectată din bibliotecă, ce va fi afişată după acţiunea săgeţii din caseta de dialog. După ce s-a ales denumirea punctului, se va confirma alegerea prin acţiunea tastei OK şi se vor raporta punctele. După finalizarea acestor operaţiuni se va acţiona pe butonul drept al şoricelului pentru a ieşi din această stare a indicatorului şoricelului şi revenirea lui la starea normală.

Operaţiunea dată poate fi iniţiată şi prin acţiunea butonului corespunzător din bara de instrumente (marcat printr-un punct) (fig.12).

3.7. Raportarea punctelor de coordonate cunoscute Despre raportarea punctelor cu ajutorul

şoricelului s-a menţionat în paragraful precedent. Acum ne vom opri asupra modului de raportare a punctelor de coordonate cunoscute. Majoritatea programelor aplicate astăzi în practica lucrărilor

Fig. 12. Caseta de dialog pentru alegerea denumirii punctului

topografice permit introducerea şi vizualizarea automată a coordonatelor punctelor, folosind rapoartele care sunt generate în timpul calculelor.

În cazul când punctele sunt de coordonate cunoscute, se va folosi aplicaţia „Map/Add Point/By Coordinates”. Această aplicaţie în practică, de obicei se face prin importul de fişiere.

După alegerea opţiunii „Map/Add Point/By Coordinates”, pe ecran va fi afişată caseta pentru alegerea denumirii punctelor. Alegerea se va face în funcţie de destinaţia punctelor care, la rândul lor, vor putea fi grupate ulterior, pentru soluţionarea diferitor probleme. După ce a fost introdusă sau aleasă denumirea punctelor, pe ecran va fi afişată caseta de dialog (fig. 13), care permite introducerea manuală a coordonatelor punctelor.

Fig. 13. Caseta de dialog pentru raportarea punctelor după coordonate

Fig.

33.

Pag

ina

de d

ialo

g pe

ntru

apl

ica

ţ ia

„T

/R/S

Lea

st S

quar

e Fi

t”

metoda celor mai mici pătrate. Ca date iniţiale vor fi folosite punctele de reper şi datele măsurărilor care fac parte din două lucrări separate, elaborate în sisteme de coordonate diferite.

După accesarea opţiunii T/S/R, pe ecran va fi afişată următoarea pagină de dialog (fig. 33). Se va marca planul (figura) sau elementele care trebuie transformate, fiind afişate în câmpul corespunzător al paginii de dialog. Următoarele acţiuni se referă la alegerea punctelor de control: se va face simplu clic în câmpul marcat (câmpul de înregistrare), se vor selecta, prin apăsarea pe butonul stâng al şoricelului, punctele de control vizate sau se vor înscrie numerele punctelor folosind tastatura. Analogic se va proceda şi cu punctele de referinţă. După selectarea punctelor, vor fi afişate erorile. Următorii paşi sunt aceiaşi ca şi la aplicaţiile precedente.

Menţionăm că această operaţiune se deosebeşte de operaţiunea Translate/Rotate/Scale prin reunirea lor într-o singură operaţiune, în rezultatul cărora punctele se vor determina prin compensare riguroasă, folosind metoda celor mai mici pătrate.

4.6. Determinarea unghiurilor orizontale

Determinarea unghiurilor orizontale este una dintre aplicaţiile funcţionale folosite în programele topografice speciale şi cele pentru desenare şi

Succesiunea de introducere a coordonatelor este următoarea: se vor introduce mărimile numerice ale coordonatelor X (North), Y (East), Cota (Elevation), după care se va verifica dacă numărul punctului corespunde numărului real, apoi se va acţiona tasta OK. În cazul când numărul indicat pe ecran nu corespunde numărului punctului, cursorul se va plasa în câmpul numărului şi se vor face modificările necesare. Modificări pot fi făcute şi în alte date atributive, inclusiv şi denumirea punctului. După ce se va acţiona tasta OK, caseta de dialog va dispărea de pe ecran, iar punctul introdus va fi vizualizat. Uneori însă trebuie introduse mai multe puncte de coordonate cunoscute. Acest lucru se va face prin accesarea opţiunii „Map/Browse Edit Points”, sau tasta corespunzătore din bara de instrumente (tabel cu P – tabel de puncte), care va duce la apariţia casetei de dialog prezentată în fig. 14. După un simplu clic pe aplicaţia “Append” se va deschide caseta de dialog pentru introducerea coordonatelor punctelor (fig. 14). Succesiunea este aceeaşi ca şi a unui punct aparte, iar după finalizarea introducerii datelor unui punct, pe ecran va rămâne afişată caseta de dialog precedentă, în care se pot examina datele punctului, care au fost introduse. Punctele sunt amplasate în ordinea în care ele au fost introduse. Din această casetă de dialog, după cum s-a menţionat, informaţia despre puncte poate fi redactată după selectarea lor.

Fig.

14.

Cas

eta

de d

ialo

g pe

ntru

in

trodu

cere

a co

ordo

nate

lor p

unct

elor

la

rapo

rtate

a pe

pla

n

coordonate. Pentru exemplul dat, acesta este punctul 4. După aceasta, se va indica factorul de scară (raportul dintre dimensiunile liniare până şi după transformarea coordonatelor). Factorul de scară în cazul dat este de 0.31. Operaţiunile de mai departe sunt asemănătoare cu cele din primul exemplu.

Fig. 32. Pagina de dialog şi exemplul de transformări de coordonate prin factor de scară cu ştergerea (eliminarea) datelor originale 4.5. Aplicarea funcţiei T/R/S Least Square Fit

Aplicaţia se referă la ajustarea unui set de date (a unor puncte, figuri sau porţiuni de planuri) folosind

Se recomandă de a fi atenţi la modul cum se stabileşte direcţia iniţială (linia întreruptă) şi direcţia finală. Unghiul dintre acestea se va măsura în sensul mersului acelor de ceasornic. Succesiunea de mai departe rămâne aceeaşi ca şi în cazul precedent.

Fig.31. Pagina de dialog şi exemplul de transformări de coordonate prin rotire a figurilor cu ştergerea (eliminarea) datelor originale

În cazul transformărilor de coordonate prin

factorul de scară, se va acţiona tasta “Scale” care va vizualiza pe ecran pagina de dialog corespunzătoare (fig.32). În câmpul “Fixed point” se va înscrie punctul în raport cu care se vor face transformările de

3.8. Stabilirea formei şi dimensiunilor semnelor convenţionale punct

Prin semnele convenţionale, după cum s-a

menţionat anterior, se redau unele caracteristici ale obiectelor punct, îmbunătăţind totodată şi calitatea materialelor topografice. Programul este echipat cu o bibliotecă standard de semne convenţionale (fig.15), însă, în acelaşi timp, permite desenarea semnelor proprii.

Raportarea pe plan a punctelor, construcţia figurilor plane şi reprezentarea grafică a lor este primul pas în descifrarea unei aplicaţii grafice. Ele reprezintă entităţile de bază ce ajută la definirea materialelor topografice şi cartografice. În activitatea de proiectare pe calculator apar modificări ale entităţilor de bază ce se realizează cu ajutorul comenzilor de editare.

Fig. 15. Stabilirea semnelor convenţionale ale punctelor

3.9. Redactarea obiectelor punct

Obiectele punct, după cum s-a menţionat anterior, au semnele convenţionale corespunzătoare destinaţiei obiectului pe care îl reprezintă. După ce punctele au fost raportate pe plan, ele pot fi supuse redactării. Această operaţiune se va face prin folosirea directoriei “Map/Browse/Edit/Points”, după accesarea căreia se va alege punctul care trebuieşte modificat (fig.16) şi semnul convenţional corespunzător. Vom menţiona că semnul convenţional poate fi schimbat simultan pentru mai multe puncte, după ce aceste puncte au fost selectate prin procedeele descrise anterior.

3.10. Formarea obiectelor liniare şi de contur

Informaţia despre obiecte este deseori redată pe plan prin figuri plane, care reprezintă proiecţia orizontală a contururilor obiectelor, sau prin semne convenţionale liniare pentru obiectele liniare, cum ar fi: căile de comunicaţii, conductele, liniile de curent electric etc. Pentru aceasta, apare necesitatea de construire a figurilor, operaţiune care poate fi îndeplinită după alegerea semnului convenţional corespunzător şi accesarea opţiunii „Map/Add Figure”, care la rândul ei, poate fi executată cu ajutorul şoricelului sau după lista punctelor de coordonate. Ne vom opri asupra ambelor cazuri.

7. Utilizatorul are posibilitatea să examineze, să

accepte sau să respingă rezultatele. În caz de acceptare, el va acţiona tasta “Store” pentru memorizare, urmând indicaţiile afişate. Dacă rezultatele nu sunt acceptate, ele pot fi anulate prin acţiunea tastei “Reset”.

8. În cazul transformărilor de coordonate prin rotirea axelor (fig.31), se va alege punctul în jurul căruia vor fi elementele; în cazul dat acesta este punctul 6. Apoi se va înregistra unghiul de rotaţie în rândul “Angle”.

Fig. 30. Pagina de dialog şi exemplu de transformări de coordonate prin translaţia axelor a figurilor fără ştergerea (eliminarea) datelor originale

2. Se va stabili ce fel de elemente vor fi supuse transformărilor. Acestea pot fi puncte aparte, puncte în grup, figuri separate sau în grup. Pentru puncte se va activa aplicaţia “Feature” (elemente) iar pentru figuri – “Figure”.

3. Se vor marca elementele care trebuie supuse transformărilor, înregistrându-le în fereastra corespunzătoare “Add” sau făcând simplu clic pe ele.

4. Se va alege procedeul de transformare din cele trei afişate: Translate (fig.30); Rotate (fig. 31); Scale (fig.32).

5. Pentru toate aplicaţiile se va stabili dacă se vor face transformări plane sau spaţiale, activând sau dezactivând opţiunea “With Elevation”. De asemenea, este nevoie să se stabilească dacă datele originale trebuie sau nu excluse, activând sau dezactivând opţiunea din partea de jos “Delete Original Data”.

6. La transformări prin translaţie (fig.30) se va alege modul de prezentare al mărimii de translaţie: “Move point” – prin deplasarea punctului; “Adjust Points” – prin adaptarea punctelor; “Coordinate” – prin coordonate. În primul caz se va indica punctul care trebuie deplasat (Move point), pentru exemplul dat – punctul 2. Acest punct trebuie să fie deplasat în punctul 10 (To point). După acesta, se va acţiona tasta “Solve” (rezolvare), care va vizualiza rezultatul automat.

Fig.

16 R

edac

tare

a ob

iect

elor

pun

ct

Desenarea cu şoricelul se va face după accesarea opţiunii „Map/Add Figure/By Mouse Click”, prin care săgeata cursorului se va schimba în semnul unei cruciuliţe. Desenarea se va face prin simplu clic, în ordinea succesiunii de amplasare a punctelor în figură. Opţiunea poate fi accesată din bara de instrumente (creionul cu F – desenarea figurii). Finalizarea lucrărilor şi întoarcerea la poziţia iniţială se va face prin apăsarea butonului stâng al şoricelului. Trebuie de reţinut, că în cazul programului CoGoCAD, figurile pot fi desenate folosind numai puncte existente.

În timpul elaborării materialelor topografice este deseori efectiv să se deseneze figuri prin enumerarea punctelor ce formează figura. Această operaţiune poate fi realizată prin accesarea opţiunii „Map/Add Figure/By Point List”, după care pe ecran va apărea caseta de dialog (fig. 18). În câmpul “List” se vor scrie printr-un interval numerele punctelor care formează figura. Pentru exemplul prezentat (fig.17) sunt 24, 25, 26, ... 12a, 11a, 24, indicate în partea stângă a acestui câmp care, după ce se va face clic pe

Fig. 17. Succesiunea desenării figurilor

sau 270°00´, iar distanţa orizontală – egală cu valoarea ordonatei.

4.4. Transformări de coordonate

Transformările de coordonate sunt lucrări foarte des întâlnite atât în practica topografică, geodezică, cât şi în cea cadastrală. Foarte multe titluri de autentificare a dreptului deţinătorului de teren au fost perfectate în sistemul de coordonate local. În prezent se lucrează asupra elaborării Sistemului Informaţional Geografic al Republicii Moldova, în care ca element de bază sunt folosite materialele cartografice ale Sistemului Cadastral Naţional. Ambele sisteme necesită reprezentări cartografice într-un sistem unic de coordonate. Acesta este sistemul de coordonate Moldref 99, iar majoritatea materialelor cartografice se întocmesc în proiecţia UTM.

Transformări de coordonate se întâlnesc, de asemenea, la lucrările de proiectare şi de trasare.

În practică sunt cunoscute multe metode de transformări de coordonate, însă cele mai răspândite sunt: translaţia axelor de coordonate; rotaţia axelor de coordonate; transformări prin reducerea factorului de scară.

Pentru executarea lucrărilor se va urma succesiunea: 1. Se va accesa opţiunea CoGo/ Translate/ Rotate/

Scale.

4.3. Metoda ordonatelor şi absciselor

Deşi programul nu prevede această operaţiune funcţională, punctele poziţionate pe teren prin această metodă pot fi raportate pe plan folosind succesiv aplicaţia funcţională „CoGo/Traverse-Horiz.Angle”. La prima etapă se determină punctul de pe aliniament, orientarea în această direcţie fiind 0°00´ sau 180°00´, se introduce valoarea abscisei şi se acceptă comanda de soluţionare şi memorizare a punctului nou format. La etapa a doua se va alege ca punct de staţiune punctul nou construit, orientarea rămânând neschimbată sau făcându-se spre punctul de staţiune precedent. Direcţia spre punctul căutat va fi 90°00´

Fig. 29. Construirea punctelor noi după factorul de scară

tasta “Connect” se vor activa şi se va iniţia automat desenarea figurii. Liniile devin vizibile odată cu marcarea punctelor. Denumirea figurii poate fi schimbată prin poziţionarea cursorului şi activarea prin simplu clic a câmpului “Figure ID”. Desenarea figurilor se poate face şi folosind metoda interactivă.

La efectuarea lucrărilor de desenare, materialele pot fi vizualizate, examinate şi redactate, folosind pentru aceasta opţiunea „Map/Browse/Edit/Figures”. După activarea opţiunii, pe ecran va fi afişată caseta de dialog prezentată în fig. 18. În câmpul List va fi prezentată lista punctelor ce formează figura dată (activată). În această listă se pot introduce puncte noi (la locul corespunzător) sau excluse punctele care au fost incluse din greşeală la formarea figurii. Tot prin acest directoriu poate fi schimbat şi semnul convenţional. Vom menţiona că biblioteca prezentă în softul dat pentru obiectele liniare este destul de mică, însă pot fi variate culorile şi dimensiunile semnelor convenţionale.

3.11. Introducerea informaţiei textuale

Informaţia textuală completează informaţia grafică şi este un element foarte important al materialelor topografice. Pentru aceasta se va folosi opţiunea Map/Add Text, care după accesare va deschide fereastra de dialog pentru stabilirea parametrilor tehnici (fig.19). Operaţia poate fi iniţiată

Fig.

18.

Cas

eta

de d

ialo

g pe

ntru

de

sena

rea

figur

ilor f

olos

ind

lista

pu

ncte

lor

5. Se va examina punctul obţinut şi, în caz de necesitate, se va memoriza, urmând indicaţiile apărute după acţiunea tastei „Store”, sau se va face restartarea, acţionând tasta „Reset”.

6. În cazul când se va lucra cu toate trei coordonate, se va introduce şi distanţa verticală (diferenţa de nivel sau unghiul de înclinaţie), pentru a calcula cota punctului nou.

7. Aplicaţia a treia – “Factorul de Scară” (Scale Factor) se va folosi în cazul când este dat raportul dintre distanţe pe o direcţie cunoscută (fig. 29). În caz dacă se va lucra cu toate trei coordonate, se va folosi factorul de scară, activând aplicaţia “Scale With Elev”.

8. Se va acţiona tasta Solve (Rezolvare), care va vizualiza punctul de intersecţie a dreptei de direcţie construită cu circumferinţa (fig. 29).

Rezultatele calculelor pot fi exportate, precum şi supuse operaţiunilor de redactare, vizualizare şi altor operaţiuni. Datele se înregistrează automat în baza de date, prin urmare, ele capătă aceleaşi proprietăţi ca şi punctele existente.

Se poate menţiona că metoda coordonatelor polare este folosită cu uşurinţă în cazul utilizării tahimetrelor electronice la ridicarea terenurilor construite. Rezultatele acestor măsurări sunt distanţele şi unghiurile, care însă, pot fi direct transformate în coordonate rectangulare folosind programele speciale.

1. Se va determina punctul de referinţă (staţiune) (From point), care se va înregistra în prima fereastră. Pentru cazul dat, punctul de referinţă este 7.

2. Se va stabili modul de orientare, de care va depinde alegerea opţiunii (pentru unghi de orientare – „Angle” (fig.28), iar pentru orientarea spre un punct de coordonate cunoscute – „Horiz. Angle” (fig. 28), înscriind în fereastra a treia punctul de orientare „Back Point”. Pentru cazul dat, orientarea limbului s-a făcut spre punctul 6).

3. Se va stabili unghiul de orientare, care pentru primul caz este numeric egal cu azimutul (unghiul de direcţie a liniei definită de punctele 5 şi 3, care se vor înregistra corespunzător în câmpurile P1 şi P2, în câmpul Azimuth automat se va vizualiza valoarea numerică a azimutului liniei 5-3. În cazul când mărimea numerică a unghiului de direcţie este cunoscută, ea se va înregistra în câmpul sus-numit. Pentru cazul doi, se va trece în câmpul „Horiz. Angle” valoarea numerică a unghiului orizontal.

4. Se va înregistra distanţa orizontală în câmpul „Horizontal Distance”, iar pentru cazul când distanţa este necunoscută, dar se ştie că ea este egală cu distanţa dintre două puncte, atunci se vor trece aceste puncte în câmpurile corespunzătoare „PF” şi „PT”, după care, distanţa se va înregistra automat în câmpul de mai sus. În primul caz acestea sunt punctele 12 şi 3, iar distanţa 160.12 m.

şi printr-un simplu clic pe butonul corespunzător (abc) din bara de instrumente.

Utilizatorul are posibilitatea să facă, după dorinţă, diferite alegeri: modificarea dimensiunilor, formatarea caracterelor etc.

Formatarea caracterelor constă în specificarea atributelor individuale ale acestora, inclusiv: tipul corpului de literă (fontul), dimensiunea caracterelor, stilul ş.a.

Pentru folosirea în diverse situaţii specifice, au fost elaborate o mulţime de tipuri de corpuri de literă. Sunt cunoscute asemenea fonturi ca: Times New Roman, Courier, Arial. Stilurile de bază folosite pentru reprezentarea caracterelor sunt: obişnuit (regular), aldin (bold), cursiv (italic), aldin şi cursiv (bold italic); de asemenea, caracterele pot fi cu subliniere (Underline) sau cu efect orientat (Stikeout). Nu mai puţin importantă este orientarea textului, care se va face prin opţiunea “Orientation”.

Tot din categoria informaţiei textuale fac parte informaţiile referitoare la puncte care se vor vizualiza după dorinţa utilizatorului, după accesarea opţiunii Map/Labels, acţiune care duce la apariţia casetei de dialog (fig.20). Şi în acest caz, utilizatorul poate să aleagă diferite moduri, inclusiv schimbarea sau nu a dimensiunilor textului, activând sau dezactivând aplicaţia (Freeze Text Size in Zoom).

Fig. 17. Caseta de dialog pentru stabilirea parametrilor informaţiei textuale despre puncte

Fig. 19. Caseta de dialog pentru stabilirea parametrilor datelor textuale

Fig. 20. Caseta de dialog pentru stabilirea parametrilor informaţiei textuale despre puncte şi figuri

Datele iniţiale pot să fie prezentate în câteva variante: orientarea este dată prin unghiul de direcţie sau azimut; orientarea este dată faţă de o direcţie oarecare; mărimea numerică a distanţei este cunoscută; mărimea numerică a distanţei este egală cu

distanţa dintre două puncte; mărimea unghiului de orientare este numeric egală cu orientarea dintre două puncte de coordonate cunoscute, este cunoscut raportul dintre distanţa până la punctul nou şi distanţa dintre punctul de referinţă şi un punct de orientare.

Pentru rezolvarea problemei, se va urma succesiunea:

Fig. 28. Pagina de dialog pentru construirea punctelor după coordonatele polare (cazul când direcţia este măsurată în raport cu direcţia spre un punct de orientare)

operaţiunea „Traverse”. După accesarea opţiunii CoGo/Traverse, pe

ecran va apărea caseta de dialog (fig.27). În calitate de date iniţiale servesc: punctul de staţiune – „From Point”, unghiul de orientare „Mode” şi distanţa „Horizontal Distance”. Orientarea poate fi dată prin mărimea unghiului determinat în raport de direcţia Nord, sau altă direcţie de orientare acceptată - „Horizontal Angle”. În ultimul caz, direcţia de referinţă este dată de punctul de staţiune şi punctul spre care s-a făcut orientarea „Back Point”. În practică poate fi întâlnit şi cazul când noul punct se află pe aliniamentul direcţiei de orientare, iar distanţa este cunoscută prin raportul dintre distanţa dintre punctul de staţiune şi punctul nou şi distanţa dintre punctul de staţiune şi punctul de orientare. Această metodă de poziţionare este caracterizată prin opţiunea aleasă din fereastra „Mode” – „Scale Factor”.

Problema se reduce la determinarea poziţiei unui punct nou, cunoscând distanţa de la un punct de coordonate cunoscute, existent pe plan şi orientarea din punctul de referinţă spre punctul dat.

Soluţia constă în construirea direcţiei din punctul de referinţă şi depunerea pe această direcţie a distanţei cunoscute. Grafic, soluţia se obţine la intersecţia liniei de direcţie dată cu circumferinţa, raza căreia este egală cu distanţa cunoscută dintre punctul de referinţă şi punctul căutat.

La configurarea parametrilor se va consulta atlasul de semne convenţionale, atrăgând atenţia că dimensiunile de pe ecran pot fi schimbate în timpul vizualizării. Producătorul acestui program a prevăzut această situaţie, echipându-l cu opţiunea Freeze Text Size in Zoom de menţinere neschimbată a dimensiunilor textului, la redimensionarea imaginilor grafice.

3.12. Meniul Field Data

3.12.1. Introducerea datelor despre lucrare şi a măsurărilor

În majoritatea cazurilor materialele topografice

sunt elaborate în baza datelor culese pe teren, care pot să fie introduse în calculator prin diferite metode. În acest paragraf vom analiza modul de verificare a acestei informaţii şi conţinutul ei. Operaţiunea devine accesibilă după un simplu clic pe butonul “Field Data” din bara de meniu, care are trei compartimente: „Informaţie despre lucrare” (Job Information), „Date neprelucrate” (Raw Data) şi „Compensarea datelor”. Printr-un simplu clic făcut pe prima aplicaţie se va face afişarea paginii de dialog (fig.21) în care se conţin date generale despre data efectuării lucrării, organizaţia, operatorul, şi descrierea prescurtată a lucrării. Aceste date vor fi folosite pentru generarea

Datele problemelor pot să fie introduse atât de la tastatură, cât şi cu ajutorul şoricelului. La folosirea datelor măsurărilor se recomandă utilizarea tastaturii.

În timpul rezolvării problemelor pot fi introduse şi informaţii atributive despre punctele noi.

4.3. Construirea punctelor după metoda coordonatelor polare

Metoda coordonatelor polare, numită şi metoda

punctelor radiate, este foarte răspândită la ridicarea situaţiei, datorită modului simplu de determinare a poziţiei punctelor de pichet. Metoda utilizează unghiul de rotire (întoarcere) faţă de o direcţie din desen. În prezentul program această comandă este realizată prin

Fig. 27. Pagina de dialog pentru construirea punctelor după coordonatele polare (cazul când direcţia este dată prin unghiul de orientare)

Coordonate polare Transformare coordonate Calibrarea Determinarea unghiurilor Puncte multiple Suprafaţa Direcţia de parcelare Parcelare arbitrară

Trasare Intersecţie Problemă inversă Retrointersecţie din două puncte, trei puncte Curbă racord orizontală Curbă trei puncte Curbă între tangente Curbă cu raza Curbă racord verticală Curbă serpantină

Translaţia, Rotirea axelor, Factor scară

Fig. 26. Pagina de dialog a aplicaţiilor funcţionale CoGo

rapoartelor şi altor operaţiuni. Data şi timpul sunt numai informaţii de referinţă şi se completează automat când se formează fişierul ridicărilor. Informaţia despre operator sau echipă, instituţie şi descriere sunt pentru folosiţe de serviciu interior. Primele două informaţii nu trebuie să aibă o lungime mai mare de 31 caractere, iar descrierea - până la 127. După introducerea datelor, se va face confirmarea, pentru a memoriza datele în caseta de dialog şi a reveni la pagina principală a interfeţei CogoCAD.

Fig. 22. Caseta de dialog pentru introducerea, examinarea şi redactarea datelor culese pe teren

Examinarea datelor măsurărilor de pe teren poate fi făcută folosind aplicaţia Field Data/Raw Data (fig. 20). După cum se vede din această figură, se por edita, adăuga, exclude sau să se introducă unele informaţii referitoare la punctele ridicate. La adăugarea punctelor noi se va face simplu clic pe tasata Add, care va duce la apariţia imediată a Examinarea datelor măsurărilor de pe teren poate fi făcută folosind aplicaţia Field

Data/Raw Data (fig. 22). După cum se vede din această figură, se pot edita, adăuga, exclude sau introduce unele informaţii referitoare la punctele

Fig. 24. Înregistrarea datelor observaţiilor. OS – punct de staţiune, BS- Punct de orientare (din urmă), HI –înălţimea aparatului. HT - înălţimea reflectorului, Set –numărul de reprize, Horizontal Angle – unghiul orizontal, Vertical distance – unghiul zenital, Horizontal Distance – distanţa redusă la orizont

Fig. 23. Alegerea tipului măsurărilor: Punct de staţiune - Occupy Station: Backsight –Orientare în urmă, Foresight –Orientare înainte, Reference direction – direcţie de referinţă, Sideshot – direcţie transversală, Freeshot –direcţie liberă. Trasare Stakeout Measure – măsurări de trasare

determină de obicei din calcule, efectuate după datele măsurătorilor de teren, sau a soluţionării noilor probleme. Programul CoGoCAD conţine directoriul CoGo prevăzut în acest scop, cu diferite aplicaţii funcţionale.

Pentru crearea punctelor noi se pot folosi diferite metode: metoda coordonatelor polare, metoda absciselor şi ordonatelor, metoda intersecţiilor de direcţii, distanţe sau combinată, metoda interpolării etc. În funcţie de modul în care este fixată, crearea punctelor depinde şi succesiunea operaţiilor, de utilizarea setului de comenzi CoGo.

După accesarea opţiunii CoGo pe ecran va fi afişată pagina de dialog (fig. 26), din care se va selecta metoda de rezolvare, în corespundere cu problema dată. În toate cazurile se vor obţine puncte noi de coordonate determinate din calcule.

Punctele determinate prin calcule pot fi folosite pentru desenarea elementelor planurilor topografice sau cadastrale, proiectelor şi hărţilor. La activarea oricărei aplicaţii, pe ecran va fi vizualizată automat o imagine a paginii de dialog, prin intermediul căreia se vor introduce datele, iar în caz de necesitate, vor fi memorizate sau anulate rezultatele. Dacă problema nu va avea soluţii, utilizatorul va fi avertizat. Această pagină de dialog poate să fie închisă prin acţiunea butonului corespunzător din bara de meniuri.

ducerea unei drepte paralelă la o altă dreaptă, intersecţii de drepte etc.

După ce bunurile imobile au fost proiectate, aceste proiecte trebuie să fie materializate pe teren. Pentru aceasta va fi nevoie să se determine coordonatele punctelor de proiect, distanţe, direcţii, unghiuri orizontale şi alte elemente necesare trasărilor.

Programul CogoCAD asigură rezolvarea problemelor sus-numite, iar utilizatorul are posibilitatea să varieze cu unităţile de măsură, să genereze automat unele rapoarte, să folosească metoda variantelor în timpul lucrărilor de proiectare etc. Programul, după cum s-a menţionat anterior, poate face automat trecerea dintr-un sistem de coordonate în altul, să importe şi să exporte fişiere de date în diferite formate etc.

În continuare ne vom opri atenţia asupra descrierii metodelor de rezolvare a problemelor sus-menţionate. Rezolvarea se face după alegerea problemei corespunzătoare din caseta de dialog, care este afişată pe ecran imediat după accesarea opţiunii CoGo.

4.2. Descrierea casetei de dialog CoGo

În practica topografică şi geodezică, deseori trebuie determinate noi puncte, care caracterizează un obiect existent sau sunt puncte caracteristice ale unui obiect proiectat. Coordonatele acestor puncte se

ridicate. La adăugarea punctelor noi se va face simplu clic pe tasata Add, care va duce la apariţia imediată a casetei pentru selectarea felului de măsurări.

După alegerea felului măsurărilor, se va activa cutia de dialog pentru introducerea datelor (fig. 24) despre datele înregistrate ale observaţiilor.

Casetele de dialog pentru alte feluri de măsurări se vor deosebi prin datele care se introduce; de pildă, la vizarea spre un punct de detaliu, se vor introduce numai datele măsurărilor şi denumirea punctului nou.

3.12.2. Prelucrarea şi compensarea datelor de teren Mărimile măsurate în topografie sau geodezie

sunt afectate de erori şi este necesară ajustarea lor. Prin urmare, calitatea materialelor topografice va depinde într-o mare măsură de modul cum au fost prelucrate datele măsurărilor. Această operaţiune are ca scop final compensarea drumuirilor, echilibrarea datelor şi excluderea erorilor grosolane care por să apară din cauza neatenţiei operatorului. Ajustarea se face în baza teoriei erorilor, astfel încât suma pătratelor erorilor de măsurare să fie minimă. Într-un astfel de proces este necesar un volum relativ mare de timp şi efort pentru parcurgerea multor etape, precum: scrierea ecuaţiilor de erori în funcţie de condiţiile geometrice, determinarea coeficienţilor sistemului de ecuaţii, rezolvarea sistemului de ecuaţii normale etc.

Fig. 25. Paginile de dialog folosite la prelucrarea şi compensarea datelor măsurărilor. b – configurarea parametrilor de compensare; a – rezultatele compensării.

cunoscute sau să se efectueze măsurări în timpul ridicărilor. În prezent ridicările sunt efectuate cu tahimetre electronice sau cu receptoare GPS. Însă se mai întâlnesc şi cazuri când măsurările sunt efectuate prin metode tradiţionale, reieşind din considerente economice. Astfel de situaţii sunt aplicate la actualizarea planurilor.

În Organizarea Teritoriului problemele cel mai des întâlnite se referă la determinarea şi detaşarea sectoarelor de teren, precum şi la lucrările de proiectare, în aceste cazuri de asemenea trebuie cunoscute coordonatele punctelor caracteristice, care se determină în urma ridicărilor pe teren.

Cele mai frecvente metode de ridicare a elementelor actualizate sunt: metoda coordonatelor polare (deseori numită şi “intersecţie polară”), metoda aliniamentelor, metoda coordonatelor echerice (numită şi “metoda absciselor şi ordonatelor”), metoda intersecţiilor liniare, metoda intersecţiilor unghiulare, metoda intersecţiilor combinate şi inversă (retrointersecţia).

Lucrările cadastrale însă nu se reduc numai la întocmirea planurilor cadastrale. Foarte des se întâlnesc cazurile când trebuie formate bunurile imobile cu hotare neclare sau prin divizarea unui imobil în mai multe. Aceste lucrări necesită determinări analitice ale poziţiei punctelor derivate în urma lucrărilor de parcelare, construirii unei perpendiculare dintr-un punct dat pe o dreaptă,

4. OPERAŢIUNI DE CALCUL EFECTUATE CU AJUTORUL PROGRAMULUI COGOCAD

În capitolul precedent s-au utilizat comenzile CoGoCAD pentru realizarea de desene compuse din puncte şi linii. Coordoonatele punctelor erau cunoscute. Proiectarea asistată de calculator este eficientă datorită posibilităţilor funcţionale de modificare a caracteristicilor oricărui obiect (poziţie, mărime, culoare). Totodată programul asigură determinarea coordonatelor punctelor fie în baza datelor măsurate pe teren, fie în baza soluţionării noilor probleme cu caracter aplicativ. În cele ce urmează vom face o examinare expeditivă a unor probleme aplicative din domeniul cadastrului şi organizării teritoriului.

4.1. Situaţii din lucrările cadastrale şi organizare a teritoriului, care necesită efectuarea calculelor

Unul dintre scopurile de bază a cadastrului este

fixarea hotarelor proprietăţilor funciare, care pot să conţină o mulţime de puncte caracteristice. De obicei acestea sunt punctele de intersecţie a hotarelor, punctele de frângere a direcţiilor etc. Aceste elemente trebuie să fie reprezentate pe planurile cadastrale, prin urmare, este necesar ca coordonatele lor să fie

Operaţii pot fi foarte voluminoase în cazul unui număr mare de măsurători sau când este necesară aducerea la forma liniară a unor condiţii geometrice complexe.

Lucrările de ajustare se vor efectua folosind opţiunea Field Data/Adjustment, care la rândul ei este alcătuită din două casete de dialog: Setup – configurarea parametrilor de echilibrare şi Raw Closure – erori necompensate (fig. 25. a,b).

Compensarea drumuirilor se va face în următoarea succesiune: 1. Se va selecta opţiunea Field Data/Adjustment. 2. Se vor specifica punctele iniţial şi final ale

drumuirii. Pentru o drumuire în formă de poligon închisă, punctul iniţial şi final vor fi aceleaşi. Pentru o drumuire închisă numai la un capăt, ultimul punct trebuie să fie un punct de control.

3. Se vor selecta opţiunile de compensare, iar după aceasta se va acţiona tasta Raw Closure pentru a vedea erorile de închidere.

4. Dacă aceste erori sunt admisibile, atunci se va acţiona „Adgustment” pentru a finaliza operaţiunea de compensare.

Drumuirea circulară şi sprijinită pe un capăt, necesită satisfacerea unor cerinţe referitoare la modul cum sunt finalizate măsurările pentru a fi compensate cu succes. Aceste cerinţe trebuie luate în considerare în timpul colectării datelor pe teren.

Reţineţi următoarele sfaturi:

Ultimul punct de staţiune (OS) al drumuirilor circulare cu orientare în urmă (BS) interioară trebuie să fie acelaşi ca şi punctul de orientare (BS).

Ultimul punct de staţiune a drumuirii închise cu orientare exterioară trebuie să fie aceeaşi ca şi la primul punct de orientare.

Drumuirea închisă la un capăt trebuie să aibă ultimul punct de staţiune în punctul de control.

Ultima observaţie spre direcţia liberă (FS) (la un obiect oarecare) în drumuirea închisă cu orientare interioară (BS) trebuie să fie aceeaşi ca şi la primul punct de staţiune.

Ultima observaţie spre direcţia liberă (FS) în drumuirea închisă cu orientare exterioară (BS) trebuie să fie aceeaşi ca şi la primul punct de orientare.

Drumuirea închisă la capăt trebuie să fie terminată cu observaţie liberă (FS) spre o marcă azimutală (punct de orientare), pentru a căpăta o direcţie de orientare.

După ce a fost afişată pagina de dialog „Field Data/Adjust/Setup”, se va defini felul drumuirii (sprijinită pe două puncte de control, închisă în formă de poligon, cu laturi de orientare) şi metoda de compensare. După finalizarea configurării, se va acţiona Raw Closure pentru a examina erorile.

Metodele de compensare utilizate sunt: Metoda compasului – utilizată când

măsurătorile de unghiuri sunt de aceeaşi precizie cu

măsurătorile de distanţe (măsurări făcute cu staţiile totale);

Metoda tranzit – utilizată când măsurătorile de unghiuri sunt mai precise decât măsurătorile de distanţe;

Metoda celor mai mici pătrate – utilizată când se doreşte o compensare riguroasă.

Rezultatele compensărilor se pot exporta, de asemenea, în formatele enumerate mai sus, pentru utilizarea lor în prelucrările ulterioare.