Download - Sistematica Criptogamelor,Biologie,an. I
REGNUL FUNGI
INCRENGĂTURA MYXOMYCOTA
INCRENGĂTURA EUMYCOTA
Curs an I Sistematica Criptogamelor
Dr. biol. Oana Danci
Introducere
fungus – ciupercă;
100.000 specii;
Sunt lipsite de pigmenţi asimilatori şi duc o
viaţă heterotrofă (saprofită sau parazită);
Morfologia talului
Talul ciupercilor – miceliu (uni sau pluricelular);
Ciuperci inferioare tal-plasmodiu, lipsit de perete celular, este format dintr-o membrană citoplasmatică, citoplasmă şi nuclei;
La ciupercile inferioare talul se numeşte gimnoplast;
Ciupercile pluricelulare au talul format din hife uni sau pluricelulare;
Hife filamentoase, septate, ramificate şi pluricelulare.
Miceliu primar – un nucleu (n);
Miceliu secundar (dicariotic) – 2 nuclei (n);
Bazidiomicetele au şi miceliu terţiar.
Structura celulei fungice
De tip eucariot;
Marea majoritate a celulelor sunt acoperite cu perete celular:
Celuloză şi glucan la Oomycetes;
Chitină şi chitosan la Zygomycotina;
Chitină şi glucan la Chytridomycetes, Ascomycotina, Basidiomycotina, Deuteromycotina;
Celula fungică nu conţine plastide;
Număr variabil de nuclei;
Număr variabil de cromozomi (12-16).
Înmulţirea ciupercilor
Vegetativ: prin porţiuni de miceliu,
înmugurire, scleroţi, chlamidospori.
Înmulţirea asexuată: prin spori care pot fi
sporangiospori (la ciupercile inferioare) şi
conidii (la ciupercile superioare);
Conidiofori
Coremia
Acervul
Picnidia
Înmulţirea sexuată
Prin: gametogamie, gametangiogamie,
somatogamie;
Rezultatul înmulţirii sexuate este formarea
sporilor sexuaţi care prezintă caractere
taxonomice importante (zigospori, ascospori,
oospori, bazidiospori).
Dezvoltarea ontogenetică
În ciclul de viată al ciupercilor există 2 faze: haplofaza (n) şi diplofaza (2n).
Prin fecundaţie se face trecerea de la faza haploidă la cea diploidă;
Prin diviziune reducţională sau meioză se face trecerea de la faza diploidă la cea haploidă;
Fecundaţia constă în 2 etape distincte: plasmogamia şi cariogamia.
Plasmogamia=fuzionarea citoplasmelor
Cariogamia=contopirea nucleilor.
La ciupercile evoluate, între faza haploidă şi cea diploidă există dicariofaza în care nucleii rămân separaţi după fuzionarea citoplasmelor.
Nutriţia
Parazite şi saprofite;
Parazite obligate;
Parazite facultative;
Saprofite obligate;
Saprofite facultative;
Simbioze fungice
Micoriza – asociaţii simbiotice între rădăcinile plantelor vasculare şi ciuperci;
Planta obţine mai uşor nutrienţi din sol prin intermediul hifelor fungice iar ciuperca beneficiază de substanţa organică sintetizată de plantă.
endomicorize: mai comune, se întâlnesc la 80% din plantele vasculare, necesită prezenţa unei ciuperci zigomicetă.
Ectomicorizele: ciuperca nu penetrează celulele plantei ci doar formează un strat pâslos din hife în jurul rădăcinii. Hifele cresc între celulele corticale ale rădăcinii şi formeză o interfată între ciupercă şi plantă.
Clasificarea ciupercilor
REGNUL FUNGI
Încrengătura Myxomycota – fără perete
celular
Încrengătura Eumycota – cu perete celular.
Increngătura Myxomycota
Clasa Myxomycetes
Cuprinde numai specii saprofite care se
dezvoltă în natură pe diferite substraturi:
lemn, frunze, sol.
Tal plasmodial, pseudoplasmodiu sau
plasmodiu de agregare (cu membrane
celulare între celulele fuzionate.
Increngătura Myxomycota
Clasa Myxomycetes
Înmulţirea: sunt organisme haplodiplobionte;
În primele etape ale dezvoltării, plasmodiul preferă locuri umede şi întunecate, apoi se deplaseză spre lumină unde se transformă în corpuri sporifere. În interiorul corpului sporifer se diferenţiază mixospori şi filamente citoplasmatice (elatere).
Totalitatea elaterelor dintr-un corp sporifer formează capiliţiul.
La suprafaţa corpului sporifer se găseşe o membrană groasă numită peridie, care poate acoperi unul sau mai mulţi sporangi fuzionaţi.
Nutriţia
Se realizează pe toată suprafaţa
plasmodiului;
Clasa Myxomycetes
Ordinul Stemonitales
Mixomicete saprofite care formeză corpuri
sporifere pedicelate, până la 20mm înălţime;
Reprezentanţi: Stemonitis fusca
Clasa Myxomycetes
Ordinul Trichales
Mixomicete care formează sporangi sesili sau
scurt pedicelaţi;
Reprezentanţi: Trichia varia
Clasa
Plasmodiophoromycetes
Cuprinde ciuperci endoparazite intracelular cu tal plasmodial;
Reprezentanţi: Spongospora subterranea (râia făinoasă a
cartofului), Plasmodiophora brassicae (hernia rădăcinilor de varză.
ÎNCRENGĂTURA EUMYCOTA
Subîncrengătura Mastigomycotina
Talul gimnoplast sau sifoloplast;
Faza diploidă este redusă la o singură celulă,
cu excepţia Oomycetelor;
Structura zoosporilor este foarte importantă
pentru clasificarea mastigomicetelor.
Subîncrengătura Mastigomycotina
Clasa Chytridiomycetes
Miceliu este reprezentat de gimnoplast sau hifă cu perete celular
alcătuit din chitină şi glucan.
Reprezentant ordinul Chytridiales: Synchytrium endobioticum (râia
neagră a cartofului)
Subîncrengătura Mastigomycotina
Clasa Oomycetes
Talul sifonoplast;
Peretele celular alcătuit din celuloză şi glucan;
Înmulţirea sexuată are loc prin fuzionarea oogonului şi anteridiei situate pe aceeşi hifă sau pe hife diferite.
Oogonul conţine una sau mai multe oosfere.
Produsul înmulţirii sexuate se numeşte oospor.
Doar gameţii oosporului şi anteridiei sunt haploizi, restul fazelor sunt diploide.
Sunt ciuperci diplobionte.
Clasa Oomycetes
Ordinul Peronosporales
Cuprinde ciuperci parazite şi saprofite;
La speciile parazite sifonoplastul se dezvoltă în spaţiile intercelulare şi sau intercalare.
Absorbţia substanţelor din ţesuturi se realizează prin haustori sau prin osmoză.
Genul Phytophora – ciuperci parazite care atacă plantele
Phytophora infestans
Clasa Oomycetes
Ordinul Peronosporales
Albugo candida – sporulaţie albă, provoacă
albumeala Brasicaceaelor.
Plasmophora viticola – mana viţei de vie;
Albugo candida
Plasmophora viticola
ÎNCRENGĂTURA EUMYCOTA
Subîncrengătura Zygomycotina
Peretele celular alcătuit din chitină şi chitosan sau din chitină şi glucan;
Înmulţirea asexuată se realizează prin aplanospori şi conidii;
Înmulţirea sexuată se realizează prin gametangiogamie.
Subîncrengătura Zygomycotina
Clasa Zygomicetes, Ordinul Mucorales
Ciuperci care se înmulţesc vegetativ prin clamidiospori iar asexuat prin aplanospori şi conidii.
Înmulţirea prin izogametangiogamie.
Unele specii sunt saprofite, altele patogene, câteva formează micorize.
Mucor mucedo – sporangiofori izolaţi prevăzuţi cu câte un sporange negru la maturitate.
Subîncrengătura Zygomycotina
Clasa Zygomicetes, Ordinul Mucorales
Rhizopus nigricans – contaminant al mediilor
de cultură în laborator, sporangiofori grupaţi
câte 2-5, specie saprofită.
ÎNCRENGĂTURA EUMYCOTA
Subîncrengătura Ascomycotina
Au miceliu primar de lungă durată şi miceliu secundar de scurtă durată;
Înmulţirea pe cale vegetativă prin: scleroţi, strome, clamidiospori, înmugurire.
Înmulţirea asexuată se produce prin conidii, care se formează pe miceliul primar sau pe hife specializate numite conidiofori.
Înmulţirea sexuată se numeşte ascogamie şi constă în fuzionarea conţinutului anteridiei cu ascogonul.
La anumite specii nu se diferenţiază gametangii, atunci are loc somatogamie.
Produsul înmulţirii sexuate este asca.
Subîncrengătura Ascomycotina
Clasa Hemyascomycetes, Ordinul Endomycetales
Ordinul Endomycetales syn Saccharomicetales
Cuprinde ciuperci cunoscute sub numele de drojdii.
Majoritatea prezintă tal de tip dermatoplast.
Înmulţirea vegetativă se realizează prin înmugurire
(blastospori) sau prin diviziune directă (Saccharomyces).
Reprezntanţi: Saccharomyces cerevisiae (drojdia de
bere), Saccharomyces ellipsoideus (drojdia de vin).
Subîncrengătura Ascomycotina
Clasa Hemyascomycetes, Ordinul Taphrinales
Formează asce unicelulare cu câte 8 ascospori;
Secretă chinone care stimuleză creşterea organelor afectate;
Taphrina pruni – determină formarea hurlupilor la fructele de prun.
Taphrina deformans – băşicarea frunzelor şi fructelor de piersic.
Subîncrengătura Ascomycotina
Clasa Hemyascomycetes, Ordinul Eurotiales
Ciclul biologic cuprinde un stadiu asexuat (anamorf) şi un stadiu sexuat (teleomorf). Stadiul asexuat este reprezentat de conidii în lanţ, dispuse pe conidiofor, iar cel sexuat de ascospori în asce.
Ascele sunt grupate în cleistoteciu.
Genul Penicillinium – mucegai verde albăsutrui.
Penicillinium notatum – penicilină
Penicillinium roqueforti – brânzeturile de tip Roquefort.
Penicillinum expansum – alterarea fructelor.
Aspergillus niger – mucegaiul de pe gemuri.
Aspergillus flavus – sporulaţie de culoare galbenă, produce alfatoxine şi acid aspergillic.
Subîncrengătura Ascomycotina
Clasa Pyrenomycetes, Ordinul Spheriales
Ciuperci parazite;
Claviceps purpurea – corn sau pinten la secară.
Denumirea provine de la forma scleroţilor care se formează pe florile infestate.
Conţin principii active cu acţiune hemostatică (ergotina) sau care provoacă contracţia muşchilor (sfacelina).
ÎNCRENGĂTURA EUMYCOTA
Subîncrengătura Basidiomycotina
Cuprinde cele mai evoluate ciuperci;
În ciclul de dezvoltare acestea prezintă miceliu primar, secundar şi terţiar.
Miceliul primar haploid este de scurtă durată.
Miceliul secundar este de lungă durată şi este septat (sept dolipor).
La cele mai evoluate ciuperci apare şi miceliul terţiar care se deosebeşte printr-o structură antomo histologică aparte.
Perete celular alcătuit din chitină şi glucan.
Inmulţirea
Vegetativă: prin fragmente de miceliu, prin strome.
Macromicetele se înmulţesc frecvent pe cale
vegetativă prin fragmente de miceliu care formează
carpozoame alcătuite din miceliu terţiar care
formeză plectenchimuri.
Înmulţirea asexuată: mai puţin frecventă, prin
conidiospori.
Înmulţirea sexuată se realizează prin somatogamie
(conjugare).
Părţile componente ale
carpozomului
Carpozoamele au forme variate: cruste, console, pălărie şi picior, tubercul, etc.
Structura cea mai complexă se întâlneşte la ciupercile din ordinul Agaricales.
Acestea au carpozomul format din pălărie (pileus) şi picior (stipes).
Unele specii au carpozomul sesil.
La unle specii piciorul este învelit parţial în volvă.
Solzii de pe pălărie şi volva provin dintr-o membrană numită văl universal.
Unele specii prezintă inel pe picior şi cortină pe marginea pălăriei. Acestea provin dintr-o membrană numită văl parţial.
Iniţial acestă membrană protejează regiunea himenială care produce bazidii cu bazidiospori.
volvă
Picior
Stipes
Inel
cortină
Pălărie
pileus
Subîncrengătura Basidiomycotina
Clasa Hymenomycetes
Ciuperci cu carpozoame de diferite forme şi
mărimi pe care se găseşte o regiune
himenială, unde se diferenţiază un strat de
celule numit himenial sau himeniu format din
bazidii cu bazidiospori şi cistide – filamente
sterile.
Bazidiile pot fi întregi – holobazidii sau
septate – fragmobazidii.
Subîncrengătura Basidiomycotina
Clasa Hymenomycetes, Fam. Stereaceas
Stereum hirsutum – carpozom crustiform, sesil, aşezat imbricat.
Frecvent pe ramurile arborilor foioşi, produce putrezirea lemnului.
Subîncrengătura Basidiomycotina
Clasa Hymenomycetes, Fam. Cantharellaceae
Cantharellus cibarius – gălbiori - carpozomul
galben, difenenţiat în pălărie şi picior;
Cantharellus cornucopioides – trâmbiţa
piticilor;
Subîncrengătura Basidiomycotina
Clasa Hymenomycetes, Fam. Polyporaceae
Ciuperci cu bazidiocarpul anual sau peren,
de consistenţă lemnosă, şi forme diferite
(evantai, consolă, copită sau pălărie).
Regiunea himenială este sub formă de tuburi,
lame sau ţepi.
Tuburile regiunii himeniale sunt sudate între
ele şi sunt stratificate sau adâncite în tramă.
Subîncrengătura Basidiomycotina
Clasa Hymenomycetes, Fam. Polyporaceae
Polyporus squamosus
Fomitopsis pinicola
Fomes fomentarius
Ganoderma lucidum
Subîncrengătura Basidiomycotina
Clasa Hymenomycetes, ord. Agaricales
Aceste ciuperci au carpozomul acoprit de un văl general:
Bazidiocarpul este cărnos şi este format din pălărie şi picior;
Regiunea himenială este sub formă de lame dispuse radiar sau sub formă de tuburi.
Unele specii prezintă regiunea himenială protejată de un văl parţial care persistă pe inel.
Clasa Hymenomycetes,
ord. Agaricales, Fam. Boletaceae
Ciuperci tericole micorizante.
Reprezentanţi: Boletus edulis, B. aestivalis,
Clasa Hymenomycetes,
ord. Agaricales, Fam. Agaricaeae
Regiunea himenială se prezintă sub formă de lame aşezate radiar.
Vălul general dispare de timpuriu iar vălul parţal se păstrează sub formă de inel.
Reprezentanţi: Agaricus campestris, Macrolepiota procera, Lepiota.
Clasa Hymenomycetes,
ord. Agaricales, Fam. Amanitaceae
Regiunea himenială sub formă de lame;
La anumite specii vălul general este persistent;
Cuprinde specii atât comestibile cât şi otrăvitoare.
Reprezentanţi: A. cesarea, A. panterina, A. phalloides
Clasa Hymenomycetes,
ord. Agaricales, Fam. Russulaceae
Reprezentanţi: Lactarius deliciosus, L.
piperatus, Russula vesca.
Clasa Hymenomycetes,
ord. Agaricales, Fam. Tricholomataceae
Marasmius oreades
Clasa Hymenomycetes,
ord. Agaricales, Fam. Auriculariales
Specii parazite pe plante şi saprofite pe lemn;
Reprezentanţi: Auricularia auricula judae
Subîncrengătura Basidiomycotina
Clasa Gasteromycetes, Ord. Lycoperdales
Reprezentanţi: Lycoperdon perlatum, L.
pyriforme
Subîncrengătura Basidiomycotina
Clasa Gasteromycetes, Ord. Phallales
Aceste ciuperci au bazidiocarpul acoperit cu o peridie groasă şi albă. La maturitate bazidiocarpul se diferenţiază în volvă, receptacul şi glebă.
Gleba conţine bazidii cu bazidiospori.
Reprezentanţi: Phallus impudicus, Mutinus caninus
Subîncrengătura Basidiomycotina
Clasa Teliomycetes, ord. Ustilaginales
Ciuperci care prezintă spori de rezistenţă
numiţi teliospori;
Înmulţirea se realizează prin stomatogamie
(conjugare).
Ustilago maydis - tăciunele comun al
porumbului.
Puccinia graminis – rugina neagră a grâului.
Subîncrengătura Deuteromycotina
Se mai numesc fungi imperfecţi
Cuprinde ciuperci superioare cu miceliul
haploid, filamentos, septat, la care nu se
cunoaşte stadiul sexuat.
Importanţa ciupercilor
Contribuie la descompunerea materiei
organice moarte;
Formează micorize care favorizează
dezvoltarea plantelor;
Sunt folosite în procesul de fermentaţie;
Utile pentru producerea de antibiotice;
Valoare culinară;
Coloranţi naturali.
Originea şi evoluţia ciupercilor
s-au desprins din alge protiste străvechi şi s-
au adaptat la o viaţă exclusiv heterotrofă.
Primele ciuperci au apărut în era paleozoică;
Demersul evolutiv s-a realizat în direcţia
zigomicete – ascomicete – bazidiomicete.
Deuteromycotina (fungii imperfecţi) au
provenit din ascomicete prin dispariţia
stadiului sexuat.