Crisis Influence on Standard Life Level

Author: PhD. Professor Mihai Daniel ROMAN1, Bucharest Academy of Economic Studies

AbstractIn 2000-2008 periods Romania and also East-European countries knew an increasing growth process. This economic growth was accomplished by an increasing life quality and life standards. In our paper we present these modifications dynamics in correlation with human development index and poverty dynamics. We use especially monetary models like St. Louis model and Buiter and Miller model to describe how monetary policies influence production, prices and life level. But, after 9 years of economic growth, global crisis influence in negative way life level dynamics and our prognosis shows a reduction of life standards in Romania next periods.

Keywords: model, life standard, crisis, monetary policies

JEL Classification: I32, I38, E47, E63

Influenţa crizei economice asupra nivelului de trai

Autor: prof. dr. Mihai Daniel ROMAN, Academia de Studii Economice, Bucureşti

RezumatPerioada anilor 2000-2008 s-a caracterizat printr-un accentuat proces de creştere economică pentru România ca şi pentru restul ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Acest proces de creştere s-a concretizat şi prin creşterea continuă a nivelului de trai şi a calităţii vieţii. În articolul de faţă căutăm să evidenţiam dinamica acestor modificări în concordanţă cu indicele dezvoltării umane şi respectiv cu cel al sărăciei prin modele specifice. Modelele utilizate pentru analize sunt modelul St. Louis şi modelul Buiter şi Miller, modele de tip monetarist, care evidenţiază modul în care politica de tip monetarist poate influenţa producţia, preţurile şi nivelul de trai. Actuala criză mondială face însă ca după 9 ani de creştere permanentă, pentru anul 2009 nivelul de trai să înregistreze un recul şi previziunile efectuate în acest context conduc la concluzii negative. Cuvinte cheie: model, nivel de trai, criză, politici monetare

Clasificare JEL: I32, I38, E47, E63

1. INTRODUCERE

Perioada anilor 2000-2008 s-a caracterizat printr-un accentuat proces de creştere economică pentru România ca şi pentru restul ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Acest proces de creştere s-a concretizat şi prin creşterea continuă a nivelului de trai şi a calităţii vieţii.

Deseori se face confuzie între nivelul de trai şi calitatea vieţii; cele două concepte, deşi la prima vedere par a se confunda, sunt totuşi diferite datorită sferei de cuprindere.1 E.mail adress: romanm@ase.ro

173

Începând cu anii '60 tot mai des, conceptului de „nivel de trai” i se asociază conceptul de „calitate a vieţii”. Acest concept a fost definit pentru prima dată de sociologul Arthur Schlesinger şi de economistul John Kenneth Galbraith, fiind ulterior dezvoltat de Bertrand de Jouvenel.

Unii cercetători înclină să definească nivelul de trai prin elementele cuantificabile ale calităţii vieţii. Suportul obiectiv al nivelului de trai este venitul, respectiv puterea de cumpărare. Ca factori subiectivi apar aspiraţiile consumatorilor, în funcţie de mediile în care trăiesc.

Conceptul de calitate a vieţii a fost analizat în special în societăţile dezvoltate. S-a pornit de la faptul că o abundenţă materială nu poate să reprezinte totul pentru ca oamenii să fie mulţumiţi de tipul vieţii lor, fapt ce impune evaluări mai ample, globale ale problemelor de viaţă ale oamenilor. Conceptul de calitate a vieţii a apărut destul de clar în rândul populaţiei, el fiind asimilat conceptului vechi popular de fericire.

Calitatea vieţii reprezintă totalitatea condiţiilor de ordin economic, social, ecologic, spiritual etc., care asigură integritatea şi echilibrul vieţii biologice, dezvoltarea continuă şi durabilă a personalităţii umane. Calitatea vieţii este rezultatul unui efort atât individual, cât şi colectiv, care exprimă modalităţile de orientare a acţiunii umane spre satisfacerea sistemului de nevoi. Componenta principală a calităţii vieţii este nivelul de trai - gradul de satisfacere a nevoilor directe, nemijlocit resimţite de către individ. Calitatea vieţii cuprinde în plus: calitatea mediului de viaţă - relaţiile individului cu familia, colectivitatea si societatea; calitatea mediului de muncă – relaţiile salariatului cu grupul profesional, patronatul, sindicatele; cointeresarea materială şi morală etc.; calitatea mediului social şi politic - relaţiile de integrare socială şi participarea la actul decizional social şi politic, caracterul democratic al manifestării sale ca fiinţă socială responsabilă; calitatea mediului natural, relaţiile om-natura, viziunea ecologistă a existenţei individului în cadrul mediului şi respectarea cerinţelor mediului înconjurător.

De menţionat că termenul de calitate a vieţii a fost preluat şi de ţările socialiste în perioada anilor '70. România în perioada respectivă a fost printre primele care l-au adoptat.

Nivelul de trai este un indicator economico-social care exprimă ansamblul de bunuri şi servicii pe care o persoana şi-l poate asigura cu venitul său. Nivelul de trai exprimă situaţia populaţiei unei ţări, ca şi a diferitelor ei segmente, în legătură strânsă cu procesul creşterii economice, cu dezvoltarea economică durabilă şi cu teoria bunăstării. Noua concepţie privind abordarea nivelului de trai este denumită problema şanselor de egalitate sau egalitatea şanselor.

Aprecierea nivelului de trai se realizează cu ajutorul unor indicatori economici (PIB pe locuitor, repartiţia veniturilor, nivelul preţurilor) şi sociali (educaţie, sănătate, ocuparea şi calitatea vieţii, timpul liber, accesul la bunuri şi servicii, mediul fizic, mediul social, siguranţa personală).

2. SISTEMUL DE INDICATORI AI NIVELULUI DE TRAI

Problematica nivelului de trai al populaţiei ocupă un loc important în calculele şi analizele macroeconomice. Cunoaşterea şi analiza bunăstării populaţiei necesită calcularea unor indicatori de sinteză care să exprime nivelul, structura, evoluţia nivelului de trai al populaţiei şi compararea internaţională a acestor indicatori.

Nivelul de trai este o categorie economică complexă, iar măsurarea acesteia, cu scopul cunoaşterii şi analizei detaliate, constituie o problemă importantă şi de mare răspundere pentru statistica unei ţări. Ca urmare a complexităţii conceptului de nivel de trai, exprimarea acestuia nu se poate face printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori care, în ansamblul său, să permită o evaluare cât mai corectă a bunăstării populaţiei, o analiză a

174

modului şi evoluţiei acesteia. Atât pe plan naţional cât şi internaţional, sistemul de indicatori care stă la baza analizei nivelului de trai se poate structura în trei grupe şi anume:

indicatori generali ai nivelului de trai. În această grupă se includ indicatorii care exprimă nivelul şi evoluţia produsului intern sau a produsului naţional pe locuitor şi indicatorii care exprimă nivelul, structura şi evoluţia avuţiei naţionale. Aceşti indicatori permit să se aprecieze posibilităţile societăţii de a asigura un anumit nivel de viaţă populaţiei ţării, dar nu permit o apreciere concludentă a nivelului şi evoluţiei nivelului de trai al populaţiei;

indicatori care caracterizează direct (concludent) nivelul de trai al populaţiei. În această categorie se includ: indicatorii consumului de bunuri şi servicii de către populaţie (mărimea şi evoluţia consumului total, pe locuitor, pe categorii de populaţie, pe familie etc.); indicatorii veniturilor şi ai puterii de cumpărare a acestora; indicatorii nivelului cultural al populaţiei, ai gradului de urbanizare, ai gradului de ocupare a populaţiei şi ai folosirii timpului liber, indicatorii calităţii mediului înconjurător etc.;

indicatorii efectelor nivelului de trai al populaţiei. În această grupă se includ unii indicatori demografici, cum sunt rata mortalităţii şi durata medie a vieţii.

Calculul şi analiza acestor indicatori constituie o preocupare atât a organismelor naţionale cât şi a celor internaţionale, cu scopul de a aprecia cât mai corect şi de a se putea efectua comparaţii între ţări. În acest capitol vor fi prezentaţi numai indicatorii veniturilor populaţiei, al consumului populaţiei, al indicelui preţurilor de consum şi al indicelui sintetic al dezvoltării umane. Preocupările de a măsura aceste aspecte se accentuează şi sunt concretizate în construirea unor indici sintetici. Aceste preocupări sunt promovate, începând din 1990, în rapoartele asupra dezvoltării umane publicate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Dezvoltarea umană ţine de extinderea posibilităţilor oamenilor. Deşi ea include cele trei componente(venituri, sfera ocrotirii sănătăţii şi învăţământul) ale indicelui dezvoltării umane (IDU) conceptul este mult mai amplu.

3. MODELUL ST. LOUIS REVIZUIT

Multe din economiile occidentale majore au fost recent angajate în scăderea inflaţiei dar şi în ceea ce priveşte pierderile considerabile pe termen scurt în producţie şi servicii. În unele din aceste economii partidele de opoziţie promit o accentuare a creării de locuri de muncă şi de expansiune a programului cheltuielilor publice dacă vor fi votate. De exemplu, dacă există posibilitatea că cererea va fi stimulată în viitor, economia va anticipa posibilitatea viitorului deficit bugetar şi a creşterii viitoare a ratelor dobânzilor pe termen scurt.

La începutul anilor 1960, Banca Federală de Depozite din St Louis a dezvoltat în cadrul unei analize economice un model care a pus în evidenţă rolul agregatelor monetare. Iniţial acest cadru a depins de "diagramă" ca un instrument de analiză, dar după 1960 eforturile au fost îndreptate spre utilizarea tehnicilor de regresie în analiza datelor economice.

Unele dintre aceste eforturi de cercetare cantitative s-au consolidat în 1970 cu publicarea a ceea ce a urmat să fie cunoscut sub numele de "Modelul St. Louis" .

Scopul modeluluiScopul publicării rezultatelor cercetării în forma de model estimat empiric a fost

triplu. În primul rând, un model monetar a fost solicitat în scopul de a sprijini dezvoltarea şi evaluarea politicilor de stabilizare. În al doilea rând, a existat dorinţa adăugării unui model monetar la setul keynesian de modele econometrice existente. În al treilea rând, modelul a fost oferit ca o provocare, referitor la alte modele monetare creând puncte de vedere diferite.

175

Propunerea modelului poate fi pusă în evidenţă de scopurile pentru care nu a fost proiectat. În primul rând, modelul nu a fost proiectat pentru o prognoză exactă. Scopul acestuia, mai degrabă, a fost de a indica natura generală a răspunsurilor diferenţiale a anumitor variabile cheie economice, a cursurilor alternative monetare şi fiscale de acţiune. În al doilea rând, modelul nu a fost oferit ca un substitut pentru modelele existente macroeconometrice, deşi, în măsura în care acesta diferă în metodologie şi are diferite implicaţii, a fost oferit ca o provocare pentru modelele altora. În al treilea rând, modelul nu a fost proiectat pentru a furniza informaţii de detaliu, care a fost o reflectare a convingerii că, comportamentul agregat poate fi analizat destul de independent de comportamentul din sectoarele individuale.

Baza teoreticăPrima consideraţie teoretică, ce stă la baza dezvoltării modelului a fost teoria

cantitativă modernă banilor. Accentul pe teorie modernă a cantităţii cade pe comportamentul unităţilor economice ca răspuns la schimbările în stocul de bani. Mai mult, stocul existent de bani trebuie deţinut de cineva. Ca urmare, o schimbare în stocul de bani va induce o discrepanţă între actualul şi doritorul deţinerii de bani, care va cauza alternanţa portofoliului de avere. Inclusă în această ajustare se produce o schimbare în cheltuielile pe bunuri şi servicii.

Al doilea aspect teoretic care a fost implicită în construcţia modelului, deşi nu e recunoscut în mod explicit de către cei ce au elaborat modelul în acel moment, a fost efectul căutării şi a costurilor informaţiilor asupra comportamentului economic. Informaţiile despre echilibrul preţurilor nu este aceea de a reuni costuri mici şi, astfel, unităţile economice trebuie să caute echilibrul preţurilor de pe piaţă. Ca rezultat, preţurile nu neapărat s-au ajustat instantaneu la noul nivel de echilibru ca răspuns la o schimbare în pasul total al cheltuielilor. Ca urmare a acestor considerente teoretice, impactul relativ al acţiunilor fiscale şi monetare necesită o evaluare atentă. Această evaluare include diferenţiere între efectele pe termen scurt şi lung, precum şi de a da o atenţie specială metodelor de finanţare a cheltuielilor guvernului.

Modelul Modelul „St. Louis Revizuit” a fost construit sub egida FED St.Louis din SUA şi este

un model care permite analiza şi previzionarea următoarelor evoluţii economice fundamentale: evoluţia venitului naţional nominal, evoluţia nivelului general al preţurilor, evoluţia venitului naţional real şi evoluţia gradului de ocupare a forţei de muncă, toate acestea ca urmare a unei anumite modificări a masei monetare şi a unei anumite modificări a cheltuielilor bugetare, la un potenţial dat de producţie, aferent deplinei ocupări a forţei de muncă.

Baza teoretică a modelului este reprezentată de teoria cantitativă reformulată, a cărei teză principală este că evoluţia venitului naţional şi a preţurilor depind de evoluţia masei monetare.

Ipoteza de bază a modelului este că evoluţia venitului naţional nominal depinde de evoluţia masei monetare şi de cheltuielile bugetare. Cu alte cuvinte, evoluţia venitului naţional depinde de politica monetară şi fiscală. Or, meritul acestui model este că el oferă informaţii cu privire la evoluţiile variabilelor macroeconomice de bază, în diverse modalităţi de combinare a măsurilor de politică monetară şi financiară, ceea ce permite proiectarea politicii monetare în concordanţă cu obiectivele generale ale politicii economice în materie de venit naţional, ocupare a forţei de muncă şi preţuri.

Această secţiune rezumă modelul şi câteva dintre proprietăţile sale. Forma algebrică a modelului nu s-a schimbat de când modelul a fost publicat în 1970. Aceasta nu este de a

176

spune că unele schimbări în specificaţie nu au fost adecvate, dar cu dezvoltarea iniţială a modelului, o perioadă de probă a fost considerată necesară pentru a obţine o mai bună înţelegere a performanţei modelului în funcţie de scopurile sale originale.

Ecuaţiile modelului. Modelul este rezumat în formă algebrică mai jos. Acest rezumat prevede doar

caracteristicile esenţiale ale modelului, ignorând problemele de dimensiune şi lungime.

Forma algebrică a modelului St LouisEcuaţia dinamicii venitului naţional nominal (1)

Ecuaţia evoluţiei nivelului preţurilor (2)

Identitatea variaţiei cererii (3)

Identitatea cheltuielilor totale(venitului naţional nominal) (4)

Ecuaţia ratei dobânzii (5)

Ecuaţia evoluţiei anticipate a preţurilor (6)

Ecuaţia gradului de ocupare(ratei de şomaj) (7)

Identitatea coeficientului abaterii PIB efectiv de la PIB potenţial (8)

Notaţii: Variabile endogene = modificarea venitului naţional (PIB nominal) =modificarea preţurilor (deflatorul PIB) Dt =comportamentul cererii =modificarea valorii reale a venitului naţional (PIB real)

Rt= rata dobânzii = mişcarea anticipată a nivelului general al preţurilor

Ut= rata de şomaj Gt= coeficientul abaterii producţiei efective de la producţia potenţială Variabile exogene: = evoluţia masei monetare = modificarea cheltuielilor bugetare faţă de perioada de referinţă

177

= producţia potenţială aferentă ocupării depline a forţei de muncă

Ecuaţia (1) exprimă evoluţia venitului naţional nominal în perioada de referinţă (ΔYt) în funcţie de evoluţia masei monetare în perioada respectivă (ΔMt) şi în perioadele anterioare (ΔMt-1,...,ΔMt-n), precum şi de cheltuielile bugetare în perioada de referinţă (ΔFt) şi în perioadele anterioare (ΔFt-1,...,ΔFt-n). Modificarea venitului naţional nominal în perioada de referinţă (ΔYt) este definită prin identitatea (4), ca fiind suma modificării valorii reale a venitului naţional calculată în preţuri constante (ΔXt) şi a modificării preţurilor (ΔPt). Ecuaţia (2) exprimă mişcarea nivelului general al preţurilor în perioada de referinţă (ΔPt), în funcţie de comportamentul cererii în perioada respectivă (Dt) şi în perioadele anterioare (Dt-1,...,Dt-n), precum şi de anticiparea în perioada de referinţă a creşterii viitoare a nivelului general al preţurilor (ΔPt ). Comportamentul cererii este exprimat prin creşterea acesteia, definită prin identitatea (3), ca fiind diferenţa dintre modificarea venitului naţional nominal în perioada de referinţă (ΔYt), pe de o parte, şi ecartul dintre producţia potenţială aferentă ocupării depline a forţei de muncă în perioada de referinţă (Xt F) şi producţia efectiv realizată în perioada anterioară (Xt-1), pe de altă parte. Astfel, creşterea cererii este cu atât mai mare, cu cât ecartul amintit este mai mic, iar creşterea venitului naţional nominal în perioada curentă este mai mare - şi invers. Aceasta ecuaţie de preţ este în esenţă, o curba Phillips extinsă pe termen scurt pentru a include modificările în totalul cheltuielilor şi preţurile anticipate.2

Ecuaţia (5) defineşte evoluţia ratei dobânzii, care depinde de: evoluţia masei monetare în perioada curentă (ΔMt), evoluţia venitului naţional real în perioada respectivă (ΔXt) şi în perioadele anterioare (ΔXt ,..., ΔXt-n), de evoluţia preţurilor în perioada curentă (ΔPt) şi de evoluţia anticipată a preţurilor (ΔPt A).

Ecuaţia (6) descrie mişcarea anticipată a nivelului general al preţurilor (ΔPtA), şi anume ca o variabilă dependentă de evoluţia anterioară a preţurilor (ΔPt-1 ,..., ΔPt-n).

Ecuaţia gradului de ocupare în perioada de referinţă (7) exprimă acest grad (Ut) în funcţie de coeficientul abaterii producţiei efective de la producţia potenţială, aferentă deplinei ocupări, în perioada curentă (Gt) şi în perioada precedentă ( ). Acest coeficient este, potrivit identităţii (8), raportul dintre, pe de o parte, diferenţa dintre producţia potenţială aferentă deplinei ocupări în perioada curentă (Xt F) şi producţia efectivă în aceeaşi perioadă (Xt), iar pe de altă parte, producţia potenţială în perioada respectivă (XtA). Această transformare se bazează pe "Legea lui Okun."3

Funcţionarea modelului Relaţia fundamentală a modelului este ecuaţia cheltuielilor totale. Totalul cheltuielilor este determinat de acţiunile monetare şi fiscale(cheltuieli finanţate din impozite sau împrumuturi de la public). Deşi nu sunt informaţii directe este ştiut că astfel de acţiuni afectează cheltuielile. Schimbarea în totalul veniturilor este combinat cu o estimare a potenţialei producţii care conduce la modificarea cererii. O estimare a schimbării anticipată de preţ este combinată cu modificarea cererii pentru a determina o modificare în nivelul preţurilor.

2 Andersen, L. and K. Carlson,’’ An Econometric Analysis of the Relation of Monetary Variables to the Behavior of Prices and Unemployment ’’, in O.Eckstein, ed., The Econometrics of Price Determination, Conference sponsored by Board of Governors of the Federal Reserve System and Social Science Research Council, Washington, D.C.(October 30-31, 1970), 166-1833 Legea lui Okun exprimă relaţia dintre creşsterea economică reală şi modificările ratei şomajului. Aceasta afirmă faptul că rata şomajului scade cu 0,5% pentru fiecare pocent de creştere a PIB peste o rată a trendului de 2,25%.

178

Modificarea producţiei, anticiparea preţurilor şi modificarea în stocul de bani duc la determinarea ratelor dobânzilor pe piaţă. Ratele dobânzilor nu exercită un rol direct în model pentru a determina cheltuielile, producţia şi preţurile. Pentru a determina rata de şomaj, modificarea în producţie este în primul rând combinată cu estimarea potenţialului de producţie pentru a determina coeficientul abaterii PIB efectiv de la PIB potenţial, după care acest coeficient este apoi transformat în rata şomajului.

Proprietăţile modelului. Pentru a descrie modelul, caracteristicile sale sunt rezumate în raport cu patru ipoteze

cheie monetare. Acestea sunt: 1. Acţiunile monetare sunt factorul dominant care contribuie la fluctuaţiile economice. 2. Acţiunile monetare au puţin, dacă este cazul, efect de durată asupra variabilelor reale, cu efecte de durată doar pentru variabile nominale. 3. Acţiunile fiscale, definite ca modificări în cheltuielile guvernamentale cu un anumit stoc de bani, au doar un impact tranzitoriu asupra activităţii economice. 4. Economia privată este în mod inert stabilă.

Acţiunile monetare ca impuls dominant. Modelul St Louis, aşa cum este întocmit şi estimat, este în concordanţă cu propoziţia: ”acţiunile monetare sunt factorul major care contribuie la fluctuaţiile economice”. Deşi nu este conceput ca un model ilustrând mişcările ciclice ale economiei, care operează prin intermediul ecuaţiei venitului naţional nominal, o modificare a ratei de creştere a dobânzii dă naştere la variaţii ciclice în PNB-ul real şi şomaj.

Impactul monetar asupra variabilelor nominale. Simularea modelului St Louis indică faptul că după o perioadă considerabilă de timp, o modificare a ratei expansiunii monetare influenţează doar variabilele nominale, şi anume, totalul veniturilor naţionale nominale (PNB), nivelul preţului şi rata nominală a dobânzii. Valorile reale, în special creşterea producţiei şi ocuparea forţei de muncă, sunt neafectate. În urma răspunsurilor pe termen scurt la o schimbare în creşterea monetară, totalul veniturilor şi nivelul preţurilor creşte la ratele stabilite cu rata de creştere a stocului de bani. Producţia şi ocuparea forţei de muncă cresc la ratele stabilite de creştere a resurselor naturale, capital social, forţa de munca, precum şi productivitatea.

Stabilitatea inertă a economiei. Modelul St. Louis nu oferă evidenţa asupra propoziţiei: „economia este stabilă în mod inert” în sensul lui Brunner. Oricum, simularea modelul St Louis demonstrează proprietăţile stabilităţii inerte, respectiv faptul că acţiunile monetare şi fiscale sunt surse de instabilitate. Când modelul este influenţat de modificarea uneia din cele trei variabile exogene (modificarea în stocul de bani, a forţei de muncă şi producţia potenţială), simularea indică o perioadă iniţială a oscilaţiilor urmate de o întoarcere la calea creşterii stabile pe termen lung.

4. STUDIU DE CAZ: DINAMICA NIVELULUI DE TRAI ÎN ROMÂNIA ŞI INFLUENŢA CRIZEI ECONOMICE

3.1. Caracterizarea nivelului de trai în România în perioada 1998-2007Ţinând seama că nivelul de trai vizează fenomene, procese economice, dinamică la

scara economiei naţionale, se înţelege că aprecierea sau măsurarea nivelului de trai apelează la indicatorii macroeconomici.

179

Nivelul PIB pe locuitor şi dinamica parităţii de cumpărare Paritatea puterii de cumpărare măsoară puterea de cumpărare, într-o valută

internaţională, a monedelor diferitor ţări, fiind astfel un indicator utilizat pentru determinarea nivelului de trai.

Tabel 3.1Nivelul PIB pe locuitor şi dinamica parităţii de cumpărare în perioada 1998-2007

PIB/locuitor exprimat în Dinamica parităţii de cumparareAnii

-mii lei. preturi curente

-$USD la paritatea puterii

de cumpărare1998 16611 6153 100.001999 24300 5441 88.432000 35826 5750 93.452001 52109 6232 101.282002 69501 7017 114.042003 90903 7561 122.882004 113720 8439 137.152005 133268 9045 147.002006 159623 9254 150.402007 187365 10094 164.05

Sursa de date: INS

În România, PIB-ul pe locuitor în 2007 a fost de 10.094 dolari, cu 9,07% peste nivelul consemnat anul trecut şi cu +64,05% faţă de 1998. Valoarea PIB-ului are o evoluţie ascendentă începând din anul 2001 şi până în prezent. Aşa cum se observă în figura 3.1, România a înregistrat progrese în procesul de convergenţă a veniturilor cu UE între 2000-2007 datorită stopării recesiunii economice. Cauza fundamentală a scăderii accentuate a PIB în perioada de după 1990 până în 2000 a constituit reducerea producţiei naţionale în toate ramurile sale, a capacităţii reduse de retehnologizare indusă de comprimarea ratei investiţionale.

Nivelul PIB la paritatea puterii de cumpărare in perioada 1998-2007

10.094

61535441 5750

62327017 7561

84399045 9254

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

$/loc.

Figura 3.1

Câştigul salarial mediu net a avut aceeaşi tendinţă de creştere, astfel că nivelul acestuia de 990 lei a fost cu 14,8% mai mare decât în anul 2006. Exprimat în euro, câştigul

180

salarial mediu net a avut o creştere semnificativă, de la 245 euro în anul 2006 la peste 290 euro în anul 2007. Salariul real a crescut cu 6,9% faţă de 4,9% în ianuarie 2006. Printre domeniile cu cel mai mare potenţial de creştere a salariilor a fost comerţul, construcţiile, serviciile financiar-bancare, precum şi cele din educaţie şi sănătate. Deşi rata inflaţiei a atins în anul 2007 nivelul de 4,84%, se apreciază că acesta nu este pe deplin justificat economic, atâta timp cât piaţa financiar-bancară a reacţionat mult mai violent, prin devalorizarea monedei naţionale şi practicarea unor dobânzi bancare superioare.

Figura 3.2

Se poate observa că în timp ce preţurile de consum au fost în creştere continuă din 1990-1997, după care au început să scadă din 1997-2007 faţă de anul anterior, nu putem afirma acelaşi lucru şi despre indicele salariului real, care în perioada 1990-1999 a înregistrat scăderi dramatice, ajungând ca în anul 1997 să se înregistreze puterea de cumpărare cea mai scăzută. Putem preciza totuşi că începând cu anul 2005, puterea de cumpărare a depăşit nivelul din 1990 astfel încât în 2007 aceasta este de 116,92%, deci acum putem vorbi despre o îmbunătăţire a nivelului de trai.

În reprezentarea grafică de mai jos sunt ilustrate nivelurile dinamicii IPC şi Indicelui salariului real faţă de anii anteriori, unde se poare observa oscilaţii mari la IPC care sunt invers proporţionale cu cele ale ISR.

Vom evidenţia intensitatea şi direcţia legăturii dintre indicele câştigului salarial real şi indicele preţurilor de consum, iar pentru aceasta vom determina indicii Spearman. Indicele Spearman este:

unde: di – reprezintă diferenţa dintre rangul variabilei xi şi rangul variabile yi, la nivelul unităţii de obervare i. n – numărul perechilor de valori observate.

Valoarea de -0.8627 a coeficientului de corelaţie Spearman, indică o concordanţă puternic negativă între variabilele analizate. De asemenea şi reprezentarea grafică confirmă o legătură inversă între cele două variabile analizate.

181

Figura 3.3

Legătura dintre venituri şi consum este evident una directă. Deci cu cât creşte venitul cu atât creşte şi consumul, însă ponderea acestuia se micşorează astfel populaţia poate să economisească pentru a face investiţii sau pentru satisfacerea consumului în perioada următoare. La nivelul unei gospodării se poate remarca faptul că ponderea cea mai mare în consum o au produsele alimentare şi băuturile consumate 22,2 % urmate de cumpărarea de mărfuri nealimentare în proporţie de 21,9 % şi plata serviciilor cu 18,4 %.

Figura 3.4.Dacă în 2001 o gospodărie aloca pentru consum 516,52 mii lei/an în 2006 această

valoare ajunge la 1304,66 mii lei. Pe parcursul acestor 5 ani aceasta valoare aproape că a crescut de 3 ori. Din păcate, gospodăriile alocă cei mai puţini bani pentru recreere şi cultură 4,4 % în 2006 şi pentru educaţie doar 0,8%. De aici rezultă ca nivelul de trai în România este încă scăzut mai ales în zonele rurale, pentru că ponderea cea mai mare a consumului este alocată pentru satisfacerea nevoilor primare.

Corelaţia dintre indicele dezvoltării umane şi indicele sărăciei umane Pentru aprofundarea caracterizării nivelului de trai este şi mai concludent să determinăm

şi analizăm cel mai semnificativ indicator social: indicele dezvoltării umane iar la polul opus indicele sărăciei umane.

182

Tabelul 3.2. Nivelul indicelui dezvoltării umane şi a indicelui sărăciei umane în perioada 1998-2006  1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006Indicele dezvoltării umane (IDU) 0.762 0.759 0.767 0.779 0.787 0.792 0.800 0.808 0.815Indicele sărăciei umane (ISU) 16.04 15.42 15.01 14.66 15.12 14.89 14.87 14.67 14.360

Din figura de mai jos se poate observa că din 1998-2003 România se situează în categoria ţărilor cu un nivel mediu al dezvoltării umane. În decursul ultimilor patru ani, indicele dezvoltării umane în România a înregistrat o creştere durabila ceea ce o face sa se încadreze printre ţările cu un indice al dezvoltării umane ridicat, valoare ce depăşeşte 0,800. Deşi România se clasifică printre ţările cu un indice al dezvoltării umane ridicat, datorită depăşirii valorii de 0,800 a indicelui, ţara noastră deţine încă, din păcate, ultima poziţie printre ţările UE din perspectiva dezvoltării umane.

Dinamica indice lui dezvoltării umane (IDU) în perioada 1998-2006

0,762 0,759

0,767

0,815

0,8080,800

0,792

0,7790,787

0,7300,7400,7500,7600,7700,7800,7900,8000,8100,820

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Figura 3.5.

Coeficientul de corelaţie a rangurilor Spearman este:

Valoarea coeficientului de corelaţie Spearman este de -0.6833 ceea ce indică o legătură inversă între indicele dezvoltării umane şi indicele sărăciei umane. Deci cu cât nivelul sărăciei este mai mic cu atât nivelul de dezvoltare a ţării este mai mare, ceea ce conduce la creşterea un nivel de trai a populaţiei în ţara respectivă.

Dinamica indicelui sărăciei umane (ISU) în perioada 1998-2006

15,12

14,6614,89

14,87 14,67

14,360

15,01

15,42

16,04

13,5

14

14,5

15

15,5

16

16,5

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Figura 3.6.

183

Şi reprezentarea grafică confirmă o legătură inversă între cele două variabile analizate.

Figura 3.7

La nivel teritorial zona cea mai dezvoltată din punct de vedere al indicelui dezvoltării umane este regiunea Bucureşti-Ilfov cu un indice de 0,891; regiunea Vest cu 0,811 urmată de regiunea Centru cu 0,803. Această poziţie se menţine şi în prezent. De asemenea gradul de dezvoltare umană este dat şi de înzestrarea populaţiei cu bunuri de folosinţă îndelungată. Astfel în perioada 1990-2006 numarul bunurilor de folosinţă îndelungată a crescut vertiginos astfel: dacă în 1990 erau achiziţionate 190,9 televizoare/1000 locuitori , în 2006 numărul acestora a ajuns la 491,4 tel/1000 locuitori. Astfel în 2006 bunurile cele mai achiziţionate au fost : aparatele de radio în număr de 743,8 buc./1000 loc., urmate de televizoare 491,4 buc./1000 loc., frigidere 333,7 buc./1000loc.

3.2 Modelul St. Louis revizuit utilizat în România

Ecuaţia venitului naţional este :

Unde indicatorii utilizaţi sunt: Indicele PIB real, Indicele real al masei monetare, Indicele cheltuielilor guvernamentale.

În urma estimării parametrilor a rezultat ecuaţia:

(3.1.)unde:

b - reprezintă parametrul care exprimă factorii neînregistraţi, consideraţi cu acţiune constantă, în afara celor consideraţi drept caracteristici factoriale. Influenţa factorilor neînregistraţi asupra veniturilor în perioada 1998-2007 este de 0,73128.

, - coeficienţii de regresie care arată cât se modifică caracteristica rezultativă dacă caracteristica factorială respectivă se modifică cu o unitate convenţională.

Aşadar, putem interpreta parametrii estimaţi astfel: la o creştere cu 1% a cheltuielilor guvernamentale, venitul naţional a crescut în intervalul analizat, în medie, cu 0,1796 %; respectiv la o creştere cu 1% a masei monetare medii, venitul naţional a crescut în intervalul analizat, în medie, cu 0,1226%, ceea ce confirmă rezultatele teoretice ale influenţei măsurilor de politică bugetară şi fiscală.

184

Efectele crizei economice - scenarii de evoluţie

În cazul ecuaţiei veniturilor din modelul nostru se efectuează o previziune pentru anul următor după cele 3 scenarii: optimist, ponderat şi pesimist. În cazul scenariului optimist considerăm următoarele ipoteze: cheltuielile guvernamentale vor creşte în termeni reali cu 3% şi masa monetară medie va creşte în termeni reali cu 5%. Pentru scenariul mediu considerăm următoarele ipoteze: cheltuielile guvernamentale vor creşte în termeni reali cu 1% şi masa monetară medie va creşte în termeni reali cu 3%. Pentru scenariul pesimist considerăm următoarele ipoteze: cheltuielile guvernamentale se vor diminua în termeni reali cu 3% şi masa monetară medie se va menţine constantă. Înlocuind datele de mai sus în ecuaţie, pentru fiecare scenariu în parte s-a abţinut previziunea pentru perioada 2008-2011.Astfel:

În cazul scenariului optimist ritmul de creştere economică va fi de 2,5%. În cazul scenariului moderat se obţine un ritm de creştere economică de 0,5%. În cazul scenariului pesimist s-a obţinut o scădere a creşterii economice de 2,5%.

Ecuaţia preţurilorEvoluţia nivelului preţurilor este descrisa de ecuaţia:

Unde variabilele modelului sunt: IPC, Indicele real al consumului final , dinamica deflatorului PIB.

În urma estimării parametrilor a rezultat ecuaţia:

(3.2)

Interpretarea coeficienţilor ecuaţiei de regresie indică faptul că în timp ce influenţa deflatorului asupra IPC este una aşteptată (cu o contribuţie aproape unitară) dinamica consumului a influenţat negativ variaţia preţurilor. Aceasta nu se înscrie în normele teoretice acceptate, dar în România acest fenomen s-a înregistrat pe fondul creşterii cererii de consum pe de o parte dar şi a scăderii inflaţiei în ultimii ani. Aceasta confirmă faptul că presiunea consumului pe inflaţie nu este una semnificativă, fenomenul inflaţionist fiind generat de alţi factori. În a cest context previziunile pe baza acestei ecuaţii nu sunt relevante pentru analiza noastră.

Ecuaţia ratei dobânzii

Ecuaţiei ratei dobânzii este:

unde indicatorii utilizaţi sunt: Rata dobânzii, Indicele preţurilor de consum; Masa monetară medie; Dinamica PIB.

În urma estimării parametrilor a rezultat ecuaţia:

(3.3)

185

Rata dobânzii este influenţată pozitiv de dinamica preţurilor şi negativ de dinamica PIB şi cea a masei monetare. Toate influenţele analizate sunt în conformitate cu teoria economică. Pentru economia Romaniei rata de echilibru a dabanzii este de 10,12%. Influentele factorilor analizati sunt urmatoarele: pentru fiecare procent de crestere a IPC rata dobanzii creste cu 0,1068%, pentru un procent de crestere a PIB rata dabanzii scade cu 0,5808% iar influenta cea mai mica o are evolutia masei monetare, fiecare procent de crestere a masei monetare conducand la scaderea ratei dobanzii cu 0,0159%.

Scenarii de evolutieSi in cazul ecuaţiei ratei dobânzii din modelul nostru construim o previziune pentru

anul următor după cele 3 scenarii: optimiste, medii şi pesimiste. În cazul scenariului optimist considerăm următoarele ipoteze: cheltuielile guvernamentale vor creşte în termeni reali cu 3% şi masa monetară medie va creşte în termeni reali cu 5%, iar IPC o valoare de 4,5%.Pentru scenariul mediu considerăm următoarele ipoteze: cheltuielile guvernamentale vor creşte în termeni reali cu 1% şi masa monetară medie va creşte în termeni reali cu 3% iar IPC o valoare de 5% Pentru scenariul pesimist considerăm următoarele ipoteze: cheltuielile guvernamentale se vor diminua în termeni reali cu 3% şi masa monetară medie se va menţine constantă in timp ce IPC este de 3%. Înlocuind datele de mai sus în ecuaţie, pentru fiecare scenariu în parte s-a abţinut previziunea pentru perioada 2008-2011.

Solutiile pe termen scurt indica evolutii oscilante pentru rata dobanzii. Asfel, in cazul scenariului optimist rata dabanzii ar inregistra un nivel de 8,87%, in cazul celui moderat de 10,21% in timp ce pentru scenariul pesimist aceasta va creste la 12,27%.

4. CONCLUZII

Analiza nivelului de trai este importantă deoarece întreaga activitate economică trebuie să fie subordonată unui singur deziderat şi anume acela al creării unor condiţii mai bune pentru satisfacerea nevoilor concrete ale populaţiei. Aşadar nivelul de trai poate fi analizat atât cu ajutorul indicatorilor statistici, cât şi cu ajutorul modelelor macroeconomice care reprezintă realitatea intr-un mod mai simplificat surprinyând însă elementele esenţiale ale fenomenului sau procesul analizat.Nivelul de trai in Romania a cunoscut o crestere accelerata in perioada 2000-2008, fiind insa departe de cer inregistrat in statele vechi ale Uniunii europene. Astfel, de exemplu salariul mediu abia depăşeşte 300 de euro, în ţări ca Austria sau Germania, el se situează în jur de 5.700 de euro, în Spania 3.800 de euro, iar în Italia 3.200 de euro.

Nivelul de instruire al capului gospodăriei constituie un factor semnificativ al sărăciei. Gospodăriile conduse de absolvenţi ai învăţământului primar, gimnazial sau profesional se plasează în mai mare măsură sub pragul sărăciei, riscul membrilor acestor categorii de a se situa în categoria celor săraci fiind dublu faţă de al celor din gospodăriile conduse de persoane cu studii liceale. Cel mai puţin afectaţi de sărăcie sunt membrii familiilor în care persoana de referinţă are studii superioare de lungă sau scurtă durată, aproape constant rata sărăciei la aceste gospodării fiind de circa 5-7 ori mai mică decât media pe ansamblu. Aceasta se explică prin influenţa exercitată, în principal, de veniturile obţinute de persoanele cu nivel de pregătire superior, chiar dacă în prezent o serie de distorsiuni din sistemul de salarizare estompează relaţia firească dintre venituri şi pregătirea profesională.

186

O incidenţă mai mică a sărăciei se constată în rândul populaţiei bucureştene, urmată în ordine de cea din vestul şi nord-vestul ţării. Mult mai vulnerabili pot fi consideraţi locuitorii regiunilor din estul ţării, în cazul cărora, în mod constant, rata sărăciei a fost cu până la 10 puncte procentuale mai mare decât media naţională. Rata mare a şomajului înregistrată în aceste regiuni, preponderenţa ocupării forţei de muncă în agricultură sau în industria uşoară, rata mare a natalităţii, pot fi considerate cauze ale nivelului scăzut al veniturilor populaţiei din aceste zone şi implicit al gradului mai înalt al sărăciei.

In ceea ce priveste evolutia pe termen scurt a economiei si a nivelului de trai in Romania, conform scenariilor de evoluti conturate pe baza modelului St. Louis revizuit inscenariul pesimist (care este cel mai probabil in contextul actual) PIB-ul va inregistra o scadere cu 2,5%, rata dobanzii (reala) se va situa la un nivel mediu de 12,27% iar nivelul de trai va inregistra pentru prima data dupa anul 2000 o scadere (estimata la 5-6% la nivelul puterii de cumparare).

REFERINTE

1. Andersen Leonall C.; Carlson Keith M. „International Economic Review ” St. Louis Model Revisited , Vol. 15, No. 2. (Jun., 1974), pp. 305-327.

2. Andrei Tudorel, „ Statistică şi econometrie”, Editura Economică, Bucureşti 20033. Anghelache Constantin, Mitruţ Constantin, Isaic-Maniu Alexandru, Voineagu Vergil, „Sistemul conturilor

naţionale”, Editura Economică, Bucureşti 20054. Ioan Mărgineanu, „Diagnoza calităţii vieţii, anchete 1990-2005”, coordonator program ICCV ;5. Leser C. E. V., „ Econometrica ” The Role of Macroeconomic Models in Short-Term Forecasting, Vol.

34, No. 4. (Oct., 1966), pp. 862-872.6. Ploeg F. Van Der, „International Economic Review ” Optimal Government Policy in a Small Open

Economy with Rational Expections and Uncertain Election Outcomes ,Vol. 28, No. 2. (Jun., 1987), pp. 469-491.

7. Roman Mihai Daniel, Ţigănescu Ioan Eugen, „Macroeconomie-o abordare cantitativă”, Editura Economică, Bucureşti 2005

8. *** Anuarul statistic al României 1990-2007 INS9. *** Rapoarte anuale, lunare 1998-2008 BNR10. *** Raportul naţional al dezvoltării umane România, 200711. www.insse.ro 12. www.eurostat.ro

187