efectul aeroionizarii artificiale (negative …bioclima.ro/j25r.pdfdiferite trepte de organizare ale...

Balneo-Research Journal Vol.2, Nr.1, 2011

EFECTUL AEROIONIZARII ARTIFICIALE (NEGATIVE SI POZITIVE) IN EXPERIMENT

ASUPRA UNOR PARAMETRI HEMATOLOGICI LA WISTAR RATS *

Iu. Simionca, L.Enache Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie

1. INTRODUCERE

1.1. Consideraţii generale privind ionizarea aerului

Aerul atmosferic din vecinătatea solului, acolo unde trăiesc majoritatea organismelor, se caracterizează atât prin proprietăţi de natură fizico-chimică, cât şi biologică. Toţi aceşti factori (de exemplu, temperatura, umiditatea, ionizarea aerului etc.) îndeplinesc anumite roluri specifice şi orice modificare cantitativă şi calitativă a acestora, peste anumite limite, se face resimţită la nivelul unui organism sub o formă sau alta.

Dintre factorii fizici ai mediului aerian, cel electric include, la rândul său, conductivitatea electrică, câmpul electric, gradientul de potenţial electric, orajele, ionizarea aerului, atmosfericii care se manifestă diferit în condiţii de vreme frumoasă (nebulozitate redusă, vânt slab, fără precipitaţii) sau în cea de vreme perturbată (furtună).

Electricitatea de vreme frumoasă, cea mai des întâlnită, se distinge printr-o multitudine de valenţe cu efecte directe sau indirecte asupra lumii vii, favorabile sau nefavorabile, perceptibile sau nu, în funcţie de intensitatea, durata sau frecvenţa de manifestare a factorului electric respectiv.

Un loc aparte în categoria acestor factori biometeorologici îl ocupă ionizarea naturală a aerului. Primele observaţii privind existenţa ionilor gazoşi aerieni au fost făcute încă din anii `30 ai secolului XX (fizicianul german Ladenburg şi cel francez Panthenier), cercetări reluate şi aprofundate apoi după anii `50 de diferite colective (printre care şi fizicianul francez J. Bricard, de la Universitatea din Paris). Ele au pus în evidenţă legătura care există între conţinutul de ioni mici din aer şi micropoluarea atmosferei respective, precum şi faptul că, lipsa aproape zilnică a unei cantităţi minime de ioni mici negativi de oxigen în locurile de desfăşurare a activităţilor cotidiene se constituie într-o cauză de apariţie a unor dereglări inevitabile, adesea severe, ale stării de sănătate.

Astfel, se confirmă faptul că, prezenţa ionilor în aerul atmosferic este indispensabilă vieţii, întrucât s-a constatat că diminuarea conţinutului lor sub o anumită valoare prag (sau, mai grav, absenţa lor) are consecinţe negative asupra organismelor vii (respectiv, chiar moartea acestora). Un număr însemnat de cercetări ulterioare au confirmat existenţa legăturii dintre acest parametru electric al

aerului şi o serie de efecte biologice manifestate pe diferite trepte de organizare ale lumii vii, de la nivel celular până la cel de organism. Aceste influenţe sunt posibile întrucât în însăşi organismele vii se manifestă un număr foarte mare de fenomene de natură electrică, cu rol biologic esenţial (de exemplu, reacţiile biochimice, transportul transmembranal de substanţă, propagarea influxului nervos şi altele).

Totodată, plecând de la aceste constatări, s-a ajuns la concluzia că, în condiţiile unei atmosfere ionizate artificial, prin expuneri controlate, se pot asigura, relativ uşor, condiţii de valorificare ale acestui factor de mediu prin inducerea unor influenţe favorabile, terapeutice, asupra organismului.

1.2. Aspecte teoretice privind ionizarea naturală şi artificială a aerului.

Ionizarea aerului este rezultatul ineracţiunii

dintre o serie de factori fizici, pe de o parte, şi molecule aerului, pe de altă parte. Principalii factorii fizici generatori ai ionizării aerului înconjurător sunt reprezentaţi de elementele radioactive naturale din sol şi aer, precum şi radiaţia cosmică care, prin radiaţiile corpusculare (α, β) şi electromagnetice (γ, roentgen) emise direct sau indirect, asigură energia necesară ionizării moleculelor neutre ale gazelor şi vaporilor de apă din atmosferă.

Fenomenul de ionizare al acestor molecule este complex şi se desfăşoară în mai multe etape succesive, în finalul cărora pot fi generaţi diferiţi aeroioni. Aceştia pot fi de ambele polarităţi (pozitivi sau negativi) şi pot avea diverse distribuţii dimensionale şi ale mobilităţii electrice, ceea ce face posibilă clasificarea ionilor atmosferici în mai multe categorii (mici, intermediari şi mari).

În faza iniţială sunt produşi ionii primari, cum sunt cei de oxigen, sub forma:

e- + O2 + (M) → O-

2 + (M) (2.1)

unde e- este un electron extras (de către radiaţia ionizantă) dintr-o moleculă neutră, iar M este o moleculă oarecare, în prezenţa căreia se desfăşoară reacţia (1).

15


Dacă electronii au suficientă energie cinetică, atunci îşi pot face apariţia şi alte categorii de ioni, precum:

e- + CO2 → O- + CO (2.2)

sau: e- + H2O → H- +OH (2.3) iar dacă O- are în continuare suficientă energie, se poate produce şi o reacţie de forma: O- + H2O → OH- + OH (2.4)

Ionii primari, într-o etapă ulterioară, îşi asociază alte molecule sau suferă reacţii care duc la alte categorii de ioni, precum:

OH- + H2O + X → OH-(H2O) + X (2.5)

unde X este o moleculă oarecare.

În urma acestei suite de reacţii, în atmosferă pot să apară ioni gazoşi de forma: H+(H2O), (H3O)+ (H2O), O-

2(H2O)n, OH-(H2O)n şi alţii.

Categoriile de ioni existenţi în atmosfera liberă şi concentraţia lor depind de: intensitatea (energetică) a agentului ionizant, condiţiile meteorologice locale, gradul de poluare al atmosferei, agenţii ionizanţi secundari, caracteristicile fizice, geologice şi geografice specifice locului de măsurare. În mod normal, concentraţiile ionilor aerieni se situează în intervalul 500 – 1000 ioni/cm3 în zonele nepoluate din afara oraşelor, în timp ce în interiorul oraşului ele scad sub 500 ioni/cm3.

Dintre aceşti agenţi ionizanţi secundari, prezintă importanţă îndeosebi procesele de fragmentare ale apei (ruperea în microparticule, pulverizarea prin jeturi fine de apă, spargerea peliculei bulelor de aer de la suprafaţa apei, procesul de evaporare, ruperea cristalelor de gheaţă prin coliziune şi altele) - procese şi fenomene fizice cunoscute în fizica atmosferei, dar şi pasajul unor fronturi atmosferice. Pe aceste căi pot fi generate sarcini electrice pozitive şi negative (în funcţie de compoziţia chimică a apei sau materialului respectiv, dar şi de alţi factori), preluate, apoi, de microparticule ce iau naştere în urma acestor procese şi fenomene. Ele se manifestă, de exemplu, la malul mării (în condiţii de mare agitată sau cu valuri înspumate la tărm), în vecinătatea unei cascade (50.000 ioni/cm3), a unei fântâni arteziene sau a unui pârâu vijelios de munte (8.000 ioni/cm3), în timpul ploii, al viscolului şi altele.

Între acţiunea factorilor generatori şi a celor care conduc la recombinarea (distrugerea)

ionilor se stabileşte un anumit echilibru, reflectat în existanţa unui anumit regim al ionizării aerului la un moment dat şi în locul considerat.

În afară de ionizarea naturală, prin intermediul diferitelor tipuri de aparate generatoare, se pot obţine (în spaţii limitate) concentraţii de ioni de ambele polarităţi care pot atinge valori foarte mari, ajungând la câteva milioane de ioni / cm3.

Există o mare varietate de dispozitive generatoare de ioni atmosferici, cu intensităţi şi pentru diferite destinaţii, îndeosebi în vederea asigurării caracterului sanogen al aerului. Principiul de construcţie şi funcţionare este al acestora este foarte divers, de la utilizarea unor elemente radioactive, dispozitive de pulverizare a unor soluţii sau particule, până la cel al electroefluviilor.

Acest ultim sistem este bazat pe producerea unui flux de electroni suficient de intens care este imediat captat (sub o milionime de secundă), în principal, de către moleculele de oxigen, transformându-le în ioni negativi de oxigen. În continuare, prin captarea a câteva molecule de apă, ei devin ioni mici negativi, cu proprietăţi identice cu ale celor întâlniţi în natură (cu condiţia ca să nu genereze ozon şi oxizi de azot – consideraţi peroxidanţi citotoxici).

Aceste genereatoare de aeroioni asigură nu numai o depoluare a mediului (prin captarea, precipitarea şi sedimentarea unui număr foarte mare de particule de dimensiuni şi naturi diferite, vii sau inerte, solide sau lichide), ci şi un efect bactericid (germicid) întrucât, prin blocarea unor mecanisme electrocinetice esenţiale de la nivelul membranei celulare, ionii aerieni negativi produc moartea rapidă sau inactiveză total germenii patogeni existenţi în aerul supus ionizării artificiale (aspect constatat din numeroase cercetări bacteriologice, printre altele, de către colective ştiinţifice finlandeze, nord-americane şi ruseşti, dar şi din alte ţări).

1.3.Efecte biologice şi importanţa terapeutică a ionizării aerului.

După cum s-a văzut mai sus, un aer supus

ionizării artificiale, care asigură o densitate suficientă de ioni negativi, este deci, mai salubru decât cel natural oarecare. Acest parametru electric al aerului mai prezintă însă şi alte valenţe cu importanţă biologică semnificativă.

Influenţa exercitată de ioni începe de la nivelul alveolelor pulmonare, în principal, şi de la nivelul tegumentului – într-o măsură mai mică.

Surplusul de sarcini electrice negative transportate de ioni interacţionează atât cu terminaţiile nervoase senzoriale din alveole, cât şi cu o serie de componente ale sângelui (hematii, unii coloizi), modificând direct proprietăţile şi

16


stabilitatea electrică a acestora şi influenţând indirect alte proprietăţi ale diferitelor structuri organice, prin intermediul a numeroase reacţii biochimice, ce contribuie la intensificarea metabolismului.

Studiile şi cercetările efectuate până în prezent indică existenţa a numeroase efecte biologice şi terapeutice. Astfel, dintre influenţele mai importante se menţionează cele asupra: proprietăţilor fizico-chimice ale sângelui (scăderea VSH-ului, creşterea stabilităţii coloidale a proteinelor serului sanguin, scăderea coeficientului de albumină-globulină pe seama creşterii cantităţii globulinelor, modificarea pH-ului sanguin spre alcalin, micşorarea cantităţii de zahăr, micşorarea acumulării de acid lactic, scăderea nivelului 5 - hidroxitriptaminei şi altele), sistemului cardio – vascular (scăderea tensiunii arteriale şi a numărului pulsaţiilor cardiace), sistemului neuro-motor (scăderea cronaxiei nervilor motori, influenţe asupra stării funcţionale a muşchilor scheletici, influenţe asupra EEG, dispariţia durerilor de cap, ameţelilor, insomniei şi altele), sistemului respirator (intensificarea schimburilor gazoase, ameliorarea astmului bonşic, rărirea ritmului respiraţiei şi lungirea pauzelor respiratorii), pielii (calmarea durerilor produse de arsuri, favorizarea vindecării plăgilor, ameliorarea reacţiei de apărare a organismului şi creşterea rezistenţei la boli infecţioase acute şi cronice), sistemului endocrin (efect reglator, stimularea formării vitaminelor şi acumularea lor în sânge).

S-au mai putut observa şi o serie de efecte generale (creşterea poftei de mâncare şi, implicit, creşterea masei corporale, mărirea volumului toracic, îmbunătăţirea performanţelor umane, indivizii devin mai calmi) şi bactericide (scăderea toxicităţii şi întârzierea dezvoltării bacteriilor, accelerarea morţii microbilor, micşorarea microflorei rănilor).

Contraindicaţiile terapeutice sunt foarte puţine şi se referă la situaţii întâlnite extrem de rar în practica curentă.

Ionii pozitivi au, cel mai adesea, acţiuni şi efecte contrare celor produse de ionii negativi mici (efectele negative, neplăcute resimţite de subiecţi datorându-se, de exemplu, eliberării de serotonină).

În ciuda faptului că unele aspecte fac încă obiect de studiu, rezultatele favorabile obţinute în ultimii ani au permis introducerea treptată şi valorificarea cu succes, în mod curent, a aeroionizării negative în terapia unui număr însemnat de afecţiuni, îndeosebi în străinătate, însă, din păcate, într-o măsură neînsemnată, în ţara noastră.

2. MATERIALE ŞI METODE UTILIZATE LA REALIZAREA STUDIULUI .

Pentru realizarea obiectivelor studiului au fost selecţionaţi un număr de 47 şobolani albi de laborator linia Wistar (Wistar rats – WR), masculi, repartizaţi în 3 serii:

- seria I a cuprins 3 loturi omogene, după cum urmează: lotul 2 – compus din 7 animale respective, fără rană, neinfectate şi supuse aeroionizării negative în concentraţie de circa 15.000 paricule / cm³; lotul 5 – din 9 animale cu răni cutanate suprafaţa cărora a fost egală cu 3,0 cm², infectate cu Staphylococcus aureus, neionizate; lotul 6 – din 9 animale animale cu răni de 3,75 cm², infectate cu microorganismele respective ;

- seria a II-a - respectiv 3 loturi omogene: lotul 1 – animale fără rană, neinfectate şi neionizate (7 animale); lotul 3 – animale fără rană, neinfectate şi supuse aeroionizării negative în concentraţie de circa 230.000 paricule / cm³ (7 animale) ; lotul 7- animale cu răni de 16,3 cm², infectate cu microorganismele amintite şi supuse aeroionizării negative în concentraţie de circa 230.000 paricule / cm³ (9 animale) ; lotul 9 –animale cu răni de 16,3 cm², infectate şi fără aeroionizare (7animale); lot 10 – animale cu răni de 20,1 cm², infectate, fără aeroionizare, investigaţii după 10 zile de la infectare şi dezvoltarea procesului infecţios inflamator cutanat (7 animale) ;

- seria III-a cuprinde 2 loturi omogene: lotul 4 – animale cu răni de 13,6 cm², neinfectate, supuse aeroionizării pozitive în concentraţie de circa 230.000 paricole / cm³ (7 animale) ; lotul 8 – animale cu răni de 13,6 cm², infectate, supuse aeroionizării de aceiaşi polaritate şi concentraţie (9 animale).

Animalele au fost anesteziate cu pentobarbital în concentraţie de 12 mg/ml soluţie în heparină şi apoi, pe partea dorsala a acestora, li s-au provocat o plagă prin grataj care a fost infectată cu o cultură pură de Staphyilococcus aureus în concentraţie etiologică de 109/ml, astfel fiind indus procesul infecţios inflamator cutanat (PII).

Din ziua a 2-a de la debutul procesului inflamator în cazul animalelor din seria I-a şi respectiv din ziua a 4-a pentru animalele din seria a II-a, loturile au fost supuse câte 4 ore / zi acţiunii aeroionilor, timp de 3 săptămâni, animale fiind crescute în condiţii standard de biobază.

Loturile de WR supuşi studiului, polaritatea şi concentraţia aeroionilor artificiali generaţi pentru aplicarea asupra animalelor de laborator din experiment, suprafaţa medie a rănii cutanate şi observaţiile privitor la inflamarea acestora cu microorganisme condiţionat-patogene – Staphylococccus aureus sunt expuse în tabelul

17

Balneo-Research Journal Vol.2, Nr.1, 2011 Tabel 1. Loturile de şobolani albi WR supuşi studiului.

Aeroionizarea suprafeţei cutanate cu sau fără PII a fost efectuată utilizând un generator de ioni cu posibilităţi de generare 15.000-230.000 ioni negativi / pozitivi / cm³.

Asupra animalelor de laborator (WR) au fost efectuate următoarele teste:

1. Evaluarea concentraţiei de leucocite în sânge prin metoda microscopiei fotonice în camera Bürker şi exprimarea numărului de celule în litru / ml (nx10*9/l sau nx10*9/ml) şi a diferitor forme de leucocite prin microscopia fotonică a lamelor cu sânge fixate aplicând soluţia şi metodologia May Grünvald, şi coloraţia Giemsa, exprimarea rezultatelor fiind în valori telative (%) şi absolute (nx10*9/l). 2. Determinarea valorii hematocritului – prin micrometoda (Micro Haematocrit Tubes Modulohm A/S, Denmark).

3. REZULTATE

Rezultatele investigaţiilor hematologice efectuate la şobolanii albi Wistar, fară şi cu răni inflamate, supuşi acţiunii diferitor regimuri de aeroionizare artificială cu polaritate negativă şi pozitivă au fost comparate cu unele din literatură (Jaskowski, J. and Mysliwski, A., 1986; Guidelines for Collection of Blood from Experimental Animals. University of Minnesota, USA. HTML Document, 2006; Hematological Values for Long Evans Rats. Hematological Values for Wistar-Kyoto Rats. TACONIC. ANTECH diagnosis, 10 Executive Blvd. Farmingdele. Nz 11735. HTML Document, 2006; Puggina Rogato Gustavo, Elite Luciano, 2006).

Analiza acestor date a permis de a evidenţia unele modificări în sistemul imunitar.

Denumire Lot WR

Marcare loturi

Tipul de ionizare Concentratia de particule-ioni

WR cu sau fara rani

Caracterizarea specifica a

loturilor de WR S2L1 Fără ionizare 0 Fără rană Lot martor S1L2 Negativi 15.000 Fără rană Fără infectare S2L3 Negativi 230.000 Fără rană Fără infectare S1L5 Fără ionizare 0 3. 0 Infectare cu

Staph. aureus S2L9 Fără ionizare 0 16.3 Infectare cu

Staph. aureus, S2L10 Fără ionizare 0 20.1 Infectare cu

Staph. aureus; investigaţii după

10 zile S1L6 Negativi 15.000 3.75 Infectare cu

Staph. aureus S2L7 Negativi 230.000 16.3 Infectare cu

Staph. aureus S3L4 Pozitivi 230.000 13.6 Fără infectare S3L8 Pozitivi 230.000 13.6 Infectare cu

Staph. aureus

Prezintă interes de menţionat, că dintre celulele sangvine leucocitele au un rol deosebit atât în procesul inflamator cât şi în sistemul imunitar al animalelor şi subiecţilor umani.

Conform rezultatelor expuse în figurile 1 - 12 la animalele de laborator cu sau fărăr răni cutanate şi infectate, supuse aeroionizăriii artificiale negative sau pozitive în concentraţie de 15.000 şi 300.000 particule / cm³ au fost constatate unele modificări în concentraţia de leucocite şi în distribuirea diferitor forme leucocitare în sânge.

În figura 1 este prezentată concentraţia de leucocite în sânge la animalele de laborator din experiment, iar în figurile 2 – 12 valorile relative (%) şi absolute (nx10*9/l) ale diferitelor celule leucocitare, precum şi cele ale unor indici leucocitari.

În loturile de WR martor (S2L1- fără ionizare şi fără rană, neinfectaţi) şi fărăr rani, neinfectaţi dar supusi aeroionizării negative de circa 15.000 particule / cm³ (S1L2 ) nu au avut loc variaţii patologice în concentraţiile leucocitelor sangvine.

A fost constatată scăderea concentraţiei de leucocite în sânge la animalele de laborator fără rană cutanată şi neinfectaţi dar supusi aeroionizării negative egală cu 230.000 particule / cm³ (lot S2L3) şi la cele cu rană experimentală a suprafeţei cutanate, infectate ulterior cu suspensie de Staph. aureus (lot S2L7).

Balneo-Research Journal Vol.2, Nr.1, 2011 Figura 1.

0.00

0.50

1.00

1.50

2.00

2.50

3.00

3.50

Concentraţia de neutrofile (nx10*9/l) în sânge la şobolanii albi Wistar din diferite loturi sub acţiunea aeroionizării artificiale

Valori medii 2.73 3.22 1.73 3.34 3.42 2.80 2.67 1.81 1.94 2.65

Deviaţie standard 0.177 0.456 0.341 0.336 0.465 0.311 0.475 0.393 0.206 0.390

S2.L1. S1.L2. S2.L3. S1.L5. S2.L9. S2.L10. S1.L6. S2.L7. S3.L4. S3.L8.

Figura 2.

0.0

2.0

4.0

6.0

8.0

10.0

12.0

14.0

Concentraţiile leucocitelor sangvine la şobolanii albi Wistar din diferite loturi sub acţiunea aeroionzării artificiale, nx10*9/l

Valori medii 9.8 10.1 6.7 10.9 12.3 9.8 8.7 7.4 6.3 8.3

Deviaţia standard 0.78 0.73 0.94 0.44 1.36 0.55 0.82 1.04 0.92 1.09


Figura 3.

0

1

2

3

4

5

6

7

8

Concentraţia ( % ) de neutrofile nesegmentate în sânge la şobolanii albi Wistar sub acţiunea aeroionizării artificiale

Valori medii 5 4 4 7 6 7 6 6 4 6



Balneo-Research Journal Vol.2, Nr.1, 2011 Rezultate similare au fost observate şi la animalele din loturile supuse aeroionizării artificiale pozitive de 230.000 particule / cm³ (lot S3L4), deşi prezintă interes de remarcat că în prezenţa rănilor infectate valorile concentraţiei de leucocite sangvine (loturi S1L6 şi S3L8) reprezintă doar o tendinţă de scădere.

Creşterea concentraţiei de leucocite în sânge a avut loc şi la şobolanii din loturile cu răni de 3,0 cm² sau 16,3 cm² infectate experimental cu microoorganisme dar neionizate (loturi S1L5 şi S2L9), nesemnificativă - la animalele după 10 zile de la infecţie (lot S2L10).

În figurile 2 - 6 sunt prezentate concentraţiile neutrofilelor sangvine ( relative - % şi respectiv nx10*9/ L) la animalele din loturile investigate.

În comparaţie cu loturile martor (S2L1- fără ionizare şi fărăr rană), a lotului experimental S1L2 cu rană neinfectată şi supus acţiunii aeroionilor negativi (15.000 / cm³), la WR din majoritatea loturilor experimentale, inclusiv la cei supuşi aeroionizării pozitive, nu au fost constatate modificări patologice în concentraţia relativă (%) de neutrofile sangvine, deşi prezintă interes de menţionat, că la animalele supuse acţiunii aeroionizării negative cu 230.000 particule / cm³, cu rană experimentală a suprafeţei cutanate infectate ulterior cu suspensie de Staph. aureus (lot S2L7) s-a observat tendinţa de micşorare a acestei concentraţii de neutrofile (respectiv 32+/-4,3 si 24+/-2,5%). Valori micşorate semnificativ au fost constatate la exprimarea concentraţiei de neutrofile sangvine în număr absolut de elemente formative (nx10*9 /L), îndeosebi la animalele fără rană cutanată (lot S2L3) şi la cele cu rană experimentală a suprafeţei cutanate infectate ulterior cu suspensie de Staph. aureus (lot S2L7), supuse acţiunii aeroionizării negative de 230.000 particule / cm³, precum şi la cele supuse aeroionizării artificiale pozitive de 230.000 particule / cm³ (lot S3L4). Dimpotriva, tendinta de crestere a concentraţiei

absolute (nx10*9/L) a neutrofilelor în sânge a fost remarcate la WR din loturile cu răni de 3,0 cm² sau 16,3 cm² infectate experimental cu microoorganisme dar neionizate (loturi S1L5 şi S2L9), fapt care poate fi datorat reactiei nespecifice a organismului la procesul infecţios-inflamator.

În comparaţie cu loturile martor (S2L1- fără ionizare şi fărăr rană), a lotului experimental S1L2 cu rană neinfectată şi supus acţiunii aeroionilor negativi (15.000 / cm³), la WR din majoritatea loturilor experimentale, inclusiv la cei supuşi aeroionizării pozitive, nu au fost constatate modificări patologice în concentraţia relativă (%) de neutrofile sangvine, deşi prezintă interes de menţionat, că la animalele supuse acţiunii aeroionizării negative cu 230.000 particule / cm³, cu rană experimentală a suprafeţei cutanate infectate ulterior cu suspensie de Staph. aureus (lot S2L7) s-a observat tendinţa de micşorare a acestei concentraţii de neutrofile (respectiv 32+/-4,3 si 24+/-2,5%). Valori micşorate semnificativ au fost constatate la exprimarea concentraţiei de neutrofile sangvine în număr absolut de elemente formative (nx10*9 /L), îndeosebi la animalele fără rană cutanată (lot S2L3) şi la cele cu rană experimentală a suprafeţei cutanate infectate ulterior cu suspensie de Staph. aureus (lot S2L7), supuse acţiunii aeroionizării negative de 230.000 particule / cm³, precum şi la cele supuse aeroionizării artificiale pozitive de 230.000 particule / cm³ (lot S3L4). Dimpotriva, tendinta de crestere a concentraţiei absolute (nx10*9/L) a neutrofilelor în sânge a fost remarcate la WR din loturile cu răni de 3,0 cm² sau 16,3 cm² infectate experimental cu microoorganisme dar neionizate (loturi S1L5 şi S2L9), fapt care poate fi datorat reactiei nespecifice a organismului la procesul infecţios-inflamator.

Modificări semnificative au fost constatate atât la concentraţiile fracţiei de neutrofile nesegmentate cât şi la cele segmentate (neutrofile polimorfonucleare – PMN). (Figurile 3 şi 4).


Figura 4.

0.00

0.10

0.20

0.30

0.40

0.50

0.60

0.70

0.80

Concentraţia de neutrofile nesegmentate (n9*1/l) în sânge la şobolanii albi Wistar sub acţiunea aeroionizării artificiale

Valori medii 0.49 0.43 0.30 0.79 0.72 0.67 0.48 0.43 0.26 0.50



Figura 5.

0

5

10

15

20

25

30

Concentraţia ( % ) de neutrofile segmentate în sânge la şobolanii albi Wistar sub acţiunea aeroionizării artificiale

Valori medii 23 27 21 23 22 22 25 18 27 26



Figura 6.

0.00

0.50

1.00

1.50

2.00

2.50

3.00

Concentraţia de neutrofile segmentate (nx10*9/l) în sânge la şobolanii albi Wistar din diferite loturi sub acţiunea aeroionizării artificiale

Valori medii 2.24 2.77 1.43 2.55 2.70 2.13 2.19 1.38 1.68 2.14



21

Balneo-Research Journal Vol.2, Nr.1, 2011 Prezintă interes de menţionat, că la WR din

loturile S1L5 (fară ionizare dar cu răni de circa 3,0 cm² infectate cu Staph. aureus), S2L9 (fară ionizare dar cu răni de circa 16,3 cm² infectate) şi S2L10 (fară ionizare, după 10 zile de la infectarea rănilor cu media de 20,1 cm²), deci în prezenţa procesului infecţios-inflamator acut şi de 10 zile durată, concentraţia de neutrofile nesegmentate (P<0,05) exprimate atât în valori relative (%) cât şi in cele absolute (nx10*9/l) s-a marit semnificativ, observandu-se si cazuri de forme imature şi precursori ai neutrofilelor.

Sub acţiunea aeroionilor negativi de circa 15.000 particule / cm³ în sângele animalelor investigate din diferite loturi experimentale nu au fost constatate variaţii patologice de valori relative (%). La animalele din loturile S1L6 (cu răni infectate, supuse aeroionizării negative în concentraţie 15.000 / cm³), a fost observata doar tendinta de creştere a concentraţiei de neutrofile nesegmentate (P>0,1), exprimată în valori relative (%). Au fost constatate valori absolute (nx10*9/L) micsorate de neutrofile nesegmentate în sânge la WR din loturile S2L3 (neinfectaţi, supuşi aeroionizării negative în concentraţie de 230.000 particule / cm³) şi S3L4 (neinfectaţi, supuşi aeroionizării pozitive în concentraţie de 230.000 particule / cm³) iar din loturile S2L7 şi S3L8 (cu răni infectate, supuse aeroionizării negative şi pozitive în concentraţie de 230.000 / cm³) - tendinta de creştere a concentraţiei relative (%) de neutrofile nesegmentate (P>0,1).

In ceea ce priveşte variatiile concentratiei de neutrofile segmentate (PMN), de remarcat ca la WR cu răni de 3,0 cm² infectate cu Staph. aureus dar neionizate, precum şi la animalele cu răni de 16,3 cm² infectate, dar fără aplicarea aeroionizării (lot S2L9) a fost constatată o creştere a concentraţiei de neuterofile PMN în sange.

Dupa acţiunea aeroionizării negative de circa 15.000 / cm³ (lot S1L2), la WR fără rană si neinfectate s-a constatat o tendinţă de creştere a numărului de celule PMN în sânge. Dupa aeroionizărea negativa în concentraţie de 230.000 particule / cm³ a avut loc scăderea relativă si absolută a numărului de neutrofile PMN în sânge la WR atât din lotul cu răni de 16 cm² infectate cu Staph. aureus (lot S2L7) cât si la animalele fără rană şi neinfectate (loturile S2L3 şi S2L7).. Tendinţa de micşorare a numărului acestor celule sangvine a fost observată şi la WER fără răni, neinfectaţi dar supuşi aeroionizării pozitive de circa 230.000 / cm³ (lot S3L4).

În figurile 7 şi 8 sunt prezentate concentraţiile relative (%) şi absolute (nx10*9 /L) de eozinofile în sânge la WR din experiment.

La WR cu ranile si infecţia indusă (lotul S3L8) s-a constatat de o tendinţă de creştere a numărului relativ (%) de eozinofile in sânge.

În sânge la animalele din loturile fără răni şi infecţie, la cele cu răni şi infecţie dar supuse aeroionizării negative cu concentraţia de particule de 15.000 / cm³ (lot S1L6) si circa 230.000 / cm³ (loturile S2L3 şi S2L7) şi la animalele din lotul fără răni şi infecţie dar supuse aeroionizării pozitive în aceiaşi concentraţie (lotul S3L4), s-a observat o tendinţă de scădere a numărului relativ (%) de eozinofile, semnificativ fiind scăzut numarul absolut (nx10*9 / L) de celule respective.

Concentraţia de monocite în sânge, exprimată în valori relative (%) nu prezintă variaţii semnificative. Analiza rezultatelor concentraţiei absolute (nx10*9/L) de monocite sangvine la WR investigate este prezentată în figura 9.

Unele modificări în concentraţia de monocite, şi anume scăderea semnificativă a numărului absolut (nx10*9/L) de monocite în sânge, au fost observate la WR din loturile cu răni neinfectate sau infectate (loturile S2L7, S3L4) supuse acţiunii aeroionizării negative şi pozitive La fel a fost menţionată şi tendinţă de micşorare a numărului acestor celule sangvine la lotul cu animale neinflamate dar supuse aeroionizări negative (lotul S2L3).

În sistemul imunitar al organismului animal şi uman un rol deosebit este destinat celulelor limfocitare. S-a constatat că concentraţia relativă (%) de limfocite din sângele WR din diferite loturi investigate nu suferă schimbări esenţiale. Tendinţa micşorării numărului de celule limfocitare sangvine a fost constatată doar în lotul de animale cu răni infectate supuse aeroionizării pozitive maximale de circa 230.000 / cm³ (lotul S3L8) (respectiv 56+/-2.1 % si 66+/-1,7 - 61+/-3,0 %).

În ceea ce priveşte rezultatele în valori absolute (nx10*9/L), a fost constatat (figura 10) că la WR cu rani cutanate si proces inflamator (lotul S2L9 de animale cu răni de 16,3 cm² infectate cu Staph. aureus) s-a observat tendinţa de creştere a numărului de limfocite în sânge, iar la cei cu sau fără infecţie a rănilor cutanate şi supuşi aeroionizării pozitive de circa 230.000 particule / cm³ (loturile S3L4 şi S3L8), a avut loc o scădere considerabilă a concentraţiei de celule limfocitare sangvine. La fel tendinţa de micşorare a numărului absolute de limfocite în sânge a fost menţionată la WR fără răni şi supuşi aeroionizării negative maximale – 230.000 particule / cm³ (lot S2L3).

Prezintă interes calcularea unor raporturi matematice, privind statusul şi relaţiilor intersistemice între diferite leucocite. În figura 11 sunt prezentate datele analizei raportului matematic “neutrofile nesegmentate / neutrofile segmentate“, iar în figura 12 – raportul “neutrofile / limfocite”

Balneo-Research Journal Vol.2, Nr.1, 2011 Figura 7.

0

1

2

3

4

5

6

7

Concentraţia ( % ) de eozinofile în sânge la şobolanii albi Wistar în diferite loturi sub acţiunea aeroionizării artificiale

Valori medii 6 6 5 6 6 5 5 5 4 6



Figura 8.

0.00

0.10

0.20

0.30

0.40

0.50

0.60

0.70

Cincentraţia de eozinofile ( nx10*9/l) în sânge la şobolanii albi Wistar din diferite loturi sub acţiunea aeroionizării artificiale

Valori medii 0.55 0.57 0.32 0.61 0.69 0.53 0.44 0.34 0.27 0.53



Figura 9.

0.00

0.10

0.20

0.30

0.40

0.50

0.60

Concentraţia de monocite (nx10*9/l) în sânge la şobolanii albi Wistar din diferite loturi sub acţiunea aeroionizării artificiale

Valori medii 0.51 0.55 0.36 0.60 0.53 0.41 0.40 0.35 0.30 0.53




Figura 10

0.00

1.00

2.00

3.00

4.00

5.00

6.00

7.00

8.00

Concentraţia de limfocite (nx10*9/l) în sânge la şobolanii albi Wistar din diferite loturi sub acţiunea aeroionizării artificiale

Valori medii 6.05 5.78 4.31 6.39 7.67 6.05 5.15 4.93 3.79 4.64



Figura 11.

0.00

0.05

0.10

0.15

0.20

0.25

0.30

0.35

Valoarea raprtului neutrofile nesegmentate (%) / neutrofile segmentate (%) în sânge la şobolanii albi Wistar din diferite loturi sub acţiunea aeroionizării artificiale

Valoarea medie 0.22 0.16 0.21 0.31 0.27 0.32 0.22 0.31 0.15 0.24



Figura 12.

0.00

0.10

0.20

0.30

0.40

0.50

0.60

Valoarea raportului neutrofile (%) / limfocite (%) în sânge la şobolanii albi Wistar din diferite loturi sub acţiunea aeroionizării artificiale

Valori medii 0.46 0.56 0.40 0.52 0.45 0.46 0.51 0.36 0.52 0.57



24

Balneo-Research Journal Vol.2, Nr.1, 2011 Astfel, s-a constatat, că în loturile WR cu

răni infectate fără ionizare (loturile S1L5, S2L9, S2L10), lotul cu răni infectate supus aeroionizării negative în concentraţie mărită de circa 230.000 particule / cm³ (lot S2L7) a avut loc creşterea, si tendinţa de creştere a valorii raportului «neutrofile nesegmentate/neutrofile segmentate» în sânge, ceea ce indică o reacţie neutrofilă la procesul inflamator indus, caracterizată prin dezvoltarea unor forme tinere sau imature, iar în lotul de animale cu răni neinfectate dar supuse aeroionizării pozitive de circa 230.000 particule / cm³ (lot S3L4) - tendinţa de micşorare a valorii raportului respectiv, ceea ce ar putea fi un rezultat al supresiei asupra celulelor nesegmentate tinere sau imature de neutrofile.

Datele din figura 12 indică prezenţa unei tendinţe de mărire a raportului « neutrofile / limfocite » la WR cu răni infectate fără aplicarea aeroionizării (lot S1L5) şi la cei cu răni infectate supuşi aeroionizării negative de 15.000 particule / cm³ (lot S1L2), ceea ce poate reprezenta o stimulare a sistemului neutrofilelor PMN. La animalele cu răni infectate supuse aeroionizării negative de 230.000 particule/cm³ a fost remarcată tendinţa de micşorare a valorii raportului respectiv.

S-a mai constatat, că în sângele WR, valorile relative (%) ale hematocritului nu diferă semnificativ în diferite loturi experimentale. Rezultatele obţinute la animalele de laborator fără răni şi neinfectate dar supuse aeroionizării negative în concentraţie de 230.000 paricule / cm³ (lot S2L3 - 40,43 +/- 1,27 %), precum şi la cele supuse aeroionizării artificiale pozitive în aceiaşi concentraţie mărită de particule (loturi S3L4 - 40,00 +/-1,15% si S3L8), a fost observată tendinţa de micşorare a valorii hematocritului in comparatie cu animalele din lotul martor (lot S2L1) si loturile cu rani infectate cu sau fara ionizare negativa de 15.000 paricole / cm³ (loturile S2L9 si S1L6) (respectiv 40,43 +/- 1,27 % si 40,00 +/-1,15% - 41,44+/-1,13% in comparaţie cu 44,14+/-1,77 % - 46,71+/-1,11% - 46,78+/-1,10%, P <0,05).

4. DISCUŢII ŞI CONCLUZII. Analiza rezultatelor obţinute indică o

redistribuire a numărului relativ si a concentraţiei totale (nx10*9/L) de leucocite în sânge, precum şi a diferitor forme leucocitare, îndeosebi a neutrofilelor PMN, neutrofilelor tinere- nesegmentate, dar şi a limfocitelor - ca rezultat al procesului infecţios inflamator şi a reacţiei organismice nespecifice la infectie, precum si efectului aeroionizării de diferită polaritate şi concentraţie.

Datele obţinute prezintă interes, atât din punct de vedere practic cât şi de cercetare fundamentală şi indică necesitatea dezvoltării studiilor în acest domeniu.

*Rezultate obtinute in Etapa IV (Responsabil – CPII Dr.b. Simionca Iuri), Proiect Nr.466/2004 – 2007(Director Proiect- Conf. Dr. fiz. Enache Liviu) BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Ardelean I., Barnea M., Elemente de biometeorologie medicală, Editura Medicală, Bucureşti, 1972. 2. Bach F., Hirschorn K. Lymphocyte interaction, a apotential histocompatibilitz test in vitro. “Exptl. Cell. Res”, 1963, 32, 592. 3. Botea Simona, Mocanu Mihaela, Filipescu C., Tarniţă Georgeta, Enache Liviu, Simionca Iu.(2005).: The effect of the artificial aeroionization on the factors with atheromatose potential.Scientific Works (Lucrări ştiinţifice), Faculty of Veterinary Medicine, University of Agronomical sciences and veterinary medicine, Bucharest, 2005, C Series XLVIII, p.539-551 4. Breton J., Breton M., 1994, Phénomènes ioniques atmospheriques, micropollution et climats: des lois physiques á leur application, Climat et Santé, G.D.R., 102, CNRS, 11, p. 55 – 74. 5. Breton J., Breton V. şi Le Goff Y., 1998, Atmospheric ionisation patterns at 4 m above ground level in correlation to meteorological events, Journal of Geophysical Research, 103, p. 1837 – 1846. 6. Breton J., Breton M., 1994, Phénomènes ioniques atmospheriques, micropollution et climats: des lois physiques á leur application, Climat et Santé, G.D.R., 102, CNRS, 11, p. 55 – 74. 7. Boulatov, P. C. (1968). “Traitement de l’asthme bronchique par l’aeroionisation négative.” In: Bioclimatology, Biometeorology and Aeroionotherapy (R. Gualtierotti, I. H. Kornblueh, and C. Sirtori, eds.) Carlo Erba Foundation Publ., Milano, p. 104. 8. Danon A., şi Sulman F. G., 1969, Ionising effect of winds of ill repute on serotonin metabolism, Biometeorology 4 (Suppl. to Int. J. Biometeor.) 4, Part II, p. 135 – 136. 9. Enache L., Dacos Mariana, Creţeanu V. Studii microclimatice în Salinele Slănic Prahova şi Tg. Ocna. Hidrotehnica, Gosp.Apelor, meteor. XIX, 2, 1972. 10. Enache L. şi Andrişan C., 1990, Determinări privind influenţa aeroionizării asupra poluării aerului, I.A.N.B., Lucrări ştiinţifice, seria E, XXXIII, Îmbunătăţiri funciare, Bucureşti, p. 35. 11. Enache L., 1999, Ionizarea aerului şi efectele sale biologice, Sănătatea plantelor, nr. 16 (9), p.34, Bucureşti. 12. Enache, L., Biometeorologie, Editura Axa 2001, Bucureşti, 2001. 13. Enache, L., Biofizică, vol. 1, Editura didactică şi pedagogică S.A., Bucureşti, 2004


14. Enache L. , Biofizică, vol. 2. Editura Universităţii “Spiru Haret”, Bucureşti, 2005. 15. Enache L., Filipescu C., Simionca Iu. (Ghe.) and al.: Natural and artificial air ionization in underground spaces – an environmental factor with therapeutic potential. 14th International Congress of Speleology. Athens-Kalamos, 21-28 August 2005. Congress Proceedings, CD, Folder FULL PAPERS, Microsoft Word Document 189 Full Paper, p. 1-5. 16. Hematological Values for Long Evans Rats. Hematological Values for Wistar-Kyoto Rats. TACONIC. ANTECH diagnosis, 10 Executive Blvd. Farmingdele. Nz 11735. HTML Document, 2006. 17. Krueger A.P., Smith R.F. The physiological significance of positive and negative ionization of the atmosphere. in mans dependence on the earthly atmosphere Proceedings of the First International Symposium on Submarine and Space Medicine. Edited by Karl E. Schaefer, 1958, The MacMillan Company, pp. 356-369. 18. Krueger A.P., Smith R.F.The biological mechanisms of air ion action

Reprinted from the Journal of General Physiology, January, 1960 Vol. 43, No. 3, pp. 533-540 (U.S.A.). 19. Krueger, A. P. (1976). Biological effects of ionization of the air on animals Progress on Biometeorology: The Effect of Weather and Climate on Animals. Chapter 5, Section 1, Swets & Zeitlinger, B.V., Amsterdam, pp. 155-162 (1976). 20. Puggina Rogato Gustavo, Elite Luciano. Leukocytes profile of rats (Rattus norvegicus albicans, Wistar). Submited to chronic resistence exercise. FAPESP / grant no 00/01804-6. Universitode Estadual Paulista. Abstracts. Volume 18, n. 1, HTML Document 2006. 21. Soyka F. şi Edmonds A., 1977, The Ion Effect, Dutton & Co. Publ. N.Y., 181 pp, Sulman, F.G. (1976), Health, Weather and Climate, Karger, Baswel, p.160. 22. Tchijevski A. L. Les phénoménes électrodynamiques dans le sang et le moyen de les diriger. Ed. Le Francois 1963, Paris. UCHA UBADE R., UCHA UBADE M. Significado biológico de la aeroionización, su relación con las neurohormonas, Semana Méd., 1963, 122, 1399.

26

efectul aeroionizarii artificiale (negative …bioclima.ro/j25r.pdfdiferite trepte de organizare ale...

Documents