colec]ia plural m - monoskop.org · 3 polirom ia[i, 1997 p|catul {i frica jean delumeau...

Colec]ia PLURAL M

2

Aceast\ carte a fost editat\ cu sprijinulFunda]iei Soros pentru o Societate Deschis\,al Ministerului Francez al Afacerilor Externe

[i al Ambasadei Fran]ei `n România

Contribu]ia traduc\torilor :

Ingrid Ilinca � Introducere, Partea ̀ nt`i (Macabrul [i pesimismul Rena[terii ) [i NoteCora Chiriac � Partea a doua (E[ecul r\scump\r\rii )

Jean DelumeauLe péché et la peur.

La culpabilisation en Occident (XIII e-XVIII e siècles)© Librairie Arthème Fayard, 1983

© by POLIROM Co SA Ia[i, 1997pentru prezenta traducere `n limba român\

Editura POLIROMB-dul Copou nr. 3, P.O. Box 266, 6600 Ia[i

Tel. & Fax (032) 214100 ; (032) 214111(032) 217440 (distribu]ie)

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale :

DELUMEAU, JEAN

P\catul [i frica. Culpabilizarea `n Occident (secolele XIII-XVIII) /Jean Delumeau � Ia[i, Polirom ; 1997 � 2 vol. ; 21 cm. � (Plural M)

Tit. orig. (fr.) : Le péché et la peur. La culpabilisation en Occident(XIII e-XVIII e siècles)

ISBN : 973-683-031-4 (Vol. I [i II)

Vol. I. � 1997 � 472 p. ; ISBN : 973-683-036-5 (Vol. I)

Cip. 241.4241.53

Printed in ROMANIA

3

POLIROMIa[i, 1997

P|CATUL {I FRICA

Jean Delumeau

Culpabilizarea `n Occident(Secolele XIII-XVIII)

Vol. I

Traducere de INGRID ILINCA [i CORA CHIRIAC

4

De acela[i autor :

Vie économique et sociale de Rome dans la seconde moitié du XVI e siècle, 2 vol.,Paris, De Boccard, 1957-1959 ; L�Alun de Rome, Paris, S.E.V.P.E.N., 1962 ;Naissance et affirmation de la Réforme, Paris, P.U.F., ed. a 3-a, 1973 ; La Civilisationde la Renaissance, Paris, Arthaud, ed. a 2-a, 1973 ; Le Catholicisme entre Lutheret Voltaire, Paris, P.U.F., 1971, ed. a 4-a, 1987 ; L�Italie de Botticelli à Bonaparte,Paris, A. Colin, 1974 ; Rome au XVI e siècle, Paris, Hachette, 1976 ; La Mort despays de Cocagne, Paris, Publications de la Sorbonne, 1976, lucrare colectiv\ ;Le Christianisme va-t-il mourir ?, Paris, Hachette, 1977 ; La Peur en Occident(XIV e-XVIII e siècle), Paris, Fayard, 1978 ; Histoire vécue du peuple chrétien (subconducerea sa), Toulouse, Privat, 1979 ; Un Chemin d�histoire, chrétienté etchristianisation, Paris, Fayard, 1981 ; Le Cas Luther, Paris, Desclée de Brouwer,1987 ; La Première Communion. Quatre siècles d�histoire (XVI e-XX e siècle), Paris,Desclée De Brouwer, 1987, lucrare colectiv\ ; Ce que je crois, Paris, Grasset, 1985.France-Loisirs 1989 ; Les Malheurs des temps. Histoire des fléaux et des calamitésen France (sub conducerea sa [i a lui Yves Lequin), Paris, Larousse, 1987 ;Rassurer et protéger. Le sentiment de sécurité dans l�Occident d�autrefois, Paris,Fayard, 1989 ; L�aveu et le pardon. Les difficultés de la confession (XIII e-XVIII e

siècle), Paris, Fayard, 1990 ; Une histoire du Paradis. Le jardin des délices, Paris,Fayard, 1992.

(Pentru informa]ii suplimentare, vezi Postfa]a din volumul al II-lea.)

5

INTRODUCERE

O ISTORIE CULTURAL| A P|CATULUI

Am fi putut crede c\ o civiliza]ie � cea a Occidentului `ntre secoleleXIV-XVII � care se vedea (sau se credea) asaltat\ de nenum\ra]i du[mani(turci, idolatri, evrei, eretici, vr\jitoare etc.) nu ar fi g\sit r\gazul necesarintrospec]iei. ~n aparen]\, a[a ar fi fost logic. S-a `nt`mplat `ns\ contrariul.~n istoria european\, mentalitatea obsidional\, analizat\ `ntr-un volumanterior1, a fost `nso]it\ de o culpabilizare masiv\, de o promovare f\r\precedent a interioriz\rii [i a con[tiin]ei morale. ~n secolul XIV a luatna[tere, la nivel colectiv, �o maladie a scrupulului� care s-a amplificatmereu. Ca [i cum agresivitatea dezl\n]uit\ `mpotriva du[manilor cre[ti-n\t\]ii nu s-ar fi consumat `n aceste lupte totu[i diverse, ren\sc`nd f\r\`ncetare. O angoas\ global\, ce se fragmenta `n frici �numite�, a scos laiveal\ un nou du[man `n fiecare locuitor al cet\]ii asediate ; [i o nou\fric\ : frica de sine. Exprim`nd convingerile `ntregii Biserici `nv\]\toare,Lefèvre d�Étaples comenta astfel Epistola c\tre Galateni (5, 16-24), `na XIV-a duminic\ dup\ Rusalii : �Pe lumea asta, dac\ ne g`ndim bine,via]a unui cre[tin este un r\zboi perpetuu... ~ns\ adversarul lui cel maimare este el `nsu[i. Nimic nu-i este mai greu dec`t s\-[i `nving\ dorin]a,trupul : c\ci prin `ns\[i natura lui este supus tuturor relelor�2. ~n acela[ispirit, Bourdaloue scria : �Nu-i c`tu[i de pu]in un paradox, ci un adev\rindiscutabil, acela c\ n-avem du[man mai de temut dec`t pe noi `n[ine ;cum a[a ?... Pentru mine, eu `nsumi s`nt mai periculos dec`t restul lumii,fiindc\ numai de mine ]ine s\-mi dau sufletul pieirii [i s\-l exclud din`mp\r\]ia lui Dumnezeu�3. Lefèvre d�Étaples [i Bourdaloue duceau lalimit\ sensul textului sf`ntului Pavel care cere cre[tinului s\ se eliberezede instinctele rele [i s\ se `nal]e deasupra propriei tic\lo[ii.

Acest discurs religios descindea direct dintr-o tradi]ie ascetic\. Dar eraasociat [i altor dou\ afirma]ii repetate ne`ncetat, asupra c\rora a fost pusaccentul `n La peur en Occident (Frica `n Occident). Prima f\cea leg\tura`ntre p\catele oamenilor [i pedepsele colective trimise de un Dumnezeum`nios. Nu numai episcopii [i predicatorii prezentau aceast\ rela]ie cafiind evident\. {efii de stat considerau r\zboaiele drept pedepse celestepentru gre[elile popoarelor, iar Ambroise Paré descoperea, `n spateleciumei [i al sifilisului, m`nia divin\4. P`n\ [i redactorii de almanahuri`mp\rt\[eau [i r\sp`ndeau aceast\ convingere. ~n 1573, unul dintre eid\dea urm\torul avertisment, atribuit chiar lui Dumnezeu, spre a fi maibine `n]eles :

6

�Dac\ `mi `nc\lca]i legile [sic] [i poruncile, m\ voi `ntoarce `mpotrivavoastr\ [i ve]i c\dea `n fa]a du[manilor... Voi trimite ciuma `n mijloculvostru. Voi face s\ fie cerul ca fierul, p\m`ntul � ca arama, iar glia nu-[iva mai da rodul. V\ ve]i hr\ni cu carnea fiilor [i fiicelor voastre�.~ntr-un almanah din 1578 se poate citi : �[Dumnezeu] este gata, mai multca oric`nd, s\ dea fr`u liber m`niei `mpotriva viciilor noastre, chinu-indu-ne la tot pasul cu r\zboaie, v\rs\ri de s`nge, obidiri, pr\d\ciuni,jafuri [i `nrobiri : chiar cu cium\ [i boli necunoscute�.Un almanah din 1593 reia aceea[i tem\ : �Cu siguran]\, numai prinp\catele noastre dezgust\toare, numai prin jalnica noastr\ `nd\r\tnicief\r\ leac `n toate cele rele l-am st`rnit din ce `n ce mai mult pe bunulDumnezeu `mpotriva noastr\�5.

Asemenea amenin]\ri constituiau chem\ri permanente la convertire [ipeniten]\. {i nu puteau dec`t s\ `nt\reasc\ a doua afirma]ie a Bisericii,conform c\reia Satan se afl\ pretutindeni, deci [i `n inima fiec\ruia. Dup\gre[eala originar\, dac\ nu intervine gra]ia, noi `n[ine facem parte din`mp\r\]ia demonic\. ~n aceast\ privin]\, s`nt revelatoare [i stupefiantem\rturisirile sfintei Caterina de Genova (� 1510) referitoare la om `ngeneral [i la ea `ns\[i `n particular :

�Ce este omul `n sine, lipsit de gra]ie ? Este o fiin]\ mai rea dec`tdemonul : c\ci demonul este un spirit f\r\ trup, iar omul f\r\ gra]ieeste un demon ascuns `ntr-un corp... Mi se p\rea c\ dac\ Dumnezeunu mi-ar trimite gra]ia, a[ fi `n stare s\ comit toate crimele demonului ;[i atunci m\ consideram mai rea dec`t el [i mai demn\ de dispre] [i `nacea clip\ m-am v\zut ca o `ntrupare a demonului. {i ast\zi `nc\ totulmi se pare at`t de adev\rat, `nc`t dac\ to]i `ngerii ar veni s\-mi spun\c\ exist\ `n mine ceva bun, n-a[ reu[i s\ le dau crezare, `ntruc`t v\dfoarte limpede c\ tot ce este bun s\l\[luie[te numai `n Dumnezeu, iar`n mine nu exist\ dec`t viciul�6.

A[a judeca o v\duv\ sf`nt\ care se dedica s\racilor [i avea parte deviziuni. Se dispre]uia `ntr-at`t `nc`t evita s\-[i rosteasc\ numele. Atitudineteatral\ ? S\ nu ne gr\bim s-o spunem. Agrippa d�Aubigné m\rturisea :�Capul meu are mai pu]ine fire de p\r dec`t gre[eli� sau �~ngrozitoarelemele f\r\delegi m\ `nsp\im`nt\... noaptea, `mi bubuie `n urechi, [uier\ ca[erpii, mi se `nf\]i[eaz\ ca un spectru `nfrico[\tor [i, cu el, ur`ta imaginea mor]ii : mai r\u, nu s`nt vane n\luciri din vis, ci tablourile vii ale faptelormele�7. Contemporanul s\u, sf`ntul François de Sales `i ]inea isonul,scriindu-i Doamnei de Charmoisy : �Gre[elile voastre s`nt mai numeroasedec`t firele de p\r din cap, mai multe chiar dec`t nisipurile m\rii�. {i oinvita pe Philotée s\ m\rturiseasc\ : �Nu s`nt dec`t un apostat al lumii [io mocirl\ de nerecuno[tin]\ [i nelegiuire�8.

Aceste excese de smerenie nu pot fi `n]elese dec`t dac\ le situ\m`ntr-o vast\ istorie a p\catului `n Occident, ea `ns\[i inseparabil\ de ceaa altor frici studiate anterior. Printre agen]ii lui Satan pe care oamenii luiDumnezeu `ncercau s\-i dibuie [i s\-i h\ituiasc\, ei nu-l puteau uita pecel mai ascuns [i mai periculos dintre to]i : fiecare individ `n parte, pe

P|CATUL {I FRICA

7

m\sur\ ce ̀ i sl\be[te veghea asupra lui ̀ nsu[i. Astfel am ajuns s\ restituim,cu toat\ coeren]a [i dimensiunile ei cele mai largi, Frica resim]it\ deciviliza]ia european\ la `nceputul timpurilor moderne [i `nainte de adescoperi �incon[tientul� : �teama�, �`nfrico[area�, �groaza�, �spaima�provocate de pericolele exterioare de orice natur\, venind dinspre elementesau oameni, au fost urmate de dou\ sentimente nu mai pu]in ap\s\toare :�oroarea� de p\cat [i �obsesia� damn\rii.

Insisten]a Bisericii asupra ambelor a determinat, la nivelul `ntregiisociet\]i, o devalorizare uimitoare a vie]ii materiale [i a grijilor cotidiene.Grignion de Montfort, la `nceputul secolului XVIII, ì `ndemna pe credin-cio[i s\ c`nte acest imn semnificativ :

�T`mplarule, las\-]i o clip\ lemnulMe[tere l\c\tu[, tu las\-]i fierulAm`n\-]i treaba, lucr\torule,Gra]ia s\ o c\ut\m�9.

Mai mult ca oric`nd, religia anxiet\]ii proprie Occidentului s-a opusreligiilor orientale ale �senin\t\]ii�, cea hindus\ [i cea budist\10. Fire[te,judec`nd lucrurile plec`nd de la no]iunea de �putere�, se poate spune c\dramatizarea p\catului [i a consecin]elor sale a consolidat puterea clerical\.Confesorul a devenit un personaj de ne`nlocuit. De unde, `n 1602, [iaceast\ naiv\ [i revelatoare afirma]ie a unui canonic din Bologna, declar`nd`n esen]\ : ca pedeaps\ pentru p\catele lor, Dumnezeu le trimite oame-nilor trei flageluri � foametea, r\zboiul [i ciuma. Dintre toate, oric`t degrav\, foametea este cea mai pu]in ̀ ngrozitoare. C\ci ̀ n vreme ce r\zboiul[i ciuma ì lovesc pe to]i f\r\ deosebire, foamea ì ocole[te pe preo]i :deci te po]i confesa `nainte de a muri ; ì ocole[te pe notari ; a[adar, esteposibil s\-]i faci testamentul ; `n sf`r[it, ì ocole[te pe prin]i, care urm\rescsalvarea statului11. Nu `nt`mpl\tor, confesorul este plasat aici `nainteanotarului [i a prin]ului, `ntruc`t el deschide [i `nchide por]ile paradisului.Or, `n cele din urm\, conteaz\ doar ziua de mìne [i via]a de apoi.

~ns\ tocmai datorit\ importan]ei date acestei finalit\]i, nu putemreduce istoria culpabiliz\rii la aceea a puterii clericale. Sigur, am`ndou\au fost legate, dar prima o dep\[e[te cu mult pe cea ce-a doua. S. Freud[i C.G. Jung s`nt de acord `n aceast\ privin]\ [i subliniaz\ locul pe careorice studiu asupra societ\]ilor ar trebui s\-l acorde p\catului. Freudprezint\ sentimentul de culpabilitate ca fiind problema capital\ a civili-za]iei12, iar Jung ne asigur\ : �Nimic nu este mai capabil s\ provoacecon[tiin]a [i s-o trezeasc\ dec`t un dezacord cu sine `nsu[i�13.

Or, niciodat\ vreo civiliza]ie nu a acordat o asemenea pondere � [i unasemenea pre] � culpabilit\]ii [i ru[inii, a[a cum a f\cut Occidentulsecolelor XIII-XVIII. S`ntem aici `n fa]a unui fapt major asupra c\ruia nuvom insista niciodat\ `ndeajuns. A `ncerca, `ntr-un spa]iu [i pe o secven]\cronologic\ date, s\ faci istoria p\catului, deci a imaginii de sine negative,`nseamn\ s\ te situezi `n inima unui univers uman. ~nseamn\ s\ deta[ezitotodat\ un ansamblu de rela]ii [i de atitudini constitutive unei mentalit\]i

INTRODUCERE

8

colective. ~nseamn\ s\ redescoperi medita]ia unei societ\]i asupra libert\]iiumane, asupra vie]ii [i a mor]ii, asupra e[ecului [i a r\ului. ~nseamn\ s\dezv\lui concep]ia ei asupra raporturilor dintre om [i Dumnezeu [i felul`n care [i-l reprezint\ pe acesta. Deci, `n interiorul anumitor limite,`nseamn\ s\ `ntreprinzi `n acela[i timp o istorie a lui Dumnezeu [i oistorie a omului. Cum este Dumnezeu, bun sau mai degrab\ drept ? Timpde c`teva secole, o civiliza]ie `ntreag\ [i-a pus ne`ncetat aceast\ `ntrebare.C`t despre omul din Occident, supus unei culpabiliz\ri intensive, el a fostdeterminat s\-[i aprofundeze, s\-[i cunoasc\ mai bine trecutul personal,s\-[i dezvolte memoria (fie [i prin practica examenului de con[tiin]\ [i a�confesiunii generale�), s\-[i precizeze identitatea. �Con[tiin]a rea� (mauvaiseconscience* ) s-a dezvoltat `n acela[i timp cu arta portretului. Ea a `nso]itascensiunea individualismului [i a sim]ului responsabilit\]ii. Cu siguran]\,a existat o leg\tur\ `ntre sim]ul culpabilit\]ii, `ngrijorare [i creativitate.

S\-mi fie deci permis s\ enun] trei considera]ii care ar trebui s\-lscuteasc\ pe cititor de o ne`n]elegere a demersului meu :

� Istoricul nu trebuie at`t s\ judece trecutul, c`t s\-l fac\ `n]elescelorlal]i. Chiar dac\, `n mod inevitabil, el `nt`lne[te sensibilitatea con-temporanilor, lucrarea de fa]\ se dore[te a fi, `nainte de orice, un dosaristoric asupra unei epoci care se `ndep\rteaz\ rapid de noi. Ea ]ine deconstatarea unui fapt cultural masiv : [i anume, un profund pesimism cea marcat p`n\ [i perioada Rena[terii. Aceast\ constatare va ocupa primaparte a c\r]ii. Apoi, de la fapt, vom urca la cauze, dup\ metoda istorieiregresive. ~n consecin]\, ̀ ntreaga parte a doua va pune ̀ n lumin\ doctrinap\catului [i, concomitent, investigarea universului gre[elii, a[a cum eraea practicat\ alt\dat\. ~ns\ doctrina induce ̀ n mod obligatoriu o pastoral\,astfel `nc`t aceasta ne va re]ine `ntr-un al treilea moment. {i atunci cerculva fi `nchis, c\ci pastorala a r\sp`ndit pesimismul, iar pesimismul amotivat pastorala. De fapt, nici unul, nici cealalt\ nu au `ncetat s\ seinfluen]eze reciproc.

� A doua considera]ie se refer\ la rela]ia istoricului cu cercetarea sa.A devenit clar pentru contemporani faptul c\ istoricii nu s`nt ni[te �spiriteabsente�. Con[tient sau nu, ei se implic\ `n anchet\ [i se angajeaz\ `nformularea concluziilor ei. Trebuie s-o spun cu toat\ claritatea. Eu nu-mivoi disimula propria opinie asupra dosarului prezentat aici. Cred c\p\catul exist\. Constat prezen]a lui `n mine. ~n plus, nu v\d cum amputea sc\pa de ideea unei �rupturi� de la origini a c\rei urm\ o purt\mincon[tient : este ceea ce Freud a intuit at`t de bine [i a `ncercat s\explice. �Totul se petrece, spun `mpreun\ Bergson [i Gouhier, ca [i cumar exista `n om un cusur originar�14. A[adar, cartea mea nu trebuie`n]eleas\ ca un refuz al culpabilit\]ii [i al necesarei con[tientiz\ri ap\catului. ~n schimb, cred c\ va face s\ rezulte prezen]a unei ap\s\toare�supraculpabiliz\ri� ̀ n istoria occidental\. Prin �supraculpabilizare� ̀ n]eleg

P|CATUL {I FRICA

* sentimentul chinuitor de a nu fi ac]ionat bine � n.tr.

9

orice discurs care amplific\ dimensiunile p\catului `n raport cu iertarea15.Aceast\ dispropor]ie � numai ea � furnizeaz\ materia cercet\rii de fa]\.

~ns\ este o dispropor]ie ce a c`nt\rit din greu. Pierre de Boisdeffre `lpune s\ spun\ pe un Goethe al secolului XX : �R\scump\rarea ar fitrebuit s\-l elibereze pe om de angoas\, dar Biserica impune ̀ n continuareun examen de con[tiin]\ pe care apropierea mor]ii `l face insuportabil. Arexista at`]ia chema]i [i at`t de pu]ini ale[i, nu-i a[a ? Un « num\r infinit demic » spune Julien Green al vostru. Succesiunea genera]iilor n-ar fi f\cutnimic altceva dec`t s\ agraveze consecin]ele p\catului originar. Dumnezeuar fi acolo numai pentru a condamna [i a pedepsi ! Ce interpretare`nsp\im`nt\toare a rolului Tat\lui ! Infernul, purgatoriul... de ce toatesupliciile acestea aplicate `n numele iubirii ? Cine a iubit, m\car o dat\ `nvia]\, nu este demn s\ fie iubit pentru totdeauna ?�16. O asemenea imaginea lui Dumnezeu a existat efectiv... timp de secole. De unde necesitateade a deosebi teama (la crainte) de Dumnezeu, filial\ [i respectuoas\, [ifrica (la peur) de Dumnezeu. Cartea mea nu se va ocupa dec`t de cea dinurm\ [i nu pune `n cauz\ cele mai autentice proverbe iudeo-cre[tine :�Ferice de oricine se teme de Domnul� (Ps. 128)17 ; �~ndurarea Domnuluicoboar\ asupra celor ce se tem de el� (Magnificat). ~n schimb, paginile pecare le vom citi vor ar\ta devierea produs\ de la teama de Dumnezeu lafrica de Dumnezeu.

� A treia considera]ie anun]at\ este urm\toarea : noi, oamenii sf`r[ituluide secol XX, avem toate motivele s\ fim mode[ti atunci c`nd s`ntemtenta]i s\-i �culpabiliz\m� pe culpabilizatorii ecleziastici de alt\dat\. ~nepoca noastr\, vorbim `n mod constant despre �deculpabilizare�, f\r\ ane da seama c\ niciodat\ `n istorie culpabilizarea celuilalt nu a fost maiputernic\ dec`t `n prezent. ~ntr-o ]ar\ totu[i democratic\, a[a cum esteFran]a, dreapta [i st`nga se acuz\ reciproc de cele mai grave p\catepolitice. ~n statele supuse jugului totalitar, denun]area adversarului �capitalist sau socialist, reac]ionar ori progresist � legitimeaz\ tortura [i adus la moartea a milioane [i milioane de oameni. Din p\cate, `n materiede supraculpabilizare, ne-am dep\[it str\mo[ii, [i `nc\ de departe.

Ancheta istoric\ ale c\rei rezultate le vom cunoa[te acum n-ar fi fostfinalizat\ f\r\ sprijinul amical al celor ce mi-au adus texte, referin]e,sugestii [i critici. De aceea, am ]inut s\ mul]umesc, `n cursul dezvolt\rilor[i `n note, persoanelor care mi-au oferit indica]ii utilizate apoi de mine.~ns\ la `nceput doresc s\ transmit tuturor prietenilor [i colaboratorilormei profunda gratitudine [i s\-mi exprim deosebita recuno[tin]\ fa]\ deAngela Armstrong [i Sabine Melchior-Bonnet, asociate deosebit de apropiate`n realizarea acestei c\r]i.

INTRODUCERE

11

Partea `nt`i

Macabrul [i pesimismul Rena[terii

13

1.

DISPRE}UL FA}| DE LUME {I OM

O tem\ veche

~n cursul istoriei cre[tine, examenul de con[tiin]\, pe de o parte, severi-tatea fa]\ de om [i fa]\ de lume, pe de alt\ parte, s-au sprijinit [i s-au`nt\rit reciproc. De unde necesitatea, `ntr-un cadru sintetic ca al nostru,s\ resitu\m frica de sine `ntr-o vast\ fresc\ a pesimismului european.

Dispre]uirea lumii [i devalorizarea omului � una sus]in`nd-o pecealalt\ �, propuse de c\tre asce]ii cre[tini, `[i au r\d\cinile `n Biblie,bine`n]eles (Cartea lui Iov, Ecclesiastul), dar [i ̀ n civiliza]ia greco-roman\.Tema este dezvoltat\ mai ales de Plutarh, care trimite el `nsu[i la Iliada,unde se poate citi : �Din tot ceea ce este viu [i se mi[c\, nimic nu este maivrednic de mil\ dec`t omul�1. Un mozaic din Pompei aminte[te c\ Morsomnia aequat. O antropologie dualist\ � orfic\, platonician\, apoi stoic\ �s-a grefat pe mesajul biblic `nc\ din primele secole ale cre[tinismului, lamarii P\rin]i cappadocieni, la sf`ntul Augustin [i Boethius2. �Hiperspiritua-lismul� oriental, infiltr`ndu-se `n cre[tinism, a determinat modificareasensului anumitor pasaje ale sf`ntului Pavel, insisten]a asupra corpului ca`nchisoare [i ignorarea cre\rii omului a[a cum a descris-o Geneza3.Evoc`nd bucuria inefabil\ a vederii fa]\ `n fa]\, sf`ntul Pavel (I Cor. 13, 12[i II Cor. 5, 1-8) nu o prezenta ca pe o `ntoarcere la o situa]ie primar\ decare omul va fi fost lipsit, ci ca o dep\[ire a stadiului prezent. La fel destr\in\ Bibliei este no]iunea unei c\deri `n sensibil [i multiplu. ~n schimb,ambele teme provin din platonism [i din posteritatea acestuia. Amestecatecu cre[tinismul, ele au trezit durabila nostalgie a omului-`nger primitiv,f\r\ sexualitate, �spiritualizat�, dedat purei contempla]ii. De unde succesulpersistent al ideii, deja prezent\ la sf`ntul Augustin [i larg receptat\ `nsecolul XII, conform c\reia omul a fost creat pentru a `nlocui `n cetateacelest\ `ngerii c\zu]i.

Ignorarea realit\]ii obiective a omului [i a autenticit\]ii imanen]ei aavut drept corolar negarea, de c\tre majoritatea teologilor [i a morali[tilor,a unui stil de via]\ specific omului [i definirea a ceea ce Robert Bultotnume[te `n mod voit contradictoriu o �antropologie angelic\�4. La sf`ntulAugustin, aceasta a fost dublat\ de afirma]ia potrivit c\reia natura esteschimb\toare, Dumnezeu put`nd s\ intervin\ oric`nd5. Ea nu posed\soliditate intern\. Cum ar putea [tiin]a s\ aib\ impact asupra ei ? � Unra]ionament de care Montaigne `[i va aduce aminte. Robert Bultot6

14

remarc\ pe drept cuv`nt c\ doctrina dispre]ului fa]\ de lume a rezultatdintr-o cosmologie antic\ ce devaloriza p\m`ntul sub un dublu aspect.Dup\ aceasta, lumea sublunar\ se opune p\r]ii siderale a universului,corpora inferiora se opun unor corpora coelestia. Sub scoar]a terestr\ nuexist\ dec`t infernul. Or, dac\ p\m`ntul ocup\ partea inferioar\ [i cea maivulgar\ a lumii, se `nt`mpl\ astfel pentru c\ el este constituit dintr-unelement mai pu]in nobil dec`t celelalte trei (aer, ap\, foc). ~ntregul EvMediu va adopta aceast\ cosmologie. De unde tenta]ia de a g`ndi, o dat\cu Macrobius, comentator, `n secolul IV, al Visului lui Scipio, c\ sufletulalungat din lumea celest\ este prizonier pe p\m`nt. ~n sf`r[it, subevaluareanaturii nu poate fi desp\r]it\ de o depreciere a timpului, [i ea o mo[tenirea tradi]iei elenice. Lucrurile p\m`nte[ti s`nt zadarnice prin efemeritatea lor7.La r`ndul s\u, Montaigne va considera c\ relativul [i fugitivul nu auconsisten]\. Pe bun\ dreptate, Cl. Tresmontant noteaz\ cu privire laP\rin]ii Bisericii : �Descoperirea a ceea ce `nseamn\ timpul nu va fiposibil\ ̀ nainte ca o reflec]ie asupra existen]ei cosmice, biologice, istorices\ permit\ distingerea sensului temporalit\]ii. De[i au avut Biblia subochi [i s-au hr\nit cu ea, Sfin]ii P\rin]i au renun]at cu greu la schemaneoplatonician\ care abole[te timpul real. Va trebui s\ a[tept\m timpurilemoderne pentru ca o medita]ie asupra duratei reale s\ ne scape devechiul sistem mitic [i ciclic l\sat mo[tenire filosofiei occidentale de c\treneoplatonism�8.

Din secolul IV, teoria dispre]ului fa]\ de lume este pus\ la punct dedirectorii de con[tiin]\ ai cre[tinismului. Fire[te, ̀ n opera ampl\ a sf`ntuluiAugustin g\sim atitudini mai pu]in pesimiste. ~n esen]\, el spune c\,pelerini pe p\m`nt, `n calea spre adev\rata noastr\ patrie, trebuie totu[is\ accept\m intima dependen]\ ce ne leag\ de via]\. S-a scris c\, departede a fi o carte despre fuga din lume, dimpotriv\, De civitate Dei (Cetatealui Dumnezeu) se refer\ mai cu seam\ la �datoria noastr\ comun\, `ncadrul acestei existen]e pieritoare�9. Cum s\ tr\ie[ti `n lume, deta[at deea : iat\ care ar putea fi obiectivul m\rturisit al lucr\rii. Nu lipsesc niciadmira]ia [i elogiul naturii. ~ntr-adev\r, sf`ntul Augustin consacr\ unuldintre ultimele capitole din Cetatea lui Dumnezeu enumer\rii �bunurilordin aceast\ via]\� prin care supremul judec\tor �atenueaz\� nenorocirilecare lovesc spe]a uman\ :

�Ce s\ spun, scrie el, despre intensa str\lucire a luminii [i splendoareasoarelui, a lunii [i a stelelor ; despre `ntunecata frumuse]e a p\durilor,despre culoarea [i mireasma florilor, despre mul]imea de p\s\ri at`t dediferite prin c`nt [i penaj, despre diversitatea infinit\ a animalelor,dintre care cele mai mici s`nt [i cele mai demne de admira]ie ?... Ce s\spun... despre bl`ndul zefir potolind ar[i]a verii ? {i despre at`tea feluride ve[minte provenind din plante [i animale ?... De vreme ce toateaceste lucruri nu s`nt dec`t consol\ri pentru noi, condamna]ii vrednicide mil\, [i nu r\splata cuvenit\ preaferici]ilor, ce va da Dumnezeucelor predestina]i vie]ii, dac\ d\ a[a ceva celor meni]i mor]ii ?10�

MACABRUL {I PESIMISMUL RENA{TERII

15

~n ciuda fundalului pesimist, textele de o asemenea inspira]ie explic\de ce s-a c\utat `n opera lui Augustin o teologie a valorilor umane11. ~ns\pentru noi, conteaz\ nu at`t bog\]ia [i nuan]ele g`ndirii augustiniene, c`tsimplificarea [i dramatizarea ei de c\tre posteritate. ~n orice caz, sf`ntulAugustin era convins de �b\tr`ne]ea lumii�12. {i atunci, la ce bun s\ teata[ezi de lucrurile �zadarnice [i d\un\toare� de unde se ivesc

�grijile arz\toare, dezordinea, durerea, spaimele, bucuriile smintite,disensiunile, procesele, r\zboaiele, piedicile, m`niile, du[m\niile, dupli-cit\]ile, lingu[elile, fraudele, furti[agul, t`lh\ria, viclenia, orgoliul, ambi]ia,invidia, crimele, paricidul, cruzimea, s\lb\ticia, perversitatea, desfr`ul,obr\znicia, cinismul, indecen]a, dezm\]ul, adulterul, incestul, at`teadestr\b\l\ri [i obscenit\]i `mpotriva firii ale ambelor sexe `nc`t ro[e[tinumai c`t le nume[ti, sacrilegiile, ereziile, blasfemia, sperjurul, opri-marea inocen]ilor, calomniile, `n[el\ciunile, abuzurile, ho]ia la drumulmare [i at`tea alte crime, c`te nu-]i trec prin minte, [i de care, totu[i, nueste scutit\ trista via]\ omeneasc\�13.

Aceast\ cople[itoare enumera]ie se g\se[te [i ea ̀ n Cetatea lui Dumnezeu,cu numai dou\ capitole `naintea extrasului de mai sus, [i trimite la o seriede judec\]i negative asupra �lumii� [i �veacului�, prezente `n Biblie. Nule putem trece cu vederea. De asemenea, n-ar fi inutil s\ revenim o clip\asupra ambiguit\]ii termenului �lume�, deja subliniat\ ̀ n cartea ce preced\lucrarea de fa]\14.

Pentru sf`ntul Pavel15, `n special, la `nceputul istoriei, p\catul [imoartea [i-au f\cut intrarea `n lume [i, de atunci, ea a devenit p\rta[\ lamisterul r\ului (Rom. 5, 12). Satan s-a transformat `n �prin]ul� [i chiar�dumnezeul� acestui veac (Ioan 12, 31 ; 14, 30 ; 16, 11 ; II Cor. 4, 4), c\ciAdam i-a cedat domeniul pe care i-l `ncredin]ase Dumnezeu. �De-acum`ncolo, omul este `ncurajat [i chiar p\truns de o lume `n[el\toare carese opune Duhului Sf`nt [i a c\rei `n]elepciune nu-i dec`t simulacru(Ioan 14, 27). Chipul ei trece (I Cor. 7, 31), la fel ca poftele (I Ioan 2, 16).Efectul ei ultim este o triste]e aduc\toare de moarte (II Cor. 7, 10). Isusdeclar\ c\ nici el, nici `mp\r\]ia sa nu s`nt de pe lumea aceasta (Ioan 8, 23 ;17, 14) [i c\ lumea `l ur\[te (Ioan 15, 18). Cre[tinii credincio[i mesajuluiFericirilor nu au de ce s\ se a[tepte la un tratament mai bun dec`t celrezervat Magistrului lor. Lumea li se va ridica `mpotriv\ (Ioan 15, 18). Vorfi ur`]i, ne`n]ele[i, persecuta]i (I Ioan 3, 13 ; Mat. 10, 14 ; Ioan 15, 18). At`tc`t va dura istoria, tensiunea `ntre lume [i discipolii lui Isus va persista.

~n ciuda tuturor condamn\rilor, ̀ n textele biblice, lumii nu i se asociaz\`ntotdeauna conota]ii at`t de sumbre. ~n pofida p\catului, `n universul ie[itdin m`ini divine continu\ s\ se manifeste bun\tatea [i m\re]ia creatorului(Prov. 8, 22-31. Iov 28, 25. Cartea ~n]elepciunii lui Solomon 13, 3),iar omul nu va `nceta nicic`nd s\-l admire (Ps. 8 ; 19, 1-7 ; 104). Totu[i, eleste ne`mplinit, iar fiii lui Adam trebuie s\-l des\v`r[easc\ prin munca lor(Gn. 1, 28). ~n plus, dac\ este adev\rat c\ lumea este atins\ de p\cat, eava fi pe deplin regenerat\ `n ziua de apoi, o dat\ cu `ntreaga omenire


16

(Ap. 21, 4), destinele lor fiind pentru totdeauna legate. De altfel, regene-rarea lor a `nceput de c`nd Fiul Omului a venit pe p\m`nt. El �a ridicatp\catul lumii� (Ioan 1, 29), [i-a dat via]a pentru cea a lumii (Ioan 6, 51)[i a `mp\cat `n sine tot ce exist\, a ref\cut unitatea universului divizat(Col. 1, 20). Fire[te, noua umanitate r\scump\rat\ prin sacrificiul lui Isusnu-[i va atinge deplina m\re]ie dec`t la sf`r[itul veacurilor. Pentru moment,ea se chinuie[te pe o cale trudnic\, `n durerile na[terii. ~ns\ la cap\tulgrelei `ncerc\ri, va izbucni bucuria pe un p\m`nt care nu mai cunoa[tenici ura, nici lacrimile. C`t despre discipolii lui Isus � ast\zi, ca [i ieri �,ei nu apar]in acestei lumi. Ei s`nt totu[i `n lume. M`ntuitorul nu-[i roag\Tat\l s\-l scoat\ din lume, ci numai s\-l fereasc\ de cel r\u. Astfel, ei audatoria de a transmite lumii `ntregi Buna Vestire [i s\ str\luceasc\ `n eaca tot at`tea lumini (Filipeni 2, 15). Dac\ ei trebuie s\ renun]e la pofte [is\ nu le plac\ ceea ce i-ar `ndep\rta de Dumnezeu, aceast\ deta[are nuexclude nici datoria de a construi o lume mai bun\, nici folosireacump\tat\ a bunurilor lumii prezente conform cerin]elor milostenieifr\]e[ti (I Ioan 3, 17).

Prin urmare, `n Biblie, �lumea� este un termen ambivalent, a c\ruisemnifica]ie oscileaz\ `ntre doi poli opu[i. Desemneaz\ fie domnia luiSatan, opus\ celei a lui Dumnezeu, ce va fi `nvins\ `n cele din urm\, fieomenirea cu p\m`ntul de care este legat\. ~n aceast\ a doua accep]ie,lumea nu face obiectul condamn\rii, ci al r\scump\r\rii, iar fiilor luiAdam li se cere s\ renun]e la Cel R\u [i nu la destinul lor omenesc.Tocmai aceast\ �lume� trebuie s\ se preschimbe `n alta16. Una dintredramele istoriei cre[tine a constat chiar ̀ n confundarea celor dou\ sensuriale cuv`ntului �lume� [i `n l\rgirea unei anateme care nu privea dec`t`mp\r\]ia lui Satan. O asemenea confuzie a determinat o alta. C\ci neputem desprinde de lume (`n cel de-al doilea sens precizat), putem fugide ea, f\r\ a o dispre]ui numai pentru at`t. Se poate ca fuga [i dispre]ul(contemptus) s\ nu fie sinonime. De fapt, deta[area de lume s-a trans-format de cele mai multe ori ̀ n acuzare a lumii, cea din urm\ nefiind altcevadec`t spa]iul p\catului [i, `n acela[i timp, p\m`ntul pe care trebuie s\ tr\im.

Motivele �dispre]ului fa]\ de lume�

Spre sfîr[itul vremurilor antice, doctrina z\d\rniciei lumii (deci a dispre-]ului pe care îl merit\) a g\sit, în mediul monastic din Egipt [i din Orient,un teren de predilec]ie : ea constituia un protest al asce]ilor împotrivaunui cre[tinism pe cale de a deveni, dup\ p\rerea lor, prea facil. Apoi,de-a lungul întregului Ev Mediu, ea a alimentat spiritualitatea m`n\s-tirilor 17. De aceea, acolo se citeau cu fervoare c\r]ile despre vie]ileSfin]ilor P\rin]i din de[ert. S-a considerat, pe bun\ dreptate, c\ ascezac\lug\rilor s-a dovedit a fi o resurgen]\ a mitului dualist anterior cre[ti-nismului, mit care a supravie]uit mai ales în bogomilism [i catarism.Pentru c\lug\ri, p\catul originar a f\cut s\ cad\ sufletul în materie. Deci,


17

sufletul trebuia s\ se reabiliteze �angelizîndu-se�. Expresia �via]\ angelic\�,frecvent\ în limbajul cotidian al m`n\stirilor, era la fel de familiar\ catarilor18.

Opozi]iile dintre doi termeni permit s\ se defineasc\ doctrina dis-pre]ului fa]\ de lume � contemptus mundi, c\ci ea era dominat\ deconflictul dintre timp [i eternitate, multiplicitate [i unitate, exterioritate [iinterioritate, de[ert\ciune [i adev\r, p\mînt [i cer, trup [i suflet, pl\cere[i virtute, carne [i spirit. {i, înainte de orice, lumea este zadarnic\ pentruc\ este trec\toare. C\lug\rului Jean de Fécamp (� 1078) nu-i este team\s\ m\rturiseasc\ : �Ceea ce v\d [adic\ lumea exterioar\] m\ întristeaz\.Tot ceea ce aud spunîndu-se despre lucrurile trec\toare m\ apas\�19.~ntr-una din lamenta]ii, înt\re[te spusele Ecclesiastului [i se adreseaz\p\c\tosului în termeni care duc direct la literatura moralizatoare a seco-lului XV :

�Vai ]ie, b\rbatule, vai ]ie, femeie, vai ]ie, om nefericitDe ce iube[ti bunurile lumii sortite pieirii ?De[ert\ciunea de[ert\ciunilorToate s`nt de[ert\ciune.Toat\ slava lumii trece ca floarea, ca firul de iarb\.Va trece [i lumea cu poftele ei...�20

Un secol mai tîrziu, un alt c\lug\r, englezul Serlon din Wilton (� 1171)î[i exerseaz\ virtuozitatea poetic\ pe aceea[i tem\ a lumii trec\toare :

�Lumea trece în fug\, ca timpul, ca apa, ca boarea...Lumea trece, numele trece repede, [i lumea cu numele-i,~ns\ mai iute ca numele lumii, trece lumea...Lumea trece ; arunc\ ceea ce trece, c\ci trece lumea...Lumea trece, dar nu [i Hristos, ador\-l pe cel ce nu trece�21.

Evident, pe urmele acestei inspira]ii trebuie s\ plas\m dramaticainteroga]ie � Ubi sunt ? � atît de des repetat\ în cursul Evului Mediu [i pecare o schi]ase Ioan Hrisostomul într-un tratat despre virtutea �r\bd\rii�.Necunoscînd destinul anumitor personaje, ne întreb\m : �Unde esteprin]ul cutare ? {i ni se r\spunde : tocmai a pierit. ~ntreb\m : Unde-iseniorul cutare ? [i afl\m : a murit. {i unde-i regele acela glorios ? � Aplecat dintre noi. {i prietenul cutare ? S-a tot dus. � ~ncotro ? ~n fa]aJudec\torului celui din urm\�22. De-a lungul vremii, tema Ubi sunt s-aîmbog\]it. Ea va ajunge pîn\ la Eustache Deschamps [i François Villon23,îns\ c\p\tase `ntreaga-i l\rgime mai devreme :

�Ia spune, unde-i Solomon, cîndva atît de mareSau unde-i Samson, c\petenia de neînvins ?Unde-i frumosul Avsalom cu chip încînt\tor ?{i unde-i blîndul Jonathan, demn de a fi iubit ?

Unde s-a dus Cezar, sl\vitul în imperiu ?Unde-i bogatul plin de m\re]ie, mereu la osp\] ?Spune, unde-i Tullius, vestit prin elocven]\ ?Dar Aristotel, cu geniu-i suprem�24 ?


18

Poemului plin de for]\ al misticului [i prea pesimistului Jacopone daTodi (� 1306) îi r\spunde un imn anonim din secolul XIII :

�Unde [-i] Platon Mai marele-ntre regi,Unde Porfir, Unde m\rinimosul Ahile ?Unde Hora]iu, Iar cu ElenaUnde Darius, Prea frumosul Paris ?Unde Cezar, Unde-i viteazulUnde Vergiliu, ~ntre to]i troienii, Hector ?Unde Varo, Au trecut pragul împ\r\]iei mor]ilorUnde Pompei, ~n r\stimp de o zi�25.Unde Alexandru,

Ritmurile sacadate pe tema mor]ii nimicitoare a celor mai mari destineaveau s\-[i g\seasc\ în curînd o surprinz\toare transcrip]ie iconografic\în dansurile macabre. ~ns\, cu mult înaintea lor, sfîntul c\lug\r Anselm deCanterbury (� 1109) tr\sese, în folosul unei c\lug\ri]e, concluzia impus\de o asemenea spaim\ în fa]a trecerii grabnice a timpului : �Nimeni nupoate iubi în acela[i timp bunurile p\mîntene [i bunurile ve[nice. Spuneo dat\ cu preafericitul apostol Pavel : « Lumea este r\stignit\ pentru mine,iar eu sînt r\stignit pentru ea ». {i, o dat\ cu apostolul, prive[te ca pe ni[tegunoaie toate lucrurile schimb\toare�26.

~n acela[i spirit, Petru Damian (� 1072), eremit din ordinul camaldolilor,înainte de a i se încredin]a episcopatul Ostiei, î[i termina predica încurajînd�dispre]ul fa]\ de tot ceea ce se vede�27.

~ntr-un poem anonim din secolul XIII, care îl îndeamn\ pe om s\ se]in\ treaz [i decis, via]a este comparat\ cu o pînz\ de p\ianjen, cînd selas\ ori se rupe. Fugitiv\ [i fragil\, ea nu se poate ]ese în siguran]\.Imediat dup\ compara]ia respectiv\, autorul � fire[te, un c\lug\r � afirm\ :

�Orice om vine pe lumePlin de mîhnireIar via]a omeneasc\E dus\ doar în chin ;Sfîr[itul [i-l g\se[te~n durerea mor]ii�28.

Astfel, se stabile[te o leg\tur\ între caracterul schimb\tor [i triste]eavie]ii � conexiune constant\ în discursul despre dispre]uirea lumii, opusacelui carpe diem al lui Hora]iu. Petru Damian insist\ neobosit asupra�jalnicei condi]ii umane�29. Jean de Fécamp afirm\ c\ via]a este cu totulnefericit\ [i rea (�haec pessima vita, ista infelicissima vita�) � superlativelecap\t\ aici un accent ap\sat �, c\ omul este �plin de netrebnicie� [itr\ie[te �în chinuri�30. C\tre 1045, un alt c\lug\r, Hermann Contract,redacteaz\, la rîndul s\u, un Poème exhortatoire sur le mépris du monde(~ndemn la dispre] fa]\ de lume), unde enumer\ grijile, triste]ile, necazurile,bolile, temerile, relele [i durerile care umplu existen]a. Citeaz\ apoi oamestec\tur\ de pericole [i agresiuni ivite în calea omului : viermi, [erpi,s\lb\ticiuni de tot felul, p\s\ri, frig, c\ldur\, foame, sete, ap\, foc, vînt,


19

p\mînt, violen]\, fulger, tr\snet, accidente, otr\vuri, tic\lo[ie, discordie,amput\ri, r\zboi, captivitate, sclavie [i boli al c\ror inventar este inepui-zabil31. Acelea[i accente, acela[i pesimism la benedictinul Roger de Caen(� c\tre 1095), autor, [i el, al unui Carmen de mundi contemptu. Via]a,spune el în esen]\, este scurt\ [i plin\ de rele : începe în lacrimile [istrig\tele de durere ale nou-n\scutului ; continu\ cu suferin]ele pricinuitede frig [i c\ldur\, foame [i sete, mu[te [i p\duchi � acestea nu-i scutescnici m\car pe regi � exilul, moartea fiin]elor dragi, infamia [i închisoarea.Omul este neputincios în fa]a nenorocirii. Putem vorbi de s\n\tate, cîndboala-i mai puternic\ decît ea ? Mai putem vorbi de via]\, cînd moartea îipune cap\t32 ?

Asemenea considera]ii `ntunecate nu sînt cîtu[i de pu]in noi. Cartealui Iov îl compara pe om cu un lemn mîncat de carii [i cu o hain\ m`ncat\de molii. �Are via]\ scurt\, dar plin\ de necazuri� (Iov 13, 28 ; 14, 1).Cartea ~n]elepciunii `i atribuise lui Solomon melancolice cuvinte despreprimele clipe ale existen]ei : �glasul meu dint`i, la fel ca la toat\ lumea, a fostpl`nsul meu. Am fost `nf\[at cu scutece [i am dat p\rin]ilor grij\ [i b\taie decap� ( ~n]el. 7, 3-4). Tema se g\se[te [i în Istoria natural\ a lui Plinius :�Doar pe om natura îl arunc\ gol, pe un p\mînt gol, în scîncete [i lacrimi�(VII, 2).

~ns\, în literatura religioas\ (mai ales cea monastic\) din Evul Mediucentral, punerea sub acuzare a vie]ii omene[ti a atins o violen]\ [i odimensiune cu totul noi. Cardinalul Lothar Segni, cel ce avea s\ devin\Inocen]iu III, a scris la rîndu-i, cu accente foarte sumbre, un De contemptumundi, Sive de miseria conditionis humanae, unde se cite[te înc\ dinprimul capitol : �Omul s-a n\scut ca s\ trudeasc\, s\ sufere [i s\ se team\[i � ceea ce-i mai r\u � ca s\ moar\�33. Poate c\ Jean de Fécamp aexprimat în modul cel mai conving\tor refuzul de a se interesa de oexisten]\ iremediabil marcat\ de z\d\rnicie, p\cat [i chin :

�Via]\ mizerabil\, via]\ irosit\, via]\ impur\, pe care capriciile oînmoaie, durerile o extenueaz\, c\ldurile o sec\tuiesc, mesele îmbel[u-gate o umplu, posturile o mortific\, glumele o risipesc, triste]ea o nimice[te,grijile o rod, siguran]a o toce[te, bog\]ia o umfl\, s\r\cia o doboar\...�

P\mîntul este o �vale a plîngerii�, un �de[ert�, un �exil�, continuudevalorizat în favoarea vie]ii preafericite, �via]\ sigur\, via]\ lini[tit\,via]\ frumoas\, via]\ pur\�34. ~ntr-un imn anonim din secolul XII, un poetî[i pune întrebarea : �Urît\ via]\ a lumii / De ce îmi placi atît ?� {i, pentrua respinge ispitele [i iluziile, o acoper\ de injurii :

�Via]\ fugar\ Via]\ a lumii, lucru r\uMai d\un\toare decît orice fiar\ Nicicînd demn de a fi iubit... ...Via]\ pe care trebuie s-o numim moarte, Via]\ a lumii, lucru imundS-o urîm [i nu s-o iubim Pl\cut doar pentru cei nelegiui]i... ...Via]\ a lumii, prad\ a bolii, Via]\, lucru f\r\ sens


20

Mai fragil\ decît trandafirul Primit\ de to]i nebunii,... Te resping din tot sufletulVia]\ a lumii, surs\ de munci C\ci e[ti plin\ de murd\rieNelini[tit\, plin\ de dureri Din tot sufletul te resping... ...Via]\ a lumii, moarte viitoare, Prefer s\ m\ supun mor]iiRuin\ permanent\ O, via]\, decît s\-]i slujesc ]ie�35....

Iat\-ne departe de Cartea ~n]elepciunii (2, 1-21), în care exist\ unpasaj celebru con]inînd, fire[te, o desconsiderare a vie]ii terestre, îns\atribuit\, în mod semnificativ, necredincio[ilor :

�Cei care cuget\ nedrept [i-au zis `n sine : « Via]a noastr\ este scurt\ [itrist\... C\ci fum este suflarea din n\rile noastre... Via]a noastr\ va trececa urma norului [i se va risipi ca negura... Ca umbra de trec\toare estevia]a noastr\... » Acestea s`nt g`ndurile lor, dar ei se am\gesc, viclenialor i-a orbit�.

Pentru autorul C\r]ii ~n]elepciunii, via]a omeneasc\ are un sens, �c\ciDumnezeu n-a f\cut moartea... A creat totul pentru existen]\ : f\pturilelumii sînt salutare ; în ele nu exist\ nici o otrav\ ucig\toare, iar Hadesulnu domne[te pe p\mînt�36. Cel ce a fost om drept pe p\mînt nu va pieriîn veci. ~ndreptat\ spre Dumnezeu, existen]a terestr\ nu este demn\ dedispre], în timp ce pentru Petru Damian [i to]i asce]ii care au gînditasemeni lui, ea este �un exil exterior de care moartea te elibereaz\pentru a te face s\ p\trunzi în patria interioar\�37.

Opozi]ia radical\ � [i artificial\ � dintre corp [i suflet (acesta din urm\profitînd de tot ceea ce i se refuz\ celui dintîi) determin\ în mod logicdispre]ul, chiar condamnarea vie]ii sub veac, comparat\ neîncetat cu omare periculoas\38 unde-i mai bine s\ nu te aventurezi. De vreme cesperan]a ne vine doar dinspre bunurile cere[ti, conteaz\ numai contem-pla]ia, departe de �de[ert\ciunile lumii� [i de �grijile lume[ti� � expresiiale lui Petru Damian39, pentru care laicul este o fiin]\ esen]ialmenteconcupiscent\. A ie[i din veac [i a intra în m`n\stire înseamn\ �a ie[i dinSodoma�40. Societatea laic\ [i societatea corupt\ sînt sinonime41 [i în eaeste greu s\-]i g\se[ti mîntuirea42. De unde, sub pana sa � ceea cecorespunde îns\ unui întreg curent de gîndire � devalorizarea tuturorsarcinilor terestre [i îndoiala manifestat\ chiar fa]\ de preo]ii care nu sîntc\lug\ri, c\ci �apropia]i de laici, datorit\ vecin\t\]ii geografice, în ceamai mare parte, ei nu se deosebesc de ace[tia nici prin modul de via]\,nici prin moravurile anormale�43. Pe scurt, lumea nu are sens profan [iactivit\]ile inerente condi]iei terestre a omului sînt respinse ca �anti--valori�44, tot a[a cum, în general, natura este golit\ de necesitatea eiintern\45, iar pl\cerile de aici, de jos, sînt repudiate cu trufie, ca fiindnes\n\toase.

Desigur, pl\cerea sexual\ este cea mai ponegrit\ dintre toate. O lung\tradi]ie neoplatonician\, reluat\ de cî]iva P\rin]i ai Bisericii, consider\ c\unirea trupeasc\, prin caracterul ei ira]ional, îl degradeaz\ pe om, trimi-


21

]îndu-l în rîndul animalelor46. Dup\ sfîntul Augustin, rela]iile sexuale, înparadisul terestru, se s\vîr[eau f\r\ voluptate, �a[a cum mîinile se unescuna cu cealalt\�. Dac\ p\catul n-ar fi pervertit totul, omul ar fi dispus desex pentru a procrea în acela[i fel, ra]ional [i voluntar, în care î[i folose[teochii, buzele, mîinile [i picioarele47. ~ns\ �de cînd a dec\zut, din cauzaneascult\rii, din starea de glorie în care fusese z\mislit, a devenit asem\-n\tor dobitoacelor [i se înmul]e[te ca ele�48. Mitul unui om primitiv f\r\via]\ sexual\ � astfel încît virginitatea ar fi o reîntoarcere la adev\ratanatur\ � a ob]inut în special adeziunea sfîntului Ioan Hrisostomul, a luiGrigorie de Nyssa [i a sfîntului Atanasie49. Apoi, el a f\cut o carier\îndelungat\ în gîndirea cre[tin\. Petru Damian, de pild\, este cu totulstr\in de ideea c\ sexualitatea uman\ ar putea fi o realitate indisolubilspiritual\ [i trupeasc\50. ~mbr\]i[area celor ce se iubesc înseamn\ întot-deauna o pervertire a c\rnii. Dorin]a sexual\ [i împlinirea ei înjosesc prinele însele. C\s\toria în sine este totdeauna o murd\rie (sordes), iar pesfîntul Petru numai sîngele v\rsat ca martir l-a absolvit de p\cat. ~nprocrea]ie, actul sexual reprezint\ o aservire [i o înrobire. Iar c\lug\ruln-are decît s\ evoce, dup\ sfîntul Augustin, �imunda hido[enie a originiinoastre�. Deci, c\s\toria poate fi tolerat\ numai în vederea procre\rii.~ns\ a deflora o fecioar\ înseamn\ s-o �perverte[ti�. Prin urmare, maimult valoreaz\ castitatea decît c\s\toria. Ea este prima dintre virtu]ilereligioase. Invers, durerile na[terii constituie pedeapsa dreapt\ pentru opl\cere vinovat\ prin ea îns\[i. {i în De contemptu mundi, scris de cel ceavea s\ devin\ Inocen]iu III, c\s\toria este def\imat\. Actul sexual estep\cat în sine [i maculeaz\ copilul c\ruia îi d\ via]\ :

�Omul este f\cut din pulbere, noroi, cenu[\ [i, ceea ce este mult maijosnic, din sperm\ atît de dezgust\toare... ~ntr-adev\r, cine nu [tie c\unirea conjugal\ nu se îndepline[te niciodat\ f\r\ pruritul c\rnii,dospirea dorin]ei [i duhoarea desfrîului ? Astfel, orice descenden]\,chiar prin conceperea ei, este corupt\, înjosit\ [i viciat\, s\mîn]a comuni-cînd sufletului care îi este infuzat pata p\catului, ve[tejimea gre[elii,murd\ria nelegiuirii. Tot a[a se degradeaz\ un lichid cînd este turnatîntr-un vas spurcat...�51

Se în]elege c\, forma]i fiind de asemenea mae[tri, autorii de compendii[i manuale de confesiune au privit cu o extrem\ neîncredere sexualitatea,în general, [i c\s\toria, în particular.

~n final, s\ adun\m temele majore referitoare la contemptus mundi :efemerele bucurii de aici, de jos, dau na[tere suferin]elor ve[nice (Rogerde Caen) ; p\mîntul este un exil ; �dragostea fa]\ de lume este întuneric�(Jean de Fécamp) ; trupul este o �temni]\� (Philippe de Chancelier) : omuleste �fiul putreziciunii� [i va fi �hrana viermilor� (anonim din secolul XI) ;sim]urile, �mizerabila condi]ie a omului� te fac s\ cazi în p\cat (PetruDamian). Cine vrea s\ se salveze, este îndemnat �s\ scuipe putreziciunealumii� (Petru Damian) [i, pe cît posibil, s\ intre într-o m`n\stire ; a tr\i subsecol înseamn\ s\ locuie[ti în �Babilon� (sfîntul Anselm).


22

Ura fa]\ de �veac� ar genera autosuficien]a asce]ilor care au avutcurajul s\ se rup\ de el ? ~n abstract, am putea judeca astfel, îns\ ne-amîn[ela. De fapt, ca sfîntul Augustin [i P\rin]ii din de[ert, c\lug\rii din EvulMediu au combinat dispre]ul fa]\ de lume [i ru[inea de sine printr-oexperien]\ global\ a p\catului [i un pesimism funciar de la care nu sesustr\geau niciodat\ cei mai cre[tini dintre oamenii Bisericii. ~n poeziareligioas\ din secolele X-XIII revine f\r\ încetare m\rturisirea disperat\ anenum\ratelor gre[eli. Sfîntul Petru Damian scrie într-un poem :

�Nici pic\turile m\rii, nici nisipurile ]\rmurilorNu-mi egaleaz\ tic\lo[iile infame :în num\r, ele întrec stelele [[i stropii] de ploaie,~n greutate, mun]ii...

Barbariei strivitoare a gre[elilor mele~i devin supus...

Plîng pentru sufletu-mi pierdut în p\cate{i r\nit de miile de-n]ep\turi ale Du[manului dintotdeauna�52.

{aizeci [i patru de versuri din Rythme du moine pénitent (Ritmulc\lug\rului penitent) con]in asemenea m\rturisiri. Ele ar fi putut firedactate de unul dintre c\lug\rii care, între anul 1000 [i secolul XIII,s-au plîns de pervertirea funciar\ a sufletului lor. Ca dovad\, cîteva dinurm\toarele extrase din bogata antologie a lui H. Spitzmuller : �P\c\tuiescîn fiecare zi, r\t\cesc întruna / {i, deseori, `mi ling în urm\ ca un cîine /~ntreaga crea]ie o întrec prin p\catele-mi de moarte�53 (Alfan de Salerno).�~mi plîng p\catele în r\gete de leu�54 (Marbode). �Viclean, ascuns,înjosindu-mi cuvintele / Invidios, f\r\ ru[ine, perfid, nemilos / M\sc\rici,în[el\tor, siluitor al dragostei de frate / Am comis toate mi[eliile care îinecinstesc pe nemernici�55 (Baudry de Bourgueil). �Zac de boala p\catului/ N-am pe nimeni s\ m\ îngrijeasc\�56 (Geoffroy de Vendôme). ~n ziuajudec\]ii de apoi �~ncotro voi merge / Pentru a sc\pa / De groaznicasentin]\ ? / Cu ce sprijin / Voi sc\pa / De mînia Judec\torului meu ?�57

(sfîntul Bernard ?) etc.Nu persist\ nici o îndoial\ asupra acestui fapt istoric esen]ial : �con-

[tiin]a rea�, ce avea s\ se propun\ ca o eviden]\ întregii civiliza]ii, s-adezvoltat [i s-a rafinat în mediile monastice [i apoi în m`n\stirile fra]ilorcer[etori. Cele trei componente majore � ura fa]\ de corp [i lume,certitudinea p\catului [i sentimentul acut al trecerii timpului � g\sescîntr-un poem al franciscanului Giacomino da Verona (a doua jum\tate asecolului XIII) o nou\ [i surprinz\toare ilustrare. Giacomino i se adreseaz\omului în general, dar [i lui însu[i în termenii urm\tori :

�~ntr-un josnic [i murdar atelierAi fost fabricat din noroiAtît de îngrozitor [i de mîr[av~ncît buzele mele nici nu pot s\ ]i-o spun\.Dar dac\ ai un pic de sim], î]i dai seama [i tuC\ era doar gunoi putrezit [i stric\ciune...,


23

Din corpul fragil în care te-ai ad\postit,Unde ai fost chinuit mai bine de opt luni,Ai ie[it pe o abject\ cale{i ai venit pe lume s\rac [i gol......Celelalte vie]uitoare sînt întru cîtva folositoare :Carnea [i osul, lîna [i pielea ;Dar tu, omule infect, e[ti mai r\u decît murd\ria :Din tine, omule, ]î[ne[te doar puroiul...Din tine nu se na[te nicicînd virtutea,Ci e[ti tr\d\tor, viclean [i r\u ;Prive[te înainte-]i [i prive[te în urm\,C\ci via]a î]i este ca o umbr\Care apare brusc [i la fel de brusc dispare...�58

Neîncetata rena[tere a unei teme (secolele XIV-XVI)

La mistici

~n dezvolt\rile anterioare, m-am inspirat în mare m\sur\ din lucr\rile luiRobert Bultot, care au provocat o dezbatere. Rivalii i-au repro[at faptulc\ a condamnat ostilitatea fa]\ de lume a ordinelor contemplative medie-vale59. Regulile monastice, remarcau ei, nu încurajau contemptus mundi.Desigur, dispre]ul a existat, îns\ trebuie resituat într-o spiritualitateglobal\, cuprinzînd admira]ia fa]\ de univers, atît de vie la sfîntul Bernard,[i un optimism escatologic. Era nu atît o teorie, cît o practic\ [i un drumal umilin]ei. ~n epoca respectiv\, devalorizarea temporalului era necesar\c\lug\rilor, ce voiau s\ ating\ ve[nicia [i s\ fac\ loc în ei în[i[i iubiriiexclusive de Dumnezeu. Ea nu i-a împiedicat pe cî]iva dintre ei s\ fielitera]i, s\ promoveze �Rena[terea din secolul XII� [i s\ se intereseze demedicin\60. ~n sfîr[it, istoricul, cedînd facilei tenta]ii a anacronismului,judec\ pe nedrept spiritualitatea de odinioar\ din perspectiva prezentului,condamn\ o cultur\ în numele altei culturi.

~n ceea ce m\ prive[te, m\ al\tur lui Robert Bultot. Bineîn]eles,istoricii trebuie s\ se fereasc\ de anacronisme. Dar, în acela[i timp,celebra formul\ a lui Lucien Febvre r\mîne adev\rat\ : �Istoria este fiicatimpului s\u�. ~ntotdeauna cercet\m trecutul în func]ie de propriilenoastre preocup\ri. N-avem cum s\ proced\m altfel. Istoriografia progre-seaz\ prin înnoirea problematicii sale. Iar pe aceasta ne-o sugereaz\întotdeauna prezentul. Martori ai timpului lor, laicii cre[tini studiaz\acum spiritualitatea monastic\. Aceasta, ca obiect de investiga]ie, a fosttimp îndelungat preocuparea exclusiv\ a c\lug\rilor, care îi f\ceau întot-deauna o prezentare laudativ\. ~n zilele noastre, perspectivele s-audiversificat. S\ fie r\u a[a ? Pe de alt\ parte, cele cîteva texte prezentateîn sec]iunea precedent\ dovedesc cu prisosin]\ c\ acest contemptusmundi nu a fost doar o practic\ a umilin]ei. El a fost teoretizat, gene-ralizat, ridicat la rangul de adev\r universal. Tindea s\ sape o pr\pastieîntre sfin]enie [i via]\ profan\61. �O teologie a realit\]ilor terestre fondat\


24

numai pe Vanitas vanitatum din Ecclesiast nu putea fi decît o teologie adeprecierii�62. Or, acest discurs a dep\[it cadrul monastic, al oamenilorc\rora le fusese destinat. El a fost propus ca norm\ unei întregi civiliza]ii :iat\ ce va face obiectul dezvolt\rilor urm\toare.

Vreme de secole, în Biserica catolic\ nu se va mai spune nimic altcevadespre fuga mundi, ru[inea [i frica de sine decît ceea ce au scris sfîntulAugustin, P\rin]ii de[ertului [i c\lug\rii din secolele X-XIII. ~ns\ acum neintereseaz\ s\ subliniem îndelungata posteritate a unui discurs omogen,reluat f\r\ încetare. ~n special, trebuie s\ punem în relief marea noutatereprezentat\ de difuziunea exagerat\ a unei culpabiliz\ri [i a unei etici pecare le-am fi putut crede destinate numai elitei restrînse de asce]i eroici.

~ntre începutul secolului XIV [i sfîr[itul secolului XVI, exist\ o mul]imede texte în care mae[trii spirituali ai cre[tin\t\]ii denun]\ lumea întermenii cei mai violen]i, perpetuînd [i chiar agravînd confuzia între celedou\ sensuri ale cuvîntului �lume�, amintit\ mai sus. Fire[te, avîntulmistic nu este posibil decît gra]ie respingerii radicale a tot ceea ce arputea îngreuna sufletul [i l-ar împiedica s\ se înal]e c\tre Mîntuitorul s\u.{i atunci, o asemenea deta[are nu este propus\ decît fiin]elor excep-]ionale [i, în principiu, nu are valoare exemplar\ pentru credincio[ii derînd. ~ns\ istoricul trebuie s\ ]in\ cont de r\spîndirea m\car a anumitoropere redactate de marii mistici � r\spîndire generatoare de ambiguitate[i cauz\ suplimentar\ de confuzie între lumea în care Dumnezeu l-aplasat pe om pentru a-[i împlini destinul [i lumea ca sinonim al p\catului.Meister Eckhart (1260-1328 ?) afirm\ într-o predic\ : �Este pur ceea ce sedeta[eaz\ [i se desparte de toate creaturile, c\ci toate creaturile pîng\resc,nefiind decît neant�63. Iar tinerei regine din Ungaria, r\mas\ v\duv\înainte de vreme, îi scrie : �Dac\ vrei s\ ai [i s\ g\se[ti deplin\ bucurie [iconsolare în Dumnezeu, ai grij\ s\ renun]i la toate creaturile, la oriceconsolare venind de la creaturi�64. Dominicanul Suso (1295-1366), discipolal lui Meister Eckhart, r\spunzînd unui �slujitor� care îi pune întreb\ri,atribuie �~n]elepciunii eterne� aceste recomand\ri exigente :

�...S\-]i înal]i inima deasupra n\molului [i a mla[tinii profunde, caresînt pl\cerile trupe[ti... nimic din ceea ce-]i ofer\ lumea nu-]i poateîmplini dorin]a. Te afli, deci, într-o jalnic\ vale a plîngerii, unde seamestec\ pl\cerea [i suferin]ele, rîsul [i lacrimile, unde nici o inim\n-a g\sit vreodat\ bucuria total\, c\ci ea minte [i `n[al\...�65

Misticul alsacian Tauler (1300-1361), [i el elev al lui Meister Eckhart,a c\rui influen]\ asupra lui Luther a fost considerabil\, declar\ într-opredic\ destinat\ c\lug\rilor : �Omul în sine nu-i nimic, decît poate uncorup\tor a ceea ce este bun�66. ~n Dialogul sfintei Caterina da Siena cuDumnezeu, în mod constant lumea este pus\ sub acuzare, cu trimitere latextul lui Ioan (16, 8) : �{i c`nd va veni El, va dovedi lumea vinovat\ `n ceprive[te p\catul, dreptatea [i judecata�. Invitat\ de Atotputernic s\ deschid\ochii �corpului [i ai spiritului� asupra a ceea ce o înconjoar\, ce vedeCaterina ? �Oameni criminali cufunda]i într-o cumplit\ mizerie. Lipsi]i de


25

lumin\, cu putreziciunea mor]ii în inim\, fiin]e de întuneric [i tenebre, eimerg cîntînd [i rîzînd, risipindu-[i timpul în de[ert\ciuni, pl\ceri, josnicdezm\]�67. ~ngrijor\toare [i sumare generaliz\ri. ~n plus, pentru Caterina�nici un p\cat nu este mai abominabil decît cel al c\rnii�68 [i va exclamao dat\ cu sfîntul Pavel : �O, nenorocitul de mine ! Cine m\ va sc\pa dinacest trup de moarte : c\ci v\d `n m\dularele mele o alt\ lege care selupt\ împotriva legii min]ii mele� (Rom. 7, 23-24).

Sfînta Tereza de Avila se mir\ c\ �un Dumnezeu se poate comunicadin acest exil unor viermi din p\mînt atît de abjec]i�69. Puternic marcat\de lectura Confesiunilor sfîntului Augustin, ea afirm\, ca atî]ia al]i scriitorireligio[i, c\ �nu exist\ siguran]\ în via]\� [i c\ �via]a noastr\ de aici, dejos, este de o mare s\r\cie�70. �O, domnul meu [i Binele meu, exclam\ea, cum vre]i s\ iubim o via]\ atît de mizerabil\�71 ? Evocînd �a doualocuin]\� din castelul sufletului, ea z\re[te acolo fiin]e de bun\-credin]\,dar care înc\ �se ocup\ cu distrac]ii, afaceri, pl\ceri [i zvonurile dinlume�. Or, �lumea în întregul ei � s\ remarc\m, în treac\t, generalizarea �este plin\ de minciuni..., în mijlocul unor desf\t\ri oferite de demon, nuexist\ decît necazuri, griji [i contradic]ii�72. Bunurile lumii sînt �ni[tereptile înveninate�73. ~ns\ chiar [i sfintei Tereza i-a venit greu s\ operezeo alegere radical\ între lume [i Dumnezeu. Un timp, ea a încercat s\împace stricta respectare a regulilor religioase [i ocupa]iile mondene dinsaloane. Dar, pentru a progresa pe calea ei mistic\, a fost silit\ s\ renun]ela o posibil\ împ\care. �Mi se p\rea, m\rturise[te ea în Autobiografie, c\vreau s\-i pun de acord pe cei doi adversari, la fel de du[m\no[i unulfa]\ de cel\lalt ca bucuriile [i savorile vie]ii spirituale fa]\ de amuza-mentele senzuale�74.

~ntr-un pasaj din �a [aptea locuin]\�, sfînta Tereza ne asigur\ c\, deîndat\ ce sufletul �se gole[te de tot ceea ce este creat din iubire deDumnezeu, el se umple de sine în mod obligatoriu�75. Sfîntul Ioan alCrucii a împins la limit\ aceast\ experien]\. Pentru el, a aduce sufletul laesen]a sa înseamn\ s\ creezi �un vid complet în raport cu toate obiectelecreate�76. El trebuie s\ înceteze �s\ se mai hr\neasc\ în gustul tuturorlucrurilor�, trebuie s\-[i fixeze fiecare din cele cinci sim]uri, �în întuneric,f\r\ nimic altceva�. �Despuierea trebuie s\ fie complet\, mai scrie sfîntulascet, [i s\ se extind\ la tot ceea ce prive[te sufletul77. S\ se trudeasc\ nucu ceea ce este u[or, ci greu, nu cu ceea ce place, ci displace... S\ cautenu tot ceea ce este mai bun în lucruri, ci tot ceea ce-i r\u�78. Dou\contrarii n-au cum s\ r\mîn\ în acela[i subiect79. �Sufletul ata[at defrumuse]ea unei creaturi oarecare este, în fa]a lui Dumnezeu, urît f\r\drept de apel. Prin urmare, sufletul urît nu se va putea transforma înfrumuse]e : c\ci urî]enia nu atinge frumuse]ea�80. �Toate virtu]ile [i însu[irilecreaturilor nu sînt decît definitiv\ dizgra]ie [i absolut\ nepl\cere cînd lecompari cu gra]ia lui Dumnezeu�81. Pe bun\ dreptate, Jean Baruzi aapropiat poezia mistic\ a sfîntului Ioan al Crucii de fiin]ele �volatilizate�care populeaz\ tablourile lui El Greco82.


26

Unul dintre cele mai frumoase [i sumbre poeme despre r\ul universala fost compus în Spania �Secolului de aur� de c\tre c\lug\rul Luis deLéon (1528-1591), al ordinului augustinian, la cererea carmelitei Anne deJésus � cea care îi sugerase sfîntului Ioan al Crucii s\ scrie opera ce aveas\ devin\ C`ntare spiritual\ 83. Ne afl\m deci tot în spa]iul mistic. Redactatîn ajunul mor]ii lui Luis de Léon, Comentariu la cartea lui Iov n-a avut peatunci decît o audien]\ limitat\ [i a fost editat abia în 177984. Totodat\,autorul s\u se num\ra, la vremea respectiv\, printre cei mai celebriprofesori ai Universit\]ii din Salamanca : ceea ce las\ s\ se întrevad\ or\spîndire considerabil\. ~n plus, ca dovad\ a notoriet\]ii sale, i s-aîncredin]at coordonarea edit\rii oficiale a operelor sfintei Tereza. Tempe-ramentul coleric [i irascibil îl predispunea la melancolie. ~ns\ b\nuitoareaInchizi]ie castilian\ l-a închis timp de patru ani [i jum\tate într-o închisoarestrîmt\ : el va fi negat valoarea Vulgatei ; va fi tradus în limba vulguluiCîntarea cînt\rilor ; va fi între]inut rela]ii cu ereticii. Sc\pat de cele treiacuza]ii, [i-a reluat triumfal cursurile la Salamanca. ~ns\, în carcer\,cunoscuse disperarea. Experien]a l-a marcat [i a umbrit cu siguran]\Comentariul cu privire la [i a[a foarte sumbra Carte a lui Iov.

Luis de Léon nu este insensibil la farmecul naturii. El celebreaz\r\coroasele singur\t\]i agreste, p\[unile pres\rate cu flori, ]î[nirea izvoarelor,nop]ile înstelate. ~ns\ urcînd de la aceste lucruri uimitoare pîn\ lacreatorul lor, el aspir\ cu nostalgie la fericirile singurului paradis adev\rat[i refuz\ s\ se lase prins de farmecele am\gitoare [i de aspectele veseleale lucrurilor de pe p\m`nt. La fel [i omul nu-i decît o aparen]\. Iov îlcompar\ cu o floare pe care vîntul o usuc\ [i o ucide într-o clip\. Dinexterior, el poate s\ par\ �un Dumnezeu nemuritor�, prin judecat\,memorie, sensibilitate accentuat\, îndemînare, dib\cie. Dar dac\ �ajungemla ceea ce este el de fapt, nu-i decît o floare t\iat\ [i ofilit\, f\r\ rod, nicim\car cu speran]a rodirii�. Este un p\ianjen pentru care b\taia vîntuluieste de ajuns ca s\-l omoare�85. Cît despre via]a uman\, în general, ea nuînseamn\ decît �o continu\ pierdere a fiin]ei ; o moarte care, în fiececlip\, preveste[te moartea�86. F\r\ îndoial\, avem aici un topos. ~ns\faptul c\ tema a fost un loc comun la începutul timpurilor moderneconstituie un aspect important în planul mentalit\]ilor colective. {i apoi,Luis de Léon a tr\it din plin acest dispre] fa]\ de lume, mai ales în ultimuls\u poem, unde comenteaz\ [i reactualizeaz\ Cartea lui Iov, cu o sfî[ie-toare sinceritate :

�~ntr-adev\r, a[a cum cel ce str\bate p\mînturi pietroase, printre stînciabrupte, înfruntînd riscul de a se pr\bu[i în pr\p\stii, sau ]inuturibîntuite de tîlhari, temîndu-se pentru via]a sa, ur\[te un asemeneadrum, dore[te s\-l vad\ terminîndu-se cît mai repede [i nu l-ar fi urmatniciodat\ dac\ ar fi fost cu putin]\, tot astfel via]a aceasta, în cursulc\reia umbl\m mereu printre pericole atît de mari, trebuie s-o dispre-]uim ; [i, de vreme ce ne na[tem pentru a muri, iar sfîr[itul vie]iiînseamn\ moarte, cu cît murim mai repede, cu atît ne scurt\m sufe-rin]ele. Din examinarea atent\ a acestui adev\r evident provine vorba


27

r\mas\ celebr\ a lui Silen : « Cea mai bun\ soart\ este aceea de a nu tena[te [i urm\toarea � aceea de a muri imediat dup\ ce te-ai n\scut. »�87.

M\rturisire disperat\, de care ne mir\m cum de nu l-a dus la sinuciderepe autorul ei, în favoarea c\reia Luis de Léon a adus multiple argumente.{i, mai întîi, �fiecare ceas al vie]ii are necazurile lui�, [i chiar cei maiferici]i tr\iesc în suferin]e : �Cei boga]i, rafina]i, risipitori, cei mari î[irecunosc jalnicele suferin]e�88. Dar aceea[i este [i soarta �celor ce caut\lini[tea spiritului în bunurile cere[ti. Cine va putea da seam\ de pericoleleacestui drum, de obstacolele ridicate de diavol de-a lungul lui, de vicle-niile, subtilit\]ile, capcanele pline de momeli ascunse folosite de el ?�89

Deci nefericirea se afl\ pretutindeni [i nimic nu poate fi mai riscant decîto via]\ pa[nic\. Paradoxul este dezvoltat în felul urm\tor :

�Cînd este calm\, marea vie]ii este [i mai de temut : c\ci în chiar calmulei s\l\[luie[te furtuna, iar tihna [i senin\tatea ascund valuri mai înaltedecît mun]ii... Via]a noastr\ este un r\zboi... pentru c\ primejdia osupune f\r\ încetare..., iar oamenii ne `n[al\, destinul ne joac\ ren-ghiuri, animalele ne dau tîrcoale [i, de cele mai multe ori, elementelenaturii ne aduc moartea. Oricine va remarca, a[adar, mul]imea, ingenio-zitatea, [iretenia [i for]a lucrurilor nev\zute care se r\zboiesc cu noi înascuns�90.

Totul fiind �z\d\rnicie�, în]elepciunea n-o vom g\si la cap\tul lumii.�Bogatele ]inuturi îndep\rtate nu dau pace inimii� � aluzie evident\ laexpedi]iile febrile, f\cute peste ocean, ale ibericilor din acea vreme91.Dragostea p\mînteasc\ [i frumuse]ea, bineîn]eles, nu aduc decît dez-am\gire : �Cel ce se îndr\goste[te / De doi ochi limpezi [i de p\r auriu /Cu mii de chinuri î[i pl\te[te / Un ceas nenorocit / De bucurie scurt\,c\indu-se la nesfîr[it�92. Chiar [i prietenia înseamn\ tr\dare : �Cel mai bunprieten / ...de fa]\ cînd sîntem, st\ martor / Al virtu]ii pe care n-o avem, /Iar cînd sîntem absen]i, al r\ului pe care nici nu-l facem�93. ~n plus,trecutul fiind la fel de întunecat ca prezentul, nici viitorul nu va fi maibun. �Nu trebuie s\ sper\m c\ va exista pe p\mînt, în anii ce vor veni,vreun fel nou de bunuri terestre gra]ie c\rora spiritul omului î[i va g\simul]umirea, tr\ind în pl\cere [i beatitudine�94. S\ rezum\m, în dou\sentin]e, descurajantul discurs augustinian al c\lug\rului-poet : sîntemînchi[i într-o �temni]\ joas\ [i întunecat\�95 ; �tot ce se vede nu-i decîtplîns trist�96.

Un discurs pentru to]i cre[tinii

Firesc la mistici, ca trambulin\ pentru ascensiunea sufletelor excep]io-nale spre Dumnezeu, la începutul timpurilor moderne, dispre]ul fa]\ delume a dep\[it cu mult acest cerc restrîns. Nu este oare semnificativfaptul c\ acel lugubru De contemptu mundi al cardinalului Lothar ne estecunoscut din cel pu]in 672 manuscrise [i 47 edi]ii � majoritatea lor datînd


28

din secolul XV 97 � [i c\ a fost adaptat în toscan\ de c\tre doi laiciflorentini [i în francez\ de c\tre Eustache Deschamps ? Primul dintre ceidoi italieni, Bono Giamboni, judec\tor în Lys, în cursul celei de-a douajum\t\]i a secolului XIII, s-a mul]umit cu o traducere aproape literal\,precedat\, totodat\, de un prolog impresionant : �Cine se va gîndi latoate adversit\]ile existente pe fa]a p\mîntului, nu-i va g\si acestuia nicio calitate. C\ci lumea asta nu-i decît mizerie. Dumnezeu i-a dat-o omuluipentru a-[i g\si în ea necazurile [i chinurile [i ca s\-[i poarte povarap\catelor�98. Al doilea traduc\tor florentin al lui Lothar este Angelo Torini,un fabricant [i vînz\tor de postavuri din secolul XIV, care a ocupat în maimulte rînduri func]ii publice în ora[ul s\u. Acest laic însurat, contemporanal Ciumei negre [i prieten al lui Boccaccio, membru al unei confrerii deflagelan]i, a redactat între 1360 [i 1380 o Brieve collezione della miseriadella umana condizione, care înt\re[te modelul. Astfel, în prima parte atratatului, Torini adaug\ dou\ argumente ce nu figureaz\ la Lothar : �Cîtde dezgust\tor [i de întunecos este locul primei noastre [ederi� [i �Desprenum\rul [i intensitatea durerilor pe care le suport\m în acest loc [i lepricinuim mamelor noastre�. ~n partea a doua, se inspir\ nu numai dinLothar, ci [i din Moralia in Job de sfîntul Grigore cel Mare. A treia parte,consacrat\ mor]ii [i destinului ve[nic al sufletului, întrece cu mult lucrarealui Lothar. Prin urmare, este vorba de o carte inspirat\, fire[te, din aceeaa viitorului pap\ Inocen]iu III, dar înscriindu-se mai larg într-un gen binedefinit, cel al anatemelor aduse lumii.

Cariera îndelungat\ a unui asemenea discurs, dincolo de secolul XIII[i de mediile monastice, constituie o certitudine. Lucrarea lui Inocen]iuIII a fost tradus\ (sau adaptat\) nu numai în toscan\ [i francez\, ci [i înenglez\, neerlandez\ [i în spaniol\. La Petrarca, dorin]a de glorie înfrunt\medita]ia asupra mor]ii [i, dup\ el, ambi]ia de a r\mîne în posteritate vacî[tiga din ce în ce mai mult elita occidental\99. Totu[i, Petrarca acontribuit la l\rgirea audien]ei de care se bucura tema contemptus mundi.Din Triumfurile sale (al Iubirii asupra Tinere]ii ; al Castit\]ii asupra Iubirii ;al Mor]ii asupra Castit\]ii ; al Faimei asupra Mor]ii ; al Timpului asupraFaimei ; al lui Dumnezeu [i al Eternit\]ii asupra Timpului), iconografia are]inut mai ales triumful mor]ii100. Petrarca a sim]it cu acuitate caducitatealucrurilor [i a timpului, nefericirea condi]iei umane. ~n epopeea Africa,las\ s\-i scape urm\toarea lamenta]ie : �Vai, omul s-a n\scut pe p\mîntpentru o soart\ nedreapt\. Toate celelalte f\pturi se bucur\ de tihn\. Darel, de-a lungul anilor, f\r\ o clip\ de lini[te, se gr\be[te tulburat c\tremoarte�101. Examenul de con[tiin]\ intitulat de Petrarca De secreto conflictucurarum mearum, constînd într-un dialog între el [i sfîntul Augustin, afost citit ca un De contemptu mundi. Episcopul de Hipona, ales dreptpov\]uitor, îl c\l\uze[te pe Petrarca spre via]a interioar\, îndemnîndu-ls\ mediteze asupra mor]ii [i a bunurilor trec\toare102.

De aceea, nu trebuie s\ ne mir\m c\ Erasmus, admirator al lui Petrarca,a redactat la rîndul s\u, ca mul]i al]ii, un De contemptu mundi. L-a scris


29

în tinere]e, spre 1488-1489, la m`n\stirea din Steyn. Nu l-a publicat decîtîn 1521, ad\ugîndu-i, dup\ doi ani, un capitol al XII-lea, p\rînd s\tr\deze spiritul celorlalte unsprezece103. Trebuie s\ credem, o dat\ cumajoritatea comentatorilor, în special Pineau, Telle [i Hyma, c\ tîn\rulpretendent la gloria literar\ s-a �amuzat�, în aceast\ lucrare, �exersîndu-[i�talentul pe un subiect ce se preta la a[a ceva ? Aceast\ declamatio, care-[ig\se[te surse de inspira]ie la cei din vechime � Cicero, Hora]iu, Ovidiu,Seneca etc., ceea ce era destul de nou în acest gen de scrieri �, la P\rin]iiBisericii [i în tradi]ia monastic\ medieval\, poate p\rea o asamblare delocuri comune. Ea opune nefericirile lumii, în care domne[te Satan,frumuse]ii [i fericirii din împ\r\]ia lui Dumnezeu. Afirm\ c\ omul naturaleste dominat de vicii. Reluînd faimosul topos Ubi sunt ?, insist\, în plus,asupra decrepitudinii b\trîne]ii. Lumea, mare furtunoas\ [i campus diaboli,este prezentat\ ca fiind supus\ schimb\toarei [i arbitrarei fortuna. Anatemaeste aruncat\ asupra �am\girilor veacului�. Omul nu devine virtuos decît�r\stignit în lume�, dup\ cum vrea sfîntul Pavel. Mîntuirea nu se ob]inedecît prin pacea interioar\. Unde în alt\ parte decît la m`n\stire po]i g\siun l\ca[ al împ\c\rii [i al reculegerii, unde te po]i ]ine departe de�tumultul lumii� [i de �vicisitudinile hazardului� ? Or, tocmai Erasmus nua r\mas la m`n\stire, iar capitolul al XII-lea reprezint\ un atac în toat\regula împotriva ordinelor religioase, întrucît [i-au pierdut puritateaini]ial\. De unde ipoteza men]ionat\ mai sus, conform c\reia Erasmus nu[i-ar fi luat în serios propria sa declamatio asupra dispre]ului fa]\ delume. Putem presupune [i c\, dup\ ce a p\r\sit Steyn, el [i-a abandonatidealul tinere]ii. ~ns\ exist\ [i o a treia solu]ie, re]inut\ de S. Dresden [iE.W. Kohls : capitolul al XII-lea n-ar ataca m`n\stirile decît pentru asublinia mai bine meritele unui �monahism în lume�, exaltat din nou înscrierea sa tardiv\ De Praeparatione ad mortem (1533). Deci, în aceast\privin]\, Erasmus nu [i-a schimbat radical p\rerile în raport cu lu\rile salede pozi]ie de la începutul carierei. ~n orice caz, este semnificativ faptul c\[i-a publicat De contemptu mundi cînd celebritatea sa atinsese apogeul.Oricum, abordînd aceast\ tem\, î[i asigura o larg\ audien]\.

~n consecin]\, nu vom fi surprin[i constatînd c\ Ronsard a exploatat-odin plin în Hymne de la mort, mai original prin form\ decît prin con]inut.El compar\ omul pe p\mînt cu un �prizonier care zi [i noapte îndur\ / Cuap\r\torile pe mîini, cu lan]uri grele la picioare�. El apreciaz\ c\ sîntem�adev\ra]i copii ai chinului [i ai s\r\ciei� [i c\ �...nu sîntem nimic / Decîtp\mînt însufle]it [i umbr\ vie...�104 Tot atîtea afirma]ii pe care cardinalulLothar le-ar fi putut contrasemna.

Cu Imitatio Christi, probabil c\ discursul religios despre dispre]ul fa]\de lume a atins pentru prima oar\ marele public � m\ refer la cel ce [tias\ citeasc\105. Atribuit\ de cele mai multe ori lui Thomas a Kempis,compus\ în cursul secolului XV [i inspirat\ de Devotio moderna, Imita]iase al\tur\ curentului mistic [i las\ s\ se întrevad\ influen]a lui Ruysbroeck.


30

Ea a cunoscut un succes extraordinar, chiar înainte de apari]ia tiparului,de vreme ce au fost reperate peste 700 de manuscrise. Influen]a ei s-aextins nu numai la clerul secular, ci [i la cercuri din ce în ce mai largi delaici pio[i. Apoi, o perioad\ foarte îndelungat\, audien]a Imita]iei s-amen]inut `n mod constant. Cunoa[tem 85 de edi]ii incunabile [i 200 deedi]ii de ale ei în cursul secolului XVI106. ~n patru sute de ani, ea a fosttradus\ de 60 de ori în francez\, în special de Corneille, Gonnelieu(predicator iezuit din secolul XVII) [i de Lamennais. ~n aceast\ ultim\versiune, pasajele cele mai pesimiste sînt agravate de comentariile înc\ [imai sumbre decît textul însu[i. Or, cartea I a Imita]iei este �un veritabilDe contemptu mundi care ne trimite la asceza de la Windesheim [i insist\mai ales pe deta[are�107. Acolo putem citi :

�Cel ce se cunoa[te bine se dispre]uie[te. {tiin]a cea mai înalt\ [i ceamai util\ înseamn\ cunoa[tere exact\ [i dispre] fa]\ de sine. To]isîntem fragili, îns\ nimeni nu-i mai fragil ca voi...� (I, cap. 2).�Evita]i, pe cît posibil, tumultul lumii ; c\ci exist\ pericolul de a v\preocupa cu lucrurile trec\toare, chiar cu o inten]ie pur\...� (I, cap. 10).�Este cu adev\rat o nenorocire s\ tr\ie[ti pe p\mînt... S\ m\nînci, s\bei, s\ veghezi, s\ dormi, s\ te odihne[ti, s\ munce[ti, s\ fii supustuturor necesit\]ilor naturii, acestea sînt într-adev\r o mare mizerie [i omare mîhnire pentru omul pios care ar vrea s\ se desprind\ de bunurilep\mînte[ti [i s\ se elibereze de orice p\cat... Vai de cei ce nu-[i cunoscmizeria [i nenorocirea [i, mai ales, vai de cei ce iubesc mizeria [i via]atrec\toare� (I, cap. 22).

~ns\ dispre]ul fa]\ de via]a terestr\ [i afirma]ia conform c\reia ea nu-idecît un lan] de nenorociri nu sînt exprimate doar în Cartea I, c\ci în atreia revine aceea[i tem\ sub forma unei interoga]ii ce duce cu gîndul lasinucidere (dac\ n-ar exista refugiul în Dumnezeu) : �Cum s\ po]i iubi ovia]\ plin\ de atîta am\r\ciune, supus\ atîtor rele [i calamit\]i ? Cum s\po]i numi via]\ ceea ce d\ na[tere atîtor dureri [i aduce atîta moarte ?�108

(III, cap. 20). Sute de mii de cititori au meditat asupra acestor fraze, timpde secole, de vreme ce un specialist în istoria c\r]ii a scris c\ Imita]ia afost �al\turi de Biblie, poate, lucrarea tip\rit\ de cele mai multe ori pîn\în zilele noastre�109.

Printre best-seller-urile literaturii religioase de odinioar\, al\turi deImita]ie, figureaz\ la loc de cinste Vita Christi, de c\lug\rul LudolpheSaxonul, ce avea s\ devin\ mai tîrziu una dintre c\r]ile de c\p\tîi ale luiFrançois de Sales. Cele dou\ lucr\ri sînt contemporane [i s-a crezut uneori,mai ales în secolul XVI110, c\ sfîntul c\lug\r era [i autorul Imita]iei. Ludolphepoveste[te via]a lui Isus, ad\ug`nd, de altfel, cîte ceva Evangheliilor. ~nanumite momente, î[i întrerupe povestirea pentru a introduce comentariide ordin spiritual [i revine apoi la istoria lui Hristos. Aici, ne vor re]ineaten]ia mai ales reflec]iile c\lug\rului. Cîteodat\, ele sînt mai pu]inabrupte decît cele ale autorului Imita]iei [i pun la îndemîna laicilor uneledistinc]ii utile. ~n esen]\, Ludolphe declar\ c\ exist\ dou\ feluri de


31

discipoli ai lui Isus : unii din �necesitate�, al]ii prin �supraeroga]ie�. Primiinu trebuie s\ se ata[eze deloc de p\mînt, în a[a fel încît s\-l preferecerului, pe cînd ceilal]i au �cu adev\rat� obliga]ia de a abandona totul, caapostolii, pentru a practica o s\r\cie voluntar\. �Astfel, nu to]i cre[tiniisînt obliga]i s\ se lipseasc\ efectiv de orice ; ci numai c\lug\rii care audepus leg\mîntul de s\r\cie. Cu to]i `ns\ trebuie s\ renun]\m de bun\voie,nimic s\ nu fie mai presus de Dumnezeu�111. ~n alt\ parte, Ludolphe areo formulare frumoas\, lini[titoare cînd este luat\ separat : �S\ iubimomul, s\ ne p\zim de diavol ; s\ ne rug\m pentru om, s\ lupt\m împotrivadiavolului�112. ~ns\ contextul îi dezminte blînde]ea, c\ci este inserat\într-un pasaj care comport\ o puternic\ [i global\ acuza]ie adus\ omului :

�Mîntuitorul spune : p\zi]i-v\ de oameni ca de relele cele mai mari,dorind s\ arate c\ omul este cel mai mare pericol de pe p\mînt...Fiecare animal s\lbatic î[i are propria [i unica sa r\utate ; îns\ omulcuprinde toate r\ut\]ile. Ba, mai mult : el este mai r\u decît diavolul�113.Fire[te, Ludolphe vrea s\ spun\ c\ atunci cînd omul este r\u, el devinemai r\u ca orice. ~ns\, spre deosebire de numero[i al]i scriitori cre[tini,el generalizeaz\ în numele unei viziuni pesimiste asupra umanit\]ii. Elscrie în acela[i spirit [i cu acelea[i ambiguit\]i : �De sînte]i cre[tin,spune sfîntul Augustin, ave]i lumea drept du[man�114 sau : �Nimeni nupoate n\zui cu ardoare la via]a viitoare, dac\ nu are mai întîi un dispre]suveran fa]\ de cea de aici... Cine dore[te s\ ajung\ în adev\rata patrie,dac\ nu cel ce simte durerile [i necazurile exilului ? Care om cu judecat\s-ar v\ita de starea lui prezent\, dac\ aceast\ stare nu i-ar fi o povar\�115 ?Mai departe putem citi urm\toarea sentin]\ : �Timpul acestei vie]i estedat sufletelor [i nu trupurilor�116.

Vita Christi de Ludolphe a cunoscut � repet\m � o larg\ r\spîndire.~nainte chiar de inventarea tiparului, a fost tradus\ în majoritatea limbilorimportante din Europa. Ea a fost, în 1495, prima carte imprimat\ înportughez\117.

~n Exerci]ii spirituale (redactate c\tre 1522), lucrare menit\ [i ea unuisucces de durat\, devenit\ Biblia atîtor oameni retra[i în singur\tateam`n\stirii, Igna]iu de Loyola îi invit\ pe ace[tia � inclusiv pe laici � s\ seroage st\ruitor Maicii Domnului s\ le dea �cunoa[terea lumii astfel încît,detestînd-o, (s\ se îndep\rteze) de lucrurile lume[ti [i zadarnice�118.Al\turi de aceast\ respingere categoric\, unde reg\sim ambiguitateacuvîntului �lume�, Exerci]iile aduc totodat\ o deosebire deseori omis\ dec\tre mae[trii spirituali.

Igna]iu nu dispre]uie[te lucrurile de pe p\m`nt, c\ci ele s`nt createpentru om, `ns\ el trebuie s\ le foloseasc\ `ntru m`ntuirea sa119. ~nschimb, o dat\ cu dominicanul Luis de Granada, revenim la du[m\niadeclarat\ sim]urilor c\rnii [i p\m`ntului, `n special `n Ghidul p\c\to[ilor(`n dou\ volume), ap\rut la Lisabona `n 1556-1557 [i conceput pentru aconstitui o a treia parte la Tratat despre rug\ciune [i medita]ie. Lucrareaa cunoscut cel pu]in 476 de edit\ri `n diverse limbi, `ntre 1584 [i 1904120.Deci Luis de Granada a fost un autor de succes care [i-a `nceput cariera


32

de scriitor religios printr-o traducere a Imita]iei `n castilian\. Ideile salene intereseaz\ aici `n m\sura `n care s-au bucurat de o foarte larg\audien]\. Adres`ndu-se p\c\tosului, deci fiec\rui cre[tin, aprigul domi-nican ̀ i d\ sfatul urm\tor : �Acolo unde s`nt chinurile lumii, acolo coboar\[i mila cereasc\, acolo unde s`nt obstacolele naturii, acolo apare [isprijinul gra]iei, care este mai puternic\ dec`t natura�121, `ns\ cu condi]ias\ tratezi trupul �cu severitate [i asprime. A[a cum carnea se p\streaz\datorit\ s\rii [i smirnei at`t de amare, c\ci altfel s-ar strica [i s-ar umplede viermi, tot a[a trupul se corupe [i se umfl\ cu vicii dac\ se manifest\grij\ [i bl`nde]e fa]\ de el�122. ~n ansamblu, Luis de Granada prosl\ve[te�sf`nta ur\ de sine�123 [i ̀ n\bu[irea tuturor pasiunilor � ceea ce el nume[te�apetitul senzitiv�. Dar ce anume ̀ n]elege el prin aceasta ? Iat\-i r\spunsul :�Toate afectele, toate pornirile naturale ca ura, bucuria, triste]ea, dorin]a,teama, speran]a, m`nia [i alte asemenea sentimente�124. Acest apetitsenzitiv acoperind un domeniu at`t de vast, Luis de Granada `l maidefine[te ca fiind :

�cea mai josnic\ parte a sufletului nostru, deci cea care ne face s\sem\n\m cel mai mult cu animalele... cea care ne degradeaz\, neumile[te, ne `ndep\rteaz\ de cer. ~n el `[i au ob`r[ia toate releleexistente `n lume ; `n el se afl\ cauza pierzaniei noastre... Acolo seg\sesc `ntregul arsenal, `ntreaga for]\, toate muni]iile p\catului�125.

Cu acela[i elan, p\tima[ul predicator compar\ �apetitul senzitiv� cuEva. ~nl\untrul nostru exist\ Eva, adic\ �partea sufletului cea mai lipsit\de vlag\ [i cu `nclina]iile cele mai rele, prin care str\vechiul [arpe `l atac\pe Adamul nostru interior�, acesta fiind, dimpotriv\, nivelul superior alfiin]ei noastre, �acolo unde `[i afl\ locul intelectul [i voin]a�. Astfel sejoac\ din nou drama p\catului originar, pe durata vie]ii, de la un etaj laaltul al fiec\ruia dintre noi. La parter vegheaz\ `n permanen]\ du[manulcu otrava cea neagr\. O asemenea analiz\, unde r\zbate ocazionalantifeminismul culturii ecleziastice, uit\ c\, `n Genez\, p\catul originarnu este prezentat ca o sl\biciune a sim]urilor, ci ca o atitudine orgolioas\[i sfid\toare fa]\ de Dumnezeu.

Justificarea prin credin]\ [i necesitatea disper\rii

Ce devin contemptus mundi [i devalorizarea omului `n teologia protes-tant\ ? ~ntr-un anumit sens, lumea [i via]a `n lume s`nt aici reabilitate `ncompara]ie cu anatemele monastice citate anterior. Mai `nt`i, spiritul [icarnea nu mai s`nt opuse urm`nd schema dualist\ mo[tenit\ de la neo-platonism. �Este a[a o prostie s\ iei « carnea » drept trup�, scrie Calvin.Coment`nd Epistola c\tre Galateni, Luther remarc\ faptul c\ sf`ntul Pavel�nu denume[te carne voluptatea dezl\n]uit\, pasiunile animalice saupoftele sim]urilor�126. Nu corpul este r\u `n raport cu sufletul. De aici, oindiscutabil\ [i fecund\ exaltare a �`ndatoririlor laice [i p\m`nte[ti�dispre]uite, spune el, de c\tre papista[i :


33

�Toate `ndatoririle cre[tinilor � acelea de a-[i iubi so]ia, de a-[i hr\nicopiii, de a-[i `ndruma familia, de a-[i respecta p\rin]ii, de a asculta dejudec\tor etc. � considerate, dup\ bunul lor plac [al papista[ilor],`ndatoriri laice [i p\m`nte[ti, s`nt roade ale Duhului. Ace[ti orbi nudeosebesc viciile de lucrurile ce fac parte din buna crea]ie a luiDumnezeu�127.

Deci, `mpotrivindu-se `ntregii tradi]ii ecleziastice anterioare, Lutherface elogiul c\s\toriei. ~ntr-o zi, el declar\ la mas\ : �Oare putem admira`ndeajuns leg\tura conjugal\ hot\r`t\ [i rostuit\ de Dumnezeu, din carederiv\ spe]a uman\ [i institu]ia familial\ ?�128 O alt\ �spus\� reia temaprecedentei : �C\s\toria este cea mai frumoas\ institu]ie statornicit\ deDumnezeu : legile blasfematorii ale papei nu fac dec`t s\ le `ncalceviolent pe cele ale naturii�129. Reformatorul repro[eaz\ [i �sfin]ilor P\rin]i�(ai Bisericii) faptul c\ nu au �scris nimic demn de ei cu privire la c\s\torie ;to]i s-au l\sat `n[ela]i de infamul celibat, de unde s-au ivit at`tea orori [inu au observat demnitatea [i caracterul excep]ional pe care VechiulTestament i le atribuie�130. C`]iva ani mai t`rziu, revine asupra subiectuluispun`nd : �Z\mislirea este o institu]ie miraculos ̀ ntemeiat\ ̀ n orice f\ptur\,mascul [i femel\�131.

Elogiul sexualit\]ii se `nscrie `ntr-o admira]ie mai larg\ fa]\ de crea]ie,pe care Luther o nume[te �gr\dina de flori a sufletului�, pentru ca el s\se poat\ �plimba printre operele lui Dumnezeu�132. Calvin a scris frazesuperbe despre frumuse]ea universului :

�[Dumnezeu], afirm\ el, `ntr-at`t s-a ar\tat [oamenilor] `n aceast\cl\dire nespus de frumoas\ [i de `nc`nt\toare, [i zi de zi apare [i se`nf\]i[eaz\, `nc`t ei n-ar putea s\ deschid\ ochii f\r\ a fi nevoi]i s\-lz\reasc\... De aceea, Profetul (Ps. 104, 2) ...compar\ `ntinderea ceru-rilor cu un pavilion regal, spun`nd c\ Dumnezeu i-a pus apele calambriuri, c\ norii ì s`nt c\ru]e, c\ el c\l\re[te pe aripi de v`nt, c\ [ivijeliile, [i fulgerele ì s`nt trimi[ii... Noi n-avem cum s\ contempl\mdintr-o privire o cl\dire at`t de m\iestrit\, dintr-o lume at`t de stator-nicit\ [i r`nduit\, f\r\ s\ fim aproape orbi]i de o lumin\ infinit\�133.

~ntr-un alt capitol din Institution chrétienne, Calvin se minuneaz\ `nfa]a unei asemenea �mul]imi de stele, `nc`t nu ]i-ai dori s\-]i mai desfe]iprivirea cu altceva� [i `n fa]a puterii Celui care sus]ine �o mas\ enorm\,cea a universului� [i face s\ se �`nv`rt\ cerul cu at`ta u[urin]\�134. Or,Dumnezeu a creat toate lucrurile �`n vederea omului�, iar acesta nu`nceteaz\ s\ fie o admirabil\ reu[it\. �Deci, c`nd descoperim la scriitoriip\g`ni acea `nc`nt\toare lumin\ de adev\r, care apare `n c\r]ile lor,acestea trebuie s\ ne previn\ c\ natura uman\, de[i a dec\zut dindeplin\tate [i este ad`nc viciat\, `nc\ mai poart\ ca podoabe multe dindarurile lui Dumnezeu�135. ~n predica sa, Calvin repet\ c\ omul, chiarp\c\tos, prime[te [i p\streaz\ �imaginea lui Dumnezeu�, spre deosebirede vite, de m\gari, de cìni... [i de astrele care nu se bucur\ de acestprivilegiu. De unde excep]ionala lui demnitate :


34

�Lui Dumnezeu ì place s\ fie pream\rit [i `n cer, [i pe p\m`nt, [i `ntoate faptele lui pe care noi nu le vedem, dar mai cu seam\ s\ fie sl\vitde om, pentru c\ [i-a `ntip\rit imaginea `n noi mai ad`nc dec`t `noricare alt\ parte. C\ci el n-a spus nici despre soare, nici despre stele,nici despre vreo alt\ f\ptur\, oric`t de minunat\ : Vreau s\ fac din ea ocapodoper\ dup\ chipul [i asem\narea mea�136.

La lectura extraselor de mai sus, un cititor neavertizat poate ar fitentat s\ cread\ c\ teologia protestant\ a spulberat pesimismul asupraomului [i lumii, vehiculat de literatura monastic\. Or, s-a `nt`mplat exactcontrariul, Luther [i Calvin fiind, de altfel, mo[tenitorii unei tradi]ii decare nu se puteau desprinde prea u[or. ~ntr-o omilie, Calvin ì face peascult\tori s\ remarce, dup\ at`]ia al]i autori [i predicatori, c\ omul setrage din noroi [i hum\ :

�Dac\ Dumnezeu ne-ar fi pl\m\dit din substan]a soarelui ori a stelelorsau dac\ ar fi f\cut vreo materie celest\ `n care oamenii s\ fi fost prin[i,atunci am fi avut ocazia s\ spunem c\ `nceputurile noastre au fostonorabile... Dar c`nd ar\]i cuiva noroiul, cine `l prive[te ? [Or] noi ces`ntem ? Mocirl\ s`ntem cu to]ii ; avem glod nu numai la poalele ve[min-telor, pe tocuri sau pe `nc\l]\ri, ci noi `n[ine s`ntem plini, nu s`ntemdec`t tin\ [i murd\rie, [i pe dinafar\, [i pe din\untru�137.

Iat\ ce ne aduce la cele deja spuse. C`t despre Luther, el este convins,desigur, c\ actul sexual rezult\ dintr-o necesitate universal\ [i ineluctabil\ �[i atunci, de ce s\ i te ̀ mpotrive[ti ? � ca [i cum �ai bea, ai m`nca, ai scuipasau ]i-ai face nevoile�138. {i, `n fine, el constituie �un p\cat, [i dac\Dumnezeu nu-l imput\ so]ilor, o face pentru c\ se `ndur\ de ei�139.Reformatorul a ]inut neap\rat s\ nu ne `n[el\m asupra elogiului pe carei-l f\cuse c\s\toriei. El a mai scris :

�F\c`nd elogiul vie]ii conjugale, nu-i recunosc naturii absen]a p\catuluidin toate acestea. Consider c\, dimpotriv\, carnea [i s`ngele, coruptede Adam, s`nt concepute [i se nasc `n p\cat. ~ns\ Dumnezeu ì absolv\pe so]i prin gra]ie, c\ci ordinea conjugal\ este `nf\ptuirea lui ; [i chiarp\streaz\ `n mijlocul p\catului [i prin intermediul lui, tot binele pecare l-a s\dit `n el binecuv`nt`ndu-l�140.

Astfel, `n planul p\catului, Luther a v\zut c\s\toria mai `n negru dec`tmajoritatea cazui[tilor catolici. {i aceasta, `n virtutea justific\rii princredin]\. Aceasta `mparte omenirea `n dou\ mul]imi : pe de o parte, ceim`ntui]i ; pe de alt\ parte, condamna]ii. To]i p\c\tuiesc de moarte. To]is`nt nedemni de m`ntuire. ~ns\ gre[elile unora vor fi � [i s`nt deja �iertate, pe c`nd ale celorlal]i, nu. ~n pasajele `n care reformatorii las\ `numbr\ concep]ia asupra p\catului originar � poate c\, pre] de o clip\, ouit\ [i ei � atunci par mai degrab\ optimi[ti [i umani[ti, p\r`nd s\reabiliteze omul [i lumea. Dar de ̀ ndat\ ce revin la doctrina lor fundamen-tal\, iat\-i din nou cuprin[i de pesimism : ei `l cople[esc pe p\c\tos cudispre]ul lor, nu-i g\sesc nici o scuz\ [i afirm\ c\ lumea nu-i dec`tputreziciune, `n a[a fel `nc`t n-are rost s\ fugi de ea, pentru a c\uta `ndeta[are o imposibil\ puritate.


35

Deci, `n teologia protestant\ � [i `n secolul XVI �, devalorizareaomului [i a lumii a cunoscut cea mai mare violen]\ `n civiliza]ia occi-dental\. Ele nu f\cuser\ niciodat\ obiectul unei asemenea condamn\ritotale [i niciodat\ aceasta nu fusese transmis\ unui auditoriu at`t de larg.C\ci Luther [i succesorii s\i l-au invitat pe cre[tin s\ �se lepede cu totulde sine, spre a deveni capabil s\ primeasc\ gra]ia lui Hristos�. Omul�preschimbat `n copac neroditor nu poate s\ doreasc\ [i s\ fac\ dec`tr\ul�141. M`ntuirea rezid\ `n lucida constatare c\ totul este r\u `n noi [i `njurul nostru. �Lume� [i �diavol� s`nt sinonime. Comentariul la Epistolac\tre Galateni, redactat de Luther, este revelator `n aceast\ privin]\142.Lumea, spune el, este �fiica� diavolului. De aceea, ea este �plin\ dene[tiin]\, ur\, hul\, dispre] fa]\ de Dumnezeu, minciun\, gre[eal\ ; f\r\ amai pune la socoteal\ p\catele grosolane, ca omorul, adulterul, desfr`ul,ho]ia, pr\d\ciunile etc.�143. Acolo unde nu exist\ justificarea prin credin]\,nu g\sim dec`t p\catul, murd\ria, iadul. Cu obi[nuita-i vehemen]\, neg`ndorice valoare a actelor s\v`r[ite de cei ce n-au crezut, nu cred [i nici nuvor crede `n Dumnezeu, Luther declar\ : �Acolo unde-i lumea mai bun\,acolo-i de dou\ ori mai rea�144 ; sau : �Pe bun\ dreptate, Pavel calific\lumea drept rea, c\ci atunci c`nd pare mai bun\ este cea mai rea�145.Afirma]ii pe care Reformatorul le comenteaz\ astfel :

�Tot ceea ce st\ sub veac se supune r\ut\]ii diavolului care domne[te`n lumea `ntreag\. Din acest motiv, lumea se mai nume[te [i domniadiavolului... Pe c`t de numero[i pe p\m`nt, pe at`t de `nrobi]i p\catului[i diavolului s`nt oamenii, ca s\ nu mai spunem c\ ei s`nt m\dulare alediavolului care, prin tirania lui, `i ]ine pe to]i prizonieri... Unde nu-iHristos, acolo lumea este rea [i domne[te diavolul. De aici rezult\ c\toate darurile pe care le ai, at`t spirituale, c`t [i trupe[ti, cum ar fi`n]elepciunea, spiritul de dreptate, sfin]enia, elocin]a, puterea, frumuse]ea,bog\]iile s`nt instrumentul [i armele servind tiraniei infernale a diavolului ;cu ajutorul lor, e[ti constr`ns s\-i sluje[ti, s\-i sprijini [i s\-i spore[ti`mp\r\]ia�146.

Amar diagnostic [i judecat\ f\r\ drept de apel pe care trebuie s\ lesitu\m ̀ ntr-o istorie mai ampl\ a pesimismului european. Protestantismul,chiar dincolo de Luther, a dat o nou\ dimensiune acestui pesimism. Spredeosebire de anumite texte ale lui Zwingli, unde putem totu[i deslu[i oreabilitare par]ial\ a omului, inspirat\ de Rena[tere147, `n altele, `n special`n De vera et falsa religione (1525), tradi]ia augustinian\ reapare `n ciudasuperficialelor reminiscen]e umaniste [i duce la exager\ri. Contrar luiErasmus, el socote[te c\ omul este la fel de incapabil de liberul arbitru, dup\cum nu poate `mpleti o funie din nisip sau s\ fac\ un `nger dintr-un drac.Reformatorul de la Zürich manifest\ aceea[i sumbr\ severitate ca [i Luther[i-i `mp\rt\[e[te concep]ia melancolic\ asupra existen]ei : �Via]a unuicre[tin, ne asigur\ el, seam\n\ cu o corabie smuls\ de o cumplit\ furtun\ :marinarii ba o strunesc, ba s`nt nevoi]i s\ se lase `n voia furiei v`nturilor�148.

Zwingli spune despre om c\ este de nep\truns pentru propria luiinteligen]\, c\ este asem\n\tor sepiei, pe[telui-cerneal\ care secret\ un


36

nor pentru a sc\pa de urm\ritori : �« Inima este nespus de `n[el\toare [ide dezn\d\jduit\ de rea ; cine poate s-o cunoasc\ »149 ? (Ier. 17, 9) « DomnuluiI-a p\rut r\u c\ a f\cut pe om (Gen. 6, 5-9), care este r\u `nc\ dintinere]e, nu dore[te dec`t faima, pl\cerea [i bog\]ia, [i se arat\, `n acela[itimp, viclean [i arogant. » « To]i s`ntem nelegiui]i..., [i toate gurile lor spunmi[elii » (Is. 9, 12-20). At`t de numeroase s`nt ascunzi[urile [i abisurileinimii, `nc`t a le inventaria este totuna cu a m\sura oceanul sau a cur\]agrajdurile lui Augias. Omul reu[e[te s\-[i camufleze r\utatea. Dar s\ nune l\s\m `n[ela]i, « rele ì s`nt g`ndurile ; rea ì este inima »�.

~ntregul capitol pe care Zwingli `l consacr\ omului `n De vera et falsareligione graviteaz\ exact `n jurul r\ut\]ii [i al egoismului, iar concluziae c\ : �Omul este r\u din toate punctele de vedere. Egoismul ì dicteaz\toate g`ndurile [i toate actele�. Deci cre[tinul nu poate s\ accead\ lam`ntuire dec`t recunosc`ndu-[i �tr\darea [i mizeria�. Numai prin �dispe-rarea total\ de sine� � aceast\ disperare aflat\ `n inima teologiei protes-tante � va descoperi �marele plan al `ndur\rii� divine150. C`t despre Bucer,reformatorul de la Strasbourg, el arat\ `n catehismul s\u (1534) c\ cei maisfin]i trebuie �s\ desconsidere, ca fiind noroi, binele pe care l-au f\cut�.C\ci �p\catul d\inuie, de-a lungul `ntregii vie]i, `n carne, unde nu seg\se[te nimic bun�151.

Calvin, la r`ndul lui, flageleaz\ omul [i lumea cu aceea[i asprime. Peom `l consider\ �apostat�, �maimu]\� (`n epoc\, o injurie foarte grav\),o �bestie ne`mbl`nzit\ [i feroce�, un �gunoi�, o �lep\d\tur\�152. C\ci,dup\ cum spune el, chiar mintea �ì este cu totul aservit\ prostiei [iorbirii, iar inima `nclinat\ spre perversitate�153. Nu din `nt`mplare primacarte din Institution chrétienne se deschide cu o constatare asupradec\derii umane : �Goliciunea noastr\ descoper\ cu mare ru[ine oasemenea gr\mad\ de infamii, c\ s`ntem cu to]ii tulbura]i�154. Omuleste �praf [i pulbere�, �viermi [i putreziciune�155. Fire[te, experien]a nepermite s\ `ntrez\rim �o s\m`n]\ de credin]\ s\dit\ `n to]i prin inspira]iasecret\ a lui Dumnezeu�. ~ns\ nu exist\ un singur om `n care �ea s\rodeasc\, fiindc\ mai e mult p`n\ ce fructului s\-i vin\ timpul... : to]i seabat de la adev\rata cunoa[tere a lui Dumnezeu : de unde rezult\ c\ `nlume nu s\l\[luie[te nici un fel de pietate bine chibzuit\�156. DeciCalvin sus]ine, ca Luther [i Zwingli, c\ la Dumnezeu se poate ajungenumai pe calea disper\rii : �Ori`ncotro am `ntoarce privirea, doar blestemulni se `nf\]i[eaz\ [i sus, [i jos, c\ci ]in`nd cerul [i p\m`ntul parc\`nf\[urate, el trebuie c\ ne apas\ sufletele printr-o `ngrozitoare dispe-rare�157. A se cunoa[te pe sine `nseamn\ a se dispre]ui � dispre] salvator :�...Trage multe foloase `n cunoa[terea de sine cel care, `n]eleg`ndu-[inenorocirea, s\r\cia, goliciunea [i josnicia, se simte dobor`t [i uluit.Pentru c\ nu exist\ nici un pericol ca omul s\ se umileasc\ prea mult�,dac\ `n acest fel descoper\ �`n Dumnezeu ceea ce lipse[te `n el`nsu[i�158. Aceast\ concep]ie este at`t de important\ `n teologia calvin\,`nc`t inspir\ textul de deschidere din Institution chrétienne :


37

�Este necesar s\ ne sf`[ie con[tiin]a asupra urgisirii noastre, pentru a neapropia c`t de c`t de Dumnezeu. Iat\ de ce, prin sentimentul ignoran]einoastre, al z\d\rniciei, al s\r\ciei, al infirmit\]ii, ba, mai mult, al perver-sit\]ii [i corup]iei, ajungem la concluzia c\ nic\ieri `n alt\ parte dec`t `nDumnezeu se g\sesc adev\rata lumin\ a `n]elepciunii, virtutea ne[ov\-ielnic\, bel[ugul firesc, puritatea drept\]ii... ; nu putem aspira [i tinde[c\tre Dumnezeu] cu bun\ [tiin]\, dec`t `ncep`nd prin a fi cu totuldezgusta]i de noi `n[ine�159.

Ca `ntotdeauna `n discursul pesimist al mae[trilor spirituali a c\rorcresc`nd\ audien]\ o urm\rim pas cu pas, dispre]ul fa]\ de sine seasociaz\ unei lamenta]ii asupra jalnicei condi]ii umane [i a caracteruluitranzitoriu al satisfac]iilor m\runte de aici, de jos. �Via]a prezent\, scrieCalvin, este plin\ de nelini[ti, de tulbur\ri [i absolut deplorabil\, iarfericit\ nu-i `n nici un caz�. Toate bunurile ei �s`nt trec\toare, nesigure,frivole [i amestecate cu o infinitate de fleacuri�160. Dumnezeu nu dore[teca oamenii s\ adoarm\ �`n pace [i `n tihn\�, care ar d\una m`ntuirii lor.De aceea, el permite deseori ca oamenii s\ fie `ngrijora]i [i h\r]ui]i de�r\zboaie, dezordini, t`lh\rii sau alte neajunsuri� :

�Pentru ca ei s\ nu aspire c`tu[i de pu]in cu o poft\ prea mare labog\]iile pieritoare, sau s\ le accepte pe cele posedate, Dumnezeu ìaduce la sap\ de lemn, c`nd prin nerodnicia p\m`ntului, c`nd prin foc,c`nd `n alt chip ; sau ì `n\bu[\ `n mediocritate. Pentru ca ei s\ nug\seasc\ prea mult\ pl\cere `n c\s\torie, ori le d\ neveste grosolanesau u[uratice care ì scot din min]i, ori le d\ copii r\i pentru a-i umili,ori ̀ i ̀ ndurereaz\ lu`ndu-le so]iile [i pruncii. [Sau] dac\ le arat\ bl`nde]e`n toate aceste privin]e... ì avertizeaz\ prin boli [i pericole, ca [i cumle-ar pune `n fa]a ochilor nestatornicia [i efemeritatea tuturor bunurilorsupuse mor]ii�161.

Dup\ acest bilan], Calvin ajunge la concluzia : �Aici, jos, nu po]i c\utaori a[tepta dec`t lupta�162.

Chrestiennes méditations, de Théodore de Bèze, scrise c\tre 1560163,reflect\, ca o copie fidel\, antropologia calvin\. Prima medita]ie (pepsalmul Beatus vir...) `ncepe printr-un strig\t de disperare : �Vai, bietnenorocit, pl\p`nd\ creatur\, nicic`nd mai nes\buit dec`t atunci c`nd tela[i purtat de propria-]i ra]iune oarb\ [i c`nd te `mpinge voin]a cu totulne`nfr`nat\, ce drum vei alege `n labirintul str\b\tut de at`tea c\r\ri, `ncare te-ai n\scut, prin care ai r\t\cit, hoinar, p`n\ `n prezent ?�164. A douamedita]ie (pe psalmul Domine ne...) o continu\ pe cea precedent\ [i, caat`tea alte texte protestante, descoper\ necesitatea disper\rii : �Vai demine, cel din urm\ dintre nenoroci]i, asaltat, `mpins, uitat din toatep\r]ile, r\nit mortal de con[tiin]a mea, str\puns de sentimentul nenum\-ratelor tic\lo[ii, nu-mi mai r\m`ne dec`t ad`nca pr\pastie a disper\rii : c`tdespre corp, `nvins de r\u, cuprins de dureri, `n care nici un chin nu maig\se[te ceva de chinuit, ce voi face, ce voi spune, `ncotro voi merge... [icine `mi va da o m`n\ de ajutor�165 ? Toat\ lucrarea este scris\ `n aceast\


38

tonalitate [i dominat\ de o amar\ experien]\. C\ci iat\ ce mai putem citi :�Ce s`nt eu, Doamne, `n mine `nsumi, dec`t stric\ciune, dec`t nedreptate,dec`t moarte�166 ? {i `n alt\ parte : �Am murd\rit, am distrus [i am ruinattotul�167. ~n medita]ia pe psalmul Miserere mei..., Théodore de Bèze `l facepe David s\ spun\ tuturor oamenilor : �~nc\... de c`nd mama, concep`ndu-m\,m-a `nc\lzit `n p`ntecele ei, de atunci este viciul `n mine, ca o r\d\cin\ carea putut apoi s\ produc\ fructele acestea at`t de amare [i otr\vitoare...�168.

Am putea umple volume `ntregi cu texte protestante din secolul XVI,inspirate de acela[i sentiment acut al nefericirii [i al p\catului omului. S\termin\m cu dou\ afirma]ii semnate de John Knox, cel care a f\cut caSco]ia s\ `ncline spre tab\ra reformat\. La el, aceea[i devalorizare anaturii [i a ra]iunii ca la Luther [i Calvin, acela[i refuz de a vedea `n omulnejustificat prin credin]\ cea mai ne`nsemnat\ valoare pozitiv\. Primultext � din 1560 � este extras din R\spuns la prea numeroasele ra]iona-mente subtile ale unui anabaptist. John Knox declar\ aici :

�[Credem c\] natura [i ra]iunea s`nt nu numai capabile s\ ne duc\ laadev\rata cunoa[tere a lui Dumnezeu, permi]`nd accesul la via]a ve[nic\,ci afirm\m c\ ele au fost cauza tuturor gre[elilor [i a idolatriei. Prinurmare, spunem noi, natura [i ra]iunea `l fac pe om s\ se abat\ de laadev\ratul Dumnezeu, `ns\ nu pot niciodat\ s\ ne `nve]e ori s\ nearate ve[nicul, adev\ratul [i nemuritorul Dumnezeu, Tat\l DomnuluiNostru Isus Hristos�169.

Al doilea text este un mesaj din M\rturisirea de credin]\ sco]ian\ (1561),care a fost aprobat\ [i difuzat\ de autorit\]ile civile, deci impus\ popula]iei :

�S`ntem prin natura noastr\ meni]i mor]ii, s`ntem at`t de orbi [i deperver[i, `nc`t (de la noi `n[ine) s`ntem absolut insensibili (la gra]ie),chiar dac\ ne-ar str\punge àcele, `nc`t s`ntem incapabili s\ vedem ceva(`n mod spiritual), chiar dac\ lumina s-ar g\si `n fa]a ochilor no[tri,`nc`t nu ne putem supune voin]ei Domnului, de[i ea ne-a fost revelat\...C\ci de la noi `n[ine nu s`ntem `n stare s\ concepem fie [i un singurg`nd bun�170 (II Cor. 3, 5).

S\ parcurgem din nou, pe scurt, drumul continuu [i, totodat\, diverscare ne-a condus de la anatemele monastice `mpotriva lumii [i a omuluila teologia reformat\. O dat\ cu aceasta, s-a operat o schimbare deperspectiv\ : sim]urile nu mai s`nt opuse spiritului, ca fiindu-le du[man.C\ci, `n om, spiritul `nsu[i este r\u. Fuga `n afara lumii este declarat\inutil\, r\ul fiind la fel de prezent at`t `n interiorul m`n\stirilor, c`t [i `nexterior, `n solitudinea ascetic\ [i, deopotriv\, `n via]a din societate.Fire[te, sexualitatea este p\c\toas\, dar nici mai mult, nici mai pu]indemn\ de dispre] dec`t restul activit\]ilor noastre. ~n noi nu exist\ un etajsuperior, cel al frun]ii, care ar `ncerca s\ impun\ o oarecare ordinetulbur\rilor de la etajele inferioare. Totul este r\u ̀ n om, dac\ nu intervinegra]ia absolut gratuit\ a lui Hristos. Prin urmare, doctrina justific\rii princredin]\, `n formularea ei din secolul XVI, a reprezentat consecin]a logic\[i punctul extrem al unui lung parcurs pe drumul pustiu al pesimismului.


39

Afirma]ia neobosit repetat\ vreme de mai bine de o mie de ani [ir\sp`ndit\ f\r\ `ncetare `n cercuri din ce `n ce mai largi, conform c\reialumea `nseamn\ nestatornicie, vicii [i z\d\rnicie, iar fiecare om `n parteeste �gunoi� [i �murd\rie�, avea s\ sf`r[easc\ prin a genera disperarea.Dar este disperarea care `l salveaz\ pe cel ce, `n goliciunea sa, accept\ s\i se abandoneze lui Dumnezeu.

~n marginea protestantismului: `ntoarcere la fuga din lume

~n Bisericile oficiale ivite din Reform\, contemptus mundi nu mai aveadrept consecin]\ fuga mundi. Totu[i, ea avea s\ reapar\ `n margineaprotestantismului. Ea este la fel de bine o form\ mereu ren\sc`nd\ deostilitate colectiv\ fa]\ de societate. ~n general, nonconformismelereligioase din Evul Mediu � cele ale flagelan]ilor, ale Spiritului Liber, [ichiar ale discipolilor lui Valdo la `nceputul apostolatului lor � au r\maspu]in organizate [i prezentau structurile unor confrerii171. Proiectul lorglobal consta `n regenerarea institu]iei ecleziale. ~n schimb, o dat\ cuFra]ii cehi, ale c\ror grupuri s`nt reperate `ncep`nd din 1458, apare un alttip de diferen]iere `n raport cu Biserica [i cu societatea legat\ de ea. Fra]ii`ncearc\ s\ tr\iasc\ refuzul lumii dup\ idealul Predicii de pe munte. Ei seopun oric\rei legi umane sau ecleziastice `n materie de dogm\ sau demoral\. Las\ `n voia sor]ii o Biseric\ iremediabil compromis\ cu societa-tea ei p\c\toas\ [i formeaz\ comunit\]i rurale constituite din voluntariaccept`nd o disciplin\ strict\.

Iese astfel la suprafa]\ sau mai degrab\ rena[te organiza]ia de tip�sect\�, a[a cum a definit-o Ernst Troeltsch [i a[a cum se manifestase ea,`nc\ de la originile cre[tinismului, `n disiden]ele gnostice, montaniste,nova]iene, donatiste etc.172. ~ntr-un context care, ce-i drept, `ncepe s\dateze `n raport cu al nostru, E. Troeltsch i-a opus Bisericii secta. Primase deschide c\tre mase [i se adapteaz\ la lume. Ea face �abstrac]ie desfin]enia subiectiv\ `n interesul bunurilor obiective, adic\ gra]ia [i m`n-tuirea�. Aceast\ complicitate cu lumea st`rne[te `n mod obligatoriu reac]iiradicalizante. Una dintre ele o constituie monahismul. Biserica integreaz\acest eroism ascetic [i dualist ce neag\ via]a sim]urilor pentru a ajungemai bine la contempla]ie, `ns\ cu condi]ia s\ men]in\ tradi]ia, sacramen-tele, sacerdo]iul [i mo[tenirea apostolic\. Ca [i comunitatea monastic\,secta este o grupare relativ restr`ns\ de voluntari care caut\ perfec]ionareainterioar\ a indivizilor. ~ns\ ea se distan]eaz\ de societate [i `i estedeseori ostil\. ~n special, ea se rupe de Biserici, ̀ mpotriva c\rora pronun]\anatema. Are tendin]a de a respinge tradi]ia [i mo[tenirea apostolic\. ~[i�raporteaz\ membrii direct la supranatural, `n afara oric\rei sintezesociologice. Cre[tinismul s\u este non-sacerdotal. Sanctific\rii obiective(prin sacramente) `i opune sanctificarea subiectiv\�. Renun]\rile ascetices`nt tr\ite nu ca o contribu]ie la comuniunea sfin]ilor [i la �tezaurul�Bisericii, ci, ̀ n acela[i timp, ca o cale de unire cu Dumnezeu, ca un mijloc


40

de `ntrajutorare colectiv\ [i ca un refuz al capcanelor lumii. ~n sf`r[it, `ntimp ce Biserica se instaleaz\ `n durat\, membrii sectei tr\iesc frecvent `na[teptarea unui deznod\m`nt escatologic � judecat\ de apoi sau milleniumde fericire � care va confirma `n ochii lumii p\c\toase faptul c\ ei erau [is`nt ale[ii.

Anabapti[tii violen]i care au luat puterea la Münster `n 1534173 cores-pundeau `ntr-o anumit\ m\sur\ schemei de mai sus. Ei repudiau `n blocBiserica [i societatea timpului lor. Transformaser\ ora[ul `ntr-un fel dem`n\stire unde era practicat\ posesiunea bunurilor `n comun ([i poli-gamia �biblic\�). Ei se considerau drept poporul ales [i sabia Domnului,`ns\rcina]i s\ realizeze millenium-ul. Cu toate acestea, dictatura instaurat\de ei `n noul Ierusalim [i voin]a lor de a impune cu for]a domnia luiDumnezeu `i purtau spre solu]iile unanimiste, `ndep\rt`ndu-i de spiritul�sectar�. Deci, mai degrab\ la anabapti[tii pacifici [i pacifi[ti din seco-lul XVI [i de la `nceputul secolului XVII `l vom g\si `n stare pur\.Declara]iile, reglement\rile [i m\rturisirile de credin]\ produse `n aceast\epoc\ de grupurile anabaptiste elve]iene, germane, alsaciene [i neerlandezepun toate accentul pe necesitatea ruperii de o cre[tin\tate corupt\.Grebel, din Zürich, cel persecutat de Zwingli, afirm\ c\ �adev\ra]ii [icredincio[ii cre[tini s`nt oi `n mijlocul lupilor, oi pentru m\cel\rit. Ei trebuieboteza]i `n nelini[te, chin, fr\m`nt\ri, suferin]\ [i moarte�174 (scrisoarec\tre Müntzer, 1524). Ceea ce `nseamn\ c\ �adev\ra]ii cre[tini� formeaz\doar o mic\ turm\ `n mijlocul masei de necredincio[i care `ncearc\

�s\ se salveze printr-o credin]\ de fa]ad\, f\r\ a c\uta roadele credin]ei...f\r\ mil\ [i speran]\, f\r\ adev\ratele obiceiuri cre[tine, prefer`nd s\r\m`n\ `n vechea lor stare, cu viciile personale [i tradi]iile comune,ceremoniale, anticre[tine ale botezului [i Cinei lui Hristos, ar\t`nddispre] fa]\ de Cuv`ntul lui Dumnezeu, dar supunere total\ fa]\ decuv`ntul papei [i al predicatorilor anti-papista[i, care nu se conformeaz\nici el cuv`ntului divin�175.

Grebel [i prietenii s\i `n]eleg deci s\ se distan]eze de catolici [i,totodat\, de �anti-papista[ii� timpului lor, adic\ de imensa majoritate acontemporanilor. La fel, judecata magistra]ilor din Zürich condamn`nd lamoarte, `n 1527, pe un prieten de al lui Grebel � acesta fugind din`nchisoare � comporta urm\toarele considerente : �[Manz] [i adep]ii s\is-au desp\r]it de Biseric\ [i s-au grupat `n mod sedi]ios pentru a forma oschism\ [i a constitui o sect\ independent\ sub acoperirea unei adun\ricre[tine�176. ~ntr-adev\r, acesta era proiectul anabaptist, confirmat dem\rturisirea de la Schleitheim (1527). Anabapti[tii elve]ieni [i germanicare o redacteaz\ decid s\ ajung\ la �o `n]elegere fr\]easc\ `ntre c`]ivacopii ai Domnului�, s\ se despart\ de �tic\lo[ie� (= lumea), s\-[i impun\�o conduit\ corect\ `ntre ei [i `n fa]a p\g`nilor�. Evident, ace[tia s`ntnon-anabapti[tii, viza]i iar\[i printr-o ampl\ condamnare a �tuturor celorcare nu au cunoscut ̀ nc\ ascultarea credin]ei, nu s-au ̀ mp\cat cu Dumnezeupentru a dori s\ fac\ pe voia lui... Ei s`nt ur`]i `n fa]a lui Dumnezeu. ~n einu pot s\ r\sar\ ori s\ creasc\ dec`t m`r[\vii�177. De unde necesitatea


41

repudierii oric\rui nicodimism, a oric\rei particip\ri, fie ea pur formal\,la cultele oficiale : �Nu putem lua parte `n acela[i timp la masa Domnului[i la cea a demonilor�178 (altfel spus, comuniunea `n marile Biserici).

Popor de ale[i, de �puri�, de �converti]i� care vor s\ creeze din noucomunit\]ile Bisericii primitive, anabapti[tii (pacifici) nu vor s\-[i impun\doctrina, dar cer dreptul la diferen]\, la secesiune chiar, [i `n]eleg s\marcheze `n chip evident ceea ce `i separ\ de o lume p\c\toas\ de lacare nu mai a[teapt\ nimic [i care ̀ l are �pe diavol ̀ n frunte�. Ei marcheaz\acest separatism `n primul r`nd [i `n special prin rebotezarea adul]ilor.Aici s`nt consecven]i cu ei `n[i[i, de vreme ce aderarea la cre[tinism estepentru ei o alegere voluntar\, `n afara oric\rui conformism impus destructurile politico-religioase. Botezul unor fiin]e libere [i responsabileprezint\ o oarecare asem\nare cu profesiunea de credin]\ a celor ce intr\`n religie [i opteaz\ `n general pentru un nume nou. {i a[a cum `nm`n\stiri coeziunea intern\ trebuie s\ fie foarte puternic\, la fel se`nt`mpl\ [i `n grupurile anabaptiste. Menno Simons (� 1561), principalullor animator din }\rile de Jos [i Germania de Nord, se str\duie[te s\men]in\ o riguroas\ practic\ a excomunic\rii (ce va fi temperat\ dup\moartea lui). El sus]ine c\ o Biseric\ f\r\ practica adev\rat\ a excomu-nic\rii apostolice (care nu trebuie s\ comporte nici o sanc]iune a autori-t\]ii civile) �ar fi ca un ora[ f\r\ ziduri [i bariere, ca un c`mp f\r\`mprejmuire, ca o cas\ f\r\ u[i [i pere]i�179. Mai t`rziu, independentulJohn Goodwin, pled`nd `n 1644 pentru congregational way (asocia]iavoluntar\ a adev\ra]ilor cre[tini), va admite [i el excomunicarea ca pe unleac permi]`nd Bisericilor s\-[i p\streze identitatea. Contemporanul s\u,Roger Williams, cel ce a fondat Rhode Island [i ora[ul Providence,comb\t`ndu-i pe prezbiterienii din Noua Anglie, va vorbi `n aceia[itermeni. Dup\ exemplul tuturor oamenilor din �secte�, el dore[te oBiseric\ intolerant\, care s\-i p\streze `n ea numai pe �sfin]i�180.

Ca `ntr-o m`n\stire, [i cu scopul de a contrasta cu practicile unei lumicorupte, �sectarii� adopt\ `n general un stil de via]\ auster. Este cazulanabapti[tilor evoca]i. Regula de la Berna (1525) precizeaz\ : �Trebuie s\procur\m hran\ pentru fra]i, acolo unde se `nt`lnesc pentru adunare ; vomda o sup\ [i varz\, `n cantit\]i mici, `ntruc`t m`ncarea [i b\utura nu `nseamn\~mp\r\]ia cerurilor�181. Reglement\ri decise la Strasbourg, ̀ n 1568, printr-o�conferin]\� anabaptist\, [i re`nnoite `n 1607 edicteaz\ : �Croitorii [icroitoresele se vor limita la obiceiurile umile [i simple [i nu vor face nimic`n sensul ostenta]iei. Fra]ii [i surorile nu-[i vor face nimic ostentativ�182.Aceste prescrip]ii se insereaz\ `ntr-o atitudine general\ de non-mondeni-tate. Refuzul lumii este marcat ̀ n mod cu totul special la grup\rile anabaptistedin secolele XVI-XVII prin obliga]ia constant repetat\ a endogamiei, c\citrebuie separat purul de impur. Citim `n reglement\rile din 1568 [i 1607 :

�Cei ce vor s\ se c\s\toreasc\ nu o vor face dec`t cu [tirea [i la sfatulprepu[ilor [i al B\tr`nilor ; [i se vor preg\ti pentru aceasta `n teama deDumnezeu ; [i se cade ca ei s\-[i informeze p\rin]ii [asupra proiectuluilor].


42

Credincio[ii vor trebui s\ se c\s\toreasc\ `ntru Domnul, [i nu cunecredincio[ii, ceea ce este valabil pentru tinere, tineri sau v\duvi [[iv\duve]�183.Regula stabilit\ la Steinseltz [actualul Rin inferior] `n 1752 stipuleaz\ `nal s\u § 2 :�Dac\ un frate sau o sor\ se c\s\tore[te cu o persoan\ din lume, apoirevine la adunare, solicit`nd readmiterea, cu regrete [i poc\in]\, ea nui se va refuza, cu condi]ia ca (aceast\ persoan\) s\-[i aduc\ [i so]ul decare este legat\ `n fa]a lui Dumnezeu [i a Cuv`ntului s\u. Dac\ a[a cevas-ar dovedi a fi imposibil, ei ar trebuie s\ se despart\, partea poc\it\veghind ca partea cealalt\ s\ aib\ cele necesare vie]ii [i rug`ndu-se luiDumnezeu pentru convertirea [i `ntoarcerea ei la adev\r�184.

Cu privire la asemenea grup\ri, Jean Séguy vorbe[te pe bun\ dreptatede �ghetto-uri�, de �civiliza]ie `nchis\ a non-mondenit\]ii�, de �etnieanabaptist\-mennonit\�, unde endogamia era regula185. Limitarea voluntar\a contactelor cu lumea c\rnii a luat [i alte aspecte complementare celorprecedente. Primii anabapti[ti elve]ieni refuzau s\ depun\ jur\m`ntul, s\poarte arme, s\ exercite magistraturi [i func]ii civile, s\ garanteze pentrucineva, s\-[i ia angajamente profesionale sau comerciale fa]\ de lume [is\ recurg\ la tribunale. C\ci ei spuneau c\ apar]in `mp\r\]iei gra]iei [i alui Hristos, [i nu celei a legii [i a c\rnii186. Prin urmare, a fost nevoie s\se tempereze aceste lu\ri de pozi]ie greu de men]inut. A luat na[tere ocazuistic\ a permisului [i a nepermisului. Confesiunea de la Dordrecht(1632) a recunoscut c\ Dumnezeu �a r`nduit Puterea sau Autoritatea(statului) [i l-a instituit pentru pedepsirea celor r\i [i protejarea celorbuni�187. Totu[i, grupurile anabaptiste s-au str\duit s\-[i p\streze parti-cularismul [i autonomia `n societatea global\ prin izolare fizic\ (mai alesla ]ar\), prin contra-mode vestimentare, prin endogamie [i printr-o strict\disciplin\ interioar\188.

Anabaptismul nu-i dec`t un sector particular al universului �sectar�constituit `ncep`nd cu secolul XIV `n marginea protestantismului. C\civoin]a unei rupturi de lumea p\c\toas\ s-a manifestat mai mult sau maipu]in clar `n toate grup\rile cre[tine de �regenera]i� [i de �ale[i�, createpentru a forma �pure asocia]ii de credincio[i sub guvernarea lui Hristos,[i nu a prin]ului�. De unde, chiar `n cazul inexisten]ei botezului la adul]i,reluarea atitudinilor de non-mondenitate `n cadrul disiden]elor separa-tiste. George Fox (1624-1691), fondatorul quakerilor, a predicat un egalita-rism religios absolut (f\r\ pastor), un anti-sacramentalism complet (nicibotez, nici `mp\rt\[anie) ; el a recomandat non-rezisten]a total\, refuzuljur\m`ntului, al sarcinilor publice, al titlurilor (de pild\, al celor denoble]e), al formulelor [i al obiceiurilor legate de polite]e. Societateaprietenilor, constituit\ de el, a adoptat dinadins mode vestimentare dep\[ite[i a practicat endogamia189. Mai aproape de noi, Martorii lui Iehova, careexist\ din 1874, asociaz\ o teologie foarte �liberal\� (Hristos nu esteDumnezeu) unei exegeze literale (toate cifrele din Biblie au un sens


43

precis), `n a[teptarea millenium-ului, [i unui radicalism agresiv cu privirela toate Bisericile, la toate celelalte secte [i la autoritatea civil\. Nu aupreo]i, ci predicatori `n deplasare. Refuz\ s\ fie solda]i [i s\ salutedrapelul190 : un nou exemplu, printre multe altele `n timp [i spa]iu, derefuz al lumii, care este [i o team\ de lume. Pesimism [i anateme bazatepe respingere.


44

2.

DE LA DISPRE}UL FA}| DE LUMELA DANSURILE MACABRE

�Familiaritatea� cu moartea

Audien]a cresc`nd\ acordat\ temei contemptus mundi, chiar `n afaramediilor biserice[ti � dar la `ndemnul acestora �, ne permite s\ `n]elegemmai bine locul [i chipul date mor]ii de c\tre civiliza]ia european\ `ntresecolele XIV-XVIII. A[adar, n-ar fi deloc inutil s\ ne ocup\m din nou demoartea `n Occidentul de la `nceputul timpurilor moderne, `n ciuda at`torvolume consacrate subiectului1. ~n leg\tur\ cu aceast\ tem\, ̀ mi recunoscdatoria [i `mi exprim gratitudinea fa]\ de `nainta[i, ale c\ror lucr\ri le voiutiliza din plin, `ns\ din perspectiva sintetic\ aleas\ pentru anchetageneral\ asupra fricii de alt\dat\. O asemenea `ncadrare ar trebui s\proiecteze o nou\ lumin\ asupra problemei.

S\ `ncepem prin a aborda o chestiune de metod\ : pentru a explica unfenomen istoric de mare amploare � de exemplu, obsesia mor]ii la`nceputul modernit\]ii occidentale � nu trebuie s\ ne mul]umim cu osingur\ cauz\. Dimpotriv\, se cuvine s\ scoatem `n eviden]\ convergen]amai multor factori ac]ion`nd laolalt\ ([i care, de altfel, ar fi putut s\ nucoincid\). Or, logica intern\ a dezvolt\rilor cuprinse `n aceast\ carte [i `ncea precedent\ ne determin\ s\ resitu\m moartea din epoca luat\ `nconsiderare `n interiorul a dou\ mari ansambluri explicative : a) `nde-lungatul proces de acultura]ie religioas\ [i de culpabilizare care, pornindde la m`n\stiri, a atins prin unde concentrice p\turi din ce `n ce mai largiale popula]iei europene ; b) profundul pesimism, rezultat al stresuluiacumulat, care a dominat spiritele, mai ales pe cele ale elitei, din vremeaCiumei negre p`n\ la sf`r[itul r\zboaielor religioase.

Dramatizarea mor]ii produs\ atunci ne va conduce din nou la contemptusmundi. Dar, mai `nt`i, s\ ne `ntreb\m ce `nseamn\ expresia �familiaritatecu moartea�, at`t de frecvent folosit\ de c\tre istorici pentru a caracterizacomportamentele din aceast\ perioad\. C\ci ea cere o explica]ie [inecesit\ o clarificare ce o `mparte `n dou\. Montaigne, `nc\ p\truns destoicism c`nd redacta prima carte a Eseurilor, afirm\ c\ a-i `nv\]a peoameni s\ moar\ este totuna cu a-i `nv\]a s\ tr\iasc\. �Trebuie s\ fii`ntotdeauna `nc\l]at [i gata de plecare�, scrie el, l\ud`ndu-i pe egiptenicare, dup\ ospe]e, aduceau `n fa]a asisten]ei o imagine mare a mor]ii. Eld\ [i acest sfat celebru : �S\-i `ndep\rt\m (mor]ii) ciud\]enia, s-o practic\m,

45

s\ ne deprindem cu ea, nimic s\ nu ne vin\ `n minte mai des dec`tmoartea�2. Deci este vorba de o pedagogie `n vederea �`mbl`nzirii�mor]ii � termenul `i apar]ine lui Montaigne3.

Acesta, medit`nd asupra sf`r[itului vie]ii, pare pu]in preocupat delumea cealalt\. Din contra, `n acea epoc\, m`ntuirea este leit-motivuldiscursului religios care `l face pe om s\ se g`ndeasc\ f\r\ `ncetare lamoarte, astfel `nc`t s\ evite p\catele ce l-ar putea duce `n infern. {i deaceast\ dat\ este recomandat\ familiaritatea cu moartea ; ca [i ceapreconizat\ de Montaigne (primul mod), este o familiaritate for]at\,voluntarist\, rezult`nd dintr-un efort sus]inut asupra sinelui. Trebuie s\ne g`ndim `n permanen]\ la moarte, ca atunci c`nd veghem s\ nu nesurprind\ du[manul. ~n chip semnificativ, termenul �du[man�, folositpentru a caracteriza moartea, se g\se[te chiar `n paragraful din Eseuriutilizat mai sus (�s\ ne `nv\]\m s-o `nfrunt\m cu hot\r`re [i s\ lupt\m cuea�4). C\ familiaritatea cu moartea este totu[i greu de dob`ndit numaiprin jocul voin]ei este fapt dovedit de Montaigne `nsu[i, care, `n final, arenun]at la stoicismul ini]ial [i a optat pentru o atitudine �mai destins\�5

`n fa]a inevitabilei scaden]e. ~n capitolul XX din prima carte a Eseurilor,el `ntrerupsese tema eroic\, dominant\ `n discursul s\u, prin considera]iinaturaliste care o contrazic pu]in : �Moartea este la originea altei vie]i...Natura ne oblig\ la aceasta... Moartea voastr\ este o pies\ din ordineauniversului ; este o pies\ a vie]ii lumii... S`nte]i ̀ n moarte ̀ n timp ce s`nte]i`n via]\. C\ci s`nte]i dup\ moarte c`nd nu mai s`nte]i `n via]\�6. ~n Carteaa treia a Eseurilor, aceast\ filosofie relaxat\ a [ters voluntarismul stoic,respins de-acum `ncolo : �Tulbur\m via]a prin grija mor]ii, iar moartea,prin grija vie]ii... Dac\ am [tiut s\ tr\im cu t\rie [i calm, vom [ti s\ murimla fel�7. Sau : �E sigur c\, pe cei mai mul]i, preg\tirea pentru moarte i-achinuit mai mult dec`t suferin]a�8.

Prin urmare, Montaigne recuz\ de-acum `nainte eroica familiaritate cumoartea, prosl\vit\ de c\tre filosofi [i predicatori. Dar nu din `nt`mplareel `[i fondeaz\ noua pozi]ie pe exemple g\site printre oameni de r`nd,mai ales printre ]\rani. Ei cunosc adev\rata familiaritate cu moartea. Deaceea, `[i tr\iesc ultimul ceas `n mod firesc. Capitolul XII din Cartea atreia a Eseurilor con]ine, `n aceast\ privin]\, informa]ii pe care le-amputea considera etnografice :

�S\ ne uit\m, pe ogor, la bie]ii oameni `mpr\[tia]i ici [i colo, cu capulaplecat la munc\... c`]i dintre ei doresc moartea, c`]i se sf`r[esc f\r\spaim\ [i durere ? Iar cel care `mi sap\ `n gr\din\ chiar `n diminea]aasta [i-a `ngropat tat\l sau fiul�9.�[~n vremea ciumei de la 1585, din regiunea Bordeaux] ce exemplu defermitate am v\zut `n simplitatea acestui popor ?... To]i, f\r\ deosebire,preg\tindu-se [i a[tept`nd moartea `n seara asta sau m`ine, cu un chip[i cu o voce at`t de pu]in `nsp\im`ntate, `nc`t p\reau s\ se fi `nclinat `n fa]aacestei necesit\]i, `ntruc`t era o condamnare universal\ [i inevitabil\�10.

Tot Montaigne enun]\ constatarea urm\toare : �Printre vecini, n-amv\zut niciodat\ vreun ]\ran s\ cad\ pe g`nduri cu privire la st\p`nirea de

DE LA DISPRE}UL FA}| DE LUME LA DANSURILE MACABRE

46

sine [i siguran]a cu care va petrece ultimul ceas...11. Oamenii de r`nd nuau nevoie nici de leacuri, nici de consolare�12 [prealabil\ `mpotrivamor]ii]. Astfel, o moarte natural\ este opus\ unei mor]i culturale. Oameniidin popor evoca]i aici nu se g`ndesc la moarte dec`t atunci c`nd survine.~n aceast\ situa]ie, ei o accept\ supu[i ca pe o lege a naturii, cu care s-auresemnat dintotdeauna. Textul lui Montaigne, confirmat de moartea]\ranilor ru[i `n secolele XIX [i XX, amintit\ de Ph. Ariès13, trimite la unmod de a deceda pe care civiliza]iile tradi]ionale `l poart\ aproapespontan cu ele.

Acceptarea docil\ a unei legi inevitabile a fost mult timp asociat\credin]ei `n supravie]uirea �dublului�. Orice studiu asupra mor]ii dealt\dat\ trebuie s\ acorde un loc important dimensiunii etnografice. Aminsistat deja asupra ei `n volumul precedent14. Str\mo[ii no[tri, ca [i ceiai altor civiliza]ii, cu greu au recunoscut dispari]ia brutal\ a celor cu caretr\iser\. De aceea, ei au crezut `n strigoi, adic\ `n prezen]a defunc]ilor `npreajma lor, m\car o vreme. Cu alte cuvinte, mor]ii aveau nevoie de cevatimp pentru a muri cu adev\rat [i nu disp\reau dec`t treptat din universulcelor vii. ~n America precolumbian\, cazul aztecilor este revelator ̀ n aceast\privin]\ : pentru ei, majoritatea mor]ilor, adic\ a celor care nu ajungeau `ngrija soarelui sau a zeului ploii, umblau vreme de patru ani `nainte de aatinge locul disolu]iei lor ve[nice15. Indica]iile care dovedesc `n afaraEuropei [i chiar `n spa]iul civiliza]iei europene � de exemplu laMontaillou16 � credin]a `n strigoi s`nt extrem de numeroase [i n-are rosts\ le amintim pe larg17. Ea era at`t de puternic\ la noi, `nc`t cre[tinismula integrat-o spontan, inser`nd-o `ntr-o psihologie orientat\ c\tre m`ntuire.Anecdotele edificatoare povestite de predicatori � a[a-numitele exempla �erau pline de apari]iile sfin]ilor sau ale sufletelor din purgatoriu, cer`nds\ se fac\ rug\ciuni pentru ele, sau ale damna]ilor implor`nd ca nimenis\ nu le urmeze exemplul negativ18. Confluen]a credin]ei plurimilenare`n strigoi [i a explica]iei cre[tine (`n leg\tur\ cu sufletele din purgatoriu)este foarte evident\ ̀ ntr-un sonet intitulat �Des esprits des morts�, compusde Amadis Jamyns (1540-1593), secretarul lui Ronsard :

�Umbrele, Spiritele, Idolii groazniciAi Mor]ilor `mpov\ra]i de gre[eli r\t\cesc `n noapte :{i pentru a-[i ar\ta durerea [i r\ul ce-i gone[teEi fac t\cerea s\ geam\ cu glas prelung [i trist,C\ci s`nt lipsi]i cu totul de-alesele desf\t\riAle sufletului, g\site dup\ moarte-n Paradis,De ziu\ alunga]i `n bezn\, ei fac larm\Cer`nd prin rug\ ajutor pentru ru[inoase chinuri�19.

Am publicat anterior rezultatele anchetei f\cute de un etnolog polonezcu privire la credin]a `n strigoi, `n ]ara sa, `n secolul XIX20. De atunci, amai ap\rut, printre altele, un studiu cu acela[i subiect, condens`nd 175 dem\rturii orale culese `ntre 1972-1975 `n Beauce, regiunea Québec. Dup\cum spun anchetatorii, a fost suficient �s\ intre la un muncitor, un t`n\r


47

contabil, un `nv\]\tor, un cuplu `n v`rst\, chiar la un student, pentru aafla, cu o oarecare surprindere, c\ credin]a `n `ntoarcerea mor]ilor a fost[i este `nc\ persistent\ `n Beauce�21. Ceea ce era [i mai adev\rat alt\dat\.

Fire[te, strigoii st`rneau `ntr-un anumit fel teama, `ns\ `n acela[i timperau familiari. ~n plus � a[a cum demonstreaz\ ancheta din Beauce(Québec) �, ei nu luau dec`t rareori `nf\]i[area fantomelor22. ~n sf`r[it,mul]i dintre ei erau binef\c\tori [i d\deau sfaturi utile23. Aceste indica]iine aduc la un univers `n care decesul individului este sim]it, `n cele dinurm\, ca secundar `n raport cu supravie]uirea grupului [i `n care viii [imor]ii p\streaz\ `ntre ei leg\turi de sociabilitate [i o real\ solidaritate. Deunde, `n multiple civiliza]ii, cultul str\mo[ilor [i acceptarea f\r\ spaim\ achipurilor mor]ii chiar ̀ n miezul existen]ei cotidiene24. Deci, trebuie s\ neferim s\ interpret\m pe dos, atunci c`nd este vorba de culturi tradi]ionale,o iconografie ce ni se poate p\rea lugubr\ sau ni[te atitudini pe carele-am califica f\r\ ezit\ri drept morbide. Ele fac dovada doar a uneiadev\rate familiarit\]i cu moartea, datorit\ c\reia oamenii nu se mirau �sau nu se mir\ � de spectacole cutremur\toare pentru occidentalii deast\zi.

Intimitatea cu defunc]ii este evident\ `n gestul minu]ios [i domol alchinezului periind oasele str\mo[ilor [i, mai mult chiar, ̀ n riturile funeraremalga[e25 [i mexicane. ~n Imerina, unde se declar\ c\ �dulce este via]a�,periodic are loc �`ntoarcerea mor]ilor�, c\ci ei ar obosi st`nd mereu peaceea[i parte. ~n cursul unei ceremonii ample [i vesele, cu discursuri,dansuri [i ospe]e, ei s`nt sco[i din morm`nt [i adu[i `n sat, expu[i pe oestrad\ [i onora]i `n diverse moduri. O dat\ terminat\ s\rb\toarea, s`nt`nf\[ura]i `n lin]olii noi [i condu[i din nou c\tre morm`nt, `ns\ cu omul]ime de ocoli[uri, pentru ca ei s\ nu recunoasc\ drumul spre sat.~nainte de a-i `nchide, s`nt `ndemna]i s\-i binecuv`nteze pe descenden]i,de vreme ce ace[tia [i-au f\cut datoria s\rb\torindu-i [i `mbr\c`ndu-i dinnou. Astfel, universul malga[ tradi]ional era bazat pe alian]a permanent\a celor vii [i a mor]ilor. S-a scris c\ � distinc]ie esen]ial\ `n ceea ce neprive[te � : �malga[ul arat\ nu at`t fric\ adev\rat\, c`t interesul deosebitpentru moarte. Nu se teme de ea, [tie c\ este inevitabil\�26 [i crede c\via]a se continu\ dincolo de morm`nt. La cel\lalt cap\t al lumii, se [tielocul pe care data de 2 noiembrie `l de]ine `n calendarul mexican. Atuncise m\n`nc\ p`ine `n form\ de tibie27. Brutarii `[i umplu vitrinele cugr\mezi din capete de mort modelate din zah\r, cu ochii verzi, ro[ii saude oricare alt\ culoare. Pe frunte, pe o band\ de h`rtie este scris unprenume, iar persoanei care poart\ acest prenume i se face cadourespectivul produs. ~n noaptea de 2 noiembrie, se pun pe morm`nt florile[i dulciurile preferate ale defunc]ilor ; este ars copalul care le place ;tranzistoarele le permit s\ asculte ultimele melodii la mod\. Copiiitransform\ tigvele `n cap de mort scobind cavit\]i pentru ochi, nas [igur\, iar `n interior fixeaz\ o lum`nare a c\rei flac\r\ danseaz\ `n v`nt. ~ncase, se `nal]\ altare ale mor]ilor, pe care se aranjeaz\ m`ncarea, [i se


48

spun rug\ciuni pentru ca defunc]ii s\-[i g\seasc\ odihna [i s\ nu tulburelini[tea celor vii28. Binecunoscuta ambivalen]\ a mor]ilor, `n acela[i timpapropia]i [i insesizabili, aduc\tori de griji [i lini[titori ; `n orice caz, foarteprezen]i.

Aceste obiceiuri de prin alte p\r]i ne ajut\ s\ `n]elegem propriulnostru trecut [i s\ identific\m mai bine chiar `n Europa un anumitmacabru... care nu era macabru : deci nu este vorba de o atrac]ie morbid\[i de vertij lugubru, ci numai de complicitate [i familiaritate cu mor]ii [i,`n acela[i timp, insensibilitate [i indiferen]\ evidente fa]\ de aceast\realitate banal\ : decesul cuiva. Pentru c\ `nmorm`nt\rile erau frecevente[i favorizau `nt`lnirile, pentru c\, o dat\ cu triumful cre[tinismului,`nmorm`nt\rile se f\ceau `n centrul aglomera]iilor, cimitirele deveniser\locuri publice animate. Pe bun\ dreptate, Ph. Ariès a pus accentul asuprarolului esen]ial pe care acestea `l jucau `n existen]a ]\r\neasc\29. ~n EvulMediu, acolo se f\cea dreptate, acolo se proclamau edicte, c`teodat\ acoloera instalat cuptorul seniorial. ~n Bretania secolului XIX, evocat\ de A. LeBraz, la cimitir delibera comunitatea locuitorilor, acolo `[i alegea ofi]eriimunicipali, `l asculta pe secretarul prim\riei anun]`nd legile noi, acoloerau f\cute publice, `n numele notarului, v`nz\rile din s\pt\m`na urm\-toare30. ~n ora[e, cimitirele au r\mas vreme `ndelungat\ locuri de prome-nad\, unde se amenajau pie]e, unde se ]ineau t`rguri, dansuri [i s\rb\toripublice. La Paris, cimitirul Inocen]ilor mai constituia `nc\ `n secolul XVIIo galerie comercial\ deschis\ pentru to]i gur\-casc\ [i unde erau instala]inegustori de c\r]i, de m\run]i[uri, de lenjerie31. Oamenii hoin\reau,f\ceau cump\r\turi, vindeau, consumau b\uturi, st\teau la ag\]at `ntrezidurile cimitirului, uit`ndu-se f\r\ mirare nu numai la `nhum\ri, ci [i laexhum\rile sau str\mut\rile de oseminte care se desf\[urau zilnic. Pevizitatori se pare c\ nu-i deranjau miasmele.

Biserica s-a str\duit s\ ac]ioneze `mpotriva acestui amestec � scandalos,`n ochii s\i � de sacru [i profan, dup\ cum a luptat `n general `mpotrivatuturor formelor, at`t de frecvente `n epoc\, de familiaritate `ntre celedou\ universuri care i se p\reau antitetice. Concilii [i sinoade au ̀ ncercat,`n consecin]\, s\ interzic\ dansurile, jocurile [i activit\]ile comerciale dincimitire32. La dosarul manifest\rilor de alergie ecleziastic\ fa]\ de coabi-tarea familiar\ a viilor cu mor]ii, un text de Luther merit\ re]inut. A fostscris cu ocazia unei epidemii de cium\ la Wittenberg, `n 1527. ~n opiniaReformatorului, ar fi necesar s\ se revin\ la obiceiul romanilor : defunc]iis\ fie purta]i `n afara ora[elor [i incinera]i pentru ca �aerul s\ r\m`n\pur�33 [i fiindc\ un cimitir ar trebui s\ fie �un loc calm, lini[tit, retras,favorabil reculegerii�. Aceast\ anticipare a concluziilor de la sf`r[itulsecolului XVIII [i din secolul XIX se explic\ totu[i printr-o preocupare depedagogie cre[tin\. C\ci `ntr-un asemenea �loc venerabil [i aproapesacru, unde oamenii mergeau cu o team\ respectuoas\�, ei puteau �s\mediteze asupra mor]ii, a judec\]ii de apoi [i a `nvierii [i s\ se roage�.Chiar a[a, de ce s\ nu se picteze pe ziduri fresce cu subiecte religioase ?Acestui cimitir ideal Luther i-l opune pe cel din Wittenberg :


49

�Se compune din patru sau cinci str\du]e [i din dou\-trei r\sp`ntii ; nicinu exist\ `n ora[ loc mai banal [i mai zgomotos : c\ci `n fiecare zi, chiarzi [i noapte, to]i trec pe acolo, oameni [i animale, [i fiecare locuitordin `mprejurimi are o poart\ [i o trecere d`nd spre cimitir. Acolo sepetrec tot felul de lucruri, asupra c\rora poate e mai bine s\ p\str\mt\cerea. Astfel, pietatea [i respectul datorate mor]ilor s`nt complet spulbe-rate, c\ci nimeni nu le d\ mai mult\ aten]ie dec`t unei mort\ciunisc\pate de un hingher. Nici turcii n-ar putea `ntre]ine un asemenea loc`ntr-un mod mai nedemn dec`t noi, de[i acolo ar trebui s\ ne g\simcucernicia, s\ ne g`ndim la moarte, la `nviere [i s\-i respect\m pesfin]ii `ngropa]i�.

Astfel, dup\ Luther, `n cimitirele timpului s\u, �nimeni nu se g`nde[tela moarte� [i nimeni nu afl\ acolo o �team\ respectuoas\�. Aceast\constatare l\mure[te din nou tot ce a putut fi scris asupra modalit\]ii�naturale� de a tr\i c`ndva moartea. Moartea celuilalt este privit\ cuindiferen]\. Nu scandalizeaz\. To]i s`nt obi[nui]i cu ea. Nimeni nu se vamai mira c`nd `i va veni r`ndul.

De aceea, putem apropia `n mod justificat atitudinile fa]\ de moartedenun]ate de Luther de cele ale popula]iilor zise �primitive�, care nuacordau, ca noi, un rol decisiv individualiz\rii persoanei. Mentalitatea lorparticipativ\ le `mpiedica �s\ consume moartea sub categoria separ\rii [ia singur\t\]ii complete�34. De aici, f\r\ `ndoial\, echilibrul lor psihologic[i raritatea psihozelor [i a sinuciderilor `n r`ndurile lor. ~n societ\]ilearhaice, un deces nu treze[te un sentiment de absen]\ [i de imposibilitatea `nlocuirii. La aceasta, trebuie poate s\ ad\ug\m, cu titlul de ipotez\, c\o cultur\ clerical\ antifeminist\, lu`nd cuv`ntul cu o autoritate mai mareca niciodat\ `n Europa secolelor XIV-XVI, a redus la t\cere o concep]iemai senin\ asupra mor]ii. C\ci femeii `i este mai pu]in fric\ de moartedec`t b\rbatului. Se simte mai aproape de ea. Cea care d\ na[tere copiilorcunoa[te mai bine dec`t partenerul s\u masculin str`nsa `nrudire a vie]ii[i a mor]ii [i necesitatea leg\turilor lor reciproce.

Ideea, odinioar\ profund popular\, c\ moartea este un evenimentnormal, necesar derul\rii ritmurilor vitale, c\ ea nu-i nici ruptur\, nicipricin\ de poticnire este ̀ nc\ prezent\ ̀ n vesela C`ntare soarelui compus\de Francisc de Assisi `n 1225-1226, la sf`r[itul vie]ii. Pe atunci, era orb [idobor`t de febr\. ~n ultima strof\, Francisc ne invit\, desigur, la a meditaasupra �celei de-a doua mor]i� (infernul) : �Vai celor ce mor `n p\cat demoarte�. ~ns\ acest `ndemn de a ne g`ndi la m`ntuire nu-l `mpiedic\ s\-llaude pe Domnul �prin sora noastr\, Moartea trupului, c\reia nici un omnu-i poate sc\pa�. Iar c`ntarea o pune pe acela[i plan cu �domnul frateSoare�, �sora Lun\ [i stelele�, �sora Ap\�, �Fratele Foc� [i �mama noastr\p\m`ntul�35. Astfel, moartea este reinserat\ `ntr-un context cosmic ce ojustific\. ~n orice vreme, cu sau f\r\ grija m`ntuirii, aceast\ tem\ (bine-`n]eles, tr\it\ spontan de mul]i oameni) a fost expus\ `n discursul literar.~n al s\u Hymne de la mort � asupra c\ruia vom reveni din cauzaelementelor diverse pe care le combin\36 �, Ronsard se `nt\re[te `nurm\torii termeni :


50

�Ce-i mare lucru moartea ? E-a[a nenorocire ?...Ci afl\ c\ materia dureaz\-n nemurire,C\ forma-i schimb\toare [i-i alta ne-ncetat{i c\ discordia `nfr`nge `ntreag-alc\tuire.Doar tot ce este simplu de moarte-i ap\rat�37.

~n alt fel, dar men]in`nd [i el pe alocuri credin]a `n nemurirea sufletului,Rabelais a v\zut `n moarte o tranzi]ie natural\ prin care l\s\m loculdescenden]ilor � om pentru om. �Vechimea `nc\run]it\� a b\tr`nilor�`nflore[te din nou� `n tinere]ea copiilor. Ruptura destinelor individualeeste compensat\ de continuitatea destinului colectiv al umanit\]ii. Z\mislireaeste corectivul mor]ii. �Printre daruri, `i scrie Gargantua lui Pantagruel,favoruri [i privilegii cu care suveranul creator, Dumnezeu atotputernic, a`nzestrat [i a `mpodobit natura omeneasc\ la `nceputul ei, acesta mi separe unic [i f\r\ egal, cel prin care, muritoare fiind, ea poate s\ capeteun fel de nemurire [i, `n cursul vie]ii trec\toare, s\-[i perpetueze numele [is\m`n]a : ceea ce se face prin urma[i ie[i]i din noi dup\ c\s\toria legitim\�38.

Componentele discursului macabru

~n ciuda anumitor citate date mai sus, care concep]ie asupra mor]ii st\ `nprim-plan `n vremea lui Rabelais [i a lui Ronsard ? Dac\ judec\m dup\iconografie, dup\ discursul religios, dup\ slujbele pentru defunc]i [iindulgen]ele pe care credincio[ii se silesc s\ le adune `mpotriva riscurilorde dincolo de morm`nt, moartea este de cele mai multe ori hidoas\. Esteruptur\ ; este pricin\ de poticnire ; este periculoas\. Pierre Michault, `nDanse aux aveugles (1405), plaseaz\ `n fa]a marii secer\tori o banier\ cu unslogan semnificativ : �S`nt moartea naturii du[mane�39. Un alt �rhétoriqueur�*,Aimé de Montgesoye, `n Complainte de très haulte et vertueuse dame...Isabel de Bourbon (1465), `nvinuie[te moartea c\ este :

�St\p`n\ a ororii ! Oglind-a faptei necinstite !Du[man\ lucr\rilor naturii...�40

Jean Molinet (1435-1507), evoc`nd oglinda mor]ii (e drept, pentru a-iopune Oglinda vie]ii ), o calific\ drept :

�~ngrozitor spectacol, ur`t\ ar\tare,~nf\]i[are m`ndr\ [i amenin]\toarePecete funest\, exemplu prea gr\itorUn monstru e[ti de nesuferit [i d\un\tor...�41

Pentru Marot, aceast\ divinitate este moartea :

�Tic\loas\ [i sfrijit\,Care, cu suflarea-i rece [i ciumat\,At`ta otr\ve[te aerul `n jur,~nc`t p\s\rile ce trec `n zbor


* versificator din secolul XV� n.tr.

51

Cad moarte din `nalt [i toate zac pe jos,Afar\ de cele ce prevestesc nenorociri�42.

Biserica a jucat un rol esen]ial `n abandonarea, nu voi spune a mor]ii�`mbl`nzite�, ci a modului �natural� de a tr\i moartea, propun`nd medita]iaasupra decesului ca metod\ de pedagogie moral\. �Moartea sinelui�,dac\ n-a inventat-o `n totalitate cre[tinismul, m\car a extins-o la dimen-siunile unei civiliza]ii. De aceea, re]in`nd fericita expresie a lui Ph. Ariès(�moartea sinelui�) care marcheaz\ at`t de bine ruptura dintre destinulfiec\ruia [i soarta colectiv\ a speciei, voi insista mai mult dec`t el asupra�predecesorilor marilor voci macabre� din secolele XIV [i XV. Fiindc\ nucred c\ le putem �neglija� ca fiind �rare [i pu]in expresive�43. Dimpotriv\,dispre]ul fa]\ de lume, dramatizarea mor]ii [i insisten]a asupra m`ntuiriiindividuale s-au ivit `mpreun\. Aceast\ leg\tur\ este deja sesizabil\ `npredicile lui Ioan Hrisostomul care citeaz\ de opt ori acea �de[ert\ciunea de[ert\ciunilor� a Ecclesiastului, aminte[te de patru ori sfatul lui IsusSirahul (Ecclesiasticul 7, 4) : �~n tot ce faci adu-]i aminte de sf`r[itul t\u [inu vei p\c\tui niciodat\� [i roste[te din nou aforismul biblic : �Mai multface... ziua mor]ii dec`t ziua na[terii. Mai bine s\ te duci ̀ ntr-o cas\ de jaledec`t s\ te duci `ntr-o cas\ de petrecere, c\ci acolo `]i aduci aminte desf`r[itul oric\rui om� (Ecclesiastul, 7, 1-2)44. Tratatul s\u Despre r\bdareafirm\ `n subtitlu �c\ nu trebuie s\-i pl`ngem amarnic pe mor]i� [icomport\ un pasaj cu adev\rat macabru. Prin urmare, iat\ ce scrie IoanHrisostomul :

�Cel pe care, ieri, `l g\seam pl\cut, acum `ntins, st`rne[te groaza. Ceeace ieri era ca un m\dular de-al meu, `l v\d de-acum `ncolo ca pe unstr\in. Cel pe care cu pu]in\ vreme `n urm\ `l str`ngeam `n bra]e, `nprezent n-a[ vrea nici m\car s\-l ating. ~l stropesc cu lacrimi ca fiind almeu, dar fug, c\ci s`nt str\ine, de puroaiele lui. Prietenia m\ `mpinges\ m\ apropii de cadavrul lui fetid, dar m\ `mpiedic\ putreziciunea [iviermii... Unde-i este chipul binevoitor ? ~l v\d deja `ntunecat. Unde-is`nt ochii frumo[i, at`t de schimb\tori ? Iat\-i `n putrefac]ie. Pletele-iformau un fel de podoab\. A disp\rut...�45

Cu pu]in `nainte de Ioan Hrisostomul, sf`ntul Efrem, `ntr-o predic\despre �cei adormi]i `n Hristos�, a afi[at [i el un realism macabru, `nacela[i spirit :

�C`nd mergem s\ vedem mormintele unde putrezesc [i « se scurg », `iar\t\m cu degetul [i spunem : uite-l pe cutare sau cutare ; acesta erarege ; acela, c\petenie ; acesta, prin]ul cutare ; aici, nepotul s\u, aici,fiica sa, c`ndva at`t de frumoas\ ; aici, t`n\rul care trecea at`t de binearanjat... [Totul a disp\rut]... Atunci `i chem\m parc\ pe numele lor :unde a]i plecat, fra]ilor ? Unde tr\i]i voi acum ?... Vorbi]i-ne cum nevorbea]i nu de mult...[Ei r\spund :] Am p\r\sit r`ndurile oamenilor [i iat\-ne adu[i la loculpe care l-au meritat lucr\rile noastre ! Pulberea..., cenu[a..., putrezi-ciunea..., oasele descompuse, viermii imunzi, toate acestea s`nt corpuriletinerilor [i ale tinerelor care v\ `nc`ntau alt\dat\ ; pulbere este carnea


52

pe care o m`ngìa]i cu nesa] ; putreziciune este chipul pe care `l s\ruta]izi [i noapte, cu o voluptate nepotolit\ ; duhoarea ce se `mpr\[tie estecarnea care v\ str`ngea `n p\cat. A[a c\ vede]i, uita]i-v\ [i crede]i, voi,cei ce duce]i o via]\ inutil\ ; nu v\ l\sa]i prea mult timp `n[ela]i, tineri[i tinere, de frumuse]ea tinere]ii voastre. C\ci [i noi am fost `n via]\ceea ce s`nte]i voi [i ne-am petrecut zilele `n s\rb\toare ; ast\zi s`ntem`n fa]a ochilor vo[tri, mor]i, `n descompunere...�46

~n opinia noastr\, este semnificativ faptul c\ Evul Mediu, apoi literaturaecleziastic\ p`n\ la sf`r[itul secolului XIX i-au atribuit sf`ntului Augustinun Speculum peccatoris (�Oglinda p\c\tosului�) unde autorul declar\ :�G`ndul la scurtimea vie]ii d\ na[tere dispre]ului fa]\ de lume�. Apoi reia :

�Exist\ oare, `n situa]ia dat\, ceva care s\-l poat\ `ndemna pe om lavigilen]\, la fuga de orice nedreptate, la sfin]enia din teama de Dumnezeumai mult dec`t g`ndul la [viitoarea] lui stric\ciune, dec`t cunoa[tereaprecis\ a condi]iei lui de muritor [i deci ideea mor]ii `nsp\im`nt\toarec`nd omul devine neom ? C\ci atunci c`nd cade la pat, boala spore[teprin boal\, inima [ov\ie, capul este paralizat, sim]urile dispar, puterilese sf`r[esc, chipul p\le[te, pielea cap\t\ o culoare plumburie, ochii se`ntunec\, urechile surzesc, nasul putreze[te, limba se `ngreuiaz\, guramu]e[te, corpul se n\ruie, carnea se ofile[te. Atunci, frumuse]eatrupeasc\ d\ `n duhoare [i putrefac]ie, omul se descompune `n cenu[\[i se transform\ `n viermi�47.

Anumite manuscrise din Speculum peccatoris con]in `n plus [i oformul\ lapidar\ pe care o vom re`nt`lni : �Dup\ om, viermele ; dup\vierme, duhoarea [i oroarea�.

Cum s\ nu urc\m de la tragicele eviden]e, repetate [i divulgate de Vitaepatrum, la originile biblice ale macabrului cre[tin ? Inocen]iu III, intitul`ndu-[i�despre putrezirea cadavrului� o sec]iune din al s\u De contemptu mundi,va argumenta aceast\ tem\ sprijinindu-se pe Scriptur\ : �C`nd va muri,omul va fi prada larvelor [i a viermilor�48 (Ecclesiasticul 19, 3) ; �To]iadorm `n ]\r`n\, iar viermii ì acoper\� (Iov 21, 26) ; �C\ci ì va m`ncamolia ca pe o hain\ [i-i va roade cum roade l`na� (Is. 51, 8) ; �Strigmorm`ntului :« Tu e[ti tat\l meu ! », iar viermilor : « Voi s`nte]i mama [i soramea »� (Iov 17, 15) ; �Omul este vierme, iar fiul omului, un viermi[or�(Iov 25, 6).

Aceast\ insisten]\ pedagogic\ asupra putreziciunii corpului � scopulclar indicat fiind acela de a-l aduce pe cititor la dispre]ul fa]\ de lume �nu a sl\bit de-a lungul `ntregului Ev Mediu. C\lug\rul Andrei din Creta,devenit `n secolul VII arhiepiscop al acestei insule, recomand\ medita]ia`n preajma mormintelor.

Credinciosului care se apropie de ele ì spune : �Nu da `napoi... prive[tedin plin spectacolul ap\s\tor... R\mì de-ajuns c`t s\ sim]i mirosuriledeloc str\ine : s`nt ale noastre. ~ndur\ b\rb\te[te duhoarea degajat\ deputreziciune [i scursori. R\mì neclintit `n fa]a spectacolului viermilor[i al putrefac]iei [iroinde pline de puroi, tu, care e[ti chemat s\ tedescompui [i s\ devii hrana viermilor devoratori�49.


53

La `nceputul secolului XII, benedictinul Robert de Deutz (� 1124)folosea aceia[i termeni ̀ ntr-o Medita]ie asupra mor]ii : �Oricine ai fi, sf\tuie[teel, du-te la morminte... [i mor]ii `n[i[i `]i vor r\spunde. ~]i vor vorbiprivirii pe s\turatelea ; [i dac\ exist\ cadavre `n care a mai r\mas pu]in\vlag\, ele `]i vor vorbi n\rilor, p`n\ `]i vor s\tura mirosul, p`n\ nu vei maiputea suporta�50. C`teva decenii mai t`rziu, Adam Sco]ianul (� dup\ 1210),mai `nt`i c\lug\r `n ordinul sf`ntului Norbert (premontrez), apoi `n cel alsf`ntului Bruno, `n sf`r[it episcop de Lincoln, i se adreseaz\ sf`ntului IoanEvanghelistul, `ntr-o predic\, `n felul urm\tor : �~n ceasul mor]ii, vino `najutorul meu, `nduplec\-l pe Judec\tor, `ndep\rteaz\-l pe demonul acuzator.Teama `mi vine din p\cate [i nu din g`ndul la duhoarea [i putoareaviitoare ale corpului meu�. �Totu[i, adaug\ el, mi-e ru[ine [i ro[esc [tiindc\ tot ce merit\ este un morm`nt josnic [i fetid, [tiind c`t de `ndep\rtatevor fi infamia [i tic\lo[ia acestuia de puritatea [i frumuse]ea loca[ului t\u.C\ci `ngrozitorul meu cadavru `mi va face morm`ntul resping\tor de-at`taduhoare [i plin de viermi, `n timp ce loca[ul t\u produce man\�51.Trebuie s\ punem `n dosarul medita]iilor monastice despre cadavru unextras din Speculum monachorum, de Arnoul de Bohéries (sf`r[itul seco-lului XII), foarte r\sp`ndit ̀ ntre secolele XIV-XV sub titlul Speculum Bernardi :

�C\lug\rul care l`nceze[te [`n sensul tare : taedio affectus] s\ mearg\,pentru a medita, la piatra pe care se spal\ mor]ii [`n m`n\stiri], s\-[iimagineze ce se `nt`mpl\ cu cei ce urmeaz\ s\ fie `ngropa]i ; cum s`nt`ntor[i, c`nd pe spate, c`nd pe fa]\ ; cum `[i las\ capul, cum le at`rn\bra]ele, apoi coapsele pe cale de a se-n]epeni, picioarele `ntinse... ;cum s`nt ̀ mbr\ca]i [i cusu]i ; cum s`nt lua]i, depu[i ̀ n morm`nt, acoperi]icu p\m`nt ; [i cum, devora]i de viermi, ca un sac putrezit, ei se distrug.Suprema filosofie este de a te g`ndi mereu la moarte. Fiecare s\ poartecu sine aceast\ cugetare ori`ncotro ar merge [i nu va p\c\tui nicic`nd�52.

S\ nu ne mir\m c\ jansenistul Gerberon i-a atribuit sf`ntului Anselm,unul dintre propagandi[tii acestui contemptus mundi, ni[te `ntreb\rideosebit de macabre.

�Vorbe[te, carne muritoare ; vierme, vorbe[te despre putreziciune.Nenorocitule, de ce spui nerozii ? La ce serve[te gloria c\rnii ? Vorbe[te,omule ; vorbe[te, pulbere : putreziciune, de ce te-ar\]i trufa[\ ?... Nucuno[ti legea condi]iei umane : trupul vine din p\m`nt, s\m`n]a dintrup, s`ngele din s\m`n]\, trupul din s`nge. A[a cum corpul omului seformeaz\ `n p`ntecele matern, la fel el putreze[te `n s`nul p\m`ntului.Astfel, corpul omenesc are p\m`ntul drept mam\ [i se va `ntoarce `np\m`nt�53.

Acela[i sf`nt Anselm i-a scris fiicei regelui Harold, Gunhild, al c\reiiubit Alain cel Ro[u murise [i care, pentru a-[i reg\si iubirea, c\uta s\ ia`n c\s\torie pe fratele defunctului :

�L-ai iubit pe contele Alain cel Ro[u [i el te-a iubit pe tine. Unde esteel acum ?... Du-te [i te culc\ `n patul `n care zace el de-acum `nainte,culege-i viermii pe s`nul t\u, str`nge-i cadavrul `n bra]e, s\rut\-i din]ii


54

dezgoli]i, c\ci buzele i-au fost roase de putreziciune... chiar nu ]i-eteam\ c\, din cauza ta, [Dumnezeu] `l va lovi cu o moarte asem\n\-toare pe Alain cel Negru [fratele lui Alain cel Ro[u] ? Sau, mai r\u, c\are s\ v\ lase pe am`ndoi, dac\ v\ uni]i, prad\ mor]ii ve[nice�54.

Filia]ia `ntre literatura monastic\ asupra nimicniciei umane [i macabrueste [i mai evident\ `ntr-un tratat `n mod fals atribuit sf`ntului Bernard,Meditatio de humana conditione 55, una dintre sursele lui Inocen]iu IIIc`nd [i-a redactat sumbra diatrib\ `mpotriva trufiei omului. Este posibil caaceast\ Meditatio s\ fi fost scris\ de Hugues de Saint-Victor56. Pentru noi,conteaz\ c\ ea a p\rut suficient de percutant\ [i pedagogic\ pentru a fiatribuit\, timp de secole, `ntemeietorului de la Clairvaux57. O `n]elegem maibine c`nd o al\tur\m textelor anterioare (sau contemporane), citate maisus ; ea constituie o cheie pentru a intra `ntr-o sensibilitate care s-a extinstreptat de la m`n\stiri la lumea laic\. De[i avertizat `n subtitlu (�Dup\ om,viermele ; dup\ vierme, duhoarea [i oroarea�), cititorul descoper\ totu[icu groaz\ dezvolt\rile urm\toare, ce trebuie citite `n toat\ amploarea lor :

�Dup\ toate aparen]ele, provin din p\rin]i care au f\cut din mine uncondamnat [damnatum] `nainte chiar de a m\ fi n\scut. P\c\to[ii auz\mislit un p\c\tos `n p\cat [i l-au hr\nit cu p\cat. Nenoroci]ii au adusla lumina zilei un nenorocit. De la ei n-am primit dec`t nenorocirea,p\catul [i trupul de stric\ciune pe care-l port. {i m\ gr\besc spre cei ces-au dus prin moartea trupului. C`nd le contemplu mormintele, nudescop\r dec`t cenu[\ [i viermi, duhoare [i oroare. Au fost ceea ce s`nteu acum ; ce s`nt ei, voi fi [i eu. Ce s`nt ? Un om ie[it dintr-o umoarelichid\. C\ci `n momentul fecunda]iei, am fost conceput dintr-o s\m`n]\uman\. Apoi, aceast\ spum\ coagul`ndu-se, sporindu-se pu]in, amdevenit carne. Dup\ care, pl`ng`nd [i ]ip`nd, am fost aruncat `n exilulacestei lumi. {i iat\ c\ mor plin de nelegiuire [i tic\lo[ie...�

Mai `ncolo, autorul, opun`nd �m\re]ia sufletului� �josniciei trupului�,revine la tema stric\ciunii inerente condi]iei umane :

�Trupul de care e[ti legat nu-i altceva dec`t spum\ f\cut\ carne [i acoperit\cu un ve[m`nt [ubred. Transformat `n cadavru, m`r[av [i putrezit, el vafi hrana viermilor... Dac\ vei cerceta cu aten]ie ceea ce `]i iese dingur\, din n\ri [i din celelalte deschiz\turi ale corpului, n-ai s\ g\se[tinic\ieri murd\rie mai josnic\ dec`t aceasta.Prive[te, vai, omule, ceea ce erai `nainte de na[tere, ceea ce e[ti de lana[tere la moarte [i ceea ce vei fi dup\ aceast\ via]\ :... Format dintr-omaterie abject\, ai fost hr\nit cu s`nge menstrual `n uterul matern, iarmembrana ta era al doilea `nveli[58...Omul nu-i dec`t sperm\ fetid\, sac cu excremente [i hran\ pentru viermi...De ce te m`ndre[ti, vai, omule ? Mai bine vezi c\ : ai fost josnic\ s\m`n]\ [is`nge ̀ nchegat ̀ n uter ; ai fost expus apoi mizeriilor acestei vie]i [i p\catului[i vei hr\ni viemii `n morm`nt. Trebuie s\ te f\le[ti pentru c\ e[tipulbere [i cenu[\, pentru c\ ai fost conceput `n p\cat, te-ai n\scuttic\los, tr\ie[ti `n chin [i mori `nsp\im`ntat ?... ~mbuibi [i `mpodobe[ticu pre]ul aurului o carne pe care, peste pu]in timp, viermii o vordevora `n morm`nt�59.


55

Cu acela[i elan, Lothar va scrie la r`ndul s\u :

�Omul este conceput din s`nge descompus de ardoarea dorin]ei �aceast\ dorin]\ la a c\rei moarte vor veghea viermii din morminte. Viu,el a generat p\duchii [i viermii intestinali ; mort, va genera larvele [imu[tele. Viu, a produs excrementele [i v\rs\turile ; mort, va produceputreziciune [i duhoare. Viu, nu s-a `ngr\[at dec`t pe sine ; mort, vahr\ni o mul]ime de viermi. Ce poate fi mai fetid dec`t cadavrul uman ?�60

�Medita]ia� lui pseudo-Bernard [i capitolul din De contemptu mundi,de Lothar, consacrat �stric\ciunii cadavrului� ne oblig\ s\ nuan]\m celescrise de Jean-Charles Payen `ntr-un articol despre �Dies irae `n predicamor]ii�. �Moartea, ne asigur\ acest autor, este prezent\ `n toate texteleconsultate, `ns\, lucru curios, `ntr-o manier\ aproape negativ\. Ea nu esteniciodat\ evocat\ direct... Nimic despre descompunerea corpului � deci,nici un fel de macabru�61. Totu[i, un predicator german din secolul XIIIavea obiceiul s\ foloseasc\ apologul urm\tor, pentru a invita la o m\rturisirecomplet\ a p\catelor : o femeie `i ascunsese confesorului s\u o gre[eal\important\. I-a ap\rut un `nger `nso]it de un copil frumos al c\rui spateera, totu[i, acoperit de viermi [i de broa[te r`ioase ; [i i-a explicat c\ eaera `ntru totul comparabil\ cu acest copil, din cauza m\rturisirii necin-stite62. Vie pe o parte, era deja cadavru [i putreziciune pe cealalt\. BrunoRoy remarc\ pe bun\ dreptate c\, `nainte chiar de secolul XIV, temadispre]ului fa]\ de lume [i evoc\rile macabre nu s-au limitat la mediulmonastic. Ele impregnau predarea gramaticii ̀ n [coli [i sus]ineau predica.Un capitol `ntreg din Summa de arte predicatoria de Alain de Lillerecomand\ aceast\ pedagogie [i `ndeamn\ la a se sus]ine textul �de[ert\-ciunea de[ert\ciunilor, totul este de[ert\ciune� prin descrierea terorilorcelui aflat `n agonie [i prin toposul Ubi sunt ? 63.

Pe de alt\ parte, cum poate fi sus]inut\ afirma]ia lui Philippe Ariès :�Imaginea pe care Evul Mediu anterior secolului XIV ne-o d\ asupradistrugerii universale... : este praful [i pulberea, [i nu stric\ciunea colc\i-toare de viermi.�64 ? Aceast\ aser]iune este valabil\, fire[te, pentru icono-grafia primului Ev Mediu [i nu pentru discursul scris, el `nsu[i `nc\rcat cuprelungiri iconografice ulterioare. J. Huizinga avusese dreptate s\ scrie `nleg\tur\ cu Evul Mediu timpuriu : �Asce]ii medievali s-au compl\cut `n ag`ndi cenu[a [i viermii : `n tratatele religioase despre dispre]ul fa]\ delume erau etalate `n voie ororile descompunerii�65. O asemenea judecat\nu este dep\[it\. De fapt, macabrul este realmente prezent `n opere care aucunoscut o rapid\ [i larg\ r\sp`ndire [i aveau aspect de predic\. M. Maccaronea ar\tat, pentru 418 manuscrise la De contemptu mundi de Lothar, c\succesul operei a fost rapid [i nu a a[teptat perioada macabr\ : 34 % dinmanuscrise dateaz\ din secolul XIII [i numai 29,5 % din secolul XV. Dincele 36,5 % copiate `n secolul XIV, cam o bun\ jum\tate pare anterioar\mijlocului de veac 66.

~n plus, textul lui pseudo-Bernard dezv\luie faptul c\, `n minteac\lug\rului, nu exist\ opozi]ie `ntre viermi [i cenu[\ : cele dou\ procese


56

de descompunere ale corpului s`nt invocate concomitent `n sprijinulaceleia[i pedagogii. La fel, nu cred c\ `n secolele XIV-XVI putem `ntr-adev\ropune evoc\rile de schelete [i corpurile mumificate ale cadavrelor `nputrefac]ie. Este vorba mai degrab\ de o panoplie diversificat\, darfinalmente omogen\ `n acela[i muzeu al ororii. Scrierea lui pseudo--Bernard scoate la iveal\ leg\tura `ntre dispre]ul fa]\ de lume [i unprofund dezgust fa]\ de procreare [i gesta]ie. S\m`n]a uman\ este consi-derat\ lichid fetid [i se asociaz\ `n mintea c\lug\rului, `n cur`nd [i `n ceaa lui Lothar, excrementelor [i tuturor celor ie[ite din corp. Putrefac]ia este`n noi. Ea este asociat\ iubirii carnale [i mor]ii (dou\ fe]e ale aceleia[irealit\]i) [i ne va `nvinge de cum vom muri. A[a cum stric\ciuneacadavrului este o pedeaps\ � f\r\ p\cat, natura n-ar fi procedat `n acestmod �, la fel este [i murd\ria opera]iilor ce `nso]esc procrearea [i precedna[terea, la fel [i na[terea `ns`ngerat\ care ne arunc\ mizerabili pe unp\m`nt de exil. Vom fi remarcat `n treac\t formula, de origine arab\probabil, menit\ s\ aib\ un succes de durat\ : �Ceea ce s`nt eu, ei au fost[i voi fi ceea ce ei s`nt�. ~n acea vreme, ea era deja un loc comun aldiscursului monastic67. ~ntr-adev\r, o `nt`lnim `n epitaful lui Petru Damian(1072)68 [i `n Disciplina clericalis a lui Pierre Alphonse (`nceputul seco-lului XII)69. ~n sf`r[it, este stabilit\ o leg\tur\ str`ns\, prin intermediulp\catului, `ntre stric\ciunea c\rnii � vie sau moart\ � [i teama de judecatacare `l a[teapt\ pe fiecare defunct. ~n discursul monastic, frica de diesirae, dispre]ul fa]\ de lume [i imaginile macabre � cu adaosuri de viermi[i cenu[\ �au f\cut parte din acela[i ansamblu, a c\rui coeren]\ trebuiesubliniat\ :

�Vai mie, tic\losul, exclam\ pseudo-Bernard `n cursul sumbrei saleMeditatio, c`nd va veni ziua judec\]ii fi-vor deschise c\r]ile `n care s`nt`n[iruite [i vor fi prezentate lui Dumnezeu toate faptele [i g`ndurilemele ! Atunci, cu capul plecat de ru[ine [i cugetul ne`mp\cat, voi sta `nfa]a Domnului, pentru judecat\, buim\cit [i nelini[tit, amintindu-mi detoate nelegiuirile mele...Oare de ce dorim din r\sputeri o via]\ `n care cu c`t tr\im mai mult, cuat`t p\c\tuim ? Cu c`t via]a-i mai lung\, cu at`t mai numeroase ne s`ntgre[elile...~ntr-adev\r, `n mare team\ [i `n mari dureri sufletul ni se desparte detrup. C\ci `ngerii vin s\ `l ia [i s\-l duc\ `n fa]a tribunalului judec\-torului temut. Atunci, rememor`ndu-[i p\catele [i faptele rele comise zi[i noapte, el tremur\, ar vrea s\ fug\, cere o am`nare, spun`nd : da]i-mim\car un ceas... Demonii cu chip `nfrico[\tor [i cu `nf\]i[are hidoas\`l vor `ngrozi, `l vor urm\ri turba]i [i vor `ncerca s\-l prind\ [i s\-lre]in\ � o, teroare [i oroare ! � numai s\ nu le fie smuls...�70

Dies irae, aceast\ formul\ f\cut\ celebr\ de poemul lui Tommaso daCelano (� 1250 / 60) � de[i nu el a inventat-o � a obsedat `nainte de elimagina]ia nelini[tit\ a c\lug\rilor, care o citiser\ `n Sofonie (1, 15) : �Zide m`nie este ziua aceea, zi de str`mtorare [i de jale, zi de pustiire [i denimicire, zi de-ntuneric [i de bezn\, zi de nori [i de negur\...� Zi a


57

judec\]ii generale, dar [i zi a judec\]ii fiec\ruia dintre noi. Cit`ndu-l peSofonie [i ad\ug`nd c`te ceva la r`ndu-i, Lothar, dup\ ce a legat indisolubilmurd\ria fizic\ a omului de cea moral\, se va `ngrozi [i el de perspectivamarii prezent\ri de conturi : �Iat\ c\ va veni ziua crud\ a lui Dumnezeucare, plin de indignare, de m`nie [i de furie, se va r\zbuna pe p\m`nt,pustiindu-l [i pedepsindu-i pe p\c\to[i�71. S\ subliniem `n treac\t c\sf`ntul Bernard c\ruia i se atribuie, dup\ cum am spus72, un poem desprejudecata de apoi, a `nmul]it imaginile descompunerii pentru a caracterizap\catul (lepr\, scurgeri impure, viermi nimicitori) [i l-a comparat pe p\c\toscu cadavrul lui Laz\r, care miroase deja dup\ patru zile `n morm`nt73.

Posteritatea discursului monastic despre moarte

Mai `nainte, am urm\rit l\rgirea progresiv\, pornind de la m`n\stiri, aaudien]ei generale a lui contemptus mundi. Prin acela[i demers, referitorde-acum `ncolo la un aspect particular, reper\m posteritatea discursuluimonastic despre moarte `n literatura [i arta secolelor urm\toare. Nu sepune problema s\ neg\m ambivalen]a macabrului, asupra c\reia vomreveni cur`nd74. Nu `ncape `ndoial\ c\, mai ales dup\ 1350, insisten]aasupra detaliilor `nfior\toare a ]inut deseori de morbiditate [i, c`teodat\,a l\sat `n urm\ sau chiar a abandonat obiectivele pedagogice [i morale.Pare sigur faptul c\ s-a produs, `n mai multe cazuri, o inversare desemnifica]ie a iconografiei macabre, devenit\ o invita]ie la a se bucura devia]\. ~ns\ am gre[i dac\ am face abstrac]ie de inten]iile morale mult timpafi[ate [i ar fi anti-istoric s\ deta[\m arbitrar evocarea stric\ciunii fizice `nsecolele XV-XVI de literatura anterioar\ consacrat\ lui contemptus mundi.De aici provine, `n mod evident, resping\toarea caracterizare a corpului(feminin) dat\ de Moarte `ntr-un poem de la `nceputul secolului XV, DerAckermann aus Böhmen (Plugarul din Boemia) : �Un obiect resping\tor,un recipient de excremente, hran\ imund\, cloac\ `mpu]it\, ciub\r sc`rbos,st`rv putrezit, cuf\r muceg\it, sac f\r\ fund, buzunar g\urit�75. Cam la felscrisese deja Odon de Cluny76, `n secolul X, [i aceea[i tem\ fusese apoireluat\ de iconografia consacrat\ lui Frau Welt (Lumea) : frumuse]e `nfa]\, stric\ciune `n spate. Pentru c\lug\ri, femeia reprezenta superlativulstric\ciunii [i imaginea cea mai evident\ a mor]ii [i a p\catului. ~ngeneral, antifeminismul [i macabrul erau legate. De unde necesitatea dea l\muri p\trunderea `n interiorul culturii europene a unui discurs despremoarte, enun]at mai `nt`i de asce]ii din slujba Bisericii.

Un extras din cartea lui Angelo Torini, Brieve collezione della miseriadella umana condizione, ne permite s\ observ\m `n ce fel autorul aurm\rit, agrav`ndu-l, acel De contemptu mundi al lui Lothar. Este vorbaaici despre o tem\ exploatat\ mai `nainte de pseudo-Bernard : omul viueste deja putreziciune.

LOTHAR (I, VIII, 1) : �Prive[te plantele [i copacii : produc florile, frunzele[i fructele. ~ns\ ceea ce iese din tine s`nt lindinile, p\duchii [i viermii.


58

Ei r\sp`ndesc uleiuri, vinuri [i balsamuri. Tu dai afar\ scuipat, urin\ [iexcremente. Ei exal\ miresme suave, pe c`nd tu `mpr\[tii o duhoaresc`rboas\�.

TORINI (XVII, 17-19) : �Care s`nt fructele ce se ivesc din noi ? Fructelepl\cute [i foarte utile produse de noi, n\scute din noi s`nt lindinile,puricii, p\duchii [i viermii, crea]i de corpul nostru, `n corpul nostru [iacolo se `nmul]esc `ntruna. Care s`nt mirodeniile parfumate [i gumeleutile ce se ivesc din noi ? S`nt mucii, scuipaturile [i materiile fecale careies ne`ncetat din diversele p\r]i ale corpului. De aceea, preafericitulBernard spune : « Dac\ vei cerceta cu grij\, ah, omule, ceea ce trece [icurge prin gur\, nas, urechi [i toate celelalte orificii ale corpului, `]i veida seama c\ nu exist\ o groap\ de b\legar mai fetid\ dec`t asta »�77.

~n Fran]a, poe]ii evului macabru au pus aceast\ tem\ `n valoare `nacela[i fel, recunosc`ndu-[i sursele de inspira]ie. Se [tie c\ Double lay dela fragilité humaine (1383), de Eustache Deschamps este o traducereliber\ a lui De contemptu mundi, de Inocen]iu III. Astfel, aici g\sim dinnou compara]ia stereotip\ ̀ ntre plante [i om, ̀ n dezavantajul celui din urm\ :

�Nedemn\ condi]ieUman\, mereu r\t\citoare !Rodul, floarea, frunza s`nt purtateDe copaci : Tu e[ti nevoit\ doarS\ por]i p\duchi, viermi [i lindini.Ele s`nt `nc\rcateCu vin, ulei, balsam. Tu e[ti `nc\rcat\Cu fecale, urin\, scuipat...�78

Aceea[i apropiere lipsit\ de bun\voin]\ apare sub pana lui Pierre deNesson (1383-1440), secretarul lui Ioan I de Bourbon, cel numit �poetulmor]ii�.

~ntr-o perifraz\ versificat\ la Cartea lui Iov, el scrie la r`ndul s\u :

�Vai ! c`nd arborii `nflorescFrumoase, parfumate flori se ivesc{i fructe aromate bune de m`ncat.Dar tu e[ti tot o murd\rie,Muci, scuipat [i putreziciune,Duhoare de fecale [i stric\ciune�79 !

Aceea[i repulsie revine [i alt\ dat\ `n poem :

�Ia aminte la ceva firesc :Oric`t de frumoase s`nt fiin]ele umane,Nu tr\iesc deloc `n cur\]ie,Vei vedea c\ fiecare poart\ `n eaMateria puturoas\ [i-i d\ drumul~n afara corpului, f\r\ `ncetare�80.

Poezia francez\ a timpului a reafirmat cu predilec]ie dezgustul monasticfa]\ de procreare, gesta]ie [i na[tere. Cu ce, se ̀ ntreab\ Eustache Deschamps,s`nt oamenii hr\ni]i [i ghiftui]i `n p`ntecele mamei ?


59

�Este o groz\vie amar\De s`nge stricat.Menstr\ se cheam\ [i scurgereCare `nceteaz\ atunci la mam\.

E clar c\ iarba moare de la ea,Copacii s`nt [i ei `ncurca]i.C`inii latr\ cu turbareC`nd se ating de a[a ceva�81.

Afirma]ie [i respingere unde reg\sim imemoriala aversiune masculin\ fa]\de misterul femeii, str\vechea acuza]ie de nocivitate [i de impuritate lansat\`mpotriva s`ngelui menstrual, cu toate tabuurile care au decurs de aici82.

~n acela[i spirit ca pseudo-Bernard, Eustache Deschamps [i Pierre deNesson insist\ asupra �oribilei nativit\]i�. Primul declar\ c\ trupul nostruvine �`mpopo]onat / Cu o infam\ piele murdar\ / De s`nge... 83. Cel de-aldoilea, dup\ ce a vorbit despre �prea murdara procreare�, constat\ :

�Vii pe o cale murdar\ [i fetid\Dintr-o teac\ toat\-ns`ngerat\Oribil `nf\[urat\Unde-s un ma] plin de mizerie{i menstrua]ia atunci oprit\...�84

C`nd am citit toate textele monastice consacrate stric\ciunii corpului,nu ne mai mir\m de caracterul macabru [i dezgust\tor al poeziei francezedin secolele XIV-XV care, `n aceast\ privin]\, le mo[tene[te. EustacheDeschamps comenteaz\ astfel citatele biblice folosite de Inocen]iu IIIpentru a descrie cadavrul :

�Nu vei mai avea nici picior, m\dular, nici urecheS\ nu se trag\ `nd\r\t ;Vei fi mai hidos dec`t un urs ;~n p\m`nt `]i vei g\si odihnaViermii `]i vor roade m\runtaiele�85.

Pierre de Nesson, care cuno[tea bine De contemptu al cardinaluluiLothar, a `nmul]it evoc\rile cadavrului. Consider`nd [i el omul drept�putreziciune `mpu]it\�86 [i �pung\ cu excremente�87, `l apostrofeaz\pentru a-i aminti c\ �Din ziua-n care vei muri / Carnea-]i murdar\ va`ncepe / S\ r\sp`ndeasc\ o duhoare-n]ep\toare�88.

~n Lunettes des princes, Jean Meschinot (1420-1491) parafrazeaz\ totlucrarea lui Lothar. Amintind, ca at`]ia al]ii, c\ din toate �ma]ele� corpuluiviu �iese oroarea�, poetul se adreseaz\ viitorului defunct :

�C`nd mort `]i va fi st`rvul~mpu]it, caut\ pe cineva s\-]i ung\Carnea cu vreun balsam parfumat :Nimeni nu va dori, c\ci inimaNu ar putea suporta s\ simt\Asemenea miros, [i nici nu s-ar obi[nui cu el�89.

Aceste evoc\ri sc`rboase nu constituiau un joc gratuit [i nici o constatarea absurdit\]ii vie]ii. Dimpotriv\, ele `[i asumau o func]ie pedagogic\.


60

Toate aceste poeme se doreau a fi edificatoare. Cel al lui Pierre deNesson avea ca titlu Vigiles des morts. Era o carte de rug\ciuni, o �slujb\a mor]ilor� care nu `ndemna la disperare, ci la poc\in]\ : �Deci face]i bine`n via]\ / Voi, cei ce tr\i]i, nu a[tepta]i...�90

Astfel, laici din secolul XV compun adev\rate predici plec`nd de latema descompunerii corpului [i nu din `nt`mplare, pentru a o trata,recurg la apostrofarea (tu sau voi) familiar\ predicatorilor91. Prin aceast\gril\ trebuie s\ citim Pas de la mort (Trecerea mor]ii ), redactat\ deGeorges Chastellain (140-1474), poet recunoscut al ducilor de Burgundia.Moartea prematur\ a so]iei `l poart\ de la oroarea de putreziciune la omedita]ie cre[tin\92. O dram\ personal\ ne permite, `nc\ o dat\, s\reg\sim acest contemptus mundi :

�Vede]i ce face dureroasa moarte...Iar corpul josnic [i murdar~l ve]i pierde pentru totdeauna ;Va fi un fetid desertPentru p\m`nt [i viermi�93.

~n alte p\r]i din aceast\ oper\, dar [i `n Ballades de moralité deacela[i autor, este vorba despre �jalnicul morm`nt�, �fetida putreziciune�94,despre corpul care nu va fi �dec`t excremente�95. De unde o prim\eviden]\. �Este o mare nebunie s\ `mpodobe[ti ceea ce va fi carne pentruviermi�96 [i o a doua certitudine : �[o dat\ mort] nu vei avea drept bunuri[i vinuri / Dec`t morm`ntul [i giulgiul / {i viermii pentru a te `nfr`nge�97.Deci nu p\r\sim temele monastice asimilate acum de o cultur\ conduc\-toare devenit\ cititoare a c\r]ii lui Iov, a Ecclesiastului [i a comentatorilorlor din m`n\stire. �De ce, repet\ Georges Chastellain dup\ Iov, te-ain\scut din mam\ / Ca s\ mori `n at`ta durere�98 ?

Pentru c\ `ntreaga elit\ a timpului este familiarizat\ cu tema contemptusmundi [i se inspir\ din ea, s\ nu fim surprin[i s\ `nt`lnim aproape lafiecare pas obositoarea repeti]ie Ubi sunt ? ~i putem reg\si originile `nantichitatea p\g`n\99. ~ns\ Etienne Gilson a remarcat pe bun\ dreptate c\numai Biblia (Is. 33 ; Baruh 3, 16-19 ; sf`ntul Pavel I Cor. 1, 19-20) aalimentat, ̀ n aceast\ privin]\, literatura medieval\100, care a primit aceast\dramatic\ interoga]ie mai ales prin intermediul sf`ntului Augustin, al luiProsper de Aquitania (� c\tre 460)101 [i al lui Isidor de Sevilla (� 636)102.Apoi ea a fost difuzat\ de c\tre clasicii lui contemptus mundi, de Alain deLille103, de sf`ntul Bonaventura104, prin nenum\ratele predici [i, cur`nd,prin Imitatio [i De quator hominis novissimis, de Denys le Chartreux.Etienne Gilson a ar\tat c\ poezia european\ `n ansamblul s\u � italian\,englez\, irlandez\, german\ [i slav\ � din secolele XIII-XV a reluat acestrefren, ce revine [i el ̀ n mod deosebit de insistent ̀ n operele franceze dinaceea[i perioad\. Eustache Deschamps `l folose[te `n patru balade (LXXIX ;CCCXXX ; CCCLXVIII ; MCLXXV ; MCCCLVII)105 care reiau toate stereotipulenumer\rii marilor personaje ale trecutului :


61

�Ce s-a `nt`mplat cu David [i Solomon ?...Cu regele Arthur, Goddefroy, Carol cel Mare ?...Unde s-a dus Lancelot, cel bun la suflet ?...Unde e cel ce a cucerit Aragonul ?To]i au murit, de[ert\ciune-i lumea�. (Balada CCCLVIII)

Sau :

�Vai ! `n ce p\r]i s`nt prin]ii virtuo[iCe-au cucerit p\m`ntul `n vechime...David, Hector, Charlemagne [i Roland ?Cu to]ii au murit ; du-te s\ le deschizi morm`ntul :Frumos ai s\ vezi : se cuvine ca to]i s\ putrezim�. (Balada MCLXXV)

Testamentul cel mare de François Villon, cel pu]in `ncep`nd de lastrofa XII, constituie o reluare a lui contemptus mundi de c\tre cinevacare cuno[tea bine Biblia [i avea con[tiin]a acut\ de a fi un �josnicp\c\tos�. ~nc\ o dat\, aici ies la suprafa]\ sentin]ele lui Iov [i aleEcclesiastului [i `nc\ o dat\ `ntrebarea Ubi sunt ?, pe care poetul o`mbog\]e[te, de altfel, cu noi nota]ii [i cu accentu\ri neobi[nuite asuprapersonajelor feminine :

�Ci unde-s tinerii berban]ipe care i-am urmat c`ndvabuni vorbitori [i muzican]i,la port [i mers asemenea ?Zac unii-ntin[i sub lespedeade piatr\, oale [i ulcele�106. (Str. XXIX)

�Pe ce meleaguri, unde mi-sromana Flora, cald `nc`nt,Archipiada [i Thaïsce-s vere bune prin or`nd ?Echò...frumoas\ coz ?...

Unde-i mintoasa Heloïs...{i doamna Blanche � un crin deschis,ne`ntrecut\-n caldu-i c`nt......Dar unde s`ntz\pezile de alt\dat\ ?�107 (Balada doamnelor din alte vremuri )

Poetul prizonier Jean Régnier (1390-1468) a pus [i el `n versuri, `ns\`ntr-un mod clasic, locul comun Ubi sunt ? : �Unde-i Arthur, unde-i Hectordin Troia ? / Unde-s vitejii strig`nd a r\zboi�108 ?

Istoria mentalit\]ilor nu poate s\ nu `nregistreze repetarea acesteiteme, ca [i cum autorii [i cititorii nu s-ar fi plictisit s\ rosteasc\ mereuacela[i adev\r obsedant. ~n medita]ia deja citat\, a lui Georges Chastellain,despre moarte, 8 strofe din 93 s`nt consacrate aceleia[i ve[nici `ntreb\ri :�Unde s`nt ?�109. Finalmente, acest Pas de la mort este o �oglind\ a mor]ii�,probabil adev\ratul s\u titlu. Astfel, el se al\tur\ unei `ntregi literaturimoralizante care s-a folosit de cuv`ntul respectiv (Spécule des pécheurs ;


62

Mirouer des pécheurs et pécheresses etc.)110 [i `l `ndeamn\ pe om s\ sepriveasc\ `n oglinda ce-i trimite imaginea viitorului s\u cadavru :

�Prin]e, apostrofeaz\ Jean Meschinot `n Lunettes...Prive[te aceast\ josnic\ imagineCe-]i zace-n fa]\, plin\ de ur`ciune !A[a vei deveni [i tu...�111.

A[adar, s-a trecut de la interoga]iile monastice asupra mor]ii la predicadestinat\ unui public vast, ̀ ntrebarea Ubi sunt ? potrivindu-i-se de minunepredica]iei : �S\ privim lumea [i chipul ei, ̀ ndeamn\ Georges Chastellain, /S\ ne privim nestatornicia ; / S\ privim pentru a ne m`ntui�112.

Aceea[i lec]ie o `nv\]\m de la cadavrele uscate sau `n descompunerepe care, `ntre sf`r[itul secolului XIV [i sf`r[itul secolului XVI, arta european\a preferat s\ ni le `nf\]i[eze cu un realism provocator, `n special `nFran]a, Anglia [i `n ]\rile germanice : transi-ul lui François de Sarraz(c\tre 1390, `n apropiere de Lausanne) ai c\rui ochi, gur\ [i sex s`ntdevora]i de broa[tele r`ioase113 ; la capela episcopal\ din Laon, corpulgol, jum\tate mumie, jum\tate schelet, al doctorului Guillaume de Harcigny(� 1393), care `[i ascunde goliciunea cu m`na osoas\114 ; acela, destul deasem\n\tor, al cardinalului Lagrange (� 1402) din Avignon, care impuneaten]iei vizitatorului acest aspru mesaj : �Nenorocitule, ce motiv ai s\ fiitrufa[ ? Nu e[ti dec`t cenu[\ [i, `n cur`nd, vei fi ca mine, un cadavru fetid,hran\ a viermilor�115 ; la sf`nta Elisabeta din Marburg, cel al lui WilhelmII de Hesse (1509), pe care viermii `ncep s\-l m\n`nce ; la Saint-Denis, celal lui Ludovic XII [i al Annei de Bretagne, `n partea inferioar\ fiindreprezentat, dup\ impresionanta descriere a lui E. Mâle, regele �gol, cuobrajii scof`lci]i, nasul sub]iat, gura deschis\, p`ntecele spintecat de`mb\ls\m\tor, deja `nfrico[\tor, `n cur`nd hidos, vrednic de mil\ ca uncer[etor mort�116. {i `n a doua jum\tate a secolului XVI, opere influen]atepe alocuri de tehnica [i estetica Rena[terii italiene continu\ s\ `nf\]i[ezetransi-urile cu o deosebit\ fidelitate : cel neterminat al Caterinei de Medici(la Luvru), sculptat de Girolamo della Robbia, `n 1566117, [i cel alValentinei Balbiani (la Luvru) datorat sculptorului Germain Pilon (`ntre1572 [i 1584), care a [tiut `n mod admirabil s\ redea cu minu]iozitatep\rul ondulat, cutele lin]oliului [i corpul sl\bit118. O num\r\toare recent\referitoare la macabru ne permite s\ corect\m c`t de c`t ideea tradi]ional\pe care ne-o facem `n leg\tur\ cu Rena[terea. Prin urmare, au fostnum\rate p`n\ `n prezent 264 de morminte (existente `nc\ sau distruse),din secolele XIV-XVII, comport`nd reprezentarea unui transi : numai 5s`nt din secolul XIV, 75 din XV, `ns\ 155 din XVI. ~n secolul XVII, nu maig\sim dec`t 29119. ~n general, c`te biserici, c`te c\r]i de rug\ciuni [iorologii din secolele XIV-XVI, c`te case particulare, blazoane, chiar[emineuri `n camerele de oaspe]i au avut imagini sau inscrip]ii legate dememento mori ! Dep\[ind spa]iul m`n\stirilor, contemptus mundi invadase ocultur\.


63

Or, acesta cuprindea, ca ultim\ component\, teama de judecat\ (deapoi sau individual\) prezent\ [i ea, `n mod logic, `n poemele anteriorcitate. ~n Fortunes et adversitez..., imediat dup\ ce a recitat cupletul Ubisunt ?, Jean Régnier se adreseaz\ Fecioarei spun`nd : �~n ziua aceastamare, te rog cu sfial\ / S\ faci `n a[a fel ca Dumnezeu s\ nu m\condamne / La `ncheierea socotelilor noastre�120. Mai impresionant\ esteevocarea, de c\tre Eustache Deschamps, a zilei de apoi. ~n ansamblu,poemul s\u Double lay de la fragilité humaine este mediocru. ~ns\talentul i se arat\ c`nd descrie dies irae [i chinurile iadului, unde ceidamna]i �vor striga ca apuca]ii� :

Cine va putea sc\paDe m`nia acestei zile mari,F\r\ s\-ndure judecata at`t de primejdioas\C`nd cerul, p\m`ntul [i mareaVor arde-mpreun\ `n v`lv\t\i ?...

Atunci [damna]ii] vor fi numai durereDuhoare marelacrimi multescr`[net de din]iNelini[te [i triste]eFiorii groazei{i ar[i]\{i gemeteUrleteFoame, sete [i sleial\...I-a[teapt\ viermii [i [erpii.Cu ei ve[nic va fi chinulF\r\ putin]\ de `ntoarcere.Cu mare fric\E judecata lui Dumnezeu�121.

~n Pas de la mort, versificatorul Vaillant nu se mul]ume[te s\ para-frazeze imnul lui Tommaso da Celano (�Ah ! deci p\c\tosul ce va face /C`nd ziua groaznic\ va sosi ?...�122), ci compune un poem curios, Corneriedes anges (Sunarea din tr`mbi]e a `ngerilor), pe tema judec\]ii de apoi,ticsit cu jocuri de cuvinte [i rafinamente bizare :

�C`nd cei patru `ngeri vor tr`mbi]aJalnic va fi tr`mbi]atul~ntruc`t cine nu va fi bine f\cutVa tremura, de inima nu-i va cr\pa...Lui Dumnezeu `i f\g\duim c\ vom tr`mbi]aCele [apte virtu]i pe care el ni le-a datAt`ta timp c`t din infern, unde nu-i via]\,Nu mai putem sim]i mireasma fructelor...�123.

La ce vor servi bunurile de pe p\m`nt la vremea `ncheierii socotelilor ?La timpul respectiv, perspectiva scaden]ei `i obsedeaz\ pe cei ce adap-


64

teaz\ contemptus mundi. �Ce-]i vor aduce bog\]ia [i bunurile, / `ntreab\Jean Meschinot, Frumuse]ea, prietenii [i [tiin]a / C`nd vei veni `n fa]a luiDumnezeu, la judecat\ ?�124 Jean Molinet le cere sfin]ilor din rai �s\-ltrag\� atunci [i s\ pledeze pentru el `n fa]a tronului :

�Regelui st\p`n peste regiCare pe secer\torii buni ì secer\Pe ciom\gari ì ciom\ge[te{i-i r\spl\te[te pe cei ce [tiu r\spl\ti�125.

C\ avem de-a face cu predici versificate ni se demonstreaz\ prin dialoguldintre Moarte [i omul mundan, plasat `n final la Lunettes des princes :

Moartea Omul mundan�Vei muri C`nd ?Repede Grea `ncercare

Vai ! Unde m\ voi duce ?~n putreziciune ~mi trebuie un sfat

Du-te [i te m\rturise[teAltul mai bun nu [tiu s\ existe�126.

De aceea, nu putem desp\r]i medita]ia asupra mor]ii de st\ruitoareainvita]ie la examenul de con[tiin]\. La timpul respectiv, [i una, [i cealalt\erau elementele solidare ale aceluia[i discurs elaborat mai `ntì `n m`n\stiri [idifuzat ulterior `n sfere din ce `n ce mai largi. De unde asprele sentin]eale lui Georges Chastellain, exprimate tot sub form\ de interpelare, de lapersoana dojenitoare la cea dojenit\ :

�}ie, a[adar, creatur\ uman\,}i-a venit r`ndul s\ tremuri...S\-]i fie team\ c\ trebuie s\ moriS\-]i fie team\ de ziua judec\]ii�127.

Av`nd `n vedere asemenea accente, mai putem vorbi de �familiaritateacu moartea� ? Fire[te, Biserica din acea vreme `l `ndeamn\ mereu pe oms\ se g`ndeasc\ ne`ncetat la moarte, dar nu s\ se obi[nuiasc\ cu ideea.Nu trebuie, mai ales, s\ ne deprindem cu o prezen]\ ce ar sf`r[i prin a treceneobservat\. Moartea nu trebuie � sau nu mai trebuie � s\ fie �`mbl`nzit\�.Ea este o trec\toare periculoas\ pe care o vom dep\[i numai cu pre]ulunei vigilen]e de o via]\ `ntreag\. ~n fa]a mor]ii se cuvine s\ ne temem [itoate evoc\rile s`nt folositoare � cenu[\ [i putreziciune, agonie, tr`mbi]elejudec\]ii [i viziunile de infern � pentru a nu l\sa aceast\ fric\ s\ sl\beasc\128.

Moartea convertitoare

~ntr-adev\r, discursul cre[tin asupra mor]ii nu poate fi separat de insis-ten]a mai ampl\ asupra sf`r[iturilor ultime (`n latin\, novissima). Deci,trebuie s\ ne `ntoarcem din nou la P\rin]ii de[ertului, fiindc\ ei auconsacrat seria cronologic\ �moarte, judecat\, infern (sau paradis)�129. Ei


65

au lansat sfatul de a medita asupra mor]ii, pentru a ne preg\ti mai binepentru ve[nicie : un sfat indisolubil legat de `ndemnul la contemptusmundi. Sf`ntul Pahomie (� 348) spunea c\lug\rilor s\i din Tebaida :�~nainte de orice, s\ avem `n fa]a ochilor ultima noastr\ zi [i `n fiecareclip\ s\ ne temem de durerile ve[nice�130. Despre sf`ntul Efrem (� 379),alt c\lug\r din Orient, s-a scris : �Rareori se `nt`mpl\ s\ nu-[i aduc\ascult\torii la g`ndul mor]ii [i al judec\]ii�131. ~ntorc`ndu-se din Egipt,unde a c\utat `n]elepciunea al\turi de c\lug\ri, sf`ntul Vasile (� 379) este`ntrebat de un intelectual : �Care este defini]ia filosofiei ?�. Vasile r\spundeurm`ndu-l pe Platon : �Prima defini]ie a filosofiei este medita]ia asupramor]ii�132. Alt\ dat\, sf`ntul Vasile d\ acela[i r\spuns filosofilor pis\logi :�Filosofia voastr\ s\ fie aceea de a v\ g`ndi `ntotdeauna la moarte�133 ! Laa treia treapt\ de ascensiune spre Dumnezeu, Macarie Egipteanul (� 390)situeaz\ reflec]ia asupra sf`r[iturilor ultime : a avea `n minte ziua mor]ii ;a-]i reprezenta `nf\]i[area `naintea lui Dumnezeu, judecata, chinurilerezervate celor r\i, onorurile date sfin]ilor 134. Invita]ia de a medita asuprasf`r[iturilor ultime este deosebit de insistent\ ̀ ntr-o exhorta]ie a lui Evagrie(� 399) adresat\ fiec\ruia din c\lug\rii s\i :

�C`nd stai a[ezat `n chilia ta, reculege-te [i g`nde[te la ziua mor]ii...Z\d\rnicia acestei lumi s\ te `ngrozeasc\... Imagineaz\-]i-i pe cei dininfern... Dar aminte[te-]i [i de ziua `nvierii ; `ncearc\ s\-]i `nchipuidivina, `nsp\im`nt\toarea judecat\... T`nguie[te-te atunci de pedepselerezervate p\c\to[ilor, acoper\-te cu imaginea lacrimilor lor, cu teamade a nu `mp\r]i cu ei pieirea ; totu[i, la g`ndul bunurilor promise celordrep]i, desfat\-te, exult\ [i las\-te cuprins de bucurie... Fie ca minteata s\ n-o uite, astfel `nc`t s\-]i po]i alunga m\car g`ndurile rele�135.

Sf`ntul Augustin, fiind profund marcat de monahism [i impun`ndclerului s\u via]a comun\ [i s\r\cia, a scris printre altele discursuriasupra mor]ii : �Numai pentru c\ se `ndur\ de noi Dumnezeu nu ne faces\ afl\m ziua mor]ii noastre ; a[a c\, g`ndindu-v\ `n fiecare zi c\ pute]imuri, v\ ve]i gr\bi s\ v\ converti]i�136.

Pentru noi, aceste texte servesc drept model al tradi]iei monastice.C\ci ea a tr\it mai ̀ nt`i [i a propov\duit apoi quotidie morior [i necesitateade a face din via]\ o preg\tire pentru moarte. La capitolul 4 al reguliisf`ntului Benedict (� 543), g\sim urm\toarele `ndemnuri : �S\-]i fie team\de ziua judec\]ii ; teme-te de infern ; s\-]i dore[ti via]a ve[nic\ cu oardoare pur spiritual\ ; `n fiecare zi s\ ai `n fa]a ochilor eventualitateamor]ii�137. �Scara raiului� a sf`ntului Ioan Sc\rarul (� 600) con]ine, la a[asea treapt\ a sa, aceast\ compara]ie l\muritoare : �A[a cum p`inea estehrana cea mai necesar\, a[a [i medita]ia asupra mor]ii este cea maiimportant\ dintre ac]iuni� [i formula urm\toare : �Dup\ cum se spune deobicei c\ un v`rtej este o ap\ ad`nc\ imposibil de cercetat [i c\ de aceeai se d\ acest nume, la fel [i ideea mor]ii d\ na[tere `n noi unui abis f\r\fund, de puritate [i de fapte bune�138.

Spiritualitatea cistercian\ nu a ezitat s\ adopte medita]ia asuprasf`r[iturilor ultime. De[i sf`ntul Bernard nu a acordat o importan]\ primor-


66

dial\ g`ndului mor]ii, totu[i posteritatea a p\strat de la el c`teva sentin]easpre pe aceast\ tem\, care figurau `ntr-o predic\ adresat\ c\lug\rilors\i : �Ce s`nt sf`r[iturile ultime ?, ì `ntreba el, c\ci se spune c\, dac\ ]ile-aminte[ti, nu vei p\c\tui. Ele `nseamn\ moarte, judecat\, gheen\. Ceeste mai cumplit dec`t moartea ? Ce este mai `ngrozitor dec`t judecata ?C\ci nu ne putem imagina nimic mai greu de suportat dec`t gheena. Dece ne vom teme, dac\ `n fa]a acestora nu tremur\m, nu s`ntem `nsp\i-m`nta]i, nu ne cutremur\m de spaim\�139 ? Asemenea `ntreb\ri nelini[titoarene invit\ s\ nu dat\m numai din secolul XV � sau XVII �, cum s-aprocedat c`teodat\, transformarea fricii naturale de moarte `ntr-o fric\religioas\ de judecat\. Discursul monastic operase de mult timp transferul.C\ci medita]ia asupra sf`r[iturilor ultime era prev\zut\ `n exerci]iilespirituale ale ordinului din C`teaux. De vita eremitica atribuit\ cistercia-nului Aelred de Rielvaux (� 1166) con]ine, de la capitolul 47 la capitolul 77,un program de reflec]ii referindu-se succesiv la trecut : binefacerile luiDumnezeu ; la prezent : nimicnicia omeneasc\ ; [i la viitor : moartea,judecata, eternitatea preafericit\ sau nefericit\140.

Apari]ia ordinelor de c\lug\ri cer[etori, ocup`ndu-se `n special depredicare, a u[urat r\sp`ndirea unei cogitatio mortis `n cercuri din ce `nce mai largi ale popula]iei. Sf`ntul Francisc din Assisi a scris `ntr-o A douascrisoare c\tre credincio[i : �S\ [tie toat\ lumea c\, oriunde [i oricum armuri un om `n p\cat de moarte, f\r\ a fi primit iertarea de la preot �putea s-o fac\ [i n-a f\cut-o � diavolul ì smulge sufletul din trup cu at`taner\bdare [i fr\m`ntare, `nc`t nimeni nu-l poate prinde, `n afar\ de cel cea primit-o... Viermii ì devoreaz\ corpul [i sufletul `n timpul acesta scurt,[i se va duce `n infern unde va fi torturat la nesf`r[it�141. Or, asemeneaopinii se r\sfr`ng `n Regula din 1223, `ntr-un paragraf unde se spune :�...~mi `ndemn... Fra]ii... ca, `n predica pe care o ]in, vorbele s\ le fiecump\nite [i ne`ntinate, spre folosul [i l\murirea oamenilor din popor,prezent`ndu-li-se viciile [i virtu]ile, chinul [i gloria, `ntr-o cuv`ntare con-cis\�142. De la sf`ntul Francisc trecem `n mod firesc la sf`ntul Bonaventuraal c\rui Soliloquium � o adev\rat\ apologie a temei contemptus mundi �,dup\ ce a evocat nimicnicia lumii, recomand\ sufletului s\ se `ntoarc\�spre realit\]ile inferioare, pentru a `n]elege necesitatea inevitabil\ amor]ii omene[ti, echitatea de temut a judec\]ii finale, asprimea de nesu-portat a pedepsei infernale�143. Ultimul capitol al lucr\rii face, `n sf`r[it,ca privirea s\ se `nal]e c\tre �bucuriile cerului�.

A. Tenenti a ar\tat c\, `n lunga preistorie a Artelor de a muri (Artesmoriendi), dominicanul mistic Heinrich Suso (1296-1366) ocup\ un locimportant144. Cartea ~n]elepciunii eterne (`n german\) [i Horologiumsapientiae � a doua dintre aceste c\r]i este uneori prezentat\ ca otraducere liber\ a celei dintì � insist\ ̀ n chip concordant asupra necesit\]iide a `nv\]a s\ murim [i asupra sf`r[itului tragic al omului nepreg\tit s\moar\. Edificat de spectacolul agoniilor [i de imaginile din infern sau dinpurgatoriu, �slujitorul� `n]elepciunii exclam\ :


67

�Ah ! Doamne... Ce groaz\ m\ cuprinde ! N-am [tiut nicic`nd c\ moarteaeste at`t de aproape de mine... Zi de zi voi p`ndi moartea [i voi privi`n juru-mi, ca s\ nu m\ surprind\ pe la spate. Vreau s\ `nv\] s\ mor,s\-mi `ndrept g`ndurile spre lumea cealalt\. Doamne, v\d c\ locuin]amea nu-i aici, jos�145.

A. Tenenti noteaz\ c\ �expresia scientia sau doctrina moriendi nueste `nt`lnit\ `nainte de Suso�146. ~n plus, este semnificativ faptul c\, lasf`r[itul secolului XV [i `nceputul secolului XVI, capitolul XXI din Cartea~n]elepciunii eterne, de unde este extrasul de mai sus, a fost deseoripublicat separat, ca Ars moriendi 147 (Sterbebüchlein). N-am putea subliniamai bine rolul dominicanului german ̀ n difuziunea european\ a medita]ieiasupra mor]ii. ~n cur`nd, o dezvoltare ulterioar\ va face s\ rezulteresponsabilit\]ile str`ns legate ale dominicanilor [i franciscanilor `n succesuldansului macabru148. Din acelea[i ra]iuni pastorale, ei au predicat despresf`r[iturile ultime. S-a p\strat o predic\ (latin\) a sf`ntului Vincent Ferrier(dominican), despre �cvadrupla moarte�, unde aceasta este definit\ astfel :prima este moartea spiritual\, de care trebuie neap\rat s\ fugim (p\catul) ;a doua este moartea trupeasc\, fa]\ de care trebuie s\ lu\m m\suri deprecau]ie ; a treia este moartea infernal\, pe care trebuie s-o evit\m cuorice pre] ; a patra este moartea ve[nic\, de care trebuie s\ ne temem(condamnarea prin judecat\)149. ~n aceast\ secven]\, logica este pu]indeficitar\. ~ns\ `[i reg\se[te coeren]a `n Dispositorium moriendi a unuialt dominican, Jean Nider (� 1438), autor, printre altele, a unei celebrelucr\ri despre demonologie, Formicarius. Dispositorium insereaz\ reflec]iaasupra greoaielor structuri scolastice ale epocii150. C`t despre sf`ntul franciscanBernardin de Siena (� 1444), el consacr\ o predic\ unor Quator novissima,dup\ care urmeaz\ o omilie despre moarte, alta despre judecat\, a treiadespre infern [i alte dou\ despre nimicnicia condi]iei umane151.

R\sp`ndirea reflec]iei asupra originilor [i a consecin]elor mor]ii s-aoperat `n egal\ m\sur\ prin intermediul spiritualit\]ii ce ]ine de Devotiomoderna, aceast\ a doua linie de `naintare `nt`lnind-o [i facilit`nd-o peprima. Pentru Fr. Bourdeau, �[coala nordic\, reprezentativ\ pentru orug\ciune metodic\ [i, `n acela[i timp, afectiv\, pare s\ fi sistematizatmedita]ia asupra sf`r[iturilor ultime�152. De fapt, Fascicularius de Gérardde Zutphen (� 1398), lucrare mult timp atribuit\ sf`ntului Bonaventura �atribuire gre[it\, `ns\ semnificativ\ � comport\ o secven]\ de reflec]iiasupra mor]ii [i a infernului153. La fel, `n Imita]ie, c\lug\rul, [i `n general,to]i cre[tinii dornici �s\ progreseze c`t de c`t� s`nt invita]i s\ meditezesuccesiv la nimicnicia uman\, judecat\, infern [i cer154. Pe urmele Imita]iei,neerlandezul Denys de Ryckel, c\lug\r chartrez (� 1471), autor a vreo 200de lucr\ri de teologie mistic\, alc\tuie[te la r`ndul s\u un De quatorhominis novissimus, care `l inspir\, printre al]ii, pe Jean Mombaer, `n als\u Rosetum, la sf`r[itul secolului XV. Or, la titlul 35 din compila]iaascetic\ a acestuia, g\sim un Prologus generalis in quator novissima,unde figureaz\ sfatul urm\tor : �P\strez atent `n inim\ cele patru griji


68

pentru : moartea mea, judecat\, `ntunecatul abis [i paradisul luminos�155.Urmeaz\ patruzeci de pagini de dezvoltare (`n edi]ia in-40 din 1503). PrinExercitatorio de la vida spiritual (1510) de Garcia Cisneros, medita]iaasupra mor]ii, preferat\ de Devotio moderna va ajunge la sf`ntul Igna]iude Loyola [i se va r\sp`ndi apoi prin intermediul Exerci]iilor spirituale 156.

~ns\ ea `l marcase pe Gerson `nc\ de la `nceputul secolului XV. Or, atreia parte din Opusculum tripartitum al acestuia a constituit una dintresursele importante pentru Ars moriendi, al c\rei succes avea s\ se afirmedup\ 1450, cealalt\ surs\ major\ fiind Cordiale quator novissimorum.Mult timp atribuit cardinalului Capranica, acest ultim text a fost compusprobabil `n sudul Germaniei, `n mod sigur cu ocazia conciliului de laKonstanz [i pornind de la tratatul lui Gerson. Autorul ar putea fi undominican din Konstanz. ~n acest caz, circula]ia scrierii ar fi avut la`nceput dou\ suporturi : p\rin]ii revenind de la conciliu [i re]eaua dem`n\stiri dominicane157. Devotio moderna [i ordinul Fra]ilor predicatoriar fi jucat, dac\ ipoteza este exact\, un rol decisiv `n a pune la punct Arsmoriendi.

Pe urmele lui Roger Chartier, putem retrasa `n linii mari uimitoareacarier\ a acestui best-seller 158, �adev\rat\ cristalizare� a mor]ii cre[tine,mai ales sub form\ iconografic\. Ars moriendi � care se voia a fi �tehnica�sau �metoda� de a muri bine � este mai `nt`i un text cunoscut cu dou\versiuni. Versiunea existent\ comport\ [ase secven]e : `ndrum\ri pentru amuri bine, ispite ale agoniei, `ntreb\ri de pus muribundului, rug\ciuni pecare trebuie s\ le rosteasc\, conduita anturajului, rug\ciunile recomandateacestuia din urm\. Este versiunea din aproape toate manuscrisele [i dinmajoritatea edi]iilor tipografice. Versiunea scurt\ plaseaz\ ispitele agoniei`ntre o introducere [i o concluzie. Ea apare `n edi]iile xilografice [i`ntr-un num\r foarte redus de edi]ii tipografice.

Ars moriendi a cunoscut succesul deja sub form\ de manuscris. P`n\`n prezent, cataloagele bibliotecilor au permis s\ se numere 234 : 126 `nlatin\, 75 `n german\, 11 `n englez\, 10 `n francez\, 9 `n italian\, 1 `nprovensal\, 1 `n catalan\, 1 f\r\ men]ionarea limbii. Prin num\rul manu-scriselor p\strate, Ars moriendi vine dup\ Biblie, bine`n]eles, [i dup\Imita]ie (700 manuscrise), De Regimine principum de Egidio Romano (`njur de 300) [i Roman de la Rose (`n jur de 250). Dac\ Ars moriendi a avutun asemenea impact, faptul se datoreaz\ `n special celor unsprezecegravuri ilustr`nd versiunea scurt\ : ele prezentau, `n jurul patului muri-bundului, cele cinci ispite (ale infidelit\]ii, disper\rii, ner\bd\rii, glorieizadarnice [i cupidit\]ii) respinse gra]ie celor cinci inspira]ii angelice. ~nstadiul actual al cuno[tin]elor, Ars moriendi pare s\ fi fost cea mair\sp`ndit\ dintre c\r]ile xilografice (15 % din cele 33 de texte editate `nfelul acesta), [tiindu-se cu certitudine c\ efectul unor asemenea lucr\ri afost amplificat prin plancartele [i gravurile ce puteau fi lipite pe pere]i. O�pictur\ pe h`rtie preparat\� de Hieronymus Bosch, reprezent`nd Moarteaavarului, este o varia]iune la ispita l\comiei din Artes moriendi 159.


69

Tiparul a extins celebritatea operei Ars moriendi [i, `n acela[i timp, apus la dispozi]ia publicului larg lucr\ri mai vechi (Horologium... de Suso,Opus tripartitum de Gerson, Cordiale... novissimorum), ale c\ror texteconvergente atr\geau aten]ia cre[tinilor asupra mor]ii [i a judec\]ii. SoraO�Connor a num\rat 77 de edi]ii incunabile160 la Ars moriendi, cifr\ `nmod sigur inferioar\ realit\]ii161 : 51 pentru versiunea extins\, 26 pentrucea scurt\, 46 fiind `n limba vulgar\ (deci destinate mai ales laicilor) fa]\de 35 `n latin\. Centrele de difuzare au fost, `n ordine descresc\toare :Paris (17 edi]ii), Italia de Nord (14), Germania de Sud [i Renania (14),Lepzig (9), }\rile de Jos (6) � o geografie care, la data respectiv\, impuneo apropiere cu cea a dansurilor macabre162. 77 edi]ii (sau 97 dup\ A.Tenenti) este posibil s\ fi reprezentat vreo 50 000 exemplare (sau 63 000`n a doua ipotez\). Aceste cifre par modeste, dar cap\t\ importan]\ princompara]ie, de vreme ce au fost identificate 85 de edi]ii incunabile aleImita]iei 163. Cele dou\ lucr\ri, m\car `n cursul celei de-a doua jum\t\]i asecolului XV, s-au situat aproape la acela[i nivel. Este adev\rat `ns\ c\Ars moriendi ([i o remarc\ analog\ este valabil\ pentru Imita]ie) repre-zint\ la vremea respectiv\ numai de la 0,5 la 2 % din cartea religioas\.Pare relativ pu]in. Cu toate acestea, se urc\ la 3-4 % dac\ i se adaug\ alte�Preg\tiri pentru moarte� : Miroir de la mort de Georges Chastellain, Pasde la mort de Aimé de Montgesoye, Dictier pour penser à la mort de JeanMolinier, Mirouer des pécheurs et pécheresses de Jean Castel, Lunettes desprinces de Jean Meschinot, Complainte de l�âme damnée (anonim\) etc.164.Alberto Tenenti a descoperit c\, imprimat\ pentru prima oar\ la Speyre`n 1471, Cordiale... a prilejuit alte 45 de edi]ii latine `nainte de 1500 [i totat`tea traduceri. Unul dintre elementele de succes din Cordiale a fostpercutanta iconografie macabr\ pe care o con]inea165. Cu Roger Chartier,putem vedea `n Ars moriendi din secolul XV [i `n lucr\rile adiacente �oarm\ major\ pentru o pedagogie de mas\166, cu condi]ia s\ preciz\m, odat\ cu autorul, c\ r\sp`ndirea cea mai mare a �Preg\tirilor pentru moarte�s-a realizat mai t`rziu (`n secolul XVII) [i c\ impactul lor asupra publicului`n secolul XV ca [i `n XVII era `n realitate amplificat de predicarea cedezvolta acelea[i teme. ~n aceast\ privin]\, rolul lui Geiler este probant.Sosit la Strasbourg `n 1478, celebrul predicator a luat ca tem\ pentrudidahii �arta de a muri�. Pu]in dup\ aceea, a tradus `n german\ [i apublicat sub form\ de bro[ur\ popular\ ultima parte din Opus tripartitumde Gerson care se refer\ exact la modul de a `nv\]a s\ mori bine167.

Alberto Tenenti [i Roger Chartier au demonstrat, pe de o parte, c\dup\ 1530 [i `n cursul secolului XVI, Artes moriendi [i alte �Preg\tiripentru moarte� au `nregistrat o sc\dere clar\ a succesului de libr\rie [i,pe de alt\ parte, c\ discursul cre[tin asupra mor]ii s-a diversificat. ~naceast\ privin]\, este suficient s\ amintim aici rezultatele lor concordante.La Paris, s`nt `nc\ reperate 5 edi]ii ale Ars moriendi `ntre 1501 [i 1510, fa]\de 4 pentru deceniile 1511-1600. Din cele 15000 de edi]ii lyoneze dinsecolul XVI, numai 2 s`nt consacrate acestei Ars moriendi. ~n aceea[iperioad\, Bordeaux scoate 711 edi]ii, dar nici o �Preg\tire pentru moarte�.


70

{i `n Anglia Ars se men]ine cu greu : 4 edi]ii, din care ultimele dou\ s`ntdin 1506. Totu[i, se constat\ o anumit\ supravie]uire a Artei `n nord-estulEuropei : 5 edi]ii `n Suedia [i Danemarca `ntre 1533 [i 1580 [i 5 versiuniantiprotestante tip\rite la Dillingen (Bayern) din 1569 p`n\ `n 1603. Ceeace nu `nseamn\ mare lucru fa]\ de cele 200 de edi]ii ale Imita]iei.

Este adev\rat c\ mai multe �Preg\tiri pentru moarte� `ntr-un stil nou �ele vor s\ duc\ la o moarte bun\ printr-o via]\ bun\ � se bucur\ de unreal succes. Este vorba mai ales de tratatul lui Josse Clichtove, De Doctrinamoriendi... ad mortem foeliciter appetendam..., editat de 11 ori `n latin\la Paris [i la Anvers `ntre 1520 [i 1546 [i tradus `n francez\ `n 1533, [i `nspecial de De Preparatione ad mortem de Erasmus (1534) care cunoa[te59 edi]ii `n latin\ sau `n limbile vernaculare din a doua treime a seco-lului XVI. Dup\ care aceast\ lucrare a unui autor suspect nu va fi dec`trareori reeditat\. �~n afar\ de cele dou\ clasice, inventarul « Preg\tirilorpentru moarte » `n domeniile francez [i englez `n secolul XVI nu ofer\dec`t pu]ine titluri�168 : cam c`te 10 de fiecare parte, f\c`nd s\ se ̀ nvecinezemedita]iile protestante [i directivele catolice. ~n Anglia, tratatul laiculuierasmian Lupset (1534) are 5 edi]ii `n zece ani169. ~n 1561, apare cel alcalvinistului T. Becon, reeditat de 11 ori `n secolul XVI [i de 7 ori `nprimii treizeci de ani din secolul XVII170. Pe teren roman, produc]iaiezuit\ asupra mor]ii `ncepe s\ se afirme o dat\ cu Metoda de a-i ajuta pemuribunzi de Juan Polanco (prima edi]ie latin\ 1575)171 � o c\rticic\foarte imitat\ � [i, mai ales, De Arte bene moriendi de Bellarmino (1620) :`n total, 20 de titluri iezuite despre moarte `ntre 1540 [i 1620... fa]\ de 139de la 1621 la 1700 [i 101 de la 1701 la 1800172. Aceast\ compara]ieconfirm\ prin ea `ns\[i nivelul sc\zut al secolului XVI.

Av`ndu-i `n vedere diversificarea, merit\ s\ ne oprim la discursulcre[tin asupra mor]ii, `ns\ l\murindu-l prin mai multe nuan]e. C\ciinsisten]a Artei de a muri asupra agoniei r\m`ne foarte puternic\ de-alungul `ntregului secol XVI. Un text al laicului spaniol Alejo Venegas esteexemplar `n aceast\ privin]\. Este extras din cea mai cunoscut\ lucrare asa, Agonia del transito de la muerte, publicat\ `n 1537 [i reeditat\ de celpu]in cinci ori `nainte de 1575. Dup\ ce afirm\ c\ via]a cre[tinului este�un lung martiriu care se termin\ cu moartea�173, autorul `l sf\tuie[te s\se preg\teasc\ din timp pentru o �trecere at`t de `nsp\im`nt\toare [i depericuloas\�174. El aminte[te c\ �agonie� `nseamn\ �lupt\�, nu numaifiindc\ atunci compusul instabil care este corpul elibereaz\ constituen]iiantagonici, ci `n special pentru c\ `n acest moment omul intr\ `n cea maimare b\t\lie din toat\ via]a � b\t\lie �spiritual\� `nso]it\ de at`ta �anxietate�[i chiar �angoas\�, `nc`t �toate durerile trecute ale vie]ii s`nt mai pu]ingreu de suportat dec`t aceast\ unic\ trecere�175. Urmeaz\ o uimitoareanaliz\ a tacticii demonice ̀ n momentul c`nd pacientul nu mai este ap\ratde cele cinci sim]uri. Atunci bolnavul este cel mai expus :

�~nainte de a fi pierdute cele cinci sim]uri, oricare ar fi obosealabolnavului, diavolul nu atac\ a[a cum o face `n ceasul agoniei, dup\ ce


71

func]ionarea acestor sim]uri a `ncetat�. Atunci, �diavolul vede c\ pacientulse apropie de umiditatea radical\ [moartea] [i c\ nu-i mai r\m`ne dec`tpu]in timp pentru a `ncerca s\-l c`[tige�. Apoi `n]elege c\ bolnavul�este de-acum `ncolo lipsit de instrumente � cele cinci sim]uri � cu carear putea s\ se apere. ~ntruc`t [tie bine c\ ele au fost date omului pentruca, gra]ie lor, s\-l `nving\ pe diavol, s\ c`[tige gloria [cerului], supu-n`ndu-le ra]iunii [i supun`ndu-le pe toate credin]ei�. Rezult\ c\ �diavolulatac\ mai tare c`nd vede c\ via]a e pe sf`r[ite [i c\ pacientul este maipu]in capabil s\ reziste armelor lui secrete [i stratagemelor sale�176.

Totul se joac\ deci `n momentul `n care muribundul pare aproapelipsit de ap\rare [i c`nd este totu[i mai capabil ca niciodat\ s\ p\c\tuiasc\.Lui Venegas � s-o remarc\m `n treac\t � nu-i trece prin minte ideea c\ unmuribund deja pe duc\ ar putea avea circumstan]e atenuante dac\ tocmai`[i d\ duhul. Pentru el, �diavolul nu l-ar ispiti niciodat\ pe om `n ceasulagoniei dac\ nu [i-ar `nchipui c\ l-ar putea face s\ p\c\tuiasc\ din nou[i `n afar\ de toate gre[elile la care l-a `ndemnat de-a lungul `ntregiivie]i... Dac\ ar fi sigur c\ pacientului i s-a dat deja sentin]a [i c\ esteincapabil s\ p\c\tuiasc\ de `ndat\ ce a intrat `n trec\toarea agoniei�, nul-ar mai ispiti [i [i-ar folosi armele altundeva. Dar lucrurile nu se petrecastfel : �Nu pentru c\ cele cinci sim]uri s`nt tulburate este sufletul lipsit dejudecat\ [i de ra]iune�. Dimpotriv\, `n acest punct extrem al vie]ii,�sufletul este mai viu [i mai concentrat ca niciodat\ `n via]a trecut\�177.Surplus de dramatizare : Venegas apreciaz\, `n logica ra]ionamentului demai sus, c\ lupta final\ are loc dup\ redactarea testamentului, dup\spovedanie, dup\ `mp\rt\[ania de moarte178, ca [i cum cele trei remediin-ar fi suficiente pentru a-l `ndep\rta definitiv pe cel r\u. ~n continuareac\r]ii, autorul enumer\ ispitele propuse muribundului. Exager`nd dup\modelul Artelor de a muri, el adaug\ ispitelor clasice solicit\ri propriina]iei, profesiunii, anturajului [i complexit\]ii fiec\ruia179.

Ca mul]i speciali[ti ai mor]ii din vremea sa, el crede c\ demonii leapar muribunzilor prin vedenii `ngrozitoare180. ~n plus, Venegas li seal\tur\ lui Savonarola (Predica dell�arte del bene morire, 1496) [i Raulin(Doctrinale mortis, 1518) pentru a crede c\ omul seam\n\ cu juc\torulde [ah, care poate s\ piard\ totul `n urma unei singure mut\ri gre[ite `nfinalul partidei181. ~n]elegem de-acum ̀ ncolo importan]a acordat\ de c\treat`tea �Preg\tiri pentru moarte� alegerii unui prieten care `l va `nso]i pemuribund prin sfaturi ̀ n]elepte [i ̀ ndemnuri pioase, rolul cresc`nd acordat`n cur`nd `mp\rt\[aniei dinainte de moarte (`n ciuda a ceea ce scriaVenegas) ca element determinant de securizare `n preajma mor]ii [i, `nsf`r[it, `nmul]irea, `n secolul XVI, a confreriilor ce-[i propuneau fie s\ seroage pentru agonizan]i, fie s\-i sus]in\ pe condamna]ii la moarte.

Convingerea c\ momentul mor]ii este �punctul� decisiv c`nd este `njoc eternitatea, ̀ n a[a fel ̀ nc`t se poate spune cu Pietro da Lucca (Dottrinadel ben morire, 1540) c\ sf`r[itul omului este �`nsp\im`nt\tor�, a str\b\tutepoca umanismului. Erasmus `nsu[i declar\ `ntr-o manier\ foarte tradi]io-nal\ `n fruntea Preg\tirii pentru moarte : �De acest ultim act al vie]ii


72

noastre, pe care o putem compara cu o dram\, depinde eterna fericire aomului sau nefericirea lui ve[nic\. Acolo se porne[te suprema lupt\ deunde va rezulta pentru soldatul lui Hristos un etern triumf dac\ `nvingesau o etern\ dezonoare, dac\ este `nvins�182. Atunci moartea este v\zut\,`n sensul strict al termenului, ca o �catastrof\� : a[adar, ca un evenimentdecisiv ce aduce deznod\m`ntul fiec\rei istorii omene[ti. Montaigne nueste departe de aceast\ convingere c`nd scrie despre ultima noastr\ zi :�Este ziua-st\p`n\, este ziua-judec\tor a tuturor celorlalte : dup\ cumspune un antic [Seneca], este ziua care trebuie s\-mi aprecieze toateac]iunile trecute�183. ~ntr-o omilie duminical\, Jean-Pierre Camus va spuneauditorilor s\i, la `nceputul secolului XVII : �Pentru a ne obi[nui s\ tr\imcum se cuvine, trebuie s\ avem `n vedere sf`r[itul nostru, care estemoartea : este o mostr\ [i o `mprejurare dup\ care se judec\ `ntreagapies\... Catastrofa este momentul cel mai frumos al comediei, iar concluziaeste cea mai bun\ parte a epigramei ; s\ lu\m bine aminte la catastrofa [ila concluzia ce trebuie s\ `ncheie caietele pe care vom fi judeca]i�184.

Locul acordat ispitelor `n �Preg\tirile pentru moarte� s-a mic[orattreptat `n cursul secolului XVI. ~ns\ aceast\ diminuare relativ\ (c\ci nuputem vorbi de suprimare) s-a produs foarte `ncet. ~n De Doctrinamoriendi, unde `i invoc\ pe Cicero [i Seneca al\turi de sf`ntul Ciprian [isf`ntul Ambrozie pentru a aduce lini[tea `n ceasul mor]ii, Clichtoveidentific\ totu[i zece ispite din preajma acelei clipe [i le consacr\ a doua[i cea mai mare parte a lucr\rii sale185. ~n De Preparatione ad mortem deErasmus, spa]iul consacrat ispitelor este mult mai discret (cam o zecimedin toat\ lucrarea)186. Cu toate acestea, nu-i neglijabil. Erasmus crede cato]i contemporanii s\i c\ �du[manul g\se[te ocazia favorabil\ `n suferin-]ele bolnavului, `n groaza lui de moarte, `n oroarea de infern [i `nsl\biciunea fireasc\ a spiritului, `n triste]ea sufletului pe care le aduce oboal\ grav\�187. Prin urmare, demonul caut\ s\ zdruncine credin]a paci-entului sau s\-l duc\ la disperare sau s\-i trezeasc\ orgoliul, la care seadaug\ �teama de purgatoriu�. ~n De Arte bene moriendi de Bellarmino,ispitele [i lupta `mpotriva lor ocup\ 5 capitole din 33 sau mai degrab\ 5din 17, dac\ ]inem cont de faptul c\ numai a doua parte este dedicat\proximit\]ii mor]ii, prima adres`ndu-se cre[tinului ̀ nc\ s\n\tos. Pericolelecare `l p`ndesc pe muribund s`nt, dup\ Bellarmino, c\derea `n erezie,disperarea [i ura de Dumnezeu188.

Dup\ cum vom preciza pe larg `ntr-un capitol ulterior189, pastoralacatolic\ nu va abandona evocarea agoniilor. Dar ea va pune din ce `n cemai mult accentul pe dou\ scenarii opuse : moartea `nfior\toare a p\c\-tosului [i aceea, seren\ [i exemplar\, a bunului cre[tin. Printre oameniiBisericii era de mult timp `nr\d\cinat\ convingerea c\ p\c\tosul `nr\itare pu]ine [anse de a fi recuperat in extremis. Un capitol din Cartea`n]elepciunii de Suso se refer\ la �ce este o moarte f\r\ preg\tire�. Ajunsla por]ile judec\]ii, p\c\tosul are sentimentul c\ este ca �un cer[etoralungat�190. ~n omiliile transcrise `n latin\ de sf`ntul Bernardin de Siena,


73

descoperim dou\ (una dup\ alta) trat`nd despre �cele dou\sprezecepericole ce cad asupra p\c\tosului `n ultima clip\� [i respectiv �celedou\sprezece dureri pe care le sufer\ p\c\tosul `n ceasul mor]ii�191.Tema general\ din cele dou\ descrieri ale agoniei p\c\tosului este c\acesta, cuprins `n acela[i timp de dureri fizice [i de angoasa `n fa]a sor]iice-l a[teapt\, se g\se[te `n neputin]a de a reac]iona `n direc]ia potrivit\.Demonii `l asalteaz\, leg\turile lui p\m`nte[ti `l `mpiedic\ s\ se c\iasc\.Deja se [tie sortit infernului. ~n plus, dup\ cum noteaz\ A. Tenenti, `nsecolul XV, dar [i mai mult `n XVI, autorii religio[i �tind s\ exclud\posibilitatea m`ntuirii pentru cine se c\ie[te `n timpul agoniei, numai dinfrica de judecat\�192. Aceast\ analiz\, complementar\ precedentei, n-af\cut dec`t s\ `nt\reasc\ `n mintea directorilor de con[tiin]\ convingereac\ moartea trebuie preg\tit\ de-a lungul vie]ii. ~n caz contrar, ne putema[tepta la ce-i mai r\u.

Invers, agonia cre[tinului credincios poate deveni un spectacol demnde contemplat, un model edificator 193. Cu tr\s\turile lui caracteristice �r\bdare `n suferin]e, pietate `nfl\c\rat\, bucurie supranatural\ la primireasacramentelor �, acesta este deja vizibil `n anumite relat\ri umaniste alesecolului XV italian. El se afirm\ cu [i mai mult\ claritate la mijloculsecolului XVI, ̀ n cercul credincioaselor ̀ ndrumate de Girolamo Cacciaguerra,un prieten al sf`ntului Philippe Neri, credincioase care a[teapt\ cu ner\bdareceasul mor]ii. Asist\m la r\sturnarea atitudinilor : agonia nu mai estetemut\, ci dorit\, de vreme ce se deschide spre fericirea ve[nic\. ~n jurulanului 1500, aspira]ia c\tre moarte a produs un straniu poem, Canzonealla Morte, compus de umanistul [i omul politic Pandolfo Collenuccio.Autorul nu g\se[te termeni suficient de elogio[i pentru a califica moartea.De-a lungul strofelor, o nume[te �nobil\�, �splendid\�, �generoas\�,�comp\timitoare�, �gra]ioas\�, �binef\c\toare [i valoroas\�, �oportun\ [idorit\�194. Este vorba de un poet disperat sau romantic avant la lettre ?Cheile de interpretare ale acestui �c`ntec� se g\sesc `n realitate `n afaracelor dou\ ipoteze. C\ci anumite tr\s\turi s`nt tipic neoplatoniciene, ca aici :

�Alb, pur [i divin,Sufletul nostru nemuritor vine `ntr-un corp ne`nsufle]itUnde se leap\d\ cu totulDe lumina gloriei lui, umbl`nd~ntre fric\ [i dorin]\, `ntreDureri, zadarnice bucurii, dispre]uri [i m`niiIzbindu-se de natur\ [i de stihii~nfrunt`nd v`nturi potrivnice�.

~ns\ de multe ori `n literatura cre[tin\, o pl`ngere de nuan]\ neoplato-nician\ poate fi citit\ din perspectiva filosofiei monastice a lui contemptusmundi. Este cazul [i aici. Collenuccio declar\ moartea �generoas\� pentruc\ ea �`nl\tur\ v\lul `ntunecat al ne[tiin]ei..., deosebe[te adev\ratul defals, perpetuul de nestatornic, ve[nicul de muritor�. Mai spune c\ �lumeaeste ingrat\� [i pune, `n termeni ce-ar putea apar]ine cardinalului Lothar,`ntrebarea clasic\ :


74

�Aceea care are falsul nume de via]\ pe p\m`nt,Ce este ea, dac\ nu trud\, griji, lipsuri,Suspine, lacrimi [i pl`nseteDureri, infirmit\]i, spaime [i r\zboaie ?�

De unde amintirea formulelor biblice : �Fericit, a spus cineva, cinemoare `n scutece... Fericit � mul]i o sus]in � cel ce nu se na[te�. Ne afl\ma[adar `n interiorul unui discurs cre[tin. Ceea ce confirm\ ultima strof\ `ncare Collenuccio `l roag\ pe �Cel ce deasupra p\durii stinse m`niagroaznicului [arpe� s\-l stropeasc\ [i s\-l purifice cu s`ngele lui pacificator[i binef\c\tor :

�Plin de-amarnic\ durere cer ajutor.Fie ca nesf`r[ita-i bun\tate s\-mi acopere gre[elile :S`nt opera m`inilor lui.Fidel mijlocitor al bun\t\]ii lui,~ndep\rteaz\-mi bl`nd firul fatal{i deschide-mi por]ile sfinte [i-auriteCe dau spre cerescul liman,O, scump\ Moarte, prielnic\ [i dorit\�.

Aceast\ aspira]ie c\tre moarte a unui om care petrecuse [aisprezeceluni `ntr-o temni]\ (`ns\ cu doisprezece ani `naintea poemului)195 � [i vamuri executat � se potrive[te cu vorbele consolatoare ale lui Erasmus,care exclam\ o dat\ cu �divinul Psalmist� (Ps. 142) : �Scoate-mi sufletuldin `nchisoare, ca s\ laud Numele T\u !�, [i aminte[te cuvintele sf`ntuluiPavel : �Pentru mine, a tr\i este Hristos [i a muri este c`[tig... a[ dori s\ m\mut [i s\ fiu `mpreun\ cu Hristos� (Fil. 1, 21-23). Aceste apropieri ne facs\ `n]elegem mai bine formulele mai tardive ale lui Bartolomeo d�Angelo`n al s\u Ricordo del ben morire (1589) :

�Dumnezeu, scrie el, a f\cut acest tablou al chipului [i imaginii mor]ii`n a[a fel [i cu o asemenea arhitectur\ `nc`t cel ce o prive[te dinsprepartea bun\, deci cu ochii ra]iunii [i `n lumina credin]ei, o vede at`t defrumoas\ [i de folositoare `nc`t exclam\ : « O, Moarte, c`t de bine e s\m\ g`ndesc la tine ! » ~ns\ celui ce-o prive[te de-a-ndoaselea, adic\numai cu ochii corpului, cu sim]urile p\m`nte[ti [i f\r\ lumina credin]ei,ea `i apare at`t de ur`t\ [i de `ngrozitoare `nc`t strig\ `ndat\ cu o vocestrident\ : « O, Moarte, c`t de amarnic mi-i g`ndul la tine ! »�196

Dup\ aceast\ dorin]\ de moarte, vor exista toate frumoasele [i lucidelemor]i descrise de autorii marelui secol [i al c\ror model avea s\ supra-vie]uiasc\ mult dup\ aceea197.

Diversificarea cresc`nd\ a discursului asupra sf`r[iturilor ultime adeterminat o estompare a componentei macabre : Erasmus [i Bellarmino`n special refuz\ s\ recurg\ la efectele terorizante. ~ns\ estompare nu`nseamn\ dispari]ie. Cartea de fa]\ o va demonstra ̀ n continuare. Rena[tereaeste cea care a imaginat scena sf`ntului Ieronim medit`nd `n fa]a craniului.Aceast\ idee iconografic\ va cunoa[te ulterior un deosebit succes : c`]isfin]i [i sfinte vor fi reprezenta]i al\turi de un cap de mort, aflat uneori `n


75

preajma unei clepsidre ? Clichtove elimin\ din textul s\u elementele preafunebre, dar, printre cei dintì, pune pe frontispiciul lucr\rii De Doctrinamoriendi un cap de mort str`ng`nd o tibie `ntre maxilare ; dedesubt, seobserv\ o lopat\, un t`rn\cop, oseminte [i capacul unui morm`nt. ~ndecembrie 1981, la palatul Drouot s-a v`ndut un Office de la Viergecomandat de c\tre Henric al III-lea `n 1585 pentru �Compania (parizian\)a confra]ilor mor]ii�. Leg\tura `n marochin ar\miu este acoperit\ delacrimi, un schelet, tibii, capete de mort, lum`n\ri, cruci [i sfe[toace.Sugestiile lui Savonarola din a sa Predica dell�arte del ben morire vor fimult timp re]inute : s\ vizitezi cimitirele, s\ urmezi `nmorm`nt\rile, s\asi[ti de bun\voie la agoniile rudelor [i ale prietenilor, s\ ai o reprezentarea mor]ii `n cas\ ([i, `n plus, s\ ai o imagine a ei `n propria-]i camer\), s\-]iconfec]ionezi mintal �ochelarii mor]ii�, adic\ s\ consideri fiecare momentca put`nd fi ultimul [i s\ te g`nde[ti deseori, privindu-]i trupul, c\ `ncur`nd va fi putreziciune, cenu[\ [i pulbere198.

Pe urmele lui Savonarola, canonicul Pietro da Lucca sf\tuie[te [i el, `na sa Dottrina del ben morire (1540), sprijinirea agonizan]ilor, participareala funeralii, vizitarea cimitirelor [i medita]ia, o dat\ sau de dou\ ori pes\pt\m`n\, `n fa]a unui cap de mort. De altfel, el d\ un model de dialogpe care `l putem purta cu un craniu199. ~ntr-o predic\ pentru prima zi dinpostul Pa[tilor, rostit\ la Roma `n 1542 [i imprimat\ ulterior, franciscanulCornelio Musso, cel mai cunoscut orator hirotonisit din Italia la vremearespectiv\, cere la r`ndul lui s\ fie vizitate cimitirele [i evoc\ `n liniigenerale lupta dintre cele dou\ mari c\petenii : Natura [i Moartea. Aceastadin urm\, �crud\� [i �puternic\�, cu secera `n m`n\, �pe p\m`nt, pe mare,pretutindeni se ]ine pe urma oamenilor, ì persecut\, ì atac\, ì omoar\,ì `ngroap\, ì transform\ `n cenu[\�200. ~n 1550, Innocenzo Ringhieri `[isitueaz\ Dialoghi della vita e della morte `ntr-un cimitir. Moartea apareprintre morminte, cu secera `n m`n\. Este adev\rat c\ se prezint\ ca oc\l\uz\ care ne poart\ spre frumuse]ile eterne201. Pe scurt, de[i cele mainovatoare �Preg\tiri pentru moarte� din Rena[tere resping morbidul, `nBiseric\ se men]ine o tradi]ie macabr\, ce va cunoa[te o `ndelungat\ carier\.

~n orice caz, moartea r\m`ne `n centrul pedagogiei religioase la toatenivelurile acesteia. Pe o grind\ provenind de la aba]ia Bon-Repos, `nCornouaille, exist\ o inscrip]ie din secolul XV, `n breton\, a c\rei traducereeste : �Subiectul pe care `l cercetez, c`nd meditez asupra-i, mi se paredur : dup\ toat\ via]a noastr\ `n lume, sf`r[itul fiec\ruia este moartea�202.Tot `n Bretagne, un Mirouer de la mort, lung poem compus `n 1519,con]ine aceast\ maxim\ : �Moartea, judecata [i infernul rece, c`nd omulse g`nde[te la toate acestea, trebuie s\ tremure. Nebun e cel ce nureflecteaz\ la ele, av`nd `n vedere c\ trebuie s\ murim�203. Prin urmare,g`ndul mor]ii trebuie s\ c\l\uzeasc\ `ntreaga existen]\. Pietro da Luccaafirm\ categoric : �S`ntem adu[i `n aceast\ via]\ numai pentru a `nv\]aarta de a muri cum se cuvine�204. Ceva mai `ncolo, continu\ : Dac\ veiavea obiceiul s\ te g`nde[ti la moarte `n toate atitudinile [i `n toate fapteletale, vei fi p\truns de teama de Dumnezeu [i vei alunga din tine frica [i


76

lenevia�205. Pentru Pierre Doré, �prima preg\tire pentru moarte pe care ne-atransmis-o el [Isus] este aceea de a avea deseori cugetul [i g`ndul lamoarte... [C\ci] Domnul Nostru se g`ndea deseori la moarte [i deseorivorbea [despre ea], dup\ cum se vede [i `n Evanghelii�206. Michelangeloscrie unor prieteni `n 1545 : �Pentru a te reg\si [i pentru a te bucura detine, nu desf\t\rile [i bucuriile s`nt necesare, ci g`ndul mor]ii�207. P`n\ [iErasmus, at`t de alergic la macabru [i al c\rui scop declarat `n a saPreg\tire era acela de a-i ajuta pe oameni s\-[i `nving\ frica de moarte,aminte[te c\ �`ntreaga via]\ nu-i dec`t un mar[ spre moarte�208. Platon nua declarat c\ a filosofa `nseamn\ a medita asupra mor]ii209 ? Aceast\medita]ie �determin\ deci un fel de familiarizare cu moartea�210. �Astfel,de-a lungul `ntregii vie]i trebuie s\ practic\m medita]ia asupra mor]ii�211 :un sfat pe care, dup\ cum am amintit mai sus, Montaigne [i l-a dat `npermanen]\, `ntr-o `ndelungat\ perioad\ a vie]ii lui.

Bellarmino g`nde[te el diferit atunci c`nd sus]ine c\ adev\rata metod\de a muri ca un cre[tin este aceea de a tr\i ca un cre[tin ? ~n a doua partedin a sa De Arte bene moriendi, redactat\, ce-i drept, special pentru ceigrav bolnavi, g\sim [i formul\ri de interes general, valabile [i pentru ceis\n\to[i : �Nou\, celor ce nu ne este `ng\duit s\ murim dec`t o singur\dat\, nici o cale nu este mai bun\ dec`t g`ndul [i medita]ia asupra a ceeace se petrece `n clipa mor]ii�212. Sau : �A[adar, cine, dac\ nu-i cu totuln\t`ng [i lipsit de orice judecat\, va `ndr\zni s\ p\r\seasc\ aceast\ via]\f\r\ a fi `nv\]at mai `nt`i, cu toat\ s`rguin]a posibil\, s\ moar\ bine...�213

Astfel, `n discursul religios al epocii, moartea este plasat\ `n centrul vie]ii,precum cimitirul `n mijlocul satului.

Acest discurs � s-o spunem din nou � a fost pus la punct [i a fostr\sp`ndit mai ales de c\lug\ri (Nider, Denys le Chartreux, Savonarola,Raulin etc.). La sf`r[itul secolului XVI [i `nceputul secolului XVII, estereluat cu noi eforturi de c\tre religio[i � `n special iezui]i (Polanco,Bellarmino) � care nu s`nt c\lug\ri, `ns\ le-au mo[tenit m\car par]ialspiritualitatea. De unde prezen]a aproape obsedant\ a principalelor temelegate de contemptus mundi `n cuprinsul considera]iilor cre[tine asupramor]ii, chiar redactate de laici : trupul nu are importan]\ ; via]a nu-i dec`tun vis, deseori un vis ur`t. ~n scrisoarea citat\ mai sus, Michelangelolaud\ cugetarea asupra mor]ii, pentru c\ numai ea ne permite s\ nu neferim de noi `n[ine prin �p\rin]i, prieteni, mari magi[tri, ambi]ie, l\comie[i celelalte vicii care i-l fur\ omului pe om�214. Autor, `n a doua jum\tatea secolului XVI, a unui Discorso intorno al disprezzo della morte (Discursasupra dispre]ului fa]\ de moarte), Bartolomeo Arnigio explic\ faptul c\moartea atinge doar partea noastr\ cea mai pu]in interesant\. Nu este ca[i cum am muri cu adev\rat215. C\lug\rul Fontevrault Gabriel Dupuy--Herbault declar\ `n a sa Miroir de l�homme chrestien, pour cognoistreson heur et son malheur (1557) : �Nu trebuie s\ ne `ngrijim dec`t foartepu]in de nevoile trupului [i absolut deloc de dorin]ele [i poftele c\rnii, cis\ ne g`ndim numai la cum ne-am putea sc\pa sufletul din aceast\ lume,


77

m`ntuindu-l, c\ci este tot ce avem mai bun, [i s\ nu ne temem s\`nfomet\m, chiar s\ pierdem calul sufletului nostru, care este corpul�216.Ricordo del ben morire de Bartolomeo d�Angelo (1589) `l `ndeamn\ pecre[tin s\ `nceap\ prin a se teme de moarte. C`nd va fi p\truns de aceast\team\, va putea apoi s-o `nving\ prin �dispre]uirea lumii [i a lucrurilorp\m`nte[ti�217. ~ntr-o asemenea atmosfer\, s\ nu ne mir\m v\z`ndu-l peErasmus, fost c\lug\r, c\ `n a sa Preg\tire pentru moarte acord\ un locimportant dispre]ului fa]\ de lume. Dup\ cum am sugerat mai sus218,lucrarea de la sf`r[itul carierei sale l\mure[te retroactiv De contemptumundi redactat cu patruzeci [i cinci de ani mai devreme de c\treumanistul de la Rotterdam. S`ntem aproape uimi]i s\ citim `n Preg\tire...cli[eele vehiculate de tradi]ia monastic\ :

�S\ parcurgem cu mintea toate etapele vie]ii omene[ti : procrea]ieimund\, gesta]ie primejdioas\, na[tere vrednic\ de mil\, copil\rie expus\nenum\ratelor boli, tinere]e p`ng\rit\ de at`tea vicii, maturitate `mpo-v\rat\ de griji, b\tr`ne]e tulburat\ de at`tea rele : `ntr-o asemeneasitua]ie, nu cred c\ putem g\si fie [i o singur\ persoan\, n\scut\ chiarsub o stea norocoas\, care, dac\ Dumnezeu i-ar da voie s\ treac\ dinnou prin toate v`rstele vie]ii trecute, urm`nd acela[i drum de la pro-crea]ie `ncolo, cu perspectiva de a se bucura de acelea[i bucurii [i dea suporta acelea[i nenorociri, s\ accepte propunerea�219.

Erasmus continu\ `n mod foarte conven]ional, cit`nd fraza Ecclesiastului :�Mai fericit\ este ziua mor]ii dec`t cea a na[terii� [i pe aceea a sf`ntuluiAugustin : �A ̀ nainta ̀ n v`rst\ ̀ nseamn\ a ̀ nainta ̀ n p\cat�220. Mai devreme,el amintise o formul\ din Cartea `n]elepciunii : �C\ci trupul cel putrezitor`ngreuiaz\ sufletul [i locuin]a cea p\m`nteasc\ `mpov\reaz\ mintea ceaf\r\ de grij\�221.

~n De arte bene moriendi, Bellarmino aduce, la prima lectur\, o tonalitatediferit\222. Iezuitul deosebe[te cu grij\ semnifica]iile cuv`ntului �lume�.Prima desemneaz\ `n general p\m`ntul [i pe to]i cei ce `l locuiesc ; a douatrimite la concupiscen]\ sub toate formele ei (desfr`u, l\comie, orgoliu).A[adar, putem fi din lume (`n primul sens), f\r\ a iubi lumea (`n al doileasens). ~ndep\rt`ndu-se de tradi]ia monastic\, autorul afirm\ c\ sfin]i �cuadev\rat mor]i pentru lume� exist\ nu numai `n m`n\stiri [i printre clerici,ci [i printre laici. ~n plus, putem fi boga]i f\r\ a iubi bog\]ia, a[a cum odovede[te Avram. De aceea, bunurile acestei lumi � averi, onoruri,pl\ceri � nu s`nt cu totul interzise cre[tinilor, cu condi]ia s\ nu le plac\ `nchip necump\tat. Nu bog\]iile [i onorurile ne fac sau nu s\ fim din lume.~n aceast\ argumenta]ie recunoa[tem deschideri spre laxism, pe care unii`l vor repro[a mai t`rziu iezui]ilor, confesorii mai-marilor cre[tin\t\]ii. Lao a doua lectur\, `ns\, textul lui Bellarmino nu `ndrept\]e[te deloc oasemenea interpretare. {i cardinalul se zbate, nu f\r\ dificult\]i, `nambiguit\]ile cuv`ntului �lume�. Cit`nd `n special I Cor. 7, 29223, epistol\redactat\ `n perspectiva unui sf`r[it apropiat al lumii (�vremea s-a scurtat�),repet\ dup\ sf`ntul Pavel : �Credincio[ii s\-[i iubeasc\ so]ia, dar cu o


78

dragoste temperat\, ca [i cum n-ar avea ; dac\ trebuie s\ pl`ng\ pentrupierderea copiilor sau a bunurilor, s\ pl`ng\ cu modera]ie, ca [i cum n-arfi tri[ti [i n-ar pl`nge... Apostolul ne porunce[te s\ ne purt\m `n lume[aici, cu primul `n]eles] ca oaspe]ii, pelerinii, [i nu ca ni[te cet\]eni�.Iezuitul propune prin urmare un comportament cvasi-stoic, ce reg\se[tedispre]ul fa]\ de lume (contemptus mundi) tradi]ional :

�A tr\i `n lume, scrie el, [i a dispre]ui bunurile lumii este un lucrufoarte dificil. S\ vezi lucruri frumoase [i s\ nu-]i plac\, s\ gu[ti desf\-t\rile [vie]ii] [i s\ nu te delectezi, s\ dispre]uie[ti onorurile, s\ alegi `nmod voit locul din urm\, s\ la[i celorlal]i pozi]iile `nalte, `n sf`r[it, s\tr\ie[ti `n trup ca [i cum nu l-ai avea : o asemenea existen]\ trebuie, separe, numit\ mai degrab\ angelic\ dec`t uman\. Totu[i, scriind Bisericiidin Corint, unde aproape to]i oamenii erau c\s\tori]i, Apostolul ziceacelor ce nu erau nici clerici, nici c\lug\ri, nici anahore]i, ci laici, cumam spune ast\zi : ...« cei ce au femei s\ fie ca [i cum n-ar avea »� etc.

Vom remarca din nou modelul �angelic� propus cre[tinilor, chiar laici.De aceea Bellarmino este con[tient de caracterul eroic al necesarei deta[\ripe care o propune. El recunoa[te, desigur, c\ �atunci c`nd un om, cuajutorul gra]iei, `ncepe s\-l iubeasc\ `ntr-adev\r pe Dumnezeu pentru el`nsu[i, iar pe semenul s\u datorit\ lui Dumnezeu, `ncepe deja s\ ias\ dinlume. Apoi, pe m\sur\ ce dragostea lui va spori, iar l\comia (adic\ gustulpentru cele lume[ti) va sc\dea, el va `ncepe s\ moar\ pentru lume�. ~ns\tonul conciliant este corectat `n dou\ r`nduri prin afirma]ia conformc\reia �aceast\ problem\ [deta[area de lume] nu-i joc de copii�, ci este�foarte important\ [i foarte dificil\�. Bellarmino aminte[te c\ �pu]ini vor ficei m`ntui]i�224 [i conchide c\ este �absolut imposibil s\ tr\ie[ti `n acela[itimp pentru lume [i pentru Dumnezeu, s\ te bucuri de p\m`nt [i de cer�.Pentru Bellarmino, ca pentru to]i predecesorii s\i din Biseric\, valorileterestre nu au o adev\rat\ consisten]\. Nu s`ntem cet\]enii p\m`ntului.

�Povestirea celor trei mor]i [i a celor trei vii�

C`nd Guyot Marchant public\ ̀ n 1486 Danse macabre des femmes, adaug\Le Débat du corps et de l�âme [i La Complainte de l�âme damnée. Ad\ugirisemnificative care demonstreaz\ `n acela[i timp str`nsa solidaritate adiverselor elemente din discursul macabru al timpului [i `nr\d\cinarealor `n literatura monastic\ despre contemptus mundi. Tema general\ adezbaterii este urm\toarea225 : un eremit vede `n vis un cadavru. Sufletuldesp\r]it de trup st\ al\turi de acesta [i `l acuz\ c\ este pricina damn\riilui. Trupul `ncearc\ `n zadar s\ se dezvinov\]easc\. Cearta ia sf`r[it prininterven]ia diavolilor care conduc sufletul ̀ n infern. Aceast\ istorisire estedeseori asociat\ cu numele sf`ntului Macarie din Alexandria, personajulpreferat al legendelor funebre din Orientul cre[tin226. C\ci, `ntr-o zi,`nso]it de doi `ngeri, ar fi `nt`lnit un st`rv fetid, de care s-a `ndep\rtat. Or,`ngerii se ]ineau de nas apropiindu-se nu de mort, ci de Macarie. I-a `ntrebatde ce. I s-a r\spuns c\ p\catele lui miroseau cu mult mai ur`t dec`t


79

cadavrul. Legenda visului eremitului s-a amestecat cu povestirea � atestat\din 380 � a �Apocalipsei sf`ntului Pavel�. Acesta asist\ la separareasufletului de corpul unui ales [i la aceea a sufletului de corpul unuidamnat. �Viziunea sf`ntului Pavel� (con]in`nd [i o c\l\torie `n infern) acunoscut o r\sp`ndire foarte larg\ `n Evul Mediu, inclusiv `n limbilevernaculare (francez\, provensal\, englez\, italian\, german\, rus\ etc.).C`t despre �Cearta sufletului cu corpul�, o combina]ie a celor dou\legende men]ionate mai sus ([i al c\rei text principal este un manuscris latindin secolul XI provenind din m`n\stirea din Nonantola), a f\cut [i ea`nconjurul Europei (cuprinz`nd Irlanda, Norvegia [i Boemia). Tonalitateaoriginal\, neoplatonician\ [i gnostic\ s-a men]inut cu putere. ~ntr-unpoem monastic latin derivat din cel de mai sus, sufletul are, f\r\ `ndoial\,corpul ca du[man declarat : �Voiam s\ respir / (spune cel dint`i r\ului s\utovar\[) ~ns\ nu-mi d\deai r\gazul necesar // ...Voiam s\ postesc, dar `miridicai boala ca obstacol / ... Voiam s\ muncesc / dar m\ puneai s\ m\odihnesc�227. O poezie `n sprijinul predicii, compus\ de Jacopone daTodi, repune `n circula]ie la modul burlesc dialogul celor doi adversari :

Sufletul Corpul�Corpule murdar [i r\u, �Ajutor, vecini !Desfr`nat [i mincinos C\ci sufletul m-a pr\p\ditM`ntuirea mea f\r\ rost, m-a pus `n chingiTe-a l\sat `ntotdeauna nep\s\tor {i m-a biciuit�228.

Bine`n]eles c\ macabrul [i-a f\cut loc `n repro[urile adresate corpuluide c\tre suflet. A[a se `nt`mpl\ `n celebrele Pèlerinages ale cistercianuluiGuillaume de Digulleville. Autorul a plasat �cearta� `n a doua parte apoemului, intitulat\ �Le pèlerinage de l�âme séparée du corps�. Sufletulajunge `ntr-un loc plin de oseminte, `[i descoper\ acolo fostul ve[m`nttrupesc [i `l apostrofeaz\ cu asprime :

�De la corpurile multe ce-au z\cut acoloAm v\zut oasele r\mase,Iar pe-ale mele le-am recunoscut pe loc...Tu e[ti, spun eu, corpul cel r\uPrea tic\los, infam [i `mpu]itCarne cu viermi [i putregaiOribil\ [i slut\ creatur\ ?�229

Citind aceste versuri, `n]elegem de ce Débat de l�âme et du corps adevenit, mai ales `n Anglia secolului XV, Débat du corps et des vers 230. Dealtfel, c`nd [tim ce succes a avut opera lui Guillaume de Digulleville `ntresecolele XIV-XVI, nu ne mai mir\m c\ tema alterca]iei `ntre cei doiadversari a reap\rut `n cartea publicat\ de Guyot Marchant, ce se doreaa fi de succes. ~n aceea[i filier\ se `nscrie frumosul poem al lui FrançoisVillon, Debat du cuer et du corps. Sufletul `nseamn\ �mustr\ri de con[tiin]\� ;corpul, dimpotriv\, este �z\natic�231. Deci conflictul `ntre bine [i r\u esteevocat de c\tre poet pe urmele unei tradi]ii bine stabilite, la fel ca opozi]ia`ntre ra]iune, pe o parte, [i latura animal\, supus\ putrezirii, de cealalt\.


80

~nainte chiar de a ap\rea Danse macabre des femmes `n 1486, GuyotMarchant, `ncurajat de primirea f\cut\ la al s\u Danse macabre `n 1485,l-a reeditat [i i-a ad\ugat �mai multe povestiri (dict) noi [i frumoase�, `nspecial aceea a �celor trei mor]i [i vii�. La r`ndul ei, aceast\ legend\ nupoate fi `n]eleas\ dec`t dac\ o resitu\m `ntr-o pastoral\ a fricii. {i deaceast\ dat\ scrisul pare s\ fi precedat imaginea, a[a cum am v\zutpentru evoc\rile macabre care au trecut de la discursul monastic lasculpturile mormintelor. Date fiind importantele similitudini, avem motives\ facem o apropiere `ntre acest dict [i un �roman� hagiografic bizantin,Varlaam [i Ioasaf, el `nsu[i o adaptare dup\ un basm budist232. Iat\argumentul �romanului� rezumat de L. Bréhier : `n India, regele Abennerì persecut\ pe cre[tini. Afl\ de la astrolog c\ fiul s\u Ioasaf se va convertila cre[tinism. ~l `nchide `ntr-un palat minunat unde ì s`nt oferite toatedesf\t\rile. Totu[i, t`n\rul prin] se plictise[te, iar regele ì d\ voie s\ ias\.~n timpul unei v`n\tori, el `nt`lne[te un lepros [i un orb, apoi un b\tr`ncare ì d\ `nv\]\turi despre z\d\rnicia lumii [i `l c\l\uze[te spre omedita]ie privind m`ntuirea. Pu]in\ vreme dup\ aceea, un eremit cre[tin,Varlaam, deghizat `n negu]\tor, ajunge p`n\ la Ioasaf [i `l converte[te. Mai`ntì regele `[i alung\ fiul, apoi devine cre[tin la r`ndul s\u [i ì d\ luiIoasaf o jum\tate din regat. Dup\ moartea lui Abenner, Ioasaf se retrage`n de[ert, unde `l re`nt`lne[te pe Varlaam. ~n aceast\ plagiere cre[tin\ aistoriei lui Buddha, ne atrag aten]ia mai multe elemente : `nt`lnirea `ncursul unei v`n\tori, dialogul t`n\rului prin] cu trei personaje care, dac\nu s`nt deja cadavre, s`nt totu[i aproxim\ri vii ale acestora, rolul eremituluice desprinde `nv\]\tura [i chiar aceast\ `nv\]\tur\, invita]ie monastic\ ladispre]ul lumii233.

Cel mai vechi text grec p\strat p`n\ la noi dateaz\ din secolul XI : estetraducerea unei versiuni georgiene. O traducere latin\ a ̀ nceput s\ circuledin 1048 [i, de atunci, acest basm uitat ̀ n zilele noastre a cunoscut un succesdeosebit `n Europa, unde a fost tradus `n toate limbile continentului. Aufost num\rate vreo [aizeci de versiuni ce au inspirat o bogat\ iconografie(partea de deasupra intr\rilor, amvoane, sipete, psaltiri etc.). Aceast\soart\ i-ar explica refolosirea [i noua carier\ sub forma legendei celortrei mor]i [i a celor trei vii, legend\ care, `n plus, pare a se fi inspirat dinapari]iile de cadavre, frecvente `n Vitae Patrum. Aceast\ transformares-ar fi operat `nainte de 1200 `n sudul Italiei, la punctul de contact culumea greac\. ~ntr-un manuscris din secolul XV, p\strat la Ferrara, seg\se[te un poem latin de 45 de strofe, con]in`nd esen]ialul din noulbasm : `nt`lnirea regilor c\l\tori cu cadavrele `n descompunere, `n mormintedeschise. Anumi]i istorici dateaz\ poemul `n secolul XII � a fost chiaratribuit sf`ntului Bernard234. Al]ii nu `l cred anterior manuscrisului235. S\not\m, `mpotriva celei de-a doua opinii, c\ el pare a reda legenda `nstructura ei cea mai veche, f\c`nd s\ vorbeasc\ un singur om viu, decif\r\ a comporta adev\rate dialoguri. Mai t`rziu, povestirea va c\p\taamploare [i va pune deodat\ trei �vii� `n fa]a a trei cadavre `nsufle]ite


81

care le spun : �Ceea ce s`nte]i voi, noi am fost ; ceea s`ntem noi, ve]i fi [ivoi� � formul\ figur`nd de altfel ̀ n poemul din Ferrara. ~n fa]a unei asemeneaapari]ii, cei trei vii mai `ntì se trag `nd\r\t de spaim\, apoi revin236.

Legenda figureaz\ `ntr-un catalog destul de tardiv (secolul XV) deexempla � acele anecdote moralizatoare din predicile medievale care,printre alte �istorii�, includeau deseori evoc\ri ale strigoilor, menite s\impresioneze237 auditoriul. Men]iunea aceasta (pentru moment, izolat\)este prin ea `ns\[i interesant\ [i ne las\ s\ b\nuim [i altele. ~n orice caz,Dict des trois morts et des trois vifs avea structura [i func]ia unui exemplum,`mbog\]it treptat cu noi variante [i subtilit\]i. Cei vii s`nt `n general tineride vi]\ nobil\ sau prin]i de mare ]inut\. ~n acea situa]ie, ei se `mpart `nfunc]ie de cele trei stadii ale vie]ii [i fiecare reac]ioneaz\ dup\ v`rst\ `nfa]a tragicei apari]ii : cel mai mare se roag\, cel de treizeci [i patru de ani`[i trage sabia din teac\, cel mai t`n\r `[i `ntoarce fa]a de la spectacolul`nfior\tor. ~nt`lnirea este frecvent situat\ `n cursul unei v`n\tori � amintirea romanului bizantin. Caii se cabreaz\. Unul dintre v`n\tori `[i scap\cìnele, altul [oimul. Cei trei mor]i se deosebesc mai pu]in, de[i uneoripoart\ coroan\ sau mitr\. Nu rareori s`nt prezenta]i `n anumite momenteale putrefac]iei corpului, defunctul cel mai recent put`nd s\ fac\ fa]\celui mai v`rstnic dintre cei trei vii, iar cel mai descompus, celui mai t`n\r,pentru ca lec]ia s\ fie mai bine ̀ nv\]at\. C`teodat\, s`nt a[eza]i ̀ n co[ciugedeschise, ca `n manuscrisul din Ferrara, de cele mai multe ori `n picioare.~n texte, ca [i `n iconografie, Povestirea celor trei mor]i [i a celor trei viieste de multe ori atribuit unui eremit, care poveste[te o viziune trimis\ deDumnezeu. Este amintirea originilor orientale ale basmului. C\ci estevorba, f\r\ `ndoial\, de sf`ntul Macarie, ale c\rui Vitae Patrum (traduse `nitalian\ de Domenico Cavalca `n jurul anului 1330), Débat de l�âme et ducorps (G`lceava sufletului cu corpul) [i Legenda aurit\ au reamintit straniafamiliaritate cu cadavrele. Legenda aurit\ poveste[te `ntr-adev\r c\, pentrua-[i g\si loc de dormit, el a intrat `ntr-o grot\ unde fuseser\ `nmorm`nta]inumero[i p\g`ni [i a luat unul din corpuri drept pern\. Atunci au ap\rutdemonii pentru a-l `nsp\im`nta, adres`ndu-se cadavrului ca fiind al uneifemei :

�Ei ì spuneau : « Ridic\-te, vino s\ te scalzi cu noi. » Iar cel\lalt diavolcare era sub Macarie spunea, ca [i cum acesta ar fi mort : « Am un str\inpe mine, nu pot pleca�. Macarie nu s-a speriat, ci a `nghiontit corpulspun`ndu-i : �Ridic\-te [i pleac\ dac\ po]i. » C`nd l-au auzit diavolii, auluat-o la fug\ strig`nd : « Ne-ai `nvins. »�238.

Astfel, o lung\ tradi]ie ì obi[nuise pe clericii Evului Mediu s\-lasocieze pe sf`ntul Macarie evoc\rilor de cadavre. Leg\tura `ntre tema`nt`lnirii celor mor]i [i a celor vii [i relat\rile din Vitae Patrum referitoarela c\lug\rii din Tebaida pare deci sigur\. Este clar indicat\ pe un tablouitalian din a doua jum\tate a secolului XIV sau de la `nceputul seco-lului XV, conservat la Londra (col. Crawford). ~ntr-un peisaj cu mun]i [iv\i retrase, propice medita]iei, s`nt reprezenta]i paisprezece anahore]i,


82

printre care sf`ntul Ieronim, sf`ntul Macarie [i sf`ntul Pahomie, `mpreun\cu discipolii lor. Printre ace[tia s-au strecurat cinci cavaleri care, la`ntoarcerea de la v`n\toare, dau peste trei co[ciuge deschise239.

Primele evoc\ri scrise [i pictate ale celor trei mor]i [i ale celor trei viis`nt anterioare mijlocului secolului XIV � ceea ce ne `ndeamn\ din nou s\nu neglij\m preistoria macabrului `n Occident. Este vorba, independentde textul de la Ferrara, a c\rui dat\ este discutabil\, de patru poemefranceze compuse la sf`r[itul secolului XIII respectiv de Baudoin deCondé (1244-1280), menestrel al contesei Marguerite d�Anjou, de Nicolasde Margival (sf`r[itul secolului XIII) [i de doi anonimi. Ele s`nt urmate, la`nceputul secolului urm\tor, tot `n Fran]a, de o a cincea oper\, Se nousvous apportons nouvellez (Dac\ v\ aducem ve[ti), sub form\ de dialog240.Patru poeme germane [i unul italian l-au parafrazat `n cur`nd pe cel al luiBaudoin241. Ca literatura monastic\ dedicat\ dispre]ului fa]\ de lume [itemei memento mori, toate aceste poeme insist\ asupra distrugerii corpului,ad\ug`nd pentru efecte mai puternice imaginea scheletului [i spectacolulputrefac]iei :

�Moartea [i viermii, descrie Baudoin, au f\cuttot ce puteau mai r\u...Uita]i : nici unul din noi trei nu mai are p\r pe cap,Ochi `n frunte, nici gura, nici nasulNu se v\d...�242

Unul dintre anonimi evoc\ asem\n\tor cele �trei corpuri moarte...desfigurate�,

�Cavit\]ile goale ale ochilor [i nasuluiOasele toate uscate, de la bra]e, picioare [i m`ini,Roase [i m`ncate de viermi...�243

Cele mai vechi reprezent\ri ale acestui basm dramatic se g\sesc `nItalia de Sud [i `n regiunea roman\244 : argument cu greutate `n sus]inereafilia]iei cu romanul lui Varlaam. O fresc\ datat\ din prima treime asecolului XIII la Santa Margherita de Melfi (`n apropiere de Foggia) arat\deja `nt`lnirea celor trei tineri v`n\tori cu scheletele245. Aceea[i scen\ estereprodus\ spre 1260 pe fundalul unei vegeta]ii luxuriante `n naosullateral al catedralei din Atri (Abruzzo), de data aceasta cu inserareaeremitului (sf`ntul Macarie ?) `ndemn`ndu-i pe cei vii s\ se converteasc\.Tot `n a doua jum\tate a secolului XIII, legenda este evocat\ pe pereteleopus intr\rii `n biserica din Poggio Mirteto (Sabino). ~ns\ de aceast\ dat\,nu exist\ dec`t un singur viu, un rege oprindu-se `mpietrit `n fa]a celortrei schelete `ncoronate, aflate `n stadii de descompunere diferite. ~nsf`r[it, la Montefiascone (`n apropiere de Orvieto), la `nceputul seco-lului XIV, trei cavaleri purt`nd pe cap toci mari, care abia au pus piciorulpe p\m`nt, se pomenesc fa]\ ̀ n fa]\ cu scheletele (numai dou\ fiind vizibile).~n spatele lor, a[ezat pe o st`nc\, un c\lug\r `i cheam\ la peniten]\.

~n Fran]a, E. Mâle a semnalat miniatura de la sf`r[itul secolului XIII ce`nso]e[te manuscrisul poemului lui Baudoin De Condé246. La Metz, la


83

biserica Notre-Dame de Clairvaux247 se afla un tablou mic, din primii aniai secolului XIV, reprezent`nd legenda. ~n Anglia, este cunoscut\ o psaltiredin jurul anului 1290 care fixeaz\ aceea[i scen\248. ~ns\ tema `[i cap\t\adev\ratele ei dimensiuni `n special la Campo Santo din Pisa, c\tre 1350.De atunci, cunoa[te o larg\ r\sp`ndire `n Occident. Pictorul de la Pisa �Orcagna, Spinello, Traini ? � a asociat `ntr-o puternic\ sintez\ `nt`lnireacelor trei mor]i [i a celor trei vii (ace[tia `n fruntea unui str\lucitorcortegiu de c\l\re]i) [i evocarea Mor]ii, cotoroan]\ desc\rnat\ cu aripi deliliac, cu p\r lung [i cu gheare la m`ini [i la picioare. ~n spatele ei seadun\ cadavrele deja secerate. Ea se `ndreapt\ spre o gr\din\ cu perso-naje tinere [i bogate, ocup`ndu-se cu muzica [i cu taifasuri vesele. Sepreg\te[te s\-i omoare.

Este inutil s\ insist\m, dup\ at`]ia comentatori, asupra reu[itei acesteicompozi]ii pe m\sura noii sensibilit\]i a contemporanilor. ~ns\ trebuie s\subliniem mai multe elemente ale grandioasei fresce c\rora nu li seacord\ `ntotdeauna aten]ia necesar\ [i care trimit `nc\ o dat\ la texteleclasice despre dispre]ul fa]\ de lume. Unul `l constituie b\t\lia dat\ `ntre`ngeri [i demoni pentru a pune st\p`nire pe sufletele celor abia deceda]i.Judecata ce urmeaz\ mor]ii d\ a[adar sens celorlalte scene ale compo-zi]iei. Pe de alt\ parte, un sector mare al frescei, sus `n dreapta, esteconsacrat evoc\rii vie]ii pa[nice [i bucolice a c\lug\rilor care `[i petrectimpul rug`ndu-se, medit`nd la c\r]ile sfinte [i ̀ ndeletnicindu-se cu muncamanual\. Ei nu se tem de moarte. Nu din ̀ nt`mplare, prin contrast, artistula plasat simetric, jos `n dreapta, grupul tinerilor nep\s\tori. Cum s\neg\m inten]ia pedagogic\ a acestui ansamblu coerent ? {i de ce s\elud\m inspira]ia monastic\, cu at`t mai evident\ cu c`t un eremit � sf`ntulMacarie ? �, desf\[ur`nd un pergament, poveste[te cu lux de am\nunteexemplum-ul celor trei mor]i [i al celor trei vii, ce n-ar putea l\sa penimeni indiferent ?

Prin urmare, dac\ este adev\rat c\, `ncep`nd cu secolul XIV, o aten]iesporit\ [i adesea morbid\ a fost acordat\ r\m\[i]elor p\m`nte[ti aleomului, nu cred c\ putem afirma, mai ales `n leg\tur\ cu Povestirea celortrei mor]i [i a celor trei vii, c\ ea a �fixat sim]urile asupra unui obiect care,prin el `nsu[i, nu are nici o semnifica]ie cre[tin\� [i c\ macabrul a `n\l]atun �zid de netrecut `ntre p\m`nt [i cer�249. Trebuie mai degrab\ s\ subliniemc\, de-a lungul istoriei cre[tine, s-au manifestat dou\ mari atitudini cuprivire la moarte : una mai cur`nd a respins macabrul, cealalt\ a insistatasupra lui. ~n Summa theologiae, Toma d�Aquino d\ sfatul urm\tor : �Nutrebuie s\ ne g`ndim `ntotdeauna la sf`r[itul de pe urm\ ori de c`te oridorim sau facem ceva... Dup\ cum nici c\l\torul nu trebuie s\ se g`ndeasc\la orice pas la destina]ia lui�250. Mai t`rziu, Pascal, cit`ndu-l pe sf`ntul Pavel(Tes. 4, 12), va scrie la moartea tat\lui s\u : �S\ nu mai consider\m corpulca un st`rv infect, c\ci natura `n[el\toare `l `nf\]i[eaz\ a[a, ci ca pe untemplu inviolabil [i etern al Sf`ntului Duh, dup\ cum ne ̀ nva]\ credin]a�251.Putem prefera ̀ n mod legitim a doua atitudine [i s-o g\sim mai apropiat\ despiritul Noului Testament. ~ns\ nu este posibil s-o excludem pe cealalt\


84

din cel mai autentic trecut cre[tin, `ntruc`t ea se sprijin\ pe numeroasesfaturi autorizate venite succesiv din partea P\rin]ilor Bisericii [i aide[ertului, a c\lug\rilor din Evul Mediu, a lui Gerson252 etc.

~ncep`nd din 1350 aproximativ, r\sp`ndirea prin imagine (fresce,anluminuri, sculpturi) [i prin scris a basmului celor trei mor]i [i al celortrei vii `n Italia � mai ales `n secolul XIV253 �, `n Fran]a [i Anglia a fostconsiderabil\. E. Mâle citeaz\ vreo cincisprezece biserici sau capele,`mpr\[tiate pe `ntregul teritoriu al Fran]ei, care p\streaz\ o reprezentarea legendei, ultima datat\ (1554) fiind o pictur\ de la biserica Saint-Georges--sur-Seine254. ~n Fran]a, `n secolul XV, miniaturi[tii execut`nd anluminuri[i gravorii desen`nd coperta din lemn a c\r]ilor de rug\ciune au `ndr\gitaceast\ tem\. Ducele de Berry, dorind-o pe una din c\r]ile sale derug\ciune, a comandat s\ fie sculptat\ [i pe portalul bisericii alese pentrua-i ad\posti morm`ntul, cea a Inocen]ilor255. ~n Anglia, mai existau `nurm\ cu o sut\ de ani vreo cincizeci de picturi din secolele XIV-XV,executate adesea pe zidurile unor capele modeste, povestind legendacelor trei mor]i [i a celor trei vii. O jum\tate din ele a fost distrus\ `nepoca victorian\ : `i [ocau pe pastorii din acea epoc\256. Istoricul PhilippaTristam, care face aceast\ precizare, adaug\ faptul c\, dac\ `n Anglia nucunoa[tem, din secolul XV, dec`t dou\ versiuni scrise complete ale pove[tii �un poem atribuit lui Audelay [i altul lui Henryson �, `n schimb trimiterila el se `nt`lnesc `n numeroase scrieri. Deci simple aluzii s`nt suficientepentru un public familiarizat cu ea257. C`t despre Elve]ia, Germania [i}\rile de Jos, n-au ignorat nici ele o tem\ devenit\ european\258, care i-ainspirat pe Dürer [i Cranach. ~n desenul atribuit lui Dürer (Albertina,Viena), aspectul anecdotic este puternic marcat. Cadavrele nu mai staunemi[cate `n fa]a v`n\torilor. ~i atac\ violent. Caii se cabreaz\, cavaleriicad pe spate. Aceast\ idee iconografic\ nu era nou\. ~ns\ Dürer aexploatat-o cu o vigoare neobi[nuit\ ar\t`ndu-i `n ac]iune nu numai pedefunc]i, �ci moartea `nmul]it\ de trei ori, n\pustindu-se `n acela[i timpasupra celor trei c\l\re]i�259.

Bog\]ia inventiv\ a lui Dürer nu trebuie s\ ne fac\ s\ uit\m func]iadidactic\ a pove[tii, a[a cum era ea de cele mai multe ori prezentat\publicului. Poemele franceze din secolul XIII [i de la ̀ nceputul secolului XIV,cel al lui Henryson la sf`r[itul secolului XV [i majoritatea picturilor muraleengleze s`nt pu]in explicite `n privin]a detaliilor `nt`lnirii `ntre cei trei vii[i cele trei cadavre : scena v`n\torii este omis\ ori simplificat\ la maximum.Interlocutorii fiec\ruia din cele dou\ grupuri se deosebesc ̀ n mic\ m\sur\unii de al]ii260. ~n schimb, realismul macabru este aproape `ntotdeaunasubliniat, `ntruc`t este vehiculul unei `nv\]\turi morale. ~n orice caz, lec]iar\m`ne fundamental\, chiar `n versiunile cele mai elaborate, la CampoSanto din Pisa, la Subiaco sau `n edi]ia lui Guyot Marchant. ~n povesteareprodus\ ̀ n aceasta din urm\ [i atribuit\ unui pustnic, cuvintele mor]ilors`nt fragmente din predici amenin]\toare, a[a cum erau multe rostite `nacea perioad\ :


85

�Primul defunct declar\ : « Este mai convenabil s\ primi]i moartea. Omoarte, vai, at`t de dureroas\, at`t de amar\, at`t de nelini[titoare, `nc`tmor]ii care s-au eliberat nu ar mai vrea niciodat\ s\ tr\iasc\ din nou,pentru ca apoi s\ moar\ iar\[i de o asemenea moarte. » Al treileaacuz\ : « O, mul]ime nebun\ [i necugetat\, pe care te v\d ascuns\ subfelurite ve[minte [i alte lucruri de furat, e[ti un st`rv `mpu]it... C`ndrev\d asemenea false desf\t\ri..., necump\tarea, nedreptatea, atuncic`nd cei ce `]i muncesc p\m`ntul se chinuiesc, goi [i fl\m`nzi, strig`nd`ntruna... m\ tem c\ dintr-o dat\ se va r\zbuna Dumnezeu, `nc`t nici nuve]i mai avea timp s\-i cere]i `ndurare. »�

Concluzia pove[tii se potrive[te cu `nv\]\tura ce era administrat\datorit\ ei : �cei trei b\rba]i vii, frumo[i� invoc\ o cruce situat\ oportun `napropiere, accept\ avertismentul dat [i iau hot\r`ri care `l l\muresc p`n\[i pe eremit. La fel de semnificativ este faptul c\ `n cimitirul Inocen]ilor,la Ker-Maria [i la Clusone (aproape de Bergamo), Povestirea celor treimor]i [i a celor trei vii [i un dans macabru [i-au g\sit locul unul aproapede cel\lalt [i c\ `n Biserica din Ennezat (Puy-de-Dôme), reprezentarealegendei a fost realizat\ pe un perete, iar cea a Judec\]ii de Apoi pe celdin fa]\ : dou\ teme solidare `n mentalitatea timpului, deja al\turate laCampo Santo din Pisa. Finalmente, povestea celor trei mor]i [i a celor treivii a `ndeplinit aceea[i func]ie ca at`tea alte �oglinzi� aduse de literaturatimpului `n fa]a ochilor `nsp\im`nta]i ai contemporanilor. ~ntr-un poemenglezesc din secolul XV, Miroir pour les jeunes dames à leur toilette,oglinda trimite imaginea viitorului cadavru sau mai degrab\ a Mor]ii`nse[i, afirm`nd cu asprime `n fa]a tinerei frumuse]i :

�O, nefericit\ `nfrico[at\, te `nsemn cu m\ciuca mea.Ridic\-]i ochii, uit\-te bine !Oricine m\ prive[te se `nsp\im`nt\Nu te voi cru]a, `mi e[ti prad\�261.

Dansul mor]ii [i dansul macabru

Guyot Marchant [i-a intitulat Dansul macabru : Oglinda salvatoare. Deci[i el `n]elegea dansul macabru ca pe o modalitate deosebit de convin-g\toare de a `ndemna la memento mori. ~ntr-adev\r, la r`ndul s\u, dansulmacabru nu poate fi `n]eles dec`t asociat unei `ntregi pedagogii peni-ten]iale. La originea dansului, ca [i la aceea a Povestirii celor trei mor]i [ia celor trei vii, g\sim aceea[i constatare � de[ert\ciunea de[ert\ciunilor,totul este de[ert\ciune � [i aceea[i ignorare a valorilor terestre, inspirat\ decontemptus mundi. Dac\ textul din Ferrara consacrat celor trei mor]i [icelor trei vii este din secolul XII � ceea ce mi se pare verosimil �, putemconsidera unele din cele 45 de strofe puternic ritmate drept un anun] aldansurilor macabre. Am avea atunci dovada existen]ei unui trunchicomun � monastic � celor dou\ mari teme. Citim `ntr-adev\r `n poem :


86

6) Slabi sau puternici, 7) Nu iart\ pe nimeni,~i mu[c\ moartea `ntr-un sf`r[it, Nici pe bogat, nici pe s\rac,Nebuni [i `n]elep]i Nici mitra, nici coroana,To]i deopotriv\. Nici pe episcop, nici pe prin].

9) Nu cru]\ nici pe b\tr`ni, 33) Iat\ viermii [i putreziciunea,Nici pe oamenii cinsti]i, Iat\ cadavrul st`rnind oroare.Nici pe tinerii `n floarea v`rstei. De vrei sau nu,Ia tot ce vede. Acesta-i sf`r[itul tuturor�262.

Numeroase neclarit\]i `nv\luie `nc\ preistoria dansurilor macabre [i,`nainte de toate, chiar cuv`ntul �macabru�, ce apare `n secolul XIV.Ipoteza cea mai probabil\ ì atribuie acest adjectiv lui Iuda Macabeul,care ì f\cuse pe iudei s\ se roage pentru sufletele defunc]ilor. ~ntr-ovreme c`nd Biserica se str\duia s\ impun\ credin]a `n purgatoriu, IudaMacabeul a f\cut obiectul unei promov\ri `n discursul ecleziastic [i,indirect, `n limbajul curent263, la nivelul c\ruia a `nt`lnit legendele referi-toare la strigoi. ~n regiunea Blois, odinioar\ se numea �v`n\toare macabee��v`n\toarea s\lbatic\� dus\ de sufletele chinuite aflate `n c\utarea unuiom viu, bun de capturat. A[adar, a existat f\r\ `ndoial\ o leg\tur\ `ntredansurile macabre [i credin]a folcloric\ `n mor]ii care danseaz\ [i ìfug\resc pe cei vii264. ~n jurul anului 1350, traduc\torul neerlandez alromanului Maugis d�Aigremont adaug\ textului original o compara]ierevelatoare : captur`ndu-[i du[manul [i mai mul]i cavaleri de-ai acestuia,Maugis i-a legat `n a[a fel de st`lpul central al cortului s\u, `nc`t d\deauimpresia unei �hore a mor]ilor�265. Iar hora nu era conceput\ ca un joc,ci ca o constr`ngere. La fel, `n Germania inferioar\ din Evul Mediu, `nziua de sf`ntul Toma (21 decembrie), oamenii credeau c\ v\d siluetelecelor ce aveau s\ moar\ `n anul urm\tor dans`nd cu defunc]ii266. Dinsecolul XVI (Lavater) p`n\ `n zilele noastre (Fehse), erudi]ia elve]ian\ [igerman\ a stabilit o leg\tur\ `ntre dansurile macabre [i credin]a `n strigoiicare c`nt\, formeaz\ o hor\ `n noapte [i ì atrag pe cei vii `n cercul lor267.Leg\tura pare probabil\. ~ns\ J. Wirth remarc\ pe bun\ dreptate c\ `ns\[ielita din Evul Mediu [i Rena[tere, [i nu numai poporul, credea ̀ n existen]astrigoilor : prin urmare, este posibil ca dansul macabru s\ fi fost ore-crea]ie erudit\ [i clerical\, pornind de la obiceiuri foarte vechi [i de lao concep]ie asupra lumii celeilalte foarte larg r\sp`ndit\.

E. Mâle a apreciat c\ dansul macabru cel mai vechi fusese ilustrareamimat\ a unei predici despre moarte. Executat\ mai `ntì `n biseric\, eaar fi ie[it de acolo pentru a fi jucat\ pe scen\ ca o moralitate* � ceea ce s-a`nt`mplat `n special la Bruges, `n 1449, `n �palatul� ducelui de Burgundia268.Apoi, pictat\, gravat\, anluminat\, ea a devenit celebra �band\ desenat\�transmis\ de multiple documente iconografice. O asemenea evolu]ie,f\r\ `ndoial\, s-a produs efectiv. ~ns\ probabil c\ trebuie s\ ne `ntoarcemmai mult `n trecut [i s\ observ\m, `naintea predicilor mimate, fosteledansuri pe care predicatorii le-ar fi cre[tinat [i le-ar fi remodelat. Acestea


* fr. moralité, pies\ de teatru � n.tr.

87

ar fi fost cu at`t mai u[or de acceptat cu c`t credin]a `n hora mor]ilor avea,de altminteri, o larg\ r\sp`ndire. Este sigur, `n orice caz, c\ `n Evul Medius-a dansat `n biserici [i `n special `n cimitire, dar nu numai, cu ocazias\rb\torilor Nebunilor [i a Inocen]ilor etc. � un �scandal� `mpotrivac\ruia s-a ridicat conciliul de la Basel (sec]iunea XXI, 1435). Ar fi util s\adun\m materiale pentru un dosar pe aceast\ tem\. Bine cunoscut\ estelegenda dansatorilor de la Kölbigk, men]ionat\ `n cronica de la Nürnberg269 :un preot celebra mesa, `n ajun de Cr\ciun, la Kölbigk, `n dioceza deMagdeburg. Un grup de optsprezece b\rba]i [i zece femei au tulburatlini[tea c`nt`nd [i dans`nd ̀ n cimitirul vecin. Preotul a venit s\-i certe. ~ns\l-au luat `n r`s [i au continuat. Atunci a invocat cerul pentru ca ei s\ fiepedepsi]i s\ danseze astfel timp de dou\sprezece luni. Dup\ expirareatermenului, arhiepiscopul de Magdeburg a pus cap\t acestei peniten]e.Trei dintre dansatori au murit imediat, iar ceilal]i nu le-au supravie]uitprea mult.

O ipotez\ asem\n\toare este deci aceea c\ Biserica a recuperatdansurile vechi [i le-a cre[tinizat, a[a cum a procedat cu c`nturile profanepe care le-a transformat `n imnuri, schimb`nd cuvintele, `ns\ p\str`ndmelodiile. Un franciscan vienez, scriind `n jurul anului 1400, relateaz\ c\,`n vremea sa, dansurile din timpul Pa[telui erau foarte populare `n toateclasele societ\]ii [i c\ erau `n num\r de aproximativ dou\zeci. Dinnefericire, descrie doar dou\ : `n primul, Hristos `i conduce pe ale[i `nparadis ; `n al doilea, demonul `i ia `n infern pe cei care au `nc\lcat celezece porunci270. Probabil c\ unul din cele optsprezece dansuri se refereala moarte. De altfel, E. Mâle men]ioneaz\, pe baza unui document din1393, c\ la acea dat\ a fost executat un dans macabru chiar `n biserica dela Caudebec271. ~n arierplanul istoric, n-ar trebui s\ cercet\m dansurilefunebre a[a cum le-au cunoscut multe civiliza]ii [i pe care credem c\ leghicim `n Spania aragonez\ unde, `n Evul Mediu, se mai men]ineautradi]ii macabre mo[tenite de la mauri ? La anumite banchete de `ncoro-nare a regilor de Aragon, la `nceputul secolului XV, se d\deau reprezen-ta]ii ale mor]ii `nso]ite de pantomime. {i ast\zi, `n provincia Gerona, undans al mor]ii cu acompaniament de tamburine este executat ̀ n S\pt\m`namare de c\tre tineri deghiza]i `n schelete272. S\ ad\ug\m ceea ce [timacum despre Dansa de la Mort catalan, pe care nu trebuie s\-l confund\mnici cu Dança general de la muerte castilian, asupra c\ruia vom revenimai departe, nici cu traducerea catalan\, din 1497, a textului dansului dela cimitirul Inocen]ilor.

Dansa de la Mort ne permite s\ surprindem pe viu cre[tinizarea dec\tre Biseric\, `n special de c\tre c\lug\ri, a obiceiurilor funebre, cusiguran]\, foarte vechi. Textul [i muzica acestui dans au ajuns p`n\ la noigra]ie unui manuscris din secolul XIV � Cartea ro[ie � p\strat la Montserrat[i care a sc\pat de distrugerile napoleoniene273. Studiate din nou cu pu]intimp `n urm\, ele cunosc o nou\ actualitate, de vreme ce dansul a fostexecutat `n 1973 [i 1978 la Biserica din Montserrat [i, `n 1978, la Barcelona,


88

Saintes, Etampes, Köln, Kirchenheim [i la Berlin `n timpul �s\pt\m`nilorcatalane�. Iat\ c`teva aspre `nv\]\turi traduse din textul latin (Ad mortemfestinamus) :

REFREN (tornada) :Spre moarte ne gr\bim,S\ punem cap\t p\catului, s\ punem cap\t p\catului.

CUPLET (cobla) :Am vrut s\ vorbesc despre dispre]ul fa]\ de lumePentru ca oamenii s\ nu se mai lase `n[ela]i de de[ert\ciune.A venit momentul s\ ne trezim din vicleanul somn al mor]ii

din vicleanul somn al mor]ii.

Spre moarte ne gr\bim...

cur`nd sf`r[i-va scurta via]\ :~n goan\ vine moartea [i nu iart\ pe nimeni.Moartea ucide pe toat\ lumea. Nu-i este mil\ de nimeni.

Nu-i este mil\ de nimeni.


Dac\ nu te converte[ti, dac\ nu te smere[ti,Dac\ nu-]i schimbi via]a, pentru a face fapte bune,Nu vei putea intra ca preafericit `n `mp\r\]ia lui Dumnezeu

ca preafericit `n `mp\r\]ia lui Dumnezeu.


C`nd tr`mbi]a va suna, `n ziua de pe urm\,C`nd va veni Judec\torul~i va chema pe ale[i `n patria etern\

[i-i va arunca pe os`ndi]i `n infern[i-i va arunca pe os`ndi]i `n infern.


C`t de ferici]i vor fi cei ce vor domni cu Hrist !~l vor vedea fa]\ c\tre fa]\.Vor c`nta : Sf`nt, Sf`nt este Domnul Dumnezeu al mul]imilor,

Domnul Dumnezeu al mul]imilor.


C`t de tri[ti vor fi cei condamna]i la pedeapsa ve[nic\ !Chinurile lor nu se vor sf`r[i nicic`nd [i nu-i vor nimici.Vai, vai ! Nenoroci]ii ! Niciodat\ nu vor ie[i de-acolo,

Niciodat\ nu vor ie[i de-acolo.


To]i regii din secol [i to]i mai-marii lumii{i clericii [i puterile toateS\ se fac\ mici : S\ renun]e la de[ert\ciuni,

S\ renun]e la de[ert\ciuni.


89


Fra]i prea scumpi, dac\ vom contempla cum se cuvine Patimile Domnului,{i dac\ vom pl`nge amarnic,El se va `ngriji de noi ca de lumina ochilor

{i ne va `mpiedica s\ p\c\tuim,{i ne va `mpiedica s\ p\c\tuim.


Sf`nt\ Fecioar\ `ntre fecioare, `ncoronat\-n ceruri,S\ fi]i ap\r\toarea noastr\ pe l`ng\ Fiul vostru{i dup\ acest exil, s\ fi]i mijlocitoarea care ne va `nt`mpina,

mijlocitoarea care ne va `nt`mpina.


Dansa de la Mort din Montserrat nu este un adev\rat dans macabru,de vreme ce nu include dialoguri `ntre un personaj viu, `n general bineconturat social, [i Moarte sau, de cele mai multe ori, un cadavru, agentulei. S-a remarcat c\ manuscrisul de la Escorial, unde se p\streaz\ primultext cunoscut al unui adev\rat dans macabru castilian (Dança general),con]ine o mul]ime de regionalisme catalane, aragoneze, chiar arabe. Deunde supozi]ia verosimil\ a leg\turii `ntre acesta [i Dansa de la Mortcatalan, ce `l precedase274. ~n regatul Aragon, dar [i `n alte p\r]i, fire[te,s-ar fi amestecat a[adar pedagogia predicatorilor [i vechile dansuri funerare[i s-ar fi produs acultura]ia acestora de c\tre cea dint`i.

A[a cum ni se prezint\, Dansa de la Mort era destinat pelerinilor careveneau la Montserrat. Preg\tirea pentru confesiune era efectuat\ `n ajun,`n fa]a altarului, `n afara celebr\rilor liturgice. C`nt\re]ii, se pare, nudansau, `ns\ dansatorii reluau o dat\ cu ei ultima demifraz\ a fiec\ruicuplet [i to]i � c`nt\re]i, dansatori [i mul]imea pelerinilor � `[i uneauglasurile pentru refren. Cartea ro[ie de la Montserrat cuprinde cele maivechi semne coregrafice cunoscute actualmente `n Europa � firav\ [ipre]ioas\ emergen]\ a unei culturi foarte vechi. Ele trimit la un ball rodósau dans `n cerc (pe care `l evoc\ nu din `nt`mplare un capitel gotic dela m`n\stirea din Montserrat), cu pa[i `naintea [i `napoia cercului, schimb\ride direc]ie la dreapta [i la st`nga, mici salturi, modific\ri ale pozi]ieicorpului, puncte de suspendare etc.275. Instrumenta]ia era alc\tuit\ `nspecial din cimpoi, rota (un fel de lir\) [i samfoina (nai). Dup\ cupletelecitite, Cartea ro[ie con]ine reprezentarea unui schelet `ntr-un morm`ntdeschis, cu maxima : �O, Moarte, amarnic e g`ndul la tine�. Urmeaz\[apte reflec]ii despre care ne `ntreb\m dac\ erau c`ntate de ansamblulparticipan]ilor, care s-ar fi `mp\r]it atunci `n dou\ coruri, adres`ndu-[iunul altuia urm\toarele interpel\ri severe :

�Josnic st`rv vei fi. De ce nu ]i-e team\ de p\cat ?Josnic st`rv vei fi. De ce e[ti plin de trufie ?Josnic st`rv vei fi. De ce cau]i bog\]iile ?


90

Josnic st`rv vei fi. De ce te `mbraci ]ip\tor ?Josnic st`rv vei fi. De ce alergi dup\ onoruri ?Josnic st`rv vei fi. De ce nu te m\rturise[ti [i nu te c\ie[ti ?Josnic st`rv vei fi. Nu te bucura de nenorocirea altuia�.

Dansa de la Mort de la Montserrat asocia, prin urmare, tradi]ia gregorian\[i stilul gregorian [i ar fi un exemplu de reluare a unui rit funebru cu untrecut milenar, f\r\ `ndoial\, `n interiorul unei lec]ii morale, `n vedeream`ntuirii. Vom fi remarcat a[adar, de-a lungul cupletelor, men]iuneaexplicit\ a �dispre]ului fa]\ de lume�, insisten]a asupra judec\]ii [i, `nsf`r[it, asupra cadavrului.

Ca `n dezvolt\rile anterioare, se cuvine acum s\ scoatem `n reliefpastorala fricii, exprimat\ `n dansurile macabre propriu-zise. Nu voi relua`n detaliu istoria acestora, ci voi marca leg\turile str`nse care nu au`ncetat s\ existe `ntre ele [i `nv\]\m`ntul bisericesc. ~n secolul XIII, s-aconstituit un ordin religios numit ordinul sf`ntului Pavel, ai c\rui membriau fost numi]i de obicei �Fra]ii mor]ii�. Purtau un cap de mort pe tunic\[i se salutau prin formula : �G`nde[te-te la moarte, frate prea iubit�.Intr`nd `n refectoriu, s\rutau un cap de mort a[ezat la baza unui crucifix[i `[i spuneau unii altora : �Aminti]i-v\ de sf`r[itul de pe urm\ [i nu ve]ip\c\tui�. Unii m`ncau cu un craniu `n fa]\, dar to]i trebuiau s\ aib\ c`teunul ̀ n camera lor. Sigiliul ordinului con]inea un cap de mort [i cuvintele :�Sanctus Paulus, ermitarum primus pater ; memento mori �276. Aceast\reamintire ne ajut\ s\ `n]elegem afirma]ia lui Vincent de Beauvais, carene asigur\ c\ poemul c\lug\rului Hélinant, Vers de la mort, compus spre1190, a cunoscut un `nsemnat succes [i c\ era citit `n m`n\stiri277. El seprezint\ deja ca o schi]\ de dans macabru. Senior [i trubadur devenitcistercian, Hélinant vrea s\ inspire contemporanilor teama m`ntuitoarede moarte. A[adar, d\ mor]ii � personificate � misiunea de a-i saluta dinpartea sa [i de a-i umple de spaim\. Mai `ntì, o trimite la prietenii s\i,apoi la prin]i, apoi la cardinalul Romei. ~n drum spre cetatea etern\,Moartea ì viziteaz\ pe arhiepiscopul de Reims, pe episcopii de Beauvais,Noyon, Orléans etc. Ca autorii de dansuri macabre de mai t`rziu, Hélinanturmeaz\ ordinea ierarhiilor terestre, ̀ ns\ pentru a marca egalizarea adus\de morm`nt :

�Moarte, tu dobori dintr-o lovitur\[i pe regele din turnul s\u[i pe s\racul din bordei�. (Str. XXI)

Viermii [i infernul ì a[teapt\ pe cei ce au `ntrecut m\sura `n bog\]ii[i `n desf\t\rile c\rnii :

�Corpul hr\nit bine, cu pielea delicat\Tot face viermi [i c\ma[\ de foc�. (Str. XXIX)

De unde o concluzie care ar putea fi cea a unei predici : �Piei pl\cere !Piei desfrù !... Mai bune-s maz\rea [i cartofii mei�278.


91

C\tre mijlocul secolului XIII, Robert Le Clerc redacteaz\ la r`ndul s\uun poem purt`nd acela[i titlul ca acela al lui Hélinant, Li vers de le Mort,de care se apropie mult prin con]inut. Poetul trimite moartea mai `nt`i laArras, unde `i viziteaz\ pe mari [i mici, apoi la pap\ [i rege, pentru a-i`ndemna la peniten]\279. ~ns\ `n[iruirea st\rilor omene[ti � una dintrecaracteristicile dansurilor macabre � apare [i mai bine `n poemele latineav`nd ca titlu comun Vado mori (voi muri) ; cea mai veche versiunecunoscut\ a acestora dateaz\ din secolul XIII280. Dramatica formul\ �voimuri� este pronun]at\, r`nd pe r`nd, de rege, pap\, un episcop, un soldat,un medic [i un logician, un bogat [i un s\rac, un `n]elept [i un nebunetc.281. S\ remarc\m c\ ironia, deseori inerent\ dansurilor macabre [icare se va accentua spre sf`r[itul traseului, este deja prezent\ aici : nici opo]iune nu-l salveaz\ pe medic ; logicianul i-a ̀ nv\]at pe al]ii s\ conchid\,`ns\ moartea conchide pentru el ; senzualul `[i d\ seama c\ luxul nuprelunge[te durata vie]ii.

Acest Vado mori, ale c\rui manuscrise s-au g\sit cur`nd dup\ aceea `nprincipalele biblioteci ale Europei, pare de origine francez\. De aceeatextul parizian nu-l men]ioneaz\ pe `mp\rat. ~n schimb, afirma]ia lui E.Mâle, care considera dansurile macabre o crea]ie francez\282, nu mai paresigur\. ~n orice caz, ast\zi nu mai re]inem teza ce atribuie primul text aldansului macabru poetului parizian Jean Le Fèvre, al c\rui Respit de lamort (1376) con]ine versurile : �Am jucat dansul lui Macabré / Care peorice om `l prinde-n hor\ / {i-l duce spre groap\�283.

Chiar dac\ fresca pictat\ `n 1424 pe zidurile cimitirului Inocen]ilor aconstituit un prototip iconografic, tema dansului macabru era cunoscut\de dinainte. Un cronicar francez, scriind `n 1421, exprima astfel nenoro-cirile timpului s\u : �Dansul acesta dureros a `nceput acum paisprezecesau cincisprezece ani ; [i cei mai mul]i dintre seniori au murit de sabie sauotrav\ sau, oricum, nu de moarte bun\�284. ~naintea picturii din cimitirulInocen]ilor, trebuie s\ presupunem existen]a unor texte [i a unor imaginipierdute. Ceea ce face verosimil\ teza lui H. Rosenfeld, care dateaz\ `n1350 [i situeaz\ la m`n\stirea dominican\ din Würzburg na[terea primuluipoem consacrat dansului macabru. Este constituit din monologuri succesive(`n latin\) atribuite unor personaje (pap\, `mp\rat, cardinal etc.), for]ates\ intre `n hora funebr\, [i era `nso]it de ilustra]ii. ~ntr-un manuscris de lamijlocul secolului XV, p\strat la Heidelberg, poemul este asociat unuitext german mai elaborat, care este, abia el, un adev\rat dans macabru cudialoguri versificate (`n form\ de catrene) `ntre Moarte [i reprezentan]iidiverselor st\ri sociale, `ncep`nd `ntotdeauna cu papa [i `mp\ratul.H. Rosenfeld, din ra]iuni de critic\ intern\, dateaz\ [i acest document `njurul anului 1350285.

Merit\ ̀ ns\ osteneala de a st\rui ̀ ndelung asupra problemei locului deorigine [i a datei exacte de apari]ie a dansului macabru ? Mult\ vreme s-acrezut c\ Dança general castilian deriva din Danse macabre publicat `n1485 de Guyot Marchant, el `nsu[i o adaptare dup\ cel al Inocen]ilor.


92

~ns\ hispani[tii tind acum s\-i sublinieze originalitatea, s\-l dateze chiar`n jurul anului 1400286. Nu f\r\ o urm\ de [ovinism, francezii, germanii,spaniolii ]in s\-[i demonstreze `nt`ietatea `n inventarea unei teme desucces. Ceea ce conteaz\ `n cele din urm\ este nu at`t ]ara de origine �poate c\ descoperiri ulterioare vor mai schimba cuno[tin]ele noastreasupra acestui subiect � c`t faptul c\ tema plutea `n aer [i avea c\utare `ndiversele regiuni ale Europei ecleziastice din secolul XIV. Desigur, nimeninu poate t\g\dui c\ Dansul macabru pictat ̀ n 1424 la cimitirul Inocen]ilor[i versurile ce-l `nso]eau au avut o influen]\ profund\ `n afara Fran]ei,mai ales `n Germania de Nord. Se cuvine `n special s\ observ\m c\ osensibilitate colectiv\ era `n c\utarea unei formul\ri iconografice [itextuale spre care se `ndreptau concomitent legenda celor trei mor]i [i acelor trei vii, cearta sufletului cu trupul, Vado mori [i transformarea dec\tre Biseric\ a dansurilor foarte vechi `n scheciuri mimate cu `nalt\valoare pedagogic\.

~n stadiul actual al cuno[tin]elor, `n Europa au fost reperate cel pu]in80 de dansuri macabre din secolele XV-XVI (existente sau distruse), subform\ de fresce sau sculpturi, brodate c`teodat\ pe tapiserii [i mantiipreo]e[ti sau evocate pe vitralii : 22 `n Germania (plus Alsacia, Austria,Estonia, Istria), 8 `n Elve]ia, 6 `n }\rile de Jos, 22 `n Fran]a, 14 `n Anglia,8 `n Italia (de Nord). Nici unul nu este anterior anului 1400 � probabil c\,[i de data aceasta, scrisul a precedat imaginea. ~n schimb, aproximativalte 30 au fost realizate `n secolele XVII, XVIII [i chiar XIX, `n special `nGermania, Austria [i Elve]ia287. Evident, aceast\ statistic\ provizorie nurezolv\ problema r\sp`ndirii dansului macabru. C\ci ]\ri ca Spania [iPortugalia, care nu l-au avut nici pictat, nici sculptat, l-au cunoscut totu[isub form\ de texte (rareori `nso]ite de imagini)288. La fel, Danemarca [iSuedia au fost familiarizate cu el prin c\r]ile [i gravurile venite dinGermania289. A[adar, trebuie s\ acord\m importan]a cuvenit\ manu-scriselor, apoi c\r]ilor imprimate care, deseori `nso]ite de ilustra]ii, audifuzat `n toat\ Europa occidental\ [i central\ tema [i `nv\]\turile moraleale dansului macabru. Este cazul mai ales pentru acele Blockbüchergermane din secolul XV, numite astfel pentru c\ o pagin\ `ntreag\ � litere[i ilustra]ii � era imprimat\ pornind de la o singur\ bucat\ de lemn.Tehnica anterioar\ invent\rii caracterelor mobile de c\tre Gutenberg, `n1455, s-a mai men]inut `nc\ o jum\tate de secol dup\ aceast\ dat\. Celmai vechi dintre Blockbücher, consacrat dansului mor]ii (Toten Dantz),dateaz\ din 1465 [i a apar]inut electorului palatin290. Altele dou\ de larg\r\sp`ndire au ap\rut la sf`r[itul secolului XV, unul imprimat la Ulm (sauHeidelberg), iar cel\lalt la Mainz291. De aceea, se cuvine s\ l\murim celedou\ principale filiere din Europa � francez\ [i german\ � de difuzare atemei [i a imaginilor din dansul macabru.

Dup\ cum am spus, audien]a foarte larg\ a Dansului macabru de lacimitirul Inocen]ilor (1424), ale c\rui versuri [i imagini292 au fost reprodusecu o oarecare libertate de Guyot Marchant [i de al]i editori (Pierre Le


93

Rouge [i Antoine Vérard), a dat impresia c\ tema era de origine francez\.~ntr-adev\r, compozi]ia pictat\ pe zidurile cimitirului parizian a inspiratdirect sau indirect nu numai dansurile macabre de la Ker-Maria (`n jurulanului 1460), La Chaise-Dieu (c\tre 1470), La Ferté-Loupière (sf`r[itulsecolului XV), Meslay-le-Grenet (`nainte de 1540)293 etc., ci [i numeroa-sele realiz\ri din str\in\tate prezent`nd, evident, unele libert\]i `n raportcu modelul : la cimitirul londonez al Iert\rii din 1430, la Lübeck, `n 1463,la Berlin, `n 1484. Pe de alt\ parte, `n 1497, arhivistul regal MiquelCarbonnel a tradus `n catalan\ textul asociat frescei de la cimitirulInocen]ilor, atribuindu-i paternitatea �doctorului [i cancelarului din Parisnumit Ioannes Climachus, fie Climages294. Aceast\ identificare par]ialeronat\ ar trimite la Matthieu de Clémanges (� 1434), profesor la Paris,ale c\rui opere asociate celor ale lui Gerson figureaz\ `ntr-un manuscrisdatat din 1429, con]in`nd tocmai �versurile dansului macabru a[a cums`nt la cimitirul Inocen]ilor�295. Prin urmare, nu trebuie s\ ne mire asem\-narea `ntre textul lui Carbonnel [i cel al lui Guyot Marchant, care era toto transcrip]ie a versurilor de la cimitirul Inocen]ilor.

Dac\, ̀ n Germania de Nord, reprezent\rile dansului macabru au r\mastributare modelului parizian, cele din Elve]ia, Alsacia, Germania de Sud[i chiar din Italia (septentrional\) au fost marcate de o tradi]ie ce treceaprin textele de la Würzburg, ilustra]iile germanice [i Blockbücher-ele dinsecolul XV.

Aceast\ a doua filier\, care a întîlnit-o pe prima, a dus în special lacele dou\ compozi]ii din Basel (cimitirul dominicanilor, spre 1440,Kligental, spre 1460 / 80)296. Astfel, Basel a fost punctul de convergen]\al celor dou\ mari parcursuri europene ale dansului macabru [i i-a servit,la rîndul lui, drept centru de iradiere. ~n ceea ce publicase în 1485, GuyotMarchant nu f\cuse loc `nc\ mor]ilor muzicieni. I-a inclus în schimb în adoua edi]ie. Se crede c\ a împrumutat aceast\ ad\ugire de la modelul dinBasel [i, mai mult, de la iconografia germanic\297. Cu certitudine, dansurilemacabre din La Chaise-Dieu, din Lübeck [i Berlin � ultimele dou\ deinspira]ie francez\ � plaseaz\ un mort muzician sub amvonul predica-torului. Aceasta pentru c\ motivul c\p\tase deja amploare în ]\rile delimb\ german\. ~ntr-adev\r, dansurile din Basel aduseser\ o nou\ îmbo-g\]ire : în pragul osuarului apar dou\ mumii însufle]ite, cîntînd din fluier[i la tamburin\. ~ntr-un Blockbuch din 1465, un mort cînt\ din cimpoi,a[ezat în fa]a papei. Apoi, în Blockbuch-ul din Ulm sau din Heidelberg(spre 1485), apare o orchestr\ macabr\ format\ din trei mor]i care cînt\la fluier cîmpenesc [i un trompetist. Lui Guyot Marchant nu-i r\mîneadecît s\ continue direc]ia prin introducerea unor variante. Edi]ia lui din1486 pune în scen\ patru mor]i muzicieni care cînt\, respectiv, la cimpoi,la org\ cu dou\ claviaturi, harp\ [i fluier cîmpenesc, iar cel ce sufl\ înacest instrument bate [i la tob\. ~n privin]a rolului jucat de Basel, s\amintim c\ aici Hans Holbein cel Tîn\r, n\scut la Augsburg, s-a stabilit în1515 [i a publicat Micul Alfabet (1520) [i Marele Alfabet (1521), ale c\ror


94

letrine se deta[eaz\ pe fondul unor scene împrumutate de la dansurilemacabre (schelete atacînd fiecare cîte o fiin]\ uman\). Alfabetele înse[inu erau decît preliminarii la marea oper\ ap\rut\ la Lyon în 1538, subtitlul Les Simulachres et historiees faces de la Mort. ~n ceea ce-l prive[te pecel mai mare pictor elve]ian al timpului, Niklaus Manuel Deutsch, autoral Dansului macabru de la Berna � plin de mor]i muzicieni �, el [i-af\cut ucenicia tot la Basel298.

Faptul c\ arti[ti de anvergur\ [i tipografi renumi]i au exploatat asemeneateme la sfîr[itul secolului XV [i începutul secolului XVI dovede[te cît demare era cererea publicului � o cerere la a c\rei cre[tere au contribuit [iei. Un joc de c\r]i olandez din secolul XV reprezint\ 34 de oameni dediferite condi]ii, de la împ\rat pîn\ la cel din urm\ valet [i, în plus, Via]ape cale de a face baloane de s\pun [i, bineîn]eles, Moartea299. Dansulmacabru pictat în 1463 pe zidurile de la Marienkirche din Lübeck (distrus\în 1942) a inspirat în acela[i ora[ mai multe edi]ii ilustrate ale Totentanz-ului,ap\rute în 1489, 1496 [i 1520. Cea din urm\ a stat la baza unei versiunidaneze din 1536300. Au fost num\rate 16 manuscrise franceze, majoritateadin secolul XV, ce au p\strat textul Dansului macabru de la cimitirulInocen]ilor. 14 con]in numai textul ; 2 sînt ornamentate cu miniaturi, 6adaug\ Dansul macabru al femeilor. Cît despre edi]iile incunabile care,gra]ie lui Guyot Marchant, Antoine Vérard, Pierre le Rouge [i altora, aupopularizat cele dou\ dansuri în teritoriile de limb\ francez\, ele au fostîn num\r de cel pu]in 15 numai între anii 1485-1500, mai întîi la Paris,apoi în curînd la Lyon, Troyes, Geneva [i Toulouse301. Se mai p\streaz\în alte locuri 12 manuscrise ale versiunii engleze la dansul din cimitirulInocen]ilor. ~n Anglia, unde Reforma era mai degrab\ ostil\ iconografieimacabre � cea din cimitirul londonez al Iert\rii a fost distrus\ în 1549 dinordinul lordului protector Somerset �, la sfîr[itul secolului XVI continuaus\ se vînd\ Dansul [i c`ntul Mor]ii, tip\rite pe o singur\ pagin\, cupoezie [i imagini, deseori inspirate din gravurile lui Holbein, care aucunoscut un succes deosebit. Numai între 1538-1562, s-au înregistrat 11edi]ii la Simulachres..., f\r\ a mai pune la socoteal\ imita]iile [i contra-facerile302. Aceste cîteva informa]ii, ad\ugîndu-se celor deja date mai sus,ne ajut\ s\ apreciem locul ocupat de tema dansului macabru în mentali-t\]ile occidentale din secolele XV-XVI.

Structural, dansul macabru este o defilare � ar trebui s\ spunem chiaro �procesiune� � a diverselor condi]ii umane în drumul lor spre moarte.~n interiorul acestei defil\ri, fiecare fiin]\ vie este tras\ cu for]a de omumie însufle]it\ care, de multe ori, schi]eaz\ un pas de dans. De obicei,cadrul general a integrat diferite variante în func]ie de timpul, spa]iul saulocul avute la dispozi]ie. ~n linii mari, num\rul personajelor invitate de unmort sau de Moarte s\ intre în sinistra procesiune spore[te pe m\sur\ cese extinde audien]a temei. La Ker-Maria, sînt numai 23. Textul latinprimitiv [i derivatul s\u în limba german\ nu reuneau de altfel decît 24 :


95

cifr\ ce se reg\se[te la Lübeck [i La Chaise-Dieu. La Berlin, sînt 28. Lacimitirul Inocen]ilor, dup\ Guyot Marchant, erau 30. Scenele în care sîntpu[i fa]\ în fa]\ un viu [i un cadavru formînd o pereche trec la 33 înDança general [i la 38 în cele dou\ Blockbücher de la sfîr[itul secolului XV.Frescele din Basel anterioare lucr\rilor men]ionate con]ineau chiar 39.Ne d\m seama c\ Guyot Marchant, în fa]a succesului publica]iei lui din1485, a revenit în anul urm\tor [i a exagerat prin ad\ugarea unui dans alfemeilor [i a 10 personaje noi la cel al b\rba]ilor. ~n prima edi]ie (1538)la Simulachres de Holbein, se ajunge la totalul de 40 de mici tablouri.Este adev\rat c\ 7 dintre ele (reprezentînd Crea]ia, Judecata de Apoi,blazonul Mor]ii etc.) nu evoc\ tradi]ionalul dialog între un viu [i inter-locutorul s\u de dincolo de mormînt. ~n schimb, 8 personaje noi apar înedi]ia din 1545. Culmea infla]iei, se pare, a fost atins\ în Dança de laMuerte publicat\ la Sevilla în 1520 [i care este o refacere amplificat\ aacelui Dança general : 58 de vii discut\ acolo în zadar cu Moartea.

Respectînd o ordine ierarhic\ destul de strict\, dansurile macabre, pecare trebuie s\ le citim de la stînga la dreapta, încep în mod obi[nuit cupapa [i îi las\ la sfîr[itul procesiunii dansante sau m\car în apropiereaultimelor locuri pe ]\ran, de o parte, pe mam\ [i copil, de cealalt\ parte :o scar\ a valorilor f\r\ ambiguitate. ~n general, oamenii Bisericii îi precedpe laici, fie într-o repartizare global\, fie într-o distribuire alternant\.Primul caz este ilustrat de Dansul de la Berlin [i de dansurile din celedou\ Blockbücher germane de la sfîr[itul secolului XV : to]i clericii sîntplasa]i înaintea reprezentan]ilor societ\]ii laice. Al doilea caz este maifrecvent : un personaj al Bisericii [i cadavrul care danseaz\ un fel de�polonez\� preced un cuplu format de un laic [i o mumie însufle]it\.Astfel, papa vine înaintea împ\ratului, arhiepiscopul înaintea cavalerului,episcopul înaintea scutierului. ~ns\ regula nu r\mîne strict\ decît la nivelulpersonajelor cu rangurile cele mai înalte. Cînd coborîm sub nobilimeaclerical\ sau militar\, se produc interferen]e, iar fantezia î[i reintr\ îndrepturi. La cimitirul Inocen]ilor, între c\lug\r (nr. 20) [i paroh (nr. 26) seintercaleaz\ c\m\tarul, medicul, îndr\gostitul, avocatul [i menestrelul. Lacimitirul dominican din Basel, numai 9 personaje din 39 ]ineau deBiseric\. ~n interiorul unei scheme generale constante, descoperim a[adaro adev\rat\ diversitate : numai dansul de la Berlin face loc unei nevestede hangiu. Evreul, turcul, p\gînul [i p\gîna apar doar în cele de la Basel.Buc\tarul, prezent în textul latin din Würzburg [i în derivatul s\u german,face [i el parte din procesiunile macabre din Basel. Cît despre Dançageneral, el integreaz\ trei personaje hispanice ale epocii : rabinul, Alfaqui(doctor musulman) [i paznicul sanctuarului (santero). Reflex al epocii [ial concep]iilor ei sociale, dansurile macabre au avut tendin]a de a nuacorda locul cuvenit ]\ranilor [i me[te[ugarilor. ~n aceast\ privin]\, Dançade la Muerte, cu cele 58 de personaje, este mai degrab\ excep]ia careconfirm\ regula. La Dança general, el adaug\ într-adev\r 25 de nou-veni]i,ale[i dintre oamenii de rînd � negustori, me[te[ugari [i r\t\citori : croitorul,


96

marinarul, cizmarul, brut\reasa, vînz\toarea de colaci, vagabondul etc. ~nplus, la final, îi men]ioneaz\ � ca [i `n Dança general de altfel � pe �to]iceilal]i� care nu au putut fi numi]i. Acest regret, absent din majoritateadansurilor macabre, este exprimat [i în cele dou\ Blockbücher din jurulanului 1490, care î[i rezerv\ a 38-a secven]\ celor uita]i din toate claselesociale � repara]ie absolut necesar\, de vreme ce moartea nu uit\ pe nimeni.

La fel ca me[te[ugarii [i ]\ranii, femeile ocup\ doar un loc modest îndansurile macabre, excep]ie f\cînd, desigur, dansul consacrat lor deGuyot Marchant, pornind de la un poem destul de plat al lui Martiald�Auvergne (� 1508)303. Cîteodat\, ele sînt chiar cu totul absente : lacimitirul Inocen]ilor, la Ker-Maria [i în Dança general. Apari]ia lor estediscret\ la Lübeck (2 personaje feminine din 24), la Londra (3 din 35), laBerlin (2 din 28), la Chaise-Dieu (3 din 24), în Blockbücher (3 din 38). ~nschimb, participarea lor este mai intens\ de-a lungul unei filiere ce pares\ derive din textele � latin [i germanic � din Germania de Sud (Würzburg).Acestea acord\ femeilor 4 locuri din 24. La cimitirul dominican din Basel,ele ob]in 8 din 39. ~n Simulachres... de Holbein, 8 din 34. Invers, înDança de la Muerte, nu sînt identifica]i pe nume decît 3 din 58 departicipan]i. Totu[i, autorul anonim al poemului a avut unele remu[c\ri`n privin]a lor [i a plasat, înaintea perechii formate din Pap\ [i Moarte, undiscurs solemn al acesteia adresat unor tinere prea g\tite, pe care le tragecu for]a în hor\304.

Pe scurt, dansurile macabre, produsul culturii dominante a timpului,au subestimat femeia, fie p\str`nd t\cerea asupra sa, fie acord`ndu-i unloc de `nsemn\tate redus\. Cînd o introduc, o fac integrînd-o unei ordinisociale, în care ea apare întotdeauna pe pozi]ia a doua (împ\r\teasa � în]inuturile germanice �, regina, ducesa, contesa, nevasta burghezului saua hangiului), sau cu scopul de a sublinia în ce m\sur\ feminitatea oînclin\ spre moarte (tîn\ra, b\trîna, mama pe care moartea o smulgecopiilor s\i). Sociologia dansurilor macabre ne îndeamn\ a[adar s\ tragemo concluzie deseori omis\ : în ciuda unor trouvailles de detaliu, dansurilesînt pu]in originale unele fa]\ de celelalte. Cu siguran]\, la început aexistat o idee genial\. Apoi, în majoritatea cazurilor, stereotipul a avutcî[tig de cauz\ asupra inspira]iei.

~ndreptînd analiza într-o alt\ direc]ie, trebuie s\ deosebim dansurilemor]ilor de dansurile Mor]ii [i s\ credem în continuare � dup\ cum amf\cut vreme îndelungat\ � c\ primele le-au precedat pe cele din urm\305 ?Astfel, la cimitirul Inocen]ilor ar fi un dans al mor]ilor, unde fiecarepersonaj este atras în hor\ de sosia lui postum\. Invers, Simulachres deHolbein ar constitui, la sfîr[itul parcursului, trecerea (reu[it\) de la undans al mor]ilor la o serie de scene de gen, unde Moartea joac\ cuoamenii aceast\ partid\ prea u[oar\ [i multiform\ pe care o cî[tig\întotdeauna. Este `ns\ opera lui Holbein un adev\rat dans macabru ? ~nplus, în general, realitatea pare s\ fi fost mai complex\, autorii, spectatorii[i cititorii asociind constant, de-a lungul întregii perioade, mor]ii [imoartea în interiorul aceleia[i înv\]\turi coerente.


97

Tema oglinzii � ne vedem dinainte a[a cum vom ar\ta c`nd vom ficadavre � este, cu siguran]\, veche : î[i are originea în scrierile monastice[i [i-a g\sit în legenda celor trei mor]i [i a celor trei vii o ilustrare impre-sionant\. Aceea[i idee au exprimat-o cadavrele sculptate din numeroasebiserici [i reprezent\rile de femei în oglinda manuscriselor cu anluminuri.~n sfîr[it, se [tie c\ însu[i Guyot Marchant [i-a numit dansul macabru�oglinda salvatoare�. Este oare totuna cu a spune c\, în fa]a împ\ratuluicare declar\ : �Trebuie s\ ne echip\m cu lopat\, tîrn\cop [i lin]oliu� [icare are drept partener un cadavru purtînd respectivele obiecte sinistre,publicul vedea în cel din urm\ imaginea a ceea ce va deveni suveranulîntr-o zi ? Ne putem îndoi de a[a ceva, cu atît mai mult cu cît termenul�miroir� (oglind\) se aplica la sfîr[itul Evului Mediu oric\rui fel de oper\didactic\ � �Miroir des princes�, �Miroir des magistrats� etc. franciscanii îlfoloseau în mod curent. El însemna înv\]\tur\ moral\. De aceea, nu estenevoie s\ identific\m, într-o manier\ prea rigid\, cadavrele din dansurilemacabre ca imagini viitoare ale fiec\ruia din personajele vii c\rora le sîntasociate. ~n caz contrar, ce vom face cu mor]ii muzicieni care, subpupitrul predicatorilor, îi cheam\ pe oameni la procesiunea funebr\ ?Mor]ii din dansuri apar mai degrab\ ca agen]i (cu instrumenteinterschimbabile) ai Mor]ii devenite de mult timp, [i nu numai spreînceputul secolului XVI, o individualitate de temut. Pe ea o trimitec\lug\rul Hélinant la prietenii s\i, la prin]i [i la episcopi, pentru a le trezio team\ salvatoare. Ea zboar\ deasupra corpurilor îngr\m\dite de laCampo Santo din Pisa. Tot ea, urcat\ pe un car, înainteaz\ trufa[\ [i deneînvins, în numeroasele �triumfuri ale Mor]ii� din secolul XV, desprecare vom vorbi imediat. Tot pe ea o pun în scen\ catrenele germanice dela Würzburg [i Dança general castilian. {i tot ea dialogheaz\ cu un ]\ran,într-o oper\ remarcabil\ de la începutul secolului XV, Der Ackermannaus Böhmen (Plugarul din Boemia).

Acest text, deseori considerat drept cea mai frumoas\ proz\ german\dinainte de Luther, a ajuns pîn\ la noi în 16 redact\ri manuscrise [i 17edi]ii diferite din secolul XV [i prima jum\tate a secolului XVI306. Pare s\fi fost redactat de un înv\]\tor [i notar public din Saaz, în Boemia,Johannes von Tepl, care [i-a pierdut tîn\ra so]ie în august 1400. Plugarul,vorbind în numele autorului, acuz\ Moartea în termeni vehemen]i : Sînte]i,i se adreseaz\ el, �exterminatorul feroce al omenirii, prigonitorul vicleanal lumii întregi, uciga[ul neînduplecat al tuturor oamenilor... Cufunda]i-v\în r\utate [i disp\re]i...� (cap. I). Cu o evident\ emo]ie, evoc\ so]ia modelcare i-a fost r\pit\ : �Eram dragostea ei, ea era prietena mea... ; bucuriaîncînt\toare a ochilor mei..., sprijinul meu împotriva oric\rui neajuns...,bagheta mea fermecat\..., comoara mea cea mai de pre]... Era bun\ [ipur\� (cap. IV [i IX). ~n literatura german\ a epocii, este o laud\ rar\ [ifrumoas\ adus\ dragostei conjugale. Doamna Moarte (îns\ ar trebui s\traducem prin �Domnul Moarte�, întrucît cuvîntul german este masculin)nu duce lips\ de replici pe care le d\ cu duritate în cursul dialogului. Din


98

acuzat\ se transform\ în procuror arogant [i îl consider\ pe interlocutoruls\u un �imbecil�, avansînd un argument �de bun sim]� :

�Dac\ din vremea primului om pl\m\dit din hum\ nu am fi st\vilitcre[terea [i înmul]irea oamenilor pe p\mînt, a animalelor [i viermilordin de[erturi [i din tufi[uri s\lbatice, a pe[tilor aluneco[i [i acoperi]i desolzi din valuri, nimeni n-ar mai putea tr\i din cauza musculi]elor,nimeni n-ar mai îndr\zni s\ ias\ din cauza lupilor ; fiin]ele umane,animalele, toate creaturile vii s-ar mînca unele pe altele, pentru c\ arfi lips\ de mîncare, iar p\mîntul nu le-ar mai înc\pea� (cap. VIII).

Apoi, Doamna Moarte observ\ c\ a r\pit-o pe nevasta plugarului în 1400,deci în cursul unui an sfînt : trebuie s\ fi urcat la cer imediat (cap. IV). ~norice caz, Doamna cu coasa se declar\ �f\ptura lui Dumnezeu� [i lucreaz\pentru el (cap. XVI). }\ranului care se înc\p\]îneaz\ s\ apere dreptultuturor la via]\ [i bucurie, ea îi r\spunde alegîndu-[i argumentele dinclasicul arsenal misogin : femeia este putreziciune307, este imoral\ (cap. XXIV[i XXVIII). Dup\ scenariul obi[nuit al disputelor timpului, cearta setermin\ în fa]a tribunalului lui Dumnezeu, care nu d\ cî[tig de cauz\ niciunei p\r]i : plugarul î[i ia nevasta, nu pe de tot, ci cu împrumut. Moartea î[ilaud\ puterea, primit\ doar ca fief de la Dumnezeu, �se f\le[te cu o puterece nu vine din ea îns\[i�. R\mîne stabilit c\ �fiecare om este obligat s\-[idea via]a mor]ii, trupul p\mîntului, iar sufletul, nou\� (cap. XXXIII).

Tot pe Moarte o vedem � în plin\ ac]iune � în ciudatul poem Le Morsde la pomme, datînd de la mijlocul secolului XV. ~n cîteva secven]e,acesta a fost inspirat probabil de imaginile [i versurile din hora mor]ilor,de la m`n\stirea din Amiens, pictat\ c\tre 1450 [i distrus\ în 1817308. Cîtdespre dialogul dintre Moarte, mam\ [i copilul care urmeaz\ s\ moar\,dialog inclus în poem, el provine din cele mai vechi versiuni literare �latin\ [i german\ � ale dansului macabru309. A[adar, leg\tura între dans [ipoem este sigur\. Or, în acesta din urm\, Moartea este înc\ o dat\personalizat\. S-a n\scut în momentul p\catului originar. ~nzestrat\ cutrei s\ge]i [i pecetea lui Dumnezeu, a primit puterea deplin\ asupraoamenilor. O vedem deci la lucru, ajutîndu-l pe Cain s\-l omoare peAbel, lovindu-l pe pap\ în mijlocul cur]ii sale, pe cavaler în toiul luptei,pe tîn\r\ în fa]a oglinzii. Aceea[i concep]ie asupra Mor]ii, suveran\ [iimplacabil\, este prezentat\ în Heures de Simon Vostre (1512). Pe bazamodelului constituit de Le Mors de la pomme, desenatorul lui SimonVostre a înmul]it variantele [i elementele originale : Moartea îl face pezidar s\ cad\ de pe schele, îl ajut\ pe tîlhar s\-[i ucid\ victima..., iar pec\l\u s\-l spînzure pe tîlhar310. E. Mâle a apreciat pe bun\ dreptate c\Holbein cunoscuse operele franceze men]ionate mai sus. C\ci �mareles\u dans macabru� se îndep\rteaz\ în realitate de modelul clasic [iconstituie nu atît un dans, cît juxtapunerea unor scene de gen � cele dejaprezente în Le Mors de la pomme [i Les Heures de Simon Vostre � [i aaltora inventate de el : Moartea care îl ajut\ pe Adam s\-[i lucrezep\mîntul, o înso]e[te pe împ\r\teas\ la plimbare, merge al\turi de plugar


99

[i îi mîn\ caii. Astfel, Moartea personificat\ din cele mai recente icono-grafii macabre venea dintr-un trecut îndep\rtat. {i, în cele din urm\, nueste cazul s\ deosebim, situîndu-ne în perspectiva publicului de alt\dat\,dansurile mor]ilor de dansul Mor]ii. De altfel, în aceast\ privin]\, exist\m\rturia explicit\ a benedictinului John Lydgate. Venit în Fran]a, el av\zut fresca din cimitirul Inocen]ilor, i-a discutat semnifica]ia cu clericiiparizieni [i i-a tradus versurile în englez\. A în]eles dansul mor]ilor cadans al Mor]ii. Ca dovad\, traducerile lui la diferitele legende : �Mai întîiMoartea spuse Papei...�. �Moartea spuse din nou ermitului...� etc. PentruLydgate, este Moartea ca atare cea care se adresa celor vii.

Holbein s-a îndep\rtat mult de dansul macabru. Termenul nu figureaz\în titlul publica]iei din 1538 : Les Simulachres et historiees faces de la mort,autant elegamment pourtraictes que artificiellement imaginees (Imaginile[i chipurile mor]ii, pe c`t de elegant desenate pe-at`t de me[te[ugit ̀ nchipuite).El este absent [i din versurile latine [i italiene ale operei lui [i apare numaiîn anumite adapt\ri germane, unde se reg\se[te expresia Todtentanz 311.Dansul macabru din Berna pictat de Niklaus Manuel Deutsch în 1516-1520(distrus în 1660) î[i merit\ [i el doar par]ial numele. Nu mai avem de aface cu defilarea continu\ [i ritmat\ a cuplurilor � un viu [i un cadavruîmpreun\ � ci cu o galerie format\ din scene diferite. Adesea, personajelesînt grupate : papa [i cardinalul, împ\ratul [i regele, cavalerul [i juristul,soldatul [i prostituata. ~ntr-un ultim tablou, se vede Moartea, cu coasaîntr-o mîn\, cu arcul în cealalt\ [i tolba plin\. ~n fa]a ei, vreo dou\zeci depersoane de ambele sexe [i de toate vîrstele sînt c\zute la p\mînt,str\punse de s\ge]i. ~n stînga ei, într-un copac despicat în dou\, atîrn\spînzura]ii. O inova]ie major\ : pictorul [i-a semnat opera [i s-a înf\]i[atpe el însu[i, cu penelul, paleta [i b\]ul de sprijinit mîna. Este pe cale de a-[icizela lucrarea. Un schelet cu o clepsidr\ se preg\te[te s\-l întrerup\312.

Cînd Niklaus Manuel Deutsch a realizat aceast\ compozi]ie, Reformaînc\ nu triumfase la Berna, îns\ revolta lui Luther începuse, iar fr\mînt\rilereligioase în ]\rile germanice erau deja intense. De unde anticlericalismulviolent exprimat în opera aceasta de un artist care va deveni protestant(dorind s\ redacteze el însu[i textul legendelor în dialectul din Berna). ~nclipa mor]ii, episcopul m\rturise[te : �Ca un lup am devorat turma...�Moartea strig\ la un grup de c\lug\ri : �Sînte]i lupi lacomi deghiza]i în oi�.Pe patriarh îl trage f\r\ menajamente de [nurul p\l\riei, ca [i cum ar duceo vit\ la t\iere etc. Niklaus Manuel Deutsch a dus la limit\ satira împotrivaclerului, de mult timp prezent\ în dansurile macabre. Pe parohul care�mînca de pe vii [i de pe mor]i�, scheletul lui Guyot Marchant îl anun]\c\ va fi devorat de viermi. Spre stînga, înso]itorul mort al abatelui îispune acestuia : �Roag\-te de Dumnezeu pentru aba]ie. Ea v-a f\cut mare[i gras, numai bine ve]i putrezi : cel mai gras este primul putrezit�. ~ns\la Guyot Marchant, ca [i la Niklaus Manuel Deutsch, anticlericalismuldezv\luie o arz\toare dorin]\ de a vedea Biserica reformîndu-se. Nu


100

contrazice cu nimic � dimpotriv\ � faptul c\ dansul macabru era opredic\. Ceea ce este vizibil chiar în transform\rile cele mai importante[i cele mai reu[ite din punct de vedere artistic. {i Holbein [i Manuelintegreaz\ în compozi]iile lor scene reprezentînd p\catul originar [iJudecata de Apoi. Primul adaug\ geneza [i paradisul terestru, al doilea �primirea de c\tre Moise a celor zece porunci [i un predicator ]inînd o]east\.

Aceste imagini, încadrînd scenele macabre propriu-zise, dau adev\ratullor sens [i trebuie s\ ne fereasc\ s\ le în]elegem pe dos.


101

3.

AMBIGUITATEA MACABRULUI

Dansul macabru: o predic\

Faptul c\ dansurile mor]ilor (sau ale Mor]ii) erau impregnate de umornegru se explic\ prin dubla lec]ie pe care voiau s\ o transmit\ : ultimulceas vine brusc � de unde un posibil efect comic al surprizei ; moartea îilove[te deopotriv\ pe tineri [i b\trîni, boga]i [i s\raci � de unde gestul deridicol\ revolt\ al celor ce se credeau proteja]i prin vîrst\, ranguri sauaveri. ~ns\ ironia, subliniat\ prin surîsul r\ut\cios al cadavrelor pe jum\tate[tirbe, merge oare pîn\ la satira social\ ? Unii s-au gr\bit s-o afirme1. Cusiguran]\, actul mor]ii apare mai pu]in înfrico[\tor pentru oamenii derînd decît pentru cei avu]i. Aceasta este o tr\s\tur\ constant\ a icono-grafiei macabre din secolele XIV-XVI, deja vizibil\ în fresca de la CampoSanto din Pisa, unde nenoroci]ii o cheam\ (în zadar) pe Moarte, care segr\be[te spre un grup de tineri înst\ri]i [i nep\s\tori. ~n Dansul lui GuyotMarchant, cadavrul i se adreseaz\ astfel plugarului : �...~n griji [i chinuri /A]i tr\it tot timpul / ...S\ v\ bucure moartea / C\ci v\ scap\ de o greapovar\�. Scena XXXVIII din Simulachres... de Holbein prezint\ un cadavruînsufle]it, comp\timind un ]\ran. ~l ajut\ s\-[i sape ultima brazd\, în timpce razele soarelui la asfin]it lumineaz\ orizontul în spatele bisericii. ~nschimb, de îndat\ ce operele macabre, dansurile în special, îi pun peboga]i, pe cei sus-pu[i, pe oamenii Bisericii [i pe tineri în fa]a Mor]ii, eacap\t\ întotdeauna înf\]i[area unui �port\rel� executor al �dispozi]iilor�divine.

Oare din acest motiv s\racii [i n\p\stui]ii interpretau asemenea compozi]iica pe o viitoare revan[\ ? Vedeau ei altceva decît înv\]\tura constant\ acre[tinismului, opunînd moartea pa[nic\ a lui Laz\r celei a bogatului r\u,a[a cum le prezint\ un tablou din 1474 de la Strasbourg : cer[etorul esteprimit în paradis ; cel ce se osp\ta în fast, înconjurat de tinere [i muzicieni,cade prad\ demonilor2 ? ~n lucrarea anterioar\ acesteia am spus c\, însecolul XVII, misionarii din Europa tunau [i fulgerau împotriva abuzurilorcelor boga]i îns\, spre deosebire de numero[i preo]i de parohie, ei s-ausituat întotdeauna de partea puterii în timpul revoltelor3. Iat\ ceea cel\mure[te retrospectiv dansurile macabre. Ele promit egalitatea, dar dup\moarte. Cît despre prezent, ele p\streaz\ cu grij\ ierarhiile în vigoare [irînduiesc personajele în func]ie de acestea. Stigmatizeaz\ nu ierarhiile �întrucît au fost dorite de Dumnezeu �, ci iluziile de[arte pe care onorurile

102

[i banii le fac s\ apar\ în mintea celor înst\ri]i. De[i dansurile macabre nuconstituie o denun]are a p\catelor capitale, dou\ dintre acestea sînt înmod constant batjocorite : trufia [i cupiditas (cu subprodusul ei, cam\ta).Or, trufia este primul p\cat capital. ~n ceea ce prive[te cupiditas, a c\reiimportan]\ cre[te pe m\sur\ ce societatea este din ce în ce mai atras\ delux [i bog\]ie, ea devine una dintre ]intele majore pentru manualele deconfesiune [i alte compendii ale cazurilor de con[tiin]\4.

Cu riscul de a contrazice ideile general admise, trebuie s\ insist\masupra pedagogiei cre[tine pe care Biserica a vrut s-o includ\ în dansulmacabru. Pentru E. Mâle, �în absen]a comentariului, ea nu mai p\streaz\,la drept vorbind, nici un caracter cre[tin propriu-zis�, de vreme ce semul]ume[te s\ ilustreze dou\ adev\ruri nu neap\rat religioase : egalitateaîn fa]a mor]ii [i felul n\prasnic în care ea love[te5. ~n acela[i spirit,Huizinga punea întrebarea : �Atitudinea fa]\ de latura p\mînteasc\ amor]ii se împlete[te într-adev\r cu un gînd cucernic�6 ? Prelungind analizele[i ducîndu-le pîn\ la limit\, A. Tenenti vede în macabrul secolelor XIV-XVI �inclusiv în dansuri � o dislocare a valorilor dobîndite, o �r\sturnare aschemei cre[tine�. Moartea nu mai este o trecere, ci sfîr[it [i descompunere.�Cei ce înainte se considerau cre[tini, acum se recunosc a fi muritori�.�Prin intermediul motivelor ce p\reau cele mai ascetice [s-a produs] oinversare a semnifica]iei tradi]ionale a mor]ii�. Ironiile macabre, par]ialinspirate de sensibilitatea cre[tin\, se degaj\ în realitate din ea7. Ph. Arièscontest\ opozi]ia semnalat\ de A. Tenenti între perioada timpurie aEvului Mediu cre[tin, care ar fi insistat asupra mor]ii privite ca anticamer\a eternit\]ii, [i perioada urm\toare, cînd aceasta s-ar fi laicizat. El este îns\de acord cu predecesorul s\u cînd apreciaz\ c\, între secolele XIV-XVI,�imaginile mor]ii [i ale descompunerii nu înseamn\ nici fric\ de moarte,nici team\ de via]a de apoi � cu toate c\ sînt folosite în acest scop�8. Cîtdespre J. Saugnieux, el afirm\ c\ �secolul XV nici m\car nu mai consider\moartea drept o urmare a p\catului�. Concep]ia asupra dansurilor macabre�este cre[tin\ înc\, dar în chip exterior, [i nu real. Sufletul omului sesimte legat de o viziune din care este exclus\ orice transcenden]\�.�Tema mor]ii [i, mai precis, cea a macabrului tind s\ înlocuiasc\ temainfernului�9. Pentru A. Corvisier, �sensul moralizator al acestor opere[dansurile macabre] se estompeaz\ în compara]ie cu expresia realist\ aspaimei în fa]a mor]ii [i a inevitabilei sale înso]itoare : apriga savoare avie]ii�10. ~n sfîr[it, J. Wirth sus]ine c\ dansul macabru �nu-i niciodat\altceva decît o sintez\ instabil\ de credin]e populare, chiar p\gîne, [icon]inuturi morale cu o coloratur\ u[or cre[tin\�11.

Un asemenea consens nu întîrzie s\ impresioneze. De unde [i întrebareape care o vom pune imediat : macabrul nu a sc\pat ini]iatorilor s\i ? Daristoricii, mai ales cei francezi, nu au ei tendin]a de a-l �citi� într-o manier\prea modern\ [i prea laic\, de[i este vorba mai cur`nd de un discurspromovat [i r\spîndit de Biseric\ ? I s-au v\zut r\d\cinile monastice. S\-i


103

clasific\m acum difuzarea prin dansurile mor]ilor (sau ale Mor]ii). E. Mâle[i succesorii s\i cita]i mai sus au recunoscut, desigur, rolul jucat înaceast\ privin]\ de ordinele c\lug\rilor cer[etori. E. Mâle în special le-aatribuit inventarea dansurilor macabre [i a spus pe bun\ dreptate : �Ei sîntcei ce au început s\ înfrico[eze mul]imile vorbindu-le despre moarte�12.Cercet\rile ulterioare, mai ales din afara Fran]ei, au înt\rit aceast\ afirma]ie[i permit de-acum înainte s\ se m\soare mai bine amploarea fenomenului,l\murit de altfel [i de o contraprob\. Boemia nu a cunoscut dansulmacabru înainte de secolul XVII. F\r\ îndoial\, aceasta în virtutea roluluijucat de curentul husit. Ian Hus [i succesorii s\i au repro[at Bisericiicatolice faptul c\ s-a folosit excesiv de groaza de infern. Dup\ Reformator,în predicile lor, preo]ii l\sau s\ se în]eleag\ c\, împreun\ cu papa, ei îiputeau trimite pe cre[tini în infern13. {i mai semnificativ înc\, Jakubek deStirbra, într-o omilie din 1416, afirma : �Iadul este f\cut pentru diavoli, [inu pentru oameni... diavolul se duce în iad, nu cre[tinii�14. ~n acestecondi]ii, la ce bun s\ sperii oamenii cu dansurile macabre ? ~n Boemia,ele au ap\rut doar o dat\ cu Reforma catolic\.

S-o spunem a[adar din nou : dansul macabru era o predic\. El nu sevoia estetic, ci didactic15. Oare din întîmplare i s-a atribuit paternitatea luiGerson ? De altfel, strofele din cimitirul Inocen]ilor figurau într-un manuscrisdin 1479, con]inînd opere ale marelui universitar, celebrat la timpul s\u[i ca predicator 16. De-acum înainte, nimic mai firesc decît s\-l credeminventatorul dansului macabru. Probabil `ns\ c\ dansul este mai vechi. ~nversiunile latin\ [i german\, datate de H. Rosenfeld în secolul XIV,defilarea viitorilor defunc]i este încadrat\ de doi predicatori, unul deschi-zînd, iar cel\lalt închizînd procesiunea funebr\ printr-o predic\. ~n plus,manuscrisul latin, c\ruia i s-au pierdut ilustra]iile, poart\ indica]ia final\ :Alius doctor (al doilea predicator) depictus predicando in opposita partede contemptu mundi 17.

Deci, la început, Totentanz s-a prezentat f\r\ ambiguitate ca o predic\pe aceast\ tem\. Dup\ toate aparen]ele, textul din Danza de la mortcatalan, din secolul XIV, tradus mai sus, începe cu aceast\ formul\ scris\,evident, de un om al Bisericii : �am vrut s\ m\ refer la dispre]ul fa]\ delume...�18. Predicatorul în amvon, numit cîteodat\ �actorul� sau �doctorul�,a c\rui omilie preced\ dansul propriu-zis, se reg\se[te, de-a lungulsecolelor XV-XVI, atît în scris (publica]ia lui Guyot Marchant, Dançageneral), cît [i în iconografie (dansurile de la Basel, La Chaise-Dieu,Strasbourg, Berlin, Lübeck, Reval, Ulm, Melnitz [i chiar de la Berna)19.Aceast\ constant\ este semnificativ\ : în dans, predicatorul joac\ un rolcomparabil cu cel al ermitului care, desf\[urîndu-[i pergamentul, poves-te[te exemplum-ul celor trei mor]i [i al celor trei vii. ~n plus, în interiorulprocesiunii, sînt introduse uneori aluzii la predicile despre moarte. Estecazul textului lui Guyot Marchant, unde partenerul c\lug\rului franciscanîi spune acestuia : �Ai dat adesea pilde despre moarte...� Traducereaenglezeasc\ (a lui Lydgate) a amplificat interpelarea în felul urm\tor :


104

�Nobile franciscan, spre tine mîna îmi întind, spre a te pofti la dans [i a-]iconduce pa[ii, ]ie, care de multe ori i-ai înv\]at pe oameni, ce nu m\ iautotu[i în seam\, c\ sînt de temut�20.

Un benedictin catalan din secolul XIV a scris cuvintele ce înso]eauDanza de la Mort. Un alt benedictin, englezul Lydgate, impresionat defresca [i de strofele din cimitirul Inocen]ilor, a transmis dansul macabruîn Anglia. Cel de la biserica din La Chaise-Dieu se g\sea într-o aba]iebenedictin\. Capela de la Ker-Maria ]inea de premontrezi. ~n aceast\privin]\, c\lug\rii cer[etori nu au de]inut deci monopolul. Totu[i, rolullor a fost esen]ial. Anumite dansuri fac trimitere la �Fratele� îns\rcinat cupredica asupra mor]ii, f\r\ a-i preciza îns\ ordinul. ~n Dança general, lasfîr[itul primei sale interven]ii, Moartea se adreseaz\ auditorilor astfel :�Dac\ nu-l vede]i pe Fratele predicator / M\car s\ fi]i aten]i la ce spuneîn marea lui în]elepciune�21. Aici intervine predicatorul care anun]\ con]i-nutul poemului. Imediat dup\ aceea, Moartea ia din nou cuvîntul pentrua spune : �De vreme ce Fratele v-a ]inut predica / Nu v\ r\mîne decît s\v\ c\i]i cu to]ii�22. Prin urmare, acest Dança general se prezint\ ca omiliea unui c\lug\r cer[etor. Adesea, este posibil s\ determin\m identitateaordinului s\u. Bazat pe o impun\toare documenta]ie, H. Rosenfeld s-astr\duit s\ arate c\ primele texte (latin [i german) ale dansului macabruproveneau de la m`n\stirea dominican\ din Würzburg. Apoi, fra]ii predi-catori au contribuit din plin la difuzarea temei, pe care franciscanii aupreluat-o la rîndul lor, aducîndu-i u[oare modific\ri de concep]ie23.~ntr-adev\r, dominicanii, afla]i probabil la originea frescelor de la CampoSanto din Pisa, au comandat dansurile macabre de la Basel24, Strasbourg,Berna, Konstanz, Landshut (în secolul XVII). A[adar, ei le-ar fi promovat[i r\spîndit energic.

~ns\ asupra concuren]ei franciscane nu încape îndoial\. ~n cele dou\Blockbücher din preajma anului 1490, al unsprezecelea personaj (viu)din procesiune � c\lug\rul cel bun � este îmbr\cat ca un franciscan, întimp ce al doisprezecelea � c\lug\rul cel r\u � poart\ ve[mînt dominican.~nc\ de la înfiin]area ordinului lor, franciscanii voiau s\ propov\duiasc\tema contemptus mundi. ~n Fioretti, citim urm\toarea fraz\ care ar puteailustra scena ini]ial\ a multor dansuri macabre (predicatorul în amvon) :�Atunci, sfîntul Francisc urc\ în amvon [i începu s\ vorbeasc\ admirabildespre dispre]ul fa]\ de lume...�25. Franciscanii au asociat foarte repedeimaginile mor]ii [i predicarea ascetic\. Pe pere]ii bazilicii inferioare de laAssisi, o fresc\ îl reprezint\ pe sfîntul Francisc ar\tînd un schelet încoronat.O fresc\ analog\ exist\ în sala capitular\ a bisericii sf`ntului Anton dinPadova. De altfel, curentul franciscan pare a fi r\spunz\tor de apari]iatemei descompunerii în pictur\ (biserica Santa Margherita din Melfi) [i însculptur\ (�ispititorul� de la catedrala din Strasbourg) din ultimele dou\-treidecenii ale secolului XIII, ca [i de iconografia trupului torturat al luiIsus26. Mai tîrziu, în secolul XVII, în capelele ]inînd de cimitirele aflate înadministra]ia lor, franciscanii (inclusiv capucinii) au imaginat la Roma,


105

Neapole, Palermo, Evora etc. coloane complet acoperite cu tibii, arcuride bolt\, rozase, capiteluri, retabluri întregi constituite din cranii [i audecorat galerii subterane cu o mul]ime de cadavre în picioare, uscate, înstraie mortuare [i rînduite pe categorii (preo]ii cu bareta, spînzura]ii cufunia etc.).

Revenind la dansurile mor]ilor, în Journal d�un bourgeois de Pariscitim c\, în 1429, fratele Richard, cordelier celebru, a predicat vreme deopt zile la cimitirul Inocen]ilor �din înaltul unei estrade de aproape unstînjen [i jum\tate, cu spatele la osuar, cu fa]a la Charronerie, unde seafl\ Dansul macabru�27. ~n 1453, în urma întrunirii consiliului lor regional,franciscanii au hot\rît s\ fie reprezentat dansul macabru în bisericaSaint-Jean28. La Marienkirche, în Berlinul de Est, predicatorul din amvon,aflat la începutul picturii murale a turnului, este un franciscan. Franciscanesînt [i dansurile de la Augsburg, Hamburg, Bad-Gandersheim, Freiburg(din secolul XVIII). H. Rosenfeld observ\ în acestea un spirit mai pu]inscolastic, mai pietist [i mai democratic decît în dansurile de inspira]iedominican\ : cupiditas este denun]at\ cu o mai mare t\rie29 ; crucea [icrucificatul, situa]i în mijlocul compozi]iei sau la una din extremit\]i, îifac pe credincio[i s\ în]eleag\ faptul c\ p\catul [i moartea au fost învinseprin r\scump\rare. Aceast\ referin]\ figurat\ la Calvar, caracteristic\dansurilor franciscane din Germania de Nord, se reg\se[te [i în Italia : laPinzolo (1519) [i la Carisolo (1539)30. Un accent specific franciscan aparede asemenea într-un poem italian de la sfîr[itul secolului XV sau de laînceputul celui de al XVI-lea, Ballo della morte 31, evident inspirat dindansul de la cimitirul Inocen]ilor, dar în care autorul, membru al ordinuluisfîntului Francisc, fire[te, a inserat o critic\ acerb\ la adresa mai-marilorBisericii. Arhiepiscopul � chipurile, un sfînt � este trimis în iad. Cadavrulcare îl înso]e[te `l ironizeaz\ spunînd : �favorurile sînt acordate prela]ilor,pentru ca ace[tia s\ poat\ duce o via]\ desfrînat\�. Patriarhul are parte deserioase amenin]\ri : �Deja Satan îl încol]e[te�. Abatele, cu toate c\ asalvat numeroase suflete, prime[te o mustrare aspr\ de la înso]itorul s\umacabru care, identificîndu-se cu el, declar\ : �A[ vrea s\ fiu ultimuldintre fra]ii minori]i... Nu voi l\sa ceva sigur pentru ceva nesigur�.Abatelui nu-i r\mîne decît s\ încuviin]eze � �adev\rat gr\i]i� � [i s\ cear\iertarea divin\. Invers, franciscanul are dreptul la toate aten]iile. Estenumit �slujitorul lui Hristos� [i i se f\g\duie[te paradisul32. ~n consecin]\,nu exist\ nici o îndoial\ asupra faptului c\ dominicanii [i franciscaniis-au întrecut cu rîvn\ în a populariza tema dansului macabru, cu scopulevident de a-[i instrui credincio[ii. Augustinienii, în schimb, au exploatat-opu]in, m\car c\ dansul de la Pinzolo (1539), în Trentin, a fost pictat pezidul cimitirului care ]inea de o biseric\ de la munte a ordinului lor.


106

Macabru [i resurec]ie

P. Chaunu apreciaz\ c\ emergen]a literar\ [i iconografic\ a cadavrului îndescompunere a fost asociat\ �unei voin]e pedagogice inseparabile dejudecat\ (individual\)�. ~nainte, Biserica insistase îndeosebi asupra învierii �trup [i suflet � a celor boteza]i. Aceast\ resurec]ie global\ era evocat\ înreprezent\rile Judec\]ii de Apoi. Din contra, promovarea �transi�-ului aaruncat resurec]ia final\ într-o dep\rtare înce]o[at\ [i a pus accentul pejudecata individual\ a sufletului, imediat dup\ deces. Pentru �a se puteadezvolta aceast\ antropologie a sufletelor separate a fost nevoie s\ seucid\ trupul�. Invazia macabrului a fost a[adar strîns legat\ de �uzuraresurec]iei [i a Judec\]ii de Apoi�33. Aceea[i tez\ a fost sus]inut\ de Ph.Ariès, cu cîteva luni înaintea lui P. Chaunu : �Din secolul XIV, scrie el,tema Judec\]ii de Apoi nu a fost complet abandonat\ : o reg\sim însecolele XV [i XVI, în pictura lui Van Eyck sau H. Bosch, în secolul XVII,ici [i colo (Assisi, Dijon). Totu[i, ea nu mai este aceea[i, a pierdut dinpopularitate, iar sfîr[itul de pe urm\ al omului nu mai este imaginat chiarsub forma aceasta. Atunci, ideea judec\]ii s-a desp\r]it de ideea resu-rec]iei�34. Cred, împreun\ cu cei doi istorici c\, pe termen lung, rezultatulacestei pedagogii clericale a fost exact cel subliniat de ei : cre[tinii ausfîr[it dac\ nu prin a uita, m\car prin a subestima resurec]ia � trup [isuflet � ce constituie �originalitatea profund\ a gîndirii cre[tine�, carepromite omului �un destin împlinit, în afara timpului�35.

Totu[i, rezerva mea se refer\ at`t la parcursul, c`t [i la cronologia ceau dus la [tergerea mesajului cre[tin ini]ial. Paginile de fa]\ erau dejascrise cînd a ap\rut articolul lui Aaron Gureviþ despre �Imaginile vie]ii deapoi�36. Autorul remarc\ pe drept cuvînt c\ literatura religioas\ medieval\,atît de bogat\ în exempla, abund\ în povestiri despre strigoi. Ace[tia seîntorc pentru moment pe p\mînt, dup\ judecata individual\ care i-atrimis în paradis sau în infern. Deci judecata individual\ este omni-prezent\ în discursul ecleziastic medieval, al\turîndu-se preocup\rii pentrujudecata general\. Ele nu se exclud, ci coabiteaz\. Nu are rost s\ leopunem, dup\ cum nu este necesar s\ disociem macabrul [i Judecata deApoi.

Am v\zut mai sus c\ discursul monastic despre dispre]ul fa]\ de lumeîmbina devalorizarea corpului [i tema Dies irae 37. Asocierea se reg\se[teapoi în literatura epocii macabre la Jean Régnier, Eustache Deschamps,Georges Chastellain [i al]ii. La fel, reprezentarea Mor]ii ca un cavalerneînvins sau un gîde nemilos a înso]it adesea iconografia Apocalipsei [ia Judec\]ii de Apoi38. ~n sfîr[it, mai ales s-a pictat, sculptat [i anun]atsfîr[itul timpurilor (deci resurec]ia general\) mai mult în cursul seco-lelor XV-XVI decît în Evul Mediu clasic39. Ca dovad\, marile compozi]iide la Albi, Orvieto (Luca Signorelli), de la Capela Sixtin\, cele ale luiR. Van der Weyden (la Beaune), J. van Eyck (la Ermitaj), Memling (laGdansk), dar [i, în special, operele m\runte, de provincie, consacrateJudec\]ii de Apoi. ~n Normandia, au fost num\rate 3 pentru secolele XII-XIII,


107

6 pentru XIV, 6 pentru XV, 16 pentru XVI [i una pentru începutulsecolului XVII. Cifrele concord\ în sudul Fran]ei40. �Atît cît putem extrapola,scrie Michel Vovelle, plecînd de la datele numerice ale unui stoc evidentrezidual, secolul XV [i începutul celui de-al XVI-lea cunosc o înflorire aJudec\]ilor de Apoi : 45 de cazuri din 56..., iar cele aproximativ 10exemple anterioare mai degrab\ anun]\ decît dezvolt\ aceast\ tem\�41.Pe vitraliile bretone, Judec\]ile de Apoi se înmul]esc în secolul XVI.

Astfel, nu numai c\ macabrul [i escatologia colectiv\ nu au rivalizatci, dimpotriv\, au mers în acela[i pas, um\r la um\r [i au dec\zutîmpreun\ în secolul XVII. Ultimele mari Judec\]i de Apoi sînt cele ale luiRubens (1616 [i 1620, amîndou\ la München). La acea dat\, iconografiamacabr\ apusese deja. Invers, este semnificativ faptul c\ fratele Richard,care a predicat în fa]a frescei de la cimitirul Inocen]ilor, era un specialist`n prevestiri apocaliptice. Acestea au invadat Europa în epoca numit\ �aRena[terii� [i mai ales în ]\rile în care s-au înmul]it dansurile macabre :Germania, Fran]a [i Anglia. Corela]ie remarcabil\ : mormintele cu repre-zentarea transi-ului, p\strate sau reperate, sînt localizate în principal în]\rile unde înfrigur\rile escatologice au fost mai puternice [i mai durabiledin secolul XV pîn\ în secolul XVII. Dup\ Kathleen Cohen, geografiaacestor morminte este urm\toarea : în Germania, Elve]ia [i }\rile de Jos, 57 ;în Fran]a, 61 ; în Anglia, 14642. Observ\m absen]a lor în Spania [i Italia43

unde, dup\ cum am spus în lucrarea precedent\, diversele forme de fric\nu au fost în ansamblu atît de puternice ca în restul Occidentului. ~nAnglia, moda mormintelor cu transi a continuat pîn\ mai tîrziu (a douajum\tate a secolului XVI � prima jum\tate a secolului XVII). Or, tot înaceast\ ]ar\ nelini[tile ([i speran]ele) apocaliptice s-au men]inut cel maimult44.

Pe durat\ lung\, bula Benedictus Deus a lui Benedict XII (1336),declarînd c\ drep]ii ob]in viziunea beatific\45 de îndat\ ce mor, f\r\ aa[tepta învierea, �oficializarea� purgatoriului [i a judec\]ii imediate asufletelor de c\tre conciliul de la Floren]a, din 1439, [i apoi de cel de laTrento, au jucat un rol incontestabil împotriva escatologiei resurec]ieigenerale.

Ele au determinat înmul]irea dona]iilor testamentare pentru slujbeleîn favoarea sufletelor aflate în a[teptare [i multiplicarea Artelor de amuri. ~ns\ într-o prim\ etap\, s-a produs o întîlnire între macabrulJudec\]ilor de Apoi [i noua tem\ a purgatoriului. Michel Vovelle ademonstrat-o pe mai multe exemple meridionale. Cel mai neobi[nuitdintre ele se g\se[te la capela Peniten]ilor din Tourves, în Var (a douajum\tate a secolului XVI). Fundalul tabloului este constituit de incendierea[i distrugerea Ierusalimului � o panoram\ apocaliptic\. ~n prim-plan [i încentru este evocat\ viziunea lui Ezechiel : osemintele redevin corpuri. Deo parte [i de cealalt\ ale panoului central, dou\ busturi, unul masculin [ialtul feminin, confirm\ de altfel aceast\ înviere a c\rnii. ~n mijloculcîmpului de oseminte, care este totodat\ cîmp de b\t\lie, Moartea învins\


108

îngenuncheaz\ în fa]a lui Hristos. Macabrul apare din bel[ug în compozi]iadestul de naiv\ : moartea cu drapelul [i acoli]ii ei, scheletele ]inîndclepsidre [i, pentru a spori efectul, în partea superioar\ a tabloului, unfrunzi[ ale c\rui fructe sînt cranii încoronate. ~ns\ în centru, frunzi[ul seîntrerupe spre a face loc viziunii luminoase a unui înger întîmpinîndsufletele care urc\ dintre fl\c\rile purgatoriului46.

A[adar, aceast\ compozi]ie asociaz\ strîns resurec]ia general\, purga-toriul [i iconografia macabr\. Or, ea nu este izolat\. ~n inventarul picturilormurale din sud-vestul Fran]ei întocmit de Robert Mesuret, sînt reperatetrei biserici unde purgatoriul [i Judecata de Apoi se îmbin\ în aceea[icompozi]ie : la Birac, Montaner [i Pervillac. ~n cele trei cazuri, este vorbade opere din secolul XV47. Trebuie s\ ad\ug\m c\ numeroase texte dinepoc\ ne las\ s\ întrevedem o adev\rat\ confuzie între judecata de apoi[i judecata individual\. Confuzia, destul de surprinz\toare, este în realitatelesne de în]eles sub pana unor scriitori care, ca Eustache Deschamps,credeau într-un iminent sfîr[it al timpurilor.

Revenind la dansurile macabre, iat\-ne adu[i la dificila problem\ de aafla în ce fel erau ele în]elese. Un r\spuns pe deplin satisf\c\tor ne vasc\pa întotdeauna. Cum s\ [tim ce anume re]ineau numero[ii analfabe]iai vremii din imaginile al c\ror comentariu nu-l puteau citi ? Biserica`nv\]\toare nu oferea doar imagini cu transis pentru a satisface curiozi-tatea mai mult sau mai pu]in morbid\ a publicului. Le [i explica, indepen-dent chiar de strofele ce le înso]eau. Mai întîi, dup\ cum am spus, celemai multe con]ineau un predicator : ceea ce d\dea tonul. Altora li seal\tura, înaintea dansului propriu-zis, p\catul lui Adam [i al Evei. Cîtdespre La Chaise Dieu, [arpele din arc\ are cap de mort. Urmînd astfelLe Mors et la pomme [i Les Heures de Simon Vostre, Niklaus ManuelDeutsch [i Hans Holbein integreaz\ [i ei p\catul originar în compozi]ialor. ~n plus, cei doi arti[ti plaseaz\ în ultima secven]\ resurec]ia general\.~n sfîr[it, crucea izb\vitoare, triumf\toare asupra mor]ii, figureaz\ la locde cinste în dansurile de inspira]ie franciscan\, la Hamburg, Berlin,Pinzolo, Carisolo.

Nu este nesemnificativ s\ amintim unde se g\seau frescele reprezen-tînd dansurile macabre. Unele [i-au g\sit locul în palate, la Blois, Whitehall,Ferrara (palatul Ragione), Croydon (palatul arhiepiscopului), Coira (palatepiscopal). De cele mai multe ori, îns\, ele au fost pictate în biserici,capele sau în cimitire (la Paris, Londra, Basel, Kernascleden, Ker-Maria,Pinzolo etc.). Prin urmare, în locuri de predicare. De aceea nu le putemizola artificial de omiliile pronun]ate în fa]a lor. Asemenea benzi desenateau fost componenta unui înv\]\mînt audio-vizual mai vast, care le integraîn istoria global\ a mîntuirii [i prezenta moartea ca un subprodus al p\catuluioriginar, amîndou\ urmînd s\ fie eliminate la sfîr[itul timpurilor.

~ntr-o lucrare r\mas\ în manuscris, istoricul român Pavel Chihaia sestr\duie[te tocmai s\ asocieze discursul macabru al Bisericii cu ideologiacare l-a inspirat. Or, aceasta a inclus întotdeauna credin]a în �perenitatea�


109

omului total într-o lume dincolo de moarte. Descompunerea (provizorie)a corpului, urmare a p\catului, este trecerea inevitabil\ spre înviereatrupului purificat. Pentru sfîntul Ioan Hrisostomul, sfîntul Grigore dinNyssa, Tertulian etc., corpul va învia în starea în care se afla înainte dep\cat. Ni se va obiecta c\ acest optimism final nu apare cîtu[i de pu]in înliteratura consacrat\ temei contemptus mundi, cuprins\ de pesimism [iinsistînd mai mult asupra descompunerii trupului decît asupra rena[terii luive[nice. Este adev\rat. Totu[i, oricît de însp\imînt\toare ar fi fost, pastoralafricii nu a f\cut s\ dispar\ cealalt\ înv\]\tur\, care afirma ve[nicia corpuluineconstituit. S\ privim marile Judec\]i de Apoi din secolele XV-XVI � depild\ cele ale lui Hans Memling (la Gdansk) sau Luca Signorelli (laOrvieto) [i imediat observ\m învierea trupului. Observa]ia este valabil\pentru toate Judec\]ile de Apoi din acea vreme. Or, ele nu au fostnicicînd mai numeroase dec`t în epoca de maxim\ înflorire a macabrului.Tot astfel, credinciosul aflat în fa]a admirabilului retablu al Mieluluimistic de Jan Van Eyck, de la Saint-Bavon din Gand � dimensiunile luimari îl f\ceau foarte u[or lizibil � sau în fa]a evoc\rii Tuturor Sfin]ilor,pictat\ de Dürer pentru un azil de b\trîni din Nürnberg48, nu putea s\ nucread\ în învierea trupului. Ea îi era garantat\ de mul]imea ale[ilorpurtînd ramuri, din jurul Mielului divin [i al Treimii.

K. Cohen a avut dreptate s\ insiste asupra leg\turilor care, întresecolele XIV-XVI, au solidarizat reprezentarea macabrului [i credin]aferm\ în înviere49. Nicolas Flamel (� 1418), scriitor oficial al Universit\]iidin Paris, mîndru de [tiin]a lui, a dorit pentru so]ia lui, la Inocen]i, [ipentru el, la Saint-Jacques, o iconografie funerar\ interpretabil\ în dou\registre, cel al religiei [i cel al alchimiei. Pe monumentul s\u (aflat înprezent la muzeul Cluny), soarele str\lucitor [i luna plin\, aflate de oparte [i de cealalt\ a lui Hristos în maiestate, semnific\ via]a ve[nic\ [i,în acela[i timp, for]ele naturale care, dup\ rînduiala lui Dumnezeu, vorpreschimba un transi într-un trup etern. Descompunerea este în]eleas\ca o etap\ necesar\ spre un ultim statut de inalterabilitate50. Mormîntuldeschis al lui Adam (l\sînd s\ se vad\ scheletul sau transi-ul acestuia),situat sub crucea lui Hristos, era privit de mult timp ca dublul simbol alpedepsirii p\catului [i al izb\virii ce aduce învierea trupului. Aceast\ cheiene permite s\ interpret\m timpanul central al catedralei din Strasbourg(sfîr[itul secolului XIII) ca [i fresca Trinit\]ii pictat\, în 1435, de Masacciola Santa-Maria-Novella din Floren]a51.

Adesea, în capelele funerare, reprezentarea scheletului lui Adam, subcrucea Golgotei, era înlocuit\ cu aceea a corpului defunctului. Semni-fica]ia general\ r\mînea aceea[i : o descompunere provizorie era urmat\de o înviere definitiv\ atestat\ de victoria lui Hristos asupra mor]ii. Unproiect de piatr\ funerar\ desenat de Jacopo Bellini, spre 1440, prezint\un transi neîmbr\cat, sub cruce. Pentru a nu l\sa loc nici unei îndoieli cuprivire la simbolismul compozi]iei, artistul a ad\ugat la baza monu-mentului o leoaic\ [i puiul ei. Or, conform unei credin]e populare,


110

leoaica putea s\-[i readuc\ puii la via]\ lingîndu-i timp de trei zile52. ~ncapela familiei Fugger, de la sf`nta Ana din Augsburg, doi transis, aiilu[trilor Ulrich [i Georg, sînt plasa]i sub învierea lui Hristos [i, respectiv,sub victoria lui Samson asupra filistenilor : ilustra]ii omogene, desenatede Dürer, care însemnau împreun\ c\ moartea va muri într-o zi53. Amputea înmul]i exemplele de aceea[i natur\. E. Mâle a descris un vitraliual `nvierii, aflat în vremea lui la Saint-Vincent din Rouen [i adus acum labiserica din Vieux Marché. La baza vitraliului, donatorul st\ întins pedalele mormîntului. Este deja mîncat de viermi. ~ns\ strig\ : �Jésus, sismihi Jésus� (Isus, fii Isus pentru mine), adic\ : Tu care e[ti înviat, iart\-m\[i d\ruie[te-mi învierea54.

Afirmarea învierii a înso]it în felurite chipuri ororile macabre. Placatombal\ a stare]ei Jacquete de Rothais (� 1525) de la Beaumont-lès-Tours,cunoscut\ dintr-un desen, o reprezenta pe defunct\ înf\[urat\ într-unlin]oliu, între Hristos r\stignit [i Fecioara cu pruncul. O inscrip]ie dindreptul capului ascuns al moartei, ca în benzile noastre desenate, con]ineaformula : �Exspecto resurrectionem mortuorum�55. Istoricii care s-au ocupatde ideea mor]ii în secolul XV men]ioneaz\ deseori [i pe bun\ dreptatepolipticul portativ de la Strasbourg (c\tre 1494, [coala lui Memling,muzeul de Arte Frumoase)56, ale c\rui imagini sînt deosebit de impresio-nante. Se compune din [ase mici tablouri de dimensiuni identice repre-zentînd, în ordine, pe Hristos în maiestatea judec\]ii de apoi, infernul,dou\ siluete în picioare, a Trufiei [i a unui cadavru, un craniu [i blazonuldonatorului. Era un bolognez care, cu siguran]\, comandase opera cuocazia c\s\toriei sale cu o femeie flamand\. Transi-ul în picioare, cu unsurîs victorios, cu pîntecele spintecat de îmb\ls\m\tor [i sexul acoperitde o broasc\ rîioas\, se înal]\ deasupra unei pl\ci tombale înconjurate deoseminte. El proclam\ cu ajutorul unei panglici întinse � tot o anticiparea procedeului din benzile noastre desenate : �Iat\ sfîr[itul omului. Amdevenit ca ]\rîna ; sem\n cu praful [i cenu[a�. Trufia, o femeie goal\,figureaz\ p\catul. A privi ansamblul compozi]iei trebuie s\ fi fost o greaîncercare. Dar sensul ei general nu poate fi pus la îndoial\. Sub craniu,scris\ foarte cite], citim o traducere latin\ din Iov (19, 25-26) : �Dar [tiu c\R\scump\r\torul meu este viu / [i El se va ridica la urm\ pe p\mînt. /Chiar dac\ mi se va nimici pielea, totu[i în carnea mea / voi vedea peDumnezeu�. Dublare simbolic\ a afirma]iei : cavit\]ile ochilor nu sîntgoale complet. Dou\ despic\turi înguste în mijlocul orbitelor înseamn\c\ în ziua învierii ace[ti ochi vor vedea din nou.

Aceea[i fraz\ din cartea lui Iov apare pe un postav negru, cu care seacoper\ sicriul, de la catedrala din Evreux. Broderiile reprezint\ uncadavru � poate capul lui Adam ? �, ros de viermi [i plasat la picioarelecrucii. Sub transi, inscrip]ia con]ine �Credo quod Redemptor meus vivit, etin novissima die de terra surrecturus sum et in carne mea videbo deumsalvatorem meum�, acela[i verset ca la Strasbourg57. Pare de altfel dificils\ nu interpret\m ca un simbol învierea celebrului transi al lui Ligier


111

Richier (la Saint-Pierre din Bar-le-Duc), realizare a unui artist care, întreac\t fie spus, a trecut la protestantism [i a murit la Geneva. Chiar [i însecolul XVIII, se considera �aceast\ lucrare inimitabil\�58. Pe mormîntullui René de Chalons, prin] de Orange-Nassau, ucis în asediul de laSaint-Dizier în 1544, se înal]\ un corp r\mas f\r\ piele ; aceasta a disp\rutde pe cap [i de pe cea mai mare parte a pieptului. Ea se g\ure[te pealocuri ca o stof\ uzat\ pe cale de a se destr\ma. ~n testament, prin]ulceruse s\ fie reprezentat a[a cum va fi la trei ani dup\ moarte. Numai c\defunctul î[i îndreapt\ inima spre Dumnezeu, stînd în picioare, cu craniul[i bra]ul în direc]ia luminii vie]ii ve[nice.

De asemenea, speran]a în rena[terea definitiv\ a fiin]ei umane totaled\ sens numeroaselor morminte duble ale epocii, cu un transi mai multsau mai pu]in descompus la etajul inferior [i acela[i personaj, viu, cumîinile împreunate, cu ochii ridica]i spre cer, la etajul superior. �Cadavrulacesta însp\imînt\tor, scria E. Mâle, nu-i decît o aparen]\ în[el\toare ; înultima zi î[i va relua forma la chemarea Domnului�59. ~n consecin]\, cums\ interpret\m dorin]a clericilor [i a laicilor de a fi reprezenta]i ca transisîn mormintele lor ? Exhibi]ionism morbid ? Poate. Dar, mai sigur, act desmerenie. Ascult\tori în ceea ce prive[te înv\]\turile Bisericii din vremealor, viitorii defunc]i declarau astfel c\ accept\ degradarea prezis\ acorpului lor p\c\tos [i, în acela[i timp, î[i afirmau coram publico credin]aîntr-un dincolo de putreziciune [i cenu[\. ~n felul acesta, ei ofereau �ooglind\� celor care le priveau mormîntul [i u[urau pastorala clerului60.

Revelator în aceast\ privin]\ este, în apropiere de Lausanne, monu-mentul funerar al judec\torului François de la Sarraz, mort în 136361.Transi-ul nud, în apropierea c\ruia se roag\, în picioare, doi cavaleri [idou\ femei, are bra]ele încruci[ate pe piept. Capul îi st\ pe o pern\. Dou\broa[te rîioase îi devoreaz\ ochii, alte dou\ se n\pustesc asupra gurii, iara cincea, asupra organelor genitale. Tot corpul este pres\rat cu viermilungi, devoratori. Pe pern\ [i pe piept, observ\m cochiliile Saint-Jacques.Broa[tele rîioase, dup\ toate aparen]ele, simbolizeaz\ p\catele, viermiifigureaz\ remu[c\rile con[tiin]ei, iar cochiliile exprim\ credin]a în înviere.Semnifica]ia foarte veche a cochiliilor explic\ prezen]a celor aflate deasuprani[elor în care se rugau c\lug\rii, pe laturile sarcofagului lui Jean deBeauveau (� 1479), amplasat odinioar\ la catedrala din Angers, acumdisp\rut, [i deasupra transi-ului lui Jeanne de Bourbon (� 1521), aflatast\zi la Luvru62. Astfel, în monumentul lui François de la Sarraz erauasociate smerenia p\c\tosului, poc\in]a cre[tinului [i speran]a în rena[tereadefinitiv\ a omului regenerat. Acelea[i chei � smerenie [i speran]\ � nepermit s\ în]elegem portretele duble în care dou\ panouri antiteticeprezint\, unul, logodnicii în plin\ tinere]e, unindu-se pentru tot restulvie]ii, iar cel\lalt, acelea[i personaje transformate în transis hido[i, mînca]ide viermi [i broa[te rîioase63.


112

Macabrul [i nenorocirile timpului

Predica macabr\ � texte [i imagini � urma logica unei cre[tin\ri caredorea ca etica m`n\stirilor s\ fie acceptat\ de p\turi din ce în ce mai largiale popula]iei [i, în acela[i timp, se confrunta cu o sporire a bog\]iei [ia �tr\irii frenetice�, cel pu]in la nivelurile superioare ale societ\]ii. Deaceea mi se pare insuficient diagnosticul lui P. Chihaia, care deslu[e[te îndiscursul ecleziastic asupra mor]ii din secolele XIV-XVI o �cruciad\intern\� împotriva cavalerilor care-[i p\r\seau idealul, ispiti]i de un stilde via]\ p\gîn64. �Cruciad\ intern\�, într-adev\r, îns\ încercînd s\-i întoarc\de pe calea pierzaniei pe to]i cei ce dispuneau de bog\]ii mereu maimari, fie ei nobili sau burghezi, într-o civiliza]ie în plin\ ascensiune. Deaici [i insisten]a Bisericii asupra l\comiei (cupiditas) în manualele deconfesiune [i, deopotriv\, în dansurile macabre. ~n ceea ce-i prive[te pe�destinatarii� predicii, nenum\ratele relu\ri ale temei memento moritrimit, prin for]a împrejur\rilor, la o poft\ de desf\t\ri, o intens\ dragostede via]\ pe care Biserica s-a str\duit în zadar s\ le st\vileasc\. ~n general,î[i propunea s\ impun\ o moral\ solid\ unei societ\]i în care etica [ireligia nu coincideau. Ca dovad\, printre multe altele, fresca de la Pinzolo,prezent`nd un dans macabru la etajul superior [i, dedesubt, figurareap\catelor capitale.

Dar acum se pune întrebarea : de ce o asemenea explozie a uneiestetici morbide începînd cu mijlocul secolului XIV ? Trecerea în revist\,chiar rapid\, a iconografiei funerare din civiliza]ia noastr\, din epocagreco-roman\ pîn\ în prezent, ne dezv\luie imediat faptul c\ reprezen-t\rile cu transis, schelete [i dansuri ale mor]ilor nu s-au situat în prim-plandecît într-o perioad\ relativ scurt\, între 250-300 de ani. Dimpotriv\,majoritatea imaginilor legate de amintirea defunc]ilor, la greci, în cre[tin\-tatea Imperiului tîrziu [i a Evului Mediu timpuriu, ca [i în lumea contem-poran\ sau pre-contemporan\, se scald\ într-o atmosfer\ lini[titoare sau,adesea, într-o melancolie cu o umbr\ de speran]\. ~n ciuda îndelungateipreistorii ce o explic\, perioada macabr\ apare a[adar ca o parantez\ deîndat\ ce o resitu\m în durata lung\ european\. Atunci, de ce aceast\ruptur\ violent\ [i provizorie ? De ce pentru cîtva timp o civiliza]ie [i-adeschis mormintele spre a descoperi corpurile în putrefac]ie ? De ce s-al\sat bîntuit\ de imagini cu cranii, tibii, c\rnuri putrezite [i gre]oase ? Pîn\la mijlocul secolului XIV, aceste fantasme au fost re]inute de baraje careau cedat brusc, reconstituindu-se doar cu trei sute de ani mai tîrziu. Ces-a petrecut ?

R\spunsul îl ofer\ chiar istoria Europei. Mai întîi, fusese uitat\ ciuma.Or, iat-o revenind în for]\ în 1348, cînd vreme de patru ani devasteaz\ obun\ parte a continentului � ar fi pierit atunci o treime dintre europeni.Ea va izbucni periodic pîn\ la începutul secolului XVIII. Cum se putea cao asemenea ofensiv\, de nimic anun]at\, s\ nu-i fi impresionat pecontemporani ? Or, `n timp ce se declan[au epidemiile, recoltele proaste


113

deveneau din ce în ce mai frecvente, revoltele urbane [i rurale seînmul]eau, turcii exercitau o presiune crescînd\, Marea Schism\ sfî[iacre[tin\tatea latin\ (orice catolic fiind excomunicat de pap\ cînd prin]ullui refuza s\ i se supun\ acestuia), r\zboaiele civile [i cele externedevastau Fran]a, Spania, Anglia, Boemia etc. Aceasta este panoramaEuropei între mijlocul secolului XIV [i mijlocul secolului XV. Este adev\ratc\, ulterior, intervine o acalmie, c\ popula]ia, din Fran]a, în special,începe s\ sporeasc\ o dat\ cu sfîr[itul R\zboiului de o Sut\ de Ani. Dar,din cauza sonorit\]ii prestigioase a cuvîntului �Rena[tere�, uit\m cu preamare u[urin]\ c\ ciuma r\mîne prezent\, c\ schisma, evitat\ pentrumoment, se produce o dat\ cu Reforma, c\ ]\ranii germani se r\scoal\ în1525, c\ Fran]a [i }\rile de Jos sînt zguduite, între a doua jum\tate asecolului XVI [i începutul secolului XVII, de r\zboaiele religioase, care seextind imediat în Germania, devastînd-o între 1618-1648, [i c\ Angliaelisabetan\ a tr\it cu teama unei debarc\ri spaniole. A[adar, mai esteîntîmpl\tor faptul c\ apare o nou\ genera]ie de poe]i macabri (Agrippad�Aubigné, Sigogne, Chassignet), în vremea r\zboaielor religioase, c\dansurile mor]ilor î[i urmeaz\ cariera iconografic\ în secolul XVII în ]\rilegermanice [i c\ Anglia, în ciuda adopt\rii protestantismului, continu\ s\reprezinte transis pe monumentele funerare, în timp ce la teatru seacumuleaz\ scenele cu asasinate ? Este evident : cronologia macabruluicoincide cu aceea pe care am identificat-o în lucrarea precedent\, cîndm-am ocupat de judecata de apoi, vr\jitoare, jidovi [i erezie. Ea seintegreaz\ în aceea[i explica]ie global\ unde se întîlnesc discursul culpabi-lizator, spaima în fa]a nenorocirilor acumulate [i violen]a prezent\ pretu-tindeni.

Epoca noastr\ nu ne ajut\ oare s\ în]elegem începuturile modernit\]iieuropene ? M\celurile secolului XX, din 1914 pîn\ la genocidul dinCambodgia (trecînd prin diverse �holocausturi� [i prin potopul de bombedin Vietnam), amenin]area unui conflict nuclear, folosirea torturii pescar\ din ce în ce mai larg\, multiplicarea gulagurilor, accentuarea insecu-rit\]ii, progresele rapide [i, uneori, tot mai îngrijor\toare ale tehnicii,pericolele pe care le comport\ exploatarea prea intensiv\ a resurselornaturale, anumite manipul\ri genetice [i generalizarea necontrolat\ ainformaticii � iat\ tot atî]ia factori care, acumul`ndu-se, creeaz\ în civili-za]ia noastr\ un climat de angoas\, comparabil în unele privin]e cu celcunoscut de str\mo[ii no[tri între perioada Ciumei negre [i sfîr[itulr\zboaielor religioase. Dup\ un proces clasic de �proiec]ie�, nu ostenims\ tot evoc\m prin cuvinte [i imagini acest �t\rîm al fricii� în care ne-amîntors. Amestecînd prezentul [i un viitor ipotetic, [tiin]a [i fic]iunea,temerile noastre pentru viitor [i experien]a pericolelor cotidiene, sadismul[i erotismul, cuceririle spa]iale [i o paleontologie de duzin\65, înmul]impovestirile [i grafismele violente, barbare, dezumanizate, sparte. Asociemîn cacofonii brutale futurism [i arhaism, fiin]e sau roci antediluviene [inave cosmice.


114

A[a este gr\mada ordinar\ de benzi desenate pentru adul]i publicatede patru ori pe an în Métal hurlant de �Umanoizii asocia]i� : un exempluprintre multe altele. Asemenea deliruri morbide în care mi[un\ vampirii[i dimine]ile cenu[ii î[i g\sesc expresia în nenum\ratele c\r]i cu titluriprovocatoare : Apari]ia supraoamenilor, Galaxia neagr\, Gr\dinile apo-calipsei, Anti-lumi, Omul terminal sau Omul disociat, Timpul dezarti-culat, Viitori f\r\ viitor, Lumile macabre ale lui Richard Matheson [iTuturor ne e fric\. Ultimele dou\ titluri ne trimit la temele istorice alelucr\rii de fa]\. Ieri, ca [i ast\zi, frica de violen]\ s-a obiectivat în imaginiale violen]ei, iar frica de moarte, în viziuni macabre. Cînd prezen]acadavrelor celor uci[i de cium\, foamete sau solda]i a devenit obsedant\,predica culpabilizatoare cu evoc\rile ei dezgust\toare a avut parte de onou\ audien]\. Asociind neîncetat moartea [i gre[eala, p\catul [i pedeapsa,ea a p\rut confirmat\ de fapte [i tocmai în aceast\ confirmare a g\sit ohran\ d\t\toare de putere. Vorbea despre fric\ în fa]a unor oamenicuprin[i de fric\ [i, în cele din urm\, le exprima frica.

Sînt discu]ii în leg\tur\ cu locul acordat ciumei � [i `n primul r`ndepidemiei din 1348-1351 � în istoria european\. ~n secolul XIX [i laînceputul secolului XX, a existat tendin]a de a se explica totul prin ea :fisurile sistemului feudal, criza Bisericii [i, prin urmare, înaintarea spreRena[tere [i Reform\. ~n zilele noastre, în Fran]a cel pu]in, unii istoricicaut\ mai degrab\ s\ minimalizeze impactul Ciumei negre66, fiind adev\ratc\, pe de o parte, erodarea sistemului feudal [i deteriorarea conjuncturiieconomice [i sociale începuser\ înainte [i, pe de alt\ parte, c\ civiliza]iaeuropean\ [i-a continuat ascensiunea în ciuda acestui atac violent almaladiei. Spre a l\muri problema, mi se par utile urm\toarele patrupreciz\ri :

a) De[i contemporanii au considerat impactul ciumei � mai ales alCiumei negre � mai important decît a fost în realitate, gravitatea epide-miilor este în afara oric\rei îndoieli : statisticile cele mai sobre pentru1348-1352 duc la estim\ri de mortalitate variind, în func]ie de locuri, între25 [i 40 %67. S\ not\m, într-o cronologie mai ampl\, c\, între 1348 [i 1500,Parisul a cunoscut ciuma chiar mai frecvent dec`t o dat\ la patru ani.b) Pentru istoriografia mentalit\]ilor conteaz\ mai pu]in cifrele reale alepierderilor, cît [ocul provocat în min]ile oamenilor de spectacolele extremde brutale ale maladiei [i mor]ii. c) Instalat\ pentru mai bine de trei sutede ani, ciuma n-a fost, între 1348-1648, decît elementul cel mai dramatical unui vast ansamblu de nenorociri ce [i-au acumulat efectele. d) Civili-za]ia european\, dep\[ind atîtea handicapuri, a continuat s\ inoveze întoate domeniile68, de[i nici m\car în secolul XVI nu s-a l\sat animat\ deun optimism comparabil cu cel din secolul Luminilor sau din a douajum\tate a secolului XIX. Oamenii Rena[terii, crezînd c\ istoria uman\este aproape de sfîr[it, nu concepeau viitorul în termeni de progresmoral sau tehnic. De unde necesitatea de a introduce [i de a generalizao no]iune, men]ionat\ întîmpl\tor de J. Soustelle cu privire la azteci, [i


115

anume aceea de �pesimism activ�, ce pune în relief propria noastr\experien]\ cu privire la sfîr[itul de secol XX. O civiliza]ie poate dadovad\ de dinamism, r\mînînd în acela[i timp pesimist\. Este cazulnostru. {i al str\mo[ilor no[tri, la începutul modernit\]ii europene.

Millard Meiss a scris c\ Ciuma neagr\ a fost un �eveniment cultural�,în special în domeniul picturii religioase69. Ea se afl\ la originea celebreifresce de la Campo Santo din Pisa (în jurul anului 1350) care cumuleaz\triumful Mor]ii, legenda celor trei mor]i [i a celor trei vii, judecata [iinfernul. Acelea[i scene se reg\sesc grupate, nu dup\ mult timp, într-ocompozi]ie de Orcagna (pentru Santa Croce din Floren]a), dar din ea nus-au mai p\strat decît fragmente. O pictur\ � funerar\, cu siguran]\ �executat\ în a doua jum\tate a secolului XIV de Giovanni del Biondo(Vatican) prezint\ o iconografie f\r\ precedent pîn\ atunci în arta toscan\ :sub Fecioara cu pruncul, înconjurat\ de sfin]i, este întins un cadavrudevorat de viermi [i broa[te rîioase ; un ermit b\trîn, b\rbos, îl arat\ cudegetul, în timp ce un om [i cîinele s\u dau `napoi îngrozi]i70.

O alt\ noutate imediat posterioar\ Ciumei negre este reprezentarealui Hristos la sfîr[itul lumii ca judec\tor ocupat doar s\-i blesteme peosîndi]i. ~nainte, binecuvînta cu o mîn\ [i respingea cu cealalt\. ~ns\ laCampo Santo din Pisa, pentru prima oar\, nu are decît o mîn\ activ\, ceacu care îi trimite pe damna]i în infern71. Mai multe compozi]ii ale lui FraAngelico [i mai ales Hristul din Sixtin\ vor relua acela[i gest dramatic. Lafel, dup\ Ciuma neagr\ se r\spînde[te în Italia [i dincolo de Alpi imagineaomenirii p\c\toase, lovit\ de s\ge]ile ciumei72. La San Pietro in Vincolidin Roma, o fresc\ dedicat\ ciumei din 1476 figureaz\ R\ul sub înf\]i[areaunui schelet-diavol înaripat, îndreptînd o s\geat\ asupra locuitorilor unuiora[. Un secol mai tîrziu, printre temele macabre pictate în interiorul [iexteriorul bisericii sf`ntul Mihail din Oleggio, în apropiere de Novara, seremarc\ Dumnezeu lovindu-i cu fulgerele sale pe mor]i în morminteîntredeschise : aluzie probabil\ la ciuma din 1575-157673. ~mpotriva acestoratacuri, oamenii au început s\-l invoce pe sfîntul Sebastian, martirulstr\puns, al c\rui cult a luat brusc avînt dup\ 1348. ~n sfîr[it, s\ fieîntîmpl\tor faptul c\ practica slujbelor pentru defunc]i s-a generalizatîncepînd cu mijlocul secolului XIV74 ? ~n orice caz, nu încape îndoial\ c\,privind f\r\ încetare, în vreme de epidemie, mormintele deschise [icadavrele în descompunere, lumea a devenit mai receptiv\ decît înaintela imaginile macabre ale predicilor. Iar acestea reflectau incon[tientpropensiunea morbid\ a publicului de a-i privi pe defunc]ii care [i-aupierdut obi[nuita demnitate a mortului.

Desigur, leg\turile între cium\ [i dansurile macabre au fost numeroase.Cîteodat\, ele se las\ greu ghicite, îns\ în alte cazuri transpar cu claritate.Dac\ ipoteza lui H. Rosenfeld este exact\ [i dac\ trebuie s\ dat\m, cuaproxima]ie, în 1350 poemul latin [i catrenele germane care constituie, înopinia lui, primele versiuni scrise ale dansului macabru, atunci Ciumaneagr\ ar fi permis formularea clar\ a unei teme incerte pîn\ în acel


116

moment. ~n orice caz, textul latin con]ine lamenta]ia copilului pe moarte :�Mam\ scump\, omul negru m\ smulge de la pieptul t\u / Trebuie s\dansez, f\r\ a fi [tiut vreodat\ s\ merg� ; în textul german, Moartea îl invit\pe rege s\ intre �în dansul fra]ilor negri�75. }inînd cont de datarea aproapesigur\ acum a frescei de la cimitirul dominican din Basel (spre 1440), nise pare normal s\ stabilim o rela]ie `ntre acest dans macabru [i mareaepidemie ce a bîntuit ora[ul în 1439, în perioada conciliului, descris\ deE.S. Piccolomini, viitorul Pius II76. Atît de impresionant\, spune el, eragr\mada de cadavre încît �p\rin]ii de la conciliu r\t\ceau, palizi [idescump\ni]i�. La Lübeck, dansul macabru de la Marienkirche a fostexecutat în 1463, înainte de ciuma care a lovit ora[ul în anul urm\tor. Se[tia îns\ de venirea ei, fiind deja prezent\ în Renania, Saxa, Thuringia [iBrandenburg : periculoasa ofensiv\ se apropia, a[adar, de ora[77. Cîtdespre dansul macabru de la Berlin, el a fost pictat în 1484, la sfîr[itulunei molime.

~n asemenea condi]ii, de ce s\ nu încerc\m anumite apropieri cronolo-gice, m\car cu titlu de ipotez\ ? ~n cei doisprezece ani care au precedatrealizarea frescei de la cimitirul Inocen]ilor (1424), Parisul a cunoscut treiizbucniri ale ciumei : în 1412, 1418 [i 142178. Dansul macabru de lacimitirul Iert\rii din Londra, în apropiere de Saint-Paul, dateaz\, aproxi-mativ, din 1440. ~nainte, ciuma vizitase capitala englez\ în 1433, 1434,1435, 1436, 1437 [i 143879. De altfel, c\lug\rul Lydgate, care a adaptat înenglez\ versurile de la cimitirul Inocen]ilor, a compus un poem intitulatDietary and Doctrine for the Pestilence 80. La Clusone (în apropiere deBergamo), compozi]ia ce regrupeaz\ legenda celor trei mor]i [i a celortrei vii, triumful mor]ii [i dansul �putrezi]ilor� (transis) a fost pictat\ în1484. Or, ciuma secerase în Lombardia vreme de patru ani [i era maiactiv\ ca niciodat\ în 148581. La fel, dansul macabru de la Füssen(aproximativ 1600) fusese precedat de epidemiile din 1583, 1588 [i 1598.F\r\ îndoial\, în folosirea acestei teme iconografice trebuie s\ vedem omodalitate a ritului magic, un mijloc fie de a se p\zi de primejdia iminent\,fie de a evita întoarcerea epidemiei. Figura]ia dansului macabru era înacela[i timp exorcism [i manifestare a poc\in]ei82. ~n]eleas\ astfel, eatrebuie s\ fie apropiat\ de sîngeroasele procesiuni de flagelan]i c\roraCiuma neagr\ le-a dat o amploare f\r\ precedent.

~n ochii contemporanilor, trei tr\s\turi ale epidemiilor de cium\trebuiau s\ fie exprimate în dansurile macabre : aspectul pedepsei divine,brutalitatea atacului mortal [i egalitatea în moarte, ce rezerva aceea[isoart\ boga]ilor [i s\racilor, tinerilor [i b\trînilor. ~n plus, trebuie, cusiguran]\, s\ stabilim o rela]ie de la cauz\ la efect între dezastreleprovocate de cium\83 [i succesul, între secolele XIV-XVI, al iconografieiconsacrate triumfului Mor]ii. Tema plutea, probabil, în aer înainte deCiuma neagr\, dac\ situ\m înaintea ei � ceea ce nu-i sigur � Alegoriap\catului [i a r\scump\r\rii de la pinacoteca din Siena. ~ntre scenereprezentînd la stînga p\catul originar, la dreapta, pe Hristos triumf`nd


117

asupra p\catului [i a Mor]ii, aceasta, în centrul compozi]iei, este figurat\printr-un dragon înaripat cu cap de femeie. Cu coasa, ea a pus deja lap\mînt sute de oameni [i se avînt\ spre un grup îngrozit care îl implor\pe Hristos r\stignit84. Asem\n\rile cu marea fresc\ de la Campo Santo dinPisa, despre care se crede în general c\ a fost inspirat\ de Ciuma neagr\,sînt numeroase.

~n orice caz, într-o Italie (sfîr[itul secolului XIV � începutul secolului XV)frecvent b`ntuit\ de epidemii [i, în afar\ de aceasta, m\cinat\ de r\zboaie �Petrarca o descrie ca pe �o corabie f\r\ cîrmaci în mijlocul furtunii� � î[ifac apari]ia impresionante reprezent\ri ale triumfului Mor]ii. S\ re]inemdou\. La m`n\stirea Sacro Speco (sfînta grot\) din Subiaco, spre 1363-1369,un artist din Siena, în fa]a reprezent\rii celor trei mor]i [i a celor trei vii,a evocat Moartea sub forma unei b\trîne scheletice, cu p\rul în vînt,urcat\ pe un cal. La dreapta, ca la Pisa [i în fresca lui Orcagna de la SantaCroce din Floren]a, cer[etori obosi]i de o via]\ prea chinuit\ o implor\(zadarnic) s\ nu-i cru]e. ~n centru [i la stînga, ea îi doboar\ cu coasa pec\lug\rii [i c\lug\ri]ele lua]i `ntre copite de calul s\u. ~n mîna dreapt\]ine o spad\ cu care love[te un tîn\r vîn\tor85. Execu]ia este stîngace, darsemnificativ\. Mai mult\ putere exist\ în fresca (în jur de 1445) palatuluiSclafani din Palermo, transformat în spital cu cî]iva ani înainte86. Acoloapare compozi]ia deja tradi]ional\ : pe de o parte cer[etorii [i [chiopiicare implor\ Moartea în zadar, de cealalt\, tinerele [i muzicienii dinapropierea unei fîntîni gra]ioase. ~ns\ Moartea, în centru, umple dou\treimi din compozi]ie. Rînjind, urcat\ pe un cal-fantom\ a c\rui arhitectur\scheletic\ este puternic eviden]iat\, ea î[i sloboze[te s\ge]ile asupra unuigrup de tineri nep\s\tori. Arm\sarul � cu n\rile frem\tînd, cu gîtul întins[i coama în vînt � calc\ peste cadavrele îngr\m\dite la picioarele lui.Detaliu important : s\ge]ile î[i ating victimele în special în zona ganglio-nilor. Evident, este vorba despre cium\.

Leg\tura stabilit\ de mentalitatea colectiv\ între cium\, puterea invin-cibil\ a mor]ii [i personificarea acesteia sub înf\]i[area unui cavaler apareîn mod schematic [i, în acela[i timp, exemplar în dou\ documente : unmanuscris al Decameronului din 142787 [i pe coperta unui registru desocoteli din Siena (registrul de la Biccerna sau Vistieria Statului), datat în1437. ~n acel an, o epidemie �foarte ucig\toare� a f\cut ravagii în ora[ diniunie pîn\ în decembrie. �Mul]i cet\]eni de seam\ au murit, laolalt\ cumul]i al]ii�. Pe coperta volumului, un anonim a reprezentat Moarteatriumf\toare cu aripi de liliac (ca la Pisa) [i c\l\rind un bidiviu iute, carecalc\ peste cadavre. ~ntr-o parte îi atîrn\ o coas\, iar cu arcul ]inte[tepersonaje a[ezate, ce se ocup\ cu un joc de noroc88.

Moartea, sinistru [i invincibil cavaler, iat\, a[adar, o imagine obi[nuit\[i pe care o reg\sim într-un desen în creion al lui Dürer (British Museum).Artistul a figurat-o aici ca schelet încoronat, înarmat cu o coas\, strunindun cal desc\rnat la gîtul c\ruia atîrn\ un clopot. Or, Dürer a executatacest desen în 1505, cînd ciuma secera la Nürnberg89. Recuren]a epide-


118

miilor [i a r\zboaielor în Europa secolelor XIV-XVI a adus din nou înaten]ie credibilitatea Apocalipsei [i a deschis o nou\ carier\ temei celorpatru c\l\re]i. Frecventa evocare a Apocalipsei prin pictur\, tapiserie,vitraliu, anluminur\, gravur\ duce la o proliferare a imaginilor ar\tînddezl\n]uirea însp\imînt\torului arm\sar al\turi de invincibilul s\u c\l\re],de cele mai multe ori figurat printr-un cadavru însufle]it care, cînd cuspad\ [i s\ge]i, cînd cu lance [i coas\, îi ucide f\r\ mil\ pe oameni.Arti[tii au îmbog\]it aceast\ tem\ general\ cu diverse varia]iuni. Cea maiveche Apocalips\ olandez\ � un manuscris din jurul anului 1400 � arat\Moartea c\lare, zdrobind cu u[urin]\ o poart\ grea a ora[ului, f\c`nd-o]\nd\ri90. ~n ce-l prive[te, Memling îl reprezint\ pe c\l\re] ie[ind din guraunui monstru care scuip\ fl\c\ri91. ~n marea suit\ din 1497-1498, Dürer,îndep\rtîndu-se de tradi]ie, înlocuie[te cadavrul cu un b\trîn hidos [idesc\rnat, înarmat nu cu o coas\, ci cu un trident92.

Totu[i, Italia a inventat o alt\ figura]ie a triumfului Mor]ii. Pe unretablu pictat în 1362 la Santa Croce de Agnolo Gaddi, aceasta c\l\re[teun bivol negru care strive[te cadavre. La mijlocul secolului XV, cîndiconografia italian\ a pus în valoare Triumfurile lui Petrarca (compuseîntre 1356-1374), s-au folosit din nou boii, îns\ înh\ma]i la un car. ~nopera lui Petrarca, Moartea, care o invit\ pe Laura s\ se al\ture imenseicohorte de mor]i, este o femeie în straie negre. Nici nu c\l\re[te, nici nueste urcat\ într-un car. ~ns\ în primul dintre Triumfuri, cel al Iubirii,Cupidon st\ în picioare într-un car cu fl\c\ri, la care sînt înh\ma]i patrucai albi93. Miniaturi[tii au avut ideea ca, în anluminuri, s\ plaseze tot încar Castitatea, Moartea, Faima, Timpul [i Eternitatea. Aceast\ inova]ie, cerelua tradi]ia reprezent\rii romane a triumfurilor imperiale, s-a bucuratde succes [i a dat na[tere la numeroase triumfuri ale Mor]ii reprezentîndcarul ei tras de boi. Tema iconografic\ respectiv\ apare uneori în fresce[i tablouri. Dar o g\sim mai degrab\ pe sipete (cassoni ), tapiserii [iilustr`nd manuscrisele cu anluminuri, apoi lucr\rile tip\rite consacrate luiPetrarca, scheletul nemilosului c\l\u putînd fi înlocuit cu cele trei Parcesau m\car cu una dintre ele (Atropos).

Mai multe tr\s\turi importante sînt comune ansamblului acestor triumfuri.Mai întîi, un rafinament pe care l-am putea califica drept �baroc�, cu oacumulare de detalii uimitoare, mai ales în reprezentarea carelor. Unuldintre ele (manuscris cu anluminuri al operelor lui Petrarca) comport\trei etaje în stil renascentist cu pila[tri, corni[e, ghirlande [i cranii plasateîn arcaturi cu cochilii. Moartea, schelet cu aripi de dragon [i înarmat cuo coas\, este a[ezat\ pe un craniu cu tiar\94. O tapiserie din Bruxelles,secolul XVI, executat\ plecînd de la desene preg\titoare italiene, leprezint\ pe cele trei Parce c\l\rind pe dragoni înh\ma]i la carul Mor]ii.Ro]ile carului au cranii drept butuc [i tibii drept spi]e95. ~n asemeneacompozi]ii deliberat erudite [i �sofisticate�, arti[tilor le-a pl\cut s\ opun\macabrului peisaje (rurale [i / sau urbane) foarte îngrijite, în mod voitsenine [i agreabile. Exuberan]a vie]ii echilibreaz\ astfel frecventa ironie


119

a capurilor de mort. ~n general, Italia nu a avut o preferin]\ marcat\pentru imaginile putreziciunii, spre deosebire de Fran]a, Germania [iAnglia. Moartea triumf\toare este adesea un cadavru bine cur\]at, str\mo[al anatomiilor pedagogice care vor lua avînt începînd cu secolul urm\tor.~n ciuda unor elemente morbide, aceast\ iconografie savant\ [i complicat\este deci mai pu]in traumatizant\ decît restul produc]iei macabre contem-porane. Ingeniozitatea manifestat\ în ea sugereaz\ c\ este vorba de unjoc de care oamenii se las\ prin[i. Este savurat\ o uimire ce abate spiritulde la sensul general.

Datele au aici importan]a lor. Triumful mor]ii asociat poemului luiPetrarca a cunoscut o perioad\ de înflorire în Quattrocento italian. ~ncursul acestei epoci de echilibru (1454-1494) între principalele cinci statecomponente, peninsula, în ciuda ciumei, tr\ie[te un timp forte al istorieisale. Este motorul [i [coala Europei prin cultur\, bog\]ie [i progrestehnic. ~n schimb, o dat\ cu �r\zboaiele din Italia� declan[ate în 1494, eacade în neputin]\ [i îngrijorare [i trece sub control str\in. Fire[te, triumfulpetrarchist î[i continu\ cariera în Italia [i în alte ]\ri, inspirîndu-i pe arti[ti[i poe]i. Marot (� 1522) îl adopt\ în Déploration de Messire FlorimondRobertet :

�V\d moartea hidoas\ [i temut\Pe-un car în triumf urcat\,Iar sub picioarele-i un trup de omMort, r\sturnat pe spate, iar ea, în mîn\ cu o suli]\Din lemn ucig\tor, împodobit\ cu peneDe la un corb b\trîn al c\rui cînt blestematPrezice orice r\u ; iar fierul îi fu-nmuiat~n apele Styxului, trist fluviu al Infernului.Moartea, în loc de sceptru venerabil,}inea în mîn\ suli]a aceasta îngrozitoareP\tat\, înro[it\ în nenum\rate locuriDe sîngele celor pe care i-a lovit�96.

Dar dac\ tema supravie]uie[te astfel în Italia [i dincolo de Alpi, lasfîr[itul secolului XV [i în secolul XVI, are tendin]a de a elimina elemen-tele de relativ\ serenitate. Destul de frecvent, Moartea redevine �compa-rabil\ cu cele mai oribile figuri c\rora le-au dat na[tere supravie]uitoriiciumei din 1348�97. Ea î[i deschide din nou aripile de liliac sau se înso]e[tecu o hoard\ de schelete. Climatul de angoas\ reapare limpede în mascaradaorganizat\ la Floren]a de Piero di Cosimo cu ocazia carnavalului din1511, descris de Vasari. Iconografia tradi]ional\ a triumfului în manier\antic\ exprima aici frica, într-un mod cu atît mai morbid cu cît popula]ianu [tia ce spectacol i se preg\tea :

�Nimic nu r\suflase. S-a aflat de el [i a fost v\zut în acela[i timp. Pe uncar enorm, tras de bivoli, complet negru, pres\rat cu oseminte [i crucialbe, st\tea o Moarte foarte mare, cu coasa în mîn\ [i înconjurat\ demorminte închise. La fiecare loc unde cortegiul se oprea pentru a


120

cînta, mormintele se deschideau [i se vedeau ie[ind personaje acoperitecu o pînz\ închis\ la culoare, pe care erau pictate p\r]ile scheletului cualb pe fond negru... La sunetul în\bu[it al trompetelor r\gu[ite, to]iace[ti mor]i ie[eau din morminte [i, a[ezîndu-se pe margine, cîntau cuo voce trist\, tînguitoare, cîntecul atît de cunoscut în zilele noastre :« Dolor, pianto e penitenza. » ~n fa]a [i în urma corului înaintau mor]if\r\ num\r, pe cai anume ale[i cît mai jig\ri]i [i mai sl\b\nogi cuputin]\, acoperi]i cu huse negre [i cruci albe. Fiecare avea cîte patruvale]i înf\[ura]i în lin]olii, cu tor]e negre [i, în timpul mar[ului, proce-siunea cînta caden]at [i cu o voce tremurînd\ psalmul Miserere �98.

Vasari ne spune c\ procesiunea macabr\ � care [i-a g\sit imitatori99 ��a umplut ora[ul de teroare [i admira]ie�. ~n orice caz, ea exprim\tulbur\toarea utilizare de care era susceptibil\ versiunea antic\ a triumfuluiMor]ii într-o Italie din nou îngrijorat\ [i într-un ora[ unde dramaticulepisod al lui Savonarola se sfîr[ise cu mai pu]in de cincisprezece aniînainte. ~n plus, în Italia [i în alte p\r]i continua � sau rec\p\ta for]\ �, dela sfîr[itul secolului XV, cealalt\ iconografie a triumfului Mor]ii. La Clusone,în apropiere de Bergamo, o fresc\ sintetic\ [i, prin urmare, înalt morali-zatoare, din 1485, regrupeaz\ principalele elemente ale iconografieimor]ii exploatate în epoc\ : la etajul inferior se desf\[oar\ un dansmacabru, pe jum\tate farandol\ *, pe jum\tate procesiune ; deasupra,artistul a reprezentat un triumf al mor]ii destul de neobi[nuit care includelegenda celor trei vii [i a celor trei mor]i. ~ntr-adev\r, deasupra unuimormînt, se înal]\ trei schelete însufle]ite. Cel din centru poart\ coroan\[i mantie regale. De o parte [i de alta, stau doi acoli]i. Primul, înarmat cus\ge]i, trage spre cei trei vîn\tori care încearc\ s\ scape. Al doilea ]inte[tecu o archebuz\ o mul]ime de bog\tani � papa, regi, prin]i, nobili etc. �,iar ace[tia, în genunchi, ofer\ zadarnic tot felul de daruri nemiloaseisuverane. Din vîrful frescei, ea desf\[oar\ ample banderole, unde putemciti : �Iat\ c\ sose[te Moartea cea plin\ de egalitate. Numai pe voi v\vreau, [i nu bog\]iile voastre. Sînt vrednic\ s\ port o coroan\, eu, careporuncesc lumii întregi�100. Cî]iva ani mai tîrziu, frontispiciul unei edi]ii laPredica dell�arte del ben morire (Floren]a, 1497) de Savonarola prezint\Moartea ca o apari]ie fantomatic\, o lugubr\ comet\. Schelet înve[mîntatîntr-o tunic\ unduitoare, ea traverseaz\ în zbor un peisaj pustiit, undezac al\turi cadavre [i arbori mor]i. Cu o mîn\ ]ine coasa, iar cu cealalt\,o banderol\ pe care citim : �Ego sum�, adic\ �Doar eu exist�.

~ns\ cea mai puternic\ evocare a unui Triumf al mor]ii (în jurulanului 1562, Prado), nederivat din inspira]ia petrarchist\, i-o dator\m luiBrueghel cel B\trîn. ~nv\]\tura este aceea[i ca în dansurile macabre [ilegenda celor trei mor]i [i a celor trei vii : desf\t\ri, bog\]ii [i glorie numai conteaz\ cînd via]a se stinge. ~ns\ demonstra]ia acesteia este f\cut\printr-o halucinant\ [i forfotitoare viziune de co[mar. Accentul este pus

* Dans popular provensal, un fel de înaintare ritmat\ pe un allegro de [aseoptimi, executat\ de un [ir de dansatori ]inîndu-se de mîn\ � n.tr.


121

simultan pe amploarea masacrului [i pe însp\imînt\toare detalii împrumu-tate din repertoriul lui Bosch : sicriu pe rotile, o imens\ curs\ de [oareci,oamenii vii prin[i în plase ]inute de mor]i. Compozi]ia se cite[te de lastînga, unde dou\ schelete trag de funiile unui clopot ag\]at într-uncopac uscat, vestind moartea. La poalele unui turn n\ruit cu un orologiu,cadavre în giulgiu alb anun]\ din trîmbi]\ ziua de pe urm\. O armat\ dedefunc]i se repede la baza unei faleze, unde î[i face apari]ia [i o c\ru]\plin\ cu cranii, condus\ de schelete [i tras\ de o gloab\. ~n centrultabloului, artistul a evocat triumful propriu-zis. Moartea, c\l\rind unanimal costeliv, îi doboar\ pe oameni cu ambele mîini sau îi împinge încapcana cu trapa ridicat\. Victimele ar vrea s\ fug\, dar nenum\ratecadavre le stau în cale, cu pietrele tombale date la o parte. Moartea esteînconjurat\ de schelete înarmate, atacîndu-i pe oamenii care benchetuiau[i cîntau. Al\turi de masa p\r\sit\, un tîn\r cavaler [i-a scos sabia dinteac\ [i încearc\ disperat s\ se apere. Artistul a dorit s\ sugereze princantitate puterea mor]ii � în compozi]ia sa, defunc]ii sînt mult mainumero[i decît viii. El a evocat într-o vedere panoramic\ miile de modali-t\]i de a muri : de boal\ (cium\ ?) : un împ\rat î[i d\ duhul, un cardinalpr\bu[it este dus spre groap\ de un cadavru, o c\ru]\ înc\rcat\ cu craniiaminte[te tomberoanele din vremurile de epidemie ; prin înec în mareafurtunoas\ sau într-un lac ; în r\zboi : arme, tor]e [i incendii formeaz\ olinie sinuoas\, dar aproape continu\ de la un cap\t la cel\lalt al tabloului ;în accident : un nenorocit cade de pe o stînc\. Niciodat\ sentimentulomniprezen]ei [i al for]ei irezistibile a mor]ii nu fusese tradus cu atîtaimagina]ie [i amploare.

Concentrarea macabrului din tabloul lui Brueghel (constituind aproapeo sum\ în aceast\ privin]\) este secondat\ de proliferarea imaginilormor]ii în iconografia secolelor XV-XVI. Ne este chiar greu s\ alegem.Marchet\riile italiene figureaz\ în trompe l��il clepsidre [i cranii101. ~ntr-ocarte de rug\ciuni cu anluminuri, Moartea cose[te impasibil\ o paji[teînverzit\ [i taie arborii ; în jurul ei, peisajul, str\b\tut de un rîu [i m\rginitde o colin\, este blînd, viu colorat, fermec\tor102. ~ntr-o alta, apareîncoronat\, a[ezat\ pe un mormînt, ]inînd o suli]\ ca sceptru într-o mîn\[i cu cealalt\, un craniu, în chip de glob ; în dep\rtare se z\resc mun]ii [iun ora[ dominat de o biseric\ mare103. O edi]ie a Predicilor lui Geiler oarat\ n\pustindu-se într-o cas\. Cu o lovitur\ de picior, o împinge pemam\, care se sprijin\ de so]. Al\turi, copilul caut\ ocrotire `nspre mamalui104. Frecvent\ în epoc\ este imaginea scheletului purtînd un co[ciug peumeri : aici, intr\ în camera unui bolnav ; dincolo, îl opre[te pe-un nebunnep\s\tor105. Un jurnal de familie german, anonim (din a doua jum\tatea secolului XV) con]ine o remarcabil\ gravur\ avînd ca tem\ Tîn\rul [iMoartea. ~n realitate, este vorba de un b\trîn scheletic aproape gol, carepune mîna pe um\rul unui tîn\r elegant. Un [arpe trece printre picioareleb\trînului, iar o broasc\ rîioas\ se apropie de el106. Cu un secol maitîrziu � în 1559 � un artist din Chambéry, Gaspard Masery consacr\ dou\


122

pînze dispuse simetric temei Pictorul [i Moartea. Pe panoul din stînga,Moartea � cadavru însufle]it, ]inînd în mîn\ un felinar [i un compasr\sturnat � trece pragul unei u[i. Pe cel din dreapta, pictorul a[ezat, într-ohain\ scurt\, str`ns\ pe corp, execut\ portretul Mor]ii107.

{i iat\, de-a valma, m\t\nii ale c\ror boabe reprezint\ capete de mort108,jocuri de tarot din care o carte înf\]i[eaz\ Moartea c\lare doborînd unrege, un cardinal, un canonic [i un cavaler109, o gravur\ pe aram\opunînd, într-o partid\ de [ah, un rege b\trîn [i pe înving\torul s\u110,medalioane (germane) din lut ars reprezentînd femeia [i Moartea, uncuplu [i Moartea, un înv\]at [i Moartea111. Aceste evoc\ri [i atîtea altelepe care le-am putea ad\uga constituie mediul ce ne permite s\ în]elegembogata produc]ie macabr\ a unui Holbein : Micul Alfabet (1520), MareleAlfabet (1521), Simulacrele Mor]ii (1538) [i celebra interoga]ie a luiHamlet din scena cimitirului : �Oare cît timp poate un om s\ stea înp\mînt înainte de a putrezi ?�

Macabrul [i violen]a

O[tile de cadavre care, în tabloul lui Brueghel, lupt\ victorios împotrivacelor vii trimit la o situa]ie de violen]\ cvasipermanent\ în epoc\. Macabrula fost legat de cium\. Dar la fel de legat a fost [i de r\zboi, terifiantînso]itor al europenilor din timpul Marilor Companii pîn\ la sfîr[itulconflictelor religioase (1648). Fire[te, el n-a provocat dezastre. Dar a fostaproape întotdeauna prezent ; cu convoaiele neîncetat reînnoite de c\tane,cu seriile de atrocit\]i, jafuri, recolte devastate. De patruzeci de aniîncoace, constat\ Eustache Deschamps în 1385, preotul nostru nu cînt\decît Recviemul �atît timp cît nu [tie nimic din alt\ slujb\�, [i aceast\tradi]ie va continua : �F\r\ pace, vom avea r\zboi [i iar r\zboi�112. ~n alt\parte, observ\ c\ �Pe zi ce trece, r\zboiul înainteaz\�113. De aceea seadreseaz\ suveranilor : �Prin]ilor, în orice caz de r\zboi m\ plîng�114 [iprotesteaz\ împotriva tic\lo[iilor comise de solda]ii pr\d\tori : �Nici odaie,nici lad\ nu exist\, oricît de ferecat\ / S\ nu o sparg\ ei...�115 De undeavertismentul solemn : �A purta r\zboi nu-i decît osînd\�116. Christine dePisan, elev\ [i discipol\ a lui Eustache Deschamps, compune Lamentationssur les guerres civiles. ~n închisoarea din Beauvais (1432-1433), JeanRégnier blestem\ [i el r\zboiul :

�R\zboiul nimic nu cru]\...R\zboi e orice închisoare...R\zboi dac\ vrei s\ de]ii totul{i s\ în[faci orice, acesta e vînatul�117.

Cu o jum\tate de secol mai tîrziu (1477-1479), rhétoriqueur-ul JeanMolinet este martorul mîhnit al luptelor între francezi [i burgunzi. ~nRessource du petit peuple, el le repro[eaz\ cu t\rie �conduc\torilor trebu-rilor publice� :


123

�Puternici prin]i...Care domina]i [i înt\rîta]i poporul,{i `mp\r]i]i firul `n patru, pe oameni îi persecuta]i,{i tulbura]i suflete [i trupuri...

Ce face]i voi, care zdruncina]i temeliile lumiiPrin mîr[av r\zboi [i atacuri criminale ?Trage]i cu tunul, isca]i înc\ier\ri,Dar peste un veac putrezi ve]i fi cu to]ii !�118

Cu siguran]\, a descrie o panoram\ numai în negru a anilor 1348-1648ar constitui un paradox de nesus]inut [i antiistoric. C\ci am trece subt\cere perioade de acalmii [i de recuperare demografic\ [i am l\sa înumbr\ spa]ii mai pu]in fr\mîntate de r\zboi decît altele, în anumiteperioade � Italia anilor 1454-1494 ; Fran]a [i Spania de la sfîr[itul seco-lului XV [i din primii dou\zeci de ani ai secolului XVI ; }\rile de Jos înprima jum\tate a secolului XVI ; Germania [i, din nou, Italia din a douajum\tate a secolului XVI ; Anglia elisabetan\.

Rena[terea a existat. A profitat de orice r\gaz pentru a înflori [i a faceartele, literele [i tehnicile s\ progreseze � m\car c\ a circulat, de altfel, odat\ cu militarii, dintr-o ]ar\ în alta. Dar folosirea nenuan]at\ a termenului�Rena[tere� duce la o simplificare invers\ celei precedente. Ea mascheaz\revolta ora[elor libere din Castilia (Comuneros) (1521), cea a ]\ranilorgermani (1524-1525), cea a �comunelor din Guyenne� (1548), cea acatolicilor sau a ]\ranilor englezi din 1536, 1549, 1569. Ea oculteaz\recurgerea la mercenari pentru r\zboaiele din Italia, permanentul du-te--vino al solda]ilor din peninsul\, pr\darea Romei (1527) [i a ora[uluiAnvers (1576). Neglijeaz\ mai ales aspectul cel mai tragic al secolului XVI[i al începutului de secol XVII : luptele religioase la care se adaug\persecutarea anabapti[tilor (în Germania [i în }\rile de Jos, în anii 1530),�furiile iconoclaste�, rugurile pentru eretici, conspira]iile uciga[e, masa-crele organizate (Noaptea Sfîntului Bartolomeu), înfrunt\ri între o[tiri,asedii ale ora[elor la scar\ na]ional\ (Fran]a, 1562-1628) sau european\(R\zboiul de Treizeci de Ani). Violen]a sadic\ a fost la ordinea zilei :valdensii Luberonului afuma]i în grote, c\lug\ri îngropa]i de vii de c\treGueux *, catolici englezi spinteca]i, c\rora li s-au smuls de vii inima [iviscerele, copii pu[i la ]epu[\ [i frip]i în fa]a p\rin]ilor (în Vivarais, spre1579) etc. Tragic\ [i totu[i succint\ serie de exemple.

Ronsard compar\ Fran]a de atunci (1562) cu negustorul atacat de untîlhar, care nu se mul]ume[te s\-l prade, ci �~l bate [i îl chinuie[te, iar c-unpumnal încearc\ / S\-i alunge sufletul din trup printr-o ran\ ; / Apoi,v\zîndu-l mort, î[i admir\ loviturile / {i-l las\ prad\ dul\ilor [i lupilor�119.Adresîndu-se Fran]ei pustiite de conflictele religioase, Sébastian Castellionîi spune :


* Termen ce desemna pe gentilomii neerlandezi protestan]i, dar [i pe corsarii luiWilhelm de la Marck `n a doua jum\tate a secolului XVI, `n }\rile de Jos � n.tr.

124

�[Dumnezeu] te love[te cu un r\zboi atît de îngrozitor [i de execrabilîncît nu [tiu dac\ de la facerea lumii a existat vreunul mai r\u...Propriii copii te mîhnesc [i te lovesc... h\cuindu-se [i sugrumîndu-sef\r\ urm\ de mil\ unii pe al]ii, cu s\bii me[te[ugite, cu pistoale [ihalebarde, la sînul t\u�120.

Agrippa d�Aubigné care, în copil\rie, a asistat la execu]iile ce auurmat conjura]iei de la Amboise, a r\mas marcat pentru tot restul vie]ii degroaznicele spectacole oferite de r\zboaiele religioase. A patra parte dinLes Tragiques, intitulat\ Fers et feux relateaz\ m\cel\rirea protestan]ilor.~n Les Misères (prima carte a Tragicelor), el plînge �Fran]a pustiit\... nu]\rîn\, ci pulbere� [i înfiereaz\ ravagiile f\cute de sold\]ime :

�Am v\zut mercenarul negru cum fulger\Peste colibele din Fran]a [i, ca o furtun\,Cum ia tot ce poate, distrugînd ce r\mîne...~n mii de case jur-împrejur g\se[ti doar scrum,Doar hoituri, mor]i sau chipuri însp\imînt\toare�121.

Spectacole de care Germania, la rîndul s\u, va avea parte din bel[ugîn timpul R\zboiului de Treizeci de Ani. Poezia lui Agrippa d�Aubignéeste un bun exemplu pentru leg\tura general\ între violen]a militar\ [igustul macabrului. Dac\, oprindu-ne la începuturile secolului XVI, deschi-dem, la muzeul de Arte Frumoase din Basel, colec]iile de desene ale luiUrs Graf (aproximativ, 1485-1527), considerat un Goya elve]ian, aceast\rela]ie ni se impune ca o eviden]\. Orfevru, gravor, acvafortist, pictor [isticlar, Urs Graf a fost, nici mai mult, nici mai pu]in, angajat ca pedestra[.Picturile [i gravurile sale constituie adesea cronica � [i satira � meserieimilitare, sco]îndu-i în relief asprimea inuman\ [i iluziile122. Ele sîntpopulate cu r\zboinici [i prostituate pe care artistul înclin\ s\-i apropiede nebuni.

~n fa]a noastr\ defileaz\ brute insensibile, cu drapelul fluturînd înmîna dreapt\, cu lancea în mîna stîng\, îmbr\cate cu ostenta]ie baroc\ [iaproape ridicol\. Un mercenar se întoarce acas\ cu prada în spinare, unaltul se pomene[te prins de un îngrozitor diavol, încornorat [i obscen. Unal treilea, simbolizînd peripe]iile r\zboiului, este îmbr\cat somptuos pepartea dreapt\ a corpului. ~ns\ partea stîng\ este aceea a unui nenorocitîn zdren]e. Apoi, apare macabrul : doi solda]i, unul b\trîn, iar cel\lalttîn\r, stau de vorb\ sub un copac ; la stînga, o femeiu[c\ u[oar\, cu unc\]el în bra]e, vrea cu tot dinadinsul s\ fie luat\ în seam\, dar în preajmacopacului, un schelet duce o clepsidr\, cu un corb deasupra ei. Ceea ceînseamn\ c\ oamenii de r\zboi mai degrab\ vor întîlni moartea decîtvoluptatea123. Alt\ scen\ : un pedestra[ neam], plin de fasoane, a[ezat încapul mesei, discut\ despre sold\ cu un recrutor, a[ezat la cealalt\extremitate [i care ]ine o pung\ (cu scuzi), cu însemnele armatei francezepe ea. ~ntre cele dou\ personaje remarc\m un elve]ian servind deintermediar, un me[te[ugar, un cleric [i un negustor. Al\turi de recrutor


125

st\ un nebun. Simetric cu acesta, un schelet însufle]it d\ o puternic\lovitur\ de genunchi în spatele soldatului. El poart\ o banderol\, indicîndc\ banii regelui nu valoreaz\ cît o via]\ de om.

~n mai multe rînduri, Urs Graf a evocat scene cu execu]ii : o femeie �sfînta Barbara � decapitat\ de un soldat la malul unui lac ; o vivandier\trecînd indiferent\, aproape surîz\toare, pe lîng\ un soldat spînzurat deun copac ; un confederat se preg\te[te s\ taie capul unui mercenar neam]îngenuncheat. ~n dreapta acestuia, un nenorocit este ]intuit la stîlpulinfamiei, iar doi condamna]i atîrn\ în spînzur\toare, unul dintre ei fiinddevorat deja sau descompus pe jum\tate. Un alt desen în peni]\ reprezint\un vast cîmp de lupt\, unde se înfrunt\ cele dou\ infanterii, cavalerii [iartilerii du[mane. Mor]ii sînt numero[i : acoper\ p\mîntul, goi (c\ci aufost deja despuia]i), al\turi de tobe sparte, arme frînte [i cai mor]i. O cas\arde, lovit\ de o ghiulea. Totu[i, în stînga, un soldat, indiferent la ce sepetrece în jur, î[i toarn\ pe gîtlej b\utur\ din bel[ug. La dreapta, doimilitari spînzura]i de crengile copacilor sînt deja ataca]i de p\s\ri deprad\ � anticipare a scenelor cu execu]ii prin spînzurare pe care, cu unsecol mai tîrziu, Callot le va reda cu realism într-o serie de acvaforteconsacrate Nenorocirilor r\zboiului.

Urs Graf a vrut s\ sugereze nebunia meseriei de mercenar [i, înacela[i timp, atrac]ia irezistibil\ pentru o via]\ plin\ de violen]\ [iaventuri. Hans Baldung Grien, în 1503, [i Dürer, în 1510, au tradus [i eiîn imagini surprinz\toare dialogul Pedestra[ului cu Moartea. Primul a[az\un soldat cu privire trist\ în fa]a unui cadavru zeflemitor, care se sprijin\pe o lance f\cut\ din tibii puse cap la cap124. Al doilea imagineaz\ oconversa]ie între un militar împopo]onat [i un transi însufle]it, înf\[uratîntr-un giulgiu, din care îi iese capul cu p\r bogat [i `nc`lcit. Acesta dinurm\ îi întinde interlocutorului s\u o clepsidr\125.

O panoram\, fie ea [i succint\, a macabrului epocii nu ar putea trececu vederea atît de numeroasele evoc\ri de martirii [i masacre. Trauma-tismul provocat de spectacolul violen]ei a avut nevoie s\ se exprime prin�proiec]ii� eliberatoare. Dac\ am putea socoti toate picturile, sculpturile[i gravurile prezentînd omorîrea unor sfin]i [i sfinte, din Europa occiden-tal\ [i central\, între 1350 [i 1650, am ajunge la un total stupefiant carear restitui, în aceast\ privin]\, continuitatea între gotic, manierism [ibaroc. ~n acest muzeu al ororii figureaz\ la loc de cinste, evident,crucifixul de Issenheim, �acest Hrist verzui, parc\ descompus deja detortur\, cu pielea ciuruit\ de r\ni, cu degetele crispate de durere, cuchipul marcat de o agonie atroce�126.

Dar scenele cu masacre asociaz\ adesea violen]a [i sadismul cu unelement cantitativ : macabrul devine aici plural. Ne gîndim acum la temaMartiriului celor zece mii de cre[tini (ordonat de un rege persan), carei-a interesat în special pe Dürer, Niklaus Manuel Deutsch, Pontormo,Pierino del Vega. ~n opera lui Dürer (1508), comandat\ de Frederic cel~n]elept127, o palet\ foarte bogat\ scoate în relief detalii însp\imînt\toare :


126

cre[tini nevinova]i sînt arunca]i din înaltul unei faleze ; al]ii sînt doborî]icu lovituri de m\ciuc\, decapita]i sau biciui]i pîn\ î[i dau sufletul, lapida]i,sau r\stigni]i. Tabloul lui Niklaus Manuel Deutsch128 s-a vrut înc\ mai plinde cruzime : corpurile sîngerînde ale victimelor sînt trase în ]epe f\cutedin lemn uscat [i t\ioase ca ni[te lame. Asemenea opere anun]\ compozi]iamanierist\ a lui Antoine Caron, Masacrul Triumvirilor (1562)129, cerealizeaz\ un contrast între decapit\ri [i o arheologie somptuoas\, dar [itoate tablourile [i stampele consacrate rugurilor, execu]iilor diverse [iomuciderilor colective, care au marcat r\zboaiele religioase.

Nici nu [tim ce s\ alegem : autodafeuri, pedepsirea conjura]ilor de laAmboise, masacrul din noaptea Sfîntului Bartolomeu, torturile aplicatec\lug\rilor neerlandezi [i catolicilor englezi. Era imposibil ca atîteaviolen]e, ad\ugîndu-se la spectacolul ciumei, s\ nu-i determine pe occi-dentali s\ dea reprezent\ri ale mor]ii [i ale uciderii. ~n 1587 apare laAnvers, cu imprimatur, un Théâtre des cruautés des hérétiques (Teatru alcruzimilor ereticilor), care este o înfrico[\toare culegere de suplicii130.Cî]iva ani mai tîrziu, oratorianul Gallonio, inspirîndu-se din lucrareaprecedent\, public\ la Roma un Tratat al instrumentelor de martiriu,ilustrat de Tempesta, unul dintre cei mai buni gravori italieni de la sfîr[itulsecolului XVI131. Aceast\ lucrare erudit\ era consacrat\ instrumentelor detortur\ folosite odinioar\ de p\gîni împotriva cre[tinilor. Era el însu[i tributarfrescelor comandate de iezui]ii din Ora[ul Etern lui Pomarancio, pentruColegiul Englezilor (spre 1582)132 [i, totodat\, pentru biserica San StefanoRotondo (spre 1585). ~n Colegiu, o suit\ de picturi acum disp\rute poveste[teistoria Angliei prin suplicii, de la sfîntul Edmond str\puns de s\ge]iledanezilor pîn\ la Fisher [i Morus murind pe e[afod [i Campion c\zutpeste instrumentul de tortur\. Cele aproximativ treizeci de fresce de la SanStefano reiau cu noi detalii scenele din Legenda aurit\ [i retraseaz\istoria persecu]iilor romane : Victor este aruncat într-un cuptor, Coronasfî[iat, Martina sfîrtecat\ cu gheare de fier, Vitus, Modestus [i Crescentiaazvîrli]i în plumb topit. Pe anumite fresce, observ\m trei suplicii în planuridiferite.

A[adar, nu din întîmplare este moartea atît de prezent\, la sfîr[itulsecolului XVI [i la începutul secolului XVII în tragediile franceze inspiratede Seneca [i, deopotriv\, în literatura englez\ contemporan\ Elisabetei [iprimilor Stuar]i ; [i aceasta cu atît mai mult cu cît integreaz\ o motiva]iemajor\ a violen]ei timpului : r\zbunarea. Atît de f\]i[\ în cursul luptelordintre Armagnaci [i Burgunzi, r\zbunarea a fost reactivat\ în secolul XVIde conflictele religioase. ~n plin\ Rena[tere, ea r\mîne adînc înr\d\cinat\în mentalit\]i. Majoritatea Nuvelelor lui Bandello cuprind istorii ale unorr\zbun\ri.

Operelor picturale, teatrale sau literare le corespund descrieri deexecu]ii, existente din bel[ug `n cronicile [i gazetele timpului. Huizingaaminte[te, dup\ Molinet, c\ locuitorii din Mons au cump\rat foarte scumpun tîlhar doar pentru a-[i oferi pl\cerea de a-l vedea sfîrtecat, �ceea ce a


127

înveselit poporul mai mult decît dac\ ar fi înviat un nou trup de sfînt�133.Molinet mai poveste[te c\, în timpul captivit\]ii lui Maximilian de Austriala Bruges în 1488, oficialit\]ile au avut amabilitatea de a instala în dreptulprizonierului regal o mas\ de tortur\, ca s\ aib\ cu ce se desf\ta134. Urmîndu-lpe Huizinga, Michel Vovelle descoper\ în analele din Augsburg, dinsecolul XV, cazul a dou\ servitoare îngropate de vii [i a cinci preo]icondamna]i s\ moar\ de foame într-o cu[c\ de fier, expus\ publicului135.Uciderile prin tortur\ erau prezentate ca tot atîtea înv\]\turi morale : deaceea, copiii erau du[i s\ asiste pentru a le p\stra amintirea. Felix Platterrelateaz\ :

�Pentru c\ a violat o femeie de [aptezeci de ani, un criminal a fostjupuit de viu cu cle[ti înro[i]i în foc. Am v\zut cu ochii mei fumul gros,f\cut de carnea înc\ vie în contact cu cle[tii incandescen]i ; a fostexecutat de maestrul Nicolas, c\l\u din Berna, venit special cu aceast\ocazie. Condamnatul era un b\rbat înalt [i bine f\cut : pe podul Rinului,nu departe de locul execu]iei, i s-a smuls o bucat\ de piept ; apoi, afost dus pe e[afod. Era extrem de sl\bit, iar sîngele îi curgea [iroaie dinmîini. Nu se mai putea ]ine pe picioare ; c\dea întruna. ~n sfîr[it, a fostdecapitat ; i s-a b\tut un ]\ru[ în corp [i, pe urm\, cadavrul a fostaruncat într-o groap\. Eu însumi am fost martor la supliciu, tata]inîndu-m\ de mîn\�136.

Un articol dintr-o gazet\ german\ din 1603, consacrat execut\rii a�doi diavoli derbedei�, nu mai mari de paisprezece [i cincisprezece ani,vinova]i de a-[i fi otr\vit tat\l [i unchiul care erau be]i, precizeaz\ : �Tottineretul s-a adunat ca s\ asiste, fiind convocat de autorit\]i, c\ci estebine pentru tineri s\ ia aminte la asemenea exemple�. Urmeaz\ relatareasupliciului :

�Au început prin a-i dezbr\ca pe cei doi b\ie]i, care apoi au fostbiciui]i în a[a fel încît sîngele li se scurgea din bel[ug pe p\mînt. Apoi,c\l\ul le-a înfipt în r\ni fiare înro[ite în foc. Atunci au scos ni[te urleteabsolut de neînchipuit. Dup\ aceea, le-au t\iat mîinile... Execu]ia adurat cam dou\zeci de minute ; asistau b\ie]i, fete [i o mul]ime deoameni maturi. To]i admirau în aceste cazne dreapta judecat\ a luiDumnezeu [i luau aminte la un asemenea exemplu�137.

Logic, literatura reflecta tragicele scene din via]a cotidian\. Ca dovad\,descrierea deosebit de sadic\ introdus\ de Thomas Nashe la sfîr[itulC\l\torului ghinionist (1594). E de presupus c\ scena se petrece laRoma, într-o Italie pe care englezii de atunci o credeau capabil\ de toateviciile [i de toate ororile. ~nfior\toarele n\scociri, redate în continuare,sînt calificate drept �italienisme� :

�Au început prin a-l despuia [pe evreul Zadoch] ; apoi l-au `nfipt cudosul într-un ]\ru[ de fier foarte ascu]it [i bine fixat în p\mînt, ce l-astr\puns ca o ]eap\ ; la subsuori i s-au pus doi ]\ru[i de acela[i fel ;apoi, de jur împrejurul lui au aprins focuri de s\rb\toare care îi pîrleaucarnea f\r\ s-o ard\ ; pe m\sur\ ce pielea, din cauza c\ldurii, i se


128

umplea de be[ici, îndep\rtau pu]in focul [i îl stropeau cu un amestecde ap\ tare, ap\ de piatr\ acr\ [i vapori de mercur care îl rodeau pîn\la suflet [i îl scormoneau pîn\ la m\duv\. Apoi, cînd spatele i-a fostcomplet aranjat [i umflat, l-au plesnit cu bice `nro[ite f\cute din fire defier ; cît despre cap, i l-au uns cu smoal\ [i catran [i, dup\ ce le-auîntins bine, i-au dat foc. La p\r]ile ru[inoase i-au prins artificii careîmpr\[tiau jerbe de lumin\. Cu cle[ti `ncin[i i-au smuls [i i-au m\run]ittoat\ pielea de la umeri spre coate, apoi spre coapse, genunchi [iglezne. ~n ceea ce prive[te pieptul [i pîntecele, le-au r\zuit pe toat\suprafa]a cu piei de foc\ [i, pe m\sur\ ce dezgoleau carnea, unuldintre c\l\i, care st\tea al\turi în picioare, sp\la r\nile cu Aqua vitae [iap\ con]inînd pulberi de fier\rie. ~i desprindeau unghiile pe jum\tate[i apoi i le propteau pe dedesubt cu ace ascu]ite, a[a cum face uncroitor cu vitrina pr\v\liei cînd o las\ pe jum\tate deschis\ într-o zi des\rb\toare. Apoi i-au smuls pîn\ la încheietur\ fiecare deget. I-au trasdegetele de la picioare l\sîndu-le s\ atîrne ca ni[te limbi de piele.Pentru a încheia ceremonia, au ]inut un gr\tar încins cu ulei ca aceleafolosite de oameni pentru a sufla mici bule de sticl\ [i, începînd cupicioarele, i-au ars omului m\dular cu m\dular pîn\ ce piciorul i-a fostcomplet nimicit [i atunci muri�138.

Am fi putut spera c\ o asemenea acumulare de am\nunte sîngeroasear fi suficient\ autorului [i cititorilor. Cîtu[i de pu]in. Cu cîteva pagini maiîncolo, relatarea cade din nou într-o descriere de suplicii, astfel încîtultimele pagini din C\l\torul ghinionist nu sînt decît un [ir de omuciderirafinate.

Dup\ asemenea fragmente impresionante, nu are rost s\ insist\mprea mult asupra puternicei prezen]e a macabrului în literatur\ [i, maiales, în teatrul englez din vremea reginei Elisabeta [i a lui Iacob I.Macabrul predomin\ în special patru piese re]inute aici ca simple probe :Tragedia r\zbun\torului (1607) [i Tragedia ateului (1611) de CyrilTourneur, Ducesa d�Amalfi de John Webster (1616 ?) [i A Doua Tragediea logodnicei (anonim\) de la începutul secolului XVII139. R\zbun\torulp\streaz\ de nou\ ani craniul logodnicei sale, care a murit otr\vit\ de unduce b\trîn. R\zbunarea lui const\ în a v\rsa, la rîndul lui, otrav\ peacest craniu ; în întuneric, ducele îl îmbr\]i[eaz\ [i îl s\rut\, crezînd c\este capul unei tinere. Ateul este un gentilom francez care [i-a lapidatfratele pentru a-i lua tot avutul. Dup\ scene cu crime, sinucideri [i violuri(într-un cimitir), vinovatul vede ap\rîndu-i fantoma fratelui s\u. Se omoar\în încercarea de a-[i asasina un nepot. Pe ducesa d�Amalfi, r\mas\ v\duv\,fra]ii s\i, un duce [i un cardinal, vor s-o împiedice s\ se rec\s\toreasc\.Dar ea îl ia ca so] pe intendentul s\u, Antonio. Ferdinand î[i face sora s\înnebuneasc\ aducîndu-i pe întuneric o mîn\ de mort [i spunîndu-i c\este aceea a lui Antonio. De altfel, face s\ îi apar\ acesteia chipuriledesenate ale copiilor ei [i ai lui Antonio, ca [i cum ar fi mor]i. Apoi îitrimite to]i nebunii din spital �ca s\ se lase purtat\ de cîntecele, dansurile[i ]op\iala lor�. ~n sfîr[it, o sugrum\. Ultimul act este un m\cel generalizat.


129

A Doua Tragedie a logodnicei prezint\ dragostea nebuneasc\ a tiranuluiGiovanni pentru regina lui moart\, c\rei îi dezgroap\ corpul aflat înstadiu incipient de descompunere. Ar vrea s-o iubeasc\, de parc\ n-ar fiun cadavru. Rezumate în linii mari, aceste argumente, oricît de brutale arfi, nu ne dau decît o vag\ idee despre nenum\ratele crime, sinucideri,fantome, incesturi care au fost pîinea cea de toate zilele a Marelui Teatrude marionete englez, de la sfîr[itul Rena[terii. Macabrul [i violen]adomneau pretutindeni140.

Semnifica]ii divergente

Pe parcurs, am sfîr[it prin a uita mesajul religios care, în epoc\, trebuies\ fi fost legat de reprezentarea mor]ii. {i aceasta, pentru c\ el esteabsent din unele opere, în special din cele literare. Dar s\ nu mergemprea departe cu afirma]ia precedent\. Chiar în reprezent\rile în manier\antic\ ale triumfului Mor]ii, pastorala cre[tin\ nu este întotdeauna absent\.Pe dou\ manuscrise cu anluminuri ale Triumfurilor lui Petrarca [i îndou\ suite de gravuri consacrate aceluia[i subiect, carul Mor]ii esteînconjurat de demoni agita]i care îi iau pe osîndi]i [i de îngeri în\l]îndu-icu ei pe ale[i141. Pe un alt manuscris ilustrat, caii înh\ma]i la carullugubru cad fulgera]i cînd, în secven]a consacrat\ Triumfului Divinit\]ii,se g\sesc în fa]a lui Hristos înviat142. ~n tabloul pictat de Lorenzo Costaîntre 1488-1490, pentru San Giacomo din Bologna, deasupra caruluiMor]ii se g\se[te o mare teofanie în care Dumnezeu Tat\l troneaz\ întreMaria [i Hristos, fiind înconjurat de elipse concentrice de îngeri [i sfin]i.Chiar deasupra coasei Mor]ii, un copil gol, purtat de doi îngeri, simboli-zeaz\ f\r\ îndoial\ zborul sufletului dup\ deces143. ~n Déploration deMessire Florimond Robertet, Marot asociaz\ o lec]ie autentic cre[tin\triumfului italienizant al Mor]ii. El îi atribuie acesteia cuvinte în carer\zbate înc\ o dat\ contemptus mundi : �Sufletul vine de sus, iar corpulnefolositor / Nu-i altceva decît o josnic\ închisoare / Unde lînceze[tesufletul nobil [i gentil� ; sau : �...F\r\ mine, Moartea, / Nimeni n-ajunge lavia]a ve[nic\�144.

Nu-i mai pu]in adev\rat c\ alte figura]ii petrarchizante ale triumfuluiMor]ii par complet laice. Dac\ n-ar fi conven]ionalele cruci albe imprimatepe stofele negre, pentru un ochi neprevenit nimic nu ar l\sa s\ se`ntrevad\ c\ este vorba de iconografii cre[tine. Singura înv\]\tur\ propus\de acestea este cea a atotputerniciei nemiloasei zei]e. Aceea[i lec]ie,neutr\ din punct de vedere religios, este exprimat\ de unele triumfuri aleMor]ii care nu se al\tur\ inspira]iei de factur\ antic\. De[i situat într-obiseric\, triumful de la Clusone nu comport\ nici o referin]\ la m`ntuire.Cele trei schelete (`n centru este unul încoronat) domin`nd compozi]ias`nt doar asasini de neînvins pe care nici un dar nu i-ar putea îmbl`nzi.Totu[i, predicile [i cultul puteau aici s\ aduc\ credincio[ilor comentariul


130

potrivit ; ceea ce se înt`mpla, dup\ cum am subliniat, cu majoritateadansurilor macabre. ~ns\ celebrul Triumf al Mor]ii de Brueghel nu includenici demoni, nici îngeri, nici paradis, nici infern. R\scump\rarea [iînvierea nu î[i afl\ locul aici. Totul se petrece ca [i cum ne-am situa înafara universului cre[tin � impresie l\sat\ [i de alt\ lucrare a sa, Num\r\-toarea de la Bethleem.

Iat\-ne a[adar confrunta]i cu ambiguitatea macabrului în epoca studiat\de noi, mai ales c`nd avem de a face cu imagini f\r\ cuvinte susceptibilede a fi interpretate în dou\ sensuri opuse. Fire[te, este primejdios s\atribuim prea multe în]elesuri unor opere care erau cu prec\dere artistice[i nu inten]ionau s\ transmit\ neap\rat un mesaj. C`nd se compl\cea îna reprezenta pl\cute tinere goale îmbr\]i[ate de Moarte, Hans BaldungGrien era oare un �anti-cre[tin�, un predecesor al lui Nietzsche145 ? E greus-o afirm\m. ~n loc de inten]ii deliberat subversive, pare preferabil s\detect\m, într-un corpus macabru cu dominant\ religioas\ [i morali-zatoare, intruziunea � adesea involuntar\ � a unor elemente disidente [idiscordante care, în mai multe ocazii, au sf`r[it prin a-i modifica [i chiarinversa semnifica]ia.

O prim\ probabilitate este aceea c\ proliferarea textelor [i a imaginilorraport`ndu-se la schelete [i transis a dat o nou\ fa]\ str\vechilor credin]eprecre[tine referitoare la dansurile defunc]ilor în cimitire, la strigoi [i la�hoarda s\lbatic\� a oamenilor mor]i înainte de vreme � în accident, prinsp`nzurare sau fapte de arme � care b`ntuie dup\ deces, în special întimpul adventului146. Dar �hoarda s\lbatic\� era [i cortegiul aerian, dintimpul nop]ii, al vr\jitoarelor conduse de Diana sau Irodiada. ~ntr-unuldin pu]inele lui tablouri, Urs Graf a îmbinat cele dou\ elemente care seînt`lneau în �hoard\� : strigoii � tortura]i sau îneca]i � [i dou\ divinit\]igoale ce dezl\n]uie o furtun\ [i o cavalcad\147. ~n mod asem\n\tor, LucasCranach cel B\tr`n a evocat �hoarda s\lbatic\� în cele trei tablouriconsacrate, în jurul anului 1530, temei Melancoliei, asociind str`ns aspectulînfior\tor al �hoardei� cu zb`n]uielile erotice ale lui Venusberg 148.

C`t despre Dürer, el a figurat Moartea în mai multe r`nduri printr-unb\tr`n : în Apocalipsa, în Cavalerul, Moartea [i diavolul [i în BlazonulMor]ii 149. Asemenea b\tr`ni monstruo[i ne pot ap\rea pe bun\ dreptateca ni[te reîncarn\ri ale �omului s\lbatic� din vechile tradi]ii populare.Locuitor al p\durilor [i, prin urmare, purt\tor al tuturor spaimelor provo-cate odinioar\ de aceasta, �omul s\lbatic� apar]inea în acela[i timp lumiicelor vii [i universului de dincolo de morm`nt. Astfel, explozia macabruluipare s\ fi determinat o revigorare a folclorului, desigur integrabil\ � [iadesea integrat\ � discursului cre[tin al timpului, dar susceptibil\ c`teodat\de a se deta[a de el [i, în orice caz, pasibil\ de o dubl\ lectur\.

Revenind la Urs Graf, de data aceasta în afara reactualiz\rilor folclo-rice, cum s\ nu ne întreb\m asupra con]inutului cre[tin al operelor sale ?Scenele macabre desenate de el � solda]i sp`nzura]i, cadavre acoperindc`mpul de lupt\, transi însufle]it, ating`ndu-l cu genunchiul pe mercenarul


131

gata s\ se înroleze � comport\ neîndoielnic o lec]ie moral\ (nes\buin]ameseriei armelor), dar s`nt golite de referin]e cre[tine. C`t despre Flagelarea(din 1526), ea nu-i dec`t un pretext pentru prezentarea unui spectacol altorturii tratat cu o �brutalitate calculat\�. F\r\ a se putea aduce o dovad\decisiv\, se presupune c\ victima este Hristos150. O asemenea oper\ sepotrive[te, prin voin]a de sadism, cu Martiriul celor zece mii de cre[tinide Niklaus Manuel Deutsch [i, în general, cu preferin]a pentru violen]\etalat\ f\r\ pudoare în teatrele francez [i englez de la sf`r[itul secolului XVI[i de la începutul secolului XVII. Ne afl\m aici în universul morbidului.Macabrul nu are alt\ semnifica]ie în afara lui însu[i. Se las\ descoperit înstare pur\. Nu mai are nici un sens cre[tin. Este desacralizat.

Dar � alt\ pist\ deja defri[at\ de c`]iva istorici, cum ar fi AlbertoTenenti151 [i Jean Wirth152 � oare lec]ia cre[tin\ a macabrului (mementomori) nu se preschimb\ într-o invita]ie cu semnifica]ie invers\ (mementovivere) ? Insisten]a asupra temei mor]ii timpurii nu s-a transformat c`teo-dat\ într-un îndemn la erotism [i nu a însemnat o adev\rat\ �pasiune dea tr\i� ? O asemenea lectur\ p\g`nizat\ este, cu siguran]\, conving\toarec`nd ne referim la fra]ii Beham, a c\ror necredin]\ îngrijora, pe vremealui Dürer, autorit\]ile de la Nürnberg. Ei s-au întors cu hot\r`re sprepornografie, asociat\ cu imaginea mor]ii [i pus\ în valoare de ea. C`tdespre �paturile funebre� desenate în aceea[i epoc\ de un alt artist dinNürnberg, Peter Flötner, constituiau [i ele, prin intermediul unei surprin-z\toare iconografii macabre, o evident\ provocare la voluptate153.

Trebuie oare s\ în]elegem în acela[i fel mai multe desene [i tablouride Hans Baldung Grien ? ~ntre anii 1510 [i 1520, acesta simboliza Trufiaprintr-o femeie t`n\r\ [i frumoas\, dezbr\cat\, surprins\ de moarte. El aîmbog\]it canavaua general\ cu diverse varia]iuni : scheletul sau cadavrulîn descompunere apare în oglinda în care se prive[te nefericita. C`teodat\]ine o clepsidr\, sau pune m`na pe talia victimei, sau o trage de p\r, sauîi prinde bra]ul, sau o s\rut\ pe gur\. ~n aceea[i perioad\, al]i contempo-rani ai lui Hans Baldung Grien trateaz\ acela[i subiect. Un desen deNiklaus Manuel Deutsch, în special, prezint\ un cadavru sco]`ndu-i rochiaunei tinere154. ~n principiu, toate aceste opere vor s\ semnifice nestator-nicia bunurilor lumii [i îndeosebi fragilitatea frumuse]ii [i a tinere]ii.

Se cuvine s\ întrez\rim o lec]ie p\g`n\ ascuns\ înd\r\tul unor astfelde apologuri ? A[a crede J. Wirth, baz`ndu-se pe un diptic tardiv al luiHans Baldung Grien, p\strat la Prado. Pe de o parte � str\lucitorulversant antic � s`nt figurate trei tinere frumuse]i citind o partitur\ ; decealalt\ parte � întunecatul versant cre[tin � o t`n\r\ este tras\ de ob\tr`n\, prins\ la r`ndul ei de un schelet duc`nd o clepsidr\. Artistul a fostapropiat de �libertinii� din Strasbourg. ~ns\ în secolul XVI, prin �libertin�se în]elegea mai ales �independent în raport cu ortodoxiile religioase�.Dar Hans Baldung Grien era un �libertin� ? A lucrat pentru catolici, pentruprotestan]i [i disiden]i. Pare s\ fi fost motivat de �fidelit\]i succesive�.Fire[te, era un admirator al frumuse]ii feminine. Adic\ respingea numai


132

pentru at`t cre[tinismul ? ~n alegoria de la Prado, pe partea cre[tin\,lancea Mor]ii este fr`nt\ [i un crucifix apare pe cer. Cred în cele din urm\,o dat\ cu François G. Pariset, c\ operele lui Hans Baldung Grien, dintrecare multe au fost religioase, �poart\ cu ele multiple concepte�, îns\�converg c\tre o lec]ie cre[tin\ ce nu constituie un alibi�155.

Cazul lui Ronsard ne permite poate s\-l l\murim pe cel al artistuluigerman, în m\sura în care ne face s\ observ\m cu claritate coabitarea �nu neap\rat coerent\ � în aceea[i oper\ a mai multor discursuri asupramor]ii, lec]ia cre[tin\ domin`ndu-le totu[i pe celelalte. Martor fidel alepocii sale, Ronsard este preocupat de g`ndul la scurgerea timpului : �Voi,stejarilor, mo[tenitori ai lini[tii p\durilor / Asculta]i t`nguirile-mi de peurm\ / Vou\ acum v\ las scris testamentul meu�156. �...~n cur`nd ve]ic\dea sub secure�157 etc. C`teodat\, se complace în evoc\rile cadavrului,�hran\ pentru viermi, / Lipsit de vine [i nervi�, �umbr\ sepulcral\� care

�Nu mai are nici minte, nici ra]iune, F\r\ arter\, f\r\ ven\ ml\dioas\,Nici încheieturi, nu se mai ]ine P\rul din cap mort i se las\�158.

Dar pentru c\ îndemnurile de a ne bucura f\r\ preget de tinere]e s`ntcuprinse în cele mai frumoase versuri de Ronsard � [i cele mai u[or dere]inut �, uit\m prea repede c\, din punct de vedere cantitativ, eleconstituie un element destul de modest în ansamblul discursului s\udespre moarte. Mai important\, cu adev\rat, este constatarea pesimist\ �[i f\r\ concluzie hedonist\ � c\ via]a este scurt\ (�~nainte de vremet`mplele î]i vor fi ninse�159 ; �Presimt deja furtuna din iarna viitoare�160), c\Moartea este �singura dintre nemuritori / Care nu vrea s\ aib\ nici un felde temple [i altare / {i nu se las\ înduplecat\ de rug\ciuni [i jertfe�161 �chiar subiectul frescei macabre de la Clusone. Pe de alt\ parte, Ronsarda reluat temele medievale clasice ale medita]iei asupra mor]ii. Ubi sunt ?este prezent în opera sa :

�Homer a murit, Anacreon,Pindar, Hesiod, Bion162

Nu se mai sinchisesc nicicumDe s`nt vorbi]i de bine ori de r\u163.

S`ntem mai divini dec`t Ahile sau Aiax,Alexandru sau Cezar care n-au [tiutS\ se apere de moarte, cu toate c\-n r\zboiAu adunat sub m`na lor aproape întreg p\m`ntul ? � 164

Contemptus mundi r\zbate în acest Hymne de la mort. Talentul revigo-reaz\ atunci o tem\ pe care am fi putut s-o credem perimat\ :

�C\ bine ar mai fi s\ fi murit deja,S\ ne-amintim c\ nu s`ntem nimicDec`t hum\ însufle]it\ [i umbr\ mi[c\toareSupus\ durerii, s\r\ciei [i necazurilorCei de pe urm\, vai, din toate animalele !Nu degeaba Homer vede în noi


133

Frunza c\z`nd în prag de iarn\,At`t de pl\p`nzi s`ntem, bie]i trec\toriLovi]i f\r\-ncetare de mii [i mii de boli�165.

Avem aici c`teva sentin]e pe care sfin]ii p\rin]i din de[ert [i c\lug\riiasce]i din secolele XI [i XII nu le-ar fi dezavuat. Este adev\rat c\,izol`ndu-le de context [i apropiindu-le de �Complainte du désespéré� deDu Bellay, le-am putea ad\uga la dosarul unui pesimism [i al uneimelancolii din Rena[tere neinfluen]ate de cre[tinism. ~ns\ opera luiRonsard trebuie considerat\ în ansamblul s\u. Desigur, poetul a cunoscuttenta]ia p\g`nismului (�Adev\rata comoar\ a omului e tinere]ea verde /~n rest, anii no[tri nu s`nt dec`t o iarn\�166) [i aceea a transcenderii mor]iiprin faim\167. ~ns\ în cele din urm\, medita]ia macabr\ l-a dus din nou pec\r\rile tradi]ionale ale Bisericii. El opune scheletul �desc\rnat, f\r\ nervi,f\r\ mu[chi, dezgolit�168 sufletului eliberat prin moarte, �urc`nd spre cer,casa lui natal\�169. Acolo, �scutit de orice r\u, / Din veac în veac tr\ie[tefericit [i mul]umit / Al\turi de creatorul s\u...�170. De unde sfatul : �S\ nune prefacem în porcii lui Circe�, pentru ca într-o bun\ zi s\ ajungem în�Iataca� ve[nic\ :

�...Purt`nd cu noi speran]a,S\r\cia, goliciunea, chinul [i r\bdarea,Ca adev\ra]i copii [i discipoli ai lui Hristos,Care, pe c`nd tr\ia, acest drum ni l-a l\sat scris,{i cu propriul s`nge a `nsemnat prea sf`nta cale,Murind el primul, pentru a ne feri de team\�171.

La cap\tul incursiunii noastre printre mor]i [i în universul Mor]ii de laînceputul modernit\]ii europene, se impune a[adar ca o eviden]\ poli-semia unui macabru ale c\rui semnifica]ii divergente se dovedesc a firefractare la orice reduc]ionism. Asupra originii lui nu avem nici undubiu. Provine din reflec]ia ascetic\ a c\lug\rilor în întregime orienta]ispre via]a de apoi [i care voiau s\ se conving\ � [i s\-i persuadeze [i peal]ii � de caracterul nefast al iluziilor de aici, de pe p\m`nt. Apoi, acestdiscurs ecleziastic a fost difuzat în afara m`n\stirilor prin predicare [iiconografie, adic\ printr-o pastoral\ a fricii. Se manifesta îngrijorare fa]\de goana dup\ lux [i aspira]ia din ce în ce mai puternic\ spre posedareabunurilor p\m`nte[ti, într-o civiliza]ie care, cel pu]in la cele mai ridicateniveluri sociale, voia s\ scape de s\r\cie [i c\uta c`t mai mult confort.Insisten]a asupra macabrului, pe urmele temei contemptus mundi, ]ineadeci de logica unei vaste ac]iuni de culpabilizare orientat\ spre m`ntuireîn via]a de apoi.

Anumite circumstan]e � epidemii, foamete, accentuare a violen]ei �au favorizat receptarea [i au sporit audien]a temei memento mori. Avertis-mentul dat de Biseric\, repetat în mod constant, a p\rut justificat, maimult ca niciodat\, de nenorocirile timpului. De aceea trebuie s\ insist\masupra faptului c\ majoritatea m\rturiilor scrise [i iconografice, aflate înposesia noastr\, asupra macabrului din secolele XV-XVI, poart\ amprenta


134

indiscutabil\ a Bisericii, chiar dac\ uneori integreaz\ elemente folcloriceprecre[tine. Ele nu trimit la o concep]ie despre via]\ [i moarte desprins\de cre[tinism. Dimpotriv\, îndeamn\ la peniten]\ [i la deta[area de celelume[ti � onoruri, bog\]ii, frumuse]e, dragoste trupeasc\. Aceasta pare afi semnifica]ia dominant\ a evoc\rilor care, vreme de dou\ secole, auinsistat asupra scurtimii vie]ii [i asupra descompunerii corpului în morm`nt.{i tot acesta pare a fi sensul itinerariului complicat [i fantastic pe carevizitatorii erau invita]i s\-l parcurg\ în parcul din Bomarzo (provinciaViterbe), realizat dup\ indica]iile prin]ului Orsini la mijlocul secolului XVI.Un parcurs simbolic într-o natur\ s\lbatic\ ducea la înt`lnirea cu sculpturimonstruoase [i arhitecturi insolite : Pe drum puteau fi citite inscrip]iiprecum : �Dispre]uie[te bunurile p\m`nte[ti�, �Adev\rata voluptate og\se[ti dup\ moarte�, �Doamne, îndrum\-mi pa[ii� etc. Itinerariul ini]iaticse termina într-un mic templu precedat de un Cerber cu trei capete [idelimitat de stele funerare cu cranii [i tibii. Uimitoare asociere a arteigr\dinilor cu lec]iile dispre]ului fa]\ de lume (contemptus mundi), cugustul pentru macabru [i atrac]ia fa]\ de monstruos172.

Este totu[i adev\rat c\, într-un climat de angoas\ [i morbiditate,seduc]ia macabrului risc\ s\-i duc\ gre[it pe oamenii timpului � ceea cea [i f\cut, de altfel � în dou\ direc]ii finalmente opuse, [i una, [i cealalt\,mesajului religios ini]ial. Primul dintre aceste drumuri f\r\ ie[ire erapreferin]a marcat\ pentru spectacolele suferin]ei [i ale mor]ii. S-a plecatde la r\stigniri, flagel\ri, de la Legenda aurit\ [i evoc\ri de martiri [i s-aajuns la scene voit nes\n\toase, cu torturi, execu]ii [i masacre. De lalec]ia moral\ [i religioas\, s-a alunecat spre delectarea sadic\. Macabrula sf`r[it prin a fi glorificat pentru el însu[i.

A doua evadare în afara c\r\rilor indicate de Biseric\ a constat întransformarea lui memento mori în memento vivere : de vreme ce via]a eat`t de scurt\, s\ ne bucur\m grabnic de ea ; întruc`t corpul mort va fi at`tde resping\tor, s\ ne gr\bim, în deplin\ s\n\tate, spre desf\t\ri c`t maimari cu putin]\. S\ ne amintim ce se înt`mpla în timpul epidemiilor decium\173 : unii se n\pusteau în Biserici, ceilal]i se dedau cu l\comie lacele mai josnice dezm\]uri. Aceste m\rturii arat\ c\ macabrul putea fireceptat ca o invita]ie la erotism. De unde ambiguitatea tablourilor [i agravurilor lui Hans Baldung Grien. {i dac\ asupra inten]iilor acestui artist(poate nu foarte diferite de ale lui Ronsard) planeaz\ o legitim\ îndoial\,nu la fel stau lucrurile `n privin]a fra]ilor Beham [i a lui Flötner. ~n toateepocile [i în toate civiliza]iile, s-au g\sit oameni care s\ interpretezespectacolele macabre ca pe un îndemn la a tr\i via]a din plin. Baso-reliefuri, l\mpi pentru morminte, cupe antice asociaser\ deja schelete [iscene de voluptate trupeasc\174.

Pe scurt, nu cred c\ putem deta[a, în general, memento mori dinsecolele XIV-XVI de concep]ia religioas\ care l-a generat [i de preocu-parea cre[tin\ pentru via]a de apoi. Nu m`nuim arma macabrului în afaraoric\rei primejdii.


135

4.

O LUME P|C|TOAS|

�Vreme de lacrimi, nelini[te [i chin� (Eustache Deschamps)

Adus în prim-plan de trei for]e provizoriu convergente � Biserica, ciuma[i violen]a �, macabrul din secolele XIV-XVI, cu toate ambiguit\]ile lui,ne-a ap\rut ca un caracter notabil al modernit\]ii europene la începuturileei, cel pu]in la nivelul culturii conduc\toare. Vom în]elege [i mai binedac\ îl vom resitua în interiorul unui vast peisaj ce justific\ perspectivasintetic\ adoptat\ în studiul de fa]\ � un peisaj adesea sumbru sau m\carperceput ca atare.

Dac\ l-am lua drept un tablou, l-am putea intitula �Toate merg r\u�,formul\ a lui Eustache Deschamps sau, mai bine, �Totul merge din ce înce mai r\u�, alt\ afirma]ie a aceluia[i poet. Fire[te, în orice epoc\ [i subtoate cerurile, nemul]umi]ii au privit cu nostalgie spre trecut [i audepreciat prezentul. Dar c`nd acest topos devine, într-o anumit\ secven]\istoric\, dominant [i se prezint\ ca o component\ important\ a mentaluluicolectiv, atunci merit\ o aten]ie special\. Prin urmare, ceea ce dorim s\ar\t\m acum, printr-o nou\ l\rgire a sferei anchetei, este faptul c\difuzarea în afara mediului monastic, încep`nd cu secolul XIV a anate-melor împotriva lumii [i a omului nu poate fi separat\ de diagnosticulalarmant pus de contemporani propriei lor epoci. Spectacolul acesteia adus la o judecat\ adesea descurajat\ asupra naturii umane [i a vie]ii depe p\m`nt. Acultura]ia culpabilizatoare a fost deci f\cut\ credibil\ printr-ositua]ie angoasant\. Ele s-au înt\rit reciproc, împletindu-se una cu alta.Urm\toarele dou\ capitole se vor str\dui s\ l\mureasc\ aceast\ înt`lnireistoric\ � care ar fi putut s\ nu se produc\ � printr-o punere în lumin\ apesimismului Rena[terii.

C`nd Roman de Fauvel (1310-1314) ne asigur\ c\ în lumea corupt\totul pare s\ mearg\ de-a-ndoaselea (�oamenii s-au transformat în animale ;în ]\r`n\ î[i t`r`ie capetele�), el se men]ine înc\ într-un vag relativ, chiardac\ în satira celor care �îl bat pe Fauvel� se exprim\ protestele mediilorfidele spiritului lui Ludovic cel Sf`nt împotriva lui Filip cel Frumos. La felde imprecis este [i Tauler c`nd constat\, într-o omilie, c\ �ast\zi dragosteafa]\ de semeni s-a stins cu des\v`r[ire în toate ]\rile lumii�1. {i r\m`nemtot în domeniul locului comun cu urm\torul poem, compus de cistercianulaustriac Christian de Lilienfeld (mort înainte de 1332). Prezentul la careface aluzie nu este datat cu claritate. Ar putea apar]ine oric\rui secol :

136

�Dac\ vre]i s\ [ti]i de ce mi s-a stins sur`sulM\ ve]i în]elege afl`nd starea de acum :Mielul a dat na[tere lupului, ce va da în turbare ;Tot binele s-a dus, iar r\ul devasteaz\ în chip însp\im`nt\tor...

Dreptul s-a f\cut nev\zut, legea s-a pr\bu[it ; vai mie, de ce m-amn\scut oare ?...

Patima l\comiei zace în to]i...To]i se laud\ c\-s gra[i [i nimeni c\ e slab...

Iar depravarea nu ocole[te pe nici unul, vai, ce durere !�2

Dar o dat\ cu nenorocirile din a doua jum\tate a secolului XIV �foamete, cium\, R\zboiul de o Sut\ de Ani, lupte civile [i diverse revolte,Marea Schism\ [i înaintarea turc\ � s`nt abandonate aspectele banale [igenerale. Cei ce au v\zut aceste nenorociri ab\t`ndu-se asupra cre[tin\t\]iiau încercat sentimentul de a fi intrat într-un timp de calamit\]i inedite,explicabile numai prin excesele unei umanit\]i [i ale unei Biserici îngro-zitor de p\c\toase. Totul p\rea cu susul în jos, iar deznod\m`ntul uneiasemenea crize nu putea fi, probabil, dec`t judecata de apoi. ~n conse-cin]\, m\car pe durata unei anumite secven]e din diacronie, trebuie s\stabilim o leg\tur\ global\ între, pe de o parte, a[tept\rile [i aprehen-siunile escatologice [i, pe de alt\ parte, con[tiin]a p\catului, dispre]ulfa]\ de lume, oroarea de sine [i sentimentul acut al vremelniciei lumii.

Nicolas de Clamanges (1363-1437), teolog din Champagne, rector,pentru pu]in timp, al Universit\]ii din Paris, apoi secretar al lui Benedictal XIII-lea în Avignon, este un bun reprezentant pentru o perioad\ [i unmediu bisericesc care cad în pesimism v\z`nd cum toate lucrurile seînr\ut\]esc. Printre operele sale � citate aici dintr-o edi]ie protestant\ap\rut\ în secolul XVII � figureaz\ o Carte despre starea corupt\ aBisericii, Depl`ngere a calamit\]ilor introduse în Biseric\ prin abomi-nabila schism\, un tratat, Despre prela]ii simoniaci, un altul despreAntecrist, na[terea, via]a, moravurile [i lucr\rile sale 3. Simpla enumerarea titlurilor ne dezv\luie deja preocup\rile [i fricile lui Nicolas de Clamanges.Dar nici în coresponden]a sa m\rturisirile legate de îngrijorare [i chiardescurajare nu s`nt mai pu]in numeroase : scrisori, c\tre Gerson despre�starea lamentabil\ a Bisericii�4, c\tre un secretar al regelui despre �corup]iamoravurilor, at`t ale laicilor, c`t [i ale eclezia[tilor�5, c\tre un grefier alParlamentului din Paris despre viciile �pe care Dumnezeu nu le love[teîntotdeauna cu acela[i flagel, dar pedepsindu-le f\r\ încetare : dac\r\zboiul civil se domole[te pu]in, el ne trimite în acela[i timp ciuma [ir\zboaiele cu str\inii�6.

St\rii prezente a Bisericii, Nicolas de Clamanges îi opune o v`rst\ deaur, c`nd la loc de cinste se aflau pietatea, sfin]enia [i s\r\cia, c`nd preo]iinu aveau alt\ comoar\ dec`t binefacerile lor ; era îns\ o v`rst\ a bog\]iei,a bel[ugului. Pe atunci, nu existau vase de aur sau argint. Se foloseaurecipientele din p\m`nt sau cositor. Clerul superior nu avea nevoie de


137

echipajele cu cai [i de plato[e ; nu defila precedat de o mul]ime dehistrioni, nici înso]it de tineri efemina]i, cu p\rul încre]it, cu ve[mintev\rgate ca pielea mon[trilor, cu m`neci at`rn`nd p`n\ în p\m`nt � spectacol�aproape barbar�7. Dar o dat\ cu ascensiunea bog\]iei [i a abunden]ei delucruri secundare � deja societatea de consum ! � luxul [i insolen]a [i-auf\cut apari]ia în Biseric\, religia [i-a pierdut din ardoare, virtutea a p\lit,disciplina a sl\bit, caritatea s-a atenuat, smerenia a disp\rut, s\r\cia [isobrietatea au devenit motive de ru[ine, l\comia s-a f\cut mai puternic\.Oamenii nu se mai mul]umesc cu bunurile lor, ci r`vnesc doar la alealtora : nu se g`ndesc dec`t cum s\ fure [i s\-i `mpileze pe cei mai slabidec`t ei. A[a se comport\ [i pastorii Bisericii, a c\ror aviditate o întrecepe aceea a laicilor ! Bun exemplu pentru ace[tia din urm\8 !

Citind asemenea acuza]ii în]elegem de ce protestan]ii au republicat înProvinciile Unite operele lui Nicolas de Clamanges : ce dovad\ mai bun\ �probabil c\ spuneau ei � asupra corup]iei unei Biserici pe care încercaser\s\ o cure]e ! ~ns\ în dureroasa perioad\ a Marii Schisme nu mai exist\suflete cuvioase ? ~n capitolul XXV din De corrupto ecclesiae statu, Nicolasr\spunde c\ dezordinea din Biseric\ a c\p\tat asemenea dimensiuni înc`te mai bine s\-i trecem sub t\cere pe cei ce se comport\ adecvat. �S`ntprea pu]ini [i nu constituie partea cea mai important\� (parvo nimis innumero atque momento sunt 9 ).

De unde pedeapsa viitoare profetizat\ în De Antichristo...10. Adre-s`ndu-se prin]ilor, ierarhiei ecleziastice [i tuturor cre[tinilor, Nicolas deClamanges veste[te marile nenorociri ce se adun\ deasupra capetelor lor.Ipocrita ras\ cre[tin\ n-a f\cut dec`t s\ abuzeze de r\bdarea celest\.De-acum, va trebui s\ poarte povara grea a pedepselor [i flagel\rilor.�Marea judecat\ bate la u[\�. Ca dovad\, ofensiva mahomedanilor, execu-tan]i ai r\zbun\rii divine. ~naintarea acestei mul]imi f\r\ de num\r,însetate de s`ngele nostru, va înfr`nge revolta împotriva lui Dumnezeu pecare nici molimele repetate, nici r\zboaiele str\ine, nici excesele luptelornoastre interne nu au înduplecat-o. ~n plus � ca o pedeaps\ mai mareînc\ � lucr\rii �bestiei crude� (turcul) i se adaug\ ac]iunea �celeilaltebestii�, erezia, care face ravagii mai ales în Germania11 [i Italia. Sumbrevremuri se arat\. �Pretutindeni vor st\p`ni m`nia, doliul [i violen]a,pretutindeni imaginea mor]ii. Cu adev\rat fericit va fi cel ce-[i va fi datsufletul înaintea acestor fr\m`nt\ri [i calamit\]i�.

Eustache Deschamps (1346-1406), contemporan cu Nicolas de Clamanges,poet fecund de[i lipsit de geniu, este, în Fran]a lui Carol al VI-lea trauma-tizat\ de R\zboiul de o Sut\ de Ani [i de Marea Schism\, cel mai bunorator al unei genera]ii descurajate. ~n opera lui se înt`lnesc majoritateatemelor pesimiste vehiculate pe-atunci de cultura occidental\. Opera luimerit\ aici o aten]ie special\ în m\sura în care constituie o sintez\sumbr\, neatenuat\ de baladele de dragoste ale unui scriitor p`n\ la urm\misogin12. Merit\ osteneala s\ urm\rim de-a lungul poemelor sale trecereade la locurile comune deta[ate de o cronologie precis\ la evocarea amar\a unui prezent bun doar s\ trezeasc\ triste]ea. Bineîn]eles, regret\ un trecut

O LUME P|C|TOAS|

138

idilic, m\car c\ într-o balad\, cel pu]in, a f\cut dovada unui spirit criticîn aceast\ privin]\. Evoc`ndu-i pe Nero [i Ganelon, recunoa[te c\ �mul]is-au purtat ur`t în vremurile trecute...�13. Alta este îns\ nota dominant\ aunei opere unde abund\, dimpotriv\, referin]ele la o v`rst\ de aurnedefinit\, asem\n\toare cu aceea a lui Nicolas de Clamanges. Pe atunci,�Onoarea era pe lume� [i �suverana [tiin]\�, �m\rinimie, ...vitejie [iloialitate�14. Era o vreme c`nd Biserica era �la mare în\l]ime�, poporul nuse împ\una, iar �pentru cele dou\ se lupta Nobilimea... / Unul nu invidiape cel\lalt�15. Cei din vechime �prin marile lor str\danii / Au cuceritregate [i p\m`nturi / {i-au întemeiat cet\]i nenum\rate ; / Dar cei dinprezent nu vor face nimic din ce-au f\cut ei�16.

Epocii fericite de alt\dat\ i se opune îmb\tr`nirea rapid\ nu numai aomenirii, ci [i a p\m`ntului însu[i � o convingere foarte r\sp`ndit\ încultura conduc\toare la începutul timpurilor moderne, discutat\ de altfelîn lucrarea noastr\ precedent\17. Eustache Deschamps constat\ c\ ano-timpurile s`nt dereglate18. �Aerul e cald, c`nd ar trebui s\ fie rece�. Zileles`nt scurte, c`nd ar trebui s\ fie lungi. ~n plus, acum copacii s`nt �pl\p`nzi[i aproape c\ n-au dec`t spini�. �Oamenii s`nt mici� � ceea ce vor afirmadin nou, în secolul XVII, apologi[tii protestan]i francezi �, �animale,p\s\ri sl\b\noage, / Pe[ti m\run]i, semin]e pr\p\dite, ce nu dau rod / ...Viile-s lipsite de valoare [i din ceea ce aduc / Nu ies b\uturile cu folos. /Gr`nele culese se stric\ în pod / Sau în hambar, [i prea pu]in r\m`ne dinele�. Deci natura este atins\ în for]ele ei vitale ; dar oamenii mai alesmerg din ce în ce mai r\u. Pe aceast\ tem\, inspira]ia poetului estenesecat\ : �Ast\zi nu domnesc dec`t nebunii�19. �Nu vezi dragoste, înafara dragostei de Vulpoi�20. �De virtu]i nici nu poate fi vorba�21. �Nimeninu mai crede în nimic�22. �Nim\nui nu-i pas\ de infern sau paradis�23.Dup\ exemplul predicatorilor, Eustache Deschamps critic\ modele necin-stite. Tun\ [i fulger\ împotriva celor care poart\ haine at`t de scurte �înc`tparc\ au dosuri de maimu]\� [i împotriva femeilor �ce-[i arat\ s`nii�24.Pretutindeni �domnesc viciile [i destr\b\l\rile / S\racii s`nt nedrept\]i]i,boga]ii, în\l]a]i în sl\vi / Cei r\i tr\iesc, cei buni s`nt oropsi]i�25. Nu se v\ddec`t �Pofte, sfor\rii dezordonate, / Ur\...�. De unde, ca pedepse, �mor]ilebru[te�, ploile, z\pada, furtunile, înghe]urile [i �r\zboaiele de peste tot�26.Am putea enumera la nesf`r[it lamenta]iile, repro[urile, remu[c\rile [im\rturisirile triste]ii exprimate în opera lui Eustache Deschamps. S\semnal\m la înt`mplare balada CLXXXV, �Déploration de maux de la France�,balada CXCIII, �Acte de contrition de Paris�, balada CCXLIII, �Sur lesmalheurs de l�Eglise�, balada CCLV, �Complainte du pays de France�27,Nota major\ este dat\ de balada CCCLXXV, �Tristesse du temps présent� :

�Veac de pl`nset, nelini[te [i chin,Cel mai trist dintre toate, plin de durere amar\...F\r\ bucurie, doar cu cele [apte p\cate de moarte,Lipsit de virtu]i, culme a trufiei,Oricine l`nceze[te plin de întristare...Ast\zi e un timp primejdios...�28


139

Pentru c\ se v\d peste tot doar �triste]e [i doliu�29, pentru c\ Bisericaa devenit un nou �Babilon�30 [i a c\zut în st\p`nirea lunii, astru nefast31,pentru c\ �totul merge invers dec`t ar trebui�32, e limpede c\ istoriaomenirii se apropie de sf`r[it. Eustache Deschamps [i-a exprimat frecventaceast\ convingere, extrem de puternic\ în acea epoc\ � dar care s-amen]inut p`n\ la mijlocul secolului XVII. ~n balada LII el face profe]ii :�Vedem dup\ semne c\ mersul lumii / Se va preschimba, c\-i aproape desf`r[it, / C\ mult\ vreme nu va mai dura�33. ~n balada CXXVI, revineasupra temei : �Cu fiecare clip\ veacul asfin]e[te / Mila lipse[te, iaroamenii se ucid între ei / C\ci lumea a ajuns aproape de sf`r[it�34. A venitvremea Antihristului, spune el în alt\ parte, c\ci �toate harurile� se v`ndla Biseric\35. �A sosit timpul fr\m`nt\rilor�36 prezis de Scriptur\. La între-barea : �Cum merge lumea azi ?� r\spunsul este simplu : �Cum nu se poatemai r\u, fire[te�37. Astfel, �lumea a îmb\tr`nit [i spre final se-ndreapt\�38,�Biserica [i toate celelalte decad pe zi ce trece / De unde ne d\m seama /C\ lumea se-apropie de sf`r[it�39. Acela[i sentiment îl exprim\ un ilustrucontemporan al lui Eustache Deschamps, ducele Jean de Berry, c`nd î[ialegea ca deviz\ la b\tr`ne]e : �Veni-va timpul � 40, timpul mor]ii lui [i, înacela[i timp, al mor]ii lumii.

Eustache a avut-o ca elev\ [i discipol\ pe Christine de Pisan care,r\mas\ v\duv\ la dou\zeci [i cinci de ani, cu trei copii, lipsit\ deprotectorii s\i în timpul r\zboaielor civile [i nevoit\ s\ se refugieze într-om`n\stire vreme de un deceniu, a fost [i ea un martor îndurerat alnenorocirilor [i p\catelor din epoca sa. ~n opera sa r\zbat aceste vicisi-tudini, în special în Lamentations sur les guerres civiles, în Livre demutacion de la fortune [i într-o epistol\ datat\ din februarie 1403 (pe stilvechi) [i adresat\ tocmai lui Eustache Deschamps. Scrisoarea, cu o form\extrem de preten]ioas\, îngreunat\ de rime echivoce, nu este o capo-doper\. Dar pe noi ne intereseaz\ tema tratat\ � �totul merge r\u� �asupra c\reia Eustache Deschamps [i Christine nu puteau dec`t s\ fie deacord :

�O maestre ! ce lucru de mirareE s\ vezi `n vremea de acumMinciuna [i ho]ia la mare pre]~n ora[e, castele, la cur]ilePrin]ilor, ca regul\ obi[nuit\La nobili, printre oameni, `n adun\riPrintre clerici [i la orice curtede justi]ie...

...Fiecare se str\duie[te s\ acapareze totul,Din marea dorin]\ de avu]ie,Doar r\utate ho]easc\ [i grijaDe a `n[ela, [i nimeni nu ia aminteS\ c`[tige-n virtu]i...[Mondenilor] dec`t harul din cer mai mult le placGunoiul [i balega de pe p\m`nt�41.

O LUME P|C|TOAS|

140

~ntr-un asemenea climat, nu mai e de mirare dac\, mai mult caniciodat\, iese la iveal\ sentimentul fragilit\]ii fizice, morale [i intelectualea omului, exprimat, printre mul]i al]ii, de marele scriitor � prozator [ipoet � Alain Chartier (1385-1436), contemporan [i el cu Marea Schism\[i R\zboiul de o Sut\ de Ani.

�Pl\p`nd\ creatur\ omeneasc\N\scut\ pentru chin [i trud\E[ti acoperit\ cu un trup fragil,At`t de slab\ [i at`t de iluzorieMoale, inert\, nesigur\A[a u[or de dobor`t.

G`ndirea te descurajeaz\Sim]urile nebune î]i d\uneaz\, te ucid,Te fac s\ nu mai [tii de tine.A[a e[ti de nedezvoltat\~nc`t dac\ cerul nu te ]ineNu po]i tr\i s\n\toas\�42.

Oric`t de vehemente [i de numeroase au fost lamenta]iile de genulacesta, ele nu i-au f\cut pe contemporani mai în]elep]i [i mai cump\ta]i.Cu toate c\ Marea Schism\ [i-a g\sit o solu]ie în 1417, alte rupturireligioase [i alte abuzuri s-au produs ori au continuat, alte r\zboaie auizbucnit, noi armate turce[ti au atacat, astfel înc`t secolul XV a ap\rutmultora ca o permanent\ dec\dere, înso]it\ de accentuarea �îmb\tr`nirii�cre[tin\t\]ii.

O asemenea convingere pare s\ fi obsedat Germania din secolul XV[i de la începutul secolului XVI. O lucrare anonim\ contemporan\ cuMarea Schism\ [i intitulat\ Reforma împ\ratului Sigismund constat\ peun ton t`nguitor : �Imperiul nostru este bolnav, debil [i slab�. Notadominant\ a c\r]ii este dat\ de ideea c\ �lumea-i r\sturnat\� [i c\ �nu maiexist\ ordine�43. Nicolaus Cusanus, prezent`ndu-[i la Conciliul de la Basel,în 1433, tratatul despre Concordatul catolic, acumuleaz\ judec\]ile sumbredespre epoca [i ]ara lui. Nu vede în jur dec`t �distrugere universal\�,�depravare total\�, �ordine r\sturnat\�, �boal\ mortal\� [i �devieri�. Maispune c\ lumea �cade în corup]ie�, �se pr\bu[e[te�, �decade�, �apune�,�se perverte[te�44. C\ �[i-a pierdut centrul�. De aceea, oameni [i lucruri,lipsi]i de stabilitate, m`na]i de for]e centrifuge, se împr\[tie în gol. Lasf`r[itul secolului XV, predicatorul alsacian Geiler de Kaisersberg sepl`nge, a[a cum ar fi f\cut cu optzeci de ani mai devreme Nicolas deClamanges, c\ �cre[tin\tatea este ruinat\ de sus p`n\ jos, de la pap\ [ip`n\ la paracliser, de la împ\rat p`n\ la p\stor�45.

Acela[i lucru îl repet\ f\r\ încetare cele o sut\ dou\sprezece capitoledin Corabia nebunilor (1494), lucrare, s\ amintim, redactat\ de un laic :�Palo[urile puterii papale [i imperiale s`nt ruginite... Justi]ia este oarb\ ;justi]ia este moart\�46. L\comia, mam\ a tuturor viciilor, îi îndeamn\ pecre[tini s\ lucreze duminica [i s\ benchetuiasc\. ~n zilele de s\rb\toare,


141

în loc s\ se roage, �pentru a omorî timpul, se întrec cu c\ru]ele* învitez\�47 � traducere actualizat\ a unei nota]ii deosebit de moderne.Blasfemia triumf\ [i aceast\ constatare se al\tur\ multiplelor observa]iide aceea[i natur\ ale oamenilor epocii48. �Nu-i de mirare, prevedeSebastian Brant, dac\ Dumnezeu, în fa]a unor astfel de jigniri, ar facelumea s\ se n\ruie. Cerul ar putea s\ se surpe ori s\ zboare în ]\nd\ri, at`tde mari s`nt blasfemiile... Ofensa este a[a de mare înc`t se etaleaz\pretutindeni�. S\ ad\ug\m c\ �degradarea� credin]ei este pe zi ce trecemai mare [i c\ �îng\duin]a nu mai valoreaz\ nimic ; nimeni nu mai arenevoie de ea�49. ~ntre timp, �spiritul diabolic al fiilor lui Mahomed�devasteaz\ Orientul [i se îndreapt\ spre cre[tin\tatea latin\. �Du[manuleste la por]i. Dar to]i a[teapt\ moartea dormind�50. Viitorul se anun]\sumbru : �Tare mi-e team\ c\ m`ine lucrurile vor merge mai r\u [i c\viitorul nostru va fi mai întunecat�51. Plin p`n\ la refuz cu nebuni, f\r\h\r]i, busol\ [i clepsidr\52, corabia cre[tin\t\]ii �se leag\n\ pe valuri�53,�se suce[te [i se clatin\, se apleac\ p`n\ aproape la a se r\sturna. Primulcurent o poate da gata�54. �Dac\ Isus însu[i nu urc\ s\ vegheze, ne vomscufunda în cur`nd în tenebre�55. Sebastian Brant spune în alt\ parte c\p`n\ [i �catargul este smuls ; totul este smuls de ap\. ~notul nu e cuputin]\ în marea dezl\n]uit\ ; valurile s`nt prea înalte pentru a le dep\[i�56.{i mai ales, �v`natul mare, de calitate�57 � Antihristul � d\ acum t`rcoale înjurul corabiei. �~l vedem deja pe scorpion mi[c`ndu-se�58. �{i-a împr\[tiatmesagerii pe p\m`nt [i a r\sp`ndit gre[eala în lungul [i latul ]\rii�59.�Timpurile s-au împlinit�60. �Ziua judec\]ii se apropie de noi�61.

Astfel, dup\ un secol, Sebastian Brant îi urmeaz\ lui Eustache Deschamps.Vorbesc am`ndoi aceea[i limb\, privesc lumea la fel, prev\d acela[ideznod\m`nt. Dar pentru noi, ei nu s`nt dec`t doi martori, printre mul]ial]ii, ai unui pesimism colectiv ce va continua s\ existe. S\ ne amintim, înaceast\ privin]\, opiniile lui Luther, Viret [i Bullinger, men]ionate de noiîn lucrarea precedent\62. N-ar fi totu[i inutil s\ revenim pentru o clip\ �av`nd în vedere c\ audien]a Reformatorului a fost enorm\ � asupraconvingerii exprimate de nenum\rate ori de Luther, c\ sf`r[itul lumii esteaproape63. ~ntr-o zi, a declarat : �Este ultima pecete a Apocalipsei ; se varupe�64. ~ntr-adev\r, el era convins c\ Antihristul, ale c\rui tic\lo[ii ie[itedin comun trebuie s\ precead\ sf`r[itul timpurilor, era efectiv în ac]iune.Spiritul lui era papa, iar corpul � turcul, acesta din urm\ �devast`nd,atac`nd [i ofens`nd Biserica lui Dumnezeu în trupul ei�, iar primul lovind-o�pe plan spiritual�65. Pentru Luther, nu înc\pea nici o îndoial\ : �Vremeade restri[te� anun]at\ de sf`ntul Ioan �a[a cum n-a mai fost de c`nd exist\na]ii pe p\m`nt� era secolul XVI, c`nd tr\ia el66. De altfel, în momentelelui de descurajare, Luther a dorit sf`r[itul timpurilor. ~n perioada în carefiica lui, Margareta, era pe patul de moarte, el îi scria unui prieten, înaprilie 1544 : �Nu m-a[ sup\ra pe Domnul nostru dac\ ar str`nge-o dinveacul \sta satanic [i mi-a[ dori ca eu [i ai mei s\ fim smul[i de aici c`t

O LUME P|C|TOAS|

* în francez\, voiture, av`nd în prezent sensul de automobil, ma[in\ � n.tr.

142

mai repede ; c\ci t`njesc dup\ ziua care va pune cap\t violen]elor Satanei[i alor s\i�67. ~n termeni ceva mai cump\ta]i, Bucer declar\ în 1523, înTratat despre dragostea fa]\ de semen : �...~n loc de apostoli, nu mai avemdec`t fal[i profe]i, în loc de educatori, doar seduc\tori... în loc de prin]i[i de [efi pio[i, numai tirani, lupi, ur[i, lei, copii [sic] [i nebuni�68. ~nacela[i spirit, Henri Estienne ne asigur\, în Apologie pour Hérodote (1566) :�Veacul nostru este mai r\u dec`t toate cele de dinaintea lui�69.

La vremea respectiv\, cei mai zelo[i catolici judecau în aceia[i termeni,de[i din motive diferite : este cazul lui Guillaume Budé, în al s\u DeTransitu Hellenismi ad Christianismus (1535), lucrare plin\ de nelini[te,îndreptat\ împotriva Reformei [i unde citim mai ales c\ �rev\rsareaerorilor� este pe zi ce trece tot mai mare. �Este ca un potop al vechiireligii ce inund\ toate p\r]ile lumii cre[tine [i [terge `ncetul cu încetuldiferen]a între pietate [i nelegiuire�. Guillaume Budé î[i calific\ veaculdrept �depravat [i surd la în]elegerea adev\rului, devenit nu numai tareca fierul, ci [i greu ca plumbul�. ~n opinia sa, �religia [i dispre]ul fa]\ deDumnezeu s`nt pe picior de egalitate... dec\derea moravurilor, înfr`ngereacre[tinismului, necinstirea literelor, distrugerea virtu]ilor s`nt din ce în cemai mari [i înghit totul, a[a cum focul cuprinde bisericile�70. De unde, unsumbru presentiment într-o sentin]\ dur\, ce ar putea fi semnat\ [i deLuther : �~n ceea ce m\ prive[te s`nt înclinat s\ cred mai degrab\ c\ avenit ziua de pe urm\, c\ lumea este deja la asfin]it, c\ este cu adev\ratb\tr`n\ [i f\r\ noim\, c\ arat\, preveste[te [i î[i anun]\ sf`r[itul apropiat[i c\derea�71. ~n felul acesta caracteriza prezentul [i înf\]i[a viitorul unuldintre cei mai ilu[tri umani[ti francezi.

Judec\]ile de mai sus, e[alonate de la Nicolas de Clamanges [i p`n\ laGuillaume Budé [i Henri Estienne provin, în majoritatea lor, de la oameniiBisericii sau m\car de la persoanele cuprinse de profunde nelini[tireligioase. A[adar, în mare m\sur\, putem stabili o leg\tur\, pentruepoca respectiv\, între preocup\rile cre[tine [i o judecat\ sever\ asupraunui timp considerat necredincios Evangheliei. Aceast\ rela]ie a fostînt\rit\, în mod firesc, de r\zboaiele religioase care, la scar\ european\,au sporit pesimismul cre[tinilor angaja]i pe plan spiritual sau grijulii fa]\de ordinea public\. Cre[tin\tatea merge din ce în ce mai r\u : a[a credeauFilip al II-lea [i consilierii s\i din }\rile de Jos care, în 1560, au interzisc`ntecele, farsele, baladele [i comediile cu subiect mai mult sau mai pu]inreligios. Alt\dat\ puteau fi tolerate, nu [i acum.

�{i pentru c\ înainte lumea nu era a[a corupt\, nici gre[elile a[a demari cum s`nt acum, nu am dat prea mare aten]ie jocurilor, farselor,c`ntecelor, refrenelor, baladelor [i povestirilor, cum se cuvine s\ facemîn prezent, c`nd sectele rele [i condamnabile se înmul]esc de la o zi laalta [i devin din ce în ce mai puternice�72.

Un text comparabil cu numeroasele afirma]ii ale celor care au crezutîn multiplicarea blasfemiilor [i a vr\jitoarelor în Europa de la începutultimpurilor moderne73. Pentru Agrippa d�Aubigné, s-a umplut paharul [i avenit vremea ca Dumnezeu s\ pedepseasc\, în sf`r[it, omenirea p\c\toas\ :


143

�~ngreuia]i aerul, oh, celeste r\zbun\ri,Cu otr\vuri, veninuri [i ciume plutitoare !...V`ntule, nu mai primeni aerul ! Rupe, r\stoarn\, strive[te !~neac\, nu stropi ! ~nv\p\iaz\ f\r\ a-nc\lzi !P\catele noastre au atins culmea culmilor [i, de-acolo din cer,Se revars\ peste marginile oborocului�74.

Exclama]ii hiperbolice sub pana r\zbun\toare a unui protestant perse-cutat ? Fire[te. Dar nu s`nt izolate. Un alt reformat francez, Cristophe deGamon, apreciaz\ într-un poem publicat în 1609 c\ lumea din timpul s\ueste �o p\dure plin\ cu lei, o vale imund\ / ...Unde totul este întunecat�.De aceea, �de-aproape moartea amenin]\ / Lumea deja b\tr`n\, înco-voiat\, cu fa]a spre p\m`nt�, care �zace grea de p\cate, în pat, ab\tut\�.De unde profe]ia : �O, lume în ruin\ ! O, lume sec\tuit\ ! S-a terminat, s-aterminat cu tine�75. Vom fi remarcat în aceste versuri protestante, laLuther, ca [i la Eustache Deschamps, Nicolas de Clamanges [i SebastianBrant, leg\tura între un sumbru diagnostic moral asupra prezentului [icredin]a într-un sf`r[it apropiat al timpurilor � o rela]ie valabil\ în ambelesensuri. Vom preciza ceva mai încolo c\ de la sf`r[itul secolului XVI [ip`n\ în anii 1660, Anglia [i Sco]ia au fost tulburate de cutremur\rileescatologice. Prin urmare, nimic uimitor în faptul c\ s-a insistat deosebitde mult asupra p\catelor inimaginabile ale unei epoci l\sate în voia CeluiR\u, care dep\[ea în ur`]enie moral\ toate epocile precedente. EdwinSandys, episcop de Londra, apoi arhiepiscop de York, îi scria în 1583episcopului de Chester :

�C`nd v\d, venerabile frate, mersul [i condi]iile lumii pierdute înnelegiuire, triumfurile ob]inute de Satana, c`nd constat c`t de profund\[i ampl\ este domina]ia viciului, c`t de numeroase [i str`nse s`ntadun\rile oamenilor f\r\ de Dumnezeu, c`t de slabe [i ve[tejite s`ntcredin]a [i pietatea � ar trebui chiar s\ spun c\ au disp\rut complet �am impresia c\ tr\im urgisita vreme de pe urm\ a acestei lumi aflate înpragul distrugerii�76.

~n 1633, este r`ndul lui Thomas Adams, un �Shakespeare al prozeiprintre puritani�, s\ înt\reasc\ ideea, definindu-[i timpul ca punct deînt`lnire �a tuturor moravurilor stricate din epocile anterioare... a[a cumtoate scursorile dintr-un ora[ se adun\ în canalul comun�. Odinioar\,predominase c`nd o form\ de perversitate, c`nd alta. Acum îns\, ele �s-auunit ca tot at`tea ape cobor`nd de la munte, form`nd o singur\ albie, unsingur torent de r\utate în acest josnic timp de pe urm\�77.

S\ r\sfoim acum dosarul clerical. Italienii contemporani cu Machiavelli[i Guicciardini s-au judecat pe ei în[i[i cu asprime [i au explicat prinmul]imea p\catelor lor nenorocirile care s-au ab\tut asupra ]\rii încep`ndcu 1494. Astfel, vene]ianul Girolamo Priuli vede în triumful rapid al luiCarol al VIII-lea pedeapsa meritat\ pentru sodomia italian\, r\sp`ndit\ înspecial la Neapole78. ~n modul minor, magistratul [i povestitorul Nöel duFail (1520-1591), v\z`nd cu îngrijorare cum evolueaz\ civiliza]ia urban\,

O LUME P|C|TOAS|

144

constat\ c\ lumea a devenit �o fat\ rea� [i c\ �acest veac mediocru� este�o epoc\ de fier�. Referindu-se nostalgic la perioada fericit\ a lui Francisc I,ne asigur\ c\ �în ziua de azi, copiii par ni[te pitici în compara]ie cu ceidin vechime�, c\ nu s`nt dec`t �jum\t\]i de oameni, lunguie]i, sub]iraticica ni[te lipitori�79. ~n Histoires prodigieuses, de Boaistuau (1560), traduc\-torul francez al lui Bandello, g\sim înt`mpl\tor o aluzie, cu at`t maiinteresant\ cu c`t se prezint\ ca o eviden]\ pentru �veacurile noastrepline de p\cat�80. ~ns\ cu doi ani înainte, în prefa]a la al s\u Théâtre dumonde, el denun]ase mai clar �un asemenea secol ca al nostru, at`t decorupt, depravat [i p\truns de at`tea vicii [i tic\lo[ii, înc`t, la dreptvorbind, pare o cloac\, un canal de scurgere ce str`nge toate murd\riilecelorlalte vremuri�81 ; aceea[i compara]ie ca la Thomas Adams [i care s-arputea s\ fi fost un topos. Nu este inutil s\ amintim c\ aceast\ carte a luiBoaistuau (mult mai rafinat\ dec`t Bref discours, în sens invers dec`t Del�Excellence de l�homme) a fost citit\, imitat\, copiat\ (a cunoscut 60 deedit\ri în 50 de ani) [i a trecut în ochii morali[tilor drept un model algenului. ~n ea se reg\se[te sensibilitatea unei epoci.

Etienne Pasquier, spectator întristat al r\zboaielor religioase, î[i umplecoresponden]a cu formule alarmiste [i judec\]i severe asupra epocii : �Numai auzim de nimic altceva dec`t de foc, r\zboaie, crime [i pr\d\ciune�82

(1562). �Nu mai locuim în regat, ci în imperiul r\ului, întruc`t toatelucrurile se înr\ut\]esc�83* (1589). Montaigne apreciaz\, în Eseuri, c\ stimapoporului este �ofensatoare�, �mai ales într-un veac corupt [i ne[tiutor caacesta�84. Thierry Coornhert, un irenist care era notar la Haarlem, afirm\în 1582 c\ �zilele noastre... se num\r\ printre cele mai rele�85. Shakespearedescrie lumea din vremea sa ca pe o �închisoare� : �O faimoas\ închisoare,con]in`nd nenum\rate carcere, înc\peri subterane pentru condamna]ii pevia]\ [i celule�, Danemarca (adic\ Anglia de la începutul secolului XVII)fiind una dintre cele mai rele (Hamlet, II, 2). Un scriitor spaniol, MartinGonzález de Cellorigo, reia ideea în 1600, declar`nd : �A venit o vreme pecare o credem mai rea dec`t oricare alta din trecut�86.

Visul v`rstei de aur

Citatele de mai sus nu constituie dec`t o serie de probe. Dar însemnarealor (la care putem ad\uga înc\ multe altele) tinde s\ arate c\ dominantaRena[terii nu a fost neap\rat optimismul, cum se credea adesea, ci maicur`nd pesimismul, chiar dac\ termenul nu exista la timpul respectiv87.Pico della Mirandola, Guillaume Postel [i al]ii ca ei erau minoritari.Totu[i, este adev\rat c\ însu[i cuv`ntul �Rena[tere�, sub pana unor scriitori[i arti[ti, însemna resurec]ie a [tiin]elor, a literelor, a bunului gust, astfelînc`t s-a vorbit efectiv de o �nou\ v`rst\ de aur�, mai ales în Italia


* `n francez\, joc de cuvinte intraductibil : empire � imperiu [i (s�)empirer �a (se) `nr\ut\]i � n.tr.

145

secolului XV [i în Fran]a [i Germania de la începutul secolului XVI.Florentinul Giovanni Rucellai declara în 1457 : �Se spune c\ timpul nostru,de la 1400 încoace, are mai multe motive de mul]umire dec`t oricare altulde la întemeierea Floren]ei p`n\ acum�88. Marsilio Ficino înt\re[te ideeaceva mai t`rziu : �F\r\ îndoial\, este o v`rst\ de aur care a adus la lumin\artele liberale aproape distruse înainte : gramatica, elocin]a, pictura,arhitectura, sculptura, muzica. {i toate acestea, la Floren]a�89. ~n 1518,Ulrich de Hutten exclama : �O secol, o, studii, este o adev\rat\ bucurie dea tr\i�90. La r`ndul s\u, Rabelais îl face pe Gargantua s\ spun\ : �~i v\d pet`lharii, c\l\ii, aventurierii, r`nda[ii de acum mai doc]i dec`t doctorii [ipredicatorii din vremea mea�91. ~ns\ asemenea aprecieri entuziaste trebuietemperate în mai multe feluri. Pe de alt\ parte, încep`nd din secolul XVI,italienii au avut sentimentul c\ epoca fericit\ care a coincis, mai mult saumai pu]in, cu oc`rmuirea lui Lorenzo Magnificul era pe sf`r[ite. Puteauchiar s\ se a[tepte la o dec\dere a artei : a[a judec\ Vasari, pentru care,dup\ Michelangelo, nu mai putea exista dec`t declinul. Pe de alt\ parte,dac\ studiem utilizarea � foarte important\ � a temei v`rstei de aur înepoca Rena[terii92, ne convingem c\ ea a fost tr\it\ [i prezentat\ de celemai multe ori ca un antidot la prezentul sumbru. Aceast\ constatareglobal\ include [i numeroase panegirice compuse de c\tre poe]ii decurte afirm`nd, la fiecare încoronare a unui nou suveran, c\ v`rsta de aurva rena[te în timpul domniei sale. Adula]ia stereotip\ exprim\ [i ea dorin]afoarte r\sp`ndit\ a unei schimb\ri în raport cu asprele condi]ii de atunci.

Visul v`rstei de aur a c\p\tat multiple forme. Cele mai multe dintre eleau situat acest timp binecuv`ntat într-un trecut nedatat, amestec`nd paradisulterestru al Bibliei cu cel din Metamorfozele lui Ovidiu [i imagin`nd oepoc\ de pace, în care pe p\m`nt nu ar mai exista nici fric\, nici r\u, nicinefericire. Am amintit în treac\t, în dezvolt\rile anterioare, c\ Nicolas deClamanges, Eustache Deschamps, Nöel de Fail au avut în vedere acestmit. Dar nu au fost singurii. Corabia Nebunilor nu poate fi în]eleas\ dec`tîn raport cu un �alt\dat\� îndep\rtat, c`nd prin]ii [i c`rmuitorii erau �plinide inteligen]\ [i cu o experien]\ bogat\. ~n acea epoc\, scandalul [iofensa î[i g\seau pedeapsa, iar pacea se întindea [i domnea în lume�93.Erasmus îi atribuie Nebuniei elogiul epocii în care oamenii se c\l\uzeaunumai dup\ �instinctul Naturii�. ~n celebrul pasaj de mai jos, critica�[tiin]elor� timpului [i, în special, a gramaticii este raportat\ la un sistemde referin]\ ce o întrece cu mult :

�Ce nevoie aveai de gramatic\, de vreme ce limba de atunci era aceea[ipentru to]i, iar vorbirea nu folosea la altceva dec`t la a te face în]eles ?Ce nevoie de dialectic\, de vreme ce nu se d\dea nici o lupt\ întreop]iuni rivale ? Ce s\ faci cu retorica, de vreme ce nu existau procese ?La ce bun jurispruden]a, dac\ nu ap\ruser\ moravurile rele, din cares-au ivit neîndoielnic legile bune ? Oamenii erau prea credincio[i ca s\scruteze cu o curiozitate neru[inat\ misterele Naturii, ca s\ m\soarea[trii, mi[c\rile [i influen]ele lor, ca s\ dezv\luie secretul mecanismului

O LUME P|C|TOAS|

146

lumii... ~ns\ pe m\sur\ ce a sc\zut puritatea v`rstei de aur, geniile reledespre care am vorbit au inventat [tiin]ele� (~nainte, Erasmus afirmasec\ ele �s-au n\pustit asupra omenirii cu toate flagelurile lor�)94.

Enun]at de Nebunie, un asemenea discurs era, evident, ambiguu.Apropiat îns\ de numeroasele texte ale timpului ce se armonizeaz\ cu el,m\rturise[te o nostalgie colectiv\ trezit\ de un prezent trist. Apropiat deErasmus, Marot scrie în 1525 un rondel consacrat �dragostei pentru veaculantic�, epoc\ fericit\ în care afec]iunea reciproc\ ]inea locul [tiin]ei [i allegilor :

�~n vremurile bune de odinioar\, o via]\ plin\ de iubireSe ducea, f\r\ prea mare me[te[ug [i haruri multe,Astfel înc`t, într-un buchet dat din dragoste profund\Era d\ruit întregul p\m`nt rotund...Or, s-a pierdut r`nduiala bazat\ pe iubire :Au mai r\mas doar lacrimi false, doar în[el\ciuni...�95

O alt\ lamenta]ie melancolic\ despre v`rsta de aur disp\rut\ esteaceea a lui Don Quijote. {i de aceast\ dat\ vorbe[te un nebun, adic\ unsuflet pur r\t\cit într-un univers împietrit de egoism. Alt\dat\, cuvinteleal t\u [i al meu nu existau, iar Natura îi ]inea pe to]i. La cap\tul acesteilinii de g`ndire se va afla într-o zi [i Rousseau. Don Quijote se jele[teastfel :

�Erau ob[te[ti în epoca aceea sf`nt\ toate lucrurile. Nimeni n-aveanevoie s\-[i dea osteneal\ mai mult dec`t s\ ridice m`na ca s\-[iculeag\ hrana cea de toate zilele de pe crengile stejarilor puternici,care-i îmbiau s\ guste în voie din dulcele [i p`rguitul lor fruct... Toateerau atuncea numai împ\care, numai prietenie, numai bun\ învoire !Nu cutezase înc\ t\i[ul greu al plugului c`rnit s\ spintece [i s\ dea rait\prin m\runtaiele milostive ale ]\r`nei, maica noastr\ dintru-nt`i, c\ciea, f\r\ silnicie din partea nim\nui, îmbia pe toat\ lumea la s`nu-iîmbel[ugat [i înc\p\tor, oferind tot ce putea hr\ni, îndestula [i desf\tape to]i fiii s\i, ce se bucurau atunci de d`nsa�.

Iar cavalerul continu\ : în acele vremuri binecuv`ntate, femeile nuaveau nevoie de lux în îmbr\c\minte. Oamenii se exprimau simplu, �f\r\ocoli[uri me[te[ugite�. �Pe atunci nu se pomeneau furti[aguri, nici în[el\-ciuni, nici minciun\ care s\ se amestece cu adev\rul [i buna credin]\�96.

Cu siguran]\, putem g\si chiar în epoca lui Cervantes texte care mergîn sens contrar. Unul dintre cele mai semnificative a fost scris de JeanBodin : un capitol întreg din Méthode de l�histoire (ed. I, 1566) î[i propunes\ combat\ teoria vremurilor de aur, care au fost în realitate �epoci defier�. Aceast\ respingere în toat\ regula i s-a p\rut necesar\ autorului,�gre[eala `nveterat\ întinz`ndu-[i, scrie el, r\d\cini at`t de puternice înc`te cu neputin]\ ast\zi s-o extirp\m�, c\ci are de partea ei �un num\raproape infinit de exege]i�. Este un considerent important pentru noi :înseamn\ c\ Jean Bodin era con[tient c\ avea de a face cu o idee primit\de-a gata [i voia s\ i se împotriveasc\ :


147

�Iat\ a[adar faimoasele veacuri de aur [i de argint ! Oamenii tr\iauîmpr\[tia]i în c`mpuri [i p\duri, ca adev\rate animale s\lbatice [i nuaveau dec`t ceea ce ob]ineau cu for]a sau prin crim\ : mult timp atrebuit p`n\ s\ fie adu[i de la via]a s\lbatic\ [i barbar\ la moravurilecivilizate [i la o societate bine r`nduit\, a[a cum o vedem în prezent�...~n plus, dac\ omenirea s-ar îndrepta, dup\ cum se crede în general,�spre o dezagregare cresc`nd\, atunci am fi atins deja acea extremitatea viciilor [i necinstei la care se pare c\ s-a ajuns c`ndva�97.

Cruzimii [i crimelor din veacurile precedente, Jean Bodin � chiar înepoca r\zboaielor religioase � le opune deci �virtu]ile� contemporanilors\i [i dreptatea ce domne[te în statele moderne98. Mai mult, el pream\re[teartele, literele, descoperirile din vremea sa, pun`nd la loc de cinstebusola [i tiparul care valoreaz\ el singur c`t toate inven]iile anticilor la unloc99. Oric`t de novatoare ar p\rea asemenea afirma]ii, se cuvine totu[i s\le temper\m. Jean Bodin crede numai în progrese provizorii ale umanit\]ii,urmate de inevitabile c\deri. C\ci �natura pare supus\ legii eterneireîntoarceri, în care fiecare lucru face obiectul unei revolu]ii circulare, îna[a fel înc`t viciul succede virtu]ii, ignoran]a [tiin]ei, r\ul onestit\]ii, tenebrelegre[elii...�100. Cu c`]iva ani mai t`rziu � în 1580 �, în Démonomanie dessorciers, Jean Bodin schi]eaz\ un tablou extrem de sumbru al epocii sale,pe care critica modern\ cu greu îl poate concilia cu restul produc]iei unuiscriitor at`t de p\trunz\tor. Prin urmare, putem afirma c\, în ciuda unorexcep]ii, Rena[terea a visat cu ardoare la un paradis pierdut spre care otrimitea neîncetat o actualitate dur\. De unde observa]ia întemeiat\ a luiEugenio Garin, în leg\tur\ cu Italia de la sf`r[itul epocii Quattrocento :�Nu este dificil s\ g\sim reunite cele dou\ teme la sf`r[itul secolului XV,chiar la acela[i autor : pe de o parte, semnele Antihristului [i ale catastrofeiiminente, pe de alt\ parte, v`rsta de aur�101.

La tema v`rstei de aur trebuie s\ ad\ug\m mitul Izvorului tinere]ii,ilustrat mai ales de un tablou al lui Lucas Cranach cel T`n\r (1546, Berlin,Staatliche Museum), tat\l artistului pict`nd el însu[i un tablou intitulatV`rsta de aur, aflat acum la muzeul din Oslo102. Cufund`ndu-se în apabinef\c\toare, oamenii î[i recap\t\ tinere]ea [i s\n\tatea. Timpul este abolit[i, o dat\ cu el, b\tr`ne]ea [i moartea. ~n c\ru]e, roabe, pe brancarde,chiar în spinarea altora, bolnavii, b\tr`nii [i schilozii s`nt adu[i la bazinulmiraculos. Dezbr\ca]i, cufunda]i în apa regeneratoare, ei ies vindeca]i,tineri, ferici]i, gata s\ iubeasc\, s\ danseze, s\ benchetuiasc\. Este visul luiFaust f\r\ interven]ia diavolului. ~n st`nga tabloului, pe partea b\tr`ne]ii,peisajul este abrupt [i nelini[titor ; pe dreapta, pe partea tinere]ii, naturaeste sur`z\toare, copacii boga]i în frunze [i fructe.

Despre �]\rile unde curge lapte [i miere� (Pays de Cocagne) � ceintegreaz\ uneori Izvorul tinere]ii � s-a spus c\ erau �v`rstele de aur ales\racilor�103. Este vorba tot despre paradisuri alimentare, unde hrana seg\se[te din bel[ug, pe gratis, [i despre universuri în care oamenii nu aunevoie s\ munceasc\ pentru a tr\i. Mai mult, dup\ majoritatea versiunilorr\mase, ei î[i petrec timpul în ve[nice s\rb\tori [i fac dragoste nestingheri]i

O LUME P|C|TOAS|

148

de moral\. ~n mod evident, ]\rile unde curge lapte [i miere au constituito evadare dintr-o civiliza]ie caracterizat\ de obicei prin penurie, condi]iiaspre de munc\ [i exigen]\ moral\ sexual\ a autorit\]ilor religioase. Tema ac\p\tat individualitate în secolul XII, o dat\ cu Li Fabliaus di Coquaigne.~ns\ ea a cunoscut cea mai larg\ r\sp`ndire � [i acest fapt este esen]ialpentru noi � în secolele XVI-XVII. Pentru aceste dou\ secole au fost reperate12 variante în Fran]a, 22 în Germania, 33 în Italia, 40 în }\rile de Jos104.

~n felul lor, ]\rile unde curge lapte [i miere erau ni[te utopii. Obiectulc\r]ii de fa]\ nu este acela de a le enumera, nici de a le analiza în detaliu ;amintim îns\ pe scurt c\ ele au constituit una dintre specula]iile favoriteale scriitorilor [i arhitec]ilor din Rena[tere. De la Utopia lui Morus (1516)la Cetatea Soarelui a lui Campanella (1623), la Noua Atlantid\ de Bacon(1628) [i Astrée, de Honoré d�Urfé (1607-1628), trec`nd prin aba]ia de laThélème [i Etat d�Eudémoné de Kaspar Stiblin (1553) ; de la Sforzinda deFilaret (mijlocul secolului XV) la �Cetatea solar\� de Antonio Doni (1552)[i la Christianopolis de luteranul Valentin Andreae (începutul secolului XVII),în acela[i timp labirint [i cazarm\, produc]ia pe h`rtie a �cet\]ilor radioase�a fost considerabil\105. Ora[e ireale, paradisuri artificiale, descrieri (lamodul serios) ale lumilor constituite dup\ �principii diferite de cele careac]ioneaz\ în lumea real\�, utopiile fac dovada divor]ului resim]it cubrutalitate de o larg\ elit\ între aspira]iile epocii [i realit\]ile cotidiene106.Cu acest titlu, ele aveau menirea de a figura, drept contraprobe, într-oistorie a pesimismului Rena[terii. Ca Platon [i Hora]iu, Morus, Stiblin,Campanella [i Bacon î[i situeaz\ t\r`mul fericirii într-un �altundeva�(ailleurs) îndep\rtat, într-o insul\ pierdut\ în inima, dac\ nu a unuiocean imaginar, m\car a unuia greu accesibil pentru oamenii epocii �m\ri ecuatoriale, Pacific, oceanul Indian. Este un mod de a spune c\pacea, armonia [i bel[ugul nu s`nt accesibile.

Aceea[i geografie a imposibilului explic\ faptul c\ unii europeni,l\s`ndu-se cuceri]i de �mirajul american�107, au atribuit popula]iilor desco-perite în cursul marilor c\l\torii ale Rena[terii virtu]ile pierdute demultde noi [i care, de altfel, s-au [ters [i la ele de îndat\ ce au luat leg\turacu civiliza]ia noastr\. Pe bun\ dreptate s-a remarcat c\ �v`rsta de aur autopiei este legat\ de istoria marilor descoperiri maritime ; orice relatarede c\l\torie, înfrumuse]at\ de imagina]ie, a ac]ionat ca un [oc culturalrestr`ns, provoc`nd o compara]ie, o punere la îndoial\ a structurilorsociale contemporane�108. Mitul �bunului s\lbatic� (le bon sauvage) [ielogiul primitivismului, am`ndou\ dezvoltate în secolul XVI, au exprimatviziunea deziluzionat\ a prezentului occidental, care nu-i este specific\lui Montaigne. Apologia �canibalilor�, scris\ de el, se integreaz\ într-unîntreg curent de g`ndire. F\r\ îndoial\, acesta nu a fost majoritar, înm\sura în care mul]i europeni � în principal, solda]i, administratori [icoloni[ti � vedeau în popoarele de peste mare ni[te barbari urm`nd a ficiviliza]i sau exploata]i. A fost îns\ suficient de important pentru a nu-lneglija [i, mai ales, pentru ca o istoriografie a mentalit\]ilor s\-i acordelocul cuvenit în ansamblul c\ruia îi apar]ine.


149

C\l\tori, geografi sau scriitori ai Rena[terii au crezut c\ g\sesc � îndep\rt\ri � ]ara v`rstei de aur109. �Cei din Cuba [i din insulele al\turate...tr\iesc, în majoritatea lor, într-un secol de aur110 (Pietro Bembo). �T\tariiînvecina]i cu regatul Cathai... duc via]a foarte simpl\ a v`rstei de aur, f\r\s\ caute onorurile lumii [i pozi]iile sociale înalte�111 (J. Macer). �Mi separe c\ tot ceea ce vedem cu ochii no[tri la acele popoare [din America]întrece nu numai toate descrierile cu care poezia a împodobit v`rsta deaur�... ci [i concep]ia, dorin]a îns\[i a filosofiei112 (Montaigne). �To]is\lbaticii [din Noua Fran]\] tr\iesc în general în colectivitate..., via]astr\vechiului secol de aur la care sfin]ii apostoli au vrut s\ ne aduc\�113

(Marc Lescarbot). Petru Martirul, Thevet, Léry, Montaigne, Charron etc.insist\ asupra nudit\]ii �s\lbaticilor� � nuditate lipsit\ de ru[ine. ~n afar\de aceasta, chiar acolo unde clima nu îng\duie fericita absen]\ a ve[min-telor, popoarele tr\iesc în starea de natur\. Nu [tiu ce înseamn\ �al meu�[i �al t\u�. Nu t`njesc dup\ bog\]ii. S`nt �în mare familiaritate [i prietenie�unii cu al]ii. Nu umbl\ nici cu pung\[ii, nici cu procese. Dac\ practic\r\zboiul, o fac pline de curaj ; dac\ s`nt canibali, au consim]\m`ntulprizonierilor îngr\[a]i cu grij\ pentru festinul final. �S\lbaticii� nu au regi,nici seniori �absolu]i [i suverani�. Toate legile lor se reduc la a nu înc\lcalegea naturii. De altfel, aceasta pare s\ se potriveasc\ (în afara Canadei[i Islandei, cel pu]in) cu �bun\tatea� locuitorilor. Goliciunea se explic\într-adev\r printr-o clim\ binevoitoare, iar fericita lor tr`nd\vie, prinbel[ug. Ronsard, mare c`nt\re] al v`rstei de aur (�Pe atunci n-aveamcuvinte pentru Al T\u [i Al Meu�114), a adunat majoritatea acestor teme înDiscours contre Fortune. Aici îl apostrofeaz\ pe Villegaingnon, trimis deColigny în Brazilia, în 1555, cu [ase sute de coloni, [i îi repro[eaz\ c\vrea s\ civilizeze un popor :

�Cu nevinov\]ie s\lbatic [i gol pu[c\,Lipsit nu numai de ve[minte, ci [i de r\utate,Care nu cunoa[te cuvintele virtute [i viciu,Senat [i Rege...El nu spintec\ p\m`ntul cu fierul t\ios al plugului,P\m`nt al tuturor, precum v\zduhul....

S\ tr\ie[ti fericit, neam lipsit de chinuri [i de grijiS\ tr\ie[ti în bucurie : [i eu a[ vrea s\ duc a[a o via]\�115.

C\ci în vechea lume toate s-au stricat : asprimii omului îi corespundzg`rcenia solului [i neîndurarea cerului. De aceea, contrastul frapant între�bunii s\lbatici� [i europenii r\i le permite celor dint`i s\ le dea o lec]iecelor din urm\. �Filosoful gol� din Cuba [i �teologul barbar� din Nicaraguale repro[eaz\ n\v\litorilor setea de aur [i cruzimea116. ~ns\ ace[tia nuîn]eleg despre ce este vorba. ~n numele unei false civiliza]ii, distrug curepeziciune, în cursul secolului XVI, paradisurile terestre pe care ledescoperiser\.

C\ toate merg de-a-ndoaselea în vechea lume crede [i protestantulBernard Palissy, care public\ în 1563 o lucrare asupra c\reia Frank

O LUME P|C|TOAS|

150

Lestringant a atras aten]ia, [i anume Recepte veritable, par laquelle tousles hommes de la France pourront apprendre à multiplier et à augmenterleurs thrésors (Adev\rat b`rlog, prin care to]i oamenii din Fran]a vorputea `nv\]a s\-[i `nmul]easc\ [i s\-[i sporeasc\ bog\]iile) 117. Acest titlunu exprim\ prea bine con]inutul unei c\r]i ce evoc\ în realitate �Gr\dinade refugiu�, unde am putea �fugi de nelegiuirile [i r\ut\]ile oamenilor,pentru a-i servi lui Dumnezeu�. Este vorba de o reluare limitat\ a mituluiv`rstei de aur. Palissy viseaz\ s\-i primeasc\ pe �cre[tinii exila]i în vremede persecu]ii într-un loc fermec\tor [i muntos, cu pe[teri s\pate pentrua-i feri de ar[i]\�. ~ntr-o asemenea gr\din\ circular\, animalele s-ardezvolta în libertate ; sentin]ele în]elepciunii divine ar fi exprimate prinlitere f\cute din frunze [i ramuri împletite.

Lumea pe dos, lumea pervers\

Asociat\ cu regretul v`rstei de aur, predilec]ia pentru temele � înrudite �ale nebuniei [i �lumii pe dos� constituie o alt\ indica]ie asupra pesi-mismului Rena[terii. �Spre sf`r[itul Evului Mediu, noteaz\ Michel Foucault,nebunul [i nebunia devin personaje majore în ambiguitatea lor... ~nliteratura savant\ (ca [i în obiceiurile populare), nebunia ac]ioneaz\chiar în inima ra]iunii [i a adev\rului ; ...încep`nd cu secolul XV, chipulnebuniei a obsedat imagina]ia omului occidental�118. Jean-Claude Margolinconstat\ în mod asem\n\tor : �Secolul XVI este, mai mult ca oricarealtul � în virtutea crizei valorilor [i a crizei sale de con[tiin]\... � cel alriturilor inversate [i al lumii pe dos�119. Ceea ce era � sau ar trebui s\ fie �imposibil, devine real. Toposul acestor impossibilia nu era necunoscut înAntichitate [i Evul Mediu clasic120. ~ns\ Rena[terea îl vede prolifer`nd. Defapt, Nebunia este prezent\ pretutindeni : la cur]ile princiare (din secolul XIV,se pare), unde îi batjocore[te pe boga]i ; în jocurile de c\r]i, în specialtarot121 ; în alaiurile carnavale[ti ; la s\rb\torile M\garului, Inocen]ilor [ichiar a Nebunilor ; în pictura lui Bosch, Brueghel [i a discipolilor lor ; înstampele reprezent`nd lumea �întoars\� � Aristotel, adic\ Ra]iunea, înc\lecat[i biciuit de Phyllis prostituata ; în eseurile critice, dintre care cele maicelebre s`nt Corabia Nebunilor, Elogiul Nebuniei etc. La finalul enume-r\rii, iat\, printre altele, L�Ospidale de pazzi� incurabili (1589) de TomasoGarzoni, Don Quijote, de Cervantes, La Hora de todos... de Quevedo(1628-1639), Criticón de Baltazar Gracián (1651-1657) : titluri care nu s`ntdec`t ni[te jaloane pe un drum lung în interiorul lumilor pe dos alemodernit\]ii europene n\sc`nde122.

Totu[i, dup\ cum s-a spus adesea, Nebunia Rena[terii este ambigu\.Prin aspectele ei folclorice, cu origini foarte îndep\rtate uneori, ea era omanifestare de s\n\tate [i nu de melancolie. S\rb\torile Nebunilor, aInocen]ilor, a M\garului [i carnavalurile constituiau momente de eliberare.Situarea în mul]ime, vacan]a provizorie a ra]iunii normative [i a insti-


151

tu]iilor cotidiene, permisivitatea în special sexual\ [i alimentar\, vacarmul[i violen]a momentane, folosirea îng\duit\ a cuvintelor injurioase, inver-sarea ierarhiilor, reutilizarea riturilor sacre în scopuri burle[ti, m\[tile [itravestiurile ofereau �o supap\ de siguran]\� instinctelor re]inute în restulanului123. Ceea ce nota cu perspicacitate o pledoarie în favoarea s\rb\toriiNebunilor, adresat\ Facult\]ii de teologie din Paris în 1444 :

�O asemenea diversiune este necesar\, citim în uimitorul text, c\ciNebunia, care este a doua natur\ pentru noi [i pare inerent\ omului,poate astfel s\ se exprime m\car o dat\ pe an. Butoaiele cu vinexplodeaz\ dac\ din c`nd în c`nd nu le d\m cep, s\ ias\ aerul. Noi,oamenii, s`ntem ni[te butoaie prost îmbinate pe care vinul în]elepciuniile-ar face s\ explodeze, dac\ vinul ar sta într-o constant\ fermenta]iesub efectul piet\]ii [i al fricii de Dumnezeu. Trebuie s\-i d\m pu]indrumul, ca s\ nu se strice. De aceea ne permitem tot felul de nebuniiîn anumite zile, c`t s\ ne putem întoarce apoi plini de elan la slujirealui Dumnezeu�124.

~ntr-un spirit u[or diferit, dar cu aceea[i preocupare pentru �supapade siguran]\�, juristul Claude de Rubys scria la sf`r[itul secolului XVI :

�C`teodat\ este folositor s\ închidem ochii c`nd poporul face nebunii [i sebucur\, pentru c\ ]in`ndu-l prea str`ns în fr`u îl aducem la disperare�125.

Asemenea �vesele [i scurte distrac]ii� permiteau o �cur\� psihic\ [isocial\. Prin aceasta, ele dep\[esc un cadru istoric determinat � aici,Rena[terea � [i un grup uman particular � c\tunul sau ora[ul prosper126.~n acela[i timp îns\, oricare le-ar fi înr\d\cinarea în durata foarte lung\,ele nu pot fi în]elese, în exprimarea lor din secolele XIV-XVII, dec`traport`ndu-le la o civiliza]ie cre[tin\. �Nebunul, scrie Yves-Marie Bercé,ca misticul sau copilul foarte mic, este acela a c\rui minte golit\, indi-ferent\ la solicit\rile lumii, poate primi suflarea Sf`ntului Duh�127. Copilulde cor purt`nd provizoriu mitr\ [i nebunul `ncoronat d\deau o lec]ie desmerenie celor mari [i doc]ilor128. S\rb\torile Nebunilor, a Inocen]ilor [i aM\garului au fost la început ecleziastice, înainte de a fi alungate în afarasanctuarului, iar necuviin]a carnavalului izbucnea înaintea lini[tii, postului[i sobriet\]ii din post. Se [tia c\ Regele din zilele de dezlegare va fi încur`nd învins de �Doamna sardin\�129.

Din studiile recente reiese, în leg\tur\ nu numai cu m`n\stirile detineret [i cu scandalurile, ci [i cu s\rb\torile g\l\gioase ce împodobeaucalendarul lunii decembrie, faptul c\ �licen]a nu înseamn\ c`tu[i de pu]inrebeliune�130. Aceast\ formul\ a lui Nathalie Davis întrune[te acum unlarg asentiment. �Contra-ordinea�, scrie Yves-Marie Bercé, �este tot oordine�131. Lord of Misrule nu este un Lord of Unruliness. �Ridicolul� nueste neap\rat �subversiv�, iar caricatura poate fi �pedagogic\�. Glumeleîn]ep\toare ale m\sc\ricilor regali nu puneau în discu]ie institu]ia monarhic\.Inversiunea mascaradelor constituia o �imagine simetric\� a realit\]ii, iarriturile, de altfel, �r\m`neau dincoace de aceast\ inversiune teoretic\�. C`t

O LUME P|C|TOAS|

152

despre tribunalurile pentru tineret [i charivari *, ele jucau �un rol de salvarea viitorului comunit\]ii prin protejarea virtualit\]ilor ei de fecunditate [ireînnoire�. Prin urmare, nu trebuie s\ separ\m s\rb\torile folclorice [iriturile de trecere132. Putem chiar crede o dat\ cu K. Thomas c\ eleconfirmau finalmente structurile, ierarhiile instituite [i reprezent\riletimpului apar]in`nd societ\]ii preindustriale. Burlescul era declarat �legitim�pe o perioad\ limitat\ [i cu ocazii precise, toat\ lumea fiind de acord s\nu dep\[easc\ anumite bariere ale calendarului dincolo de care via]a î[irelua cursul normal.

Punerea în eviden]\ a caracterului �func]ional� al riturilor carnavale[ti(în sens larg) contrazice sensibil teza lui Mihail Bahtin care a v\zut în eleo revolt\ a culturii populare împotriva culturii savante, o r\sturnare aierarhiilor, emergen]a provizorie a unui adev\r al profunzimilor r\zvr\-tindu-se împotriva dogmelor oficiale, o scurt\ victorie a sim]urilor asupraascetismului [i respingerea, o dat\ sau de c`teva ori pe an, a rutinei, aautorit\]ilor [i a interdic]iilor religioase. Libertatea exterioar\ ce caracterizas\rb\toarea popular\ era inseparabil\, afirm\ el, de o libertate interioar\recucerit\ pentru moment. O concep]ie �pozitiv\� � adic\ materialist\ �asupra lumii învingea, pre] de c`teva ore sau c`teva zile, o constr`ngerespiritualist\133.

Prea sistematic\, aceast\ tez\ nu prea ne convinge. Este îns\ adev\ratc\ s\rb\torile s-au preschimbat c`teodat\ în revolte, c\ autorit\]ilor civilele-a fost fric\ din ce în ce mai mult de violen]a anonim\, c\ ele s-austr\duit s\ încadreze [i s\ controleze riturile folclorice, desemn`nd oameniînst\ri]i [i cunoscu]i, în mod onorabil, ca �aba]i ai nebunilor�134. Esteadev\rat mai ales c\ oamenii Bisericii � catolici înainte de 1520, catolici[i protestan]i dup\ aceea � au încercat o antipatie cresc`nd\ fa]\ de toatemanifest\rile burle[ti [i chiar festive. ~n charivari, ei vedeau o opozi]iefa]\ de rec\s\toria v\duvilor [i a v\duvelor, acceptat\ de dreptul canonic ;în carnaval, în s\rb\torile din mai [i focurile de sf`ntul Ioan � resurgen]eale p\g`nismului [i prilejuri de scandal ; în s\rb\torile Nebunilor, aM\garului [i a Inocen]ilor � o inadmisibil\ confuzie între sacru [i profan,ce se repet\ uneori în cursul procesiunilor de Ziua Domnului135. ~n 1580,un preot catolic din Boemia, Vavrinec Rvacocsky, public\ o... amuzant\medita]ie asupra celor doisprezece fii ai Carnavalului, sau patriarhiinfernali... în care demonstreaz\ c\ �în timpul carnavalului, diavoliiîntorc cum pot firea omeneasc\, apoi, pun`nd st\p`nire pe om, îl trag îninfern�136.

Prin urmare, la începutul timpurilor moderne, Biserica a dus o lupt\din ce în ce mai viguroas\ împotriva nebuniei colective [i publice. Aceast\lupt\ a fost doar par]ial încununat\ de succes. Dar în epoca în carenebunii încep s\ fie închi[i, ea pune în lumin\ un diagnostic hot\r`tor :nebunia este egal\ cu p\catul. Ecua]ia nu a fost acceptat\ f\r\ reticen]\,


* Vacarm produs cu obiecte de uz casnic, f\cut noaptea `n fa]a casei uneiv\duve sau a unei femei `n v`rst\ care se c\s\torea � n.tr.

153

chiar la nivelul culturii conduc\toare. ~n Elogiul Nebuniei a lui Erasmus,ea a jucat mai multe roluri [i prezint\ mai multe chipuri. La început,înseamn\ fericire [i tinere]e. Este fericita virtute a copiilor. Este sinonim\cu sinceritatea [i smerenia137. Tot at`tea calit\]i care trimit în acela[i timpla necesarele bucurii terestre [i la simbolistica cre[tin\ a s\rb\torilorNebunilor [i Inocen]ilor. ~n final, Nebunia devine aderare la taina m`ntuirii,abandonare a �în]elepciunii în]eleptului [i a pruden]ei pruden]ilor�.Baz`ndu-se pe profe]i, Evanghelie [i sf`ntul Pavel, Erasmus afirm\ o dat\cu acesta din urm\ : �cuv`ntul crucii este nebunie pentru oamenii caremor�138. Cu un secol mai t`rziu, Don Quijote este prezentat ca un lunaticdominat de o idee fix\, dar [i ca o fiin]\ pur\, generoas\ [i loial\, r\t\cit\într-o lume r\mas\ f\r\ aceste calit\]i. Erasmus [i Cervantes au încercat,fiecare în felul s\u, s\ realizeze un adev\rat �elogiu al Nebuniei�, cepoate fi transpus de altfel, din planul religios propriu-zis în cel alcontest\rii sociale [i politice. ~n Anglia secolului XVII, îi vom vedea peradicali � divagatori, primii quakeri etc. � prezent`ndu-se drept nebuni ailui Hristos [i amintind c\ Isus a fost un fel de excentric. Lilburne vaproclama în 1640 c\ Dumnezeu �nu-i alege pe boga]i sau pe în]elep]i...ci pe nebuni, pe cei s\raci cu duhul, pe femeile [i b\rba]ii josnici, demnide dispre] în ochii lumii�. Winstanley va afirma tot în 1649 c\ �procla-marea unei legi drepte va veni de la s\raci, de la oameni abjec]i [idispre]ui]i [i de la nebunii lumii�139. ~ns\ în Encomium de Erasmus exist\un alt aspect, mai conform opiniei comune a elitelor timpului : asimilareacusururilor omene[ti cu atitudinile necugetate. Negustorii, gramaticienii,teologii, predicatorii, oamenii de curte, papii, cardinalii [i episcopii s`ntcel mai adesea nebuni f\r\ [tirea lor, care nu-[i dau seama c\ purt\rile lorabsurde îi duc pe ei [i, deopotriv\, omenirea la nefericire. Mai mult dejum\tate din cartea lui Erasmus este consacrat\ acestor condamn\ri,asem\n\toare celor f\cute de Sebastian Brant.

Corabia Nebunilor a ap\rut în momentul carnavalului (februarie 1494),iar autorul a inserat un capitol de condamnare a acestuia : �Ideea potrivitc\reia carnavalul este f\cut pentru distrac]ii este n\scocirea diavoluluisau a nebuniei... Tichia cu clopo]ei aduce nelini[ti [i chin, nicicumtihna�140. Lucrarea lui Sebastian Brant este probabil ilustrarea cea maiimpresionant\ a unui fapt cultural important : treptata asumare a temelornebuniei [i a lumii pe dos de c\tre mediile intelectuale, în special deBiseric\, în scopul culpabiliz\rii. Pentru ei, nebunie [i subversiune s`ntinterschimbabile. Lumea pe dos este o lume pervers\141. Asemeneaafirma]ii abund\ în scrierile europene între sf`r[itul secolului XV [imijlocul secolului XVII. Marele moralist Geiler de Kayserberg predic\ lacatedrala din Strasbourg pornind de la textele din Corabia Nebunilor. Peurmele lui Brant, umanistul [i tipograful Jodocus Badius public\ în 1501Stultiferae naves (�cor\biile nebune�), relu`nd episodul flotei pe careBrant îl abandonase înc\ din primul capitol. Astfel, el lanseaz\ pe o marefurtunoas\ [ase cor\bii. Prima este a Evei, autoarea p\catului originar, pec`nd celelalte reprezint\ cele cinci sim]uri [i nebuniile spre care ne atrag

O LUME P|C|TOAS|

154

acestea142. ~ntr-un c`ntec din 1522, cordelierul Thomas Murner, du[manal lui Luther, declar\ c\, în cre[tin\tate, toate s`nt cu josul în sus :�Picioarele stau pe banc\, iar c\ru]a în fa]a boilor�. Oamenii Bisericii îir\t\cesc pe credincio[i, autorit\]ile dorm143. Un dominican italian, GiacomoAffinati, în zorii secolului XVII, ofer\ publicului o lucrare intitulat\ Lumear\sturnat\ cu susul în jos 144. Introducerea la versiunea francez\ declar\f\r\ ambiguitate : �Inten]ia autorului este aceea de a ar\ta cu motiveîntemeiate c\ p\catul a introdus o asemenea confuzie în lume, înc`tputem spune pe bun\ dreptate c\ toate merg de-a-ndoaselea�145. Dup\ce a evocat v`rsta de aur, Giacomo Affinati afirm\ c\ omul, de la p\catuloriginar încoace, a devenit �o slut\ metamorfoz\ a lui însu[i�146. P`n\ [ilumea sferelor, cu îng\duin]a lui Dumnezeu, î[i permite s\ mearg\ pedos. Pentru c\ Adam a ac]ionat ca �un animal nebun�147, to]i descenden]iilui se comport\ la fel. Affinati aduce un argument hot\r`tor, luat dinexperien]a lui de predicator : �Vedem zi de zi,... c\ auzul se abate într-at`tde la calea dreapt\, înc`t oamenii fug s\ asculte mai cur`nd un m\sc\rici,un palavragiu, un [arlatan, care v`nd crem\ pentru m`ini sau praf pentrudin]i, sau [oricioaic\, dec`t un predicator priceput�148.

La r`ndul s\u, La Hora de todos... a diplomatului Quevedo (care aveastudii de teologie) pune în eviden]\, tot cu ajutorul unei fic]iuni, realitatea[i permanen]a lumii pe dos. Oamenii i se pl`ng lui Jupiter pentru c\Fortuna îi cople[e[te pe cei r\i cu binefacerile ei, iar celor virtuo[i lerezerv\ s\r\cia. Atunci, Jupiter decreteaz\ o �or\� de adev\r, în timpulc\ruia situa]iile vor fi inversate. Dup\ un ceas, boga]ii, deveni]i umili [ilipsi]i de posibilit\]i, se c\iesc ; îns\ fo[tii s\raci, dup\ ce au primit bog\]ii[i onoruri, se dedau acum viciilor [i s`nt plini de trufie. A[a c\, orice s-arînt`mpla, lumea r\m`ne pe dos, cu o cantitate constant\ de nebunie [ip\cat149. Aceea[i constatare amar\ în Criticón, lucrarea iezuitului BaltazarGracián150. Lumea este descris\ ca o fa]ad\ în[el\toare, unde totul nu-idec`t minciun\, iar Madridul, ca un ora[ unde �totu-i pe dos� : �Cei carear trebui s\ fie în frunte, prin în]elepciunea [i [tiin]a lor, s`nt la p\m`nt,dispre]ui]i, uita]i [i umili]i ; dimpotriv\, cei care ar trebui s\ fie la picioarelecelorlal]i, ca urmare a ne[tiin]ei [i incapacit\]ii lor, asemenea oamenibuni de nimic, f\r\ [tiin]\ [i experien]\, ajung s\ porunceasc\�151. Deaici, autorul generalizeaz\ :

�Toate merg pe dos... virtutea este prigonit\, viciul, ridicat în sl\vi,adev\rul mut, minciuna cu trei limbi, ...c\r]ile s`nt f\r\ înv\]a]i [iînv\]a]ii f\r\ c\r]i, ...tinerii se ofilesc, iar b\tr`nii cap\t\ vigoare...Animalele se poart\ ca oamenii, iar oamenii, ca animalele, ...tineriipl`ng, iar babele r`d ; leii bonc\luiesc, iar cerbii v`neaz\ ; g\inile c`r`ieiar coco[ii n-au glas...�152.

Augustin Redondo, de la care am împrumutat aceste traduceri, puneîn leg\tur\ importan]a temei �lumii pe dos� în literatura spaniol\ de lasf`r[itul secolului XVI [i din prima jum\tate a secolului XVII, cu �criza� celove[te atunci lumea iberic\153. Leg\tura nu poate fi pus\ la îndoial\. Dartrebuie s\ extindem observa]ia : locul considerabil acordat nebuniei în


155

discursul culturii scrise europene vreme de aproximativ o sut\ cincizecide ani trimite la criza unei civiliza]ii154, la o atmosfer\ de nelini[te, la unatotcuprinz\tor sentiment de culpabilitate.

�O, secol de fier ruginit, exclam\ John Donne, c\ruia o minte mai priceput\~i spune mai r\u dec`t at`t, dac\ se poate ;~n epoca de fier, dreptatea era de v`nzare ; acumNedreptatea este v`ndut\, [i înc\ mult mai scump�155.

Imaginile lumii r\sturnate l\muresc textele. Cu siguran]\, [i unele, [ialtele p\streaz\ o doz\ de umor, provenind din s\rb\torile populare [idin riturile carnavale[ti. Nebunia Rena[terii st`rne[te r`sul [i, din acestmotiv, arti[tii [i scriitorii acumuleaz\ detaliile insolite. Cu c`t adaug\ maimulte, cu at`t succesul este mai mare � este o constant\ a genului. Darmai mare este [i însemn\tatea înv\]\turii morale156. C\ci, în epoca dinstudiul nostru, iconografia nebuniei nu este gratuit\. Ea presupune înv\]\-tura [i condamnarea. Persist\ unele neclarit\]i în leg\tur\ cu Extragereapietrei nebuniei (Prado), care nu este, poate, o oper\ original\ a luiBosch, [i asupra Corabiei Nebunilor, pictat\ de acesta (Luvru), numit\ deunii Concertul din barc\ 157. ~n orice caz, cele dou\ teme trimit la glumepopulare din }\rile de Jos. ~n aceast\ regiune, nebunii erau reprezenta]icu o piatr\ în cap, ce trebuia extras\, [i probabil c\, în timpul s\rb\torilor,[arlatanii [i fal[ii chirurgi simulau opera]ia. Pe de alt\ parte, numele deBlauwe Schuit (Corabia albastr\) era atribuit de la începutul secolului XVsociet\]ilor de nebuni, r\sp`ndite în toat\ ]ara158. Dar [i un tablou, [icel\lalt folosesc hazliul cu scopuri moralizatoare : culmea nebuniei const\în faptul c\ ea î[i poart\ singur\ de grij\ ; or, aceast\ lume pe dos estetotu[i realitatea cotidian\. C`t despre Corabia Nebunilor, chiar dac\trebuie s-o numim Concertul din barc\, ea este în mod evident inspirat\de cartea lui Sebastian Brant, cu acea conota]ie peiorativ\ atribuit\ muzicii[i care era clasic\ la rigori[tii timpului. Vasul p\catului [i al nep\s\toriloreste pe calea pierzaniei. ~n plus, operele lui Bosch nu pot fi în]elese dec`tresituate într-o serie : al\turi de Gr\dina desf\t\rilor, C\ru]a cu f`n [iCele [apte p\cate capitale, care insist\ împreun\ asupra nebuniei p\catului[i ne îndeamn\ s\ ne g`ndim la sf`r[iturile de pe urm\159.

La fel ca tablourile lui Bosch, mai multe opere � pictate sau gravate deBrueghel cel B\tr`n s`nt inspirate din temele �carnavale[ti� sau din riturilepopulare. Ca [i al]i arti[ti din }\rile de Jos, [i el a reprezentat opera]iaextragerii pietrelor din cap. Dulle Griet (Margareta furioas\) se al\tur\ satirelorla adresa femeii ar]\goase din fabliaux* [i farse. Gravurile (cunoscutegra]ie adapt\rilor din secolul XVII) legate de Pelerinajul la Molenbeckevoc\ un obicei local : o dat\ pe an, prietenii [i rudele îi for]au peepileptici, femeile isterice [i pe demen]i s\ treac\ podul Molenbeck, situatla periferia ora[ului Bruxelles160. Stampa intitulat\ Temperantia reproduce

O LUME P|C|TOAS|

* istorioare în versuri octosilabice, amuzante sau edificatoare, proprii literaturiidin secolele XIII-XIV � n.tr.

156

printre altele, o scen\ de teatru popular : nebunul cu sceptrul s\u, pe oscen\ de b`lci, d\ actorilor un r\spuns nea[teptat sau obraznic161. ~n sf`r[it,gravura intitulat\ S\rb\toarea Nebunilor restituie simultan S\rb\torile cuacest nume [i dezm\]urile obi[nuite ale carnavalului.

Dar semnifica]ia general\ a acestor evoc\ri este amar\, mai ales înDulle Griet (muzeul Mayer Van der Bergh, Anvers). Co[marul, pictat curemarcabil\ m\iestrie, anticipeaz\ cu un evident antifeminism ce ardeveni lumea dac\ ar fi l\sat\ pe seama violen]ei femeilor b\rb\toase,dominatoare [i eliberate. Cu spada în m`n\, zgrip]uroaica Margareta [icele din suita sa îi atac\ pe b\rba]ii c\rora le-au fost prea mult timpsupuse162. Pe fundalul unui incendiu, dementa cohort\ se îndreapt\ spreinfern. ~n S\rb\toarea Nebunilor, baloanele purtate de personaje împleti-cindu-se buimace simbolizeaz\ tot at`tea capete stricate. Gravura intitulat\Temperantia, ce comport\ în partea superioar\ st`ng\ un nebun [i doiactori, d\ o lec]ie de cump\tare tuturor celor ce se dedau desfr`ului,l\comiei, jafurilor sau, dimpotriv\, cad în zg`rcenie (vivendum ut necvoluptati dediti, prodigi et luxuriosi appareamus, nec avara tenacitesordidi aut obscuri existamus) 163.

{i mai semnificativ\ este stampa consacrat\ lui Elck (fiecare) ; înpartea de sus, observ\m un nebun pe cale de a se privi în oglind\164.Folosindu-se de dubla nega]ie nemo non [i reutiliz`nd tema european\to]i = nimeni, Brueghel lanseaz\ o acuza]ie individual\ [i, în acela[i timp,colectiv\ : s`ntem to]i solidari în anonimatul p\catului, dar nimeni nu arecon[tiin]a responsabilit\]ii sale. Elck (fiecare) este alchimistul încerc`nds\ fabrice aur, negustorul în mijlocul pachetelor cu m\rfuri, soldatulcuceritor, este cel care se ceart\ cu vecinul pentru o bucat\ de stof\.Legenda ne înva]\ : �Fiecare (Nemo non) î[i urm\re[te întotdeauna propriulinteres. ~n tot ce întreprinde, fiecare se caut\ pe sine. Cu orice ocazie,fiecare aspir\ la c`[tig. Unul trage de partea sa, iar cel\lalt � de a lui. To]iau o singur\ dorin]\ : de posesiune�165. ~n general, nebunia p\catuluicreeaz\ haosul : aceasta este [i lec]ia Turnului Babel, o tem\ îndr\git\ deBrueghel [i de al]i arti[ti din vremea lui. Astfel, în ciuda detaliilorenigmatice [i controversate, Bosch [i Brueghel propun aceea[i moral\ :nebunia, adic\ purt\rile cotidiene ale omului, merit\ blamat\. Bosch, caun predicator cu haz, nume[te nebunie ata[amentul fa]\ de bunurileterestre. Brueghel, poate mai umanist [i mai indulgent, ar dori ca omul s\fie mai cugetat, de vreme ce este înzestrat cu ra]iune ; îns\ este unprivilegiu de care se folose[te rareori166.

Stampele de la sf`r[itul secolului XVI [i începutul secolului XVIIconsacrate �lumii r\sturnate� s`nt, fire[te, mai moralizatoare dec`t ne-arl\sa s\ credem un prim contact cu ele167. Cu siguran]\, ele acumuleaz\ oserie de impossibilia amuzante : cor\bii pe v`rfuri de munte, oameniv`n`nd pe mare, copii b\t`ndu-[i p\rin]ii, femei purt`nd spad\ [i b\rba]icu fuior, cai sau m\gari c\l\rindu-i pe ]\rani, s\raci d`nd de poman\boga]ilor, b\d\ranul în [aua unui bidiviu, în timp ce regele, cu coroanape cap, merge pe jos. Dar, pe de o parte, aceste inversiuni se vor


157

absurde. Ele st`rnesc r`sul întruc`t s`nt absurde [i, prin rico[eu, restabilesclucrurile în ordinea lor fireasc\. Pe de alt\ parte, le putem comentaprintr-o asemenea �emblem\� din 1616, dezv\luind inten]iile pedagogicece guvernau confec]ionarea unor astfel de imagini umoristice :

�Lumea-i cu susu-n jos ; eu nu mai în]eleg ;Infernul porunce[te, iar Domnul i se roag\Bogatul pl`nge, s\racul r`de,Muntele-i jos, iar c`mpia în noriIepurele îl fug\re[te pe c`ine{i [oarecele pe pisic\...�168.

~n sf`r[it, mai multe stampe (poate mai pu]in populare) utilizeaz\tema �lumii r\sturnate� ca pe un element al predicii. Una din 1576 are calegend\ : �Ipocrit [i Tiran ]in lumea de-a-ndoaselea ; Credin]a [i caritateadorm, fapt dovedit de timp [i de noi to]i�. De fapt vedem globul terestrusupus unei b\tr`ne care ]ine un [irag de m\t\nii (Ipocrizia) [i unui soldatpurt`nd o spad\ grea. O alt\ stamp\ din 1635 arat\ lumea pe dos, iaral\turi de ea stau Democrit r`z`nd [i Heraclit pl`ng`nd. ~n interiorulglobului terestru (cu susul în jos), oamenii se bat, cor\biile naufragiaz\etc. Legenda proclam\ :

�Vede]i lumea aceasta r\sturnat\Bunurilor lume[ti prea consacrat\,Ce pentru un fleac se-ndreapt\ spre pieireUmbrit\ de oarba pl\cere.Iar Satan întruna st\ de veghe{i le promite lucruri f\r\ de pereche{tiind c\ sub a[a o desf\tarePitit\ st\ mortala remu[care�169.

R\m`nem deci în interiorul unui discurs culpabilizator.O dovad\ suplimentar\ în acest sens ne este oferit\ de utilizarea în

scopuri polemice a celor dou\ teme conjugate � nebunia [i lumea pedos : adversarul este un nebun (periculos), vinovat de haosul în care sescald\ societatea. Dezbaterile cele mai aprinse desf\[ur`ndu-se, la timpulrespectiv, pe terenul religiei, catolicii [i protestan]ii s-au acuzat reciprocde nebunie condamnabil\. ~n 1522, Thomas Murner î[i intituleaz\ pamfletulextrem de agresiv împotriva Reformei Marele Nebun Luteran. Nu Lutherînsu[i este astfel desemnat, ci �încarnarea polivalent\ a adep]ilor luiimbecili, lacomi sau obsceni�170. Argumentul c\r]ii este urm\torul : corde-lierul a înt`lnit un nebun uria[, într-o sanie tras\ de unsprezece cai, [ini[te nebuni mai mici. Imaginea carnavalesc\ simbolizeaz\ aici enormi-tatea unei gre[eli171. Murner încearc\ s\-l exorcizeze pe Marele Nebunasimilat unui posedat. Acesta rezist\, dar m\rturise[te c\ poart\ în el unnum\r mai mare de nebuni dec`t cel al grecilor din calul troian : în cap,nebunii erudi]i [i predicatorii ce îndeamn\ la r\zvr\tire, în buzunar, ceice-[i spal\ m`inile în banii altuia� � aluzie la secularizarea bunurilorecleziastice etc. Un purgativ administrat Marelui Nebun r\m`ne f\r\ efect,

O LUME P|C|TOAS|

158

iar uria[ul moare poc\it. Urmeaz\ o înmorm`ntare grotesc\ înso]it\ de certurifamiliale în jurul mo[tenirii. Murner a presim]it declan[area r\zboiului]\r\nesc (1524-1525) [i a vrut s\-[i avertizeze contemporanii împotrivapericolelor sociale � deci a tulbur\rilor � c\rora Reforma le putea dana[tere. Pe de alt\ parte, a perceput o grav\ amenin]are în distrugereasacramentelor de c\tre Reform\. C`nd c\s\toria nu mai este o tain\, toaterepudierile s`nt permise. Dac\ muribundul nu se mai poate sprijini pemaslu [i mijlocirea sfin]ilor, va muri în angoas\, l\sat singur la judecataDumnezeului însp\im`nt\tor. Denun]`nd cu o verv\ adesea obscen\primejdii at`t de grave, în mod hot\r`t Murner se prezint\ el însu[i ca unnebun în ochii contemporanilor s\i. Inversare a rolurilor clasic\ în epocarespectiv\ : nebunii îl iau pe în]elept drept un dement c`nd încearc\ s\-iprotejeze împotriva furtunii.

De partea protestant\, tema lumii pe dos a fost de mult utilizat\ înscopuri acuzatoare. ~ntr-o lucrare cu titlu semnificativ, Le monde à l�empire...,Pierre Viret declar\ c\ �to]i cei care ar trebui s\-i înve]e [i s\-i conduc\pe ceilal]i merg str`mb, numai de-a-nd\ratelea [i de-a-ndoaselea� [i c\împ\ra]ii (empereurs) au devenit �empireurs�172*. Agrippa d�Aubigné aexploatat [i mai mult formula �lumea pe dos, lumea pervers\�. Desigur,el îi vizeaz\ pe catolici [i pe suveranii persecutori ai hugheno]ilor. �Ca înlumea pe dos / Tat\l b\tr`n este biciuit de propriul copil pervers�(Tragicele, I, v. 235-236)173, dup\ cum regii care ar trebui s\ fie p\rin]iipoporului i-au devenit �lupi s`ngero[i� (I, v. 197-198). �Cel ce împartedreptate cu în]elepciune este t`r`t la supliciu� (I, v. 233-235), �locurile deodihn\ s`nt locuri str\ine / Ora[ele din mijloc s`nt ora[ele de frontier\�(I, v. 225-226). Veacul nu-i altceva dec`t �o istorie tragic\, / Farse [i jocuris`nt toate ac]iunile lor [ale tiranilor]� (III, v. 206-207). Sceptrul sf`nt seafl\ �în m`na unei femei neputincioase� (Caterina de Medici) (I, v. 734)iar Antihristul, adic\ papa, a devenit �Dumnezeu pe p\m`nt� : el �împartedrepturi contrare dreptului�, �autorizeaz\ viciul�, �îi m`ntuie[te pe os`ndi]ic`t ai clipi din ochi�, �dintr-o lovitur\, instaleaz\ în cer un regimentîntreg�, aduce iadul în cer, iar cerul în iad (I, v. 1235-1244).

O alt\ lume r\sturnat\, cea a Ligii, este stigmatizat\ de catoliciimodera]i, care au scris La Satyre Ménippée :

Acolo vedem �cum cei mici se fac mari ; s\racii, boga]i ; smeri]ii,insolen]i [i trufa[i ; pe cei ce ascultau, poruncind ; pe cei ce luau cuîmprumut, d`nd acum cu dob`nd\ ; cei ce judecau, supu[i judec\]ii ; ceice b\gau pe al]ii la închisoare, închi[i ei în[i[i ; cei ce st\teau înpicioare, a[eza]i. O, ce caz miraculos ! O, taine de nep\truns ! O,secrete ale profundei c`rmuiri a lui Dumnezeu, necunoscute muritorilorp\c\to[i ! strea[ina pr\v\liilor s-a transformat în suli]e cu v`rful lat ;trusele de scris în muschete ; breviarele `n paveze, tunicile c\lug\rilor,în plato[e, iar glugile, în c\[ti [i coifuri�174.


* de la verbul empirer = a `nr\ut\]i, a agrava � n.tr.

159

Exploatarea polemic\, în cadrul conflictelor religioase, a temei nebuniei �considerat\ sinonim\ perversiunii � l\mure[te a[adar în chip exemplaranexarea ei de c\tre cultura conduc\toare. Se cuvine s\ subliniem întreac\t c\ revolu]ionarii englezi din secolul XVII care se prezint\ drept�nebuni� � o fac îns\ pentru a învinge nebunia din lume [i a o readucepe aceasta din urm\ la rosturile ei fire[ti � urmeaz\ incon[tient impulsuldat de elitele religioase ce î[i culpabilizeaz\ epoca prin intermediultemelor asociate � a nebuniei [i a lumii pe dos175. ~n orice caz, s`ntemdeparte nu numai de dezl\n]uirile populare din timpul s\rb\torilorcarnavale[ti � �supapa de siguran]\� � ci [i de caracterul �func]ional� als\rb\torilor publice recreative care le d\deau posibilitatea tinerilor de ase exprima, riturilor de trecere � de a se efectua, timpului � de a sescurge într-un ritm coerent. Nebunia, cu multiplele ei conota]ii negative, adevenit argumentul preferat al unui discurs cu dominant\ conservatoare [imoralizatoare176. Lumea pe dos implic\ distrugerea unui echilibru cosmic,religios sau social. Un editor al lui Thomas Cromwell, public`nd Remedyfor sedition, dup\ r\scoala Pelerinajului de Gra]ie (1536), declar\ într-omanier\ revelatoare :

�Nu ar fi un lucru nebunesc [i nemaiauzit ca piciorul s\ spun\ c\ vreas\ poarte p\l\rie, la fel ca orice cap. Ca genunchiul s\ spun\ c\ vreas\ aib\ ochi sau cine [tie ce alt moft, ca fiecare um\r s\ cear\ o ureche,iar t\lpile s\ mearg\ cu c\lc`iele înainte [i degetele înapoi�177.

~ntr-un alt registru, Scorpia îmbl`nzit\ de Shakespeare expune dez-ordinea casnic\ f\cut\ de o nevast\ nesupus\, c\reia îi este necesar undresaj nemilos pentru ca ordinea normal\ a lucrurilor [i ierarhia fiin]elors\ fie restabilit\. Vedem aici în ce fel s-a operat trecerea de la fars\ [icharivari la discursul culpabilizator. Chiar la s\rb\tori, nebunia [i lumeape dos puteau constitui o modalitate de a repune la punct situa]iilenefire[ti, de pild\ aceea a unui b\rbat n\t`ng, prea ascult\tor fa]\ de onevast\ dominatoare. ~ns\ cultura umanist\ [i clerical\ a dep\[it acestnivel de banal\ regularizare a conduitelor. A extrapolat [i a dramatizatsitua]ia nebuniei [i a inversiunii : în ea a descoperit p\catul.

A avut tendin]a de a vedea nebunia în ac]iune oriunde într-o societatebolnav\. Revelatoare în aceast\ privin]\ s`nt cele dou\ lucr\ri ale canoni-cului italian Tomaso Garzoni, Teatro de� varii e diversi cervelli mondani(1583) [i Hospidale de� pazzi incurabili (1589), ce încearc\ s\ clasezetoate tipurile de nebunie în ordinea malignit\]ii cresc`nde178. A douacarte a cunoscut un succes considerabil � unsprezece edi]ii în 30 de ani.A inspirat Les locos de Valencia de Lope de Vega [i a fost tradus\ repedeîn englez\ (1600), german\ (1618), francez\ (1620) sub titlul L�Hospitaldes fols incurables...179 (Spitalul de nebuni incurabili). Ea este semnifi-cativ\ pentru o perioad\ care a evaluat gravitatea nebuniei [i credenecesar s\-i inventarieze toate aspectele. Fire[te, haotica enumera]ie a luiGarzoni cap\t\ o coloratur\ umoristic\, atunci c`nd este vorba de camereleSpitalului unde tr\iesc �nebunii amuzan]i [i m\sc\ricii�180 [i �nebunii

O LUME P|C|TOAS|

160

veseli, glume]i [i amabili�181. ~ns\ global, incurabilii ospiciului pot fiîmp\r]i]i în dou\ mari categorii : cei nebuni ca urmare a bolii, cum ar fi�idio]ii [i b\d\ranii�182 care nu vor fi niciodat\ capabili s\ înve]e m\caralfabetul ; cei care au înnebunit din ata[ament fa]\ de o pasiune, înspecial aceea de �glorie a lumii�183. Cei mai r\i dintre cei condamnabili(�cea mai blestemat\ specie de nebuni din c`te pot exista�) s`nt califica]ide autor drept �nebuni îndr\ci]i [i dispera]i�. Se refer\ la cei violen]i [irevolta]i : �...~n vremea noastr\, am v\zut o groaz\ de du[mani ai luiDumnezeu comi]`nd tot felul de jafuri, violen]e, sacrilegii, omucideri [ir\zvr\tiri de neînchipuit... S`nt demni de o mie de sp`nzur\tori�184. DeciGarzoni îi instaleaz\ în aceea[i cl\dire � [i aceast\ concentrare imaginar\aminte[te de alte locuri închise ale epocii � pe glume]i, lunatici [i vicio[i.~ntr-o anumit\ m\sur\, to]i s`nt periculo[i. Fapt exprimat în termenihiperbolici de prefa]a lucr\rii, unde se spune despre Nebunie c\

�pare mai diform\ la vedere dec`t [arpele Cadmos, mai ur`t\ dec`thimera, mai înveninat\ dec`t Dragonul Hesperidelor, mai v\t\m\toaredec`t Monstrul din Coreb, mai tic\loas\ dec`t Minotaurul lui Tezeu, maihidoas\ dec`t un Geryon cu trei capete. Venind pe lume doar pentrua-[i voma fl\c\rile veninului precum o Hidr\, datoria m\ oblig\ s-odescriu ca fiind at`t de îngrozitoare, înc`t privirea ei e de-ajuns pentrua pune o lume întreag\ pe zdruncin�185.

Mai departe, Garzoni vede (involuntar) în ea un fel de dublu al Mor]iidin dansurile macabre, întruc`t, la fel ca aceasta, �nu se îngrije[te nici deregi, nici de împ\ra]i, nici de r\zboinici [i nici de oamenii de litere. Pescurt, nici o umbr\ de respect n-o re]ine, n-o împiedic\ în a lovi cu v`rful[i t\i[ul întregul neam omenesc�186.

Proliferarea monstruosului

Dac\ exist\ at`]ia nebuni pe p\m`nt, înc`t confuzia ce domne[te aici oanticipeaz\ parc\ pe aceea din infern � loc haotic prin excelen]\ �, de ces\ ne mai mir\m c\ ordinea fireasc\ a universului pare a-[i fi pierdutsensul �bun� ? P\catul omului s-a extins asupra Naturii care, cu îng\duin]alui Dumnezeu [i spre edificarea p\c\to[ilor, pare cuprins\ de o �ciudat\nebunie�. Ea se las\ în voia a �mii de opera]ii contrare unele altora saudiferite între ele�. Diversitatea se preschimb\ în �amestecuri� absurde :iapa fat\ un porc cu chip de om, iar un pe[te cu cap de leu pl`nge caoamenii. Asemenea monstruozit\]i s`nt tot at`tea ilustr\ri ale p\c\tosului.A[a judec\, printre al]ii, dominicanul Giacomo Affinati, foarte reprezentativ,din acest punct de vedere, pentru o opinie larg r\sp`ndit\ în epoca sa187.

A[adar, abundenta literatur\ consacrat\ mon[trilor [i minunilor, întresf`r[itul secolului XV [i începutul secolului XVII, trebuie plasat\ în cadrulunei judec\]i pesimiste globale asupra unui timp de o extrem\ malig-nitate188. Sf`ntul Antonin din Floren]a pare s\ fi introdus pentru primaoar\ într-o Cronic\ universal\ � tip\rit\ la Vene]ia între 1474 [i 1479 � o


161

dezvoltare special\ despre mon[tri [i rasele monstruoase. Exemplul lui afost repede urmat, în special de Filip din Bergamo, în Supplementumcronicarum (edi]ia I, 1483), [i de Hartmann Schedel în celebra Cronic\de la Nürnberg (1493). Unii încep s\ scotoceasc\ în trecut pentru a da deminuni uitate [i, în cur`nd, compun lucr\ri special consacrate cazuriloraberante, cum ar fi cartea lui Joseph Grünpeck, istoriograf [i astrolog al luiMaximilian I, Prodigiorum, ostentorum et monstrorum quae in saeculumMaximilianeum inciderunt, interpretatio (1502). Cu dou\zeci [i unu deani mai t`rziu, Luther [i Melanchthon public\ o c\rticic\ intitulat\ Explica]ieasupra celor dou\ fiin]e abominabile, un M\gar-Pap\ g\sit la Roma [iun Vi]el-C\lug\r la Freiburg în Meissen, care cunoa[te un mare succes [ieste urmat\ de dou\ traduceri, una englez\ [i alta francez\, ultimaaprobat\ de Calvin.

Spre mijlocul secolului XVI, spore[te interesul pentru minuni [i mon[tri.~n 1552, Conrad Wollfahrt, zis Lycosthene, editeaz\ pentru prima dat\Prodigiorum liber de Julius Obsequens, unde catalogul faptelor extra-ordinare petrecute în Roma antic\ nu se mai afl\ în interiorul operelorclasice cu care nu avea prea mare leg\tur\ � Epistolele lui Pliniu cel T`n\rsau De viris illustribus. ~n schimb, este anexat unei culegeri cu dou\opere, De prodigiis de Polydor Vergiliu [i De ostentis de Joachim ICamerarius, ap\rute respectiv în 1531 [i 1532, ce nu atr\seser\ p`n\atunci aten]ia publicului. Din acel moment, ele devin cunoscute. ~n patruani (1552-1555), Julius Obsequens [i Polydor Vergiliu s`nt edita]i sautradu[i de patru ori, iar Camerarius de trei ori. Pe aceea[i linie, Lycosthenepublic\ în 1557 un Prodigiorum ac ostentorum chronicon, rodul a dou\zecide ani de lucru, pe care îl dedic\ magistra]ilor din Basel. El recenzeaz\aici cu minu]iozitate (spun`nd c\ s-a informat la cele mai bune surse)�minunile [i mon[trii ap\ru]i în afara ordinii mi[c\rii [i a opera]iilornaturii `n regiunile superioare ca [i `n cele inferioare ale lumii, de laînceputuri p`n\ în zilele noastre�. Putem re]ine cel pu]in patru elementedin vasta antologie a dezordinii : a) dezordinea este at`t de r\sp`ndit\,înc`t o întreag\ serie de sinonime este necesar\ pentru a desemnaportenta, prodigia, ostenta, miracula, signa [i monstra c\rora le d\na[tere. ~nclina]ia umanist\ spre redundan]\ î[i g\se[te, de altfel, unc`[tig în aceast\ prolixitate ; b) prima minune a istoriei este, din p\cate,cea a vicleanului [arpe care a ispitit-o pe Eva ; c) eclipsele, calificate dreptdefectiones solis s`nt prin excelen]\ scandaluri cosmice ce se manifest\ încircumstan]e excep]ionale (de pild\, o dat\ cu r\stignirea lui Isus) ;d) �lumea-i plin\ de murd\rii�, de aceea fenomenele insolite trebuie s\fie interpretate ca semne ale puterii [i m`niei lui Dumnezeu fa]\ deoamenii p\c\to[i189.

~n 1560, apare Histoires prodigieuses de Boaistuau, o carte desprecare s-a spus c\ a dat na[tere unui gen. A ob]inut imediat un remarcabilsucces atestat at`t de num\rul considerabil al reedit\rilor, c`t [i de conti-nu\rile din ce în ce mai ample p`n\ la sf`r[itul secolului XVI190. Tradus\în englez\ [i neerlandez\, în Fran]a este chiar copiat\, adaptat\ [i mereu

O LUME P|C|TOAS|

162

citat\. ~n cur`nd, A. Paré îi va furniza [i el numeroase relat\ri. Lucrarea luiBoaistuau este urmat\ de Tractatus de monstris, de teologul [i predi-catorul Arnauld Sorbin (1567), tradus în francez\ de Belleforest191, [i decartea lui A. Paré, Des Monstres et des prodiges (1573). Acelea[i subiectes`nt tratate în De la Vicissitude ou variété des choses en l�univers, de Loysle Roy (1575) [i De Naturae divinis characterismis, de Cornelius Gemma(1575). Aceasta din urm\, con]ine recens\m`ntul � cu interpretare � atuturor minunilor petrecute în Belgia [i în teritoriile din jurul ei între1555-1574. ~n schimb, la sf`r[itul secolului XVI [i începutul secolului XVIIapare, sub influen]a lui Montaigne, o reflec]ie critic\ asupra monstruo-zit\]ii considerate ca av`ndu-[i locul în [tiin]a naturii. Mon[trii înceteaz\s\ se mai numere printre minuni în patru opere notabile de Weinrich (1595),Riolan (1605), Liceti (1616), Aldrovandi (publicat\ abia în 1642)192. ~ns\filonul din Histoires prodigieuses este continuat în special în Germania. ~lreg\sim [i în �gazetele� franceze care, în aceea[i epoc\, se înmul]esc ande an. Cunoa[tem 57 de asemenea publica]ii între 1529-1575, 110 între1575-1600, 323 între 1600-1631193. Putem presupune f\r\ exagerare c\num\rul �istoriilor extraordinare� difuzate de ele au sporit în acelea[ipropor]ii. Astfel, oamenii Rena[terii s-au compl\cut în descrierea unorfiin]e monstruoase, publicarea unor relat\ri [i a unor cataloage de fapteuluitoare. Ei tr\iau cu impresia c\ aceste fapte se înmul]iser\ în vremealor � la fel ca vr\jitorii [i blasfemiile, leg\tura între unele [i altele nefiindînt`mpl\toare. C\ci vr\jitoria p\rea, în epoc\, dovada cea mai gr\itoarec\ lumea era pe dos.

Putem g\si din bel[ug m\rturii despre convingerea contemporanilorc\ niciodat\ istoria nu mai produsese at`]ia mon[tri [i minuni. Istoriografulastrolog al lui Maximilian I, Joseph Grünpeck, afirm\ în 1508 :

�Citim c\ din vremea str\mo[ilor no[tri au ap\rut mereu nenum\rateminuni în cer [i pe p\m`nt, o mul]ime de creaturi monstruoase...Epocile în care s-au produs aceste minuni oare se pot compara cutimpurile noastre în ceea ce prive[te frecven]a evenimentelor de acestgen [i uimirea st`rnit\ de ele ?... Este un fapt incontestabil : cu greuputem g\si o epoc\ în care at`tea minuni stupefiante s\ fi stat, ca ast\zi,în aten]ia muritorilor�194.

Redact`nd o predic\ de advent, la Wartburg, Luther se exprim\ înacela[i sens :

�~n zece sau doisprezece ani, am v\zut [i am auzit asemenea rafale [ivuiete � f\r\ a mai pune la socoteal\ ce va urma � înc`t nu-mi vine acrede c\ alte vremuri ar fi putut auzi rafale [i vuiete a[a de puternice[i de numeroase... C\ci în timpul nostru vedem în acela[i timp soarele[i luna pierz`ndu-[i str\lucirea, stelele c\z`nd, pe oameni nelini[-tindu-se, apele [i v`nturile vuind... {i toate se acumuleaz\ în aceea[iperioad\. A[a se face c\ am v\zut comete, iar nu demult, un potop decruci a c\zut din cer [i, tot atunci, a ajuns la noi o boal\ nou\ [iciudat\, boala francezilor�195.


163

Pentru Reformator erau tot at`tea prevestiri ale apropiatului sf`r[it delume. Cu zece ani mai t`rziu, Camerarius este sigur de încuviin]areacititorului c`nd evoc\ de-a valma, pe tonul eviden]ei, �mon[trii hido[i�,�evenimentele terifiante f\r\ cauze cunoscute�, eclipsele, cometele [i alte�spectacole insolite � spade arz`nde, cruci, l\nci� � pe care oricine le-aputut observa pe cer196. Pentru C. Peucer, ginerele lui Melanchthon,autor al Comentariilor despre principalele feluri de divina]ii (1533), nicio îndoial\ nu este cu putin]\ : în timpurile acestea se observ\ eclipse �maihidoase [i mai dese dec`t au v\zut cei din vechime�197. ~n 1557, mediculJ. Fincelius, dedic`ndu-i ducesei Maria de Pomerania o �list\ complet\ asemnelor f\r\ de num\r, miraculoase [i însp\im`nt\toare� atestate înGermania încep`nd cu 1517 � anul intr\rii în scen\ a lui Luther � declar\ :

�Parcurg`nd istoria na]iilor, nu vom vedea niciodat\ at`tea semne mira-culoase ca în vremea noastr\. Abia s-a produs unul, c\ [i apare altul ;ceea ce dovede[te cu prisosin]\ c\ Dumnezeu are un plan mare [i c\nou\ ne este dat s\ vedem o mare tulburare în Biserica cre[tin\�198.

Germania de atunci era, f\r\ îndoial\, terenul de predilec]ie pentrunenum\ratele c\r]i cu orori. Predicatorii luterani au sus]inut cu t\rieautenticitatea celor mai ciudate fapte pentru a aduce neamurile la peni-ten]\ [i a le face s\ intre în c\minul Bisericii evanghelice. Un comentatoral Apocalipsei vorbe[te în 1589 despre �torentul de minuni ce se revars\asupra Germaniei de cincizeci sau [aizeci de ani în lumina str\lucitoarea noii evanghelii�199. Francezul Belleforest rezum\ p\rerea comun\ :�Timpul prezent este mai degrab\ monstruos dec`t natural�200.

Este suficient s\ ne g`ndim la na[terile �însp\im`nt\toare, dar veridice�relatate mereu în cronicile [i gazetele din secolul XVI, care i-au f\cut pecontemporani s\ cread\ c\ lumea mergea de-a-ndoaselea : �Nou-n\scu]icu dou\-trei capete în plus ; femei d`nd na[tere unor purcei sau m\g\ru[i ;copii n\scu]i cu un dinte de aur sau chiar cu pantaloni largi, cu g`tulînconjurat de un guler plisat ; unii vorbind sau profetiz`nd imediat dup\na[tere�201. ~n 1563, un predicator protestant din Hamburg pune s\ i segraveze �imaginea autentic\� a unui vi]el n\scut cu dou\ capete, dou\cozi [i [ase picioare202. ~n 1575, o foaie volant\ din Arnhem divulg\na[terea stranie a unui copil monstruos �acoperit cu o blan\ ]epoas\�,care a început s\ mearg\ imediat dup\ ce a fost n\scut [i a fugit s\ seascund\ sub patul maic\-si. Avea dou\ coarne, picioare de p\un [igheare de pas\re. ~n 1565, o gazet\ din Tübingen poveste[te o na[terestupefiant\ petrecut\ într-un sat învecinat, cea a unui copil f\r\ cap [ioase, cu o ureche pe um\rul st`ng [i gura pe um\rul drept. F\r\ nici oezitare, a fost identificat drept o creatur\ a Satanei [i a fost dat pe m`nac\l\ului, care l-a t\iat buc\]i [i l-a aruncat în foc. ~ns\ a fost necesar\ ocantitate anormal\ de lemne [i praf de pu[c\ pentru a ob]ine ardereacomplet\. Mai pu]in nenorocit\ dec`t mama acestui monstru, o femeiedin ]inutul Kleve a adus pe lume, o singur\ dat\, 65 de copii. ~n 1610, unrenumit medic german, doctorul Schenk, a publicat un memoriu în care

O LUME P|C|TOAS|

164

raporta na[terile a �nou\zeci [i [ase de creaturi monstruoase, lipsite dera]iune�203. Cu dou\zeci [i cinci de ani înainte, predicatorul protestantCristophe Irenäus redactase un impresionant volum de vreo 700 depagini despre �existen]a, ra]iunea [i semnifica]ia copiilor-mon[tri�. Dumnezeuîi crea el însu[i pentru a pedepsi r\t\cirile oamenilor204.

Rela]ia între mon[tri [i minuni, de o parte, [i p\cat, de cealalt\, aconstituit un loc comun al cronicilor, mul]i din autorii lor întorc`ndu-se casf`ntul Antonin, la potop sau la turnul Babel. Trufa[a construc]ie a acestuiaa fost într-adev\r pedepsit\ nu numai prin confuzia limbilor, ci [i prin aceeaa speciilor [i, în consecin]\, prin apari]ia fiin]elor bizare [i diforme205.Folosindu-se de compara]ii medicale, Cornelius Gemma stabile[te într-omanier\ general\ leg\tura dintre dezordine moral\ [i dezordinea naturii :a[a cum un s`nge matern viciat denatureaz\ s\m`n]a patern\, tot astfelr\ul comis pe p\m`nt î[i imprim\ marca pe spiritul lumii care, la r`nduls\u, o reflect\ în elemente, iar prin ele, în corpurile omene[ti206.

Deci s\ nu ne mir\m dac\ oamenii secolului XVI au pus împreun\erezia [i monstruosul. Luther [i prietenii s\i au descris vi]ei c\lug\ri,porci cu înf\]i[are de preo]i, l\custe cu glugi monastice. Dac\ într-o ziTibrul a slobozit un animal înfrico[\tor cu �cap de m\gar, piept [i p`ntecede femeie, lab\ de elefant în locul m`inii drepte, solzi de pe[te pepicioare [i cap de dragon la spate�, aceasta înseamn\, pentru Luther, c\Dumnezeu î[i f\cea cunoscut\ marea lui m`nie împotriva papalit\]ii207.Catolicii au protestat prin afirma]ii simetrice. Un medic, al c\rui poemfigureaz\ printre ereziile introductive la Tractatus de monstris de Sorbin,declara : �~nainte de a veni timpul ereziilor nu vedeam mon[tri desfigur`ndGalia�. Iar Sorbin adaug\ : pe c`nd Fran]a era pioas\, scrie el, �habarn-avea de existen]a mon[trilor ; în prezent îns\, ea pare s\ fi c\p\tataspectul pustiet\]ilor africane, produc`nd de la o zi la alta c`te o nou\ar\tare�208. La fel Saxa, �de c`nd i s-a opus lui Hristos prin `n[el\toriavicleanului Luther, zace sub proliferarea nenum\ra]ilor mon[tri�209.

A[adar, ace[tia, la fel ca minunile ce nu constituie dec`t o varietate alor, s`nt pedepse [i, deopotriv\, prevestiri ale unor pedepse [i mai mari.Avem de-a face aici cu o eviden]\ repetat\ pe atunci de sute de ori deoameni califica]i în acest sens. Pentru cronicarul Nauclerus, care scrie lasf`r[itul secolului XV, cometele, palo[urile de foc, dragonii în cer [i copiiicu mai multe capete �arat\ c\ m`nia lui Dumnezeu îi amenin]\ peoameni�210. Luther este convins c\ vi]elul c\lug\r din Freiburg �veste[tepentru Germania o imens\ catastrof\ r\zboinic\ sau chiar ziua de peurm\�211. ~n mod asem\n\tor, Ronsard ne asigur\ c\ mari nenorociri s`ntiminente :

�Fiindc\ se v\d at`tea fulgere în ceruriPe timp senin, fiindc\ at`tea cometeSe v\d [i at`tea oribile planeteNe amenin]\ : fiindc\ în înalturiNi se arat\ prea des fl\c\ri în zbor...�212


165

~n alt\ parte, revine la aceea[i tem\. C`nd vedem, scrie el :

�...At`tea secte noi...At`]ia mon[tri diformi,Cu picioarele în sus, cu capul în jos,Copii n\scu]i mor]i, c`ini, vi]ei, miei [i pisiciCu corpul dublu, cu trei ochi [i cinci urechi�,

cum s\ nu descifr\m în asemenea �stranii minuni� semnele foametei [iale r\zboiului, �Prevestiri ale anumitor schimb\ri�213 ?

Ne putem întreba cum se face c\ intelectualii Rena[terii au putut împ\cateama de viitor cu convingerea, de altminteri deseori afirmat\, c\ epocalor a cunoscut resurec]ia [i av`ntul literelor [i artelor214 ? R\spunsul estesimplu : ceea ce nou\ ni se pare contradictoriu nu era astfel pentru ei ; cadovad\, urm\torul pasaj semnificativ din De Transitu... de Guillaume Budé :

�O, soart\ mizerabil\ [i catastrofal\ a epocii noastre, care a ref\cuttotu[i gloria literelor, dar care prin crimele unora [i f\r\delegile multoras-a v\zut împov\rat\ cu o nelegiuire sinistr\ [i de nedep\[it !... Totul afost amestecat [i încurcat, susul cu josul, iadul cu cerul, binele cel maimare cu r\ul cel mai mare� � tema clasic\ a lumii cu susul în jos. �Cuc`t studiul [i renumele literelor s-au în\l]at mai mult în aceste timpuri,cu at`t corabia Domnului s-a g\sit la grea cump\n\, în tenebrele celemai dense [i în noaptea cea mai ad`nc\. Ba mai mult, corabia detransport este acum zdrobit\ de insulte [i poate... fi distrus\, expus\cum este tuturor privirilor [i batjocorit\ cu ur\�215.

Luther, pe care îl comb\tea Budé, a exprimat totu[i o opinie destul deasem\n\toare cu aceea a umanistului francez, ad\ug`ndu-i îns\ argumentesuplimentare : de vreme ce omenirea a atins o �culme�216, ziua judec\]ii seapropie. Culme din toate punctele de vedere : niciodat\ nu s-a construit [inu s-a plantat at`t, niciodat\ luxul n-a fost a[a de mare. �Nicic`nd nu s-a auzitde o activitate comercial\ ca aceea din zilele noastre, cuprinz`nd întreagalume�. De la Hristos încoace, nu s-au mai pomenit asemenea arte. Cuno[tin]elesporesc at`t de repede înc`t �acum un t`n\r de dou\zeci de ani [tie maimulte lucruri dec`t [tiau înainte dou\zeci de înv\]a]i�217. A[a s-a ajuns la unfel de punct terminus. ~n plus � [i iat\ acum versantul negativ al argu-menta]iei : �Nu numai în lucrurile p\m`nte[ti s-a ajuns la o culme�, c\ci�niciodat\ n-au domnit peste lume gre[eli [i p\cate mai mari ca acum�218.Paharul s-a umplut. ~n mod asem\n\tor, în lucrarea lui Loys Le Roy, De laVicissitude ou variété des choses en l�univers, reg\sim cele dou\ sentimenteopuse : m`ndria de a se fi n\scut într-o epoc\ de reînnoire [i convingereaunui viitor amenin]\tor. Autorul laud\, într-adev\r, �acest ev în care vedemaproape toate artele liberale [i mecanice din vechime restituite o dat\ culimbile, dup\ ce au z\cut pierdute vreo dou\sprezece veacuri, al\turi dealtele abia inventate�219. Se bucur\ c\ Occidentul [i-a �rec\p\tat de dou\sute de ani încoace perfec]iunea în domeniul literelor [i a restabilit studiuldiverselor discipline�220. Dar numai c`teva pagini dup\ aceast\ afirma]ieentuziast\, dezv\luie perspective sumbre, în form\ de apocalips\ :

O LUME P|C|TOAS|

166

�Prev\d r\zboaie izbucnind în toate p\r]ile, în interiorul ]\rii [i aiurea ;fac]iuni [i erezii se vor înfrunta [i vor p`ng\ri tot ce vor g\si divin [iomenesc ; foametea [i ciuma îi vor amenin]a pe muritori ; rup`ndu-seordinea naturii, regula mi[c\rilor celeste [i armonia elementelor, pe deo parte va c\dea potop de ape, iar pe cealalt\, ar[i]e cumplite [icutremure violente se vor produce�221.

Rena[terea, crede Le Roy [i mul]i al]ii ca el, nu va fi durat dec`t o prim\var\.Cu privire la mon[tri [i minuni, judecata oamenilor � [i în special a

elitei � timpului a fost în definitiv urm\toarea : niciodat\ nu au fost v\zuteat`tea �lucruri stranii� [i �miracole ale naturii�. Or, asemenea fapte s`ntsemnele premerg\toare ale m`niei lui Dumnezeu �pentru a ne trezisim]urile adormite cu mierea delicioas\ a mondenit\]ii�222. Oamenii îns\nu ]in cont de ele. Trebuie a[adar s\ ne a[tept\m la ce-i mai r\u : minuni[i creaturi monstruoase ne prevestesc �dezastrul�223. Viitor sumbru, explicatprintr-o cre[tere a r\ut\]ii pe p\m`nt. Dar omul n-a fost r\u dintotdeauna ?

R\utatea

~n Faust de Marlowe, Mefistofel afirm\ : �...Acolo unde s`ntem noi esteinfernul. {i unde este infernul, acolo trebuie s\ fim pe vecie�224. Cuv`ntul�umanism�, c\ruia am c\p\tat obiceiul s\-i d\m o coloratur\ optimist\,ascunde adesea multe lucruri despre Rena[tere, care a fost mult maisensibil\ la triste]ea vie]ii [i mai sever\ fa]\ de oameni dec`t se credeadesea. Lucr\rii De Dignitate hominis de Pico della Mirandola i-am puteaopune cu u[urin]\ multiple proverbe cu circula]ie pe atunci, traduc`nd oamar\ filosofie, cu siguran]\, larg acceptat\ : �Punga[ este numele deom�. �Omul de treab\ e rar în lume�. �Omul îi este du[man omului [i î[ieste sie[i du[man�. �Orice om este mincinos�. �Omul de bun\-credin]\trece drept cel mai nebun om din lume�. �La mare pre] este omul care[tie s\ `n[ele�. �Sub pielea omului `[i au culcu[ul multe fiare�. �Omul esteun infern, incapabil de cel mai ne`nsemnat lucru�. Descoperim astfel,ra]iunea profund\ a acestei perversit\]i, exprimat\ în discursul desprelumea �r\sturnat\� : �Omul este o fiin]\ r\sturnat\� (prin p\catul originar,se în]elege)225. ~n Célestine (1499), despre care s-a scris c\ era un ampluexemplum, lamenta]ia lui Pleberio dup\ sinuciderea fiicei sale asociaz\,ca `ntr-o concluzie general\ a piesei, anatema asupra lumii [i constatareaomniprezen]ei p\catului :

�Am crezut de la cea mai fraged\ v`rst\ c\ tu `ns\]i [lume] [i `nt`mpl\-rile tale s`nte]i dominate de vreo lege. Am pus `n cump\n\ `nsu[irile [i`mi apari ca un labirint al gre[elilor, un teatru `n care oamenii se `nv`rtf\r\ nici o noim\, o lagun\ plin\ de sm`rcuri, un p\m`nt tot numaim\r\cini, cu l\stari `nal]i `n chip de p\dure, un c`mp pietros, o paji[teacoperit\ de [erpi, o gr\din\ cu flori, dar f\r\ rod, un izvor de griji, unfluviu de lacrimi, un ocean de murd\rie, o str\danie inutil\, o otrav\dulce, o speran]\ zadarnic\, o fals\ bucurie [i o adev\rat\ durere. O,


167

lume plin\ de pref\c\torii... Multe f\g\duie[ti, dar de nimic nu te ]ii.Ne sco]i un ochi [i ne m`ngì pe cap ca s\ ne treac\�226.

Iubirea lui Calixte [i Mélibée era evident imposibil\ `n universulnostru corupt, asupra c\ruia Machiavelli, `n afara oric\rui spirit cre[tin, aemis celebra judecat\ cunoscut\ din capitolul XVII al Principelui :

�C\ci despre oameni se poate spune `n general lucrul acesta : c\ s`ntnerecunosc\tori, schimb\tori, pref\cu]i [i ascun[i, c\ fug de primejdii[i s`nt lacomi de c`[tig ; at`ta vreme c`t le faci bine, s`nt ai t\i `n`ntregime, s`nt gata s\-[i dea s`ngele pentru tine, `]i ofer\ averea, via]a[i copiii lor ; aceasta, dup\ cum am mai spus, at`ta vreme c`t nevoiaeste departe ; dar c`nd ea se apropie, to]i se ridic\ `mpotriva ta...Oamenii [ov\ie mai pu]in atunci c`nd este vorba s\ fac\ r\u unuia care[i-a c`[tigat iubirea celorlal]i, dec`t altuia care se face temut... Oricineuit\ mai u[or moartea propriului tat\, dec`t pierderea bunurilor carei-au fost luate�227.

Asemenea sentin]e moroc\noase pot fi apropiate de c`ntul VIII al unuipoem neterminat de Machiavelli, M\garul de aur. Un om transformat `npurcel `[i laud\ noua stare subliniind prin contrast toate nenorocirile,sl\biciunile [i viciile condi]iei lui anterioare. Invita]ia laicizat\ la contemptusmundi este evident tributar\ `ntregii literaturi consacrate p`n\ atunciacestei teme :

�Numai omul se na[te gol, lipsit de orice fel de ap\r\toare : nu are niciblan\, nici ]epi, nici pene, nici l`n\, nici m\tase, nici solzi s\-i serveasc\drept scut.Pl`ng`nd `[i `ncepe via]a [i at`t de slabe, at`t de dureroase s`nt sc`ncetelelui c\ ]i se face mil\ doar c`t `l vezi. Dac\ ì examin\m durata vie]ii, eaeste scurt\, fire[te, `n compara]ie cu aceea a unui cerb, a unei ciori sauchiar a unei g`[te... Ave]i de `mp\r]it ambi]ia, desfrùl, lacrimile [iavari]ia, adev\rat\ rìe a acestei existen]e, de care face]i `ntruna caz.Via]a nici unui animal nu este a[a firav\, nu este posedat\ cu o dorin]\mai mare de a tr\i, nu d\ na[tere at`tor temeri [i unei asemenea m`nii.Un porc nu-l chinuie[te pe un alt porc, cerbul `l las\ pe cerb `n pace :numai omul `l m\cel\re[te pe om, `l r\stigne[te [i ì ia tot ce are.Judec\ [i tu dac\ mai po]i dori s\ redevii om...�228.

Machiavelli a dus la limit\ o reflec]ie pesimist\ pe care o g\sim deja,dar fragmentar [i cu atenu\ri, `n scrierile umaniste anterioare. Enea SilvioPiccolomini declar\ `n De ortu... : �~ntr-adev\r, a[a cum omul ì procur\omului multe binefaceri, tot astfel nu exist\ nici un flagel [pestis] pe careomul s\ nu i-l aduc\ omului�229. Mai categoric, Leone Battista Alberti neasigur\ c\ �natura omului este « pervers\, rea, egoist\ »�. ~n mod paradoxal,�animalele s\lbatice n\scute pentru a fi feroce [i ne`nfr`nate nu-[i fac r\uunele altora, cu excep]ia crizelor de turbare. Dar noi, oamenii, n\scu]ipentru a fi bl`nzi, binevoitori [i sociabili, ̀ ncerc\m mereu s\ fim r\zvr\ti]i,nepolitico[i [i p\gubitori pentru ceilal]i�230. Asemenea judec\]i au dus laconstatarea c\, pentru prima oar\ `n istorie, adic\ `n Italia secolului XV,

O LUME P|C|TOAS|

168

au fost `ntemeiate o teorie pur laic\ despre stat [i o practic\ politic\pornind de la observarea r\ut\]ii omene[ti231. Cu siguran]\, stabilirealucid\ a acestei rela]ii trebuie situat\ cronologic `n epoca lui Machiavelli.~ns\ este adev\rat c\ `n vremea secretarului florentin [i, mai ales, gra]ielui, formularea ei ]`[ne[te `n plin\ lumin\232.

Pietro Pomponazzi afirm\ `n De Immortalitate animi (1516) : �Cei maimul]i oameni, atunci c`nd fac un bine, `l s\v`r[esc mai mult din teama depedeapsa ve[nic\ dec`t cu speran]a fericirii ve[nice...� Dac\ ar fi atra[ic\tre virtute prin simpla ei noble]e, �chiar presupun`nd c\ sufletul estemuritor, ei ar avea un comportament demn [i drept. Dar aproape niciodat\nu-i cazul�. ~n plus, �...natura omeneasc\ este aproape `n `ntregimecufundat\ `n materie ; ...omul este tot a[a departe de inteligen]\ cabolnavul de o persoan\ s\n\toas\, ca un copil de un adult, ca un nebunde un ̀ n]elept�233. Stabilind acela[i diagnostic, Guicciardini trage concluziipractice `n folosul guvernan]ilor : �Dac\ oamenii ar fi buni sau `n]elep]i,cei ce le poruncesc ar putea da dovad\ de bl`nde]e [i nu de severitatefa]\ de ei. Dar majoritatea nefiind nici suficient de bun\, nici suficient de`n]eleapt\, e mai bine s\ pui baz\ pe severitate. Cine vede altfel lucrurilese `n[al\�234.

Machiavelli a exprimat cel mai limpede necesitatea fond\rii ac]iuniipolitice pe eviden]a r\ut\]ii [i a la[it\]ii umane � motiv pentru carereaua-credin]\ va fi mai util\ [efului de stat dec`t loialitatea. Textul estebine cunoscut ; dar cum s\ nu-l amintim `ntr-o panoram\ a pesimismuluiRena[terii ?

�Oricine `n]elege c\ este `ntru totul spre lauda unui principe faptul dea se ]ine de cuv`nt [i de a proceda `n mod cinstit iar nu cu viclenie. Cutoate acestea, experien]a vremurilor noastre ne arat\ c\ principii careau s\v`r[it lucruri mari au fost aceia care n-au ]inut prea mult seama decuv`ntul dat [i care au [tiut, cu viclenia lor, s\ ame]easc\ minteaoamenilor, iar la sf`r[it i-au `nfr`nt pe aceia care s-au `ncrezut `n cinstealor... Prin urmare, `ntruc`t un principe trebuie s\ [tie s\ foloseasc\ binemijloacele animalului, el va trebui s\ ia ca exemplu vulpea [i leul,deoarece leul nu se ap\r\ de cursele care i se `ntind, iar vulpea nu seap\r\ nici ea de lupi. Trebuie, a[adar, s\ fii vulpe pentru ca s\ recuno[ticursele, [i s\ fii leu, pentru ca s\-i sperii pe lupi... Astfel, un st\p`nitor`n]elept nu poate [i nici nu trebuie s\-[i ]in\ cuv`ntul atunci c`nd acestas-ar `ntoarce `mpotriva lui [i c`nd motivele care l-au f\cut s\ promit\un lucru au `ncetat de a mai exista. Iar dac\ oamenii ar fi cu to]ii buni,preceptul meu n-ar fi bun, dar `ntruc`t s`nt r\i [i nu-[i ]in cuv`ntul dat,nici tu nu trebuie s\ ]i-l ]ii fa]\ de ei... Iar acela care a [tiut cel mai bines\ fac\ pe vulpea a reu[it cel mai bine�235.

Ne d\m seama de importan]a unei asemenea lec]ii politice, dac\ neg`ndim c`t de citit era Machiavelli la cur]ile europene. Reformatul InnocentGentillet, scriindu-[i `n 1576 Discursul `mpotriva lui Machiavelli, noteaz\c\ �am putea numi pe bun\ dreptate� c\r]ile acestuia �Coranul oamenilor decurte, `ntruc`t `l ]in la mare cinste, urm`ndu-i [i respect`ndu-i `nv\]\turile


169

[i sentin]ele, a[a cum fac [i turcii cu Coranul marelui lor profet Mahomed�.Ceva mai departe, Innocent Gentillet precizeaz\ c\, `n Fran]a, de lamoartea lui Henric al II-lea �p`n\ `n prezent, numele lui Machiavelli a fost[i este celebrat [i apreciat, ca fiind al celui mai `n]elept personaj dinlume, cel mai priceput `n afaceri de stat, iar c\r]ile sale se bucur\ de o`nalt\ pre]uire printre curtenii italieni [i italienizan]i, ca [i cum ar fi c\r]isibilinice...�236. Acela[i lucru s-ar putea spune despre Anglia aceleia[i epoci237.

Doctrina justific\rii prin credin]\ insista asupra perversit\]ii omene[ti,ajung`nd `ns\ la un ton optimist, deoarece gra]ia divin\ ne poate trans-figura sufletele corupte atunci c`nd p\trunde `n ele. ~ns\ aceast\ gean\de lumin\ nu exist\ la Machiavelli. Ea exist\ probabil pentru CorneliusAgrippa (1486-1535), medic al Louisei de Savoia, apoi istoriograful luiCarol Quintul, `nainte de a fi `ntemni]at timp de un an sub acuza]ia demagie238. De[i `l combate pe Luther, `i `mp\rt\[e[te fideismul. Dar con-cep]ia lui asupra omului este la fel de sever\ ca aceea a lui Machiavelli.Dup\ cum afl\m din De Vanitate..., toate categoriile sociale se bazeaz\pe cruzime [i minciun\. Nobilii au ajuns la putere doar prin r\zboi � altnume pentru crim\ � [i prin dezonorarea so]iilor [i a fiicelor l\sate `nvoia poftelor trupe[ti ale monarhilor sau prin cele mai josnice lingu[eli [icea mai abject\ slug\rnicie fa]\ de cei mari [i puternici. Ei se men]in doarasuprindu-i pe inferiori, fur`nd din vistieria coroanei [i v`nz`ndu-[i influen]ala curte. Via]a lor este o acumulare de vicii239. Mul]i c\lug\ri v\d `na[a-zisa lor voca]ie un simplu mijloc de a duce o via]\ de tr`nd\vie, c\ciea `i ap\r\ de orice `ncercare de a li se scoate la iveal\ faptele rele [iimoralitatea240. Medicii s`nt ni[te ignoran]i [i [arlatani care fac mai multr\u dec`t bine241. Oamenii legii s`nt necinsti]i : denatureaz\ legile bune [ise strecoar\ `n consiliile prin]ilor, uneltind `mpotriva consilierilor titularisau ereditari242. Negustorii se ]in de `n[el\ciuni [i c\m\t\rie243. La CorneliusAgrippa, acuza]iile biciuitoare nu provin din cine [tie ce sentimentdemocratic. Fiindc\ poporul, `n opinia lui, este supersti]ios [i plin decruzime. Dispre]ul fa]\ de gloat\ `l duce la ezoterismul filosofic244.C\lug\rii comit un p\cat de neiertat atunci c`nd, `n omiliile lor, expunpublicului larg aspectele dezb\tute de speciali[ti. {i, `nainte de orice, nuera nimerit s\-l atace pe Luther `n predici publice, deoarece astfel l-audeterminat s\ scrie `n limba vulgar\ [i s\ r\sp`ndeasc\ erezia `n r`ndurilepopula]iei. ~n ceea ce-l prive[te, Cornelius Agrippa de nimic nu se tememai mult dec`t s\-[i difuzeze g`ndirea [i anticlericalismul prin texte `nidiom vernacular245. C`t despre a[a-zisa �lege� natural\, `n func]ie de careoamenii `[i adapteaz\ comportamentul, o putem defini astfel : �S\ nu-]ifie foame, sete, frig, s\ nu cazi fr`nt de oboseal\�, �s\ refuzi toate actelede poc\in]\�, s\-]i rezervi �ca fericire suprem\ voluptatea epicureic\�246.

Prin urmare, domnesc egoismul [i legea celui mai puternic247. CorneliusAgrippa noteaz\ c\, `n chip semnificativ, atunci c`nd nobilii `[i punanimale pe armur\, ei le aleg `ntotdeauna pe cele de prad\248. {i reia dinpropria-i perspectiv\ dictonul antic : �Omul este un lup pentru om�. Dar

O LUME P|C|TOAS|

170

dictonul complet con]inea dou\ p\r]i `n acela[i timp antitetice [i comple-mentare : �Nosce teipsum : homo homini Deus. Homo homini lupus�249.Suprimarea primei propozi]ii are urm\ri considerabile [i dezv\luie oantropologie deziluzionat\. Prelungind reflec]ia lui Machiavelli [i CorneliusAgrippa, ajungem `n mod logic la dictonul citat de Thomas Nashe, �omuleste un demon pentru om�250 [i apoi la Hobbes. Prea pu]in conteaz\ aicic\ autorul Leviathanului (1651) a m\rturisit : �Eu [i teama s`ntem gemeni�,f\c`nd aluzie la faptul c\ s-a n\scut prematur, din pricina spaimei resim]itede mama sa la apropierea Invincibilei Armada. Dac\ Hobbes a pututschi]a figura �monstruoas\� a unui stat atotputernic, unic\ salvare aindividului, faptul se explic\ prin aceea c\ el a fost precedat pe aceast\cale de Machiavelli [i Agrippa. Ca ei, a v\zut `n om �un lup pentru om�[i-at`t. Descriindu-i condi]ia natural\, o prezint\ ca pe �o ne`ncetat\dorin]\, mereu re`nnoit\, de a dob`ndi putere [i iar putere�251. ~n stadiulpresocial, fiecare este un rival pentru semenul s\u, ̀ ntruc`t ̀ i este esen]ial-mente egal prin trup [i spirit. Din egalitatea aptitudinilor iau na[terene`ncrederea [i r\zboiul. De unde necesitatea unui stat pentru a garantadreptul la via]\, �c\ci at`ta vreme c`t oamenii tr\iesc f\r\ o putere comun\care s\-i ]in\ `n fr`u, ei se afl\ `n condi]ia numit\ r\zboi, adic\ r\zboi alfiec\ruia `mpotriva fiec\ruia252. Pesimism laicizat dubl`nd [i agrav`ndpesimismul augustinian al epocii, preluat mai t`rziu de Diderot (uneori)[i `n special de d�Holbach253.


171

5.

UN OM FRAGIL

Debandada ra]iunii

Nu numai c\ omul este r\u, dar [i inteligen]a, `n ciuda unor aparen]e, ìeste `n cele din urm\ neputincioas\. Aceast\ a doua afirma]ie, la fel deextremist\ ca prima, a fost [i ea proferat\ ̀ n plin\ Rena[tere. Din secolul XIV,un `ntreg curent de g`ndire punea `n cauz\ siguran]a intelectual\ a luiAristotel [i a sf`ntului Toma [i comb\tea trufia [tiin]ei. Sf`ntul Toma [idiscipolii lui au `mp\cat universalul [i particularul, conceptul general [irealit\]ile concrete, grupurile [i indivizii. ~ns\ nominalismul lui WillliamOccam a declarat r\zboi conceptualismului care d\dea consisten]\�universaliilor�. Franciscanul englez le-a negat acestora orice realitate,afirm`nd c\ acela[i lucru nu poate exista `n acela[i timp `n mai multefiin]e sau obiecte. Conceptele nu s`nt dec`t cuvinte. Numai indivizii exist\ :ei pot fi cunoscu]i printr-o intui]ie, fie sensibil\, fie suprasensibil\. Criticarespectiv\ invalida generaliz\rile [tiin]ifice (`n schimb favoriza experien]a)[i orice teologie ra]ional\. Din no]iunile de bun comun, lege, cauz\ [ifinalitate, ea f\cea pure constructe mentale, iar religiei ì d\dea cafundament numai credin]a1.

Elemente de scepticism existau [i `n De docta ignorantia de NicolausCusanus. El sus]inea c\ orice cunoa[tere uman\ este mai mult sau maipu]in arbitrar\ [i compara rela]ia `ntre [tiin]\ [i adev\r cu raportul dintrepoligon [i cercul care ì este circumscris, echivalen]a nefiind atins\ dec`tla infinit, acolo unde mintea noastr\ nu ajunge. Pentru Nicolaus Cusanus,singura cunoa[tere cert\ este aceea a limitelor ra]iunii2. Un nou pas`nainte `n critica [tiin]ei a fost realizat de Giovanni-Francesco Pico dellaMirandolla, nepotul celebrului autor al lucr\rii Despre Demnitatea omului.Examen vanitatis doctrinae gentium et veritatis christianae disciplinae(1520) se inspir\ din Sextus Empiricus, principalul reprezentant al scepti-cismului antic, al\turi de Pyrrhon. Autorul distinge validitatea silogismului[i a ra]ionamentului inductiv, atac\ simultan metafizica [i conceptul decauzalitate, cunoa[terea prin sim]uri. Expune dificult\]ile de nedep\[it`nt`lnite de filosofie `n a defini termenii, `n a cunoa[te obiectele [i aefectua demonstra]ii corecte. El conchide c\ nu trebuie nici s\ neg\m,nici s\ afirm\m, ci s\ ne suspend\m judecata. Av`nd ̀ n vedere c\ ra]iuneanu dovede[te religia, aceasta poate fi `ntemeiat\ doar pe o revela]ie3.

172

Cartea lui Giovanni-Francesco Pico trimite la o nelini[te colectiv\manifestat\ `n anumite medii intelectuale din vremea lui. Nu `nt`mpl\tor`ndoiala asupra puterii ra]iunii se accentueaz\ la `nceputul secolului XVI.Repunerea `n discu]ie a autorit\]ilor antice [i moderne, Reforma aflat\ la`nceputurile sale duceau la o reactualizare m\car par]ial\ a scepticismuluiantic. Interoga]ia asupra limitelor cunoa[terii umane a exprimat, `n s`nulculturii renascentiste, o st`njeneal\ spiritual\ [i un sentiment de inconfortintelectual4, evidente chiar `n interiorul unei g`ndiri mai cur`nd optimisteca aceea a lui Erasmus. ~ntr-adev\r, `n Elogiul Nebuniei, am v\zut c\ elconsidera �[tiin]ele� drept o �inven]ie� a �geniilor rele� care au `mpinsumanitatea departe de v`rsta de aur [i stigmatizeaz\ �curiozitatea nele-giuit\� ce-i `ndeamn\ s\ �scruteze mecanismul secret al lumii�5. Nou\apologie a �doctei ignoran]e�.

~n interiorul curentului intelectual preocupat de criticarea [tiin]ei, unloc important `i revine lui Cornelius Agrippa (care a conciliat nu f\r\dificultate aceast\ devalorizare cu practicarea magiei). Mult\ vreme, el afost considerat un neoplatonician cufundat `n ezoterism. Abia recent aufost puse `n eviden]\ elementele sceptice prezente `n opera sa, `n special`n De incertitudine et vanitate scientiarum declamatio invectiva (1531)6.

~nc\ `n primul capitol al c\r]ii, Cornelius Agrippa declar\ :

�Adev\rul posed\ o libertate at`t de vast\ [i o dimensiune at`t de ampl\`nc`t nici o specula]ie [tiin]ific\, nici o interpretare conving\toare asensurilor, nici o argumenta]ie logic\, nici o dovad\ evident\, nici odemonstra]ie prin silogism, nici un procedeu al ra]iunii umane nu `lpot cuprinde. Numai credin]a poate reu[i�.

Cornelius Agrippa mai afirm\ : �Toate [tiin]ele nu s`nt dec`t decrete [iopinii ale oamenilor� (cap. I). Nu numai c\ nu s`ntem ̀ n stare s\ formul\mpremise corecte [i s\ deducem din ele silogisme valabile, dar ne mai [il\s\m `n[ela]i de sim]uri. Fire[te, orice cunoa[tere de la ele vine, dar �reluare a criticii occamiste � ele nu aduc nimic sigur. Nu ne spun nimicdespre natura profund\ ; ne ofer\ doar elemente superficiale [i indivi-duale. Orice [tiin]\ construit\ plec`nd de la datele concrete este, a[adar,falacioas\, de vreme ce senza]ia nu dezv\luie principiile generale (cap. VII).

Autorului `i face pl\cere s\ sublinieze contradic]iile dintre [coli [i s\devalorizeze marile autorit\]i din trecut, ̀ n special pe Aristotel (cap. XLIV, LII[i CLIV). C\l\toriile ibericilor, remarc\ el, au spulberat opiniile geo-grafilor anteriori (cap. XXVIII). Emite ipoteza c\ ar putea exista stele [iplanete necunoscute : ceea ce ar contrazice astronomia din vremea lui(cap. XXX-XXXI). ~n plus, [tiin]ele [i artele s`nt adesea surse de p\cate,fapte rele [i erezii (cap. VI). Arhitectura este l\udabil\ `n sine, `ns\`mpov\reaz\ bisericile [i construie[te ma[ini de r\zboi (cap. XXVIII).Retorica, nesigur\ `n principiile ei, vine `n sprijinul nedrept\]ii, al relei--credin]e [i al ereziei (cap. VI). Pictura a]`]\ pasiunile [i are o adev\rat\sl\biciune pentru subiectele obscene ( cap. XXIV [i XXV). C`t despre[tiin]ele neutre � matematic\ [i cosmografie �, ele s`nt inutile pentru


173

fericire [i m`ntuire (cap. XI [i XVII). ~n orice caz, via]a uman\ este preascurt\ pentru a st\p`ni fie [i o singur\ [tiin]\ (cap. I). Din aceste argumentecumulate rezult\ c\, pentru ra]iune, marele pericol este acela de a-[iignora limitele (cap. XCVII [i CI). Nu exist\ dec`t un singur domeniu decertitudine, cel al credin]ei, pentru c\ dispunem, `n privin]a ei, de orevela]ie con]inut\ `n Scriptur\7.

~n mod evident, De... vanitate de Cornelius Agrippa l-a influen]at peMontaigne8 care, `n plus, s-a familiarizat cu Sextus Empiricus gra]ie uneinoi traduceri latine a operelor acestuia, procurat\ de Henri Estienne `n 1562.Montaigne a descoperit-o `n 1576 [i a marcat evenimentul b\t`nd omedalie [i reproduc`nd fraze ale marelui sceptic pe pere]ii casei sale9.Dar [i alte tradi]ii s-au `nt`lnit `n celebra Apologie a lui RaimundoSabunde, ce constituie ea singur\ o carte `ntreag\ `n interiorul Eseurilor.Trimiterile noastre anterioare la textele monastice consacrate dispre]uluifa]\ de lume (contemptus mundi) ne permit s\ situ\m [i s\ `n]elegem maibine `njosirea [i condamnarea omului `ntreprinse de Montaigne :

�Cea mai dezastruoas\ [i pl\p`nd\ din toate creaturile este omul, dar [icea mai trufa[\. Ea se simte [i se vede prins\ aici, `n mocirla [i gunoiullumii, legat\ [i ]intuit\ de cea mai rea, cea mai clocit\ [i cea mai [tears\parte din univers, la ultimul etaj al casei [i cel mai `ndep\rtat de boltacereasc\, laolalt\ cu animalele de cea mai proast\ condi]ie din celetrei�10.

Omul este noroi [i josnicie : �Cine va vedea omul f\r\ a-l `nfrumuse]a,nu va g\si la el nici putere, nici tr\s\tur\ care s\ nu te poarte cu g`ndul lamoarte [i tin\�11. E r`ndul lui Montaigne s\ citeze cuv`ntul Ecclesiastului :�Mocirl\ [i pulbere, ce ai tu de te f\le[ti ?�12, gravat pe o travee dinbiblioteca sa. Aproape c\ s`ntem o ocar\ pentru Dumnezeu. �Cum poateel s\ `ng\duie vreo coresponden]\ [i similitudine cu ceva at`t de abject, cums`ntem noi, f\r\ a aduce atingere [i f\r\ a-[i mic[ora divina grandoare ?�13.Abjec]ie, `ntr-adev\r, c\ci

�Avem de partea noastr\ nestatornicia, lipsa de hot\r`re, nesiguran]a� �asupra c\rora Montaigne revine ne`ncetat � (apoi) �durerea, supersti]ia,nelini[tea cu privire la ceea ce are s\ se `nt`mple, chiar dup\ moarteanoastr\, ambi]ia, zg`rcenia, gelozia, invidia, poftele desfr`nate, turbate[i de ne`mbl`nzit, r\zboiul, minciuna, lipsa de loialitate, def\imarea [icuriozitatea�14.

Aceast\ list\ a p\catelor capitale este mai elaborat\ dec`t cea aclasicului septenar, iar condamn\rile de mai sus ar fi putut fi semnate, cuc`teva secole mai `nainte, de Petru Damian sau de cardinalul Lothar.

Nu exist\ superioritate a omului. �Nu s`ntem nici mai presus, nici maiprejos de rest�15. �Nu exist\ animal pe lume mai expus gre[elilor caomul�16. Invers, dobitoacele nu s`nt �incapabile s\ `nve]e ca noi�17 [i dac\�unele s`nt mai pu]in favorizate (`n frumuse]e) dec`t noi, altele, [i `nc\ `nnum\r mare, ne `ntrec cu mult�18. �C`t despre fidelitate, nu exist\ pe lumeanimal mai tr\d\tor ca omul�19.

UN OM FRAGIL

174

Sim]urile animalelor s`nt adesea mai ascu]ite dec`t ale noastre20, c\ciacestea ne `n[al\ `n mod constant [i `n ele `[i afl\ temeiul ne[tiin]a21 [i�ideile�22 noastre gre[ite. Pe urmele lui Pyrrhon, Giovanni-FrancescoPico [i ale lui Cornelius Agrippa, Montaigne se lanseaz\ la r`ndul s\u `ncritica senza]iei :

�C`t despre eroarea [i nesiguran]a ac]iunii sim]urilor, fiecare `[i poateda at`tea exemple c`te va crede el de cuviin]\, `ntr-at`t s`nt de obi[nuitegre[elile [i `n[el\ciunile comise de ele�23.

De unde imposibilitatea [tiin]ei, al c\rei progres uimitor nu a fost`ntrev\zut nicicum de autorul Eseurilor. �Se pare c\ marele corp pe care`l numim lume este cu totul altceva dec`t ne `nchipuim noi�24. Minteanoastr\ nu poate ajunge la cunoa[terea mi[c\rii planetelor, �nici s\-[iimagineze cursul lor natural�25. Dar [tiin]a este la fel de neputincioas\ `na p\trunde misterele mediului apropiat nou\. �Av`nd `n vedere condi]ianoastr\, cunoa[terea a ceea ce avem `ntre mìni este la fel de `ndep\rtat\de noi [i la fel de sus, deasupra norilor, ca aceea a astrelor�26. ~n modasem\n\tor ne ignor\m [i propriul trup. C\ci �dac\ sufletul ar [ti ceva, els-ar [ti `n primul r`nd pe el `nsu[i ; [i dac\ ar [ti ceva dinafara lui, [i-ar [tipropriul trup [i `nveli[ `nainte de toate�27. Rezult\ c\ �[tiin]a uman\ nu sepoate men]ine dec`t printr-o ra]iune nes\buit\, nebun\ [i desfr`nat\�28 :tot at`tea afirma]ii ce ne determin\ s\ ne temper\m judec\]ile pripiteasupra modernit\]ii lui Montaigne. Mai general, spiritul nostru nu estecapabil s\ ajung\ la adev\r. C\ci este �un instrument hoinar, primejdios[i `ndr\zne]�29. �V\zul judec\]ii noastre� este f\cut pentru adev\r tot a[aca �ochiul cucuvelei pentru str\lucirea soarelui�30. �Filosofia nu-i dec`t opoezie sofisticat\�31, iar sistemele de g`ndire se contrazic32. De aceeapsalmul 94 a afirmat pe bun\ dreptate : �Domnul cunoa[te g`ndurile omului,c\ s`nt de[ert\ciune�33. A[adar, infirmitatea inteligen]ei umane ì interziceorice acces la o cunoa[tere ferm\.

Cu o p\trunz\toare luciditate, Montaigne a pus `n relief relativitatea[tiin]ei, a legisla]iei [i a moralei. ~n aceast\ privin]\, el a furnizat o seriede elemente g`ndirii moderne, dar f\r\ a ajunge el `nsu[i prea departe.Fiindc\ el a dat conota]ii negative relativului `n acela[i spirit ca autoriicita]i `n leg\tur\ cu dispre]ul fa]\ de lume. �Nici o existen]\ nu esteconstant\, nici a fiin]ei noastre, nici a obiectelor. Iar noi, [i judecatanoastr\ [i toate lucrurile pieritoare curg [i se rostogolesc f\r\ `ncetare�34.Montaigne nu-[i imagina c\ trec\torul, contingentul � deci temporalul �pot fi purt\tori de valori autentice. Pentru el, relativ `nsemna varia]ie,inconstan]\, instabilitate, de[ert\ciune [i sl\biciune pe care le descopereamai `ntì `n el `nsu[i : �Pe nem`ncatelea m\ simt cu totul altfel dec`t dup\mas\ ; de-ajuns s\ fiu s\n\tos, iar diminea]a s\ fie senin\, [i iat\-m\ omla locul meu ; dac\ m\ calc\ ceva pe b\t\tur\, iat\-m\ `ncruntat, f\r\ chefde glum\ [i inabordabil�35. �Fiecare, adaug\ el, ar spune la fel dac\ s-arprivi ca mine�. Mai citim `n capitolul I din cartea a doua a Eseurilor : �Neschimb\m ca animalul care cap\t\ culoarea locului unde se culc\ ; ...totul


175

nu-i dec`t zdruncin [i nestatornicie�36. De unde nu numai inconsisten]afundamental\ a omului (prins �mereu `ntre via]\ [i moarte�, el nu poateavea nici �o leg\tur\ cu fiin]a�37), ci [i imposibilitatea oric\rei legisla]iicoerente [i universale. �Ce adev\r poate fi cel m\rginit de mun]i [i careeste minciun\ pentru lumea aflat\ dincolo de ei�38. Adev\rul ar trebui s\aib\ �un chip asem\n\tor [i universal�39. Or �nimic nu este mai supusagita]iei continue ca legile�40. �Ne ascundem pentru a ne bucura denevestele noastre, `n timp ce indienii o fac `n public�41.

Marc`nd, ca `n cursul dezvolt\rilor precedente, consonan]a `ntre anumitetr\s\turi ale pesimismului lui Montaigne [i ̀ ndemnurile monastice la dispre]ulfa]\ de lume, ajungem s\ resitu\m Eseurile `n interiorul istoriei cre[tine.O dat\ cu Biserica, Montaigne consider\ c\ p\catul primar [i principal alomului este �`nfumurarea� � adic\ trufia �, �boala cea mai natural\ [i maioriginar\�42 prin care ̀ ncerc\m s\ uit\m [i s\ ne masc\m nevrednicia. Fire[te,scepticismul lui datoreaz\ mult `nv\]\turii pyrrhoniene, dar rev\zut\ [icorectat\ de sf`ntul Pavel [i sf`ntul Augustin. El conchide a[adar c\ m`ntuireaconst\ `n acela[i timp `n �a recunoa[te sl\biciunea judec\]ii noastre�43 [i`n umila acceptare a Revela]iei pe care Dumnezeu ne-a acordat-o gratuit

�prin martori ale[i dintre oamenii de r`nd, simpli [i ne[tiutori, pentru ane instrui asupra admirabilelor sale secrete. Nu noi ne-am `nsu[itcredin]a, ci ea este un dar al m\rinimiei altcuiva. Nu prin ra]iune [iintelect ne-am primit religia, ci prin autoritatea [i porunca str\in\ denoi. ~n aceast\ privin]\, sl\biciunea judec\]ii ne ajut\ mai mult dec`tputerea, iar orbirea mai mult dec`t clarviziunea. Mai mult prin mijlocireane[tiin]ei dec`t a [tiin]ei noastre intr\m `n posesia divinei cunoa[teri�44.

Aceast\ declara]ie fideist\ se al\tur\ numeroaselor elogii, anterioaresau contemporane, aduse �doctei ignoran]e�. {i atunci cum s\ nu nemir\m `n fa]a at`tor interpret\ri aberante date g`ndirii religioase a luiMontaigne ? S\ ne amintim de judec\]ile rapide ale lui Sainte-Beuve :�Religia nu l-a schimbat de timpuriu [i nu l-a atins c`tu[i de pu]in�. �Eleste `n mediul umanit\]ii necre[tine�. ~n Apologie... �totul este chibzuit,calculat, `ntortocheat, spun`nd aparent contrariul a ceea ce magistrulconchide `n sinea lui sau d\ de `n]eles�45. Sainte-Beuve vorbe[te [i de�foarte p\g`nul Rabelais�46 � alt\ apreciere sumar\, amendat\ de LucienFebvre. Opinia lui Sainte-Beuve `n leg\tur\ cu Montaigne a fost repetat\p`n\ `n zilele noastre47. Gide [i-o `nsu[ise48 [i o reg\sim [i sub pana luiHugo Friedrich, unul dintre cei mai importan]i comentatori ai lui Montaignedin ultima jum\tate de secol49. Pentru el, voin]a de `njosire a omului at`tde evident\ `n Eseuri [i tezele teologiei cre[tine (de alt\dat\) nu-i dec`tsuperficial\. Montaigne se folose[te de cre[tinism doar pentru a-l respingeulterior. Este un �adev\rat sceptic� pentru care religia este doar �pieritoare[i omeneasc\�.

Trebuie s\ amintim aici c\ Montaigne, traduc`nd, la cererea tat\luis\u, Theologia naturalis redactat\ de un catalan din secolul XV (� 1432),a remarcat �frumuse]ea ideilor acestui autor, coeren]a lucr\rii [i scopul eiplin de cucernicie�.

UN OM FRAGIL

176

�Or planul era, din ra]iuni omene[ti [i fire[ti, (acela de) a stabili [i dea verifica `mpotriva ateilor toate articolele credin]ei cre[tine : la dreptvorbind, `n aceast\ privin]\ `l g\sesc at`t de solid [i de inspirat, `nc`t nucred s\ fi fost cu putin]\ o argumenta]ie mai bun\ [i probabil c\ nimeninu l-a egalat�50.

Astfel, relu`nd pe cont propriu inten]iile apologetice ale lui RaimundoSabunde, traduc`nd, coment`nd [i ap\r`nd opera teologului catalan � cutoate c\ se desparte de el `n anumite privin]e � Montaigne [i-a fixatacela[i obiectiv ca Pascal, mai t`rziu, `n Cuget\rile sale. Am`ndoi au vruts\ combat\ �dezgust\torul ateism�51. Autorul Eseurilor nu avea cum s\prevad\ c\ scrierile sale vor deveni cartea de c\p\t`i a libertinilor, `n timpce el `ncercase `n mod evident � de ce s\-l acuz\m de duplicitate ? � s\demonstreze necesitatea Revela]iei [i a gra]iei. Fidel unei tradi]ii pauli-niene [i augustiniene, pe care el o agraveaz\ printr-o nemiloas\ critic\pyrrhonian\ a cunoa[terii, Montaigne prezint\

�omul despuiat [i gol pe din\untru� pentru ca, �recunosc`ndu-[i sl\bi-ciunea natural\�, s\ fie �`n stare s\ primeasc\ din `nalt o putere str\in\,despov\rat\ de [tiin]a uman\ [i s\ devin\ cu at`t mai capabil s-o ]in\ `nsine pe cea divin\, suspend`ndu-[i judecata pentru a face mai mult loccredin]ei. Cu c`t ne `ntoarcem spre Dumnezeu [i ne `ncredin]\m lui,uit`nd de noi, cu at`t mai bine ne va fi�52.

Iat\ o sentin]\ conform\ celei mai constante filosofii cre[tine, ba chiarexperien]ei mistice. Este adev\rat c\ preocuparea pentru m`ntuire pareabsent\ din Eseuri. La fel de adev\rat este c\ exist\ un decalaj `ntre�spunerea� (le dire) religioas\ a lui Montaigne [i �facerea� (le faire) luiepicureic\. Ceea ce explic\ acuza]ia de duplicitate formulat\ de autoriiLogicii de la Port-Royal (Arnauld [i Nicole) [i convingerea libertinilor c\el trebuie s\-[i fi ascuns adev\ratele p\reri. Dar de ce s\ refuz\m oricecontradic]ie `n interiorul unei personalit\]i ? {i la ce bun reduc]ionismulacesta ruin\tor ?

Tem`ndu-se de morala lui Montaigne [i regret`nd �prostescul proiect�al acestuia de a se descrie, Pascal nu se `n[ela c`nd identifica `n autorulEseurilor �un umil discipol al Bisericii prin credin]\�53. De aceea[i p\rereera D-ra de Gournay, fiica spiritual\ a lui Montaigne [i suflet pios, care,prefa]`nd edi]ia din 1595 a Eseurilor, scrie : �~i mul]umesc lui Dumnezeuc\ `[i sprijin\ Biserica pe un st`lp uman at`t de puternic�. Cine se mai`ndoie[te `nc\ de religia lui Montaigne nu are dec`t s\ consulte capitoleleconsacrate de el �rug\ciunilor� (I ; LVI) [i �c\in]ei� (III ; II). Va g\si unemo]ionant elogiu adus Tat\lui nostru (�unica rug\ciune ce m\ `nso]e[tepretutindeni�) [i o punere ̀ n discu]ie a falsului regret provocat de �catari�,c\ruia i se opune adev\rata credin]\ motivat\ prin �respectul fa]\ deDumnezeu�. Iat\-ne departe de receptarea curent\ a lui Montaigne, dinzilele noastre54.

De altfel, nu este semnificativ faptul c\ a fost prietenul lui PierreCharron (1541-1603) ? Avocat, apoi preot [i predicator, acesta a rezumat


177

[i reunit `n tratatul s\u consacrat ~n]elepciunii (La Sagesse, 1601) aceleargumente din Eseuri referitoare la nimicnicia [i sl\biciunea omului.Pierre Charron define[te spiritul uman ca un �ad`nc de `ntuneric, plin deascunzi[uri, un labirint, un abis tulbure [i `nc`lcit�55. ~n alt\ parte, `ldescrie ca pe un instrument hoinar, schimb\tor, variat, maleabil... uninstrument din plumb [i cear\� care �se str`nge, se lunge[te, se potrive[te`ntotdeauna cu orice�56, �merge f\r\ nici un rost, [i cu minciuna, [i cuadev\rul�57 [i justific\ orice : �ceea ce este tic\lo[ie `ntr-un loc `nseamn\cucernicie `n altul�58. �Nici un argument nu-i lipsit de contrariu�59. �Gre[elilese-adun\ `n sufletul nostru pe aceea[i cale ca adev\rul�, iar noi nuposed\m criterii sigure pentru a le discerne. �~n]elepciunea [i nebunias`nt foarte aproape. Doar c`t `]i `ntorci privirea de la una [i dai decealalt\... Melancolia le caracterizeaz\ pe am`ndou\�60. La aceste consi-dera]ii deziluzionate, Pierre Charron adaug\ o condamnare a curiozit\]iiintelectuale [i a cercet\rii : �Str\daniile spiritului uman n-au cap\t, nicinoim\ ; hrana lui este `ndoiala, ambiguitatea ; este o mi[care perpetu\,f\r\ ]int\, f\r\ oprire ; lumea este o [coal\ a cercet\rii�61. De unde dou\concluzii importante : a) trebuie s\ �strunim� [i s\ �`nfr`n\m� oamenii�prin religii, legi, obiceiuri, [tiin]e, precepte, amenin]\ri, promisiuniexagerate [i continue�62 ; b) mai mult valoreaz\ atonia intelectual\ dec`texcesul de inteligen]\. �Neamurile submediocre pe plan spiritual tr\iescmai tihnite dec`t cele agere la minte� � iar Charron `i opune aici peelve]ieni florentinilor. Des\v`r[irea spiritelor nu `nseamn\ �cumin]irealor�63 : nou\ justificare a �doctei ignoran]e�.

O rapid\ privire de ansamblu asupra lu\rilor de pozi]ie pesimisteenumerate mai sus reveleaz\ confuzii indiscutabile. Scepticii no[tri punpe acela[i plan toate disciplinele : arhitectur\ [i astronomie, retoric\ [imatematic\. Ei amalgameaz\ [tiin]\ [i filosofie, judecat\ moral\ [i critic\a cunoa[terii. Omul este `njosit din cauza orgoliului s\u [i, `n acela[itimp, ca fiind incapabil s\ ating\ adev\rul. {i nimeni nu stabile[te trepteleadev\rului. Nivelul [tiin]ific nu este separat de nivelul metafizic. ~n sf`r[it,tot ce este trec\tor prime[te conota]ii negative.

A pune `n eviden]\ aceste tr\s\turi ale unui curent de g`ndire dintimpul Rena[terii nu `nseamn\ a emite o judecat\ asupra lui, ci doar aconstata c\, `n orizontul mental al unor Giovanni-Francesco Pico, CorneliusAgrippa, Montaigne [i Charron, nu existau `nc\ instrumentele care le-arfi permis accesul la universul [tiin]ei moderne. Fire[te, criticile lor asociateoptimismului tomist [i celui umanist au operat un decapaj salutar. Ostili-tatea lor fa]\ de generaliz\ri a dus la punerea `n valoare a concretului [iexperien]ei. ~ns\ ei nu au `ntrev\zut folosul pe care [tiin]a `l va avea dinaceast\ lec]ie de modestie. Abia o dat\ cu Giordano Bruno64, apologet alra]iunii � [i cu Jean Bodin [i Louis Le Roy65 � no]iunea de relativ, `nc\incert\ la autorii aminti]i mai sus, dob`nde[te `nsu[iri pozitive. Ea cap\t\atunci o dimensiune cosmic\ : orizontul se schimb\ o dat\ cu deplasareaobservatorului ; mi[carea, timpul [i greutatea nu s`nt imuabile ; dou\

UN OM FRAGIL

178

obiecte nu s`nt niciodat\ identice � vechea tez\ occamist\ �, p\m`ntulnu-i dec`t un punct `n interiorul unui univers f\r\ limite, lipsit, contraropiniei comune, de perfec]iunea circular\. ~n cur`nd, se va descoperi c\nu exist\ [tiin]\ dec`t relativ\. Dar pentru mul]i predecesori ai lui GiordanoBruno [i `n special pentru Montaigne, critica cunoa[terii [i insisten]aasupra relativului aveau menirea de a duce la fideism [i de a dovedinecesitatea Revela]iei.

De aceea nu trebuie s\ consider\m drept marginal\, `n secolul XVI,`njosirea omului, `ntreprins\ cu o mul]ime de argumente sceptice. Dinpunct de vedere cantitativ, probabil c\ a fost la fel sau poate chiar maiimportant\ dec`t valorificarea optimist\ asupra c\reia istoricii Rena[teriiau insistat `n mod special, p`n\ acum. C\ci, al\turi de alte componente,s-au ̀ nt`lnit cele dou\ curente augustiniene : cel r\mas catolic (cu Charron,de pild\) [i cel care a optat pentru protestantism. La timpul respectiv, nuapologia ra]iunii a predominat.

}in`nd cont de audien]a lor, Luther [i Calvin merit\ o aten]ie aparte `naceast\ privin]\. Am`ndoi cred esen]ialmente acela[i lucru, [i anume c\omului corupt ̀ i r\m`ne o anumit\ �lumin\ natural\�, r\m\[i]\ a str\luciriide dinaintea c\derii. �C\ doi [i cu trei fac cinci, asta-i foarte clar `n luminanaturii�, scrie Luther, preciz`nd apoi : �Lumina ra]iunii se aprinde de lalumina divin\... Ea este o p\rticic\ [i un `nceput din adev\rata lumin\, `ncare `l recunoa[te [i `l pream\re[te pe cel ce a aprins-o�66. Calvin ducemai departe elogiul inteligen]ei umane [i recunoa[te deschiderile [tiin]ei :�Vom spune oare c\ aceia care au inventat medicina s`nt nes\bui]i ? Vomcrede oare despre celelalte discipline c\ s`nt simple aiureli ?�67 Afirma]iicomparabile cu urm\toarea, extras\ din Institution chrétienne, Cartea I :�Cei c`t de c`t pricepu]i [i cunosc\tori `n [tiin]\ sau simplii pasiona]iprogreseaz\ cu ajutorul ei `n `n]elegerea secretelor lui Dumnezeu�68. Prinurmare, `n compara]ie cu Agrippa [i Montaigne, cei doi reformatori batevident `n retragere `n analizarea nestatorniciei, sl\biciunilor [i infirmi-t\]ilor spiritului uman.

~n schimb, ei se str\duiesc s\ dovedeasc\ faptul c\ acesta `[i pierdeputerea atunci c`nd se amestec\ `n metafizic\ [i religie. Definitiv atins\,ra]iunea noastr\ �nu poate niciodat\ nici s\ se apropie, nici s\-[i fixezedrept scop, nici s\ tind\ spre cunoa[terea adev\ratului Dumnezeu [i aceea ce vrea el s\ fie pentru noi�69. La nivel filosofic [i religios, Luther [iCalvin respingeau optimismul tomist [i puneau `n opozi]ie lumina supra-natural\ [i lumina natural\. F\r\ gra]ia [i iluminarea credin]ei, acordategratuit, omul nu face dec`t s\ r\t\ceasc\, s\ se piard\ `n contradic]ii, s\-[if\ureasc\ idoli. Calvin insist\ `ndelung asupra neputin]ei ra]iunii de a`n]elege predestinarea : �Dac\ cineva se `nfund\ [i se bag\ plin de`ndr\zneal\ [i ̀ ncredere� ̀ n �acest labirint�, �nu va mai g\si nici o ie[ire�70.

Opus\ astfel �luminii supranaturale�, �lumina natural\� prime[te, laLuther, conota]ii negative : �carne�, �aparen]\�, �lume�, �p\cat�, �ru[ine�,�natur\�, �`ndr\zneal\�, �liber arbitru�71 etc. De aici, dou\ consecin]e. Mai`nt`i, convingerea c\ ra]iunea uman\ este incapabil\ s\ edicteze o moral\


179

corect\. Dup\ cum explic\ Luther, ea poate declara c\ trebuie s\ facibinele [i s\ evi]i r\ul, `ns\ �nu reu[e[te s\ spun\ care s`nt lucrurile bune[i cele rele�, sem\n`nd astfel cu pelerinul care vrea s\ ajung\ la Roma,dar nu [tie drumul bun72. Ceva mai nuan]at, Calvin recunoa[te c\ �ra]iuneaprin care omul discerne `ntre bine [i r\u... n-a putut fi distrus\ `n`ntregime�. Totu[i, ea a fost at`t de �sl\bit\� [i de �stricat\� de p\catuloriginar `nc`t �apare doar ca o r\m\[i]\ denaturat\�73. Deci cum s\ ne maimir\m de r\t\cirile [i inconsecven]ele legilor [i ale justi]iei umane denun-]ate mai t`rziu de Montaigne ? Dar mai ales � a doua din consecin]eleanun]ate mai sus � Luther, plin de impetuozitate, love[te ra]iunea cuviolen]\, cu ajutorul generaliz\rilor peremptorii [i al apostrof\rilor r\zbu-n\toare. �Omul [f\r\ gra]ie], scrie el, nu-i dec`t un mincinos [i o fiin]\de[art\, astfel c\ nu se poate folosi de lumina natural\ dec`t `mpotriva luiDumnezeu�74. ~n plus, de ce s\ ne l\ud\m cu �lumina natural\�, buncomun evreilor, p\g`nilor, demonilor [i damna]ilor ? Lumina acestora estechiar �mai limpede� ca a noastr\, �pentru ca ei s\ fie mai chinui]i dec`tnoi�75. Pentru a ajunge la Dumnezeu, omul nu trebuie s\ se `ncread\c`tu[i de pu]in `n ra]iune, pe care Luther o calific\ `n mai multe r`nduridrept �prostituat\�76 [i �bun\ buc\]ic\�77. C`nd combate Duhul Sf`nt cuajutorul �frumoasei ra]iuni� natura este numit\ de el �mucoas\ [i denimic�78. Ocup`ndu-se special de anabapti[ti [i zwinglieni care, ̀ n numelera]ionalit\]ii [i al aparen]elor, negau prezen]a real\, `n ultima predic\]inut\ la Wittenberg, Luther `i `ndemna `n urm\torii termeni pe fiecaredin auditorii s\i � este un text celebru :

�Ai grij\ deci s\-]i ]ii ra]iunea `n fr`u [i nu-i urma frumoasele cuget\ri :arunc\-i murd\rii `n fa]\, c`t s\ se fac\ ur`t\... Ra]iunea este sc\ldat\ [itrebuie s\ fie sc\ldat\ `n botez, iar `n]elepciunea smintit\ nu-i poated\una at`t timp c`t `l aude pe Fiul Domnului spun`nd : « Lua]i, m`nca]i,acesta este trupul meu »... C`nd aud asemenea cuvinte, calc `n picioarera]iunea cu `n]elepciunea sa cu tot. T`rf\ blestemat\, vrei s\ m\ seduci,ca s\ m\ `njosesc `n fa]a diavolului ? Astfel, ra]iunea este cur\]at\ [ieliberat\ prin cuv`ntului Fiului Domnului�79.

Este clar din nou c\, aici, Luther atac\ ra]iunea doar `n m\sura `n careea se opune Evangheliei. Dar proced`nd astfel, nu a lucrat [i el la mareadevalorizare a omului la care au contribuit, `n secolul XVI, Machiavelli [iGuicciardini, Agrippa [i Montaigne ? O devalorizare prezent\ [i `n litera-tura contemporan\ reginei Elisabeta [i primilor Stuar]i [i legat\ de convin-gerea foarte r\sp`ndit\ c\ o lume era pe sf`r[itelea :

�Cu greu am putea exagera, scrie H. Haydn, pesimismul popular `ntimpul ultimilor ani de domnie ai Elisabetei [i al primilor ei succesori�.~n ciuda notelor optimiste, �este adev\rat c\ englezul de mijloc, nelipsitde spiritul sf`r[itului de secol XVI [i-a pierdut speran]a nu numai `ntr-ocunoa[tere sigur\, ci [i `n `ns\[i supravie]uirea universului s\u�80.

Este totu[i epoca lui Francis Bacon care, referindu-se `ntruna la�oglinda fals\� a cunoa[terii umane [i la `n[el\toriile senza]iilor, a f\cut

UN OM FRAGIL

180

apologia experien]ei [i le-a adresat contemporanilor un mesaj de speran]\(�S\ vorbim acum despre Speran]\...�81). ~ns\ `n vremea lui Shakespeare,Spenser, Sidney sau Donne, `ngrijorarea predomin\, al\turi de melancolie �`ngrijorare fa]\ de trecerea timpului [i frumuse]ea efemer\ : �Omul, scrieChapman, este un pai purtat de v`nt ; `n cele din urm\, nu-i dec`t visulunei umbre�.

Trei teme i se adaug\ acesteia `n operele pesimiste ale literaturiielisabetane : a) critica cunoa[terii ; b) gravitatea p\catului ; c) presentimentulpr\bu[irii lumii. Ce este cunoa[terea, `ntreab\ jurisconsultul, diplomatul[i poetul John Davies (1569-1626) ? :

�Oare ce putem cunoa[te ? Cum intr\-n joc discern\m`ntul ?At`ta vreme c`t Gre[eala ne `ntunec\ ferestrele spiritului ?Cum s\ [tim diversele modalit\]i de a fi ale lucrurilor,De vreme ce s`ntem orbi din ziua na[terii noastre ?�82

De unde concluzia deziluzionat\ :

�{tiu c\ sufletul meu are puterea de a cunoa[te totul{i totu[i este orb [i nu [tie nimic ;{tiu c\ s`nt unul dintre prin]i[orii Naturii,{i totu[i robul lucrurilor celor mai josnice [i mai murdare

{tiu c\ via]a mea nu-i dec`t durere [i clip\.{tiu c\ sim]urile m\ `n[al\ la orice pas.~n concluzie, m\ cunosc ca un om,~n acela[i timp m`ndru [i vrednic de pl`ns�83.

Foarte reprezentativ pentru o genera]ie nelini[tit\ este John Donne(1573-1631), unul dintre cei mai buni scriitori ai epocii sale, dominat deo nepotolit\ curiozitate [i o intens\ spiritualitate. Trecut de la catolicismla anglicanism, el a evoluat spre fideism [i a g\sit `n justificarea princredin]\ o solu]ie la angoasele sale. ~ns\ aceast\ solu]ie comporta ojudecat\ sumbr\ asupra omului p\c\tos :

�O broasc\ r`ioas\, scria el, este un sac cu otrav\, iar un p\ianjen esteo fiol\ de otrav\, `ns\ nici broasca r`ioas\, nici p\ianjenul nu seotr\vesc pe ei `n[i[i. ~n schimb, omul are o rezerv\ de otrav\ � p\catuloriginar � situat\ `ntr-un col] invizibil, nu [tim unde ; [i nu o poate`mpiedica s\-l otr\veasc\ pe el [i toate faptele lui. S`ntem at`t deincapabili de o mi[care [spre bine] f\r\ gra]ie, `nc`t chiar [i atunci c`ndne este dat\ o prim\ gra]ie, nu o putem folosi pentru a `nainta dac\ nune e dat\ `n continuare�84.

~ntr-o uimitoare sintez\, John Donne a amestecat descoperirile astro-nomice ale timpului cu pesimismul lui Machiavelli [i Montaigne [i acontopit totul `ntr-o panoram\ a sf`r[itului lumii :

�Noua filosofie repune totul `n discu]ie,Elementul numit foc este stins cu totul,Soarele-i pierdut, la fel ca p\m`ntul,{i nici un om inteligent nu poate spune unde-s de g\sit.


181

Oamenii m\rturisesc f\r\ dificultate c\ lumea a trecut,C`nd pe planete [i pe bolta cereasc\Ei caut\ at`tea nout\]i. V\d c\ lumea de aiciS-a descompus `n atomi.Totu-i f\r`me, orice coeren]\ s-a dus.Orice lege dreapt\, orice ierarhie ;Prin], supus, tat\, fiu : tot at`tea no]iuni uitate...�85.

Se pr\bu[ea o lume. John Donne nu-[i d\dea seama ce anume `i valua locul86.

Destinul

Poate c\ omul este r\u ? Fragil este `n mod sigur : acest mesaj ni-l transmitinsistent, la `nceputul timpurilor moderne, numeroasele texte consacratetemei Fortunei87. La ̀ nceputul ~ntoarcerii lui Ulysse (1641) de Monteverdi,Fortuna, Timpul [i Iubirea c`nt\ `mpreun\ : �S\-l facem pe om fragil�.

Pentru E. Cassirer, muta]ia Rena[terii `n raport cu Evul Mediu consta`n trecerea de la `ncrederea `n Dumnezeu la `ncrederea `n om88. DarE. Garin a adus pe bun\ dreptate corec]ii acestei afirma]ii prea categoricear\t`nd c\ simbolul lui Prometeu sigur nu este cel care caracterizeaz\ celmai bine Rena[terea89. Pe linia acestei judec\]i nuan]ate se situeaz\urm\toarele dezvolt\ri. Printr-o nou\ punere `n lumin\, ele se vor str\duis\ eviden]ieze o larg\ `ngrijorare colectiv\ � cel pu]in la nivelul culturiiconduc\toare � cu privire la destinul omului [i o interoga]ie nelini[titoareasupra libert\]ii lui.

Grecii [i romanii se temuser\ [i o cinstiser\ pe Fortuna (Tyché pentruunii, Fortuna pentru ceilal]i). Ea era o zei]\ schimb\toare [i amenin-]\toare, st\p`n\ a destinelor, foarte repede asociat\ analogic cu roata [isfera. Evocarea ei devenise un loc comun la scriitori ; iar marile familiicredeau c\ o `mpac\ alipind numele ei la al lor (Fortuna Flavia, FortunaTorquatiana etc.). ~n mod logic, P\rin]ii Bisericii, comb\t`nd p\g`nismul,au `ncercat s\ distrug\ credin]a `n imensa putere a Fortunei. Lactan]iudeclara : �Ea nu exist\�90. C\ci el nu vedea cum putea fi men]inut hazardul`ntr-o lume creat\ de un Dumnezeu tot numai ra]iune. Sf`ntul Augustinironiza : dac\ Fortuna este ceea ce se spune c\ este, adic\ nestatornic\ [ischimb\toare prin defini]ie, la ce bun s\ i se ̀ nchine un cult91 ? ~n realitate,ceea ce pare s\ se petreac\ din `nt`mplare survine fie prin planul ascunsal lui Dumnezeu, fie prin libera noastr\ alegere `ntre bine [i r\u92.

La r`ndul lui, sf`ntul Ieronim a respins Fortuna [i a declarat : �Dup\ ceam chibzuit `ndelung, mi se pare, `mpotriva falsei p\reri a unora, c\ nuhazardul vegheaz\ asupra oric\rui lucru [i c\ nu nestatornica Fortunahot\r\[te destinele oamenilor : totul se petrece conform deciziilor divine�93.Similitudine complementar\ `ntre cei trei P\rin]i ai Bisericii : dac\, `n altepasaje, ei par s\ men]in\ realitatea Fortunei, o fac pentru a o clasa printrefor]ele r\ului54. Mai t`rziu, [i sf`ntul Toma d�Aquino a adoptat punctul de

UN OM FRAGIL

182

vedere general al predecesorilor s\i [i a negat [i el posibilitatea filosofic\a hazardului. Coment`nd Fizica lui Aristotel, a declarat : �...De `ndat\ cereconducem evenimentele survenite din ̀ nt`mplare [i ̀ n mod accidental �adic\ independent de inten]ia cauzelor inferioare � la vreo cauz\ superioar\ce le-a determinat, `n raport cu aceast\ cauz\ ele nu mai pot fi numitefortuite [i ocazionale. A[adar, cauza superioar\ nu poate fi numit\Fortuna�95.

S\ nu ne mir\m c\ Jean Calvin a declarat r\zboi credin]ei `n Fortuna.Avea o concep]ie prea elevat\ despre providen]\ pentru a face lochazardului. Cine afirm\ existen]a acestuia este, spune el, �un apostat carese r\zvr\te[te ̀ mpotriva lui Dumnezeu�. �Idolatriile noastre monstruoase�[i �natura noastr\ `nclinat\ spre gre[eal\� ne orbesc, pe c`nd �organizarealucrurilor umane rezult\ at`t de clar din providen]a lui Dumnezeu�96.�Maestrul c`nt\re]� luteran Hans Sachs opineaz\ `n acela[i sens. DescriindFortuna cu un fr`u `n gur\ ]inut de o m`n\ celest\, declar\ c\ bucuriile [inenorocirile vin la porunca lui Dumnezeu [i `n virtutea eternei salepre[tiin]e. Totul ni se `nt`mpl\ spre binele nostru97. Adversar al protestan-tismului, Guillaume Budé ajunge totu[i la acelea[i concluzii. A da vina peFortuna `nseamn\ a-l ataca pe Dumnezeu. Oamenii nu trebuie s\ se lasedescump\ni]i sau acri]i de evenimente, ci dimpotriv\, s\-[i dea seama c\acestea s`nt `ndeplinite �de Parcele celeste care s`nt, ca s\ spunem a[a, `nslujba Providen]ei `ntr-o manier\ sigur\ [i secret\... Nimic nu se face, nuse va face, nu s-a f\cut f\r\ `nalta `ndrumare a celui care a fost de la`nceput autorul cauzelor de orice fel [i decide pentru totdeauna mi[careade rotire a cerului�98. Dar dac\ ]inem neap\rat s\ spunem c\ Fortunaexist\, atunci se cuvine s\ preciz\m c\ �mofturoasa� [i �dezechilibrata�asta a avut ca �ajutoare� �lumea... [i trupul, adic\ voluptatea [i pasiu-nea�99. Guillaume Budé se al\tur\ astfel `nc\ o dat\ P\rin]ilor Bisericiicare negau posibilitatea hazardului, `ns\ vedeau `n Fortuna un alt numepentru ispit\ [i r\u.

Prin urmare, zei]a Fortuna a fost compromis\ de teologia oficial\. ~nrealitate, `[i continua cariera. Ea reprezint\ pentru noi cazul exemplar �dar nu izolat � al unei acultura]ii mai pu]in reu[ite [i mai pu]in profundedec`t s-ar fi putut crede. Mai mult sau mai pu]in cre[tinat\, ea a traversatf\r\ piedici `ntregul Ev Mediu. Boethius (� 524) `n special a contribuit lareintegrarea ei. El a afirmat, fire[te, c\ Dumnezeu este c`rmuitorul suveran ;`n consecin]\, ceea ce numim �noroc� nu-i dec`t obada `n mi[care a mariiro]i `n centrul c\reia se afl\ Dumnezeu100. De vreme ce nimic r\u nupoate veni de la Dumnezeu, norocul [i ghinionul ne s`nt la fel defolositoare101. La necaz, trebuie s\ fim r\bd\tori � ceea ce ne `nv\]au dejafilosofii antici ; `n bel[ug, nu-i bine s\ ne plac\ onorurile [i gloria, pentruc\ s`nt trec\toare. ~ns\ `n De consolatione (redactat `n `nchisoare) acombinat discursul cre[tin cu evocarea Fortunei l\sate mo[tenire detradi]ia p\g`n\. Ea este atunci considerat\ drept imaginea universului,�m`na ei dibace `mparte sor]ii schimb\tori�102. Puterea ei oarb\ are dou\chipuri103. Cine trage n\dejde s\-i ]in\ roata ̀ n loc104 ? ~ntoarcerea acesteia


183

este activitatea ei permanent\105. Influen]a lui Boethius a fost enorm\p`n\ la sf`r[itul secolului XVI. El a relansat imaginea Fortunei oarbe [i aro]ii pe care ea o `ntoarce f\r\ `ntrerupere.

De-acum, `n privin]a Fortunei, vor coexista dou\ discursuri diferite [i,la limit\, contradictorii : unul, de origine p\g`n\, evoc`nd puternica st\p`n\a destinelor omene[ti ; cel\lalt, ivit din cre[tinism, corect`ndu-l pe primul[i reinser`ndu-l `ntr-o teologie a m`ntuirii. Mul]i autori vor `mbina celedou\ limbaje. Dar s-a `nt`mplat, chiar [i `n Evul Mediu, ca primul s\func]ioneze independent de cel de-al doilea. Ca dovad\, celebrele CarminaBurana (secolul XIII), c`nturi goliardice p\strate printr-un manuscris dela aba]ia din Beuren (`n Bavaria), `n care tema puterii deconcertante aFortunei a dat na[tere la patru dezvolt\ri succesive : 1) �O, schimb\toare[i alunecoas\ Fortun\ !� ; 2) O, Fortun\, schimb\toare ca luna : cre[ti [idescre[ti `ntruna� ; 3) �Fortuna inconstant\ `nainteaz\ cu pa[i nesiguri� ;4) �Cel aflat prea sus � regele `n culmea gloriei � s\ ia aminte lac\dere !�106. ~n epoca Rena[terii, Fortuna va sc\pa din ce `n ce mai multdin universul cre[tin [i exact `n aceea[i m\sur\ va deveni � sau varedeveni � nelini[titoare.

Cu toate c\ alegoria Fortunei este prezent\ de-a lungul `ntregului EvMediu, `n Speculum Ecclesiae de Honorius d�Autun ca [i `n rozaselebisericilor107, totu[i ele ocup\ un loc nesemnificativ `n c`ntecele de gesta[i `n romanele contemporane cu acestea. ~ntoarcerea ei `n for]\ `nciviliza]ia occidental\ se opereaz\ prin intermediul c`torva opere majore,`n acela[i timp cauze [i martori ai unei schimb\ri de climat psihologic :Romanul Trandafirului (partea a doua), Infernul de Dante, c\r]ile luiBoccaccio [i ale lui Petrarca. Jean de Meung `l tradusese pe Boethius. Peurmele acestuia, a contribuit mult la popularizarea `n Fran]a a celor dou\concep]ii asupra Fortunei, cea p\g`n\ [i cea cre[tin\ � luate `mpreun\. Elne `ncredin]eaz\ c\ Dumnezeu este atotputernic, c\ omul este `nzestratcu liberul arbitru [i c\ pre[tiin]a divin\ nu implic\ necesitatea108. O punepe Ra]iune s\ spun\ c\ �Fortuna `n[el\toare [i potrivnic\� este adesea depreferat �celei bl`nde [i `ng\duitoare�109. Dar el exploateaz\ p`n\ la cap\tevocarea (pe care nu el a inventat-o) casei pe cale de a se pr\bu[i aDoamnei Fortuna110. Ea este declarat\ �at`t de pervers\ `nc`t pe cei buniì doboar\ `n noroi�111 [i considerat\ cu totul necinstit\, `n[el`ndu-i peoameni, sucindu-le min]ile, am\r`ndu-i atunci c`nd au c\zut. Desigur, eanu are nici o putere asupra a ceea ce este cu adev\rat bun, dar contro-leaz\ bunurile acestei lumi [i le `mparte dup\ bunul s\u plac112. }in`ndcont de `ndelungatul succes al Romanului Trandafirului, nu am puteam\sura impactul sporit al dezvolt\rilor lui asupra Fortunei.

O remarc\ similar\ este valabil\ pentru Divina comedie, oper\ care aintegrat `n totalitate Fortuna `n universul cre[tin, contribuind cel mai multla cre[terea puterii ei misterioase ̀ n mentalit\]i. ~n c`ntul VII din Infern113,Vergiliu ì explic\ `nso]itorului s\u c\ �Acela a c\rui [tiin]\ transcendeorice lucru�, creatorul cerurilor [i al luminii, a instituit Fortuna ca �ministrugeneral� [i r`nduitoare a m\rimilor omene[ti. Fiind de rang superior, ì

UN OM FRAGIL

184

revine misiunea de a transmite bunurile p\m`nte[ti de la neam la neam,de la o familie la alta, f\c`nd s\ alterneze puterea [i supunerea. Prinurmare, oamenii nu s`nt `ndrept\]i]i s\ �huleasc\� Fortuna [i s-o �r\stig-neasc\�. Sarcina ei este divin\. Ra]iunea ̀ i d\ sprijin114. De aceea continu\ea s\-[i �`nv`rt\� cu senin\tate �sfera�, f\r\ ur\ fa]\ de nimeni. Dar exist\o a doua latur\ a acestei evoc\ri : supus\ lui Dumnezeu, Fortuna areputere deplin\ asupra oamenilor �a c\ror [tiin]\ nu le permite s\ intre `ndisput\ cu ea�. Aceasta r\stoarn\ situa]iile f\r\ a ]ine cont de opozi]iile [icalculele de pe p\m`nt. Este la fel de nev\zut\ ca [arpele ascuns `n iarb\.�Ea hot\r\[te [i judec\ ; `[i c`rmuie[te `mp\r\]ia a[a cum alte divinit\]i oconduc pe a lor�. ~n sf`r[it, menirea ei � �trebuin]a� ei � este aceea de aface `n a[a fel `nc`t permut\rile s\ decurg\ ne`ncetat una din alta. Ea afost creat\ rapid\. Este f\cut\ s\ guverneze schimb\rile. ~n fa]a puteriisuverane a unei asemenea �divinit\]i� � cuv`ntul este folosit `n text � seimpun umila supunere la decretele ei [i deta[area de bunurile lumii,remedii clasice descoperite de `n]elepciunea antic\ [i reluate `ntr-unlimbaj cre[tin. Ceea ce nu `nseamn\ c\ Fortuna nu c`[tig\ `n importan]\prin poemul lui Dante. De unde repro[ul adresat de Cecco d�Ascoli (arsca eretic `n 1327), `n opera sa enciclopedic\ (Acerba), autorului Divineicomedii : �Ai p\c\tuit, poet florentin, c`nd ai declarat c\ necesitateacomand\ `mp\r]irea [i destina]ia bunurilor terestre. Nu exist\ Soart\ pecare ra]iunea s\ o poat\ `nvinge�115. ~ntr-adev\r, Dante `l f\cuse pe omne`nsemnat `n fa]a Destinului.

Petrarca nu s-a sfiit s\ se contrazic\ asupra acestui subiect plin degravitate. ~ntr-o scrisoare t`rzie, de la sf`r[itul vie]ii sale, el a sus]inut caLactan]iu, sf`ntul Augustin [i sf`ntul Toma : �~ntotdeauna am considerat c\Fortuna nu exist\ cu adev\rat... Nimic nu se `nt`mpl\ f\r\ motiv�116.Formule asem\n\toare se g\seau deja `n cartea a doua din De Remediisutriusque Fortune. ~n ambele texte, el spune c\, dac\ a vorbit de at`teaori de ea `n operele sale, a f\cut-o pentru a folosi o expresie aflat\ �pebuzele tuturor� � o m\rturisire ce l\mure[te de altfel mentalul colectiv.Dar ceea ce epoca a re]inut `n mod special din discursul lui Petrarcadespre Fortuna este evocarea ei antichizant\. ~n sonete, se pl`nge deo-potriv\ de stele, de Fortuna, de soart\ [i de moarte117. Mai ales `n prolog[i `n prima carte din De Remediis..., el reia distinc]ia lui Valerius Maximus[i a lui Seneca `ntre Fortuna cea Bun\ [i Fortuna cea Rea, declar`nd c\ambele st\p`ne ale destinelor umane s`nt la fel de primejdioase. Dindialogurile ce reunesc ̀ n lucrare Ra]iunea [i Bucuria, Ra]iunea [i Speran]a,Ra]iunea [i Durerea rezult\ c\ lista relelor care ne pot asalta este nesf`r[it\,c\ trebuie s\ ne `nt\rim `mpotriva loviturilor sor]ii, c\ bunurile terestres`nt trec\toare [i c\ numai m`ng`ierile `n]elepciunii conteaz\. Contemptusmundi [i morala stoic\ se conjug\ astfel pentru a-l `ndemna pe om s\ seizoleze c`t mai mult cu putin]\ de un univers `n care prime[te loviturigrele. Dezangajarea : iat\ ce decurge din constatarea sl\biciunii umane `nfa]a destinului118.


185

~n ceea ce prive[te Fortuna, [i Boccaccio folose[te un dublu limbaj.Ca la Boethius [i Dante, ea este cre[tinat\, din punct de vedere doctrinar.~n �comentariu la Dante�, autorul declar\ c\ ea nu este numit\ �zei]\� dec`t`n �inven]iile poetice�119. De Casibus nobilium hominorum et feminarumo prezint\ ca av`nd misiunea de a-i pedepsi pe cei trufa[i. Dac\ oamenii`[i imagineaz\ c\ este dur\, oarb\ [i nes\buit\, aceasta se datoreaz\faptului c\ ei nu pot p\trunde secretele cerurilor [i s`nt ei `n[i[i orbi]i dedorin]a acapar\rii de bunuri terestre120. De unde necesitatea deta[\riicare te face nesim]itor la nenorocirile sor]ii. Dar, `n sens invers, `n primulcapitol al c\r]ii a doua din De Casibus..., Boccaccio `i face Fortunei odescriere foarte alert\ [i deosebit de nelini[titoare :

�Tare fric\ mi-a fost c`nd am privit drept `n fa]\ statura `nalt\ [i ]inutaminunat\ a trupului ei. C\ci ea avea ochii sc`nteietori [i p\reau c\-iamenin]\ pe cei ce se uitau la ea. Fortuna avea chipul `nfior\tor, plinde cruzime. Avea p\rul des, lung venindu-i peste gur\. Cred c\ `n eaFortuna avea o sut\ de m`ini [i tot at`tea bra]e pentru a da [i a luaoamenilor bunurile p\m`nte[ti, pentru a dobor` [i a-i `n\l]a pe oameniiacestei lumi. Fortuna avea rochii de nenum\rate [i felurite culori. {inici un om nu o cuno[tea. Fortuna avea vocea at`t de aspr\ [i de dur\`nc`t parc\ ar fi avut o gur\ de fier, c`t s\-i amenin]e pe mai-marii lumii[i s\-[i pun\ amenin]\rile `n practic\�121.

~n plus, cum s\ nu fim frapa]i de ne`ncetatele men]ion\ri ale Fortuneiabundente `n opera lui Boccaccio ? H.R. Patch a num\rat mai multe de 250,cel pu]in una la dou\zeci de pagini, cu o dezvoltare special\ pe aceast\tem\ `n fiecare din operele lui importante. Fire[te, Fortuna este pentruBoccaccio o dea ex machina comod\ atunci c`nd spune povestiri dedragoste. ~ns\ insisten]a asupra ei sugereaz\ ipoteza potrivit c\reia el adesemnat prin acest nume cauza misterioas\ a multiplelor evenimentec\rora nu li se poate g\si o explica]ie coerent\. {i atunci Fortuna redevine,ca `n Antichitate, cea care �modific\ `n lumea noastr\ toate situa]iile� [i `[i`nv`rte[te neobosit\ marea roat\ spre st`nga. �Surd\ [i oarb\, ea nuascult\ de nici o rug\minte�122. Exist\ deci la Boccaccio un decalaj sensibil`ntre discursul teoretic asupra Fortunei [i permanentele reveniri la o tem\care-l nelini[te[te. Aceast\ remarc\ l\mure[te `n mod asem\n\tor afirma]iilesuccesorilor s\i referitoare la acela[i subiect.

De[i, dup\ cum am v\zut, Evul Mediu central fusese preocupat derela]ia `ntre libertate, pe de o parte, hazard [i destin, pe de alt\ parte,totu[i niciodat\ Fortuna, cu toate problemele pe care le pune, n-a fost at`tde frecvent evocat\ ca `ntre mijlocul secolului XIV [i sf`r[itul secolului XVI.N-am mai termina s\ `n[ir\m, `ntr-un catalog, textele [i imaginile carei-au fost consacrate pe atunci. Este prezent\ `n operele lui EustacheDeschamps, Christine de Pisane (Mutacion de Fortune), Martin Le Franc(Estrif de Fortune et de Vertu), Pierre Michault (La Danse aux aveugles).Ea figureaz\ pe pavajul catedralei din Siena [i pe blazonul bancherilorRucellai, la Floren]a123. Ea este protagonista Virtu]ii `ntr-un joc prezentat

UN OM FRAGIL

186

`n fa]a Lucre]iei Borgia cu ocazia intr\rii ei `n Milano, `n 1512124. Eafigureaz\ printre alegoriile oferite ca spectacol cu prilejul unui turnir laBologna, `n 1490, [i `ntr-un cortegiu din Roma, `n 1545125. Templul antical lui Palestrina este � la modul ideal � reconstituit `n celebrul Vis al luiPoliphile, unde vizionarul z\re[te o piramid\ mare, cu gradenuri, cu unobelisc `n v`rf, pe care st\ `nfipt\ statuia Fortunei din metal aurit, rotindu-se`n b\taia v`nturilor126. Ea apare la loc de cinste `n Corabia Nebunilor(cap. XXXVII) [i Elogiul Nebuniei. ~i va inspira pe Botticelli, Dürer,Burgkmair cel B\tr`n, Lucas de Leyda, Giovanni Bellini [i Veronese. Auputut fi extrase 300 de exemple de folosire a cuv`ntului fortuna `n scrierilelui Machiavelli127. C`t despre literatura elisabetan\, ea este plin\ de discursuridespre Fortuna, recitate de personajele lui Shakespeare, Marston, Chapmanetc.128. La sf`r[itul secolului XVI, c`nd Philip Henslow a construit un nou �[i frumos � teatru `n nordul Londrei, l-a numit �Fortuna�129. Alegerea seexplic\, printre altele, prin faptul c\, `n Anglia acelei epoci, piesele cucon]inut moralizator [i Triumfurile (Pageants) `i acordau zei]ei un locimportant, iar imaginea ei revenea frecvent `n �c\r]ile de embleme�r\sp`ndite pe atunci `n toat\ Europa. Asemenea culegeri de imaginialegorice comentate prin versuri moralizatoare au cunoscut la timpulrespectiv un succes enorm � 94 de edi]ii ale Emblemelor lui Alciati `ntre1531 [i 1600130. Or, `ntr-un e[antion de cinci �c\r]i de embleme� publicate`n francez\ (sau `n traducere francez\) `ntre 1539 [i 1588, g\sim 14reprezent\ri ale Fortunei (sau ale sorei sale, Ocazia)131. Josef Maþek scriepe bun\ dreptate c\ �no]iunea de fortuna este o problem\ central\ aRena[terii [i unul dintre subiectele preferate de discu]ie�132.

Pentru c\ dezbaterea are `n spate un trecut `ndelungat, nu-i de mirarec\, `n secolele XV [i XVI, unele voci continu\ s\ repete cu P\rin]iiBisericii, cu sf`ntul Toma, Calvin [i Budé c\ Fortuna nu exist\ ca putereautonom\. Martin Le Franc sus]ine c\ totul se afl\ ̀ n m`inile lui Dumnezeu.Dac\ evenimentele care ne afecteaz\ ni se par de ne`n]eles [i rezult`nddin hazard, aceasta pentru c\ �Dumnezeu ia hot\r`ri solemn cu u[ile`nchise�133. Pentru Alain Chartier (L�Espérance ou consolation des troisvertus ), �nu trebuie s\ ne `ndoim c\ domnia [i robia s`nt stabilite prinlege chibzuit\, [i nu d\ruite de Fortuna�134. ~n Disputationes adversusastrologos, Pico della Mirandola ne asigur\ c\ evenimentele aparent`nt`mpl\toare nu depind nici de conjuncturi celeste, nici de un misterioshazard. �Nimic nu se abate de la divina providen]\�, fiind totu[i adev\ratc\ anumite puteri spirituale, at`t angelice, c`t [i demonice, aduc oamenilorbucurii [i necazuri cu permisiunea divin\135. ~n Arcadia de Philip Sidney(1590), Cecropia, atee, este contrazis\ de nepoata sa Pamela, pentru carehazardul este o no]iune absurd\. C\ci Hazardul este prin defini]ie variabil[i nestatornic � sau altfel nu-[i merit\ numele. Or, vedem c\ lumea estestabil\ [i ascult\ de legi, a[a c\ `n ce fel ar putea el s-o guverneze ? Dac\numai Hazardul ar fi adunat piesele acestui `ntreg, p\r]ile cele mai grelear trebui s\-l trag\ ne`ncetat ̀ n jos. ~n]elepciunea c`rmuie[te universul, iar


187

providen]a exclude o Fortuna oarb\136. ~n Regina z`nelor (1590-1696),Edmund Spenser apreciaz\ `n mod asem\n\tor c\, sub mutabilitateasuperficial\, domnesc o stabilitate profund\ [i o constan]\ fundamen-tal\137.

O concep]ie teoretic `nrudit\ cu precedenta, dar red`ndu-i Fortuneipersonalitatea [i puterea, o identific\ drept slujitoarea [i �camerista� luiDumnezeu. Era punctul de vedere al lui Dante, `mp\rt\[it de un grup deautori francezi din secolele XIII [i XIV (Jean de Condé, Watriquet deCouvin, Philippe de Beaumanoir etc.) ~n secolul XVI, opinia lui EtienneDolet nu-i esen]ialmente diferit\. El constat\ c\ toate virtu]ile lui Francisc In-au fost `n stare s\ contracareze ghinionul : �Mai presus de orice ordine[i putere uman\, am v\zut tot ce s-a ab\tut asupra regelui, tot nenoroculdin ac]iunile lui militare�. Apoi define[te soarta drept

�o fiic\ a Dumnezeului omnipotent, care dup\ voin]a [i porunca tat\luiei ne pricinuie[te [i alung\ tot ce numim bine [i r\u. Iar aceste dou\lucruri, oamenii le primesc prin voin]a infailibil\ a lui Dumnezeu,numit\, `n mod judicios, Soart\ : c\ci Soarta nu-i nimic altceva dec`t oordine ve[nic\ a lucrurilor. Oric`t\ pruden]\ [i orice virtute uman\ is-ar al\tura, totu[i ea domne[te [i ne are `n st\p`nire toate faptele�138.

J. Céard crede, pe bun\ dreptate, c\ aceast\ defini]ie teologic discutabil\nu afirm\ neap\rat �un determinism inflexibil ce `nlocuie[te Providen]a�,dup\ cum crezuse H. Busson139. Dimpotriv\, o putem apropia de concep]ialui Dante, fiind totu[i adev\rat c\ ea accentueaz\ [i neputin]a omului, [irigiditatea Destinului.

~n mod logic, executoarea poruncilor de sus devine, pentru unii, ceacare, atunci c`nd e cazul, ì aduce pe oameni la virtute. ~n Dis de Fortune,Jean de Condé (� 1340) arat\ c\ �Fortuna nu ar putea `ntoarce roata� f\r\�consim]\m`ntul� lui Dumnezeu, care se folose[te de acest �muncitor�,pentru a �`ntoarce� inimile `nv`rto[ate140. ~n ceea ce-l prive[te, Charlesd�Orléans ì atribuie Fortunei cuvintele : �De mult timp m-a pus / Dumnezeurege peste to]i suveranii, / Pentru a-i da lumii pedeaps\�141. De-acum`nainte, ne d\m seama c\ secolul XVI a interpretat Nemesis de Dürer decele mai multe ori ca o ilustrare a Fortunei142 : de unde titlul gre[it de�Marea Fortuna�. ~ns\ confuzia se explic\ de vreme ce Nemesis, ca [iFortuna, st\ cu picioarele pe o sfer\. ~n m`na st`ng\ ]ine un frù [i h\]uripentru a-i reprima pe cei excesivi, iar `n dreapta, o cup\ pentru a-ir\spl\ti pe cei drep]i143. De altfel, o gravur\ anterioar\ de Dürer oreprezentase pe Fortuna `ndr\gostit\, `n echilibru pe o sfer\, dezv\-luindu-[i `n acela[i timp nestatornicia [i puterea asupra lumii � primulnud feminin gravat de artist (1497)144.

De vreme ce Fortuna este `n m`na lui Dumnezeu, iar noi �`ndur\mpedeapsa divin\� (Alain Chartier), bunul sim] `ndeamn\ la resemnare `nvreme de restri[te [i deta[are de bunurile lumii. ~n plus, la mai mul]iautori apare ideea c\, dac\ exist\ o for]\ misterioas\ care uneori favorizeaz\[i de cele mai multe ori `mpiedic\ dorin]ele umane, ea nu ac]ioneaz\

UN OM FRAGIL

188

dec`t `ntr-un sector limitat � lumea sublunar\, loc de confuzie situat `ntreordinea cristalin\ a sferelor `nstelate [i dezordinea subteran\ a infernului.Tema este dezvoltat\ `ndeosebi de Christine de Pisan, `n a sa Livre de laMutacion... Nim\nui, citim acolo, Fortuna nu-i poate r\pi �prea `naltelebunuri ale sufletului�145. ~ntr-o alt\ lucrare, Le chemin de long estude,Christine spusese despre `nsp\im`nt\toarea zei]\ : C\ci nic\ieri nu-i st\-nputere / S\ mu[te, s\ ia, / S\ dea, s\-]i fac\ avere / Dec`t, poate, pep\m`nt�146.

Aceea[i convingere este exprimat\ de italianul Fregoso ̀ ntr-un Dialogode Fortuna din 1521, unde citim c\ stelele [i Fortuna au putere asupratrupurilor [i nu asupra sufletelor, asupra patimilor terestre [i nu asupravirtu]ii147. De aici, o concluzie etic\ demult tras\ de stoici, apoi deapologi[tii dispre]ului fa]\ de lume (contemptus mundi) : trebuie s\ nupunem pre] pe gloriile lumii care nu vor fi `n cur`nd dec`t viermi [ipulbere, s\ ne deta[\m de orice ambi]ie p\m`nteasc\, s\ aspir\m numaila valori eterne.

Nu f\r\ motiv La Danse aux aveugles de Pierre Michault asociaz\`ntr-o viziune alegoric\ Iubirea, Fortuna, Moartea, cei trei profesori dedans ce ne atrag `n horele lor fatale. Medita]ia macabr\ oare nu ne invit\`n mod logic la dispre]ul fa]\ de Fortuna, fa]\ de darurile ei `n[el\toare [itr\d\rile ei ? Desigur, nu-i deloc `nt`mpl\tor faptul c\ apogeul temeiFortunei a coincis cu difuzarea dansurilor macabre. Cel de la Beram(Istria, c\tre 1474) este situat `n apropiere de o reprezentare a ro]iiFortunei, ambele aflate `ntr-un cimitir. ~n spiritul predicatorilor [i al celorr\spunz\tori de cateheza timpului, cele dou\ limbaje simbolice trebuiaus\ propov\duiasc\ aceea[i lec]ie : deta[area. Dar pentru c\ Fortunajusti]iar\ ì umile[te pe trufa[i, de[i cre[tinat\, ea se al\tur\ Destinuluiantic, gelos pe carierele prea glorioase. Rena[terea a profitat de aceast\confuzie [i a reunit adesea ̀ ntr-un acela[i personaj slujitoarele lui Dumnezeu,care pedepse[te primul din p\catele capitale, [i invidioasa zei]\ care nu`ng\duie ascensiunea necump\tat\ a oamenilor. ~n cele din urm\, zei]aare c`[tig de cauz\.

Merit\ s\ amintim un repro[ pe care [i l-a f\cut Christine de Pisan. Ease temea c\, `n Livre de Mutacion, acordase o importan]\ prea mareputerii terestre a Fortunei. ~n Avision, Umbra o admonesteaz\ ̀ n urm\toriitermeni :

�Vreau s\-]i repro[ez fiecare cuv`nt pus de tine `n cartea intitulat\ Dela Mutacion de Fortune..., c`nd ì acorzi at`ta putere Doamnei Fortuna, pecare tu o nume[ti r`nduitoare a faptelor ce se petrec `ntre oameni...�148.O m\rturisire asem\n\toare cu aceea a lui Petrarca, men]ionat\ mai sus,trimi]`nd la personificarea [i zeificarea Fortunei, at`t de frecvente `nepoc\.

Zei]a este deseori figurat\ cu roata [i sfera, imagini ale nestatornicieisale. Dar nu de pu]ine ori i se atribuie simboluri ale regalit\]ii. Christinede Pisane ì pune pe cap o diadem\. Pe un frontispiciu de Jean Fouquet


189

pentru Estrif de la Vertu et de Fortune (Cearta dintre Virtute [i Fortuna)aceasta din urm\ apare cu sceptru [i coroan\. ~n Timon din Athena,Shakespeare reprezint\ Fortuna tron`nd pe o colin\ `nalt\ [i vesel\... Cum`na-i de filde[, le face semn ale[ilor s\i149. O pies\ moralizatoareanonim\ jucat\ la Londra `n fa]a cur]ii, `n 1600, o aduce `n prim-plan peFortuna, `ntr-un car tras de rege150. O alt\ tr\s\tur\ a zei]ei, frecventsubliniat\, este deconcertanta sa ambiguitate. ~n Iconologia lui CesareRipa, ce adun\ `n final majoritatea �emblemelor� utilizate de Rena[tere,putem citi : �Destinul [aici, echivalentul Fortunei] este reprezentat printr-ofemeie ciudat\, ̀ mbr\cat\ cu o rochie de culoare ̀ nchis\, ]in`nd o coroan\de aur [i o pung\ plin\ cu bani `n m`na dreapt\, iar `n m`na st`ng\, ofunie� (pentru a-i sp`nzura pe oameni)151.

Prelu`nd c`teva detalii din Roman de Fauvel, Christine de Pisan dejainsistase asupra celor dou\ aspecte simultane ale Fortunei. Diademapus\ pe cap este `mpodobit\ pe o parte cu pietre pre]ioase, iar pecealalt\ cu spade [i v`rfuri ascu]ite ; `n m`na dreapt\ ]ine o coroan\, iar `nst`nga un palo[ ; st\ cu un picior `n ap\, iar cu cel\lalt `n foc ; palatul s\uprezint\ dou\ fa]ade frumoase [i dou\ `ntunecate [i ruinate. Dezvolt`ndaceast\ tem\, benedictinul John Lydgate � cel care a introdus dansulmacabru `n Anglia � precizeaz\ c\ `n pivni]a Fortunei s`nt r`nduite dou\categorii de butoaie, unele pline cu zah\r [i mirodenii, iar celelalte cufiere152. Scriitorii [i arti[tii au dat dovad\ de o nesecat\ inspira]ie `n ceeace prive[te bifrontalitatea [i ipocrizia Fortunei. O gravur\ de Hans Burgkmairo `nf\]i[eaz\ cu dou\ capete. Urcat\ pe tron, `ntoarce roata cu o m`n\, iarcu cealalt\ `mpinge personajele care cad `n dou\ p\turi `ntinse, respectiv,de oameni [i demoni153. Un desen din Cartea Fortunei de Jean Cousin(1568) denun]\, la r`ndul s\u, duplicitatea zei]ei. Pe partea dreapt\, eaeste frumoas\ [i luminoas\ ; cu m`na atinge un t`n\r care c`nt\ din l\ut\[i simbolizeaz\ fericirea. Pe partea st`ng\, ea este `ntunecat\ [i ur`t\, iarvecin `i este un personaj cu glug\ [i bolnav, reprezent`nd nenorocirea154.~n acela[i spirit, scriitorul englez Robert Green (� 1592) pune `n scen\ unb\tr`n care posed\ o imagine a Fortunei. Ea st\ cu un picior pe un pe[tecu reflexe schimb\toare, iar cu cel\lalt pe un cameleon. Tot inconstan]azei]ei o exprim\ mantia `n culori pestri]e sau schimb\toare cu care oacoper\ succesiv Fouquet (anluminura la L�Estrif...), Lydgate [i RobertWhite, la `nceputul secolului XVII, `n Masque of Cupid�s Banishment155.

Rena[terea pare s\ fi inventat asocierea Fortunei cu o corabie a c\reip`nz\ este umflat\ c`nd de un v`nt prielnic, c`nd de unul de necontrolat(numai dac\ nu cumva statuile antice ale lui �Venus Marina� nu s`nt `nrealitate imagini ale Fortunei156). ~n orice caz, lung\ era lista simbolurilorfolosite pentru a face s\ se ̀ n]eleag\ caracterul capricios [i de necunoscutal temutei zei]e. La Giovanni Bellini, ea ]ine un glob ; `ns\ acesta este osfer\ din sticl\ � idee reluat\ de o pictur\ german\ din jurul anului 1530,p\strat\ la Strasbourg. Exprim`nd nu p\rerea sa, ci pe aceea a vulgului,Guillaume Budé descrie Fortuna ca pe o �juc\toare la zaruri, oarb\ [i

UN OM FRAGIL

190

surd\�157. Este caeca Fortuna clasic\, legat\ la ochi, al\tur`ndu-se deacum `ncolo Nop]ii, Sinagogii, Infidelit\]ii [i Amorului158 ; este ceea cesus]inea Pierre Michault `n La Danse aux aveugles : �Amor, Fortuna [iMoartea, orbi, lega]i la ochi / ~i fac pe oameni s\ danseze, fiecare, `narmonie�. �Fortuna oarb\� intervine ̀ n Negustorul din Vene]ia [i Coriolan 159,iar Veronese, la palatul Dogilor, `i pune `ntr-o m`n\ `nsemnele puterii, iar`n cealalt\, un zar. ~n fine � dar este lista `nchis\ ? � Fortuna este destulde frecvent confundat\ cu Occasio � ocazia pe care trebuie s-o prinzi. ~nacest caz, capul este chel la spate [i are p\r doar pe frunte. Boiardo(� 1494), cel care, `n Orlando innamorato, amestec\ z`na Morgana,Occasio [i Fortuna `ntr-un singur personaj, precizeaz\ c\ aceast\ zei]\heteroclit\ este pe punctul de a fugi, nu are cozi `mpletite la spate [i c\ve[m`ntul ei scap\ celor care vor s\-l `n[face160.

Simbolismele cumulate trimit la o for]\ misterioas\, considerat\ decele mai multe ori `ngrijor\toare. Din acest motiv, oamenii din EvulMediu [i Rena[tere au asociat din ce `n ce mai des Fortuna cu timpuldevorator � cu leg\tur\ `ntre roat\ [i succesiunea v`rstelor vie]ii �, cuLuna r\uvoitoare [i sinistr\, cu Moartea, Amor [i Ipocrizia. Totu[i, afirma]iipozitive au contrazis par]ial acest pesimism. Prima � pe c`t de stoic\,pe-at`t de cre[tin\ � este aceea conform c\reia Virtutea este mai puternic\dec`t hazardul. Il Poliziano `l declar\ fericit pe cel capabil s\ priveasc\neclintit `ncrunt\rile Fortunei, s\ `nfrunte ne`nfricat furia furtunilor ei,f\r\ a se pl`nge de `nfr`ngerile suferite. Sigur pe sine [i senin, �nu numaic\ nu este dominat de Noroc, ci acesta din urm\ i se supune�161.

O asemenea pozi]ie poate p\rea mai ales defensiv\. ~ns\ Rena[terea,`n momentele ei de optimism, a mers mult mai departe, exalt`nd posibili-t\]ile omului [i `nl\tur`nd tot ceea ce p\rea s\ se `mpotriveasc\ liberuluis\u arbitru. Ne g`ndim la celebra De dignitate et excellentia hominis deGianozzo Manetti (1452) � o lucrare ce dorea s\ resping\ doctrina�dispre]ului fa]\ de lume [i unde citim `n special urm\toarea enumera]ieav`ntat\ : �Ale noastre, pentru c\ realizate de oameni, s`nt toate casele,toate cet\]ile `nt\rite, toate ora[ele [i toate edificiile p\m`ntului... Alenoastre picturile, sculpturile, ale noastre artele [i [tiin]ele etc.�162. Elogiureluat imediat de Pico della Mirandola, `n acela[i timp `n Oratio dedignitate hominis (1486) [i Disputationes adversus astrologos (dup\ 1492).~n al doilea tratat men]ionat, exclam\ : �Minunile spiritului s`nt mai maridec`t cele ale cerului. Pe p\m`nt, nimic nu-i mai presus de om ; iar `n om,nimic nu-i mai important dec`t sufletul [i spiritul. C`nd te ridici la ̀ n\l]imealor, urci mai presus de ceruri�163. C`t despre Oratio de dignitate..., demon-streaz\ c\, singur pe p\m`nt, omul nu este condi]ionat nici de o specie,nici de o esen]\ (nici de Fortuna, bine`n]eles). El se creeaz\ singur prinpropria-i activitate [i, gra]ie ei, domin\ natura. Este rezultatul lucr\rilor [ial libert\]ii sale.

~n De Sapiente (1509), platonicianul francez Charles de Bovelles preiatezele lui Pico despre pozi]ia central\ a omului [i despre prerogativele lui


191

excep]ionale, dar pun`nd accentul asupra cunoa[terii (Sapientia) cainstrument al eliber\rii sale164. De unde gravura care ilustreaz\ lucrarea,situ`nd fa]\ `n fa]\ Fortuna, la st`nga, `ncoronat\, legat\ la ochi, cu o roat\`n m`n\ de care oamenii se aga]\ `n zadar, [i ~n]elepciunea, la dreapta,f\r\ diadem\, cu o oglind\ a cunoa[terii `n m`n\. ~n chip semnificativ,Fortuna este a[ezat\ pe o sfer\ mi[c\toare, iar ~n]elepciunea, `ntr-un jil]stabil. ~ntr-un medalion, un smintit declar\ : �[Fortuna], te-am f\cut zei]\[i te-am `n\l]at `n ceruri�. Un �`n]elept� ì r\spunde : �Ave]i `ncredere `nvirtute. Fortuna fuge mai repede ca valul�165. ~n alte locuri din carte,dezvolt\rile autorului sprijin\ lec]ia iconografic\ prin fraze de genul :�~n]eleptul a `nv\]at c\ e Fortuna `n picioare [i s\ nu se mai team\ deea�166 ; sau �~n]elep]ii nu s`nt primejdui]i de roata nestatornic\ a Fortunei ;ei dep\[esc vicisitudinile timpului ; ei tr\iesc la nesf`r[it cu un suflet`ntreg, viu [i nev\t\mat�167. ~n acela[i curent de g`ndire, ini]iat de Manetti[i de Pico, trebuie s\ situ\m o afirma]ie a lui Jean Bodin : �Istoriaoamenilor decurge din voin]a lor, mereu diferit\, cu limite imprevizibile.~ntr-adev\r, `n fiecare zi iau na[tere legi noi, obiceiuri noi [i institu]iinoi�168. Omul e mare pentru c\ este liber.

Dar un discurs at`t de sigur este mai degrab\ rar `n epoc\ [i esterevelator faptul c\ umani[ti eminen]i ca Leone Battista Alberti [i MarsilioFicino s-au interogat cu `ngrijorare asupra rela]iilor `ntre Fortuna [ilibertate. Primul `[i deschide Libri della famiglia cu un prolog ce puneproblema puterii Fortunei :

~n fa]a at`tor r\sturn\ri de situa]ii pe care le prezint\ istoria, �m-am`ntrebat adesea cu triste]e, scrie el, dac\ Fortuna nedreapt\ [i rea este,cu nestatornicia [i `ndr\zneala ei, chiar a[a puternic\ `nc`t s\ loveasc\familiile bogate `n oameni de valoare, `n bunuri rare, pre]ioase, doritede muritori, familii acoperite de onoruri, glorie, m\riri, autoritate [ifavoruri, spre a le lipsi de fericire [i a le aduce la sap\ de lemn, lasingur\tate [i suferin]\�169.

F\r\ a se mul]umi cu formularea acestei interoga]ii care explic\ de cescrie un tratat despre necesarele virtu]i familiale, Alberti va redacta `nc\un dialog special consacrat temei Fatum et Fortuna, �una dintre cele maiprofunde lucr\ri din literatura etic\�170. Ne-a r\mas [i o scrisoare celebr\cu acela[i subiect, trimis\ de Marsilio Ficino negustorului GiovanniRucellai, care ì ceruse p\rerea. La `nceputul r\spunsului s\u, filosofulflorentin nu-[i ascunde ̀ ncurc\tura : �M\ ̀ ntrebi dac\ omul poate schimbaviitorul sau m\car dac\ poate aduce `mbun\t\]iri lucrurilor viitoare, maiales celor pe care le numim fortuite. ~ntr-o asemenea chestiune, minteamea este parc\ `mp\r]it\ `ntre opinii contrare�171. Asemenea ezit\ripreliminare nu `mpiedic\, fire[te, formularea ulterioar\, de c\tre cei doiautori, a unor opinii optimiste `n ceea ce prive[te posibilit\]ile omului `nfa]a Fortunei. Dup\ o rapid\ trecere `n revist\ a istoriei vechi [i a Italieidin vremea sa, Alberti declar\ `n termeni ce ì anun]\ pe cei ai luiMachiavelli :

UN OM FRAGIL

192

�Pentru a c\p\ta, a spori, a men]ine [i a p\stra maiestatea [i gloria...Fortuna n-a vrut vreodat\ altceva dec`t o bun\ [i sf`nt\ disciplin\ devia]\... ~n pofida a ceea ce cred unii pro[ti, nu st\ `n puterea Fortuneis\ `nving\ u[or pe cel ce nu se las\ `nvins. Fortuna conduce numai pecine i se supune... Rareori se `nt`mpl\ ca familiile s\ cad\ `n nenorocire[este vorba de o dec\dere politic\ [i economic\] din alt motiv dec`tlipsa de pruden]\ [i pricepere... Fortuna nu sf\r`m\ [i nu `neac\ subvalurile ei uria[e [s\ not\m totu[i aluzia la puterea ei] dec`t familiile cese las\ singure prad\ ei�172.

Asemenea chem\ri la lupta victorioas\ `mpotriva sor]ii r\zbat [i `n altep\r]i `n opera lui Alberti, `n special cea prea ades citat\ izolat : �S\ nu ne`ndoim : Fortuna, prin ea `ns\[i, a fost [i va fi `ntotdeauna foarte slab\ [ineputincioas\ `n fa]a oricui o `nfrunt\�173. Iat\-ne a[adar `n miezul mariidezbateri a Rena[terii asupra puterilor respective ale Virtu]ii [i ale Sor]ii �Virtute ̀ n]eleg`ndu-se mai ales ̀ n sensul italian de Virtú : amestec de curaj[i inteligen]\. ~n scrisoarea c\tre Giovanni Rucellai, Ficino face afirma]ii `nacela[i spirit ca Alberti : �omul prudent are putere `mpotriva Fortunei�174.

Prin urmare, trebuie s\ ne batem cu aceast\ for]\ misterioas\. ~ncapitolul XXV din Principele, Machiavelli a dat urm\torul sfat cu cea maimult\ convingere [i cu cele mai surprinz\toare compara]ii : �Soarta `[iarat\ puterea acolo unde nu exist\ o for]\ preg\tit\ [i dinainte or`nduit\care s\ i se `mpotriveasc\... Este mai bine s\ fii violent dec`t precaut,deoarece soarta este ca [i o femeie : dac\ vrei s-o st\p`ne[ti, trebuie s-oba]i [i s\ i te `mpotrive[ti�175. Reluare metaforic\ a unei sentin]e anticedespre Fortuna sur`z`nd celor `ndr\zne]i, pe care o reg\sim de altfel `nRoman de Renart (�Fortuna ì ajut\ pe cei cutez\tori�176) [i `n Roman deJouvencel (secolul XV) (�Se spune de obicei c\ Fortuna `l ajut\ pe cel`ndr\zne]�177.)

~ns\ `ndr\zneala nu const\ numai `n a `nfr`nge Destinul. Ea este, `naceea[i m\sur\, arta de a prinde ocaziile propuse de Fortuna. Dup\ cumì spune foarte bine Ficino lui Giovanni Rucellai : �Cel mai bine este s\facem pace cu ea sau s\ `ncheiem un armisti]iu, potrivindu-ne voin]a cua sa [i s\ mergem `ncotro ne face ea semn, `n a[a fel `nc`t s\ nu aib\nevoie s\ ne trag\ cu for]a�178. ~ntr-adev\r, bancherul florentin n-apregetat s\ ac]ioneze `n acest spirit, `n special c\s\torindu-[i fiul, Bernardo,cu Nannina, fiica lui Pietro de Medici. De aceea sculptase pe palatul s\udin Floren]a un blazon con]in`nd Fortuna Occasio, ]in`nd c`rma corabieisale [i conduc`nd-o spre ]\rmuri fericite. Mai comandase o gravur\reprezent`nd un vas, unde fiul s\u Bernardo figura catargul [i men]ineap`nza umflat\ de v`nturi favorabile. Nannina st\tea la bar\, iar o legend\explica : �M\ las purtat\ de Fortuna, cu speran]a unui deznod\m`ntfericit�179. Pe scurt, `n orele ei de euforie, Rena[terea a declarat c\ omuleste mai puternic dec`t Destinul sau, cel pu]in, a sus]inut c\ Fortuna ì�iube[te pe cei nes\bui]i, pe oamenii `ndr\zne]i [i temerari, pe cei cespun precum Cezar trec`nd Rubiconul : zarurile au fost aruncate�180. ~nmomentele de gra]ie ea a crezut c\ Fortuna �este st\p`n\ pe o jum\tate


193

din faptele noastre, dar ea ne `ng\duie s\ c`rmuim noi singuri cealalt\jum\tate sau aproape�, dup\ cuantificarea celebr\ a lui Machiavelli181.Prin urmare, omul are rolul lui de jucat.

Dar, f\r\ `ndoial\, nu aceasta a fost convingerea dominant\. ~n cazcontrar, ar fi de]inut astrologia un asemenea loc `n preocup\rile contem-poranilor ? Cu siguran]\, teologia oficial\ continua s\ afirme, cu sf`ntulToma, c\ �voin]a omeneasc\ nu este supus\ necesit\]ii astrale ; dac\ n-arfi a[a, s-ar distruge [i liberul arbitru [i meritul� (Summa theol., IIa-IIae,Quaest. 95). Chiar manualele de magie reluau f\r\ `ncetare formula luiPtolemeu : �`n]eleptul va `nvinge stelele�. Neoplatonicienii [i Ficino (`nlucrarea Cartea vie]ii) exaltau grandoarea omului, acest fir de praf cepoate, dac\ vrea, s\ devin\ st\p`nul [i domnul lumii ce `i seam\n\ [i pecare o rezum\182. C`t despre astrologi, crez`nd c\ [tiu obiceiurile cerului,zonele, climatele, influxurile, se str\duiau, prin rug\ciuni, rituri, talismanes\ opun\ �[iretenia � for]ei (stelelor), exorcismul � amenin]\rii [i ingenio-zitatea � capcanelor�183. Atitudine paralel\ celei const`nd `n a ocoliFortuna.

Toate concesiile, mai mari sau mai mici, f\cute libert\]ii nu trebuie s\ne ascund\ realitatea celor tr\ite, adic\ proliferarea imaginilor [i atratatelor consacrate ac]iunii stelelor. ~n epoca Rena[terii, practicareaastrologiei era generalizat\ la cur]ile princiare [i ̀ n via]a colectivit\]ilor184.Picturile, sculpturile, tapiseriile, gravurile, anluminurile, calendarele, meda-liile, c\r]ile (chiar cele de rug\ciuni), sipetele, stofele, c\r]ile de jocdovedesc interesul enorm pentru puterea stelelor � un interes marcat deo puternic\ fric\. Se credea c\ planetele guverneaz\ artele liberale,continentele, imperiile, temperamentele individuale. ~n edi]ia troian\,din 1529, a Marelui calendar... al p\storilor citim : �Cel n\scut sub semnulScorpionului... va fi mare destr\b\lat�. De la v`rsta de cincisprezece ani,�va fi `ndr\zne] ca un leu [i va fi pl\cut la trup�185. Mul]i au crezut c\sifilisul a ap\rut `n Europa `n virtutea unei conjunc]ii a lui Saturn [iJupiter, la 9 noiembrie 1494186 ; `n 1524, oamenii se temeau de un potoppentru c\ multiple conjunc]ii aveau s\ se produc\ `n acel an `n semnelede ap\187. Oamenii din secolele XV-XVI cereau ne`ncetat horoscoape [ipronosticuri, le puneau mereu `ntreb\ri astrologilor, [i aceasta `ntruc`tapreciau c\ stelele nu le las\ dec`t un spa]iu limitat de manevr\.

Men]ionarea sumar\ a importan]ei acordate stelelor pe atunci nepermite s\ `n]elegem mai bine corectivele pe care chiar �optimi[tii�Rena[terii le-au adus declara]iilor lor cu privire la Fortuna. ~n Cronicafaptelor din Guineea a portughezului Zurara (scris\ `n 1453), g\simurm\toarele ezit\ri semnificative cu privire la moartea `n Africa a c\pita-nului Gonçalo de Sintra :

�Mi se pare c\ un mare mister se ascunde `nd\r\tul acestui eveniment...Primejdia era at`t de evident\... `nc`t, de aceast\ dat\, ar fi putut fievitat\ dac\ acest c\pitan ar fi vrut s\ urmeze sfaturile primite, [`ns\]s`nt `nclinat s\ afirm c\ a[a au poruncit ro]ile celeste [i c\ Fortuna `i`ntunecase mintea `n asemenea m\sur\ `nc`t el nu [i-a putut prevedea

UN OM FRAGIL

194

nenorocirea. C\ci, cu toate c\ sf`ntul Augustin a respins de multe oripredestinarea, `n scrierile sale sfinte, mi se pare c\ descop\r autorit\]icare sus]in contrariul : de exemplu Iov, c`nd spune c\ Dumnezeu ne-aimpus un termen pe care nu l-am putea dep\[i, [i multe alte pasaje dinSf`nta Scriptur\�188.

~n ceea ce-l prive[te, Alberti degeaba a prosl\vit a[a-numita Virtú,care d\ glorie [i bel[ug neamurilor [i familiilor curajoase [i pricepute ; elrecunoa[te c\ ea nu `nseamn\ totul. Cum s\ neg\m rolul Fortunei `nevenimentele militare ? Ea d\ victoria. Carierele literare s`nt [i ele supuse,`n mod asem\n\tor, miilor de �asalturi� din partea sa. {i ce s\ maispunem de marile afaceri interna]ionale (Alberti apar]inea unei familii de�negustori�) ? C`nd postavurile vin din Flandra [i Floren]a �s`nt ele departede bra]ul Fortunei ?�. C`te primejdii de `nfruntat, c`te fluvii, c`te dificult\]i`nainte de a ajunge `n portul de destina]ie ? �T`lharii, tiranii, r\zboaiele,neglijen]ele [i viciile intermediarilor, `nt`mpl\rile de tot felul nu lipsescniciodat\�189. Dialogul Fatum et Fortuna este [i mai melancolic. B\tr`nulTheogenio, care exprim\ convingerea lui Alberti, reg\se[te `n mod curiostemele obi[nuite ale dispre]ului fa]\ de lume (contemptus mundi) desprenimicnicia condi]iei umane de la na[tere p`n\ la moarte190 [i, pentru a-[i`nt\ri spusele, el precizeaz\ c\ �omul este mai r\u pentru om dec`t toatedezastrele la un loc�191. ~ntr-un asemenea context, Fortuna este prezentat\drept o putere r\uvoitoare, c\reia ne sustragem numai dac\ nu a[tept\mnimic de la ea.

�~mi aduc aminte cum am g\sit, pentru mine [i pentru ceilal]i, exemple`n num\r aproape infinit care m-au `nv\]at s\ nu m\ `ncred `n Fortuna[i s\ nu am nici o obliga]ie fa]\ de ea. ~i cunosc instabilitatea [i perfidia[i conchid c\ acela care nu va dori s\ aib\ nici o leg\tur\ cu ea nu vaputea fi p\gubit de ea prin nimic... Mersul lucrurilor, frecventele ei`n[el\ciuni, constanta observare a versatilit\]ii [i nestatorniciei salemi-au folosit drept preceptor�192.

Dac\ relu\m acum `n ansamblu concluzia scrisorii lui Ficino c\treGiovanni Rucellai, descoperim mai mult\ resemnare dec`t optimism,sentin]a lui final\ fiind urm\toarea :

�Se cuvine s\ combatem Fortuna cu armele pruden]ei, r\bd\rii [igrandorii sufletului. E mai bine s\ evit\m un asemenea r\zboi [i s\fugim, c\ci foarte pu]ini termin\ victorio[i, iar cei ce reu[esc o fac cupre]ul trudei [i al sudorii. Este [i mai bine s\ `ncheiem pacea sauarmisti]iul cu ea, potrivindu-ne voin]a cu a sa, [i s\ mergem `ntr-acolounde ne face ea semn, astfel `nc`t s\ nu aib\ nevoie s\ ne trag\ cufor]a. Ne vom da seama de toate acestea, dac\ vom [ti s\ armoniz\m`n noi putere, `n]elepciune [i voin]\�193.

Text finalmente ambiguu, recunosc`nd puterea Fortunei. C`t desprepozi]ia lui Machiavelli `n aceast\ privin]\, ea n-a fost exprimat\ numai `ncapitolul XXV din Principele, de unde se citeaz\ prea ades. A revenitasupra aceleia[i teme `n mai multe r`nduri, `n special `n Capitoli din


195

�Ocazia� [i �Fortuna� [i `n mai multe capitole din Discurs... Fire[te, el nua oscilat niciodat\ asupra anumitor aspecte : omul trebuie s\ profite deocazie, �s\ concorde planurile lui cu timpurile [i circumstan]ele momen-tului�194. Fortuna ì iube[te [i ì r\sfa]\ pe cei ce o atac\, o reped, oh\r]uiesc f\r\ `ncetare�195. ~n sf`r[it, destinul �este neputincios `n fa]aoamenilor mari�, �pe care nu-i poate atinge cu loviturile lui�196 � formul\stoic\ pu]in original\. ~n schimb, Machiavelli a folosit formule carecontrazic par]ial afirma]ia potrivit c\reia Fortuna ne las\ s\ ne guvern\mjum\tate din faptele noastre :

�Ea `ntoarce cu susul `n jos statele [i regatele dup\ bunul s\u plac [ir\pe[te celor drep]i bunurile pe care le-a d\ruit celor perver[i.Zei]\ nestatornic\, divinitate schimb\toare, ea ì `nal]\ adesea pe ceinedemni pe un tron la care cei ce `l merit\ nu vor ajunge niciodat\.Ea dispune de timp dup\ voie ; ea ne `nal]\, ne coboar\ f\r\ mil\, f\r\scrupule [i f\r\ motive�197.�Oamenii care tr\iesc de obicei `n bel[ug sau `n mari lipsuri s`nt multmai pu]in demni de laud\ sau de dispre] dec`t ne-am putea `nchipui.De cele mai multe ori, ì vom vedea ruina]i sau plini de m\rire printr-oirezistibil\ facilitate pe care le-o acord\ cerul, indiferent dac\ le d\ saunu ocazia s\ se foloseasc\ de Virtú. Acesta este mersul sor]ii : c`nd vreas\ duc\ un mare proiect la bun sf`r[it, alege un om cu un spirit [i oVirtú care s\-i permit\ s\ recunoasc\ ocazia ce i se ofer\. Tot astfel,atunci c`nd preg\te[te r\sturnarea unui imperiu, pune `n fruntea luioameni incapabili s\-l opreasc\ din c\dere. Dac\ este vreunul suficientde puternic s\-l opreasc\, ea `l omoar\ sau `nl\tur\ toate mijloacelecare i-ar fi fost de ajutor�198.

~n acest text, ce acord\ un loc important determinismului exterior,Virtú nu mai joac\ dec`t un rol secundar `n raport cu o Necesitatecapricioas\, insondabil\, irezistibil\.

De cele mai multe ori, culturii Rena[terii i-a fost fric\ de Fortuna, zei]amalefic\ de care e mai bine s\ fugi. Este lec]ia dat\ de pavajul catedraleidin Siena (dup\ un desen de Pinturicchio, 1504-1506) : o vedem pefemeia goal\ [i ̀ n[el\toare, cu v\lul flutur`nd ̀ n v`nt, cu un picior pe sferafatidic\, cu cel\lalt pe o corabie. Mul]imea `n]elep]ilor `ntoarce spateleunei puteri ce d\ [i ia bunurile acestei lumi199. Mai multe m\rturiiconcordante las\ s\ se `ntrevad\ c\ credin]a `n puterea suveran\ aFortunei era comun\ ̀ n secolul XVI. Guillaume Budé constat\ c\ Destinul�ridicat odinioar\ `n ceruri din gre[eala oamenilor� este �chiar [i ast\ziconsiderat `n general drept c`rmuitorul celor mai importante [i a celormai ne`nsemnate treburi [i a tot ce are leg\tur\ cu acestea�200. Calvindescoper\ aceea[i realitate [i noteaz\ : �C`t despre lucrurile care se`nt`mpl\ zilnic `n afara ordinii [i a cursului firesc, majoritatea [i aproapeto]i `[i `nchipuie c\ roata Fortunei se `ntoarce [i ì tulbur\ pe oameni ici[i colo�201. Machiavelli adaug\ o precizare l\muritoare : dup\ el, negarealiberului arbitru a c`[tigat teren `n epoca sa. ~ntr-adev\r, el scrie : �P\rereaaceasta (c\ este mai bine s\ te la[i c\l\uzit de soart\) a g\sit mai mult\

UN OM FRAGIL

196

crezare `n vremurile noastre, date fiind marile r\sturn\ri care s-au v\zut[i se v\d `nc\ `n fiecare zi�202 ; o revenire cu siguran]\ paralel\ celei acredin]ei `n astrologie. Mai multe proverbe dovedesc, `n orice caz, opiniacolectiv\ `n leg\tur\ cu o Fortuna `n acela[i timp puternic\, schimb\toare[i r\uvoitoare. �Fortuna `l `nal]\ brusc pe om. Apoi, dintr-o dat\, `lr\stoarn\ [i-l doboar\�203. �Fortuna se schimb\ ca luna. Ast\zi senin\,m`ine `ntunecat\�204. �Fortuna oarb\ pe oameni `i orbe[te�205. �~mpotrivaFortunei n-ai nici o putere�206. �Dac\ Fortuna schimb\toare ̀ i este potrivnic\,orice c\ru]\ bun\ se r\stoarn\�207. �~n Fortuna nu exist\ ra]iune�208 etc. {iMontaigne a insistat asupra �nestatornicei mi[c\ri a Fortunei diverse�209.El citeaz\ [i, aparent, reia pe cont propriu versurile deziluzionate ale luiManilius : �Reu[ita e de partea proiectelor prost concepute ; pruden]a se`n[al\, iar Fortuna nu aprob\ [i nici nu ajut\ pe cine merit\, ci se las\dus\, la `nt`mplare [i f\r\ alegere, printre oameni. Fire[te, exist\ o for]\superioar\ care ne domin\, ne guverneaz\ [i dirijeaz\ lucrurile pieritoaredup\ propriile ei legi�210. Iar Montaigne conchide c\ �ie[irile� din r\zboidepind mai ales de Fortuna [i c\ aceasta, `n general, �nu se las\ dominat\de cuvintele sau pruden]a noastr\�. Dimpotriv\, �le atrage `n tulburarea[i nesiguran]a ei�211.

Sl\biciunea omului `n fa]a destinului : este ceea ce sus]in, mai multdec`t Montaigne, istoricii italieni contemporani, ca Machiavelli, cu nenoro-cirile peninsulei `ncep`nd din 1494 [i `n prima jum\tate a secolului XVI.Neputin]a Italiei, circula]ia permanent\ a armatelor str\ine pe teritoriulei, jefuirea Romei au sporit pesimismul observatorilor `ndurera]i scriindu-[iunii altora `n jurul anilor 1530-1540212. ~ntr-o Istorie a r\zboaielor dinItalia (`n latin\), r\mas\ `n manuscris, umanistul Girolamo Borgia anun]\din introducere c\ va descrie �...evenimentele acestei epoci schimb\toare[i varia]iile Fortunei�. Apoi, prologul c\r]ii a treia precizeaz\ : �Dac\schimb\rile Fortunei s`nt vizibile `n orice via]\, nic\ieri nu s`nt maievidente ca `n condi]ia statelor, care v\de[te inconstan]a lucrurilor... C`tde [ubrede s`nt regatele pe care pro[tii le admir\ at`t [i le r`vnesc cu maretrud\... ~ntr-un singur stat, `n trei ani, pot fi cinci schimb\ri de suveran.Tragedie c`tu[i de pu]in imaginar\ : cei purta]i `n ceruri de Fortuna setrezesc dobor`]i tot de ea�213. ~mpotriva unei asemenea for]e, Virtú nupoate face mare lucru. Florentinul Francesco Vettori o spune `n al s\uSumar al istoriei Italiei de la 1511 la 1527 214, unde declar\ `n mai multer`nduri c\ �toate ac]iunile umane s`nt supuse Fortunei� [i c\ aceasta seschimb\ ne`ncetat215. Lu`ndu-l ca exemplu pe magistratul Piero Soderini,ne asigur\ c\ acesta era �bun, inteligent, eficace [i nu s-a l\sat niciodat\cuprins de ambi]ie [i l\comie `nc`t s\ `ncalce legea�. ~ns\ a fost victima�Ghinionului (nu al s\u, ci al nefericitei cet\]i)�216. Cazul celor doi papide Medici (Leon X [i Clement VII) i se pare edificator lui Vettori. Primula comis gre[eal\ dup\ gre[eal\, dar �cu c`t a f\cut mai multe, cu at`tFortuna l-a ajutat mai mult�217. Invers, Clement VII � pap\ `n timpulpr\d\rii Romei � care fusese cardinal de mare faim\ a devenit �un pap\


197

mic [i pu]in pre]uit� `n ciuda calit\]ilor lui. Dar �Fortuna care, dup\ ce adat francezilor victoria de la Ravenna, s-a schimbat, pentru ei, din mam\tandr\ `n scorpie plin\ de cruzime, a f\cut la fel [i cu Clement�218.

~n marea sa Storia d�Italia, Francesco Guicciardini este mult mai durdec`t Vettori fa]\ de Soderini, Clement [i, `n general, to]i contemporanii,inclusiv Carol Quintul. ~ns\ sl\biciunile [i gre[elile [efilor [i ale popoa-relor nu constituie pentru el un motiv major al ruinei peninsulei, cauzat\mai ales de Fortuna. De la ̀ nceputurile lucr\rii, el avertizeaz\ c\ �nenum\-rate exemple vor ar\ta `n mod incontestabil la ce instabilitate s`nt supuselucrurile umane, `n acela[i fel ca marea agitat\ de v`nturi� [i c\, `n ceeace-i prive[te pe ei [i popoarele lor, c`rmuitorii gre[esc �dac\ nu-[iamintesc de frecventele varia]ii ale Fortunei�219. Desigur, expresia �roataFortunei� revine de mai multe ori sub pana sa220. S-a scris chiar c\�aluziile la puterea [i influen]a Fortunei s`nt at`t de frecvente (`n cartea sa)`nc`t, `n mod evident, Guicciardini a vrut cu adev\rat s\ realizeze obiec-tivul anun]at `n primul capitol al lucr\rii : s\ demonstreze frecventelevaria]ii ale Fortunei�221. Totu[i, `n alte scrieri, Guicciardini a fost [i maicategoric : �chiar copiii, a afirmat el `ntr-o zi, chiar ne[tiutorii de carte `[idau seama c\ bel[ugul nu dureaz\ [i Fortuna se schimb\�. Sau : �Nicinebunii, nici `n]elep]ii nu pot ]ine piept, `n cele din urm\ la ceea ceurmeaz\ s\ se `nt`mple. De aceea nu cred s\ fi citit vreo formul\ mai`ndrept\]it\ dec`t aceasta : Ducunt volentes fata, nolentes trahunt�222 (Pecei ce `l accept\, Destinul `i conduce. Pe cei ce `l refuz\, `i trage).

Neputin]a omului `n fa]a destinului, absurdul acestuia : acela[i lucru `lafirm\ adesea personajele din teatrul englez de la sf`r[itul Rena[terii.Astfel, ele nu exprim\ neap\rat opinia autorilor `n[i[i. ~ns\ fac dovada �[i asta conteaz\ aici � unei p\reri larg r\sp`ndite `n cultura conduc\toare.~n piesele lui Shakespeare, Fortuna, legat\ la ochi, cu roata ei, estenumit\ �oarb\... schimb\toare [i inconstant\�223. Este calificat\ drept �t`rf\tic\lo[it\�224, �tr\d\toare�225, cu �schimb\ri capricioase de dispozi]ie�226 :la cap\tul studiului nostru, asemenea formule ne apar drept cli[ee. Darchiar banalitatea lor este semnificativ\. {i mai revelatoare s`nt declara]iilepersonajelor puse `n scen\ de contemporanii lui Shakespeare, ce par a sefi lep\dat de cre[tinism. ~n Antonio [i Mellida de Marston, deziluzia luiAndrugio este total\ : �Filosofia, spune el, pretinde c\ Natura este `n]eleapt\[i nu z\misle[te nimic inutil sau imperfect... Min]i, Filosofie, Naturaz\misle[te lucruri imperfecte, inutile [i zadarnice�227. ~n All Fools deChapman, �padovanul� Rinaldo declar\ : �Fortuna, marea st\p`n\ a lumii,are diferite chipuri de a-[i favoriza slujitorii. Unora le d\ onoarea f\r\merit, altora meritul f\r\ onoare ; unora minte, altora bog\]ii ; multora,mintea f\r\ bog\]ii ; sau bog\]ii f\r\ minte sau nici una, nici alta, doarsimple aparen]e�228. ~n Bussy, un alt personaj al lui Chapman, Domnul,este [i mai categoric : �[Natura] care fabric\ at`]ia ochi [i at`tea sufletepentru a vedea [i a prevedea este ea `ns\[i complet oarb\. A[a cumanalfabe]ii recit\ mecanic rug\ciunile `n latin\, [tiindu-le pe de rost [i

UN OM FRAGIL

198

repet`ndu-le zilnic, dar f\r\ a `n]elege ce spun ; tot astfel Natura adun\ omare cantitate de elemente [i, din obi[nuin]\ sau din simpla necesitate amateriei, des\v`r[e[te [`n exterior] lucrarea, umpl`nd-o cu for]\ sauvirtute, gre[eal\ sau limpede adev\r. Ea nu [tie ce face�229. ~n acela[ispirit, Bussy deschisese piesa declar`nd : �Fortuna [i nu Ra]iunea r`nduie[testarea de lucruri�230.

Istoria nu trebuie s\ fie locul sistematiz\rii, ci dimpotriv\, cel alnuan]elor. Din dezvolt\rile precedente s\ nu conchidem c\ toat\ epocas-a sc\ldat `n pesimism : ar fi o generalizare absurd\. ~ns\ dosarul pe carevi l-am prezentat demonstreaz\ eviden]a unei credin]e larg r\sp`ndite`ntr-o putere misterioas\ mult mai puternic\ dec`t libertatea uman\ [i maipredispus\ s-o ̀ mpiedice dec`t s-o favorizeze. ~n epoca Rena[terii, Fortunaa fost de mai multe reprezentat\ ca fiind r\uvoitoare dec`t binevoitoare.Ea a fost de mai multe ori �fortune de mer�, adic\ ̀ nt`mpl\rile sup\r\toareale naviga]iei, dec`t �fortune� `n sensul nostru actual, de acumulare debog\]ii. Cuantificare rapid\, dar semnificativ\ : din 14 reprezent\ri aleFortunei (sau ale Ocaziei) reperabile `ntr-un e[antion de cinci c\r]i deembleme publicate ̀ n Fran]a, ̀ ntre 1539-1588, nici una nu este pozitiv\231,9 s`nt explicit negative, iar 5 comport\ reflec]ii asupra instabilit\]ii sor]ii.Théâtre des bons engins... ì apostrofeaz\ pe �oamenii orbi r\t\ci]i deFortuna� [i ì `ndeamn\ s\ verifice �`n ce fel v\ poart\ `ntr-aiurea / Iarstr`mtoarea `n care v\ cl\tina]i v\ duce / ~n h\uri de rele [i dezastre�232.~n Hecatomgraphie, Fortuna ì r\spunde celui care se `ntreab\ asupra`nsu[irilor ei (catarg rupt, mare, p`nz\, sfer\ [i delfin la picioarele ei) :

�Spre a-mi ar\ta nestatornicia{i a dovedi c\-n mine totul e nesigur...S`nt a[a, pe mare, la voia `nt`mpl\rii.

Deci cel ce mi-a f\cut portretulNimic altceva nu d\ de `n]elesDec`t c\ `n mine se-ascunde `ndoiala�233.

La un nivel mai profund, Fortuna a constituit unul din aspectelemitului �femeii periculoase�234 [i, `n imaginarul colectiv, a fost asociat\ caatare lunii palide [i nelini[titoare, apei ce acoper\ totul, Parcelor carecurm\ firul vie]ii. ~ns\ acestei concep]ii mai degrab\ p\g`ne, cunosc`ndpe atunci o recrudescen]\, trebuie s\-i ad\ug\m predestina]ia protestant\.~n cartea sa despre Servul arbitru, folosind formule biciuitoare, Lutherdeclara : �Voin]a uman\ se afl\ `ntre Dumnezeu [i Satan [i se las\ condus\ [im`nat\ ca un cal. Dac\ Dumnezeu este cel ce o conduce, ea merge ̀ ntr-acolounde vrea Dumnezeu [i cum vrea el, dup\ cum spune Psalmul LXXIII, 22 :« Eram ca un animal `naintea Ta ». Dac\ Satan pune st\p`nire pe ea, mergeori`ncotro vrea el [i cum vrea el. Or, `n toate acestea, voin]a uman\ nueste liber\ s\ aleag\ un st\p`n ; cei doi c\l\re]i se lupt\ [i se ceart\ pentrua o st\p`ni�235. La dou\ `ndemnuri convergente, ambele de larg\ r\sp`n-dire, omul Rena[terii a fost astfel pus `n situa]ia de a se `ndoi de liberul


199

s\u arbitru. De unde necesitatea de a pune din nou `n discu]ie imaginealui Prometeu prin care fusese cu prea mare u[urin]\ caracterizat.

Melancolia

Triste]e [i Rena[tere : cei doi termeni par a se exclude. Totu[i, au fostdeseori tovar\[i de drum.

Ce poate fi mai firesc dec`t melancolia ce i-a cuprins pe contemporaniiCiumei negre236, ai Marii Schisme [i ai R\zboiului de o Sut\ de Ani ?Huizinga [i-a `nceput Amurgul Evului Mediu prin eviden]a �nelini[tiigenerale�237 (cel pu]in la nivelul culturii scrise). Eustache Deschamps,definindu-se singur ca un �melancolios�238 (�melancolieux�) constat\ c\�Toate inimile au fost luate cu asalt / De triste]e [i melancolie�239. ~naint`nd`n secolul XV, poe]ii [i cronicarii francezi [i burgunzi continu\ s\ fiemunci]i de g`nduri negre. Jean Meschinot se descrie ca o inim\ trist\,slab\ [i de[art\� [i m\rturise[te : �Mereu cu lacrimi `n ochi / Nimic nu-midoresc dec`t s\ mor�240. La r`ndul s\u, Georges Chastellain se prezint\ caun �om plin de durere, n\scut `n profunde tenebre, `n ce]urile dese alet`nguirii�241. Succesorul lui pe l`ng\ ducele de Burgundia alege ca deviz\ :�C`t a suferit La Marche�242. P`n\ [i Filip cel Bun `[i regret\ via]a ; afl`ndde moartea fiului s\u `n v`rst\ de un an, exclam\ : �Fericit a[ fi fost dac\Dumnezeu m-ar fi str`ns la el at`t de t`n\r�243. Poezia lui Charles d�Orléans(� 1465) [i a lui René d�Anjou (� 1480) este [i ea dominat\ de �nonchaloir�(nep\sare) [i �merencolie�244 (melancolie). Regele René nume[te Triste]eadrept �ruda lui cea mai apropiat\�. Cit`nd c`teva din aceste m\rturisiri,Huizinga le opune optimismului de la `nceputul secolului XVI, cu deschi-deri spre umanism. Oare ? S\ fie ruptura chiar at`t de clar\ de la o epoc\la alta ? Dimpotriv\, ne vedem nevoi]i s\ constat\m imensul interes fa]\de melancolie `ntre anii 1480-1650 � date aproximative, desigur � careacoper\ o larg\ panoram\ ̀ ntinz`ndu-se de la Ficino la Burton245. Evident,`n centrul peisajului se afl\ soarele negru [i `ngerul trist al Melancoliei deDürer. Dar [i al]i arti[ti au abordat aceast\ tem\ : ne g`ndim la cele treiMelancolii de Lucas Cranach cel B\tr`n, la Melancolia de CorneliusAntonisz, la cea a lui Matthias Gerung, la Melancolicii lui de Heeskerk,la Melancolicus de Thomas de Leu ; o Melancolie de Giovanni Bellini s-apierdut etc. A[adar, o `ntreag\ epoc\ s-a interogat asupra naturii [i aconsecin]elor triste]ii, de la inchizitori la medici, trec`nd prin filosofi,arti[ti [i poe]i. ~n Cartea ~ntemeierilor, sf`nta Tereza consacr\ un capitol`ntreg problemei de a [ti �`n ce fel maicile superioare trebuie s\ le tratezepe c\lug\ri]ele melancolice�246. Hamlet este chiar tipul melancolicului247.Medicul spaniol Andrés Velazquez public\ `n 1585 o Carte a melancoliei,`n timp ce compatriotului s\u Luis Mercado `i apare `n 1604 un tratat deaceea[i factur\. La r`ndul s\u, celebrul doctor Alonso de Santa Cruzredacteaz\ (`nainte de 1613) un De Melancholia248. Cartea lui André DuLaurens, medicul lui Henric al IV-lea, Discours de la conservation de la

UN OM FRAGIL

200

veue ; des maladies melancholiques ; des cathares et de la vieillesse (1597)cunoa[te zece edi]ii `n francez\, p`n\ `n 1626, f\r\ a pune la socoteal\diversele traduceri249. Mai semnificativ ̀ nc\ este succesul monumentaluluitratat al lui Robert Burton, Anatomia melancoliei, ap\rut `n 1621, pe care[i-l smulg cititorii englezi unul altuia : cinci edi]ii au fost scoase `n timpulvie]ii autorului (decedat `n 1640)250. Starobinski a scris pe bun\ dreptate :�Rena[terea este v`rsta de aur a melancoliei�251.

Discursul asupra melancoliei a fost un alt mod de a aminti limiteleliberului arbitru � limite impuse de umori [i, ̀ n acela[i timp, de influen]eleplanetare. Din antichitatea `ndep\rtat\ p`n\ `n secolul XVIII, s-a consi-derat c\ o triste]e ̀ ndelungat\ provenea dintr-o umoare viciat\252. Hippocrate[i Galenus au pus `n circula]ie aceast\ explica]ie reluat\ [i precizat\ de-alungul secolelor, `n special de Constantin Africanul (� 1087), cel care arevigorat studiul medicinei grece[ti `n Italia. Din acest punct de vedere,a sa De Melancholia constituie leg\tura `ntre [tiin]a antic\ [i medicinaRena[terii. O dat\ cu Fernel253, Paré254, Briglet255, Du Laurens, Burton etc.aceasta din urm\ reia f\r\ modific\ri notabile tradi]ionala teorie a celorpatru umori, care s`nt, respectiv, s`ngele, flegma, bila galben\ [i umoareamelancoliei � acest termen derivat din greac\ `nsemn`nd exact �bilaneagr\�.

~n realitate, cuv`ntul �s`nge� are dou\ semnifica]ii. Ceea ce explic\,relu`ndu-l pe Galenus, [i Ambroise Paré, c`nd face compara]ia cu vinulnou, `n care se g\sesc patru corpuri diferite : drojdia, la fund, esteechivalentul bilei negre ; floarea de la suprafa]a lichidului reprezint\ bilagalben\, �cea mai subtil\ dintre umori� ; �verdea]a� sau apozitatea esteasem\n\toare cu �flegma� ; `n sf`r[it, vinul propriu-zis, �licoare dulce [ipl\cut\� este comparabil cu s`ngele stricto sensu. ~n realitate s`ngele carecircul\ prin vene [i artere nu este pur. Le con]ine pe celelalte trei umori`n cantit\]i variabile, ce nu trebuie totu[i s\ fie prea `nsemnate. Nefiinddec`t �un s`nge imperfect�, flegma trebuie s\ se transforme `n �s`nge bun�prin �c\ldura noastr\ natural\�. Treptat, bila galben\ este atras\ defoliculul fierii, iar umoarea melancolic\, de splin\, organ de culoare`nchis\, presupusul sediu al bilei negre. De unde tabelul urm\tor (p. 201)dat de Ambroise Paré256, cu trimitere la cele patru elemente tradi]ionale(aer, ap\, foc [i p\m`nt).

Exist\, dup\ cum noteaz\ Ambroise Paré, �o anumit\ propor]ie [im\sur\ a numitelor umori (`n s`nge `n sensul general) care, atunci c`nd ep\strat\, d\ s\n\tate corpului : dar dac\ e viciat\, ea aduce [i pricinuie[teboala�. Cu modera]ie, �melancolia� ne este a[adar indispensabil\. Dardac\ predomin\ `n organism, nepotrivirea dintre elemente se `ntoarce`mpotriva noastr\. }in`nd cont de coresponden]ele admise pe atunci`ntre umori, pe de o parte, [i cele patru elemente, direc]ia v`nturilor,v`rstele vie]ii, anotimpuri, chiar momentele zilei, pe de alt\ parte, erauob]inute cu mult\ coeren]\ cele patru temperamente `n func]ie de predo-minan]a unei anumite umori :


201UN OM FRAGIL

202 MACABRUL {I PESIMISMUL RENA{TERII

a) Temperamentul sanguin, considerat �cel mai perfect�, corespundeaerului, zefirului (v`nt de vest, bl`nd [i umed), prim\verii [i tinere]ii.Se afirm\ `n special `ntre orele 3-9 diminea]a ;

b) temperamentul flegmatic corespunde apei, austrului (v`nt de sud,aduc\tor de ploi), iernii [i b\tr`ne]ii. Domin\ mai ales `ntre orele 9seara [i 3 diminea]a ;

c) temperamentul �coleric� corespunde focului, lui Euros (v`nt uscat [icald din est), verii [i v`rstei mature. Este foarte activ de la ora 9diminea]a la 3 dup\-amiaza ;

d) temperamentul melancolic corespunde p\m`ntului, v`ntului din nord(Boreas), toamnei, �v`rstei `n declin [i primei b\tr`ne]i�. Orele luiprivilegiate se situeaz\ `ntre 3 dup\-amiaza [i 9 seara. Medicul zelandezLemnius sus]ine c\ �atunci ficatul se gole[te [i `[i arunc\ spuma [itoate excrementele, pe care natura le trimite `n splin\, ceea ce face ca`n orele amintite intelectul omului s\ fie `ntunecat, iar din pricina unuiabur negru [i dens, spiritul este trist [i sup\rat�257. ~n vreme ce sanguinii[i colericii s`nt s\n\to[i, dinamici [i veseli, flegmaticii [i melancolicii `[i`mpart cusururi grave : primii s`nt adormi]i, lene[i, gra[i, iar p\rul loralbe[te repede ; ceilal]i � tot Ambroise Paré o spune � s`nt �tri[ti,sup\r\cio[i, `nchista]i, severi, duri, invidio[i [i timizi�.Ca boal\, melancolia poate fi provocat\ fie de factori generatori de

bil\ neagr\, fie de o func]ionare gre[it\ a unuia din organele abdominaleal c\ror ansamblu formeaz\ �hipocondrul� � splin\, ficat, vezicul\, vezic\,uter etc. Aceast\ disfunc]ionalitate creeaz\ atunci �un fel de nebunienumit\ cum nu se poate mai bine melancolie ipohondr\�258. Principalar\spunz\toare este totu[i splina � spleen `n englez\ � av`nd ca rol s\absoarb\ bila neagr\ de prisos `n ficat [i `n s`nge. Cea mai mare parte outilizeaz\ pentru a se hr\ni, descarc\ o anumit\ cantitate `n stomac,pentru a st`rni pofta de m`ncare [i elimin\ restul. Dar dac\ din sl\biciunesau din cauza unei obstruc]ii nu a pompat melancolia din s`nge, atunciacesta stric\ tot corpul. ~n plus, o splin\ prea `nc\rcat\ cu bil\ neagr\ olas\ pe aceasta din urm\ s\ scape [i s\ se vicieze. De unde �aburii� calzicomparabili cu cei degaja]i de apa clocotit\ [i care se r\sp`ndesc `n totorganismul259. S\ amintim `n treac\t c\ medicina chinezeasc\ tradi]ional\stabilea leg\turi `ntre splin\, p\m`nt, triste]e maladiv\ [i c\ acupuncturaenergetic\ actual\ men]ine [i folose[te aceast\ rela]ie.

Dar pentru un medic occidental al Rena[terii, exist\ o �materie melan-colic\�, umoare dens\, catran lipicios [i negru, circul`nd cu `ncetineal\, alc\rui exces trebuie evacuat din organism ; `n caz contrar, `l `ngreuiaz\ peindivid, `l `ngra[\ [i-i `ntunec\ mintea. Ne explic\m atunci importan]apurgativelor [i, mai ales, a sp`nzului `n tratarea melancoliei. ~ntr-adev\r,evacuativele au drept rezultat s\ alunge umoarea viciat\. Este necesar s\li se adauge �alterativele, care dilueaz\, `ndulcesc, umezesc depozitelede bil\ neagr\, dar f\r\ a exercita asupra lor o ac]iune mobilizatoare� [i�confortativele, ale c\ror virtu]i `nt\ritoare [i tonice `i redau bolnavului

203

vigoarea [i veselia�260. A[adar, melancolia este esen]ialmente o boal\ aregiunii abdominale unde se acumuleaz\ atrabil\ [i de unde scap\miasme toxice pentru creier. C`teodat\, vaporii ies pe gura bolnavului,dovedindu-se molipsitori. Este citat cazul unui neam] care se preg\teaacas\ pentru `mp\rt\[ania din s\pt\m`na mare, pentru c\ se temea decantitatea prea mare de �vapori de melancolie emana]i de mul]imeacredincio[ilor poc\i]i�261.

Dar leg\tura sugerat\ aici ̀ ntre poc\in]\ [i aburi melancolici sub`ntindeo posibil\ ac]iune de sus `n jos, excesul de bil\ neagr\ rezult`nd atuncidintr-un proces psihic. Ambroise Paré identific\ `n mod clar cele dou\cauze ale melancoliei a c\rei umoare, scrie el, �este f\cut\ din alimentesuculente [i greu de digerat [i, deopotriv\, din necazuri [i sup\r\ri alemin]ii�262. Robert Burton ne asigur\ [i el c\ �bolile trupului provin dinsuflet� [i aminte[te c\ Galenus se l\uda c\ �`n ceea ce-l prive[te, avindecat de aceast\ boal\ [melancolia] diferi]i pacien]i, stabilindu-ledoar echilibrul spiritului�263. La acestea se adaug\ analiza teologilor`nclina]i s\ discearn\ ac]iunea demonului care `ncearc\ s\ cufunde sufletelecucernice `ntr-o triste]e ce le-ar `ndep\rta de serviciul divin264. Decivindecarea melancoliei nu se ob]ine numai datorit\ regimului alimentar[i evacu\rilor judicioase (`n aceast\ privin]\, acuplarea nu poate fineglijat\), ci [i prin folosirea unei panoplii diversificate de mijloacecapabile s\ ac]ioneze asupra psihicului : o bun\ `mp\r]ire a timpului `ntremunc\ [i odihn\, somn [i veghe, recurgerea la muzic\, la vinul limpede[i slab, la parfumuri ce desfat\ nasul, la culori pl\cute � Du Laurensrecomand\ ro[ul, verdele, galbenul [i albul �, la pove[tile glume]e, lacompaniile vesele care `i vor `mpiedica pe neuroastenici s\ r\m`n\singuri, dar [i la certuri aspre, repro[uri, chiar la corec]ii mai energice,cum ar fi biciul sau temni]a265, presupuse a ac]iona ca �revulsie moral\�.

}in`nd cont de coresponden]ele admise din antichitate [i reluate deumanism, printre ac]iunile exercit`ndu-se de sus `n jos, nu am putea uitainfluen]ele planetare. Rena[terea nu pune la `ndoial\ consonan]a `ntretemperamentul sanguin [i Jupiter (adesori, Venus), temperamentul coleric[i Marte, temperamentul flegmatic [i luna, temperamentul melancolic [iSaturn266. Cea mai pu]in nobil\ dintre umori este deci guvernat\ de unastru de temut care a absorbit personalitatea divinit\]ii p\g`ne. Fire[te,Saturn este planeta aflat\ cel mai sus, este cel mai v`rstnic dintre Olimpieni,vechiul rege al v`rstei de aur. Dar mai este [i o stea `nghe]at\, p\rintelezeilor detronat, castrat, ̀ ntemni]at ̀ n m\runtaiele p\m`ntului. Mentalitateacolectiv\ asociaz\ a[adar b\tr`ne]ea, invaliditatea [i grijile, suferin]ele,moartea.

~n Picatrix, manual de magie [i astrologie foarte la mod\ pe atunci,Saturn este calificat drept �rece, steril, moroc\nos, d\un\tor�. Degeabaeste �`n]elept [i solitar�, pentru c\ �are mai multe griji dec`t oricinealtcineva� [i �nu [tie ce s`nt pl\cerea [i bucuria�. Poate c\ le va d\rui�copiilor� s\i � celor n\scu]i sub semnul s\u � putere [i bog\]ie, dar `n

UN OM FRAGIL

204

detrimentul generozit\]ii ; [i dac\ le d\ `n]elepciune, `n schimb nu vor fiferici]i. Cei afla]i sub influen]a sa vor fi de cele mai multe ori ]\rani,s\raci, lucr\tori ai pietrei sau ai lemnului (Saturn fusese zeul p\m`ntului),vidanjori, gropari, cer[etori sau criminali. A[a ì apar �copiii� pe ominiatur\ german\ din secolul XV care con]ine mai ales doi melancolici`n col]urile superioare [i un sp`nzurat ̀ n centrul ilustra]iei267. ~n HausbuchWolfegg (la sf`r[itul secolului XV), care consacr\ c`te o pagin\ fiec\ruiastru important, �copiii� lui Saturn s`nt, al\turi de plugari, un condamnatdus la sp`nzur\toare, un ecarisor h\cuind un cal, o vr\jitoare ̀ n apropiereaunei pe[teri `n care doi prizonieri au mìnile [i picioarele prinse `nlan]uri268. Un manuscris lombard din aceea[i epoc\, De Sphaera, evoc\ lar`ndul s\u planetele care vegheaz\ la na[tere, determin\ temperamentele[i `mpart bolile. Saturn este reprezentat aici cu o barb\ mare [i p\rulv`lvoi. Se sprijin\ `ntr-o c`rj\ [i ]ine o secer\. Unealta aminte[te c\ el esteprotectorul agriculturii. Dar accentul este pus mai degrab\ pe influen]alui nefast\. D\ na[tere infirmit\]ilor, ne`n]elegerilor, d\ pasiunea jocurilorde noroc [i de [ah, st`rne[te certuri, `ndeamn\ la furturi. ~ntr-adev\robserv\m ni[te ho]i oper`nd `ntr-o cas\ de nobili, un t`lhar atac`nd ungentilom pentru a-i smulge punga cu bani [i, ca fundal al decorului, otemni]\. Legenda explic\ : �Saturn produce oamenii len]i [`ntruc`t traiec-toria acestei planete este cea mai lung\], ho]ii, mincino[ii, t`lharii, asasinii,]\ranii, mitocanii [i oamenii obscuri, ciobanii, vagabonzii [i al]ii buni denimic�269. ~n Ispitirea sf`ntului Anton (de la Lisabona), Hieronymus Boscha inclus un �[chiop saturnian� urmat de cìni270. Este una dintre ilustr\riler\ului de pe p\m`nt. Tristul destin al melancolicilor.

Totu[i, dup\ cum a demonstrat-o remarcabil E. Panofsky271, MarsilioFicino [i neoplatonicienii, c\l\uzi]i `n acela[i timp de Aristotel [i Platon,au purces la o viguroas\ reabilitare a lui Saturn [i a melancoliei. Saturneste mai sus dec`t Jupiter. El este spiritul (spiritus), `n timp ce Jupiter nu-idec`t sufletul. Primul `ndeamn\ la contempla]ie, al doilea la ac]iune. Prinurmare, Saturn este patronul celor care se consacr\ reflec]iei [i medita]iei,melancolia fiind aptitudinea de a cerceta cele mai ascunse secrete272.Ficino, n\scut sub semnul lui Saturn [i r\mas pentru tot restul vie]ii unnelini[tit, a r\sp`ndit ideea c\ geniul este saturnian. Ceea ce a confirmat[i Pico della Mirandola scriind :

�Saturn `ntruchipeaz\ natura intelectual\ a c\rei menire [i pasiune s`ntacelea de a guverna, a administra [i a men]ine `n mi[care prin legile eilucrurile care i se supun... ~ntr-adev\r, se spune c\ Saturn produceoameni contemplativi, `n timp ce Jupiter le d\ alor s\i func]iile deprin], guvernator [i administrator al popoarelor�273.

~n virtutea acestei teorii, Pico della Mirandola [i, ciudat, LorenzoMagnificul � [eful real al Floren]ei � s-au dat ei `n[i[i drept saturnieni. Cusiguran]\, Lorenzo datoreaz\ mult unei vechi tradi]ii atunci c`nd apropiemelancolia de durerea din dragoste, tem\ peren\ reluat\ de poe]iia[a-numitului dolce stil nuovo274. ~n mod asem\n\tor, el utilizeaz\ din


205

nou imaginea personajului solitar care mediteaz\, cu capul sprijinit `nm`n\ (figura sedens). Ea fusese popularizat\ de miniaturi[tii germani [i,`n acela[i timp, de Petrarca [i o reg\sim `n atitudinea nimfei a[ezate dinEduca]ia lui Pan (1488), de Luca Signorelli. ~ns\ trebuie s\ eviden]iemaici trei elemente. Mai `nt`i urm\toarea constatare : �Sentimentul unei luptene`ncetate, al unui lungo affanno [i al unei dureri duc`nd la dezn\dejde`[i g\se[te expresia `n nenum\rate poeme ale lui Lorenzo�275. Apoi, rela]iacauz\-efect stabilit\ `ntre temperament melancolic [i pasiuni amoroase :

�St\ `n firea aman]ilor, scrie el, s\-[i fac\ tot felul de g`nduri triste [imelancolice care, printre suspine [i lacrimi, le potolesc foamea amo-roas\ [i aceasta chiar `n timp ce simt [i cea mai mare bucurie [itandre]e. Ceea ce cred c\ se explic\ prin faptul c\ dragostea, simpl\ [iconstant\, decurge dintr-o imagina]ie bogat\, iar aceast\ mi[care cugreu se poate produce f\r\ predominan]a umorii melancolice la iubit.C\ci natura acestuia este de a fi mereu nelini[tit [i gata s\ prefac\ oriceeveniment, favorabil sau nefast, `n necaz sau pasiune�276.

~n sf`r[it, cea de a treia tr\s\tur\ de subliniat : melancolia amoroas\ sedep\[e[te pe ea `ns\[i `n medita]ia poetic\. �Sfintele lumini� care str\-lucesc `n ochii femeii iubite s`nt [i reflexul unei realit\]i spirituale maielevate. Ne reg\sim astfel `n universul ficinian.

Totu[i, saturnienii din Floren]a [tiu bine c\ planeta r\spunz\toare dedestinul lor r\m`ne o putere nelini[titoare, c\ci ea d\, dup\ caz, geniulsau boala [i, uneori, pe am`ndou\ o dat\. Fire[te, temperamentul melan-colic predispune la a fi filosof, poet, intelectual. ~ns\ acest destin com-port\ anumite riscuri, `n special cel de a pierde spiritus care permite celemai nobile cuget\ri. ~n De Triplici vita (1489), �manual de igien\ `nfolosul intelectualilor�277, Ficino enun]\ directivele pentru revigorareaspiritului, recomand`nd, la r`ndul lui, mijloacele tradi]ionale � purga]ii,exerci]ii fizice, folosirea anumitor parfumuri, vinuri � ad\ug`nd `ns\ omagie a talismanului care, prin intermediul pietrelor, semnelor, imaginilor[i sunetelor muzicale, capteaz\ spiritul (spiritus) lumii [i `l repune pepicioare pe intelectualul deprimat. Influen]a lui Apollo [i Jupiter esteutilizat\ `n acest caz ca antidot la efluviile maligne pe care Saturn celambiguu nu pridide[te s\ le `ndrepte asupra �copiilor�278 s\i. �Rug\-min]ile� adresate celorlalte planete, de a echilibra puterea lui Saturn, fac�trupul� [i �sufletul� solicitantului capabil s\ acumuleze materia invizibil\ �spiritus � prezent\ `n rezervele cosmice [i pe care reflec]iile saturnianuluitind s\ o consume prea repede. ~n orice caz, acesta nu trebuie s\-[idepl`ng\ soarta, ci s\-[i asume destinul : �Evit\ influen]a d\un\toare a luiSaturn [i dob`ndesc una prielnic\ cei care nu numai c\ recurg la Jupiter,ci se las\ `n voia contempla]iei divine sub semnul lui Saturn�, citim `ntr-oveche traducere francez\ la De Triplici vita279. Pentru spiritele aflate `nsferele sublime, chiar [i Saturn este un p\rinte binef\c\tor.

~n mediile cultivate, renumele lui Ficino era considerabil. ~n mai pu]inde un secol, al s\u De Triplici vita a fost editat de 26 de ori, din care 13 `n

UN OM FRAGIL

206

Fran]a, f\r\ a pune la socoteal\ traducerile italiene, franceze [i germane.Cornelius Agrippa, care a `mbinat `n mod ciudat pyrrhonismul [i plato-nismul, a fost unul dintre cititorii lui Ficino [i a reluat ideea c\ geniile s`ntmelancolici care au reu[it s\ capteze mai bine dec`t al]ii puterea luiSaturn. ~n acest caz, furor melancholicus `nseamn\ furor divinus. Totu[i,Ficino atribuise aceast\ �frenezie� mai ales intelectualilor, principaliiutilizatori ai spiritului intuitiv (mens). ~n schimb, l\sase sub domina]ia luiJupiter ra]iunea discursiv\ (ratio) care se desf\[oar\ `n etic\ [i ac]iune, [isub cea a lui Marte sau a Soarelui imaginatio care `[i afl\ locul `n arti[ti [ime[te[ugari280. Cornelius Agrippa l\rge[te no]iunea de furor melancholicus[i declar\ c\ inspira]ia saturnian\ poate stimula cele trei facult\]i [i, `nconsecin]\, s\ trezeasc\ trei feluri de genii : filosofii, teologii [i profe]ii auun surplus de mens ; savan]ii [i [efii de stat au ratio din bel[ug ; pictorii,arhitec]ii, sculptorii etc. s`nt din plin `nzestra]i cu imaginatio. ~n acestspirit s-a scris despre Rafael c\ era �melancolic ca to]i oamenii de oasemenea valoare�281.

E. Panofsky a ar\tat `n chip conving\tor c\ enigmatica [i celebragravur\ a lui Dürer, Melencolia I din 1514282 nu poate fi `n]eleas\ dec`tgra]ie lui Ficino recitit de Agrippa. I-ul de dup\ Melencolia poate fi`n]eles ca prima liter\ a adjectivului imaginativa. Se presupunea c\Saturn guverna Geometria. Figurat\ printr-un mare personaj `naripat,aceasta reprezint\ `n realitate ansamblul artelor care utilizeaz\ m\sura.De unde prezen]a, al\turi de ea, a ciocanului [i cuielor t`mplarului, arindelei dulgherului, a sc\rii zidarului, a creuzetului aurarului, a polie-drului perspectivistului. Arta desenului este personalizat\ de putto carese str\duie[te s\ graveze. Atrag aten]ia mai multe elemente saturniene �cometa `n dep\rt\ri ; c`inele [i liliacul, animale melancolice tradi]ionale ;cheile [i punga cu bani, c\ci Saturn poate da putere [i bog\]ii, de[i se [tiec\ e zg`rcit. ~n plus, coroana din plante pe care Geometria o poart\ pecap [i p\tratul magic al lui Jupiter ale c\rui cifre ̀ nsumate dau ̀ ntotdeauna34 s`nt tot at`tea elemente magice pentru a contracara eventualele influen]enegative ale lui Saturn. ~n ciuda clepsidrei, compozi]ia d\ impresia deimobilitate : tija orizontal\ a balan]ei este orizontal\, limba de la ceas nuse mi[c\. Aerul g`nditor al Geometriei, cu capul sprijinit `n m`n\, accen-tueaz\ lini[tea medita]iei. Finalmente, din oper\ se desprinde un senti-ment al e[ecului. T`n\rului (putto), ale c\rui m`zg\lituri alerte `nseamn\poate `ndem`narea, i se opun g`ndirea, conceptualizarea care se anali-zeaz\ `ntr-o `ncordare nelini[tit\. Practica [i teoria se g\sesc separate.Chipul Geometriei este `nv\luit `n umbr\. Ochii ei scruteaz\ un orizontinaccesibil. Medita]ia este onoarea [i chinul geniului. Gra]ie cheii satur-niene, E. Panofsky a apropiat logic gravura lui Dürer de Pensieroso luiMichelangelo de la capela familiei de Medici din Floren]a. Compozi]iei�deschise� a statuii lui Giuliano i se opune compozi]ia �`nchis\� a celei alui Lorenzo � Lorenzo II, duce de Urbino (� 1519). Giuliano este extra-vertitul, prin]ul generos, `nclinat spre ac]iune [i ]ine un sceptru. Lorenzo,


207

introvertitul, `ntruchipeaz\, dimpotriv\, melancolia meditativ\. Chipul luieste `nv\luit `n umbre ca acela al Geometriei lui Dürer. Ar\t\torul m`iniist`ngi dus la gur\ semnific\ lini[tea reflec]iei. Cotul se sprijin\ pe un sipet`nchis, `mpodobit cu un liliac, care simbolizeaz\ zg`rcenia saturnian\283.

Ficino, Agrippa, Dürer [i Michelangelo au contribuit la crearea uneimode a melancoliei. De[i declar\ c\ �M\ num\r printre cei scuti]i deaceast\ pasiune [triste]ea], nici nu-mi place [i nici n-o pre]uiesc�,Montaigne constat\ c\ �lumea a c\p\tat obiceiul de a o ridica `n sl\vi. Cuea s`nt `nve[m`ntate `n]elepciunea, virtutea, con[tiin]a : prosteasc\ [imonstruoas\ podoab\�284. Acest snobism f\cea victime mai ales `n Anglialui Burton. Pentru scriitor era de bon ton pe atunci s\ treac\ dreptmelancolic : fie poza `n `ndr\gostit r\nit, fie lansa tot felul de satire`mpotriva contemporanilor lipsi]i de talente [i virtu]i285. ~n Cum v\ place,Jack este un bun reprezentant al �maladiei elisabetane�, el, care dore[tes\ �soarb\ melancolia unui c`ntec a[a cum o nev\stuic\ soarbe ou\le�286,face elogiul nebuniei, condamn\ trufia omeneasc\ [i proclam\ c\ via]aeste o dram\ `n [apte v`rste, la sf`r[itul c\reia redevenim copii �f\r\ ]inerede minte, f\r\ din]i, f\r\ ochi, f\r\ gust, f\r\ nimic�287. Cum i se pun`ntreb\ri despre melancolie, r\spunde : �[Ea] este fiica diferitelor meleamintiri de c\l\torie, iar atunci c`nd meditez asupra lor, mi se umplesufletul de triste]e�288. Este unul din acei malcontent travellers care aub\tut lumea `n lung [i-n lat [i au deprins mizantropia [i dragostea dep\m`ntul natal. Din acest punct de vedere Du Bellay este veri[orul luiprimar.

Numele lui Du Bellay se impune cu at`t mai mult aici cu c`t [i-a datfr`u liber sentimentelor melancolice ̀ n Italia. ~n aceast\ privin]\, peninsulaa jucat un dublu rol. A pus `n valoare melancolia � boala spiritelor mari �[i, `n acela[i timp, a ac]ionat ca un obiect contrastant din cauza viciilor pecare c\l\torii � mai ales englezi � au crezut c\ le observ\. Ei reveneau deacolo deziluziona]i289, de[i deprinseser\ un comportament trufa[. ~nleg\tur\ cu difuzarea melancoliei `n epoca sa, Burton este categoric :

�Aceast\ boal\, scrie el, este « at`t de frecvent\ `n zilele noastre », dup\cum observ\ Mercurialis, « ea apare at`t de des, ne asigur\ Du Laurens,`n vremurile noastre jalnice » `nc`t pu]ini s`nt cei care s\ nu simt\arsura. Montaltus, Melanchthon [i al]ii s`nt de aceea[i p\rere. IuliusCezar Claudinus o nume[te « sursa tuturor celorlalte boli� [i o declar\�at`t de comun\ `n epoca noastr\ de nebunie, `nc`t abia o persoan\dintr-o mie scap\ neatins\ »�290.Mai departe, Burton precizeaz\ nivelul social la care ajunge aceasta, `nspecial c`nd noteaz\ : �Nemiloasa boal\... face victime `n aproape toat\Europa, printre oamenii no[tri de valoare�291.

~n literatura englez\ a epocii elisabetane [i a primilor Stuar]i292,melancolicii s`nt at`t de numero[i `nc`t au putut fi `mp\r]i]i `n categorii :a) cei ce sufer\ din pricina superiorit\]ii lor ne`n]elese [i caut\ solitudinea :de exemplu, Melancholic Knight de S. Rowland. b) Scelera]ii melancolici,

UN OM FRAGIL

208

predispu[i la crim\ [i r\zbunare ; este cazul lui Aaron, din Titus Andronicusde Shakespeare : �Saturn `[i domin\ dorin]ele... resentimentul zace `n inimasa, moartea o ]ine `n m`n\, s`ngele [i r\zbunarea ì tulbur\ min]ile�293.c) Melancolicii cinici, pe care ì toler\m [i care ne distreaz\ c`teodat\.S`nt cinsti]i, pesimi[ti, mizantropi [i deziluziona]i. Jack din Cum v\ place[i Timon din Athena de Shakespeare intr\ ̀ n aceast\ categorie. d) Intelec-tualii melancolici asupra c\rora Burton a insistat `ndelung � era unuldintre ei �, pe care ì identific\m cu u[urin]\ `n strad\, dup\ alura lor deoameni boln\vicio[i, `mbr\c\mintea neagr\ [i gesturile lor st`ngace. {i-aumuncit prea mult capul, s`nt s\raci [i nem`nca]i294. e) Melancolicii `ndr\-gosti]i c\rora Burton le consacr\ trei sec]iuni din partea a treia295, inclu-z`ndu-i [i pe gelo[i. ~n literatura elisabetan\, melancolia este legat\ dedragoste mult mai mult dec`t `nainte296. A contat [i influen]a italian\. ~ns\trebuie s\ ad\ug\m ponderea explica]iilor medicale. ~n principiu, pasiuneaamoroas\ este foarte puternic\ mai ales la temperamentele �sanguine�,care depind m\car par]ial de Venus. ~ns\ umorile calde [i uscate pro-venind, de exemplu, din arderea bilei negre `n splin\ pot [i ele s\provoace pulsiuni erotice. ~n lucrarea consacrat\ �maladiei dragostei�(1612), Jacques Ferrand sus]ine c\ exist\ �alimente calde, excitante,flatulente [i melancolice�297. f) ~n sf`r[it, �melancolicii religio[i�, carebeneficiaz\ de o parte special\ `n lucrarea lui Burton. Melancolia reli-gioas\ cuprinde toate cazurile `n care boala, cu simptomele [i cauzelesale � sau cu am`ndou\ o dat\ �, este legat\ de religie. Ea se manifest\prin peniten]e [i mortific\ri necump\tate, viziuni, team\ exagerat\ dejudecata lui Dumnezeu etc.

Dimensiunile [i succesul c\r]ii lui Burton, precum [i num\rul lucr\rilorsavante dedicate pe atunci melancoliei298 dovedesc c\ era la mod\,fire[te, dar [i c\ era mai mult dec`t o mod\. ~nclina]ia spre triste]e `nmediile cultivate nu a fost doar o poz\. Ea s-a nutrit din filosofia neo-platonician\ care, dup\ exemplul dispre]ului fa]\ de lume (contemptusmundi) monastic, devaloriza `n mod sistematic lumea prezent\ [i n\zuiala un univers purificat. Ficino a situat chiar `n centrul lucr\rii Theologiaplatonica constatarea revelatoare (ce se integreaz\ ̀ ntr-un paragraf consacratac]iunii �bilei negre� asupra ra]iunii) :

�At`ta timp c`t acest spirit sublim [al nostru] tr\ie[te `ntr-un corpinferior, inteligen]a noastr\ este, ca s\ spunem a[a, `mpins\ de ocontinu\ nelini[te dintr-o parte `n alta, de sus `n jos. Ea nu `nceteaz\ s\doarm\ [i s\ delireze, iar toate mi[c\rile, toate ac]iunile [i pasiunilemuritorilor nu s`nt altceva dec`t ame]eli de oameni bolnavi, vise alecelor adormi]i, deliruri ale nes\bui]ilor. Euripide avea deci dreptate s\numeasc\ via]a noastr\ « visul unei umbre »�299.

~n general, s\ fie oare un sentiment superficial aceast\ spaim\ `n fa]atrecerii timpului, comun\ dansurilor macabre, triumfurilor mor]ii, celormai frumoase poezii ale lui Ronsard [i numeroaselor sonete ale luiShakespeare ?


209

�Vei vedea `n oglind\ cum frumuse]ea-]i piere,Cum timpul pre]ios va trece `n pas gr\bit.Ridurile r\sfr`nte aievea `n oglind\~]i vor abate g`ndul la morm`ntul c\scat�.

Cele c`teva versuri din sonetul 77 de Shakespeare nu s`nt date dec`tpentru a aminti c\ mai exist\ multele altele de aceea[i inspira]ie `n operamarelui dramaturg300.

Melancolia epocii poate fi mult mai bine `n]eleas\ atunci c`nd esteexplicat\ prin constituen]ii s\i. Neputin]a `n fa]a timpului care fuge,moartea omniprezent\, lumea pe dos, ostilitatea Fortunei, tirania stelelors`nt pentru ea tot at`tea surse ce ne conduc la straniul diagnostic, at`t defrecvent pus de la Ficino la Calderon : via]a-i un vis. Magistratul Pierre deLancre, umanist [i demonolog `n acela[i timp, a rezumat `ntr-o formularesugestiv\ vertijul [i confuzia pe care le sim]ea `n fa]a fragilit\]ii fiin]elor[i a lucrurilor : �Trecutul e un vis, viitorul un nor, iar prezentul � doarv`nt�301 [i vedea un �v`nt furios [i inconstant� dobor`nd �frunzele, florile[i fructele plantelor umanit\]ii�302.

O carte `ntreag\ nu ar fi de-ajuns pentru a grupa toate indica]iile caredezv\luie `n elita european\ a Rena[terii o real\ `nclina]ie spre triste]e.Cu o rar\ `ndr\zneal\, Dürer s-a reprezentat pe el `nsu[i ca Hristos biciuit[i torturat, �omul durerilor� (1552)303, Du Bellay compune o sf`[ietoarePl`ngere a disperatului, `n care declar\ : �Pe merit s`nt numit / Robulnenorocirii� [i acuz\ �cerul sever� c\ i-a pus na[terea sub semnul �Puteriide ne`mbl`nzit / A unui astru at`t de nefericit�304 � Saturn, desigur. Acela[iromantism `n m\rturisirea lui Camoens, c\l\tor involuntar `n extremulOrient : �C`nd, sc\pat din morm`ntul matern, am v\zut lumina zilei,imediat influen]a fatal\ a astrelor m-a dominat. Ele mi-au refuzat libertateala care aveam dreptul. De mii de ori destinul mi-a ar\tat ce era mai bine,iar eu, f\r\ voie, am ales ce era mai r\u�305. S\lbaticul [i violentul Agrippad�Aubigné proclam\ : �Eu caut pustiuri [i st`nci r\t\cite / P\duri f\r\c\r\ri [i stejari usca]i�306. �De la treizeci de ani, Mathurin Régnier (mort`nainte de a fi `mplinit patruzeci) m\rturise[te : « Frumoasele mele ziles-au preschimbat `n nop]i / Iar inima-mi ve[ted\ de-at`ta triste]e / Nu mait`nje[te dec`t dup\ morm`nt »�307. Toate aceste declara]ii f\cute cu scopulde a impresiona presupun existen]a unui public (cultivat) capabil decompasiune [i care s-a l\sat cuprins � par]ial � de admira]ia fa]\ detemperamentul melancolic, apanaj al sufletelor excep]ionale. Dürer areprezentat cele patru temperamente prin apostoli, iar sf`ntul Ioan adevenit `n aceast\ compozi]ie `ntruchiparea �melancolicului�. La un nivelsuperior, tot Dürer [i imitatorii s\i (Mercantonio Raimondi) l-au figurat peHristos la cap\tul puterilor, `ncununat cu spini, a[ezat pe o piatr\, cucapul sprijinit `n m`n\, `n atitudinea tipic saturnian\ a lui pensieroso308.

~ns\ aceast\ admira]ie fa]\ de melancolie a r\mas limitat\ sau maidegrab\ a existat `n acela[i timp cu o ne`ncredere mai veche [i maiprofund\ cu privire la un temperament de nedorit. Conota]iile melancoliei

UN OM FRAGIL

210

au r\mas `n cea mai mare parte peiorative. S\ deschidem culegerile deproverbe din secolul XVI. Ele spun : �Melancolia `l face bolnav pe cels\n\tos [i-l omoar\ pe bolnav�309 ; �A avea procese sau a fi melancolic`nseamn\ s\ te `ngropi de viu� ; sau �Fugi de melancolie, triste]e [inebunie�. ~n al s\u Traicté de l�apparition des esprits (1600), franciscanulNoël Taillepied vorbe[te f\r\ ̀ n]elegere despre �melancolici [i nes\bui]i...saturnieni ce-[i f\uresc [i `[i `ntorc pe toate fe]ele himere f\r\ num\r�310.Desigur, Saturn era patronul oamenilor de geniu, dar a r\mas totodat\ [iastrul �cu fl\c\ri `ntunecate�, asimilat uneori Timpului devorator, sinistradivinitate r\spunz\toare de firea taciturn\, b\tr`ne]e, infirmit\]i [i s\r\cie.~ntr-un desen de Baldung Grien din 1516, conservat la Albertina dinViena, el apare ca un b\rbat slab, chel, a c\rui privire mizantrop\ sepierde `n dep\rtare. Iconografia [i astrologia au continuat s\-i prezinteaspectele nefaste [i pe �copiii� lui defavoriza]i : cer[etori sau criminali,lucr\tori agricoli, vidanjori [i gropari. Rena[terea neoplatonician\, noteaz\Panofsky, �care sf`r[e[te prin a identifica melancolia saturnian\ cu geniulnu poate zdruncina credin]a popular\ care vedea `n Saturn cea mai readintre planete�311.

Dar se poate merge mai departe de aceast\ afirma]ie312. C\ci, demulte ori, Saturn [i-a p\strat tr\s\turile nelini[titoare la nivelul culturiisavante. B\tr`n sinistru, infirm, cu un picior de lemn, a fost reprezentatcastrat de Jupiter [i / sau devor`nd un copil � scene evocate de MartenVan Heemskerk (Melancholici ) [i reluate mai t`rziu de Rubens [i Goya313.Gravura lui Heemskerk (secolul XVI) � un artist care a tr\it la Roma �pune foarte bine `n eviden]\ ambiguitatea lui Saturn `n reprezent\rilementale ale elitei. ~narmat cu coasa Timpului [i devor`nd piciorul unuibebelu[, el are drept �copii� deopotriv\ pe geometri [i sp`nzura]i, topo-grafi [i [chiopi314. Un umanist german, Conrad Celtis, a refuzat reabilitareaneoplatonician\. N\scut sub semnul lui Saturn, el s-a pl`ns de o planet\�care ì adusese at`tea pagube� [i a continuat s-o considere drept unagent al nefericirii, patronul oamenilor tri[ti, al plugarilor [i al c\lug\rilor,pe care trebuia s\-l rogi ca s\-[i lase `n tolb\ �s\ge]ile purt\toare deboal\�315. Gravorul francez Thomas de Leu `l figureaz\ pe Melancolic(spre 1600) sub tr\s\turile duble ale unei femei rug\toare [i ale unuib\rbat cu un somn agitat [i ̀ l define[te ̀ n legend\ drept o fiin]\ �nelini[tit\[i sumbr\�, c\reia ì este mereu fric\. Las\ s\-i curg\ din gura neagr\ o�furie violent\� produs\ de �cantitatea mare de bil\ neagr\�. Chiar `nItalia, unde luase na[tere reabilitarea lui Saturn, s-a men]inut ne`ncredereafa]\ de un astru care nu putea produce genii dec`t dac\ �otrava� ì eratemperat\ prin alte influen]e stelare316, arti[tii italienizan]i nef\c`nd dec`ts\ confirme diagnosticul nelini[titor. O gravur\ de Léon Davent dup\Jules Romain asimileaz\ Melancolia unei tinere pl`ng`nd. O alta de JacquesAndrouet du Cerceau, dup\ Guiglielmo Porta (zis Salviati) o simbolizeaz\printr-o femeie dureros c\zut\ pe g`nduri sub care citim urm\toarealegend\ : �Te sf\tuiesc s\ iei aminte la ea [la Melancolie] dac\ vrei s\ ducio via]\ voioas\�317.


211

Privirea b\nuitoare asupra melancoliei se explic\ [i printr-o confuziedeseori men]inut\ `n epoca Rena[terii `ntre viciu [i boal\. Pentru morali[ti �[i erau mul]i pe atunci �, ra]iune [i pasiuni se opun. ~n tratatul s\u Despre~n]elepciune, Charron pune triste]ea al\turi de gelozie, cruzime [i team\.El o acuz\ c\ este �o pasiune fricoas\, josnic\ [i la[\� care �ofile[te chipul...,usuc\ oasele..., ne face via]a amar\ [i ne otr\ve[te toate ac]iunile�. Ajunges-o declare �cea mai sup\r\toare, cea mai p\gubitoare [i nedreapt\pasiune�. A[adar, trebuie s\ ne `nv\]\m �s-o ur`m [i s\ fugim de ea dinr\sputeri�318. De[i medic, Lemnius vede `n melancolie una dintre pedepseletrimise de Dumnezeu ereticilor care se `ndep\rteaz\ de el319.

Un ghinion mai mare : melancolia mo[tene[te din plin condamn\rilemonastice ale acediei320, aceast\ �stingere a vocii� sufletului, torpoarespiritual\ care-i p`nde[te `n primul r`nd pe asce]i, dar, prin extensie, peorice cre[tin gata s\ se descurajeze `n cursul dificilei lupte pentru m`ntuire.De-a lungul ̀ ntregului Ev Mediu, defini]iile teologice ale acediei au coinciscu descrierile medicale ale melancoliei. Théodulphe d�Orléans, contem-poran cu Carol cel Mare, spunea despre Tristitia : �Ea este cuprins\ ba desomn, ba de lungi t\ceri. Merge pufnind ; tace bodog\nind... Doarme cuochii deschi[i. T\cut\, `[i `nchipuie c\ vorbe[te mult� etc.321. PentruHugues de Saint-Victor, ̀ nso]itoarele Triste]ii erau �disperarea, ranchiuna,torpoarea, teama, acedia, lamenta]iile, la[itatea�, �ranchiuna� fiind definit\ca �o sf`r[eal\ [i o corupere a for]elor sufletului [i ale trupului proveninddin bila neagr\ sau dintr-o lenevie excesiv\�322. Triste]ea era deci comun\lenei [i melancoliei, dup\ cum dovedesc versurile c`ntului VII din Infernullui Dante. A[a-numi]ii accidiosi care erau �tri[ti� �`n ciuda soarelui vesel�s`nt acum cufunda]i `n �mocirla `ntunecat\� din care nu vor mai ie[i323.Lenevia predispune la melancolie. �Pe lene[ `ntotdeauna `l ve]i vedeagreoi [i melancolic�, citim `n Roman de Mendevie324. ~n 1489, carmelitulBattista Spagnuoli, supranumit Mantovanul, compune un poem intitulatDiscurs despre calamit\]ile timpului, unde face o impresionant\ prezen-tare a unui monstru numit �Lene� :

�Iat-o pe mama tuturor grijilor, incapabil\ de cea mai ne`nsemnat\activitate, de cel mai m\runt serviciu : Lenea, ]inut\ printre `nso]itoareleMegerei, me[ter\ `n a sta degeaba [i st\p`n\ a neurastenicilor (luctus).St`nd deoparte, cu ochii a]inti]i `n p\m`nt, cu spr`ncenele `ncruntate `nsemn de r\utate, palid\, cheal\, ea se scarpin\ cu o unghie r\sucit\ `ncapul plin de p\duchi. Chipul ì este murdar, mìnile slinoase ; dinb\rbie i se scurg pic\turi de saliv\, iar din nas, d`re de muci. Esterahitic\ : spinarea `ncovoiat\ [i pieptul scobit ; sub bustul `ngust, unp`ntece care seam\n\ cu un burduf, ca [i cum ar suferi de hidropizie ;picioare sub]iri, genunchi ie[ind prin piele, dar glezne umflate ì`ncetinesc mersul, articula]ii m\cinate de o gut\ malign\...�325.

~n mod evident, acest �monstru� e de temut pentru c\ d\ na[tere uneitriste]i paralizante. Tragica evocare a Lenei, personaj solitar, �cu ochiia]inti]i `n p\m`nt, cu spr`ncenele `ncruntate� trimite la iconografia clasic\

UN OM FRAGIL

212

a Melancoliei. Invers, diferitele calendare [i gravuri de la sf`r[itul secolului XV[i `nceputul secolului XVI, mai ales `n Germania, simbolizeaz\ �tempera-mentul melancolic� printr-o femeie care s-a oprit din tors [i printr-unb\rbat dormind la mas\, cu capul pe bra]ele `ncruci[ate326.

~ntr-adev\r, [tiin]a timpului n-a pregetat s\ aduc\ o garan]ie, m\carpar]ial\, ideii c\ acedia [i melancolia s`nt str`ns legate una de alta.Laurent Joubert sus]ine c\ luna (care guverneaz\, `n principiu, tempera-mentele flegmatice) genereaz\ r\ul sl\biciunii [i �un fel de nebunienumit\ melancolie�327. Burton rezum\ dezbaterea ini]iat\ asupra acestuisubiect [i, dac\ enumer\ o serie de autori, `ncep`nd cu Galenus, careexclud posibilitatea ca flegma s\ dea na[tere �materiei melancolice�, elmai citeaz\ [i mul]i al]ii (Cardan, Melanchthon etc.) de p\rere contrar\.Melanchthon `n special calific\ drept asinia acest tip de melancolie grea[i animalic\ produs\ de degenerescen]a flegmei. Din Evul Mediu, m\garulera `n mod regulat folosit la semnificarea lenei328. ~n acest sens figureaz\`n Iconologia 329 lui Cesare Ripa. Poate c\ Lemnius se g`nde[te la m\garc`nd descrie �melancolia rece� care `i atinge �pe acei oameni cu mi[c\ri`ncete�, �pl`ng\cio[i�, �cu capul `n p\m`nt�330. C`t despre Burton, el credeo dat\ cu Melanchthon331 c\ un exces de somn este d\un\tor melancolicilor :

�~n unele cazuri, dormitul poate face mai mult r\u dec`t bine, `naceast\ melancolie flegmatic\, animalic\, rece [i lene[\, vis`nd ap\ [isuspin`nd ne`ncetat, despre care vorbe[te Melanchthon. ~n cantitateprea mare, ea `ngreuiaz\ min]ile, umple capul cu umori groase, pro-voac\ aburi, reumatisme [i o mare acumulare de resturi `n creier [i `nalte locuri�332.

Iar Burton adaug\ c\ dormitul `n timpul zilei, cu stomacul prea plin,va provoca �visuri `ngrozitoare� [i va na[te angoasa.

Confuzia `ntre melancolie [i acedie s-a reflectat `n produc]ia artistic\[i literar\. ~n Melencolia I de Dürer au fost identificate mai multe detalii`mprumutate din reprezent\rile medievale ale acediei333 [i s-a demonstratc\ artistul fusese tributar unei picturi de Giovanni Bellini reprezent`ndAcedia sub forma unei femei vis\toare aflate `ntr-o ambarca]iune `nderiv\. ~n acela[i spirit, prea melancolicul Hamlet `[i repro[eaz\ `nceti-neala � lenea � `n a-[i r\zbuna tat\l. El `[i spune �Pierrot lunatic�,�abandon`ndu-[i cauza pe care trebuia s-o apere�334.

Astfel, epoca a pus deseori `n leg\tur\ acedia [i melancolia ; de aceea,morali[tii au putut s-o pun\ pe aceasta din urm\ pe lista tradi]ional\ ap\catelor capitale. Viciul [i maladia se g\sesc atunci implica]i `ntr-oculpabilizare global\ : de unde ideea c\ Satan profit\ de [ubrezenia fizic\pentru a duce `n ispit\. Se strecoar\ `n suflet prin punctele slabe aleorganismului. Deci toropeala [i triste]ea s`nt capcane ale diavolului. Sf`ntaTereza explic\ `n mod clar. Ea nu uit\ c\ melancolia este o boal\ care�supune� ra]iunea [i c\ �acelea [c\lug\ri]ele] care au fost atinse nu s`ntmai vinovate de ciud\]eniile lor dec`t nebunii�. Ea mai [tie `ns\ c\�diavolul folose[te [aceast\ umoare] pentru a `ncerca s\ c`[tige de partea


213

lui anumite persoane�. El se insinueaz\ `n intervalurile de luciditate alepacientelor. Este una dintre �vicleniile lui cumplite�, iar sufletul este�[atunci] `n cea mai mare primejdie, cu excep]ia cazului c`nd nu maiexist\ nici o urm\ de ra]iune�335. De aceea c\lug\ri]elor `nclinate spremelancolie trebuie s\ li se dea c`t mai mult de lucru. �Cel mai bun leaceste acela de a le pune la treburi care nu le las\ vreme de visare... Decitrebuie s\ li se dea pu]in timp pentru rug\ciune, chiar `n perioadenormale... ; tot astfel, ele vor posti mai rar dec`t suratele lor�336.

~n mod asem\n\tor, Luther a v\zut `n melancolie o viclenie demonic\.Citim `n Tischreden :

�Toate `ntrist\rile, molimele [i melancoliile vin de la Satan... C\ciDumnezeu nu `ntristeaz\, nu `nsp\im`nt\ [i nu ucide : este un Dumnezeual celor vii. De aceea [i-a trimis unicul fiu, ca s\ putem tr\i prin El, celcare a murit ca s\ devin\ `nving\torul Mor]ii. Iat\ de ce scrie `nScriptur\ : « Fi]i veseli [i plini de `ncredere »�337.�C\lug\rii spun pe bun\ dreptate : « Umoarea melancolic\ este o scald\preg\tit\ de diavol »�338.Printre ispitele neurasteniei diabolice, Luther includea visele ur`te [itulbur\toare. Iar pentru evitarea tuturor formelor de melancolie, elrecomanda rug\ciunea, c`nt\rile religioase, dar [i un stil de via]\echilibrat, nu ascetic :�Cel chinuit de triste]e, dezn\dejde sau alte necazuri [i care are cevape suflet s\ se aga]e mai `nt`i de `ncrederea `n Cuv`ntul divin, apoi s\bea [i s\ m\n`nce [i s\ caute compania [i conversa]ia persoanelorcucernice [i cre[tine�339.

Faptul c\ diavolul se folose[te de triste]e ca instrument pentru a punest\p`nire pe sufletele [ubrede este afirmat de Hamlet, c`nd se `ntreab\asupra apari]iei regelui defunct : �Duhul... poate fi foarte bine diavolul... ;[i st\p`n pe sl\biciunea [i melancolia mea, profit`nd de puterea lui asuprafantomelor, m\ am\ge[te c`t s\ m\ os`ndeasc\�340. Medicina timpului ̀ i d\dreptate lui Hamlet. Doctorul Lemnius asociaz\ cu fermitate bolile [iumorile. Dar explic\ : �demonii, adic\ spiritele aeriene, care au mare[tiin]\ a lucrurilor..., nu numai c\ stau printre umori, dar [i `ndeamn\ lar\u min]ile oamenilor... A[a cum [tim c\ diavolul a dus la exasperaremelancolia lui Saul [i l-a instigat la crime [i tr\d\ri [i multe alte lucruriextrem de nefericite�341.

~ntr-o epoc\ ̀ n care frica de vr\jitoare a atins punctul culminant, s\ nufim surprin[i c\ demonologii au stabilit o leg\tur\ `ntre melancolie [ivr\jitorie. Se spunea : �In Saturni parte sunt diabolici�. A. Chastel, cit`ndaceast\ formul\ noteaz\ c\ Hieronymus Bosch nu din `nt`mplare a datdrept cadru o scen\ de vr\jitorie la Ispitirea sf`ntului Anton (de laLisabona). C\ci sf`ntul Anton corespundea �sub toate aspectele figuriisaturnianului `n Biseric\�342 [i ne d\ dovada anex\rii efective, `n aceaepoc\, a acediei de c\tre melancolie, aceasta deschiz`nd u[a diavolului.Cu siguran]\, cei care le ap\r\ pe vr\jitoare � Champier, Wier, Gödelmann �explic\, ̀ n conformitate cu medicina tradi]ional\, c\ abunden]a de umoare

UN OM FRAGIL

214

neagr\ `ncarc\ creierul cu viziuni fantastice [i c\ nelegiuirile pe care lem\rturisesc `n timpul proceselor s`nt adesea rezultatul trist al st\rii lormaladive. S`nt `ns\ de acord cu inchizitorii de orice spe]\ c`nd sus]in c\�diavolul, du[man subtil, viclean [i dibaci ispite[te cu prec\dere sexulfeminin, nestatornic `n virtutea firii lui, prea pu]in credincios, r\ut\cios,ner\bd\tor, melancolic, pentru c\ nu-[i poate domina sim]\mintele�.Formula ì apa]ine lui Wier343. Institoris [i Sprenger, agen]i activi [isemnificativi ai represiunii, s`nt prea ortodoc[i pentru a crede c\ astreleì constr`ng pe oameni �`n mod necesar [i suficient�. Dimpotriv\, eimen]in liberul arbitru. Dar ei mai [tiu [i c\ �varia]iile `n dispozi]iilecorpului conteaz\ mult la varia]ia afec]iunilor [i atitudinilor sufletului�.Astfel, melancolicii vor avea tendin]a de a fi gelo[i344 ; [i �dac\ vreunulviseaz\ p\m`nt, e semn de predispozi]ie melancolic\�345. Jocul demonicconst\ `n a-l cufunda mai ad`nc `n aceast\ pasiune pe subiectul dejapredispus spre a[a ceva346 [i care, l\s`ndu-se `n voia firii lui, poate fi atras`n cele mai `ngrijor\toare reverii.

Mult mai t`rziu, Goya, mo[tenitor al unei tradi]ii `ndelungate, vasimboliza pericolul visului `n gravura intitulat\ �El sueno de la razonproduce monstruos� ; personajul care mo]\ie, cu capul pe bra]ele `ncru-ci[ate, z\re[te `n vis lilieci diabolici347. Reveria melancolic\ � drumul spreinfern : f\r\ `ndoial\, este ceea ce a vrut s\ ne transmit\ Lucas Cranach celB\tr`n ̀ n cele trei tablouri din 1528, 1532 [i 1533 consacrate Melancoliei348

[i interpretate `n genere drept manifeste antiumaniste [i r\spunsuri `nspirit luteran la reabilitarea geniului saturnian `ncercat\ de Dürer `nMelencolia I. Mai ales dou\ din operele lui Cranach � cele din 1528 [i 1532 �reiau `n mod evident elemente prezente `n gravura lui Dürer : femeiag`nditoare, sfera, instrumentele, cìnele � animal saturnian � copiii goi.Ele subliniaz\ `ns\ aspectele negative ale temperamentului melancolic.Cele dou\ eroine (triste) refuz\ s\ se ating\ de fructele [i b\uturile puseal\turi de ele : totu[i, � dup\ cum spune Luther � trebuie s\ bei [i s\m\n`nci ca s\ lup]i `mpotriva neurasteniei. Una pare lene[\ ; cealalt\,aproape incon[tient\, ciople[te un b\] ce aminte[te bagheta vr\jitoarelor.~n fiecare din cele dou\ compozi]ii (ca [i `n a treia), observ\m pe cer, `ncol]ul din st`nga, o cavalcad\ diabolic\ la care particip\ personaje despuiate[i ]api. ~n consecin]\, nu `ncape nici o `ndoial\ asupra primejdiei demoarte c\reia i te expui dac\ te la[i `n voia melancoliei. Este pus\ `n jocm`ntuirea ve[nic\349.

De[i cuv`ntul �melancolic� nu este folosit, ne putem `ntreba dac\anonimul care a publicat `n 1587 Istoria doctorului Faust nu a dorit,`ntr-un spirit `nrudit cu cel al lui Cranach, s\ stigmatizeze ambi]iileintelectuale exagerate ale saturnienilor, al c\ror elogiu `l f\cuser\ Ficino[i Dürer. Faust este descris ca �superior tuturor prin dib\cie `n dispute� [ieste doctor `n teologie. Are �capul m`ndru� [i a fost supranumit �specula-torul�. Mai este [i astrolog, matematician [i medic. Ce e de mirare dac\,lu`ndu-[i aripile de vultur, a vrut s\ cerceteze str\fundurile cerului [i ale


215

p\m`ntului� ? Nu �furoarea melancolic\� ̀ l pierde f\c`ndu-l s\ semneze unpact cu diavolul350 ? Asem\nare suplimentar\ cu ceilal]i saturnieni : lacap\tul celor dou\zeci [i patru de ani de triumfuri acordate de Mefistofeles,este cuprins de o neagr\ dezn\dejde : �O, speran]\ disperat\ la caretrebuie s\ renun]�351, exclam\ el. Apreciaz\ c\ e �prea t`rziu�352 s\ se`ntoarc\ la Dumnezeu.

Leg\tura `ntre melancolie [i disperare era obi[nuit\ `n epoca Rena[terii.Evul Mediu timpuriu, sub influen]a Psihomahiei lui Pruden]iu, asociasemai degrab\ m`nia [i disperarea353. F\r\ a disp\rea, aceast\ rela]ie atrecut `n plan secundar din secolele XIII-XIV, `n spatele jonc]iunii maiverosimile la nivel psihologic `ntre acedia sau tristitia [i disperatio.Sinuciderea ca urmare [i ilustrare a impeniten]ei finale � sinuciga[ul eradamnat pentru c\ `[i pierduse `ncrederea `n iertarea divin\ � a fostprezentat\ credincio[ilor mai ales ca exemplu negativ prin intermediulsf`r[iturilor tragice ale lui Iuda [i Pilat354. Astfel, reg\sim contaminarea`ntre acedie [i melancolie, forma ultim\ a acesteia fiind voin]a de a-]ipune cap\t zilelor. ~n secolele XVI-XVII, c`nd cineva voia s\ povesteasc\un caz frapant de melancolie extrem\, invoca, pe urmele lui Plutarh,�fiicele locuitorilor din Milet [care] au c\zut `ntr-o asemenea visare `nc`t`ncercau cu toate s\ prind\ ocazia de a se sp`nzura [i orice f\ceau ei cas\ le `mpiedice sau s\ le abat\ de la aceast\ nes\buin]\ era zadarnic�355.

Asocierea `ntre melancolie [i disperare era evident\ `ntr-o gravur\ deDürer care dateaz\ probabil din 1514/1515. Deci este aproximativ con-temporan\ cu Melencolia I [i corecteaz\ elogiul geniului saturnian cereiese din aceasta. Titlul ei este Disperatul 356. Dürer contrasteaz\ aici unb\rbat s\n\tos cu alte personaje reprezentative ale diferitelor tempera-mente, dar care sufer\ `mpreun\ de un exces de umoare melancolic\ :aceasta poate s\ se combine cu cele patru umori [i s\ denatureze oricetr\s\tur\, duc`nd-o la limita ei patologic\. Melancolicul �la p\trat� � eleste astfel din fire [i prin boal\ � are un chip r\t\cit care se ive[te dinumbr\ ca o masc\ ; melancolicul �sanguin� devine, prin exces de hilaritate,un idiot care se str`mb\ ; melancolicul �flegmatic� este o femeie dezbr\cat\cufundat\ `n somn ; `n sf`r[it, melancolicul �coleric� se `nvinuie[te singur[i `[i smulge p\rul : de unde titlul gravurii.

~ns\ pentru demonologi trecerea de la melancolie la disperarea total\se opereaz\ prin intermediul �taciturnit\]ii�. Deseori, diavolul reu[e[tes\-[i `mpiedice complicii s\ vorbeasc\ [i s\ m\rturiseasc\. La nevoie, `imaltrateaz\ ca s\ nu-[i dea drumul la gur\357. Drama impeniten]ei finalese joac\ `n miezul acestei t\ceri inumane pe care inchizitorii de meserie`ncearc\ s-o rup\358. {i chiar dac\ reu[esc, nu `nseamn\ c\ au c`[tigat,`ntruc`t, constat\ autorii lucr\rii Ciocanul vr\jitoarelor, acestea

�Dup\ ce `[i m\rturisesc crimele sub tortur\ fac tot posibilul s\-[i pun\cap\t zilelor sp`nzur`ndu-se ; este un adev\r constatat `n experien]anoastr\ practic\. De aceea, dup\ m\rturisirea crimelor, erau pu[ipaznici zi [i noapte aten]i la asta. Iar atunci c`nd, din neglijen]a

UN OM FRAGIL

216

paznicilor, erau g\site sp`nzurate cu fileul sau voalul lor [se [tia] c\erau `ndemnate de du[man, cu scopul ca ele s\ nu ob]in\ iertarea prinpoc\in]\ [i confesiune sacramental\�359.

Astfel, pentru demonologi [i, `n general, pentru oamenii Bisericii,poc\in]a final\ [i disperarea profund\ duc`nd la sinucidere se excludtotal. S`ntem aici `n fa]a celei mai dramatice consecin]e a melancoliei :refuzul m\rturisirii care este un refuz al lui Dumnezeu [i un �omor alsufletului�, dup\ expresia sf`ntului Augustin reluat\ de Burton360. Camajoritatea contemporanilor s\i, acesta amalgameaz\, la r`ndul s\u, r\ulfizic [i r\ul moral. Cit`ndu-l pe sf`ntul Grigore, ne asigur\ c\ diavolulispite[te pe fiecare, `n func]ie de temperament : dac\ cineva are o firevesel\, `l va `ndemna la destr\b\lare. Dac\ un altul este �g`nditor [i trist�,se va str\dui s\-l duc\ la un �sf`r[it disperat�. ~n ultimul caz, umoareamelancolic\ este �scalda diavolului�, compara]ie clasic\ pe care [i-o`nsu[e[te Burton, preot anglican361. El mai spune c\

�« bila neagr\ » este un `nc\l]\tor, o momeal\ [de care se folose[tediavolul] pentru a-i atrage pe melancolici, astfel c\ mul]i autori fac dinmelancolie o cauz\ obi[nuit\ [i un simptom al disper\rii. C\ci `nvirtutea proastei dispozi]ii specifice temperamentului lor, melancoliciis`nt `n mod special predispu[i la ne`ncredere, fric\, sup\rare, gre[eal\[i `[i exagereaz\ `nchipuirile absurde [i falsele temeri�.

Fire[te, afirm\ Burton, dup\ alte autorit\]i `n materie, �melancolia [idisperarea, de[i s`nt deseori legate, nu merg `ntotdeauna `mpreun\�.R\m`ne adev\rat faptul c\ melancolia singur\ poate, `n multe cazuri, s\fie �o cauz\ suficient\ pentru spaimele con[tiin]ei�. Sufletele prea nelini[titeajung s\ se `ndoiasc\ de iertarea divin\ [i chiar s\ se `ntrebe dac\Dumnezeu exist\. O medita]ie excesiv\ asupra sf`r[iturilor ultime [i ave[niciei infernului sf`r[e[te prin a tulbura min]ile. Din nou, melancolia [iacedia se acoper\ una pe alta. Posturi [i singur\tate prelungite, reflec]iiistovitoare asupra lumii celeilalte pot duce la vertijul fatal. ~n acest caz,Burton `[i pune `ntrebarea dac\ to]i sinuciga[ii s`nt damna]i ca Iuda [iPilat. R\spunsul lui este complex, dar `n cele din urm\, binevoitor : ceicare au murit cu at`ta `nd\r\tnicie [i repeziciune `nc`t n-au apucat s\-[icear\ iertare �au a se teme de ce-i mai r\u� ; pentru cei c\rora moarteale-a luat ceva timp, caritatea ne `ndeamn\ s\ credem c\ au avut r\gazulnecesar c\in]ei. ~n sf`r[it, dac\ cineva s-a omor`t �din nebunie saumelancolie... ]in`nd cont c\ a comis acest gest nu at`t din propria-i voin]\c`t din pricina bolii, trebuie s\-l interpret\m, `n cel mai bun caz, `n felulturcilor care cred c\ to]i nebunii [i demen]ii ajung direct `n paradis�362.Uimitoare `ntors\tur\ final\ ce dezv\luie progresul no]iunii de �circum-stan]e atenuante�, gra]ie medicinei, `n interiorul discursului cu premiseculpabilizante.

~ntreb\rile [i ezit\rile lui Burton trimit la o epoc\ intens preocupat\de sinucidere. Montaigne consacr\ un capitol `ntreg din Eseuri (cartea a II-a,cap. III, �Obiceiul insulei Cea� acestei �maladii speciale, nemai`nt`lnite la


217

nici o alt\ creatur\, de a se ur` [i de a se dispre]ui� [i �acestor dispozi]iifantastice [i taciturne care au `mpins nu numai indivizi, ci [i popoare lasinucidere� (aluzie la locuitorii din Milet). Deci ne putem `ntreba dac\sinuciderile au devenit mai frecvente `n epoca Rena[terii dec`t `nainte.Erasmus pare convins de aceasta. �De vreme ce vedem ast\zi at`]iaoameni pun`ndu-[i cap\t zilelor, scrie el `n Funus, ce-ar fi dac\ moartean-ar avea nimic `ngrozitor ?�363 Germania secolului XVI ar fi fost atins\ `nmai multe r`nduri de epidemii locale de sinucideri364. ~ns\ `n aceast\privin]\, dovezile s`nt prea �subiective� pentru a putea trage concluziipertinente. Pentru perioada respectiv\, statistici serioase, edificatoare nelipsesc [i, f\r\ `ndoial\, ne vor lipsi `ntotdeauna365. }in`nd cont deinterdic]iile religioase [i de pedeapsa public\ aplicat\ corpului sinuci-ga[ului, putem crede c\ mor]ile voluntare erau foarte rare. Calculelefoarte riscante din Bills of mortality din Londra (1629-1660) ajung la0,1 % decese prin sinucidere (11,3 `n Anglia anului 1958)366. Cuv`ntul�sinucidere�, folosit mai `nt`i `n latin\ de c\tre cazui[tii din secolul XVII,nu apare `n francez\ dec`t `n 1734367. ~n schimb, totul ne face s\ credemc\ Rena[terea s-a interesat de sinucidere mult mai mult dec`t Evul Mediu.

Un studiu efectuat de Jacques Le Goff [i echipa lui asupra vocabu-larului unei culegeri de exempla, Alphabetum narrationum (compila]ieterminat\ spre 1308-1310)368, dezv\luie c\ desesperacio nu-i preocupadec`t cu modera]ie pe predicatorii timpului. Cuv`ntul nu figureaz\ dec`t`n 11 exempla [i nu vine (ex aequo cu multe altele) dec`t `n pozi]iaa dou\zeci [i opta, `n vreme ce clasamentul dup\ frecven]\ pune `nprim plan urm\toarele zece cuvinte : Demon (77 exempla), Mulier (64),Mors (49), Temptacio (41), Deceptio (38), Timor (35), Prelatus-Prelacio (34),Contemptus (33), Oratio (33), Penitencia (33). Or, exemplum-ul era unarticol cultural �produs `n serie [i masiv consumat�. El reveleaz\ a[adartemele majore ale unei intense acultura]ii religioase [i morale.

Din contra, disperarea atrage cu adev\rat aten]ia la `nceputul timpurilormoderne. Acest lucru este valabil pentru literatur\, de la Aminta luiTasso la Hamlet (care regret\ c\ cre[tinismul interzice sinuciderea), dar[i pentru �Artele de a muri bine� ce cunosc, gra]ie imprimeriei, un succesconsiderabil de la mijlocul secolului XV p`n\ `n anii 1530369. Or, elecon]in `ntotdeauna un capitol consacrat luptei, `n momentul agoniei,`mpotriva ispitei de a-]i pierde speran]a `n iertarea divin\. �Nimic nu-ljigne[te mai mult pe Dumnezeu dec`t disperarea�, citim `ntr-o edi]ie,german\ probabil, a Artei de a muri (Ars moriendi) (c\tre 1470)370.

Sinuciderea este unul dintre posibilele corolare ale disper\rii (desesperacio).Dar poate avea [i alte motive. De aceea vedem c\, `n Rena[tere, a fostobiectul unei reabilit\ri par]iale. Dup\ ce a scris c\ �toate neajunsurile laun loc nu merit\ s\ ne dorim moartea ca s\ le evit\m�, Montaigneconsacr\ finalul capitolului despre �Obiceiul insulei Cea� elogierii celorce-[i pun cap\t vie]ii din grandoare a sufletului371. C\ci atunci este vorbade curaj [i nu de disperare. Exemplele cre[tine [i p\g`ne [i eroismul stoic

UN OM FRAGIL

218

`nt\resc [i sprijin\ aceast\ distinc]ie. ~n poemul Siluirea Lucre]iei, Shakespearei se al\tur\ lui Montaigne [i o laud\ pe cea care �`n al s\u piept... `nfige,pentru a-[i scoate sufletul, o]elul ucig\tor�, sc\p`nd astfel din �temni]amurdar\�372. Lucre]ia a fost de altfel admirat\ de litera]ii europeni lasf`r[itul secolului XVI [i la `nceputul celui urm\tor.

Prin urmare, aceast\ perioad\ `[i pune `ntreb\ri asupra sinuciderii. ~nEpitres morales (1598), Honoré d�Urfé dispre]uie[te moartea voluntar\ ala[ilor ̀ ns\ declar\ c\ �actul comis de Cato asupra lui ̀ nsu[i, omor`ndu-se,nu a fost cruzime, ci curaj [i m\rinimie�373. Charron ̀ l imit\ pe Montaigne.Ca el, crede c\ nu trebuie s\ te omori �dintr-un fleac�, dar ì ridic\ `n sl\vipe cei care o fac dintr-un motiv �mare [i puternic..., just [i legitim�, depild\, �pentru a nu tr\i dup\ bunul plac al celor pe care ì detest\�374.P\truns de stoicism, Justus Lipsius redacteaz\ un tratat, pierdut dinnefericire, Threseas, pentru a ap\ra legitimitatea sinuciderilor curajoase.Duvergier de Hauranne � viitorul Saint-Cyran � d\ ca subtitlu la a saQuestion royale (1609) urm\toarea explica]ie : �~n care se arat\ `n ce cazextrem, `n principal `n vreme de pace, supusul poate fi obligat s\ aperevia]a prin]ului `n detrimentul vie]ii sale�. Mai clar `nc\ [i mai pe larg, JohnDonne scrie, `n 1608, un tratat despre sinucidere, Biathanatos, bazat pevreo dou\ sute de �autorit\]i�375. El contest\ faptul c\ orice sinucidereprovine din disperare (`n plus, nu orice disperare este un p\cat). Elcompar\ anumite sinucideri eroice cu martiriile cele mai nobile [i sus]inec\ `n anumite cazuri, omul `n fa]a mor]ii `[i este �propriul s\u `mp\rat�.�Cel a c\rui con[tiin]\, `n calm [i `n absen]a patimii, `l `ncredin]eaz\ c\motivele de a se ]ine `n via]\ `nceteaz\ `n el poate presupune c\ legea[=interdic]ia de a se omor`] `nceteaz\ [i ea [i atunci poate s\ fac\ ceea cealtfel ar contraveni legii�376.

Teatrul timpului, ̀ n special din Anglia elisabetan\ [i iacobian\, reflect\aceast\ dezbatere. Mai `ntì, acord\ un loc important sinuciderii. ~ntre1580-1600, num\r\m tot at`tea piese con]in`nd una sau mai multe sinuci-deri c`t `n primii 80 de ani ai secolului377 [i a calculat c\, din 1580 p`n\`n 1625, nu mai pu]in de 116 personaje se omoar\ pe scena englez\ (dincare 24 `n piesele lui Shakespeare) ; alte 107 `ncearc\ s\ se sinucid\ (dincare 52 `n Shakespeare)378. Din cele 223 de sinucideri reu[ite sau ratate,90, adic\ 40 %, s`nt elogiate (din care 25 de c\tre Shakespeare). {iaceasta pentru c\ s`nt motivate prin dragoste, onoare sau castitate. Oasemenea propor]ie notabil\ dezv\luie o reflec]ie colectiv\ asupra mor]iivoluntare care nu mai este un subiect rezervat. ~ns\ aceast\ afirma]ietrebuie imediat nuan]at\ prin mai multe considera]ii. ~n cifre absolute,exist\ mai multe sinucideri `n teatrul iacobian dec`t `n teatrul elisabetan �Shakespeare fiind exclus din calcul. Se explic\ `ns\ prin aceea c\ iaco-bienii produc mult mai mult dec`t elisabetanii. Astfel c\ num\rul mediude sinucideri `ntr-o pies\ [i propor]ia sinuciderilor reu[ite scad `n cea dea doua perioad\ ; pe de alt\ parte, disperarea cu variantele ei � remu[care[i ruin\ � devanseaz\ de-acum `ncolo celelalte motive : iubire, onoare,


219

castitate. La care trebuie s\ ad\ug\m, pe un plan general, c\ lucrarea luiDonne nu a putut exercita o influen]\ `nsemnat\ `n timpul vie]ii autoruluide vreme ce a r\mas `n manuscris, iar Justus Lipsius [i-a distrus singurThreseas pe care-l scrisese pentru a ap\ra legimitatea sinuciderii : pruden]\revelatoare.

~n cele din urm\, moartea voluntar\ din disperare r\m`ne condamnat\.Dar, pe de alt\ parte, cum s\ nu subliniem, la sf`r[itul acestui studiudespre melancolie, atrac]ia fa]\ de sinucidere a Rena[terii din ultima eiparte ? Cazul lui Donne este edificator. Face elogiul mor]ii eroice, dar el`nsu[i cade prad\ dezn\dejdii : �Am adesea o anumit\ ̀ nclina]ie maladiv\,scrie el `n prefa]a la Biathanatos... De c`te ori m\ cuprinde o triste]eoarecare, mi se pare c\ am `n m`n\ cheile `nchisorii mele [i nici un leacnu-mi vine repede `n minte dec`t propria-mi spad\�379.

Literatura epocii [i `n special teatrul par a fi jucat `n acest domeniurolul unui derivativ sau, mai bine zis, cel de catharsis. ~ntr-adev\r,psihiatrii au ar\tat c\ un scriitor ̀ [i poate sublima tenta]ia de a se sinucidecre`nd o oper\ `n care aceast\ tenta]ie `[i d\ fr`u liber380. Oare indiscu-tabilul interes al epocii pentru sinucidere nu-i dezv\luie istoricului otriste]e colectiv\ � cel pu]in la nivelul culturii conduc\toare � ce trebuiascoas\ la lumin\ ? Nu a fost vorba numai de o mod\, ci de o �st`njeneal\�mai profund\, de o accentuat\ deziluzie asociat\ unei priviri pesimisteasupra lumii. ~n descrierea din Spitalul nebunilor incurabili, Garzoni neasigur\ : �Vedem o mul]ime de nebuni melancolici�381. Burton este deaceea[i p\rere `n prefa]a la Anatomy..., unde confund\ `n mod voitmedicina [i morala [i schi]eaz\ f\r\ `ng\duin]\ tabloul unui univers `ncare totul merge r\u. Al\tur`ndu-se lui Sebastian Brant, HieronymusBosch [i criticilor �lumii pe dos�, el nu ezit\ s\ declare c\ s`ntem cu to]iimelancolici :

�Cine nu-i nebun ? se `ntreab\ el. Cine-i scutit de melancolie ? Cine nu-imai mult sau mai pu]in atins de ea ̀ n chip trec\tor sau ̀ n permanen]\ ?...Cine nu-i dominat de patim\, nelini[te, invidie, insatisfac]ie, fric\ [inecazuri ?�382

Nefericirea exist\ pentru c\ exist\ r\ul. Ambele se explic\ prin p\cat,a c\rui fiic\ este melancolia.

UN OM FRAGIL

221

Partea a doua

E[ecul r\scump\r\rii

223

6.

PUNEREA LA PUNCTA EXAMENULUI DE CON{TIIN}|

O teologie a p\catului

Cele cinci capitole pe care tocmai le-am citit ne-au pus în fa]a unui faptde mari dimensiuni, de obicei subestimat : dominanta pesimist\ a civili-za]iei noastre la începutul epocii moderne. Atrac]ia spre macabru, senti-mentul c\ lumea este b\trîn\ [i c\ merge din r\u în mai r\u, convingereac\ omul este fragil, toate au fost tr\ite de o mare parte a elitei [i aumarcat profund cultura timpului. ~n inima acestei �melancolii� descoperimamara certitudine c\ omul este un mare p\c\tos. De unde nevoia, într-unal doilea moment al cercet\rii noastre, de a p\trunde în chiar miezuldoctrinei p\catului.

Ca toate celelalte temeri studiate într-un volum precedent, frica desine, ce a atins apogeul în Europa la începutul timpurilor moderne, seexplic\ printr-o lung\ istorie. Cre[tinismul a a[ezat p\catul în centrulteologiei sale, ceea ce religiile [i filosofiile antichit\]ii greco-romane nuf\cuser\. ~n Oedip la Colonos, Sofocle îl pune pe nefericitul fiu [i uciga[al lui Laios s\ spun\ : �...Faptelor mele... le sînt mai degrab\ victima decîtf\pta[ul... Cum a[ putea fi criminal de suflet ? Am fost lovit, am r\spuns...Dar aici am ajuns f\r\ s-o [tiu, pe cînd ei [Zeii] îmi premeditaser\moartea...�1 Meditînd, în mai multe rînduri, asupra problemei gre[elii,Platon � în Gorgias, în Menon [i în Legi � explic\, prin intermediul rostiriilui Socrate, c\ �nimeni nu e r\u cu bun\-[tiin]\�. Vinovatul este un omcare se `n[al\ : �Aceia nu doresc r\ul, c\ci îl ignor\... Obiectul dorin]ei loreste un lucru pe care îl credeau bun, de[i e r\u : astfel, dorind acest r\upe care nu-l cunosc [i pe care îl cred bun, ei doresc în realitate binele�2.Aristotel, în ce-l prive[te, se limiteaz\ la o no]iune imperfect\ de libertate[i la o concep]ie imprecis\ asupra datoriei, gre[eala fiind pentru el oeroare [i o stîng\cie, iar nu violarea unui ordin divin [i o ofens\ adus\unui Dumnezeu pe care îl consider\ impersonal.

~n schimb, stoicismul a realizat raportarea ac]iunii umane la ordineadivin\ a lucrurilor, raportare ce lipsea la Aristotel, [i tocmai prin inter-mediul stoicismului ([i în primul rînd datorit\ lucr\rii De Officiis, deCicero), termenii grece[ti desemnînd p\catul (a!martiva [i aJmarthma),deveni]i în latin\ peccatio [i peccatum au trecut în limbajul comun. Totu[i,

224

pentru stoici, Dumnezeu, suflet al lumii, nu este o fiin]\ personal\ [i, pede alt\ parte, nu exist\ trepte în virtute [i în viciu ; toate gre[elile sîntegale. Mai apropiate de cre[tinism erau religiile cu mistere ce înfloreau înlumea greco-roman\ chiar în timpul în care se r\spîndea mesajul evanghelic.{i ele insistau, la fel ca [i cre[tinismul, pe p\cat, pat\ a sufletului [ipiedic\ în calea mîntuirii, dar punînd accentul mai mult pe purificarearitualic\ decît pe sensul moral al faptelor omene[ti3. Invers, cre[tinismul,preluînd [tafeta de la iudaism, a f\cut din p\cat o împotrivire a voin]eiomului fa]\ de cea a unui Dumnezeu personal � împotrivire manifestat\nu doar prin acte exterioare, ci [i prin gînduri [i sentimente. El a creattermenii peccator [i peccatrix care nu existau în latina clasic\ [i care,treptat, au c\p\tat o importan]\ extraordinar\ în noua civiliza]ie.

~n Vechiul Testament4, p\catul lui Adam este prezentat ca o nesupunerevoit\ a omului fa]\ de un precept divin. Ca urmare a acestei rupturi, ac\rei responsabilitate îi revine doar omului, p\catul a intrat în lume ; elmarcheaz\ de acum înainte întreaga istorie [i mai ales pe cea a Israelului.Popor înd\r\tnic, acesta ador\ vi]elul de aur, prefer\ carnea manei cere[ti,se abate mereu de la c\ile pe care Dumnezeu i le arat\. Urmîndu-[i uniialtora, profe]ii îi repro[eaz\ nelegiuirile � violen]e, adultere, nedrept\]i,minciuni etc. � ce �sap\ o pr\pastie� între el [i Iahve. ~n acela[i timp, ei îlfac s\ descopere dimensiunile [i natura profund\ ale p\catului : nerecu-no[tin]\ fa]\ de un tat\ atît de iubitor (Is. 64, 7), necredin]\ comparabil\cu cea a so]iei ce se prostitueaz\ cu primul venit, indiferent\ la iubireaf\r\ margini a so]ului ei (Ier. 3, 7-12, Ezec. 16, 23). Ei îi arat\ c\ile con-vertirii � m\rturisire, cenu[\, isp\[ire, credin]\ � ce îi vor aduce iertarea.~i vestesc R\scump\r\torul, cel ce `mparte aceast\ iertare.

Noul Testament acord\ p\catului un loc la fel de important ca [i celVechi. Isus, Servitorul, a venit printre oameni nu pentru cei drep]i, cipentru p\c\to[i (Marc. 2, 17). El �spal\� p\catele spre marea indignare afariseilor. El poveste[te parabola tat\lui îndur\tor ce pînde[te în fiecare zipe drum întoarcerea fiului risipitor (Luc. 15, 11ss). Sfîntul Ioan spunedespre Hristos c\ el vine �s\ ridice p\catul lumii� (Ioan 1, 29). P\catuleste refuz al luminii (Ioan 3, 19-20) [i al iubirii (Mat. 7, 12). Operele luiSatan [i ale celor cei i se supun sînt omuciderea, minciuna (Ioan 8, 44)[i ura (Ioan 3, 20) � acea ur\ ce va duce la uciderea Fiului lui Dumnezeu(Ioan 3, 37). Dar moartea aceasta, urmat\ de o înviere, este victoriaasupra �st\pînitorului lumii acesteia� (Ioan 12, 31 ; 14, 30 ; 16, 33) ; c\ciIsus �a luat asupra sa p\catele noastre� (I Ioan 2, 22) [i le-a transmisapostolilor Duhul pentru ca ei s\ poat\ �ierta p\catele� (Ioan 20, 22s).

Cu sf`ntul Pavel, doctrina p\catului dobînde[te un caracter structurat :de la p\catul lui Adam, omul, independent de r\scump\rare, este �vîndutp\catului� (Rom. 7, 14), capabil, fire[te, s\ doreasc\ binele dar nu s\-lînf\ptuiasc\ (Rom. 7, 15-18) [i este ̀ n mod necesar destinat mor]ii ve[nicecare e �rodul� p\catului (Rom. 6, 21-23 ; 7, 24). G\sim deja, în Epistolelesf`ntului Pavel, acele liste de gre[eli (derivate f\r\ îndoial\ din listele

E{ECUL R|SCUMP|R|RII

225

stoicilor) ce vor inunda Occidentul în epoca tiparului, cele mai grave dintreele fiind, dup\ apostolul p\gînilor, idolatria, destr\b\larea, nedrept\]ilesociale [i înc\ mai mult l\comia, care nu e decît o alt\ form\ de idolatrie(Rom. 1, 23-25 [i 7, 7). Aceast\ zugr\vire în negru nu este, totu[i, atît deaccentuat\ decît pentru a scoate în eviden]\, prin confruntare, necesitatea[i dimensiunile operei r\scump\r\toare a lui Hristos. P\catul originar [ip\catul personal devin parte integrant\ într-un sistem al mîntuirii în carecealalt\ pies\ este justificarea. Acolo unde p\catul a abundat, gra]iadivin\ a supraabundat. Gre[eala lui Adam a determinat [i permis r\scum-p\rarea care triumf\ asupr\-i. Prin credin]\ [i prin botez omul devine o�f\ptur\ nou\� (II Cor. 5, 17) chiar dac\, tr\ind într-un corp muritor,uneori cade iar\[i sub influen]a p\catului [i �ascult\ de poftele lui� (Rom.6, 12). Prin moartea sa m`ntuitoare, Isus a trecut, cel dintîi, de la condi]iatrupeasc\ la cea spiritual\ (Rom. 8, 32). El a învins în acela[i timpmoartea [i p\catul [i astfel a deschis umanit\]ii calea mîntuirii ve[nice.

Mesajul textelor biblice, cu insisten]a lor asupra c\in]ei, dificult\]ile [itensiunile din interiorul Bisericii conduc, chiar înainte de sf`ntul Augustin,la o continu\ medita]ie cre[tin\ asupra p\catului, din care e suficient s\amintim aici cîteva repere5. P\storul lui Hermas, redactat la Roma pe lajum\tatea secolului II, se nelini[te[te de mul]imea gre[elilor ce des-figureaz\ deja Biserica : cele ale aposta]ilor [i ale tr\d\torilor, cele aleimpostorilor, cele ale scandalagiilor, cele ale semicre[tinilor a c\rorcomportare dezminte credin]a. Reluînd tonul profe]ilor lui Israel, autorullanseaz\ o c\lduroas\ chemare la c\in]\. ~n dou\ opere de o vehemen]\crescînd\ (De Poenitentia [i De Pudicitia), Tertulian (� spre 220), omulexcesului [i al austerit\]ii, insist\ la rîndul s\u, asupra vinov\]iei [inecesit\]ii c\in]ei. ~n cea de a doua carte, marcat\ de montanism, afirm\totu[i c\ idolatria, neru[inarea [i omuciderea constituie trei gre[eli deneiertat. ~n plus, în De Spectaculis el evoc\ lupta salvatoare a virtu]ilorîmpotriva viciilor : Neru[inarea r\sturnat\ de Castitate, Perfidia masacrat\de Buna Credin]\, Cruzimea dobor`t\ de Mil\, Trufia umbrit\ de Smerenie6.

Clement din Alexandria (� pe la 216) [i discipolul s\u Origene (� 252)amintesc am`ndoi cre[tinilor înclina]i s\ o uite c\ botezul nu garanteaz\o via]\ pur\ [i c\ p\catul este fructul libert\]ii noastre. ~ncepînd cusecolul IV, tratatele despre p\cat [i peniten]\ se înmul]esc, în specialpentru a le r\spunde nova]ienilor care neag\ orice posibil\ iertare ap\catelor comise dup\ botez. Lactan]iu (� 325), în Institu]iile divine, neinvit\ s\ ne a[ez\m în fa]a celui care va fi într-o zi supremul Judec\tor [icare este deja martorul de net\g\duit al celor mai tainice fapte alenoastre (Judex et testis idem futurus). Dar tot el este cel care, singur, nepoate îndrepta din corup]ia noastr\. Sfîntul Ambrozie (� 397) redacteaz\un tratat De Poenitentia, iar sfîntul Ioan Hrisostomul consacr\ aceluia[isubiect nou\ omilii, insistînd pe nesfîr[ita iertare divin\. Contemporanuls\u spaniol Pruden]iu (� c\tre 415) redacteaz\ un poem, Psihomahia,care va oferi iconografiei religioase medievale una din temele ei favorite :lupta virtu]ilor [i a viciilor7 :

PUNEREA LA PUNCT A EXAMENULUI DE CON{TIIN}|

226

Iat\-l pe cel în care Castitatea se opune Destr\b\l\rii :

�...Fecioara Castitate... în cîmpia înverzit\ se arat\, gata de lupt\ ; eastr\luce[te în minunata sa armur\. Destr\b\larea, fiic\ a Sodomei,înarmat\ cu tor]e din ]inutul ei, o atac\ [i îi arunc\ în fa]\ un t\ciuneaprins uns cu smoal\ [i sulf... Dar f\r\ a se l\sa înfrico[at\, fecioaralove[te cu izbituri de piatr\ bra]ul furiei aprinse [i suli]ele de foc alesinistrei fete... [O dat\ curtezana dezarmat\], Castitatea î[i pune palo[ul`n gîtul ei [i o str\punge...� etc.

~n acela[i fel Pruden]iu ne prezint\ Trufia ca pe un aprig r\zboinicc\lare ce apostrofeaz\ cu insolen]\ virtu]ile nep\s\toare. Dar ~n[el\toriaa s\pat pe cîmpul de b\taie o capcan\ în care cad dintr-o dat\ cal [ic\l\re]. Smerenia nu mai are decît s\ ia sabia întins\ de Speran]\ [i s\ taiecapul Trufiei8. Amintindu-[i de textul lui Pruden]iu, sculptorii romani [igotici vor reprezenta cu verv\ [i vigoare aceste lupte alegorice între Bine[i R\u9.

{tiin]a p\catului cap\t\ o dimensiune nou\ o dat\ cu sf`ntul Augustincare, de acum înainte, va st\pîni ca un maestru aceast\ imens\ materie.Teologia cre[tin\ va adopta defini]ia sa celebr\ : �P\catul este orice fapt\,cuvînt sau poft\ împotriva legii ve[nice�10. El este aversio a Deo [i conversioad creaturam, pe cînd c\in]a e demersul invers. Episcopul de Hiponareprezint\ gre[eala cînd ca pe un prejudiciu adus operei Creatorului,cînd ca pe o nedreptate ce violeaz\ st\p`nirea suprem\ a lui Dumnezeuasupra lumii [i asupra omului. ~n aceste dou\ moduri neorînduiala esteinsulta adus\ lui Dumnezeu.

De la sf`ntul Augustin la Luther [i la Pascal, trecînd pe la sf`ntulGrigore (� 604), [i el �unul din mae[trii în [tiin]a p\catului�, Hugues deSaint-Victor (� 1141), Abélard (1142), Pietro Lombardi (� 1164), P\rin]iiconciliului de la Trento [i neo-scolasticii din secolele XVI [i XVII, medita]iacre[tin\ nu a încetat s\-[i pun\ întreb\ri asupra p\catului, s\-i precizezedefini]ia [i s\-i estimeze influen]a. ~ns\ sf`ntului Toma d�Aquino îi revinemeritul celei mai senine [i mai ample reflec]ii încercat\ în Evul Mediu peaceast\ tem\. Ea ocup\ o parte important\ din Summa theologiae 11. ~nplus, De Malo este consacrat\ în întregime aceluia[i subiect. Sfîntul Tomaclarific\ no]iunea filosofic\ de p\cat pe care orice om o poate elaboraf\r\ s\ recurg\ la Dumnezeu. Sfîntul Toma e de p\rere, la fel ca filosofiiantici, c\ voin]a nu dore[te decît binele, real sau aparent. El integreaz\,îns\, aceast\ credin]\ într-o schem\ cre[tin\. Gre[eala este, desigur,contrar\ regulilor ra]iunii12. Dar teologia îi descoper\ p\catului o dimen-siune mai cuprinz\toare, întrucît el se opune legii eterne, m\sur\ suprem\[i primar\ a ac]iunii omene[ti. Astfel �doctorul angelic� ajunge s\ reg\seasc\[i s\ aprobe defini]ia sf`ntului Augustin, �p\catul este orice fapt\, cuvîntsau poft\ împotriva legii ve[nice�13. Dar el ne arat\ c\ defini]ia include [igre[elile prin omisiune, c\ci �tot pentru a aduna bani avarul îi jefuie[tepe ceilal]i [i nu-[i pl\te[te datoriile. La fel, pentru a-[i satisface l\comia,gurmandul m\nînc\ prea mult [i nu ]ine post atunci cînd trebuie�14.


227

Omisiunea vinovat\ este deci o nega]ie legat\ de o afirma]ie gre[it\.Invita]ia la medita]ie asupra p\catului de omisiune, de acum definit cuclaritate, nu a întîrziat [i nu a încetat s\-[i lase amprenta asupra con[tiin]eioccidentale. Sfîntul Toma precizeaz\ undeva, amplificînd o reflec]ie a luiPietro Lombardi, c\ orice fapt\ rea este mai d\un\toare decît viciul,acesta din urm\ nefiind decît o dispozi]ie de a face r\u, pe cînd p\catulmarcheaz\ trecerea de la poten]\ la fapt\. El �învinge obi[nuin]a în bineca [i în r\u�15. ~n afar\ de dezordinea pe care o introduce în crea]ie,p\catul întunec\ sufletul care îl comite ; acesta î[i pierde str\lucirea [iînceteaz\ s\ fie luminos. Dar, mai mult decît atît, p\catul este sfidarea luiDumnezeu. Desigur, el las\ neatins\ demnitatea divin\. ~ns\ asta nu ]inede voin]a p\c\tosului ce-ar fi vrut, dac\ ar fi fost posibil, s\-i d\unezeCreatorului s\u : de unde aspectul infinit al p\catului. �Toate p\catele sîntîndreptate împotriva lui Dumnezeu�16.

~n ciuda clarific\rilor lui Abélard [i ale sf`ntului Toma, predicile [iiconografia au continuat adesea s\ confunde p\catele cu viciul. ~n schimb,speciali[tii în teologie moral\, str\duindu-se de-a lungul anilor s\ clasificep\catele, au încercat succesiv diferite distinc]ii : p\cate prin exces [i prinlips\ (diferen]iere inspirat\ de Aristotel) ; p\cate trupe[ti [i suflete[ti(sf`ntul Grigore) ; p\cate s\vîr[ite cu gîndul, cu vorba [i cu fapta (Tertulian,Origene, sf`ntul Ciprian : distinc]ie preluat\ de sf`ntul Albert cel Mare, desf`ntul Bonaventura [i de sf`ntul Toma d�Aquino) ; p\cate fa]\ de Dumnezeu,fa]\ de sine însu[i [i împotriva aproapelui (Pietro Lombardi) etc. Acestediferite criterii de identificare s-au grupat în cele din urm\ în dou\ mariansambluri � neexcluzîndu-le pe precedentele � ce aveau s\ preocupemult\ vreme : pe de o parte, lista p\catelor capitale ; pe de alt\ parte,opozi]ia între p\catele de moarte [i cele veniale.

Reflec]ia cre[tin\ a ezitat îndelung, în acela[i timp, asupra sensuluiexpresiei �p\cate capitale� � p\cate majore sau p\cate determinînd altep\cate ? � [i asupra num\rului lor. Epistolele sf`ntului Pavel [i ale sf`ntuluiIoan sînt pu]in explicite [i pentru una [i pentru cealalt\ dintre întreb\ri.Primul, pe urmele Ecclesiasticului (10, 15), atribuie o gravitate deosebit\l\comiei, �r\d\cin\ a tuturor relelor� (I Tim. 6, 10), adev\rat\ �idolatrie�(Col. 3, 5). Cel\lalt cuprinde �tot ce vine din lume� în cele trei rubrici :�pofta c\rnii, pofta ochilor [i m`ndria vie]ii� (I Ioan 2, 16). ~n schimb,ghicim în vechea disciplin\ a Bisericii, de exemplu de-a lungul Didahiilor[i în operele lui Tertulian, o list\ de p\cate a c\ror iertare nu se ob]ineadecît printr-o peniten]\ public\ : idolatrie, blasfemie, omucidere, adulter,dezm\], fals\ m\rturie [i furt17. Apoi Origene enumer\ mai multe înclina]iirele care sînt un fel de principi ai p\catelor � fiec\reia i se prevede undemon particular. ~n acela[i timp, el rezerv\ expresia �p\cate capitale�unor gre[eli intelectuale deosebit de grave, cum ar fi erezia18. Cu EvagriePonticul (� 399), c\lug\r în de[ertul egiptean, defini]iile [i lista prindcontur. ~ntr-adev\r, el contabilizeaz\ opt �duhuri ale r\ului� sau �gîndurilecele mai generale� ce genereaz\ respectiv l\comia, preacurvia, iubirea


228

de bog\]ii (avaritia), triste]ea, mînia, descurajarea sau �acedia�, slavade[art\ [i trufia19. Aceast\ clasificare se vrea ierarhic\. Ea ne arat\ în ceordine s\ combatem înclina]iile rele în func]ie de rezisten]a crescînd\ pecare ele o opun ac]iunii voin]ei. Dar, pe de alt\ parte, l\comia [idepravarea nu sînt oare primele ispite pe care c\lug\rii aveau s\ leîntîlneasc\ ? S\ remarc\m, în plus, importan]a acordat\ triste]ii [i �acediei�ce-i pîndeau, împreun\, pe asce]ii subalimenta]i. Lista p\catelor capitalea fost, a[adar, elaborat\ de c\tre [i pentru sufletele de elit\ ce seconsacraser\ mortific\rii. Astfel, îl vedem pe Cassian (� 432), adres`ndu-sec\lug\rilor cenobi]i, reluînd pe cont propriu enumerarea celor opt viciiprincipale a lui Evagrie20. Sfîntul Ioan Sc\rarul (� pe la 649) abate alSinaiului [i autor al unei Sc\ri sfinte, reduce viciile principale la [apte,trufia [i slava de[art\ confundîndu-se21. Sfîntul Grigore cel Mare (� 404)a[az\ în afara clasamentului trufia � superbia � ca fiind �r\d\cina tuturorrelelor� [i �regina tuturor viciilor� [i apoi enumer\ cele [apte �viciicapitale� care sînt slava de[art\, invidia, mînia, triste]ea, avari]ia, l\comia[i desfrîul22. ~n aceast\ list\ î[i face apari]ia invidia-gelozie. Pe de alt\parte, sf`ntul Grigore include în triste]e lenea spiritual\ (torpor circapraecepta). ~n sfîr[it, pentru el, exist\ o conexiune psihic\, o filia]ie întrecele [apte vicii în ordinea pe care le-o desemneaz\. De acum, clasific\rilep\catelor capitale s-au impus `n gîndirea teologic\. Isidor de Sevilla(� 636) enumer\ acelea[i vicii ca [i sf`ntul Grigore, e drept, într-o ordinediferit\, acordînd îns\ un loc identic trufiei23. Alcuin (� 804) prefer\ clasifi-carea lui Evagrie [i a lui Cassian24, dar Pietro Lombardi (� 1164) revine la ceaa sf`ntului Grigore25 care este [i cea pe care a lucrat sf`ntul Toma d�Aquino.

~n enumera]ia sa, acesta din urm\ unific\, la fel ca sf`ntul Ioan Sc\rarultrufia [i slava de[art\ [i înlocuie[te acedia cu tristitia (abandon saudezgust fa]\ de bunurile spirituale). Lista sa este, a[adar, urm\toarea :slava de[art\, invidie, mînie, avari]ie, triste]e, l\comie [i desfrîu. SfîntulToma pune în leg\tur\ cele [apte mari categorii de p\cate cu ]elurilecorespunz\toare : fie urm\rirea unui bine aparent dar care nu e real, fiefuga de un r\u aparent dar care nu este real26. ~n plus, el se delimiteaz\de sf`ntul Grigore în trei puncte. Sfîntul Grigore, ca [i Psihomahia luiPruden]iu, opunea cele [apte p\cate capitale celor [apte haruri aleSf`ntului Duh. Sfîntul Toma nu mai sus]ine aceast\ opozi]ie, c\ci nup\c\tuim ab\tîndu-ne de la virtute, ci iubind oarece bun pieritor27. Pe dealt\ parte, dac\ p\streaz\ ordinea propus\ de sf`ntul Grigore, el nustabile[te prin asta o trecere logic\ de la unele la altele28. ~n sfîr[it, dac\pentru sf`ntul Grigore �capital� înseamn\ �major�, pentru sf`ntul Toma,cele [apte p\cate merit\ s\ fie numite �capitale� în primul rînd pentru c\fiecare dintre ele este r\d\cina [i capul de serie (caput) pentru alte p\catece decurg din ele29.

~n vremea sf`ntului Toma d�Aquino, [i mai ales datorit\ lui, cele [aptep\cate capitale s`nt, prin urmare, fixate. Aceast\ cifr\ cu puteri excep]io-nale nu ar putea surprinde în contextul medieval. Sfîntul Grigore opusesecele [apte vicii celor [apte haruri ale Sf`ntului Duh [i le comparase cu


229

cele [apte popoare ale Canaanului30. Hugues de Saint-Victor explic\ apoic\ [apte este num\rul uman prin excelen]\, întrucît este compus dinpatru, cifr\ a trupului, [i trei, cifra sufletului. ~ns\ via]a omului esteîmp\r]it\ în [apte vîrste ce corespund celor [apte virtu]i. Ele combat cele[apte vicii, iar cele [apte cerin]e din Pater [i cele [apte sacramente (ac\ror list\ se încheie în secolul XII) joac\ acela[i rol31. Literatura religioas\a Evului Mediu va folosi de-acum în toate chipurile aceast\ cifr\ cu virtu]imagice. Vor fi cele [apte opere de milostenie, cei [apte psalmi depeniten]\, cele [apte rug\ciuni canonice, cele [apte p\r]i ale armamen-tului spiritual, cele [apte semne ale na[terii lui Hristos etc. Unii autori vorafirma c\ sîngele divin, curgînd din [apte r\ni, spal\ cele [apte p\catecapitale. O xilogravur\ din secolul XIV figureaz\ pe R\stignitul al c\ruisînge îneac\ [apte personaje mici aflate în jurul crucii [i care simbolizeaz\p\catele capitale. ~n acela[i spirit, o pictur\ flamand\ din 1460, p\strat\la episcopia din Teruel, o înf\]i[eaz\ pe Maria înconjurat\ de acelea[i[apte m\runte personaje : cele [apte dureri ale Fecioarei Maria [terg, aici,p\catele capitale32.

~n ciuda considera]iei de care se bucura aceast\ cifr\ magic\, sculpturaroman\ [i chiar sculptura gotic\ din secolul XIII men]in un num\r par devicii [i virtu]i. Acestea din urm\ � tinere femei înarmate cu lance [i scutcare amenin]\ sau doboar\ viciul ce le înfrunt\ � de la cel mult opt `nepoca roman\ ajung la zece la catedrala de la Strasbourg [i la dou\spre-zece la Amiens [i la Notre-Dame din Paris. Asta pentru c\ arti[tii ]ineaula simetrie33. ~ns\ ulterior, în art\ ca [i în literatur\, cifra [apte va ap\readin ce în ce mai mult pentru virtu]i ca [i pentru vicii : indiciu al unuiimpact crescînd al specula]iei scolastice. Dac\ în pîlnia întunecat\ aInfernului Dante nu dispune cercurile suferin]elor în func]ie de indica]iilesf`ntului Toma d�Aquino � dar probabil acesta era proiectul s\u ini]ial �în schimb cele [apte trepte succesive ale purgatoriului corespund p\catelorcapitale în ordine descrescînd\ a gravit\]ii pe m\sur\ ce ne ridic\m spre cer.

Sfîntul Toma a cugetat [i la suferin]a datorat\ p\catului :

�Tot ce se ridic\ � scrie el în Summa... � împotriva ordinii lucrurilortrebuie s\ se a[tepte la o reprimare din partea ordinii înse[i, prin acelacare îi este superior�. Or, �natura uman\ este mai întîi subordonat\propriei sale ra]iuni ; în al doilea rînd, celor ce de]in puterea exterioar\domeniului spiritual sau p\mîntesc, în cetate sau în familie ; în alttreilea rînd, celui ce st\pîne[te universul�. P\catul perturb\ fiecare dincele trei ordini : �De unde tripla pedeaps\ c\reia i se expune p\c\tosul :una vine de la el însu[i � remu[carea ; o alta din partea oamenilor ; [io a treia de la Dumnezeu�34.

~n aceast\ viziune, chinul p\c\tosului nu este repara]ia (care depindede peniten]\), ci contraponderea gre[elii. Ea restabile[te triumful ordiniiperturbate de dezordine. Dreptatea lui Dumnezeu vrea s\ existe osanc]iune a p\catului, ea fiind pentru via]a vinovat\ ceea ce meritul estepentru via]a virtuoas\. ~n aceast\ privin]\, dar în termeni mai modera]i,


230

sf`ntul Toma i se al\tur\ sf`ntului Augustin care afirmase într-o fraz\redutabil\ din De libero arbitro : �Pentru ca frumuse]ea universului s\ nur\mîn\ p\tat\, trebuie ca ru[inea p\catului s\ nu fie niciodat\ lipsit\ defrumuse]ea r\zbun\rii�35 � formul\ de care [i-au amintit autorii Ciocanuluivr\jitoarelor 36. P\c\tosul este astfel dator lui Dumnezeu [i orice p\catatrage dup\ sine obligativitatea pedepsei (reatus p�nae)37. Dar s-arputea ca ea s\ nu fie pe m\sura gravit\]ii cazului ? Aceast\ întrebare, pus\în mod constant [i reluat\ de-a lungul timpului, a condus la o a douamare împ\r]ire, anun]at\ mai sus, între p\cate de moarte [i p\cate veniale,cu precizarea c\ unii autori au stabilit o ecua]ie între p\catele capitale [ip\catele de moarte.

Nu se g\sesc deloc izvoare biblice cu privire la distinc]ia p\cat demoarte � p\cat venial, în afara unui text obscur al sf`ntului Ioan : �Dac\vede cineva pe fratele s\u f\c`nd un p\cat care nu duce la moarte, s\ seroage ; [i Dumnezeu îi va da via]a, anume acelor care n-au f\cut nici unp\cat care duce la moarte. Este un p\cat care duce la moarte ; nu-i zic s\se roage pentru acela. Orice nedreptate este p\cat ; dar este un p\catcare nu duce la moarte.� (Ioan 5, 16-17). Apostolul va fi identificatp\catul împotriva Sf`ntului Duh (cf. Mat. 12, 31) [i p\catul care duce lamoarte : o putem crede. ~n primele secole ale cre[tinismului se disting înschimb dou\ niveluri de gre[eli, în func]ie de tipul de iertare pe care oimpun, dar delimitarea lor variaz\ dup\ autori (Tertulian, Origene etc.) [idup\ regimurile de peniten]\ : vor putea fi iertate numai de Dumnezeusau de Biseric\ ? Conduc sau nu la o peniten]\ public\ [i la interven]iaBisericii care-l va reintegra pe p\c\tos în comunitatea credincio[ilor ?Iertarea lor va fi sau nu întîrziat\ de Biseric\ pîn\ în clipa mor]ii38 ?

Ezit\rile acestea iau sfîr[it o dat\ cu sf`ntul Augustin care l\mure[te `na[a fel distinc]ia dintre p\catele veniale [i p\catele de moarte, încît ea adeterminat întreaga teologie posterioar\. Primele, explic\ el � criminalevia, quotidiana, veniala � nu ridic\ via]a sufletului ce r\mîne unit cuDumnezeu. ~n cazul lor iubim f\ptura, nu împotriva lui Dumnezeu, ci înafara lui. Deci ele nu atrag damnarea [i sînt iertate prin rug\ciune, post[i pomeni. ~n schimb celelalte � crimina letalia, mortifera � sînt incompa-rabile cu gra]ia divin\ pe care o anuleaz\ ; ele ne fac s\ pierdem dreptulla cer dobîndit prin botez [i nu pot fi dezlegate decît prin Biseric\, învirtutea cheilor date de sf`ntul Petru. Astfel s-a stabilit o demarca]ieabsolut\ între dou\ categorii de gre[eli, dup\ cum ele merit\ sau nupedeapsa focului ve[nic39.

Totu[i problema naturii p\catului venial continu\ s\ provoace dezbateri.Mai ales sf`ntul Anselm [i Abélard [i-au pus întreb\ri asupra sa. De undeimportanta clarificare adus\ de sfîntul Toma d�Aquino ce a confirmat [i aprecizat distinc]ia stabilit\ de sfîntul Augustin. Orice act voluntar, explic\sf`ntul Toma, este negre[it rînduit ̀ n vederea unui sfîr[it ultim. Or, p\catulu[or nu este aplicat unui sfîr[it ultim r\u (pentru c\ în acest caz ar fi p\catde moarte), dar nici nu este reductibil la un sfîr[it ultim bun (pentru c\


231

atunci nu ar mai fi p\cat). Rezult\ c\ p\catul u[or se abate de la lege(praeter legem) f\r\ s\ i se opun\ cu adev\rat, în timp ce p\catul demoarte este îndreptat cu totul împotriva legii (simpliciter contra legem).El este, prin urmare, un p\cat întreg, pe cînd cel\lalt este un p\catneterminat. Cu siguran]\, acesta poate fi o `nclina]ie spre p\cate demoarte, [i obiectul s\u este mereu �dereglat�, dar nu e comis din �r\utate�.~n plus, un p\cat s\vîr[it din ne[tiin]\ nu este niciodat\ p\cat de moarte,iar înainte de vîrsta discern\mîntului, copilul nu s\vîr[e[te nici p\cat demoarte, nici p\cat u[or40. Mul]i morali[ti [i teologi catolici, începînd cuEvul Mediu [i pîn\ într-o perioad\ recent\, au considerat c\ împ\r]ireap\catelor în cele dou\ mari categorii � �p\cate de moarte� [i �p\cateu[oare� � f\cut\ de sf`ntul Augustin [i de sf`ntul Toma, a epuizat problemar\ului moral. Totu[i lumea ortodox\ nu o cunoa[te, în timp ce Bisericalatin\ i-a acordat o importan]\ enorm\, întrucît ea impunea m\rturisirea,la confesiune, a tuturor p\catelor de moarte.

Cu trecerea timpului, se pare c\ distinc]ia p\cat de moarte � p\catvenial nu [i-a c\p\tat întreaga importan]\ decît la al IV-lea conciliu de laLateran (1215) ce obliga la m\rturisirea tuturor �p\catelor de moarte�. Deatunci a trebuit s\ se decid\ în fiecare caz concret dac\ p\catul era demoarte sau venial.

Regimurile de peniten]\

~n timp ce-[i preciza doctrina p\catului, Biserica punea la punct, dup\îndelungi taton\ri, o practic\ a confesiunii [i a peniten]ei. Trei regimuride peniten]\ s-au succedat în decursul anilor41. ~n uzan]a veche, m\rturi-sirea gre[elilor era f\cut\ c\tre episcop într-o form\ pe care nu ocunoa[tem. Cu siguran]\ ea nu era public\, îns\ procesul de peniten]\ era.Sub controlul episcopului comunitatea era cea care îl admitea pe p\c\tosîn rîndul peniten]ilor, cel mai adesea la începutul postului Pa[telui, [i îlabsolvea în Joia sfînt\. Rituri solemne marcau admiterea la peniten]\. Petoat\ durata isp\[irii, p\c\to[ii erau muta]i în biseric\ într-un loc inferior.Absolvirea era proclamat\ adun\rii care se ruga, plîngea, gemea pentrupeniten]i. Chiar reconcilia]i, ace[tia r\mîneau pîn\ la sfîr[itul vie]ii subsemnul interdic]iilor : interdic]ia de a tr\i o via]\ matrimonial\ normal\,de a se c\s\tori sau rec\s\tori, de a ocupa func]ii publice, de a da înjudecat\, de a face comer], de a deveni diaconi, parohi sau episcopi.Clericii nu puteau beneficia de absolvire. Ceilal]i nu o puteau primi decîto singur\ dat\ în via]\. Din aceast\ cauz\ credincio[ii fugeau de peniten]\[i nu recurgeau la ea, cel mai adesea, decît în pragul mor]ii. De fapt,sistemul acesta, a[a cum o spune C. Vogel, ducea la un �vid de peniten]\�[i la un �pustiu spiritual�.

~n mediul monastic al secolelor IV-V s-a desprins treptat un al doileagrad de peniten]\ [i a ap\rut un personaj nou, directorul sau p\rintelespiritual, fa]\ de care anahore]ii [i cenobi]ii sim]eau nevoia de a se


232

m\rturisi. Ne g\sim, din aceast\ clip\, pe calea confesiunii private. Ea seva dezvolta curînd în m`n\stirile celte [i anglo-saxone ce par a nu ficunoscut niciodat\ peniten]a veche [i, datorit\ misionarilor veni]i dininsule, ea se va impune treptat pe continent începînd cu secolul VII [ipentru totalitatea popula]iei.

Totu[i, pîn\ la jum\tatea secolului XII, m\rturisirea nu este decît unuldin mijloacele ce duc la absolvirea de p\cate, al\turi de rug\ciune, poman\[i post. Caracteristicile noului regim de peniten]\ sînt urm\toarele : to]ip\c\to[ii, clerici sau laici, pot fi absolvi]i ori de cîte ori au p\c\tuit.P\c\tosul se adreseaz\ în tain\ unui preot (iar nu numai episcopului).Iertarea nu este totu[i ob]inut\ decît atunci cînd taxele de peniten]\(mortific\ri diverse, pomeni etc.) au fost pl\tite. ~ntregul proces deabsolvire este tainic. Dispar [i îmbr\c\mintea specific\ a p\c\to[ilor [ilocurile lor aparte în oficii. O dat\ s\vîr[it\ peniten]a, ei nu se mai g\sescsub povara nici unei interdic]ii. Peniten]a public\ subzist\ totu[i pentrup\catele publice grave. De altfel, Rena[terea carolingian\ se str\duie[tes\-i redea importan]a.

Noul sistem a fost numit cel al �peniten]ei tarifate�. ~ntr-adev\r,confesorul apare aici mai ales ca un judec\tor ce interogheaz\, anche-teaz\, pronun]\ sentin]a dup\ ce a cînt\rit gre[elile. El are deci nevoie deliste de cazuri cu sanc]iunile corespunz\toare. Sînt faimoasele �Peniten]e�ce apar în insule în secolul VI, ajung pe continent în secolul VII [i vorr\mîne în vigoare pîn\ în secolele XI-XII. Ele aplic\ principiul contrariacontrariis [i impun postul gurmanzilor, munca celor lene[i, abstinen]adesfrîna]ilor. Sanc]iunile sînt, teoretic, foarte grele. Astfel, Peniten]a luipseudo-Theodor (în jur de 690-740 ?) prevede pentru un act de depravarepatru ani de post, pentru dorin]a de depravare 40 de zile, pentru omucidereîntr-o `nc\ierare 10 ani, iar pentru sperjur 11 ani de post. ~nc`t, m\rturisireacuiva care s-ar fi f\cut vinovat de aceste patru nelegiuiri ar fi avut dreptconsecin]\ 25 de ani [i 40 de zile de post. Este evident c\ asemenea tarifurierau inaplicabile. De aceea, dup\ modelul german al Wehrgeld-ului, s-arecurs la listele de echivalen]e (un an de post r\scump\rat prin de 12 ori3 zile de post continuu sau prin recitarea a 3 psaltiri sau printr-un anumitnum\r de lovituri de bici) [i mai ales la �r\scump\r\rile� sub form\ denumerar sau slujbe ]inute în scop de peniten]\ [i al c\ror pre] eraprecizat. Cei boga]i puteau, evident, s\-[i ofere permut\ri imposibilepentru cei s\raci, obliga]i s\ isp\[easc\ ei în[i[i. ~n afar\ de asta, sistemulde peniten]\ tarifar\ lua în considerare gre[eala material\ mai mult decîtinten]ia [i isp\[irea concret\ mai mult decît poc\in]a. Astfel c\ a ajuns, larîndu-i, într-un impas.

~ndreptarea a venit printr-o evolu]ie psihologic\ [i religioas\, care s-aafirmat, [i ea, în mediul monastic [i a pus accentul asupra unei noi valoripe care antichitatea greco-roman\ nu o cuno[tea : c\in]a r\scump\r\toare42.~n secolele IX-XI sf`ntul Nil, sf`ntul Romuald, sf`ntul Petru Damian,apostoli ai dispre]ului fa]\ de lume (contemptus mundi ) propov\duiau


233

cu ardoare o convertire dramatic\ [i tulbur\toare a c\rei experien]\ autr\it-o ei în[i[i43. Apoi, în secolul XII, Abélard, sf`ntul Anselm, Hugues deSaint-Victor insist\ asupra con[tiin]ei, a inten]iei, asupra ru[inii trebuin-cioase, asupra lacrimilor sf`ntului Petru dup\ ce l-a renegat pe Ioan.Ace[ti teologi ai contri]ionismului ce pun în relief responsabilitateapenitentului sînt în acela[i timp � [i este logic � filosofi ai libert\]iiumane44. Trebuie s\ îl men]ion\m aici în mod deosebit pe Abélard.Pentru c\, scrie Jacques Le Goff, el este cel care, �într-o form\ elaborat\,deplaseaz\ centrul peniten]ei de la sanc]iunea exterioar\ spre c\in]ainterioar\ [i-i deschide omului, prin analiza inten]iilor, cîmpul psihologieimoderne�45. Prin aceasta el se opune sf`ntului Bernard, mai tradi]ionalist,care insist\, desigur, asupra umilin]ei m\rturisirii [i asupra remu[c\riimîntuitoare, dar afirm\ c\ p\c\tosul nu are scuze [i c\ indiferen]a saune[tiin]a nu reduc gravitatea gre[elii46.

~n secolele X-XI apar primele rug\ciuni pro petitione lacrimarum(lacrimi de remu[care, se în]elege) care redescoper\ o doctrin\ [i opractic\ a c\lug\rilor din Orient. ~n secolul XII, c\lug\rul de la Cluny,Pierre de Celle (� 1183), care a fost episcop de Chartres, va spune c\lacrimile sînt pîinea sufletului aflat în poc\in]\ : ele sting focul pasiunilor,sufoc\ viciile, [terg p\catele, înmoaie inima, `nso]esc vorbele bune,înmul]esc virtu]ile, atrag îndurarea [i bun\voin]a lui Dumnezeu47. ~ncurînd se va trece de la c\in]a tulbur\toare la m\rturisirea frecvent\. Dartimp de secole se va vorbi ne`ncetat despre �remu[care� (cunoa[terea desine ca p\c\tos) [i se va lansa, împotriva peniten]ei tarifate, ideea c\umilin]a [i ru[inea inerente m\rturisirii constituie prin ele însele isp\[ireapropriu-zis\. Se trece astfel la al treilea regim de peniten]\ care acord\absolvirea de p\cate imediat dup\ m\rturisire. Isp\[irea fiind deja s\vîr[it\o dat\ cu �confesiunea� nu mai exist\ nici un motiv pentru a amînaiertarea. Accentul cade de acum înainte pe chiar aceast\ confesiune (easfîr[e[te prin a desemna orice proces de peniten]\), deci asupra examenuluide con[tiin]\.

O practicare regulat\ a acestuia, prob\ de luciditate [i de exigen]\moral\, avea s\ conduc\, în mod logic, la abandonarea contri]ionismuluicare �contravine practic\rii m\rturisirii frecvente. Ea presupune într-adev\rca peniten]a s\ fie destul de neobi[nuit\ pentru ca penitentul s\ fieimpresionat ; ea presupune de asemenea m\rturisirea p\catelor grave ac\ror amintire s\ fie în stare s\-l tulbure pe cel ce le m\rturise[te�48.Progresele interioriz\rii la nivelul teologilor [i al c\lug\rilor au deter-minat a[adar Biserica, la cel de al IV-lea conciliu de la Lateran (1215), s\impun\ tuturor credincio[ilor (canonul XXI) o practic\ ce era probabildeja în vigoare pe alocuri49 : confesiunea anual\ obligatorie a fiec\ruicre[tin la preotul parohiei din care f\cea parte � o decizie capital\ înistoria mentalit\]ilor [i a vie]ii cotidiene (îmblînzit\, e drept, în practic\,de ac]iunea ordinelor de cer[etori [i apoi, mai tîrziu, de cea a misionarilordin interior). Unele concilii regionale au înmul]it imperativele de laLateran IV [i au impus trei confesiuni anuale.


234

Aceast\ evolu]ie spre culpabilizare `nt`lnea o alta ce tindea, în aceea[iepoc\, s\ fixeze teologia sacramentelor [i s\ sporeasc\, prin rico[eu,puterile clerului. Prin absolvirea oferit\ p\c\tosului ce se c\ie[te [i dore[tes\ se îndrepte, preotul nu doar c\ acord\ iertarea dar, mai mult, confer\multiple haruri ce-l vor ajuta pe penitent s\ se men]in\ pe calea cea bun\reg\sit\. Putere cu adev\rat enorm\ a omului lui Dumnezeu, care estemijlocitorul prin care ac]ioneaz\ întreaga Biseric\ în calitate de trupmistic [i de comuniune a sfin]ilor. Din acest moment, numai el acord\dezlegarea (pe cînd cîntecele de gesta atestau o practic\ a confesiuniic\tre laici) [i aceast\ dezlegare este izvorul direct al harurilor. Exist\,a[adar, cu ajutorul ac]iunii preotului, o eficacitate a sacramentului prin el`nsu[i (ex opere operato). ~n acest mod expune sf`ntul Toma d�Aquinodoctrina peniten]ei ce se va impune ca doctrin\ oficial\50.

Preceptul confesiunii anuale implica, oare, în mintea P\rin]ilor dinsinod, o afirma]ie doctrinar\ despre necesitatea confesiunii în general ?S-ar p\rea c\ nu. Cei mai mul]i trebuie s\ fi gîndit, ca [i canoni[tii vremii,c\ m\rturisirea auricular\ este obligatorie numai în virtutea unei tradi]ii aBisericii latine. Motiv pentru care Biserica greceasc\, av`nd o alt\ tradi]ie,nu o impune, la fel cum nu le impune preo]ilor celibatul [i nu împ\rt\[e[tecu azim\, ci cu pîine fermentat\. ~n schimb, începînd cu genera]ia sf`ntuluiToma, teologii au prezentat confesiunea ca fiind �de drept divin�, adic\institu]ie divin\, ceea ce conciliul de la Trento a confirmat (sesiunea XIV,cap. V).

Adoptînd hot\rîrea de la 1215, Biserica înv\]\toare avea în vedereevidente obiective pastorale. Ea voia nu doar s\ dezvolte practica exame-nului de con[tiin]\, dar mai mult, s\-i permit\ confesorului s\ judececuno[tin]ele religioase ale credincio[ilor [i s\-i dea ocazia s\-i catehizezeîn cursul interogatoriului [i dialogului cu peniten]ii � metod\ deosebit deeficace de acultura]ie religioas\. ~n contrapondere, obliga]ia confesiuniianuale oferea clerului un considerabil mijloc de presiune asupra sufle-telor. De unde, în al doilea Roman al Trandafirului, portretul satiric alPref\cutului (Faux-Semblant), confesor ipocrit cu puteri enorme cem\rturise[te : �C\ci pentru a sufletelor mîntuire / Eu cercetez pe seniori[i pe doamne / {i pe to]i cei din cas\ / Despre-ale lor averi [i modul lorde via]\�51. ~n al doilea rînd, noua teologie a peniten]ei, sporind rolulpreotului, risca s\ mic[oreze pe cel al p\c\tosului [i c\in]a lui necesar\.Accentul c\zînd, înainte de toate, pe m\rturisire � conciliul de la Trentova formula mai tîrziu obliga]ia de a enumera toate p\catele de moarte �se putea, oare, insista [i asupra inten]iilor ce l-au împins pe p\c\tos îngre[eal\ ? Noul sistem de peniten]\ comporta, prin urmare, pericolul deformalism [i de legalism, în condi]iile în care mul]i oameni, f\r\ a se fipreg\tit suficient pentru primirea sacramentului prin exerci]ii spirituale,încercau în primul rînd s\ fie în regul\ fa]\ de Biseric\. Pentru c\ existao obliga]ie c\reia, în regimul de �cre[tin\tate�, era imposibil s\-i scapi.


235

Sume ale confesorilor [i manuale de confesiune

Canonul XXI al celui de-al IV-lea conciliu de la Lateran a provocat odezvoltare spectaculoas\ a literaturii privitoare la p\cat. ~ntr-adev\r, ned\m seama c\ preo]ii de parohie � curînd sprijini]i de c\lug\rii dinordinele mendicante � au fost cuprin[i de o adev\rat\ panic\ în fa]aperspectivei de a trebui s\-[i interogheze [i judece enoria[ii în modregulat în tribunalul peniten]ei. Au avut nevoie de lucr\ri care s\-il\mureasc\ [i s\-i c\l\uzeasc\ în aceast\ grea îns\rcinare. Pe de alt\parte, încercînd s\ lupte împotriva rutinei confesiunii anuale, cei maizelo[i dintre oamenii Bisericii [i cei mai preocupa]i s\ cre[tineze maseleau recurs la o culpabilizare intensiv\ a publicului, insistînd f\r\ odihn\ �[i asta timp de secole � asupra diferitelor categorii de gre[eli [i asupragravit\]ii ontologice a p\catului.

Din aceste dou\ nevoi convergente au ap\rut multiple �Sume aleconfesorilor� [i �Manuale de confesiune� ce au înlocuit listele de tarifedin epoca anterioar\, fiind totu[i adev\rat c\ obliga]ia confesiunii anualedecretat\ de Lateran IV nu a f\cut, probabil, decît s\ confirme o evolu]ieîn curs [i c\ operele marcate de preocuparea pentru o pastoral\ peniten]ial\au fost redactate înainte de 1215 sau în jurul acestei date. ~n aceast\situa]ie s`nt în special Liber poenitentialis de Alain din Lille, scris\ înultimii ani ai secolului XII [i lucr\rile paralele scrise pe la 1210-1215 dedoi englezi ce aveau leg\turi cu mediul universitar parizian, Thomas deChabham [i Robert de Flamborough52. De acum înainte, lucr\rile referi-toare la p\cat se vor împ\r]i în dou\ categorii. Unele, sub forma unorvolume grele, sînt tratate de moral\ juridizat\ trebuind s\ permit\ formareaunei judec\]i exacte asupra faptelor m\rturisite în confesiune [i, înconsecin]\, prescrierea unei peniten]e corespunz\toare [i a solu]iilor cevor duce la evitarea repet\rii gre[elilor53 � acestora li s-a dat denumireageneral\ de �Sume ale confesorilor�. Altele, mai concise [i mai u[or demanevrat, nu le ofer\ preo]ilor ce au grij\ de suflete [i peniten]ilor decîtdirectivele indispensabile unei bune confesiuni trebuind s\ duc\ lam\rturisirea tuturor gre[elilor grave s\vîr[ite de p\c\tos. Aceste tratate cutitluri diverse � uneori, de altfel, se numesc chiar �Sume� � sînt numite deobicei �Manuale de confesiune�.

Modelul celor dintîi a fost conceput în anii 1220-1240 de dominicanulcatalan Raimond de Peñafort. A sa Summa de casibus poenitentiae,îmbog\]it\ curînd cu glose de un alt dominican, a cunoscut un succesremarcabil. ~ncepînd cu secolul XIII s-au redactat rezumate ale acestora.~n secolul XV poe]ii vor oferi adapt\ri versificate54. ~n 1603, Roma [i-aprocurat o edi]ie, la doi ani dup\ ce l-a canonizat pe autor. Exempluloferit de Raimond de Peñafort a fost urmat pîn\ la Marea Schism\ de maimul]i franciscani [i dominicani. Nu ne mir\ importan]a acestor c\lug\riîntr-un asemenea domeniu. Predicatori sau inchizitori, sau am`ndou\, [icurînd autoriza]i s\ confeseze, în ciuda privilegiului acordat preo]ilor deparohie, ei [i-au fondat întreaga pastoral\ de cre[tinare pe culpabilizare.


236

De aceea sîntem îndrept\]i]i s\ situ\m la începutul secolului XIII o cezur\capital\ în istoria cre[tin\t\]ii, întrucît, în cei [ase ani dintre 1210-1215,au coincis crea]ia franciscanilor, cea a dominicanilor [i al IV-lea conciliude la Lateran.

~ntr-un fel, �Sumele cazuistice� apar ca o produc]ie interna]ional\ :sînt redactate în Spania, Germania, Fran]a, Italia. Dar frontierele nu erauprecise în acea vreme. ~n realitate, toate aceste lucr\ri latine[ti î[i facapari]ia într-un mediu omogen : cel al c\lug\rilor cer[etori pentru careEuropa este înc\ un teritoriu unde cre[tinismul trebuie r\spîndit. Nuamintim aici, din perioada de dinainte de 1378, decît operele majore alenoului gen de literatur\ : Summa confessorum (pe la 1290) a domini-canului german Johann din Freiburg : Summa de poenitentia (1295-1302)a franciscanului Johann din Erfurt, prelucrat\ de un alt franciscan, Durandde Champagne ; monumentala Summa Astesana (în jur de 1317) scris\ defranciscanul Astesanus d�Asti ; cea mai scurt\ Summa de casibus conscientiae(1338) datorat\ dominicanului Bartolomeu din Pisa (de unde numele dePisanella) ; în sfîr[it Supplementum (1444) la Pisanella redactat de franciscanulNicolò d�Ausimo ce a ad\ugat referin]e operei considerate prea scurt\ apredecesorului s\u.

Prima grij\ a autorilor de �Sume� a fost aceea de a-i ajuta pe confesoriiconfrunta]i cu diversitatea cazurilor, ar\tîndu-le cum s\-l interogheze pepenitent (mai ales asupra p\catelor capitale), cum s\-l c\l\uzeasc\ înexamenul de con[tiin]\, cum s\ elucideze cauzele [i circumstan]ele [ideci cum s\ evalueze gravitatea gre[elii, cum s\ înving\ obstacolele(teama, ru[inea, vanitatea, disperarea) ce se împotrivesc unei buneconfesiuni. ~ns\ redactorii �Sumelor�, începînd cu Raimond de Peñafort,erau canoni[ti. Ei vedeau în confesori judec\tori ce formau �tribunalul�peniten]ei [i destina]i de Biseric\ �judec\rii sufletelor�. ~n mintea lor,p\cat înseamn\ orice înc\lcare a legii (divin\, ecleziastic\ sau civil\), iardiscursul lor era construit în jurul celor dou\ categorii ale �licitului� [i�ilicitului�. De unde aportul masiv al dreptului în operele lor [i constantareferire la textele legislative care au conferit afirma]iilor lor un ton adeseanegativ [i represiv. �Sumele� au eliminat treptat preocup\rile pastorale.Ele au fost tot mai pu]in ghiduri practice, destinate confesorilor [ienoria[ilor, [i tot mai mult lucr\ri autonome ce exprimau o disciplin\dificil\ � cea a �cazurilor�, ea îns\[i strîns legat\ de dreptul canonic.Noua [tiin]\ a devenit obiect de înv\]\mînt [i s-a angajat într-o specula]iedin ce în ce mai rafinat\ [i exhaustiv\. Num\rul �cazurilor� examinate s-aînmul]it ca un bulg\re de z\pad\ [i autori savan]i s-au sprijinit, pentru ale rezolva, pe un num\r crescînd de autorit\]i (auctoritates), demonstra]ii(rationes) [i decizii juridice ( jura).

Marea Schism\ a oprit pentru un timp producerea acestei categorii delucr\ri. Dar ea a fost reluat\ cu mai mult\ rîvn\ în jurul anului 150055 cu�Sumele� publicate succesiv de franciscanii Battista de Salis (1480-1490)[i Angelo de Chiavasso (acela[i deceniu) [i de dominicanii SylvestroPrierias (în jur de 1516), Giovanni Cagnazzo de Taggia (1517) [i celebrul


237

Cajetan (1525). ~n afar\ de ultima, care se voia scurt\ [i relativ pu]injuridic\, �Sumele� din noua serie (exclusiv italiene) accentuau, în ciudaunor veleit\]i pastorale, caracteristicile de erudi]ie [i tehnicitate dejare]inute pentru perioada anterioar\ Marei Schisme. Deosebit de revela-toare în aceast\ privin]\ este Summa summarum a lui Prierias, lucrare cuambi]ii enciclopedice. Autorul declar\ c\ a folosit lucr\rile a 48 de teologi,a 113 juri[ti [i a 18 autori de �Sume�. Dar Giovanni Cagnazzo de Taggiamerge mai departe întrucît a m\rit cu înc\ 20 % num\rul autorilor cita]i[i pe cel al articolelor : lips\ de m\sur\ a unei [tiin]e ce se voia bazat\ pecazuri concrete, dar care a pierdut contactul cu realitatea. Aceste date nefac s\ în]elegem mai bine ostilitatea lui Luther fa]\ de dreptul canonic,�adversar al lui Dumnezeu�, [i luarea sa de pozi]ie, mai ales în DeCaptivitate Babylonica, nu împotriva confesiunii, ci împotriva modului încare o întrebuin]eaz\ Biserica. Dup\ p\rerea lui, sacramentul peniten]eidevenise cel mai puternic instrument de domina]ie al ierarhiei romane56.Printre negociatorii romani care nu reu[esc s\ se în]eleag\ cu el îi g\simtocmai pe Cajetan [i pe Prierias. Pe rugul din decembrie 1520, Reforma-torul a aruncat, o dat\ cu bula Exsurge Domine [i Summa angelica a luiAngelo de Chiavasso pe care el o numea Diabolica [i care încarna, înconcep]ia sa, toate defectele practicii catolice de peniten]\. Dup\ conciliulde la Trento va înflori o nou\ cazuistic\, mai pu]in juridic\, animat\ deun alt spirit. ~ntrucît dreptul canonic aducea r\spunsuri tot mai pu]in adecvatela situa]ii noi, n\scute din transformarea societ\]ii, referin]ele nu se vormai face doar la legile scrise, ci [i la legea moral\ înscris\ în con[tiin]\ ;în acela[i timp se va dezvolta [i no]iunea de circumstan]\ atenuant\.

Chiar dac\ aportul masiv al dreptului canonic a influen]at treptat,timp de secole, teologia [i practica peniten]ei, descoperim în cea de adoua categorie de lucr\ri � �Manualele de confesiune� � preocup\ri maiclar pastorale. De aceast\ dat\ este vorba, din secolul XIII pîn\ laînceputul secolului XVI, de o literatur\ enorm\ în care nenum\rate c\r]ianonime înso]esc scrierile unor personaje celebre. Printre cele dintîi, unloc aparte îi revine Manualului p\catelor, oper\ anglo-normand\ scris\în cea de a doua jum\tate a secolului XIII57. Printre celelalte g\sim înprimul rînd Somme le Roi, tratat de moral\ destinat s\ faciliteze examenulde con[tiin]\, datorat predicatorului Laurent, confesor al regelui Fran]ei,Filip al III-lea cel Viteaz [i scris pe la 1280 chiar la cererea suveranului58 ;Specchio della vera penitenza a dominicanului Giaccomo Passavanti dinFloren]a (� 1357) ; cele dou\ tratate complementare Lumen confessorum[i Modus confitendi ale benedictinului spaniol Andrei d�Escobar (� 1427) ;Specchio della confessione [i Renovamini ale franciscanului Bernardin deSiena (� 1444), trei opuscule ale dominicanului Antonin de Floren]a (1459) :Omnis mortalium cura ; Curam illius habe ; Confessionale, care au precedatmarea sa Sum\ teologic\. Aceasta constituia prima lucrare de �teologiemoral\� redactat\ în Europa cre[tin\ [i se voia �[tiin]\ c\l\uzitoare a compor-t\rii omene[ti�59. ~n afara spa]iului mediteranean, principalele titluri au


238

fost : De Confessione de Henri Langenstein (� 1397) ; Manuale confessorumal dominicanului Jean Nider (� 1438), autor, printre altele, al celebruluiFormicarius îndreptat împotriva vr\jitoarelor ; Tractatus de confessionede Matei de Cracovia (1410) [i, de cancelarul Universit\]ii din Paris, JeanGerson, Miroir de l�âme [i De la confession pe care le-a reunit în 1404,împreun\ cu Art de bien mourir, în Livre des trois parties. Dou\ opereintermediare între �sume� [i �manuale� merit\ o aten]ie deosebit\ datorit\audien]ei de care s-au bucurat. Este vorba de Manipulus curatorum de Guyde Montrocher, preot la Teruel în secolul XIV [i de Confessionale aumanistului flamand Godescalc Rosemondt, contemporan cu Erasmus [iLuther60.

La fel ca �Sumele de cazuri�, cele mai cunoscute dintre �Manualele deconfesiune� au fost redactate de multe ori de c\lug\ri apar]inînd ordinelormendicante. Este o nou\ dovad\ a grijii lor de a sus]ine direc]ia operei decre[tinare. Pe de alt\ parte, ca [i înainte, aceast\ produc]ie interna]ional\r\mîne foarte omogen\ deoarece oglinde[te preocup\rile pedagogice cese dezvolt\ în epoc\ în partea cea mai militant\ a Bisericii înv\]\toare.Unele �Manuale de confesiune� sînt destinate în mod special preo]ilor pecare ele se str\duiesc s\-i ghideze în administrarea sacramentului peni-ten]ei. Este, de exemplu, cazul lucr\rii Confessionale a sf`ntului Antonin[i al Manuale confessorum de Jean Nider care con]in, ambele, îndrum\ripentru interogarea penitentului, modul de a-i da acestuia sfaturi, peniten]ace trebuie prescris\, modul de administrare a absolvirii. ~n ceea ceprive[te Tractatus-ul lui Matei de Cracovia, el este destinat în primul rîndcelor ce `i confeseaz\ pe c\lug\ri : de unde [i preciz\rile cu privire lap\catele împotriva leg\mintelor [i regulilor vie]ii mîn\stire[ti.

~n schimb, alte lucr\ri vizeaz\ îndeosebi publicul de credincio[i.Prologul la Manualul p\catelor anun]\ clar : �Este f\cut pentru laici�. Al]iautori precizeaz\ c\ ei scriu pentru cei �care nu sînt c\rturari�, �care nuapar]in clerului�, �pentru cei care nu sînt nici litera]i nici clerici�61.Ultimele formule trebuie în]elese în sens larg [i par a-i cuprinde nu doarpe laici, ci [i pe numero[i preo]i de parohie nefamiliariza]i cu limbalatin\. De fapt, acestor dou\ categorii de public s-au adresat cel maiadesea autorii �Manualelor de confesiune� : ceea ce explic\ faptul c\adesea recurg la limbile vernaculare. Passavanti î[i redacteaz\ în italian\Oglinda adev\ratei peniten]e, sf`ntul Bernardin de Siena face la fel pentrucele dou\ tratate men]ionate mai sus. Sfîntul Antonin ne ofer\ scrierilesale despre confesiune într-o versiune latin\ [i într-una italian\. La felSumma pacifica, în realitate mai mult �manual� decît �Sum\�, a francis-canului Pacifico de Novara este scris\ direct în italian\. ~n ce-l prive[te peGerson, el î[i traduce operele în latine[te, pentru a le da o audien]\interna]ional\, dar redactase mai întîi în francez\ Miroir de l�âme, De laconfession [i Art de bien mourir, regrupate în Livre de trois parties. ~nsfîr[it, numeroase �formule de confesiune� anonime, în versuri sau în proz\,ce se înmul]esc în secolul XV cu prec\dere în Anglia [i în Germania,recurg la limbile vernaculare62.


239

Prin urmare, semnate sau nu, �Manualele de confesiune� sînt cel maiadesea susceptibile de o dubl\ utilizare, de c\tre preot [i de c\trecredincio[i. Concepute în manier\ didactic\, ele înva]\ cum se adminis-treaz\ [i cum se prime[te sacramentul peniten]ei. Doctrina peniten]ial\ [iformarea spiritual\ sînt înzestrate în interior cu un cadru ce cuprinde celetrei faze succesive ale actului sacramental : preg\tirea penitentului (primire,exorta]ie), m\rturisirile sale [i, în cele din urm\, consecin]ele pe careacestea le atrag (peniten]a ce trebuie prescris\ [i dezlegarea)63. ~ns\ îninteriorul acestui plan impus, interogatoriul (de partea confesorului) [im\rturisirea (de partea credinciosului) re]in în mod deosebit aten]iaautorilor. Examenul de con[tiin]\ este condus prin raportare la cele [aptep\cate capitale, la cele zece porunci, la cele cinci sim]uri, uneori [i lacele dou\sprezece articole ale Crezului. C\rora unele �Manuale� le maiadaug\, pentru a cînt\ri cu b\taie, [i al]i parametri : cele opt Fericiri, cele[ase sau [apte opere trupe[ti de milostenie, cele [ase sau [apte operespirituale de milostenie, cele patru virtu]i cardinale, cele trei virtu]iteologale etc. Astfel, pe m\sur\ ce lucr\rile se înmul]esc, reflec]ia asuprapeniten]ei î[i adînce[te cercetarea circumstan]elor � adesea agravante �ale p\catului [i înmul]e[te punctele de vedere din care trebuie înf\]i[at\gre[eala. Sfîntul Antonin, Pacifico de Novara [i, pe urma lor, mul]iredactori de �Manuale� anonime au introdus în examenul de con[tiin]\aprecieri privitoare la statutul profesional al penitentului [i la îndatoririlest\rii sale64. Dar, în special, mania scolastic\ a subdiviz\rii, tendin]a de aclasifica, a rafina [i a compila conduc, mai ales în �Manualele� anonime,la o infla]ie fantastic\ a num\rului p\catelor. Aceast\ evolu]ie întîlne[te,confirm\ [i accentueaz\ o mi[care mai larg\ ce determin\ o civiliza]ienelini[tit\ s\ se aplece f\r\ încetare [i tot mai mult asupra vinov\]iei. Dinaceast\ clip\ interogatoriul penitentului nu va fi nicicînd îndeajuns deaprofundat, nici examenul de con[tiin]\ îndeajuns de minu]ios. Ne d\mseama de asta la lectura unei Confessio generalis, brevis et utilis careenumer\, în ordinea crescînd\ a gravit\]ii, diferitele p\cate sexuale � unsubiect asupra c\ruia Biserica a dorit întotdeauna s\-[i `nve]e credincio[iis\ fie foarte vigilen]i [i asupra c\ruia vom reveni în capitolul urm\tor65.Cele [aisprezece categorii de p\cate se prezint\ astfel : 1) s\rutul vinovat ;2) atingerea vinovat\ ; 3) depravarea ; 4) dezm\]ul, în]eles adesea caseducerea unei fecioare ; 5) adulterul simplu (cînd unul singur dintreparteneri este c\s\torit) ; 6) Adulterul dublu (cînd ambii parteneri sîntc\s\tori]i) ; 7) sacrilegiul voluntar (cînd unul din parteneri a pronun]at unleg\mînt religios) ; 8) raptul sau violarea unei fecioare ; 9) raptul sauviolarea unei femei c\s\torite (p\cat mai grav decît precedentul pentruc\ este complicat cu un adulter) ; 10) raptul sau violarea unei c\lug\ri]e ;11) incestul ; 12) masturbarea, primul p\cat împotriva naturii ; 13) pozi]iilenecuviincioase (chiar [i între so]i) ; 14) rela]iile sexuale nefire[ti ; 15) sodomia ;16) bestialitatea.

Unele �Manuale� se transform\ astfel într-o lung\ list\ a tuturorp\catelor posibile, list\ care, a[a cum am v\zut [i în exemplul precedent,


240

ia numele de confessio generalis. Termenul poate desemna, la Gerson deexemplu, o confesiune ce are în vedere toat\ via]a penitentului începîndcu vîrsta discern\mîntului. Dar în secolele XIV [i XV el desemneaz\ maicurînd lungile enumer\ri de p\cate oferite confesorilor pentru ca ei s\ leprezinte, la rîndu-le, peniten]ilor. ~n acest caz mai ales intervin rafina-mentele [i demultiplic\rile66. Un tratat intitulat Quia circa confessionemenumer\ 153 de p\cate s\vîr[ite cu g`ndul, cu vorba, cu fapta [i dinomisiune. Un alt Primo confitens debet identific\ 168 de gre[eli [i 106 defi-cien]e p\c\toase. Un al treilea, Confessio generalis exigit, împarte p\cateleîn func]ie de opozi]ia lor fa]\ de virtu]i [i descoper\ astfel 92 de tipuri degre[eli. Interoga]ia din Tractatum praesentem divizeaz\ examenul fiec\reiadin cele zece porunci, începînd cu cea de a patra, în trei p\r]i care, înmedie, comport\ fiecare de la opt la zece p\cate. Ceea ce nu împiedic\apoi alc\tuirea unei liste de p\cate de moarte cu �fiicele� lor [i enume-rarea a vreo cincisprezece p\cate diverse. Asemenea excese de subtilitatene fac s\ în]elegem protestele ulterioare ale lui Luther împotriva acestor�sminteli de [arlatani� ce-[i tortureaz\ mintea în c\utarea

�Mamelor, fiicelor, surorilor, rudelor, ramurilor [i roadelor p\catelor.Oameni foarte subtili [i total lipsi]i de ocupa]ie au imaginat astfel cuprivire la p\cate nu [tiu ce arbore genealogic [cu gradele sale de]consangvinitate [i de rudenie, într-atît este de mare fecunditatea impie-t\]ii [i ignoran]ei lor�67.

De la sfîr[itul secolului XIV unii autori adaug\ la p\catele clasice(capitale, împotriva poruncilor, privitoare la cele cinci sim]uri etc.) p\cateîmpotriva cerului (clamantia in coelum) deosebit de revolt\toare � ucidere,sodomie etc. �, p\catele de complicitate (aliena) [i p\catele împotrivaDuhului � împietrire în r\u sau în eroare, în disperare etc. Listele, din ceîn ce mai epuizante [i pletorice, riscau, cu siguran]\, s\ transformeconfesiunea în recitare formal\ [i cvasimecanic\ a unui num\r de p\cateprea bine catalogate. ~ns\ trebuie s\ în]elegem ce era înd\r\tul lor înmentalitatea colectiv\ a Bisericii înv\]\toare : frica de confesiunea carenu e bine f\cut\ [i sacrileg\, cea care îl nelini[tea atît de mult peGerson68, convingerea c\ un Dumnezeu creditor ]ine socoteala precis\ afiec\rui p\cat [i a fiec\rei datorii. Pentru a sc\pa de un judec\tor atît deriguros, nici o învinov\]ire nu e prea mare. C\ci �este lucru r\u, împov\-r\tor [i periculos s\ ne uit\m din neglijen]\ p\catele�69.

Nu ne putem examina cu grij\ decît în m\sura în care cunoa[temtoate vicleniile prin care Cel R\u, adaptîndu-[i tactica la personalitateafiec\ruia î[i poate bate joc de cele mai bune inten]ii [i poate duce înispit\ sufletul cel mai curat, dar nu îndeajuns de lucid asupra lui însu[i.De aceea Gerson redacteaz\ (în francez\) un Traité des diverses tentationsde l�Ennemi 70, în care, cu mare acuitate psihologic\, elucideaz\ numeroaselealunec\ri prin care devenim p\c\to[i crezîndu-ne virtuo[i. ~n acest scopel studiaz\ nu mai pu]in de 58 de cazuri sau �ispitiri� în cursul c\roraconvertirea din bine în r\u risc\ s\ se produc\ f\r\ voia noastr\. Uneori,


241

Du[manul ne sl\be[te cu ispitele sale un anumit timp pentru a ne adormivigilen]a. El ne încurajeaz\ s\ întreprindem �înalte [i solide opere devirtute� [tiind c\ nu le vom putea duce la cap\t [i vom c\dea prad\triste]ii. Victimei sale îi trimite �dureri foarte mari [i minunate în chip dedevo]iune, astfel ca persoana s\-[i g\seasc\ întreaga pl\cere în asemeneadureri [i s\ nu mai vrea s\-l iubeasc\ sau s\-l slujeasc\ pe Dumnezeudecît pentru a le avea� � o ispit\ bine cunoscut\ de mistici. Alteori,Du[manul trimite gînduri bune unei persoane : asta nu pentru a facebine, ci pentru a o împiedica s\ se roage, de exemplu în timpul slujbei.Sau înc\, �persoana ce se c\ie[te î[i cere ea îns\[i, de bun\ voie, s\ nup\c\tuiasc\ niciodat\ ; iar Du[manul `i arat\ c`t de slab\ este [i cum aalunecat de at`tea ori în p\cat�. Gerson nu încearc\ s\ nelini[teasc\ dinpl\cere. Unul din opusculele lui ne înva]\ Folosul de a [ti care este p\catde moarte [i care venial (Le profit de savoir quel est péché mortel etvéniel) 71. La fel [i Traité des diverses tentations se vrea lini[titor [i nearat\, cu privire la fiecare capcan\ satanic\, modul corespunz\tor deap\rare. Ne putem totu[i întreba dac\ acest rafinament `n introspec]ie [ineîncetata interoga]ie a sinelui nu risc\ s\ duc\ la un fel de paralizieinterioar\. ~n orice caz, ]inînd cont de audien]a lor, operele morale ale luiGerson au jucat un rol important în istoria p\catului în Occident.

Pentru a estima propaganda culpabilit\]ii, sînt necesare cîteva cifre.Textul Somme le Roi ne este p\strat în vreo sut\ de manuscrise72 din carezece traduceri engleze[ti. Manipulus curatorum de Guy de Montrochera generat cel pu]in 98 de edi]ii în secolul XV [i o duzin\ în secolul XVI(la Paris, Londra, Vene]ia, Louvain [i Anvers). Din Summa angelica,ponegrit\ de Luther, sînt cunoscute 24 de edi]ii incunabule (tip\rite laVene]ia, Lyon, Nürnberg [i Strasbourg) [i 23 din secolul XVI. Opustripartitum al lui Gerson � 16 edi]ii în secolul XV � a cunoscut un succesdurabil pîn\ în secolul XVIII, episcopii francezi continuînd s\ recomandecitirea sa. Au ap\rut traduceri ale sale în olandez\, suedez\, german\ [iîn spaniol\, mai ales în Mexic, în 1544. Operele complete ale lui Gersonau fost [i ele tip\rite de 10 ori înainte de 1521. Din lucrarea sa De modoaudiendi confessiones au fost reperate 54 de manuscrise. Totu[i cei doi�uria[i� în domeniul literaturii ecleziastice consacrate p\catului [i peniten]eiau fost Andrei d�Escobar [i sf`ntul Antonin. Dintre lucr\rile celui dintîi,Modus confitendi a cunoscut în jur de 86 de edi]ii diferite publicate însecolul XV în 23 de ora[e din Europa, în timp ce Lumen confessorum eradifuzat în 48 de edi]ii incunabule. ~n ce prive[te Confessionale a sf`ntuluiAntonin, ea a fost imprimat\ de 119 ori în secolul XV în 32 de ora[e73.

Operele autorilor foarte cunoscu]i nu trebuie s\ ne fac\ s\ uit\m detratatele anonime despre confesiune pe care tiparul le r\spîndea atuncidin bel[ug în toat\ Europa : de exemplu, în Germania, unde Luther vaintra în curînd în scen\, Oglinda confesiunii p\c\to[ilor (Peycht Spiegelder Sünder) publicat\ la Nürnberg în 1510 [i Manualul pentru preo]iiparohiilor ce cunoa[te în jur de 15 edi]ii în secolul XV [i înc\ altele trei


242

în 1512-1514. Prima, în limba vernacular\, se adreseaz\ credincio[ilor :�Tîn\r confesor, m\rturise[te autorul, am fost solicitat de mai mul]ipeniten]i s\ scriu pentru laici un mic tratat despre confesiune� � ce aretotu[i 200 de pagini. Manualul pentru preo]ii parohiilor este, dimpotriv\,în latin\, dar are o scriitur\ facil\ [i un stil lesnicios. El pare s\ fi fost, înGermania central\ a anilor imediat anteriori Reformei, una din c\r]ile dec\p\tîi ale preo]ilor74. Dar � o repet\m � aceste lucr\ri nu sînt decît dou\elemente dintr-o enorm\ bibliotec\ unde g\sim, în manuscris sau tip\riteîn secolele XV-XVI, o mul]ime de �Oglinda p\c\to[ilor� [i alte ghiduripentru o confesiune bun\. Un catalog german a putut s\ inventariezenumai la cuvîntul �confesiune� în jur de 35 de edi]ii diferite ale lucr\riloranonime publicate între anul invent\rii tiparului [i anul 1500. Trebuiemen]ionate aici în mod deosebit poeme de 100 pîn\ la 200 de versuri ac\ror tem\ comun\ era �confeseaz\-te repede� (poeniteas cito). Pentrusecolul XV au fost identificate [ase versiuni diferite ale acestui avertismentstringent. Cea mai r\spîndit\, în 111 versuri, înso]it\ de comentarii [i gloseprintre rînduri, era intitulat\ Libellus de modo poenitendi et confitendi.Au fost reg\site 51 de edi]ii ale ei ap\rute între 1485 [i 1520, din care 5 laKöln [i în jur de dou\sprezece în fiecare din urm\toarele ora[e : Paris,Anvers [i Deventer75.

Invita]ia la introspec]ie adresat\ de Biseric\ laicilor avea, în modnecesar, s\ o ia pe calea limbilor vorbite curent în Europa acelei vremi.Astfel Manualul p\catelor, oper\ anglo-normand\, a fost tradus\ înenglez\ din momentul în care franceza a început a fi �prea ignorat\�dincolo de Marea Mînecii. Altfel ar fi riscat s\ r\mîn\ pr\fuit\ în magazi-nele de vechituri. A[a se explic\ adaptarea sa în englez\ în secolul XIVde c\tre c\lug\rul Robert Mannyng, cu titlul de Handlyng Synne � unpoem de vreo 12 630 de versuri, îmbog\]it cu anecdote [i pove[ti76.

Dou\ opere ap\rute în mediile ecleziastice, dar destinate unui publicrelativ larg [i scrise prin urmare în limb\ vernacular\ merit\, în Fran]a, omen]iune special\ : Doctrinal aux simples gens [i Compost et Kalendrierdes bergiers. Exist\ dou\ versiuni la Doctrinal 77 : una scurt\, atribuit\cînd lui Guy de Roye, arhiepiscop de Sens (1385-1390) [i apoi de Reims(1390-1409), cînd lui Gerson ; [i una lung\, semnat\ de un c\lug\r de laCluny care spune c\ a compus-o în 1388. Textul scurt este reprodus de20 de manuscrise din care cele mai multe apar]in laicilor. Dar nu acunoscut decît o singur\ edi]ie veche. ~n schimb, textul lung, tradus înprovensal\ [i englez\, ne este cunoscut nu doar din 15 manuscrise, ci [idin vreo 37 de edi]ii e[alonate în timp de la 1478 pîn\ la mijloculsecolului XVII. Ultimele patru ap\rute, cu un text renovat pe gustulReformei catolice, fac parte din �Biblioteca albastr\� de la Troyes. Inspirat\în egal\ m\sur\ din Somme le Roi [i Manipulus de Guy de Montrocher,Doctrinal aux simplex gens sau Docrinal de sapience (versiunea lung\)este în întregime un breviar al credin]ei, un tratat de moral\, un ghidpentru preo]i [i o carte de devo]iune. Catalog al adev\rurilor de crezut


243

dar [i al interdic]iilor, el acord\ mai mare importan]\ moralei decîtdogmei ; insistînd neîncetat asupra patimilor lui Hristos, el îl îndeamn\ peom s\ sufere [i s\ se dep\rteze de o lume p\c\toas\.

Mai original este Compost et Kalendrier des bergiers, publicat în 1491de tipograful librar Guyot Marchand, preot artist a c\rui oficin\ se g\seaîn spatele Colegiului de Navarre (fost amplasament al {colii Politehnice).Edi]ia din 1493, consultat\ aici, este mai complet\ decît precedenta [i eîmbog\]it\ cu desene de Antoine Vérard78. Cartea se vrea o enciclopediepentru oamenii simpli. P\storul, presupus a fi redactat acest almanahilustrat, le ofer\ cititorilor s\i tot felul de informa]ii utile despre luna nou\[i despre eclipse, despre �fizic\ [i starea de s\n\tate�, despre �astrologiasemnelor, stelelor [i planetelor [i fizionomia p\storilor�. Dar mai mult deo treime din acest calendar foarte didactic este consacrat �arboreluiviciilor, arborelui virtu]ilor [i turnului în]elepciunii�. Cu mult rafinamentautorul identific\ cele 87 de crengi în care se diversific\ p\catele capitale[i le subîmparte înc\, atribuind fiec\reia trei ramuri : fie deci un total de261 de �ramuri�. Dar acestea, la rîndul lor, dau na[tere fiecare la cîte trei�r\murele�, astfel încît ajungem la un total impresionant de 783 deposibilit\]i de a c\dea într-unul din cele [apte p\cate capitale. ~n modfoarte logic, descrierea arborelui viciilor este urmat\ de evocarea � cuilustra]ii � a �suferin]elor infernale, amenin]\toare ale p\catelor�, replicafiind �[tiin]a mîntuitoare [i arborele sau cîmpul virtu]ilor�. La sfîr[itulacestei lec]ii de moral\ a[a de am\nun]it\, o diagram\ foarte scolastic\expune arhitectura �turnului în]elepciunii� în vîrful c\ruia z\rim un[treang [i un spînzurat : aceasta este pedeapsa ce-i a[teapt\ pe �cei r\i�.Ca [i dansurile macabre, din care introduce o versiune, Compost etKalendrier des bergiers este o chemare insistent\ la o confesiune grabnic\ :

�Om supus gre[elii, s\ [tii cu siguran]\C\, de nu `]i schimbi pe dat\ voin]a,Nu te îndrep]i [i nu devii piosTe-i g\si într-o zi deodat\Un om sf`r[it, dus la pierzanie�79.

Cu sau f\r\ ilustra]ii, calendarul universal a fost retip\rit în mod constanttimp de trei secole de c\tre editori specializa]i în lucr\ri �populare�80.

P\catul în literatura laic\

Al\turi de eclezia[ti, laicii � precum Ludovic cel Sf`nt 81 � încep la rîndullor s\ compun\ diserta]ii despre p\cat [i în aceia[i termeni ca ei. Estecazul, înc\ din secolul XIII, al cavalerului Jean de Journy ce redacteaz\în Cipru un poem consacrat în exclusivitate confesiunii, D`me de penitance,lucrare ce i-a fost impus\ pentru isp\[irea p\catelor [i pe care o execut\�cu bucurie�82. El ne arat\ cum carnea noastr\ este o �spioan\� ce nepînde[te, iar corpul nostru duce împotriva noastr\ o neîncetat\ lupt\ cu


244

o armat\ ce are drept c\pitani Invidia, Mînia, Avari]ia [i mai ales Trufia [i�Beubans� (arogan]a). Nu ne putem �r\zbuna� pe gre[elile noastre decîtprin peniten]a cuprinz`nd c\in]a, m\rturisirea [i satisfac]ia. �~ndurarea�sau c\in]a este precum o le[ie ce necesit\ cenu[\ activ\ [i îndelung\frecare a rufei murdare. De îndat\ ce omul [i-a dat seama de importan]agre[elilor sale, �imediat s\ le spun\ f\r\ întîrziere�. S\-[i fr\mînte p\catelea[a cum sp\l\toreasa î[i freac\ rufele. O dat\ f\cut\ m\rturisirea c\trepreot, s\ accepte de bun\ voie s\ posteasc\ (arma suprem\ împotrivac\rnii) [i s\ îndeplineasc\ celelalte opere de peniten]\ ce sparg poartaînchisorii în care Du[manul îl ]ine prizonier. Mai pu]in didactice, dar maiemo]ionante sînt Les Congés de Jean Bodel, poetul lepros, datînd de laînceputul secolului XIII [i fiind probabil cea mai veche confesiune literar\în limba francez\83. Truverul din Arras a p\c\tuit : a profitat gre[it depl\cerile vie]ii. Dumnezeu, printr-o hidoas\ boal\, îl aduce la c\in]\ [i îlface s\ intre într-un �post prelungit� [i într-o �s\pt\mîn\ a patimilor�(adic\ o s\pt\mîn\ sfînt\) ce se întinde pîn\ la moartea sa. El accept\suferin]a ca pe o expiere ce-l va conduce la Dumnezeu :

�Or mi-a dat Dumnezeu atît s\-ndurDurerea ce trupu-mi chinuie[tePentru ca sufletu-mi, primind-o cu-mp\care,S\ poat\ la Domnul s\ se înf\]i[eze�(v. 537-540).

Rutebeuf, contemporan cu Ludovic cel Sf`nt, nefericit în via]a conju-gal\ [i îndatorat la jocuri de noroc, este cuprins de o violent\ animozitateîmpotriva ordinelor de cer[etori. Dar Biserica l-a înv\]at pe unde trececalea spre cer. Itinerariul, trasat cu claritate în Voyage de paradis 84, seîndep\rteaz\ sistematic de locurile în care se afl\ p\catele capitale.Milostenie � un b\rbat însurat cu Caritatea � îi arat\ poetului cum s\ajung\ la casa de spovedanie, ocolind ]inutul periculos al Trufiei, �prietenatuturor p\catelor�. Ceva mai jos de casa Trufiei, coborînd într-o vîlceaîntunecat\, d\m de casa Avari]iei, ai c\rei supu[i sînt negri, apoi delocuin]a Mîniei �care mereu strînge din din]i�. Arm\tura ei e f\cut\ dinur\, iar împrejmuirea din triste]e. ~n fundul unei v\i întunecate, din carelumina a disp\rut, s-a ascuns Invidia, iar nu departe de ea s-a instalatTrînd\via, �m\tu[a Lenei�. La cî]iva pa[i mai departe, la hangiul Hazard,tr\ie[te L\comia, �sor\ cu Excesul�. Cît despre Destr\b\lare, ea e vecinaapropiat\ a L\comiei. Cine la ea intr\ c\lare, se-ntoarce gol [i descul]. Eadistruge [i trup [i suflet [i î[i vinde scump serviciile. Orice om cump\tattrebuie deci s\ evite aceste locuri [i s\ se îndrepte f\r\ ocoli[uri spreCetatea C\in]ei unde nu i se întîmpl\ nim\nui nici o nenorocire. Ora[ula fost în\l]at dup\ învierea lui Hristos, în ziua de Rusalii, pe locul în careSfîntul Duh a pogorît pe p\mînt pentru a le insufla apostolilor convertireaevreilor perfizi. El e p\zit de patru por]i ce se numesc respectiv Amintire,Speran]\-în-bun\tatea-Mîntuitorului, Team\ [i Adev\rata Dragoste. Ceadin urm\ ofer\ acces în casa de Spovedanie care purific\ totul.


245

Acest drum dificil ce duce `n rai e urmat [i de Dante în grandioasaepopee de un tip nou, Divina comedie, cea mai frumoas\ realizareliterar\ a Evului Mediu. E simptomatic faptul c\ aceast\ oper\ plin\ de for]\este în întregime fondat\ pe p\cat, deoarece ea este evocarea pedepselordefinitive sau provizorii ale celor ce au cedat ispitelor satanice, dar [i arecompenselor acordate sufletelor ce le-au rezistat.

~nc\ din primul cînt al Comediei ni se arat\ drumul spre gra]ia divin\blocat de trei dobitoace : : lupa (cupiditatea), lonza (desfrînarea) [i lione(trufia). Dante a fost tor]ionarul genial al damna]ilor, dar [i al ale[ilor dinpurgatoriu. C\ci el nu se mul]ume[te s\ descrie baia mizer\ în care Thaisse scarpin\ chircit\, mormintele de foc unde sînt închi[i cei ce au negatnemurirea sufletului sau spectacolul halucinant al celor vinova]i dediscordie ce-[i poart\ pe vecie trupurile dezmembrate. El le rezerv\crunte suplicii [i viitorilor preaferici]i purifica]i un timp în purgatoriu. ~ninfern, mînio[ii sînt asfixia]i în sm`rcurile Stixului ; cei din purgatoriuîncearc\ cu greu s\-[i trag\ r\suflarea în fumul dens ce umple bolgiaunde se afl\. Simoniacii din al optulea cerc sînt înfunda]i cu capul în josîn p\mîntul de care au fost atît de avizi, zgîrci]ii [i risipitorii din a cinceabolgie sînt strîns lega]i de sol. ~n infern, limbile de foc se preling pestecei vinova]i de sodomie ; în purgatoriu, un zid de fl\c\ri îi închide pedesfrîna]i, în a [aptea bolgie, homosexuali [i heterosexuali la un loc.Chiar dac\ poetul [i-a oferit, prin imaginarea unei c\l\torii în lumea dedincolo, facile ocazii de a se r\zbuna pe adversarii s\i, este cu neputin]\s\ nu situ\m Divina comedie în centrul unei istorii a p\catului în Occident,mai ales dac\ ]inem seama de larga ei difuzare (15 edi]ii în secolul XV, 30în secolul XVI), ceea ce nu înseamn\ totu[i c\ a fost cu adev\rat în]eleas\de umani[ti85. ~n orice caz, prin capodopera sa, Dante demonstra c\ înc\din secolul XIV culpabilitatea devenise, chiar [i pentru laici, o preocupareimportant\ a culturii conduc\toare.

Lucru pe care îl demonstreaz\, într-un alt mod, Povestirile din Canterbury.~n aceast\ culegere redactat\ pe la 1386, poetul scutier, care a luat înc\s\torie o doamn\ de onoare a reginei, a auzit predicile lui Wyclif [i l-acunoscut pe Froissart, î[i propune s\ zugr\veasc\ o vast\ fresc\ a societ\]iiengleze a vremii sale. El evoc\ în lucrarea sa mari seniori [i cavaleri,clerici [i c\lug\ri]e, negustori [i b\d\rani, muncitori [i escroci, cadrulacestei fresce fiind pelerinajul ce atrage în fiecare an la Canterburymul]imi de credincio[i. Or, ultima povestire � dar apar]ine ea oare luiChaucer ? � este un tratat foarte didactic despre peniten]\, pus în guraunui preot de parohie86. Calea spre mîntuire, afirm\ el, trece prin peni-ten]\, ce este ca un arbore a c\rui r\d\cin\ este C\in]a. Confesiunea îiformeaz\ ramurile [i frunzele, iar Satisfac]ia fructul, în]eles fiind c\ Remu[-carea nu prive[te doar faptele, ci [i inten]iile, [i nu numai faptele, ci [icuvintele. C\in]a, înso]it\ de �minunata nelini[te�, trebuie s\ dureze toat\via]a omului. �Ea distruge închisoarea infernului, h\r]uie[te [i sl\be[tefor]ele diavolului, restabile[te harurile Sfîntului Duh�. Preotul din povestire


246

l-a citit pe Sfîntul Toma d�Aquino [i stabile[te aceea[i distinc]ie ca [i elîntre p\catul de moarte [i p\catul u[or. Prin cel dintîi �iubim f\ptura maimult decît pe Isus Hristos� ; prin cel de al doilea �îl iubim pe Isus Hristosmai pu]in decît trebuie�. S\ lu\m aminte la acumularea de p\cate u[oare :�Cîteodat\ un uria[ val de mare vine cu atîta violen]\ încît înghite nava.Aceea[i nenorocire este alteori produs\ de mici pic\turi de ap\ ce intr\printr-o g\uric\ în cal\ [i de aici ajung pîn\ la fundul navei dac\ matelo]iinu au grij\ s\ o goleasc\�.

Urmeaz\ o analiz\ am\nun]it\ a p\catelor capitale [i a modalit\]ilorde a le combate. Din Trufie se nasc atîtea ramuri încît �nu este fa]\bisericeasc\ s\ le poat\ num\ra�. Dar Invidia este �cel mai r\u dintrep\cate, deoarece, în timp ce toate celelalte p\cate înfrunt\ o anumit\virtute, Invidia le înfrunt\ pe toate�. Cît despre Mînie, ea este �cuptoruldiavolului ce a]î]\ focul din infern�. Ea distruge toate lucrurile spiritualea[a cum focul distruge lucrurile p\mînte[ti. Lenea îl împov\reaz\ pe om[i este p\cat de moarte deoarece Cartea spune : blestemat s\ fie cel ce`ndepline[te cu nep\sare slujba lui Dumnezeu. Avari]ia, concupiscen]\ ainimii fa]\ de bunurile lumii acesteia, este o atitudine adoratoare, �cudiferen]a c\ idolatrul de ocazie nu are decît un idol sau doi, în timp ceavarul are mai mul]i. C\ci to]i florinii din sipetul lui sînt pentru dînsulidoli�. L\comia a corupt lumea, a[a cum vedem din p\catul lui Adam [ial Evei. Ea are mai multe ramuri, [i în primul rînd Be]ia care este�mormîntul ra]iunii omene[ti�. Iat\-le [i pe celelalte, dup\ sfîntul Grigore :

�Prima e s\ m\nînci înainte de rug\ciune ; a doua e c\utarea de carne[i b\uturi fine ; a treia e s\ m\nînci peste m\sur\, a patra e pl\cerea dea pr\ji [i a preg\ti c\rnurile, a cincea e s\ m\nînci cu poft\. Acesteasînt cele cinci degete ale mîinii diavolului, prin care el îi atrage peoameni în p\cat�.

Dar ramurile Desfrîn\rii sînt cele cinci degete ale celeilalte mîini a luiSatan, mereu doritoare s\ trag\ lumea în �mîr[\vie�.

�Primul deget este privirea vinovat\ ; al doilea � atingerea smintit\, c\cioricine atinge femeia prinde între degetele sale [arpe ce mu[c\ sausmoal\ ce p\teaz\ ; al treilea sînt cuvintele murdare asemenea foculuice mistuie[te inima ; al patrulea este s\rutul : într-adev\r, nes\buit e celce-[i apropie buzele de un cuptor, chiar în legitim\ c\s\torie, c\ci tepo]i omorî cu propriul cu]it sau te po]i îmb\ta bînd din propriul butoi ;al cincilea deget este p\catul pu]ind de dezm\]�.

Omilia se sfîr[e[te prin sfaturi asupra modului de a te m\rturisi [iprintr-un `ndemn la a evita patru obstacole ce împiedic\ peniten]a : fricade isp\[ire, ru[inea de a recita p\catele, speran]a de a tr\i mult sau de-aob]ine f\r\ str\danii mila lui Dumnezeu ; invers, pierderea speran]ei înîndurarea divin\ [i în propria îndreptare. Dup\ cum se vede, predicaplin\ de vorbe mieroase este tributar\ diferitelor �Sume� [i altor �Manualeale p\catelor� scrise anterior [i despre a c\ror lung\ list\ ne-am pututface o idee. Ea ne permite, dac\ nu s\ evalu\m, cel pu]in s\ ghicim


247

propagarea, în rîndurile unui public din ce în ce mai larg, a undeiculpabilizatoare pornite din mediile scolastice. La fel, Handlyng Synneeste reluat\, la mijlocul secolului XV, de un nobil englez, Peter Idle, careredacteaz\ ~nv\]\turi destinate fiului s\u � culegere ale c\rei opt manu-scrise ne-au parvenit. De fapt, Peter Idle nu se adreseaz\ doar fiului s\u,ci tuturor credincio[ilor pe care-i pune în gard\ împotriva �lumii, c\rnii[i diavolului�. El îi îns\rcineaz\, deci, s\ se examineze în lumina celorzece porunci [i a celor [apte sacramente, pentru a evita �p\catul demoarte în care oamenii cad zilnic�87.

~n Fran]a, Menagier de Paris este de asemenea o culegere de �înv\]\-turi�88. Un burghez parizian bogat [i vîrstnic o compune pe la 1393,pentru a-i folosi tinerei sale so]ii [i altora ca ea, c\ci �[tiu � scrie el � c\dup\ noi cartea va ajunge în mîinile copiilor no[tri sau ale altor prie-teni�89. Lucrarea con]ine cîteva evoc\ri istorice, informa]ii utile desprealimentele consumate la Curte [i de popula]ia parizian\, precepte desprearta de a conduce o cas\, sfaturi cu privire la gr\din\rit [i la alegereacailor, un tratat de buc\t\rie întins [i un altul nu mai pu]in am\nun]itdespre vîn\toarea cu ere]i. Dar `ncepe cu o lec]ie de moral\ [i cu unmanual de confesiune, bazate pe lista de acum clasic\ a p\catelor demoarte [i a virtu]ilor ce le sînt leacul :

�V\ voi ar\ta... cum pute]i p\c\tui ; [i s\ lu\m întîi numele [i condi]iilecelor [apte p\cate de moarte care sînt atît de rele [i pentru faptul c\din ele pornesc toate p\catele existente [i sînt numite de moartepentru c\ sufletul ne este condamnat la moarte cînd du[manul nepoate întrebuin]a inima la înf\ptuirea lor. {i de asemenea, de acumînainte, pentru a v\ p\zi de acele p\cate, v\ voi ar\ta [i înv\]a numele[i puterea celor [apte virtu]i potrivnice celor [apte p\cate sus-numite [icare sînt adev\rat medicament [i leac împotriva acelor p\cate ce ]in deele [i pe care le numim de moarte, pentru c\ de îndat\ ce virtuteaintervine p\catul se face nev\zut�90.

Fiecare p\cat este în mod natural subdivizat `n �ramuri�, din enume-rarea c\rora decurge o moral\ auster\ : c\ci so]ul îi propune sau maidegrab\ îi impune tinerei so]ii o via]\ foarte regulat\ : s\ nu doarm\ pîn\tîrziu diminea]a, s\ nu fac\ excese la mas\, s\ nu-[i permit\ fanteziinepotrivite fa]\ de so]ul ei.

�A treia ramur\ a lenei este senzualitatea. Senzualitatea este atunci cîndc\ut\m dorin]a c\rnii, precum a dormi în paturi moi, a ne odihniîndelung, a z\cea pîn\ tîrziu diminea]a, iar `n zori, cînd ne sim]im bineîn pat [i trag clopotele pentru slujb\, nu ]inem seama [i ne întoarcempe cealalt\ parte pentru a adormi din nou... Prima ramur\ [a l\comiei]este cînd cineva m\nînc\ înainte de vreme, adic\ prea diminea]\ sauînainte de a-[i fi spus rug\ciunea sau înainte s\ fi fost la biseric\ [i s\fi primit cuvîntul lui Dumnezeu [i poruncile sale ; f\ptura trebuie s\aib\ sim] [i con[tiin]\ c\ nu trebuie s\ m\nînce înainte de rug\ciuneaa treia [ora 9 diminea]a], decît în caz de boal\ sau de sl\biciune saudin alt motiv constrîng\tor�.


248

Tîn\ra so]ie este deci îndemnat\ s\-i m\rturiseasc\ confesorului s\u :�Adesea am b\ut f\r\ s\-mi fie sete, motiv pentru care trupul meu erasl\bit [i r\u rînduit [i prost dispus... ; la fel [i c\rnuri am mîncat f\r\s\-mi fie foame [i f\r\ s\ am nevoie...�La �ramura a cincea a desfrîului� este pronun]at urm\torul avertisment :�Orice b\rbat poate p\c\tui enorm [i în multe feluri cu so]ia sa legitim\�atunci cînd so]ii se comport\ �împotriva celor legiuite [i altfel decît înmod cinstit�91.

Una dintre caracteristicile majore ale cre[tiniz\rii intensive în epoca lacare ne referim const\ în extinderea la o întreag\ popula]ie a unei regulide via]\ conceput\ pentru asce]i. L\rgit\ la dimensiunile unei civiliza]ii,aceast\ etic\ draconic\ nu integreaz\ c\s\toria decît cu strîngere deinim\ � vom mai vorbi despre asta � [i m\soar\ cu mare precizie distrac]iilelaicilor. ~n Evul Mediu rela]iile sexuale le erau interzise oamenilor c\s\-tori]i pe durata peniten]ei colective � posturi, ajunuri, slujbe de nou\ zile,[i triduum. Postirea f\r\ abstinen]\ nu era postire decît pe jum\tate.Bucuriile mesei [i bucuriile patului erau considerate ca mergînd mîn\ înmîn\. �Un calcul rapid al acestor zile [de interdic]ie] în calendarulmedieval, scrie Franco Chiovaro, duce la concluzia c\ timp de aproapejum\tate de an oamenii trebuiau s\ se ab]in\ de la rela]iile amoroase înc\s\torie. Dac\ la toate acestea ad\ug\m perioada de menstrua]ie [i desarcin\ � trei luni înainte [i patruzeci de zile dup\ na[tere � trebuie s\spunem c\ în cea mai mare parte a anului dragostea era interzis\ între so]i92.

E adev\rat c\ în momentul în care modernitatea european\ se schi]eaz\,medita]ia asupra p\catului invadeaz\ con[tiin]a elitei cultivate [i seexpune mai ales în discursul poetic. ~ntr-o parafraz\ celebr\ a rug\ciuniiPater, �rhétoriqueur�-ul Jean Molinet (1435-1507) dezvolt\ în felul urm\torversetul Debita nostra :

�Prin ochii p\gîni, prin poftire aleas\Prin gura cea lacom\ [i nes\]ioas\Precum la vorbire la fel [i la mas\S\rmanu-ne suflet, slu]it [i p\tatDe-al ra]iunii glas ni l-am dep\rtat�93.

Iar François Villon m\rturise[te :

�Eu [tiu c\ port p\catu-n minedar domnul nu vrea moartea meaci re`ntoarcerea-mi spre bine.C`nd te c\ie[ti de-o fapt\ rea...Cel Sf`nt, v\z`nd ce r\u `]i pare...`]i va d\rui iertare�94.

Este revelator faptul c\, în ]\rile de limb\ german\, poemul luiSebastian Brant, Corabia nebunilor (Narrenschiff) � 1494 � a cunoscutun succes extraordinar : �Pu]ine opere, va scrie cî]iva ani mai tîrziu Ulrichde Hutten, din literatura tuturor timpurilor [i a tuturor na]iunilor auexercitat o ac]iune atît de `ntins\ [i de imediat\�95. Autorul s\u a fost


249

comparat cu Homer, cu Dante [i Petrarca. Predicatorul Geiler a d\ruitcatedralei din Strasbourg în jur de o sut\ de predici ale c\ror teme erauinspirate din Corabia nebunilor, cea care i-a inspirat [i pe Murner,Fischart, Erasmus [i Sachs. Opera a cunoscut rapid o adaptare în latin\ [itraduceri în francez\, englez\, olandez\ etc. A fost unul din marile succesede libr\rie ale secolului XVI. Fiul unui hangiu din Strasbourg, devenit�doctor [i într-un drept [i-n cel\lalt� la Universitatea din Basel, S. Brants-a întors în 1500 (la 42 sau 43 de ani) în ora[ul natal unde a fost secretarpîn\ la moartea sa, în 1521. Laicul însurat [i tat\l a [apte copii îi citise peto]i autorii clasici cunoscu]i, latini [i greci, [i nutrea o vie admira]iepentru Vergiliu. Dar serios, iritabil, pios [i pesimist, el a scris, la 35 de ani,poemul s\u despre p\cat. C\ci asta este Narrenschiff. �Nebunii sîntoamenii chinui]i de vicii, care nu [tiu, nes\bui]ii, c\ faptele lor contrarelegii divine îi duc la pierzanie�96. De aceea Brant denun]\ cu egal\vehemen]\ gre[elile u[oare � mania c\l\toriilor, neascultarea medicului,obiceiul de a cînta serenade nocturne � [i viciile majore � trufia, mînia,invidia etc. P\catele capitale sînt din nou condamnate, e drept, îndezordine [i în mijlocul diferitelor satire ce-i ridiculizeaz\ pe [arlatani,copi[ti, mercenari [i pe fal[ii erudi]i. Ca un predicator, Brant flageleaz\dansul : �...Gîndindu-m\ c\ dansul s-a n\scut / o dat\ cu p\catul / amv\zut c\ într-adev\r el este diavolul ce-a în\l]at vi]elul de aur / ca s\-lbatjocoreasc\ pe Dumnezeu / ...el trage cuviin]ei clopotele de înmormîn-tare�97. P\catul din omisiune are dreptul la o men]iune aparte : �Sînt mul]icopaci / Ce ard în infern / Pentru c\ nu au adus roade�98. Sumbra evocarea unei umanit\]i nebune [i dezechilibrate este cuprins\ într-o panoram\escatologic\, asupra c\reia a insistat volumul precedent : sfîr[itul lumii seîntrez\re[te : �Ziua Judec\]ii / se apropie de noi ! / Pentru c\ am dispre]uitiertarea p\catelor, / lumina harului, / tenebrele absolute / ne vor cufundacurînd / într-o noapte întunecoas\ ; / ni se va întîmpla / ceea ce nu s-aîntîmplat niciodat\ : / Corabia va fi curînd / r\sturnat\ cu chila în sus�99.


250

7.

TERITORIUL CONFESORULUI

Invidia

Obliga]ia confesiunii hot\rît\ prin Lateran IV (1215) a generat o extindereenorm\ a puterii [i a teritoriului confesorului, devenit specialistul cazurilorde con[tiin]\. O cazuistic\ în acela[i timp rafinat\ [i masiv\ a modificatprofund mentalit\]ile într-o civiliza]ie ea îns\[i în curs de transformare.

Studiul doamnei Vincent-Cassy despre L�Envie en France du XIII e auXV e siècle a ar\tat cum eforturile Bisericii al\turate evolu]iei economice [isociale au condus la o con[tientizare colectiv\ a acestui p\cat capitalodinioar\ neperceput de opinia public\ de mijloc. Sigur, el a figuratfoarte curînd pe lista neagr\ a gre[elilor majore alc\tuite de speciali[ti înteologie moral\. Dar mul]i oameni confundau invidia cu gelozia dindragoste, iar înainte de secolul XIII, �ea nu poate fi cu adev\rat recunos-cut\, cu cîteva excep]ii, nici în manuscrise, nici în sculptur\, nici înpictur\. Nu poate fi reprezentat\ pentru c\ este un p\cat c\ruia nu i sesurprinde con]inutul�1. ~n schimb, începînd cu 1216-1219, în statuturilesinodale de la Angers, din care fiecare preot al diocezei trebuia, înprincipiu, s\ posede un exemplar, g\sim aceast\ formulare : �Confesorulîl va întreba pe penitent dac\ sufer\ sau a suferit din cauza avantajeloraproapelui sau dac\ s-a bucurat de nenorocirile lui�2. Sfîntul Tomad�Aquino arat\ c\ Lucifer [i demonii nu au s\vîr[it [i nu s\vîr[esc dec`tdou\ p\cate : trufia [i invidia. Din trufie ei s-au r\zvr\tit împotriva luiDumnezeu. Dar dec\derea lor const\ în a fi sfî[iat de chinurile invidieiîntrucît, pe de o parte, privesc zadarnic spre paradisul pierdut [i, pe dealt\ parte, turbeaz\ de mînie v\zîndu-i pe oameni ajungînd în loculfericirii din care ei sînt exclu[i. De aceea încearc\ prin ispite s\-i împiedices\ ating\ t\rîmul mîntuirii3.

Cistercianul normand Guillaumme de Digulleville, redactînd între 1330[i 1358 un poem alegoric în trei p\r]i (Pèlerinage de la vie humaine,Pèlerinage de l�^me [i Pèlerinage de Jésus-Christ), ofer\ o descriereevocatoare a invidiei. Pelerinul pe care-l pune în scen\ întîlne[te ob\trîn\ usc\]iv\ care se tîrîie ca un [arpe. Cele dou\ suli]e ce-i str\pungochii sînt �furia pe bucuria altuia� [i �bucuria pentru nenorocirea altuia�.Ea poart\ în spate Tr\darea [i Calomnia. Prima, expert\ în a în[ela,ascunde un cu]it [i o cutie cu otrav\. Mu[c\ f\r\ s\ latre, se tupileaz\ îniarb\ ca [arpele c`nd `[i pînde[te prada. Ea este scîndura m`ncat\ de cari

251

ce se rupe sub picior. �Calomnia� (clevetirea) ]ine între din]i cap\tul uneispade ce str\punge urechile îng\duitoare cu minciunile ei crude. Are fa]aînsîngerat\ ca lupul ce a sugrumat o oaie4. Descrierile î[i cap\t\ întreagaimportan]\ cînd ne gîndim c\ operele lui Guillaume de Digulleville, [imai ales Pèlerinage de la vie humaine, au cunoscut un viu succes pîn\ însecolul XVI [i chiar mai mult. C\ci C\l\toria pelerinului (1678-1684) deJohn Bunyan, r\mas\ mult timp cea mai popular\ dintre c\r]i, dup\Biblie, la anglo-saxoni, este o imita]ie dup\ Pèlerinage de la vie humaine.

F\cînd sondaje în cronici, romane, poeme [i opere satirice francezedin secolele XIII-XV [i re]inînd pentru fiecare secol un num\r aproximativegal de pagini, doamna Vincent-Cassy [i-a dat seama de foarte slabafrecven]\ a cuvîntului �invidie� în secolul XIII (ceea ce pare a fi valabil [ipentru secolul XII). Termenul nu este folosit decît de dou\ ori deVillehardouin [i nu-l g\sim men]ionat decît de [ase ori în cele 1500 depagini in-40 ale versiunii din 1225 a lui Lancelot du lac în edi]ia luiO. Sommer. Pe durata primei jum\t\]i a secolului XIV, situa]ia nu seschimb\ : nici o men]iune la Joinville, nici una la Jean de Venette, doardou\ la cronicarul Guillaume de Nangis. ~n schimb, descoperim 78 laGilles Li Muisis, abate de Tournai, care scrie în jurul anului 1350. ~npoeziile lui Eustache Deschamps, invidia devine un cuvînt-cheie. ~nsecolul XV, termenul apare de 80 de ori la Monstrelet [i de 111 ori laChastellain5. Se pare deci c\ mai întîi Ciuma neagr\ [i apoi evenimenteletragice din anii 1380 au accelerat, la nivel colectiv, o identificare ainvidiei ce nu era l\murit\ înainte decît în mediile monastice.

O alt\ cercetare paralel\ cu cea dinainte [i referitoare, de aceast\dat\, la iconografia invidiei în Fran]a în aceea[i perioad\, ajunge laconcluzii concordante. Doamna Vincent-Cassy nu descoper\ decît 3reprezent\ri ale invidiei în secolul XIII [i 4 în secolul XIV, dar 45 însecolul XV. Chiar dac\ au fost necesare numeroase reconstruc]ii debiserici dup\ R\zboiul de O sut\ de Ani � ceea ce poate explica par]ialultima cifr\ � este imposibil s\ nu g\sim în documenta]ia iconografic\ oconfirmare a cercet\rii onomastice6. Totul se petrece ca [i cum o civili-za]ie, cel pu]in la nivelul elitelor sale � ar fi în]eles cu din ce în ce maimult\ acuitate con]inutul [i gravitatea invidiei. Ceea ce putem ghici [idatorit\ cuvintelor cheie asociate, în texte, invidiei. ~n secolul XIII,conota]ia ei principal\ este de clevetire, în secolul XIV � rîvnire la bunulaltuia ; în secolul XV � ur\ : gradare revelatoare, legat\ de evolu]iacontextului social7 [i care dezv\luie o îngreunare progresiv\ a con]inu-tului acestui p\cat. C\ci rîvnirea la bunul altuia se adaug\ clevetirii, iarura � amîndurora.

~n primul stadiu, invidia este un p\cat s\vîr[it cu vorba de cei slabi [ide cei inferiori gelo[i pe superiorii lor ierarhici [i care se r\zbunau astfelpe situa]ia lor de subalterni : este nivelul clevetirii. Apoi � într-un aldoilea moment � banii [i înalta burghezie introduc raporturi noi însocietate. Clerul, cel dintîi, este acuzat c\ rîvne[te la bunurile altora. Mai


252

ales nobilii [i noii îmbog\]i]i, prin mesele lor somptuoase [i prin îmbr\c\-mintea insolent\, îi fac pe cei s\raci s\ rîvneasc\ la bunurile lor. Poporuldore[te bog\]iile celor avu]i � de unde revoltele din secolul XIV � în timpce unii seniori s\r\ci]i denun]\ traiul ostentativ al parveni]ilor. ~n sfîr[it,la cap\tul acestei evolu]ii [i în timp ce �frecven]a cuvîntului « invidie »explodeaz\�, îl vedem asociat urii. Rîvnirea puterii conduce într-adev\rla ura de neîmp\cat revelat\ de Schisma din Occident, la r\zboaiele civiledin Fran]a [i din Anglia, la înfrunt\rile dintre ducii de Burgundia, pe deo parte [i regii Fran]ei, pe de alt\ parte. Oamenii devin Caini unii pentrual]ii. Invidia, opus\ iubirii [i carit\]ii � cum nota sf`ntul Toma d�Aquino �e mai rea decît moartea. Ea este o damnare pe p\mînt. Compost etKalendrier des bergiers identific\ nu mai pu]in de 13 crengi, 39 de�ramuri� [i 117 r\murele ale invidiei, iar iconografia dintre secolele XV [iXVI r\spînde[te cu generozitate imaginile chinului infernal ce-i a[teapt\pe muritorii vinova]i de acest p\cat :

�Invidio[ii [i invidioasele stau într-un fluviu înghe]at [i cufunda]i pîn\la brîu, iar pe deasupra sufl\ un vînt foarte rece [i, cînd ei vor s\ sefereasc\ de vînt, se cufund\ în sus-numita ghea]\�.

Astfel se exprim\ una din legendele situate sub semnul marii Judec\]ide apoi de la Albi ce reia o tem\ din a doua edi]ie a lucr\rii Compost etKalendrier des bergiers.

Oare nu am g\si echivalentul interioriz\rii [i al l\rgirii no]iunii deinvidie dac\ am întreprinde cercet\ri similare asupra celorlalte p\catecapitale ? Putem crede c\ da.

Desfrîul

S\ lu\m mai întîi cazul desfrîului. Septenarul oficial îl situeaz\ pe ultimapozi]ie. ~n Compost... des bergiers, la fel ca [i l\comia, el nu este împ\r]itdecît în 5 crengi, 15 ramuri [i 45 de crengu]e, în timp ce aceste cifredevin 20, 60 [i 180 pentru �avari]ie� (cupiditate). Clasificarea [i relativalips\ de interes pentru desfrîu ([i l\comie) constituie un legat al listeistabilite odinioar\ de Evagrie Ponticul care-i sf\tuia pe c\lug\rii dinde[ert s\ înceap\ prin a-[i înfrînge l\comia [i desfrîul pentru a înfruntaapoi, din aproape în aproape [i în ordine crescînd\ a dificult\]ii, viciilecele mai rezistente. Dar, la începutul timpurilor moderne, în minteamultor directori de con[tiin]\ ai cre[tin\t\]ii, desfrîul se încarc\ de ogravitate ce contrazice obi[nuita aruncare a sa în coada listei. Un ritual depeniten]\ anonim din anii 1490 arat\ c\ preacurvia este un p\cat �maidetestabil decît omuciderea sau furtul care nu sînt rele în substan]\�.C\ci, în caz de nevoie, sîntem îndrept\]i]i s\ omorîm sau s\ fur\m. Dar�nimeni nu poate preacurvi în mod con[tient f\r\ a s\vîr[i p\cat demoarte�8. Pentru autorii Ciocanului vr\jitoarelor, ce scriu tot la sfîr[itulsecolului XV, �lumea este plin\ de adultere [i de preacurvii mai ales


253

printre prin]i [i bog\ta[i� ; este �timpul femeii�, [i al �iubirii nebune�marcat de nenorocirea tuturor. Prin foc trebuie nimicit\ cea mai grav\dintre perversiunile eretice � vr\jitoria ; c\ci acest pre] trebuie pl\titpentru restabilirea ordinii, mai întîi la nivelul moralit\]ii sexuale9. ~nDoctrinal de sapience (ed. Troyes, 1604), lucrare larg difuzat\, se spunedespre desfrîu, situat de altfel pe pozi]ia a patra între p\catele capitale,contrar ordinii celei mai frecvente :

�Nici un p\cat nu-i displace mai mult lui Isus Hristos decît p\catulc\rnii [i este ceea ce l-a f\cut pe sf`ntul Augustin s\ afirme c\ cei maimul]i dintre cei ce au s\vîr[it necur\]ii în noaptea cînd Isus a venit pelume au murit de moarte subit\. {i chiar trebuie remarcat c\ în tottimpul patimilor sale, el nu a permis niciodat\ ca du[manii s\i s\amestece cea mai m\runt\ învinov\]ire de acest viciu infam printremultele injurii, blasfemii, jigniri [i calomnii pe care-l f\ceau s\ le`ndure ; este viciul ce-i d\ cea mai mare satisfac]ie diavolului, c\ci estemomeala cea mai fermec\toare [i mai eficace pentru a atrage sufleteleîn capcanele sale... Nu exist\ nici un p\cat ale c\rui circumstan]e s\fie, toate mortale, ca pentru p\catul necur\]iei. O m\runt\ pung\[ie, oizbucnire de mînie nu-s decît p\cate u[oare ; dar o privire obscen\, ocugetare necurat\, cu cea mai mic\ îng\duin]\, sînt p\cate de moartece v\ condamn\ la focul ve[nic. ~n sfîr[it, nu exist\ nici un alt viciucare s\ duc\ un num\r atît de mare de suflete în infern precumnecur\]ia. Nefericit e cel ce se va num\ra printre ele�10.

~n versiunea sa de la începutul secolului XVII, Doctrinal de sapienceexprim\ o austeritate ce dobînde[te o recrudescen]\ a durit\]ii în ceea ceprive[te senzualitatea în epoca Reformei catolice, fiind adev\rat, totodat\,c\ Biserica a judecat întotdeauna cu severitate p\catele sexuale dinafarac\s\toriei. Dar practicarea confesiunii îi face pe directorii de con[tiin]\ s\se întrebe � [i s\-i întrebe din ce în ce mai mult pe peniten]i � despreatitudinile generatoare de p\cat chiar din cadrul c\s\toriei. Pe durat\lung\, morali[tii catolici s-au împ\r]it, în ce prive[te acest dificil subiect,în trei mari tendin]e : una rigorist\, av`ndu-[i r\d\cinile într-o instruc]iefoarte veche ; o alta care s-a deschis din ce în ce mai mult spre în]elegereaoamenilor ; în sfîr[it, o a treia situat\ între celelalte dou\ [i care a fostmajoritar\11.

~n lumea greco-roman\ a primelor secole ale erei noastre, mai multetradi]ii convergente � stoic\, pitagorician\, neoplatonician\ etc. � opuneaucarnea spiritului, c\s\toria iubirii [i propov\duiau c\ �organele sexuale îisînt date omului nu pentru pl\cere, ci pentru conservarea rasei�12. Decicre[tinismul s-a implantat într-o cultur\ care, pe de o parte, accepta,chiar deifica pl\cerea, dar pe de alt\ parte, în mod contradictoriu, odispre]uia [i o denun]a, opunîndu-i renun]area sexual\ sau cel pu]indatoria absolut\ de procrea]ie. Curentele gnostice [i apoi maniheismulau înt\rit [i mai mult condamnarea sexualit\]ii, astfel c\ ortodoxia cre[tin\a trebuit s\ se raporteze la ele pentru a proclama legitimitatea c\s\toriei :ceea ce totu[i nu a f\cut decît afirmînd �concupiscen]a c\rnii� ce vine de


254

la �prin]ul acestei lumi�. Inevitabil prezent\ în actul sexual, ea trebuie s\fie justificat\ prin procrea]ie. ~n De bono conjugali, sf`ntul Augustindefine[te cele trei �lucruri bune� ale c\s\toriei : proles, fides, sacramentum.Proles semnific\ în acela[i timp procrea]ia [i educarea (cre[tineasc\) acopiilor ; fides � nu doar fidelitatea în rela]iile sexuale, dar [i faptul de ase achita de datoriile conjugale pe toate planurile ; sacramentum (tradusmai tîrziu prin �sacrament�) este indisolubilitatea leg\turii matrimoniale13.Analiza augustinian\ a inspirat apoi din plin reflec]ia cre[tin\ asuprac\s\toriei. Or, ea nu spunea nimic despre rela]iile de dragoste dintre so][i so]ie [i nici nu cita epistola sf`ntului Pavel c\tre Efeseni (5, 25) :�So]ilor, iubi]i-v\ so]iile dup\ cum [i Hristos a iubit Biserica�.

~n decursul timpului, curentul rigorist fa]\ de sexualitate se va referiîn mod constant la sf`ntul Augustin, supralicit`ndu-l la nevoie. ~n celebrasa Sum\, Raimond de Peñafort reia distinc]ia devenit\ clasic\ a celor treilucruri bune ale c\s\toriei [i spune c\ ele �scuz\ p\catul�. Apoi enumer\cele patru motiva]ii posibile ale actului conjugal : dorin]a de a avea copii ;îndeplinirea �datoriei� fa]\ de cel\lalt so] ; c\utarea unui remediu împotrivanest\pînirii sau evitarea preacurviei ; satisfacerea pl\cerii. Primele dou\nu sînt p\cate, cea de a treia este gre[eal\ u[oar\, cea de a patra estep\cat de moarte. Dominicanul Guillaume de Rennes, completînd [icomentînd Raimundina (astfel încît multe din manuscrisele acesteiacomportau [i comentariile lui Guillaume) agraveaz\ mai mult evaluareapredecesorului s\u : întotdeauna exist\ un p\cat în actul conjugal, apre-ciaz\ el, atunci cînd acesta este înf\ptuit pentru alt motiv decît pro-crea]ia14. Ultima afirma]ie era îns\ în contradic]ie cu înv\]\turile luiGrigore cel Mare care-i scrisese arhiepiscopului de Canterbury : �Aceast\pl\cere (în unirea legitim\ a so]ilor) nu poate fi f\r\ p\cat. C\ci nici dinadulter, nici din preacurvie, ci din c\s\torie legal\ era n\scut cel care aspus : « Iat\ c\ sînt n\scut din nelegiuire [i `n p\cat m-a conceput mamamea » (Ps. 1, 5)�15. P\rerea lui Grigore este reluat\ în �suplimentul�ad\ugat, în 1444, la Pisanella de franciscanul Nicolò de Osimo, prieten [icolaborator al sf`ntului Bernardin de Siena. Dup\ el, actul sexual also]ilor nu este scutit de gre[eal\ decît dac\ nu intervine �nici o desf\tarea volupt\]ii�. Ceea ce practic nu se întîmpl\ niciodat\ : de unde cel pu]inun p\cat u[or16.

Raimond de Peñafort, în timp ce propune celebra distinc]ie dintre celepatru motiva]ii ale actului conjugal, citeaz\ o sentin]\ ce acuz\ de adulterpe orice b\rbat prea îndr\gostit de propria so]ie � formul\ reluat\ apoi desf`ntul Augustin, sf`ntul Ieronim, Gra]ian [i de Pietro Lombardi (omnis amatorferventior est adulter). Explicitînd � sau înnegrind � gîndirea lui Raimond,Guillaume de Rennes citeaz\ un rigorist din secolul XII, Huguccio, [i afirm\împreun\ cu el c\ excitarea manual\, sau în gînd, sau folosind b\uturicalde �pentru a putea mai ades copula cu so]ia�17 s`nt p\cate de moarte.~n Directorium ad confitendum al lui Anton de Butrio (tip\rit în 1474) sepresupune c\ un penitent ar fi m\rturisit : �Am p\c\tuit contractînd o


255

c\s\torie pentru c\utarea pl\cerii... [i nu în vederea procrea]iei sau cuscopul de a evita preacurvia�18. Denys le Chartreux, în aceea[i epoc\,recunoa[te c\ actul sexual în c\s\torie este f\r\ p\cat numai dac\ se auîn vedere copiii, datoria conjugal\ sau fuga de preacurvie. Dar, dup\ el,mul]i oameni c\s\tori]i s\vîr[esc p\cate de moarte prin c\utarea excesiv\a pl\cerii19. La începutul secolului XVI, Confessionale de GodescalcRosemondt con]ine acest tip de m\rturisire : �Am c\utat [i ob]inut pl\cereac\rnii în mod nepermis [i mereu cu prea mult\ ardoare. M-am gîndit preapu]in la procrea]ie, bunul pentru care a fost în primul rînd instituit\c\s\toria�20. Totu[i, opinia cea mai drastic\ asupra problemei îi apar]inelui Nicolò de Osimo al c\rui ra]ionament era urm\torul : întrucît numaitrei motive legitime îi autorizeaz\ pe oamenii c\s\tori]i s\ aib\ rela]iisexuale : procrea]ia, datoria conjugal\ [i fuga de preacurvie, �rezult\ c\în toate celelalte cazuri se cade în preacurvie, care este p\cat de moarteîntrucît `ncalc\ a [asea porunc\ a decalogului�21.

Directorii de con[tiin]\ nu puteau evita s\-[i pun\ întreb\ri desprecaracterul licit al diferitelor pozi]ii în actul sexual. Una singur\ � b\rbatuldeasupra femeii culcate pe spate � este considerat\ �fireasc\�. ~ns\ în cem\sur\ se p\c\tuie[te cînd se adopt\ alte pozi]ii, organele genitale aleso]ilor fiind totu[i împreunate ? Rigori[tii înclin\, evident, spre o evaluarenegativ\, mai ales cînd raporturile conjugale au loc �la fel ca întreanimale�. Guillaume de Rennes, Johann de Freiburg, Astesanus, Guy deMontrocher, Jean Nider, Godescalc Rosemondt etc. consider\ c\, mai alesîn acest ultim caz, este p\cat de moarte dac\ o asemenea pozi]ie a fostadoptat\ întru c\utarea pl\cerii [i nu din cauza sarcinii femeii sau adiverselor infirmit\]i22.

Morali[tii cei mai austeri aprob\, fire[te, [i uneori înt\resc vechiletabuuri privitoare la timpul [i locurile improprii actului amoros. Nider, deexemplu, apreciaz\ c\, dac\ este s\vîr[it într-o perioad\ de interdic]ie �ajunul s\rb\torilor, zi de post [i abstinen]\ etc. � el este un serios p\catde �nest\pînire�. Atunci cînd se realizeaz\ într-un loc sacru, gre[eala esteu[oar\ dac\ nu exist\ alt loc ; dar este �îndoielnic\�, deci mai grav\, încelelalte cazuri23. Astesanus arat\ c\ trebuie s\ ne ab]inem de la raporturisexuale înainte de comuniune. G\sim aceea[i opinie în Directoire desconfesseurs (atribuit\ f\r\ certitudine lui Gerson), care le interzice [i înajunul s\rb\torilor24. Supplementum la Pisanella de Nicolò de Osimoeste înc\ [i mai categoric. Citim acolo : �Este sigur c\ orice acuplarematrimonial\, chiar pentru a pl\ti datoria, este o piedic\ pentru împ\rt\-[anie�. ~n plus, a uza de c\s\torie este p\cat de moarte �cînd asta seproduce prin dispre]uirea timpurilor [i regulilor fixate de Biseric\�25.

Fa]\ de declara]iile celor mai severi cenzori ai actului sexual, nu einutil s\ situ\m opiniile celor care, în Biseric\, s-au str\duit s\ arate maimult\ în]elegere fa]\ de oamenii c\s\tori]i. J.T. Noonan a ar\tat c\ acestcurent mai uman s-a l\rgit (încet, e drept) în decursul anilor26. Imensulefort de reflec]ie asupra confesiunii determinat de hot\rîrea din 1215 a


256

dus, printre alte rezultate, la o mai just\ apreciere a condi]iilor concreteale vie]ii sexuale în c\s\torie. La sfîr[itul vie]ii, Albert cel Mare insera înSuma teologic\ o fraz\ uimitoare pentru acea epoc\ : �Nu exist\ p\cat înrela]ia conjugal\�27. Formula era, ce-i drept, ambigu\, dar Albert cel Mareîl înva]\ de mult timp pe elevul s\u Toma d�Aquino s\ nu r\mîn\prizonierul pesimismului augustinian. Desigur, el nu e absent din opera�doctorului angelic�. Concupiscen]a n\scut\ din p\catul originar marcheaz\,crede el, via]a sexual\ a oric\rui om [i �în unirea b\rbatului cu femeiaexist\ o degradare a ra]iunii�. C\ci �aceasta este absorbit\ de vehemen]apl\cerii pîn\ la a nu mai putea, în acel moment, s\ se dedice uneiactivit\]i intelectuale...�28. Dar, în replic\, sf`ntul Toma afirm\ c\, dinmoment ce acuplarea conjugal\ este bun\, la fel [i pl\cerea legat\ de eaar fi fost [i mai mare dac\ omul nu ar fi comis p\catul originar29. Pl\cereaeste, deci, recunoscut\ ca valoare pozitiv\, dar în întregime legat\ definalitatea procreatoare30. Tot în cursul secolului XIII un franciscan englez,Richard Middleton, prezint\ o ap\rare a �pl\cerii moderate�, sco]înd îneviden]\, împotriva sf`ntului Augustin [i împotriva �celei mai curenteopinii�, faptul c\ �a satisface senzualitatea [i a dori o pl\cere moderat\nu sînt dou\ lucruri asem\n\toare�31.

Ce este o �pl\cere moderat\� [i deci permis\ ? Gerson explic\ înRegulae morales c\ pl\cerea sexual\ este întotdeauna permis\ cînd so]iidoresc fie s\ procreeze, fie s\-[i achite datoria conjugal\, fie s\ evitepreacurvia, iar dac\ se caut\ numai pl\cerea, nu este gre[eal\ � saugre[eala este doar u[oar\ � atîta timp cît �nu se iese din limitele c\s\-toriei�32. Dup\ p\rerea multor confesori, ultima formulare înglobeaz\dou\ condi]ii : �S\ nu fii în posesia unei pasiuni atît de nebune încît s\dore[ti s\ faci dragoste cu partenerul chiar [i dac\ nu sînte]i c\s\tori]i ; s\nu te gînde[ti, în timpul actului sexual, la altcineva decît la partenerullegitim�. Sf`ntul Antonin de Floren]a e de aceea[i p\rere cu Gerson33 [i,la fel, Angelo de Chiavasso care, la capitolul �datorie conjugal\� dinSumma sa, întreab\ dac\ actul conjugal f\ptuit pentru �c\utarea pl\cerii�este p\cat de moarte, cînd, de pild\, nu excit\m dorin]a prin gînduri,atingeri sau b\uturi calde �cu scopul de a putea face dragoste mai des�.El r\spunde c\ p\catul este numai u[or, dac\ inten]ia de a ac]iona astfelîn afara c\s\toriei lipse[te34. Pe aceea[i linie, Sylvestrina precizeaz\ c\,oricare ar fi gradul apetitului pentru pl\cere, nu este p\cat de moarteatîta timp cît nu este dorit alt partener decît cel legitim35.

La începutul secolului XV [i începutul secolului XVI, doi mae[triparizieni, francezul Martin Le Maistre [i sco]ianul John Mair, au curajul s\dep\[easc\ punctele de vedere discret novatoare pe care tocmai le-amcitat. Dup\ exemplul lui J.T. Noonan36, trebuie s\ vorbim despre impor-tan]a lu\rilor de pozi]ie chiar dac\ în epoc\ nu au avut decît un ecoulimitat. Le Maistre afirm\ : �Dreapta ra]iune ne spune c\ este permis s\ neunim pentru pl\cere, la fel cum îmi este permis s\ m\nînc miel sau orice,[i s\ prefer mielul dac\ îmi place... Aristotel nu vede în asta nici un r\u,


257

cu condi]ia ca folosirea sa s\ fie moderat\�37. J. Mair, considerîndu-i preaseveri pe cei mai mul]i dintre morali[tii eclezia[ti, merge în acela[i sensca [i Le Maistre. �Orice s-ar spune, scrie el, este greu de dovedit c\ unb\rbat a p\c\tuit unindu-se cu so]ia sa pentru a sim]i pl\cerea�. Nu estemai mult p\cat în a se uni pentru pl\cere (în c\s\torie, se în]elege) decîtîn a �mînca un m\r frumos pentru pl\cerea pe care el o provoac\�. Maimult, este absolut legitim s\ ai rela]ii pentru s\n\tatea proprie [i cea aso]iei : Aristotel o recomand\38. Gînditori îndr\zne]i, M. Le Maistre [iJ. Mair nu au avut în vremea lor, o repet, decît o audien]\ restrîns\.

Totu[i, confesorii trebuiau s\ solu]ioneze cazurile concrete expuse depeniten]i. ~n plus, directorii de con[tiin]\ ai cre[tin\t\]ii au consideratîntotdeauna c\ so]ii trebuiau s\-[i îndeplineasc\ mutual �datoria conju-gal\�. ~ntr-adev\r sf`ntul Pavel scrisese Corintenilor : �So]ul s\ dea so]ieice-i datore[te, [i tot a[a [i so]ia fa]\ de so]ul ei... S\ nu v\ lipsi]i unul pecel\lalt, decît doar prin bun\ învoial\� (I Cor. 7, 3-5). Dar pîn\ undepoate fi împins\ permisiunea cererii unui so] [i acceptarea celuilalt ?Gerson crede c\ se poate refuza datoria conjugal\ pentru un motiv seriosde s\n\tate sau pentru a evita un avort. Dar �nu toate scuzele sînt valide :timpul [i lucrurile sacre nu scutesc pe partener sau partener\ s\-[ipl\teasc\ datoria conjugal\�39. Compendium theologiae atribuit din gre[eal\lui Gerson judec\ în acela[i mod : so]ii nu trebuie s\ realizeze actulsexual în public. �Dar la orice or\, în orice circumstan]\, încetînd oricetreab\, dac\ îl [tim pe cel\lalt în stare de dorin]\ periculoas\, trebuiec\utat un col] ascuns [i pl\tit\ datoria�40. {i dup\ Berthold de Freiburg,datoria trebuie pl\tit\ chiar într-un loc sacru. Desigur, cel\lalt so] trebuies\-[i descurajeze partenerul s\ o cear\. Dar, dac\ nu reu[e[te, trebuie s\încuviin]eze. ~n afar\ de asta, a cere datoria într-un loc sacru pentru aevita ispita sau pentru a procrea nu constituie p\cat venial. Dar vatrebuie reconsacrat locul poluat41.

~n ceea ce prive[te raporturile sexuale ce p\reau pe vremuri �împo-triva firii�, mai ales pozi]ia a tergo, sînt tot p\c\toase ? Albert cel Mare aafirmat c\ ele contrariaz\ concep]ia [i dezv\luie o concupiscen]\ mortal\afar\ numai dac\ un motiv fizic nu interzice pozi]ia normal\. SfîntulToma, mai prudent, g\sea c\ pozi]ia în sine nu implic\ întotdeauna p\catde moarte. Angelica este chiar mai pu]in rigid\. Sigur, ea îi sf\tuie[te pepeniten]i s\ nu persevereze în asemenea acte. Dar, în acela[i timp, îi cereconfesorului s\ nu le califice prea repede drept p\cate de moarte.�Limita]i-v\ la aceast\ judecat\, le spune ea, oricare ar fi modul în careactul este început [i realizat, dac\ s\mîn]a este emis\ în orificiul cores-punz\tor [i astfel încît femeia s\ o poat\ p\stra, nu exist\ în sine p\cat demoarte�42. Trebuie s\ amintim în trecere c\ Angelica a cunoscut o larg\audien]\.

O alt\ problem\ i-a fr\mîntat pe confesori : se pot între]ine raporturisexuale în timpul ciclului, iar b\rbatul p\c\tuie[te dac\ cere, în cuno[tin]\de cauz\, datoria conjugal\ în acel moment ? Vechi interdic]ii avîndu-[i


258

originea în Vechiul Testament prohibau uzarea de sexualitate în timpulmenstrua]iei. ~n afar\ de asta, [tiin]a Evului Mediu credea c\ se puteaconcepe în timpul ciclului [i c\ atunci copiii riscau s\ aib\ malforma]ii.Totu[i, dac\ Guy de Montrocher, Gerson, Nider considerau p\cat demoarte raporturile din timpul menstrua]iei, tendin]a dominant\ a cazui[-tilor este, f\r\ a le recomanda, de a nu vedea în ele decît un p\cat u[or43.Arhiepiscopul dominican din secolul XIV, Pierre de la Palud, ajunge s\afirme chiar c\ sînt total permise. Dar este singurul de aceast\ p\rere. Eleste primul [i, pentru mult timp, singurul care a autorizat amplexusreservatus, adic\ rela]ia sexual\ întrerupt\ înaintea ejacul\rii [i terminat\f\r\ ca ea s\ fi avut loc44. Solitudinea lui în aceast\ privin]\ este revela-toare pentru o mentalitate ecleziastic\ ce condamn\ orice activitatesexual\ nesubordonat\ procrea]iei. Trebuie s\ not\m cel pu]in, dup\aceast\ rapid\ survolare a tentativelor de �laxism� din secolul XIII p`n\ laînceputul secolului XVI, c\ insisten]a asupra finalit\]ii procreatoare acondus la o reabilitare par]ial\ a sexualit\]ii care, din �permis\�, devinetreptat �meritorie�45. Astfel, în austera Sylvestrina se spune c\ rela]iilesexuale în c\s\torie sînt �meritorii� din mai multe cauze. ~ndeplininddatoria fa]\ de so], se realizeaz\ un act de dreptate. Dorind copii ce vorfi crescu]i în dragostea de Dumnezeu, se s\vîr[e[te un act de pietate.Ferindu-l pe partener de adulter, se d\ dovad\ de caritate46. O asemeneaanaliz\ nu este izolat\ în vremea ei.

E adev\rat c\ nota dominant\ a �Sumelor� [i �Manualelor� de confe-siune cu privire la sexualitate, chiar în c\s\torie, r\mîne pesimist\. Ocercetare nelini[tit\ observ\ în rela]iile conjugale multiple ocazii de p\cat,confesorii fiind convin[i c\ so]ii din vremea lor s\vîr[eau multe p\cate demoarte, mai ales acte �împotriva firii�. Reflectînd probabil o opiniecomun\ în mediul ei, sf`nta Ecaterina, într-o viziune a infernului, constat\c\ singurul grup de p\c\to[i formînd o clas\ aparte era al �celor ce aup\c\tuit în c\s\torie�47. O jum\tate de secol mai tîrziu, sf`ntul Bernardinde Siena, predicînd despre c\s\torie, spune f\r\ ezitare : �Dintr-o mie decupluri, cred c\ nou\ sute nou\zeci [i nou\ sînt ale diavolului�48. Cusiguran]\, o exagerare de predicator care se crede obligat s\ foloseasc\o pastoral\ însp\imînt\toare ! Dar [i convingere a mediului ecleziastic c\laicii trebuie sensibiliza]i la numeroasele pericole morale comportate dec\s\torie. C`nd confesorul s\u o întreab\ de ce oamenii sînt pedepsi]i cumai mare severitate în infern pentru gre[elile din c\s\torie decît pentrualte p\cate, Ecaterina r\spunde paradoxal : �Pentru c\ nu sînt la fel decon[tien]i de p\cat [i nu se poc\iesc la fel ca pentru alte p\cate [i astfelle cad prad\ mai des�49.

~n materie sexual\, culpabilizarea plec`nd de la m\rturisire se reali-zeaz\ în epoc\ într-o manier\ complex\. C\ci ezit\rile autorilor speciali-za]i, diferen]ele dintre p\rerile unora [i-ale altora nu u[ureaz\ sarcinaconfesorilor [i nici pe cea a peniten]ilor [i nu pot crea decît o atmosfer\de stînjeneal\. Astfel, rigori[tii oblig\ la ab]inerea de la actul amoros


259

înainte de împ\rt\[anie. Al]ii îns\ apreciaz\ c\ el este permis dac\ are învedere procrea]ia sau �datoria� conjugal\50. Divergen]e asem\n\toareexist\, am v\zut, [i cu privire la raporturile conjugale din timpul [i dinlocurile sacre, la acuplarea a tergo sau pe durata ciclului sau a sarcinii.Chiar dac\ mul]i autori au tendin]a s\ le reduc\ gravitatea la nivelulp\catelor u[oare, subzist\ îndoieli în mintea celor care interogheaz\ sausînt interoga]i. Examenul de con[tiin]\ impune în orice caz chestionareaasupra unor asemenea comportamente. La scrupulele c\rora le dauna[tere aceste diferen]e de evaluare se adaug\ cele generate de caracterulvag al unor analize. No]iunea de pl\cere vinovat\ este greu de definit.Unde poate fi situat\ trecerea de la dorin]a de a face dragoste cu scopulde a evita concupiscen]a la dorin]a de a sim]i pl\cerea în actul sexual ? ~nplus, cazui[tii v\d adesea un p\cat de moarte în faptul de a-]i dori so]iacu o asemenea violen]\ încît te-ai culca cu ea chiar în afara c\s\toriei.Dar în mod concret, aici este vorba de un caz ireal. ~n focul ac]iunii,viitorul penitent s-ar gîndi a[a departe ? S-a spus [i c\ p\catele �împotrivafirii� i-au încurcat tare mult pe morali[tii tenta]i uneori s\ l\rgeasc\aceast\ no]iune. ~n sfîr[it, în mai multe manuale de confesiune, peniten]iisînt invita]i s\-[i aminteasc\ dac\ nu au p\c\tuit împotriva castit\]ii �prinatingeri, îmbr\]i[\ri, s\rut\ri [i alte gesturi necinstite ce pot fi p\cate demoarte [i nu se acord\ cu sfin]enia c\s\toriei�. A[a vorbe[te J. Forestiîntr-un Confessionale seu interrogatorium tip\rit la Vene]ia, în 1497 51, [inu este singurul care-[i pune aceast\ problem\. ~ntr-adev\r, mul]i morali[tisînt plini de suspiciune în ce prive[te stimul\rile erotice.

La culpabilizarea n\scut\ din divergen]ele dintre cazui[ti sau dincaracterul vag al întreb\rilor lor se adaug\ cea provocat\ de afirma]iilecategorice, cum ar fi obliga]ia de a se achita de �datoria� conjugal\. Vatrebui s\-l a[tept\m pe Dominic de Soto, la mijlocul secolului XVI, pentruca o asemenea atenuare a regulii s\ fie propus\ în cazul în care p\rin]iisînt în imposibilitatea de a hr\ni mai mul]i copii decît au52. ~naintea lui,refuzul pentru acest motiv este întotdeauna considerat p\cat de moarte.La fel se întîmpl\ a fortiori [i în toate cazurile de onanism [i de masturbarecu privire la care un tratat atribuit adesea lui Gerson este `ntru totulexplicit. ~n acest domeniu, citim în documentul destul de curios, confe-sorul trebuie s\-l �`ndemne din ce în ce mai deschis pe penitent s\ spun\adev\rul�. Dac\ este vorba de un tîn\r, trebuie s\ i se vorbeasc\ mai întîi�în chip lini[tit, ca pentru a-i da de în]eles c\ lucrul despre care esteîntrebat nu e necuviincios ci, dimpotriv\, un lucru cu privire la carepoate fi lini[tit�. Totu[i, dac\ tîn\rul penitent refuz\ s\ m\rturiseasc\,trebuie abandonat jocul [i s\ se ajung\ la întreb\ri directe. Astfel �[lavîrsta de zece sau doisprezece ani], nu ]i-ai atins sau frecat sexul a[a cumau copiii obiceiul s\ fac\ ?�53 Desigur, în gîndirea autorului tratatului,asemenea acte comport\ riscul de damnare. S\ ne amintim de chinurileSodomei [i Gomorei.

Aceast\ curiozitate inchizitorial\ [i un asemenea exces de am\nuntenu sînt obi[nuite la Gerson [i, în general, la autorii de �Manuale� [i de


260

�Sume�. A extrapola de la aceast\ lucrare la restul literaturii despreconfesiune ar fi o eroare de ordin istoric. Adesea, dimpotriv\, autori cugreutate � chiar Gerson, sf`ntul Antonin, Silvestru Prierias � îi sf\tuiesc peconfesori s\ asocieze pruden]a [i sîrguin]a [i s\ nu dep\[easc\ în intero-gatoriu limitele rezonabile ale discre]iei. ~ntr-un manual (în francez\) dinsecolul XV, destinat preo]ilor, confesorul este îndemnat s\ aib\ o atitudinediscret\, �privirea spre p\mînt trebuie s\ [i-o ]in\�. Altfel s-ar putea capenitentul s\ nu îndr\zneasc\ s\-[i spun\ �p\catele ru[inoase�54. Aceast\circumspec]ie se va accentua pe urm\, la îndemnul unui sfînt CarolBorromeus, totu[i rigorist55. Th.N. Tentler ne invit\, deci, pe bun\ dreptates\ nu ne imagin\m confesiunea acelui timp sub forma unui chestionarexagerat de realist [i de indiscret. Peniten]ii nu erau obliga]i s\ poves-teasc\ în am\nunt toat\ via]a lor sexual\ din c\s\torie56 care, de altfel, nui-a interesat pe autorii �Sumelor� [i ai �Manualelor� mai mult decît piedicilejuridice ale leg\turii matrimoniale : leg\mînt, grade de rudenie etc. ~nsfîr[it, dac\ problemele sexualit\]ii de]in un loc important în lucr\rileprivitoare la confesiune, asta nu ̀ nseamn\ c\ le invadeaz\. Sfîntul Antoninacord\ de [apte ori mai mult loc poruncii �s\ nu furi� decît poruncii �s\nu s\vîr[e[ti adulter�57.

Totu[i, chiar restrîns în interiorul adev\ratelor sale limite, discursulecleziastic despre sex între secolele XIII [i XVI a fost important din punctde vedere cantitativ. Exist\ cenzura moravurilor, dar nu t\cere în ce leprive[te � [i întîlnesc aici, întorcîndu-m\ în timp, analiza lui M. Foucault.Cu mijloacele [i mentalitatea epocii, Biserica s-a str\duit s\ constituie o�[tiin]\ a sexualit\]ii�. Iar �m\rturisirea a fost... matricea general\�58 carei-a guvernat producerea. Or, tocmai pentru c\ a fost constituit\ pe bazam\rturisirilor, elaborarea acestei �[tiin]e� constituie un episod importantal culpabiliz\rii globale a Occidentului la începutul timpurilor moderne.Nu f\r\ motiv scria M. Le Maistre cu privire la frecventele interdic]ii de aface dragoste în timpul sarcinii : �M\ întreb la ce pericol expun ei[adversarii mei] con[tiin]ele so]ilor scrupulo[i... [C\ci] condamn\ la p\catde moarte pe oricine caut\ debitum, în afar\ numai dac\ este sigur c\ oface pentru a evita preacurvia�59. Mai general, publicul cre[tin a fostîndemnat s\-[i pun\ în mod constant întreb\ri despre întrebuin]areasexualit\]ii în c\snicie. Partenerii [i-au refuzat datoria conjugal\, s-auexcitat peste m\sur\, au ignorat timpul [i locurile sacre, nu au ]inut contde menstrua]ie, au c\utat pl\cerea pentru ea îns\[i : tot atîtea întreb\ri pecare trebuiau s\ [i le pun\. Se impune deci o dubl\ concluzie : a) cazuis-tica aplicat\ impulsurilor sexuale a deschis un evantai de culpabiliz\rineoferit de nici un alt p\cat capital�60 ; b) niciodat\ nu a fost supus\ ociviliza]ie întreag\ unei asemenea investiga]ii despre sexualitate, mai alesîn c\s\torie.


261

Cam\ta [i avari]ia

Am spus mai sus c\ autorii de �Sume� [i �Manuale� din secolele XIII-XVIsînt mai pu]in obseda]i de p\catele sexuale decît s-ar putea crede apriori. A doua parte a Sumei sf`ntului Antonin, consacrat\ în specialdiverselor categorii de gre[eli, dezv\luie urm\toarea repartizare : cupidi-tatea (avari]ia), 25 capitole ; obliga]ia de a restitui, 8 capitole ; trufia,11 capitole ; slava de[art\, 9 capitole ; desfrîul, 15 capitole ; l\comia,8 capitole ; mînia, 8 capitole ; invidia, 9 capitole ; acedia, 16 capitole ;minciuna [i jur\mîntul strîmb, 8 capitole ; leg\mintele [i înc\lcarea lor,2 capitole ; infidelitatea, 11 capitole. A[adar cupidit\]ii [i obliga]iei de arestitui le revine, [i la mare distan]\, primul loc în preocup\rile arhi-episcopului : 25 % din capitole, dar 32 % din pagini în edi]ia de la Vene]ia,din 1571. Or, este vorba de o reparti]ie destul de clasic\ reluat\, oreamintim, în Compost... des bergiers. Totu[i, în aceasta din urm\, desti-nat\ unui public relativ modest, cam\ta nu este decît singura ramur\ dincele dou\zeci ale �avari]iei�. ~n schimb, în interiorul dezvolt\rilor acordatede sf`ntul Antonin acestui p\cat, [ase capitole se raporteaz\ la cam\t\,acoperind 74 de pagini (desfrîul acoper\ doar 49). ~ntr-o perioad\ deascensiune economic\ [i în timp ce se puneau bazele unui larg capitalismcomercial61, civiliza]ia cre[tin\ [i-a pus multe întreb\ri cu privire lacaracterul licit al tranzac]iilor de m\rfuri [i bancare. Culpabilizarea a jucatdin plin deci [i în acest domeniu.

Ca întotdeauna, ea s-a sprijinit pe referin]e venerabile [i vechi. Exodul(22, 25), Leviticul (25, 35-37), Deuteronomul (23, 19-25) interziceauîmprumutul cu dobînd\ între israeli]i. De fapt, cartea lui Ezechiel (22, 12)demonstreaz\ ca la Ierusalim cam\ta era curent\. ~n lumea greco-roman\,filosofii, mai ales Platon [i Aristotel, s-au pronun]at împotriva împrumu-tului cu dobînd\. ~n aceast\ privin]\ trebuie amintit\ analiza lui Aristotel,]inînd cont de lunga ei posteritate `n scolastic\. Conform ei, cea maid\un\toare activitate social\ este aceea de a împrumuta bani, pentru c\cel care o face pretinde s\ ob]in\ un produs dintr-un lucru steril precummoneda. Or, ea nu are alt\ func]ie decît de a fi o m\sur\ a lucrurilor(Politica I, 10). Evul Mediu va spune, urmînd aceea[i idee : banul nu facebani. Totu[i, în ciuda acestei condamn\ri [i a atacurilor lui Aristofan,Plutarh, Plaut, Cicero, Tacit împotriva c\m\tarilor, legisla]iile grece[ti [iromane nu contestau în mod serios legitimitatea împrumutului cu dobînd\,str\duindu-se, cel mult, s\-i limiteze cotele. Lucrurile s-au schimbat înlumea cre[tin\.

Isus sf\tuia s\ se dea cu împrumut �f\r\ s\ se n\d\jduiasc\ ceva înschimb. {i r\splata voastr\ va fi mare� (Luc. 6, 35). Dar recomandarea nuera o condamnare a împrumutului cu dobînd\, pe care, dimpotriv\,P\rin]ii Bisericii, at`t grecii c`t [i latinii, îl flagelau f\r\ menajamente.Clement de Alexandria, sf`ntul Grigore de Nazianz, sf`ntul Vasile, sf`ntulGrigorie de Nyssa, sf`ntul Ioan Hrisostomul, sf`ntul Ambrozie, sf`ntulAugustin, sf`ntul Ieronim au predicat împreun\ împotriva c\m\tarului ce


262

recolteaz\ de unde nu a sem\nat, c\ a împrumuta cu dobînd\ înseamn\a lua bunul altuia, c\ cel bogat trebuie s\-i împrumute celui s\rac în modgratuit [i cam\ta este contrar\, în acela[i timp, religiei [i legii naturale. Deaceea trebuie s\ fie în mod special interzis\ clericilor � o interdic]ieconfirmat\ de concilii începînd cu secolul IV. ~n schimb, abia sub Carolcel Mare (Admonitio generalis din 789) legisla]ia civil\ proclam\ inter-dic]ia general\ pentru to]i � clerici [i laici � a împrumutului cu dobînd\asimilat cametei. Conciliile locale [i statutele episcopale mijloceau apoi [idifuzau aceast\ prohibi]ie. ~n sfîr[it, în secolul XII, decretul lui Gra]ian(Concordantia discordantium canonum) [i Sentin]ele lui Pietro Lombardirepet\ c\ se consider\ cam\t\ de îndat\ ce acela care d\ cu împrumutsolicit\, în bani sau în natur\, ceva în plus pe lîng\ bunul împrumutat, oasemenea practic\ fiind interzis\ prin porunca a patra.

~n ciuda condamn\rilor repetate, no]iunea de cam\t\ r\mîne înc\destul de vag\, justificarea ra]ional\ a interzicerii ei imprecis\, distinc]iade-abia schi]at\. Or, înmul]irea semnelor monetare, cre[terea economic\,înflorirea comer]ului pe p\mînt [i pe mare, dezvoltarea tîrgurilor dinChampagne pun de acum probleme din ce în ce mai complexe ; asocierea[i remunerarea capitalurilor, transferul [i schimbul, mai ales pentrucerin]ele Sf`ntului Scaun, pagube [i riscuri în întreprinderi. Mai mult,importante rate ale dobînzii (de ordinul a 30 pîn\ la 40 % pe an) sîntatunci practicate curent în ora[ele negustore[ti italiene [i de �lombarzii�din Fran]a62. ~n sfîr[it � conjunctur\ de subliniat � obliga]ia confesiuniianuale de la 1215 îi oblig\ pe morali[ti s\ studieze diferitele aspecte alecametei tot atît sau chiar mai mult decît pe cele ale activit\]ii sexuale.

Cazui[tii secolului XIII stabilesc, în principiu, c\ un c\m\tar vinde f\r\drept timpul, bun comun al tuturor f\pturilor. Guillaume d�Auxerre(� 1229) pare a fi primul ce a avansat acest argument în Summa aurea :

�Soarele, scrie el, e obligat s\ se d\ruiasc\ pe sine pentru a lumina ; lafel p\mîntul este obligat s\ d\ruiasc\ tot ce poate produce, [i la felapa. Dar nimic nu se d\ruie[te pe sine într-un mod mai conform naturiidecît timpul : de voie, de nevoie, lucrurile au un timp. Deci `ntrucîtc\m\tarul vinde ceea ce apar]ine în mod necesar tuturor f\pturilor, elp\gube[te toate f\pturile în general... : este unul din motivele pentrucare Biserica îi urm\re[te pe c\m\tari. De unde rezult\ c\ în specialîmpotriva lor spune Dumnezeu : « Cînd voi lua timpul înapoi, adic\atunci cînd timpul va fi în mîna mea astfel încît un c\m\tar nu va puteas\-l vînd\, atunci voi judeca dup\ dreptate »�63.

Inocen]iu IV reutilizeaz\ ulterior acest ra]ionament, a c\rui form\ maiconcis\ este exprimat\ de un lector general din ordinul franciscan de laînceputul secolului XIV în felul urm\tor : c\m\tarul vinde timpul ce nu-iapar]ine decît lui Dumnezeu 64.

Dar mai important\ este, desigur, interven]ia sf`ntului Toma d�Aquinoîntr-o dezbatere despre cam\t\. Bazîndu-se pe un Aristotel abia redesco-perit, doctorul �angelic� declar\ ilicit\ orice practic\ ce duce la cererea,


263

într-un împrumut (mutuum), a orice ar fi în plus fa]\ de capital. Oriceîmprumut negratuit conduce la p\cat nu numai pe creditor, dar [i pedebitor65. ~ntr-adev\r, c\m\tarul vinde întrebuin]area lucrului c\ruia i-atransferat proprietatea. Nu avem voie s\ vindem în acela[i timp vinul saugrîul [i întrebuin]area acestui vin sau acestui grîu, c\ci nu se vinde dedou\ ori acela[i bun66. Mai mult � urm\ a analizei aristotelice � banul,instrument de schimb [i de m\sur\, nu este produc\tor de roade ; el nutrebuie s\ genereze cî[tig67. C\m\tarul este vinovat de p\cat de moarte68.

Asemenea condamnare duce uneori foarte departe. Dac\ se vindepeste pre]ul cuvenit `ntruc`t se a[teapt\, pentru plat\, bun\voin]a cump\-r\torului, este �cam\t\ manifest\�. {i la fel cînd cump\r\torul pl\te[te subpre]ul cuvenit pentru c\ achit\ suma înaintea livr\rii m\rfii. �~n schimb,dac\ vînz\torul, pentru a fi pl\tit mai curînd, consimte s\ reduc\ ceva dinpre]ul cuvenit, nu este p\cat de cam\t\�69. Ca to]i predecesorii s\i, sf`ntulToma nu face distinc]ia între împrumuturi de consum [i împrumuturi deproduc]ie. {i nu le include printre cele dintîi pe cele ce ar putea fiacordate cuiva mai bogat dec`t cel care acord\ `mprumutul. El estemo[tenitorul unui curent moralist iudeo-cre[tin care nu concepe decîtîmprumuturile consim]ite unor oameni afla]i în dificultate : asemeneaservicii trebuie s\ fie gratuite. Abia la începutul secolului XVI, JacquesLefèvre d�Etaples (1455-1537), precursor al lui Calvin mai ales în aceast\privin]\, va inventa expresia �economie public\�, stabilind astfel distinc]iaîntre aceasta [i economia casnic\70.

Pe de alt\ parte, sf`ntul Toma, ca [i Aristotel, nu ia în considerare decîtbanul în sine, independent de multiplele întrebuin]\ri ce i se pot da. Elnu percepe decît metalul [i face abstrac]ie de ceea ce el va procura. ~nsfîr[it, nu sufl\ un cuvînt despre schimburile ce erau pe cale de a lua oimportan]\ considerabil\. De aceea, în multe privin]e, înv\]\turile sf`ntuluiToma despre cam\t\, ]inînd cont de impactul lor, au stînjenit negustorii.Dar nu au constituit o blocare, c\ci l\sau por]i deschise. Desigur, doctorul�angelic� nu concepe deficitul de contractat [i desp\gubirea unui sacrificiusuportat cu ocazia unui împrumut decît independent de orice pact explicitîncheiat la început, [i numai plecînd de la expirarea creditului71. No]iunilede lucrum cessans [i damnum emergens nu vor fi precizate [i extinsedecît dup\ el. Dar dac\ nu o cunoa[te pe cea de periculum sortis (risculprin care trece un capital angajat) pe care o va impune juristul Paul deCastro la sfîr[itul secolului XIV, în schimb, fiind vorba de �societ\]i�, el nule condamn\ decît pe cele care sînt �leonine�. I se p\rea normal canegustorul care-[i face comer]ul sau me[te[ugarul care-[i face lucrarea cubanii unui asociat s\-i verse acestuia o parte din profituri72. O larg\deschidere se oferea atunci acelei commenda [i societ\]ilor în numecolectiv.

Pe urmele sf`ntului Toma, scolasticii vor lucra de acum asupra �cametei�cînd l\rgindu-i domeniul, cînd, dimpotriv\, restrîngîndu-i-l. Dar, indiferentde dimensiunile inegale ale spa]iului atribuit, p\catul este acum pe deplin

TERITORIUL CONFESORULUITERITORIUL CONFESORULUI

264

calificat [i respins cu putere. Sfîntul Toma afirm\ c\ el �r\ne[te dreptateanatural\�. Guillaume d�Auxerre îl consider\ mai grav decît omuciderea,pentru c\ aceasta din urm\ poate fi legitim\, pe c`nd cam\ta (ca [idesfrîul) nu este niciodat\. Ea este un p\cat în sine (secundum se), fiindîntotdeauna �necump\tat\� : diagnostic întîlnit mai ales în Summa luiAstesanus. Sfîntul Antonin vede în durata unei tranzac]ii o circumstan]\agravant\. Conciliul ecumenic de la Viena (1311-1312) decreteaz\ : �Dac\cineva cade în gre[eala de a afirma cu înc\p\]înare c\ exercitarea cameteinu este p\cat, s\ fie pedepsit ca eretic�73. ~n exempla, predicatorii insist\dup\ plac asupra sor]ii c\m\tarilor care, chiar pe p\mînt, tr\iesc deja încompania demonilor74. Legisla]ia canonic\ îi excomunic\ [i porunce[teînmormîntarea lor în afara locurilor consacrate. ~ntr-un tratat desprecam\t\ (De usura) redactat la începutul secolului XIII, Robert de Courçondore[te s\ li se impun\ drept peniten]\ enoria[ilor �în locul posturilor,pomenilor [i al satisfac]iilor obi[nuite, obliga]ia de a-i acuza pe c\m\tari�.Mai mult, el determin\ cu grij\ cele nou\ modalit\]i p\c\toase de partici-pare la cam\t\ : ordin, sfat, consim]ire, laud\, t\inuire, rela]ie, t\cere,neutralitate, toleran]\.

Curentul rigorist s-a manifestat în domeniul cametei la fel ca în cel alsexualit\]ii75. Guillaume de Rennes, comentator al lui Raimond de Peñafort,calific\ drept c\m\tar pe morarul ce-i împrumut\ brutarului pentru a-[iob]ine clientel\ [i pe profesorul ce le propune bani studen]ilor pentru caei s\-i urmeze cursurile. Decretaliile lui Grigore IX (1239), devenite oparte important\ a dreptului canonic, condamn\ sub titlul De usuriscomisionul luat de un creditor care a acceptat riscurile transportuluimaritim pentru banii pe care i-a împrumutat. Condamnarea este reluat\de Inocen]iu IV (� 1254) într-un comentariu la Decretalii. Orice super-abundentia, chiar bazat\ pe risc, este considerat\ c\m\t\reasc\. Estedeci un refuz al periculum sortis. Summa lui Goffredo da Trani (� 1245),cele ale lui Hostiensis (Heinrich Suso � 1271) [i ale lui Bartolomeu dinPisa (� 1347) declar\ ilicit\ orice opera]iune de schimb în care se cade deacord s\ se joace pe varia]ia cursului monedelor. Cu aceea[i aprecierenegativ\ sînt calificate [i împrumuturile prorogate din tîrg în tîrg (denundinis in nundinas). Astesanus, a c\rui mare lucrare este scris\ pe la1317, sesizeaz\ cu îndrept\]ire c\ numeroase schimburi camufleaz\împrumuturile. De aceea el le respinge din momentul în care cel ce a datcu împrumut prime[te mai mult decît împrumutul s\u. Angelica, în]eleg\-toare cu privire la sexualitatea conjugal\, este mai curînd rigorist\ înmaterie de schimburi. Ea refuz\ s\ vad\ în ele o tranzac]ie de vînzare--cump\rare de monede [i nu le accept\ decît pe cele încheiate pentru aveni în ajutorul unor c\l\tori sau pentru a achita datoriile în str\in\tate.Fostul bancher Pandolfo Rucellai (� 1497), devenit dominican [i discipolal lui Savonarola, [tiind din vechea lui meserie c\ dobînda se disimuleaz\adesea în spatele cursului de schimb, nu aprob\ decît cu strîngere deinim\ schimburile reale, f\r\ de care comer]ul ar fi paralizat. Dar îi


265

sf\tuie[te pe bancherii ce vor s\-[i salveze sufletele s\-[i p\r\seasc\profesiunea. ~n secolul XVI, Francesco de Vitoria (� 1546) � ap\r\tor aldrepturilor indienilor [i unul din fondatorii dreptului interna]ional � vedeîn contractul de schimb o permutatio licit\, dar justificabil\ numai întrelocuri îndep\rtate. Schimburile din interiorul unui regat i se par c\m\-t\re[ti, cî[tigul rezultat din ele nefiind realizat printr-un transfer, ciprintr-un împrumut. Deci nu ]ine cont de diversitatea speciilor.

~nc\ [i mai sever, anglicanul Thomas Wilson (� 1581) consider\ c\m\-t\re[ti orice schimburi neîncheiate la paritate, dîndu-[i bine seama c\dobînzile luate de agen]ii de schimb valutar sînt disimulate de cursulburselor. ~n ce-l prive[te pe austerul Pius V, el public\ în 1571 o constitu]iecelebr\ cu privire la schimburi76, pe care le condamn\ nu doar atuncicînd sînt simulate � vom vorbi imediat despre asta � dar chiar atunci cînd,reale, camufleaz\ un împrumut : astfel �depunerile� care, în sensul lor dinsecolul XVI, erau lu\ri de împrumut efectuate de principi sau de parti-culari [i disimulate sub aparen]ele unor schimburi din tîrg `n t`rg. Papamai hot\r\[te c\, nici chiar în caz de întîrziere a pl\]ii, dobînda nu poatefi �sigur\ [i determinat\�, nici �m\surat\ la vremea scaden]ei�, ci doarpropor]ionat\ cu distan]a locului de plat\. Pius V se ridic\ [i el împotriva�celor care acapareaz\ moneda pentru a provoca altern\ri în cursul deschimb�. Astfel, un întreg curent rigorist, mergînd de la Grigore IX [iInocen]iu IV la Pius V, i-a culpabilizat [i urm\rit pe cei ce d\deau cuîmprumut cerînd dobînd\.

~n schimb, cei mai mul]i dintre înv\]a]i au acceptat s\ cad\ la învoial\cu realitatea [i s\ absolve un anumit num\r din practicile deveniteindispensabile vie]ii economice a vremii. Astfel, în împrumutul gratuit,este declarat\ permis\ poena impus\ de creditor debitorului care întîrzie.Important r\mînea ca întîrzierea [i poena s\ nu fi fost prev\zute de laînceputul contractului. Pe de alt\ parte, no]iunea de periculum sortis ajustificat asigurarea maritim\ cu prima v\rsat\ asigurantului, a[a cum ocunoa[tem în zilele noastre. Ea este atestat\ sub aceast\ form\ înc\ de lasfîr[itul secolului XIV77.

{i apoi a trebuit s\ fie acceptat\ scrisoarea de schimb folosit\ deflorentini [i de sienezi înc\ înainte de sfîr[itul secolului XIII. FranciscanulAlessandro Lombardo (� 1314), predicatorul înfl\c\rat Giovanni daCapistrano (1456), teologul Luca Pacioli, prieten al lui Leonardo da Vincicare-[i public\ în 1494 celebra Summa de arithmetica, cad de acord s\elogieze ars campsoria. Ei v\d în ea o institu]ie indispensabil\ men]ineriisociet\]ii [i la fel de necesar\ comer]ului, afirm\ Luca Pacioli, ca apanaviga]iei. Cît despre motivele ce justific\ schimbul, opiniile morali[tilordifer\. Unii, precum sfîntul Bernardin de Siena, Lorenzo Ridolfi (� 1442),mai tîrziu Vitoria, De Soto [i Lainez îl consider\ o permutatio pecuniae,adic\ o conversie de moned\ local\ în moned\ str\in\. Al]ii, mai alesBaldo degli Ubaldi, romanist mort în 1400, Cajetan, Prierias, mai tîrziu


266

Diana îl socotesc un act de vînzare-cump\rare asimilabil altor tranzac]iide acest tip. ~n fine al]ii, printre care sf`ntul Antonin [i Azpilcueta,unchiul sf`ntului Francisc-Xavier, îl consider\ un contract sui generisnecunoscut de dreptul roman [i care necesit\ o analiz\ nou\. ~n plus, to]iace[ti autori arat\ c\ cel care efectueaz\ schimbul are dreptul la ocompensa]ie pentru munca sa [i pentru riscurile asumate � opinie exprimat\mai ales de sf`ntul Antonin, ce schi]eaz\ pe alocuri o teorie a valoriicorect bazat\ pe utilitate [i pe raritate78. De obicei, doctorii nu admitschimbul decît dintr-o ]ar\ în alta. Dar în 1585, Miguel Palacios, profesorla Salamanca, accept\ o permutatio a schimbului în interiorul aceluia[istat. Cî]iva ani mai devreme, Azpilcueta pusese la îndoial\ teoria aristo-telic\ a sterilit\]ii banului [i observase c\ banul negustorului d\ roade cas\mîn]a sem\n\torului.

~mprumutul cu dobînd\ r\mînînd interzis, opera]iunile de schimb auservit foarte des la a-l camufla mul]umit\ unor subterfugii cunoscute subnume diverse : �schimburi pe Vene]ia�, schimburi numite de la �Lyon� [ide la �Besançon�79, schimburi �cu recurs�. ~n cele numite �pe Vene]ia�, încare sf`ntul Antonin nu are încredere, lucrurile se petrec în felul urm\tor :cineva împrumut\ florini la Floren]a [i se angajeaz\ s\-i restituie dup\ unanumit timp chiar la Floren]a, dar la cursul pe care îl vor avea atunci laVene]ia. Este vorba de un mutuum, cu inten]ie de profit ; este decicam\t\ �de[i se spune schimb�, c\ci � agravare a cazului � banii nu aup\r\sit Floren]a. ~ntr-un schimb suspect pe Lyon (sau �Besançon�), uncreditor împrumut\ cuiva la Floren]a echivalentul florentin a 100 ludovicide Lyon, fie 104 2/3 scuzi florentini. Debitorul trebuie s\ restituie cei 100ludovici la urm\torul tîrg de la Lyon. Dar achitarea nu are loc. Se va faceo protestare a cambiei [i, prin intermediul unui nou schimb în sensinvers, debitorul va rambursa la Floren]a 100 ludovici, fie atunci 106 2/3scuzi florentini. Pozi]ia puternic\ a monedei de tîrg la Lyon (sau la�Besançon�) f\cea ca noul schimb s\ aduc\ practic întotdeauna unbeneficiu celui ce împrumuta. Schimbul �cu recurs� este o perfec]ionarea sistemului precedent. C\ci se evit\ protestarea [i se are grij\ s\ setransmit\ întotdeauna efectiv scrisori de schimb din locul respectiv la tîrg[i invers : ceea ce era adesea omis în schimburile numite �de la Lyon�.Este nevoie s\ preciz\m c\ mul]i debitori erau ]inu]i mult timp �peschimb� neputînd s\ se achite la primul tîrg [i datoria lor cre[tea din treiîn trei luni prin acest joc de dus-întors.

Nu doar sf`ntul Antonin, dar practic to]i înv\]a]ii dinaintea cazui[tilorfoarte toleran]i din secolul XVII, Turi [i Diana, resping schimburile demai sus, calificate drept �seci�. Pius V, la rîndul s\u, prin constitu]ia din1571, condamn\ �schimburile seci� prin care se simuleaz\ o negocierepentru o alt\ localitate în timp ce, de fapt, scrisorile nu sînt emise, sausînt emise dar nu sînt transmise, sau sînt [i emise [i transmise dar nupentru o achitare real\80. Astfel, în ]\rile catolice, la sfîr[itul secolului XVI,nefiind înc\ stabilit\ distinc]ia dintre împrumut de consum [i împrumut


267

de produc]ie, împrumutul cu dobînd\ � [i scontul � r\mîn prohibite, iarcei care le practic\ sînt în principiu vinova]i de p\catul de moarte alc\m\t\riei.

Totu[i, cazuistica [i-a jucat din plin rolul în acest domeniu. C\ci uniitoleran]i au continuat s\ admit\ schimburi care în realitate erau �seci�,sub pretextul c\ avea loc un act de vînzare-cump\rare de monede(inclusiv cînd era vorba de monede de tîrg) [i din motiv c\ erau încheiatela �pre]ul cuvenit�, adic\ la cursul pie]ii, iar nu la o cot\ fixat\ dinainte.Camuflajele abile ale bancherilor [i dezacordurile dintre înv\]a]i au permiscontinuarea [i înmul]irea practicilor indiscutabil contrare spiritului dreptuluicanonic în materie de cam\t\. Cum spunea dominicanul De Soto pe lamijlocul secolului XVI : �Problema schimburilor, deja suficient de abscons\,este f\cut\ din ce în ce mai confuz\ de negustori [i de p\rerile contra-dictorii ale înv\]a]ilor�81.

~n orice caz, Biserica acord\ dezlegarea sa rentelor constituite, împru-muturilor publice, vînz\rilor de slujbe de care se servea ea îns\[i, fie lanivelul superior al Camerei apostolice, fie la nivelul, mai modest, alpersoanelor [i institu]iilor ecleziastice de toate categoriile. Renta consti-tuit\ era un împrumut cu dobînd\ sub fardul legal al contractului devînzare. Un creditor �cump\ra� pentru o sum\ global\ dreptul de apreleva o �rent\ anual\ [i perpetu\ pîn\ la rambursare�, stabilit\ peanumite terenuri descrise nominal de debitor82. Inocen]iu IV a hot\rît c\nu exist\ cam\t\ atîta timp cît renta nu dep\[e[te venitul normal al unuip\mînt de valoare egal\ cu suma v\rsat\. Totu[i, cazui[tii continuau s\-[ipun\ întreb\ri în aceast\ privin]\. De unde lu\rile de pozi]ie ale luiMartin V în 1425 [i ale lui Calixt III în 1455 ce au sus]inut caracterul licital rentei constituite, cu condi]ia s\ fie realmente stabilit\ pe bunuriimobiliare [i s\ nu dep\[easc\ 10 %. Pius V, care a luptat împotrivaschimburilor �seci�, a încercat s\ limiteze practica rentelor constituite. Ela stabilit principiul c\ pre]ul r\scump\r\rii lor trebuia s\ fie acela[i cu celde cump\rare � ceea ce nu ]inea cont de cre[terea pre]urilor [i defavorizacreditorul. ~n acela[i timp a publicat dispozi]ii ce-i ridicau creditoruluiorice drept la recurs împotriva debitorului întîrziat 83. Tot atîtea restric]iicîte au fost abandonate de succesorul s\u Grigore XIII 84. ~n fapt, de maimulte secole, renta constituit\ devenise deja o pies\-cheie a economieioccidentale.

Caracterul fictiv al actului de vînzare-cump\rare a permis în acela[imod justificarea împrumuturilor publice [i a rentelor anuale pe care legenerau. ~ncepînd cu secolul XIV, ora[e italiene � Genova, Floren]a,Vene]ia � au recurs la împrumuturi for]ate pe care nu le-au putut rambursa.Au hot\rît atunci, spre compensare, s\ verse creditorilor o dobînd\ anual\[i perpetu\. Sistemul s-a perfec]ionat apoi în dou\ moduri : guvernele aulansat împrumuturi publice neobligatorii raportînd o dobînd\ anual\ [iau f\cut-o pe o scar\ ce dep\[ea orizontul municipal : monti pontificale,rente ale prim\riei din Paris, juros spanioli etc. ~ntre 1526 [i 1606papalitatea a luat cu împrumut în acest mod în jur de 382 de tone de


268

argint fin, Spania, din 1515 pîn\ în 1600, vreo 78 milioane de duca]i85.Dar înainte de generalizarea împrumuturilor, cazui[tii [i-au pus problemacaracterului licit al procedeului. Sfîntul Bernardin de Siena accept\ s\ fieluat\ o dobînd\ mic\ din banii v\rsa]i prin constrîngere municipalit\]ii.~n schimb, dup\ p\rerea sa, nu trebuie cump\rate în mod spontan creditepontificale (Monti) 86 pentru a ob]ine pe aceast\ cale o gratifica]ie anual\.Cînd i se obiecteaz\ c\ asta fac [i c\lug\rii, c\ papii [i cardinalii sînt maipu]in intransigen]i decît ei, marele predicator franciscan r\spunde : �Dinmoment ce exist\ divergen]e de opinii între teologi, exist\ îndoial\, iar înîndoial\ trebuie s\ te ab]ii : este vorba despre mîntuirea sufletului�.

~n plus, a te expune la s\vîr[irea unui p\cat de moarte este deja p\catde moarte, dup\ sf`ntul Toma ; [i a cump\ra numitele credite înseamn\ ate expune unui p\cat de moarte, întrucît exist\ îndoiala asupra legitimit\]iifaptului. Confruntat cu aceea[i dificultate, dominicanul Antonin înclin\,dou\zeci de ani mai tîrziu, spre o atitudine opus\ :

�~n cazurile îndoielnice, sîntem `ncredin]a]i, trebuie urmat\ calea ceamai sigur\. Principiul acesta este valabil dac\ e vorba s\ d\m ac]iuniinoastre cea mai mare perfec]iune posibil\, dar nu-l putem ridica larangul de regul\ de con[tiin]\ pentru a risipi toate dubiile. Altfel, toat\lumea ar trebui s\ îmbr\]i[eze via]a religioas\, întrucît e o cale maisigur\ decît a tr\i în veac�. ~n afar\ de asta, în cazul creditelor pemonti : �Nu este întocmai îndoial\. Din moment ce Biserica nu a vorbitdeloc despre ele [i mul]i [înv\]a]i] destoinici consider\ lucrul permis,con[tiin]a se formeaz\ dup\ o opinie : ceea ce este legitim�87.

Astfel era exprimat\, cu privire la titlurile datoriei publice, doctrina maigeneral\ a probabili[tilor pe care avea s\ o combat\ Pascal în secolul XVII.Dar este cea re]inut\ de guvernele care au uzat [i abuzat, mai ales însecolul XVI, de lansarea împrumuturilor de stat.

Pe marginea discu]iei despre împrumuturile publice se desf\[oar\ ceadespre casele de amanet, una ac]ionînd asupra celeilalte. ~n secolul XV,predicatorii franciscani, printre care Bernardin de Feltre, nu doar c\ aupornit r\zboi împotriva c\m\t\riei, dar, mai mult, au propus o solu]ieconcret\ pentru a u[ura datoriile celor s\raci. Ei au lansat astfel formulamuntelui de pietate destinat\ s\ acorde împrumuturi contra unui amanetde valoarea dubl\ sumei împrumutate, o dobînd\ mic\ � adesea de 5 % �acoperind cheltuielile de administra]ie. Dominicanii [i augustinienii aucontestat adesea, [i cu putere, perceperea acestui procent. Un augus-tinian, ostil lui Bernardin de Feltre, a scris un tratat De monte impietatis88.~ns\ binele public a contat mai mult decît aceste obiec]ii [i casele deamanet s-au înmul]it în Italia în a doua jum\tate a secolului XV, iar maitîrziu dincolo de peninsul\. Generalizarea [i legalizarea acestui sistem auac]ionat direct în favoarea practic\rii împrumuturilor de stat.

Printre acestea, o variant\ erau vînz\rile de slujbe89. Un guvern, constrînsde nevoia de bani, crea [i punea în vînzare un anumit num\r de slujbe �adesea inutile � c\rora le era afectat\ o rent\ anual\, de exemplu 10 %,


269

amanetat\ pe încas\ri determinate. Papii din secolele XV [i XVI [i monarhiafrancez\ a Vechiului Regim, pentru a ne limita la dou\ cazuri binecunoscute, au folosit pe scar\ larg\ acest sistem care, ca [i împrumuturilede stat, a sustras banii celor ce economiseau prin investi]ii productive [ia adîncit tot mai mult datoria public\. ~n orice caz, este evident c\ascundea, sub aparen]ele unei tranzac]ii de vînzare-cump\rare, împrumutulcu dobînd\ consim]it de particulari pentru guverne.

Dar alte dou\ justific\ri teoretice s-au ad\ugat no]iunii de vînzare--cump\rare pentru a autoriza ob]inerea unei dobînzi, mai ales în monti.Este vorba de lucrum cessans (atunci cînd intervine un deficit de contractat)[i de damnum emergens (atunci cînd este suportat\ o pierdere financiar\).Pentru prima dat\, un înv\]at din secolul XIII, Hostiensis, aprob\ lucrumcessans atunci c`nd renun]\ la a face comer] pentru a împrumuta opersoan\ aflat\ la nevoie90. Punctul de vedere este re]inut la începutulsecolului urm\tor de Astesanus ce avanseaz\ [i no]iunea de damnumemergens. {i aceasta [i precedenta sînt totu[i respinse în secolul XIV deautori importan]i, precum nominalistul Jean Buridan (� în jur de 1358).Dar înmul]irea acelor monti îi face pe sf`ntul Bernardin de Siena [i pesf`ntul Antonin s\ le accepte în cazul împrumuturilor for]ate. Pentru c\ `nacest caz unele persoane sînt private de banii lor (damnum emergens) [inu-i pot folosi în diverse tranzac]ii (lucrum cessans). Practica f\cînd s\progreseze teoria, cele dou\ justific\ri ad\ugate no]iunii de vînzare--cump\rare au permis achizi]ionarea, cu sufletul împ\cat, de titluri dedatorie public\, de rente constituite [i de slujbe.

Situîndu-ne la nivelul secolului XVI, constat\m c\ în ]\rile catoliceîmprumutul cu dobînd\ este interzis [i va r\mîne interzis oficial pîn\ în 1830.~ns\ no]iunile de periculum sortis, poena, lucrum cessans [i de damnumemergens au dezvinov\]it multe tranzac]ii ce erau de fapt împrumuturi cudobînd\. ~n plus, deturnînd doctrina oficial\, ele func]ioneaz\ masiv înt`rgurile bancare unde mai ales suveranii iau cu împrumut sume enormepentru nevoile politicii lor. Sistemul scrisorilor de schimb le permite, lafel ca simplilor particulari, s\ ob]in\ pe credit banii de care au nevoie. ~nconcluzie, ]inînd cont de complexitatea opera]iilor bancare ce i-a încurcatpe mai mul]i înv\]a]i, morala oficial\ a fost mai deschis\ în domeniul�cametei� decît în cel al sexualit\]ii.

Dar ar însemna s\ nu în]elegem mentalit\]ile vremii dac\ am neglijaculpabilizarea, chiar [i în acest domeniu. Calvin, rupînd cu tradi]iascolastic\, admite împrumuturile de întreprindere, în care �cam\ta nu emai d\un\toare decît o cump\rare�91, în schimb consider\ �nedemn deun om cre[tin [i cinstit�92 s\-[i fac\ din împrumut o profesie. ~n ceea ce-lprive[te pe Luther, el nu a încetat s\ manifeste o violent\ ostilitate fa]\ de�cam\t\�, pe care o în]elege într-un mod cu totul medieval [i a comb\tut-ode-a lungul întregii sale cariere : în Apel c\tre noble]ea na]iunii germane(1520), într-un tratat din 1524 intitulat Despre comer] [i despre cam\t\, înMarele Catehism din 1529, într-o instruc]iune, Pastorilor pentru a predica


270

împotriva cametei (1540) precum [i în Cuvinte la mas\. Reformatorul semîhne[te adînc atunci cînd constat\ c\ �r\ul (cam\ta) a f\cut enormeprogrese [i... a învins în toate ]\rile�93. ~i trateaz\ drept �tîlhari însc\una]i,tîlhari [i ho]i de drumul mare... pe cei care, [ezînd pe tronul lor, sîntconsidera]i mari seniori [i burghezi respectabili [i pio[i, dar jefuiesc [i[terpelesc sub aparen]a onestit\]ii�94. Afirm\ c\ nu în]elege, cum �cu osut\ de florini s\ se poat\ cî[tiga anual dou\zeci în plus sau chiar florinpentru florin, [i asta f\r\ ca ei s\ provin\ din lucrul p\mîntului sau dincre[terea animalelor�95. ~ndeaproape fidel concep]iei rigoriste a împrumu-tului, spune : �A schimba ceva cu cineva cî[tigînd din schimb, asta nuînseamn\ a face oper\ de caritate, asta înseamn\ a fura. Orice c\m\tar ebun pentru spînzur\toare. ~i numesc c\m\tari pe cei ce împrumut\ cucinci sau [ase la sut\ [dob`nd\]�96. El îi învinuie[te pe cei care �nu au nicio re]inere în a-[i vinde m\rfurile pe credit sau în rate mai scump decît cubani lichizi�97. Contest\ `n totalitate societ\]ile comerciale. �~n ele totuleste atît de lipsit de temei [i de ra]iune, scrie el, doar cu rapacitate [inedreptate, încît nu am putea g\si nimic care s\ poat\ fi tratat cu bun\credin]\. Dac\ societ\]ile trebuie s\ supravie]uiasc\, atunci dreptatea [icinstea trebuie s\ dispar\. Dar dac\ trebuie s\ supravie]uiasc\ dreptatea[i cinstea, atunci societ\]ile trebuie s\ dispar\�98.

Desigur, în Germania, ca peste tot, s-a continuat s\ se împrumute cudobînd\, îns\ oamenii de afaceri de la începutul timpurilor moderne nuerau, probabil, foarte în largul lor în ce prive[te con[tiin]a. De undenenum\ratele dona]ii f\cute Bisericii de c\tre negustorii catolici în testa-mentele lor, în special `n favoarea ordinelor mendicante care, implantatemai ales în ora[e, erau foarte legate de burghezia în ascensiune. S\ neamintim [i reac]ia lui Fra Santi Rucellai, fost bancher devenit dominican.~n tratatul De cambi, el condamn\ schimburile seci [i calific\ dreptc\m\t\re[ti schimburile �din Lyon�. Dup\ el, cei ce efectueaz\ schimburisînt în pericolul de a-[i pierde sufletul. Fapt revelator : negustorii puterniceicolonii spaniole din Anvers [i-au trimis, în 1532, confesorii la Paris pentrua le prezenta înv\]a]ilor de la Sorbona cazurile de con[tiin]\ privindschimburile. Or, nu era prima dat\ cînd se adresau teologilor de la Paris,c\ci la aceast\ dat\ fac aluzie la o consulta]ie anterioar\99. Linia general\a r\spunsului parizian este c\ dobînda de schimb este ilicit\ [i c\m\t\-reasc\ [i c\ factorul timp nu are importan]\. Numai cheltuielile materialeprilejuite de schimb pot fi contabilizate legitim. R\spunsul teologilorparizieni este urmat de vederile �particulare� ale lui Francesco de Vitoriacare este [i mai rigorist [i refuz\ în special orice no]iune de lucrum cessans.

Severitatea aceasta se clarific\ dac\ citim comparativ ce scria LudovicoGuicciardini în celebra sa Descriere a tuturor }\rilor de Jos (1567) cuprivire la �depuneri� � avansuri acordate din tîrg în tîrg unor particularisau suverani. Negustorii, scrie el �numesc acum depunere, pentru aacoperi infamia lucrului cu un titlu special atunci cînd se d\ o sum\ debani cuiva pentru un anumit timp, mijlocindu-se pre] [i dobînd\ limitat\


271

[i determinat\, adic\... avîndu-se în vedere un procent de doisprezece lasut\ pe an�100. Judecata ne las\ s\ ghicim cît de puternic\ r\mîneaamprenta doctrinei scolastice printre negustorii care se str\duiau s\-[i`mpace con[tiin]a folosind stratageme aparent corecte. Interzicerea global\a �schimburilor seci� de c\tre Pius V în 1571 a lovit îndeosebi depunerilesau �schimburile din tîrg în tîrg�. Sigur, un timp s-a mai continuat, maiales la Lyon, s\ se poarte cursul depunerii pe cote de schimb tip\riteunde se completau în ultima clip\ cifrele cu peni]a. Totu[i, practica aprimit o lovitur\ vizibil\ [i bancherii au utilizat din ce în ce mai mult�schimbul cu recurs� (ricorsa) care, cu mi[c\rile subtile de dus-întorsîntre un ora[ [i locul de tîrg, a încurcat mai mult ca niciodat\ autorit\]ilereligioase. Ipocrizie, dar în acela[i timp scrupule ce depun m\rturiedespre importan]a dobîndit\ de discursul ecleziastic asupra p\catului dec\m\t\rie în mentalitatea negustorilor.

Lenea

Probabil datorit\ mediului negustoresc [i sub presiunea schimburiloreconomice [i sociale a descoperit cre[tin\tatea latin\ p\catul �de moarte�al lenei. Dac\ judec\m dup\ cazul francezei, cuvintele referitoare larepulsia în fa]a efortului aveau o întrebuin]are relativ rar\ în limba noastr\medieval\ : pereise, pareise, parece, parecier existau, cu siguran]\, înlimb\, dar nu d\deau loc decît unor utiliz\ri episodice. Mai frecvente, edrept, sînt cele ce se învîrtesc în jurul trînd\viei101. Dar ea nu esteîntotdeauna luat\ în sens negativ. ~nc\ în secolul XVI, umani[tii opunotium, adic\ reculegerea departe de zgomotele lumii, lui negotium, cedesemna atunci agita]ia [i risipirea în ocupa]ii epuizante [i sterile. ~n ceeace prive[te termenul fainéant, atestat la Calvin [i Montaigne, nu pareprea frecvent înaintea lor102. Drept completare la aceste indica]ii, iat\rezultatul l\muritor al unei num\r\tori realizate de J. Le Goff [i echipa sape o culegere de exempla de la începutul secolului XIV. Primele sîntDemon în 77 exempla, Mulier în 64, Mors în 49 : confirm\ri, `n treac\t fiespus, ale fricilor studiate în primul nostru volum. ~n schimb, Negligencianu are dreptul decît la 6 men]iuni, Accidia la 5, Ocium la 5, Pigricia la 3,iar Labor, no]iune opus\ precedentei, la 6103. Munca [i lenea nu sînt, prinurmare, la acea dat\, preocup\ri dominante ale predicatorilor. Acestesemi-t\ceri [i cvasi-absen]e trimit la o civiliza]ie ce nu cuno[tea obsesiaproduc]iei.

Dar, de pe timpul P\rin]ilor de[ertului, Biserica a considerat p\catgrav [i, în curînd, p\cat de moarte, p\catul de acidia. �Acedia� semnificatoropeala spiritual\, dezgustul fa]\ de exerci]iile religioase, o triste]edescurajat\ care `i r\pe[te sufletului, în acela[i timp, dorin]a de a-l slujipe Dumnezeu [i voin]a de a tr\i. Sfîntul Toma d�Aquino prefer\ s\-ispun\ chiar �triste]e� � tristitia � [i o define[te ca fiind un �gol alsufletului�, un �plictis� profund în fa]a binelui spiritual din cauza efortului


272

fizic pe care-l cere ; [i el îi adaug\ ignoran]a (voluntar\) în materie dereligie �prin care se refuz\ dobîndirea bunurilor spirituale din cauzatrudei cerute�104. Ajuns în al cincilea cerc al infernului, Dante pare s\-[iaminteasc\ de analiza doctorului �angelic�. ~n apele negre ale Styxului, elîi descoper\, al\turi de mînio[i, pe accidiosi ce-au purtat �în inimichinuitoare fumuri�. Acum ei poart\ �doliu� în �neagr\ mocirl\�105. Esteadev\rat c\, în a patra bolgie a purgatoriului, se agit\ cu febrilitate ceice-[i r\scump\r\ de acum înainte prin aceast\ �fervoare acut\� �nep\-sarea�, �încetineala� [i �molcomeala� de pe p\mînt. Posomorala lor seînrude[te deci cu lenea. Totu[i, ei sînt pedepsi]i în primul rînd pentru afi fost lipsi]i de zel [i de dragoste [i, mai ales, pentru a fi cedat descuraj\riila fel ca unii evrei care, dup\ traversarea m\rii Ro[ii, au ezitat în a-l urmape Moise [i au pierit în de[ert [i la fel ca mai mul]i troieni ce s-au opritîn Sicilia în loc s\-l înso]easc\ pe Enea pîn\ `n Latium106. Descurajarea nueste, prin urmare, decît o veri[oar\ îndep\rtat\ a lenei, în sensul modernal cuvîntului. S\ not\m în treac\t cît de mult a comb\tut Biserica EvuluiMediu [i de la începutul timpurilor moderne ispita descuraj\rii la credincio[iiei. Termenul Desperacio revine în 11 din exempla studiate de Jacques LeGoff [i echipa sa. Artes moriendi, din ce în ce mai numeroase începîndcu secolul XV, vor pune [i mai mult accent pe lupta împotriva disper\riia celui aflat în agonie [i care, rememor`ndu-[i p\catele vie]ii, nu maicrede s\ poat\ ob]ine iertarea divin\. Aceast\ desperacio apare atunci cao form\ extrem\ de acedie.

Predica preotului de parohie din ultima Povestire din Canterburypune [i ea în eviden]\ acedia107. Este un p\cat de moarte, c\ci Bibliaspune : Blestemat este cel nep\s\tor `n slujirea lui Dumnezeu. {i preotulprecizeaz\ : �~n stare de inocen]\, omul trebuie s\ lucreze spre a-l glorifica[i adora pe Dumnezeu ; în stare de p\cat, trebuie s\ se roage pentruîndreptarea sa ; în stare de gra]ie, este obligat s\ îndeplineasc\ operelede peniten]\�. P\catul vizat de predic\ este, deci, acela de lene spiritual\generînd adesea cazurile de disperare, bineîn]eles, dar [i somnolen]a ceamor]e[te trupul [i sufletul, Nep\sarea, �doic\ a tuturor relelor, a[a cumNe[tiin]a le este mam\�, ~ncetineala (tarditas) care-l îndep\rteaz\ pe omde Dumnezeu [i Triste]ea aduc\toare de moarte a sufletului. Virtuteaopus\ acediei este Fortitudo, amestec de curaj, de m\re]ie sufleteasc\ [ide constan]\. Ea ̀ ns\[i trebuie s\ se sprijine pe medita]ia asupra chinurilorve[nice [i asupra bucuriilor paradisului [i pe credin]a în harul Sf`ntuluiDuh.

Gerson, expunînd Le Profit de savoir quel est péché mortel et véniel 108,folose[te cuvîntul lene, dar în sensul de �plictis fa]\ de binele spiritual� [ide �sl\bire a fervorii caritabile�. Un asemenea p\cat nu devine p\cat demoarte decît dac\ �prin el încet\m s\ facem ceva ce sîntem obliga]i prinporunc\� sau dac\ �plictiseala este atît de mare încît duce la pierdereadorin]ei de a tr\i [i, din asta la c\derea în disperare�. Pentru Gerson,�paresse� (lene) este deci traducerea francez\ a �acediei�. Ceea ce clarific\


273

exemplele prin care-[i concretizeaz\ afirma]iile : dac\ cineva, obligatprin leg\mînt sau prin porunc\ s\-[i spun\ �rug\ciunile�, omite în modvoit s\ o fac\, sau dac\, spunîndu-le, se împiedic\ în mod con[tient s\ segîndeasc\ la Dumnezeu, s\vîr[e[te p\cat de moarte. La fel [i oricinelipse[te de la slujb\ duminica [i în zilele de s\rb\toare obligatorie, f\r\�scuz\ rezonabil\�.

Ne-ar putea surprinde importan]a pe care o prime[te �lenea� înCompost... des bergiers : 17 crengi, 51 de ramuri, 153 de r\murele. Dar,intrînd în am\nunte, ne d\m seama c\ no]iunea nu este clar\ [i acoper\p\cate foarte diferite : �Cugetare p\c\toas\. Plictis de a face bine. U[urin]ade a face r\u. Bicisnicie. Rea-voin]\. Ruperea = înc\lcarea leg\mîntului.Impeniten]\. Infidelitate. Ignoran]\. Triste]e zadarnic\. La[itate. Speran]\de[art\. Curiozitate. Trînd\vie. R\t\cirea [sufletului de la calea cea dreapt\].~mpiedicarea binelui. Depravare�. Este vorba deci de un p\cat-debara încare intr\ cu siguran]\ ceea ce se raporteaz\ la �acedia� � dezgustspiritual, bicisnicie [i la[itate, ignoran]\ voluntar\, descurajare � dar [iatitudini diverse p\r`nd a-i fi str\ine : rea-voin]\, infidelitate, curiozitate,depravare etc. Trînd\via nu e decît una din cele 17 crengi ale acestui p\catpolimorf [i nu corespunde dec`t par]ial la ceea ce ne-am a[teptat. ~ntr-adev\r,iat\ defini]iile succesive ale celor trei ramuri ale ei : �a) A înceta s\ facibine. Adic\ renun]area la gînduri bune, la cuvinte bune, la fapte bune.b) A îndr\gi s\ faci r\u. Asta înseamn\ concupiscen]a c\rnii. Pofteleochilor. Avari]ia [i pl\cerea de a tr\i trufa[. c) A nu rezista la r\u. Prindragoste pentru r\u. Prin urîrea binelui. Prin neglijen]a fa]\ de sine�109.Vedem c\ sînt condamnate în enun]ul de mai sus, în dezordine, gre[eliprin omisiune [i de nerezisten]\ la ispite [i ini]iative în direc]ia r\ului. ~nplus, refuzul de a munci este mai curînd subîn]eles decît exprimat în modclar. Documentul este interesant în m\sura în care ne las\ s\ ghicimdificultatea încercat\ de discursul ecleziastic în conceptualizarea lenei.

Totu[i proverbele evreie[ti, parte integrant\ a Bibliei, i-au îndemnat,pe cei ispiti]i s\ doarm\ sau s\ a]ipeasc\, s\ observe activitatea furnicii110.Ele spuneau : �Lene[ul nu-[i frige vînatul�111, �Oriunde se munce[te este[i cî[tig, dar vorbirea cu buzele duce la lips\�112, �Sufletul l\s\tor va suferide foame�113. Spre cel care î[i încruci[eaz\ mîinile ca s\ se odihneasc\,�s\r\cia vine pe nea[teptate, ca un ho], iar lipsa, ca un om înarmat�114.Aceste sentin]e au avut o posteritate. Le reg\sim spiritul [i uneori litera îndictoanele care au circulat în Fran]a în secolul XVI : �Lene[ul e mereufl\mînd�, �Lene[ în tinere]e, nevoia[ la b\trîne]e�, �Cine doarme pîn\ lar\s\ritul soarelui, tr\ie[te în mizerie pîn\ la apus�115. Avertismentele erauclare. Dar nu aveau nimic religios. De aceea, orientîndu-[i reflec]ia [iculpabilizarea mai întîi spre acedie, Bisericii i-a fost greu s\ treac\ de laaceasta la repulsia fa]\ de munc\ [i s\ pun\ la punct un concept destulde larg pentru a desemna în acela[i timp plictisul spiritual [i refuzuleforturilor concrete cerute de existen]a cotidian\. Trei c\i diferite au dusla sintez\.


274

Prima a pus deja în relief pericolele morale ale trînd\viei, veche tem\moral\ prezent\ deja în Ecclesiastul [i preluat\ cu u[urin]\ de cre[tinismdar care, din etap\ în etap\, s-a transformat în elogiu al muncii pentrumunc\. S\ lu\m drept punct de plecare, pu]in arbitrar, desigur, Disciplinadegli spirituali, redactat\ de dominicanul din Pisa, Domenico Cavalca(� 1342). Autorul face în ea procesul trînd\viei [i-i cere omului s\-[itrudeasc\ trupul, servitor înd\r\tnic c\ruia trebuie s\ i se `nl\ture oriceposibilitate de a fi recalcitrant116. ~n plus, trîndavul �se g\se[te într-ositua]ie mai josnic\ decît cea a animalelor, c\ci lor le este permis s\m\nînce. Dimpotriv\, sfîntul apostol Pavel afirm\ c\ cine nu munce[tenu are dreptul s\ m\nînce�. Aceast\ p\rere cu privire la �contemplativiicare nu vor s\ fac\ nimic [i tr\iesc doar din poman\�117 va ie[i lasuprafa]\ de multe ori în istorie : în epoca Reformei, apoi în secolele XVII[i XVIII. De unde formula mu[c\toare : �Dac\ e[ti om, du-te, munce[te [im\nînc\ pîinea trudei tale�118.

S\ relu\m acum Ménagier de Paris. El înglobeaz\ de-a valma, al\turide nep\sare, de �senzualitate� [i de �disperare�, ranchiuna, �vanitateainimii� [i îngîmfarea. Concep]ia sa în ce prive[te cel de al patrulea p\catcapital r\mîne, a[adar, destul de confuz\. Totu[i, insist\ pe �trînd\vie� :

�...~n Evanghelie se spune c\ via]a trupului trîndav este du[man demoarte al sufletului [i monseniorul Ieronim roste[te urm\toarele : F\tot timpul ceva pentru ca Dumnezeu s\ nu te g\seasc\ trîndav... iarMonseniorul sf`ntul Augustin spune... c\ nici o persoan\ în stare s\munceasc\ nu trebuie s\ trînd\veasc\�119.

Amintim, în plus, c\ lucrarea este redactat\ de un burghez solid [iauster pentru tîn\ra sa so]ie [i c\, în mentalitatea masculin\ a timpului,trînd\via este un pericol moral ce amenin]\ îndeosebi jum\tatea feminin\a umanit\]ii. Acest loc comun a fost exploatat mai ales de sf`ntul Bernardinde Siena într-o predic\ foarte misogin\ citat\ în volumul precedent : �Atîtcît î]i vei ]ine so]ia cu sufletul la gur\, sf\tuia marele predicator, nu var\mîne la fereastr\ [i nu-i vor trece prin cap tot felul de lucruri�120.Umanistul Leone-Battista Alberti, arhitect dar crescut într-un mediu �negus-toresc�, nu vorbe[te altfel în Libri della famiglia (1433-1443). Dup\ el,numai preocup\rile constante pot combate inconstan]a, u[ur\tatea [ifrivolitatea femeilor [i le pot împiedica s\ priveasc\ pe balcon. C\ci elesînt în mod firesc trîndave. De aceea ele trebuie s\ lupte împotrivaacestui cusur ; iar so]ului îi revine sarcina de a crea condi]iile ce-i vorpermite so]iei s\ nu se lase prad\ cusurului ei121. Totu[i lipsa de ocupa]ieeste nefast\ pentru to]i [i ruineaz\ s\n\tatea. Alberti este ferm în aceast\privin]\ : �Din trînd\vie venele se umplu de limf\, devenind apoase [ipalide, stomacul sl\be[te, nervii amor]esc, trupul se las\ greu [i adoarme.~n plus, prea mult\ inactivitate face spiritul greoi [i confuz, iar virtu]ileterne [i inerte�122.

Al doilea traseu spre condamnarea global\ a lenei va traversa ]inutuls\r\ciei ale c\rei orori vor fi m\surate începînd cu secolul XIII123. ~n al


275

doilea Roman al Trandafirului, s\racul, alt\dat\ imagine a lui Hristos,devine treptat obiect de dispre], de neîncredere, de condamnare [i team\.~n acela[i sens, Chaucer îl pune pe omul legii s\ spun\ : �Mai degrab\moartea decît s\r\cia !... toate zilele s\racului sînt urîte�. Roman deMandevie de Jean Dupin (1302-1374) înva]\ : �[S\racul] cu mare trud\ vaputea s\ urce calea spre avu]ie... Lene[ul va fi v\zut `ntotdeauna greoi [imelancolic... Dar cel ce va tr\i în trînd\vie va fi de-a pururi nebun... Dac\vrei s\ fii bogat, nu l\sa nimic pe mîine�124. Alberti afirm\ în ecou : �Nicichiar zeii nu-i iubeau pe cei s\raci... Mai bine s\ mori decît s\ tr\ie[ti îns\r\cie�.

Se contureaz\ din ce în ce mai clar ideea c\ s\r\cia nu este doardemn\ de mil\, ci vinovat\. ~n al doilea Roman al Trandafirului ea esteca [i prins\ în p\cat. C\ci stric\ciunea, citim aici, �a intrat în lume cînd aufost slobozi]i pe p\mînt S\r\cia [i fiul ei, Furti[agul�125. ~n aceast\ privin]\este instructiv s\ revenim la autorul lucr\rii Ménagier de Paris. Sub panasa, de[i trînd\via este condamnat\, lenea r\mîne, cum am v\zut, o no]iuneconfuz\. Dar el ne propune s\ urm\rim propriul s\u tratat despre poemulscris în 1342 de notarul regal Jean Bruyant pe tema C\ii S\r\ciei [i aBog\]iei (Chemin de la Povreté et de Richesse). {i dac\ îl recopie, spuneel, este pentru �a-mi pune la `ncercare sîrguin]a [i perseveren]a, pe careun proasp\t c\s\torit trebuie s\ le aib\�126.

Or, poemul lui Bruyant constituie pentru noi un reper în laicizarealenei [i alunecarea spre o condamnare a s\r\ciei. Despre viciul cepricinuie[te atîtea rele se spune : �Oamenii îi spun lene / Clericii onumesc acedie�127. Asta pentru secularizare. ~n ceea ce prive[te S\r\cia,ea este, desigur, lamentabil\ : este �O doamn\ ce nu e iubit\ / ~n ast\lume, neprimit\ / Un cîine josnic, într-adev\r�. Aduce cu ea �toate vitre-giile / nenorocirile / suferin]ele [[i] grijile�. Dar Bruyant vede în eaconsecin]a unei alegeri voluntare. Orice om, las\ el s\ se în]eleag\,g\se[te în fa]a lui dou\ c\i. Cea din dreapta, f\cut\ din �sîrguin]\� [i�perseveren]\�, duce la bog\]ie pe oricine o urmeaz\. Cea din stîngaduce, dimpotriv\, la �nelini[te� [i la �nenorocire�. Nu vom g\si, urmînd-o,�confort, nici ajutor / Nici sfat, nici speran]\, nici bunuri ; / Mult\ suferin]\,griji, ghinion�. Cine are urechi de auzit, s\ aud\ : �~napoi deci, bine facis\ te tragi / De pe calea aceasta�. (Trebuie s\ ne retragem de pe calea ceduce la s\r\cie). ~n sfîr[it, s\racii nu merit\ compasiune : �De asemeneaoameni, într-adev\r, / Nu trebuie s\ ne fie mil\... / ~n jalnic\ stare sînt, [ipe bun\ dreptate�. Acuza]ia este de acum lansat\ [i, timp de secole, vorfi amesteca]i f\r\ încetare într-o aceea[i condamnare global\ �codo[i,r\uf\c\tori, ho]i... oameni inutili [i de joas\ spe]\�. Persoanele �f\r\ niciun c\p\t`i� [i �h\l\duind peste tot� vor fi numite �f\r\ lege� [i de �prostrenume�. Anatemele au constituit r\spunsul la înmul]irea [omerilor înEuropa la începutul timpurilor moderne � un subiect acum bine studiat[i asupra c\ruia este inutil s\ insist\m mai mult128.

A treia cale, mai dificil de precizat, spre deplina identificare a lenei,a fost conturat\ plecînd de la o reflec]ie asupra timpului a c\rei origine


276

se g\se[te probabil într-o formul\ atribuit\ sf`ntului Bernard : �Nimic nu-i maipre]ios decît timpul...�129 Ea este explicitat\ în secolul XIV de DomenicoCavalca, cel care, în Disciplina degli spirituali, consacr\ dou\ capitole�pierderii timpului� [i datoriei de �a ]ine seama de timp�. Printr-un limbajde negustor, remarc\ Jacques Le Goff130, el asociaz\ timpul [i spirituali-tatea [i compar\ timpul risipit cu talentul îngropat [i steril din parabolaevanghelic\. Dumnezeu ne va cere socoteal\ nu doar de r\ul pe care îlvom fi f\cut, ci [i de binele pe care nu-l vom fi realizat pentru c\ nune-am întrebuin]at bine zilele vie]ii noastre131. ~n acela[i spirit, autorullucr\rii Ménagier de Paris, asigur\ : �~n ziua judec\]ii fiecare persoan\lene[\ va avea de dat socoteal\ de timpul pe care-l va fi pierdut dintrînd\vie�132. Din aceste considera]ii al c\ror spirit era clar religios, s-aalunecat spre o secularizare crescînd\. La r\spîntia secolelor XIV [i XV,posesorul unui manuscris din Elucidarium aduce un program caracteristicpentru comportamentul [i mentalitatea unui burghez bun cre[tin133. Cî]ivaani mai tîrziu, biograful lui Gianozzo Manetti laud\ sim]ul timpului pecare-l remarcase la umanist. Acesta, poveste[te el, avea obiceiul s\ spun\c\ Dumnezeu contabilizeaz\ timpul petrecut mîncînd sau dormind [i c\în ziua judec\]ii va cere cont nu doar de anii [i de lunile vie]ii noastre,dar [i de zile, de ore [i de cele mai scumpe clipe. De aceea Manetti nuvoia s\ risipeasc\ nici cel mai mic fragment din timpul ce-i fusese dat134.~n epoca în care apar orologiile mecanice, în care ora[ele manufacturiereîncep s\-[i ritmeze activit\]ile dup\ indica]iile clopotelor, în care uma-nismul, începînd cu Petrarca, descoper\ istoria [i în care se na[te [iDevotio moderna cu sfaturile sale privind metoda de a se ruga cum secuvine, oamenii de afaceri, oamenii Bisericii [i oamenii de litere desco-per\ împreun\ � [i f\r\ îndoial\ sprijinindu-se mutual � pre]ul fiec\reiclipe [i gravitatea indolen]ei.

Putem surprinde aceast\ descoperire ([i taton\rile ce-au precedat-o)în Suma sf`ntului Antonin. Scriitor religios, el concepe înc\ acedia în modtradi]ional : o �triste]e�, o �toropeal\� ce deprim\ într-atît sufletul omenescîncît el nu se mai simte motivat s\ fac\ bine135. Nu trece sub t\ceretrînd\via136, viciu duc`nd `n infern [i care genereaz\ o mul]ime de rele.Dar o în]elege în afara oric\rei referin]e la munca zilnic\. Hristos, spuneel, a fost neobosit de-a lungul vie]ii sale publice. ~mp\r\]ia cerurilor nuva fi dat\ deci �trîndavilor [i nep\s\torilor, ci celor ce o cer prin rug\ciune,o caut\ prin lectura [i ascultarea textelor sacre, o anim\ prin faptele lorbune�. {i arhiepiscopul precizeaz\, dup\ sf`ntul Bernard, c\ �a te ocupade Dumnezeu nu este trînd\vie, deci p\cat, ci, dimpotriv\, ocupa]iaocupa]iilor�. Termenul pigritia apare sub pana sa doar pentru a desemnalentoarea în a te converti, în a te confesa, în a ac]iona bine137. A[adardirectorul de con[tiin]\ nu are în vedere decît obiective spirituale, adic\ecleziastice. Esen]ialul dezvolt\rilor sale `n leg\tur\ cu acest subiectprive[te multiplele �neglijen]e� ce îngreuneaz\ via]a religioas\ a clericilor[i a laicilor : prela]ii refuz\ s\ se instruiasc\ sau s\-[i îndeplineasc\datoriile ce le revin ; c\lug\rii nu recit\ rug\ciunile canonice ; credincio[ii


277

nu respect\ s\rb\torile nelucr\toare, uit\ de confesiunea [i de comuni-unea anuale, nu merg la predici sau le aud f\r\ s\ le asculte sau le ascult\f\r\ s\ le pun\ în practic\138. Dar, dup\ aceste considera]ii clasice, sf`ntulAntonin remarc\ într-un mod mai interesant pentru noi inestimabilavaloare a timpului. Ca [i sf`ntul Bernard, el afirm\ : �Nimic nu este maipre]ios decît timpul, dar nimic nu are ast\zi o reputa]ie mai proast\�. {icontinu\ :

�Nu considera pu]in lucru timpul cheltuit în nimicuri [i în vorbetrîndave... Timpul e atît de pre]ios încît într-un scurt moment dindurata sa, omul î[i poate ob]ine iertarea [i merita via]a ve[nic\ a[a cumtîlharul r\stignit lîng\ Hristos într-o clip\ a cî[tigat paradisul. Timpuleste atît de pre]ios încît am da toate comorile p\mîntului pentru aob]ine un moment de via]\ în plus pentru a face peniten]\ [i pentru asc\pa de chinurile infernului. Nimic altceva nu ne apar]ine de drept catimpul ; de unde aceast\ afirma]ie a lui Seneca : toate celelalte bunurine sînt str\ine. Doar timpul e al nostru�139.

Iat\ noua formul\ � nimic nu este mai al nostru ca timpul � în timp ce,înainte, Biserica înv\]a c\ el apar]ine lui Dumnezeu : motiv pentru carenu trebuie s\-l vindem, nici s\ cerem dobînd\ în func]ie de durata unuiîmprumut. Afirma]iei sf`ntului Antonin `i corespunde un dialog ce figu-reaz\ în Libri della famiglia de Alberti :

� Giannozzo : �...Exist\ trei lucruri pe care omul le poate numi ale saleîn m\sura în care, din ziua în care ai venit pe lume, natura ]i le d\cu libertatea de a le folosi dup\ plac spre bine sau spre r\u. {i naturaa poruncit ca ele s\ fie mereu al\turi de tine [i s\ r\mîn\ toateîmpreun\ pîn\ în ultima zi. Unul este acest suflet schimb\tor princare dorim [i ne nelini[tim... Un altul... este trupul.

� Lionardo : Care ar fi al treilea ?� Giannozzo : Ah, un lucru foarte pre]ios. Mîinile mele [i ochii mei

nu-mi apar]in la fel de mult ca acesta.� Lionardo : Minunat ! Ce este ?� Giannozzo : Un lucru pe care nu-l po]i l\sa prin testament, nici

mic[ora. E imposibil s\ nu fie al t\u, doar s\ o vrei tu.� Lionardo : Pot s\ i-l dau altuia ?� Giannozzo : Cînd vei dori, nu va mai fi al t\u. Lucrul acesta este

timpul, copiii mei�140.

Insisten]a asupra valorii fiec\rei clipe permite trecerea de la timpulreligios la timpul secularizat, de la timpul mîntuirii la timpul cî[tigului [ial competi]iei între oameni. Deja la mijlocul secolului XIV toscanul Paolode Certaldo într-o culegere de proverbe, pe alocuri foarte medieval\ caton [i spirit, Libro di buoni costumi, d\duse acest sfat : �Dac\ e[ti nep\s\torîn munca ta, nu vei putea fi niciodat\ decît s\rac... Nu spune : am s\ facasta mîine. Ce ai de f\cut, f\ iute�141. ~n 1408 un notar îi scria negustoruluiDatini : �Nu uit formula dumneavoastr\ : cel care [tie s\-[i foloseasc\ maibine timpul îl întrece pe cel\lalt�. Sub pana lui Alberti142, aceste maximedispersate se adun\ într-un discurs elaborat cu limpezime :


278

� Giannozzo : �Pentru ca s\ nu pierd nimic dintr-un lucru atît depre]ios [ca timpul] urmez aceast\ regul\ : s\ nu lîncezesc niciodat\,s\ fug de somn, s\ nu merg la culcare decît doborît de oboseal\. C\cimi se pare lucru ru[inos s\ cad [i s\ m\ întind învins f\r\ s\ filuptat... Fug de somn [i de lîncezeal\ f\cînd mereu cîte ceva. {ipentru ca ocupa]iile s\ nu se amestece între ele... [ti]i ce fac, copii ?Diminea]a, înainte de a m\ scula, îmi spun în sinea mea : ast\zi cevoi avea de f\cut ? Toate aceste lucruri. Le enum\r, m\ gîndesc la ele[i fiec\ruia îi atribui un moment al s\u ; asta diminea]a... asta seara.Astfel, fiecare munc\ este realizat\ în ordine [i f\r\ oboseal\....Timpul îi scap\ [printre degete] omului neglijent... eu prefer s\pierd somnul decît timpul, care este anotimpul muncii. Somnul, masa [ialte asemenea lucruri, le pot recupera... Dar clipele timpului nu�143.~n alt\ parte în dialog Giannozzo enun]\ urm\toarea sentin]\ : �Celce [tie s\ nu-[i piard\ timpul [tie practic s\ fac\ orice ; oricine [ties\-[i foloseasc\ timpul, va avea tot ce-[i va dori�144.

Acest timp desacralizat, ce respinge lenea, e conceput în func]ie deutilitate [i de profit. Celebrul sfat al lui Franklin : �Aminte[te-]i c\ timpuleste bani...� a fost formulat mai întîi în Rena[terea italian\. ~n aceast\privin]\ trebuie s\-l cit\m din nou pe Alberti c\ci, pentru el, a-]i folosibine timpul înseamn\ a te îmbog\]i : �Dac\ banii, scrie el, acoper\ toatenevoile, la ce bun s\-]i ocupi mintea cu alt\ activitate decît cu ceaprivitoare de bani ?�145 Dup\ mai pu]in de un secol Guicciardini scrie înacela[i spirit : �Fi]i siguri c\, oricît de scurt\ ar fi via]a omeneasc\, totu[icine [tie s\-[i economiseasc\ timpul [i s\ nu-l consume zadarnic, aremult de c`[tigat�146. Astfel, teologi, umani[ti [i negustori au descoperit [iafirmat împreun\ c\ timpul este bunul cel mai pre]ios al omului. Dar înprimul rînd concep]ia secularizat\ asupra timpului este cea care face s\transpar\ printre rînduri gravitatea lenei v\zute ca risipire a posibilit\]ilorumane, iar lumea laic\ este cea care a condus Biserica de la condamnareaacediei la condamnarea lenei � viciu foarte d\un\tor într-o societate cepunea tot mai mult accentul pe activitatea terestr\, pe profit [i pe bani.Acedia nu era decît o gre[eal\ individual\. Lenea a luat rapid chipulflagelului social.

Sebastian Brant este un martor important al acestei evolu]ii. Capito-lul XCVII din Corabia nebunilor consacrat �lenei [i tr`nd\velii�147 reiateme morale clasice : del\sarea este mama tuturor viciilor ; diavolul �nupridide[te s\ exploateze lenea [i s\ o îns\mîn]eze�. Dar unele formulesun\ deja mai modern : �Lene[ul nu serve[te nim\nui... Fericit e munci-torul care trude[te cu ardoare... Dumnezeu pedepse[te indolen]a [ibinecuvînteaz\ munca�. Ea este, prin urmare, valorizat\ ca un absolut. ~nplus, introducerea capitolului precizeaz\ c\ satira îi va viza mai ales pevale]i [i pe servitoare. Dar mai revelator este capitolul LXIII148 careînvinuie[te �cer[etoria� ce îmbog\]e[te mult\ lume, inclusiv ordinelemonastice, negustorii de relicve [i de �m\run]i[uri de cult�. Brant recunoa[tec\ mizeria îi �oblig\� uneori pe nenoroci]i s\ cer[easc\. Dar aceast\ scurt\concesie nu echilibreaz\ lunga diatrib\ împotriva [chiopilor pref\cu]i, a


279

potlogarilor, a derbedeilor [i altor �nemernici buni de spînzur\toare caredau tîrcoale prin tîrguri�. Unele generaliz\ri sînt nelini[titoare : �Oricecer[etor are o tîrf\ care minte [[i] tri[eaz\�. ~n definitiv, Brant exprim\,sub `nveli[ul incon[tient al unei condamn\ri globale a lenei, frica des\raci resim]it\ de oamenii de rang din pragul timpurilor moderne : �Ei[cer[etorii] sînt, din p\cate, numero[i [i se tot înmul]esc... Mul]i facmeseria aceasta pentru a se juca, a se destr\b\la [i pentru a tr\i pe piciormare, [i este o meserie sigur\, f\r\ team\ de [omaj... Nimeni nu interzicecer[etoria pe drumuri ; nu se confisc\ niciodat\ bastonul de cer[etor�.

~n ciuda acestui text [i a altora asem\n\toare, a trecut mult timp pîn\cînd lenea s\ fac\ obiectul unei condamn\ri universale [i pîn\ s\ fieintegrat\, în dimensiunile ei cele mai largi, în discursul culpabilizator. ~ntabloul consacrat de Hieronymus Bosch P\catelor capitale (Prado), acediaeste cea flagelat\. Ea e simbolizat\ de un c\lug\r adormit la gura focului[i c\ruia i se întinde zadarnic [irul de m\t\nii. Luther se ridic\ împotrivadel\s\rii, dar gîndindu-se în primul rînd la cea a c\lug\rilor. Ceea ce-lconduce la a pune în valoare meseriile [i umila munc\ zilnic\ a laicilor :nu trebuie s\ abandonezi o meserie pentru a te �strecura într-o m`n\stire�.Dumnezeu �nu se las\... mul]umit de faptul c\ devii ascet, c\lug\r,c\lug\ri]\ sau preot. Asta îi place mult mai pu]in decît cea mai modest\meserie de pe p\mînt�149. Dar Reformatorul care, ca [i Scriptura, îi detest\pe cei lipsi]i de vlag\150, reduce cel mai adesea lenea la acedie, amestecde iner]ie [i de trufie spiritual\. ~n Marele Catehism, el folose[te, cuprivire la aceast\ tem\, expresii absolut tradi]ionale [i insist\, ca [i sf`ntulAntonin, asupra alergiei la predic\ :

�Trebuie s\ blam\m, scrie el, acele spirite delicate care, cînd au auzito predic\ sau dou\ sînt plictisite [i s\tule ca [i cum ar [ti acum toateacestea prin ele însele [i nu ar mai avea nevoie de înv\]\tori. C\ciacesta este p\catul pe care, pîn\ în prezent, l-am num\rat în rîndulp\catelor de moarte, numit acidia, adic\ lenea sau satura]ia, ran\odioas\, pernicioas\, prin care diavolul vr\je[te [i `n[al\ inimi pentruca s\ ne surprind\ nepreg\ti]i [i s\ ne r\peasc\ din nou pe ascunscuvîntul lui Dumnezeu�151.

La fel, iezuitul Canisius, apostol al Contra-Reformei în Germaniasecolului XVI, continu\ s\ men]ioneze acedia în lista p\catelor capitale. S-arputea spune c\ Montaigne, dimpotriv\, porne[te r\zboiul împotriva leneiîn cele dou\ capitole din Eseuri consacrate respectiv �del\s\rii� [i�tr`nd\velii�152 ? Sigur, el vrea s\ profite de timpul liber pentru a-[idisciplina [i pune în ordine gîndurile care, altfel, ar da na[tere unor�himere� [i �mon[tri fantastici�153. Laud\ activitatea împ\ra]ilor ce-aumurit �în picioare� [i admir\ m\re]ia sufleteasc\ a celor ce-[i men]in�sufletul [i trupul preocupate cu lucruri frumoase, m\re]e [i virtuoase�154.~n schimb, pare pu]in interesat de o utilizare func]ional\ a timpului [i deobsesia pierderii celei mai m\runte clipe. Declarînd c\ �nep\sarea� este un�viciu�, m\rturise[te c\ este �evident� înclinat c\tre ea prin �firea� sa155.


280

Este o ispit\ necunoscut\ de Calvin, a c\rui oper\ însumeaz\ diverselereflec]ii [i condamn\ri anterioare cu privire la lene. ~n Institution chrétienneel se gînde[te la acedie atunci cînd vorbe[te despre pericolele �nep\s\rii[i trufiei� spirituale. Aceste atitudini sting �umilin]a [i venera]ia fa]\ deDumnezeu� [i duc �în uitare harurile sale�156. ~ns\ Calvin a asimilatdiscursul Rena[terii despre timp :

�...A[a cum scurta durat\ a luminii trebuie s\-i îndemne pe muncitoris\ lucreze [i s\ fie sîrguincio[i, de team\ ca la primele eforturi tenebrele[i întunecimea nop]ii s\ nu-i surprind\, la fel noi, cînd vedem c\ via]ane este dat\ pentru pu]in timp, s\ ne ru[in\m de a fi del\s\tori�157.

Pe de alt\ parte, munca este o �lege a naturii�, chiar indiferent dep\catul originar :

�Dumnezeu ar fi putut foarte bine s\ ne trimit\ hran\, f\r\ ca asta s\ necoste nimic, dar îi place s\ ne încerce, s\ fim preocupa]i, s\ muncim,s\ se str\duiasc\ fiecare, dup\ puteri, s\ fac\ ceea ce crede c\ estechemat s\ fac\... Dumnezeu... nu vrea s\ st\m, s\ z\cem aici [i s\ nu mai[tim ce înseamn\ nici lucrul p\mîntului, nici altfel de preocup\ri�158.El nu vrea ca �noi s\ fim molateci [i trîndavi ca ni[te butuci�159.

Dumnezeu �nu vrea s\ st\m� : formul\ redutabil\ explic`nd o întreag\civiliza]ie [i f\c`nd s\ fie în]eleas\ gravitatea anatemei pe care ea o arunc\de acum asupra lenei. Cînd Brueghel cel B\trîn graveaz\, în 1556-1557urmarea celor {apte p\cate capitale (Biblioteca Albert I, Bruxelles) elflageleaz\ nu acedia, ci lenea aduc\toare de s\r\cie. Legenda este redac-tat\ astfel : �Lenea. Lene[ii [i punga[ii... [i to]i ace[ti trîndavi sînt întot-deauna bine înzestra]i cu vînt, dar nu cu bani�. Nu mai este vorba aici delips\ de fervoare religioas\ sau de lentoare în a se ruga. ~n schimb,oamenii �vîneaz\ mu[te în loc s\ munceasc\�. �Trîntorii nu g\tesc, nici nutorc, nici nu cos�. Un b\rbat vîneaz\ puricii unui cîine. Al]ii privesccocorii trecînd etc.160. ~n aceast\ privin]\ Doctrinal de sapience, în versiuneasa modernizat\ din 1604, vorbe[te precum Calvin. G\sim integrat\ în elconcep]ia larg\ despre lene : în acela[i timp �amor]eal\ ce ne face mola-teci [i greoi în munc\� [i �dispre] [i dezgust fa]\ de lucrurile spirituale�.

Mesajele sf`ntului Toma d�Aquino, ale sf`ntului Antonin [i ale luiAlberti sînt aici reunite � în mod incon[tient, desigur � de autorul care aadus la lumin\ vechiul text al Doctrinalului. El îi critic\, bineîn]eles pecei ce încep un lucru bun [i nu-l duc la cap\t, sau pe cei ce au aversiunefa]\ de persoanele virtuoase, sau care caut\ �cu nep\sare în toate p\r]iles\ fac\ sau s\ aud\ pove[ti inutile ce distreaz\ spiritul�. Dar el insist\ maiales pe valoarea timpului [i pe necesitatea imperioas\ de a nu fi niciodat\inactiv :

�Cel care caut\ [del\sarea] este nebun cu totul [i-l vor n\p\di mizeria[i s\r\cia... Iov ne asigur\ c\ omul este n\scut pentru a munci la felcum pas\rea e n\scut\ pentru a zbura. Timpul vie]ii noastre fiindfoarte scurt [i foarte pre]ios, este important s\ nu l\s\m s\ i se piard\


281

inutil nici cea mai mic\ parte. Dumnezeu preg\te[te pedepse foartesevere împotriva celor lene[i ; sînt servitori ce vor fi arunca]i în tenebre...Sînt copaci care, nef\cînd fructe, vor fi t\ia]i [i arunca]i pe foc...Del\sarea îl face pe om incapabil de orice : ea îl face s\ g\seasc\ pestetot spini [i greut\]i. Ceea ce pentru cineva sîrguincios cînt\re[te maipu]in decît o pan\, lene[ului îi pare a fi o mas\ de plumb. Lenea nejefuie[te [i ne fur\ lucrul cel mai pre]ios din lume, timpul�.De unde sfatul : �Trebuie s\ prive[ti fiecare zi ce începe ca [i cum ar fiultima zi a vie]ii : trebuie s\-]i gospod\re[ti [i s\-]i m\sori bine timpulpentru somn, pentru mas\ [i pentru toate datoriile [i treburile zilei�161.

}inta textului o constituie mortificarea [i preg\tirea pentru moarte.Totu[i, lec]ia administrat\ de autor este mai cuprinz\toare în m\sura încare insist\ pe datoria de a întrebuin]a din plin timpul [i de a izgoni oricedel\sare. Ea dep\[e[te în mod involuntar domeniul piet\]ii [i prezint\mizeria [i s\r\cia ca fiind consecin]a logic\ a nep\s\rii. S\ compar\maceast\ versiune tardiv\ a Doctrinalului de în]elepciune cu edi]ia din1478 din posesia Bibliotecii na]ionale, în care accentul e pus doar pelenea spiritual\ [i unde g\sim chiar un apolog ce desconsider\ valoareamuncii. Anecdota (un exemplum) pune în scen\ doi me[te[ugari. Unuleste lucr\tor foarte bun ; totu[i este s\rac. �Cum\trul� lui nu valoreaz\ lafel de mult pe plan profesional, dar este bogat. De ce ? pentru c\frecventeaz\ cu asiduitate Biserica. Prin urmare, î[i sf\tuie[te camaraduls\ fac\ la fel : �Afl\ c\ nu am g\sit alt\ comoar\ decît Biserica [i amîncredere c\ dac\ o vei frecventa vei fi [i tu la fel de bogat ca [i mine. {iastfel [cel\lalt] fu foarte bogat dup\ ce începu s\ frecventeze Biserica [ipredicile�162. Aceast\ �poveste� a disp\rut din edi]ia din 1604.

O întreag\ panoram\ social\ se contureaz\ în spatele acestei cenzuri[i a severului discurs din edi]ia tardiv\ (cel ce caut\ del\sarea... va fin\p\dit de mizerie). ~n vremea cînd cer[etorii [i vagabonzii se înmul]eauîn societatea occidental\, [omajul era identificat cu trînd\via. Leneaamenin]\ ordinea stabilit\ [i lene[ii sînt o clas\ periculoas\. Este prudents\ fie strîn[i s\racii r\t\citori în �case de munc\� sau, împreun\ cunebunii, în spitale.

Iconografia p\catului

Ascensiunea clasei burgheze [i o situa]ie economic\ care punea încircula]ie numero[i cer[etori au dus, deci, la con[tientizarea gravit\]iilenei. Dar, resituat\ într-un context mai larg, aceast\ con[tientizare nu afost nici ea decît un aspect al unei culpabiliz\ri globale întinse pe perioadape care tocmai am evocat-o. La sfîr[itul ei, Biserica a reu[it s\ impun\sistemul p\catelor capitale ca pe o categorie mental\ colectiv\. CîndCarol al VII-lea a intrat solemn în Paris pe 13 noiembrie 1437, Virtu]i [iVicii figurau în cortegiul s\u : �{i apoi veneau personajele celor [aptep\cate de moarte [i celor [apte virtu]i, urcate pe cal [i erau toate îmbr\cate


282

în conformitate cu specificul lor. Aceste personaje îi urmau pe senioriiparlamentului [i pe raportori. Apoi urmau pre[edin]ii�163. O Moralitate aomului p\c\tos (Moralité de l�homme péchéur) jucat\ la Tours, tip\rit\ deVérard în 1481 [i reeditat\ de mai multe ori, o alt\ Moralitate a omuluidrept [i a omului de lume (Moralité de l�homme juste et de l�hommemondain), tip\rit\ tot de Vérard în 1508, expuneau în fa]a publiculuilupta dintre Virtu]i [i Vicii, reg\sit\ în poezioara binevoitoare a luiGringore (� 1538) intitulat\ Château de labour 164. ~n acest poem, Ra]iuneaîl lini[te[te pe un tîn\r c\s\torit ̀ ngrijorat spunîndu-i : ...nu ai al]i du[manidecît propriile-]i vicii. Lupt\ curajos împotriva celor [apte p\cate capitale,f\r\ s\ te temi de lancea [i de scutul lor.

Iconografia a pus [i ea st\pînire între secolele XIV [i XVI, pe temap\catelor capitale. Anterior, fuseser\ reprezentate psihomahii în pridvoa-rele bisericilor. Dar asta se întîmpla înainte ca savantele elucid\ri aleseptenarului de c\tre speciali[tii confesionalului s\ fi p\truns în con[tiin]acolectiv\. ~n vremea lor (prima jum\tate a secolului XIV) juxtapunerilep\catelor capitale, unul lîng\ altul sub arcade, realizate de c\tre Giotto laArena din Padova [i de Lorenzetti la Siena au constituit aproape antici-pa]ii. ~n secolul XV, dimpotriv\, reprezentarea p\catelor capitale aparepîn\ [i pe fa]ada caselor burgheze : Thiers, Orléans, Blanc, Aguilar deCampo (Palencia)165.

Unul dintre sistemele de reprezentare a viciilor � sau p\catelor �majore a fost cel al arborelui r\ului, inspirat de sf`ntul Grigore [i precizatde Hugues de Saint-Victor166. Ideea general\ reluat\ din Ecclesiastic(10, 6-18) este c\ toate viciile se nasc din trufie [i se despart dintr-untrunchi comun în ramuri purtînd frunze [i fructe rele pe care adeseaartistul le face înclinate în jos, în timp ce în arborele binelui ele autendin]a s\ se ridice. Aceast\ tem\ iconografic\ s-a diversificat, în modnatural, în mai multe variante. Uneori trufia se g\se[te la r\d\cinaarborelui, iar în vîrful lui troneaz\ Cel R\u, cu bra]ele încruci[ate [ibucurîndu-se. Alteori, ca într-o serie de picturi murale engleze dinsecolul XIV 167, Leviatanul [i complicii lui formeaz\ r\d\cinile arborelui.Ramurile se termin\ fiecare printr-un cap de dragon din care iese unpersonaj reprezentînd un viciu. Trufia este coco]at\ pe ultima ramur\. Sau,ca într-o miniatur\ francez\ din secolul XIV ilustrînd Livada consol\rii(Le Verger de soulas), viciile ies din coada de dragon [i formeaz\ tot atîtear\d\cini ale unui arbore deasupra c\ruia st\ regina r\ului (superbia)168.

Un alt tip de filia]ie a viciilor vine de la sf`ntul Ioan Sc\rarul care aar\tat c\ ele depind unele de altele ca verigile unui lan]. Doamna MireilleVincent-Caussy observ\ c\, în toate picturile murale reprezentînd viciileîn Fran]a secolului XV, p\c\to[ii sînt lega]i unul dup\ altul cu un lan]enorm prins de brîu sau de gît [i tras de diavoli. Ace[tia îi tîr\sc spreinfern. Dintr-un motiv neexplicat, asemenea picturi sînt localizate înregiunea alpin\ [i în Lot. Aceste cavalcade de vicii, ocup`nd adesea unîntreg perete lateral al bisericii sau al capelei, sînt opuse, în general,


283

virtu]ilor pictate pe peretele opus. Totu[i, la Vigneaux (în Hautes-Alpes)fresca viciilor se g\sea `n exteriorul bisericilor pentru ca locuitorii s\ opoat\ vedea c`nd plecau [i se întorceau din sat. Inten]iile pedagogice alecelor ce au comandat asemenea compozi]ii erau evidente.

Imaginea cercului a servit [i ea la exprimarea solidarit\]ii viciilor întreele. Ea este folosit\ înc\ din secolul XII pentru a ilustra un manuscris allucr\rii De... septenariis de Hugues de Saint-Victor169 [i pentru a ornat\vile liturgice din bronz ce prezentau numele viciilor rotindu-se în jurultalerului170. La fel rozasele de la Notre-Dame din Paris [i din Auxerreînchid psihomahia în interiorul unui cerc st\pînit de Dumnezeu. Apoitema se îmbog\]e[te. Un manuscris cu anluminuri al Cet\]ii lui Dumnezeu(secolul XV) figureaz\ un ora[ înconjurat de un zid circular [i împ\r]it deraze în [apte cartiere unde personaje în ac]iune simbolizeaz\ p\catelecapitale [i virtu]ile ce li se opun171. Dou\ picturi murale engleze seinspir\ din aceea[i imagine `n care, dintr-un infern central, pleac\ spi]eleunei ro]i ce separ\ compartimentele viciilor septenarului172. O gravur\realizat\ la Augsburg, în 1477, prezint\ o noria unde fiecare viciu este ocup\. R\sturnîndu-se, ea îi vars\ pe vinova]i într-un loc infernal unde îia[teapt\ mon[tri [i diavoli173. O alt\ gravur\ german\ � din 1490 � îlsitueaz\ pe Dumnezeu în centrul unei ro]i. El este înconjurat de circum-ferin]ele concentrice ce poart\ numele viciilor [i ale virtu]ilor174. Tabloulcelor {apte p\cate capitale aflat la Prado, realizat de Hieronymus Bosch,este oarecum o sintez\ a temelor pe care tocmai le-am evocat. Ochiul luiDumnezeu, a c\rui pupil\ îl prezint\ pe Hristos înviat, supravegheaz\ uncerc. Acesta este divizat în [apte compartimente în care fiecare viciu esteetichetat [i evocat printr-o scen\ gr\itoare.

Leg\tura dintre Fiara Apocalipsei [i cele [apte p\cate capitale le-avenit repede în minte morali[tilor cre[tini, cazui[tilor sau arti[tilor. ~ntr-unaltorelief din Solesmes (secolul XV) [apte capete trufa[e se r\sucesc pegrumazul lor monstruos. Fratele Laurent, cel ce a scris Somme le Roi,vede în cele [apte capete ale Fiarei imaginea exact\ a celor [apte p\catecapitale. Avem motive s\ credem c\ oamenii din secolele XIV-XVI, atuncicînd priveau reprezent\rile Apocalipsei, de exemplu pe cea a lui Dürer,stabileau o corela]ie între cele [apte capete ale Fiarei [i cele [apte viciicatalogate de speciali[ti175. Evolu]ia temei a dus la trecerea de la fiaraapocaliptic\ la corpul omului. Mai multe picturi murale engleze însecolele XIV-XV au pus în scen\ un b\rbat de statur\ mare pe trupulc\ruia se v\d [apte balauri acoperi]i de solzi : din gura fiec\rui monstruiese un personaj micu] reprezentînd un p\cat capital176. ~n fine � un noutransfer � un basorelief din granit din secolul XVI la Saint-Léry (Morbihan)reprezint\ un om atacat de [apte animale în partea de corp destinat\ înmod special s\ s\vîr[easc\ fiecare din p\cate : trufia îi mu[c\ din cap,invidia um\rul drept, desfrîul sexul, omul fiind reprezentat177 gol, c\cigoliciunea aminte[te de gre[eala originar\.

Iat\-ne deci în fa]a unui nou sistem iconografic const`nd în a asociaanimale p\catelor. O tradi]ie literar\ indicase aceast\ cale. Deja P\rin]ii


284

de[ertului, apoi Petru Damian, Raban Maur, Honorius d�Autun, Vincentde Beauvais comparaser\ viciile cu ni[te animale. Asimila]ia se g\se[te [iîn Hortus deliciarum, florilegiu compus de stare]a de la Sainte-Odile,Herrade de Landsberg (� 1195), pentru c\lug\ri]ele ei, [i într-o Dietasalutis atribuit\ în mod gre[it sf`ntului Bonaventura178. Totu[i, dac\�aplica]iile diferen]iate ale simbolismului animal la gama viciilor seobserv\ destul de devreme, (ele) nu au fost cu adev\rat sistematizatedecît începînd cu secolul XIII�179 [i mai ales XIV. Deci începînd cumomentul în care Biserica a lansat marea sa ofensiv\ de culpabilizare.

~n timp ce la catedralele din Chartres, Paris [i Amiens animalele nu auînc\ decît un rol episodic în evocarea p\catelor (iepurele din fa]a c\ruiafuge la[itatea, calul de pe care cade trufia etc.), o sut\ de ani mai tîrziusimbolismul animal este bine determinat. ~ntr-un manuscris de la Bibliotecana]ional\ (de pe la 1390) studiat de E. M^le, rela]iile dintre p\cat, nivelsocial [i simbolismul animal sînt bine clarificate, iar viciile sînt repre-zentate, într-un mod ce va deveni clasic, c\l\rind animale180.

Trufia este un rege un leu [i poart\ un vulturce c\l\re[te

Invidia � un c\lug\r � un cîine � un ereteMînia � o femeie � un mistre] � un coco[Lenea � un mojic � un m\gar � o bufni]\Avari]ia � un negustor � (o cîrti]\ � o cucuvaie

sau un bursuc)L\comia � un b\ie]andru � un lup � o [opîrl\Destr\b\larea � o dam\ � o capr\ � un porumbel181

Desigur, au fost acceptate [i alte atribuiri : pentru Trufie, p\unul ;pentru Destr\b\lare, ]apul ; pentru Avari]ie, maimu]a sau broasca r`ioas\ ;pentru Invidie, [arpele sau ogarul. Important pentru noi este c\ acestsimbolism animal aplicat p\catelor capitale a fost din acel moment largr\sp`ndit [i u[or lizibil. E. M^le a remarcat c\ este întîlnit frecvent înbisericile de la ]ar\182, ca [i cum ar fi devenit instrumentul corespunz\toral pedagogiei morale cînd ea se adresa ]\ranilor. Dar el a dep\[itfrontierele claselor sociale [i ale statelor. Ca dovad\, Lumen animae scrispe la 1330 de c\lug\rul vienez Mattias Farinator � o psihomahie în carevicii [i virtu]i erau figurate prin c\l\re]i înarma]i. Astfel Trufia, urcat\ peun dromader � animal rapid � purta un scut împodobit cu un leu, un coifdeasupra c\ruia st\tea un p\un, o c\ma[\ de zale ornat\ cu un vultur.Urmat\ de o lucrare ap\rut\ la Augsburg în 1477, Cartea celor [aptep\cate de moarte [i a celor [apte virtu]i, Lumen animae a inspirat gravori[i tapiseri din Germania [i Flandra de la sfîr[itul secolului XV [i începutulsecolului XVI.

Merit\ s\ ne oprim asupra desconsider\rii animalelor asociate astfelp\catelor capitale. Ea întîlne[te în mod sigur o înv\]\tur\ biblic\ major\care, situîndu-l pe Adam în centrul crea]iei, afirm\ c\ numai el a fostf\cut dup\ chipul lui Dumnezeu. De unde nevoia de a marca distan]a


285

dintre el [i celelalte fiin]e vii. De aceea sf`ntul Bernard nu avea încredereîntr-o art\ cre[tin\ ce acorda prea mult loc bestiarului [i exalta pestem\sur\ regnul animal. ~n urma acestui protest, magi[trii Bisericii dinsecolele XIV-XV au considerat c\ omul p\c\tos decade în rangul anima-lelor, aceast\ simbolizare oferind m\sura c\derii sale. Ei se îndep\rteaz\,deci, de o tradi]ie iconografic\ preocupat\, mai ales în primele secole alecre[tinismului, s\ asocieze fauna [i flora cu mesajul evanghelic într-un soide paradis reg\sit. Pentru a m\ face mai bine în]eles, voi evoca aici dou\exemple gr\itoare pentru multe altele. Aproape de lacul Tiberiada mozaicul(secolul IV) bisericii din Tabgha reprezint\ înmul]irea pîinilor [i a pe[tilordar pe el defileaz\ [i ra]e, bîtlani [i p\uni în mijlocul unei vegeta]ii culotu[i de inspira]ie egiptean\. La fel, la Ierusalim, un mare mozaic dinsecolul V, servind drept pavaj unei capele armene, este compus doar dinmotive animaliere [i florale ce creeaz\ o atmosfer\ de fericire lini[tit\.Armonia dintre om [i natur\ [i-a g\sit, mai tîrziu, în celebra C`ntaresoarelui de sf`ntul Francisc, una din cele mai frumoase exprim\ri.

Dar, în vremea în care sentimentul de vinov\]ie se accentueaz\ înEuropa secolelor XIV-XVI, inspiratorii artei religioase tind, dimpotriv\, s\marcheze distan]a dintre animal [i omul a c\rui caricatur\ este, deexemplu, maimu]a. Literatura ]ine adesea pasul. Notarul regal care acompus la începutul secolului XIV Roman de Fauvel face din acesta unanimal simbolic, m\gar sau cal care încarneaz\ toate viciile omene[ti încele [ase litere ale numelui s\u : Flatterie (lingu[ire), Avarice (zgîrcenie),Vanité (vanitate), Vilenie (mîr[\vie), Envie (invidie) [i Lacheté (la[itate),to]i oamenii � pap\, rege, seniori, preo]i, burghezi [i ]\rani � neavînd alt\ambi]ie decît de a-l �atinge pe Fauvel�. O întreag\ simbolistic\ folosit\anterior se g\se[te astfel repus\ în discu]ie, adic\ întoars\ în sens negativ :p\unul, semnificînd odinioar\ via]a ve[nic\, este de acum identificat cuTrufia.

~ntrucît preocuparea pentru p\catul de moarte era omniprezent\ înspirite, arti[tii au imaginat tot felul de reprezent\ri pentru a-l evoca. Uniiau folosit istoria. Tapiserii, în mod deosebit, care se adresau unui publiccultivat, au recurs cu predilec]ie la compara]ii între vicii [i personajecelebre : Tarquinius, Holofern, Iuda, Nero, Mahomed. Ideea acestorapropieri pare s\ se fi n\scut în Italia unde este exploatat\ în mai multemanuscrise din secolul XIV183. Dar ea trece cu rapiditate Alpii c\ci, în1396, Filip cel Curajos cump\r\ o tapiserie (de Arras) pe care virtu]ile [iviciile sînt simbolizate prin împ\ra]i, regi [i alte personaje celebre. Maitîrziu � în 1488 � lucrarea Heures à l�usage de Rome a lui Simon Vostrefigureaz\ virtu]ile triumfînd asupra du[manilor lor cei mai celebri : Credin]aîl doboar\ pe Mahomed, Speran]a pe Iuda, Dreptatea pe Nero. Pe mareatapiserie (flamand\) de la Granja184, în jurul Drept\]ii [ezînd pe un tron,se grupeaz\ marii oameni care au onorat-o în timp ce în fundal sîntaduna]i criminalii din vechime [i revolta]ii faimo[i pe care cerul i-afulgerat.


286

Totu[i, ]inînd cont de imaginea negativ\ avut\ de Biseric\ asuprafemeii, aceasta a fost identificat\ de iconografie cu p\catul185. �Reginaviciilor� în jurul arborilor r\ului este, desigur, superbia, dar nu este oare [i,mai simplu, femeia ? ~n Pèlerinage de vie humaine redactat de Guillaumede Digulleville, c\l\torul care este fiecare dintre noi întîlne[te tot atîteafemei cîte p\cate. Stampe franceze din secolul XVI, men]ionate în volumulprecedent186 [i consacrate p\catelor capitale, simbolizeaz\ cînd cinci,cînd [ase dintre ele prin figuri feminine. Dar mai importante [i revelatoaresînt aceste adev\rate diagrame constituite din imagini boemiene [i germanedin secolele XIV-XV reprezentînd Femeia-viciu. ~ncoronat\ cu pene dep\un, simbol al trufiei, ea personific\ totalitatea p\catelor capitale gra]ieunor artificii iconografice u[or interpretabile de contemporani : unul dinpicioare în form\ de lab\ de pas\re, numit acedia este mu[cat de cel\laltpicior în form\ de [arpe (invidia). ~ntr-o mîn\ ]ine un arc (mînia) [i, încealalt\, un corn al abunden]ei (cupiditatea) etc. Femeia-viciu este tabloulsinoptic al p\catului187.

E. M^le a observat cu îndrept\]ire c\ în Fran]a secolului XV (dar acestlucru este valabil [i `n alte p\r]i) imaginile virtu]ilor sînt mai pu]innumeroase decît cele ale viciilor, Biserica încercînd mai ales s\ le promo-veze pe cele dint`i inspir`nd aversiune fa]\ de celelalte188. Picturi, sculpturi,vitralii, tapiserii, miniaturi, ilustra]ii ale c\r]ilor tip\rite au sprijinit pe atuncif\r\ preget, prin iconografie, mesajul atîtor Miroir de l�^me pécheresse,Destruction des vices, Doctrine pour les simples gens [i Art de gouvernerle corps et l�^me astfel c\ :

�Nu exist\ om, oricît de perfect ar fi, c\ruia acest execrabil septet s\nu-i stîrneasc\ frica... pentru c\ cele [apte p\cate de moarte [subli-niem în treac\t confuzia dintre �capitale� [i �de moarte�] sînt precumcele [apte capete ale hidrei, ce renasc de îndat\ ce sînt t\iate...�189

Este ceea ce ne înva]\ frumoasa galerie din lemn sculptat (de pe la 1480)a capelei Saint-Fiacre din Faouet (Finistère) : de partea corului, un b\rbat,personificînd în acela[i timp invidia [i ho]ia, culege fructe dintr-un pomce nu-i apar]ine ; un altul vomit\ o vulpe : este l\comia degenerînd înbe]ie ; un cînt\re] din cimpoi semnific\ lenea etc. Nu este decît unexemplu printre multe alte opere de art\ consacrate atunci temei p\catelorcapitale. Cit\m în dezordine un ansamblu sculptat, datorat lui Peter Dall(Nürnberg), o tapiserie flamand\ p\strat\ la Saragosa [i, bineîn]eles,compozi]ia lui Hieronymus Bosch aflat\ la Prado. ~n centru, ochiul divineste înconjurat de o redutabil\ sentin]\ : Cave, cave, Dominus videt (Fiiatent, fii atent, Domnul prive[te). Cercul ce graviteaz\ în jurul ochiuluieste împ\r]it în [apte compartimente în care fiecare viciu este reprezentatde o scen\ evocatoare. Astfel, Mînia e figurat\ printr-o mas\ r\sturnat\de un gest violent [i printr-un b\rbat înarmat cu un cu]it pe care o femeieîncearc\ s\-l re]in\. Bosch nu doar c\ a oferit mai multe versiuni aleacestei opere dar, mai mult, a reluat tema p\catelor capitale [i a pedep-


287

selor infernale pe care ele le determin\ în Judec\]ile de apoi de la Bruges[i Viena. Partea din dreapta a Gr\dinii desf\t\rilor (Prado) revine, lar`ndu-i, asupra supliciilor meritate [i îndurate de fiecare categorie dep\c\to[i, fiind clar c\ gr\dina desf\t\rilor � un paradis pentru nudi[tiîntr-un uria[ parc de distrac]ie �, departe de a reprezenta paradisulterestru, evoc\ mai degrab\ o lume l\sat\ prad\ desfrîului190. Nu esteexclus chiar ca, în Ispitirea Sfîntului Anton de la Lisabona, cei [apteseduc\tori din jurul pustnicului s\ sugereze cele [apte p\cate capitale. ~nalt\ oper\ celebr\, Carul cu fîn, Bosch denun]\ dragostea smintit\ pentrulucrurile p\mînte[ti ce ne face s\ uit\m singura realitate cu adev\ratimportant\ : mîntuirea. De asemenea, în flamanda veche cuvîntul Hooi(fîn) semnifica alegoric caracterul efemer al lucrurilor de pe p\mînt.Ansamblul formeaz\ un triptic ce-ar putea avea ca legend\ �Na[terea,str\lucirea [i pedepsirea r\ului�. La stînga este amintit p\catul originar ;în dreapta apare infernul spre care demonii trag carul [i to]i cei ce adun\fîn pentru a-[i potoli l\comia. A[eza]i pe movila enorm\, doi îndr\gosti]i,fascina]i de dorin]a vinovat\ [i fermeca]i de o melodie demonic\, nu maiascult\ de îngerul p\zitor care, descurajat, se întoarce spre Hristos. ~njurul fînului, imagine a aurului pieritor, se împing sau se bat papi,împ\ra]i, c\lug\ri, tîlhari [i reprezentan]i ai tuturor claselor sociale.Dominanta operei este deci dubla denun]are a desfrîului [i a l\comiei.

Brueghel cel B\trîn, în mai multe privin]e succesor al lui Bosch, aconsacrat, la rîndu-i, o serie de stampe temei p\catelor capitale191. Perso-najele monstruoase [i viziunile infernale ale lui Bosch, amestecul s\u derealism acut [i de fantastic terifiant reapar în cele [apte gravuri realizatede Brueghel pe tema p\catelor capitale. Femeia ce întruchipeaz\ l\comiabea cu poft\ în timp ce un porc s\lbatic pe care ea-l calc\ în picioare [iun cîine se `nfrunt\ pentru ni[te napi. ~n Gr\dina dragostei � spa]iu aldesfrîului � o femeie goal\ se d\ruie[te unui monstru cu cap de pe[te etc.

Uneori arti[tii au reprezentat în mod predilect unul dintre viciilecapitale. M\ gîndesc aici la tema �Turnului Babel�, tratat\ magistral deBrueghel (Viena, Kunsthistorisches Museum), dar exploatat\ nu doarprin pictur\, ci [i prin anluminur\192. ~n]elegem de ce ea i-a sedus pearti[tii Rena[terii. Pentru c\ oferea în acela[i timp ocazia de a reproducearhitectura atît de admirat\ a Coloseumului [i de a evoca tehnica epocii,mai ales macaralele pe care oricine le putea vedea la Bruges [i Anvers.Dar acestei lecturi trebuie s\-i mai ad\ug\m una, de ordin diferit. Oameniidin secolele XV [i XVI vedeau în turnul Babel simbolul trufiei pedepsitecu dubl\ osînd\ : pr\bu[irea etajelor superioare ce atingeau cerul [iconfuzia limbilor. Cea din urm\ semnifica imposibila comunicare dintreoamenii care se înc\p\]îneaz\ în p\catul lor.

Oamenii din Occident la începutul timpurilor moderne erau în modconstant situa]i în prezen]a p\catului [i a pedepsirii sale. Chiar sensibilul[i luminosul Fra Angelico a pictat un infern (în Judecata de Apoi am`n\stirii San Marco, la Floren]a). Peste tot s-au ivit reprezent\ri ale marii


288

regl\rii de conturi [i evoc\ri ale judec\]ii individuale unde demoniiîncercau s\ încline balan]a de partea infernului193. Dar exist\ un p\cat înmod curios uitat de septenarul clasic [i privit de contemporani cu ospaim\ ([i o delectare) nou\ : r\utatea, mai ales aceea exprimat\ princruzime. Revelatoare în acest sens este iconografia proliferant\ din seco-lul XIV pîn\ în secolul XVI (inclusiv) consacrat\ nu doar r\stigniriiMîntuitorului, dar [i dureroaselor etape ale P\timirii sale. Nici o alt\epoc\ din istoria cre[tinismului nu a pus atîta str\danie [i înver[unare înreprezentarea tor]ionarilor plini de ur\ ce-l batjocoresc pe Hristos înco-ronat cu spini, biciuindu-l cu s\lb\ticie [i lovindu-l din nou cînd cade,istovit, pe drumul calvarului. �Omul durerilor� � cucernicul Hristos de laPerpignan, r\stignitul de la Issenheim sau �Hristos cu dureri de din]i� dela catedrala din Viena (Austria) � apare atunci ca victima privilegiat\ ar\ut\]ilor omene[ti c\rora le place s\ tortureze. ~n mod pedagogic, untriptic pictat în 1507 de Goosen Van der Weyden (Musée des Beaux Arts,Anvers) situeaz\ în centru crucea, iar în spatele ei un tablou recapitulatival instrumentelor, cruzimilor [i tr\d\rilor Patimilor. ~n iconografia vremii,sadismul c\l\ilor se dezl\n]uie de asemeni împotriva sfin]ilor m\rturi-sitori ai credin]ei. Martiriul lor i-a inspirat la fel de mult pe arti[ti ca [i celal lui Isus.

Mi s-a întîmplat de mai multe ori în muzee � la Barcelona, la Anvers,la Var[ovia etc. � s\ fac urm\toarea experien]\ (mai pu]in evident\ înItalia sau cînd este vorba de opere italiene) : trecînd din sal\ în sal\ [icoborînd din plin Ev Mediu spre secolele XIV-XVI, vedeam înmul]indu-sescenele de tortur\. Este epoca în care se taie, se arde, se jupuie[te, setortureaz\ cu cle[ti `nro[i]i. O societate a reprezentat [i denun]at astfel,neobosit � dar, desigur, a [i savurat � cruzimea ce p\rea s\ fi luat odimensiune [i o dezvoltare nou\ în timpul dintre Marile Companii [isfîr[itul r\zboaielor religioase. S-a remarcat194 c\ Legenda aurit\, atît dedes anluminat\ sau pictat\, apoi tip\rit\, a constituit un adev\rat �manualde torturi�. S\ judec\m : `n aceste reprezent\ri, sf`ntul Bonifacio are cuieb\gate sub unghii, sf`ntul Quentin � cuie în cap, sf`ntul Vital este îngropatde viu, sf`ntul Blaise este scrijelit cu vîrfuri de cu]it, sf`nta Eufemia strivit\între pietre de moar\, sf`ntul Hipolit este legat cu picioarele [i mîinile laspate de coada unui cal, sf`ntul Sebastian ciuruit de s\ge]i pîn\ la a ar\taca un arici, sf`ntul Cristofor a[ezat cu for]a pe un scaun metalic înro[it înfoc. O ilustrare remarcabil\ a acestor scene de tortur\ este p\strat\ laVictoria and Albert Museum din Londra. Este vorba de un poliptic pictatpentru o confrerie de la începutul secolului XV de un artist german caretr\ia la Valencia (Spania). El expune cu un stupefiant lux de am\nuntetoate supliciile îndurate de sf`ntul Gheorghe, �marele martir�. Ne întreb\mcum a putut eroul s\ supravie]uiasc\ atîtor probe c\ci, înainte de a fidecapitat, este sfî[iat de ro]i din]ate, scufundat în ulei încins, jupuit pe omas\. C\l\ii s\i începuser\ chiar s\-l taie cu fier\str\ul, ca pe un animalde m\cel\rie.


289

Totul se petrece ca [i cum, în acest domeniu, faptele ar fi luat prinsurprindere conceptualizarea : o civiliza]ie se descoper\ crud\ înainte camorali[tii s\ fi avut timp s\ integreze r\utatea � p\cat, totu[i, capital înegal\ m\sur\ cu celelalte � în categoriile lor intelectuale. Discursul asupraei a fost mai mult iconografic decît teoretic : pe drept cuvînt ne poatep\rea ambiguu. Absen]a r\ut\]ii-cruzime (care nu este neap\rat unrezultat al mîniei) din lista p\catelor capitale constituie o nou\ prob\ c\discursul culpabilizator a fost elaborat în interiorul mediului monastic.Aceast\ omisiune din partea c\lug\rilor era fireasc\... [i asta spre laudalor. Ei puteau încerca ispitirea spre trufie, invidie, gelozie, mînie, triste]e,desfrîu sau l\comie. Dar cu greutate ni-i imagin\m cruzi. De aceea auuitat s\ includ\ r\utatea în lista gre[elilor majore.

R\mîne c\, într-o lume împ\r]it\ radical în alb [i negru, cre[tiniitimpului au fost `ndemna]i prin avertismente repetate [i multiforme, princuvînt [i imagine, s\ p\r\seasc\ în grab\ locul pierzaniei pentru a trecede partea cea bun\ a barierei mîntuirii. Un retablu german de la sfîr[itulsecolului XV, odinioar\ la Gdansk iar acum la Muzeul na]ional dinVar[ovia, ofer\, pe tema general\ a celor zece porunci, o ilustra]ie clar\a acestei pedagogii ap\s\toare. Compartimentele, fiecare divizat în dou\p\r]i antitetice, pun în contrast, termen cu termen, atitudini virtuoase [icomport\ri p\c\toase. Unul dintre panouri opune asistarea lini[tit\ [ireculeas\ la slujba unui predicator unei serii de preocup\ri frivole printrecare figureaz\ la loc de cinste poposirea în cabaret [i periculoase companiifeminine. Omilia predicatorului poate fi ref\cut\ cu u[urin]\ plecînd dela nenum\ratele diserta]ii asupra p\catelor capitale, propuse pe atuncicredincio[ilor. De exemplu aceasta, extras\ din nou din Doctrinal desapience :

�Lua]i aminte... c\ trebuie, cu mult\ judecat\, s\ atac\m f\r\ încetarecele [apte p\cate capitale [i s\ le stîrpim, pentru c\ ele sînt tot atîteacapete care, o dat\ doborîte, vor duce la pr\bu[irea [i distrugerea înîntregime a tuturor celorlalte vicii : sînt cei [apte demoni pe care IsusHristos i-a alungat din trupul Magdalenei [i care, prin fuga lor, auîmpr\[tiat [i au dus în deriv\ tot restul legiunii lor. Sînt, în sfîr[it, cei[apte du[mani ai poporului lui Israel pe care trebuie neap\rat s\-iînvingem pentru a intra pe p\mîntul f\g\duin]ei, care este cerul�195.

Cînd începe secolul XVI, Biserica catolic\ crede a fi sfîr[it identificareadiverselor forme ale r\ului [i a multiplelor drumuri ale ispitei. A pus lapunct am\nuntele necesarului examen de con[tiin]\ c\ruia cre[tinultrebuie s\ i se dedice pe tot parcursul vie]ii sale. Pîn\ la jum\tateasecolului XX ea nu va mai rediscuta schemele morale elaborate cu atîtaminu]iozitate. ~n schimb, prin predic\ [i catehism, ea se va str\dui s\ lefac\ asimilabile de c\tre p\turi tot mai largi de popula]ie. Secolele XVI-XIXvor vedea derulîndu-se, sub semnul perioadei anterioare, cea mai puternic\culpabilizare colectiv\ din istorie.


290

8.

P|CATUL ORIGINAR

P\catul originar în centrul unei culturi

De-a lungul capitolelor anterioare am discutat în jurul unei explica]iicentrale spre care eram neîncetat trimi[i : p\catul originar. Trebuie s\-iacord\m acum locul cuvenit � [i este imens � în universul mental dealt\dat\.

La întrebarea �De ce permite Dumnezeu moartea celor nevinova]i ?�st\pînul de la Sacré Palais, Bartolomeo Spina, r\spunde în 1523 : �Esteîndrept\]it s\ o fac\. Pentru c\, dac\ ace[tia nu mor din cauza p\catelors\vîr[ite de ei, mor întotdeauna vinova]i de p\catul originar�1. Logicaacestei afirma]ii ar duce la concluzia c\ animalele nu sufer\ pentru c\ nuau p\c\tuit : ceea ce Malebranche propov\duia efectiv, justificînd printeoria p\catului originar teoria cartezian\ a animalelor-ma[in\. Dac\animalele ar avea sensibilitate, scrie el, �atunci, sub st\pînirea unuiDumnezeu infinit de drept [i atotputernic, o f\ptur\ nevinovat\ ar suferide durerea care este o suferin]\ [i pedepsirea vreunui p\cat�. Silogismuls\u era deci urm\torul : animalele nu s-au atins de nici un �f`n interzis�,deci ele ]ip\ f\r\ s\ simt\ durere2. Impresionant\ demonstra]ie !

Dac\ Luther acuz\ ra]iunea c\ ar fi o �tîrf\ blestemat\�, o face pentruc\ ea a fost viciat\ de gre[eala lui Adam. Licosthenes scoate în eviden]\faptul c\ primul eveniment �monstruos� al istoriei a fost produs dediabolicul [arpe ce a sedus-o pe Eva. Donne afirm\ c\ omul este mai r\udecît broasca r`ioas\ [i p\ianjenul pentru c\ într-un �col] invizibil� din elînsu[i ascunde o rezerv\ de otrav\ � consecin]\ a primului p\cat � ce-icorupe toate ac]iunile. Poetul puritan George Wither (� 1667) prezint\retorica drept o (necesar\) concesie f\cut\ fragilit\]ii [i stric\ciunii omuluicare, f\r\ p\catul originar, nu ar fi avut nevoie de ea. Ea se adreseaz\sim]urilor care, de la c\dere, au detronat ra]iunea3. Louis Tronson (� 1700),superior la Saint-Sulpice, î[i înva]\ seminari[tii c\ �nu ar trebui s\ ne lu\mniciodat\ [lenjerie de corp] decît cu profunde sentimente de peniten]\ ;c\ci [ea] este un semn neîntrerupt al crimei noastre. ~n starea de inocen]\,omul nu avea deloc nevoie de haine pentru a se îmbr\ca ; c\ci o anumit\izbucnire a gloriei lui Dumnezeu ce-l înconjura, chiar `n exterior, îi ]inealoc de hain\�4.

Un predicator francez din secolul XVI, Simon Vigor, antiprotestantviolent, îl acuz\ pe Adam de erezie : �...Apoi [Eva] i-a dat [din fruct]

291

so]ului ei, Adam, care s-a l\sat prostit de so]ia lui [i a mîncat din el : astfelc\ primul p\cat din lume a fost erezia (o spun dup\ Tertulian), pentru c\b\rbatul a preferat s\-i cread\ pe so]ia sa [i pe diavol, care-i spuneauminciuni, decît pe Dumnezeu, care i-a spus adev\rul�5. ~ntr-o lucrarepublicat\ în 1699, reformatul Jacques Basnage vede [i el în Adam �primuleretic� din istorie. �El ar fi trebuit � scrie acesta � s\ men]in\ succesiuneadoctrinei... Dar, de[i existau � în paradisul terestru � o lumin\ pur\ [i osfin]enie suficient\ pentru a se putea conduce, el nu a pregetat s\ schimbereligia ce-i fusese încredin]at\�6. La fel de semnificative sînt urm\toareletrei texte, alese în mod voit dep\rtate unele de altele prin date [i inten]ii.Primul se refer\ la na[terea melancoliei [i o are drept autoare pe sfîntaHildegarde de Bingen (� 1179), cea care a scris, printre altele, un tratat demedicin\, Causae et curae.

�~n momentul în care Adam nu a mai ascultat de porunca divin\, închiar acea clip\ melancolia i s-a închegat în sînge la fel cum claritateadispare cînd se stinge lumina în timp ce fitilul, cald înc\, produce unfum înec\cios. La fel s-a întîmplat cu Adam, c\ci pe cînd lumina s-astins în el, melancolia i s-a închegat în sînge [i din ea s-au ridicattriste]ea [i disperarea ce l-au cuprins. ~ntr-adev\r, c`nd a c\zut Adam,diavolul i-a insuflat melancolia care `l face pe om molatec [i neîncre-z\tor�7.

~n secolul XVII, sub influen]a acestei explica]ii, Robert Burton î[iîncepe Anatomia melancoliei, în mod foarte logic, printr-o dezbatereasupra p\catului originar care l-a transformat pe om, �miracol al naturii�,într-o fiin]\ netrebnic\, supus\ bolii, nefericirii, fricii [i mor]ii : Heu tristiset lachrymosa commutatio 8 !

Iat\ acum `n ce fel explic\ jupînul Robert Mentet de Salmonet, în1649, revoltele din secolul s\u, mai ales din Marea Britanie :

�Neascultarea primului om a adus neorînduiala [i moartea în lume...Atunci toate f\pturile s-au revoltat împotriva lui [i nu l-au mai recunos-cut. ~ndat\ a sim]it `n el o revolt\ [i mai periculoas\... : elementele dincare este alc\tuit trupul s\u [i care de dragul lui î[i uitaser\ fireascadu[m\nie, s-au întors la ura lor primar\ [i nu au încetat s\ se r\zboiasc\pîn\ cînd acest admirabil edificiu nu a fost [ters de pe fa]a p\m`ntului.Din cauza acestei revolte interne oamenii au devenit lupi ce se m\nînc\între ei�9.

~n acela[i spirit, o predic\ preg\tit\ de sfîntul Vincent de Paul ([i desecretariatul s\u), pentru a fi folosit\ de misionarii de la ]ar\, puneurm\toarea întrebare nea[teptat\ : dac\ primul om [i-ar fi p\strat stareade nevinov\]ie, urma[ii lui ar fi fost to]i la fel de nobili ? R\spunsul (datca probabil) : ar fi existat superiori [i inferiori îns\ cei dintîi nu i-ar fist\pînit pe ceilal]i �în mod despotic� [i nu i-ar fi privit ca pe servitorii lor.�Omul nu [i-a atras acest nume [de servitor] decît prin gre[eala lui. Astfelîncît, dac\ omul nu ar fi gre[it deloc, nu a]i fi avut nici o autoritate asupralui... ~n consecin]\, dac\ îi porunci]i acestui servitor, p\catul este cel care

P|CATUL ORIGINAR

292

v\ d\ dreptul�. Predica conchide cu privire la st\pîni : �Servitorii vo[trisînt oameni ca voi, iar voi sînte]i p\c\to[i ca ei�10.

Spre deosebire de Islam care � `n treac\t fie spus � nu a dat înmacabru, civiliza]ia cre[tin\ a a[ezat c\derea originar\ în centrul pre-ocup\rilor sale [i a în]eles-o ca pe o nenorocire care a marcat începutulistoriei11. De[i povestea gre[elii lui Adam [i a Evei figureaz\ în primacarte a Vechiului Testament (Gen. 3 ; 1-24), vechiul iudaism nu [i-a centratteologia pe primul p\cat. Abia la începuturile erei cre[tine cîteva scrierievreie[ti (necanonice) îl a[az\ pe Adam la originea p\catelor ce apas\asupra umanit\]ii, dar f\r\ s\ marcheze clar transmiterea st\rii de p\catde la primul p\rinte la rasa sa. ~n Evanghelie [i în simbolul de la Niceeanu este vorba de p\catul originar. Isus insist\ asupra �p\catului lumii� [inu-l men]ioneaz\ pe Adam. ~n schimb, într-un text celebru din Epistolac\tre Romani (5, 12-21), sfîntul Pavel pune foarte bine în relief rolul luiAdam : prin el, spune sfîntul Pavel, nu doar moartea, ci [i p\catul auintrat în lume. Totu[i scopul apostolului p\gînilor este în primul rînd dea ar\ta c\ gra]ia divin\ învinge gre[eala [i Hristos r\scump\r\torul [terge�condamnarea� îndreptat\ împotriva umanit\]ii. Datorit\ sacrific\rii pecruce �mul]imea va fi constituit\ drept� : este deci un limbaj al speran]ei.

Apoi, pîn\ în ultimul sfert al secolului II, problema p\catului originarr\mîne obscur\ în textele P\rin]ilor apostolici [i ale apologe]ilor cre[tini.�Povestea c\derii, scrie p\rintele Rondet, nu este obsedant\ [pentru ei].Dogma R\scump\r\rii nu este fondat\ în primul rînd pe p\catul lui Adamca pe o catastrof\ primordial\�12. �P\catul originar, continu\ acela[i autor,nu face înc\ parte din credin]a cre[tin\ decît într-un mod destul degeneral. Este cunoscut\ povestea Genezei : Adam [i Eva au p\c\tuit, darcare a fost natura acestui p\cat, care i-au fost în am\nunt consecin]ele, celoc trebuie acordat p\catului personal în starea nevrednic\ a spe]eiumane, de toate acestea Biserica nu s-a preocupat înc\ ex professo�13. ~nschimb, la sfîr[itul secolului II [i pe parcursul celui de-al III-lea, Irineu,Tertulian [i Origene, fiecare în felul s\u, [i-au pus întreb\ri despregre[eala lui Adam, gre[eal\ ce va deveni preocuparea esen]ial\ a sfîntuluiAugustin. Creator probabil al expresiei �p\cat originar�, episcopul deHipona aduce în acela[i timp o sistematizare [i o dramatizare a doctrineiîn aceast\ privin]\. Formularea pe care el o propune contra lui Pelagius[i adep]ilor s\i va juca de acum înainte un rol decisiv în istoria � [i învia]a zilnic\ � a cre[tin\t\]ii latine, în timp ce în tradi]ia oriental\ p\catulva ap\rea mai pu]in decît în Occident �drept categoria major\ [i fondatoarea experien]ei mîntuirii�14.

Schematic, sistemul p\catului dup\ sfîntul Augustin � �antignoz\devenit\ cvasi-gnoz\�15 � se prezint\ astfel : în starea primar\ de rectitu-dine [i dreptate, Adam [i Eva î[i controlau perfect toate aspira]iile corpului[i mai ales dorin]ele sexuale (este o reluare a idealului stoic de în]eleptporuncind pasiunilor sale). Dac\ paradisul terestru nu ar fi disp\rut,oamenii ar fi procreat �f\r\ nici o voluptate sau, cel pu]in, cu o voluptateordonat\ [i dominat\ de voin]\�16. Adam [i Eva erau prin fire muritori,


293

dar moartea nu p\trundea în paradisul terestru. Animalele ie[eau din elpentru a muri17, iar primii no[tri p\rin]i sc\pau de moarte mîncînd fructelearborelui vie]ii18. Bucuria lor era continu\ [i neumbrit\. Se bucurau deDumnezeu. Erau buni. Nutreau o caritate ardent\, o credin]\ sincer\, ocon[tiin]\ dreapt\19. Dar neascultarea a schimbat totul. Adam [i Eva s-aur\sturnat din eternitate în timp (care e locul tuturor degrad\rilor), dinabunden]\ în s\r\cie, din stabilitate în debilitate20. Nu au fost supu[i doarsuferin]ei [i mor]ii, dar au pierdut [i puterea de a-[i subordona pasiunilevoin]ei, putere ce le fusese acordat\ ca un har special. A[a cum animaleles-au revoltat împotriva omului pîn\ în punctul în care unele încearc\ s\îl devoreze, la fel omul a devenit un fascicul de tendin]e contradictorii.De atunci �el este împ\r]it, împr\[tiat, str\in lui însu[i�21.

O dat\ cu gre[eala inaugural\ au ap\rut ignoran]a [i concupiscen]a,cea din urm\ manifestîndu-se îndeosebi în efervescen]a sexual\ pe carera]iunea nu o mai controleaz\, astfel încît chiar o c\s\torie legitim\ nueste decît o bun\ întrebuin]are a unui lucru r\u22. Noi mo[tenim ignoran]a[i concupiscen]a, fiind totu[i vinova]i de ele. Pentru c\, în momentulp\catului, Adam forma un singur om cu posteritatea sa. Noi eram to]icuprin[i în el. Unitatea rasei umane în Adam explic\ de ce prima gre[eal\a fost gre[eala noastr\23. De unde afirma]ia augustinian\ c\ umanitateap\c\toas\ este de acum înainte �o mas\ dec\zut\�24, incapabil\ deadev\rate virtu]i prin ea îns\[i. Botezul este condi]ia indispensabil\ aunei regener\ri ce ne permite s\ sc\p\m de �supliciul mor]ii ve[nice� [i[terge vinov\]ia, f\r\ a ridica îns\ concupiscen]a [i ignoran]a introduse înlume prin neascultarea lui Adam [i a Evei. De aceea �copiii care nu auprimit botezul vor suporta efectele sentin]ei rostite împotriva celor ce nuvor fi crezut [i vor fi fost condamna]i�25. Botezul necesar al copiilor îiofer\ de altfel sfîntului Augustin ocazia de a preciza c\ �gra]ia divin\ nueste dat\ tuturor oamenilor, iar cei c\rora le este dat\ nu o ob]in dup\meritul operelor lor [i nici dup\ cel al voin]ei lor, ceea ce se vede maiales la copii�26.

Conciliul de la Cartagina (418), care i-a condamnat pe pelagieni, aconfirmat pozi]iile sfîntului Augustin, declar`nd mai ales :

�Dac\ cineva spune... c\ exist\ în `mp\r\]ia cerurilor, sau în alt\ parte,un loc intermediar unde copiii mor]i f\r\ botez tr\iesc ferici]i... s\ fieanatemizat. ~ntr-adev\r Domnul a spus : « Oricine nu rena[te din ap\ [idin Duh nu va intra în împ\r\]ia cerurilor » ; astfel, ce catolic ar ezita s\numeasc\ como[tenitor al diavolului pe cel care nu a meritat s\ fiecomo[tenitor al lui Hristos ? Oricine nu va fi la dreapta va fi, în modinevitabil, la stînga�27.

~n spatele damn\rii copiilor neboteza]i descoperim din nou viziuneadramatic\ asupra unei gre[eli primare atît de mari încît ar fi trebuit, înmod logic, s\ determine dreptatea divin\ ofensat\ la a arunca în infernîntreaga umanitate p\c\toas\ prin Adam. Dar r\scump\rarea îi excludepe ale[i de la tragicul destin.

P|CATUL ORIGINAR

294

Impactul acestei concep]ii asupra p\catului originar a fost atît deputernic încît, ulterior, în Occidentul cre[tin, întreaga medita]ie teologic\asupra problemei s-a situat prin referire la ea, uneori pentru a o îmblînzi(cu sfîntul Toma, Erasmus sau Molina), alteori pentru a o mai întunecapu]in : ceea ce a f\cut în mod special Luther. Dar ceea ce ne intereseaz\aici, în cadrul unei istoriografii a mentalit\]ilor, este c\ pesimismulaugustinian a atins intensitatea cea mai puternic\ [i audien]a cea mailarg\ în perioada privilegiat\ a studiului nostru : adic\ din secolul XV pîn\în secolul XVII inclusiv. De unde o reac]ie în sens contrar : molinismul,care a devenit, logic, ]inta preferat\ a �antipelagienilor� [i a oferit un noualiment melancoliei lor. Nu este exagerat s\ afirm\m c\ dezbaterea asuprap\catului originar cu diversele sale produse secundare � problema gra]iei,cea a servului sau a liberului arbitru, cea a predestin\rii � a devenitatunci una dintre preocup\rile principale ale civiliza]iei occidentale [i ainteresat în cele din urm\ pe toat\ lumea, de la teologi la cei mai mode[ti]\rani. C\ci ace[tia din urm\ s-au trezit prin[i în vîltoarea r\zboaielorreligioase. Pîn\ la indienii din America boteza]i în grab\ pentru ca atuncicînd vor muri s\ nu se duc\ al\turi de str\mo[i în infern.

Desigur, ne vine oarecum greu ast\zi s\ m\sur\m locul ocupat dep\catul originar în mentalit\]i [i la toate nivelurile sociale. Locul s\u eracu siguran]\ mult mai mare decît cel ocupat ast\zi de no]iunea �lupt\ declas\� care nu este cu adev\rat tr\it\ de o frac]iune mare de popula]ii.Este un fapt c\ la începutul modernit\]ii europene p\catul originar [iconsecin]ele sale se afl\ `n prim-planul unei scene foarte agitate. Mai întîiReforma protestant\ este în special proclamare a justific\rii prin credin]\,absolut necesar\ omului c\zut. ~n tratatul s\u despre Servul arbitrucorespunz`nd lucr\rii simetrice a lui Erasmus, Despre liberul arbitrul,Luther îi adreseaz\ adversarului s\u acest ciudat compliment : �Tu celpu]in nu m\ obose[ti cu [icane l\turalnice despre papalitate, purgatoriu,indulgen]e [i alte prostii... tu e[ti singurul care a sesizat nodul problemei,tu ai s\rit la beregat\. Mul]umesc, Erasmus !�28. ~n acela[i spirit Bellarminova scrie : �Toat\ controversa dintre catolici [i luterani este de a [ti dac\stric\ciunea naturii [i mai ales concupiscen]a în sine, a[a cum r\mîne eaîn cei boteza]i [i în cei drep]i, constituie exact p\catul originar�29.

Luther [i Bellarmino aveau dreptate. Cu siguran]\, conflictul dintrecatolici [i protestan]i s-a l\rgit [i s-a împ\r]it pe mai multe terenuri �ecleziologie, tradi]ie, sacramente, prezen]\ real\, posturi etc. Dar esen]ialera ceea ce, înc\ de la început, Martin desemnase ca problem\ major\.Tocmai de aceea Confesiunea de la Augsburg (1530) [i-a exprimat con-cep]ia sa � foarte augustinian\ � asupra p\catului originar de îndat\ ce[i-a proclamat credin]a în Sf`nta Treime30. Conciliul de la Trento, reunit îndecembrie 1545, i-a r\spuns înc\ din luna iunie a anului urm\tor, apoidin nou în ianuarie 1547, subliniind partea str\duin]ei umane în opera demîntuire. Abia apoi s-a ocupat de sacramente : prioritate revelatoare31.

Am fi putut crede c\ pozi]iile asupra gravit\]ii [i consecin]elor primeigre[eli au fost clarificate [i fixate prin divizarea cre[tin\t\]ii latine în dou\


295

p\r]i de acum înainte ostile una alteia. Nicidecum. ~ntr-atît era de mareinteresul pentru aceast\ problem\ ren\scînd f\r\ încetare [i într-atît s-audovedit inepuizabile întreb\rile pe seama ei încît s-au ivit conflicte maimari în interiorul fiec\rei confesiuni. Catolicii s-au împ\r]it în janseni[ti [imolini[ti, iar protestan]ii în arminieni [i gomari[ti. ~n toate cazurile, eravorba, nu doar de a m\sura impactul p\catului originar asupra naturiiumane, ci [i de a sonda misterele predestin\rii, gomari[tii afirmînd c\decretul alegerii sau respingerii este anterior celui ce a hot\rît c\derea luiAdam. ~ntreaga greutate a criticii globale a lui Voltaire împotriva cre[ti-nismului avea s\ fie îndreptat\ spre p\catul originar32, a[a cum era elpredat atunci.

El era prezentat în mod constant credincio[ilor prin imagine [i printexte. Iconografia consacrat\ acestei teme este veche33. Ispita [i primulp\cat figureaz\ deja într-o pictur\ din catacombele sfîntului Januarius laNeapole (secolul II) [i apoi în frescele de la Dura-Oropos. De-a lungulEvului Mediu le g\sim pe pere]ii de la Saint-Savin, pe capitelurile de laCluny sau de la Saint-Benoît-sur-Loire, pe mozaicurile de la Monreale, pefa]adele bisericii Notre-Dame-la-Grande din Poitiers sau ale catedraleidin Strasbourg [i în multe alte sanctuare. Totu[i proliferarea maxim\ areprezent\rilor gre[elii lui Adam [i a Evei este situat\ în secolele XV-XVIIsub dublul efect al înmul]irii operelor de art\ [i al preocup\rilor comuneale Bisericii înv\]\toare [i Bisericii `nv\]ate. Nu vom reu[i s\-i enumer\mpe to]i arti[tii de renume care, în aceast\ perioad\, au evocat tragicaneascultare : de la Ghiberti la Rubens, de la Hugo van der Goes la Ti]ian,iar între ei Rizzo, Dürer, Lucas Cranach cel B\trîn, Rafael [i Michelangelo.Unsprezece gravuri de Lucas de Leyda sînt consacrate p\catului originar34.Dar mai ales, al\turi de operele majore, cîte vitralii [i cîte retabluri nu auinclus prima gre[eal\ în cateheza lor colorat\ !

Anumite repere ne permit s\ marc\m difuziunea crescînd\ a doctrinei.Drama lui Adam (secolul XII) a fost una din primele opere dramaticejucate în afara bisericii. Totu[i, pîn\ în secolul XV, textele despre p\catullui Adam [i al Evei apar]in, în primul rînd, teologilor disertînd pentrucercul restrîns al clericilor. Lucrurile se schimb\ apoi, o dat\ cu succesulmisterelor [i cu apari]ia tiparului. Un public tot mai larg mediteaz\ deacum înainte asupra primului p\cat [i d\ na[tere unor opere de marer\sunet. Prima zi a Patimii de Arnoul Gréban (1452) prezint\ mai întîiistoria de la genez\ pîn\ la crima lui Abel [i moartea lui Adam ; apoi îlvedem, în purgatoriu, pe Adam pledînd pentru un R\scump\r\tor, întimp ce în infern demonii cînt\ pieirea spe]ei umane. ~n sfîr[it, în cer,R\scump\rarea este hot\rît\. ~ntr-un alt mister, cel al Vechiului Testament,tip\rit pe la 1500, Eva moare în fa]a spectatorilor l\sînd s\-i scape acestetriste cuvinte de �adio� :

�Vai ! Pe to]i copiii mei pe care-i las~i v\d lega]i de viciul meu matern.Adam p\c\tui ; eu fui mijlocitoare

P|CATUL ORIGINAR

296

{i-l dusei în ispit\ ca s\ m\nînce m\rul ;F\]arnicului [arpe fui prieten [i complice.A[a porni r\zboiul între Dumnezeu [i om...�35

Poemul anonim Le mors de la pomme (în jur de 1470) ne intereseaz\din nou aici pentru c\ este revelator pentru o leg\tur\ sigur\ întremacabru [i dramatizarea doctrinei p\catului originar (pentru c\ Adam [iEva au mîncat fructul, întreaga putere a fost dat\ mor]ii). Poemul agenerat o iconografie ce avea s\ culmineze cu Simulachres de la mort deHolbein36.

Interesul pentru p\catul originar atinge apogeul, `n clasa cultivat\, lasfîr[itul secolului XVI [i în timpul secolului XVII. De la o }ar\ la altacircul\ textele literare evoc`nd gloria [i apoi nimicnicia primului om37 :Seconde semaine a lui Du Bartas (1584), foarte imitat\ în Anglia, Adamusexul (1601) de Hugo Grotius, Adamo (1613) a prolificului dramaturgGiambattista Andreini, Adamo (1640), poem în proz\ a lui FrancescoLoredano, fondator al celei mai importante academii vene]iene, La Scenatragica d�Adamo e Eva (1644), dram\ în proz\ de Troilo Lancetta, Adamocaduto (1647), tragedie de Serafino della Salandra, Mundorum explicatio(1661) � larg\ istorie a lumii de Samuel Pordagio, Adam izgonit (1664) amarelui dramaturg olandez Jost Van den Vondel [i, în fine, tributar\ maimultor opere precedente, Paradisul pierdut, de John Milton (ed. com-plet\, 1674). ~n Fran]a, întreaga reflec]ie religioas\ a lui Pascal se constru-ie[te plecînd de la p\catul originar �care este nebunie în fa]a oamenilor...Dar nebunia aceasta este mai în]eleapt\ decît întreaga în]elepciune aoamenilor... C\ci f\r\ asta, ce-am spune c\ este omul ? ~ntreaga sa staredepinde de acest punct imperceptibil�38. ~nainte de Pensées, LesProvinciales (1656-1657) constituiser\ în esen]\ un tratat, uneori ironic,alteori vehement, despre gra]ia �suficient\� care nu mai este suficient\ dela prevarica]iunea lui Adam. Urmîndu-l pe sfîntul Augustin, Pascal afirm\c\ necunoa[terea r\ului, ivit\ din prima gre[eal\, nu scuz\ r\ul [i c\atitudinea tolerant\ a iezui]ilor [i a altor cazui[ti pune �perni]e subcoatele p\c\to[ilor� învetera]i care sîntem noi to]i de la izgonirea dinparadisul terestru. Or, Provincialele au fost un succes de libr\rie : unspre-zece edi]ii franceze între 1657 [i 170039, o traducere englez\ din 1657, otraducere latin\ (de Wendrock, alias Nicole) în 1658, reeditat\ de patruori înainte de 1700.

A trata despre gra]ie pe ton de comedie (cel pu]in în primele Provinciale)iat\ ce era nou [i ce explic\ rapida difuzare clandestin\ a �scrisorelelor�.Dar succesul se explic\ [i prin faptul c\ subiectul interesa publicul.Opera auster\ a lui Antoine Arnauld despre La Fréquente communion(1643, 490 p. in-40), inspirat\ de aceea[i antropologie ca [i Provincialele,constituise deja un eveniment. Aceast\ prim\ carte a celui ce a fost numit�un teolog de r\zboi civil�, �un silogism viu..., cu casc\ [i ]epi�40, acunoscut [ase edi]ii din 1643 p`n\ în 1648. Altele patru au urmat din 1656pîn\ în 1703. Asta pentru c\ atunci o întreag\ civiliza]ie se g\sea pus\ în


297

mod constant în fa]a p\catului originar. Copilul care î[i deschidea cate-hismul � sau c\ruia îi era predat oral � afla înc\ de la primele lec]ii :�~ : Care a fost aceast\ neascultare (a lui Adam) ? � R : Aceea c\ a mîncatdintr-un fruct interzis de Dumnezeu. � ~ : P\catul lui Adam a fost mare ?� R : Da, pentru c\ [i-a atras blestemul lui Dumnezeu asupra tuturoroamenilor�41. La rîndul lor, c`ntecele de Cr\ciun aminteau, uneori cuumor, povestea c\derii. ~n cele ale lui Lucas Le Moigne, preot în Poitou,scena gre[elii este descris\ astfel (ed. I, 1521) :

�Adam mu[c\ din m\r ;El nu avea cu]itMînc\ din m\r o bucat\�42.

�Cînd fu s\ guste,Din fructul amarAcesta nu putu s\ treac\De nodul din gîtlej{i îl d\du `napoiPrintr-un sughi]�43.

�Cît st\tu pe gînduri~nchipuindu-[i c\-i face pe plac [Evei]~[i în]elese fapta{i f\cu jalnic\ figur\,Deveni mai albDecît un plastureSe trezi tot gol.~[i ascunse dosul{i frunzuli]a�44.

~nainte de p\catul originar, credea Bellarmino, omul era gol în modfiresc. Dup\ aceea s-a sim]it dezbr\cat.

Originea r\ului [i paradisul terestru

Simplismul pedagogic [i de[\n]area cîntecului de Cr\ciun al preotului LeMoigne nu trebuie s\ disimuleze importan]a doctrinei vehiculate.

Poate umanitatea s\ nu se întrebe asupra originii r\ului ? ~n unelesisteme de gîndire din afara cre[tinismului � mituri religioase sau filosofii �responsabilitatea omului în apari]ia r\ului pe p\mînt este atenuat\, chiarsuprimat\ : un principiu r\u s-a împotrivit zeului bun ; sau un zeu aperturbat opera altor zei ; sau îngeri r\i i-au înv\]at pe oameni arteleperverse ale civiliza]iei ; sau sufletele au p\c\tuit înainte de existen]a lorterestr\ [i atunci au �c\zut� la alegere în trupul trec\tor care le estepedeapsa. Ideali[tii germani vor spune c\ r\ul nu este decît un momentdialectic în dezvoltarea binelui. ~n schimb, iudeo-cre[tinismul, f\r\ s\[tearg\ ini]iativa [arpelui ispititor, a pus accentul pe liberul p\cat alomului [i pe solidaritatea inevitabil\ dintre Adam [i descenden]a sa. ~nanumite privin]e, Kant r\mîne fidel explica]iei cre[tine atunci cînd descoper\

P|CATUL ORIGINAR

298

în om un �r\u radical�, o înclina]ie natural\ spre perversitate45. Totu[i,pentru filosoful din Königsberg, trebuie s\ renun]\m la a c\uta r\d\cinar\ului într-un fapt trecut. Dac\ Biblia vorbe[te despre un început alp\catului, acesta nu trebuie în]eles în sens istoric. Adam este fiecaredintre noi. Dimensiunea diacronic\ este, dimpotriv\, restabilit\ de Freudcare, eliminînd transcenden]a, situeaz\ la originea sentimentului deculpabilitate un mare eveniment traumatic : asasinarea tat\lui hoardei46.Th. Reik este deci îndrept\]it s\ scrie c\ �cre[tinismul [i psihanaliza, înîncerc\rile lor de elucidare, pleac\ de la aceea[i presupunere, [i anumec\ un eveniment preistoric este cauza sentimentului colectiv de vinov\]ie�47,fiind totu[i adev\rat c\ Freud a reintrodus apoi în sistemul s\u explicativun element diferit de gre[eala ereditar\ : �instinctul de moarte� ce întîlne[te�r\ul radical� al lui Kant.

Dac\ încerc\m s\ desprindem caracterele majore ale doctrinei cre[tinetradi]ionale cu privire la p\catul ereditar, se impun în primul rînd patruelemente : 1) constatarea existen]ei r\ului sub toate formele sale de-alungul istoriei omene[ti ; 2) imensul efort teologic pentru a îndep\rta, înaceast\ privin]\, responsabilitatea lui Dumnezeu, ceea ce s-a f\cut prinîmpov\rarea omului. Cum scrie sfîntul Bonaventura :

�Dac\ înc\ de la început Dumnezeu l-ar fi creat pe om în mijloculatîtor mizerii, nu ar fi existat nici mil\, nici dreptate ; ...dac\ Dumnezeune-ar fi umplut de atîtea mizerii sau ar fi permis-o f\r\ ca noi s\ fi f\cutvreo gre[eal\, providen]a divin\ nu ne-ar fi st\pînit nici cu mil\, nicidup\ dreptate. Starea noastr\ actual\, sub st\pînirea unui Dumnezeudrept [i bun nu poate fi, deci, decît rezultatul unei pedepse�48.

3) afirma]ia c\ moartea omului este consecin]a primului p\cat ; 4) procla-marea salv\rii printr-un R\scump\r\tor. Aceast\ �veste bun\� marcheaz\diferen]a dintre cre[tinism [i unele mituri africane ce explic\ pe alocuriîntr-un mod foarte apropiat cum, la începuturile lumii, Dumnezeu s-a�îndep\rtat� de copiii lui. Iat\ unul din aceste mituri în versiunea luiruandez\ :

�C`ndva, în timpurile cele mai îndep\rtate, Dumnezeu locuia printreoameni [i st\tea de vorb\ cu ei. Dar le-a interzis, sub amenin]area dea-[i atrage nenorociri, s\ încerce vreodat\ s\-l vad\.O tîn\r\ avea în sarcin\ s\ depun\ în fiecare sear\ ap\ [i lemne de focla intrarea în marea colib\ circular\ unde Dumnezeu locuia la ad\postde priviri. Totu[i, într-o sear\, pe cînd aducea tigva umplut\ cu ap\ deizvor, fiica lui Dumnezeu ced\ dorin]ei ce ardea în ea : se hot\rî s\-[ipîndeasc\ Tat\l divin pe ascuns pentru ca s\-l vad\. Se piti înd\r\tulgardului sperînd s\ vad\ m\car mîna tat\lui s\u. La un moment datDumnezeu veni s\ ia tigva [i întinse mîna bogat împodobit\ cu inelede alam\. {i ea v\zu bra]ul ornat somptuos. Cum îi b\tea inima lavederea acestei splendori !Dar Dumnezeu a cunoscut neascultarea fiicei sale. Seara urm\toare elle porunci oamenilor s\ se întoarc\ la colibele lor [i le f\cu amarerepro[uri. Pentru a-i pedepsi, el avea s\ se retrag\ pentru totdeauna ;


299

pe viitor ei trebuir\ s\ tr\iasc\ f\r\ el. A disp\rut dincolo de lac. Deatunci, nimeni nu l-a mai auzit. {i o dat\ cu Dumnezeu au disp\rut [ifericirea [i pacea, fructele, vînatul [i toate alimentele care odinioar\ seofereau spontan, toate au devenit rare. Mai mult, au ap\rut moartea [ialte nenorociri�49.

Cum s\ nu observ\m similitudinile dintre aceast\ povestire [i cea aGenezei care subliniaz\, [i una [i cealalt\, curiozitatea Femeii, solidari-tatea necesar\ a oamenilor între ei, pedeapsa marcat\ prin îndep\rtarealui Dumnezeu, dispari]ia paradisului terestru [i irup]ia mor]ii ?

Textul Genezei nu a ascuns totu[i celor mai p\trunz\toare spiritecaracterul misterios al p\catului [i al culpabilit\]ii ereditare. Un teologdin secolul XII, Robert de Melin, punîndu-[i întreb\ri în mod deosebitdespre soarta copiilor neboteza]i, afirma : �Nimeni nu trebuie s\ întrebe :cum se face c\ sufletul copilului este vinovat în fa]a lui Dumnezeu dincauza p\catului�, ad\ugînd alt\dat\ : �Trebuie s\ m\rturisim cu Hugues[de Saint-Victor] c\, dac\ dreptatea lui Dumnezeu este f\r\ cusur, ea estede neîn]eles�50. Pascal nu ezit\ s\ scrie : �Nimic nu ne contrariaz\ maimult decît aceast\ doctrin\... Nodul condi]iei noastre î[i desf\[oar\sinuozit\]ile [i ocoli[urile în aceast\ pr\pastie�51. ~ntr-o conferin]\ amisionarilor s\i, sfîntul Vincent de Paul declar\ : �O, Domnilor [i fra]i aimei, trebuie s\ existe un lucru mare pe care în]elegerea nu-l poatecuprinde în cruci [i în suferin]e�52.

Mai cu seam\ Bayle a fost obsedat de problema r\ului, problem\insolubil\ care se pune credin]ei într-un Dumnezeu unic [i bun53. C\cidac\ Dumnezeu �a prev\zut p\catul lui Adam [i nu a luat m\suri foartesigure pentru a-l împiedica, el este lipsit de bun\voin]\ pentru oameni...Dac\ a f\cut tot ce a putut pentru ca s\ împiedice c\derea omului [i nua izbutit pîn\ la cap\t, atunci nu este atotputernic, a[a cum am presupusnoi�54. Bayle a r\mas cre[tin, noteaz\ J.P. Jossua care releveaz\ aceast\declara]ie final\ : �Mor ca filosof cre[tin, p\truns [i convins de bun\tatea[i ̀ ndurarea lui Dumnezeu�55. Dar nu a încercat s\ eludeze imposibilitateara]iunii de a în]elege cauza r\ului. Inteligen]a noastr\ trebuie s\ sesmereasc\ în fa]a acestui mister care �îl face pe om s\-[i dea seama deignoran]a [i neputin]a sa, dar [i de necesitatea unei alte revela]ii�56.Formulînd acest fideism, Bayle nu este atît de îndep\rtat, în ceea ceprive[te fondul lucrurilor, de Pascal [i de Bossuet. Totu[i, el pune maimult decît ei accentul pe caracterul de ne`n]eles al r\ului [i al nefericirii,în timp ce Cuget\rile unuia [i Predicile celuilalt ne fac s\ remarc\m foartebine c\ solu]ia este g\sit\.

Pascal arat\ c\ credin]a propune dou\ adev\ruri �la fel de constante :unul c\ omul în starea crea]iei sau starea de gra]ie este ridicat deasupratuturor f\pturilor, f\cut asemenea lui Dumnezeu [i participînd la divini-tatea lui, cel\lalt este c\ în starea de corup]ie [i de p\cat, omul este c\zutdin aceast\ prim\ stare [i f\cut asemenea animalelor�57. ~n ceea ce îlprive[te, Bossuet anun]\, aproape triumfînd : �Noi am explicat enigma.

P|CATUL ORIGINAR

300

Ceea ce este atît de m\re] în om este un rest din prima lui întemeiere...dar prin voin]a lui depravat\ a c\zut în ruin\�58. Bayle nu ar fi acceptat,desigur, cu atîta siguran]\ s\ i se arunce omului în spate întreaga respon-sabilitate a r\ului [i a nenorocirii ce devasteaz\ p\mîntul. El le repro[eaz\diver[ilor teologi cre[tini � de la tomism la socinianism � c\ au vrut s\rezolve o enigm\ ce dep\[e[te în]elegerea omeneasc\. P\catul originarnu este o explica]ie. �Modul în care r\ul s-a introdus sub st\pînireasuveran\ a unei fiin]e infinit de bune, infinit de sfinte, infinit de puterniceeste nu doar inexplicabil, ci chiar de neîn]eles�59. Nu-l scuz\m pe Dumnezeuimputînd gre[eala lui Adam : �A permite un lucru înseamn\, la dreptvorbind, a-i l\sa un curs pe care i l-ai putea îndep\rta�60. Contemporaniino[tri, deveni]i pruden]i, consider\ bucuro[i, cu Bayle [i cu Jean Nabert,c\ trebuie s\ �renun]\m la a ne întreba de ce exist\ r\ul [i cum este r\ulposibil într-un univers a c\rui existen]\ a început prin a fi raportat\ la unprincipiu ce-i garanteaz\ ordinea [i bun\tatea�61.

Dimpotriv\, pentru imensa majoritate a europenilor de alt\dat\, chiarîn secolul XVIII, ̀ nc\ nu exista cu adev\rat un mister al r\ului. Ei credeau,ca Bossuet, c\ �enigma� este elucidat\. O �problem\ insolubil\ a filosofieiomene[ti�62 devine clar\ prin religia ce indic\ �momentul precis cînd[omul] a fost privat de dreptate�63. P\catul originar devenise pentru oîntreag\ civiliza]ie un fel de deus ex machina folosit în orice clip\ cara]iune ultim\ [i definitiv\ pentru tot ce merge r\u în universul nostru.Recursul la aceast\ explica]ie constituie un fapt istoric de prim\ m\rime :exact ceea ce noteaz\ un teolog al zilelor noastre, p\rintele Martelet :

�...Plecînd de la sfîntul Augustin [i bazîndu-se pe dublul argument alpovestirii biblice a c\derii [i al afirma]iilor sfîntului Pavel în Epistolac\tre Romani, s-a instalat în Occident un tip de explica]ie care a u[uratspiritele [i inimile pentru mult timp : dac\ omul sufer\ [i moare, ni seexplic\ atunci, este pentru c\ omul a p\c\tuit. Ini]ial nu a fost a[a, nutrebuia s\ fie a[a. Prin gre[eala lui, Adam a dezechilibrat natura pentruom : a sustras-o dintr-o economie, de acum perimat\, unde suferin]a [imoartea nu ar fi existat�64.

Cu o mare for]\ poetic\, Milton a exprimat opinia comun\ alt\dat\ înaceast\ privin]\. El arat\ cum, dup\ prima gre[eal\, �Moartea adulmec\cu pl\cere mirosul schimb\rii de moarte petrecute pe p\mînt�65. Soareleprime[te �o porunc\ s\ se mi[te [i s\ str\luceasc\ astfel încît s\ loveasc\p\mîntul cu un frig [i o c\ldur\ greu de suportat, s\ aduc\ din Nord iarnadecrepit\, s\ aduc\ de la miaz\zi c\ldura solsti]iului de var\�66. ~ngeri leînva]\ �pe stelele fixe cum s\-[i reverse influen]a malign\�, iar pe vînturicînd vor trebui s\ �tulbure marea, aerul [i malul�67. Adam, disperat, ar fivrut s\ moar\. Se lamenteaz\ spunînd : �Ce-ar putea ie[i din mine necorupt ?...Eu singur sînt izvorul [i originea oric\rei corup]ii�68.

Istoriografia mentalit\]ilor trebuie, evident, s\ se str\duiasc\ s\ în]eleag\cum a putut o civiliza]ie s\-[i însu[easc\ explica]ia � mai ales augusti-nian\ � pe care Milton, împreun\ cu [i dup\ atî]ia al]ii, o aminte[te în


301

Paradisul pierdut. Mai întîi, aproape nimeni nu [tia, în Europa secole-lor XV-XVII, c\ în Biblie adam este mai degrab\ un nume colectiv decîtun nume propriu. Nu se ]inea cont de sfatul lui Richard Simon : �Cum ceamai mare parte dintre cuvinte sînt echivoce, mai ales în limba ebraic\,este necesar s\ cunoa[tem toate semnifica]iile lor diferite ; apoi o vomutiliza pe cea care convine cel mai bine materiei în care figureaz\�69. ~nebraic\, aceea[i r\d\cin\ exprim\ în mod normal [i întregul (b\rbatul) [ipartea (Adam). De unde ambiguit\]ile. Biblia de la Ierusalim traduceGeneza 4, 1 : �B\rbatul o cunoscu pe Eva, femeia sa�, iar Geneza 4, 25 :�Adam î[i cunoscu femeia�. De fapt, în textele biblice adam este folositde 539 de ori în sensul colectiv de �b\rbat� [i, mai precis, `n sensul de�f\cut din p\mînt� [i de mai pu]in de zece ori ca nume propriu ; �iar înceea ce-l prive[te pe Isus, el nu vorbe[te niciodat\ de Adam, nici dep\catul lui Adam�70.

Atribuirea unei gre[eli de dimensiuni cosmice primului om a fostfacilitat\ de ideea unanim acceptat\ c\ istoria omenirii se desf\[ura îninteriorul unei cronologii scurte (de [ase sau [apte mii de ani) ce seapropia de cap\t. Nu exista nici cea mai mic\ idee despre dimensiuneaarhivelor geologice [i paleontologice ale p\mîntului [i ale umanit\]ii.Nici nu se b\nuia � ceea ce pentru noi este o eviden]\ � c\ �mai mult de99 % din istoria spe]ei umane apar]ine preistoriei�71.

Trebuie totu[i s\ semnal\m c\ sfîntul Irineu a avut intui]ia, nu a uneiîndelungi maturiz\ri a universului � nici pentru el lumea nu avea decît ovechime de cîteva milenii �, ci a valorii constructive a timpului. Adam [iEva erau ca ni[te copii : �Dumnezeu putea... s\-i dea omului perfec]iuneaînc\ de la început, dar omul nu era în stare s\ o primeasc\, pentru c\ nuera decît un copila[�72. ~ntr-o asemenea concep]ie, prima gre[eal\ nu arputea s\ îmbrace caracterul de enormitate ce-i este în mod obligatoriuatribuit atunci cînd Adam [i Eva sînt prezenta]i ca ni[te adul]i în plin\for]\, adev\ra]i zei pe p\mînt. Adam, scrie Irineu, a primit neascultareadin neaten]ie, iar nu din r\utate�73. Pentru episcopul din Lyon, �istoriaumanit\]ii nu este cea a unui urcu[ trudnic dup\ o c\dere vertical\ ; ci oînaintare providen]ial\ spre un viitor plin de f\g\duin]e�74. Ceea ceexplic\ întoarcerea la doctrina lui Irineu a tuturor celor ce încearc\ s\concilieze [tiin]a evolu]ionist\ [i revela]ia cre[tin\75. Dar, pe de o parte,mesajul lui Irineu a fost m\turat de pesimismul augustinian [i, pe de alt\parte, revolu]ia mental\ ce a dus, progresiv, la abandonarea cronologieiscurte a istoriei omene[ti nu a cî[tigat decît cu greu teren. Drept dovad\,ostilitatea general\ întîlnit\ în secolul XVII de teoria pre-adami]ilor.Autorul ei, Isaac de La Peyrère (1594-1676) era hughenot. Convins c\pove[tile biblice sînt în contradic]ie cu ceea ce se [tie despre istoriapopoarelor vechi din Orient... [i din America, La Peyrère a propus oipotez\ îndr\znea]\ : Adam nu este primul om, ci doar str\mo[ul poporuluiales ; Biblia nu reveleaz\ istoria întregii umanit\]i, ci doar pe cea aevreilor ; înaintea lui Adam au tr\it pre-adami]ii. Lucrarea Preadamitae...

P|CATUL ORIGINAR

302

(1655) a pl\cut libertinilor, dar a stîrnit mînia atît a catolicilor, cît [i aprotestan]ilor. Autorul a fost arestat în Belgia din ordinul arhiepiscopuluide Malines, iar cartea a fost condamnat\ de Parlamentul de la Paris. LaPeyrère a retractat [i a abjurat de la protestantism76.

~n universul mental al Europei preindustriale, un alt element important,solidar cu precedentul, este credin]a general\ în paradisul terestru. Sigur,Pascal recomanda s\ nu se vorbeasc\ despre el decît cu pruden]\ : �Noinu concepem, scria el, nici starea glorioas\ a lui Adam, nici naturap\catului s\u, nici transmiterea lui în noi. Sînt lucruri petrecute în stareaunei naturi în întregime diferite de a noastr\ [i dep\[esc competen]anoastr\ actual\�77. Totu[i Milton, contemporan cu Pascal, g\sea o pl\cereîn a evoca �starea glorioas\� a lui Adam. Devenit orb, poetul a compensatinfirmitatea oferind o descriere atît de colorat\ [i ame]itoare a paradisuluiterestru (cartea a IV-a) încît ea este considerat\, în general, drept culmeapoemului s\u. El îl imagineaz\ pe Satan ajungînd la marginea edenului.Descoperind un peisaj minunat, animalele `mp\c`ndu-se între ele, b\rbatul[i femeia frumo[i, puri [i goi, aproape c\ el î[i regret\ gre[eala. Flori [ifructe formeaz\ �un smal] amestecat cu bogate culori� ; adieri blînde [iparfumate r\spîndesc o bucurie prim\v\ratec\ ; dintr-o fîntîn\ de safircurg rîuri ce se rostogolesc �peste perlele str\lucitoare [i pe nisipuri deaur�. {arpele îi z\re[te pe Adam [i pe Eva, �cel mai frumos cuplu ce s-aunit vreodat\ în îmbr\]i[\ri dr\g\stoase�. ~n alt\ parte, �leul, jucîndu-se,se cabreaz\ [i leag\n\ c\prioara pe labele lui ; ur[i, tigri, rî[i, leoparzi]op\ie în fa]a lor�78. Peste secole, descrierea idilic\ a lui Milton întîlne[tedesf\[ur\rile prolixe ale sfîntului Augustin despre gr\dina edenului79.

Credin]a într-o stare �cvasi-feeric\�80 a umanit\]ii n\scînde a r\masmult timp vie în civiliza]ia noastr\ occidental\. Totu[i, primii scriitoricre[tini au refuzat în bloc vîrsta de aur [i insulele ferici]ilor din poeziagreco-roman\. Dar, începînd cu secolul II, o dat\ cu sfîntul Iustin, miturilep\gîne p\trund în comentariul Genezei81. Ele sînt citite ca o versiunep\gîn\ a edenului cre[tin. ~n Orient, Hexameronul sfîntului Vasile (� 379)[i omiliile anonime ce se inspir\ din el contribuie din plin la r\spîndireaimaginii populare a unui paradis terestru situat pe un munte înalt, într-unclimat întotdeauna temperat, plin de flori [i fructe, cu r`uri de lapte [imiere [i cu animale întotdeauna bl`nde. ~ntr-un asemenea mediu, Adam[i Eva tr\iau ca ni[te îngeri, frumo[i, nemuritori [i f\r\ pasiuni. SfîntulIoan Damaschin (� 749) completeaz\ tabloul idilic precizînd c\ paradisulterestru era situat în estul p\mîntului, pe un munte mai înalt decît to]iceilal]i pe care-i sc\lda într-o lumin\ minunat\. Toate aceste detalii sîntîmbun\t\]ite în Comentariul paradisului redactat în siriac\ în secolul IXde Moise Bar Chefa, episcop de Mosul. Lucrarea lui este o sintez\ atuturor scrierilor anterioare consacrate edenului.

~n lumea cre[tin\ latin\, marii divulgatori ai imaginii paradisiace aedenului sînt sfîntul Ambrozie [i sfîntul Augustin. Ei integreaz\ vîrsta deaur în povestirea din Biblie [i imagineaz\ o natur\ r\spunzînd tuturor


303

nevoilor unui prim cuplu, angelic [i nemuritor, tr\ind f\r\ griji într-opermanent\ comunicare cu Dumnezeu. Ideea aceasta este urmat\ [i depoe]ii [i enciclopedi[tii din Occidentul cre[tin care, din secolul V însecolul VII, evoc\ paradisul terestru : Pruden]iu, sf`ntul Hilaire din Arles,Avitus dintre cei dint`i ; sfîntul Isidor de Sevilla [i Beda Venerabilul dintreenciclopedi[ti. Isidor de Sevilla situeaz\ în Asia �gr\dina desf\t\rilor�,acum interzis\, [i o descrie ca fiind înconjurat\ de fl\c\ri t\ioase ca ni[tes\bii [i urcînd pîn\ la cer. ~n concep]ia lui Beda Venerabilul, cele patrufluvii ale paradisului terestru men]ionate de Genez\ trec pe sub p\mînt[i apoi reapar devenind Tigrul, Eufratul, Gangele [i Nilul. Faptul c\paradisul terestru a devenit inaccesibil, dar c\ înc\ exist\, este o p\rerede acum înainte r\spîndit\. Joinville, în povestirea lui despre a VII-acruciad\, nu pune la îndoial\ originea Nilului :

�Se cuvine s\ vorbim acum, scrie el, de fluviul ce traverseaz\ Egiptul[i vine din paradisul terestru... ~n locul în care Nilul p\trunde în Egipt,oamenii, obi[nui]i cu acest lucru, î[i arunc\ seara plasele desf\cute înfluviu ; iar cînd sose[te diminea]a, g\sesc în ele merinde scumpe pecare le aduc în ]ar\ : ghimbir, revent, lemn de aloe [i scor]i[oar\. Sespune c\ aceste mirodenii vin din paradisul terestru, c\zînd din arboriidin paradis sub adierea vîntului, ca lemnul uscat doborît de vînt înp\dure�82.

}inînd cont de autoritatea sa foarte mare (începînd cu secolul XVII),sfîntul Toma a contribuit mult la confirmarea imaginii �istorice� [i �realiste�a paradisului terestru. {i el credea c\ acesta mai exist\ înc\, undeva,departe. El scria :

�...Ceea ce se spune în Scriptur\ despre paradisul [terestru] se prezint\sub forma unei povestiri istorice. Or, `n toate lucrurile prezentate înacest fel de Scriptur\, trebuie s\ lu\m drept fundament autenticitateaistoriei [i pe ea trebuie s\ ne cl\dim interpret\rile spirituale. Deciparadisul este, a[a cum spune Isidor, « un loc situat spre Orient, al c\ruinume tradus din greac\ în latin\ este hortus [gr\din\] ». Pe bun\dreptate se zice c\ este situat în Orient. Putem crede c\ se g\se[te înlocul cel mai nobil al p\mîntului. Or, dat fiind c\ Orientul este ladreapta cerului... [i c\ dreapta este mai nobil\ decît stînga, era potrivitca paradisul terestru s\ fie întemeiat de Dumnezeu în Orient�83.

Sfîntul Toma mai explic\ : �A[a cum spune sfîntul Augustin, trebuie s\ne gîndim c\ acest loc este foarte departe de cercet\rile omene[ti..., c\fluviile ale c\ror izvoare se spune c\ sînt cunoscute s-au pierdutundeva în p\mînturi [i au ]î[nit din nou în alte locuri... ~ntr-adev\r,cine nu [tie c\ acesta este un fenomen ce se produce în mod obi[nuitcu unele ape ?�84

Sfîntul Toma se întreab\ apoi dac\ paradisul terestru se g\se[te subecuator. Concluzia sa prudent\ este urm\toarea : �Orice ar fi, trebuie s\ne gîndim c\ paradisul a fost a[ezat într-un loc foarte temperat, fie subecuator, fie în alt\ parte�85.

P|CATUL ORIGINAR

304

Unele h\r]i medievale situau paradisul terestru pe vîrful unui muntedin Azerbaidjan. Unii geografi ( !) d\deau asigur\ri c\ erau necesare 40de zile pentru a-l traversa. Dup\ al]ii, nu avea decît cîteva leghe diametru.~n povestirea sa fantezist\ despre o c\l\torie pe care ar fi f\cut-o în Asia,John Mandeville (� 1372) nu rateaz\ ocazia de a consacra un capitolparadisului terestru. Desigur, m\rturise[te el, nu a mers acolo el însu[i.C\ci acest ]inut al fericirii a devenit inaccesibil. ~ns\ Gangele, Nilul,Tigrul [i Eufratul acolo î[i au adev\ratele lor izvoare86. Lucrarea luiMandeville a cunoscut o popularitate extraordinar\ la sfîr[itul EvuluiMediu. Ne-au r\mas 300 de manuscrise ale ei, în zece limbi. Legendaregatului Preotului Ioan, r\spîndit\ în Europa începînd cu secolul XII, arevigorat încerc\rile de localizare a paradisului terestru situat uneoridincolo de ]ara, ea îns\[i minunat\, a acestui pios [i bogat suveran.

Totu[i, miturile antice al vîrstei de aur [i al gr\dinii Hesperidelor î[if\ceau din nou apari]ia. Romanul Trandafirului le reactualizeaz\ înprima [i a doua sa parte. De unde o nou\ contaminare cu paradisulterestru cre[tin, sesizabil\ mai ales în cîntul XXVIII al Purgatoriului luiDante unde poetul scrie :

�Anticii, acei ce-n versul lor cîntar\un veac de aur ce ferice-a stat\st loc de-aci�n Parnas poate-l visar\.Aici fu primul om nevinovat,eternul maiu aici, [i-orice rodire[i-aici nectarul cel de to]i cîntat�87.

O alt\ asociere semnificativ\ este cea prezentat\ în timpul intr\riitriumfale a lui Henric al VI-lea `n Londra, dup\ încoronarea sa : a fostimaginat un paradis terestru de unde plecau cele patru fluvii semnalatede Genez\. Dar, atunci cînd ie[eau din nou dup\ trecerea pe sub p\mînt,apa lor era transformat\ în vin. Ilie [i Enoh ap\reau al\turi de Bacchus [iîi urau suveranului ani lungi de prosperitate88. Noul interes pentru vîrstade aur explic\, în prelungirile sale ulterioare, la fel de bine gr\dinaArmidei din Ierusalimul eliberat al lui Tasso ca [i Arcadia din Pastor fidoal lui Guarini (1580-1583).

~n plus, în spatele imaginii minunate pe care [i-o f\cuser\ despreOrient, la originea c\ut\rii merindelor pre]ioase dincolo de m\ri [i aîncerc\rilor lor de a descoperi Eldorado, nu se g\sea, oare, dorin]aeuropenilor, mai mult sau mai pu]in con[tient\, de a recupera paradisulterestru sau m\car de a-i culege cele cîteva f\rîme pe care le l\sa s\-iscape89 ? Marile c\l\torii de descoperiri au fost nedesp\r]ite de visul unuieden ascuns [i al unei geografii imaginare ce situau undeva, departe, ]\rinecontaminate de p\catul originar, unde vîrsta de aur ar continua. Pentruun timp � în special secolul XVI � realitatea a înt\rit aceste iluzii.

Am spus-o [i într-un capitol anterior90 : credin]a în vîrsta de aur nu afost niciodat\ mai vie decît în epoca Rena[terii. Ea s-a exprimat în Utopii,în descrierile, uneori mai mult mitice decît fidele, ale unei Americi blînde


305

[i luxuriante [i ale locuitorilor ei ferici]i, în evoc\rile Fîntînii tinere]ii [i ale}\rilor abunden]ei [i într-o iconografie inepuizabil\ consacrat\ primuluicuplu ce înflorea pe un p\mînt binecuvîntat. Numele lui Bosch, Dürer,Michelangelo, Brueghel nu sînt citate aici decît ca responsabile majoreale unei proliferante produc]ii artistice hr\nite cu acest vis tenace : oumanitate f\r\ p\cat într-o gr\din\ a Hesperidelor.

~ntre sfîr[itul secolului XV [i mijlocul secolului XVII, cine nu scrie,într-un fel sau altul, despre paradisul terestru ? Este într-adev\r un subiectabordat de catolici, anglicani, luterani [i calvini[ti împ\r]i]i în confesiunirivale, de comentatori ai Bibliei, teologi, istorici, geografi, c\l\tori, morali[ti,politicieni, mistici [i poe]i etc. ~n mod revelator, Istoria lumii (1616) deWalter Raleigh începe printr-o descriere a omului în primele timpuri careau urmat crea]iei sale [i printr-un studiu despre situarea paradisului. Or,este vorba despre o lucrare care, de[i neterminat\, a fost foarte popular\în Anglia [i l-a influen]at pe Milton. Numeroasele comentarii ale Genezeiscrise cu ocazia Reformei nu au putut decît s\ înt\resc\ credin]a colectiv\în situa]ia idilic\ a primului cuplu dinainte de gre[eal\. Pentru insulelebritanice, au fost enumerate, între 1527 [i 1633, 35 de comentarii aleGenezei în latin\ [i 6 în englez\91 : cel mai adesea era vorba de in-foliogreoaie. ~n plus, Rena[terea descoper\ operele sfîntului Augustin [i alesfîntului Ambrozie, reînnoad\ leg\tura cu sfîntul Vasile [i cu sfîntul IoanDamaschin, traduce din siriac\ în latin\ (în 1569) Comentariul paradisuluide Moise Bar Chefa, reeditat de trei ori în secolul XVII92. Epopeeaproduce chiar [i lucr\ri consacrate în mod special paradisului terestru :Synopsis paradisi (1593) de John Hopkinson, un orientalist ce localizeaz\edenul în Armenia ; Treatise of Paradise (1617) a preotului anglican JohnSalked care descrie situa]ia [i natura edenului [i chiar frumuse]ea [arpeluiispititor ; Historia sacra paradisi terrestris a iezuitului sicilian AgostinoInveges (1651), lucrarea cea mai complet\ a genului, discut`nd desprelocalizarea gr\dinii minunate, despre caracteristicile ei, preocup\rile luiAdam [i ale Evei etc.93.

Opunîndu-se asprei realit\]i europene a timpului, credin]a înt\rit\ înaspectele idilice ale paradisului terestru nu putea decît s\ ofere un plusde credibilitate povestirii c\derii. De aceea este bine s\ marc\m leg\turace a existat cu siguran]\ între pesimismul religios al modernit\]ii n\scînde[i noua carier\ a vîrstei de aur cre[tinate. Unul a înt\rit-o pe cealalt\. ~nmod general ([i chiar în afara perioadei Rena[terii), cu cît primul p\cateste prezentat mai sumbru, cu atît este mai înfrumuse]at\ situa]ia ce l-aprecedat, [i invers. Ca dovad\ conving\toare � [i caz limit\ � iat\ cumimagina corpul bisexuat al lui Adam înaintea fatalei prevaric\ri vizionaraAntoinette Bourignon (1616-1680), favorizat\, la 19 ani, de o apari]ie asfîntului Augustin94. O ambigu\ oroare de sexualitate explic\ evidentsurprinz\toarea anatomie împrumutat\ primului om de o femeie ce nus-a sim]it în largul ei în catolicism mai întîi, apoi nici în protestantism :

P|CATUL ORIGINAR

306

�[Trupul s\u] era mai pur [i mai transparent decît cristalul, u[or [iplutitor, ca s\ spunem a[a : în el [i de-a lungul lui se vedeau vase [irîuri de lumin\ ce p\trundeau dinl\untru în afar\ prin to]i porii, vasece rostogoleau în ele licori de tot felul [i de toate culorile, foarte vii [itoate diafane, nu doar de ap\, de lapte, dar [i de foc, de aer [i altele.Mi[c\rile sale iscau armonii admirabile : toate îl ascultau ; nimic nu-irezista [i nu putea s\-i d\uneze. Era de statur\ mai mare decît oameniide acum ; p\rul scurt, inelat, b\tînd în negru ; buza superioar\ acoperit\de un puf ; [i, în locul p\r]ilor bestiale pe care nu le numim, era f\cuta[a cum vor fi restabilite trupurile noastre în via]a ve[nic\ [i nu [tiu dac\trebuie s\ o spun. Avea în aceast\ regiune structura unui nas de aceea[iform\ cu cel al fe]ei ; [i era un izvor de mirosuri [i parfumuri admirabile ;de aici aveau s\ ias\ oamenii ale c\ror principii erau în el ; c\ci avea înpîntece un vas în care se n\[teau ou\ mici [i un alt vas plin de licoarea cef\cea ou\le fecunde. {i cînd omul se înc\lzea în dragostea de Dumnezeuls\u, dorin]a ce o avea de a mai exista o alt\ f\ptur\ în afar\ de el cares\-l laude, s\-l iubeasc\ [i s\ adore aceast\ maiestate, f\cea s\ ser\spîndeasc\, prin focul dragostei de Dumnezeu, acea licoare pe unulsau mai multe ou\ cu desf\t\ri de neînchipuit, [i acel ou, devenitfecund, ie[ea dup\ cîtva timp prin acel canal dinafara omului în form\de ou [i, pu]in dup\ aceea, d\dea la iveal\ un om perfect�95.

Aceast\ descriere uimitoare ilustreaz\ în mod caricatural, dar relevator,opinia augustinienilor, mai ales Baius [i Jansenius. Dac\ îngro[au laextrem urm\rile nepl\cute ale p\catului originar, o f\ceau pentru c\ î[iimaginau într-un mod extraordinar de optimist starea f\pturii ra]ionaleie[ite din mîinile lui Dumnezeu. ~n limbaj tomist putem spune c\ einaturalizau supranaturalul. ~n 1972, André Chamson d\dea unuia dinarticolele sale titlul : �S-a pierdut p\catul originar�96. Ar fi fost mai corects\ scrie : �S-a pierdut paradisul terestru�. Visul acesta era alt\dat\ articolde credin]\. La întrebarea �Unde l-a a[ezat Dumnezeu pe omul pe carel-a creat ?� toate catehismele r\spundeau într-un glas : �~n paradisulterestru, loc al desf\t\rilor�97. Or, imaginilor radioase ale lui Adam [i aleEvei în mijlocul unei naturi luxuriante [i prietene, îndr\gite odinioar\ deatî]ia arti[ti, muzeele noastre moderne [i manualele de înv\]\mînt le-ausubstituit savante reconstituiri ale oamenilor preistorici [i ale mediuluilor. Cel de Neanderthal ne este prezentat, înalt de 1,60 m, cu un capvoluminos, un craniu aplatizat, o fa]\ cu bot, un nas ie[ind în eviden]\,cu orbite mari [i rotunde, arcadele sprîncenelor formînd un sul, cu omandibul\ inferioar\ robust\ dar f\r\ barb\, cu o ceaf\ ca un coc, uncorp masiv înfipt pe dou\ picioare scurte. Mun]ii ne restituie via]a lui dincaverne : hrana, uneltele, îmbr\c\mintea f\cut\ din pielea animalelort\iate etc. Edenul a disp\rut ca un miraj. Adam [i Eva au disp\rut.~ncepînd mai ales cu secolul XVIII li s-au pierdut urmele. De aceeacre[tinismul este ast\zi constrîns s\ judece asupra primului p\cat f\r\ a-lmai situa într-un loc idilic [i într-o vîrst\ de aur, de acum înainte mitic\.Acum [aizeci de ani Teilhard de Chardin remarcase deja dificult\]ilereprezent\rii tradi]ionale a paradisului terestru scriind :


307

�Noi întîmpin\m o dubl\ [i grav\ dificultate în a p\stra vechea repre-zentare a p\catului originar [i aceast\ dificultate se poate exprimaastfel : « Cu cît reînviem în mod [tiin]ific Trecutul, cu atît mai pu]ing\sim loc pentru Adam [i pentru Paradisul terestru».Paradisul terestru nu ar putea fi în]eles, ast\zi, ca o rezerva]ie privi-legiat\ de cîteva hectare. Totul se leag\ prea bine, o vedem acum, dinpunct de vedere fizic, chimic, zoologic... în univers pentru ca absen]astabil\ a mor]ii, a durerii, a r\ului (chiar [i pentru o frac]iune mic\ dinlucruri) s\ poat\ fi conceput\ în afara unei st\ri generale a Lumiidiferit\ de a noastr\. Paradisul terestru nu poate fi în]eles decît ca unmod diferit de a fi al Universului (ceea ce este în conformitate cusensul tradi]ional al dogmei, ce vede în Eden o « alt\ lume »). Or, oricîtde departe am privi în trecut, nu vedem nimic asem\n\tor cu aceast\stare minunat\. Nici cea mai mic\ urm\ la orizont, nici cea mai mic\cicatrice indicînd ruinele unei vîrste de aur sau amputarea noastr\dintr-o lume mai bun\. Cît vezi cu ochii, în spate, dominat\ de R\ulfizic, impregnat\ de R\ul moral (p\catul este v\dit « în poten]\ » viitoareînc\ de la apari]ia celei mai firave spontaneit\]i), Lumea ni se dezv\luieîn stare de p\cat originar.~ntr-adev\r, imposibilitatea de a introduce pe Adam [i Paradisul terestru(imagina]i literalmente) în perspectivele noastre [tiin]ifice este atît demare încît m\ întreb dac\ ast\zi exist\ un singur om care s\ fie în stares\-[i acomodeze simultan privirea asupra Lumii geologice evocate de[tiin]\ [i asupra Lumii povestite în mod optimist de Istoria Sfînt\. Nuputem p\stra ambele reprezent\ri decît trecînd de la una la alta.Asocierea lor este strident\, sun\ fals. Unindu-le pe acela[i plan sîntemcu siguran]\ victimele unei erori de perspectiv\�98.

Autoritatea sfîntului Augustinîmpotriva culpabilit\]ii atenuate

~nainta[ii no[tri credeau în paradisul terestru. ~n schimb, de]ineau în maimic\ m\sur\ decît noi no]iunea de circumstan]e atenuante sau, mai bine,de culpabilitate atenuat\. Cazui[tii (prea ridiculiza]i de Pascal) au contri-buit în mod cert la descoperirea [i difuzarea ei. Invers, conceptul augusti-nian al p\catului originar i-a frînat formularea [i dezvoltarea. ~ntr-adev\r,sfîntul Augustin a afirmat cu claritate c\ am fost to]i vinova]i în Adampentru c\ �noi am fost to]i acest om unic�99. De aici provine minciunanoastr\ : ne na[tem vinova]i [i, mai mult decît atît, concupiscen]a eliberat\de primul p\cat ne determin\ s\ comitem gre[eal\ peste gre[eal\. Deaceea autorul � foarte augustinian � al Imita]iei, adresîndu-se lui Dumnezeu,se lamenteaz\ în urm\torii termeni :

�Nici cînd voi r\spîndi lacrimi la fel de abundente ca apele m\rii nu voifi înc\ demn de alinarea ta. Nu merit nimic decît nuiaua [i suferin]a ; c\ciadesea [i grav te-am jignit [i p\catele mele sînt f\r\ num\r. Prin urmare,dup\ un strict examen m\ simt nedemn de cea mai m\runt\ consolare...Nu-mi amintesc s\ fi f\cut vreun bine ; dimpotriv\ mereu am fostînclinat c\tre viciu [i am fost încet în a m\ îndrepta.... Ce-am meritatoare pentru p\catele mele dac\ nu infernul [i focul ve[nic ?�100

P|CATUL ORIGINAR

308

Nici Luther nu s-a sim]it mai pu]in vinovat. Vorbindu-i [i el luiDumnezeu, îi spune :

�Uite, este atît de adev\rat c\ sînt p\c\tos înaintea Ta cum p\c\toasesînt [i natura mea, [i fiin]a mea încep\toare, procrearea mea [i cu atîtmai mult vorbele mele, lucr\rile mele [i gîndurile mele [i via]a mea ceva urma�101.

Desigur, omul poate spera iertarea divin\, dar nu are scuze. Spriji-nindu-se pe afirma]iile sfîntului Bernard, Bucer declar\ : �Dac\ am apreciatoat\ dreptatea noastr\ (lucr\rile noastre bune) în lumina adev\rului, eane-ar ap\rea ca lenjeria p\tat\ a unei femei indispuse�102. ~n universulaugustinian, morala inten]iei pe care Abélard pusese totu[i accent estetrecut\ sub t\cere. De aceea Pascal poate s\ scrie : �P\catele noastre...sînt însp\imînt\toare�103. Isus confirm\ spunînd : �Dac\ ]i-ai cunoa[tep\catele, te-ar cuprinde disperarea�104. Limbaj jansenist, se va spune ? Nunumai. ~ntr-o predic\ redactat\ de sfîntul Vincent de Paul sau de secre-tariatul lui, descoperim acest avertisment teribil : �Cre[tinul nu se poatebaza pe nici o scuz\, atunci cînd `ncalc\ poruncile lui Dumnezeu�105.

Printre p\catele f\r\ scuz\ figureaz\ chiar [i ignoran]a. Predicatoriidin secolul XVII sînt neseca]i în ceea ce prive[te �ignoran]a criminal\�.Este adev\rat c\ insisten]a lor asupra acestei teme este adesea o ap\s\-toare invita]ie adresat\ credincio[ilor pentru ca ei s\ urm\reasc\ predicileunei misiuni. ~ntr-una dintre omiliile aduse cu ei de lazari[ti este imaginatacest aspru dialog între sufletul damnat [i Hristos al judec\]ii :

�Ne[tiutor, nu cuno[team deloc r\utatea : de ce atunci, o, Dumnezeulmeu, nu m\ ier]i deloc, ca pe sfîntul Pavel ? � Dar ne[tiin]a ta estecriminal\ ; nu duceai lips\ de lumini, aveai destule, dar nu ai vrut s\ teinstruie[ti prin atî]ia predicatori : Noluit intelligere (Ps. 35, 4). Este oignoran]\ afectat\ [i, de aceea, demn\ de pedeaps\�106.

A[adar, neglijen]a vinovat\ este flagelat\ aici. Dar condamnarea igno-ran]ei a mers mai departe. Sfîntul Augustin ne înva]\ cu precizie c\ignoran]a, fiic\ a p\catului originar, ca [i concupiscen]a, este [i ea p\cat.De aceea Pascal îi adreseaz\ iezuitului a patra sa Provincial\ : �P\rinte,nu mai rezista prin]ului teologilor ce hot\r\[te astfel în cartea I dinRetractationes107, cap. XV : « Cei care p\c\tuiesc din ne[tiin]\, nu-[i s\vîr[escac]iunea decît pentru c\ vor s\ o s\vîr[easc\, de[i p\c\tuiesc f\r\ s\ vreas\ p\c\tuiasc\ »�108. Desigur, Pascal [i sfîntul Augustin admit o ierarhie învina de ne[tiin]\, dar ea nu este mai pu]in condamnabil\, c\ci, scrieepiscopul de Hipona :

�Ignoran]a nu scuz\ nici un om astfel încît s\-l împiedice s\ ard\ înfocul ve[nic, chiar dac\ motivul ignoran]ei lui este c\ nu a auzitniciodat\ vorbindu-se de ceea ce ar trebui s\ cread\ ; dar se poate s\fie aruncat în fl\c\ri mai blînde�109.

Sfîntul Vincent de Paul [i-a pus uneori problema validit\]ii unuiasemenea rigorism. ~ntr-o conferin]\ ]inut\ misionarilor s\i din 1656


309

�despre datoria de a-i catehiza pe s\raci�, el aminte[te �cele spuse desfîntul Augustin, sfîntul Toma [i sfîntul Atanasie, c\ cei ce nu vor cunoa[teîn mod explicit misterele Sfintei Treimi [i ale ~ntrup\rii nu vor fi nicidecumsalva]i�110. Totu[i adaug\ : �{tiu foarte bine c\ exist\ al]i înv\]a]i ce nu sîntatît de riguro[i [i sus]in contrariul, pentru c\, spun ei, este foarte dur s\vezi c\, de exemplu, un s\rman om, ce va fi tr\it cum se cuvine, estecondamnat doar pentru c\ nu a g\sit pe cineva care s\-l înve]e acestemistere�. ~n �îndoial\�, conchide sfîntul Vincent, �va fi întotdeauna omare oper\ de caritate din partea noastr\ dac\ îi instruim pe ace[tioameni s\rmani, a[a cum sînt ei� 111. ~n aceast\ înv\]\tur\ el las\, prinurmare, o poart\ deschis\ mîntuirii ignoran]ilor. Dar o va închide într-oconferin]\ ]inut\ cu doi ani mai tîrziu :

�Cunoa[te]i, le spune misionarilor s\i, ignoran]a poporului s\rman, ceeste aproape de necrezut, [i [ti]i [i c\ nu exist\ mîntuire pentru cei ceignor\ adev\rurile cre[tine necesare, adic\, dup\ p\rerea sfîntuluiAugustin, a sfîntului Toma [i a altora care cred c\ dac\ cineva nu [tiece înseamn\ Tat\l, Fiul [i Sfîntul Duh, nici ~ntruparea, nici celelaltemistere, nu se poate mîntui�112.

Deci, în aceast\ privin]\, sfîntul Vincent împ\rt\[ea p\rerea celor maimul]i oameni ai Bisericii din timpul s\u, exprimat\ în repetate rînduri. ~n1571, sfîntul Alexandre Sauli declara în statutele sinodale de la Aléria :�Nimeni nu se poate mîntui f\r\ s\ cread\ în lucrurile necesare mîntuirii...adic\ : Tat\l nostru, Ave Maria [i Crezul, cele zece porunci, cele [aptesacramente etc.�113. {tiin]a sacr\ a catehismului (ed. I, pe la 1675), oc\rticic\ foarte frecvent folosit\ a arhidiaconului de Evreux, Henri-MarieBoudon, con]inea [i ea acest avertisment categoric : �...F\r\ credin]a clar\în adev\rurile fundamentale ale sfintei noastre Biserici, este imposibil s\-iplaci lui Dumnezeu [i s\ fii mîntuit, indiferent de ceremoniile exterioarepe care le-ai respecta�114.

Culpabilizarea ignoran]ei religioase de c\tre augustinieni � [i eraunumero[i � pune deci în lumin\ un fapt ce o dep\[e[te [i o cuprinde :asimilarea [i difuzarea relativ slabe, cel pu]in dup\ p\rerea noastr\, ano]iunii de circumstan]e atenuante. Vom g\si [i alte confirm\ri în exerci-tarea justi]iei de odinioar\ � de exemplu executarea animalelor respon-sabile de moartea unui om. ~n orice caz, lipsea cu totul distinc]ia dintrep\cat [i vinov\]ie, distinc]ie elucidat\ în zilele noastre de Jean Nabert115

[i Paul Ricoeur. Acesta din urm\ scrie : �...Condi]ia p\c\toas\ nu estereductibil\ la o no]iune de culpabilitate individual\, a[a cum a desco-perit-o spiritul juridic greco-roman pentru a oferi un temei de justi]ieadministr\rii penalit\]ii de c\tre tribunale�116. Experien]ei egalitare ap\catului, mai apreciaz\ Paul Ricoeur, i se opune experien]a gradat\ aculpabilit\]ii : omul este în întregime [i radical p\c\tos (afirma]ie protes-tant\), dar mai mult sau mai pu]in vinovat.

Am fi operat, oare, mai devreme distinc]ia dintre p\cat [i culpabilitatedac\ autoritatea sfîntului Augustin nu ar fi fost recunoscut\ [i mai pu]in

P|CATUL ORIGINAR

310

invadatoare în cre[tin\tatea latin\ ? Putem s\ ne punem efectiv problema.~n orice caz, este imposibil s\ în]elegem cultura conduc\toare occidental\,la începutul modernit\]ii, f\r\ a-i restitui sfîntului Augustin întreagaimportan]\ pe care ea i-o acorda. Aceast\ repunere în situa]ie în interiorulunui univers mental impune totu[i dou\ remarci. Prima este c\ mesajulaugustinian nu s-a redus niciodat\ la augustinism, dac\ în]elegem prinacest termen lu\rile de pozi]ie antipelagiene cu privire la gra]ie [ijustificare. Opera episcopului de Hipona este imens\. Ea a atins toatemarile probleme dogmatice, morale, ascetice [i mistice. A orientat civiliza]ianoastr\ spre cunoa[terea [i aprofundarea omului interior. Confesiunileau fost, înaintea Eseurilor lui Montaigne, cea mai vie m\rturie a literaturiioccidentale. Cetatea lui Dumnezeu r\mîne pentru orice cre[tin cel maimare efort f\cut vreodat\ de a desprinde sensul supranatural al istoriei.Marile teme augustiniene � cunoa[terea, dragostea [i în]elepciunea,memoria [i prezen]a � au hr\nit gîndirea european\ timp de secole. De-alungul epocilor, toate rena[terile cre[tine s-au ad\pat din sfîntul Augustinca dintr-un izvor nesecat.

A doua remarc\ este c\, de[i apogeul influen]ei augustiniene s-asituat, în extensie [i în profunzime, între secolele XV-XVIII, prestigiulepiscopului de Hipona nu a încetat s\ domine, înc\ de la sfîr[itulAntichit\]ii, specula]ia teologic\ de expresie latin\. Pe cînd tradi]ia patristic\se prelunge[te în Orient f\r\ ruptur\ de-a lungul întregii epoci bizantine,dimpotriv\, distrugerea Imperiului roman îl las\ pe sfîntul Augustin f\r\continuator [i, prin chiar acest fapt, m\re[te statura celui mai mare dintredoctorii latini117, cel care d\duse autonomie teologiei occidentale. Ofresc\ de la Lateran din prima jum\tate a secolului VI, care este cea maiveche reprezentare a sfîntului, con]ine urm\toarea legend\ semnificativ\ :�Diferi]ii P\rin]i au explicat diverse lucruri, dar el singur a spus totul înlatin\, explicînd misterele în tunetul vocii lui puternice�118.

Prin urmare, în cre[tin\tatea latin\, sfîntul Augustin a fost în modconstant pe culme. Isidor de Sevilla îl plaseaz\ deasupra tuturor P\rin]ilor,greci sau latini. Sfîntul Cezar din Arles (� 543) [i sfîntul Grigore cel Mare(� 604) se prezint\, poate prea modest, drept continuatori [i adaptatori aiepiscopului de Hipona. Beda Venerabilul (� 735) îl situeaz\ pe sf`ntulAugustin imediat dup\ apostoli : Maximus post apostolos ecclesiaruminstructor 119. Formula este reluat\ de Gottschalk, fiul unui conte saxonconvertit de Carol cel Mare, care vede [i el în marele înv\]at post apostolosomnium ecclesiarum magister 120. Din opera bogat\ a sfîntului Augustinse inspir\ `n egal\ m\sur\ consilierii religio[i ai Carolingienilor [i umanismulplatonizant al [colii de la Chartres din secolul XII. De-a lungul EvuluiMediu, numeroase familii de canonici regulari, î[i a[az\ via]a sub patronajulRegulii atribuite sfîntului Augustin [i înv\]\turii lui. Sfîntul Dominic, larîndu-i, d\ ordinului s\u regula sancti Augustini. Pîn\ la sfîntul Tomad�Aquino, se poate deci vorbi despre o �prezen]\ aproape obsedant\ aaugustinismului�121 în teologie. El este maestrul privilegiat, autoritateaprin excelen]\, filosoful necontestat.


311

Cre[tinizînd aristotelismul, sinteza tomist\ modific\, în parte, aceast\situa]ie, dar numai în parte. C\ci ea integreaz\ blocuri întregi din augusti-nism. Nu din întîmplare vor fi tomi[tii în ansamblu antimolini[ti în epocamarilor dezbateri asupra gra]iei (secolele XVI-XVII). De fapt, fluviulaugustinian î[i continu\ cursul, preg\tind inunda]iile de acum apropiate.Ordinul franciscan reclam\ de la sfîntul Augustin inspira]ia teologiei sale.~n 1256 Alexandru IV `nfiin]eaz\ ordinul Ermi]ilor sf`ntului Augustin cedevine curînd, dup\ carmeli]i, al patrulea din ordinele mendicante. Acestava fi cel al lui Luther. Iat\ c\ în secolele XIV [i XV, în climatul de nelini[tecrescînd\ pe care îl cunoa[tem, se contureaz\ tendin]a dur\ [i pesimist\a augustinismului de-a lungul operelor lui Grigore de Rimini (� 1358), ce-icondamn\ pe copiii neboteza]i, ale arhiepiscopului englez Bradwardine(� 1349), �doctorul profund�, autorul unui tratat antipelagian122, ale luiWyclif (� 1349), care asociaz\ anticlericalismul cu negarea liberului arbitru.

Cre[terea pesimismului teologic a coincis cu reac]ia antiaristotelic\,cu interesul înnoit pentru platonism [i cu dorin]a de întoarcere la surse(inclusiv la sursele cre[tine, deci la scrierile P\rin]ilor Bisericii) ce aucaracterizat Rena[terea. De aici o situa]ie complex\ [i în aparen]\ para-doxal\ : pe de o parte, sfîntul Augustin, mai ales prin De Doctrinachristiana a fost un ghid [i un stimulator al umanismului, de la Petrarcala Erasmus123 ; [i pe de alt\ parte, mai mult ca niciodat\ �pe primapagin\� a culturii, a servit drept portdrapel [i loc de întîlnire tuturor celorce înnegreau tabloul condi]iei umane. Astfel, oriunde ne-am întoarce, înepoca Rena[terii [i apoi în timpul clasicismului, d\m peste sfîntul Augustin.El favorizeaz\ moda neoplatonic\, ne înva]\ s\ pr\d\m templele anticepentru a �`mpodobi Biserica lui Hristos (deci s\ integr\m, pe cît posibil,cultura greco-roman\ în universul cre[tin) [i, în acela[i timp, cau]ioneaz\[i încurajeaz\ devalorizarea omului p\c\tos. Rolul jucat în secolul XVI deautorul Cet\]ii lui Dumnezeu demonstreaz\, din nou, c\ umanismul [ioptimismul nu trebuie neap\rat asociate. Marele poet Luis de Léon, dincare am citit mai devreme mai multe pasaje foarte frumoase inspirate decontemptus mundi, apar]inea ordinului augustinienilor.

Multiple indica]ii convergente ne restituie importan]a enorm\ a sfîntuluiAugustin începînd cu Rena[terea. El este P\rintele Bisericii cel mai citatîn Enchiridion de Erasmus124. Cel mai bun specialist francez în ThomasMorus scrie despre acesta : �Dac\ ar trebui s\ numesc un autor latin ale c\ruiregistre de expresie [i alur\ general\ se reg\sesc la Morus mai mult decîtale oric\rui altul, a[ propune pe sfîntul Augustin�125. Atunci se nasc [i seînmul]esc primele edi]ii importante ale Doctorului latin126 : cea a lui Amerbach(Basel, 1506), cea a lui Erasmus (Basel, Froben, 1527-1529, republicatedin 1531 în 1584 la Basel, Paris, Lyon, Vene]ia), cea remarcabil\ realizat\de 64 de teologi din Louvain (Anvers, Plantin, 1564-1577, cu [ase republic\ridin 1586 în 1616 la Paris, Geneva, Köln). ~n 1654-1655, oratorianul Viguierpublic\ la Paris în dou\ volume un supplementum la toate edi]iile anterioareincluzînd în primul rînd predici [i Contra Julianum. ~n fine, între 1679-1700apare marea edi]ie în 18 volume a benedictinilor din Saint-Maur.

P|CATUL ORIGINAR

312

Ne mir\ s\-l g\sim pe Erasmus în lista precedent\ ? Este adev\rat c\,în sinea lui, umanistul din Rotterdam îi prefera pe sfîntul Ieronim [i peOrigene sfîntului Augustin. Dar r\mîne faptul c\ l-a admirat pe episcopulde Hipona [i c\ a contribuit la sporirea prestigiului lui în opinia c\rtu-rarilor din secolul XVI. ~n prefa]a la edi]ia operelor sale, exclam\ : �Ce arelumea cre[tin\ mai str\lucitor [i mai august decît acest scriitor ?� La felsfîntul François de Sales, care nu împ\rt\[ea pesimismul scrierilor anti-pelagiene, a fost totu[i un mare cititor al sfîntului Augustin, ~n tratateleepiscopului de Annecy g\sim 70 de citate extrase din 24 de lucr\ri127.Astfel încît augustinienii cei mai categorici p\reau a ac]iona conformopiniei generale a epocii, ref\cînd, cu noi eforturi, elogiul marelui lorinspirator [i citind din abunden]\ din operele lui. Cu siguran]\, Luther aavut uneori impresia c\ îl dep\[e[te pe Maestru. ~ntr-o zi a scris, în modsemnificativ, despre el însu[i [i despre epoca sa : �Augustin nu a în]elesdestul de bine gîndirea [i sim]irea sfîntului Pavel, de[i s-a apropiat de elmai mult decît scolasticii. Dar îl trag pe Augustin spre noi din cauza mariiconsidera]ii de care se bucur\ ast\zi din partea tuturor, de[i nu a explicatîndeajuns justificarea prin credin]\�128. Totu[i m\rturiile admira]iei luiLuther fa]\ de adversarul pelagienilor sînt numeroase :

~l felicit\ pe Pietro Lombardi �pentru c\ în toate împrejur\rile se sprijin\pe luminile Bisericii [i mai presus de toate, pe astrul ilustru [i niciodat\îndeajuns l\udat�129 (sfîntul Augustin).~n Servul arbitru, apostrofîndu-l pe Erasmus îi arunc\ acestuia : �Augustinpe care îl treci sub t\cere, este în întregime cu mine�130.~n Cuvinte la mas\, declar\ : �~ndep\rtat unicul Augustin, orbireaP\rin]ilor este mare. Dup\ Sf`nta Scriptur\, pe el trebuie s\-l citim, c\cijudecata lui este vie�131. {i înc\ : �Augustin este cel mai bun interpret alScripturii, deasupra tuturor celorlal]i�132.

~n acela[i spirit, Calvin scrie : �Augustin este, f\r\ doar [i poate,superior tuturor dogmelor�133. Au putut fi num\rate 4100 de citate dinsfîntul Augustin în opera lui Calvin : 1700 cu, iar 2400 f\r\ referin]\134.Janseni[tii, în mod firesc, l-au acoperit cu flori pe magistrul lor, �primuldintre doctori, scrie Jansenius, primul dintre P\rin]i, primul dintre scriitoriiecleziastici dup\ doctorii canonici, p\rinte al P\rin]ilor, doctor al doctorilor,subtil, solid, de necontestat, angelic, serafic, excelent [i nespus deadmirabil�135. ~ntreaga �carte de deschidere� a volumului II din Augustinuseste un lung elogiu adus sfîntului Augustin : capitolul XIV afirm\ c\doctrina lui despre gra]ie este �evanghelic\, apostolic\ [i de o irecuzabil\autoritate. El a scris pentru întreaga Biseric\, în timp ce al]i scriitorit\ceau�136; capitolul XXIII declar\ c\ sfîntul Augustin este �unic�. El �]inelocul tuturor�, este �superior tuturor�137 ; capitolul XXX conchide c\ ar fimai bine s\ se înl\ture din teologie ceea ce nu vine de la el138. Dar, însecolul XVII, chiar în afar\ de janseni[tii foarte supu[i, cî]i nu au v\zut,în sfîntul Augustin �vulturul doctorilor�, �doctorul doctorilor� � formuleale lui Bossuet � [i un �oracol� infailibil ! Tot Bossuet scria (împotriva lui


313

Richard Simon) : �...Corpul doctrinei sfîntului Augustin, mai ales în ultimelesale lucr\ri (adic\ împotriva pelagienilor), în favoarea c\ruia s-au declaratcel mai mult toate secolele urm\toare, este deasupra oric\rei atingeri... Apersista în continuare în a g\si inova]ii în aceste c\r]i ar însemna s\acuz\m întreaga Biseric\ catolic\ de faptul c\ se dezminte ea îns\[i�139.~n capitolul Des esprits forts, La Bruyère, prieten al lui Bossuet, îl egaleaz\pe sfîntul Augustin cu Platon [i cu Cicero :

�Ce pl\cere s\ iube[ti religia [i s\ o vezi crezut\, sus]inut\, explicat\ deasemenea genii frumoase [i de spirite atît de solide ! Mai ales cîndreu[im s\ în]elegem c\, pentru întinderea cuno[tin]elor, pentru profun-zime [i p\trundere, pentru principiile de pur\ filosofie, pentru aplicarea[i dezvoltarea lor, pentru juste]ea concluziilor, pentru demnitatea dis-cursului, pentru frumuse]ea moralei [i a sentimentelor nu exist\ nimic,de exemplu, care s\ poat\ fi comparat cu sfîntul Augustin, decît Platon[i Cicero�140.

Prestigiul sfîntului Augustin în perioada clasic\ este atît de mare încît sefac eforturi, uneori f\r\ prejudec\]i, iar uneori cu un strop de gelozie, s\ sestabileasc\ o coresponden]\ între doctrina sa [i �opiniile d-lui Descartes�.Pascal noteaz\ cu privire la cogito c\ sfîntul Augustin �a spus acela[ilucru cu o mie dou\ sute de ani mai devreme�141. ~n contact cu Descartes,scrie Arnauld, descoperim în sfîntul Augustin un �om de foarte mare spirit[i cu o doctrin\ singular\, nu doar în materie de teologie, dar [i în ceeace prive[te umana filosofie�142. Este revelator c\ oratorianul Malebranchea încercat s\ pun\ pe picioare o filosofie cre[tin\ a timpurilor noisprijinindu-se pe sfîntul Augustin [i pe Descartes. ~ntr-adev\r, P\rinteleBisericii [i filosoful cogito-ului au `n comun no]iunea c\ existen]a luiDumnezeu este înn\scut\ în noi ca idee. Harnack a avut deci dreptatecînd a scris : �Unde s\ g\sim în Occident un om care, în ceea ce prive[teinfluen]a, s\ poat\ fi comparat [cu sfîntul Augustin]�143 ; [i înc\ : �Lungul[ir al reformatorilor catolici este augustinian... pîn\ la janseni[tii dinsecolele XVII [i XVIII, [i chiar dup\ ei�144. Ceea ce este înc\ [i maiadev\rat pentru reformatorii protestan]i.

Vom insista, totu[i, poate contrar istoriografiei celei mai curente, pefaptul c\ domina]ia sfîntului Augustin asupra culturii occidentale nu aculminat doar în timpul secolului XVI sau doar în secolul XVII. Rena[terea[i epoca clasic\ formeaz\, în aceast\ privin]\, un singur ansamblu, faptdovedit de iconografie. Manuscrise anluminate ale Cet\]ii lui Dumnezeu,picturi [i sculpturi nu au încetat, timp de trei secole, s\-l sl\veasc\ pemarele Doctor. Printre arti[tii cei mai celebri care l-au reprezentat îlg\sim pe Fra Angelico, Luca [i Andrea della Robbia, Benozzo Gozzoli,Botticelli, Correggio, El Greco, Van Dyck, Rubens, Ribera, Murillo etc. ~nepoca baroc\, numeroase biserici au a[ezat, al\turi de volutele fron-tonului lor, silueta episcopului de Hipona, cu mitra pe cap, cu barb\ [inobile falduri mi[cate de vînt. ~nc\ din secolul XVIII, biserica SfîntulAugustin din Mexico va evoca Triumful sfîntului asupra ereziei într-un

P|CATUL ORIGINAR

314

imens decor baroc. Este, într-adev\r, un bogat subiect al istoriei culturale,studiat [i l\murit de Jeanne [i Pierre Courcelle, care au consacrat patruvolume ample iconografiei augustiniene de la 1300 la 1800. Proiectul lora fost, de la început, s\ arate �cum s-a format ea în secolul XIV� pentrua deveni �înfloritoare în secolul XV� [i a de]ine �în secolul XVII un locimportant, `mpodobind numeroase plafoane baroce în secolul XVIII�145.

Primatul sfîntului Augustin, chiar în afara cercului strîmt al teologilor,este, deci, un fapt de istorie care a atins cea mai mare dimensiune a sala începutul modernit\]ii europene. Numai un studiu sintetic al mentali-t\]ilor de odinioar\ ne-ar permite s\-i restituim semnifica]ia prin analizacomponentelor (aici îmbinarea fericit\ dintre umanism [i pesimism) [iprintr-o repunere în situa]ie într-un vast context. ~ntr-adev\r a existat oleg\tur\ de ac]iuni reciproce între prosl\virea episcopului de Hipona înepoca Rena[terii [i climatul escatologic în care s-a sc\ldat cea mai mareparte a elitei religioase a timpului. Autorul Cet\]ii lui Dumnezeu, scriindîn momentul în care Imperiul roman era zguduit de invazii, a contribuitmult la a r\spîndi tema vechimii lumii. Or, aceast\ tem\ [i-a rec`[tigatactualitatea între secolele XV [i XVII [i numero[i protestan]i � ortodoc[isau extremi[ti � [i-au analizat propria lupt\ prin opozi]ia augustinian\dintre cele dou\ cet\]i : cea a lui Dumnezeu [i cea a lui Antihrist146, nicio învoial\ nefiind acceptabil\ cu aceasta din urm\.

~nc\ mai pe larg, o cultur\ de elit\, dar din ce în ce mai difuzat\, l-aglorificat pe marele Doctor � numitor comun catolicismului [i protestan-tismului � în timp ce visa la paradisul pierdut, confunda p\catul [iculpabilitatea, înnegrea dup\ plac, în func]ie de circumstan]e, desigur,descrierea omului [i î[i punea neobosit întreb\ri despre un liber arbitrupe care Soarta, stelele [i Satan nu încetau s\-l asedieze. ~n mod p\trunz\tor,Marcel Bataillon evoc\, pentru începutul secolului XVI, aceast\ �vast\comuniune interna]ional\� care este �Europa justific\rii prin credin]\�147.Nu credem c\ Italia c\rturarilor Rena[terii a lipsit din aceast\ comuniune.Mul]i umani[ti ai ]\rii au fost înclina]i spre aceast\ doctrin\ pentru a seelibera de angoasa gre[elii148. O asemenea catehez\ îl f\cea pe sfîntulAugustin de neatins [i explic\ drama jansenismului în interiorul Bisericiicatolice. ~ntr-adev\r, cum s\-l glorifici pe episcopul de Hipona [i, înacela[i timp, s\ condamni doctrinele extremiste extrase din opera lui ?Cardinalul Albizzi era mai curînd o excep]ie cînd afirma în 1656 : decîts\-i autoriz\m [i mai mult pe janseni[ti precizînd c\ doctrina sfîntuluiAugustin nu a fost condamnat\ de bula Cum occasione, �mai bine ar fidac\ s-ar putea suprima sfîntul Augustin�149. ~n lipsa acestei clarific\ri,janseni[tii s-au aflat în condi]ii favorabile ad\postindu-se în spateleDoctorului prin excelen]\ pentru a-[i justifica pozi]iile [i a `ncurca Roma,[i a trebuit s\ se a[tepte anul 1690 pentru ca un pap\ � Alexandrual VIII-lea � s\ condamne formula adoptat\, implicit sau explicit, de mul]idoctori de-a lungul timpului : �Dac\ cineva consider\ c\ o doctrin\ esteclar fondat\ pe sfîntul Augustin, poate s\ o apere [i s\ o propov\duiasc\f\r\ s\ ]in\ seama de nici o bul\ a suveranului Pontif�150.


315

P\catul originar [i sentimentul copil\riei 151

Sfîntul Augustin a marcat profund genera]ii de occidentali. Invers, ocultur\ se recunoa[te în el [i îl împinge într-un fel în fa]a scenei. Maigeneral, o teologie este în acela[i timp cauz\ [i efect. Ea modeleaz\mentalit\]ile, dar tot pe atît le exprim\. Astfel, o concep]ie augustinian\a p\catului originar ducea la misoginie. Dar, în sens contrar, o misoginiemilenar\, reactivat\ de mediul clerical de alt\ dat\, g\sea la momentulhot\rît o justificare în povestirea primei gre[eli. St\ martor aici, printrealte mii de texte pe care le-am putea cita, acest pasaj din Marteau dessorcières : �G\sesc femeia mai amar\ decît moartea..., c\ci, de[i diavolula condus-o pe Eva la p\cat, Eva este cea care l-a sedus pe Adam. {i apoip\catul Evei nu ne-ar fi dus la moartea trupului [i a sufletului, dac\ nu arfi fost urmat de gre[eala lui Adam în care Eva l-a atras, iar nu diavolul :putem s\ o numim deci mai amar\ decît moartea. {i înc\ mai amar\ decîtmoartea : c\ci aceasta din urm\ este natural\ [i ucide numai corpul ; darp\catul ce a început prin femeie ucide sufletul, privîndu-l de gra]iadivin\, [i astfel atrage trupul în chinul p\catului�152.

La fel, a elucida locul p\catului originar în mentalit\]ile de alt\ dat\înseamn\ a contribui la o mai bun\ cunoa[tere a atitudinilor colective fa]\de copilul mic. Pentru c\ orice doctrin\, rigorist\ sau nu, str\duindu-se s\defineasc\ natura [i consecin]ele primei gre[eli, implica o luare de pozi]ienu doar cu privire la soarta nou-n\scu]ilor deceda]i înainte de botez, dar,mai general, cu privire la statutul copil\riei. {i de aceast\ dat\ doctrinareligioas\ [i societatea s-au influen]at reciproc.

Europa secolelor XIV-XVI primise de la Antichitate dou\ mo[teniriopuse cu privire la copil\rie153 : pe de o parte, o anumit\ tandre]e atestat\de numeroase inscrip]ii funerare din primele patru secole ale erei noastre ;pe de alt\ parte, sentimente de duritate, demonstrate de expozi]ia copiilorabandona]i din hot\rîrea unui pater familias. Puer însemna în latin\, înacela[i timp, �copil� [i �sclav�. ~n momentul în care începe modernitateaeuropean\, atitudinea de neîn]elegere fa]\ de copil apare tot mai largr\spîndit\ [i îmbrac\ dou\ aspecte complementare unul altuia : oameniisînt pu]in sensibili fa]\ de prospe]imea [i inocen]a celor mici, pu]inemo]iona]i de fragilitatea lor ; [i, pe de alt\ parte, au tendin]a s\-ipriveasc\ pe copiii de vîrst\ [colar\ (a[a am spune noi ast\zi) ca pe oasamblare de gre[eli, o fiin]\ rea [i vicioas\ ce trebuie neap\rat îndreptat\pentru ca s\ nu devin\ un individ r\u. La care trebuie s\ ad\ug\m c\ [icondi]iile de existen]\ dure pentru mul]i oameni [i o mortalitate crescut\în primii ani de via]\ [i chiar pîn\ la dou\zeci de ani duceau aproape laîmpietrirea inimilor : moartea copiilor [i a adolescen]ilor era mai banal\decît ast\zi. Proverbele în circula]ie în secolele XV-XVI ([i chiar dup\)dezv\luie gama sentimentelor negative cu privire la puiul de om : �Fericiteste cel ce are copii, [i nu-i nefericit cine nu-i are�154, �Copii mici �necazuri mici�155, �Cine zice copil, zice nimic�156, �Mare grosol\nie îi spuicelui pe care îl nume[ti copil�157, �Copiii, g\inile [i porumbeii g\in\]eaz\

P|CATUL ORIGINAR

316

[i murd\resc casa�158, �Bun\ treab\ face cine-[i pedepse[te copilul�159,�Tat\l blînd [i milos î[i face copiii nevolnici [i lene[i�160 �Nu trebuie s\-]iîncredin]ezi secretul femeii, nebunului [i copilului�161.

Acest e[antion, oricît de succint, aduce totu[i ilumin\ri convergente :copilul nu este recunoscut ca atare. El nu va avea o valoare decît dup\ce se va fi în\l]at [i va fi devenit om. Formulele anonime pe care tocmaile-am citit sînt în consonan]\ cu citatele din Montaigne, La Fontaine,La Bruyère etc., atît de des [i, de altfel, cu atîta îndrept\]ire avansate deistoricii care s-au ocupat de istoria copilului : �Am pierdut doi sau treicopii de ]î]\ nu f\r\ regrete, dar f\r\ sup\rare�162 (Montaigne). V`rstaaceasta nu cunoa[te mila163 (La Fontaine). �Copiii sînt sfid\tori, dispre-]uitori, mînio[i, invidio[i, curio[i, profitori, lene[i, nestatornici, timizi, netem-pera]i, mincino[i, ascun[i ; ... nu vor s\ sufere nici o durere, dar le places\ o provoace ; ei sînt deja oameni�164 (La Bruyère). Cît despre Descartes,el nu se îndoie[te c\ �spiritul, de îndat\ ce p\trunde în trupul unui copil,începe s\ gîndeasc\�165. Dar î[i corecteaz\ afirma]ia pozitiv\ prin sentin]econtrare : �Facultatea de a gîndi este a]ipit\ la copii�166. �Dac\ sufletuleste întotdeauna stingherit de trup s\ gîndeasc\, cel mai mult estestingherit la vîrsta fraged\�. �Prima [i principala cauz\ a gre[elilor noastre[de adul]i]... se datoreaz\ prejudec\]ilor din copil\ria noastr\�167. Ea estesl\biciune [i gre[eal\.

Am putea cu u[urin]\ s\ prelungim lista citatelor de acest gen, toatemarcate de neîn]elegere fa]\ de copil. Vom g\si altele pe parcurs. Dar seimpun mai multe corective de lectur\. {i mai întîi acesta : cultura care, înacea vreme, se exprima în scris sau în imagini era cultura conduc\toare,[i asta este adev\rat, cel pu]in par]ial, chiar [i în ce prive[te proverbele.De aici trebuie s\ extrapol\m la ansamblul popula]iei punînd în valoare,pentru completare de probe, aluziile lui Luther [i ale lui Felix Platter laduritatea mamelor lor ? Ar fi poate hazardat. C\ci din Evul Mediu pîn\ însecolul XVIII, cînd pove[tile cu miracole permit o cufundare într-o sensi-bilitate colectiv\ dep\[ind-o pe cea a elitei, ce descoperim ? Un loc importantacordat copilului : p\rin]i care cer [i ob]in vindecarea [i via]a micu]uluilor în pericol. Dintre miracolele ob]inute prin intermediul sfintei Elena laaba]ia din Hautvillers (Champagne), servesc copiilor [i adolescen]ilor în25 % din cazuri în secolul XI [i în 39 % din cazuri în secolul XVII168.Printre cei atin[i de miracolele sfintei Anne din Auray, în 1634-1646, seg\sesc 34,5 % copii, adic\ 186 de cazuri din 541. Iar din ace[ti 186 decopii, 147 aveau mai pu]in de unsprezece ani ([i 103 mai pu]in de cinciani)169. Nu ne pronun]\m, a[adar, asupra ansamblului societ\]ii. ~n schimb,putem considera aproape sigur c\, la cel mai înalt nivel cultural, întresecolele XV [i XVIII, subzist\ o puternic\ prejudecat\ cu privire la copil.

Dar se impune aici un al doilea corectiv : luarea de cuvînt la acestnivel cultural era în esen]\ masculin\. Tandre]ea pentru nou-n\scut,amabilitatea fa]\ de copii ar fi putut fi exprimate mai întîi de femei. Darele nu [i-au f\cut cunoscute p\rerile asupra acestui capitol, ca [i asupra


317

altora, decît rar. La nivelul culturii scrise, femeia de atunci r\mîne adeseat\cut\. Nu ea este cea care, de obicei, redacteaz\ c\r]ile de în]elepciune.Dar dac\, în mod excep]ional, î[i poveste[te via]a privat\, atunci iese lasuprafa]\ fericirea de a fi mam\ sau bunic\. Doamna de Sévigné î[i cerescuze degeaba, o iube[te cu pasiune pe nepoata ei Pauline :

�O iubesc toat\. Am pus s\ i se taie p\rul : are o coafur\ aiurit\ ;coafura asta e f\cut\ pentru ea. Tenul ei, gîtul, corpul ei micu] sîntadmirabile. Face o sut\ de lucru[oare, vorbe[te, mîngîie, bate, î[i facesemnul crucii, cere scuze, face reveren]e, s\rut\ mîna, ridic\ din umeri,danseaz\, lingu[e[te, î[i prinde b\rbia : în fine, este dr\gu]\ orice arface. M\ distrez cu ea ore întregi. Nu vreau ca asta s\ dispar\... nupricep deloc cum se poate s\ nu-]i iube[ti fiica�170.

Dac\ literatura francez\ ([i european\) din Rena[tere [i din epocaclasic\ ar fi enumerat tot atîtea scriitoare cî]i scriitori, oare actuala noastr\istoriografie a copilului nu ar fi cu totul modificat\171 ?

~n sfîr[it, o a treia observa]ie, deja prezentat\ cu numeroase exemplede Ph. Ariès [i de G. Snyders [i pe care ne vom mul]umi s\ o rezum\maici este c\ în arta [i în literatura Vechiului Regim, cu privire la copil,coabiteaz\ [i se opun dou\ sentimente : unul îl dispre]uie[te [i îl culpabi-lizeaz\, cel\lalt îl valorific\ [i îl dezvinov\]e[te. {i acest al doilea sentimenttinde s\ ocupe, de-a lungul deceniilor, un loc tot mai mare. Iconografiamarial\, reprezentarea Fecioarei-mam\ [i a nativit\]ii au contribuit, începîndcu secolul XIV, la difuzarea noii sensibilit\]i în ce prive[te copilul. Oanumit\ desacralizare a lui Isus copil face treptat din el un copil ca to]iceilal]i, mai ales în operele lui Leonardo da Vinci [i ale lui Rafael : seghemuie[te lîng\ mama lui (Fecioara Marelui duce), se joac\ cu IoanBotez\torul (Fecioara între stînci, Frumoasa gr\din\reas\), se distreaz\cu o floare sau cu o pas\re (Fecioara cu sticlete). Correggio, în Nuntasfintei Ecaterina [i în Madona cu sfîntul Ieronim, încearc\ pl\cerea de aexprima tandre]ea amuzat\ a oamenilor mari ce se preteaz\ la jocurilecopilului divin. El este din ce în ce mai mult reprezentat gol : mai întîi cabebelu[ sub penelul lui Jean Van Eyck [i al lui Fra Angelico [i, curînd, caun copil care [tie deja s\ mearg\, în operele lui Leonardo, ale lui Rafael[i Michelangelo. Arta religioas\ a permis deci exprimarea emo]iei fa]\ decopilul mic [i, mai general, o punere ̀ n valoare a copil\riei [i adolescen]ei.Cele dou\ cantorie sculptate de Luca della Robbia [i de Donatello pentrucatedrala din Floren]a exprim\ împreun\ bucuria [i valoarea primilor anide via]\. Ele sînt contemporane cu înmul]irea [colilor de muzic\ dinbiserici, cu apari]ia copiilor de cor, cu moda crescînd\ a cîntecelor decr\ciun.

Aceast\ nou\ sensibilitate tinde deja s\ dep\[easc\ strictul cadrureligios. De la tripticuri în care, în compartimentul rezervat donatorilor,copiii apar împreun\ cu p\rin]ii lor, se trece, pe la mijlocul secolului XIVla tablouri de familie ce nu sînt destinate bisericilor sau capelelor. ~nplus, tot mai numeroase sînt anluminurile, apoi gravurile, calendarele,

P|CATUL ORIGINAR

318

tapiseriile ce evoc\ meserii, muncile de peste an, vîrstele vie]ii cu un locimportant acordat femeilor [i copiilor. O alt\ inova]ie interesant\ : apari]ia �tot în secolul XVI � a efigiilor funerare ale copiilor deceda]i. Donatorii deretabluri pun s\ fie reprezenta]i împreun\ cu copiii lor vii [i mor]i, cei dinurm\ ]inînd o cruciuli]\ ; sau, mai mult, un copil disp\rut prematur aparepe un mormînt, fie al\turi de mama sa, fie la picioarele gisan]ilor. {i iat\,la începutul secolului XVII, primul mormînt izolat dedicat în Occidentunui copil mort la o vîrst\ fraged\ : un leag\n de alabastru comandat deIacob I pentru una din fiicele sale n\scut\ [i moart\ în 1606172 (aba]ia dinWestminster). Cî]iva ani mai devreme, cel mai mare poet polonez dinsecolul XVI, Kochanowski, îi consacrase cea mai frumoas\ oper\ a sa,Cele nou\sprezece trenii, micu]ei sale Ursula disp\rut\ la patru ani.

Rena[terea a jucat, deci, un rol important în reabilitarea copilului ; iaro mai bun\ cunoa[tere a artei antice i-a u[urat sarcina în aceast\ privin]\.C\ci a existat o leg\tur\ � trebuie s\ revenim � între reabilitarea copilului[i nuditatea infantil\. Cariera extraordinar\ a a[a-numitului putto (începîndcu Italia) trebuie într-adev\r pus\ în leg\tur\ cu predilec]ia epocii pentrusculptura roman\. Invers, o sensibilitate ce-[i c\uta por]i de ie[ire a g\sitîn aceast\ reîntrebuin]are a amora[ilor antici un nou mod de exprimare.De le Eros Attis al lui Donatello la Triumful lui Bacchus [i al Arianei lapalatul Farnese, trecînd prin basoreliefurile Fîntînii Inocen]ilor, copilulgol, surîz\tor [i durduliu cucere[te treptat iconografia occidental\. ~ncurînd nici nu se va concepe pictarea unui paradis f\r\ s\ fie populat deîngera[i buc\la]i [i dolofani, iar Ludovic al XIV-lea va dori �copii pestetot� � copii goi se în]elege � în gr\dinile de la Versailles.

~ns\ la începutul modernit\]ii europene, interesul pentru copil tot nua semnificat, nici pe departe, admira]ia prospe]imii sale sau recunoa[terea alterit\]ii sale. Pedagogii � Gerson, Melanchthon, iezui]ii, magi[trii�micilor [coli� de la Port-Royal, oratorienii etc. � acord\, desigur, mult\importan]\ educa]iei [i instruc]iei, dar nu au decît un obiectiv : s\ formezeoameni. Judecînd în conformitate cu criteriile adultului, ei nu se gîndescla prezentul copilului. Ei nu v\d decît viitorul lui [i concep sarcina lui cape o corec]ie de-a dreptul �medicinal\� a sl\biciunilor [i a relelor înclina]iiinerente vîrstei fragede. Aristotel scrisese : �Copiii pe care îi consider\mferici]i nu sînt numi]i astfel decît din cauza speran]elor pe care le ofer\�173.De unde necesitatea încadr\rii, izol\rii de lumea exterioar\, a t\cerii, aunei permanente supravegheri, a disciplinei, a respingerii oric\rei del\s\ril\udate de comun acord de toate tratatele educative ale timpului. ~ntr-olucrare foarte citit\ în secolul XVII, Testament ou conseils fidèles d�unbon père à ses enfant (Testament sau sfaturi credincioase ale unui tat\bun c\tre copiii s\i, 1648), Fortin de la Hoguette înva]\ c\ �o dat\ cuneglijen]a pentru maioul de corp [i pentru suflet încep toate cusururile�trupului [i spiritului174. ~n regulamentul seminarului parohial Saint-Nicolas--du-Chardonnet (probabil sfîr[itul secolului XVII) se g\se[te urm\toareaafirma]ie :


319

�Cum spiritul omului fiind de la sine învelit în carne [i în tenebre esteincapabil de orice lucru, de orice întrebuin]are, de orice profesie, dac\nu este luminat, instruit [i format cu grij\, trebuie neap\rat s\-i furniz\mmijloacele proprii pentru a putea fi îndreptat spre ceva�175.

Aici intervine din nou p\catul originar, în special în versiunea saaugustinian\, drept justificare a unei asemenea pedagogii [i ca frîn\ aunei reabilit\ri a valorii proprii inocen]ei copilului. Copilul mic este r\u.Pentru sfîntul Augustin este o eviden]\ : �Atît de mic, [i deja marep\c\tos�. �Am fost conceput în nelegiuire... mama mea m-a purtat înp\cat... Unde, Doamne, ...unde [i cînd am fost nevinovat ?�176 Iar autorulConfesiunilor pune alt\ întrebare : �Nu era oare p\cat s\ rîvnesc sînulplîngînd, c\ci dac\ acum a[ rîvni cu aceea[i ardoare o mîncare potrivit\vîrstei mele, a[ fi luat în derîdere [i adus pe drumul cel bun. Era [deci]o poft\ d\un\toare c\ci, crescînd, o smulgem [i o respingem�177. Copilular deveni un monstru dac\ ar fi l\sat s\ creasc\ urmîndu-[i instinctele :

�~ntr-adev\r, cine nu [tie cu ce ignorare a adev\rului, evident\ înc\ dinleag\n [i cu ce varietate de instincte am\gitoare, vizibile deja la copii,vine omul pe aceast\ lume. Dac\ i s-ar permite s\ tr\iasc\ dup\ plac [is\ fac\ tot ce-i place, ar reu[i s\ comit\ toate crimele [i nelegiuirile pecare le-am men]ionat [i pe care nu le-am putut men]iona, sau cel pu]in omare parte din ele�178.

G. Snyders comenteaz\ cu îndrept\]ire : pentru episcopul de Hipona,copilul �este m\rturia cea mai covîr[itoare a unei condamn\ri aruncateasupra tuturor oamenilor, c\ci el v\de[te cu cruzime modul în carenatura corupt\ se îndreapt\, se precipit\ spre r\u�179. Bossuet, desigur, îlaprob\ pe sfîntul Augustin [i afirm\ la rîndul s\u : �~nc\ din pîntecelemamelor noastre, unde ra]iunea este scufundat\ [i dominat\ de carne,sufletul nostru îi este sclav [i e cople[it de aceast\ greutate�180. Laîntrebarea �O, Doamne ! de ce î]i rever[i mînia asupra acestui copil careabia s-a n\scut ? Cui a gre[it ? Ce crim\ a f\cut ?�, Bossuet r\spunde : �Estecopilul lui Adam, iat\ crima lui. Iat\ ce-l face s\ fie n\scut în ignoran]\ [i însl\biciune, iat\ ce i-a s\dit în inim\ sursa tuturor dorin]elor condamnabile�181.

P\cat, ignoran]\, sl\biciune : în discursul religios de alt\dat\ cele treirealit\]i negative sînt inseparabile. De aceea sl\biciunea este culpabilizat\[i prezentat\ ca un e[ec. Chiar sfîntul François de Sales scrie : �Ne na[tempe lume în cea mai mare mizerie ce se poate imagina, c\ci nu doar întimpul na[terii, dar [i în timpul copil\riei noastre sîntem ca ni[te animalelipsite de ra]iune, de vorbire [i de judecat\�182. Bérulle este înc\ [i maicategoric : �Stadiul copil\riei, scrie el, [este] stadiul cel mai josnic [i maiabject al firii omene[ti, dup\ cel al mor]ii�183. Copil\ria �înseamn\ depen-den]\, lips\, neputin]\, dependen]\ pîn\ la lips\, lips\ pîn\ la neputin]\�184.Condren, succesor al lui Bérulle în fruntea Oratoriului, î[i exprim\ înacela[i sens p\rerea : �[Copil\ria], ne asigur\ el, este o stare în carespiritul este acoperit de sl\biciune [i în care sim]urile naturii coruptest\pînesc ra]iunea. ~n aceast\ stare, chiar [i gra]ia adop]iunii noastre

P|CATUL ORIGINAR

320

divine [i spiritul lui Isus sînt prada neputin]ei [i sînt reduse la nimic�185.Periculoas\ sl\biciune. �Diavolul îi atac\ pe copii, iar ei nu lupt\� citim înEntretien entre M. de Saint-Cyran et M. Le Maître 186. Formul\ dep\[it\astfel de jansenizantul Claude de Sainte-Marthe :

�Tenebrele în care ne na[tem sînt atît de mari încît nu cunoa[tem nicir\ul de care trebuie s\ fugim, nici binele pe care trebuie s\-l îmbr\-]i[\m, iar urm\rile acestor tenebre sînt ciudat de funeste. C\ci dac\ nuavem grij\ s\ le lumin\m, [irul anilor face orbirea noastr\ [i maicriminal\ ; ne abatem întotdeauna de la calea cea bun\ atunci cînd oignor\m [i ne arunc\m în toate pr\p\stiile ce ne înconjoar\ atunci cîndnu le vedem. Corup]ia natural\ a inimii noastre o ata[eaz\ de toateviciile ce ne pot pierde [i ne face s\ urîm toate virtu]ile...�187.

Aceste enun]uri pesimiste par s\ vorbeasc\ de la sine [i, desigur,reveleaz\ nu doar o suspiciune în ceea ce prive[te copil\ria, ci de-adreptul o condamnare a ei.

Totu[i, ele au dus într-un fel la atitudini pozitive [i în]eleg\toare.Georges Snyders observ\ cu îndrept\]ire acest lucru. De aceea trebuie s\mai facem o bucat\ de drum împreun\ cu acest autor. {i mai întîi, cumsl\biciunea exist\, r\bdarea se impune st\pînilor : Dl. de Saint-Cyran,poveste[te Lancelot, �voia s\ fie suporta]i [copiii] în gre[elile [i însl\biciunile lor pentru ca astfel s\-l facem pe Dumnezeu s\ fie milostiv cuale noastre�188. Pedagogul Pierre Coustel d\ acela[i sfat : �S\ toler\m lipsalor de sîrguin]\ în studiu [i toate celelalte defecte ale lor cu mare r\bdare...S\-i trat\m cu mult\ blînde]e. S\ folosim mai curînd încuraj\rile decîtrigoarea [i amenin]\rile�189. Natura corupt\ a fiin]ei umane fiind în moddeosebit evident\ la copil, meseria de profesor este printre cele maidure, îns\ mai pu]in urît\ decît cea a me[te[ugarului plictisit în profesialui sau cea a negustorului expus naufragiilor. Dup\ ce a stabilit acestecompara]ii, P\rintele Jouvency (� 1719) � un iezuit � încheie lucrareadestinat\ profesorilor prin aceast\ încurajare... resemnat\, în care î[i facedin nou apari]ia p\catul originar :

�{tiu c\ este nepl\cut [i obositor s\-]i petreci cei mai frumo[i ani aitinere]ii [i uneori s\-]i compromi]i s\n\tatea în praful claselor ; s\rote[ti aceast\ piatr\ de moar\ uneori îndelung ; s\ supor]i prostiile [ir\ut\]ile copiilor ; dar toat\ lumea va în]elege, de asemeni, c\ noisîntem n\scu]i pentru a munci [i c\ sîntem condamna]i la aceasta nudoar din cauza gre[elilor noastre, cît din cauza gre[elii primilor no[trip\rin]i. Munca este lucrul cel mai util pentru noi ; trebuie chiar s\ ocerem. Este adev\rat c\ munca aceasta este nepl\cut\, dar oricît ar fide nepl\cut\, gîndi]i-v\ la r\splata ve[nic\ ce v\ a[teapt\ : nu trebuies\ înghi]i pentru aceasta multe nepl\ceri ?�190

~n mod concordant, Jacqueline Pascal consider\ c\ este dificil s\instruie[ti fete, �avînd mult de suferit din partea acestor f\pturi�191. Dar,întrucît este vorba de îndreptarea unei firi stricate de p\cat, nu exist\sarcin\ mai înalt\. Dl. de Saint-Cyran, mai spune Lancelot, �aprecia atît


321

de mult caritatea celor ce se ocupau de cre[terea cre[tineasc\ a copiilor,încît spunea c\ nu exist\ preocupare mai demn\ de un cre[tin în Biseric\�192.

Dar, pentru adult, copiii nu sînt doar ocazie de dep\[ire [i caritate.�Trebuie s\ ar\t\m condescenden]\� fa]\ de sl\biciunile copiilor � totLancelot este cel care vorbe[te � la fel cum �Isus Hristos a devenitasemenea nou\ pentru a ne face asemenea lui�193. Aici Lancelot îlîntîlne[te pe Bérulle care a glorificat misterul lui Isus copil. Dumnezeu aales inten]ionat dou\ nenorociri crude, dou\ umilin]e : a fi copil [i a fir\stignit. S-a înjosit �în carne, în scutece [i în iesle�. �Via]a de glorie s-aascuns în copil\rie, în neputin]\, în suferin]\�. Atotputernicul s-a redus lanimic. Din acea clip\ nimicul a devenit exemplar. Dumnezeu a ales�îndobitocirea� pentru a umili ra]iunea uman\ [i pentru a ne înv\]adocilitatea194. �S\ r\mînem în fa]a Mîntuitorului precum copiii : ei nu auvoin]\ proprie..., pentru orice, depind de decizia p\rin]ilor lor ; la feltrebuie s\ depindem noi de bun\voin]a lui Dumnezeu printr-o total\supunere a voin]ei [i a ra]iunii noastre�195. Pe urmele lui Bérulle, sulpi-cianul Blanlo recomand\ �abandonarea în Dumnezeul desfigurat decopil\rie�196. ~n ce îl prive[te pe iezuitul Saint-Jure, el afirm\ în La Vie deM. de Renty : �Spiritul copil\riei este o stare în care trebuie s\ murim cuto]ii�197.

Teologia berulian\ a contribuit la r\spîndirea cultului lui Isus copil ; [ideci, printr-o r\sturnare de situa]ie f\r\ nimic paradoxal, ea a favorizat,într-o anumit\ m\sur\, valorizarea copil\riei, în timp ce la început insistape nimicnicia primei vîrste.

~n plus, ea întîmpina o interoga]ie asupra scenei din Evanghelie încare Isus las\ copiii s\ vin\ la el [i-i invit\ pe adul]i s\ le devin\asem\n\tori (Mat. 19, 13-14 ; Marc. 10, 13-16 ; Luc. 18, 15-17). Episodulnu era u[or de integrat într-o concep]ie pesimist\ asupra copil\riei.~ntrebîndu-se despre �inocen]a� copilului, sfîntul Augustin scria :

�Sl\biciunea m\dularelor infantile este inocent\, nu sufletul copiilor.Am v\zut [i observat eu însumi gelozia unui micu]. ~nc\ nu vorbea, darî[i fixa, cu o privire amar\, fratele de lapte�198.

Nici Calvin nu este tandru fa]\ de copii : �Firea lor este o s\mîn]\ ap\catului, scrie el ; în consecin]\, nu îi poate fi decît nepl\cut\ [i oribil\lui Dumnezeu�199. Totu[i, î[i aminte[te de scena evanghelic\ [i de aicitrage concluzia, împotriva anabapti[tilor, c\ trebuie boteza]i copiii mici200.Este revelator faptul c\ scena în care Isus le cere apostolilor s\-i lase pecopiii mici (care nu erau boteza]i) s\ vin\ la el a fost foarte rar reprezentat\în cursul Evului Mediu201. ~n schimb, este r\spîndit\ în iconografie însecolul XVI datorit\ stampelor [i, mai tîrziu � mai ales în secolul XIX �,va cunoa[te o oarecare înflorire. Secolul XVII vede dezvoltîndu-se pealocuri tema îngerului p\zitor ce ocrote[te fiecare copil [i înmul]indu-sereprezent\rile lui Isus copil singur, pe cînd înainte era întotdeauna asociatMariei. Cultul copilului Isus se r\spînde[te. ~n colegii încep a le fi cititeelevilor vie]ile copiilor model, chiar martiri, iar prima comuniune, care se

P|CATUL ORIGINAR

322

generalizeaz\, devine, la fel ca [i Cr\ciunul, o s\rb\toare a copiilor202. Ease g\se[te, deci, treptat pus\ `n valoare de un val puternic ce p\trundechiar [i în mediile cele mai augustiniene. Saint-Cyran, povestesc biografiis\i janseni[ti, �manifesta întotdeauna fa]\ de copii o bun\tate ce mergeapîn\ la un soi de respect pentru a cinsti în ei inocen]a [i Duhul Sfînt cares\l\[luie[te `n ei�203. Jacqueline Pascal, în ce o prive[te, ea a introdus înregulamentul pentru fetele din pensionul de la Port-Royal urm\toarearug\ciune : �D\ Doamne s\ fim mereu copii prin simplitate [i ino-cen]\...�204. Ultimul cuvînt uime[te sub o pan\ jansenist\.

Regruparea de indica]ii iconografice [i textuale pe care tocmai amrealizat-o nu înceteaz\ s\ fie semnificativ\, mai ales pentru noi, care [timcum a evoluat apoi sensibilitatea occidental\. Am v\zut ivindu-se, îninteriorul culturii conduc\toare, [i chiar în inima discursului ce culpabilizanou-n\scutul, elementele unei evalu\ri pozitive a copilului. Totu[i ar fipericulos s\ m\rim importan]a unor fapte ce r\mîneau înc\ izolate.~nainte de 1760, exist\ oare mai mult decît o preistorie a copilului, fiindvorba, o repet\m, de apari]ia unei noi imagini asupra lui punînd în reliefîn acela[i timp alteritatea sa [i inocen]a primilor ani ? Greutatea sistemuluieducativ r\mînea enorm\ [i era în întregime bazat pe necunoa[tereaoriginalit\]ii [i bog\]iei proprii copil\riei. ~nceputurile unei con[tientiz\ricu adev\rat colective a prospe]imii [i a originalit\]ii puiului de om par s\dateze din secolul XVIII. Or, este tocmai momentul cînd concep]iatradi]ional\ � [i insist asupra acestui adjectiv � a p\catului originar aînceput s\ p\leasc\. Atunci s-a dezvoltat, în ciuda unor grele iner]ii, odezvinov\]ire a copilului, ea îns\[i parte integrant\ dintr-un fenomen mailarg.

Sanctuarele de r\gaz: �inutil\ tandre]e�?

~n ]\rile catolice, concep]ia tradi]ional\, cu dominant\ augustinian\,asupra p\catului originar explic\ în mare parte fenomenul sanctuarelor�de odihn\� asupra c\ruia se apleac\ cu interes istoriografia actual\205 [ipe care îl elucideaz\ definitiv lucr\rile lui Jacques Gélis c\rora le sînt aicitributar în mod deosebit.

~n aceste sanctuare, dedicate fie sfintei Fecioare � cazul cel maifrecvent � fie altor sfin]i, erau adu[i copiii mor]i înainte de botez. Miculcadavru, de multe ori dezbr\cat, era a[ezat, dup\ caz, pe altar, pe treaptaacestuia, pe o piatr\ a[ezat\ dedesubtul sau al\turi de �icoana miracu-loas\�. Erau aprinse lumîn\ri, se f\ceau rug\ciuni, se celebrau slujbe. Laun moment dat, asisten]a � p\rin]i, prieteni, moa[a, preot sau c\lug\r �credeau c\ v\d manifestîndu-se semne de vitalitate : �c\ldur\� în regiuneainimii, �notabil\ [i vizibil\ ro[ea]\� a fe]ei, deschiderea unui ochi, perlede sînge în nas sau urechi, jet de urin\, mi[carea unui bra] sau a unuipicior, limba ie[ind printre buze etc. Unul singur din aceste semne p\reasuficient pentru ca s\ se declare miracolul, s\ se boteze în grab\ copilul.


323

~n imensa majoritate a cazurilor, acesta c\dea imediat din nou în moarte.Dar de acum era salvat [i se putea intona un Te Deum de mul]umirefierbinte sau chiar se puteau trage clopotele pentru a anun]a în împre-jurimi fericitul eveniment. P\rin]ii î[i ar\tau recuno[tin]a prin ex-voto,daruri `n bani pentru sanctuar sau ofrande de slujbe. Gesturile exprimauo u[urare : ta]ii [i mamele nu se mai sim]eau culpabiliza]i. Au reu[it s\-[iboteze copilul. El s-a în\l]at direct la cer. Fericit\ soart\ a micilor elibera]ide p\catul originar [i c\rora via]a nu le-a dat ocazia s\-[i piard\ inocen]areg\sit\ ! Certitudinea paradisului era preferabil\, pentru ei, întîmpl\rilorunei existen]e terestre pline de pericole [i de necazuri. Nu înv\]a Nicolec\ �acei copii boteza]i, mor]i înainte de vîrsta discern\mîntului formeaz\trei sferturi dintre ale[i�206 ?

Timp de multe secole, în ciuda teologilor, nu au existat prea multepreocup\ri, privind soarta copiilor mor]i f\r\ botez, dac\ judec\m dup\timpul adesea foarte îndelungat ce desparte na[terea lor de administrareasacramentului207. Practicarea botezurilor colective, adesea prin cufundare,este un indiciu al acestei �neglijen]e�. Dar începînd cu secolul XIV botezulindividual prin aspersiune a avut cî[tig de cauz\. Clerul în întregime [icurînd p\rin]ii împreun\ cu el au con[tientizat pericolul prin care treceaun nou-n\scut nebotezat. Or, acesta este momentul în care au ap\rutsanctuarele de odihn\.

�Frecventarea sanctuarelor de r\gaz, noteaz\ Jacques Gélis, se înscrieîntr-o durat\ lung\ : prima manifestare recunoscut\ (în Fran]a) dateaz\din 1387, la Avignon, iar practicile au persistat uneori pîn\ la începutulsecolului XX�208. ~n Fran]a au fost num\rate pîn\ în prezent în jur de 220de sanctuare, localizate mai ales în nordul [i în estul ]\rii. Dar au existatvreo treizeci [i în afara spa]iului francez : în Belgia, Elve]ia [i Germania,în Austria [i Alpii italieni. Benedict XIV care condamn\ categoric, lamijlocul secolului XVIII, botezul copiilor n\scu]i mor]i, afirm\ c\ �acestesanctuare exist\ mai ales în Germania� [i men]ioneaz\ în mod deosebitpe �cel mai celebru dintre ele, cel de la Ursperg din Suabia, la dioceza dinAugsburg [i care este încredin]at c\lug\rilor canonici din Prémontré�209.~ntîmplarea p\str\rilor de arhive face cunoscute 18 cazuri de oficieri între1450 [i 1480 la Vienne (`n Fran]a) pe mormîntul unei credincioase laiceîngropate în m`n\stirea din Saint-Maurice210, 489 la Faverney (în Doubs)din 1569 în 1593211, deci în jur de dou\zeci pe an, [i 135 la Avioth (înMeuse) din 1624 în 1673212. Dar aici seria nu este continu\ decît din 1657în 1673, cu [apte sau opt botezuri pe an. ~n ultimele dou\ sanctuare,expunerile de copii au fost, evident, mai numeroase deoarece, ca pestetot, existau [i e[ecuri despre care nu se p\strau urme scrise.

Cel mai adesea micul defunct era adus imediat dup\ ce murise. Dartrebuie s\ se ]in\ seama de distan]a dintre locul de deces [i sanctuar, �deregul\ general\ o raz\ de dou\ pîn\ la patru zile de mers pe cal sau înbri[c\�213. Dar sînt citate cazuri de copii �învia]i� pentru botez dup\ opt,sau chiar cincisprezece zile de la na[tere. Ei fuseser\ deci înmormînta]i,

P|CATUL ORIGINAR

324

apoi dezgropa]i, de exemplu la întoarcerea unui tat\ absent în timpulna[terii. Descompunerea începuse deja, probabil. La fel [i atunci cîndmiracolul întîrzia s\ se produc\, iar micul mort era l\sat în sanctuar îna[teptarea �r\gazului�. Protestantul Gabriel d�Emiliane, trecînd prin Dijonla sfîr[itul secolului la XVII, poveste[te :

�Am mers pe la ora zece diminea]a în aceast\ biseric\ unde eramiraculoasa icoan\ a Sfintei Fecioare, numit\ familiar mica Notre-Damedin Saint-Bénigne, [i am v\zut doi copii n\scu]i mor]i care de dou\ zileerau palizi [i negri [i aproape în întregime descompu[i. P\rin]ii, careerau dintre cele mai bune familii din Dijon, în aceste dou\ zile, au puss\ se celebreze mai mult de dou\ sute de slujbe de un scud fiecarepentru a ob]ine de la Dumnezeu, prin mijlocirea acestei statui [i prinrug\ciunile c\lug\rilor, atîta via]\ cît\ ar fi necesar\ s\rmanilor copiipentru a primi sfîntul botez�214.

Gabriel d�Emiliane ne asigur\ cu rea-voin]\ c\ acei c\lug\ri, dinaviditate, ar fi întîrziat înc\ mult timp miracolul. ~ns\ mirosul deveneainsuportabil. Atunci un c\lug\r ce oficia slujba s-a în]eles s\ izbeasc\altarul pe care erau cei doi copii... ce au mi[cat. Au fost boteza]i în grab\.

Ironia naratorului reformat, c\reia îi r\spunde la începutul secolului XXcea a pozitivistului Pierre Saintyves, nu trebuie s\ fie a noastr\. Mai degrab\,cum Michel Bernos215 [i Jacques Gélis ni se potrivesc aici, s\ reg\simtoate dimensiunile etnografice [i religioase ale practicilor devenite decon-certante pentru noi [i pe care, de altfel � vom reveni îndat\ � Bisericaoficial\ le respingea. ~n stadiul actual al cercet\rii, localizarea sanctuarelorde r\gaz nu este înc\ satisf\c\tor explicat\ : de ce, în Fran]a, ele sîntnumeroase în est [i în nord, la fel în Bourbonnais, Burgundia [i Auvergne,dimpotriv\, pu]in dense în regiunea parizian\, în Normandia [i în Bretagne,aproape inexistente în Languedoc216 ? Putem doar s\ not\m o anumit\coinciden]\ între harta implant\rilor [i cea a re]elei dese de m`n\stiri pe axaLorena-Provence. Similitudinea func]ioneaz\ [i pe marginea germanic\ aAlpilor. Foarte curînd, c\lug\rii au manifestat o grij\ deosebit\ fa]\ detoaleta mor]ilor lor, rug\ciunea pentru ei [i cimitir, p\mînt binecuvîntatce le p\rea o anticipare a cet\]ii celeste. Cluny a avut o adev\rat\predilec]ie pentru cultul defunc]ilor217.

Deci nu este nesocotit s\ presupunem o leg\tur\ între r\spîndiream`n\stirilor [i prezen]a sanctuarelor acolo unde erau deschise por]ileve[niciei preafericite copiilor care, altfel, ar fi fost exclu[i. ~n plus, bene-dictinii nu puteau fi decît favorabili unui tip de miracol ce amintea deînvierea unui copil s\vîr[it\ de sfîntul Benedict. {i alte elemente cre[tineau putut juca astfel un un rol în localizarea sanctuarelor de r\gaz. Astfel,copii n\scu]i mor]i erau du[i la biserica Notre-Dame din Liesse, lîng\Laon218. Or, unul din faimoasele miracole realizate de icoana Fecioarei înacel loc era învierea fiului unei femei ce avea s\ fie executat\ sub falsaacuza]ie de infanticid. Din aceast\ povestire miraculoas\ a ap\rut însecolul XIV Miracle de l�enfant ressuscité (Miracolul copilului înviat),


325

jucat la Paris de confreria aurarilor219. Mai mult, unele locuri miraculoaseunde erau du[i copiii n\scu]i mor]i aveau o func]iune mai larg\ [i ofereau[i alte eliber\ri : a femeilor îns\rcinate, a captivilor, a prizonierilor, deepilepsie etc.

Totu[i, chiar dac\ pietatea [i teologia � asupra c\rora vom insista dinnou imediat � motivau întotdeauna cererile de interven]ie supranatural\,pot fi ghicite, dedesubtul con[tiin]ei clare, alte imperative, venite dintr-untrecut mai îndep\rtat [i care se ad\ugau cererii explicite a botezului.Sanctuarele rurale se g\seau cel mai adesea în locuri izolate destul deremarcabile constituind locuri de sacralitate : la marginea comunei, pe oîn\l]ime caracteristic\, la poalele unei pante foarte abrupte sau într-ovîlcea scobit\. {i, în cea mai mare parte a cazurilor exista un pu], unizvor, o fîntîn\, un pîrîu sau un loc mic în interiorul sanctuarului sau înapropiere. ~n acest cadru forestier sau pietros, apa, ie[ind la suprafa]\,stabilea un contact între universul htonian [i cel al oamenilor. ~n cursul�r\gazului� apa era agentul mîntuirii. Oare nu amintea atunci de ritualurileantice de purificare la na[tere ? Jacques Gélis noteaz\ c\, în mai multesanctuare, pîn\ în secolul XIX, corpul copilului era a[ezat al\turi defîntîn\ ; uneori era chiar cufundat în modul ritualic în apa izvoruluistrîns\ într-un bazin sau într-un rezervor : ca de exemplu la Vénasque(dioceza din Carpentras), la Benoîte-Vaux, la Meyronnes Saint-Ours [i laFroloy (dioceza din Autun)220. Mai mult, unele pietre cu cupul\ sau megali]iruina]i jucau un rol în timpul expunerii copiilor. ~n sfîr[it, ex-voto-urigalo-romane sau statui ale zei]elor-mame au fost uneori g\site sub sanctuaresau în izvoarele a c\ror ap\ servea pentru botez (de exemplu la Roched�Hys, dioceza din Autun). Toate aceste am\nunte trimit în mod conver-gent la culte precre[tine ale fecundit\]ii.

Interoga]ia istoric\ trebuie s\ aib\ ca obiect [i modul în care moarteacopiilor neboteza]i era tr\it\ de p\rin]i. Dup\ ce [i-au ratat în acela[itimp na[terea [i moartea, [i deci de dou\ ori frustra]i de riturile detrecere, micii defunc]i nu aveau s\ devin\ fiin]e r\t\citoare asemeni celormor]i `n naufragii ? Nu vor c\uta oare s\ le fac\ r\u unor p\rin]i ce nu le-audeschis por]ile ve[niciei preafericite ? Burchard de Worms, la începutulsecolului XI, ne dezv\luie � condamnînd-o � practica ce consta în a înfigeun ]\ru[ în trupul copiilor deceda]i f\r\ botez pentru a-i împiedica s\devin\ spiridu[i nelini[titori221. ~ntîlnim deci credin]a în fantome, atît der\spîndit\ alt\dat\222. ~n secolul XIX, în Dorset, ]\ranii înc\ se mai gr\beaus\-[i boteze copiii, temîndu-se c\, dac\ mureau f\r\ a fi primit un nume,vor r\t\ci prin p\duri [i prin locuri pustii [i nu vor reu[i s\-[i g\seasc\odihna223.

~nhumarea în afara p\mîntului consacrat a micilor cadavre nebotezatenu putea decît s\ sporeasc\ nelini[tea psihic\ a p\rin]ilor. C\ci Bisericarefuza s\ înmormînteze într-un �loc sfînt [i religios� �avortoni� c\rorap\catul originar nu le-a fost iertat. �Numai credincio[ii trebuie s\ fieînmormînta]i împreun\ cu credincio[ii�224. Cu siguran]\, ritualurile dioce-zane tardive recomandau îngroparea copiilor neboteza]i într-un �loc decent

P|CATUL ORIGINAR

326

[i cinstit�, datorit\ sufletului ce i-a locuit o clip\ [i din respect pentrup\rin]ii lor cre[tini. Este adev\rat c\ înhumarea lor se f\cea în lipsaoric\rui preot [i c\ erau exclu[i din p\mîntul consacrat la fel ca altepersoane marcate de infamie : necredincio[i, eretici, aposta]i, schismatici,excomunica]i, sinuciga[i din disperare sau din mînie, mor]i în duel,actori, farsori, scamatori, vinova]i de p\cate publice [i al]i non-practican]inotorii225. Conform dreptului canonic de odinioar\, înhumarea în p\mîntcre[tin a unui copil mort înainte de botez f\cea cimitirul interzis. Trebuiaexhumat micul cadavru [i �reconciliat� cimitirul �profanat�226. Despreimportan]a înhum\rii în p\mînt consacrat, o anecdot\ privitoare la sfîntulFrançois de Sales [i povestit\ de Pierre Saintyves este revelatoare :

�Era în Tonon, la periferia Saint-Ber, o femeie `nd`rjit\ în erezia luiCalvin [i care avea de cîteva zile un copil de la so]ul ei. Cum totamînau s\-l duc\ la botez, se întîmpl\ c\ el muri f\r\ s\-l primeasc\ ;drept pentru care, mama, foarte îndurerat\, izbucnea în lacrimi [iumplea toat\ casa de pl`nsete. Totu[i, v\zînd c\ nu exist\ leac, sehot\rî s\ mearg\ s\-l caute de domnul Pierre Bouverat, preot, pentru aavea un loc în cimitir pentru copilul ei. Pe drum l-a întîlnit pe omulapostolic [sfîntul François de Sales] care se muncise mult s\ o conver-teasc\ ; ea se arunc\ la picioarele lui, înnoindu-[i plîngerile [i strig\ :« O, p\rinte, voi deveni catolic\ dac\ faci ca, prin rug\ciunile tale,copilul meu s\ tr\iasc\, pentru a fi botezat ». Atunci preafericitulFrançois a îngenuncheat [i s-a rugat lui Dumnezeu pentru credin]aacestei femei ; [i în aceea[i clip\ copilul se întoarse la via]\. P\rin]ii îimul]umir\ lui Dumnezeu [i îl duser\ la botez, dup\ care el a mai tr\itdou\ zile�227.

Iat\ deci o cerere de �r\gaz� motivat\ mai întîi prin dorin]a de aob]ine pentru copil un loc în p\mîntul binecuvîntat. Aruncarea în afaralui [i neînscrierea � în Fran]a pîn\ aproape de 1736 � în registrele decatolicitate a copiilor n\scu]i mor]i nu însemna oare c\ erau exclu[i dinspa]iul sacru [i securizat al Bisericii [i abandona]i unei sor]i îndoielnice ?~nsu[i cuvîntul �limburi�, creat în secolul XIII de sfîntul Albert cel Mare [ide sfîntul Toma d�Aquino, înseamn\ �limite�. Or, despre ce limite puteafi vorba dac\ nu despre cele ale infernului ? ~n]elegem c\ la sfîr[itulsecolului XVIII, la Kintzheim în Alsacia, p\rin]ii înc\ î[i îngropau copiiideceda]i f\r\ botez sub strea[ina bisericii. Astfel, apa de ploaie, dup\ cese va fi scurs pe acoperi[ul edificiului sacru, ar ajunge totu[i s\ le botezemicu]ii228. ~n ]\rile ortodoxe � de exemplu în Rom^nia � copiii neboteza]ierau, la fel, arunca]i în afara cimitirelor cre[tine ; deci, [i acolo eraucunoscute botezurile micilor cadavre ce p\reau s\ revin\ la via]a229.

Deoarece acestea erau fiin]e marginale înainte de reintroducerea lor,prin sacrament, în spa]iul cre[tin, s-a recurs la administrarea botezului dec\tre ermi]i, ei în[i[i personaje marginale fa]\ de comunit\]ile omene[ti.Desigur, ermi]ii g\seau un oarecare avantaj material în a se instala înapropierea unui sanctuar de r\gaz. Dar mai ales, tr\ind aproape decapele izolate, în contact cu o natur\ s\lbatic\ [i misterioas\, ei ap\reau


327

ca mediatori privilegia]i între lumea obi[nuit\ a celor vii [i universulnesigur [i tulbur\tor din care trebuia s\ se reu[easc\ aducerea copiilorneboteza]i. Ordonan]ele generale ale diocezei din Toul în 1658 �interzicoric\rui preot s\ boteze copiii n\scu]i mor]i, sub amenin]area pedepseicu suspendarea, iar ermi]ilor, sub amenin]area pedepsei cu expulzareadin sih\stria lor [i a cenzurilor ecleziastice�230.

Keith Thomas a demonstrat pe larg, pentru Evul Mediu [i plecînd dela cazul englez, c\ botezul era conceput de unele popula]ii cre[tine ca unrit magic oferind mai întîi [i în primul rînd o protec]ie terestr\231. Oanchet\ f\cut\ de cler în 1975-1976 într-un stat din sudul brazilian a dusla rezultate concordante232. Dar, mai în profunzime, botezul catolicasigura intrarea automat\ în paradis a copilului mort înaintea vîrstei dediscern\mînt. De aceea Bisericile protestante au întîmpinat greut\]i în aface acceptat\ de c\tre popula]iile pe care le controlau o practic\ abotezului mai pu]in formalist\ ce introducea copiii neboteza]i în paradis,cu simpla condi]ie ca p\rin]ii s\ fi fost cre[tini. ~n Anglia, unii dintreprimii disiden]i religio[i care refuzaser\ mai întîi botezul copiilor, s-auîntors la Biserica instituit\ în momentul în care au devenit p\rin]i. {i lorle era team\ ca progenitura lor s\ nu moar\ înainte de a primi semnulcre[tinismului233. Abatele de Vertot noteaz\ c\, în Suedia, la sfîr[itulsecolului XVII �cea mai mare parte a femeilor se temeau (chiar dup\Reform\) c\, nefolosindu-se sarea [i exorciz\rile obi[nuite, copiii lor nuau fost bine boteza]i�234. ~n a 46-a �vizit\ sau consolare� a lui CharlesDrelincourt, un pastor se mir\ s\ vad\ o reformat\ plîngînd deoarececopilul îi murise înainte de botez. Pastorul îi spuse :

�Consoleaz\-te... c\ci dac\ moartea l-a r\pit pe acest copil... el este însînul lui Dumnezeu [i suge la sînul consol\rilor lui ve[nice�.Dar femeia îi r\spunde : �Dac\ ar fi fost copilul meu botezat, nu m-a[îndoi deloc de mîntuirea lui... dar a murit f\r\ s\ fi fost botezat [i iat\adev\ratul motiv al durerii mele�235.

~n 1674, sinodul Languedoc-ului de jos trebuie s\ le interzic\ pastorilors\-[i întrerup\ predica pentru a administra de urgen]\ botezul copiilorbolnavi236. Cam în aceea[i epoc\, `n Béarn, se semnaleaz\ c\ p\rin]iireforma]i prefer\ botezul catolic celui dat de pastor. Li se pare mai sigur237.

Tr\irea religioas\ ne întoarce deci la o teologie, în ciuda tuturoraspectelor etnografice ale botezului. Iat\-ne în inima unei acultura]ii :adic\ în prezen]a unei doctrine ce-[i ia în sarcin\ rituri vechi, dar trans-formîndu-le foarte mult finalitatea. Cu siguran]\, botezul p\rea s\ procureo protec]ie copilului viu ; iar trupului copilului mort îi procur\ odihna înp\mîntul consacrat, gra]ie c\ruia nu va deveni un strigoi nelini[titor [ir\t\citor. Dar, mai ales, deschide, prin rituri potrivite, por]ile paradisului.El îi permite, deci, micului defunct s\ scape de nepl\cerea limburilor, iarp\rin]ilor, s\ nu se fr\mînte pentru destinul lui ve[nic.

~n toate epocile istoriei cre[tine, teologii optimi[ti au refuzat s\ cread\în suferin]a copiilor mor]i f\r\ botez [i s\-i urmeze pe sfîntul Augustin

P|CATUL ORIGINAR

328

(ultima modalitate) [i pe sfîntul Fulgen]iu în convingerea lor c\ ace[ticopii �vor fi pedepsi]i prin focul ve[nic ; c\ci, de[i nu au nici un p\catpersonal, prin murd\ria lor ei au primit p\catul originar�238. Curentultomist a afirmat c\ un copil mort cu p\catul originar nu merit\ pedeapsafocului. Gerson într-o predic\ [i cardinalul Cajetan într-un comentariu laSuma teologic\ a sfîntului Toma au imaginat chiar c\ Dumnezeu ascult\rug\ciunea neferici]ilor p\rin]i ai c\ror copii mor înainte de botez [i-iprime[te pe ace[tia din urm\ în ve[nicia preafericit\239. Dar, global,înv\]\tura Bisericii r\mînea � am spus-o � mai nelini[titoare, chiar f\cîndabstrac]ie de doctrina augustinienilor care, de la Isidor de Sevilla240 lafranciscanul Conrius241 (� 1629) [i la cardinalul Noris242 (� 1704), trec`ndprin sfîntul Anselm243 [i Grigore de Rimini244, continuau s\ arunce înfl\c\rile infernului micu]ii neboteza]i. Conciliul de la Floren]a din 1439,repetîndu-l pe cel de la Lyon din 1274, declar\ : �Sufletele celor ce morîn stare de p\cat de moarte sau numai cu p\catul originar coboar\ îninfern, pentru ca aici s\ fie totu[i supuse unor pedepse inegale�245.

Mai pu]in categoric, conciliul de la Trento arunc\ totu[i �anatema�asupra celor ce �neag\ necesitatea de a boteza copiii mici, ie[i]i recentdin uterul matern�, sub pretextul c\ p\rin]ii sînt ei în[i[i boteza]i246.Aceste declara]ii doctrinare [i altele de acela[i gen începînd cu conciliulde la Cartagina din 418 se bazau pe un verset din Evanghelia sfîntuluiIoan (3, 5) : �dac\ cineva nu este n\scut din ap\ [i din Duh, nu poate s\intre în ~mp\r\]ia lui Dumnezeu�. Este probabil c\ interpretarea dramatic\a acestui text dat\ de conciliul de la Floren]a a stîrnit angoasa colectiv\în fa]a deceselor copiilor înc\ neboteza]i247.

Totu[i tomi[tii spuneau c\ în limburi copiii sînt priva]i de viziuneabeatific\ (la peine du �dam� ) dar c\ nu sufer\, întrucît nu [tiu de ce sîntpriva]i. Dante este aproape de sfîntul Toma atunci cînd, evocînd �limburileinfernului�248, le descrie ca pe un loc f\r\ suferin]\ dar [i, e drept, f\r\bucurie :

�Pe cît mi-a fost s-aud putin]a dat\nu plîns aici, ci-oft\ri sunau, [i-ataric\ fac eternul are s\ se sbat\din chin f\r\ dureri pornind, pe carile scoate-o nesfîr[it de mult\ gintede mici copii, femei [i oameni mari�249.

Dar, pe de o parte, limburile nu au fost oficializate de autoritateapontifical\ decît sub Pius VI, la sfîr[itul secolului la XVIII250. {i, pe de alt\parte, exista o rela]ie semantic\ evident\ [i nelini[titoare între dam [i�damnare�. Se predica în mod curent c\ dam (= privare, p\gubire) esteo suferin]\ teribil\. Astfel, citim într-o edi]ie din 1604 a lucr\rii Doctrinalde sapience la capitolul consacrat �infernului� : �Gîndi]i-v\ c\ pedeapsade priva]iune este incomparabil mai mare [decît pedeapsa sim]urilor] [iconst\ în a fi privat pentru totdeauna de viziunea lui Dumnezeu [i depl\cuta companie a preaferici]ilor�251. ~n acela[i sens, un Mystère desRameaux jucat la Embrun în 1529 îi asigur\ pe spectatori c\ acei copii


329

mor]i f\r\ botez �nu coboar\ în h\ul adînc, acolo unde sînt ceilal]idamna]i. ~ns\ ei sînt priva]i de adev\ratul Dumnezeu [i de divina saesen]\�. Iar dac\ ta]ii [i mamele au fost cauza acestei �damn\ri [i anumitei priva]iuni�, copiii lor în ziua judec\]ii vor fi martori ai acuz\rii [i vorreclama de la Dumnezeu �dreptate� împotriva lor252. �Damnare�, �privare� :redutabil\ ambiguitate a acestor termeni utiliza]i aici ca sinonime.

Pastorala de alt\dat\, a[a cum ne-o fac cunoscut\ riturile, insista f\r\încetare pe p\catul greu pe care-l purta cu sine copilul nebotezat. ~nc\ înanii 1940, în Bretagne [i Ardèche (dar cu siguran]\ [i în alte p\r]i),mamele credincioase nu-[i s\rutau copilul pîn\ cînd nu era botezat253.Acest refuz semnificativ motivat printr-o teologie traumatizant\ poate ficomparat cu o interdic]ie ce figureaz\ în Rituel de Toul, în 1760 : �Preo]iitrebuie s\ interzic\ în mod absolut aducerea copiilor la botez cu viori saualte instrumente. S\ ne amintim c\ ei sînt criminali [i copii ai m`niei cevor fi prezenta]i milosteniei lui Dumnezeu ; c\ în aceast\ stare ei sîntprizonieri ai demonului ; c\, astfel, nimic nu se potrive[te mai pu]in cucondi]ia lor decît aceste nebune manifest\ri de bucurie�254. P\rin]ii dinQuébec, odinioar\, aveau obiceiul s\ spun\ cu umor dup\ botezul (unuib\iat) : �Acum poate s\ înjure� � c\ci devenise cre[tin.

Biserica catolic\ f\cea deci un caz de con[tiin]\ p\rin]ilor pentru oriceîntîrziere în administrarea sacramentului la nou-n\scu]i. ~n Rituel romanse explic\ :

�Sacramentul acesta este o necesitate atît de mare, încît nimeni nupoate avea parte de via]a ve[nic\ dac\ nu a fost regenerat de apelebotezului... sau nu a avut, cel pu]in, leg\mîntul s\u, înso]it de operfect\ caritate.Cum botezul este de o atît de indispensabil\ necesitate pentru mîntuire,preo]ii vor avea grij\ s\-i previn\ adesea pe ta]i [i pe mame s\ nuamîne botezul copilului lor sub pretextul c\ a[teapt\ un na[ sau o na[\sau pentru orice alt motiv ; ei le vor ar\ta c\ orice considera]ie ome-neasc\ trebuie s\ cedeze în fa]a pericolului pierderii ve[nice 255 care-lamenin]\ pe orice copil nebotezat ; c\ nu trebuie s\ amîne mai mult dedou\zeci [i patru de ore dup\ na[tere ; c\ r\stimpul de opt zile eraalt\dat\ pedepsit cu excomunicarea [i c\, dac\ pedeapsa nu mai esteîn vigoare, ea indic\ cel pu]in c\ acest r\stimp era considerat dreptpretext de p\cat de moarte�256.

Recomand\rile dramatice reflect\ discursul ]inut în mod curent credin-cio[ilor. Observ\m c\ nu se face referire la limburi. P\rin]ii aveau decimotive s\ se team\ de �pierderea ve[nic\� a unui copil decedat înainte debotez, c\ci el r\mînea un �copil al mîniei�, dup\ formula sfîntului Pavel(Efeseni 2, 3) repetat\ de mii de ori de-a lungul secolelor, dar pe careapostolul p\gînilor o folosise într-un cu totul alt context (�~ntre ei eram[i noi to]i odinioar\, cînd tr\iam în poftele firii noastre p\c\toase, f\c`ndlucrurile voite [i g`ndite de firea p\c\toas\, [i eram din fire copii aimîniei, ca [i ceilal]i�). Pasajul din sfîntul Pavel nu se refer\ la copii.Totu[i, lor le-a fost aplicat mai tîrziu.

P|CATUL ORIGINAR

330

~n Fran]a, o ordonan]\ regal\ din 1698 amintea obliga]ia de a botezacopiii la dou\zeci [i patru de ore dup\ na[tere. ~n plus, ritualurileînmul]eau sfaturile date preo]ilor cu privire, în acela[i timp, la alegereamoa[elor [i la botezurile ce trebuie efectuate în cursul na[terilor dificile.Era normal s\ li se cear\ moa[elor s\ fie �instruite cu privire la modul deadministrare a botezului�, întrucît ele ]ineau �uneori în mîn\ mîntuireave[nic\� a copiilor257. Mîntuire pe care cuvinte gre[it pronun]ate ar fi com-promis-o pentru totdeauna. Abrégé du Dictionnaire des cas de conscience(Rezumatul Dic]ionarului cazurilor de con[tiin]\) de Pontas (1715), publicatîn 1764 de lazaristul P. Collet prezint\ la articolul �botez� cazul uneimoa[e ignorante ce boteaz\ �in nomine matris� în loc de �in nominepatris�. Acest botez va fi nul �deoarece aceast\ modificare distruge cutotul sensul catolic al formei sacramentului�258. ~n schimb, un necioplitfolosind formula �Ego te baptizo, in nomine patria, et filia, et spiritusancta� va fi administrat un botez valid, c\ci �patria pentru un om cevorbe[te r\u o limb\ semnific\ ceea ce pentru un om ce vorbe[te binesemnific\ patris�259.

Dar o problem\ [i mai delicat\ : în cazul unei na[teri dificile, începîndcu ce moment trebuie conferit botezul ? Altfel spus : începînd cu cemoment copilul nu mai este acoperit de protec]ia spiritual\ a mameibotezate ? Rituel de Blois din 1730 înva]\ : �De obicei, nu trebuie botezatun copil care nu a ie[it ? R\spuns � destul de încurcat � al Ritului dinBlois consultat, este c\ din momentul în care un membru apare în afar\[i, prin mi[care, d\ semne de via]\, copilul trebuie botezat pe aceast\parte. Dac\ apoi iese în întregime [i este în via]\, va fi rebotezat condi-]ionat�260. Dar ce atitudine trebuie adoptat\ dac\ femeia moare înainte s\ias\ copilul ? R\spunsul � destul de încurcat � al Ritului din Blois, consultataici cu titlul de e[antion semnificativ :

�Nu este permis\ deschiderea unei femei înaintea mor]ii pentru a-isalva fructul [i a-l boteza. Dac\ moare înainte de a fi eliberat\, trebuies\ i se ]in\ gura deschis\, ca s\ nu se sufoce copilul, [i s\ se recurg\imediat la un chirurg sau la cineva care s\ deschid\ sînul mamei, s\scoat\ cu îndemînare copilul [i s\-l boteze dac\ d\ cel mai mic semnde via]\. Dac\ este scos mort, f\r\ putin]\ de a fi botezat, nu trebuieînmormîntat în p\mîntul sfînt, ci într-un loc nebinecuvîntat [i destinatînmormînt\rii copiilor mor]i f\r\ botez. Dac\ el r\mîne în sînul mamei,trebuie înhumat împreun\ cu ea, f\r\ teama c\ locul sfînt ar fi întinat,c\ci în aceast\ stare copilul este ca parte a mamei sale�261.

Astfel, copilul era considerat botezat, cre[tin [i mîntuit dac\ nu ie[ea �sau dac\ nu era scos � din pîntecele matern. Dar dac\ î[i scotea doarcapul sau un picior afar\, sau chirurgul îl extr\gea din trupul mort almamei sale, el era un �copil al mîniei�, iar paradisul îi era închis dinmomentul în care murea înainte de botez.

A[adar, Biserica catolic\ a r\spîndit � dar a [i tr\it ea îns\[i � frica demoartea f\r\ botez. Este principalul motiv al severului edict din 1556 datde Henric al II-lea ce poruncea fetelor îns\rcinate s\-[i declare starea,


331

apoi na[terea, autorit\]ilor, regele ac]ionînd atunci, într-un context decre[tin\tate, ca responsabil de via]a dar, [i mai mult, de mîntuireaspiritual\ a supu[ilor s\i262. Textul edictului dovede[te c\ marea team\ asuveranului [i a consilierilor s\i era ca fetele seduse, f\cînd s\ dispar\copiii ilegitimi, s\ nu-i priveze de botez. Infanticidul era grav mai alespentru c\ excludea victima din paradis. ~ntrucît copilul �a fost privat debotez [i de înmormîntarea public\ [i obi[nuit\�, declar\ edictul, mama s\fie �considerat\ uciga[a copilului ei. Iar drept repara]ie, pedepsit\ cumoartea [i pedeapsa capital\, [i cu rigoarea impus\ de calitatea parti-cular\ a cazului�263. Legisla]ia draconic\ a fost aplicat\ în mod inegal,potrivit timpurilor [i locurilor. La sfîr[itul secolului XVIII era c\zut\ îndesuetudine. Dar, am\nunt revelator pentru noi, Henric al II-lea pre-v\zuse ca edictul s\u s\ fie publicat din trei în trei luni, iar preo]ii [ivicarii s\-l citeasc\ la predica de duminic\. ~n plus, el a fost reînnoit deHenric al III-lea, `n 1586, de Ludovic al XIV-lea, în 1708 [i de Ludovical XV-lea în 1731. La începutul secolului XVIII, numeroase parlamenteînc\ mai ordonau judec\torilor s\ vegheze ca preo]ii s\-l citeasc\ laslujba de duminic\264.

Concep]ia dramatic\ asupra botezului a supravie]uit, mai mult saumai pu]in, în interiorul protestantismului, nu doar la nivelul popula]iilor �ceea ce am amintit mai sus � dar [i, cel pu]in pentru un timp, la niveluldiscursului teologic [i al pastoralei. Articolul 9 al Confesiunii de laAugsburg îi condamn\ pe anabapti[tii care acord\ mîntuirea copiilorneboteza]i, iar articolul 2 declar\ c\ oricine nu a fost regenerat prinsacramentul apei va c\dea în moartea ve[nic\265. ~n Anglia, prima PrayerBook insist\ asupra necesit\]ii conferirii botezului în primele zile devia]\, iar cel ce-i urmeaz\ în epoca elisabetan\ permite ca, în caz de�necesitate�, sacramentul s\ fie administrat [i în afara zilelor de duminic\[i de s\rb\toare. Sigur, cei mai mul]i teologi anglicani de la sfîr[itulsecolului XVI [i începutul secolului XVII, considerînd botezul �în modformal� indispensabil, refuz\ s\-l cread\ �absolut� necesar în vedereamîntuirii. Dar, în 1569, vicarul de Ashford, din Kent, declar\ c\ to]i copiiineboteza]i merg în focul iadului. Problema a r\mas mult timp contro-versat\ [i în interiorul protestantismului francez266.

Revenind la sanctuarele de r\gaz, constat\m mai întîi, prin regrupareaindica]iilor fragmentare, c\ p\rin]i [i martori apar]inînd tuturor mediilorsociale au cerut aceste învieri provizorii de la care nu se a[tepta nimicaltceva decît o amînare a termenului, amînare ce ar permite botezarea267.La Valence, în secolul XV, 2 familii din cele 18 care ob]in r\gaz pentrucopilul lor lîng\ mormîntul cuvioasei Philippe de Chantemilan sînt �nobile�.~n Biserica Buna-Vestire, la Aix-en-Provence, în timpul unei �învieri�survenite în 1558, [ase din [apte martori sînt negustori sau me[te[ugariposedînd fiecare bunuri în valoare de cel pu]in 200 de florini, al [apteleafiind un adolescent de cincisprezece ani268. La sfîr[itul secolului XVII, laDijon, ironicul Gabriel d�Emiliane noteaz\ c\ cei doi copii adu[i în fa]a

P|CATUL ORIGINAR

332

�micii Notre-Dame� din Saint-Bénigne apar]ineau �celor mai bune familii�din ora[269. Jacques Gélis constat\, la rîndul s\u, diversitatea originilorsociale ale pelerinilor ce treceau pe la sanctuarele de r\gaz : la Benoîte--Vaux (dioceza Clermont) în secolul XVII, ca [i la Ambert, la mormîntulP\rintelui Gaschon, în secolul XIX. ~n plus, amîn\rile nu s-au produsdoar în sanctuare rurale. Tocmai am men]ionat Valence, Aix-en-Provence[i Dijon. Mai înainte am evocat miracolul s\vîr[it de sfîntul François deSales la Thonon. Capela Notre-Dame de Loos unde, în secolul XVII, seob]ineau amîn\ri, printre alte miracole, era situat\ �la prima born\ dup\ora[ul Lille�, deci în imediata apropiere a unei mari cet\]i270. Se pare,totu[i, c\ în epoca clasic\ cele mai numeroase [i cele mai renumitesanctuare de r\gaz se g\sesc de-acum, la ]ar\, departe de privireab\nuitoare a ierarhiei.

O alt\ constatare notabil\ � f\cut\ tot de Jacques Gélis : secolul XVIIcunoa[te �înmul]irea�, chiar �explozia� acestor sanctuare al c\ror apogeuse situeaz\ în jurul anului 1700. Prin urmare, fenomenul s-a accentuat întimpul vîrstei de aur a Reformei catolice [i în timp ce un efort decre[tinizare f\r\ precedent era întreprins în direc]ia universului rural.Aceast\ corela]ie ne las\ s\ ghicim cum catehizarea timpului a dus, înlumea ]\r\neasc\, la cre[terea angoasei în fa]a mor]ii copiilor neboteza]i.�Devo]iunea fa]\ de botez�, propus\ în special de [coala francez\ despiritualitate, abundenta literatur\ referitoare la botez din acel timp,încerc\rile pastorale de a sanctifica ziua aniversar\ a botezului271 au avutdrept consecin]\ îndep\rtat\, la nivel cotidian, o intensificare a cereriiunui sacrament atît de necesar, încît lipsa lui îl priva pe copilul mort prearepede de ve[nicia preafericit\.

Totu[i, Biserica oficial\ era ostil\ sanctuarelor de r\gaz. Preotul Jean--Baptiste Thiers, la sfîr[itul secolului XVII, a amintit în Traité des superstitionsqui regardent les sacremens (Tratatul despre supersti]iile ce privesc sacra-mentele...) principalele texte condamnînd recurgerea la asemenea sanctuare.Ele au fost formulate succesiv de episcopii de Langres în 1452 [i 1455, destatutele sinodale din Sens în 1524, din Lyon în 1557 [i 1566, din Besançonîn 1592 [i 1666, de ordonan]ele generale ale diocezei din Toul în 1658.Benedict XIV, un pap\ al Luminilor ce nu credea, nici el, în înviereamicilor cadavre, citeaz\, într-un pasaj consacrat botezului, decretul datde Sfîntul Scaun pe 27 aprilie 1729, condamnînd obiceiul de a duce copiiin\scu]i mor]i în anumite locuri de cult, mai ales cel din Ursperg, înSuabia272. Textele ne frapeaz\ prin spiritul critic de care dau dovad\ înc\din secolul XV. ~n statutul sinodal din 1452, episcopul de Langres Philippede Vienne scrie : �Adesea se nasc copii ce nu au nici via]\, nici suflet [isînt boteza]i de unele persoane ignorante, care cred c\ acei copii au via]\[i au un suflet pentru c\ îi v\d mi[cîndu-se în pîlpîirea focului [i dincauza c\ldurii f\cute de obicei în jurul lor în anumite biserici sau în locuripioase din ora[ul nostru [i din dioceza noastr\...�273 La cel\lalt cap\t alacestei perioade, Benedict XIV observ\, în acela[i sens :


333

�...Semnele prin care se pretinde declararea învierii acestor copii sîntfoarte ambigue, iar... martorii care atest\ aceste fapte sînt, în cea maimare parte, pu]in credibili [i lipsi]i de autoritate. C\ci sînt consideratesemne sigure ale învierii fie schimbarea culorii palide într-una ro[ie,fie flexibilitatea membrelor înainte rigide, fie sîngele ce curge din n\risau cîteva pic\turi de sudoare ap\rînd pe frunte sau pe burt\... Aminti-tele efecte fizice pot fi cu u[urin]\ atribuite c\ldurii provenind de laf\cliile aprinse în jurul cadavrelor copiilor [i de la alte focuri aprinsepentru înc\lzirea sanctuarelor�274.

{i papa continu\ notînd c\ relatarea pretinselor miracole nu men]io-neaz\ �nici strig\t, nici geam\t..., care, în caz de înviere, ar trebuiconsiderate ca avînd mare importan]\. C\ci sînt cel mai pu]in susceptibilede fraud\ sau de falsitate�275.

Spiritul critic este înso]it, de la un cap\t la cel\lalt al perioadei, de unton dispre]uitor fa]\ de botez\torii prea gr\bi]i [i fa]\ de martorii credulisau interesa]i. Cei dintîi sînt trata]i drept �persoane ignorante�276 sau�preo]i neinstrui]i�277. Ceilal]i sînt în general considera]i femei demne dedispre] : �Exist\ unele femei care, pentru profit b\nesc, se amestec\ înaceste în[el\ciuni�278 (sinodul din Langres, 1455). �Femei b\trîne, be]ive[i f\r\ de con[tiin]\ îi observ\ pe copii în biseric\ timp de dou\, trei saumai multe zile [i apoi depun m\rturie cum c\ au ap\rut semne devia]\�279 (statutele sinodale din Besançon, 1592 [i 1656). �~n cea mai mareparte, femeiu[ti inculte sînt martori ai acestor fapte�280 (Benedict XIV).Acuza]iile acestea antifeministe impun dou\ rectific\ri : a) martorii nuerau neap\rat femei. La biserica amintit\ din Aix-en-Provence în 1558 nuerau decît b\rba]i ; b) este totu[i credibil c\ femeile erau majoritare înjurul micilor cadavre : nimic anormal în asta, fiind vorba de nou-n\scu]i[i deci de o legitim\ împ\rt\[ire a durerii [i a speran]ei între cele ce îiaduc pe lume [i care, desigur, sufereau mai mult decît b\rba]ii la ideea c\micu]ii nu vor cunoa[te bucuriile paradisului.

Clericalismul masculin s-a str\duit, a[adar, s\ interzic\ sanctuarele der\gaz [i înhumarea în p\mîntul consacrat a �avortonilor�. ~ns\ cel pu]inunele din aceste sanctuare au continuat s\ func]ioneze pîn\ în secolul XX,mai ales la ]ar\. Asta pentru c\ angoasa p\rin]ilor era foarte puternic\ : oangoas\ ce-ar fi putut fi alinat\ de o alt\ doctrin\ a botezului [i pe care,probabil, p\rin]ii cre[tini din primele secole ale Bisericii nu o resim]eau.Drept dovad\, urm\toarea inscrip]ie galo-roman\ din La Cayole de lasfîr[itul secolului V, unde p\rin]ii î[i afirm\ speran]a în destinul preafericital micu]ului lor mort înainte de botez :

�Acest gra]ios copil purtînd semnul crucii, / a c\rui inocen]\ nu erap\tat\ de nici un p\cat, / micul Theodosie, ai c\rui p\rin]i, cu îndrep-t\]ire, / doreau sfîntul botez, / a fost r\pit de o moarte crud\ ; îns\st\pînul suprem al cerului / va acorda odihna r\m\[i]elor lui p\m`n-te[ti / marcate de nobilul semn al crucii, [i el va fi numit urma[ al luiHristos�281.

P|CATUL ORIGINAR

334

Sanctuarele de r\gaz au constituit un r\spuns limitat, dar securizantdat unei teologii traumatizante c\reia marele Arnauld i-a adus, dup\obiceiul s\u, o justificare decisiv\ :

�A[ vrea... ca toat\ lumea s\ aib\ în minte o considera]ie foarte binegîndit\ a cardinalului Bellarmino. {i anume c\ mila noastr\ pentrucopii nu le poate servi la nimic [i c\, la fel, severitatea sentimentelornoastre nu le face cu nimic mai nefericit\ condi]ia. C\ de aceea acestelucruri nu trebuie judecate prin mi[carea omeneasc\ de o tandre]einutil\ fa]\ de mor]i, a[a cum fac cei mai mul]i dintre oameni ; ci prinlumina Scripturii, a conciliilor [i a P\rin]ilor�282.

Totu[i, Arnauld recuno[tea c\ �cei mai mul]i dintre oameni� se l\sauprin[i, în ciuda teologilor, în �mi[carea� acestei �inutile tandre]i�.


335

9.

MUL}IMEA DE PIERZANIE{I SISTEMUL P|CATULUI

�Mul]i chema]i [i pu]ini ale[i�

Concep]ia tradi]ional\ asupra p\catului originar explic\ importan]a extra-ordinar\ acordat\, pîn\ în secolul XIX, în doctrina catolic\ cea maioficial\ � dar [i la protestan]i1 �, scurtei fraze din sfîntul Matei (22, 14) :�C\ci mul]i sînt chema]i, dar pu]ini sînt ale[i�. Leg\tura a fost clarsubliniat\ de sfîntul Toma d�Aquino care s-a str\duit, totu[i, s\ reac]io-neze, în acest domeniu, împotriva pesimismului augustinian. ~ntr-adev\r,citim în Suma teologic\ :

�~n ce prive[te micul num\r de ale[i [de care sfîntul Toma nu seîndoie[te], iat\ ce putem spune. Binele corespunz\tor condi]iei comunea naturii se realizeaz\ cel mai adesea, iar lipsa unui asemenea bine esterar\. Dar binele ce dep\[e[te starea comun\ a lucrurilor este realizat înnum\r mic, iar lipsa acestui bine este frecvent\. De aceea, observ\mc\, `n cea mai mare parte, oamenii sînt dota]i cu o cunoa[tere suficient\pentru conduita vie]ii lor [i c\ num\rul celor numi]i idio]i sau f\r\minte, întrucît duc lips\ de aceast\ cunoa[tere, este mic. Dar foarterari, printre muritori, sînt cei ce ajung la o [tiin]\ profund\ a lucrurilorinteligibile. A[adar, cum beatitudinea etern\, ce const\ în viziunea luiDumnezeu, dep\[e[te nivelul comun al naturii, mai ales dup\ ce naturaa fost privat\ de gra]ie prin corup]ia p\catului originar, exist\ pu]inioameni salva]i�2.

Textul, folosit în repetate rînduri în cursul secolelor urm\toare, revel\în acela[i timp caracterul general al unei convingeri la nivelul teologilor[i o gre[eal\ de logic\ în construc]ia tomist\. C\ci diferen]a stabilit\ dedoctorul angelic între natur\ [i supranatur\ ar fi trebuit s\ conduc\ la odistinc]ie analog\ între paradisul deschis numai ale[ilor [i un loc deprimire, cel pu]in lipsit de suferin]\, pentru masa celor care vor fi realizatpe p\mînt �binele corespunz\tor condi]iei comune a naturii�. ~ns\ geografiaceleilalte lumi nu permitea, la acea vreme, aceast\ l\rgire a limburilor,ele însele nesigure.

Trebuie amintite referin]ele biblice pe care s-a fondat �oribila [iînsp\imînt\toarea� doctrin\ a micului num\r de ale[i � expresia îi apar]inecardinalului Bona (� 1674), mare liturgist, ce adera la ea3. Este vorba maiîntîi chiar de formula sfîntului Matei, �multi sunt vocati, pauci electi �, de

336

la sfîr[itul parabolei osp\]ului nup]ial (22, 1-14) [i apoi de înc\ dou\texte, unul al sfîntului Matei (7, 13-14), altul al sfîntului Luca (13, 23),despre �u[a cea strîmt\�. ~n ultimul pasaj, cineva îl întreab\ pe Isus :�Doamne, oare pu]ini sînt cei care sînt mîntui]i ?�, iar el le r\spunde :�Lupta]i-v\ s\ intra]i pe u[a cea strîmt\. C\ci v\ spun c\ mul]i vor c\utas\ intre [i nu vor putea�. ~n sprijinul acestor sentin]e, teologii [i predi-catorii au ad\ugat adesea Deuteronomul 30, 15 [i Psalmul 1, 1 care, [i unul[i cel\lalt, propun alegerea între dou\ c\i, Epistola a II-a a lui Petru (2, 5-8 :aluzie la potop [i la distrugerea Sodomei [i Gomorei), întîia epistol\ c\treCorinteni (9, 24) : pe locul de `ntrecere �to]i alearg\, dar numai unulprime[te premiul�, [i, în sfîr[it, cîteva versete din Isaia (24, 13-15). ~nevocarea apocaliptic\ a ora[ului distrus, profetul anun]\ c\ cetatea numai e decît ruine �...ca atunci cînd se scutur\ m\slinul sau ca la culesulciorchinelor r\mase dup\ culesul viei�. Bellarmino folose[te urm\toareleimagini violente :

�Num\rul celor respin[i va fi asemenea mul]imii de m\sline c\zute lap\mînt cînd s-a scuturat m\slinul ; iar micul num\r al ale[ilor va ficomparabil cu cele cîteva m\sline care, sc\pînd de mîna celor ce l-auscuturat, au r\mas pe vîrful crengu]elor [i vor fi culese aparte. Deasemenea, mul]imea celor respin[i va fi comparabil\ culesului viei ceumple numeroase co[uri cu ciorchinii de struguri recolta]i de ]\rani ;iar num\rul mic al ale[ilor va fi asem\n\tor celor cî]iva ciorchini care,dup\ culesul viei, mai sînt înc\, din întîmplare, în vie�4.

Compara]iile folosite deja de sfîntul Ieronim5 se reg\sesc [i în celebrulCurs de teologie al carmeli]ilor (descul]i) de la Salamanca din secolul XVII6.

Exegeza contemporan\ clarific\ mai bine decît se putea alt\dat\formulele evanghelice. ~n spatele lui Matei (22, 14) reper\m un dictonfamiliar a c\rui paralel\ apropiat\ se g\se[te în Cartea a 4-a a lui Ezra (8, 3),f\r\ imaginea osp\]ului : �~ntr-adev\r, mul]i au fost crea]i, dar pu]ini vorfi salva]i�. Ideea exprimat\ de aceste dou\ texte concordante (nu toat\lumea va avea parte de via]a ve[nic\) era banal\ în epoca lui Isus, dac\judec\m dup\ mul]imea atest\rilor tanaite r\mase, adic\ dup\ înv\]\turiledoctorilor Torei din secolul II dup\ Hristos ale c\ror sentin]e reflect\ideile religioase evreie[ti din secolul I [i II. Dar, în gîndirea palestinian\a timpului, problemele erau l\sate la latitudinea gîndirii personale afiec\ruia [i nu ofereau nicidecum materia unor formul\ri normative7. ~nplus, în parabola �osp\]ului nup]ial�, dictonul �mul]i sînt chema]i, darpu]ini sînt ale[i� nu este bine racordat la scena anterioar\ : servitorii îipoftesc la nunt\ pe �to]i aceia pe care-i g\sesc�, [i unul singur esterespins pentru c\ nu are hain\ de nunt\. ~n fine, sensul cel mai probabilal formulei este : nu to]i cei chema]i vor fi neap\rat ale[i. ~n ce prive[tecele dou\ texte evanghelice despre �u[a cea strîmt\� este clar c\, încontextul predicii lui Isus în mediul ebraic, ele semnificau respingereaevreilor necredincio[i [i chemarea p\gînilor. ~n acest punct ele sînt înconsonan]\ cu viziunea sfîntului Ioan z\rind în fa]a tronului mielului,


337

al\turi de cei 144 000 de pecetlui]i din Israel, �o mare mul]ime, pe carenimeni nu putea s-o numere, din orice neam, din orice semin]ie, dinorice popor, [i de orice limb\�. De altfel, acest pasaj din Apocalips\(7, 4-12) a dat mult\ b\taie de cap teologiei clasice8.

~n schimb aceasta s-a sprijinit adesea pe o predic\ a sfîntului IoanHrisostomul adresat\ locuitorilor Antiohiei [i în care citim : �Cî]i crede]ic\ vor fi salva]i din acest ora[ ? Ceea ce voi spune poate îi va jigni pemul]i, totu[i o voi spune. Din atîtea mii de locuitori ai acestui ora[ nu vorfi salva]i mai mul]i de o sut\, [i m\ îndoiesc înc\ [i de acest num\r�9. Luisde Granada într-o predic\10 [i Louis Tronson într-o �medita]ie� de singur\-tate11 se refer\, [i unul [i cel\lalt, la aceast\ predic\ a sfîntului IoanHrisostomul : dou\ cazuri printre multe altele. Totu[i, �pîn\ la sfîntulAugustin, P\rin]ii credeau cu pl\cere într-o mîntuire foarte larg\, celpu]in printre cre[tini, iar unii, precum Origene [i adep]ii s\i, chiar înmîntuirea universal\. Dup\ sfîntul Augustin, are loc o reac]ie...�12.

Acest rezumat istoric al p\rintelui Sertillanges ne îndeamn\ s\ maipunem o dat\ în relief importan]a sfîntului Augustin ale c\rui afirma]iilegate de doctrina �mul]imii de pierzanie� par ast\zi stupefiante, cel pu]inunele dintre. El îi scria lui Optatus : �Pe cei despre care el a prev\zut c\nu vor corespunde gra]iei sale Dumnezeu i-a creat în num\r atît de mareîncît mul]imea lor este incomparabil mai mare decît num\rul fiilor f\g\-duin]ei pe care i-a predestinat gloriei împ\r\]iei sale. Astfel, îns\[i masacelor respin[i demonstreaz\ c\ o cantitate oricît de important\ de oamenidamna]i pe drept nu pune nicicum în cauz\ dreptatea lui Dumnezeu�13.Acestei sentin]e i se adaug\ un text celebru din Cetatea lui Dumnezeucare o expliciteaz\ :

�Spe]a uman\ se împarte astfel : în unii se manifest\ gra]ia milostiv\, înal]ii o dreapt\ r\zbunare. Nu se pot ar\ta [i una [i cealalt\ în to]ioamenii, c\ci dac\ to]i ar r\mîne în chinurile unei drepte condamn\ri,gra]ia milostiv\ nu s-ar manifesta în nici unul, [i invers, dac\ to]i ar fimuta]i din tenebre la lumin\, în nici unul nu s-ar manifesta realitatear\zbun\rii. Aceasta din urm\ cuprinde mult mai mul]i oameni decît ceadintîi pentru ca, în acest mod, s\ se arate ce li se datora tuturor�14.

Trebuie s\ constat\m ca pe un fapt istoric acordul dintre reprezentan]iieminen]i ai gîndirii occidentale de la sfîr[itul antichit\]ii pîn\ în secolul XIXasupra num\rului de ale[i. O lucrare latin\ ap\rut\ la Bruxelles în 1899sub semn\tura p\rintelui Godts o demonstreaz\ cu u[urin]\, sprijinindu-sepe �73 de P\rin]i [i sfin]i ai Bisericii�, �74 de teologi [i 28 de interpre]i aisfintei Scripturi�15. Deci sfîntul Toma, a c\rui p\rere asupra problemei amputut-o citi mai sus ([i care a cînt\rit mult, al\turi de cea a sfîntuluiAugustin), a fost în consonan]\, în aceast\ privin]\, cu cea mai mareparte a purt\torilor de cuvînt ai Bisericii. Nici nu mai [tim ce s\ alegemdintre atîtea dovezi. Sf`ntul Grigore cel Mare declar\ într-o predic\ : �Nutrebuie s\ fi]i însp\imînta]i c\ în Biseric\ exist\ mul]i r\i [i pu]ini buni�.Privi]i arca �în mijlocul apelor potopului : era larg\ în locul unde ]inea

MUL}IMEA DE PIERZANIE {I SISTEMUL P|CATULUI

338

dobitoacele, dar îngust\ acolo unde erau închi[i oamenii�. La fel, �SfîntaBiseric\ este `ntins\ trupe[te îns\ strîmt\ spiritual�. De aceea trebuie �s\repet\m adesea [i s\ nu uit\m niciodat\ c\ mul]i sînt chema]i, dar pu]inisînt ale[i�16.

La rîndul s\u, sfîntul Bernard afirm\ într-o predic\ : �Toat\ lumea,pîn\ la cel mai modest credincios, [tie c\ Domnul va veni pentru ca s\-ijudece pe cei vii [i pe cei mor]i [i s\-i r\spl\teasc\ pe fiecare pentrufaptele sale. ~n schimb, iat\ [tiin]a pe care nu o posed\ to]i, [i nici ceimul]i, ci numai cî]iva : [i anume c\, într-adev\r, pu]ini sînt cei mîntui]i�17.Iar Inocen]iu III explic\ : �Nu toat\ lumea crede în evanghelia lui Hristos.Or, cine nu crede este deja judecat. A[adar, cum necredincio[ii sînt mainumero[i decît credincio[ii, f\r\ îndoial\ c\ �Mul]i sînt chema]i [i pu]inisînt ale[i »�. Dar [i dintre credincio[i mul]i vor fi condamna]i, adic\ aceiacare î[i contrazic credin]a prin faptele lor : c\ci �Ar fi fost mai bine pentruei s\ nu fi cunoscut calea drept\]ii decît, dup\ ce au cunoscut-o, s\ seîntoarc\ de la porunca sfînt\, care le fusese dat\� (A doua Epistol\ a luiPetru, 2, 21)�18. Sfîntul Bonaventura repet\ [i îl expliciteaz\ pe sfîntulAugustin :

�Atunci cînd Dumnezeu condamn\ [i respinge, ac]ioneaz\ dup\ dreptate ;cînd predestineaz\ [la mîntuire], ac]ioneaz\ prin gra]ie [i `ndurare carenu exclud dreptatea. C\ci to]i, apar]inînd mul]imii de pierzanie, trebuiaus\ fie damna]i. A[adar sînt mai mul]i respin[i decît ale[i pentru ca s\ fieevident c\ mîntuirea vine dintr-o gra]ie special\ în timp ce damnarearezult\ din dreptatea obi[nuit\...�19.

Ludolphe le Chartreux, a c\rui Vita Christi, scris\ în secolul XIV a fostapoi unul din marile succese ale tipografiei aflate la `nceputurile ei,comenteaz\ astfel parabola simbriilor date lucr\torilor viei :

�Dac\ în aceast\ parabol\ to]i au primit un dinar, nu trebuie s\ tragemconcluzia c\ to]i cei chema]i la credin]\ sînt [i mîntui]i ; de unde acestecuvinte teribile : c\ci mul]i dintre lucr\torii din prima, a treia, a [asea,a noua [i ultima or\ sînt chema]i, dar pu]ini sînt ale[i [i primi]i în cer.Mul]i dintre cei ce formeaz\ Biserica militant\ nu vor face nicicîndparte din Biserica triumf\toare�20.

Sfîntul arhiepiscop Antonin de Floren]a (� 1459), prieten al lui FraAngelico [i umanist, despre a c\rui audien]\ în calitate de cazuist amvorbit21, se întreab\ cum poate fi conciliat\ formula pauci sunt electi cucapitolul VII al Apocalipsei ce înf\]i[eaz\, dimpotriv\, o mul]ime imens\de mîntui]i. El rezolv\ contradic]ia în felul urm\tor : ni se pare imposibils\ reu[im s\-i num\r\m pe cei ale[i ; totu[i ei sînt pu]in numero[i fa]\ denum\rul celor respin[i. �La fel, firele de nisip dintr-un sac sînt aproape denenum\rat, dar cît de pu]in înseamn\ ele fa]\ de tot nisipul m\rii !�22.

~n Biserica roman\ a existat pîn\ nu demult �credin]a� c\ cea maimare parte a muritorilor era destinat\ damn\rii. Era, bineîn]eles, opinia[colii rigoriste, iar Pierre Nicole o exprima asigurînd : �Nu exist\ adev\rmai uluitor în religia cre[tin\ decît cel ce ne arat\ num\rul mic al ale[ilor ;


339

[i totu[i, nu exist\ altul care s\ fi fost cu mai mult\ grij\ exprimat întermeni clari de Sf`ntul Duh... {i atunci, cine ne poate da asigur\ri c\sîntem mai curînd din num\rul celor ce alearg\ cu succes [i nu din alacelora ce alearg\ f\r\ rost ?�23 {i mai revelatoare este predica dramatic\a unui episcop din Vence, în 1788, pe care nu m\ pot ab]ine s\ n-o citez,urmîndu-l pe Michel Vovelle24. Oratorul (Monseniorul de Surian) nuîncearc\, prin ea, doar s\ produc\ frica ; î[i m\rturise[te propria fric\ înfa]a certitudinii marelui num\r de respin[i :

�C\ci, în sfîr[it, cînd îmi închipui urm\rile groaznice ale mor]ii, cîndcercetez aparatul înfrico[\tor al judec\]ii, atunci cînd, în minte, coborîn infern, aceste spectacole diverse m\ însp\imînt\ ; totu[i, dac\ toateacestea nu ar privi decît pu]ine persoane, m-a[ lini[ti în fa]a imensit\]iir\ului gîndindu-m\ la num\rul mic al nenoroci]ilor. Dar cînd, ca urmarea profe]iei lui Isus Hristos � pu]ini ale[i � m\ gîndesc c\ aceast\moarte va fi moartea ve[nic\ a aproape tuturor cre[tinilor ce m\înconjoar\ ; c\ acest infern va fi domiciliul stabil aproape al tuturorcelor cu care tr\iesc, cu care vorbesc ; cînd m\ gîndesc c\ aceasta este,poate, soarta mea [i partea mea, m\rturisesc c\ nu îmi mai pot st\pînispaima. Totul m\ îndurereaz\, totul m\ dezgust\ pe p\mînt, [i m\consider de plîns trebuind s\ v\ vorbesc atunci cînd nu m\ simtpreg\tit decît pentru durere [i lacrimi�25.

Chiar un sfînt de mare bun\tate, precum Domnul Vincent î[i însu[e[teconcep]ia îngust\ despre mîntuire. ~ntr-o zi le-a declarat misionarilor s\i :�...Mare este num\rul celor ce intr\ pe poarta larg deschis\ spre infern�.Iar superiorul lazari[tilor afirm\, sprijinindu-se pe tradi]ia Bisericii [i pearitmetica clasic\ a Scripturii : �S\ fim aten]i, s\ vedem ce au spus sfin]iidespre asta [i cît de pu]ini oameni apreciaz\ ei c\ vor fi salva]i. S\presupunem c\ în arca lui Noe nu se g\seau decît [apte sau opt [i c\ to]iceilal]i pieriser\, [i c\ din zece fecioare, cinci au fost respinse, [i c\, dinzece lepro[i vindeca]i, doar unul s-a întors la Isus Hristos. Aceste exemplesînt m\rturii ale num\rului mic de ale[i�26. O alt\ maxim\ a sfîntuluiVincent de Paul, cu privire la acest subiect, era urm\toarea : �Cred c\jum\tate din oamenii lumii, poate chiar trei sferturi, vor fi damna]i pentrup\catul lenei�27. ~ntr-o scrisoare destinat\ unui public restrîns (Lettrecirculaire aux Amis de la Croix), Grignion de Montfort afirm\ �pentru asublinia micul num\r de ale[i� :

�Este atît de mic, atît de mic încît, dac\ l-am cunoa[te, ne-am pr\p\dide durere. Este atît de mic, atît de mic încît, printre zece mii abia dac\exist\ unul, a[a cum s-a dezv\luit mai multor sfin]i... Este atît de micîncît, dac\ Dumnezeu ar vrea s\-i adune, le-ar striga, a[a cum a f\cutodinioar\, prin gura unui profet : Congregamini unus et unus (Is. 17, 12),aduna]i-v\ unul cîte unul, unul din aceast\ provincie, unul din aceast\împ\r\]ie�28.

R\spunzînd criticilor lui Malebranche, Fénelon, la rîndul s\u, a scris :�Deci autorul s\ nu vin\ s\ ne întrebe de ce pier atî]ia oameni, c\ci


340

Dumnezeu, care vrea s\-i salveze pe to]i, i-ar putea face s\ vrea, f\r\ ale atinge libertatea, tot ce-i place lui... V\ r\spund, la fel ca sfîntulAugustin, c\ nu [tiu... ~ncerca]i dar, dac\ vre]i, îi voi r\spunde autorului,s\ cerceta]i adîncurile acestui abis al judec\]ilor divine�29. Sfîntul Alfonsode Liguori (� 1787), fondator ca Domnul Vincent, al unei congrega]ii demisionari, s-a str\duit s\ men]in\ echilibrul între rigorism [i laxism [i s-alovit de adep]ii jansenismului30. ~ns\ în repetate rînduri el a afirmat c\�num\rul celor respin[i este cu mult mai considerabil decît al celorale[i�31, declarînd într-o zi : �Calea spre cer este îngust\, cum se spune deobicei, cale[tile nu încap nicidecum pe ea ; cei ce vor s\ mearg\ într-acoloîn calea[c\, nu vor intra deloc. Pu]ini sînt cei ce ajung, pentru c\ foartepu]ini se silesc s\ reziste ispitelor�32.

Se va spune c\, începînd cu secolul XVI, cuvîntul iezuit a adus untemperament sensibil la o concep]ie despre mîntuire ce putea duce ladescurajare ? Ar fi o eroare. Mul]i purt\tori de cuvînt ai Companiei auîmp\rt\[it opinia comun\ teologilor în aceast\ privin]\. P\rintele Godts,în catalogul autorilor favorabili doctrinei micului num\r de ale[i, cuprindenu mai pu]in de 31 de iezui]i din secolele XVI-XVIII. Desigur, el realizeaz\uneori o asemenea decupare a citatelor încît argumenta]ia c\r]ii estesl\bit\33. Totu[i, este greu s\ nu fii impresionat de consensul ce sedesprinde, chiar la iezui]ii de alt\dat\, de la Bellarmino la Bourdaloue, înfavoarea efectelor limitate ale R\scump\r\rii. S\ lu\m drept exemplugîndirea (moderat\) a lui Suarez (� 1617) privind aceast\ tem\. O putemrezuma în trei propozi]ii : a) opinia �comun\ [i veridic\� este c\ cea maimare parte a muritorilor va fi damnat\ ; b) dac\ îi lu\m acum în considerarenumai pe cei boteza]i, ]inînd cont de to]i ereticii, schismaticii [i r\iicatolici ce se g\sesc printre ei, [i cea mai mare parte a num\rului decre[tini va pieri ; c) în schimb, majoritatea catolicilor ajung la mîntuire c\ci,pe de o parte, mul]i copii decedeaz\ înainte de vîrsta discern\mîntului [i,pe de alt\ parte, cel mai adesea adul]ii se c\iesc [i primesc sacramenteleînainte de a muri34.

Doctrina �micului num\r de ale[i� a fost profesat\ de iezui]ii eminen]i :Canisius, Salmeron, Bellarmino, Suarez, Vasquez, Lessius, Bourdaloue etc.Jean-Baptiste Saint-Jure (� 1657), a c\rui autoritate a fost mare în secolul XVIIîn Companie, dup\ ce a declarat c\ �num\rul celor ce se condamn\� este�incomparabil mai mare decît al celor ce se salveaz\�, `nl\tura dificilaobiec]ie în urm\torii termeni : �dac\ m\ întreba]i cum se face c\ Dumnezeu,care-i iube[te pe oameni cu o dragoste atît de perfect\, care are o atît demare dorin]\ de a-i salva [i pentru asta a suferit atît de mult, vrea s\ajung\ s\-i condamne aproape pe to]i, v\ r\spund c\ are pentru ei maimult\ dragoste [i mai mult\ voin]\ de a-i mîntui decît putem noi spunesau gîndi...�35. Se [tie, în fine, c\ Bourdaloue, la rîndul s\u, a abordatfrontal periculosul subiect :

�Este sigur, spune el, c\ num\rul celor ale[i va fi cel mai mic [i c\ vorfi incomparabil mai mul]i respin[i... Hei ! dar ce este, într-adev\r, mai


341

mult scos `n eviden]\ în Evanghelie decît acest mic num\r al ale[ilor ?Ce ne-a declarat în modul cel mai autentic Mîntuitorul lumii în divinelesale înv\]\turi, ce ne-a repetat cel mai adesea, ce ne-a f\cut s\ în]e-legem în modul cel mai categoric [i mai clar ?�36

Este adev\rat c\ un iezuit, Gravina, ap\r\ pentru prima dat\ cuclaritate teza conform c\reia �cea mai mare parte a muritorilor vor fisalva]i�37, dar asta abia în a doua jum\tate a secolului XVIII. Profesor lacolegiul din Palermo, Gravina a publicat, în 1762, lucrarea unuia dintreconfra]ii s\i deceda]i, P\rintele Plazza, Dissertatio anagogica, theologica,paraenetica de paradiso, inserînd în ea un capitol despre num\rul ale[ilor.Este revelator c\ lucrarea a stîrnit un protest general în mediile ecleziasticedin Palermo [i c\ a fost condamnat\ de Congrega]ia Indexului în 1772.Totu[i, de acum, se contura un curent care, mai ales la iezui]i [i, curînd,la ex-iezui]i, dar [i în afara Companiei, mergea în sensul desemnat deGravina. P\rintele Perrin (� 1767), adresîndu-se rigori[tilor janseni[ti, lespunea : a[ putea iubi un �tiran nemilos [i barbar, un Dumnezeu ce-ar fidemn de dispre]ul meu ? Dumnezeul vostru nu este al meu ; eu îl iubescpe unul plin de dreptate [i de clemen]\, [i nu-l cunosc deloc pe cel f\uritde inimile voastre tenebroase�38. Capucinul Ambroise de Lombez, într-olucrare cu titlu semnificativ, Traité de la paix intérieure (Tratat desprepacea interioar\), punea întrebarea : dac\ Dumnezeu le-a f\cut cunoscutsfin]ilor c\ erau predestina]i mîntuirii, �i-a adus vreodat\ la cuno[tin]\vreunui respins c\ va fi respins ?�39. Un nobil cucernic din Franche-Comté,Lezay-Marnésia îi acuza pe discipolii de la Port-Royal (dar [tim c\ nudoar ei erau viza]i) �c\ fac cre[tinismul aproape imposibil� [i c\ îlconstrîng pe Dumnezeu �la a popula cerul doar cu copii mor]i înainte devîrsta inocen]ei�40. ~n secolul XIX, Lacordaire, Ravignan, Monsabré,Castellein etc. î[i dau silin]a s\ r\stoarne o opinie acceptat\ de mai binede un mileniu. Lacordaire ne atrage aten]ia : �Micul num\r al celor ale[inu este o dogm\ de credin]\, ci o chestiune dezb\tut\ în mod liber înBiseric\� [i adaug\ cu t\rie : �Hristos a reparat totul, a binecuvîntat totul,a învins totul [i mîinile sale generoase ]in universul îmbr\]i[at�41. Deacum a început s\ fie comb\tut\ puternic teologia care, în practic\,propov\duise e[ecul R\scump\r\rii.

Vom m\sura calea parcurs\ în mai pu]in de dou\ sute de ani citindurm\toarea fraz\ a cardinalului Marella, scris\ în 1967 [i care prefa]eaz\o Prezentare a credin]ei catolice (Présentation de la foi catholique)editat\ de secretariatul roman pentru necredincio[i : �...Nici un om nupoate judeca dac\ cineva [i-a atras o asemenea nenorocire [infernul].Dumnezeu singur [tie care sînt acei oameni [i dac\ exist\�42.


342

Omul criminal [i Dumnezeul îngrozitor

Declara]iei reconfortante a lui Lacordaire, citat\ mai sus, marele Arnauld[i mul]i împreun\ cu el ar fi r\spuns alt\dat\ : �Firea omeneasc\ este ofemeie posedat\ de diavol�43. �Noi s`ntem bolnavi ce trebuie vindeca]i [ip\c\to[i ce trebuie pedepsi]i�44 [i în �ru[inoasa nevoie de a ro[i de actelecele mai fire[ti, chiar [i atunci cînd sînt permise�45. Formule extrem desigure, cel pu]in în ochii no[tri de oameni de la sfîr[itul veacului al XX-lea,dar care clarific\ leg\tura strîns\ stabilit\ odinioar\ de obicei de teologiîntre micul num\r al ale[ilor [i enormitatea p\catului în general [i afiec\rei gre[eli în particular.

Din punct de vedere cre[tin, istoria uman\ este, desigur, o istorie ap\catului, dar este, în acela[i timp, [i o istorie a mîntuirii. �~n virtuteasuperiorit\]ii gra]iei asupra for]elor r\ului revela]ia cre[tin\ are dreptuls\-[i spun\ « bun\ vestire »�46. Or, în discursul doctrinar rostit cel maiadesea înainte de revolu]ia religioas\ din timpul nostru, p\catul ap\reaca element esen]ial al existen]ei, iar no]iunea de circumstan]e atenuantenu era desprins\ în mod clar decît de cazui[ti prea ironiza]i de Pascal. Dela p\catul originar, Dumnezeu devenise un creditor înfrico[\tor ce îiprezenta omului o datorie c\reia acesta nu i se putea sustrage [i pe carenu putea nici s\ o pl\teasc\.

L�Homme criminel... (Omul criminal....), acesta este titlul unei lucr\ripublicate în 1644 de Jean-François Senault, preot al cardinalului deBérulle, mai tîrziu al patrulea superior al Oratoriului [i considerat dreptcel mai bun predicator al timpului s\u47 � predicile sale erau vîndute înmanuscrise. Ostil jansenismului [i favorabil Formularului, Senault este unexcelent reprezentant al augustinismului ortodox în interiorul Bisericiicatolice. �Omul criminal� i-a adus ofens\ lui Dumnezeu prin p\catuloriginar. De atunci �soarele este mînjit pentru c\-i lumineaz\ pe vinova]i...iar lumina înceteaz\ s\ fie pur\ cînd îi lumineaz\ pe criminali�. Daracesta nu este decît unul dintre aspectele pedepsei colective [i generalehot\rîte de Atotputernicul :

�C\ci se pare c\ justi]ia divin\ îi trateaz\ pe p\c\to[i la fel cum justi]iaomeneasc\ îi trateaz\ pe marii criminali. Ea nu se mul]ume[te s\pedepseasc\ un vinovat în persoana sa, ci î[i descarc\ mînia asupracopiilor [i sclavilor lui, crede c\ tot ce-l atinge este pîng\rit ; ...amestec\sîngele copiilor cu cel al tat\lui lor, înf\[oar\ în aceea[i pedeaps\nevinovatul cu vinovatul [i, pentru a face crima [i mai odioas\, pedep-se[te tot ce-i apar]ine criminalului. Nu cru]\ nici m\car lucrurile insensibile,atac\ mor]ii dup\ ce-i va fi osîndit pe cei vii : c\ci ea doboar\ casele [iruineaz\ castelele du[manului s\u, î[i revars\ mînia asupra pietrelor [imarmurelor, arde ce nu poate r\sturna [i, ca [i cum vinovatul ar tr\i înfiecare parte din lucrurile sale, consider\ c\ îi acord\ atîtea mor]i cîteedificii doboar\... A[a îl trateaz\ justi]ia divin\ pe omul p\c\tos�48.

Senault continu\ afirmînd c\ �na[terea� oamenilor �s\vîr[e[te întreagalor crim\. E de ajuns ca Adam s\ le fie tat\ pentru ca ei s\ fie vinova]i�.


343

Deci Dumnezeu nu are nevoie s\ a[tepte �ca ei s\-i fi înc\lcat poruncilepentru a-i pedepsi : el preîntîmpin\ uzul ra]iunii lor, îi face nenoroci]i înaintede vreme, pentru ca s\ se [tie c\ sînt vinova]i dinainte de na[tere�49.

De fapt, p\c\tosul este de dou\ ori criminal, c\ci el atrage moartea nudoar asupra lui însu[i, ci [i asupra lui Dumnezeu. Bérulle ne asigur\ de asta :

�M\re]ia p\catelor noastre, scrie el, [este o] m\re]ie periculoas\ [iîngrozitoare, o m\re]ie de o eficacitate ruin\toare [i mortal\, m\re]ieputernic\ [i eficient\ în a aduce moartea, nu doar asupra omului, cichiar asupra Omului-Dumnezeu : m\re]ie nimicitoare, nu doar p\c\-to[ii, ci, într-un fel, Dumnezeu însu[i, care s-a f\cut om vrînd s\nimiceasc\ p\catul, s-a f\cut el însu[i p\cat ; [i ostie pentru p\cat, dup\apostolul s\u, supus, captiv [i ca un sclav sub puterea tenebrelor�50.

Analiza aceasta difer\ sensibil de înv\]\tura biblic\ ce nu prezint\,desigur, un Dumnezeu indiferent, ca acela al lui Aristotel, îns\ îl înf\]i-[eaz\ ca neput`nd fi atins de p\c\tos. Se spune în Ieremia (7, 19) : �[Ei]toarn\ jertfe de b\utur\ altor dumnezei, ca s\ M\ mînie. Pe Mine M\provoac\ la mînie ei oare ? zice Domnul ; nu pe ei în[i[i, spre ru[inea lor�iar în Iov (35, 6) : �Dac\ p\c\tuie[ti, ce r\u îi faci Lui ? {i cînd p\catele ]ise înmul]esc, ce-I faci Lui ?�

Num\r\toare revelatoare : într-o lucrare clasic\ precum De Perfectionibusmoribusque divinis (1620) a iezuitului Lessius (� 1623), adversar al luiBaius, indexul pe materie con]ine mai multe trimiteri la cuvîntul �p\cat�decît la orice alt subiect abordat în lucrare ; în plus, c\r]ile XI [i XII caretrateaz\ despre �bun\tatea� [i �`ndurarea� lui Dumnezeu nu totalizeaz\decît 147 de pagini în edi]ia din 187551, în timp ce cartea XIII (�Despredreptatea [i mînia lui Dumnezeu�) acoper\ 214 pagini. Sfîntul Tomadefinise p\catul de moarte ca pe o voin]\ de a se `ntoarce de la Dumnezeu.Lessius deduce de aici c\ acest aversio comport\ �dispre]� [i �jignire� fa]\de Legislatorul suprem52. Jignirea este v\dit\ chiar dac\ nu este formulat\într-un blasfem sau într-un gest precis de ur\. Dac\ Dumnezeu nu arexista, toate gre[elile ar fi veniale53. La fel, f\r\ interdic]iile divine, simplaînc\lcare a legii naturale nu ar fi, nici ea, p\cat de moarte54.

~ns\ �Legea ve[nic\� exist\ împreun\ cu poruncile sale. P\catul demoarte este �dispre]uirea� acestora. El este deci împov\rat de o �r\utatenesfîr[it\�. C\ci un singur p\cat de moarte �con]ine r\utatea tuturorp\catelor împreun\�55 [i este echivalent cu dispre]uirea �întregii Legi�56.El merit\, prin urmare, pedeapsa ve[nic\57 [i, �numai prin greutatea� sa,care este �imens\�, duce spre infern58. �Atît este de mare este r\utateap\catului de moarte, încît, a[ezat pe talgerul balan]ei divine, dep\[e[tetoate lucr\rile cele bune ale tuturor sfin]ilor, s\ fi fost acestea de o mie deori mai numeroase [i mai mari decît sînt în realitate : apreciere cu adev\ratîngrozitoare !�59 Prin urmare orice p\cat de moarte �prin firea lui, nupoate fi iertat decît prin satisfac]ia lui Hristos�60. Nici o f\ptur\ nu-[ipoate isp\[i p\catul61. Nici o durere, nici o c\in]\ nu [terge gre[eala dac\nu intervine iertarea gratuit\ a lui Dumnezeu62. ~n sfîr[it, nu este nedrept


344

c\ �o întreag\ mul]ime este pedepsit\ (pe p\mînt) pentru p\catul unuiasingur�, cum li se întîmpl\ israeli]ilor din cauza lui David63, fiind sigur dealtfel c\ acumularea gre[elilor �gr\be[te r\zbunarea divin\�64.

Trebuie nu doar s\ evit\m p\catul de moarte, dar [i s\ ne ferim de aaduna p\cate veniale. Lessius aminte[te, în aceast\ privin]\, acordulunanim al doctorilor. Abuzul de gre[eli minore r\ce[te fervoarea, opunerezisten]\ ajutorului divin, dispune la o c\dere mai grav\. {i iezuitul îlciteaz\ pe sfîntul Augustin (De Decem chordis)65 : �P\catul venial nu esteo fiar\ precum leul care, dintr-o singur\ lovitur\, v\ rupe gîtul. ~ns\adesea gîng\nii, în num\r foarte mare, ucid. Arunca]i pe cineva într-unloc plin de purici, oare nu va muri ? Cît de m\runte sînt firele de nisip, darumple]i cu ele un vas � se va scufunda pîn\ se va duce la fund. Cît demici sînt pic\turile ploii ! Dar nu umplu ele fluviile [i nu r\stoarn\ case ?Atunci, nu dispre]ui]i p\catele veniale�66.

Aceste considera]ii nu întîlnesc doar tema [i iconografia, de mult timpclasice, ale solidarit\]ii între gre[eli, reprezentat\ de arborele viciilor saude lan]ul p\catelor67. Ele vor s\ sprijine un verset al sfîntului Iacov (2, 10) :�C\ci cine va p\zi toat\ legea [i va gre[i într-o singur\ porunc\, se facevinovat de toate�. Cum se întîmpl\ adesea, formula, scoas\ din contextuls\u, a fost dramatizat\. C\ci apostolul explic\ apoi imediat : �Acum, dac\nu comi]i adulter, dar ucizi, te faci c\lc\tor al legii� (2, 11). De aceeasfîntul Toma d�Aquino încearc\ s\ nuan]eze formula : �Cine cade într-unsingur p\cat este supus tuturor celorlalte�. �Nici o fapt\, explic\ el, nusuprim\ virtutea contrar\. P\catul venial nu suprim\ nici o virtute... Osingur\ fapt\, chiar un p\cat de moarte, nu distruge deprinderea virtu]iidobîndite. Doar dac\ faptele se înmul]esc pîn\ la a genera o deprinderecontrar\, atunci deprinderea virtu]ii dobîndite dispare�68. Pu]in mai departe,chiar în interiorul aceleia[i �chestiuni�, doctorul angelic consider\, deasemenea, c\ �diferen]a de gravitate exist\ pentru p\cate la fel ca pentruboli... [[i c\] un p\cat este mai mult sau mai pu]in grav dup\ cum vizeaz\un punct mai mult sau mai pu]in capital�69.

~n ciuda analizelor senine, dramatizarea este cea care învinge cel maiadesea în discursul religios de odinioar\. ~ntr-o predic\ ]inut\ la Bruges,franciscanul Olivier Maillard (� 1502) spunea ascult\torilor s\i :

�Este scris cu degetul lui Dumnezeu, spune fericitul sfînt Iacov, c\oricine va ]ine toat\ legea, dar va înc\lca una dintre porunci, se va facevinovat de toate celelalte. Sigur, domnilor, nu îmi este de ajuns s\spun : nu sînt criminal, nu sînt tîlhar, nu sînt adulter. Dac\ ai cedatcelui mai mic p\cat (e[ti vinovat de toate) (aici se situeaz\ dep\[ireatextului sfîntului Iacov : �cel mai mic� nu este sinonim cu �un singur�).{i Maillard continu\ : �Nu este nevoie decît de o gaur\ mic\ pentru ascufunda cel mai mare vas ce se g\se[te pe ap\. Nu e nevoie dec`t deo u[i]\ ascuns\ pentru a ocupa cel mai puternic ora[ sau cel maiputernic castel din lume. Nu e nevoie decît de o ferestruic\ deschis\pentru ca pr\v\lia cea mai mare [i mai puternic\ din Bruges s\ fiepr\dat\�70.


345

Spre deosebire de aceasta, Gerson a scris, ne amintim71, un tratatfoarte nuan]at despre Le Profit de savoir quel est péché mortel et véniel(Folosul de a [ti care este p\cat de moarte [i care venial), unde nota c\�trufia, invidia, mînia, zgîrcenia, lenea, desfrîul, l\comia nu se numesccele [apte p\cate de moarte pentru c\ orice trufie sau orice mînie [ioricare din celelalte ar fi p\cate de moarte, c\ci adesea ele s`nt p\cateveniale...�72. Pentru Gerson doar �deplinul consim]\mînt� creeaz\ p\catulde moarte. Dar este acest punct de vedere omenesc [i cel al lui Dumnezeu ?Théodore de Bèze nu o crede [i exclam\ în Chrétiennes Méditation : �O,Doamne, tu care ai spus c\ modalitatea de a nu fi judecat este s\ te judecitu însu]i, iat\-l pe acest nefericit care [tie în fa]a Ta [i a îngerilor T\i, înfa]a cerului [i a p\mîntului, c\ cea mai m\runt\ gre[eal\ dintr-un milioneste mai demn\ de mînia ta atît de înfrico[\toare, pe care nimic nu arputea-o `nfrunta, cu atît mai mult cu cît nimeni nu este asemenea }ie�73.~n aceast\ privin]\, Bérulle îl întîlne[te pe prietenul [i succesorul luiCalvin, acumulînd formule p\trunz\toare : �Neantul [i priva]iunea de harla care ne reduce p\catul constituie o condi]ie mult mai p\gubitoare [imai de plîns, c\ci nu este pur [i simplu neantul fiin]ei unde ne g\seamînaintea crea]iei�74. �Un p\cat u[or cînt\re[te mai mult în balan]a luiDumnezeu decît o pedeaps\ grav\�75 [i înc\ : �Nu putem considera micun p\cat pentru care s-a v\rsat sîngele lui Hristos�76.

~n acela[i sens, Pascal vorbe[te despre �consecin]ele [i urm\rile...îngrozitoare ale celor mai mici gre[eli�77, iar sora sa Jacqueline le d\ urm\-toarea dispozi]ie c\lug\ri]elor care se ocupau de copiii de la Port-Royal :�E bine ca ele [feti]ele] s\ nu mai fac\ atîtea diferen]ieri între p\catelemari [i cele mai mici pentru a le detesta mai pu]in. Iat\ de ce trebuie s\li se spun\ c\, pentru un suflet care îl iube[te pe Dumnezeu, nimic nu-ilipsit de importan]\78. Probabil o asemenea educa]ie a primit Maria-Terezade Austria în Spania sa natal\, de[i departe de malurile jansenismului. ~nrug\ciunea funebr\ rostit\ în cinstea ei, Bossuet noteaz\ : �Ea nu în]elegeacum se poate comite în mod voit un singur p\cat, oricît de mic. Nuspunea : « Este venial » ; ci spunea « Este p\cat », iar inima ei nevinovat\ ser\zvr\tea. Dar, cum sl\biciunii omene[ti îi scap\ totdeauna cîte un p\cat,ea nu spunea « Este [p\cat] u[or » : înc\ o dat\, « Este p\cat » spunea ea�.Mai `nainte Bossuet exclamase : �Cre[tine ! Cuno[ti prea bine distinc]iadintre p\catele veniale [i cele de moarte�79.

Accentul pus continuu pe gre[eal\ tindea, printr-o inevitabil\ reac]ie,s\ m\reasc\ imaginea însp\imînt\toare a Dumnezeului judec\tor. Aceasta,o dat\ cu succesul cresc`nd al literaturii apocaliptice de dup\ Ciumaneagr\, a luat dimensiuni impresionante în Europa secolelor XIV-XVI.Tapiserii, vitralii, anluminuri [i gravuri au înmul]it reprezent\rile FiuluiOmului-cu-o-sabie-între-din]i80. S\ ne amintim temerile m\rturisite deLuther : �Nu credeam în Hristos, îns\ îl consideram un judec\tor sever [iînfrico[\tor, a[a cum este pictat [ezînd pe curcubeu�81 ; [i înc\ : �Mi sezbîrlea p\rul pe cap cînd m\ gîndeam la judecata de apoi�82. Judec\torul


346

devenise un contabil riguros ]inînd registrul faptelor [i gesturilor fiec\ruiom. De unde evocarea, de pild\ la Albi, a muritorilor ap\rînd în ziua deapoi în fa]a tribunalului divin cu lista pe dou\ coloane a tuturor faptelorlor, bune [i rele, atîrnat\ de gît.

Textele au asigurat o lung\ supravie]uire unor asemenea imagini.Contabilul suprem stabile[te cînd este �dep\[it\� �m\sura� p\catelor uneicomunit\]i. Lessius insist\ pe aceast\ tem\ servindu-se de numeroaseexemple extrase din Vechiul Testament (Potopul [i distrugerea Sodomei[i Gomorei etc.) [i î[i avertizeaz\ contemporanii : �Iat\ la ce trebuie s\lua]i aminte : cu cît sînt mai numero[i nelegiui]ii care, într-o oarecerepublic\ cre[tin\, p\c\tuiesc f\r\ s\ fie pedepsi]i, cu atît mai repede seumple m\sura, [i mai grea [i mai grabnic\ va fi r\zbunarea la care trebuies\ se a[tepte�83. Dar aceast\ no]iune de �m\sur\ umplut\�, legat\ aici deideea foarte veche c\ Divinitatea pedepse[te înc\ din aceast\ lumecolectivit\]ile vinovate, este interiorizat\ [i individualizat\ de Tronson. Unadintre medita]iile pe care le propune pustnicilor s\i trateaz\, într-adev\r,despre �num\rul p\catelor� [i despre �m\sura harurilor�84. S\ ne amintim,spune el, de �acele trei groaznice cuvinte� pe care mîndrul Baltazar le-av\zut scrise pe peretele s\lii unde �dep\[ea m\sura nelegiuirilor sale� :Mane, Tecel, Phares, adica �num\rat, cînt\rit, împ\r]it�. De aici Tronsondeduce cinci �adev\ruri�. Primul este c\ Dumnezeu a num\rat dintot-deauna zilele [i momentele vie]ii noastre �pe care este cu neputin]\ s\ ledep\[im�. De asemenea �el [tie la fel de bine [i num\rul p\catelor pecare are inten]ia s\ le suporte din partea fiec\rui om, [i pe cel al harurilorpe care a hot\rît s\ i le d\ruiasc\�. De unde decurge � este al doileaadev\r � c\ �de ultimul p\cat s\vîr[it ce umple m\sura sau de ultimul harrespins, care este cel ce împline[te acest num\r, depinde decizia ve[nicieivoastre�. Atunci nu mai avem de a[teptat nici un har, iar... �îndurarea luiDumnezeu s-a sfîr[it pentru noi�. Al treilea adev\r este c\ �m\surap\catelor este diferit\ pentru fiecare om ; la fel [i pentru haruri : c\cipentru unii m\sura este mai mare, pentru al]ii mai mic\�. �Or, ceea ce nu[ti]i, le spunea Tronson pustnicilor, este de cîte [p\cate] ave]i nevoiepentru a v\ umple m\sura ; poate c\ dup\ toate cele pe care le-a]is\vîr[it, nu mai trebuie decît unul�. Al patrulea adev\r este c\ ultimulp\cat �ce umple m\sura nu este de alt soi, nici de alt\ natur\ decîtcelelalte ; nu este nevoie nici m\car s\ fie mare�. Ultimul ceas al vie]ii, cene arunc\ în moarte, este mai lung decît altele ? Al cincilea adev\r decurgedin precedentele : acest ultim p\cat �care va umple m\sura voastr\... nuse va întîmpla decît peste dou\zeci de ani ; poate peste zece ; poate anulacesta ; poate ast\zi�. Atunci teme]i-v\ de orice p\cat �ca de moarte [i demoartea ve[nic\�.

Bourdaloue folose[te acela[i limbaj în ce prive[te aritmetica divin\într-o predic\ despre �orbirea spiritual\� :

�Ave]i grij\, le spune el ascult\torilor s\i, ca aceast\ bun\tate [aDomnului] s\ nu se istoveasc\ în cele din urm\ [i teme]i-v\ chiar [i de


347

r\bdarea unui Dumnezeu ce love[te cu atît mai crunt cu cît mult timp[i-a re]inut loviturile. Cine [tie dac\ a hot\rît s\ a[tepte mai mult ? Cine[tie dac\ nu va stinge pentru voi lumina [i v\ va orbi chiar dup\ primulp\cat pe care-l ve]i comite ? Cine nu se simte cuprins de spaim\gîndindu-se c\ exist\ un p\cat marcat de Dumnezeu ca ultim termen alharului s\u, vorbesc despre acest har puternic f\r\ de care niciodat\nu ne vom mîntui ? Care este acest p\cat ? Nu-l pot cunoa[te ; dup\ cîtep\cate va veni ? Nu [tiu ; de ce natur\, de ce fel este ? Un alt misterpentru mine ; este un p\cat deosebit [i extraordinar ? Este un p\catordinar [i comun ? Abis în care nu descop\r nimic. Tot ce [tiu, o,Dumnezeul meu ! este c\ nu trebuie s\ uit nimic, s\ nu cru] nimicpentru a preveni nenorocirea cu care m\ amenin]i !�85

Aceste avertismente impresionante, c\rora le ghicim efectul asupraauditoriului, se al\tur\ multor altor documente e[alonate de-a lungulsecolelor [i care au f\urit o imagine alarmant\ a lui Dumnezeu. Onum\r\toare rapid\ ne dezv\luie c\ 50 de proverbe folosite în Fran]a însecolul XVI stabilesc o rela]ie între p\cat [i pedeaps\ [i doar 5 între p\cat[i iertare86. Ce devenise aceast\ �îndurare� p\rinteasc\ asupra c\reia insist\în zilele noastre Ioan Paul II în enciclica Dumnezeul plin de îndurare ?~ntr-o predic\, Tauler îl compar\ pe Dumnezeu cu un vîn\tor care neh\ituie[te cu pedepse [i ispite. E drept, spre binele nostru :

�...Dumnezeu nu vrea s\ fie singurul ce ne pedepse[te, vrea s\ fimpedepsi]i de toate f\pturile. Omul este urm\rit ca un vînat ce va fioferit ~mp\ratului ; este vînat, sfî[iat [i mu[cat de cîini, [i astfel estemult mai pl\cut ~mp\ratului decît dac\ ar fi fost prins cu blînde]e.Dumnezeu este ~mp\ratul care vrea s\ m\nînce vînat prins în vîn\toare.{i el are cîinii s\i de vîn\toare ; Du[manul îl vîneaz\ pe om prin ispitede tot felul ; el se strecoar\ spre tine din toate col]urile, în fel [i chip,te vîneaz\ cu mul]ime de ispite : uneori cu trufia, zgîrcenia, vicii de totsoiul, alteori cu descurajare [i o triste]e f\r\ noim\. Copil drag, ]ine-tetare, acestea nu-]i vor d\una cu nimic ; este necesar s\ fii vînat�87.

Un biograf al sfintei Jeanne de Chantal, a c\rui lucrare este publicat\în 1653, scrie c\ �Dumnezeu a tratat-o a[a cum trateaz\ aceste sufletemari, de o pl\mad\ celest\, r\spl\tind îndelungile suferin]e cu noi supliciipentru a le face credin]a mai curat\, serviciile lor mai glorioase [i chinurilemai demne de coroan\�88.

Documente de acest gen ne ajut\ s\ surprindem alunecarea uneiimagini deja severe a judec\torului suprem (�Dumnezeu pl\te[te tot�,ar\ta un proverb `n circula]ie în secolul XVI) spre cea a unui Dumnezeu�pervers� cu ajutorul justi]iei89. Boaistuau a lansat în Fran]a secolului XVImoda Povestirilor minunate (Histoires prodigieuses). Tot el a scris [i unTeatru al lumii... � noi l-am utilizat deja90 � care datoreaz\ mult anatemelormedievale împotriva lumii. Opera ne intereseaz\ din nou aici. Pentru c\autorul, profitînd de elanul dansurilor macabre, dezvolt\ ideea c\, lamoarte, fiecare `[i pune masca. ~n acel moment nu mai exist\ nici regi,nici con]i, nici baroni, ci doar oameni. �{i atunci Domnul care este în cer


348

î[i rîde de nebuniile, de ini]iativele [i de de[ert\ciunile lor (a[a cumm\rturise[te David), dar cu un rîs atît de însp\imînt\tor încît ne face s\tremur\m de fric\, iar p\mîntul se cutremur\ în întregime�91. Dumnezeuscuturat de un rîs enorm [i înfrico[\tor în fa]a vanit\]ilor omene[ti, cespectacol straniu ! Totu[i aceast\ reprezentare a Atotputernicului se al\tur\,într-un fel, Vîn\torului lui Tauler, avid de �a mînca vînat� [i afirma]ieicelebrului predicator orb din secolul XVII, P\rintele Lejeune, dintr-opredic\ �despre poseda]i� : �Distrac]ia obi[nuit\ a lui Dumnezeu esteaceea de a v\ vedea luptînd plini de curaj împotriva leului ce rage�92.Fenomenele de posedare demonstreaz\ tocmai c\ Dumnezeu îl folose[tepe Satan pentru a-i încerca pe muritori [i pentru a-[i manifesta gloria saur\zbun\rile. De unde urm\toarea declara]ie nu tocmai str\in\ de gîndireaP\rintelui Lejeune, dintr-un text ie[it din mediile �convulsionare� alesecolului XVII, declara]ie atribuit\ lui Dumnezeu : �L\sa]i-m\ s\ joc înfuria mea un joc teribil�93.

Un Dumnezeu �preocupat s\ se r\zbune� pe cei damna]i, f\cînd s\curg\ asupra lor �rîuri de bitum [i sulf� : a[a îl descrie în secolul XVIII, untehnician al propov\duirii94. Imaginea unui Dumnezeu înfrico[\tor a fostmult timp familiar\ elitei religioase din Occident. Ca dovad\, printremulte altele, ceea ce s-a scris în secolul XVII despre dl. de Quériolet,consilier la parlamentul din Rennes, care s-a �convertit� la spectacolulposeda]ilor din Loudun, s-a f\cut preot [i a devenit el însu[i un exorcistreputat :

�...Nou Saul, pr\v\lit [i prosternat la p\mînt, tremura atît de tare [i eraatît de însp\imîntat încît nu a mai îndr\znit niciodat\ de atunci s\-[iînal]e privirea decît pentru a-[i da seama de fulgerele [i tunetele cetrebuiau s\-l striveasc\ [i s\-l spulbere. Teama îl f\cea s\-[i ]in\ ochiimereu pleca]i în p\mînt ; iar el se prindea cu putere de ea pentru a-[iîmprosp\ta memoria cu oribila viziune pe care o avusese asuprainfernului, unde locul lui era marcat [i unde ar fi fost pentru totdeaunadac\ Dumnezeu l-ar fi pedepsit dup\ enormitatea crimelor lui... îi eragrozav de fric\ s\ nu cad\ în mîinile unui Dumnezeu mîniat pe el...Se gîndea [i r\sgîndea în sinea lui la ce citise [i la ce auzise spunîndu-sela predici despre num\rul mic al ale[ilor... Medita f\r\ încetare larigoarea judec\]ilor lui Dumnezeu, la oroarea mor]ii, la durerea cumplit\a celor damna]i [i la suferin]ele de neconceput ale sufletelor dinfl\c\rile purgatoriului...�95.

Pesimistul Nicole, ale c\rui Essais de morale (foarte citite în secolul XVII)consacr\ un �tratat� �fricii de Dumnezeu�, evoc\ justi]ia divin\ în paginihalucinante, greu de dep\[it96. Apreciind �num\rul înfrico[\tor� al celorrespin[i (c\ci, chiar în interiorul Bisericii num\rul r\ilor cre[tini este�enorm�), Nicole estimeaz\ c\ �to]i ace[ti oameni orbi]i [i abandona]ipasiunilor lor, constituie tot atîtea probe de rigoare a justi]iei divine�. �Eaeste, continu\ el, cea care îi las\ prad\ demonilor� iar ace[tia `i st\pînesc,î[i bat joc de ei, îi `n[al\, îi arunc\ în mii de neorînduieli, îi fac s\ sufereîn aceast\ lume prin nesfîr[ite necazuri pentru a-i arunca apoi în h\ul


349

ve[nic. �Astfel c\ lumea este un loc de suplicii, unde nu descoperim, prinochii credin]ei, decît efectele înfrico[\toare ale justi]iei lui Dumnezeu�, întimp ce �gura infernului este mereu deschis\, iar cei mari [i cei mici, ceiboga]i [i cei s\raci intr\ acolo talme[-balme[ în fiece clip\�. Reluînd unverset al lui Ieremia (47, 6), Nicole exclam\ : �Ah, sabie a drept\]ii luiDumnezeu, cînd te vei odihni odat\ ? Vei umple mereu p\mîntul decrime ? Nu vei înceta s\ devastezi Biserica îns\[i ?...�

Conturînd imaginea lui Dumnezeu, a[a cum era propus\ de teologi,ne afl\m în chiar inima unei istorii a mentalit\]ilor ce descoper\ o leg\tur\între deprecierea unei umanit\]i îngrozitor de p\c\toase [i rigoareajudec\torului suprem. Mînia lui a fost atît de mare încît nu i-a fost mil\nici de fiul s\u.

O asemenea doctrin\ avea girul celor mai profunzi autori religio[i [ial celor mai autoriza]i episcopi. Tronson [i-o însu[e[te [i o explic\pustnicilor s\i pentru a le ar\ta enormitatea p\catului. Pentru c\ Isus �s-apus z\log pentru p\c\to[i� [i se acoper\ de �aparen]a p\catului�, Dumnezeu--Tat\l îl abandoneaz\ [i îl las\ prad\ furiei evreilor, îl trateaz\ ca pe celmai dec\zut dintre oameni ; [i, dup\ umilin]e, afronturi [i suferin]e, f\r\s\ ]in\ cîtu[i de pu]in seama c\ este Fiul s\u, îl las\ s\ moar\ în cel mairu[inos [i mai crud supliciu ce-a putut exista... Asupra lui [i-a v\rsatr\zbunarea, ca [i cum n-ar fi fost al s\u. Este oare posibil ca p\catul s\fie atît de groaznic încît s\-l acopere de oroare pe Fiul lui Dumnezeu [is\-l fac\ atît de detestabil în ochii acestui Tat\ plin de iubire ? O, cît e denegru p\catul, [i cît de hidos !�97

Bossuet vorbe[te în aceia[i termeni într-o predic\ patetic\ din Vinereasfînt\ consacrat\ �leprosului divin�. Ofensa adus\ Creatorului prin p\catuloriginar a fost atît de mare încît �era necesar\ o satisfac]ie demn\ deDumnezeu, [i trebuia ca un Dumnezeu s\ o pl\teasc\ ; o r\zbunaredemn\ de Dumnezeu [i pe care tot Dumnezeu s\ o înf\ptuiasc\�. Dup\ce a marcat acest crescendo de la �satisfac]ie� la �r\zbunare�, Bossuet nuezit\ s\ mearg\ pîn\ la cap\tul unei logici care-l oblig\ pe Tat\ s\-lzdrobeasc\ pe Fiu :

�~ntr-adev\r, numai lui Dumnezeu i se cuvine s\ se r\zbune de pro-priile-i injurii [i, atîta timp cît mîna lui nu intervine, p\catele nu sîntpedepsite decît par]ial : numai lui i se cuvine s\ fac\ dreptate cumtrebuie p\c\to[ilor ; [i numai el are bra]ul destul de puternic pentru a-itrata dup\ cum merit\. « Mie, mie, spune el, r\zbunarea : ei ! Eu voi [tis\ le dau ce li se cuvine » � mihi vindicta et ego retribuam. Trebuia,a[adar, fra]ilor, ca el însu[i s\ vin\ împotriva Fiului s\u cu toatefulgerele : [i, întrucît în el a pus p\catele noastre, asupra lui trebuias\-[i reverse [i dreapta sa r\zbunare. A f\cut-o, cre[tinilor, s\ nu neîndoim. De aceea, acela[i profet ne spune c\, nemul]umindu-se s\-llase prad\ voin]ei du[manilor lui [i vrînd s\ se numere el însu[i printreei, a sfî[iat [i strivit cu loviturile mîinii sale atotputernice : Et Dominusvoluit conterere eum in infirmitate (Is. 53, 10). A f\cut-o, spune el, avrut s\ o fac\ � voluit conterere ; printr-un plan premeditat...�98


350

Bossuet continu\, ar\tînd c\ Tat\l [i-a întors c\tre Fiu fa]a pe care oarat\ celor respin[i [i �aceast\ privire îngrozitoare ce aprinde focul în fa]asa�. A mers împotriva lui Isus �cu toate atributele justi]iei sale�.

Bourdaloue � un iezuit � nu le poate prezenta credincio[ilor o alt\imagine a lui Dumnezeu decît augustinianul Bossuet. ~ntr-o predic\ �adev\rat fragment de antologie � consacrat\ patimilor Mîntuitorului, el îlevoc\ pe Tat\l ve[nic care,

�printr-o atitudine pe atît de fermec\toare pe cît este de riguroas\,uitînd c\ [Isus] este fiul s\u [i înf\]i[îndu-[i-l ca pe un du[man(ierta]i-mi toate aceste expresii) se declar\ prigonitorul, sau mai curînd[eful prigonitorilor s\i... ; cruzimea evreilor nu era de ajuns pentru apedepsi un asemenea om, un om plin de p\catele întregii spe]e umane ;trebuia, spune sfîntul Augustin, ca Dumnezeu s\ intervin\, iar credin]ane descoper\ în mod sensibil acest lucru...C\ci Tu, Doamne, pe drept preschimbat într-un Dumnezeu crud, î]if\ceai sim]it\ greutatea bra]ului t\u, nu asupra servitorului t\u Iov, ciasupra Fiului t\u unic. De mult timp a[teptai aceast\ victim\ ; trebuias\-]i recî[tigi gloria [i s\-]i îndepline[ti dreptatea ; te gîndeai la asta ;dar nev\zînd în lume decît indivizi josnici, capete criminale, oamenislabi, erai redus la un fel de imposibilitate de a te r\zbuna. Ast\zi opo]i face din plin ; c\ci iat\ o victim\ demn\ de tine, o victim\ capabil\s\ ridice p\catele a o mie de lumi, o victim\ a[a cum o doreai [i cumo meritai. Mîntuitorul r\stignit pe cruce este supusul preg\tit de îns\[ijusti]ia ta riguroas\. Love[te, acum, Doamne, love[te : este gata s\-[iprimeasc\ loviturile ; [i, f\r\ s\ ]ii seama c\ este Hristos al t\u, nu-]iarunca privirile asupr\-i decît pentru a-]i aminti c\ este al nostru, c\este, adic\, ostia noastr\, [i c\, jertfindu-l, î]i satisfaci divina ur\ cu careur\[ti p\catul...Domnul se declar\ în modul cel mai autentic Dumnezeul r\zbun\rii nuîn infern, ci pe Calvar : Deus ultionum Dominus (Ps. 93). Aici ac]ioneaz\liber [i f\r\ constrîngeri justi]ia sa r\zbun\toare, nefiind condi]ionat\,ca aiurea, de micimea supu[ilor asupra c\rora se dezl\n]uie : Deusultionum libere egit [Ibid]. Toate suferin]ele celor condamna]i nu sîntpentru el decît o semi-r\zbunare : scrî[niri de din]i, gemete, plînsete,focurile ce nu trebuie s\ se sting\ niciodat\, toate acestea nu sînt nimic,sau aproape nimic, în compara]ie cu sacrificiul lui Isus Hristos murind�99.

Dac\ astfel a ac]ionat Dumnezeu împotriva fiului s\u preaiubit, cumva ac]iona împotriva noastr\ ? ~ntrebarea ne vine automat în minte, iarTronson nu ezit\ s\ o pun\ fiec\rui sihastru de la Saint-Sulpice : �Dac\p\catul este în sine atît de oribil încît s\ mînieze tat\l împotriva fiului s\u,un tat\ atît de blînd împotriva unui fiu atît de iubit, atît de drag [i scump,un fiu care este una cu el ; cît\ oroare îi vei aduce lui Dumnezeu tu, caf\ptur\ deja tic\loas\ prin na[tere, deja proscris\ [i desp\r]it\ de el, ceare în sine un fond blestemat, detestabil\ în ochii lui Dumnezeu ? ~n fine,dac\ Dumnezeul nostru î[i manifest\ r\zbunarea, dac\ el trece princuptor un lemn ce nu poate s\ ard\ (Isus) : ce se va întîmpla cu lemnulde foc ?�100. O asemenea reliefare dat\, în discursul ecleziastic de înalt


351

nivel, �furiei� [i �r\zbun\rii� divine explic\ insisten]a, reperabil\ de miide ori în lucr\rile de pietate, în catehisme [i predici, asupra �sentin]elor��judec\torului neînduplecat�, asupra �d\rilor de seam\� pe care va trebuis\ i le prezent\m, �asupra condamn\rilor� pronun]ate asupra umanit\]ii�dup\ p\catul originar�, asupra �teribilei� judec\]i particulare, asupra�tribunalului peniten]ei� [i preo]ilor �judec\tori� investi]i pentru a deschidesau închide cerul prin sentin]ele lor101. De aceea pedagogii propov\duiau,împreun\ cu Pierre Coustel : �Fericirea oamenilor pe p\mînt const\, spunesfîntul Bernard, în a se teme de Domnul... De aceea trebuie s\ le ar\t\mclar copiilor care sînt consecin]ele îngrozitoare ale judec\]ilor sale înpedepsirea îngerilor r\zvr\ti]i din cer�102. ~ntr-o c\rticic\ de rug\ciunitip\rit\ în 1730 [i destinat\ [colarilor de la colegiul oratorian din Angers,li se recomand\ elevilor s\ se roage lui Dumnezeu tremurînd �la fel canenorocitul acuzat cînd se înf\]i[eaz\ privirilor judec\torului�103. Esen]aacestei recomand\ri este, evident, opus\ celei din enciclica lui Ioan Paul IIce poart\ un titlu semnificativ, Dumnezeul plin de îndurare, unde papaafirm\ în primul rînd : �Astfel, îndurarea se situeaz\, într-un anumit sens,în opozi]ie fa]\ de justi]ia divin\, [i se reveleaz\ în multe cazuri, nu doarmai puternic\, ci chiar mai fundamental\ decît ea... Dragostea, ca s\spunem a[a, este condi]ia drept\]ii, iar dreptatea, în definitiv, este înserviciul carit\]ii�104. Aceste fraze ale lui Ioan Paul II marcheaz\ o adev\-rat\ ruptur\ cu lunga [i greaua tradi]ie �augustinian\�.

Imaginii Dumnezeului teribil a c\rui dreptate are c`[tig de cauz\ `nfa]a îndur\rii îi corespunde excluderea rîsului din tr\irea cre[tin\. G\simurm\toarea descriere (f\r\ anticipare ecologic\) f\cut\ de pana lui Tronsoncre[tinului, a[a cum ar trebui s\ fie : �Nu i se întîmpl\ s\ culeag\ flori saus\ miroase vreuna doar pentru pl\cerea de a le mirosi�105 ; [i g\sim, maiales, uimitoarea afirma]ie a lui Nicole cu privire la Isus. Evocînd �via]atrudnic\ [i grea a lui Isus Hristos atîta timp cît a predicat�, el precizeaz\c\ Hristos nu refuza s\ m\nînce ce i se servea, dar c\ �acest lucru eratotu[i înso]it de o suveran\ umilire, ce o dep\[e[te cu mult pe cea atuturor oamenilor�. Apoi mai adaug\ c\ Domnul �a avut întotdeauna înfa]a ochilor crucea sa... S\ se judece astfel ce pl\cere putea g\si în lume�.De aceea, nu a rîs niciodat\ :

�Remarc\m, de asemenea, c\ nu a rîs niciodat\. Nimic nu a egalatniciodat\ seriozitatea vie]ii lui : [i este clar c\ pl\cerea, distrac]ia [inimic din ce ar putea bucura sufletul nu [i-au g\sit loc în via]a sa. Via]alui Isus este încordat\, preocupat\ în întregime de Dumnezeu [i denecazurile oamenilor, f\r\ s\-i dea naturii decît ceea ce nu i-ar fi pututrefuza f\r\ s\ o distrug\�106.

P\rerea era împ\rt\[it\ [i de Bossuet care scria în Maximes... sur lacomédie :

�S\ ne al\tur\m, ca sfîntul Pavel, considera]iei c\ Isus este autorul [iconsumatorul credin]ei noastre : acest Isus care, vrînd s\ ia asupr\-itoate sl\biciunile noastre din cauza asem\n\rii, cu excep]ia p\catului,


352

a preluat lacrimile noastre, triste]ile noastre, durerile [i pîn\ [i spaimelenoastre, dar nu a preluat nici bucuriile, nici rîsetele noastre [i nu a vrutca buzele sale, pe care era rev\rsat harul divin, s\ fie întinse, chiar [io singur\ dat\, de o mi[care ce-i p\rea înso]it\ de o indecen]\ nedemn\de un Dumnezeu f\cut om�107.

Nu ne vom mira c\ Rancé a crezut, [i el la fel ca Bossuet, c\ Isus nua rîs niciodat\108.

Nevroza colectiv\ de culpabilitate

Un Dumnezeu teribil mai mult judec\tor decît tat\, în ciuda îndur\rii cucare este, în mod uluitor, creditat ; o justi]ie asimilat\ unei r\zbun\ri ;convingerea c\, în ciuda Mîntuirii, num\rul celor ale[i va r\mîne mic,întreaga omenire meritînd infernul din cauza p\catului originar ; certitu-dinea c\ fiecare p\cat îl r\ne[te [i `l jigne[te pe Dumnezeu ; respingereaoric\rei distrac]ii [i a oric\rei concesii f\cute naturii pentru c\ ele neîndep\rteaz\ de mîntuire : toate aceste elemente ale unei �teologii primi-tive a sîngelui�, pentru a relua expresia lui Bultmann109, trimit la o�nevroz\ cre[tin\� de care cercet\rile psihiatriei contemporane nu ne maipermit s\ ne îndoim. Dou\ lucr\ri îmi vor fi în mod special utile pentrua o elucida. Cea dintîi însumeaz\ lucr\rile unui colocviu despre nevrozaobsesional\110. ~ntr-o introducere remarcabil\, Yves Pélicier stabile[teleg\tura dintre analizele medicale actuale ale acestei maladii [i interpre-tarea ei în epoca clasic\, interpretare f\cut\ de morali[tii cre[tini grijuliis\ lupte împotriva fr\mînt\rilor suflete[ti. ~n mod logic, prin grija lui YvesPélicier, lucr\rile colocviului au fost urmate de Traité des scrupules (Tratatdespre scrupule) al lui Jacques-Joseph Du Guet (1717). A doua carte estecea a lui Antoine Vergote, Dette et désir. Deux axes chrétiens et la dérivepathologique (Datorie [i dorin]\. Dou\ axe cre[tine [i deriva patolo-gic\) 111. Vreau s\-mi exprim, de asemenea, recuno[tin]a fa]\ de aceast\frumoas\ carte conciliant\ ce interogheaz\, dep\[indu-le, analizele freu-diene [i arunc\ o privire cre[tineasc\ asupra nevrozei cre[tine. {i deaceast\ dat\ este verificat\ convergen]a dintre istoriografie [i psihiatrie,convergen]\ asupra c\reia am insistat deja în primul capitol din Frica înOccident. Istoria reune[te dosare pe care analizele psihiatrice ne permits\ le trat\m.

Trebuie, mai întîi, s\ facem o serie de observa]ii importante asupraunui subiect ce nu tolereaz\ simplismul112. Pe de o parte, clinicienii [tiuc\ patologia gre[elii nu este proprie credincio[ilor [i c\ obsesia religioas\se supune unor legi psihologice universale. Pe de alt\ parte, a crede c\vom putea într-o zi s\ facem s\ dispar\ sentimentul de culpabilitate esteo utopie. Contrar a ceea ce crede André Hesnard, nu orice sentiment devinov\]ie este morbid, iar a caracteriza p\catul doar prin tr\s\turileculpabilit\]ii maladive înseamn\ a `ngusta c`mpul de observa]ie. Dac\clas\m brutal culpabilitatea printre tulbur\rile morbide, de ce nu am


353

situa printre ele [i toate tr\irile afective [i intime : indignarea, dragostea,bucuria ? ~n realitate, vinov\]ia apar]ine unei con[tiin]e ce se transform\în con[tiin]\ moral\ [i Freud are dreptate cînd spune c\ �se acuz\ a fi ceimai mari p\c\to[i cei pe care ea (con[tiin]a moral\ = supraeul) i-a împinscel mai departe pe calea sfin]eniei�113.

Un sentiment normal de vinov\]ie apare ca un apel, nu la suprimarea,ci la transformarea [i sublinierea pulsiunilor aflate în dezacord cu idealuleului [i cu raportarea la Dumnezeu. Mai general, [i desprinzînd observa]ialui Freud de judecata lui global\ negativ\ asupra religiei, putem spune c\orice civiliza]ie se mul]ume[te cu �renun]\ri culturale� [i exigen]e morale114.La capitolul nuan]elor necesare se mai impune o observa]ie : auto--acuzarea frecvent\ în nevroza obsesional\ nu este în mod obligatoriuasimilabil\ m\rturisirii p\catelor în vederea ob]inerii iert\rii. M\rturisireaorientat\ spre o îndreptare moral\ nu trebuie confundat\ cu un �spunetot� palavragiu rezult`nd dintr-o introspec]ie narcisiac\ [i care nu comport\întotdeauna regretul. S\ rezum\m, împreun\ cu Antoine Vergote, acestepreciz\ri preliminarii : a ne sprijini pe o psihologie a �norm\rii comune�pentru �a a[eza pe acela[i plan perversiunea mazochist\, nevroza, asceza[i spiritualitatea ce în]elege s\ participe la crucea lui Hristos este undiscurs... pe cît de inutil pe atît de u[or de ]inut�115. De aceea, este dificils\ tras\m o frontier\ sigur\ între normal [i patologic, �între con[tiin]a reaad`ncind întunericul [i cea care duce la lumina unei vie]i în adev\r�116.

O dat\ enun]ate aceste observa]ii indispensabile, [i clinicianului [iistoricului le este imposibil s\ nege c\ cre[tinismul poart\ în el riscul dea face s\ apese asupra credincio[ilor s\i o vinov\]ie neîncrez\toare [irepresiv\. ~ntr-adev\r, el comport\ doi versan]i � pe de o parte lini[te[te,pentru c\ Dumnezeu iart\ prin Isus [i îi promite omului o dragostefidel\ ; dar, pe de alt\ parte, provoac\ acea con[tiin]\ rea. Pentru c\nimic din aceasta nu-i scap\ privirii unui Judec\tor sever care [tie totul.Cum s\ asociem într-o sintez\ armonioas\ dreptatea ce-l justific\ pe om[i cea care îl judec\ ? Cu atît mai mult cu cît �p\catul� cînt\re[te mai greudecît �gre[eala�, întrucît include responsabilitatea personal\ nu doar înfa]a oamenilor, ci [i în fa]a �Altuia pe care nu-l putem în[ela�117. F\cînddin m\rturisirea p\catului o exigen]\ fundamental\, solidar\ mesajuluieliber\rii, cre[tinismul expune omul la o culpabilitate morbid\.

Nimic uimitor, în consecin]\, dac\ s-a produs efectiv o deriv\ în acestsens, în unele medii luînd un adev\rat aspect colectiv, mai ales în epocilestudiate în cartea de fa]\. Documentele deja citate [i cele pe care le vomda în continuare nu descoper\ oare cu claritate o angoas\ patologic\ fa]\de judecata lui Dumnezeu, o supralicitare a scrupulelor, o renegaremental\ a p\catului (originar, de moarte [i venial), o fixa]ie asupramor]ii ? Se impune, atunci, diagnosticul unei nevroze colective de culpabi-litate pe care nu trebuie s\ o judec\m, ci s\ o clarific\m [i s\ o explic\m.Prin nevroz\ de culpabilitate în]elegem aici �devia]ia religioas\ [i patolo-gic\ a unui cre[tin care `[i focalizeaz\ mesajul asupra evoc\rii p\catului


354

[i se reduce la un dispozitiv de lupt\ împotriva acestuia�118. Caracterulobsesional se manifest\ prin con]inuturi psihice care �asediaz\� spiritul,se impun individului, îl antreneaz\ într-o lupt\ inepuizabil\ contra luiînsu[i (înso]it\ uneori de adev\rate anorexii). El se zbate în examene decon[tiin]\ f\r\ sfîr[it, se abandoneaz\ unei escalade de mortific\ri, î[i]intuie[te privirea interioar\ asupra gîndului mor]ii. Lumea exterioar\ i separe golit\ de substan]\, obiectele lipsite de realitate, existen]a � o lupt\perpetu\ împotriva amenin]\rilor unei lumi impure [i putrede119.

Psihiatria distinge în spatele acestei culpabilit\]i exacerbate o agresi-vitate refulat\. Celebra explica]ie a lui Freud nu este perimat\. Con[tiin]avinovat\, spunea el, se formeaz\ prin întoarcerea asupra sinelui a uneiagresivit\]i orientate în mod normal spre în afar\ [i resim]it\ ca distrug\-toare a leg\turilor de dragoste [i de prietenie120. Or, de-a lungul timpului,dar mai cu seam\ în epoca Reformei catolice [i în mediile cele maireligioase, o forma]ie prea constrîng\toare a supraculpabilizat [i r\nitnecesara agresivitate, sau, dac\ prefer\m, �pulsiunea de st\pînire� ceeste esen]ial\ desf\[ur\rii tuturor activit\]ilor omene[ti. ~n\bu[irea agresi-vit\]ii, dublînd-o [i agravînd-o pe cea a sexualit\]ii, a exaltat dincolo delimitele rezonabile virtu]ile pasive de ascultare [i umilin]\. De unde oîntoarcere în acela[i timp împotriva sinelui � con[tiin]a rea [i boalascrupulului � [i împotriva p\c\to[ilor. Cum s\ nu fim impresiona]i deviolen]a [i frecven]a anatemelor aruncate de oamenii Bisericii împotrivatuturor categoriilor de p\c\to[i ? O agresivitate refulat\ î[i f\cea din nouapari]ia în discursul de mii de ori repetat împotriva �omului criminal�.

Cînd recitim nenum\ratele afirma]ii de alt\dat\ despre micul num\rde ale[i [i despre duritatea �r\zbun\rilor� divine, sîntem frapa]i de coexis-ten]a în acela[i spirit a dou\ imagini contradictorii ale lui Dumnezeu, unasublinidu-i juste]ea [i cealalt\ îndurarea, astfel încît se pare c\ dou\sentimente î[i împart con[tiin]a : o ur\ refulat\, dar prezent\, fa]\ dePersecutor [i o dragoste afirmat\ cu t\rie. Aceast\ convie]uire de senti-mente contrarii a fost analizat\ în mod admirabil de sfîntul François deSales, care scrie în Traité de l�amour de Dieu : �[Trebuie] s\ ador\m, s\iubim [i s\ l\ud\m de-a pururi justi]ia r\zbun\toare [i pedepsitoare aDumnezeului nostru... s\-i s\rut\m cu egal\ dragoste [i reveren]\ mînadreapt\ a îndur\rii sale [i mîna stîng\ a drept\]ii sale�121. O asemeneaambivalen]\ afectiv\ este considerat\ de psihiatri nucleul nevrozei obse-sionale. Prezen]a simultan\ a urii refuzate [i a iubirii accentuate chiarprin ap\rare, iat\ conflictul ce provoac\ nevroza [i risc\ s\-l epuizeze pesubiect într-o lupt\ intern\ f\r\ sfîr[it.

Aceast\ �stinghereal\� a sufletului împ\r]it este ea îns\[i tributar\supraaccentu\rii a dou\ elemente ale mesajului religios : murd\ria [i datoria.A le împietri pe acestea în idei fixe înseamn\ a ajunge la necunoa[tereaomului real. �Nostalgia purit\]ii [i sim]ul datoriei insolvabile ]in de esen]aproblematicii religioase. Cînd obsesionalul p\trunde în inima interoga]iilorsale, el se izbe[te de antinomiile de pur [i impur, de pl\cere [i datorie�122.


355

Obsesia purit\]ii absolute transform\ examenul de con[tiin]\ în privireostil\ asupra oric\rei complicit\]i cu spontaneit\]ile carnale. Orice p\cateste calificat de �impur� [i devine o substan]\ cvasimaterial\ ce �murd\-re[te� sufletul (pîn\ într-acolo încît se explic\ transmiterea p\catuluioriginar prin mo[tenirea biologic\ a procrea]iei). O materializare excesiv\a gre[elii face ca impurul fizic s\ atrag\ dup\ sine impurul religios [imoral. Degradarea duce nu doar la condamnarea oric\rei bucurii carnale,ci la o adev\rat\ oroare de obscenitatea lumii. ~n adîncurile psihismului,descoperim refuzul de a se accepta pe sine însu[i cu dorin]ele sale [i cutrupul s\u. Obsesionalul vrea s\ mearg\ direct c\tre puritate, f\r\ a-[il\sa r\gazul r\bd\rii [i f\r\ a se l\sa instruit de fiin]a sa pulsional\. Amsubliniat deja123 c\ angelismul î[i are originile departe în istoria cre[ti-nismului ([i, în plus, el nu este o exclusivitate a cre[tinismului). SfîntulAtanasie scria : �Primul obiectiv al lui Dumnezeu a fost ca oamenii s\ nuse nasc\ din c\s\torie [i din corup]ie, îns\ înc\lcarea poruncii sale a dusla unirea sexual\, din cauza nelegiuirii lui Adam�124. Sfîntul Grigorie deNyssa înt\re[te, explicînd c\ diviziunea în sexe nu prive[te nicicumarhetipul divin ; ea îl apropie pe om de fiin]ele ira]ionale. Creatorul l-af\cut pe om dup\ chipul s\u, adic\ nici mascul, nici femel\. Dar �cum ela v\zut dinainte, prin « puterea-i de previziune », panta pe care avea s-oia, în deplin\ posesie de sine, mi[carea libert\]ii omene[ti, cunosc`ndviitorul, a stabilit în imaginea sa diviziunea în mascul [i femel\, diviziunece nu mai prive[te spre modelul divin, ci... ne a[az\ în familia fiin]elorf\r\ ra]iune�125. Textul Genezei nu poate fi contrazis cu mai mult\fermitate. Dar tradi]ia angelismului ne face s\ în]elegem oroarea detrupesc resim]it\ de dl. Olier, acest �erou al umilin]ei cre[tine� al c\ruiurm\tor fragment, deja citat de Renan126, este reprezentativ pentru untenace curent de idei :

�Doamne ! Ce este carnea ? Este efectul p\catului, este principiul p\ca-tului... Toat\ ura, toate blestemele, persecu]ia ce cad asupra demonuluitrebuie s\ cad\ asupra c\rnii [i asupra tuturor mi[c\rilor sale... Trebuies\ facem ca acel sfînt care a fost odinioar\ condus la supliciu pentru ocrim\ pe care nu a s\vîr[it-o [i de care nu a vrut s\ se dezvinov\]easc\,spunîndu-[i în sine c\ ar fi comis-o, [i înc\ [i altele [i mai mari, dac\Dumnezeu nu l-ar fi împiedicat. � Oamenii, `ngerii [i Dumnezeu însu[iar trebui deci s\ ne persecute f\r\ încetare ? � Da, a[a ar trebui s\fie�127.

Jean-Jacques Olier lega astfel în mod inextricabil ura pentru trup,imaginea Dumnezeului �persecutor� (cuvîntul este prezent) [i dorin]a dea pedepsi.

Cealalt\ component\ a st\rii de suflet h\r]uite de dragoste [i ur\ este�sim]ul insolvabilei datorii�. Pentru c\ am primit totul de la Dumnezeu [ipentru c\ sîntem p\c\to[i, îi r\mînem infinit îndatora]i acestui creditorgelos. Oare no]iunea de pre] ce trebuie pl\tit se întîlnea, cumva, însubteran, cu Vergeld din dreptul germanic ? ~n orice caz, sentimentul c\


356

o ordine trebuia restabilit\ prin isp\[ire a fost larg r\spîndit în spiritua-litatea catolic\ cea mai înalt\. Catherine du Bar aprecia c\ benedictinelede la Sfîntul Sacrament erau destinate �repar\rii� ofenselor suportate deIsus în Euharistie, iar Bernières vorbea [i el despre �repara]ia insultei luiDumnezeu�. Drama repara]iei a fost evident exprimat\ în schemelemonarhice ale timpului, Suveranul suprem fiind iritat de neaten]iilesupu[ilor s\i rebeli [i ingra]i, amenin]îndu-i cu mînia sa128.

Datoria ce trebuia pl\tit\ era cu atît mai grea cu cît cei mai sfin]i dintrecre[tini aveau ei în[i[i convingerea c\ sînt mari p\c\to[i. Sfînta Margareta--Maria Alacoque a scris într-o zi : �Am impresia c\ totul m\ condamn\ laun supliciu etern. Tot binele pe care îl pot face nu ar putea repara nicicea mai mic\ gre[eal\ a mea decît cu ajutorul t\u. Sînt insolvabil\ : o veziprea bine, divinul meu St\pîn. Arunc\-m\ în închisoare, sînt de acord, cucondi]ia ca ea s\ fie în Inima ta sfînt\...�129. Orice bucurie p\mîntean\este de acum înainte ca furat\ lui Dumnezeu. De unde lupta f\r\ cru]area celor dou\ Reforme împotriva dansurilor [i a altor distrac]ii profane.Carnavalul a fost suprimat în ora[ele reformate din Elve]ia ; ajungînd laputere în Anglia, în 1642, prezbiterienii au închis teatrele etc. Certitudineaincon[tient\ ce subîntinde asemenea atitudini este c\ nu exist\ decît unloc [i c\ Dumnezeu [i omul nu-l pot ocupa împreun\. �De drept, el îirevine tat\lui. A te afirma, a reu[i, a te bucura, chiar a exista înseamn\ a-ldeposeda pe tat\, a-l ucide în imagina]ie, ceea ce înseamn\ a-l ucidedup\ legile psihismului. Este deci imposibil s\ nu contractezi fa]\ de el odatorie insolvabil\ [i care este mereu reînnoit\, cu excep]ia cazului încare îi cedezi totul�130. Un tat\ excesiv [i f\r\ sl\biciune î[i strive[tecopilul printr-o mo[tenire fantastic\, provocîndu-l la a-l egala, dar con-damnîndu-l, în acela[i timp, s\ r\mîn\ dincoace de un ideal imaginar131.La limit\, ajungem înc\ o dat\ la nega]ia omenescului [i nu mai distingemautonomia oferit\ omului de c\tre Creator. Exist\ voin]a de confuzie �dar o confuzie irealizabil\ � între Creator [i creatura sa.

~n mod logic, Dumnezeul creditor [i gelos devine sîngeros cîndp\catele p\mînte[ti `ntrec m\sura [i cînd datoriile fa]\ de el cresc. Atunci�mîniile� sale sînt teribile [i îl împing la �r\zbunare�. Cît de multe texte înacest sens în literatura cre[tin\ despre pedepsirea colectivit\]ilor p\c\toase,începînd înc\ din lumea aceasta, [i despre supliciile promise damna]ilor !{i cîte afirma]ii categorice despre moartea Fiului, �satisfac]ie� substitutiv\pentru p\cate ! �De ce a suferit atît de mult [i a murit Isus ?�, citim într-o�prescurtare� sicilian\ a Catehismului roman publicat în 1768. �Pentru cas\ pl\teasc\ pedeapsa p\catelor tuturor oamenilor�132. �Ne putem imaginafantasm\ mai obsesiv\ decît cea a unui Dumnezeu ce impune supliciulmor]ii fiului s\u pentru a-[i putea potoli mînia�133 ? Este totu[i cea care îibîntuie pe Bossuet, Bourdaloue [i Tronson [i pe mii de al]i directori decon[tiin]\ din Occident. Mielul lui Dumnezeu devenise ]ap isp\[itorînc\rcat cu p\catele întregii lumi [i a c\rui moarte avea s\ �satisfac\�furia unui Dumnezeu lezat în onoarea sa în urma unui conflict de moartedintre el [i om.


357

Nu sc\p\m de concep]ia generatoare de nevroze decît citind altfelpovestea R\scump\r\rii [i interpretînd în mod diferit �sacrificiul� lui Isus[i în general orice sacrificiu prin care îi oferim lui Dumnezeu ce este maibun aici pe p\mînt. Stabilind o leg\tur\ între omenesc [i divin, sacrificiulautentic se situeaz\ �dincolo de lupta imaginar\ pentru acela[i loc... [El]nu este automutilarea pentru pl\tirea unei datorii insolvabile. Nu încearc\s\ pl\teasc\ o datorie ; o afirm\ ca [i cum nu ar trebui pl\tit\�134. Analizade fa]\ o întîlne[te, cel pu]in într-un punct, pe cea a lui René Girard135.La fel ca acest autor eu cred, dup\ citirea evangheliilor [i mai ales a celeia lui Ioan, c\ Isus, în cursul patimilor sale, a suferit o violen]\ �desacra-lizat\� venind din partea oamenilor, iar nu din partea lui Dumnezeu : elvenise la ai s\i, iar ai s\i nu l-au primit.

Fric\ grozav\ de murd\rie [i con[tiin]a unei datorii insolvabile, imagineaunui Dumnezeu devorator, urît [i iubit în acela[i timp, care nu admitenici o dorin]\ proprie supu[ilor s\i [i este mul]umit de martiriul lor, iat\tot atî]ia factori ce `ndeamn\ în acela[i timp la perfec]ionism [i lanarcisism. C\ci sentimentul de culpabilitate asociaz\ dou\ temeri : aceeade a pierde dragostea celuilalt [i aceea de a fi nedemn de sine. Cînd unasemenea sentiment se exacerbeaz\, pre]ul de pl\tit pentru dragosteaceluilalt nu pare niciodat\ destul de ridicat. Imposibila identificare cutat\l idealizat conduce la automutil\ri care îl înstr\ineaz\ pe pacient dedestinul s\u omenesc. El este prins de vertij [i de obsesia de a dep\[ilimitele omenescului. ~ns\ escalada nu aduce u[urarea. C\ci con[tiin]aeste cu atît mai exigent\ [i renun]\rile succesive risc\ tot mai mult s\excite pulsiuni [i ispite ce devin, la rîndul lor, surse de angoas\ moral\.S\ ne amintim interminabila dezbatere despre vinov\]ia ispitei (în careLuther credea cu totul). Mae[trii spirituali au denun]at în repetate rînduricapcana perfec]ionismului. Ei au întrev\zut pericolul unui crampe narcisiace[i al unei priviri incestuoase asupra sinelui, ca [i insuportabila dorin]\ dea se vedea des\v`r[it. ~n plus, un mecanism de ap\rare împotriva uneiculpabilit\]i invadatoare poate determina colectivit\]ile religioase, dar [iindivizii, s\ pun\ în func]iune un legalism ce ar încerca s\ u[urezeangoasa con[tiin]ei prin respectarea meticuloas\ a unor rituri exigente.Dar s\ relu\m aici pe scurt remarcile prezentate la începutul acestuistudiu despre �nevroza colectiv\ de culpabilitate� : tabloul clinic de maisus corespunde comportamentelor patologice. El nu poate fi aplicatfiec\rui caz particular decît înso]it de nuan]\ri [i nu subestimeaz\ înaltavaloare religioas\ a unei sublim\ri prin care unii mistici au dep\[it un�masochism primar�. La ei, o �identificare comp\timitoare� (sfîntul Bernard)cu Hristos suferind devenea descentrare de sine (iar nu narcisism) [iparticipare la via]a Celui iubit.

O dat\ amintit\ aceast\ punere la punct, mai putem nega existen]aunui supraeu hipertrofiat al Bisericii de-a lungul veacurilor, dar îndeosebiîn momentul triumfului celor dou\ Reforme pe terenurile lor respective ?~n Occident, culmea culpabiliz\rii s-a situat în secolele XVI-XVII. Constatarea


358

constituie, ea singur\, o experien]\ istoriografic\. Dar unde [i cum s\g\sim cheia sau, mai curînd, cheile situa]iei ? La nivel individual [i înepoca noastr\, se întîmpl\ uneori ca prezen]a, într-o familie, a unui tat\[ters [i umilit � sau absen]a unui tat\ � s\ lase o rubric\ în care copiii autendin]a s\ situeze un Dumnezeu atotputernic, persecutor [i devorator.~n acela[i timp, ei primesc de la acest tat\ insuficient (sau absent) unmesaj de renun]are136. Dar experien]a dovede[te, de asemenea, c\ oobsesie de culpabilitate se poate ivi [i în circumstan]e inverse [i c\ untat\ prea autoritar este susceptibil de a-i crea copilului s\u un universmorbid al gre[elii : cazul lui Kafka. ~n orice caz, analizele acestea, oricîtar fi de interesante, pot fi cu greu transpuse în trecut, chiar dac\ neputem gîndi c\ prima ipotez\ se aplic\ sfintei Margareta-Maria Alacoque(tat\l mort pe cînd ea avea opt ani), iar cea de a doua lui Luther137. ~nceea ce prive[te personajele de alt\dat\, dosarele noastre psihologice nupot fi decît incomplete. ~n plus, cine ar putea aduna [i cataloga vreodat\mul]imea cazurilor ce s-au adi]ionat odinioar\ pentru a crea indiscutabila�nevroz\ colectiv\ de culpabilitate� care a existat în sectoare mai multsau mai pu]in largi din Occidentul nostru ? Rolul istoricului const\, prinurmare, mai ales în a stabili concomiten]ele [i rela]iile ce clarific\, f\r\preten]ii la exhaustivitate, un fenomen de asemenea importan]\.

Omenirea nu a [tiut întotdeauna s\-[i relativizeze gre[eala. Mult timpa dus lips\ de o no]iune care ne-a devenit familiar\ : aceea de culpabilitateatenuat\ (absent\ la Luther). La fel, a avut � [i mai are înc\ [i ast\zi �tendin]a de a confunda dreptatea cu r\zbunarea, o iner]ie profund\împingînd-o s\ r\mîn\ la stadiul Eumenidelor lui Eschil138. Discursulreligios pe care tocmai l-am analizat i-a oferit, în orice caz, un locimportant acestei ecua]ii redutabile, pe alocuri foarte prezent\ în teatrulelisabetan ca [i în Nuvelele lui Bandello. Oamenii Bisericii timpului s-auconsiderat ei în[i[i ni[te r\zbun\tori ai lui Dumnezeu în serviciul unuiAtotputernic mai degrab\ gelos decît îndur\tor. C`t despre ideea, întîlnit\în repetate rînduri de-a lungul studiului nostru, c\ Dumnezeu se r\zbun\înc\ din aceast\ lume pe indivizii [i colectivit\]ile vinovate, î[i g\se[te [iea r\d\cinile într-un trecut îndep\rtat. Vechiul Testament o reliefeaz\adesea, de[i exemplul lui Iov dovede[te contrariul, întrucît cel drept estecople[it de suferin]e.

Trebuie s\ amintim c\, în trei rînduri, Isus s-a exprimat împotrivaasocierii explicative dintre p\cate [i nenorociri : cu privire la cel n\scutorb (Ioan 9 ; 1-4), la victimele turnului Siloam [i la galileenii masacra]i dePilat (Luc. 13 ; 2-6). Dar lec]ia foarte modern\ a Domnului a fost multtimp uitat\. ~n epoca clasic\, precum [i în Evul Mediu, predicatorii cre[tiniprivesc în unanimitate catastrofele colective ca pe r\spunsuri ale unuiDumnezeu mîniat la o r\utate excesiv\ a oamenilor. La începutul seco-lului XIX, Joseph de Maistre reactualizeaz\ explica]ia. ~n Les Soirées deSaint-Pétersbourg (1821) el noteaz\ c\ Isus nu-i vindeca pe bolnavi decîtdup\ ce le ridica p\catele [i-l pune pe unul dintre purt\torii lui de cuvînt


359

s\ spun\ : Dumnezeu nu este autorul r\ului moral, ci cel �al r\ului carepedepse[te, adic\ al r\ului fizic [i al durerii, a[a cum un suveran esteautorul supliciilor aplicate sub legile lui�139. ~n 1871, Biserica francez\vede în recenta înfrîngere o pedeaps\ divin\. ~n 1897, un dominican,predicînd la Notre-Dame în timpul serviciului oficial pentru victimeleincendiului de la Bazarul de Caritate, mai aminte[te înc\ vechea tem\ :�Lacrimile noastre [sînt] pre]ul ce trebuie pl\tit pentru întoarcerea noastr\în gra]ia divin\... Fran]a a meritat aceast\ pedeaps\ din cauza unui nouabandon al tradi]iilor sale�140. Mai aproape de noi, Léon Blum constat\ în1945 : �O calamitate na]ional\ � aluzie la dezastrul din iunie �40 � estelegat\, de la originea timpurilor, de ideea unui p\cat sau a unei gre[eli,împreun\ cu dezvolt\rile ei naturale : constrîngere, expiere, mîntuire�141.Astfel, pîn\ la dificilele repuneri în discu]ie dintr-o perioad\ recent\,colectivit\]ile de odinioar\ considerau sigur\ leg\tura dintre p\cat [i�dreapta� r\zbunare divin\ înc\ de pe p\mînt. ~n secolele XV-XVII,procesele repetate împotriva vr\jitoarelor [i hulitorilor nu devin inteli-gibile decît al\turate convingerii vechi � dar pe atunci exacerbate � c\Dumnezeu, iritat de crimele individuale de �lezmajestate� nu ar întîrzia s\se r\zbune pe comunit\]ile omene[ti care tolerau asemenea nelegiuiri.

Convingere �pe atunci exacerbat\�, de ce ? ~ntre venirea Ciumei negre[i sfîr[itul conflictelor religioase europenii au avut sentimentul uneiacumul\ri de nenorociri � epidemii, perioade repetate de foamete, r\zboaiecivile [i externe, rupturi confesionale, amenin]area turc\. Ei le-au iden-tificat cu pedepse venite de sus [i au crezut c\ disting în proliferareamonstruosului semnul prevestitor de pedepse [i mai grele. R\zbun\riledivine nu f\ceau decît mai evident\ omniprezen]a p\catului ce le provoca.

Totu[i, în ciuda fricilor [i a e[ecurilor, sau poate din cauza lor,civiliza]ia mergea înainte, animat\ de un dinamism profund. ~n intervalelel\sate libere de încerc\ri, ea inventa, inova, descoperea, se îmbog\]ea,oferind, cel pu]in unora, posibilit\]i inedite de promovare individual\.Epoca numit\ �Rena[tere� ne apare deci ca o asociere de puternicepuseuri de via]\ [i de c\deri în moarte, de proiecte, progrese [i des\rb\tori, dar [i de dezam\giri [i morbiditate. Voin]a de a merge maideparte [i sentimentul e[ecului au existat atunci în strîns\ leg\tur\.Philippe Ariès a avut dreptate s\ insiste asupra acestui sentiment de e[ecîn evul �macabrului�142. Analizele noastre îi întîlnesc afirma]iile. O elit\dinamic\ a avut o percep]ie acut\ a limitelor sale [i s-a sim]it prizonier\a stelelor, a Fortunei, a servului-arbitru [i a p\catului. De unde propen-siunea sa spre melancolie [i medita]ie asupra mor]ii ; [i necesitatea, înreconstituirea unui univers mental, de a marca leg\turile care au unit atunciafirmarea individualismului, con[tiin]a sl\biciunii omene[ti [i `nclina]iaspre triste]e.

Pe acest om divizat l-a întîlnit discursul culpabilizator al Bisericii : undiscurs elaborat de [i pentru c\lug\ri, dar din ce în ce mai mult difuzatîn direc]ia laicilor [i care insista neîncetat pe p\cat. Morala monastic\


360

integrase foarte devreme o concep]ie mai curînd greceasc\ decît ebraic\[i mai curînd neoplatonician\ decît cre[tin\, devalorizînd trupul în favoareasufletului [i ducînd la �dispre]ul fa]\ de lume�. Evanghelizarea maselors-a vrut convertire la ascetism. Via]a cre[tineasc\ a trebuit s\ se modelezedup\ cea din m`n\stiri. Acestea au inspirat de asemenea stilul [i disciplinaseminariilor Reformei catolice. Protestantismul, în schimb, a respins înbloc valoarea salvatoare a operelor, m`n\stirile [i celibatul ecleziastic.Dar a f\cut-o pentru c\ a distins o doz\ de p\cat la fel de mare în afaralumii ca [i în lume. A fost o constatare dramatic\ a imensit\]ii r\ului [i aneputin]ei radicale a omului singur. Astfel, începînd cu Rena[terea, omulOccidentului a avut de ales între dou\ insisten]e concurente asuprap\catului, cea mai recent\ fiind, în cele din urm\, cea mai grea. ~ninteriorul acesteia din urm\, ascetismul [i ritualismul nu au întîrziat s\ fiereintroduse în favoarea unui rafinament cultural care, în Occident, a fostgeneral. ~ntr-adev\r, umanismul augustinian, stoicismul reg\sit, cele dou\Reforme religioase [i expresia lor literar\ � pre]iozitatea � au contribuit,împreun\, la o c\dere în dizgra]ie a trupului. Un limbaj tot mai abstracttraduce atunci aceast\ dep\rtare voluntar\ în ceea ce prive[te expresiilepulsionale ce trebuie supravegheate cu stricte]e. �Constrîngerile unuirafinament social se interiorizeaz\ în constrîngeri interne�143.

~n sfîr[it, în Biserica roman\, alunecarea spre ritualismul [i rubricismulcare se accentueaz\ în epoca Reformei catolice nu a tradus, oare, în altmod, distan]area crescînd\ fa]\ de corpul pulsional ? ~n epoca regulilorceremoniale, un cult excesiv ritualizat se transform\ în tehnic\ [i blocheaz\exprimarea sentimentelor spontane. Prin aceast\ liturghie înt\rit\, ierarhiaîn]elege, desigur, s\-[i reafirme o unitate atins\ de disiden]ele protestante.Dar, în acela[i timp, �citadel\ asediat\�144, ea vrea s\ taie orice compli-citate interioar\ cu du[manii din exterior. Astfel, o dubl\ suspiciune oîmpinge spre un formalism riguros, parte integrant\ a obsesiei colectivepe care încerc\m s\ o descriem aici.

E{ECUL IZB|VIRII

361

10.

�STÎNJENEALA� RELIGIOAS|

Dolorismul

Dou\ consecin]e notabile ale nevrozei de culpabilitate în societateacatolic\ de alt\dat\ au fost dolorismul [i �boala scrupulului�.

Cre[tinul trebuie s\ fie destul de curajos pentru ca s\ se team\ deDumnezeu. Nelegiuitul, afirm\ Massillon, este cel care �neputînd s\sus]in\ [i s\ priveasc\ cu un ochi ferm terorile [i amenin]\rile religiei,încearc\ s\ se am\geasc\ spunînd-[i f\r\ încetare c\ sînt spaime puerile�1.~n acela[i spirit, un specialist al predic\rii, Hyacinthe de Montargon(1770), le spune auditorilor s\i : �Nenorocire... acelor oameni c\rora nu leplace s\ se gîndeasc\ la ceea ce îi nelini[te[te, care î[i alung\ din minteînfrico[\toarea idee a unui Dumnezeu r\zbun\tor ; s\ [tie ei c\ numaisufletele tem\toare vor avea motiv s\ spere în ziua cea din urm\�2.Aceast\ tem\ religioas\ a fost cel mai adesea pus\ în rela]ie cu cea arefuzului lumii, adic\ a universului nostru care coincide, este adev\rat,cu lumea lui Satan. Saint-Cyran scria : �Matematicienii consider\ p\mîntuldoar ca pe un punct, iar Scriptura nu vorbe[te despre el decît ca despreun de[ert, o închisoare, un spital sau o imagine a infernului. Neferici]i,dar, cei ce se ata[eaz\ de el [i nu se str\duiesc s\ moar\ în fa]a tuturorlucrurilor vie]ii prezente�3. ~n predicile puse, în secolul XVII [i la începutulsecolului XVIII, la dispozi]ia lazari[tilor care plecau în misiune figureaz\urm\toarea sentin]\ : �Lumea este o închisoare de unde nu ie[im decîtprin moarte�4.

Cele dou\ idei principale subliniate mai sus determinau, înt\rindu-se unape cealalt\, devalorizarea sinelui, c\utarea suferin]ei [i refuzul bucuriiloromene[ti, f\ptura trebuind s\ se judece � Arnauld o spune � �demn\ dedispre], de tot felul de umilin]e [i înjosiri�5. S\ ne amintim pasajul dejacitat din Imita]ie : �Nimic nu mi se cuvine decît nuiaua [i pedeapsa...Dup\... un examen strict, m\ recunosc nedemn de cea mai m\runt\consolare�6. ~ntr-adev\r, cei mai sfin]i � Freud are dreptate în acestpunct � sînt cei care au fost cei mai critici în privin]a lor, dup\ exemplulautorului Imita]iei. �Doar viciul e în mine�, constat\ sfînta Caterina deGenova7. Sfîntul Igna]iu de Loyola îi scrie într-o zi lui Ribadeneira : �Nusînt decît un gunoi� [i dore[te ca la moarte corpul s\-i fie aruncat lap\s\ri [i cîini. �Oare nu asta trebuie s\ doresc pentru pedepsirea p\catelor

362

mele�8 ? Sfînta Tereza de Avila se consider\ �jalnic han al Domnului� [i�ocean de necazuri�9. Sfîntul Vincent de Paul se apreciaz\ a fi o �nelegiuire�[i m\rturise[te la apusul vie]ii sale : �Vai ! Nu v\d în mine nimic care s\ numerite pedeaps\ ; toate faptele pe care le-am s\vîr[it nu sînt decît p\cate,[i asta m\ face s\-mi fie team\ de judecata lui Dumnezeu�10. Una dintrem\rturisirile de vinov\]ie cele mai mi[c\toare sub pana unei sfinte estecea a Margaretei-Maria ( � 1690). ~n ochii ei, ea era un �monstru� :

[în cursul unei reculegeri] �în ziua a doua, mi-a ap\rut ca într-untablou tot ce fusesem [i ce eram în acel moment : dar, Dumnezeule ! cemonstru mai plin de defecte [i mai oribil ar putea fi v\zut ? Nu-i g\seamnimic bun, dar atît de mult r\u încît ame]eam doar gîndindu-m\. Mi separe c\ totul m\ condamn\ la un etern supliciu, din cauza mareluiabuz pe care l-am f\cut de atîtea haruri fa]\ de care nu am manifestatdecît infidelit\]i... Nu-mi rezerv nimic în toat\ r\zbunarea care îi vapl\cea divinei tale drept\]i s\ o exercite asupra acestei criminale,numai s\ nu o abandonezi ei înse[i, [i s\ nu m\ pedepse[ti de p\catelemele precedente prin noi c\deri�11.

La Margareta-Maria dragostea, cel mai adesea � dar nu întotdeauna �,dep\[ea teama. ~ns\ frica de damnare, între]inut\ de �Preg\tirile pentrumoarte�, de iconografie, de operele de spiritualitate [i de predici auobsedat realmente [i profund numeroase suflete nelini[tite. Pictorul HugoVan der Goes (� 1482), devenit frate convertit într-o m`n\stire [i mortnebun, [i-a petrecut sfîr[itul vie]ii în obsesia damn\rii. A trebuit s\ fieîmpiedicat s\ se sinucid\12. Torquato Tasso ( � 1595), bîntuit de teroareaereziei, nu putea, în plus, s\ se debaraseze de ideea c\ era damnat. {i-ac\utat lini[tea în confesiuni generale, mai ales la inchizitorul din Ferraracare l-a trimis înapoi absolvit. ~ndoielile lui subzistau : era în[elat, to]ijuraser\ s\-l piard\13... Iezuitul Jean-Joseph Surin (1665), care i-a exorcizatpe prea celebrii poseda]i de la Loudun, a c\zut timp de dou\zeci de aniîntr-o cumplit\ triste]e ce-a f\cut s\ fie privit ca un dement. {i-a exprimatîntr-o carte halucinant\, La Science expérimentale des choses de l�autrevie, torturile morale din aceast\ lung\ perioad\. Avea atunci sentimentulirezistibil c\ este damnat [i, de[i [tia c\ al]i mistici înaintea lui � Louis deBlois, Heinrich Suso, sfîntul Ioan al Crucii, sfînta Tereza de Avila etc. �trecuser\ prin acelea[i încerc\ri, nu se sim]ea lini[tit. Se zb\tea în interiorîntr-o neagr\ dilem\ : întrucît era irevocabil condamnat infernului, logicaimpunea ca el s\ se comporte conform acestui decret. Datoria lui era,deci, s\ fac\ r\u. Dumnezeu voia a[a. Dar el îndr\znea s\ nu se supun\lui Dumnezeu. �Crima mea cea mai înfrico[\toare era c\ înc\ mai speram,c\ voiam s\ încerc s\ fac bine�14. Era obsedat de ideile de sinucideretrimise de Satan. Nop]i întregi [i-a ]inut un cu]it la gît. O dat\ s-a aruncatpe fereastr\ [i [i-a zdrobit genunchiul. Din aceast\ cauz\ a r\mas infirm.

O lucrare precum Anatomia melancoliei de Robert Burton ne permites\ trecem de la cazurile celebre la angoasa religioas\ a oamenilor m\run]i[i s\ alunec\m astfel de la singular spre plural. Nu e o întîmplare dac\ un


363

autor de la începutul secolului XVII insist\ asupra melancoliei religioase.Tratînd îndelung despre aceasta din urm\, Burton nu uit\ obsesia damn\rii15.Referindu-se la Felix Platter16 [i la Pierre Forestus17, citeaz\ exemplulso]iei unui zugrav din Basel, disperat\ dup\ moartea fiului ei. Dumnezeu,credea ea, refuz\ s\-i ierte gre[elile. Timp de patru luni a fost prins\ îndeliruri, v\zîndu-se deja în infern. Sau iat\ un negustor care a l\sat s\ sestrice o cantitate mic\ de gr\un]e p\strat\ prea mult timp. De[i pios [iinstruit, se acoperea de repro[uri : de ce nu vînduse gr\un]ele la timp ?De ce nu le d\duse s\racilor ? Nimeni nu reu[ea s\-l lini[teasc\ : se credeadamnat. Un al treilea caz : un preot urm\rea cu exactitate zilele de postdin postul pa[telui [i se cufunda în medita]ii adînci : sfîr[i prin a c\dea îndescurajare ; vedea demoni în camera sa [i nu mai spera în mîntuire. Oultim\ anecdot\ : dup\ ce a s\vîr[it o gre[eal\ grav\, un om nu a vrut s\m\nînce [i s\ bea timp de paisprezece zile. Preo]ii nu au reu[it s\-ipotoleasc\ angoasa [i el a murit. De la aceste anecdote, Burton ajunge laconcluzia, preluat\ de la predecesorul s\u, Guantinerius : �Mul]i [subliniemîn treceac\t adverbul] c\deau în disperare de teama judec\]ii de apoi�. {iobserv\ c\ excesul de singur\tate, posturile prelungite, medita]iile epuizante,o indiscret\ �contemplare� a judec\]ilor lui Dumnezeu [i o neîncetat\reflec]ie asupra a misterului ve[niciei �cu num\rul ei infinit de milioanede ani� nu pot duce decît la melancolie. S\geata acestei argument\ri esteevident îndreptat\ împotriva Bisericii catolice, acuzat\ de a încurajamortific\rile abuzive [i contabilizarea minu]ioas\ a lucr\rilor bune. Pastoranglican, Burton îi mul]ume[te lui Luther de a fi g\sit o solu]ie acestor�torturi� [i �r\stignirii� de sine însu[i [i îl citeaz\ pe sfîntul Bernard care scria :�Nu trebuie s\ vorbim despre judecat\ f\r\ a vorbi [i despre iertare...�18.Dep\rtat în egal\ m\sur\ de catolicism [i de puritanism, Burton remarc\în final � vom reveni asupra acestui lucru19 � c\ unii pastori protestan]ile între]in [i credincio[ilor teama de lumea de dincolo20.

Teama de judec\]ile lui Dumnezeu, o c\utare disperat\ a perfec]iunii,convingerea c\ p\catele continu\ s\-l r\stigneasc\ pe Isus [i c\ trebuie�reparate� nu doar propriile gre[eli, ci [i cele ale lumii, precum [i seteade umilin]\ au condus, de-a lungul timpului, la un �eroism cre[tinesc� alec\rui fapte de curaj stupefiaz\. Totu[i, nu trebuie s\ lu\m à la lettream\nuntele supraabundente [i însp\imînt\toare pe care ni le ofer\ desprepeniten]ele lui Heinrich Suso, mort la 71 de ani în 1366, autorul Vie]iisale21. Dac\ e s\ îl credem pe acesta, cucernicul dominican a p\stratt\cerea la mas\ timp de treizeci de ani, neîntrerupînd-o decît o dat\. Multtimp a purtat un ciliciu [i un lan] de fier, abandonîndu-le doar atunci cîndcurgea sîngele. A pus s\ i se fac\ în tain\ o c\ma[\ din p\r de cal ce i selipea de corp [i a fixat pe ea curele prev\zute cu 150 de ]inte cu vîrfulîndreptat spre carne. Ve[mîntul dureros, pe care nu-l p\r\sea niciodat\,atr\gea parazi]ii [i noaptea i se p\rea adesea c\ �este culcat într-unmu[uroi, atît de mul]i erau parazi]ii ce se c\]\rau pe el�22. Cartea numit\Suso mai poveste[te [i alte g\selni]e ale eroului fiind tot atîtea suplicii pecare [i le impunea lui însu[i. Astfel, ar fi purtat �în mod constant timp de


364

opt ani�, �pe spatele gol, între umeri�, o cruce înzestrat\ cu treizeci decuie de fier [i [apte ace ascu]ite, acestea din urm\ în amintirea durerilorMariei23. Acumularea am\nuntelor oribile face imposibil ca sfîntul evlavioss\-[i fi aplicat în acela[i timp toate aceste probe. Mai mult, cum ar fi ]inutsecrete atîtea mortific\ri ce i-ar fi p\tat adesea de sînge ve[mîntul alb ?~mpreun\ cu savanta doamn\ Ancelot-Hustache, trebuie s\ gîndim rezo-nabil c\ �povestea mortific\rilor, a[a cum o citim în Via]a... [este]...absolut suspect\�24. Adev\rat c\, pe de o parte, Suso a fost incontestabilun om al peniten]elor [i c\, pe de alt\ parte, a fost �unul dintre autorii ceimai gusta]i de la sfîr[itul Evului Mediu�25. Tipografia a contribuit la a-iface cunoscute lucr\rile, printre care Via]a sa a figurat în mai multerînduri26. De unde caracterul contagios al unui asemenea exemplu.

~n secolele XVI-XVII � pentru a ne limita la aceast\ perioad\ a istoriei �ispr\vile ascetice fac deliciul cronicii. La Manresa, sfîntul Igna]iu de Loyolavegheaz\ nop]i întregi, st\ o s\pt\mîn\ f\r\ s\ m\nînce, se biciuie[te culan]uri cu ]inte, î[i love[te pieptul cu o piatr\, face rug\ciuni [apte ore pezi. Ca [i poverello, d\ �s\rutul franciscan� unui nenorocit abandonat deto]i, lipindu-[i buzele de o ran\ [i �sugînd putreziciunea pentru a-lvindeca pe bolnav�27. Sfîntul Pedro de Alcantara o uime[te chiar pe sf`ntaTereza. Era atît de slab încît �p\rea f\cut din r\d\cini de arbori�. I-am\rturisit carmelitei din Avila c\ �timp de patruzeci de ani... nu a dormitdecît o or\ [i jum\tate pe zi, [i c\ nu a cunoscut niciodat\ peniten]\ cares\-l pun\ mai mult la încercare ; la început, pentru a-[i învinge somnul,r\mînea a[ezat, cu capul sprijinit pe o surcic\ fixat\ pe zid... Nu mînca,de obicei, decît o dat\ la trei zile�28. Cînd sfîntul Carol Borromeus estedespuiat pentru baia funerar\ � avea 46 de ani � se descoper\ c\ umeriiîi sînt scrijeli]i de bici, trupul sfî[iat de vîrfurile ciliciului29.

Un preot s\rman de la sfîr[itul secolului XVI, supranumit, poate prinantifraz\, Letterato, îi adun\ pe copiii abandona]i din Roma. Dar zelul s\unu-l împiedic\ s\ cunoasc\ ispitele c\rnii. ~ntr-o zi, nemairezistînd, ia unvas cu ap\ clocotit\ [i hot\r\[te s\ �dep\[easc\ c\ldura ispitei prin cea aapei clocotite�. F\cînd asta, �[i-a r\nit atît de grav p\r]ile corpului cerefuzau s\ se supun\ ra]iunii� încît a fost bolnav mai multe luni. Dar [i-aînvins definitiv carnea. Dom Claude Martin, fiul Mariei ~ntrup\rii, lupt\de asemenea împotriva concupiscen]ei cu remedii puternice. ~ntr-o noapte,la Angers, imitîndu-l pe sfîntul Benedict, se t\v\le[te gol în coac\zispino[i, apoi î[i acoper\ trupul cu urzici, stingînd astfel fl\c\rile dorin]eice-l torturau de zece ani. ~n 1608-1609, maica Angelica, pe atunci tîn\r\c\lug\ri]\ la Port-Royal, se arunc\ în peniten]e extraordinare. Se acoper\cu pînza cea mai grosolan\, î[i alege culcu[ul cel mai dur pentru a dormi,noaptea se scoal\ în tain\ pentru a se ruga. �A fost surprins\ arzîndu-[i,noaptea, bra]ele goale cu cear\ fierbinte�30. Sfîntul François de Sales lepune pe cistercienele din dioceza sa s\ se îmbrace în c\m\[i de serj, decare ele i se plîng curînd c\ le aduc parazi]i. El r\spunde c\ �nu-i demirare ca parazi]ii s\ m\nînce parazi]i�31. Reg\sim astfel macabrul [idatoria ce trebuie pl\tit\.


365

Era pe atunci o idee curent\ c\ vei avea cu atît mai pu]in de pl\tit pelumea cealalt\ cu cît suferi mai mult în aceast\ via]\. Alberto Tenentiaduce în sprijinul acestei observa]ii texte impresionante pe care trebuies\ le reproducem aici dup\ el. Marcello Mansio, într-o lucrare intitulat\Documente pentru a ne ajuta s\ murim cum se cuvine, scria : �Trupulnostru e asemenea unei vi]e-de-vie asupra c\reia Domnul Dumnezeulnostru trimite furtuna infirmit\]ilor [i necazurilor care sînt ca tot atîteapietre pre]ioase ale paradisului�. �Omul poate [prin durere] s\ devin\creditorul lui Dumnezeu, r\mînîndu-i pe alocuri debitor. C\ci, suferind,el îi d\ lui Dumnezeu din binele s\u propriu, în timp ce în celelaltelucruri prime[te de la Dumnezeu�32. A[a ̀ l în]elegea o �Madona Faustina�,moart\ în 1562 care, aproape de agonie, a schimbat cu P\rintele GirolamoCacciaguerra � prieten al lui Philippe Neri � cuvinte stupefiante :

P\rintele îi spunea : �Nu î]i este îndeajuns cît ai suferit ? � Nu, r\spundeea, c\ci a[ vrea s\ mai suf\r pîn\ cînd nu-mi va r\mîne decît pielea peoase�. C\lug\rul observ\ : �Dar ai ob]inut acest har : numai pielea ]i-amai r\mas pe oase�. Cîteva zile mai tîrziu, starea bolnavei agravîndu-se[i mai mult, Cacciaguerra îi spune : �Toate suferin]ele prin care ai trecutar trebui s\-]i fie de-ajuns [i s\ fii mul]umit\ de ele�. Muribundareplic\ : �Ah ! Nu, P\rinte, nu m\ mul]umesc. A[ vrea s\ v\d cu propriiimei ochi viermii mîncîndu-mi trupul�33.

Mortific\rile eroilor cre[tini din epoca lui Polyeucte sînt nenum\rate.Sfînta Jeanne de Chantal, nou\ �Sunamit\�, are �curajul [i generozitateas\ ia un fier înro[it în foc, de care s-a servit ca de o dalt\, gravîndu-[i eaîns\[i sfîntul [i sacrul nume al lui Isus pe piept�34. Dl. Hamon, medic laPort-Royal, se acoper\ cu zdren]e [i se delecteaz\ mîncînd pîinea l\sat\cîinilor, oferind-o pe a sa celor s\raci35. Despre Margareta din SfîntulSacrament, moart\ la 29 de ani la carmelitele din Beaune, se povestescurm\toarele :

�Cum avea o fire foarte delicat\ [i care iubea cur\]enia, avea o înclina]iedeosebit\ de a se domina în aceast\ privin]\, nu doar atingînd [imirosind lucruri resping\toare, dar pentru a se mortifica mai mult, leb\ga în gur\ [i nu g\sea nici un lucru murdar, precum scuipaturi,putreziciuni [i alte lucruri de genul acesta pe care s\ nu le m\nînce,]inînd aceste lucruri în gur\ atît cît sim]ea repulsie : este ceea ce apracticat în primele trei sau patru luni cît a fost în Sfînta Religie [adic\la m`n\stire]�36.

G\sim, la fel, la sfînta Margareta-Maria o sete nemaipomenit\ de umilin]e.�Credea atît de sincer, scrie în secolul XVIII Monseniorul Languet, c\ toatef\pturile aveau dreptul s\ o trateze cu dispre], încît suferea c\ nu estedispre]uit\ destul. Ea cerea adesea, cu bun\-credin]\, superiorilor s\i s\o umileasc\...�37 Biograful adaug\ c\ �haina aspr\ de poc\in]\, ciliciul,practicile sîngeroase [i frecvente, centurile de fier prev\zute cu ]intefoarte ascu]ite [i mii de alte inven]ii f\cute s\-i jeneze corpul [i s\ o fac\s\ sufere, erau folosite de ea zilnic, sau cel pu]in erau obiectul dorin]elor


366

[i cererilor continue adresate superiorilor s\i�38. Mai departe, Languet citeaz\o m\rturisire a sfintei înse[i, ce o apropie mult de carmelita din Beaune :

�Eram atît de sensibil\, încît cea mai mic\ murd\rie m\ scîrbea. El[adic\ Isus] m-a mustrat atît de tare pentru asta, încît, o dat\, vrînd s\cur\] voma unei bolnave, nu m-am putut împiedica s\ o fac cu limba,spunîndu-i lui Isus Hristos : de-a[ avea mii de trupuri [i mii de vie]ile-a[ înmormînta ca s\-]i fiu supus\, o, So]ul meu. Am g\sit atunciatîtea delicii în aceast\ fapt\, încît a[ fi vrut s\ întîlnesc asemeneaocazii în fiecare zi pentru ca s\ înv\] s\ m\ înving [i s\ nu-l am decîtpe Dumnezeu drept martor�39.

Iar biograful comenteaz\ : �M\ înfior povestind aceste pioase excese...�,care erau [i cele ale Doamnei Guyon. Ea se biciuia îndelung, purtacenturi cu ]inte, se ardea cu lumîn\ri, f\cea s\-i curg\ pe corp cear\topit\, se învelea în urzici, punea s\ i se smulg\ din]i s\n\to[i, î[i puneapietricele în înc\l]\minte, mînca gunoaie. {i ea [i-a pus într-o zi buzele [ilimba pe un scuipat scîrbos40. Dup\ asemenea predecesori, �micii� [i�marii salvatori� ai grupurilor convulsionare din secolul XVIII par maipu]in incredibili. Victimele voluntare, pentru care durerea era calea regal\a mîntuirii, puneau s\ fie lovite în cap sau în pîntece cu bastoane, cupietre, cu lan]uri de fier sau cu grele in-folio. Unii erau abandona]i unuiînceput de sfîrtecare, al]ii puneau s\ fie presa]i �de o ma[in\ ce fuseseimaginat\ în acest scop�. Apoteoza, e drept, excep]ional\, era r\stignirea,[i uneori cu cuie adev\rate41. Aceste suferin]e ale trupului lor le d\deauvizionarilor dreptul la profe]ie [i le permitea s\ anun]e întoarcereaR\stignitului [i restabilirea unei Biserici purificate.

Mai pu]in spectaculare [i mai ordonate, austerit\]ile stabilite de Rancé42

la Trappe au suscitat o polemic\ în secolul XVII : interzicerea pe[telui, aou\lor, a mirodeniilor, dulciurilor, siropurilor sau dulce]urilor [i a legumelorcu oarecare savoare ; cre[terea durit\]ii a[ternuturilor ; obliga]ia de adormi `mbr\cat cu rasa c\lug\reasc\ ; t\cerea permanent\ ; interzicereascrisorilor [i a vizitelor ; interdic]ia de a aprinde focul înainte de prima(= ora [ase, dar de[teptarea era la ora trei [i jum\tate) [i dup\ ultimelerug\ciuni de sear\. Celulele au fost destinate numai odihnei ; în ele nu seva duce niciodat\ lumin\. Statutul bolnavilor excludea, de acum înainte,chemarea medicului ; bolnavii nu vor fi ]inu]i în pat, ci vor observa ritmulcomunit\]ii ; [i ei vor dormi cu rasa ; vor merge la biseric\ s\ primeasc\ultimele sacramente ; focul nu va fi aprins la infirmerie înainte de prima.O alt\ dispozi]ie surprinz\toare, aceea de a-i t\inui c\lug\rului caretocmai [i-a pierdut tat\l sau mama doliul ce-l lovea întrucît oricum, �totuleste mort pentru el în lume�. Unele dintre austerit\]ile impuse de asprulreformator au trebuit temperate mai pe urm\. Dar, pe de o parte, în ciudacriticilor, Trappe a atras voca]iile � comunitatea a ajuns de la 10 la 300 demembri între 1664 [i 1700, anul mor]ii �abatelui Furtun\� ; [i, pe de alt\parte, �opera abatelui de Rancé a trecut biruitoare proba timpului�43.Ceea ce, în schimb, s-a modificat fa]\ de opera fondatorului este spiritulmortific\rilor.


367

Sub pana (neobosit\) a lui Rancé reg\sim dolorismul cel mai acut [imotiva]iile sale cele mai tulbur\toare. ~n celebra sa Lettre sur le sujet deshumiliations et autres pratiques de religion 44 are neîncetat în fa]a ochilormodelul angelic, iar cuvîntul �înger� revine frecvent sub pana sa. Deaceea trebuie s\ �îi umilim [i... s\-i reducem la t\cere pe c\lug\ri atîta cîtnu vor avea nici mortificarea R\stignitului, nici sfin]enia Apostolilor, nicipuritatea îngerilor�45. Or, c\lug\rii sînt departe de aceste lucruri. Ei sînt�criminali�. Concluzia Scrisorii este mi[c\toare în aceast\ privin]\ :

�~n ce prive[te congrega]iile monastice, scrie el, acestea sînt trupe decriminali [i de peniten]i publici care, uitînd de fidelitatea ce o datoraului Dumnezeu [i sup\rîndu-l prin neascultarea lor, nu mai pot pretindenimic de la bun\tatea lui decît dup\ ce îi vor fi satisf\cut dreptatea prinpedepse demne de p\catele lor�46.

Iar Rancé continu\ : c\lug\rii sînt �fii risipitori care au p\r\sit casatat\lui [i au risipit bunurile primite de la el�. Numai umilin]ele �profunde�[i �sincerele lor supuneri� le pot deschide �por]ile îndur\rii� divine.Trebuie deci ca, �dup\ gîndirea sfîntului Grigore, neputînd s\ dobîn-deasc\ în tihn\ mo[tenirea celor drep]i prin sfin]enia vie]ii lor, s\ or\peasc\ prin sudorile [i luptele lor, Dumnezeu voind ca ei s\-l for]ezes\-i ierte [i s\-l oblige la aceasta�. Omul întotdeauna �criminal� în fa]aDumnezeului creditor care impune nesfîr[ite �satisfac]ii�, acestea sîntantropologia [i teologia strîns legate, ap\rate de reformatorul de laTrappe, sprijinindu-se pe sfîntul Ioan Sc\rarul. Dar, se va spune, nuexist\ c\lug\ri drep]i ? Rancé r\spunde f\r\ s\ ezite :

�...Un drept înceteaz\ s\ fie considerat ca atare din clipa în care estec\lug\r... El î[i pierde inocen]a închizîndu-se în m`n\stire, la fel cumIsus Hristos a încetat, într-o anumit\ m\sur\, s\ treac\ drept sfînt dinmomentul în care s-a ar\tat în lume în ve[mîntul [i sub aparen]ele unuip\c\tos ; nu doar dup\ p\rerea oamenilor ; dar [i dup\ tratamenteleaspre primite din mîna Tat\lui s\u�.

Iat\ din nou, ca [i la Bossuet, Bourdaloue [i Tronson, pe Dumnezeuljudec\tor care nu-[i mai cunoa[te fiul. Rancé conchide c\ �m`n\stireaeste o închisoare ce face vinova]i [i din cei ce [i-au p\strat inocen]a, ca[i din cei ce au pierdut-o�. Cit`ndu-i pe rînd pe sfîntul Bernard [i pesfîntul Grigore, afirm\ : �Nu ne închidem în m`n\stiri cu alt scop decît cuacela de a plînge p\catele noastre [i pe cele ale lumii�. C\lug\rii s\-[ip\streze deci �gîndul mor]ii în permanen]\, s\ aib\ ochii pleca]i, capulaplecat spre p\mînt, s\ se considere ca ni[te criminali mereu gata s\ apar\la judecata teribil\ a lui Dumnezeu, pentru a da seam\ de p\catele lor...�

Dar, se va spune, m`n\stirile sînt �ad\posturi [i porturi�. �Pustnicii� cetr\iesc în ele se g\sesc �la ad\post de furtuni [i de fr\mînt\rile veacului�.Lini[tea nu le este niciodat\ tulburat\. Nu au de suferit �nici din partealumii, nici din partea fra]ilor lor�. �Nimic din ce li se înf\]i[eaz\ nu lepoate face nici cel mai mic r\u�47. Atunci, cum se vor obi[nui cu indispen-sabilele umilin]e de care au nevoie pentru a învinge primul dintre p\catele


368

capitale : trufia ? Rancé r\spunde : �Condi]ia lor ar fi foarte nenorocit\,dac\ un superior nu ar avea o aplica]ie deosebit\ în a le procura, pe toatec\ile, mortific\rile [i umilin]ele pe care le socote[te cele mai necesare [imai convenabile, la fel cum Dumnezeu face cu oamenii lumii laice [prinîncerc\rile pe care ei le îndur\]�48. Obliga]ia de a inventa ocazii de a-iumili pe c\lug\ri este tema principal\ a Scrisorii... �Inten]ia sfîntuluiBernard, ne asigur\ Rancé, a fost aceea de a-i pune la `ncercare pec\lug\ri prin umilin]e� [i, lumea neavînd nici o autoritate asupra lor,�trebuie ca superiorii lor s\ fie cei care s\ le procure mijloacele, folo-sindu-i în treburi josnice [i umilitoare, sau exersîndu-i pe calea umilin]elor[i a oprobriului�49.

O asemenea doctrin\ a stîrnit reprobarea, inclusiv în mediile monastice.Generalul de la Chartres, Le Masson, era uimit, în 1689, c\ s-a pututafirma �c\ nu se vine în m`n\stire pentru a tr\i, ci pentru a muri� [i refuzas\ cread\ �c\ austerit\]ile trebuie luate considerîndu-le drept mijloace dea-]i scurta via]a [i de a-]i sl\bi s\n\tatea pîn\ cînd o vei pierde de tot�50.Mabillon s-a revoltat la fel împotriva refuzului lui Rancé de a le permitec\lug\rilor muncile intelectuale sub pretext c\ �studiul distruge umilin]a�[i transform\ casele de pace [i de retragere în �academii tumultuoase�51.H. Bremond are dreptate s\ cread\ c\ rigorile excesive ale abatelui de laTrappe i-au împiedicat canonizarea. Mai general, oare nu sîntem cuprin[ide perplexitate [i de ame]eal\ în fa]a celor cîteva exemple stupefiante demortificare pe care le-am extras din lungile anale ale sfin]eniei cre[ti-ne[ti ? Aici se impune s\ ne oprim un moment pentru o reflec]ie senin\.

Georges Bataille a scris cu descurajare : �Am sperat în sfî[ierea cerului.Am sperat-o, dar cerul nu s-a deschis�52. {i citeaz\ cu nostalgie urm\torulpasaj din Cartea vie]ii crucificate a lui Isus de Angela de Foligno (� 1309) :�Cînd Dumnezeu apare din tenebre... toate aten]iile [cu care m-a cople[it],numeroase [i de nespus, [i blînde]ile, [i darurile, [i vorbele [i faptelesale, toate acestea sînt mici pe lîng\ Cel pe care îl v\d în întunecimeaimens\�53. Sînt unii pentru care cerul �se deschide� : Angela de Foligno,sfînta Tereza de Avila, sfîntul Ioan al Crucii etc. Hot\rîndu-se s\ �fac\pasul�, s\ �ri[te totul pentru Dumnezeu�, s\ nu negocieze cu el, s\-[i�aventureze� via]a, s\ �nu mai depind\ decît de bunul plac� divin54, eiating experien]a mistic\ [i pot spune împreun\ cu cel ce a scris Cantiquespirituel : �Descoper\-mi prezen]a ta. Vederea frumuse]ii tale s\ m\ucid\�55. Itinerariul lor trece prin suferin]\, neap\rat prin suferin]\ c\ci�cei `ndr\gosti]i se recunosc prin suferin]\�56. A clasa f\r\ nici o distinc]ieexperien]a mistic\ împreun\ cu inevitabilele sale dureri [i teribilele salerenun]\ri prealabile doar în categoria patologicului înseamn\ a nivelaistoria omeneasc\, a vrea s\ nu existe decît cîmpii, a nega existen]aHimalaiei.

Chiar la un nivel mai modest decît cel al Angelei sau al lui Rancé esteoare motivat s\ le dispre]uim în mod prea ra]ionalist excesele de renun]are ?Rancé i-a iritat pe mul]i dintre contemporanii s\i, dar a avut [i admiratori :


369

Bossuet, Saint-Simon etc., iar opera sa a d\inuit. Sainte-Beuve, în Port-Royal,descurajeaz\ orice judecat\ simplist\ asupra comportamentelor, desigurdescump\nitoare, dar care trebuie apreciate avîndu-se în vedere rezultatelelor. �Doar cu pre]ul acestor particularit\]i [mortific\ri precum cea a MaiciiAngelica]... sufletul omenesc ajunge... la o anumit\ stare fix\ [i invincibil\,la o stare cu adev\rat eroic\, de unde înf\ptuie[te apoi cele mai m\re]elucruri... Nu trebuie s\ ne mire prea mult ciud\]enia uneori resping\toare,alteori neserioas\ în aparen]\, a acestor mijloace�. Pentru a �for]a� �ziduldesp\r]itor dintre lume [i Dumnezeu... orice deschidere este bun\, dac\prin ea se p\trunde�57. Marele istoric al sfîntului Ioan al Crucii � agnosticulJean Baruzi � scrie despre eroul s\u : �~n ciuda limitelor [i lipselor [deordin filosofic] a biruit, dincolo de regulile comune, de tarele nervoase�58 ;[i constat\ c\ �uitarea [i alienarea tuturor lucrurilor lumii�, �mortificareatuturor poftelor [i tuturor gusturilor� l-au f\cut s\ ating\ o �lini[te� [i o�suavitate obi[nuit\� ce nu-l mai p\r\seau59. Calea spre R\stignit treceprin durere. �Cine vrea s\ se bucure de dragostea divin\, prezice Suso,va îndura multe suferin]e�60. ~n alt\ parte, Suso îi atribuie ~n]elepciuniive[nice, adic\ lui Isus, cuvintele :

�Suferin]a este pentru lume o abjec]ie, pentru mine ea are o demnitateimens\. Suferin]a îmi stinge mînia [i îmi dobînde[te favoarea. Pentrumine, suferin]a îl face pe om demn de iubit, c\ci cel ce sufer\ îmiseam\n\... Ea face dintr-un om al p\mîntului un om al cerului. Suferin]ate face str\in de lume [i î]i ofer\ în schimb fidela mea intimitate... Celpe care eu îl primesc cu prietenie trebuie s\ fie complet renegat [iabandonat de lume�61.

Ascetul cre[tin sufer\ împreun\ cu Isus [i din cauza p\catelor � alesale [i cele ale lumii. Dar suferin]ele acestea sînt provocate de dragoste[i dep\[ite de ea. Regula sfîntului Benedict îi cere c\lug\rului s\-[iconceap\ via]a ca pe o �împ\rt\[ire a suferin]elor�62 lui Isus. S\ nuprefere, deci, nimic altceva dragostei lui Hristos. Descuraj\ri [i ispite sevor sparge de aceast\ stînc\. Sfîntul Ioan al Crucii ne asigur\ c\ �fr\mîn-t\rile sau chinurile îmbr\]i[ate pentru Dumnezeu sînt ca ni[te perlepre]ioase care, cu cît sînt mai mari, cu atît sînt mai de pre] [i inspir\dragostea, în cel ce le prime[te pentru cel ce i le d\�63.

Sfîntul Igna]iu de Loyola dezv\luie c\ la Manresa �era hot\rît s\ fac\mari peniten]e, vrînd nu atît s\-[i isp\[easc\ p\catele, cît s\-i fie pl\cutlui Dumnezeu [i s\ fie îndr\git�64. Ascensiunea sfintei Tereza de Avilaîncepe în ziua c`nd vede o icoan\ care, scrie ea, �reprezenta într-un modatît de edificator un Hristos acoperit de r\ni... încît am fost în întregimetulburat\ de suferin]ele îndurate de el pentru noi. Inima mi s-a frînt deremu[c\ri gîndindu-m\ la nerecuno[tin]a mea fa]\ de aceste r\ni. M-amaruncat în genunchi...�65. Compasiunea pentru Cel iubit explic\ toateincredibilele �S\rut\ri date lepro[ilor� din istoria cre[tin\. Carmelita dinBeaune, Margareta Sfîntului Sacrament, poveste[te o biografie din seco-lul XVI, �nu vedea, nici nu putea s\ disting\ decît persoana lui Isus în


370

persoana acestor s\rmani, [i, g\sindu-se cu gura pe pl\gile lor pline deputreziciunea ce ie[ea din ulcerele lor, î[i amintea de impresia f\cut\ der\nile sacre ale lui Isus Hristos [i i se p\rea c\ are gura plin\ de pre]iosuls\u sînge�66. Dolorism, desigur ! Dar s\ privim totu[i dincolo : la baza sase g\se[te o iubire nebun\. Margareta-Maria, care se [tie �insolvabil\�67

fa]\ de divinul s\u iubit, i se d\ruie[te în aceste cuvinte : �Sînt de-a pururia iubitului meu, servitoarea lui, roaba lui, f\ptura lui, c\ci el este înîntregime al meu. Nedemna sa so]ie, sora Margareta-Maria, moart\ pentrulume. Totul în Dumnezeu [i nimic în mine. Totul lui Dumnezeu [i nimicmie. Totul pentru Dumnezeu [i nimic pentru mine�68.

O alt\ pist\ de reflec]ie asupra ispr\vilor ascetice pe p\mînt cre[tinreveleaz\ c\ excesele cele mai insolite nu dureaz\ toat\ via]a. Elecorespund unei perioade (mai mult sau mai pu]in lung\) de criz\ spiri-tual\. Dup\ care peniten]ele nu dispar, dar îmbrac\ un caracter mai pu]ininuman [i, de altfel, mai regulat. ~n acela[i timp, sfîntul se întoarce maimult spre apostolatul exterior. Suso se consacra de [aisprezece animortific\rilor [tiute cînd o viziune îl sf\tuie[te s\ abandoneze de acumînainte exerci]iile prin care �toat\ firea îi era ruinat\�. Dumnezeu �i-aar\tat c\ aceast\ austeritate [i toate aceste modalit\]i de a ac]iona nufuseser\ decît un început bun [i o convertire a firii sale nedomesticite...Acum trebuia s\ înainteze mai departe în alt mod...�69. Suso arunc\ atunciîn Rin toate instrumentele de tortur\. Sfîntul Igna]iu î[i aplic\ la Manresapeniten]ele cele mai dure. ~n plus, a f\cut leg\mînt s\ nu mai m\nîncecarne. ~n sfîr[it, înlocuie[te adesea somnul cu ceea ce consider\ mai întîiconvorbiri cu Dumnezeu. ~ns\, dup\ un an se r\zgînde[te, ajunge laconcluzia c\ e mai bine �s\ dormi în timpul destinat somnului�, sehot\r\[te s\ m\nînce din nou carne [i s\ �abandoneze m\surile excesivepe care le luase înainte�70.

Dom Martène, discipol, prieten [i biograf al lui Dom Martin (fiulMariei ~ntrup\rii), a povestit �peniten]ele însp\imînt\toare� pe care maestruls\u [i le-a aplicat pentru a face s\ înceteze în el ispitele c\rnii. Din acelmoment mortific\rile inumane nu mai erau necesare. Faptul era prezentatde Dom Martène ca o regul\ aproape general\. �Dup\ ce ~n]elepciuneaa ]inut în leg\turi [i în supunere un suflet credincios [i... l-a f\cut s\treac\ prin anumite munci necesare, ea îl pune în libertate [i... nu îl mai]ine decît prin dragostea ei etern\, care este un fel de lan] foarte puternicce-l leag\ de adev\r, dar purtat cu o pl\cere dep\[ind puterea de a odescrie�71. Doamna Guyon explic\, la rîndul ei, c\ trecerea prin supliciivoluntare nu trebuie s\ ]in\ decît un timp c\ci �prea marea supunere fa]\de mortific\ri o împiedic\ pe cea a spiritului [i a propriei voin]e�. Celcare a murit prin moartea sim]urilor [i a propriei voin]e, �nu mai arenevoie de mortific\ri, dar toate acestea sînt dep\[ite pentru el�72.

~n fine, al treilea element al acestui dosar : mae[trii spirituali audescurajat, în mod constant, abuzul de mortific\ri. Suso, cel dintîi, refuz\s\ fie imitat [i respinge exagerarea ascetismului. C\lug\ri]elor care-[i


371

aplic\ adev\rate suplicii le spune c\ acestea sînt inutile [i periculoase73.Sfînta Tereza de Avila, adresîndu-se maicilor superioare din m`n\stirilefondate de ea, le spune : �Ceea ce spun este foarte important, mai ales înceea ce prive[te mortificarea. Maicile superioare s\ fie atente la acestlucru, din dragoste pentru Domnul Nostru. Nu vom putea manifesta preamult\ discre]ie în acest sens, nici nu ne vom putea dedica prea multdiscernerii diverselor aptitudini. Dac\ ele nu sînt în toate acestea deosebitde circumspecte, superioarele, în loc s\ le fie utile c\lug\ri]elor lor, le vord\una mult [i le vor arunca în nelini[te�74. Penitentului care se dedic\�exerci]iilor spirituale�, sfîntul Igna]iu de Loyola îi arat\ atitudinea cetrebuie men]inut\ cu privire la hran\ : �S\ te obi[nuie[ti cu mînc\rurilipsite de gust�, s\ nu m\nînci mînc\ruri delicate �decît în cantitate mic\�,s\ atingi, în ce prive[te b\utul [i mîncatul, �nivelul mediu... potrivit�fiec\ruia. {i dac\ persoana î[i d\ seama c\ din cauza abstinen]elor sale�nu mai are destul\ for]\ fizic\ [i nici dispozi]ie pentru exerci]iile spirituale,va ajunge cu u[urin]\ s\ judece ce anume îi convine mai mult subzisten]eisale trupe[ti�75. ~ntr-o lucrare destinat\ c\lug\ri]elor, sfîntul Alfonso de Liguorirecomand\, bineîn]eles, mortific\rile dar, în acela[i timp, [i practicarealor cu m\sur\ : �Sfîntul Vasile de asemenea, scrie el, îl îndemna pe fiecarec\lug\r s\ se mul]umeasc\, pe cît posibil, cu lucruri ordinare [i comune.Asta valoreaz\ de mii de ori mai mult decît s\ te `mpov\rezi cu posturi,biciuiri [i cilicii [i s\ te remarci prin ab]inerea de la mîncare. Excep]iile aufost punctul de plecare al del\s\rii pentru multe ordine religioase�76.

~n mod constant [i categoric, fondatorii ordinelor le-au cerut întot-deauna c\lug\rilor [i c\lug\ri]elor s\ situeze supunerea înaintea mortifi-c\rilor corporale. Regula sfîntului Benedict cere � este a opta treapt\ deumilin]\ � ca un c\lug\r s\ nu fac\ nimic altceva �decît ce este prescrisde regula comun\ a m`n\stirii sau recomandat de exemplele înain-ta[ilor�77. Sfînta Tereza de Avila citeaz\ cazul unei evlavioase bernardinepe care �posturile [i flagel\rile au sl\bit-o atît de mult încît la fiecarecomuniune [i de fiecare dat\ c`nd pietatea i se înfl\c\ra, c\dea la p\mînt[i r\mînea a[a opt sau nou\ ore�. Confesorul c\lug\ri]ei o în[tiin]\ pesfînta Tereza care d\du diagnosticul de fals extaz [i recomand\ �s\ îiinterzic\ posturile, flagel\rile [i s\ o distrag\. C\lug\ri]a era ascult\toare,s-a supus. Dup\ ce [i-a ref\cut for]ele, nici nu a mai fost vorba deextaz...�78 Postulant\ la vizitandine, sfînta Margareta-Maria, în setea ei dea suferi pentru Isus, s-a hot\rît într-o zi �s\ dezvolte oarecare austeritate ce-ifusese permis\ mai mult decît îi `ng\duia ascultarea exact\�. Sfîntul Françoisde Sales i se înf\]i[eaz\ [i o mustr\ cu asprime : �Hei ! cum ! îi spuse el, crezic\-i vei pl\cea lui Dumnezeu dep\[ind limitele supunerii ? Ea este princi-palul sus]in\tor al acestei congrega]ii, iar nu austerit\]ile�79. Ceva maitîrziu, Isus este cel care îi spune : �Vei considera suspect tot ce te va re]inede la practica precis\ a regulii tale, vreau s\ o preferi oric\rui alt lucru�80.

Aceste puneri în gard\ trimit la o distinc]ie propus\ la începutullucr\rii de fa]\ dintre �dispre]ul fa]\ de lume� [i �îndep\rtarea de lume� ;


372

ne putem retrage din lume f\r\ a arunca anatema asupra crea]iei ; [i, lafel, putem practica asceza f\r\ s\ ne distrugem. Dar este foarte adev\ratc\ de-a lungul istoriei cre[tine aceste dou\ alunec\ri s-au produs efectiv.Este de asemenea adev\rat, ca în cazul lui Rancé de exemplu, c\ negarealumii create a luat-o uneori înaintea dragostei arz\toare. Este adev\ratmai ales c\ pedagogia religioas\ a dat excep]ionalul ca model, neimi-tabilul ca exemplu [i de mii de ori a insistat asupra unor destine atît deie[ite din comun încît au sfîr[it prin a trezi în credincio[i descurajare sauaversiune. Unde se g\sea punctul de leg\tur\ dintre austeritatea preal\udat\ [i o via]\ normal\ ? Apelul adresat continuu c\lug\rilor [i c\lug\ri-]elor de a tr\i �cu ochii pleca]i� ne-a devenit greu de în]eles cînd acondus la dispre]uirea frumuse]ii [i crea]iei. Or, pîn\ [i surîz\torul domnVincent le cere maicilor Carit\]ii s\ �nu priveasc\ lucrurile frumoaseatunci cînd curiozitatea le îmbie s\ o fac\� [i s\-[i mortifice... urechile�care se delecteaz\ ascultînd cîntecele, muzica, laudele ce v\ sînt adresate,cîntecele p\s\rilor. Urechile g\sesc pl\cere în aceste lucruri, dar trebuies\ le mortifici [i s\ fugi de ele în loc s\ le cau]i�81.

~n fine, drama repara]iei a luat o asemenea amploare în discursulecleziastic încît uneori a dus la cuantific\ri insuportabile. Acum mai pu]inde cincizeci de ani unele c\lug\ri]e � în Elve]ia de exemplu � le citeaucopiilor, în cursul drumului crucii, lista de mai jos extras\ din �revela]iile�f\cute de Isus sfintelor Elisabeta, Brigita [i Mechthild �care doriser\ s\[tie num\rul de lovituri primite de el în timpul patimilor sale� :

�Gîndi]i-v\, surorilor, c\ am v\rsat pentru voi 62 200 de lacrimi, iarpic\turi de sînge în gr\dina M\slinilor 97 307.Am primit pe trupul meu sacru 1 667 de lovituri.Palme pe obrajii mei delica]i, 110.Lovituri pe gît, 107.Pe spate, 380.Pe piept, 43.~n cap, 85.Pe coaste, 38.Pe umeri, 62.Pe bra]e, 40.Pe coapse [i gambe, 32.M-au lovit peste gur\ de 30 de ori.Mi-au aruncat în pre]ioasa mea fa]\ mizere [i infame scuipaturi, de 32ori.M-au lovit cu piciorul, ca pe un rebel, de 370 de ori.M-au împins [i r\sturnat la p\mînt, de 13 ori.M-au tras de p\r de 30 de ori.Mi-au smuls [i m-au tras de barb\, de 38 de ori.Ca inima voastr\ s\ se înfl\c\reze.La încoronarea cu spini mi s-au f\cut în cap 303 g\uri.Am gemut [i suspinat, pentru mîntuirea [i convertirea voastr\, de 900de ori.Fr\mînt\ri în stare s\ m\ fac\ s\ mor, am suferit 162.


373

Agonii extreme, ca [i cum a[ fi fost mort, 19 ori.De la Pretoriu pîn\ la Calvar, purtîndu-mi crucea, am f\cut 320 de pa[i.Pentru toate acestea nu am primit decît un act de caritate, prin sfîntaVeronica ce mi-a [ters fa]a cu o batist\ pe care chipul meu a r\masimprimat prin pre]iosul meu sînge...�82.

Maladia scrupulului

Dolorismul era deseori înso]it de interoga]ii inepuizabile. Asce]iicre[tini, în clipele în care se dedicau celor mai aspre excese de peniten]\,erau fr\mînta]i de boala scrupulului, de convingerea damn\rii lor [i deispita descuraj\rii. �[Lui Suso] i s-a spus c\ intrarea sa în ordinul [domini-canilor] fusese ob]inut\ donîndu-se un bun temporal ; acesta este p\catulnumit simonie�. Timp de zece ani, Suso a fost torturat de acest scrupul [i�nu s-a considerat niciodat\ altceva decît un damnat�. ~[i spunea : �E[tipierdut, orice ai face�83. ~n sfîr[it, a mers s\ se încredin]eze lui MeisterEckhart �ce l-a eliberat de suferin]\�. Sfîntul Igna]iu de Loyola a povestit,[i el, criza scrupulelor pe care a traversat-o la Manresa : analiza pe carea l\sat-o asupra st\rilor sale suflete[ti din acea vreme constituie un modelde p\trundere [i ar putea figura într-un dosar medical :

�De[i confesiunea sa general\ de la Montserrat fusese f\cut\ cu mult\sîrguin]\ în întregime în scris..., i se p\rea totu[i uneori c\ nu m\rturi-sise unele lucruri, [i asta îi pricinuia mult\ mîhnire. De[i se confesa dinnou, nu era satisf\cut... La sfîr[it un doctor al catedralei... i-a spus... întimpul confesiunii c\ trebuie s\ scrie tot ce-[i poate aminti. A[a a f\cut[i, dup\ ce s-a confesat, fu de îndat\ asaltat de scrupule, de fiecaredat\ lucrurile cî[tigînd în subtilitate, astfel încît el era foarte mîhnit. {i,de[i [i-a dat seama c\ scrupulele îi aduceau mari daune [i c\ ar fi fostbine s\ se elibereze de ele, nu reu[ea s\ o fac\�84.

Confesorul i-a ordonat atunci s\ nu mai m\rturiseasc\, dintre gre[elilesale trecute, decît pe acelea care îi p\reau �foarte clare�. Dar Igna]iu leconsider\ �pe toate foarte clare� [i r\mîne �tot în suferin]\�. Iat\-l deci înplin\ criz\ : consacr\ [apte ore pe zi rug\ciunii în genunchi, îl cheam\ peDumnezeu �în ajutor�, gînde[te s\ se arunce într-o groap\ mare dinapropierea locului unde se roag\, se mortific\ în toate felurile. Nimic nu-lajut\. Amintindu-[i de p\catele sale [i �tratîndu-le ca pe un obiect pe careîl în[iri dup\ un altul�, merge �din gîndul la un p\cat din trecut la un altp\cat� [i se crede obligat s\ se confeseze din nou. ~n cele din urm\, cuajutorul lui Dumnezeu, spiritul i se lumineaz\ [i se hot\r\[te �s\ nu-[i maim\rturiseasc\ nici una din gre[elile trecute. Din acea zi s-a eliberat descrupule�85.

Criza sfîntului Igna]iu nu a durat decît cîteva luni, îns\ cea a lui Surins-a prelungit timp de dou\zeci de ani. La fel Margareta Sfîntului-Sacramentpare s\ fi repetat întruna, toat\ via]a, p\cate ( ?) din copil\rie. La trei ania min]it pentru a scuza o servitoare ce gre[ise. A regretat atît de mult


374

încît, devenit\ c\lug\ri]\, s-a acuzat de acest lucru de mai mult de o sut\de ori, s\vîr[ind, pentru a-l isp\[i, peniten]e riguroase. Confesorul ei olini[tea spunîndu-i : �Sor\, [ti]i foarte bine c\ nici un copil nu poatep\c\tui înainte de vîrsta discern\mîntului�. La care ea r\spundea : �O [tiufoarte bine, dar asta arat\ fondul r\u al fiin]ei mele�86. Cît despre sfîntaMargareta-Maria, care chiar la sfîr[itul vie]ii se considera un �monstru�, laînceputul vie]ii sale religioase era cuprins\ de fr\m`nt\ri de moarteînaintea fiec\rei împ\rt\[anii. Biograful s\u din secolul XVIII poveste[tec\ �adesea examenul s\u de con[tiin]\ era atît de riguros încît o aruncaîn tulburare [i team\, atît îi era de fric\ s\ nu aduc\ cea mai mic\ atingeresfintei comuniuni... G\sea pu]ine p\cate de acuzat, sau chiar deloc, [icredea c\ orbirea [i împietrirea ei în p\cat i le ascundeau. ~n aceast\pretins\ orbire, condamna în ea îns\[i toate p\catele pe care nu le vedea[i de care se credea vinovat\�87.

~n civiliza]ia noastr\ occidental\, aceast\ boal\ a sufletului nu a atinsdoar personaje ie[ite din comun. A fost un fenomen relativ r\spîndit,etichetabil, suscitînd reflec]ia speciali[tilor în melancolie88.

Emmanuel Mounier avea dreptate s\ noteze c\ �scrupulul are hotareistorice. El nu era cunoscut de Biserica de R\s\rit. Chiar [i în Occidentullatin, nu îl g\sim men]ionat înainte de teologii morali[ti din cea de a douajum\tate a Evului Mediu�89. ~ntr-adev\r, Biserica de R\s\rit nu a cunoscutdistinc]ia dintre p\cat de moarte [i p\cat u[or [i nu i-a obligat niciodat\pe credincio[i la confesarea am\nun]it\ a gre[elilor. Ea nu a `ndemnat, deci,la inepuizabila analiz\ a cazurilor de con[tiin]\90. Dimpotriv\, aceasta �impulsionînd, e drept, o extraordinar\ dezvoltare a introspec]iei � s-adezvoltat în Biserica latin\ cu m\rturisirea anual\ obligatorie a gre[elilorprecise [i aranjate pe rubrici.

~n vremea sfîntului Toma d�Aquino, fenomenul nu luase înc\ amploareape care o va cunoa[te mai tîrziu. Marele înv\]at trateaz\ �con[tiin]a� doarîn calitate de înv\]at, întrebîndu-se dac\ este sau nu o �putere� ? El nustudiaz\ scrupulul. ~ns\ în curînd �Sumele� de cazuri de con[tiin]\ [i�Manualele� confesorilor91 se înmul]esc, pentru c\ preo]ii [i credincio[iitrebuie l\muri]i. Nelini[tea scrupuloas\ a secolului XV a devenit deja unfenomen de civiliza]ie, cel pu]in la un anumit nivel social [i cultural. Eaa atins dimensiunea sa cea mai mare în secolele XVI-XVIII, dar nu se varesorbi decît cu greutate. S-a calculat c\ între 1564 [i 1663, 600 de autoricatolici � francezi, italieni, spanioli, flamanzi etc. � au compus tratate decazuistic\92.

Or, func]ia unor asemenea lucr\ri era de a-i permite confesorului s\se orienteze în m\r\cini[ul des de situa]ii concrete [i s\ aduc\, deci,solu]ii la întreb\rile credincio[ilor. Cazuistica este inseparabil\ de istoriascrupulului. Dar ea dep\[e[te cîmpul totu[i larg al cataloagelor comentatede cazuri de con[tiin]\. C\ci este exprimat\ înc\ [i mai bine în tratatelespecializate ce încercau s\ potoleasc\ sufletele nelini[tite. Repertoriul lorar fi lung. ~n amont descoperim în special Consolatio theologiae a domini-canului Jean von Dambach (secolul XIV) [i mai ales scrierile lui Gerson :


375

Instructio contra scrupulosam conscientiam ; Tractatus de remediis contrapusillanimitatem, scrupulositatem... ; Tractatus pro devotis simplicibusqualiter se in suis exercitiis discrete et caute habere debent 93 etc. ~n avalfigureaz\ în primul rînd Lettres spirituelles sur la paix intérieure (1766)ale capucinului Ambroise de Lombez94. ~ntre aceste repere apar lucr\ricu titluri revelatoare : Directeur pacifique des consciences... a capucinuluiJean-François de Reims (ed. complet\, 1634), Directeur des consciencesscrupuleuses 95..., a franciscanului Colomban Gillotte (edi]ia I, 1697), Tratatulscrupulelor, al jansenistului Jacques Joseph Du Guet (edi]ia I, 1717) etc.Adesea c\r]ile acestea cunosc un succes ce demonstreaz\ cererea unuipublic : enormul Director lini[tit al con[tiin]elor... (974 p., in-80) se g\se[te,în 1666, la a [asea edi]ie. Tratatul lui Gillotte este republicat de [ase oriîntre 1698 [i 1753.

Lucr\rile de cazuistic\ [i diserta]iile despre scrupul nu epuizeaz\ înc\analiza acestuia, analiz\ prezent\ [i în numeroase scrieri spirituale printrecare putem cita, la întîmplare, o predic\ a lui Suso96, �note pentru a ajutala în]elegerea [i judecarea scrupulelor�, inserate în Exerci]iile spirituale 97,Tratatul despre dragostea de Dumnezeu al sfîntului François de Sales98,diverse �Scrisori de orientare� de Fénelon99 [i La Sainte religieuse desfîntul Alfonso de Liguori100 etc. Reperele de mai sus delimiteaz\ spa]iul(interna]ional) unde s-a dezvoltat, în Occident, �torturarea de con[ti-in]\�101 [i în interiorul c\ruia istoricii [i clinicienii pot studia ca într-unlaborator o maladie a scrupulului deosebit\ cu grij\ de morali[ti de�sfînta nelini[te�102 [i de �teama m`ntuitoare de Dumnezeu� proprii con[ti-in]elor �delicate�.

�Anxietatea, timiditatea, nelini[tea care fac sufletul tem\tor de orice�103

se dezvolt\ adesea pe un teren predispus, adic\ la personalit\]i obsesionalesau psihastenice. Cele dintîi, angajate în lupt\ împotriva pulsiunilorpregenitale, sînt înclinate spre meticulozitate, spre o cur\]enie excesiv\,spre perfec]ionism, înc\p\]înare, economie, spre observarea mai multdecît meticuloas\ a angajamentelor104. Celelalte resimt un sentiment deneîmplinire, sînt asaltate de îndoieli, de fr\mînt\ri mentale, de preocup\riintrospective, sînt înclinate spre triste]e, lunec\ spre inhibi]ie [i neputin]\.Pierderea dragostei de sine [i gîndul mor]ii le conduc la o melancolieasem\nat\ de Freud cu un �doliu�105. Aceste temperamente exist\ dintoate timpurile. Dar contextele culturale pot accentua tendin]ele lorprimare [i, în plus, pot face s\ apar\ maladia scrupulului la oameni carenu erau predispu[i la ea dintru început.

Din secolul XV pîn\ la sfîr[itul secolului XVIII, pentru a nu prelungimai mult ancheta, discursul ecleziastic despre scrupul ne frapeaz\ prinomogenitatea lui. Cel mai adesea, autorii ce trateaz\ despre acest subiectse refer\ explicit sau implicit la doi mari pionieri : Gerson [i sfîntulAntonin de Floren]a. Primul, am spus-o, abordeaz\ în repetate rînduriproblema scrupulului. Al doilea, în celebra sa Sum\, consacr\ un articolcuvîntului �scrupul�, termen la origine foarte concret [i care este undiminutiv al lui scrupus (piatr\). Scrupulul, de la �pietricic\� sau �greutate


376

mic\�, a devenit �mic\ nepl\cere� care r\ne[te106. Sfîntul Antonin, carestudiaz\ succesiv con[tiin]ele �bune�, �rele� [i �scrupuloase� � s\ not\mdrumul parcurs de la sfîntul Toma � define[te scrupulul ca �o îndoial\înso]it\ de team\ nemotivat\ [i care, provenind din vreo conjunctur\slab\ [i nesigur\, îndurereaz\ spiritul [i îl face s\ vad\ p\catul acolounde nu este�107. Gillotte, care ofer\ aceast\ traducere, precizeaz\ c\orice scrupul este îndoial\, dar nu orice îndoial\ este [i scrupul, c\ci putems\ ne îndoim în mod fundamentat. ~n schimb, �con[tiin]a scrupuloas\ seîndoie[te f\r\ motiv�108. Pentru sfîntul Antonin, �dezgustul [i triste]ea� cecople[esc un suflet pîn\ la punctul de a-l paraliza sînt suficient de gravepentru ca s\ le compare cu �furtuna care, ab\tîndu-se asupra Egiptului,a distrus tot ce a g\sit înverzit�. La fel, �triste]ea cauzat\ de scrupuldistruge vigoarea [i for]a sufletului�109. C\ci st\ în caracterul sufletelors\n\toase �s\ nu vad\ p\cat acolo unde nu este�110.

Citite de-a lungul analizei ecleziastice, comportamentele scrupuloasede odinioar\ prezint\ mai multe aspecte dominante. Iese pe primul locimportan]a �imagina]iilor murdare�, multe suflete pioase fiind obsedatede ispite de ordin sexual. Gillotte este categoric în aceast\ privin]\ atuncicînd scrie : �Cum scrupulele ap\rute cu ocazia gîndurilor necuviincioasesînt cele mai frecvente, [i din num\rul celor ce mîhnesc cel mai multspiritul, autorii religio[i s-au str\duit mult s\ ne înve]e remediile de caretrebuie s\ ne servim pentru a le alunga�111. Du Guet, ajuns la articolul XVIIIal Tratatului... s\u, precizeaz\ la fel : �Nu-mi mai r\mîne de examinatdecît un ultim soi de scrupul : dar care este mai fecund decît oricare altul ;[i care are drept obiect castitatea�112. Mai cu seam\ în acest domeniusufletele nelini[tite au tendin]a s\ identifice ispita cu p\catul.

O a doua categorie de scrupule, neexcluzîndu-le pe precedentele, sena[te din ispita de a huli. Mai multe drumuri convergente duc la aceast\situa]ie dramatic\ pe care Du Guet prefer\ s\ nu o descrie, c\ci �ar fipericulos s\ însp\imîntezi imagina]iile celorlal]i printr-o zugr\vire ce arl\sa urme prin îns\[i oroarea pe care ar cauza-o�113. O �pietate trist\�, unanume �dezgust� de religie, teama de pedepsele divine, �gînduri nelini[ti-toare... ce ne fac s\ ne îndoim c\ am avea credin]\�114 induc o �melancoliespiritual\, o tulburare a sufletului, o anumit\ nimicire [i disperare�115. Deaici unele izbucniri de r\zvr\tire împotriva unui Dumnezeu prea exigent,izbucniri care pot deveni deosebit de violente [i periculoase în clipamor]ii116. ~ntîlnim aici a doua ispit\ descris\ de Artes moriendi 117 [i, prinurmare, o tem\ clasic\ a pedagogiei religioase. P\rintele Gillotte scrie înDirecteur des consciences scrupuleuses c\ aceste �ispitiri de a huli, cucare demonul îl încearc\ pe cre[tinul muribund, atac\ cel mai adeseasufletul în ceasul mor]ii� [i, în mod foarte logic, el integreaz\ în lucrareasa lungi pasaje din Arta de a muri... (1622) a spaniolului Juan de Jesus-Mariace trateaz\ despre �modalitatea de a rezista ispitelor de disperare� înapropierea mor]ii118.

O alt\ înclina]ie a numero[i scrupulo[i este de a confunda p\catul demoarte cu p\catul u[or, în ciuda sfaturilor în]elepte date de Gerson în


377

aceast\ privin]\ la începutul secolului XV119. ~n acela[i spirit cu Gerson,capucinul Jean-François de Reims î[i redacteaz\ Directeur pacifique desconsciences cu scopul de a ajuta persoanele credincioase s\ �disting\p\catul de moarte de p\catul venial�120. Du Guet, în ce îl prive[te, lerepro[eaz\ unor scrupulo[i c\ nu [tiu s\ �disting\ ceea ce trebuie s\îndrepte de ceea ce sînt constrîn[i s\ sufere ; ceea ce îi p\teaz\ de ceeace le este l\sat pentru a-i umili [i pentru a-i ]ine în vigilen]\�121. ~mpingîndmai departe analiza, el condamn\ [i tendin]a de �a privi gre[elile destulde u[oare ca pe ocazii apropiate pentru gre[eli mai importante, lucruprin care ne convingem c\ Dumnezeu le pedepse[te în mod obi[nuit prinaceast\ pedeaps\ de temut�122.

Ad\ugîndu-se adesea perplexit\]ilor de mai sus [i decurgînd din ele,un comportament frecvent al scrupulo[ilor const\ în a înmul]i confe-siunile, uneori chiar confesiunile generale123 : versiune spiritualizat\ aobsesiei de a se sp\la deseori descris\ de psihiatri124. Examene de con-[tiin]\ epuizante, întoarceri neîncetate la confesional, chiar pelerinajul�din tribunal în tribunal� (de peniten]\) : tot atîtea demersuri evocate demii de ori în lucr\rile ce încercau s\ �ajute� [i s\ �lini[teasc\� aceste sufletenelini[tite, adesea �insuportabile�125 pentru ceilal]i [i mai ales pentruconfesori. Gillotte define[te astfel tipologia persoanei mereu nesatisf\cutede confesiunile sale :

�Atunci cînd crede c\ cea mai mare parte dintre confesiunile f\cute sîntnule [i sacrilege, scrupulele [i suferin]ele sale se înmul]esc cu atît maimult cu cît se vede, printr-o fals\ convingere, c\ ceea ce trebuia s\-iserveasc\ drept leac, o îmboln\ve[te mai mult ca niciodat\ ; [i c\ ceeace este instituit pentru distrugerea p\catelor este prilej ca num\rul lors\ se înmul]easc\. Ceea ce se întîmpl\ aproape întotdeauna ; ea acord\un timp nu doar suficient, ci cu mult mai îndelung decît este nevoie,examin\rii p\catelor pe care le scrie cu o exactitate extraordinar\ [istîrnirii, prin har, a unei adev\rate [i sincere dureri de a le fi s\vîr[it :[i totu[i, cînd s-a confesat complet, nu doar c\ î[i recite[te hîrtia undeerau scrise p\catele sale, dar face un al doilea examen de con[tiin]\,mai lung decît primul, pentru a [ti dac\ nu a uitat nimic, dac\ s-a explicatîn toate circumstan]ele ; [i cum este lipsit\ de vlag\, `[i imagineaz\ c\nu are poc\in]a necesar\, pentru c\ poc\in]a nu a fost evident\�126.

Un alt comportament învecinat cu precedentul se raporteaz\ la exerci]iilede pietate care sînt repetate deoarece se crede c\ au fost prost spuse.Cutare c\lug\ri]\ nu este sigur\ c\ a recitat bine slujba, din lipsa uneiaten]ii suficiente. Atunci reia acelea[i cuvinte [i acelea[i versete f\r\ aob]ine un rezultat mai bun. Cutare preot reîncepe în acela[i mod lecturabreviarului s\u. Aceast\ atrac]ie spre repeti]ie, clasic\ în nevrozele obse-sionale, este evocat\ de mai mul]i cazui[ti127 [i bine descris\ de Du Guet :

�Unul nu-[i poate recita breviarul f\r\ a fi alarmat de teama neaten]iilor ;[i prin aceast\ team\ le cheam\ ; vrea cu rigurozitate s\ fie atent latot... Repet\ ceea ce crede c\ a spus r\u, [i o spune [i mai r\urepetînd-o, [i, dintr-o ocupa]ie ce trebuia s\-l consoleze, î[i face otortur\ care îi r\pe[te timpul, libertatea [i lini[tea�128.


378

Aceast\ manie de verificare bazat\ pe perfec]ionism [i vinov\]ie îlface129 pe preotul anxios s\ tremure în momentul consacr\rii �nu deteama pentru sfintele taine, noteaz\ Du Guet, ci de frica de a nu articulasuficient de distinct [i suficient de eficace cuvintele Mîntuitorului�. Maimult, dup\ împ\rt\[anie, iat\-l [ov\ielnic [i buim\cit pentru c\ se temeca �vreo firimitur\ invizibil\ [din ostie] s\ nu scape ochilor [i mîinilorlui�130. Maladia scrupulului conduce atunci la paralizarea activit\]ii sau laritualuri ce se vor securizante.

Directorii spirituali din Occident disting în general trei tipuri de�furtuni [i vîrtejuri de scrupule� care asalteaz\ sufletele. Unele vin de laDumnezeu � Dumnezeul �vîn\tor� al lui Tauler � care dore[te s\-i încercepe supu[ii de elit\ (totu[i sfîntul Antonin p\streaz\ t\cerea asupra acesteiteme). Altele sînt suscitate de demonul care, cu aprobarea divin\, �`mpo-v\reaz\ spiritul omului cu scrupule periculoase cu scopul de a-l dezgusta[i a-l abate de la drumul virtu]ii�131 : este versiunea spiritualizat\ aîncerc\rilor lui Iov. ~n fine, unele au cauze pur omene[ti. Cu privire laacest capitol, to]i speciali[tii confesiunii începînd cu Gerson [i sfîntulAntonin pun în cauz\ �constitu]ia natural\�132 a persoanelor cu un tempe-rament �rece [i melancolic� [i deci predispuse la team\ [i îndoial\133. Dar�proasta dispozi]ie a creierului [i mai ales a p\r]ii sale anterioare, careeste sediul imagina]iei, este de asemenea cauza scrupulelor : pentru c\de la imagina]ie prime[te intelectul speciile lucrurilor sensibile. Astfel seîntîmpl\ adesea ca spiritul s\ judece gre[it lucrurile prin falsele specii aleunui imaginar gre[it pe care le prime[te de la aceast\ putere�134. Mediciisufletelor mai [tiu c\ nevolnicia [i temerile celor scrupulo[i se pot na[tedintr-un exces de �posturi, lacrimi, vegheri, flagel\ri, rug\ciuni, medita]ii,închipuiri raportîndu-se la probleme subtile sau la lucruri divine ; [i dinfaptul de a gîndi prea mult la terorile mor]ii, ale judec\]ii de apoi, aleinfernului [i la alte lucruri asem\n\toare�. Astfel vorbe[te Gerson135.

Diagnosticul pune în cauz\ un mediu cultural. De aceea cazui[tii nuse lipsesc de a-i incrimina pe unii directori de con[tiin]\ ce provoac\maladia scrupulului. J. von Dambach explic\, nu f\r\ umor, c\ �dac\ unom scrupulos ar trebui s\ se confeseze în conformitate cu tot ce s-a scrisdespre confesiune, ar avea nevoie de un confesor la purt\tor�136. ~nConfessionale (1518), umanistul olandez Rosemondt constat\ c\ uniiconfesori zelo[i, dar ignoran]i �impun un jug [i grele poveri pe carep\c\to[ii nu le pot purta pe umerii lor�137. Franciscanul Bénédicti, înc\mai sever, d\ vina pe �confesorii pu]in experimenta]i în tratamente alesufletului sau prea scrupulo[i ce pretind, spune un doctor spaniol (Bart.Medina, De Poenitentia, 1. I, cap. 12), c\ ]in sufletele peniten]ilor înmîinile lor ca pe sclavi, [i mai ales sufletele s\rmanelor [i nenorocitelorfemei�138. Capucinul Jean-François de Reims îi atac\ [i el pe �unii directorice conduc sufletele cu prea mult\ team\, generîndu-le un scrupul aproapedin orice, astfel c\ ele nu mai îndr\znesc s\ întreprind\ nimic decît cufric\�139. La rîndul s\u, Du Guet crede c\ este de datoria sa �s\ avertizeze


379

c\ sînt aruncate în ispit\ persoane cu o credin]\ sincer\, dar cu oimagina]ie vivace, îndemnîndu-le s\-[i cerceteze inima, s\ se întrebedac\ ar fi în stare s\ dep\[easc\ toate obstacolele ce s-ar împotrivimîntuirii lor�140.

~n aceea[i ordine de idei, Gillotte nu le recomand\ celor scrupulo[ilectura lucr\rilor �trat`nd despre predestinare [i har, [i a celor care, subun pretext `n[el\tor de a reforma abuzurile unei doctrine sl\bite cetrebuie evitat\ � aluzie la janseni[ti [i al]i rigori[ti ai timpului �, seîndreapt\ spre cealalt\ extremitate, con]inînd o moral\ prea sever\,dep\[it\ [i în totalitate contrar\ spiritului lui Isus Hristos, un spirit alblînde]ii [i îndur\rii�141. Mai general, directorii spirituali de alt\dat\ observ\c\ maladia scrupulului este contagioas\. Sfîntul Antonin spusese deja :�Un scrupulos îl face scrupulos [i pe aproapele s\u�142. Jean-François deReims afirm\ [i el c\ �scrupulele pot veni din frecventarea unor persoanescrupuloase�143, iar Gillotte insist\ notînd c\ �scrupulele sînt cauzate [i deo comportare gre[it\ : de exemplu, cînd sîntem prea obi[nui]i cu persoanelescrupuloase pe care le stim\m, c\ci... devenim scrupulo[i în preajmacelor scrupulo[i, a[a cum devenim r\i în preajma celor r\i�144. Nu amputea sublinia mai bine aspectul colectiv surprins de aceast\ nevroz\obsesional\.

O întreag\ literatur\ s-a str\duit s\ sf\tuiasc\ [i s\ potoleasc\ sufletelenelini[tite indicîndu-le cele mai bune remedii împotriva paraliziei scrupu-lului : s\ evite excesele de mortific\ri, s\-[i îngrijeasc\, fie [i cu ajutorulmedicinei, st\rile melancolice [i tulbur\rile imagina]iei, s\ [tie s\ disting\p\catele de moarte de cele veniale [i ispita de consim]ire, s\ nu-[i maicerceteze cu minu]iozitate trecutul, s\ nu reînceap\ confesiunile f\cutecu o inim\ sincer\, s\ nu repete rug\ciuni în care s-au strecurat neaten]ii(�sl\biciunea noastr\ este atît de mare încît cu greu putem spune unTat\l nostru f\r\ neaten]ie�145), s\ nu-[i fac\ o idee mîndr\ de sine [i s\[tie s\-[i priveasc\ imperfec]iunile f\r\ s\ se tulbure146, s\ se încredin]ezelui Dumnezeu cu simplitate, s\ se supun\ cu docilitate p\rerilor ra]ionaleale unui director de con[tiin]\ bine ales (acest important personaj fiindodinioar\ necesara contrapondere a maladiei scrupulului) etc. De[i rigorist,Supplementum (secolul XIV) la Summa pisanella ne invit\ s\ nu neacuz\m de gre[elile pe care nu le-am s\vîr[it [i s\ nu lu\m ad litteramprea celebra formul\ a sfîntului Grigore cel Mare : �[Omul credincios] serecunoa[te vinovat chiar atunci cînd nu este�147.

Totu[i, tocmai marele num\r al lucr\rilor care voiau s\ lini[teasc\demonstreaz\ c\ nelini[tea subzista. Asta pentru c\ limbajul religios dealt\dat\ era în contradic]ie cu sine însu[i [i sufla [i cald [i rece simultan.El recomanda �s\-l sluje[ti pe Dumnezeu nu doar avînd în vedere paradisul[i infernul, ci pur [i simplu din cauz\ c\ el însu[i merit\ s\ fie iubit [iservit�148 ; dar cîte predici nu insistau asupra infernului ! Sf\tuia s\ nu tela[i descurajat de �imagina]ii murdare� ; îns\ examenul de con[tiin]\propus credincio[ilor, de exemplu în Le Bon Confesseur al sfîntului Jean


380

Eudes, putea s\ genereze tot felul de scrupule cu privire la sexualitate149.~nv\]a �s\ distingi p\catul de moarte de cel venial� ; îns\ pastorala vremiisublinia gravitatea p\catelor veniale, iar scrisorile spirituale sf\tuiausufletele cele mai credincioase s\ se considere abisuri de necuviin]\.Jean-Jacques Olier, de exemplu, o îndemna pe So]ia lui Hristos �s\ sepriveasc\ înl\untru ca pe o excomunicat\ [i bun\ de a fi alungat\ dinsocietate [i din compania sfin]ilor..., neputînd fi, dup\ aceast\ privire,suficient de dispre]uit\, contrazis\ [i persecutat\, într-atît este demn\ nudoar de dispre], de uitare [i de del\sare ci de oroare, de condamnare, deanatem\, de respingere, nemeritînd prin ea îns\[i decît infernul�150.

Se voia s\ se ofere o imagine lini[titoare a lui Dumnezeu ; dar laturilesale nelini[titoare erau subliniate chiar în lucr\ri ce se voiau lini[titoare.�Se întîmpl\ adesea, scrie Gillotte, ca Dumnezeu s\ fie autorul scrupulelor,atunci cînd, dup\ în]eleptele decrete ale providen]ei sale, îi place nudoar s\ abandoneze un suflet în suferin]e, dar chiar s\ produc\ el însu[iîn fundul inimii sale temeri [i nelini[ti pe care sufletul le resimte c\zînd,prin p\cat, în dizgra]ia lui Dumnezeu : l\sînd de altfel acest suflet într-oîntunecime în care doar cu mare greutate ar putea s\ discearn\ pe ce c\imerge, ce trebuie s\ fac\ sau s\ evite pentru mîntuirea sa�151 : Dumnezeulpersecutor152.

De asemenea, directorii spirituali mai recomandau evitarea �gîndurilorpredestin\rii�153 ; dar continuau s\ înve]e c\ �num\rul celor respin[i estecu mult mai mare decît al celor predestina]i� pentru c\ �pu]ine persoanedau aten]ie poruncilor lui Dumnezeu�154. Pentru Du Guet, doctrinapotrivit c\reia �exist\ o m\sur\ a gra]iei, peste care Dumnezeu nu maiofer\ `n plus� duce la scrupul �sufletele timide sau imperfect instruite�155.Dar doctrina aceasta era predat\ la Saint-Sulpice156. ~n sfîr[it, cum s\neg\m impactul considerabil asupra celor mai ferven]i cre[tini al avertis-mentelor rigoriste lansate de Antoine Arnauld [i de confra]ii s\i întruspiritualitate ? Absolvirile amînate157, cutremurarea în fa]a Euharistiei nuputeau decît s\ genereze scrupule dureroase. Sprijinindu-se pe sfîntulFrançois de Sales, Arnauld, în lucrarea sa De la Fréquente communion,consimte ca aceia care nu au decît p\cate veniale s\ primeasc\ ostia înfiecare duminic\, �dar cu dou\ condi]ii extrem de importante. Una esteca, înainte de a se apropia de masa sacr\, s\ se purifice de gre[eli, chiarde cele u[oare, prin rug\ciuni [i prin lacrimi. {i cealalt\ (de o importan]\extrem\ pentru comportarea sufletelor...) este ca voin]a s\ nu fi fostnicicum angajat\ în aceste p\cate veniale. C\ci exist\ o mare diferen]\,a[a cum domnul de Genève arat\ în mod excelent în a sa Philothée, întrep\catele veniale [i afec]iunea pentru p\catele veniale... Aceste afec]iunisînt imediat contrare credin]ei [i fac sufletul extrem de bolnav, de[i nu îlucid�158. ~n acela[i spirit, cîte predici [i catehisme nu au prezentateuharistia ca pe sacramentul �cel mai redutabil [i mai teribil�159 !

Se desprinde un acord destul de larg între autorii religio[i pentru a leconsidera pe femei mai predispuse la maladia scrupulului decît b\rba]ii.


381

~ndeosebi sfîntul Antonin afirm\ c\ becisnicia sufletului, atunci cîndprovine dintr-o �fire frigid\�, este deosebit de frecvent\ �la femeile b\trîne[i melancolice�160. Expresia este în general reluat\ de succesorii s\i ac\ror misoginie a subevaluat, cu siguran]\, angoasele masculine. ~nschimb, au existat ezit\ri [i discu]ii despre nivelul cultural al persoaneloratinse. Gerson î[i scrisese tratatul împotriva mortific\rilor �indiscrete�destinat �oamenilor simpli�, insuficient instrui]i pentru a [ti s\ disting\cump\tarea de exces161. ~ns\ P\rintele Gillotte explic\ [i �c\ frumoaselespirite, la fel de bine ca [i cele slabe ; [i savan]ii ca [i ignoran]ii potdeveni scrupulo[i�. Publicul, adaug\ el, crede c\ numai cei simpli [ine[tiutorii cunosc scrupulele, dar asta înseamn\ s\ mergem �împotrivara]iunii unei experien]e de toate zilele [i împotriva doctrinei celor maicelebri autori spirituali�162. {i franciscanul îi citeaz\ pe cei mai vesti]iscrupulo[i : sfîntul Bonaventura, sfînta Caterina de Genova, sfînta Magdalenade Pazzi, sfînta Angela de Foligno, Heinrich Suso, sfîntul Igna]iu deLoyola, p\rin]ii Balthazar Alvarez [i Zanchez de Avila, confesori succesiviai marii Tereza, ai Maicii de Chantal, ai lui Surin, ai p\rintelui Juan deJesus-Maria, c\petenia carmeli]ilor etc.

Autorul Directorului con[tiin]elor scrupuloase are f\r\ îndoial\ dreptate.De fapt, scriitorii religio[i încearc\ mai ales s\-i lini[teasc\ pe credincio[iirelativ instrui]i. Remarc\m, ca o contraprob\, c\ predicile pentru marelepublic insist\ destul de pu]in asupra scrupulului. Bunul Confesor (1642)al sfîntului Jean Eudes, un clasic în folosul misionarilor de interior, nusufl\ un cuvînt despre aceast\ problem\163. ~n epoca clasic\, maladiascrupulului pare s\ fi atins mai cu seam\ mediile vizate de Reformacatolic\, adic\ în acela[i timp pe cei mai pio[i [i pe cei mai cultiva]i, fiindadev\rat c\, în interiorul acestor limite, ea a cunoscut o adev\rat\extindere care i-a nelini[tit pe confesori. ~n Dic]ionarul cazurilor decon[tiin]\, Ponthas scrie c\ scrupulul este �una dintre cele mai sup\r\-toare boli ale sufletului de care nu am putea avea prea mult\ grij\, a[acum am recunoscut-o printr-o experien]\ de cincizeci [i [ase de ani�164.

Dificultatea de a muri

Constat\rile de mai sus conduc spre o concluzie mai larg\ [i cu b\taiemai lung\. Am deprins obiceiul, în timpul nostru, s\ insist\m asupracoerci]iei exercitate alt\dat\ de Biseric\ asupra con[tiin]elor. Percepemmai bine decît înainta[ii no[tri leg\turile dintre putere [i doctrine, celedin urm\ înt\rind-o pe cea dintîi. A[a cum discursul dolorist avea tendin]ade a-i face pe s\rmani s\ accepte cu docilitate �necazurile acestei vie]i�165,la fel un limbaj terorizant a înt\rit efectiv autoritatea corpului ecleziastic.Nu am putea nega aceast\ �pastoral\ a fricii�, mare fapt istoric asuprac\ruia vor insista ultimele noastre capitole. ~ns\ ar fi o eroare s\ nudistingem decît aspectele �utilitare� ale acestei pastorale [i s\ credem c\ea a fost numai un mijloc de guvernare a colectivit\]ii cre[tine. Realitatea


382

a fost mai complex\ [i mai bogat\ [i ne invit\ chiar s\ invers\m perspec-tivele. C\ci elitele cre[tine însele au fost cele mai fr\mîntate de fricaspiritual\. Reg\sim astfel acele frici �reflectate� asupra c\rora accentuaseun prim volum [i care sînt mai obsedante [i mai durabile decît fricile�spontane�166 resim]ite din cauza vreunui pericol ocazional. Fricile spiritualese prelungesc uneori toat\ via]a.

Este normal ca ele s\ fi atins cu prioritate [i în modul cel mai puternicoamenii Bisericii. Preo]ii (dar [i c\lug\ri]ele) au fost mai culpabiliza]idecît cre[tinii obi[nui]i. �Supraeminenta lor demnitate�, exaltat\ [i amintit\în mod constant, a avut drept contrapondere un permanent `ndemn lacon[tiin]a rea. Vom re]ine ca singur\ dovad\ � dar care are valoare pentrumai multe secole [i pentru ansamblul lumii catolice � limbajul folosit deTronson adresîndu-se seminari[tilor de la Saint-Sulpice. Propunîndu-le omedita]ie asupra �circumstan]elor ce fac p\catele eclezia[tilor mai enorme[i mai teribile�167, el dezvolt\ trei considera]ii :

10) �...Dintre toate p\catele nu exist\ nici unul mai mare decît p\catulunui preot... Este cel mai însp\imînt\tor dintre to]i mon[trii ; este ceamai groaznic\ dezolare ce-a fost vreodat\�. C\ci �preotul a primit maimult har din partea lui Dumnezeu, el este de asemenea mai obligat s\fie recunosc\tor�. Domnul nostru s-a încrezut în el `ntr-at`t `nc`t l-af\cut p\rta[ al secretelor sale. �Ce tr\dare mai oribil\ decît... a-lcondamna la moarte, pentru a consim]i la p\cat !� Preotul, avînd �maimulte cuno[tin]e [i mai mult\ lumin\, nu poate spune c\ p\c\tuie[tedin ne[tiin]\ ; la fel, avînd mai mult har, nu poate spune c\ p\c\tuie[tedin sl\biciune ; astfel c\ p\catele lui... nu pot fi decît r\utate pur\�.�P\catul preotului este extrem de contagios în Biseric\ [i este capabils\ piard\ o infinitate de suflete�. ~n plus, ce respect mai putem aveapentru tainele lui Dumnezeu, cînd �cel care le are mereu în mîn\ seabandoneaz\ în mod atît de liber p\catului� ?

20) �Un preot trebuie s\ se team\ teribil de p\cat�, c\ci atunci cînd cadeîn p\cat �este extraordinar de greu s\ se ridice, asta se întîmpl\ foarterar�. Motivul este c\ el cade prea de sus.

30) �A treia considera]ie ce trebuie s\ ne fac\ s\ tremur\m [pe noi,preo]ii] doar la gîndul p\catului, este mînia lui Dumnezeu, absolutextraordinar\, împotriva p\catului preo]ilor [i pedepsele îngrozitoarepe care le aplic\�.

Iat\-ne în fa]a unui limbaj al fricii adresat, nu maselor, ci elitei elitelorcre[tine, [i în fa]a unei împ\rt\[iri de la preot la preot a unei autenticeterori a sufletului. Cum s\ nu fi generat medita]iile de acest gen maladiascrupulului în mediul oamenilor Bisericii ? Teama de damnare a fostresim]it\ cu mai mare duritate de sfin]i decît de oamenii obi[nui]i. Chiar[i François de Sales a cunoscut-o la începutul itinerariului s\u spiritual.�~n temerile de care era cuprins, aminte[te Bossuet, o neagr\ melancolie[i zbucium\rile... îl f\ceau s\-[i piard\ somnul, apetitul [i l-au împins atît


383

de aproape de moarte încît nu se vedea nici un leac pentru r\ul s\u...�168

Cardinalul Bona (� 1674), fost\ c\petenie a cistercienilor [i personajascetic, a scris în Principes de la vie chrétienne (Principii ale vie]iicre[tine) : �Dac\ îmi amintesc... faptele vie]ii mele trecute [i le trecprintr-un examen serios, m\ îngrozesc c\ am înc\lcat de atîtea ori legealui Dumnezeu... C\ci dac\ îmi întorc gîndurile spre viitor, m\ însp\imîntde judecata lui Dumnezeu [i, nefiind sigur nici de iertarea p\catelormele, nici de mîntuirea mea, tremur din tot corpul�169.

De unde dificultatea de a muri, chiar [i pentru asce]i : �Pîn\ spremijlocul secolului XIII, scrie André Vauchez, ultimele clipe ale servitorilorlui Dumnezeu nu par a fi re]inut în mod special aten]ia. Cel mult estenotat c\ dup\ deces trupul lor s-a p\strat bine [i c\ emana pl\cut\mireasm\... ~n schimb, dup\ 1300, ai impresia c\ însu[irea unei existen]eeste judecat\ dup\ modul de a muri�170. Dar aceast\ moarte frumoas\ nueste neap\rat lini[tit\. ~n predica sa �despre micul num\r al celor ale[i�,Massillon evoc\ angoasa frecvent\ a eroilor cre[tini în apropierea mor]ii :

�Dumnezeule mare ! ce pu]in se cunoa[te în lume despre terorile legiitale ! Drep]ii din toate veacurile s-au uscat de spaim\ meditînd asupraseverit\]ii [i profunzimii judec\]ii tale în ce prive[te destinul oamenilor :au fost v\zu]i sfin]i singuratici, dup\ o via]\ întreag\ de peniten]e...ajungînd pe patul de moarte într-o spaim\ ce aproape nu putea ficalmat\, f\cînd s\ tremure de groaz\ culcu[ul lor s\rac [i auster,întrebîndu-i neîncetat, cu o voce sl\bit\, pe fra]ii lor : « Crede]i c\Domnul se va îndura de mine ? » [i fiind pe punctul de a c\dea îndisperare dac\ prezen]a ta ah, Dumnezeul meu !, nu ar fi potolit pe locfurtuna [i nu ar fi poruncit înc\ o dat\ vînturilor [i m\rii s\ secalmeze�171.

Sînt posibile, [i de dorit, dou\ lecturi concomitente ale unui asemeneatext. Prima distinge în el o pastoral\ terorizant\, destinat\ s\-i scuture pecre[tinii adormi]i. Dar cea de a doua descoper\ aici o constatare [i om\rturisire : frica de damnare nu-i cru]\ întotdeauna pe cei mai pio[idintre credincio[ii ajun[i în anticamera mor]ii. Este adev\rat c\ numeroasem\rturisiri contrazic aceast\ afirma]ie. Sfînta Tereza de Avila [i multec\lug\ri]e din secolele XVI-XVIII au murit în �bucurie�172 : erau gr\bite s\îl întîlneasc\ pe Cel iubit. Maria ~ntrup\rii, �spre ultimele zile ale vie]iisale p\rea ca într-un dulce extaz, cu fruntea senin\, cu privirea aplecat\modest sau întoars\ spre crucifixul s\u pe care îl ]inea în mîn\ ; vorbeapu]in, îns\ mereu cu o suavitate lini[titoare�173. Recent au fost descriseultimele clipe ale mai multor vizitandine franceze în secolele XVII-XVIII.Una (la Autun) �tres\rea de bucurie pe m\sur\ ce r\ul ei cre[tea. I seanun]a vestea cea bun\, c\ ceasul ei atît de dorit se apropia...�174. Ultimelecuvinte ale unei alte vizitandine (de la Bourges) au fost urm\toarele :�Ororile mor]ii [i ale înmormînt\rii, care odinioar\ m\ f\ceau s\ suf\ratît, sînt acum bucuria mea. Mi-a devenit o pl\cere s\ m\ gîndesc c\ voifi distrus\ [i c\ voi aduce omagiu, prin nimicirea mea, Fiin]ei imuabile a


384

lui Dumnezeu�175. O a treia c\lug\ri]\ din acela[i ordin (de aceast\ dat\la Auxerre) prime[te astfel anun]area apropiatei sale mor]i : �O, vesteacea bun\, în curînd voi merge s\-l v\d pe Dumnezeul meu, voi merge s\m\ bucur de cel pe care îl doresc de atîta timp�176. Asemenea mor]i sîntfrecvente în numeroasele biografii ale sfintelor personaje ce ne-au fostl\sate de evul clasic. Oratorianul Jean Hanant, cu o grij\ evident\ pentruapologetic\, ne prezint\ numeroase sfîr[ituri senine, chiar dorite, alepio[ilor cre[tini din secolele XVI-XVII177.

~ns\ aceste povestiri mascheaz\ altele unde întrevedem c\ ultimelezile ale unor b\rba]i [i femei profund cre[tini au fost adesea tragice [i nuse deschideau, în cel mai bun caz, decît la urm\ într-o senin\tate încrez\-toare. ~n zilele noastre, înc\, Paul Milliez, notînd : �am v\zut preo]i [ic\lug\ri]e, mai ales printre tineri, murind cu sfin]enie [i cu bucurie�,constat\ de asemenea : �Am fost întotdeauna [ocat de moartea anumitorpreo]i. Uneori ei nu mor cum se cuvine. Cred prea mult în infern [i înneant...�178 Dar s\ revenim la secolul XVII. Cel mai bun biograf al luiRancé, Gervaise, scrie destul de pu]in despre eroul s\u : �Din acel tristmoment, sfîntul om nu a mai avut zile frumoase, se topea v\zînd cu ochii,nu mai f\cea decît s\ zac\ ; o sumbr\ [i trist\ melancolie îl m\cina penesim]ite [i l-a condus, în cele din urm\, dup\ cîteva luni, la moarte�179.Bossuet a fost vizitat de nelini[te în ultimele sale s\pt\mîni. Secretaruls\u, Le Dieu, noteaz\ în aprilie 1704 : �Spiritul [s\u] este foarte prezent[i lovit de teama judec\]ilor lui Dumnezeu ; o m\rturise[te�180. Marele luivicar, la rîndul s\u, povesti dup\ moartea marelui episcop [i cu privire laultima sa boal\ : �{i cum îi spuneam uneori c\ eram mirat c\ voise s\ m\consulte, el, c\ruia Dumnezeu îi d\ruise lumini atît de mari [i vii�, el `mireplica : « Nu v\ l\sa]i am\git, el nu i le d\ omului decît pentru al]ii,l\sîndu-l adesea în întunecimi în ce prive[te propria-i conduit\ »�181.

Nu este momentul s\ insist\m aici asupra fricii extraordinare de moartepe care a ar\tat-o toat\ via]a doamna de Sablé, devenit\ în a douajum\tate a vie]ii credincioas\, gurmand\ [i jansenist\. Tallemant desRéaux ne-a informat cu r\utate în aceast\ privin]\182. ~n schimb este mail\muritor pentru noi s\ descoperim într-o biografie a sfintei Jeanne deChantal c\ aceasta a cunoscut, la sfîr[itul vie]ii, suferin]e fizice [i angoasade lumea de dincolo. �Dumnezeu a tratat-o, citim în lucrarea lui Maupasdu Tour, cum trateaz\ acele suflete mari de-un macabru celest, c\rora ler\spl\te[te îndelungile suferin]e prin noi suplicii [tot Dumnezeul perse-cutor], pentru a le face credin]a mai epurat\, serviciile mai glorioase [ichinurile mai demne de coroan\... El însu[i s-a ascuns de privirile eiinterioare, l\sînd-o în p\r\sire [i în chinurile absen]ei sale [ne gîndim lasfînta Thérèse de Lisieux], atît de dureroase [i oribile încît ea spuneaadesea c\ dac\ ar fi privit înl\untrul s\u ar fi fost moart\ pe loc�183. ~ntimpul ultimei sale boli [i-a p\strat o perfect\ st\pînire de sine. �Cîndavea pu]in\ for]\, îi vedeai chipul surîz\tor, spunînd ce putea pentru a leconsola pe surorile care erau al\turi de ea�184, dar m\rturisind totu[i


385

duhovnicului ei : �Oh, p\rinte, cît sînt de însp\imînt\toare judec\]ile luiDumnezeu ! � Asta v\ face s\ suferi]i ? o întreb\ el. � Nu, dar v\ asigur c\sînt tare înfrico[\toare�185.

Sainte-Beuve, care a notat c\ Nicole era extraordinar de fricos186, aevocat în mod emo]ionant mai ales chinurile Maicii Angelica în ultimeleei s\pt\mîni (1661) :

�...Aceast\ fiin]\ atît de pur\ [i care, de mai mult de cincizeci [i cincide ani de cînd se c\lug\rise, nu încetase s\ vegheze [i s\ lucrezeasupra ei înse[i, se trezi cuprins\, în apropierea mor]ii, de o nespus\teroare [i a avut de suportat toate angoasele unei adev\rate agonii. Sevedea în fa]a lui Dumnezeu, dup\ propria-i expresie, ca un criminalprins cu u[a a[teptînd executarea sentin]ei judec\torului s\u ; [i, pro-nun]înd aceste cuvinte p\rea ca pr\bu[it\ [i zdrobit\. Nimic altceva nuo mai preocupa. Ideea mor]ii o dat\ intrat\ în mintea ei, a r\masgravat\ acolo [i nu o mai sl\bi o clip\. Toate celelalte lucruri disp\-ruser\ ; nu se mai gîndea decît la a se preg\ti pentru acest ceasînfrico[\tor. La el se gîndise toat\ via]a : « Dar tot ce mi-am închipuitdespre asta e mai pu]in decît nimic fa]\ de ceea ce este, de ceea cesimt [i de ceea ce în]eleg în aceast\ clip\ ». ~i era team\ de dreptateasuprem\ [i erau momente cînd nu îndr\znea s\ spere `n îndurare�187.

Iat\-ne departe de �moartea frumoas\�, senin\ [i edificatoare ce estede obicei evocat\ � nu f\r\ motiv, de altfel � atunci cînd este vorba deevul clasic188. H. Bremond a subliniat în mod justificat caracterul tragic alunor mor]i cre[tine, aducînd drept dovad\ agonia celei de a doua ducesede Luynes (� 1684) povestit\ de abatele Jean-Jacques Boileau. Pîn\ înultima clip\, credincioasa duces\ a cunoscut frica `nsp\im`nt\toare dejudec\]ile lui Dumnezeu. �Cu patru ore înaintea mor]ii sale se g\sea înstarea profetului dezn\d\jduit la vederea ultimei zile. Gemu, î[i stropi patulcu lacrimi, ochiul ei fu tulburat de teama de mînia Atotputernicului�189.Reflectînd asupra acestui sfîr[it care i-a adus �la dezn\dejde� pe ceiapropia]i ducesei, abatele Boileau observ\ : �Istoria Bisericii este plin\ deasemenea exemple. {i, privind în ansamblu, cred c\ teama ce apare lamoarte, amestecat\ cu încrederea pe care o avea Doamna [de Luynes],este starea... cea mai potrivit\ unui p\c\tos penitent predispus `n cea maimic\ m\sur\ unor iluzii periculoase�. ~n plus, �Isus Hristos, sfîntul luiDumnezeu... nu a murit oare în aceast\ stare de dezolare ?�190

Angoasele Maicii Angelica [i ale ducesei de Luynes ajut\ s\ în]elegem[i altele. Trei vizitandine din Auxerre mor, în secolul XVIII (în 1739, 1751[i 1757), într-o fric\ extraordinar\. Rug\ciuni [i sacramente par incapabiles\ le lini[teasc\ [i existen]a lor se sfîr[e[te într-un fel de disperare191.Agonia unei �coriste� din ordinul vizitandinelor din Autun, în secolul XVIIIne este descris\ în mod asem\n\tor chiar de c\lug\ri]e, în termenidramatici :

�Spunea c\ are nevoie de mult ajutor în starea în care se afla..., o starede spaim\ [i de dezorientare extreme... Striga : « O, ce chin ! nu suferim


386

nimic asem\n\tor în lumea aceasta »... Niciodat\ spiritul nu i se aflaseîntr-o asemenea fr\mîntare... A spus c\ nu putea s\ o explice, c\ nuera ceva anume, ci ceva confuz cu care du[manul ei [= Satan] voia s\o încurce. Prea-cinstita noastr\ Maic\, stropind-o cu ap\ sfin]it\, îispuse, f\cîndu-i semnul crucii, c\ du[manii no[tri [= demonii] nu aunici o putere asupra sufletelor înzestrate cu sacramente, a[a cum era eaatunci. R\spunsul ei fu : « Pe de o parte este adev\rat, dar, pe de alta,nu putem spune, nici gîndi, ce putere au »�192.

Aceast\ vizitandin\ asimilase prea bine literatura religioas\ care,începînd cu secolul XV, insista asupra marelui asalt demonic din ceasulagoniei. Desigur, moartea sfin]ilor [i a sfintelor de alt\dat\ este, înmajoritatea cazurilor, mult mai edificatoare. Dac\ e s\ d\m crezarebiografiilor ([i hagiografiilor) vremii, aceste ultime momente exemplarese împart între dou\ modele : cel al unui sfîr[it dorit de mult timp [i carese realizeaz\ într-o �pace� [i o �bucurie� extreme193 ; [i cel care comport\mai întîi o criz\ de angoas\ în fa]a judec\]ilor lui Dumnezeu urmat\ deu[urare [i abandonare încrez\toare. La fel ca pentru Maica Maria asfîntului Iosif, ursulin\ moart\ în Canada în 1652 în mireasm\ de sfin]enie.O relatare a vremii nu ascunde c\, în timpul ultimei sale boli, s-a aflat�într-o stare de atît de mare însingurare încît se p\rea c\ Dumnezeu aabandonat-o cu totul�194. ~ns\ �Domnul Nostru, care acceptase, pentrugloria sa [i pentru sanctificarea roabei sale, ca ea s\ treac\ prin atîteacrucific\ri interioare [i exterioare timp de mai mult de patru ani [ijum\tate, [i m\rindu-le mult în aceast\ ultim\ boal\, a vrut ca ea s\-[isfîr[easc\ via]a în desf\t\rile harului s\u [i ale carit\]ii sale. Cu trei zileînainte de a muri, el îi umplu sufletul de o pace ce i-o prevestea pe ceaa paradisului, [i care o elibera de toate dorin]ele p\mînte[ti�195.

Moartea iezuitului Jean Rigoleuc (� 1692), admirabil misionar de interior,a urmat acela[i scenariu. �Cu cincisprezece zile înaintea mor]ii sale, cumera foarte nelini[tit de teama judec\]ilor lui Dumnezeu, Domnul Nostru îif\cu favoarea de a-l consola în aceast\ suferin]\ printr-o voce interioar\ ;...[i într-o clip\ toat\ teama i s-a risipit, iar spiritul i s-a reg\sit calm [iîntr-o dulce încredere în mîntuirea sa�196. Sfînta Margareta-Maria a cunoscut[i ea trec\toarea grea a fricii înainte de a accede la malurile senine :

Episcopul Languet poveste[te : �Dumnezeu a vrut s\ o fac\ s\ treac\,înainte de moarte, printr-o ultim\ prob\ de suferin]e interioare. Paceade care se bucura în inima ei [i consolarea de care sufletul ei era caîmb\tat s-au preschimbat dintr-o dat\ în temeri de neconceput fa]\ dejudec\]ile lui Dumnezeu. Vederea mor]ii, care pîn\ atunci îi f\cusepl\cere, a trezit în ea sentimente de groaz\ fa]\ de dreptatea divin\.Spaimele ei erau atît de puternice încît era v\zut\ înfiorîndu-se [itremurînd din tot corpul : strîngea la piept, pentru a se lini[ti, crucifixulpe care-l ]inea în mîn\ ; scotea suspine profunde [i era auzit\ repetîndadesea cu lacrimi cuvintele acestea : ~ndurare, Dumnezeul meu, îndurare.Una dintre c\lug\ri]ele martore ale acestui fapt a spus c\ i-a precizat c\unul dintre motivele spaimei sale era gîndul pierderii timpului, pe carecredea c\ nu-l întrebuin]ase bine pentru mîntuirea sa�197.


387

Dar, dup\ ce a primit maslul, �a r\mas cîtva timp foarte lini[tit\ [i,proferînd sfîntul nume al lui Isus, î[i d\du încet sufletul�198. Ultimelemomente ale unui pios c\lug\r din Chartres, Paul Cassegrain (� 1771),director al unei congrega]ii de c\lug\ri]e, dezv\luie [i ele fricile de lumeade dincolo resim]ite de foarte buni cre[tini. Acest preot ce nu tr\ise decîtpentru Dumnezeu este cuprins de spaima de �a nu fi respins� în momentulîn care i se aduce maslul. Cu cîteva clipe înainte de a-[i da sufletul î[istrig\ spaimele unei rude care-i r\spunde plîngînd : �Noi [tim ce via]\ aidus ; o cunoa[tem pe a noastr\ ; dac\ a ta nu este în stare s\ te lini[teasc\,ce altceva ne mai r\mîne decît disperarea ?� ~n cele din urm\, tandre]eaunui nepot, afec]iunea c\lug\ri]elor prezente, sentimentul c\ un directorde comunitate nu trebuie s\ cedeze disper\rii i-au redat muribunduluisenin\tatea199.

~n timpul ultimilor s\i ani eroul ascetic care a fost sfîntul Alfonso de Liguoria fost încercat de team\. La vîrsta de 82 de ani (a murit la 90, în 1787),m\rturisea : �Tremur gîndindu-m\ la socoteala pe care va trebui în curînds\ i-o prezint lui Isus Hristos�. ~ntre 1784 [i 1785 a trecut prin faze dedescurajare spiritual\. �Cine [tie, spunea el plîngînd, dac\ m\ aflu îngra]iile lui Dumnezeu [i dac\ voi fi mîntuit�. Se întorcea atunci sprecrucifix : �Nu, Isuse, nu l\sa s\ fiu damnat, pentru c\ în infern nu mai po]ifi iubit�. �Ce mai face]i ?�, îl întreba un vizitator. �M\ g\sesc sub flageluldrept\]ii lui Dumnezeu� r\spunse el. �Ave]i un aer melancolic, îi spuneun altul, dumneavoastr\, pe care v\ vedeam întotdeauna atît de vesel. �Vesel, replic\ el, suf\r un infern�. Dar în ajunul mor]ii sale, fu v\zut cu unchip str\lucind în timp ce zîmbea unei icoane a Fecioarei200.

Astfel, chiar [i pentru sfin]i, moartea este uneori dificil\ [i, în epocape care o studiem, frica de lumea cealalt\ a fost mai întîi [i în primul rîndtragicul privilegiu al unei elite cre[tine. Tronson le spunea pustnicilors\i : �Exist\ pu]ini preo]i ce r\spund tuturor obliga]iilor lor ; de unde tragconcluzia unei consecin]e teribile : c\ exist\ pu]ini preo]i mîntui]i�201.


NOTE

Introducere

1. La peur en Occident : Une cité assiégée, Paris, Fayard, 1978, mai ales partea a doua.2. Ed. de G. BEDOUELLE [i Fr. GIACONE, Leiden, Brill, 1976, p. 302. Cf. [i J. BOISSET,

�Les Epistres et Evangiles... par Lefèvre d�Etaples�, `n Platon et Aristote à laRenaissance (lucrare colectiv\), Paris, Vrin, 1978, p. 89. M\ al\tur f\r\ rezerveanalizei lui France QUERE, Les Pères apostoliques, Paris, Seuil, 1980, p. 30 :�Fire[te, cre[tinismul nu a inventat con[tiin]a, nici culpabilitatea, nici aceast\prodigioas\ dinamic\ a sufletului ce `ncearc\ mereu s\ se dep\[easc\. ~ns\a mobilizat for]ele fiin]ei `ntr-un proiect f\r\ precedent... Existen]a devineteatrul unei ne`ncetate lupte `ntre dragostea fa]\ de Hristos [i ceea ce senume[te de-acum `ncolo p\cat�.

3. BOURDALOUE, �uvres complètes, Paris, 1830, `n 16 volume. Aici, XIV, pp.128-129 (�Pensées diverses sur le salut�).

4. La peur en Occident..., pp. 136-137.5. Aceste texte `n Fr. PONTHIEUX, Prédictions et almanachs du XVI e siècle, memoriu

de master dact. Paris I, 1973, pp. 85-86.6. Dialogue de l�âme et du corps (partea I, cap. 12, citat `n Choix de lectures

ascétiques : vie de sainte Catherine de Gênes, lucrare anonim\, Clermont--Ferrand, 1840, pp. 145-146.

7. AGRIPPA D�AUBIGNÉ, �uvres, Paris, Pléiade, 1969, pp. 376 [i 538.8. FRANÇOIS DE SALES, �uvres (Introduction à la vie dévote), Paris, Pléiade, 1969,

pp. 53-54. (cap. XII).9. M. GENDROT, Saint Louis-Marie Grignion de Montfort. �uvres complètes, Paris,

Seuil, 1966, p. 1667.10. Cf. J.G. ARAPURA, Religion as Anxiety and Tranquility, Haga-Paris, Mouton, 1975.11. G.B. SEGNI, Trattato sopra la carestia e fame : sue cause, accidenti, provvisioni,

reggimenti, Bologna, 1602. Cf. D. Zanetti, �L�Approvisionnement de Pavie auXVIe siècle�, `n Annales E.S.C., ian-febr. 1963, p. 62.

12. S. FREUD, Malaise dans la civilisation, Paris, P.U.F., 1973, p. 93.13. C.G. JUNG, L�Âme et la vie, Paris, Buchet-Chastel, 1963, p. 59.14. H. GOUHIER, �La Tyrannie de l�avenir�, `n Archivio di Filosofia, 1977, p. 178,

cit`nd Les deux sources de la morale et de la religion.15. Cf. cu privire la acest subiect lucr\rile l\muritoare ale lui J.-C. SAGNE, Péché,

culpabilité, pénitence, Paris, Cerf, 1971 ; Conflit, changement, conversion,Paris, Cerf, 1974 ; Tes Péchés ont été pardonnés, Lyon, Chalet, 1977.

16. P. de BOISDEFFRE, Goethe m�a dit. Dix entretiens imaginaires, Paris, Luneau--Ascot, 1981, p. 230.

17. Pasajele din Biblie s`nt citate dup\ versiunea ap\rut\ la Gute BotschaftVerlag, Dillenburg, 1989, edi]ie care a folosit traducerea lui D. Cornilescu din1921 [i traducerea Noului Testament [i a Psalmilor realizat\ de G. Cornilescu,T. Popescu [i E. Constantinescu. Numai pasajele din Sofonie, Ecclesiasticul,Cartea ~n]elepciunii lui Solomon s`nt citate dup\ Biblia sau Sf`nta Scriptur\editat\ de Institutul Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucure[ti, 1995.

P|CATUL {I FRICA390

Capitolul 1

1. PLUTARH, Traités de morale (nr. 34), col. Budé, VII, 1, p. 214. Iliade, XVII,v. 446-447.

2. Marii doctori capadocieni, adic\ sf`ntul Vasile din Cezareea, sf`ntul Grigoredin Nazianz [i sf`ntul Grigore din Nyssa. Consolation de la philosophie deBoethius (480-524) este [i ea impregnat\ de neoplatonism. Despre influen]aexercitat\ de antichitatea p\g`n\ asupra doctrinei dispre]ului fa]\ de lume(contemptus mundi ), cf. R. Bultot, �Les philosophes du paganisme. Docteurset exemples du contemptus mundi pour la morale médiévale�, ̀ n Studia gratiana(XIX, Roma, 1976) : Mélanges G. Fransens, I, pp. 101-122. Vezi [i nota urm\toare.

3. Aceast\ dezvoltare [i urm\toarele s`nt inspirate de p\trunz\toarea lucrare alui R. BULTOT, La Doctrine du mépris du monde, IV, 1 [i 2, Louvain-Paris,Nauwelaerts, 1963-1964, mai ales IV, 1, pp. 18, 23, 39, 136-139. Cf. de acela[iautor : �La Doctrine du mépris du monde chez Bernard le clunisien�, `n LeMoyen Âge, 1964, vol. 70, pp. 179-204 [i 335-376 ; �Grammatica, ethica etcontemptus mundi aux XIIe et XIIIe siècles�, `n Arts libéraux et philosophie auMoyen Âge, Montréal-Paris, 1969, pp. 815-927 ; �Bonté des créatures et méprisdu monde�, ̀ n Revue des sciences philosophiques et théologiques, 1978, pp. 361-394 ;�Cosmologie et contemptus mundi�, `n Recherches de théologie ancienne etmédiévale (mélanges H. Bascour), nr. special 1, 1980, pp. 1-23. Pentruaceast\ problematic\, `i datorez mult lui Br. Roy, �Amour, Fortune et Mort : ladanse des trois aveugles�, ̀ n Le Sentiment de la mort au Moyen Âge, Montréal,ed. Univers, 1979, pp. 121-137.

4. R. BULTOT, La Doctrine..., IV, 1, p. 40.5. Ibid., IV, 1, pp. 67-70.6. R. BULTOT, �Cosmologie et contemptus mundi�..., pp. 1-23.7. R. BULTOT, La Doctrine..., IV, 1, pp. 113-115.8. Cl. TRESMONTANT, La Métaphysique du Christianisme et la naissance de la

philosophie chrétienne, Paris, Seuil, 1961, p. 457.9. Cité de Dieu, vol. 37 al edi]iei Combès a Operelor sf`ntului Augustin, Paris,

Desclée de Brouwer, 1960 : XV, cap. 21. Cf. P. BROWN, Augustine of Hippo,Londra, Faber and Faber, 1967, trad. italian\ consultat\ aici : Agostino d�Ippona,Torino, Einaudi, edi]ia a 2-a, 1974, p. 325.

10. Cité de Dieu, XXX, 24, pp. 670-672.11. H.I. MARROU, �The Ressurection and saint Augustine�s Theology of Human

values�, `n Revues des études augustiniennes, XII, 1966, pp. 111-136.12. P. BROWN, Agostino d�Ippona, pp. 287-299.13. Cité de Dieu, XXII, 22, p. 645. Citat `n Ph. SELLIER, Pascal et saint Augustin,

Paris, A. Colin, 1970, 234.14. La peur en Occident, pp. 252-253.15. Aceast\ dezvoltare pleac\ de la Dictionnaire de théologie biblique, Paris,

Cerf, 1971, col. 784-791.16. Cf. Th. REY-MERMET, Croire, 3 vol., Limoges, Droguet-Ardant, 1976-1977, mai

ales I, pp. 281-282.17. Cf. H. SPITZMULLER, Poésie latine du Moyen Âge, Paris, Desclée de Brouwer,

1971, pp. 1798-1800. J. LE GOFF, La Civilisation de l�Occident médiéval, Paris,Arthaud, edi]ia din 1972, p. 236.

391

18. Cf. M. LOOS, Dualist Heresy in the Middle Ages (Prague, Academia), Haga,Nijhoff, 1974, mai ales pp. 67-72 [i 252-254.

19. Conf. Théol., III, 5 (ed. A. WILMART, Auteurs spirituels et textes dévots du MoyenÂge latin, Paris, 1932, pp. 145-146). Cf. R. BULTOT, La Doctrine..., IV, 2, p. 13.

20. A. WILMART, �Jean de Fécamp, la complainte sur les fins dernières�, `n Revued�ascétique et de mystique, IX, 1928, pp. 385-398. Cf. R. BULTOT, La Doctrine...,IV, 2, p. 22.

21. H. SPITZMULLER, Poésie latine..., pp. 577-579.22. Patr. Gr., LX, col. 724.23. Cf. mai ales L.J. FRIEDMAN, �The « Ubi sunt », The Regrets and Effictio�, `n

Modern Language Notes, 1957, vol. 72, pp. 499-505 ; M. LIBORIO, �Contributialla storia dell� « Ubi sunt »�, `n Cultura neolatina, XX, 1960, pp. 141-209 [iR. BULTOT, La Doctrine..., IV, 2, p. 36, n. 20. A. CONSTANZO, �Time and Space inVillon : les trois ballades du temps jadis�, ̀ n G. MERMIER [i E. DUBRUCK, FifteenthCentury Studies, Ann Arbor, 1978, pp. 51-69.

24. H. SPITZMULLER, Poésie latine..., p. 969.25. Ibid., p. 1383.26. Patr. Lat., CLIX, col. 163, R. BULTOT, La Doctrine..., IV, 2, p. 113.27. Patr. Lat., CXLIV, col. 534 CD, cf. R. BULTOT, La Doctrine..., IV, 1, p. 77.28. H. SPITZMULLER, Poésie latine..., p. 1425.29. Cf. R. BULTOT, La Doctrine..., IV, 1, p. 37.30. Ibid., IV, 2, p. 22.31. Ibid., pp. 35-36.32. R. BULTOT, ibid., pp. 66-67. Despre manuscrisele acestui poem : ibid., pp. 50-52.33. Patr. Lat., CCXVII, col. 702.34. Patr. Lat., XL, col. 917. Trad. R. BULTOT, La Doctrine..., IV, 2, pp. 17-18.35. H. SPITZMULLER, Poésie latine..., pp. 1365-1367.36. Livre de la Sagesse, mai ales 2 ; 1-24.37. Citat `n R. BULTOT, La Doctrine..., IV, 1, p. 37. Scrisoare editat\ de J. LECLERCQ

`n Studia anselmiana, 18-19, 1947, p. 287.38. R. BULTOT, La Doctrine..., IV, 1, p. 51.39. Ibid., IV, 1, p. 32.40. Ibid., IV, 1, p. 55.41. Ibid., IV, 1, p. 56.42. Ibid., IV, 1, p. 48.43. Ibid., IV, 1, p. 59.44. Ibid., IV, 1, p. 35.45. Ibid., IV, 1, p. 80.46. Ibid., IV, 2, p. 82.47. Cité de Dieu, XIV, 24, pp. 450-451.48. Ibid., XXII, 24, p. 660.49. Cf. Cl. TRESMONTANT, La Métaphysique..., pp. 462-464.51.50. R. BULTOT, La doctrine..., IV, 1, pp. 100-111.51. Patr. Lat., CCXVII, col. 702-704. Despre suspiciunea ecleziastic\ `n ceea ce

prive[te sexualitatea, cf. J. DELUMEAU (coord.), Histoire vécue du peuple chrétien,Toulouse, Privat, 1979, I, pp. 230-241 ; contribu]ia lui Fr. CHIOVARO, �Le Mariagechrétien en Occident�, [i J.-L. FLANDRIN, Un Temps pour embrasser. Auxorigines de la morale sexuelle occidentale, Paris, Seuil, 1983. Despre Decontemptu... al lui Inocen]iu III, cf. Chr. MARTINEAU-GENIEYS, Le Thème de lamort dans la poésie française de 1450 à 1550 (Tez\ de stat, ms. dact.Montpellier, 1978, pp. 97-106). ~i mul]umesc lui E. LE ROY LADURIE de a-mi ficomunicat aceast\ important\ lucrare [i util\ pentru subiectul meu. Teza aap\rut la Champion `n 1977.

52. H. SPITZMULLER, Poésie Latine..., pp. 401-403.

NOTE � CAPITOLUL 1

P|CATUL {I FRICA392

53. Ibid., p. 443.54. Ibid., p. 479.55. Ibid., p. 493.56. Ibid., p. 515.57. Ibid., p. 565.58. H. SPITZMULLER, Poésie italienne du Moyen Âge (XIIe-XVe siècle), vol. I, Paris,

Desclée de Brouwer, 1975, pp. 723-725.59. Disputa ̀ ntre R. BULTOT [i oponen]ii s\i ̀ n Revue d�ascétique et de mystique, 1964,

pp. 185-186, 481-492, 493-494 ; ibid., 1965, pp. 233-304. F. VANDEN-BROUCKE,La Morale monastique du XI e au XVI e siècle, Louvain, Nauwelaerts, 1966, maiales pp. 18-20. L.J. BATAILLON [i J.P. JOSSUA, �Le Mépris du monde. De l�intérêtd�une discussion actuelle�, `n Revue des sciences philosophiques et théologiques,1967, vol. 51, pp. 23-28. R. GRÉGOIRE, �Il Contemptus mundi : ricerche eproblemi�, ̀ n Rivista di Storia e letteratura religiosa, 1969, vol. 5, pp. 140-154.F. LAZZARI, Mistica e ideologia tra XI e XIII secolo, Milano-Neapole, 1972, pp. 9-14.

60. Cf. `ndeosebi Entretiens sur la Renaissance du XII e siècle (sub direc]ia luiM. de GANDILLAC [i T. JEAUNEAU), Paris-Haga, Mouton, 1968, mai ales pp. 53-69,147-160, 296-308. H. SCHIPPERGES, Die Benediktiner in der Medizin des frühenMittelalters, Leipzig, 1964, pp. 57-58.

61. Cf. A.-J. FESTUGIÈRE, Les Moines d�Orient, I, Culture et sainteté, Paris, Cerf,1961, passim.

62. Revue d�ascétique..., 1964, p. 489. Cf. Ch. DUQUOC, �Eschatologie et réalitésterrestres�, `n Lumière et vie, IX, 1960, pp. 4-22.

63. Traducere J. ANCELET-HUSTACHE, Ma`tre Eckhart et la mystique rhénane, Paris,Seuil, edi]ia I, 1956, p. 106.

64. Ibid., p. 94.65. H. SUSO, �uvres complètes, trad. [i prezentare de J. ANCELET-HUSTACHE, Paris,

Seuil, 1977, p. 350.66. TAULER, Sermons, trad. Hugueny, Théry [i Corin, Paris, Desclée de Brouwer,

3 vol., 1927-1935. Aici, II, p. 237.67. Dialogue de Sainte Catherine de Sienne, trad. J. Hurtaud, Paris, 1913, I,

p. 190.68. Ibid., I, p. 109.69. Le Ch^teau de l�^me, `n Sommets de la littérature espagnole, III (sf`nta Tereza

din Avila, Lazarillo de Tormes, Cristofor Columb), Laussane, ed. Rencontre,1961, p. 41.

70. Ibid., p. 71.71. Ibid., p. 72.72. Ibid., p. 62.73. Ibid., p. 61.74. �uvres complètes, trad. M. Auclair, Paris, 1964, Desclée de Brouwer, p. 51.75. Le ch^teau de l�âme, p. 250.76. La Montée du Carmel, I, cap. III, p. 34 ; �uvres spirituelles, trad. de p\rintele

Grigore de la Saint Joseph, Paris, Seuil, edi]ia din 1972.77. Ibid., cap. III [i IV.78. Ibid., cap. XIII, p. 84.79. Ibid., I, p. 45.80. Ms. 6624 de la Bibl. Na]. din Madrid. Trad. Jean BARUZI, Saint Jean de la Croix

et le problème de l�expérience mystique, Paris, Alcan, 1924, p. 411.81. La Montée du Carmel, I, cap. IV, p. 38.82. J. BARUZI, Saint Jean de la Croix..., p. 408. Expresia �volatilizate� `i apar]ine

lui Barrès.83. J. BARUZI, �Luis de Léon interprète du Livre de Job� `n Cahiers de la Revue

d�histoire et de philosophie religieuses, nr. 40, Paris, P.U.F., 1966, p. 8.

393

84. Dezvolt\rile care urmeaz\ [i traduceri dup\ A. GUY, La Pensée de Fray Luisde Léon, Paris, Vrin, 1943, pp. 292 [i urm. Texte citate dup\ edi]ia Obras alelui Louis de Léon `ngrijit\ de Muiñoz Saenz. Am utilizat [i articolul citat `nnota precedent\.

85. Obras, I, Exposicion de Job, XIV, 2, p. 224.86. Ibid., I, Job, IV, 19, p. 70.87. Ibid., I, Job, III, 22, p. 48.88. Ibid., I, Job, VII, 1, p. 120.89. Ibid., pp. 120-121.90. Ibid.91. Obras, IV, Poesias, Oda : �De la avaricia�, str. 1, p. 305.92. Ibid., Oda �Del moderato y constante�, str. 1, p. 308.93. Ibid., �Del mundo y su vanidad�, str. 14, pp. 356 [i urm.94. Opera, ed. M. Guitiérrez, Salamanca, 1891, I, p. 301.95. Obras, IV, Poesias, Oda : �Noche serena�, str. 3, p. 314.96. Ibid., Oda : �El aire se serana�, str. 9, p. 302.97. M. MACCARONE, Lotharii cardinalis, De miseria humanae conditiones, 1955,

pp. IX-XXII. Edi]ia nou\ din De contemptu mundi de Lothar `ngrijit\ deR.E. LEWIS, Univ. of Georgia Press, 1978.

98. B. GIAMBONI, Della miseria dell�uomo..., ed. G. Piatti, Floren]a, 1836, p. 6.99. Pentru acest subiect, a se vedea cartea lui A. TENENTI, Il Senso della morte e

l�amore della vita nel Rinascimento (Francia e Italia), ed. a 2-a, Torino,Einaudi, 1977. Vezi [i G. DI NAPOLI, �Contemptus mundi et dignitas hominisnel Rinascimento�, ̀ n Rivista di filosophia neoscolastica, 1956, vol. 48, pp. 9-41.

100. A. TENENTI, Il Senso..., p. 450.101. PETRARCA, Africa, VI, v. 879-900. Ibid., p. 192.102. E.W. KOHLS, �Meditatio mortis chez Pétrarque et Erasmus�, `n Colloquia

erasmiana turonensia, Paris, Vrin, 1972, I, pp. 303-304.103. ERASMUS, Opera omnia, V, Amsterdam-Oxford, 1977, pp. 1-87 cu un comentariu

introductiv de S. Dresden, pp. 3-36. Expunere sintetic\ asupra operei luiErasmus `n R.R. POST, The Modern Devotion. Confrontation with Reformationand Humanism, Leiden, Brill, 1968, pp. 660-670. Vezi [i articolul esen]ial allui R. BULTOT, �Erasme, Epicure et le De Contemptu mundi�, `n ScriniumErasmianum, Leiden, 1969, II, pp. 205-238.

104. RONSARD, �uvres complètes, ed. P. Lemonnier, Paris, 1914-1919, VI, pp. 10-44.105. E. DELARUELLE, E.R. LABANDE, P. OURLIAC, L�Eglise au temps du Grand Schisme

(vol. XIV, 2 din Histoire de l�Eglise, Fliche [i Martin), p. 937. Dictionnaire deSpiritualité, VII, col. 2338-2368.

106. Cf. A. DE BACKER, Essai bibliographique sur le livre �De Imitatione Christi�,Liège, 1864.

107. E. DELARUELLE, L�Eglise..., p. 935.108. Toate aceste citate s`nt extrase din traducerea lui F. DE LAMMENAIS, Paris,

Seuil, 1979, pp. 13, 23, 45, 127.109. H.-J. MARTIN, L�Apparition du livre, Paris, Albin-Michel, 1958, p. 381.110. Dictionnaire de Spiritualité, VII, col. 2342, cit`nd un traduc\tor francez

al Imita]iei, Jehan de Grave, Anvers, 1544. Despre Thomas a Kempiscf. R.R. POST, The Modern Devotion..., pp. 521-551.

111. LUDOLPHE LE CHARTREUX, La Grande vie de Jésus-Christ, trad. de Marie-ProsperAugustin, 6 vol., Paris, 1864 : III, p. 132.

112. Ibid., p. 80.113. Ibid., p. 79.114. Ibid.115. Ibid., I, p. 427.116. Ibid., p. 433.


P|CATUL {I FRICA394

117. Dictionnaire de Spiritualité, IX, col. 1135.118. Exercices spirituels, trad. Fr. Courel, Paris, Desclée de Brouwer, 1960, p. 51, § 63.119. Ibid., pp. 28-29, § 23.120. F. LUIS DE GRANADA, Guida de pecadores, ed. Martinez Burgos, Madrid, Espasa

Calpe, 1953, p. VIII. Cf. Dictionnaire de Spiritualité, IX, col. 1043-1054.121. Ed. Martinez Burgos, p. 114.122. Ibid., p. 148.123. Ibid., p. 161.124. Ibid., p. 156.125. Ibid.126. M. LUTHER, �uvres, vol. XV, ed. Labor [i Fides, Geneva, 1957 [i urm.,

Commentaire de l�Ep`tre aux Galates, pp. 224-225.127. Ibid.128. M. LUTHER, Propos de table, ed. G. Brunet, Paris, 1944, p. 84.129. Ibid., p. 85.130. Ibid., p. 87.131. Ibid., p. 217. Cf. [i De la vie conjugale (1522) `n �uvres, III, pp. 225-226.132. M. LUTHER, �uvres, VII, Une manière simple de prier (1535), p. 213.133. J. CALVIN, Institution de la religion chrétienne, 4 vol., Geneva, Labor et

Fides, 1955 [i urm. ; I, V, 1, pp. 17-18.134. Ibid., I, XIV, 21, p. 130.135. Ibid., II, II, 15, p. 37.136. Citat `n R. STAUFFER, Dieu, la création et la providence dans la prédication de

Calvin, Berna-Frankfurt, Peterlang, 1978, p. 203. Despre imago Dei `npredicile lui Calvin vezi dezbaterea din aceast\ carte, pp. 201-205.

137. Citat `n R. STAUFFER, Dieu..., pp. 199-200.138. M. LUTHER, �uvres, III, De la vie conjugale, p. 226.139. Ibid., p. 251.140. Ibid.141. Ibid., II, (Controverse contre la théologie scolastique, 1517), p. 96.142. Ibid., XV, (Commentaire de l�Ep`tre aux Galates), pp. 30, 36, 63.143. Ibid., p. 55.144. Ibid.145. Ibid.146. Ibid. L-a `n]eles corect Luther pe Sf`ntul Pavel ? Cf. D. OLIVIER, La Foi de

Luther, Paris, Beauchesne, 1978, pp. 136-139.147. Cf. J.V. POLLET, H. Zwingli et la Réforme en Suisse, Paris, P.U.F., 1963, pp. 39-54.

De acela[i autor, articolele �Zwingli � Zwinglianisme� din Dictionnaire dethéologie catholique, XV, 2, col. 3728-3928, mai ales col. 3788-3780. Cf. [iR. STAUFFER, �L�influence et la critique de l�humanisme dans le «De vera etfalsa religione» de Zwingli�, `n L�Humanisme allemand (1480-1540), Paris,Vrin, 1979, pp. 427-440.

148. Cf. J. RILLIET, Zwingli, le troisième homme de la Réforme, Paris, Fayard, 1959,p. 105.

149. Am consultat edi]ia german\ a lucr\rii De vera et falsa religione `n ZwingliHauptschriften (F. BLANKE, O. FARNER [i R. PFISTER), vol. IX, Zürich, 1941 : aici,pp. 42-58.

150. Cf. J. RILLIET, Zwingli..., pp. 98-99.151. M. BUCER, Résumé sommaire de la doctrine chrétienne, trad. Fr. Wendel,

Paris, P.U.F., 1951, pp. 43 [i 61.152. Aceste acuza]ii contra omului se g\sesc adunate `n P. IMBART DE LA TOUR, Les

Origines de la Réforme, 4 vol., Paris, 1905 [i urm. : IV, p. 72.153. J. CALVIN, Institution..., II, I, 9, p. 19.

395

154. Ibid., I, I, 1, p. 3.155. Ibid., p. 5.156. Ibid., I, IV, 1, p. 12.157. Ibid., II, VI, 1, p. 97.158. Ibid., II, II, 10, p. 31.159. Ibid., I, I, 1, pp. 3-4.160. Ibid., III, IX, 1, p. 179.161. Ibid., III, IX, 1, p. 179.162. Ibid.163. Th. DE BÈZE, Chrestiennes méditations, text `ngrijit [i introducere de M. Richter,

Geneva, Droz, 1964, p. 9, edi]ia I, 1582.164. Ibid., p. 42.165. Ibid., p. 52.166. Ibid., p. 60.167. Ibid., p. 76.168. Ibid., p. 74. Cf. [i J.S. BRAY, Theodore Beza�s Doctrine of Predestination,

Nieuwkoop, de Graaf, 1975, care apropie doctrina predestin\rii a lui Th. deBèze de cea a lui Calvin.

169. The Work of John Knox, ed. D. Laing, 6 vol., Edinburgh, 1846-1864. Aici, V,p. 144. Trad. `n P. JANTON, John Knox (1513-1572). L�Homme et l��uvre,Paris, Didier, 1967, p. 246.

170. John Knox�s History of the Reformation in Scotland, ed. W. Croft-Dickinson,2 vol., Nelson, 1949. Aici, art. 12, II, p. 262. Cf. P. JANTON, John Knox...,pp. 256-257.

171. J. SÉGUY, �Non-Conformismes religieux�, `n Histoire des religions, Pléiade,II, 1972, pp. 1264-1268.

172. E. TROELTSCH, Die Soziallehre der christlichen Kirchen und Gruppen, reprodus`n Gesammelte Schriften, I, Tübingen, 1923. Trad. fr. a concluziilor dinSoziallehren `n Archives de Sociologie des Religions, ian.-iun. 1961, pp. 15-34.Trad. engl. a lucr\rii : The Social Teaching of the Christian Churches, edi]iaa 2-a, Londra, 1949. Cf. [i J. LECLER, Histoire de la tolérance au siècle de laRéforme, 2 vol., Paris, Aubier, 1955, aici, I, p. 201 [i J. SÉGUY, Les Assembléesanabaptistes-mennonites de France, Paris-Haga, Mouton, 1977, pp. 20-27.

173. Cf. J. DELUMEAU, La Peur..., pp. 153-154.174. Citat `n J. SÉGUY, Les Assemblées..., p. 303.175. Citat `n ibid., p. 299.176. Citat `n J. LECLER, Histoire..., I, p. 207.177. Citat `n J. SÉGUY, Les Assemblées..., p. 236.178. Citat `n ibid., p. 238.179. Citat `n J. LECLER, Histoire..., I, p. 218.180. Ibid., II, p. 394.181. Citat `n J. SÉGUY, Les Assemblées..., p. 310.182. Citat `n ibid., p. 317.183. Citat `n ibid., p. 316.184. Citat `n ibid., p. 318.185. Ibid., pp. 244-245.186. Ibid., p. 237.187. Ibid., p. 253.188. Ibid., p. 831.189. J. SÉGUY, �Non-Conformismes...� `n Histoire des religions, II, pp. 1286-1287.190. Ibid., p. 1295.


P|CATUL {I FRICA396

Capitolul 2

1. Bibliografia asupra subiectului este imens\. Pe l`ng\ lucr\rile care vor fimen]ionate pe parcursul lucr\rii, doresc s\ semnalez `n mod deosebit :E. MÂLE, L�Art religieux de la fin du Moyen @ge en France, Paris, A. Colin, ed. din1925. A. TENENTI, La Vie et la mort à travers l�art du XVe siècle, Paris, A. Colin,1952 [i Il Senso della morte e l�amore della vita nel Rinascimento, Torino,Einaudi, reeditat `n 1977. J. HUIZINGA, Le Déclin du Moyen @ge, Paris, Payot,edi]ia din 1967. Fr. LEBRUN, Les Hommes et la mort en Anjou aux XVII e etXVIII e siècles, Paris-Haga, Mouton, 1971. M. Vovelle, Piété baroque etdéchristianisation en Provence, Paris, Plon, 1973 [i La Mort et l�Occident,Paris, Gallimard, 1983. P. CHIHAIA, Les Idées de pérennité et de décompositiondans la sculpture funéraire occidentale, tez\ de doctorat, Paris IV, 1973(A. Tenenti mi-a comunicat amabil notele sale despre aceast\ lucrare). Ph. ARIÈS,Essais sur l�histoire de la mort en Occident du Moyen @ge à nos jours, Paris,Seuil, 1975 [i L�Homme devant la mort, Paris, Seuil, 1977. L.-V. THOMAS,Anthropologie de la mort, Paris, Payot, 1976. P. CHAUNU, La Mort à Paris, Paris,Fayard, 1978. R. FAVRE, La Mort au siècle des Lumières, Presses Universitairesde Lyon, 1978. J. WIRTH, La Jeune fille et la mort. Recherches sur les thèmesmacabres dans l�art germanique de la Renaissance, Geneva, Droz, 1979. LeSentiment de la mort au Moyen @ge (colocviu la Universitatea din Montréalpublicat\ de Cl. SUTTO), Montréal, ed. Univers, 1979.

2. Essais, I, cap. XX, ed. Thibaudet, Livre de poche, 1965 : I, pp. 118-122.3. Ibid., p. 119.4. Ibid., p. 115.5. Ibid., III, cap. XII : III, p. 281.6. Ibid., I, cap. XX : I, pp. 124-125.7. Ibid., III, cap. XII : III, p. 294.8. Ibid., p. 293.9. Ibid., p. 281.10. Ibid., p. 290.11. Ibid., p. 294.12. Ibid., p. 295.13. Ph. ARIÈS, L�Homme devant la mort, pp. 29-30.14. J. DELUMEAU, La Peur..., pp. 75-87.15. J. SOUSTELLE, La Vie quotidienne des Aztèques, Paris, Hachette, ed. 1953, p. 233.

Les Rites de la mort, catalogul expozi]iei din Musée de l�Homme, Paris,1979-1980, p. 38.

16. E. LE ROY LADURIE, Montaillou, village occitan de 1294 à 1324, Paris, Gallimard,1975, pp. 576-607.

17. Cf. mai ales despre acest subiect E. MORIN, L�Homme et la mort, Paris, Seuil,1970, pp. 132-156 [i L.-V. THOMAS, Anthropologie de la mort, pp. 152, 182-187,301, 511-518.

18. Un exemplu dintr-o mie : apari]iile de damna]i [i de suflete sosite dinpurgatoriu `n J. PASSAVANTI, Lo Specchio della penitenza, ed. din Milano, 1808,mai ales pp. 75-77 [i 82-83.

19. Citat `n R. KANTER [i M. NADEAU, Anthologie de la poésie française, Lausanne,ed. Rencontre, 1967, IV, 2, Le XIVe siècle, pp. 339-340.

397

20. Este vorba despre ancheta lui L. STOMMA : La Peur..., pp. 86-87.21. P. JACOB, Les Revenants de la Beauce, Montréal, ed. Boréal Express, 1977, p. 16.22. Ibid., p. 21.23. Ibid., pp. 66-71.24. Cu toate acestea, nu putem pune pe acela[i plan cultul ritualizat al str\mo[ilor

[i sentimentul prezen]ei mor]ilor ca [i cum ace[tia ar avea un anumit fel de via]\.25. Cf. R. DECARY, La Mort et les coutumes funéraires à Madagascar, Paris,

Maisonneuve, 1962. Les Rites de la mort, p. 73.26. Les Rites de la mort, p. 73.27. Obicei atestat [i `n Spania tradi]ional\ : erau m`ncate huesos de santos, oase

de sfin]i � coptur\ cu migdale, sub forma unui ciolan, cu o umplutur\galben\ pentru a reprezenta m\duva : Les Rites de la mort, p. 17.

28. J. DESCOLA..., Le Mexique, Paris, Larousse, 1968, pp. 102-104. Les Rites de lamort, pp. 34-36.

29. Ph. ARIÈS, L�Homme devant la mort, pp. 73-76.30. Ibid., [i A. LE BRAZ, La Légende de la Mort chez la Bretons armoricains, Paris,

Champion, 1902, I, p. 123.31. Ph. ARIÈS, L�Homme devant la mort, pp. 75-76.32. Ibid., pp. 74-75.33. M. LUTHER, �uvres, V, (Si l�on peut fuir devant la mort), p. 257.34. Articolul �macabre� din Encyclopaedia Universalis.35. Cf. Gli Scritti di san Francesco d�Assisi, ed. V. FACCHINETTI, Milano, Vita e

Pensiero, 1954, pp. 168-169.36. Vezi mai departe pp. 126-127.37. RONSARD, �uvres complètes, VI, pp. 10-44.38. RABELAIS, II (Pantagruel), cap. VIII, Pléiade, pp. 224-225.39. B.N., fondurile fr. 1654, fo 149.40. Aimé de MONTGESOYE, Complainte de très haulte et vertueuse dame... Ysabel de

Bourbon, reprodus `n Med. Aev., vol. II, 1933, pp. 1-33.41. J. MOLINET, Faits et dictz, ed. Nöel Dupire, Paris, 1936 : vol. II, pp. 670-680.

Cf. Chr. MARTINEAU-GENIEYS, Le Thème de la mort, p. 247.42. Cl. MAROT, �uvres complètes, ed. A. Garnier, Paris, 1920, I : �Déploration de

messire Fl. Robertet�, p. 544.43. Ph. ARIÈS, L�Homme devant la mort, p. 114.44. Cf. Jean Chrysostome et Augustin. Actes du colloque de Chantilly, 22-24 sept.

1974, ed. Ch. KANNENGIESSER, Paris, Beauchesne, 1975 : A.M. MALINGREY, �Sentencesdes sages chez Chrysostome�, pp. 204-206.

45. Patr. Gr., LX, col. 727.46. Collectio selecta SS, Ecclesiae Patrum de CAILLAU-GUILLON, Paris, 1833, vol. XXXVIII,

pp. 23-24. Datorez indicarea acestui text bun\voin]ei [i [tiin]ei d-lui FrançoisBourdeau c\ruia `i mul]umesc c\lduros. Traducerea `i apar]ine.

47. Migne a inserat acest text ̀ n operele Sf`ntului Augustin, Patr. Lat., XL, col. 987.Despre sursele neoplatoniciene ale pesimismului cre[tin p`n\ `n secolulal XIII-lea, fundamental este P. COURCELLE, Connais-toi toi-même, de Socrate àSt. Bernard, Paris, Etudes augustiniennes, 3 vol., Paris, 1964-1975.

48. Textul biblic vorbe[te `n realitate despre desfr`nat.49. Patr. Gr., XCVII, col. 1291 (De vita humana et de defunctis), citat de A. TENENTI,

La Vie..., p. 86, n. 2.50. Patr. Lat., CLXXI, col. 361 (De Meditatione mortis), citat `n ibid.51. Patr. Lat., CXCVIII, col. 308 (Sermo XXXIII ), citat `n ibid., p. 87.52. Patr. Lat., CLXXXIV, col. 1178, text nou semnalat de P. François Bourdeau.53. Patr. Lat., CLVIII, col. 705-707 (Aliud carmen de contemptu mundi), Cf. R. BULTOT,

�sur quelques poèmes pseudo-anselmiens�, `n Scriptorium, 19, 1965, pp. 36-41.


P|CATUL {I FRICA398

54. Am citat acest text dup\ Br. ROY, �La Danse...�, `n Le Sentiment de la mort...,p. 124. Cf. sf. ANSELM, scr. 169 `n ed. Schmitt, IV, pp. 47-48. A. WILMART, �Unelettre inédite de saint Anselme�, ̀ n Revue bénédictine, 1928, vol. 10, pp. 319-332.

55. Patr. Lat. CLXXXIV, col. 485-508.56. Dictionnaire de Spiritualité, 1/II, col. 1500 (art. �Saint Bernard�).57. S\ nu se confunde aceast\ Meditatio cu textele autentice ale sf`ntului Bernard

care exprim\ [i ele, cu un plus de re]inere ̀ ns\, contemptus mundi. Cf. F. LAZZARI,�Le contemptus mundi chez saint Bernard�, `n Revue d�ascétique et de mystique,XLI, 1965, pp. 291-304. Cf. R. BULTOT, �Saint Bernard, la Somme le Roi et ledouble idéal antique de la magnanimité�, `n Citeaux, 15, 1964, pp. 247-253.

58. Trad. modern\ ar fi amnios, membrana intern\ care `nv\luie f\tul.59. Patr. Lat., CLXXXIV, col. 487-490.60. Patr. Lat., CCXVII, col. 736.61. J. Ch. PAYEN, �Le Dies irae dans la prédication de la mort et des fins dernières

au Moyen @ge�, ̀ n Romania, 1965, vol. LXXXVI, p. 61. Dna Chr. MARTINEAU-GENIEYS,Le Thème de la mort... a fost cu totul de acord cu formula lui J. Ch. PAYEN. M\delimitez deci de cei doi autori `n aceast\ privin]\. Cf. [i R. MORRIS, Old EnglishHomelies of the XIIth Century, Londra, 1873, pp. 180-183.

62. Die henige Regel für ein volkommenes Leben, ed. de R. PRIEBSCH, 1909, vol. XVI

din Deutsche Texte des Mittelalters, p. 29.63. Br. ROY, �La Danse...�, `n Le Sentiment de la mort..., p. 127. Patr. Lat., CCX,

col. 111-198.64. Ph. ARIÈS, L�Homme devant la mort, p. 114.65. J. HUIZINGA, Le Déclin..., p. 143.66. M. MACCARONE, Lotharii cardinalis..., pp. IX-XXII. Br. ROY, �La Danse...�, `n Le

Sentiment de la mort..., pp. 125-126.67. Cf. L. GUERRY, Le Thème du �Triomphe de la Mort� dans la peinture italienne,

Paris, Maisonneuve, 1950, pp. 46-47.68. Patr. Lat., CXLV, col. 968.69. Disciplina a fost tradus\ `n versuri franceze `n a doua treime a secolului XIII

sub titlul Chastiment d�un père à son fils.70. Patr. Lat., CLXXXIV, col. 488.71. Patr. Lat., CCXII, col. 742. Despre utilizarea anterioar\ a textelor lui Sofonie,

cf. contribu]ia lui P.A. FÉVRIER, �La Mort chrétienne� `n J. DELUMEAU (subdirec]ia lui), Histoire vécue du peuple chrétien, 2 vol., Toulouse, Privat, 1979 :I, p. 85. Despre Dies irae, altele dec`t cea a lui Tommaso da Celano,cf. J.Ch. PAYEN, �Le Dies irae...�, mai ales pp. 59-60.

72. Cf. p. 24.73. Ph. DELAHAYE, Le Problème..., pp. 23-24.74. Cf. mai jos, pp. 98-128.75. Citat [i traducere `n J. WIRTH, La jeune fille et la mort..., p. 29, dup\ ed. lui

K. BURDACH, Der Ackermann aus Böhmen, 2 vol., Berlin, 1926 : II, p. 55. Cf.R.M. KULLY, �Dialogus mortis cum homine. Le laboreur de Bohême et sonprocès contre la mort�, `n Le Sentiment de la mort..., pp. 141-167.

76. Cf. J. DELUMEAU, La Peur..., p. 313. Cf. G.J. ENGELHARDT, �The De contemptumundi of Bernardus Morvalensis� Medieval Studies, 1960, vol. 22, pp. 108-135 ;1964, vol. 26, pp. 109-142 ; 1967, vol. 29, pp. 243-272. R. BULTOT, �La Doctrinedu mépris du monde chez Bernard le Clunisien�, `n Le Moyen @ge, 1974,vol. 70, pp. 179-204 [i 355-376.

77. A se observa c\, cit`ndu-l pe pseudo-Bernard, Torini subliniaz\ textul,traduc`ndu-l.

78. E. DESCHAMPS, �uvres (ed. vechilor texte franceze, Paris, 1878), II, p. 262.Pentru tot ceea ce urmeaz\ cf. Chr. MARTINEAU-GENIEYS, Le Thème de lamort..., pp. 111-245.

399

79. Pasajele citate `n aceast\ lucrare s`nt dup\ P. CHAMPION, Histoire poétique duXV e siècle, 2 vol., Paris, H. Champion, 1966 ; aici I, p. 203.

80. Ibid., p. 203.81. E. DESCHAMPS, II, Double lay..., pp. 256-257.82. Cf. J. DELUMEAU, La Peur..., p. 313.83. E. DESCHAMPS, II, Double lay..., p. 261.84. P. CHAMPION, Histoire poétique..., I, p. 210.85. E. DESCHAMPS, II, Double day..., p. 283.86. P. CHAMPION, Histoire poètique..., I, p. 201.87. Ibid., p. 205.88. Ibid., p. 204.89. Cf. Chr. MARTINEAU-GENIEYS, Les Lunettes des princes de Jean Meschinot,

Geneva, Droz, 1972, pp. CXIII [i 38.90. P. CHAMPION, Histoire poétique..., I, p. 212.91. Cf. J. DELUMEAU (sub direc]ia sa), Histoire vécue du peuple chrétien, II, p. 38

(contribu]ia lui H. MARTIN, �Prédication et masses au XVe siècle�).92. G. CHASTELLAIN, �uvres, ed. Kervyn de Lettenhove, Bruxelles, 6 vol. ; 1863-1866 :

vol. VI, pp. 49-65.93. Ibid., p. 50.94. Ibid., p. 57.95. Ibid., p. 59.96. Ibid., p. 57.97. Ibid., p. 62.98. Ibid., p. 63.99. CICERO, Filip., VIII, 23 ; TIBUL, II, 3, 27. OVIDIU, Met., 92. PLUTARH, Consol. ad

Appollonium, 110, D.100. E. GILSON, Les Idées et les lettres, pp. 9-38. Demersul nostru confirm\ pe

de-a-ntregul concluziile lui E. Gilson despre tema Ubi sunt ? Urm\resc deaproape aceast\ lucrare `n r`ndurile care urmeaz\.

101. Maxima De Divinitiis publicat\ `n operele Sf`ntului Augustin (Patr. Lat., XLV,col. 1897-1898) [i culeas\ de Prosper d�Aquitaine.

102. Patr. Lat., LXXXIII, c. 865 (Synonymes).103. De Arte predicatoria, cap. 12 (Patr. Lat., CCX, col. 189).104. Soliloquium, cap. II, 3 (ed. de p\rin]ii franciscani din Quaracchi, ed. minor,

pp. 96-97).105. E. DESCHAMPS, �uvres, respectiv I, p. 181 ; III, pp. 34-35 [i 113 ; VI, p. 123 ; VIII,

p. 149.106. Fr. VILLON (ed. A. Mary, Paris, Garnier, 1970), p. 26. Trad. rom. de Neculai

Chirica, Poezii, Minerva, Bucure[ti, 1983.107. Ibid., pp. 31-32. ~n epoca lui Villon Alcibiade era luat drept o femeie. Trad.

rom. cit.108. Cf. P. CHAMPION, Histoire poètique..., I, pp. 278-279.109. G. CHASTELLAIN, �uvres, VI, pp. 51-54.110. A. TENENTI, Il Senso..., pp. 144-146 [i 165-166. Deja `n 1266 Robert de l�Orme

a redactat Miroir de la vie et de la mort, publicat\ `n Romania, vol. 47,pp. 511-531 [i vol. 50, pp. 14-53.

111. P. CHAMPION, Histoire poètique..., II, pp. 229-230.112. G. CHASTELLAIN, �uvres, VI, p. 648.113. K. COHEN, Metamorphosis of Death Symbol, Berkeley, Univ. of California

Press, 1973, pp. 77-78, 93-94 [i pl. 31 [i 32.114. Ibid., pp. 103-104 [i pl. 1 [i 2. E. MÂLE, L�Art..., pp. 347-348.115. K. COHEN, Metamorphosis..., pp. 33-38 [i pl. 5 [i 6. E. MÂLE, ibid.116. Ibid., pp. 434-435.


P|CATUL {I FRICA400

117. K. COHEN, Metamorphosis..., pl. 93. Monument neterminat, refuzat de Caterinade Medici [i schimbat cu cel al lui Germain Pilon. Cf. E. PANOFSKY, Tomb...,p. 80.

118. Ibid., pl. 111-113.119. Ibid., pp. 189-196. Lista lui K. Cohen nu se vrea complet\. Astfel, transi-ul

din Merano `n Italia de Nord (catedrala Sf`ntul Nicolae) nu figureaz\ acolo(cf. E. PANOFSKY, Tomb..., pl. 260 [i p. 64).

120. Cf. P. CHAMPION, Histoire poètique..., I, p. 279.121. E. DESCHAMPS, �uvres, II, pp. 295-298.122. G. CHASTELLAIN, �uvres, VI, p. 646.123. Cf. P. CHAMPION, Histoire poétique..., II, p. 367. R. DESCHAUX, Les �uvres de

Pierre Chastellain et de Vaillant, Geneva, Droz, 1982, pp. 160-164.124. Chr. MARTINEAU-GENIEYS, Les Lunettes..., p. XXXVIII.125. Ibid., p. 419.126. Ibid., p. 237.127. G. CHASTELLAIN, �uvres, VI, pp. 646 [i 647.128. Bine`n]eles, au existat reac]ii cre[tine la aceast\ pedagogie traumatizant\.129. Utilizez mult, `n paginile care urmeaz\, un studiu al lui Fr. BOURDEAU [i

A. DANET, �Fiche de prédication missionnaire : la mort�, redactat `n 1954 `nfolosul Redemptori[tilor [i pe care P\rintele Bourdeau mi l-a comunicat cuamabilitate. Prin urmare, voi desemna acest studiu prin Fr. BOURDEAU, LaMort... Acesta a fost par]ial reluat `n dou\ articole publicate : Fr. BOURDEAU

[i A. DANET, �Faut-il prêcher la crainte de la mort� `n Vie spirituelle, nr. 492,mart. 1963, pp. 281-297 [i Fr. BOURDEAU, �Les Origines du sermon missionnairesur la mort�, `n ibid., pp. 319-338.

130. Patr. Lat., LXXIII, col. 265 (Vita sti Pacômi abbatis...).131. N.S. GUILLON, Bibliothèque choisie des Pères de l�Eglise, Bruxelles, 1829, VIII,

p. 113.132. Patr. Gr., LXXXIII, col. 297 (Vita sti Basilii).133. Ibid., LXXXIV, col. 909.134. Patr. Gr., LXVII, col. 1163 (Epistola sti Macarii ad filios).135. Patr. Gr., LXXIII, col. 966 [i urm. (Verba seniorum, III, �De compunctione�).136. Patr. Lat., XXXVII, col. 1876-1877 (Enarratio in Ps. 144).137. La Règle de saint Beno`t, trad. H. Rochais, Paris, Desclée de Brouwer, 1980,

pp. 24-25. Cf. [i Règles des moines, ed. J.-P. Lapierre, Paris, Seuil, 1982, p. 67.138. Patr. Gr., LXXXVIII, col. 794-798 (Scala Paradisi ; gradus VI).139. Patr. Lat., CLXXXIII, col. 572 (predica XII : De primordiis, mediis et novissimis).140. Patr. Lat., XXXII, col. 1465-1474 (De Vita eremitica). Cf. [i A. TENENTI, Il

Senso..., p. 66.141. FRANCISC DIN ASSISI, Ecrits, ed. �Sources chrétiennes�, Paris, Cerf, 1981, p. 241.142. Ibid., p. 195.143. BONAVENTURA, Soliloquium. Am consultat trad. lui E. Mézière, ̀ n �Bibliothèque

des âmes chrétiennes� Paris, 1859, p. 128.144. A. TENENTI, Il Senso..., mai ales pp. 32-34.145. H. SUSO, �uvres complètes, prefa]\, trad. [i note de J. ANCELET-HUSTACHE,

Paris, Seuil, 1977, pp. 391-392 (cap. XXI din Livre de la sagesse...).146. A. TENENTI, Il Senso..., p. 65.147. H. SUSO, �uvres..., pp. 82 [i 381.148. Vezi mai departe pp. 100-102.149. Vincent FERRIER, �uvres, Lyon, 1555, pp. 559 [i urm.150. A. TENENTI, Il Senso..., pp. 69-73.151. BERNARDIN DIN SIENA, Opera omnia, ed. J. de la Haye, Paris, 1635 : 2 vol.,

fiecare cu c`te dou\ tomuri : doar predici latine. Aici : vol. II, vol. 3, predici

401

�extraordinare�, XIV, XVI, XVII, XVIII, XIX [i XX, pp. 498-530, predica XV, a fostconsacrat\ �satisfac]iei�.

152. FR. BOURDEAU, �Les Origines...� p. 328. Reamintesc c\ `n aceast\ dezvoltare`l urm\resc `ndeaproape pe Bourdeau.

153. Cf. art. �Cisneros� din Dictionnaire de Spiritualité ascétique et mystique, 21,pp. 910 la 921.

154. Imitation (ed. Seuil, 1961) : I, cap. 19, 22, 23, 24 ; pp. 36-54.155. Transpunere de Fr. Bourdeau la �Bis duo sunt, quae cordetenus sub pectore

misi. Mors mea, judicium, barater nox, lux paradisi�.156. Vezi mai departe cap. XII (Vol. II).157. Este ipoteza c\lug\ri]ei M.C. O�CONNOR, The Art of dying well. The Development

of the Ars moriendi, New York, Columbia University Press, 1942, pp. 61-112.158. R. CHARTIER, �Les Arts de mourir, 1450-1600�, `n Annales E.S.C., ian.-feb.

1976, pp. 51-75, cu bibliografia trimi]`nd, mai ales, la A. TENENTI, Il Senso...,[i M.C. O�CONNOR (vezi nota precedent\).

159. Aceast\ pictur\ este la Washington.160. M.C. O�CONNOR, The Art.., pp. 133-171.161. A. TENENTI, La Vie et la mort..., pp. 92-95, p`n\ la 97.162. Vezi mai departe p. 92.163. R. CHARTIER, �Les Arts de mourir�, p. 63. J.M. LENHART, �Pre-Reformation

Printed Books. A Study in statistical and applied Bibliography�, `n Library :A Quaterly Review of Bibliography and Library Lore, 1903-1907.

164. A. TENENTI, La Vie et la mort..., p. 60.165. A. TENENTI, Il Senso..., 80-81.166. R. CHARTIER, �Les Arts de mourir�, p. 55.167. L. DACHEUX, Les Plus anciens écrits de Geiler, Colmar, 1882, pp. II-IV.168. R. CHARTIER, �Les Arts de mourir�, p. 57.169. T. LUPSET, A Compendious and a very fruteful treatyse teachynge the way of

Dyenge well, 1534. Cf. A. TENENTI, Il Senso..., pp. 109-111.170. T. BECON, The Sicke mannes salve...171. J. POLANCO, Methodus ad eos adjuvandos qui moriuntur : ex complurium

doctorun ac piorum scriptis, diu diuturnoque usu, et observatione collecta.172. R. CHARTIER, �Les Arts de mourir�, pp. 63 [i 73. C. SOMMERVOGEL, Bibliothèque

de la Cie de Jésus, vol. X, Paris, 1909, pp. 510-519.173. Agonia del transito se g\se[te `n vol. XLIII, din Coleccion de los majores

autores españoles : Tesoro de escritores misticos españoles, vol. 2, Paris,1847 : aici, p. 1.

174. Ibid., p.14.175. Ibid., pp. 44-45.176. Ibid.177. Ibid.178. Ibid.179. Ibid., pp. 52-107.180. Ibid., pp. 83-87. Cf. [i A. TENENTI, Il Senso..., p. 315 (pentru Pietro da Lucca).181. Cf. A. TENENTI, Il Senso... ; pp. 95 [i 114.182. ERASMUS, La Préparation..., p. 9.183. MONTAIGNE, Essais, I, cap. XIX : I, p. 111.184. J.-P. CAMUS, Homélies dominicales, Rouen, 1624, p. 381 (a 15-a duminic\

dup\ Rusalii)185. J. CLICHTOVE, De doctrina moriendi, Paris, 1520, cf. A. TENENTI, Il Senso..., p. 103.186. Am utilizat trad. recent\ a lui P. SAGE, Montréal, ed. Paulines, 1976, pp. 78-87.187. Ibid., p. 79.188. Am consultat ed. Latine din Paris, 1620 : partea a 2-a, cap. IX-XIII inclusiv.


P|CATUL {I FRICA402

189. Vezi mai departe, p. 392-399.190. H. SUSO, �uvres, p. 389 (cap. XXI din Livre de la sagasse éternelle).191. BERNARDIN DIN SIENA, Opera... : I, Quadragesimale de religione christiana,

predicile XIII (pp. 64-71) [i XIV (pp. 71-76).192. A. TENENTI, Il Senso..., p. 314.193. Ibid., pp. 323-324.194. P. COLLENUCCIO, Operette morali, poesie latine e volgari, ed. A. Saviotti, Bari,

Laterza, 1929, pp. 115-118. ~i mul]umesc d-lui Dr. Jettaz pentru a-mi fi atrasaten]ia asupra acestui text. Collenucio a fost condamnat la moarte `n 1504.

195. P. COLLENUCCIO, Operette..., pp. 324-325.196. B. D�ANGELO, Ricordo del ben morire, 1589, VII, pp. 152-153. Citat `n A.

TENENTI, Il Senso..., p. 349. Despre B. d�Angelo, cf. M. METROCCHI, Storia dellaspiritualita italiana. Il Cinquecento e il Seicento, Roma, 1978, p. 13.

197. Cf. H. BREMOND, Histoire littéraire..., IX, mai ales ultimul capitol, M. VOVELLE,Mourir autrefois, pp. 96-102 ; La Mort en Occident... Ph. ARIÈS, L�Hommedevant..., pp. 306-307.

198. SAVONAROLA, Predica dell�arte del ben morire. Pe urmele lui A. TENENTI, IlSenso..., pp. 94-95, citez ed. din Floren]a, 1496, fo s AVI-BII.

199. PIETRO DA LUCCA, Dottrina del ben morire, s.l., 1540, fo s 6vO-9VO. A. TENENTI,Il Senso..., pp. 313 [i 340.

200. C. MUSSO, Prediche, Vene]ia, 1576, I, p. 89.201. I. RINGHIERI, Dialoghi della vita e della morte, Bologna, 1550, I, pp. 3-10. A.

TENENTI, Il Senso..., pp. 309-310.202. G. LE MENN, �La Mort dans la littérature bretonne du XVe au XVIIe siècle�, `n

Mémoires de la Société d�Histore et d�Archéologie de Bretagne, LVI, 1979,pp. 24-25.

203. Ibid., p. 24. Cf. [i pentru Bretania, H. MARTIN, Les Ordres mendiants enBretagne, Paris, Klincksieck, 1975, pp. 350-351.

204. Pietro DA LUCCA, Dottrina..., fo 2VO-3. Citat de A. TENENTI, Il Senso..., p. 312 [iA. CROIX, La Bretagne aux XVIe et XVIIe siècles. La vie, la mort, la foi, 2 vol.,Paris, Maloine, 1981 : II, pp. 1169-1177.

205. Ibid., fo 7. A. TENENTI, Il Senso..., p. 313.206. P. DORÉ, La Déploration..., fo 109VO.207. C. GUASTI, Le Rime di Michelangelo, Floren]a, 1863, p. XXXI. Citat de A.

TENENTI, Il Senso..., p. 299.208. ERASMUS, La Préparation..., p. 13.209. Ibid., p. 15.210. Ibid.211. Ibid., p. 17.212. BELLARMINO, De Arte..., p. 208 (L. II, cap. 1).213. Ibid., p. 210.214. C. GUASTI, Le Rime, p. XXXI.215. B. ARNIGIO, Discorso intorno al disprezzo della morte, Pavia, 1575, fo s

17ro-vo. A. TENENTI, Il Senso..., p. 317.216. G. DUPUY-HERBAULT, Miroir de l�homme chrestien, 1557, fo 24. A. TENENTI, Il

Senso..., p. 320.217. B. D�ANGELO, Ricordo del ben morire, 1589, IX, p. 177.218. Cf. mai sus, pp. 30-31.219. ERASMUS, La Préparation..., p. 28.220. Ibid., p. 29.221. Ibid., p. 16.222. BELLARMINO, De Arte..., partea I, cap. 2, pp. 5-17 din ed. Paris, 1620.

403

223. Ed. din 1620 trimite gre[it la I Cor. 7.224. Cf. mai departe, p. 316.225. Th. BATIOUCHKOFF, �Le Débat de l�âme et du corps� `n Romania, XX, 1891,

pp. 1-55 [i 513-578. Cf. [i R.W. ACKERMAN, �The Debate of the Body and theSoul and parochial Christianity� ̀ n Speculum, XXXVII, 1962, nr. 4, pp. 541-565.

226. Referitor la acest subiect, Patr. Lat., LXXIII, mai ales col. 1109-1119.227. Citat `n Th. BATIOUCHKOFF, pp. 566-567 : De contentione anime et corporis.228. Citat `n ibid., p. 568 : Contrasto fra l�anima e�l corpo.229. Citat `n ibid., p. 575-576.230. Disputacione betwyx the Body and Wormes. Cf. Ph. TRISTAM, Figures...,

p. 160.231. Cf. I. SICILIANO, François Villon et les thèmes poètiques du Moyen @ge, Paris,

Nizet, 1967, pp. 493-496.232. L. BRÉHIER, La Civilisation byzantine, Paris, Albin Michel, ed. din 1970,

pp. 312-314. S. DER NERSESSIAN, L�Illustration du roman de Barlaam et Joasaph,Paris, de Boccard, 1937, mai ales intr. [i pp. 1-15 [i 67-68. P. CHIHAIA, LesIdées de pérennité..., p. 30. J. BALTRUSAITIS, Le Moyen @ge fantastique, Paris,A. Colin, 1955, pp. 235-248. ~i mul]umesc d-lui Paul Lemerle pentru c\ aavut bun\voin]a de a-mi orienta lecturile asupra acestei probleme.

233. Povestirea despre Varlaam [i Ioasaf este pe larg redat\ `n Patr. Lat., LXXIII,col. 446-604.

234. P. VIGO, Le Danze macabre in Italia, ed. a 2-a, Bergamo, 1901, pp. 82 [iurm. K. KÜNSTLE, Die Legende der drei Lebenden und der drei Toten und derTotentanz, Freiburg, 1908, p. 33. L.P. KURTZ, The Dance of Death, ed. I, NewYork, 1934, Slatkine Reprints, 1975, pp. 16-18. H. ROSENFELD, Der mittelalterlicheTotentanz, Münster-Köln, Böhlau-Verlag, 1954, p. 317. Atribuit\ sf`ntuluiBernard de G. FERRARO, Poesie popolari religiose..., Bologna, 1877, p. 14.

235. S. GLIXELLI, Les Cinq poèmes des trois morts et des trois vifs, Paris, 1914, p. 35.L. GUERRY, Le Thème..., p. 41.

236. Cf. mai ales E. MALE, L�Art religieux..., pp. 355-358. A. TENENTI, La Vie et lamort..., pp. 12-15 cu bibliografia [i pp. 21-28. Ph. TRISTAM, Figures..., maiales pp.159-167.

237. J.A. HERBERT, Catalogue of Romances in the Department of Manuscripts inBritish Museum, vol. III, Londra, 1910, mai ales p. 693, nr. 13. Cf. [i p. 125,nr. 57 ; p. 232, nr. 30 ; p. 445, nr. 9, p. 621, p. 193. Trei tineri afla]i `n de[erts`nt converti]i la vederea cadavrelor devorate de viermi. Indica]ii amabilcomunicate de Jacques Le Goff. Pe de alt\ parte, sondaje negative, `n : AnAlphabet of Tales. An English 15th Century translation of the Alphabetumnarrationum of Etienne de Besançon, ed. Macleod Banks, 2 vol., Londra,1904-1905 (mai ales art. Mors et Contemptus mundi). Fr.C. TUBACH, Indexexemplorum, Helsinki, 1969 : Communications edited for the Folklore Fellows,pp. 117-121.

238. Jacques DE VORAGINE, Légende dorée. Trad. franc. din 1843 : I, p. 80.239. L. GUERRY, Le Thème..., pp. 175-176.240. Cele cinci poeme au fost publicate de S. GLIXELLI, Les Cinq poèmes des trois

morts... ~n publica]iile lui Guyot Marchant `n 1485 [i 1486, Dict des troismorts... `ncepe cu aceste cuvinte : �Chiar dac\ noi v\ aducem [tiri care nus`nt nici bune, nici frumoase, nici pl\cute, nici nepl\cute, voi trebuie s\ave]i r\bdare...�. �Primul mort� vorbe[te astfel.

241. Ph. TRISTAM, Figures..., pp. 163-164.242. Ibid., pp. 56-57. A. TENENTI, La Vie..., p. 15.243. Ibid., p. 92. A. TENENTI, La Vie..., p. 15.


P|CATUL {I FRICA404

244. R. VAN MARLE, Iconographie de l�art profane au Moyen @ge et à la Renaissance,Haga, 1932, 2 vol. : II, pp. 385-389. L. GUERRY, Le Thème..., pp. 163-167.A. TENENTI, Il Senso, pp. 412-413.

245. G. MONACO, I Frammenti del Trionfo della Morte di Melfi, Potenza, s. d. ;aceast\ fresc\ a fost identificat\ din gre[eal\ cu un triumf al mor]ii.

246. Arsenal, ms. nr. 3142, fo 311 vo. E. MALE, L�Art..., pp. 355-356.247. A. TENENTI, Il Senso..., p. 413. Bulletin de la Société des Antiquités de France,

1905, p. 133.248. British Museum, Psautier Arundel fo 127. Ph. Tristam, Figures..., pp. 163

[i 264.249. A. TENENTI, La Vie..., p. 14. Il Senso..., p. 414.250. Somme Théol., Ia-IIae, 1, 7 ad. 3.251. Scrisoare c\tre Dl [i Dna Périer, 17 oct. 1651, `n L��uvre de Pascal, Pléiade,

p. 272.252. Opinie concordant\ ̀ n B. ROY, �La Danse...�, ̀ n Le Sentiment de la mort..., p. 125.253. A. TENENTI, Il Senso..., pp. 412-413.254. E. MALE, L�Art..., pp. 355-358.255. Ibid.256. Ph. TRISTAM, Figures..., p. 15-16 [i 163.257. Ibid., pp. 163-167.258. A. TENENTI, Il Senso..., p. 413. K. KÜNSTLE, Die Legende... G. SERVIÉRES, �Les

formes artistiques du Dict des trois morts et des trois vifs� `n Gazette desBeaux Artes, ian. 1926, pp. 19-36.

259. J. WIRTH, La Jeune fille et la mort..., p. 38.260. Ph. TRISTAM, Figures..., pp. 163-164.261. Religious Lyrics 15th C. (I, 40), p. 241. Citat `n Ph. TRISTAM, Figures..., p. 166.262. Citat `n H. ROSENFELD, Der mittelalterliche Totendanz, pp. 37-38.263. J. SAUGNIEUX, Les Danses macabres de France et d�Espagne et leurs prolongements

littéraires, Paris, Belles Lettres, 1972, mai ales pp. 14-17 [i 323-326. Cf. [iPh. ARIÈS, L�Homme devant la mort, p. 118.

264. J. SAUGNIEUX, ibid. Cf. [i �La Danse macabre� `n Mélanges de linguistiqueofferts à A. Sauzat, Paris, 1952, pp. 307-311.

265. Roman van Melegijs, ed. Nap. de Pauw, Gand, 1889, p. 67, versurile 14-16.Fr.G. HUET, Le Moyen @ge, XXIX (1917-1918), pp. 162 [i urm. H. ROSENFELD,Der mittelalterliche..., pp. 48-49 [i 180-181. A. CORVISIER, �La Danse macabrede Meslay-le-Grenet� `n Bulletin des sociétés archéologiques d�Eure-et-Loir,1969-1970, p. 45.

266. H. ROSENFELD, Der mittelalterliche..., p. 49.267. L. LAVATER, Trois livres des apparitions des esprits, fantosmes, prodiges..., s.l.,

1571. W. FEHSE, Der Ursprung der Totentänze, Halle, 1907 (mai ales pp. 41[i urm.). Cf. [i J. WIRTH, La Jeune fille et la mort, pp. 20-25.

268. E. MALE, L�Art..., pp. 362-363.269. W. STAMMLER, Die Totentänze, Leipzig, 1922 (vol. 4 de la Bibliothek der

Kunstgeschichte). Versiunea englez\ a acestei legende `n R. BRUNNE, HandlyngeSynne, ed. F.J. Furnivall, Londra, 1903, Early English Text Society, II, p. 283.O istorie apropiat\ de cea precedent\ a devenit un exemplum : An Alphabet...,ed. M. Macleod Banks, p. 151.

270. Viena, National Bibliothek, Ms. nr. 2827, fo 252ro. J.M. CLARK, The Dance...,pp. 110-111. Nu ̀ mp\rt\[esc opinia lui J.M. Clark, care crede despre cuv`ntul�dans� c\ nu poate fi luat aici dec`t `n sens �figurat�.

271. E. MALE, L�Art..., pp. 361-362.272. J. SAUGNIEUX, Les Danses..., pp. 50-51. N.D. SHERGOLD, A History of the Spanish

Stage, Oxford, 1967, p. 119.

405

273. Rezerv\ a Bibliotecii din Montserrat : ms. 1, fos 27ro [i fo 28 vo. Cf. Analectamontserratensia, I, 1917, pp. 184-192. O. MARTORELL, �Les danses i els cantsdel Libre Vermell de Montserrat� `n Serra d�Or, dec. 1978, cu bibliografie.Le mul]umesc d-nei Dominique de Courcelles [i d-lui Henri Gachet caremi-au procurat documenta]ia referitoare la acest �Dans al mor]ii�.

274. J. SAUGNIEUX, Les Danses..., pp. 49-52. J.M. SÓLA-SOLE, �En torno a la DançaGeneral de la Muerte� `n Hispanic Review, vol. XXXVI, nr. 4, 1968, pp. 303 [i urm.

275. Putea fi dansat `n egal\ m\sur\ `n linie dreapt\ sau `n stea.276. R.P. HELYOT, Histoire des ordres monastiques, religieux et militaires, Paris,

1850, vol. III, pp. 145-147. Ordinul ar fi fost suprimat de Urban VIII `n 1637.277. Speculum historiale, XXIX, 108. J. SAUGNIEUX, Les danses..., p. 28.278. Les Vers de la mort par Hélinant, moine de Froidmont, ed. Fr. Wulff [i

E. Walberg, Paris, 1905.279. Li Vers de le Mort de ROBERT LE CLERC, editate de C.A. Windahl, Literaturblatt,

VIII, 1887.280. B. Mazarine, nr. 980. E. MALE, L�Art..., p. 361, `l dateaz\ la `nceputul seco-

lului XIV. Poemul cuprinde 35 strofe de c`te dou\ versuri, fiecare strof\termin`ndu-se cu vado mori.

281. Text reprodus `n H. ROSENFELD, Der mittelalterliche..., pp. 323-325.282. E. MALE, L�Art..., p. 389.283. Le Respit de la Mort par Jean Le Fèvre, ed. G. Hasenor-Esnos, Paris, Picard,

1969, V. 3078-3079, p. 113.284. Citat de L.P. KURTZ, The Dance of Death, p. 215 [i de J. WIRTH, La Jeune fille

et la mort... p. 25.285. H. ROSENFELD, Der mittelalterliche..., pp. 60-66, 89-92. Texte pp. 307-323.

Documente la Bibl. Univ. din Heidelberg (Cod. Pal. 314). Teza � de originegerman\ � este refuzat\ de W. STAMMLER, Der Totentänz, München, 1948,pp. 9-18 [i E. DUBRUCK, The Theme of Death in French Poetry of the MiddleAges and the Renaissance, Londra, Haga, Mouton, pp. 22-23.

286. J. SAUGNIEUX, Les Danses..., pp. 42-52. R\m`n, `n orice caz, importanteasem\n\ri `ntre Dança general [i cel al Inocen]ilor transmis de GuyotMarchant.

287. Aceste cifre au fost ob]inute prin combinarea indica]iilor furnizate deL.P. KURTZ, The Dance..., pp. 70-154, A. TENENTI, La Vie..., pp. 90-91 [iH. ROSENFELD, Der mittelalterliche..., pp. 347-363.

288. Cf. M. MARTINS, Introducão histórica a vidência do tempo e da morte, 2 vol.Braga, Cruz, 1969 : I, pp. 171 [i urm. : influen]a dansului macabru asupra luiGil Vicente, II, p. 32, Juan de Pedraza [i, mai t`rziu, asupra lui AntonioVieira, pp. 225 [i urm.

289. L. KURTZ, The Dance..., pp. 116-117.290. Este p\strat la Biblioteca Universitar\ din Heidelberg, Codex. Pol. germ.

438. Reprod. `n W.L. SCHREIBER, Der totentanz Blockbuch von etwa 1461,Leipzig, 1900.

291. J.M. CLARK, The Dance..., pp. 85-87. H. ROSENFELD, Der mittelalterliche...,pp. 93-95.

292. B.N. fond. latin, ms. 14904. E. MALE, L�Art..., p. 363, n. 5.293. ~n privin]a celui din urm\ (`n Eure-et-Loir) vezi remarcabila monografie a

lui A. Corvisier, citat\ mai sus.294. J.M. CLARK, The Dance..., pp. 28-29. J. SAUGNIEUX, Les Danses... De unde

atribuirea eronat\ lui Gerson.295. B.N. fond. latin, ms.14904. E. MALE, L�Art..., p. 363, nr. 5.296. ~n privin]a acestor dou\ dansuri macabre, cf. catalogul expozi]iei Der Tod

zu Basel (1979), editat de Gessellschaft Schweizerischer Zeichenlehrer.


P|CATUL {I FRICA406

Cercet\rile recente au inversat ordinea realiz\rilor admise `n general p`n\acum. Fresca cimitirului ce ]ine de biserica dominican\ a servit drept modelcelei de la Kligental [i nu invers.

297. ~n privin]a acestui subiect H. ROSENFELD, Der mittelalterliche..., pp. 151-152.298. Niklaus Manuel Deutsch. Maler. Dichter. Staatsmann, volum colectiv editat

de Kunstmuseum din Berna, 1979, pp. 252-257 [i pl. 57-71. Dansul macabrual lui Niklaus Manuel Deutsch fiind distrus, nu ne este cunoscut dec`t princopii.

299. H. ROSENFELD, Der mittelalterliche..., p. 18. Se cunoa[te un joc de c\r]i din1392, apar]in`ndu-i regelui Carol al VI-lea al Fran]ei [i care prezint\, deasemenea, teme macabre. Ibid. Cf. H.R. D�ALLEMAGNE, Les Cartes à jouer duXIV e au XVI e siècle, Paris, 1906.

300. J.M. CLARK, The Dance..., pp. 82-83.301. L.P. KURTZ, The Dance..., pp. 25-69. J. SAUGNIEUX, Les Danses..., pp. 123-128.302. A. TENENTI, Il Senso..., p. 162.303. A scris printre altele, Vigiles de Charles VII [i Arrêts d�amour.304. J. SAUGNIEUX, Les Danses..., pp. 184-185.305. Era opinia lui E. MALE, L�Art..., pp. 365-366, reluat\ de J. HUIZINGA, Le Déclin...,

p. 150, de A. CORVISIER, �La Danse...�, p. 46 [i de J. SAUGNIEUX, Les Danses...,p. 20, nuan]at\ de Fr. RAPP, �La Réforme religieuse...�, p. 59, comb\tut\ deJ.M. CLARK, The Dance..., pp. 109-110. S`nt de acord cu aceast\ ultim\ p\rere.

306. ~n ceea ce prive[te Plugarul din Boemia, trimit la articolul foarte bineargumentat al lui R.M. KULLY, �Dialogus mortis cum homine. Le laboureur deBohême et son procès contre la mort�, `n Le Sentiment de la mort...,pp. 141-167. Foarte studiat\ `n str\in\tate, aceast\ lucrare este `nc\ pu]incunoscut\ `n ]\rile de limb\ francez\.

307. Cf. citatul inserat p. 58.308. Editat de L.P. KURTZ, New York, 1957 [i studiat de A. MONTEVERDI, �Le Mors

de la pomme� `n Archivum romanicum, 1921, pp. 110-134.309. H. ROSENFELD, Die mittelalterliche..., pp. 64-65.310. Despre toate acestea, E. MALE, L�Art..., pp. 378-380.311. P.L. KURTZ, The Dance..., pp. 195-200.312. Despre Dansul macabru din Berna cf. mai ales C.A. BEERLI, Le Peintre poète

N. Manuel et l�évolution sociale de son temps, Geneva, 1953, P. ZINSLI, DerBerner Totentanz des N. Manuel, Berna, 1953.

407

Capitolul 3

1. E. MALE, L�Art..., pp. 366 [i urm., J. HUIZINGA, Le Déclin..., p. 150. Exist\ maimulte nuan]e la J. SAUGNIEUX, Les Danses..., p. 20 [i mai ales la A. CORVISIER, �LaDanse...�, p. 51.

2. Muzeul ora[ului. Tablou din {coala Renan\. Reprod. `n A. TENENTI, Il Senso...,pl. 17.

3. J. DELUMEAU, La Peur..., p. 187.4. Cf. mai jos, pp. 246-255.5. E. MALE, L�Art..., p. 380.6. J. HUIZINGA, Le Declin..., p. 144.7. A. TENENTI, La Vie..., pp. 37, 38, 88 ; Il Senso..., pp. 135, 141, 147.8. Ph. ARIÈS, L�Homme..., p. 131.9. J. SAUGNIEUX, Les Danses..., pp. 97, 108, 118.10. A. CORVISIER, �La Danse...�, p. 40.11. J. WIRTH, La Jeunne fille et la mort, p. 166.12. E. MALE, L�Art..., pp. 354 [i 362.13. Datorez aceste indica]ii, precum [i cele care urmeaz\, amabilit\]ii lui Josef

Macek. Aici, J. HUS, Sermones in Bethleem, 1410-1411, ed. V. Flaj½hans,Praga, 1941, IV, p. 16.

14. Predica din 1416, publicat\ la Praga `n 1951, fo 64.15. ~n Ph. ARIÈS, L�Homme... : aluzii numai la acest aspect pedagogic, pp. 112,

113, 116, 125 [i 139.16. Opinie men]inut\ `nc\ de Fr. RAPP, �La Réforme religieuse...�, p. 59.17. H. ROSENFELD, Der mittelalterliche..., pp. 65-67, 323 [i `n general, pp. 308-323.18. Cf. mai sus, pp. 86-87.19. Este probabil un adaos la lucrarea lui Niklaus Manuel Deutsch. Avem toate

motivele s\ credem c\ la Ker-Maria un �actor� deschidea dansul modern.20. Citat `n J.M. CLARK, The Dance..., pp. 94-95.21. J. SAUGNIEUX, Les Danses..., p. 166.22. Ibid., p. 167.23. Este teza general\ din Der mittelalterliche Totentanz.24. Cel din cimitirul ce ]ine de m\n\stirea franciscan\ a servit ca model celei a

m\n\stirii dominicanilor de la Kligental.25. Fioretti de saint François, trad. Al. Masseron, Paris, Seuil, 1953, p. 88.26. P. CHIHAIA, Les Idées de pérennité..., p. 56.27. Journal d�un bourgeois de Paris à la fin de la guerre de Cent ans, ed. 10/18,

Paris, 1963, p. 106.28. E. MALE, L�Art..., p. 362. DU CANGE, Supplément, la sintagma Macchabaeorum

chorea.29. H. ROSENFELD, Der mittelalterliche..., mai ales pp. 203 [i 252.30. Ibid., pp. 176 [i 212.31. Ms. nr. 1510, la Riccardiana din Floren]a. Editat de P. Vigo, Le Danze macabre

in Italia, ed. a 2-a, Bergamo, 1901 (apendice).32. P. VIGO, Le Danze..., pp. 112-114. J.M. CLARK, The Dance..., p. 59.33. P. CHAUNU, La Mort à Paris, XVI e, XVII e, XVIII e siècles, Paris, Fayard, 1978,

pp. 246-249.

P|CATUL {I FRICA408

34. Ph. ARIÈS, L�Homme..., p. 109.35. Formul\ri ale lui P. CHAUNU, La Mort..., p. 246.36. A. Gureviþi, �Conscience individuelle et image de l�au-delà� `n Annales

E.S.C., martie-aprilie 1982, pp. 255-275.37. Cf. mai sus, p. 56-57.38. H. ROSENFELD, Der mitelalterliche..., pp. 14-15.39. Cf. cap. VI din La Peur en Occident : �L�Attente de Dieu�.40. J. FOURNÉE, Le Jugement dernier d�après le vitrail de Coutances, Paris, 1964,

pp. 166-167.41. G. [i M. VOVELLE, Vision de la mort et de l�au-delà en Provence, Paris, A. Colin,

1970, p. 14. M. ROQUES, Les Peintures murales du Sud-Est de la France du XIe

au XVIe siècle, Paris, Picard, 1967.42. K. COHEN, Metamorphosis..., p. 194.43. Pentru Italia, este vorba doar de o cvasi-absen]\, c\ci [i ea a avut c`teva

reprezent\ri de transis : cel al lui F. Uebler (1509, la Merano) ; cel al luiAntonio Amati (sf`r[itul secolului XIV) la Santa Trinita din Floren]a.

44. Cf. mai departe, pp. 591-601.45. Cf. X. LÉON-DUFOUR, Face à la mort : Jésus et Paul, Paris, Seuil, 1979, pp. 293-302.46. G. [i M. VOVELLE, Vision..., p. 20 [i pl. II, 2 (Muzeul Fragonard, Grasse).47. R. MESURET, Les Peintures murales..., respectiv pp. 72, 109, 230 [i 248.48. Acum la Kunsthistoriches Museum din Viena.49. K. COHEN, The Metamorphosis..., pp. 96-119.50. Ibid., pp. 100-103 [i pl. 44 [i 45.51. Ibid., pp. 104-112 [i pl. 48 [i 51.52. Ibid., p. 109. Luvru (Cabinetul de desene), Cartea de note a lui J. Bellini, fol. 18a.53. Ibid., pl. 64-67.54. E. MALE, L�Art..., p. 432. ~i mul]umesc lui Marc Venard pentru c\ mi-a permis

s\ reg\sesc acel vitraliu ridicat din nou `n biserica Pie]ei Vechi dup\ distrugereabisericii Saint-Vincent. Cf. num\rul special din Buletinul Amis des Monumentsrouennais.

55. K. COHEN, Metamorphosis..., p. 111 [i pl. 56.56. Mai ales A. TENENTI, La Vie..., pl. 10 [i pp. 38-39. K. COHEN, Metamorphosis...,

p. 113 [i pl. 58-60, J. Wirth, La Jeune fille et la mort..., pp. 42-43 [i pl. 27-28.57. K. COHEN, Metamorphosis..., pp. 113-114.58. DOM CALMET, Bibliothèque lorraine, 1751, col. 825.59. E. MALE, L�Art..., p. 433.60. Cf. P. CHIHAIA, Les Idées..., p. 32, 121-123, 127-130, 132, 141, 170. K. COHEN,

Metamorphosis..., pp. 77-83 [i 93-95.61. Datarea monumentului este controversat\ : 1360 la H. REINERS, Burgundisch-

-alemannische Plastik, Strasbourg, 1943, p. 70 ; spre 1370 pentru E. PANOFSKY,Tomb Sculpture, New York, 1964, fig. 257-258 [i E. KANTOROWICZ, The King�sTwo Bodies, Princeton, 1957, p. 453 ; sf`r[itul anilor 1390 pentru R. NICOLAS,�Les Monuments funéraires des seigneurs de Neuch^tel et de la Sarraz� `nMusée neuch^telois, Seria Nou\, 1923, X, p. 160.

62. K. COHEN, Metamorphosis..., p. 83 [i n. 27.63. J. WIRTH, La Jeune fille et la mort..., pp. 40-41 [i pl. 29-32.64. P. CHIHAIA, Les Idées..., mai ales p. 145.65. Privitor la acest subiect, vezi art. lui M. VOVELLE, �La Mort et l�au-delà dans la

bande dessinée�, `n L�Histoire, nr. 3, iulie-august 1978, pp. 34-42.66. J. HEERS, Annales de démographique historique, 1968, p. 44. Ph. ARIÈS, L�Homme...,

pp. 126-127. P. CHAUNU, `n La Mort à Paris, pp. 176-184 `i red\ `ntreagaimportan]\. Istoricii contemporani din exterior continu\ s\ insiste asupraciumei (H. ROSENFELD, K. COHEN, Ph. TRISTAM etc.) passim `n c\r]ile deja citate.

409

67. Cf. J.N. BIRABEN, Les Hommes et la peste en France et dans les pays européenset méditerranéens, 2 vol., Paris-Haga, Mouton, 1976, mai ales I, pp. 155-190,[i comentariul lui M.W. FLINN asupra acestei c\r]i, �Plague in Europe and theMediterranean Countries� `n The Journal of European Economic History,vol. 8, I, prim\vara 1979, pp. 131-148.

68. Este tema central\ a c\r]ii mele La Civilisation de la Renaissance, Paris,Arthaud, ed. a 2-a, 1973.

69. M. MEISS, Painting in Florence and Siena after the Black Death, PrincetonUniv. Press, 1951, p. 73.

70. Ibid., p. 74 [i K. COHEN, Metamorphosis..., p. 107. Cu stele `n jurul capului[i luna la picioarele sale, Fecioara reprezenta Femeia celest\ a Apocalipsei.Este un nou exemplu al leg\turii dintre macabru [i escatologie.

71. M. MEISS, Painting..., pp. 76-77, pl. 87-90.72. Ibid., p. 77.73. L. GUERRY, Le Thème..., pp. 232-233.74. K. COHEN, Metamorphosis..., pp. 63-67.75. H. ROSENFELD, Der mittelalterliche..., pp. 76-77, 311 [i 323.76. E.S. PICCOLOMINI, Commentaria de gestis basiliensis concilii, cartea a 2-a

(trad. germ. D. HAY [i W.K. SMITH, pp. 91 [i urm.).77. H. ROSENFELD, Der mittelalterliche..., p. 185.78. J.N. BIRABEN, Les Hommes..., I, pp. 378-379.79. Ibid., I, p. 401.80. Ph. TRISTAM, Figures..., p. 13.81. J.N. BIRABEN, Les Hommes..., I, p. 396.82. H. ROSENFELD, Der mittelalterliche..., p. 184.83. Pentru acest aspect vezi La Peur en Occident, mai ales pp. 100-108.84. L. GUERRY, Le Thème..., pp. 115-117.85. Ibid., pp. 118-119.86. Ibid., pp. 146-161. Fresca este acum la Palatul Abbatellis.87. A. TENENTI, Il Senso..., p. 420 [i pl. 7.88. Ibid., pp. 144-145.89. FR. RUSSELL, Dürer et son temps, Time Life, 1972, p. 92.90. FR. VAN DER MEER, L�Apocalypse dans l�art, pp. 212-213, pl. 143.91. Ibid., p. 271, pl. 175. Bruges, spitalul Sf. Ioan.92. Ibid., p. 281, pl. 189.93. Cf. A. TENENTI, La Vie..., pp. 20-21.94. B.N. ms. italian de pe la 1476 : ms. it. 548, fo 29vo. Cf. A. TENENTI, Il Senso...,

p. 452 [i pl.42.95. Palatul regal, Madrid. Cf. L. GUERRY, Le Thème..., p. 215.96. CL. MAROT, �uvres complètes, coll. Garnier, 2 vol., 1920 : I, p. 533.97. L. GUERRY, Le Thème..., p. 99.98. VASARI, Vite scelte (ed. A.M. Brizio), Torino, U.T.E.T. 1948, pp. 278-279. Aici,

trad. Weiss, citat\ `n ibid., pp. 100-101.99. Ibid., p. 101.100. Cf. H. ROSENFELD, Der mittelalterliche..., p. 175 [i pl. 12.101. A. TENENTI, Il Senso..., p. 462 [i pl. 3-4. Marchet\rii ale lui Giovanni din

Verona la Siena (Monte Oliveto).102. A. TENENTI, La Vie..., p. 27 [i pl. 6. Heures à l�usage de Rome (sf`r[itul

secolului XV-`nceputul secolului XVI) : B.N. ms. lat. 1354, fo 160 vo.103. A. TENENTI, La Vie..., p. 34 [i pl. 8. Heures à l�usage de Rome (a 2-a jum\tate

a secolului XVI) : B.N. ms. lat. 1160, fo 151 ro.104. J. WIRTH, La Jeune fille et la mort..., p. 63 [i pl. 58.


P|CATUL {I FRICA410

105. A. TENENTI, Il Senso..., p. 216 [i pl. 23, p. 43 [i pl. 45. Respectiv S. Brant,Stultifera navis, Basel, 1497, fo 94 [i B.N. ms. lat. 9741, fo 196.

106. J. WIRTH, La Jeune fille et la mort..., pp. 17-20 [i pl. 1. Cf. J.C. HUTCHINSON,The Master of the Housebook, New York, 1972.

107. Chambéry, Muzeul de Arte Frumoase.108. J. WIRTH, La Jeune fille et la mort..., p. 39.109. H. ROSENFELD, Der mittelalterliche..., pl. 1 [i p. 13. Este jocul de c\r]i

considerat al lui Carol al VI-lea (al Fran]ei), 1392.110. J. WIRTH, La Jeune fille et la mort..., p. 32 [i pl. 14 : Maestrul BR din Ancre.111. Ibid., p. 28.112. E. DESCHAMPS, �uvres..., I, balada XLVIII, p. 136.113. Ibid., V, balada DCCCCLXXXII, p. 226.114. Ibid., V, balada DCCCCCXIV, p. 113.115. Ibid., I, balada LXV [i CV, pp. 161 [i 217.116. Ibid., I, balada LXV [i CV, pp. 161.117. Fortunes et adversitez, citat\ `n P. CHAMPION, Histoire poétique du XVe siècle,

I, pp. 243-244.118. Citat `n ibid., II, p. 337.119. Continuation du discours des misères de ce temps, ed. Laumonier, Paris,

1914-1919, V, p. 337.120. S. CASTELLION, Conseil à la France désolée, s. l., 1592, p. 3.121. A. D�AUBIGNE, Les Tragiques, ed. A. Garnier [i J. Platard, Paris, Didier, 1966 ;

I, pp. 97 [i urm.122. Cf. Chr. ANDERSON, Dirner, Krieger, Narren. Ausgewälte Zeichnungen von

Urs Graf, G.S. Verlag, Basel, 1978, cu referin]e bibliografice. Ilustra]iilecomentate mai jos se g\sesc `n aceast\ lucrare.

123. Reprod. [i `n J. WIRTH, La Jeune fille et la mort..., p. 117.124. Ibid., pl. 38.125. Ibid., pl. 45.126. J. BOUSQUET, La Peinture maniériste, Neuch^tel, ed. Ides et Calendes, 1962,

p. 252.127. Kunsthistoriches Museum din Viena.128. Muzeul de Arte Frumoase din Berna.129. La Luvru.130. Ed. lat. 1587. Ed. fr. 1588. Aceast\ l\murire, precum [i cele din acest

subcapitol extrase din E. MALE, L�Art Religieux après le concile de Trente,Paris, A. Colin, 1932, pp.109-116.

131. P. GALLONIO, Trattato degli instrument di martirio, Roma, 1591. Trad. lat. `n1594 [i 1602 cu un rezumat al lucr\rii Théatre des cruautés des hérétiques.

132. Aceste fresce au ajuns la noi prin gravurile lui J.B. de Cavaleriis, 1584. Unmanuscris la Biblioteca Sorbonei.

133. J. HUIZINGA, Le Déclin..., p. 27, III, p. 487.134. J. MOLINET, Chroniques, ed. Buchon, 1828, III, p. 212.135. M. VOVELLE, La Mort et l�Occident...136. H. BOOS, Thomas und Felix Platter, zur Sittengeschichte des sechzehnten

Jahrhunderts, Leipzig, 1878, pp. 152-153. Citat `n J. JANSSEN, La Civilisationen Allemagne depuis la fin du Moyen @ge..., 1902, VI, p. 406.

137. Citat `n ibid.138. Th. NASHE, Le Voyageur malchanceux, trad. Ch. Chassé, Paris, Aubier, 1954,

pp. 284-285. ~i mul]umesc c\lduros lui André Rannou pentru a-mi fi atrasaten]ia asupra acestui text [i `n general, pentru c\ m-a ghidat `n ceea ceprive[te lecturile din literatura englez\ a secolelor XVI-XVII.

411

139. Fr. HOWSON, �Horror and the Macabre in Four Elizabethan Tragedies� `nCahiers élisabéthains (ed. de Univ. din Montpellier), 1976, pp. 1-12. E. CUVELIER,�Horror and Cruelty in the Works of three Elizabethan Novelists�, `n Cahiersélisabéthains, 1981, pp. 39-52. Cf. [i P. MESSIAEN, Théâtre anglais. Moyen @geet XVI e siècle, Bruges, Desclée de Brouwer, 1948 : trad. de La Tragédie duvengeur [i extrase din La Duchesse d�Amalfi.

140. ~n Le Massacre à Paris (trad. fr. Gallimard, 1972) Marlowe aminte[te cu luxde am\nunte numeroasele moduri de a da [i de a primi moartea. Este vorbadespre masacrul din noaptea Sf. Bartolomeu. Despre sadism ̀ n arta [i literaturamanieriste, cf. J. BOUSQUET, La Peinture..., pp. 206-207 [i 246-252.

141. Succesiv, B.N. Floren]a, Fondul Palatin E, 5, 6, nr. 65, sf`r[itul secolului XV ;B.N. Paris, Fondurile ital., ms. 545, 1466 ; British Museum, dou\ �suite� dela sf`r[itul secolului XV. Cf. L. GUERRY, Le Thème..., pp. 205, 209, 220, 221.

142. B.N. Floren]a. Fondul Magliabechi, 1478. Cf. ibid., p. 205.143. Cf. ibid., fig. 9 [i pp. 200-201.144. Marot, �uvres..., pp. 539-543.145. Comunicare a lui J. WIRTH, �Hans Baldung Grien et les dissidents strasbourgeois�,

`n Croyants et sceptiques au XVIe siècle, Actele unui colocviu organizat laStrasbourg, 9-10 iunie 1978, ed. Istra, Strasbourg, 1981, p. 136.

146. ~n aceast\ privin]\, s`nt `n totalitate de acord cu J. WIRTH, La Jeune fille et laMort..., pp. 9, 21-26, 94-95.

147. Ibid., p. 95 [i pl. 78.148. Ibid., pp. 97-98 [i pl. 79 [i 80. Cf. M.J. FRIEDLANDER [i J.R. ROSENBERG, Lucas

Cranach, Paris, Flammarion, 1978, pp. 127-128.149. Ibid., pp. 36-37 [i pl. 17, 61, 83. Cf. R. BERNHEIMER, Wild Man in the Middle Ages,

Cambridge, 1952 ; E. DUDLEY [i M.E. NOVAK (ed.) The Wild Man within. Animage in Western Thought from the Renaissance to Romanticism, Pittsburg, 1972.

150. Ibid., p. 132 [i pl. 115.151. Cf. mai ales La Vie..., pp. 14-15.152. J. WIRTH, La Jeune fille et la Mort..., pp. 158-167.153. Ibid., pp. 135-145 [i pl. 121-142.154. Ibid., pl. 70.155. Croyants et sceptiques..., p. 129 ; de F.G. PARIZET [i �Réflexions à propos de

Hans Baldung Grien� `n Gazette des Beaux Arts, 1979, pp. 1-8. Opinieconcordant\ `n textul ce `nso]ea catalogul expozi]iei Hans Baldung Grienim Kunstmuseum Basel, Basel, 1978, p. 27.

156. Le Second livre des sonnets pour Hélène, LXXVI, ed. P. Laumonier, 1914-1919 : VI,p. 10.

157. Pièce retranchée des Amours. Ibid., p. 249.158. Troisième livre des Odes, XXV : II, p. 303.159. Les Amours, cartea I : I, p. 11.160. Amours diverses ; ibid., p. 343.161. Les Hymmes, cartea a II-a : IV, p. 372.162. Bion de Smyrna, poet din secolul III `.Hr.163. Troisième livre des Odes, XXV : II, p. 303.164. Les Hymmes, cartea a 2-a : IV, p. 366.165. Ibid., p. 368.166. Derniers vers. Stances : VI, p. 5.167. Cf. Quatrième livre des Odes, IV : II, p. 315 ; Cinquième livre des Odes, XXXII :

II, pp. 454-457.168. Derniers vers. Sonetul I : VI, p. 6.169. Troisième livre des Odes, XXV : II, p. 303.


P|CATUL {I FRICA412

170. Les Hymmes, cartea a II-a : IV, p. 372.171. Ibid., pp. 367-368.172. E. BATTISTI, L�Antirinascimento, Milano, Feltrinelli, 1962, mai ales pp. 126-133.

Pentru atrac]ia fa]\ de monstruos, cf. J. CÉARD, La Nature et le prodige.L�insolite au XVIe siècle en France, Geneva, Droz, 1977.

173. Cf. J. DELUMEAU, La Peur..., pp. 119-120.174. Cf. J. BALTRU½AITIS, Le Moyen @ge fantastique, pp. 236-237.

413

Capitolul 4

1. TAULER, Sermons, II, p. 94 (a 2-a predic\ pentru sf`ntul sacrament).2. H. SPITZMULLER, Poésie latine..., pp. 997-999.3. Am consultat o edi]ie olandez\ (Elzévir, Leiden, 1613) : Nicolaï de Clamangis...

opera omnia, care se divide `n dou\ p\r]i cu dou\ pagina]ii separate.Scrisorile [i De Antichristo... se g\sesc `n partea a doua.

4. Scrisoarea nr. 15.5. Scrisoarea nr. 28.6. Scrisoarea nr. 90.7. De Corrupto ecclesiae statu, cap. II, p. 5 `n partea I a ed. din 1613.8. Ibid., cap. III, p. 6.9. Ibid., cap. XXV, p. 23.10. Ibid., a 2-a parte a c\r]ii, pp. 357-358.11. F\r\ `ndoial\, aluzie la husi]i.12. Cf. J. DELUMEAU, La Peur..., pp. 335-336. Despre pesimismul epocii, mai ales

la J. HUIZINGA, Le Déclin..., pp. 35-40.13. E. DESCHAMPS, �uvres..., II, balada CLXXXIX, p. 6-7.14. Ibid., I, balada XII, pp. 86-87.15. Ibid., I, balada XCVI, pp. 204-205.16. Ibid., III, balada CCCXLIII, pp. 60-62.17. J. DELUMEAU, La Peur..., pp. 223-225.18. E. DESCHAMPS, �uvres..., V, balada MLXXXVIII, pp. 394-395.19. Ibid., III, balada CCCXXXIX, pp. 51-53.20. Ibid., V, balada DCCCLVIII, pp. 35.21. Ibid., VI, balada MCCXL, p. 248.22. Ibid., VI, balada MCLXVII, p. 109.23. Ibid.24. Ibid., V, balada MDCCCCLXXXVIII, p. 235.25. Ibid., V, balada MV, p. 261.26. Ibid., V, balada DCCCCXLVI, pp. 162-163.27. Ibid., II, respectiv pp. 1, 10, 75, 93.28. Ibid., III, pp. 131-132.29. Ibid., V, balada DCCCLVIII, p. 34.30. Ibid., V, balada DCCCCXLII, pp. 157-158.31. Ibid., V, balada DCCCCXLVIII, pp. 165-167. Despre rolul nefast al lunii, cf. J.

DELUMEAU, La Peur..., pp. 92-93.32. Ibid., III, balada CCCLXII, pp. 118-120.33. Ibid., I, balada LII, pp. 142-143.34. Ibid., I, balada CXXVI, p. 247.35. Ibid., I, balada CLII, p. 279.36. Ibid., I, balada CLXII, p. 292.37. Ibid., IV, rondel DCXIX, p. 78.38. Ibid., III, balada CCCLXV, p. 107.39. Ibid., I, balada DCCCCLXXXII, p. 226.40. Cf. ibid., I, p. 142.41. Christine de Pisan, �uvres poètiques, ed. M. Roy, Paris, 1891, II, pp. 296-297.

P|CATUL {I FRICA414

42. Citat `n P. CHAMPION, Histoire poètique du XV e siècle, I, p. 137 (L�Espérance ouconsolation des trois vertus...).

43. Cf. H. ZAHRNT, Dans l�attente de Dieu, Paris, Castermann, 1970, pp. 33 [i 41.44. Ibid., p. 33. Cf. Nicolae Cusae cardinalis opera, ed. parizian\ din 1514

reprodus\ la Frankfurt pe Main, Minerva, G.m.b.H., 1962 `n 3 vol. Aici vol. 3,cap. XXIX-XXXIII din De Concordantia catholica. Trad. fr. J. Doyon [i J. Tchao.Centrul de studii ale Rena[terii de la Universitatea din Sherbrooke, 1977,pp. 280-371.

45. Citat `n H. ZAHRNT, Dans l�attente..., p. 33. Despre Geiler cf. L. DACHEUX, UnRéformateur catholique à la fin du XV e siècle : Jean Geiler de Kaysersberg,Paris, 1876. Fr. RAPP, Dictionnaire de spiritualité, VI, pp. 174-178 ; Réformes etRéformation à Strasbourg, Paris, Ophrys, 1974, passim. La Vita Geileri a luiWimpheling a fost editat\ de O. Herding, München, 1970.

46. S. BRANT, La Neuf des fous, trad. M. Horst, Strasbourg, ed. Nuée-bleue, 1977,pp. 167-168.

47. Ibid., cap. XCV, p. 371.48. J. DELUMEAU, La Peur..., pp. 400-403.49. S. BRANT, La Nef des fous, cap. LXXXVII, pp. 343-344.50. Ibid., cap. XCIX, p. 387.51. Ibid., cap. LXXXVIII, p. 347.52. Ibid., cap. CVIII, p. 434.53. Ibid., cap. CIII, p. 410.54. Ibid., cap. CVIII, p. 438.55. Ibid., cap. XCIX, p. 394.56. Ibid., cap. CVIII, p. 437.57. Ibid., cap. CIII, p. 408.58. Ibid., p. 409.59. Ibid., p. 411.60. Ibid., p. 412.61. Ibid., p. 414.62. J. DELUMEAU, La Peur..., pp. 222-225.63. Cf. mai ales M. LUTHER, �uvres, X, p. 116 (Sermon sur l�evangile du 2 e

dimanche de l�avent, redactat\ la Wartburg).64. M. LUTHER, Propos de table, p. 275. Cf. [i ibid., pp. 238-239.65. Ibid., p. 109.66. Ibid.67. M. LUTHER, �uvres, VIII, pp. 188-189 (scrisoare c\tre J. Propst).68. M. BUCER, Traité de l�amour du prochain, trad., introd. [i note de H. Strohl,

Paris, P.U.F., 1949, p. 53.69. H. ESTIENNE, Apologie pour Hérodote, 1566, pp. 110-125.70. G. BUDÉ, De Transitu Hellenismi ad Christianismum, trad. M. Le Bel, Sherbrooke,

1973, ed. Paulines, pp. 44, 66 [i 93.71. Ibid., p. 132.72. Citat `n R. MUCHEMBLED, Culture populaire et culture des élites, Paris, Flammarion,

1978, p. 200.73. J. DELUMEAU, La Peur..., pp. 385-386 [i 402-403.74. A. D�AUBIGNÉ, Vengeances, ed. A. Garnier [i J. Plattard, Paris, 1932-1933. ; aici

IV, p. 28.75. La Semaine (imita]ie a celei a lui Du Bartas) pp. 246, 249 [i 361. Cf. Cl.G. DUBOIS,

La Conception de l�histoire en France au XVIe siècle (1560-1610), Paris,Nizet, 1977, pp. 359-361.

76. E. SANDYS, The Sermons, ed. J. Ayre, Cambridge, 1841, p. 439. Citat `n Br.W. BALL,A Great Expectation. Eschatological Thought in English Protestantism 1660.

415

Leiden, Brill, p. 18. Asupra acestor raporturi `ntre escatologie [i discursulde amenin]are, vezi mai departe pp. 587 [i urm.

77. Th. ADAMS, A Commentary... upon the Divine Second Epistle...written by St.Peter, 1633, pp. 1138-1139, citat `n ibid., p. 97. Despre escatologia englez\de la sf`r[itul secolului XVI [i `nceputul secolului XVII, cf. Chr. HILL, Antichristin Seventeenth Century England, Oxford Univ. Press, 1971, mai ales pp. 1-41.

78. I Diarii di Girolamo Priuli, ed. A. Segre, vol. I, p. 14 `n MURATORI, Italicarumrerum scriptores, ed. nou\, vol. XXIV, partea a 3-a.

79. N. DU FAIL, �uvres facétieuses, ed. Assézat, Paris, 1874 : mai ales Proposrustiques, cap. II [i VI ; Contes et discours d�Eutrapel, cap. I [i XXII [i Discourssur la corruption de notre temps.

80. BOAISTUAU, Histoires prodigieuses, Paris, Clubul francez al c\r]ii, 1961, p. 91.81. BOAISTUAU, Le Thé^tre du monde òu il est faict un ample discours des miseres

humaines, ed. din 1572 (B.N.) : cuv`nt c\tre cititori (f\r\ pagina]ie). Ed.recent\ a lui M. Simonin, Geneva, Droz, 1981.

82. E. PASQUIER, Lettres politiques (1566-1594), Geneva, Droz, 1966, p. 109.83. Ibid., p. 394.84. MONTAIGNE, Essais, III, cap. 2, III, p. 28.85. T. COORNHERT, A l�aurore des libertés modernes. Synodes sur la liberté de

conscience. Introd., trad. [i note de J. Lecler [i M.Fr. Valkhoff, Paris, Cerf,1979, p. 65.

86. Citat `n A. REDONDO, �Monde à l�envers et conscience de crise chez Gracián�`n L�Image du monde renversé et ses représentations littéraires de la fin duXVI e siècle au milieu du XVII e, Paris, Vrin, 1979, p. 91. Aceast\ fraz\ seg\se[te `n Memorial de la politica necessaria y util restauración de EspañaValladolid, 1600.

87. L. FEBVRE, Le Problème de l�incroyance. La religion de Rabelais, Paris, A. Michel,ed. din 1968, p. 329.

88. G. RUCELLAI, Zibaldone quaresimale, ed. Perosa, Londra, 1960, p. 61. Citat `nA. CHASTEL [i R. KLEIN, L�@ge de l�humanisme, ed. des Deux Mondes, p. 30.

89. Citat `n J. NORSTRÖM, Moyen @ge et Renaissance, Paris, 1935, p. 18.90. Scrisoare c\tre W. PIRCKHEIMER, nov. 1518, citat\ `n A. CHASTEL, L�@ge..., p. 30.91. Pantagruel, cap. VIII (ed. de la Pléiade, p. 227).92. Cf. H. LEVIN, The Myth of the Golden Age `n the Renaissance, Indiana Univ.

Press, 1969, passim. Cf. [i A. TENENTI, Il Senso..., p. 64.93. S. BRANT, La Nef des fous, cap. XLVI, p. 168.94. ERASMUS, Eloge de la Folie, cap. XXXII, trad. P. de Nolhac, Paris, Garnier, 1953,

pp. 65-67.95. MAROT, �uvres complètes, Paris, ed. Garnier, 1951 : I, pp. 438-439.96. CERVANTES, Don Quichotte, partea I, cap. 11, trad. de la Pléiade, 1963,

pp. 93-94. Trad. rom. de Ion Frunzetti [i Edgar Papu, Don Quijote de laMancha, Editura pentru Literatur\ Universal\, Bucure[ti, 1965.

97. J. BODIN, ed. P. MESNARD, vol. V, 3 din Corpus général des philosophes français,Paris, P.U.F., 1951, pp. 428-429.

98. Ibid.99. Ibid., p. 430.100. Ibid.101. E . GARIN, �L�Attesa dell�età nuova et la «renovatio»�, `n L�Attesa dell�età

nuova nella spiritualità della fine del Medioevo, Convegni del Centro diStudi sulla spiritualità medievale, oct. 1960, Todi, 1962, III, pp. 16-19.

102. Despre credin]a ̀ n F`nt`na tinere]ii ̀ n mediile alchimi[tilor, cf. B. LE TREVISAN,Le Livre de la philosophie naturelle des métaux, Paris, Trédaniel, 1976,pp. 63-75.


P|CATUL {I FRICA416

103. H. LEVIN, The Myth..., p. 55. Cf. [i J.Cl. SCHMITT, �Christianisme et mythologie�`n Dictionnaire des mythologies, Paris, Flammarion, 1980, pp. 1-9. Despre]\rile unde curge lapte [i miere, ca vis compensator al realit\]ii, cf. A. GRAF,Miti, leggende e superstizioni del Medio Evo. Torino, 1897, pp. 235 [i urm. ;G. COCCHIARA, Il Paese di Cucagna e altri studi di folklore, Torino, 1956, maiales p. 187. J. TAZBIR, �Entre le rêve et la résignation : l�utopie populaire dansl�Ancienne Pologne�, `n Annales E.S.C., martie-aprilie 1982, pp. 146-153.

104. Contribu]ia lui Chantale COUTEAUD la La Mort des Pays de Cocagne (subconducerea lui J. DELUMEAU), Paris, Publ. Sorbonei, 1976, pp. 11-14. Cf. [i F.DELPECH, �Aspects des Pays de Cocagne. Programme pour une recherche�,`n L�Image du monde renversé..., pp. 35-48.

105. Mi-am permis s\ trimit, referitor la acest subiect, la lucrarea mea Civilisationde la Renaissance (ed. a 2-a, 1973), mai ales pp. 299-305, 355-371. Cf. [i LesUtopies à la Renaissance (col. din 1961), Bruxelles-Paris, P.U.B.-P.U.F., 1963[i Le Soleil à la Renaissance (col. din 1963), Bruxelles-Paris, P.U.B.-P.U.F., 1965.

106. Cf. R. RUYER, L�Utopie et les utopies, Paris, P.U.F., 1950.107. G. CHINARD, Les Réfugiés huguenots en Amérique (cu o introducere despre

�mirajul american�), Paris, Belles Lettres, 1925. Semnalez [i remarcabilulstudiu al lui Fr. LESTRINGANT, �Millénarisme et ^ge d�or : Réformation etexpériences coloniales au Brésil et en Floride (1555-1565), prezentat\ laTours (1982), `n cadrul colocviului Enracinement de la Réforme.

108. J. SERVIER, Histoire de l�Utopie, Paris, Gallimard, 1967, p. 376. Cf. [i M.I.FINLEY, �Utopianism Ancient and Modern�, `n The Critical Spirit (MélangesH. Marcuse), Boston, 1967, pp. 3-20.

109. Dezvolt\rile urm\toare s`nt tributare lui G. ATKINSON, Les Nouveaux horizonsde la Renaissance française, Paris-Geneva, Droz, 1935, pp. 137-168 [i 346-358.Cf. [i H. LEVIN, The Myth..., pp. 58-83.

110. P. BEMBO (pseudonim ?), L�Histoire de Nouveau Monde, Lyon, 1556, pp. 11-13.111. J. MACER, Les Trois Livres... Histoire des Indes, Paris, 1555, p. 61.112. MONTAIGNE, Essais, I, cap. XXXI, p. 263.113. M. LESCARBOT, Histoire de la Nouvelle France, Paris, 1609, pp. 759-760.114. RONSARD, �uvres, V, p. 154 (II e Livre des Poèmes). Cf. ibid., pp. 157-163

(�Les Isles fortunes�).115. Ibid., V, p. 154.116. Cf. G. ATKINSON, Les Nouveaux..., pp. 15 [i 163.117. Cf. bibliografia ce figura `n studiul citat mai sus, al lui Fr. LESTRINGANT.118. M. FOUCAULT, Histoire de la folie à l�^ge classique, Paris, Gallimard, ed. din

1972, pp. 24-26.119. J.Cl. MARGOLIN, �Devins et charlatans au temps de la Renaissance� ̀ n publica]iile

Centrului de Cercet\ri asupra Rena[terii al Univ. Paris-Sorbona, 1979, p. 52.Cf. [i R.H. MARIJNISSEN, �Bosch and Brueghel on human folly� `n Folie etdéraison à la Renaissance (lucrare colectiv\), ed. Univ. Bruxelles, 1976, p. 42.

120. E.R. CURTIUS, Europaïsche Literatur und lateinisches Mittelalter, ed. a 2-a,Berna, 1954, p. 106.

121. E. CASTELLI, �Quelques considérations sur le Niemand... et personne� `nFolie et déraison..., p. 112.

122. ~n ceea ce prive[te aceast\ tem\, putem trimite la dou\ lucr\ri deja citate :Folie et déraison à la Renaissance [i L�Image du monde renversé, ale c\rorarticole con]in bibliografii corespunz\toare. Cf. [i R. CHARTIER [i D. JULIA, �LeMonde à l�envers� `n L�Arc, no 65, 1976, pp. 43-53.

123. Despre toate acestea, cf. mai ales Y.M. BERCÉ, Fête et révolte, Paris, Hachette,1976, mai ales pp. 13-53 [i J. CARO BAROJA, Le Carnaval, Paris, Gallimard,1979, mai ales partea `nt`i.

417

124. Citat `n Patr. Lat., CCVII, col. 1171 [i mai recent `n M. BAHTIN, L��uvre deFrançois Rabelais et la culture populaire au Moyen @ge et sous la Renaissance,Paris, Gallimard, 1970, p. 83. Cf. [i M. GRINBERG, Le Carnaval à la fin duMoyen @ge et au début de la Renaissance dans la France du Nord et de l�Est,tez\ de ciclul al treilea, Paris IV, 1974, [i contribu]ia sa la vol. III din Fêtesde la Renaissance, ed. C.N.R.S., 1975, pp. 547-554. Cf. [i La Mort des paysde Cocagne (contribu]ia lui Chr. SOLAND), pp. 14-29.

125. Cl. DE RUBYS, Histoire générale de la ville de Lyon..., 1604, pp. 499-501. Citatde N.Z. DAVIS, Les Cultures du peuple. Rituels, savoirs et résistances au XVI e

siècle, Paris, Aubier, 1979, p. 159.126. J. CARO BAROJA, Le Carnaval, mai ales pp. 28 [i 157.127. Y.-M. BERCÉ, Fête et révolte, p. 36.128. J. CARO BAROJA, Le Carnaval, pp. 320-325, `n leg\tur\ cu obispillo.129. Ibid., mai ales pp. 32, 51, 132.130. N.Z. DAVIS, Les Cultures..., p. 170 [i `n general, pentru ceea ce urmeaz\,

pp. 159-209.131. Y.-M. BERCÉ, Fête..., p. 36 [i `n general, pentru ceea ce urmeaz\, pp. 28-41.

N.Z. DAVIS vorbe[te de �regula pe dos�.132. N.Z. DAVIS, Les Cultures..., pp. 168-173.133. M. BAHTIN, L��uvre..., passim [i mai ales pp. 87-90.134. Cf., de ex., ordonan]a din 19 ian. 1539 la Nisa care prevedea alegerea a

patru �aba]i ai nebunilor� : A. SIDRO, Le Carnaval de Nice et ses fous, Nisa,ed. Serre, 1979, pp. 22-23. Mai general, M. GRINBERG, Le Carnaval..., passim.

135. J. CARO BAROJA, Le Carnaval, p. 321.136. Titlul complet este : Le Carnaval, ou livre introduisant à la vraie piété chère

à Dieu, par une plaisante méditation sur douze fils de carnaval, ou patriarchesinfernaux, et enseignant salutairement pourquoi il convient à tous de segarder de leur compagnie, Praga, 1580. Dosar comunicat cu amabilitate deM.-E. Ducreux.

137. Cf. mai ales `n ed. Garnier, pp. 23, 33, 73, 163.138. Cf. mai ales ibid., pp. 173-181 [i 303 (n. 543).139. Aceste citate `n Chr. HILL, Le Monde à l�envers, Paris, Payot, 1977, pp. 218-219.140. S. BRANT, La Nef des fous, cap. 110, pp. 458 [i 462.141. Prin intermediul culpabiliz\rii, demersul meu se al\tur\ analizelor expuse

`n lucrarea colectiv\ Visage de la folie (1500-1650), ap\rut\ sub `ndrumarealui A. REDONDO [i A. ROCHON, Publ. Sorbonei, Paris, 1981.

142. A. GERLO, �Badius Ascensius� Stultiferae Naves (1501), a latin addendum toS. Brant�s Narrenschiff (1494)�, `n Folie et déraison..., pp. 119-127.

143. H. PLARD, �Thomas Murner contre Luther� `n ibid., p. 201.144. Este titlul trad. fr. din 1610. Titlul italian, Il Mondo al rovescio e sosopra,

Vene]ia, 1602. Cf. �Le Monde renversé sens dessus-dessous� de Fra Giac.Affinati `n L�Image..., pp. 141-152.

145. Le Monde renversé, pp. IIa-b.146. Ibid., p. 63a.147. Ibid., p. 10b.148. Ibid., pp. 84a [i b.149. J. RIANDÈRE LA ROCHE, �La satire du «monde à l�envers» la Quevedo�, `n

L�Image..., pp. 55-71.150. A. REDONDO, �Monde à l�envers et conscience de crise dans le Criticón de

Baltazar Gracián� `n L�Image..., pp. 83-97.151. Urm`ndu-l pe A. Redondo [i utiliz`ndu-i traducerile, trimit la ed. Criticón,

care figureaz\ `n Obras completas ale lui Gracián, ed. Arturo de Hoyo,Madrid, Aguilar, 1960. Aici, I, 6, pp. 564a-b.


P|CATUL {I FRICA418

152. Ibid., I, 6, pp. 572b-573a [i III, 3, 864b.153. L�Image...., pp. 89-90.154. Opinie concordant\ la J.A. MARAVALL, La Cultura del Barrocco, Barcelona.155. J. DONNE, Satire V, V, v. 35-38, citate `n M.T. JONES-DAVIES, Victimes et rebelles.

L�Ecrivain dans la société élisabéthaine, Paris, Aubier, 1980, p. 37.156. Cf. R. CHARTIER [i D. JULIA, �Le Monde à l�envers� `n L�Arc, nr. 65, 1976,

pp. 43-53 (cu bibliografie).157. Cf. H. ADHEMAR, Corpus de la peinture des anciens Pays-Bas..., Bruxelles,

1962, pp. 20-32. R.H. MARIJNISSEN, �Bosch and Brueghel on human Folly� `nFolie et déraison..., p. 46.

158. R.H. MARIJNISSEN, �Bosch and Brueghel...�, pp. 41 [i 43.159. Ibid., p. 47.160. Ibid., p. 42.161. Ibid.162. Ibid., p. 49.163. Ibid., il. 5, pp. 48-49.164. Ibid., p. 45 [i il. 10, pp. 48-49. Cf. [i ̀ n ibid., E. CASTELLI, �Quelques considérations

sur le Niemand...� [i R. KLEIN, �Le Thème du fou et l�ironie humaniste� `n�Umanesimo e Ermeneutica�, Caiet al Archivio de Filosofia, 1963.

165. �Nemo non quaerit passim sua commoda. Nemo non quaerit sese cunctis inrebus agendis. Nemo non inhiat privatis undique lucris. Hic trahit, illetrahit ; cunctis amor unus habendi est.�

166. Adopt aici `n `ntregime concluzia lui R.H. MARIJNISSEN, �Bosch and Brueghel...�`n Folie et déraison..., pp. 45 [i 47.

167. Cf. H.F. GRANT, �Images et gravures du monde à l�envers� `n L�Image...,pp. 17-33. Cf. [i R. CHARTIER [i D. JULIA, �Le Monde à l�envers�.

168. Citat [i trad. `n ibid., p. 28.169. Ibid., pl. II, pp. 32-33.170. H. PLARD, �Folie, subversion, hérésie : la polémique de Thomas Murner

contre Luther� `n Folie et déraison..., p. 200 [i, `n general, pp. 197-208.171. J. LEFEBVRE, Les Fols et la folie, étude sur les genres du comique et la création

littéraire en Allemagne pendant la Renaissance, Paris, 1968, pp. 44-47.172. P. VIRET, Le Monde à l�empire et le monde démoniacle, ed. din 1580, pp. 4

[i 249 (ed. `nt`i, 1561). Citat `n J. CÉARD, �Le Monde à l�envers chez d�Aubigné�`n L�Image..., pp. 117-127. De la acela[i autor am `mprumutat [i citatele careurmeaz\.

173. Les Tragiques figureaz\ `n vol. IV al �uvres complètes de A. D�AUBIGNÉ, ed.de E. Réaume [i de Caussade, Paris, 1887.

174. Satire Ménippée, ed. Ch. Read, Paris, 1876, pp. 120-121.175. Adaug aceast\ l\murire la cartea lui Chr. HILL, Le Monde à l�envers. Trad.

rom. cit.176. ~n leg\tur\ cu acest subiect, vezi teza de Stat a Drei M. ROUCH, Les Communautés

rurales de la campagne bolonaise et l�image du paysan dans l��uvres deGiulio-Cesare Croce (1550-1609), 4 vol. dact., Aix-en-Provence, 1982 : I,pp. 263-264.

177. Citat de Y.-M. BERCÉ, �Fascination du monde renversé dans les troubles duXVIe siècle� `n L�Image..., p. 13. Cf. A. FLETCHER, Tudor Rebellions, Londra, 1968.

178. Cf. C. OSSOLA, �Métaphore et inventaire de la folie dans la littérature italiennedu XVIe siècle� `n Folie et déraison..., pp. 171-196.

179. Cf. A.Ch. FIORATO, �La Folie universelle, spectacle burlesque et instrumentidéologique dans l�Hospedale de T. Garzoni�, ̀ n Visages de la Folie..., pp. 131-145.Cf. [i J. FUZIER, �L�Hôpital des Fous : variations européennes sur un thèmesocio-littéraire de la fin de la Renaissance�, ̀ n Hommage à J.L. Flecniakoska,Univ. Paul Valéry, Montpellier, 1980, pp. 157-183.

419

180. T. GARZONI, L�Hospital..., pp. 63 [i urm.181. Ibid., pp. 170 [i urm.182. Ibid., pp. 68 [i urm.183. Ibid., pp. 109 [i urm.184. Ibid., pp. 228-232.185. Ibid., p. 2.186. Ibid., p. 3.187. G. AFFINATI, Le Monde renversé..., mai ales pp. 105b, 116a, 203a. Cita]i `n �Le

Monde renversé...� din L�Image..., pp. 143-147.188. Pentru tot ce urmeaz\ trimit la opera esen]ial\ a lui J. CÉARD, La Nature et les

prodiges..., pe care o voi utiliza mult `n continuare. Cf. [i G. MATORE,�«Monstre» au XVIe siècle. Etude lexicologique�, `n Travaux de linguistiqueet de littérature, Strasbourg, 1980, XVIII, 1, pp. 359-367.

189. Vii mul]umiri lui J.-Cl. MARGOLIN, pentru a-mi fi comunicat `nainte de publicaretextul unei expozeu al s\u la Centrul Rena[terii de la Paris IV [i intitulat�Despre c`teva miracole relatate de Conrad Lycosthènes�. Publicate `nMonstres et prodiges au temps de la Renaissance (sub `ndrumarea lui M.T.JONES-DAVIES), Paris, Jean Touzet, 1980, pp. 42-55.

190. Cf. R. SCHENDA, �Die französische Prodigen literatur in der zweiten Hälftedes 16. Jahrhunderts� `n Münchner romanistische Arbeiten, XVI, 1962.

191. Belleforest, utiliz`ndu-i [i continu`ndu-i pe Sorbin [i Boaistuau, a publicat`n 1580 o carte intitulat\ Histoires prodigieuses extraites de plusieurs fameuxauteurs.

192. Respectiv : WEINRICH, De Ortu monstrorum commentarius, 1595 ; J. RIOLAN,De monstro nato Lutetiae a. D. 1605 ; F. LICETI, De Monstrorum causis, naturaet differentiis libri duo, 1616 ; V. ALDROVANDI, Monstrorum historia..., 1642.

193. J.P. SEGUIN, L�Information en France avant le périodique. 517 canardsimprimés entre 1529 et 1631, Paris, Maisonneuve, 1964, p. 14.

194. J. GRÜNPECK, Speculum naturalis, coelestis et prophaeticae visionis, ed. dinNürnberg, 1508, cap. I, fos a iij vo-a iiij ro, citat `n J. CÉARD, La Nature..., p. 77.Trad. rom. cit.

195. M. LUTHER, �uvres, X, p. 116. (Sermon sur l�evangile du 2e dimanche de l�Avent).196. J. CAMERARIUS, De Ostentis, ed. utilizat\ : 1552, citat `n J. CÉARD, La Nature...,

p. 170.197. C. PEUCER, Les Devins, ou commentaires des principales sortes de divinations,

trad. fr. din 1584, p. 574. Citat `n ibid., p. 184.198. J. FINCELIUS, Wunderzeichen, Wahrhafftige Beschreibung und gründlich

Verzeichnis schrecklicher Wunderzeichen..., 1557, pp. 2-3. Citat ̀ n J. JANSSEN,La Civilisation en Allemagne depuis la fin du Moyen @ge..., VI, 1902, pp. 382-383.

199. J. JANSSEN, La Civilisation..., V, pp. 383-390 [i VI, p. 376.200. Fr. DE BELLEFOREST, Histoires prodigieuses..., p. 353. Citat `n J. CÉARD, La Nature...,

p. 335.201. Aceea[i referin]\ ca la nota 199.202. Aceast\ l\murire [i urm\toarele, `n J. JANSSEN, La Civilisation..., VI, pp. 377-381.

Trad. rom. cit.203. J.-G. SCHENK VON GRAFENBERG, Wunder-buch von menslischen unerhörten

Wunder und Missgeburten..., Frankfurt, 1610.204. Chr. IRENAUS, De Monstris. Von seltzamen Wundergeburten, 1585.205. Cf. J. CÉARD, La Nature..., pp. 71-75.206. Ibid., p. 373. C. GEMMA, De Naturae divinis characteris, I, pp. 62-63.207. M. LUTHER, �uvres, X, p. 116 (Sermon sur l�evangile du 2 e dimanche de l�avent).208. SORBIN, Histoires prodigieuses, p. 628. Citat `n J. CÉARD, La Nature..., p. 271.209. J. CÉARD, La Nature..., p. 272.


P|CATUL {I FRICA420

210. J. NAUCLERUS, Chronica, ed. din Köln, 1579, pp. 1121-1122, citat `n ibid., p. 77.211. M. LUTHER, Werke, ed. Weimar, Briefwechsel, III (1933), p. 17. Citat `n ibid., p. 81.212. RONSARD, �uvres complètes, V, pp. 157-163 (�Les Isles fortunées�).213. Ibid., p. 392 (�Prognostiques sur les misères de nostre temps�).214. Cf. J. DELUMEAU, La Civilisation de la Renaissance, pp. 96-98.215. G. BUDÉ, De Transitu..., p. 94 (am modificat foarte pu]in trad. lui M. Lebel).216. M. LUTHER, �uvres, X, p. 109 (Sermon sur l�evangile du 2 e dimanche de

l�avent, 1522).217. Ibid.218. Ibid.219. L. LE ROY, De la vicissitude..., ed. din 1576, fo 15B. Citat ̀ n J. CÉARD, La Nature...,

p. 380.220. L. LE ROY, De la vicissitude..., fo 96B. Citat `n ibid.221. L. LE ROY, De la vicissitude..., fo 114B. Citat `n ibid.222. J.R. SEGUIN, L�Information en France..., fragm. 149.223. Fr. DE BELLEFOREST, Histoires prodigieuses, p. 385.224. Citat `n M.T. JONES-DAVIS, Victimes et rebelles..., p. 165.225. Aceste proverbe, culese de M. LE ROUX DE LINCY, Le Livre des proverbes

français, 2 vol., Paris, 1859. Aici, I, pp. 252-257.226. F. DE ROJAS, La Célestine, ed. P. Heugas, Paris, Aubier, 1963, p. 511.227. N. MACHIAVELLI, Le Prince, cap. XVII, trad. Gohory, Pléiade, 1952, pp. 339-340.

Trad. rom. de Nina Façon, Principele, Institutul European, Ia[i, 1996.228. Ibid., L�Ane d�or, trad. E. Barincou, ibid., pp. 91-92. Cf. mai ales E. MASSA,

�Egilio da Viterbo, Machiavelli, Lutero e il pessimismo cristiano� `n Archiviodi Filosofia, 1949 (Umanesimo e machiavellismo), pp. 75-123. L. HUOVINEN,Das Bild vom Menschen in politischen Denken Niccolò Machiavellis, Helsinki,1951, mai ales pp. 73-77.

229. E.S. PICCOLOMINI, De Ortu et auctoritate imperii romani, ed. din Frankfurt,1658, p. 4 (text ad\ugat `n aceast\ edi]ie la cel al Bulei de Aur a lui Carolal IV-lea).

230. L.B. ALBERTI, Della Tranquillitate dell�animo, `n Opere volgari, ed. A. Bonucci,Floren]a, 1843-1849. Aici, I, p. 56. Aceea[i opinie `n dialogul Fatum etfortuna, trad. ital. B.N. (R. 24687), p. 26.

231. C. CURCIO, La Politica italiana del� 400, Floren]a, 1932, pp. 163 [i urm.232. Dezvoltarea care urmeaz\ este inspirat\ de H. HAYDN, The Counter-Renaissance,

New-York, Ch. Scribner�s Sons, 1950, mai ales pp. 410-412.233. P. POMPONAZZI, De Immortalitate animi, trad. engl. W.H. Hay, Haverford

College, 1938, pp. 50-51.234. Fr. GUICCIARDINI, Pensées et portraits, trad. J. Bertrand, Paris, 1935, p. 14.235. N. MACHIAVELLI, Le Prince..., cap. XVIII, pp. 341-342. Cf. A. RENAUDET, Machiavel,

Paris, Gallimard, 1956, pp. 267-272, (pp. 99-100 din ed. rom.).236. I. GENTILLET, Discours contre Machiavel, ed. A. d�Andrea [i P.D. Stewart,

Floren]a, Casalini libri, 1974, pp. 11 [i 14.237. Bibliografia acestui subiect `n ibid., pp. XII-XIII.238. Cf. Ch.G. NAUERT, Jr., Agrippa and the Crisis of the Renaissance, Univ.

Illinois Press, Urbana, 1965, mai ales, pp. 309-311.239. C. AGRIPPA VON NETTESHEIM, De Incertitudine et Vanitate scientiarum declamatio

invectiva, Köln, 1531, cap. LXVIII-LXXI [i LXXX.240. Ibid., cap. LXII.241. Ibid., cap. LXXXII-LXXXIII.242. Ibid., cap. XCV.243. Ibid., cap. LXXII.244. Id., De Occulta philosophia libri tres, Köln, 1533, Cartea a 3-a, cap. LXV,

pp. 345-346.

421

245. Id., De Beatissimae annae monogamia..., 1534, fo A6ro-vo.246. Id., De...Vanitate, cap. XCI.247. Ibid., cap. LXXVIII.248. Ibid., cap. LXXX-LXXXI.249. Cf. la acest subiect : H. HAYDN, The Counter-Renaissance, pp. 405-409.250. Cf. M.T. JONES-DAVIES, Victimes et rebelles..., p. 60.251. Th. HOBBES, Léviathan, trad. Fr. Tricaud, Paris, Sirey, 1971, cap. X, p. 96.252. Ibid., cap. XIII, p. 124. Cf. Fr. CHATELET, (sub direc]ia sa), Histoire des

idéologies, II, Paris, Hachette, 1978, pp. 317-319.253. R. FAVRE, La Mort au siècle des Lumières, pp. 349-353.


P|CATUL {I FRICA422

Capitolul 5

1. Despre occamism, cf. mai ales J.H. RANDALL, Jr., Making of Modern Mind,New-York, 1940, pp. 101-102 [i art. �Occam� [i �Occamisme� de P. VIGNAUX,`n Dictionnaire de Théologie catholique. H. HAYDN, The Counter-Renaissance,pp. 88-89.

2. Ch.G. NAUERT, Agrippa..., pp. 146 [i 302. R. STADELMANN, Von Geist des ausgehendenMittelalters : Studien zur Geschichte der Weltanschauung von Nicolaus Cusanusbis Sebastien Franck, Halle, 1929.

3. Ch.G. NAUERT, Agrippa..., pp. 148-149. IMBART DE LA TOUR, Les Origines de laRéforme, II, Paris, 1909, pp. 568-572. F. STROWSKI, Montaigne, Paris, 1906,pp. 124-130. P. VILLEY, Les Sources et l�évolution des Essais de Montaigne,Paris, ed. a 2-a, 1933 : II, pp. 154-155.

4. Ch.G. NAUERT, Agrippa..., pp. 140-141. Th. GREENWOOD, �L�Eclosion du scepticismependant la Renaissance et les premiers apologistes�, `n Revue de l�Universitéd�Ottawa, XVII, 1947. R.H. POPKIN, The History of Scepticism from Erasmus toDescartes, Assen, 1960.

5. ERASMUS, Eloge de la Folie, cap. XXXII, pp. 65-67. Cf. mai sus, p. 139.6. Pentru tot ceea ce urmeaz\, m-am ghidat dup\ Ch.G. NAUERT, Agrippa..., mai

ales pp. 214-220, 293-300. Cf. [i R. STADELMANN, Vom Geist..., deja citat.E. CASSIRER, Das Erkenntnisproblem in der Philosophie und Wissenschaft derNeuzeit (3 vol., Berlin, 1906-1920) : I, pp. 162 [i 181. G. ROSSI, Agrippa diNettesheym e la direzione scettica della filosofia del Rinascimento, Torino,1906. H. HAYDN, The Counter-Renaissance, mai ales pp. 146-147.

7. C. AGRIPPA, Opera, 2 vol., Lyon ( ?), 1620-1630 : II, pp. 554-555, De originalipeccato ; II, p. 491, De triplici ratione, cap. V.

8. Cf. P. VILLEY, Les Sources..., II, pp. 166-170.9. H. HAYDN, The Counter-Renaissance, p. 90. Printre alte lucr\ri din epoc\

consacrate criticii cunoa[terii amintesc : Quod nihil scitur de Francisco Sanchez(1581), [i Treatie of humane learning de Fulke Greville (1632).

10. Essais, II, cap. XII : II, p. 81. Etajul �sublunar� de corup]ie, potrivit concep]ieiaristotelice [i ptolemeice.

11. Ibid., p. 201.12. Ibid., p. 136.13. Ibid., p. 164.14. Ibid., p. 121.15. Ibid., p. 89.16. Ibid., p. 93.17. Ibid., p. 94.18. Ibid., p. 117.19. Ibid., p. 109.20. Ibid., pp. 243 [i 251.21. Ibid., p. 240.22. Ibid., p. 244.23. Ibid., p. 246.24. Ibid., p. 223.25. Ibid., p. 180.

423

26. Ibid., p. 183.27. Ibid., p. 210.28. Ibid., p. 245.29. Ibid., p. 207.30. Ibid., p. 199.31. Ibid., p. 181.32. Ibid., pp. 139-143.33. Ibid., p. 145.34. Ibid., p. 256.35. Ibid., pp. 215-216.36. Ibid., II, cap. 1 ; I, pp. 402-403.37. Ibid., II, cap. XII : II, p. 256.38. Ibid., p. 231.39. Ibid., p. 230.40. Ibid., pp. 230-231.41. Ibid., p. 234.42. Ibid., pp. 81 [i 124.43. Ibid., p. 127.44. Ibid., pp. 137-138.45. SAINTE-BEUVE, Port-Royal, ed. M. Leroy, Paris, Pléiade, 3 vol. : I, 1972, pp. 836,

841 [i 853.46. Ibid., p. 845.47. De exemplu, M. CONCHE, Montaigne, Paris, Seghers, 1966.48. A. GIDE, Essai sur Montaigne, Paris, 1929.49. H. FRIEDRICH, Montaigne, ed. fr. 1968, Paris, Gallimard, mai ales pp. 104-155.

Carte ap\rut\ `n 1949 ; ed. a 2-a, 1967.50. MONTAIGNE, Essais, II, cap. XII : II, p. 125.51. Ibid., p. 67.52. Ibid., p. 145.53. PASCAL, Entretien avec M. de Sacy (`n �uvres complètes, ed. F. Strowsky,

Ollendoy, 1931, p. 40).54. Printre autorii care au reabilitat religia lui Montaigne `i cit\m mai ales pe :

F. STROWSKI, Montaigne, 1906 ; J. PLATTARD, Montaigne et son temps, 1936 ;M. DREANO, La Pensée religieuse de Montaigne, 1936 [i �L�Augustinisme dansl�Apologie de Raymond Sebond� `n Bibliothèque d�humanisme et Renaissance,1962, pp. 559-575 ; M. CITOLEUX, Le Vrai Montaigne, théologien et soldat, Paris,1937 ; Cl. SCLAFERT, L�Ame religieuse de Montaigne, 1951. Bibliografii recente`n Fr.S. BROWN, Religion and Political Conservatism in the Essais of Montaigne,Geneva, Droz, 1963 [i B. CROQUETTE, Pascal et Montaigne. Etude des réminiscencesdes Essais dans l��uvre de Pascal, Geneva, Droz, 1974.

55. P. CHARRON, De la Sagesse `n Choix de moralistes français, ed. J. Buchon,Paris, 1836, cartea I, cap. XIV, p. 40.

56. Ibid., p. 41.57. Ibid., p. 42.58. Ibid.59. Ibid.60. Ibid., p. 43.61. Ibid., p. 41.62. Ibid., p. 44.63. Ibid.64. Despre G. Bruno, cf. mai ales I.L. HOROWITZ, The Renaissance Philosophy of

Giordano Bruno, New York, Coleman-Ross, 1952. H. VEDRINE, La Conceptionde la nature chez Giordano Bruno, Paris, Vrin, 1967.


P|CATUL {I FRICA424

65. Trimit aici mai ales la La République, Darmstadt, Scientia Aalen, 1961, V, 1,pp. 663-664 [i introducerea la Thé^tre de la nature universelle, trad. fr. din1597 ; [i la L. LE ROY, De la vicissitude ou variété des choses en l�univers, 1575.

66. M. LUTHER, �uvres, X, p. 399 (Evangile de la grand�messe du jour de Noël ) :predic\ redactat\ la Wartburg.

67. J. CALVIN, L�Institution chrétienne, II, II, 14 : II, p. 37.68. Ibid., I, V, 2 : II, p. 18.69. Ibid., II, II, 18 : II, p. 40.70. Ibid., III, XXI, 1 : III, p. 394.71. M. LUTHER, �uvres, mai ales IX, pp. 250, 259 ; X, pp. 189, 254, 357.72. Ibid., X, p. 339 (Evangile de la grand�messe de Noël).73. J. CALVIN, L�Institution..., II, II, 12 : p. 33.74. M. LUTHER, �uvres, X, p. 365.75. Ibid., X, p. 351.76. Ibid., III, p. 243. (De la vie conjugale).77. Ibid., IX, p. 345 (Sermon pour le 2e dimanche après l�épiphanie, 1546).78. Ibid., X, p. 189 (Sur l�ép`tre du 4e dimanche de l�avent, redactat\ la Wartburg).79. Ibid., IX, p. 347.80. H. HAYDN, The Counter-Renaissance, p. 272. Cf. [i pp. 165-166.81. Fr. BACON, The New Organon and related Writings, ed. F.E. Anderson, New

York, Liberal Arts Press, 1960, p. 91 (I, XCII).82. J. DAVIES, Poems, V. 114-115, ed. Cl. Howard, New York, 1941. Citat `n

H. HAYDN, The Counter-Renaissance, p. 113.83. Ibid., V. 173-180.84. J. DONNE, Works, ed. H. Alford, Londra, 1839 : V, p. 577. Citat ̀ n ibid., pp. 113-114.85. J. DONNE, The Complete English Poems, ed. A.J. Smith, Londra, 1971 (The

First Anniversary), V. 205-215, p. 276.86. Despre pesimismul din Anglia epocii elisabetane [i `n timpul primilor

Stuar]i, cf. fascicolul litografiat editat de Univ. din Lille III, sub conducerealui M. PLAISANT, La Mort, le fantastique, le surnaturel du XVI e siècle à l�époqueromantique, 1980 (colocviul din martie 1979).

87. Despre acest subiect, vezi mai ales : A. WARTBURG, �Zu den Wandlungen desFortuna Symbols in der bildenden Kunst der Renaissance�, `n Kunstwissensch.Beiträge, A. Schmarsow gewidmet, Leipzig, 1907, pp. 129 [i urm. A. DOREN,�Fortuna im Mittelalter und in der Renaissance�, `n Vorträge der BibliothekWarburg, 1922-1923, I, pp. 72-144. H.R. PATCH, �The Tradition of theGoddess Fortuna in Roman Literature and in the transitional Period�, `nSmith College Studies in Modern Languages, vol. III, nr. 3, aprilie 1922,pp. 131-187 ; �The Tradition of the Goddess Fortuna in Medieval Philosophyand Literature�, `n ibid., vol. III, nr. 4, iulie 1922, pp. 179-235 ; �Fortuna inOld French Literature�, `n ibid., vol. IV, nr. 4, iulie 1923, pp. 1-45. E. CASSIRER,Individuum und Kosmos in der Philosophie der Renaissance, Leipzig, Teubner,1926. R. VAN MARLE, Iconographie de l�art profane, Bruxelles, 1932, II,pp. 181-202. E. PANOFSKY, Essais d�iconologie, Paris, Gallimard, 1967. F.P. PICKERING,Literatur und Darstellende Kunst in Mittelalter, Berlin, 1966. La aceast\documenta]ie de baz\ se adaug\ lucr\rile [i articolele care vor fi citate peparcursul dezvolt\rilor despre Fortuna.

88. E. CASSIRER, Individuum..., p. 80.89. E. GARIN, Moyen @ge et Renaissance, Paris, Gallimard, 1969, p. 164.90. Patr. Lat., VI, col. 437-440 (De Falsa sapientia philosophorum, III, 28-29).91. Cetatea lui Dumnezeu, IV, 18 : ed. Combès, �uvres, Sf. Augustin, 33, pp. 583-585.92. Continu`ndu-l pe H.R. PATCH, �The Tradition... in medieval philosophy�, am

reunit dou\ texte din Sf. Augustin : De Libero arbitrio, III, 2 (Patr. Lat., XXXII,col. 1273) [i Quaest. in Hept., I, 91 (Patr. Lat., XXXIV, col. 571).

425

93. Opera, III, 461 (Patr. Lat., XXIII, col. 1083).94. Cf. LACTAN}IU, De vera religione, III, 29 (Patr. Lat., VI, col. 443) ; Sf. AUGUSTIN,

Cetatea lui Dumnezeu, vezi nota 91. Sf. IERONIM, Opera, IV, 783 (Patr. Lat.,XXIV, col. 639), (pp. 29-30 din ed. rom.).

95. Commentaria physicorum Aristotelis (Opera, ed. de Leon XIII, II, p. 86 (13)).96. CALVIN, Institution..., I, V, 11 (~mpotriva �Fortunei�) : I, p. 27.97. Cf. A. DOREN, �Fortuna...�, p. 104, n. 70.98. G. BUDÉ, De Transitu hellenismi ad christianismum (trad. E. Lebel), pp. 139

[i 249-250.99. Ibid., p. 249.100. BOETHIUS, De Consolatione philosophiae, IV, pr. VI. Am consultat trad. engl.

de R. Green, Indianapolis-New York, Bobbs-Merrill, 1962, aici p. 92.101. Ibid., pp. 93-96.102. Ibid., I, poemul 1, p. 3.103. Ibid., II, pr. 1, p. 22.104. Ibid. Despre importan]a temei ro]ii Fortunei, pornind de la Boethius,

cf. A. DOREN, �Fortuna...�, p. 82.105. Ibid., II, pr. 2, p. 24.106. Acum la Biblioteca din München. Cf. H. SPITZMULLER, Poésie latine chrétienne

du Moyen @ge, p. 1727. J.A. SCHMELLER, Carmina Burana, Breslau, 1904.107. Catedralele din Basel, Lausanne, Amiens, Trento ; bisericile Saint-Etienne

de Beauvais, Sf`ntul Zenon din Verona, Sf.-Francisc din Parma.108. Roman de la Rose (ed. F. Lecoy, Paris, Champion, 3 vol., 1958-1975).109. Ibid., versurile 4858-4861.110. Ibid., versurile 6168 [i urm.111. Ibid., versul 6189.112. Ibid., versurile 5356 [i urm. Despre puterea Fortunei, cf. versurile 6717-6720 ;

7139-7141, 7171-7174.113. Enfer, cap. VII, versurile 67-96, Pléiade. pp. 923-924.114. Le Banquet, IV, XI, ibid., p. 471.115. CECCO D�ASCOLI, Acerba, ed. Rosario, 1916, II, cap. I, 11. 19-22. Cf. G. BOFFITO,

�De principiis astrologiae di Cecco d�Ascoli� ̀ n Giornale storico della letteraturaitaliana, supl. 6, 1906, p. 28. H.R. PATCH, �The Tradition... in Medievalliterature�, p. 202.

116. PETRARCA, Opera quae exstant omnia, Basel, 1581, pp. 923-926.117. De exemplu, sonetele 228, 232, 234, 256. Ed. consultat\, Basel, 1544,

partea a 4-a, pp. 165, 166, 168, 170.118. Am revenit la ed. din 1581, care nu numeroteaz\ sonetele, dar are Prologul

la De Remediis, absent `n ed. din nota precedent\ : I, pp. 1 [i urm.119. Esposizioni sopra la comedia di Dante, vol. VI, din ed. de V. BRANCA, Tutte

le opere di Giov. Boccaccio, Mondadori, Milano, 1965, pp. 398-399.120. BOCCACIO, De Casibus..., l. VI, cap. 1. Cf. nota urm. pentru trad. utilizat\.121. BOCCACIO, Des nobles malheureux, Paris, 1538. Cartea VI, cap. I, fo XXIII ro.122. BOCCACIO, De Amorosa visione (Opere, XIV), cf. cap. XXXI, pp. 125 [i urm.123. Cf. A. WARBURG, La Rinascità del paganesimo antico, Floren]a, Nuova Italia,

1966, pp. 234-237 [i pl. 68.124. H.R. PATCH, �The Tradition of the Goddess Fortuna�, p. 224.125. R. VAN MARLE, Iconographie..., II, p. 186.126. L�Hypnerotomachia Poliphili, de Fco COLONNA, a ap\rut la Vene]ia, `n 1499

[i a cunoscut un succes interna]ional. Cf. E. KRETZULESCO-QUARANTA, LesJardins du songe. �Poliphile et la mystique de la Renaissance, Paris, LesBelles Lettres, 1976, pp. 90-91.

127. J. MACEK, �La Fortuna chez Machiavel�, `n Le Moyen @ge, vol. LXXVII, 1974, 1, p. 310.


P|CATUL {I FRICA426

128. ~n aceast\ privin]\, cf. H. HAYDN, The Counter-Renaissance, mai ales pp. 435-442.129. S.C. CHEW, �Time and Fortune� `n Journal of English Literary History, VI,

iunie, 1939, p. 89.130. Edi]ia original\ a ap\rut `n 1522.131. ~i mul]umesc Sarei Matthews-Grieco pentru a-mi fi comunicat aceste cifre.

Cele cinci volume `n discu]ie s`nt cele ale lui G. DE LA PERRIÈRE, Théâtre des bonsengins, Paris, 1539 ; G. CORROZET, Hécatomgraphie, Paris, 1540 ; A. ALCIATI,Emblèmes..., Lyon, 1549 ; H. JUNIUS, Les Emblèmes..., Anvers, 1567 ; J.J. BOISSARD,Emblèmes..., Metz, 1588. Teza SAREI MATTHEWS-GRIECO, L�Iconographie de le femmedangereuse dans l�estampe et les livres d�emblèmes du XVIe siècle français afost sus]inut\ la E.H.E.S.S. ̀ n februarie 1983 [i publicat\ la Flammarion ̀ n 1991.

132. J. MACEK, �La Fortuna...�, p. 306.133. A. PIAGET, Martin Le Franc, prévot de Lausanne, Lausanne, 1888, pp. 192 [i 195.

L�Estrif de Fortune et de Vertu dateaz\ din 1447-1448 [i a fost redactat\ lacererea lui Filip cel Bun.

134. A. CHARTIER, �uvres, ed. de A. du Chesne, 1617, p. 267. Cf. H.R. PATCH,�Fortuna...�, p. 31.

135. Disputationes adversus astrologus, cartea a III-a, cap. 27 : cartea a IV-a,cap. 2 [i 3. Ed de E. Garin `n dou\ volume, Floren]a, 1946-1952.

136. Ph. SIDNEY, Arcadia, III, 10. Cf. H. HAYDN, The Counter-Renaissance, pp. 436-437.137. Ed. SPENSER, Faerie Queen, VIII, 3 ; cf. H. HAYDN, ibid.138. E. DOLET, Les Gestes de Françoys de Valois Roy de France, 1540, citat de

J. CÉARD, La Nature..., p. 107.139. H. BUSSON, Le Rationalisme dans la littérature française de la Renaissance

(1533-1601), Paris, Vrin, ed. din 1959, p. 115.140. BAUDOIN [i JEAN DE CONDÉ, Dits et contes, ed. A. Scheler, Bruxelles, 3 vol.,

1866-1867 : III, pp. 151 [i urm. Cf. H.R. PATCH, �Fortuna...�, pp. 17-18.141. CHARLES D�ORLÉANS, Poésies complètes, ed. Ch. d�Héricault, 2 vol., Paris, 1896 :

I, pp. 129-132 (Ballades XIII-XV). Cf. H.R. PATCH, �Fortuna...�, pp. 27-28.142. F.P. PICKERING, Literatur..., p. 61.143. A. CHASTEL, L�Europe de l�humanisme et de la Renaissance, Paris, ed. des

Deux mondes, 1963, gr. 48 [i p. 320.144. Catalogul expozi]iei Dürer la B.N. 1971, p. 78.145. Le Livre de la mutacion de Fortune par Christine de Pisan, ed. S. Solente,

Paris, Picard, 4 vol., 1959, I, p. XXXV [i II, vers. 7171-7172.146. Citat `n ibid., I, p. XXXV [i vers. 2218-2220.147. Citat `n H.R. PATCH, �Tradition...�, pp. 224-225.148. Ms. din 1460 la Bibl. din Sankt-Petersburg. Reproducere `n A. CHASTEL, Le

Mythe de la Renaissance, 1420-1520, Geneva, Skira, 1969, p. 6.149. Timon d�Athènes, I, 1.150. The Contention between Liberality and Prodigality. Cf. S.C. CHEW, �Time

and Fortune�, pp. 90-91.151. C. RIPA, Iconologie, ed. parizian\ din 1644, pp. 184-185.152. S.C. CHEW, �Time and Fortune�, p. 80. Imaginea `[i are r\d\cinile `n antichitate

[i se reg\se[te `n Roman de la Rose.153. Ibid., p. 87. Cf. R. VAN MARLE, Iconographie..., p. 194 [i fig. 27.154. Ibid., p. 99. R. GREENE, Arbasto, The Anatomy of Fortune. Prose Works, III,

pp. 171 [i urm.155. Ibid., p. 98.156. Despre aceast\ tem\, E. CASSIRER, Individum und Kosmos, p. 81. A. WARBURG, La

Rinascità del paganesimo antico, pp. 236-238. A. CHASTEL, Le Mythe de laRenaissance, p. 11. R. VAN MARLE, Iconographie..., II, p. 189.

157. G. BUDÉ, De Transitu..., p. 169.

427

158. E. PANOFSKY, Essais d�iconologie, pp. 168-169.159. Respectiv, II, 1 [i IV, 6.160. Cf. diferitelor referin]e oferite de H.R. PATCH, �Tradition...�, pp. 216-217. ~n

privin]a Fortunei-Ocazie pe care trebuie s-o prinzi, cf., G. CORROZET,L�Hécatomgraphie..., a 83-a emblem\ ; J.J. BOISSARD, Emblèmes..., pl. nr. 26,pp. 60-61 : informa]ii comunicate de Sara Matthews-Grieco.

161. POLIZIANO, Stanze, ed. Opera omnia de I. Maïer, Torino, Bottega d�Erasmo,vol. III, 1971, pp. 58-59.

162. G. MENETTI, De Dignitate et excellentia hominis, Basel, 1532, p. 129.163. Disputationes adversus astrologus, cartea a III-a, cap. 27. Vezi despre Pico :

L�Opera e il pensiero di Giovanni Pico della Mirandola nella storiadell�Umanesimo, 2 vol., Floren]a, 1965.

164. Cf. E. GARIN, La Renaissance. Histoire d�une révolution culturelle, Verviers,Marabout, 1970, p. 193 ; Charles de Bovelles en son cinquième centenaire1479-1979 (Actele colocviului din Noyon, 1979), Paris, Trédaniel, 1982,mai ales pp. 101-109.

165. Reproducerea acestei gravuri `n E. CASSIRER, Individum und Kosmos, pp. 302-303.Toate c\r]ile lui Ch. de Bovelles figureaz\ `n anexa lucr\rii lui E. CASSIRER,pp. 301-412. Despre Ch. de Bovelles, cf. [i J.M. VICTOR, Charles de Bovelles,1479-1553. An intelectual Biography, Geneva, Droz, 1978.

166. Ibid., p. 321.167. Ibid., p. 329.168. J. BODIN, Methodus ad facilem historiarum cognitionem (cartea I, cap. 1),

trad. Mesnard, Paris, 1951, I, p. 115. Cf. E. GARIN, Moyen @ge et Renaissance,p. 151.

169. L.B. ALBERTI, I Libri della famiglia, ed. de R. ROMANO [i A. TENENTI, Torino,Einaudi, 1969, p. 3.

170. E. GARIN, Moyen @ge et Renaissance, p. 77.171. Scrisoarea este reprodus\ integral `n A. WARBURG, La Rinascità..., pp. 233-235.172. L.B. ALBERTI, I Libri..., pp. 4-11.173. L.B. ALBERTI, Della Tranquillità dell�animo (cartea a III-a, `n Opere volgari,

ed. de A. Bonucci, Floren]a, 1843-1845, I, pp. 113-114.174. Cf. A. WARBURG, La Rinascità..., p. 235.175. ~n edi]ia Pléiade, pp. 365-367. Trad. rom. cit.176. V. 13609.177. Citat `n M. LE ROUX DE LINCY, Le livre des proverbes..., II, p. 490.178. Cf. A. WARBURG, La Rinascità..., p. 235.179. Ibid, pp. 236-237.180. ERASMUS, Eloge de la Folie, cap. LXI (ed. de M. Rat, Paris, Garnier, 1953, p. 155).181. Le Prince, cap. XXV.182. Cf. J. DELUMEAU, La civilisation de la Renaissance, pp. 397-402.183. Cf. E. GARIN, Moyen @ge et Renaissance, pp. 120-134.184. L�AURIGEMMA, Le Signe zodiacal du scorpion, Paris-Haga, Mouton, 1976,

pp. 81-82. Trimit la aceast\ carte pentru bibliografia recent\ despre astrologiaRena[terii.

185. Citat `n ibid., p. 92.186. Ibid., p. 82.187. Ibid.188. Crónica dos feitos de Guiné, trad. de L. Bourdon, Dakar, 1960, cap. XXVIII,

pp. 116-117.189. L.B. ALBERTI, I Libri della famiglia (cartea a II-a), p. 178.190. Am utilizat traducerea italian\ (B.N., de la 24687 la 24693) inserat\ `n

diverse Opuscula de nobilitate, 1544, pp. 23ro-23Vo.


P|CATUL {I FRICA428

191. Ibid, p. 26ro.192. Ibid, p. 9ro.193. A. WARBURG, La Rinascità..., p. 235.194. MACHIAVELLI, Discours... (III, 9), Pléiade, pp. 640-642. Trad. rom. cit.195. Ibid., Capitolo della Fortuna, p. 85.196. Ibid., Discours..., 111, 31, p. 686.197. Ibid., Capitolo della Fortuna, p. 82.198. Ibid., Discours... 11, 29, pp. 596-597.199. Reproducere `n R. VAN MARLE, Iconographie..., II, p. 188.200. G. BUDE, De Transitu..., p. 248.201. J. CALVIN, Institution..., I v, 11, p. 27.202. MACHIAVEL, Le Prince, cap. XXV, pp. 364-365. Trad. rom. cit.203. G. MEURIER, Trésor des sentences citat `n M. LE ROUX DE LINCY, Le Livre des

proverbes..., 11, p. 301.204. Trésor des sentences, citat `n ibid.205. GRUTHER, Recueil, citat `n ibid., p. 300.206. G. MEURIER, Trésor des sentences, citat `n ibid., p. 277.207. Din acela[i Trésor des sentences, citat `n ibid.208. Proverbes communs gothiques, citat `n ibid., p. 293.209. Essais, I, cap. XXXIV : 1, p. 278.210. Ibid, 1, cap. XLV : 1, p. 350 (MANILIUS, Astronomiques, IV).212. Cf. mai ales R. VON ALBERTINI, Das florentinische Staatsbewustein im Uber-

gang von der Republik zum Principat, Berna, Francke, 1955 pp. 222-260.F. GILBERT, Machiavelli and Guicciardini. Politics and History in SixteenthCentury Florence, Princeton Univ. Press, 1965, pp. 251-255, 267-279, 289-291.

213. Texte citate `n F. GILBERT, Machiavelli..., p. 266.214. A fost publicat\ de A. Reumont `n Appendice nr. 22 all�Archivio Storico

Italiano, vol. VL, Florence, 1848, pp. 263-387215. Cf. ibid., pp. 284-285, 287.216. Ibid., p. 289.217. Ibid., p. 339.218. Ibid., p. 348.219. F. GUICCIARDINI, Storia d�ltalia, ed. Panigada, 5 vol., Bari, 1929, �Scrittori

d�Italia�. Aici cartea I (vol. I, p. 1.).220. De exemplu cartea X, cap. 14 (vol. III, p. 197), cartea XIV, cap. 7 (vol. IV, p. 116),

cartea XVI, cap. 5 (vol. IV, p. 288).221. F. GILBERT, Machiavelli..., p. 289, n. 4.222. Cele dou\ texte citate `n ibid., p. 281. Respectiv Scritti autobiografici,

�Consolatoria� din 1527 [i Ricordi �ricordo�, nr. 138.223. SHAKESPEARE, Henry V, III, 6, Pléiade : I, p. 788.224. Ibid., Le Roi Lear, II, 6 : II, p. 669.225. Ibid., Antoine et Cléopatre, IV, 15 : II, p. 847.226. Ibid., Timon d�Athènes, I, 1 : II, p. 953.227. MARSTON, Antonio et Mellida, III, ed. H. Wood, Londra, 1934, p. 32. ~n aceast\

privin]\ [i pentru cele ce urmeaz\, cf. H. HAYDN, The Counter-Renaissance,pp. 440-441.

228. CHAPMAN, All Fools, V, 1, ed. Th. Parrott, Londra, 1914.229. Ibid., Bussy, V, 2.230. Ibid., I, 1.231. M\ refer aici la teza de ciclul al 3-lea a d-nei Sara MATTHEWS-GRIECO, L�lmage

de la femme dangereuse...232. G. de LA PERRIERE, Théâtre..., emblema xx.

429

233. G. CORROZET, Hécatomgraphie p. 27.234. M\ refer din nou la teza de ciclul al 3-lea a d-nei Sara MATTHEWS-GRIECO.235. M. LUTHER, �uvres, V, p. 53.236. Cartea esen]ial\ a lui H. HEGER, Die Melancholie bei den französischen

Lyriken des Spätmittelalters, Bonn, 1967, care demonstreaz\ spectaculoasaascensiune a temei melancoliei ([i a Fortunei) `n poezia francez\ `ncep`ndcu Ciuma neagr\.

237. J. HUIZINGA, Le Déclin..., p. 32 [i pp. 36-40.238. E. DESCHAMPS, �uvres..., I, p. 311.239. Ibid., IV, p. 18.240. A. de LA BORDERIE, Jean Meschinot, sa vie et ses �uvres, Paris, 1895, p. 277.

Citat de J. HUIZINGA, Le Déclin..., p. 38.241. G. CHASTELLAIN, �uvres..., I, p. 10. Prolog citat `n ibid.242. O. de LA MARCHE, Mémoires, ed. Beaune [i d�Arbaumont, Paris, 4 vol.,

1883-1888 : I, p. 186.243 E. de MONSTRELET, Chroniques, ed. Douët d�Arq, Paris, 6 vol., 1857-1862 : IV,

p. 430.244. Cf. A. CHASTEL, �La Mélancolie de Laurent de Médicis� `n Fables, formes, figures,

Paris, 2 vol., Flammarion, 1978, I, p. 154.245. Despre melancolie la sf`r[itul Evului Mediu, cf. D. JACQUART, �Le Regard d�un

médecin sur son temps : Jacques Despars (1380 ?-1458)�, `n Bibliothèque del�Ecole des Chartes, CXXXVIII, iulie-decembrie 1980, `n special pp. 61, 68-76.

246. Cap. VII. Ed. carmélitaines, Paris, Desclée dc Brouwer, 1952, pp. 46-50.247. Cf. Cl.G. DUBOIS, Le Maniérisme, Paris, P.U.F., 1979, pp. 200-203.248. A. REDONDO �La Folie du cervantin licencié de verre�, `n Visages de la Folie,

pp. 35-38.249. J. STAROBINSKI, Histoire du traitement de la mélancolie des origines à 1900,

Basel, Geigy, 1960 (Acta psychosomatica, nr. 3), p. 38. Lucrarea lui H.TELLENBACH, La Mélancolie, Paris, P.U.F., 1979 ne intereseaz\ aici mai alesprin capitolul I. ~n schimb cartea lui R. KLIBANSKY, E. PANOFSKY [i Fr. SAXL,Saturn and Melancholy, Studies in the History of Natural Philosophy, Londra,Nelson, reed. 1964 passim, este fundamental pentru noi. D-na E. BERRIOT--SALVADORE a avut amabilitatea de a-mi comunica `n manuscris teza sa deciclul al 3-lea (Montpellier, 1979) : Images de la femme dans la médecine duXVI e et du début du XVII e siècle. ~i aduc vii mul]umiri.

250. Despre Robert BURTON cartea esen]ial\ `n francez\ este cea a lui J.R. SIMON,Robert Burton (1577-1640) et l�Anatomie de la mélancolie, Paris, Didier, 1964.Aici, pp. 41-45. ~i mul]umesc lui André Rannou pentru a-mi fi semnalat aceast\lucrare.

251. J. STAROBINSKI, Histoire..., p. 38.252. Prezent\ri moderne ale acestei explica]ii mai ales ̀ n J. STAROBINSKI Histoire...,

pp. 9-45. E. PANOFSKY, The Life and Art of Albrecht Dürer, Princeton Univ.Press, 1955, pp. 157-160. THORNDIKE, A History of Magic and ExperimentalScience, Columbia Univ. Press, vol. V [i VI, 1941, passim.

253. J. FERNEL, Universa medicina, 1554 : aici cartea VI, cap. 3. Trad. fr. Les Septlivres de la thérapeutique universelle, 1648.

254. A. PARE, �uvres, ed. P. de Tartas dup\ cea din 1585, 3 vol., Paris, 1969. Aici,vol. 1 : Introduction, cap. VIII, pp. XI-XV. Explica]ii concordante ale unuimedic din secolul XVII, `n R. MANDROU, Possession et sorcellerie au XVIIe

siècle, Textes inedits, Paris, Fayard, 1979, pp. 201-218.255. T. BRIGHT, A Treatise of Melancholie, 1586.256. A. PARE,�uvres, I, Introduction, cap. VIII, pp. XI-XV.257. L. LEMNIUS, Les Secrets miracles de nature..., trad. fr. din 1566, p. 249.


P|CATUL {I FRICA430

258. S\ not\m c\ isteria este identificat\ `n acest caz ca o afec]iune de originenervoas\, provenind dintr-o proast\ func]ionare a uterului. Cf. I. VEITH,Histoire de l�hystérie, Paris, Seghers, 1973.

259. Excelent\ prezentare a teoriilor medicale ale timpului consacrate melancoliei`n L. BABB, The Elizabethan Malady. A Study of Melancholia in EnglishLiterature from 1580 to 1642, East Lansing (Michigan), 1951, pp. 21-72.Cf. aussi R. KLIBANSKY..., Saturn..., pp. 67-126.

260. J STAROBINSKI, Histoire... p. 41.261. Citate `n ibid. p. 40 dup\ L. VANINI, Dialogi de admirandis naturae reginae

deaeque mortalium arcanis, Paris, 1616.262. Aceea[i referin]\ ca mai sus, n. 256.263. R. BURTON, The Anatomy of Melancholy, ed. H. Jackson, Londra-New York,

Dent, 1964, 3 vol., aici II, p. 103.264. Cf. A. CHASTEL, �La Tentation de saint Antoine ou le songe du mélanco-

lique�, `n Fables, formes et figures, pp. 137-146.265. Cf. TEREZA DE AVILA, Livre des Fondations, cap. VII, pp. 48-49.266. Cartea esen]ial\ asupra acestui subiect r\m`ne cea a lui R. KLIBANSKY, E. PANOFSKY

[i Fr. SAXI, Saturn and Melancholy. Cf. [i E. PANOFSKY, The Life... of Dürer,Londra, Nelson, reed. din 1964, pp 166-167. J. DELUMEAU, La Civilisation de laRenaissance, pp. 394-397. J. SEZNEC, La Survivance des dieux antiques,Londra, 1939, pp. 59-74, reed. 1980.

267. Reproducere `n E. PANOFSKY, The Life ... of Dürer, pl. 213 (al treilea sfert alsecolului XV). Erfurt, Städtisches Museum.

268. Colec]ia Waldburg-Wolfegg la Waldsee. Cf. J. SEZNEC, La Survivance..., p. 67.V. LIPPMANN, Les Planètes et leurs enfants, Paris 1895.

269. Reproducere [i comentariu `n J. DELUMEAU, La Civilisation..., pl. 145 [i p. 390.Modena, Biblioteca estense.

270. Oper\ executat\ `n 1506-1509 : Lisabona, Museo nacional de arte antigua.271. E. PANOFSKY [i Fr. SAXL, Dürers �Melancolia I�, Leipzig, 1923 Cf. [i R. MARCEL,

Marsile Ficin, Paris, Belles Lettres, 1956. A. CHASTEL, Marsile Ficin et l�art,Geneva, Droz, 1954.

272. Cf. mai ales cap. 6 din cartea I a De Triplici vita.273. PICO DELLA MIRANDOLA, Opere di Giov. Benivieni fiorentino... con una canzona

dello amore celeste e divino, con commento dell�ill. s. conte G. Pico Mirandolano,1522, I, 7, fo 10. Citat `n E. PANOFSKY, Essais d�iconologie, p. 293.

274. Aceast\ dezvoltare este inspirat\ de articolul lui A. CHASTEL �La Mélancolie...�`n Fables, formes, figures, I, pp. 149 [i urm.

275. Ibid., p. 152.276. Citat `n ibid., [i `n A. LIPARI, �The dolce stil nuovo according to Lorenzo dei

Medici�, `n Yale Romanic Studies, XII, 1936. Este comentariul lui Lorenzo launul din sonetele care figureaz\ `n Lorenzo de� Medici, Opere, ed. A.Simioni, �Scrittori d�ltalia�, Bari, 1913, I, Rime, p. 31.

277. J. STAROBINSKY, Histoire..., p. 73.278. M. FICINO, De Triplici vita, III, cap. 22, 23 [i 24. Am utilizat trad. fr. a lui Guy

Le Fèvre de la Borderie 1581 (la B.N.).279. Ibid., cartea III, cap. 22, p. 172vo.280. Pentru aceast\ dezvoltare `l urmez pe E. PANOFSKY. The Life... of Dürer, `n

special p. 169. C. AGRIPPA, De Occulta philosophia, ed. din 1531, I, cap. LX,pp. 78-80. ~n ms. din 1510 (Bibl. univ. din Würzburg) � prima versiune alucr\rii � : III, cap. XXXI-XXXII. Cf. [i R. KLIBANSKY..., Saturn..., pp. 241-276.Rezumat al acestei lucr\ri, de R. KLEIN, ̀ n Mercure de France, 1964, pp. 588-594.K. HOFFMANN, �Dürers Melancolia I�, ̀ n Kunst als Bedeutungsträger. Gedenkschriftfür Günter Bandmann, 1979, pp. 251-277 [i F. ANZELEWSKY, Dürer. Vie et�uvre, Fribourg, Office du Livre 1980.

431

281. Citat `n E. PANOFSKY [i Fr. SAXL, Dürers �Melancolia I �, p. 31.282. De Triplici vita a fost cunoscut\ `n Germania `nc\ de la sf`r[itul secolului XV,

iar na[ul lui Dürer a publicat `n 1497 coresponden]a lui Ficino : R. KLIBANSKY...,Saturn.... p. 277.

283. E. PANOFSKY, Essais d�iconologie, pp. 293-296.284. Essais, I, cap. II (�De la tristesse�) : I, p. 33.285. Cf. J.B. BAMBOUROUGH, The little World of Man, Londra, 1952, p. 107. Cf. [i

L. BABB, The Elizabethan Malady.286. Comme il vous plaira, II, V, Pléiade, II, p. 39.287. Ibid., II, VII, p. 46.288. Ibid., IV, p. 74.289. L. BABB, The Elizabethan Malady..., p. 74.290. R. BURTON, The Anatomy..., I, p. 120.291. Ibid., II, p. 70. P.R. SIMON, Robert Bulton..., pp. 164-165.292. L. BABB, The Elizabethan Malady..., pp. 76-101.293. Titus Andronicus, II, 3 (ed. Pléiade : II, p. 398).294. R. BURTON, The Anatomy..., I, pp. 305-333 (miseries of scholars).295. Ibid., III, pp. 310-311.296. L. BABB, The Elizabethan Malady..., p. 157.297. J. FERRAND, De la maladie d�amour, ou melancholie érotique, 1612. Jacques

Ferrand era un medic din Agen.298. R. BURTON, The Anatomy..., III, pp. 311-432.299. M. FICINO, Théologie platonicienne, trad. R. Marcel, 3 vol., Paris, Belles

Lettres, 1964-1970. Aici II, pp. 272-273 (Cartea XIV, cap. VII).300. Mai ales sonetele 12, 15, 16, 19, 56, 60, 63, 64, 65, 73, 74, 76. Cf. [i `n Le Viol

de Lucrèce invectivele `mpotriva Timpului [i a Ocaziei.301. P. de LANCRE, Tableau de l�inconstance et instabilité de toutes choses, 1607,

p. 100. ~i mul]umesc domnului Jean Lhérété pentru a-mi fi trimis `n manuscrisarticolul s\u �Portrait d�un juge. Pierre de Lancre. De l�angoisse baroque al�ordre classique�. Citatele din P. de Lancre figureaz\ `n acest studiu.

302. Ibid., p. 42.303. Bremen, Kunsthalle. Cu privire la melancolie `n mediile cultivate, cf. J.

BOUSQUET, La Peinture..., pp. 215-224.304. J. DU BELLAY, �uvres poétiques, ed. H. Chamard, IV, Paris, 1934, pp. 92 [i 106.305. L. de CAMOENS, Obras completas, ed. H. Cidade, Lisabona, 1946 : II, p. 295.306. A. D�AUBIGNÉ, Le Printemps, Stances, I, ed. Desornoy, Geneva, s.d.307. M. REGNIER, �uvres complètes, ed. J. Plattard, Paris, Belles Lettres, 1954,

�Poésies spirituelles : stances�, p. 221.308. Jean le Bon zis l�Hétropolitain (un medic), Adages et proverbes de Solon...,

cartea II, nr. 741 ; cartea IV, nr. 64. Aceast\ carte ( 1576) `i este dedicat\ luiRonsard. ~i mul]umesc lui Daniel Rivière pentru a-mi fi comunicat acesteproverbe, ca [i urm\torul.

309. Recueil de sentences notables, dicts et dictons communs..., Anvers, 1568 nr.46r0, aceast\ admonestare este inserat\ printre mai multe alte avertismente`mpotriva lenei, trufiei, proceselor, urii, vinului [i �sexului feminin�.

310. Rouen, 1600. Ed. consultat\, 1616, pp. 19-27.311. E. PANOFSKY, Essais d�iconologie, p. 113.312. Corectat\ de altfel ̀ n R. KLIBANSKY..., Saturn..., la care a colaborat [i E. Panofsky,

pp. 277-279.313. E. PANOFSKY, Essais d�iconologie, p. 115. Pentru tot ce urmeaz\ m\ refer la

reproduceri de gravuri pe care mi le-a transmis cu deosebit\ amabilitateSara Matthews-Grieco.

314. Reproducere `n R. KLIBANSKY..., Saturn..., fig. 52.


P|CATUL {I FRICA432

315. Cf. ibid., [i Conrad CELTIS, Libri amorum, Nürnberg, 1502, fos IX verso [i recto.316. R. KLIBANSKY..., Saturn..., p. 278.317. Reproduceri ale acestori gravuri se g\sesc `n cabinetul de stampe de la B.N.318. P. CHARRON, De la Sagesse, I, cap. XXXI [i III, cap. XXXIX. Ed. J. BUCHON, Choix

de moralistes français, Paris, 1836, pp. 59-61 [i pp. 284-285.319. L. LEMNIUS, De Habitu et constitutione corporis, Anvers, 1561. Am consultat

trad. ital. Della complessione del corpo humano, Vene]ia, 1564, p. 115.320. Vezi mai departe, pp. 255-264.321. Text ̀ n C. PASCAL, Poesia latina medievale, Catania, 1907, p. 120. Cf. R. KLIBANSKY...,

Saturn..., p. 78.322. Patr. Lat., CLXXVI, col. 1000 [i urm. R. KLIBANSKY..., Saturn..., ibid.323. DANTE, �uvres complètes, trad. A. Pézard, Pléiade, 1965, Enfer, cap. VII,

v. 115-124, pp. 924-925.324. J. DUPIN (1302-1374), Le Roman de Mandevie ou les mélancolies sur la

condition de l�homme, cap. XXIX (despre lene[i). B.N. ms Y2761 in-40.325. Musae reduces. Anthologie de la poésie latine dans l�Europe de la Renais-

sance. Texte alese, prezentate [i traduse de P. LAURENS [i Cl. BALAVOINE, 2vol., Leiden, Brill, 1975. Aici I, pp. 93-95.

326. R. KLIBANSKY..., Saturn..., gr. 89-90. Pentru leg\turile `ntre melancolie [iacedie, cf. [i B.G. LYONS, Voices of Melancholy. Studies in literary Treatmentsof Melancholy in Renaissance England, Londra, Routledge [i Kegan Paul,1971, pp. 6, 63, 87-90 [i 127.

327. L. JOUBERT, Seconde partie des erreurs populaires et propos vulgaires tou-chant la médecine..., ed. I, 1578. Ed. consultat\, Lyon, 1601, pp. 352-354.

328. Cf. mai departe p. 267. G. de TERVARENT, Attributs et symboles dans l�artprofane, 1450-1500, Geneva, Droz, 2 vol., 1958-1964, I, col. 28-29.

329. ~n Iconologie, cf. reprezent\rile la �Pigritia�.330. L. LEMNIUS, Della complessione..., p. 116.331. Se refer\ la Liber de anima (1540) de Melanchton (vol. XIII al Ph. Melanchthonis

opera quae supersunt omnia, ed. C.E. Bretschneider, Halle, 1834-1840).332. R. BURTON, The Anatomy..., I, p. 249.333. G. de TERVARENT, Les Enigmes de l�art : l�art savant, Paris, 1946, pp. 13-20.

B.G. LYONS, Voices..., pp. 6 [i 163.334. Hamlet, `n principal II, 2, Pléiade, pp. 648-649 ; III, 4, p. 668 ; G.B. LYONS,

Voices..., pp. 88-89.335. TEREZA DE AVILA, Le Livre des fondations, pp. 46-48.336. Ibid., p. 50.337. LUTHER, Werke, ed. Weimar : Tischreden, I, nr. 832.338. Ibid., Tischreden, I, nr. 122.339. Ibid. Cf. D. KOEPPLIN [i T. FALK, Lukas Cranach, 2 vol., Basel-Stuttgart,

Birknaüer Verlag, 1974 ; aici : II, p. 292.340. Hamlet, II, 2, p. 649.341. L. LEMNIUS, Les Secrets miracles..., pp. 254-255.342. A. CHASTEL, �La Tentation...�, p. 146.343. J. WIER, Histoires, disputes et discours des illusions et impostures des dia-

bles..., ed. Paris, 1885, I, cap. VI, p. 300. Cf. M. PRÉAUD, �De Melencolia D(mélancolie diabolique)�, `n Cahiers de Fontenay, nr. 9-10 (martie 1978,Des Mythes), p. 129

344. H. INSTITUTORIS [i J. SPRENGER, Le Marteau... (trad. A. Danet), p. 182.345. Ibid., p. 279.346. Ibid., p. 76.347. M. PRÉAUD, �De Melencolia...�, p. 124.

433

348. Cf. D. KOEPPLIN [i T. FALK, Lukas Cranach, I, pp. 269-270 [i 292 ; pl. 13 [igr. 133. R. KLIBANSKY..., Saturn..., pp. 383-386, pl. 128-130.

349. Cele trei opere s`nt intitulate Melencolie. Ele se g\sesc, respectiv, cea din1528 `n col. Crawford, cea din 1532 la Muzeul regal din Copenhaga [i ceadin 1533 `ntr-o col. privat\ din Haga.

350. L�Histoire du docteur Faust (1587). Trad., note [i glosar de J. LEFBVRE, Paris,Belles Lettres, 1970, mai ales pp. 72-73.

351. Ibid., p. 172.352. Ibid., pp. 160 [i 179.353. Cf. J.Cl. SCHMITT, �Le Suicide au Moyen @ge�, `n Annales E.S.C., ianuarie-

-februarie 1976, pp. 14-16.354. Ibid., p. 16.355. �Lettre d�un médecin anonyme à M. Philibert de La Mane, conseiller au

parlement de Dijon� (1647), ̀ n R. MANDROU, Possession..., p. 212 ; Montaigne,Essais, II, cap. III : I, p. 424 [i R. BURTON, The Anatomy..., I, p. 439 evoc\ acestcaz memorabil.

356. Cf E. PANOFSKY, The Life ... of Durer, pp. 194-195 [i gr. 242.357. Cf. de exemplu `n R. MANDROU, Possession..,, p 119.358. Cf. H. INSTITORIS [i J. SPRENGER, Le Marteau, pp. 577-581.359. Ibid., p. 23.360. R. BURTON, The Anatomy..., III, p. 394.361. Aceast\ dezvoltare `n ibid., pp. 395-397.362. Ibid., p. 408.363. Citat `n R. MANDROU, Introduction à la France moderne, Paris, Albin Michel,

1961, p. 328. Colocviul Funus se g\se[te `n Opera omnia D. Erasmi...,ed. Amsterdam, 1969 [i urm. : I. 3

364. R. MANDROU, Introduction..., p 328.365. Cf. cu privire la acest subiect excelentul articol al lui J.Cl. SCHMITT, �Le

suicide au Moyen @ge�, p. 5 [i discu]ia prezentat\ de B. PAULIN, Du Couteau àla plume, Le suicide dans la littérature anglaise de la Renaissance, (1580-1625),Lyon, L�Hermès, 1977, pp. 151-152.

366. B. PAULIN, Du Couteau..., p 151367. Ibid., p. 4. A. BAYET, Le Suicide et la morale, Paris, 1922, p. 588.368. B.N. Nlles acq. lat. 730. ~i mul]umesc c\lduros lui Jacques LE GOFF pentru

a-mi fi comunicat rezultatele `n cifre ale acestei anchete.369. Cf R. CHARTIER, �Les Arts de mourir, 1450-1600� `n Annales E.S.C. ianuarie-

-februarie 1976, pp. 51-75.370. Cf. A. TENENTI, La Vie..., mai ales pp. 104-105.371. MONTAIGNE, Essais, II, cap. III : I, pp. 429-433.372. SHAKESPEARE, Pléiade, I, p. 78.373. Ed. din 1619, I, p. 145. ~n toat\ aceast\ dezvoltare utilizez mult lucrarea lui

B. PAULIN, Du Couteau, passim.374. P. CHARRON, De la Sagesse, II, cap. XI, p. 190.375. B. PAULIN, Du Couteau..., pp. 106-121. Biathanatos este contragerea lui

Biaiothanatos = moarte violent\.376. J. DONNE, Biathanatos, The Facsimile Text Society, New York, 1930, p. 47.377. B. PAULIN, Du Couteau..., p. 264.378. Ibid., pp. 565-575.379. Citat `n ibid., p. 119. J. DONNE, Biathanatos, pp. 17-18.380. Ibid., p. 592. G. DESHAIES, La Psychologie du suicide, Paris, P.U.F., 1947, p. 247.381. T. GARZONI, L�Hospital.., p 31.382. R. BURTON, The Anatomy..., I, pp. 39-40 (Democritus to the Reader).


P|CATUL {I FRICA434

Capitolul 6

1. �dipe à Colonne, trad. R. Pignarre, Paris, Garnier, l947, pp. 268-2692. Ménon, trad. A. Croiset, Paris, Belles Lettres, 1923, 77e-78a-b. Cf. M. BOUCHEZ,

La Faute, Paris, Bordas, 1971, mai ales pp. 85-93.3. O discu]ie asupra acestei chestiuni, în M. SIMON, La Civilisation de l�Antiquité

et le Christianisme, Paris-Grenoble, Arthaud, 1972, pp. 83-94.4. Ceea ce rezult\ din Vocabulaire de Théologie biblique (în coordonarea lui X.

LÉON-DUFOUR), Paris, Cerf, 1971, col. 932-946 [i Dictionnaire de Théologiecatholique (D.T.C.), Paris, Letouzey, XII, 1933, col. 140-624.

5. Cf. mai ales D.T.C., I, articolul �Augustin�, (col. 2440-2442) ; II, 2, articolul�Capital� (col. 1688-1692) ; XII, 1, articolul �Péché� (col. 140-624) [i �Pénitence�(col. 722-1138).

6. De Spectaculis, cap. XXXIX : Patr. Lat., I, col. 735.7. E. MALE, L�Art religieux du XIII e siécle en France, Paris, A. Colin, edi]ia din

1958, pp. 99-102.8. PRUDEN}IU, Psychomachie. Col. Budé, 15III, trad. de M. Lavarenne, 1963,

pp. 52 [i 57-61.9. Cf. J. Houlet, Les Combats des vertus et des vices : les psychomachies dans l�art,

Paris, Nouvelles Editions Latines, 1969.10. Contra Faustum, 1. XXII, cap. 27 : Patr. Lat., XLII ; col. 418.11. ~n edi]ia publicat\ de Desclée, apoi de Cerf, dou\ vol. despre �p\cat� [i trei

despre �peniten]\�.12. Somme théol., I-IIae, quaest. 71, art. 2.13. Ibid., quaest. 71, art. 6.14. Ibid., quaest. 72, art. 6.15. Ibid., quaest. 71, art. 3.16. Ibid., quaest. 72, art. 4.17. Didachê, în Fr. QUÉRÉ, Les Pères apostoliques, Paris, Seuil, 1980, pp. 93-95.

Adv. Marcionem, 1. IV, cap. 9 : Patr. Lat., II, col 375. Am spus mai sus c\, spresfîr[itul vie]ii, Tertulian va considera idolatria, impudoarea [i omucidereadrept p\cate de neiertat.

18. In Levit., VIII, 10, 11 : Patr. Gr. XI, col. 502B-506A.19. Cf. Dictionnaire de spiritualité ascétique et mystique, Paris, Beauchesne, IV,

2, col. 178. Despre istoria celor [apte p\cate capitale, cf. O. ZÖCKLER, DasLehrstück von den sieben Hauptsünden München, 1893 : M.W. BLOOMFIELD,The Seven Deadly Sins, Michigan Univ. Press, 1952 ; ed. a doua, 1967 [ilucr\rile d-nei VINCENT-CASSY citate în continuare mai ales de la nota 32.

20. De Coenobium institutis, I, IV, cap. 1 : Patr. Lat., XLIX, col. 202 [i urm. [iCollatio, V, cap. 10 : Patr. Lat., ibid., col. 621 [i urm.

21. Scala paradisi, XXII : Patr. Gr. LXXXVIII, col. 948 [i urm.22. Moratium Libri, I. XXXI, cap. 45 : Patr. Lat., LXXVI, col. 620 [i urm.23. Differentiarum... I. II, n. 161 [i urm. : Patr. Lat., LXXXIII, col. 95-98.24. Liber de virtutibus et vitiis, cap. XXVII, [i urm. : Patr. Lat., CI, col. 632 [i urm.25. Sententiarum libri quatuor, I. II, dist. XLII : Patr. Lat., CXCII, col. 753-754.26. Somme théol., Ia-IIae, quaest. 84, art. 4.27. Ibid., quaest. 71, art. 4 ; quaest. 73, art. l.

435

28. Ibid., quaest. 72, art. 7.29. Ibid., quaest. 75, art. 4 [i mai ales quaest. 84, art. 4, De Malo, quaest. 8-15.30. Homiliarum in Ezechielem, libr. I : Patr. Lat., vol. XXVI, col. 930.31. Expositio moralis in Abdiam : Patr. Lat., CLXXV, col. 400.32. M. VINCENT-CASSY, L�Envie en France du XIII e au XV e siécle, ms. dact. Paris IV,

1974, aici, pp. 37-39. Cf. de acela[i autor, �L�Envie au Moyen @ge�, în AnnalesE.S.C., martie-aprilie 1980, pp. 253-271. E. MALE, L�Art religieux en Franceaux XIII e siécle, p. 44 ; [i L�Art religieux à la fin du Moyen @ge, Paris, A. Colin,1925, p. 103.

33. J. HOULET, Les Combats..., mai ales pp. 14, 18, 44, 53, 57-58, 61, 69.34. Somme théol., 1a-2ae, quaest. 87, art. 1.35. De Libero arbitrio, III, cap. 15, 44 : Patr. Lat., XXXII, col. 1293.36. H. INSTITORIS [i J. SPRENGER, Le Marteau des sorciéres, trad. A. Danet, Paris,

Plon, 1973, p. 260.37. Somme théol., 1a-2ae, quaest. 87 consacrat\ integral acestei teme.38. Cf. D.T.C., I, articolul Augustin, col. 2440-2442 ; XII, 1, articolul �Péché�,

col. 225-226.39. Cf. mai ales Enchiridion, cap. LXIX-LXXXI : Patr. Lat., LX, col. 265 ; De Symbolo,

cap. VII, n. 15 : ibid., col. 636 ; De fide et oper., cap. XXXVI : ibid., col. 228 ; De Civit.,I. XIX, cap. XXVII : ibid., XLI, col. 657 [i I. XXI, cap. XXVI, n. 4 : ibid., col. 748.

40. Mai ales în Sf. Toma, cf. De Malo quaest. 7, art. 1 [i Somme théol., Ia-IIae,quaest. 72, art. 5 ; quaest. 73, art. 8 ; quaest. 74, art. 3, 4, 8, 10 ; quaest. 77,art. 8 ; quaest. 78, art. 2.

41. Asupra acestui subiect vezi C. VOGEL., Pécheur et pénitence dans I�Egliseancienne, Paris, Le Cerf, 1966, Le Pécheur et la pénitence au Moyen @ge,Paris, Le Cerf, 1969 [i Les �Libri paenitentiales�, Tournai, Casterman, 1978 (cu obibliografie consistent\). J. VAN LAARHOVEN �Een Geschiedenis van debiechtvader�(O istorie a confesorului) în Tijdschrift voor Theologie, VII, 1967, pp. 375-422.O analiz\ critic\ a fost prezentat\ la seminarul meu de c\tre P.W. Witters.F. REKKINGER, �Die Geschichte der Beichte in Stichwörter� în Die Anregung,I970, caietul nr. 3 ; Z. HERRERO, �La Penitencia y sus formas. Examen de suevolucion historica�, în Estudios augustinos, 1972, pp. 38-71 [i 222-225. ~ngeneral, despre istoria peniten]ei vezi mai ales H.C. LEA, A History of AuricularConfession and Indulgences in the Latin Church, Philadelphia, 1896, 3 vol.O.D. WATKINS, A History of Penance, 2 vol., Londra, 1920 ; P. ANCLAUX, LaThéologie du sacrement de pénitence au XII e siécle, Paris, 1949 ; B. POSCHMANN,Penance and the Anointing of the Sick, New York, 1964 [i lucr\rile deja citatede O. ZÖCKLER [i M.W. BLOOMFIELD ; M.Fr. BERROUARD, �La Pénitence publiquedurant les six premiers siècles. Histoire et sociologie, în La Maison-Dieu,nr. 118, 1974, pp. 92-130.

42. Cf. `n leg\tur\ cu acest subiect, J. Ch. PAYEN, Le Motif du repentir dans lalittérature française médiévale (des origines à 1230), Geneva, Droz, 1968.

43. Ibid., pp. 33-34.44. Ibid., pp. 36-69.45. J. LE GOFF, �Au Moyen @ge : temps de I�Eglise et temps du marchand�, în

Annales E.S.C., 1960, p. 429 republicat în Pour un autre Moyen @ge, Paris,Gallimard, 1978.

46. Ph. DELHAYE, Le Problème de la conscience morale chez saint Bernard, Na-mur, 1957 (Analecta mediaevalia namurcensia, nr. 9), mai ales cap. III ; J.Ch.PAYEN, Le Motif du repentir..., pp.63-66.

47. J.Ch. PAYEN, Le Motif du repentir..., p. 38, nr. 92. De Panibus, XII : Patr. Lat.,CCII, col. 983-986.

48. Ibid., p. 76.


P|CATUL {I FRICA436

49. Canon XXI, proprio sacerdoti : trad. franc. de R. FOREVILLE, în Histoire desconciles �cuméniques, VI, Paris, Editions de l�Orante, 1965, p. 357. P.M. GY,�Le Précepte de la confession annuelle et la nécessité de la confession�, înRevue des sciences philosophiques et théologigues, vol. LXIII, nr. 4 (oct. 1979),pp. 529-548.

50. Somme théol., IIIa, quaest. 84 [i 85.51. Ed. Lecoy, Paris, 3 vol. 1966-1970, H. Champion : II, V. 11556-11558.52. Aceste informa]ii [i cele care urmeaz\, în P. MICHAUD-QUANTIN, Sommes de

casuistique et manuels de confession au Moyen @ge (XII e-XVI e siècle), Louvain,1962 (Analecta mediaevalia namurcensia, nr. 13). Vezi [i indica]iile de la n. 60.

53. Ibid., p. 40.54. Ibid., pp. 41-42.55. Ibid., pp. 98-106.56. M. LUTHER, �uvres, II, 1966 (De la captivité babylonienne de l�Eglise), pp. 226-230.57. Cf. E.J. ARNOULD, Le Manuel des péchés. Etude de littérature anglo-normande,

Paris, Droz, 1940, în special pp. 245-246. P. MICHAUD-QUANTIN, Sommes decasuistique..., pp. 27-28. J.Ch. PAYEN, Le Motif du repentir..., p. 563 continu\s\ îl atribuie lui William de Waddington.

58. E. BRAYER, �Contenu, structure et combinaisons du Miroir du monde et de laSomme le Roi �, în Romania, vol. LXXXIX, anul al 87-lea, 1958, pp. 1-38.

59. P. MICHAUD-QUANTIN, Sommes de casuistique..., p. 74.60. Th.N. TENTLER, Sin and Confession on the Eve of the Reformation, Princeton

University Press, 1977, pp. 37-38. De acela[i autor �The Summa of confessorsas an instrument of social control� împreun\ cu r\spunsul lui L.E. BOYLE, �TheSumma of confessors as a genere and its religious intent� în The Pursuit ofHoliness, volum colectiv coordonat de Ch. TRINKAUS [i H.A. OBERMANN, Leiden,Brill, 1974 pp. 103-137. Un referat sugestiv al lucr\rii lui Th.N. TELNER, Sinand Confession..., de H. MARTIN, în Annales E.S.C., nov.-dec. 1979, pp. 1260-1262.

61. E.J. ARNOULD, Le Manuel des péchés..., pp. 34-35.62. P. MICHAUD-QUANTIN, Sommes de casuistique..., pp. 95-97.63. Ibid., p. 76.64. Ibid., pp. 74, 75 [i 90. J. LE GOFF,, �Métiers et profession d�après les manuels

de confesseurs du Moyen @ge�, în Pour une autre histoire, Paris, Gallimard,1977, pp. 162-180.

65. Th.N. TENTLER, Sin and Confessions..., pp. 141-142.66. Pentru ceea ce urmeaz\ : ibid., mai ales pp. 69, 82-83, 87-90.67. M. LUTHER, �uvres : II (De la captivité babylonienne...), p. 228.68. J. GERSON, De Modo audiendi confessiones, éd. DU PIN, Anvers, 1706 : II,

col. 446-453.69. J. GERSON, Examen de conscience..., éd. Ellies DU PIN, 1706, II, pp. 446-453.70. J. GERSON, Traité des diverses tentations de l�Ennemi, ed. Glorieux, VII, pp. 343-359.71. Ibid., pp. 370-389.72. E. BRAYER, �Contenu, structure... �, p. 2.73. Aceast\ indica]ie [i cele care o preced\, în Th.N. TENTLER, Sin and Confes-

sion..., pp. 35-41. Cf. [i L. FEBVRE [i H.J. MARTIN, L�Apparition du livre, Paris,Albin-Michel, 1958, p. 382.

74. Ibid., pp. 42-43.75. Ibid. pp. 47-48. H. MARTIN, Annales E.S.C., nov.-dec. 1979, p. 1261 insist\ asupra

interesului pe care l-ar stîrni studiul manualelor de confesiune r\mase înmanuscris. El i-a sugerat unui student la master s\ studieze unul dintre acesteala Université de Haute-Bretagne (Rennes), R. LIBEAU, Edition et commentairesdu ms B.N. 944. Analyse d�un manuel de confesseur, ex. dact., Rennes, 1979.

437

76. E. ARNOULD, Le Manuel..., pp. 292-355. A se vedea [i M.M. DUBOIS, La Littératureanglaise de Moyen @ge, Paris, P.U.F., 1962, p. 107.

77. Cf. Ch. AMALVI-MIZZI, Le �Doctrinal aux simples gens� ou �Doctrinal de Sapience�,ed. critic\ [i comentariu : tez\ la Ecole des Chartes, 1978.

78. Compost et Kalendrier des bergiers, reprod. în facsimil de G. Marchant (Paris,1493), intr. de Pierre CHAMPION, Paris, ed. des Quatre-Chemins, 1926.

79. Fo 32Vo

80. R. MANDROU, De la culture populaire aux XVII e-XVIII e siècles, 1975, (ed. adoua), Stock, p. 44. G. BOLLÈME, Almanachs populaires aux XVII e et XVIII e

siècles, Paris-Haga, Mouton, 1969.81. Cf. D. O�CONNEL [i J. LE GOFF, Les Propos de saint Louis, Paris, Gallimard

(�Archives�), 1974, pp. 142-144.82. E. ARNOULD, Le Manuel..., pp. 569-576. O edi]ie a lucr\rii Ðîme de pénitance

a fost publicat\ H. Breymann, Tübingen, 1874.83. Ibid., pp. 579-586. Cf. Ch. FOULON, L� �uvre de Jean Bodel, Paris, P.U.F., 1958.84. Un rezumat la Voyage de paradis în J. DUFOURNET, Rutebeuf. Poésies, Paris, H.

Champion, 1977, pp. 74 [i urm.85. L. FEBVRE [i J. MARTIN, L�Apparition du livre, pp. 388-389. P. RENUCCI, Dante,

Paris, Hatier, 1958, p. 225.86. Folosesc aici traducerea francez\ ap\rut\ la Alcan, Paris, în 1908, pp. 511-523.87. E.J. ARNOULD, Le Manuel..., pp. 338-339.88. Ed. de J. Pichon, Paris, 1846, 2 vol.89. Ibid., I, p. 62.90. Ibid., I, p. 28.91. Ibid., I, pp. 40-4l, 49-50, 52.92. F. CHIOVARO, �Le Mariage chrétien en Occident�, în J. DELUMEAU, Histoire vécue

du peuple chrétien, 2 vol., Toulouse, Privat, 1979 : I, p. 240. Concluzii concor-dante, chiar mai grave în ceea ce prive[te Evul Mediu, în J.-L. FLANDRIN, UnTemps pour embrasser, Paris, Seuil, 1983, mai ales pp. 112-116.

93. Bibl. Sainte-Geneviève, Paris, ms. nr. 2734, fos [i urm. Citat în P. CHAMPION,Histoire poétique du XV e siècle, I, pp. 410-411.

94. F. VILLON, �uvres, ed. de A. Longeron [i L. Foulet, Paris, Honoré Champion,1966, p. 15, strofa XVI din Testament. Trad. rom. cit.

95. Citat în S. BRANT, La Nef des fous (prefa]\ de Ph. Dollinger).96. Ibid., p. XII.97. Ibid., p. 221.98. Ibid., p. 426.99. Ibid., p. 414.


P|CATUL {I FRICA438

Capitolul 7

1. M. VINCENT-CASSY, L�Envie en France..., p. 52.2. Citat `n ibid., p. 53. Cf. O. PONTEL, ed. [i trad. al Statuts synodaux français du

XIIIe siècle, I : Les Statuts de Paris et le Synodal de l�Ouest : vol. VIII al Doc.inédits de l�histoire de France, p. 22l.

3. Ibid., p. 78. Cf. Somme théol., Ia, `ntrebarea 63, art. 2 [i IIa-IIae, `ntrebarea36, art. 2.

4. Ibid., pp. 7l-73. D-na Vincent-Cassy face trimitere la textul [i miniaturile dinms 1130 de la Bibl. Sainte-Geneviève.

5. Ibid., pp. 115-l20.6. Ibid., pp. 121-131.7. Ibid., pp. 161-249.8. Eruditorium penitentiale 1490 ( ?) H6b-I1a. C`t despre desfr`u, referin]ele � cu

excep]ia celor care nu au o indica]ie contrar\ � s`nt stabilite dup\ Th.N. TENTLER,Sin and Confession...

9. H. INSTITORIS [i J. SPRENGER, Le Marteau des sorcières, `ndeosebi pp. 55-56, 100,219, 465 [i 467.

10. Le Doctrinal..., Troyes, 1604, pp. 57-58.11. ~n paginile urm\toare voi folosi mai ales Th.N. TENTLER, Sin and Confession,

pp. 161-273 : capital pe aceast\ tem\; J.T. NOONAN, Contraception et mariage,Paris, Le Cerf, 1969, pp. 141-398 [i J.L. FLANDRIN, L�Eglise et le contrôle desnaissances, Paris, Flammarion, 1970, pp. 39-61.

12. Formul\ a neo-pitagoricianului Ocellus Lucanus, `n tratatul s\u De la naturede l�univers citat de J.L. FLANDRIN, L�Eglise..., p. 26.

13. Patr. Lat. XL, col. 374-396. J.T. NOONAN Contraception..., pp. 166-172.14. Raimundina seu summa... de poenitentia et matrimonio cum glosis... (ed. din

1603 retip\rit\ `n 1967 la Farnborough), IV, pp. 519-520.15. Patr. lat. LXXVII, col. 1196-1197. J.T. NOONAN, Contraception..., pp. 193-196.

Acest Responsum beati Gregorii este atribuit acum lui Nothelm de Canterbury.16. N. DE OSIMO, Supplementum summae pisanellae, 1489, �Debitum conjugale�, 4.17. Raimundina..., pp. 5l9-520.18. BUTRIO (Antoine de), Directorium ad confitendum, Rome, 1474, �De pecatis

contra sacramentum matrimonii�.19. DENYS LE CHARTREUX, Speculum conversionis peccatorum, 1473, X6a.20. G. ROSEMONDT, Confessionale, 1518, 5 (6), fol. 94vo.21. N. DE OSIMO Supplementum, �Debitum conjugale�, 4.22. Cf. Th.N. TENTLER, Sin and Confession..., pp. 186-204.23. J. NIDER Expositio preceptorum..., 1482, VI, 4 B2a-b. Privitor la tabuurile de

impuritate, a se vedea J.-L. FLANDRIN, Le Temps d�embrasser, ̀ ndeosebi pp. 72-114.24. J. GERSON ( ?) Le Confessionnal autrement appelé le Directoire des confesseurs,

ed. din l547, 2b-3b.25. N. DE OSIMO, Supplementum..., �Debitum conjugale�, 7.26. Aceast\ imagine general\ reiese din ansamblul c\r]ii lui J.T. Noonan.27. Sf. ALBERT, Somme théologique, `n Opera, ed. Borgnet, Paris 1890-1899, XXXIII,

2, 18 ; 1-4. J.T. NOONAN, Contraception..., pp. 368-369.

439

28. TOMA D�AQUINO, Praeclarissima commentaria in quatuor libros sententiarumP. Lombardi, IV, dist. XXXI, `ntrebarea 1, ed. J. Nicolas, Paris, 1659, II, p. 501.

29. Ibid., quaest. 2, r\spuns la obiec]ia 3.30. J.T. NOONAN, Contraception..., pp. 375-377.31. Ibid. p. 378.32. GERSON, Regulae morales, ed. E. Du Pin a lucr\rii Opera omnia, Anvers 1706 :

III, 95B-C.33. ANTONIN DE FLORENCE, Summula confessionis (Confessionale-Defecerunt), 1499,

p. 30.34. Summa angelica, ed. din 1534, �Debitum conjugale�, 4.35. Sylvestrina, �Debitum conjuvale�, `ntrebarea 2 § 4.36. J T. NOONAN, Contraception..., pp. 390-398.37. M. LE MAISTRE, Questiones morales, 1490, vol. II, �De temperantia�, fol. 51 v0.38. J. MAIR, In quartum Sententiarum, 1519, 4, 31.39. GERSON, Opus tripartitum, II (ed. E. Du Pin, I, pp. 444C-445A). A se vedea [i

Regulae morales (E. Du Pin, III, p. 106A).40. Compendium theologiae (`n ed. E. Du Pin, I, pp. 292D-293A).41. BERTHOLD DIN FRIBOURG, Summa Joannis, deutsch, 1472, `ntrebarea 179.42. Summa angelica, �Debitum conjugale�, 25, fol. 191b-192b.43. Th.N. TENTLER, Sin and Confession..., pp. 200-211.44. Cf. ibid., p. 209.45. Cf. ibid., p. 205.46. Sylvestrina �Debitum conjugale�, `ntrebarea 12 § 14.47. RAYMOND DIN CAPUA, Vita de s. Catharina senensi, 2, 7, 215 `n Acta sanctorum,

Anvers 1675, 30 aprilie, p. 906 (§ 215). Cf. J.T. NOONAN, Contraception...,p. 290.

48. BERNARDIN DIN SIENA, Le Prediche volgari, ed. P. Bargellini, Milan, 1936, p. 400.Cf. J.T. NOONAN, Contraception..., p. 291.

49. Vezi nota 47.50. Th.N. TENTLER, Sin and Confession..., pp. 214-215.51. J. FORESTI, Confessionale seu interrogatorium, 1497, pp. 17b-18a.52. D. DE SOTO, Commentarium in quartum Sententiarum, Salamanca, 1574, IV,

32 ; 1, 1.53. GERSON, De confessione mollitiei, ed. Glorieux, I, p. 49. Ph. ARIÈS, L�Enfant et

la vie familiale sous l�Ancien Regime, Paris, Seuil, 1973, pp. 109-111.54. R. LIBEAU, Edition et commentaires du ms. 944 de la B.N. f0 57v0 din acest ms.;

versurile 4-11. Mul]umesc din tot sufletul lui Hervé Martin pentru bun\voin]ade a-mi fi semnalat [i comunicat aceast\ lucrare de masterat .

55. Cf. J.T. NOONAN, Contraception..., p. 478.56. Th.N. TENTLER, Sin and Confession..., pp. 223-224.57. Ibid., p. 223.58. M. FOUCAULT, Histoire de la sexualité. I : La volonté de savoir, Paris, Gallimard,

1976, `ndeosebi pp. 21 [i 82-84.59. M. LE MAISTRE, Questiones morales, II, �De temperantia�, folo. 50ro, trad. `n

J.T. NOONAN, Contraception..., pp. 394-395.60. Th.N. TENTLER, Sin and Confession..., p. 220.61. O vedere general\ a problemei, ̀ n J. DELUMEAU, La Civilisation de la Renaissance,

Paris, Arthaud, ed. a 2-a, 1973, pp. 229-282. ~n paginile urm\toare voi folosi`ndeosebi Dictionnaire de Théologie catholique, XV2, art. �Usure� (G. LeBras), col. 2316-2390 ; R. DE ROOVER, L�Evolution de la lettre de change, Paris,A. Colin, 1953 ; J.T. NOONAN, Scholastic Analysis of Usury, Harvard UniversityPress, 1957 ; R. DE ROOVER, La Pensée économique des scolastiques, Paris-Montreal,


P|CATUL {I FRICA440

Vrin, 1971. A se vedea [i T.P. MCLAUGHLIN, �The Teaching of the Canonists onUsury (XII-XIV c.)� `n Mediaeval Studies, I (1939), pp. 81-147, II (1940),pp. 1-22 [i B. NELSON, The Idea of Usury. From Tribal Brotherhood to UniversalOtherood, ed. a 2-a, Chicago, 1909. J. LE GOFF, �The Usurer and Purgatory� `nThe Dawn of Modern Banking, Center for Medieval and Renaissance Studies,Univ. of California. Copyright by Yale Univ. 1979, pp. 25-52.

62. G. FOURQUIN, Histoire économique de l�Occident médiéval, Paris, A. Colin,1969, p. 260.

63. Summa aurea, III, 21, f0 225v0. Cf. J.T. NOONAN, Scholastic Analysis..., pp. 43-44.J. LE GOFF, �Au Moyen @ge : temps de l�Eglise et temps du marchand�, `n Pourun autre Moyen @ge, Paris, Gallimard, 1978, pp. 46-47.

64. J. LE GOFF, ibid.65. Somme théologique, IIa-IIae; quaest. LXXVIII.66. Ibid., `ndeosebi art. 1 [i sol. 5.67. Ibid., `ndeosebi art. 1 [i sol. 3.68. Ibid., `ndeosebi art. 1, concl.69. Ibid. `ndeosebi art. 2, sol. 7.70. J. LEFÈVRE D�ETAPLES, Politicorum Libri octo, Economicorum duo..., Economicarum

publicarum unus, Paris, 1506. R. DE ROOVER, La Pensée économique..., p. 20.71. Somme théologique, IIa-IIae, `ntrebarea 78, art. 2, sol. 1-4, 6. A se vedea [i De

Malo, `ntrebarea 13, art. 4, sol. 5, 10, 12, 13.72. Ibid., quest. 78, art. 2, sol. 5.73. Conciliorum �cumenicorum decreta, ed. G. Alberigo, Bologna, Istituto per

le scienze religiose, 1973, pp. 384-385.74. Cf. J. Th. WELTER, L�exemplum dans la littérature religieuse et didactique du

Moyen @ge, Paris, 1927, pp. 246, 251, 288, 311 [i 382.75. Indica]iile ce urmeaz\ dup\ D.T.C. R. De Roover [i J.T. Noonan dau referin]e

complete.76. Bullarium... Rom. Pontificum, Torino, 1860 [i urm. VII, pp. I [i urm. G. MANDICH,

Le Pacte de Ricorsa et le marché italien des changes au XVII e siècle, Paris,A. Colin, 1953, mai ales pp. 145-146. J. DELUMEAU, Vie économique et socialede Rome dans la seconde moitié du XVI e siècle, 2 vol., Paris, De Boccard,1957-1959 : II, pp. 867-869. Condensat `n J. DELUMEAU, Rome au XVI e siècle,Paris, Pluriel, 1994, p. 210.

77. Cf. F. MELIS, Origini e sviluppi delle assicurazzioni in Italia (XIV-XVI s) ; I :Fonti, Roma, Istituto Nazionale delle assicurazioni, 1975.

78. Cf. R. MARCAY, Saint Antonin, archevêque de Florence, Paris, 1914, mai alespp. 366-376.

79. La sf`r[itul secolului al XVI-lea [i `nceputul secolului AL XVII-lea, t`rgurilenumite din �Besançon� nu se mai ]in `n acest ora[, ci `n Plaisance.

80. Un excelent rezumat al acestei constitu]ii ̀ n G. MANDICH, Le Pacte de ricorsa...,p. 147, n. 106.

81. D. DE SOTO, De Justitia et jure, ed. 1, Salamanca, 1563, cartea VI, `ntrebarea 8,art. 1. R. DE ROOVER, La Pensée économique..., p. 36.

82. A se vedea, printre al]ii, G. FOURQUIN, Histoire économique..., pp. 222-224,P. GOUBERT, L�Ancien Régime, Paris, A. Colin, vol. I, 1969, pp. 127-128.

83. Bull, rom., VII. pp. 736-738.84. J. DELUMEAU, Vie économique..., II, p. 870 ; Rome au XVI e siècle, pp. 210-211,

[i M. ULLOA, La Hacienda real de Castilla en el reinado de Felipe II, ed. a 2-a,Madrid, 1977, pp. 118-123.

85. Acelea[i referin]e ca [i la nota anterioar\, respectiv pp. 783-823 [i 192-198.A se vedea [i J. DELUMEAU, La Civilisalion de la Renaissance, pp. 263-266.

441

86. BERNARDIN DIN SIENA, Opera, ed. J. de La Haye, 2 vol., Paris, 1635 : I, predicadin postul Pa[telui no 41, pp. 725-740. R. MARCAY, Saint Antonin..., pp. 360-361.

87. ANTONIN DIN FLOREN}A, Summa, II, titlul I, cap. XI.88. A se vedea `ndeosebi M. MOLLAT, Les Pauvres au Moyen @ge, Paris, Hachette,

1978, pp. 337-338.89. Pentru oficiile pontificale, a se vedea J. DELUMEAU, Vie économique..., II,

pp. 772-782 ; Rome au XVI e siècle, pp. 189-192.90. ~n ale sale Commentaria super libros decretalium, V, �De usuris�, 16.

Cf. J.T. NOONAN, Scholastic..., pp. 118 [i urm. la care fac, de asemenea,trimitere pentru ceea ce urmeaz\.

91. Commentaire sur Moise citat `n A. BIELER, La Pensée économique et sociale deCalvin, Geneva, Georg, 1959, p. 464.

92. Commentaire sur Ezéchiel citat `n ibid., p. 468.93. M. LUTHER, �uvres, IV, p. 123 (Du commerce et de l�usure).94. Ibid., VII, p. 69 (Grand Catéchisme).95. Ibid., II, pp. 152-153 (A la noblesse chrétienne).96. Propos de table (ed. G. Brunet), p. 358.97. M. LUTHER, �uvres, IV, p. 135 (Du commerce...).98. Ibid., id., pp. 142-144.99. J.A. GORIS, Etude sur les colonies marchandes méridionales... à Anvers de

1488 à 1567, Louvain, 1925, pp. 503-545.100. L. GUICCIARDINI, Description de tous les Pays-Bas, Anvers 1567, p. 320.101. A se vedea, `n afar\ de LITTRÉ, dic]ionarele de limb\ francez\ veche ale lui

F. GODEFROY [i A. HATZFELD...102. Cf. J. BURCKHARDT, La Civilisation de la Renaissance en Italie, ed. Plon-Club

du Meilleur Livre, 3 vol., Paris, 1966 : II, pp. 258-360. J. DELUMEAU, L�Italie deBotticelli à Bonaparte, Paris, A. Colin, 1974, p. 145.

103. Mul]umesc din tot sufletul lui Jacques LE GOFF pentru faptul de a-mi ficomunicat rezultatul acestei cercet\ri av`nd ca obiect Alphabetum narrationum,compilat pe la 1308-1310 de c\tre dominicanul Arnold din Liège. Lucrareacuprinde 550 de rubrici aranjate `n ordine alfabetic\ de la abbas la zelotypa.

104. Somme théologique, Ia-IIae, quaest. 84, art. 4.105. DANTE, Enfer, cap. VII, v. 115-124, pp. 924-925.106. Ibid., Purgatoire, cap. XVIII, v. 103-145, pp. 1245-1247.107. G. CHAUCER, Contes de Canterbury, trad. de 21 de autori, Paris, Alcan, 1908,

pp. 513-523. Nu este sigur c\ aceast\ poveste ar fi din Chaucer.108. J. GERSON, �uvres complètes, ed. Glorieux, VII, nr. 328, pp. 376-377.109. Edi]ia din 1493, consultat\ aici, nu are paginile numerotate.110. Proverbe, 6 ; 6-12.111. Ibid., 12 ; 27.112. Ibid., 14 ; 23.113. Ibid., 19 ; 15.114. Ibid., 24 ; 33-34.115. G. MEURIER, Recueil de sentences notables..., Anvers, 1568, nr. 2605, 2628 [i

3218. Aduc mul]umiri lui Daniel Rivière pentru faptul de a-mi fi comunicataceste dictoane.

116. D. CAVALCA, Disciplina degli spirituali, ed. Bottari, Milan, 1838, p. 128.117. Ibid., p. 129.118. Ibid., p. 131.119. Ménagier de Paris, I, pp. 39-40.120. J. DELUMEAU, La Peur en Occident..., p. 315. Cf. Ph. MONNIER, Le Quattrocento,

2 vol., Paris, 1924, II, p. 198.


P|CATUL {I FRICA442

121. L.B. ALBERTI, I Libri della famiglia, ed. A. Tenenti [i R. Romano, Torino,Einaudi, 1969, pp. 57-58. Cf. M. AUSCHER, L�Education de la femme bourgeoiseen Toscane au XIV e et XV e siècles : de la jeune fille à l�épouse. Diplom\E.H.E.S.S. dact. 1978, pp. 16-17, 24, 162-163.

122. Ibid., p. 59.123. Pentru cele ce urmeaz\, a se vedea M. MOLLAT, Les Pauvres au Moyen @ge,

pp. 266-316.124. J. DUPIN, Le Roman de Mandevie ou les mélancolies sur la condition humaine

(B.N. Rés. Y2761 in 4), VIII, cap. 29 �Des paresseux�.125. Roman de la Rose, ed. F. Lecoy, II, V. 9511-1512.126. Ménagier de Paris, II, p. 3.127. Ihid., II, p. 17.128. ~n afara lucr\rii deja citate a lui M. MOLLAT [i a celora care figureaz\ `n

notele de la ultimul capitol din Peur en Occident, v. Les Marginaux et lesexclus dans l�histoire (lucrare colectiv\). Cahiers Jussieu no 5, Paris, 10/18,1979. Referitor la tema ceva mai deosebit\ a acediei : R. RICARD, �Pour unehistoire de l�acédie�, `n Nouvelles Etudes religieuses, 1973.

129. �Gaufridi declamationes ex s. Bernardi sermonibus�, : Patr. Lat., CLXXXIV,col. 465. J. LE GOFF �Le Temps du travail dans la crise du XIVe siècle : dutemps médiéval au temps moderne�, `n Pour un autre Moyen @ge, p. 77.

130. J. LE GOFF, ibid.131. D. CAVALCA, Disciplina..., ed. Bottari, pp. 132-133.132. Ménagier de Paris, 1, 3.133. J. LE GOFF, ibid., p. 78. Y. LEFÉVRE, L�Elucidarium et les Lucidaires, Paris, De

Boccard, 1954, p. 279, n. 1.134. J. LE GOFF, ibid., id. MURATORI, Rerum italicarum scriptores, XX, p. 582.135. SF. ANTONIN, Summa..., partea a 2-a, titlul IX, �De acidia�.136. Ibid., cap. 14.137. Ibid., cap. 13.138. Ibid., cap. 3-12.139. ANTONIN DIN FLOREN}A, Summa, II, titlul IX, cap. XIV.140. L.B. ALBERTI, I Libri.., pp. 204-205. Cf. J. LE GOFF, Pour un autre Moyen @ge,

pp. 78-79.141. Ibid., introducerea lui Romano [i A. Tenenti, p. IX. Le Libro di buoni costumi

a fost editat de A. Schiaffini, Floren]a, 1945.142. Ibid., id.143. Ibid., pp. 215-216.144. Ibid., p. 261. Alte texte concordante citate de A. TENENTI, Il Senso..., pp. 44-45.145. Ibid., pp. 299-300.146. Ibid., p. xii. F. GUICCIARDINI, Ricordi, ed. R. Spongano, Floren]a, 1951, p. 157.147 S. BRANT, La Nef des fous, pp. 378-380.148. Ibid., pp. 226-231.149. M. LUTHER, �uvres, VI, p. 220 (Commentaire du Ps. CXVII). A se vedea [i

vol. III, p. 63.150. Ibid., VI, p. 211 (Commentaire du Ps. CXVII).151. M. LUTHER, �uvres, VII, p. 49 (Le Grand Catéchisme).152. Essais, I, cap. VIII [i II, cap. XXI.153. Ibid., I, cap. VIII : vol. I al edi]iei de buzunar.154. Ibid., II, cap. XXI : vol. II, p. 342.155. Ibid., II, cap. IV ; �A demain les affaires� : I, p. 435.156. J. CALVIN, Institution..., II, cap. I, 1 : I, p. 23 ; cap. XX V, 7, I, p. 444.157. J. CALVIN, Commentaires sur le Nouveau Testament (Ioan, cap. IX, 4). Citat `n

A. BIELER, La Pensée..., p. 407.

443

158. J. CALVIN, Sermon sur le Deutéronome (Calvini Opera, Brunswick, 1863-1900,vol. XXVIII, pp. 379-380). Citat ̀ n R. STAUFFER, Dieu, la création et la providencedans la prédication de Calvin, Berna, P. Lang, 1977, p. 269.

159. J. CALVIN, 28e Sermon sur Isaïe (Supplementa calviniana, II, p. 262). Citat `nibid., p. 273.

160. J. LAVALLEYE, Lucas van Leyden. Pieter Brueghel l�ancien. Gravures, Arts etMétiers graphiques, Paris, 1966, partea a 2-a, pl. 42.

161. Doctrinal de sapience (ed. 1604), pp. 66-69.162. Ed. Genève, 1478, f0 XLIV v0.163. E. DE MONSTRELET, Chronique, ed. de la Société d�histoire de France, 1866, v,

p. 302.164. Indica]iile `n E. MALE, L�Art religieux de la fin du Moyen @ge, pp. 336-337.165. Pentru toat\ aceast\ dezvoltare m\ inspir dintr-o comunicare f\cut\ la

seminarul meu de c\tre D-na Mireille VINCENT-CAUSSY, c\reia-i mul]umescdin tot sufletul: �Le Système des péchés capitaux dans l�art de la fin duMoyen @ge�. Casele din Orléans [i Blanc au fost distruse.

166. De Fructibus carnis et spiritus, `n Patr Lat., CLXXVI, col. 999.167. J. WALL, Medieval Wall Painting, Londra, 1920, p. 193. E.W. TRISTRAN, English

Wall Painting of the Fourteenth Century, Londra, 1955, p. 102.168. B.N., Paris, Ms. fr. 9220 [i Bibl. Sainte-Geneviève, Ms. 2200.169. Patr. Lat., CLXXV, col, 405 [i urm.170. Dup\ D-na Mireille Vincent-Caussy, referin]ele s`nt: A. KISA, �Die gravierten

Metalschüsseln des XII und XIII Jahrhunderts�, Zeitschrift für christlicheKunst, 1905, p. 374. E. SCHWEDELER-MEYER, �Die Darstellung von Tugendenund Lastern auf einem gravierten Bronzebecken des XII Jahrhunderts�, `nBulletin de la Société pour la conservation des monuments historiquesd�Alsace, vol. 18, 1896, pp. 203-221.

171. Bibl. Sainte-Geneviève, Ms. 246172. La Ingatestone (Essex) : cf. J. WALL, Medieval..., p. 195, fig. 85, [i la

Hurstbourne-Tarrant (Hampshire) : cf. E.W. TRISTRAN, English... p. 183.173. W.L. SCHREIBER, Handbuck der Holz und Metallschnitte des XV Jahrhunderts,

Leipzig, IV, 1862.174. Cf. J. BALTRUSAITIS, Le Moyen @ge fantastique, p. 252.175. Cf. Fr. VAN DER MEER, L�Apocalypse dans l�art, ed. du Chêne, Paris-Anvers, 1978.176. J. WALL, Medieval..., pp. 196 [i urm.177. Cf. V.H. DEBIDOUR, Le Bestiaire sculpté, Paris-Grenoble, Arthaud, 1961,

pl. 448, p. 324.178. Opera omnia, ed. Quaracchi, X, pp. 24 [i urm.179. V.H. DEBIDOUR, Le Bestiaire sculpté, p. 323.180. E. MALE, L�Art religieux de la fin du Moyen @ge, p. 331. B.N. Ms. 400.181. Ibid., pp. 329-332.182. Ibid., p. 333.183. Ibid., p. 335.184. C`ndva la Palatul Regal din Madrid.185. E. MALE, ibid., pp. 336-337.186. J. DELUMEAU, La Peur..., I, p. 341.187. Informa]ii luate tot din articolul D-nei Vincent-Caussy, men]ionat mai sus.188. E. MALE, L�Art religieux de la fin du Moyen @ge, p. 328.189. Doctrinal de sapience... (ed. 1604), pp. 46-48.190. R.H. MARIJNISSEN [i col., Jérôme Bosch, Bruxelles, ed. Arcade, 1972, pp. 126,

150-152. A se vedea [i Ch. DE TOLNAY, Hieronymus Bosch, Londra, Methuen,1966, `ndeosebi pp. 58-69.

191. J. LAVALLEYE, Lucas van Leyden..., pl. 41-47 incluse.


P|CATUL {I FRICA444

192. A se vedea, printre altele, de Tobias VERHAECHT (1561-1631), un imens turnBabel amenin]at de un cer de furtun\ (Musée Royal des Beaux Arts, Anvers)[i o miniatur\ din 1433, p\strat\ la Londra, reprodus\ `n Fr. CALI, L�Ordreflamboyant, Grenoble, Arthaud, 1967, p 87.

193. De exemplu `n sala 32 a Museului de Art\ Veche din Barcelona. Desprecruzime, a se vedea ultima parte a cap. 5 din prezenta lucrare.

194. Fr. CALI, L�Ordre flamboyant, pp. 104-105.195. Le Doctrinal... (ed. 1604), p. 45.

445

Capitolul 8

1. B. SPINA, Quaestio de strigibus et lamiis, Vene]ia, 1523, p. 9. Aceast\ lucrarea fost retip\rit\ de mai multe ori ̀ mpreun\ cu Malleus maleficarum, ̀ ndeosebi`n ed. Bourgeat a acesteia, Lyon, 1669.

2. MALEBRANCHE, Recherche de la vérité, 2 vol., `n �uvres complètes, ed. de G.Rodis-Lewis, Paris, Vrin, 1963, IV, IX, § 3 : II, p. 104. A se vedea [i V, III,pp. 142-157. Mul]umesc D-lui Jean Mellot pentru c\ mi-a atras aten]ia asuprasilogismului lui Malebranche.

3. Cf. A. RANNOU, George Wither critique et témoin de son temps, tez\ de stat,Paris IV, 1981, ms. dact., p. 485.

4. L. TRONSON, �uvres complètes, ed. Migne, 2 vol., Paris, 1857 : I, pp. 44-45(Manuel du séminariste, IV �du lever�).

5. S. VIGOR, Sermons catholiques sur les dimanches et fêtes, 1597, p. 28. Vigor afost arhiepiscop de Narbonne [i predicator al regelui. Predic\ din jurulanului 1597 (a treia duminic\ dup\ Pa[ti). El face trimitere la Tertulian,Contre Marcionem, l. II.

6. J. BASNAGE, Histoire de l�Eglise, 2 vol., Amsterdam, 1699 : I, Ch. I �Dessein decet ouvrage�).

7. HILDEGARDE (von Bingen), Causae et curae, ed. Kaiser, Leipzig, 1903, p. 143.Citat `n J. STAROBINSKI, Histoire... de la mélancolie, p. 35.

8. R. BURTON, Anatomy of Melancholy..., I, pp. 130-131.9. R. MENTET DE SALMONET, Histoire des troubles en Grande-Bretagne, ed. consultat\,

Paris, 1661, in-f0. Cuv`nt `nainte. B.N. fol. N.C. 292. Citat `n R. MOUSNIER,Fureurs paysannes, Paris, Calmann-Lévy, 1967, pp. 307-308.

10. Sermons de saint Vincent-de-Paul, de ses coopérateurs et successeurs immédiatspour les missions des campagnes, ed. de abatele JEANMAIRE, Paris, 2 vol., 1859 :aici II, pp. 86-87. De aici `nainte, notele ce fac trimitere la aceast\ edi]ie vor`ncepe cu JEANMAIRE.

11. Literatura despre p\catul originar este imens\. Am folosit `ndeosebi N.P.WILLIAMS, The Ideas of the Fall and Original Sin, 1929. J.B. KORS, La Justiceprimitive et le peché originel d�après saint Thomas, Paris, Vrin, 1930. A. GAUDEL,articolul �p\cat originar�, `n Dictionnaire de Théologie catholique, vol. XII,1933. A.M. DUBARLE, Le Péché originel dans l�Ecriture, Paris, Cerf, 1958 (ed. a 2-a,1966) [i �Le péché originel : recherches récentes et orientations nouvelles�, `nRevue des Sciences philosophiques et théologiques, vol. LIII, 1969, pp. 81-114.Théologie du péché (lucrare colectiv\), Paris, Desclée, 1960. P. RIC�UR, Finitudeet culpabilité, 2 vol., Paris, Aubier, 1960 : I, L�Homme faillible ; II, La Symboliquedu mal, 1963. P. SCHOONENBERG, L�Homme et le péché, Tours, Mame, 1967.H. RONDET, Le Péché originel dans la tradition patristique et théologique, Paris,Fayard, 1967. P. GRELOT, Réflexions sur le problème du péché originel, Paris,Casterman, 1968. P. GUILLY, La Culpabilité fondamentale. Péché originel etanthropologie moderne, Gembloux, Duculot, 1975. Semnalez, de asemenea,Une Introduction à la foi catholique (catehismul olandez), Idoc-France, 1968,pp. 337-348 [i Th. REY-MERMET, Croire, 3 vol., Limoges, Droguet-Ardant,1976-1979, aici pp. 150-158.

12. H. RONDET, Le Péché originel..., p. 47.

P|CATUL {I FRICA446

13. Ibid., pp. 86-87.14. Formula Pr. J.M. POHIER `n articolul �Péché�, din Encyclopaedia Universalis,

XII, p. 663.15. P. RIC�UR, Le Conflit des interprétations, Paris, Seuil, 1969, p. 267.16. Patr. Lat., XLIV, Contra Julianum, cartea IV, cap. 5, col. 757.17. Patr. Lat., XLV, Opus imperfectum contra Julianum, cartea 3, cap. 147, col. 1307.18. Patr. Lat., XLIV, De correptione et gratia, cap. XII, n. 34, col. 936-937.19. Cité de Dieu, cartea XLV, cap. 10 [i 26 : ed. Combès, vol. XXXV, pp. 399-401

[i 457-459.20. Patr. Lat., XXXIV, De Vera religione, cartea I, cap. 20, col. 139. Referitor la timpul

pe care trebuie s\-l tr\im ca o �ran\ ascuns\�, a se vedea H.I. MARROU,L�Ambivalence du temps de l�histoire chez saint Augustin, Paris, 1950, pp. 47[i 54.

21. H. RONDET, Le Péché originel..., p. 141.22. Patr. Lat., XLIV, Contra Julianum, cartea 3, cap. 21, n. 42, col. 723. A se vedea

[i ibid., De Nuptiis et concupiscentia, cartea I, cap. 25, n. 38, col. 429-430.23. Patr. Lat., XLIV, De Nuptiis..., cartea 2, cap. 5, n. 15, col. 444-445. Ibid., De

Peccatorum meritis et remissione, cartea 3, cap. 7, n. 13, col. 193.24. Patr. Lat., XLIV, Contra Julianum, cartea 3, cap. 18, n. 35, col. 720-721 [i

cartea 5, cap. 14, col. 812-813.25. SF. AUGUSTIN, Lettre 217, 5 (16-17), ed. Péronne... Reprodus\ `n H.I. MARROU,

Saint Augustin et l�augustinisme, Paris, Seuil, 1965.26. Acelea[i referin]e ca la nota precedent\.27. Canonul 3 al conciliului de la Cartagina (dup\ unele manuscrise), H. DENZINGER

[i Cl. BANNWART, Enchiridion symbolorum, definitionum et declarationum derebus fidei et morum, ed. din 1922, p. 47, n. 3.

28. LUTHER, �uvres, v (Du Serf arbitre (conclusion), p. 235). Am reprodus trad.lui A. Godin, �Une lecture sélective d�Origène à la Renaissance...� `n Origeniana,Quaderni di Vetera christianorum, 12, 1975, p 87, n. 15.

29. R. BELLARMINO, De Amissione gratiae et statu peccati, cartea v, cap. 5 : ed.Vivès, 12 vol., Paris, 1876-1874 ; V, p. 401.

30. Trad. textului Confession d�Augsbourg `n G. CASALIS, Luther et l�Eglise confessante,Paris, Seuil, 1962, p. 141 [i `n P. JUNDT, La Confession d�Augsbourg, Paris-Genève,Centurion, Labor et Fides, 1979.

31. Sesiunea V : �Décret sur le péché originel� (17 iunie 1546) ; sesiunea VI :�Décretsur la justification� (13 ianuarie 1547 : Cf. ed. G. ALBERIGO, Conciliorum...decreta, pp. 665-667 [i 671-681.

32. Cf. articolului s\u, �Péché originel�, din Dictionnaire philosophique.33. L. RÉAU, Iconographie de l�art chrétien, Paris, P.U.F., 1956, II, 1, pp. 77-93.

Lexikon der christlichen Ikonographie, Basel-Viena, Herder, 1968 : I, pp. 42-70.34. Cf. J. LAVALLEYE, Lucas Van Leyden...35. Referitor la acest mister care, `n realitate, este un ansamblu de mai multe

mistere distincte, a se vedea L. PETIT DE JULLEVILLE, Les Mystères, 2 vol., Paris1880 : II, pp, 352-378.

36. E. MALE, L�Art religieux de la fin du Moyen @ge..., pp. 379-380.37. E. DUNCAN, Milton�s Earthly Paradise ; a historical Study of Eden, Minneapolis,

Univ. of Minnesota Press, 1972, p. 100.38. PASCAL, Pensées, nr. 445, ed. L. Brunschvicg.39. Dup\ publicarea Provincialelor bro[ur\ cu bro[ur\.40. Expresii ale lui J. CARREYRE `n articolul �A. Arnauld� din Dictionnaire de

spiritualité, I, p. 882.41. Citat extras din Catéchisme du diocèse de Bayeux, 1700, pp. XXVII [i XXVIII

(lec]ia a 3-a).

447

42. J. BENESSE [i M. DARRIEU, �Noëls français du XVI e siècle� `n La Mort des pays deCocagne (sub `ndrumarea lui J. DELUMEAU), pp. 62-63 : Noël no 6 de Lucas LeMoigne.

43. Ibid., Noël no 5.44. Ibid.45. Mai ales `n La Religion dans les limites de la Raison, ed. L. Gibelin, 1952,

pp. 50-60.46. S. FREUD, Totem et tabou, Paris, Payot, 1976, pp. 162-165.47. Th. REIK, Mythe et culpabilité. Crime et châtiment de l�humanité, Paris, P.U.F.,

1979, p. 166.48. Sf. BONAVENTURA Breviloquium, text latin de Quaracchi, trad. franc., Paris, ed.

franciscan\, 1967 : III, p. 75.49. Citat `n P. DE MEESTER, Où va l�Eglise d�Afrique, Paris, Cerf, 1980, pp. 83-84.

Este posibil ca acest mit s\ fi fost influen]at de cre[tinism, `ns\ nu sf`r[e[teprintr-o m`ntuire.

50. R. MARTIN, �Les idées de Robert de Melin sur le péché originel�, `n Revues desSciences philosophiques et théologiques, IX, 1920, p. 115.

51. PASCAL, Pensées, nr. 434, ed. Brunschvicg.52. VINCENT DE PAUL, Entretiens spirituels aux missionnaires, ed. A. Dodin, Paris,

Seuil, 1960, p. 129.53. Referitor la Bayle, a se vedea remarcabila lucrare a lui E. LABROUSSE, Pierre

Bayle, I, Du pays de Foix à la cité d�Erasme ; II, Hétérodoxie et rigorisme,Haga, M. Nijhoff, 1964. Aici `ndeosebi vol. II, pp. 346-387. A se vedea [iJ.-P. JOSSUA, Pierre Bayle ou l�obsession du mal, Paris, Aubier, 1977 [i Discourschrétiens et scandale du mal, Paris, Chalet, 1979.

54. Réponses aux questions d�un provincial, partea a 2-a, cap. 81 (`n �uvresdiverses), Haga, 1731, III, p. 663 : citat `n J.-P. JOSSUA, Discours..., p. 18.

55. J.-P. JOSSUA, Pierre Bayle..., p. 167. E. LABROUSSE, P. Bayle, I, p. 269.56. BAYLE, Dictionnaire historique et critique, articolul �Diogène�, Rem. N. ;

articolul �Manichéens�, Rem. D.57. PASCAL, Pensées, nr. 434, ed. Brunschvicg.58. BOSSUET, Sermon sur la profession de Mme de la Vallière `n �uvres complètes,

Rennes, ed. des Prêtres de Saint-Dizier, 1863, III, p. 85.59. BAYLE, �uvres diverses, III, Réponses aux questions d�un Provincial, II, § CXLIX,

p. 807b. Citat `n E. LABROUSSE, Pierre Bayle, vol. II : Hétérodoxie et rigorisme,p. 386.

60. Ibid., II, § LXXV, p. 654b. Citat `n E. LABROUSSE, II, p. 369.61. J. NABERT, Essai sur le mal, Paris, reed. Aubier din 1970, pp. 56-57. Mul]umesc

c\lduros fiicei lui Jean Nabert pentru faptul de a-mi fi atras aten]ia asupraeseului tat\lui s\u. A se vedea [i M. ADAM, Le Sentiment du péché (tez\, Paris,1967), p. 127.

62. A. DE MONTAZET, Instruction pastorale... sur les sources de l�incrédulité et lesfondements de la religion, 1776, p. 136. B. GROETHUYSEN, Origines de l�espritbourgeois, Paris, Gallimard, ed. din 1956, p. 136. Montpazet, arhiepiscop deLyon, era `n favoarea jansenismului.

63. J.J. DU GUET, Explication du livre de la Genèse, 1732, I, p. 382. B. GROETHUYSEN,ibid. Du Guet a fost unul din prietenii lui Antoine Arnauld.

64. G. MARTELET, Vivre aujourd�hui la foi de toujours : relecture du credo, Paris,Cerf, 1977, p. 19. Text stabilit pornind de la conferin]e ]inute la Notre-Damedin Paris.

65. MILTON, Le Paradis perdu, cartea X, vers. 272-273 : trad. P. Messiaen, Paris,Aubier, 1955, II, pp. 194-195.

66. Ibid., X, vers. 651-656 ; II, pp. 212-213.


P|CATUL {I FRICA448

67. Ibid., X, vers. 661-666 ; II, pp. 214-215.68. Ibid., X, vers. 824-833 ; II, pp. 220-223.69. R. SIMON, Histoire critique du vieux Testament, Amsterdam, 1685, p. 376.70. Th. REY-MERMET Croire, I, p. 156. ~i mul]umesc D-lui Jean Deloffre pentru nota

pe care mi-a trimis-o cu privire la cele dou\ sensuri ale cuv`ntului �adam�.71. Th. REIK, Mythe et culpabilité, p. 144.72. Sf. IRINEU, Adversus haereses, IV, 38, 1 ; ed. [i trad. A. Rousseau, Paris, Cerf,

1965, II, pp. 946-947. Citat [i `n H. RONDET, Le Péché originel, p. 52.73. Ibid., IV, 40, 3 ; ed. A. Rousseau, II, p. 981.74. H. RONDET, Le Péché originel, p. 49.75. Cel mai recent studiu important despre Sf. Irineu `i apar]ine lui H. LASSIAT,

Création, liberté, incorruptibilité. Insertion du thème anthropologique de lajeune tradition romaine dans l��uvre d�Irénée de Lyon, (reproducere atezelor din Lille III, 1972, 2 vol. Aici mai ales II, pp. 487-538).

76. H. RONDET, Le Péché originel, pp. 259-261. D.T.C., VIII, col. 2615-2616, �LaPeyrère� ; XII, col. 2793-2796, �Préadamites�. HAAG, La France protestante, VI,pp. 305-307 ; �La Peyrère� ; R. PINTARD, Le Libertinage érudit, Paris, 1943, p. 362.

77. PASCAL, Pensées, nr. 560, ed. L. Brunschvicg.78. MILTON, Le Paradis perdu, cartea IV, v. 130-358, trad. P. Messiaen, pp. 200-201.79. Referitor la condi]ia glorioas\ a lui Adam ̀ nainte de c\dere, dup\ Sf. AUGUSTIN,

a se vedea `ndeosebi: De Genesi ad litteram, VI, XXIV-XXVII, 35-38 (Patr. Lat., XXVII,col. 353-355), IX, X-XI, 18-19 (Patr. Lat., ibid., col. 399-400) ; XI, I, 3 (Patr. Lat.,ibid. col. 430) ; De Nuptiis et concupiscentia, II, XIII, 26, XIV, 29 ; (Patr. Lat., XLIV,col. 451, 453, 458, 467-469) ; De Peccatorum meritis et remissione, I, XIII, 21(Patr. Lat., XLIV, col. 120-121) ; Contra Julianum, IV, V, 35 (Patr. Lat., XLIV,col. 756-757) ; Opus imperfectum, V, 16-17 (Patr. Lat., XLV, col. 1449-1451) ; DePeccato originali, XXXV, 40 (Patr. Lat., XLIV, col. 405) ; De Civitate Dei, XIV,XXIII-XXIV, 1 (Patr. Lat., XLI, col. 430-432).

80. Formulare a Pr. A.M. DUBARLE `n articolul �Péché originel� din EncyclopaediaUniversalis, XII, p. 667.

81. Pentru toat\ aceast\ dezvoltare pe tema paradisului terestru am folosit foartemult J.E. DUNCAN, Milton�s Earthly Paradise, mai ales pp. 25-100.

82. JOINVILLE, Histoire de Saint Louis `n Historiens et chroniqueurs du Moyen @ge,Paris, Pléiade, 1952, pp. 247-248 ; citat `n J. LE GOFF, La Civilisation del�Occident médiéval, p. 177.

83. Sf. TOMA D�AQUINO, Somme théologique, Ia, quaest. 102, art. 1, r\spuns (ed. duCerf, 11, p. 271).

84. Ibid.85. Ibid., art. 2, p. 281.86. Mandeville�s Travels..., ed. P. Hamelius, 2 vol., Londra, 1919-1923 : I, pp. 200-204.87. DANTE, Purgatoire, cap. XXVIII, V. 139-144 (trad. Pézard, Pléiade, pp. 1321-1322).

Trad. rom. de George Co[buc, Bucure[ti, 1925-1926.88. J. LYDGATE, The Minor Poems, partea a 2-a, ed. H.N. MacCracken (Early English

Text Society, orig. series), Londra, 1934, CXCII, pp. 641-643.89. Cf. B. PENROSE, Travel and Discovery in the Renaissance, 1420-1620, Harvard

Univ. Press, 1952, pp. 10-12.90. A se vedea lucrarea anterioar\, pp. 141-143.91. A. WILLIAMS, The Common Expositor : an account of the Commentaries on Genesis,

1527-1633, Chapel Hill, 1948, pp. 3-19. J.E. DUNCAN, Milton�s..., p. 91.92. J.E. DUNCAN, Milton�s..., p. 50.93. Ibid. pp. 95-96.94. Referitor la Antoinette Bourignon, a se vedea L. KOLAKOWSKI, Chrétiens sans

Eglise, Paris, Gallimard, 1969, pp. 640-718.

449

95. P. POIRET, Vie continuée de Mlle Bourignon (`n �uvres de Mlle Bourignon...,19 vol.), Amsterdam, 1679-1686 : aici II, pp. 315-316. Acest text a fost reluatde BAYLE `n notele articolului �Adam�, din al s\u Dictionnaire..., p. 203, ed.din 1820 (t. I).

96. ~n Le Figaro din 15 martie 1972.97. A[a cum apare `n Le Petit Catéchisme al diocezei din Bayeux, `n 1700, p. XXIX.98. P. TEILHARD DE CHARDIN, �uvres, vol. X : Comment je crois, Paris, Seuil, 1969,

pp. 62-63 (text dat`nd dinaintea Pa[tilor, 1922).99. Cité de Dieu, XIII, cap. 14 : ed. Combès, vol. 35, p. 285.100. L�Imitation..., Cartea III, cap. LII, Seuil, 1961, pp. 183-184.101. LUTHER, �uvres, I, p. 52 (Les sept psaumes de la pénitence).102. BUCER, Résumé sommaire..., p. 45.103. PASCAL, Pensées, nr. 506, ed. Brunschvicg.104. Pensées (�Le Mystère de Jésus�), nr. 553.105. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 389.106. Ibid., I, p. 214.107. Retractationum libri duo, cartea I, cap. XV, 3 : Patr. Lat., XXXII, col. 609. A se

vedea [i Patr. Lat., XLIV : Contra Julianum, cartea VI, cap. 6, n. 49. col. 850-851.O dezvoltare important\ pe tema culpabilit\]ii �ignoran]ei religioase�, `nPh. SELLIER, Pascal et saint Augustin, Paris, A. Colin, 1970, pp. 265-268.

108. PASCAL, Provinciales, Paris, Garnier, Pléiade, 1950, pp. 471-472.109. Sf. AUGUSTIN, De Gratia et libero arbitrio, cap. 3, 5 : Patr. Lat, XLIV, col. 885.

Ph. SELLIER, Pascal..., p. 267.110. A. DODIN, Entretiens spirituels aux missionnaires (ale Sf. Vincent de Paul),

Paris, Seuil, 1960, p. 347.111. Ibid.112. Ibid., pp. 496-497.113. Citat `n M. VENARD, �Le Catéchisme au temps des Réformes� `n Les Quatre

fleuves, Paris, Beauchesne, 1980, nr. 11, p. 43.114. Citat `n ibid., p. 45. H.M. BOUDON, La Science sacrée du catéchisme, ed. din

1749, p. 29. Despre el, a se vedea J.-Cl. DHOTEL, Les Origines du catéchismemoderne, Paris, Aubier, 1967, `ndeosebi pp. 156-159.

115. J. NABERT, Essai sur le mal, pp. 70-72.116. P. RIC�UR, Le Conflit..., p. 278.117. ~n aceast\ privin]\, a se vedea detaliile edificatoare ale lui H.I. MARROU,

Saint Augustin et l�augustinisme, Paris, Seuil, prima ed., 1955, pp. 149-180.118. Citat `n ibid., p. 154.119. Patr. Lat., CLXXXII, col. 405 : Epist. ad Bernardum abbatem `n Opera s.

Bernardi, (epist. CCXXI, nr. 13).120. Citat `n H.I. MARROU, Saint Augustin..., p. 154. GOTTSCHALK, �uvres théologiques

et grammaticales, ed. D.C. Lambot, Louvain, Spicilegium sacrum Lovaniense,1945, p. 327.

121. Expresie apar]in`nd lui H.I. MARROU, `n ibid., p. 160.122. Referitor la acest subiect, G. LEFF, Bradwardine and the Pelagians, Cambridge,

1957; H.A. OBERMAN, Archbishop Thomas Bradwardine, a Fourteenth CenturyAugustinian, Utrecht, 1958.

123. Cf. Ch. BÉNÉ, Erasme et saint Augustin ou l�influence de saint Augustin surl�humanisme d�Erasme, Genève, Droz, 1969, `ndeosebi pp. 136-147.

124. Ibid.125. G. MARC�HADOUR, Thomas More et la Bible. La place des livres saints dans son

apologétique et sa spiritualité, Paris, Vrin, 1969, p. 537.126. Referitor la aceste edi]ii [i la tot ce prive[te influen]a episcopului din

Hipona, a se vedea articolul �Augustinisme� din D.T.C. I, col. 2398-2554.


P|CATUL {I FRICA450

127. W. MARCEAU, L�Optimisme dans l��uvre de saint François de Sales, Paris,Lethielleux, 1973, p. 96.

128. LUTHER, Werke, ed. Weimar, 1883 [i urm. : III, p. 181. Despre augustinismullui Luther, a se vedea `ndeosebi A.V. MÜLLER, Luthers Werdegang bis zumTurmerlebnis, Gotha, 1920. P. VIGNAUX, Luther commentateur des �Sentences�,1935, pp. 6-30. L. CRISTIANI, �Luther et saint Augustin�, `n Augustinus magister,Paris, 1954, II, pp. 1029 [i urm. M. BENDISCIOLI, �L�Agostinismo dei riformatoriprotestanti�, `n Revue des études augustiniennes, I, 1955, pp. 203 [i urm.P. COURCELLE, �Luther interprète des Confessions de saint Augustin�, `n Revued�Histoire et de philosophie religieuses, 1959, nr. 3, pp. 235-251.

129. LUTHER, Werke, IX, p. 29.130. LUTHER, �uvres, V, p. 57 (Du Serf arbitre).131. LUTHER, Werke, IV, p. 380.132. Ibid., V, p. 664.133. CALVIN, Opera omnia... (Corpus Reformatorum), Brunswick, 1863 [i urm. :

IX, p. 835.134. L. SMITS, Saint Augustin dans l��uvre de Jean Calvin, 2 vol., Assen, 1957-1958.

A se vedea [i J. CADIER, �Calvin et saint Augustin�, `n Augustinus magister,Paris, 1954, II, pp. 1039 [i urm.

135. C. JANSENIUS, Augustinus (ed. consultat\: 1643), vol. II, cap. XVIII, p. 17.136. Ibid., p. 14.137. Ibid., p. 17.138. Ibid., p. 98.139. BOSSUET, Défense de la tradition et des saints Pères, vol. VI din �uvres

complètes (ed. Rennes, 1862), p. 442.140. LA BRUYERE, Les Caractères, ed. A. Destailleur, Paris, 1854, 2 vol., II, pp. 264-265,

cap. �Des esprits forts�. Acest pasaj semnificativ este citat de H.I. MARROU,Saint Augustin..., p. 169.

141. PASCAL, Opuscules, �De l�Esprit géométrique�, ed. la Pléiade, p. 383.142. Objections contre M. Descartes : vol. XXVIII, p. 9 din A. ARNAULD, �uvres, (ed. Paris,

Lausanne, 1775-1782).143. A. HARNACK, Lehrbuch der Dogmengeschichte, ed. a 3-a, 3 vol., Freiburg-

-Leipzig, 1894-1897 : III, p. 95.144. A. HARNACK, L�Essence du christianisme, Paris, 1907, p. 311.145. J. [i P. COURCELLE, Iconographie de saint Augustin (publ. de studii augustiniene,

Paris) : I, Les Cycles du XIV e siècle, 1965, citatul de mai sus se afl\ la p. 14 ; II,Les Cycles du XV e siècle, 1969, III, Les Cycles du XVIe et du XVIIe siècle, 1972 ; IV,Les Cycles du XVIII e siècle, I, L�Allemagne, 1981.

146. Cf. P. CHRISTIANSON, Reformers and Babylon. English apocalyptic Views fromthe Reformation to the Eve of the Civil War. Univ. of Toronto Press, 1978, p. 15.

147. M. BATAILLON, Erasme et l�Espagne, Droz, Genève-Paris, 1937, p. 555.148. C. GINZBURG, �Folklore, magia, religione� `n Storia d�Italia, Torino, Einaudi,

1972 : I, pp. 635-641-642. Referitor la interesul pentru aceast\ carte religioas\`n Italia secolului al XV-lea, a se vedea A.J. SCHUTTE, �Printing, Piety and thePeople in Italy : The first thirty years�, `n Archiv für Reformationsgeschichte,vol. 71, 1980, pp. 5-19.

149. Citat `n B. NEVEU, �Juge suprême et docteur infaillible : le pontificat romainde la bulle In eminenti (1643) à la bulle Auctorem Dei (1794)�, `n Mélangesde l�Ecole française de Rome (M.A.T.M.), 1981, I, p. 239, care ofer\ [i altetexte, `n acela[i spirit.

150. H. DENZINGER..., Enchiridion, nr. 1320, p. 366.151. Aceast\ sec]iune a c\r]ii mele era scris\ `n momentul apari]iei vol. II al

Histoire générale de l�enseignement et de l�éducation en France (Paris,

451

Nouvelle Librairie de France, 1981), apar]in`nd lui Fr. LEBRUN, M. VENARD [iJ. QUÉNIART. Exist\ o consonan]\ profund\ `ntre p\rerea mea [i aceea acolegilor mei: a se vedea `ndeosebi concluzia lor, pp. 601-606.

152. H. INSTITORIS [i J. SPRENGER, Le Marteau..., pp. 207-208. Cf. J. DELUMEAU, LaPeur.., I, pp. 305-340.

153. Folosesc aici lucr\rile clasice ale lui Ph. ARIES, L�Enfant et la vie familialesous l�Ancien Régime, ed. a 2-a, Paris, Seuil, 1973. G. SNYDERS, La Pédagogieen France aux XVII e et XVIII e siècles, Paris, P.U.F., 1965. De acela[i autor, Iln�est pas facile d�aimer, ed. a 2-a, Paris, P.U.F., 1982, mai ales pp. 64-75.R. CHARTIER, M.-M. COMERE, D. JULIA, L�Education en France du XVI e au XVIII e

siècle, Paris, S.E.D.E.S., 1976. Aceste patru c\r]i fac trimitere la bibliografiasubiectului. A se vedea [i capitolul �L�Enfant et l�instruction� din lucrareamea, Civilisation de la Renaissance, pp. 403-420.

154. Anthologie ou conférences des proverbes (XVe s.), citat `n M. LE ROUX DE

LINCY, Le Livre des proverbes, I, p. 217.155. G. MEURIER, Trésor des sentences (XVIe s.), citat `n ibid.156. Proverbes communs... (Lyon, 1539), citat `n ibid., p. 218.157. Proverbes gallicans (XV e s.), citat `n ibid., p. 217.158. G. MEURIER, Trésor..., citat `n ibid., p. 216.159. Anciens proverbes (XIIIe s.), citat `n ibid. p. 216.160. Proverbes communs... nr. 732. Acest proverb l-am aflat de la Daniel Rivière,

c\ruia-i mul]umesc pe aceast\ cale.161. Ch. DE BOVELLES, Proverborium vulgarium libri tres..., 1531, I, nr. 50. Proverb

pe care-l [tiu tot de la Daniel Rivière.162. MONTAIGNE, Essais, I, cap. XIV : I, p. 90.163. LA FONTAINE, Fables, ed. J.P. Collinet, 2 vol., Paris, Gallimard, 1974. �Les deux

pigeons�, I, p. 55.164. LA BRUYÉRE, Les Caractères, éd. A. Destailleur : II, p. 62 (�De l�homme�).165. DESCARTES, Méditations et réponses (1641, trad. franc. 1644) : �Quatrièmes

réponses ; de Dieu� (ed. Garnier, Paris, 1979), p. 333.166. Ibid., �Quatrièmes réponses ; de la nature de l�esprit humain�, p. 319.167. Conversations avec Burman sur la Première Méditation, `n DESCARTES, �uvres

et lettres, Pléiade, 1953, p. 1360.168. P.A. SIGAL, �Les Miracles de sainte Hélène à l�abbaye d�Hautvillers, au Moyen

@ge et à l�époque moderne�, `n Actes du 97e congrès des sociétés savantes,Nantes, 1972 : Philol. et hist., pp. 499-513. A se vedea [i R. FINUCANE, Miraclesand Pilgrims. Popular Beliefs in Medieval Church, Londra, Dent, 1977,pp. 109-110.

169. St. JANSSEN-PEIGNÉ, �Les Miracles de sainte Anne d�Auray�, `n La Mort des Paysde cocagne (sub `ndrumarea lui J. DELUMEAU), p. 175 [i `n J. DELUMEAU, UnChemin d�histoire, p. 199. Dar un procent de 17 % numai `n r`ndurilecopiilor, `n trei �focare de sacralitate�, `ntre Picardie [i Burgundia, `n secolulal XVII-lea : H. BARBIN [i J.-P. DUTEIL, �Miracle et pèlerinage au XVIIe siècle�,`n Revue d�Histoire de l�Eglise de France, nr. 167, iulie-dec., 1975, pp. 246-256.

170. Doamna DE SÉVIGNÉ, Lettres 1646-1696, Les Grands Ecrivains de la France,III, p. 79 (20 mai 1672).

171. Cartea lui C. FOUQUET [i Y. KNIBIEHLER, L�Histoire des mères, Paris, Montalba,1980, mai ales pp. 12-13, prezint\ subiectul `n acela[i sens ca [i mine,evoc`nd, la fel, povestirile cu miracole. Aceea[i reflec]ie `n R. FAVRE, La Mortau siècle des Lumières, p. 126.

172. Reproducere ̀ n lucrarea mea, Civilisation de la Renaissance, ill. 150, pp. 412-413.173. ARISTOTEL, Ethique à Nicomaque, I, cap. IX, 10, ed. J. Voilquin, Paris, Garnier,

s.d. p. 33. A se vedea [i III, cap. XII, p. 141 [i V, cap. VI, pp. 225-227.


P|CATUL {I FRICA452

174. FORTIN DE LA HOGUETTE, Testament ou conseils fidèles d�un bon père à sesenfants, 1648, partea a 3-a, cap. 3, p. 394. ~n toate dezvolt\rile ulterioarevoi folosi mai multe citate din lucrarea lui G. Snyders, La Pédagogie...

175. A.N. : (MM. 474). Règlement du séminaire paroissial de Saint Nicolas-du--Chardonnet, p. 225.

176. Sf. AUGUSTIN, Confessions, XIII, cap. 12 (Patr. Lat., XXXII, c. 670).177. Ibid., I, cap. 7 (col. 665).178. Cité de Dieu, XXII, cap. 22 : ed. Combès, vol. 37, p. 664.179. G. SNYDERS, La Pédagogie... pp. 181-182.180. BOSSUET, Elévations sur les mystères, 7e semaine, 3e élévation : �uvres (ed.

Rennes, 1863), IX p. 53.181. Ibid., 4e élévation, p. 54.182. FRANÇOIS DE SALES, Sermon pour le jour de la nativité de Notre-Dame, ed.

Paris, 1833 : IV, Sermon, p. 504.183. BÉRULLE, �uvres de piété, XLVII, `n �uvres complètes, ed. din 1644, p. 839.184. Ibid., XLVIII, p. 846.185. CH. DE CONDREN, Discours et lettres, ed. din 1648, p. 312.186. ~n N. FONTAINE, Mémoires pour servir à l�histoire de Port-Royal, 2 vol. (1736) :

I, p, 195.187. CL. DE SAINTE-MARTHE, Lettres sur divers sujets de piété et de morale, I, 1709,

scrisoarea nr. 44, pp. 390-391.188. CL. LANCELOT, Mémoires touchant la vie de M. de Saint-Cyran (publicate `n

1738), Slatkine Reprints, Geneva, 1968, II, p. 334 ([i tot capitolul XL alacestei c\r]i).

189. P. COUSTEL, Les Règles de l�éducation des enfants, ed. din 1710, I, cap. 7, 8 [i 9,pp. 175-182.

190. P. DE JOUVENCY, Christianis litterarum magistris, de ratione discendi et docendi,1693, trad : H. Ferté, 1892, partea III, cap. 3, art. 3, p. 136.

191. J. PASCAL, Règlement pour les enfants. Constitutions de Port-Royal (1665),cap. XVI, �De l�instruction des petites filles�, `n Lettres, opuscules et mémoiresde Mme Périer et de Jacqueline, s�urs de Pascal, ed. M.P. Faugère, Paris,1845, p. 102

192. CL. LANCELOT, Mémoires..., III, p. 334.193. Ibid.194. BÉRULLE, `ndeosebi �uvres de piété, nr. XLVII [i XLVIII [i citatele din ms. inedite

ce figureaz\ `n P. COCHOIS, Bérulle et l�Ecole française, Paris, Seuil, 1963,pp. 119-120. Cf. J. ORCIBAL, �« Les �uvres de piété » du cardinal de Bérulle,essai de classement des inédits...�, `n Rev. d�Hist. eccl., 1962, pp. 813-862.

195. Alt citat inedit `n ibid.196. J. BLANLO, L�Enfance chrétienne, prima ed., 1650, reed. Lethielleux, s.d., p. 43.197. J.-B. SAINT-JURE, La Vie de M. de Renty, ed. a 2-a, 1652, p. 258.198. Sf. AUGUSTIN, Confessions, I, cap. VII (Patr. Lat., XXXII, col. 665-666).199. CALVIN, Institution..., II, cap. 1, 1 : II, p. 18.200. Ibid., IV, cap. 16, 7.201. Ph. ARIES, L�Enfant..., p. 128.202. Ibid., pp. 127-133.203. CL. LANCELOT, Mémoires..., II, p. 332.204. J. PASCAL, Règlement pour les enfants..., p. 102.205. Jacques GÉLIS a dorit `ntr-adev\r s\-[i prezinte cercet\rile la seminarul meu.

A se vedea [i textul comunic\rii sale, �Le Retour temporaire à la vie des enfantsmorts à la naissance�. ~ncercare de analiz\ [i interpretare a �sanctuarelor der\gaz� `n Colloque, �Le corps, la santé, la maladie� des Chercheurs du C.N.R.S.

453

en Hist. Mod. et Cont., martie 1979. Studiile sale deja publicate cu privire laacest subiect s`nt �Les Miracles du Bon Père Gaschon�, `n Actes de lajournée d�etude de la Société d�Ethnologie française, 1979 ; �De la mort à lavie. Les sanctuaires à répit�, `n Ethnologie française, XI, 3, 1981, pp. 211-224 ;�Miracle et médecine aux siècles classiques : le corps médical et le retourtemporaire à la vie des enfants morts à la naissance�, `n Historical Reflexions,Univ. of Waterloo, Ontario, 1982, J. GÉLIS a publicat la Fayard, `n 1984,L�Arbre et le fruit. A se vedea [i � `ndeosebi � J. CORBLET, Histoire dogmatique,liturgique et archéologique du sacrement de baptême, 2 vol., Paris, 1882,mai ales I, pp. 160-169. P. SAINTYVES, �Les Résurrections d�enfants morts-néset les sanctuaires à répit�, `n Revue d�ethnographie et de sociologie, II, 1-2,1911, pp. 65-74. A. VAN GENNEP, Manuel de folklore français contemporain,Paris, 1943 [i urm., I, 1, pp. 123-124 (cu bibliografie). H. PLATELLE, LesChrétiens face au miracle, Lille au XVII e siècle, Paris, Cerf, 1968. J.Ch. DIDIER,�Un Sanctuaire à répit du diocèse de Langres. L�église de Fayl-Billot,Haute-Marne, d�après les actes notariés du XVIIe siècle�, `n Mélanges desciences religieuses, 1968, pp. 3-21. R. SAUZET, �Miracles et Contre-Réformeen Bas-Languedoc sous Louis XIV�, `n Revue d�histoire de la spiritualité,nr. 48, 1972, pp. 179-192 ; P. PARAVY, �Angoisse collective et miracles auseuil de la mort : résurrections et baptêmes d�enfants morts-nés en Dauphinéau XV e siècle�, dans La Mort au Moyen @ge (colocviu al Societ\]ii IstoricilorMedievi[ti, 1975), Strasbourg, Istra, 1977, pp. 87-102. M. BERNOS, �Réflexionssur un miracle à l�Annonciade d�Aix-en-Provence. Contribution à l�étudedes sanctuaires à répit�, `n Annales du Midi, ianuarie-martie, 1980, pp. 87-93.

206. P. NICOLE, Essais de morale, ed. din 1725, 14 vol. : XII, p. 144.207. Histoire générale de l�enseignement..., vol. II, pp. 602-603.208. J. GÉLIS, �Miracle et médecine...�, p. 86.209. BENEDICTUS XIV..., Operum editio novissima, Prato, 1844, vol. XI, cap. VI din

cartea VII : De Synodo dioecesana, pp. 204-205. Mul]umesc p\rintelui W. Witterspentru faptul de a-mi fi semnalat acest document.

210. P. PARAVY, �Angoisse...�, p. 92.211. Arhivele din Haute-Saône : cf. P. SAINTYVES, �Les Résurrections...�, p. 70.212. Aspect studiat de Jacques Gélis.213. A. VAN GENNEP, Manuel..., I, 1, p. 124.214. G. D�EMILIANE, Histoire des tromperies, Rotterdam, 1963, I, pp. 17 [i urm. Citat

de P. SAINTYVES, �Les Résurrections...�, p. 72.215. M. BERNOS, �Réflexions...�, pp. 5 [i 17.216. P. SAINTYVES, �Les Résurrections...�, pp. 66-70.217. Observa]ii pe care Pr. W. Witters le-a prezentat la seminarul meu `n 1980,

`n urma unei expuneri f\cute de J. Gélis.218. Referitor la N.-D. de Liesse, a se vedea AUBERT, Histoire admirable de Nostre

Dame de Liesse, Troyes, 1602 ; fra]ii DUPLOYÉ, Notre-Dame de Liesse : légendeet histoire, 2 vol., Reims, 1862.

219. G.A. RUNNALS, Le Miracle de l�enfant ressuscité, Geneva-Paris, Droz, 1972,pp. XLIV-XLIX.

220. Despre cufundarea copiilor bolnavi ̀ n Chalaronne, a se vedea J.-CI. SCHMITT,Le Saint lévrier. Guinefort guérisseur d�enfants depuis le XIIIe siècle, Paris,Flammarion, passim [i `ndeosebi pp. 192-193.

221 Cap. 5 al c\r]ii XIX din �Décret�, de Burchard de Worms : Patr. Lat., CXL,col. 974-975. Indica]ie oferit\ de Pr. W. Witters, c\ruia `i mul]umesc.

222. J. DELUMEAU, La Peur..., pp. 75-87.223. K. THOMAS, Religion..., p. 56.


P|CATUL {I FRICA454

224. Referitor la acest aspect, a se vedea textele diverselor statute sinodalefranceze citate de J.B. THIERS, Traité des superstitions, ed. din 1741, II, pp. 58-65.

225. Rituel du diocèse de Blois, ed. din 1730, p. 14.226. J. CORBLET, Histoire... du baptême, I, p. 167.227. Ch. A. DE SALES, Histoire du bienheureux François de Sales, Paris, 1870, I,

p. 202 citat `n P. SAINTYVES, �Les Résurrections...�, p. 68.228. Anecdot\ citat\ de J. GÉLIS, �Miracle et médecine...�, p. 99. Dup\ A. LAMB,

Uber den Aberglauben in Elsass, Strasbourg, 1880.229. P.H. STAHL, �L�Organisation magique du territoire villageois roumain�, `n

L�Homme, iulie-septembrie 1973, p. 160.230. Citate `n J.B. THIERS, Traité des superstitions, II, p. 64. Ed. latin\ citat\ `n

A. ARTONNE, Répertoire des statuts synodaux de l�ancienne France, Paris,1963 p. 436.

231. K. THOMAS, Religion..., pp. 36-38. {i `n aceast\ lucrare se fac men]iuni cuprivire la botezarea pisicilor, c`inilor, oilor [i cailor.

232. Acest studiu (despre care nu [tiu dac\ a fost publicat) a fost prezentat `n1976 la seminarul meu de la Universitatea din São Paulo. 70 % din persoa-nele chestionate considerau c\ botezul fere[te copilul de boli [i accidente.

233. K. THOMAS, Religion..., p. 56.234. R.A. DE VERTOT, Histoire des révolutions de Suède, 1695, 2 vol., I, p. 108.235. Ch. DRELINCOURT, Les Visites charitables ou les consolations chrétiennes pour

toutes sortes de personnes affligées, Geneva, 1669, partea a 4-a, pp. 260 [iurm. Citat `n M. BERNOS, �Réflexions...�, p. 8.

236. R. SAUZET, �La Religion populaire bas-languedocienne au XVIIe siècle. Entrela Réforme et la Contre-Réforme�, `n La Religion populaire (coll. 1977),public. C.N.R.S., 1979, p. 107, n. 21.

237. Comunicare apar]in`nd D-rei Lallart f\cut\ la seminarul meu de masteratdin Paris I (1972).

238. FULGEN}IU, De Veritate praedestinationis, I, cap. 12, 27 : Patr. Lat., LXV,col. 616-617.

239. Plec`nd de la M. BERNOS [i de P. PARAVY, fac trimitere la GERSON, Opera, ed.Anvers, III : Sermo in Nativitate Mariae, p. 1350 [i pentru Th. Cajetan,Commentaires sur la Somme..., partea a 3-a, `ntr. 68, art. 1 [i 2. Cf. PALLAVICINO,Histoire du concile de Trente, L. IX, cap. VIII, ed. Migne, p. 348.

240. ISIDOR DE SEVILLA, 1. I. Sentent., cap. XXII : Patr. Lat., LXXXIII, col. 588.241. Edi]iile franceze ale lui Augustinus aveau anexat un sever tratat al francis-

canului Florent Conry, zis Conrius, care nega existen]a limburilor [i-i arunca`n infern pe copiii mor]i f\r\ a fi boteza]i.

242. H. NORIS, Vindiciae Augustinianae, ed. Vérone, 1729, cap. III, § 5 : I, p. 981.243. Sf. ANSELM, Liber de conceptu virginali, cap. XXVII : Patr. Lat., CLVIII, col. 460-461.244. GRIGORE DE RIMINI, Lectura in II Sentent., dist. XXXIII, q. 3.245. H. DENZINGER..., Enchiridion..., nr. 464.246. Conciliorum... decreta (ed. J. Alberigo), sesiunea a 5-a, c. 4, p. 666.247. Opinia `i apar]ine lui P. PARAVY, `n �Angoisse collective...�, p. 89.248. DANTE, Purgatoire, cap., XXII, V. 13 (ed. A. Pézard, Pléiade, p. 1271).249. DANTE, Enfer, ch. IV, V. 25 30 (p. 901). Trad. rom cit.250. D.T.C. articolul �Limbes�, IX, col. 760-772. A se vedea [i articolele �Baptême�,

II, col. 364-378 ; �Dam�, IV, col. 6-27, �Sein d�Abraham�, I, col. 111-116.251. Doctrinal de sapience, revu et corrigé, Troyes, 1604, p. 105.252. Citat `n P. PARAVY, �Angoisse collective...�, pp. 89-90. Cf. Les Rameaux.

Mystère du XVIe siècle en dialecte embrunais, publicat de L. Royer, Gap,1928, pp. 84-86. J. CHOCHEYRAS, Le Théâtre religieux en Dauphiné du Moyen@ge au XVIIe siècle, Genève, Droz, pp. 75-77.

455

253. Cunosc acest am\nunt de la mai mul]i preo]i din Ille-et-Vilaine [i Côtes duNord. Unul dintre ei (`n 1945) a avut un frate cu [aisprezece ani mai t`n\rdec`t el, care fusese botezat dup\ opt zile. Mama l-a luat `n bra]e abia dup\botez. Un caz similar `n Ardèche.

254. Rituel de Toul, ed. din 1760, p. 25.255. Sublinierea `mi apar]ine.256. Rituel romain à l�usage du diocèse de Bordeaux, prima ed., 1624 ; ed. u[or

modificat\ din 1728, reeditat\ `n 1829, p. 6.257. Ibid., pp. 76-77.258. M. COLLET, Abrégé du Dictionnaire des cas de conscience, 1764, 2 vol. : I,

pp. 128-129. Cazul este citat `n Y. KNIBIEHLER [i C. FOUQUET, L Histoire desmères..., pp. 82-83.

259. Ibid., id.260. Rituel de Blois, 1730, p. 14.261. Ibid., p. 15.262. M.CL. PHAN, �Les déclarations de grossesse en France (XVIe-XVIIIe siècle).

Essai institutionnel�, `n Revue d�Histoire moderne et contemporaine, 1975.Les Amours illegitimes à Carcassone, 1676-1786 ; d�après les déclarations degrossesse et les procédures criminelles, tez\ de ciclu al III-lea, Paris I, 1979,ex. dact.

263. Edict din februarie 1556, `n ISAMBERT, CRUSY, ARNET, Recueil des ancienneslois françaises, 28 vol. Paris, 1827..., aici vol. XXIII : act `nregistrat pe 4 martie1556 de Parlementul din Paris. A se vedea [i Edit du Roy sur le faict desfemmes grosses et des enfans mors-naiz 1556, B.N.F. 46814 (2).

264. Y. KNISIEHLER [i C. FOUQUET, Histoire des mères..., pp. 125-126.265. G. CASALIS, Luther et l�Eglise confessante, p. 141.266. Cf. K. THOMAS, Religion..., pp. 55-56 (cu bibliografie asupra subiectului).267. P. PARAVY, �Angoisse collective...�, p. 97.268. M. BERNOS, �Réflexions sur un miracle...�, p. 12.269. A se vedea mai sus, p. 305.270. H. PLATELLE, Les Chrétiens face au miracle, pp. 26 [i 69-70.271. H. BREMOND, Histoire littéraire..., IX, `ndeosebi pp. 1, 21, 37 [i, `n general, 1-42.272. Acelea[i referin]e ca la n. 209.273. J.B. THIERS, Traité... sacremens (ed. 1741), II, p. 61. A. ARTONNE..., Répertoire...,

p. 260.274. BENEDICTUS XIV, ... Operum editio..., XI, pp. 206-205.275. Ibid.276. ~n textul episcopului de Langres citat mai sus, n. 273.277. ~n statutele sinodale de la Besançon, din 1592 [i 1856 : J.B. THIERS, Traité...

sacremens, II, pp. 63-64. A. ARTONNE..., Répertoire..., p. 129.278. J.B. THIERS, Traité... sacremens, II, p. 61. A. ARTONNE..., Répertoire..., p. 260.279. J.B. THIERS, Traité... sacremens, II, pp. 63 64. A. ARTONNE..., Répertoire... p. 129.280. BENEDICTUS XIV, Operum... editio, XI, pp. 204-205.281. Citat `n J.Ch. DIDIER, �Un sanctuaire à répit...�, p. 3. DIEHL, Inscriptiones

latinae christianae veteres, nr. 1512. Inscrip]ia se afl\ acum la biserica dinBrignoles.

282. A. ARNAULD, �uvres complètes, ed. Lausanne, 1778..., vol. XXIX, p. 263(Apologie pour M. l�abbé de Saint-Cyran).


P|CATUL {I FRICA456

Capitolul 9

1. A se vedea mai departe, pp. 579 [i 611.2. TOMA D�AQUINO, Somme théologique, Ia, quaest. 23, art. 7 (`n ed. Desclée,

trad., A.D. Sertillanges : Dieu, vol. 3, pp. 206-207). A se vedea, `n acestvolum, excelenta discu]ie pe tema �num\rului mic al celor ale[i�, pp. 326-329.

3. J. BONA, Opera omnia, Vene]ia, 1764 : Principia vitae christianae, cap. XLIX, p. 52.4. R. BELLARMINO, De Gemitu colombae : �uvres, ed. Vivès, VIII, pp. 404-405.5. Sf. IERONIM, Patr. Lat., XXIV, col. 294, �Comm. in Isaiam�.6. SALMANTICENSES, Cursus theologicus : De praedestinatione, disp. X, dub. 2 :

annotationes circa art. VII.7. Datorez aceste preciz\ri prietenului meu André CAQUOT, titular al catedrei de

ebraic\ [i arameic\ de la Collège de France.8. Referitor la acest subiect, �Le premier sermon pour la Toussaint� de Luis de

Granada `n �uvres complètes, Paris, Vivès, 1865 : VIII, pp. 352-353.9. Patr. Gr., LX, col. 189 (omilia 24).10. LUIS DE GRANADA, �Sermon II pour le 24e dimanche après la Pentecôte� ;

�uvres..., VI, p. 323.11. L. TRONSON, Retraite ecclésiastique suivie de méditations, ed. din 1823, p. 26212. Comentariul Pr. A.D. Sertillanges `n traducerea sa la Somme théologique,

op.cit., p. 328.13. Patr. Lat., XXXIII, col. 860, nr. 12 : Epist 157 (alias 190) ad Optatum.14. Cité de Dieu, cartea XXI, cap. 12 : ed. Combès, p. 21.15. F.X. GODTS, De paucitate salvandorum quid docuerunt sancti ?, ed. a 3-a,

Bruxelles, 1899. Aceast\ carte, a c\rei doctrin\ pare dep\[it\ ast\zi, estedeosebit de util\ pentru referin]ele [i citatele sale, motiv pentru care m-amfolosit foarte mult de ea.

16. Patr. Lat., LXXVI, col. 1286 [i 1290 (omilia XXXVIII).17. Patr. Lat., CLXXXIII, col. 96 : Sermo tertio in vigilia nativitatis Dei.18. Patr. Lat., CCXVII, col. 357 : Sermo X in Septuag.19. Sf. BONAVENTURA, Breviloquium, partea 1, cap. IX, trad. fr. (ed. franciscan\, 1967),

I, p. 119.20. LUDOLPHE LE CHARTREUX, La Grande vie de Jésus-Christ, trad. M.P. Augustin,

Paris, 1865 ; aici, III, p. 384.21. A se vedea mai sus, p. 242.22. Sf. ANTONIN, Summa, partea 1, titlul IV, cap. VII : ed. Vene]ia, 1581, I, p. 93.23. L�Esprit de M. Nicole... de abatele Cerveau, Paris, 1765, pp. 490-491.24. M. VOVELLE, Mourir autrefois..., p. 120.25. Cf. ibid. Sermons de M. de Surian, éveque de Vence... Petit carême, Paris,

1778, pp. 278-279.26. Sf. VINCENT DE PAUL, Entretiens spirituels, p. 542.27. Ibid., p. 103. Cu toate acestea, M. Vincent nu voia s\ se r\sp`ndeasc\ doctrina

�mul]imii de pierzanie�. Cf. P. COSTE, Saint Vincent de Paul. Correspondance.Entretiens. Documents, 14 vol., Paris, 1920-1925, III, pp. 318-336, 362-374 ; IV,p. 633 ; XIII, p. 650.

28. L. GRIGNION DE MONTFORT, �uvres (ed. du Seuil, 1961), p. 229.29. FÉNELON, �uvres, ed. Paris, 1848 : II, p. 157 (Réfutation du P. Malebranche,

cap. XXXVI).

457

30. Th. REY-MERMET, Le Saint du siècle des Lumières, Alfonso de Liguori, Paris.Citat Nouvelle, 1982, mai ales pp. 433-450.

31. A se vedea diferitele citate din F.X. GODTS, De Paucitate..., pp. 49- 51.32. Sf. ALFONSO DE LIGUORI, �Sermon pour le 3e dimanche de l�avent� `n �uvres

complètes, 29 vol., Paris, 1843 ; aici XIV, p. 43.33. Cartea Pr. Godts combate lucrarea unui iezuit, Pr. CASTELEIN, intitulat\ Le

Rigorisme, le nombre des élus et la doctrine du salut, ap\rut\ `n 1898.34. Fr. SUAREZ, Tractatus de divina praedestinatione et reprobatione, cartea VI,

cap. 3 : �Sitne major numerus praedestinorum, an reproborum ?�, `n Operaomnia, ed. L. Vivès, Paris, 1856... I, pp. 524-52.

35. J.-B. SAINT-JURE, De la connaissance et amour du Fils de Dieu, 1634, 1, III,cap. IX, sect. 2. Am consultat ed. din Paris, 1666, p. 709 (ed. a 10-a a acesteiin-f0 de 935 p. !). Referitor la acest iezuit �berulian�, a se vedea `ndeosebiH. BREMOND, Histoire..., III, pp. 258-279.

36. BOURDALOUE, Pensées sur divers sujets de religion et de morale : �despre m`ntuire�,ed. �uvres complètes, Paris, 1830, aici XIV, pp. 110-111.

37. Cam `n aceea[i perioad\, `n Fran]a, diverse voci � mai ales iezuite � se ridic\`n favoarea m`ntuirii p\g`nilor virtuo[i [i a unui Dumnezeu altfel dec`t un�tiran nemilos [i barbar� : R. FAVRE, La Mort au siècle des Lumières, Lyon, P.U.,1978, pp. 99-103.

38. Ch. J. PERRIN, �Sermon sur l�amour de Dieu�, `n MIGNE, Collection des orateurssacrés, LIII, col. 1048. Citat `n R. FAVRE, La Mort..., p. 100. Pentru `ntreagadezvoltare m\ inspir din aceast\ carte, pp. 99-107.

39. AMBROISE DE LOMBEZ, Traité de la paix intérieure, ed. a V-a, 1776, pp. 239-242.40. LEZAY-MARNESIA, Pensées, `n Plan de lecture pour une jeune dame, p. 155.41. LACORDAIRE, Conférence de Notre-Dame, 1851 : �uvres complètes, Bruxelles,

1854, IV, p. 121.42. Cf. Documentation catholique, nr. 1491, 2 aprilie 1967. L�Espérance qui est en

nous. Scurt\ prezentare a credin]ei catolice, f\cut\ de secretariatul pentrune-cre[tini. Prefa]a cardinalului Marella.

43. A. ARNAULD, �uvres, Lausanne, 1775-1783 : vol. XVII, Seconde apologie deJansénius, p 331. Citat de B. GROETHUYSEN, Origines..., p. 140.

44. Réponse de M** à M. l�éveque de** sur cette question : y a-t-il quelque remèdeaux maux de l�Eglise de France, 1778. Citat de B. GROETHUYSEN, Origines..., p. 136.

45. A. ARNAULD, Seconde apologie de Jansénius (vol. XVII des �uvres), p. 140. Citatde B. GROETHUYSEN, Origines..., p. 135.

46. Une Introduction à la foi catholique. Le Catéchisme hollandais, Toulouse,Privat, 1968, p. 345.

47. Cf. H. BREMOND, Histoire..., `ndeosebi III, pp. 218-219.48. J.-E. SENAULT, L�Homme criminel ou la corruption de la nature par le péché

selon les sentiments de saint Augustin, Paris, 1644, pp. 854-855.49. Ibid., pp. 855-856.50. BÉRULLE, �uvre complètes, Paris, 1644, p. 762 (�uvre de piété, XII, 4).51. Ed. Lethielleux, Paris, 1875.52. L. LESSIUS, De Perfectionibus..., 1. XIII, pp. 484-485.53. Ibid., pp. 485-486.54. Ibid., pp. 486-487.55. Ibid., pp. 487-488.56. Ibid.57. Ibid., pp. 467-468 et pp. 502-503.58. Ibid., p. 251.59. Ibid., p. 488.60. Ibid., p. 251.


P|CATUL {I FRICA458

61. Ibid., pp. 488-489.62. Ibld., pp., 494-495.63. Ibid., p. 380.64. Ibid., p. 381.65. Patr. Lat., XXXVIII (sermon IX), col. 88.66. Text citat `n LESSIUS, p. 398.67. A se vedea mai sus, pp. 265-272.68. Sf. TOMA D�AQUINO, Somme théologique, I-IIae, quaest. 73, art. 1 : P\catul, I,

p. 88 (ed. Desclée de Brouwer).69. Ibid., art. 3, pp. 96-97.70. O. MAILLARD, Sermons et poésies, ed. A. de la Borderie, Paris, 1877, pp. 6-7.71. A se vedea mai sus, p. 256.72. GERSON, L��uvre française (ed. Glorieux), nr. 328, p. 371.73. TH. DE BÈZE, Chrestiennes méditations (medita]ie la ps. VI), p. 54.74. BÉRULLE, �uvres..., p. 443 (Preambul la Vie de Jésus, XI).75. Ibid., p. 27 (Traité des énergumènes, cap. VII, 2).76. Ibid., p. 902 (�uvres de piété, LXXXV, 1).77. PASCAL, Pensées, nr. 506, ed. Brunschvicg.78. J. PASCAL, �Règlement pour les enfants de Port-Royal�, `n Lettres, opuscules...,

p. 285.79. BOSSUET, �uvres complètes (ed. Rennes, 1862) I, p. 453.80. Aici se fac referiri, printre altele, la tapiseria de la Angers, la Apocalipsa flamand\

de pe la 1400, p\strat\ la Bibl. Na]. (B.N. néerl. 3), la aceea a lui Dürer etc.81. LUTHER, Werke, ed. Weimar, XLV, p. 482 : Explica]ie la Ioan, 14 ; 16 (1537). Citat

de H. STROHL, Luther jusqu�en 1525, p. 52.82. LUTHER, Werke (aeea[i ed., XXXVI, pp. 553 [i urm. : Explica]ie la I Cor., 15

(1534), citat `n ibid., p. 53.83. LESSIUS, De Perfectionibus..., nr. 65, p. 381.84. Este �medita]ia IV din a 3-a zi� : Retraite..., pp. 129-131.85. BOURDALOUE, Carême. Omilia 22 �Sur l�aveuglement spirituel�, ̀ n MIGNE, Collection

des orateurs sacrés, XIV, col. 709.86. Datorez aceast\ indica]ie lui Daniel Rivière.87. TAULER, Sermons... (�2e sermon pour le saint sacrement�) : II, p. 93.88. H. DE MAUPAS DU TOUR, La Vie de la vénérable Mère Jeanne Françoise Fremiot

de Chantal, Paris, 1644, p. 443.89. Cf. M. BELLET, Le Dieu pervers, Paris, Desclée de Brouwer, 1979, `ndeosebi

pp. 168-175.90. A se vedea mai sus, p. 137.91. P. BOAISTUAU, Le Théâtre du monde..., ed. din 1572, dedica]ie, IIb.92. J. LEJEUNE, Sermons, 12 vol., Lyon, 1825-1826 : XI, p. 348 (sermon 323, �De la

possession�).93. R. KURAL, Etude de deux manuscrits de convulsionnaires jansénistes du milieu

du XVIII e siècle, lucrare de masterat, ms. dact. Paris I, 1971, pp. 127-128.94. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique, 1768, II, p. 382. Citat de B. GROETHUYSEN,

Origines..., p. 88.95. DOMINIQUE DE SAINTE-CATHERINE, Le Grand pécheur converti représenté dans les

deux estats de la vie de M. de Quériolet, prestre, conseiller au parlement deRennes, 1677, pp. 358-362.

96. P. NICOLE, Essais de morale, ed. 1725, 14 vol. : I, pp. 125-135 (tratatul al 3-lea,cap. V).

97. L. TRONSON, Retraite... (ziua III, medita]ia a 2-a), pp. 109-110.98. BOSSUET, �uvres, ed. Rennes, 1862, vol. II, p. 448. Predic\ rostit\ `ntre 1656

[i 1658.

459

99. BOURDALOUE, Mystères. Omilia IV : �Sur la passion de J.C.�, `n MIGNE, Collectiondes orateurs sacrés, XIV, col. 1033-1034.

100. L. TRONSON, Retraite... (ziua III, medita]ia a 2-a), pp. 111-112.101. Aceast\ ultim\ formulare, de exemplu, `n Catéchisme de Bayeux, 1700,

p. 143. A se vedea, printre altele, B. GROETHUYSEN, Origines..., pp. 67-88.102. P. COUSTEL, Les Règles de l�éducation des enfans..., Paris, 2 vol., 1687 : cartea

a 2-a, cap. II, § X, pp. 224-225.103. De Quibusdam officiis pietatis scholasticorum, Angers, 1730. Cf. J. MAILLARD,

L�Oratoire à Angers aux XVIII e et XVIII e siècles, Paris, Klincksieck, 1975, p. 155.104. IOAN PAUL II, Dieu riche en miséricorde, Paris, Le Cerf, 1980, pp. 22-23. ~n

opozi]ie cu doctrina tradi]ional\, care ̀ l prezenta pe Dumnezeu-Tat\l cer`ndmoartea Fiului s\u, a se vedea J. RATZINGER, Foi chrétienne hier et aujourd�hui,Paris-Tours, Mame, p. 197, [i FR. VARILLON, Joie de croire, joie de vivre, Paris,Centurion, 1981, pp. 69-79.

105. L. TRONSON, Examens particuliers sur divers sujets... ed. din 1811, II, p. 208.Citat de B. GROETHUYSEN, Origines..., p. 150.

106. P. NICOLE, Essais de morale, XIII, pp. 285-288. Text citat [i de B. GROETHUYSEN,Origines..., pp. 150-151.

107. CH. URBAIN [i E. LÉVESQUE, L�Eglise et le théâtre. Bossuet. Maximes et réflexionssur la comédie, Paris, Grasset, 1930, p. 273.

108. A. DE RANCÉ, Eclaircissements de quelques difficultés que l�on a formées surle livre... de la Vie monastique, Paris, 1685, p. 233. CH. URBAIN [i E. LÉVESQUE,L�Eglise et le théâtre..., pp. 258-259.

109. R. BULTMANN, Kerygma und Mythos, Hamburg, Evangelischer Verlag, I, p. 42.110. Y. PÉLICIER, Colloque sur la névrose obsessionnelle, suivi de l�intégralité du

Traité des scrupules de J.J. Du Guet : cahier Vapeurs 2, ed. Pfizer, Paris,1976. Folosirea acestei lucr\ri mai departe, pp. 352 [i urm.

111. Publicat\ la Seuil `n 1978. A se vedea [i P. SOLIGNAC, La Névrose chrétienne,Paris, ed. Trévise, 1976, mai ales pp. 82-114. Lucrarea lui A. HESNARD,L�Univers morbide de la faute, Paris, P.U.F., 1949, pare ast\zi prea simplist\.

112. Pentru dezvolt\rile ulterioare fac trimiteri `ndeosebi la A. VERGOTE, Dette etdésir..., mai ales pp. 20-22, 64-137, 153-161, 253-254.

113. S. FREUD, Malaise dans la civilisation, Paris, P.U.F., 1971 pp. 82-83.114. S. FREUD, Moïse et le monothéisme, Paris, Gallimard, 1948, pp. 150-155.115. A. VERGOTE, Dette et désir..., p. 252. A. HESNARD, L�Univers..., p. 259 : �Toate

tranzi]iile exist\ `ntre culpabilitatea endogen\ a indivizilor normali [i culpa-bilitatea cu totul ireal\ a bolnavului mental.�

116. Ibid. p. 117.117. Ibid. p. 64.118. Ibid., p. 97.1l9. Cf. H. EY, P. BERNARD, CH. BRISSET, Manuel de psychiatrie, Paris, Masson, ed.

a 5-a, 1978, pp. 490-505. L�EMPERIERE, A. FÉLINE..., Abrégé de psychiatrie del�adulte, Paris, Masson, 1977, pp. 112-115. Articolul �obsesie [i nevroz\obsesional\� din Encyclopaedia Universalis, XI, pp. 1025-1027.

120. S. FREUD, Malaise..., p. 98.121. FRANÇOIS DE SALES, �uvres, Paris, 1833 : VII, Traité de l�amour de Dieu, I, IX,

cap. 8, p. 144.122. A. VERGOTE, Dette et désir..., p. 88.123. A se vedea mai sus, p. 275.124. Citat f\r\ referin]\ de P. SOLIGNAC, La Névrose chrétienne, p. 97. Opinia Sf.

Atanasie `n aceast\ privin]\ este exprimat\ `ndeosebi `n lucrarea sa, Contragentes (Patr. Grec., XV, col. 876-879).


P|CATUL {I FRICA460

125. GRIGORIE DE NYSSA, La Création de l�homme, trad. J. Laplace, Paris, Le Cerf,1943, p. 159. Cf. J. DANIÉLOU, Platonisme et théologie mystique. Essai sur ladoctrine spirituelle de saint Grégoire de Nysse, Paris, Aubier, 1944, pp. 50-65.

126. E. RENAN, Souvenirs d�enfance et de jeunesse, Paris, Calmann-Lévy, s.d.,pp. 117-118.

127. J.-J. OLIER, Catéchisme chrétien pour la vie intérieure `n �uvres complètes,ed. Migne, Paris, 1856, col. 472-474.

128. Referitor la acest subiect, a se vedea Dictionnaire de spiritualité, fasc.LXIV-XLV, col. 349-395.

129. J.-J. LANGUET, La Vie de la vénérable Mère Marguerite-Marie (1729), ed.folosit\: Paris, 1860, p. 364.

130. A. VERGOTE, Dette et désir..., p. 156.131. Ibid., p. 126.132. G. DI FAZIO, �Salvatore Ventimiglia e il rinnovamento della catechesi nell�Italia

del Settecento�, `n Orientamenti sociali, XXXV, 1, ianuarie-aprilie, 1981, p. 88.133. A. VERGOTE, Dette et désir..., p. 161.134. Ibid.135. R. GIRARD, Des Choses cachées depuis la fondation du monde, Paris, Grasset,

1978, `ndeosebi p. 263. A se vedea [i �Quand ces choses commenceront...�,discu]ie cu Ph. Murray `n Tel Quel, nr. 78, iarna 1979, p. 49.

136. A. VERGOTE, Dette et désir..., pp. 85-86.137. Este una din temele c\r]ii lui E.H. ERIKSON, Luther avant Luther, Paris,

Flammarion, 1968.138. Cf. G. DE GREEF, Les Instincts de défense et de sympathie, Paris, P.U.F., 1947, p. 40.139. J. DE MAISTRE, Les Soirées de Saint-Pétersbourg, 2 vol., Paris, 1831 : I, pp. 27

[i 49 (1er Entretien). J.P. JOSSUA, Discours chrétiens et scandale du mal, Paris,Chalet, 1979, pp. 88-89.

140. J.P. JOSSUA, Discours..., pp. 132-133.141. L. BLUM, A l�Echelle humaine `n �uvre de Léon Blum, Paris, Gallimard,

1945, V, p. 412. A. HESNARD, L�Univers..., p. 438, n. 1.142. PH. ARIÈS, L�Homme..., pp. 138-140.143. A. VERGOTE, Dette et désir..., p. 98. Cf. N. ELIAS, La Civilisation des moeurs,

Paris, Calmann-Lévy, 1973. M. FOUCAULT, Histoire de la sexualité, I : La volontéde savoir, Paris, Gallimard, 1976, pp. 25-30.

144. Subtitlul lucr\rii La Peur en Occident.

461

Capitolul 10

1. MASSILLON, �uvres, I, p. 349. �Sermon sur les doutes de la religion�. Cf.B. GROETHUYSEN, Origines..., p. 74.

2. H. DE MONTARGON, Dictionnaire apostolique, 1768, III, pp. 234 [i urm. B. GROETHUYSEN,Origines..., p. 84.

3. SAINT-CYRAN, Instructions chrétiennes (publicate de Arnauld d�Andilly), 1678,p. 118. R. TAVENEAUX, Jansénisme et politique, Paris, A. Colin, 1965, p. 18.

4. JEANMAIRE, Sermons..., I, p. 224.5. A. ARNAULD, �uvres, XXIII : Apologie pour les religieuses de Port-Royal, p. 266.

B. GROETHUYSEN, Origines..., p. 74.6. L�Imitation, III, cap. LII, pp. 272-273.7. A se vedea mai sus, p. 8.8. IGNA}IU DE LOYOLA, Scripta de sto Ignatio, I, p. 379 `n Monumenta Ignatiana

(Monumenta historica societatis Jesu). Cf. FR. RIBADEAU-DUMAS, Grandeur etmisère des Jésuites, Paris, 1963, p. 153.

9. TEREZA DE AVILA, Vie `n �uvres complètes, ed. M.M. Polit, Paris, 1907-1910.Aici, II, pp. 155 [i 117.

10. VINCENT DE PAUL, Entretiens spirituels, pp. 774 [i 786.11. J.J. LANGUET, La Vie de... Marguerite-Marie, pp. 363-364.12. R. KLIBANSKY..., Saturn..., p. 80. A se vedea [i articolul lui H.G. SANDER `n

Reportorium für Kunstwissenschaft, XXXV, 1912, pp. 519 [i urm.13. A se vedea articolul lui G. GETTO, �Torquato Tasso� `n Letteratura italiana,

Marzorati, Milano, 1916, I, I Maggiori, pp. 459-495.14. J.-J. SURIN, Lettres spirituelles, ed. L. Michelet [i F. Cavallera, 2 vol., Toulouse,

1926-1928. Aici, II, pp. 20, 32, 54. Cf. H. BREMOND, Histoire..., V, pp. 148-310.J.-J. SURIN, Correspondance, ed. M. de Certeau, Paris, Desclée de Brouwer,1966, `ndeosebi pp. 15 [i 133. L. KOLAKOWSKI, Chrétiens sans Eglise, 1969,pp. 443-491.

15. R. BURTON, The Anatomy..., III, pp. 396-399.16. Pentru aceast\ not\ [i urm\toarele dou\, a se vedea din nou R. BURTON, The

Anatomy... III, pp. 398-399. F. PLATTER, Observationum libri tres (1614), cap. 3.17. P. FORESTUS (Pierre Van Forest), Observationes (1602), I. X, cap. 12.18. Aceea[i referin]\ ca la nota 15.19. A se vedea mai departe, cap. 19 din vol. II.20. R. BURTON, The Anatomy..., III, pp. 399-400.21. H. SUSO, �uvres complètes. Introducerea D-nei Ancelot-Hustache este remar-

cabil\ : a se vedea, `ndeosebi referitor la mortific\rile lui Suso, pp. 59-60.Privitor la acela[i subiect, a se vedea [i : A.J. FESTUGIERE, �Miscellanées sur laVie d�Henri Suso�, `n Revue de l�histoire des religions, CXCIV-2, oct. 1978,pp. 159-180.

22. H. SUSO, �uvres..., p. 182.23. Ibid., p. 183.24. Ibid., p. 60. Concluzie concordant\ a lui L. COGNET, Introduction aux mystiques

rhéno-flamands, Paris, Desclée de Brouwer, 1968, pp. 160-164.25. Ibid., p. 122.26. Ibid., pp. 122-132.

P|CATUL {I FRICA462

27. IGNA}IU DE LOYOLA, Autobiographie, ed. A. Guillermou, Paris, Seuil, 1962, pp. 70-72.28. TEREZA DE AVILA, �uvres complètes, I, pp. 347-348.29. Despre via]a ascetic\ a sf. Carol Borromeus, a se vedea ̀ ndeosebi C. ORSENIGO,

La Vita di san Carlo Borromeo, Milan 1929 [i A. DEROO, Saint Charles Borroméecardinal réformateur. Docteur de la pastorale. Paris, ed. Saint-Paul, 1963.

30. SAINTE-BEUVE, Port-Royal, Pléiade, Paris, 1952, I, p. 159.31. Citat de J. ORCIBAL, Jean Duvergier de Hauranne, abbé de Saint-Cyran et son

temps (vol. II din Origines du Jansénisme), Paris, Vrin, 1947, p. 57, not\ cutrimitere la Mémoires d�Utrecht, 1742, I, p. 316.

32. M. MANSIO, Documenti per aiutare al ben morire, Bologne, 1607, pp. 33-34.A. TENENTI, Il Senso..., pp. 302 [i 337, n. 19.

33. G. CACCIAGUERRA, Lettere spirituali, Venise, 1584, I, p. 187 (traduse `n francez\`n 1610). A. TENENTI, Il Senso..., p. 302.

34. H. DE MAUPAS DU TOUR, La Vie de... Jeanne-Françoise Frémiot, 1644, p. 170.35. SAINTE-BEUVE, Port-Royal, II, pp. 297 [i 792. C. GAZIER, Ces Messieurs de Port-Royal,

Paris, 1932, pp. 181-182. R. TAVENEAUX, �Port-Royal ou l�héroisme de lasainteté�, `n Héroisme et création littéraire sous les règnes d�Henri IV et deLouis XIII : coll. Strasbourg, mai 1972, Paris, Klincksieck, 1974, p. 105.

36. Citat `n J. ROLAND-GOSSELIN, Le Carmel de Beaune, Rabat, 1969, p. 71.37. J.-J. LANGUET, La Vie de... Marguerite-Marie, p. 70.38. Ibid., p. 94.39. Ibid., pp. 100-101.40. La Vie de Mme J.M.B. de la Mothe Guyon, écrite par elle-meme, 3 vol., Cologne,

1720 : I, pp. 88-90. L. KOLAKOWSKI, Chrétiens sans Eglise..., p. 523.41. Folosesc aici o lucrare de masterat de la Paris I, 1971, ex. dact. R. KURAL,

Etude de deux manuscrits convulsionnaires jansénistes du XVIIIe siècle, pp. 45-48[i teza de ciclul al III-lea a D-nei Monique COTTRET, Les Représentationsmythiques de l�Eglise primitive dans les polémiques entre les Jansénistes et lesJésuites (1713-1760), 2 vol., dact., Univ. Nanterre, 1979 (sub `ndrumarea luiR. Mandrou). Aici : I, pp. 70-74.

42. Cele mai bune lucr\ri vechi despre Rancé, cu valoare de document, s`nt:R.P. LE NAIN, La Vie de Dom Armand-Jean de Rancé... abbé de la Trappe, 1715[i 1719, [i Dom GERVAISE, Jugement critique mais équitable des vies de feu M.L�abbé de Rancé écrites par les sieurs Marsollier et Maupeau Londres (Reims),1742. Le Rancé de Chateaubriand nu este propriu-zis o biografie. O lucraredeosebit de util\ este aceea a lui H. BREMOND, �L�Abbé Tempête� de Rancé,Paris, Hachette, 1929.

43. H. BREMOND, �L'Abbé Tempête�..., p. 245, cit`ndu-l pe Dom Canivet.44. Publicat\ `n 1677.45. A.J. DE RANCÉ, Lettre sur le sujet..., p. 7.46. Ibid., p. 212 [i, pentru ceea ce urmeaz\, pp. 212-217.47. Ibid., p. 13.48. Ibid., p. 14.49. Ibid., p. 124.50. Explication de quelques endroits des anciens statuts de l�Ordre des Chartreux

avec des éclaircissements sur le sujet d�un libelle qui a été composé contrel�Ordre et qui s�est divulgué secrètement, 1689. Citat `n H. BREMOND, �L�AbbéTempête�..., p. 193.

51. MABILLON, Traité des études monastiques, 1691. Citat `n ibid., p. 165.52. G. BATAILLE, �uvres complètes, Paris, Gallimard, 1973 : La Somme athéologique,

I : Le Coupable, p. 248.53. Ibid., p. 251 ; prima trad. franc. la Livre de la vie... `n 1604. Trad. folosit\ de

G. Bataille, a lui E. Hello, cap. XXVI.

463

54. Expresiile ̀ i apar]in lui P. Lallemant, citate de H. BREMOND, Histoire littéraire...,V, pp. 24-28.

55. SF. IOAN AL CRUCII, �uvres complètes, ed. Paris, Desclée de Brouwer, 1959, p. 748.56. Citat `n Y. PELLE-DOUEL, Saint Jean de la Croix et la nuit mystique, Paris, Seuil,

1960, p. 43.57. SAINTE-BEUVE, Port-Royal, I, pp. 161-162 ; a se vedea [i pp. 1058-1059.58. J. BARUZI, Saint Jean de la Croix..., p. VII.59. Ibid., p. 669.60. H. SUSO, �uvres complètes ; Sentences, p. 535.61. Ibid., Livre de la Sagesse éternelle, cap. XIII, p. 362.62. �La Règle de saint Beno`t� `n Règles des moines, ed. J.-P. Lapierre, Paris, Seuil,

1982, pp. 57, 65, 138-139 : sf`r[itul prologului, regulile 4, 5 [i 72. Cf. J.-CL.JEAN-NESMY, Saint Beno`t et la vie monastique, Paris, Seuil, 1967, p. 34.

63. Citat de Y. PELLE-DOUEL, Saint Jean de la Croix..., p. 13.64. IGNA}IU DE LOYOLA, Autobiographie, p. 56.65. TEREZA DE AVILA, �uvres... : Vie, ed. 1960.66. Cf. J. ROLAND-GOSSELIN, Le Carmel..., p. 70.67. J.-J. LANGUET, La Vie de... Marguerite-Marie..., p. 364.68. Ibid., p. 67.69. H. SUSO, �uvres complètes ; Vie, cap. XLX, p. 191. L. COGNET, Introduction...,

pp. 163-164.70. IGNA}IU DE LOYOLA, Autobiographie, pp. 72-74.71. ED. MARTÈNE, La vie du vénérable père Dom Charles Martin..., Tours, 1967,

p. 82. H. BREMOND, Histoire littéraire..., VI, pp. 91-92.72. La Vie de Mme ... Guyon..., I, pp. 97-99.73. H. SUSO, �uvres complètes, pp. 57-58. L. COGNET, Introduction..., pp. 163-164.74. TEREZA DE AVILA, �uvres complètes, III, pp. 243, 244.75. IGNA}IU DE LOYOLA, Exercices spirituels, trad. Fr. Courel, Paris, Desclée de

Brouwer, 1960 : s\pt\m`na a 3-a; regulile 3 [i 4, pp. 116-117.76. ALFONSO DE LIGUORI, La Vraie épouse de Jésus-Christ ou la sainte religieuse,

trad. F. Delerue, Paris-Saint-Etienne, 1926, p. 116.77. Règles des moines : Pacôme, Augustin, Beno`t, François d�Assise, ed. J.-P. La-

pierre, p. 77.78. TEREZA DE AVILA, Le Livre des fondations, cap. VI, p. 42.79. J.-J. LANGUET, La Vie... de Marguerite-Marie, pp. 51-52.80. Ibid., p. 61.81. P. COSTE, Correspondance. Entretiens. Documents, Paris, 1923, II, IX-X, confe-

rin]a 72 din 2 nov. 1655, nr. 1439, ed. ital. L. Mezzadri, Conferenze spiritualialle Figlie della Carità, pp. 945-946.

82. Aceast\ �Cheie a paradisului� [i acest �drum al cerului� s`nt imprimate(s.l.n.d.) pe patru pagini `nso]ite de �cantique à N.D. de Bon-Secours� [i deo rug\ciune `n cinstea Sf. Hubert.

83. H. SUSO, �uvres complètes ; Vie, cap. XXI, pp. 199-200.84. IGNA}IU DE LOYOLA, Autobiographie, p. 68.85. Ibid., p. 71.86. J. ROLAND-GOSSELIN, Le Carmel de Beaune..., p. 60.87. J.-J. LANGUET, La Vie... de Marguerite-Marie, p. 91.88. A se vedea mai departe, cap. 21 din vol. II.89. E. MOUNIER, Traité du caractère, `n �uvres, vol. II, Paris, Seuil, 1961, p. 694.

Mul]umesc p\rintelui Fr. Bourdeau pentru c\ mi-a atras aten]ia asupra acestui text.90. Concluzia lui este c\ ea constituie un �act� : Somme théol, Ia q. LXXIX 13 ;

Desclée de Brouwer, 1961, 9, pp. 260-264.91. A se vedea mai sus, cap. 6, pp. 235-242.


P|CATUL {I FRICA464

92. Histoire des religions, Pléiade, 1972, II, p. 1083 : �Le Catholicisme posttridentin�,de R. TAVENEAUX.

93. Aceste trei tratate `n Opera, ed. Du Pin, Anvers, 1704, III, col. 242-243 ;579-589 ; 605-618. Despre scrupul la sf`r[itul Evului Mediu [i `n sec. alXVI-lea, a se vedea TH.N. TENTLER, Sin and Confession..., `ndeosebi pp.75-78, 113-115, 156, 348.

94. Cf. Y. PÉLICIER, Colloque sur la névrose..., pp. 15 [i 147.95. Titlul `ntreg este urm\torul: Le Directeur pacifique des consciences où les

personnes dévotes tant religieuses que seculieres pourront conno`tre claire-ment l�etat de leur conscience, s�eclaircir de toutes leurs difficultés, discernerle péché mortel d�avec le véniel, découvrir plusieurs abus et tromperies, sedélivrer de leurs scrupules et tentations et apprendre à se confesser sansinquiétude.

96. H. SUSO, �uvres..., �omilia nr. 1�, pp. 542-548.97. IGNA}IU DE LOYOLA, Exercices spirituels, pp. 181-183. A se vedea [i Regulae de

scrupulis.98. ~ndeosebi cap. 14 din cartea VIII. Cf. Y. PÉLICIER, Colloque sur la névrose... p. 16.99. FÉNELON, Lettres de direction, ed. M. Cagnac, Paris, 1902, pp. 195, 198, 205,

207, 261-263, 270, 272, 282.100. ALFONSO DE LIGUORI, La Vraie épouse ou la sainte religieuse..., `ndeosebi cap.

XLLL, �La patience�, ed. F. Delerue, pp. 260-286.101. Expresie citat\ `n J.Cl. DHOTEL, Les Origines..., p. 341.102. Pe aceast\ tem\, a se vedea J. DEPRUN, La Philosophie de l�inquiétude, Paris,

Vrin, 1979, mai ales cap. IX [i X [i, `ndeosebi aici, pp. 154-156 (plus notele).103. A se vedea, printre altele, G. VAUGE (oratorian), De l�Espérance chrétienne

contre l�esprit de pusillanimité et de défiance, et contre la crainte excessive,Paris, 1732, cap. VIII, sect. II, reed. 1777, p. 224.

104. TH. LEMPÉRIERE, Psychiatrie de l�adulte..., pp. 126-128. H. EY..., Manuel depsychiatrie, pp. 490-505. Y. PÉLICIER, Colloque sur la névrose..., pp. 13-14.

105. Acelea[i referin]e [i, `n plus, Revue de Médecine, nr. 2, 12 ian. 1980,pp. 77-102. �Le Noyau dépressif�, nr. 14, 7 aprilie 1980, pp. 673-704.

106. C. GILLOTTE, Le Directeur... (ed. 1723), p. 1. Cf. Y. PÉLICIER, Colloque sur lanevrose..., p. 13.

107. ANTONIN DE FLOREN}A, Summa..., partea 1, titlul 3, cap. 10, § 9 [i 10 : ed.Vene]ia, 1581-1582, 4 vol. : aici I, pp. 67-71. Summa lui Sylvestre Prieriascon]ine [i o rubric\ �scrupulus�.

108. C. GILLOTTE, Le Directeur..., p. 5.109. ANTONIN DE FLOREN}A, Summa..., I, p. 68.110. Ibid., p. 70.111. C. GILLOTTE, Le Directeur..., p. 5.112. Ibid., p. 112.113. J.-J. DU GUET, Le Traité des scrupules, ed. Y. Pélicier (Vapeurs 2), 1976,

p. 198.114. Ibid., p. 190.115. BÉNÉDICTI, La Somme des pechez et remedes d�iceux, Paris, 1595, p. 621.116. A se vedea, printre altele, V. REGNAULT (S.J.), Praxis poenitentialis ad directionem

confessarii in usu sacri sui muneris, Mainz, 1617, cartea II, cap. 9 [i 10,pp. 88-94. G. LOARTE [i M. FORNARIO, Enchiridium seu instructio confes-sariorum, Paris, 1653, cap. XVIII, pp. 180-189. JEAN-FRANÇOIS DE REIMS, LeDirecteur pacifique, partea a 2-a, 1. I, art. III, pp. 222-227.

117. A. TENENTI, La Vie et la mort..., pp. 104-105.118 C. GILLOTTE, Le Directeur..., pp. 180-195.

465

119. GERSON, L��uvre française : Le Profit de savoir quel est péché mortel etvéniel, ed. Glorieux, pp. 370-389.

120. Aceast\ indica]ie figureaz\ `n explica]ia titlului. Tot `n aceast\ lucrare, a sevedea [i partea a 2-a, 1. III, instr. V, art. I, pp. 636 [i urm.

121. J.-J., DU GUET, Le Traité des scrupules, p. 156.122. Ibid., p. 188.123. J. BÉNÉDICTI, La Somme..., p. 621.124. Y. PÉLICIER, Colloque sur la nevrose..., pp. 16-17.125. J. BÉNÉDICTI, La Somme, p. 621. C. GILLOTTE, Le Directeur..., p. 131.126. C. GILLOTTE, Le Directeur..., pp. 198-199. Descriere concordant\ `n lucrarea

anonim\ Traité de l�espérance chrétienne, cap. VIII citat de Y. PÉLICIER, LaNévrose... pp. 15-16.

127. De exemplu J. PONTHAS, Dictionnaire des cas de conscience, 3 vol., Paris,1730 : III, �scrupule�, pp. 755-771.

128. J.-J. DU GUET, Traité des scrupules, p. 170. A se vedea [i JEAN-FRANÇOIS DE

REIMS, Le Directeur pacifique..., partea III, 1. 2, instr. II, pp. 842-873.129. Cf. H.EY..., Manuel de psychiatrie, pp. 490-491.130. J.-J. DU GUET, Traité des scrupules, pp. 170-173.131. C. GILLOTTE, Le Directeur..., pp. 6-7.132. JEAN-FRANÇOIS DE REIMS, Le Directeur pacifique..., p. 9.133. ANTONIN DE FLOREN}A, Summa I, pp. 68-69. C. GILLOTTE, Le Directeur..., p. 9.134. Ibid., pp. 10-11.135. GERSON, Opera, III, Tractatus pro devotis simplicibus..., col. 606.136. J. VON DAMBACH, Consolatio theologiae, Strasbourg, 1478, XIV, 8, 9. TH.N. TENTLER,

Sin and Confession..., p. 114.137. G. ROSEMONDT, Confessionale, Anvers, 1518, I, 7, pp. 77-78. TH.N. TENTLER,

Sin and Confession..., p. 338.138. J. BÉNÉDICTI, La Somme..., p. 621.139. JEAN-FRANÇOIS DE REIMS, Le Directeur pacifique..., p. 7. Aceea[i p\rere exprimat\

de C. GILLOTTE, Le Directeur..., p. 25.140. J.-J. DU GUET, Traité des scrupules..., p. 180.141. C. GILLOTTE, Le Directeur..., p. 12.142. SF. ANTONIN, Summa..., I, p. 68.143. JEAN-FRANÇOIS DE REIMS, Le Directeur pacifique..., p. 8. (formularea e tradus\

de Sf. Antonin).144. C. GILLOTTE, Le Directeur..., p. 11.145. JEAN-FRANÇOIS DE REIMS, Le Directeur pacifique..., p. 861.146. A se vedea, de exemplu, FÉNELON, Lettres de direction..., p. 207.147. N. DE AUSIMO, Supplementum summae pisanellae, Vene]ia, 1489 : �Confessio�,

1, 9. TH.N. TENTLER, Sin and Confession..., p. 156.148. JEAN-FRANÇOIS DE REIMS, Le Directeur pacifique..., pp. 9-10.149. J. EUDES, Le Bon Confesseur, 1642, ed. consultat\ 1669, pp. 273-290.150. J.-J. OLIER, Lettres spirituelles, Paris, 1672, scrisoarea XII, p. 36.151. C. GILLOTTE, Le Directeur..., pp. 6-7.152. A se vedea mai sus, pp. 344-352.153. JEAN-FRANÇOIS DE REIMS, Le Directeur pacifique..., pp. 216-222.154. C. GILLOTTE, Le Directeur..., p. 169.155. J.-J. DU GUET, Traité des scrupules..., p. 188.156. A se vedea mai sus, p. 337.157. Cf. G. PLANTE, Le Rigorisme au XVII e siècle. Mgr de Saint-Vallier et le sacrement

de pénitence, Gembloux, Duculot, 1971, `ndeosebi pp. 73-97 pentru absol-virea am`nat\.


P|CATUL {I FRICA466

158. A. ARNAULD, De la fréquente Communion, partea 1, cap. XXII, vol. XXVII, ed.Lausanne, 1779, pp. 238-239.

159. J.-Cl. DHOTEL, Les Origines..., p. 419. A se vedea mai departe, vol. II, cap. 17.160. ANTONIN DE FLOREN}A, Summa..., I, p. 68.161. GERSON, Opera, III, pp. 605-618.162. C. GILLOTTE, Le Directeur..., pp. 21-23. Aceea[i enumerare `n J. PONTHAS,

Dictionnaire..., III, p. 758.163. Edi]ie consultat\, Lyon, 1669.164. J. PONTHAS, Dictionnaire..., III, p. 755.165. M. LAGRÉE, �Le Langage de l�ordre. La souffrance dans le discours d�un

évêque français au XIXe siècle�, `n Concilium, nr. 119, 1976, pp. 27-37.166. J. DELUMEAU, La Peur..., pp., 24 [i 197.167. TRONSON, Retraite... (ziua 3, medita]ia a 3-a), pp. 114-128. Amintesc c\ edi]ia

consultat\ este din 1823.168. BOSSUET, �uvres (ed. Rennes), vol. IX : Etats d�oraison, p. 564. H. DE MAUPAS

DU TOUR, La Vie du vénérable serviteur de Dieu François de Sales, 2 vol.,1655-1658 : I, cap. V, pp. 25-26.

169. J. BONA, Principes de la vie chrétienne, I, cap. IV, `n Choix d�ouvragesmystiques, ed. J. Buchan, Paris, 1860, p. 491.

170. A. VAUCHEZ, La Sainteté en Occident aux derniers siècles du Moyen @ge,Paris, De Boccard, 1981, p. 598.

171. MASSILLON, Petit carême suivi de sermons..., ed. 1824, p. 320.172. Cf. TERÈZA DE AVILA, Le Livre des fondations, pp. 68-71 (moartea Beatricei din

Encarnacion).173. MARIA ~NTRUP|RII (1599-1672), Correspondance, ed. G. Oury, Solesmes, 1971,

p. 1029.174. Amintesc aici articolul D-nei Geneviève BAUDET-DRILLAT, �Regard à l�intérieur

des congrégations religieuses�, ap\rut mai `nt`i `n J. DELUMEAU, La Mort despays de Cocagne..., pp. 189-206, iar apoi `n J. DELUMEAU, Un Chemin d�histoire,pp. 227-229.

175. D. DINET, �Mourir en religion aux XVIIe et XVIIIe siècles. La mort dans quelquescouvents des diocèses d�Auxerre, Langres et Dijon� `n Revue historique,CCLIX, 1978, p. 47.

176. Ibid.177. P. HANART, Les Belles morts de plusieurs séculiers, Douai, 1662. Ed. consultat\

1667.178. P. MILLIEZ, Médecin de la liberté, Paris, Seuil, 1980, pp. 317-318.179. FR A. GERVAISE, Jugement critique mais équitable des vies de feu M. L�abbé de

Rancé écrites par les sieurs Marsollier et Maupeou, Londra (Reims), 1742, p. 551.180. Abatele LE DIEU, Mémoires et journal sur la vie et les ouvrages de Bossuet, ed.

Guettée, 4 vol., Paris, 1857 : III p. 95.181. Ibid., II, p. 266 : relatarea abatelui de la Saint-André.182. TALLEMANT DES RÉAUX, Historiettes, 2 vol., Paris, Pléiade, 1960 : I, pp. 515-521.183. H. DE MAUPAS DU TOUR, La Vie de... Françoise Fremiot, pp. 443-444.184. Ibid., p. 503.185. Ibid., p. 508.186. SAINTE-BEUVE, Port-Royal, I. I, Pléiade, II, p. 489.187. Ibid., pp. 647-648.188. M. VOVELLE, La Mort en Occident... [i Mourir autrefois..., pp. 89-100. PH. ARIÈS

L�Homme..., pp. 306-307. Un exemplu remarcabil de moarte cre[tin\ lini[tit\,`n M. CZAPSKA, Une Famille d�Europe centrale, Paris, Plon, 1972, pp. 205-207.

189. Citat de H. BREMOND, Histoire..., IX, p. 341.

467

190. Ibid., p. 343. La Vie inédite de la duchesse de Luynes par J.-J. Boileau a fostpublicat\ de PH. TAMYZEI DE LARROQUE, Paris, 1880.

191. D. DINET, �Mourir en religion...�, p. 47.192. Aceast\ relatare � nedatat\ � din secolul XVIII mi-a fost adus\ la cuno[tin]\

de Geneviève BAUDET-DRILLAT, B.N. 40. Ld 173, 2 (16) : agonia SimoneiMadeleine Tixier, corist\ la Autun. Informa]ii concordante `n M.TH. NOTTER,Les Ordres religieux féminins blésois. Leurs rapports avec la société, tez\ deciclul 3, 2 vol. dact., Tours, 1982 : II, pp. 504-505.

193. D. DINET, �Mourir en religion...�, p. 49.194. MARIA ~NTRUP|RII, Correspondance, p. 462.195. Ibid., p. 464.196. La Vie du père J. Rigoleuc de la Cie de Jésus..., anonim, Paris, 1698, pp. 118-121.

Citat de M. VOVELLE, Mourir autrefois, p. 97.197. J.-J. LANGUET, La Vie de... Marguerite-Marie..., p. 367.198. Vie et �uvres de la bienheureuse Marguerite-Marie Alacoque, Paray-le-

-Monial Paris, 1876, I, p. 331 (povestea unei credincioase). Sora Margaretadin Sf`ntul Sacrament a cunoscut [i ea mari temeri ce se potolesc `n preajmamor]ii : J. ROLAND-GOSSELIN, Le Carmel de Beaune, p. 477.

199. FR. BERRIOT, �Directeurs de consciences et confesseurs dans la traditiontridentine d�après la Vie et les �uvres manuscrites de l�abbé Cassegrain(1693-1771)� `n Intermédiaires culturels (Acte de coll. d�Hist. soc. desmentalités et des cultures, Aix-en-Provence, 1978), Paris, H. Champion,1981, pp. 46-47.

200. Informa]ii luate din TH. REY-MERMET, Le Saint du siècle des Lumières...,pp. 623-625.

201. L. TRONSON, �uvres complètes, ed. Migne, 2 vol., Paris, 1857, Aici : I, p. 698(Entretiens ecclésiastiques : a XVI-a convorbire �despre num\rul mic alpreo]ilor m`ntui]i�).


P|CATUL {I FRICA468

469

CUPRINS

Introducere .............................................................................................. 5

PARTEA `NT`I


1. Dispre]ul fa]\ de lume [i om

O tem\ veche ................................................................................................ 13Motivele �dispre]ului fa]\ de lume� ............................................................ 16Neîncetata rena[tere a unei teme (secolele XIV-XVI) .............................. 23

La mistici ................................................................................................... 23Un discurs pentru to]i cre[tinii ............................................................... 27

Justificarea prin credin]\ [i necesitatea disper\rii .................................... 32~n marginea protestantismului: `ntoarcere la fuga din lume ................... 39

2. De la dispre]ul fa]\ de lume la dansurile macabre

�Familiaritatea� cu moartea .......................................................................... 44Componentele discursului macabru ........................................................... 50Posteritatea discursului monastic despre moarte ...................................... 57Moartea convertitoare .................................................................................. 64�Povestirea celor trei mor]i [i a celor trei vii� ........................................... 78Dansul mor]ii [i dansul macabru ................................................................ 85

3. Ambiguitatea macabrului

Dansul macabru: o predic\ ....................................................................... 101Macabru [i resurec]ie ................................................................................. 106Macabrul [i nenorocirile timpului ............................................................ 112Macabrul [i violen]a ................................................................................... 122Semnifica]ii divergente ............................................................................... 129

4. O lume p\c\toas\

�Vreme de lacrimi, nelini[te [i chin� (Eustache Deschamps) ................ 135Visul v`rstei de aur ...................................................................................... 144Lumea pe dos, lumea pervers\ ................................................................. 150

5. Un om fragil

Debandada ra]iunii ..................................................................................... 171Destinul ........................................................................................................ 181Melancolia ................................................................................................... 199

P|CATUL {I FRICA470

PARTEA A DOUA


6. Punerea la punct a examenului de con[tiin]\

O teologie a p\catului ................................................................................ 223Regimurile de peniten]\ ............................................................................. 231Sume ale confesorilor [i manuale de confesiune ................................... 235P\catul în literatura laic\ ........................................................................... 243

7. Teritoriul confesorului

Invidia .......................................................................................................... 250Desfrîul ........................................................................................................ 252Cam\ta [i avari]ia ........................................................................................ 261Lenea ............................................................................................................ 271Iconografia p\catului ................................................................................. 281

8. P\catul originar

P\catul originar în centrul unei culturi .................................................... 290Originea r\ului [i paradisul terestru ......................................................... 297Autoritatea sfîntului Augustin împotriva culpabilit\]ii atenuate ............ 307P\catul originar [i sentimentul copil\riei ................................................ 315Sanctuarele de r\gaz: �inutil\ tandre]e�? .................................................. 322

9. Mul]imea de pierzanie [i sistemul p\catului

�Mul]i chema]i [i pu]ini ale[i� ................................................................... 335Omul criminal [i Dumnezeul îngrozitor .................................................. 342Nevroza colectiv\ de culpabilitate ............................................................ 352

10. �Stînjeneala� religioas\

Dolorismul ................................................................................................... 361Maladia scrupulului .................................................................................... 373Dificultatea de a muri ................................................................................ 381

Note ........................................................................................................ 389

471

~n colec]ia PLURALau ap\rut

1. Adrian Marino � Pentru Europa. Integrarea României. Aspecte ideologice [i culturale

2. Lev {estov � Noaptea din gr\dina Ghetsimani3. Matei C\linescu � Via]a [i opiniile lui Zacharias Lichter4. Barbey d�Aurevilly � Dandysmul5. Henri Bergson � G`ndirea [i mi[carea6. Liviu Antonesei � Jurnal din anii ciumei: 1987-19897. Stelian B\l\nescu, Ion Solacolu � Inconsisten]a miturilor:

Cazul Mi[c\rii legionare8. Marcel Mauss, Henri Hubert � Teoria general\ a magiei9. Paul Valéry � Criza spiritului [i alte eseuri

10. Virgil Nemoianu � Micro-Armonia11. Vladimir Tism\neanu � Balul mascat12. Igna]iu de Loyola � Exerci]ii spirituale13. * * * � Testamentum Domini (edi]ie bilingv\)14. Adrian Marino � Politic\ [i cultur\15. Georges Duby � Anul 100016. Vasile Gogea � Fragmente salvate (1975-1989)17. Paul Evdokimov � Rug\ciunea `n Biserica de R\s\rit18. Henri Bergson � Materie [i memorie19. Iosif Sava � Radiografii muzicale. 6 Serate TV20. Gabriel Andreescu � Na]ionali[ti, antina]ionali[ti...

O polemic\ `n publicistica româneasc\21. Stelian T\nase � Revolu]ia ca e[ec22. Nikolai Berdiaev � Sensul istoriei23. Françoise Thom � Sf`r[iturile comunismului24. Jean Baudrillard � Strategiile fatale25. Paul Ricoeur, J.L. Marion [.a. � Fenomenologie [i teologie26. Thierry de Montbrial � Memoria timpului prezent27. Evagrie Ponticul � Tratatul practic. Gnosticul28. Anselm de Canterbury � De ce s-a f\cut Dumnezeu om ?29. Alexandru Paleologu � Despre lucrurile cu adev\rat importante30. Adam Michnik � Scrisori din `nchisoare [i alte eseuri31. Liviu Antonesei � O prostie a lui Platon.

Intelectualii [i politica32. Mircea Carp � �Vocea Americii� `n România (1969-1978)33. Marcel Mauss, Henri Hubert � Eseu despre natura [i func]ia sacrificiului34. Nicolae Breban � Riscul `n cultur\35. Iosif Sava � Invita]ii Eutherpei. 8 Serate TV36. A. Van Gennep � Formarea legendelor37. Claude Karnoouh � Du[manii no[tri cei iubi]i.

Mici cronici din Europa R\s\ritean\ [i de prin alte p\r]i38. Cristian B\dili]\ (ed.) � Eliadiana39. Ioan Buduca � {i a fost sear\, [i a fost diminea]\

P|CATUL {I FRICA472

Bun de tipar : decembrie 1997. Ap\rut : 1997Editura Polirom, B-dul Copou nr. 3 � P.O. Box 266

6600, Ia[i � Tel. & Fax (032) 214100 ; (032) 214111 ;(032) 217440 (difuzare) ; E-mail : [email protected]

Tiparul executat la Polirom S.A. 6600 Ia[i Calea Chi[in\ului nr. 32

Tel. : (032) 230323 ; Fax : (032) 230485

40. Pierre Hadot � Ce este filosofia antic\ ?41. Leon Wieseltier � ~mpotriva identit\]ii42. * * * � Apocalipsa lui Pavel43. Marcel Mauss � Eseu despre dar44. Eugeniu Safta-Romano � Arhetipuri juridice `n Biblie45. Guy Scarpetta � Elogiu cosmopolitismului

PLURAL M

1. Émile Durkheim � Formele elementare ale vie]ii religioase2. Arnold Van Gennep � Riturile de trecere3. Carlo Ginzburg � Istorie nocturn\4. Michel de Certeau � Fabula mistic\5. G.W. Leibniz � Eseuri de teodicee6. J. Martín Velasco � Introducere `n fenomenologia religiei7. * * * � Marele Inchizitor. Dostoievski � lecturi teologice8. Raymond Trousson � Istoria g`ndirii libere9. Marc Bloch � Regii taumaturgi10. Filostrat � Via]a lui Apollonios din Tyana11. Diogenes Laertios � Despre vie]ile [i doctrinele filosofilor12. {tefan Afloroaei � Cum este posibil\ filosofia `n estul Europei13. Gail Kligman � Nunta mortului14. Jean Delumeau � P\catul [i frica (Vol. I)

~n preg\tire:

Jean Delumeau � P\catul [i frica (Vol. II)Cicero � De divinationeAdriana Babe]i � Despre arme [i literePaul Zumthor � Babel sau nedes\v`r[ireaJacques Derrida � Fantomele lui MarxVl. Jankélévitch � IertareaMihail Psellos � Cronografia. Cronici bizantine