ediȚie aniversarĂ secȚiunea „studii de specialitate” · 2019. 3. 30. · metode interactive...

DASCĂLI EMERIȚI NR. 10 – EDIȚIE ANIVERSARĂ

3

SECȚIUNEA „STUDII DE SPECIALITATE”

Educatia-caracteristici generale - studiu de specialitate Profesor Truta Georgiana-Oana

Gradinita Nr. 133 Bucuresti

Educaţia reprezintă activitatea psihosocială proiectată la nivelul unor finalităţi pedagogice şi vizează realizarea funcţiei de formaredezvoltare

permanentă a personalităţii umane prin intermediul unei acţiuni pedagogice structurate la nivelul corelaţiei subiect / educator – obiect / educat, desfăşurată

întrun context pedagogic global si deschis.

Educația reprezintă simultan:

a) o activitate organizată instituţional conform unor finalităţi educative;

b) un produs al activităţii, determinabil şi adaptabil la cerinţele societăţii;

c) un proces, angajat între mai multe fiinţe umane, aflate în diferit

Educatia spre postmodernitate

S-au conturat mai multe paradigme (modele) de definire şi explicare a educaţiei:

- paradigma psihologică (naturalistă),

- paradigma sociologică (socială)

- paradigma acţională (pragmatică)

- paradigma curriculară (postmodernă)

Educatia psihologică reprezinta acțiunea de dezvoltare permanentă a

personalității umane acțiunea care porneşte din interiorul fiinţei umane către exteriorul său pornește de la condiţiile interne spre cerinţele externe.

Educația socială este acțiunea de formare permanentă a personalității umane. Acţiunea care porneşte din exteriorul fiinţei umane către interiorul

său.pornește de la cerinţele externe spre condiţiile interne

Educația pragmatică, acțiunea de formare-dezvoltare permanentă a personalității umane. Acţiunea care echilibrează condiţiile interne cu cerinţele

externe prin acţiunea practică. Este o acţiune practică realizată prin experimentare şi experienţă.

Educația curriculară/postmodernă . educația presupune valorificarea a două orientări pedagogice şi sociale complementare:

- centrarea asupra resurselor personalităţii elevului/studentului etc., exprimată în termeni de obiective prioritar formative/competențe;

- deschiderea obiectivelor - conţinuturilor - metodelor de predare-învăţare-evaluare în direcţia educaţiei permanente - autoeducaţiei -educabilităţii.

Exploratori europeni

Prof. Mocanu Luminiţa,

Colegiul Naţional „Nicolae Bălcescu", Brăila

Prof.Toncea Cristian,

Colegiul Naţional „Nicolae Bălcescu" Brăila

Proiectul european, Erasmus plus "GEO EXPLORERS" are două obiective principale pe care trebuie să le atingă în decurs de doi ani. În primul

rând, competențele, experiența și cunoștințele elevilor în geografie, geologie și științe naturale vor fi îmbunătățite, ca obiectiv principal.Colegiul

Naţional"Nicolae Bălcescu" ţinteşte la îndeplinirea acestui obiectiv care este, de asemenea, strâns legat de prioritățile selectate, iar conexiunea europeană

este explicit conturată. În al doilea rând, un obiectiv specific este de a organiza o activitate de durată și semnificativă pentru toate şcolile pentru un număr

de elevi în aer liber. A fi în aer liber este un subiect omniprezent în acest proiect care se combină cu activitate fizică de intensitate medie. Plimbarea va fi

sursa de învățare și suntem mândri să prezentăm un proiect care abordează o chestiune globală și actuală, aceea a lipsei mișcării și exercițiului în general.

Alte obiective pe care le vom realiza sunt:

-creșterea motivației elevilor de a învăța despre alte culturi, atât direct cât și prin intermediul instrumentelor web;

- facilitarea elevilor să realizeze diferențe și asemănări între țările partenere legate de aspectele lor culturale, sociale și istorice care vor spori înțelegerea

reciprocă și respectarea culturilor individuale;

- oferirea de resursă profesională :cadrele didactice, care vor promova ideile și obiectivele proiectului, șansele de a lucra la activitățile internaţionale;

- dezvoltarea cunoștințelor de limbă engleză și TIC pentru îmbunătățirea comunicarii, precum și alte pentru scopuri specifice;

- cooperarea în echipe internaționale;

Rezultate concrete vor fi create de elevi sub supravegherea profesorilor selectați, la nivel internațional. Rezultatul principal va fi un set de

ghiduri turistice. Fiecare țară va crea un ghid de călătorie detaliat pentru fiecare locație vizitată. Acesta va fi susținut de imagini, vocabular tehnic și specific,

detalii de transport, opinii personale și sfaturi. Fiecare școală va pregăti, de asemenea, ghidul în limba engleză. Acestea vor fi trimise într-un concurs

organizat în mobilități, unde se va vota cea mai bună versiune. Acest lucru va crea un sentiment continuu de concurență între școli, care, în acest context,

este motivant și pozitiv. Aceste ghiduri vor fi disponibile în format tipărit, precum și online. Alte rezultate vor fi un dicționar multilingv cu termeni specifici,

care s-au dovedit a fi eficienți în alte proiecte şi la orele de studiu. Fiecare școală va adăuga aproximativ 10-20 de cuvinte noi specifice propriei mobilități,

iar școlile partenere vor oferi traducerea. Dicționarul va fi accesibil online , imprimat doar după ultima mobilitate. Înainte de a participa la fiecare mobilitate,

partenerii vor crea prezentări despre țările pe care urmează să le viziteze. Acestea vor fi prezentate în deschiderea fiecarei activități , ca "ice breaker". Aceasta

va fi tema elevilor înainte de a pleca în străinătate. Fiecare școală gazdă va pregăti și tipări foi de lucru pentru diverse activități în aer liber. Sunt realizate

broșuri cu informații despre program și de bază. Prin descoperirea locațiilor specifice din punct de vedere natural, elevii vor experimenta educația non -

formală în mod direct. Prin experiența directă și prin faptul că sunt în mijlocul unor elemente naturale, participanții vor fi în centrul procesului de învățare.

Toate sursele de formare de cunoștințe și abilități vor fi direcționate către elevi. Participanții, fie ei direcți sau indirecți, vor începe să beneficieze de proiect

cât mai curând în faza pregătitoare a mobilităților. Pregătirea prezentărilor sau prezentarea programelor va spori abilitățile și cunoștințele elevilor chiar cu

mult înainte ca mobilitatea să aibă loc.

Mai mult decât atât, concursul de ghiduri de călătorie / jurnale de călătorie aduce un plus valoare al mobilităților. Participanților li se vor oferi

informații detaliate despre mobilitatea anterioară și o vor analiza chiar și după ce mobilitatea va fi terminată. Aceasta este o strategie pe termen lung pentru

îndeplinirea obiectivelor. Implicarea profesională a profesorilor de științe naturale din toate instituțiile participante va fi utilizată în crearea fişelor de lucru


4

și a mapelor de lucru pentru fiecare dintre mobilități. Proiectul vizează sprijinirea unor faţete importante din viața participanților (creativitate, învățare,

muncă și distracție, în aer liber) în atmosfera de cooperare reciprocă și asistență reciprocă, iar toți elevii sunt bineveniți să participe. Vom încerca să includem,

atunci când este posibil, activitățile proiectului în aer liber, unde toți elevii trebuie să participe. Prin prelevarea probelor de formațiuni de rocă și prin analiza

acestora, participanții vor efectua o cercetare de un anumit tip. Experiența practică va fi prezentată în acest proiect, înaintea învățării teoretice. Realizarea

proiectului este planificată pentru cinci școli ale căror elevi au multe hobby-uri și interese comune. Datorită caracterului și rezultatelor dorite ale proiectului,

partenerii au fost aleși într-un proces extrem de atent și semnificativ. Pentru a avea impactul cel mai eficient asupra participanților implicați direct și indirect,

școala coordonatoare a colaborat cu anumite școli din anumite domenii din cle cinci țări. Intenția inițială a fost aceea de a implica țări care ar putea oferi o

mare varietate de habitate geologice, parcuri naționale. Această intenție a fost îndeplinită și, cu multă muncă și un pic de noroc, s-a stabilit o echipă perfectă

de parteneri din fiecare parte dorită a Europei. Fiecare dintre organizațiile participante este situată în apropierea unei zone geologice importante, toate acestea

având un caracter diferit.

Bibliografie:

Erdeli G.,Dicţionar de geografie umană,Editura Corint,Bucureşti, 1999

Mocanu L., Toncea C.,Danielescu I.,Andronache F.,Ciineanu M.,Mini guide to Danube Delta and Măcin Mountains, Paper Print, Brăila, 2018

Metode interactive în învǎţǎmântul primar

Prof. înv. primar Stănulescu Marcela

Școala Gimnazială„Nicolae Costescu” Bolboși

„Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva

dintre oamenii tineri ai lumii, să vină acolo pentru a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi le dau lecţii. Totul trebuie învăţat din afară şi pe

dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva? de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că

noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi... Dar nici asta nu trebuie să le fie spus"(Constantin Noica).

Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metode interactive conferă activităţii ,, mister didactic “, se constituie ca ,, o aventură a cunoaşterii ” în

care elevul este participant activ pentru că el întâlneşte probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil, dar în grup, prin analize, dezbateri descoperă

răspunsurile la toate întrebările, rezolvă sarcini de învăţare, se simte responsabil şi mulţumit la finalul lecţiei.

Aplicarea metodelor solicită timp, diversitate de idei, angajare în acţiune, descoperirea unor noi valori, responsabilitatea didactică, încredere în

capacitatea personală de a le aplica creator pentru eficientizarea procesului instructiv educativ.

Metodele implică mult tact din partea dascălilor deoarece trebuie să-şi adapteze stilul didactic în funcţie de tipul de copil timid, mimica, interjecţia,

întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reţinerea, aprecierea, entuziasmul în concordanţă cu situaţia şi totul va fi ca la carte.

Dacă elevii sunt: receptivi, curioşi, gânditori independenţi, bine informaţi, activi mintal, vorbitori buni, profunzi, conştienţi de valoarea lor, creativi,

pasionaţi pentru nou şi soluţii noi, înseamnă că au şanse să devină gânditori critici. Implicarea activă a elevilor în procesul de învăţare trebuie promovată

permanent deoarece este un element esenţial al gândirii critice. Gândirea se desfăşoară cel mai bine într-o atmosferă lipsită de riscuri, în care ideile sunt

respectate. De aceea învăţătorul va trebui să demonstreze că şi ideile ,,tâmpite” fac parte din procesul de gândire, iar ridiculizarea ideilor nu va fi tolerată,

deoarece aceasta sufocă gândirea prin inducerea unui sentiment de risc personal. Respectarea de către învăţător a ideilor şi convingerilor elevilor, îl determină

pe elev să aibă mai mult respect pentru propria lor gândire şi faţă de procesul de învăţământ în care este implicat. Trebuie acordată încredere în capacitatea

fiecărui elev de a gândi critic.

În concluzie, a gândi critic înseamnă: -a fi curios; -a pune întrebări şi a căuta sistematic răspunsuri; -a stabili cauze şi implicaţii; -a cultiva un

scepticism politicos; -a găsi alternative; -a întreba ,, ce ar fi dacă ?”; -a ţine seama de argumentele celorlalţi, a le analiza logica; -a realiza asocieri între ceea

ce a fost învăţat şi propriile experienţe ;-a analiza cauzele şi efectele, a imagina soluţii.

Procesul învăţării moderne nu poate face abstracţie de valorificarea tuturor dimensiunilor şi laturilor personalităţii viitorilor adulţi. Este vremea

„inteligenţelor multiple” şi a „gândirii critice”, a alternativelor Pe lângă implicarea în citirea textelor, aceste metode solicită elevii şi la comunicare, întrucât

fiecare doreşte să comunice, crescând astfel motivarea învăţării. Lucrul în echipă dezvoltă atitudinea de toleranţă faţă de ceilalţi, răspunsurile nu sunt

ridiculizate, ci, prin argumentele celorlalţi, cel care a emis o soluţie greşită îşi schimbă opinia, preluînd-o pe cea corectă. Fiecare membru are respect pentru

colegii din clasă şi pentru opiniile acestora. Sunt eliminate motivele de stres, emoţiile scad, se atenuează.

Educatorii sunt aceia care uşurează cunoaşterea şi participă la construirea cunoaşterii. Cunoaşterea se realizează pentru că este utilă. Relaţiile

educator-educat sunt deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe dialog constructiv şi pe cooperare. Această viziune promovează colaborări strânse ale şcolii cu

comunitatea educativă presupunând reîntoarcerea elevilor către lume, promovând investigaţiile, interogaţiile, discuţiile. Se renunţă la control, punându-se

accent pe proces. Profesorul este animator, moderator.

Metodele de învăţământ reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile,

ştiinţa.

Metodele interactive de joc creează deprinderi, facilitează învăţare în ritm propriu, stimulează cooperarea şi nu competiţia, sunt atractive, pot fi

abordate din punctul de vedere a diferitelor stiluri de învăţare. Alternativa Step by Step oferă cadrul educaţional optim pentru realizarea acestora deoarece:

-amenajarea spaţiului permite lucrul pe grupe mici, în perechi, şi individual; -momentul Întâlnirii de dimineaţă conduce elevii spre reactualizarea,

consolidarea şi fixarea corectă a cunoştinţelor;

-lecţiile desfăşurate pe centre de interes dau libertate elevilor să-şi înceapă ziua cu ce le place, să depună efort conştient şi responsabil pentru o învăţare

activă;

-evaluarea la scaunul Autorului permite exprimarea opiniilor atât în legatură cu propriile lucrări cât şi cu cele făcute de colegii lor. Are la baza 2 principii: -

cantitatea determină calitatea şi amânarea evaluării, judecăţii ideilor celorlalţi.

Cateva metode interactive:

Metoda cadranelor -Împărţirea tablei în 4 părţi egale; -Se propune câte un criteriu pentru fiecare cadran obţinut; -Se citeşte textul; -Se formulează

răspunsuri scurte pentru fiecare cadran; -Se evaluează rezultatele. Este o modalitate de rezumare şi sintetizare a unui conţinut informaţional solicitând

participarea şi implicarea elevilor în înţelegerea acestuia.

Avantaje: stimulează atenţia şi gândirea; scoate în evidenţă modul propriu de înţelegere; conduce la sintetizare/esenţializare elevii îşi stabilesc

sarcini trans şi croscurriculare, diversificate şi de complexitate crescută.

Ştiu /vreau să ştiu/ am învăţat- Se formează 3 grupe ce corespund celor 3 rubrici ale tabelului: a) ceea ce ştim/credem că ştim; b) ceea ce vrem să

ştim; c) ceea ce am învăţat. Elevii fac o listă cu: a) ce ştiu deja despre o anumită temă; b) întrebări care evidenţiază nevoile de învăţare legate de temă; -Se


5

citeşte textul; -Se revine asupra întrebărilor (coloana a II-a) şi elevii fac o listă cu: c) răspunsurile la întrebările din coloana I, scriindu-le în coloana a III-a;

-Compararea a ceea ce ştiau înainte de lectură cu ceea ce au dorit să afle şi au aflat ; -Discuţia finală va conţine mesajul central.

Ciorchinele- Este o metodă antrenantă care dă posibilitatea fiecărui elev să participe individual, în perechi sau în grup. Solicită gândirea copiilor,

deoarece ei trebuie să treacă în revistă toate cunoştinţele lor în legătură cu un termen –nucleu, reprezentativ pentru lecţie, în jurul căruia se leagă toate

cunoştinţele lor. Se scrie un cuvânt/tema în mijlocul tablei; -Se cere elevilor să noteze toate ideile/sintagmele care le vin în minte legate de cuvânt/tema şi

se trasează linii între acestea şi cuvântul/tema iniţială;

Avantaje: -nu se critică ideile propuse; -poate fi utilizată ca metodă liberă sau cu indicare prealabilă a categoriilor de informaţii aşteptate de la

elevi Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară, care se poate aplica în etapa de evocare sau reflecţie, în realizarea sensului şi evaluare.

Studiul de caz - Este o metodă de analiză a unei situaţii particulare: a. reală sau ipotetică; b. modelată sau simulată, c. care există sau poate să existe, a

unui fenomen sau sistem de orice natură tipic pentru clasa lui de fenomene, în vederea studierii sau rezolvării lui.

Studiul de caz are o dinamică proprie care parcurge mai multe etape:

a. identificarea cazului;

b. modelarea sau simularea lui,

c. studiul analitic(cauze, relaţii, funcţii);

d. reorganizarea informaţiilor;

e. stabilirea variantelor de rezolvare şi alegerea soluţiilor optime;

f. verificarea experimentală a variantei alese înainte de generalizare.

În procesul educaţional cazurile pot fi absenteismul, motivaţia scăzută, fumatul, consumul de droguri ca situaţii tipice dar şi un elev cu anumite

tulburări de comportament: indisciplină, agresivitate, violenţă.

Linia valorilor -Este o tehnică prin care fiecare elev îşi exprimă o opinie faţă de o problemă şi situează aceasta opinie în cadrul grupului.

Energizer -Sunt activităţi care pot fi folosite la ,,Întâlnirea de dimineaţă’’ ca activităţi de grup sau în orice moment al lecţiei pentru a înviora elevii

printr-un exerciţiu plăcut şi util.

În teoria şi practica didactică contemporană, problematica instuirii interactive cunoaşte abordări ştiinţifice noi, complexe, interdisciplinare,

susţinute de argumente ce susţin participarea activă şi reflexivă a elevilor în procesele învăţării şi evaluării. Ea “reprezintă un tip superior de instruire, care

se bazează pe activizarea subiecţilor instruirii, pe implicarea şi participarea lor activă şi deplină în procesul propriei formări, precum şi pe instaurarea de

interacţiuni, schimburi intelectuale şi verbale, schimburi de idei, confruntare de opinii, argumente etc. între aceştia” .

Bibliografie

1. ***, Didactica Nova, Nr. 13-14, anul IV, Edit. Didactica Nova, 2008.

2.Oprea, Crenguta- Lacramioara, Strategii didactice interactive, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogicǎ ,2007.

Conflict Management ,

Emoțional Intelligence and Bullyng Prevention

(Gestionarea conflictelor,inteligența emoțională și prevenirea agresiunii)

Florence, 10-15 decembrie 2018

Prof. Sărăroiu Elena-Irina

Școala Gimnazială Corbii Mari

Cursul a avut loc la Academia de Formare Profesională Europass dinFlorența,Italia , în cadrul Proiectului Erasmus + , a durat 5 zile consecutive

de luni până vineri, în perioada 10-15 decembrie 2018, intervalul orar 9-14 și a fost susținut de d-na instructor Susan Gagliano, care a desfășurat următoarele

activități:

Luni : Bun venit! (Exerciții de prezentare a membrilor grupului sub diferite forme: nume, stări sufletești ); Introducere în curs – prezentarea cursului;

Conflict ca pe un obstacol sau o oportunitate? ; Făcând un climat școlar mai pozitiv.

Marți: Prezentarea școlilor (grupul a fost alcătuit din 10 membrii : 4 din România, 2 din Grecia , 4 din Spania ), fiecare echipa prezentând imagini cu școala

și locurile de unde provin; Curs: Inteligența emoțională și socială .

Miercuri: Curs: Are nevoie de limite conștiința de sine?; Gestionarea emoțiilor puternice; Consolidarea emoțională și socială;

Joi: Curs: Sunt niște medii nepoliticoși sau agresori?; Încorporarea conștientizării inteligenței emoționale și sociale a conflictului în curriculum.

Vineri: Curs: Medierea comunicării nonviolente; curs de încheiere, certificatele de participare, evaluare curs.

În fiecare zi de curs au avut loc si activități practice individuale și în grup. În zilele de marți și joi,după amiază au avut loc excursii în Florența, iar sâmbătă

la Toscana,vizitându-se mai multe obiective.

Dintre activitățile practice individuale și pe echipe amintim: realizarea unor stări conflictuale pe cazuri concrete, fiecare pe disciplina lui ; galeria

sentimentelor (erau reprezentate 6 tablouri, doar rama, iar noi trebuia să reprezentam grafic, prin desen anumite stări sufletești pozitive pe care le avem);

apoi ne erau reprezentate 12 imagini diferite în care erau descrise diferite stări ,iar noi trebuia să alegem din ele, cum ne am simțit în trecut, respectiv prezent

,acasă cât și la școală, motivând alegerea făcută; un set de 10 propoziții în care trebuia să observăm care din aceste propoziții sunt observații cu sau fără

judecată și apoi să le transformăm în propoziții fără judecată), jocuri de rol etc.

În desfășurarea cursului s-a plecat de la definirea termenului de “conflict”, ce înseamnă conflict în comunitatea școlară cu specificarea că pot

apărea conflicte între: elevi-elevi; prefesori-elevi; profesori-familie; profesori-profesori; profesori-director; eu cu mine. S-a pus accentul pe inteligența

emoțională, emoțiile fiind cele care ne afectează și corpul nu doar mințile noastre. Furia duce la : frică, confuzie, jenă, anxietate, vinovăție, dezamăgire

,durere fizică sau emoțională, tristețe intensă. S-a pus accentul pe comunicare , prezentânduni-se cele trei feluri de comunicare: pasivă, agresivă și asertivă,

descriind fiecare comunicare în parte , prezentând emoțiile și gândurile fiecăreia .

Întotdeauna în rezolvarea conflictelor trebuie să plecăm de la următoarea întrebare: “Ce crezi că este important pentru mine, să știu despre tine?”

– unde elevii sunt stimulați să își exprime gândurile, emoțiile, senzațiile. Apoi se face diferența între conflict și agresiune.

Conflictul: se poate întâmpla odată , cu oricine ,chiar în special și cu prietenii; relația poate fi în termeni egali; poate avea loc între două persoane

fără audiență. Agresiunea : are loc sistematic, repetat , în timp; există un dezechilibru al puterii; este nevoie de sprijin de la public; victima este

depersonalizată.

Se prezintă șapte pași pentru o rezolvare eficientă a unei probleme:

1. Identificați problema 2. Înțelegeți interesele la toți 3. Enumerați soluții posibile


6

4. Evaluați opțiunile 5. Selectați o opțiune sau mai multe opțiuni 6. Documentați decizia și puneți-o în aplicare 7. Evaluarea și monotorizarea Conflict, agresiune, agresiune relațională: ce putem face cu adevărat pentru a o preveni, a o vindeca?

Într-o clasă, avem o secțiune interesantă de personalități , obiceiuri, valori, temperamente ,atitudini. Este un loc în care indivizii se reunesc pentru a

forma un grup. Un grup poate fi o sursă de sprijin, de stimulare, de distracție – sau poate fi văzută o limitare sau chiar o amenințare pentru individ. La fel ca

toate experiențele umane, secretul constă în găsirea unui echilibru suficient de bun. Clasa și comunitatea școlară pot satisface multe nevoi- dar există un preț

mic: trebuie să vă conformați regulilor , altor nevoi ale membrilor. Multe nevoi și impulsuri umane cele constructive, precum și cele distructive – se învârt

în mod constant prin grup, influențând echilibrul său delicat.

Ce putem face pentru a preveni sau elimina conflictele și agresiunea? Iată câțiva pași:

*Putem vorbi despre asta! Problemele relaționale și conflictele, pot fi împărțite în cadrul grupului, fac parte din grup, deci soluțiile pot fi găsite și în cadrul

grupului. Elevii se vor simții mai implicați în munca grea cu care se confruntă în modificarea dinamicii grupului, atunci când aceștia fac cu adevărat parte

din soluție. Rețineți că ceea ce funcționează sau este necesar într-un grup nu funcționează neapărat în altul.

*Putem viziona filme sau citi cărți care vorbesc despre conflicte, agresiuni ,pentru a stimula conștientizarea și pentru a încuraja discuțiile în clasă. De multe

ori, doar vorbind despre o experiență îi ajută pe indivizi să recunoască faptul că prin ceea ce simt sunt naturali și normali. Filmele și cărțile pot fi discutate

în clasă fără a le include într-o lecție anti-bullyng, deoarece elevii tind să creeze un sine fals când suspectează că profesorul încearcă să modeleze elevii într-

un anumit mod de gândire sau de a acționa.

* Putem juca situații de conflict sau abuz de putere preluate din literatură , filme ,cultură populară sau chiar inventate de elevi. Clasa poate discuta cum s-a

simțit , să vadă lucrurile dintr-un alt punct de vedere , să gândească idei despre cum să găsească soluții pașnice.

*Ne putem opri să ne fie frică de conflict și de agresiune, putem merge dincolo de a judeca acest lucru. Teama sau evitarea conflictelor îi ajută să își mențină

statutul și contribuie la un sentiment de neîncredere față de adulți.

*Noi putem fi facilitatori și nu judecători în timp ce îi îndrumăm pe elevii noștri în căutarea unor relații mai bune. Nu trebuie să căutăm vinovatul. În primul

rând ascultăm.

*Putem cere noi sugestii în loc să căutăm soluții. Putem pune întrebări precum: “Cum ne simțim în această clasă?”sau ”Cum vedeți voi să se întâmple”? În

această etapă putem reformula și narra , pentru a ajuta elevii să își facă inima și mintea să comunice mai bine.

*Putem încerca să definim : C ine? Ce? De ce? Când? Unde? Cum? Ce încercări s-au făcut pentru a îmbunățății situația? Cât de reușite au fost acestea? De

ce/De ce nu? Ce avantaje are? Ce motivație trebuie să schimbe ceva? (Este mulțumit de situație?) Care sunt rolurile lor? Care este victima? Ce resurse are

el/ea?

*Grupul devine forța în restabilirea dinamicii mai bune, spunând că cineva și-a folosit puțin puterea. Grupul merită posibilitatea de reconectare.

*Putem preda grupului să ia timp, să își numească emoțiile, să putem oferi experiențe în ceea ce privește teama de buling. Ca educatori, putem rămâne în

problemă fără să judecăm; oferim îndrumare în braistorming și rezolvarea problemelor. Putem avea încredere deoarece clasa va avea resursele necesare

pentru a crea relații noi și funcționale.

*Putem folosi tehnici cum ar fi timpul cercului, negocierea cu versiuni reciproce ale argumentului, medierea de la egal la egal, cutiile poștale de clasă,

jurnale de clasă, activități de comunicare și de grupare.

*Când astfel de instrumente devin ritualuri, elevii primesc un sentiment de previzibilitate, apartenență, libertate (“știu ce limite sunt așa că mă pot muta în

spațiul meu cu mai multă ușurință”),creativitate , autonomie și securitate.

Ultimul gând: Dacă te uiți la agresiune sau conflict în vremuri de nedreptate, te vei gândi la pedespse ,cum ar fi suspendarea ,eliminarea elevilor

din clasă etc. Poate că este și un abuz de putere?

Importanţa activităţilor extraşcolare

Prof. înv. primar Rusu Claudia-Mirela

Şcoala Gimnazială „Anghel Saligny” Focşani, Vrancea

Educaţia reprezintă un fenomen social fundamental apărut odată cu societatea umană şi este specific fiecărei organizări sociale, îndeplinind

funcţiile de informare şi de formare a omului din punct de vedere intelectual, moral, artistic, fizic. Asupra individului se exercită o multitudine de acţiuni şi

influenţe educaţionale de-a lungul vieţii. Specialiştii le-au sistematizat în 3 tipuri sau moduri de realizare a pregătirii pentru viaţă: educaţia formală (școlară),

nonformală (extrașcolară), informală (cunoştinţele cu care individul se întâlneşte zi de zi: în familie, cu prietenii, pe stradă, în mass-media).

Educaţia nonformală îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei și conţine majoritatea influenţelor educative care au loc în afara clasei,

fiind activităţi extrașcolare sau activităţi opţionale. Are un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi rezultat formativ, acţiunile educative plasate în cadrul

acestui tip de educaţie, sunt flexibile şi vin în întâmpinarea diferitelor interese, în mod particular pentru fiecare persoană. Educaţia nonformală este diferită

faţă de educaţia formală, prin aspectul conţinutului şi formele de realizare, fiind caracterizată prin: caracterul facultativ; elevii sunt implicaţi în proiectarea,

organizarea şi desfăşurarea activităţilor; nu se face o evaluare prin note; oferă răspunsuri concrete la cerinţele fixate; permite momente de abstractizare,

prin utilizarea cunoştinţelor din viaţa practică; pune în valoare aptitudinile şi interesele copiilor şi ale tinerilor; facilitează promovarea muncii în echipă şi a

unui demers pluri şi inter-disciplinar; scoate din educaţie funcţia de predare, lăsând loc funcţiei de învăţare.

Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra

copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În acest cadru,

numeroşi alţi factori acţionează pozitiv.

Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile

culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie

în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei

şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc

ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.

Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimulează şi orientează copiii spre unele domenii de activitate:

muzică, sport, poezie, pictură.

Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru

frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.


7

Spectacolele constituie o formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această

formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă

de impresii puternice. Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă într-o lume dominată de mass media şi ne referim la televizor , calculator şi internet.

Se ştie că începând de la cea mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoştinte punându-i în contact direct cu obiectele şi fenomenele

din natură. Activităţile de acest tip au o deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere. În cadrul

activităţilor organizate in mijlocul naturii, a vieţii sociale , copiii se confruntă cu realitatea şi percep activ, prin acţiuni directe obiectele , fenomenele, anumite

locuri istorice. Fiind axate în principal pe viaţa în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, elevii îşi pot forma sentimentul de respect şi dragoste faţă de natură,

faţă de om şi realizările sale.

În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multa creativitate şi sensibilitate , imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de

desen şi modelaj , iar materialele pe care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la

tot ce li se arată sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuşi să acţioneze în acest sens .

Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil,

îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi

consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe. Excursia reprezintă finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire a copiilor, îi ajută

să înţeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării din atmosfera de muncă de zi cu zi ci şi ca un act de ridicare a nivelului cultural .

Serbările şi festivităţile - marchează evenimentele importante din viaţa şcolarului. Din punct de vedere educativ importanţa acestor activităţi constă

în dezvoltarea artistică a elevului precum şi în atmosfera sărbătorească instalată cu acest prilej. Aceste mici serbări, organizate de catre cadrele didactice,

le oferă elevilor răsplata primită dupa muncă, şi de asemenea au un rol de motivare, mai puţin seminificativ.

Concursurile şcolare - sunt o metodă extraşcolară de a stârni interesul elevului pentru diferite arii curriculare având, în acelaşi timp, o importanţă

majoră şi în orientarea profesională a elevilor, făcându-le cunoscute toate posibilităţile pe care aceştia le au.

Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe,

chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform

naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are,

prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul

principal - pregătirea copilului pentru viaţă.. Realizarea acestui obiectiv depinde în primul rând de dascăl, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de

modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .

Dificultăți de învățare - studiu de caz-

Popșor Cristina- Eugenia

Sumarul cazului:

- Antecedente medicale: nu există;

- Diagnostic psihologic: intelect mediu inferior (proba Raven Standard), tulburări emoționale, deficit atențional de tip inatent;

- Relațiile în colectivul de elevi și cadre didactice: adecvate;

- Limbajul: exprimare greoaie; pronunție deficitară; vocabular sărac raportat la vârsta cronologică; tulburare dislexico-disgrafică;

- Atenția: labilă; deficitară;

- Comportamentul social actual: nesigur, retras, puțin comunicativ;

- Comportamentul școlar: adecvat; rezultatele sale școlare sunt nesatisfăcătoare în raport cu posibilitățile intelectuale;

1. INFORMATII GENERALE DESPRE ELEV: Date de identificare a elevului

Elevul: D.A.P

Vârsta: 11 ani

Clasa: a III-a

Mediul: urban

Tipul de școală urmat: școală specială;

Scurta istorie personală:

În primii doi ani de viață, elevul locuiește în Italia împreună cu părinții și cei doi frați mai mari.

În anul 2008, acesta se mută în România cu tatăl și frații lui, mama rămânând în Italia. De când a venit în țară, nu mai știe nimic de mama lui,

aceasta rupând orice legătură cu ei.

În anul 2010, se pronunță divorțul părinților, D.A.P. fiind încredințat tatălui.

În prezent, elevul locuiește împreună cu tatăl, mama vitregă și unul dintre frați.

Informații despre traseul educațional al elevului:

Elevul D.A.P. a frecventat un an, grădinița cu program normal, unde a fost caracterizat de către educatoare ca fiind un preșcolar mediu, retras și

puțin comunicativ.

Primii doi ani din ciclul primar i-a urmat la o școală normală. Problemele majore ale elevului au apărut odată cu alfabetizarea, acesta nereușind

să țină pasul cu restul clasei. A rămas repetent pe clasa a II-a. La începutul clasei a II-a acesta nu se încadra în spațiu și scria atât cu litere de tipar, cât și de

mână, în caiet. La matematică era la nivelul adunărilor și scăderilor fără trecere peste ordin, în concentrul 0-20.

Elevul este transferat la școala specială, începând cu mijlocul semestrului I, din clasa a II-a.

Descrierea comportamentului elevului în diferite contexte: formale, neformale și informale

Comportamentul școlar al elevului se caracterizează prin: tulburări de învățare; dificultăți de memorare; dificultăți de atenție; tendință de izolare;

emotivitate crescută; rigiditate manuală;

Elevul se simte părăsit de mamă, pe care nu a mai văzut o de la vârsta de 2 ani, de când a venit în țară cu tatăl și frații lui.

Acesta suferă că mama lui nu se interesează de el, că nu a luat legătura cu nimeni din familie.

D.A.P. este slab stimulat cognitiv în afara școlii, fapt care adâncește dificultățile de învățare.

Elevul are puțini prieteni, majoritatea fiind prietenii fratelui său.

Informații despre nivelul său cognitiv și despre nevoile sale educaționale


8

Elevul are potențial intelectual, este necesar să se implementeze un program de intervenție personalizat care să-l ajute pe elev să-și dezvolte

capacitățile de scris-citit, capacitățile matematice și a capacităților socio-emoționale.

Precizarea partenerilor implicați și a modalităților de asigurare a cooperării dintre aceștia:

- tatal (partial)

- profesorul psihopedagog

- profesorul educator

- consilierul școlii

- profesorul logoped

2. INFORMATII GENERALE DESPRE PROGRAM: 1. Finalități generale

Integrarea elevului în noul colectiv; reducerea simptomelor emoționale; redresarea situației școlare;

2. Obiectivele specifice:

- dezvoltarea socio-emoțională a elevului;

- creșterea motivației pentru învățare;

- dezvoltarea abilităților cognitive;

3. Evaluarea inițială

La testul Raven standard, elevul a obținut un scor corespunzător unui IQ=86.

La testele de limba română și matematică acesta a obținut calificativul suficient.

În urma testării logopedice a fost diagnosticat cu tulburări dislexico-disgrafice și discalculie.

4. Dificultăți de învățare specifice:

- dificultăți atenționale de tip inatent;

- dificultăți emoționale;

- dificultăți de calcul matematic;

Diagnostic psihopedagogic: retard curricular mediu, evoluție școlară sub posibilități, dislexie, disgrafie, discalculie; tulburari atenționale; tulburări

emoționale;

3. PLAN DE SERVICII PERSONALIZAT Nivelul actual al elevului:

Academic-cognitiv: potențial cognitiv bun, fără dificultăți de înțelegere, deficit atențional de tip inatent, lipsa motivației pentru învățare;

Abilități de citire-scriere-comunicare: vocabular sărac, exprimare greoaie, tulburări dislexico-disgrafice;

Abilități matematice: discalculie; are formate deprinderi de calcul matematic în concentrul 0-20, fără trecere peste ordin;

Abilități generale: slab dezvoltate in raport cu vârsta;

Statusul comunicațional: vocabular slab;

Limbajul expresiv: se exprimă greoi din cauza slabei dezvoltări a aparatului fono-articulator;

Limbaj receptiv: reacționează corespunzător mesajului verbal;

Limbajul scris: recunoaște literele, dar scrie și cu litere de mână și cu litere de tipar;

Abilități psihomotorii

Motricitate grosieră: execută acțiuni ce țin de motricitatea grosieră;

Motricitatea fină: execută greoi lucrări care cer îndemânare, precizie, reproducere;

Percepție auditivă: normală;

Autonomie personală: normală;

Adaptare socială: este puțin comunicativ, retras, emotiv, vorbește foarte încet, da impresia că îi este frică să vorbească;

Statusul socio-emoțional: sensibilitate afectivă cu repercusiuni în planul relațiilor cu cei din jur; tulburări emoționale;

Descrierea serviciilor educațional - terapeutice propuse

Servicii educaționale:

- Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral și scris;

- Dezvoltarea capacității de exprimare orală scrisă;

- Dezvoltarea capacităților de explorare, investigare și rezolvare de probleme;

- Dezvoltarea abilităților de interrelaționare în contexte variate;

Servicii de consiliere și orientare școlară:

- Dezvoltarea unui sistem de deprinderi de adaptare la situații psihosociale concrete;

- Crearea unor relații socio-afective favorabile;

- Stimularea interesului și creșterea motivației copilului pentru învățare;

Servicii de terapie logopedică/terapia tulburărilor de limbaj:

- Dezvoltarea vocabularului și a expresivității vorbirii;

- Însușirea lexică și grafică a cuvintelor intr-o succesiune specifică limbii române;

Servicii de terapie educațională:

- Stimularea dezvoltării intelectuale prin exersarea şi dezvoltarea proceselor psihice;

- Valorificarea structurilor psiho-individuale în conduite independente;

- Formarea abilităţilor de adaptare la nivel de microgrup/ comunitate;

Durata: un an școlar;

Întocmirea raportului asupra cazului

Evaluarea finală

La testele de limba română și matematică acesta a obținut calificativul foarte bine.

În urma evaluării logopedice, s-a stabilit că elevul și-a însușit alfabetul, dar se mențin probleme la nivelul structurilor gramaticale, iar cititul nu

este cursiv.

Evoluția cazului

Intervenția a fost gândită gradual, începându-se cu activități formale, prin intermediul cărora elevul să dobândească abilități cognitive și sociale,

care au dus la o mai bună încredere în el și la implicarea acestuia în procesul instructiv-educativ.


9

Activitățile de consiliere au vizat identificarea emoțiilor pe care le trăim, identificarea legăturii dintre ceea ce simțim și cum ne comportăm,

dezvoltarea abilităților de interrelaționare în contexte variate și dezvoltarea abilităților de management al timpului și al învățării.

Activitățile de logopedie au urmărit dezvoltarea vocabularului și diminuarea tulburărilor dislexico-disgrafice, influențând pozitiv întreaga

evoluție personală și integrare socială.

Activitățile de terapie educațională desfășurate au completat programul centrat pe dezvoltarea abilităților cognitive, dar dezvoltarea personală și

socială a elevului, având ca scop final independenţa acestuia, precum şi integrarea lui într-un mediu în continuă schimbare.

Concluzii

În urma aplicării planului de servicii personalizat, s-au constatat următoarele aspecte:

- Creșterea implicării elevului în activități; - Creșterea interesului și motivației pentru învățare; - Creșterea progresivă a performanțelor școlare; - Creșterea satisfacțiilor legate de activitățile școlare și de prezență la școală; - Reducerea reacțiilor emoționale anxio-depresive asociate lipsei mamei;

Rolul aplicaţiilor practice la orele de matematică - Studiu de specialitate

Profesor Niță Mirela

Școala Gimnazială „Ion Basgan” Focșani , Vrancea

Din experiența personală ca fost elev și ca actual cadru didactic, aplicațiile practice ale matematicii sunt aproape absente în predarea acestei materii.

Ca și elev cu predilecție pentru matematică, m-am întrebat deseori cu ce scop au fost inventate atât de multe teoreme, legi, reguli, formule și unde sau cum

le pot folosi. În postura de cadru didactic am primit aceleași întrebări de la elevi. În urma documentărilor m-am informat și am putut să le răspund la

majoritatea întrebărilor. Mai mult, am hotărât să le arăt, în cadrul lecțiilor la care se pretează, aplicații practice ale unor enunțuri teoretice. Am propus să

realizez un studiu cu ipoteza: prezentarea și experimentarea aplicațiilor practice contribuie la facilitarea însușirii și reținerii unor concepte matematice.

Pentru a verifica eficacitatea demersului metodic folosit în activitatea instructiv-educativă cu scopul de a recepta optim conceptul de asemănare

a triunghiurilor s-a procedat la o comparaţie a rezultatelor obţinute de eşantionul experimental cu cele obţinute de eşantionul de control.

Experimentul s-a desfăşurat în trei etape: etapa iniţială, etapa formativ-ameliorativă şi etapa finală. Subiecții investigați au fost elevii a două clase a

VII-a ale aceleiași unități de învăţământ, cu aproximativ același nivel de pregătire matematică. Clasa experimentală este formată din 25 elevi, iar clasa de

control este formată din 26 de elevi, cele două colective fiind alcătuite din copii cu o dezvoltare intelectuală eterogenă. Durata studiului a fost de 3 săptămâni,

în cadrul unității „Asemănarea triunghiurilor”, pe durata parcurgerii lecțiilor „Teorema lui Thales”, „Triunghiuri asemenea”, „Criterii de asemănare a

triunghiurilor” și „Teorema fundamentală a asemănării”.

Aplicarea testelor la cele două eşantioane s-a desfăşurat în aceeaşi etapă a perioadei de studiu, au cuprins probe gradate ca dificultate prin care s-au

verificat cunoştinţele şi competenţele elevilor în ceea ce priveşte receptarea cu succes a teoremelor și criteriilor și aplicarea lor în mod corect; au fost evaluate

după aceiaşi descriptori de performanţă şi de către acelaşi cadru didactic.

Competențele specifice unității au fost urmărite pe perioada studiului, punând accent pe competența 6. „Aplicarea asemănării triunghiurilor în

rezolvarea unor probleme matematice sau practice”. Acestea au fost implementate în mod diferit la cele două clase, prin abordare tradițională în cadrul clasei

de control și prin abordare alternativă în cadrul clasei experimentale.

Etapa inițială

S-a aplicat un test de evaluare inițial, elaborat în concordanță cu competențele generale, pentru a se stabili nivelul de pregătire al elevilor. Elevii au

fost testaţi în aceeaşi zi, după același test, li s-a acordat acelaşi timp necesar rezolvării sarcinilor de lucru. În acestă etapă iniţială, constatativă a nivelului

de cunoştinţe ale elevilor, rezultatele au indicat că elevii ambelor clase au nivele asemănătoare de pregătire, fiind omogene din acest punct de vedere –

condiţie esenţială pentru dezvoltarea investigaţiei propuse.

Etapa formativ-ameliorativă

În această etapă, la clasa de control, lecțiile s-au desfășurat în mod tradițional, după predarea noțiunilor teoretice s-au rezolvat, la tablă, în fiecare

oră, probleme din manual și culegeri. La clasa experimentală, după predarea noțiunilor teoretice în sala de curs, am continuat următoarele ore în

curtea școlii și în apropierea acesteia. Elevii au primit fișe, rigle și rulete. Am folosit teoremele de asemănare a triunghiurilor și criteriile de asemănare pentru

a determina înălțimea clădirii școlii (fără a o măsura efectiv, folosindu-ne de lungimea umbrei acestora), a gradiniței, a unui bloc de locuințe; uzând de

aceleași principii și de lungimea unui creion am determinat înălțimea unui stâlp de iluminat, a unui copac, dimensiunile unui panou publicitar, adâncimea

unei gropi. Am rezolvat problemele pe foi de flip-chart, iar unele chiar pe asfaltul din curtea școlii. Toți elevii au participat activ. Fiecare a găsit o sarcină

care i-a stat în putință să o efectueze. După enunțarea și rezolvarea primei sarcini (să aflăm înălțimea clădirii școlii, fără a o escalada și măsura), elevii au

putut observa utilitatea practică a conceptelor predate în sala de curs. Atitudinea lor s-a schimbat, au devenit mai interesați să aplice noțiunile și în alte

situații, au realizat că există o legătură între teorie și practică, sunt mai motivați să învețe ceea ce pot să aplice.

Etapa finală

În această etapă cele două eşantioane (clasa de control şi clasa experimentală) au susținut două teste de evaluare, aplicate în condiţii similare. Primul

test a fost susținut la sfârșitul unității de învățare „Asemănarea triunghiurilor”, iar al doilea a fost susținut la sfârșitul anului școlar, acesta conținând și itemi

privind unitatea menționată. Am înregistrat şi prelucrat rezultatele obţinute în vederea confirmării sau infirmării ipotezei enunțate.

Concluzii

În etapa de evaluare finală a nivelului de reținere a conceptelor matematice studiate prin aplicarea lor practică am folosit rezultatele testelor susținute.

În urma administrării primului test, la sfârșit de unitate de învățare, cele două eșantioane au obținut medii aproximativ egale: 5,9 pentru clasa de control și

6,1 pentru clasa experimentală, o diferență prea mică pentru a confirma sau infirma ipoteza. Însă, analizând rezolvarea itemilor legați de unitatea de învățare

în discuție, din cadrul evaluării finale, s-a observat că 84% dintre elevi din eșantionul experimental au rezolvat (complet sau parțial) problemele legate de

asemănare, față de doar 60% dintre elevii din eșantionul de control.

Comparând rezultatele testelor, în special al celui final, se constată că performanţele elevilor clasei experimentale sunt superioare celor ale elevilor

clasei de control, care la începutul perioadei aveau aproximativ acelaşi nivel de pregătire. Acest fapt dovedeşte că, aplicând în activitatea instructiv-

educativă un demers metodic alternativ, prin folosirea unor metode activ-participative şi interactive, prin folosirea în mod practic a noțiunilor teoretice

studiate, se pot obţine progrese în ceea ce priveşte receptarea eficientă şi corectă a conceptelor matematice, reținea acestora o mai lungă perioadă de timp,

aplicarea și generalizarea pe cazuri reale.

Pentru a promova studiul obiectului Matematică în sistemul de învățământ, pentru a o face mai atractivă pentru elevi, este necesară integrarea în

programa școlară a mai multor exemple din viața reală, a aplicațiilor practice, edificatoare pentru deslușirea conceptelor matematice.


10

Studiu de specialitate

Creşterea motivaţiei de studiere a matematicii în rândul elevilor

Autor: prof. Niță Mirela

Şcoala Gimnazială Ion Basgan Focșani, judeţul Vrancea

Obiectivele cercetării:

- stabilirea intereselor elevilor din ciclul gimnazial la matematică;

- stabilirea şi folosirea acelor strategii care avantajează sporirea motivaţiei pentru învăţarea matematicii;

- identificarea efectelor, tipurilor de motivare folosite, asupra rezultatelor obţinute în cadrul orelor de matematică.

Ipoteză: Dacă în desfasurarea activităţilor cu conţinut matematic sunt folosite strategii complementare, având ca bază intereselor şi preocupărilor

manifestate de elevi, atunci se stimulează motivaţia elevilor pentru învăţarea matematicii şi participare lor devine activă, lucru care se reflecta în calitatea

rezultatelor înregistrate.

Metode de obţinerea a datelor: observaţia; ancheta pe bază de chestionar; ancheta pe bază de interviu; experimentul didactic; metode de prelucrare

şi prezentare a datelor; histograme.

Grupul experimental a fost format din cei 25 elevii ai clasei a VI-a A, iar grupul de control a fost format din cei 23 elevii din clasa a VI-a B.

Proba de evaluare initială

Analiza și interpretarea rezultatelor


11

Demersurile folosite în cadrul acestei cercetări au confirmat presupunerea referitoare la stimularea motivaţiei elevilor pentru învăţarea

matematicii, prin obținerea unei participări active a acestora, observată în calitatea rezultatelor.

Folosirea celor două variabile de sine stătătoare a atins scopul cercetării şi anume, a determinat o implicare mai activă din partea elevilor, o

perioadă mai lungă de timp în care elevii s-au concentrat asupra sarcinilor, ceea ce a dus la obținerea unor rezultate foarte bune.

Stabilind interesele și nevoile elevilor putem exploata implicarea acestora şi-i putem ajuta să devină proprii actori ai dezvoltării lor. Elevii nu

o să mai vadă ora de matematică ca pe ceva plictisor sau ca pe ceva obligatoriu, drept urmare pot fi motivaţi să participe activ.

Astfel vor dori să încerce şi pe viitor, vor avea încredere în forțele proprii, vor căpata stimă de sine. Așadar, le va creşte interesul pentru orele

de matematică dintr-o motivaţie intrinsecă.

Bibliografie:

1. Neacşu I. - Instruire şi învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999; 2. Nicolae Ioan - Pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980; 3. Radu I.T. - Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 2000; 4. Piaget Jean - Psihologie şi pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972; 5. Programa şcolară de matematică pentru clasele V-VIII, 2009.

S(t)imularea identităţii europene

Prof. Luminiţa Mocanu, Colegiul Naţional „Nicolae Bălcescu" Brăila

Prof. Toncea Cristian, Colegiul Naţional „Nicolae Bălcescu" Brăila

Eurosceptismul a luat amploare în întreaga Europă în ultimii ani, în special datorită stagnării economice. Încrederea cetățenilor în UE a scăzut.

Calitatea de membru a fost evaluată în termeni de costuri și beneficii, nu ca un angajament emoțional. Acest lucru se datorează parțial faptului că UE nu

este un concept ușor de înțeles deoarece combină atât nivelul european, cât și statele membre. Comunitățile nu știu întotdeauna că ferma din apropiere,

rețeaua lor de transport sau universitățile sunt finanțate parțial de UE. Programele naționale de până acum abordează subiectul integrării europene într-un

mod prea complex sau academic, care nu stimulează interesul elevilor. Există o nevoie urgentă ca elevii să-și dea seama că UE este un loc în care europenii

se pot bucura de o diversitate unică de cultură, idei și tradiții într-o Uniune care acoperă patru milioane de kilometri pătrați. Este locul în care pot face

legături pe termen lung cu alți tineri europeni și pot călători, studia și lucra peste graniţă fără a schimba moneda.

In acest context, Colegiul Naţional 'Nicolae Bălcescu' din Brăila este partener într-un proiect european, "Erasmus plus", "S(t)imularea identităţii

europene" care studiază identitatea europeană (EUSID) , proiect ce ţinteste la apropierea adolescenților europeni pentru a promova o identitate și o

conștiință europeană bazată pe pluralitate, toleranță și cooperare între oameni, precum și consolidarea societății civile europene prin dezvoltarea în continuare

a proceselor democratice la nivel național și internațional.

Activitățile proiectului se concentrează pe procedurile de simulare ale instituțiilor principale ale Uniunii Europene: Parlamentul European,

Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană și Curtea Europeană de Justiție. Simulările nu implică numai tinerii în studiul și

dezbaterea problemelor Uniunii Europene, ci încurajează, de asemenea, dezvoltarea de aptitudini utile pe tot parcursul vieții - competențe, inclusiv tehnici

de cercetare, scriere, vorbire publică, rezolvarea problemelor, rezolvarea conflictelor, compromis și cooperare.

Fiecare reuniune transnațională într-o altă țară a celor participante a fost dedicată simulării unei instituții europene diferite. Elevilor li s-a cerut să

joace rolurile politice implicate în aceste instituții europene (de exemplu, membri ai Parlamentului European) și li s-a prezentat lumea diplomației, a

negocierilor și a luării deciziilor. Înainte de a-și juca rolurile în simulare, elevii studiază problema specifică care trebuie abordată. Problemele vor fi extrase

din "Cartea albă privind viitorul Europei", care analizează modul în care Europa se va schimba în următorul deceniu, de la impactul noilor tehnologii asupra

societății și a locurilor de muncă, la îndoieli cu privire la globalizare, la preocupările legate de securitate și la creșterea populism. Elevii vor trebui, de

asemenea, să studieze prin tehnici de cercetare atentă aspirațiile și politica externă a țării pe care o vor "reprezenta" la fiecare simulare. Perspectivele pe

care le vor câștiga din explorarea istoriei, a geografiei, a matematicii, a culturii, a economiei și a științei contribuie la autenticitatea simulărilor odată cu rolul

real și asigură o experiență plină de viață și de neuitat.

Obiectivele urmărite în proiect sunt următoarele:

- Să furnizeze o pregătire specializată în cadrul instituțiilor și organismelor Uniunii Europene și să contribuie la o mai bună înțelegere a organizării,

politicilor și procedurilor UE.

- Stimularea interesului tinerilor europeni în chestiuni legate de UE.

- Să acționeze ca un forum de dialog productiv privind viitorul UE.

- Promovarea difuzării cunoștințelor și oferirea de experiențe practice instituțiilor UE.

- Adoptarea abordarii holistice în predarea limbilor străine

- Să sprijine profesorii să adopte practici colaborative și inovatoare

- Sprijinirea școlilor pentru combaterea abandonului școlar și dezavantajarea și oferirea unei educații de calitate, care să permită succesul tuturor

elevilor.

Obiectivul principal este acela de a depăși decalajul dintre cunoștințele academice și practica profesională în materie de securitate a UE. În cursul

simulării, participanții dezbat subiecte controversate și reale și simulează legiferarea UE, acționând ca membri ai instituțiilor UE, într-un mediu multilingv.

Prin urmare, EUSID este un proiect care a putut fi realizat numai transnațional pentru a fi original și pentru a-și atinge cele mai multe dintre obiectivele

sale.

Indiferent de percepția pe care o au asupra actualei instituții politice, elevii trebuie să o înțeleagă pentru a putea participa activ la ea și a contribui

la aceasta cu idei originale, prin colaborare, interacțiune și înțelegere. Elevii participanți au avut ocazia să se familiarizeze cu activitatea instituțiilor europene,

să discute despre democrație, drepturile fundamentale, valorile europene și să-și exprime opiniile personale cu privire la deciziile luate la nivelul Uniunii

Europene.

Metodele de predare inovatoare, cum ar fi simulările și jocurile de rol, cu abordarea centrată pe elev au potențialul de a pregăti elevii ca cetățeni

responsabili care au controlul asupra viitorului lor. Profesorii ar rămâne responsabili pentru facilitarea activităților, dar este de așteptat ca elevii să-și asume

treptat responsabilitatea pentru propria învățare. Această abordare inovatoare față de învățarea centrată pe elev încorporează un principiu fundamental al

constructivismului, în care elevii dobândesc cunoaștere în principal din experiența propriei examinări a subiectelor și descoperirea ideilor noi.

Avantajele instrumentelor de învățare non-formală precum simulările și activitățile de rol sunt multiple. În primul rând, din cauza dimensiunii lor

experimentale și a implicării emoționale, instrumentele non-formale de învățare determina elevii să le rezolve cu plăcere. În al doilea rând, copiii, chiar și

cei mai timizi, sunt activați de stimulii care sunt oferite și, ca urmare, sunt luate inițiative, creativitatea este încurajată la maxim, de asemenea expresivitatea.


12

În al treilea rând, prin intermediul muncii în echipă, elevii împărtășesc responsabilitatea și cunoștințele, în timp ce acționează atât la nivel individual, cât și

la nivel de grup. În cele din urmă, aceștia participă la procesul de învățare ei înșiși, deoarece se implică în colectarea de informații, formulare de idei, acțiune

,înțelegerea și schematizarea conceptului.

Bibliografie:

Bărbulescu, I. Gh., Procesul decizional în Uniunea Europeană ,Ed. Polirom, Iaşi,2008

Bărbulescu, I. & Răpan, D., Dicţionarul explicativ trilingv al Uniunii Europene – română, engleză, franceză, Iaşi,2008

Sauron, Jean-Luc. Curs de instituții europene: puzzle-ul European, Ed. Polirom, Iaşi,2008

Tratatul de la Lisabona, 2009. (Uniunea Europeană. Versiune Consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind Funcționarea

Uniunii Europene.) În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 83 din 30 martie 2010. Pp. 1-403.

European Commission, 2007, How the European Union Works. Your guide to the EU Institutions, Office for Oficial Publications of the European

Communities, Luxembourg.

Studiu de specialitate privind predarea conţinuturilor cunoştinţelor despre natură în viziune interdisciplinarǎ

Prof. Matei Ancuţa

Şcoala Gimnazială Ruginesti, jud.Vrancea

În înfăptuirea unui învăţământ modern, formativ, consider predarea-învăţarea interdisciplinară o condiţie importantă.

Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei multilaterală a elevilor, la formarea şi

dezvoltarea flexibilităţii gândirii, a capacităţii lor de a aplica cunoştinţele în practică; corelarea cunoştinţelor fixează şi sistematizează mai bine cunoştinţele,

o disciplină ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită.

Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării elevului: intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică.

Interdisciplinaritatea asigură formarea sistematică şi progresivă a unei culturi comunicative necesare elevului în învăţare, pentru interrelaţionarea cu semenii,

pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare in învăţare, pentru învăţarea permanenta.

În învǎţǎmântul primar abordarea în viziune interdisciplinară a actului de predare-învăţare impune un apel permanent la modul euristic de

cunoaştere, caracterizat prin aceea că învăţătorul efectuează cu elevii o anumită activitate comună de cercetare, de aflare a adevărului, de cunoaştere şi

protejare a mediului înconjurător.

Dacă ne oprim de pildă la tema ,,Protecţia mediului”, integrarea interdisciplinară poate fi abordată pe baza următoarei diagrame de activităţi

posibile:

Realizând corelarea cunoştinţelor de la diferite obiecte de învătământ, se constată faptul că elevii participă activ la lecţii, iar însuşirea

cunoştinţelor nu mai prezintă dificultăţi chiar şi pentru elevii mai puţin adaptabili.

Pentru a-i face pe elevi să înţeleagă frumosul artistic şi cel natural, i-am îndemnat să cunoască mai îndeaproape natura prin contactul nemijlocit,

s-o cerceteze, s-o descopere, apoi, pe parcurs să adâncească contemplaţia estetică a naturii.

Lecţiile de limba şi literatura română, geografie, cunoaşterea mediului, ştiinţe ne oferă multe exemple de urmărire a unor scopuri înalte cu

valoare educativă în direcţia formării unei conduite cu structură cognitivă şi afectivă raportată la mediu.

În literatura română, sentimentul naturii apare ca una din constantele definitorii ale structurii psihologice a poporului nostru explicabilă şi

prin condiţiile istorice specifice de existenţă.

Contactul permanent cu viaţa naturii, cu toate fenomenele ei ciclice, au statornicit în conştiinţa oamenilor un sentiment de înrudire trainică cu

meleagurile acestei ţări. Convieţuirea îndelungată a românilor cu relieful acestei ţări, variat şi armonios, cu o vegetaţie bogată şi felurită, ce încântă

ARTE VIZUALE ŞI ABILITĂŢI

PRACTICE

- Expoziţie de postere –

,,Protejaţi natura”

- Colaj – realizat din

resturi menajere (coji de ouă,

hârtie, lemne, plastic, fire etc.

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

- Lecturarea/audierea unor texte

literare, istorice, care evocă

manifestări ale dragostei față de

țară

- Dezbatere – Cine trebuie să

protejeze mediul?

- Concurs – sloganuri pentru

postere

PROTEJAREA

MEDIULUI

Integrare

EDUCAŢIE CIVICĂ

- Utilizarea exemplelor (precum

cele prezentate în povestiri,

desene animate familiare elevilor,

din viața reală) pentru ilustrarea

unor norme morale

- Implicarea, la nivel de clasă,

școală sau la nivelul comunității

locale, în proiecte, pe teme din

ŞTIINŢE ALE NATURII

- Identificarea şi clasificarea

gunoaielor

- Surse de deşeuri

- Reciclarea

- Modalităţi de protejare a


13

privirea şi împacă sufletul, a cultivat înclinarea nativă spre frumos. Numeroasele aspecte folclorice sunt cât se poate de elocvente: elementele

ornamentale din portul naţional ori de pe covoare, sculpturile în lemn de pe porţi sau diferite obiecte casnice, îşi au originea în forme intuite în natură,

asupra cărora a operat spiritul selectiv, gustul nativ, dar autentic şi profund al ţăranului.

Studierea textelor literare oferă oportunităţi pentru stimularea şi satisfacerea curiozităţii ştiinţifice a copiilor prin înţelegerea unor fapte şi

fenomene din universul apropiat.

De exemplu poezia ,,Ce te legeni “, de Mihai Eminescu înfăţişează dialogul poetului cu codrul. Codrul este pustiu şi trist la sfârşitul toamnei.

Îşi pierde frunzişul şi este părăsit de cântecele păsărilor. Rămâne singur şi neputiincios să înfrunte vântul rece al iernii.

Am profitat de curiozitatea elevilor şi am realizat activităţi complementare legate de textele studiate: ,,Minunile naturii”, ,,Recorduri”, ,,Ştiaţi

că?”, activităţi la care elevii participă cu mare plăcere şi care completează, adâncesc şi lărgesc sfera de înformaţii cuprinse în texte.

Şi în cadrul orelor de lectură, dar şi din textele pe care le-am recomandat pentru lectura suplimentară, elevii au avut posibilitatea să cunoască

lucruri interesante despre lumea minunată a vieţuitoarelor pornind de la cele mai mărunte (gândăcelul, furnica), la păsări, animale (ciocârlia, calul,

câinele, căprioara etc.). Edificatoare în acest sens este cartea lui Emil Gârleanu - ,,Din lumea celor care nu cuvântă”.

Textele de lectură contribuie la consolidarea unor cunoştinţe despre natură, la formarea unor convingeri, atitudini corespunzătoare faţă de

mediu.

Nu este deloc de prisos să amintim textele care conţin descrieri sau care, în întregimea lor, aparţin prozei lirice. Într-adevăr, textele care

înfăţişează frumuseţi ale naturii patriei au un rol cu totul aparte în sensibilizarea copiilor pentru frumos, în crearea ,,sentimentului naturii” şi, pe lângă

impresia artistică, îi îndeamnă să cunoască mai îndeaproape natura, s-o cerceteze, s-o descopere, să o ocrotească.

Compunerea, de asemenea contribuie le consolidarea cunoştinţelor despre natură.

Desfăşurându-se după anumite reguli, compunerile dezvoltă gândirea logică şi creatoare a elevilor, le formează deprinderea de a deosebi

esenţialul de neesenţial, de a observa şi prezenta caracteristicile unor obiecte şi fenomene, de a aduna material în legătură cu o temă, de a-l sintetiza.

Prin intermediul orelor de compunere elevii transmit anumite sentimente, trăiri afective, iau atitudine în legătură cu întâmplări, personaje, faţă

de ocrotirea naturii şi realitatea înconjurătoare.

Compunerile pe baza impresiilor şi observaţiilor elevilor se bazează pe experienţa proprie a elevilor şi solicită atenţia, memoria, spiritul de

observaţie, imaginaţia. Iată câteva titluri de compuneri în care elevii se pot transpune în minunata lume a vieţuitoarelor; în felul acesta învaţă să

ocrotească şi să preţuiască orice vieţuitoare oricât de mică ar fi: ,,Vulpea şi găina”, ,,În ţara furnicilor”, ,,O rândunică ne povesteşte” etc.

Verificarea, corectarea şi aprecierea compunerilor are o deosebită valoare psihopedagogică.

Am analizat cu grijă impresiile din caietele elevilor care sunt rodul unei munci independente, creatoare şi pe această cale am reuşit să cunosc care este

atitudinea lor faţă de natură.

La disciplina

Arte vizuale abilităţi practice lucrările realizate cu materiale din natură şi cu materiale reciclabile pot rezulta în adevărate opere de artă şi pot

constitui şi premizele realizării educaţiei ecologice. Colajele din fructe şi seminţe, frunze, coajă de copac, diferite pene colorate, pot genera discuţii pe

teme ecologice cum ar fi:

- protecţia plantelor şi animalelor din zona în care trăim;

- pădurea, aurul verde al planetei.

Activităţile practice îi apropie pe elevi de mediul înconjurător, le dezvoltă dragostea pentru natură.

Educaţia muzicală poate contribui într-o mare măsură la însuşirea eficientă şi cu plăcere a cunoştinţelor despre mediul

înconjurător prin conţinutul cântecelor alese.

Prin conţinutul lor cântecele pentru şcolari sunt mijloace importante de adaptare şi de transferare a noţiunii de prietenie, în lumea

plantelor şi a animalelor.

Interdisciplinaritatea este şi va rămâne un punct de referinţă în contextul pregătirii complexe a elevului. Este necesar ca

interdisciplinaritatea să devină parte a procesului de invăţământ, găsindu-şi variate forme de exprimare, începând de la vârsta preşcolaritătii

şi terminând pe băncile universităţii.

BIBLIOGRAFIE:

Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor cheie la şcolarii mici”- Program de formare

continuă de tip “blended learning” pentru cadrele didactice din învăţământul primar-suport de curs-2013

Manolescu M., (2004), Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar. Teorie și practică, Universitatea din București, Editura

CREDIS


14

Consilierea şi orientarea elevilor - în context european

Prof. înv. primar: Martin Ramona-Nicoleta

Şcoala Gimnazială Căiuți, com. Căiuţi, jud. Bacău

„Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi

lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”

(Maria Montessori)

Consilierea şi orientarea elevilor reprezintă un proces complex de pregătire şi îndrumare a acestora prin diferite forme de activitate şcolară,

studii care să le permită apoi alegerea unor domenii profesionale şi ocupaţii distincte care să concorde cu aptitudinile şi interesele lor. Pentru ca acest

tip de consiliere şi orientare să fie eficace, el trebuie să includă o gamă largă de activităţi, care pornesc de la abordarea problemelor specifice individului

şi continuă cu problemele conexe şcolii, familiei şi comunităţii sociale respective.

Consilierea şcolară se axează pe unitatea triadică familie-copil-şcoală, ea fiind preocupată de realizarea unei armonii între cei trei termeni

ai relaţiei, în vederea desfăşurării unei educaţii eficiente şi a dezvoltării optime a personalităţii copilului.

Învăţământul modern trebuie să pregătească tinerele generaţii, pentru o societate în continuă schimbare, cu metode şi mijloace moderne.

Dacă învăţământul tradiţional era unul preponderent expozitiv, cel modern promovează studiul activ, învăţarea bazată pe investigaţia directă

a realităţii şi elaborarea cunoştinţelor prin efort propriu.

A instrui nu mai înseamnă acum a-l determina pe elev să-şi înmagazineze în minte un anumit volum de cunoştinţe, dintre care multe nici nu

sunt înţelese, ci a-l învăţa să ia parte activ la procesul de producere a noilor cunoştinţe.

Practicile didactice care nu urmăresc decât transmiterea în mod autoritar a cunoştinţelor conduc, de multe ori, la dificultăţi de receptare,

incapacitatea elevilor de a avea iniţiative, uitarea rapidă a cunoştinţelor învăţate la curs, oboseală, plictiseală şi chiar refuz.

În asemenea condiţii, eficienţa folosirii metodelor este dată de măsura în care ele, fie că sunt tradiţionale, fie că sunt moderne, fie că se

bazează pe exprimarea orală sau pe cea scrisă, trebuie să fie folosite de aşa manieră încât să angajeze efortul intelectual al elevilor, astfel ca aceştia să

devină coautori ai propriei lor formări. Ponderea şi particularităţile folosirii lor ţin de ceea ce are specific fiecare disciplină, precum şi de

particularităţile de vârstă ale şcolarilor mici.

Desfăşurarea procesului de învăţământ implică o riguroasă activitate de organizare şi conducere ştiinţifică, folosirea unui complex de

modalităţi de lucru care să-i angajeze pe elevi efectiv în procesul învăţării. Dirijarea de către dascăli a acestei activităţi se realizează prin conceperea

unei modalităţi de abordare a predării, a învăţării şi a evaluării, de combinare optimă a metodelor, mijloacelor şi a tehnicilor de instruire, prin luarea

în considerare a unor cerinţe obiective în vederea asigurării succesului în procesul învăţării.

I. C. Petrescu, promotor al şcolii active, spune: "...nici un progres sufletesc nu se poate realiza fără efort. Încât scopul principal al metodei

active nu este de a înlătura efortul elevilor, ci de a le provoca activitatea spontană care, în desfăşurare, nu se opreşte de îndată ce apar piedici."

Se consideră că un bun cadru didactic este acela capabil de o mare varietate de stiluri didactice, având astfel posibilitatea să-şi adapteze

munca sa diferitelor circumstanţe, să confere predării flexibilitate şi mai multă eficienţă.

Astăzi, competenţa profesională în învăţământ este mai complexă: un dascăl responsabil atrage elevii, îi motivează, îi activează, îi

încurajează să înveţe împreună şi totodată să-şi împărtăşească experienţele de învăţare şi cunoaştere. Învăţarea prin cooperare este o continuă

provocare pentru un cadru didactic, care trebuie să structureze activitatea de grup, astfel încât să faciliteze învăţarea maximă pentru toţi elevii. Ei

trebuie să înveţe să ia iniţiative, să îşi construiască opinii, să le argumenteze şi să le împărtăşească, să asculte activ, să accepte alte opinii, să ofere

sprijin, să primească sprijin.

Metodele activ-participative sunt proceduri care pornesc de la ideea că învăţarea este o activitate personală, care încurajează elevii să

gândească independent şi să reflecteze. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor,

dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Interactivitatea presupune cooperarea între elevi, dar şi competiţia,

ambele implicând un anumit grad de interacţiune.

O lecţie activă se sprijină pe metode şi procedee active în special, fructificând nevoia spontană de activitate a copilului, pe care îl eliberează

de constrângere şi îl asociază la propria lui formare. Se exercită, în acest fel, o influenţă profundă asupra personalităţii elevilor, permiţându-le să-şi

dezvolte capacităţile de cunoaştere, viaţa emoţională, comportamentele dezirabile la nivel social.

Într-o lecţie expozitivă, elevii sunt determinaţi să urmărească şi să înregistreze ceea ce le comunică dascălul. Spiritul critic, dorinţa de a-şi

afirma propriile idei şi opinii, aspiraţiile şi motivaţiile, satisfacţiile şi insatisfacţiile sunt prea puţin exprimate.

Însă, provocat de cadru didactic, elevul caută să învingă dificultăţile, dobândind noi cunoştinţe. Pentru ca un asemenea tip de învăţare să fie

posibilă, elevii trebuie să realizeze incursiuni în propriul lor univers cognitiv, să facă apel la memorie şi reflecţie, să realizeze conexiuni care să

faciliteze descoperirea de noi cunoştinţe. Întrebările plasează elevul la graniţa dintre cunoaştere şi necunoaştere. La noile cunoştinţe se va ajunge

realizându-se o investigaţie în sfera informaţiilor deja dobândite, care urmează să fie valorificate în noua experienţă cognitivă. Întrebările închise

permit dascălului să aibă iniţiativă în iniţierea şi desfăşurarea discuţiei, dirijează strâns judecata elevilor, restrângând opţiunea de răspuns a acestora,

încătuşează gândirea elevului fără a-i lăsa prea multe posibilităţi de diversiune, decizie, alegere. Întrebările cuprinzătoare sau deschise încurajează

iniţiativa elevului, exprimarea sentimentelor şi a ideilor sale, provoacă judecata acestora şi eleborarea individuală a raţionamentelor, elevul are

posibilitatea de a analiza, compara, aprecia el însuşi datele cunoscute, permit alegerea între răspunsuri, între mai multe căi, mijloace şi tehnici, între

mai multe puncte de vedere, elevul poate critica şi evalua activitatea sa şi pe cea a colegilor.

Demersul instructiv-educativ este mai mult eficient dacă îl centrăm pe elev şi activitatea sa, fapt pentru care rolul dascălului se modifică. El

nu mai reprezintă singura sursă de informaţii pentru elevi, iar pe de altă parte, funcţia sa nu se reduce la transmiterea de cunoştinţe, ci constă în

organizarea şi îndrumarea activităţii de învăţare, astfel ca aceasta să favorizeze realizarea unor obiective mult mai complexe şi mai importante, cum

sunt capacitatea de autoinstruire şi de adaptare la situaţii noi.

Totuşi, recursul la strategii expozitive este, adesea, inevitabil. Există obiective care pot fi atinse prin intermediul expunerilor, după cum

există şi obiective care pot fi realizate mai curând prin activităţile centrate pe iniţiativa elevilor.

Viaţa de cadru didactic european înseamnă în primul rând să înveţi şi să-ţi dezvolţi permanent cunoştinţele teoretice şi practice în domeniul

educaţiei, să ai acces la informaţii cât mai interesante şi cât mai variate, participarea la conferinţe şi dezbateri, naţionale şi internaţionale, pe diverse

teme şi contribuţie la promovarea strategiilor moderne la predarea activă şi la dezvoltarea interesului elevilor pentru cunoaşterea şi înţelegerea valorilor

europene


15

Rolul cadrului didactic european interesat de metode de lucru noi, dinamice este de a facilita şi modera învăţarea, este partener de învăţare

şi ajută elevii să înţeleagă şi să explice puncte de vedere proprii, îndrumă şi favorizează elevului cunoaşterea de sine necesară pentru o dezvoltare

morală sănătoasă, cât şi cunoaşterea ceorlalţi, pentru înţelegerea şi acceptarea diferenţelor şi asemănărilor dintre oameni în evoluţia societăţii.

În ceea ce priveşte modul de realizarea a învăţării are loc prin formare de competenţe şi deprinderi practice şi prin cooperare:

- oferirea posibilităţii elevilor de a utiliza şi relaţiile interpersonale (atracţie,prietenie, sprijin reciproc, colaborare, empatie, aspiraţii) în rezolvarea

unor sarcini de învăţare, pe lângă alte teme de colaborare (vizite, activităţi în cercuri, efectuarea temelor pentru acasă, participarea la concursuri,

dezbateri şi alte activităţi extraşcolare);

- solicitarea grupului fie la rezolvarea unor sarcini comune pentru toate grupurile formate în clasă, fie la rezolvarea subsarcinilor derivate din cea

generală, echivalente ca dificultate întâi, apoi cu sintetizarea lor;

- oferirea cadrului pentru diversificarea procedeelor de aplicare a metodelor de învăţare prin cercetare şi aplicare, cu consecinţe asupra antrenării

capacităţilor, deprinderilor intelectuale, dar şi sociale, asupra afirmării creativităţii;

- antrenarea elevilor, odată cu rezolvarea sarcinilor, în formarea, consolidarea deprinderilor de organizare, de asumare a rolurilor, de respectare a

normelor de colaborare, de a dezbate soluţii conturate, de comunicare şi arumentare, de integrare în situaţia specifică, de participare echilibrată cu

ceilalţi elevi în rezolvare.

Creşterea investiţiilor în educaţie şi formare profesională generează cele mai importante câştiguri în participarea ulterioară a individului pe

piaţa muncii. Cadrul didactic format european trebuie să se autopregărească pentru a fi competitiv pe această piaţă, să îi pregătească pe copii şi tineri

pentru piaţa muncii. Evoluţiile în timp au demonstrat faptul că orice creştere a nivelului de pregătire profesională a forţei de muncă constituie un

important factor de creştere economică. Pentru fiecare individ, şansa de a accede la o educaţie de calitate înseamnă şansa de a-şi dezvolta la un nivel

superior abilităţile, de a beneficia de consiliere şi orientare în alegerea unei profesii şi de a avea oportunităţi sporite la angajare. Un sistem educaţional

de calitate reprezintă premisa unei performanţe sporite pe piaţa muncii, în condiţiile în care aderarea României la Uniunea Europeană şi implicit la

piaţa unică, impune un nivel crescut al competenţelor.

Bibliografie:

1. Gheorghe, Dumitriu, Psihopedagogie, Editura Alma Mater, Bacău, 2002

2. Simona, Bernat, Tehnica învăţării eficiente, Editura Presa Clujeană, 2003

3. Elena Ţarălungă, Strategii de predare - învăţare, Editura Egal, Bacău, 2003

Activitățile extrașcolare și stimularea creativitǎții Prof.înv.primar Lăzărică Teodora

Şcoala Gimnazială ,,Cpt .Av. Constantin M. Cantacuzino’’ Jilavele, Ialomița

Cerințele societații , aflate ȋntr-o continuă schimbare , au dus la orientarea şcolii şpre formarea multilaterală a personalităţii, ţinând seama

mai ales de perspectivele viitorului previzibil, acordând atenţia cuvenită bogăţiei de forme pe care se structurează comunicarea umană contemporană.

Prin comunicare, oamenii îşi împărtăşesc cunoştinţele , înteresele, atitudinile, simţămintele, ideile. Calitatea comunicării depinde enorm de educaţia

pe care fiecare o primeşte în familie şi pe diferitele trepte ale sistemului de învătământ.

În şcoală elevii nu trebuie doar să răspundă la întrebări, ci şi să înveţe arta comunicării, să iniţieze şi să poarte o conversaţie ,să-şi expun�

ediȚie aniversarĂ secȚiunea „studii de specialitate” · 2019. 3. 30. · metode interactive...

Documents