comparative analysis of the salary revenues in romania for ... · comparative analysis of the...

Revista Română de Statistică – Supliment Trim IV/2012 225

Comparative Analysis of the Salary Revenues in Romania for the Period 2005-2009

Lecturer Maria Cristina ŞTEFAN PhD

Valahia University of Târgovişte Abstract

We have chosen to approach this topic because analyzing the population’s revenues has always been an interesting topic, obviously reflecting the problems present in a state’s economy. Our paper’s goal is to present and analyze the population’s main categories of revenues, and respectively to determine the real salary in Romania during the period 2005-2009. In order to attain this goal, we have structured the present paper into four parts. In the first part, entitled “Theoretical aspects concerning the population’s revenue indexes”, we have presented certain theoretical notions concerning the revenues and the population’s revenues indexes. In the second part, we analyzed the evolution of the population’s revenues in Romania for the period 2005-2009, taking into account the dynamics of the population’s revenues and their structure, according to the different categories of households and revenue sources. In the third part, we have made a presentation of the salary revenues, as a main component of the population’s revenues;. The last part has been dedicated to the real salary evolution in Romania during the period 2005-2009. Key words: population’s revenues, salary revenues, nominal salary, real salary JEL Classification: E24

1. Theoretical aspects concerning the population’s revenue indexes 1.1. Categories of revenues

The population’s revenues represent material resources available for the population at a certain moment or for a certain period of time. The social policies have a special interest in observing the population’s revenues, whose analysis determines the directions of action, while for the individual these revenues represent a fundamental issue. Commonly, the term of revenues refers to monetary resources but, in a larger sense, it also includes the non-monetary resources that the population can use. The total revenues obtained by the population come from several sources and can be grouped as follows:1

Financial revenues on sources (salaries, revenues obtained as self-employed, sales, dole, pensions, child benefit, scholarships and other social protection benefits, revenues from properties, etc.);

The equivalent value of different free or low price goods and services received as benefits, evaluated according to the provider’s sales price;

1 Institutul Naţional de Statistică (The National Institute of Statistics), Anuarul Statistic al României 2010 (Statistic Yearbook of Romania 2010), chap. IV: Precizări metodologice (Methodological observations) p.134


The equivalent value of the food and non-food products coming from one’s own resources (production, stock, etc.) determined based on the average monthly prices of the respective products.

The structure of the population’s revenues depends on the residential environment (urban, rural) and of the status of the family head. For instance, in a family of employees, the salary revenues averagely represent 70% of the total of the revenues, while in a family of peasants, the consumption of one’s own products is predominant (49%).

1.2. Population’s revenue indexes The national revenue is shared among those who produced it. This is why the first ones to receive a part of it are the employees, by means of the salaries paid to them. The owners get the revenue obtained from indirectly productive activities. Other categories of persons get revenues coming from rents, such as the revenue from copyrights, the gross proceeds coming from rents of the persons living in personal homes (equivalent to the value of an equivalent rent that should be paid if they had not owned the respective home).

Among the indexes expressing the population’s revenues, the most used are: Nominal salary (respectively gross and net); Real salary; Real salary index.

The notion of salary does not reflect all the types of revenues obtained by the work factor in time; it appears as revenue going to the work factor under certain socioeconomic conditions. We are referring to those conditions in which the possessor of the work factor has nothing else but his own physical and intellectual skills, his handicraft, his capacity to work, which represent his only source of revenue for subsistence. When all the other production factors are absent, the individual lacks any means of subsistence. His only alternative is to rent his work force, the only good he possesses and which could provide him with revenue for subsistence. So, the salary can be defined as the sum of money received by the possessor of the work force in exchange for his contribution at the accomplishment of a certain work, in his quality of production factor.2 The salary can be seen from two perspectives:3

From the perspective of the economic activity process, which supposes the combination of the production factors, the salary is a cost, a component of the total cost of the economic good obtained (for the firm);

From the perspective of the goal of the economic activity, which supposes the selling of the goods on the market, the salary is the revenue of those who have contributed, through their work, to obtain the results (for the employees).

The nominal salary represents the sum of money received by the employee from the firm he works for, and its size depends on:

the socioeconomic situation; the demand-offer relation concerning the labor force; the salary-related policy according to national, regional, racial criteria etc.

It has two forms: the nominal gross salary and the nominal net salary. 2 M.C.Ştefan, Economie politică, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2009, p.162 3 M. C. Ştefan , Economie politică, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2009, p.163


The nominal gross salary represents the total sums and advantages received by the employee as a reward for the work he has accomplished and comprises:

– salaries, respectively the rights in money and goods merited by the employees for the work they carried out (also including the extra hours), according to the form of salary agreed upon, benefits and bonuses awarded as fixed percentage of the salary or as fixed sums, other additions to salaries according to the law, sums paid for time not worked (indemnities for vacations and studies, feasts and other free days, the sums paid from the salary budget for medical leaves), prizes, vacation bonuses and other sums paid from the salary budget according to the provisions of the legislation in force or to collective labor contracts;

– sums paid out of the net profit and from other funds (including the equivalent value of the lunch tickets).

The nominal net salary is calculated by taking the following elements out of the gross salary:4

– taxes; – the employees’ contribution to the unemployment insurance budget; – the individual contribution to state social insurances; – the employees’ contribution to social health insurances;

Sn=Sg – (taxes +insurances)

The real salary represents the quantity of goods and services that can be bought at a certain moment, using the nominal salary. It reflects the purchasing power of the nominal salary and is calculated by making a connection between the nominal salary (Sn) and prices (P):5

Sr= P

Sn

The index of the real salary revenues is calculated as ratio of the average nominal net salary earnings and the general index of the population’s consumption prices, expressed in percentages.

ISr= IP

ISn*100

2. Evolution of Romania’s population’s revenues, during the period 2005-2009

The revenues represent one of the key-factors influencing the standard of living; the revenue distribution determines differences in the satisfaction of one’s needs, explaining the degree to which the subsistence of different population categories is assured. 4 The National Institute of Statistics, Statistic Yearbook of Romania 2010, chap. IV Methodological observations, p.134 5 M. C. Ştefan, Economie politică, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2009, p.165


The level, the evolution and the distribution of the population’s revenues can be reflected by indexes that resume the possibilities and respectively the resources available for the population to satisfy its needs. These indexes are:

The sources forming the population’s revenues, respectively the labor revenues and the redistribution elements. They allow one to obtain data on the total revenues cashed in by the population, and on its available revenues, which gives the real measure of the households’ (families’) capacity to meet their consumption and savings needs;

The households’ distribution according to their revenue level. The indexes referring to the household distribution or to the individuals’ distribution according to the revenue level give the possibility to evaluate the degree of inequality as far as the level of the revenues obtained by different population categories is concerned.

Very important for the evaluations of the standard of living is the determination of the real revenues (salaries, pensions, etc.), in order to determine the cumulated effect of the evolution of both the nominal revenues and the consumption prices on the meeting of the population’s needs. In order to illustrate this situation we will continue by presenting an analysis of the evolution of the monthly revenues of the population in Romania during the period 2005-2009. In the year 2005, the population’s revenues were of 1212.2 lei / month / household, compared to the year 2009, when their level was almost twice as much, attaining the sum of 2316 lei / month / household.

Table 2.1. Evolution of the total monthly revenues of the population’s households Lei /month / household

Years Indexes

2005 2006 2007 2008 2009

Total revenues 12112.2 1386.3 1686.7 22131.7 2316.0

(Data source: The National Statistics Institute, Romania’s Statistic Yearbook, 2006 and 2010 editions) One can notice a continual increase of the population’s total revenues from a nominal perspective (by comparison to the prices of each year) during the whole period under analysis (Table 2.1.), their level increasing of 1.91 times (+1103.8 lei / month / household). The biggest revenue increase took place in the year 2008 compared to 2007 (+445 lei /month / household).

The structure of the population’s revenues is the following: Financial revenues from different sources (salaries, other salary rights,

revenues as self-employed, revenues from sales, dole, pension, child benefit, scholarships and other social protection benefits, revenues from properties, etc.);

The equivalent value of the free or low price goods and services received as benefits;

The equivalent value of the food and non food products consumption from one’s own resources.


Table 2.2. Evolution of the monthly revenue structure for the population’s households, on

revenue sources %

Year Indexes

2005 2006 2007 2008 2009

TOTAL REVENUES 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0

Financial revenues, out of which: 79.6 80.7 81.1 83.1 83.7

Gross salary and other salary rights 47.3 49.3 51.3 52.1 50.9

Revenues from agriculture 3.9 3.6 2.8 2.5 2.5

Revenues from non-agricultural independent activities

3.3 3.1 2.8 2.9 2.8

Revenues from social benefits received 20.4 19.9 19.8 21.6 24.2

Revenues from property 0.4 0.4 0.2 0.3 0.2

The equivalent value of the revenues in nature obtained by the employees and social benefits beneficiaries

3.1 3.3 3.1 3.1 3.6

The equivalent value of the consumption of agricultural products from one’s own resources

17.3 16.0 15.8 13.8 13.7

(Data source: The National Statistics Institute, Romania’s Statistic Yearbook, 2006 and 2010 editions)

Analyzing the data presented in Table 2.2., we can notice that during the period 2005-2009, the main source of the population’s revenues is the financial revenues. Their weight increased by 4.1% in the total revenues for the year 2009 compared to the year 2005. The gross salaries and the other salary rights made up the most important source of financial revenues, their ratio representing, in the year 2009, 50.9%, recording a 3.6% growth compared to the year 2006 (47.3%). In 2009, the ratio represented by salaries decreases by 1.2% compared to the year 2008, when the maximum is reached (52.1%). The salary diminution was caused by the restructuring of the personnel receiving a salary, following the economic crisis. Other elements that are part of the salary revenues for the households are:

Revenues from social benefits (24.2% for 2009 representing a 3.8% growth compared to 2005);

Revenues from non-agricultural independent activities (2.8% in 2009, decreasing by 0.5% compared to 2005);

Revenues from agriculture (2.5% for 2009, representing a decrease of 1.4% compared to 2005);


Revenues from properties, which decreased in 2009 by 0.2% compared to 2005 (0.4%).

Next, we have made a graphic representation of the structure of the total monthly revenues (fig. 2.1), and respectively the structure of the financial revenues (fig. 2.2.).

Figure 2.1. Structure of the total monthly revenues of the population’s households, on revenues sources

2005

79,6

3,1

17,3

2009

83,7

3,6

13,7

(Data source: The National Statistics Institute, Romania’s Statistic Yearbook, 2006 and 2010 editions) Financial revenues Equivalent value of the revenues in nature obtained by the employees and the social benefits beneficiaries Equivalent value of the consumption of agricultural products from one’s own resources Comparing the two graphs one can notice a modest increase of the equivalent value of the agricultural products consumption of 0.5% per month per household, compared to the year 2009, when the ratio was of 3.6% per month per household, and a more significant increase of the financial revenues, of 4.1% per month per household, compared


to the value of the year 2009 (83.7%), an increase realized following the increase of the revenues coming from gross salaries and other salary rights and of the revenues made from social benefits. The equivalent value of the revenues in nature in 2009 decreased by 3.6% compared to the year 2005 (17.3%), which indicates the fact that the population has decreased its consumption out of its own resources. This decrease resulted in the encouragement of the import of agricultural products, which did not stimulate the population – especially in the rural area – to work their land to assure their daily food.

Figure 2.2. Structure of the financial revenues

2005

47,33,9

3,3

20,4

0,4

2009

50,9

2,5

2,8

24,2

0,2

( Data source: The National Statistics Institute, Romania’s Statistic Yearbook, 2006 and 2010 editions)

From Figure 2.2., we can notice that raw salaries and other salary rights represent

the largest share in the total financial revenues. In the year 2005, they represented 63% of the total financial revenues, and in 2009, 64%, yet, nevertheless, the recorded increase is not very significant (+1%). The revenues from social benefits also record a growth from 27% in the year 2005 to 30% in the year 2009, representing an important part of the financial revenues. In exchange, the revenues from agriculture, from non-agricultural independent activities and from property represent a very small share in the total financial revenues (less than 10%), while in the year 2009 they register a diminution of respectively 0.5%, 1.4 and 0.2% compared to 2005. In order to better highlight the importance of the salary revenues in the total financial revenues, we will present the following table. So, the population’s total monthly revenue, on categories of households, according to the occupational status of the members of the household, looks as follows: according to Table 2.3., the salary revenues have recorded a continual growth, their increase in the year 2009 compared to the year 2005 being of 1.84 times. The largest revenue increase took place in the year 2008 (505.2 compared to 2007). At the same time, one can notice that during all these years the employees had the highest monthly revenues. The households where the family head is either a farmer, or a pensioner recorded in 2009 revenues slightly above 1800 lei, compared to the year 2005, when they did not go


over 1030 lei /month / household. For the farmers, the agricultural activity carried out individually or in association by cultivating the land or by growing animals in the household has become the main source of revenues. In exchange, the unemployed’s revenues have been, throughout the period under analysis, half of the level of the employees’ revenues. In the year 2009, they were of 1609.2 lei compared to the year 2005, when their value was 828 lei.

Table 2.3. Total monthly salary revenues of the population on categories of households Lei / month / household

Years Indexes

2005 2006 2007 2008 2009

Employees 1681.8 1916.1 2347.2 2853 3105.1

Farmers 1010.7 1077.8 1281.9 1594.5 1823

Unemployed 828 1053.7 1136 1300.6 1609.2

Pensioners 921.8 1044.8 1274.1 1704.4 1871.1

Data source: The National Statistics Institute, Romania’s Statistic Yearbook, 2006 and 2010 editions

In order to notice the evolution of the monthly revenues of each category of households during the period 2005-2009, we have realized the following graph:

Figure 2.3. Evolution of the total monthly revenues on categories of households

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

2005 2006 2007 2008 2009

Salariaţi

Agricultori

Şomeri

Pensionari


3. Salary revenues, the main component of the population’s revenues As the financial revenues represent, as we have seen, the population’s main source

of revenues, and, among them, the highest ratio goes to the salaries, we will continue by presenting their dynamics for the period 2005–2009.


The main premise of an adequate life quality is the existence and the size of one’s revenue. The revenues’ dynamics in time and the modification of their real value have a decisive impact on the population’s standard of living. The salary earnings represent the sum owed and paid to the employee by the employer for the work carried out. The size and the dynamics of one’s salary depend on the following factors:

Cost of the labor resources – it refers to expenses for the production and reproduction of the labor force;

Relation between labor offer and demand; if the offer of qualified workers for the respective domain is unique, the salary will settle for a higher level;

Labor productivity – the higher it is, the higher the revenue gets, and the employee receives a higher salary;

The country’s economic development: its degree depends on countries, areas, recording a general tendency of increase, compared to the previous period;

The mobility of the labor force – if the mobility is higher, a part of the labor force from one region migrates to another, where it is better paid; the reduction of the labor force would oblige the employers to increase the salaries;

Discrimination in hiring can favor one group by comparison to others, as far as the hiring, the salary or the capacity to practice a certain profession are concerned;

The degree of organization of the labor unions; The legislation concerning the labor unions and their claims specific for

each country.

Table 3.1. Evolution of the total monthly salary earnings of the population’s households between 2005 and 2009

Lei / month / household Years Indexes

2005 2006 2007 2008 2009

Nominal gross salary earnings 968 1146 1396 1761 1845 Nominal net salary earnings 746 866 1042 1309 1361


The average gross salary earnings in the year 2009 were of 1845 lei, recording a growth compared to the year 2005, when its level was of 968 lei. The average net salary earnings in the year 2009 were of 1361 lei, recording a growth as well compared to 2005, when they reached the value of 746 lei. We can note that the general tendency was one of increase during the entire period under analysis, in the case of both of these types of salaries. Based on the official data, we can notice that in the year 2008, a year of economic growth, both the average net salary earnings and the average gross salary earnings recorded the highest economic growth (respectively +267 lei and +365 lei), compared to the year 2007.


Table 3.2. Nominal dynamics of the gross and net monthly salary earnings during the period 2005-2009

% Years Indexes

2005 2006 2007 2008 2009

Nominal gross salary earnings

Year 2005=100 100.0 118.3 144.2 181.9 190.5

Nominal net salary earnings

Year 2005=100 100.0 118.7 139.6 175.4 182.4

(Source: the author’s processing of the data provided by the National Statistics Institute, Romania’s Statistic Yearbook, 2006 and 2010 editions) Table 3.2 shows that both the gross nominal salary and the net nominal salary increased continually, yet with different percentages. So, the gross salary recorded an increase of 90.5% compared to the year 2005, and the net salary registered a growth of 82.4% compared to 2005. At the same time, one can also notice the much lower dynamics of the year 2009 compared to the other years, generated by the economic crisis.

Figure 3.1. The dynamics of the total monthly salary earnings of the population’s households for the period 2005-2009

0

500

1000

1500

2000

2005 2006 2007 2008 2009

Câştigul salarialnominal brut

Câştigul salarialnominal net


Figure 3.1 highlights our previous statements even better. One can notice a continual growth during the entire period under analysis, slightly more marked in 2008 compared to 2007 and a slowdown of rhythm in the year 2009 compared to 2008, a slowdown produced by the economic crisis. The size and the dynamics of the total salary earnings is influenced by the distribution of the employees on different activities of the national economy, as the salaries’ level differs from one activity to the next.


Table 3.3. Average monthly nominal net salary earnings, on activities of the national economy

Lei /employee Year Activities

2005 2006 2007 2008 2009

Total employees 746 866 1042 1309 1361 Agriculture 531 622 748 914 1007 Industry 735 825 975 1189 1300 Constructions 628 710 881 1162 1069 Commerce 575 651 823 1042 1047 Transport and storage 957 1063 1244 1454 1518 Financial operations and insurances 1163 1575 1997 2411 2159 Education 829 1067 1175 1538 1596 Health and social assistance 676 823 948 1266 1342


For the entire economy, the average monthly net salary earnings increased in 2009 by 615 lei / employee compared to 2005. The largest growth of the average net monthly salary in the year 2009 was recorded in the activity of financial operations and insurances (3109 lei / employee), being of 1044 lei / employee compared to the year 2005. This increase is due to the marked development of this domain after 1990 and especially during the last decennium. The lowest average monthly net salary earnings for the same year were recorded in agriculture (1007 lei / employee) namely 476 lei more / employee compared to the year 2005, a diminution caused by the disastrous situation of the Romanian agriculture.

Figure 3.2. Evolution of the average monthly net salary earnings, for the main economic activities

0

500

1000

1500

2000

2500

2005 2009

Agricultură

Industrie

Construcţi i

Comerţ

Transport şi depozitare

Intermedieri financiare şiasigurare

Învăţământ


Figure 3.2 highlights even better the different salary level for different activities of the national economy and their different evolution.


4. Real salary evolution in Romania in 2005-2009 The real salary earnings represent the purchasing power, expressing the usefulness

of the nominal net salary. The real or comparable value of the salary earnings is determined through the elimination of the influence of the prices from the value of the nominal net salary earnings.

The level and the evolution of the real salary depend on 2 main factors: The size and the evolution of the nominal salary; The level and the evolution of the prices and tariffs for merchandise-

goods and services; The evolution of the real salary in relation to the nominal salary is determined as relation between the nominal salary (SN) and the consumption prices index (P). When the nominal net salary grows faster than the consumption prices index, the real salary grows, but not in the same proportion as the nominal salary. In the case of a more marked growth of the consumption prices in relation to the nominal salary, the real salary decreases.

Table 4.1. Real salary earnings index % Years Indexes

2005 2006 2007 2008 2009

Real salary earnings index Year 2005=100

100.0 109.0 125.0 145.7 143.4


The real salary grew throughout the period under analysis, the level of the salary in the year 2009 being 43.4% higher than in 2005; it results that the purchasing power grew by the same percentage. The real salary is directly proportional to the nominal salary and inversely proportional to the level of the prices. The real salary is very important for the employee’s behavior at work.

Figure 4.1. Evolution of the real salary index

0

50

100

150

200

250

2005 2006 2007 2008 2009

Indicelesalariuluireal

Indicelesalariuluinominalbrut

(Data source: National Statistics Institute, Statistic Yearbook of Romania, 2006 and 2010 editions)

The graph presented above highlights the increase of the real and nominal gross salary earnings for the period 2005-2009. Although both these indexes have recorded a continual increase, the level of the real salary was, throughout the period under analysis,


half the level of the nominal gross salary. Another thing that can be noticed is that in 2009, the real salary goes down by 2.9%, while the nominal gross salary slows down its growth rhythm (+ 8.6% compared to 2008), as the negative effects of the economic crisis begin to be felt. Conclusions In Romania, the level of the financial revenues of a household and their weight in the total revenues are, on average, lower than in the developed countries. An important share of the revenues is covered by the equivalent value of the food and non-food product consumption out of one’s own resources, a situation characteristic for the countries whose populations have a low standard of living. Next, we presented the main aspects related to the population’s revenues in Romania in 2005-2009. The average level of the revenues in the year 2009 grew to 2316.0 lei /month / household, compared to 1212.2 lei month/ household in the year 2005. A main component of the revenues is the financial revenues, which in 2009 represented no less than 83% of the population’s revenues. Out of the revenue sources, the one with a major contribution in the population’s total revenues were the gross salaries and other salary rights, so that in 2009, they got to representing 50.9% of the total revenues, compared to the year 2005, when they used to represent 47.3% of the total revenues. The households that recorded the highest revenue increase during the entire period under analysis are the employees’ households (+ 1423.3 lei /month / household), followed by the pensioners’ households (+ 949.9 lei/ month / household). In the year 2009, the nominal gross salary earnings were of 1845 lei /month/employee, while the nominal net salary earnings were of 1361 lei/month/employee. The highest salaries in the year 2009 were recorded in the domain of financial operations and insurance, followed by the activities from education and public administration. In 2009, the real salary increased by 43.4% compared to the year 2005, which entails a similar growth of the purchasing power. Until 2008, one could notice a sustained rhythm of the economic growth, which allowed the increase of the employees’ and the pensioners’ revenues. After 2008, as the economic crisis grew deeper, one could notice a decrease of the populations’ revenues’ growth rhythm, which interrupted the revenues’ accelerated growth tendency from the years that preceded the crisis and determined revenue losses for a growing number of unemployed people and for many employees and self-employed people.

References [1]. M.C. Ştefan , Economie politică (Political Economics), Editura Bibliotheca,

Târgovişte, 2009 [2]. C. Popescu, Economie (Economics), Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2005 [3]. V. Răducanu, Economie politică (Political Economics), Editura Bibliotheca,

Târgovişte, 2005 [4]. L. Popescu, Salarizarea personalului• Contabilitate, fiscalitate, legislatie• (Personnel

salary – Accountancy, taxation, legislation), Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2007

[5]. R.G. Lipsey, K.A. Chrystal, Principiile economiei (The principles of economics), Editura Economică, Bucureşti, 2002

[6]. Anuarul Statistic al României (The Statistic Yearbook of Romania), 2006 and 2010 editions

[7]. Institutul Naţional de Statistică (The National Institute of Statistics) http://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do


Analytical and Numerical Models of Sandwich Panel taking into Account Wrinkling Phenomenon

Jolanta BŁASZCZUK

Institute of Mathematics, Czestochowa University of Technology, Poland,

[email protected] Zbigniew POZORSKI

Institute of Structural Engineering, Poznan University of Technology, Poland,

[email protected]

Abstract The problem of local instability of the compressed facing of a sandwich panel is

discussed in this paper. Proper estimation of wrinkling stress has become a challenging issue because of a strong tendency to optimize technical parameters and costs. The aim of the study is numerical and analytical analysis of bending of three-layer panels. Linear constitutive equations and identical elasticity modules in tension and compression are assumed. In practice, wrinkling stress depends on many factors, usually neglected in analytical solutions, though observed in experiments. In this paper we use numerical methods and hence we can allow for the loss of face adhesion or anisotropy of the core. Created models are validated and calibrated by experimental results. The analyses are carried out for various mechanical and geometrical parameters of the sandwich panel. The influence of these parameters on structural response is studied. The range of applicability of classical theoretical models is discussed basing on numerical examples. The study presented in the paper was inspired by sandwich panels producers, with the aim to increase safety and economy.

Key words: Sandwich panels, wrinkling stress, computational mechanics, local effects. JEL Classification: C63 1. Introduction

Sandwich panels are used in industry for many years. They are usually composed of three layers: rigid, external faces and a flexible core. Important role in the analysis of the structures plays the contact between core and faces, evolution of the core parameters induced by creep and influence of thermal excitations.

Classical approach to the problem of sandwich panels was presented in [1,2]. The simplified theoretical models discussed in these papers have been widely used in an engineering practice. However, increasing industrial requirements enforce more precise and reliable analysis. Therefore, this issue has focused much attention in the last years and many papers went up, where modern FEM models were proposed [4, 8].

Apart from analytical and numerical solutions, real experiments still play important role to find behavior of those structures. They are one of the bases of the determination of the sandwich plate carrying capacity in EC standard [3]. Application of the modern experimental methods to the analysis of sandwich panels was presented in [5, 6, 7].


The aim of the paper is to study the mechanism of local instability of compressed facing of the bending panel [4,5]. Numerical and analytical models are created, validated and calibrated by the analysis of numerical and experimental results. The models may be particularly useful in evaluation of structure response subjected to, difficult to realize experimentally, thermal actions. Moreover, the models are used to the analysis of influence of structure parameters on the value of wrinkling stress. 2. Description of the problem

The paper is concerned on the problem of localized bending effects in sandwich panels. Our aim is to estimate the influence of the main structural parameters, namely panel depth, face thickness and core stiffness, on the wrinkling stress.

Simply supported, one-span sandwich panel with the length L and the width B is considered. The structure consists of two thin and plain steel faces and flexible core. Both faces have the same thickness t, while depth of the core is D. The geometry of the structure is presented in Fig.1.

Figure 1: Geometry of sandwich structure The panel is supported at its two opposites ends. Width of the supports is equal to

b. Support conditions refer to real structures. Therefore, it was assumed that a base plate modeled as rigid body is lying at both supports [8]. Reference points describing respective boundary conditions of the whole support are localized in the middle of contact surface between lower face sheet and the supporting plate. For the left supporting base plate (detail A in Fig. 1) all three translations and the rotations with respect to axes x and z are equal to zero. Unconstrained rotation with respect to the axis y is assumed. The right base plate has additionally the possibility of the translation in the direction x. The sandwich panel is subjected to static, uniform distributed suction load on the lower facing.

The main attention in the analysis was focused on the behavior of the structure in bending. The problem of stress concentration and complex interactions between facings and the core were observed. The importance of the problems of debonding and local instabilities of the structure was emphasized in papers [6]. 3. Analytical model

In the classical theory of sandwich panels all materials are assumed as linear elastic, homogenous and isotropic. The external facings are parallel. The Young modulus of the core is very low. Hence, normal stresses are negligible and shear stresses are constant in the core part. Usually, the sandwich panel is analyzed as a beam type structure.

The problem of local instability of compressed facing grounded on the elastic


foundation can be described by the differential equation

)()()()()( 01 xqxwkxwxwPxwB IIIIIVF . (1)

The symbols BF1, w, k, w0 and q denote bending stiffness of the facing, transverse displacement, stiffness of foundation, initial displacement and transverse loading, respectively [2]. If we neglect the initial displacement field w0, the solution of (1) can be written in a simplified form:

a

xwxw

sin)( 1 ,

(2)

where the coefficient w1 corresponds to displacement amplitude and a is a half length of deformation wave.

Assuming that the wave length decrease proportionally to the stiffness k with the proportionality factor f1 = a·k, a normal (compressive) force can be expressed as

22

311

4

a

afBP F .

(3)

Looking for minimum value of the force P we stipulate dP/da = 0 and thus arrive at

3/1

1

142

f

Ba F

.

(4)

Using (3) and (4), f1 and P can be expressed as: 4/34/14/1

1 2 KBf , (5)

2/12/12/123 KBP . (6)Introducing a function (or in the simplest case - a scalar) f2, which is scaling a

relation between the Young modulus Ec of the core, depth of the core D and stiffness of the foundation k:

22f

D

Ek c ,

(7)

the wrinkling stress is finally obtained as

D

EB

t

f

t

P cFcr

12

2

23 ,

(8)

where t is the thickness of the compressed facing. Please note that the term of bending stiffness BF1=EFIF1 contains the Young modulus of the facing material EF and the moment of inertia of the facing IF1.

The key point is to find the form of f2. Generally, f2 may depends on various geometrical and mechanical parameters. In the simplest case, this term is assumed as a scalar, which is calibrated to comply with experimental results. 4. Numerical analysis

Numerical models were prepared in ABAQUS system environment. The span and width of analyzed sandwich structure are L = 4.40 m and B = 0.50 m. The following depths of the core were assumed D = 0.079 m, 0.099 m and 0.119 m. The width of supporting plates was b = 0.10 m. Thickness of facings was equal to t = 0.4 mm, 0.5 mm or 0.6 mm.


Steel facings were assumed as elastic - ideal plastic material with the Young modulus EF = 210 GPa, the Poisson ratio νF = 0.3 and yield stress fy = 280 MPa. Facings were modeled using four node, doubly curved shell elements SR4 with dimensions 2x2 cm or 3x3 cm.

The core of the panel was modeled using eight node linear brick elements C3D4. The core was divided into two layers of elements. The following parameters of the core material were assumed: νC = 0.05 and EC = 8 MPa, 6 MPa or 4 MPa. The isotropic and homogeneous core material was assumed at the first stage of the study.

Between the compressed facing and the core, a layer of interface is introduced. The interface is modeled using COH3D8 8-node, 3D cohesive elements. Interactions between all parts are assumed as TIE type, which makes equal displacements of nodes. The option of leaving the rotations free was chosen.

Elasticity uncoupled law for cohesive material of the interface is defined by the relation

t

s

n

tt

ss

nn

t

s

n

K

K

K

t

t

t

00

00

00

,

(9)

where tn is normal traction (stress) and ts, tt are shear tractions. Corresponding nominal strains are defined as εn = δn/T0, εs = δs/T0, εt = δt/T0 using separation δ and constitutive thickness of cohesive element T0.

Quadratic nominal stress criteria was used in the model for damage initiation:

1

2

0

2

0

2

0

t

t

s

s

n

n

t

t

t

t

t

t,

(10)

where . is Macaulay bracket with the usual interpretation.

Damage evolution is displacement type with linear softening. The stress components of the traction-separation model are affected by the damage according to:

.1

,1

01

tt

ss

n

nn

n

tGt

tGt

otherwiset

ttGt

(11)

The scalar damage variable G represents the overall damage in the material. The terms with overbar are the stress components predicted by the elastic traction-separation behavior for the current strains without damage. To describe the evolution of damage, an effective displacement is introduced:

222

tsnm . (12)

For linear softening, the damage variable G has the following form:

0max

0max

mf

mm

mmf

mG

, (13)


where maxm refers to the maximum value of the effective displacement attained during the

loading history, 0m refers to damage initiation and

fm corresponds to full damage.

5. Comparison of results The influence of mesh size on the numerical results was the first problem analyzed

in numerical simulations. Three examples of the panel with the parameters D = 0.119 m, t = 0.5 mm, EC = 8 MPa and the mesh size of compressed facing 0.03 m, 0.02 m, 0.01 m were analyzed. It occurred that for various sizes of FEM elements, wrinkling stresses were different. It was presented in the Table 1.

Table 1 : The influence of the mesh size on the wrinkling stress

Mesh size [m]

Wrinkling stress [MPa]

0.03 78.95 0.02 71.91 0.01 71.71

Above results indicate that the size of the mesh may highly influences numerical

solution. The mesh size should be considered in the context of wave length of wrinkled facing. If the mesh is coarse and not appropriate, the wrinkling stresses are overestimated. Evert and al. in [9] recommend the suitable mesh size about 1/8 of the length a, however this requirement is difficult to fulfill because of huge number of FEM elements.

In the following examples the mesh size 0.02 m was used. The results received for various geometrical and mechanical parameters are presented in the Table 2.

Table 2 : Wrinkling stress for various structure parameters 1 2 3 4 5 6

Example D [m] t [mm] Ec [kPa] Wrinkling stress σcr [MPa] (FEM)

σcr / f2 [MPa] (analytical solution)

Ex. 1 0.119 0.50 8000 71.91 51.50 Ex. 2a 0.119 0.50 6000 60.41 44.56 Ex. 2b 0.119 0.50 4000 55.78 36.38 Ex. 3a 0.099 0.50 8000 71.25 56.41 Ex. 3b 0.099 0.40 8000 67.02 50.45 Ex. 3c 0.099 0.60 8000 85.99 61.79 Ex. 4 0.079 0.50 8000 86.09 63.15

Numerical and analytical results demonstrate considerable similarity. Relations

between mechanical parameters and stresses seem reasonable. Higher wrinkling stresses are received for smaller core depth and higher stiffness of core and facing. [10] The results in columns 5 and 6 are in good agreement for the value of f2 equal to 1.40. The agreement is also in the sense of wave length. The value a = 0.0424 m received in the example 1 using updated analytical model is confirmed by the distance between wrinkles visible in Fig. 2.

These results can be compared to the wrinkling stress calculated according to the equation given by Stamm and Witte in [2]

3819.0 Fcccr EEG , (14)


or according to corrected equation, where initial imperfections are taken into account: 35.0 Fcccr EEG , (15)

In the examples 1, 3a, 3b, 3c and 4, the stresses (14) and (15) are equal to 152.06 MPa and 92.83 MPa, respectively. Furthermore, using (14) and (15) the same results would be obtained in case of micro-profiled facing. It is because in these equations wrinkling stress doesn't depend on facing stiffness. [11]

Our recently conducted experimental tests indicate that neither analytical nor presented numerical model describe properly the phenomenon of the local instability of the sandwich panel.

Figure 2: Local effects in bending of sandwich panel: normal stresses and wrinkles in

the steel upper facing in direction x 6. Concluding remarks

The numerical and analytical analysis as also laboratory tests proved that bending of the sandwich panels and occurring local effects are a complex problem. Various parameters have influence on the results, namely: geometrical values as panel depth and facing thickness and material features of the core and facings. The presented examples verify classical approach to the problem of wrinkling stress of the sandwich panel and demonstrate that hitherto existing in engineering practice simplifications can lead to considerable errors.

Proposed analytical approach express the wrinkling stress as a function of the most important parameters of sandwich structure. In terms of quality, the analytical and numerical solutions are in good agreement. In spite of this, the existing models should be


improved with respect to experimental results. Developed models may be particularly useful in evaluation of the structure response subjected to the difficult to realize experimental actions and can significantly minimize number of laboratory tests and costs.

References [1] H. G. Allen, Analysis and design of structural sandwich panels, Pergamon Press,

Oxford, 1969. [2] K. Stamm, H. Witte, Sandwichkonstruktionen. Berechnung, Fertigung, Ausführung (in

German). Springer-Verlag, Wien, Austria, 1974. [3] EN 14509 Self-supporting double skin metal faced insulating panels - Factory made

products - Specifications, 2010. [4] O. T. Thomsen, Y. Frostig, Localized bending effects in sandwich beams: photoelastic

investigations versus high-order sandwich theory results. Composite Structures, 37, 97-108, 1997.

[5] Y. Frostig, On stress concentration in the bending of sandwich beams with transversely flexible core, Composite Structures, 24, 161-169, 1993.

[6] W.C. Kim, C. K. H. Dharan, Face sheet debonding criteria for composite sandwich panels under in-plane compression, Eng. Fract. Mech., 42, 4, 643-652 1992.

[7] Boyle, M. P., Experimental, numerical and analytical result for buckling and postbuckling of orthotropic rectangular sandwich panels, Compos. Struct., 52, 3/4, pp. 375-380, 2001.

[8] Heder, M., Buckling of sandwich panels with different boundary conditions: a comparison between FE-analysis and analytical solutions, Compos. Struct., 19, 4, pp. 313-332, 1991.

[9] Evert, E., Banke, F., Schultz, U., Wolters, M., Untersuchung zum Knittern von Sandwichelementen mit ebenen und gesickten Deckschichten, Stahlbau, 70, 7, pp. 453-463, 2001.

[10]Dima, I.C. Using multiservice of industrial management. Czestochowa, Poland: Wydawnictwa Wydzialu Zarzadzania Politechniki Czestochowskiej (2010).

[11]Dima, I.C., Marcincin, I.N., Grabara, J., Pachura, P., Kot, S., & Man, M. Operational management systems of the production achieved in flexible manufacturing cells. Presov, Slovakia: Techinical University of Kosice (2011).


Development Regions in Romania During the Economic Crisis

Mihaela SAVU [email protected]

Georgiana MÎNDRECI [email protected]

Constantin Brâncoveanu Univesity, Piteşti

Abstract The development regions of Romania are characterised by significant differences between them, particularly for the indicators analysed in this paper. The analysis included representative indicators for economy, population, employment and education, aiming at examining the current state and the future development opportunities starting from the human factor. However, the findings provided by the Eurostat statistical office are not encouraging for our country, in the context in which 7 of the 8 regions are found in the first 20 poorest regions of the EU.

Key words: regional development, economy, population, education, labour market JEL Classification: F63 1. Introduction

Administratively, Romania is structured into 8 regions, each including several counties (South Muntenia region, South West Oltenia region, South East region, West region, Bucharest-Ilfov region, North West region, North East region, Central region. The differences between these regions exist and they are presented annually by statisticians with the help of the literature in the field. In this paper we want to analyse the current state of the regions of our country, so we shall use official data recorded in the Eurostat regional yearbook 2012 and the site of The Ministry of Regional Development and Tourism. Through this analysis we can emphasise whether the current economic crisis has affected the regions, but especially the meaning of this influence.

From the official information we decided to compare and present data on economy, population, labour market and education for the development regions in Romania. In the Eurostat regional yearbook 2012 there is shown a series of elements forming the whole picture of the regions, but our choice highlights the current state of the economy and its supporting sources (population, labour market and education).

2. Content Our country’s regions are relatively similar in size, except for the Bucharest - Ilfov

region, but which manages to position itself first in terms of economy and labour market related aspects (the comparison covers only the regions of Romania). The largest region is the North Eastern region, and it manages to maintain its supremacy even when it comes to the number of people. The population density is much higher in the Bucharest - Ilfov region


due to the large number of the population and the small size as compared to the other regions, but especially since we are referring to the capital of our country, and such population clusters are natural.

Table no. 1. Demographic indicators specific to the regions of Romania

Region Area Population Thousands inhabitants

Region Area Population Thousands inhabitants

North West

34159 2744 South Muntenia

34453 3258

Centre 34100 2524 Bucharest Ilfov

1821 2208

North East

36850 3734 South West Oltenia

29212 2306

South East

35762 2848 West 32034 1930

Source: www.mdrt.ro

Eurostat regional yearbook 2012 offers data on the Gross domestic product per inhabitant in purchasing power standard, determined as a percentage of the EU average (27), average considered as representing 100. Observing this indicator, obviously the Bucharest - Ilfov region exceeds by 11% the European average, but it is especially at a long distance when compared to the other regions. The next region records 52% - the West region representing half the performance of the capital and of the surrounding area. The lowest value was recorded in the North East region being of 29%.

Table no. 2. Gross domestic product per inhabitant in purchasing power standard

Region GDP Region GDP North West

43 South Muntenia

40

Centre 46 Bucharest Ilfov

111

North East

29 South West Oltenia

36

South East

38 West 52

Source: http://epp.eurostat.ec.europa.eu (Eurostat regional yearbook 2012)

In early 2012, the Eurostat statistics office presented a report providing information on the level of poverty in the EU region and the results are not flattering at all for our country. 6 of the 8 development regions are among the 10 poorest regions of the EU, and 7 of them are found in the first 20 poorest regions. The regions that make up the top of the 20 poorest EU regions are from the following countries: Bulgaria, Romania, Poland and Hungary. It should be noted that Bulgaria and Romania have development regions in the first half of the 20 poorest regions ranking, while Poland and Hungary occupy the second half. The comparison of the regions in Romania can also be achieved


with the richest region in the EU, according to the GDP per capita, that is with London’s financial district which records 332% of the EU average. Quite distant from the first place is found Luxembourg with 266% and Brussels with 223%.

From the indicators specific to the labour market we analysed the employment rate (20 - 64) and the unemployment rate among young people (15 – 24 years old). The employment rate demonstrates the superiority of the Bucharest - Ilfov region as compared to the other regions. However, it should be noted that in most regions the employment rate exceeds 62%, only in the Central region and in the East South region we encounter rates below 60%. These values refer to 2010, allowing us to believe that by 2020 our country can meet the target of 70% employment rate, set by the Europe 2020 Strategy. At EU level the highest rate of employment is found in the Czech Republic with 83.3%.

Youth unemployment rate is an indicator that allows us to see how well young people integrate into the labour market after they have completed a certain level of education. The values recorded are different from what we have seen so far, since the top ranking of the Romanian regions changes significantly. The first place is occupied by the North East region at a rate of 13.2%, followed by the South West Oltenia region with 18.2% and the Northwest region with 18.9%. The Bucharest - Ilfov region ranks fifth, with a youth unemployment rate of 20.3%. The first position is occupied by the North East region due to the fact that it is ranked on the 2nd place for the employment rate with 66.9%, but also due to the labour migration. At EU level, the first place is occupied by a Spanish region with a youth unemployment rate of 60.2%.

Table no. 3. Indicators specific to the labour market

Region Employment

rate Youth

unemployment rate

Region Employment rate

Youth unemployment

rate North West

62,3 18,9 South Muntenia

64,5 29,2

Centre 57,9 32,7 Bucharest Ilfov

68 20,3

North East

66,9 13,2 South West Oltenia

63,8 18,2

South East

59,6 27 West 62,7 19,6


The changes in the current period offer us information about the labour of the future and about how important training is both in the required cycles, but especially lifelong training. Based on this, but especially on the importance of the human factor on the labour market and implicitly in the economic development, we believe that the attention that must be paid to education should be more relevant to all levels of education.

From the indicators specific to education we chose: Participation rates of four year-olds in pre-primary and primary education (1); Total number of students in tertiary education (2), as a percentage of the population aged 20-24 years; Persons aged 25-64 years with tertiary education (3) attainment.


As it can be seen from Table No. 4, the concentration of the ones who attend a university in the Bucharest - Ilfov region is generated by the existence of a renowned university centre in the Romanian capital. In a similar way, we can see higher rates in areas where there are well-known universities in our country; this is proof that these universities are still searched for, despite the alternatives that have appeared in the university field since 1989.

For participation rates of four year-olds in pre-primary and primary education the regions of Romania record values above 66%, but they are still small given the context in which the EU rates vary mainly between 90% and 100%.

Table no. 4. Education

Region 1 2 3 Region 1 2 3 North West

83,1 54,2 13,1 South Muntenia

78,9 19,6 10,1

Centre 84,5 60,1 11,7 Bucharest Ilfov

66,4 202,9 28,6

North East

75,4 33,9 11,6 South West Oltenia

84,5 35,2 13,5

South East

77,8 31 10,5 West 79,3 60,2 14,3


3. Conclusions The differences between Romania’s regions are more than obvious, but there is

growth potential, perhaps not at the level of the richest EU regions. Firstly, Romania must set its priorities in securing the future development of these regions and, secondly, to establish realistically attainable targets, based on the current evidence available in each region, without letting ourselves be influenced by what is happening in Europe. It is more than obvious that we should follow the pace of development of the other regions in the EU, but not to set levels impossible to reach in Romania.

All these statements are based on the figures presented above, and especially on the main objectives of the regional development policy established by the Ministry of Regional Development and Tourism.

References [1]. Ioneci M., 2010, Aspecte ale dezvoltării regionale în România, Management agricol.

Lucrări ştiinţifice, seria I, vol. XII (1), Editura Agroprint, Timişoara, p. 178 [2]. Roşca E. (coord.), 2006, „Dezvoltarea regională în contextul integrării în Uniunea

Europeană”, Editura Economică, Bucureşti, p. 325 [3]. Anuarul regional Eurostat 2012 [4]. http://epp.eurostat.ec.europa.eu [5]. http://www.mie.ro [6]. http://europa.eu/pol/reg/index_ro [7]. www.mdrt.ro/dezvoltare-regională/programul-operaţional-regional-2007-2013/-2975


Accounting Regulations for Goodwill at a National, European and International Level

Raluca Valeria RAŢIU, PhD Student Babeș-Bolyai University,

[email protected]

Abstract The main objective of this article is to evaluate the degree of formal harmonization of the Romanian accounting regulations with the International Financial Reporting Standards with regard to goodwill, as it appears in the consolidated financial situations. This study measures the degree of harmonization using the Jaccard Coefficient. The results show that the Romanian regulations are partially compliant with the international regulations.

Key words: harmonization, Jaccard coefficient, goodwill JEL Classification: M41

Introduction

Accounting is shaped by economic and political forces. Every day we observe the globalization of both economy and politics which inevitably leads to a higher degree of integration of the financial reporting standards both in theory and in practice. “Most market and political forces will remain local for the foreseeable future, so it is unclear how much convergence in actual financial reporting practice will (or should) occur” (Ball, 2006).

The globalization process brings huge changes and challenges to accounting. One of them, mentioned in the last period by international accounting researchers as being the most important and interesting at the same time, is the accounting harmonization process with all implications, contingencies, barriers and advantages involved.

The accounting harmonization following the adoption of the IFRS regulations seems to be one of the most controversial topics in recent literature, thus we consider that researchers have come across a generous subject to debate upon.

Romania is a country with a transition economy and as Albu et all (2010) mention, Romania is a “particularly interesting case study of the process of accounting change, in our particular interest the harmonization with international accounting standards. Like other countries from East and Central part of Europe, Romania, has been confronted with significant changes and challenges regarding the political, social and economic framework when they changed from a centralized national system to a decentralized one”.

Harmonization and convergence became some of the most debated topics by the researchers in the past years. Our study evaluates Romanian and international accounting regulations which concern the topic of goodwill. Thus, we measure the degree of harmonization between Romanian and international regulations, using Jaccard coefficients.

To meet our objective we consider it necessary to make a comparison between commonalities and differences of regulations regarding goodwill, by analysing IFRS 3 „Business Combinations”, FAS 142 „Goodwill and other intangible assetts”, the 4th and 7th ECC Directives, and OMFP 3055/2009.


The reminder of the paper is structured as follows: next we will review the literature regarding our subject of study, the third part comprises of the research methodology used, the fourth part consists of analytical incursion of regulations, the fifth part is the actual harmonization measurement, and last we focus on conclusions and future developments. 1. Literature review Ball (2006) observes “that extraordinary success has been achieved in developing a comprehensive set of ‘high quality’ IFRS standards, in persuading almost 100 countries to adopt them, and in obtaining convergence in standards with important non-adopters (notably, the US). “On the ‘con’ side”, he envisages “problems with the current fascination of the IASB (and the FASB) with ‘fair value accounting’”.

In 2001 Saudagaraz and Shahrokh M created a comprehensive study regarding the advantages and the threats regarding the harmonization of the accounting system. Taking into consideration primary that IFRS became mandatory in European Union countries for listed companies and secondly that listed companies are usually multinationals, the concept of transferability across cultures becomes a research subject for accounting harmonization researchers.

Reazaee et all (2010) discuss the convergence in accounting standards from the “perspectives of academicians and practitioners regarding convergence to a set of global accounting standards”. They conclude that “effective convergence to a set of globally accepted accounting standards would be beneficial to preparers, users, auditors, analysts, and standard setters. Convergence in accounting standards can require extensive and possibly costly changes to the standard-setting infrastructure and enforcement process in the US and other countries, and will also require proper training for management, auditors, and investors”.

How are IFRSs applied in different countries? This is a question to which many researches tried to find answers.

“The compulsory use of IFRS for the consolidated statements of listed companies in the EU and elsewhere, and the convergence of IFRS with US GAAP, might imply the end of 'international accounting' as an important field of study. However, there are motives and opportunities for international differences of practice to exist within IFRS usage. Some of the original motives for international accounting differences may still be effective in an IFRS context, though in different ways. The opportunities for different IFRS practices are divided into eight types” under Nobes and for each type he proposes hypotheses related, and some ways of testing them. Nobes (2006) notes “some implications of the existence of different national versions of the IFRSs”.

Ball (2006) considers that there will inevitably “be substantial differences among countries in implementation of the IFRSs, which now risk being concealed by a veneer of uniformity. The notion that uniform standards alone will produce uniform financial reporting seems naive”.

Other authors as well conducted national research about accounting harmonization with IFRS: in Turkey (Yalkin et al., 2008 and Alp and Ustundag, 2009) in Greece ( Ballas et al., 2010) in Romania ( Feleaga et al., 2009, Filip A, 2010 Albu et al., 2010, Mustata, 2008).

The measurement systems for accounting harmonization include four steps, as highlighted by Mustaţă R., 2008:

The need of harmonization Formal harmonization


Material harmonization Spontaeous harmonization.

Our study focuses on aspects regarding formal harmonization. 2. Methodology The hypothesis we test in this study is the following: H1 Romanian accounting regulations are highly harmonized to the IFRS regulations, with regard to the formal aspect of harmonization. To verify our hypothesis we chose to use Jaccard coefficients in order to make an accurate measurement. The degree of formal or de jure accounting harmonization, can be quantified using two systems as presented by Mustaţă R., 2008:

Distance measurement based systems and Correlation and association measurement based systems.

The second category, correlation and association measurement based systems, uses three types of coefficients: Spearman, Pearson and Jaccard coefficients (Mustaţă R., 2008).

In order to measure the similarity between two sample sets, we can use the Jaccard coefficient. This coefficient is defined as the size of the intersection of the two sets divided by the size of the union of the same sets.

If we have two objects that we call A and B and each of these objects has n binary attributes, than the Jaccard coefficient is a very useful tool to measure how much A and B overlap with their atributes. Because A and B have binary atributes, their values can either be 0 or 1. So the total number of combinations of atributes can be represented as follows: M11 specifies the number of atributes where both A and B have the value 1. In a similar fashion M01 represents the number of atributes in which the atributes of A is 0 and the atributes of B is 1, M10 is the total number of atributes in which the atributes of A is 1 and the atributes of B is 0 and last M00 is the total number where both the atributes of A and B have the value 0. Since these are all the possible combinations it means that M11 + M01 + M10 + M00 = n. In this scenarios the Jaccard coefficient is defined as:

We can also define the Jaccard distance as a complementary to the Jaccard

coefficient, so we subtract the Jaccard coefficient from 1. This distance is useful to measure the differences between sample sets. Since 1 can be defined as the size of the union divided by the size of the union, then the Jaccard distance will become the difference of the size of the union and the size of the intersection and all this divided by the size of the union.

In the case of binary attributes the Jaccard distance becomes:


“One limit of using the Jaccard coefficients is that it does not consider situations such as a method or accounting treatment is absent from both regulations tested or if their implementation is practical and possible” (Mustata et al., 2011). In the case we study, none of these limitations affect our measurement, therefore we consider our result to be accurate. In our study we chose to measure the degree of formal harmonization of the Romanian accounting regulations to the International Financial Reporting Standards, for 2008 to 2011, regarding the subject of goodwill, as it appears in consolidated finncial statements. The reason why we chose this subject is that goodwill representes the topic of research for our doctoral dissertaion. For the choice of timeline, 2008-2011, we wanted to continue a study made by Mustata (2008) who made a similar analysis for the timeline of 1973-2007.

3. Accounting treatment for goodwill at an international, european and national level In order for our study to be complete, before making the measurements we consider it necessary to analyse how the compared terms are viewed by each of the referentials mentioned above.

3.1. International Financial Reporting Standards (IFRS)

3.1.1. Goodwill from a business combination

Goodwill arising from a business combination is determined as: “consideration transferred to obtain control plus amount of non-controlling interest (using either option) plus fair value of previously-held equity interest less fair value of the identifiable net assets of the acquiree (100%)”, see paragraph 32, under IFRS 3 Revised 2008 (IFRS 3R).

IFRS 3(2004) compares for the calculation of goodwill two numbers, “being the excess of the cost of the business combination over the acquirer's interest in the net fair value of the identifiable assets, liabilities and contingent liabilities. In a business combination achieved in stages, goodwill was determined as the sum of goodwill arising at each stage of the acquisition”.

3.1.2. Negative goodwill or a gain from a bargain “A bargain purchase is a business combination in which the net fair value of the identifiable assets acquired and liabilities assumed exceeds the aggregate of the consideration transferred, the non-controlling interests and the fair value of any previously-held equity interest in the acquired company. A bargain purchase might happen, for example, in a business combination that is a forced sale in which the seller is acting under compulsion. However, the recognition and measurement exceptions for particular items, as discussed in chapter 8, might also lead to the recognition of a gain (or a change in the amount of a recognized gain) on a bargain purchase”, under paragraph 35 of IFRS 3R.

3.1.3. Accounting for goodwill

Under paragraph 48 of the IFRS 3R, “the acquirer recognizes an increase (decrease) in the provisional amount recognized for an identifiable asset (liability) by means of a decrease (increase) in goodwill. However, new information obtained during the measurement period may sometimes result in an adjustment to the provisional amount of more than one asset or liability. For example, the acquirer might have assumed a liability to pay damages related to an accident in one of the acquired company’s facilities, part or all of which are covered by the acquired company’s liability insurance policy. If the acquirer


obtains new information during the measurement period about the acquisition-date fair value of that liability, the adjustment to goodwill resulting from a change to the provisional amount recognized for the liability would be offset (in whole or in part) by a corresponding adjustment to goodwill resulting from a change to the provisional amount recognized for the claim receivable from the insurer”. At the beginning of each reporting year, and also at the end, the company which acquired another company has the obligation of disclosing the amount of carrying goodwill for the next period. Deloitte specialists have shown separately the following items: “ the gross amount and accumulated impairment losses at the beginning of the reporting period; additional goodwill recognized during the reporting period, except goodwill included in a disposal group that, on acquisition, meets the criteria to be classified as held for sale in accordance with IFRS 5 Non-current Assets Held for Sale and Discontinued Operations; adjustments resulting from the subsequent recognition of deferred tax assets during the reporting period in accordance with IFRS 3R paragraph 67; goodwill included in a disposal group classified as held for sale in accordance with IFRS 5 and goodwill derecognized during the reporting period without having previously been included in a disposal group classified as held for sale; impairment losses recognized during the reporting period in accordance with IAS 36. (IAS 36 requires disclosure of information about the recoverable amount and impairment of goodwill in addition to this requirement); net exchange rate differences arising during the reporting period in accordance with IAS 21 The Effects of Changes in Foreign Exchange Rates; any other changes in the carrying amount during the reporting period; and the gross amount and accumulated impairment losses at the end of the reporting period”.

3.1.4. Reporting for goodwill

“Goodwill arising on the acquisition of a subsidiary is recognized as an asset at the date that control is acquired (the acquisition date). Goodwill is measured as the excess of the sum of the consideration transferred, the amount of any non-controlling interest in the acquired company and the fair value of the acquirer’s previously-held equity interest (if any) in the entity over the net fair value of the identifiable net assets recognized. If, after reassessment, the Group’s interest in the net fair value of the acquired company’s identifiable net assets exceeds the sum of the consideration transferred, the amount of any non-controlling interest in the acquired company and the fair value of the acquirer’s previously-held equity interest (if any), the excess is recognized immediately in profit or loss as a bargain purchase gain”, under IFRS 3R. Moreover, the same regulation, stipulates that “goodwill is not amortized, but is reviewed for impairment at least annually. Any impairment loss is recognized immediately in profit or loss and is not subsequently reversed. On disposal of a subsidiary, amount of goodwill attributed to it is included in the determination of the profit or loss on disposal”. Under IFRS, IAS 36 – Impairment of Assets, goodwill is allocated to Cash Generating Units (CGU), and the test for impairment, including goodwill, is on the entire CGU. Under IFRS, there is no separate test for goodwill, which is a relief for Canadian companies to some extent. However a company must identify which CGU the goodwill applies to. An impairment loss is recognized, if and only if, the carrying amount of the cash-generating unit to which the goodwill has been allocated exceeds the recoverable amount of the cash-generating unit. The impairment loss should be allocated first to reduce the carrying amount of any goodwill allocated to the cash-generating unit and secondly to the other assets of the unit pro rata on the basis of the carrying amount of each asset in the unit. Another important point is that under IFRS, it is not permissible to reverse


impairments previously recognized for goodwill. In particular, IAS 36 requires the reversal of an impairment loss for an individual asset other than goodwill, or a cash-generating unit, if and only if there has been a change in the estimates used to determine the recoverable amount since the last impairment loss was recognized.

3.2. The United States General Accepted Accounting Principles (US GAAP ) As a consequence of the US’s strong economic position on the market and the continuous development of business combinations on the international markets we observe how the US GAAP influences the IFRS, especially since the American regulatory body has a consulting position in the IASB meetings (Ristea et al., 2006). Under the US GAAP there is a two-step approach to goodwill: “1. Compare fair value of the reporting unit with its carrying amount including goodwill. If fair value is greater than carrying amount, no impairment (skip step 2). 2. Compare ‘implied fair value’ of goodwill (which is determined based on a hypothetical purchase price allocation) with its carrying amount, recording an impairment loss for the difference”. As for the other accounting treatments concerning goodwill, the US GAAP does not differ substantially from the IFRS. Next, we will make a comparison between the two standards.

3.3. Comparing the IFRS to USGAAP In 2001, the FASB issued SFAS 141. Following that, after three years, the IASB issued their own standard entitled the same, “Business Combinations”. The FASB and IASB planned a convergence program since 2004 and for years later, in 2008 both regulating bodies announced revised versions of their standards regarding the matter of business combinations. Therefore, the SFAS 141R becomes effective from December the 15th 2008, and the IASB’s IFRS 3R becomes effective from the 1st of July 2009.

According to Deloitte (2006) specialists, “the most fundamental change affects the biggest number: goodwill. In the first year of IFRS 3 adoption, goodwill accounted for 53%, £21bn, of acquisition values for the FTSE 100 and for the S&P 100 in 2007, 48%, or $490bn. Under FASB 141 (R), the factors that constitute goodwill are now required to be disclosed, as has always been the case under IFRS 3. Such factors include intangible assets not separately identifiable, such as workforce, synergies of cost and synergies of scale. Financial regulators are making this a priority area for scrutiny, as it presents a significant opportunity for improved reporting”.

3.3.1. Similarities between the IFRS and the USGAAP The US GAAP and the IFRS contain indicators which asses the impairment of

long-lived assets, that are defined similarly. These internationally approved standards require that revision of goodwill and other intangibles with indefinite lives be performed at least once a year or even more frequently if any impairment indicators are present. Other long-lived assets will be tested when indicators of possible impairment are present, and not yearly. Impairment indicators under the US GAAP and the IFRS are similar. The standards FAS 142 Goodwill and Other Intangible Assets, FAS 144 Accounting for the Impairment or Disposal of Long-Lived Assets, and IAS 36 Impairment of Assets all apply to long-lived and other intangible assets, although each standard underlines certain exceptions. With regard to similarities and differences between the two standards, we can conclude that differences are present in the way impairment is reviewed, recognized and measured.


3.4. European accounting regulations: the EEC 4th and 7th Directives The EU accounting consolidation policy is laid down in the Seventh Council Directive, issued in 1983. This Regulation has been the main harmonization instrument in the field of consolidation policy on EU level. The project of convergence between international accounting regulations and the American ones, is strongly supported by the European Commission. The president of the IASB, Sir David Tweedie, and the Commission of American Exchange Security, SEC, both consider that on a medium term, the following elements are in view: “a technical support to facilitate the use of the concept of true and fair value; the obligation to book, report and issue a comprehensive income statement; an adhesion to the American model of a report on segments. A detailed application on short term of the concept of true and fair value is less probable”. The president of the IASB supplied to the Committee of Accounting Regulations (part of the organism that work for the adoption of the IFRS standards at the European level) details referring to the subjects for the convergence project. In this regard, several projects are undertaken: “company combination (development and revision of the standard IFRS 3); the distinction liabilities/ equities; financial instruments; the process of identifying; information regarding the performance; income accountancy; the measurement of a fair value”. For Romanian companies, the way to reach the convergence project is to adopt of the two accounting referential. Companies that are quoted on the market, as well as insurance companies have to implement IFRS regulations.

3.5. Romanian accounting regulations: the Public Finance Ministry Order No.3055/2009 (OMFP 3055/2009) In 2009 the Romanian accounting law was improved by the issue of the OMFP 3055/2009. With regard to the subject of goodwill, the main difference compared to the former regulation is analyzed below. The main change consisted in evaluating assets at the fair value, not at the accountable value as before. According to OMFP 3055/2009, companies must use fair value evaluation for recognizing any asset or liability arising from a business combination, in order to establish their individual value. This action should be performed by professionals in the field of evaluation, members of a worldwide recognized professional body.

Goodwill is usually recognized at the time of the consolidation, and it represents the difference between the acqusition cost and the fair value of the assets aquired, at the date of the transaction.

Internally generated goodwill is not recognized under the Romanian law, because it is considered to be an unidentifiable resource, meaning it can not be evaluated at a credible cost.

Goodwill is usually amortised during a period of five years, but companies are still allowed to prolong this beyond the specified time, on condition that the lifetime of the asset does not expire before the amortization is complete. 4. Case study: Measurement of formal harmonization of Romanian accounting regulations to the International Financial Reporting Standards, with regard to goodwill, using Jaccard coefficients In this section of our paper we will visualise the results of the Jaccard coefficients which led to the results we later on interpreted.


4.1. Comparability of the accounting treatment for goodwill and calculus of Jaccard coefficients

Table 1. Accounting rules and the calculation of the coefficients

Source: The projections and calculations of the author

The results obtained after the measurements of the similarity and discrepancy coefficients are the following: JS2008= 0.5, and JD2008= 1- JS2008=0.5 JS2009= 0.625, and JD2009= 1- JS2009=0.375 JS2010= 0.625, and JD2010= 1- JS2010=0.375 JS2011= 0.625, and JD2011= 1- JS2011=0.375 Where JS represents the Jaccard similarity coefficient calculated for each separate year between 2008 and 2011 and JD represents the Jaccard discrepancy coefficient calculated for each separate year between 2008 and 2011.

4.2. Interpretation of the results With regard to goodwill, we see that there are different degrees of harmonization. For 2008, the degree of similarity is 0.5 which means that the Romanian legislation is 50% harmonized with international referential. For the coming years, the degree of similarity increases to 0.625. This increase happened because in 2009 the Romanian Minister of Public Finance Order no. 3055/2009 was introduced for the approval of Accounting Regulations in accordance with European directives.

The main modification of this order is the valuation of assets at fair value, first introduced in the Romanian legislation. Because the valuation of assets at fair value is the

International Financial Reporting Standards (IFRS) and

National Accounting Regulations (NAR)

Analyzed time-frame 2008-2011

IFRS and NAR 8 elements

Year 2008 Year 2009 Year 2010 Year 2011

IFRS NAR IFRS NAR IFRS NAR IFRS NAR

1. Goodwill from a business combination 1 1 1 1 1 1 1 1

2. Negative goodwill 1 1 1 1 1 1 1 1

3. Internally generated goodwill 1 0 1 0 1 0 1 0

4. Fair value in relation to goodwill 1 0 1 1 1 1 1 1

5. Calculus of goodwill 1 1 1 1 1 1 1 1

6. Amortization of goodwill 0 1 0 1 0 1 0 1

7. Impairment of goodwill 1 0 1 0 1 0 1 0

8. Explanatory notes 1 1 1 1 1 1 1 1


amount used in calculating goodwill, its presence in the Romanian legislation increases the Jaccard coefficients. Therefore we conclude that the degree of formal harmonization is high, confirming our initial hypothesis H1 from which we started our research. 5. Conclusions and future developments The main purpose of our research was to analyze the accounting regulations regarding goodwill and to measure the degree of formal harmonization of the Romanian regulations to the IFRSs. To achieve our goal, we first made a thorough analysis of all international, european and national regulations, followed by the actual measurement of the degree of formal harmonization using Jaccard coefficients.

We have, in our paper, demonstrated through mathematical calculus that the degree of formal harmonization of the Romanian regulations to the IFRSs has reached a level above fifty percent, but we could also find aspects where the regulations can still be improved.

Given that at an international level there are specific regulations, such as IFRS 3 Business Combinations, which only regard the subject of business combinations and that Romanian legislature holds only one regulatory act, OMFP 3055/2009 for all accounting treatments according to international standards, we consider that our comparison may be detrimental to Romanian law, at least partially. Our sollution to this matter would propose adopting the whole version of the IFRS at a national level, or the adaptation of them according to the national needs, by creating National Accounting Regulations. This is not an innovative proposal, since it follows the model of The Check Republic or Hungary, both of which have their national standards. Of course, debates should be organized between the academic and proffesional bodies, in order for the best sollution to be reached.

We consider we have achieved our initial objective and managed to confirm our presumed hypothesis.

References [1]. Albu C., Albu N., Alexander D., “The True And Fair View Concept In Romania: A

Case Study Of Concept Transferability”, http://hal.archives-ouvertes.fr [2]. Alp A., Ustundag S. (2009), ”Financial reporting transformation: the experience of

Turkey”, Critical Perspectives on Accounting, Volume 20, Issue 5, :680-699 [3]. Ball R (2006), “International Financial Reporting Standards (IFRS): pros and cons for

investors” Accounting and Business Research, International Accounting Policy Forum: 5-27.

[4]. Ballas A., Skoutela A., Tzovas C. (2010) "The relevance of IFRS to an emerging market: evidence from Greece", Managerial Finance, Vol. 36 Iss: 11: 931 – 948

[5]. Diaconu P., Coman N. (2006), “Accounting research from the globalization perspective”, International Journal of Human and Social Sciences: 25-31

[6]. Feleaga L., Feleaga N., Dragomir V. (2009), “National Standards and European Accounting Harmonization: Twenty Years of Scientific Literature in Review”, European Journal of Management, Vol. 9, No. 2: 10-21

[7]. Filip A. (2010), “IFRS and the value relevance of earnings: evidence from the emerging market of Romania”, International Journal of Accounting, Auditing and Performance Evaluation Volume 6, Number 2-3 :191 - 223

[8]. Francis J., Khurana I., Xiumin M., Pereira R. (2008), “The Role of Firm-Specific Incentives and Country Factors in Explaining Voluntary IAS Adoptions: Evidence from Private Firms”. The European Accounting Review, Vol. 17, No. 2: 331– 360


[9]. Haller A. (2002), “Financial accounting developments in the European Union; past events and future prospects”, The European Accounting Review, Vol. 11 No. 1: 153-190

[10]. IASB, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007;

[11]. Matiş D., Normarea, armonizarea şi dezvoltarea sistemului contabil din România, Studia Universitas, Babeş-Bolyai, Oeconomica;

[12]. Mustaţă R., Sisteme de măsurare a armonizării şi diversităţii contabile – între necesitate şi spontaneitate, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008;

[13]. Rezaee Z., Smith L. M., Szendi J. Z. (2010), “Convergence in accounting standards Insights from academicians and practitioners”, Advances in Accounting Volume 26, Issue 1, :142-154

[14]. Nobes C. (2006), “The survival of international differences under IFRS: towards research agenda”, Accounting and Business Research, Vol. 36. No. 3. : 233-245 [15]. Razvan V. Mustata, Carmen G. Bonaci, Dumitru Matis, and Jiří Strouhal, Using

Econometric Tools for Accounting Harmonization Measurement, International Journal Of Mathematical Models And Methods In Applied Sciences, Issue 2, Volume 5, 2011, pp. 316-323.

[16]. Saudagaran, Shahrokh M (2001), International Accounting: A User Perspective Thompson Learning

[17]. Tarca, A., International Convergence of Accounting Standards: An investigation of the use of IAS “Options” not acceptable under US GAAP, International Journal of Business Studies, Jun 2005, ProQuest Central, pages 67-86;

[18]. www.iasplus.com, Business combinations and changes in ownership interests A guide to the revised IFRS 3 and IAS 27

[19]. www.iasb.com [20]. www.ey.com/IFRS US GAAP vs. IFRS The Basics [21]. www.kpmg.com First impressions IFRS 3 Business Combinations and FAS 141

Business Combinations [22]. www.pwc.com Accounting Standards for Goodwill [23]. http://www.intengiblebusiness.us


Theoretical Aspects Concerning the Use of the Markowitz Model in the Management of

Financial Instruments Portfolios

Lecturer Mădălina - Gabriela ANGHEL, PhD Student [email protected]

„Artifex” University of Bucharest Abstract

Early attempts to develop a modern model for the assessment of performance of portfolios of instruments belong to American teacher Harry Markowitz. He has abandoned the classical approach of the analysis of financial investment (based solely on technical and fundamental analysis), pointing attention to performance analysis to the overview of a portfolio of financial instruments (analysis based on the report yield/risk of components in a portfolio).

Key words: Markowitz model, profitability, risk, root-mean deviation, correlation coefficient JEL Classification: G11 In the case of modern portfolio theory, the investments are modeled statistically, taking into account the level of the profit expected and the degree of volatility of the financial instrument, the latter being considered as a carrier of risk specific to each instrument1. The purpose of this theory is that each investor to identify the level of risk accepted and then to identify the portfolio with the highest yield for this level.

Under conditions of certainty, Harry Markovitz has shown that the choice of the portofolio can be reduced to analysis of two sizes: "the rate of expected gain of the portfolio and dispersion or root-mean deviation, as a measure of the risk"2. We can also affirm that the risk of a diversified portfolio dependents not only on the individual variations of titles rentability but also on adverse movements of all the assets.

The most important discovery in Markowitz's work - "Portofolio selection. Efficient Diversification of Investments" - 1959 (work for which he was rewarded with Nobel Prize for economy in 1990), considered to be the basis of modern portfolio theory - is that according to which an investor can reduce ithe volatility of his portfolio (i.e., its risk) and may (at the same time) to grow its profitability.

The Markowitz model is based on a number of assumptions which may be summarized as: 1 Anghelache, G.V.; Anghel, M.G. – “The using of the Markowitz model to identify the optimal portfolio”, Romanian Statistical Review Reverential Session. 150 years of official statistics, no 6, 2009 2 Markowitz, H. – “Portofolio selection. Efficient Diversification of Investiments", Journal of Finance 7


Investors consider each alternative of investment as being represented by the distribution of the hoped profit likelihood in a period of time;

Investors maximize the utility anticipated within a period of time, and usefulness curve maximizes the marginal utility of their welfare.

Investors estimate the risk on the basis of the change in profits expected; Investors make decisions only on the basis of the risk and hoped profit, so

the usefulness curve is expressed as a function of the profit expected and a variance of the profit;

For a given level of risk, investors prefer a huge profit; for a given level of expected profit, investors prefer to risk less.

The practical use of Markowitz model makes it possible to determine the level of the individual dispersion of financial instruments profitability, both for a portfolio of simplified instruments(made of two financial securities ), and for a portfolio consisting of "n" financial instruments. Even if they are two or more securities in different markets, the construction of a portfolio involves browsing the following steps:

Identification of the risk - revenue profile for each alternative of the combination of the securities in the portfolio;

Determination of the combination of risky securities with the minimum variance depending on the degree of aversion of each investor;

Determination of complete portfolio by combining the portfolio with its minimum variance with securities without risk that investor intends to introduce in his portfolio.

Profitability and risk of a portfolio made up of two financial securities The simplest model of a portfolio that can be analyzed using the model developed by Markowitz is the one made up of two financial instruments. In this respect, we consider that an equity investor can choose to invest his savings in one of the two available financial securities - T1 and T2 or equally can build up a P portfolio distributing in this sense the amount he wishes to invest between the two previously mentioned securities3. Mathematically, the investor's anticipation about the behavior of the two securities in the future period can be summarized as follows4:

where: Ei – the mathematical hope of "i"security rate profitability; σi – the standard deviation of "i"security rate profitability; ρij – the coefficient of correlation between 'i" and"j" securities rates profitability; Covij – covariance between "i" and "j" securities rates profitability. A capital investor has the opportunity to form a portfolio combining the two securities in proportion of X1 and X2. In this case, the available total amount is invested in T1 (the amount of the purchase of the first type of financial instrument) and T2 (the amount of the purchase of the second type of financial instrument). In this case we can establish the following calculation relationship: X1 + X2 = 1 cu X1, X2 ≥ 0 sau 0 ≤ X1 ≤ 1 şi 0 ≤ X2 ≤ 1 3 Anghelache G.V.; Anghelache, C. (2009) – “Risk and profitability – basis of the financial analysis”, Metalurgia International, vol. XIV, special issue no.12; 4 Roman, M. – “Financial and banking Statistics”, ASE Publishing House, Bucharest, 2003


Under the conditions mentioned above, you can determine the mathematical hope of portfolio rate yield P (Ep), using for this purpose the relationship: Ep = X1E1 + X2E2

As it can be seen from the above relationship, hope return is the weighted average of the yields of securities, the average being the proportions. The second element which should be studied in order to characterize the efficiency of the portfolio considered is represented by the scattering of "P" (Vp) portofolio rate yield , which is actually a measure of the risk related to the investment portfolio. For this purpose we will use the following mathematical relationship:

From the formulas above, we can deduce that the dispersion of the portfolio is

significantly influenced by the following elements: the dispersion of each title included in the portfolio; the proportions in which are combined the two financial securities; the covariance between the two titles considered.

To complete the analysis carried out on the basis of the above-mentioned relations, in the literature, it is advisable to study the existing correlation between the two securities included in the portfolio5. Thus, we can see that, depending on the value of the correlation coefficient between the two securities - T1 and T2 can be identified three distinct cases, which can be summarized as follows:

The value of the correlation coefficient is 1 (ρ12=1) In this case, it can be affirmed that the financial instruments T1 and T2 are perfectly

and positively correlated, what signifies the anticipation for the return of these titles of some movements perfectly consistent over time, but with different amplitudes. In this situation, it is considered that the risk for the portfolio is in the highest degree, because the factors that influence the evolution of the two titles are similar and with an action of equal intensities. Also, it is noted that, in this case, changing the share of securities in the structure of portfolio does not bring significant improvements to the level of risk associated with it6.

For this value of correlation, relations on the basis of which an assessment of two financial securities portofolio can be made can be transcribed as:

write:

with =1 which means:

In this case, it is noted that the standard deviation of the portfolio is equal to the average of the standard deviations of financial securities that compose it. 5 Anghel, M.G. (2009) – „Models of Estimation for the Profitability and the Risk of a Financial Security”, The Romanian Statistics Review – Supplement March; 6 Dragotă, V. – “Securities portfolio Management” – Second Edition', Economica Publishing House, Bucharest, 2009


Bringing together the two equations and reporting to yield and to risk of the "P" portfolio ,

and

we obtain the equation: as space of combining the securities in plane E-σ.

It is known that: X1 + X2 = 1, respectively: X2 = 1 – X1 In these conditions, the equation by which one can determine the mathematical

hope of P(Ep) portfolio yield rate becomes:

In this case, the yield of T1 security within the portfolio P can be determined using

the formula:

It also finds that, where mathematical hopes of return rates of the two securities are

not equal (E1 ≠ E2 ) then the value of the standard deviation in the yield of portfolio can be calculated as follows7:

The value of the correlation coefficient is -1 (ρ12 = -1) Where the value of the correlation coefficient ρ12= -1, then T1 and T2 titles are perfectly and negatively correlated . In such a situation these anticipations relating relating to the yield of titles present perfect opposite fluctuations. It should be noted that, where the two titles are related strictly negative can be reached in a certain combination, the total elimination of the risk for the portfolio of securities. Also, in this situation, the relations of calculation of the standard deviation may be transformed as follows:

write:

which means:

The standard deviation is always positive, so it makes the discussion for the sign of the expression that varies depending on the X1 and X2. For:

This relationship, along with relationship Ep = X1E1 + X2E2, allows the determination of the equation of connection between Ep and σp. We achieve: 7 Badea, L. – “Study on the applicability of the Markowitz model on the stock market in Romania”, Theoretical and Applied Economics Review, no 6, 2006


It is a linear relationship represented by a straight line. Part of this right, corresponding to:

For:

It’s: and Doing similarly where the degree of correlation is equal to one, we get the linear equation l linking Ep and σp.

A part of this straight line corresponding to

is the rule obtained combining portfolios T1 and T2. Finally, for

we have σp = 0.

This result must be mentioned clearly, because it shows that from two risky securities it is possible choosing the rigorous proportions (0 ≤ X1 and X2 ≤ 1), to build an unrisky portfolio . This result is possible if the securities T1 and T2 are perfectly and negatively correlated.

The different value of coefficient correlation ± 1 (ρ12 ≠ ± 1) If -1 < ρ12 < +1 (including ρ12 = 0) anticipated fluctuations for T1 and T2 are not

absolutely dependent (positive and negative). It is the general case, there is a degree of correlation between the securities yield rates because they all follow more or less the general fluctuations of the economy. A low correlation coefficient may lead to a significant improvement of the risk value related to the investment portfolio. Also, a null value of this coefficient shall be deemed to be a potential source of decrease with 50% of risk of the present portofolio8. In the general case (the correlation coefficient other than 1 and-1) for a portfolio of two securities shall be obtained the following expression of the risk:

which means:

As it can be seen, in this case, unlike previous situations, the expression of risk cannot be reduced to the form of a perfect square, making it more difficult the practical 8 Dragotă, V. – “Securities portfolio Management” – Second Edition', Economica Publishing House, Bucharest, 2009


determnation of its the value . From this equation and from that of Ep (Ep = X1E1 + X2E2), we establish the relationship linking Ep and σp.

From the equation of Ep we achieve X1 = (Ep-E2/(E1-E2), value that we introduce into the equation of Vp. Developing we achieve:

The equation obtained in E-V plan is that of a parabole. In the E-σ plane the

equation

represents a hyperbola from which we keep a section, namely that corresponding to σp positive values. An interesting aspect in the analysis of any portfolio of financial instruments is the assessment of the contribution of each security to the risk and the general efficiency of the portfolio from which it is part. From the formula that defines the security risk in a portfolio, can be formulated the following conclusions:

the choice of a title for its inclusion in a portfolio will not be made depending on its individual characteristics (σ1), but according to behaviour within the portfolio (cov1p). the risk of a security is not unique, it depends on the portfolio iin which it s included. References [1]. Anghelache, G.V.; Anghel, M.G. (2009) – “The using of the Markowitz model to

identify the optimal portfolio”, Romanian Statistical Review Reverential Session. 150 years of official statistics, no 6;

[2]. Anghelache G.V.; Anghelache, C. (2009) – “Risk and profitability – basis of the financial analysis”, Metalurgia International, vol. XIV, special issue no.12;

[3]. Anghel, M.G. (2009) – „Models of Estimation for the Profitability and the Risk of a Financial Security”, The Romanian Statistics Review – Supplement March;

[4]. Badea, Leonardo (2006) – “Study on the applicability of the Markowitz model on the stock market in Romania”, Theoretical and Applied Economics Review, no 6;

[5]. Dragotă, V. (2009) – “Securities portfolio Management” – Second Edition', Economica Publishing House, Bucharest

[6]. Markowitz, H. – “Portofolio selection. Efficient Diversification of Investiments", Journal of Finance 7;

[7]. Roman, M. (2003) – “Financial and banking Statistics”, ASE Publishing House, Bucharest.


Tourism Infrastructure – a Factor which Influences the Quality of Tourism Services

Lecturer Emilia PASCU, PhD

[email protected] "Dimitrie Cantemir" Christian University, Bucharest, Romania

Abstract At the end of this century and millennium, the tourism and travel industry represents, at a global scale, the most dynamic activity sector and, at the same time, it is the most important workforce generator. From an economical point of view, tourism represents the main source of redressing the national economies of those countries which possess valuable tourism resources and properly exploits them. Its action manifests at a large scale, from stimulating economical development to perfecting social structure, from a superior resources’ valorizing to an improvement of life conditions. Any tourist activity requires a specific material base tourism industry, but at the same time, to ensure tourist traffic require both the tourist material specific as well as general and technical infrastructure. Key words: free time, accommodation capacity, technical infrastructure, material basis JEL Classification: L83 Introduction Viewed in conjunction with the national economy, tourism acts as a stimulating TOURISM INFRASTRUCTURE global system. Conducting tourism involves a specific request for goods and services, demand drives the increase in their production area. Tourism demand determines supply adaptation that results in, inter alia, the technical and material development of the sector, and indirectly stimulating the production branches participating in the construction and equipping of accommodation and food, modernization of roads, development of means transport, leisure facilities etc.Perceived in relationship to the assembly of national economy, tourism acts as an element which activates the global system. Determinant factors of tourism development

In this context, the main arguments which determine the necessity of tourism development are the consequence of the following aspects (Apostol D., 2012):

Because tourism resources are practically inexhaustible, tourism represents one of economy’s sectors with real long term development perspectives;

The complex exploitation and valorization of tourism resources, together with an efficient advertising on the external market can represent a way of growing the financial resources of the state, contributing to establishing a balance of external payments;


Tourism is a secure market for workforce as it redistributes the unemployed personnel coming from other economic sectors;

Because of its multiplying effect, tourism acts as an element of the global tourism system, generating a specific request of goods and services which determine a growth of their production, contributing to the national economy’s sectors’ diversification;

A harmonious development of tourism contributes to the economic and social growth and to the attenuation of the disequilibrium between various areas, representing an important source of increasing the population’s financial resources.

Regional development

The regional development policy wants to: diminish the existing regional disequilibrium, focusing on stimulating a

balanced development and revitalizing the affected areas (with delayed development); it anticipates and solves future disequilibrium;

accomplish the criteria of integration in the European Union’s structures and having access to financial assistance tools for member states (structural and cohesion funds);

correlate the governmental sector programs; it also wants to stimulate the interregional, internal and international cooperation, which contributes to economic development and follows the legal regulations and international agreements signed by Romania.

tourism represents a tool for rural development by means of expanding the area of the specific offer and of creating workplaces other than the traditional ones, improving life conditions and growing the local population’s incomes;

local industry ‘s diversification through small and medium enterprises; developing nonpolluting industries which would promote products such

as handicraft articles, furniture, leather etc.; under the conditions of respecting and promoting the durable

development principles, tourism is a means of protecting, conserving and valorizing the cultural, historical, folkloric and architectural potential of countries;

by adopting a durable development strategy and imposing a series of measures for the protection of environment and human existence’s fundamental principles (water, air, flora, fauna, ecosystems etc.), tourism has an ecological vocation at the same time;

the social dimension of tourism manifests itself as a way of educating and improving the level of civilization, playing an important part in properly spending the free time.

The adaptation of tourism activities to the current level of exigencies and to the present and future mutations of the internal and international request’s level and intensity cannot be realized without the existence of a tourism material unit and that of an adequate technical and social infrastructure which would be able to valorize all tourism resources available. Valorizing the touristic potential, the natural potential (relief and geology, climate, hydrography, flora and fauna, natural parks and natural reservations) and the anthropic potential (vestiges, historical places and monuments, ethnography and folklore,


as well as technical-economical and social-demographic) directly depend on the technical-material base of tourism and the quality of tourism services (P. Nedea, 2012). Over the last few decades, at an international level, the hotels’ activity has gained more and more the characteristics of a true industry. The hotels industry gathers in a coherent system all those processes developed in accommodation units generated by the tourists’ receiving, hosting and departure. This is the reason why it can be established a complex and profound interdependency relationship between hotels industry and tourist activity (O.M. Rezeanu, 2011). On the one hand, tourism development is causally determined by the existence of accommodation units, their equipments, the services’ variety and quality, and on the other hand, the hotels industry develops from both a quantitative and qualitative point of view as a result of tourism circuits. This way, hotels industry allows a superior valorization of the touristic patrimony by attracting in this circuit various geographical areas; it creates the conditions which would allow a larger amount of the population to spend their free time in a tourism destination (Bălăşoiu, V., Dobândă, E., Snak, O., 2003). The level of hotels industry’s development also represents the extent to which the population’s need for tourism has been satisfied. In return, profits increase, urbanization, a larger amount of free time have led to mutations in what regards consumers’ behavior, in the sense that their tourism request has grown.

Insufficient or low quality hotel services in relationship with population’s requests will determine changes in incomes’ destination and in the way of spending free time, leading to a decrease in tourism circuits. Hotels industry and the quality of tourism services provide a good valorization of the tourism potential, workforce, the capacity of the technical-material base and growing the efficiency of its trading. The hotels industry is influenced by tourism development and develops under the influence of various factors and economical and social phenomena in which tourism circuits play an important part (O.M. Rezeanu, 2011).

The increase of tourists’ number and their exigencies will lead to an increase of accommodation units and their modernization. Moreover, we will face the apparition of hotel units with complex functions, as well as a diversification of their services.

If we analyze the tradition of hospitality and the manner in which it has been managed, we reach the conclusion that hotel activity oscillates between services and industry.

Types of services specific to the activity tourism

Modern hostelry is characterized by a series of tendencies of integrating tourists’ accommodation and alimentation. Moreover, there are some accommodation units which provide cultural and artistic services, recreation services, informing services and commercial ones (O. Milea, 2012).

Recreation and cultural-artistic services request adequate equipments (pools, saunas, gyms, sports fields, areas for holding folkloric festivals, reunions, shows, exhibits etc.) and specialized personnel able to instruct and/or supervise tourists (Minciu R., 2006).

Information services enable the possibility of acknowledging the tourism offer. Intermediation services enable a better communication between tourists and

specialized services providers: renting recreation products of personal use, booking etc. Commercial services are represented by selling a series of necessary products

during the sojourn. Considered through the lenses of its position – that of component part of both the

tourism product and the base services – public alimentation determines the quality of


tourism services in its assembly, and it influences the tourism offer’s content and attractiveness, having at the same time major influences over the dimensions of the tourism fluxes’ directions. In order to achieve these things, public alimentation services must complete the following requests:

being present at every major moment of tourism consume; the existence of a structural diversity of this type of services; particularizing the public alimentation service; the necessity of responding to both local and foreign tourists’ exigencies;

Enterprisers from the public alimentation services domain are permanently busy with providing a qualitative and quantitative development of the provided services, in order to respond to alimentation requests of local and foreign tourists. From a quantitative point of view, they focus on growing the volume of activity, and from a qualitative perspective, they permanently adapt to the requests’ exigencies by means of modernizing and perfecting the production, of improving and diversifying serving methods. In order to respond to international tourism’s requests, it has been developed a network of specific, representative units, which offer ethnic food in a pleasant ambient with cultural and architectural elements, decorations, well chosen artistic programs – offering public alimentation new features and making it more interesting. Balneary units contain both accommodation units and treatment units. Most of the treatment units are placed inside the hotels and allow a number of 95.000 procedures a day and they assure a diversified treatment base, able of satisfying treatment requests included in the World Health Organization’s nomenclature: hearth diseases, renal disease etc. (Vlad D., 2006). The therapeutically value of these natural cure factors in our country has led to the development of treatment bases which allow the treatment of various affections, the most important ones being listed below:

renal affections; alimentary duct affections; hepatic and bilious affections; metabolic affections; inflammatory and degenerative rheumatic affections; respiratory affections; neurological affections etc.

These are the reasons why the development of accommodation and treatment units at the level requested by the balneary tourism market becomes a necessity. Moreover, they improve the recreation and relaxing possibilities. A scientifically funded strategy – that of diversifying tourism services in spa units – must take into account various categories of clients which favor those market segments that include this kind of services. The characteristics of treatment and spa services derive from the definition of cures: treatment possibilities which are based on a regular use of therapeutically methods according to medical prescriptions together which a change regarding the tourist’s usual environment. During the treatment, patients would benefit of medical assistance. This way, medical consults and medical assistance represent a specific form of balneary and medical services, provided in order to complete the series of spa and treatment services. The recreation unit contains all the tools and equipments needed in order to provide a qualitative spending of free time. The recreation unit’s technical and material base consists of clubs, casinos, multipurpose halls, amusement parks, sports and recreation services etc.


The recreation service was conceived as a base of the tourism service and it responds to tourists’ specific needs and interests. Therefore, it focuses on the tourist’s physical relaxation, his amusement and the development of his abilities. Its development aims at fulfilling the exigencies regarding the improvement of tourism units and leads to a diversification of the offer in this field. This is the reason why the recreation units’ development strategy must take into account tourists’ motivations, exigencies and expectations, on the one hand and the units’ profile, structure and specific, on the other hand. In order to achieve tourism services, we need a material base, a general tourism infrastructure and a special technical infrastructure.

Conclusions The general tourism infrastructure which contributes to achieving of tourism

consumption is made by: road network: it occupies an important place in developing tourism

travels as it is distributed in the entire country and it offers the opportunity of visiting touristic objectives even in more isolated areas;

railway network; air transportation is a main factor of international tourism’s development; water transportation (fluvial and maritime) are favored by the fact that

Romania is placed on the inferior course of the Danube, having 1.075 km of navigable waters. At the same time, Romania benefits from the advantages of being placed near the Black Sea, having 224 km of beaches. The fluvial channels can be developed by means of various facilities which derive from the existence of a high number of rivers and lakes.

The general infrastructure and the tourism infrastructure also include elements from the cultural networks: theatres, cinemas, clubs, museums, exhibits etc.

References [1]. Apostol, D. Balaceanu C., 2012, The Concept of Human Development Index, Revista

Română de Statistică, Tr. I/2012 supliment; [2]. Bălăşoiu, V., Dobândă, E., Snak, O., 2003, Management of Product Quality and

Tourism Services, Orizonturi Universitare Publishing House, Timişoara; [3]. Milea O.M., 2012, Economie, University Publishing House, Bucharest; [4]. Minciu R., 2004, Tourism Economy, third edition, Uranus Publishing House,

Bucharest; [5]. Neagu V., 2000, Services and Tourism, Expert Publishing House, Bucharest; [6]. Nedea P.S., 2012, Geografie economică - Note de curs, University Publishing House,

Bucharest, [7]. Rezeanu O.M., 2011, Implications of economic and social services quality of romanian

tourism, University Publishing House, Bucharest; [8]. Vlad, D., 2006, Tourism Mark


Considerations of National Accounts Deflators

Senior Lecturer Aurelian DIACONU PhD [email protected]

„Artifex” University of Bucharest Abstract

One problem highlighted by the specialized literature is to identify the most appropriate ways of deflating the national accounts aggregates. Starting from this, the authors present the issue of the price indices used in the construction of National Accounts, highlighting the peculiarities of calculating the national accounts in terms of inflation and the need to estimate macroeconomic aggregates in constant prices. Key words: account, product, process, information, price JEL Classification: N14

National accounts aggregates such as gross domestic product (GDP) are developed both in current prices and constant prices. The constant price value of an aggregate is obtained by a process called "deflation", in which the current price value is divided by a price index called "deflator". The constant price values are called "volumes" and express the value of an aggregate, if the subsidiary quantities must be multiplied by base year prices.

Price indices used in the process of deflation may be CPIs, PPIs, indices of export and import prices, etc. In national accounts, information provided by these sources are compared and integrated in order to achieve a single measurement. GDP deflator is often used as a general measurement of the inflation as it covers all price changes in the economy, which are supported by households, enterprises and governments. The deflator of final consumption expenses of households is an alternative measurement of the inflation experienced by consumers. It may differ from CPI due to the differences in the scope of goods and services, due to the methodological differences between the CPI and national accounts, and due to the national accounts deflators which incorporate information from other price statistics.

Calculation of the synthetic price index The System of National Accounts (SNA) provides a general framework for the

measurement and the integrated analysis of the price and volume of the main macroeconomic aggregates. From this point of view, The System of National Accounts simply covers the transactions in goods and services and some items such as taxes and subsidies on products, trading margins, consumption of fixed capital, wage compensation, inventory objects stocks and the fix assets produced. Using the prices, the national accountancy enables the statistic measurement of the volume of the added value (representing the balance account of production), which doesn’t express a noticeable flow of goods and services that can be directly divided into price and volume components.

Consequently, it can be stated that the macroeconomic data that characterize the different aspects of economic activity become much more important in temporal comparisons. Time series calculated for synthetic indicators is an important basis for macroeconomic analysis, and thus can underlie economic and political decisions.

When the elements of the time series are compared it must be taken into account that the macroeconomic aggregates are evaluated in "nominal terms" of the current price


and the level and changes of these aggregates are expressed in terms of price and volume. Therefore, there appears the problem of the division of the nominal change in at least two components: one that expresses changes in prices and another expressing the actual changes of the physical volume. This involves the elimination of the changes of aggregate prices from the nominal change by using deflation, thus achieving the real modifications (volume).

The aggregates of the economic performances (GDP, for example) contain various goods and services. Therefore, there appears the need to include price variations for goods and services in a numeric expression (the GDP price index, for example), which can be regarded as a synthesis of the general price levels for the corresponding aggregates. From a practical standpoint, the problem is hard to solve because of the difficulties in dividing nominal aggregates in the two components.

Choosing the formula to get the best index that summarizes the evolution of prices was an intensely debated issue in the specialized literature. For practical reasons, the decomposition of the nominal aggregates into two components - price and volume - is based on independent judgments regarding the interpretation of the results and the cost of collecting the required information for calculating the index. For these reasons, it can be concluded that there is no such thing as a "true", "real" price index the sense of the private economic development, always correlated with an "exact" value of the evolution of price. Such conception would lose sight of why a relationship for calculating a certain price index is chosen and applied, depending on the problems which await an answer.

On the other hand, deflating aggregate time series can be regarded as a way to dispose price changes compared to a fixed structure of goods (quantities) and prices. Deflating, in a narrow sense, means to relate the nominal indicator to an appropriate price index (deflator). Statistical practices highlight a small number of formulas that can be applied to obtain price indices. Consequently, price indices as Laspeyres and Paasche are very important since they summarize the relative changes in the prices of goods and services. Taking into account the differences between formulas, each of them has its advantages and limitations. The problem that can always occur, is to choose between the two, balancing the possibilities to obtain data, to easily explain the results and to ensure comparability over time of the computed indices.

The System of National Accounts 1993 recommended the usage of annual chained Fisher-type indices for measuring the prices and volumes of GDP and its components. As an alternative, it is recommended to an annual chained Laspeyres index for volume and Paasche-type index for prices. Fisher-type index has the advantage of achieving for the same indicator, both the Laspeyres index and Paasche index, and thus determining the influence of the weighting systems.

The Calculation of National Accounts in the context of inflation The compilation of national accounts for a country facing phenomenon specific to

inflation raises various difficulties. The negative impact of inflation strongly manifests both in the calculation of constant prices and current prices, because it induces a distortion of prices.

Inflation not only involves major changes in prices, but also a decrease in the purchasing power of the currency. National accountancy should consider this phenomenon to assess the real economic situation. In these circumstances there is a need to know the way of measuring inflation.

Measuring the inflation depends on the position of the decision makers. Inflation is not an independent phenomenon, each chosen product exhibiting a specific price variation. On the other hand, the purchasing power of a currency depends on the products to be


purchased. If the same basket of reference is not taken into consideration, the constant deviation will not be the same. Consequently, there are enough indicators that show the presence of inflation.

In the measurement of inflation, the most commonly used is the consumer price index. Its advantage is that it is easily calculated each month, and that it is based on a limited basket of goods from final consumption of households.

Also a significant index to measure inflation in the economy is the price index of GDP. But for its development, it is necessary to calculate national accounts, which means more than two years.

National accountancy considers the inflation process in certain phases of developing summary tables, as follows:

to analyze changes in property values (for example, nominal holding gains or losses) arising from changes in their prices;

to measure the evolution of the purchasing power of macroeconomic aggregates income and calculate the evolution in "real" terms (not to be confused with measurement at constant prices), it is sufficient to deflate them with inflation;

The National Accounts System presents interest flows for countries affected by the inflation. The method allows expressing interest flow, which should be regarded as a repayment of principle, to the extent that inflation leads to a loss of the purchasing power.

The comparison of economic activities throughout the year is disturbed by inflation, making it necessary to measure GDP in real terms. This procedure is not relevant because all variables should be included in the price comparison. Therefore, it requires a more complex analysis, such as analysis in constant prices.

Need to estimate macroeconomic aggregates in constant prices Establishing the prices and volumes used to estimate GDP is achieved by

successive evaluations of its components at the most detailed level possible. If GDP is obtained by using the production method, it is necessary to measure the prices and volumes for production, the intermediate consumption and gross value added for each activity, as well as for the taxes and subventions on products. Similarly, the expenditure method is based on the evaluation of the final consumption of households, governments, and non-profit institutions serving households, the gross capital formation (including inventories), exports and imports of goods and services. Once these estimates obtained, GDP and its components can be calculated in both current and constant prices.

When using various price and volume indicators for the determination of macroeconomic aggregates, we should consider some important aspects of evaluations (in current and constant prices). There are three methods used to obtain expression in constant prices of the macroeconomic aggregates, namely: reevaluation, deflating and extrapolation. Reassessment consists in expressing the volume of each period in the prices of the basic T year. Deflating is achieved by dividing the values of the components expressed in current prices (Vt) of each period by the suitable price index, convenient (IP0, t). Extrapolation of the physical volume represents the updating the values of the base period, using a suitable volume index.

Except from the hyperinflation situation, the estimates in constant prices, by deflating, are generally more accurate than the values obtained by extrapolating volume indices. This statement is based on the fact that in a stable economy individual price indices are less variable than the ones of individual volume. In cases in which direct and


independent calculations of prices and volumes can be made, a technique which is easier than determining of the value, it is necessary to check the consistency between the value, price and volume within the national accounts.

In principle, all deflators must be Paasche-type indices (requiring current weight) and the volume indices used to extrapolate volumes should be a Laspeyres type (base period for the shares should be the same as the period used as "base year" in national accounts). In most countries, these requirements are difficult to achieve. To solve this practical problem, it is necessary to make deflation / extrapolation to the highest level of detail possible and, conversely, to obtain synthetic key indicators of national accounts starting from the most basic level.

Economics literature often makes use of two interrelated concepts: real GDP and real national income. Real GDP is estimated as a sum of its components, measured in constant prices by deflating using the necessary price indices. For a national economy this indicator suggests the extent of the economical ‘growth’. Real national income involves measuring the changes in purchasing power, and is given by the sum of the real GDP and effects of changes in external prices (gains or losses).

From this point of view, the problem highlighted in the specialized literature is to identify the most appropriate ways of deflating the national accounts aggregates. After the 50s, most macroeconomic accounting experts agreed to the idea of deflating with a price index for each stream. GDP price index was calculated as a residual, indirect element, resulting in a default" price index ", using the so-called Geary method, which involves:

estimating the GDP price index by dividing the GDP in current prices, to the total sum of its deflated components;

GDP volume index calculation by dividing the total amount of current deflated GDP components to the total sum of the same components of the base year, at the base year prices.

Geary method is compatible with double deflation method, which consists in separate deflation of output and intermediate consumption, from which will result the deflated gross value added. Statisticians unanimously decided that this method be used to calculate national accounts, but the concept of purchasing power was not completely abandoned. Also, in the 50s an agreement was made that there should be two categories of macroeconomic aggregates in constant prices: the GDP and the real national income (which includes the concept of purchasing power). Many economists have focused their studies on measuring the effects of external price relationships changes (Nicholson, Stone, Burge, Stuvel, Godley and Cripps, Courbis / Kurabayashi)

The price indices used in the construction of the National Accounts The fluxes registered by the National accounts represent economic transactions

measured in terms of monetary units. The value of a transaction can be directly decomposed into two components: the number of quantitative units and the price at which each of these elementary quantitative units are sold.

For a basic product, this can be expressed by the following equation: "value = quantity x price", which corresponds to the relation "value index = volume index x price index".

Each post of the national accounts generally covers transactions involving more basic products. Measuring the changes in volume and price related to the need of the aggregation of individual indices corresponding to basic products. Aggregate volume index is a Laspeyres one, which corresponds to the aggregation of the individual indices by weighting base period values. Aggregate price index is the Paasche type and is calculated by aggregating individual price indices, using as weights the values of the current period.


European System of Accounts uses three concepts of price, depending on the recording mode of taxes and subsidies on products as follows: base price, purchase price and cost of production.

The basic price (PB) - is the price paid by the buyer to the manufacturer; this includes subsidies on products and excludes any tax on the product; also this price does not include transportation and delivery charges invoiced separately by the producer.

Production cost - is the price paid by the purchaser to the manufacturer, excluding the deductible value added tax and any other costs related to shipping and delivery, which are made and invoiced separately by the producer. The formula for calculating this kind of price is: PB + taxes - VAT.

The purchase price - is the price paid by the purchaser, excluding the value added tax; the price covers the cost of transport and delivery, which are billed separately by the manufacturer. The formula for calculating this kind of price is: PB + taxes - VAT + Shipping costs.

The evaluation in constant prices of the main aggregates in Romanian national accounts is achieved using the previous year's prices. For each year, the final version of the main aggregates in the national accounts can be found in the "Input-Output table", in current prices as well as in prices of the last year. For Romanian national accounts it should be mentioned that a base year is not established.

Getting the Input-Output table in constant prices requires separate assessment, in constant prices of each component for both the uses and resources in the first stage, by balancing their components at the level of each product and in a later stage, by constructing the matrix of intermediate consumption, in constant prices.

To deflate the aggregates of the national accounts some price indices calculated by different directions in the field of the INS and the General Directorate of National Accounts and Macroeconomic Synthesis of the same institute are necessary. The evaluation of the aggregates of the national accounts in constant prices is done within the framework of input-output table.

Several main sets of indicators are used. The most important is the consumer price index (CPI) for products and services used by the population in a given period of time (current), compared to a prior period (base or reference period); to construct this index the base year weights derived from the Household Survey data processing is used. CPI is calculated for the goods and services consumed directly by households. Using the CPI to deflate the production should be based on knowledge of the weight of the total final consumption from the total production and the differences in price and structure variation and between the intermediate and final realization of that production. CPI measures the changes in the purchase price of a product, but not the basic price, and - as a result – its use is not recommended in deflating the output.

Industrial production price index (IPPI) on activities measures prices in a given period (named ‘current’) from the previous period (the basic reference), using weights based on gross value added structure. Deflation by IPPI is a method preferred by professionals because they directly measure the production price and quality changes are taken into account. IPPI requires special investigations involving high costs and difficulties in organizing them, especially in the case of services. In general, the IPPI is a Laspeyres index with monthly or quarterly periodicity.

Other series of indices used are: price indices in peasant markets by product, price indices of vegetal and animal agricultural production, price indices for construction, unit


value indices of imports and exports of goods; average wage indices, on industries. All these indicators are rough indicators because they are not adjusted in terms of quality.

Some aspects of assessing GDP in constant prices The Romanian National Accounts System was based on the framework of the

European System of Accounts 1979 (ESA79) until 1998, when the shift to the new system ESA 1995 was realized. This is the reason why the national accounts calculated for the year of 1998 were made using both systems. For any country, the existence of National Accounts is an important contribution to achieving an overall picture of its financial position. The principle of the National Accounts in constant prices is based on the separation of current value changes in price and volume changes.

A change in the volume of GDP is considered an indicator of the changes that have occurred in the national economic activities, measured in the prices of the last year. By comparing the change in volume with the change in value of the GDP one can calculate the GDP implicit price change which is an aggregation of all the price changes used in the formation of Input-Output table. Therefore, the implicit price index of GDP can be considered an indicator of the general evolution of prices in the economy.

GDP in current prices can be calculated by using three methods: of production, of expenditures and of incomes. GDP in constant prices can be calculated through the methods of production and costs, including specific operations of the account of goods and services (calculations for the production, intermediate consumption, gross value added, imports, exports, final consumption, gross fixed capital formation, stock variation). In principle, these methods should lead to the same results, both for current prices and constant prices. Basically, this only happens when an integrated balance calculation based on supply and use, provided by the national accounts, is used.

Using price indices in the method of production for GDP at constant prices This method consists of adding up the gross value added of the branches, at

constant prices, and the net taxes on products at constant prices. A) Gross value added (GVA) at constant prices GVA is an unnoticeable concept which represents the balance of the account of

production, and is calculated as the difference between the output in a given period of time and the corresponding intermediate consumption. Therefore, it is difficult to split GVA in the two elements: price and volume. GVA at constant prices represents the contribution of an individual element of production or of a group of units to the final output of goods and services at constant prices, which are available for the various uses in the economy (consumption, gross capital formation and net exports).

The measurement of the value added at constant prices can be obtained using different methods of deflating (single and double) or of extrapolation of physical volume. From a conceptual point of view, the double deflation is the only correct method, but in practice it is possible that the necessary information used for reasonable and independent assessments of the output and the intermediate consumption at constant prices, are not available or do not meet the required quality. For example, an alternative method is to use price indices (like the deflators for output and intermediate consumption or wage index) to extrapolate the added value directly. The procedure represents the single deflation method, and is based on the hypothesis of a constant relationship between the production deflators, the intermediate consumption and the value added. The value added must be determined at the level of services and goods in the production industries. If we sum up all the values added of the economic branches, we obtain their contribution to the formation of the GDP.

B) Production at constant prices


Production at constant prices is the result of economic activities of the resident units in a given period of time, in the prices of the base year (precedent). This indicator consists of the market and non-market production of goods and services.

The market production is evaluated using basic prices, which corresponds to the sum of the values of the cost of the goods and services which were consumed, the remuneration of the factors of production and the subsidies on products. In Romania, the price indices which are used to assess the market production of goods and services at constant prices are:

aggregate price indices of industrial production, on industry; consumer price indices, on groups of products and services; wholesale price indices on Romanian markets; price indices of agricultural production. At the same time, an assessment of the production at constant prices is obtained by

using production volume indices, when available. The results which are estimated by the two methods are then compared. Special difficulties arise in calculating the production at constant prices for services of financial intermediation, which are indirectly measured. At this point, it is estimated by deflating the intermediate consumption (based on the price indices specific to its components) and the gross value added (using the average wage rate of the workers in the sector), separately.

"Non-market services" are classified into individual and collective services. For individual services another quantitative measurement can be made (education, health), aside from the qualitative one and thus a production of these branches is obtained. For the collective services (like for example the public administration) the calculation of the production starts with the assessment of production at constant prices of intermediate consumption, remuneration of employees (using the average wage index of the employees from that sector), taxes on production and the consumption of fixed capital. Thus the resulting output was based on the single deflation of the value added of these types of services. Therefore the output market of non-market producers is extracted from this part of production. The Romanian national accounts system does not use this types of estimation indicators such as capital per worker or work per hour.

C) intermediate consumption (IC) at constant prices In the balance of supply and use, the intermediate consumption is treated as a

destination of the production of each branch towards the productive consumption of other branches.

CI estimation is done using purchase prices of the composing goods and services. To calculate CI at constant prices we use price indices which are specific to the origin of the resources involved, which correspond to the purchasing price indices of goods and services that are included in each intermediate consumption of certain activity branches, on products. Another method of evaluating the intermediate consumption matrix is by applying technical coefficients, even if this method should be applied with caution. The two arrays of intermediate consumption at constant prices obtained are then compared and analyzed.

The assessment at constant prices of the final consumption is made by using various price indices, knowing that there are many distinct parts, such as:

Purchases of market goods and services - are estimated in Constant prices using aggregate indices of consumer prices on products;

Purchases of goods from the agricultural market or from the household industry - are estimated in constant prices using selling price indices on the agricultural markets;


Independent final consumption of agricultural producers - the price indices used are the same as those employed to estimate agricultural production, the ground rule is to evaluate the production for final independent consumption at basic prices, the same as those used for the products on the market or the costs of production;

Benefits in kind or the transfers of production – estimating constant prices depends on the way of purchasing goods and services. CPI is used for goods and services which are purchased on the market, and PPI is used for the goods and services produced by the enterprise itself.

Housing services for owners - average rent index on the market is used to deflate this special part of the final consumption.

B) Final consumption expenditure of the public administration and the non-profit institutions serving households. In accordance with the ESA 95, these types of expenditures are equal to the non-market production of these producers (non-market) minus what was cashed in from the sale of goods and market services at economically significant prices, plus the goods and services purchased to be supplied to households without any other alteration. The value of the final consumption and the public administration and NPISHs ? is estimated by the "inputs" method and the deflation is done by the suitable using price index, especially the appropriate IPPI.

C) Gross fixed capital formation at constant prices Price changes for different types of fixed capital can be significant. It is important

that the estimates in constant prices should be realized at least for the following groups of fixed capital: buildings and other construction works, machinery and equipment, vehicles. In the Romanian national accounts, the evaluation of gross fixed capital formation (GFCF) is based on different price indices, as it follows:

If the product in question is mainly used for gross capital formation, the indices that are used are the average price index the same way as they are calculated for the total resources in the Input-Output table (production + imports + VAT + customs duty).

If the product in question is included in fixed capital formation by exception, normally being intended for the final consumption, then the average price indices are calculated for these two elements together.

D) Changes in inventories at constant prices Changes in inventories represent the difference between stock entries and stock

exits in a given period. In national accounts, there are three types of stocks: stocks at producers, at users and commercial stocks; this is the reason why the assessment is made separately for each of these categories.

A method used by the Romanian national accounts system to assess changes in stocks at producers consists of calculating them by the difference between existing stocks at the end of the period and the existing stocks at the beginning of the period, at the prices which correspond to each moment. In this way one can consider "stock appreciation" which can be induced by the inflationary process. Changes in inventories without "stock appreciation" can then be evaluated at constant prices using most of the price indices of the resources corresponding to each branch, noting that agricultural products hold some particular cases. These three elements (initial stock, final stock and stock appreciation) are deflated separately to obtain the main indicator from the national accounts.

The stocks at the user are calculated at current prices on the basis of the inputs and outputs in the stock, evaluated at the acquisition price for each moment of the movement.


For the assessment at constant price indices used for the intermediate consumption are employed. Commercial stocks are deflated using Paasche-type price index.

E) Exports and imports of goods and services at constant prices To assess exports and imports at constant prices, the implicit price index Paasche-

type should be adjusted to the specific nature of foreign relations. In the concrete frame of the conditions within the Romanian national accounts the determination of the values of imports and exports in constant prices is accomplished by using their values at current prices and the price indices (corrected with exchange rate index) for imports and separately for exports. Since the unit value index is a better measure for international economic relations in forming the GDP and that this index is available in the Romanian statistics since 1997, the national accounts use it for calculations at constant prices. This index is obtained separately and adjustments occur in the process of comparison with the results from the usage of volume indices.

References [1]. Anghelache, C. (2008) - "Treaty of statistical and economic theory", Economic

Publishing House, Bucharest; [2]. Anghelache, C., Capanu, I. (2003) - "Macroeconomic indicators. Calculation and

economic analysis ", Economic Publishing House, Bucharest.


Mediation - a Method to Resolve Conflicts Without Going to Justice

Lecturer Dragos Marian RADULESCU PhD [email protected]

„Dimitrie Cantemir” Christian University,

Abstract Conflict in a society such as the present, where disputes are born every minute, whether it is minor conflicts inherent in community life, or it is a major conflicts involving large groups of people, communities or even states, it takes more effort to restore peace. Appeal to the court or an authoritarian leader to judge and decide who are right, is not a long term solution because there will always be dissatisfaction with the solution found. Thus alternative methods are needed to restore the natural order, moving into the conflict to find a compromise solution to please all parties. And one of the methods that can do this is mediation, seen as a quick and confidential way of resolving conflict and finding a viable solution. This study aims to present the main techniques used to obtain the desired result in mediation: a durable peace between the parties.

Key words: conflicts, judge, mediation, peace. JEL Classification: J52 1. Introduction

A conflict is an essential and inevitable phenomenon of social life, because existence of human interaction involves a series of agreements or disagreements between individuals or social groups, and they may easily entail a conflict, which always affects the parties involved, even if there are perceptions that consider conflict as a constructive process.

In fact, no conflict is constructive or destructive – the way it is resolved can have positive or negative effects, so there are many interpretations of the notion of conflict because of its assimilation with the circumstances leading to various conflicts.

The attitude towards the conflict and its resolution depends on the situation which caused strict conflict, so that an organization can identify the following types of potential conflict: intrapersonal (individual relationship with him - inner conflict, this conflict can be resolved by a third party), interpersonal (among members of same group - because of differences in attitude, personality, values, goals, experience, education, an important factor in interpersonal conflict is adapting correct the situation so that you can achieve the goal) and inter-group (between groups belonging to the same organization, for reasons of cohesion - causing hostility outside the group structure - the type of leadership and individual status within the group, actions of power takeover - cause conflict with weaker groups).

A conflict has always a cause which determines the nature and intensity of that conflict, including possible sources of conflict such as: poor communication, competition


for common, but limited resources, incompatible purposes and desires, inequality and social discrimination, access to competitive opportunities or increased desire for domination, power or prestige.

2. The stucture of conflict Many analysts have described the development model of conflict through five

relatively distinct stages with disagreement as a starting point that begins with simple misunderstandings, differentiating individuals or groups by their way of being and thinking, minor insignificant differences for social interaction or for the group, but which can degenerate into real conflict if uncontrolled in time. The confrontation, mentioned in the next phase, widens the differences between individuals, groups or classes. They are perceived by the parties in conflict as important for group interaction, group threatening unit1. In this phase each side presents its position, emphasizing an ideology based on evidence (engagement parties intensify the line initial disagreement, each side pointing out errors of the others’ way of thinking, the phase in which each side convinces itself that it is necessary to persuade the opponents to change their opinion or give up their position, accepting his argument. Persuasive action is exaggerated, it may degenerate into action force, coercion, because the emotional side prevails over logical arguments, thus resulting in a tense atmosphere, which leads to chain successive frustrations, hostilities, acts of violence, language aggression and a solution must be found. The escalation triggers negative elements that support an over competitive behavior, tensions and hostilities in the group increased in intensity, self-defense reaction of each party raises physical and symbolic violence, maximum aggression, at this stage the conflict reaches its climax which may completely destroy the group interaction or may rebuild it through structural change.

Interference, inherent in the conflict escalation, is naturally followed by orientation towards rational solutions to resolve conflicting condition, the institutional legal interventions through negotiation and compromise, by encouraging open communication possibilities between the parties, the emergence of a third person as mediator, moderator or negotiator, all of them aiming at restoring normal social interaction and de-escalation.

To be successful in time and efficient in the social interaction group, the final solution for conflict resolution should not be regarded as a compromise by either party, but there should be identified the positive-integrative function for the organizational unit. The failure to adopt constructive, mutually acceptable solutions may result in the dissolution of the organization or may generate a temporary balance, based on force. Various responses to conflict, come up in the last phase, the conflict resolution and its many roles are strictly derived from the existence of multiple types and causes of generating misunderstandings. If the conflicts are resolved constructively they create a satisfactory outcome for all parties and improve the relationship between opposing parties and the ability to resolve future conflicts in a constructive way. Conflict resolution can be defined as a philosophy and a set of skills that help individuals or groups to better understand the concept of conflict and resolve it, as long as it occurs in every aspect of our life, being part of our life. However, if we can’t stop conflicts it’s up to us if we use the energy around a conflict or if we uselessly waste our efforts.

3. Mediation Resolving conflicts involves entrusting their traditional justice and conflict

resolution on the principle of win-loss (winner-defeated) solution still unresponsive to the 1 Tomescu Madalina Considerations on conflict and conflict classification, „Revista Romana de ADR”, 1/2012, p. 61


various conflicts we know in the current society, mainly because of economic diversification and social relationships and the very fast rhythm of our present life.

Starting from these considerations a conflict resolution can be achieved through mediation, with great success in family conflicts, divorce, collective labor disputes, inheritance, co-ownership, contracts, conflicts between students, between employees, political parties or even countries, bringing a better response to the parties to the conflict by focusing on the interests at stake, as mediation aims at finding affordable and realistic solutions for both sides in the conflict, in accordance with the law, unlike the traditional conflict resolution where the focus is mainly on the legal aspects of the case2.

Participation in the mediation process is voluntary, because mediation does not establish guilt or innocence of the conflicting parties, the mediator's role is not one decision, but by providing procedural information, it stimulates the dialogue, facilitates exchange of views and information between parties, helping the parties to clarify the needs and interests, to overcome communication barriers and get to solving disagreements by finding mutually beneficial solutions.

This environment is based on the parties’ trust in the mediator, the person able to facilitate negotiations between them and support them to resolve the conflict, by obtaining a mutually agreed solution, efficient and sustainable, an optional way of solving conflicts in a friendly way, with a specialized third party as mediator, in terms of neutrality, impartiality and confidentiality.

Thus mediation is, above all, the mediator’s art to turn a conflict in an agreement as a result of options generated and selected by the parties, the conflict management process, allowing prevention or resolution of a conflict due to third person’s intervention, being impartial and with no decision power, who guarantees communication between partners and thus helps to restore the social bond.

Methods and techniques used by the mediator shall serve only the legitimate interests and objectives of the parties to the conflict, so the mediator can not impose a solution on parties to the conflict submitted to mediation.

Conflicting parties are entitled to be assisted by a lawyer or other persons, as provided by mutual agreement, but the submissions made during the mediation by the parties to the conflict and by the mediator are confidential to third parties and can not be used as evidence in legal proceedings or arbitration unless the parties make another agreement or the law stipulates something else.

The mediator will inform the persons who participate in mediation on the obligation of maintaining the confidentiality and will be required to sign a confidentiality agreement, and if, during mediation, there is a situation likely to affect its purpose, neutrality and impartiality of the mediator, he is required to bring it to parties who will decide on maintaining or breaching the mediation contract.

The mediator has the right to abstain and close the mediation being required to return the fee proportional to the not covered stages of mediation, or, if appropriate, to ensure the continuation of the mediation, the mediation contract terms3.

If the dispute submitted to mediation presents difficult or legally controversial aspects or from any other specialized field, the mediator, the parties' agreement, may request the standpoint of a specialist in that field, only highlighting controversial issues, without disclosing the parties’ identity. 2 Radulescu, Dragos Marian Elemente fundamentale de drept, Universul Juridic Publishing House, Bucharest, 2011, p. 158 3 Lisman Fanuta Mediation in civil trial, Universitara Publishing House, Bucharest, 2011, p. 40


When the conflicting parties reached an agreement, the mediator will assist parties in drafting the final agreement for mediation, which specifies the commitments of each party to settle the conflict, and that is equivalent to a written document under private signature.

4. Resolving conflicts trough mediation Regardless the type of conflict, mediation has its own time during the conflict,

usually in the next phase of confrontation, when the conflict begins to escalate, but the later the intervention the more difficult the situation can be relieved so that this intervention would ideally take place when the disagreement comes up when without waiting for a confrontation.

Sensitivity of a part in choosing the time to use mediation is sufficient to determine the stage of the conflict, as mediation aims at getting a cognitive response that provides a rational solution for each side, accompanied by an affective and behavioral response used by each party to change their attitudes and feelings, moving from hatred, desire of fighting and destruction of each other to an atmosphere of peace where they can live together without conflict.

Therefore the results putting away a conflict depend not so much on the content, skills and knowledge as on the parties involved - management relative to the situation as "fleeing "from the conflict (or avoid it) is important to avoid a conflict escalation.

The parties’ collaboration leads to an acceptable and realistic solution and it is related to honesty, openness and life attitudes of those involved, who choose correctly to describe the events that led to the conflict, otherwise, you do not want to find out the causes, and the discussion is limited just to the visible effects of the conflict and by creating a greenhouse "gases" effect conflict resolution efficiency decreases.

A thorough analysis of events is necessary so that the effect on parties to occur after mediation by preserving and accepting solutions found together, otherwise, in the best case, a fragile peace will be broken by a mere misunderstanding , since the problems are in fact unresolved.

The best way to achieve sustainable results in mediation is the dialogue between the parties, which implies their willingness to get together on a common solution, according to a realistic approach that would remove existing prejudices and preconceived ideas, based on authentic values making it relevant to the expectations of the parties).

A dialogue involves the parties desire to communicate, knowing that most of the conflicts occur because of the lack of communication or poor ways of performing it , to clear the problems, namely to determine the positions of the parties to the addressed issues, as an effective way for a better knowledge and mutual understanding and a necessity also in the process of evolution to find solutions – which instead of cancelling differences of principles between the parties it relies on finding common ground to allow their joint action in some sense).

The work style of mediation depends on the parties’ behavior and personality, but also on the mediator skill to facilitate communication and above all, on how well he knows what actually happened, because knowing the cause he is likely to facilitate the proper conduct of both mediation and the positive results which lead to final peace agreement.

In order to solve the conflict the mediator and the parties must especially understand the motivation, know the feelings, motivations and concerns of each of them, just as the parties must know the methods discussed in mediation, to interact with each other as and with the mediator as well.


Only when the parties know well the methods and styles approached in mediation there is a communication likely to substantially contribute to positive developments in addressing the current conflict, through a rational understanding of the contribution of each party, without making them give in to reasoning not to pressure.

The other reason that parties demonstrate in mediation is often seen as a starting point for dialogue, the actors involved can be centered on existing conjunctures and their transformation processes.

Thus, the negotiated procedure is optimal when the parties do not want only to make or obtain concessions consented subjective negotiation positions, but rather - they try to settle the basic dispute , being unbiased, their position being of neither parties.

In this respect there should be clearly defined the mutual interests in a transparent and total sincerity, without the slightest recourse to dissimulation or fear, and that’s why it begins with wording out the problems to be solved as answers to questions such as: what does not work, what happened and what was the evolution of conflict, which are the elements that prevent the solving of the situation.

Analyzing the answers to these questions we can get a diagnosis of the current situation, insisting on the causes that prevent the problem, because depending on this we can find solutions to solve the theoretical and practical ways agreed upon.

Once established these measures and their implementation way there can be approached the methods of defusing conflict and peace between the parties, going to be established the guarantees to make this peace long-last, respectively what these parties do when the mediation is over so that the last conflict would no longer appear.

5. Conclusions A conflict is an inevitable phenomenon of social life, because we live in the

society with an unprecedented people’s closeness, through the existence of urban life in the communities exceeding one million.

In these conditions the conflict is less important than the way it is approached, namely whether the solution found is positive or negative. Thus we can solve a conflict by resorting to a court where a judge will decide who is right and who is wrong, doing “justice", even if through this method both parties get to be pleased with the solution and conflict is more amplified than put down.

We also appeal to a leading authority, and this is specific to closed communities to settle the dispute based on moral or religious authority available, but that does not guarantee either the solving of the conflict, as it only establishes a winner and a loser.

So the best way of resolving the conflict seems to appeal to mediation, the parties, in the presence of a mediator, a third specialist, impartial and neutral, to try to clarify the underlying causes of conflict to achieve a settlement thereof.

Note that this is a method where no one loses, everyone gets a benefit because besides the conflict solved even by the parties, themselves, its causes are found, so the future this can be avoided , by restoring communication between the parties.

The mediator neither gives solutions nor decides who is right or wrong he only restores, through way used in mediation, a safe and communication for the parties to be able to reach, through dialogue, from a state conflict to one of collaboration, which can be maintained even after the mediator’s departure, because only the parties can determine what is best for them and especially how they want to "exploit" the conflict in their interests by using the energy created around a conflict, to rediscover communication with others or to waste their energy.


References [1]. Lisman Fanuta (2011) Mediation in civil trial, Universitara Publishing House,

Bucharest. [2]. Radulescu, Dragos (2011) Marian Elemente fundamentale de drept, Universul Juridic

Publishing, Bucharest. [3]. Tomescu Madalina (2012) Considerations on conflict and conflict classification,

„Revista Romana de ADR, No.1/2012, Nomina Lex Publishing House, Bucharest.


The Expat Managers Supremacy against the Local Managers in Romania – Myth or Reality

Associate Professor Cezar MILITARU PhD [email protected]

Assistent Professor Adriana ZANFIR PhD [email protected]

Assistent Professor Ana Maria DINU PhD [email protected]

“Dimitrie Cantemir” Christian University

Abstract In the context of global economic crisis, the management of multinational

organizations have undergone significant changes, becoming more sensitive at the strategic matters. In the managerial leadership multinationals are faced again with the eternal dilemma: choosing a foreign manager in the top management of local organizations or promoting Romanian managers who, according to experts, could successfully replace the existing management. It is there or not a supremacy of foreign managers against the Romanian ones or it is just a myth? Are the Romanian managers as well prepared as the foreign ones and can bring better results for the business or the already established trend will continue for expatriate managers? Given what is happening in the Romanian business environment, we can say that the choice of foreign managers is currently the best solution for multinational companies.

Key words: globalization, multinational companies, expatriate managers, personnel recruitment.

JEL Classification: M12, M21 1. Introduction For the multinationals management the economic recession was an important

lesson for survival in a turbulent and unpredictable economic environment. The past three years have shown how important it is for the management to have a long term vision given the risks that the company deals with. Currently, the negative effects of the economic crisis are still felt pretty strong, although some countries have begun to record a low economic growth. Maintaining the leading position on the market depends on the management response to the current challenges that in the literature are described in the form of “separate dimensions of analytical effects” or designed as a “management circuit” where the learned post-crisis lessons ideally offer, feedback to prevention, planning and response1. 1 A.N. Peral, Managementul crizei: o perspectivă asupra provocărilor şi a oportunităţilor pentru managerii publici şi liderii care se confruntă cu dezastre, Administraţie şi Management public, Nr. 6, Bucureşti: p. 76.


In this turbulent and unpredictable environment it is difficult for the companies to achieve their aims without well-defined management strategies. Strategic management involves a common goal which shows a grid of decisions, setting the priorities2.

During its evolution, an international organization permanently develops its own culture. If it reflects national culture at first, with the expansion of business internationalization process, organization also takes more and more elements of the cultures from the implantation countries. Parallel to this process, the company is developing its own personnel policy. This includes employees’ selection, training, evaluating, rewarding and motivating. The relations between the management company and its employees are strongly influenced by corporate culture. Once the business involvement in the implantation countries and the various activity forms increase, the company must adopt a multicultural policy, both in achieving these activities and in the relationships with the employees. For this reason, recruitment policies, training and rewarding staff must be adapted to each country where the company wants to expand its business3.

2. Contents In Romania, multinationals emergence and the ongoing trend of globalization has

brought a number of new issues in organizations recruitment policy. Multinational entrants had three options in choosing top management to lead their subsidiaries or branches: to send managers from the parent country, to appoint Romanian managers or managers from a third country. Generally, in the early years, multinational companies have chosen to send managers from the parent country, and once the development and strengthening of business on the Romanian market, they are gradually replaced by Romanian managers or managers of third countries. Literature and multinationals practice offer us a wide range of advantages or disadvantages for each of these options. With or without a local manager, multinationals have continued to boom on the Romanian markets. The financial crisis has changed the situation a little, multinationals becoming more attentive in this respect.

We could say that this led to a certain pattern, a recent pattern that the expat replaces another expat or a Romanian manager. Cases where Romanian managers take mandates from foreign managers are increasingly rare. On the other hand, more common are the situations where Romanians go abroad on leading positions. This phenomenon creates a series of questions because it generates principles that seem to cancel each other: how is it that we import so many managers, although in other markets Romanians’ skills are sought for top management positions in multinational corporations? Indeed, Romanians cannot lead themselves but can lead others?

Experts say that foreign managers are no less important than the Romanian ones, are not any smarter or better prepared, or less honest. They just have a different attitude, their leadership position not being called into question. They know how to settle conflicts, to attract the employees respect and to be heard. They are more disciplined and more organized than Romanians because of the education system in which they were raised and prolonged exposure to a much more structured social and economic system and thanks to the cultural values system they developed. They also have long-term thinking, planning and budgeting skills and an objective way to address the arising issues, unlike Romanian managers4. There are also a number of disadvantages that the foreign managers especially 2 Militaru, A. Zanfir, Managemenentul companiilor multinaţionale-provocări ale perioadei actuale, în „Dimensiuni ale crizei societăţii contemporane”, Editura Prouniversitaria, Bucreşti, 2011, p. 312 3 C. Militaru, Managementul afacerilor internaţionale, Editura Prouniversitaria, Bucureşti, 2009, p. 91 4 A. Răduţă, Manager străin vs. Manager român. De ce nu suntem în stare să ne conducem singuri?, Revista Business Magazin, 12 februarie 2012, p. 12


have when they run a company with local shareholding. The cultural inadequacy, the lack of knowledge of the Romanian language, the lack of informal communication with the employees, the fact that they don’t know the legislation, the customs, the way of working and interaction with the local authorities, the tendency to shift the way of working or other cultural elements from their country of origin, without attempting to adapt these issues at the local specific, additional costs of preparing them and their families, are some aspects that add advantage to choosing local managers.

On the other hand, an expat manager seems to present a number of advantages in the eyes of employees. Intercultural experience, language skills, life experience and years spent working in a multinational seem to turn them into valuable and essential employees for the company. It can be said that nationally there is a sense of inferiority in relation with foreign managers, due to a lack of potential reporting for the local managers compared to other nations. So, there is a myth of foreign manager which is somewhat hyperbolized. The foreign manager is seen almost as an institution in itself, with a envious curiosity and some awe of him expecting spectacular results. But, most times it turned out that Romanian managers have done things and had results as good as if not better than the foreign ones. Not once was it told that Romanian managers were used only with growth. However, there are Romanian managers who have experienced triple-digit inflation, through currency shock or a dramatic unfriendly tax with a higher power endurance and adaptability to change than the expat managers. It seems that the lack of the local managers is a greater confidence in themselves and in their ability to succeed. Some experts believe that the coming of foreign managers in Romania is mainly due to the economic and financial crisis that has led to an excess of managers in the West available for developing countries. Obviously, they say, those who come on these premises are not, for the most part, the best managers in the West, because otherwise they would find opportunities on larger markets5. Part of expat managers, unfortunately both for the Romanian economy and for them, they are "parked" in local organizations, their leadership is uninteresting, they don’t add value and do nothing but create conflicts in the local organization. But there are other categories of expat managers who come for difficult tasks and add value to the organization.

If the organization is in its early years in Romania, expat managers are usually experienced people, towards the end of their careers and have the role of "evangelists" in the local organization. If the organization is on a downward spiral, people with great intellectual power and usually ambitious and determined leaders are usually sent "turnaround" and their legacy remains for another one or two generations of leaders.

According to a study by the New Europe Foundation, another category of expats is that of those who come to learn, to develop themselves and who are generally at the first level of responsibility or role in an emerging market. According to this study, the majority of foreign managers that are members of the boards directors of the largest 100 local companies by turnover, are at their first promotion or are approaching retirement.

According to the fifth edition of the Yearbook "Who's Who in business 2012 - most important 1.000 business people", almost a quarter (23%) of the most important 1.000 local business people are of foreign origin, most are executives in banks, working in companies from the consumer goods field and in the telecommunications sector.

Most expat managers are working in banks, because, usually, in this area, CEO mandates are given to foreigners from the parent country of financial group. A significant proportion of expats is in the consumer goods sector, at the top of the biggest players in the 5 www.zf.ro


markets in which they operate. They are expats who have, usually, mandates of maximum 2-3 years and who have well-defined growth targets in the short term, so their career development within the same company depends on the success achieved in Romania. In telecommunications, most expats are in the first management line of the largest companies - Orange, Vodafone and Cosmote. The least foreign executives are in the industry of media & advertising, this area being dominated by Romanian managers who have developed businesses starting from nothing. Another category of expat managers are the ones that, because of restructuring at the overall organization level, are assigned to Romania, valuable employees, who are contributing as long as they don`t consider this role as a retrogradation or they find the joy of working here as they discover the people.

With all the current problems in Romania, it still remains an attractive destination to entrepreneurs. Romania's integration in the European Union, quality improvement of life at least for expatriate managers with generous compensation packages, the existence of a several options for themselves and their families in Romania, (eg. regarding the program school of children), cultural and artistic life, social environment and the living conditions, free movement of people, are arguments that support this idea.

At the beginning of the economic crisis, experts in labor recruitment were of the opinion that the entry flow of expats in Romania will be slower, simply because it was not a good time for changes and that, ultimately, the salary package of a foreign is greater than a Romanian, if we take into account extra wages benefits or installation payment. However, foreign managers continue to be brought into Romania to occupy top management positions. Over 40 of the top 100 most valuable companies in our country changed the general manager or president since 2009. In 22 cases the expats have replaced other expats, nine foreign managers have been appointed to a function that, until that moment, was held by a Romanian, five Romanians had replaced other Romanians and just four expats were replaced by Romanians. There are only examples of the most valuable companies in Romania, but, in addition, many other similar movements took place in the market in the last four years.

Companies that have made management changes in the last year mainly tried to adapt their costs, capabilities and management strategies to the economic parameters of the current Romanian market, in connection with what the local market can produce as income in lack of foreign investment that supported it in the growth years.

Under these conditions, changes in local companies' executive teams have been largely related by the "downshifting" adjustment of the Romanian economy, without being a clear trend in the choice of local managers versus expat managers. The conclusion is that in the coming years we will see foreign managers leading local companies, especially where foreign companies' business model aims transferring managers from the country of origin or from countries with a success history, in countries where new branches are open for better control. There are times when cost-benefit analysis, were achieved after several years after the implantation of a branch in a country such as Romania and required the relocation of the activities in other countries.

On the other hand, Romanians will go out for prominent positions, so that the balance of inputs and outputs, if it can be called as such, could get close to an equilibrium.

Currently, the trend in business environment is still to choose a foreign manager when costs allow and the situation requires, not only at the level of senior management but also for CFO and IT manager and opt for a Romanian when he has proven expertise and managerial potential in both the company and the market. Another situation is when the internal system of succession requires the appointment of an expat, so we can not talk about a preference of a Romanian organization, but a condition of the group level.


Or, simply, maybe it is about the prudency of multinationals and its strong desire to be very methodical and rigorous, in which case, the appointment of a Romanian - a manager that is known only after his CV - is an impossible option.

It is normal for a foreign company to send a foreign manager here. During a crisis or economic instability many multinationals adopt more conservative strategies, control the operations in a tighter way and then it is natural to give jobs to people they known, rather than rely on people who are not known.

In Romania, sthere still is no a strong school of management and a powerful business environment and this is seen and stands out more than it should, because we are in constant competition with what comes from the outside. Even so, if we evaluate the performance, we see that the value added in Romanian companies is higher than that of companies with foreign capital and management. So we don't have a competence problem, but one of experince.

Factors such as lack of foreign investment or the imposibility to develop new projects, corelated with political and reputational turbulences in Romania, had influenced multinationals options. It is impossible to trust people if you cannot integrate them in a coherent and predictable framework. First of all you need a minimum of confidence in a country if you want to have full confidence in its managers.

3. Conclusions The advantages of expats coming to Romania are multiple, so nobody can be

against them. There were situations where young Romanian managers were able to learn a lot of things from foreign managers. The different culture and mentality of expats are reflected in their management style and in the way they approach problems during activities. Although there was some controversy about the fact that they occupy jobs and reduce the Romanians' opportunities, the place and role of expat managers are elements defined in the local corporate world. In recent years, the trend of largest companies was to attract managers from outside, thinking that they can get better results. However, reality shows that in business the "hero myth" or the "perfect savior" does not exist. There are only very well-trained people who regardless of their place of birth have succeded, through special skills, to get good managers and to impose in the business world. Obviously, among them we can identify a significant number of Romanian managers.

References [1]. C. Militaru, Managementul afacerilor internaţionale, Editura Prouniversitaria,

Bucureşti, 2009 [2]. C. Militaru, A. Zanfir, Managemenentul companiilor multinaţionale-provocări ale

perioadei actuale, în „Dimensiuni ale crizei societăţii contemporane”, Editura Prouniversitaria, Bucreşti, 2011

[3]. A. Muşetescu, C. Militaru (coordonatori), Global perspectives in management-marketing, Editura AuthorHouse, Boomington, 2012

[4]. N. Peral, Managementul crizei: o perspectivă asupra provocărilor şi a oportunităţilor pentru managerii publici şi liderii care se confruntă cu dezastre, Administraţie şi Management public, Nr. 6, Bucureşti, 2012

[5]. A. Răduţă, Manager străin vs. Manager român. De ce nu suntem în stare să ne conducem singuri?, Revista Business Magazin, 12 februarie 2012

[6]. www.zf.ro


Elements for an Interpretation of the Report between Culture and Civilization

Professor Dan CRUCERU PhD „Artifex” University of Bucharest

Abstract

The attempt itself to give a rigorous interpretation to the concept of culture is widely met and inexorable for a scientific approach on the cultural phenomenon. The emphasis on some points of view, of new orientations regarding the definition of the concept of culture is necessary, first because the theory on culture starts from a dialogue with another philosophical acceptations. In the second row, because the attempt to delimit the concept of culture, assumes a proper methodology, for analysis, for the interpretation of a domain of wide complexity. In the third line, because this phenomenon, both materially and spiritually, does not constitute on empty ground, but by following the entire evolution of humanity. Key words: culture, proper methodology, phenomenon, material, spiritual, evolution of humanity, value, civilization. JEL Classification: A12, A13 Încercarea de a da o interpretare riguroasă conceptului de cultură este des întâlnită şi inexorabilă unei abordări ştiinţifice a fenomenului cultural. Evidenţierea unor puncte de vedere, a unor orientări cu privire la definirea conceptului de cultură este necesară, în primul rând, pentru că teoria asupra culturii porneşte de la un dialog cu celelalte accepţiuni filozofice. În al doilea rând, pentru că încercarea de delimitare a conceptului de cultură, presupune o metodologie proprie, de analiză, de interpretare a unui domeniu de o largă complexitate. În al treilea rând, pentru că acest fenomen, deopotrivă material şi spiritual, nu se constituie pe un teren gol, ci urmărind întreaga evoluţie a umanităţii. Este firesc ca în aceste condiţii fenomenul cultural să fie studiat, iar cercetarea să pornească de la o raportare critică la orientările filosofice constituite. Vorbind despre existenţa unor tipologii ale definiţiilor culturii, A. L. Kroeber şi Cl. Kluckhohn[1] le grupează în: descriptive, care descriu sfera culturii, evidenţiind elementele ce alcătuiesc această zonă şi se constituie într-un ansamblu; de tip istoric, care izvorăsc din caracterul sistemelor culturale în evoluţia lor istorică; de tip normativist, în care cultura este prin ea însăşi redusă la un sistem de norme sau de simboluri; de tip psihologic, care concep cultura ca o structurare a psihicului uman; de tip structural şi genetic, caracterizate prin faptul că identifică în ultimă instanţă cultura cu socialul, cu totalitatea fenomenelor care deosebesc societatea de natură, aria conceptului de cultură fiind, în acest caz, lărgită într-o modalitate nepermis de mare. Autorilor citaţi le revine meritul de a fi realizat un inventar sistematizat al conceptului de cultură, abordat faţă de diverse fenomene sau stări de referinţă cum ar fi natura, societatea, individul uman, conştiinţa sa, comportamentul, sistemul motivaţional biologic, psihologic, social şi istoric sau civilizaţia, cu elementele sale obiective si subiective. Ei înşişi studiază cultura şi se referă la domeniul său prin considerarea a trei relaţii fundamentale, ce au menirea să evite unilateralitatea: raporturile omului cu natura, cu semenii săi, cu valoarea, ceea ce, fără să o precizeze, ne îndreptăţeşte să conchidem că văd


cultura depinzând de mediul material şi spiritual ce-1 înconjoară pe om, integrat în colectivitate. Tratarea enunţiativă a opiniilor concentrate asupra înţelesurilor şi sensurilor conceptului de cultură, ca de altfel şi o abordare critică trebuie să se prevaleze de accep-tarea formulărilor diferiţilor gânditori, cu calităţile diverselor enunţuri, dar şi criticând ceea ce prejudiciază esenţa concepţiei[2]. Unghiurile de vedere din care abordează fenomenul cultural complex, etnologul, istoricul, psihologul social, sociologul marchează unele distincţii chiar în interiorul conceptului, sintetizate de americanul Eduard Sapir în trei mari categorii: „înţelesul tehnic etnologic”, ce se referă la conservarea culturii într-un sistem de tradiţii ce se transmite moştenitorilor, şi care este esenţialmente fundamental pentru coeziunea societăţii (Richard Mc Keon); „idealul convenţional de rafinament cultural” ce se distinge în special la elitele sociale, capabile să exteriorizeze un scepticism circumstanţial raportat la idealul cultural, expresie elocventă a solilocviului şi însingurării spiritului; îmbinarea factorului colectiv în crearea şi selecţia valorilor semnificative activităţii grupului cu elementul individual, psihic selectiv şi coercitiv. Eliminarea factorilor materiali, determinanţi în ansamblul socio-cultural, face ca această poziţie să fie unilaterală şi, evident, inexpresivă. Dealtfel, toate aceste puncte de reper specificate de E. Sapir nu pot constitui puncte de referinţă într-o abordare generală a fenomenului cultural, ceea ce le împinge spre unilateralitate sau spre o tratare incompletă, deformată şi evident lipsită de veridicitatea argumentelor reprezentative. Un gânditor francez de prestigiu, Armand Cuvillier[3], distinge în conceptul de cultură câteva elemente definitorii, fenomene fie concrete, înregistrabile, fie abstracte, dobândite prin cunoaştere, transmisie, experienţă social-istorică. Acestea sunt produsele materiale ale societăţii, fenomenele de comportament şi relaţie, elementele psihologice, subiective, de conştiinţă ale membrilor colectivităţii, care devin fapte de cultură numai în relaţia perenă a individului cu mediu. Păstrând nota de relativitate dialectică a progresului cultural, distincţiile operate de A. Cuvillier satisfac doar într-o relativă şi incertă măsură tratarea globală a faptului cultural. Fenomenele materiale sunt culturale prin însăşi unitatea materialului şi a idealului ce le compun, ca şi prin conştientizarea constituirii, manifestării şi transmisiei lor. Acestea sunt inseparabile şi evident o tratare distinctă sau trunchiată poate sărăci sau unilateraliza conceptul de cultură. O altă încercare sintetizatoare şi explicativă o face David Bidney, autorul unui tratat de antropologie, care procedează la o largă investigare a conceptului de cultură, prin criteriile ce le stabileşte în delimitarea acestor concepţii, ca şi prin evidenţierea diferitelor opinii formulate. „O cultură constă, spune Bidney, în moduri dobândite sau cultivate de conduită şi gândire ale indivizilor dintr-o societate dată, ca şi din idealuri şi instituţii intelectuale, artistice si sociale pe care membrii societăţii le profesează şi se străduiesc să le respecte”[4]. Elementele intelectuale, raţionale ale culturii sunt deci tocmai acelea care definesc fenomenul. Individul, fiinţa culturală, îşi realizează potenţele sale naturale numai participând la viaţa culturală, la activitatea instituţiilor culturale. Dar D. Bidney, deşi sesizează unele aspecte ale raporturilor culturale, neglijează creaţia valorilor ca act compo-nent al faptului de cultură, ceea ce, evident, mărgineşte şi restrânge sfera de cuprindere a culturii, evoluţia şi dinamica sa. Personalitatea tipică, reprezentativă pentru categoria definiţiilor de tip aşa-zis pozitivist este Ralph Linton, care caracterizează cultura drept un ansamblu de reprezentări, de adevăruri şi de cunoştinţe care sunt asimilate de indivizii unei colectivităţi pe calea tradiţiei, a transmisiilor culturale determinate de schimburile între epoci şi între generaţii.


,,O cultură este configuraţia comportamentelor învăţate şi a rezultatelor lor, ale căror elemente componente sunt împărtăşite şi transmise de către membrii unei societăţi date”[5]. Un asemenea tip de definiţie este deficitar în primul rând prin faptul că nu include între caracteristicile culturii, nu o explică prin semnificaţia momentului axiologic, nu surprinde faptul că cultura este un ansamblu de valori, aflat într-o indestructibilă unitate funcţională, finalizată prin funcţia sa socială, iar în al doilea rând eludează tocmai această funcţionalitate socială a culturii, minimalizând rolul social, intrinsec fenomenului cultural. Tipul de definiţii normativiste consideră cultura ca un sistem normativ ce nu permite relevarea elementelor constitutive, alcătuitoare ale culturii şi care este caracterizat, într-o ultimă analiză, printr-o rigiditate particulară, care face, prin acest sistem de norme, de simboluri riguroase, dificil procesul de interpretare nuanţată a fenomenului cultural. Una din personalităţile reprezentative ale unei asemenea interpretări este filosoful Moritz Schlick, care consideră cultura ca o organizare cuprinzătoare şi hotărâtoare, conformă cu un anume plan ce permite o mai bună pătrundere şi recunoaştere în sfera socialului. Definiţiile metafizice fac parte din gruparea care procedează la o separaţie rigidă, la o contrapunere absolută a sferelor vieţii materiale şi spirituale, a culturii materiale de cea spirituală, considerându-le fără legătură şi fără raporturi, fără o determinare reciprocă şi o influenţă biunivocă. Astfel, sociologul Max Scheler, reduce cultura la latura sa spirituală, pornind de la o distincţie ce o realizează în sistemului său sociologic, între sociologia reală, ce are drept obiect modalitatea de funcţionare a unor factori geografici, politici, economici etc. şi sociologia culturii, ce studiază factorii de ordin ideal. Dar el depăşeşte limitele izolaţionismului fenomenologic, făcând tentativa de a căuta căile de legătură între formele gândirii şi acţiunilor sociale. Definiţiile de tip culturalist concep cultura ca o abstracţie ideală, ca un fenomen de ordin general şi abstract, care nu se află în interacţiune cu alte structuri, cu alte zone ale activităţilor umane. Principala carenţă este conceperea culturii ca independentă de structurile sociale, de dinamica vieţii sociale. Asemenea definiţii consideră cultura ca un sistem închis, lipsit de permeabilitate, de relaţii şi raporturi cu lumea înconjurătoare. Cultura apare astfel ca un sistem suprabiologic, absolut autonom, care nu se raportează în nici un fel la alte determinări ale socialului. În acest sens, caracteristice sunt opiniile formulate de C. L. Strauss, K. Manheim, L. White, autori ai unor exegeze asupra problemelor de sociologie a culturii sau ale evoluţiei fenomenului cultural. Pentru L. White, cultura este ,,o organizaţie de fenomene: acte (modele de conduită); obiecte (unelte, lucruri făcute cu ajutorul uneltelor); idei (convingeri, cunoştinţe) şi sentimente (atitudini, aprecieri)”[6]. Deşi considerăm această viziune de izolare a culturii de structurile sociale, de abstractizare ideală, de reducere a faptului cultural la valoarea semnificaţiei sale, drept uni-laterală, nu putem să nu apreciem contribuţia adusă de autori în selectarea şi studierea unor fapte de cultură, legităţi şi modalităţi de funcţionare a culturii. Definirea conceptului de cultură pe temeiul unor principii de ordin biologic sau prin exacerbarea rolului factorului psihologic, are ca punct de plecare, fie teoria lamarkiană a eredităţii, care a cunoscut adepţi şi pe planul culturii, fie implicaţiile teoriei freudiste cu privire la „hoarda primitivă sau complexul Oedip”, fie teoria mitului a lui Jung. Asemenea definiţii pot fi incluse în tipul aşa-zis naturalist. Într-un asemenea mod concepe Oswald Spengler cultura, în manieră organicist vitalistă, folosind analogia dintre ,,cultură” şi „organism”, rupând cultura de baza ei reală, umană, de sistemul motivaţional al oamenilor[7]. Spengler ignoră cauzele sociale, conţinutul social al culturii, modalitatea contradictorie de evoluţie a culturii în cadrul social, reducând-o la o simplă organizare sufletească, interioară a individului, la o alcătuire şi reconstrucţie a predispoziţiei sale


sufleteşti. Este caracteristică încercarea de a defini trăsăturile, particularităţile diferitelor culturi, în diverse epoci ale dezvoltării istorice prin intermediul „sufletului care îmbătrâneşte” — viziune organicistă care prevalează structurile biologice ca definitorii pentru tipul de cultură produs de societate. Teza idealistă a determinismului sufletesc are drept consecinţă concluzia că ,,marile culturi produc popoarele”, că nu există deci o istorie a popoarelor, ci doar o istorie a marilor culturi. Evident, cu o asemenea idee nu putem fi de acord, aşa cum nu putem accepta nici faptul că fenomenul cultural nu poate fi definit. O poziţie mai subtilă faţă de raportul culturii cu societatea o întâlnim în punctul de vedere exprimat de H. Marcuse. Pentru gânditorul american, cultura este ,,un proces de umanizare caracterizat prin efortul colectiv de a apăra existenţa omului, de a satisface lupta pentru existenţă sau de a o ţine sub control, de a întări organizarea productivă a societăţii, de a dezvolta capacităţile spirituale ale omului, de a micşora şi sublinia agresiunile, violenţa şi mizeria”[8]. Critica întreprinsă sistemului social capitalist contemporan vizează deopotrivă societatea, organizarea ei, influenţele negative pe care tehnica si civilizaţia consumului de masă le au asupra individului unidimensionalizat ce poate fi liber doar prin muncă şi cultură, pe care o înţelege ca pe o lume a spiritului. În această epocă burgheză, adevărul şi frumosul sunt socotite accesibile, spune Marcuse, dar cum promisiunile burgheze nu se vor putea realiza, se construieşte sub formă de cultură iluzia împlinirii umane. În acest sens, cultura burgheză este o cultură afirmativă, ,,forma istorică sub care au fost conservate nevoile omului care depăşesc simpla reproducţie materială a existenţei". Marcuse oscilează însă între diverşi poli de referinţă: scopuri morale, valori intelectuale, fapte de cultură, toate orientate în scopul organizării, diviziunii şi direcţionării societăţii. El limitează cultura la un univers specific constituit din raportul valori-fapte, ca şi din identitatea de rasă, naţiune, religie etc. Opunând cultura — civilizaţiei, autorul iniţiază o matrice operaţională a raportului propus pentru argumentarea necoincidenţei celor două domenii: Civilizaţie munca materială zile de muncă domeniul necesităţii natura gândirea operaţională

Cultură munca intelectuală zile de repaus domeniul libertăţii spiritul gândirea neoperaţională

Soluţia eliberării din societatea capitalistă pe care o propune Marcuse este emanciparea gândirii, a cercetării, a învăţământului şi studiului în raport cu sistemul de valori şi comportamente existent. Ceea ce pare paradoxal este faptul că, deşi Marcuse critică societatea capitalistă în ansamblul său, soluţia o găseşte pe planul individului, al culturii şi eliberării sale prin ştiinţă. Catastrofa (şi din acest punct de vedere Marcuse este tributar unor teorii anterioare) către care se îndreaptă cultura burgheză contemporană este generată de civilizaţia tehnică, de unidimensionalizarea pe care aceasta o exercită asupra indivizilor. Încercând să determine natura culturii, antropologul M. I. Herskovits consideră omul ca un animal social caracterizat prin cultură (sinonimă cu tradiţia şi civilizaţia). Cul-tura este mediul omului menţinut în două cadre: natural şi social. Ea este universală (însă fiecare manifestare umană poate fi considerată unică), stabilă (însă de asemenea dinamică), determinând în mare măsură cursul vieţii noastre (fără a impune însă gândirea noastră conştientă)[9]. În acest fel, cultura, creată de om, devine mediul său de determinat obiectiv. Problema este însă dacă cultura poate fi considerată o funcţie a minţii umane sau dacă ea există în sine şi pentru sine. Este firească tendinţa culturii, ca atribut uman, de a se


răsfrânge asupra omului. Ea devine astfel un element esenţial al comportamentului uman, pentru că fiind modul de viaţă al unui popor, iar societatea, ansamblul organizat de indivizi, aceştia urmează un mod de viaţă dat. Integrarea individului în societate se face prin socializare (dobândirea unui status şi rol) şi inculturaţie (formele şi mijloacele de educaţie). Ideea formulată însă de C. Levy Strauss în analiza unor trăsături definitorii ale culturii primitive[10], potrivit căreia este greu pentru orice cercetător să spună unde se termină natura şi unde începe cultura, vine să ateste marea complexitate a acestei probleme. Datoria cercetătorului este de a desprinde ceea ce reprezintă activitatea umană de producere a unor valori culturale, de ceea ce reprezintă valorile biologice. Această difi-cultate a creat diferite poziţii, chiar opuse în teoria culturii. Am menţiona acele scrieri în care se admite că activitatea culturală nu ar fi specific umană, ci biologică şi că se întinde de la regnul animal spre om. Cu alte cuvinte, omul ar fi doar o etapă în dezvoltarea culturii, mult mai veche decât specia[11]. Există şi un punct de vedere opus, după care cultura ar reprezenta o structură a societăţii care apare într-un anumit stadiu de dezvoltare a socialului: deci, a existat o istorie a societăţii fără cultură[12]. Evident, cu o asemenea părere nu putem fi de acord. Nu există cultură fără societate, fără oameni şi nici societate fără cultură. Aceasta se poate naşte atunci când sunt împlinite nevoile economice sau când o societate este eliberată de grijile existenţei sale. Nu trebuie înţeles însă că factorul economic, numai în sensul abundenţei, condiţionează cultura, ci şi restricţiile sau stagnările economice. Faptele acestea, astăzi banale, nu mai permit negarea raportului de condiţionare dintre cultura materială şi cultura spirituală, dintre economic şi spiritual. Dar nici nu putem reduce, în chip simplist, dezvoltarea culturii la dezvoltarea economică, pentru că astfel nu am putea explica unele perioade ale culturii universale. Este necesar să considerăm raportul între cultură şi civilizaţie în sensul dezvoltării sociale, al definirii civilizaţiei drept cultură în acţiune. Cultura nu poate fi concepută nici ca o simplă prelungire a manifestărilor biologicului în societate, nici ca o stare înaltă a dezvoltării socialului. Ea este un act de umanizare; un act social şi uman în acelaşi timp, pentru că nu poate fi abordată decât în raport cu personalitatea umană, cu structura sa bio-psiho-socio-culturală..

Bibliografie selectivă [1]. L. Kroeber şi Clyde Kluckhohn, Culture. A critical Rewiew Concepts and

Definitions, Massachussets, U.S.A [2]. Vezi G. F. Kneller, Educational Anthropology, New York, W. E. Mühlmann

und E. W. Muller, Kulturanthropologie, Koln—Berlin, Lalande, Vocabulaire technique et critique de la philosophie, ed. a IX-a, Paris P. Foulquierer, Dictionnaire de la langue philosophique, Paris

[3]. A. Cuvillier, Textes choisis des auteurs philosophiques, Libr. Armand Colin, Paris [4]. David Bidney, Theoretical Anthropology, New York. p. 30 [5]. Ralph Linton, Fundamentul cultural al personalităţii, Ed. Ştiinţifică Bucureşti p. 72 [6]. L. White, Culturological versus Psychological Interpretations of Human Behavior,

în „American Sociological Review”, p. 693. [7]. Oswald Spengler, Der Untergang des Abendlandes, München, Beck [8]. Herbert Marcuse, Kultur und Gesellschaft, II, Suhrkamp, Frankfurt, p. 148 [9]. M.I. Herskovits, Les bases de l’anthropologie culturelle, Payot, Paris, p. 7-9 [10]. C. Lévy-Strauss, Les structures élémentaire de la parenté, P.U.F., p. 8-9 [11]. Otto Klineberg, Psychologie Sociale, tom. II, P.U.F., în care-l citează cu aceeaşi

părere, pe Fr. Boas, Anthropology,p. 79. [12]. Adamson Hoebel, The Nature of Culture in Man, Culture and Society, New York,

Oxford University Press


Development of Social Insurance Models

Ana (CARP) ANTON PhD [email protected]

Abstract The literature related to the social security systems is devoted to the calculation of

aspects and implications regarding the privatization of the system, the elaboration of macroeconomic models and the effects this change could lead to. This paper studies the most relevant approaches on the social security models.

Key words: approach, system, benefit, model, criteria JEL Classification: H55 Siegmann (2010) a calculat ratele minime nominale de finanţare pentru prestaţii definite (DB) bazate pe o utilitate aşteptată care pot fi atinse într-un sistem de pensii ale cărui contribuţii sunt definite (DC). Cu ajutorul metodei Monte Carlo utilitatea este calculată pentru trei specificaţii: puterea utilităţii, media deficitului şi abaterea medie-dezavantaj. Pentru schema DC, în funcţie de aversiunea faţă de risc, nivelul minim acceptabil al ratelor de finanţare este cuprins între 0,87 şi 1,20 în termeni nominali. Cu un nivel al aversiunii faţă de risc de 5 şi într-un sistem în care contribuţia este fixă, raportul ratelor de finanţare este cuprins între 0,87 şi 0,98. Este de aşteptat ca valoarea aşteptată de solidaritate între generaţii, în cazul diversificării participanţilor, să fie mare. La o rată de finanţare de 1,30 într-un sistem DB, un participant la un plan de pensii DC trebuie să plătească o contribuţie cu 2,7-6.1% mai mare pentru a atinge un nivel de utilitate egal. Modelul conturilor individuale este tratat în literatura de specialitate de Greenwald, Stiglitz (1986), Bjorklund (1993) Arnott, Richard, B. Greenwald, Stiglitz (1994), Asher (1994), Feldstein, Martin, Daniel Altman (1998), Folster, Trofimov (1999), Orzag, M.J., Orzag, P.R., Snower, Stiglitz (1999), Folster (2000), Vodopivec, Yun (2002). Hernæs, Piggott, Zhang, Strøm (2010) au elaborat un studiu referitor la pensiile ocupaţionale care se întâlnesc în marile firme, cu negocieri salariale descentralizate şi cu un grad ridicat de sindicalizare. Impozitul pe câştiguri este partajat între angajator-angajat, iar pensiile ocupaţionale sunt forme complementare de remunerare a forţei de muncă, asociate salariilor negociate. Rezultatele studiului sunt o bază de analiză a tendinţei actuale a schemelor cu beneficii definite. Abordarea echilibrului economic general în strânsă legătură cu beneficiile din Sistemul de securitate socială este realizată de Selahattin Imrohoroglu & Nao Sudo (2011), Selahattin Imrohoroglu & Sagiri Kitao (2010), Imrohoroglu, Selahattin & Kitao, Sagiri, (2009), Gary Hansen & Selahattin Imrohoroglu (2008), Kaiji Chen, Ayse Imrohoroglu & Selo Imrohoroglu (2005). Participarea forţei de muncă este privită nu doar ca factor de producţie, ci şi ca beneficiar al rezultatelor din Sistemul de securitate socială. Ayse Imrohoroglu & Selahattin Imrohoroglu & Douglas H. Joines (1998) au realizat un program pentru a calcula tipul de model de securitate socială care ar trebui utilizat în funcţie de variabilele sistemului. Ei au plecat de la premiza că într-un ciclu de viaţă o persoană consumă şi acumulează economii. Impactul pensionărilor anticipate asupra investiţiilor în forţa de muncă


Montizaan Raymond, Corvers Frank şi Andries de Griep (2008) au efectuat un sondaj pe un eşantion de persoane de genul masculin pentru a evidenţia legătura dintre pensionarea anticipată şi investiţia în capitalul uman. Pensionarea anticipată are un efect negativ asupra investiţiilor, care la rândul lor influenţează negativ colectarea contribuţiilor la asigurările sociale. În literatura de specialitate, relaţia dintre pensionarea anticipată şi investiţiile cu formarea profesională a fost studiată empiric. Singurii autori care au găsit că există influenţe pozitive sunt Fourage şi Schils (2007).

Modelul contribuţiilor progresive În modelul MINT (Model ing.Income in the Near Term) al Administraţiei SUA, autorii Andrew G.Biggs, Mark Sarney şi Christopher R. Tamorini au modificat modelul bazat pe echitate (beneficiile cresc odată cu suma contribuţiilor) pe baza unui indice progresiv. Borc (2001) a arătat că toate studiile au avut ca reper Sistemul de securitate socială din SUA. Modelul scandinav În abordarea lui Galenson (1949), în zona ţărilor scandinave s-a constituit un model de securitate socială în care naţiunile mici au constituit „un laborator social pentru lumea de Vest”. Modelul scandinav a cunoscut o adevărată exapansiune. Apariţia imigraţiei după anii 1970 şi integrarea femeilor în muncă în perioada 1960-1990 au constituit provocări pentru îmbunătăţirea modelului. Einhorn şi John Logue (2006), într-un studiu despre creşterea şi căderea modelului scandinav, spuneau că în perioada 1930-1980 ţările scandinave, şi în special Suedia, au fost adesea descrise ca modele pentru dezvoltarea umană bazate pe politici democratice pentru alte societăţi. De multe ori, spun ei „modelul scandinav” pare să fie o metaforă şi nu este importantă transferabilitatea lui în SUA, ci chiar în cadrul ţărilor baltice. În perioada 1990-2005 se poate afirma de existenţa unui model neo-scandinav. Retorica de solidaritate, cooperare şi de idealism sună fals ca politică, afirma Einhorn, care îşi punea întrebarea cum poate defini un model util în altă parte în regiunea Mării Baltice, inclusiv în Germania, Polonia, Rusia, Lituania, Letonia, Estonia. Criteriul rezidenţei este foarte important în cadrul modelului scandinav, dar şi familia este în centrul modelului, beneficiile şi colectarea contribuţiilor fiind corelate cu criteriile sociale. Familia este privită ca unitate fiscală pentru impozitarea veniturilor. Modelul celor trei piloni Javier Olivera America Latină a preluat modelul Pinera, construit pentru prima dată în Chile în anii 1980.

Pe datele furnizate de Peru, Olivera (2009) a propus un model de re-reformă a modelului implementat deja de tip Pinera în anul 1993. El pleacă de la ideea că într-un sistem de pensii bazat pe solidaritate există posibilitatea ca pensiile să fie mai mari decât în sistemul privat pentru anumite persoane. În plus, implementarea sistemului privat a creat un deficit în sistemul bazat pe solidaritate. Crearea sistemului privat bazat pe conturi individuale cu capitalizare a condus la diminuarea beneficiilor în primul sistem. Întrucât sistemul de pensii private nu oferă o pensie minimă, cazurile invocate de autor sunt perfect posibile şi în mod cert se vor întâlni şi în alte ţări. Sistemul de pensii private se adresează persoanelor cu venituri mari, ca şi schema facultativă, întrucât persoanele cu venituri mici se pot afla în situaţii în care să nu-şi poată


plăti contribuţiile sau se pot confrunta cu riscul de şomaj şi inactivitate mai des decât persoanele cu venituri mari, dar care pot să-şi întreţină conturile individuale. Perioada de contribuţie impusă de sistemele private, egală cu cea din sistemul public, fiind de 20 de ani în cazul Peru, este posibil ca ea să nu fie realizată având în vedere declinul economiei mondiale. Propunerea lui Olivera este ca din primul sistem toţi asiguraţii să primească pensia de bază. Al doilea sistem, privat, cu capitalizarea contribuţiilor în acord cu nivelul veniturilor ridică nivelul pensiei, iar scopul celui de-al treilea pilon este de a creşte pensiile celor care pot să economisească mai mult şi-şi doresc un nivel mai ridicat al pensiei. Olivera şi-a propus să „restabilească” principiul solidarităţii, de altfel criticat de mediul de cercetare american. Testarea veniturilor şi stabilirea nivelului taxelor pentru acoperirea pensiilor este o modalitate de acoperire a pensionarilor şi nu o modalitate de acoperire a salariaţilor, ceea ce consolidează inegalitatea (Arza, 2008). Efectele scontate de autor sunt reducerea inegalităţii veniturilor prin stoparea transmiterii inegalităţii de la forţa de muncă spre pensii, creşterea bunăstării prin sistemul conturilor individuale şi reducerea deficitului în sistemul de pensii. În modelul peruan actual al pensiilor, fiecare persoană poate alege unul din cele două sisteme naţional şi privat. Trecerea din sistemul naţional este permisă oricând, dar nu şi trecerea înapoi către sistemul naţional. La trecerea din sistemul naţional în sistemul privat statul îi asigură o garanţie prin care îi restituie contribuţiile plătite în sistemul naţional. Valoarea este actualizată pe baza indicelui preţurilor de consum. Remarcăm aspectul de portabilitate completă a drepturilor de pensie din sistemul naţional către sistemul privat şi lipsa de portabilitate a fluxului invers. Propunerea autorului este că la data reformei, fiecare asigurat va avea aceleaşi drepturi, indiferent de originea sistemului. Numarul de contribuţii aduse oricarui sistem până la reformă se ia în calcul pentru evaluarea unei pensii minime. Contribuţiile ulterioare se fac prin cote diferite către ambele sisteme. Simulând efectele reformei el estimează pensiile asiguraţilor cu şi fără reforma Olivera şi rezerva actuarială pentru sistemul cu mai mulţi piloni. Pentru a compara rezultatele reformei cu cele ale sistemului curent, ipoteza de lucru este alegerea valorilor contribuţiilor către cele două sisteme α si β astfel încât α + β = 0.10. Obţinând distribuţii diferite ale pensiilor şi rezervelor actuariale, Olivera urmăreşte ca inegalitatea şi bunăstarea să nu mai fie factori de discrepanţă. Rezerva actuarială este capitalul necesar pentru a asigura plata pensiilor curente şi viitoare. Într-un sistem naţional de pensii cu beneficii definite şi într-un sistem cu piloni multipli, după cum propune autorul, aceste plăţi ar trebui comparate cu valoarea prezentă a contribuţiilor astfel încât să aflam bilanţul final. Efectul reformei asupra datoriei actuariale este estimat, în circumstanţele mai multor combinaţii diferite ale ratelor de contribuţie α si β, unde α+β=10%. În acest caz, datoria actuarială este redusă la doar $441 milioane, astfel că statul economiseşte până la $9,855 milioane, adică echivalentul a 10.5% din PIB. Chiar dacă acesta este un scenariu extrem, este instructiv. Într-un alt scenariu, dacă rata contribuţiei la contul individual este mai mare, statul poate încă să obţină economii substanţiale. Celălalt caz extrem, sistemul cu piloni multipli s-ar asemana sistemului de pensii privat, având o mica rată a contribuţiei la fondul de solidaritate, chiar şi cu o schemă de pensie minimă garantată. Aceasta alternativă măreşte, oarecum, datoria actuarială cu $245 milioane, în loc să genereze economii. Un planificator social interesat doar de reducerea datoriei actuariale va alege scenariul cu o rata a contribuţiei cât mai mică pentru contul individual. Chiar daca această alegere ar putea duce la o mai mică inegalitate a veniturilor printre pensionari, ar putea implica şi câteva


consecinţe adverse în ceea ce priveşte bunăstarea. Până acum, analiza reformei s-a concentrat pe efectele primilor doi piloni, fiindcă aceştia sunt obligatorii şi fiindcă sunt baza pe care noul sistem de pensie este susţinut. Cel de-al treilea pilon este voluntar, şi este adresat lucrătorilor care vor să economisească mai mult, astfel încât să aibă o pensie mai bună. În general, persoanele cu salarii mici s-ar putea să nu fie interesaţi de această schemă, fiindcă trebuie să-şi aloce resursele limitate pe nevoi mai importante. Cel de-al treilea pilon ar trebui creat astfel încât să reducă rigidităţile primilor doi piloni (Holzmann, 2005). S-ar putea ca acestă masură să atragă persoane care sunt deja îinscrise în sistemul de pensie, şi chiar şi pe cei care nu sunt încă asigurate, dar care-şi doresc să participe într-un al treilea pilon, dacă remuneraţiile sunt adecvate din punctul lor de vedere. Solidaritatea este o caracteristică valoroasă în cadrul protecţiei sociale în general, dar mai ales într-un sistem de pensie. Recuperarea acestui principiu ne permite să folosim sistemul de pensie ca un instrument în plus pentru redistribuirea veniturilor, chiar dacă trebuie notat că această utilizare provine din abordarea siguranţei sociale ca parte a politicilor redistributive. Acest aspect se află în concordanţă cu viziunea siguranţei sociale ca asigurare socială eficientă. Trebuie menţionat că sistemul cu piloni multipli diversifică mai bine riscurile. Factorii care afectează variabilele de muncă şi deci primul pilon nu sunt perfect corelaţi cu factorii care afectează variabilele financiare, care, în schimb, determină performanţa fondurilor de pensii în cel de-al doilea pilon (Holzmann, 2005; Lindbeck şi Persson, 2003). Propunerea are trei efecte importante. În primul rând, inegalitatea pensiilor se reduce notabil, ceea ce „distruge” transmiterea acestui aspect de la carieră la perioada de pensionare. În al doilea rând, reforma îmbunătăţeşte bunăstarea, chiar dacă depinde de valoarea ratei contribuţiei aleasă pentru contul individual. În al treilea rând, este redusă semnificativ datoria actuarială. Aspectul cheie al rezultatelor Olivera este că reforma propusă arată îmbunătăţiri în toate aceste trei probleme. De vreme ce pensiile minime sunt finanţate prin contribuţii ale asiguratului, şi nu de la Trezorerie, statul ar aloca aceste resurse eliberate altor programe sociale, care îmbunătăţesc modul de cheltuire al resurselor publice. În plus, implementarea unei scheme generale minime şi deschiderea sa către toţi asiguraţii le asigură tuturor aceleaşi drepturi, fie că aceştia provin din sistemul privat sau din sistemul naţional de pensii. Cel de-al treilea pilon propus ar putea atrage asiguraţii cu venituri mari care nu sunt obligaţi să se înscrie într-un sistem de pensie, din cauza rigidităţilor primilor doi piloni. Crearea unui al treilea pilon este un alt mod de a îmbunătăţi concurenţa între fondurile private. Tocmai din aceste motive, propunerea de reformă ar putea fi o bună ocazie de eliminat taxele adminsitrative.

Bibliografie selectivă [1]. Anghelache, C., (2008) - „Tratat de statistică teoretică şi economică”, Editura

Economică, Bucureşti. [2]. Anghelache, C., Lilea, F.P.C., (2012) - „Econometrie”, Editura Artifex, Bucureşti. [3]. Bjorklund, A. ,(1993) - „A Comparison between Actual Distributions of Annual and

Lifetime Income: Sweden 1951-92,” Review of Income and Wealth, 39, pp. 377-386. [4]. Folster, S.,Trofimov, G. (1999) - „Social Insurance based on Personal Savings

Account: A Theoretical Analysis”, Working Paper, The Swedish Research Institute of Trade, Stockholm.

[5]. Greenwald, B, J. E. Stiglitz (1986) - „Externalities in Economies with Imperfect Information and Incomplete Markets,” Quarterly Journal of Economics, May 1986, pp. 229-264.


[6]. Lindbeck, A., Persson, M.,(2003) – „The Gains from Pension Reform”, Journal of Economic Literature, vol.41, pp. 74-112.

[7]. Orzag, M.J., Orzag, P.R., Snower, D.J., Stiglitz, J.E. (1999) - „The Impact of Individual Accounts: Piecemal vs. Comprehensive Approaches”, Presented At the Annual Bank Conference on Development Economics, The World Bank, OECD (1996), Employment Outlook, OECD, Paris.

[8]. Siegmann, A. (2010)- „Minimum funding ratios for defined-benefit pension funds”, Journal of Pension Economics and Finance, Available on CJO doi:10.1017/S1474747210000296.


Some Aspects regarding the Global and European Statistical System

Professor Ion PÂRŢACHI PhD [email protected]

Academy of Economic Studies of Moldavia – Chișinău Oleg CARA PhD Student

[email protected] National Institute for Statistics of Moldavia

Andreea BALTAC PhD Student [email protected]

“Artifex” University of Bucharest

Abstract The systemic development of statistics, of a coherent framework of conceptal instruments, harmonized definitions and standards, having as object the international comparability, has determined the statiscical collaboration and cooperation, at an international level and the creation of the Global Statistical System (GSS). GSS is concretized, in fact, on a system of standards and classifications, set of principles, criteria and norms which govern international statistical activities including ones making the object of working reunions organized with a certain periodicality by the international statistical organizations. Key words: global statistical system, statistical principles, practice code, aquis community JEL Classification: C10, C18 1. Sistemul Statistic Global Dennis Trewin, preşedintele Biroului de Statistică al Australiei, descrie sistemul statistic global (SSG) ca reprezentând ,,diverse organizaţii internaţionale/furnizori de statistici atât la nivel global, cât şi la nivel regional”, incluzând aici şi ,,mecanismele variate pentru punerea în legătură a acestor organizaţii”. Sistemul statistic global (sau sistemul ONU al statisticii) include: oficiile naţionale de statistică (ONS); oficiile de statistică ale ONU; ale comisiilor regionale ONU, ale agenţiilor specializate ONU; departamentele de statistică ale organizaţiilor regionale (precum OECD, Eurostat al UE ); grupe informale ("city groups'r); Institutul Internaţional de Statistică, instituţiile de cercetări, etc. Sistemul global funcţionează datorită relaţiilor, interacţiunilor şi conexiunilor dintre factorii săi decizionali, în baza unei terminologii comune, a metodologiilor şi instrumentelor dezvoltate pentru a permite schimbul de informaţii statistice. Un rol deosebit în dezvoltarea sistemului statistic global revine Sistemului Statistic European (SSE), care asigură activitatea statisticii oficiale în UE şi în Spaţiul Economic European. Hermann Habermann (Biroul de Recensăminte/ SUA) confirmă existenţa unui sistem statistic global, componentele principale ale sistemului sau reţelei reprezentând birourile naţionale de statistică. “Agenţiile internaţionale de statistică joacă, sau ar trebui să joace un rol complementar asociat”.


Statisticile oficiale constituie o cauză şi urmare a convergenţei. Pentru asigurarea dezvoltării statisticii, şi ca reprezentanţii ţărilor lumii să „vorbească în aceeaşi limbă a cifrelor”- pentru comparabilitatea în spaţiu a datelor este imperioasă cooperarea internaţională. Colaborarea internaţională permite elaborarea soluţiilor problemelor statistice, a standardelor statistice comune. Convergenţa metodelor, instrumentelor statistice ca bază pentru obţinerea datelor coerente la nivel regional şi internaţional aduce totodată eficienţă în sisteme de producţie. Schimbul de experienţă, cooperarea în elaborarea soluţiilor metodologice şi practice pentru producerea şi difuzarea statisticilor de calitate permit reducerea costurilor de creare şi dezvoltare a sistemelor de producţie şi diseminare. Omogenizarea metodelor, instrumentelor şi, ca efect - a datelor statistice este scopul şi consecinţa convergenţei statisticilor oficiale la nivel regional şi internaţional. Prima conferinţă internaţională de statistică, care a pus începutul unei colaborări strânse a statisticienilor din domeniul academic, cât şi aplicat la nivel internaţional, promovând dezvoltarea şi extinderea metodelor statistice avansate, a avut loc în septembrie 1853 la Bruxelles. Acesta a fost primul congres internaţional de statistică, cu obiectivul de a defini o bază comună pentru datele statistice, făcând astfel posibile comparaţiile internaţionale. Ideea a aparţinut preşedintelui Comisiei Centrale de Statistică -Lambert Adolphe Quetelet, care s-a oferit să reunească la un congres, toate persoanele din diferite ţări, care se ocupă cu activitatea statistică - pentru a da prestaţiei lor un impuls comun şi pentru a adopta pentru calcule, fundamente uniforme care să permită compararea rezultatelor şi observaţiilor statistice. Comunitatea statistică internaţională pledează pentru necesitatea calităţii statisticilor şi pentru nevoia de a îmbunătăţi capacitatea sistemelor naţionale şi internaţionale de a furniza indicatori pertinenţi, în care utilizatorii să aibă încredere, şi la momentul oportun1. Comisia de Statistică ONU este recunoscută a fi entitatea supremă a sistemului statistic global, ce funcţionează din 1947.

2. Sistemul Statistic European Sistemul Statistic European (SSE) constituie un parteneriat între Eurostat şi instituţiile naţionale de statistică, precum şi alte autorităţi naţionale din fiecare din Statele membre ale UE ca si din Islanda, Norvegia si Lichtenstein (state membre, împreuna cu cele ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European), responsabile pentru dezvoltarea, producerea şi diseminarea statisticilor europene. Eurostatului- autorităţii în domeniul statisticii la nivelul Comunităţii îi revine un rol cheie în funcţionarea şi dezvoltarea SSE. Legislaţia UE asigura autonomia Eurostat, bazată pe principiul imparţialităţii, independentei ştiinţifice si confidenţialităţii, ce reprezintă de fapt, fundamentul oricărei statistici într-o societate democrată. Eurostatul contribuie de asemenea la colectarea datelor armonizate pentru negocierile cu ţările candidate. De asemenea, ajută statele candidate sa-si îmbunătăţească sistemele de statistică pentru a fi în conformitate cu cerinţele UE si de a le integra în Sistemul European de Statistică. Un rol important în dezvoltarea coordonată a Sistemului Statistic European revine:

Comitetul Sistemului statistic european; 1 Anghelache, C. (2009) – „Indicatori macroeconomici utilizaţi în comparabilitatea internaţională”, Conferinţa a 57-a „Statistica – trecut, prezent şi viitor”, ISBN 978-90-73592-29-2, Durban, articol cotat ISI


Grupului de parteneriat; Directorii Generali ai Instituţiilor Naţionale de Statistică; Bordul Consultativ European de Guvernare Statistică; Comitetul Consultativ European de Guvernare Statistică.

3. Acquis-ul comunitar privind statistica

Legislaţia Uniunii Europene sau, potrivit unei denumiri mai puţin oficiale, "acquis-ul Uniunii Europene" în domeniul statisticii este constituit aproape în exclusivitate din legislaţia cu aplicabilitate directă în statele membre, adoptată de către Parlamentul European şi Consiliul, precum şi Comisie. Acesta include de asemenea manuale şi ghiduri metodologice, elaborate sub egida Eurostatului. Acordurile internaţionale în domeniu cu relevanţă pentru statele UE de asemenea servesc baza dezvoltării statisticii europene. Numărul total al actelor UE cu referinţă la domeniul statisticii este de peste 330, fiind în permanentă schimbare. Întrucât cadrul legal evoluează în permanenţă, aquis-ul comunitar este o “ ţintă în mişcare“, astfel, implementarea standardelor europene în domeniul statisticii constituie un exerciţiu permanent în activitatea fiecărui oficiu naţional de statistic. În 1997 au fost adoptate acte normative majore care au pus statisticile Comunităţii pe o baza legala solidă si care să poată face faţă provocărilor intervenite odată cu extinderea masivă a UE. Prin Tratatul de la Amsterdam a fost inserat în Tratatul instituind Comunităţile Europene Articolul 285, care reprezintă baza „constituţională” a realizării statisticilor Comunităţii si apropierii acţiunilor statelor membre în acest domeniul, care prevede că: „(...) Consiliul (...) va adopta măsuri de producere a statisticilor în cazurile în care aceasta este necesar pentru îndeplinire a activităţilor Comunitarii. Producerea Statisticilor Comunităţii se va baza pe imparţialitate, credibilitate, obiectivitate, independenţa ştiinţifică, rentabilitate si confidenţialitate; ea nu va impune sarcini excesive operatorilor economici”. În acelaşi an a fost adoptată Legea comunitară a statisticii oficiale - Regulamentul nr. 322/97 al Consiliului privind statisticile comunitare, care a constituit cadrul legislativ de baza pentru funcţionarea statisticii Comunitarilor Europene până în anul 2009. În prezent Legea comunitară a statisticii oficiale este reprezentată prin Regulamentul (CE) nr. 223/2009 privind statisticile europene, adoptat de către Parlamentul European şi Consiliu, act normativ cu relevanţă pentru SEE şi Elveţia. Legea comunitară a statisticii oficiale face o departajare a responsabilităţilor între autorităţile naţionale si cele ale UE implicate în statistica, definind totodată si condiţiile de baza, procedurile si prevederile generale ce guvernează statisticile oficiale la nivel european. Conform Regulamentului (CE) nr. 223/2009 dezvoltarea, elaborarea şi difuzarea statisticilor europene sunt guvernate de următoarele principii statistice: (a) "independenţă profesională"; (b) "imparţialitate"; (c) "obiectivitate"; (d) "fiabilitate"; (e) "confidenţialitatea informaţiilor statistice"; (f) "eficienţa costurilor" . În conformitate cu prevederile articolului 11 al Regulamentului (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului. Principiile statistice nominalizate au fost


dezvoltate în Codul de bune practici ale statisticilor europene, adoptat într-o nouă redacţie de către Comitetul Sistemului Statistic European prin decizia din 28 septembrie 2011. Asigurând acoperirea cadrului instituţional, a proceselor statistice şi a producţiei statistice în cadrul SSE, Codul de practici reprezintă o abordare ambiţioasă a calităţii în statistică şi are un dublu scop, şi anume:

creşterea încrederii în independenţa, integritatea şi responsabilitatea autorităţilor statistice, precum şi în credibilitatea şi calitatea statisticilor pe care le produc şi le diseminează (perspectiva externă);

promovarea aplicării celor mai bune principii, metode şi practici statistice internaţionale de către toţi producătorii de statistici europene pentru a spori calitatea acestora (perspectiva internă) . Odată cu adoptarea Codului de practici, statele-membre ale UE şi-au luat angajamentul de a adera la principiile acestuia. Un set de 82 indicatori de Bune Practici pentru cele 15 principii asigură un standard pentru evaluarea implementării CP. Codul urmează principiul general al managementul calităţii totale (TQM) al unei abordări largi a calităţii, acoperind mediul instituţional, procedurile statistice şi produsele statistice [50]. Pentru a compara rezultatele si problemele implementării Codului de practici in statele SSE au fost utilizate auto-evaluări pe baza unui chestionar comun, precum si rezultatele in urma evaluărilor peer-review . Codul de practici este revizuit şi actualizat, în măsura în care acest lucru este necesar, de către Comitetul SSE.

Bibliografie selectivă [1]. Anghelache C. Tratat de statistică teoretică şi economică. Bucureşti: Editura

Economică, 2008. [2]. Brüngger H. Ce implică Principiile fundamentale cu privire la statistica oficială ale

ONU pentru organizarea sistemelor statistice naţionale? Conferinţa Armonizarea statisticii oficiale a Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene, Chişinău, 3 – 4 mai 2007: http://www.statistica.md/libview.php?l=ro&idc=223&id=2121.

[3]. Trewin D. The Evolution of National Statistical Systems —Trends and Implications Seminar on the Evolution of National Statistical Systems.New York, 23 February 2007: http://unstats.un.org/unsd/statcom/statcom_seminar/Country_papers_evolution.htm.

[4]. Voineagu V., Dumitrescu I.,Ştefănescu D.E. Sistemul Statistic Global în ofensivă. În: Revista

[5]. Română de Statistică, 2009 nr 8, p. 4-19 , p.3-15. [6]. Voineagu V., Katalin Szep şi alţii. Codul de Practici ale Statisticilor Europene -

Comparaţii privind implementarea în Institutul Naţional de Statistică din România şi în oficiul Central de Statistică din Ungaria. Revista Româna de Statistică, 2009, nr. 10, p. 20-37.

[7]. 4. Regulation (EC) No 223/2009 of the European Parliament and of the Council – European statistics - New legal framework OJ L 87, 31.3.2009, p. 164.


Pension Calculation Models in European Social Security Systems

Senior Lecturer Virginia CUCU PhD

[email protected] Lecturer Florin Paul Costel LILEA PhD

[email protected] “Artifex” University of Bucharest


Cătălina Claudia SAVA PhD Student Lucian Blaga University, Sibiu

Abstract An often discussed theme is the pensions’ calculation formula. Even if there is no magical formula, the problem to choose the social insurance model through a software depending a series of system parameters. The analysis we make in this article is based on the study of applicable law in European countries and the synthese elaborated by MISSOC (The EU's Mutual Information System on Social Protection). This incursion into the social insurance systems of the main states of the European Union is at the base of realizing the scope of introspection of the modality to establish the formula of benefits, to elaborate a calculation formula in the saes in which studied sources ave not designed an explicit formula, to emphasize the factors that determine the level of benefits and the criteria to redistribute benefits. Key words: social security, state pensions, benefits, supplementary pension, insurants JEL Classification: H55 Vom începe prin a prezenta, pentru principalelor state din Uniunea Europeană, modul de stabilire a beneficiilor conform legislațiilor naționale. Austria. Pentru persoanele care aveau vârsta de 50 de ani la 1 ianuarie 2005 a continuat să se aplice vechea legislaţie, în care beneficiile se stabilesc după formula:

P_old = 1,78% x Y x Bc unde Y = numărul anilor de asigurare, Bc = baza de calcul a pensiei.

De la 1 ianuarie 2005 s-a schimbat sistemul legislativ în ceea ce priveşte asigurările sociale în favoarea noilor pensionari. Pensiile vechi au rămas mai mici cu 5% în anul 2005, iar decalajul faţă de noile cuantumuri se va adânci gradual cu până la 10% în anul 2024. Pensia se plăteşte de 14 ori într-un an. Începând cu anul 2005 s-a introdus sistemul conturilor individuale. Anual se creditează contul individual cu 1,78% din baza de calcul evidenţiată în declaraţia anuală. Întrucât asiguraţii au realizat perioade de cotizare şi înainte de 1 ianuarie 2005 se aplică metoda pro-rata temporis pentru a calcula pensii parţiale din cele două subperioade de asigurare.


Baza de calcul este aleasă din 20 de ani de asigurare pentru care se calculează media veniturilor. Această perioadă va creşte la 40 de ani (cei mai buni) până în anul 2028. Baza de calcul este reevaluată pe baza indicelui preţurilor de consum. Venitul bază de calcul este limitat la 4.110 €. Datorită diferenţelor de reevaluare pentru anii trecuţi baza maximă este de 3,533.09 €. Belgia. Schema obligatorie este finanţată numai din contribuţiile plătite de populaţia activă formată din salariaţi şi persoane autoasigurate. Modificările legislative importante s-au produs în anul 1996. În formula de calcul, cuantumul pensiei este direct proporţional cu salariul de referinţă şi ia în considerare o componentă socială. Factorul social care intră în formula de calcul a beneficiilor este criteriul de persoană singură sau căsătorită şi dependenţa soţului. Notând cuantumul pensiei pentru limită de vârstă cu P_old, distingem două tipuri de formule. P_old = S x 60% x 1/45 P_old = S x 75% x 1/45 Salariul de referinţă (S) este diferenţiat pe trei perioade: înainte de 1 ianuarie 1955, S este o sumă fixă de 12,892.42 €; în intervalul 1955-1980, S este suma câştigurilor până la un nivel limită; începând după anul 1980, suma câştigurilor fiind limitată. De exemplu, la nivelul anului 2009 aceasta era de 47,171.84 € . Formula de calcul a pensiilor conţine influenţa factorului câştiguri salariale, care depinde de durata contribuţiilor, de rata de dependenţă şi de situaţia familială. Sursele de finanţare sunt constituite din contribuţia globală, subvenţii de stat, alternative de finanţare (VAT), care variază în funcţie de necesităţi. Contribuţiile la nivelul anului 2009 erau de 37,84%, repartizate pe angajatori (24,77%) şi angajaţi (13,07%). În cazul salariilor mici contribuţia angajatorului este redusă la 7,48% pentru a încuraja angajarea forţei de muncă. Facilităţi fiscale sunt oferite firmelor mici cu mai puţin de 10 salariaţi. Aceste firme plătesc o cotă a contribuţiei de 1,69%. Bulgaria. Sistemul de pensii de bază din Bulgaria este de tip redistributiv finanţat din veniturile curente pentru persoanele născute înainte de 1 ianuarie 1960. Pentru persoanele născute începând cu această dată există un sistem de pensionare combinat din Pilonul I şi Pilonul II. Pilonul II este complet finanţat din contribuţii individuale. Pentru o serie de categorii profesionale se alocă contribuţiile între 0,4% - 1,1% din veniturile brute ale funcţionarilor publici, personalului militar, personalului din sistemul judiciar. Alte alocări din bugetul de stat constau în contribuţii între 30%-50% pentru persoanele cu handicap şi pentru angajatorii care folosesc această forţă de muncă. Contribuţiile se colectează de la angajatori şi de la angajaţi, iar în cazul deficitului sistemului public se transferă sume de la bugetul de stat. În Pilonul I, de bază, formula beneficiilor cuprinde următorii factori: numărul anilor de asigurare (Yi); numărul anilor de asigurare realizaţi peste perioada standard de asigurare (Yi- 37) sau (Yi-35), unde 37 şi 35 sunt sumărul anilor de asigurare necesari pentru bărbaţi şi respectiv pentru femei (pentru acest factor se acordă un bonus de 3% aplicat asupra bazei de calcul pentru fiecare an suplimentar şi o sumă suplimentară pentru fiecare lună suplimentară lucrată, cu condiţia ca asiguratul să continue activitatea şi să nu solicite înscrierea la pensie); încadrarea în grupe de muncă: g1, g2, g3, unde gi este grupa de muncă care determină o reducere a vârstei standard de pensionare în cazul persoanelor


care au defăşurat activitate în grupe mai bine apreciate din punct de vedere al condiţiilor de muncă. Formula de calcul se transpune matematic astfel: P_old = B x 1,1% x Yi P_old = B x 1,1% x Yi x 3% + Ps unde Ps = S x (Yi- 37)/37 în cazul bărbaţilor sau Ps = S x (Yi – 35)/35 în cazul femeilor; Yi G1, G2, G3; G1, G2, G3 reprezintă mulţimea vârstelor pe grupe de muncă. Condiţia în cazul formulei (2.6) este ca Yi să fie cel puţin egal cu 37 ani (sau 35 ani în cazul femeilor). Notaţiile B semnifică baza de calcul, Ps semnifică suma suplimentară acordată ca bonus individual, S semnifică suma suplimentară stabilită prin formula generală a beneficiilor. Formulele sunt elaborate de autoare după legislaţia aplicabilă în Bulgaria. Pilonul II este un sistem de conturi individuale administrat privat. Cuantumul pensiei pentru limită de vârstă se stabileşte în funcţie de trei parametri: resursele acumulate în contul individual, tabelele biometrice şi ratele tehnice ale dobânzii. În cazul pensionării anticipate formula de calcul inserează un al patrulea parametru care este perioada de primire a sumelor acumulate în contul individual. Danemarca. În Damemarca unul dintre criteriile de stabilire a formulei de calcul a pensiei este criteriul rezidenţei. Pensia socială = Suma anuală x 1/40 x ni, unde ni este numărul anilor de rezidenţă între vârsta de 15 ani şi 65 ani. Maximum coeficientului de rezidenţă este 40/40. Formula de calcul a pensiei sociale este: P_old = P_socială + Sumă suplimentară Suma anuală este de 65376 DKK (€ 8,777). Pentru persoanele singure se acordă un supliment la pensia socială stabilit pe baza coeficientului 1/40 aplicat asupra bazei de calcul. Baza de calcul este diferită în funcţie de acest criteriu social şi familial. La Schema de pensii suplimentară, danezii s-au putut afilia începând cu 1 aprilie 1964. Această schemă le oferă pensia suplimentară integrală dacă pe durata de asigurare au avut un job cu normă întreagă. În caz contrar, asiguraţilor li se oferă o sumă forfetară. La schema de pensii suplimentare există 6 nivele de contribuţii în funcţie de tipul activităţii prestate. Franţa. În schema generală de pensii a salariaţilor (RGAVTS), formula de calcul a pensiei este: P_old = Sb x t x n/162 unde : Sb = salariul de referinţă; t = rata pensiei ; n = perioada de asigurare. Rata pensiei este în funcţie de perioada de asigurare: max (t) = 50% pentru 160 trimestre de asigurare pentru persoanele născute înainte de anul 1949 şi max (t) = 50% pentru 162 de trimestre de asigurare pentru persoanele născute între 1950 şi 1952. Pentru perioade mai mici rata pensiei scade cu 5%/an pentru persoanele născute înainte de 1944 şi cu 2,5% pentru persoanele născute după anul 1952. Maximum ratei se aplică pentru salariaţii cu 50% incapacitate de muncă, pentru femeile care au 3 copii şi pentru veterani şi victime de război, dacă au 65 de ani la vârsta pensionării. Perioada de asigurare necesară este funcţie de anul naşterii: 150 trimestre pentru persoanele născute înainte de 1944, 160 de trimestre pentru persoanele născute după 1947 şi pentru celelalte persoane corespunde perioadei de asigurare standard necesară. Pentru salariaţi există o schemă complementară (ARRCO), iar pentru staful de conducere există o schemă AGIRC, care furnizează pensii complementare calculate pe baza unui număr total de puncte multiplicat cu valoarea punctului de pensie.


Germania. Pensia pentru limită de vârstă se stabileşte în Germania pe baza următoarei formule: P_old = PEP x RA (1,0) x AR unde: PEP este numărul de puncte al câştigurilor individuale; Suma numărului de puncte al câştigurilor individuale se calculează pe baza raportului dintre câştigurile anuale şi media naţională a câştigurilor din fiecare an. Pentru perioadele necontributive considerate credite se utilizează un factor de multiplicare numit factor de acces. Factorul de acces depinde de vârsta asiguratului şi are o valoare mai mare dacă vârsta de pensionare este amânată. RA este un factor care ia valori în funcţie de tipul pensiei. În cazul pensiei pentru limită de vârstă cu vechime completă, factorul RA are valoarea 1. AR este valoarea curentă a pensiei şi corespunde pensiei lunare plătite unui salariat cu câştiguri medii salariale pentru fiecare an de contribuţie. Această valoare medie lunară este ajustată anual în funcţie de evoluţia creşterii salariilor. În landurile vechi factorul AR are valoarea 27,20 €, iar în landurile noi are valoarea 24,13 €. Sursele de finanţare se constituie din contribuţiile plătite pe tot parcursul vieţii de salariat, contribuţii voluntare (perioade de contribuţie) şi a perioadelor de creştere a copilului (perioade pentru care se acordă credite la numărul de puncte). În anul 2009 s-au acordat facilităţi persoanelor cu venituri mici. Vârsta standard de pensionare este de 67 ani (65 ani la femei) şi poate fi redusă după criterii sociale: persoane cu handicap, anul naşterii şi distribuirea perioadei de cotizare în ultimii ani. Persoanele cu venituri mici de până la 400 €/lună sau care sunt salariate pe o durată scurtă de timp într-un an sunt scutite de la plata contribuţiilor. Sistemul de pensii din Germania permite contribuţii voluntare de la toate persoanele cu vârsta mai mare de 16 ani. În ceea ce priveşte fiscalizarea veniturilor din pensii menţionăm faptul că este prevăzută o creştere graduală până în anul 2039 a impozitării veniturilor din pensii peste un anumit plafon şi funcţie de criterii sociale. Grecia. Pentru persoanele născute înainte de 1.01.1993, pensia de bază este procent din salariul de bază (de referinţă) şi poate varia între 70% şi 30% în relaţie inversă cu câştigurile. Pentru persoanele asigurate după această dată, procentul aplicat este 2% pentru fiecare an asigurat. Formula de calcul a beneficiilor este relativ simplă şi este diferenţiată pentru persoanele născute înainte de anul 1993 faţă de cea pentru persoanele născute după această dată. P_old = Fy x Sb x 1/Fc unde Sb este un salariu luat ca bază de referinţă, Fc este un factor al câştigurilor. Procentul este în relaţie inversă cu nivelul câştigurilor, Fy = 30%(- 70%). Pentru persoanele asigurate din 1/1/1993, nivelul pensiei variază în funcţie de numărul de ani asigurate. Pentru un an de asigurare se ia în calcul 2% din venitul de pensionare. P_old = 2% x Ny x Sb Sursele de finanţare sunt constituite din rata totală generală pentru securitate socială, care este de 33%. Rata se distribuie în procent de 20% pentru pensii şi 13% pentru sănătate. Contribuţiile se colectează numai de la angajatori şi de la persoanele autoasigurate. Contribuţiile se colectează de la angajaţi şi de la angajatori pentru persoanele asigurate înainte de 1.01.1993. Pentru persoanele asigurate în sistem după această dată statul contribuie cu 1% din PIB în perioda 2003-2032.


Instituţiile de asigurări sociale primesc anual subvenţii de la stat. În cazul asiguraţilor de peste 65 de ani, pentru fiecare an suplimentar pensia se majorează cu 2% dacă au minim 15 ani de contribuţii, iar în cazul asiguraţilor cu peste 40 de ani de contribuţii, creşterea pensiei este cu 3% pentru fiecare an suplimentar. Pensia se plăteşte de 14 ori pe an. Contribuţiile pentru protecţia socială, cu excepţia contribuţiei pentru şomaj, totalizează 28,3% din câştigurile salariale şi sunt suportate în cea mai mare parte de angajatori, 23,6% şi în mică măsură de angajaţi, 4,7%. Baza contribuţiilor este plafonată la 3.198 €/lună. Pentru angajaţi există o schemă generală de pensii care cuprinde o formulă de calcul diferenţiată în funcţie de anul naşterii persoanei asigurate. Italia. În Italia formula de calcul este în funcţie de anul de asigurare (înainte de 1.01.1996 şi după), numărul anilor de asigurare şi plafonul veniturilor. Pentru persoanele asigurate înainte 1/1/1996

CÂŞTIGURI( E= PLAFON) €

NUMĂRUL ANILOR DE ASIGURARE(N)

PROCENT (FP)

42,364 n 2%

56,344.12 n 1,6%

70,324.24 n 1,35% 80,491.60 n 1,1% 80,491.60 n 0,9%

P_old = Fp x n x E Pentru persoanele asigurate din 1/1/1996 P_old = 33% x Fc x n x Ac unde Fc = contribuţie convenţională; n = numărul de ani; Ac = coeficient actuarial în funcţie de vârsta asiguratului (minimă de 60 de ani , maximă de 65 de ani). Contribuţia convenţională este ajustată anual în functie de creşterea medie anuală a GDP, calculată pentru ultimii 5 ani. Marea Britanie. În Marea Britanie pensia se compune dintr-o pensie de bază şi o pensie suplimentară. Pensia de stat de bază este o sumă forfetară de GBP 97.65 (€ 119) pe săptămână în funcţie de numărul anilor de calificare Schema de pensii legată de câştiguri stabileşte un cuantum al pensiei în funcţie de rata de angajamente de 1,25%/an, excedentul mediei câştigurilor indexate faţă de limita inferioară şi superioară a câştigurilor pentru perioadele 1978-5 aprilie 2002. Această schemă oferă o pensie adiţională de 157.47 RON (€ 192) pe săptămână. Pentru contribuţiile plătite în intervalul 1961 şi 1975 suma adăugată la pensii este calculată în raport de suma forfetară de bază: GBP 0.1153 (€ 0.14) pe săptămână pentru fiecare GBP 7,50 (€ 9.12) (bărbaţi) sau GBP 9 (€ 11) (femei). Tranziţia sistemului de pensie a avut loc în perioada aprilie 2002-martie 2010, perioadă în care rata de acumulare s-a redus până la 1%. Începând din aprilie 2002 şi până în martie 2010, rata de acumulare este: 2%, 1%, 0,5% în funcţie de limitele inferioare şi superioare ale câştigurilor şi diferenţa câştigurilor suplimentare realizate.


Cele patru tipuri de beneficii maxime pe care le poate obţine cu titlu de pensii o persoană sunt: pensia de bază (100%) de GBP 97.65 (€119); pensia adiţională GBP 157.47 (€192); beneficii de pensionare GBP 9.54 (€12) în cazul bărbaţilor şi GBP 7.99 (€9.71) în cazul femeilor. Plata pensiei este săptămânală. Norvegia. În Norvegia pensia se stabileşte din trei componente: o pensie completă de bază, un supliment la pensie şi o pensie suplimentară . O pensie de bază completă este egală cu o pensie minimă de bază. Acest nivel (BA) este de NOK 75,641 (€9,402) sau este de 85% din acest plafon dacă persoana este căsătorită sau împarte aceeaşi gospodărie cu o persoană cu un venit anual mai mare decât această sumă. Punctele anuale de pensie se determină cu ajutorul formulei: PA = AE – BA, unde AE = câştigurile salariale anuale de la locul de muncă; BA = Cuantumul de bază. Numărul de punctele anuale maxime este 7, dacă veniturile sunt între 6 şi 12 cuantumuri de bază. Pentru venituri mai mici se acordă un punct, adică un BA. În funcţie de un criteriu de rezidenţă se reduce pensia minimă completă formată din pensia de bază şi suplimentul la pensie dacă numărul anilor de rezidenţă este mai mic de 40 de ani. Formula pensiei suplimentare este : P_suplimentară = BA x 0.42 x FPA, unde FPA = puncte medii anuale de pensie, factorul de 0.42 este rata de compensare care se aplică pentru anii realizaţi ca stagiu de la 1992; pentru anii anteriori anului 1992, rata de compensare este de 0,45. Olanda. Pensiile în Olanda se stabilesc pe baza a două criterii: sociale şi contributive. Stagiul standard de cotizare este de 50 de ani. Pentru o perioadă de 50 de ani de asigurare se plăteşte o pensie completă. Pentru fiecare an de cotizare mai puţin se aplică o deducere de 2%. Pensia de bază este stabilită pe criterii sociale:

CRITERIUL SOCIAL ŞI FAMILIAL

PENSIA DE BAZĂ (€)/ PERSOANĂ

Persoană singură 1,022.85

Mamă singură cu un copil mai mic de 18 ani

1,295.62

Persoane căsătorite şi necăsătorite din aceeaşi gospodărie cu vârsta de cel puţin 65 de ani

701.49

Pensionari cu partener mai tânăr de 65 de ani, pensie înainte de 1 februarie 1994

1,022.85

Pensionari cu partener mai tânăr de 65 de ani, pensie după de 1 februarie 1994

701.49

Formula de calcul este: P_old = Pb + Pc; unde Pb este pensia de bază (socială) şi Pc este pensia contributivă.


Polonia. Pentru persoanele născute înainte de 1/1/1949, pensia pentru limită de vârstă se calculează dupa formula: E = kb x (wpw x os x 1.3% + wpw x on x 0.7% + 24%) unde: - kb este baza de calcul şi este egală cu salariul mediu net pe ţară (fără contribuţiile la asigurările sociale) din anul precedent; - wpw este coeficientul salarial individual, calculat ca medie a salariului individual de referinţă la salariul mediu pe ţară din aceeaşi perioadă - os este perioada de asigurare în care s-au achitat contribuţii - on este perioada pentru care nu s-au plătit contribuţii (perioade necontributive) Pentru persoanele născute începând cu 1/1/1949 s-a introdus sistemul conturilor individuale. Cuantumul pensiei pentru limită de vârstă se calculează prin raportarea activelor totale de pensie acumulate în contul individual la speranţa medie de viaţă rămasă de la vârsta de ieşire la pensie. P_old = An / (Le – V) unde: An este activul net individual acumulat; Le = speranţa medie de viaţă; V = Vârsta la data pensionării. Portugalia. Cele patru criterii care stau la baza stabilirii pensiei pentru limită de vârstă sunt: numărul anilor de asigurare, media lunară a câştigurilor pe întreaga perioada de asigurare, factorul de stabilitate financiară (stabilit pe baza evoluţiei speranţei de viaţă medii) şi factorul de durabilitate financiară (calculat ca raport între speranţa medie de viaţă în anul 2006 şi cea din anul precedent cererii de pensionare). Pentru persoanele asigurate înainte de 1.01.2002 care se pensionează înainte de anul 2017, pensia pentru limită de vârstăse calculează pe baza mediei anuale a câştigurilor care se calculează în mod propoţional pe cele două subperioade cu legislaţii diferite. Pentru persoanele asigurate începând cu 1/1/2002, formula de calcul pentru un număr de 20 de ani de contribuţii este : P_old = 2% x N x RE unde N este numărul anilor de contribuţii, RE este salariul de referinţă. Pentru mai mult de 20 de ani de contribuţii procentul aplicat variază între 2% şi 2,3%. Valoarea acordată ca sprijin social este de 419,22 €, funcţie de care se calculează indexările pensiilor. Spania. Formula de calcul a pensiilor în Spania are la bază principiul duratei minime a contribuţiei. P_old = Sb x (50% + 3% x (Yi – 15) + 2% x (Ti – 25)) unde 16 Yi 25; 26 Ti 35; În cazul asiguraţilor de peste 65 de ani, pentru fiecare an suplimentar pensia se majorează cu 2% dacă au minim 15 ani de contribuţii, iar în cazul asiguraţilor cu peste 40 de ani de contribuţii, creşterea pensiei este cu 3% pentru fiecare an suplimentar. Pensia se plăteşte de 14 ori pe an. În Spania, în ianuarie 2010 Guvernul a anunţat intenţia de a mări vârsta de pensionare de la 65 de ani la 67 de ani şi creşterea numărului de ani de contribuţie utilizaţi in calculul pensiilor. Slovenia. În Slovenia formula de calcul a pensiei are în vedere criteriul veniturilor înlocuite, numărul anilor de asigurare, sexul persoanei, vârsta la data pensionării. Formula de calcul a pensiei pentru bărbaţi:


P_old = 35% x PRB + 1,5% x (Y – 40) Formula de calcul a pensiei pentru femei: P_old = 38% x PRB + 1,5% x (Y – 40) Condiţiile sunt : numărul minim al anilor de asigurare (Y) să fie cel puţin egali cu 15; PRB este rata pensiei de bază. Max (P_old) = 72,5% x PRB Pensionarii au dreptul la o sumă forfetară ca bonus anual de € 223.55 sau 367.95 €, care este evaluată în două sume diferite, în funcţie de cuantumul pensiei (suma de referinţă este de 407.65€). Slovacia. În Slovacia sistemul de pensii este organizat pe doi piloni. Pensia pentru limită de vârstă se stabileşte după o formulă similară cu cea din România. Această formulă este: P_old = APEP x PPI x CPV unde APEP este punctajul mediu anual al câştigurilor pe întreaga perioadă de asigurare, calculat prin raportarea câştigurilor individuale la media câştigurilor pe economie; PPI este perioada de asigurare la pensie (numărul de ani), CPV este valoarea curentă a pensiei care se calculează prin multiplicarea procentului de 1,25% cu valoarea medie anuală a câştigurilor din economia naţională din anul anterior pensionării. Pentru calcularea pensiilor în anul 2010 se utilizează o valoare de 9,2246 €. Plafonul câştigurilor APEP este limitat la 3 puncte, iar în anul 2010 este limitat la 2,65 puncte. În Pilonul II, beneficiile depind de anuităţile acumulate şi perioada de asigurarea convenţională. Suedia. În Suedia, pensiile se calculează în funcţie de câştigurile legate de pensia pentru limită de vârstă, câştigurile legate de pensia suplimentară (vechimea sistemului), rezervele premium ale fondului de pensii, durata de rezidenţă în Suedia (minim 40 de ani). Pensia medie pentru limită de vârstă este în funcţie de activele totale de pensii acumulate, factorul de anuitate, speranţa medie de viaţă a generaţiei, vârsta de pensionare a fiecărei persoane şi creşterea economică. Drepturile de pensie se indexează anual în funcţie de rata de creştere a venituilor. În medie, creşterea salariilor este de 1,6% pe an. Rata de creştere a veniturilor se utilizează pentru ajustarea anuală a pensiilor şi pentru stabilirea pensiei în primul an. P_bază = AT/ Fa FA = f( Le, Vi, Rw) unde: AT sunt activele totale; Fa este factorul de anuitate. Le este speranţa de viaţă a generaţiei, Vi este vârsta de pensionare individuală, Rw este rata de creştere (norma) prognozată a veniturilor medii. Factorul de anuitate funcţionează astfel: după primul an de la stabilirea pensiei, pensia este indexată în funcţie de creşterea salariului mediu redus de normă. Factorul de anuitate de calcul a pensiei în primii ani este afectat de normă în aşa fel încât valoarea actualizată a pensiilor unei persoane care trăieşte atât timp cât speranţa de viaţă a generaţiei, este acelaşi ca în cazul în care pensia în primul an ar fi fost calculată fără norma. Pensia suplimentară se obţine în funcţie de numărul de ani cu venituri de pensionare câştigate în Suedia (până la 30 de ani), mărimea venitului, vârsta de pensionare şi evoluţia preţurilor (creşterea veniturilor) pentru persoanele de peste 65 de ani. Relaţia de calcul este: P_suplimentară = 60% x Pp x Y , unde Pp este valoarea punctului de pensie, Y este numărul de ani (15 ani din cei mai buni 30 de ani).


Veniturile sunt transformate anual de Autoritatea fiscală în venituri de pensionare şi puncte de pensie. Pensia suplimentară premium de rezervă finanţată complet se stabileşte pe baza principiilor convenţionale de asigurare, a duratei de realizare a câştigurilor, a vârstei de pensionare şi a speranţei de viaţă a generaţiei. Pensia suedeză se calculează în funcţie de factorul de anuitate care reflectă durata de viaţă rămasă în funcţie de speranţa de viaţă a generaţiei şi vârsta pensionarului. Beneficiarul poate alege păstrarea capitalului din pensii într-un fond la alegere, care-i va recalcula anual pensia în funcţie de dezvoltarea economică şi rentabilitatea fondului sau va fi plasat într-un cont de asigurări tradiţional care-i va repartiza şi garanta plata pensiei la o valoare fixată lunară. Pensia completă se stabileşte după luarea în calcul a criteriul familial şi a duratei de rezidenţă. Pensia se reduce proporţional cu 1/40 după numărul anilor de şedere în Suedia, dacă durata de rezidenţă este mai mică de 40 de ani.

CRITERIUL SOCIAL

DURATA DE REZIDENŢĂ

COEFICIENT DE MULTIPLICARE A PENSIEI DE BAZĂ (€)

CUANTUM PENSIE

Persoană necăsătorită

40 ani 2.13 SEK 90,312 (€ 9,406)

Persoană căsătorită

40 ani 1.9 SEK 80,560 (€ 8,390)

Ungaria. Sistemul de pensii din Ungaria prevede că în Pilonul I cuantumul pensiei se stabileşte în funcţie de perioada de asigurare şi de venitul mediu net reevaluat lunar al persoanei câştigat începând cu anul 1988. Procentul de calcul se acordă diferenţiat în funcţie de perioada de asigurare. Formula de calcul este: P_old = Sb x (33% + 2% x (Yi – 10) + 1% x (Ti – 25)+ 1,5% x (Zi – 35) + 2% x (Qi – 40)) unde 11 Yi 25; 26 Ti 35; 36 Zi 40; 41 Qi ; Condiţia minimă de stagiu de cotizare este de 10 ani. Procentul maxim posibil este de 75% din pensia de asigurări sociale în cazul în care persoana nu este afiliată la nici un fond de pensii private din al doilea pilon. Pilonul II este un fond privat bazat pe acumulare şi conturi individuale. În schimbul contribuţiilor plătite, pensionarul primeşte anuităţi (unităţi de fond) care acumlează periodic beneficii. Pensionarul poate alege plata pensiei sau plata unei sume forfetare.


Economică, Bucureşti [2]. Anghelache, C., Lilea, F.P.C., (2012) - „Econometrie”, Editura Artifex, Bucureşti.


[3]. Aaron, H.J.(1966) - „The Social Insurance Paradox”, Canadian Journal of Economics and Political Science,33,pp.371-374.

[4]. Anghelache, G.V., (2004) – „Piaţa de capital. Caracteristici.Evoluţii.Tranziţii”, Editura Economică, pp.20-30.

[5]. Anton - Carp, A. (2011) - „The Reform’s Management in The Social Security System and Intergenerational Agreement”, ICMIE 2011 Politehnica University of Bucharest, Industrial Management Chair, Publicat în Proceedings şi în vol. „Change Management in a Dynamic Environment” - Bucharest; Niculescu Publishing House, 2011, ISBN 978-973-748-658-5, pp.271-279, categoria B+.

[6]. Belan, P., Pestieu, P., (1998) - „Pareto-Improving Social Security Reform”, Geneva Papers on Risk and Insurance Theory, pp.119-125.

[7]. Boadway, R., Wildasin, D., (1989) - „A Median Voter Model of Social Security”, International Economic Review, 30, pp.307-328.

[8]. Diamond, P.A. (1996)- „Proposals to Restructure Social Security”, Journal of Economic Perspectives

[9]. Gorbe, Perşa, I., Anton, Carp, A. (2009) - „Migration and Social Security of The Romanians in Spain and in Italy” – „International Conference - Post-Communism and New European Identity”, Oradea, 5-7 November 2009- Research Centre on Identity and migration issues, Faculty of Political Science and Communication in cooperation with Gheorghe Sincai District Library, http://www.e-migration.ro/Conferences/Preliminary_program_Oradea2009.pdf, categoria B+ .


Considerations Regarding the Proffesional Individuals and Legal Entities According to the

New Civil Code

Lecturer Ioana Nely MILITARU PhD [email protected]

Law Department Academy of Economic Studies, Bucharest

Abstract The paper is divided into three parts. The first part, regarding the preliminary aspects, contain an overview of the commercial and non-commercial professionals, in the New Civil Code provisions. The second part defines the concept of professional and the concept of enterprise as a systemic organized activity and also the distinction between the commercial and non-commercial person, as the laws in force provide. The third part exclusively treats the commercial professionals.

Key words: professionals, individual enterprise, family enterprise, economic activity JEL Classification: K20 1. Aspecte preliminare Subiectele raporturilor de dreptul afacerilor sunt: profesioniştii comercianţi, persoane fizice, persoane juridice (în principiu, societăţi comerciale), profesioniştii necomercianţi (în principiu, persoane care desfăşoară activităţi liberale) şi persoanele de drept civil, fizice şi juridice, care nu au calitatea profesionişti, la care Codul civil în art. 3 alin. 1 face referire astfel ,,alte subiecte de drept civil,,1. 1. Profesioniştii comercianţi, persoane fizice sunt: persoane fizice autorizate, întreprindei individuale şi întreprinderi familiale. Aceste categorii de persoane - profesioniști - sunt reglementate de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale2; Profesioniştii comercianţi, persoane juridice sunt, în principal: societăţile comerciale, companiile naţionale, societăţile naţionale, regiile autonome, organizaţii cooperatiste, societăţi cooperative, grupurile de interes economic, societăţile europene, grupurile europene de interes economic. Menţionăm câteva acte normative care reglementează această categorie de profesionişti: Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată şi modificată3; Legea nr. 26/1990 privind la registrul comerţului, republicată şi modificată4; Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, modificată5; 11 Pentru dezvoltări, a se vedea, Gheorghe Piperea, Drept comercial. Întreprinderea în reglementarea NCC, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 5 şi urm. 2 Publicată în M. Of., Partea I nr. 328 din 25. 04. 2008. 3 Legea a fost republicată în M. Of. Partea I, nr. 1066 din 17. 11. 2004. Ulterior a fost modificată. Ultima modificare a fost prin O.U.G. nr. 2/2012. 4 Modificată prin Legea nr. 84/2010, Publicată în M. Of., nr. 323 din 17. 05. 2010


Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, numai în privinţa grupurilor de interes economic – comercianţi; 2. Profesioniştii necomercianţi sunt - persoanele care exercită, în principal, profesii liberale: avocaţi (cu cabinet individual), farmacişti, medici (cu cabinet medical individual), experţi contabili, contabili autorizaţi, executori judecătoreşti, mediatori, ziarişti, notari etc (potrivit art. 1 alin. 2 O.U.G. nr. 44/2008); Aceste categorii de persoane îşi desfăşoară activitatea fie: a) ca persoane fizice autorizate care nu au calitatea de comercianţi; fie b) ca societăţi simple reglementate de Codul civil, spre exemplu, societatea civilă medicală, societatea civilă de avocatură, societatea civilă profesională de practicieni în insolvenţă etc; - unele grupuri de interes economic, deoarece potrivit Legii nr. 161/2003 aceste entităţi juridice pot avea sau nu calitatea de comercianţi; - persoanele care desfăşoară activităţi economice pentru care legea a instituit un regim juridic special, anumite restricţii de desfăşurare sau alte interdicţii (art. 1 alin. 3 O.U.G. nr. 44/2008); - unele instituţii publice, spre exemplu: spitale, universităţi, teatre, autorităţi publice de reglementare, supraveghere şi control (C.S.A, C.N.V.M. B.N.R). - organizaţii non- guvernamentale, spre exemplu: asociaţii şi fundaţii (O.G. 26/2000, Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea O.G. 26/2000), cluburi sportive, culte religioase. 3. alte persoane de drept civil sunt: - persoanele fizice, care nu au calitatea de profesionişti, - persoanele juridice de drept public: statul, unităţile administrativ teritoriale (oraş, judeţ, comună), Parlamentul României (puterea legislativă), Banca Naţională a României, Organismele puterii executive (Administraţia Prezidenţială şi Preşedintele României, Guvernul României, Ministerele, Instituţia prefecturii, Instituţiile publice, Misiunile diplomatice şi consulare), Organele autorităţii judecătoreşti (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, Curţile de Apel, Tribunalele, Ministerul Public), Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, partidele politice6; - persoanele juridice de drept privat: asociaţii de proprietari7, sindicatele8, patronatele9. 2. Delimitări ale noțiunilor Pornind de la definiţia prevăzută de Codul civil (art. 3 alin. 2) cu privire la noţiunea de profesionist ,,sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere,,. Rezultă, în principal că, potrivit Codului civil, distincţia dintre profesionişti şi celelalte persoane de drept civil este faptul ,,exploatării unei întreprinderi,,. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate, ce constă în producerea, administrarea ori 5 Modificată prin O.U.G. nr. 86/2006 publicată în M.Of. din 22. 11. 2006. 6 Legea nr. 14/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a companiilor electorale. 7 Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţilor de proprietari. 8 Legea nr. 54/2003 privind sindicatele. 9 Legea nr. nr. 356/2001 privind patronatele.


înstrăinarea de bunuri sau servicii, indiferent dacă are sau nu ca scop obţinerea de profit (art. 3 alin. 3 Cod civil)10. Distincţia dintre profesioniştii comercianţi şi profesioniştii necomercianţi, este în principal, cerinţa înregistrării la Oficiul registrului comerţului a comercianţilor profesionişti, în timp ce profesioniştii necomercianţii, care, în principal, desfăşoară activităţi liberale, se autorizează la un corp profesional. Profesioniştii necomercianţi sunt, în principal, persoanele care desfăşoară activităţi liberale. Formele de exercitare a profesiilor liberale cu drept de libera practică, se desfăşoară: - in regim independent, prin infiinţarea de cabinete individuale, cabinete asociate, societati simple (civile) profesionale11, - sau in regim salarial, prin încheierea unor contracte individuale de muncă cu beneficiarul serviciului de liberal. În vederea desfăşurării acestor activităţi economice (liberale) este necesară îndeplinirea unor condiţii de pregătire profesională şi/sau de atestare a pregătirii profesionale (art. 8 alin. 3 O.U.G. 44/2008). Atributul organizarii şi inregistrarii formelor de exercitare a profesiunilor liberale reprezintă prerogative exclusive ale organizatiilor/corpurilor profesionale, care, prin mecanisme proprii profesiunilor pot selecta şi autoriza formele de exercitare ale profesiunilor liberale. De asemenea, raspunderea prestatorului pentru serviciile profesionale formeaza obiectul conceptului de asigurare de raspundere civilă profesională/ pentru culpa profesională; Prin urmare profesioniştii care desfăşoară activităi liberale se autorizează la un corp profesional, spre exemplu, experţii contabili şi contabilii autorizaţi la CECCAR (Corpul experţilor contabili şi contabililor autorizaţi), farmaciştii la Colegiul farmaciştilor, medicii la Colegiul medicilor, executorii judecătoreşti la Corpul executorilor judecătoreşti, psihologii la Colegiul psihologilor etc. Corpurile sau organizaţiile profesionale sunt foruri profesionale recunoscute, entităti independente de autoritatile statului, specializate, autorizate să funcţioneze prin legi organice, conduse de catre personalităţi unanim recunoscute ale profesiunii respective, care reglementează unitar exercitarea unei profesiuni (liberale), necomerciale. Profesioniştii necomercianţi care desfăşoară activităţi liberale în regim independent îşi exercită profesia sub formă juridică de: - persoane fizice autorizate, care se înregistrează la registrul comerţului, fără a deveni comercianţi prin aceasta, deoarece O.U.G. 44/2008 prevede expres că PFA poate fi comerciant sau nu, potrivit art. 20, fie sunt organizaţi ca - societăţi simple (civile): de avocatură, ale medicilor, de contabili experţi, autorizaţi etc. Societăţile simple se constituie, exclusiv, potrivit Codului civil nu dobândesc personalitate juridică, decât dacă asociaţii doresc acest lucru, printr-un act de modficare a contractului de societate, indicând în mod expres forma juridică a acesteia punând de acord toate clauzele sale cu dispoziţiile legale aplicabile societăţii nou- înfiinţate. În acest caz societate se înregistrează la registrul comerţului, iar activitatea liberală ce formează obiectul 10 A se vedea, Popescu-Cruceru Anca, „Constancy and Novelty in the regulation of companies in the New Civil Code of Romania”, Scientific Research Themes/Studies Communications at the National Seminary „Octav Onicescu” Romanian Statistical Review trim.III/2011, CNCSIS B+, cod ISSN 1018-046X, p. 171-174. 11 Codul civil reglementează societăţile simple în art. 1892, acestea fiind societăţile civile potrivit reglementării anterioare din vechiul cod civil.


de activitate va trebui autorizată la un corp profesional; Referitor la asociaţii şi fundaţii, acestea dobândesc personalitate juridică prin înscrierea sa la Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscriţie teritorială îşi are sediul (art. 17 alin. 2 O. G. nr. 26/2000) 3. Profesioniştii comercianţi Profesioniştii comercianţi sunt: 1. persoane fizice, potrivit art. 4 din O.U.G. nr 44/2008, care pot desfăşura activităţile economice după cum urmează: a) individual şi independent, ca persoane fizice autorizate. Persoana fizică autorizată, potrivit art 20 alin. 1, din O.U.G. nr. 44/2008, poate avea, sau nu, calitatea de comerciant. b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului c) ca membri ai unei întreprinderi familiale. Întreprindera familială se înregistrează la registrul comerţului, dată de la care membrii acesteia devin comercianţi persoane fizice12. 2. persoane juridice, potrivit art. art 1 alin. 2 din Legea nr. 26/1990, regiile autonome, societătile comerciale, companiile naţionale şi societăţile naţionale, regiile autonome şi organizţiile cooperatiste, respectiv, societățile cooperative13. Sintetizând dispoziţiile corespunzătoare din actele normative enunţate mai sus comercianţii sunt: - societăţile comerciale, companiile naţionale, societăţile naţionale (Legea nr. 31/1990 și 26/1990, modificate), societăţile europene14; - regiile autonome, înfiinţate prin reorganizarea unităţilor economice de stat, potrivit Legii nr. 15/1990 – modificată - în ramurile strategice ale economiei naţionale15. Regiile autonome sunt persoane juridice care funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară; - organizaţiile cooperatiste16, au personalitate juridică şi îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor gestiunii economice. Organizaţiile cooperatiste desfăşoară activitate de producere şi desfacere de mărfuri şi de prestări servicii; - societăţile cooperative, potrivit Legii nr 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei17; - grupurile de interes economic reprezintă o asociere de persoane fizice sau juridice în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităţii economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective (art. 118 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. 12 A se vedea, Stanciu D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, conform noului Cod civil, Bucureşti, Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 31 şi urm. 13 A se vedea pentru detalii, Popescu-Cruceru Anca, op cit. p. 172. 14 Anca Popescu-Cruceru, Eugenia-Gabriela Leuciuc, Viorel Bănulescu, “Present and Future of European Normative Constructions: Societas Europaea and Societas Privata Europaea”, Analele Universităţii Ovidius Constanţa. Seria: Ştiinţe Economice, Vol. XII, Issue 1/2012, CNCSIS B+, indexată în bazele de date EBSCO, RePec, DoAJ, Cabell, pp. 270-274 15 A se vedea, H.G. 266/1993, privind ramurile şi domeniile în care funcţionează regii autonome de interes naţional (M. Of. Partea I, nr. 156/1993); şi O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome (M. Of. Partea I, nr. 125/1997) 16 A se vedea, Legea nr. 566/2004, privind cooperaţia agricolă (M. Of. Partea I, nr. 1236/2004); O.U.G. 97/2000, privind organizaţiile cooperatise de credit (M. Of. Partea I, nr. 330/2000); 17 M. Of. Partea I, nr. 172/2005;


Grupul de interes economic are personalitate juridică; poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant. - persoanele fizice, potrivit O. U. G. nr 44/2008, şi anume, persoane fizice autorizate, întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale, membrii ai unei întreprinderi familiale Bibliografie selectivă [1]. Gheorghe Piperea, Drept comercial. Întreprinderea în reglementarea NCC, Editura C.

H. Beck, Bucureşti, 2012. [2]. Popescu-Cruceru Anca, „Constancy and Novelty in the regulation of companies in the

New Civil Code of Romania”, Scientific Research Themes/Studies Communications at the National Seminary „Octav Onicescu” Romanian Statistical Review trim.III/2011.

[3]. Stanciu D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, conform noului Cod civil, Bucureşti, Universul Juridic, Bucureşti, 2012.

[4]. Anca Popescu-Cruceru, Eugenia-Gabriela Leuciuc, Viorel Bănulescu, “Present and Future of European Normative Constructions: Societas Europaea and Societas Privata Europaea”, Analele Universităţii Ovidius Constanţa. Seria: Ştiinţe Economice, Vol. XII, Issue 1/2012, CNCSIS B+, indexată în bazele de date EBSCO, RePec, DoAJ, Cabell, pp. 270-274

[5]. Legea nr. 14/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a companiilor electorale.

[6]. Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţilor de proprietari.

[7]. Legea nr. 54/2003 privind sindicatele. [8]. Legea nr. nr. 356/2001 privind patronatele. [9]. H.G. 266/1993, privind ramurile şi domeniile în care funcţionează regii autonome de

interes naţional (M. Of. Partea I, nr. 156/1993); şi O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome (M. Of. Partea I, nr. 125/1997)

[10]. Legea nr. 566/2004, privind cooperaţia agricolă (M. Of. Partea I, nr. 1236/2004); O.U.G. 97/2000, privind organizaţiile cooperatise de credit (M. Of. Partea I, nr. 330/2000).


Integrated Approach on Statistics on Short-term in Practice

Professor Constantin ANGHELACHE PhD

[email protected] “Artifex” University of Bucharest/

Academy of Economic Studies, Bucharest Professor Vergil VOINEAGU PhD

[email protected] Academy of Economic Studies, Bucharest


Academy of Economic Studies of Moldavia – Chișinău Oleg CARA Phd Student


Diana Valentina SOARE PhD Student Academy of Economic Studies, Bucharest

Abstract The increasing demand of relevant, viable, coherent data users, in useful time, to early detec economic vulnerabilities and turnpoints in business cycles, especially during the economical and financial crisis, demands a prompt, coordinated response by statistical institutions. High quality short term statistics, act to answer to these information requirements, being of secial interests for emerging market economies, such as the Moldavian one, as they are extremely vulnerable in the face of economical recession. Key words: statistics, sample, units, distribution, inference

JEL Classification: C10, C18

1. Organizarea statisticii pe termen scurt în Republica Moldova până în anul 2011 Statisticile pe termen scurt (STS) sunt destinate măsurării evoluţiei economice infraanuale (cu frecvenţă lunară şi/sau trimestrială) pe plan naţional, dar şi regional, cuprinzând un set de indicatori, precum: indicele cifrei de afaceri, indicele de producţie şi indicii preţurilor în industrie şi construcţii, indicele comenzilor noi în industrie, efectivul şi câştigurile salariale ale persoanelor angajate, orele lucrate etc. STS acoperă patru domenii economice majore: industrial, de construcţii, comerţul cu amănuntul şi alte servicii ne financiare, destinate pieţei (de transport, informaţii şi comunicaţii etc.)

Statisticile pe termen scurt până în anul 2011 se bazau pe cercetările statistice infraanuale (lunare, trimestriale) ale întreprinderilor, realizate tradiţional şi dezvoltate separat, în cadrul statisticilor ramurale (statisticii: pieţei muncii, industriei, construcţiilor şi investiţiilor în capital fix, comerţului şi serviciilor de piaţă etc.). Printre caracteristicile principale ale cercetărilor statistice infraanuale privind STS în perioada nominalizată putem numi următoarele:


Principiul funcţional al organizării cercetărilor, care presupune colectarea informaţiei de la unităţile statistice fără a ţine cont de genul principal de activitate al acestora. Astfel, de exemplu, daca întreprinderea cu activitate principală în domeniul industriei prelucrătoare practica genuri secundare de activitate, să zicem de comerţ şi prestări de servicii destinate pieţei, atunci unitatea raportoare avea de depus la organele de statistică (OS), lunar, chestionare statistice privind: i) activitatea industrială; ii) activitatea de comerţ; iii) activitatea de servicii prestate populaţiei, precum şi o serie de alte chestionare ce nu ţin cont de genul principal de activitate al întreprinderii (privind statistica muncii, investiţiilor, etc.). Astfel, existau multiple chestionare statistice pe care respondentul statistic trebuia să le prezinte pe parcursul anului la organul de statistică. Principiul exhaustiv al colectării statisticilor pe termen scurt. Majoritatea cercetărilor statistice pe termen scurt erau bazate pe studiul complet al unităţilor statistice, fără a ţine cont de dimensiunea acestora. Astfel, cercetările statistice se caracterizau printr-un număr mare de respondenţi statistici cercetaţi infraanual. De exemplu, în cercetarea statistică trimestrială nr.5-C „Consumurile şi cheltuielile întreprinderii” erau cuprinse circa 23 mii de întreprinderi, faţă de 16 mii de unităţi cercetate anual în cadrul Anchetei Structurale Anuale, care de fapt este considerată cea mai extinsă cercetare statistică în întreprinderi cu periodicitate ce nu depăşeşte un an. Existenţa dublării informaţiei în diferite chestionare statistice. Aceiaşi indicatori se regăseau în mai multe chestionare statistice, existând şi inconsistenţe în raportarea acestora. Astfel, de exemplu, indicatorii aferenţi numărului de personal se conţineau în 6 chestionare cu periodicitate lunară şi trimestrială. Totodată, conceptul utilizat varia în diferite chestionare (de exemplu: numărul mediu al salariaţilor, efectivul de personal, numărul mediu scriptic al salariaţilor pentru calcularea productivităţii muncii, numărul mediu scriptic al personalului ocupat în activitatea principală), fapt care cauza dificultăţi respondentului la raportarea acestui indicator şi influenţa negativ asupra calităţii datelor primare. Existenţa, în rezultatul cauzelor susmenţionate, dar şi a termenelor diferite de prezentare a chestionarelor statistice, a presiunii informaţionale destul de mari asupra respondenţilor. Criteriile şi modul de raportare de către unităţile statistice pentru unele cercetări nu erau strict definite. Astfel, într-o serie de cercetări statistice unităţi respondente erau atât întreprinderile, cât şi unităţile locale (subdiviziunile structurale ale întreprinderii amplasate în diferite raioane ale ţării). Astfel, puteau fi cazuri de depunere la OS a chestionarelor statistice: i) în mod centralizat, de către întreprinderea-mamă (care includea activitatea economică a tuturor subdiviziunilor sale indiferent în care raioane/unităţi administrativ-teritoriale (UAT) se aflau acestea), sau ii) decentralizat, de către subdiviziunile structurale ale întreprinderilor, care dispuneau de unităţi locale în diferite UAT, cu prezentarea chestionarelor statistice la organul teritorial de statistică, în raza căruia acestea activau. Astfel, puteau fi cazuri de subraportare sau dublare a informaţiei statistice colectate. Cercul de respondenţi pentru cercetările statistice în multe cazuri se stabilea nemijlocit de către organele teritoriale pentru statistică (OTS) şi era slab dirijat din oficiul central de statistică. Registrul Naţional al Unităţilor Statistice nu era utilizat pe deplin în cadrul cercetărilor pe termen scurt. Listele respondenţilor statistici, create de OTS erau bazate pe cercul unităţilor statistice, care tradiţional prezentau informaţia statistică. Din cauza utilizării limitate a Registrului Naţional al Unităţilor Statistice erau, de asemenea, cazuri când, pentru aceiaşi întreprindere, în diverse cercetări statistice, figurau diferite date privind genul principal de activitate, formă de proprietate, formă organizatorico-juridică etc., afectând calitatea statisticilor dezagregate pe criteriile respective.


În pofida dezvoltării statisticilor naţionale pe termen scurt în procesul tranziţiei la economia de piaţă, existau goluri importante privind sistemul de indicatori şi metodologia de calcul a acestora în comparaţie cu standardele internaţionale, în special cele ale Uniunii Europene. Existau goluri privind cercetarea serviciilor de piaţă, în special celor prestate întreprinderilor, cercetarea comenzilor întreprinderilor industriale. Aceasta se lămureşte atât prin constrângerile financiare, umane, lipsa de expertiză necesară, cât şi prin „deprinderea” multor utilizatori statistici, în special ai organelor administraţiei publice, de a opera cu indicatorii statistici produşi tradiţional. Astfel, pe de o parte, statisticile pe termen scurt nu erau pe deplin relevante pentru economia de piaţă şi nu asigurau comparabilitatea acestora pe plan internaţional, iar, pe de altă parte, organul de statistică aloca resurse considerabile pentru producerea unor date „tradiţionale” cu valoare informaţională redusă în noile condiţii economice aloca resurse considerabile pentru producerea unor date „tradiţionale” cu valoare informaţională redusă în noile condiţii economice. Totodată, sistemul naţional de statistică al unei ţări trebuie să-şi organizeze activitatea, să realizeze cercetările statistice în conformitate cu necesităţile informaţionale ale utilizatorilor naţionali, dar şi internaţionali (în virtutea obligaţiunilor statului ca membru al organizaţiilor internaţionale, pentru informarea potenţialilor investitori etc.), în conformitate cu standardele internaţionale, pentru a asigura calitatea înaltă, inclusiv compatibilitatea internaţională a informaţiei statistice. Procesele de colectare, procesare şi stocare a statisticilor rezultate din cercetările statistice pe termen scurt (ca şi în cazul altor cercetări a întreprinderilor) pentru fiecare din chestionare erau separate (de “ tip furnal”), ne fiind corelate şi, în majoritatea cazurilor, bazate pe aplicaţii informatice învechite, ce nu permiteau aplicarea metodelor avansate statistice şi erau extrem de rigide, orice modificare în chestionar şi/sau program de prelucrare genera dificultăţi enorme. 2. Implementarea cercetării statistice integrate pe termen scurt Astfel, atât din punct de vedere a comparabilităţii internaţionale şi coerenţei interne a STS, metodelor şi modului de organizare a cercetărilor respective a apărut necesitatea renovării statisticilor pe termen scurt, creării unui sistem modern şi eficient a STS, care ar permite:

armonizarea statisticilor pe termen scurt cu standardele Uniunii Europene în domeniu, în special adaptarea la cerinţele Regulamentelor UE nr.1165/1998 şi 1158/2005, cu amendamentele ulterioare;

optimizarea programului cercetărilor STS, fiind eliminată repetarea colectării aceloraşi indicatori;

implementarea metodelor prin sondaj de organizare a cercetărilor STS/culegere a datelor; consolidarea activităţii şi centralizarea lucrărilor de eşantionare şi inferenţă statistică;

micşorarea presiunii informaţionale asupra agenţilor economici şi optimizarea termenelor de prezentare a rapoartelor (chestionarelor) statistice pe termen scurt;

perfecţionarea Registrului Unităţilor Statistice şi transformarea acestuia în unica sursă pentru stabilirea cercului unităţilor statistice participante în cercetare;

asigurarea standardizării proceselor, a infrastructurii tehnice comune etc. În rezultatul examinării regulamentelor UE privind STS, experienţei relevante ale altor state, în special: Franţei, României, Norvegiei, ţărilor baltice, în anul 2010 au fost examinate soluţiile metodologice, tehnice şi logistice, care ar asigura fiabilitatea şi eficienţa


noului sistem al statisticilor pe termen scurt, atât din punct de vedere a BNS cât şi al respondenţilor. Ţinând cont de avantajele abordării holistice la organizarea cercetărilor statistice, prioritate lansată la nivelul UE, precum şi realizările practice ale acesteia, în domeniul STS realizate de Institutul Naţional de Statistică prin implementarea anchetei „UNICA”, experienţa acestei ţări s-a dovedit a fi foarte relevantă pentru ţara noastră. Astfel, la designul noului sistem al STS a fost ales anume exemplul modelului românesc. Complexitatea sarcinii de reformare a cercetărilor statistice pe termen scurt şi creare a cercetării „ integrate” a necesitat o abordare conceptuală absolut nouă şi, respectiv, realizarea unor activităţi de ordin metodologic, organizatoric şi tehnic importante. Trebuia să se ţină cont de necesitatea:

reconsiderării sistemului de indicatori, definiţiilor, modului de calcul a acestora, pentru asigurarea armonizării cu standardele UE. Indicatorii care şi-au pierdut actualitatea, cu valoare informaţionala redusă urmau să fie excluşi şi înlocuiţi cu alţii noi, in conformitate cu cerinţele UE pentru producerea indicatorilor statistici pe termen scurt in domeniul industriei, construcţiilor, comerţului si serviciilor, personalului si câştigurilor salariale;

expunerii cât mai clare pentru respondenţi a indicatorilor în chestionare şi a indicaţiilor pentru completarea acestora, luând în consideraţie prevederile standardelor de contabilitate;

revederii principiului de organizare a cercetărilor statistice/colectării datelor, principiul funcţional fiind substituit cu cel instituţional, adică conform genului principal de activitate al întreprinderilor/unităţilor statistice;

plus la aceasta, colectarea datelor statistice infraanuale urma să fie organizată doar de la întreprinderi, nu şi de la unităţile locale (cum se proceda în unele studii statistice pe termen scurt);

stabilirii de către BNS în mod centralizat a listei unităţilor supuse cercetării, pe baza Registrului Naţional al Unităţilor Statistice;

implementării pe scară largă a metodei prin sondaj a cercetării unităţilor de dimensiuni mici (criteriul principal fiind stabilit efectivul de salariaţi); - optimizării procesului de colectare, procesare şi stocare a datelor, cu elaborarea soluţiilor informatice respective,

elaborării aplicaţiilor pentru asigurarea procesării şi stocării informaţiei pe baza soluţiilor IT moderne, acre ar permite integrarea în viitorul sistem informaţional renovat. În rezultatul realizării lucrărilor de pregătire, în ianuarie 2011 a fost lansată cercetarea statistică integrată pe termen scurt (cercetarea integrată, sau CITS), cu periodicitate lunară. În cadrul implementării CITS a fost realizată integrarea din punct de vedere metodologic şi organizatoric a 11 chestionare statistice, din domeniul industriei, construcţiilor, comerţului şi serviciilor, salarizării şi pieţei muncii, care se realizau separat în cadrul mai multor direcţii de producţie statistică ale BNS. Cercetarea statistică integrată cuprinde 4 chestionare statistice lunare, specifice, în dependenţă de genul principal de activitate ale unităţilor (privind indicatorii pe termen scurt în: industrie; construcţii; comerţ, servicii ne financiare destinate pieţei, agricultură; şi privind câştigurile salariale în unităţile altor sectoare economice) şi 2 anchete trimestriale (privind consumurile, cheltuielile şi investiţiile întreprinderii).


E necesar de menţionat, că în scopul compilării indicatorilor macroeconomici conform SCN în cadrul statisticilor infraanuale a fost păstrată cercetarea trimestrială privind veniturile, consumurile şi cheltuielile întreprinderii. Chestionarele au compartimente comune pentru toate unităţile raportoare, indiferent de genul principal de activitate şi anume:

date privind numărul persoanelor ocupate (lunar); date privind retribuirea muncii (lunar); date aferente cifrei de afaceri (lunar), cu excepţia unităţilor, pentru care acest

indicator nu este relevant (unităţilor bugetare, instituţiilor financiare etc); date aferente investiţiilor in capital fix (trimestrial).

Totodată, chestionarele lunare conţin şi module specifice în dependenţă de genul principal de activitate al întreprinderii, privind:

activitatea industrială; activitatea în construcţii.

Este de menţionat faptul că la etapa elaborării conţinutului chestionarelor au fost antrenaţi specialişti în domeniul Standardelor Naţionale de Contabilitate. Astfel, chestionarele, precum şi indicaţiile metodologice privind completarea acestora, au fost elaborate, reieşind din particularităţile evidenţei contabile naţionale şi actelor normative în vigoare, pentru a facilita înţelegerea şi completarea chestionarelor de către respondenţi. Testarea instrumentarului statistic pentru cercetarea integrată, realizată în întreprinderile care practică diverse genuri de activitate (din industria prelucrătoare, construcţii, comerţ cu amănuntul şi cu ridicata, de prestare a serviciilor de piaţă) şi de diferite dimensiuni (întreprinderi mari, mijlocii şi micro), a permis identificarea problemelor de completare a chestionarelor şi ajustarea acestora. În rezultatul implementării cercetării nominalizate, sistemul cercetărilor statistice pe termen scurt, începând cu anul 2011, se evidenţiază prin următoarele: Organizarea colectării informaţiei de la unităţile statistice este efectuată pe baza principiului instituţional - în dependenţă de genul principal de activitate al acestora. Entitatea raportoare prezintă doar câte un chestionar statistic lunar şi trimestrial. Cercetarea statistică este realizată pe bază de sondaj şi cuprinde circa 10 mii unităţi raportoare, sau de 2,3 ori mai puţine decât în cea mai extinsă cercetare infraanuală (nr. 5 C) existentă până în anul 2010. Unităţile statistice au fost incluse în cercetarea integrată în modul următor:

exhaustiv – întreprinderile cu numărul mediu de salariaţi de 20 persoane şi peste, instituţiile bugetare fiind cercetate exhaustiv indiferent de numărul personalului;

pe bază de sondaj – întreprinderile cu numărul mediu de salariaţi de la 4 până la 19 persoane;

întreprinderile cu numărul de salariaţi de până la 4 persoane nu sunt incluse în cercetările statistice pe parcursul anului. Unitatea respondentă este clar definită şi constituie întreprinderea, datele fiind raportate pe total unitate, inclusiv pe subdiviziunile sale structurale (filiale, reprezentanţe, unităţi de producere, magazine proprii etc.). Astfel, sunt evitate situaţii ale dublării colectării informaţiei sau subraportării datelor în cazul colectării incomplete a acestora de la unităţile locale. Au fost stabilite termene noi, extinse, ce permit prezentarea datelor mai calitative de către entităţi. Ancheta integrată pe termen scurt se prezintă de unităţile respondente în adresa organelor teritoriale de statistică (OTS) lunar - până la data de 15 şi trimestrial - până la data de 25 după perioada de referinţă.


Cercul de respondenţi pentru fiecare chestionar lunar şi trimestrial este stabilit de oficiul central al BNS, pe baza Registrului Naţional al Unităţilor Statistice. De asemenea, este strict monitorizată situaţia cu privire la statistica raportării, aferente respondenţilor statistici. Implementarea cercetării a permis armonizarea definiţiilor şi alinierea statisticilor pe termen scurt la cerinţele Uniunii Europene. Astfel, a fost lansată elaborarea noilor statistici, cu periodicitate lunară privind:

Cifra de afaceri. Este de remarcat, că întru asigurarea abordării comune, armonizate acest indicator este colectat de la toate unităţile pentru care acesta este relevant (inclusiv pentru întreprinderile agricole, toate unităţile de prestare a serviciilor de piaţă nefinanciare);

Indicele cifrei de afaceri nominal pentru întreprinderile cu genul principal de activitate în comerţul cu amănuntul, comerţul cu ridicata, servicii de piaţă;

Indicele real al cifrei de afaceri a întreprinderilor în comerţul cu amănuntul; Valoarea comenzilor (contractelor) noi pentru unităţile industriale; Câştigurile salariale şi numărul persoanelor ocupate pe activităţi omogene; Cheltuielile de muncă, etc. În rezultatul implementării CITS, a fost micşorată considerabil presiunea

informaţională asupra unităţilor mici, in special, asupra microîntreprinderilor, precum şi cheltuielile aferente raportării din partea businessului. A crescut şi eficienţa activităţii organelor de statistică, accentul principal fiind pus pe asigurarea calităţii datelor primare. Lansarea cercetării integrate a dictat şi necesitatea asigurării unei infrastructuri tehnice moderne comune. Astfel, cu forţele specialiştilor BNS, a fost creat un subsistem informaţional performant de introducere, procesare şi stocare a datelor într-o bază de date unică. Mai multe detalii privind aplicarea metodei prin sondaj la realizarea cercetării integrate pe termen scurt sunt prezentate în continuare. Planul de eşantionare aplicat este cel al sondajului stratificat optim, iar metoda de selecţie utilizată este selecţia simplă aleatoare fără revenire, fiecare unitate din strat având aceeaşi probabilitate de a fi inclusă în eşantion. Populaţia de referinţă, ce face obiectul cercetării este colectivitatea întreprinderilor active (unităţile cu valoarea cifrei de afaceri mai mare ca zero sau cu cel puţin un salariat), indiferent de genul de activitate, conform CAEM Rev.1 (cu excepţia secţiunilor P „Servicii acordate gospodăriilor particulare de către personalul angajat şi activitatea gospodăriilor particulare privind producerea bunurilor şi serviciilor destinate consumului propriu” şi Q „Activităţi ale organizaţiilor extrateritoriale”), care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul R. Moldova, exclusiv Transnistria. Conţinutul bazei de sondaj corespunde cerinţelor anchetei, neexistând situaţii de sub sau supra acoperire a anumitor activităţi. Unitatea de selecţie este întreprinderea. Variabilele de stratificare sunt reprezentate de:

activitatea economică – la nivel de diviziune CAEM Rev.1, clasa de mărime în funcţie de numărul de salariaţi al întreprinderii.

Straturile se formează prin intersecţia variabilelor de stratificare, iar în cadrul fiecărui strat metoda de selecţie folosită este selecţia aleatoare simplă fără revenire, fiecare unitate din strat având aceeaşi probabilitate de a fi inclusă în eşantion.


3. Mărimea şi alocarea eşantionului Volumul eşantionului pentru anul 2011 a fost de circa 10 mii unităţi. Eşantionul anchetei a asigurat reprezentativitatea datelor la nivelul economiei naţionale (nivel de diviziune CAEM Rev.1 şi clasele de mărime 0 - 9, 10 – 19 şi 20 şi mai mulţi angajaţi). Determinarea volumului eşantionului s-a efectuat reieşind din condiţia ca eroarea maximă admisibilă a estimaţiei indicatorului - cifrei de afaceri să nu depăşească 5%, rezultatele garantându-le cu o probabilitate de 95%, după relaţia:

N

z

zn

x

222

22

, (1) unde: z - reprezintă valoarea coeficientului de încredere şi se determină în raport cu probabilitatea cu care se garantează rezultatele, din tabelele funcţiei Laplace;

2 - variaţia intra grupe (

i

ii

n

n22

); (2)

x - eroarea limită a mediei de selecţie (

N

n

nzz xx 1

2);(3)

N – volumul populaţiei. Alocarea volumului eşantionului pe straturi s-a efectuat conform metodei Neyman, care ia în consideraţie valoarea abaterii standard a cifrei de afaceri din cadrul stratului, cu ajutorul relaţiei:

nN

Nn

k

iii

iii

1

(4) unde:

in- este volumul eşantionului din stratul i;

iN- populaţia generală din stratul i;

σi – abaterea medie pătratică a cifrei de afaceri din cadrul stratului i; n – volumul eşantionului calculat la pasul precedent. Reieşind din necesitatea asigurării comparabilităţii seriilor de timp, s-a decis ca pragul de cercetare exhaustivă să fie fixat la 20 de persoane. De asemenea, s-a decis ca toate unităţile bugetare să fie cercetate exhaustiv, indiferent de mărimea acestora. La fel, sunt supuse cercetării exhaustive:

toate băncile comerciale (grupa 651 conform CAEM Rev.1); toate unităţile din domeniul asigurărilor (diviziunea 66 conform CAEM

Rev.1); toate unităţile create pe parcursul anului 2010, fondul statutar al cărora este

egal sau depăşeşte suma de 0,5 mil. lei.


În cazul în care, după formarea straturilor, au fost situaţii în care efectivul populaţiei într-o anumită celulă s-a situat sub 10 unităţi, unităţile din cadrul acestor straturi, de asemenea, s-au inclus în mod exhaustiv (pentru 2012 mărimea minimă a eşantionului per strat a fost de 5 unităţi). Depistarea şi tratarea unităţilor atipice Pe lângă unităţile ce satisfac criteriile de exhaustivitate enunţate mai sus, mai există o categorie de unităţi cercetate exhaustiv – unităţile atipice. Prin unităţi atipice în literatura de specialitate se subînţeleg acele unităţi statistice care fac parte dintr-o anumită colectivitate, dar ale căror caracteristici (una sau mai multe) se deosebesc esenţial de cele ale majorităţii unităţilor statistice. Acest fapt conduce la prezenţa unei variabilităţi în cadrul populaţiei nejustificat de mare, care la rândul său impune extragerea unui eşantion ineficient. Din acest considerent, se recomandă ca aceste unităţi să fie tratate deosebit de celelalte, în scopul evitării obţinerii unor rezultate eronate. În cazul nostru depistarea unităţilor atipice s-a determinat după indicatorul cifra de afaceri la nivelul straturilor. Noţiunea de unitate atipică e o noţiune destul de relativă, astfel că în literatura de specialitate pot fi întâlnite mai multe proceduri de depistare a acestora. În demersul nostru noi am mers pe două cele mai răspândite metode de depistare a unităţilor atipice şi, anume cu ajutorul regulilor: celor trei sigma şi intervalului interquartilic. Utilizând metoda celor trei sigma (abaterii standard), ca şi unităţi atipice sunt considerate acele unităţi ale căror cifră de afaceri depăşeşte media cifrei de afaceri, după celule de stratificare, cu +/-3 abateri standard. În cazul de faţă s-a luat clasificarea după diviziune CAEM (2 sau 3 semne) în intersecţie cu 2 grupe de salariaţi 0-9 şi 10-19 şi s-a efectuat standardizarea după următoarea formulă:

xs

sisis

xxz

, (5)

unde: zis –variabila z pentru unitatea i din stratul s; xis – valoarea cifrei de afaceri a unităţii i din stratul s;

sx - valoarea medie pentru cifra de afaceri din stratul s;

σxs – abaterea standard pentru cifra de afaceri în stratul s. Unităţile a căror scor zis depăşeşte valoarea de +/- 3 sunt considerate atipice şi urmează a fi cercetate exhaustiv. Metoda intervalului interquartilic de depistare a unităţilor atipice (outlier) presupune compararea fiecărei unităţi, după valoarea cifrei de afaceri, cu două valori rezultate din următoarea relaţie:

)(5.1

)(5.1

133

131

qqqOutlier

qqqOutlier

(6) unde: q1 reprezintă quartila I, adică valoarea până la care se situează 25% din efectivul populaţiei cercetate; q3 reprezintă quartila III, adică valoarea până la care se situează 75% din efectivul populaţiei cercetate. Localizarea quartilelor se determină după relaţia:


100)1(

PNLp

, (7) unde: N reprezintă efectivul populaţiei dintr-un anumit strat, iar P ia valoarea 25 pentru q1 şi 75 pentru q3. Astfel, toate unităţile ce satisfac condiţiile de mai sus sunt tratate ca şi unităţi atipice, fiind incluse exhaustiv în cercetare.

În vederea creşterii gradului de omogenitate a populaţiei supuse cercetării prin sondaj, au fost examinate două variante de determinare a întreprinderilor atipice:

După straturi formate doar din diviziunile CAEM; După straturi formate la intersecţia diviziunilor CAEM cu grupele de angajaţi

0-9 şi 10-19. În cazul ambelor variante au fost testate două metode:

Metoda determinării întreprinderilor atipice cu ajutorul regulii 3x ; Metoda determinării întreprinderilor atipice cu ajutorul intervalului

interquartilic. În urma analizei efectuate au rezultat următoarele date pe cele 4 variante: Distribuţia populaţiei unităţilor statistice din domeniul economic pe tipuri, în funcţie de varianta abordată şi metoda aplicată

Variante 1a 2a 1b 2b

Total populaţie (unităţi active) 26898 26898 26898 26898

Cercul exhaustiv 4086 4086 4086 4086

Unităţi atipice 222 252 1547 1458

Subpopulaţie prin sondaj 14997 14967 13672 13761 Informativ: total populaţie (unităţi active şi inactive) 46203 46203 46203 46203

Din analiză se observă că în cazul utilizării metodei celor 3 sigma numărul unităţilor atipice e destul de mic în cazul ambelor variante (222 şi 252), pe când metoda intervalului interquartilic scoate în evidenţă un număr destul de mare de unităţi atipice (1547 şi 1458). Aceasta se explică prin faptul că populaţia supusă cercetării are un grad scăzut de omogenitate şi, în consecinţă, se impune utilizarea unor indicatori robuşti ai varianţei, abaterea interquartilică fiind unul dintre aceştia. 4. Extragerea eşantionului În scopul creşterii eficienţei eşantionului şi evitării includerii în eşantion a unităţilor legale foarte mici (din perspectiva numărului de salariaţi), care, pe lângă faptul că sunt greu de contactat, au o pondere foarte mică în total populaţie, unităţile cu un număr de salariaţi de până la 4 persoane nu au fost incluse în eşantion. Totodată, conform bunelor practici europene, unităţile statistice rămase în baza de sondaj trebuie să asigure o reprezentativitate a cifrei de afaceri de cel puţin 90% la nivelul fiecărei diviziuni a CAEM (pentru activităţile pentru care este disponibil indicatorul cifra de afaceri). Înainte de extragerea propriu-zisă a eşantionului au fost efectuate câteva simulări, cu scopul de a compara variantele primite şi de a alege varianta optimă. Astfel, acestea au


fost efectuate în baza variantelor expuse la capitolul „Depistarea şi tratarea valorilor atipice”. În urma acestor simulări s-au primit următoarele rezultate: Tabelul 2. Volumul eşantionului în funcţie de varianta abordată şi metoda aplicată

Variante

Subpopulaţie prin sondaj 1a 2a 1b 2b

Eşantion 14997 14967 13672 13761

Fracţia de sondaj 4587 7932 2759 2992

Eşantion + atipice 0.31 0.53 0.20 0.22

Eşantion + atipice + exhaustiv 4809 8184 4306 4450

Subpopulaţie prin sondaj 8895 12270 8392 8536

După cum se observă, cea mai înaltă eficienţă, atât din punct de vedere al fracţiei

de sondaj, cât şi din punct de vedere al numărului total de unităţi economice supuse cercetării, se obţine în cazul variantei 1b, adică atunci când utilizăm în calitate de straturi pentru determinarea întreprinderilor atipice doar diviziunile conform CAEM şi aplicăm metoda intervalului interquartilic la depistarea unităţilor atipice. Trebuie remarcat şi faptul, că, în această variantă, s-a obţinut şi cel mai mare număr de unităţi atipice, concluzia ce se impune e că eliminarea unităţilor atipice duce la omogenizarea populaţiei. În acest caz, numărul unităţilor din domeniul economic ce urmau a fi cercetate lunar în cadrul cercetării integrate pentru 2011 a fost de 8392.

5. Inferenţa statistică pentru CITS

Coeficienţii de extindere de bază, sau ponderea de selecţie (bihw

) reprezintă o pondere de tip Hortvitz-Thompson şi se calculează ca inversul probabilităţii de selecţie, după relaţia:

h

h

h

hih

bih n

N

N

npw

11

, (8) unde: pih = probabilitatea de selecţie a unităţii i din celula de selecţie h; Nh = numărul de unităţi din celula de selecţie h; nh = numărul de unităţi selectate în eşantion din celula de selecţie h. Ajustarea coeficienţilor de extindere la ratele de non-răspuns se efectuează la nivelul fiecărei celule de selecţie, cu ajutorul relaţiei:

76432

76411

hhhhhh

hhhhbh

h

hbh

h

h

bh

rh

bh

ajh cccccn

cccnw

m

nw

n

mw

pww

(9) unde: prh = probabilitatea de răspuns din celula de selecţie h;


nh = numărul de unităţi selectate în eşantion din celula de selecţie h; mh = numărul de unităţi selectate în eşantion din celula de selecţie h care au răspuns la anchetă;

lhc

- numărul de unităţi din celula de selecţie h care au ataşat starea de răspuns l şi )7,6,4,3,2(l .

Depistarea şi tratarea unităţilor atipice la etapa de inferenţă statistică După ajustarea coeficienţilor de extindere la non-răspunsuri, are loc depistarea unităţilor atipice la etapa de inferenţă statistică. Acest procedeu se recomandă a fi efectuat şi la această etapă pentru a preveni oscilaţiile bruşte ale indicatorilor în cadrul seriilor de timp, datorate dezvoltării rapide a unor unităţi în perioada de referinţă faţă de situaţia din baza de sondaj. Valorile atipice se determină după aceeaşi regulă ca şi la etapa de eşantionare, adică utilizând metoda abaterii interquartilice. În funcţie de valorile raportate de întreprindere, de rezultatele analizei coeficienţilor de variaţie şi marcajelor de valori atipice, coeficientul de extindere final al unităţii se înlocuieşte cu valoarea ”1”. Lansarea cu succes a CITS a permis atingerea obiectivelor propuse de a armoniza statisticile pe termen scurt, relevante pentru ţara noastră, la standardele UE, cu creşterea eficienţei activităţii statistice atât din perspectiva BNS, cât şi a respondenţilor. Date statistice armonizate, astfel, sunt elaborate şi prezentate cu regularitate utilizatorilor, în conformitate cu prevederile PLS O altă realizare importanţă a CITS a constituit eficientizarea activităţii statistice. În rezultatul implementării cercetării integrate, sarcina informaţională asupra agenţilor economici s-a redus în medie cu ca 2 ori, în special pentru reprezentanţii micului business.

Bibliografie selectivă [1]. Anghelache C. Tratat de statistică teoretică şi economică. Bucureşti: Editura

Economică, 2008 [2]. Cara O., Mocanu Iu., Galer L. Abordarea integratoare a statisticii pe termen scurt:

experienţa Republicii Moldova. Revista Română de Statistică, 2012, nr. 6, p. 4-19 [3]. Cook L. Strategic Planning in Statistical Offices – some Insights from the UK

Experience. Statistics in transition, 2003, vol. 6, No 3, p. 353-356. [4]. Cox D.R., Donnelly C.A. Principles of Applied Statistics. Cambridge University Press.

Cambridge, 2011 [5]. Isaic-Maniu A., Mitruţ C., Voineagu V. Statistica pentru managementul afacerilor,

Bucureşti, 1999. [6]. *** Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 305 din 14 aprilie 1999 cu privire la

Concepţia de reformare a sistemului statistic naţional în anii 1999-2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.42-44 din 29.04.1999.


Model for Social Insurance with Definite Benefits and Test of Contributions

Professor Liviu BEGU PhD


Professor Radu Titus MARINESCU PhD [email protected] “Artifex” University of Bucharest


Ligia PRODAN PhD Student [email protected]

Academy of Economic Studies, Bucharest Abstract The evidence of the contribution’s base is realized in a national information system only since April 2001. Previous to this period is the “contest” of certificates which prove incomes not registered in employment records. This competition depends at the level of each person on the keeping of records, the “will”former employer to mention supplementary incomes, the “skill” of the employer in issuing correct, clear or ambiguous certificates. “Unclear” certificates generate labor conflicts, and on their interpretation, the final result of the beneficiary depends. Accidental factors that generate erroneous pensions and repeated revision of decisions, or even the establishment of debts on behalf of the pensioners are a real problem of the system. Two or more persons who have the same annual points, therefore equal pensions, can actually have different salary profiles. The sum of annual points can result from a wide range of combinations. Te test of contributions will place the persons with different salary profiles in the position of obtaining different pensions. Due to these aspects, in the present paper the authors propose a model supposed to avoid these shortcomings. Key words: social insurance, benefits, contributions, model, pensions

JEL Classification: H55

Principiul contributivităţii reprezintă obligaţia de a contribui la Sistemul Public de Pensii şi şansa de a primi în viitor o pensie. În înţelesul curent, chiar şi în rândurile specialiştilor, se consideră că prin contributivitate se apreciază cantitativ contribuţiile. Sistemul actual de pensii nu utilizează testul contribuţiilor, iar punctele stabilite pentru fiecare persoană sunt un concurs de şanse. Demitizarea principiului contributivităţii şi stabilirea beneficiilor după criteriul contribuţiilor este în opinia noastră o abordare mai corectă. Propunerea constă în modificarea formulei de calcul a pensiei din Sistemul Public de Pensii astfel: Pensia pentru limită de vârstă şi vechime completă (Plv) este alcătuită din pensie de bază (Pb) , supliment la pensie (Sp) şi pensie adăugată (Pa).

Plv = Pb + Sp+ Pa


Pensia de bază este pensia medie etalon. Pensia medie etalon rezultă dintr-un număr de ani de contribuţie etalon. Suplimentul la pensie rezultă din anii de contribuţie cu o contribuţie mai mare decât contribuţia etalon. Pensia adăugată rezultă din anii de contribuţie cu o contribuţie mai mică decât contribuţia etalon. A doua soluţie propusă se referă la modificarea metodei de corelaţie a beneficiilor cu salariile prin metoda corelaţiei beneficiilor cu contribuţiile. În final se va avea în vedere constituirea Fondului contribuţiilor voluntare. Acest fond se constituie din contribuţiile asiguraţilor care-şi completează contribuţia etalon. Intrucât nu sunt contribuţii obligatorii şi nu sunt legate de baza de calcul a contribuţiilor, adică de venitul brut realizat, contribuţiile voluntare se vor îndrepta în mod fictiv în recipientul contribuţiilor voluntare, care sunt la dispoziţia asiguraţilor. Acest fond este utilizat în două scopuri: pentru ajustarea pensiilor actualilor pensionari, iar diferenţa dintre profitul fondului şi suma alocată ajustărilor reprezintă activ net la dispoziţia asiguraţilor. În acest fel se realizează două funcţii:

- funcţia de solidaritate, prin furnizarea fondurilor aduse de generaţiile actuale active spre utilizare de către actualii beneficiari;

- funcţia de acumulare a pensiilor viitoare. Posibilitatea de plată anuală a profitului net individual din Fondul contribuţiilor voluntare către asiguraţi, dar şi contractul contribuţiilor voluntare care se încheie anual la data completării contribuţiei etalon, transformă Sistemul Public de Pensii într-un sistem bazat pe încrederea asiguratului. Pensie de bază din Sistemul Public de Pensii. Condiţia obţinerii pensiei de bază este realizarea unui număr de 25 de ani de contribuţii etalon. Numărul de 25 de ani rezultă din calculul dintre Contribuţia etalon la nivelul anului 2010 şi pensia medie estimată pentru această categorie de pensii. Raportul dintre cei doi indicatori este de 18,58, ceea ce arată că din contribuţii adunate într-o perioadă de 25 de ani se pot plăti pensii de bază 18 ani întregi, ceea ce corespunde speranţei de viaţă la vârsta de pensionare a femeilor, care sunt mai longevive. Pensia de bază este determinată de punctajele medii estimate pe baza metodei normative actuale şi sunt cele proiectate de autori şi redate în tabelul de mai jos:


Prin acest model creăm un sistem de pensii anticipativ. Fiecare generaţie cunoaşte nivelul pensiei de bază. Punctajele medii anuale estimate depind de o carieră medie până la data posibilă a implementării modelului. Perioada de contribuţie ulterioară care se ia în calculul punctajului mediu anual estimat aduce câte un punct anual la zestrea de puncte a profilului mediu. Cum se realizează practic această procedură de acumulare a contribuţiilor? Definim contribuţia etalon suma contribuţiilor aferente punctajului mediu anual estimat care ar fi datorată de un asigurat în fiecare din cei 25 de ani de contribuţii viitoare. Cota contribuţiilor asiguratului este în prezent de 10,5% şi poate fi menţinută constantă sau diminuată şi transferată diferenţa în obligaţia de plată a angajatorului. Fie salariul mediu etalon egal cu salariul mediu anual aferent anului 2010. Pentru expunere teoretică, fie acest salariu egal cu 2000 lei. Contribuţiile etalon sunt de asmenea cunoscute.

Cota contribuţiilor este ,tC , unde este contribuţia angajatorului şi

este contribuţia angajatului.

În luna ianuarie a fiecărui an, angajatorul comunică salariatului contribuţiile realizate în anul precedent. Dacă suma contribuţiilor realizate este mai mare decât contribuţia etalon, diferenţa poate fi reportată de asigurat pentru anul următor sau intră în calculul suplimentului la pensie. Dacă suma contribuţiilor realizate este mai mică decât contribuţia etalon, salariatul poate lua decizia să-şi completeze suma contribuţiilor pentru a-şi înregistra un an de contribuţie etalon necesară stabilirii pensiei de bază. Aceste contribuţii sunt independente de venitul salarial şi sunt voluntare. Fiind o componentă voluntară vor fi stocate fictiv în Fondul contribuţiilor voluntare. La sfârşitul fiecărui an, asiguratul este îndreptăţit să primească o anuitate din investirea sumei de către stat. Anuitatea poate fi retrasă sau păstrată în fond. În cazul în care salariatul nu-şi completează contribuţia etalon, acel an va fi un an fără contribuţie etalon şi va fi luat în calcul la Pensia adăugată.


Contribuţia etalon a salariatului poate fi completată de angajator. Aici este riscul ca angajatorii să plătească doar salariul minim pe parcursul anului. Angajatorul va putea plăti doar o sumă forfetară deductibilă fiscal. Contribuţia voluntară poate fi plătită de asigurat prin procente aplicate la salariul brut realizat. Această contribuţie va fi colectată în fondul contribuţiilor voluntare. Colectarea procentuală prin intermediul angajatorului se recompensează de către stat prin acordarea de facilităţi fiscale angajatorului. Contribuţia voluntară poate fi peste limita contribuţiei etalon, recipientul contribuţiilor voluntare va înregistra faptul că pentru această parte a contribuţiei îi revin asiguratului recompense sub forma profitului net. Contribuţia voluntară este o sursă de finanţare acordată sub formă de împrumut gestionarului. Salariatul cu perioade de şomaj sau în inactivitate temporară de muncă nu va putea să înregistreze în acel an o contribuţie etalon. Rezerva de ani neetalon se diminuează. Posibilitatea completării contribuţiei etalon trebuie permisă asiguratului într-un termen de 5 ani retroactiv. În aceste situaţii contribuţiile restante se vor achita la nivelul contribuţiei anului în curs şi fără penalităţi. În anii de contribuţie de la sfârşitul carierei, asiguratul se poate afla în două ipostaze:

Amână ieşirea la pensie pentru a-şi completa durata standard a contribuţiei etalon (până la 25 de ani)

Are deja 25 de ani de contribuţie etalon şi realizează ani suplimentari de contribuţie

În ambele cazuri persoana are dreptul la pensie. În actuala legislaţie, în cazul în care persoana nu solicită pensionarea într-un termen stabilit prin lege, pensia i se acordă cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii. În opinia noastră neplata pensiei pe o perioadă în care îndeplinea condiţiile de pensionare nu este corectă, dreptul la pensie şi plata pensiei nu pot fi condiţionate de depunerea cererii. În cazul condiţiilor vârstelor reduse de pensionare din condiţii cumulative sau chiar dintr-o singură condiţie procedura este mai puţin cunoscută de nespecialiştii în asigurări sociale şi trebuie evitată pierderea de drepturi de pensie. Se impune elaborarea de tabele actuariale precise. Prin sistemul de colectare a contribuţiilor la nivelul Casei Naţionale de Pensii Publice, printr-o procedură de testare a CNP-urilor, asiguraţii care îndeplinesc condiţiile de pensionare în anul următor pot fi informaţi şi li se poate evalua anticipat cuantumul pensiei spre informare. În cazul unei proceduri de pensionare amânate, pensionarul îşi ţine spre păstrare cuantumul pensiei la care are dreptul, şi trebuie acordată o bonificaţie. Această bonificaţie nu se acordă încă în Sistemul de Pensii din România. Bonusul care se acordă pentru anii suplimentari de cotizare în prezent nu reprezintă un bonus pentru amânarea ieşirii la pensie, ci pentru depăşirea stagiului de cotizare. Prima situaţie din cele două expuse, completarea duratei standard a contribuţiei etalon, comportă două proceduri:

testarea anilor de contribuţie etalon şi includerea anilor în care nu s-a realizat contribuţia etalon la perioada de calcul a pensiei adăugate


testarea duratei de cotizare realizată peste durata standard de cotizare şi conversia contribuţiilor aferente pentru calculul suplimentului de pensie.

Cea de-a doua situaţie se soluţionează prin aplicarea a două proceduri: testarea duratei de cotizare realizată peste durata standard de cotizare şi

conversia contribuţiilor aferente pentru calculul suplimentului de pensie testarea anilor de contribuţie etalon şi includerea anilor suplimentari în care s-

a realizat contribuţia etalon la perioada de calcul a suplimentului de pensie. Suplimentul de pensie se calculează pe baza a două componente: contribuţii peste contribuţia etalon din cei 25 de ani standard cu contribuţii etalon şi contribuţiile din anii suplimentari de cotizare care sunt mai mari decât contribuţia etalon. Fondul de rezervă şi contribuţii voluntare este garantat de stat şi are un profit cel puţin egal cu rata dobânzii de referinţă. Fie 10% rata de rentabilitate a fondului de rezervă şi contribuţii voluntare şi 3% procentul de ajustare a pensiilor conform scenariului moderat. Profitul fondului nu este supus impozitării. Din profitul fondului se distribuie 3% la ajustarea pensiilor şi 7% la dispoziţia asiguraţilor. Constituirea acestui fond în Sistemul Public de Pensii va crea o atracţie pentru asiguraţii din acest sistem şi va constitui o reală concurenţă fondurilor de pensii private care vor căuta soluţii de atragere a aderenţilor. Anumite categorii profesionale au stagii standard de cotizare de 20 de ani şi nu pot fi obligate, prin natura profesiei lor (balerini, cascadori, etc) să realizeze stagii de cotizare mai mari. În aceste cazuri, prin testul contribuţiilor statul poate subvenţiona diferenţa contribuţiilor. Politica economică nu ar trebui să influenţeze modul de stabilire al pensiilor. Formula de calcul a pensiilor poate conţine criterii sociale stabilite în comun acord cu reprezentanţii patronatelor, a persoanelor vârstnice şi a specialiştilor în domeniul asigurărilor. În opinia noastră determinarea suplimentului la pensie poate conţine un coeficient funcţie de criterii sociale, aşa cum am întâlnit la ţările scandinave. Sistemul informatic actual permite o adaptare rapidă la un nou mod de calcul. Testul contribuţiilor se utilizează pe bazele de date actuale, fiind necesară o completare a structurii bazei de date şi un soft adaptat care este simplu de realizat pentru gestionarea bazelor de date. Pentru urmărirea algoritmului propus1 şi a modului de soluţionare a diferitelor cazuri apar următoarele tipologii: Cazul nr.1: Numărul de ani de contribuţie etalon este mai mare decât durata standard a contribuţiilor etalon de 25 de ani . Cazul nr.2: Numărul de ani de contribuţie etalon este mai mic decât durata standard a contribuţiilor etalon de 25 de ani, dar stagiul de cotizare este mai mare decât stagiul standard de cotizare. Cazul nr.3: Numărul de ani de contribuţie etalon este mai mic decât durata standard a contribuţiilor etalon de 25 de ani , stagiul standard de cotizare nu este depăşit. 1 Anghelache, C., Bugudui, E., Lilea, F.P.C- „Evaluarea legăturilor dintre indicatorii proprietății utilizând metoda regresiei multiple”, Scientific Research Themes/Studies Communications at the National Seminary „Octav Onicescu”, Romanian Statistical Review Trim. 3/2012, pp. 206-212


Cazul nr.4: Numărul de ani de contribuţie etalon completat prin contribuţii voluntare. La pensia de bază am utilizat valoarea pentru un punct de pensie proporţional cu numărul anilor de contribuţie etalon (/25 ani). Putem utiliza pensia medie estimată. O altă discuţie este durata contribuţiilor etalon. Există ţări care consideră 20 de ani ca fiind o durată suficientă. Bibliografie selectivă [1]. Anghelache, C., (2008) - „Tratat de statistică teoretică şi economică”, Editura

Economică, Bucureşti [2]. Anghelache, C., Lilea, F.P.C., (2012) - „Econometrie”, Editura Artifex, Bucureşti


Methods for the Correlation and Valuation of Benefits in the Social Security System

Senior Lecturer Virginia CUCU PhD



Oleg CARA PhD Student [email protected]

National Institute for Statistics of Moldavia Valentin BICHIR PhD Student

Academy of Economic Studies, Bucharest

Abstract

The universal pensions schema has mandatory character and is guaranteed by the state. State is an administrator of the socialsecurity systems and sometimes as finance provider. In case of financial dis-equilibrium situations of the social insurance balance, the state grants loans to finance the deficit. As social security is a fundamental right of man, state has the responsibility to correlate benefits and ensure an adequate level of pensions. The correlation of benefits is in the first row linked to the insurable incomes. From the study of social security system it can be outlined that at global level, more methods were shaped to correlate benefits depending on the correlation of benefits with certain factors. Benefits inside the universal social security program are distributed through specific methods at the level of each country, that adops a certain calculation formula. Key words: pension, social insurance, benefits, indicators, correlation method

JEL Classification: C50, H55, J26 1. Metode de corelare a beneficiilor În cadrul tipurilor de sisteme obligatorii de pensionare s-au conturat mai multe metode de stabilire a beneficiilor, dintre care amintim: beneficii în sumă forfetară; beneficii legate de câştigurile salariale; metoda testării veniturilor; metoda sumei forfetare universale; fondurile Provident; beneficii din pensii ocupaţionale şi beneficii din scheme individuale de pensii.

Metoda beneficiilor în sumă forfetară constă în aceea că pensia se stabileşte ca o sumă fixă în funcţie de anii de serviciu sau de rezidenţă în mod independent de veniturile persoanei. Aceasta este finanţată din contribuţiile angajatorilor şi angajaţilor sau din ambele surse. De exemplu, beneficii în sumă forfetară corelată cu metoda beneficiilor legate de câştigurile salariale se întâlnesc în: Albania, Cehia, Luxemburg, Norvegia, Rusia, Polonia. Beneficiile în sumă forfetară corelată cu metoda testării veniturilor se repartizează în: Irlanda, Olanda, Cipru. După metoda beneficiilor legate de câştigurile salariale, pensia se stabileşte în funcţie de veniturile persoanei.


Aceasta este finanţată din contribuţiile angajatorilor şi angajaţilor sau din ambele surse. De exemplu, beneficii legate de câştigurile salariale se stabilesc în: Andorra, Monaco, San Marino, Serbia, Spania, Filipine, Algeria, Egipt, Libia, Maroc, Niger, Congo, în general în ţările din Africa şi America de Sud. Beneficii legate de câştigurile salariale şi a sumei forfetare universale se stabilesc în Lichtenstein. Metoda beneficiilor legate de câştigurile salariale şi metoda conturi individuale se întâlnesc în: Croaţia, România, Slovacia, Ungaria. În plus în Bulgaria se utilizează şi metoda de testare a veniturilor. Utilizând metoda testării veniturilor, pensia se plăteşte persoanelor eligibile, ale căror venituri sau bunuri proprii sau ale familiei, sau în ambele cazuri, acestea se situează sub nivelul minim stabilit de guvern. Această pensie este în general finanţată din contribuţii ale statului. Exemple de ţări care utilizează metoda de corelare a beneficiilor cu metoda testării veniturilor şi a sumei forfetare şi a câştigurilor salariale: Estonia, Lituania. Beneficiile corelate prin metoda testării veniturilor şi a câştigurilor salariale: Italia, Letonia, Moldova, Portugalia, Ucraina, Slovenia, Grecia, Italia, Brazilia. Metoda veniturilor şi ratei forfetare universale este utilizată în Canada. În unele ţări se aplică metoda sumei forfetare universale, pensia stabilindu-se în sumă fixă funcţie de criteriul rezidenţei şi este independentă de venituri. Această pensie este în general finanţată din contribuţii ale statului. Spre exemplu, beneficii în sumă forfetară universală corelată cu metoda testării veniturilor se stabilesc în: Danemarca, Rusia (care foloseşte şi testul sumei forfetare). Fondurile Provident prevăd corelarea contribuţiilor angajaţilor şi angajatorilor care sunt colectate în fonduri speciale administrate public. Beneficiile sunt plătite ca sume forfetare cu dobândă acumulată. Această metodă este caracteristică ţărilor din Asia: Indonezia, India, Singapore, Sri Lanka, Brunei. Ca singură metodă şi schemă de pensii este utilizată în Kenya, Uganda, Malaiezia, Indonezia, Fiji, Kiribati, Sri Lanka. Prin metoda beneficiilor din pensii ocupaţionale, angajatorii sunt obligaţi prin lege să finanţeze scheme de pensii ocupaţionale. În anumite situaţii pot contribui şi angajaţii la finanţarea schemei. Beneficiile sunt plătite ca o sumă forfetară, anuităţi sau pensii. Metoda beneficiilor din pensii ocupaţionale este utilizată în Australia (împreună cu testarea veniturilor). Metoda beneficiilor din scheme individuale de pensii prevede că salariaţii şi uneori angajatorii plătesc contribuţii ca procent din suma câştigurilor într-un cont individual administrat public sau privat. Fondul este ales de angajat. Capitalul acumulat într-un cont individual este folosit pentru achiziţionarea de anuităţi, pentru a face retrageri programate, ori ambele şi poate fi plătit şi ca o sumă forfetară. Metoda este utilizată în: Bulgaria, Croaţia, Estonia, Ungaria, Lituania, Polonia, România, Rusia, Slovenia, Slovacia, Suedia, China, ca metodă introdusă în ultimii ani în sistemul de conturi private individuale pentru generaţiile noi. 2. Indicatori de evaluare a sistemelor de securitate socială Evaluarea sistemelor de securitate socială este posibilă prin sistemul de indicatori la nivel naţional şi mondial care vizează aria de acoperire şi nivelul veniturilor asigurate.

Un aspect evidenţiat de OIM este acela că includerea ramurilor de securitate socială în cadrul Sistemului de securitate socială, din punct de vedere istoric, nu este direct legată de nivelul de dezvoltare economică al ţării. Cele mai importante ramuri ale securităţii sociale, pe o scară a evoluţiei istorice începând cu anul 1800, au fost integrate în diferite etape istorice, în raport de care se poate evalua nivelul dezvoltării umane.


Pentru extinderea securităţii sociale, Departamentul de Securitate Socială a OIM a dezvoltat o platformă globală de partajare a cunoştinţelor prin GESS (Global Extension of Social Security), care oferă un mediu internaţional multidisciplinar de cunoştinţe şi servicii de asistenţă tehnică în acest domeniu. În acest cadru sunt selectaţi indicatori statistici pentru caracterizarea Sistemului de securitate socială şi de apreciere a nivelului securităţii sociale şi a ariei de răspândire. În clasificarea GESS , indicatorii au fost cuprinşi în următoarele grupe:

indicatori ai schemelor de beneficii pe termen lung indicatori ai schemelor de beneficii pe termen scurt indicatori ai schemelor de sănătate şi îngrijire medicală

Fiecare grupă de indicatori conţine 4 subgrupe după natura indicatorului: aria de acoperire, beneficiile, finanţarea şi administrarea. Beneficiile pe termen lung, din care fac parte şi pensiile, sunt caracterizate prin 81 de indicatori, din care 30 de indicatori sunt principali. Gruparea este făcută pe baza unui criteriu de prioritate. Indicatorii ariei de acoperire sunt: numărul persoanelor asigurate; modificarea (creşterea/ descreşterea) numărului de persoane asigurate; numărul de persoane asigurate care sunt acoperite conform legii; rata de acoperire a persoanelor asigurate; numărul persoanelor autoasigurate; modificarea numărului de persoane autoasigurate; numărul de persoane autoasigurate care sunt acoperite conform legii; rata de acoperire a persoanelor autoasigurate; numarul de beneficiari; modificarea (variaţia) numărului de beneficiari; numărul potenţialilor beneficiari; rata de acoperire a numărului de beneficiari; numărul de angajatori care contribuie; numărul de angajatori care în mod legal ar trebui să contribuie; rata de acoperire a numărului de angajatori.


Indicatorii de măsurare a beneficiilor sistemului de pensii aplicat trebuie consideraţi şi analizaţi împreună. Indicatori consideraţi: beneficiul mediu; creşterea sau descreşterea nivelului mediu al beneficiilor; rata de ajustare (inflaţia); rata de ajustare (salarii); rata medie de înlocuire (beneficiu mediu/ salariu mediu); prestaţia medie din decila beneficiarilor -prestaţia medie lunară pentru cei care primesc cele mai mici prestaţii (10% din totalul beneficiarilor); modificarea prestaţiei medii; rata prestaţiei medii; pragul sărăciei (prestaţia medie/salariul minim); beneficiul mediu din 10% din cei care primesc cele mai mari beneficii (top decila); modificarea beneficiului mediu (cele mai mari beneficii); rata beneficiului mediu top-decila; rata de înlocuire medie pentru noii beneficiari; modificarea ratei de înlocuire medii; rata beneficiului de înlocuire mediu pentru noii intraţi. 3. Corelaţia dintre vârsta standard, rata de dependenţă şi speranţa de viaţă Legătura directă care există între baza demografică şi Sistemul de securitate socială a făcut ca un indicator statistic frecvent analizat să fie rata de dependenţă exprimată ca raport al numărului de persoane de peste 64 de ani în totalul populaţiei. Vârsta standard de pensionare, aşa cum este prevăzută în Codul european al Securităţii sociale este de regulă de 65 de ani în cea mai mare parte a ţărilor lumii. În Europa, rata de dependenţă este cea mai mare în Monaco (26,1%), Germania (20,5%), Italia (20,4), iar cea mai mică rată este în Moldova (10,6%), Rusia (12,9%) şi Polonia (13,5%). În România se înregistra o rată de dependenţă de 14,9%, în timp ce rata de dependenţă calculată ca raport între populaţia în vârstă de 0-14 ani şi peste 64 ani în totalul populaţiei era de 43% la nivelul anului 2010. Ţările cu cea mai redusă rată de dependenţă sunt ţările din Africa Centrală şi de Nord şi Mexicul şi Haiti din America.

Rata de dependenta

14.1

9.2

4.4

4.3 6.6

613

10.7

3.9

2.8

2.6 4.6

2.6 4.4

2 2.5 4.6

13.9

8.212.9

22.6

4.1

13

10.2

26.1

15.4

12.9 17.2

16.6

13.520.5

20.4

17.8

15

14.9 18.3

10.6

0

5

10

15

20

25

30

Canad

aHaiti

Mexic

SUA

R.C.A

frica

naCongo

Kenya

Niger

Africa

de S

ud

China

Japonia

Noua Zeela

nda

Monac

oRusia

Mare

a Brit

anie

German

ia

Portugalia

Romania

Mold

ova

Canada Chile Haiti Honduras MexicPeru SUA Argentina R.C.Africana ChadCongo Egipt Kenya Libia NigerUganda Africa de Sud Australia China Hong KongJ i N l N Z l d Si M

Sursa datelor: SSPTW: The Americas, 2009, SSPTW: Africa, 2009, SSPTW; Asia and the Pacific, 2010, SSPTW: Europe, 2010 Din punct de vedere al ratei relative de dependenţă, indicatorul statistic a înregistrat valori de 108,8% în Niger, 105,1% în Uganda şi apropiate de 100% în alte ţări africane, ceea ce arată că dependenţa economică a categoriilor 0-15 ani şi peste 64 de ani este foarte mare. În ţările cu o speranţă de viaţă relativ redusă, cum este şi cazul României, rata de dependenţă relativă se situează între 40-55%.


Indicatorii demografici care intră în formula de calcul al pensiilor este speranţa de viaţă la naştere şi speranţa de viaţă la vârsta de pensionare.

Speranta de viata si varste le standard de pensionare

79.2

76.2

70.7

74.977.7

72.5

47.248.7

47.2

69.3

56.3

52.9 51.8

80

72.3

80.1

67.2

79.1 78.5

85.8

61.9

78.6 77.8

72.3

77.8 78.676.1

79.2

70.3

79.6

67.4

78.5

79.9

45

50

55

60

65

70

75

80

85

90

95

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33

Speranta de viata femei Speranta de viata barbatiVarsta pensionare femei Varsta pensionare barbati

Sursa datelor: SSPTW: The Americas, 2009, SSPTW: Africa, 2009, SSPTW; Asia and the Pacific, 2010, SSPTW: Europe, 2010 În funcţie de diferenţa dintre durata medie de viaţă şi speranţa de viaţă la vârsta de pensionare, ţări europene îşi stabilesc formula de calcul a beneficiilor din pensii. În general cei doi indicatori, vârsta standard de pensionare şi speranţa de viaţă la naştere sunt corelaţi în mod direct, cu unele excepţii pe care le întâlnim în ţările africane în care se înregistrează o speranţă de viaţă redusă, cum sunt: Congo (47,2 ani), Chiad (47,2 ani) şi Republica Africană (48,7 ani). Vârstele standard de pensionare în aceste ţări sunt mai mari decât speranţa de viaţă. Numărul cel mai mare de ani pe care îl poate trăi o persoană după împlinirea vârstei standard de pensionare este în Monaco (20,8 ani la bărbaţi şi 28,9 ani la femei), Singapore (23,5 ani ; 28,4 ani ), Marea Britanie (13,8 ani ; 22,3 ani), Chile (11,2 ani; 22,3 ani), Japonia (15,1 ani; 22,2 ani), Spania (13,6 ani; 19,7 ani), Australia (15 ani; 20,4 ani), Suedia (14,6 ani; 18,6 ani), Canada (14,2 ani; 18,6 ani). Deşi între speranţa de viaţă există diferenţe, vârstele de pensionare sunt în general egale pentru femei şi pentru bărbaţi, sau mai mici cu până la 5 ani pentru femei.


Economică, Bucureşti. [2]. Anghelache, C., Lilea, F.P.C., (2012) - „Econometrie”, Editura Artifex, Bucureşti. [3]. Anghelache, G.V., (2004) – „Piaţa de capital. Caracteristici.Evoluţii.Tranziţii”,

Editura Economică, pp.20-30. [4]. Anton-Carp, A., Gorbe-Perşa, I., (2009)– „The Influences of the migration phenomen

on the Social Security System”, Management in the Worldwide contemporary challenges, Ed.Niculescu, 2009, ICMIE2009- pag.247-254 .

[5]. Clark, G. (2001) – „Requiem for a national ideal? Social solidarity,the crisis of French social security and global financial markets”– Environment and Planning A 33(11), pp. 2003 – 2024.


[6]. Gîlcă, C. (2009) - „Codul european al muncii şi securităţii sociale adnotat”, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti.

[7]. Kutzin, J., Ibraimova, A., Kakab, M., O’Dougherty, S., (2009) - „Bismarck meets Beveridge on the Silk Road:coordinating funding sources to create a universal health financing system in Kyrgystan”, pp.549.

[8]. Moarcăş, Costea, C. (2011) - „Instrumente de coordonare a sistemelor de securitate socială”, Ed.C.H. Beck.


Scientific International Approaches on Social Security Models

Professor Vergil VOINEAGU PhD [email protected]


Daniel DUMITRESCU PhD Student [email protected]

Diana Valentina SOARE PhD Student Academy of Economic Studies, Bucharest

Abstract Often, the question arises if everyone receives integrally (minus administrative expenses) the contributions and especially if them, let in the care of the administrator to use them, will be given back at actual values or with a supplementary sum to replace the lack of usage of sums, that is interest. In the frame of public retirement systems we faced inly the promision of benefits and each promise can be respected or not. This aspect is guarded by the World Labor Organization and the Court for Human Rights. Another objective problem emphasized in this paper is the maturity state of the system, which occurs after 60-70 years, that is almost after a period equal to the age of a generation. The particularities of manifestation of the influence factors of the Social security systems and the freedom to choose the national model led to the occurrence of new different models, in the phase of system maturity, or to the adaptation of the existing ones. Key words: overlapped generations model, social security, pensions, Stiglitz-Yun theory

JEL Classification: H55 Importanţa Sistemului de securitate socială asupra climatului social şi asupra economiei sunt suficiente motive pentru ca la nivelul fiecărei ţări, al grupurilor şi al fiecărei persoane să se pună o serie de întrebări la care cercetătorii sunt chemaţi să răspundă înaintea guvernanţilor sau la solicitarea acestora. Din concluziile evoluţiei formelor de asigurare şi din modelul demografic stilizat al lui Chicon rezultă că adaptarea modelului de securitate socială şi în particular al modelului sistemului de pensii se impune periodic. Este de preferat ca schimbările parametrilor standard ale sistemului de pensii să se producă la intervale mai mari de timp întrucât în domeniul pensiilor ne raportăm la riscuri acoperite pe termen lung. Chiar dacă într-un sistem de pensii parametrii sunt menţinuţi la un nivel constant pe o durată mai lungă de timp, actuarii au rolul de a veghea asupra echilibrului financiar al sistemului. Primele sisteme de securitate socială au avut înrădăcinat principiul solidarităţii sociale şi în mod obiectiv resursele adunate de la generaţiile active au fost suficiente pentru a acoperi riscurile de bătrâneţe, de boală sau deces, precum şi celelalte riscuri pentru care s-au conturat alte ramuri ale securităţii sociale.


Modelele aveau la bază relaţia de echilibru între sursele financiare şi beneficiile distribuite şi plecau de la principiul că fiecare generaţie tânără contribuie pentru generaţiile vârstnice sau pentru persoanele care nu-şi mai puteau asigura prin muncă veniturile necesare. Deşi sistemele de pensii erau obligatorii şi sunt încă, siguranţa zilei de mîine nu era pusă la îndoială. „A contribui azi pentru mîine” a devenit o cutumă, deşi în realitate nu se produceau economisiri decât cu titlu de excepţii şi ne referim aici la constituirea fondurilor pentru pensiile suplimentare. Economiile generaţiilor active erau împrumutate generaţiilor în vârstă, părinţilor sau bunicilor. Principiul „copiii contribuie pentru părinţi” nu mai are astăzi acelaşi înţeles. Fiecare om în vârstă este convins că el îşi plăteşte pensia. Această afirmaţie este adevărată într-un sistem redistributiv în situaţia fictivă în care ar exista o singură generaţie care ar face economisiri, sau în cazul în care s-au adunat atâtea rezerve încât contribuţiile sunt păstrate până când fiecare persoană activă îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru a-şi primi beneficiile din surse proprii. Deşi sunt nuanţe diferite, în opinia noastră ambele sunt adevărate. Pentru ca ambele afirmaţii să fie adevărate, între copii şi părinţi ar trebui să ne imaginăm Statul, ca administrator al resurselor, care colectează toate contribuţiile într-un recipient. Dacă acest recipient s-ar umple vreodată, atunci părinţii primesc înapoi contribuţiile lor şi copiii pe ale lor. Dar un gestionar, prin fişa postului, este dator să se aprovizioneze şi are voie să „vândă”. Succesul modelului Pinera s-a propagat în multe ţări. Columbia, El Salvador, Mexic, Peru şi Uruguay au adoptat un model similar. În ultimii ani, ţările europene au avut de ales tipul modelului administrat privat pentru a asigura viitorul generaţiilor numeroase. Modelul scandinav a fost şi el exportat, iar scandinavii au sugerat care ar fi condiţiile ca modelul lor să fie adoptat nu doar în America, ci chiar în ţările din zona baltică. Modelul australian al pensiilor ocupaţionale s-a răspândit şi poate fi o soluţie pentru pensiile complementare în orice ţară cu o economie medie sau dezvoltată. În cazul în care într-o schemă de pensii este definit un model şi se introduce o schemă complementară pentru un număr de generaţii sau pentru noii intraţi în sistem, este necesară setarea parametrilor. Dificultăţile de finanţare ale sistemelor de securitate socială au generat o altă întrebare pentru generaţiile active: Cât este suficient să contribui? Generaţiile beneficiare s-au întrebat care este nivelul beneficiilor pe care ar trebui să le primească. Răspunsuri au dat mulţi autori în studiile lor şi în mod cert nimeni nu poate primi înapoi contribuţiile plătite.

1.Modelul generaţiilor suprapuse (OLG) Teoria economică a lui Irving Fisher a constituit sursă de inspiraţie pentru modelul generaţiilor suprapuse (OLG). Modelul OLG este un model economic şi constă într-o reprezentare teoretică simplificată a proceselor economice printr-un set de identităţi şi ecuaţii care descriu comportamentul agenţilor şi interacţiunile dintre ele. Agenţii economici sunt reprezentaţi de generaţii. Fiecare generaţie trăieşte o perioadă finită, dar suficient de mare pentru ca o parte a perioadei de viaţă să fie trăită simultan cu generaţia următoare. După primul război mondial economistul francez Allais a introdus conceptul modelului generaţiilor suprapuse. Scopul unui model OLG este identificarea relaţiei dintre economisire şi consum, găsirea soluţiilor pentru asigurarea resurselor financiare pentru


generaţiile care nu mai produc, studierea schimbării comportamentului consumatorilor în diferite faze ale vieţii lor. Pornind de la teoria consumului, constatăm că într-un model OLG consumatorii sunt persoane care trăiesc n perioade(n ≥ 2) , cel puţin egale cu n. Persoanele născute în n perioade diferite coexistă în orice perioadă determinată de timp t. La sfârşitul perioadelor de timp n, primii consumatori dispar. În cadrul unui model OLG în care persoanele reprezintă generaţii ale populaţiei, prin reproducere va exista o succesiune infinită de consumatori pentru n perioade. În esenţă pentru că există un număr infinit de agenţi, în economie starea de echilibru nu este unică şi nici nu este eficient. Între agenţi există o competiţie şi prin urmare există echilibre multiple. Prin criteriul Cass (1972) se testează condiţiile necesare şi suficiente pentru cazul în care alocările competitive nu sunt eficiente. În cazul în care există un dezechilibru între consum şi economisire în defavoarea economisirii poate să apară un „planificator social” care să schimbe parametrii consumului de la o generaţie la alta. Cu toate acestea se poate afirma că nivelul stării de echilibru corespunde ratei Regulii de aur a economisirii din modelul de creştere economică a lui Solow şi să se poată garanta un echilibru intertemporal. Cercetările empirice pe această temă au arătat că autoeconomisierea nu este o problemă majoră a lumii reale. Modelele OLG justifică existenţa banilor ca mijloc de schimb. Nivelul acestui transfer sunt o caracteristică a bunăstării. În literatură acest model al generaţiilor suprapuse (OLG) a fost popularizat de către Paul Samuelson (1958). Edmund S. Phelps (1961) a introdus conceptul „Regula de aur”. Politicile economice pot avea efect asupra ratei de economisire pentru a atinge nivelul Regulii de aur într-o stare de echilibru a economiei. Pieter Diamond (1965) a construit un model OLG cu un sector de producţie agregat. Modelele pur teoretice concepute de Allais şi dezvoltate de Samuelson şi Diamond au fost transpuse în practică începând cu anul 1987, când boomul demografic a redeschis interesul cercetătorilor pentru a crea modele de mari dimensiuni cu mai multe generaţii. Paul Samuelson este un nume de referinţă care a dezvoltat modelul Modigliani pentru determinarea optimului într-un sistem de securitate socială, pe baza teoriei ciclului de viaţă. Gheorghe Oprescu a popularizat Modelul Ando-Modigliani-Brumberg şi arăta că varianta modelului AMB cu contribuţii la fondul de pensii este o abordare mult mai realistă. Auerbach şi Kotlikoff, preocupaţi de creşterea numerică a generaţiilor născute în anii 1940 şi 1950 au extins modelele anterioare OLG incluzând securitatea socială ca segment (sector) al modelului. Auerbach şi Kotlikoff (1987) au folosit 55 de perioade ale ciclului de viaţă pentru simularea modelului. Dezvoltarea modelelor OLG a captat atenţia cercetătorilor care au luat în calcul evoluţiile demografice şi efectul pe termen lung asupra Sistemului de securitate socială. Concluziile acestora au fost acelea că generaţiile au un comportament spre consum şi spre economisire diferit de la o generaţie la alta înainte şi după pensionare. În perioada de început a vieţii active, persoanele au o putere de muncă pe care o vând agenţilor economici pentru a avea bunuri sau active. Ei le produc, le dobândesc şi le transmit generaţiilor următoare. Pentru generaţiile tinere, economisirea este îndreptată spre consumul din perioada în care vor fi generaţii vechi. Consumul atunci când vor fi generaţii vechi este finanţat prin economiile adunate în timp. De la acest aspect a apărut ideea că economiile se acumulează în perioada în care generaţia este tânără şi persoanele fizice trebuie să transmită o parte a veniturilor lor din salarii, deci o parte a puterii lor de muncă şi a rentabilităţii


activelor, astfel încât ei să continue să consume chiar şi atunci când puterea lor de muncă nu le mai permite să producă. Aceasta înseamnă că în perioada care începe de la data pensionării, omul consumă o parte a acumulărilor sale. Soluţii numerice ale modelelor OLG au fost popularizate pentru modele de mari dimensiuni, cu mai multe generaţii. Politica fiscală a jucat un rol important în analiza securităţii sociale, care a fost modelată pe ţări cu structuri demografice diferite. Galor (1992) a elaborat un model OLG cu două sectoare care produc bunuri de consum şi bunuri pentru investiţii.

Miles (1999) a construit numeroase modele OLG pentru a analiza implicaţiile modificărilor în profilele de vârstă ale populaţiilor, ale economiilor şi ale politicilor fiscale. Un studiu realizat de Miles s-a concentrat pe analiza ratei de economisire pe grupe de vârstă în ţările Canada, Japonia, Germania, Italia, SUA şi Marea Britanie.

Pentru fiecare generaţie a fost construită o funcţie de utilitate de forma : it

it

iTt

ititi

lcuU

)1/())/11/()]}1(,[({ )/11(

În sistemul de ecuaţii s-au adăugat restricţiile bugetare de tipul:

itititittitpcywrw 1

)1(

Acumulările totale pentru fiecare generaţie au fost reprezentate prin identitatea:

it

t

tiitt

ww

60

Nivelul total al producţiei este dat de o funcţie Cobb-Douglas, din care rezultă rata de economisire:

1

tttLAKQ ,

itit

t

tiitt lhL

60

ttWK

1)/(ttt

KLAr

În modelele OLG s-au introdus sectoare suplimentare de producţie care produc bunuri diferite prin angajarea forţei de muncă şi prin utilizarea capitalului. Utilizarea modelelor teoretice de tip OLG şi a modelelor aplicate a fost extinsă în analiza economică atunci când s-a observat fenomenul îmbătrânirii populaţiei, fenomen accentuat în ţările cu economii în tranziţie. Modelarea demografică în cadrul modelelor OLG a fost utilizată pentru previzionarea populaţiei totale şi pe grupe de vârstă. Constatările potrivit cărora ritmuri de creştere mai mari au generaţiile de peste 60 de ani au determinat societatea în ansamblu să găsească soluţii la problemele de securitate socială, la susţinerea consumului pentru generaţiile în vârstă şi la reorientarea modelelor sociale aplicabile. Tranziţia demografică va influenţa balanţele viitoare ale sistemului de securitate socială şi repartiţia pe tipuri de cheltuieli pentru pensii, asistenţă socială, sănătate şi educaţie. Joel Fried şi Willem Buiter, la începutul anilor ’80 au arătat că fluxurile comerciale între naţiuni şi fluxurile de capital reprezintă şi o conştientizare a problemei de creştere economică cauzată de influenţa proceselor demografice, iar stimulentele pentru migraţie sunt o soluţie temporară pentru dezechilibrul demografic din diferitele ţări.


Oded Galor şi Shoukang Lin au adus contribuţii importante la analiza teoretică a comerţului internaţional folosind modele OLG. Tabellini (1991) a utilizat modelul OLG şi a arătat că în cazul a două generaţii suprapuse intervine o coalizare a primei generaţii. Andrew Mountford şi Cremers Emily au utilizat modele de tip OLG şi au demonstrat că echilibrul comercial dinamic într-un cadru OLG nu implică întotdeauna câştiguri pentru partenerii comerciali şi bunăstare. Turalay Kenc şi Serdar Sayan (2001) au utilizat rezultatele dintr-un model aplicat OLG în care au studiat comerţul dintr-o ţară cu venituri medii la începutul perioadei de tranziţie demografică spre un fenomen de îmbătrânire a populaţiei. Fluxurile comerciale şi de capital sunt canale ale ţării cu venituri mai mici prin care importă efectele îmbătrânirii populaţiei. Potrivit autorului Sayan Serdar, tranziţia demografică a început mai devreme în ţările industriale decât în ţările în curs de dezvoltare, ponderea populaţiei în vârstă a atins cote critice, ceea ce a determinat probleme de gestionare ale sistemului public de pensii. Ponderea scăzută a populaţiei în vârstă de muncă ridică probleme legate de diminuarea ofertei de muncă de pe piaţa internă. Consumul diferit al generaţiilor în vârstă faţă de consumul generaţiilor tinere va avea ca impact schimbarea raportului de economisire din venitul naţional precum şi modificări în structura consumului. Evoluţiile demografice vor afecta modelele de creştere economică ale economiilor ţărilor puternic industrializate, dar şi alocarea resurselor de muncă la nivel mondial. “Albirea” naţiunilor mai bogate ca o repercursiune a globalizării este în detrimentul acestora, dar este un fenomen grav care duce la adâncirea sărăciei în ţările din care s-a produs exodul populaţiei. Conform ONU, populaţia lumii va ajunge la jumătatea secolului la 9,3 miliarde, din care persoanele cu vârsta mai mare de 60 de ani se va tripla până în anul 2050 (2 miliarde persoane faţă de 629 milioane cât este în prezent), probleme care ar putea fi modelate şi în viitor cu ajutorul acestor tipuri de modele. Serdar Sayan (2003) a dezvoltat aceste modele prin includerea migraţiei în modelele OLG şi a studiat direcţiile schimburilor de mărfuri şi de forţă de muncă între Turcia şi Germania. Modelul a plecat de la ipoteza: două ţări care produc două bunuri şi au economii închise. A completat modelul prin includerea efectului migraţiei asupra economiei şi asupra structurii demografice. Populaţia dintr-o ţară este relativ tânără şi creşte mai repede decât în cealaltă. Sunt utilizate rezultatele obţinute în cadrul scenariilor de simulare alternativă din cadrul unui model dinamic de echilibru general cu generaţii care se suprapun. Profilurile diferite de vârstă sunt prezentate pentru a crea diferenţe salariale în condiţii de autarhie. Costurile de producţie şi preţurile relative sunt diferite, ceea ce oferă bazele pentru iniţierea comerţului între cele două ţări. Mai mult, dacă este permisă mobilitatea forţei de muncă între ţări diferite, diferenţele salariale oferă stimulente pentru lucrători să migreze de la o ţară cu rată mare de creştere a populaţiei la cealaltă. Cu alte cuvinte, tranzacţionarea de mărfuri şi de capital în ţările cu mari economii în termenii stabiliţi de acestea pot expune aceste ţări mici la efectele de îmbătrânire ale populaţiei mai devreme decât ar fi fost expuse de propria tranziţie demografică. În plus, scăderea ofertei de muncă şi creşterea salariilor şi a standardelor de viaţă în ţările cu populaţii ce îmbătrânesc rapid poate să inducă migraţia forţei de muncă din ţările mici cu populaţii predominant tinere. În timp ce aceasta este deja o problemă importantă pentru SUA şi Canada faţă de Mexic în cadrul NAFTA, sau UE faţă de ţările adiacente, actuala tendinţă demografică este probabil să crească presiunile pentru mobilitatea sporită a forţei de muncă la nivel transfrontalier în viitor. Aceasta implică o creştere a ratei de dependenţă


în majoritatea ţărilor OECD care poate deveni în curând un subiect de îngrijorare, chiar şi pentru ţările în care creşterea ponderii persoanelor în vârstă nu este încă o problemă de mare prioritate pentru economia naţională. Introducerea comerţului în model impune ca şi condiţiile de echilibru în autarhie să fie modificate astfel încât să se permită exporturile şi importurile. Conform teoremei Heckscher-Ohlin, ţara care este relativ abundentă în capital (muncă) trebuie să exporte bunul a cărui producţie este relativ intensivă în capital (forţă de muncă). În modelul lui Sayan, ţara cu rata scăzută de creştere a populaţiei era Germania, care era ţara abundentă în capital. . Având în vedere că liberul schimb va conduce la o egalizare a preţurilor în ambele

ţări, în fiecare perioadă, Bt

At pp , relaţie valabilă oricare ar fi t. Ecuaţia face

posibilă determinarea preţului global, o dată ce Atk şi B

tk sunt cunoscute.

Permiterea migraţiei impune introducerea unui criteriu de decizie, care este presupus să se bazeze pe diferenţele de salarizare între ţări. În orice moment de timp, există două tipuri de lucrători nou-născuţi în ţară abundentă în forţă de muncă ( B), lucrători ce iau în considerare migrarea în ţara A, atâta timp cât există salarii suplimentare ce pot fi câştigate (aceştia sunt numiţi lucrători mobili), şi lucrătorii care nu vor considera salariile mai mari ca stimulente destul de puternice încât să migreze. Un lucrător mobil născut în B decide dacă să migreze sau nu uitându-se la diferenţele de salarizare pe care le consideră el că vor fi menţinute între A şi B în timpul vieţii sale de lucru, din moment ce se presupune a nu avea informaţii despre deciziile de migrare ale colegilor din ţara sa. Deci, chiar dacă migrarea în masă de la ţara B la ţara A este obligată să aducă salariile în A către ratele ţării sale, lucrătorul nu are altceva de făcut decât să-şi bazeze decizia de migrare pe ratele salariale, care ar fi fost observate, în cazul inexistenţei vreunei migraţii între ţări. În aceste condiţii, migraţia de la B la A va continua până când ratele salariale reale se vor egaliza. Pentru efectuarea simulării experimentelor, ambele ţări au fost considerate a fi înzestrate cu aceeaşi valoare a capitalului iniţial, dar ţara B, ţara cu ritm mare de creştere a populaţiei, a fost considerată ca având o populaţie iniţială de 5 ori mai mare ca a lui A. Astfel, ţara A a început să fie relativ mai abundentă în capital, respectiv ţara B mai abundentă în forţă de muncă şi a rămas mai bine dotate în acel factor, de vreme ce populaţia sa a crescut mai lent (mai rapid) decât în cealaltă ţară. Ratele de creştere ale populaţiei s-au considerat a fi de 16% pentru A şi 80% pentru B. 2. Teoria Stiglitz-Yun - Sistem integrat de asigurări sociale Stiglitz şi Yun (2002) au propus un sistem de asigurări sociale care integrează şomajul într-un program de pensie prin intermediul unui cont individual. Acest cont permite lucrătorilor să împrumute pentru veniturile lor salariale în scopul consumului în timpul unui episod de şomaj. Ei identifică factorii care determină un grad optim de integrare. Sistemul de asigurări sociale este un sistem complet integrat. Atunci când durata de şomaj este foarte scurtă în comparaţie cu perioada de angajare sau de pensionare, sistemul optim presupune o combinaţie exclusivă de dependenţă de pensii de asigurare autofinanţate. Prin Sistemul integrat („UI”) se atenuează acordarea stimulentelor în perioada de căutare a unui job şi se evită riscul lucrătărilor care se confruntă cu şocul şomajului.


Autorii susţin integrarea în comun a mai multor programe de asigurări sociale, în funcţie de riscurile acoperite, cu un program de pensie, prin intermediul unui cont individual. Criza din Asia de Est a adus acasă o mare parte din lumea în curs de dezvoltare. Pentru a fi siguri de soluţia sistemului, există stimulente cu efecte adverse, efectele hazardului moral, în toate întreprinderile cu programe de asigurare. În cazul în care nu ar exista o asigurare pentru şomaj, „vraja” tipică a şomajului ar face ca duratele de şomaj să fie mult mai scurte. Stiglitz a arătat că pentru un individ cu trei perioade de şomaj pe parcursul vieţii active care ar fi nevoit să împrumute venituri viitoare în cadrul acestor programe de asigurare, într-o perioadă de activitate de 45 ani ar pierde probabil 4% din venitul său pentru riscul de viaţă . Veniturile pentru pensionare şi cele pentru securitate socială fiind limitate ar face ca inidivizii să se împrumute mai puţin faţă de veniturile lor viitoare. S-ar rezolva astfel o problemă care se referă la tendinţa persoanelor de a nu economisi suficient pentru pensionarea pentru limită de vârstă. Stiglitz foloseşte sintagma de afinitate „bail-out”, care ar însemna cauţiunea sistemului public de pensii pentru toate tipurile de prestaţii sociale. Sistemul integrat Şomaj-Pensii are sens în cadrul sistemului bazat pe conturi individuale. În astfel de programe, beneficiile sunt legate de contribuţii prin formule simple, iar în forma cea mai simplă se face ipoteza că nu există nici o redistribuire. Programele de asigurare UI sunt asemănătoare programelor de pensii cu contribuţii definite. O parte din contribuţii pot fi folosite pentru asigurarea împotriva riscului de inflaţie şi a riscului de variaţie a ratei dobânzii, iar pentru acoperirea acestor riscuri s-ar percepe un preţ. În cadrul sistemului integrat UI printr-un cont individual, o persoană care este şomer poate obţine veniturile de şomaj din contul său individual. El obţine lichidităţi pentru a-şi menţine nivelul său de trai. Deoarece contribuţiile au caracter obligatoriu şi universal, la începutul perioadei de activitate soldul contului poate fi şi negativ. Faptul că în mod normal riscul este mic, înseamnă că persoana poate suporta acest risc atunci când este răspândit pe întreaga sa viaţă şi nu există nici o atenuare a stimulentelor pentru căutare de locuri de muncă. Când pierderea de la şomaj este suficient de mare este optim de a avea asigurări pentru şomaj, persoana nu ar trebui să suporte costul chiar peste durata lui de viaţă. Persoanele fizice nu trebuie să se bazeze exclusiv pe autoasigurarea de pensii finanţate în cadrul sistemului integrat UI. Modelul are ca ipoteză că asigurarea de şomaj este finanţată din impozit, dar la rezultate identice se ajunge şi într-un program de asigurare obligatoriu administrat privat finanţat prin contribuţii. Structura beneficiului optim al sistemului integrat UI este combinaţia optimă dintre cele două tipuri de prestaţii-fiscale finanţate şi pensie-finanţată. Şomajul este doar unul din multe riscuri cu care persoanele se confruntă. Există şi alte riscuri, precum riscurile de invaliditate şi de sănătate, care pot fi integrate în acelaşi mod. Ideea de integrare poate fi aplicată la fiecare dintre aceste riscuri şi poate fi luat în considerare un program integrat de asigurări de viaţă. Fondurile Provident din Malaezia şi Singapore furnizează astfel de prototipuri de programe integrate. Problema este că în timp ce pierderile de la oricare dintre aceste riscuri pot fi mici, există o şansă individuală când persoanele pot experimenta toate aceste


pierderi. În aceste cazuri, fondurile disponibile ale unei persoane în momentul de pensionare pot fi reduse la un nivel inacceptabil de scăzut. Când Guvernul trebuie să ofere o asigurare pe durata de viaţă pentru a acoperi riscuri neprevăzute pentru astfel de cazuri, conturile individuale ar oferi un nivel inacceptabil de scăzut de pensii, iar efectul negativ ar descuraja crearea unui astfel de sistem. Aceste consideraţii ar putea părea că diminuează relevanţa integrării comune a subsistemelor securităţii sociale. Sistemul integrat permite ca o anumită sumă de economii realizate de o persoană să fie utilizate pentru prestaţii în scopul acoperirii tuturor tipurilor de risc. Stiglitz arăta că tendinţa generală este pentru existenţa programelor separate care să acopere fiecare risc, deoarece riscurile nu sunt perfect corelate şi apoi să existe acţiuni pentru integrarea programelor de asigurări sociale cu programele de pensii. Acţiunile de integrare şi de corelare ale programelor separate în raport de programele de pensii au costuri mai mari şi necesită eforturi considerabile. Modelul de bază pentru un sistem integrat de tip UI constă în caracterizarea structurii optime a beneficiului şi ilustrarea modului în care optimul variază în funcţie de dimensiunea relativă a riscului de şomaj şi de alţi parametri. Să presupunem că există un program public de pensii la care un lucrător individual este mandatat să contribuie cu o anumită parte a veniturilor sale. Deşi nu contează dacă programul de pensii este o cu contribuţii definite sau de tipul beneficii definite, se presupune pentru simplitate că pensia unei persoane este determinată pur şi simplu de contribuţiile sale. În plus, faţă de economiile obligatorii, o persoană poate avea economisirile private voluntare pentru pensie sau pentru a acoperi riscul de şomaj în viitor. În cadrul sistemului integrat UI, ajutorul de şomaj provine din două surse: dintr-un program de şomaj formal, finanţat printr-o taxă de asigurări de şomaj, din economiile din trecut şi din pensiile viitoare. În cazul în care perioada de şomaj este suficient de mică şi / sau nivelul mandatat de economii este destul de mare, precum şi în ipoteza că persoana fizică are voie să împrumute cât vrea din contul său individual, nu ar exista economii suplimentare de precauţie pentru a acoperi riscul de şomaj. Persoana ar economisi numai pentru pensii. Obiectivul principal al sistemului integrat de tip UI este de a asigura consumul eficient şi uniform de resurse financiare pe durata de viaţă. Dacă în perioada de şomaj, persoana caută imediat un loc de muncă, costurile sunt reutilizate imediat după şocul şomajului.Costul de căutare este o variabilă aleatoare, care are o distribuţie F(e). Există un prag de căutare, un cost „e” astfel încât persoana alege să caute un loc de muncă sau nu. Problema este abordată în mai multe etape. O ipoteză este aceea că Guvernul ar putea controla perfect consumul la fiecare dată în fiecare stat şi circumstanţă (situaţie care există dacă persoana se confruntă sau nu cu un şoc de şomaj), iar alta ar fi aceea că perioada de căutare a unui loc de muncă nu poate fi controlată de Guvern. În cazul în care Guvernul nu poate controla direct dacă persoanele fizice caută un job, se presupune că Guvernul ştie însă că deciziile de căutare vor depinde de beneficiile oferite. Presupunând că C este consumul efortului de căutare, rezultă că suma consumului aşteptat pe parcursul unei vieţi ar trebui să fie egală cu veniturile estimate salariale pe durata de viaţă de câştigat. Acest lucru poate fi, de asemenea, interpretat ca o constrângere bazată pe legea numerelor mari


Fie consumul din perioada t consumul unei persoane de căutarea unui loc de muncă. În a doua perioadă există două tipuri diferite de stări posibile, iar funcţiile de utilitate au reprezentarea din relaţia (1):

))'(1()()))(1(1()(),,,(2

2,

'1,,1 eFqCUeFqCUqCCCV

NM

ttntutn

eNM

ttu eedFqCU 0

2

2, )()(

Restricţiile sunt de tipul (2):

2

2,

2

2,1 ))'(1())'(1((1

NM

ttu

NM

ttn CeFqCeFqC

weFqM ))'(1(2(

Cea mai bună soluţie este (FB-1): ^^

,

^

,

^

,1 CCCC tutn ^

^

,2

2w

NM

qMC

Cea de-a doua soluţie poate fi: ^^

)(' wCUe

Cea mai bună soluţie a funcţiei de utilitate este (Fb-3):

^

0

^^

)()2( e edFCUNMV

Întrucât Guvernul nu poate controla cazurile individuale în totalitate, a doua soluţie optimă este (SB-3) rezultată din relaţia (3):

2

2,

2

2, )()('

NM

ttu

NM

ttn CUCUe

)}()(){1( ***Mn CUCUNMe

Pentru fiecare perioadă soluţiile sunt: )1( 11 TswC

2,,2),1(, MtswC ntn

2,,3,)1( 1

,

NMMtN

ssMwC n

tn

)(2, RrwC u

2,,3),1(, MtswC utu

2,,3,( 1

,

NMMtN

RsMswC u

tu

Funcţia de utilitate V(.) are ca optim soluţia din problema de maximizare, cu setul de restricţii individuale şi cu restricţiile bugetare.

),,()1()((.) 11,,1

sNMIqTwwswUVMaxTrs

*

01 )(),,,(e

eedFqsNMrJq

),,,(),,( 11* sNMrJsNMIe


rqT_

; ))(1( *eFqq

})1(

{))1(()1(),,(*1

1 wN

ssMNUwsUMMaxsNMI n

nns

}{))1(())((),,,(*1

,1 w

N

RsMsNUwsMUwRrUMaxsNMrJ n

nRns

Ideea de integrare poate fi aplicată la alte forme de asigurări sociale decât UI, cum ar fi sănătatea şi asigurarea de invaliditate, care acoperă diversele şocuri ale unei persoane care ar putea să se confrunte în viaţa sa. Ne putem gândi apoi la un sistem comun de integrare cuprinzător care integrează mai multe programe de asigurări sociale cu un program de pensie prin intermediul conturilor individuale. Acest sistem integrat de asigurare este pe toată durata de viaţă. Dacă persoanele au doar câteva şocuri dintre cele expuse la aceste riscuri, suma veniturilor corespunzătoare pierderii este mică în comparaţie cu economiile lor pentru pensii, iar argumentul anterior pentru integrare ar trebui să se aplice în continuare. Să presupunem, totuşi, că o persoană are multe de şocuri ale acestor riscuri şi ar recurge masiv la împrumutul de economii pentru pensii. Consumul resurselor de pensionare ar scădea sub nivelul acceptabil şi nu ar exista un plan de salvare guvernamental. Încă de la începutul vieţii o persoană nu ştie ce-l aşteaptă în viitor. Având în vedere că există o posibilitate asociată cu un caz multirisc, autorii au examinat şi relevanţa integrării în comun a asigurărilor sociale cu programele de pensii. Înainte de a aduce mai multe argumente să observăm că există un punct de vedere calitativ în abordarea acestei probleme. Răspunsul la aceste preocupări este că gradul de integrare, de împrumut împotriva veniturilor din pensii în viitor, poate fi dependent de stat. Într-adevăr, valoarea taxei de finanţare a asigurărilor depinde de experienţele cumulate de persoane. O persoană care nu are nici o experienţă de şomaj în viaţă va acumula resursele pentru riscul de sănătate redusă şi pentru riscurile de invaliditate care s-ar putea produce mai târziu în viaţa sa. În general, sistemul integrat de asigurare de viaţă este format din mai multe programe de asigurări sociale integrate cu programul de pensii publice, oferind unei persoane care se confruntă cu un şoc special un avantaj fiscal-finanţat şi de împrumut din pensii finanţate. Ca şi în sistemele integrate UI, beneficiul pentru un anumit şoc ar depinde nu numai de riscul advers dar şi de caracterul stimulativ al unui individ, de interacţiunile şi stimulii parametrilor care afectează modelul consumului. Un factor important care determină compoziţia beneficiului şi magnitudinea de împrumut de pensii-finanţate unei asigurări sociale integrate este cantitatea de economii de pensii, care este de aşteptat să fie disponibilă la momentul de pensionare. Dacă o persoană în cadrul unui şoc se aşteaptă să aibă o cantitate relativ mare de economii pentru pensii la data pensionării, el ar fi oferit o compoziţie a beneficiului constând din împrumuturi mari şi un beneficiu mic fiscal-finanţat.


Există câteva motive pentru relaţia pozitivă între pensie-finanţată oferită de un împrumut de asigurări sociale integrat pentru o persoană şi economiile preconizate pentru pensii în momentul unui şoc. În primul rând, suma mai mare a economiilor de pensii pentru o persoană implică faptul că împrumutul este necesar mai mult pentru consum intertemporal pentru uniformizarea efectelor şocului. În al doilea rând, economiile mai mici pentru pensiile aşteptate pentru o persoană implică o probabilitate mai mare pentru ca Guvernul să ofere garanţii pentru a susţine un anumit nivel minim de consum de pensionare. Măsura de îmbunătăţire a bunăstării printr-o asigurare pe durata de viaţă integrată ar depinde de corelaţia dintre riscuri. Când toate riscurile sunt perfect corelate, nu există nici un avantaj de partajare a unui fond comun de economii, şi prin urmare nici un avantaj în integrare. Excepţia o reprezintă cazul în care riscurile sunt perfect corelate pozitiv. Sistemul de asigurări de viaţă integrat va aduce mereu mai multă bunăstare. Eşecul de pe pieţele de asigurări de a oferi asigurări adecvate împotriva anumitor riscuri a fost mult timp recunoscut. Acest lucru, combinat cu faptul că normele sociale nu permit persoanelor fizice aflate la bătrâneţe să aibă venituri insuficiente, oferă o justificare pentru un sistem de pensii obligatoriu. Acest model a oferit argumente pentru un avantaj comparativ cu programul obligatoriu de pensionare. Sistemul integrat permite utilizarea veniturilor salariale viitoare într-un mod care nu este altfel posibil, permiţând astfel persoanelor fizice să se autoasigure împotriva unei varietăţi de riscuri. Posibilitatea de autoasigurare de pensii finanţate nu elimină necesitatea unor asigurări fiscal-finanţate, cu excepţia cazului unor circumstanţe extreme. Stiglitz&Yun au identificat factorii de care depinde nivelul optim de pensii finanţate. Analiza a fost în concordanţă cu sugestia de introducere a sistemului de pensii auto-finanţate. Atunci când există riscuri multiple (inclusiv riscul de crize multiple de şomaj), recurgerea la pensii de asigurări auto-finanţate este de dorit, în general, cu excepţia cazului în care riscurile sunt perfect corelate. Sistemul de asigurări de viaţă integrat, întotdeauna poate genera un câştig de bunăstare care să permită crearea unui fond comun de economii pentru pensii ce ar putea să fie utilizat la finanţarea beneficiilor pentru cei care se confruntă cu diverse şocuri.

Principiul general natural conduce la sugestia unui sistem complet integrat de asigurare de viaţă prin intermediul unui cont comun individual, o extindere a Fondului


Provident din Singapore şi Malaysia 22 în cazul în care riscuri majore, inclusiv dizabilităţile şi sănătatea sunt integrate cu programul public de pensii.

Schema Sistemului Integrat Şomaj-Asigurări Stiglitz-Yun Perioada 1 Şocul

şomajului Perioada 2 Perioadele

(3-(M+2)) Perioadele ((M+2)-(M+2+N))

Şomaj Efortul de căutare

Lucrător/Şomer Şomaj Pensionar

Schema Sistemului Integrat şomaj-asigurări sociale evidenţiază funcţiile de utilitate în diferitele perioade ale vieţii unei persoane şi faptul că pe durata de viaţă fiecare se poate confrunta atât cu riscuri de a nu avea venituri insuficiente, cât şi modalitatea în care perioada efortului de căutare poate fi susţinută financiar din plăţi viitoare.


Economică, Bucureşti [2]. Auerbach, Alan J., Kotlikoff, Laurence J. (1987) - “Dynamic Fiscal Policy”, New

York: Cambridge University Press. [3]. Buiter, J., Willem H., (1981) – „Time Preference and International Lending and

Borrowing in an Overlapping-Generations Model”, Journal of Political Economy 89 (4), pp. 769–797.

[4]. Cass, D., (1972) - „On capital overaccumulation in the aggregative neoclassical model of economic growth: a complete characterization”, Journal of Economic Theory, pp:200-223

[5]. Diamond, P. , (1965) - „National Debt in a Neoclassical Growth Model", American Economic Review 55, pp.1126-1150

[6]. Fisher, I. (1930) – „The Theory of Interest” [7]. Galor, O. , (1992) - „A Two-Sector Overlapping-Generations Model: A Global

Characterization of the Dynamical System", Econometrica 60, pp.1351-1386 [8]. Garman, E. T. , Forgue R.E. (2009) – „Personal Finance”, 10th Edition, Cengage

Learning, 2009 [9]. Ghinăraru, C., Voineagu, V., Panduru, F. (2007) – „Sistemul de indicatori ai protecţiei

sociale din România”, Supliment al Revistei Române de statistică Nr.12/ 2007, pp.221-226

[10]. Oprescu, Gh. (2010) – „Macroeconomie avansată”, Editura ASE, Bucureşti, pp.55-60

[11]. Phelps, Edmund S. (1961) - „"The Golden Rule of Capital Accumulation", American Economic Review 51, pp. 638–643

[12]. Samuelson, P. (1975) - „Optimum Social Security in a Life-Cycle Growth Model”, International Economic Review, vol.16, no.3, pp.539-544 (http://jstor.org/stable/2425994)

[13]. Stiglitz, J., , Yun, J., (2002) – „Integration of Unemployment Insurance with Retirement Insurance”, National Bureau of Economic Research, Inc in NBER Working Papers, 2002


Possibilities to Improve the Quality of Accommodation and Eco-Tourism Services

throught the Online Software of the Housing Units

Assistant Alina GHEORGHE PhD Student [email protected]

“Artifex” University of Bucharest Abstract The problem of eco-tourism services represent an actual topic for specialists in Romania or abroad, due to excessive modernization, because natural traditions and values of the area with tourism potential were forgotten. In this paper, I shall present an acquisition modality for accommodation services which comes to suppor the customer and will lead to improvements in the field of accommodation services offered by companies engaged in this field. Key words: accommodation service, licitatie on-line, client, eco-tourism, quality.

JEL Classification: C88

Serviciul de ecoturism reprezintă o activitate sau o serie de activităţi, mai mult sau mai puţin tangibile, care iau naştere în urma interacţiunilor dintre client şi prestatorul de servicii, şi/sau resursele fizice, bunurile sau sistemele acestuia care sunt furnizate ca soluţii la problemele clienţilor.(Ch. Grőnroos). Interesul crescut la nivel mondial pentru acest gen de activitate îl recomandă ca fiind o activitate de viitor pentru că un numar tot mai mare de turişti se orientează spre practicarea ecoturismului şi doresc să se implice în acţiuni de conservare a naturii , de apreciere şi promovare a modului de viaţă tradiţional, a obiceiurilor şi tradiţiilor locale valoroase. Dezvoltarea durabilă in acest domeniu consta intr-un proces de transformare în care exploatarea resurselor, direcţia investiţiilor, orientarea tehnicilor şi schimbările instituţionale se desfăşoară în mod armonios(Nistoreanu P.). Calitatea maximă a serviciilor de ecoturism este reprezentata de expresia nevoii de îmbunătăţire continuă în patru domenii: dezvoltarea profesională şi personală, relaţiile interpersonale, eficacitatea managerială regasita la conducerea entitatii prestatoare de servicii de ecoturism şi productivitatea acesteia(Edwards Deming, Stephen R.Covey-2006). Cheia pentu îmbunătăţirea serviciilor de ecoturism este licitaţia on-line. Licitaţia on-line este un termen utilizat în general pentru a nominaliza site-urile care permit, atât persoanelor fizice, cât şi celor juridice, vânzarea unui număr mare de bunuri prin folosirea mai multor metode, inclusiv licitaţia. Aceste site-uri nu indeplinesc funcţiile unui organizator de licitaţii, iar obligaţiile şi drepturile legale din acest aspect nu li se solicită şi aplică. Numărul licitaţiilor on-line este în creştere continuă în ultimul timp, iar dacă se poate realiza licitaţia de bunuri, totodata poate exista şi licitaţia de servicii de cazare, ghidaj, transport etc.


Scurtă descriere a soft-ului de licitaţie a serviciilor de cazare destinat unităţilor de cazare din judeţul Sălaj. Prin conceptul de prestator de servicii de cazare, ne referim la pensiuni, moteluri, hoteluri, bungalouri sau particulari care pun la dispoziţie servicii de cazare cu sau fără mese incluse. Prin noţiunea de client, facem referire la consumatorul serviciilor de cazare, beneficiarul serviciilor de cazare oferite de cel mai sus menţionat. Licitaţia on-line vine atât în sprijinul clienţilor, cât şi în sprijinul prestatorilor de servicii(unităţi de cazare), în special în sprijinul „celor mici”. În ţările dezvoltate, licitaţia on-line pentru achizitionarea de bunuri şi servicii funcţionează la parametrii maximi. În România această procedură este „la început”. Dacă un prestator de servicii(unitate de cazare) mai mare are posibilitatea să-şi facă publicitate cu sume de bani pe care le are la dispoziţie, unul mai mic, deşi nu are capacitatea de a-şi face cunoscută prezenţa pe piaţă printr-o publicitate repetată, are aceleaşi şanse de a atrage un client dacă oferă un pachet de servicii care să-i fie convenabil clientului(turistului). .

În domeniul serviciilor ecoturistice, existenţa unui program de licitaţie pentru serviciile de cazare poate fi “un plus”, atât pentru unităţile de cazare, cât şi pentru turistul care beneficiază de ele. De asemenea, o unitate de cazare poate să culeagă informaţii (număr de turişti atraşi vs. număr de turişti pierduţi), să “ inveţe” să-şi vândă serviciile prin implementarea de alte pachete în serviciile oferite (ex: internet, excursii în zonă, saună, all inclusive, etc) sau îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite.

Dacă un client este mulţumit, acesta nu va ezita să te recomande şi să revină ori de câte ori este disponibil. Acest lucru presupune costuri mai mici de publicitate suportate de prestatorul de servicii de cazare pentru acelaşi număr de clienţi. Principiul de funcţionare al softului de licitaţie on-line destinat judeţului Sălaj Un client îşi anunţă disponibilitatea pentru o anumită perioadă (lanseaza o cerere), iar unităţile de cazare îşi prezintă ofertele şi licitează pentru cererea depusă. În final, potenţialul client studiază propunerile unităţilor de cazare şi alege varianta care se potriveşte cel mai bine nevoilor şi posibilităţilor sale. Contribuţia mea personală în domeniul serviciilor de cazare va fi crearea soft-ului de licitaţie on-line destinat pensiunilor şi hotelurilor existente în judeţul Sălaj sub forma unui website, în care unităţile de cazare din acest judeţ îşi expun ofertele on-line în funcţie de cererea clientului.

Aplicaţia va putea fi accesată on-line, cu ajutorul computerului sau al telefonului mobil. Voi realiza soft-ul în colaborare cu un specialist în domeniul informatic.

Acesta va fi pus la dispoziţia unităţilor de cazare din judeţul Sălaj în anul 2013, urmând ca apoi să monitorizez şi să evaluez posibilele rezultate obţinute de unităţile de cazare pentru a observa dacă există o evoluţie în activitatea economică a entităţilor de cazare din Sălaj şi în îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite.

Consider că această aplicaţie va conduce la creşterea gradului de ocupare a unităţilor de cazare, creşterea profitului acestora, extinderea numărului de locuri de cazare şi va aduce îmbunătăţiri ale calităţii serviciilor de cazare oferite de acestea, serviciilor de alimentaţie, de transport, inclusiv serviciilor de ghidaj.


Bibliografie selectivă [1]. Puiu Nistoreanu, „Management în turism – servicii”, Note de curs, 2010. [2]. Puiu Nistoreanu,„Ecoturism şi turism rural”, Ediţia a III-a, Ed ASE,2006. [3]. Stephen R Covey, “Etica liderului eficient sau conducerea bazată pe principii”, Ed

Allfa, 2006. [4]. The European Ecotourism Labelling Standard- EETLS, EcoDestinet, A NETWORK

DEVELOPING A EUROPEAN QUALLITY LABEL FOR ECOTOURISM DESTINATIONS, Education and Culture Lifelong Learning programme Leonardo Da Vinci, Athenne, 2009.

[5]. *** Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România, faza I – Experienţa ecoturistică la nivel naţional şi internaţional, Institutul Naţional de Cercetare- Dezvoltare în Turism, Bucureşti 2009.

[6]. *** www.eccromania.ro-licitatii on-line. [7]. *** www.licitatia.ro.


Retirement Profile of Future Generations


Abstract

The profile of future pensioner is built on the foundation of present employee’s profile. Today’s employee from active generations is the future pensioner of tomorrow. The reduced levels of pensions determine us to critically examine the actual retirement model. If the future would be known by pensioners and present employees, form the viewpoint of economic possibilities, certainly a structural change would be sought for. The economic dependence of pensioners on employees is only during the period of pension adjustments, updates. Key words: pensioner, employee, generations, profile, Lee-Carter method JEL Classification: J26 1.Profilul pensionarului mediu (pensia medie) Matricea salarială care caracterizează un salariat se construieşte pe baza câştigurilor salariale şi pe baza vectorului condiţiilor de muncă. Se presupune că salariatul nu a avut perioade de întreruperi şi pe durata ultimilor ani, egală cu durata stagiului standard de cotizare din anul în care va ieşi la pensie, salariul brut individual s-a situat la nivelul câştigului salarial mediu al generaţiilor care erau salariate în fiecare din cele n perioade de cotizare. Corelând metoda matematică cu metoda normativă rezultă că pentru estimarea profilului pensionarului mediu după metoda profilului salariatului mediu este necesară completarea matricei salariale cu matricea condiţiilor de muncă. Fie matricea salarială cu următoarea formă:

12,2,1,

12,22,21,2

2,12,11,1

...

.........

...

...

sss

k

WWW

WWW

WWW

M

Matricea condiţiilor de muncă este:

12,2,1,

12,22,21,2

12,12,11,1

...

.........

...

...

sss

k

CCC

CCC

CCC

C

(i,j) din fiecare matrice exprimă salariul din anul i şi luna j, respectiv condiţiile (grupele de muncă) din fiecare perioadă.


Termenii Ci,j iau valori întregi din mulţimea 4,3,2,1 . Cij =1 semnifică grupa I de

muncă, Cij =2 semnifică grupa II de muncă, Cij =3 semnifică grupa III de muncă, Cij =4 semnifică grupele speciale sau alte condiţii de muncă. Pentru componenta punctajelor adiţionate datorate contribuţiei la pensia suplimentară utilizăm matricea standard:

12,342341,34

12,22,21,2

12,12,11,1

...,

.........

..........

..........

SSS

SSS

SSS

Sk , care este o matrice cu 34 linii şi 12 coloane.

Dimensionarea acestei matrici este în funcţie de metoda normativă, care a fost expusă la etapa de calcul nr.2. Valorile lui Si,j pentru o persoană k se preiau automat din matricea standard Sk. Dacă primul an de cotizare este în anul 1967, matricea Sij este egală cu matricea standard Sk.

Prin interogare interactivă se introduce anul începerii activităţii:

Fie Ai, anul începerii activităţii. De exemplu Ai=1970. Se testează Ai1967

Abaterea 1967 ii A indică completarea primelor i linii cu zero, şi următoarele cu

1. Ultima linie are 3 termeni egali cu 1 şi ultimii 9 termeni egali cu zero. Pentru a construi Profilul mediu al salariatului este necesară şi matricea stagiilor de cotizare. Vom face ipoteza că toate persoanele care se pensionează într-un an au stagii egale de cotizare cu stagiul mediu din anul de pensionare. În formula de calcul al punctajului profilului mediu al pensionarului din anul i, variabile sunt Ps şi Pg:

SiPPPiP gsa /)(

Pa= suma punctajelor anuale Ps = punctajul aferent contribuţiei la pensia suplimentară Ps=f( Pa, i); Condiţiile de muncă, respectiv grupele de muncă joacă un rol cheie în definirea acestui profil. Modelul propune conturarea profilului mediu al noului pensionar din perioada 2011-2030 pe baza a trei variante:

Pensionarul a fost salariat şi a realizat întreaga vechime în grupa I de muncă Pensionarul a fost salariat şi a realizat întrega vechime în grupa a II-a de

muncă Pensionarul a desfăşurat activitate numai în condiţii normale de muncă Cele 3 profile pot crea un profil mediu mai apropiat de cel real. Profilul generaţiilor intrate la pensie în perioada 2011-2030

Pe baza metodei componentelor am realizat tabloul generaţiilor suprapuse format din 85 de generaţii. În cazul generaţiilor cu drept de pensionare în perioada 2011-2030, tabloul generaţiilor a fost realizat prin previzionarea numărului de persoane dintr-o generaţie cu ajutorul metodei Lee-Carter, care au elaborat tabele de supravieţuitori în corelaţie cu speranţa de viaţă şi vârsta persoanei la trecerea într-o grupă de vârstă superioară.


Date previzionate apropiate de metoda Lee-Carter ne-a furnizat şi modelul de regresie1 al fiecărei generaţii, precum şi modelele econometrice ale grupelor de vârstă care au fost deja prezentate.

Piramida populatiei in anul 2010

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

350000

400000

450000

1 4 7 10 13 16 19 22 25 28 31 34 37 40 43 46 49 52 55 58 61 64 67 70 73 76 79 82 85

Piramida populaţiei în anul 2010, Sursa datelor:INSSE Generaţia 1952 se pensionează în anul 2011 şi continuă să se pensioneze şi în anul 2012. În anul 2012 coexistă două generaţii care au acelaşi scop: pensionarea. Fiecare generaţie urcă pe scara stilizată a generaţiilor câte o treaptă. În 2014 şi 2018 noile pensii sunt disputate de o singură generaţie. Utilizând metoda de calcul actuarial pe baza modelului matematic descris mai sus, pentru aceste generaţii, am elaborat profilul mediu de pensionare. Prin profil mediu de pensionare înţelegem punctajul mediu anual estimat pentru un pensionar nou intrat în Sistemul Public de Pensii, care îndeplineşte condiţiile cumulative de pensionare, vârsta standard şi stagiul standard de cotizare şi a realizat în anul de pensionare aceste condiţii. Ca etalon vom utiliza persoana care a desfăşurat activitate în condiţii normale de muncă (grupa a III-a de muncă). De la profilul mediu de pensionare pentru condiţii normale de muncă am construit profilele medii de pensionare în cazul persoanelor care au desfăşurat activitate în grupa I de muncă în baza legislaţiei anterioare, respectiv în condiţii speciale în înţelesul dat de actuala legislaţie a anului 2011. Al treilea profil mediu vizează persoanele care au desfăşurat activitate în condiţii deosebite de muncă sau în grupa a II-a în baza legislaţiei existente până în aprilie 2001. La toate categoriile, punctajele medii anuale estimate scad în viitor, ajungând în anul 2030 la egalitate între categoriile femei şi bărbaţi datorită egalizării stagiilor de cotizare începând cu anul 2030. În ceea ce priveşte rezultatele obţinute, o serie de explicaţii utile vor fi prezentate în continuare. În anul 2010 varsta medie de pensionare pentru femei a fost 58 ani 10 luni, cuprinsă între 58 ani 9 luni şi 58 ani 11 luni. Stagiul standard mediu pentru femei a fost de 27 ani 8 luni, 1 Anghelache, C., Bugudui, E., Lilea, F.P.C- „Evaluarea legăturilor dintre indicatorii proprietății utilizând metoda regresiei multiple”, Scientific Research Themes/Studies Communications at the National Seminary „Octav Onicescu”, Romanian Statistical Review Trim. 3/2012, pp. 206-212


cuprins în intervalul 27 ani 6 luni şi 27 ani 10 luni. Generaţia de femei care a avut dreptul să se pensioneze pentru limită de vârstă a fost generaţia anului 1951. Vom folosi următoarea notaţie:

11,58;9,58stV şi 11,27;6,27stS

Unde Vst = vârsta standard şi Sst = stagiul standard de cotizare; Perechea llaa,

semnifică numărul de ani întregi, respectiv numărul de luni. Se face convenţia că în anul de pensionare se realizează integral stagiul anual. În anul 2011 se pensionează o parte din generaţia de femei 1952. În fiecare an al perioadei 2011-2020 se pensionează rând pe rând femeile din generaţiile 1952-1959. În anul 2025 se pensionează femei din generaţiile 1962-1963, iar în anul 2030 se pot pensiona femeile generaţiei 1967. Stagiul mediu standard creşte de la 27 ani 8 luni cât era în anul 2010 la 35 de ani în anul 2030. În figura nr.55 este redată evoluţia vârstei standard şi a stagiului standard de cotizare pentru femei.

26

28

30

32

34

36

58

59

60

61

62

63

64

10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 25 30

Stagiu standard Varsta standard

Evolutia varstei standard si a stagiului standard Femei in perioada 2010-2030

În cazul femeilor care au desfăşurat activitate în condiţii normale de muncă, punctajul mediu anual estimat la nivelul anului 2010 este de 1,15088 puncte, iar pensia aferentă este de 843 lei. Prin calcule actuariale am determinat punctajele medii estimate pentru perioada 2011-2030. Datorită majorării vârstei standard de pensionare, a scăderii influenţei punctajului adiţional datorat contribuţiei la pensia suplimentară punctajele medii estimate vor scădea de la 1,15088 puncte la 1,07337 puncte în anul 2020, la 1,06147 puncte în anul 2025 şi la 1,02470 puncte în anul 2030.


-3

-2

-1

0

1

2

3

-3

-2

-1

0

1

2

3

10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 25 30

-1.4

-1.2

-0.9

-0.6

-0.4-0.2

-0.0

0.10.2

0.40.5

1.1

2.4

Stagiu standard Punctaj estimat femei

Influenta cresterii stagiului standard asupra punctajului mediu estimat FEMEI in perioada 2010-2030

În condiţiile în care valoarea punctului de pensie nu se majorează, pensia medie estimată a generaţiilor de femei va scădea. Conform metodei normative, valoarea punctului de pensie se majorează cel puţin cu rata medie anuală a inflaţiei din anul precedent. Modelul de regresie lineară ne sugerează dependenţa dintre cei doi indicatori statistici şi concentrarea creşterii valorii punctului de pensie pe seama acestui factor de influenţă în zona de variaţie înte 1% şi 2%, la o variaţie a factorului de influenţă cu 0,5-1%2. Celălalt factor de influenţă care este creşterea salariului mediu brut în termeni reali, cuprinde deja influenţa factorului inflaţie, astfel că modificarea salariului mediu brut este în funcţie de dezvoltarea economică. Aceste corelaţii au fost prezentate în cadrul modelelor de regresie. Punctajele medii anuale estimate au fost utilizate pentru eleborarea a trei scenarii privitoare la evoluţia pensiilor noilor intraţi în Sistemul de Pensii Public. Datele sunt prezentate în tabelul următor: 2 Anghelache, G.V., Anghelache, C., Prodan, L., Dumitrescu, D., Soare, D.V. „Elemente teoretice privind utilizarea modelului econometric de regresie multifactorială”, Scientific Research Themes/Studies Communications at the National Seminary „Octav Onicescu”, Romanian Statistical Review Trim. 3/2012, pp. 221-231


Scenariul moderat are în vedere o creştere a valorii punctului de pensie cu 3% din

influenţa celor doi factori. Valoarea punctului de pensie va creşte de la 732,8 lei în anul 2010 la

824,77 în anul 2015, respectiv la 956,14 lei în anul 2020. În anul 2025, conform estimărilor valoarea punctului de pensie va ajunge la 1108.43 lei şi la 1284,97 lei în anul 2030. Pensia medie estimată ar urma să crească la 920 lei în anul 2015, la 1026 lei în anul 2020, la 1177 lei în anul 2025 şi la 1314 lei în anul 2030. Sub aspectul indicelui de creştere al pensiei, în anul 2015 creşterea pensiei medii estimate ar fi cu 9,12% faţă de anul 2010, cu 21,68% în anul 2020 faţă de anul 2010, cu 39,50% în anul 2025 faţă de anul 2010 şi cu 56,12% în anul 2030 faţă de anul 2010.

Comparând rezultatele obţinute din acest scenariu cu indicii de creştere ai câştigului salarial real în perioada 1990-2009 şi constatând că într-un orizont de 20 de ani, salariile au crescut în termeni reali cu 28,3%, iar cifrele comunicate de BNR ca ţinte ale inflaţiei prevăd o inflaţie relativ stabilă, scenariul de evoluţie a pensiei medii estimate cu 3% anual poate fi un scenariu realist, uşor supraevaluat în intervalul 2020-2030.

700

800

900

1000

1100

1200

1300

1400

700

800

900

1000

1100

1200

1300

1400

2010 2012 2014 2016 2018 2020 2025 2030

Valoarea punctului de pensie Pensia medie estimata

Scenariu privind evolutia pensiei medii estimate FEMEI in perioada 2011-2030

Scenariu moderat de evoluţie a pensiei medii (Femei)

Scenariul pesimist are la bază o creştere medie anuală a valorii punctului de pensie

cu 2%, având în vedere că în acest orizont de timp contribuţiile în sistemul public de pensii


se vor diminua anual datorită prelevării cotei părţi la fondurile private de pensii, iar creşterea salariilor încă nu a fost reluată. În această variantă se ia în calcul şi o majorare a pensiilor cu 2% în anul 2011. Colectarea contribuţiilor este încă deficitară datorită efectelor crizei economice asupra întregii economii şi în speţă asupra agenţilor economici şi a întreprinzătorilor particulari. Luând în considerare strategia europeană în materie de inflaţie, BNR va căuta să reducă nivelul inflaţiei iar în orizontul de 20 de ani, creşterea inflaţiei în medie cu 2% este plauzibilă. Luând ca bază de referinţă nivelul pensiei medii estimate din anul 2010, rezultatele sunt : creşterea pensiei medii estimate în anul 2015 cu 7,04%, în anul 2020 cu 13,68%, în anul 2025 cu 24,13%, iar în anul 2030 cu 32,30%, creşteri raportate la anul 2010 ca an de bază. Valoarea punctului de pensie va creşte de la 732,8 lei în anul 2010 la 809,07 în anul 2015, respectiv la 893,28 lei în anul 2020. În anul 2025, conform estimărilor valoarea punctului de pensie va ajunge la 986.25 lei şi la 1088,90 lei în anul 2030. Pensia medie estimată ar urma să crească la 903 lei în anul 2015, 959 lei în anul 2020, 1047 lei în anul 2025 şi la 1116 lei în anul 2030. Cele trei scenarii privind evoluţia profilului mediu estimat al pensiei pentru femei sunt prezentate în imaginea grafică de mai jos:

800

1000

1200

1400

1600

1800

800

1000

1200

1400

1600

1800

10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 25 30

Scenariu pesimistScenariu moderatScenariu optimist

Scenarii de evolutie a pensiei medii estimate pentru Femei in perioada 2011-2030

Scenariul pesimist, moderat şi optimist privind evoluţia pensiei medii estimate

(Femei). Scenariul optimist are ca ipoteze o creştere a valorii punctului de pensie în primii 5 ani cu 3% şi în următorii ani cu 5%. Factorii de influenţă îşi aduc amândoi aportul. Inflaţia luată în calcul este în procent de 3%, iar creşterea salariilor în termeni reali cu 4% , ceea ce


atrage o influenţă de 2% asupra valorii punctului de pensie. Efectul asupra pensiei medii estimate este o creştere cu 33,99% în 2020 faţă de anul 2010, cu 69,09% în anul 2025 faţă de anul 2010 şi cu 108,3% în anul 2030 faţă de anul 2010, ceea ce reprezintă o dublare a pensiei medii estimate pentru femei. Valoarea punctului de pensie va creşte de la 732,8 lei în anul 2010 la 824,77 în anul 2015, respectiv la 1052,64 lei în anul 2020. În anul 2025, conform estimărilor valoarea punctului de pensie va ajunge la 1343,47 lei şi la 1714,64 lei în anul 2030. Pensia medie estimată ar urma să crească la 920 lei în anul 2015, la 1130 lei în anul 2020, la 1426 lei în anul 2025 şi la 1757 lei în anul 2030.

Perioada 2011-2030 Cele trei scenarii privind evoluţia pensiei medii estimate pe baza unui profil salarial mediu cu activitate desfăşurată în condiţii normale au ca element comun creşterea mai accentuată după anul 2015. Scenariile de evoluţie ale pensiilor medii estimate pentru bărbaţi au o evoluţie asemănătoare şi rezultă din valorificarea prin metoda actuarială a veniturilor medii ale unui salariat mediu cu un stagiu de cotizare standard. Întregul stagiu este realizat în condiţii normale de muncă. Pensiile medii estimate pentru bărbaţi în scenariul pesimist pot fi de 921 lei în anul 2015, 982 lei în anul 2020, 1048 lei în anul 2025 şi 1116 lei în anul 2030. Scenariul moderat poate avea ca rezultate evoluţia pensiei medii estimate pentru bărbaţi la 939 lei, respectiv cu 9,3% în anul 2015 faţă de anul 2010, la 1051 lei în anul 2020 ceea ce reprezintă o creştere cu 22,43% faţă de anul de bază, la 1178 lei în anul 2025, respectiv cu 37,29% faţă de anul de bază, la 1317 lei în anul 2030, adică o creştere cu 53,43% faţă de anul de bază, 2010. În cadrul scenariului optimist, evoluţia pensiei medii estimate va fi de 1157 lei în anul 2020, 1428 lei în anul 2025 şi 1757 lei în anul 2030. Creşterea procentuală în cadrul acestui scenariu va fi de 9,3% în anul 2015, 34,79% în anul 2020, 66,40% în anul 2025, 104,74% în anul 2030, raportându-ne la anul 2010. Evoluţiile pensiei medii estimate pentru femei şi a pensiei medii estimate pentru bărbaţi sunt asemănătoare. În anul 2015 stagiul standard de cotizare pentru bărbaţi stagnează la 35 de ani, în timp ce stagiul standard de cotizare pentru femei continuă să crească până în anul 2030. În anul 2030 stagiul standard de cotizare este egal pentru femei şi pentru bărbaţi, respectiv de 35 de ani, aşa cum prevede legea actuală. În anul 2030 pensiile medii estimate sunt egale pentru ambele categorii, femei şi bărbaţi, având în vedere egalizarea condiţiilor de pensionare în ceea ce priveşte condiţia de stagiu de cotizare.Vârsta standard de pensionare va fi în anul 2015 de 65 de ani pentru bărbaţi, în timp ce vârsta standard pentru femei va creşte de la 60 de ani la 63 de ani în anul 2030. Realizarea aceluiaşi stagiu de cotizare de 35 de ani în condiţiile vârstei diferenţiate, presupune utilizarea intensivă a perioadei active din punct de vedere economic pentru femei, care au de realizat un stagiu egal într-o durată posibilă de activitate mai mică cu 2 ani decât perioada de activitate a bărbaţilor. Un aspect care trebuie clarificat este acela că punctajele medii anuale estimate sunt absolut necesare de adus spre informare viitorilor pensionari pentru a lua act din timp asupra viitorului lor financiar, eliminându-se „şocul” de pensionare. Un salariat care a fost încadrat înainte de pensionare cu salariul mediu de 1937 lei, cât era la nivelul anului 2010, va primi, de exemplu în anul 2011 o pensie de 838 lei dacă este femeie şi 853 lei dacă este bărbat, cu condiţia să fi realizat un stagiu mediu de cotizare de 28 ani şi 2 luni (femeie) sau 33 ani şi 2 luni (bărbat) şi veniturile salariale să se fi situat la nivel mediu în această perioadă. În calcul am utilizat doar procentul sporului de vechime conform legislaţiei


actuale, procent care a fost păstrat şi pentru perioada 1.04.1992-1.04.2001. De asemenea un element păstrat în elaborarea modelelor a fost compensaţia bănească de 10.160 lei, acordată pentru toate categoriile în mai 1993. În cazul profilelor medii ale pensionarilor care au avut grupe de muncă am considerat că toată perioada de activitate a fost defăşurată în aceste condiţii. Al doilea aspect este situaţia anului 2011 în care menţinând aceeaşi valoare a punctului de pensie de 732,80 lei din anul precedent, aşa cum este păstrată prin Legea bugetului asigurărilor sociale pentru anul 2011, un pensionar al anului 2011 are un punctaj mediu anual mai mic decât cel al anului 2010. În acest sens legiuitorul a prevăzut o procedură de ajustare iniţială, cu raportul de 43,3% dintre salariul mediu brut al anului precedent şi valoarea punctului de pensie de la data pensionării. Această ajustare, legiuitorul nu a definit clar cum va funcţiona în viitor şi dacă va păstra diferenţa de ajustare a punctajului mediu anual efectiv realizat de un nou pensionar ca adaos la punctajul mediu anual păstrat în plată. În ceea ce priveşte pensionarii care au defăşurat activitate în grupele de muncă, statutul lor economic va fi mai bun decât cel estimat, cunoscând faptul că legislaţia actuală le oferă o dublă compensare: Reducerea vârstei de pensionare şi majorarea punctajelor medii anuale. Reducerea cumulativă a vârstei de pensionare cu maximum 13 ani este o recompensă care în prezent nu este cuantificată din punct de vedere economic. De asemenea, profilurile salariale ale acestor persoane se completează de regulă cu o gamă diversă de sporuri şi adaosuri la salariile de încadrare. În cazul unui pensionar care-şi completează stagiul standard cu perioada studiilor universitare la zi, situaţia este mai sumbră decât nivelul mediu estimat, deoarece stagiile asimilate de tipul studiilor sunt recompensate cu punctaje anuale de 0,25000 puncte pe an de studii dacă studiile au fost efectuate după aprilie 2001 sau cu rezultatul raportului dintre salariul minim brut şi salariul mediu brut pe economie. Comparativ cu situaţia pensiilor pentru limită de vârstă din anul 2010, pensiile noilor pensionari sunt mai mici. În anul 2010 pensia pentru limită de vârstă şi vechime integrală era de 1057 lei, ceea ce reprezintă 1,44241 puncte în medie pentru un pensionar. Profilul mediu real al pensionarului existent în anul 2010, rezultă din date efectiv realizate şi din combinaţia celor 6 profile medii care au fost estimate. Într-o compoziţie de 6 tipuri x o persoană, estimările ar conduce la crearea unui nivel mediu al pensiilor corespunzătoare unui punctaj mediu estimat de 1,34175 puncte, respectiv a unei pensii medii de 984 lei. În punctajul mediu efectiv realizat la nivelul anului 2010 de 1,44241 puncte sunt incluşi toţi pensionarii care au realizat cel puţin stagiul standard de cotizare. Ratele de activitate la nivelul persoanelor peste 60 de ani şi peste 65 de ani, arată clar că persoanele pensionate îşi continuă activitatea în muncă şi-şi depăşesc limita stagiului standard de cotizare. Bibliografie selectivă [1]. Anghelache, C., (2008) - „Tratat de statistică teoretică şi economică”, Editura

Economică, Bucureşti. [2]. Anghelache, C., Lilea, F.P.C., (2012) - „Econometrie”, Editura Artifex, Bucureşti. [3]. Anton, Carp, A. (2009) -„The principle of compulsory contribution and the pension

rights’ restitution in the social insurance system of Romania”, „International Conference The Fourth ICMIE 2009”, Politehnica University of Bucharest Industrial Management Chair, Publicat în Proceedings şi în vol. „Management in the Worldwide Contemporary Challenges” - Bucharest; Niculescu Publishing House, 2009, ISBN 978-973-748-468-0, pp.239-247, categoria B+.


Analysis of the Turnover Evolution with the Help of Multiple Regression

Mioara TURCAS, PhD Student [email protected]

Academy of Economic Studies, Bucharest Abstract Turnover represents the sum of sales (less taxes) realized by the company in present and normal activity. It is the sum of sale of merchandise, manufactured products, services and products from auxiliary activities. Turnover presents importance for study as it reflects te volume of business generated by the current activity of the enterprise and allows thus the appreciation of size, position on market and offers information on the dynamics of the activity, development opportunities and the importance of the enterprise at sector level. The results of the company will be better as it manages to sell more. Key words: turnover increase, multiple regressio, dependent variable, multicoliniarity, retrograde selection, best regression.

JEL Classification: D00 Studiul s-a efectuat asupra firmei SC ALFA SRL cu menţiunea ca denumirea firmei este fictivă, iar datele financiare sunt reale. Societatea este din Alba Iulia, si are ca obiect de activitate „Fabricarea painii, fabricarea prăjiturilor şi a produselor proaspete de patiserie„ şi a avut de-a lungul perioadei analizate activitate de producţie şi comerţ cu produse alimentare şi nealimentare. Personalul societăţii este recrutat cu atenţie şi dimensionat permanent după volumul activităţii. Înzestrarea tehnică a firmei este importantă, pentru activitatea firmei. Stocurile sunt structurate în: materii prime şi materiale, marfă si ambalaje folosite in activitatea de producţie. Aprovizionarea cu stocuri de materii prime şi marfuri se face în funcţie de cererea pieţei, astfel că stocurile se rotesc normal pentru activitatea de producţie şi vanzare, excepţie facând perioadele când se anticipează o creştere a preturilor, fapt pentru care se fac aprovizionari suplimentare pentru perioade mai mari de activitate. Pentru a îmbunătaţii activitatea firmei, administratorul societăţii doreşte să ştie care sunt factorii care duc la creşterea cifrei de afaceri şi ce aport are fiecare în acestă creştere. Cifra de afaceri depinde de :

factorii interni: numărul de personal, stocul de marfă şi structura acestuia, stocul de materie primă şi dotarea tehnică care participă activ la realizarea cifrei de afaceri;

factori externi : inflaţia şi puterea de cumpărare a populaţiei din zonă. În acest scop, au fost preluate şi apoi prelucrate datele din balanţele lunare de verificare aferente perioadei ianuarie 2005- decembrie 2011. Totodată, pentru aceeaşi perioadă au fost colectate date puse la dispoziţie de Direcţia Regională de Statistică Alba şi de Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Alba.


Dispunem, aşadar, de 84 de observaţii asupra mărimii variabilelor cifra de afaceri, numărul de personal, stocul lunar de marfă, stocul lunar de materii prime, valoarea netă a mijloacelor fixe implicate în realizarea cifrei de afaceri, inflaţia şi veniturile populaţiei la nivelul judeţului Alba, pentru ambele firme. Veniturile populaţiei din judeţ au fost calculate ca suma dintre veniturile lunare totale salariale, veniturile totale lunare din pensii şi indemnizaţiile lunare totale de şomaj. Facem menţiunea că veniturile din profesii liberale nu au putut fi obţinute, iar ponderea acestora în veniturile totale ale populaţiei din judet este redusă. Deoarece cifra de afaceri este un indicator important care depinde de mai mulţi factori, pentru estimarea evoluţiei acesteia vom folosi regresia multiplă. Ecuaţia de regresie multiplă va fi: y = a1x1+ a2x2+.....+ anxn + ε unde: - y este variabila exogenă, - x este vectorul variabilelor independente, - a este vectorul coeficienţilor, de dimensiune 1 x n, - ε este o expresie a erorii de estimare. Liniaritatea relaţiei se referă la coeficienţi şi nu la variabile şi dacă se consideră x1

constant egala cu 1, obţinem un model liniar care include un termen liber. Aspectele urmarite sunt:

estimarea coeficienţilor a, calitatea estimării, verificarea ipotezelor, calitatea predicţiei, alegerea modelului cel mai bun.

Ne propunem să indentificăm cum este influenţată cifra de afaceri notată cu ca de factorii: numărul de personal notat cu p, stocul de marfă notat cu stmc, stocul de materie primă notat cu stmpc, activele imobilizate care participă direct la realizarea cifrei de afaceri notate cu afc, inflaţia notată cu infl şi veniturile totale ale populaţiei din judeţul Alba notate cu vabc, pentru a putea elabora cel mai bun model de predicţie a evoluţiei cifrei de afaceri. Folosim datele de care dispunem pentru SC ALFA SRL.

Unit.masura mii eur mii eur mii eur

mii eur % mii eur

Luna CA comp P vabc stmpc afc infl stmc

ian.-05 0,00 0 20276,77 0,00 0,00 9,00 0,00 feb.-05 0,00 0 19140,10 0,00 0,00 9,00 0,00 mar.-05 0,00 0 19860,77 0,00 0,00 9,00 0,00 apr.-05 0,00 0 20997,28 0,00 0,00 9,00 0,00 mai.-05 16,07 10 20411,40 6,84 0,00 9,00 1,64 iun.-05 12,92 27 20861,52 5,24 0,00 9,00 1,43 iul.-05 14,23 27 20617,20 5,73 0,00 9,00 1,71 aug.-05 15,71 27 21008,47 6,19 0,00 9,00 1,77 sep.-05 18,57 26 21104,27 7,45 0,00 9,00 3,66 oct.-05 19,82 26 20894,49 7,87 0,00 9,00 3,93



mii eur % mii eur

nov.05 19,72 28 22041,48 7,67 0,00 9,00 3,83 dec.-05 17,67 27 22786,63 6,97 0,00 9,00 3,94 ian.-06 17,91 28 25050,36 6,57 0,00 6,56 3,89 feb.-06 17,35 30 23956,02 6,77 0,00 6,56 3,86 mar.-06 21,72 30 25309,92 8,36 0,00 6,56 5,76 apr.-06 18,73 29 25228,61 6,90 0,00 6,56 5,27 mai.-06 20,01 31 25707,18 8,87 0,00 6,56 5,05 iun.-06 19,12 31 25989,12 8,44 0,00 6,56 4,59 iul.-06 17,76 29 25913,51 6,91 0,00 6,56 3,11 aug.-06 17,89 29 25992,44 7,24 0,00 6,56 2,83 sep.-06 16,34 29 26403,82 6,50 2,12 6,56 1,65

oct.-06 19,64 30 27438,72 7,38 2,13 6,56 3,79 nov.06 25,41 34 28440,55 7,73 2,13 6,56 7,15 dec.-06 22,05 33 32543,44 7,16 2,13 6,56 5,59 ian.-07 23,51 28 30310,16 8,65 2,22 4,84 4,91 feb.-07 22,61 30 32096,15 7,83 2,22 4,84 4,89 mar.-07 25,35 30 32981,75 9,31 2,22 4,84 5,26 apr.-07 22,77 29 32788,06 8,47 2,23 4,84 5,36 mai.-07 23,57 31 33222,98 8,84 3,53 4,84 6,08 iun.-07 26,92 31 33858,53 9,21 3,55 4,84 8,76 iul.-07 26,64 29 34520,77 9,76 3,58 4,84 6,78 aug.-07 33,51 29 34926,32 13,60 3,59 4,84 6,07 sep.-07 28,13 29 34524,71 11,15 3,59 4,84 5,66 oct.-07 28,35 30 38814,40 11,87 3,58 4,84 5,97 nov.07 28,36 34 39981,45 11,45 5,07 4,84 5,16 dec.-07 28,91 33 41028,56 11,61 8,22 4,84 8,09 ian.-08 27,64 36 38685,65 10,30 7,43 7,85 8,33 feb.-08 31,83 38 37067,44 11,85 7,47 7,85 10,21 mar.-08 33,08 38 37602,94 12,26 7,44 7,85 10,51 apr.-08 34,08 39 38275,68 12,43 7,46 7,85 11,18 mai.-08 42,86 37 38325,95 15,70 7,47 7,85 16,15 iun.-08 41,00 37 38978,40 13,15 7,48 7,85 16,06 iul.-08 41,58 39 39481,92 12,53 7,50 7,85 17,67 aug.-08 39,47 39 38922,51 11,56 7,54 7,85 16,62 sep.-08 40,62 40 39416,27 11,86 7,54 7,85 16,00 oct.-08 43,11 39 44024,33 12,25 7,52 7,85 16,25 nov.08 39,15 40 44160,05 11,53 7,49 7,85 14,62 dec.-08 38,30 40 44040,69 11,08 7,45 7,85 14,52 ian.-09 353,60 40 38043,34 9,37 6,48 5,59 333,91 feb.-09 32,18 40 37863,22 9,13 6,44 5,59 12,93



mii eur % mii eur

mar.-09 35,66 38 39625,78 11,17 6,43 5,59 14,02 apr.-09 37,20 39 38247,93 10,25 6,46 5,59 15,94 mai.-09 47,40 36 38310,63 11,56 6,48 5,59 21,49 iun.-09 42,43 37 38450,21 10,14 6,49 5,59 21,00 iul.-09 45,58 38 38653,77 10,30 6,49 5,59 22,04 aug.-09 43,33 38 37568,59 10,31 6,49 5,59 20,27 sep.-09 43,43 39 38123,63 9,12 6,49 5,59 19,97 oct.-09 43,91 37 38557,97 10,10 6,48 5,59 20,12 nov.09 38,33 37 38546,70 9,36 6,47 5,59 18,28 dec.-09 36,91 39 39116,95 9,03 8,48 5,59 18,30 ian.-10 28,15 39 41216,98 9,79 8,68 6,09 15,19 feb.-10 35,75 39 39706,40 8,80 8,70 6,09 16,15 mar.-10 41,86 40 41094,35 10,30 8,73 6,09 19,74 apr.-10 42,17 34 39492,35 8,84 8,73 6,09 22,38 mai.-10 51,72 33 39141,72 10,63 8,70 6,09 2,78 iun.-10 53,34 32 38761,50 10,86 8,66 6,09 29,55 iul.-10 57,90 32 36763,69 9,46 8,63 6,09 36,00 aug.-10 49,81 37 36527,89 10,01 8,61 6,09 27,06 sep.-10 48,78 38 36518,44 9,09 8,59 6,09 24,98 oct.-10 36,07 39 36457,48 8,15 8,57 6,09 16,35 nov.10 49,21 43 36801,46 11,26 8,55 6,09 25,68 dec.-10 46,30 44 37588,17 11,46 130,27 6,09 24,30 ian.-11 51,95 44 37172,60 12,01 126,58 5,79 24,43 feb.-11 46,37 43 37492,64 10,79 126,80 5,79 23,20 mar.-11 58,13 43 37878,32 15,60 127,70 5,79 28,30 apr.-11 68,73 42 38249,63 16,99 128,66 5,79 38,61 mai.-11 67,75 42 38155,35 18,46 129,16 5,79 32,55 iun.-11 65,90 44 38759,19 17,14 131,81 5,79 34,08 iul.-11 66,12 45 38228,20 18,19 131,54 5,79 34,97 aug.-11 67,02 49 38094,44 17,02 131,82 5,79 33,92 sep.-11 69,14 48 38091,58 13,98 131,52 5,79 35,73 oct.-11 70,31 50 37801,51 13,04 131,15 5,79 35,50 nov.11 65,99 52 38578,85 11,07 130,77 5,79 35,32 dec.-11 64,17 49 38798,78 10,88 130,52 5,79 33,74 Tabelul 1. Date comparabile privind cifra de afaceri, numarul de personal, veniturile

populaţiei din judeţ, stocul de materie primă, active fixe, inflaţie şi stocul de marfa la SC ALFA SRL

Variabilele sunt notate astfel:

- variabila dependenta cifra de afaceri : Y – cacomp


- variabilele independente X sunt reprezentate de: numărul de personal (p), stocul de marfă (stmc), stocul de materie primă (stmpc), activele imobilizate care participă direct la realizarea cifrei de afaceri (afc), inflaţia ( infl) şi veniturile totale ale populaţiei din judeţul Alba (vabc). Estimarea parametrilor de regresie Pe baza datelor din tabelul 1., folosind programul Eviews, s-au obţinut următoarele rezultate:

Dependent Variable: CACOMP Method: Least Squares Date: 05/29/12 Time: 22:24 Sample: 2005:01 2011:12 Included observations: 84

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.

AFC 0.016795 0.011717 1.433423 0.1558 INFL -0.244123 0.368621 -0.662259 0.5098 P 14.74307 7.880708 1.870779 0.0652 STMC 0.993358 0.011763 84.44935 0.0000 STMPC 1.170815 0.221768 5.279456 0.0000 VABC 0.000159 0.000104 1.524685 0.1314 C 14.12405 420.5098 0.033588 0.0433

R-squared 0.991485 Mean dependent var 3860.226 Adjusted R-squared 0.990821 S.D. dependent var 3883.979 S.E. of regression 372.1060 Akaike info criterion 14.75589 Sum squared resid 10661643 Schwarz criterion 14.95846 Log likelihood -612.7474 F-statistic 1494.284 Durbin-Watson stat 1.822485 Prob(F-statistic) 0.000000

Tabelul 2 . Regresia multipla pentru SC ALFA SRL Ecuatia modelului de regresie este : Y = 0.016795 x1 – 0.244123 x2 + 14.74307 x3 + 0.993358 x4 + 1.170815 x5 + 0.000159 x6+ 14.12405. Estimation Command: ===================== LS CACOMP AFC INFL P STMC STMPC VABC C Estimation Equation: ===================== CACOMP = C(1)*AFC + C(2)*INFL + C(3)*P + C(4)*STMC + C(5)*STMPC + C(6)*VABC + C(7) Substituted Coefficients: ===================== CACOMP = 0.01679549061*AFC - 0.2441226876*INFL + 14.74306623*P + 0.9933584939*STMC + 1.170814919*STMPC + 0.0001587720805*VABC + 14.12405014


Coeficienţii a1, a2, a3, a4, a5 si a6 sunt coeficienţi de regresie parţiali şi arată influenţa parţială a fiecărei variabile independente, atunci când influenţa tuturor celorlalte variabile independente este considerată constantă. Interpretarea parametrilor modelului de regresie

Termenul liber are valoarea 14.12405. Acesta evidenţiaza valoarea lui y independent de valorile x1, x2, x3, x4, x5 si x6 (valoarea cifrei de afaceri independent de numărul de personal, veniturile populaţiei din judeţ, stocul de materie primă, active fixe, inflaţie şi stocul de marfa).

Coeficientul a1 = 0.016795 arată că dacă variabila x1 (active fixe) creşte cu o unitate, iar celelalte variabile x2, x3, x4, x5 si x6 răman constante, valoarea lui y (cifra de afaceri) creşte cu 0.016795 unităţi.

În mod asemănător, în condiţiile în care inflaţia creşte cu o unitate şi celelalte variabile rămân constante, cifra de afaceri scade cu 0.244123 unităţi, pentru creşterea cu o unitate a numărului de personal, cifra de afaceri creşte cu 14.74307unităţi, pentru creşterea cu o unitate a stocurilor de marfă, cifra de afaceri creşte cu 0.993358 unităţi, pentru creşterea cu o unitate a stocurilor de materie primă, cifra de afaceri creşte cu 1.170815 unităţi, iar pentru o creştere cu o unitate a veniturilor populaţiei din judeţ, cifra de afaceri creşte cu 0.000159 unităţi. Putem constata că o creştere a inflaţiei duce la scăderea cifrei de afaceri, în timp ce o creştere a personalului duce la creşterea cifrei de afaceri într-un ritm mai alert decât creşterea stocurilor de marfă şi materii prime. Creşterea veniturilor populaţiei nu duce la o creştere a consumului şi implicit a vânzărilor firmei.

Pentru termenul a1, t = 1.433423, iar pragul de semnificaţie este 0.1558> 0.05 ceea ce înseamnă că acest coeficient este nesemnificativ.

Pentru a2, t = -0.662259, pragul de semnificaţie este 0.5098> 0.05, deci este un coeficient nesemnificativ.

Pentru a3, t = 1.870779, pragul de semnificaţie este de 0.0652> 0.05, este un coeficient nesemnificativ .

Pentru a4, t = 84.44935, pragul de semnificaţie este de 0.0000< 0.05, este un coeficient semnificativ.

Pentru a5, t = 5.279456, pragul de semnificaţie este de 0.0000< 0.05, coeficient semnificativ.

Pentru a6, t = 1.524685, pragul de semnificaţie este de 0.1314 > 0.05, coeficient nesemnificativ.

Pentru termenul liber a7, t = 0.033588, pragul de semnificaţie este de 0.0433< 0.05, coeficient semnificativ.

Coeficientul de determinare R2 = 0.991485 arată ca 99% din variaţia cifrei de afaceri este explicată de influenţa celor 6 variabile.

Valoarea corectată a coeficientului de determinare Adjusted R-squared = 0.990821 are rolul de a contracara efectul creşterii mecanice a lui R2 datorită numărului mare de variabile independente.

Eroarea standard a estimaţiei, calculata ca abatere standard a reziduurilor, este de 372.1060.

Validitatea modelului de regresie Pentru ca modelul de regresie să fie valid, trebuie ca cel puţin unul dintre

parametrii să fie semnificativ diferit de zero. Folosim testul F pentru a vedea dacă putem accepta modelul de regresie:


Ho: 22ssyx , cele doua dispersii sunt aproximativ egale, influenţa

factorului x nu diferă semanificativ de influenţa factorilor întâmplători;

H1: ,22ssyx influenţa factorului x şi a factorilor întâmplători masurată

prin cele două dispersii diferă semnificativ , caz în care, putem spune că modelul teoretic este similar celui real.

Dacă valoarea statisticii Fcalc > Fα,v1,v2, atunci suntem în regiunea de respingere a ipotezei nule şi ca atare acceptăm ipoteza alternativă.

Valoarea statisticii F este 1494.284. Fcalc = 1494.284> Ftab = 2.332 pentru un nivel de semnificaţie de 5%, deci, se

respinge ipoteza nulă . Verificarea ipotezelor modelului de regresie Ipoteza de homoscedasticitate a variabilei reziduale Pentru verificarea acestei ipoteze se foloseşte testul White. Testul are la baza

construirea unor noi ecuaţii de regresie de forma:

ntxx tttt ,1,2210

2 ,

unde noile erori t se presupun a fi distribuite normal şi independent de erorile et.

Dacă în urma aplicării testului White se constată o legatură între variabilele εt, xt si 2tx atunci erorile modelului sunt heteroscedastice, altfel sunt homoscedastice.

Prin metoda celor mai mici pătrate se estimează noii parametrii α0, α1, α2 ai modelului auxiliar de regresie şi folosim testul F pentru respingerea ipotezei nule:

H0 : α1 = α2 = 0; H1 : cel putin un coeficient este nenul. Pentru a verifica ipoteza de homoscedasticitate, am aplicat testul White.

White Heteroskedasticity Test:

F-statistic 1.478521 Probability 0.152845 Obs*R-squared 16.79413 Probability 0.157507

Test Equation: Dependent Variable: RESID^2 Method: Least Squares Date: 05/30/12 Time: 01:10 Sample: 2005:01 2011:12 Included observations: 84


C 768456.5 5041128. 0.152437 0.8793 AFC 1922.355 788.1830 2.438971 0.0172 AFC^2 -0.136236 0.058321 -2.335958 0.0223 INFL 16567.55 9506.811 1.742703 0.0857 INFL^2 -13.30293 7.086426 -1.877240 0.0646 P -44004.31 63542.22 -0.692521 0.4909 P^2 392.2366 1106.932 0.354346 0.7241 STMC -644.0665 200.3048 -3.215432 0.0020


STMC^2 0.018387 0.005755 3.194797 0.0021 STMPC 1839.947 2005.658 0.917378 0.3621 STMPC^2 -0.587090 0.793576 -0.739803 0.4619 VABC -3.340200 2.663087 -1.254258 0.2139 VABC^2 4.55E-07 3.77E-07 1.209294 0.2306

R-squared 0.199930 Mean dependent var 126924.3 Adjusted R-squared 0.064707 S.D. dependent var 776539.0 S.E. of regression 750995.1 Akaike info criterion 30.03757 Sum squared resid 4.00E+13 Schwarz criterion 30.41377 Log likelihood -1248.578 F-statistic 1.478521 Durbin-Watson stat 1.739846 Prob(F-statistic) 0.152845 Tabelul 3. Testul White În continuare, aplicăm testul Fisher şi emitem ipotezele:

0,/: 220 2 xxRH

, atunci modelul este homoscedastic

0,/: 221 2 xxRH

, modelul este heteroscedastic.

Ftab = 2.332 pentru nivelul de semnificaţie fixat 5%, iar valoarea Fcalc = 1.478521. Fcalc < Ftab, deci nu putem respinge ipoteza H0, adică erorile sunt homoscedastice, cu o probabilitate de 95%. Diagrama reziduuri- valori estimate Graficul reziduurilor este redat mai jos:

-1000

0

1000

2000

3000

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

CACOMP Residuals

Figura 1. Diagrama reziduurilor


Valorile reziduurilor se pot considera într-o regiune de tip banda orizontală,

indicând faptul că nu se contrazic ipotezele de normalitate a erorilor. Aspectul de bandă uniformă arată constanţa dispersiei reziduurilor pentru tot domeniul variabilei cacomp.

Ipoteza independenţei valorilor variabilei reziduale t

Pentru depistarea autocorelarii variabilelor reziduale, folosim testul Durbin Watson . Acest test depisteaza autocorelarea de ordinul întâi a reziduului, estimat prin metoda celor mai mici pătrate. Se testeaza ipotezele:

H0 : ,0 pentru cazul în care reziduurile nu sunt corelate;

H1 : ,0 pentru cazul în care reziduurile verifica un proces autoregresiv

de ordinul I. Statistica testului Durbin Watson se evalueaza în raport cu seria reziduurilor

ntte,1

)(

, atunci când parametrii modelului de regresie sunt estimaţi prin metoda celor mai

mici pătrate. Statistica testului are expresia:

n

tt

n

ttt

e

eeDW

1

2

2

21 )(

Tabelele cu valorile critice cuprind elemente specificate pentru perechea de valori

dL si dU. Exista patru situatii întâlnite în testarea ipotezei nule:

DW < dL, atunci se respinge ipoteza nulă şi reziduurile prezintă o autocorelare pozitivă de ordinul I;

DW > 4- dL, se respinge ipoteza nulă , reziduurile prezentând o autocorelare negativă de ordinul I;

dU< DW < 4- dU, se acceptă ipoteza nulă a necorelarii , prin proces autoregresiv de ordinul I a valorilor reziduale;

situaţie de indecizie când dL <DW < dU sau 4 - dU < DW <4- dL, testul Durbin Watson nefiind concludent. Din tabelul distribuţiei Durbin Watson găsim pentru k = 6 variabile exogene si n = 84 observaţii, valorile pentru dL = 1.362 si dU = 1.657. În tabelul anterior, valoarea testului Durbin Watson este de 1.822485. Ne aflăm în situaţia dU< DW < 4- dU, deci acceptăm ipoteza nulă a necorelarii , prin proces autoregresiv de ordinul I a valorilor reziduale . Testarea normalităţii distribuţei variabilei aleatoare ε Statisticile utilizate în testarea caracteristicilor repartiţiei reziduurilor se definesc ţinând cont de asimetria şi aplatizarea repartiţiei normale. O variabilă aleatoare este repartizată normal dacă valoarea coeficientului de asimetrie e nulă şi a celui de aplatizare este trei. Se definesc doi indicatori pentru seria reziduului folosiţi pentru analiza asimetriei şi aplatizării unei serii de distribuţie.


coeficientul de asimetrie

;32

23

1

coeficientul de aplatizare

;2

42

Unul din testele care verifică ipoteza nulă a repartizării normale a reziduului

ntte,1

)(

este testul Jarque- Bera.

În raport cu coeficienţii de asimetrie 2/11 , respectiv de aplatizare β2 se defineşste

statistica testului astfel:

J – B =

22

2

2

2

2/1

1

24

3

6

nn

Ipotezele sunt: H0 : erorile sunt distribuite normal, adica eşantionul de date provine dintr-o distribuţie normală; H1 : : erorile nu sunt distribuite normal, respingem ipoteza nulăa pentru un grad de semnificatie statistică de5%.

Se respinge ipoteza nulă a repartizarii normale a variabilei reziduale pentru un prag de semnificaţie α , dacăeste indeplinită conditia:

21;2 BJ

0

10

20

30

40

50

-1000 0 1000 2000

Series: ResidualsSample 2005:01 2011:12Observations 84

Mean -6.32E-13Median -34.64901Maximum 2663.222Minimum -949.5613Std. Dev. 358.4041Skewness 4.769196Kurtosis 37.98585

Jarque-Bera 4.602468Probability 0.000000

Figura 2. Histograma si caracteristicile reziduului estimat


Coeficientul de asimetrie Skewness β1 = 4.769196 şi de aplatizare Kurtosis β2 =

37.98585. Distribuţia reziduurilor are media apropiată de zero, prezinta asimetrie pozitivă, valoarea reziduurilor este mare în perioada analizatăa, iar aplatizarea este de 37.98, valoarea probabilităţii este 0%. Valoarea critica a testului Jarque- Bera pentru un grad de semnificaţie statistica de 5% este 12.592. Cum statistica JB calculată este 4.602 < 12.592, atunci acceptăm ipoteza nulăa, adică erorile sunt distribuite normal. Ipoteza multicoliniarităţii O abordare a multicoliniarităţii este stabilirea unui indicator sintetic pentru a decide dacă o variabilă este coliniară cu celelalte sau cu un grup dintre celelalte.

Am notat cu 2iR coeficientul de determinare obţinut în estimarea regresiei

multiple în care variabila dependentă este afc (activele fixe) şi variabilele independente sunt infl (inflatie), p (numarul de personal), stmc (stocul de marfa), stmpc (stocul de materie primă) si vabc (veniturile populaţiei) . afc = f(infl, stmc,p,stmpc, vabc)

Toleranţa variabilei se noteaza cu: η = 1- 2iR .

Daca η < 0.1, atunci 2iR este apropiat de 1 şi avem o legatură puternică între cifra

de afaceri şi restul variabilelor independente. Ca urmare, cifra de afaceri este coliniara cu restul variabilelor independente. Factorul de inflaţie a varianţei este notat VIF şi este inversul toleranţei:

VIFi = i

1.

Acest factor masoara de câte ori este supraevaluată varianţa coeficienţilor cauzată de multicoliniaritate în raport cu situaţia când nu ar exista coliniaritate. O valoare > 10 indică existenţa coliniarităţii. Dependent Variable: VABC Method: Least Squares Date: 05/30/12 Time: 23:08 Sample: 2005:12 2011:12 Included observations: 73


AFC 1.521480 25.04379 0.060753 0.9517 INFL -1015.780 393.6452 -2.580445 0.0121 P 18767.25 9802.252 1.914586 0.0598 STMC 14.45322 13.15541 1.098652 0.2759 STMPC 1228.279 296.9932 4.135715 0.0001 C 2257949. 386984.7 5.834725 0.0000

R-squared 0.703556 Mean dependent var 3321043. Adjusted R-squared 0.681434 S.D. dependent var 736779.6 S.E. of regression 415850.8 Akaike info criterion 28.79266


Sum squared resid 1.16E+13 Schwarz criterion 28.98091 Log likelihood -1044.932 F-statistic 31.80251 Durbin-Watson stat 0.428717 Prob(F-statistic) 0.000000 Tabelul 4. Dependenţa veniturilor populaţiei de inflaţie, numărul de personal, stocul de marfă, stocul de materie primă şi activele fixe Valoarea coeficientului de determinare este R2 = 0.703556, iar toleranţa η = 0.505008 > 0.1, arată legatura slabă între cifra de afaceri şi restul variabilelor. VIFafc = 1.980162 <10 ceea ce indică inexistenţa coliniarităţii.

Cea mai buna regresie Selectarea celei mai bune regresii este procesul care se desfasoară în situaţia în

care există o variabilă dependentă y şi o mulţime de variabile independente x. Problema se poate pune astfel: care este submulţimea minimă de variabile exogene care permite estimarea unui model liniar semnificativ şi adecvat valorilor endogene y ? În general, etapele de selectare a celei mai bune regresii sunt:

identificarea tuturor variabilelor independente posibile (modelul maxim de regresie);

specificarea criteriului de selectare a celei mai bune regresii; specificarea strategiei de selectare a variabilelor independente; realizarea estimarii şi analiza modelului; evaluarea increderii modelului ales.

Pentru selecţia celui mai bun model, vom folosi metoda selecţiei retrograde, care presupune estimarea unui model complet şi excluderea treptată din acest model a acelor variabile nesemnificative. La fiecare pas, cu ajutorul unui test F partial, se elimină variabila cu cea mai mare probabilitate critică, procesul finalizandu-se atunci când nu se mai poate elimina nici o variabilă. În tabelul 2. observăm că cea mai mare probabilitate critică o are variabila independentă infl (inflatia) . Pragul de semnificaţie stabilit α = 0.05 este depăşit de valoarea oţinută de infl de 0.5098. Eliminăm variabila x2 = infl din model, deci vom avea în continuare modelul: cacomp = f(afc,p, stmc,stmpc,vabc), descris de ecuatia: Y = 0.017210 x1 + 15.17624x3 + 0.993624x4 + 1.166762x5 + 0.000179x6 - 227.5195. Estimation Command: ===================== LS CACOMP AFC P STMC STMPC VABC C Estimation Equation: ===================== CACOMP = C(1)*AFC + C(2)*P + C(3)*STMC + C(4)*STMPC + C(5)*VABC + C(6) Substituted Coefficients: ===================== CACOMP = 0.01721033779*AFC + 15.17624311*P + 0.9936243129*STMC + 1.166762428*STMPC + 0.0001794547667*VABC - 227.519547




AFC 0.017210 0.011658 1.476254 0.1439 P 15.17624 7.825202 1.939406 0.0561 STMC 0.993624 0.011714 84.82700 0.0000 STMPC 1.166762 0.220884 5.282231 0.0000 VABC 0.000179 9.90E-05 1.812990 0.0737 C -227.5195 208.2747 -1.092401 0.0420


Tabelul 5. Dependenţa cifrei de afaceri de dotarea cu active fixe, numărul de personal, stocul de marfă, stocul de materii prime şi veniturile populaţiei. În noul model, observăm că cea mai mare probabilitate critică o are variabila x1= afc (active fixe comparabile) pentru care p = 0.1439 > 0.05. Procedăm în continuare la eliminarea acesteia din model şi vom avea urmatoarea relaţie de dependentă: cacomp = f(p, stmc,stmpc,vabc)



P 18.10030 7.626667 2.373291 0.0201 STMC 0.995111 0.011757 84.64041 0.0000 STMPC 1.290263 0.205949 6.264955 0.0000 VABC 0.000135 9.49E-05 1.418799 0.1599 C -257.7456 208.8072 -1.234371 0.0407


Tabelul 6. Dependenţa cifrei de afaceri de numarul de personal, stocul de marfă, stocul de materii prime si veniturile populaţiei.


Ecuaţia modelului este de data aceasta: Y = 18.10030x3 + 0.995111x4 + 1.290263x5 + 0.000135x6 - 257.7456. Estimation Command: ===================== LS CACOMP P STMC STMPC VABC C Estimation Equation: ===================== CACOMP = C(1)*P + C(2)*STMC + C(3)*STMPC + C(4)*VABC + C(5) Substituted Coefficients: ===================== CACOMP = 18.10029887*P + 0.9951113627*STMC + 1.290263101*STMPC + 0.0001346733362*VABC - 257.7455538 Ca urmare a faptului că probabilitatea critică a variabilei x6 = vabc este p = 0.1599 >0.05, procedăm la eliminarea acesteia din model. Relaţia dintre variabile va fi urmatoarea: cacomp = f(p,stmc,stmpc)



P 22.42397 7.035500 3.187260 0.0020 STMC 0.996699 0.011777 84.62812 0.0000 STMPC 1.383639 0.196382 7.045641 0.0000 C -42.65866 144.4978 -0.295220 0.0386


Tabelul 7. Dependenţta cifrei de afaceri de numarul de personal, stocul de marfă si stocul de materii prime. Ecuaţia modelului este: Y = 22.42397x3 + 0.996699x4 + 1.383639x5 - 42.65866. Estimation Command: ===================== LS CACOMP P STMC STMPC C Estimation Equation: ===================== CACOMP = C(1)*P + C(2)*STMC + C(3)*STMPC + C(4) Substituted Coefficients: ===================== CACOMP = 22.42396648*P + 0.9966993046*STMC + 1.383638649*STMPC - 42.65865675 Cea mai buna regresie este data de ecuaţia:


Y = 22.42397x3 + 0.996699x4 + 1.383639x5 - 42.65866 Concluzii Cea mai buna regresie pentru SC ALFA SRL este: Y = 22.42397x3 + 0.996699x4 + 1.383639x5 - 42.65866 sau CACOMP = 22.42396648*P + 0.9966993046*STMC + 1.383638649*STMPC - 42.65865675 Creşterea cifrei de afaceri este influenţată de numărul de personal şi aprovizionarea cu stocuri de materii prime pentru activitatea de producţie şi stocuri de marfă pentru activitatea de comerţ. Din valoarea activelor imobilizate, 32% reprezintă valoarea unui imobil care nu contribuie la dezvoltarea activităţii curente (casă de locuit) şi 5% reprezintă mijloace de transport care nu contribuie la creşterea cifrei de afaceri. Faptul că activele fixe nu influenţeaza creşterea cifrei de afaceri semnificativ este explicat şi de structura veniturilor: peste 70% din cifra de afaceri este obţinută din activitatea de comerţ, unde gradul de înzestrare tehnică nu este atât de mare ca în activitatea de producţie.

Factorii externi activităţii firmei: inflaţia şi veniturile populaţtiei din judeţ nu influenţeaza semnificativ creşterea cifrei de afaceri. Bibliografie selectivă [1]. Andrei, T., Stancu, S., Iacob A.I., Tusa, E., - „Introducere în econometrie utilizând

Eviews”, Editura Economică, Bucureşti [2]. Anghelache, C., Mitruţ, C. (coordonatori), Bugudui, E., Deatcu, C. (2009) –

„Econometrie: studii teoretice şi practice”, Editura Artifex, Bucureşti [3]. Anghelache, C., (2008) - „Tratat de statistică teoretică şi economică”, Editura

Economică, Bucureşti [4]. Biji, M., Biji, E.M., Lilea, E., Anghelache, C., (2002) – „Tratat de statistică”, Editura

Economică, Bucureşti


Architecture of an Inter-organizational Information System for Monitoring the Trace of Fresh

Vegetables

Senior Lecturer Ionut ANICA-POPA PhD [email protected]

Academy of Economic Studies, Bucharest

Abstract Due to the increasingly concerns of customers related to food safety and quality,

the producers, processors and distributors have started to cooperate to build and implement information systems that share data and information in order to fulfill customers’ requirements. Those systems, called inter-organizational information system (IOIS), can determine the improvement of organizational performances by increasing the customers’ trust in food acquired. This paper will propose architecture for an IOIS for fresh vegetables traceability.

Key words: inter-organizational information system, food traceability, food safety, fresh vegetables supply chain

JEL Classification: L86 Introducere Pe măsură ce în cadrul obiectivelor sistemelor informaţionale a început să-şi facă loc asistarea şi sprijinirea relaţiilor cu partenerii de afaceri (clienţi şi furnizori) şi consumatorii finali (Boonstra şi de Vries, 2005), a apărut necesitatea realizării unor sisteme inter-organizaţionale care să permită utilizarea şi partajarea resursele existente în cadrul sistemele informaţionale ale fiecărei organizaţii. Evoluţiile înregistrate în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) începând cu ultimul deceniu al secolului al XX-lea au permis dezvoltarea unei game largi de sisteme informaţionale inter-organizaţionale (SIIO), scopul acestora fiind variat: de diminuarea a riscurilor partenerilor, de acces mai facil pe pieţe, de creştere a cotei de piaţa, de sporire a calităţii produselor şi serviciilor furnizate etc. (Volkoff, 1999; Hong, 2002; Golden şi Powell, 2004; Kim et al., 2011). În contextul în care siguranţa alimentară ocupă o poziţie importantă în ceea ce priveşte preocupările organizaţiilor guvernamentale, producătorilor şi consumatorilor finali (Antle, 1999), sistemele informaţionale inter-organizaţionale pot deveni un instrument eficient şi eficace pentru creşterea vizibilităţii pe lanţul producţie - procesare - distribuţie şi implicit pentru creşterea încrederii consumatorilor în alimentele cumpărate şi consumate. Pe de altă parte, implementarea unor astfel de sisteme poate determina reducerea semnificativă a tranzacţiilor de pe piaţa „gri” şi implicit creşterea veniturilor bugetare. În lucrare se va realizare o descriere succintă a sistemelor informaţionale inter-organizaţionale, a problematicii siguranţei alimentare şi se va prezenta arhitectura unui SIIO pentru monitorizarea trasabilităţii legumelor proaspete.


Sisteme informaţionale inter-organizaţionale Rolul unui SIIO este de a determina o creştere a performanţelor organizaţionale

prin reducerea costurilor şi creşterea productivităţii (Barett şi Konsynsky, 1982), iar în cazul SIIO dezvoltate la nivelul lanţurilor de aprovizionare efectul constă în creşterea vizibilităţii informaţiei şi SIIO (Kim et al., 2011). Pentru ca implementarea unui SIIO care să producă efectele scontate este necesară participarea şi implicarea tuturor partenerilor (Shah et al., 2002) şi, în acelaşi timp, adoptarea şi adaptarea tehnologiilor TIC cele mai potrivite în proiectarea şi dezvoltarea SIIO (Volkoff, 1999). Hong (2002) propune structurarea sistemelor informaţionale inter-organizaţionale în patru categorii:

Partajarea resurselor (Resource pooling) – acest tip de SIIO este specific organizaţiilor care acţionează în acelaşi domeniu de activitate, scopul SIIO fiind de a diminua costurile şi riscurile prin punerea în comun a anumitor resurse. Printre avantajele pe care le oferă o astfel de abordare se numără creşterea cotei de piaţă a organizaţiilor partenere, reducerea costurilor de logistică, creşterea competitivităţii.

Cooperare complementară (Complementary cooperation) – acest tip de SIIO este specific organizaţiilor care acţionează în domenii de activitate complementare, acestea aflându-se într-o relaţie de tip furnizor-client, obiectivul SIIO fiind accesul pe o anumită piaţă. Printre avantajele pe care le oferă o astfel de abordare se numără creşterea veniturilor prin îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite clienţilor, dezvoltarea afacerii la scară naţională sau internaţională.

Cooperare operaţională (Operational cooperation) - acest tip de SIIO este specific organizaţiilor care acţionează în acelaşi domeniu de activitate, scopul SIIO constând în îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite clienţilor sau în partajarea de informaţii de interes comun. Printre avantajele pe care le oferă o astfel de abordare se numără schimbul mai rapid şi mai eficient de informaţii, creşterea veniturilor datorată creşterii calităţii serviciilor, diminuarea timpului de răspuns la solicitările clienţilor.

Coordonare operaţională (Operational coordination) – acest tip de SIIO este specific organizaţiilor care acţionează în domenii de activitate complementare, acestea aflându-se într-o relaţie de tip furnizor-client, obiectivul SIIO fiind îmbunătăţirea eficienţei operaţionale a organizaţiilor partenere. Printre avantajele pe care le oferă o astfel de abordare se numără creşterea veniturilor, diminuarea riscurilor operaţionale, utilizare mai eficientă capacităţilor de producţie şi reducerea costurilor de logistică, integrarea virtuală pe verticală. Sistemele informaţionale inter-organizaţionale care implică parteneri situaţi la nivelul lanţului de aprovizionare au început sa fie utilizate mai intens şi datorită avantajelor competiţionale care rezultă din exploatarea acestora (Shah et al., 2002).

Siguranţa alimentară şi trasabilitatea legumelor proaspete Legislaţia în domeniul siguranţei alimentare existentă la nivelul Uniunii Europene

(UE) conferă consumatorului final o serie de drepturi şi garanţii referitoare la alimente şi produse alimentare, pe de o parte, privind accesul la informaţii referitoare la produsele alimentare achiziţionate, iar pe de altă parte, garantând calitatea alimentelor achiziţionate. Astfel, conform articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, prin "produs alimentar" (sau "aliment") se înţelege „orice substanță sau produs, indiferent dacă este prelucrat, parțial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni. «Produsele alimentare» includ băuturile, guma de mestecat și orice substanță, inclusiv apa, încorporată în mod


intenționat în produse alimentare în timpul producerii, preparării sau tratării lor”. În cadrul aceluiaşi document, trasabilitatea produselor alimentare este definită ca reprezentând „capacitatea de a depista și a urmări anumite produse alimentare, hrană pentru animale, un animal de la care se obțin produse alimentare sau o substanță destinată încorporării sau care este de așteptat să fie încorporată în anumite produse alimentare sau hrană pentru animale, pe parcursul tuturor etapelor de producție, prelucrare și distribuție”.

Realizarea unei monitorizări eficiente a trasabilităţii produselor alimentare reprezintă un prim pas în îndeplinirea cerinţelor consumatorului final referitoare la garantarea siguranţei alimentare şi a prezenţei informaţiilor care să certifice acest aspect (Beulens et al., 2005). Având în vedere că pentru obţinerea fiecărui tip de produs alimentar este necesară desfăşurarea unei activităţi de producţie specifice, este necesară realizarea unei clasificare a sistemele de monitorizare a trasabilităţii produselor alimentare în vederea gestionării eficiente a tuturor proceselor care se desfăşoară pentru obţinerea produsului final. O posibilă clasificare identifică următoarele categorii şi subcategorii de sisteme specifice producţiei de produsele alimentare: (a) sisteme destinate culturilor de bază: (i) cereale; (ii) fructe şi legume; (iii) cafea şi ceai; (ii) sisteme destinate efectivelor de animale: (i) bovine; (ii) porcine; (iii) ovine şi caprine; (iv) păsări; (iii) sisteme destinate acvaculturii: (i) peşti şi moluşte.

Arhitectura unui SIIO pentru monitorizarea trasabilităţii legumelor proaspete Un sistem proiectat pentru a realiza monitorizarea trasabilităţii legumelor proaspete trebuie să permită o jurnalizarea exactă a istoricului şi localizărilor avute de un lot de produse alimentare pe întreg lanţul producţie - distribuţie (Dabbene şi Gay, 2011). Pornind de la această premisă, este necesar ca principalii actori implicaţi: fermieri, proprietarii de depozite, distribuitorii en-gros şi magazinele en-detail să coopereze în vederea partajării de date şi informaţii referitoare la legumele proaspete comercializate. Mai mult, pentru a creşte vizibilitatea la nivelul lanţului producţie – distribuţie, este esenţială crearea şi menţinerea unei baze de date la nivel naţional, care să cuprindă date şi informaţii privind istoricul fiecărui lot de legume proaspete comercializat.

În figura 1 este propusă arhitectura unui sistem informaţional inter-organizaţional pentru monitorizarea trasabilităţii legumelor proaspete care îşi propune:

Să faciliteze şi să standardizeze schimbul electronic de date între actorii implicaţi pe lanţul producţie – distribuţie.

Să colecteze într-o baza de date naţională date şi informaţii privind toate loturile de legume proaspete. Baza de date va fi structurata în două secţiuni:

o o secţiune publică, care va permite consultarea prin intermediul internetului de către consumatorii finali şi va furniza o serie de date şi informaţii de interes general pentru aceştia: ferma unde au fost obţinute legumele, data recoltării, data intrării în depozit, data sosirii în magazin etc.

o o secţiune destinată agenţilor economici, în care aceştia să-şi actualizeze informaţiile referitoare la loturile de legume comercializate, dar să şi poate efectua consultări în ceea ce priveşte istoricul şi localizărilor pentru aceste loturi.


Figura 1 Arhitectura unui SIIO pentru monitorizarea trasabilităţii legumelor proaspete

Pentru implementarea unui sistem de monitorizare a trasabilităţii legumelor proaspete la nivelul lanţului producţie – distribuţie este necesară existenţa unui sistem de trasabilitate internă la nivelul fiecărui actor implicat: fermieri, proprietarii de depozite, distribuitorii en-gros şi magazinele en-detail (Karlsen et al., 2011).

Concluzii Proiectarea, dezvoltarea şi implementarea de sisteme informaţionale inter-

organizaţionale care să funcţioneze la nivelul lanţului producţie – distribuţie este o provocare majoră atât pentru actorii implicaţi, cât şi pentru organismele guvernamentale care trebuie să stabilească maniera în care se va desfăşura schimbul electronic de date, dar şi asigurarea integrităţii şi securităţii bazei de date la nivel naţional. Un alt element important are în vedere modalitatea în care sunt gestionate legumele proaspete care sunt importate şi cum se poate asigura consumatorului final o cantitate minimală de informaţii referitoare la trasabilitatea acestora. Acknowledgement Această lucrare a fost cofinanţată din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 200732013, proiect numărul POSDRU/89/1.5/S/59184 „Performanţă şi excelenţă în cercetarea postdoctorală în domeniul ştiinţelor economice din România”.


Bibliografie selectivă [1]. Antle, J.M. (1999). Benefits and costs of food safety regulation, Food Policy, vol. 24,

no. 6: 605–623. [2]. Barrett, S., Konsynski, B. (1982). Inter-Organization Information Sharing Systems,

MIS Quarterly, vol. 6 (special issue): 93-10. [3]. Beulens, A.J.M., Broens, D.F., Folstar P., Hofstede, G.J. (2005). Food safety and

transparency in food chains and networks. Relationships and challenges, Food Control, vol. 16, no. 6: 481-486

[4]. Boonstra, A., de Vries, J. (2005). Analyzing inter-organizational systems from a power and interest perspective. International Journal of Information Management, vol. 25, no. 6: 485-501.

[5]. Dabbene, F., Gay, P. (2011). Food traceability systems: Performance evaluation and optimization, Computers and Electronics in Agriculture, vol.75, no. 1: 139-146.

[6]. Golden, W., Powell, P. (2004): Inter-organisational Information Systems as Enablers of Organisational Flexibility, Technology Analysis & Strategic Management, vol. 16, no. 3: 299-325.

[7]. Hong, I.B. (2002). A new framework for interorganizational systems based on the linkage of participants’ roles, Information & Management, vol. 39: 261-270.

[8]. Karlsen, K.M., Sorensen, C.F., Foras, F., Olsen, P. (2011). Critical criteria when implementing electronic chain traceability in a fish supply chain, Food Control, 22 (8): 1339-347.

[9]. Kim, K.K., Rzoo, S.Y., Jung, M.D. (2011). Inter-organizational information systems visibility in buyer-supplier relationships: The case of telecommunication equipment component manufacturing industry, Omega-International Journal of Management Science, vol. 39, no.6: 667-676.

[10]. Shah R., Goldstein S.M., Ward P. (2002). Aligning supply chain management characteristics and interorganizational information system types: An exploratory study, IEEE Transactions on Engineering Management, vol. 49, no. 3: 282-292.

[11]. Volkoff, O., Yolande, E.C., Newson, E.F.P. (1999). Leading the development and implementation of collaborative interorganizational systems, Information & Management, vol. 35: 63-75.

[12]. *** Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului


Increase of Budget Incomes by Decreasing the Degree of Taxation

Senior Lecturer Raluca Andreea MIHALACHE PhD


Abstract In the present conception, the state budget will further ensure the achievement of

major economic and social objectives. We consider that the state budget must play an increasingly important role in stabilizing the economuy, in parallel to its role of main instrument for income re-distribution. In conditions in which commercial companies, enterprises and institutions, and economic agents, are freed by the costs of some social functions, the state will have to support the removal of such functions from the budget and privatization in fields of budgetary concern.

Key words: fiscal policy, state budget, tax system, lowering taxation level, fiscal relaxation policy

JEL Classification: N14 1. Argumente

Esenţială este relaţia dintre sistemul de venituri bugetare şi dezvoltarea economică.

Diminuarea gradului de fiscalitate oferă contribuabililor posibilitatea de a folosi sumele rezultate din reducerea impozitelor pentru dezvoltare economică şi, astfel, să sporească veniturile viitoare.

Aplicându-se o cotă redusă de impozitare la venituri mai mari, impozitul absolut cuvenit statului nu se reduce, chiar creşte. Aşadar, diminuarea gradului de fiscalitate mediu va trebui să fie însoţită de lărgirea bazei de impozitare, ca urmare a dezvoltării economiei, a apariţiei şi dezvoltării de activităţi generatoare de valoare nouă.

Sistemul actual de venituri bugetare are suficiente resurse şi posibilităţi, încă neexploatate în întregime, pentru a deveni un instrument eficient, economic şi social al politicii economice.

2. Situaţia existentă. Comentarii Ca urmare a datelor prelucrate de autor, se obsevă o creştere semnificativă a produsului intern brut realizat începând cu perioada anului 2000 (creştere de 719,78% la sfârşitul anului 2011 faţă de anul 2000) şi o oscilaţie a presiunii fiscale nominale realizate de la un punct maxim de 21,43% în 1992 la 12,02% în 2011, însă, atingând valoarea minimă în anul 2009 de 9,61%, conform graficului 1.


Grafic 1 – Evoluţia PIB nominal realizat şi a presiunii fiscale nominale realizate în perioada

1992 -2011

0500000

10000001500000200000025000003000000

199219

9319

9419

9519

9619

9719

9819

9920

0020

0120

0220

0320

0420

0520

0620

0720

0820

0920

1020

11

0

5

10

15

20

25

PIB nominal realizat

Presiunea fiscală nominală realizată – %

Se observă o diminuare semnificativă continuă a ratei produsului intern brut realizat [%] şi a ratei veniturilor fiscale nominale [%] începând cu perioada anului 1993 de la 232,31%, respectiv 182,89% la 10,71%, respectiv 23,48% în anul 2011; în cursul anului 1997 s-a constatat o creştere importantă a acestor două rate, respectiv a ratei produsului intern brut realizat de la 50,99% în anul 1996 la 132,21% în anul 1997 şi a ratei veniturilor fiscale nominale de la 40,70% în anul 1996 la 128,56% în anul 1997; însă, începând cu anul imediat următor, 1998, acestea şi-au continuat ritmul de scădere relativ constantă, conform graficului 2, atingând un nivel negativ în primul an de criză economică 2009, astfel: rata PIB nominal realizat de -2,63% şi rata veniturilor fiscale nominae de -12,66%.

Grafic 2 - Evoluţia ratei PIB nominal realizat şi a ratei veniturilor fiscale nominale în

perioada 1992 - 2011

-50

0

50

100

150

200

250

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

Rata PIB nominal realizat - % Rata veniturilor f iscale nominale – %


Veniturile fiscale reale sunt aproape constante, pe întreaga perioadă analizată, ceea ce înseamnă că ritmul lor de creştere nu a făcut decât să contracareze inflaţia; venitul fiscal nominal marginal oscilează între 0,515, în 2009 şi 0,060 lei, în 2006, cu o tendinţă cronică de scădere începând cu anul 1998 înregistrând cea mai mică valoare în anul 2006 de 0,060 lei; la nivelul anului 2011 venitul fiscal nominal marginal este de 0,236 lei; totodată, venitul fiscal real marginal are oscilaţii mult mai puternice decât cel nominal, dar ceea ce este important, este faptul că acesta are multe valori negative, însă începând cu valori ale presiunii fiscale mai mari de 17-18%, înregistrează de asemenea căderi mare amplitudine, ceea ce indică, în mod clar, influenţa nefastă a unei presiuni fiscale mari asupra dinamicii reale a încasărilor bugetare; dinamica veniturilor fiscale nominale se stabilizează pentru valori ale presiunii fiscale reduse până în jurul cifrei de 18%, ceea ce înseamnă că presiunea fiscală poate fi redusă până în jurul acestei valori fără ca încasările bugetare să fie afectate negativ, aşa cum reiese din graficele 3, 4 şi 5.

Grafic 3- Evoluţia venitului fiscal nominal şi real marginal în perioada 1992 - 2011

-2,5

-2

-1,5

-1

-0,5

0

0,5

1

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

Venitul f iscal nominal marginal – lei Venitul f iscal real marginal - lei

Grafic 4 – Evoluţia veniturilor fiscale nominale realizate în funcţie de presiunea fiscală


Grafic 5 – Evoluţia veniturilor fiscale marginale - nominale şi reale - în funcţie de presiunea fiscală

Presiunea fiscală nominală realizată are o tendinţă de scădere permanentă, începând cu anul 1995 când era de 17,27%, atingând o valoare minimă de 9,61% în anul 2009 (cu excepţia anului 1998 de 16,23% şi a anului 2004 de 12,27%) conform graficului 6; însă începând cu anul 2002 aceasta este într-o creştere lentă ajungând în anul 2003 la 11,95% şi în anul 2004 la 12,27%; în 2005 aceasta înregistrează o scădere ajungând la 11,99%, această scădere justificându-se prin creşterea continuă a PIB nominal realizat într-un ritm mai alert decât creşterea veniturilor fiscale nominale realizate, colectarea acestora din urmă lăsând încă de dorit la nivelul anului 2005;

În cea mai mare parte a perioadei analizate, elasticitatea veniturilor fiscale în raport cu presiunea fiscală este puternic supraunitară (valori absolute cuprinse între 4 şi 80 !), ceea ce indică o relaţie de cauzalitate extrem de puternică între cele două variabile macroeconomice; aşadar, rezultă că, într-adevăr, presiunea fiscală poate fi o variabilă de comandă macroeconomică foarte importantă, de o mare eficacitate; Grafic 6 – Evoluţia presiunii fiscale reale realizate şi a PIB real realizat în perioada 1992 -

2011

0

5

10

15

20

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

010002000300040005000600070008000

Presiunea fiscală reală realizată – % PIB real realizat

Elasticitatea veniturilor fiscale în raport de presiunea fiscală este pozitivă doar în

anii 1995, 1998, 2003, 2004, 2009, 2010 şi 2011conform graficului 7, când o anumită


creştere a presiunii fiscale medii a putut să aibă drept rezultat o creştere mai accentuată a încasărilor publice din fiscalitate; în restul perioadei, ea este negativă, ceea ce indică, în mod clar, faptul că o creştere a presiunii fiscale are un efect negativ asupra veniturilor bugetare; este semnificativ şi faptul că această elasticitate scade permanent, pe perioada analizată; elasticitatea veniturilor fiscale în raport cu PIB este subunitară (cu aceleaşi excepţii, anii 1995, 1998, 2003, 2004, 2009, 2010 şi 2011) pe întreaga perioadă analizată, ceea ce indică faptul că lărgirea bazei de impozitare (independent de dinamica presiunii fiscale) nu a avut ca rezultat creşterea corespunzătoare a veniturilor fiscale; explicaţia poate consta în creşterea evaziunii fiscale sau în motive statistice (Institutul Naţional de Statistică introduce în PIB un anumit cuantum de economie subterană, adică PIB creşte dar baza de impozitare aferentă rămâne aceeaşi, respectiv veniturile fiscale aferente).

Grafic 7 – Evoluţia elasticităţii veniturilor fiscale în raport cu PIB şi cu presiunea fiscală în

1992-2011

-100

-80

-60

-40

-20

0

20

40

19931994

19951996

19971998

1999

20002001

200220

032004

20052006

2007

20082009

201020

11

Elasticitatea veniturilor fiscale în raport cu PIB – coef.

Elasticitatea veniturilor fiscale în raport cu presiunea fiscală – coef.

3. Concluzii şi soluţii posibile

Având în vedere valorile elasticităţii veniturilor fiscale în raport cu presiunea fiscală medie, este necesară scăderea acesteia din urmă, pentru a obţine creşteri corespunzătoare ale încasărilor fiscale la bugetul de stat. Este necesară determinarea empirică a marjei de variaţie a presiunii fiscale medii care are impact pozitiv asupra dinamicii veniturilor fiscale, astfel încât să nu se diminueze mai rapid baza de impozitare decât scade presiunea fiscală medie (ceea ce ar avea ca rezultat scăderea încasărilor fiscale), în situaţia României şi în perspectiva unui termen cel puţin mediu.

Bibliografie selectivă: [1]. Mihalache Raluca Andreea. (2010) – „Fundamentarea bugetului de stat din România”,

Editura Renaissance, Bucureşti [2]. Mihalache Raluca Andreea. (2012) – „The various possible EU taxes”, CES Working

Papers, Edited by Centre for European Studies Alexandru Ioan Cuza University of Iasi, vol. VOLUME IV, ISSUE 3A – 2012, Autumn Special Issue, pp. 566


Using the Regression Model to Estimate Pensions

Professor Gheorghe LEPĂDATU PhD

[email protected] „Dimitrie Cantemir” Christian University, Bucharest

Lecturer Florin Paul Costel LILEA PhD [email protected]

“Artifex” University of Bucharest Ana CARP PhD

[email protected] Georgeta BARDAŞU PhD Student


Abstract In this paper, the authors measure, with the help of a multiple regression model, the links between the value of average social insurance pension, as resultant variable, and as factorial variables, gross average salary, annual inflation ratio and the annual evolution of GDP. The model is applied with the help of Eviews software, the results thus achieved being then interpreted. Key words: multiple regression, Eviews, parameters, gross average salary, annual inflation ratio, GDP variation

JEL Classification: C35, C51, J26 1. Model de regresie pentru analiza valorii punctului de pensie în funcţie de variabile macroeconomice Cuantumul pensiilor depind în mod direct de valoarea punctului de pensie. Această corelaţie apreciată de unii autori ca fiind o măsură echitabilă exprimă legătura dintre salarii şi pensii, fiind apreciat ca un coeficient al nivelului de dezvoltare economică inlcus în formula de calcul al pensiilor. De asemenea, există o posibilă corelaţie între valoarea punctului de pensie şi valoarea produsului intern brut1. Funcţia de regresie utilizată este dată de formula: Vpp = f(variatia_Pib) Valoarea previzionată pentru anul 2011 a punctului de pensie se obţine din relaţia:

16842308,71*5383609.11213738201.1 201120102011 PIBVARVPPVPP

Conform evoluţiei produsului intern brut pe anul 2010, (-1,3%), valoarea punctului de pensie ar fi trebuit să fie de 803 lei. 1 Constantin Anghelache „Analiza corelaţiei între PIB şi consumul final”, Theoretical and Applied Economics, no. 9/2011, pp. 84-93.


La o creştere al Produsului intern brut cu 2%, valoarea punctului de pensie ar fi trebui să fie 841,33 lei.

Valoarea punctului de pensie variază şi în funcţie de rata anuală a inflaţiei şi indicele salariului mediu brut. Potrivit metodei normative, factorii de influenţă pentru creşterea indicatorului valoarea punctului de pensie sunt: rata anuală a inflaţiei şi creşterea câştigului salarial mediu brut realizat pe anul precedent. Formal, funcţia de regresie este:

),( bipp SrfV

Unde: VPP: Valoarea punctului de pensie

ir : rata anuală a inflaţiei

bS

: indicele salariului mediu brut

-200

0

200

400

600

800

1000

1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010

VALOREA_PUF

Forecast: VALOREA_PUFActual: VALOREA_PUNCTULUI_DE_PENForecast sample: 1990 2010Adjusted sample: 1991 2010Included observations: 20

Root Mean Squared Error 46.62516Mean Absolute Error 20.77673Mean Abs. Percent Error 35.65885Theil Inequality Coeff icient 0.068605 Bias Proportion 0.055206 Variance Proportion 0.009986 Covariance Proportion 0.934807

Valoarea previzionată a varabilei valoarea punctului de pensie VPP

Valoarea previzionată a valorii punctului de pensie pentru anul n se obţine din

relaţia:

11 *)*90140918367.0_/_087021309.1( nnnnn VPPratabrutSALbrutSAlVPP

Acest model de regresie evidenţiază influenţa favorabilă pe care o are creşterea salariilor asupra valorii punctului de pensie

2. Utilizarea modelului de regresie în analiza evoluţiei pensiei de asigurări sociale Pensia de asigurări sociale de stat se poate analiza în funcţie de rata anuală a înflaţiei şi variaţia PIB, folosind relaţia

),( PIBrfP ias

unde:


Pas: pensia de asigurări sociale de stat

ir : rata anuala a inflaţiei

ΔPIB: variaţia PIB. Datele pentru analiza variabilei Pas sunt cuprinse în Anexa nr. 82. Înlocuind datele din calculul pe baza Eviews, obţinem:

tpibtttt VrataPASPASPAS *611231064.3*80494906359.090.0*009069021.1*951515743.1 21

Din analiza scenariului de bază al evoluţiei variabilelor rezultă că o creştere a pensiilor de asigurări sociale de stat este greu de anticipat având în vedere că rata anuală a inflaţiei a înregistrat o scădere continuă după anul 1998-2000, iar ţinta de inflaţie pentru următorii ani comunicată de BNR este la nivelul de 2,5-3%. Creşterea PIB-ului înregistrată în perioada 2000-2008, în anii de criză economică va avea ca scop atingerea nivelului de stabilitate economică.

Testarea reziduurilor a fost făcută cu metoda Cholesky(Lutkepohl)2. Datele sunt prezentate în următorul table:

VAR Residual Normality Tests Orthogonalization: Cholesky (Lutkepohl) H0: residuals are multivariate normal Date: 07/10/12 Time: 16:38 Sample: 1990 2010 Included observations: 19

Component Skewness Chi-sq df Prob.

1 1.028330 3.348634 1 0.0673

Joint 3.348634 1 0.0673

Component Kurtosis Chi-sq df Prob.

1 3.352658 0.098458 1 0.7537

Joint 0.098458 1 0.7537

Component Jarque-Bera df Prob.

1 3.447092 2 0.1784

Joint 3.447092 2 0.1784

2 Elena Bugudui „Regression Models Applied in the Quantitative Economic Analysis”, Scientific Research Themes/Studies Communications at the National Seminary „Octav Onicescu”, Romanian Statistical Review Trim. 4/2011, pp. 46-47


Model de analiză a variaţiei pensiei de asigurări sociale (fără agricultori) în funcţie de rata anuală a înflaţiei, salariul mediu brut şi variaţia anuală a PIB În această situaţie se poate utiliza o funcţie de regresie liniară multiplă de forma:

),,( PIBSrfP bias

,

unde: Pas: pensia de asigurări sociale

ir : rata inflaţiei

bS

: salariul mediu brut PIB : variaţia anuală a PIB

Evoluţia pensiilor de asigurări sociale de stat este în strânsă legătură cu indicatorul care măsoară creşterea anuală a preţurilor de consum, factorul de dezvoltare economică şi salariul mediu brut care reprezintă baza contribuţiilor. Din analiza seriei de date aferentă perioadei 1990-2010 a rezultat că media variabilei dependente, care se regăseşte în Anexa nr. 84, ce cuprinde statisticile descriptive ale variabilelor, s-a situat la o valoare de 201,01 lei. Seria de date reflectă un proces inflaţionist accentuat, care a avut ca efect trecerea la salarii denominate începând cu 1 iulie 2005, prelucrare care a fost necesară şi asupra seriilor de date pentru a asigura omogenitatea datelor. Coeficienţii matricii de corelaţie arată că inflaţia a avut o influenţă negativă asupra creşterii pensiei de asigurări sociale şi asupra creşterii salariilor. Între variabila dependentă pensia de asigurări sociale de stat şi variabila independentă salariul mediu brut există o legătură directă. Creşterea economică măsurată prin variaţia anuală a PIB-ului are o influenţă directă asupra pensiilor. Datele sunt sintetizate în tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1. Date de analiză a pensiei de asigurări sociale

Matricea de corelaţie

PENSIE_DE_ ASIG_SOCIALE

RATA_ANUALA_ INFLATIE

SALARIU_BRUT

VARIATIA_ANUALA_A_PIB

PENSIE_DE_ ASIG_SOCIALE 1.000000 -0.536892 0.987842 0.108669 RATA_ANUALA_ INFLATIE -0.536892 1.000000 -0.579700 -0.508374 SALARIU_BRUT 0.987842 -0.579700 1.000000 0.204394

VARIATIA_ ANUALA_A_PIB 0.108669 -0.508374 0.204394 1.000000

Intensitatea legăturii dintre variabile este măsurată prin coeficienţii matricii de covarianţă, iar constatarea că salariul mediu brut are cea mai mare influenţă asupra variabilei pensia de asigurări sociale este reiterată de valoarea coeficientului care este de 158.492.


Tabelul nr. 2. Date de analiză a pensiei de asigurări sociale

Matricea de covarianţă

PENSIE_DE_ ASIG_SOCIALE

RATA_ANUALA_ INFLATIE

SALARIU_BRUT

VARIATIA_ANUALA_ A_PIB

PENSIE_DE_ ASIG_SOCIALE 60131.78 -9791.833 158492.0 161.0651 RATA_ANUALA_ INFLATIE -9791.833 5531.601 -28209.60 -228.5353

SALARIU_BRUT 158492.0 -28209.60 428091.0 808.3171

VARIATIA_ANUALA_A_PIB 161.0651 -228.5353 808.3171 36.53337 Pentru a estima variabila pensia medie de asigurări sociale am utilizat metoda estimării prin vectorul de autoregresie. Coeficienţii R² şi R² ajustat au valorile 0,9954 şi respectiv de 0,9941, de unde rezultă că variabila pensia medie de asigurări sociale este corect estimată. Un alt test econometric utilizat a fost Testul egalităţii faţă de media seriei de date, datele fiind sintetizate în tabelul următor: Test for Equality of Means Between Series Date: 07/10/12 Time: 19:58 Sample: 1990 2010 Included observations: 21

Method df Value Probability

Anova F-statistic (3, 80) 11.14728 0.0000

Analysis of Variance

Source of Variation df Sum of Sq. Mean Sq.

Between 3 4334734. 1444911. Within 80 10369610 129620.1

Total 83 14704343 177160.8

Category Statistics


Std. Err. Variable Count Mean Std. Dev. of Mean PENSIE_DE_ASIG_SOCIALE 21 201.0148 251.2735 54.83237 RATA_ANUALA_INFLATIE 21 60.91095 76.21142 16.63070 SALARIU_BRUT 21 584.8448 670.4443 146.3029 VARIATIA_ANUALA_A_PIB 21 1.158571 6.193548 1.351543 All 84 211.9823 420.9047 45.92447

Datele rezultate din model conduc la aceleaşi concluzii, variabilele independente

salariul mediu brut, rata anuală a inflaţiei şi variaţia anuală a PIB influenţează creşterea pensiei medii de asigurări sociale, datele sunt prezentate în tabelul următor: Dependent Variable: PENSIE_DE_ASIG_SOCIALE Method: Least Squares Date: 07/10/12 Time: 19:45 Sample: 1990 2010 Included observations: 21


RATA_ANUALA_INFLATIE -0.014209 0.138172 -0.102838 0.9193 SALARIU_BRUT 0.376882 0.013817 27.27648 0.0000 VARIATIA_ANUALA_A_PIB -4.018852 1.415255 -2.839665 0.0113 C -13.88091 16.90742 -0.820995 0.4230

R-squared 0.984913 Mean dependent var 201.0148 Adjusted R-squared 0.982251 S.D. dependent var 251.2735 S.E. of regression 33.47605 Akaike info criterion 10.02918 Sum squared resid 19050.98 Schwarz criterion 10.22814 Log likelihood -101.3064 F-statistic 369.9403 Durbin-Watson stat 0.711858 Prob(F-statistic) 0.000000

Rezultă că influenţa decisivă aupra creşterii pensiei medii de asigurări sociale o are creşterea salariului mediu brut. La o creştere cu 100 lei a salariului mediu brut rezultă o creştere a pensiei medii de asigurări sociale de stat cu 37 lei. Deşi acest rezultat a fost obţinut din seriile de date 1990-2010 şi având în vedere rezultatele analizei statistice complexe din această lucrare potrivit cărora în ultimii ani ai perioadei analizate, salariul mediu real a crescut mai puţin decât pensia medie reală, am procedat la identificarea altor corelaţii pornind de la premiza că acumularea şi distribuirea (consumul resurselor) trebuie să urmeze o relaţie de echilibru.

Pensia de asigurări sociale (fără agricultori) poate fi analizată, utilizând modelul de regresie şi în funcţie de numărul de salariaţi, salariul mediu brut şi cota contribuţiilor. Modelul de analiză este de forma:


),,( CCSNfP bas

, unde

N: numărul de salariaţi

bS

: salariul mediu brut CC: cota contribuţiilor Un alt aspect care necesită un răspuns este în ce măsură numărul de salariaţi influenţează creşterea pensiei medii de asigurări sociale. Masa contribuţiilor depinde de salariul mediu brut realizat dar şi de numărul de contribuabili care sunt în principal salariaţii. Am estimat variabila pensia medie de asigurări sociale în funcţie de numărul de salariaţi, salariul mediu brut şi cota contribuţiilor, datele fiind sintetizate mai jos3: Estimation Proc: =============================== LS 1 2 PENSIE_DE_ASIG_SOCIALE @ SALARIATI SALARIU_BRUT COTA C VAR Model: =============================== PENSIE_DE_ASIG_SOCIALE = C(1,1)*PENSIE_DE_ASIG_SOCIALE(-1) + C(1,2)*PENSIE_DE_ASIG_SOCIALE(-2) + C(1,3)*SALARIATI + C(1,4)*SALARIU_BRUT + C(1,5)*COTA + C(1,6) VAR Model - Substituted Coefficients: =============================== PENSIE_DE_ASIG_SOCIALE = 1.185317713*PENSIE_DE_ASIG_SOCIALE(-1) - 0.7761288191*PENSIE_DE_ASIG_SOCIALE(-2) + 0.004904573108*SALARIATI + 0.2006152034*SALARIU_BRUT - 1.561113829*COTA + 7.622033256 Modelul de regresie evidenţiază următoarele:

Variabila numărul de salariaţi influenţează în mod direct creşterea pensiei medii de asigurări sociale

Scăderea cotei contribuţiilor are un efect favorabil asupra creşterii pensiei de asigurări sociale.

Modelul de regresie utilizat în analiza variaţiei pensiei de asigurări sociale (fără agricultori) în funcţie de numărul de salariaţi, salariul mediu brut este de forma:

),( bas SNSfP

, unde

NS: numărul de salariaţi

bS

: salariul mediu brut Numărul de salariaţi şi salariul mediu brut sunt variabilele directe care determină

masa totală a contribuţiilor. 3 Anghelache, C., Bugudui, E., Lilea, F.P.C- „Evaluarea legăturilor dintre indicatorii proprietății utilizând metoda regresiei multiple”, Scientific Research Themes/Studies Communications at the National Seminary „Octav Onicescu”, Romanian Statistical Review Trim. 3/2012, pp. 206-212


Estimarea variabilei dependente pensia de asigurări sociale în funcţie de variabilele numărul de salariaţi şi salariul mediu brut a condus la rezultatele din Anexa nr. 89. Cele două variabile, numărul de salariaţi şi salariul mediu brut au o influenţă directă asupra creşterii pensiei medii de asigurări sociale.

3. Model de regresie pentru analiza variaţiei variabilei salariul mediu brut Din modelele de regresie4 pentru estimarea pensiilor a rezultat faptul că salariul brut reprezintă factorul principal şi premiza creşterii pensiilor. De aceea este necesară estimarea salariului mediu brut şi a salariului minim pe economie. Perioada analizată pentru această evoluţie este din aprilie 2001 şi până în decembrie 2010, deoarece este perioada pentru care se aplică actuala formulă şi metodă de calcul a beneficiilor pe baza punctajului mediu anual.

0

400

800

1200

1600

2000

2400

10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110

martie 2001-decembrie 2010 Salariul mediu brut

Evolutia salariului mediu brut in Romania

Evoluţia salariului mediu brut pe economie în perioada 2001-2010,

Sursa datelor:INSSE

Reprezentarea grafică a variabilei salariul mediu realizată pe baza seriilor de date lunare reflectă o sezonalitate şi o evoluţie cu un trend crescător, dar cu o creştere lentă la nivelul anilor 2008-2010. Datele de analiză, utilizând modelul autoregresiv al variabilei salariul mediu brut, de forma: SAL = 0.8304981619*SAL(-1) + 0.1685991402*SAL(-2) + 17.36710215 Existenţa legăturii liniare dintre indicatori şi intensitatea legăturii este testată cu ajutorul coeficientului de determinaţie multiplu, R² şi a coeficientului de determinaţie R² adjusted. Ambii coeficienţi au valori apropiate de 1, respectiv 0,989293 şi 0,989103, ceea 4 Anghelache, G.V., Anghelache, C. ,Prodan, L., Dumitrescu, D., Soare, D.V. „Elemente teoretice privind utilizarea modelului econometric de regresie multifactorială”, Scientific Research Themes/Studies Communications at the National Seminary „Octav Onicescu”, Romanian Statistical Review Trim. 3/2012, pp. 221-231


ce ne conduce la concluzia că în contextul ANOVA variaţia din datele originale este explicată de model. Prin rezolvarea modelului prin metoda dinamică deterministă de simulare s-a obţinut un scenariu de bază al evoluţiei salariului mediu brut.

Testele econometrice asupra seriei reziduurilor au fost de tip Group unit root test. Valoarea previzionată a salariului mediu brut pentru anul 2011 se obţine din

relaţia:

36710215.17*1685991402.08304981619.0 200920102011 SALSALSAL

Modelul autoregresiv poate fi utilizat şi pentru estimarea salariului mediu brut în funcţie de IPC. Salariile brute realizate de asiguraţi reprezintă baza de calcul a contribuţiei la asigurările sociale. Estimarea pensiilor şi mai ales a posibilităţilor de actualizare trebuie să ţină cont de evoluţia salariilor din economia naţională. Salariile negociate în cadrul Contractelor Colective de Muncă depind de posibilităţile financiare ale angajatorilor, dar şi de evoluţia indicelui preţurilor de consum. Estimarea varibilei salariul brut în funcţie de variabila independentă IPC este dată de ecuaţia modelului de regresie. În cazul acestui model autoregresiv, coeficientul de determinaţie multiplu, R² şi coeficientul de determinaţie R² ajustat, iau valorile 0.989640 şi 0.989362, ceea ce ne conduce la concluzia că variaţia este directă şi puternică. La nivelul anului 2009, salariul mediu brut a avut valoarea de 1889 lei. În anul 2010, creşterea salarială medie anuală a fost cu 2,505% faţă de anul precedent, iar media salariului brut a fost de 1937 lei. Primul model exprimă mai bine evoluţia viitoare a salariului mediu brut, suma reziduurilor fiind mai mică. Creşterea salariului mediu brut poate fi estimată la 1944 lei în anul 2011, pe baza primului model, ceea ce se situează în limitele unui procent de 1%, ceea ce înseamnă că şansele de actualizare ale pensiilor sunt reduse întrucât baza contribuţiilor este relativ apropiată de baza contribuţiilor din anul 2010, iar creşterea pensiilor pe seama inflaţiei este nesustenabilă din punct de vedere economic. Bibliografie selectivă [1]. Anghelache, C., (2008) - „Tratat de statistică teoretică şi economică”, Editura

Economică, Bucureşti [2]. Anghelache, C., Lilea, F.P.C., (2012) - „Econometrie”, Editura Artifex, Bucureşti [3]. Andrei, T., Stancu, S., Iacob A.I., Tusa, E., - „Introducere în econometrie utilizând

Eviews”, Editura Economică, Bucureşti [4]. Thomas, R.L. – “Modern econometrics – an introduction”, Editura „Financial Times –

Prentice Hall”, 1997


Modeling a Monitor System for Traceability of Sunflower Oil

Senior Lecturer Ionut ANICA-POPA PhD


Abstract

The food safety and quality represents one of the main concerns of governments, producers and consumers therefore were developed and implemented a set of national and international standards and regulation. One of the key concepts of those standards and regulation is about food traceability. This paper will present the main approaches regarding the concept of food traceability and will propose a conceptual model for an information system for monitoring traceability of the sunflower oil from farmers till wholesalers. Conclusions of the research are discussed.

Key words: information system, food traceability, food safety

JEL Classification: L86 Introducere Siguranţa produselor alimentare reprezintă una dintre preocupările majore ale guvernelor, producătorilor şi consumatorilor, acest fapt datorându-se şi unor evenimente şi scandaluri din domeniul industriei alimentare (criza bovine spongiform encephalopathy – BSE din Regatul Unit, infecţiile cu E.coli din Germania, scandalul dioxinei etc.), în acest sens fiind elaborate o serie de regulamente şi standarde, la nivel naţional sau internaţional, în scopul certificării faptului că produsele alimentare îndeplinesc întotdeauna criteriile de calitate specificate au fost (Antle, 1999). Colaborarea dintre agenţii economici şi organismele guvernamentale s-a concretizat în elaborarea, modificarea, adoptarea şi implementarea de regulamente şi standarde privind siguranţa produselor alimentare (Pinto et al., 2007), fiind vizaţi principalii actori implicaţi în cadrul lanţului de producţie, procesare şi distribuţie. Unul dintre elementele cel mai frecvent întâlnit în standardele şi regulamentele referitoare la siguranţa produselor alimentare se referă la trasabilitatea produselor, iar pentru a monitorizarea acesteia este necesară utilizarea de sisteme de trasabilitate capabile să achiziţioneze, stocheze şi prelucreze date în scopul transmiterii de informaţii consistente, complete şi la timp referitoare la produsele alimentare aflate pe lanţul de producţie, procesare şi distribuţie (Regattieri et al., 2007). Pentru a proiecta, realiza şi implementa astfel de sisteme este necesar ca actori implicaţi în cadrul lanţului de producţie, procesare şi distribuţie să schimbe şi să partajeze date şi informaţii, să se coordoneze în scopul optimizării managementului riscurilor privind siguranţa produselor alimentare, cu alte cuvinte flexibilitatea, adaptabilitatea şi cooperarea să reprezinte atributele care caracterizează fiecare organizaţie modernă care activează în acest sector de activitate (Gunasekaran et al., 2005).


Trasabilitatea şi siguranţa produselor alimentare Beulens et al. (2005) consideră că dorinţa consumatorilor ca produsele alimentare să fie garantate din punct de vedere al siguranţei alimentare şi să conţină informaţii care să certifice acest aspect a generat ca una dintre preocupările majore ale actorilor implicaţi în cadrul lanţului de producţie, procesare şi distribuţie: fermieri, producători, procesatori, vânzători en-gros şi vânzători en-detail (Thakur et al., 2011), să se refere la siguranţa şi calitatea produselor alimentare. Din punct de vedere legislativ, la nivelul UE, conform articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, prin "produs alimentar" (sau "aliment") se înţelege „orice substanță sau produs, indiferent dacă este prelucrat, parțial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni. «Produsele alimentare» includ băuturile, guma de mestecat și orice substanță, inclusiv apa, încorporată în mod intenționat în produse alimentare în timpul producerii, preparării sau tratării lor”. În cadrul aceluiaşi document, trasabilitatea produselor alimentare este definită ca reprezentând „capacitatea de a depista și a urmări anumite produse alimentare, hrană pentru animale, un animal de la care se obțin produse alimentare sau o substanță destinată încorporării sau care este de așteptat să fie încorporată în anumite produse alimentare sau hrană pentru animale, pe parcursul tuturor etapelor de producție, prelucrare și distribuție”. Un sistem de monitorizare a trasabilităţii trebuie să permită o jurnalizarea exactă a istoricului şi localizărilor avute de un produs alimentar pe întreg lanţul producţie, procesare, distribuţie (Dabbene şi Gay, 2011) în vederea identificării loturilor de produse alimentare care sunt periculoase pentru consumul uman şi a retragerii de pe piaţă. Această abordare permite identificarea locului şi factorilor care au determinat apariţia problemei în scopul prevenirii apariţiei a noi probleme similare. Arienzo et al. (2008) consideră că sistemele de monitorizare a trasabilităţii produselor alimentare pot fi structurate în trei categorii: (i) sisteme de trasabilitate interne – asigură o monitorizare a trasabilităţii în interiorul fiecărui actor din lanţul producţie, procesare, distribuţie; (ii) sisteme de trasabilitate „un pas înainte, un pas după” – reprezintă o extindere a sistemelor de trasabilitate interne, fiecare sistemele informaţionale ale fiecărei organizaţii stocând şi date referitoare la provenienţa materiilor prime, respectiv la clienţii care au achiziţionat produsele finite; (iii) sisteme de trasabilitate pe filieră – reprezintă un sistem informaţional inter-organizaţional care asigură monitorizarea trasabilităţii produselor alimentare de la fermier până la distribuitor. Existenţa unui sistem de trasabilitate internă este o condiţie fundamentală pentru proiectarea, dezvoltarea şi implementarea oricărui alt tip de sistem de trasabilitate (Karlsen et al., 2011).

Modelarea unui sistem de monitorizare a trasabilităţii uleiului obţinut din floarea soarelui Un sistem de monitorizare a trasabilităţii uleiului obţinut din floarea soarelui trebuie să înregistreze, stocheze şi proceseze toate evenimentele reprezentative care apar în cadrul lanţului de producţie, procesare şi distribuţie, de la operaţiunea de semănare a florii soarelui, operaţiunile de realizare a tratamentelor, procesarea seminţelor şi a uleiului brut, până la distribuţia către consumatorul final. În urma etapei de analiză a proceselor desfăşurate pe filiera obţinerii uleiului din floarea soarelui au fost identificate o serie de elemente definitorii, prezentate în mod sintetic în continuare.


Principalii agenţi economici implicaţi pot fi grupaţi în următoarele categorii: (a) fermieri - cultivatori de floarea soarelui, (b) distribuitori de seminţe de floarea soarelui – agenţi economici care achiziţionează seminţe de floarea soarelui de la fermieri, (c) procesatori de seminţe de floarea soarelui, (d) procesatori de ulei de floarea soarelui, (e) îmbuteliatori de ulei de floarea soarelui sau (f) distribuitori de ulei de floarea soarelui. Este important de menţionat că oricare dintre agenţii economici poate să aparţină unui grup de firme, grup care la rândul său poate să fie implicat în activităţile de cultivare, procesare, îmbuteliere sau distribuire. Fiecare dintre aceste categorii deţine una sau mai multe unităţi de producţie specifice: fermierii deţin plantaţii, distribuitorii de cereale deţin silozuri, procesatorii de seminţe de floarea soarelui deţin unităţi de procesare a seminţelor de floarea soarelui, procesatorii de ulei de floarea soarelui deţin unităţi de procesare a uleiului de floarea soarelui, îmbuteliatorii de ulei de floarea soarelui deţin unităţi de îmbuteliere a uleiului de floarea soarelui, iar distribuitorii de ulei de floarea soarelui deţin unităţi de distribuţie a uleiului de floarea soarelui.

Figura 2 Secvenţă din modelul conceptual al datelor pentru monitorizarea trasabilităţii uleiului obţinut din floarea soarelui

Între unităţile de producţie specifice fiecărei categorii există achiziţii sau

transferuri de materii prime. Procesatorii de seminţe de floarea soarelui pot achiziţiona


direct de la fermieri, de la distribuitorii de cereale sau de la alţi procesatori. În urma procesării seminţelor de floarea soarelui se obţine ulei brut şi o serie de produse secundare care pot fi utilizate în alte sectoare de activitate. Procesatorii de ulei achiziţionează ulei brut de la procesatorii de seminţe sau de la alţi procesatori de ulei brut, iar în urma procesării se obţine uleiul rafinat care va fi îmbuteliat şi apoi trimis către distribuitori sau HoReCa (hoteluri / restaurante / cafenele). Figura 1 prezintă o secvenţa din modelul conceptual al datelor pentru monitorizarea trasabilităţii uleiului obţinut din floarea soarelui.

Concluzii În vederea realizării unui sistem care să permită o monitorizare eficientă a trasabilităţii filiera obţinerii uleiului din floarea soarelui este necesar ca toţi actorii implicaţi pe lanţul producţie, procesare, distribuţie să conlucreze şi să coopereze în vederea partajării datelor pe care trebuie să le transmită sau să le preia din/în propriile sisteme informaţionale. De asemenea, pentru minimizarea îngrijorările consumatorului final referitoare la calitatea produselor alimentare achiziţionate şi de creştere a încrederii consumatorului final în produsele furnizate de industria agroalimentară, este recomandabilă dezvoltarea şi implementarea de sisteme de trasabilitate pe întreaga filieră a produsului alimentar, care să includă şi o componentă de urmărire on-line a tuturor etapelor de producţie, prelucrare şi distribuţie prin care a trecut produsul până a fost achiziţionat.

Acknowledgement Această lucrare a fost cofinanţată din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 200732013, proiect numărul POSDRU/89/1.5/S/59184 „Performanţă şi excelenţă în cercetarea postdoctorală în domeniul ştiinţelor economice din România”. Bibliografie selectivă [1]. Antle, J.M. (1999). „Benefits and costs of food safety regulation”, Food Policy, vol.

24, no. 6: 605–623. [2]. Arienzo, A., Coff,, C., Barling, D. (2008). „The European Union and the Regulation of

Food Traceability: From Risk Management to Informed Choice?”, Ethical Traceability and Communicating Food, Springer Science +, 23-42.

[3]. Beulens, A.J.M., Broens, D.F., Folstar P., Hofstede, G.J. (2005). “Food safety and transparency in food chains and networks. Relationships and challenges”, Food Control, vol. 16, no. 6: 481-486.

[4]. Dabbene, F., Gay, P. (2011). Food traceability systems: Performance evaluation and optimization, Computers and Electronics in Agriculture, vol.75, no. 1: 139-146.

[5]. Karlsen, K.M., Sorensen, C.F., Foras, F., Olsen, P. (2011). Critical criteria when implementing electronic chain traceability in a fish supply chain, Food Control, 22 (8), 1339-347.

[6]. Pinto, D.B., Castro, I., Vicente, A.A. (2006). “The use of TIC’s as a managing tool for traceability in the food industry”, Food Research International, vol. 39, no. 7: 772–781.

[7]. Regattieri, A., Gamberi, M., Manzini, R. (2007) Traceability of food products: General framework and experimental evidence, Journal of Food Engineering, vol. 81, no. 2: 347–356.

[8]. Thakur, M., Sørensen, C.F., Bjørnson, F.O., Forås, E., Hurburgh, C.R. (2011), “Managing food traceability information using EPCIS framework”, Journal of Food Engineering, vol. 103, no. 4: 417–433.

[9]. Gunasekaran, A., Williams, H. J., McGaughey, R. E. (2005). Performance measurement and costing system in new enterprise. Technovatio. Vol. 25, pp: 523-533.

[10]. *** Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului


Algorithm-based Pension Calculation

Professor Radu Titus MARINESCU PhD [email protected]

Senior Lecturer Alexandru MANOLE PhD [email protected]

“Artifex” University of Bucharest Ana ANTON CARP PhD

[email protected] Georgeta BARDAŞU PhD Student


Abstract Starting 1.04.2001, in the Romanian Public Pensions System the pension

calculation method has changed. The calculation formula was modified. If until then persons who applied for pension chose a favorable calculation base in the last ten years, of which only five consecutive years were taken into, since 2001 the whole career of the employee is accounted for establishing its pension. The average of one’s own realized income does not represent anything anymore.

Key words: pensions, social insurances, correlation, pension point

JEL Classification: J26 Salariul mediu prognozat este utilizat ca reper atât la colectarea contribuţiilor prin

metoda testării veniturilor în raport de 5 salariii medii brute prognozate (în 2011) , cât şi la repartizarea beneficiilor din pensii prin indicatorul valoarea punctului de pensie.

La data implementării noii metode de calcul, pentru anul 2001 s-a estimat un punctaj mediu anual al noului pensionar care urma să intre în rândul beneficiarilor de pensii. Acest punctaj a fost estimat ca fiind de 1,15074 puncte, şi care care reprezintă punctajul mediu anual al noilor pensionari pentru limită de vârstă şi vechime integrală.

În perioada 2002-2004 s-a efectuat recorelarea pensiilor categoriilor de beneficiari pensionate înainte de 1.04.2001 cu cele stabilite după această dată. Efectul final al procesului de recorelare a fost acela de a asigura pensionarilor de limită de vârstă cu vechime integrală un raport pensie medie/salariu mediu brut de 44,03% în luna decembrie 2003. Scopul recorelării a fost atenuarea decalajelor dintre pensii în funcţie de anul înscrierii la pensie, în special pentru pensiile vechi.

Punctajul mediu anual estimat exprimă profilul unui salariat mediu care pe tot parcursul activităţii în muncă a realizat un salariu mediu brut, iar stagiul lui complet de cotizare coincide cu stagiul standard de cotizare. Aceasta înseamnă că până la recalcularea din anul 2005 pensionarii înscrişi la pensie în baza legislaţiei anterioare aveau un punctaj mediu anual ajustat prin recorelare până la punctajul mediu anual estimat.

Datele de intrare în model sunt punctajul mediu anual estimat la 1.04.2001 şi valoarea punctului de pensie pe seria de date 2001-2010. Fie datele din tabelul de mai jos:


Tabel Pensii recorelate

Punctaj

mediu anual estimat

- LIMITA DE VARSTA CU VECHIME COMPLETA 1.15074

- LIMITA DE VARSTA VECHIME INCOMPLETA 0.60711 - INVALIDITATE GRADUL I 0.91393 - INVALIDITATE GRADUL II 0.75325 - INVALIDITATE GRADUL III 0.49108 - PENSII URMASI -1 URMAS 0.40538 - 2 URMASI 0.59629 - 3 SAU MAI MULTI URMASI 0.74884

Întrucât în perioada 1.04.2001-31.12.2005 pensiile vechi au fost recorelate şi recalculate, la 31.12.2005 pensiile trebuiau să reflecte aceeaşi formulă de calcul pentru toţi pensionarii şi pentru toate categoriile de pensii (cu excepţia ajutoarelor). Încheierea procesului de recalculare, teoretic realizată la 1.12.2005, face ca începând cu 1.12.2005 singurul indicator statistic care trebuie să ţină pasul cu inflaţia este valoarea punctului de pensie.

Corelaţia cu salariul mediu brut se face prin indicatorul kijP )( , care reprezintă

punctajul realizat de o persoană k în luna j din anul i, unde i aparţine intervalului (Sm, Sk), Sm este stagiul minim de cotizare şi Sk este stagiul complet de cotizare realizat de persoana k:

ij

kijkij W

WP

)()(

St = stagiul standard de cotizare Pi = punctajul realizat de o persoană în anul i

kijW )( salariile brute realizate de o persoană k în luna j din anul I; Wij = salariul mediu

brut pe economie în luna j din anul I; Pk = punctajul mediu anual realizat de o persoană k. Pk este un indicator care stă la baza redistribuirii resurselor şi calcularea dreptului de pensie în România. Din punct de vedere statistic, Pk arată de câte ori salariul mediu anual al persoanei este mai mare decât salariul mediu brut realizat în România pe întregul stagiu de cotizare realizat de pensionar în Sistemul de asigurări sociale. Modelul de asigurări sociale din România se caracterizează astfel :

Are o schemă de bază, publică, de tip redistributiv cu beneficii definite Utilizează parametrii standard Vârsta standard de pensionare şi Stagiul

standard de cotizare pe baza principiului generaţiilor; Parametrii sunt stabiliţi prin lege;


Are o formulă de calcul a beneficiilor care se aplică printr-un algoritm; Modalitatea de ajustare1 a pensiilor are la bază două criterii: un indicator de dezvoltare economică şi un coeficient de ajustare la inflaţie. Formula de calcul a pensiilor are la bază un algoritm de calcul care utilizează următoarele notaţii şi se defăşoară în cinci etape de calcul. Notaţiile folosite au următoarele semnificaţii: PVk = cuantumul pensiei unei persoane k şi pVal = valoarea punctului de pensie stabilit prin Legea bugetului asigurărilor

sociale. Etapa nr.1 : Calculul punctajelor anuale ca medie a punctajelor lunare

Se calculează kijP )( şi 12

12

1 j

ij

i

PP , j = 12,1

Etapa nr.2: Calcularea punctajelor pentru contribuţia la pensia suplimentară

Pentru perioada cuprinsă între 1.01.1967 şi 01.04.2001, kijP )( este majorat cu un

procent între 13% şi 22%, pentru contribuţia la pensia suplimentară, care se calculează astfel:

12

12

1

j

ijij

si

PP

unde ij coeficientul de majorare al punctajelor lunare Pij.

Etapa nr.3: Calcularea punctajului mediu anual ( knP )

Se calculează tsikn SPPP /)( ,

, unde kSi ,1 , St este stagiul standard de cotizare, care creşte progresiv şi este stabilit

prin lege, specific anului naşterii fiecărei generaţii. Etapa nr.4: Punctaj suplimentar acordat persoanelor cu grupe de muncă Începând cu decembrie 2008, la suma punctelor totale realizate se adaugă o majorare gp de 25% sau 50% la punctajele lunare realizate dacă persoana a desfăşurat

activităţi încadrate în condiţii deosebite (grupa a II-a de muncă) sau în condiţii speciale (grupa I de muncă) în perioadele de cotizare până la 1.04.2001.

t

kij

g SP

p /)12

%)50%(25)((

1 Anghelache, C., Bugudui, E., Lilea, F.P.C- „Evaluarea legăturilor dintre indicatorii proprietății utilizând metoda regresiei multiple”, Scientific Research Themes/Studies Communications at the National Seminary „Octav Onicescu”, Romanian Statistical Review Trim. 3/2012, pp. 206-212


Etapa nr.5 Determinarea cuantumului pensiei pe baza formulelor următoare

pkk ValPPV *

pgkk ValpPPV *)(

Pentru depăşirea stagiilor de cotizare în cazul necumulării pensiei cu salariu se acordă o bonificaţie a punctajelor anuale calculate la etapa nr.1, care este cu 0,5%/lună. Din studiile efectuate prin aplicarea algoritmului de calcul actual a rezultat faptul că drepturi de pensii egale sunt acordate persoanelor cu contribuţii diferite, întrucât punctaje medii anuale egale rezultă dintr-o varietate de combinaţii ale salariilor brute (nete) realizate pe parcursul întregii cariere . Bibliografie selectivă [1]. Allen, R., QC (2011) - „Evolution of ECJ case law on age discrimination”,

http://www.cloisters.com/news-pdf-downloads/robin-allen-qc-evolution-of-ecj-case-law-march-2011.pdf

[2]. Anghelache, C., (2008) - „Tratat de statistică teoretică şi economică”, Editura Economică, Bucureşti

[3]. Anghelache, C., Lilea, F.P.C., (2012) - „Econometrie”, Editura Artifex, Bucureşti [4]. Anton, Carp, A., Carp, C. (2009) - „The Evolution of Romania’s Social Insurance

Redistribution System”, “2nd International Conference on Quantitative and Qualitative Methodologies in the Economic and Administrative Sciences, QMEAS 2009”, Publicat în “Procedings of Concerence”, vol. ISBN: 978-960-98739-0-1, ISSN: 1791-8499, Clasa A, pp.52-60, http׃// www.google.books


Adaptation of the Statistical System to the Requirements of Modern Society in European

Context


Academy of Economic Studies of Moldavia – Chișinău Senior Lecturer Emanuela IONESCU PhD



Oleg CARA PhD Student [email protected]

Abstract During the adaptation period to the conditions of the market economy, in the perspective of European integration, statistics entered into a process of reformation and convergence of its various branches or developments. Progresses achieved are on the line of knowledge accumulation, restructuring and integration of official statistics through the implementation of a new vision on statistics and of some new knowledge methods, intensification of dialogue between the official and academic statistics, elaboration of fundamental works, to develop the application filed of statistics and private initiatives for statistical research etc. Key words: statistics, system, improvement, dialog, initiative JEL Classification: C10, C18

Provocările faţă de sistemul statistic pe plan naţional şi internaţional pun sarcini majore de adaptare la necesităţile societăţii erudite, în perioada globalizării. Complexitatea şi amploarea cercetării statistice fac imperios necesară perfecţionarea continuă a metodelor de observare, prelucrare, analiză, interpretare statistică și diseminare a datelor.“În acelaşi timp, dezvoltarea metodelor statistice este strâns legată de progresele înregistrate de teoria probabilităţilor şi statistica matematică, precum şi de cele din domeniul informaticii economice. Oficiul naţional de statistică(ONS), inclusiv din ţara noastră constituie centrul metodologic şi organizatoric de producere şi diseminare a statisticilor oficiale pentru satisfacerea nevoilor informaţionale ale utilizatorilor interni, dar şi celor de peste hotare cu date statistice relevante, fiabile, comparabile la nivel internaţional. În activitatea sa, ONS trebuie să ţină cont atât de solicitările consumatorilor din ţară, cadrul legislativ naţional, dar şi de obligaţiile internaţionale ale statului ca urmare a sarcinilor şi responsabilităţilor asumate în calitatea sa de membru al organismelor internaţionale, fiind asigurată elaborarea şi furnizarea statisticilor comparabile la nivel mondial.


Deşi statisticile oficiale au fost reprezentate tradiţional preponderent prin statisticile descriptive, în epoca modernă acestea se bazează tot mai mult pe statisticile teoretice, determinând necesitatea apropierii statisticii aplicate de cea academică. Totodată, cerinţele în creştere a utilizatorilor în informaţie statistică nouă, fiabilă, coerentă motivează dezvoltarea în continuare a cercetărilor în domeniul statisticii teoretice şi apropierea de necesităţile aplicării în practică . Teoria organizării investigaţiei statistice constituie baza metodologică pentru realizarea demersului statistic. La rândul său, organizarea cercetării statistice în corespundere cu cerinţele teoretice oferă unica posibilitate de a obţine informaţia necesară, în primul rând fiabilă, care corespunde realităţii, în al doilea rând, conforme scopului studiului social-economic propus. Astfel, este primordială asigurarea realizării calitative a cercetării statistice la fiecare din etapele sale:

Observarea statistică sau culegerea datelor individuale de masă; Prelucrarea datelor primare şi obţinerea indicatorilor sintetici şi derivaţi; Analiza şi interpretarea rezultatelor prelucrării.

Plus la aceasta, după finalizarea producerii informaţiei statistice, urmează o altă etapă a activităţii statistice – diseminarea statisticilor şi comunicarea cu utilizatorii. Experienţa altor state, în special din ultimele valuri de integrare europeană, care au avut de parcurs calea de armonizare a statisticii naţionale la standardele europene este foarte relevantă şi utilă şi pentru ţara noastră. În opinia oficialului din Lituania, dlui Algirdas Semeta armonizarea statisticii naţionale la cele ale UE nu este o acţiune unică şi în acest sens este necesară o abordare sistematică. Aceasta trebuie să devină o parte a dezvoltării strategice a oficiului de statistică. Armonizarea nu poate fi efectuată pe domenii statistice separate. De exemplu, statistica business niciodată nu va corespunde cerinţelor UE dacă va fi ignorată alinierea infrastructurii statistice, inclusiv a business registrului statistic sau a tehnicilor de eşantionare. Cu siguranţă, aceste cerinţe nu pot fi realizate fără eforturi suplimentare de reorganizare a structurilor legate de colectarea datelor, registrului unităţilor statistice, prelucrarea datelor, diseminare. Astfel, consolidarea instituţională este sarcina primară cu care trebuie să înceapă procesul de armonizare, care, în mod inevitabil, duce la reorganizarea întregului sistem statistic. Jan Byfuglien de la Oficiul de Statistică al Norvegiei susţine, că asigurarea conformităţii standardelor europene este o sarcină foarte complexă, deoarece este important de asigurat respectarea tuturor standardelor de calitate a statisticilor. Este la fel de necesară asigurarea eficienţei realizării activităţii statistice sub aspectul stabilirii surselor celor mai oportune de date, metodelor de producere a datelor, ţinând cont de aspectele costurilor financiare pentru instituţiile de statistică şi sarcinii informaţionale asupra respondenţilor. Pe de altă parte, această adaptare şi integrare adaugă valoare sistemului naţional de statistică, făcând statistica mai relevantă şi mai interesantă în context internaţional. Implementarea legislaţiei europene a produs îmbunătăţiri calitative, nu în ultimul rând legate de o mai bună comparabilitate a statisticii între ţări, ceea ce reprezintă un avantaj pentru utilizatorii datelor statistice. Dezvoltarea durabilă a sistemului statistic necesită adoptarea unui set coerent de măsuri, printre care se regăsesc1: 1 Anghelache, C. (2009) – „Indicatori macroeconomici utilizaţi în comparabilitatea internaţională”, Conferinţa a 57-a „Statistica – trecut, prezent şi viitor”, ISBN 978-90-73592-29-2, Durban, articol


Acordarea de către Guvern a resurselor materiale şi financiare, suficiente pentru a susţine dezvoltarea sistemului statistic naţional în conformitate cu evoluţia sistemului statistic european;

Crearea unor structuri solide şi valide, unor mecanisme adecvate în sensul eficienţei cu partenerii sectoriali din sfera statisticii; promovarea, în acelaşi timp a rolului de coordonator al Institutului Naţional de Statistică în cadrul sistemului statistic naţional;

Concentrarea, în cadrul activităţii în domeniul statisticii, pe calitatea producţiei de statistică;

Realizarea treptată a încrederii în statistică; Diseminarea largă a produselor statistice, etc.

Marea provocare pentru Biroul de Statistică al Estoniei este de a avansa de la "instituţie de colectare a datelor la cea de furnizor de servicii informaţionale". Modernizarea diseminării este una dintre sarcinile cele mai importante în activitatea statisticii Estoniei. Ţinând cont, că calitatea de statistica depinde în mare măsură de motivaţia respondenţilor de a furniza date corecte, a dimensiune importantă în activitatea instituţiei revine popularizării utilizării statisticilor de către comunitatea de afaceri. Standardizarea proceselor de producere statistică, cu utilizarea performanţelor oferite de dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi a comunicaţiior constituie o precondiţie pentru asigurarea integrităţii statistice. O soluţie promovată la de către UN ECE este utilizarea în practica statistică la nivel naţional a Modelului generic statistic de producere , bazat pe procese "Generic Statistical Business Process Model " (GSBPM). Modernizarea sistemului de producţie al statisticilor pe baza reformării sistemului informaţional statistic în corespundere cu principiile GSBPM a fost implementat într-o serie de state europene, inclusiv în oficiile central de statistică din Letonia, Olanda, Cehia, fapt ce a permis eficientizarea activităţii ( ce este extrem de actual, în special în condiţiile de reducere a budgetului, ca de exemplu, în Ţările de Jos), precum şi un răspuns mai adecvat şi prompt la solicitările utilizatorilor. În scopul de a face faţă noilor provocări în societatea bazată pe cunoaştere, este necesară o abordare inovatoare din partea statisticienilor, pentru a evolua, de la doar "furnizorii de informaţii" la "furnizori de cunoştinţe". Prin urmare, activitatea statisticii oficiale nu ar trebui limitată doar la producerea şi diseminarea de date, dar ar trebui să fie orientată spre asigurarea transformării datelor în cunoaşterea acestora de către toate componentele societăţii. Aceasta, la rândul său, presupune o gândire inovatoare, reorientarea utilizării resurselor, o bună comunicare şi cooperare cu partenerii, dobândirea de noi competenţe, transformări de ordin instituţional, şi o mai bună integrare în cadrul sistemelor statistice naţionale şi internaţionale. În acest fel, statisticile pot deveni mai relevante şi utile. Statistica, astfel, trebuie să se adapteze la condiţiile “societăţii erudite”. Totodată, aceasta pune faţă de sistemul statistic naţional sarcini majore de transformări esenţiale în activitatea de producţie, diseminare de statistici oficiale, precum şi pe dimensiunea comunicării cu partenerii, în special cu utilizatorii şi furnizorii de informaţie. Sistemul Statistic European (SSE) deja s-a angajat activ în procesul de a răspunde la provocările indicate. Astfel, sunt aşteptate schimbări revoluţionare, de mare anvergură, de conţinut şi de formă, ale Sistemului European actual, bazate pe: cotat ISI


crearea unui mediu instituţional şi organizaţional adecvat pentru promovarea eficienţei şi credibilităţii instituţiilor statistice responsabile pentru producerea şi diseminarea statisticilor oficiale;

asigurarea conformităţii statisticilor oficiale cu standardele europene de calitate şi cu nevoile utilizatorilor. Activitatea statistică calitativă trebuie să corespundă principiilor următoare: orientarea spre utilizator; documentare; implicarea întregului personal statistic; management şi continuitate;

asigurarea cost-eficienţei statisticilor produse şi revizuirea continuă a priorităţilor statistice, în vederea utilizării optime a resurselor disponibile şi a reducerii la minimum a sarcinii impuse respondenţilor. Prioretizarea are drept scop echilibrarea costurilor şi a poverii suplimentare la implementarea noilor studii statistice, prin diminuarea sarcinii informaţionale în cadrul cercetărilor statistice existente.

Accentul va fi pus pe modernizarea sistemelor de producere a statisticilor europene, pentru a construi un Sistem Statistic modern şi integrat, fapt care implică revizuirea metodelor de producţie şi utilizarea eficientă a tehnologiilor informaţiei (TI) şi a datelor disponibile, minimizând astfel, sarcina impusă respondenţilor. Se va purcede la re-engineeringul întregii arhitecturi de producere a statisticilor europene, în cadrul juridic european nou în domeniu, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2009. Noua arhitectură a sistemului informaţional statistic trebuie să fie orientată spre satisfacerea mai completă şi comodă a nevoilor utilizator. Punerea în aplicare a acestei strategii va permite satisfacerea nevoilor informaţionale noi şi în continuă creştere, în condiţiile economisirii resurselor şi reducerii sau limitării sarcinii pentru repondenţi. Utilizarea noilor tehnologii TI şi coordonarea statistică vor servi ca elemente-cheie în modernizarea sistemelor de producţie şi diseminare. Eficienţa proceselor de transmitere şi diseminare a datelor şi a metadatelor va fi îmbunătăţită prin extinderea utilizării standardelor SDMX şi punerea în aplicare largă, atît în statele membre cît şi Eurostat a standardului de metadate de referinţă, euro-SDMX (ESMS). Informaţiile cu privire la sarcina de răspuns şi costurile de producţie vor furniza elementele cantitative necesare pentru evaluarea cost-eficienţei cerinţelor impuse de instituţiile statistice. Aceste elemente vor fi apoi combinate cu informaţii cu privire la relevanţa şi nevoile utilizatorilor, obţinute în cadrul cercetării gradului de saticfacţie al utilizatorilor şi altor studii similare de evaluare. Astfel, modernizarea SSE se va baza pe abordarea integratoare, holistică a statisticii. Aceasta, la rândul său, presupune realizarea unei integrări conceptuale a surselor de date şi a instrumentelor statistice. Culegerile de date existente vor trebui regândite si extinse, se vor identifica legături între domenii statistice pentru a acoperi aspecte transversale sau pentru a răspunde unor noi cerinţe de informaţie statistică. Abordarea integratoare a statisticii – posibilitatea de a relaţiona informaţiile despre un anumit fenomen, dar care provin din domenii diferite (de exemplu, informaţiile în legătură cu întreprinderile mici si mijlocii sau cele despre sărăcie) - va extinde sfera de cuprindere a anumitor statistici si, prin urmare, va mări capacitatea de a răspunde la o gama mai larga de cerinţe ale utilizatorilor, de o maniera mai flexibilă. Abordarea holistică este deosebit de relevantă în speţă în domenii în care se manifesta fenomene complexe, deci si atunci când se pune problema măsurării sferei de cuprindere a globalizării. Totodată există provocări considerabile, atât de natură tehnică, cît şi metodologică ce ţin de modernizarea sistemului statistic. Integrarea proceselor de producţie care erau


anterior separate (de “ tip furnal”) se va baza pe o infrastructură (tehnică) comună, pe aplicarea cît mai mult posibil a aplicaţiilor informatice standardizate pentru procesarea, stocarea şi diseminarea datelor. În acest sens, va trebui investigat modul în care informaţiile din diverse surse pot fi exploatate în diverse scopuri, eliminând diferenţele metodologice, uniformizând clasificările statistice etc. Modelul integrat presupune utilizarea extinsă a datelor colectate în scopuri ne statistice de către autorităţi, precum datele fiscale, cele privind salarizarea şi achitarea contribuţiilor sociale, privind piaţa forţei de muncă etc. Avantaje evidente pot fi obţinute prin refolosirea acestor date administrative, precum şi folosirea directă a datelor contabile ale întreprinderilor în scopuri statistice. Este nevoie de eforturi care să garanteze calitatea datelor deoarece, în multe cazuri, datele administrative, din alte surse externe nu sunt disponibile în forma cerută de statistică. Totodată, noile instrumente ale Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC) continuă să se dezvolte în vederea îmbunătăţirii eficienţei, reducerii sarcinii de răspuns şi sporirii calităţii statistice, precum şi transfer, stocare şi diseminare a datelor. Provocările enumerate mai sus sânt în deplină măsură valabile pentru statistica Republicii Moldova, care depune eforturi importante pentru a face faţă nevoilor de date statistice ale societăţii şi comunităţii internaţionale, asigurând armonizarea graduală a statisticii naţionale la standardele UE. Sistemul statistic al Republicii Moldova trebuie să ţină pasul cu transformările economiei mondiale şi să participe efectiv în spaţiul european şi mondial, adaptându-şi conceptele şi standardele . Aspiraţiile de integrare europeană a Republicii Moldova dictează necesitatea armonizării statisticii naţionale cu standardele şi bunele practici europene. Mai mult ca atât, vectorul european al dezvoltării Republicii Moldova, declarat şi promovat cu consecvenţă de către conducerea ţării cere conştientizarea şi implementarea normelor şi standardelor europene în toate domeniile: politic, social, economic, etc. În condiţiile nou-create, de integrare în Europa şi de extindere a colaborării internaţionale, rolul statisticii ca producător de bază al informaţiei devine tot mai important. Procesul de negocieri cu UE, necesită a fi susţinut de statistici comparabile la nivel european. Astfel, aspiraţiile de integrare europeană a Republicii Moldova dictează necesitatea intensificării armonizării statisticii naţionale cu standardele şi bunele practici europene. Evaluarea situaţiei privind gradul de corespundere şi necesităţile de aproximare a statisticii moldoveneşti standardelor UE au fost abordate în programele şi strategiile de dezvoltare a statisticii naţionale începând cu anul 2004 şi mai accentuat- din a.2008. Problematica armonizării statisticii naţionale la normele UE a fost analizată în într - o serie de lucrări de mai mulți specialiști. Conform opiniei autorilor statistica oficială din Republica Moldova va trebui să-şi intensifice eforturile de aplicare a experienţei acumulate în domeniul tehnologiilor noi de culegere, prelucrare, analiză şi diseminare a datelor, în condiţiile în care, pe plan european, se urmăreşte convergenţa practicilor statisticilor naţionale prin utilizarea celor mai avansate tehnologii de comunicaţii. Introducerea eficientă a standardelor şi principiilor statistice ale Uniunii Europene în domeniul conceptelor şi metodologilor statistice ale Republicii Moldova la cerinţele şi necesităţile interne de date va spori esenţial eficienţa sistemului statistic pe plan naţional şi internaţional. Printre problemele majore ce ţin de dezvoltarea sistemului statistic naţional în corespundere cu normele statistice ale comunităţii europene, sunt menţionate: inconsistenţele faţă de cerinţele UE privind metodologia statistică şi modul de organizare şi


de culegere a datelor statistice din ţară; subdezvoltarea tehnologiilor informaţionale; lacune în legislaţia naţională privind activitatea statistică, etc. O evaluare globală a sistemul statistic al Republicii Moldova în relaţie cu Sistemul Statistic European a fost efectuată de către expertul Eurostat, dl. Willem de Vries în anul 2007. Rezultatele studiului au reflectat realizările notabile ale statisticii moldoveneşti în procesul de aliniere la normele europene şi au scos la iveală o serie de deficienţe şi lipsuri privind implementarea Principiilor Fundamentale ale Statisticii Oficiale adoptate de ONU şi adaptarea la aquis-ul comunitar. În particular, expertul a pus în evidenţă următoarele probleme majore:

Privind diseminarea datelor statistice şi accesul utilizatorilor la acestea. În această privinţă a fost remarcată necesitatea: îmbunătăţirii Web site-ului BNS; documentării şi oferirii accesului utilizatorilor la metadatele statistice de interes public; crearea bazei de date integrate pentru diseminarea informaţiei;

Rezerve privind structura BNS şi coordonarea SSN; Nivelul de dezvoltare scăzut al infrastructurii tehnice; Sarcina de răspuns excesivă asupra respondenţilor ca urmare a utilizării,

cu mici excepţii, a metodei exhaustive de organizare a observărilor statistice a întreprinderilor, etc.

În cadrul Conferinţei internaţionale privind armonizarea statisticii moldoveneşti la exigenţele UE, problema în cauză a fost de asemenea abordată pe larg, de către experţii din Moldova, România, Norvegia, Letonia, Estonia, de la Eurostat, fiind subliniat, experienţa statelor - membre ale UE demonstrează elocvent, că asimilarea, transpunerea acquis-ulu comunitar în realitatea unei ţări cere abordare complexă şi eforturi esenţiale. Standardele nu constituie şi nu oferă ” reţetă gata” de” preparare” pentru producerea datelor statistice calitative. Implementarea acestora în practică necesită efort considerabil din partea tuturor autorităţilor naţionale, precum şi resurse umane, financiare şi de timp. Astfel, ţinând cont de posibilităţile financiare şi umane extrem de limitate “Moldova trebuie să dea prioritate acelor cerinţe ale UE care corespund necesităţilor şi priorităţilor naţionale ale ţării“. Totodată, printre priorităţi trebuie să se regăsească activităţile statistice majore, care oferă cadrul general pentru statistica macroeconomică, demografică, socială şi agricolă: Sistemul Conturilor Naţionale, Recensământul Populaţiei şi Recensământul General Agricol. Bibliografie selectivă [1]. Algirdas S. Monitorizarea conformităţii – experienţa Lituaniei până şi după intrarea în

UE Conferinţa Armonizarea statisticii oficiale a Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chişinău, 3 – 4 mai 2007:

[2]. http://www.statistica.md/libview.php?l=ro&idc=223&id=2121 [3]. Anghelache C. Tratat de statistică teoretică şi economică. Bucureşti: Editura

Economică, 2008 [4]. Voineagu V., Dumitrescu I.,Ştefănescu D.E. Sistemul Statistic European. Revista [5]. Română de Statistică, 2009, 12, p. 4-19 [6]. Bratanova L, Jigitekov, Vale Steven Experienţele UNECE în diseminarea datelor

statistice. Seminarul internaţional privind diseminarea datelor statistice şi lansarea unei noi soluţii Web de diseminare a datelor statistice, Chişinău, 27 mai 2010:


http://www.statistica.md/public/files/SeminareConferinte/Disseminare_27_mai_2010/09_UNECE_Experiences_in_Statistical_Dissemination_RO.pdf

[7]. Byfuglien J. Aplicarea şi monitorizarea legislaţiei europene cu privire la statistica oficială – experienţa Norvegiei. Conferinţa Armonizarea statisticii oficiale a Republicii Moldova cu standardele Uniunii Europene”, Chişinău, 3 – 4 mai 2007: http://www.statistica.md/libview.php?l=ro&idc=223&id=2121

[8]. Fischer J. A statistical system for future generations. Conference on Modern Statistics for Modern Society. 6 – 7 December 2007, Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities, 2008

[9]. *** A System of Integrated Agricultural Censuses and Surveys, World Programme for the Census of Agriculture 2010, Food and Agriculture Organization, The United Nations, 2005, Rome


Some Approaches on the Social Insurance Model in Romania

Ana ANTON CARP, PhD [email protected]

Ioana Mihaela POCAN PhD Cătălina Claudia SAVA PhD Student

Lorand KRALIK PhD Student [email protected]

Academy of Economic Studies, Bucharest Abstract The liberties won by Romanians in 1989 had a first materialization through the exodus of Romanian population towards external destination. Emigration knew the widest phenomenon in 1990 within Europe, in Romania. Together with this phenomenon, the aging of the population triggered also. The public pensions system, under the inflow of reforms initiated in Europe and abroad, strongly dependent of the correlation employees-beneficiaries was put in the face of vital necessity to change the modality to grant promised benefits to insurants and practically to reform the public pension system.

In the article, we shall present a series of approaches of the Romanian insurance model, in the vision of some authors, both from Romania and abroad.

Key words: social insurance, pensions, Borc model, contributor, beneficiary JEL Classification: C10

Modelul de asigurări sociale din România a fost abordat de autori români şi străini. Tănăsescu (2006) era de părere că în perioada postaderare, ţara noastră trebuie să-şi definească propriul model social în concordanţă cu principiile europene. Fultz (2006) , în numeroase studii referitoare la ţările din Europa de Est, a făcut o amplă analiză a Sistemului de securitate socială din România.

Formula de calcul a pensiilor în opinia sa este:

ppcpagigi VEACyNyIPv ]/))(/)(([

unde: Pv este valoarea pensiei (cuantumul); )(yIgi reprezintă salariul brut al fiecărei

persoane pentru fiecare an, )(yNagi este salariul mediu brut din fiecare an, calculat ca

medie a celor 12 luni, cpC este durata completă a contribuţiei, respectiv stagiu complet de

cotizare.

Fultz a utilizat doi coeficienţi denumiţi coeficientul de acces , A şi coeficientul

de elasticitate, E . Primul coeficient ia valori întregi, valoarea 1 reprezintă pensia de limită

de vârstă. Al doilea coeficient exprimă bonusul acordat pentru realizarea unei perioade


suplimentare de cotizare. ppV este valoarea punctului de pensie care ia valori între 30% şi

50% din salariul mediu. Pe baza formulei enunţate, autoarea concluziona că pensia maximă nu poate depăşi de 2,5 ori salariul mediu, ceea ce nu este tocmai real. Stagiile mult mai mari de cotizare decât stagiile standard, dar şi utilizarea unor stagii reduse de cotizare în cazul persoanelor încadrate în grupe speciale şi deosebite de muncă, contrazic această concluzie. Formula de calcul evidenţiază, potrivit Fultz, faptul că nu este prevăzut un nivel minim al pensiei. Opinia sa, exprimată în numeroase studii la OIM, este o radiografie a sistemului românesc de securitate socială în ansamblu, al forţei de muncă, al sistemului de asigurări sociale şi a asistenţei sociale. Ms. Ufuk Guven (2008) caracteriza în manieră obiectivă modalitatea de efectuare a reformei în România. Autorii au sugerat trei scenarii posibile de accelerare a reformei în România, în care parametrul vârsta de pensionare era propus pentru egalizare în anul 2014. Într-unul dintre scenarii, autorii propuneau egalizarea vârstelor de pensionare ale femeilor şi bărbaţilor la 65 de ani în 2014; indexarea vârstei de pensionare a bărbaţilor după longevitate; vârsta de pensionare a femeilor egală cu cea a bărbaţilor; creşterea vârstei de pensionare la 68 de ani în 2045. Dragotă (2008), Miricescu (2008) au ilustrat deficienţele Sistemului public de pensii din România. Una din critici adusă de autori este necorelarea vârstei standard de pensionare cu durata de viaţă. O altă opinie este exprimată de Stegăroiu (2008) care era de părere că “fiecare persoană trebuie să beneficieze de pensie la orice vârstă, pensia fiind calculată în funcţie de perioada activă şi de contribuţiile plătite”, fiind adeptul conceptului de “vârstă flexibilă”. Referitor la Sistemul public de pensii din România, Stegăroiu (2010) concluziona că sistemul de pensii din anul 2010 nu este adecvat problemelor economice şi sociale şi este adeptul introducerii unei legi unice „pentru acordarea unei pensii uniforme” pentru toate categoriile profesionale. Pe de altă parte, autorul spune că stabilirea unei valori unice a punctului de pensie asigură o echitate socială. Echitatea socială însă, în opinia mea nu are legătură cu valoarea punctului de pensie întrucât valorile pensiilor sunt diferenţiate în funcţie de nivelul veniturilor individuale. El utilizează, ca şi Fultz, coeficienţi de acces şi coeficienţi de elasticitate, ducând formula de calcul spre o abordare geometrică. Borc (2001) a realizat un model de echilibru general şi o simulare a reformei în anul 2001, model creat chiar la debutul Legii nr.19/2000. Implementarea reformei din 2001 a avut în vedere creşterea vârstei de pensionare la femei şi bărbaţi pentru creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi pentru creşterea corelaţiei între contribuţii plătite şi beneficiile primite. Schimbarea majoră ar fi introducerea unui sistem de pensii suplimentar în viitor pentru a compensa scăderea ratei de înlocuire din sistemul de pensii obligatoriu El a dezvoltat modelul de echilibru general al lui Auerbach şi Kotlikoff (1987). Generaţiile se confruntă cu riscul de mortalitate şi cu riscul veniturilor individuale. El a presupus că în sistem un agent intră la vârsta de 20 de ani şi se va retrage din viaţa activă la vârsta de 60 de ani. Durata de activitate este de 40 de ani. Prin calibrarea modelului (20 ani = varsta zero, 60 de ani = varsta de 40 de ani) a făcut o serie de simulări pentru a imita pre-reforma. Prin modificarea variabilelor şi rezolvarea modelului a constatat care este impactul modificării acestora. Modelul a fost conceput ca un model OLG cu trei sectoare: gospodăriile, sectorul de producţie şi sectorul guvernamanetal. Factorii care au dus la necesitatea implementării reformei, după Borc sunt: îmbătrânirea populaţiei, creşterea ratei de dependenţă, apariţia şomajului şi creşterea cotei


contribuţiilor. Un alt factor a fost scăderea nivelului real al pensiilor. Modificarea disproporţionată a nivelului pensiilor faţă de nivelul mediu reprezintă un alt factor. Formula de calcul a pensiilor permitea aranjamente între angajator şi angajat pentru ca spre finalul activităţii media salarială pentru cei 5 ani care intra în formula de calcul să fie în favoarea angajatului şi în neconcordanţă cu media salarială reală a angajatului. Borc (2001) semnala o creştere a ratei de evaziune. Deşi nu explică sensul acestui factor, constatăm că se referă la tentaţia angajatorului de a nu înregistra venitul nominal efectiv al angajatului, ceea ce a cauzat o defectuoasă colectare a contribuţiilor care erau în mod real datorate. Modificările principale introduse în anul 2001 în Sistemul de Pensii din România, aşa cum sunt propuse de Borc (2001) sunt:

- Creşterea vârstei de pensionare (de la 60 la 65 de ani pentru bărbaţi în termen de 14 ani şi de la 55 de ani la 62 de ani în termen de 28 de ani pentru femei). Acest lucru va conduce la creşterea numărului de oameni care contribuie. În completarea acestei direcţii a reformei, Borc a arătat că extinderea acoperirii obligatorii pentru totalitatea forţei de muncă cât şi reducerea evaziunii fiscale sunt aspecte pozitive ale reformei. Formula de calcul introdusă crează o legătură puternică între contribuţii şi beneficii.

- Repartizarea contribuţiilor între angajator şi angajat prin proporţia 2/3 pentru angajator şi 1/3 pentru angajat creează un interes al participanţilor la sistem pentru înregistrarea reală a venitului din salariu. Introducerea unui sistem complementar finanţat integral (componenta administrată privat, pentru generaţiile sub 40 de ani) este cuprinsă în model.

Modelul Borc are la bază numărul de ani pe care îl trăieşte o persoană. În perioada de activitate venitul obţinut este repartizat între consum, plata impozitelor (contribuţiilor) şi acumularea de active. La împlinirea vârstei de pensionare fiecare persoană primeşte o anuitate funcţie de nivelul total al contribuţiilor la sistemul de securitate socială.

- Variabilele demografice: )(sN t este populaţia la vârsta t la momentul

s; )(svt este rata de supravieţuire; T vârsta maximă; Rt

este vârsta de pensionare;

- Variabilele guvernamentale: )(sg

reprezintă cheltuielile

guvernamentale; ireprezintă impozitele aferente venitului;

PBreprezintă contribuţiile la sistemul de pensii PAYG; ff

taxele de finanţare ale fondurilor

- Pentru gospodării, )(sct este consumul la momentul s al persoanelor

de vârstă t ; )(sht este cererea la momentul s de forţă de muncă de

vârstă t ; )(sat este forţă de muncă de vârstă t care activează la

momentul s; )(skt este capitalul fizic de forţă de muncă de vârstă t


la momentul s; )(sS t reprezintă beneficiile din Sistemul PAYG;

)(sFB t reprezintă beneficiile din Sistemul Privat al fondurilor de

pensii; )(st este totalul taxelor plătite la momentul s de persoanele

de vârsta t;

- În sectorul de producţie, variabilele sunt: )(sw

reprezintă salariul

individual; t reprezintă coficient de elasticitate

- )(sr este rata dobânzii; )(sK este capitalul fizic de forţă de

muncă agregat la momentul s; )(sL este cererea de forţă de muncă

agregată la momentul s; VF reprezintă fondul individual acumulat;

PF reprezintă valoarea fondului de pensii; )(sT reprezintă situaţii

accidentale (moşteniri). Populaţia totală:

)()( sNXsN tT

Pentru a calcula starea de echilibru Borc a urmat modelul Auerbach-Kotlikoff (1987) şi Huang (1996). Identitatea venitului naţional pentru economie este:

)()()()1()1()()()()()(0

0 sNshswsKsRsKsNscsNsg tt

Rt

tt

Tt tt

1

0 )1()1()1()1()()()()()( sLsAKsKsKsNscsNsg Tt tt

A introdus două modificări: creşterea vârstei (probabil pentru a simula creşterea varstei de pensionare aşa cum a fost prevăzută de lege, în mod eşalonat) şi în modul de calcul al beneficiilor (pensiilor). A folosit variabile endogene : salariul, rata dobanzii, într-o funcţie Cobb-Douglas Suma cu care a contribuit generaţia:

)()()( sNsfsVF ttt

Suma acumulată a economiilor unui individ:

)(. 1 sfVF Rti

Suma totală acumulată la Sistemul de Pensii este:

)()()()()()1()1()(1

0 sNsFBsNshswTsPFsRsPF t

T

Rttt

RTt tttff

Beneficiul din pensii este :

;0)( sBt dacă 1 Rtt


RtT

i

i

jjRt

t

jsR

VFsB

1 1

1 )1(1)(

dacă 1 Rtt

El concluzionează că există trei procese de tranziţie: Creşterea participării la sistem care este de aşteptat să se finalizeze într-o perioadă de 40 de ani Creşterea vârstei de pensionare care va dura 24 de ani (2014 pentru bărbaţi, 2024 pentru femei) Tranziţia către un sistem complet finanţat (2020 pentru femei , 2025 pentru bărbaţi) Simulările pe care le face pornesc de la momentul T până determină care este vârsta de pensionare. Beneficiile sunt din cele două sisteme. Este pesimist în legătură cu viitorul acestui sistem şi compară România cu o ţară subdezvoltată care a implementat un model la propunerea Băncii Mondiale Modelul Borc este cel mai complet studiu de caz referitor la România.


Economică, Bucureşti [2]. Anghelache, C., Lilea, F.P.C., (2012) - „Econometrie”, Editura Artifex, Bucureşti [3]. Borc, C. (2001) – „Social Security Reform:The case of Romania”, Departamentul de

Economie, Universitatea din Wisconsin-Madison [4]. Dragotă, M., Miricescu, E. (2008) - „Deficiences of the Public Pension System in

Romania. Some Reform Measures Derived from EU Experience” [5]. Fultz, E. (2006) - „The Gender Dimensions of Social Security Reform-Volume 2- Case

Studies of Romania and Slovenia”, http://www.ilo.org/public/english/region/eurpro/budapest/download/socsec/gender_vol2.pdf, pp.65-69

[6]. Stegăroiu, Valentin (2008) - „The Adjustement of Romanian Public Pension Plan in the Context of European Integration”, http://mpra.ub.uni-munchen.de, Nov 2008

[7]. Stegăroiu,V, Stegăroiu, C.E. (2010)- “Algoritm privind reformarea sistemului public de pensii din România – o necesitate impusă de criza economică globală”, Economie teoretică şi aplicată , Volumul XVII (2010), No.3 (544), pp.47-65

[8]. Tănăsescu ,M. (2006) – „Este modelul social european o barieră in calea competivităţii?” – Ziarul Financiar, nov.2006


Break-even Analysis under Seasonal Activity

Lecturer Adrian ANICA-POPA PhD Academy of Economic Studies - Bucharest

Abstract

Foundation of economic decisions on the manufacture and sales of products in the construction materials industry is influenced by many factors. Among these may be included also: pollution control, national priorities, moral factors, policies and even weather conditions. Each of these factors can be quantified or not. Each factor has a certain value and remains at the discretion of the analyst the identification and measurement of a large number of factors. This paper focuses on the seasonal activity and its effects on break-even.

Key words: building materials industry, seasonality, turnover, breakeven, decision

JEL Classification: D00

Introducere Luarea unor decizii economice privind producţia şi comercializarea produselor

realizate în cadrul industriei materialelor de construcţie este influenţată de o multitudine de factori. În rândul acestora pot fi incluşi şi: controlul poluării, priorităţile naţionale, factori morali, politici şi chiar condiţiile climaterice. Fiecare dintre aceşti factori poate fi cuantificat sau nu. Fiecare factor are o anumită valoare şi rămâne doar la latitudinea analistului identificarea şi măsurarea unui număr cât mai mare al factorilor de influenţă. Deoarece nevoia de resurse informaţionale a organizaţiilor este din ce în ce mai ridicată, iar timpul alocat pentru fundamentarea deciziilor trebuie să fie cât mai redus, se impune o analiză a pragului de rentabilitate mai aproape de realitatea din mediul economic, adică în condiţiile sezonalităţii activităţii.

1. Sezonalitatea – manifestare şi efecte Situarea României, şi a altor ţări din Europa în zona de climă temperată, face ca

sezonalitatea să fie determinată în primul rând de condiţiile climaterice. În această situaţie cererea pentru materialele de construcţii se manifestă diferit în decursul unui an calendaristic. În cazul întreprinderii analizate, se poate constata influenţa majoră a sezonalităţii asupra producţiei fabricate, şi implicit asupra costurilor de producţie unitare, asupra cifrei de afaceri obţinută, iar în final asupra rezultatului exploatării. Reducerea costurilor totale, şi mai cu seamă a celor fixe în sezon ce revin pe unitatea de produs nu reflectă însă o utilizare mai raţională a resurselor consumate şi implicit o economisire reală. Sezonalitatea are o serie de efecte negative asupra utilizării resurselor de orice natură, acestea putând fiind suprasolicite în perioada sezonului sau incomplet folosite în extrasezon. Această sezonalitate generează variaţii majore în stabilirea profitului. Datorită faptului că întreprinderea nu poate să modifice (în sensul majorării) preţul produselor realizate în funcţie de costul de producţie calculat în fiecare lună datorită forţelor pieţei, de cele mai multe ori rezultă o evoluţie nefavorabilă în extrasezon a raportului dintre cifra de afaceri şi suma cheltuielilor totale (costul a fost determinat în funcţie de cheltuieli fixe şi


variabile). Invers, în sezon dinamica cifrei de afaceri este superioară dinamicii costurilor, ceea ce conduce la o rentabilitate sporită.

Sezonalitatea este o particularitate a activităţilor desfăşurate de unele firme de producţie din industria materialelor de construcţii, care se prezintă sub forma unor oscilaţii ce se repetă ritmic (datorită succesiuni anotimpurilor) cu o periodicitate constantă de un an şi a cărei manifestare este sesizabilă numai în cazul seriilor cronologice, ai căror termeni se referă la unităţi de timp mai scurte decât anul (ziua, luna, trimestrul, semestrul).

Utilitatea informaţiilor referitoare la sezonalitatea cifrei de afaceri, identificarea punctelor de minim şi de maxim ale acesteia, se regăseşte în adoptarea unor decizii manageriale cu privire la alocarea şi utilizarea raţională a resurselor financiare, materiale şi umane.

2. Determinarea pragului de rentabilitate în condiţiile sezonalităţii activităţii Întreprinderea supusă analizei activează în industria fabricării materialelor de

construcţii. Compania este producătoare de betoane, mortare, prefabricate din beton şi beton armat. Produsele sunt realizate sub strict control de calitate având în vedere automatizarea procesului tehnologic. Totodată întreprinderea poate asigura şi transportul cu mijloace adecvate precum şi turnarea cu autopompe. Tot în cadrul acesteia se confecţionează cele mai diverse armături metalice pentru betoane armate, carcase, plase sudate, confecţii metalice. În cadrul întreprinderii funcţionează ateliere de confecţii metalice, de tâmplărie, de prefabricate, magazii, depozite deschise şi închise.

Influenţa sezonalităţii asupra evoluţiei producţiei şi comercializării are repercusiuni şi asupra pragului rentabilităţii. În aceste condiţii atingerea pragului rentabilităţii este condiţionată de acoperirea cheltuielilor fixe (CF) cu ajutorul marjei brute asupra cheltuielilor variabile cumulată ( cumCV Mb ):

CF Mb cumCV

Determinarea pragului de rentabilitate în condiţiile sezonalităţii este influenţat de următorii factori: evoluţia preţului de vânzare al produselor, evoluţia costurilor variabile pe unitatea de produs şi valoarea totală a costurilor fixe. În cazul în care nu ar interveni sezonalitatea, şi s-ar menţine atât preţul de vânzare unitar în decursul întregului an cât şi costurile variabile pe unitatea de produs, iar costurile fixe ar fi constante (adică nu ar fi influenţate de punerea sau scoaterea din funcţiune a unor capacităţi de producţie; de schimbări în nivelul de salarizare a personalului de conducere; a furniturilor de birou, valoarea abonamentelor etc.) pragul de rentabilitate s-ar determina în condiţii de liniaritate a activităţii.

În condiţiile evoluţiei lineare a cheltuielilor şi veniturilor, pragul rentabilităţii pentru anul 2011 ar fi:

CA

CV1

CFCACR

, adică lei 17.832.471

7103.498.08

71.226.3281

5.560.346CACR

Unde: CA - cifra de afaceri; CF - cheltuieli fixe totale; CV - cheltuieli variabile totale.


103.498.087

34.236.554

24.786.917

17.832.471

8.100.2625.073.346

0

20.000.000

40.000.000

60.000.000

80.000.000

100.000.000

120.000.000

2009 2010 2011

lei

Cifra de afaceri Cifra de afaceri critică

Figura 1. Evoluţia cifrei de afaceri obţinută şi a pragului de rentabilitate - Betoane

În realitate asupra pragului de rentabilitate acţionează de obicei toţi cei trei factori.

Pentru întreprinderea analizată, care activează în cadrul industriei materialelor de construcţii, influenţa celor trei factori este foarte variată, cu consecinţe pe măsură. În aceste condiţii, pragul rentabilităţii se determină în condiţii de sezonalitate. Spre exemplificare se va identifica momentul în care se va atinge punctul critic al rentabilităţii, precum şi valoarea cifrei de afaceri la prag (critică) înregistrate în anul 2011.

Tabel 1. Evoluţia trimestrială a marjei brute a cheltuielilor variabile - Betoane (lei)

Nr. crt. Trim. CA p q

vc CV MbCV

CF Trim. Cumulat

1 I 9.358.727 253,70 36.889 220,07 8.118.361 1.240.366 1.240.366 - 2 II 35.142.516 274,40 128.072 189,79 24.307.327 10.835.189 12.075.555 - 3 III 45.292.353 286,46 158.112 185,22 29.284.950 16.007.403 28.082.958 - 4 IV 13.704.491 270,96 50.577 188,14 9.515.690 4.188.801 32.271.759 - 5 TOTAL 103.498.087 - 373.650 - 71.226.328 32.271.759 - 5.560.346

unde: p - preţ mediu de vânzare

q - cantitate

vc - cost variabil unitar mediu

MbCVcum - marja brută cumulată CF - cheltuieli fixe Din datele prezentate rezultă că cifra de afaceri critică se atinge în trimestrul II al anului 2011. Pentru o determinare cât mai exactă a momentului când se atinge cifra de afaceri critică, vom detalia pentru fiecare lună evoluţia indicatorilor care sunt utilizaţi în cuantificarea acesteia.

Tabel 2. Evoluţia lunară a marjei brute a cheltuielilor variabile - Betoane (lei)

Nr. crt. Luni CA p q

vc CV MbCV

CF Luna Cumulat

1 Ianuarie 2.082.639 249,48 8.346 254,20 2.121.664 -39.395 -39.395 - 2 Februarie 2.445.421 249,48 9.827 223,21 2.193.541 258.162 218.767 - 3 Martie 4.830.666 257,80 18.715 203,21 3.803.156 1.021.599 1.240.366 - 4 Aprilie 11.597.530 268,88 43.179 191,73 8.278.731 3.331.408 4.571.773 - 5 Mai 10.947.669 277,20 39.407 190,67 7.513.522 3.409.995 7.981.769 - 6 Iunie 12.597.317 277,20 45.487 187,20 8.515.074 4.093.786 12.075.555 -


Nr. Luni CA q CV MbCV CF 7 Iulie 15.331.520 285,52 53.731 187,30 10.063.749 5.277.209 17.352.763 - 8 August 15.331.520 291,06 52.707 181,12 9.546.328 5.794.630 23.147.393 - 9 Septembrie 14.629.313 282,74 51.674 187,23 9.674.872 4.935.564 28.082.958 - 10 Octombrie 7.380.203 282,74 26.116 183,23 4.785.237 2.598.909 30.681.867 - 11 Noiembrie 4.037.034 271,66 14.859 193,23 2.871.241 1.165.347 31.847.214 - 12 Decembrie 2.287.253 237,84 9.602 193,63 1.859.211 424.545 32.271.759 - 13 TOTAL 103.498.087 - 373.650 - 71.226.328 32.271.759 - 5.560.346

În consecinţă, cifra de afaceri critică pentru anul 2011 se atinge în luna „mai” (a se vedea şi Figura 2. Evidenţierea pragului de rentabilitate în anul 2011).

Referitor la modul de determinare al cifrei de afaceri critică aferentă lunii „aprilie”, valoarea acesteia este:

N v

1-N cumNcr

c-1

MbcvCFCA

Unde: Ncr CA cifra de afaceri critică aferentă lunii „N”

CF cheltuieli fixe anuale

1-N cumMbcv marja brută asupra cheltuielilor variabile ale

lunii „N-1”

N vc cheltuieli variabile la 1 leu cifră de afaceri

5 v

4 cum5cr

c-1

MbcvCFCA

, adică lei 776.166.3

0,68783-1

4.571.773-5.560.346CA 5cr

iar cifra de afaceri critică totală este dată de relaţia:

Ncr

1-N

1iiTotalcr CACACA

Unde: Totalcr CA cifra de afaceri critică totală

iCA cifra de afaceri lunară

5cr

4

1iiTotalcr CACACA

, adică lei 642.135.24776.166.3865.968.20CA Totalcr

-5.000.000

0

5.000.000

10.000.000

15.000.000

20.000.000

25.000.000

30.000.000

35.000.000

Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie

Lei

Mbcv cumulată

Nivelul cheltuielilor fixe anuale

Pierdere

Profit

CAcr

Figura 2. Evidenţierea pragului de rentabilitate în anul 2011 - Betoane


Din datele prezentate se observă modificări la nivelul preţului de desfacere al produselor fabricate, în primele opt luni ale anului 2011, după care se constată reducerea acestuia până la sfârşitul anului datorită crizei financiare. Cheltuielile variabile unitare au înregistrat o evoluţie descrescătoare din ianuarie până în august (lună ce marchează vârful de sezon), datorită existenţei cheltuielilor variabile degresive (cheltuieli care au ritmul de creştere inferior celui aferent volumului fizic al producţiei care le-a ocazionat). Cheltuielile fixe s-au menţinut la acelaşi nivel în toată perioada analizată. Decalajul dintre cele două cifre de afaceri critice (una calculată în condiţii de linearitate a activităţii şi una calculată în condiţii de sezonalitate) poate avea consecinţe asupra deciziilor adoptate de către echipa de management a firmei. Atingerea pragului de rentabilitate în luna aprilie a fost alimentat de menţinerea în prima luna a anului analizat a unui preţ de vânzare care nu acoperea costul de producţie, cu riscul major al înregistrării de pierderi, din dorinţa de a-şi păstra clienţii şi de a se menţine pe piaţă. În luna aprilie se marchează începutul unei perioade în care se tinde atingerea punctul critic, iar începând cu luna aprilie până în octombrie inclusiv întreprinderea reuşeşte să intre în zona câştigurilor, şi să obţină un profit substanţial, care va permite acoperirea pierderilor de la începutul anului.

Concluzii În cazul întreprinderii analizate, se poate constata influenţa majoră a sezonalităţii

asupra producţiei fabricate, şi implicit asupra costurilor de producţie unitare, asupra cifrei de afaceri obţinută, iar în final asupra rezultatului exploatării. Această sezonalitate generează variaţii majore în stabilirea profitului. Piaţa construcţiilor şi piaţa materialelor de construcţii au un pronunţat caracter sezonier. Astfel, de exemplu, anul 2005 a fost un an nefavorabil construcţiilor, datorită evenimentelor meteo care nu au permis realizarea unui număr de lucrări (inundaţii, surpări de teren). Datorită faptului că întreprinderile nu pot să modifice (în sensul majorării) preţul produselor realizate în funcţie de costul de producţie calculat în fiecare lună datorită forţelor pieţei, de cele mai multe ori rezultă o evoluţie nefavorabilă în extrasezon a raportului dintre cifra de afaceri şi suma cheltuielilor totale (costul a fost determinat în funcţie de cheltuieli fixe şi variabile). Invers, în sezon dinamica cifrei de afaceri este superioară dinamicii costurilor, ceea ce conduce la o rentabilitate sporită.

Analiza pragului de rentabilitate în condiţii de sezonalitate a pus în evidenţă momentul atingerii acestuia pe baza datelor din anul 2011. Întreprinderea producătoare de beton atinge cifra de afaceri critică în luna mai.

Bibliografie selectivă

[1]. Anica-Popa A. (2009), Metode de analiză a costurilor şi îmbunătăţirea performanţelor întreprinderilor din industria materialelor de construcţii (teză de doctorat)

[2]. Anica-Popa A., Manole Al., Oancea-Negescu M.D. (2008) Evaluarea alternativelor investiţionale la nivelul întreprinderilor din industria materialelor de construcţii, Revista Calitatea-acces la success, supliment, nr. 94, nov. 2008

[3]. Anica-Popa I. (2011). Inter-organizational Information System and Virtual Enterprise, Revista Română de Statistică, nr. 3 supliment, ISSN: 1018-046X

[4]. Oancea-Negescu M.D., Anica-Popa A. (2009) The real estate recession and the performances of firms in Romanian construction industry, Economie teoretică şi aplicată, supliment mai 2009, pag 188-199

[5]. Cohen, E. (1997), Analyse financiere, Ed. Economica, Paris


Study regarding Primary Obesity in the Case of Children

Lecturer Antoanela GIOSAN PhD Student [email protected]

“Artifex” University of Bucharest

Abstract

Obesity, that is the increase of corporal weight for the adipose tissue, became one of the most encountered nutrition-related diseases. The author attempts in the study the dissemination of observations accumulated following a clinical-statistical study regarding obesity and overweight at the pre-school children from six Romanian kindergartens. The main objectives pursued are the nutrition habits and the level of physical activity. The modality used for the study is the statistical inquiry.

Key words: obesity, corporal mass index, parameters, correlation, overweight JEL Classification: I11

Introducere Obezitatea, sau creşterea greutăţii corporale a ţesutului adipos, a devenit una din cele mai des întâlnite boli de nutriţie. Conform unui studiu efectuat în 79 de ţări, OMS apreciază că există 250 milioane de obezi în lume, din care 22 de milioane sunt copii cu vârstă mai mică de 5 ani. Un procent de 50% din copiii obezi la maturitate ajung adulţi obezi. (1) Creare unor obiceiuri alimentare sănătoase înca din timpul copilariei este cea mai eficientă metodă de păstrare a stârii de sănătate pe termen lung. Prin obezitate înţelegem o tulburare cronică a stării de nutriţie caracterizată prin creşterea greutăţii corporale pe seama ţesutului adipos, aceasta rezultând prin creşterea numărului de adipocite dar şi a volumului lor, care determină creşterea greutăţii corporale (Nelson, Textbook of Pediatrics, 15th edition) Putem defini obezitatea prin indicele de masă corporală (IMC, indicele Quetelet), o metodă des folosită în practică şi în studiile epidemiologice. Conform unui studiu efectuat în România în 1980 pe un lot de 5250 copii cu vârste cuprinse între 3luni şi 16 ani, s-a înregistrat un procent de obezitate de 14,7% dintre care 18,6 % sugari, 15 % preşcolari şi 14,2 % şcolari, predominant fiind sexul feminin.( 2) Prima cercetare HBSC în România a avut loc în 2005-2006 (studiu publicat într-un raport al IASO, Londra, 2009), la copiii 11-15 ani; aceasta a arătat că prevalenţa supraponderii a fost 14,7% la fete şi 8,7% la băieţi. Etiopatogenia obezităţii la copil

Obezitatea poate fi determinată de mai mulţi factori: - Genetici – influenţează atât aportul caloric cât şi pierderile energetice,

aceasta afectând menţinerea unei greutăţi corporale normale;


- Comportamentali – contribuie la dezvoltarea obezităţii acţionând în strânsă legătura între ei si neexistând posibilitatea specificării unui anume comportament ca şi cauză a obezităţii (Birch and Fisher, 1998);

- De mediu – prin creştere dramatică a obezităţii în ultimii 20 de ani se poate trage concluzia că, factorii de mediu pot influenţa comportamentul copilului faţă de aportul caloric şi activitatea fizică şi sunt direct răspunzători pentru apariţia obezităţii. (3)

Factori favorizanţi:

- Obezitatea mamei; - Greutate mică sau mare la naştere; - Istoric familial pozitiv pentru obezitate; - Creşterea rapidă în greutate în primele 4-6 luni; - Absenţa alimentaţiei naturale; - Alimentaţia necorespunzătoare.

Criterii de identificare şi evaluare a obezităţii la copil Anamneza:

- Vărsta de debut a obezităţii; - Factorii declanşanţi; - Dezvoltarea pe etape de vârstă a copilului; - Ancheta alimentară; - Ancheta activităţilor fizice; - Relaţia aport alimentar – activitate fizică- obezitate.

De la naştere şi până la vârsta de 2 ani se folosesc hărţile de creştere. La copiii cu vârstă mai mare de 2 ani se recomandă folosirea hărţilor IMC 2-20 ani . IMC este un indicator antropometric, o măsură indirectă a grăsimii corporale. Prin graficele IMC se poate ilustra rebound-ul adipozitar.

Standardizarea stării de nutriţie la copil în funcţie de percentilele IMC (CDC 2000, WHO 2010)

Starea de nutriţie Percentile IMC Obezitate IMC ≥ percentile 95 (+2DS)/sex/vârstă Suprapondere 85≤ IMC < percentile 95/sex/vârstă Greutate normală 5<IMC< 85 percentilă/sex/vârstă Subponderal IMC <percentile 5/sex/vârstă

Manifestări clinice ale obezităţii la copil Repartiţia paniculului adipos variază în funcţie de vârstă şi sex. La sugar şi copilul

mic are un aspect uniform, armonios. La copiii mai mari, grasimea se distribuie predominant pe trunchi. La adolescenţi se depune în regiunea pectorală, subscapular, pe abdomenul inferior şi pe fese.

Motivaţia studiului O problemă majoră o prezintă obezitatea, fiind în creştere în toate ţările lumii,

inclusive în România. Copiii obezi tind să ajungă adulţi obezi cu risc crescut pentru boli acute şi cronice.


Profilaxia obezităţii reprezintă o strategie a politicilor de sănătate, strategii de reducere a riscului de obezitate a copiilor, bazate pe imbunătăţirea obiceiurilor legate de alimentaţie şi a menţinerii unui nivel înalt al activităţii fizice. Prin formarea unor obiceiuri alimentare sănătoase de la vârstă mică ajutăm menţinerea sănătăţii pe termen lung. Obiectivele studiului

- Evaluarea factorilor de risc ai obezităţii; - Analiza, înregistrarea şi urmărirea parametrilor antropometrici; - Elaborarea şi implementarea unui program de promovare a unui stil de

viaţă sănătos. Protocol de studiu. S-a efectuat un studiu clinico-statistic privind obezitatea şi supraponderea la copiii preşcolari proveniţi din 4 grădiniţe. Pentru a evaluarea obezitaţii şi pentru stabilirea unor corelaţii între parametrii studiaţi, a fost parcurs un protocol de studiu: Identifică Observă Înregistrează Analizează Compară Parametrii urmăriţi:

- Vărsta şi sexul copilului; - Date anamnestice; - Parametrii antropometrici; - Determinarea indicelui de masă corporală (IMC).

Evaluarea factorilor de risc ai obezităţii

În raport cu vârsta de gestaţie am observat următoarele: - 89,3 % au fost născuţi la termen; - 23,7 % din mame au fumat în timpul sarcinii. Constatăm că nu există o

corelaţie reală cu obezitatea la copii, OR 2,47(93% CI, 0,09-4,76) şi nici cu supraponderea. OR 1,72 (93% CI, 0,15 – 2,92);

- Talia la naştere a copilului nu are influenţă asupra supraponderii, OR 0,76 (93%Cl, -0,02-1,23) şi nici a obezităţii la copil OR 0,7 (93% Cl, 0,07-1,52).

Aproximativ 50% din copiii care au avut Gn mai mică de 2800g şi mai mare de 4000g au devenit supraponderali şi obezi. În cadrul familiei, obezitatea este prezentă într-un procent de 27% . La eşantionul studiat am observat ca 50 % din totalul variaţiilor IMC sunt determinate de variţia creşterii vârstei. Studiul activităţii sportive desfăşurate de copii în timpul liber ne-a aratat că, activităţile fizice uşoare şi moderate au fost cu precădere alese de copiii cu suprapondere şi obezitate, comparativ cu copiii normoponderali care participă la activităţi fizice moderate. Cu ajutorul chestionarelor am aflat că:

- 56,7% dintre părinţi cunosc Piramida alimentaţiei; - 47,3% dintre părinţi au auzit de PNPO la copil.


Ancheta nutriţională Din ancheta efectuată am evidenţiat doar consumul crescut de alimente.

Alimente Zilnic Cel puţin o data pe

saptămână Ocazional

Cereale 17,9% 63% 19,1% Fructe 68% 28% 4% Legume 57% 31,3% 11,7% Lapte şi derivate din lapte

63% 22% 15%

Carne şi derivate din carne

45% 32,4% 22,6%

Dulciuri 79,3% 16,4% 4,3% Fast - food 58,5% 32,3% 9.2%

68.00%

57.00%

63.00%

45.00%

79.30%

58.50%

63.00%

17.90%

32.30%

16.40%

32.40%

22.00%

31.30%28.00%

9.20%

4.30%

22.60%

15.00%11.70%

4.00%

19.10%

0.00%

10.00%

20.00%

30.00%

40.00%

50.00%

60.00%

70.00%

80.00%

90.00%

Cereale Fructe Legume Lapte Carne Dulciuri Fast - food

zilnic

o data /sapt.

ocazional

Ancheta asupra activităţii fizice desfăşurate Am constatat că 62% din subiecţi participă la orele de educaţie fizică, 25%

participă dar nu le place şi 13 % sunt scutiţi de orele de educaţie fizică. În timpul orelor de educaţie fizică 36,4% din copiii supraponderali şi 22,4% din cei obezi obosesc mai mult în timpul efortului fizic.

Obiective - Întocmirea şi aplicarea unor programe de promovare a unui stil de viaţă

sănătos. - Realizarea unor activităţi educaţionale pe tema obezităţii şi

supraponderalităţii şi a prevenirii acestora. - Elaborarea de jocuri , activităţi de educaţie sanitară care să stimuleze un

regim de viaţă echilibrat.


Concluzii Am observat un consum excesiv de dulciuri 79,3% şi de produse fast – food 58,5% în detrimentul cerealelor 17,9%

În urma anchetei privind activitatea fizică am observat ca 62% dintre subieţi participă la orele de educaţie fizică. Copiii supraponderali şi obezi desfăşoară activităţi fizice uşoare, care nu necesită effort fizic deosebit. Greutatea la naştere mai mică de 2800g sau mai mare de 4000 g s-a corelat cu un risc mai mare de obezitate la copii. S-a observat un abuz alimentar cantitativ dar şi calitativ asociat cu scăderea activităţii fizice, sedentarismul putând fi cauza surplusului ponderal. Profilaxia obezităţii la copil se poate realiza identificând barierele de mediu şi educaţionale prin implicarea tuturor persoanelor , începând cu familia, educatorul cu ajutorul medicului de familie. Bibliografie selectivă [1]. Barlow Sarah E., the Expert Committee. Expert Committee Recommendations [2]. Regarding the Prevention, Assessment, and Treatment of Child and Adolescent [3]. Overweight and Obesity: Summary Report, Pediatrics 2007; 120:S164-S192. [4]. Popa Ioan, Brega Daniela, Alexa Aurora. Obezitatea copilului şi ţesutului adipos, [5]. Editura Mirton, Timişoara, 2001. [6]. Moreno L., Pigeot A., Wolfgang A., Epidemiology of Obesity in Children and [7]. Adolescents. Prevalence and Etiology, Springer Series on Epidemiology and Public

Health [8]. Vol. 2, 1st Edition, ISBN 978-1-4419-6038-2, 2011, access: http://www.spring.com. [9]. Babinski K. – „Optimizarea procesului de învăţământ”, Ed. Didactică şi Pedagogică.

Bucureşti, 1979 . [10]. Bontaş I. – PEDAGOGIE , Ed. ALL Educaţonal, Bucureşti 1998. [11]. Colibaba – Evuleţ, D., Bota I, „Jocuri sportive. Teoris şi metodică” Ed. Aladin,

Bucureşti 1998. [12]. VERZEA E., ŞCHIOPU U. – Psihologia vârstelor, ciclurile vieţii, Ed. Didactică şi

Pedagogică, R.A. Bucureşti 1995


Evolution regarding the Reform of Industry Statistics in the Republic of Moldavia


Academy of Economic Studies of Moldavia – Chișinău Oleg CARA PhD Student


Abstract

In order to adapt industrial statistics to the conditions of market economy and international standards, especially within the EU, a series of notable improvements were realized, for the system of indicators, their calculation methodology and for the system of statistical researches. This paper discusses the improvements in the field of industry statistics, regarding the elaboration and implementation in the national statistic practice of new calculation methodologies for the industrial production index, to measure the evolution of industrial activity, according to EU and UN standards. Key words: standards, industry, index, compliance, production JEL Classification: C10, C18

Deşi cercetarea anuală a producţiei industriale, care are scopul de a obţine cea mai

completă informaţie privind activitatea industrială a întreprinderilor atât ca gen principal, cât şi secundar este una cu tradiţie îndelungată, în ultimul timp, gradual au fost realizate îmbunătăţiri spectaculoase, punând baza obţinerii datelor comparabile la nivel european. O condiţie importantă a alinierii statisticii industriei la noile condiţii a constat în punerea în aplicare a clasificărilor statistice internaţionale, în special a nomenclatorului produselor industriale. Perfecţionarea graduală a sistemului de indicatori, în special privind volumul şi valoarea producţiei livrate pe piaţa interna si pe piaţa externa a permis dezvoltarea şi implementarea noilor metodologii de calcul a unui indicator de bază care caracterizează evoluţia activităţii industriale – indicele producţiei industriale-, pus în aplicare din anul 2011.

1. Elaborarea şi implementarea noii metodologii de calcul a Indicelui Producţiei Industriale (IPI)

Indicele producţiei industriale: abordări teoretice şi practice pe plan internaţional

Indicele producţiei industriale (IPI) reflectă evoluţia activităţii industriale şi constituie unul din indicatorii cheie ce caracterizează performanţele economice ale unei ţări1. Destinaţia IPI este, în particular, identificarea punctelor de cotitură în activitatea economică la etapa incipientă . 1 Anghelache, C. (2009) – „Indicatori macroeconomici utilizaţi în comparabilitatea internaţională”,


Obiectivul indicelui producţiei industriale este măsurarea schimbării în timp a volumului producţiei cu frecvenţă înaltă şi la intervale egale de timp. IPI oferă măsura evoluţiei valorii adăugate pe o perioadă de referinţă dată. Formula teoretică a indicelui producţiei (Q) este un indice de volum de tip Laspeyres, calculat după formula :

)0(

11

)(

11

j,0*,,*,

,*,,*,

M

j

N

i

tM

j

N

iL

t

ojoqiopi

tjojtqiopi

Q

, unde: q - cantitatea produsă, p - preţul de producţie, α - preţurile materialelor consumate, δ - cantităţile materialelor consumate, i - una din produsele N, j - una din materialele consumate M, 0 - perioada de bază, t - perioada curentă.

Indicele producţiei este o măsură teoretică, care trebuie aproximată prin măsuri practice, întrucât, în realitate, datele necesare pentru compilarea unui astfel de indice, pe bază lunară, nu sunt disponibile.”De aceea, marea provocare pentru statisticieni este de a obţine cea mai potrivită aproximare a evoluţiei pe termen scurt a valorii adăugate”. Conform Recomandărilor ONU privind Indicele Producţiei Industriale, există două abordări de măsurare a volumului, bazate pe utilizarea variabilelor ce caracterizează: Rezultatele/produsele activităţii industriale, reprezentate:

- În expresie monetară/valorică (de exemplu valoarea producţiei industriale: produse, vândute/livrate);

- În cantităţi fizice (de exemplu cantitatea extrasă de cărbune, petrol, gaz, producerea energiei electrice );

Consumurile de: - Muncă (de exemplu numărul de ore lucrate sau numărul mediu de

persoane ocupate echivalent normă întreagă); - Materiale, atât exprimate valoric, cât şi în cantităţi fizice (de exemplu

consumul de energie electrică, care istoric a fost folosit pentru măsurarea evoluţiei producţiei pentru anumite activităţi industriale).

La rândul său, pentru măsurarea evoluţiei volumului producţiei industriale sunt utilizate procedurile de:

- Deflatare; - Extrapolare.

În calitate de deflatori pentru calcularea IPI se utilizează indicii de preţ relevanţi. Metoda extrapolării este bazată pe utilizarea cantităţilor fizice de producţie obţinute sau consumate şi este potrivită pentru produsele omogene. Astfel, această metodă, are un areal de utilizare redus faţă de metoda deflatării, fiind aplicată în special în industriile de minerit/ extracţie, precum şi de producere a energiei electrice. Conferinţa a 57-a „Statistica – trecut, prezent şi viitor”, ISBN 978-90-73592-29-2, Durban, articol cotat ISI


În baza analizei experienţei statelor UE pot fi evidenţiate trei metode principale de compilare a IPI: Metoda 1 – prin măsurarea rezultatelor activităţii întreprinderilor industriale pe ansamblu, exprimate prin valoarea producţiei obţinute sau comercializate (livrate), cifrei de afaceri etc. Ulterior, pentru producerea indicelui de volum este utilizată metoda deflatării, prin aplicarea indicelui de preţ relevant; Metoda 2 – prin măsurarea valorii însăşi a produselor industriale obţinute, destinate vânzării sau efectiv livrate. Ulterior, pentru producerea indicelui de volum este utilizată metoda deflatării, prin aplicarea indicelui preţurilor producţiei industriale; Metoda 3 – prin măsurarea cantităţii fizice a producţiei industriale obţinute de întreprinderi (exprimate în tone, litri, bucăţi, etc.), la nivel de produs. Suplimentar la metodele de bază mai sunt aplicate două metode suplimentare: Metoda 4 – prin măsurarea numărului de ore lucrate; Metoda 5 – prin măsurarea cantităţii fizice (sau valorii deflatate) a materialelor consumate (materiei prime, energiei electrice sau altor resurse energetice). Metodele menţionate au anumite avantaje, dar şi dezavantaje, iar cele mai multe ţări folosesc o combinaţie de metode, în dependenţă de genul specific de activitate, cu una din primele trei metode de bază dominante. 2. Calculul indicelui producţiei industriale pînă în anul 2011. Până în anul 2011 calcularea IPI realizată de Biroul Naţional de Statistică a fost bazată pe datele privind valoarea producţiei industriale în preţuri curente şi comparabile (ale anului precedent), furnizate nemijlocit de către întreprinderile cu genul principal de activitate industrial. Astfel, respondenţilor le revenea o sarcină dificilă de recalculare, cu regularitate lunară a volumelor producţiei obţinute în perioada de raportare, cu aplicarea preţurilor medii ale anului precedent. Aceasta avea impact negativ atât asupra sarcinii de răspuns a întreprinderilor, cât şi asupra calităţii datelor statistice, întrucât nu permitea Biroului Naţional de Statistică (BNS) de a efectua evaluarea calităţii datelor furnizate de unităţi la nivel dezagregat. Precum se vede, metoda compilării IPI, practicată în ţara noastră nu se încadra nici în una din metodele avansate practicate de alte state. Plus la aceasta, modalitatea de culegere a datelor de la întreprinderi de asemenea nu corespundea bunelor practici europene, bazate pe organizarea observărilor statistice prin metoda de sondaj, cu utilizarea unor chestionare ”prietenoase” respondenţilor. Prin urmare, era stringentă necesitatea elaborării şi implementării noii metodologii de calcul a IPI, precum şi perfecţionarea modalităţii de colectare a datelor de la entităţi în conformitate cu recomandările internaţionale şi bunele practici ale altor state, în special ale UE, ţinând, totodată cont de particularităţile ţării noastre. Analiza celor cinci metode principale de compilare a IPI, aplicate pe plan european a pus în evidenţă relevanţa pentru realităţile ţării noastre a metodei a doua – bazate pe măsurarea valorii însăşi a produselor industriale obţinute, cu utilizarea deflatării, prin aplicarea indicelui preţurilor producţiei industriale. Avantajul metodei în cauză faţă de prima metodă descrisă mai sus constă în faptul, că oferă o aproximare mai reuşită a IPI şi posibilitatea obţinerii imaginii corecte a sectorului industrial „pe activităţi omogene” şi nu după principalul gen de activitate, ca în cazul primei metode.

Metodele 3-5 aplicate de unele ţări europene au o relevanţă redusă pentru Republica Moldova, ţinînd cont de genurile de activitate caracteristice industriei ţării


noastre, eterogenitatea producţiei, schimbările structurale importante frecvente în ramura industrială.

3. Descrierea noii metodologii de compilare a IPI Metoda utilizată. Pentru aproximarea cît mai potrivită a măsurii teoretice a IPI pentru calcularea practică a indicelui în cauză a fost stabilită procedura de evaluare, la nivel elementar, a produselor industriale, cu deflatarea ulterioară pe baza indicelui preţurilor în industrie şi utilizarea în calitate de ponderi la compilarea IPI a structurii valorii adăugate brute pentru activităţile industriale. Sfera de cuprindere a activităţii industriale şi implicit a IPI corespunde cerinţelor ONU şi UE şi cuprinde: industria extractivă, prelucrătoare, energie electrică şi termică, gaze şi apă, respectiv diviziunile 10 – 41 ale Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei (CAEM, Rev 1, alineat la standardul european NACE Rev. 1.1). Nomenclatoare utilizate. Pentru elaborarea indicelui producţiei industriale se utilizează următoarele clasificări/nomenclatoare, armonizate la standardele UE:

- Nomenclatorul de produse şi servicii industriale PRODMOLD. - Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei (CAEM). - Clasificatorul Statistic al Produselor (bunurilor si serviciilor), CSPM. - Gruparea „Principalele grupe industriale”.

Calculul IPI la nivelul elementar – pentru produsul PRODMOLD (9 semne ale

codului), în preţuri curente – cprjIPI . se efectuează după formula:

100*)(.

)(..

0

1

Tcprj

Tcprj

cprj

V

VIPI

, unde: IPIj

pr.c - indicele valorii produsului PRODMOLD j în perioada de raport (T1) faţă de perioada de bază (T0), în preţuri curente; Vj

pr.c(T1) - valoarea produsului j fabricat la preţuri curente (de livrare), în perioada curentă (T1); Vj

pr.c(T0) - valoarea produsului j fabricat la preţuri curente (de livrare) în perioada de bază (T0), calculat ca o medie lunară din cele 12 luni ale anului de bază.

Calculul indicelui valorii producţiei în preţuri curente la nivelul grupului de

produse (6 semne ale codului PRODMOLD, în conformitate cu CSPM - cprGpIPI . se

calculează după formula:

)0(

)0(..

*

T

j

Tj

cprj

cprGp

W

WIPIIPI

, unde: Wj

(T0) - valoarea produsului fabricat j (la preturi curente de livrare) în cadrul grupului de produse în anul de bază T0. Calculul indicelui valorii producţiei în preţuri curente la nivelul clasei CAEM (4 semne ale

codului) – cprClIPI . se efectuează după formula:

)0(

)0(..

*

T

Gp

TGp

cprGp

cprCl

W

WIPIIPI

,


unde: WGp

(T0) - valoarea grupului de produse fabricate Gp în cadrul clasei CAEM

Calculul indicelui de volum, volClIPI ,se efectuează prin deflatarea indicelui

valorii producţiei în preţuri curente la nivelul clasei CAEM cu indicele preţurilor producţiei industriale pentru aceeaşi clasă, aplicând formula:

)1(

)1(.

TCl

TcprCl

volCl

IPPI

IPIIPI

, unde: IPPICl

(T1) - indicele preţurilor producţiei industriale pentru clasa CAEM în perioada T1. Calcularea IPI pentru nivelele superioare ale CAEM se efectuează prin aplicarea

ponderilor asupra indicilor nivelelor inferioare. În calitate de ponderi, la nivelul grupei CAEM (3 semne ale codului CAEM) este utilizată valoarea producţiei la nivelul clasei (4 semne ale codului CAEM). Formula de

calcul a indicelui producţiei pentru grupa CAEM (3 semne ale codului) - volGrIPI este:

)0(

)0(*

Tprod

Cl

TprodCl

volCl

volGr

W

WIPIIPI

, unde:

)0(TprodClW

- valoarea producţiei clasei CAEM în anul de bază. Analog, se calculează indicii de producţie pentru diviziunile (2 semne ale codului) şi secţiunile (literele C,D şi E) CAEM.

Calcularea IPI pentru nivelul superior al CAEM, pe total industrie - volTotIPI se

efectuează pe baza formulei de calcul:

)0(

)0(*

TVAB

Sec

TVABSec

volSec

volTot

W

WIPIIPI

, unde:

)0(TVABSecW

- valoarea adăugată brută a secţiunii CAEM în perioada de bază. Indicii pe termen lung exprimă raportul producţiei din luna curentă faţă de media anului de bază (anul de bază =100). Indicii pe termen scurt reflectă evoluţia producţiei în luna curentă în raport cu luna precedentă (IPIT/T-1) şi se calculează prin raport al indicelui lunii curente faţă de media lunară a anului de bază IPIT/O la indicele lunii precedente faţă de media lunară a anului de bază IPIT-1/0., după formula următoare: IPIT/T-1= IPIT/0 ⁄ IPIT-1/0 , unde : IPIT/0 – indicele producţiei lunii curente faţă de media lunară a anului de bază; IPIT-1/0 – indicele producţiei lunii precedente faţă de media lunară a anului de bază. Calculele se efectuează pentru toate nivelele de agregare după formulele de mai sus. Elaborarea noii metodologii de calcul a IPI a fost o continuare logică a implementării listei de produse industriale PRODMOLD şi a calculării indicelui preţurilor


producătorului (indicelui preţurilor producţiei industriale) în corespundere cu standardele UE. Adaptarea de mai departe a statisticilor pe termen scurt, inclusiv în industrie la normele şi bunele practici europene, a dictat necesitatea re-designului cercetărilor statistice. Această sarcină a fost realizată prin implementarea, din ianuarie 2011 a cercetării integrate pe termen scurt. Un indice mediu anual se calculează ca medie aritmetică simplă din indicii lunari pe termen lung. Indice mediu pe perioada de la începutul anului se calculează identic ca cel mediu anual din lunile respective. Actualizarea sistemului de ponderi şi re-ponderarea Ponderile elaborate pentru anul de bază şi utilizate în calcul îşi pierd actualitatea, urmare a evoluţiei diferite în cadrul activităţilor economice şi, prin urmare, a modificării structurii industriei pe activităţi. Diferenţa creşte pe măsura îndepărtării anului de calcul de anul bază, ceea ce influenţează negativ calitatea indicelui. De aceea este necesară actualizarea regulată a ponderilor utilizate pentru compilarea IPI . Conform cerinţelor şi practicii statelor UE schimbarea/actualizarea anului de bază se efectuează o dată la 5 ani, în calitate de ani de bază fiind luaţi anii ce se termină cu „0 “ şi “5 “. Indicii urmează a fi recalculaţi în bază nouă timp de trei ani după finele anului de bază . Totodată pentru acurateţea datelor este recunoscut faptul, că este preferabilă actualizarea cât mai frecventă – anuală a sistemului de ponderi, pentru a ţine cont de structura efectivă a economiei. Schimbarea anului de bază, la rândul său, implică necesitatea înlănţuirii indicilor – legării seriilor de indici în ponderi vechi cu cei în ponderi noi pentru a asigura continuitatea seriilor de indici. În acest scop se stabileşte perioada de suprapunere în care sunt calculaţi indicii în două sisteme de ponderi (vechi şi noi). Pentru această perioadă se calculează coeficientul de raport intre indicele in pondere veche si indicele in pondere noua, care apoi este aplicat pentru indicii calculaţi în noile ponderi, proces numit re-ponderare. Date statistice armonizate privind IPI sunt elaborate şi prezentate, de la momentul implementării noii metodologii – începând cu ianuarie 2011, cu regularitate lunară utilizatorilor, în conformitate cu prevederile PLS. Bibliografie selectivă [1]. Anghelache C. Tratat de statistică teoretică şi economică. Bucureşti: Editura

Economică, 2008 [2]. Cara O. Implementarea Codului de bune practici al statisticilor europene în Republica

Moldova. Revista Română de Statistică. 2010, nr. 10 [3]. *** Metodologia de calcul a indicelui producţiei industriale. Biroul Naţional de

Statistică. 2010: http://www.statistica.md/public/files/Metadate/alte/Metod_IPI.pdf http://www.statistica.md/methodology.php?lang=ro&sw=sem&id=25

[4]. *** PEEIs in focus. A summary for the industrial production index. Luxembourg: European Commission. 2006


Consultancy Services for SMEs’ Market

Professor Constantin CODERIE PhD


Abstract To define the portfolio of a service-oriented company, some consultants found

useful the development and offer for a special product, different from the services and products available for other consultants.

It is easy to realize that such special product (which can be a training package, a business diagnosis tool, an information system etc.) can represent the competitive advantage of the consultant if it satisfies a need perceived by the customer, and if the consultant is successful in product marketing. Such special product must be different from the comparable products provided by other consultants, or superior. The difference must be real, not fictive. Key words: company portfolio, consultant, SME, market competition, consultancy company JEL Classification: L10

Pentru consultanţii care deservesc piaţa IMM, există probleme speciale bazate următoareaanaliza românească: 1. Caracteristicile speciale ale IMM:

- Dificultate în a face faţă nesiguranţei mediului economic - Dependenţa de un singur client major - Mare flexibilitate privind răspunsul la oportunităţi - Multiple funcţiuni pentru o singură persoană în schema organizaţională - Un răspuns reactiv la mediul extern - Rata mare a cifrei de afaceri aferentă angajaţilor - Structură managerială şi organizaţională slabă - Uşurinţă în coordonarea diferitelor activităţi - Activităţi slab structurate - Coeziunea echipei - “Experienţă proprie de învăţare” - Lipsă de planuri pe termen mediu şi lung - Posibilităţi reduse de dezvoltare a produselor proprii - Cash-flow slab - Limite financiare pentru motivarea şi dezvoltarea personalului - Dificultăţi în diversificarea produselor/serviciilor - Concurenţa cu marile firme - Putere de negociere diminuată - Acces redus la resursele financiare - Aptitudini manageriale reduse; proprietarul este şi manager în acelaşi

timp


- Reprezentare slabă - Organigramă plată (structura organizaţională) - Capitalism sărac - Expunere crescută la risc - Creştere rapidă – oportunităţi de dezvoltare

2. Problemele generate de aceste caracteristici: - Personal neinstruit - Dificultăţi în accesarea fondurilor de dezvoltare - Oportunităţi reduse pentru dezvoltare - Dificultăţi faţă de competiţia cu alte firme - Avantaje contractuale reduse - Vulnerabilitate mare faţă de schimbările pieţei - Posibilităţi slabe de delegare - Dificultăţi în păstrarea personalului cu rezultate de înalt nivel - Dificultăţi în respectarea termenelor de predare (management defectuos

al timpului) - Dificultăţi în identificarea şi păstrarea avantajelor competitive - Dificultăţi în respectarea standardelor ridicate de calitate pentru serviciile

oferite unui client - Obligativitatea obţinerii unui certificat recunoscut - Risipa de resurse - Deciziile manageriale nu sunt fundamentate pe argumente ştiinţifice (sunt

mai mult intuitive) - Acces redus la noile tehnologii/licenţe - Motivare redusă a personalului - Acces redus la servicii externe de consultanţă (calitate înaltă) - Lipsa posibilităţii de auto-evaluare (pentru proprietari şi manageri) - Acces limitat la informaţie determinând accesul limitat la facilitate

3. Cum poate ajuta consultanţa la rezolvarea acestor probleme? - Elaborarea planului de afaceri - Evaluarea şi oferirea alternativelor - Efectuarea cercetărilor de piaţă - Identificarea surselor de finanţare - Asistenţă pentru managementul financiar - Alcătuirea pachetului de instrumente pentru monitorizarea indicatorilor

de performanţă - Sfaturi la faliment - Pachete de instruire - Plan de dezvoltare - Instruire individuală - Identificarea colaboratorilor specializaţi - Instrumente manageriale adaptabile - Căutarea de clienţi - Informaţii privind aspecte financiare şi de calitate - Identificarea avantajului competitiv şi asigurarea eficienţei - Identificarea portofoliului de produse/servicii - Diversificarea serviciilor.


Din discuţia ce derivă, facilitată de instructor, principalele aspecte identificate sunt prezentate mai jos. Experienţa a arătat că aceste aspecte şi probleme sunt comune tuturor ţărilor aflate în acelaşi stadiu de dezvoltare ca România.

- Structură organizaţională limitată „omul orchestră” - Capacitate managerială limitată si structură organizaţională slabă - Acces limitat la resurse - Timp limitat pentru cercetare - Atenţia concentrată adesea pe un - Sistem informaţional managerial slab - Presiune asupra timpului managerului - Orientare în funcţie de reacţii mai degrabă decât pe bază de plan - Acces limitat la resurse externe - Recrutare, instruire şi păstrarea personalului - Vulnerabilitate cauzată de fluctuaţiile desingur produs - Deservirea adesea numai a pieţei locale. - Concurenţa nedreaptă a firmelor mari

În ciuda tuturor acestor greutăţi, piaţa IMM pentru consultanţă nu poate fi ignorată de firmele mici de consultanţă. IMM sunt viitoarele mari firme. Ele îmbrăţişează inovatorii pentru viitor. Însă piaţa nu poate fi deservită de abordări de tip academic în ceea ce priveşte instruirea sau dezvoltarea strategiei. În esenţă, IMM nu au şi nici nu pot avea de regulă o perspectivă pe termen lung asupra soluţionării problemelor de afaceri sau asupra dezvoltării afacerii. Problemele sunt de cele mai multe ori imediate şi presante şi soluţiile sunt necesare pe loc. Astfel, produsele de consultanţă dezvoltate şi vândute pe piaţa IMM trebuie să aibă o perioadă scurtă de rambursare. Ele trebuie să se bazeze, dacă se poate, pe realităţile firmei, iar produsul trebuie să fie corespunzător sarcinii şi nu unei abordări generale. În multe ţări şi chiar pe pieţe internaţionale, organizaţiile mari de consultanţă şi practicienii izolaţi operează împreună. Diferite firme au înregistrat creşteri prin mijloace proprii şi, în multe cazuri, nu a fost urmărită vreo strategie specială de creştere. Viziunea şi spiritul antreprenorial al fondatorului sau partenerului administrativ, precum şi bunele rezultate avute în marketing şi livrarea serviciilor, au constituit principalii factori de creştere, alături de un climat favorabil pentru afaceri. Totuşi, trebuie avute în vedere dimensiunea firmei şi rata creşterii atunci când se defineşte strategia. Aceste aspecte trebuie examinate în legătură cu gama de servicii oferite, cu acoperirea geografică şi sectorială, cu evaluarea pieţei, concurenţei existente şi în dezvoltare, resursele firmei de consultanţă şi capacitatea sa de a susţine creşterea în acelaşi timp cu menţinerea sau îmbunătăţirea calităţii serviciilor.

Unele firme de consultanţă au optat în mod deliberat pentru o dimensiune redusă şi nu încearcă să o depăşească. Acest lucru se justifică adesea printr-o combinaţie de factori umani şi manageriali, incluzând dorinţa de a păstra o echipă profesională coerentă ăn cadrul căreia indivizii să poate interacţiona unul cu altul şi să se poată folosi o structură simplă de management. Pe altă parte, dimensiunea a devenit o constrângere pentru multe firme mici.

Ele văd oportunităţi de consultanţă perfect potrivite potenţialului lor tehnic, însă nu le pot atrage din cauza importanţei clientului, mărimii contractului şi numărului de consultanţi ce trebuie alocaţi proiectului.

Este imposibilă determinarea unei dimensiuni optime pentru o consultanţă sub formă de concept teoretic. În schimb este necesară examinarea existenţei coerenţei între alegerile şi planurile strategice ale firmei şi dimensiunile ei curente şi previzionate. Această analiză poate dezvălui faptul că nu există motive de creştere sau, din contră, că firma


trebuie să crească dacă doreşte să atragă noi pieţe, să dezvolte noi linii de servicii şi să satisfacă ambiţiile personalului. Principalele întrebări pe care si le pune firma de consultanta sunt:

- Ce doreşte să realizeze firma noastră de consultanţă ca afacere? - Ar trebui ca strategia noastră să asigure numai supravieţuirea, o creştere

moderată sau o expansiune rapidă? - Care sunt cerinţele şi concurenţa pieţei serviciilor de consultanţă pe care

dorim să le satisfacem? - Ce fel de câştiguri şi profituri ar trebui să realizăm? - Care ar trebui să fie independenţa şi puterea financiară a firmei noastre?

Focalizarea în exclusivitate asupra ţelurilor comerciale poate omorî firma din punct de vedere profesional. Ignorarea laturii de afaceri a strategiei poate submina sănătatea financiară a firmei, iar strategiile profesionale propuse ar putea deveni de neatins.

Bibliografie selectivă [1]. Business Week, 2012 [2]. Sloan Management Review, 2010-2012


Some Elements regarding the Benefits of the Public Pensions System

Professor Constantin MITRUŢ PhD [email protected]

Academy of Economic Studies, Bucharest Professor Constantin ANGHELACHE PhD

[email protected] “Artifex” University of Bucharest /

Academy of Economic Studies, Bucharest Ana ANTON CARP PhD

[email protected] Adina Mihaela DINU PhD Student


Abstract

Pensions represent the restitution modality of contributions paid during the subscription period, as a quota of the replacement income, determined on the basis of the calculation method specific to each country, algorithm and formula established by law, depending on national and universal principles and criteria. According to the branches of social security, pensions can be: age limit, anticipate (partially anticipate); invalidity and descendant.

Key words: pension, retribution, indices, Gini quotient, adjustment procedure 1. Pensiile şi evoluţia tipurilor de pensii Pensiile reprezintă modalitatea de restituire a contribuţiilor plătite în perioada de cotizare, sub forma unei cote din venitul înlocuit, determinată pe baza metodei de calcul specifică fiecărei ţări, a algoritmului şi formulei de calcul stabilite prin lege în funcţie de principii şi criterii naţionale şi universale. Potrivit ramurilor securităţii sociale, pensiile pot fi de următoarele tipuri: de bătrâneţe; (limită de vârstă); anticipată (parţial anticipată); de invaliditate şi de urmaş. Aceste tipuri de pensii sunt în concordanţă cu riscurile acoperite şi sunt administrate prin sistemul de asigurări sociale. Pentru a evalua şi previziona nivelurile pensiilor trebuie avute în vedere cele două proceduri principale de calcul: stabilirea pensiilor şi actualizarea pensiilor. Ele sunt proceduri permanente. Stabilirea pensiilor constă în calculul pensiilor pentru noii intraţi în sistem prin pensionare, iar actualizarea este procedura de ajustare a pensiilor deja stabilite la valori actuale. În cazul pensiilor principala metodă de estimare este metoda modelului de regresie pe baza factorilor de influenţă, corelată cu metoda normativă. Pentru elaborarea modelului de regresie o primă etapă este analiza statisticilor descriptive şi a histogramelor. În perioada 1990-2010, pensia medie de asigurări sociale (incluzând şi agricultorii) a fost de 176,5 lei, iar valoarea mediană a fost de 72,6 lei. Pe fondul unui proces inflaţionist


accelerat înregistrat începând cu anul 1991, statisticile descriptive nu oferă o imagine a evoluţiei reale a pensiilor. În primii 14 ani valoarea pensiei medii s-a situat sub 200 lei, în următorii 4 ani a fost sub 400 lei, iar în anii 2007-2010 creşterea a fost mare, ajungând la valoarea de 716 lei. Gruparea procentuală simplă şi cumulativă din seria de date observate a variabilei pensia medie de asigurări sociale (stat şi agricultori) pentru perioda 1990-2010 ne arată că în primii 14 ani începând cu anul 1990 pensia medie s-a situat în intervalul până la 200 lei, iar în ultimii 2 ani media s-a situat în intervalul valoric 600-800 lei.

Tabulation of PENSIA_M_STAT_AGRIC Date: 07/08/11 Time: 23:52 Sample: 1990 2010 Included observations: 21 Number of categories: 4

Cumulative Cumulative Value Count Percent Count Percent

[0, 200) 14 66.67 14 66.67 [200, 400) 4 19.05 18 85.71 [400, 600) 1 4.76 19 90.48 [600, 800) 2 9.52 21 100.00

Total 21 100.00 21 100.00

Pensiile de asigurări sociale au crescut linear până în anul 2006. Perioada 1998-2004 corespunde unui proces amplu de recorelare a pensiilor stabilite înainte de aprilie 2001. În anii 2007-2008 creşterea pensiilor este explicată ca efect al mai multor iniţiative legislative. Pentru pensionarii care aveau vechime realizată înainte de anul 1963, punctajele anuale ale acelor perioade au fost majorate prin calcularea pe baza salariului mediu brut ca urmare a modificării legislative din anul 2007. În anul 2008 a început majorararea pensiilor pentru persoanele care au realizat stagii de cotizare în grupe superioare de muncă. Tot în acel an s-a încheiat teoretic procedura de recalculare a pensiilor pentru persoanele pensionate înainte de aprilie 2001. Procedura de recalculare a fost prelungită până la sfârşitul anului 2010 cu acordarea drepturilor în cadrul termenului legal de prescripţie de 3 ani. Procedura de recalculare începută prin evaluare în anul 2004 face ca identificarea factorilor de influenţă a creşterii pensiilor să fie mai dificilă. Recalcularea repetată pentru aceeaşi persoană ori de câte ori intra în posesia unui document nou referitor la veniturile brute realizate a fost o perioadă de stagnare în evoluţia calitativă a sistemului de pensii în ansamblu şi care continuă. În perioada 2001-2010 pensia medie de asigurări sociale a avut valoarea medie de 396 lei, situată între un nivel minim de 312 lei şi 778 lei. Pensiile agricultorilor Scăderea numărului de pensionari agricultori în ultimii 10 ani cu peste 1 milion de persoane şi puterea scăzută de cumpărare a pensiilor agricultorilor faţă de cea a pensiilor din sectorul de stat a determinant guvernanţii să adopte măsuri legislative pentru creşterea nivelului pensiilor agricultorilor. Se constată o creştere semnificativă la nivelul anului 2004, ca rezultat al majorării pensiilor din sistemul public provenite din sistemul de asigurări sociale al agricultorilor. Creşterea medie a fost de la 38,49 lei (în anul 2003) la


73,77 lei în anul 2004. Saltul major al pensiilor agricultorilor s-a realizat în anul 2008, ca efect al măsurilor legislative luate în anul precedent. Începând cu septembrie 2007, punctajul anual pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste, precum şi pentru anii de contribuţie realizaţi de ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate s-a modificat de la 0,25 puncte/an la 0,57255 puncte/an, ceea ce a avut ca efect o creştere a pensiei medii de la 159 lei la 253 lei. La nivelul anului 2010 pensia medie a pensionarilor agricultori era de 309 lei.

Pensiile de invaliditate Dreptul la pensie de invaliditate este acordat asiguraţilor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza accidentelor de muncă, a bolilor profesionale şi tuberculozei, a bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca. Acordarea pensiilor de invaliditate este condiţionată de producerea cel puţin a unuia dintre aceste riscuri şi de regulă şi de stagiul de cotizare realizat în raport de vârsta la care a intervenit riscul de invaliditate. În mod excepţional, pentru o serie de categorii precum persoanele care satisfac stagiul militar, elevii practicanţi, ucenicii sau studenţii pot beneficia de pensie de invaliditate. Cuantumurile pensiilor de invaliditate se stabilesc în funcţie de stagiul realizat, de stagiul necesar de cotizare şi de tipul de invaliditate în care este încadrat riscul produs. Există categorii de pensionari de invaliditate care şi-au realizat stagiul complet de cotizare, dar la data producerii invalidităţii nu aveau vârsta pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă cu stagiul complet de cotizare. Pentru aceste categorii de pensionari, pensiile sunt egale cu pensia de limită de vârstă dacă ar fi avut acest drept. În formula de calcul a pensiilor de invaliditate legiuitorul a prevăzut în mod corect compensarea stagiului potenţial pe care l-ar fi putut realiza asiguratul dacă nu se producea riscul de invaliditate prin acordarea de punctaje aferente stagiului potenţial, diferenţiate pe tipuri de invalidităţi. Dacă la nivelul anului 2001 pensiile de invaliditate erau corespunzătoare punctajelor medii anuale de 0,91393 puncte ( gr.I), 0,75325 puncte (gr.II) şi 0,49108 puncte (gr.III), ceea ce echivala cu 133 lei, 114 lei şi respectiv 77 lei, cuantumuri exprimate în lei Ron , începând cu anul 2005 raportul dintre cuantumurile medii ale celor trei tipuri de pensii de invaliditate este diferit. Cuantumul mediu al pensiilor de invaliditate era în anul 2005 de 230 lei pentru pensiile de invaliditate de gr.I, 213 lei pentru pensiile de invaliditate de gr.II şi 203 lei pentru pensiile de invaliditate de gr.III, corespunzătoare punctajelor medii anuale de 0,77818 puncte, 0,72066 puncte şi 0,68683 puncte. Schimbarea raportului dintre cuantumurile pensiilor de invaliditate se datorează recalculării pensiilor din anul 2005, al stabilirii punctajelor medii anuale în baza actualului algoritm de calcul, al pensionărilor categoriilor de asiguraţi cu stagii potenţiale reduse. La nivelul anului 2010, cuantumurile medii erau de 559 lei, 564 lei şi 548 lei. Începând cu anul 2007 constatăm existenţa unor cuantumuri superioare ale pensiilor de invaliditate gr.II faţă de cuantumurile pensiilor de invaliditate gr.I, ceea ce confirmă faptul că pensiile noi de invaliditate de gr.II şi gr.III nu au avut nevoie de stagii potenţiale semnificative, ci s-au produs cu stagii de cotizare realizate apropiate de stagiile standard.

Pensiile anticipate Pensiile anticipate se acordă începând cu anul 2011 cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare cu cel puțin 8 ani mai mare decât stagiul complet de cotizare prevăzut de lege pentru generaţia din care fac parte. Singurul dezavantaj al pensiilor anticipate este nevalorificarea stagiilor asimilate (armată, studii, alte stagii asimilate), care este o “penalizare” minoră în raport de acordarea pensiei cu 5 ani mai devreme. Sistarea pensionărilor anticipate pe parcursul anului 2010, a fost recompensată de legiutor prin reducerea condiţiei de depăşire


a stagiului de la 10 ani în plus la 8 ani peste stagiul standard de cotizare. Din analiza comparativă a seriilor de date pe tipuri de pensii se constată situarea acestui tip de pensie cu puţin sub nivelul pensiilor pentru limită de vârstă şi vechime completă. La nivelul anului 2010 pensia medie anticipată a crescut la 980 lei faţă de anul 2005 când se înregistra o valoare medie de 391 lei.

Pensiile anticipate parţial Pensia anticipată parțială se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare, precum şi celor care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 8 ani. Acest tip de pensie este penalizat începând cu anul 2011 cu diminuarea cuantumului cu 0,75% pentru fiecare lună de anticipare, până la îndeplinirea condiţiilor de trecere la categoria de pensie pentru limită de vârstă. Nivelul cuantumurilor acestui tip de pensie de 696 lei cât s-a înregistrat în anul 2010 reflectă aplicarea procentelor de diminuare progresive de la 0,05%/lună (între 9-10 ani de anticipare) şi 0,50%/lună de anticipare (pentru un stagiu depăşit cu până la 1 an). În Uniunea Europeană acest tip de pensie este descurajat. Majorarea penalizării la 0.75%/lună de anticipare indiferent de durata depăşirii stagiului de cotizare nu este o penalizare mare având în vedere reducerea vârstei de pensionare cu maximum 60 de luni.

Pensiile de urmaş De pensii de urmaş beneficiază copiii şi soţul supravieţuitor în condiţiile prevăzute de lege. Cuantumurile scăzute ale pensiilor de urmaş sunt explicate prin faptul că maximum pe care îl poate obţine ca pensie urmaşul este de 50% din pensia pe care o avea titularul sau la care avea dreptul. În cazul urmaşilor în concurenţă, un urmaş poate avea un procent de 37,5% sau de 33,3% în funcţie de numărul urmaşilor aflaţi în concurenţă pentru obţinerae acestor drepturi. În anul 2010 pensia medie de urmaş era de 396 lei ceea ce situează acest tip de pensie peste jumătate din nivelul mediu al pensiei din sectorul de stat care era de 744 lei în luna decembrie 2010.

Pensiile de tip IOVR Pensiile I.O.V.R. se acordă invalizilor, accidentaţilor de război, urmaşilor celor morţi în război, urmaşilor celor dispăruţi în război şi vaduvelor. Este un tip de pensie în sumă fixă care se indexează prin lege. Evoluţia pensiilor I.O.V.R. prezentată în figura nr. 46 arată o creştere a nivelului pensiei de la 131 lei în anul 2001 la 244 lei în anul 2010, ceea ce reprezintă o creştere cu 86% în anul 2010 faţă de anul 2001. În ultimii 3 ani nivelul pensiilor de tip I.O.V.R. a cunoscut o uşoară scădere, ceea ce evidenţiază faptul că beneficiarii acestui tip de pensie sunt persoane cu vârste înaintate care ies din sistem pe cale naturală.

0

50

100

150

200

250

90 92 94 96 98 00 02 04 06 08 10

IOVR

Pensii IOVR

Figura nr.1 - Evoluţia pensiilor IOVR, Sursa datelor:INSSE


Beneficiarii acestui tip de pensie sunt în cea mai mare parte femeile văduve ale foştilor veterani de război. Cheltuielile cu acest tip de pensie erau de 24,4 milioane lei la nivelul anului 2010. Ajutoare sociale de tip pensie Începând cu iulie 2008, ajutoarele sociale de tip pensie sunt incluse în categoria pensiilor de asigurări sociale. Numărul foarte mic al persoanelor care beneficiază de acest tip de pensie (1352 persoane la nivelul lunii decembrie 2010) ilustrează faptul că acestea reprezintă o formă de redistribuire bazată pe criterii sociale.

0

40

80

120

160

200

90 92 94 96 98 00 02 04 06 08 10

BENEFICIARI AJUTOR SOCIAL

Ajutoare sociale

Figura nr.2 - Evoluţia ajutoarelor sociale, Sursa datelor:INSSE

Nivelul scăzut al acestui tip de pensie de 193 lei la nivelul lunii decembrie 2010 nu implică un efort bugetar semnificativ. Cheltuielile anuale cu acest tip de pensie erau de 3,12 milioane lei la nivelul anului 2010. 2. Modele de analiză a corelaţiei dintre salarii şi pensii Indicatorul salariul brut prognozat este indicatorul de referinţă în determinarea bazei de calcul a contribuţiei de asigurări sociale şi stă la baza fundamentării bugetului asigurărilor sociale. Începând cu aprilie 2001, corelaţia dintre salarii şi pensii pentru toţi pensionarii de asigurări sociale de stat s-a realizat prin intermediul indicatorului valoarea punctului de pensie. Corelarea celor doi indicatori în perioada 2001-2010 ar trebui să se reflecte, conform dispoziţiilor legale, într-o marjă de 30%-50%. Începând cu anul 2009 corelaţia ar trebui să fie de 45%. Estimarea variabilei pensia de asigurări sociale pe baza variabilei dependente salariu mediu prognozat dă următorul model de regresie1: Estimation Command: ===================== LS PENSIE_DE_ASIGURARI_SOCI SAL_PROGNOZA 1 Anghelache, G.V., Anghelache, C., Prodan, L., Dumitrescu, D., Soare, D.V. „Elemente teoretice privind utilizarea modelului econometric de regresie multifactorială”, Scientific Research Themes/Studies Communications at the National Seminary „Octav Onicescu”, Romanian Statistical Review Trim. 3/2012, pp. 221-231


Estimation Equation: ===================== PENSIE_DE_ASIGURARI_SOCI = C(1)*SAL_PROGNOZA Substituted Coefficients: ===================== PENSIE_DE_ASIGURARI_SOCI = 0.3856375497*SAL_PROGNOZA Matricea de corelaţie dintre variabila pensia de asigurări sociale şi salariul brut prognozat utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale arată o legătură directă între cele două variabile.

Corellation Matrix PENSIE_ASIG_SOCIALE SALARIU_BRUT

PENSIE_ASIG_SOCIALE 1.000000 0.987842 SALARIU_BRUT 0.987842 1.000000

Intensitatea legăturii dintre variabile este ilustrată prin coeficienţii matricei covarianţelor.

Covariance Matrix PENSIE_ASIG_SOCIALE SALARIU_BRUT

PENSIE_ASIG_SOCIALE 60131.78 158492.0 SALARIU_BRUT 158492.0 428091.0

Modelul de regresie a variabilei dependente pensia de asigurări sociale în funcţie de salariul brut realizat arată că la o creştere a salariului brut realizat cu o unitate monetară, pensia de asigurări sociale ar trebui să crească cu 35,842%. Din compararea modelelor de regresie rezultă că, corelaţia dintre pensia de asigurări sociale de stat şi salariul mediu brut efectiv realizat este doar în proporţie de 33,88% faţă de salariul utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale care a fost pe perioada observată 2001-2010 de 36,33%. Comparând informaţiile rezultate pe baza modelelor de regresie cu evoluţia cotei medii de asigurări sociale, care la nivelul anului 2010 a fost de 31,3% rezultă că aprecierea nivelului pensiilor este supraevaluată faţă de modul de colectare a contribuţiilor.

Corelaţia dintre indicii pensii medii reale – indicii salariului mediu real brut Raportul dintre pensia medie brută şi salariul mediu brut reprezintă un criteriu de actualizare a punctului de pensie şi implicit de actualizare a pensiilor. Dacă între valorile absolute ale pensiei de asigurări sociale şi salariul mediu brut exista o corelaţie directă, aşa cum a fost evidenţiată prin modelele de regresie, o altă analiză care se face în mod frecvent este compararea indicilor pensiei medii reale cu indicii salariului mediu real brut. Indicii pensiei medii reale s-au situat la valoarea medie de 68,69%, în timp ce indicii salariului mediu real a avut valoarea medie de 79,67%. Maximele şi minimele acestor doi indicatori au fost favorabili indicatorului de măsurare a salariului mediu real. Coeficientul de asimetrie al seriei de date a indicilor pensiei reale de 1,218360 şi coeficientul de exces de 3,166975, sugerează o asimetrie şi un exces mai mari ai acestei


serii faţă de seria de date a indicilor salariului mediu real. Valorile mari ale abaterii standard sunt explicate prin includerea în seria de date a datelor empirice aferente anilor 1992-1995. Rezultă că evoluţia celor două variabile nu este perfect corelată, iar una dintre explicaţii este aceea că ajustarea pensiilor urmează, ca regulă, rata medie a inflaţiei din anul precedent în timp ce salariile şi inflaţia au o legătură directă, iar corelaţia este sincronizată la intervale de timp mai mici. Matricea de corelaţie dintre indicii pensiei reale şi indicii salariului real ne sugerează o dependenţă directă :

Corellation Matrix INDICII_PENSIEI_REALE INDICII_SAL_REAL

INDICII_PENSIEI_REALE 1.000000 0.889169 INDICII_SAL_REAL 0.889169 1.000000

Matricea de covarianţă:

Covariance Matrix INDICII_PENSIEI_REALE INDICII_SAL_REAL

INDICII_PENSIEI_REALE 614.4966 502.4504 INDICII_SAL_REAL 502.4504 519.6351

Din matricea de corelaţie şi din elementele matricii de covarianţă constatăm că indicii pensiei reale s-au apreciat mai mult decât indicii salariului real, majorându-se raportul dintre pensii şi salarii ca raport al venitului înlocuit2. Din figura următoare se observă că începând cu anul 2009, indicii pensiei reale au depăşit indicii câştigului salariul real cu peste 20%, fapt care adânceşte dezechilibrul din Sistemul public de pensii şi majorează presiunea fiscală asupra salariaţilor.

40

60

80

100

120

140

40

60

80

100

120

140

1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010

INDICII CASTIGULUI SALARIAL REALINDICII PENSIEI MEDII REALE

Evolutia indicilor castigului salarial real si ai pensiei reale in Romania in perioada 1990-2010

Indicii câştigului salariului real şi ai pensii medii reale

2 Anghelache, C., Bugudui, E., Lilea, F.P.C- „Evaluarea legăturilor dintre indicatorii proprietății utilizând metoda regresiei multiple”, Scientific Research Themes/Studies Communications at the National Seminary „Octav Onicescu”, Romanian Statistical Review Trim. 3/2012, pp. 206-212


Distribuţia veniturilor din pensii în profil teritorial Analiza în profil teritorial al modului de distribuire a veniturilor din pensii este importantă pentru evaluarea surselor de subzistenţă a locuitorilor dintr-un judeţ sau regiune pe seama acestor venituri. Judeţul care concentrează cel mai mare număr de pensionari este Prahova cu o pondere de 4,16% din numărul total de pensionari din sectorul de stat care adună 4,41% din volumul total al pensiilor. Cu ponderi de 3% -4% se situează 8 judeţe: Argeş (3,2%), Bacău (3,04%), Bihor (3,3%), Cluj (3,4%), Dolj (3,39%), Iaşi (3,07%), Suceava (3,04%), Timiş (3,09%). Judeţele Covasna (0,093%) şi Tulcea (0,091%) concentrează cel mai mic număr de pensionari. Pensionarii agricultori sunt concentraţi în Dolj (6,01%), Teleorman (5,2%), Botoşani (5,05%) şi în judeţele din Moldova.

500

600

700

800

900

1000

1100

1200

5 10 15 20 25 30 35 40 45

PENSIA MEDIE

Pensia medie pe judete in anul 2010

Pensia medie în profil teritorial în anul 2010

Din punct de vedere al pensiei medii realizată pe judeţe, rezultă că cele mai mari pensii le au pensionarii din Sectorul 1 Bucureşti (1101 lei), Sectorul 6, Sectorul 2, Sectorul 3 şi Sectorul 4 cu pensii medii peste 900 lei, urmate de Hunedoara cu 901 lei, Braşov cu 895 lei, Sectorul 5 cu 815 lei, Cluj cu 799 lei, Sibiu cu 775 lei, respectiv zonele mari urbanizate şi cele care concentrează foşti salariaţi în grupe superioare de muncă. Cel mai sărac judeţ este Giurgiu cu o pensie medie de 596 lei, urmat de Botoşani cu 612 lei. Inegalitatea distribuirii veniturilor din pensii- Coeficientul Gini Dacă ar fi să analizăm inegalităţile dintre venituri şi pensii am constata că sunt de natură subiectivă şi sunt măsurabile cu ajutorul indicele Atkinson, dar au şi o componentă obiectivă măsurabilă prin coeficientul Gini. Pentru perioada 1990-2008, distribuţia pensiilor pe grupe valorice este ilustrată de datele din Anexa nr. 77. Pentru perioada 2009-2010, întrucât datele au alte intervale de grupare decât seriile de date ale perioadei 1990-2008, am efectuat o analiză separată (Anexa nr. 78). La sfârşitul anului 2010, numărul pensionarilor care beneficiau de completarea pensiei proprii cu subvenţia de la bugetul de stat până la nivelul pensiei sociale era de 646.598 persoane, din care 427.401 persoane aveau stagii realizate numai în sectorul de stat şi 219.197 persoane proveneau din rândul pensionarilor agricultori. Efortul bugetar total era


de 463,19 milioane lei/an pentru pensionarii de asigurări sociale de stat şi de 225,20 milioane lei/an pentru pensionarii agricultori. Cei mai mulţi pensionari care aveau pensii mai mari peste această limită minimă aveau pensii cuprinse între 1001-1500 lei, 501-600 lei şi 601-700 lei în anul 2009, respectiv 1001-1500 lei, 601-700 lei şi 501-600 lei în anul 2010. În anul 2010 s-a înregistrat o uşoară creştere a numărului de beneficiari cu pensii mai mari decât 1694 lei, ceea ce explică adâncirea uşoară a inegalităţii veniturilor din pensii (Anexa nr. 79). Pe baza datelor statistice aferente perioadei 1990-2010 am calculat coeficientul Gini în scopul de a putea aprecia nivelul inegalităţii veniturilor din pensii. Coeficientul Gini mediu este de 0,2361. Conform statisticilor descriptive maximum a fost de 0,2510 în anul 2004 şi minimum a fost de 0,2043, nivel care a fost realizat în anul 2007. Abaterea standard de 0,1540 poate rezulta din faptul că la categoriile de pensii mari intervalul de grupare superior nu este interval închis. Deoarece cel mai mic nivel al coeficientului Gini s-a înregistrat în anul 2007 se impun o serie de explicaţii. În anii 2007- 2008 ultimul interval de grupare în seriile de date este peste 1000 lei, ori în realitate există pensii cuprinse între 8 şi 10 puncte, ceea ce înseamnă că închiderea intervalului ar trebui să se facă la nivelul cuantumurilor superioare. Repartizarea în anul 2008 a unui număr de 747.695 persoane cu pensii cuprinse în intervalul superior face ca de aici să rezulte abaterea de 0,150 şi suma erorilor. O altă explicaţie pentru valorile obţinute pentru anii 2007 şi 2008 este aceea că începând din iulie 2007 pensiile de asigurări sociale de stat au fost recalculate pentru persoanele care aveau stagii de cotizare realizate înainte de anul 1963, prin utilizarea salariului mediu brut pe economie în cazul în care în evidenţa Caselor de Pensii erau înregistrate salarii minime pe economie. Această recalculare, pentru aceste categorii de pensionari a condus la majorarea cuantumurilor pensiilor, de regulă ale generaţiilor pensionate anterior anului 1990. Începând cu septembrie 2007 au fost recalculate şi pensiile agricultorilor prin atribuirea unui punctaj anual de 0,57255 puncte faţă de 0,25000 puncte pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste, precum şi pentru fiecare an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, ceea ce a dus la majorarea pensiilor foarte mici.

În anul 2009, coeficientul Gini a fost de 0,2351, iar în anul 2010 a înregistrat o uşoară creştere la 0,2398.

.20

.21

.22

.23

.24

.25

.26

99 00 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10

0.250

0.226

0.246

0.244

0.248

0.251

0.243

0.237

0.204

0.209

0.235

0.240

COEFICIENTUL GINI

Inegalitatea venitului din pensii- Coeficientul Gini in perioada 1999-2010

Inegalitatea venitului din pensii. Rezultatele studiului


Majorarea coeficientului Gini pentru anii 2009 şi 2010 este rezultatul a trei factori de influenţă:

- majorarea punctajelor cu 25% în cazul pensionarilor care au realizat perioade de cotizare în grupa a II-a de muncă înainte de aprilie 2001, respectiv majorrea punctajelor cu 50% în cazul pensionarilor care au realizat perioade de cotizare în grupa I de muncă sau în condiţii speciale înainte de aprilie 2001, conform eşalonărilor stabilite prin legislaţia apărută în anul 2008

- încheierea, din punct de vedere al termenului iniţial stabilit prin lege, a procesului de recalculare a pensiilor dobândite înainte de aprilie 2001 şi valorificarea veniturilor suplimentare ale pensionarilor din perioada în care au realizat stagii de cotizare

- Înlăturarea limitei superioare a bazei contribuţiei începând cu august 2007, ceea ce a făcut ca noii pensionari, care aveau salarii mai mari decât 5 salarii medii brute prognozate, să fructifice acest avantaj prin realizarea unui număr de puncte anuale maxim.

Comparând rezultatele obţinute pentru coeficientul Gini referitor la distribuţia veniturilor din pensii cu cel preluat din statistici, calculat pe baza distribuţiei veniturilor la nivelul economiei, constatăm un nivel mai redus al inegalităţii veniturilor din pensii faţă de inegalitatea veniturilor totale. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că venitul din pensii înlocuieşte venitul salarial într-un anumit raport care poate fi de maximum 100% în cazul tipurilor de pensii speciale. În tot intervalul supus analizei statistice inegalitatea veniturilor din pensii a fost menţinută la nivelul 0,250, cu excepţia anului 2004 când s-a depăşit această valoare. Testul Hodrick-Prescott aplicat asupra funcţiei de regresie a variabilei coeficient Gini arată că trendul este drescrescător, iar ciclicitatea care este evidenţiată în imaginea grafică din figura nr.50 sugerează faptul că în anii 2000, 2004 şi 2008 s-au înregistrat cea mai redusă inegalitate a veniturilor din pensii din România, care are cauze legislative. Aceste măsuri legislative au vizat pensionarii mai în vârstă şi ca o coincidenţă au corespuns cu anii electorali.

Deşi regulile în sistemele de pensii de tip redistributiv sunt neimplicarea Guvernului în schema de pensii şi buna administrare ca gestionar al schemei de pensii, constatăm că în mod ciclic actualizarea pensiilor s-a făcut şi în scopul stabilităţii sociale ale acestor perioade.

.

Curba Lorentz - Venituri din pensii 2010

0.00%

10.00%

20.00%

30.00%

40.00%

50.00%

60.00%

70.00%

80.00%

90.00%

100.00%

1 6 11 16 21 26 31 36 41 46 51

Curba Lorentz – inegalitatea veniturilor în anul 2010, Rezultatele studiului


Având în vedere că datele statistice, conform sursei de date Wolrd Bank, arată că la nivelul întregii populaţii inegalitatea veniturilor s-a situat între 0,272 în anul 2001 şi 0,321 în anul 2007, se poate observa că veniturile pensionarilor sunt mai omogene în raport de inegalitatea generală a veniturilor. Bibliografie selectivă [1]. Anghelache, C., (2008) - „Tratat de statistică teoretică şi economică”, Editura

Economică, Bucureşti [2]. Anghelache, C., Lilea, F.P.C., (2012) - „Econometrie”, Editura Artifex, Bucureşti [3]. Lambert, P. (2000) – “Inequality aversion and the natural rate of subjective inequality”,

Journal of Public Economics, Elsevier


Fundamental Principles and Conduct Rules in Audit

Senior Lecturer Dan ŢOGOE PhD


Abstract This paper presents the main principles applicable in audit activity. Those people

involve in audit activities are obliged to respect these principles, therefore engaging themselves in the achievement of ethical and legitimate objectives of the company.

Key words: audit, principle, prejudice, confidential, ethics

JEL Classification: M42 1. Principiile fundamentale

Principiile fundamentale care guvernează activitatea de audit intern stabilite de IIA, cărora trebuie să se supună necondiţionat cei care practică auditul intern, sunt: integritatea, obiectivitatea, confidenţialitatea şi competenţa. Integritatea, stă la baza încrederii şi credibilităţii acordate judecăţilor emise de auditori. A fi cinstit şi incoruptibil în activitatea pe care o desfăşoară, reprezintă în viziunea IIA, o garanţie suplimentară pentru auditori în ceea ce priveşte valoarea rezultatelor. Auditorul intern, este obligat ca în baza acestui principiu, să îşi îndeplinească misiunea cu onestitate, conştiinciozitate şi responsabilitate, să respecte legea, să nu ia parte în mod conştient la activităţi ilegale sau să se angajeze în acte dezonorante. Auditorul trebuie să respecte şi să contribuie la îndeplinirea obiectivelor etice şi legitime ale entităţii. în accepţiunea dată de IIA, legitim este ceea ce trebuie realizat pentru a aplica legea şi reglementările legale, iar etic este ceea ce ţine de morală şi de valorile ataşate acesteia. în acest punct trebuie amintit că valorile morale reprezintă o componentă care nu poate fi cuantificată sau abordată în mod rigid, având un caracter naţional şi implicit elemente de diferenţiere faţă de alte valori morale acceptate într-o altă variantă naţională. De toate aceste aspecte auditorul intern trebuie să ţină cont. Conform principiului integrităţii, auditorul trebuie să dea dovadă de discernământ şi să respingă cu propria judecată şi cu instrumentele de lucru de care dispune, acele situaţii care chiar dacă nu sunt explicit tratate în norme ca nelegitime sau neetice, el apreciază că trebuie abordate ca atare. Obiectivitate Obiectivitatea, reprezintă acea atitudine intelectuală imparţială, care necesită o independenţă de spirit şi de judecată şi care implică faptul că auditorii interni nu îşi subordonează propria judecată altor persoane. în acest sens, aprecierile lor trebuie să se bazeze pe fapte sau dovezi şi pe activităţi indiscutabile lipsite de orice prejudecată.,1

Pentru acţiunile lor, întreprinse cu bună credinţă, în exerciţiul atribuţiilor şi în limita acestora, auditorii interni nu pot fi sancţionaţi sau trecuţi în altă funcţie de conducerea entităţilor în care îşi desfăşoară activitatea. 1 Sursa: Normele profesionale ale auditului intern – Glosar


Confidenţialitate Confidenţialitatea reprezintă un principiu fără de care auditul intern ar fi de neconceput. în activitatea pe care o desfăşoară, auditorul intră în contact cu documente, date şi în formaţii al căror conţinut reprezintă secrete ale entităţii. Fiecare unitate are propriile secrete pe care le protejează faţă de concurenţă sau de terţe persoane fizice sau juridice şi a căror divulgare i-ar produce prejudicii în desfăşurarea în continuare a activităţilor curente sau de perspectivă. Auditorii interni nu pot divulga nici un fel de date, fapte, sau situaţii pe care le-au constatat în cursul ori în legătură cu îndeplinirea misiunilor de audit public intern. Auditorii interni sunt responsabili de protecţia documentelor referitoare la auditul public intern desfăşurat la o entitate publică. Acest principiu nu reprezintă doar un element consemnat la nivelul codului deontologic al auditului intern. Pentru a-i întări greutatea şi importanţa, el a fost inclus şi în conţinutul legilor de organizare şi funcţionare a auditului intern.

Competenţă Percepţia generală este că auditorul intern este acea persoană capabilă să cunoască totul despre entitate, că în baza acestui atribut auditorul poate fi numit pe bună dreptate sfetnicul managerului, pe care îl consiliază şi căruia îi oferă sfaturi şi în drumări menite să contribuie la atingerea obiectivelor pe care acesta împreună cu colectivul managerial sile-a propus. în mare parte, cele prezentate sunt adevărate. Se pune însă întrebarea ce stă la baza competenţelor şi a tribuţiilor deosebite ale auditorilor interni. Singurul răspuns corect este acela al competenţei profesionale a auditorilor interni.

Regulile de conduită descriu normele de comportament aşteptate de la auditorii interni. Aceste reguli reprezintă un sprijin pentru punerea în practică a principiilor fundamentale şi au drept scop orientarea conduitei etice a auditorilor. Între normele de conduită definite de principii şi cele definite de regulile de conduită există diferenţe. Dacă auditorii îşi limitează comportamentul la nivelul minim prevăzut, aceasta nu sugerează o conduită inadecvată sau nesatisfăcătoare. Se poate presupune că profesia a fixat standarde suficient de înalte pentru a ne permite să considerăm satisfăcătoare o conduită respectând nivelul minim recomandat. Cu alte cuvinte atunci când se evaluează comportamentul unui auditor, nu poate fi vorba de stricteţe şi rigiditate. Comportamentul auditorului poate fi apreciat în cadrul unor limite largi stabilite pe de o parte între principii care reprezintă limita superioară a aşteptărilor şi regulile de conduită, mai flexibile şi mai tolerante. La ce nivel se situează comportamentul unui auditor în practică? Ca şi în cazul altor profesii, nivelul calitativ al comportamentului diferă de la un practician la altul. Majoritatea auditorilor se comportă la nivel înalt, la nivelul principiilor. Există şi cazuri izolate care nu se încadrează în normele minime definite de principii.

Regulile de conduită, se aplică tuturor auditorilor interni, precum şi serviciilor prestate de aceştia. Valoarea unui audit, poate depinde în mare măsură de modul cum este percepută de către partenerii implicaţi în auditul intern independenţa auditorului intern.

În practică, independenţa înseamnă a adopta un punct de vedere nepărtinitor în cursul executării misiunii de audit. Dacă auditorul intern protejează o persoană implicată intr-un anumit grad, atunci el nu mai poate fi considerat independent. Independenţa trebuie privită ca cea mai importantă trăsătură a auditorului intern, încrederea manifestată de persoanele care valorifică rezultatele muncii auditorului intern, se bazează pe atitudinea sa nepărtinitoare. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că independenţa este privită atât ca standard cât şi ca regulă de conduită.

Pe lângă faptul că este esenţial ca auditorii interni să păstreze o atitudine independentă în cursul exercitării atribuţiilor, importantă este şi încrederea pe care utilizatorii muncii auditorilor interni trebuie să o aibă în această independenţă. Aceste două obiective sunt denumite independenţă faptică şi în dependenţă aparentă.


Independenţa faptică rezultă din conduita auditorului care reuşeşte să păstreze o independenţă pe toată durata desfăşurării misiunii, iar independenţa aparentă este rezultatul interpretărilor pe care persoanele implicate în desfăşurarea auditului le lansează referitor la această independenţă. Dacă auditorii ar fi independenţi în fapt, dar dacă o parte din cei implicaţi în audit şi rezultatele sale ar considera că auditorul a favorizat o anumită persoană în legătură cu un anumit aspect, atunci valoarea auditului intern ar scădea considerabil. Altfel spus, auditorul intern trebuie să îşi păstreze independenţa pe toată durata desfăşurării misiunii de audit, dar să se comporte de aşa manieră încât independenţa sa să fie percepută ca atare de toţi acei care sunt implicaţi intr-o formă sau alta în desfăşurarea misiunii de audit. Deşi independenţa este un factor critic pentru asigurarea încrederii, este importantă şi aderarea la celelalte reguli de conduită stabilite de codul deontologic. Integritatea şi obiectivitatea înseamnă imparţialitate în prestarea serviciilor specifice funcţiei. în prestarea oricărui serviciu de specialitate, un auditor îşi va păstra obiectivitatea şi integritatea, va evita conflictele de interese, nu va prezenta cu bună ştiinţă informaţii eronate şi nu-şi va sacrifica propriul raţionament în favoarea opiniilor altor persoane. Pentru a ilustra sensul integrităţii şi obiectivitătii, să presupunem că în misiunea pe care o desfăşoară, un auditor apreciază că s-ar putea ca o parte din creanţele având ca sursă clienţii, să nu fie încasate, dar acceptă opinia exprimată de contabilul şef, potrivit căreia creanţele vor fi încasate fără probleme de la clienţi, fără a face el însuşi o evaluare independentă a solvabilităţii debitorilor. în această situaţie, auditorul şi-a neglijat atribuţiile şi a dat dovadă de lipsă de obiectivitate. Să presupunem pe de altă parte că auditorul intern consiliază compartimentul financiar contabil cu privire la întocmirea declaraţiilor fiscale. Cu această ocazie el încurajează includerea în structura declaraţiei a unor cheltuieli deductibile pe care le consideră adecvate, deşi nu dispune de suficiente informaţii justificative în acest sens. O asemenea atitudine nu ar reprezenta neapărat o încălcare a integrităţii şi obiectivitătii auditorului intern. Dacă însă auditorul încurajează includerea în categoria cheltuielilor deductibile a unor cheltuieli despre care are siguranţa că nu pot dobândi acest caracter, dar există indicii că nu vor putea fi depistate de controlul fiscal, atunci cu siguranţă limitele integrităţii şi obiectivitătii auditorului intern vor fi cu mult depăşite. Din păcate această situaţie este din ce în ce mai întâlnită în România, valoarea profesioniştilor fiind apreciată de unii manageri, după abilităţile manifestate de aceştia pe linia identificării cât mai multor astfel de situaţii, care practic eludează legislaţia fiscală a ţării. Auditorii interni nu ar trebui să îşi subordoneze raţionamentele proprii opiniei şefilor ierarhici. Auditorii răspund pentru propriile raţionamente exprimate prin documentele de lucru întocmite şi nu ar trebuie să îşi modifice concluziile la cererea unor terţe persoane indiferent de poziţia ocupată de acestea pe scara ierarhică a entităţii, cu excepţia situaţiilor în care auditorul este de acord cu concluzia superiorului său. Lipsa conflictelor de interese, echivalează cu absenţa unor relaţii care ar putea afecta obiectivitatea sau integritatea. De exemplu ar fi inacceptabil ca un auditor care este şi jurist, să reprezinte interesele entităţii în diverse litigii. Juristul apără interesele clientului pe când auditorul trebuie să rămână imparţial. În ceea ce priveşte confidenţialitatea, este esenţial ca auditorii să nu dezvăluie informaţiile confidenţiale obţinute în cursul desfăşurării misiunilor de audit. Pe parcursul unei misiuni, auditorul obţine o cantitate considerabilă de informaţii de natură confidenţială, inclusiv salariile primite de angajaţi sau manageri, metode de calculare a preţului produselor, planurile publicitare, elemente privind calculul costurilor,


rezultatul unor litigii ce nu poate fi făcut public, etc... Dacă auditorii ar divulga aceste informaţii sau părţi din ele unor persoane din afara entităţii, cărora în mod firesc, li s-a refuzat accesul la aceste informaţii, atunci relaţia auditorului cu managerul ar fi grav afectată. În mod normal, documentele elaborate de auditor în cursul misiunii sau misiunilor desfăşurate, pot fi puse la dispoziţia unei terţe persoane numai cu acordul explicit al managerului sau ordonatorului de credite care a dispus efectuarea misiunilor de audit intern. Excepţia de la această regulă o reprezintă solicitarea adresată de organele de cercetare sau instanţele de judecată în cadrul unui proces. Dacă instanţa de judecată solicită documente, acestea vor fi puse neîntârziat la dispoziţia acesteia, după ce a fost informat despre aceasta managerul entităţii. Bibliografie selectivă [1]. Normele profesionale ale auditului intern – Glosar


Some Aspects regarding Protocol and Ceremonial in International Negotiations

Lecturer Dragoş Gabriel MECU PhD

Universitatea Artifex-București

Abstract High level meetings and visits, between chiefs of states, governments or external affairs dignitaries assume the strict enforcement of certain ceremonial and protocol rules meant to emphasize courtesy and mutual respect on one hand, and the attention paid to the event, on the other hand. Key words: diplomacy, protocol, negotiation, report, ambassador JEL Classification: F51 În contextul relaţiilor externe ale ţării noastre când participarea tot mai intensă a României la circuitul mondial al, valorilor reclamă un număr din ce în ce mai mare de participanţi, cunoaşterea protocolului şi ceremonialului respectiv a regulilor de conduită şi curtoazie este absolut necesară. Necesitatea cunoaşterii lor este cu atât mai mare cu cât ignoranţa lor poate duce la complicaţii de ordin politic, cu repercusiuni mult mai mari decât stricta sferă a problemei a cărei rezolvare se urmăreşte ori al sferei relaţiilor personale ale celor în cauză. În cadru vast al complexelor relaţii dintre state, cuprinzând o arie largă de activităţi, nerespectarea ansamblului normelor şi regulilor de curtoazie poate fi considerată o gravă ofensă, aducând atingere însăşi fundamentului raportului pe care două state îl desfăşoară între ele. Nu trebuie neglijată nici ofensa personală adusă însăşi reprezentantului străin, integrităţii sale umane fapt care poate determina din partea acestuia o atitudine negativă ca urmare a jignirii care i s-a adus. Nu trebuie să se uite nici faptul de o importanţă deosebită, că relaţiile cu străinii fac parte din ansamblul general al relaţiilor dintre oameni şi respectarea persoanei reprezentantului străin este în fapt respect pe care un stat îl acordă celuilalt în relaţiile dintre ele. Deci, este lesne de imaginat cât de mare trebuie să fie atenţia faţă de aceste reguli, a căror necunoaştere poate fi considerată în ultimă instanţă o lipsă de competenţă profesională a unei persoane chemate să aplice în viaţa politică a statului nostru pe planul relaţiilor externe. Necesitatea şi utilitatea respectării şi păstrării în continuare a normelor de protocol s-a aflat de multe ori în discuţia autorilor din domeniul teoriei şi practicii diplomatice. Literatura de specialitate cunoaşte în prezent două tendinţe de tratare a problemei necesitaţii cunoaşterii şi respectării normelor de protocol. Pentru o analiză temeinică a instituţiei protocolului credem că este importantă cunoaşterea deopotrivă a ambelor curente. O primă tendinţă, este cea mai larg răspândită este aceea prin care se susţine necesitatea cunoaşterii şi aplicării normelor şi regulilor de protocol, a curtoaziei diplomatice.


Susţinătorii acestei teze subliniază deseori legătura dintre aceste norme şi principiile relaţiilor internaţionale general recunoscute, în principal cu principiul egalităţii suverane a statelor şi respectul reciproc dintre ele. Pe bună dreptate, nu se pot concepe relaţii dintre state fără contact uman necesar şi în cadrul acestuia respectarea unor reguli de conduită, altele decât drepturile şi obligaţiile subiecţilor concretizate în imunitate şi privilegiile pe care un stat le acordă reprezentanţilor altui stat. Tocmai în procesul de aplicare a normelor privind aceste drepturi şi obligaţii cât şi în procesul activităţii diurne se aplică o serie de reguli de curtoazie, se acordă o anume atenţie urmată de eticheta corespunzătoare. O a doua tendinţă care s-a manifestat în ultimii ani, dar care pare a fi din ce în ce mai rar reiterată sau susţinută, este aceea care exprimă părerea că protocolul, ceremonialul şi curtoazia prin formalismul lor ar îngreuna activitatea diplomatică, că normele respective şi-ar pierde actualitatea în societatea modernă când ”criza de timp” obligă membrii societăţii să excludă tot ceea ce ar putea reprezenta un balast. Consecinţa la care ajung susţinătorii acestei tendinţe este concretizată în afirmaţia că aceste norme nu ar mai trebui să existe. Dar aceste puteri nu au o largă circulaţie, ţinând cont şi de aria vastă a relaţiilor interstatale unde dispariţia acestor norme pare deocamdată nerealizabilă. Respectarea normelor, obiceiurilor, uzanţelor protocolare dintre care unele dăinuie de sute de ani scot, în evidenţă un substrat mult mai profund şi anume faptul că aceste aspecte formale îşi au originea în respectul pe care fiecare stat trebuie să îl acorde faţă de alt stat şi consideraţia de care se bucură în mod reciproc acestea. De asemenea, acelaşi substrat relevă faptul că la baza acestor norme stă în acelaşi timp şi respectul pe care trimisul unui stat îl are faţă de organele şi persoanele oficiale ale statului în care se află, precum şi respectul şi consideraţia acestora din urmă faţă de reprezentantul unui stat străin. Nu este lipsit de importanţă şi faptul că aceste norme, s-au format şi s-au dezvoltat de-a lungul istoriei ca urmare a dezvoltării societăţii, a multiplicării şi diversificării relaţiilor dintre statele suverane şi în strictă concordanţă cu necesităţile epocii. În prezent aceste reguli şi norme capătă o nouă rezonanţă.

În condiţiile procesului de eliberare al popoarelor care au cunoscut după al doilea război mondial o afirmare fără precedent dând naştere la apariţia unor mici state pe harta lumii, necesitatea acordării respectului şi curtoaziei tradiţionale capătă valenţe şi mai evidente. Afirmarea noilor state în viaţa internaţională în calitatea lor de state suverane şi independente scoate în evidenţă şi mai mult faptul că nevoia cunoaşterii şi aplicării regulilor de protocol şi curtoaziei se impune ca o notă de respect evidenţiind şi mai mult legătura dintre acestea şi principiile relaţiilor dintre state. Astăzi, când statele mici şi mijlocii îşi afirmă dreptul la participarea egală cu statele mari şi puternice la soluţionarea problemelor ce stau în faţa omenirii, pare şi mai pregnantă necesitatea menţinerii, respectării şi chiar dezvoltării corespunzător epocii în care trăim a acestor norme. Desigur nu trebuie să credem că aceste norme nu au cunoscut o serie de schimbări de-a lungul anilor. Condiţiile noi de desfăşurare a activităţilor diplomatice a impus o anume amplificare şi armonizare a acestor reguli pentru ca ele să-şi dovedească şi mai mult nu numai necesitatea dar şi utilitatea. Cunoaşterea şi respectarea regulilor de protocol nu exclude ideea ca statele, de comun acord, să stabilească noi elemente de curtoazie, mai apropiate de realizarea zilelor noastre.


Specialiştii din domeniul activităţii diplomatice acordă o permanentă atenţie normelor şi regulilor de curtoazie, au procedat la anumite modificări în munca lor zilnică astfel aceste reguli se transformă într-un corolar suplu şi necesar al activităţii. Desigur că astăzi spre exemplu nu ne mai putem imagina, unele aspecte „amuzante” chiar pe care le-a consemnat istoria diplomaţiei în domeniul ordinii de precădere. Fără a-i minimaliza importanţa astăzi, ordinea de precădere a fost şi amplificată şi supusă unor reguli stricte, dar suple şi logice, acceptabile tuturor părţilor. Reamintindu-se de Congresul de la Karlowitz din 1699, principalii negociatori au intrat în sala de şedinţă în acelaşi moment, pe patru uşi laterale, dispuse într-o ordine simetrică, ocupând apoi locuri în patru fotolii asemănătoare. Pentru a ajunge la locurile lor negociatorii au făcut un număr egal de paşi într-un timp cronometrat. Toate acestea numai pentru a se sublinia egalitatea lor ca reprezentanţi ai unor state suverane egale. Este de asemenea cunoscut în istoria diplomaţiei un fapt petrecut în secolul XVI când doi ambasadori, pentru a respecta regula de precădere, au dus o adevărată luptă care s-a soldat cu mutilări corporale, dar în final a asigurat respectarea ordinii de precădere. Nu o dată în Evul Mediu s-au produs adevărate războaie de nerespectare unei reguli de curtoazie fie că ea se referă la ordinea de precădere ori la un alt respect. Dar nici astăzi nu trebuie să neglijăm importanţa instituţiei protocolului căci, în zilele noastre, ele îşi găsesc noi căi de manifestare, şi nu de puţine ori problemele de protocol fac să se realizeze măsuri politice care cel puţin în aparenţă, nu ar avea nimic comun cu protocolul.

Bibliografie selectivă [1]. Puffer, S.M. (1996) – “Management Across Cultures: Insights from Fiction and

Practice”, Blackwell Publishers


ERRATA

ÎN VOLUMUL “STATISTICALLY SIGNIFICANT EVOLUTION OF SERVICES

DEVELOPMENT” La pagina 46, în loc de

“Credibility in Regression Theory: Applications to the Inflationary Trend Professor Gheorghe V. LEPĂDATU PhD

„Dimitrie Cantemir” Christian University, Bucharest Finances, Banks and Accounting Faculty,

[email protected]” se va citi

“Credibility in Regression Theory: Applications to the Inflationary Trend Lecturer Virginia ATANASIU PhD”

De asemenea, la pagina 5,în loc de

„Credibility in Regression Theory: Applications to the Inflationary Trend............... 458 Professor Gheorghe V. LEPĂDATU PhD”

Se va citi „Credibility in Regression Theory: Applications to the Inflationary Trend............... 458

Lecturer Virginia ATANASIU PhD”

comparative analysis of the salary revenues in romania for ... · comparative analysis of the...

Documents