SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”

DREPTUL LA PROPRIA IMAGINE – DREPT AL PERSONALITĂŢII

St. Giorgiana ANGHEL St. Ana-Maria CÂRSTEA

Specializarea Drept, anul I Coord: Prof. univ. dr. Eugen CHELARU

Prep. univ. drd. Ramona DUMINICĂ

Originally, the right to self-image was the creation of the jurisprudence and it requires that any person is entitled to the disclosure by any means of the elements of his life and his image reproduction without consent.This right is considered as a part of the category of the personality rights.

The concept of the personality rights appeared in the German system, where there were specific personality rights regulated by the law, but there was also a general right of personality, enshrined in the jurisprudence.The personality rights are extrapatrimonial privileges private attached to the person, which express the quintessence of the human being.

I. NOŢIUNEA DE DREPTURI ALE PERSONALITĂŢIIÎn ceea ce priveşte dreptul subiectiv civil, acesta, este considerat în literatura de

specialitate a fi " posibilitatea subiectului activ, de a avea o anumită conduită şi de a-i pretinde subiectului pasiv o conduită corespunzatoare, iar în caz de nevoie, de a recurge la forţa coercitivă a statului”.1

Drepturile subiectiv civile se clasifică în funcţie de mai multe criterii, însă clasificarea ce ne interesează este realizată în funcţie de natura conţinutului lor, după care drepturile subiectiv civile se clasifică în drepturi patrimoniale şi drepturi personal nepatrimoniale.

Întrucât în lucrarea de faţă vom vorbi despre drepturile personaliţătii -dreptul la propria imagine, ne vom raporta doar la drepturile personal nepatrimoniale. Astfel dreptul subiectiv civil nepatrimonial este cel al cărui conţinut nu poate fi valorificat în bani; acesta fiind considerat un drept extrapatrimonial, pentru că, neavând valoare patrimonială nu întră în conţinutul patrimoniului.2

În literatura de specialitate se consideră că există 3 categorii de drepturi neptrimoniale, în funcţie de aspectul la care se referă: a) drepturi ce privesc existența și integritatea fizică şi morală a persoanei, ca: dreptul la viaţă, dreptul la sănătate, dreptul la onoare, dreptul la integritate fizică etc; b) drepturi ce privesc elementele(atributele) de identificare a persoanei, ca: dreptul la nume, dreptul la pseudonim, dreptul la domiciliu etc; c) drepturile ce privesc latura personal-nepatrimonială a drepturilor de creaţie intelectuală: dreptul la paternitatea operei, dreptul de a aduce opera la cunoștiința publicului etc. Ne vom raporta la drepturile ce priviesc existenţa şi integritatea persoanei fizice, întrucât acestea fac parte din categoria drepturilor puse în discuţie. În literatura noastră de drept civil au fost analizate mai ales drepturile ce privesc identificarea persoanei fizice(dreptul la nume, dreptul la prenume, pseudonim etc),iar drepturile ce privesc existenţa şi integritatea

1 Eugen Chelaru, Drept civil.Partea generala, ed 2 , Ed. C.H.Beck, București, 2007, p.4, a se vedea în acest sens și: G.Boroi, Drept civil.Partea generala.Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2008, Gheorghe Beleiu, Aurel Pop, Drept civil.Teoria generală a dreptului civil, Universitatea din București, Facultatea de Drept, București, 1980.2 Sevastian Cercel, Drepturile personalității, Revista de științe juridice, nr.4/2009, p. 42.

7

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”

persoanei fizice au fost neglijate; cu toate acestea în ultima perioadă lucrurile s-au mai schimbat.

Profesorul Gheorghe Beleiu, în lucrarea sa " Drept civil.Persoanele" publicată în 1982, includea în categoria drepturilor personal nepatrimoniale privind existenţa și integritatea persoanelor fizice următoarele drepturi: dreptul omului la viaţă, dreptul la integritate fizică, dreptul la sanătate, dreptul la demnitate, dreptul la onoare, dreptul la secretul vieţii particulare, dreptul asupra imaginii şi asupra vocii persoanei, etc.3

Termenul "personalitate”, trimite în general, la ansamblul trăsăturilor psihice ale unui individ, la "ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane şi o distinge ca individualitate". Termenul are şi alte semnificaţii şi anume: o persoană cu realizări importante şi cu aptitudini, conducător al unui stat, naţiuni, grupări sociale, care exercită o influenţă puternică asupra destinelor acetora . Totuşi pentru drept, noţiunea de drepturi ale personalităţii cuprinde acele drepturi care aparţin fiecărui individ prin faptul că este om.4

Personalitatea la care aceste drepturi trimit nu se reduce la noţiunea tehnică de personalitate juridică, ci are în vedere persoana umană în ansamblul său, în realitatea sa biologică, socială și psihologică.

În mod obişnuit, discuţiile privind drepturile personalităţii se concentrează pe două noţiuni: respect şi secret. Respectul datorându-se personalităţii umane, care este la adăpost de ingerinţe din partea terţilor, tocmai prin ocrotirea acestor drepturi ale personalităţii şi secretul protejat prin mijlocirea acestor drepturi.

Drepturile personalităţii sunt drepturi extrapatrimoniale sau nepatrimoniale5 care "se referă in principal la ocrotirea caracterelor fizice şi morale ale fiinţei umane, la individualitatea şi personalitatea acestuia". Pe langă aceste drepturi există şi unele libertăţi consacrate de dreptul civil; acestea nu sunt drepturi veritabile, ci facultăţi sau virtualităţi, întrucât nu au un obiect precis determinat. În mare parte, nefiind consacrate expres printr-o dispoziţie a legii, dar pentru că au multe caracteristici comune cu drepturile personalităţii, ele nu pot fi separate.

Libertăţile constau în a face ceea ce vrei sau în a nu face ceea ce nu vrei. Sunt considerate libertăţi civile următoarele: libertatea conştiinţei, libertatea de deplasare, libertatea de a exercita profesia pe care o alegi, libertatea de a te căsători sau a de rămâne celibatar, libertatea de a trăi într-o comunitate sau de a trăi singur, libertatea de a-ţi pregatii funeraliile.6

În masura în care libertăţile au o consacrare legală în dreptul intern7 sau internaţional considerăm că fac parte din drepturile personalităţii, cele care nu au o asemenea reglementare nu sunt drepturi veritabile ci numai principii generale de drept, a căror forţă se trage din cutumă. Aşadar atât drepturile personalităţii cât şi libertăţile sunt inerente fiinţei umane, totodată ele sunt recunoscute oricărei persoane, fără deosebiri; de asemenea sunt opozabile "erga omnes" şi sunt drepturi extrapatrimoniale destinate desăvârşirii personalităţii.8

Considerăm că drepturile personalităţii sunt"prerogative extrapatrimoniale intim ataşate persoanei, care exprimă chintesenţa fiinţei umane, fiind extrinseci acesteia".9

3

4 Ovidiu Ungureanu, Călina Jugastru, Drept civil.Persoanele, ed . 2 revăzută, Ed. Hamangiu, 2007; Eugen Chelaru, Drept civil.Persoanele, ed.2, Ed.C.H.Beck, 2008, Bucureşti5 Călina Jugastru , Reflecţii asupra noţiunii şi evoluţiei drepturilor personalităţii, p.26Ovidiu Ungureanu, Dreptul la onoare şi la demnitate, Drept privat7 Constituţia utilizează termenul de „drept”, atunci când consacră deptul la viaţă, dreptul la apărare, dreptul la informaţie etc, şi termenul de „libertate” pentru: libertatea conştiinţei, libertatea întrunirilor, libertatea de exprimare etc, astfel „vom observa că juridiceşte, dreptul este o libertate, iar libertatea este un drept”( I.Muraru, E.S.Tănăsescu , Drept constituţional şi instituţii politice, vol I, ed.a XI a, Ed.All Beck, Bucureşti, 2003 )8Eugen Chelaru , Drept civil.Persoanele, ed 2, Ed .C.H.Beck, Bucureşti, 2008, p.159 Călina Jugastru, Reflecţii asupra noţiunii şi evoluţiei drepturilor personalităţii, p.2

8

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”

Este bine de reţinut faptul că, drepturile personalităţii au fost opera doctrinei şi nu au fost puse în evidenţă decât în timp. Noţiunea de drepturi ale personalităţii a apărut în sistemul German, unde existau drepturi specifice personalităţii reglementate expres de lege, dar şi un drept general al personalităţii, consacrat de jurisprudenţă. La sfârşitul secolului al XIX lea doctrina germană a consacrat o teorie a drepturilor personalităţii pentru a remedia imposibilitatea utilizării mecanismului răspunderii civile delictuale, pentru a sancţiona atingerile aduse persoanei.10

În dreptul francez, exegeţii Codului Civil nu au adus în discuţie locul persoanelor, întrucât, tradiţional, legea franceză ignoră această realitate. Astfel, atunci când au fost aduse atingeri intimităţii individului, instanţele franceze au soluţionat litigiile prin aplicarea principiilor de drept comun. Spre exemplu: au folosit noţiunea de proprietate pentru a sancţiona atingerile aduse imaginii şi folosirii numelui altei persoane .

Cu toate acestea în 1970 un mare scandal în presă a determinat modificarea legislaţiei, fiind astfel recunoscut dreptul la viaţă privată precum şi o serie de alte drepturi.11

Codul Civil Italian din 1942 nu conţinea o reglementare generală privind drepturile personalităţii, însă consacra diferite drepturi .12

În concepţia clasică a dreptului civil român, omul este privit ca titular de drepturi şi obligaţii, fiind o abstracţiune juridică. Jurisprudenţa română utilizând principiile răspunderii civile delictuale pentru a apăra onoarea, demnitatea, integritatea fizică sau imaginea persoanei, cu menţiunea reparării prejudiciului material şi moral, portivit articolelor 998 şi 999 din Codul Civil. Astfel Curtea de Apel Bucureşti hotărăşte la 26 februarie 1885 că acel ce”smângăleşte portretele ctititorilor din o biserică e responsabil de daune atât pentru restabilirea acelor portrete cât şi pentru dauna morală suferită de ctititorul al cărui portret a fost smângălit “13

II. CARECTERELE JURIDICE ALE DREPTURILOR PERSONALITĂŢII Natura juridică a drepturilor personalităţii este cea de drepturi personal nepatrimonale,

ce atrage consecinţa că drepturile personalităţii nu pot fi considerate bunuri .Aşadar drepturile personalităţii au următoarele carcatere juridice: sunt incesibile,

netransmisibile, insesizabile, nu pot fi exercitate prin reprezentant, sunt imprescriptibile şi opozabile “erga omnes”.

Caracterul incesibil este cel care nu permite transmiterea acelor drepturi prin acte juridice cu titlu oneros sau gratuit.

Ca orice drept nepatrimonial se sting o data cu moartea titularului, aşa că nu pot fi moştenite, ceea ce le face netransmisibile. Insesiszibilitatea este o consecinţă a incesibilităţii, drepturile în discuţie neputând fi urmarite silit pentru satisfacerea creanţelor creditorului. Întrucât sunt strâns legate de persoană, aceste drepturi nu pot fi exercitate decât în mod direct şi nu prin reprezentant. Ele nu se vor stinge chiar dacă titularul nu le-a exercitat o perioadă îndelungată şi nici nu vor putea fi dobândite de alte persoane.

Deoarece fac parte din categoria drepturilor absolute, drepturile personalităţii, sunt

10 Codul civil cuprinde dispoziţii cu valoare de principiu, potrivit cărora cel care aduce atingere vieţii, corpului, sănătăţii şi libertăţii, altuia, este ţinut să repare prejudiciul cauzat.Pornindu-se de aici, doctrina si jurisprudenţa au reţinut existenţa unui drept la respectul vieţii, al integrităţii fizice şi al libertăţii de mişcare (Sevastian Cercel, Consideraţii privind drepturile personalităţii, Revista de ştiinţe juridice, nr.4/2009 p.47)11 Un scandal în care s-a incercat folosirea în scop comercial, a fotografiei preşedintelui Republicii, Georges Pompidou( Sevastian Cercel ,Consideraţii privind drepturile personalităţii, Revista de ştiinţe juridice, nr.4/2009 p.48)12 Dreptul la onoare, dreptul la integritate fizica, dreptul la imagine etc.13 Constantin Hamangiu, Codul civil adnotat, vol II, Ed.All Beck, 1999

9

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”

opozabile tuturor subiecţilor de drept14.

III. CLASIFICAREA DREPTURILOR PERSONALITĂŢIIÎn ceea ce priveşte clasificarea drepturilor personalităţii s-a observat dificultatea

grupării lor, în funcţie de anumite criterii.15Astfel există autori ce le clasifică în două categorii iar alţii în trei categorii, astfel: a) drepturi privind integritatea fizică; b) drepturi privind integritatea morală; c) drepturi privind viața privată.

Alţi autori clasifică drepturile personalităţii în două categorii: drepturi ce privesc aspectul moral al persoanei, cuprinzând: dreptul la imagine şi la respectarea vieţii private, dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, dreptul la onoare etc. şi drepturi care privesc aspectul fizic al persoanei şi care curpinde, dreptul persoanei asupra corpului său şi dreptul persoanei la respectarea corpului său. Totuşi este necesară o nouă reglementare, care să consacre aceste drepturi ca unele absolute, iar simpla lor incălcare să deschidă calea acţiunii în reparare. IV. REGLEMENTAREA DREPTURILOR PERSONALITĂŢII ÎN NOUL COD CIVIL

Noul Cod Civil conţine, spre deosebire de cel în vigoare, reglementarea drepturilor personalităţii. Astfel, potrivit art. 58 (1) “Orice persoană are dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la onoare şi reputaţie, dreptul la respectarea vieţii private, precum şi dreptul la propria imagine”.

Potrivit art.73(1) “Orice persoană are dreptul la propria imagine”, iar art.73(2) reglementează faptul că “În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri”.

V. DREPTUL LA PROPRIA IMAGINE Imaginea exprimă caracteristicile fizice, exterioare ale persoanei, iar nu însuşiri

comportamentale; este vorba despre trăsăturile fizice ale persoanei, noţiunea fiind extinsă şi la voce, considerându-se un atribut al persoanei.16

Orice persoană are dreptul să dispună de ea însăşi, așa cum dorește, aşadar se poate spune că, poate dispune şi de imagine aşa cum doreşte. Acest drept, la origine a fost opera jurisprudenţei şi dispune că orice persoană este îndreptăţită să se opuna divulgării prin orice mijloace a elementelor vieţii sale şi la reproducerea imaginii sale fără consimţământ. Astfel articolul 88 din legea numărul 8/1996 stabileşte că, difuzarea unei opere ce conţine un portret necesită, autorizarea persoanei reprezentată în acel portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să o comunice public fără consimţământul persoanei reprezentate sau a succesorilor acesteia timp de 20 de ani după moartea sa.17

Acest drept se referă la prerogativele persoanei de a se opune ca terţii, pe care nu i-a autorizat, să-i reproducă portretul.

Natura juridică a dreptului la imagine este controversată. Obiectul disputei fiind în ce categorie de drepturi intră. Unii autori îl includ în dreptul la respectarea vieţii private, respectul acesteia presupunând şi respectul imaginii fiecărei persoane‚ iar alţii îl consideră un drept disctinct. De asemenea, au existat autori care au susţinut că nu ar fi decât o variantă a

14 Eugen Chelaru, Drept civil.Persoanele, ed 2, Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2008, p.1515 Sevastian Cercel, Drepturile personalităţii, Revista de ştiinţe juridice, nr.4/2009 p.5416 Doru Pavel , Corneliu Turianu, Calomnia prin presa, Ed.Sanşa, 199617 Ovidiu Ungureanu în lucrarea sa Drept civil.Persoanele citeaza:”Nu cunosc un om politic care sa nu invoce de 10 ori pe zi lupta pentru drepturile omului care au fost batjocorite.Lumea a devenit un drept al omului şi totul s-a preschimbat în drept”(M.Kundera, L’immortalite, Ed.Gallimard)

10

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”

dreptului la viața privată, în timp ce alţii, îl consideră un drept autonom, fondat pe noţiunea dreptului de proprietate. Astfel s-a afirmat că subiectul este proprietarul său şi dacă i se fură reflectarea sa, i se fură o parte din el însuşi şi astfel i se datorează o reparaţie18. În contradictoriu s-a spus că, dacă dreptul la viaţa privată a absorbit dreptul la imagine, la fel se poate afirma de dreptul la onoare, reputaţie, demnitate. De aceea trebuie analizat ca drept autonom, însă în contextul protecţiei personalităţii.

Fundamentul dreptului la imagine este dificil şi greu de conturat. Într-o primă situaţie s-a spus că el constă în faptul că imaginea a fost luată într-un loc privat sau a surprins un eveniment al vieţii private. Într-o altă situaţie se poate vorbii de un monopol de exploatare comercială.

Dreptul la imagine nu va fi atins atunci când, autorul fotografiază peisaje, monumente şi prinde imaginea persoanelor care se găsesc acolo; în aceste situaţii imaginea persoanelor fiind un accesoriu cuprins în fotografie.19

De altfel, în anumite situaţii dreptul la imagine este în legatură cu corpul uman, cazurile atentării la pudoare prin privire, desenare, etc. Protecţia acestuia presupune nu numai dreptul individului la pudoare, dar şi o datorie de pudoare a lui faţa de alţii. O problemă frecventă în zilele noastre apare, atunci când exhibiţiile sunt transpuse în plan intelectual prin scrieri ori imagini TV, ignorându-se respectul datorat pudorii publicului (de exemplu emisiunile tip Big Brother sau Loft Story).

Dreptul la imagine este lezat chiar dacă terţii au acționat cu bună-credintă sau rea-credință.

Reproducerea nudului unei persoane, fără autorizarea acesteia, este de asemenea o atingere a imaginii. Deşi unele cazuri din jurisprudenţa franceză au reţinut şi o atingere a intimităţii vieţii private(de exemplu cazul Carole Laure, Romy Schneider sau Catherine Deneuve).

Acest drept deşi este un drept al personalităţii, nu este unul extrapatrimonial ci unul mixt, pentru că, are şi o latură patrimonială şi anume imaginea ce este situată pe un suport este evaluabilă în bani, negociindu-se pe piaţa artei, a publicităţii etc, apoi acest drept în opinia unor autori, poate fi cedat şi este transmisibil prin succesiune.

Un caz de jurisprudenţă recentă este cel al Cameliei Potec, campioană olimpică la înot de la Atena. Sportiva a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva revistei Cosmopolitan, solicitând despăgubiri. Această acţiune are drept cauză folosirea de către revista a imaginii sportivei, pentru a face reclamă unor produse cosmetice, încălcându-i-se dreptul la imagine şi nume. În acţiunea introdusă în justiţie Camelia a arătat că a fost aleasă să reprezinte în România imaginea mărcii Omega. În scopul promovării, elveţienii au invitat pe reprezentanţii revistei Cosmopolitan în Elvetia, la St. Moritz. Sportiva susţine că redactorul acestei reviste, în loc să se intereseze de relaţia Potec – Omega, s-a limitat la a se interesa de produsele cosmetice pe care Camelia Potec le foloseşte. Sportiva sustine in actiune ca in interviu nu a indicat vreo marcă de produse cosmetice preferata.După evenimentul din Elveţia, în revista Cosmopolitan a aparut un articol conform caruia se sustine ca sportiva ar prefera anumite marci: Wella, Vichy şi Garnier – care de altfel au fost promovate in aceasta revista alături de imaginea ei.20 Pentru faptele expuse, Camelia Potec susţine că i s-au încălcat „în mod flagrant şi evident dreptul la viaţa privată, în dimensiunea dreptului la imagine prin

18 Această teorie a gasit un anumit ecou în doctrina și jurisprudenţa din Quebec19 Astfel se explică şi protecţia imaginii bunurilor.Titularul lui”usus” şi „fructus” are un drept asupra valorii de piaţă a imaginii bunurilor sale, numai că acest drept este pur patrimonial spre deosebire de dreptul persoanei asupra imaginii sale.(Ovidiu Ungureanu , Călina Jugastru, Drept civil.Persoanele, ed. 2 revizuită, Ed. Hamangiu, 2007, p.4620 De altfel, sportiva susţine şi faptul că fotografia publicată este o preluare neautorizată a unei fotografii de pe site-ul Omega.

11

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”

deturnare şi denaturare, precum şi dreptul la nume, prin explorare comercială neautorizată”.21

Camelia consideră că i-a fost încălcat dreptul la imagine prin asocierea neautorizată cu produsele respective, pentru a fi comercializate. În dosar s-a facut referire şi la practica franceză în domeniul încălcării drepturilor conexe dreptului la proprietatea intelectuală. Potrivit acestora”utilizarea imaginii unei persoane publice în scopuri comerciale este supusă autorizării exprese”.

Pe langă daunele materiale campioana olimpică solicită şi daune morale.22

În legea 8/1996, se precizează şi excepţiile de la necesitatea consimţământului. Astfel nu este necesar consimţământul dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o renumeraţie pentru a poza. Totuşi legea stipulează că în această situaţie, autorizarea nu este necesară doar în lipsa unei clauze contrare, astfel dacă persoana în cauză solicită expres ca materialele sa nu fie date publicării, jurnalistul va trebui să o respecte.

De altfel legea precizează că autorizarea nu este necesară nici pentru difuzarea unei opere ce conţine portretul: unei persoane general cunoscute, daca portretul a fost realizat cu ocazia activitaţilor sale publice şi în cazul unei persoane, a cărei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce reprezintă o adunare, un peisaj, manifestare publică etc.23

Un alt caz în jurisprudenţa noastră privind dreptul la imagine a fost cel dintre Oana Pellea şi Gigi Becali; actriţa solicitând despăgubiri de la Becali pentru folosirea de către acesta, făra permisiune, a imaginii tatălui ei, Amza Pellea .

În martie 2006, Tribunalul Bucureşti a decis că Gigi Becali va trebui să-i plăteasca Oanei Pellea despagubiri în valoare de 350 de milioane de lei vechi (35.000 de RON) în dosarul în care actriţa a cerut plata unor drepturi de autor pentru folosirea de către Becali, făra drept, a imaginii tatălui ei, Amza Pellea.24

Oana Pellea a susţinut că, în calitate de unică mostenitoare a tatălui său, este singura în masură să autorizeze reproducerea publică a creaţiei artistice a lui Amza Pellea. Fiica lui Amza Pellea ceruse daune de doua miliarde de lei vechi (200.000 de RON).

De asemenea, întrunit în şedinţă publică în ziua de 25 februarie 2010, 25Consiliul Naţional al Audiovizualului a analizat sesizarea nr. 1704/10.02.2010, precum şi raportul întocmit de Serviciul Inspecţie cu privire la emisiunea „Profesiunea: Jurnalist”, ediţiile difuzate în zilele de 27-29 ianuarie 2010 şi 1-5, 8 şi 9 februarie 2010, de postul de televiziune ETALON TV din Râmnicu-Vâlcea. Dupa ce au analizat emisiunea, membrii Consiliului au apreciat că unele comentarii făcute în cadrul acesteia au cuprins fie în mod direct sau indirect, acuzaţii de natură morală sau penală la adresa unor persoane sau a fost ultilizat un limbaj jignitor la adresa lor. Față de acest aspect Consiliul a apreciat că dreptul la propria imagine al acestora a fost prejudiciat.

Faţă de aceste aspecte, membrii Consiliului au propus sancţionarea radiodifuzorului cu somaţie publică.” Nerespectarea principiului audiatur et altera pars, precum şi utilizarea unui limbaj jignitor la adresa acestor persoane, au fost de natură a afecta dreptul la propria imagine al acestora.”

O altă reglementare aplicabilă dreptului la propria imagine, este legea privind publicitatea nr.148/2000 care interzice publicitatea care: „aduce prejudicii imaginii, onoarei,

21 Revista “Gândul”  din 05.10.200522 Pentru „suferinţa psihică” produsă de apariţia în revistă a faptului că ar folosi cremă de faţă Vichy sau şampon Garnier, Camelia Potec mai solicită suma de 30.000 de euro.23 Conform legii drepturilor de autor constituie opere protejate operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei. Deci publicarea fotografiilor reprezentând sau conținând portretul unor persoane, difuzarea unor filme conţinând astfel de imagini necesită autorizarea celui reprezentat24 Avocații lui Becali au declarat că vor ataca sentinţa cu apel. Actriţa l-a acuzat pe Becali că a folosit imagini cu tatăl ei, din filmul Mihai Viteazul, într-un videoclip difuzat în campania electorală prezidenţială din 2004.25 Decizia nr. 273 din 25.02.2010

12

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE A STUDENŢILOR„Evoluţia statului şi dreptului în perioada post-aderare”

demnităţii şi vieţii particulare a persoanelor”.În acelaşi domeniu mai este incidentă Decizia CNA nr. 248/2004 privind protecţia

demnitaţii umane şi a dreptului la propria imagine; astfel autorităţile europene de reglementare în domeniul audiovizual impun posturilor de radio şi de televiziune să respecte drepturile persoanei cu privire la viața sa privată, propria imagine, onoarea şi reputaţia sa – asa cum sunt stabilite prin lege şi jurisprudenţă.

O problemă în ceea ce priveşte dreptul la imagine ar fi, că, legea 8/1996 nu defineşte destul de clar ceea ce se înţelege prin noţiunea de portret. Conform DEX- ului prin noţiunea de portret se înţelege: „reprezentare (prin desen, pictură, gravură) a unei persoane; chip. 2) descriere orală sau scrisă a unei persoane. 3) (în literatură) înfăţişare şi tipizare artistică a personajului unei opere”.26

Cu toate că nu este cuprinsă în definiţie, fotografia este în momentul de faţă cea mai utilizată formă a portretului astfel încât orice publicare neautorizată a unei fotografii încalcă prevederile legii.27

În opinia mea dreptul la imagine, ca drept al personalităţii, este foarte important în societate întrucât, persoanele din domeniul public sau privat trebuie să-şi cunoască drepturile atât de strâns legate de fiinţa umană şi au mare nevoie ca aceste drepturi să fie ocrotite de şi prin lege.

În concluzie, cred că, dacă aceste drepturi nu ar fi recunoscute, atunci s-ar ivi multiple situaţii de abuz realizat în mod conştient sau inconştient şi s-ar ajunge la ignorarea unor valori esenţiale pentru care au fost create aceste drepturi ale personalităţii.

Bibliografie

1. Beleiu , Gheorghe, Aurel Pop, Drept civil.Teoria generală a dreptului civil, Univeristatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Bucureşti, 1980.2. Boroi, G., Drept civil.Partea generală.Persoanele, Ed.Hamangiu, Bucureşti, 2008.3. Chelaru, Eugen, Drept civil.Partea generală, ed. 2, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 20074. Chelaru, Eugen , Drept civil.Persoanele, ed.2, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 20085. Cercel, Sevastian , Drepturile personalităţii, Revista de ştiinţe juridice, nr.4/2009 6. Hamangiu, Constantin, Codul civil adnotat, vol II, Ed.All Beck, 1999.7. Jugastru, Călina , Reflecţii asupra noţiunii şi evoluţiei drepturilor personalităţii ,8. Muraru Ioan, Tănăsescu, Elena Simina, Drept constituţional şi instituţii politice, vol I, ed.a XI a, Ed.All Beck, Bucureşti, 2003.9. Pavel, Doru, Turianu, Corneliu, Calomnia prin presa, Ed.Şansa, 1996.10. Ungureanu, Ovidiu, Jugastru Călina,Drept civil.Persoanele, ed 2, Ed.Hamangiu, 2007.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998Revista “Gândul”  din 05.10.2005Legea 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe

26 Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998.27 În cazul portretului realizat prin fotografie sau prin alt procedeu analog trebuie să se ţină cont de dispoziţiile art 85-87 din legea 8/1996 care se referă la utilizarea operelor fotografice

13