EMMA GOLDRICK

Mireasa Latimore

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Mathilda Latimore \naint` stânjenit` pe docul [ubredde lemn din Omdurman, dorindu-[i s` se afle la cinci miide kilometri dep`rtare. Soarele \nc`lzea aerul umed [ib`tea nemilos \n cascheta ei safari, de sub care ie[ea unsmoc de p`r blond. Era sfâr[itul lui mai, iar temperaturilenu sc`deau \n timpul zilei sub treizeci [i opt de gradeCelsius. Orice scânteie ar fi putut provoca un incendiu depropor]ii.

De-a lungul apelor sumbre, acolo unde Nilul Alb se\ntâlnea cu cel Albastru \nconjurând, \n form` de V,vechea capital` Khartoum, se vedea Moscheea CelorDou` Niluri, a c`rei cupol` futurist` sclipea orbitor \nsoare. |n partea opus`, co[ul fabricii din Khartoumfumega lene[.

|n jur, o cacofonie de sunete – \n arab` [i \n altedou`zeci [i [ase de dialecte ale Republicii Sudan – \i zgâ-

giannijollys

riau urechile. Micul vapor cu aburi, care cu greu ar fiputut transporta cincizeci de persoane, se apropie dedoc, unde a[teptau \nghesui]i cam trei sute de oameni.

{i unde naiba era b`rbatul acela? Minunat! Dac` puteas` i se \ntâmple ceva r`u, i se \ntâmpla! Totul \ncepuse laBoston, când Mathilda st`tea cu familia la masa de sear`.

– Situa]ia \ncepe s` scape de sub control, spuseseBruce Latimore, tat`l ei. {inele ar fi trebuit s` fie reparatede trei luni. N-am avut nici o veste de la Quinn de treizecide zile. Cineva trebuie s` se duc` acolo ca s` verificesitua]ia.

– |n nici un caz nu vei fi tu acela, Bruce, spusese so]ialui ferm. Nici n-ai sc`pat bine de r`ceal`. N-am s` te las s`pleci \n Africa [i s` p`]e[ti cine [tie ce pe acolo, din cauzaunei [ine de tren.

Mary-Kate Latimore era o creatur` minion`, dar vorbeacu autoritate [i era considerat` capul clanului Latimore.

– Mai avem câ]iva ingineri califica]i pentru suprave-ghere, sugerase Mathilda.

– Dar care dintre ei [tie s` vorbeasc` limba arab`, Mattie?{i jum`tate sunt prea b`trâni pentru via]a din Africa. Vorbimde o ]ar` \napoiat`, din lumea a treia. Avem nevoie de uninginer tân`r, dinamic, care s` vorbeasc` limba arab` [i s`nu fie ocupat \n momentul `sta cu altceva.

– Nu-i nimic! |l avem pe b`rbatul `sta \n Khartoum. |lcheam` Ryan Quinn. E unul dintre cei mai buni. {ivorbe[te foarte bine araba.

– Ciudat, n-am auzit de el pân` acum. Suntvicepre[edintele corpora]iei [i nu-l cunosc.

6 EMMA GOLDRICK

– Erai plecat` \n Mexic când l-am angajat, spuseseMary-Kate. Mereu e[ti pe drumuri, cum s`-i cuno[ti peto]i? Oricum, mie-mi place de el.

– {i asta ar trebui s` m` fac` s` m` simt mai bine?Vorbim aici de Africa!

– Nu uita c` [i sora ta, Rebecca, a petrecut aproape unan de zile \n Africa, lâng` Sudan.

Asta n-o lini[tise nici un pic pe Mattie. Becky \i poves-tise cât de grea era munca \n acea parte a lumii.

– Ce te \ngrijoreaz`? o \ntrebase Bruce. Ai fost denenum`rate ori cu mine \n str`in`tate.

– Asta e problema: am fost cu tine. Acum m` trimi]isingur`, \ntr-un col] uitat de lume, ca s` lucrez cu unnecunoscut? {tii bine cât de greu \[i câ[tig` femeilerespectul \n fa]a b`rba]ilor, mai ales \n domeniul `sta. Sauvre]i s`-mi spune]i c` acest Quinn e o pisicu]` blând`?

– Nu chiar, spusese mama ei. Dimpotriv`. E unadev`rat leu.

– Hai, Mary-Kate, intervenise tat`l ei, n-o speria pe fat`.Mattie m` va reprezenta pe mine acolo. Tot ce trebuie s`fac` e s`-[i p`streze calmul, s` inspecteze lucr`rile [i s`-mifac` un raport.

– A[a, zâmbise Mary-Kate privindu-[i cu dragoste so]ul.Dup` atâ]ia ani de convie]uire \n doi, \nc` se mai

iubeau la nebunie. – O s` fie bine pentru Mattie, ad`ugase ea. Lui Mattie nu-i mai r`m`sese nimic de f`cut. A[a c` \[i

pusese \n bagaj multe pastile \mpotriva malariei, câtevasticle cu ap` plat` [i ni[te haine potrivite.

MIREASA LATIMORE 7

** *

– Ryan, am impresia c` e ceva necurat la mijloc, spuseHarry Crampton.

B`rbatul \nalt de lâng` el, care r`spundea la numele deRyan, \[i [terse fruntea asudat` cu o batist` nu tocmaicurat`.

– |l vezi? \ntreb` Ryan.– Cum s`-mi dau seama? Nici m`car nu [tiu cum arat`.

Tu [tii?– N-am nici cea mai vag` idee. |nalt. Mare, presupun,

ca taic`-su. R`u. B`trânul arat` ca [i cum ar mânca jar.Probabil blond. La naiba, nu [tiu!

– Dar de ce ne \ntâlnim cu el aici, \n Omdurman?– Nu [tiu. Dar casc` bine ochii. N-am chef s` fiu acuzat

c` l-am pierdut pe proconsulul imperiului Latimore! – Calmeaz`-te, Ryan. Mai bine prive[te-o pe frumu[ica

aceea. Harry Crampton, b`rbatul cu \nceput de chelie, \n

vârst` de cincizeci de ani, lipsise din ]ara lui natal` mult`vreme, iar blonda cu casc` safari era o adev`rat` pl`cerepentru ochii lui.

– N-am timp [i chef de a[a ceva, morm`i Ryan Quinn.De ce naiba [efii mei din Boston sunt de p`rere c` amnevoie de un supraveghetor? N-am timp s` alerg dup` elprin nebunia asta.

8 EMMA GOLDRICK

Vapora[ul cu aburi se opri la marginea docului [imul]imea n`v`li spre el. Jum`tate dintre pasageri eraueuropeni, dup` \mbr`c`minte, iar restul erau musulmani,\mbr`ca]i \n c`m`[i albe [i lungi, gallabiya, [i turbane.

– Hai s` a[tept`m s` vedem cine mai r`mâne, propuseRyan privind z`p`cit mul]imea colorat`. Dac` nu apare,plec`m. Acum n-o s`-l a[tept la infinit pe omul `la. S` sedescurce singur!

– Uite, domni[oara noastr` se pare c` o s` ia vapo-ra[ul, râse Harry. M` mir.

– Poate c` nu-[i permite s` c`l`toreasc` cu trenul saucu autocarul. S` nu te prind c` \ncepi trucul cu „mâna deajutor“. Feti]a asta poate s`-]i fie fiic`.

– Poate, dar tu ai treizeci [i cinci de ani. Pentru tinecred c`-i tocmai bun`, spuse Harry gr`bindu-se spretân`r`.

Mattie \l privi pe b`rbatul \n vârst` apropiindu-se deea. Aproape to]i pasagerii se urcaser` pe vapora[.

– E[ti sigur` c` a[tep]i pe docul potrivit? o \ntreb`Harry sco]ându-[i ceremonios p`l`ria.

– Sincer` s` fiu, nu [tiu, recunoscu ea. Cei de la oficiulde transporturi mi-au recomandat s` merg spre Kosti cuvapora[ul. Trebuia s` m` \ntâlnesc aici cu cineva, dar separe c` respectivul m-a l`sat balt`. A[a c` sunt nevoit` s`m` descurc singur`.

– Nu e bine pentru o domni[oar` frumoas` ca tine s`c`l`toreasc` de una singur` \ntr-o ]ar` ca asta. Ar fi trebuits` iei trenul. Hai, las`-m` s` te ajut, spuse el ridicându-iu[or cele dou` geamantane. Astea sunt toate bagajele tale?

MIREASA LATIMORE 9

– Toate? \i arunc` ea un zâmbet fermec`tor à laLatimore. Eu credeam c` mi-am luat prea multe.

– Nu e vorba de cantitate, spuse Harry ajutând-o s`urce \n vapor, ci de calitate. Uite, stai aici, la pupa. E celmai bun loc. Nimeni n-o s` te \nghesuiasc` [i o s` ter`coreasc` vântul.

– Dar am cerut bilete de clasa-ntâi! protest` ea.– Asta e clasa \ntâi. Pupa! râse Harry. Uite, la chiuveta

aia ai [i ap`, dac` vrei. Dar te sf`tuiesc s` nu bei. – Asta e tot?– Da. Ah! Am uitat s` m` prezint. Harry Crampton.R`maser` \n picioare, privind pedalele ro]ii vaporului

care \nvârteau apa murdar`. Nilul Alb nu era tocmai alb.Nici Nilul Albastru nu era albastru. Ambii afluen]i erau tul-buri [i plini de mâl.

B`rbatul cel \nalt, \nso]itorul lui Harry Crampton, li seal`tur`. Mattie \l privi cu coada ochiului. P`rea un tipnesuferit. |nalt, bine f`cut, brunet cu ochii negri, bronzat,sem`na cu un juc`tor de fotbal american, dar era proba-bil la fel de prost [i \ngâmfat.

– Crampton – Harry Crampton, repet` b`rbatul mai \nvârst` [i de treab`. Lucrez \n domeniul construc]iilor. {inoi ne \ndreptam tot spre Kosti.

– Latimore, se prezent` Mattie zâmbindu-i dulce.Mattie Latimore. {i eu tot \n domeniul construc]iilorlucrez.

– Oh! exclam` uluit b`rbatul cel tân`r, \necându-se.

10 EMMA GOLDRICK

** *

– Trebuie s`-l \n]elegi, \i explic` mai târziu Harry luiMattie. Are o groaz` de necazuri pe cap. {inele alea detren sunt o pacoste pentru el [i consider` c` n-are nevoiede un supraveghetor care e...

– Femeie? scutur` Mattie din cap dezgustat`. Desigur, Mattie [tia c` misogini existau peste tot \n

lume, [i mai ales la Boston. Iar \n domeniul construc]iilordensitatea lor pe metru p`trat era cea mai mare.

– Ei, n-am ce-i face, ridic` ea din umeri. Ori seobi[nuie[te cu ideea, ori...

– Ori, ce? o \ntrerupse o voce din spatele ei.– Ori va c`dea cerul peste tine, coco[elule, zâmbi acru

Mattie \ntorcându-se spre el cu o figur` amenin]`toare.Ryan nu avea chef de compromisuri. O privi pe fata cu

figur` b`t`ioas` din fa]a lui \ntrebându-se cu ce gre[ise demerita soarta asta.

– Ai de gând s` faci mul]i purici pe-aici? o interog`Ryan.

– Se pare c` e[ti ner`bd`tor s` scapi de mine. Mainer`bd`tor decât ai fost ca s` m` \ntâmpini. O s` r`mânatâta timp cât va fi nevoie de mine.

– Nu-i vina mea c` nu te-am g`sit. De la Kosti laKhartoum sunt trei sute cincizeci de kilometri. N-am avuttimp s` ajung s` te \ntâmpin ca pe o regin`.

MIREASA LATIMORE 11

– {ase zile nu ]i-au fost de ajuns?– N-am primit la timp [tampila guvernamental` pe hâr-

tiile de c`l`torie, \i explic` \mp`ciuitor Harry. Iart`-ne c`te-am f`cut s` a[tep]i, dar pân` la urm` totul s-a sfâr[it cubine, nu-i a[a?

– {i dac` n-a]i primit la timp [tampila, ce v-a]i gândit?Hai s-o l`s`m balt`!

– Exact, spuse molcom Ryan sfâ[iind-o din priviri.– Hei, n-a fost chiar a[a, spuse Harry. Am petrecut câte-

va zile la pu[c`rie din cauz` c` ne-au prins cu actele dec`l`torie \n neregul`.

– A]i fi putut s`-mi spune]i asta de la \nceput, spuseMattie, privindu-i stânjenit`. Nu sunt a[a proast`. A[ fi\n]eles.

– Serios? spuse Ryan aruncându-i o privire ucig`toare.Ar fi \nsemnat c` ai fi fost prima femeie care ar fi \n]elesceva.

– Hei, hei! ]ip` Mattie. M-am \ntâlnit cu singurul miso-gin din Africa?

– Nu prea cred, spuse Harry. S-ar putea s` fie maimul]i. A[teapt` s`-l \ntâlne[ti pe Artafi.

– Pe cine?– Din cauza lui s-a stricat calea ferat`. Dar o s`-]i

explic`m totul când ajungem la Kosti. Dac` ajungem... Etimpul s` mânc`m ceva.

– Bun` idee, spuse Mattie. Unde-i restaurantul?Cei doi b`rba]i se privir` o clip` uimi]i [i apoi izbuc-

nir` \n râs. – Am spus ceva hazliu? \ntreb` indignat` Mattie.

12 EMMA GOLDRICK

– S` nu-mi spui c` n-ai mâncare la tine, zise Ryan.– Bine\n]eles c` nu! replic` Mattie. Mi-am luat bilet la

clasa-ntâi! Vreau s` [tiu, unde se poate servi masa pevapora[ul `sta?

– Ajut`-m`, Doamne! oft` Ryan ridicându-[i privirilespre cer. Uite ce e, domni[oar` inocent`, nu suntem perâul Mississippi. Aici nu se serve[te mâncare c`l`torilornici m`car la clasa-ntâi. {i chiar dac` s-ar servi, ai finebun` s-o m`nânci. Stomacul americanilor nu-i obi[nuitcu gândacii africani.

– Bine. Atunci voi fl`mânzi dou` zile. Bine c` am la dis-pozi]ie ap` potabil`.

– }i-ai luat sticle cu ap` la tine? Bravo! Cine ]i-a datsfatul `sta bun?

– Nimeni! Asta-i problema. B`nuiam c` voi fi a[tep-tat` la aeroport [i se va g`si cineva care s`-mi dea ni[tesfaturi bune. Apa potabil` pe care mi-am luat-o deacas` s-a terminat \n [ase zile, de când m` \nvârtescpe-aici. Doamne! Parc` mi-ai vorbi de Africa|ntunecat`.

– Asta [i este.– Dar v`d acolo o chiuvet`. |nseamn` c` exist` ap` pe

vapor.– Exist`. Ap` proasp`t` de râu. Serve[te-te, dar pân`

mâine vei face cuno[tin]` cu Blestemul Faraonilor.Mattie privi râul \nvolburat. Apa nu mai era a[a de mur-

dar` ca \n port, dar nu p`rea potabil`. Becky \i povestisedespre apa din Africa, a[a c` venise preg`tit`. Tot ce aveade f`cut era s`-[i umple o can` [i s`... Ce can`?

MIREASA LATIMORE 13

– Pute]i s`-mi \mprumuta]i o can`?– Am eu o can` la mine, spuse Harry care privise

pân` atunci confruntarea de la distan]`. S-ar putea s`am [i dou` sandvi[uri \n plus. Ce ai de gând s` faci cucana?

– S` beau ap`.– Hei, nu vreau s`-i transmit tat`lui t`u condolean]e,

spuse Ryan \ncercând s-o \mpiedice s`-[i umple cana cuap` de la robinetul insalubru.

– Ai \ncredere \n discern`mântul meu, spuseMattie.

Dup` ce umplu cana cu ap`, arunc` \n`untru dou`tablete efervescente care se topir` \n câteva secunde. Soraei o sf`tuise s` a[tepte un sfert de or`. Dar setea ei cre[teadup` fiecare minut de a[teptare.

– Ai \nnebunit? o \ntreb` Ryan privind-o pe Mattiebând din can`.

– Probabil, spuse ea având grij` s` nu tulbure sedi-mentele depuse la fundul c`nii.

– E[ti nebun`, spuse Ryan. Pot s`-ncep de-acum s`-iscriu tat`lui t`u.

– Te rog.– Ce-ai pus \n can`? \ntreb` Harry. – Am o sor` – de fapt trei surori [i un frate. Dar una

dintre surorile mele este medic [i a lucrat cu trupeleCrucii Ro[ii \n Africa. So]ul ei este doctor militar. Mi-audat ni[te pastile magice. Nu [tiu ce con]in, dar dac` pundou` tablete \ntr-un pahar cu ap` murdar`, acesteaomoar` orice vietate mi[c`toare.

14 EMMA GOLDRICK

– Naiba s` te ia! \njur` Ryan [i plec` de lâng` ea.– Cred c` ai \n]eles c` prietenul meu e cam irascibil,

spuse Harry. Ce spui de un sandvi[? S-ar putea s` fie expi-rat. Mai ai vreo pastil` magic`?

– Nu, râse Mattie, dar am un stomac de fier. Dac`m`nânci tu, m`nânc [i eu.

|ncepur` s` m`nânce sprijini]i de bara de protec]ie,privind peisajele din jurul lor. A[a cum se \ntâmpla \napropierea Ecuatorului, apusul dur` pu]in [i noaptea \i\nconjur` dintr-o dat`. Nilul p`rea [i mai negru. C`l`toreauprin câmpiile africane. Nu mai plouase de mult [i fermierii\[i conduceau cirezile de vite la ad`pat, a[teptând ploile.

– Ce aproape par stelele, murmur` Mattie terminându-[isandvi[ul. Luna când apare?

– O s` apar`. Dar sunt prea b`trân pentru a[a ceva.– Nu-i adev`rat. Tinerii nu [tiu s` fie romantici.

Apropo, ce are prietenul t`u?– Greu de spus. E un om gr`bit. Nu-l [tiu de prea mult`

vreme. Am \n]eles c` tr`ie[te \n Africa de [apte ani. A lucrat ladiverse companii de construc]ii. E divor]at. Singurele scrisoripe care le-a primit de acas` sunt actele de partaj de la avoca]i.

– Oricum, m` enerveaz`. Nu [tiu cu ce l-am deranjatde se poart` \n halul `sta cu mine.

– Ciudat, dar [tii? Mi se pare c` v` potrivi]i.– Mi s-a mai spus c` sunt nesuferit`. Dar niciodat` nu

m` sup`r pe om f`r` motiv.– Te-ai s`turat? Mai vrei un sandvi[?– Nu, mul]umesc. Dar a[ da orice s` fac o baie. V`d c`

vaporul \nainteaz` destul de \ncet. A[ putea s` m` arunc \n ap`.

MIREASA LATIMORE 15

– Nu-]i recomand s` faci o asemenea impruden]`.Decât dac` ai o pastil` care s` cure]e tot râul.

– De ce? Sunt crocodili?– Aici, \n sud, pot fi doi, trei. Dar nu crocodilii sunt

problema, ci g`lbeaza.– Poftim?– Da. E o chestie mic`, dar feroce. Poate provoca

orbirea. Asta e problema major` cu care se confrunt`popula]ia din Sudan, Egipt [i Uganda. Te sf`tuiesc s`a[tep]i pân` ajungem la Kosti. Avem acolo du[uri destulde civilizate. Doamne, ce obosit sunt! A fost o zi grea.

– A, voiam s` te \ntreb. Avem unde s` dormim pevapor?

– Nu. Chiar a[a! De ce n-ai luat trenul sau autocarul?Ryan Quinn se \ntoarse \mbufnat [i se a[ez` la câ]iva

metri de ei privindu-i din când \n când.– Am \n]eles c` trenul urma traseul Nilului Albastru,

spuse Mattie. Iar Nilul Alb ajunge direct la Kosti. Dac`luam trenul sau autocarul era mai complicat.

– Stai a[a, o \ntrerupse Ryan. De la cine ai \n]eles asta? – De la angaja]ii companiei de transporturi.– Vorbesc engleza?– Nu prea. Ne-am \n]eles, eu – vorbind araba mea

\ngrozitoare, ei – engleza lor oribil`.– {i ]i-au spus c` po]i ajunge pe Nilul Alb direct la

Kosti? insist` Ryan.– Da. Sau mai bine zis i-am \ntrebat dac` pot ajunge pe

râu direct la Kosti [i ei mi-au r`spuns c` da.Ryan [i Harry izbucnir` \n râs.

16 EMMA GOLDRICK

– Ce e? \ntreb` Mattie enervat`. M-au min]it?– Nu chiar, se hlizi Ryan. Fii lini[tit`. Ai s` vezi.– Ce s` v`d? \ntreb` ea privindu-l furioas` cum se

\ndep`rta de ea. Hei! M-am s`turat de spatele lui! |l cunoscde câteva ore [i simt cum m` enerveaz` din ce \n ce mai tare.

– Nu-l b`ga \n seam`. Vrei o p`tur`? Nop]ile suntfoarte reci lâng` Ecuator.

– Nu, mul]umesc. Deja te-am privat de un sandvi[. Uitec` vine [i domnul nostru cel dr`gu]. O s` ne \nconjoare elcu c`ldur` sufleteasc`.

Harry se \nveli cu o p`tur` [i se \ntinse pe banchetametalic`. Ryan se a[ez` lâng` ea [i-[i desf`cu sacul de dor-mit. Mattie sim]i frigul p`trunzându-i \n oase. |[i strânsegenunchii la piept cl`n]`nind din din]i incontrolabil.

Ryan se mi[ca lâng` ea prin \ntuneric cu gra]ie. {i leiierau masivi [i gra]io[i, dar aveau o respira]ie groaznic`.

Lini[tea din jurul lor era mormântal`. Se auzeau doarpedalele ro]ii vaporului, care plesneau apa ritmic, hipno-tizant.

– A[a ai de gând s`-]i petreci toat` noaptea? o \ntreb`Ryan \ntr-un târziu.

– N-am alt` variant`, [opti Mattie.– Corect, râse sadic Ryan. {i nu trebuie s` vorbe[ti \n

[oapt`. Harry doarme bu[tean. Po]i s` tai lemne pe el. Saucum se spune pe-aici, poate s` treac` o turm` de elefan]ipe lâng` el, c` nu se treze[te.

– Ah, asta \mi aminte[te o \ntâmplare hazlie. Eram cutata pe Amazon, \ntr-o canoe. Asta se \ntâmpla acum doiani. Eram mult mai tân`r` atunci...

MIREASA LATIMORE 17

– Sigur, o \ntrerupse el cu un aer amuzat, dar solemn.Ce fel de om era Ryan Quinn? Pe \ntuneric p`rea mult

mai prietenos. – Hei, uite ce-]i propun, spuse Ryan. Sacul meu de

dormit e dublu. Nu trebuie s` te jenezi. Vino lâng` mines` ne \nc`lzim reciporc.

– Nu, mul]umesc, spuse Mattie rece. Nu-s chiar a[a deproast`.

– E[ti sigur`?– Foarte sigur`.– S` nu spui c` n-am vrut s` te ajut. Dac` te

r`zgânde[ti, s`-]i sco]i bocancii \nainte s` te bagi lâng`mine. Nu-mi place s` m` culc cu femei \nc`l]ate.

– N-ai tu norocul `sta, spuse ea \ntorcându-se cuspatele la el.

Luna r`s`ri printre mun]ii Etiopiei, ca o tipsie mare de aur.– Doamne, ce frumos! [opti Mattie mai mult pentru ea.

Câ]i faraoni or fi admirat priveli[tea asta de pe Nil,leag`nul civiliza]iei?

Frigul era din ce \n ce mai p`trunz`tor, iar Mattie \nce-puse s` tremure incontrolabil. Se ghemui [i mai tare, \[ifrec` bra]ele \nghe]ate, dar degeaba. Vapora[ul \naintagreu. Parc` st`teau pe loc. Dar priveli[tea din jur, lumi-nat` de lun`, era de vis.

– Dumnezeule, se foi Ryan ridicându-se \ntr-un cot. |]icl`n]`ne din]ii \ntr-un hal! Nu pot s` dorm. Hai c` vinlâng` tine.

– Nu! se ap`r` speriat` Mattie sim]ind cum \i vine s`plâng`. Stai la locul t`u [i dormi!

18 EMMA GOLDRICK

Mattie \[i trase nasul cu zgomot \ncercând s`-[i \nghit`lacrimile. Ce naiba avea? O enerva chiar a[a de tare RyanQuinn? Las’ c` ajungea ea acas` [i primul lucru pe careavea s`-l fac` era s`-l concedieze pe nesim]itul `sta.

|i era dor de cas`? Dar fusese plecat` departe de p`rin]ide sute de ori. Totu[i fi fost mai bine dac` ar fi avut-o peMary-Kate lâng` ea. Ciudat. |n mod normal, fetele sesim]eau mai bine lâng` ta]i. Dar Mary-Kate era o persoan`special`. Cu ea se putea vorbi orice. Ce ar fi f`cut Mary-Kate \ntr-o situa]ie ca asta?

Tremura din cap pân`-n picioare [i o voce sub]ire \ispunea s` se bage \n sacul de dormit, lâng` Ryan. Ceputea s`-i fac`? Erau pe un vapor, \nconjura]i de zeci deoameni. Da. Mary-Kate, mama ei vitreg`, ar fi sf`tuit-o s`se bage la c`ldur`, lâng` Ryan Quinn.

Se ridic` \n picioare [i se a[ez` lâng` Ryan. Studie cuaten]ie sacul de dormit, c`utând un loc prin care s` intre.Trase cu vârful degetelor de marginea sacului [i descoperic` avea destul loc cât s` intre [i ea lâng` Ryan. |[i b`g` unpicior \n`untru, cu mi[c`ri lente. Ryan se mi[c`. Mattie \[iscoase repede piciorul. De ce se temea? Doar el o invitases` intre. Nu mai putea de frig. |[i aminti c` Ryan o rugases` se descal]e. |[i scoase ghetele [i se strecur` \n sacul dedormit. Deodat`, se sim]i \nv`luit` de c`ldur`. Oasele [imu[chii i se dezmor]eau pl`cut.

Toat` agita]ia drumului o obosise \ngrozitor [i abiaacum, când se sim]ea bine, trupul ei se relax` [i adormipe nesim]ite. Nici nu-l sim]i pe Ryan mi[cându-se lâng` ea[i luând-o \n bra]e.

MIREASA LATIMORE 19

Capitolul 2

O trezi muzica. Mattie deschise un ochi cu precau]ie,studiind \mprejurimile. Undeva, pe punte, câteva per-soane b`teau la tobe. Cineva chiar dansa. Mattie auzeasunetul ritmic a unei perechi de picioare goale plesnindpe podeaua metalic` a vaporului. Din când \n când spec-tatorii râdeau [i aplaudau.

Mattie se ridic` \ntr-un cot [i privi \n jur. Gâtul, spatele[i picioarele \i amor]iser`. Locul de lâng` ea din sacul dedormit era gol. O clip` intr` \n panic` [i-[i duse mâna lanasturii c`m`[ii safari. De obicei nu se \ncheia pân` sus.Acum, c`ma[a era \ncheiat` pân` la ultimul nasture. Apoiuit` acest am`nunt, sim]ind \n n`ri miros de cafeafierbinte.

Se \ntoarse pe o parte [i privi \n spate. Ryan se apropiade ea cu dou` ce[ti cu cafea \n mâini.

– Poftim, spuse el \ntinzându-i o cea[c` din care ie[eauaburi fierbin]i.

– Mul]umesc, spuse Mattie luând cea[ca \n mân`.Unde suntem? \ntreb` ea sesizând c` pedalele ro]iivaporului se opriser`.

– La El Geteina.Mattie nu-l \ntreb` ce \nsemna asta. |nghi]i o gur` de

cafea [i aproape se \nec`.– Ai grij`, spuse Ryan surâzând pe sub musta]`.– De ce ne-am oprit?– Mai departe de aici nu putem s` \naint`m, spuse

vesel Ryan.– {i ce te amuz`?– Totul. Bea, domni[oar`. Trebuie s` plec`m de pe

vapor.– Dar am cump`rat bilet pentru Kosti!– Am ajuns la st`vilar.– Dar cei de la agen]ia de turism mi-au spus c`...– Nu! Tu le-ai spus. E posibil s` ajungi pe Nil pân` la

Kosti. Asta i-ai \ntrebat, nu-i a[a?– Da. {i ei mi-au spus c` da. M-au min]it!– Ba nu, zâmbi Ryan. E posibil! Dar trebuie s` coborâm

de pe vaporul `sta. Vom lua un autobuz care ne va l`sa lacâteva mile mai \ncolo, dup` st`vilar. Pe partea opus` nea[teapt` alt vapor care ne va duce la Kosti.

Mattie \[i extrase picioarele amor]ite din sacul de dor-mit [i-[i apuc` bagajele \n grab`. Cu ce gre[ise? Doamne!Ce aventur` de pomin`! {i \n compania cui?!

MIREASA LATIMORE 21

– Nu te gr`bi, spuse Ryan strângând sacul de dormit.Vezi s` nu cazi.

– Mul]umesc, spuse ea, aruncându-i o privireucig`toare [i gr`bindu-se spre autobuzul care-i a[tepta.

Harry se apropie de ei \n grab`.– Am sta]ionat suficient cât s` mai cump`r ni[te

provizii, spuse el. Autobuzul ajunse repede la al doilea vapor care-i

a[tepta ancorat lâng` doc. Pasagerii se \mbulzir` gr`bi]i laintrare [i Mattie se amestec` printre ei. Ryan [i Harry ourmar` zâmbind [i dându-[i coate. G`sir` ni[te locurilibere la pupa, la fel ca pe vaporul pe care-l l`saser` \nurm`.

Abia acum soarele \ncepea s` se ridice, prevestind o zic`lduroas`.

– Mai vrei o cafea? o \ntreb` Ryan \ntinzându-i a douacea[c` din ziua aceea.

– Da, mul]umesc.– Iart`-m` c`...– C` ce? \ntreb` Mattie privindu-l inocent.– Când te-ai culcat lâng` mine...– De ce? \l \ntrerupse ea, dându-[i seama c` voia s`-i

explice de ce nasturii c`m`[ii ei erau \ncheia]i pân` sus.Mi-ai spus c` tot ce-mi ceri e s`-mi dau jos ghetele. {i a[aam f`cut. Sper c` nu te-am deranjat.

– Nu, nu. Deloc. Mattie privi peisajul sorbind cu precau]ie din cafeaua

fierbinte. Un vânticel b`tea u[or f`când valuri mici la

22 EMMA GOLDRICK

suprafa]a râului, care se sp`rgeau de vapor. Un cârd depesc`ru[i zbura \n urma lor, f`când vaporul s` par` un felde zmeu idilic.

Mattie \[i \ndrept` privirile spre Ryan. Nici acum fa]alui fioroas` nu se relaxase. P`rea la fel de prietenos cafaraonul Ramses.

– Unde suntem acum? \ntreb` Mattie.– La Kordofan. Suntem la jum`tatea drumului spre

Kosti. Dac` mergem constant, la zece seara ajungem ladestina]ie.

– Kordofan? Nu aici a fost acum vreo doi ani foameteaaceea teribil`?

– Ba da. Una din ele. Seceta a secerat popula]iab`[tina[`.

– {i acum?– Anul `sta a fost mai bun. Sudanul are o recolt`

bogat`, dar cu toate astea, o mul]ime de oameni mai morde foame. Guvernul nu are un program de distribu]ieprea bine pus la punct.

– De asta trebuie s` repar`m calea ferat`?– Calea ferat` a fost reparat` de mult. Se pune pro-

blema extinderii ei. Tu te pricepi la c`i ferate? E[ti ingi-ner`?

– Nu chiar. Ryan o privi oftând [i d`du din mân` a lehamite.– Nu-]i prea place de mine, constat` Mattie.– Ar trebui? \ntreb` Ryan. Nu-mi amintesc s` fi semnat

un asemenea contract.

MIREASA LATIMORE 23

– Te deranjeaz` dac`-mi explici [i mie de ce nu-]i plac?– Da. – Da, ce?– Da, m` deranjeaz` s`-]i explic, spuse el ridicându-se

de pe banc` [i \ndep`rtându-se de ea.Mattie se desc`l]ase, a[a c` nu mai f`cu efortul s` se

\ncal]e ca s` se duc` dup` el, s`-l \ntrebe de ce. Nu meri-ta. |[i termin` de b`ut cafeaua [i se b`g` \n sacul de dor-mit desf`cut. Curând adormi.

Când se trezi era dup`-amiaz` târziu [i Harry st`tealâng` ea.

– Te p`zeam, spuse el. – De ce? – Te afli \ntr-o zon` a lumii \n care salariul mediu e de

trei sute patruzeci de dolari pe an. Infrac]ionalitatea estefoarte mare aici.

– Mai ales c` are [i cine s-o provoace, interveni Ryan.– Ryan, te rog, nu \ncepe, spuse Harry \mp`ciuitor.

Mattie n-are nici o vin`.– Ba are. Cine o pune s` poarte haine [i bijuterii la

care popula]ia s`rac` a Africii nici m`car nu viseaz`? Se d`\n b`rci...

– Vai, ce expresii, domnule Quinn! exclam` Mattie.Glume[ti, nu-i a[a? Anun]`-ne [i pe noi când o mai faci, cas` râdem. Nu [tiu, f` un semn, clipe[te din ochi saumi[c`-]i urechile.

– Doamne! murmur` Ryan. De ce mi se \ntâmpl` mietoate astea? Mai \ntâi mi s-a trimis un [ef de lucr`ri de care

24 EMMA GOLDRICK

n-aveam nevoie, acum constat c` e femeie, [i mai e [i iro-nic`! Doamne, cu ce ]i-am gre[it?

– Ai f`cut tu ceva reprobabil \n via]a anterioar`! Credc` \ntr-o via]` anterioar` ai fost marchizul de Sade, sauDracula, cine [tie? Dar nu-mi pari un misogin.

– Nu ur`sc femeile adev`rate, domni[oar` Latimore,spuse el cu miere \n glas. Femeile adev`rate au un loc allor bine stabilit \n via]a mea.

– Hmmm, interesant. Las`-m` s` ghicesc. |n pat, nu-ia[a?

– Acolo [i-n alte locuri. Dar tu nu-mi pari a fi o femeieadev`rat`, Mattie drag`.

Felul \n care Ryan \i spusese: „Mattie drag`“, sunase cao insult`. Era ca [i cum ar fi trimis-o la plimbare. {i dincauza asta, Mattie se sim]ea ca un vas de fiert sub pre-siune, \n stare s` m`reasc` viteza vaporului cu care abia\naintau, de zece ori.

– Deci nu m` \ncadrez? \ntreb` ea \ncercând s` sest`pâneasc`. De ce?

– Din dou` motive. Unul, \mi plac femeile...robuste, spuse el privindu-i fizicul firav. {i \n al doilearând, \mi place ca femeia mea s` nu vorbeasc` ne\ntre-bat`.

– Femeia ta! pufni Mattie dezgustat`. Se gândi ce sfat i-ar fi dat Mary-Kate \ntr-o asemenea

situa]ie. I-ar fi spus s`-[i p`streze calmul. Da, trebuia s` fiecalm` ca s` st`pâneasc` situa]ia. Argumentum adhominem.

MIREASA LATIMORE 25

– Vom petrece câteva s`pt`mâni foarte interesante,domnule Quinn. Dar va trebui s`-]i aminte[ti c` suntvicepre[edintele companiei pentru care lucrezi. Deci, e[tiangajatul meu.

– Femeile! murmur` Ryan, apoi ad`ug` calm:Contractul meu se \ncheie peste câteva s`pt`mâni,domni[oar`, a[a c` va fi bine pentru amândoi.

Mattie voia s`-i spun` o mie de lucruri nepoliticoase,dar \l l`s` s` se \ndep`rteze de ea.

– Voi doi sunte]i ca apa cu uleiul, spuse HarryCrampton apropiindu-se de ea. Nu v` \n]elege]i deloc.

– A[a e. Nu ne suport`m nici simpla prezen]`. – Vrei s` m`nânci? Ia asta.– Ce e?– Se nume[te „pâine de drum“. Precum \i spune [i

numele, e pâine coapt` special pentru drum. O tai \ndou` [i pui \n`untru carne sau legume. Eu pun ulei dem`sline. E un obicei local.

– Mmm, are gust bun. La naiba! Orice ar fi bun. Chiar[i o bucat` pr`jit` de Quinn.

Privirea uluit` a lui Harry o aduse cu picioarele pep`mânt. Indiferent de sentimentele ei, Harry \i ea loial luiRyan Quinn.

– Nu practic canibalismul, râse Mattie. Oricum, carnealui ar fi prea tare pentru din]ii mei.

– M` bucur c` recuno[ti asta, spuse Harry serios.Glumele cu canibali nu sunt prea gustate prin locurileastea.

26 EMMA GOLDRICK

– Familia Latimore glume[te mult [i eu nu facexcep]ie. De când \l [tii pe Ryan Quinn?

– Nu-mi amintesc. Suntem la al treilea contract la carelucr`m \mpreun` \n Africa. Este un [ef bun, dar nusuport` s` i se dea ordine. E cunoscut \n Africa. Cred c` oduzin` de ]`ri din Africa \l cunosc. {i, pe deasupra, arat`[i bine.

– Dac` \]i place genul lui, murmur` Mattie mu[cânddin pâine.

Dup`-amiaza trecu repede. |n zona pe care navigau,râul era pu]in adânc.

– La sfâr[itul lunii viitoare, dup` ce vor veni ploile,cota râului va cre[te cu câ]iva metri, \i explic` Harry.Atunci ]`ranii nu vor mai fi nevoi]i s` care apa cu g`le]ile[i s-o economiseasc`.

Aici vegeta]ia era cu totul alta. La fel [i oamenii. P`reaumai negri [i nu mai purtau turbane, ca \n nord.

– Cu cât ne apropiem mai mult de Kosti, cu atât neapropiem mai mult de r`zboi.

– R`zboi! exclam` \ngrozit` Mattie.Nu luase \n calcul posibilitatea de a se \ntâlni cu

asemenea conflicte \n Africa. Ea venise aici cu gândul dea-[i exercita profesia de inginer.

– Dar cine se lupt`?– Triburile negre sudaneze.– Pentru ce?– Pentru libertate. Putere. Religie. Independen]`.

Sudanul n-a fost niciodat` un stat unit, \n ciuda efor-

MIREASA LATIMORE 27

turilor coloni[tilor. Sudanul este un stat format dintriburi rivale. Dup` c`derea pre[edintelui Nimeiri, noulguvern nu [i-a ]inut promisiunea de a p`stra autonomiasudului ]`rii [i a adus trupe de libanezi alia]i. Triburilepastorale, mai ales Dinka, s-au revoltat. Guvernul con-troleaz` ora[ele, dar rebelii au pus st`pânire pe drumuri[i ape. Am auzit c` ieri au doborât un avion al guvernului,desupra ora[ului Malakal. M` \ntrebi cum? Au evoluat dela l`nci, la rachete antiaeriene. {i asta m` sperie \ngrozi-tor. Hei, am ajuns!

|n timp ce discutau, soarele apusese [i se l`sase\ntunericul. Zeci de lumini]e se aprinseser` de-a lungulrâului, anun]ându-i c` se aflau \n apropierea unui ora[.

– Kosti, spuse Harry ajutând-o pe Mattie s` se ridice depe banc`. Nu e chiar a[a de mare precum pare. {i teasigur c` arat` mai bine noaptea, atunci când nu vezitoat` mizeria de pe str`zi.

– Nu-mi pas` cât de mic sau de murdar e, atâta timpcât am unde s` fac un du[ fierbinte [i s`-mi \ntind oasele.

– Nu te \ngrijora. Avem o cas` de oaspe]i foarte \mbi-etoare. O s` te sim]i bine.

Ryan se apropie de ei la fel de moroc`nos [i-[i lu`bagajele.

– |nainte s` coborâm, spuse Mattie cât de dulce putea,vreau s`-]i mul]umesc, domnule Quinn, pentru c` m-ail`sat s`-]i folosesc sacul de dormit.

– Pentru nimic, Mattie, rânji Ryan. Chiar te rog s`-mifolose[ti culcu[ul ori de câte ori vei avea pl`cerea.

28 EMMA GOLDRICK

Mattie se \nro[i [i-i \ntoarse spatele. Dac` \n momen-tul acela ar fi putut s` dispar`, ar fi f`cut-o. Dar mai aveade str`b`tut câ]iva metri de punte \ngust`, cu RyanQuinn r`suflându-i \n ceaf`. {i puntea de lemn p`reafoarte [ubred`. Când Mattie puse piciorul pe ea, i se p`ruinstabil` [i scoase un ]ip`t u[or, sugrumat. Din spate,Ryan o sprijini apucând-o de coate. Dar asta o sperie [imai tare pe Mattie, care aproape alunec` de pe puntea\ngust`. Noroc cu Harry, care, luându-i bagajele dinmâini, se strecur` \n fa]a ei dându-i un sentiment desiguran]`.

Un jeep vechi [i pr`fuit \i a[tepta la marginea drumu-lui. Harry o privi cerându-[i iertare din ochi pentru feluljalnic \n care ar`ta ma[ina.

– Nu-i nimic, zise Mattie ghicind ce voia s`-i spun`,punându-[i mâna pe um`rul lui. Arat` foarte bine. {i totce vreau e s` m` duc` repede la un du[ [i un pat.

Ryan se a[ez` pe locul [oferului [i Harry deschise ceade-a doua u[`, invitând-o pe Mattie \n`untru. Ryan glis`scaunul pasagerului din dreapta lui \n fa]` [i-i f`cu loc s`intre pe locurile din spate. Dac` n-ar fi fost Harry lamijloc, Mattie ar fi refuzat s` c`l`toreasc` pe bancheta lip-sit` de confort din spate. Dar Harry era mai b`trân [ifusese dr`gu] cu ea, a[a c`, aruncându-i o privireucig`toare lui Ryan, se trânti pe bancheta din spate.

– Mul]umesc, Mattie, spuse Harry. Nu mai sunt la vârs-ta la care s`-mi plac` senza]iile tari tr`ite pe locurile dinspate ale unui jeep.

MIREASA LATIMORE 29

Ryan demar` \n tromb`, stârnind \n urma ma[iniiun nor de praf [i f`când-o pe Mattie s` se cufunde\n bancheta ei. Se oprir` la marginea unui pod,dup` ce l`sar` \n urm` ora[ul. Mattie v`zu \n lumi-na slab` a câtorva felinare c` docul era plin deambarca]iuni.

– Vapoarele astea n-au mai plecat din port de câtevaluni bune, \i explic` Harry v`zându-i privirea \n oglindaretrovizoare. |nainte puteai c`l`tori pe ap` de la Kostipân` la Juba. Dar acum, rebelii controleaz` traseul denaviga]ie. Nimic nu mai trece de ei.

|n timp ce Harry \i explica situa]ia, ni[te solda]i leverificau actele de c`l`torie. Vorbeau ceva \n arab` cuRyan [i el le r`spundea cu ni[te cuvinte pe care Mattie nule \nv`]ase la [coal`. |n cele din urm`, solda]ii le d`dur`voie s` treac`.

– Podul `sta este f`cut de compania Latimore [i a fostreconstruit de trei ori \n zece ani, explic` Harry.

– Dar ce s-a \ntâmplat cu el? \ntreb` Mattie. N-a rezis-tat? M` mir!

– N-a rezistat bombardamentului. A fost aruncat \n aer.De asta este acum p`zit de solda]i.

B`rba]ii aceia nu prea ar`tau a solda]i, \n ciuda uni-formelor verzi de camuflaj pe care le purtau. Nu mi[car`nici m`car \n momentul \n care jeepul goni pe lâng` eitrecând podul.

Dup` ce trecur` podul ajunser` \ntr-un loc plin de [inede tren depozitate alandala.

30 EMMA GOLDRICK

– Aici e centrul de triaj? \ntreb` Mattie.– Am fost nevoi]i s`-l construim aici, \i spuse Harry. Nu

mai putem \nainta.– O s` mai vedem, murmur` Mattie.Se p`rea c` Ryan avea ni[te urechi bune, pentru c`

auzind-o, izbucni \n râs.

** *

Tab`ra Latimore era la un kilometru de pod, pe unteren mai \nalt, construit` conform standardelor com-paniei. {iruri de bar`ci confortabile formau un fel defort`rea]`, iar centrul era l`sat liber. Tab`ra era \nconju-rat` de un gard \nalt de sârm` ghimpat` [i era bine ilumi-nat` de becuri puternice. Paznicul de la poart` nu erasoldat. Era un lupt`tor negru, \nalt, cu pieptul gol [i olance \nfior`toare \n mân`.

Ryan discut` cu el ceva \ntr-un dialect din care Mattienu \n]elese nimic. Apoi negrul le deschise por]ile [i-i l`s`s` intre.

Mattie era prea obosit` ca s` mai priveasc` \n jur. Celeopt zile agitate prin care trecuse \[i spuneau cuvântul. Sel`s` condus` spre o construc]ie impun`toare de lemn,care p`rea a fi cl`direa administra]iei. Doi b`rba]icoborâr` \n goan` sc`rile \ntâmpinându-i. Un arabsudanez \mbr`cat \n haine tradi]ionale \i \ntinse mâna [ise prezent` zâmbind larg:

MIREASA LATIMORE 31

– Ahmed bin Rashid.– Mathilda Latimore, zâmbi ea slab, de complezen]`.

Sala’am aleikum. – Oh, se \nvior` [i mai tare b`rbatul cu fa]a m`slinie.

Vorbi]i araba!– Pu]in. – Ahmed este un reprezentant al guvernului, \i explic`

Ryan binevoitor lui Mattie.Dar Mattie [tia ce \nseamn` un reprezentant al guver-

nului. Spionaj, secrete politice [i alte complica]ii. Urcar` treptele cl`dirii [i se instalar` comod pe veran-

da spa]ioas`, conversând pe jum`tate \n arab`, pejum`tate \n englez`. Mattie era prea obosit` ca s` mai fieatent` la discu]ie. Tres`ri \n momentul \n care-l auzi peRyan strigând surprins:

– Virginia! Ce naiba cau]i aici?Mattie, care picotea, deschise brusc ochii privind \n

direc]ia \n care se \ntorseser` toate capetele. O femeie fru-moas`, cu forme voluptuoase, \mbr`cat` elegant, \ntr-orochie de m`tase albastr`, cu p`rul negru prins \ntr-uncoc extravagant, st`tea \n fa]a lor. P`rea \ngrijorat`, darhot`rât`. Zâmbea, dar, dac` Mattie nu se \n[ela, avealacrimi \n ochi.

Ryan o prinse brutal pe femeie de bra], for]ând-o s`-lurmeze. Mattie \l urm`, flancat` de Ahmed [i de Harry.Ryan se duse direct la bar, \[i turn` un pahar de rom [i-ld`du peste cap. Apoi se \ntoarse spre ei [i spuse,s`getând-o pe femeia necunoscut` din priviri:

32 EMMA GOLDRICK

– Harry, domni[oar` Latimore, Ahmed, am deosebitapl`cere s` v-o prezint pe Virginia, so]ia mea. Pardon!Fosta so]ie!

– Doamne! murmur` Harry turnându-[i la rândul luiun pahar de rom pe care-l d`du peste cap.

Virginia Quinn ezit` un moment, apoi se repezi spreRyan aruncându-[i bra]ele \n jurul gâtului lui.

– Vai, Ryan, suspin` ea.– Harry, [opti Mattie, iart`-m`, dar mor de somn [i tre-

buie neap`rat s` fac o baie. Pe lâng` asta, cred c` suntem\n plus.

Harry [i Ahmed se ridicar` amândoi \n picioare [i \[ioferir` bra]ele lui Mattie. Mattie f`cu un efort supraome-nesc s` nu priveasc` \n urm` la Ryan [i Virginia, ie[ind din\nc`pere cu capul sus.

– Baia este \n spatele u[ii albastre, spuse Harry. Suntsuficiente b`i aici, po]i s` stai cât vrei. |ntre timp eu o s`-]ipreg`tesc ni[te sandvi[uri. Buc`tarul a plecat de vreo or`.

– Chiar a[a de r`u ar`t? – Nu! spuse Ahmed zâmbitor. E[ti pu]in epuizat`, dar

adev`rata ta fa]` \]i str`luce[te \n priviri.– Sper c` nu, spuse Mattie rânjind. Adev`rata mea fa]`

seam`n` mai mult cu Prin]esa R`zboinic` decât cuFrumoasa Adormit`.

Ca toate \nc`perile din tab`r`, baia era curat` ca o sal` deopera]ii [i foarte dotat`. Standardele companiei lui BruceLatimore erau ridicate [i el voia s` le asigure angaja]ilor totconfortul, pentru ca ace[tia s` fie cât mai productivi.

MIREASA LATIMORE 33

Mattie se privi \grijorat` \n oglind` [i co[marurile ei seadeverir`. Ar`ta \ngrozitor. P`rul ei blond era ciufulit [iplin de nisip, praf [i cenu[`. Ar`ta ca un cuib de ciori. Sedezbr`c` repede [i-[i umplu cada cu ap` fierbinte.

Un sfert de or` mai târziu, imaginea ei se \mbun`t`]i.P`rul str`lucera de cur`]enie [i se cârlion]a u[or, umed,c`zând \n cascad` pe umeri. Fa]a \i era pu]in ro[ie, darcurat`, iar ochii i se limpeziser`. Din p`cate nu avea hainede schimb la ea, a[a c` se \mbr`c` \n acela[i costum safaripr`fuit [i transpirat.

Dup` ce ie[i din baie, \i g`si pe cei doi b`rba]i a[tep-tând-o. Ahmed se ridic` \n picioare [i Harry se mul]umis`-i fac` cu ochiul. Pe o mas` erau a[ezate câteva platouripline cu sandvi[uri.

– Vrei o bere? o \ntreb` Harry.– Te rog. Cu ce sunt sandvi[urile? – Cu diverse tipuri de carne. Curaj. Sunt comestibile [i

foarte proaspete, spuse Harry luând un sandvi[ [imu[când cu poft`.

Ahmed nici nu se atinse de mâncare. |n schimb, Mattiemânc` pe ner`suflate trei sandvi[uri, udate cu bere dinbel[ug.

– N-ave]i pahare pentru doamne? \ntreb` Mattie \nglum` bând berea direct din sticl`.

– Adev`rul este c` pân` acum n-am fost onora]i cuprezen]e feminine. Acum suntem. Cu dou`!

– Din partea mea, nu-i nici o problem`. Am tr`it multprintre b`rba]i. Cum vom dormi la noapte?

34 EMMA GOLDRICK

– Avem un bungalou de oaspe]i, special pentru femei.Dar n-a fost folosit niciodat`. Am trimis pe cineva s`-lverifice [i am aflat c` arat` foarte bine.

– Perfect! Mmm, ce bun e sandvi[ul `sta. Ce con]ine?Carne de miel?

– Sunte]i pe-aproape, râse Ahmed cu poft`. Mattie se \ntoarse cu spatele la el. Nu! Nu-i pl`cea

deloc de Ahmed! Deloc!– Ce e, Harry?– Nu te speria. E carne de c`mil` tân`r`. E o speciali-

tate local`. Majoritatea c`milelor sunt aduse din Egipt [isunt vândute prin zonele astea la pre]uri exorbitante.

– Nu exist` vite \n Sudan?– Nu vorbi]i de vite prin locurile astea, o sf`tui Ahmed

\ncruntat. Guvernul are mari probleme cu vitele.– Ce naiba? Trebuie s` am grij` la tot ce spun [i ce fac?

M-am cam s`turat. De când am ajuns \n Africa se pare c`mereu dau cu bâta-n balt`!

– Nu te sim]i prost, spuse Harry dând din mân`indiferent. Exist` foarte multe vite \n Sudan. Dar triburilela sacrific` abia când sunt prea b`trâne ca s` mai poat` fimâncate. Carnea lor e folosit` \n diverse ritualuri.

– Vacile sunt sacre, ca-n India?– Nu chiar. Vacile sunt banii lor. Averea. Contul din

banc`. Ce, tu m`nânci dolari? Nici triburile locale nu-[im`nânc` vitele. Decât dac` sunt la ananghie.

– Doamne! Credeam c` am studiat suficient obiceiurilelocale. Dar mi s-a spus c` Africa \mi va rezerva multe sur-

MIREASA LATIMORE 35

prize. Cred c` mi-a ajuns pe ziua de azi. Cine m` conduce[i pe mine la c`su]a din poveste? O s`-mi iau cu mine câte-va sandvi[uri [i o sticl` de bere.

Ahmed o conduse spre bungalou, ducându-i politicossandv[urile [i sticla cu bere. Ie[ir` din cl`direa adminis-trativ`. Era noapte [i luna era sus pe cer. Bungaloul se aflala câ]iva metri de cl`direa administrativ`. U[a eradeschis`. Ahmed o invit` pe Mattie s` intre.

– O camer` de zi, o buc`t`rie, o baie [i un dormitor cudou` paturi, \i prezent` Ahmed bungaloul.

– Mul]umesc, spuse ea politicos conducându-l spreu[`.

Dar Ahmed nu p`rea dornic s` plece. O privea provo-cator [i zâmbea.

– Ce dore[ti? \ntreb` ea exasperat`.– Ce doresc? O femeie frumoas` \ntr-o noapte cu lun`.

|]i doresc makhadda, porumbi]` \ntunecat`, zâmbi elapropiindu-se de Mattie.

Ea se pref`cu c`-l las` s` se apropie [i, zâmbindu-i la felde fermec`tor, \i aplic` o lovitur` scurt`, dar puternic` [ibine plasat`, drept \n plex. Privirea lui Ahmed se \nnegur`de durere [i zâmbetul \i pieri instantaneu de pe buze.

– Ascult`-m` bine, [eicule, spuse Mattie printre din]i,eu nu \mpart perna [i nimic altceva cu nimeni. Imish! Ie[iafar`!

Mattie deschise u[a larg, \l apuc` pe Ahmed de un bra][i-i f`cu vânt pe sc`ri. N-apuc` s` \nchid` u[a, c`, din\ntuneric, se auzi un râs gros.

36 EMMA GOLDRICK

– Ai probleme? spuse Ryan ap`rând \n u[`. – M` descurc. Ce vrei? Mi-e somn.– Nu e[ti prea primitoare. – Hei, tu!... se sufoc` ea de indignare.– Gata, lini[te[te-te. {tiu c` e[ti temperamental`. E o

caracteristic` a familiei Latimore. Eram la un dineu cutat`l [i mama ta...

– Da? {i ce spuneau?– N-am crezut c` e[ti femeie. Când vorbeau despre

tine, \]i spuneau Mattie. Mi-am \nchipuit c` e[ti b`rbat.– Bine, [i? Ce vrei de la mine?– Nimic special. Voiam doar s` te anun] c` `sta e sin-

gurul bungalou rezervat femeilor, a[a c` Virginia va dormicu tine.

|nainte ca Mattie s` protesteze, de dup` u[` ap`ru [iVirginia.

– Ah, f`cu Mattie. Pofte[te, te rog. Ryan \[i s`rut` fosta so]ie pe gur`. Dar nu cu pasiune,

ci cu un gest obi[nuit, formal. Ce fel de rela]ie aveau? Defapt, pe Mattie n-o interesa. Nu voia s` se amestece \nvia]a altora. |i privi o clip` cu coada ochiului [i Ryan oobserv`. Râse pe \nfundate, o mângâie u[or pe subb`rbie, [i spuse:

– Noapte bun`, [efa!

MIREASA LATIMORE 37

Capitolul 3

{edin]a se ]inu \n sala mare de conferin]e, la dou` ziledup` sosirea lor \n tab`ra Latimore. Mattie \[i petrecuseaproape tot timpul dormind. Ceasul ei biologic \nc` nu seobi[nuise cu timpul sudanez [i faptul c` \mp`r]ea dormi-torul cu Virginia n-o ajuta prea mult.

– Mereu se plânge, \i spuse Mattie lui Harry. De cenaiba a venit aici?

– A venit dup` bani. Ani de zile l-a uscat pe Ryan [iacum mai vrea.

– Are de \ntre]inut vreun copil?– N-au copii. Nu [tiu de ce se plânge Virginia.Mattie ridic` din umeri. {tia ea ceva. Cu o zi \nainte,

st`tea \n camera de zi a bungaloului, r`sfoind unNewsweek vechi de [ase luni, când Virginia n`v`lise \n\nc`pere c-o falc`-n cer [i una-n p`mânt.

– E[ti [efa lui! o acuzase Virginia.

– |ntr-un fel, da, zâmbise Mattie uimit` de ie[ireafemeii. Dar aici, \n Africa, Ryan este propriul lui [ef.

– Ryan, da? V` tutui]i? Ce ave]i de \mp`r]it? |mi vreib`rbatul! b`tuse ea isteric \n mas`.

– |n primul rând, explicase Mattie calm, am \n]eles c`sunte]i divor]a]i. |n al doilea rând, nu ]i-a[ lua gorila nicidac` m-ai pl`ti!

– Nu m` proste[ti tu pe mine. {tiu cum vi se aprindc`lcâiele, vou`, femeilor, dup` Ryan al meu! N-are rost s`-]ifaci speran]e! E al meu! Suntem c`s`tori]i \n iad [ilan]urile care ne leag` nu se rup a[a u[or!

– |mi pare r`u s-aud asta. Cred c` ]i-e greu...– Normal! E un nenorocit f`r` inim`, dar e al

meu!– Nu pot s` cred a[a ceva despre domnul Quinn,

protest` Mattie. Sunt sigur` c` a avut o via]` grea.– Ce [tii tu? Ai crescut hr`nit` cu linguri de argint! Ce

[tii tu despre s`racii care scormonesc prin gunoaie?– Pot s` te ajut cu ceva?– S`-]i ]ii mâinile acas`. {i \nc` ceva! M`re[te-i salariul.

Merit`. {i eu am nevoie de bani.– Asta nu depinde de mine. Dar pot s`-i spun tat`lui

meu, s` vedem ce poate rezolva.– Hei, voi care face]i pe m`rinimo[ii, \mi \ntorce]i

stomacul pe dos! Dup` aceast` scen`, Virginia \i \ntorsese spatele lui

Mattie [i plecase din camer` l`sând \n urm` plutind unmiros p`trunz`tor de alcool.

MIREASA LATIMORE 39

Sala de conferin]e se umplu de b`rba]i. Mattie nucuno[tea pe nimeni. To]i o priveau suspicio[i, \ntrebân-du-se ce c`uta ea acolo. Mai târziu ap`ru [i Ryan care sea[ez` pe scaunul liber de lâng` ea, din capul mesei.

– Ai grij`, \i [opti el. Te-ai pus \n pericol noaptea tre-cut`. Fii mai atent` pe viitor.

– Nu \n]eleg. Ce vrei s` spui?– M` refer la tân`rul Ahmed. Povestea a circulat prin

toat` tab`ra. {i el [i-a pierdut din prestigiu. Nu uita c`este un reprezentant oficial al guvernului.

– {i ce? Ce trebuia s` fac? S`-l las s` m` violeze?– Nu pot s`-]i dau un r`spuns, [opti Ryan. Dar nu uita

c` tân`rul Ahmed are o armat` \n spate, gata s` ac]ionezela un ordin de-al lui. E periculos ca un [arpe c`lcat pecoad`. {i ast`-noapte tu ai reu[it s`-l calci pe coad`.Militarii sudanezi sunt plini de b`rb`]ia lor.

– {i ce-mi propui? S` fug acas` la tata?– Ai tupeu, domni[oar` Latimore, se \ncrunt` Ryan.

Nu-i o idee rea s` te \ntorci acas`. Pot s`-]i ob]in un biletpentru trenul din noaptea asta. Te intereseaz`?

– Deloc. Nici un membu al familiei Latimore nu seeschiveaz`. Am de gând s`-mi fac meseria, domnule Quinn.{i, pe lâng` asta, n-a[ renun]a pentru nimic \n lume lapl`cerea de a \mp`r]i camera cu fosta ta so]ie. Mi-a povestitni[te lucruri foarte interesante despre rela]ia voastr`.

– Naiba s` v` ia pe amândou`! |n acel moment \n sala de conferin]e se f`cu t`cere.

Mattie se \nro[i u[or [i \ncerc` s`-[i st`pâneasc` tremurul.

40 EMMA GOLDRICK

– George, spuse calm Ryan, te rog s` \ncepi s` neprezin]i situa]ia.

Tân`rul care r`spundea la numele de George se ridic`\n picioare [i deschise o map` plin` de noti]e. |ntinse ohart` pe un stativ, tu[i scurt [i \ncepu:

– Dup` cum vede]i, [inele de tren urmeaz` drumul dela Kosti la El Obeid. De aici, calea ferat` se extinde spreChad. Astfel se face leg`tura \ntre triburile Masakin, dinsud, [i Kababish, din nord.

George desf`cu alt` hart`, mai detaliat`, [i intr` \nam`nunte care o f`cur` pe Mattie s` picoteasc`. Dup` unsfert de or`, \ncepu s` ca[te. Dup` o alt` jum`tate de or`nu se mai ab]inu [i-l \ntrerupse:

– Domnule...– Jensen, spuse Ryan. – A[a, Jensen. M` tem c` v` pierde]i \n am`nunte care

nu m` intereseaz`. Trece]i la subiect, v` rog.George Jensen tu[i scurt [i-i arunc` o privire rug`toare

lui Ryan. Acesta se f`cu c` nu-l vede, a[a c` George Jensenmai tu[i \nc` o dat`, se \nec` [i spuse:

– Prima problem` a fost aceea de a \nlocui [apte-sprezece canale de scurgere care n-au rezistat inunda]ieide anul trecut. Am reu[it s` le \nlocuim pe toate, \n afar`de trei.

– Domnule Jensen, sunt sigur` c` trei canale nu sunto problem` pentru echipa noastr` de muncitori. Dac` v`dep`[e[te problema, angaja]i dou`, trei echipe, dar ter-mina]i odat` treaba asta.

MIREASA LATIMORE 41

Jensen \l privi \ngrijorat pe Ryan. Ryan ridic` din umeri.– Dar am f`cut-o de trei ori, spuse Jensen grav.

Degeaba.– Poftim? Asta \nseamn`... sabotaj.– Mda, f`cu Ryan. Frank? Un alt b`rbat se ridic` \n picioare [i prelu` relatarea.– To]i inginerii no[tri de locomotive au refuzat s` se

deplaseze mai departe de Er Rahad. De fapt, jum`tate din-tre ei s-au \mboln`vit [i au plecat acas`. N-am maideplasat nici o locomotiv` de dou`sprezece zile.

– Dar solda]ii...Toat` asisten]a râse pe \nfundate.– Nu \n]elegi, spuse Ryan serios. Solda]ii nu stau aici

ca s` ne protejeze pe noi. Ei conduc ora[ul Kosti,colecteaz` taxe [i controleaz` drumurile. Alte \ntreb`ri,domni[oar` Latimore?

– Da, oft` Mattie. Mai \ntâi, cine ne face toate astea?– Asta e u[or de spus, interveni Frank. Lupt`torii

Masakin. Altceva?– Da. De ce?– Hei, o \ntrerupse Ryan. Nu are rost s`-i ]inem pe

ace[ti oameni \n loc. Mai bine hai s` facem o plimbare cas`-]i explic eu cum stau treburile.

– Nu! Putem s` vorbim [i aici, spuse Mattie \n timp cetoat` lumea se ridica cu zgomot de la masa de conferin]e.

– Taci, [opti Ryan. O s`-]i explic pe drum despre ce evorba.

42 EMMA GOLDRICK

** *

Ryan opri jeepul pe vârful unui deal. |n fa]a lor se\ntindeau câmpiile vaste ale Nilului Alb [i ora[ul Kosti.Aici iarba nu era prea deas`, dar totu[i, nu se aflau \nde[ert. Un baobab solitar cu ramuri \ntortocheate f`ceaun strop de umbr` \n acele locuri. Aerul era dens [ifierbinte, iar temperatura nu sc`dea sub treizeci [i cincide grade.

– Doamne, ce z`pu[eal`, se plânse Mattie coborânddin ma[in`.

De sub cascheta safari, grea, \i curgeau pe frunte[iroaie de transpira]ie. Era \mbr`cat` \ntr-o perechede pantaloni albi [i o c`ma[` tot alb`. Ryan o sf`tuises` se \mbrace \n alb. Albul reflecta razele nemiloasede soare. Iar \n acea parte a lumii era bine s` fii câtmai acoperit, ca s` te fere[ti de insecte [ideshidratare.

Pu]in mai devreme se plimbaser` printr-un bazar dinKosti. Mattie insistase s` cumpere suveniruri pentru ceide acas`.

– De ce ai cump`rat atâtea haine tradi]ionale? o \ntre-base Ryan.

– Am trei surori [i o mam`.– |n familia asta sunte]i doar fete?– Nu. Am [i un frate, Michael, de doisprezece ani. |]i

\nchipui c` e r`sf`]atul familiei.

MIREASA LATIMORE 43

– Cred c` mama ta a fost o femeie foarte ocupat`.– E mai complicat. Unde mergem acum? – Ar fi cazul s` discut`m, spuse el [i conduse spre locul

acela izolat din afara ora[ului.– }i-e sete? o \ntreb` Ryan.– Da, spuse ea apucând cu nesa] termosul pe care i-l

\ntinse el.|nainte de a bea, \[i aminti sfatul surorii ei, Becky. |n

de[ert era bine s` bei cu \nghi]ituri mici.– {tii, spuse Ryan privind-o zâmbitor, nu numai c` ai

foarte mult tupeu, dar e[ti [i de[teapt`.– Mul]umesc, spuse uimit` Mattie.– Hei, n-am vrut s`-]i fac un compliment. Adev`rul este

c` nu mai [tiu cum s` m` port \n societate.– De când e[ti \n Africa?– De vreo [ase ani, spuse el f`când câ]iva pa[i.Mattie \l urm`. – Unde locuie[ti?– Ce-i `sta, un interogatoriu? râse Ryan. Iart`-m`. |n

Vernon, Texas. Dar nici m`car vacan]ele nu mi le maipetrec acas`. Prefer s` m` duc la Cairo, Dakar, Istanbul, \nlocuri de-astea.

– N-ai de ce s` te justifici. |]i \n]eleg ie[irile. Orice omnormal se s`lb`tice[te dac` st` atâta timp departe de cas`,de civiliza]ie.

– S` \n]eleg c` m` ier]i?– Dac` m` rogi. Dar nu e nevoie s`-]i ceri iertare.

Suntem parteneri de afaceri, nu prieteni. Parc` voiai s`-mi

44 EMMA GOLDRICK

spui ceva important, confiden]ial. De ce n-ai vrut s` st`mde vorb` \n tab`r`?

– Pere]ii taberei au urechi. Cam \n zece minute, oricedecizie pe care-o lu`m ajunge la guvern. {i probabil c`-ndou`zeci de minute, orice vânz`tor din Kosti o afl`. Egreu s` conduci astfel o afacere.

– Nu po]i sc`pa de spioni?– Nici o [ans`, scutur` Ryan din cap dezgustat. To]i

angaja]ii din tab`r` ne sunt recomanda]i de guvern, dac`m` \n]elegi. Nu putem s`-i concediem. {i dac` o facem,suntem obliga]i s` angaj`m tot personal recomandat deei. Doar paza taberei avem voie s` ne-o asigur`m. Avemdou` contingente de lupt`tori din triburile Nuba [iNuer.

– Am \n]eles. Atunci, dac` vulturii de deasupracapetelor noastre nu sunt echipa]i cu camere de luatvederi, putem s` discut`m? Ce voiai s`-mi spui?

– Despre toat` nebunia asta, drumul de fier,opera]iunea, guvernul...

– Hai s` st`m jos, spuse Mattie intrând \n jeep.Spune-mi.

– |n primul rând tribul Masakin ne saboteaz`. Nu nelas` s` termin`m calea ferat`. Asta-i adev`rat. Ceea ce amevitat s`-]i men]ion`m este c` drumul de fier str`batep`mânturile lor str`vechi. Guvernul sudanez este musul-man [i nu are prea multe triburi reprezentative \n zon`.Calea ferat` ajut` triburile musulmane [i Kababish s`ajung` \n nord, pe teritoriile Masakin. |n]elegi?

MIREASA LATIMORE 45

– Pân` acum, da.– Lucrurile se complic`, continu` Ryan aprinzându-[i

o ]igar`. A[a cum Ahmed controleaz` Kosti, exist` câtevacontingente de musulmani care \ncearc` s` controlezetriburile negre, ca Masakin. Acum. La sud de teritoriileNuba exist` o mic` por]iune care apar]ine tribului Nuer.Uite, spuse el f`cându-i o schi]` pe nisip cu vârful unuib`]. O companie mare american` a descoperit unz`c`mânt de petrol pe p`mânturile tribului Nuer. TribulNuer pune pre] pe vite. Dar petrolul \i ajut` s`-[icumpere mai multe. |ns` nu au suficiente p`mânturi cas` le creasc`. A[a c` \ncearc` s` ajung` \n nord, spretribul Masakin. Astea sunt problemele majore \n Sudan:religia, p`mânturile, noii \mbog`]i]i, vechile tradi]ii, [inoii guvernatori musulmani care vor s` ]in` sub control]ara.

– {i noi construim calea ferat`! Doamne! Cum amajuns s` ne b`g`m \n a[a ceva?

– Fii lini[tit`. Noi suntem absolvi]i de p`cat. Noi nuconstruim calea ferat`. Doar o repar`m. Ce spui deasta?

– Nu crezi c-ar fi mai bine s` construim plute [ivapoare ca s` scoatem toat` echipa Latimore din zon`?

Ryan o privi ca pe o ciud`]enie. – Glumeam, zâmbi Mattie punându-[i o mân` mic` \n

mâna lui. Ryan \i strânse u[or mâna, acceptând acea atingere

uman` tandr`, a[a cum n-o mai f`cuse de ani de zile.

46 EMMA GOLDRICK

– De fapt voiam s`-]i sugerez altceva, spuse Mattie. A[vrea s` iau leg`tura cu liderul tribului Masakin.

– Poftim??? Crezi c` po]i rezolva ceva? Ha! E[ti naiv`!Afl` c` oamenii ace[tia sunt primitivi, dar nu-s pro[ti.Planul `sta ar putea fi foarte bine pus la punct de Artafi.

– Artafi?– Da. Tribul Masakin \l consider` regele lor. |n ciuda

\mpotrivirii popula]iei din Khartoum, care nu-l accept` carege.

– |l cuno[ti?– Ne-am \ntâlnit.– Perfect! Atunci s` stabilim o \ntrevedere cu el [i s`

vedem dac` putem s` ajungem la o \n]elegere.– Domni[oar`, \ncepu Ryan serios, faci totul s` par`

prea simplu, dar nu-i chiar a[a. Unde crezi c` am stat \nultimele treizeci de zile? Am a[teptat \n aticamera con-siliului tribului Masakin, \ncercând s` ob]in o audien]`.N-avem nici o [ans`. Nu vor s` ne asculte.

– Poate c` au un protocol special. Sunt vicepre[edin-tele companiei Latimore. Ar trebui s` m` asculte m`car pemine. Trebuie s`-i contact`m. Programeaz`-mi o\ntrevedere cu consiliul.

– Ha! Cred c` ai \nnebunit. |n veci nu vei p`trunde \ncamera consiliului!

– Nu cred \n cuvântul niciodat`. Trebuie s` \ncerci onou` abordare.

– Sigur! Nici n-ai idee ce-mi ceri, domni[oar`. O spuide parc` m-ai ruga s`-]i ob]in un bilet la oper`!

MIREASA LATIMORE 47

– Posibil, spuse Mattie rece. Dac` e[ti mai informatdecât mine, atunci explic`-mi [i mie, care-s mai naiv`,despre ce e vorba.

– }i-a[ explica eu ceva... Mattie \l privi u[or speriat` pe Ryan, care-[i \ncle[tase

maxilarul [i pumnii, p`rând gat` s`-i sar` la gât. B`rbatul`sta era un animal s`lbatic periculos [i trebuia tratat caatare.

– Explic`-mi, zise ea mai blând. Chiar vreau s` \n]eleg. – Pe naiba! Stai jos [i o s`-]i explic cele vreo mie de

lucruri pe care nu le cuno[ti!– Ce e? \ntreb` ea tremurând speriat` de atitudinea din

ce \n ce mai ostil` a lui Ryan.– Hei, spuse el \mblânzit v`zându-i figura \ngrozit`.

N-am vrut s`... Cred c` nu-s obi[nuit s` tratez cufemeile.

– Ar trebui s` \ncepi s-o faci, spuse ea amar. Nici nu [ticât de greu mi-a fost s` vin aici, s` m` obi[nuiesc cuAfrica... M` rog. Spune.

– Serios, iart`-m`. S-ar p`rea c`-mi voi cere foarte desscuze de la tine. |n general nu sunt un om r`u, dar...

– Te cred. Chiar voiam s`-]i fac vreo dou`, trei compli-mente, dar a[teptam s` fim singuri. Nu vreau s` afle toat`tab`ra ce cred eu despre tine.

– Corect. Trebuie s`-mi ap`r reputa]ia, râse Ryan.– Spune-mi ce voiai s`-mi spui.– Chiar vrei s` te \ntâlne[ti cu c`petenia tribului

Masakin?

48 EMMA GOLDRICK

– N-am \ncotro. Dac` tribul Masakin ne distrugemunca, trebuie s` aflu de ce [i s`-i conving s` n-o maifac`. Cu cât o fac mai repede, cu atât mai bine. Abia a[tepts` ajung teaf`r` \n Boston.

– Perfect. Dac`-i pe-a[a, atunci trebuie s`-ncep prina-]i spune c` obiceiurile tribului Masakin se deosebescesen]ial de obiceiurile locuitorilor din Boston.

– Pun pariu c` a[a e!– Nu fi sarcastic`. Cultura lor este un amestec \ntre cea

agricol` [i p`storit. Un membru al tribului Masakinporne[te la p`storit de la vârsta de zece ani. |nainte devârsta asta \ncepe s` munceasc` p`mânturile pentrucomunitate. {i a[a \[i petrece via]a pân` la treizeci [i cincide ani, când, printr-o ceremonie special`, este introdus \nconsiliul celor b`trâni. Atunci se poate c`s`tori [i are voies` se a[eze la casa lui, \n sat. De la treizeci [i cinci de aninu mai lupt` pentru tribul lui.

– Mai pe scurt.– Mai pe scurt, c`s`torie, consiliu.– Am prins versurile, dar n-am \n]eles muzica. – Bine, spuse Ryan aprinzându-[i alt` ]igar`. Mai pe-n]elesul

t`u. Am treizeci [i cinci de ani, pot intra \n consiliul celorb`trâni. Dar mai e o problem`. Nu sunt c`s`torit.

– Cum? Dar e[ti c`s`torit. So]ia ta tocmai a sosit laKosti! Asta nu mi se pare o problem`. De ce nu...

– Tot n-ai \n]eles. Nu mai sunt c`s`torit de [ase ani dezile. Toat` lumea cunoa[te acest lucru pe aici. Telefonulf`r` fir este mai eficient decât orice satelit.

MIREASA LATIMORE 49

– Nu po]i s` te prefaci? Am discutat foarte mult cu so]iata. Pardon. Am ascultat monologul so]iei tale. Sunt sigur`c` ar fi fericit` s-o faci s` simt` c` ar fi \n continuare so]iata.

– Doamne! De ce eu, Doamne? Mattie se \ncrunt`. |n cei dou`zeci [i cinci de ani ai ei

studiase destul de bine b`rba]ii. Dar exemplarul din fa]aei nu sem`na deloc cu tat`l Latimore sau cu so]ul luiBecky, Jake.

– Nu te bucura de r`ul altuia, spuse Ryan amenin]ând-ocu degetul ar`t`tor.

– Dar nu m` bucur! se ap`r` ea. Sunt foarte \ngrijorat`.Nu e vorba numai de mine, ci de soarta \ntregii corpora]iiLatimore al c`rei reprezentant sunt!

– M` bucur c` gânde[ti \n felul `sta. Ascult`-m` bine.Nu pot s` m` prefac c` sunt c`s`torit cu Virginia. Dac` a[face asta, fosta mea so]ie ar lua-o \n serios [i ar \ncepe s`]ipe c` vrea la Cairo. Nu [tiu dac` ai observat, dar Virginianu-i \n toate min]ile.

– Ei, n-a[ merge chiar a[a de departe cu afirma]iile. Emai... temperamental`.

– Crede-m` pe cuvânt. E nebun`! O cunosc mai bine!Iart`-m`. Am promis c` n-o s` mai ]ip la tine. Dar m` sco]idin min]i. Crede-m` c` la un moment dat, \n drum spreKosti, eram \n stare s` te arunc peste bord. Câteodat` \mivine s` te \mpu[c. Câteodat` \mi vine s` te...

Mattie \i sesiz` gestul, dar, \nainte s` apuce s` se apere,Ryan o prinse \n bra]ele lui puternice lipind-o de pieptul

50 EMMA GOLDRICK

lui de fier. Ca toate membrele de sex feminin ale clanuluiLatimore, Mattie luase lec]ii de karate, dar acest b`rbatnu-i d`du timp s`-[i expun` talentele.

– S` nu \ndr`zne[ti, murmur` printre din]i Mattieprivindu-l drept \n ochi.

– Serios? f`cu Ryan [i se aplec` deasupra ei,s`rutând-o.

|n ultim` instan]`, Mattie \nchise ochii a[teptându-se laun s`rut violent. |n schimb, se trezi pl`cut impresionat`de atingerea unor buze moi [i tandre.

Dar \nainte s` se bucure de s`rut, Ryan o eliber`. Cuce gre[ise? Ceva era \n neregul`. Mattie fusese s`rutat`[i s`rutase de zeci de ori. Atunci de ce se sim]eafrustrat`?

– Acum, spuse ea \ncercând s` par` deta[at`, dac`lupta corp la corp a luat sfâr[it, poate c` ar fi bine s`revenim la afaceri.

– Te-ai \nro[it, [opti Ryan incredibil de tandru. |[i b`tea joc de ea?– Bine\n]eles c` m-am \nro[it! N-ai avut decen]a s` te

b`rbiere[ti \n diminea]a asta.– Iart`-m`, spuse Ryan \ntorcându-se cu spatele.– Stai a[a. Vreau s` v`d dac` am \n]eles bine. |mi spui

c` ai vrut s` ob]ii o audien]` \n consiliul tribului Masakin,dar n-ai reu[it pentru c` nu e[ti \nsurat?

– Exact, murmur` Ryan.– {i pe mine cine m` opre[te s` ob]in o audien]`? Nu

sunt b`rbat.

MIREASA LATIMORE 51

– Doamne! Dac` nu m` ascul]i! Femeile, c`s`torite saunu, n-au voie \n consiliu. Pot fi [i regine.

– Hmmm. Nu m` mir`. Doar tr`im \ntr-o lume ab`rba]ilor, nu?

– Cam a[a ceva.– Deci, domnule Quinn, dac` ai fi \nsurat [i ai reu[i s`

ob]ii o audien]`, so]ia ta ce drepturi ar avea? – {i-n acest caz exist` un protocol. So]ia mea ar trebui

s`-mi stea al`turi peste tot. Apoi ar fi introdus` \n consi-liul femeilor. Nu [tiu ce se \ntâmpl` mai departe. Nimeninu mi-a putut da aceast` informa]ie. {i, sincer, nu m-ainteresat. Probabil m`nânc` pr`jiturele [i beau ceai.

– Vor s` verifice certificatul de c`s`torie?– Nu. Nici n-au nevoie. }i-am spus cum func]ioneaz`

telefonul f`r` fir. – {i doar \n felul acesta vei putea ob]ine audien]a?– Da. Dar ]i-am mai spus. Membrii tribului nu sunt

pro[ti.– Da, da, spuse Mattie gânditoare. Deci compania este

foarte important`. Bun! Trebuie s`-]i facem rost de oso]ie! Unde func]ioneaz` acest consiliu?

– |n Topari. Ce coci?– Nimic otr`vitor. Avem nevoie de o femeie cauca-

zian`, relativ tân`r`, care s` joace rolul de so]ie.– {i unde o g`sim? Roste[ti o vorb` magic`? Pic` din cer?– Nu fi prost! Iat`-m`!– Poftim? Tu? Tu, so]ia mea? Mai bine m` bat cu-n

crocodil!

52 EMMA GOLDRICK

– Asta-i [i p`rerea mea, spuse demn` Mattie. Dar o facpentru companie. Sunt capabil` de... aproape orice!

Ryan \[i l`s` capul pe spate [i izbucni \ntr-un râsnest`vilit [i contagios. De fapt, Mattie \l vedea pentruprima oar` râzând cu poft`.

– Am spus aproape, repet` Mattie. Dac` va fi nevoie,voi juca rolul de so]ie. Dar va fi numai un rol. |n preajmaoamenilor voi fi...

– Iubitoare?– S` spunem...– Dr`g`stoas`?– Doar \n public.– Vom fi nevoi]i s` ne s`rut`m din când \n când, [tii?

spuse el privind-o cu coada ochiului.– Probabil. Doar \n public. Crezi c` e[ti \n stare s` joci

pu]in teatru?– Nu prea cred c` va \nghi]i cineva gogoa[a asta.– De ce?– Mai e o problem`. Vom fi obliga]i s` dormim \mpreun`.– Hei! Nu ]i se pare c` mergi cam departe?– Este singura solu]ie, spuse Ryan din vârful buzelor.– Dac` n-a[ face asta pentru binele companiei, nici nu

m-a[ gândi. Dar m` sacrific!– |n]eleg.– Atunci de ce mi se apre c` sunt manipulat`?– A fost ideea ta, domni[oar` drag`. Dar e imposibil s`-i

facem pe ceilal]i s` ne cread` dac` nu credem [i noi unpic ce facem.

MIREASA LATIMORE 53

– Naiba s` te ia! Bine. Du-te [i ob]ine o audien]` pen-tru domnul [i doamna Quinn. Dar ai grij`! Dac` faci vreunpas gre[it, o s` te lovesc acolo unde te doare mai tare [i-os` cân]i la vocea \ntâi toat` via]a.

– Când te mu]i la mine? zâmbi Ryan.– Din seara asta, spuse Mattie scârbit`. Dar am [i eu o

\ntrebare, domnule Quinn. Cum ]i-a revenit a[a derepede entuziasmul? Fii sincer!

– Degeaba \]i spun. Se vede clar c` nu m` placi. S` [tiic` nici eu nu vreau s` m` mai pricopsesc cu o so]ie atâr-nat` de gât. Dup` ce se termin` toat` povestea m` voidedica vie]ii mele lini[tite de burlac. Sincer s` fiu, prefers` m` prefac c` sunt c`s`torit cu tine decât s` m` \nsor pebune cu o fuf` proast` [i plin` de fi]e.

– Ai dreptate. Nici o femeie cu capul pe umeri nu te-ardori de b`rbat.

– {i, oricum, tu nu faci parte din categoria asta.Mattie respir` adânc \ncercând s` se calmeze. Ryan

Quinn era singura [ans` pe care o mai avea. Doar prin elva reu[i s`-[i duc` la bun-sfâr[it misiunea pentru carevenise \n Africa. {i nu voia s`-[i dezam`geasc` familia.

– Bine. Deci a[a r`mâne. Dar ar mai fi de rezolvat omic` problem`.

– {i anume?– Te-a[ ruga insistent s` ai grij` ca Virginia s` nu m`

m`cel`reasc` dup` ce aude c` vrem s` ne... „c`s`torim“.

54 EMMA GOLDRICK

Capitolul 4

Una era s` glumeasc` cu Ryan pe un deal \n de[ert [ialta era s` fac` fa]` realit`]ii, \n tab`ra Latimore. Se \ntor-seser` din mica lor expedi]ie \ntr-o atmosfer` priete-neasc`. Deja flirtau unul cu cel`lalt. Nu se mai urau. Se\n]epau, dar \n acela[i timp \[i zâmbeau.

Când intrar` pe poarta \nalt` a taberei, r`zboiniculnegru le ur` bun-venit, dar când intrar` \n cl`direa admi-nistrativ`, totul se schimb`.

Ahmed \i a[tepta \n u[`, iar Virginia \i privea urât. – Te sf`tuiesc s` te duci la tine \n bungalou [i s` \ncepi

s`-]i \mpachetezi bagajele, [opti Ryan.– Mi se pare c` leii `[tia abia a[teapt` s` ne mu[te.

Crezi c-ar fi mai bine dac` m-a[ sinucide?– Hai, curaj, spuse Ryan \mpingând-o spre bungaloul ei.– Stai a[a, interveni Ahmed apucând-o pe Mattie de

bra]. Unde te gr`be[ti, domni[oar`? Vreau s`-]i verificactele. Hai cu mine.

Ryan se b`g` imediat \ntre ei.

– Dac` vrei s`-i verifici actele, f`-o aici, spuse el \narab`. Domni[oara Latimore este vicepre[edintele com-paniei [i trebuie s` te por]i cu ea cu m`nu[i, tinere pri-eten. Nu uita c` oricând pot lua leg`tura cu [eful poli]ieidin Khartoum [i cu media interna]ional`.

Ahmed se \nverzi. – Nu uita c` sunt reprezentantul guvernului din Kosti,

spuse el cu voce sugrumat`. – Nu uita c` te afli \n mijlocul taberei Latimore, [uier`

Ryan. Paznicii no[tri nu sunt prea prieteno[i cureprezentan]ii guvernului! {i s-ar putea s` p`]e[ti un micaccident, Ahmed. {i nu vrem s` se \ntâmple a[a ceva, amdreptate?

– De ce te bagi?– Pentru c` domni[oara se afl` sub lancea mea, spuse

Ryan punându-[i un bra] peste umerii lui Mattie. Mattie tremur`. „Sub lancea mea” era o expresie foarte

gr`itoare. – Bine. Alt` dat`, spuse Ahmed fierbând. – Dac` nu te potole[ti, Ahmed, tat`l t`u va jeli. Ahmed p`li.– Inshallah, spuse Ryan privindu-l pe Ahmed cum se

\ndep`rta. Cum o vrea Dumnezeu.– Ce e toat` porc`ria asta? \ntreb` Virginia apropiindu-se

de ei. Virginia avea o fire temperamental` [i asta se reflecta

\n tonul [i atitudinea ei.– Nimic interesant pentru tine, spuse Ryan indiferent

\ncercând s-o ignore.

56 EMMA GOLDRICK

giannijollys

Mattie intr` \n cas` [i \ncepu s` \mpacheteze larepezeal`. Virginia o urm`. Se a[ez` pe marginea patuluipuf`ind din ]igar`.

– S` \n]eleg c` pleci? \ntreb` Virginia dând nervoas`din picior.

– Nu chiar, spuse Mattie uitându-se o clip` la privireaei satisf`cut`.

Nu. Virginia nu era dezechilibrat`, ci nebun`. Femeiaaceea nu avea ce s` caute \n mijlocul Africii, ci maidegrab` undeva, \ntr-un sanatoriu pentru bolnavi psi-hic.

– Virginia, spuse Mattie oprindu-se din \mpachetat. Eumai am ni[te bani. Dac` vrei, \]i dau s`-]i cumperi un biletde avion, ca s` te \ntorci acas`. Africa nu-]i prie[te.

– S` m` \ntorc acas`? Cred c` ai \nnebunit! Dac` m`\ntorc \n State f`r` [aptesprezece mii de dolari suntmoart`.

Mattie crescuse \ntr-o familie bogat`. Dar ea \mpreun`cu to]i fra]ii ei primeau o sum` lunar` pentru caremunceau. {i fiecare b`nu] era cheltuit cu aten]ie. A[a c`[aptesprezece mii de dolari i se p`reau o sum` impor-tant`.

– {aptesprezece mii? [opti ea trântindu-se \n fotoliu.– Exact! spuse Virginia tr`gând cu nesa] din ]igar`. – {i cine vrei s`-]i dea suma asta mare?– Ryan are o ferm` \n Texas. Valoreaz` de zece ori mai

mult decât suma de care am eu nevoie. Sunt sigur` c`vrea s-o vând`. {i n-am de gând s` te las s`-mi stai tu \ncale. Deci, te \ntorci \n State?

MIREASA LATIMORE 57

– Nu chiar, spuse Mattie s`rind \n picioare [i strângân-du-[i bagajele.

– Atunci? Fii mai precis`.– M` mut \n alt` parte. Aici n-am loc de tine. – Sigur. E[ti vicepre[edinte, spuse Virginia veninos.

Cum ai primit func]ia asta? Te-ai culcat cu directorul?– Nu, râse Mattie. Niciodat`, Doamne fere[te. Mama

mea s-a culcat cu el.– Ei, atunci... spuse Virginia, dar n-apuc` s` termine,

c` Ryan intr` \n camer`.– E[ti gata? \ntreb` el.– Absolut, spuse Mattie s`getând-o pe Virginia din

priviri. – Hai, treci, ordon` Ryan observând animozitatea din-

tre cele dou` femei. Asta e tot? \ntreb` el luându-i baga-jele.

– Totul \n afar` de mine.– Atunci hai s` mergem. Cred c` te po]i transpora [i

singur`. – Ne mai vedem, Virginia, spuse Mattie aruncându-i o

ultim` privire. |n caz c` nu te r`zgânde[ti.– O s` plec imediat ce-mi ating scopul. Unde te mu]i?– Nu [tiu. Unde spune Ryan, zise Mattie observând-o

pe Virginia care luase o perie de pe noptier`.Din experien]`, Mattie [tia c` Virginia nu avea nevoie

s` se pieptene. A[a c` ie[i repede, [i bine f`cu, pentru c`\n urma ei, peria se izbi puternic de u[`.

58 EMMA GOLDRICK

** *

Bungaloul lui Ryan era aproape de cl`direa adminis-trativ` [i p`rea de dou` ori mai mare decât al ei. Mattiecobor\ gra]ios din jeep, \[i aranj` hainele [i-l a[tept` peRyan s` termine de c`rat bagajele \n cas`.

– Cred c` ar fi perfect s-o facem, spuse Ryan.– Ce s` facem?– S` ne s`rut`m. Avem o asisten]` serioas` la câ]iva

metri de noi. N-ai observat?– Doamne! Cum o s`-i explic asta mamei?– Mamei? râse Ryan. Doamna aceea m`run]ic` din

Boston? Mai degrab` m-a[ teme de tat`l t`u.– Nu te l`sa furat de aparen]e. Mama e [efa! A[a c`

gânde[te-te [i tu la o explica]ie bun`, ca s` nu-]i zboarecapul de pe umeri.

– Sunt obi[nuit s` bag capul la cutie. {i n-am de gânds` trec prin Boston prea curând. Hai, feti]o, coo-pereaz`.

Mattie nu avu vreme s` se gândeasc` de dou` ori lace f`cea, c` Ryan se aplec` [i o s`rut`, t`indu-i respi-ra]ia.

Apoi totul se petrecu ca prin vis. Ryan o eliber`, o lu`de mân` [i o conduse \n cas`. Abia acolo Mattie \[i maireveni.

Hmmm. Covoare pe podea, draperii goase la ferestre,mobil` scump`, aer condi]ionat, o baie confortabil` [i treiu[i \nchise. Cine era Ryan?

MIREASA LATIMORE 59

– Vrei s` porne[ti aerul condi]ionat? spuse Ryan. Nu[tiu de ce, dar parc` s-a f`cut foarte cald.

– A[a e, râse Mattie.– Nu v`d ce e de râs, spuse Ryan serios. Uite, acolo e

camera ta. U[a din mijloc d` \n buc`t`rie. – N-am mai \ntâlnit un b`rbat atât de lipsit de sim]ul

umorului, spuse Mattie cl`tinând din cap.– A[a e, spuse Ryan trântindu-i bagajele \n bra]e. {i mi

se pare tare ciudat. Oamenii care m-au cunoscut cânderam mic, \mi spun c` eram cel mai haios copil din lume.Vrei s` bei ceva?

Mattie \[i duse bagajele \n camera ei [i apoi \l urm` peRyan \n camera de zi, unde se a[ez` pe canapeaua maredin centru. Ryan turn` b`utur` \n dou` pahare, \[i traseun scaun aproape de ea [i-i oferi un pahar.

– Hai s` toast`m, propuse el.– Noroc! \i ur` Mattie [i apoi d`du paharul peste cap.Nu apuc` s` \nghit` bine, c` se \nro[i la fa]` [i scuip`

b`utura \napoi \n pahar cu un gest nu tocmai feminin.– Hei, ce-ai p`]it? \ntreb` Ryan b`tând-o pe spate.– Dac` n-ai reu[it s` m` otr`ve[ti, ai de gând s` m`

omori din b`taie? reu[i Mattie s` spun` printre sughi]uri.– N-am vrut s`... spuse Ryan [i disp`ru \n buc`t`rie.Reveni cu un pahar mare cu ap`.– Ce-a fost asta? \ntreb` Mattie dup` ce-[i reveni.– Rakki. Vin de palmier dublu rafinat. O b`utur`

local`.– Acum \n]eleg de ce e[ti ferit de boli. Nici un virus nu

s-ar atinge de tine.

60 EMMA GOLDRICK

– Te sim]i mai bine?– Da. |n]elege. Sunt o simpl` b`utoare de bere. Nimic

mai mult.– Exist` [i o bere local`. Kaffir se nume[te. Dar are

alcool treizeci la sut` [i am crezut c` e prea tare pentrutine.

– |]i mul]umesc. E[ti foarte atent. Limonad` ai? – Nu. Ceai. Vrei?– Accept, ce s` fac?– Ai uitat c` apa de aici trebuie fiart`?– Bine. |n]eleg. Mattie \l privi pe Ryan ie[ind din camer`, admirându-i

mi[c`rile de felin`. Trupul masculin \ncepea s-opasioneze. |[i petrecuse oare prea mult timp din via]`\nv`]ând? Ce se petrecea cu ea? |ncepeau s`-i ias` lalumin` instinctele sexuale?

N-avu timp s` se gândeasc` prea mult la problem`, c`Ryan se \ntoarse cu o cea[c` cu ceai aburind.

– |mi place locuin]a asta, spuse Mattie dup` câtevasecunde de t`cere. Cochet`.

– Beneficiez de anumite privilegii.– {i so]ia ta?– Fosta so]ie, o corect` el.– Pare bolnav`, spuse Mattie cu comp`timire.– {i? Ce vrei acum? S`-]i ofer un tablou complet?– Nu chiar, spuse ea.Nu voia s`-i lase impresia c` o interesa prea mult via]a lui.– Bine. |]i povestesc despre fosta mea so]ie. M-am

c`s`torit cu Virginia acum opt ani. A fost o c`s`torie pe

MIREASA LATIMORE 61

care ea [i-a dorit-o, pe care familia mea [i-a dorit-o, numaieu nu. Nu ne potriveam. Ceea ce s-a [i dovedit. Acum [aseani, am divor]at.

– {ase ani? repet` Mattie gânditor. Mult. {i de atuncin-ai mai \ntâlnit nici o femeie cu care s` vrei s` tec`s`tore[ti?

– Una sau dou`. Dar n-am sim]it nevoia s` m` leg dinnou. Oricum, Virginia \mi va sta atârnat` de gât toat`via]a.

– Te sim]i responsabil pentru ea? – Sigur c` da. Acum opt ani eram un trio. Eu, Joe

Sullivan [i ea. Virginia m-a ales pe mine. {i \ntr-unan de zile [i-a dat seama c` nu ne potriveam.Virginia m-a p`r`sit [i s-a mutat cu Joe. Dup` doiani, Joe a dat faliment [i s-a sinucis. Joe proveneadintr-o familie foarte bogat`. Poate cea mai bogat`din Texas. Dar a dat faliment. |]i po]i imagina a[aceva?

– Mmm... da. Texasul [i petrolul merg mân`-n mân`.{i asta a distrus-o pe Virginia?

– Da. Stai a[a. S` nu \n]elegi gre[it. Nu moartea lui Joe,ci falimentul lui. {i la asta ea a avut o contribu]ieesen]ial`. |n caz c` n-ai aflat pân` acum, fosta mea so]ieeste o mare amatoare de jocuri de noroc.

– Am auzit ceva. Dar credeam c`-i o glum`. – Nu-i o glum` prea bun`.– Mi-a spus c`... are nevoie de o sum` mare de bani.– Sunt convins. S-a \mprumutat cu mai mult decât \[i

putea permite. Dar o las s` mai fiarb`.

62 EMMA GOLDRICK

– Sunt sigur` c` banca o va mai amâna.– De[i e[ti vicepre[edinte, te v`d cam naiv`. Crezi c`

mai are credit la banc`? Nu. S-a \mprumutat de la o per-soan` fizic`. Un c`m`tar. De ce crezi c` a venit pân`-nSudan? O fug`resc c`m`tarii...

– {i, continu` Mattie \nghi]ind \n sec \nfrico[at` deperspectiv`, ai de gând s-o aju]i?

– Desigur. Eu sunt cauza tuturor problemelor ei, a[ac` m` simt responsabil. A[a c` o voi ajuta, \n cele dinurm`. O s`-[i revin`. {i \n doi ani o s` se \ntoarc` la mines-o ajut. {i tot a[a. Pân` când unul din noi va muri. Acum\n]elegi?

– Da. L`sând asta la o parte, când vom porni prin ]ar`?Ryan \i arunc` o privire dezgustat`.– Am f`cut aranjamentele acum o or`. Tot ce te rog e

s` nu p`r`se[ti tab`ra ne\nso]it`. Ahmed e neiert`tor.– Hei, nu poate fi a[a de r`u! Ahmed e un b`ie]el

c`ruia i s-a urcat la cap pozi]ia important` pe care oocup`.

– Nu poate fi a[a de r`u! o \ngân` el pufnind. Tot n-ai\n]eles care-i situa]ia politic` \n ]ara asta? Guvernul selupt` deschis cu triburile rebele. Iar Ahmed? Ahmed e obroasc` mare \ntr-o balt`. Nu te l`sa p`c`lit` de vârsta lui.Are putere [i nu m` refer la cea fizic`. {i e foarter`zbun`tor. Bine. Acum m` duc pu]in pe-afar` s` v`d cummai stau treburile. O s`-]i comand cina la cantin`.

Ryan ie[i l`sând-o pe Mattie cu gândurile ei. Ahmedr`zbun`tor? Nu. Era doar un copil mare. Ca to]i b`rba]ii,de altfel.

MIREASA LATIMORE 63

** *

Doi negri de statur` medie sosir` \ntr-o jum`tate deor` purtând pe bra]e t`vi cu mâncare. Negri de statur`medie, adic` de talie european`, pentru c`, \n tribul dincare f`ceau parte, majoritatea b`rba]ilor aveau doi metri\n`l]ime.

Aranjar` masa din camera de zi ignorând prezen]a luiMattie [i \l a[teptar` pe Ryan disciplina]i. Ryan sosi pestecinci minute, inspect` masa [i le f`cu semn negrilor s`p`r`seasc` \nc`perea. Ace[tia plecar` la fel de t`cu]i cumsosiser`.

Mattie \l privi uimit` pe Ryan. Apari]ia lui era totalnou`. Purta costum [i cravat`, era b`rbierit [i p`rea gatade recep]ie. Bine, nici ea nu ar`ta r`u. |n jum`tate de or`avusese timp s` fac` o baie. Dar alesese s` se \mbrace cuo rochie simpl`, de m`tase cafenie.

– Nu credeam c` mai vii la mas`, spuse Mattie.– Nici eu nu credeam. Dar am avut timp s` termin

toat` treaba. |n plus, acum e timpul s` ne d`m \n specta-col.

– Sigur. Ryan bin Quinn \[i viziteaz` haremul. Când m`voi \ntoarce acas`, \n State, o s` pot scrie un \ntreg romandespre asta.

– Dac` o faci, \]i rup gâtul. N-am nevoie de publici-tate.

64 EMMA GOLDRICK

– Ha! {i de unde o s` afli ce fac eu acolo?– N-ai de unde s` [tii. Am sursele mele. Auzi? De ce tre-

buie s` ne cert`m tot timpul? Hai s` \ncerc`m s` nesim]im bine. Vrei s` te servesc?

– Sigur. Nu mi-l pot \nchipui pe Ryan Quinn politicos,dar... Iart`-m`, spuse ea privindu-l \n ochi. Te rog.

Mâncar` \ncet, savurând fiecare \nghi]itur` stropit` cuvin bun, marocan, discutând lejer. Dup` ce terminar`,Mattie strânse farfuriile [i turn` cafea \n dou` ce[ti.

– Ai aflat ceva \n leg`tur` cu c`l`toria? \ntreb`Mattie.

– Da. Plec`m poimâine, la miezul nop]ii.– A[a de curând? Speram s` m` bucur de patul moale

din camera mea mai multe nop]i. De ce ne gr`bim?– |n primul rând, Sanda, festivalul, \ncepe curând [i

triburile se vor aduna la Topari. Ar fi un moment ideal cas` ne facem apari]ia.

– |n]eleg. Dar de ce nu plec`m peste trei sau patruzile? Am nevoie de opt ore de somn. Altfel nu func]ionezprea bine. Bun. {i-n al doilea rând?

– Ahmed [i-a pus gard` la poart`. Am aflat c` suntinstrui]i s` aib` grij` de blonda ferenqi.

– Doamne! Mai exist` vreo blond` pe aici?– Nu, râse Ryan.– {i asta ]i se pare amuzant? Sudanezul `la mic abia

a[teapt` s` m` fac` buc`]ele [i ]ie-]i vine s` râzi. Frumos,n-am ce zice!

– Hei, nu te isteriza! Cred c` Ahmed nu vrea decât s`te seduc`. N-are ce face cu tine buc`]ele.

MIREASA LATIMORE 65

Ryan se apropie de ea, o ridic` \n picioare [i \ncerc` s-o\mbr`]i[eze. Dar cu fetele Latimore nu era de glumit.Mattie \l \mbrânci cu putere [i-l trânti pe canapea.

– Ar trebui s` iau lec]ii de umor, morm`i Ryan.– |]i dau eu, câte vrei! spuse Mattie amenin]`tor. Cum

naiba ai de gând s` m` sco]i din tab`r`, dac` Ahmed m`]ine sub observa]ie?

– Noroc cu tehnologia modern`! Vom folosi un elicopter!– Atunci de ce naiba am c`l`torit dou` zile [i dou`

nop]i cu vaporul `la primitiv? – Vrei s` te lini[te[ti? Las`-m` s`-]i explic, spuse Ryan

scuturând-o bine de umeri. Adev`rul era c`-i venea s-os`rute pe gur` [i s-o bage \n pat, dar \[i alung` repedegândurile necurate [i continu`: Compania are dou` eli-coptere. Dar evit`m s` le folosim, ca rebelii s` nu ne con-funde cu inamicii. }i-am mai spus c` armamentul lor efoarte evoluat.

– {i ce, ai de gând s` m` transformi \ntr-o ]int`zbur`toare?

– Doamne! Când o s` ajungem s` fim pe aceea[ilungime de und`? De fiecare dat` când spun ceva, inter-pretezi aiurea. Nu vei deveni o ]int` zbur`toare! Rebeliinu atac` noaptea! O s` zbur`m cât mai departe de teri-toriile lui Ahmed, dup` care ateriz`m [i ne continu`mc`l`toria pe p`mânt!

– Nu ]ipa la mine! N-am trei ani!– }ip la tine cât vreau, ai \n]eles? Ah! La naiba! Am

promis! Bine. Nu mai ]ip la tine, dar fii [i tu mai\n]eleg`toare. Mai vrei ni[te cafea?

66 EMMA GOLDRICK

Cinci minute reu[ir` s` discute calm. Despre vreme,despre trecut, anecdote. Dar nu se bucurar` prea multtimp de atmosfera pl`cut`, c` Virginia intr` peste eitrântind u[a de perete.

– Deci asta pl`nuia]i! {tiam eu c` e ceva \ntre voi! Lua]io cin` intim` \nainte de a v` b`ga \n pat? Te-am avertizat,blondo, s` nu te bagi \ntre noi!

– Hei, hei! Potole[te-te! strig` Mattie la ea exasperat`.{i dac` ar fi a[a cum ai spus, ce te intereseaz`?

– O s`-]i ar`t eu!– Cred c` ai b`ut cam mult, Virginia, interveni Ryan.

Calmeaz`-te. Discutam ni[te strategii ale companiei.– Sigur! A[a credeam [i eu! pufni Virginia. De asta te-ai

\mbr`cat ca o târf`?Mattie se sufoc` de indignare. |[i pusese cea mai

decent` rochie pe care o avea. Virginia era oarb`? La ea nuse uita? Rochia ei decoltat` cu sclipici ce mai era?

– Virginia, pleac`, te rog, spuse abia st`pânindu-seRyan.

– N-am de gând s` stau cu mâinile-n sân! amenin]`Virginia. O s` vede]i voi!

|n acel moment, Virginia se repezi cu unghiile ei lungi[i ro[ii direct spre fa]a lui Mattie, peste masa plin` cu ce[tide cafea [i b`utur`, pe care o d`râm`.

Din fericire, reac]iile lui Mattie erau la fel de ascu]ite ca[i limba. Se ridic` rapid de pe scaun [i se ap`r` cumâinile.

Nici Ryan nu st`tu degeaba. O apuc` pe Virginia pe laspate de talie [i o ridic` \n aer. Virginia se pr`bu[i \n

MIREASA LATIMORE 67

bra]ele lui [i \ncepu s` plâng`. Ryan \i [opti ceva la ureche[i Virginia p`ru s` se mai potolaeasc`. Apoi \[i lu` geantac`zut` pe jos [i ie[i, cu umerii l`sa]i.

Ryan \nchise u[or u[a \n urma ei [i oft` exasperat.Mattie privi \n jur. Pe jos erau \mpr`[tiate ce[ti [i

pahare pe jum`tate sparte. – Las`-le, spuse Ryan. O s` le cure]e cineva diminea]a. – Ce i-ai spus?– C` dac` nu pleac` nu mai vede nici un ban.– Ar fi trebuit s`-mi \nchipui. Bine. Cred c-ar trebui s`

\ncep s`-mi fac bagajele. Cât timp vom lipsi?– Zece, cincisprezece zile. Te sf`tuiesc s`-]i iei cu tine

[i hainele alea dishdashes pe care le-ai cump`rat dinKosti.

– Ai dreptate. M` voi \ntâlni cu regina. Crezi c` va fi unanume ceremonial?

– Desigur. Eu voi vorbi cu consiliul, iar tu, cu regina.– Atunci, voi fi nevoit` s` m` \mbrac la fel ca ele. Ce

crezi c` vor purta?Ryan rânji satisf`cut.– De ce râzi? – M` \ntrebai ce vor purta femeile? – Da.– Nimic. Tribul Masakin crede \n goliciunea trupului

\n timpul ceremoniilor.

68 EMMA GOLDRICK

Capitolul 5

– Hei, asta-i prea mult! Arogantule ce e[ti! S` nu-]i\nchipui c` o s` ai privilegiul de a m` vedea goal`! Undenaiba-i elicopterul `la?

– O s` apar`. Când i-am spus pilotului ce pasageri are,a \nlemnit.

Noaptea era \nghe]at`. Nimic nu mi[ca \n jur. Nicim`car aerul. Luna era acoperit` de nori [i tab`ra era scu-fundat` \n \ntuneric. Por]ile principale erau \nchise [ip`zite de [ase sudanezi, solda]i de-ai lui Ahmed.

– Bun, [i acum ce facem? \ntreb` Mattie \n [oapt`. – A[tept`m, spuse Ryan inhalând cu nesa] fumul de

]igar`. – Te crezi tare de[tept, nu-i a[a?– Darg` Mattie, [tiu c` nu m` placi. Dar, fii bun` [i

scute[te-m`. M`car pân` apare elicopterul.– Nu e vorba c` nu te plac. Dar... mi s-a f`cut frig.

– Las` asta.– S` [tii c`-mi place de tine. |]i admir calit`]ile de

administrator, de conduc`tor, dar...– Dar personal?– N-ai nici un defect major, dar... Nu [tiu. Uite eli-

copterul!– Da, uite-l. N-a \ntârziat decât trei minute.Deasupra lor se aprinser` luminile puternice de

aterizare ale elicopterului. Zgomotul ma[in`riei seauzea pe o raz` de câteva sute de metri. Cu cât seapropia mai mult de ei, cu atât praful din jur se ridicamai des, \necându-i [i intrându-le \n gur`, \n p`r [i-nhaine.

– I-ar prinde bine o spoial` proasp`t`, remarc` Mattieprivind cu \ndoial` elicopterul.

– Vezi cum e[ti? La asta m` refeream. Exist` ceva ce s`nu critici? Da. Elicopterul ar trebui vopsit. I-ar trebui [i unmotor nou, iar pilotului i-ar prinde bine un somn bun. Cemai ai de spus?

U[a elicopterului glis` \ntr-o parte [i o scar` metalic`ie[i \n afar`.

– Dac` pilotul e prea obosit, ]ip` Mattie \ncercând s`acopere zgomotul produs de elice, pot s` trec eu lacomand`!

– S` nu-mi spui c` te pricepi la pilotaj? \ntreb` elajutând-o s` urce.

– Ba da. De la [aptesprezece ani!– A! De s`pt`mâna trecut`?

70 EMMA GOLDRICK

Mattie se preg`ti s`-i dea o replic`, dar se ab]inu. De ces`-i spun` lui Ryan c` avea dou`zeci [i cinci de ani? Nu eraproblema lui.

Dup` ce se a[ezar` pe scaunele lor, luminile se stinser`[i ma[in`ria decol`.

Le era aproape imposibil s` comunice. Zgomotul dininterior era mai mare decât cel de afar`. Dar mai bine a[a.Mai bine? Ce minciun`! Lui Mattie Latimore \i pl`cea s`vorbeasc`. Cu oricine. {i din când \n când \i pl`cea s` mai[i asculte. Dar ura t`cerea.

|l privi pe Ryan. Era scufundat \n studierea unor actepe care le analiza la lumina unei lanterne minuscule.Sem`na cu un spion. Doamne! Ce fel de om era Ryan? Seaflau \n mijlocul unei aventuri \n Africa [i el studia ni[teacte plictisitoare!

Nu-i strica o tunsoare. P`rul negru \ncepuse s` i se câr-lion]eze \n jurul gâtului. Nu-i st`tea r`u, dar lucra lacompania Latimore, ce naiba! Putea s` pun` pariu c` unmilion de femei ar fi dat o avere ca s`-[i treac` degeteleprin p`rul lui. {i Mattie era femeie.

Probabil c` Ryan \i sim]ise privirile pentru c`-[i ridic`ochii din hârtii [i se uit` la ea \ntreb`tor.

Mattie \nchise repede ochii [i se pref`cu c` doarme. Pecine prostea?

Tat`l ei avea dreptate. Domeniul \n care lucraapar]inea b`rba]ilor. {i ca s` reu[easc`, trebuia s`munceasc` de dou` ori mai mult decât un b`rbat. Ceconta c` era fiica patronului? Ba chiar, acest fapt consti-

MIREASA LATIMORE 71

tuia un dezavantaj. {i tat`l ei n-avea de gând s` coboarestandardele ca s-o ridice pe ea. {i nici Mattie nu-[i doreaa[a ceva. Voia s` le dovedeasc` tuturor c` pozi]ia ei \ncompanie era câ[tigat` pe merit. Numai dac` n-ar fi \ntâl-nit oameni ca Ryan Quinn! Cu astfel de b`rba]i era greus` te lup]i.

** *

O trezi impactul ateriz`rii. Mattie deschise ochii \nmomentul \n care zgomotul elicei se stinse. Privi \njur. Pilotul aterizase \ntr-un \ntuneric des`vâr[it.Ignor` mâna \ntins` a lui Ryan [i s`ri la \ntâmplare pep`mânt.

Dup` ce ochii i se obi[nuir` cu \ntunericul, v`zu oma[in` oprit` la câ]iva metri \n fa]a lor. Un b`rbat seapropie de ei [i spuse:

– Hujambo.Ryan repet` salutul. B`rbatul necunoscut trecu pe

lâng` ei [i urc` \n elicopter f`r` s` mai spun` nimic.– Unde ne afl`m? \ntreb` Mattie [optind conspirativ.– Po]i s` vorbe[ti cu voce tare, râse Ryan. Suntem sin-

guri pe o raz` de dou`zeci de kilometri. Sper.– Credeam c` zbur`m la Topari. Nu v`d nici un sat,

nici o lumini]` prin zon`. – Hai, taci [i urc` \n ma[in`, spuse el \mpingând-o

destul de puternic de la spate.

72 EMMA GOLDRICK

Nu apuc` s` se instaleze bine pe scaun, c` elicopteruldecol`. Mattie, care tocmai voia s`-i dea lui Ryan o replic`ustur`toare, nemul]umit` de felul \n care o trata, \ncepus` tremure. Acum erau complet singuri \n mijloculnecunoscutului.

– Hei! Elicopterul! spuse ea speriat`. A plecat!– Da. Ce credeai? C` ne urmeaz`? – Ar fi cazul s`-mi explici ce se \ntâmpl`. Toat`

povestea a devenit cam serioas`.– {i, ce? }i s-a f`cut fric`?– N-ar trebui? Sunt [i eu om. Cred c` oricui i-ar fi

fric`. – Corect. Ei, ca s` te mai lini[tesc, \]i m`rturisesc c`

[i eu am momentele mele de panic`. Dar acum nu ecazul.

– Spune-mi care-i planul.– Elicopterul se \ndreapt` \n partea opus` a ]`rii. |l

vom p`c`li pe micul Ahmed. Mâine diminea]` o s` necaute prin Sennar, pe Nilul Albastru. {i a[a vom sc`pa deel.

– Parc` am fi \ntr-o poveste cu Sherlock Holmes, râseMattie u[urat`. Vezi? Dac`-mi explici, totul devine multmai simplu. Dar chiar crezi c` Ahmed e periculos?

– Nu trebuie s` ne asum`m riscuri inutile. Suntem\ntr-o parte a lumii \n care legile nu sunt \ntotdeauna apli-cate.

Ryan porni motorul, aprinse farurile [i ma[ina \ncepus` sar` peste tot felul de hârtoape.

MIREASA LATIMORE 73

– De ce are volanul pe dreapta? \ntreb` Mattie. Cândam urcat, am crezut c` vrei s-o conduc eu.

– Este o ma[in` de teren englezeasc`. Una dintre celemai bune modele din lume, la ora actual`. Dar undenaiba o fi drumul?

– Poftim? Nu [tii unde e drumul???– Lini[te[te-te, râse Ryan, ai noroc. Tocmai l-am

g`sit. Acum mergem \n direc]ia sud-vest. Mun]iiKoalib sunt la o sut` [aizeci de kilometri \n fa]a noas-tr`.

Informa]ia o mai lini[ti pe Mattie. Nu [tia care eraumun]ii Koalib, dar m`car exista un punct de reper. Dup`ce trecur` de primul sat care le ie[i \n cale, Ryan mai con-duse câteva minute [i opri ma[ina.

– O s` \nnopt`m aici, spuse el. N-am dormit ast`-noapte [i drumurile astea sunt periculoase.

– S` nu-mi spui c` avem probleme cu traficul. N-am\ntâlnit nici o ma[in` pe drum. {i ce rost are s` dormim\n pustietate? Hai mai bine s` \nchiriem o camer`, unde-va. Nu se poate s` nu g`sim un han \n satul prin care amtrecut.

– Satul prin care tocmai am trecut n-are mai mult depatru sute de locuitori. Drumul pe care mergem este undrum de caravane. {i \n satul prin care am trecut, exist`,ca \n orice sat din Africa, cât de mic ar fi el, un cara-vanserai. Problema e c` acolo unde sunt c`mile, sunt [itot felul de insecte. A[a c` prefer s`-mi amenajez un locde \nnoptat curat.

74 EMMA GOLDRICK

Mattie cânt`ri situa]ia. Ce era mai r`u? Un roi deinsecte sau prezen]a lui Ryan Quinn? L`s` soarta s`decid`. Arunc` o moned` de metal \n aer [i o prinse. Cap.

– Bine, spuse Mattie scurt. – Cum? Nu protestezi? \ntreb` Ryan uimit.– Nu. Doar sugerez c-ar fi mai bine s` ne ascundem

sub copacii aceia, spuse ea ar`tând un pâlc de copacicrescu]i pe un deal \n fa]a lor.

– Vorbe[ti serios?– Da. Ce, vrei s` ne bat` soarele-n cap când ne trezim?– Tot uit c` tu e[ti [efa! spuse el must`cind. Ar trebui

s`-mi reaminte[ti asta din când \n când. Ryan porni motorul [i parc` sub copacii scunzi cu

ramuri \ntortochieate, a[a cum propusese Mattie. – M` duc s` scot cortul din portbagaj, spuse el

coborând din ma[in`.– Hai c` te ajut [i eu.Da. Cortul. Ryan aducea cortul [i totul avea s` fie \n

regul`. Ce? Nu puteau dormi \mpreun` sub acela[i cort?Dar dac` n-avea decât sacul dublu de dormit? Mai risca s`se \nghesuie cu el \n acela[i culcu[? Bra]ele, picioarele,spatele [i gâtul o dureau din cauza drumului lung [ianevoios pe care-l str`b`tuser`. Nu putea s` doarm` \nma[in`.

|n dou`zeci de minute montar` cortul. Apoi, Ryan sepreg`ti s` aprind` un foc de tab`r`. Mattie se sprijini detrunchiul unui copac. Dar \n acela[i moment s`ri ca ars`[i \ncepu s` ]ipe:

MIREASA LATIMORE 75

– A! Am fost \njunghiat`!Ryan izbucni \n râs.– Hei, vorbesc serios! Ia vezi, ce am \n spate?Ryan se apropie de ea abia st`pânindu-se.– Nu v`d ce-i de râs! b`tu ea din picior enervat`.– |ntoarce-te, spuse Ryan must`cind.– De ce naiba râzi?– Nu mai râd, promit! E un spin mare. Gata. Stai c` ]i-l

scot imediat. Nu doare. – De unde naiba a ap`rut? M-am sprijinit de copacul

`sta [i am sim]it cum \mi intr` ceva \n spate. De ce num-ai avertizat c` locul `sta e plin de capcane?

– Credeam c` [tii. Ai vrut s` ne instal`m sub copacii`[tia. Nu-i o idee rea, dar trebuie s` ai grij`. {tii ce sunt?Accacia. Majoritatea plantelor din Africa au spini.

Lui Mattie \i lu` o jum`tate de or` ca s` se calmeze. |ntot acest timp, Ryan \ncerc` s-o ignore [i se chinui s`aprind` focul. Dup` ce reu[i, Mattie \l privi cu admira]iedin cap pân`-n picioare. De[i ar`ta ca o felin` periculoas`,se putea baza pe el.

– {tii, m` \ntrebam de ce e a[a t`cut pe aici, spuse ea.Toat` noaptea n-am v`zut picior de animal sau de vietate.Parc` am fi \n mijlocul de[ertului.

– |n]eleapt` remarc`, o tachin` Ryan. Seceta astadureaz` de zece ani. Toat` zona vestic` a Sudanului,Etiopia, Republica Africa Central` sunt uscate. Am auzit c`atunci când \ntâlne[ti lei, elefan]i, stru]i, leoparzi [i girafe,se termin` sezonul uscat. Vrei ou` fierte?

76 EMMA GOLDRICK

– A[ mânca aproape orice. – Se aude c` se \ntorc kiljos, spuse Ryan turnând ap`

dintr-un bidon \ntr-o can` de metal. Astea sunt berzeleafricane care vestesc ploile. De fapt, [i acum, pe secetaasta, mai po]i vedea din când \n când câte un vultur. Chiar[i câte un leu b`trân. {i `[tia sunt cei mai periculo[i. |]idai seama cât de \nfometa]i sunt? Ar ataca orice. Chiar [iun om. De-a lungul Nilului nu sunt probleme. A, [ibine\n]eles, trebuie s` fii atent` la [erpi.

– Po]i s`-i deosebe[ti pe cei venino[i de ceilal]i?– Nu exist` ceilal]i, domni[oar`. Ia [i m`nânc` asta,

spuse el \ntinzându-i o lipie umplut` cu ou` fierte,cur`]ate de coaj`. Imediat e gata [i cafeaua.

Dup` ce terminar` de mâncat [i de b`ut, Ryan aduse...doi saci de dormit! Asta era bine. Ryan \[i scoase ghetele[i le arunc` \n cort.

– Te sf`tuiesc s`-]i pui pantofii \ntr-un loc mai ferit.Dac`-i la[i pe afar` s-ar putea s`-[i fac` culcu[ \n ei vreun[arpe sau vreun scorpion.

Ryan \[i mai scoase cureaua de la pantaloni, c`ma[a [ise ghemui confortabil \n sacul de dormit, cu un zâmbetmali]ios pe chip.

Mattie \l privi câteva secunde, apoi se b`g` \nc`l]at` [i\mbr`cat` \n sacul ei de dormit. Nu [tia dac` reu[ea s`pun` gean` pe gean`. Era prea agitat`. Ce-i venise s` intre\n \ncurc`tura asta [i s` se dea drept so]ia lui Ryan Quinn?Nu c` ar fi fost o idee rea. O f`cea pentru binele com-paniei. Dar era periculos. Dac` \ncepea s` se cread` so]ia

MIREASA LATIMORE 77

lui? Chiar dac` Ryan o enerva \ngrozitor, \i pl`cea de el.Era un b`rbat adev`rat [i nu p`rea s-o ia prea \n serios. {iasta o enerva [i o \ncânta \n acela[i timp. Ce voia de faptde la el?

Se mai chinui o perioad` [i, \n momentul \n caresoarele ap`ru pe cer, adormi.

Ryan se foi pu]in, deschise ochii [i o privi pe furi[. Cedulce era Mattie Latimore. Chiar dac` \[i lua prea \n seriosrolul de vicepre[edinte al companiei. O mai privi o vreme[i adormi, \n timp ce soarele dogorea din ce \n ce mai taredeasupra capetelor lor, printre ramurile de accacia.

Mattie visa. Se f`cea c` alerga prin de[ert, sub un soarenemilos. Nu [tia de ce alearg`. Voia s` prind` ceva careera \n fa]a ei. Sau fugea de ceva. Apoi auzi un tunet\nfior`tor. |n fa]a ei, dintr-un nor negru ap`ru din senin,\nconjurat de fulgere, Thor, zeul r`zboiului. „Cum vrei s`conduci, dac` tu nu [tii s` ascul]i?” url` el printre tunete.Mattie se zb`tu neputincioas`, apoi se trezi lac de tran-spira]ie.

– Ce e? \ntreb` Ryan luând-o \n bra]e printre zgo-motele tunetelor.

Ploua. Pic`turi mari [i rare c`deau pe cortul lor. Privir`câteva minute \mbr`]i[a]i minunea de afar`. Seceta tre-cuse.

– Nu \n]eleg, murmur` Mattie.– E[ti obosit`. Te-a luat prin surprindere. A \nceput

sezonul ploilor. Adev`rul e c` nu m` a[teptam s` plou`atât de curând.

78 EMMA GOLDRICK

– Mi s-a povestit despre asta \n Boston. Chiar o s`plou` trei luni?

– Da. Dar nu chiar a[a de r`u. S-ar putea s` plou` vreotreizeci de zile din trei luni. Problema e cantitatea. Uit`-tela m`rimea pic`turilor de ploaie!

O vreme, frunzele copacilor de deasupra lor \i prote-jar`. Dar dup` câteva minute, nici cortul nu p`rea s` maifac` fa]`.

– Trebuie s` plec`m de aici, murmur` Ryan \n urechea ei.– Ai \nnebunit? S` ie[im \n potopul de afar`?– Credeam c` e[ti inginer, c` ai f`cut o facultate. Nu

vezi c` fulger`? {i noi st`m sub copaci! Deodat`, Mattie \[i aminti o scen`. Un antrenor pe un

teren de fotbal plin de copii. Furtun` cu fulgere [itr`snete. La un moment dat un tr`snet love[te. Doi copii[i antrenorul cad secera]i.

– Unde s` fugim? \ntreb` \nfrigurat` Mattie.– |n dreapta e un wadi, un [an]. Alearg` cât te ]in

picioarele. Nu te uita \n urm`. Mattie ie[i din cort [i alerg` \n direc]ia indicat` de

Ryan. Bine c` nu se desc`l]ase! Dar unde era [an]ul? Ryanveni din spate, o lu` \n bra]e [i alerg` cu ea câ]iva metripân` \n dreptul unor stânci. Mattie se trezi aterizând peburt`, \n noroi, cu Ryan deasupra ei \ntr-un fel de ad`postnatural. Ad`post era mult spus.

Mattie \[i trase r`suflarea [i privi \n jur. Stâncile \i fereau deploaie, dar dat fiind c` se aflau \ntr-o zon` mai joas`, toat` apacurgea \n pârâia[e exact \n ad`postul lor, umplându-l.

MIREASA LATIMORE 79

– Bag` capul la cutie! strig` Rayn acoperind-o cutrupul lui. Nu dureaz` mult.

Mattie se ghemui protejat` de Ryan [i de stânci,sim]ind cum apa \ncepe s` creasc` \n jurul ei.

– Las` apa! spuse Ryan sesizând tendin]a lui Mattie dea se feri.Trebuie s` fim aten]i la fulgere.

|n acel moment vocea lui fu acoperit` de un fulger carec`zu cu un tunet asurzitor foarte aproape de ei. Mattieridic` u[or capul [i privi. Copacii sub care se ad`postiser`mai devreme fuseser` secera]i.

– Hai, c` trece, o lini[ti Ryan mângâind-o pe spate. Os` fie bine.

Mattie se sim]ea \n siguran]`, ca \ntr-un cuib. Fulgerele\[i mai f`cur` de cap câteva minute, dup` care se\ndep`rtar`, o dat` cu furtuna [i cu ploaia.

Se ridicar` din ad`post privind spre pâlcul lor decopaci.

– Doamne, nu! gemu Ryan. De ce mi se \ntâmpl` mietoate astea?

Cortul luase foc [i doi copaci c`zuser` peste ma[inalor, care acum era un morman de fiare contorsionate.

– Nu e[ti tu de vin`! strig` Mattie izbucnind \n plâns.Eu sunt de vin`! Din cauza mea se \ntâmpl` toate astea!Dac` nu veneam eu...

{i, \n clipa urm`toare, fl`c`rile copacilor c`zu]i pema[in` ajunser` la rezervorul plin cu benzin`. |n câtevasecunde, ma[ina explod` sub privirile lor \nm`rmurite.

Apoi se l`s` t`cerea. O t`cere mormântal`.

80 EMMA GOLDRICK

– Doamne, Doamne... repet` Ryan \n ne[tire cl`tinândneputincios din cap.

– Exist` un lucru bun \n toat` povestea, spuse Mattieincredibil de calm.

– Nu \n]eleg. – Primul sat e la doi kilometri de aici. – Nu ]i-e fric`?– Nu, spuse Mattie sincer. La urma urmei, am sc`pat

cu via]`. Trebuie s` ne consider`m noroco[i. – Cred c` ai dreptate, spuse Ryan privind-o cu admi-

ra]ie.– Trebuie s` recunosc c` acum cinci minute am crezut

c` mor de fric`. Noroc cu tine. Cum \mi st` p`rul?– Foarte bine. E coafat cu mult noroi. Ah! {tiai c` apa

de ploaie e cel mai bun tratament pentru p`r?– Voi, b`rba]ii! Sunte]i to]i la fel. – Voi, femeile! Nu \n]elege]i nimic!– Acum de ce mai e[ti sup`rat? – Toate ]ig`rile mele [i pipa cea mai bun` erau \n

ma[in`!

MIREASA LATIMORE 81

Capitolul 6

– Nimic nu se compar` cu asta, oft` Mattie \ntinzându-sepe spate \n fân, cu un pai \n gur`.

Carul vechi cu ro]i de lemn scâr]âia [i se leg`na purtân-du-i pe drumul pr`fuit dintre mun]i.

– {i ce idee bun`! S` \nchiriezi a[a ceva! ad`ug` ea. De fapt nu aveau prea multe posibilit`]i. Ori \nchiriau,

ori furau – alt` solu]ie nu era. |l privi pe Ryan care sea[ezase pe burt` lâng` ea [i se p`rea c` adormise, doborâtde oboseal`.

– De fapt, nu [tiu de ce te tot tachinez, murmur`Mattie privindu-l cu drag. Ai f`cut tot ce ]i-a stat \n putereca s` m` protejezi.

Ryan se foi [i alung` o musc` enervant` care i sea[ezase pe nas. Mattie \[i scoase p`l`ria [i \ncepu s`-i fac`vânt lui Ryan. Mu[tele serut nu erau periculoase, dar erausâcâitoare.

Boii \nh`ma]i la car nu p`reau gr`bi]i. {i din cauza astaimpresia era c` st`teau pe loc. B`iatul care conduceacarul mergea pe jos, pe lâng` boi, [i p`rea c`-l intereseaz`mai mult fetele de pe drum decât pasagerii care-l anga-jaser`.

Mattie privi \n jur [i respir` adânc. Aerul p`rea maiproasp`t [i mai r`corit. De ieri, de când \ncepuse sezonulploios, parc` toat` natura \ncepuse s` se trezeasc` lavia]`. Iarba din savan`, care se uscase sub spoarelearz`tor, \ncepuse s` \nverzeasc`. Mici grupuri de Masakinporniser` la munca p`mântului.

Dup` dezastrul care-i lovise cu o zi \nainte, Ryanpornise \n c`utarea câtorva lucruri care mai puteau fisalvate din incendiu. G`sise un sac de dormit, armade vân`toare, o periu]` de din], o trus` de prim aju-tor, cascheta ei safari [i un bidon cu ap`. Acum, apanu mai era o problem`, dar cascheta o salva de lamoarte sigur`. Capul ei blond nu suporta soarele ecu-atorial.

– Bine c` n-avem prea multe de c`rat, spusese Mattiecând v`zuse lucrurile cu care se \ntorsese Ryan.

– Domni[oar`, m` uime[ti pe zi ce trece. Credeam c`o s` \ncepi s` plângi de sup`rare [i disperare, iar tuglume[ti!

– De ce s` plâng? {tim pe ce continent suntem [i n-amp`]it nimic, slav` Domnului! Amândoi suntem teferi [inev`t`ma]i! {i m` bucur c` am lâng` mine un angajatdevotat.

MIREASA LATIMORE 83

Mattie \l privise pe Ryan cu drag. Nu ar`ta ca-n zilele luicele mai bune. Era plin de noroi [i de funingine, dar astanu era o problem`. |l sp`la ploaia.

– Mul]umesc pentru compliment! spusese Ryan. – Nu vreau s` te lingu[esc. ~sta-i adev`rul. Apleac`-te

pu]in.Mattie se ridicase \n picioare [i Ryan se aplecase

spre ea. |i [tersese o por]iune mic` de pe obraz [i \ls`rutase.

– Asta pentru ce a fost? \ntrebase el atingând loculs`rutat.

– |]i trebuie un motiv?– Oh, cred c`... nu. Dar, oricum, \]i mul]umesc. Cred

c` ar fi bine s` plec`m. Vreau s` ajungem \n sat \nainte s`se \ntunece.

– Ar`]i de parc` tocmai ai câ[tigat la loterie, spuseseMattie cuprins` de un entuziasm ciudat.

– {i tu ar`]i ca o prin]es` \n de[ert, replicase el.Fusese rândul lui Mattie s` se mire. Ryan Quinn \i

f`cuse un compliment! Mintea ei flexibil` refuzase s`\n]eleag`.

– A[ putea s` te ajut [i eu s` cari câte ceva, propuseseea privindu-l cum aduna cele câteva bunuri care le mair`m`seser`.

– Cum s` nu! i-o t`iase Ryan. Hei, nu te sup`ra, dar amfost crescut \n alt` lume. Sunt obi[nuit s` pl`tesc masaatunci când ies la un restaurant cu o doamn`, s` ]in u[iledeschise, s`...

84 EMMA GOLDRICK

– Aici?! \l \ntrerupsese Mattie râzând. – Hai, must`cise Ryan, trebuie s` g`sim o u[` pe-aici

pe care s` ]i-o deschid. Mattie se str`duise s` ]in` pasul cu el. Ghetele ei erau

impermeabile, dar cantitatea de ap` pe care o suportaser`dep`[ise orice limit`. Acum musteau [i la fiecare passcoteau un sunet \ngrozitor.

– Hei! strigase ea la un moment dat.– Ce e? f`cuse Ryan care se \ndep`rtase sim]itor de ea,

oprindu-se.– Stai o clip`. Nu pot s` ]in pasul cu tine.– Bine. Am uitat c` nu ne gr`bim, nu-i a[a?– Nu, spusese ea storcându-[i c`ma[a de apa care se

\mbibase \n ea. Nu se gr`beau. Nu! Mary-Kate mereu \ncercase s`-i

aminteasc` acest lucru. Pentru c`, de când se [tia, fusese\ntr-o lupt` continu` cu timpul. „De ce te gr`be[ti,Mattie? obi[nuia s-o aten]ioneze mama ei. Ai toat` via]a\n fa]`. Chiar vrei s`-]i tr`ie[ti toat` via]a \n dou`zeci deani?”

Când porniser` din nou la drum, Ryan se str`duise s`mearg` \n ritmul ei, [i chiar o luase de mân`.

– Prive[te, spusese la un moment dat Mattie oprindu-se\n loc. Uite ce frumos apus de soare!

Culorile apusului erau ame]itoare: auriu, portocaliu,ro[u, violet se amestecaser` pentru câteva momenteunice, disp`rând apoi definitiv \n \ntunericul care sel`sase cu repeziciune.

MIREASA LATIMORE 85

– Lucrez \n Africa de luni de zile [i niciodat` n-am avuttimp s` privesc minun`]ia asta, spusese impresionat Ryan.

Mattie \i strânsese mâna u[or, prea \nfiorat` de aceafrumuse]e a naturii ca s` mai spun` ceva. Dup` alte zeceminute de mers, ajunseser` \n sat.

{i dac` Ryan o avertizase c` era vorba de un sat mic,ea nu se a[teptase la a[a ceva. Patru sute de locuitori?Prea optimist! Satul acela p`rea p`r`sit. |n jur decincizeci de oameni \i \ntâmpinaser` râzând [i ]ipândferici]i.

– {tii s` vorbe[ti dialectul lor? \ntrebase Mattie \ngrijo-rat`.

– Câteva cuvinte, „bun` ziua”, „ce mai face]i”, chestiide genul `sta.

– Bun. |ncearc` s` comunici cu namila care neblocheaz` drumul.

Ryan se descurcase. |n câteva minute se \mprietenisecu b`rbatul \nalt, pe nume Amepa, care avea trei neveste,o ciread` mare de vite [i era [eful micului sat. Se p`rea c`se a[teptaser` s` primeasc` o vizit` din partea reprezen-tan]ilor companiei Latimore.

– De unde [tiau c` venim? \ntrebase \n [oapt` Mattie.Doar am plecat \n tain`, cu jeepul. Dac` nu c`dea pecapul nostru necazul, puteau ei s` ne a[tepte mult [ibine.

– Amepa a aflat prin telefonul f`r` fir c` le sosescoaspe]i [i atât. Pentru ei nu conteaz` timpul. Puteam s`venim [i la anul! Sunt oameni foarte primitori.

86 EMMA GOLDRICK

Toate colibele din sat erau identice – rotunde, cuacoperi[uri conice de stuf. {i fiecare aveau o destina]ieanume: una era locuin]a de dormit, alta era locuin]a copi-ilor, alta era depozitul de alimente [i a[a mai departe.Toate colibele formau un fel de fort, \n mijlocul c`ruia s`g`sea buc`t`ria \n aer liber.

– Amepa o duce foarte greu. E obligat s` le asigurecelor trei so]ii acelea[i condi]ii de locuit. De asta majori-tatea [efilor de trib au o singur` so]ie. Vrei s` faci undu[?

– Da! Te rog!O tân`r` membr` a tribului o condusese pe Mattie

\ntr-un loc mai retras din spatele colibelor, unde, \ntr-unspa]iu pavat cu pietre, se g`sea un ulcior mare, plin cuap` \nc`lzit` la soare. Tân`ra \i d`duse lui Mattie o bucat`de s`pun [i-i explicase prin semne cum s` foloseasc`instala]ia rudimentar`. Apoi tr`sese o bucat` de rogojin`pentru a-i asigura intimitatea [i o p`zise pân` când Mattieterminase.

Când s` se \mbrace, Mattie descoperise c` hainele eipline de noroi fuseser` \nlocuite cu un gallabiya alb, careo acoperea de la gât pâna la glezne. Tân`ra, care era\mbr`cat` mult mai sumar decât ea, o ajutase râzând s`-[ilege gallabiya [i apoi o condusese ]inând-o de mân` \ntr-ocolib` \n care o a[tepta Ryan, \mbr`cat \ntr-o pereche depantaloni scur]i europeni.

– Hai s` lu`m cina, spusese el privind-o din cap pân`-npicioare. Ar`]i foarte bine.

MIREASA LATIMORE 87

– {i tu. Ia s` te v`d mai bine.Ryan f`cuse o piruet` [i se \nclinase \n fa]a ei râzând.– E[ti mul]umit`?Da. Ryan era un b`rbat ar`tos. Solid, dar f`r` pic de

gr`sime. Genul de manechin care pozeaz` pe coper]ilerevistelor de mod` \n costum de baie. Sora lui Mattie,Faith, ar fi salivat dac` l-ar fi v`zut.

– Nu putem s` mânc`m cu [eful tribului, o informaseRyan. Suntem invita]ii [efului cel mare, iar Amepa e doarun [ef local.

Mâncaser` o cin` obi[nuit`, servit` \n castroane delemn cioplit, care constase \n orez cu legume, dintre careMattie nu reu[ise s` identifice decât ceapa [i maz`rea.

– F`r` carne? \ntrebase ea. – Nu intr` \n meniul lor obi[nuit. Cel mult pe[te, dac`

locuiesc pe malul unui râu. {i asta la ocazii speciale. |]iplace?

– Da. Dar unde sunt furculi]ele, lingurile?– Astea-s fi]e. Folose[te trei degete, o instruise el. F`

un cocolo[ mic [i bag`-l \n gur`.– Nu-i de mirare c` m`nânc` goi. Cred c` o s`

murd`resc rochia cuiva, dac` m`nânc a[a.– |nva]`, \nva]`. – Da... râsese ea.Dup` ce terminaser` de mâncat se sp`laser` pe mâini

[i se [terseser` de haine.– E[ti obosit`? o \ntrebase Ryan.– Da.

88 EMMA GOLDRICK

– N-ai vrea s` ne plimb`m pu]in pe sub clar de lun`,\nainte de culcare?

Mattie \[i privise hainele. Gallabiya p`rea o c`ma[` denoapte, iar \n picioare avea ghetele care i se uscaser`.Dac` ar fi v`zut-o mama! Cum s` se plimbe pe sub clar delun` \n halul acela?

– Mai bine nu, spusese ea. Prefer s` m` odihnesc.Unde mi-e culcu[ul?

– Asta e coliba noastr`. Problema e c` nu avem decâtun singur sac de dormit.

|n lumina fl`c`rilor tor]elor, Ryan p`ruse un micdiavol.

– Alt` solu]ie nu avem? \ntrebase Mattie– Mi-e team` c` nu. {i oamenii ace[tia cred c` sun-

tem...– |n]eleg. So] [i so]ie. – Da, a[a li s-a spus. {i \ntr-o familie, so]ul e [eful. A[a

c` nu mai protesta.– Cine protesteaz`? \ntrebase ea strecurându-se \n

sacul de dormit.O or` mai târziu, Ryan veni lâng` ea. – Ai loc? o \ntrebase el \n [oapt`, dar Mattie nu-i

r`spunsese, de[i era \nc` treaz`. Apoi a[teptase pân` când \l auzise pe Ryan respirând

regulat. Adormise. F`r` s`-i fac` vreun avans. Femeileastea! B`rba]ii aveau dreptate. Cine le mai \n]elegea? Dac`cineva le f`cea avansuri, se sup`rau. Dac` nu le f`ceauavansuri, iar`[i se sup`rau!

MIREASA LATIMORE 89

** *

Mattie se trezise a doua zi de dimnea]` \n bra]ele luiRyan. St`tea pe dreapta [i Ryan era lipit de spatele ei, iarbra]ul lui greu o strângea cu putere. Nu \ncercase s` semi[te, de team` s` nu-l trezeasc`. Nu voia s`-l trezeasc`,pentru c` Ryan era \nc` foarte obosit. {i nu numai dincauza asta. |i pl`cea s` stea ghemuit` \n bra]ele lui.

– Taci! \[i spuse ea \n [oapt`.|n acel moment, Ryan se trezise. Apoi vreo dou`zeci de

voci \ncepuser` s` râd` [i s` vorbeasc` afar`, [i un capnegru se i]ise pe u[` spunând ceva.

– Micul dejun, tradusese Ryan. }i-e foame?– Da, spusese Mattie ridicându-se \ntr-un cot.Ryan desf`cuse sacul de dormit [i se ridicase \n

picioare. V`zându-l \n pantalonii aceia scur]i care p`reauridicoli pe trupul lui mare, Mattie izbucnise \n râs.

– De ce râzi? Nu te ui]i la tine? o \ntrebase Ryan r`nit\n orgoliu.

Da. Gallabiya lui Mattie se mototolise [i i se ridicasedesupra genunchilor, dezvelind mai mult decât era dis-pus` Mattie s` arate. Ryan ie[ise din colib` [i Mattie \lurmase.

Micul dejun constase \ntr-o bucat` de pâine umplut`cu aceea[i mâncare pe care-o mâncaser` asear` simpl`, [iceai fierbinte.

90 EMMA GOLDRICK

– Acum ce facem? \ntrebase Mattie cu gura plin`.– Ce ne-am propus de la \nceput. Mergem la Topari.– Dar cred c` e la zeci de kilometri de aici.– Cam o sut` [aizeci.– {i vrei s` merg pe jos atâta?– Am \nchiriat un car cu boi, spusese Ryan

ar`tându-i un car vechi cu ro]i de lemn, la care erau\nh`ma]i doi boi costelivi ]inu]i \n frâu de un pu[tizâmbitor.

– Mergem tocmai pân` la Topari cu a[a ceva?– Da. E plin cu fân proasp`t, doar pentru noi.– Dar o s` dureze o ve[nicie pân` acolo.– Am fost asigurat c` ace[ti boi puternici str`bat

dou`zeci de kilometri pe zi. {i doamnele tribului ]i-aupreg`tit o surpriz`. A[a c`, zâmbe[te.

Tinerele tribului o ajutaser` cântând s` urce \n car [i lef`cuser` semne cu mâna, pân` când disp`ruser` din razalor vizual`. Mattie se trântise \ntre paie [i \ncepuse s`râd`.

** *

|n prima zi abia str`b`tur` cei dou`zeci de kilometripromi[i. O roat` se desprinsese \n timpul c`l`toriei [i luiRyan \i luase vreo jum`tate de or` ca s-o monteze la loc.Dar de fiecare dat` când Mattie protesta, Ryan \i aminteac` nu se gr`beau.

MIREASA LATIMORE 91

– Nu [tiam c` te pricepi la g`tit, \i spuse Ryan \n timpce-[i luau masa. Pâinea asta e coapt` perfect.

– Toate femeile Latimore se pricep la g`tit.– Serios?– Nu te mira. {i afl` c` e pentru prima oar` când fac

pâinea asta.– Serios? Când ai \nv`]at?– Le-am privit pe membrele tribului. Dar, sincer, a[

prefera ni[e carne.– Nu, nu. Vom fi vegetarieni. E mai s`n`tos a[a. – Sunt convins`, oft` Mattie. Ce plictiseal`! N-am ajuns

prea departe ast`zi.– O s` \naint`m mai mult mâine. |]i promit. Unde e

b`iatul?– Acolo, cu boii. E[ti sigur c` animalele astea o s`

tr`iasc` pân` la sfâr[itul c`l`toriei? – A[a mi s-a spus. N-avem altceva de f`cut decât s` cre-

dem [i s` sper`m.– Mda. {tii ceva? Parc` a[ mai face un du[. – Nu dispunem de o instala]ie ca cea din sat, dar

uite, acolo, ai un hârd`u plin cu ap`. L-am v`zut decând ne-am oprit. Ce spui?

– Nici nu m` gândesc. Dac` e contaminat?– N-are cum. Sezonul ploios a \nceput de dou` zile. Ce

]i-ai putea dori mai mult decât o baie \ntr-o groap` plin`cu ap` de ploaie?

– Sigur. {i s`pun?– Ni s-a d`ruit din bel[ug la plecare.

92 EMMA GOLDRICK

– Mi-a[ fi dorit [i o gallabiya curat`. Nu pot s`-mi facapari]ia la Topari murdar` de praf.

– Ei, afl` c` asta era surpriza pe care ]i-au f`cut-otinerele tribului, despre care \]i spuneam la plecare. |ngeanta aia ai trei sau patru rochii, vreo dou` prosoape [iun pieptene. Ce ]i-ai putea dori mai mult?

– Nu [tiu. Mi-e fric` s`... Pot s` dau peste ni[te animales`lbatice...

– Ce mai dore[i?– Un paznic.– Sunt disponibil.– N-am nevoie s` stai [i s` te ui]i la mine \n timp ce

m`... – Cred c` ]i-am l`sat o impresie gre[it`. Ai cumva

impresia c` m` voi da la [efa mea?– Ei, nu. Voiam s`-]i fie clar.– Desigur. Altceva?Se \ndreptar` spre wadi \mpreun`, trecur` de

boii pe care-i p`[tea b`iatul, [i p`r`sir` mica lortab`r`.

– Stai aici, \l instrui Mattie. Eu m` duc s`...– Du-te.– M` duc, m` duc...Ryan disp`ru \n \ntuneric. Mattie scrut` \mprejurimile

[i se dezbr`c` \n câteva secunde. Apoi intr` cu grij` \nmicul hârd`u. Apa era incredibil de cald`. Oare cât` lumese sp`lase acolo \naintea ei? Câte vite b`user` ap` deacolo?

MIREASA LATIMORE 93

Nu era timpul s` se gândeasc` la a[a ceva. Alte pericoleo puteau pândi. Dac` o privea Ryan? Ha! |n ultimele dou`zile v`zuse o mul]ime de femei golale. De ce s-o priveasc`pe ea?

Dar dac` din \ntuneric ap`rea un leu \nfometat?Nu! Oricum, Ryan o p`zea cu arma de vân`toare peum`r.

Se scufund` fericit`, s`punindu-se abundent. Acumse sim]ea mai bine. Se b`g` cu capul la fund, alunec`de câteva ori [i râse de una singur`. Ce via]` mi-nunat`! Aproape c` uitase c` avea de \ndeplinit omisiune. Ie[i cu ochii \nchi[i din ap` [i c`ut` prosopulpe care-l l`sase pe undeva, pe jos. Din spate auzi o[oapt`:

– Hei, Afrodita, aici sunt.{i apoi se sim]i \mbr`]i[at` de dou` bra]e care o

\nvelir` \ntr-un prosop moale [i curat.– Ryan?– Cine altul?Mattie \ncerc` s` se smulg` din bra]ele lui, dar \[i

d`du seama c` el \i ]inea prosopul. Iar luna lumina atâtde puternic, \ncât se putea vedea [i un ac c`zut \n iarb`.A[a c` r`mase nemi[cat`. Ryan \ncepu s-o frece u[or pespate.

– Ce faci? [opti ea cu voce sugrumat`.– Te [terg. Ce credeai?Niciodat` Mattie nu se sim]ise atât de bine. Mama ei o

[tersese de multe ori pe spate, dar acum era vorba de

94 EMMA GOLDRICK

altceva. O und` de excita]ie \i str`b`tea venele [i senza]iaaceea trebuia oprit`. Se smulse din \mbr`]i[area aceea pe-riculoas` [i prosopul \i c`zu de pe umeri. R`mase goal` \nfa]a lui Ryan [i-[i acoperi pudic sânii, cu un gest demodat.

– Mi-ai promis c` o s` ai grij` de mine.– Asta f`ceam. }i-a c`zut prosopul, o aten]ion` el, ca [i

cum Mattie n-ar fi observat.– Ai spus c` nu te apropii.– Am min]it.Mattie ar fi putut s` fug`. Dar n-o f`cu. Ar fi putut s`

]ipe. Dar t`cu. St`tea nemi[cat`, tremurând mângâiat` devânticelul c`ldu] al nop]ii.

– Te sim]i bine? \ntreb` el punându-i prosopul \n cap[i [tergându-i p`rul ud.

Mattie t`cu l`sându-l pe Ryan s-o [tearg`.– Minunat`. E[ti minunat`, spuse el luând-o \n bra]e [i

s`rutând-o u[or pe funte. Un moment r`maser ̀nemi[ca]i privindu-se \n lumina lunii.– S`-]i pui ghetele când vii, o sf`tui Ryan \ndep`rtân-

du-se de ea. S-ar putea s` fie tot felul de insecte sau [erpipe jos.

Mattie r`mase nemi[cat` câteva secunde, privindu-l peRyan ca hipnotizat`.

– Ghetele, [opti ea. Da, ghetele. Tremur`, de[i nu-i era frig. Se scutur` ca trezit` dintr-un

vis [i-[i puse repede gallabiya.– Naiba s` te ia, Ryan Quinn! spuse ea cu voce tare

punându-[i ghetele \n picioare.

MIREASA LATIMORE 95

Capitolul 7

|n diminea]a urm`toare soarele r`s`ri triumf`tor, dar\n atmosfer` se sim]ea amenin]area furtunii. Imediat cumse trezi, Ryan se apuc` de treab`. Propti ni[te crengi decopac \n car [i a[ez` deasupra un cear[af pe care-l leg` cuni[te frângii, improvizând un fel de coviltir. B`iatul care-icondusese pân` atunci disp`ruse.

– Unde naiba s-a dus? Ce ne facem acum? \ntreb`Mattie dup` ce constat` dispari]ia.

– Satul lui e la câ]iva kilometri de aici. Cred c` s-as`turat [i s-a dus acas`. O s` g`sim o alt` c`l`uz`.

– Bine, domnule Quinn.– Domnule Quinn? Dup` ce s-a \ntâmplat ast`-noapte?– Tocmai de aceea, i-o t`ie scurt Mattie. Ploaia se porni [i dur` aproape dou` ore. Mattie se

retr`sese sub coviltir [i nu mai scoase o vorb`.– Uite ce e, spuse Ryan \n cele din urm`, \mi cer iertare

dac` te-am jignit.

– Nu-i nici o problem`. M-ai luat doar prin surprindere[i eu am reac]ionat ca orice fiin]` normal`. Nu pot s`spun c` nu mi-a fost pu]in jen`.

– Te credeam mai \ndr`znea]`. Nu vrei s` vii aici, lâng`mine, \n fa]`?

– Ba da. Nu-mi place s` m` joc de-a v-a]i ascunse-lea.

– Când erai mic` nu te jucai?– Ba da. Dar acum nu mai sunt mic`. – Ah, iart`-m`. Tot timpul uit, o tachin` el zâmbind. Doamne, ce frumos era Ryan când zâmbea! Mattie se

trânti \n fân vis`toare [i \nchise ochii mul]umit`. Curândadormi.

Se trezi la prânz. Ryan st`tea lâng` ea, cu picioarele\ncruci[ate, [i privea boii. |nc` mai ploua [i animalelerefuzau s` mai \nainteze.

– Nu ]i-e foame? \ntreb` Mattie. Cred c` e ora prânzu-lui.

Ryan \[i privi ceasul.– E [ase, spuse el.– Cum? \ntreb` Mattie privindu-[i uimit` ceasul de la

mân`, primit \n dar de la tat`l s`u. – Nu l-ai potrivit conform orei locale, spuse el aplecân-

du-se ca s`-i priveasc` ceasul. Atingerea lui o \nfior` pe Mattie. Mirosea a mascul,

s`lbatic, sexual. – L-am fixat când am ajuns la Kosti.– Da, dar aici suntem mai aproape de Ecuator [i tim-

pul se m`soar` dup` soare. Triburile Masakin nu se prea

MIREASA LATIMORE 97

sinchisesc de timp. {i erorile nu sunt prea importante.Acum, c` tu e[ti [efa [i cum \n imperiul Latimore [efulface treburile murdare...

– Stai a[a! Imperiul Latimore este departe de noi. Aicisuntem parteneri egali \n drepturi [i responsabilit`]i.

– |n cazul `sta, partenere, o s` d`m cu banul s` vedemcare dintre noi doi va convinge boii s` \nainteze.

- Doar n-o s` la[i o doamn` s` ias` pe ploaia asta afar`,spuse Mattie privind ploaia care c`dea abundent.

– Ah! Deci nu suntem chiar a[a de egali! râse Ryan. S`nu-mi spui c` e[ti feminist`!

– Sunt [i nu sunt. Sunt adepta teoriilor mamei. Ea nue de acord cu egalitatea dintre b`rba]i [i femei. Spune c`nu va recunoa[te niciodat` c` un b`rbat poate fi maide[tept decât ea.

– Oh! E[ti ultra-feminist`!– Nu chiar. |mi place s` cred c` femeile [i b`rba]ii sunt

complementari. Ca mama [i cu tata. – |n cazul `sta, uite cum vom face. O s` m` sacri-

fic. O s` ies \n ploaie, o s` m` ud tot, [i-o s` m`murd`resc de noroi, [i-o s`-i fac pe boii `ia s` semi[te, dar trebuie s`-mi promi]i c` m` vei pl`ti pentruasta.

– Perfect! accept` ea f`r` ezitare.Ryan s`ri din car. Mattie se a[ez` mai bine \n fân [i privi

specatcolul. Boii nu erau u[or de convins. Mattie abia seab]inea s` nu râd`.

– S` nu-i love[ti! \l aten]ion` Mattie v`zându-l pe Ryannervos cum striga la bietele dobitoace.

98 EMMA GOLDRICK

|n cele din urm` Ryan reu[i s`-i conving` pe boi c` ceamai \n]eleapt` decizie era s` \nainteze. Apoi urc` [i el \ncar, ud din cap pân`-n picioare.

– Hei, uit`-te la mine! strig` Ryan enervat de figura eiamuzat`.

– Ce e? must`ci Mattie. Ryan o lu` \n bra]e.– E[ti ud! Ce naiba faci?– |mi iau plata.– N-am bani la mine. Credeam c` glume[ti, dar dac`

vrei bani, \]i promit c`...– Nu vreau bani. Prefer s` m` pl`te[ti \n natur`. Mattie \[i b`g` capul \ntre umeri \ncercând s` se

fereasc`, dar nu reu[i s` scape de s`rut`rile lui insistente.A[a c` se l`s` \n voia lui, cu pieptul strivit de trupul luivibrând fierbinte sub c`ma[a ud`.

Era a[a de apropae de ea \ncât Mattie nici nu puteas`-l vad` bine. |nchise ochii. De ce s` mai lupte? Oricum\l dorea. De ce s` se mai mint`? {i cea mai bun` ap`rareera atacul.

A[a c` ac]ion`. |l cuprinse cu ambele mâini [i-[iapropie buzele de ale lui. Prima atingere fu dulce [icatifelat`. A dou` fu ca un atac al hunului Attila, care-ir`v`[i fiin]a. Senza]iile se \nv`lm`[ir` \n ea dându-ifiori pe [ira spin`rii. Apoi Ryan se opri [i se \ndep`rt`de ea.

Lui Mattie \i lu` ceva timp s`-[i revin` [i s` se \ntrebece se \ntâmplase. Analitica inginer` Mattie se trezi greu,dar sigur, la realitate.

MIREASA LATIMORE 99

– De ce te-ai oprit? \ntreb` ea. Nu ]i-a pl`cut?– Ba da, ]ie?– {i mie.– Mai vrei?– Nu cred. Nu e bine s` abuzez. Tot ce e bun

trebuie luat \n cantit`]i mici. Ca s` nu mi se fac`r`u.

– Am priceput. S` \n]eleg c` ]i-a f`cut pl`cere, dar s`nu se mai repete, nu?

– Cam a[a ceva. Dar asta nu \nseamn` c` nu putem fiprieteni. Prieteni buni.

– E cea mai bun` ofert` a s`pt`mânii, doamn`!{i probabil c` ultima, se gândi Mattie. Ar fi trebuit s`

se \nfurie pe el. Dar de ce nu putea? Se rostogoli pe burt`[i-[i sprijini b`rbia \n palme, privind cozile boilor care seleg`nau ritmic \n fa]a ei.

** *

Zilele urm`toare se scurser` din ce \n ce mai pl`cut, \nritmul lent \n care \nainta carul lor cu boi. G`sir` oc`l`uz`, un r`zboinic tân`r al c`rui nume nu reu[ir` s`-lre]in`.

Ryan f`cea focul \n fiecare noapte, \ntorcea fânulca s`-l mai \mprosp`teze [i se purta cu Mattie maimult decât prietenos. Accidental, bine\n]eles, o

100 EMMA GOLDRICK

atingea prin locuri nepermise [i nici m`car nu sescuza, pentru c` Mattie abia observa. Cel pu]in a[ap`rea la suprafa]`.

|ntr-o sear` se hot`râr` s` mearg` \naintea carului,pe jos. Se luar` de mân` ca doi adolescen]i [i \ncepur`s` râd` când \[i d`dur` seama c`, \ntr-un ritm lent deplimbare, reu[eau s` se \ndep`rteze destul de mult decar.

– Dac` mergeam pe jos, ajungeam mai repede la des-tina]ie, spuse Mattie.

– Da, dar a[a e mai romantic. Ah! Uite! Margarete!exclam` Ryan.

Se aplec` [i culese o floare care sem`na cu o mar-garet`, dar care cu siguran]` era altceva.

– M` iube[te, nu m` iube[te, spuse Ryan amintindu-[ide un joc de adolescen]i, smulgând petalele bietei flori.M` iube[te!

– Ai tri[at, te-am v`zut!– Ce am f`cut? \ntreb` Ryan cu o privire nevinovat`.– Le-ai num`rat dinainte. Nu-i cinstit.– Orice e cinsit \n dragoste sau \n r`zboi.Mattie \l privi pe sub sprâncene. |n cazul lor nu era

vorba de r`zboi. Atunci despre ce era vorba? Despredragoste?

– Cred c` boii no[tri iar refuz` s` \nainteze, spuseMattie privind \n urm`.

Lungul drum \i apropie. Devenir` unul confidentulceluilalt. Mattie \i povesti fiecare detaliu al vie]ii familieiLatimore, iar Ryan \i povesti despre via]a lui la ferma din Texas.

MIREASA LATIMORE 101

– Mereu mi-am dorit s` c`l`toresc, \i spuse el \ntr-osear`. Dar acum, nu [tiu. Parc` simt c` mi-a sosit timpuls` m` a[ez.

– Vrei s` te \ntorci \n Texas? \ntreb Mattie privind cerulplin de stele.

– Nu [tiu. }ie ]i-ar pl`cea s` tr`ie[ti la ferm`?– Cea mai frumoas` perioad` a vie]ii mele a fost atunci

când am tr`it la ferm`, când tat`l meu s-a c`s`torit cumama mea vitreg`.

– E pentru prima oar` când te aud c` spui asta. M`refer la mama ta. Nu este mama ta bun`?

– Nu.– E rea?– Nu, râse Mattie. E o dulcea]`. Tata s-a c`s`torit cu ea

pentru c` nu [tia cum s` se poarte cu o feti]` de [apte ani.Dar se potrivesc [i se iubesc foarte mult. Se respect`.Becky este fiica ei.

– {i acum e[ti inginer`.– For]at` de \mprejur`ri. De fapt sunt arhitect`. Dar

tata avea nevoie de ajutor din partea mea. Fratele meu,Michael, va prelua \ntr-o zi afacerea. Dar acum are abiadoisprezece ani! Doamne, cum trece timpul! Parc` ieri \l\nvârteam prin cas`.

– A[ avea nevoie de un arhitect care s`-mi proiecteze ocas` solid` la ferma mea.

– {i Virginia?– Da, Virginia... murmur` el.Dup` câteva clipe de t`cere, Mattie se ridic` [i se duse

s` preg`teasc` cina.

102 EMMA GOLDRICK

Ryan desh`m` boii [i-i l`s` s` pasc`, iar apoi, ajutat dec`l`uz` [i de Mattie, f`cu focul.

– Te descurci bini[or, spuse Ryan. Trebuia s`-mi dauseama c` sub pielea asta alb` [i fin` zace o fat` de fermi-er veritabil.

– Fugi de-aici! |nc` dou` zile [i pielea mea o s` se ard`\ntr-un asemenea hal \ncât o s`-mi crape. Doamne, cumar`t!

– Ar`]i formidabil, spuse Ryan strângându-i u[orbra]ul.

Era ultima noapte a c`l`toriei lor prin Africa. |n timpulzilei trecuser` pe lâng` grupuri mari de pelerini Masakini,care se \ndreptau \n aceea[i direc]ie. Lupt`tori, tineri,tinere, femei, copii, to]i se \ndreptau cântând [i dansândspre Toapri.

– Cred c-ar fi bine s` \nnopt`m aici, propuse Ryan.Avem tot ce ne trebuie [i mai ales spa]iu. Dac` mergemmai mult, m` tem c` nu vom mai putea \nainta.

– {i mâine cât crezi c` vom mai avea de mers? – Nu prea mult. {ase sau [apte kilometri.– Deci e ultima noapte a c`l`toriei noastre, nu? }i-e

team` de ce va urma? – Pu]in, recunoscu Ryan. Seara se scurse dup` rutina obi[nuit`. Desh`mar` boii,

f`cur` focul, preg`tir` masa [i mâncar`. Dup` mas`, se plimbar` pân` pe vârful unui deal [i

privir` r`s`ritul lunii \mbr`]i[a]i. – Am ajuns departe, oft` Mattie.– O sut` [aizeci de kilometri...

MIREASA LATIMORE 103giannijollys

– Nu m` refeream la distan]`. M` refeream la... [tii tu.– Da, [tiu. Te-ai schimbat mult.– {i tu, slav` Domnului!– Acum v`d c` tu e[ti aceea care \n]eap`, zâmbi

Ryan.– Sunt pu]in... speriat`. Mi-e team` de necunoscut, de

ceea ce va urma.– Cu noi? – Nu, cu ei. Ai vreun plan de b`taie?– Am câteva. Dar vom vedea la fa]a locului. Vom

improviza. Tu ce p`rere ai?– Nu [tiu cum vom face ca s` leg`m viitorul tribului

Masakin de calea ferat`. – E[ti fat` de[teapt`, o s` te descurci.– Sper c` o s` m` aju]i.– Ca-ntotdeauna, draga mea, o tachin` el.– {tii ce? A[ face o baie. Crezi c` se poate?– Sigur, râse Ryan. Pu]in mai \ncolo exist` un ghor.– Asta ce naiba mai e?– E o albie de râu secat, care se umple doar \n sezonul

ploios. |n tot restul anului, albia e plin` de argil` pe carelocalnicii o folosesc la construc]ia colibelor. Acum trebuies` fie plin`. Hai s` vedem.

– Dar n-am costum de baie.– N-ai f`cut niciodat` baie goal`?– Odat`, demult. Cred c` n-ai idee cât de pudic` sunt.– Atunci uite cum facem. Te duci tu prima, te dezbraci

[i te bagi \n ap`. Eu m` duc s` leg boii la car, iau ni[teprosoape [i m` \ntorc, bine?

104 EMMA GOLDRICK

Mattie ezit` câteva secunde [i apoi disp`ru \n \ntune-ric. De ce se temea? |n fond, Ryan o mai v`zuse goal`. Se\ndrept` curajoas` spre râu, mai arunc` o privire \n urm`asigurându-se c` nu e privit` [i se dezbr`c` \n luminalunii care-i f`cea pielea s` par` ca alabastrul.

Ryan o privea din spatele unui copac. Ce corp frumosavea Mattie! Era ca o zei]`. Ca Afrodita! Scutur` din cap [ise \ndrept` spre mica lor tab`r`. Ce naiba se petrecea cuel? Ajunsese s` priveasc` pe furi[ o femeie care sedezbrac`?

** *

Dormir` pân` târziu, trezindu-se abia când auzir` zgo-motele ritmice ale tobelor pelerinilor care treceau pelâng` ei. Mattie deschise ochii cu grij`. Ryan o ]inea \nbra]e. Nu se petrecuse nimic imoral noaptea trecut`. Sesc`ldaser` \mpreun`, se hârjoniser`, se s`rutaser` [i atât.Apoi Ryan o dusese \n bra]e pân` la car [i se mais`rutaser` pân` adormiser`.

|ncerc` s` se ridice din culcu[ f`r` s`-l trezeasc`, darnu reu[i. La prima mi[care, Ryan deschise ochii, vigilentca un tigru.

– Ce avem noi aici? O feti]`?– E timpul s` te treze[ti, Ryan. C`l`toria noastr` a luat

sfâr[it.– Am \n]eles. Cenu[`reasa s-a trezit prea târziu [i

calea[ca s-a transformat \ntr-un bostan.

MIREASA LATIMORE 105

– Nu. |ntr-un car cu boi, \l corect` ea râzând. Apoi Mattie se \mbr`c` sub privirile lui Ryan [i preg`ti

micul dejun. Toat` ziua se desf`[ur` \n mod obi[nuit, darparc` lipsea ceva. Parc` pierduser` ceva ce nu mai puteafi recuperat. Amândoi erau tri[ti [i t`cu]i. Ceva \n eimurise.

** *

Ryan mergea \naintea carului gr`bind boii. Mattiest`tea \n car, \n fa]`, [i-l privea cu aten]ie pe Ryan carep`rea inabordabil. Nu-i venea s` cread` c` zilele tecuteajunseser` atât de intim. |[i creaser` o lume a lor \n careerau ferici]i [i acum, aceast` lume disp`ruse.

Se hot`r\ s`-l uite câteva clipe pe Ryan [i se duse s` se\mbrace \n hainele ei europene. |[i puse costumul dec`l`torie alb, pe care femeile din satul care-i \ntâmpinase\l sp`laser` f`cându-l imaculat, [i \n cap \[i puse caschetasafari.

– |nchipuie[te-]i c` e[ti la Boston, \[i spuse ea cu vocetare.

– Poftim? \ntreb` Ryan care se apropiase de ea pe laspate.

– Nimic. Visam cu ochii deschi[i. Prive[te cât` lume!– Pân` [i pe mine m` surprinde. Credeam c` vom

vedea câteva sute de oameni, dar aici sunt câteva mii.Cred c` s`rb`toarea asta e mai important` decât mi s-aspus.

106 EMMA GOLDRICK

– {i uite câ]i mai vin!De[i ora[ul era plin de oameni, ace[tia \ncetaser` s`

mai cânte [i s` mai bat` tobele. Senza]ia era stranie. Nu seauzeau decât scâr]âitul ro]ilor carelor [i cotcod`citulg`inilor. Parc` se aflau \ntr-un ora[ al mu]ilor.

|n centrul ora[ului, care ar`ta mai degrab` ca un sat,pe o suprafa]` echivalent` unui teren de fotbal, st`teausub dou` umbrele imense doi oameni care p`reau impor-tan]i.

– N-am mai v`zut a[a ceva \n via]a mea, [opti Mattie\nfrigurat`. Mi s-a f`cut fric`.

– Nu te \ngrijora. Dup` \ntâmpl`rile prin care am tre-cut, ce ne mai poate speria?

– Crezi c`-s canibali?– Aici, nu. Ace[ti oameni erau odat` unii dintre cei mai

temu]i r`zboinici din Africa. Dar acum, sunt doar ni[tepisicu]e blânde.

– Pun pariu! Dar fiecare pisicu]` are câte o lanceimens` \n l`bu]`.

– A[a e. Ar trebui s`-]i faci probleme. Cred c`-n ochiilor e[ti un desert foarte gustos.

– {i tu e[ti un b`rbat dulce, Ryan, \i \ntoarse Mattiecomplimentul, privindu-l pe sub sprâncene.

– Mul]umesc, Mattie. Hei, prive[te! V`d o femeie\mbr`cat`.

Mattie se \ntoarse \n direc]ia indicat` de Ryan [iobserv` strecurându-se prin mul]ime o tân`r` \mbr`cat`\ntr-o fust` [i o bluz`. Nu purta pantofi, dar la gât avea ocruce atârnat` de un lan].

MIREASA LATIMORE 107

– Crezi c` e cre[tin`? \ntreb` Mattie emo]ionat`.– Da, [i mai mult decât atât. Cred c` ne caut` pe noi. – Latiiimo? \ntreb` tân`ra cu un puternic accent

englezesc.– Da, La-ti-more, repet` Ryan r`spicat pronun]ia

corect`.– M` numesc Meriam, spuse tân`ra apropiindu-se de

ei. Marea C`petenie m-a delegat pe mine s` fiu transla-torul dumneavoastr`.

– Am \n]eles, spuse Ryan. Mul]umim. Ea este...– Femeia dumneavostr`? {tiu. Hai, veni]i. L`sa]i boii

aici. Vom avea grij` de ei. Sunte]i a[tepta]i. Totul estepreg`tit.

– P`i... da, se bâlbâi Ryan. Mattie este femeia mea [i...da, femeia mea.

– Nu trebuia s` fii chiar atât de conving`tor, \i [optiMattie \n ureche.

– Dar e[ti a[a de tân`r`, spuse Meriam. Ce p`cat!– Nu \n]eleg, spuse Mattie cerând explica]ii din priviri. Meriam era \nalt`, bine propor]ionat`, avea un ten

negru care contrasta cu din]ii incredibil de albi [i era vop-sit` pe fa]` ca toate femeile tribului din care f`cea parte.

– Eu nu sunt c`s`torit`, spse Meriam.– {i, ce?– E vorba de tradi]ie. Ai grij` pe unde calci. O tân`r`

crescut` \n casa tat`lui ei, are un nume de fat`, ca mine,Meriam. Când \mi voi alege un b`rbat, nu m` voi mainumi Meriam, ci Femeia lui... Cutare. Abia atunci când voina[te primul copil, care trebuie s` fie b`iat, voi avea voie

108 EMMA GOLDRICK

s`-mi aleg un nume. Atunci voi fi Mama lui Cheda. Chedaeste numele pe care l-am ales pentru primul meu n`scut.Deci tu e[ti Mattie. Dup` tradi]ia noastr` ar fi trebuit s` fiiFemeia lui Latimore.

– Cum r`mâne cu eliberarea femeii? \i [opti Ryan luiMattie din spate.

– Explic`-i c` eu sunt Latimore, nu tu! [opti agitatMattie.

– Poftim? {i s` stârnesc un incident? Adu-]i aminte,Femeia lui Latimore, c` a fost ideea ta proprie [i perso-nal` s` vii aici. Eu doar am executat un ordin!

– Hei! strig` Mattie speriat` \n momentul \n care sepreg`tea s`-l pun` la punct pe Ryan, când dou` perechide bra]e puternice [i negre de r`zboinici pe jum`tatedezbr`ca]i, o apucar` de subsuori.

– Nu te speria, \i spuse Meriam observându-i frica dinpriviri. Marea C`petenie prime[te acum ambasadori aialtor triburi. Voi sunte]i reprezentan]ii clanuluiLatimore [i ve]i fi primi]i, dar abia la sfâr[it. Sper c` nuv` sup`ra]i, dar nu v` cunoa[tem. Astea suntformalit`]ile. Primii sunt primi]i cei mai cunoscu]i, maiboga]i [i mai loiali alia]i. G`rzile nu v` vor face nici unr`u. Dar nimeni nu are voie s` se apropie de C`peteniecu mâinile goale. E un obicei.

– Ryan, mi-e fric`! strig` \n`bu[it Mattie.– Nu te \ngrijora. Am eu grij` de tine.– Sigur. Nu vezi c` tu e[ti unul, iar ei sunt cu miile?– Exagerezi. Nu sunt mai mult de opt mii. Putea s` fie

[i mai r`u.

MIREASA LATIMORE 109

– Ar fi trebuit s` iei arma de vân`toare. M`car a[a ammai fi avut o [ans`.

– Greu de crezut. Dac` aveam armuri de o]el pe noiera altceva. Hai, Mattie, fruntea sus.

– Da, ]i-e u[or s` spui. Mai bine spune-mi ceva care s`m` lini[teasc`, sau taci naibii din gur`!

– Mattie Latimore, te iubesc, spuse Ryan zâmbinddulce.

Mintea lui Mattie intr` \n vrie. Dac` nu erau g`rzilecare s-o ]in`, c`dea pe jos le[inat` de emo]ie.

– Vai, drag`, nu credeam c` vorbele mele vor avea unefect atât de negativ asupra ta! Iart`-m`.

– {tii ceva, Ryan Quinn? Mi-e fric` de mor, dar asta nu\nseamn` c` trebuie s` m` min]i!

– S` te mint? Dar nu te mint, Mattie, spuse el blând.Meriam, spune-le gorilelor `stora s` m` lase \n pace ca s`-idovedesc femeii mele c-o iubesc.

– Nu se poate a[a ceva, râse Meriam. Ceremonia a\nceput deja. Acum nimic n-o mai poate opri. Dar dac` \micere]i p`rerea, voi doi ar`ta]i ca... Ah! Bagajul meu decuvinte nu-i atât de vast \ncât s` v` pot spune ceea ce simt.Am studiat engleza la Colegiul Cre[tin din Juba, dar...

– Engleza ta e irepro[abil`, spuse Mattie. Dar m`enerveaz` el, c` m` minte.

– Ce nu fac b`rba]ii ca s` le fac` pe plac femeilor! filo-zof` Meriam cl`tinând cu \n]elepciune din cap. Gata. Avenit [i rândul vostru. L`sa]i-v` condu[i de r`zboinici. Nuv` \mpotrivi]i. |nclina]i-v` \n fa]a Marii C`petenii. Ce vre]is`-i comunic?

110 EMMA GOLDRICK

– S`-i comunici? repet` Ryan scormonindu-[i minteadup` cli[ee verbale. Spune-i Marii C`petenii c` mareleclan Latimore vine cu gânduri curate de pace [i prieteniede peste Marele Ocean.

– Vai! Adic` din Statele Unite? De unde anume? Amstudiat geografia. Mi s-a p`rut o materie foarte intere-sant`.

– Din Texas.– Hmmm, Texas? repet` Meriam gânditoare [i impre-

sionat`. E un teritoriu vast, cu vite multe.Apoi nu mai avur` timp s` discute. G`rzile \i conduser`

pe c`rarea \ngust` care ducea spre Marea C`petenie.Mattie privi cu aten]ie figura C`peteniei, care f`cea partedin ramura Tiwal a tribului Masakin, caracterizat` prinpopula]ie cu \n`l]ime peste medie. St`tea pe un tron \naltde lemn, care-i ad`uga un plus de grandoare, [i-l f`cea s`par` intangibil. Lui Mattie \i era imposibil s`-[i dea seamace vârst` avea Marea C`petenie. Avea o figur` imobil`, eravopsit pe fa]` [i avea \n cap o coroan` impresionant` depene colorate. La picioarele lui st`tea o femeie gras`, careera probabil so]ia lui.

– Dar pe tine de ce nu te ]in de mâini, Meriam? o\ntreb` \n [oapt` Ryan.

– Pe mine? Pentru c` sunt fiica Marii C`petenii! {iacum nu mai vorbi]i.

– Dar eu [tiu s` vorbesc dialectul Masakin.– Taci, Ryan! [opti Mattie. F` ce-]i spune Meriam.– Tot timpul trebuie s` comanzi?– {[[! \i \ntrerupse Meriam. Acum e rândul nostru.

MIREASA LATIMORE 111

Tân`ra p`[i \n fa]a lor [i \ncepu s` vorbeasc` cu vocetare \n dialectul Masakin. Marea C`petenie, care pân` \nacel moment p`rea pe punctul de a a]ipi, deveni bruscatent. Femeia de la picioarele lui zâmbi cu sub\n]eles.

– Ce spune? \ntreb` \n [oapt` Mattie.– Ne laud`. Spune de clanul Latimore care vine din

Teritoriile Vaste [i bogate \n vite ale Texasului. Spune c`noi suntem reprezentan]ii clanului [i am str`b`tut undrum lung pentru a o cunoa[te pe Marea C`petenie atribului Masakin.

Marea C`petenie p`rea mul]umit`, pentru c` zâmbi.Apoi f`cu semn din mân` [i g`rzile \[i \ncruci[ar` l`ncile\n fa]a lor [i-i escortar` pân` \n mijlocul mul]imii, unde-il`sar` \n pace.

Un b`trân se apropie de Meriam [i-i [opti ceva la ure-che. Meriam izbucni fericit` [i emo]ionat` \n râs.

– Ce e? \ntreb` Ryan.– Prezentarea a avut succes. Trebuia s` v` conduc \ntr-o

tab`r` \n afara ora[ului. Acum, mama mi-a spus s` v` oferun cort lâng` tab`ra Marii C`petenii. {i, disear`, mamavrea s-o prezint pe Mattie femeilor din consiliu.

– Oh, Doamne! oft` Ryan. Te-am prevenit,Cenu[`reaso. Acum vei fi primit` \n audien]` la regin`.

– Doamne! {i ce trebuie s` spun?– Nu te \ngrijora. Fii natural`, o sf`tui Ryan.– S` fiu natural`? Naiba s` te ia, Ryan Quinn! }ie ]i-e

u[or s` vorbe[ti!

112 EMMA GOLDRICK

Capitolul 8

– Cum ar`t? \ntreb` Mattie f`când o piruet` \n fa]a lui Ryan.Hainele ei europene de c`l`torie fuseser` sp`late [i

bine c`lcate.– Tocmai bun` de mâncat, spuse Ryan stând turce[te

pe un covora[ \n fa]a ei. O s`-i dai gata. E[ti emo]ionat`?– Emo]ionat`? Speriat` de moarte. Ce am voie s` spun

[i ce nu?– Nu [tiu. Singurul mod prin care ne-ar putea ajuta ar

fi dac` ar de]ine calea ferat`.– Dac` ar de]ine calea ferat`??? Dar calea ferat`

apar]ine guvernului! – Mda. Guvernul spune c` de]ine [i teritoriile tribului

Masakin, nu-i a[a? Ia mai f` o piruet`. |ncepe s`-mi plac`.– A[a? \ntreb` Mattie f`când o piruet` perfect`, a[a

cum \nv`]ase la lec]iile de balet pe care le luase la insis-ten]ele mamei sale.

La a treia piruet`, alunec` [i c`zu drept \n bra]ele luiRyan. Fusta ei flutur` prin aer [i-i dezveli picioarele lungi[i frumoase.

– Hei, mi-a pus Dumnezeu mâna-n cap! râse Ryan. – Nu fi prost! strig` sup`rat` Mattie \ncercând s` se

ridice demn \n picioare.Ryan o opri apucând-o de mâini. O privi o clip` \n

ochi, c`utând parc` ceva. Mattie nu mai lupt` s` scape.– Nu te \n]eleg, [opti Ryan. Te privesc \n ochi, \n]eleg

mesajul, dar niciodat` nu [tiu la ce s` m` a[tept din partea ta.– Nici eu nu m` \n]eleg. De la treisprezece ani mi-a

pl`cut s`-mi planific via]a. Niciodat` n-am avut timp de unb`rabt ca tine. Ce naiba mi-ai f`cut, nu [tiu.

– Asta m` \ntreb [i eu. Ce naiba mi-ai f`cut?– S` \n]eleg c` nu m-ai min]it când mi-ai spus c`...– C` ce?– C`...Mattie era prea jenat` ca s` mai repete vorbele lui

Ryan. Nu [tia dac` s`-l cread` sau nu. Ar fi vrut ca el s`n-o fi min]it.

– Când ]i-am spus c` te iubesc? o ajut` Ryan. – Da, spuse Mattie cu privirile \n p`mânt.– Am spus adev`rul, Mattie.– {i acum? Ai mai repeta acele cuvinte?– E timpul s` plec`m, spuse Meriam intrând peste ei.

Oh! M` scuza]i, am crezut c`... – Nu-i nimic, spuse Mattie ridicându-se \n picioare.

St`team de vorb`. Se pare c` Ryan are o boal` la gur`.

114 EMMA GOLDRICK

– Vai, \mi pare r`u! De la vite? – Nu. E o boal` specific` b`rba]ilor. Mattie plec` \nso]it` de Meriam [i-l auzi pe Ryan \n

spate izbucnind \n râs. Centrul ora[ului era luminat de tor]e. Meriam o con-

duse spre o construc]ie de dimensiuni mici.– Construc]ia aceea mare este casa marelui consiliu, \i

explic` Meriam. Ai grij` la cap. Apleac`-te. Vezi? U[a caseiconsiliului femeilor este mai mic`, pentru ca atunci cândintri s` te sim]i umil.

– Interesant. {i \n casa marelui consiliu când vomintra?

– Niciodat`. Femeile n-au voie acolo. Vino. Intrar` \ntr-o \nc`pere mic` p`zit` de dou` femei grase [i

goale, care fumau pipe. Meriam se dezbr`c` de bluz` [i \naint`. |n urm`toarea \nc`pere era cald [i \n aer plutea un nor

gros de fum. Camera era plin` de femei care fumau fel defel de pipe ciudate. |n mijlocul \nc`perii, pe un pat deperne, st`tea gra]ios femeia pe care Mattie o v`zuse maidevreme stând la picioarele Marii C`petenii.

– Vino, spuse Meriam. F` ce fac [i eu.Trecur` printre femile acelea dezbr`cate [i Mattie se

sim]i jenat`, a[a \mbr`cat` cum era. Un murmur de deza-probare str`b`tu \nc`perea.

Meriam se a[ez` \n genunchi \n fa]a femeii care st`teape perne [i-[i puse capul \n p`mânt. Mattie o imit`. Defapt nu mai voia s` vad` fe]ele dezaprobatoare alefemeilor din jur.

MIREASA LATIMORE 115

Dup` un moment de t`cere Meriam \ncepu un discurs\n dialectul Masakin. Femeia Marii C`petenii \i r`punsescurt [i t`ios.

– E numai vina mea, spuse Meriam \ntorc\ndu-se spreMattie. Ar fi trebuit s` observ. E o insult` s` stai \mbr`cat`\n fa]a Femeii Marii C`petenii.

– Adic` trebuie s` m`...– Uit`-te \n jur. – Adic` s` m` dezbrac de tot?– Nu de tot. S`-]i sco]i doar c`ma[a. Important e s`-]i

ar`]i inima.– Ei, la urma-urmei, toate sunt femei, nu?– Da.– Spune-i doamnei... Femeii Marii C`petenii c` n-am

f`cut-o inten]ionat, ci din ignoran]`, spuse Mattiedesf`cându-[i repede nasturii c`m`[ii.

Femeia Marii C`petenii o privi aprobator \n ochi [i luiMattie i se p`ru chiar c` zâmbe[te.

– Femeia Marii C`petenii spune c` \i pare r`u c` nu [i-adat seama c` e[ti alb` peste tot, \i spuse Meriam privindu-iamuzat` pieptul alb. Dac` ar fi [tiut, nu ]i-ar fi cerut s`-]iar`]i urâ]enia. Dac` vrei, po]i s` te \mbraci.

– Nu. Trebuie s` ne ar`t`m inimile ca s` ne d`m seamac` nu ne min]im.

– E[ti inteligent`, [opti Meriam. Cuno[ti ritualul?– Nu.Meriam se \ntoarse ca s` traduc`. Apoi toat` asisten]a

izbucni \n râsete [i aplauze. Clanul Latimore câ[tigase

116 EMMA GOLDRICK

simpatia membrelor reprezentante ale consiliului. FemeiaMarii C`petenii \i spuse ceva lui Meriam [i aceasta \i traduse:

– Mama mi-a spus c` de acum putem vorbi liber. Ea avizitat tab`ra clanului Latimore de la Kosti [i a v`zut c`ave]i mul]i b`rba]i puternici [i ma[ini mari. M-a rugat s`scrii numele tribului vostru \n englez`, ca toat` lumea s`-lpoat` vedea.

Mattie se umfl` \n pene de mândrie, lu` b`]ul pe carei-l \ntinse Meriam [i scrise pe podeaua pres`rat` cu nisipnumele Latimore cu litere de tipar.

– Mama ta [tie c` tab`ra noastr` de la Kosti este foartemare?

– Da. Dar am \n]eles c` tab`ra de la Kosti este una din-tre nenum`ratele tabere din \ntreaga lume. Pentru noinum`r`toarea se opre[te la o sut`. Câte tabere are clanulLatimore?

– Optzeci [i nou` [i sunt \mpr`[tiate \n \ntreaga lume.{i tab`ra din Kosti este una dintre cele mai mici.

– Serios?– Jur c`-i adev`rat. Meriam se \ntoarse spre Femeia Marii C`petenii [i

traduse vorbele lui Mattie. Toate femeile din \nc`peret`cur` impresionate. Mama lui Meriam \ntreb` ceva [iMeriam traduse:

– Mama te \ntreab` câte ma[ini ave]i.– Cu miile.– Nu pot spune a[a ceva. Nu va \n]elege nimeni. Pot

spune câte stele sunt pe cer?

MIREASA LATIMORE 117

– Da. Caracterizeaz` perfect num`rul ma[inilor clanu-lui nostru.

Mattie ascult` cu aten]ie discu]ia dintre cele dou`femei [i când se oprir`, Meriam se \ntoarse iar`[i spre ea[i spuse:

– Mama mi-a spus s` te informez c` odat`, demult, tribulnostru era mare [i puternic. Marea C`petenie st`tea petronul Faraonului. Dar am fost alunga]i de pe p`mânturilenoastre [i \n cele din urm` ne-am stabilit aici. Consiliul se va\ntâlni ca s` decid` ce avem de f`cut. Dac` lupt`m [i lu`mma[inile, ne câ[tig`m drepturile. Dac` r`mânem pasivi, sun-tem distru[i de cei puternici. {i \ntr-un caz [i \n cel`lalt mul]ib`rba]i tineri vor muri. Dar dac` nu ac]ion`m, vom disp`reade pe fa]a p`mântului cu siguran]`.

Toate femeile din \nc`pere t`cur`. La un moment dat,mama lui Meriam vorbi [i Meriam traduse:

– Mama m-a pus s` te rog s` ne spui care este pozi]iata [i a b`rbatului t`u \n clan.

Care era pozi]ia ei? Simplu. Dar care era pozi]ia luiRyan? Trebuia s` mint`. Dar ce putea s` spun`?

– Spune-i mamei tale c` sunt fiica familiei.– Nu \n]eleg. Cum adic` fiica familiei?– Adic` tat`l meu este [eful clanului [i al tribului. {i eu

sunt fiica lui.– Fiica familiei? A[a cum sunt eu fiica Marii C`petenii? – Da.Meriam se \ntoarse spre mama ei [i traduse cu entuzi-

asm. Vorbele ei avur` un efect puternic asupra audien]ei.

118 EMMA GOLDRICK

– Mama spune c` te po]i a[eza al`turi de ea, ca orecunoa[tere a demnit`]ii tale.

Demnitate? Era la mii de kilometri de cas`, dezbr`cat`,\n mijlocului unui trib \napoiat de lupt`tori [i trebuia s`-[icâ[tige demnitatea? Bine, nu hainele f`ceau pe om!

Oricum, stând al`turi de Femeia Marii C`petenii eramult mai pl`cut decât s` stea \n picioare, \n mijloculmul]imii de femei negre [i goale care o priveau ca pe oinsect` ciudat`.

– Deci, \ncepu femeia conversa]ia direct` cu Mattie\n dialectul Masakin, vorbind rar [i r`spicat pentru ca eas` \n]eleag`, vreau s`-]i explic. Ascult`. Str`bunul meuera faraon \n Egipt. El nu avea decât un singur mo[te-nitor. O fiic`. {i ea trebuia s` se c`s`toreasc` cu unb`rbat pentru ca acesta s` devin` faraon. Tradi]ia s-ap`strat [i-n tribul nostru. Tat`l meu era Marea C`pete-nie a tribului Masakin. Artafi este acum Marea C`pete-nie pentru c` eu l-am ales de b`rbat. Fiii mei nu vor fic`petenii. Ci so]ul pe care-l va alege Meriam. Acum\n]elegi?

S` se \nsoare cu fiica [efului? Asta urm`rea Ryan? I sef`cu r`u. F`r` s` se mai gândeasc`, b`u con]inutul tare alce[tii pe care i-o \ntinse Meriam.

– Ce p`cat c` e[ti atât de urât`. Culoarea ta cred c` tejeneaz`...

– Da. De asta o ascund, zâmbi Mattie. – E prea târziu ca s` mai facem ceva \n privin]a asta,

dar putem s` te \nsemn`m.

MIREASA LATIMORE 119

– Asta ce mai e?– Uite, ce am eu pe um`r, \i ar`t` Meriam.Pe um`rul stâng, Meriam avea o cicatrice rotund`. – ~sta e semnul tribului nostru, \i explic` ea. |nseamn`

loialitatea fa]` de trib.– Hei, nu vreau s` m` \nfierez! spuse Mattie luând \nc`

o du[c` din b`utura tare.– Nu te vom \nfiera. Fii lini[tit`. E[ti prea b`trân` pen-

tru a[a ceva. Te vom tatua. – Ei, un mic tatuaj nu m` deranjeaz`. Dar m` ajut` la

ceva?– O s` te fac` membru de onoare al casei noastre. Ce

spui? Vrei?– De ce nu? spuse Mattie \nghi]ind \n sec, f`când pe

curajoasa.– Dar nu ne-ai spus despre b`rbatul t`u, zise Marea

Femeie. Mattie se str`dui s` gândeasc` limpede. B`utura pe

care o d`duse peste cap \n cantit`]i considerabile\ncepea s`-[i fac` efectul. Ce se petrecea dac` Ryan sec`s`torea cu ea? Ryan devenea [eful clanuluiLatimore? Lui Mattie \i venea s` râd`. A[a ceva eraimposibil. Michael urma s` preia conducereacompaniei, oricum. Dar cum putea explica a[a cevamembrelor unui trib care credeau cu convingere \npropriile tradi]ii?

– Nu se [tie \nc`, r`spunse ea sughi]ând. B`rbatul meueste din Texas. Are multe vite. O sut` de sute.

120 EMMA GOLDRICK

– Aha, cl`tin` Marea Femeie cu \n]elepciune din cap.Nu s-a stabilit \nc` pre]ul miresei. Cred c` e cam greu def`cut o alian]` \ntre dou` triburi a[a de mari. Meriam, maid`-i invitatei noastre ceva de b`ut!

** *

Conferin]a femeilor dur` ne\ntrerupt cinci ore. Pân`chemar` doctorul. Când Mattie \[i reveni, se trezi \ntr-uncort mic, goal`, a[ezat` pe un covor moale. Un b`trânelplin de riduri st`tea zâmbitor lâng` ea. Meriam o privea\ngrijorat` din spatele lui.

– }i s-a f`cut r`u, \i explic` fata. Toat` lumea râdea. Aib`ut prea mult` bere Mashoto. El este doctor [i l-amchemat prin telegraf.

– Dumnezeule! Un doctor-vr`jitor?– Nu chiar, spuse b`trânelul \ntr-o englez` perfect`.

Am studiat medicina la Cairo. Dar nu m` deranjeaz` c`m-ai f`cut vraci. Tat`l meu a fost vraci [i cred c` [tia maimult` medicin` decât mine. Acum vor s` te fac` frumoas`,dup` câte am \n]eles. Dar te vom dezinfecta pu]in, ca s`fim precau]i. Minunat desen!

Mattie \[i d`du seama c` era dezbr`cat` [i \ncerc` s` seacopere.

Doctorul izbucni \n râs.

MIREASA LATIMORE 121

– M-au tatuat?– Da. Dar nu asta e problema. Problema e c` ]i s-a f`cut

r`u de la b`utur`. Te-am ajutat s` ver[i. Acum ]i-e mai bine?– Oh, Doamne! Ce-am f`cut?– Nimic de care s`-]i fie ru[ine, o lini[ti Meriam. A fost

amuzant. Toat` lumea s-a distrat pe seama ta. Mama efoarte mândr` c` te-a cunoscut. O s` stea de vorb` mâine,doar cu tine.

– Acum trebuie s` te \ntorci la b`rbatul t`u, spuse doc-torul. Mâine s-ar putea s` te doar` capul. {i s-ar putea s`te usture pu]in um`rul. Te sf`tuiesc s` iei dou` aspirine [is`-]i mai dezinfectezi cu alcool um`rul tatuat.

** *

Mattie deschise ochii cu precau]ie [i-i \nchise repede laloc. St`tea cuib`rit` \n sacul de dormit. Cortul era plin delume. {ase sau [apte tinere st`teau \n jurul ei [i o priveauhlizindu-se. Mattie deschise din nou ochii.

– Te doare capul, nu-i a[a? o \ntreb` Ryan. – Aspirin`, gemu Mattie. Doamne, ce-am f`cut?– Ai f`cut-o lat`! râse Ryan.– Nu mai vorbi a[a de tare! Aspirin`, vreau aspirin`.

Dar nu \n]eleg de ce...– Ai b`ut o bere local`, despre care ]i-am mai vorbit. E

foarte tare. Aproape jum`tate dintre femile consiliuluisunt mahmure. Ia asta.

122 EMMA GOLDRICK

Ryan \i \ntinse dou` pastile, \i ridic` u[or capul de pepern` [i-i d`du o cea[c` cu ceai fierbine.

– Credem c` e... nu [tiu ce credem c` e.– S` sper`m c` e[ti doar mahmur`. Prin locurile astea

fabrican]ii nu obi[nuiesc s` pasteurizeze berea. – Nu trebuie s` fii a[a de bucuros de necazul altuia,

spuse Mattie moroc`noas` v`zând figura amuzat` a luiRyan. Ce caut` fetele astea aici?

– Au venit s` te vad`. Toat` lumea din ora[ vorbe[tedespre tine. Nu le vine s` cread` c` e[ti alb` peste tot! Auvenit s` priveasc` ciud`]enia.

– Cerule! Am ajuns animal de bâlci? Scoate-le afar`!Acum!

Uitând de starea \n care se afla, Mattie se ridic` \npicioare. Capul \i plesnea de durere. Fetele din cort ]ipar`de pl`cere [i fugir` din cort.

– {tii, chiar au dreptate, spuse Ryan sprijinind-o ca s`nu cad`. E[ti alb` peste tot.

Uitând de cap, Mattie se privi \nsp`imântat`. Pentru oclip`, mintea ei refuz` s` ra]ioneze. |n clipa urm`toare searunc` sub sacul de dormit.

– Unde naiba sunt hainele mele? \ntreb` Mattiesim]ind cum lacrimile \i \n]eap` ochii.

– Hai, plângi, draga mea, spuse Ryan luând-o \n bra]e.{tiu c` nu trebuia s` te tachinez. Pune-o pe seama lipseimele de experien]`.

– Dac` a[ putea... te-a[ bate m`r. Cine mi-a scoshainele?

MIREASA LATIMORE 123

– Meriam.– Min]i.– A[a e. Eu am f`cut-o.– Naiba s` te ia de...– Hei, hei, Mattie, nu spune vorbe grele. – Iart`-m`, bolborosi ea. Ryan se strâmb` la ea [i t`cu. Se mul]umi s` stea

lâng` ea [i s-o priveasc`. Aspirinele \ncepeau s`-[i fac`efectul. Mattie aproape c` putea s` gândeasc` logic.Aproape.

De ce se bucura c` se afla \n acel loc, al`turi de acelb`rbat? De ce o durea [i totodat` \i pl`cea? De ce nu-i p`sac` Ryan o dezbr`case? Pentru c`-l iubea, era r`spunsullogic. Dar nu voia s`-l iubeasc`. Nici m`car nu-l cuno[teaprea bine. Ryan era legat de Virginia. {i la urma urmei cef`cuser`? Se s`rutaser` de câteva ori, f`cuser` baie \mpre-un` goi, la lumina lunii, \[i povestiser` vie]ile [i... camatât. Asta era dragostea? Pân` [i o femeie primitiv` camama lui Meriam [tia c` Ryan urm`rea ceva. Voia s` fie[eful clanului Latimore. Nu?

– {tii, \ncepu Mattie tr`gându-[i nasul. Eu n-am bani,decât cei câ[tiga]i din salariu.

– Serios? Credeam c` e[ti putred de bogat`. Nu de]ii oparte din Latimore?

– Ba da. To]i membrii familiei de]inem câte un pro-cent. Dar dividendele mele se duc \ntr-un cont care lasfâr[itul fiec`rui an se doneaz` unei organiza]ii de cari-tate. Nici m`car nu [tiu despre ce organiza]ie e vorba.

124 EMMA GOLDRICK

– I-auzi! spuse Ryan lipsit de interes. – Când fratele meu, Michael, va \mplini dou`zeci [i

unu de ani, nici m`car nu voi mai fi vicepre[edinte. – Bravo lui Michael! Tare a[ vrea s` aflu ce are de gând

consiliul `sta, ca s` pot trage ni[te sfori \n leg`tur` cucalea ferat`.

– Hei, nu te intereseaz` ce-]i spun? |n câ]iva ani n-o s`mai am pozi]ia asta \n companie.

– Dar, ce, acum ai vreo pozi]ie? \ntreb` Ryan râzând. {i[tii, nu prea m` intereseaz`.

– Hei! Voi, b`rba]ii! To]i sunte]i o ap` [i-un p`mânt!– Cred c` ai dreptate. Dar de ce ]ii cu tot dinadinsul s`

ne cert`m?– Dar nu... nu vreau s` ne cert`m, se calm` Mattie. {tiu

ce are de gând consiliul. – Sunt convins, f`cu Ryan. Pun pariu c` ]i-au spus

femeile din consiliu \n timp ce st`tea]i de vorb` la unpahar.

– Exact! Cu toate c` [i tu ai stat de vorb` cu o mul]imede oameni din ora[, se pare c` n-ai nici cea mai vag` ideedespre ce se petrece prin jurul t`u.

– M` pui la punct, nu-i a[a?– Ar trebui s`-]i trag o palm` ca s` te treze[ti! Ascult`-m`!

Consiliul trebuie s` dezbat` o problem` important`. E[tiatent? Uit`-te la mine când \]i vorbesc!

– M` uit, m` uit, zâmbi Ryan. Dar \mi joac` ochii-n cap.Mattie privi furioas` \n direc]ia \n care se uita Ryan [i

se \nro[i toat`. Era \nc` goal` [i \nfierbântat` de discu]ia

MIREASA LATIMORE 125

aprins` [i aproape ie[ise din sacul de dormit. Se ridic` \ngenunchi [i lu` gallabiya de la picioare.

– Vrei s` te ajut? \ntreb` binevoitor Ryan.– Nu, mul]umesc. – Hei, ce-ai p`]it la um`r?Mattie se \mbr`c` cu repeziciune [i-[i privi um`rul.– Un tratament de frumuse]e. Femeia Marii C`petenii

a fost a[a de impresionat` de urâ]enia mea, \ncât s-ahot`rât s`-mi d`ruiasc` un tatuaj de frumuse]e. Aveamnevoie de el.

Ryan o ajut` [i-i trase gallabyia peste genunchi, privin-du-i cu aten]ie semnul.

– Ce hieroglife! Nu [tiu eu prea multe despre fru-muse]e, dar tu \mi p`reai destul de frumoas` a[a cumerai.

– Mul]umesc. Este un semn al tribului. Acum suntmembr` de onoare. {i nici n-ai idee câte lucruriinteresante am aflat despre ei! Membrii consiliuluisunt ale[i [i Marea C`petenie ia decizii \n urma unuivot majoritar. {i acum sunt pe cale de a lua cea maimare decizie a secolului. O decizie care le va afectaviitorul.

– |mp`rt`[e[te-mi câte ceva din \n]elepciunea ta!spuse ironic Ryan.

– Nu mai face pe de[teptul. Ascult`-m` cu aten]ie.Tribul Masakin trebuie s` decid` dac` s`-[i p`strezetradi]ia sau s` se converteasc` la via]a modern`, a[a cuma f`cut tribul Nuer.

126 EMMA GOLDRICK

– Sfinte Sisoe! – {[[, f`cu Mattie, dar câteva capete negre [i curioase

se i]ir` prin deschiz`tura cortului.– Consiliul se \ntrune[te \n jum`tate de or`, spuse

Ryan gr`bit privindu-[i ceasul de la mân`. Ce m` sf`tuie[tis` fac?

– Cum? |mi ceri p`rerea?! Asta-i o noutate!– Hei, am convenit c` suntem parteneri egali \n drep-

turi [i responsabilit`]i, nu?– Ai un orgoliu imens.– Ca [i tine, draga mea. Nu e de mirare c` facem o

echip` perfect`!– Am o sugestie, spuse Mattie mul]umit` de afirma]ia

lui Ryan. Dar s` nu-mi pui \ntreb`ri.– Nu-]i pun, nu-]i pun, spuse gr`bit Ryan.Doamne, ce figur` dulce, dr`gu]` [i plin` de interes

avea Ryan. Da. Dar ce p`cat c` min]ea!– Când \]i vei face apari]ia \n consiliu, te sf`tuiesc s`

spui doar atât: „V-ar pl`cea s` conduce]i o cale ferat`?”Atât [i nimic mai mult.

– Ce-i sclipirea aia diavoleasc` din ochi[orii t`i? Bine,bine. Ai spus f`r` \ntreb`ri. A[a o s` fac. Acum trebuie s`plec. M` s`ru]i ca s` am noroc?

– Pentru binele corpora]iei, oft` ea exagerat aplecân-du-se spre el.

De fapt abia a[tepta s`-l s`rute. Ryan se repezi la ea ca unleopard. |ntr-o parte a lumii \n care timpul zbura pe nesim]ite,s`rutul acela lui Mattie i se p`ru c` ]inuse o ve[nicie.

MIREASA LATIMORE 127

La sfâr[it nu mai avea aer. Se l`s` cuprins` \n bra]e deRyan. Mâinile lui i se odihneau pe sâni. |i desp`r]ea doaro buc`]ic` sub]ire de material, dar lui Mattie nu-i p`sa.Mai târziu avea s` suporte consecin]ele.

– Te pricepi, pentru o novice, spuse Ryan cu voce\ntret`iat`. |]i plac copiii? \ntreb` el din senin. Trebuie s`plec, ad`ug` el repede ridicându-se \n picioare.

– Iubesc copiii, r`spunse Mattie. – M` mai s`ru]i \nc` o dat`?– Sigur. – Dar mai am o \ntrebare. Ce-o s` faci tu \n timp ce eu

voi fi \n consiliu?– Am programat` o \ntâlnire cu Marea Femeie. Mattie \l privi pe Ryan \n ochi. Voia s` reu[easc` s`-i

]in` privirea. Avea o supersti]ie: dac` reu[ea s` nu cli-peasc` \n timp ce-[i privea oponentul \n ochi, avea noroc.{i cel mai mult, de asta avea nevoie: de noroc!

Ar fi câ[tigat concursul dac` ochii lui Ryan nu s-ar fiapropiat atât de mult de ai ei. |n cele din urm`, \nvins`,\nchise ochii. Buzele lui calde se apropiar` de ale ei [i-ipuser` st`pânire pe gur`.

– |ncepe \ntrunirea, spuse Meriam intrând pe nea[tep-tate [i rupând vraja dintre ei. Femeia lui Latimore, tea[teapt` Femeia Marii C`petenii. Oh! M` ierta]i. Iar v-amderanjat.

Femeia lui Latimore se ridic` \n picioare oftând. – Nu-i nimic, Meriam, nu-i nimic.

128 EMMA GOLDRICK

Capitolul 9

Mattie \l a[tept` toat` ziua pe Ryan s` se \ntoarc`.Peste ora[ se l`sase o t`cere care nu prevestea ceva bun.Lumea st`tea \n grupuri mici \n jurul casei marelui con-siliu. Plouase toat` dup`-amiaza, dar nimeni nu obser-vase.

|n micul lor complot, rolul ei fusese incredibil de u[or.Meriam o condusese \n cortul mamei ei, care era pe deal,lâng` cortul doctorului.

– Oricine poate conduce o cale ferat`, o asigurase ea peMarea Femeie. Uita]i-v` la tribul Nuer. Acum zece aniaveau doar vite. Acum caut` petrol, conduc camioane, s-aumodernizat. {i Masakin poate face acela[i lucru. Latimoreva construi o [coal` [i va instrui tineri Masakin \n tab`raLatimore, din Kosti. Dar avem nevoie de paznici. S`spunem la o sut` de elevi, o sut` de g`rzi. Vom construidrumuri pentru vite. Crede]i c` se poate?

– Orice e posibil. Sunt cinci sute de sute de Masakin. – {i \i ve]i putea convinge [i pe b`rba]i c` a[a e cel mai

bine?– Ai multe de \nv`]at, râsese mama lui Meriam. B`rba]ii

nu pot fi condu[i, dar pot fi convin[i. Asta e treaba femeii.La noapte b`rba]ii vor fuma pipe [i se vor gândi. Mâinevor fi convin[i.

– Minunat! A[ \ncerca [i eu tutunul vostru.– Nu e tutun. Uite, vrei s` \ncerci?– Oh, e ha[i[?– Cam a[a ceva. Primim asemenea daruri de la arabi.

Marea C`petenie \[i va fuma pipa [i se va gândi. Nimeninu poate sta cu el decât so]ia lui. La fel se va \ntâmpla [icu ceilal]i membri ai marelui consiliu. Li se vor [optivorbe \n ureche – altfel nu se poate. {i ei vor crede c` auvisat, c` le-au [optit zeii ce au de f`cut. A[a se procedeaz`\n asemenea situa]ii. {i asta e o situa]ie de for]` major`.Ori accept`m modernizarea, ori disp`rem de pe fa]ap`mântului. Acum pleac`. Mâine voi vorbi cu tine [i cub`rbatul t`u. N-o \n]eleg pe mama ta. Cum de n-a stabilitpân` acum un pre] pentru tine? Voi, Latimorii, ave]i ni[teobiceiuri tare ciudate!

** *

Ryan se \ntoarse \n zori, epuizat. – Cea mai grea munc` pe care am f`cut-o vreodat`, se

plânse el. Stai jos s`-]i povestesc.

130 EMMA GOLDRICK

– Ai reu[it s` spui ce te-am sf`tuit? \ntreb` Mattie nelini[tit`.– Da. Nu mi-am dat seama niciodat` ce actor grozav

sunt. Tat`l t`u ar trebui s`-mi dubleze salariul.– Meri]i o prim`.– Glumeam. Contractul meu expir` \n zece zile [i nu

vreau s`-l re\nnoiesc. – Dar... dar noi... – O s` vorbim [i despre asta. S`-]i povestesc. Membrii

consiliului cred c` am o mie de vite. Când le-am spus astaau cl`tinat din cap [i m-au sf`tuit s` nu mai spun nim`nuiasta pentru c` ar cre[te pre]ul. Nu [tiu despre ce naibavorbeau!

– Ar trebui s`-]i explic. Ia asta, spuse Mattie \ntinzân-du-i o buc`]ic` de carne, pe care i-o p`strase de seara tre-cut`.

– Mmm, ce bun! Carne adev`rat`? Credeam c` o s` m`\mboln`vesc de la atâtea legume.

– De ce? Sunt s`n`toase.– Da, s`n`toase. Ce voiai s`-mi spui?– Marea Femeie spune c` form`m un cuplu reu[it. – Serios? {i?– M-a \ntrebat cu cât m-ai cump`rat [i n-am [tiut ce s`-i

r`spund, spuse ea privindu-l pe Ryan care f`cea fe]e-fe]e.Crede c` o fat` ar trebui s`-[i [tie pre]ul.

– {i?– M-a comp`timit c` mama m-a l`sat s` tr`iesc cu tine

f`r`...– F`r` ce?Mattie se \nec`. Ryan o b`tu pe spate zâmbind.

MIREASA LATIMORE 131

– Eu ar trebui s` m` \nec. E vorba de c`s`torie?– D...da. – {i ce p`rerea ai despre asta?– Despre ce?– Despre c`s`torie, c` doar nu despre vite!– Dar tu ce p`rere ai?– Ei, spuse Ryan terminând de mâncat, luând \n con-

siderare totul? N-ai bani, dup` câte m-ai informat. {i-]i veipierde slujba dup` ce fratele t`u va \mplini dou`zeci [iunu de ani. Pe de alt` parte, e[ti o inginer` bun`, o [ef`bun` [i po]i fi o arhitect` bun`. {i eu vreau s` m` a[ez lacasa mea. Iar când \]i v`d fundule]ul `la dr`gu] plimbân-du-se de colo-colo prin fa]a ochilor mei, mai c`-mi vines`...

– Hei! Gata!– Nu m` \ntrerupe, spuse Ryan calm. ~sta-i un defect

pe care va trebui s`-l corect`m. Nu-mi place s` fiu \ntre-rupt. A[a. Unde r`m`sesem? Cele opt zile ale c`l`torieinoastre spre Topari mi-au schimbat complet modul de aprivi lucrurile. {i \nc` ceva. M-am \ndr`gostit de tine pân`peste cap. Acum po]i s` vorbe[ti.

– Cred c` nu mi-a mai r`mas nimic de spus, zise Mattieconsternat`.

– A[a [i trebuie, o tachin` el. Tot ce trebuie s` spui eda. D-A. Ai priceput?

– Da. Am priceput. Trebuie s` stau drep]i [i s` salut? – Mattie, izbucni Ryan \n râs, pune farfuria aia jos. Vom

mai avea nevoie de ea. N-are rost s` mi-o arunci \n cap.Glumeam.

132 EMMA GOLDRICK

– Da, ce mai glum`! Foarte amuzant. Cu umorul `sta os` dormi multe nop]i pe canapea. O s` vezi tu ce-o s`p`]e[ti mâine.

– Eu? – Da, tu. Nu te uita a[a la mine, ca un miel blând. Cu

mine nu te joci. – {i cine o s` m` bat`? Tu?– Nu. Prietenii mei Masakin. De ce crezi c` m-am

\nsemnat? Ca s` am pe cineva al`turi care s` m` apere.– Vino aici, femeie, oft` Ryan. Mattie se apropie de Ryan tem`toare. Nu era \nc`

preg`tit` s` abdice, dar nu mai avea chef de ceart`. Ryan\[i puse familiar un bra] peste umerii ei. Se \nnoptase [itor]ele \ncepuser` s` se aprind` \n ora[. Consiliul \nc`dezb`tea.

– E timpul s` ne culc`m, spuse Ryan \ntr-un târziu.Se ridicar` de pe podea ]inându-se de mân`.– Acum suntem logodi]i? \ntreb` Ryan.– Nu. – De ce? Ce-]i lipse[te? Vrei vite?– Nu.– Atunci? ~sta e de ajuns? \ntreb` el sco]ându-[i un inel

sub]ire de pe degetul mic [i punându-l pe inelarul ei dela mâna dreapt`.

– E cam mare, râse Mattie.|ntr-adev`r. Inelul care-i \nc`pea lui Ryan pe degetul

mic era prea mare pentru degetele ei sub]iri.– Nu-i nimic. O s` g`sim unul mai bun când ne

\ntoarcem la civiliza]ie.

MIREASA LATIMORE 133

– Bine.– Bine?– Cred c` da. Dar ce urmeaz` dup` aceast`... logodn`?– Credeam c` e clar. Dup` ce ne b`g`m \n sacul de dormit...– Nu, nu se poate a[a ceva! spuse Mattie speriat`

\ndep`rtându-se de el.– Acum ce-am mai f`cut?– Nimic, \nc`. Uite ce e, Ryan. Ai stat departe de civi-

liza]ie cam mult. Vreau s` te anun] c` revolu]ia sexual`din America a luat sfâr[it.

Mattie se a[teptase la o reac]ie violent`, dar Ryan nuspuse decât:

– Bine. Cum dore[ti.– |n]elegi, nu?– Dar un s`rut pot s` primesc?– Da. Unul mic.

** *

Diminea]a urm`toare \ncepu cu un soare puternic. Dincasa marelui consiliu ie[eau v`l`tuci de fum. Meriam intr`râzând peste ei la prima or`.

– Consiliul a luat decizia final`. O s` afl`m ce au decis\ntr-o or`. Latimore, te a[teapt` codoa[ele.

– Cine? Pe mine? De ce?Ryan p`rea dezorientat, c`zut din alt` lume. Mattie se

\ntinse [i ie[i din sacul de dormit. Ryan se ridic` dintrep`turile \n care dormise, din col]ul opus al camerei.

134 EMMA GOLDRICK

– E timpul s` sco]i banii de la pu[culi]`, zise Mattie teri-bil de amuzat`. O s` vin [i eu mai târziu s` v`d dac`-miconvin termenii.

– Oh, nu, interveni Meriam. Nu se poate s` faci a[aceva. N-ai voie s` ascul]i discu]ia.

Meriam [i Ryan ie[ir` din cort l`sând-o pe Mattie s` seperpeleasc` de una singur`.

– Cum? Sunt vândut` la licita]ie [i nu mi se permitenici m`car s` asist? Ce sistem! M` rog. Ce-o fi o fi!

Dup` vreo or` de a[teptare, Ryan reveni foarte vesel.– Ei? f`cu Mattie ner`bd`toare. – Ei, ce? o tachin` Ryan.– Ce-a]i vorbit, naiba s` te ia!– Hei, hei! Ce agresiv` e[ti. Nu-i st` bine unei doamne

s`...– O s` fiu [i mai agresiv` dac` nu-mi poveste[ti odat`!– Consiliul a votat schimbarea! {i – \]i vine s` crezi?

– Marea C`petenie are deja numele celor trei sute deb`rba]i – o sut` de elevi [i dou` sute de g`rzi – care nevor \nso]i la Kosti. Mâine pornesc deja spre El Obeid.Un tren special venit de la Kosti \i va lua de acolo.Trebuie s` discut cu Harry despre program, cursuri,facilit`]i – Doamne, câte am de f`cut! Trebuie neap`rats` iau leg`tura cu baza.

– Vorbe[te cu doctorul. Mi se pare c` [tie el untelegraf.

– Serios? De unde [tii? – |mi amintesc ca prin vis din noaptea \n care m-am

pilit.

MIREASA LATIMORE 135giannijollys

– Nici nu [tii cât de mândru sunt de mine. O s` aratebine \n CV-ul meu o asemenea realizare. {tii ce mi-a spusMarea C`petenie? C` a visat decizia! |]i vine s` crezi?

Câte-i mai st`teau pe limb` lui Mattie! Printr-o expli-ca]ie simpl`, i-ar fi putut demonta lui Ryan toat` \ncre-derea \n sine. Dar n-o f`cu. Spuse simplu, din vârfulbuzelor:

– Nu-mi vine s` cred. E[ti genial!Ryan o privi o clip` suspicios [i continu`:– Sigur, n-a[ fi putut s` fac toate astea f`r` ajutorul t`u.

|ntr-o zi o s` te rog s`-mi poveste[ti ce s-a \ntâmplat defapt \n casa consiliului femeilor.

– |ntr-o zi, promise ea vag. Poate o s`-i povestescnepoatei mele.

– Spui c` doctorul m` poate \ndruma spre un telegraf?– Mda. – Atunci \mpacheteaz`. Dac` reu[esc s` contactez

baza, voi chema un elicopter. Mattie aprob` scuturând cuminte din cap [i primi un

s`rut pe vârful nasului.Ryan ie[i vijelios din cort. Mattie privi \n urma lui ca o

mam` mândr` v`zându-[i fiul plecând de acas` \n primalui zi de [coal`.

– Ce mai c`snicie am!

** *

136 EMMA GOLDRICK

|n diminea]a urm`toare Ryan \nh`m` boii la car. – Parc` n-ar fi boii no[tri, remarc` Mattie.– Nu sunt. Ai no[tri au disp`rut. Cred c` i-a mâncat

cineva \n timpul serb`rilor. Dar Marea C`petenie ne-a datperechea asta de boi. Parc` sunt mai \ntrema]i ca ai no[tri,nu?

– Sincer` s` fiu, nu mi se pare c` ar rezista pân` la ElObeid.

– Nici nu e nevoie. Ai avut dreptate. Aveau la dispen-sar un telegraf [i am reu[it s` contactez baza. Elicopterulse \ndreapt` spre noi. {i asta va \ncheia marea noastr`aventur`. Ce spui, Mattie? |]i vine s` crezi c` ne \ntoarcemla civiliza]ie teferi [i \nving`tori?

– Nu prea.– Care-i primul lucru pe care vrei s`-l faci mâine?– Un du[ fierbinte. – Corect! Haida, boilor! Se p`rea c` boii cuno[teau limba englez`, pentru c`

pornir` de la primul \ndemn. |n spatele carului \iescorta o gard` de onoare format` din [aizeci der`zboinici Masakin, vopsi]i pe fa]`, cu coroane de penepe cap [i l`nci sclipitoare \n mâini. Acum erau alia]ii lordeclara]i.

– M` simt ca Alice \n }ara Minunilor. Uit`-te la ei, Ryan.Parc` a[ fi o regin` cu tren`. E prima [i ultima oar` cândvoi mai avea parte de a[a ceva.

– Nu-i adev`rat. O s` mai ai parte.– Când?– |n ziua nun]ii.

MIREASA LATIMORE 137

– Vobe[ti serios, Ryan? s`ri Mattie \n sus.– Jur. Nu m` crezi pe cuvânt, nu-i a[a?– Nu e vorba de asta. Nu [tiu dac` am \ncredere nici

m`car \n mine. Nu fi sup`rat. O s` te cred dup` ce se ter-min` ceremonia [i ie[im din biseric`.

– Nu sunt sup`rat, draga mea. O s` vezi totul \nculori mai frumoase când ne vom \ntoarce \nState.

– Dar cred c` niciodat` n-o s` mai v`d a[a ceva. Nu voiuita niciodat` c`l`toria noastr` de opt zile pân` la Topari.Cât ai pl`tit pentru mine?

– Am stabilit pre]ul, dar nu [i plata. Obiceiul este carudele mele s` pl`teasc`, [i nu eu.

– {i aici ce le-ai mai spus?– Am jurat solemn c` dup` ce m` voi \ntoarce \n Texas

o s`-i pun pe unchii mei s` pl`teasc`.– Bine, dar cât?– N-o s` [tii niciodat`, zâmbi Ryan. Dar pot s`-]i spun

c` e cel mai mare pre] pe care l-a pl`tit vreun membru altribului Masakin pentru o mireas`.

– {i ce? Nu merit? Fac to]i banii, te asigur.– Vitele, nu banii, o corect` el.– S` \n]eleg c` te pricepi la vite?– Nu-mi face asta, gemu Ryan. {tii de ce am plecat din

Texas?– Nu, de ce?– Pentru c` ur`sc vitele. Laptele [i carnea lor, le ador.

Dar numai atât. Toat` tinere]ea mi-am pierdut-o la coadavacii. Nu mai suport.

138 EMMA GOLDRICK

Mattie ar mai fi vrut s`-l \ntrebe ceva, dar nu mai avutimp. Convoiul se opri [i Meriam se apropie de carullor.

– Marea C`petenie Artafi v` ureaz` drum bun, v`dore[te fii mul]i [i vite bune.

– Tu, Meriam, nu vii la Kosti? \ntreb` Mattie.– Nu pot. Vara asta \mplinesc cincisprezece ani [i tre-

buie s`-mi g`sesc un so], care va deveni \ntr-o zi MareaC`petenie a tribului Masakin.

– S` alegi cu \n]elepciune, o sf`tui Ryan. – |mi pare r`u c` ne desp`r]im, spuse Mattie. Am

\nv`]at multe de la voi. Dup` ce-[i luar` r`mas bun, Meriam se \ntoarse \n ora[

\nso]it` de cortegiu.– O s`-mi fie dor de ea, spuse Mattie cu lacrimi \n ochi. – S-ar putea s-o mai vezi, o consol` Ryan. C`l`torir` \ntr-o t`cere camaradereasc`. Drumurile din

fa]a lor erau pline de ap` de ploaie [i iarba crescuse \nsavan`. Nu se sim]ea nici o adiere de vânt. Aerul eranemi[cat. Câ]iva copaci se vedeau ici-colo de la distan]`.Doar accacia cei plini de spini cre[teau \n pâlcuri, ca [icum ar mai fi avut nevoie de un plus de protec]ie.Câmpiile nesfâr[ite sem`nau cu cele pe care str`bunii luiMattie [i ai lui Ryan le v`zuser` atunci când sosiser` \nAmerica.

Pleoapele lui Mattie p`reau de plumb. |[i sprijini capulde um`rul lui Ryan [i adormi.

MIREASA LATIMORE 139

** *

Mattie se trezi brusc din somn. Deschise ochii, clipi decâteva ori, [i realiz` ce se petrecea \n jurul ei.

– Fii lini[tit`, spuse Ryan punându-[i o mân` peum`rul ei.

– Da, sigur, spuse ea tremurând. Carul cu boi ajunsese pe vârful unui deal [i se oprise.

Drumul lor era blocat de o ma[in` blindat` din careie[eau ]evile armelor \ndreptate spre ei. |n fa]a ma[iniist`tea mândru Ahmed bin Rashid. De ambele p`r]i alema[inii, doisprezece solda]i apar]inând mai multortriburi, aveau l`ncile \ndreptate amenin]`tor spre ei.

Mattie privi \nlemnit` spectacolul. Arabul se apropiede ei. Solda]i \l urmar` \ndeaproape.

– Domni[oar` Latimore, spuse el pe un ton sarcastic.Ce surpriz`!

|n ochii negri \i sclipea ura. {i la centur` \i atârna unpistol uria[.

– S`-]i reamintesc c` lucr`m pe baza unui contract?interveni Ryan calm.

– Dac`-i a[a, domni[oara Latimore trebuie s`-mi pre-zinte actele de c`l`torie.

– Asta-i tot? Ai b`tut atâta drum pentru un simpluact?

La un semn al lui Ahmed, doi solda]i \i for]ar` pe Ryan[i pe Mattie s` coboare din car.

140 EMMA GOLDRICK

– Legea e lege, spuse Ahmed. Sunt obligat s-o re]inpe domni[oara Latimore pentru un interogatoriu. Iardumneata, domnule Ryan, te rog s`-]i continuic`l`toria.

– S` fiu al naibii dac` plec de aici f`r` domni[oaraLatimore! strig` Ryan luptându-se cu solda]ii.

– |n cazul `sta, spuse arabul, sunt obligat s` te arestez,domnule Ryan.

– Se vede c` nu mai po]i de sup`rare. Dac` afl` guver-nul ce ]i-ai permis s` ne faci, o s` dai de naiba!

– Atunci va trebui s` fac \n a[a fel \ncât guvernul s`nu afle, nu? Ce p`cat! Dar sunt atâ]ia nelegiui]i prinp`r]ile astea! Oameni periculo[i, vreau s` spun. Careomoar` f`r` un scop anume. Dar pe domni[oaraLatimore este posibil s-o cru]e. De dragul distrac]iei,bine\n]eles.

– Doamne, murmur` Mattie. Spune-mi c` nu mi se\ntâmpl` mie toate astea!

Ahmed le f`cu un semn solda]ilor [i ace[tia \i for]ar` peMattie [i pe Ryan s` \nainteze.

– Hei, sper c` nu la[i bietele animale aici! spuseMattie. M`car d`-le drumul ca s` nu moar` de foame saude sete!

– Ce inim` generoas`! râse arabul. S` fiu bun m`car cuanimalele!

Un soldat se \ndrept` spre carul cu boi [i leg` h`]urilede un copac din apropiere.

– M`car stau la umbr`, râse Ahmed. Vezi ce bunsunt?

MIREASA LATIMORE 141

– Nu-l l`sa s` te doboare, \i [opti Ryan. – N-o s`-l las. Dar cum vrei s` reac]ionez când sunt

r`pit`? {i cine [tie ce mi se mai \ntâmpl`, Doamne fere[te?Dac` m` violeaz`? Dac` m` ucide? Cum vrei s` fiu calm`?

– Lini[te[te-te. Oricum nu putem face nimic pân` lac`derea nop]ii.

– Crezi c` avem vreo [ans`?– Speran]a moare ultima. Suntem la cincisprezece

kilometri de Topari. Cine [tie ce noroc d` peste noi? Nudispera.

Mattie \[i l`s` capul \n p`mânt [i \naint`. Prin minte \itreceau zeci de variante de evadare. Dar nici una nu p`reaposibil`. Era un lucru bun \n toat` povestea. Tr`ise oaventur` incitant` [i murea al`turi de iubitul ei.

Dou` ore \naintar` printr-un soare arz`tor. Apoi seoprir` lâng` doi baobabi [i solda]ii stabilir` tab`ra denoapte. Pe ei doi \i legar` cu o funie de copaci, apoif`cur` focurile [i desf`cur` corturile.

Mattie [i Ryan z`cur` \n ]`rân` câteva ore, f`r` s` semi[te, f`r` s` vorbeasc`, chinui]i de \ntreb`ri, f`r` s`primeasc` ap` sau mâncare. Dup` ce se l`s` \ntunericul,Ahmed se apropie de ei.

– Ce bine am mâncat, spuse el satisf`cut mângâindu-sepe burt`.

– Nu scapi tu a[a u[or, amenin]` Ryan.– Nu v`d de ce nu. Avem probleme cu leg`tura radio.

Dar dup` ce vom reu[i s-o stabilim, domni[oara Latimoreva putea s`-]i cumpere o cin` gustoas` [i poate chiar via]a.Ciudat. Vede]i voi? B`rba]ii din rasa mea sunt atra[i de

142 EMMA GOLDRICK

blonde. Dar trebuie s` am r`bdare. Sunt sigur c` pl`cereava fi mai mare dup` atâta a[teptare. Draga mea, nu-i a[ac` m` placi pu]in?

– Te plac ca pe un porc ce e[ti! replic` Mattie. Un porcmare, gras [i nesim]it.

– Fii nervoas`, draga mea. O s` te \nv`] eu cum s` tepor]i frumos cu un arab adev`rat! spuse el dându-i opalm`.

– U[urel, [opti Ryan. Fii calm`. Prive[te g`rzile.Mattie nu reu[ea s` deslu[easc` figurile g`rzilor \n

\ntuneric. Dar \n acel moment un b`rbat \narmat intr` \nraza ei vizual` [i Mattie observ` c` acesta era vopsit pe fa]`\n culorile de r`zboi ale tribului Masakin.

– Dumnezeule! [opti ea \nfrigurat`.– Ahmed are o armat` multina]ional`, [opti Ryan. Fii

lini[tit`. Sc`p`m noi de aici. La semnalul meu alearg` câtpo]i de repede spre ma[ina blindat`.

– Nu \n]eleg.– Suntem \n mijlocul pustiet`]ii. Dac` reu[im s` intr`m

\n ma[ina blindat`, nu ne mai pot face nimic. Pricepi?Mattie scutur` din cap ca [i cum ar fi \n]eles. Nu numai

c` nu pricepuse o iot`, dar n-avea nici cea mai vag` ideece pl`nuise Ryan.

Ahmed \i privi amuzat.– Nu [tiu ce [u[oti]i voi acolo, dar crede]i-m` pe

cuvânt. N-ave]i nici o [ans`! spuse el [i se \ndep`rt`râzând.

Ryan a[tept` ca Ahmed s` intre \n cortul lui [i apoi\ncepu s` vorbeasc` suficient de tare ca solda]ii s`-l aud`,

MIREASA LATIMORE 143

\ntr-un dialect pe care Mattie abia \l \n]elegea. Garda carest`tea de veghe se apropie uimit` de Ryan. Ryan repet` dedou` ori câteva cuvinte [i b`rbatul \[i puse mâna la gur`speriat. Privi \n jur [i se apropie precaut de Mattie.

– Accentul meu nu e prea reu[it, explic` Ryan. Acum,Mattie, te rog s` nu te sperii, [i pentru nimic \n lume s`nu \ncepi s` ]ipi!

– Dar ce i-ai spus?Soldatul se apropie de ea [i Mattie \ncepu s` tremure.

Cum s` nu ]ipe? Ce voia garda aceea de la ea? |ncepu s`-idesfac` ne\ndemânatic nasturii c`m`[ii, \n timp ce Mattieabia mai respira de fric`. Nu numai c` Ahmed voia s-o vio-leze. Dar [i soldatul acesta? Era cam mult.

Soldatul \i dezveli um`rul stâng, privi tatuajul f`cutde doctorul Masakin [i se d`du doi pa[i \n spate, speriat.|i acoperi apoi um`rul cu evlavie [i se \ndrept` sprecelila]i solda]i care st`teau \n jurul focului [i-i priveaucurio[i de la distan]`. Le [opti ceva furios [i ace[tia seridicar` \n picioare. Se apropiar` de ea, privir` [i eitatuajul lui Mattie ca pe un lucru sfânt [i \ncepur` s` dis-cute aprins.

Mattie se ridic` \n picioare. Nu mai suporta tensiunea. – Ryan, spune-mi, ce se petrece? \ntreb` ea speriat`

izbucnind \n plâns. Ryan o cuprinse \n bra]e. Nu avea mâinile legate la

spate cu o frânghie? |n acel moment sim]i cum leg`turileei se rupser`.

– Masakin, [opti Ryan. Au recunoscut semnele tribale.Vezi? Datorit` ]ie vom sc`pa.

144 EMMA GOLDRICK

Datorit` ei? Doamne, dac` ar fi [tiut ea c` acel tatuajavea s`-i salveze via]a! Bine, \nc` se mai \ntreba cum aveas` se \ntâmple asta.

– Dar Ahmed nu are numai solda]i Masakin, spuseMattie frecându-[i \ncheieturile.

– Nu. Dar suntem la numai câ]iva kilometri de Topari,]i-am mai spus. Garda care st`tea de veghe s-a dus s`cheme ajutoare. S-ar putea ca mâine la prânz s` sc`p`m.

– Mâine la prânz? Dar de ce nu plec`m de acum?– Pentru c`, a[a cum singur` ]i-ai dat r`spunsul,

Ahmed nu are numai solda]i Masakin. Are solda]i dintoate triburile. Nu putem s` risc`m. {i, \n plus, nu uita c`[i el e \narmat.

– {i ce s` facem? S` st`m aici [i s` a[tept`m s` ne vin`ajutoare? Dac` nu vin? Hai s` plec`m acum, Ryan. Uite,suntem dezlega]i. Putem s` fugim. Te rog!

– Nu intra \n panic`! A[a nu vom rezolva nimic. |nprimul rând, trebuie s`-i distrugem sistemul de comuni-ca]ie.

– Ai dreptate. A[a nu va putea s` cheme ajutoare.Bravo, Ryan. Nu [tiu de ce, dar când sunt speriat` nu maira]ionez.

– A[a sunte]i voi, femeile.– Mul]umesc, Ryan, spuse ea pe un ton sarcastic.– Nu, eu \]i mul]umesc ]ie, spuse Ryan serios.

MIREASA LATIMORE 145

Capitolul 10

Eastboro era un or`[el mic situat \n sudul Bostonului.O singur` strad` cu blocuri [i magazine la parter \lstr`b`tea. |n rest, era format din ferme [i case cu curte,toate grupate \n jurul bisericu]ei albe de lemn.

Foarte aproape de biseric` se afla [i casa impun`toarea fermei Latimore. Pe verand`, leg`nându-se \ntr-unbalansoar, st`teau Mattie [i mama ei m`run]ic`.

Faith, sora de [atesprezece ani a lui Mattie, st`tea petrepte iar Hope, sora de paisprezece ani, st`tea pebalustrada verandei.

– Hope, vezi s` nu cazi! o aten]iona din când \n cândMary-Kate.

Iar Michael, unicul fiu al familiei, de doisprezece ani,se sprijinea de peretele casei mirându-se.

– {i apoi ce s-a mai \ntâmplat, Mattie? \ntreb` el.Mattie \[i \ncrunt` fruntea, f`când povestea s` sune ca o

aventur` \nfrico[`toare, mult mai groaznic` decât \n realitate.

– Ei, spuse ea, du[manii nu s-au prins c` am evadat,pâna la r`s`ritul soarelui. Abia \n acel moment Ryan aaprins faza lung` a ma[inii blindate [i a pornit motorul.To]i solda]ii \ncepuser` s` strige [i s` trag` cu armele, darma[ina, cum v-am mai spus, era blindat`. Doamne, ce zgo-mot f`ceau gloan]ele care se loveau de carcasa ma[inii!

– {i apoi i-a]i omorât pe to]ii tipii r`i? \ntreb` Michael.– Nu chiar, râse Mattie. Apoi am r`mas f`r` bezin`.

Ahmed fusese precaut. To]i solda]ii care r`m`seser` departea arabului au \nceput s` se urce pe ma[in`, s-ozguduie, s` dea cu pumnii \n ea, dar n-au reu[it s` intre.

– Dar nici voi nu putea]i s` ie[i]i, coment` Faith. Cenebuni sunte]i! V` merita]i unul pe cel`lalt!

– Hei, domni[oar`, interveni Mary-Kate, e povestea luiMattie. Las-o pe ea s` termine!

– Ei, n-au r`mas prea multe de spus. Ei nu puteau s`intre, noi nu puteam s` ie[im, [i totul a durat pân`diminea]a. {i apoi au sosit! {i noi [i g`rzile lui Ahmed am\nlemnit când i-am v`zut.

– Pe cine? \ntreb` Hope.– Cinci sute de r`zboinici Masakin! Veniser` \n timpul

nop]ii ca s` ne salveze [i \nconjuraser` tab`ra. {i st`teauacolo cu l`ncile lor de doi metri [i jum`tate, cu privirile\nfrico[`toare. Nu-]i mai doreai decât s` le fii prieten!

– Spune-ne cât de \nal]i erau! insist` Michael.– Foarte \nal]i. R`zboinicii Masakin au cam doi metri [i

poart` coroane de pene colorate pe cap. Ar`tau ca cincisute de juc`tori de la Boston Celtics, care-[i uitaser`mingea acas`.

MIREASA LATIMORE 147

– Nimeni nu-l dep [̀e[te pe Larry Bird! coment̀ sceptic Michael.– Ba da. To]i r`zboinicii Masakin! Sunt \nal]i! Foarte

\nal]i! Vrei s` ascul]i povestea, sau nu?– Continu`, drag`, spuse Hope. Ce [tie el?– Ei, oricum, Ahmed le-a ordonat solda]ilor s` trag` \n

r`zboinici, dar g`rzile lui erau prea de[tepte ca s` fac` a[aceva. {i-au depus armele la picioare [i s-au predat. S`-l vezipe Ahmed cât de furios era! |nnebunise. {i-a scos pistolul dela centur`, [i, când se preg`tea s` trag` – [i asta ar fi fost ceamai mare prostie, pentru c` ar fi murit cu siguran]` – Ryan as`rit din ma[in` drept \n spatele lui. {i, Doamne, ce crunt lab`tut! Am \nc`lecat pe-o [a [i v-am spus povestea a[a. Apoi asosit elicopterul care ne-a dus \napoi, la tab`ra din Kosti.

– Acum, spuse Mary-Kate privindu-[i ceasul, e timpuls`-l ajuta]i pe unchiul Henry la g`ini. I-a]i promis.

– Nu-mi plac g`inile! se plânse Hope. – Gata cu smiorc`iala, domni[oar`! – V` conduc eu, se oferi Faith.– Nu! strig` Michael. Nu vreau s`-mi risc via]a cu tine

la volan.– Vezi s` nu ri[ti s` prime[ti un pumn \n gur`! strig`

sora lui.– Hei, hei, copii! – Dar Mattie de ce nu vine? protest` Hope pe un ton

plâng`cios.– Pentru c` se reface.Copiii plecar` f`r` s` mai comenteze.– {i acum, spuse Mary-Kate dup` ce r`maser` singure,

poveste[te-mi restul \ntâmpl`rii.

148 EMMA GOLDRICK

– Vai, mami! Dar am povestit tot!– Sigur! Am trimis \n Africa o tân`r` frumoas`, plin` de

via]`, [i cum mi-a venit? Cu zece kilograme mai slab` [i cuumerii l`sa]i, de parc` ar duce \n spate toate greut`]ilelumii!

De[i Mary-Kate era cu un cap mai mic` decât fiica ei,Mattie i se arunc` \n bra]e.

– To]i avem parte de greut`]i \n via]`, draga mea. Cânda murit micul John, am crezut c` \nnebunesc de inim`rea. Dar m-a ajutat mult tat`l t`u [i faptul c` mi-am cana-lizat energiile spre munc`. Hai, draga mea, dac` vrei unum`r pe care s` plângi, ]i-l ofer cu mare dragoste.

– Ei, suspin` Mattie, Ryan mi-a spus c` m` iube[te.Trebuia s` ne c`s`torim. Dar \n momentul \n care amajuns \n tab`ra Latimore, a disp`rut \mpreun` cu so]ia lui.

– Vai, era c`s`torit?– Da. Adic` nu. Erau desp`r]i]i. Dar mi-a spus \nc` de

la \nceput c` nu va sc`pa niciodat` de ea. {i eu, ca oproast` ce sunt, am uitat complet acest... am`nunt.

– A[a, copil`, plângi.– L-am \ntrebat apoi pe Harry Crampton unde este [i

el mi-a spus c` nu [tie mai multe decât mine. Ryan se\ntorsese \n America \mpreun` cu Virginia.

– F`r` s`-]i lase nici un mesaj?– Nimic. Am mai r`mas \n Africa \nc` o s`pt`mân`,

sperând s` aflu ceva. Dar n-am aflat nimic. |n cele dinurm` m-am hot`rât s` m` \ntorc acas`. Oricum, nu maiera nevoie de mine pe acolo.

Mary-Kate \[i strânse fiica \n bra]e.

MIREASA LATIMORE 149

– Mami?– Da, draga mea.– To]i b`rba]ii sunt a[a?– Sigur c` nu. Dar nu te mai gândi la el. |ntoarce-te la

munc` [i las` timpul s`-]i vindece r`nile.

** *

S`pt`mâna urm`toare trecu cu viteza melcului. To]imembri familiei aflaser` câte ceva din necazul lui Mattie [i\ncercau s-o protejeze.

|ntr-o zi, auzind-o plângând, Michael veni cu o solu]ie.– Eu zic s`-mi spui unde st`, ca s` m` duc s`-l bat m`r.– Amin, coment` Bruce. A[a a[ face [i eu, dar mi-e

team` s` nu-mi pierd to]i din]ii.– Du-te la dentist de dou` ori pe an, cânt` Hope [i

toat` lumea se \ncrunt` la ea, f`cându-i semn s` tac`.Nop]ile erau mai grele. Mattie visa aproape \n fiecare sear`

secven]e din Topari. |[i amintea felul \n care progresaserela]ia ei cu Ryan, s`rut`rile sub clar de lun`, momentele destânjeneal` [i cele de bucurie. |nc` \l mai iubea.

Apoi, \ntr-o zi, la \ndemnurile repetate ale lui Mary-Kate, Mattie se urc` \n ma[ina ei [i conduse spre Boston,\ntorcându-se la serviciu.

– Du-te la Belfair, spuse tat`l s`u. Vor s` construiasc`o prim`rie nou`. Bine, nu trebuie s` arate ca TurnulLondrei, dar nici ca o cutie de chibrituri. Tot ce-]i potspune e c` dispun de o sut` de mii de dolari.

150 EMMA GOLDRICK

– O s` m` duc s` v`d despre ce e vorba, promiseMattie. Dar la suma asta nu [tiu ce se poate face.

Mattie se mira de ce tat`l ei nu-i punea \ntreb`ri. Darprobabil c`-i povestise Mary-Kate. Pentru c` ei \[i\mp`rt`[eau totul. Bruce [i Mary-Kate erau perecheaideal`. Ea de ce n-avea norocul `sta?

Andy Frame era acum [eful lucr`rilor din Sudan. Eraun tân`r cu perspective, plin de entuziasm [i avea o mân`de fier. {i p`rea foarte interesat de fiica [efului. Nu deMattie. Ci de Faith, care voia s` devin` avocat`.

Mattie se mai interesa din când \n când de felul \n caredecurgeau lucr`rile la calea ferat`.

– E bine, o informase Andy Frame. Doar c` avem pro-bleme cu rebelii. De dou` ori am fost ataca]i, dar ne-auajutat r`zboinicii Masakin.

– |mi imaginez, râsese Mattie.– Sunt ni[te s`lbatici.– A[a este. Dar sunt foarte loiali.A doua zi, Mattie \l inform` pe tat`l s`u despre Andy.– E un b`iat bun, dar nu i se potrive[te munca \n

Africa, spuse Bruce Latimore. O s`-i g`sesc un post maibun. Ryan Quinn a reu[it s` pun` lucrurile la punct acolo.Dar...

– Dar?– Dou` dar-uri, râse Bruce.– Hei, spuse Mattie privindu-[i ceasul. Mama mi-a zis

c` la ora...– {tiu ce vrei s`-mi spui. S`-mi m`nânc cuminte

prânzul f`r` calorii.

MIREASA LATIMORE 151

– Exact. Altfel...– Altfel, ce? M` amenin]i? Domni[oar`, sunt destul de

mare cât s`-]i fiu tat`, glumi Bruce.– Dac` nu faci cum spune mama, o s-o sun [i-o s` te

pâr`sc.– Ha! Am spioni \n familie? De ce m` d`d`ci]i atâta?– Pe tine [i pe Michael. Trebuie s` avem grij` de voi

doi. Sunte]i singurii no[tri b`rba]i. Acum spune-midespre dar-uri.

– A]i f`cut o treb` foarte bun` \n Africa. I-a]i convins pemembrii tribului Masakin s` se \ndrepte spre civiliza]ie, s`se modernizeze. {i par ferici]i a[a.

– Nu [tiu cât de ferici]i sunt. Dar nu aveau alternativ`.Vecinii lor deja aleseser` aceast` cale [i ei riscau s` dis-par` de pe fa]a p`mântului. Nu aveau unde s` emigreze.Sunt oameni inteligen]i. Au ales solu]ia cea mai bun`.Poate a[a, Sudanul nu va mai fi un popor dezbinat. {icel`lalt dar?

– Cel`lat e mult mai important, draga mea. RyanQuinn mi-a trimis o scrisoare prin care m` anun]` c` numai dore[te s` re\nnoiasc` contractul. E un om de cuvânt.Conform contractului, de s`pt`mâna trecut` nu mai esteangajatul nostru.

Mattie se str`dui s` nu-[i arate sentimentele. Dar \i eragreu. {i nu st`tea de vorb` cu un necunoscut, ci cu tat`ls`u.

– Hai, draga mea. Nu fi trist`. O s`-]i treac`.– Nu-mi pas` de el, min]i Mattie. Dar totu[i, unde se

afl` acum?

152 EMMA GOLDRICK

– |n Statele Unite. Dar nu \n Texas. Nu [tiu exact unde.– Ei, nu conteaz`. Din partea mea poate s` fie [i-n

Honolulu. Cred c` mi-a ajuns pe ziua de azi. Trebuie s`...s`...

– S` ce?– S` fac ni[te cump`r`turi. Nu mai am nici o hain` ca

lumea. – Bun` idee. Dar ar fi cazul s` \ncepi s` m`nânci, ca s`

te mai \ntremezi. E[ti numai piele [i os. Nu [tiu cine o s`se mai uite la tine.

** *

Mattie se \ntoarse acas` pe la ora patru, \mbr`cat` \ntr-un costum nou. Sora ei, Hope, se lupta cu algebra.

– Nu \n]eleg cum cineva care [tie s` cânte la vioar` atâtde frumos, nu se descurc` cu algebra, spuse Mattie \ncer-când s-o ajute.

– Vioara e un obiect real. Pot pune mâna pe ea. O\n]eleg. Dar algebra? N-o \n]eleg. E prea abstract`.

De afar` se auzi zgomot de motor.– Un camion mare, spuse Hope privind pe fereastr`.

Uite, ecua]ia asta...– Produsul mezilor este egal cu produsul extremelor.

Spune propozi]ia asta de zece ori. |nva]-o la \nceput ca peo poezie, ca s-o \n]elegi mai târziu.

– Nu pot! {tii ceva? Trebuie s` m` \ntâlnesc cu Rimski-Korsakov.

MIREASA LATIMORE 153

De afar` se auzeau zgomote f`cute parc` de o turm` deanimale domestice. Faith o strig` de jos:

– Mattie, coboar` pu]in.– Fata asta nu poate s` te lase \n pace? f`cu Hope.– Se pare c` nu, râse Mattie. Ce e, Faith? Nu mai ]ipa

ca o nebun`! Te-am auzit, cobor.– Te caut` cineva. Mama te a[teapt` \n salon. Acum!– Vin, vin! râse Mattie. Ce-i graba asta?– Nu [tiu, spuse Faith trecând gr`bit` pe lâng` ea. Dar

trebuie s` fie ceva important. Eu am plecat s` m` \ntâl-nesc cu prietenul meu.

|ntr-adev`r, trebuia s` fie vorba despre ceva impor-tant. Mama ei se ducea \n salon doar la ocazii speciale,când primea persoane importante, ca preotul, sau pri-marul.

– Mathilda, o \ntâmpin` mama ei pe un ton ciudat.Nimeni nu-i spunea Mathilda. Doar bunica ei din

Newport, pe care nu putea s-o sufere. Mama ei st`tea pe canapeaua de mod` veche, [i

lâng` ea, pe un scaun, st`tea drept [i cuminte RyanQuinn!

Mattie \nghe]`.– Mathilda, spuse mama ei, domnul acesta spune c` a]i

f`cut un contract pe care tu nu l-ai respectat.– Poftim? Ce contract? \ntreb` Mattie sim]indu-[i

mintea tulbure.– Domnule Quinn?– |n luna iunie, mi-a promis c` se c`s`tore[te cu mine.

|n absen]a p`rin]ilor ei, am f`cut un leg`mânt cu

154 EMMA GOLDRICK

reprezentan]ii tribului Masakin, care o adoptaser` la acea dat`.– Dar... se bâlbâi Mattie.– Negi c` te aflai sub autoritatea tribului Masakin, con-

dus de C`petenia Artafi?– Nu, dar...– Pui la \ndoial` legitimitatea leg`mântului?– Nu, dar...– Negi c` m-am \ntâlnit cu reprezentan]ii consiliului [i

am stabilit un pre] pentru tine?– Nu [tiu ce-a]i f`cut voi acolo. Nu m-a]i l`sat s` par-

ticip. {i, pe lâng` asta, ai acceptat pre]ul, dar nu l-ai pl`tit.– Am \n]eles de la domnul Quinn c` a str`b`tut atâta

drum ca s`...– Pentru c` ai fugit de mine, o \ntrerupse Ryan. M`

ierta]i, doamn` Latimore, dar se pare c` Mattie vrea s`fug` de responsabilit`]i.

– |ntreab`-l de so]ia, lui, de Virginia, murmur` Mattieprivindu-i speriat` pe amândoi.

– Domnule Quinn?– Nu e so]ia mea! Am divor]at acum [ase ani!– Dar tu ai plecat din Kosti. {i am crezut c`...– Doamn` Latimore, \mi da]i voie s` v` explic? o \ntre-

rupse Ryan. Se pare c` fiica dumneavostr` nu m` las` s`-ipovestesc.

– V` rog, domnule Quinn. Lua]i loc. Dori]i o b`utur`r`coritoare?

– Nu, mul]umesc. Nu pot s` pun nimic \n gur`. – V` \n]eleg. Mattie, a[az`-te [i tu, te rog. Parc`-mi stai

\n cap. Spune]i, domnule Quinn. V` ascult.

MIREASA LATIMORE 155

– Fosta mea so]ie a venit dup` mine \n Africa. Presupunc` Mattie v-a povestit \ntâmpl`rile prin care am trecut.

– Da, \n linii mari.– Imediat dup` ce ne-am \ntors la Kosti, am c`utat-o

pe fosta mea so]ie. Eram convins c` ea i-a spus lui Ahmedunde ne aflam.

– N-am [tiut, murmur` Mattie. Putea s` ne omoare.– Taci. E rândul meu s` vorbesc. Deci, doamn`

Latimore, \n]elege]i cum st`tea treaba. Am b`nuit c` fiicadumneavoastr` e suficient de matur` cât s`-[i dea seamac`...

– Nu fi sarcastic! Cum naiba s`-mi dau seama...– Domni[oar`, fu rândul lui Mary-Kate s-o \ntrerup`.

Nu accept un asemenea limbaj \n casa asta. Continua]i,domnule Quinn.

– Mul]umesc, doamn`. Cum am g`sit-o pe fosta measo]ie, aceasta a f`cut o depresie puternic`. Am fost nevoits` plec urgent cu ea \n Statele Unite [i s-o internez \ntr-unspital de boli nervoase. A[a c` l-am l`sat pe domnulJensen s` preia conducerea.

– Pe Jensen? Pe pu[tiul `la?– Chiar pe el. Nici n-am avut timp s` mai vorbesc cu

tine. {i nu ]i-a spus Jensen?– Ce s`-mi spun`?– L-am rugat s`-]i spun` c` sunt prea gr`bit ca s` mai

discut cu tine, dar s` te lini[teasc`, pentru c` urmam s`m` \ntorc, ca s` oficializ`m leg`tura.

– Nu mi-a spus nimic! Doamne, ce geloas` proast` amfost! Aproape mi-am mâncat unghiile de \ngrijorare.

156 EMMA GOLDRICK

– A[a [i eu! Dar contractul nostru e valabil. Sper s`-lonorezi, pentru c` [i eu l-am onorat. Am adus treizeci [idou` de vaci, dintre care patru sunt gestante, un taur,patru capre [i [aisprezece g`ini.

– Ei? f`cu Mary-Kate. Mattie?– Ce proast` am fost! Ryan?El nu r`spunse. Se ridic` \n picioare [i-[i desf`cu

bra]ele. Mattie alerg` spre el [i se cuib`ri la pieptul luifericit`. Mary-Kate \[i [terse o lacrim` din col]ul ochiului[i se \ndrept` spre u[`.

– Doar so]ul meu poate constata plata. – Hei, ce-i cu animalele alea \n curtea mea? \ntreb`

Bruce Latimore care tocmai sosise acas`. Mary-Kate \nchise u[or u[a salonului f`cându-i semn

so]ului ei s` vorbeasc` mai \net.– |mi explic` [i mie cineva ce se petrece? – Animalele din curte sunt ale tale.– Ale mele?– Da, râse Mary-Kate cu lacrimi \n ochi. – Despre ce e vorba?– Mattie e \n salon cu un b`rbat onorabil. Am \n]eles

c` a cump`rat-o la un pre] mare pe fiica noastr`, \nAfrica.

– Mi-a cump`rat fiica?– Tat`! ]ip` Michael. Mattie se pup` cu un tip \n salon!– Serios? Cu cine?– Cu cineva care a pl`tit pentru ea treizeci [i dou` de

vaci, dintre care patru sunt gestante, patru capre, un taur,[i nu [tiu câte gâini, \i explic` Mary-Kate.

MIREASA LATIMORE 157

– {i ei sunt...– |n salon, spuse Mary-Kate aranjându-i cravata. Bruce \[i \ndrept` umerii [i intr` \n salon. Ryan s`ri \n

picioare [i Mattie, care st`tea \n bra]ele lui, aproape c`zupe podea. Se ascunse \n spatele lui Ryan \ncheindu-[icâ]iva nasturi.

– Am \n]eles c` vrei s` te c`s`tore[ti cu fiica mea?\ntreb` Bruce Latimore.

– Desigur, spuse Ryan dregându-[i glasul.– {i animalele de pe paji[tea mea? – Sunt toate ale dumneavoastr`. – |n cazul `sta \]i accept oferta. {tii, mai am dou` fete

de m`ritat. {i \nc` ceva. Animalele sunt ale mele, darb`legarul nu-mi apar]ine. Vezi ce faci cu el. Sper s` dis-par`, juc` Bruce dur.

Dup` ce ie[i din salon, Ryan [i Mattie izbucnir` \n râs.Se a[ezar` pe canapea ascultând discu]ia familiei.

– Michael! strig` Mary-Kate. Pleac` de la u[a salonului!Veni]i to]i la mas`. Se r`ce[te mâncarea.

– Ce mâc`m azi, mam`? \ntreb` Hope.– R`bd`ri pr`jite! Vino s` vezi!– Asta-i o cas` de nebuni? \ntreb` cu o figur` serioas`

Ryan.– To]i sunt nebuni, \n afar` de mine, râse Mattie. M-ai

ales bine.Ryan o s`rut` mul]umit. – Ai naibii nasturi! gemu el. – Las`-i \n pace. Dup` nunt` o s` ai timp s` le

descoperi misterul.

158 EMMA GOLDRICK

– O s` facem o nunt` \n toat` regula, nu?– Mama o s` se ocupe de toate.– Ar fi bine s` m` duc s`-mi caut o camer` la hotel.– |n Eastboro? râse Mattie. Nu exist` nici un hotel aici.– Atunci unde naiba dorm?– Sora mea, Becky, are o cas` care \n timpul

s`pt`mânii e disponibil`.– {i?– Azi e luni. Po]i s` stai \n casa ei. Dar cineva trebuie s`

aib` grij` de tine, nu? – Deci, când plec`m?– Acum, Ryan, [opti Mattie \nfrigurat`. Nu mai pot s`

a[tept nici o secund`. Doamne, cât te iubesc!– {i eu te iubesc, spuse Ryan conducând-o afar`.|n sufragerie, Bruce Latimore cl`tin` din cap auzind

u[a de la intrare trântindu-se.So]ia lui \l aten]ion` lovindu-l cu piciorul \n glezn`.– Tr`im \n alte timpuri, spuse ea.– Mda, dar cum r`mâne cu paji[tea mea?

Sfâr[it

MIREASA LATIMORE 159

giannijollys