DIN PANOPLIA ARMELOR DESTINATE SERVICIILOR SECRETE RUSE.VALIZA NUCLEARĂ, ÎNTRE MIT ȘI REALITATE

Col. Ret. Constantin MOISA

Dupa ce am elaborat și prezentat articolul "Din panoplia armelor chimice destinate serviciilor secrete ruse. Substanța neurotoxică Novociok, între mit și realitate", atenția mi-a fost atrasă și de alte posibile arme ce pot face parte din panoplia serviciilor secrete: armele nucleare miniaturizare portabile, cunoscute și ca " valiza nucleară".

Aceasta în contextul unor serii de articole apărute în ultimii ani în mass media internațională, dar și recent, în ultimile luni, dintre care unele titluri sugerau …"Va fi război nuclear în 2018? "… "Cum arată valiza nucleară a lui Donald Trump"…"Ce conţine valiza nucleară a preşedinţilor SUA"..."Valiza nucleară care poate distruge lumea" ... "Bătaie pe valiza nucleară a lui Trump între agenții americani și chinezi".... și exemplele pot continua inclusiv cu afirmațiile liderului nord-coreean Kim Jong-Un care a declarat că butonul nuclear se află pe biroul său în permanenţă, astfel că SUA nu vor "putea să înceapă un război"..., la care președintele american Trump a răspuns " vă rog să-i transmită cineva din regimul său vlăguit şi înfometat că şi eu am un buton nuclear, dar este unul mai mare şi mai puternic decât al său, iar butonul meu funcţionează".

Dar atențíe, mai sunt și alte titluri ca"Alexander Lebed and Suitcase Nukes" (unde se vorbește despre peste 100 de "valize nucleare" dispărute) sau "Arme ucrainene pentru Al-Qaeda" sau "Israelul caută valizele nucleare iraniene" (unde Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a avertizat că, dacă lumea se încrede în Iran, următoarea navă Klos C nu va mai transporta rachete, ci „valize nucleare”. Surse

din cadrul serviciilor militare de spionaj susțin că este vorba de valize nucleare de fabricație rusească, achiziționate de Iran în 2003-2004, din Ucraina, împreuna cu rachete X-55) etc., articole care vizează existența și pericolul pe care îl reprezintă valiza nucleară, valiza cu bomba nucleara miniaturizată.

După cum se vede, în general mass media dar și unele organizații de profil, folosesc termenul de "Valiza Nucleară" atât pentru a desemna butonul nuclear, echipamentul tip valiză destinat executării

In a closed meeting with a visiting United States congressional delegation in May 1997, former Russian Security Council Secretary Alexander Lebed pointed out that the Russian government was unable to account for some eighty small Atomic Demolition Munitions popularly known as "nuclear suitcase bombs". Three months later, in a television interview with the United States CBS newsmagazine, Lebed also pointed out that the nuclear suitcase bombs, were designed for sabotage behind enemy lines. … and had been distributed amongst special Soviet army intelligence units — a reference to Spetznaz forces of G.R.U. They were therefore "an ideal weapon for nuclear terror".

Russian former adviser to President Boris Yeltsin, Professor Aleksy Yablokov claimed in 1997, that the nuclear suitcase bombs were created for K.G.B. for "terrorist purposes" and not for the G.R.U. The nuclear devices were deliberately not assigned to the MoND and therefore not included in negotiations on nuclear weapons reduction. Further, Yablokov claimed that he had face to face conversations with individuals who worked on the production of the bombs and reported that there were originally 132 constructed and 82 were unaccounted for. Yablokov also claimed that "the very point of K.G.B.'s nuclear terror bombs was to explode them in an American city at the right moment". The bombs did not have codes and therefore could be set off without Presidential approval. ... He stated that he was "absolutely certain" that nuclear sized weapons had been manufactured for K.G.B. during the 1970s. Referring to motives he pointed out: "For what? For terroristic aims. Exactly. Only for terrorism.

Opening statement before the House National Security Committee's Subcommittee on Military Research and Development, October 1997,

U.S. Congressman Curt Weldon

Col. Constantin MOISApe timpul misiunii de atașat militar

Col. Ret. Constantin MOISA a absolvit Școala Militară de Ofițeri Activi în anul 1976, Academia Militară în anul 1985, când a devenit licențiat în științe militare, specialitatea chimie militară iar după anul 1990 a absolvit o serie de cursuri post-academice de profil. A participat la 3 misiuni externe, ultima fiind cea de Atasat militar, aero și naval al României în Portugalia. Activitatea publicistică, include o serie de articole, studii și analize privind atât evoluțiile recente în domeniul conceptelor și doctrinelor nucleare, unele evoluții privind armele nucleare, chimice și biologice, cât și cele dedicate mediului de securitate și geopolitic în Regiunea Extinsă a Mării Negre, în alte zone de interes pentru țara noastră.

unei/unor lovituri nucleare dar și pentru a desemna o muniție nucleară miniaturizată portabilă, practic o minilovitură nucleară, care are ca vector purtător o valiză, rucsac sau geamantan.

Este momentul de a face o distinctie clară între cele două … VALIZE NUCLEARE, cunoscute în terminologia de specialitate ca:- "nuclear briefcase ", aceasta fiind în fapt servieta nucleară sau geanta nucleară;- nuclear suitcase / suitcase nuclear device– aceasta fiind în fapt valiză/geantă nucleară sau valiza bombă nucleară sau chiar geamantanul nuclear (de asemenea, se mai folosesc termeni ca suitcase bomb, backpack nuke, mini-nuke and pocket nuke, adică bombe nucleare portabile tip geamantan, nuke de rucsac, mini-nuke și mini-nuke de buzunar, alte denumiri ce sugerează același lucru).

Servieta/Geanta Nucleară (în continuare Servieta Nucleară) face referire la sistemul de comandă-control pe care decidentul politico-militar îl are la dispoziție pentru a hotărî și executa și/sau a ordona atacul nuclear asupra unui adversar. Este un Centru de Comandă-Control-Comunicații-Informații Mobil, securizat și criptat destinat pentru a asigura îndeplinirea acestui scop.

“Servieta nucleară“ este, de fapt, o combinaţie dintre un lanţ de comandă-control decizional şi coduri strict secrete, cu supportul logistic necesar, care permit declanşarea procedurilor de lansare a unui atac nuclear. Termenul de Butonul nuclear, este de asemenea utilizat adeseori, dar face referire la această servietă nucleară care include butonul ce poate declanșa… distrugerea vieții pe pământ. Trebuie subliniat că decizia executării atacului nuclear face referire la prima lovitură nucleară. Apoi, în funcție de evoluția conflictului, nivelul de decizie se descentralizează până la eșaloanele operative și chiar tactice.

Valiza Nucleară/Valiza Bombă Nucleară (în continuare Valiza Nucleară), este o armă nucleară tactică miniaturizată portabilă, un vector purtător al loviturii nucleare destinată executării atacului nuclear (ca atâția alți vectori purtători, de la rachete la bombe și proiectile). Este o lovitură nucleară portabilă.

Adeseori, se face confuzie între acești termeni, mai ales când se folosește termenul de Nuclear Suitcase/Valiză Nucleară dar se vorbește despre Nuclear Briefcase/Servietă Nucleară.

Deși subiectul principal al articolului este VALIZA NUCLEARĂ, ca lovitură nucleară miniaturizată portabilă tip valiză, destinată preponderent utilizării de către unele servicii secrete și agenții acestora, dar care se consideră că poate fi folosită și de organizațiile teroriste (terorismul nuclear), aș dori să subliniez doar câteva date despre SERVIETA NUCLEARĂ, date care pot fi de interes în înțelegerea diferențelor majore de semantică a celor doi termeni folosiți mai ales în masss media dar și pe unele siteuri de specialitate.

SERVIETA NUCLEARĂ , centrul de comandă-control pentru executarea atacului nuclear

USA NUCLEAR BRIEFCASE / Servieta Nucleară a președintelui SUA, trebuie să fie permanent în preajma președintelui american, oriunde și oricând, inclusiv când se află în vizite internaționale. Ea reprezintă un element cheie în declanșarea unei lovituri nucleare și este echipată cu dispozitive de comunicații securizate, codurile de acces și elemente ale planurilor pre-existente care intră în vigoare în cazul unui război nuclear. Servieta Nucleară a fost introdusă de Administrația Kennedy, în urma așa-numitei "crize a rachetelor" pe care sovieticii doreau să le instaleze in Cuba, astfel încât președintele american să-și poată exercita în orice moment puterea de decizie asupra arsenalului nuclear al SUA.

În orice moment, există cinci militari care transportă cu schimbul Servieta Nucleară, denumită la Casa Albă și „the football“(mingea de fotbal) dar cunoscută și sub numele de “footballul nuclear“.

Regulile pentru manevrarea valizei negre sunt secrete şi probabil s-au actualizat permanent în cursul anilor. Foşti membri ai staff-ului de la Casa Albă îşi amintesc indicaţiile stricte de a menţine „mingea de fotbal“ cât mai aproape de preşedinte.

De exemplu, ea ar trebui să fie în acelaşi lift cu preşedintele şi în acelaşi elicopter. Unii militari responsabili cu transportul valizei o ţin la îndemână în timp ce fac jogging cu preşedintele. Potrivit lui Patterson, care a ţinut valiza în timp ce Clinton îşi făcea alergarea de dimineaţă, ea ar cântări în jur de 20 de kilograme.

Bill Gulley, fost director al Biroului Militar de la Casa Alba, a descris in memoriile sale din anii '80 ce continea valiza: o lista neagra cu variantele de represalii existente, o carte cu locuri clasificate, un plic cu

8-10 pagini in care sunt descrise procedurile de urgenta și un card cu coduri de autentificare.

Dispozitivul are o antenă, ceea ce confirmă că în interior există un sistem de comunicații prin care președintele poate păstra legătura cu centrul de comandă al Pentagonului, unde se monitorizează amenințările nucleare din întreaga lume și care poate ordona un răspuns nuclear instant. "Mai conține o listă cu variantele de atacuri nucleare, ceea ce ii permite președintelui să decidă, de exemplu, daca distruge toți inamicii Americii dintr-o lovitură sau dacă se limiteaza la Moscova, Phenian sau Beijing", susține jurnalistul

Michael Dobbs. Și ca o ironie istorică, unul dintre consilierii lui Ronald Reagan a cărat valiza nucleară prin Piața Roșie, chiar în timpul unei vizite prezidențiale la Moscova. In principiu, Reagan ar fi putut ordona, chiar în acel moment, o primă lovitura nucleară undeva în Uniunea Sovietica.

Pentru orice eventualitate, există două copii de rezervă, una se afla in permanență la Casa Alba și alta la îndemâna vicepreședintelui SUA.

Poate nu este lipsit de interes faptul că pe timpul vizitei președintelui Trump în China, din noiembrie 2017, între Secret Service și oficiali chinezi a izbucnit o încăierare legată de Servieta Nucleară (în original, termenul a fost valiza nucleară), conform celor transmise de toate marile agenții de presă. Ciocnirea a avut loc în momentul în care agentul Secret Service care transporta servieta nucleară cu codurile nucleare ale șefului de la Casa Albă, a fost împiedicat să îl urmeze pe Donald Trump, care vizita Marele Zid Chinezesc. Șeful administrației de la Casa Albă, John Kelly, a încercat să intervină, cerându-le ofițerilor americani să își continue drumul, (conform declarațiilor a cinci surse rămase anonime pentru această relatare, dar preluată de presa din întreaga lume). Însă, securitatea chineză a refuzat să se de dea deoparte, ceea ce a provocat scurtul moment de încăierare. Un membru al echipei de securitate chineze l-a apucat pe Kelly, iar ”acesta l-a lovit peste mână, îndepărtându-i-o de pe corpul său”, scrie siteul de informații Axios. Atunci un agent Secret Service l-a apucat pe oficialul chinez și l-a „placat”, punându-l la pământ.” Membrii echipei de securitate americane au reușit în cele din urmă să-și facă drum spre Marele Zid și…”în nici un moment chinezii nu au fost în posesia fotbalul nuclear; nici măcar nu l-au atins”, menționează documentele americane (ulterior oficialii chinezi au prezentat scuze pentru incident).

Indiferent de scenele mai mult sau mai puțin … cinematografice, existența Servietei Nucleare ca centul decizional de comandă-control, este o realitate de necontestat.

RUSSIA NUCLEAR BRIEFCASE / Servieta Nucleară a președintelui F. Ruse, are un istoric asemenător și este cunoscută de pe vremea lui M. Gorbaciov ca … “Mica Valiză“ iar în zilele noastre fiind … se pare … “Comoara“ sau ”Cheget”.

Servieta Nucleară a fost dezvoltată în timpul administrației lui Yuri Andropov la începutul anilor 1980 devenind complet operațională în 1985 când M. Gorbaciov a preluat conducerea URSS (suspectă sau poate neidentificată operativ la vremea respectivă, lipsa timp de aproape 2 decenii de la apariția servietei nucleare americane, a unui echipament tip servietă nucleară a sovieticilor).

Este conectată la sistemul de comunicații speciale numit Kavkaz care "asigură comunicațiile dintre înalții funcționari guvernamentali în timp ce iau decizia de a folosi arme nucleare și care la rândul său, este conectat la sistemul Kazbek, care cuprinde toate persoanele și agențiile implicate în comanda și controlul Forțelor Nucleare Strategice".

Subliniez că la 25 ianuarie 1995, în incidentul cu racheta sonară lansată de cercetători norvegieni și americani, pentru prima dată, Servieta Nucleară a fost activată în pregătirea pentru un atac nuclear.

Imediat după învestirea sa în funcția de președinte, V. Putin a preluat și Servieta Nucleară.

Agenții Secret Service transportă Serviata Nucleară a președintelui SUA

President Reagan, flancat de U.S.

Marine John Kline

Aceasta conţine un dispozitiv de comandă-control-comunicații care îi permite să ordone declanşarea unui atac nuclear. Servieta neagră este apreciată ca un simbol al puterii dar și o dovadă a tendințelor de a readuce și menține supremația mondială a Rusiei, așa încât și președintele rus o poartă cu el în toate deplasările sale.

Dacă americanii au mingea de fotball, rușii au „Comoara” care îi este cunoscută lui Putin încă din 1999, când acesta a preluat inițial, interimatul funcției de președinte. O variantă a Servietei Nucleare ruse a fost expusă la President Center of Boris Eltsin, în Yekaterinburg.

Nu trebuie să disperăm, căci astazi, cei care viziteaza Muzeul National de Istorie a Americii din Washington, pot admira o valiză nucleară americană, bine-nțeles scoasă și ea din uz.

Un evemiment similar celui din China pe timpul vizitei președintelui Trump, a avut loc atunci când Serviciile de securitate ale preşedinţilor Rusiei şi Africii de Sud, Vladimir Putin, respectiv Jacob Zuma, au fost la un pas de un incident cu grave implicaţii diplomatice, înainte de întâlnirea celor doi şefi de stat, cu ocazia summitului BRICS din iunie 2015.

Gărzile de securitate i-au verificat de fiecare dată pe ministrul rus de externe Serghei Lavrov, pe consilierul lui Putin pe probleme externe, Iuri Uşakov, şi pe purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov,

cărora li s-a cerut să-şi treacă geanta-diplomat prin aparatele cu raze X. “Este vorba de acele valize secrete, care îl însoţesc întotdeauna pe preşedinte”, a explicat un oficial rus, recunoscând că Putin a fost lăsat să intre peste tot fără să fie controlat, nu însă şi gărzile de securitate și consilierii, cărora nu li s-a permis să intre în sală. După îmbânceli și cuvinte de duh… delegaţia care îl însoţea pe Putin a ajuns în sala de conferinţă pe uşa din spate.

Dar să fim corecți, toate statele nucleare, au aceeași politică și proceduri aproape identice. Adică președinții/similar, au asigurat pe timpul oricăror deplasări importante în afara teritoriului național, valiza cu butonul nuclear.

Drept urmare, la un nou mandat, în luna martie 2018, Putin a “re-preluat“ imediat după învestirea în funcţia de președinte, valiza nucleară, care îi permite să controleze arsenalul nuclear al ţării sale.

Este bine de știut că dacă în Franța, preşedintele este singurul care deţine servieta nucleară (totuși, în Franța, servieta nucleară nu există oficial; o servietă neagră numită "baza mobilă" urmează președintele în toate călătoriile sale, dar nu este dedicată în mod specific forței nucleare), în Marea Britanie decizia loviturilor nucleare este atributul premierului, iar în RUSIA pe lângă preşedinte, un atac nuclear mai poate fi lansat şi de ministrul apărării, şi de şeful Statului Major al armatei, în anumite condiții, care dispun de asemenea fiecare, de Servietă Nucleară, deși aceștia din punct de vedere constituțional nu au responsabilitatea de a decide lansarea unui atac nuclear. Pot fi consilieri de top ai președintelui dar categoric nu sunt între cei care pot lua astfel de decizii / decidenți. Legal, în cel mai bun caz, Statul Major primeste semnalul și inițiează lovitura nucleară prin transmiterea codurilor de autorizare și lansare a loviturilor nucleare planificate. De reținut că dacă din diferite motive președintele este în incapacitate de a exercita funcția, următorul decident pentru lasarea loviturilor nucleare este primul-ministru al F. Ruse, care însă ciudat, nu are la dispoziție o servietă nucleară.

Iar celelalte două Serviete Nucleare ruse, sunt la dispoziția celor menționați mai sus.În aceste condiții, apreciez că sistemul F. Ruse are fisuri ce pot genera lansari nucleare accidentale.

Președintele Putin la investire, preia Servieta Nucleară

Servieta Nucleară rusă, expusă la President Center of Boris Eltsin,

Yekaterinburg

Servieta Nucleară (Cheget) a Președintelui Rusiei și cea a ministrului rus al apărării la

International military-technical forum ARMY-2015

Și în finalul acestei divagații de la subiectul principal, aș mai adăuga faptul că Summitul NATO de la Bucureşti, din 2008 (când am fost membru în echipa NATO Task Force și am participat, între altele, la pregătirea vizitei președintelui american B. Obama la baza militară de la M. Kogălniceanu și întâlnirea sa cu președintele României de la Neptun), a adus pentru prima dată simultan pe teritoriul României, patru deţinători ai „butonului roşu“ pentru bomba nucleară, în fapt, cei mai puternici şefi de stat din lume, dar şi patru puteri nucleare: Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie şi Rusia. Astfel, patru „serviete nucleare“ legendarele au fost în capitala României pe parcursul a cel puţin două zile. Dar mass media nu a făcut dezvăluiri pe acest subiect.

Să revenim la subiectul principal al acestui articol, VALIZA NUCLEARĂ.

VALIZA NUCLEARĂ, ARMĂ NUCLEARĂ TACTICĂ MINIATURIZATĂ PORTABILĂConceptul de dezvoltare a Valizei NucleareCum spuneam, după articolul anterior, "Din panoplia armelor chimice destinate serviciilor secrete ruse.

Substanța neurotoxică Novociok, între mit și realitate", atenția mi-a fost atrasă de alte arme din categoría Armelor de Distrugere în Masă / WMD, care pot face parte din panoplia serviciilor secrete: armele nucleare miniaturizare portabile, cunoscute, după cum am văzut și ca Valiza Nucleară.

După ce am făcut o distincție clară între Servieta Nucleară și Valiza Nucleară, vă propun să detaliem acest echipament nuclear, acest vector purtător de muniție nucleară miniaturizată portabilă.

Valiza nucleară este un dispozitiv nuclear tip valiză, cunoscută de asemenea și ca bombă nucleară de geamantan, exploziv nuclear de rucsac, mini-nuke, muniție nucleară de buzunar sau arme nucleare portabile, fiind practic o armă nucleară tactică realizată la dimensiuni mici și suficient de portabilă încât să se poată folosi ca vector purtător (mijloc de transport și utilizare la țintă), o valiză/rucsac/geantă.

Atât Statele Unite cât și Uniunea Sovietică au dezvoltat în anii 1960 și 1970, dar mai ales în perioada anilor 70-80 arme nucleare suficient de mici pentru a fi portabile în valize și rucsaci special concepuți dar și mine nucleare sau proiectile nucleare de artilerie și aruncător, la vremea respectivă cele mai mici lovituri nucleare.

Arma nucleara miniaturizată, ca toate tipurile și categoriile de arme nucleare, a fost dezvoltată și configurată pentru a fi întrebuințată prin folosirea vectorilor purtători de formă și dimensiuni reduse, practic mijloace de transport la țintă. Deși inițial au fost sub forma bombelor de aviație, treptat au fost reduse la dimensiuni care au permis instalarea și folosirea rachetelor de diferite tipuri - strategice, operative și tactice, terestre, aeriene și navale - iar în final sub forma proiectilelor de artilerie și aruncătoarelor de toate tipurile, etc.

Pentru utilizarea de către forțele de cercetare – diversiune și ulterior de către forțele speciale, au fost creeate armele nucleare miniaturizate portabile de tip mină și cele tip valiză / rucsac. Forțele de cercetare – diversiune, și ulterior fortele speciale au beneficiat inițial de minele cunoscute ca Atomic Demolation Munition / ADM, acestea având utilitate militară (de ex. în realizarea unor lucrari genistice de amploare) dar și civilă (începând cu mijlocul anilor 1960, URSS a testat în mai multe ocazii folosirea de dispozitive nucleare pentru extracția minereului și a gazelor naturale, stimularea fluxului de gaze într-o manieră asemănătoare cu fracturarea și sisteme de amenajări hidrologice, toate ca parte a Exploziilor Nucleare pentru Programul Economic Național).

Apoi gama misiunilor militare a ADM, fost extinsă în adâncimea teritoriului adversarului și asupra obiectivelor politice, militare, economice și chiar administrativ-sociale, inclusiv, se pare, obținerea unor efecte distructive specifice războiului geofizic.

Trebuie subliniat că între primii beneficiari ai munițiilor nucleare miniaturizate au fost agenții speciali ai serviciilor secrete. Aceasta mai ales în momentul apariției modelului Nuclear Suitcase / Suitcase Nuclear Device și a informațiilor privind dezvoltarea unor astfel de arme în fosta URSS, când toată lumea a ințeles că acest tip de muniție nu putea fi întrebuințat decât de agenții serviciilor secrete ruse.

Înainte de a continua, trebuie subliniat că dacă pe surse OSINT, informațiile privind Atomic Demilation Munition, Nuclear Suitcase și Nuclear Sheel legate de partea americană sunt din abundență, datele sovietice / ruse pe același subiect, sunt extrem de limitate și adeseori contradictorii, parcă parte a unui plan de dezinformare bine articulat.

Termenul de "valiza bomba nucleară" a fost introdus în anii 1950, inițial în perspectiva de a reduce și mai mult dimensiunea celor mai mici arme nucleare tactice existente; dar atunci era doar ca o "figură de stil" pentru miniaturizare și nu neapărat pentru utilizare în forma valizelor actuale.

La mijlocul anilor 1970, evoluțiile s-au reorientat către posibilitatea de a dezvolta un astfel de dispozitiv nuclear care să permită atât militarilor cât și agenților secreți, posibila utilizare a unor lovituri nucleare portabile, miniaturízate, tip valiză, de către o singură persoană / agent, în acțiuni desfășurate în adâncimea teritoriului advers, acțiuni considerate gen terorism, diversiune și / sau sabotaj.

Conceptul a devenit astfel esențial în genul literaturii dedicate serviciilor secrete și acțiunilor potențiale ale spionilor în epoca războiului rece.

Adevărata valoare ce o au armele nucleare miniaturizate portabile constă în capacitatea lor de a fi ușor desfășurate prin contrabandă transfrontalieră, transportate pe scară largă prin o serie variată de mijloace disponibile și plasate astfel cât mai aproape posibil de țintă. Nu mai vorbim de ... Curierul Diplomatic.

În designul armelor nucleare, există un compromis în ceea ce privește armele mici, între greutate și dimensiuni compacte. Au fost testate arme nucleare de tip extrem de redus (cu lățimea de 13 cm. și lungimea 62 cm), care puteau să se potrivească într-o servietă mare sau într-o valiză tipică, dar inițial cele mai ușoare dintre acestea aveau aproape 45 kg. și un randament maxim de numai 0,19 kilotone.

Astăzi se vorbește de valiza nucleară de 60x40x20 cm, de cca. 20 kg. și puterea exploziei de 1 kt.

Valiza Nucleară, date și caracteristici tehnice Inainte de a analiza aspectele operaționale și forțele destinate a utiliza valiza nucleară, vă propun o

scurtă prezentare a datelor și caracteristicilor tehnice.Principiile de construcție și capacitatea de distrugere a bombelor nucleare sunt neschimbate de peste

70 de ani. Au evoluat însă tehnologiile de producere a acestora și cerințele de modernizare și diversificare a vectorilor purtători, mijloace de transport la țintă.

Arma nucleară ca mijloc de distrugere în masă, se bazează pe acţiunea distructivă a unei imense cantităţi de energie degajată în timpul exploziei nucleare. Ea produce, în timp scurt, prin factorii săi distructivi și efectele sale combinate (emisia de lumină, impulsul radiomagnetic, radiația penetrantă, unda de șoc, contaminarea radioactivă) afecţiuni grave şi moartea oamenilor şi animalelor, distrugeri mari și pe suprafețe întinse ale clădirilor şi autovehiculelor, ale infrastructurii de toate categoriile.

Exploziile încărcăturilor nucleare, în funcţie de felul şi dispunerea obiectivelor ce se urmăreşte a fi distruse, pot fi: la mare altitudine, aeriene, la suprafaţa pământului, la suprafaţa apei, subterane şi submarine. Efectele distructive diferă, în mare măsură, în funcţie de locul și puterea exploziei nucleare.

Exploziile nucleare cu cea mai mare probabilitate de producere sunt cele la suprafaţa pământului şi cele aeriene, celelalte vizând obiective speciale.

Dacă diferiți vectori purtători pot produce explozii de tipul celor menționate mai sus (rachete, bombe aviație, etc.), valiza nucleară nu poate produce decât explozia nucleară la suprafață, eventual subterană la mică adâncime. Și atenție, exploziile nucleare la suprafaţa pământului şi cele subterane sunt însoţite de formarea în sol a unei serii de unde seismice, care amplifică efectele distructive iar exploziile submarine provoacă valuri uriaşe, aşa numitul fenomen ”tsunami”, cu efecte devastatoare în zonele de coastă.

Și chiar dacă puterea unei valize nucleare este mică, un ”pachet” de câteva valize și/sau mine nucleare poate produce efecte greu de

evaluat, funcție de mediul și celelalte condiții ale exploziei. Generic vorbind, obiectivele sunt militare și civile (de absolut toate categoriile).Tipul încărcăturilor nucleare, este în funcţie de natura reacţiilor nucleare pe care se bazează, și sunt de

trei categorii: - încărcături nucleare de fisiune, bazate pe reacţia de fisiune nucleară (ruperea nucleelor de uraniu–

235 sau plutoniu–239). Aceste prim tip de încărcături nucleare s-au numit bombe atomice; - încărcături termonucleare, bazate pe reacţia de fuziune a nucleelor de deuteriu sau tritiu (izotopi

ai hidrogenului) sau a deuterurii de litiu. Aceste încărcături nucleare s-au numit bombe cu hidrogen sau termonucleare;

- încărcături nucleare combinate, care se bazează pe succesiunea a trei reacţii nucleare: fisiunea uraniului–235 sau a plutoniului–239, fuziunea deuterurii de litiu şi fisiunea învelişului de uraniu-238 sub acţiunea neutronilor rapizi rezultaţi din treapta a doua.

Interiorul Valizei Nucleare

O variantă derivată a încărcăturii nucleare de mic calibru, cu o construcţie specială, la care unda de şoc este foarte mică, este bomba cu neutroni (și aceasta fiind o optiune pentru serviciile secrete când se dorește nimicirea persobnalului și distrugeri mici, limitate ale infrastructurii din teritoriul adversarului).

De asemenea, o altă variantă de încărcătură de fisiune, este valiza nucleară, care reprezintă un dispozitiv nuclear miniaturizat, creat special pentru misiuni și scopuri subversive sau diversioniste.

Armele bazate pe fisiunea nucleară constau dintr-o cantitate de uraniu îmbogățit care formează o masă critică/supracritică în care se dezvoltă exponențial reacția nucleară în lanț. Masa supra-critică se realizează fie prin implantarea unei piese din material fisionabil în masa subcritică (metoda proiectilului) fie prin comprimarea (cu explozivi chimici) unei sfere de material fisionabil până se atinge masa supra-critică (metoda imploziei). Deși inițial Uraniul 233 a fost materialul fisionabil iar Neptunul 236 este fisionabil și posedă cea mai mică și cea mai ușoară masă critică, Uraniul - 235 si Plutoniul - 239 au devenit se pare singurele optiuni practice. Iar ambalarea unui proiectil nuclear de artilerie într-o valiză, este o metodă evidentă pentru crearea unui dispozitiv nuclear tip om-portabil.

Încărcătura nucleară portabilă / valiza nucleară, este un dispozitiv exploziv nuclear tactic miniaturizat portabil, disimulat sub forma unei valize de dimensiuni mici, rucsac sau chiar geantă diplomat, destinat, în principal, lovirii și distrugerii obiectivelor strategice din teritoriul adversarului, prin acţiuni de cercetare, operații speciale, inclusiv nucleare și diversioniste. Aceste dispozitive nucleare, concepute să arate ca o valiză de dimensiuni standard, de 60x40x20 centimetri, conțin o încărcătură sferică de plutoniu – 239 cu masa de 10,5 kg şi diametrul de 10,1 cm, cantitate sub masa critică necesară inițierii şi desfăşurării reacţiei de fisiune. Printr-un proces de „implozie liniară”, masa subcritică de plutoniu este puternic presată la mijlocul unui cilindru din oţel cu ajutorul a două încărcături de exploziv clasic/chimic, detonate simultan la capetele cilindrului. Se produce o explozie nucleară cu puterea de aproximativ o kilotonă echivalent TNT. Doza de radiaţii generată este letală pentru orice persoană aflată pe o rază de 300 metri.

Deși nu sunt cunoscute datele exacte privind explozia unei Valize Nucleare cu puterea de 1 KT, se știe că de exemplu, o mină nucleară cu puterea de 1 Kt, depozitată la adîncimea de 45 metri, va creea un crater cu un diametru de 106 metri și o adâncime de 25 de metri.

Din motive de securitate a personalului, dispozitivul valizei nucleare, poate fi reglat pentru ca explozia să se producă în minim 30 minute de la declanşare.

Se consideră ca foarte probabilă folosirea unui dispozitiv tip Valiză Nucleară, pentru a detona un pachet de ADM sau chiar încărcături de plutoniu anexate/atașate, care ar mări considerabil puterea exploziei nucleare.

Anticipez, subliniind că oficial, nici SUA și nici URSS nu au făcut publice existența sau dezvoltarea de arme nucleare suficient de mici pentru a se potrivi într-o valiză sau servietă de dimensiuni normale.

Valiza nucleară a SUAPrimele încărcături explozive nucleare miniaturizate cunoscute ca ADM, au fost create în SUA în

prima jumătate a anilor ’60, fiind denumite W54. Iniţial, acestea au fost folosite pentru echiparea muniţiilor pentru tunul fără recul de calibru 120 mm. Ulterior, a fost creată o versiune de rucsac echipată

cu acest tip de încărcătură nucleară, denumită Mk-54 SADM (Small Atomic Demolition Munition).În varianta cea mai ușoară, acestea aveau o masă de numai 23 kg. Reducerea dincolo de mărimea lui W54 a însemnat că trebuie folosite modele de implozie liniară, iar reflectorii de neutroni trebuie redistribuiți, astfel încât masa materialului fisionabil va crește dramatic, iar randamentele explozive sunt reduse. Însă modelul nou W48, se potrivește criteriilor dimensiunilor mici, ușor de disimulat și portabile. Alaturat este rucsacul H-912 pentru transportul încărcăturii Mk-54 SADM1 și varianta ladă de

transport. De remarcat că în afara minelor ADM, modelul de tip valiză nucleară în varianta americană, nu apare

pe surse OSINT.

Mina nucleară W54 avea Lada de transport a de 28/40 cm și 24 kg. minei nucleare Mk-54 SADM

Fostul subsecretar al Apărării pentru Informații, Michael Vickers, a susținut că el, alături de alte trupe de forțe speciale din Green Berets, “a practicat infiltrarea țărilor Pactului de la Varșovia cu arme nucleare de dimensiuni transportabile/rutiere, cu misiunea de a detona o bombă nucleară portabilă". Deci foarte probabil un ADM și nu Valiza Nucleară. În 1994, Congresul SUA a adoptat Legea privind autorizarea națională a apărării pentru anul fiscal 1994, împiedicând guvernul să dezvolte arme nucleare cu o putere mai mică de 5 kilotone, ceea ce face ca dezvoltarea oficială a acestor arme în SUA să fie ilegală. Totuși, această lege a fost apoi abrogată în Legea privind autorizarea națională a apărării pentru anul fiscal 2004.

Valiza nucleară a URSS / F. RuseLa sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70, după majoritatea surselor analizate, în URSS au fost

realizate 132 de valize nucleare1, practic dispozitive nucleare portabile, denumite RA-115 (după alte surse și RA-155, care ar putea fi o variantă modernizată) și RA-115-01 pentru varianta submarină, disimulate sub forma unor valize. Acestea au intrat inițial în dotarea unităţilor de spionaj şi diversiune ale armatei sovietice, a forţelor speciale sovietice GRU-Spetsnaz şi ulterior a KGB.

Ca şi în cazul dispozitivelor nucleare miniaturizate produse de SUA, loviturile nucleare sovietice au fost folosite inițial pentru echiparea proiectilelor de artilerie calibru 152 mm. și apoi configurate la dimensiunile tip valiza nucleară. Se menționează ca exemple de focoase nucleare, proiectilele de artilerie de 155 mm ale SUA și respectiv cele de 152 mm ale URSS, care ar putea fi produse și introduse într-o valiză. Adică în Valiza Nucleară.Caracteristicile tehnice cunoscute ale valizei nucleare tip RA-115 sunt:

- dimensiuni: 60x40x20 cm. și o masă de 30 kg; - forţă explozivă: 1 kilotonă echivalent TNT; - sistem de detonare electronic alimentat de un acumulator;- sistem de închidere electronică a valizei pentru prevenirea demontării acesteia; - sistem de avertizare radio/satelit criptat a defecţiunilor, încercărilor de intruziune sau a consumării

acumulatorului;

O replica a valizei nuclere RA-115

- timp de funcţionare limitat, necesită mentenanţă periodică şi schimbarea anumitor componente. Alături se prezintă o replică a valizei nucleare de producţie sovietică RA-115. Dispozitivul nuclear exploziv miniaturizat tip RA-115 conţine o încărcătură sferică de plutoniu – 239 de 10,5 Kg şi diametrul de 10,1 cm, cantitate sub masa critică necesară inițierii şi desfăşurării reacţiei de fisiune. Printr-un proces de „implozie liniară”, masa subcritică de plutoniu este puternic presată la mijlocul unui cilindru din oţel și se produce explozia nucleară cu puterea de 0,2-1 Kt echivalent TNT. Dispozitivul este reglat pentru ca explozia să se producă în 30 minute de la declanşare. Este manevrat de un singur operator/agent. Doza de radiaţii generate este letală pentru orice persoană aflată pe o rază de 200-300 metri faţă de locul detonării. În funcţie de zona în care este detonat dispozitivul, acesta poate provoca moartea a peste 100.000 persoane.

Modelul prezentat se bazează pe date neclasificate asupra componentelor dintr-o muniție nucleară de artilerie, pentru a vedea dacă un astfel de sistem poate fi asamblat într-o valiză nucleară. Și răspunsul se pare că este clar …. DA, DA, DA.

Mai trebuie subliniat că Minele Nucleare sunt o clasă bine-cunoscută de arme nucleare tactice, folosite inițial de trupele de geniu speciale și desfășurate de-a lungul granițelor sovietice, în principal de-a lungul

1 După alte surse, inclusiv declarația gl. Alexandr Lebed, fost consilier de securitate națională, ar fi fost realizate 250 valize nucleare., luand în consideratie și perioada anilor 1980.

graniței cu China. Minele nucleare au fost menite să creeze obstacole în calea avansării trupelor inamice prin baraje și obstacole precum și crearea unor zone cu niveluri ridicate de contaminare radioactivă.

Generalul rus Alexandr Lebed, fost şef al Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, a declarat în faţa plenului Camerei Reprezentanţilor a SUA că 43 de valize nucleare au dispărut, fără a se putea preciza dacă au fost distruse, stocate, vândute sau furate2. Lebed a susținut că dispozitivele au avut un echivalent de 1 kilotonă (1000 de tone de TNT), măsoară de 60 x 40 x 20 centimetri (24 x 16 x 8 țoli) și, înainte dedizolvarea URSS în 1991, au fost transferate membrilor GRU.

Putem astfel concluziona că precursorul Valizei Nucleare a fost Atomic Demolation Munition, adică minele și fugasele nucleare de dimensiuni reduse, portabile, produse și destinate militarilor din unitățile militare specializate, cum au fost cele de geniu, cercetare-diversiune și forțele speciale (detalii în articolul ”Din culisele războiului rece: Barajul de Minele Nucleare de la frontiera Germaniei de Vest versus Planurile ofensive ale Tratatului de la Varșovia”). Procesul de miniaturizare a continuat pană la realizarea Valizelor Nucleare, avand ca destinatari de această dată, serviciile secrete, servicii de informații, atât cele militare cît și celelalte servicii speciale ale statului sovietic/rus.

Și tot ca o concluzie primară, apreciez că inițial au fost produse ADM, destinate militarilor din unitățile specializate (a se vedea articolul privind Minele Nucleare menționat în para de mai sus). Apoi, procesul de miniaturizare a continuat pană la realizarea Valizelor Nucleare, având ca destinatari de această dată, serviciile secrete, de informații, atât cele militare cât și celelalte servicii speciale ale statului.

Ca o altă concluzie primară, pe baza logicii evenimentelor acelor vremuri, câteva considerații de finețe, sugerează că povestea despre dispozitivele nucleare portabile ar trebui luată în serios, cu atenționarea că existența lor nu trebuie uitată sau privită ca un fapt fără importanță. În primul rând chiar numai faptul că SUA avea astfel de muniții, face foarte probabil că și Uniunea Sovietică le-a produs de asemenea, chiar și numai pentru a reproduce, a demonstra capacități și a răspunde la realizările și experianța americană, aceasta fiind un obicei al designerilor sovietici de a duplica sistemele de arme americane sau de a le folosi pentru a justifica cercetările proprii (cum sunt cele bine cunoscute din alte proiecte majore, cum ar fi chiar dezvoltarea armei nucleare, și apoi a rachetelor ICBM, MIRVed, etc.). Iar aici, prin informațiile obținute, Intelligence-ul sovietic, GRU și KGB, au avut o contribuție importantă. În plus, oamenii de știință sovietici sunt cunoscuți pentru tendința de a explora orice cale posibilă, inclusiv cel mai sofisticat dispozitiv nuclear transportabil și astfel este logic să concluzionăm că au încercat și realizat miniaturizarea. O lovitură nucleară pentru proiectilul de artilerie de 152 mm (care în muzeul Chelyabinsk-70 este prezentată ca cea mai mică armă nucleară din lume) dovedește astfel capacitatea sovieticilor de a creea un dispozitiv nuclear miniaturizat și cu greutate redusă. Potrivit unor experți ruși, mărimea acestei lovituri, de 15 cm diametru și 50 cm lungime, pare să fie cea mai mică dimensiune a unui dispozitiv nuclear pe care proiectanții ruși au reușit să îl realizeze la vremea anilor 70-80.

Unele opinii, declarații și marturii privind valiza nucleară și pericolul utilizării acesteia Fără a intra în alte detalii tehnice, este de retinut ca Stanislav Lunev3, fost ofițer GRU de rang înalt,

care a fugit din Rusia, susține că există astfel de dispozitive fabricate de ruși pe care le descrie detaliat, astfel că dispozitivele "identificate ca RA-115 sau RA-115-01 pentru armele submersibile" cântăresc 23-27kg (de la 50 la 60 de pounds). Acestea, dacă sunt conectate la o sursă electrică, pot fi în stare operativă timp de mai mulți ani. Dacă totuși există o pierdere de energie, există o baterie de rezervă. Dacă și bateria este descărcată, arma are un transmițător care trimite un mesaj codat prin satelit, fie direct la un post GRU, la o ambasadă sau consulat al Rusiei. Potrivit lui Lunev, numărul de dispozitive nucleare "dispărute" (după cum a constatat și generalul Lebed) "este aproape identic cu numărul de ținte strategice pe care ar fi folosite aceste bombe". Lunev a sugerat că armele nucleare miniaturizate ar fi deja dislocate de agenți operativi GRU pe teritoriul SUA, cu misiunea de a asasina liderii americani în caz de război. Știm că este de fapt o misiune specifică, de dezorganizare sau neutralizare a conducerii politice și militare a adversarului, lovirea punctelor de comandă, nodurilor de comunicații ... etc.

2 Există rapoarte media conform cărora bin Laden ar fi procurat o „valiză nucleară” de la o sursă din Asia Centrală, cel mai probabil de origine cecenă. Ziaristul izraelian Yossef Bodansky, şef al Comisiei pentru problemele referitoare la terorismul neconvenţional, patronată de Guvernul SUA, consideră că bin Laden a achiziţionat „aproape sigur” arme nucleare portabile.3 Colonelul Stanislav Lunev, a fost ofițerul GRU cu gradul cel mai inalt care a dezertat și fugit din Rusia. A lucrat ca ofițer de informații al GRU în Singapore/1978, în China din 1980 și în SUA din 1988 iar apoi in 1992 a dezertat în SUA, unde a lucrat inițial ca analist consultant la FBI și apoi CIA iar din 2000 a intrat în programul de protecție a martorilor.

Lunev mai este cunoscut de asemenea și pentru descrierea unor "operații de sabotaj nuclear" care au fost pregătite de KGB și GRU împotriva țărilor occidentale.

Lunev4 a mai afirmat că în multe țări, mai ales europene, GRU și KGB au ascuns depozite de arme / cache-urile de arme, inclusiv nucleare.

Și atunci, am greși foarte mult dacă ne-am întreba... ”oare și la noi????”. Că doar amenințările la adresa scutului antirachetă de la Deveselu (totuși bine protejat) și chiar a bazei

de la M. Kogălniceanu, nu se pot baza doar pe lovituri ale rachetelor și aviației (în opinia mea).Trebuie subliniat că Lunev a mai declarat că a căutat locurile de ascundere a depozitelor de arme din

zona Valea Shenandoah și că "este surprinzător de ușor să introduci arme nucleare în SUA" fie pe la granița cu Mexicul, fie folosind o aeronavă de transport, fie una fară pilot lansată de pe un avion rus.

Congresmanul american Curt Weldon a susținut afirmațiile lui Lunev, dar a menționat că Lunev a avut unele "lucruri exagerate" în conformitate cu estimările FBI-ul. Au fost efectuate căutări în zonele identificate de Lunev, "dar oficialii serviciilor de resort americane nu au găsit niciodată astfel de depozite / arme cache, nici cu nici fără arme nucleare portabile" .

Aceste depozite / cache-uri, inclusiv loviturile nucleare miniaturizate au fost asigurate contra oricărui acces / violare, cu dispozitive capcană explozive de tip "fulger".

Cu toate acestea, un astfel de depozit, identificat într-o zonă împădurită de lângă Berna de către Vasili Mitrokhin, fost șef al Departamentul 1 din KGB, care a dezertat în UK, a explodat când autoritățile elvețiene l-au stropit cu jet de apă de înaltă presiune. De asemenea, mai multe alte cache-uri identificate au fost eliminate cu succes. Dar nu se cunosc detalii privind armamentele si echipamentele stocate aici.

EXISTĂ ASTFEL DOVEZI CĂ TOTUȘI CEL PUȚIN DEPOZITELE DE ARME AU EXISTAT ȘI POATE ÎNCĂ MAI EXISTĂ.

Și să nu uitam ca Elveţia a avut un serios program nuclear militar secret derulat în perioada 1946 – 1969, abandonat în general în 1969, dar continuat într-o variantă “uşoară” până în 1995. De menţionat că încă din 1963, Elveţia dispunea de bazele teoretice şi tehnice nucleare necesare şi elaborase specificaţiile tehnice detaliate ale arsenalelor nucleare pe care urma să le construiască, inclusiv costurile aferente.

Fostul consilier al securității naționale a Rusiei, Aleksandr Lebed, într-un interviu acordat CBS la 7 septembrie 1997, a afirmat –schimbâd declarația anterioară - că armata rusă a pierdut mai mult de o sută din totalul a 250 de bombe nucleare de dimensiuni TIP VALIZA. Lebed a afirmat că aceste dispozitive au fost create ca niște valize și că a aflat de existența lor cu doar câțiva ani mai devreme.

Congresmanul American C. Weldon, prezintă o replica a valizei RA-115

Congresmanul american Curt Weldon a reluat această temă în 1999, prezentând într-o audiere din 26 octombrie un "model fictiv" cu privire la cum ar putea arăta o "valiză nucleară" rusească (în principiu un proiectil / dispozitiv de artilerie ambalat în ... servietă nucleară) și "a acuzat administrația Clinton pentru că nu a pus la îndoială informația și nu a acuzat guvernul rus despre existența și amplasarea cache-urilor de arme nucleare ale KGB ascunse în Statele Unite. "

Imediat în urma prăbușirii și dezmembrării URSS, Statele Unite și Rusia au dezvoltat un important program de cooperare având ca obiectiv primar să asigure securitatea arsenalului nuclear al F. Ruse.

Au fost stabiliți și puși în aplicare mai mulți pași destinați să consolideze și să îmbunătățească securitatea Armelor Nucleare Strategice ale Rusiei, în special în cadrul Programului SUA de cooperare și 4 Lunev a mărturisit că a sprijinit în mod activ programul GRU pentru a pre-amplasa arme nucleare portabile în Statele Unite, prin identificarea posibilelor locuri unde aceste arme ar putea fi stocate/ascunse până când vor fi necesare/folosite. Lunev - o perioadă sub acoperirea de reporter al ITAR-Tass -, a fost special instruit să ascundă și să camufleze asemenea arme.

reducerere amenințărilor nucleare (cunoscut ca CTR sau Nunn-Lugar), care sublinia de asemenea îngrijorarea privind siguranța arsenalului rusesc de arme nucleare tactice.

În acest context al preocupărilor cu totul speciale privind armamentele nucleare tactice, a apărut și o mediatizare urmată de o dezbatere serioasă privind statutul a ceea ce se numesc "arme nucleare de tip valiză / valiză armă nucleară" respectiv dispozitive nucleare de dimensiuni foarte mici care ar fi fost fabricate încă din perioada sovietică a anilor 60/70/80.

Deci, subliniez că termenul "Valiză Nucleară", este în general folosit pentru a descrie orice tip de dispozitiv nuclear mic, ce poate fi transportat de om, în condițiile în care există dezbateri serioase cu privire la exactitatea și validitatea termenului însuși. În analiza celor mai grave posible cazuri, sau a celor mai „worst case scenario”, se are în vedere dacă încărcătura nucleară pentru o valiză nucleară ar fi suficient de mică astfel încât să fie transportă manual într-o zonă cu populație densă sau centru important de conducere, fără a fi detectate și apoi a fi detonate (de ex cum ar fi în Manhattan sau Capitol Hill, London Bridge, etc.) deznodământul ar fi cu totul tragic: sute de mii de victime și distrugeri majore.

Fără alte detalii tehnice din nou, la întrebarea dacă TEHNIC VALIZA NUCLEARĂ POATE FI REALIZATĂ?, RĂSPUNSUL ESTE CATEGORIC: DA: valizele nucleare portabile pot fi confecționate, chiar dacă cu limităti tehnologice (de ex. durată de operare relativ mică, etc) și costuri financiare ridicate. În plus, deși prin majoritatea estimărilor, puterea exploziei unui astfel de dispozitiv este probabil cu mult mai mică de zece kilotone, efectele sale combinate pot avea ca rezultat, potențialul de a ucide zeci de mii de oameni, dacă nu chiar cu mai mult. Proiectantul de arme nucleare Ted Taylor a afirmat că o ogivă nucleară, cu diametrul de 105 mm (4.1 inci) și cu o masă de 19 kg, este teoretic posibilă.

Un alt aspect îngrijărotor este faptul că există o mare confuzie și nesiguranță privind numărul acestor valize nucleare sau dacă acestea există cu adevărat sau nu există chiar de loc, precum și care sunt structurile/instituțiile ruse ce au în dotare spre a utiliza aceste dispozitive nucleare tactice portabile.

Cum am menționat, conform unor surse, Uniunea Sovietică a construit cîteva sute de valize nucleare, dintre care mai multe duzini dispărut. Pe baza altor rapoarte, valiza nucleară nu a fost construită niciodată în număr așa de mare și nici dislocată în afara teritoriului sovietic sau conform altor surse, nu ar fi fost construită niciodată.

Deși unii oficialii ruși au confirmat că arsenalul lor include asemenea dispozitive, anchetatorii au spus că nu există dovezi că astfel de lovituri nucleare miniaturizate fac parte din stocurile ascunse presupuse.

Conducerea Direcției a 12-a Principală din Ministerul Apărării, a negat existența valizelor nucleare.Cea de-a 12-a Direcție Principală din Ministerul Apărării (12 GU MO)5 a fostului URSS și a F. Ruse

actuale, este un departament din cadrul ministerului rus al apărării responsabil atât cu păstrarea, mentenanța, transportul, livrarea, eliminarea, etc. a arsenalului nuclear rusesc cât și pentru testarea încărcăurilor nucleare, siguranța ecologică a testelor și întreținerea bazelor de testare sovietice / poligoane. În sediul central, a existat/există o arhivă centrală, "Registrul Nuclear", unde sunt înregistrate toate munițiile nucleare sovietice / rusești. În plus, mai subordonează o rețea de baze arsenale nucleare, atât centrale cât și "speciale", unde sunt depozitate focoasele nucleare. Aceste baze de valoare regiment/brigadă, se numesc și "formațiuni tehnice speciale", iar întreaga rețea se numește "Trupele speciale ale Rezervei Supreme de Comandă".

Scopul principal al acestei de-a 12-a direcții, este de a separa în siguranță, în perioada de pace, pe "utilizatorii finali" de armele lor nucleare actuale (mai puțin cei din serviciul de luptă permanent, cu lovitura nucleară ... pe țeavă). În caz de necesitate, aceștia vor primi loviturile nucleare, dar numai cu/după aprobarea conducerii politice de vârf.

Dar mai trebuie subliniat faptul că atunci când se analizează informații din surse OSINT ce au ca origine partea rusă neoficială sau chiar oficială, raportarea este adesea contradictorie, inexactă sau înșelătoare, care pare a fi foarte posibil parte a unui plan de dezinformare.

In plus, există și un grad ridicat de confuzie privind terminologia legată de armele nucleare tactice. Astfel, termeni precum “atomic demolition mine” sau “atomic demolition munition” care ar reprezenta "mina nucleară de demolare / distrugere " sau " muniție atomică pentru distrugeri ", spre exemplu, sunt frecvent folosiți pentru a descrie dispozitivele nucleare miniaturizate ce pot fi transportați de personal 5 Cel de-al 12-lea GU este probabil cea mai secretă organizație a forțelor armate sovietice / rusești, chiar mai mult decât GRU sau Forțele Strategice de Rachete. Chiar dacă astăzi Rusia a devenit mai deschisă și chiar unele articole apar în mass-media și prezintă deschis Direcția "Serviciul Tehnic Nuclear", această organizație rămâne... secretă.. în afara comunicării mediatice .

specializat, militar sau civil/agenți secreți, dar este posibil că acești termeni sunt interschimbabili pentru descrieri ale acelorași tipuri de arme.

Concluzionând, aceasta ar fi o scurta cronologie a cazurilor mediatizate privind dispozitivele nucleare portabile.

- La mijlocul anului 1995, mai multe rapoarte mass-media rusești revendicau că ceceni rebeli au obținut "un număr " de dispozitive nucleare portabile / individuale tip ADM. Intrebările cu privire la credibilitatea rapoartelor au subminat validitatea și poate valoarea informației iar problema părea să dispară o dată cu trecerea timpului. Cea mai amănunțită relatare a fost o serie de articole publicate în ziarul Zavtra. Deși articolul inițial din octombrie 1995 a susținut că au fost obținute două bombe de valiză, ulterior Zavtra și-a nuanțat poziția susținând că informațiile au fost furnizate din partea cecenă în încercarea de a spori pârghiile politice ale liderilor ceceni.

- În ianuarie 1996, Centrul de Studii de Neprolieferare de la Institutul de Studii Internaționale Monterey a primit informații de la un consilier senior al lui Boris Elțin că" la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, KGB a dobândit un număr nespecificat de arme nucleare, miniaturizate (sub 35 de kilograme) care nu au fost niciodată incluse în nici un inventar ".

- În septembrie 1996, generalul Alexander Lebed, Consilier pentru Securitatea Națională a lui Elțin și fost comandant al forțelor ruse în Moldova (și fost candidat la alegerile prezidențiale din Rusia) a ordonat formarea a unei comisii pentru revizuirea securității Arsenalul nuclear al Rusiei.

- Pe 7 Septembrie 1997 Lebed susține într-un interviu televizat că mai mult de 100 de valize nucleare lipsesc dintr-un total de 250.

- Pe 17 octombrie 1997, din cauza inabilităților lui Lebed de a lucra cu alți membri ai guvernului,Elțin la concediat într-o emisiune televizată pe canalele naționale. Deși concedierea lui Lebed a avut loc inainte de finalizarea raportului comisiei nucleare, se consideră că acesta a avut totuși acces la constatările sale preliminare.

- 10 septembrie 1997, MINATOM: "Nu există astfel de arme" la GRU: nu au fost produse niciodată valize nucleare.

- 13 septembrie 1997, Șeful Comisiei de Investigații: "niciuna din unitățile ruse nu dispune de ADM; astfel de dispozitive sunt stocate corespunzător".

- 22 septembrie 1997, Alexei Yablokov, fostul consilier al lui Elțin, susține într-o scrisoare către Novaya Gazeta, că sa întâlnit cu designerii pentru valizele nucleare și că au fost construite pentru KGB.

- 25 septembrie 1997, Gen. Lt. Igor Valynkin, responsabil de protejarea armelor nucleare ale Rusiei, susține că ADM-urile sunt prea scumpe pentru a se construi și a păstra; este imposibil pentru KGB să aibă propriile sale dispozitive nucleare. Fostul șef al KGB declara: "KGB nu avea nici un folos din armele nucleare. Iar Consilierul rus al securității naționale susținea: "Nici avem un record al acestor dispozitive".

- Decembrie 1997, Ministrul rus al Apărării îi spune deputatului american Weldon: "Da, le-am construit ... dar vor fi distruse până în 2000".

- Ca rezultat al producerii lor anii 1970, în scopuri teroriste pentru KGB, Yablokov a declarat că este posibil să nu fi fost luate în evidență în arsenalul nuclear general sovietic și să nu fie sub controlul Ministerului Apărării al Rusiei. Tot acum, Lebed, pe NBC, susține că pot exista chiar maxim 500 de dispozitive sau minim 100 de dispozitive mucleare portabile.

- August 1999, analistul pentru terorism, Yossef Bodansky, susține că bin Laden are "mai multe" dispozitive nucleare pentru valize.

- Tot acum, Igor Valynkin, șeful Direcției a 12-a Principală, de declarat că cel puțin RA-115 a existat în producție, au fost scoase din uz și recent au fost distruse.

- 5 iunie 2001, și V. Lunev susține că bin Laden a obținut mai multe dispozitive pentru valize.- 17 ian. 2002 Ministrul rus al Energiei Atomice: "toate aceste dispozitive nucleare miniaturizate portabile sunt înregistrate ... este imposibil din punct de vedere tehnic pentru ei să-și găsească drumul în mâinile teroriștilor". DECI, LOVITURI NUCLEARE PORTABILE AU EXISTAT SI POATE EXISTĂ ÎNCĂ.

Poate este bine să reamintim că după dizolvarea URSS, atribuțiile KGB (serviciu de informații și contrainformații extern) au fost împărțite între patru agenții primare: SVR (Serviciul de Informații

Externe), FSB (Serviciul Federal de Securitate), FAPSI (Agenția Federală pentru comunicații și informații guvernamentale) și FSO (Serviciul Federal de Protecție).

La acestea se adaugă, ca instituție de intelligence din organica armatei F. Ruse, și GRU. Cum știm, GRU - Direcția Principală de Informații este în fapt agenția de informații militare externe a Statului Major al Apărării Forțelor Armate ale Federației Ruse. Și se consideră că este cea mai mare agenție de informații externe a Rusiei (ex. în 1997 a desfășurat de șase ori mai mulți agenți în țări străine decât SVR/KGB și tot acum acesta a comandat 25.000 de trupe Spetsnaz). Spre deosebire de KGB, aceasta nu a suferit reorganizari și restructurări majore, cu impact relevant asupra misiunilor sale.

După ce am concluzionat că Valiza Nucleară a existat în o formă sau alta, vă propun o scurtă analiză a forțelor sovietice și a celor actuale, ruse, care ar putea utiliza în o situație de criză sau conflict, aceste lovituri nucleare miniaturizate portabile. Reamintesc doar că doctrina nucleară actuală a F. Ruse permite executarea primei lovituri nucleare și mai ales, recentele amenințări (ianuarie - octombrie 2018) ale președintelui rus V. Putin, privind folosirea armei nucleare, în contextul actual deosebit de tensionat.

Lunev a descris aceste lovituri nucleare ca fiind mai apropiate de dimensiunile și forma unei cutii frigorifice decât de cea a unei valize și a subliniat că misiunea sa era de a identifica puncte de dispunere a acestor arme pe teritoriul SUA. Scopul era de a permite Forțelor Speciale de a ”decapita vârfurile conducerii militare pe întreaga linie de comandă a armatei SUA dacă ostilitățile ar fi declanșate. Armele și echipamentele radio din depozitele KGB erau destinate folosirii de catre forțele DRGs (sabotage and intelligence groups).”

SCURTA ANALIZA A FORTELOR MILITARE SOVIETICE ȘI A CELOR RUSE, CARE PUTEAU SAU POT UTILIZA VALIZA NUCLEARĂ.

Reiterez că după majoritatea surselor OSINT, loviturile nucleare miniaturízate portabile, cunoscute ca Valiza Nucleară, au fost mai ales în dotarea GRU, dar și a KGB.

Și logic, se pare că este corect. Vorbim de echipamente nucleare, de aceea, chiar și în varianta miniaturizată, la vremea respectivă au fost realizate și destinate pentru dotarea forțelor armate (la dimensiuni de proiectile, mine și apoi valiză nucleară). Este clar că principalul beneficiar și posibil utilizator la aceea vreme, nu putea fi decât GRU, fără a exclude că și forțele speciale ale KGB (cum sunt Alpha și Vyipel) puteau opera și folosi astfel de arme nucleare miniaturizate portabile.

Având în vedere declarațiile unor oficiali, că GRU a fost unul din principalii beneficiari ai Valizei Nucleare, vă propun o scurtă retrospectivă a structurilor acestui serviciu militar secret rus, destinate a folosi Loviturile Nucleare Miniaturizate Portabile / LNMP. Cu convingerea că dpdv al strategiilor militare nu pot fi modificări de substanță, decât poate cele díctate fie de prevederi doctrinare noi (de ex. conceptul doctrinar rus al dreptului la prima lovitură nucleară), fie de posible dezvoltări tehnice necunoscute încă sau de reorganizări ale structurilor destinate a folosi aceste LNMP, iată care au fost forțele GRU din armata sovietică, ce puteau folosi Valiza Nucleară, la vremea când se estimează că aceasta a fost realizată în faza sa operațională inițială, anii 70-80 și unele forțe speciale ruse destinate a folosi aceste arme, în perspectivele evoluțiilor ulterioare și actuale.

În subordinrea directă a GRU, la nivel central, existau 3 Regimente Independente Speciale, pregătite pentru aceste misiuni și care puteau folosi LNMP în versiunea Valiză Nucleară și posibil Mină Nucleară, dar trebuie subliniat că la toate eșaloanele tactice-operative-strategice, de la Brigadă la Regiune Militară / Front, existau unități și mari unități independente cu destinație specială, alături de unitățile de cercetare-diversiune organice.

Marele avantaj al Unităților Independente cu Destinație Specială (în continuare UIDSp), dotate cu LNMP, în fapt un avantaj primordial comparativ cu rachetele, aviația și artileria, sau cu alte mijloace de transport la țintă, este dat de capacițatea UIDSp de a găsi, identifica și recunoaște cu precizie țintele, precum și de a le distruge folosind muniția nucleară miniaturizată portabilă, adică Valiza Nucleară.

Un al doilea mare avantaj este dat de capacitatea mare de disimulare a acestora, cu un gabarit redus, ce le face greu de descoperit și contracarat. Datorită gabaritului exterem de redus, pot fi transportate în mare secret atât de diversioniști cât și de oficiali sub acoperire, pe teritoriul adversarului, cu mult timp înainte de declanșarea acțiunilor militare dar și pe timpul unui eventual conflict.

DPDV tehnico-tactic, efectul distructiv al LNMP, puterea unei astfel de explozii nucleare este de 1 KT, suficient de mare pentru a distruge obiective punctuale de mari dimensiuni sau zone residențiale, în

condițiile unei contaminări radioactive relativ reduse, pe suprafețe extrem de mici. Se exemplifica cu Manhatan sau Podul Londrei.

Categoric că există și puncte slabe, atât dpdv tehnic, cum este durata limitată în timp a surselor de alimentare si a combustibilului nuclear, cât și dpdv operativ cum este necesitatea deplasărilor frecvente la locația de depozitare a valizei nucleare pentru mentenanță periodică, fapt ce expune agentul și chiar membrii agenturii.

Și pentru că în ultimul număr al revistei Dincolo de Orizonturi, am prezentat articolul "Evoluții recente pe Direcția Strategică de Sud-Vest și Districtul Militar de Sud al Federației Ruse " vă propun să vedem care ar putea fi situația forțelor GRU ce pot folosi aceste LNMP, prin prisma analizei datelor din perioada sovietică și unele date actuale ale acestor unități și forțe cu destinație specială ce ar putea folosi LNMP în varianta Mina și Valiza Nucleară.

Trebuie anticipat că în concepția sovietică / rusă, în funcție de eșalonul abordat, se identifică Intelligenceul Operativ și Inteligenceul Strategic.

Intelligenceul Operativ Militar / Spionajul Operativ Militar este la nivelul Regiunilor Militare, care ulterior au fost transformate în Districte Militare, organizare ce funcționează și la această dată (care la campanie devin Fronturi) și al structurilor subordonate acestora.

Intelligenceul Strategic Militar / Spionajul Strategic Militar este la nivelul GRU și structurilor direct subordonate acestuia, destinate a acționa la nivel global dar și în sprijinul structurilor de informații de la nivelul Intelligenceului Operativ.

Să avem în vedere că România se găsește pe Direcția Strategică de Sud-Vest, și în zona de responsabilitate a Districtului Militar de Sud a F. Ruse. 6 (în continuare DMS).

La nivelul comandamentelor militare ale Regiunilor/ Districtelor Militare (la campanie ale Frontului), funcționa Direcția Informații Militare, sau Direcția a 2-a (de regulă cu 5 secții și 2 grupe).

Două dintre secțiile direcției erau destinate intelligenceului operativ și strategic. Secția a 2-a, destinată spionajului operativ, avea în subordine Centrul de Informații, și se ocupa cu

intelligenceul prin agenți/agenturi. Se estimează că și unii dintre agenții care erau recrutați din țările țintă și acționau pe teritoriul adversarului, puteau folosi Valiza Nucleară.

Secția a 3-a conducea spionajul special, recruta agentura diversionistă / agentura cu destinație specială și îi coordona activitatea, concomitent cu conducera și desfășurarea operațiilor diversioniste pe teritoriul adversarului; era destinată culegerii informațiilor de interes militar și politico-militar, cu misiuni și operații specific divestioniste pe teritoriului advesrarului, probabil inclusiv operații de sabotaj nuclear, de la lichidarea conducerii politice și militare, până la distrugerea obiectivelor de interes stragegic, a comunicațiilor, etc. Aceasta secție, care conduce și UIDSp, avea în subordine un Punct de Informații Destinație Specială și o Brigadă Independentă cu Destinație Specială, care puteau folosi LNMP, sub forma minelor și valizelor nucleare portabile. (deci subordona atât agenturi DSp cât și trupele DSp.,parțial actualului Humint)7.

Astfel, DIM a Comandamentului Regiunii Militare, astazi a Districtului Militar, prin cele 2 secții menționate, desfășoară încă din timp de pace, acțiuni specifice pe teritoriul adversarului.(vezi Ucraina, Georgia, R. Moldova, și posibil chiar Macedonia, Serbia, etc.)

De subliniat ca Direcția a 5-a din cadrul GRU, conducea si coordona activitatea Direcțiilor de Informații din organica Districtelor Militare.

Comparativ cu Intell Strategic, la fel de performant s-a dovedit a fi și Intell Operativ; se apreciează că orice structură tip direcție-secție informații militare de la diferite eșaloane ale Districtului Militar, este o adevărată copie în miniatură a structurii GRU, ce facilitează cooperarea și coordonarea în plan vertical și orizontal a misiunilor.

O mențiune specială. Dacă misiunea de bază a UIDSp era de a identifica și distruge armamentul nuclear inamic, luptătorii companiei statul major a unei UIDSp, astazi un fel de Compania Arme Speciale, trebuiau să identifice și să lichideze liderii politico-militari, cu prioritate a celor ce puteau da ordinul de trecere la folosirea armamentului nuclear. Companiile statelor majore ale marilor unități, erau 6 Direcție strategică în responsabilitatea Districtului Militar de Sud, ce include Romania in posibilele evoluții militare7 Vezi articolul Din culisele războiului rece, Barajul de Minele Nucleare de la frontiera Germaniei de Vest versus Planurile ofensive ale Tratatului de la Varșovia

autorizate să execute misiuni în haine civile, în uniforme militare și de poliție ale adversarului, să stabilească contacte și să acționeze cu agenții diversioniști pe teritoriul adversarului.

Ofițerii din Direcțiile de Informații de la diferite eșaloane precum și cei din UIDSp, se pregăteau la Facultatea a Treia a Academiei Militare Diplomatice și la Școala Superioară comandanți de desant aerian din Riazan (spre deosebire de ex. de Atașații militari de la nivelui GRU central, care erau absolvenți ai Facultății a Doua a Academiei Militare Diplomatice).

Nu voi detalia … procedele și modalitățile de acțiune, dar literatura de specialitate menționează pentru perioada războiului rece, "Operații Subversive/Sabotaj" ca principal procedeu de acțiune. Și se pare că așa cum vom vedea din declarații ale șefului SMG rus din 2013 -mai jos- … nimic nou sub soare.

Se consideră că înarmarea M.U. și a UIDSp cu LNMP, a transformat aceste unități în "vectori" purtători de numiție nucleară, o alternativă periculoasă la celelalte mijloace de transport la țintă, alternativă de care era strict interzis să se vorbească în perioada sovietică dar și azi.

Acțiunile specifice intelligenceului / spionajului strategic, se subordonau acelorași concepte doctrinare, fiind însă atributul absolut al GRU.

Serviciul I al GRU, cu atribuții la nivel strategic global, își bazează acțiunile și misiunile pe activitatea agenților acoperiți, care sunt pe schema de încadrare a unor institutii guvernamentale, ca MAE, Ministerul Comerțului Exterior, Aeroflot, TASS, Ministerul Flotei Maritime Comerciale, etc, ) al caror servicii de personal erau conduse de ofițeri GRU. Dar tot aici, în aceste instituții .... găsim și ofițerii sub acoperire din structurile KGB. Din date ale mediul diplomatic și al altor surse, se sestimeaza că cca. 70-75% din agenții GRU sub acoperire sunt cu responsabilități militare speciale specifice intell miltar, ceilalți fiind cu responsabilități oficiale și limitat cu alte responsabilități.

Scurtă retrospectivă a forțelor GRU actuale.După destrămarea URSS, au avut loc schimbări semnificative și în domeniul abordat în acest articol.Fără a detalia, câteva mențiuni și aprecieri.Pentru executarea misiunilor speciale specifie, GRU subordonează Forțele Speciale cunoscute și

ca Spetsnaz GRU, care sunt forțele principale la dispoziția Directoratului Principal al Statului Major General rus – GRU (practic structura militară națională de Intelligence Militar al Forțelor Armate ale F. Ruse) și reprezintă forțele destinate a pune în aplicare conceptele și planurile de operații din domeniul informațiilor militare.

O remarcă specială. Să nu uităm Lecțiile Învățate din invazia Cehoslovaciei din 1968 când Coloana a cincea și Forțele Speciale GRU Sovietice, au blocat liderii político – militari cehoslovaci chiar la locuințele lor (fară a fi însă lichidați, lucru ușor de realizat dacă situația ar fi impus). Astfel, armata Cehoslovaciei a fost lipsită de conducerea sa și de o reacție militară coerentă și bine condusă/coordonată (cele câteva acțiuni semnalate în memorialistica militară fiind inițiative ale comandanților locali).

Urmare a procesului de reorganizare inițiat în 2010 (pe fondul unor realizări limitate ale GRU Spetsnaz în misiunile anterioare, mai ales în Georgia), a fost înființat Special Operations Forces Command - operațional din anul 2013-, și au fost reorganizate brigăzile Spetsnaz GRU (3 brigăzi fiind desființate), care conform declarației din iunie 2013 a șeful SMG rus, gl. Valery Gerasimov, " misiunile primare sunt intervenții militare în afara teritoriului național, inclusiv sabotaj, diversiune și operații anti-teroriste " . Cum spuneam mai sus… nimic nou sub soare.

NU vom detalia toate forțele GRU, căci cel puțin o analiză a agenților și agenturilor acestui serviciu ar fi hazardadă, (deși poate ar fi util de văzut în un alt articol) dar cum am spus, vă propun să vedem care sunt Forțele Speciale ale GRU ce pot folosi LNMP, unitățile și marile unități Spetsnaz și Special Reconnaissance din zona de responsabilitate a Districtului Militar de Sud ce pot acționa pe Direcția Strategică de S-V, direcție pe care se află și țara noastră (am lăsat denumirea originală din sursele analizate, pentru a nu altera prin traducere proprie semantica pur militară).

Unitate K-9 a Forțelor Terestre Spetsnaz

10th Spetsnaz Brigade (in Krasnodar) sau 10th Special Purpose Brigade – are baza de dislocare la Mol'kino, regiunea Krasnoyarsk, după reorganizare, subordonează 1 Special Weapons Company, 1 K-9 Unit (misiuni speciale și luptă antiteroristă, având în dotare inclusiv câini) , 2 Special Purpose Detachment (misiuni speciale) și 1 Training Battalion. A participat la campanile războiului din Cecenia și Georgia. Personal, pe baza misiunilor sale anterioare, apreciez că aceasta, are pregătirea și posibilitatea de a primi și folosi în misiunile externe, Mine și Valize Nucleare.

Mai trebuie subliniat că armata sovietică a fost prima din lume care a folosit câinii special dresați în scopuri militare. Pot fi parașutați, și au misiuni varíate, de la paza obiectivelor speciale (ex. Comandamente strategice, depozit muniție nucleare, etc.) până la lupta anti-tank, de la servicii de diversiune și sprijin al agenților, transportul de materiale, documente etc. și terminând cu câinii sinucigași (având centuri cu explozibili pe corp).

Acum și în acest context, ar trebui înțeleasă corect valoarea minelor și valizelor nucleare și deci interesul în realizarea acestora. Pentru forțele speciale sau agenții secreți, a transporta sute sau mii de kg. TNT necesare unei misiuni în adâncimea teritoriului inamic este extrem de greu. Valiza sau Mina Nucleara rezolvă problema mult mai ușor și sigur.

22nd Spetsnaz Brigade (Rostov-on-Don) sau 22nd Separate Guards Special Purpose Brigade, constituită în 1976, în iunie 1992, a afost dislocată la Stepnoy, din regiunea Rostov, în cadrul DMS unde este și astazi. A luptat în războiul Sovieto-Afgan, iar subunități ale brigăzii au participat la războiul civil din Angola, din Nagorno-Karabakh, în primul și al doilea război cecen, la Rebeliunea Black January din Baku. Elemente ale brigăzii au fost dislocate în Cuba la vremea anilor 1983 (oare cu valiză nucleară?).

Pe baza participării sale anterioare la misiuni cu totul speciale, de excepție, apreciez că și această brigadă ar fi putut beneficia atunci și posibil și astăzi de Mine și Valize Nucleare.

Este subordonată DMS și are în organică, 1 Special Weapons Company, 4 Special Purpose Detachment, alte subunități speciale de support.

100th Separate Reconnaissance Brigade (Experimental), este prima brigadă la noile standarde din armata Rusiei, a fost înființată în 2009 cu sediul la Mozdok /raionul Tarasovskiy/regiunea Rostov, pe scheletul 85th Independent Spetsnaz Detachment din cadrul 10th Independent Spetsnaz Brigade și dispune de o combinație surprinzător de ridicată între o mare putere de foc și capacitățile speciale de recunoaștere/cercetare și intelligence. Cercetarea brigăzii dar și elementele de intell par a fi organizate în grupuri, precum GRU Spetsnaz. Subordonează, batalion de asalt aerian, batalion de recunoaștere și lovire, detașamente Spetsnaz, batalion artilerie autopropulsată, companie Război electronic (ce poate ajunge la capacități ELINT de valoare batalion), detașament UAV, subunități de sprijin. Se estimează ca va/ar avea propriul regiment de elicoptere.

346th Spetsnaz Brigade GRU sau 346th Special Purpose Brigade a fost înființată recent, în 2012, (împreună cu 25th Spetsnaz Regiment) fiind apoi dislocată în Prokhladniy, republica Kabardino-Balkaria din zona Caucaz. Noua brigadă a fost destinată în mod special pentru a efectua recunoaștere operativă și chiar strategică precum și misiuni speciale în Regiunea/Direcția Strategică de Sud-Vest a

Rusiei (DSSV). Este este semnalată cu parte din forțe angajate în acțiuni de sabotaj și subversive în Donbas / sud-estul Ucrainei, fiind se pare subordonată direct GRU și operațional DMS.

25th Spetsnaz Regiment of GRU sau 25th Independent Special Purpose Regiment, a fost înființat la Stavropol în 2012 (încadrat exclusive cu militari participanți până atunci în zone de conflict). Deși înființată, o dată cu Bg. 346, ambele, declarativ pentru "a asigura securitatea jocurilor olimpice de Iarnă de la Soci" (la care nu a participat), principalele misiuni ale regimentului sunt:

- operații speciale ofensive și defensive la frontiera sudică și sud-vestică a Rusiei;

- participarea la operațiunile de combatere a terorismului;- organizarea și susținerea activităților pentru mișcările

rebele, dezvoltarea și folosirea unor tactici de sabotaj, gherilă și diversiune în folosul și împreună cu acestea, inclusiv operații contra-insurgency. Cu sau fără valiza nucleară aș adăuga eu.

Ca o concluzie primară avem 2 brigăzi cu vechime și experiența misiunilor deceniilor anterioare și 2 brigăzi nou înființate plus 1 regiment, angajate deja în operații și misiuni specifice ale GRU.

Și atenție, chiar și după, sau mai ales după perioada Yeltsin, GRU Spetsnaz au fost destinate NUMAI PENTRU MISIUNI ÎN AFARA TERITORIULUI NAȚIONAL.

Naval Spetsnaz GRU (trupele Spetsnaz GRU ale Forțelor Navale)În afara trupelor terestre Spetsnaz GRU, vom găsi tot pe Direcția Strategică de Sud-Vest și Naval

Spetsnaz (informal numite în media civil, "frogmen" ) și acestea în subordinea operativă a GRU8.Naval Spetznas are în compunere 4 Naval Special Reconnaissance Unit, în subordine operativă

directă a GRU, cu câte o unitate / punct special, alocată pentru fiecare din cele 4 flote maritime militare. În cadrul Black Sea Fleet, operează 388th Marine Reconnaissance Point. Counteraction Underwater Diversionary Forces and Facilities (PDSS), este Unitatea de diversiune

și contracararea forțelor și facilităților subacvatice sau Forța subacvatică de contraacțiune și diversiune. Sunt unități speciale Spetsnaz a Marinei Ruse, în subordinea GRU, pregătite să desfășoare operații

terestre și maritime în spatele liniilor inamice și să execute misiuni de luptă subacvatică, minare și deminare, alte operații subacvatice, inclusiv ”dedicated maritime sabotage and counter-sabotage”, "lucrari specifice" la infrastructura portuară dar și protecția navelor și echipamentelor flotei ruse față de acțiunile forțelor subacvatice inamice. Compoziția precisă, activitățile și locația unității sunt strict clasificate.

Din unele surse, rezultă că în zona Districtului Militar de Sud, sunt dislocate: 102nd PDSS Detachment - based in Sevastopol 136th PDSS Detachment - based in Novorossiysk 137th PDSS Detachment - based in Makhachkala În zona DMS se pare că nu se află dislocată nici o unitate Spetsnaz GRU a altor categorii de forțe, dar

cu siguranță, elemente din 45th Guards Independent Spetsnaz Brigade din structura Trupelor Aeropurtate ale F. Armate ruse, va sprijini acțiunile specifice ale forțelor terestre și navale GRU de pe Direcția Strategică de Sud-Vest.

Putem aprecia, după o scurtă analiză a unităților Spetsnaz GRU terestre și navale, că în mod cert, LNMP nu vor fi utilizate pe DVSV de către toate brigăzile menționate. Ar fi inutil să ne hazardăm în o evaluare, fără susținerea unor date și informații clare, dar totuși, putem aprecia că mínele nucleare miniaturízate vor reprezenta muniția nucleară tactică destinată trupelor cu destinație specială Spetsnaz, în timp ce agenții/agenturile din GRU ce acționează pe această direcție vor primi Valiza Nucleară.

8 Și forțele speciale Spetsnaz ale Alpha Group și Vympel din cadrul KGB, actualul FSB, au in organică unități de scafandri de luptă/frogmen

Spetsnaz GRU, proba a pregătirilorpentru diferite regiuni de pe glob.

Putem risca în a spune că cel mai probabil atât 10th Special Purpose Brigade cât și 22nd Separate Guards Special Purpose Brigade, ambele cu experiența unor operații speciale anterioare de excepție, dar și cu capacitatea și pregătirea de a folosi după caz LNMP, ar putea beneficia în condiții cu totul speciale și într-un context militar deosebit de tensionat și risc de securitate ridicat, de … ordinul/dreptul de a folosi după caz, mínele și/sau valizele nucleare. Posibil și Regimentul 25 Spetsnaz GRU. Pe de altă parte, pare mult mai probabil ca LNMP / în forma ADM să fie puse la dispoziție și folosite de scafandrii de luptă din Detașamentele PDSS în timp ce Valiza Nucleară ar rămâne pentru agenții GRU implicați în misiuni/situații speciale.

ÎN LOC DE CONCLUZIIDe fapt, valiza nucleară, pare să fi căpătat noi valențe în mijlocul predicților unor posible

lovituri dar și atentate cu arme neconventionale in urmatorii 5 ani, a ambițiilor de proliferare nucleară ale Iranului și Coreii de Nord, a amenințărilor Rusiei precum și expirarea, încă din anul 2009, a Tratatului de Reducere a Armelor Strategice, ratificat de Washington si Moscova in 1991. Iar retragerea SUA din INF ar putea fi un nou început al cursei reînarmării nucleare.

Desigur că in epoca Dronelor / UAV, valiza nucleară pare depășită dar poate că ar fi cazul să ne gândim la foarte posibilele Drone / UAV-uri nucleare, care și acestea apreciez că pot fi folosite atât de unitățile cu destinație specială/forțele speciale cât și de agentii GRU și KGB/FSB.

Oare ce obiective din țara noastră sunt în planurile de atac nuclear al Moscovei? Aceasta mai ales în condițiile în care, în afara UAV-urilor de atac din dotarea forțelor terestre

(folosite deja în Syria), și care pot transporta și muniție nucleară miniaturizată realizată la aceste cerințe, recent, în lunile februarie – mai 2018, presedintele Putin a anuntat în repetate rânduri că Rusia dezvoltă Drone subacvatice nucleare, capabile să distrugă porturile, instalatiile de coastă vest europene și alte obiective strategice (în martie a.c., preşedintele Putin şi-a anunţat planul de proiectare a dronelor nucleare, inclusiv cele strategice – având code name Status-6 sau Kanyon).  Putin a mai declarat că a fost testată cu succes o serie de noi arme nucleare care nu sunt vulnerabile la interceptările inamice și a mai adăugat că printre armele nucleare se numără drone subacvatice şi rachetele hipersonice.

De asemenea, apreciez că poate o analiză de risc elaborată la nivel strategic, a modului în care fortele, agenții și agenturile GRU pot utiliza LNMP de tip ADM și Valiză Nucleară, sau UAV/ Drone nucleare, ar deschide noi abordări și poate chiar planuri de măsuri și acțiune imediată.

NOTA: Versiunea inițiala a articolului, a fost publicată în revista “Dincolo de Orizonturi” a Asociației

Diplomaților Militari în Rezervă și Retragere.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

- Articolul “Va fi război nuclear în 2018? Cum arată valiza nucleară a lui Donald Trump” publicat pe 3 ian 2018 pe pagina web https://www.antena3.ro/externe/va-fi-razboi-nuclear-in-2018-cum-arata-valiza-nucleara-a-lui-donald-trump-449106.html

- Articolul “Israelul cauta valizele nucleare iraniene“, autor: Adina Mutar, publicat în data de 2014-03-11 pe http://www.national.ro/news/israelul-cauta-valizele-nucleare-iraniene-383545.html/#ixzz5D2f4a4Mk

- Articolul “Bătaie pe valiza nucleară a lui Trump între agenții americani și chinezi“ , autor: Radu Pădure publicat în data de 19 februarie 2018 pe http://evz.ro/bataie-valiza-nucleara-trump-agentii-americani-chinezi.html

- Articolul “ The nuclear football“, autor Silvia Mircea, publicat de pagina Trustului de Presă MAPN, http://presamil.ro/the-nuclear-football/

- Articolul “Cum a pierdut Bill Clinton codurile nucleare ale SUA“, autor Viorica Marin, publicat în data de 6 ianuarie 2018, pe pagina web http://adevarul.ro/international/statele-unite/cum-pierdut-bill-clinton-codurile-nucleare-sua-1_5a50e385df52022f753d6a4b/index.html77

- Articolul “Congressman Weldon Fears Soviets Hid A-Bombs Across U.S. “ autor Curt Weldon October 26, 1999, http://www.nti.org/analysis/articles/congressman-weldon-fears-soviets-hid-bombs-across-us/

- Alexander Lebed and Suitcase Nukes, autor Carey Sublette publicat pe 18 May 2002, pe pagina http://nuclearweaponarchive.org/News/Lebedbomb.html

- Cheget, Russian " nuclear briefcase", publicat pe pagina https://en.wikipedia.org/wiki/Cheget

- Articolul “The nuclear football briefcase, of President of the United States“ publicat pe pagina https://en.wikipedia.org/wiki/Nuclear_football

- Articolul “The Nuclear Suitcase Bomb and Nuclear Terrorism: the Lebed Claims“, autor Kenneth Patchen publicat în 1999 pe pagina http://www.nationalobserver.net/1999_winter_patchen.htm

- Articolul “Suitcase Nukes: A Reassessment“, publicat pe 23 Septembrie 2002 pe web http://www.nonproliferation.org/suitcase-nukes-a-reassessment/

- “A nuclear briefcase“, pe pagina https://en.wikipedia.org/wiki/Nuclear_briefcase- “Suitcase nuclear device“, https://en.wikipedia.org/wiki/Suitcase_nuclear_device- Stanislav Lunev biography, pe pagina https://en.wikipedia.org/wiki/Stanislav_Lunev- “Principiile Spionajului…“, autor Viktor Suvorov, publicat în 2015 si extrasul din pagina

https://books.google.ro/books?id=7LdODQAAQBAJ&pg=PT409&lpg=PT409&dq=mine+nucleare+portabile&source=bl&ots=xnK3n8k8W5&sig=kH6LlYQo1p6uAttjjxwUJ7Sv2uQ&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwivx_jtlL7aAhUIlxQKHT58CCAQ6AEIODAC#v=onepage&q=mine%20nucleare%20portabile&f=false

- “Spetsnaz Order of Battle“ publicat pe pagina https://www.globalsecurity.org/intell/world/russia/spetsnaz-orbat.htm

- Articolul “The most secret Spetsnaz of the GRU, combat divers of Special Intelligence of the Navy“, pe pagina http://dss.army.lv/chapter1.htm

- Articolul “The 25th Spetsnaz Regiment of GRU“ autori Irakli Komaxidze și tradus de Victoria Field, publicat în data de 12 mai 2014 pe pagina https://informnapalm.org/en/the-25th-spetsnaz-regiment-of-gru/

- Articolul “Russian Servicemen of the 22nd Spetsnaz GRU“ din data de 06/04/2015 https://informnapalm.org/en/russian-servicemen-of-the-22nd-spetsnaz-gru-brigade-identified-on-a-combat-mission-in-luhansk/

- Articolul “The 346th Spetsnaz Brigade GRU“, autori Irakli Komaxidze și tradus de Victoria Field, publicat în data de 18.05. 2014 publicat în https://informnapalm.org/en/a-continue-about-aliens-also-called-separatists-the-346th-spetsnaz-brigade-gru/

- Articolul “New Airborne Reconnaissance Companies for the Russian Army“ din 06.09.2016 pe pagina https://informnapalm.org/en/hawkish-course-new-airborne-reconnaissance-companies-for-the-russian-infantry/

- “Spetsnaz, Russian Special Forces of GRU“, pe pagina https://en.wikipedia.org/wiki/Spetsnaz - “The rising influence of Russian special forces“ publicat în 2017 pe pagina

http://www.janes360.com/images/assets/299/46299/The_rising_influence_of_Russian_special_forces.pdf NOTA: poate fi luată în considerare și bibliografia indicată de fiecare din articolele menționate mai sus, accesate

și de asemenea utilizate în analiza prezentată/