Download - Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 1/46
UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” DIN IAŞI
FACULTATEA DE DREPT
ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE
Suport de curs pentru studenţii anului II
Lect. univ. drd. Roxana Alina Petraru
1
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 2/46
Cuprins
UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” DIN IAŞI ............................................................1FACULTATEA DE DREPT ............................................................................................... 1ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE ................................................................................1Suport de curs pentru studenţii anului II ..............................................................................1Lect. univ. drd. Roxana Alina Petraru ................................................................................. 1Cuprins .................................................................................................................................2Capitolul 1 ............................................................................................................................3Introducere în studiul organizaţiilor internaţionale ..............................................................3
Definirea principalelor concepte ...................................................................................... 3Structura organizaţiilor internaţionale ............................................................................. 6Clasificări .........................................................................................................................7Bibliografie: .................................................................................................................. 10
Întrebări: .........................................................................................................................10Capitolul 2 ..........................................................................................................................11Organizaţia Naţiunilor Unite (United Nations) ..................................................................11
Bibliografie: .................................................................................................................. 15Întrebări/Teme de referat: ..............................................................................................15
Capitlul III Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) .................................... 16Conducerea politică a alianţei ........................................................................................ 18Conducerea militară a alianţei .......................................................................................19Conceptul strategic .........................................................................................................20Scopul şi sarcinile alianţei ............................................................................................. 22Abordarea securităţii pentru secolul al XXI-lea ...........................................................23
Principalele direcţii de acţiune ale NATO ..................................................................... 23Bibliografie: .................................................................................................................. 24
Întrebări/Teme de referat: ..................................................................................................24Capitolul IV .......................................................................................................................25Consiliul EUROPEI ........................................................................................................... 25
Structura Consiliului Europei ........................................................................................ 25Bibliografie: ................................................................................................................... 27Întrebări/Teme de referat: ..............................................................................................28
Capitolul V .........................................................................................................................29OSCE (The Organization for Security and Co-operation in Europe) ................................ 29
Bibliografie .................................................................................................................... 33
Întrebări/Teme de referat: ..............................................................................................33Capitolul VI .......................................................................................................................35Uniunea Europeană ............................................................................................................35
Scurt istoric al Uniunii Europene ...................................................................................35Întrebări/Teme de referat ............................................................................................... 44
2
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 3/46
Capitolul 1
Introducere în studiul organizaţiilor internaţionale
Definirea principalelor concepte
Organizaţiile internaţionale sunt subiectele derivate ale dreptului
international, titulare de drepturi si obligatii in conformitate cu normele
internationale, instituite de state prin acorduri incheiate intre ele. Organizaţia
internaţională este o asociaţie de state, stabilită prin şi bazată pe un tratat, care urmăreşte
scopuri comune şi care are organe speciale proprii, îndeplinind funcţii particulare în
interiorul organizaţei.
Organizaţiile internaţionale1 reprezintă un ansamblu structurat de participanţi,
constituit pe baza unui acord, având o funcţionare continuă în vederea atingerii unor
obiective comune, prin coordonarea resurselor şi acţiunilor. Din definiţia dată se pot
deduce elementele principale ale unei organizaţii2:
♦ În primul rând, organizaţia este un cadru organizat ce reuneşte mai mulţi
participanţi, care pot fi state (în cazul organizaţiilor guvernamentale), asociaţii private sau
particulare (în cazul organizaţiilor neguvernamentale de tipul Amnesty International, de
exemplu).
♦ În al doilea rând, organizaţia rezultă dintr-un act de voinţă al participanţilor,
manifestat într-un acord care îmbracă forma actului constitutiv, care poartă diferite
denumiri - Statut, Pact, Cartă, Convenţie etc .
♦ Organizaţia reprezintă un mecanism de coordonare a resurselor şi acţiunilor în
vederea atingerii unor obiective.♦ Organizaţia are o materialitate distinctă de cea a membrilor care o compun: un
sediu permanent, o structură organizatorică şi o autonomie funcţională proprie.
1 Bonciu, F., Economie mondială , Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 1432 Bal, A., Dumitrescu, S., Economie mondială , Editura ASE, Bucureşti, 2006, p. 167
3
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 4/46
Organizaţiile guvernamentale sunt asociaţii de state, constituite printr-un tratat,
dotate cu un statut şi organe proprii, având o personalitate juridică distinctă de cea a
statelor care le compun. Există şi un drept al organizaţiilor internaţionale format din
normele cuprinse în actele lor constitutive, din cele cuprinse în tratatele încheiate de
statele membre, din normele proprii incluse în rezoluţiile emise de organele organizaţiei
şi din norme cutumiare .
O organizaţie internaţională este o „asociaţie”, care poate fi statală (reunind mai
multe state) sau nestatală (reunind persoane fizice sau juridice cu naţionalităţi diferite).
Prima categorie poartă numele de organizaţii internaţionale inteerguvernamentale, iar
cealaltă de organizaţii internaţionale neguvernamentale.
Organizaţiilor internaţionale li se recunoaşte calitatea de subiect de drept
internaţional, dar aceasta nu este comparabilă cu aceea recunoscută statelor (ele nu posedă nici supremaţie teritorială), având personalitate limitată, necesară îndeplinirii
mandatului încredinţat prin voinţa statului.
Membrii organizaţiilor internaţionale se pot clasifica în două categorii: cei
originali şi cei admişi.
Cel mai adesea, organizaţiile adoptă hotărâri cu drept de recomandare, care nu
creează obligaţii directe din partea statelor. Unele din ele pot adopta şi hotărâri cu
caracter obligatoriu, recurgându-se şi la o serie de sancţiuni pentru nerespectatreaacestora. Pe de altă parte, dispoziţiile conţinute în reglementările interioare ale
organizaţiilor (adoptate în virtutea dreptului lor de a se autoorganiza) au forţă obligatorie
pentru statele membre, valoarea lor juridică fiind recunoscută de Curtea Internaţională de
Justiţie.
Congresele şi conferinţele internaţionale sunt reuniuni de delegaţi ai diferitelor
state, convocate în scopul examinării unor probleme de interes comun, reuniuni la care
sunt puse faţă în faţă poziţiile diplomatice ale statelor participante şi unde se organizează
discuţiile necesare în vederea ajungerii la o înţelegere prin care să se realizeze cooperarea
internaţională.
4
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 5/46
Statul este un subiect de drept internaţional care posedă următoarele
caracteristici: populaţie, un teritoriu, un guvern, capacitatea de a intra în relaţii cu alte
state3.
1. Caracteristicile organizaţiilor internaţionale
a. sunt fondate de către state şi funcţionează prin voinţa acestora. Organizaţiile
internaţionale sunt subiecte de drept internaţional, aceasta însemnând că au o
personalitate juridică (internă şi internaţională) distinctă de cea a statelor
membre. Statele sunt considerate subiecte primare de drept internaţional, cu
capacitate deplină, în timp ce organizaţiile internaţionale sunt subiecte derivate,
întrucât sunt create de către state iar capacitatea lor este limitată prin actul
constitutiv, la obiectul şi scopul pentru care au fost înfiinţate. b. actul constitutiv al organizaţiei trebuie să reflecte acordul de voinţă al statelor
membre fondatoare. De regulă, acest acord îmbracă forma unui tratat care în
majoritatea cazurilor este un tratat multilateral. Tratatul de constituire conţine
angajamente mutuale şi impune statelor o anumită cooperare în cadrul
organizaţiei şi cu organizaţia însăşi. Prin tratatele constitutive se creează drepturi
şi obligaţii reciproce, opozabile tuturor membrilor.
c. asocierea statelor în organizaţii internaţionale presupune urmărirea unor obiectiveşi scopuri comune.
d. organizaţia internaţională trebuie să aibă o structură instituţională proprie. Ea
trebuie să dispună de un număr de organe, cu funcţionare periodică sau
permanentă, prin intermediul cărora să îşi poată desfăşura activitatea, conform
statutului.
e. asocierea dintre statele membre trebuie să se stabilească şi să se desfăşoare în
baza normelor de drept internaţional.
3 Tratatul de la Montevideo, din 1933, încheiat între SUA şi statele latino – americane cu privire ladrepturile şi obligaţiile statelor
5
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 6/46
Structura organizaţiilor internaţionale
Schema obişnuită a sistemului de organe al acestor organizaţii cuprinde:
a) Un organ plenar sau o adunare plenară, ca organ suprem al organizaţiei, în caresunt reprezentate toate statele membre, prin delegaţi ai parlamentelor naţionale.
b) Un organ cu compunere restrânsă, ca entitate executivă, format din reprezentanţi ai
guvernelor naţionale
c) Un secretariat având sarcini executorii şi administrative.
Actul constitutiv al unei organizaţii reprezintă un tratat multilateral la elaborarea
căruia participă toate statele fondatoare ale organizaţiei. Regimul său juridic este supus
regulilor prevăzute în Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor (1969), Convenţia
privind dreptul tratatelor încheiate între state şi organizaţii internaţionale sau între
organizaţii internaţionale (1986). Orice tratat şi, implicit, orice act constitutiv al unei
organizaţii conţine o structură tripartită:
a. Preambul – este partea introductivă a tratatului, în care sunt menţionate statele
părţi la tratat, considerentele pentru care a fost încheiat tratatul, principiile de bază
ale organizaţiei, scopul pentru care a fost înfiinţată.
b. Dispozitivul – reprezintă conţinutul efectiv al tratatului, redactat pe articole, ce
conţin obiectivele concrete ale organizaţiei şi mijloacele prin care acestea se vor
realiza, angajamentele asumate de statele membre, structura organizatorică,
atribuţiile organelor principale, modul lor de funcţionare, procesul decizional,
modalităţi de soluţionare a diferendelor, posibilitatea aplicării de sancţiuni în
cazul nerespectării angajamentelor, organismele abilitate să controleze aplicarea
tratatului.
c. Clauze finale, în care se prevăd data sau modalităţile de intrare în vigoare a
tratatului, posibilitatea de aderare a altor state la tratat, posibilitatea de denunţare atratatului şi de ieşire din organizaţie, aplicarea geografică a tratatului, data, locul
semnării tratatului, limbile în care a fost adoptat, etc.
d. Semnăturile
6
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 7/46
Clasificări
A. Temporare
a. Prima generaţie (sec.XIX) include formele incipiente de organizaţii apărute încontextul expansiunii unor sectoare ale vieţii economice, al progresului ştiinţific
şi tehnic, şi al dezvoltării comerţului şi telecomunicaţiilor, ce au determinat
impulsionarea şi diversificarea cooperării dintre state în cadrul relaţiilor
internaţionale. Exemple: Uniunea Telegrafiei Internaţionale (1865), Uniunea
Internaţională a Poştelor (1878) - devenite ulterior instituţii specializate ale
O.N.U.- , sau comisiile create de către state pentru a reglementa un regim
internaţional pentru folosirea fluviilor (de exemplu, Comisia pentru navigaţia pe
Rin -1815 – sau pe Dunăre - 1856).
b. A doua generaţie de organizaţii internaţionale este reprezentată de cele create în
perioada interbelică: Societatea Naţiunilor, Organizaţia Internaţională a Muncii.
Societatea Naţiunilor a fost prima organizaţie cu caracter general şi permanent.
Instituită în anul 1919, prin Pactul adoptat la Conferinţa de pace de la Versailles,
ea a avut ca scop promovarea cooperării, realizarea păcii şi securităţii prin
rezolvarea pe cale paşnică a diferendelor, reducerea armamentelor, dezvoltarea
unor relaţii juste între naţiuni, respectarea dreptului internaţional, menţinerea
justiţiei. Contradicţiile din perioada premergătoare celui de–al doilea război
mondial, aplicarea discreţionară a regimului internaţional stabilit, în defavoarea
statelor mici, au dus la încetarea activităţii organizaţiei, desfiinţată expres în anul
1946. In aceeaşi epocă au fost create Organizaţia Internaţională a Muncii,
Comisia Internaţională de Navigaţie Aeriană (devenite ulterior instituţii
specializate ale O.N.U.).
c. A treia generaţie de organizaţii s-a instituit după cel de–al doilea război mondialo dată cu crearea Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin Carta adoptată în anul 1945,
la San Francisco. In anii următori apar noi organizaţii, la nivel universal sau
regional, cu activităţi şi funcţii diverse: alte instituţii specializate ale ONU,
Uniunea Europei Occidentale, Consiliul Europei, iar mai târziu, Organizaţia
Statelor Americane, Organizaţia Unităţii Africane etc
7
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 8/46
B. După alte criterii
a. După compoziţia lor: organizaţii universale - deschise aderării tuturor statelor
comunităţii internaţionale: exemple, O.N.U. şi instituţiile sale specializate şi
organizaţii regionale – în care participarea statelor e limitată la state dintr-un
anumit spaţiu geografic: Consiliul Europei, Organizaţia Statelor Americane,
Organizaţia Unităţii Africane, Liga Arabă etc.
b. După calitatea membrilor lor: organizaţii guvernamentale, în care calitatea de
membru este deţinută de către state şi organizaţii neguvernamentale, formate
din persoane fizice, grupuri de particulari, asociaţii naţionale iar statutul
organizaţiei e determinat de dreptul naţional al statului unde îşi au sediul.c. După specificul raporturilor dintre state, în cadrul organizaţiei/instituţiei, se
disting: organizaţii de cooperare interguvernamentală (forma de cooperare
clasică), în care statele relaţionează de pe poziţii de egalitate, păstrând integritatea
suveranităţii lor naţionale (O.N.U., Consiliul Europei, O.S.C.E. etc) sau de
integrare, în care statele renunţă la o parte din competenţele suveranităţii lor în
favoarea instituţiilor comune, dotate cu puteri proprii şi ale căror decizii au
aplicare directă şi imediată în ordinea internă a statelor membre ( instituţiileUniunii Europene)
d. După întinderea activităţii lor: organizaţii generale, cu competenţă nespecializată
(ex. Consiliul Europei etc), şi organizaţii sectoriale, cu vocaţia de a facilita
cooperarea într-un sector tehnic particular (ex. instituţiile specializate ale O.N.U.)
e. După natura obiectului lor de activitate: organizaţii politice (ex. Consiliul
Europei), organizaţii economico-financiare şi politice (instituţiile Uniunii
Europene), organizaţii de securitate, cooperare, apărare( N.A.T.O, U.E.O.,
O.S.C.E.)., organizaţii ştiinţifice, tehnice (instituţii specializate ale ONU) etc
f. După posibilitatea de participare la organizaţiile internaţionale: organizaţii
internaţionale deschise şi organizaţii internaţionale închise
8
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 9/46
O clasificare a organizaţiilor internaţionale încadrează organizaţiile regionale în
categoria criteriului geografic. Astfel, aceste organizaţii s-au contituit în Europa, Africa,
Asia, America, Orientul Mijlociu.
1. În Europa funcţionează un număr impunător de organizaţii regionale, fiind
semnificative prin potenţa şi complexitatea obiectivelor următoarele:
- Consiliul Europei;
- Uniunea Europeană;
- Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa;
- Uniunea Europei Occidentale;
- Organizaţia Atlanticului de Nord.
2. Comunităţile regionale din Africa au membrii care fac parte din diferite
organizaţii, cum ar fi:- Uniunea Africană (AU);
- Grupul Ţărilor din Africa, Pacific şi Caraibe (ACP);
- Comunitatea Economică a Ţărilor din Africa de Vest (ECOWAS);
- Comunitatea Monetară şi Economică a Africii Centrale (CEMAC);
- Comunitatea de Dezvoltare Sud-Africană;
- Comunitatea Est-Africană;
- Comisia Oceanului Indian.3. Asia şi Pacific:
- Asociaţia Statelor din Asia de Sud;
- Forumul Insulelor din Pacific;
- Asociaţia Sud-Asiatică pentru Cooperare Regională.
4. America:
- Comunitatea Andină (Pactul Andin);
- CARICOM;
- MERCOSUR;
- Organizaţia Statelor Americane;
- Organizaţia Statelor Est-Caraibiene;
- Grupul de la Rio.
5. Orientul Mijlociu: Liga Statelor Arabe.
9
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 10/46
Bibliografie:
• Miga-Beşteliu, Raluca, Organizaţii internationale interguvernamantale, Ed.
C.H.Beck, Bucureşti, 2006
• Geamănu, Grigore, Dreptul internaţional contemporan, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975
• Rusu, Ioan, Organizaţii şi relaţii internaţionale, editura Lumina Lex, Bucureşti,
2002
• Anghel, Ion M., Dreptul diplomatic şi consular , Editura Lumina Lex,
Bucureşti,1996
• Ionescu, Nicolae, Organizaţii internaţionale, Editura Lumina Lex, 2000
• Popescu, Andrei, Jinga, Ion, Organizaţii europene şi euroatlantice, Lumina Lex,
2001
• Scăunaş, Stelian, Uniunea Europenă. Construcţie. Instituţii. Drept ., editura All
Beck, 2005
Întrebări:
1. Precizaţi conţinutul noţiunilor de stat , organizaţii internaţionale şi conferinţe
internaţionale
2. Care sunt principalele caracteristici ale organizaţiilor internaţionale?
3. Realizaţi o clasificare a organizaţiilor internaţionale, precizând şi criteriile avute
în vedere.
4. Care este structura organizaţiilor internaţionale?
10
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 11/46
Capitolul 2
Organizaţia Naţiunilor Unite (United Nations)4
Fondată în 1945 după Al Doilea Război Mondial, are 192 de state membre. ONU
are misiunea de a asigura pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea
internaţională şi respectarea dreptului internaţional. Sediul central al organizaţiei este
situat în New York. Carta ONU a fost semnată la 26 iunie 1945 de reprezentanţii celor 50
de ţări. ONU a început să existe oficial la 24 octombrie 1945, când Carta a fost ratificată
de China, Franţa, Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii şi de o
majoritate a celorlalţi semnatari. Ziua ONU este sărbătorită la 24 octombrie a fiecărui an.
Deşi dorinţa României de a face parte din ONU a fost exprimată oficial încă din
1946, aderarea ţării noastre a fost blocată până în 1955. La 14 decembrie 1955, Adunarea
generală a decis, prin rezoluţia nr. 995 (X), primirea României în ONU, alături de alte 15
state.
Sediul principal al ONU se află la New York (United Nations Headquarters). Alte
două sedii majore se află la Geneva (United Nations Office at Geneva), în clădirea fostei
Societăţi a Naţiunilor (Palais des Nations) şi la Viena (United Nations Office at Vienna),
în cadrul Vienna International Centre.
Carta5 prezintă drepturile şi obligaţiile statelor membre şi stabileşte organele
principale şi procedurile ONU. Obiectivele ONU, conform Cartei, sunt următoarele :• să menţină pacea şi securitatea internaţionale;
4 http://www.un.org/en/ sau http://www.onuinfo.ro/ 5 Vezi Carta ONU în biblioteca electronică. Acest act constitutiv al organizaţiei se compune din 111articole dispuse în 19 capitole, act semnat de 51 de membri.
11
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 12/46
• să dezvolte relaţiile prieteneşti între naţiuni, întemeiate pe respectarea principiului
egalităţii în drepturi a popoarelor şi dreptului lor la autodeterminare;
• să realizeze cooperarea internaţională în soluţionarea problemelor internaţionale
cu caracter economic, social, cultural sau umanitar şi în promovarea respectării
drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale;
• să fie un centru pentru armonizarea eforturilor naţiunilor în realizarea acestor
scopuri comune.
În realizarea obiectivelor de mai sus, ONU şi membrii săi trebuie să acţioneze în
conformitate cu următoarele principii:
• egalitatea suverană a tuturor statelor membre;
• îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor asumate conform Cartei;
• soluţionarea diferendele internaţionale prin mijloace paşnice;
• abţinerea de a recurge la ameninţarea cu forţa sau folosirea ei împotriva
integrităţii teritoriale ori independenţei politice a vreunui stat sau în orice alt mod
incompatibil cu scopurile ONU;
• statele membre trebuie să acorde Organizaţiei asistenţă în orice acţiune pe care
aceasta o întreprinde în conformitate cu Carta ONU şi să se abţină de a da ajutor
vreunui stat împotriva căruia ONU întreprinde o acţiune preventivă sau de
constrângere;
• nici o prevedere a Cartei nu autorizează Organizaţia să intervină în chestiuni care
aparţin esenţial competenţei interne a fiecărui stat.
Sistemul ONU este format din şase organe principale: Adunarea Generală,
Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă, Curtea
Internaţională de Justiţie, Secretariatul, precum şi agenţii specializate, programe şi
fonduri de dezvoltare.
Adunarea Generală este organul principal deliberativ al ONU cu cele maiimportante atribuţii fiind reglementată în Cartă în capitolul IV. Adunarea Generală a
ONU are următoarele atribuţii:
• face recomandări în orice chestiune care intră în cadrul Cartei sau care se referă la
puterile şi funcţiile vreunuia din organele prevăzute în Cartă;
12
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 13/46
• iniţiază studii şi face recomandări pentru promovarea cooperării politice
internaţionale, dezvoltarea şi codificarea dreptului internaţional, respectarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi colaborarea internaţională în
domeniile economic, social, cultural, educaţional şi al sănătăţii;
• face recomandări pentru menţinerea păcii în orice situaţie care ar fi de natură să
pericliteze relaţiile dintre state; cere şi analizează rapoartele Consiliului de
Securitate şi celorlalte organe ale ONU;
• adoptă bugetul Naţiunilor Unite şi contribuţia anuală a statelor membre; membrii
nepermanenţi ai Consiliului de Securitate, membrii Consiliului Economic şi social
şi acei membrii ai Consiliului de Tutelă eligibili;
• alege împreună cu Consiliul de Securitate judecătorii Curţii Internaţionale de
Justiţie;
• la recomandarea Consiliului de Securitate numeşte Secretarul general.
Adunarea generală ONU are următoarele comitete6:
• Comitetul pentru Dezarmare şi Securitate Internaţională
• Comitetul pentru Probleme Economice şi Financiare
• Comitetul Social, Umanitar şi Cultural
• Comitetul Politic Special şi de Tutelă
• Comitetul pentru Probleme Administrative şi de Buget
• Comitetul Juridic
• Comitetul General, compus din Preşedinte, cei 21 de Vicepreşedinţi ai Adunării şi
liderii celor şase comitete procedurale, la care se mai adaugă şi Comisia pentru
depline puteri.
Procedura de vot în Adunarea Generală se realizează pe de o parte, pentru
problemele importante cu votul a 2/3 din membrii votanţi şi prezenţi (art.18 pct.3 din
Cartă), iar pe de altă parte pentru alte domenii cu majoritatea simplă. Din punct de vedere
juridic aceste hotărâri sunt simple recomandări.
Consiliul de Securitate este organ principal, deliberativ restrâns al ONU căruia
Carta i-a conferit responsabilitatea principală în menţinerea păcii şi securităţii
6 Primele şase sunt comitete procedurale
13
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 14/46
internaţionale, prima sa întrunire având loc la 16 ianuarie 1946. Consiliul a fost creat
pentru a promova pacea şi securitatea internaţională. Consiliul de Securitate se compune
din 15 membri dintre care 5 sunt membri permanenţi – China, Franţa, Federaţia Rusă,
Regatul Unit şi Statele Unite ale Americii şi 10 sunt membri nepermanenţi aleşi de
Adunarea Generală, pentru mandate de 2 ani, astfel: 5 locuri pentru statele din Africa şi
Asia, 2 pentru America Latină, 1 pentru Europa de Est şi 2 pentru Europa de Vest şi
celelalte. Aşadar, menţinerea păcii trebuie asigurată de înţelegerea şi concertarea între cei
cinci membri permanenţi, în special între SUA şi Rusia.
Consiliul Economic şi Social (ECOSOC) este organul principal al ONU care are
responsabilitatea principală în promovarea cooperării internaţionale în domeniile social,
cultural şi umanitar.
Consiliul este compus din 54 de membri aleşi de Adunarea Generală pentru unmandat de 3 ani, 18 dintre ei fiind aleşi în fiecare an. Mandatele sunt alocate pe regiuni
astfel: 14 pentru Africa, 11 pentru Asia,13 pentru Europa de Vest şi altele, 10 pentru
America Latină şi Caraibe şi 6 pentru Europa de Est.
Secretariatul este ultimul organ principal al ONU, aşa cum rezultă din
prevederile art.7 din Cartă şi este alcătuit din Secretarul General şi personalul necesar
organizaţiei.
Secretariatul ONU este compus din funcţionari internaţionali care îşi desfăşoarăactivitatea fie la sediul central al organizaţiei în New York, fie la birourile regionale ale
organizaţiei.
Secretariatul are atribuţii de la administrarea operaţiunilor de menţinere a păcii
până la medierea disputelor internaţionale, pregăteşte studii asupra problemelor care fac
obiectul ONU, organizează conferinţe internaţionale sau urmăreşte măsura în care
deciziile organelor ONU sunt puse în aplicare.
Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ), organul judiciar al ONU (art.92), îşi are
sediul la Haga în Palatul Păcii, iar părţi în cauzele supuse spre soluţionare acesteia nu pot
fi decât statele. Potrivit art. 36 al Cartei, “în competenţa Curţii intră toate cauzele pe care
i le supun părţile, precum şi toate chestiunile prevăzute, în mod special, în Carta
naţiunilor Unite sau în tratatele sau convenţiile în vigoare”.
14
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 15/46
Bibliografie:
• Miga-Beşteliu, Raluca, Organizaţii internationale interguvernamantale, Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2006
• Geamănu, Grigore, Dreptul internaţional contemporan, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975
• Rusu, Ioan, Organizaţii şi relaţii internaţionale, editura Lumina Lex, Bucureşti,
2002
• Anghel, Ion M., Dreptul diplomatic şi consular , Editura Lumina Lex,
Bucureşti,1996• Ionescu, Nicolae, Organizaţii internaţionale, Editura Lumina Lex, 2000
• Popescu, Andrei, Jinga, Ion, Organizaţii europene şi euroatlantice, Lumina Lex,
2001
• Scăunaş, Stelian, Uniunea Europenă. Construcţie. Instituţii. Drept ., editura All
Beck, 2005
Întrebări/Teme de referat:
• Analizaţi scopurile şi principiile ONU, aşa cum reies din Carta ONU
• Menţionaţi care sunt principalele caracteristici ale reformei ONU începută în 1997
• Organizarea şi funcţionarea ONU
• ONU şi securitatea în perioada globalizării
• Banca mondială, instituţie specializată ONU
• FMI, instituţie specializată ONU
• Organizaţia internaţională a muncii, instituţie specializată ONU
• Organizaţia mondială a sănătăţii, instituţie specializată ONU
• Organiţaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO)
• Organizaţia mondială a proprietăţii intelectuale, instituţie specializată ONU
15
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 16/46
Capitlul III Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord(NATO)
Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord a fost înfiinţată prin Tratatul
Atlanticului de Nord din 1949, la care se face referire în mod obişnuit ca Tratatul de la
Washington.
Conducerea Alianţei se realizează printr-o structură complexă, cuprinzând
organisme civile şi militare care au rolul de a asigura coordonarea activităţilor, elaborarea planurilor de apărare colectivă, realizarea infrastructurii necesare aplicării acestora şi
încheierea acordurilor privind programele de pregătire şi exerciţii comune.
Cartierul General al NATO se găseşte la Bruxelles şi este atât sediul politic al
Alianţei, cât şi locul de dislocare permanentă a Consiliului Atlanticului de Nord. Aici se
află birourile următoarelor structuri:
• ale reprezentanţilor permanenţi şi ale delegaţiilor naţionale – fiecare stat membru
este reprezentat la Consiliul Atlanticului de Nord de un ambasador (reprezentant permanent), care este asistat de o delegaţie naţională;
• Secretariatul internaţional – personalul acestuia, provenind din statele membre ale
Alianţei, depind de Secretarul General şi se subordonează exclusiv intereselor
organizaţiei, pe toată durata mandatului (care, în general, se întinde de la trei la
patru ani);
• Secretarul General;
• reprezentanţii militari naţionali – ofiţeri superiori, reprezentanţi direcţi ai şefilor
de Stat Major; aceştia formează Comitetul Militar în sesiune permanentă;
• Preşedintele Comitetului Militar;
• Statul Major Internaţional;
• alte agenţii ale NATO.
Obiectivul principal este şi rămâne garanţia colectivă contra oricărei agresiuni
16
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 17/46
armate. De-a lungul timpului de la cei 12 membri originari, organizaţia a crescut numeric
la 19 prin aderarea Greciei şi Turciei în 1952, a Germaniei Federale în 1954, a Spaniei în
1982 şi a Cehiei, Poloniei şi Ungariei la 12 martie 1999, alături de Franţa, Belgia,
Danemarca, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia,
Canada şi SUA.
Summit-ul NATO de la Madrid, din iulie 1997, a dus procesul de extindere şi
reformă la un stadiu crucial. Astfel, şefii de stat şi de guvern au invitat Republica Cehă,
Ungaria şi Polonia să înceapă discuţiile de aderare la NATO. De asemenea, s-a aprobat
promovarea unei politici a “uşilor deschise” în ceea ce priveşte aderările viitoare. Cu
prilejul Summit-ului de la Madrid s-a semnat Carta care a stabilit principiile pentru
dezvoltarea relaţiilor NATO-Ucraina. În domeniul adaptării interne summit-ul de la
Madrid a evidenţiat progresul realizat în clădirea Identităţii Europene de Securitate şiApărare în interiorul Alianţei.
A urmat summit-ul NATO de la Washington din 1999. Cu acest prilej s-a hotărât
întărirea Programului de Parteneriat pentru Pace (PpP), dezvoltarea Identităţii de
Securitate şi Apărare Europeană (ESDI) în cadrul Alianţei. O dată cu admiterea Cehiei,
Ungariei şi Poloniei s-a hotărât iniţierea unui Plan de Acţiune pentru Aderare, care
constituie manifestarea practică a politicii “uşilor deschise” şi angajarea unui parteneriat
cu Rusia prin Actul fondator NATO-Rusia.Summit-ului istoric de la Praga a marcat aderarea României, Bulgariei, Sloveniei,
Slovaciei şi Ţărilor Baltice. Ambele extinderi, prilejuite de summitul de la Madrid (1997)
şi Praga (2002), au înlăturat definitiv divizarea artificială a Europei şi au creat un nou
spaţiu strategic de apărare şi securitate.
În prezent NATO are 26 de membri. Noii membri NATO realizează o consolidare
a centrului Europei (Slovenia, Slovacia), precum şi a flancului nordic (Ţările Baltice),
respectiv sudic (România, Bulgaria).
17
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 18/46
Conducerea politică a alianţei
Consiliul Atlanticului de Nord este cea mai înaltă autoritate politico-militară aAlianţei, care dispune de puteri politice efective, având dreptul de luare a deciziilor. Este
compus din reprezentanţii permanenţi (ambasadori) ai statelor membre, dar de două ori
pe an se întruneşte la nivel de miniştri ai afacerilor externe. Preşedintele Consiliului este
Secretarul General. Conducerea militară aliată este reprezentată de către Preşedintele
Comitetului Militar. În cadrul Consiliului, hotărârile sunt adoptate prin consens.
Secretarul General are obligaţia de a promova şi de a conduce procesul de
consultări şi de luare a deciziilor în cadrul Alianţei. Având în subordinea sa Secretariatul
internaţional şi fiind principalul purtător de cuvânt al Alianţei, Secretarul General este,
aşa cum arătam, Preşedintele Consiliului Atlanticului de Nord, dar şi al Comitetului
pentru planificarea apărării şi al Comitetului pentru planificarea nucleară (printre altele).
Departamentul pentru probleme politice se află în subordinea Secretarului
General adjunct pentru probleme politice şi cuprinde două direcţii7:
• Direcţia politică, care are drept activitate pregătirea dezbaterilor politice ale
Consiliului, redactarea de note şi rapoarte asupra problemelor politice (care sunt
supuse atenţiei Secretarului General şi Consiliului), menţinerea legăturii cudelegaţiile ţărilor membre şi cu reprezentanţii partenerilor de cooperare, precum şi
cu alte organizaţii internaţionale (guvernamentale şi neguvernamentale),
elaborarea de poziţii şi/sau propuneri comune în domeniul dezarmării şi al
controlului armamentelor;
• Direcţia economică, care are un rol consultativ în privinţa chestiunilor economice
care prezintă pentru NATO consecinţe politice sau legate de domeniul apărării.
Departamentul planificare şi politica de apărare se află în subordinea SecretaruluiGeneral adjunct pentru planificare şi politică de apărare. Şi el este alcătuit din două
direcţii:
• Direcţia pentru planificarea forţelor armate, care răspunde de politica de apărare;
7 www.nato.int
18
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 19/46
• Direcţia pentru planificare nucleară, care are ca obiectiv coordonarea elaborării
politicii de apărare în domeniul nuclear, precum şi a lucrărilor Grupului pentru
planificarea nucleară.
Conducerea militară a alianţei
Comitetul Militar este cea mai înaltă autoritate militară din cadrul Alianţei, fiind
răspunzător în faţa Consiliului Atlanticului de Nord, a Comitetului pentru planificarea
apărării şi a Grupului de planificare nucleară. Preşedinţia de onoare a Comitetului Militar
revine, pe rând, fiecărei ţări, anual, în ordinea alfabetului englez. Preşedintele prezidează
reuniunile şefilor de Stat Major şi ale Comitetului Militar în sesiune permanentă. De
asemenea, el reprezintă Comitetul la reuniunile Consiliului Atlanticului de Nord, ale
Comitetului pentru planificarea apărării şi ale Grupului pentru planificarea nucleară. Are
şi un important rol public, fiind principalul purtător de cuvânt pe probleme militare.
Comitetul Militar este ajutat în activitatea sa de Statul Major militar internaţional
integrat, alcătuit din personalul militar detaşat de state şi din personal administrativ civil.
În fruntea Statului Major se află un director cu rangul de general cu trei stele. Propunerile
pentru ocuparea funcţiei vin din partea ţărilor membre, dar numirea se face de către
Comitetul Militar. Directorul poate fi cetăţean al oricărui stat aliat, mai puţin din ţara din
care provine Preşedintele Comitetului Militar. Fiind organul executiv al Comitetului
Militar, Statul Major internaţional are ca misiune vegherea asupra executării în bune
condiţii a directivelor şi hotărârilor Comitetului Militar. În plus, trebuie să întocmească
planuri, să execute studii şi să recomande politica de urmat în probleme de natură
militară.
Forţele militare ale NATO se află sub comanda Consiliului Atlanticului de Nord
şi sunt astfel structurate încât să asigure apărarea eficientă a teritoriului statelor membreîn cazul unor ameninţări şi să-şi aducă o contribuţie sporită la gestionarea crizelor 8.
În funcţie de zona de plasare geografică, aceste forţe se află în subordinea a două
comandamente strategice:
• Comandamentul Suprem Aliat al Atlanticului;
8 idem
19
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 20/46
• Comandamentul Suprem Aliat al Europei, care, începând cu 1994, a preluat şi
responsabilităţile Comandamentului Aliat al Canalului Mânecii.
În mare, forţele aliate se împart în trei categorii:
• forţe de reacţie imediată şi rapidă – forţele de reacţie sunt acele forţe terestre,
aeriene şi navale polivalente şi extrem de mobile, menţinute la un înalt nivel de
pregătire şi disponibile în termen scurt pentru a asigura o reacţie militară în caz de
criză;
• principalele forţe de apărare – au în compunere forţe terestre, aeriene şi navale din
armata activă mobilizabilă, apte să asigure apărarea în caz de ameninţare cu forţa
sau în caz de agresiune; sunt alcătuite din unităţi multinaţionale şi naţionale cu
niveluri diferite de pregătire; cele aflate la nivelul superior de pregătire pot fi
folosite în gestionarea crizelor;
• forţele de întărire – forţele aliate trebuie astfel organizate încât potenţialul lor
militar să poată fi mărit în caz de nevoie, prin întărirea, reconstituirea forţelor sau
mobilizarea rezerviştilor; prin urmare, forţele întărite sunt menţinute la diferite
niveluri de pregătire şi de disponibilitate.
Conceptul strategic
În 1989 a început în Europa un proces de schimbare politică fundamentală, care
avea să ducă la terminarea divizării ideologice şi militare a continentului. Organizaţia
Tratatului de la Varşovia s-a dizolvat în 1990, pentru ca în anul următor însăşi Uniunea
Sovietică să sufere un proces de implozie.
Repercusiunile internaţionale ale acestor evenimente şi implicaţiile lor pentru
viitoarele aranjamente de securitate de pe continentul nostru au avut un impact profundasupra Alianţei, dându-i posibilitatea să-şi ajusteze structurile şi politicile la noile
condiţii, dar să-şi menţină funcţia de bază de a asigura securitatea statelor membre.
20
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 21/46
Transformarea structurilor şi politicilor NATO a fost iniţiată de şefii de stat şi de
guvern la reuniunile la nivel înalt de la Londra, în iulie 1990, şi întărite prin hotărârile
luate la Roma, în noiembrie 1991, şi Bruxelles, în ianuarie 1994.
Conceptul strategic adoptat la Reuniunea la vârf din 1991, de la Roma, combina o
abordare extinsă a securităţii, bazată pe dialog şi cooperare, cu menţinerea capacităţii de
apărare colectivă a NATO. El stabilea cooperarea cu noi parteneri din Europa Centrală şi
de Est şi din fosta URSS, ca parte integrantă a strategiei Alianţei.
Conceptul prevedea, de asemenea, reducerea dependenţei faţă de armele nucleare
şi introducea schimbări majore la nivelul forţelor integrate ale NATO, folosirea sporită a
forţelor multinaţionale, crearea unui Corp de Reacţie Rapidă multinaţional şi adaptarea
aranjamentelor şi procedurilor de planificare a apărării (în concordanţă cu cerinţele
privind gestionarea crizelor şi menţinerea păcii).Conceptul strategic a fost actualizat cu ocazia Summit-ului de la Washington, din
1999. Noul concept strategic formulează ca obiective generale:
• confirmarea principiilor fundamentale ale Alianţei (indivizibilitatea apărării,
apărarea colectivă, capabilitatea nucleară etc.) şi a importanţei relaţiei
transatlantice;
• reflectarea evoluţiei şi a experienţelor Alianţei din 1991 până în 1999 şi
„legitimizarea“ lor conceptuală (adaptarea internă şi externă a Alianţei, relaţiilespeciale cu Rusia si Ucraina, participarea la misiunile de menţinere a păcii etc.);
• stabilirea orientărilor strategice adecvate pentru începutul secolului al XXI-lea
(conceptul strategic trebuie să fie valabil cel puţin 15-20 de ani) şi a
instrucţiunilor corespunzătoare Forţelor Alianţei;
• întărirea capacităţii de reacţie a Alianţei cu privire la noile ameninţări şi riscuri de
securitate, inclusiv terorismul, extinderea ariei de interes strategic şi
fundamentarea conceptuală a unor noi sarcini (de securitate) şi a unor noi tipuri de
misiuni şi obiective care derivă din ele.
La sarcinile fundamentale ale organizaţiei se adaugă apărarea securităţii şi
stabilităţii membrilor săi şi, implicit, a întregii regiuni euroatlantice. Se introduce
conceptul de „equal security“ (securitate egală) pentru membrii Alianţei. Acest concept
permite aliaţilor ca, indiferent de deosebirile circumstanţiale sau de capacitatea militară,
21
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 22/46
să-şi atingă prin efort colectiv interesele naţionale de securitate legate de regiunea
euroatlantică. Astfel, sarcinile fundamentale ale Alianţei sunt: securitatea, consultarea
trans-atlantică în probleme de securitate, apărarea, gestionarea crizelor şi parteneriatul.
Documentul reafirmă caracterul defensiv al Alianţei.
Scopul şi sarcinile alianţei
Scopul esenţial al NATO stabilit prin Tratatul de la Washington din 1949 este de
a apăra libertatea şi securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice şi militare.
Realizarea acestui ţel poate fi pusă în primejdie de riscurile unor crize şi conflicte care ar
putea afecta securitatea spaţiului euroatlantic. De aceea, Alianţa nu asigură numai
apărarea membrilor săi, dar contribuie şi la pacea şi stabilitatea în regiune. Sarcinile
fundamentale de securitate ale Alianţei:
• asigurarea unui mediu de securitate euroatlantic stabil, bazat pe instituţii
democratice şi soluţionarea paşnică a diferendelor;
• transformarea organizaţiei într-un forum de consultări între aliaţi pe orice
problemă care ar afecta interesele lor vitale;
• descurajarea şi apărarea împotriva oricărei ameninţări de agresiune la adresa
oricărui stat membru NATO.
În vederea întăririi securităţii şi stabilităţii spaţiului euroatlantic, Alianţa este
pregătită să contribuie, de la caz la caz şi prin consens, la prevenirea eficientă a
conflictelor şi la angajarea activă în managementul crizelor, inclusiv prin operaţiuni de
răspuns la crize, să promoveze pe scară extinsă parteneriatul, cooperarea şi dialogul cu
alte ţări din spaţiul euroatlantic, în scopul creşterii transparenţei, încrederii reciproce şi a
capacităţii de acţiune comune cu Alianţa.
22
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 23/46
Abordarea securităţii pentru secolul al XXI-lea
Alianţa este angajată într-o abordare extinsă a securităţii, recunoscând importanţa
factorilor politic, economic, social şi de mediu, suplimentar dimensiunii indispensabile aapărării.
Ţelul colectiv al NATO este de a edifica o arhitectură de securitate europeană
pentru care contribuţiile Alianţei, la securitatea şi stabilitatea spaţiului euroatlantic, şi a
celorlalte organizaţii internaţionale sunt complementare şi se consolidează reciproc, atât
prin adâncirea relaţiilor între ţările euroatlantice, cât şi prin gestionarea crizelor.
Alianţa încearcă să întărească securitatea şi stabilitatea euroatlantică prin:
• păstrarea legăturii transatlantice;
• menţinerea unor capabilităţi militare eficace şi suficiente pentru descurajare şi
apărare, pentru îndeplinirea întregului spectru de misiuni ale NATO;
• dezvoltarea Identităţii Europene de Securitate şi Apărare în cadrul Alianţei, o
capacitate completă pentru gestionarea cu succes a crizelor;
• continuarea procesului de deschidere faţă de noi membri şi urmărirea constantă a
relaţiilor de parteneriat, cooperare şi dialog cu celelalte ţări ca parte a abordării
problemelor de securitate euroatlantică prin cooperare, inclusiv în domeniul
controlului armamentelor şi dezarmării.
Principalele direcţii de acţiune ale NATO
Ataşamentul NATO faţă de legătura transatlantică este indispensabil. Alianţa este
angajată într-un parteneriat puternic şi dinamic între Europa şi America de Nord în
sprijinul valorilor şi intereselor pe care le au în comun. Securitatea Europei şi a Americii
de Nord este indivizibilă.
Menţinerea unei capabilităţi militare adecvate în vederea acţiunii colective pentru
apărarea comună rămâne punctul central al obiectivelor de securitate ale Alianţei. O
astfel de capabilitate, împreună cu solidaritatea politică, rămâne esenţa capacităţii
23
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 24/46
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 25/46
Capitolul IV
Consiliul EUROPEI9
Spre deosebire de ONU, Consiliul Europei are atribuţii în domenii ce par
diametral opuse, cum ar fi, spre exemplu cele privind promovarea şi afirmarea
democraţiei şi cele privind transplantul de organe umane. Tot spre deosebire de O.N.U.,el asigură o cooperare interstatală complexă, atât la nivel guvernamental, cât şi al
parlamentelor şi, respectiv, al colectivităţilor locale şi regionale.
Structura Consiliului Europei a) Comitetul Miniştrilor
Comitetul Miniştrilor este principala instanţă de decizie. Fiecare stat membru este
reprezentat în Comitet de ministrul de externe sau de reprezentantul permanent al
guvernului (delegaţii miniştrilor). Comitetul studiază urmările care se dau recomandărilor Adunării parlamentare şi Congresului puterilor locale şi regionale ale Europei, ale
propunerilor diverselor comitete interguvernamentale şi ale conferinţelor miniştrilor
specializaţi. Adoptă programul de activităţi şi bugetul Consiliului Europei.
Discuţiile în cadrul Comitetului Miniştrilor privesc toate subiectele politice de
interes comun, cu excepţia problemelor de apărare: aspectele politice ale integrării
europene, dezvoltarea cooperării, apărarea instituţiilor democratice şi protecţia drepturilor
omului, altfel spus toate problemele care necesită identificarea unor soluţii de nivel
european.
Miniştrii exercită preşedinţia Comitetului pe rând, pe o durată de şase luni.
Schimbările de preşedinţie se efectuează în mod tradiţional în mai şi în noiembrie.
Miniştrii de externe ai statelor membre se reunesc cel puţin de două ori pe an pentru a
9 http://www.coe.int/
25
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 26/46
trage concluzii asupra cooperării europene şi actualităţii politice, şi pentru a impulsiona
politica necesară activităţilor Organizaţiei.
Deciziile Comitetului Miniştrilor sunt transmise guvernelor sub formă de
recomandări sau fac obiectul unor convenţii şi acorduri europene obligatorii din punct de
vedere juridic pentru statele care le-au ratificat. Comitetul Miniştrilor adoptă de asemenea
declaraţii sau rezoluţii privind probleme politice de actualitate.
În caz de încălcare gravă a obligaţiilor sale statutare, Comitetul Miniştrilor poate
suspenda dreptul de reprezentare al unui stat membru, să-l invite să se retragă, şi chiar să
decidă că acesta a încetat să aibă calitatea de membru al Organizaţiei.
Comitetul Miniştrilor veghează, de asemenea, la punerea în practică efectivă a
convenţiilor şi acordurilor încheiate între statele membre. Această responsabilitate
priveşte în special convenţiile esenţiale cum sunt cele ce privesc drepturile omului,(Convenţia europeană a Drepturilor Omului, Carta socială europeană, Convenţia
europeană pentru prevenirea torturii, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor
naţionale) şi care au prevăzut existenţa unor mecanisme de control.
b) Adunarea parlamentară
Adunarea parlamentară a Consiliului Europei a fost prima adunare europeană
creată în istoria continentului nostru. Constituită din delegaţiile a 40 de parlamente
naţionale, ea rămâne una dintre cele mai importante adunări europene.Adunarea abordează subiecte de actualitate şi teme cu caracter prospectiv care au
legătură îndeosebi cu problemele societăţii şi chestiunile de politică internaţională.
Deliberările sale joacă un rol important în orientarea activităţilor Comitetului Miniştrilor.
În plus, ele se repercutează prin intermediul parlamentarilor pe lângă parlamentele
naţionale şi exercită astfel o influenţă asupra guvernelor naţionale.
Textele adoptate de Adunare oferă orientări Comitetului Miniştrilor, guvernelor,
parlamentelor şi partidelor politice naţionale. În genere, Adunarea se reuneşte de patru ori
pe an, la Strasbourg, oraş desemnat în acest sens în mod simbolic ca reprezentând
"reconcilierea postbelică între popoare şi naţiuni", cunoscut fiind faptul că se află situat la
zona de frontieră a Franţei cu Germania, în regiunea Alsacia, teritoriu disputat de-a
lungul secolelor de cele două state.
c) Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale ale Europei
26
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 27/46
Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale ale Europei este compus din
reprezentanţi ai tuturor statelor membre şi care formează Camera autorităţilor locale şi,
respectiv, Camera regiunilor. El îşi desfăşoară lucrările într-o singură sesiune plenară
anuală la Strasbourg. Raţiunea constituirii sale a fost de a consolida, în acest mod,
structurile democratice de bază, îndeosebi în noile democraţii.
d) Secretariatul general
Secretariatul general este alcătuit din circa 1300 de funcţionari europeni şi are
menirea de a asista tehnic toate organele şi organismele ce se reunesc sub egida
Consiliului Europei.
Bibliografie:
• Miga-Beşteliu, Raluca, Organizaţii internationale interguvernamantale, Ed.
C.H.Beck, Bucureşti, 2006
• Geamănu, Grigore, Dreptul internaţional contemporan, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975
• Rusu, Ioan, Organizaţii şi relaţii internaţionale, editura Lumina Lex, Bucureşti,
2002
• Anghel, Ion M., Dreptul diplomatic şi consular , Editura Lumina Lex,
Bucureşti,1996
• Ionescu, Nicolae, Organizaţii internaţionale, Editura Lumina Lex, 2000
• Popescu, Andrei, Jinga, Ion, Organizaţii europene şi euroatlantice, Lumina Lex,
2001
• Scăunaş, Stelian, Uniunea Europenă. Construcţie. Instituţii. Drept ., editura All
Beck, 2005
• Humă, Ioan, Drept comunitar. Partea generală , editura Didactică şi Pedagogică,
2007
• Manolache, Octavian, Drept comunitar. Instituţii comunitare, All Beck, 1999
27
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 28/46
Întrebări/Teme de referat:• Structurile principale ale Consiliului Europei
•
Atribuţiile Consiliului Europei
28
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 29/46
Capitolul V
OSCE (The Organization for Security and Co-operation
in Europe)
10
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa11 (OSCE) a apărut în anul
1973, iniţial sub numele de Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa.
Cunoscută ulterior drept "procesul de la Helsinki", CSCE a constituit un forum de dialog
şi negocieri multilaterale între Est şi Vest.
Istoria CSCE se împarte în două perioade:
- Între anii 1975-1990 (semnarea Actului Final de la Helsinki şi, respectiv, a
Cartei de la Paris pentru o nouă Europă), în care CSCE a funcţionat ca un proces de
conferinţe şi reuniuni periodice.
- Evoluţiile pe planul securităţii europene apărute în anii ‘90 au impus
schimbări fundamentale atât în ceea ce priveşte structura şi caracterul instituţional al
procesului început la Helsinki, cât şi rolul acestuia. Conferinţa la nivel înalt de la
Budapesta, 1994, a hotărât adoptarea denumirii de Organizaţie pentru Securitate şi
Cooperare în Europa (OSCE).Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (O.S.C.E.), forumul în care
se regăsesc toate ţările Europei, alături de Canada şi Statele Unite, reprezintă un element
cheie al arhitecturii europene de securitate.
La 3 iulie 1973 s-au deschis lucrările Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în
Europa, cu participarea a 35 de state europene (fără Albania, dar cu SUA şi Canada). La
început a fost un proces de consultare politică, un forum multilateral de dialog şi
negociere, fără structuri permanente, care încercă să organizeze destinderea pe continent.
Statele membre au semnat la 30 iulie 1975 în capitala Finlandei, "Actul final de la
Helsinki", document prin care sunt stabilite: principii fundamentale, destinate să stea la
baza relaţiilor, dintre state; măsuri de creştere a încrederii în domeniul militar; hotărârea
10 http://www.osce.org/11 Popescu, A., Jinga, I., Organizaţii europene şi euroaltantice, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p.156
29
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 30/46
statelor membre de a continua examinarea şi elaborarea unei metode general acceptabile
pentru reglementarea paşnică a disputelor; măsuri în privinţa respectării drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale; o bază de cooperare în domeniul economic,
cultural, al ştiinţei şi al tehnologiei.
Conform Actului final de la Helsinki, s-a hotarât continuarea şi aprofundarea
procesului CSCE. În acest scop, a funcţionat până în 1990 sub forma unor reuniuni şi
conferinţe, stabilind o serie de norme şi angajamente şi analizând periodic felul cum sunt
implementate acestea: Belgrad (‘77-’78), Madrid (‘80-’83), Viena (‘86-’89). Dupa 1990
CSCE este forumul în care se stabilesc primele negocieri în materie de securitate
europeană.
La întâlnirea la vârf de la Paris, din noiembrie 1990, se adoptă „Carta pentru o
noua Europa", care marchează sfârşitul formal al razboiului rece şi începutulinstituţionalizării CSCE12. Tot acum, statele membre în cele doua alianţe militare
semnează "Tratatul asupra forţelor armate convenţionale in Europa" (CFE) care limitează
forţele convenţionale în Europa, de la Atlantic la Urali.
Şefii de stat şi de guvern din ţările participante la CSCE au adoptat la finalul
reuniunii de analiză din iulie 1992 la Helsinki, Declaraţia intitulata "Provocările
schimbării". Documentul precizeaza că CSCE este un acord regional în spiritul cap.8 al
Cartei ONU şi reflectă acordul la care se ajunsese asupra întăririi instituţiilor CSCE,asupra elaborării unei structuri de alarmare rapidă, de prevenire a conflictelor şi de
gestionare a crizelor (cuprinzând misiuni de anchetă şi misiuni de raportori). Cu acelaşi
prilej se hotărăşte crearea, la Viena, a unui forum CSCE pentru cooperarea în domeniul
securităţii, Forum care, în noiembrie 1993, a adoptat 4 documente importante privind
măsurile de stabilizare a situaţiilor de criză localizate, principiile pe care să se bazeze
transferurile de arme convenţionale, planificarea apărării, precum şi contactele şi
cooperarea pe plan militar.
La finalul conferinţei de analiză a CSCE din 1994 de la Budapesta este adoptat
documentul intitulat "Spre un parteneriat real într-o era noua" care cuprinde: schimbarea
de nume a CSCE, devenită de la 1 ianuarie 1995, Organizatia pentru Securitate şi12 Carta nu are caracterul unui act cu valoare constituţională, ci reprezintă un program de perspectivă înconstruirea Europei pe doi piloni principali: revenirea la valorile democraţiei occidentale şi dezvoltareainstituţională. Transformarea CSCE în OSCE, care a avut loc în 1994, a determinat şi importante mutaţiicalitative.
30
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 31/46
Cooperare în Europa (OSCE); continuarea dezvoltării mijloacelor CSCE în materie de
prevenire a conflictelor şi de gestionare a crizelor; un cod de conduită asupra aspectelor
politico-militare ale securităţii.
Summitul de la Lisabona din 1996, prin documentul "Un model de securitate
comun şi cuprinzător pentru Europa sec. XXI" prezintă provocarile la adresa securităţii
statelor membre şi posibilităţile de cooperare pentru preintâmpinarea lor.
La Istambul, în ianuarie 1999 au fost adoptate "Carta pentru securitatea europeană" şi
alte documente referitoare la măsurile de încredere şi securitate, precum şi la reducerea
forţelor armate convenţionale in Europa.
Astazi OSCE este o organizaţie paneuropeană de securitate, care în rândul celor
55 de state membre (54 + Iugoslavia suspendată în 1992) include toate statele europene,
SUA, Canada şi fostele republici sovietice din Asia Centrala. Este concepută pentru a
servi drept instrument de primă instanţă pentru avertizarea din timp şi prevenirea
conflictelor, gestionarea conflictelor şi reconstrucţia post-conflict în Europa13. Regulile
de bază sunt egalitatea membrilor şi consensul în adoptarea deciziilor.
OSCE este structurată astfel:
• Consiliul Permanent, alcătuit din reprezentanţii statelor membre ale organizaţiei;
se reuneşte săptămânal la Viena, pentru a dezbate şi lua decizii în toate domeniile
aferente OSCE;
• Consiliul Superior; dezbate periodic aspectele de natură politică;
• Consiliul Ministerial, reunirea miniştrilor de externe;
• Preşedintele în exercitiu al OSCE, respectiv ministrul de externe al ţării
desemnate, asistat de precedentul şi urmatorul; deţine întreaga responsabilitate a
activităţii executive a organizaţiei;
• Secretarul general al OSCE actioneaza in calitate de reprezentant al presedintelui
in exercitiu, pe care il sprijina in toate activitatile destinate sa duca la indeplinireaobiectivelor OSCE. Secretariatul mai include: Centrul de Prevenire a Conflictelor,
Departamentul de Administratie si Operatiuni si Coordonatorul activitatilor OSCE
in domeniul economic si cel al mediului.
13 Nicolae Paun, Istoria constructiei europene, Editura Fundatia pentru Studii Europene, 1999, p.53
31
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 32/46
• Biroul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului; joaca un rol important
in monitorizarea alegerilor si dezvoltarea de institutii nationale electorale sau de
aparare a drepturilor mentionate.
• Inaltul Comisar pentru Minoritatile Nationale (functie ocupata acum de olandezul
Max van der Stoel); are un rol important in semnalarea din timp si prevenirea
conflictelor, prin recomandari si rapoarte incurajeaza mentinerea unei politici a
nonconfruntarii.
• Reprezentantul OSCE pentru Libertatea Media; urmareste indeaproape
evenimentele din aceasta sfera de activitate si reactioneaza promt fata de orice
incarcare a principiilor organizatiei si angajamentelor statelor participante, in ce
priveste libertatea de opinie si cea a presei.
• Adunarea Parlamentara; alcatuita din 300 de reprezentanti ai tuturor tarilor membre; isi desfasoara sesiunea anuala in luna iulie; dezbate teme de larg interes
si adopta rezolutii si recomandari specifice profilului OSCE.
• Curtea de Conciliere si Arbitraj prin care statele semnatare ale Conventiei pot
supune atentiei o problema in divergenta, urmând ca aceasta sa fie reglementata
de Tribunalul de Arbitraj sau de Comisia de Conciliere.
OSCE si-a stabilit urmatoarele prioritati:
• consolidarea valorilor comune ale statelor membre si ajutarea lor in construirea
societatii civile democratice, bazate pe suprematia legii;
• prevenirea conflictelor locale, restaurarea stabilitatii si readucerea pacii in zonele
de conflict;
• surmontarea unor deficite, ori numai presupuse, ale starii de securitate a statelor
membre si prevenirea unor noi destructurari ale acestora, prin promovarea unui
sistem regional de securitate bazat pe cooperare.
Instrumentele la dispozitia organizatiei sunt:
• misiunile de informare a raportorilor OSCE;
32
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 33/46
• misiunile sau alte activitati similare in teren, ca instrument principal pentru
prevenirea pe termen lung a conflictelor , managementul crizelor, rezolvarea
conflictelor si revenirea la normalitate;
• reprezentantii personali ai presedintelui executiv, desemnati a-l asista in
rezolvarea unor situatii survenite in diverse regiuni;
• grupurile de conducere, pentru indeplinirea unor misiuni sau sarcini concrete in
domeniul prevenirii conflictelor, managementului crizelor si rezolvarii disputelor;
• mecanismele pentru rezolvarea pasnica a conflictelor;
• actiunile de mentinere a pacii
Bibliografie
• Miga-Beşteliu, Raluca, Organizaţii internationale interguvernamantale, Ed.
C.H.Beck, Bucureşti, 2006
• Geamănu, Grigore, Dreptul internaţional contemporan, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975
• Rusu, Ioan, Organizaţii şi relaţii internaţionale, editura Lumina Lex, Bucureşti,
2002
• Anghel, Ion M., Dreptul diplomatic şi consular , Editura Lumina Lex,
Bucureşti,1996• Ionescu, Nicolae, Organizaţii internaţionale, Editura Lumina Lex, 2000
• Popescu, Andrei, Jinga, Ion, Organizaţii europene şi euroatlantice, Lumina Lex,
2001
• Scăunaş, Stelian, Uniunea Europenă. Construcţie. Instituţii. Drept ., editura All
Beck, 2005
Întrebări/Teme de referat:
• OSCE şi problema securităţii
• Organele de conducere OSCE
33
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 34/46
• România şi OSCE
34
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 35/46
Capitolul VI
Uniunea Europeană
Scurt istoric al Uniunii Europene
19 septembrie 1946- Churchill lansează un apel la reconciliere franco-germană şi la
unitatea continentului
5 iunie 1947- Planul Marshall (propune Europei ajutorul Statelor Unite, declarând
război foamei, sărăciei, disperării, haosului)
7-11 mai 1948- se defăşoară la Haga Congresul Europei care propune crearea unei
Adunări Europene Constituante
27 iunie 1947- Conferinţa de la Paris- înfiinţarea Organizaţiei Europene de
Cooperare Economică (OECE)
9 mai 1950- Planul Schumann
18 aprilie 1951- înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului- CECO
(sunt considerate incompatibile cu piaţa comună a cărbunelui şi oţelului şi vor fi abolite
următoarele taxe: 1. taxa la import şi la export, ori axele având efect echivalent şi
restricţiile cantitaive privind circulaţia produselor, 2. măsurile şi practicile discriminatorii
între producători, între cumpărători şi între consumatori, în special în privinţa preţurilor şi
condiţiilor de livrare, ori a tarifelor şi condiţiilor de transport, 3. ajutoarele acordate decătre stat ori taxele speciale impuse de către stat, în orice formă ar fi ele, 4. practicile
restrictive care tind spre împărţirea şi exploatarea pieţei.). Tratatul desemnează o Înaltă
Autoritate care să asigure realizarea obiectivelor. Sunt înfiinţate: Comitetul Special de
35
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 36/46
Miniştri, o Adunare comună şi o Curte de Justiţie. CECO a fost creat pentru o perioadă de
50 de ani şi şi-a încetat efectele în 2002.
Membrii CECO- Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda14
1955- Coferinţa de la Messina- se hotărăşte înfiinţarea unei comisii care să propnă
soluţiile integrării progresive. Urmarea- Conferinţa de la Roma.
25 martie 1957- Conferinţa de la Roma- se semnează Tratatul Comunităţii Economice
Europene (CEE) şi Tratatul Comunităţii Europene a Energei Atomice (EUROATOM)
CEE si-a stabilit ca obiectiv, "instituind o piata comuna si apropierea progresiva a
politicilor economice ale statelor membre", crearea fundamentelor "unei Uniuni din ce in
ce mai stranse intre popoarele europene". In acest scop, s-a prevazut libera circulatie a
marfurilor si protectia acestora fata de exteriorul Comunitatii prin tarife vamale comune,
libera circulatie a persoanelor si capitalului, protectia liberei concurente. De asemenea, s-a urmarit armonizarea politicilor economice ale statelor membre, stabilirea unor politici
sectoriale comune in domeniul agriculturii, transporturilor, relatiilor comerciale externe;
apoi, progresiv CEE a primit noi competente in domeniul apararii mediului inconjurator,
al politicii sociale si regionale, in domeniile educatiei, cercetarii si tehnologiei. Asadar, in
conceptia tratatului din 1957, CEE se sprijina pe doi piloni: piata comuna si apropierea
progresiva a politicilor economice.
Membrii CEE- Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg şi OlandaComunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom) dispune de un drept de
optiune asupra mineralelor, materiilor brute si materialelor fisionabile speciale produse
pe teritoriul statelor membre, precum si de posibilitatea de a exercita un control de
securitate asupra destinatiei finale a produselor, astfel incat acestea sa nu fie folosite in
scopuri militare. In acest sens, orice intreprindere care manipuleaza materiale nucleare
este obligata sa prezinte Comisiei informatii asupra activitatii desfasurate, cu exceptia
materialelor destinate nevoilor de aparare. Euratom urmareste promovarea utilizarii
energiei atomice in scopuri pasnice si dezvoltarea industriei nucleare.
Membrii EUROATOM- Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda
1965- Bruxelles- Tratatul pentru instituira unei Comisii unice şi a unui
Consiliu unic (reunirea instituţiilor comunitare)
14 BENELUX- uniune economică compusă din Belgia, Olanda şi Luxemburg
36
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 37/46
Celor şase state fondatoare s-au alăturat: Marea Britanie, Irlanda şi
Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Austria, Finlanda şi
Suedia (1995), Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă,
Slovacia, Slovenia, Ungaria (2004), Bulgaria şi România (2007)15.
7 februarie 1992- Tratatul de la Maastricht privind instituirea Uniunii
Europene (intră în vigoare la 1 noiembrie 1993)- semnat de Belgia, Danemarca,
Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia
şi Spania, la care au aderat apoi încă 15 state (în 1995: Austria, Finlanda şi Suedia, în
2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia,
Slovenia şi Ungaria, în 2007: Bulgaria şi România).
Conform Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeană are la bază trei piloni:
Pilonul I: Comunităţile Europene, înglobând cele trei comunităţi existente:Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice (CEEA sau Euratom) şi Comunitatea Economică Europeană (CEE), a
cărei denumire este schimbată în Comunitatea Europeană;
Pilonul II: Politica externă şi de securitate comună
Pilonul III: Cooperarea în domeniul Justiţiei şi al afacerilor interne.
Nivelurile de cooperare sunt diferite. Dacă în primul pilon, instituţiile jucau un rol
important în luarea deciziilor, în foarte multe domenii fiind luate prin majoritatecalificată, în cadrul pilonilor al doilea şi al treilea, cooperarea instaurată este de tip
interguvernamental, rolul instituţiilor UE rămânând limitat.
Documentul include un preambul, urmat de şapte titluri:
- Titlul I include prevederi comune referitoare la Comunităţi, politica externă şi
de securitate comună şi cooperarea judiciară;
- Titlul II conţine amendamente la Tratatul de instituire a Comunităţii Economice
Europene (Tratatul CEE);
- Titlul III – amendamente la Tratatul CECO;
- Titlul IV – amendamente la Tratatul CEEA;
- Titlul V introduce prevederi referitoare la politica externă şi de securitate
comună (PESC);
15 27 de membri
37
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 38/46
- Titlul VI include prevederi despre cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor
interne (JAI);
- Titlul VII conţine prevederi finale.
Prin Tratatul de la Maastricht, Comunitatea Europeană poate adopta acţiuni în
şase noi domenii: educaţie şi pregătire profesională; cultură; tineret; protecţia
consumatorilor; reţele transeuropene; politica industrială.
De asemenea, sunt extinse competenţele comunitare în domeniul social.
Protocolul social, cu toate că nu a fost semnat de către Marea Britanie, este anexat la
Tratat. Astfel, Statele Membre (cu excepţia Marii Britanii) au adoptat dispoziţii comune
privind promovarea ocupării forţei de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă,
protecţie socială, dialog social, dezvoltarea resurselor umane, combaterea excluderii pe
piaţa muncii.Tratatul de la Maastricht extinde rolul Parlamentului European. Este creată o nouă
procedură decizională: procedura de codecizie, în cadrul căreia legătura dintre
Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri este mai strânsă, iar raporturile între cele
două instituţii mai echilibrate. De asemenea, Parlamentul European are un rol în
procedura de confirmare a Comisiei Europene. Durata mandatului Comisiei Europene a
fost extinsă de la patru la cinci ani. În cadrul Consiliului de Miniştri, este extinsă
folosirea votului în majoritate calificată la majoritatea deciziilor adoptate prin procedurade codecizie şi la toate deciziile adoptate prin procedura de cooperare. Articolul 17 al
Tratatului instituind Comunitatea Europeană (fostul articol 8) stipulează că este cetăţean
al Uniunii Europene orice persoană având naţionalitatea unuia dintre Statele Membre,
conform legilor în vigoare în statul respectiv. Cetăţenia europeană nu înlocuieşte
cetăţenia naţională, ci vine în completarea acesteia, adaugând noi drepturi:
- dreptul de liberă circulaţie şi de stabilire în Statele Membre;
- dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat terţ (stat care nu este membru al Uniunii
Europene) de protecţie consulară din partea autorităţilor diplomatice ale unui alt Stat
Membru, în cazul în care statul din care provine nu are reprezentanţă diplomatică sau
consulară în statul terţ respectiv;
- dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European şi în cadrul alegerilor locale în
statul de rezidenţă;
38
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 39/46
- dreptul de petiţionare în Parlamentul European;
- dreptul de a depune, la Ombudsmanul European, o reclamaţie cu privire la funcţionarea
defectuoasă a instituţiilor comunitare.
Tratatul de la Maastricht prevede crearea Uniunii economice şi monetare în trei
etape:
- prima etapă – până la 31 decembrie 1993 – liberalizarea circulaţiei capitalurilor;
- etapa a doua – începând de la 1 ianuarie 1994 – o mai largă coordonare a politicilor
economice, în scopul de a reduce inflaţia, rata dobânzilor şi fluctuaţiile schimburilor
valutare, precum şi de a limita deficitele şi datoria publică a statelor. Aceste criterii
trebuie să asigure convergenţa economiilor statelor membre necesară trecerii la moneda
unică. Trecerea este pregătită de Institutul Monetar European.
- etapa a treia – crearea unei monede unice la 1 ianuarie 1999 şi înfiinţarea BănciiCentrale Europene.
În baza mecanismului de cooperare politică stabilit prin Actul Unic European, al
doilea pilon al Tratatului de la Maastricht instaurează o politică externă şi de securitate
comună care permite adoptarea unor acţiuni comune în politica externă. Deciziile trebuie
luate în unanimitate, iar măsurile însoţitoare prin vot în majoritate calificată.
În domeniul securităţii, Tratatul defineşte o politică al cărei obiectiv final este
apărarea comună, cu sprijinul Uniunii Europei Occidentale (UEO). Statele Membre pottotuşi continua acţiunea la nivel naţional, cu condiţia ca aceasta să nu contravină
deciziilor luate în comun. Două tipuri de acte pot fi folosite în domeniul PESC: poziţii
comune (Statele Membre sunt obligate să aplice politici naţionale conforme cu poziţia
Uniunii referitor la un anumit aspect) şi acţiuni comune (activităţi operaţionale ale
Statelor Membre).
Al treilea pilon a fost conceput pentru a facilita şi a face mai sigură libera
circulaţie a persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene. Deciziile sunt luate în unanimitate
şi fac referire la următoarele domenii:
- politica de azil;
- reguli de trecere a frontierei externe a Comunităţii şi întărirea controlului;
- imigrarea;
- combaterea traficului de droguri;
39
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 40/46
- combaterea fraudei la nivel internaţional;
- cooperarea judiciară în materie civilă;
- cooperarea judiciară în materie penală;
- cooperarea vamală;
- cooperarea poliţienească.
Trei tipuri de acte pot fi adoptate în cadrul acestui pilon: poziţii comune (poziţia
UE referitoare la anumite aspecte), acţiuni comune (instrument care decide o acţiune
coordonată) şi convenţii (de exemplu, Europol a fost înfiinţat printr-o convenţie, semnată
în 1995).
2 octombrie 1997- a fost semnat Tratatul de la Amsterdam (a intrat în vigoare la 1
mai 1999)
Tratatul a extins drepturile Parlamentului European în sensul coparticipăriiacestuia la procesul decizional. Procesul codecizional fusese deja specificat în Tratatul de
la Maastricht, aducând parlamentul la acelaşi nivel cu Consiliul de Miniştri. Prin Tratatul
de la Amsterdam dreptul parlamentului de participare la luarea deciziilor a fost extins în
toate domeniile în care Consiliul de Miniştri hotărăşte cu o majoritate calificată. Excepţie
face de la această regulă politica agrară – domeniul cel mai costisitor al UE.
Drepturile Parlamentului European au fost extinse şi în procesul de desemnare a
membrilor Comisiei Europene: Parlamentul nu numai că trebuie să fie de acord cunumirea membrilor acesteia, ci şi cu numirea preşedintelui comisiei.
11 decembrie 2000- a fost semnat Tratatul de la Nisa
Tratatul modifică Tratatul de la Amsterdam. Principalele modificări pe instituţii:
PARLAMENTUL EUROPEAN
40
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 41/46
Prin Tratatul de la Nisa a fost consolidat rolul de colegislator al Parlamentului
European, procedura de codecizie16 urmând să fie aplicată şi în domeniile: lupta
împotriva discriminărilor, coeziune economică şi socială, vize, azil, imigraţie.
Domeniile în care Parlamentul poate sesiza Curtea de Justiţie a Comunităţilor
Europene au fost, de asemenea, extinse.
Tratatul de la Nisa asigură o bază juridică partidelor politice din statele membre
prin definirea unui statut care să permită mai ales stabilirea unor reguli asupra
modalităţilor de finanţăre a acestora. A fost stabilit un număr maxim de 732 de mandate
în Parlamentul European (în loc de 626, cum prevedea Tratatul de la Amsterdam). Prin
Tratatul de la Nisa, numărul locurilor în Parlamentul European s-a redus pentru unele
state. De exemplu, Franţa are, conform Tratatului de la Nisa, 72 de locuri în Parlament, în
timp ce înainte de intrarea în vigoare a Tratatului avea 87.
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
În cadrul Consiliului Uniunii Europene sunt utilizate două proceduri de vot:
unanimitatea şi majoritatea calificată. În perspectiva viitoarei extinderi, menţinerea
unanimităţii, procedură care asigură fiecărui stat drept de veto, ar putea face să apară
obstacole în luarea deciziilor. Majoritatea calificată are la bază un sistem de ponderare a
voturilor în cadrul Consiliului Uniunii Europene, fiecărui stat fiindu-i atribuit un anumitnumăr de voturi, funcţie de populaţia sa.
COMISIA EUROPEANĂ
Conform Tratatului de la Nisa, începând din 2005, în componenţa Comisiei
Europene intră numai câte un comisar de provenienţă din fiecare stat membru. Atunci
când Uniunea va avea mai mult de 27 de state membre, numărul comisarilor va rămâne
16 Procedura de codecizie (prevăzuta de art. 251 al Tratatului instituind Comunitatea Europeana, TCE – inanexa) se aplica in acele domenii pentru care legislaţia este adoptata in comun de Parlamentul European si,respectiv, Consiliu. In vasta majoritate ca cazurilor, Consiliul decide cu majoritate calificata. Procedura afost introdusa prin Tratatul de la Maastricht si a fost modificata prin Tratatul de la Amsterdam (in sensulsimplificarii – de ex. prin introducerea posibilitatii obtinerii acordului dupa prima lectura – si al extinderiidomeniului de aplicabilitate). Se aplica mai ales in cazul urmatoarelor formate ale Consiliului:Competitivitate; Mediu; Ocuparea fortei de munca, politica sociala, sanatate si protectia consumatorului;Transporturi, telecomunicatii si energie; Educatie, tineret si cultura, precum si (partial) Agricultura si
pescuit.
41
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 42/46
acelaşi (27) şi va fi instaurat un sistem de rotaţie ale cărui reguli vor fi stabilite de către
Consiliu prin vot în unanimitate.
CURTEA DE JUSTIŢIE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE
Pentru o mai bună funcţionare a Curţii de Justiţie şi pentru scurtarea termenelor de
judecată, Tratatul de la Nisa prevede unele modificări în ceea ce priveşte competenţele
Curţii de Justiţie şi cele ale Tribunalului de Primă Instanţă. Acţiunile directe pot fi depuse
numai la Tribunalul de Primă Instanţă, care va avea competenţă şi asupra unor anumite
acţiuni pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare asupra validităţii unui act comunitar.
CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL
ŞI COMITETUL REGIUNILOR Tratatul de la Nisa prevede că fiecare stat membru are câte un reprezentant în Curtea de
Conturi, numit de Consiliu prin vot în majoritate calificată. În ceea ce priveşte Comitetul
Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor, a fost stabilit un număr maxim de 350
de membri. Conform prevederilor Tratatului, Comitetul Economic şi Social este
reprezentantul organismelor economice şi sociale din societatea civilă. Membrii
Comitetului Regiunilor trebuie să aibă un mandat electoral în colectivitatea pe care o
reprezintă.VALORI DEMOCRATICE
“Declaraţia privind viitorului Europei”, anexă a Tratatului de la Nisa, cuprinde prevederi
asupra statutului Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care nu este
incorporată în Tratat.
13 decembrie 2007- s-a semnat Tratatul de la Lisabona (a intrat în vigoare la 1
decembrie 2009)
Principalele modificari:
• Uniunea Europeană are personalitate juridică (până acum doar Comunitatea
Europeană avea);
• funcţia de preşedinte al Consiliului European este transformată într-una
permanentă de „Preşedinte al Uniunii”, cu un mandat de 2 ani şi jumătate. Drept
primul preşedinte a fost ales belgianul Herman Van Rompuy.
42
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 43/46
• este înfiinţată funcţia de ministru de externe al Uniunii, cu numele oficial de Înalt
Reprezentant al Uniunii pentru politica comună externă şi de securitate; drept
prima ministru a UE a fost aleasă Catherine Ashton, Marea Britanie.
• numărul de comisari este redus cu o treime;
• se modifica modalitatea de vot în cadrul Consiliului. Regulile stabilite în Tratatul
de la Nisa rămân însă în vigoare până în 2014
43
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 44/46
Întrebări/Teme de referat
• Analizaţi principalele etape ale construcţiei UE
• Care sunt principalele instituţii UE?
• Care sunt principalele prevederi ale Tratatului de la Maastricht?
• Care sunt principalele prevederi ale Tratatului de la Amsterdam?
• Care sunt principalele prevederi ale Tratatului de la Nisa?
• Care sunt principalele prevederi ale Tratatului de la Lisabona?
• Organizarea Parlamentului European
• Compunerea, funcţionarea şi atribuţiile Consiliului European
• Atribuţiile şi funcţionarea Comisiei Europene
• Tribunalul de primă instanţă
• Dezvoltaţi principalele idei ale planului Marshall
Bibliografie
• Miga-Beşteliu, Raluca, Organizaţii internationale interguvernamantale, Ed.
C.H.Beck, Bucureşti, 2006
• Geamănu, Grigore, Dreptul internaţional contemporan, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975
• Rusu, Ioan, Organizaţii şi relaţii internaţionale, editura Lumina Lex, Bucureşti,
2002
• Anghel, Ion M., Dreptul diplomatic şi consular , Editura Lumina Lex,
Bucureşti,1996
• Ionescu, Nicolae, Organizaţii internaţionale, Editura Lumina Lex, 2000
• Popescu, Andrei, Jinga, Ion, Organizaţii europene şi euroatlantice, Lumina Lex,
2001
44
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 45/46
• Scăunaş, Stelian, Uniunea Europenă. Construcţie. Instituţii. Drept ., editura All
Beck, 2005
• Humă, Ioan, Drept comunitar. Partea generală , editura Didactică şi Pedagogică,
2007
• Manolache, Octavian, Drept comunitar. Instituţii comunitare, All Beck, 1999
• Fontaine, Pascal, Construcţia europeană de la 1945 până în zilele noastre,
Institutul European, 1998
• Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene, Universul juridic, 2008
• Jinga, I, Popescu, A, Dicţionar de termeni comunitari, Lumina Lex, 2000
• Voicu, Marin, Uniunea Europeană înainte şi după Tratatul de la Lisabona,
Univers Juridic, 2009
• Popescu Birlan, Liliana, Construcţia Uniunii Europene, CH-Beck, 2009
• Vataman, Dan, Drept comunitar european, Universul Juridic, 2009
45
8/8/2019 Organizatii Inter Nation Ale. Suport de Curs
http://slidepdf.com/reader/full/organizatii-inter-nation-ale-suport-de-curs 46/46
Teme de referate/ discuţii organizate în cadrul grupelor de seminar
1. Liga Statelor Arabe
2. Organizaţia Uniunii Africane
3. Organizaţia Statelor Americane
4. Asociaţia Statelor din Sud-Estul Asiei
5. Organizaţia Latino-Americană de Energie
6. Pactul Andin
7. Comunitatea Est-Africană
8. Banca Asiatică pentru Dezvoltare