george soros, noua paradigmă a pieţelor financiare. · 2011-09-01 · been named by soros...

1

George Soros, Noua paradigmă a pieţelor financiare. Criza creditelor din 2008 şi implicaţiile ei 2George Soros, The new paradigm for financial markets.The credit crisis of 2008 and what it means 3Radu A. PĂUN

Cea mai mare amendă aplicată de Comisia Europeană în domeniul antitrust – reacţii şi comentarii 8Highest fine ever applied by the European Commission in the field of antitrust – reactions and comments 9Georgeta GAVRILOIU

Orientarea către o abordare mai economică a politicii în domeniul concurenţei în Europa 16A more economic approach to competition policy in Europe 17Maria ALEXANDRUOana STANCIU

Testul monopolistului ipotetic – un instrument de lucru în domeniul concurenţei 24The hypothetical monopolist test – a working tool in the field of competition 25Ionuţ DRĂGOI

Diferenţieri semnificative între reglementările americane şi cele comunitare în materie de concurenţă 30Significant differences between US and EU competition laws 31Ana IVAN - ILIESCU

Preţuri de exploatare şi preţuri excesive de excludere - abordare din perspectiva Uniunii Europene 40Exploitative prices and exclusionary excessive prices – European Union’s perspective 41Loredana COMĂNESCU

Modificări recente ale legislaţiei comunitare în domeniul concentrărilor economice. Noutăţi privind măsurile corective 46Recent amendments to the European Commission mergers legislation. Changes regarding remedies 47Alina LĂPĂDAT

Analiza conceptuală a sustenabilităţii fiscale 52Investigating the concept of fiscal sustainability 53Emilia CÂMPEANU

Noutăţi în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat 58News in the competition and state aid field 59Carmen BUCUR

CUPRINS/CONTENTS

2

Aşa cum o arată şi titlul, cartea de faţă propune onouă paradigmă, utilă, conform autorului, pentruo mai bună înţelegere a ceea ce se întâmplă astăzipe pieţele financiare. Merită subliniat de la începutfaptul că această teorie a fost enunţată de GeorgeSoros încă din 1987, ea constituind una dintre temele principale ale cărţii Alchimia finanţelor2,şi că teoria propusă poate avea o arie mai largă deaplicare, nefiind limitată la pieţele financiare.

Paradigma enunţată de Soros pune la îndoialăpresupunerile pe care se bazează teoria competiţieiperfecte, în principal aceea că participanţii pepiaţă beneficiază de cunoaştere perfectă. Sorosafirmă că agenţii de pe piaţă îşi bazează deciziilepe propriile percepţii, subiective şi limitate, şi căgândirea acestor participanţi joacă un dublu rol:pe de o parte, actorii încearcă să înţeleagă situaţiaîn care se găsesc (pentru aceasta autorul foloseştetermenul funcţie cognitivă), iar pe de altă parte,aceeaşi actori încearcă să schimbe situaţia în carese găsesc spre beneficiul propriu (autorul numeşte acest lucru funcţie manipulatoare).Ideea centrală a acestei teorii este că cele douăfuncţii descrise mai sus acţionează în direcţii diferite, dar că, în anumite circumstanţe, ele potinterfera, Soros numind această interacţiune reflexivitate interferenţială.

Această teorie a reflexivităţii a lansat un curentde adepţi la lansarea din 1987, dar nu a fost luatăîn serios în mediul academic. Criza financiară, apărută la finele lui 2007 şi aflată în plină desfăşurare

în aceste zile (decembrie 2008), îi oferă lui Sorosmediul perfect pentru a încerca validarea şi recunoaşterea teoriei sale, magnitudinea deosebităa crizei financiare, comparabilă doar cu cea a anilor ’30, conducând la o dorinţă avidă de posibileexplicaţii şi soluţii pentru aceasta.

Încă de la începutul cărţii, George Soros vrea săse asigure că cititorul înţelege felul în care teoria reflexivităţii se aplică la actuala criză financiară.Autorul afirmă că, contrar teoriei economice clasice, care presupune o cunoaştere perfectă dinpartea actorilor de pe piaţă, participanţii (incluzândaici şi autorităţile monetare şi fiscale) nu îşi potbaza deciziile doar pe cunoaştere. Raţionamenteleşi concepţiile greşite afectează preţurile pieţei şi,chiar mai important, preţurile pieţei afectează larândul lor aspectele fundamentale pe care tocmaiele ar trebui să le reflecte. Soros susţine că preţurile pieţei nu se formează în mod aleatordintr-un echilibru teoretic, aşa cum susţine paradigma actuală. Din contră, întrucât opiniileparticipanţilor şi ale celor ce dirijează piaţa nu corespund stării de fapt, autorul susţine că pieţele nu pot ajunge la echilibrul postulat de teoriaeconomică. În plus, între percepţie şi realitateexistă o legătură reflexivă în ambele sensuri, carepoate genera procese dezvoltare-declin de tip“balon”, procese care iniţial se autosusţin, urmând apoi să se autodistrugă. Fiecare astfel debalon este format dintr-un curent şi un raţionamentgreşit care interacţionează într-o manieră reflexivă.

* Cartea a fost publicată în 2008 de editura Litera Internaţional, Bucureşti. Versiunea în limba engleză (George Soros, The new paradigm forfinancial markets. The credit crisis of 2008 and what it means) a fost publicată în 2008 de editura Public Affairs, New York, şi a fost tradusăde Graal Soft cu sprijinul de specialitate acordat de Cristina Bob şi Ovidiu Pocan de la Capital Partners.1 Inspector de concurenţă, Direcţia Cercetare – Sinteze.2 Versiunea în limba engleză, George Soros, The alchemy of finance: Reading the mind of the market, a fost publicată în 1987 de editura Simon& Schuster.

PROFIL: CONCURENŢA � NR.4/2008

GEORGE SOROS, NOUA PARADIGMÃ A PIEÞELOR FINANCIARE. CRIZA CREDITELOR DIN 2008 ªI IMPLICAÞIILE EI*

Recenzie de Radu A. PĂUN1

3

As its title indicates, the book at hand proposes anew paradigm, which may be useful, accordingto its author, in offering a better understandingof what is happening today on financial markets.It is worth mentioning from the beginning thatthe theory has been proposed by George Sorosas early as 1987, being one of the main ideas ofthe book The alchemy of finance4, and that thetheory can have a wider range of application, notlimited to financial markets.

The paradigm Soros states questions the assumptions on which the theory of perfect competition rests upon, mainly the one that marketparticipants have perfect knowledge. Sorosmaintains that market participants make their decisions based on their own perceptions, subjective and limited, and that the participants’thinking plays a dual function: on the one hand,the actors seek to understand their situation (forthis the author uses the term cognitive function),while, on the other hand, the same actors try tochange their situation for their own benefit (theauthor calls this manipulative function). The central idea of this theory is that the two functions described above work in opposite directions and that, under certain circumstances,they can interfere with each other, this interactionbeen named by Soros interference reflexivity.

This theory of reflexivity acquired a cult followingwhen it was launched in 1987, but was not takenseriously in academic circles. The financial crisis, which unfolded at the end of 2007 and

which is probably in full development these days(December 2008), provides Soros with the perfect environment for validation and recognitionof his theory, the impressive magnitude of the financial crisis, comparable only with that of the‘30s, leading to an avid search for possible explanations and solutions for it.

Even from the beginning of his book, GeorgeSoros wants to make sure that the reader understands the way in which the theory of reflexivity can be applied to the current financialcrisis. The author claims that, contrary to theclassical economic theory, which assumes perfectknowledge of the actors, market participants (including monetary and fiscal authorities) cannotmake decisions based solely on knowledge.Their misjudgments and misconceptions affectmarket prices, and, even more importantly, marketprices in turn affect the fundamentals that theythemselves are supposed to reflect. Soros statesthat market prices are not reached in a randommanner following a theoretical equilibrium, asthe current paradigm holds. On the contrary,given that the opinions of participants and marketregulators do not represent the actual situation,the author claims that markets never reach theequilibrium postulated by economic theory. Inaddition, there is a two-way reflexive connectionbetween perception and reality, which can giverise to initially self-reinforcing but eventuallyself-defeating boom-bust processes, or bubbles.Every bubble consists of a trend and a misconceptionthat interact in a reflexive manner.

* The book was published in 2008 by Litera Internaţional, Bucharest. The original English version (George Soros, The new paradigm for financial markets. The credit crisis of 2008 and what it means) was published in 2008 by Public Affairs, New York, and was translated in Romanian by Graal Soft, with the help of Cristina Bob and Ovidiu Pocan from Capital Partners.3 Competition inspector, Synthesis – Research Directorate.4 George Soros, The Alchemy of finance: Reading the mind of the market, published in 1987 by the Simon & Schuster publishing house.


GEORGE SOROS, THE NEW PARADIGM FOR FINANCIAL MARKETS. THE CREDIT CRISIS OF 2008 AND WHAT IT MEANS*Referral and translated by Radu A. PĂUN3

4

Soros confirmă existenţa unui balon pe piaţa locuinţelor din Statele Unite ale Americii, darafirmă că actuala criză nu a însemnat doar spargerea acestui balon, ea fiind mult mai amplădecât crizele financiare periodice întâlnite de-alungul ultimelor decenii. Toate aceste crize facparte, potrivit autorului, dintr-un proces reflexivpe termen lung ce a generat un “super-balon”.Astfel,în ultimii douăzeci şi cinci de ani, extinderea creditelor, curent predominant în Statele Unite,dar nu numai, s-a suprapus unei concepţii greşite, fundamentalismul de piaţă (potrivit căreia pieţele ar trebui să aibă mână liberă).Soros susţine că actuala criză financiară constituieun punct de cotitură ce demonstrează inaplicabilitateaacestor abordări.

În prima sa parte, cartea conţine o descriere succintă a contextului în care a apărut criza financiară, declanşată în mod oficial în august2007, dar care, potrivit lui Soros, putea fi anticipatăde la finele anului 2000, atunci când a avut locspargerea unui alt balon, cel al tehnologiei şi internetului. Urmează apoi o prezentare amănunţităa teoriei reflexivităţii, prezentare ce depăşeşte limitele sferei pieţelor financiare şi pe care ceiinteresaţi doar de criza curentă ar putea-o găsimai greu de parcurs. Aceşti cititori vor apreciaînsă capitolul imediat următor, care descrie aplicareateoriei reflexivităţii în situaţia concretă a pieţelorfinanciare.

Aceste pieţe constituie un bun laborator de testarea teoriei întrucât majoritatea preţurilor, cât şi alte informaţii, sunt publice şi cuantificabile. Darprincipalul avantaj al pieţelor financiare ca laborator de testare, potrivit autorului, este acelacă teoria reflexivităţii se află în contradicţie clarăcu o teorie încă larg acceptată, potrivit căreia pieţele financiare tind spre echilibru. Soros susţinecă cele două teorii se exclud reciproc, astfel încâtvaliditatea uneia dintre ele implică invalidareaceleilalte.

A doua parte a cărţii se bazează atât pe o laturăconceptuală, cât şi pe experienţa lui GeorgeSoros ca manager al unui fond de hedging5, ambele menite să clarifice întrucâtva situaţia curentă. Autorul afirmă că actuala criză financiară

reprezintă sfârşitul unei epoci, deosebindu-sefundamental de crizele ultimelor decenii, ce aufost generate de prăbuşiri şi eşecuri izolate. Pentru a susţine această afirmaţie, Soros propuneipoteza existenţei unor super-baloane, generatede baloane locale, cum a fost cel imobiliar în Statele Unite, evoluând intrinsec cu acestea, darfiind mai complexe şi având o dezvoltare pe termen mai lung.

Potrivit lui George Soros, punctul de plecare alacestui super-balon l-a constituit încrederea excesivă în mecanismele pieţei (ceea ce el numeşte fundamentalism de piaţă), acesta fiindprincipiul de bază al anilor ’80, atunci când Ronald Reagan a ajuns preşedinte în StateleUnite, iar Margaret Thatcher prim-ministru înRegatul Unit6. Super-balonul îmbină trei tendinţe majore, fiecare fiind afectată însă de celpuţin un defect. Prima tendinţă este una pe termenlung, strâns legată de existenţa balonului imobiliar:extinderea accelerată a creditelor, avantajată şide inovaţiile financiare, mai ales de crearea unorinstrumente sintetice din ce în ce mai sofisticate.A doua tendinţă este globalizarea pieţelor financiarecare, potrivit lui Soros, favorizează Statele Uniteşi alte câteva state dezvoltate în detrimentul economiilor mai puţin dezvoltate. A treia tendinţă,observată pe parcursul ultimelor decenii, o reprezintăliberalizarea, înlăturarea progresivă a reglementărilorfinanciare.

În timp ce prima parte a cărţii include un capitolautobiografic sugestiv intitulat Autobiografiaunui filozof ratat, a doua parte include un capitolîntrucâtva paralel dar în egală măsură relevant,intitulat Autobiografia unui speculant de succes.Cartea continuă cu prognoza lui George Soros,în principal în ceea ce priveşte anul 2008, dar şipe termen mai lung. Abordarea este similară cucea din Alchimia finanţelor, unde Soros realizeazăun experiment în timp real ce îi permite să testezecalitatea predicţiilor sale.

În final, autorul prezintă câteva recomandări deprincipiu. Soros susţine că sectorul financiar nutrebuie scăpat de sub control întrucât aceasta aravea efecte dezastruoase asupra economiei.


5 Fond speculativ cu grad înalt de risc.6 Fundamentalismul de piaţă are rădăcini mult mai adânci, înfipte în teoria competiţiei perfecte expusă de Adam Smith şi de economiştii clasici.

5

Soros confirms the existence of the housing marketbubble in the United States, but claims that thecurrent crisis is not merely the bursting of thisbubble, it is much bigger than the periodic financial crises experienced in the past decades.According to the author, all those crises are partof a long-term reflexive process which has generated a super-bubble. Thus, in the lasttwenty-five years, credit expansion, which wasthe trend especially in the United States, but notonly there, overlapped with a prevailing misconception, market fundamentalism (accordingto which markets should be given free rein).Soros maintains that the current financial crisis represents a turning point, one which demonstratesthe failure of this approach.

In its first part, the book contains a brief description of the context in which the financialcrisis appeared, the outbreak of which can be officially fixed as August 2007, but which, according to Soros, could have been anticipatedat the end of 2000, when the technology and internet bubble burst. This description is then followed by a detailed presentation of the theoryof reflexivity, presentation which exceeds thelimits of financial markets, and which may befound hard going by people interested solely inthe current crisis. However, these readers willvalue the following chapter, which describes theapplication of the theory of reflexivity for theconcrete case of financial markets.

These markets offer a good laboratory to test thetheory because most of the price and other infor-mation are public and quantifiable. According tothe author, the main advantage of financial mar-kets as a testing laboratory is that the theory of reflexivity is in direct contradiction of a theorywhich is still widely accepted, according towhich financial markets tend to equilibrium.Soros maintains that the two theories are mutuallyexcludable, such that one’s validity implies theinvalidation of the other.

The second part of the book is based both on aconceptual side, and on George Soros’ experienceas a hedge7 fund manager, both trying to somewhat clarify the current situation. The

author claims that the present financial crisis represents the end of an era, being fundamentallydifferent from the crises experienced in the pastdecades, which were generated by isolated failures and crashes. In order to support thisstatement, Soros proposes the hypothesis ofsuper-bubbles, generated by local bubbles, suchas the housing one in the United States, evolvingintrinsically with these, but being more complexand developing over a longer term.

According to George Soros, the starting point ofthis super-bubble was the excessive reliance onthe market mechanism (which he calls marketfundamentalism), which was the dominant creedin the ‘80s, when Ronald Reagan became presidentin the United States and Margaret Thatcher primeminister in the United Kingdom8. The super-bubblecombines three major trends, each containing atleast one defect. The first is a long-term trend,closely connected with the housing bubble: theaccelerated credit expansion, spurred by financialinnovations, especially by the creation of moreand more sophisticated synthetic instruments.The second trend is the globalization of financialmarkets which, according to Soros, favors theUnited States and several other developed countriesand penalizes the less-developed economies. Thethird trend, observed in the past decades, is liberalization, the progressive removal of financialregulations.

While the first part of the book contains an autobiographical chapter suggestively entitledAutobiography of a failed philosopher, the secondpart contains a somewhat parallel but equally relevant chapter entitled Autobiography of a successful speculator. The book continues withGeorge Soros’ forecast, particularly for 2008, butfor a longer term as well. The approach is similarto the one in The alchemy of finance, whereSoros conducts a real-time experiment which allows him to test the quality of his predictions.

In the end, the author presents several broad recommendations. Soros claims that the financialsector should not be left unleashed as this wouldhave devastating effects on the economy.


7 High risk speculative investment fund.8 The market fundamentalism has much deeper roots, stuck into the theory of perfect competition propounded by Adam Smith and the classicaleconomists.

6

Stăpânirea acestui sector nu ar trebui să se facăînsă printr-o reglementare strictă şi excesivă întrucât şi aceasta ar dăuna dezvoltării economice.De aceea, potrivit lui George Soros, întoarcereala politicile care au funcţionat după cel de-al DoileaRăzboi Mondial ar fi o mare eroare. O altă recomandare se referă la reglementarea pieţelorfinanciare: cei care se ocupă de această activitatetrebuie să aibă o imagine clară asupra inovaţiilorîn domeniu şi să nu permită practici pe care nu leînţeleg în totalitate. În plus, aşa cum experienţa aarătat, ideea că managementul riscului poate filăsat în totalitate pe seama jucătorilor din piaţăeste o aberaţie; anumite riscuri sistemice trebuiegestionate de autorităţile de reglementare.

Potrivit lui Soros, cea mai importantă lecţie cetrebuie învăţată din criza curentă este aceea căautoritatea monetară ar trebui să fie preocupatănu doar de controlul fluxului de monedă, ci şi deacordarea de credite. El susţine că autorităţilemonetare trebuie să se implice într-un joc delicatde gestionare a aşteptărilor, joc în care pot (şi trebuie) să folosească toate trucurile tehnicilor demanipulare, aceasta fiind mai mult o artă decât oştiinţă propriu-zisă.


7

However, the control of this sector should not beexercised through strict and excessive regulationsince this would also hurt the economic development. Therefore, according to GeorgeSoros, a return to the conditions that prevailedafter World War II would be a big mistake. Another recommendation relates to the regulationof financial markets: those in charge of this haveto have a clear image on the innovations in thefield and ought not allow practices they do notfully understand. In addition, experience hasshown that the idea that risk management can beleft completely to the market players is an aberration; some systemic risks need to be managed by the regulatory authorities.

According to Soros, the most important lesson tobe learned from the current crisis is that the monetary authorities have to be concerned notonly with controlling the money supply, but alsowith credit creation. He maintains that monetaryauthorities have to enter in a delicate game ofmanaging expectations, game in which they can(and should) use all the tricks involved in the manipulative techniques, and this is more of anart than it is science.


8

Introducere

Practicile sancţionate de Comisie s-au desfăşuratîntre anii 1998 şi 2003 şi au vizat piaţa geamurilorcu destinaţie auto11 . Cele patru companii implicateîn acest cartel deţineau împreună cca.90% din

piaţa europeană a geamurilor auto. Gravitatea deosebită a practicilor sancţionate, durata cartelului,mărimea companiilor implicate, precum şi calitatea de „recidivişti” a unora dintre participanţiau condus la următoarele valori ale amenziloraplicate: (Tabelul 1).


9 Inspector de concurenţă – Direcţia Relaţii Externe şi Integrare Europeană.10 Textul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (varianta consolidată) este disponibil în limba engleză la adresa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2006:321E:0001:0331:EN:pdf (01.12.2008).11 În această categorie intră: parbrizele, lunetele, geamurile laterale, precum şi plafoanele vitrate. 12 Comunicatul de presă al Comisiei Europene nr. IP/08/1685, “Antitrust: Commission fines car glass producers over €1.3 billion for marketsharing cartel”, (Bruxelles, 12 noiembrie 2008).

Rezumat

Pe data de 12 noiembrie 2008, Comisia Europeană a amendat patru companii producătoare de geamuri auto. Companiile Saint-Gobain (Franţa), Asahi (Japonia), Pilkington (Marea Britanie) şiSoliver (Belgia) au fost sancţionate pentru încălcarea art.81 din Tratatul CE10 , prin implicarea într-uncartel având ca obiect fixarea preţurilor, împărţirea pieţelor, alocarea clienţilor şi schimb de informaţiistrategice.

Sancţiunile aplicate în acest caz stabilesc un dublu record, fiind vorba despre cea mai mare amendătotală aplicată vreodată pentru încălcarea regulilor de concurenţă comunitare (1,38 miliarde de euro) şi, în acelaşi timp, cea mai mare amendă aplicată unei companii individuale (896milioane de euro, pentru compania franceză Saint-Gobain).

Decizia Comisiei Europene a generat numeroase reacţii şi comentarii, care au pus în discuţie justeţea aplicării unor asemenea amenzi şi chiar eficienţa sancţiunilor utilizate de Comisie în domeniul concurenţei.

Cuvinte-cheie: cartel, geamuri auto, articolul 81, Saint-Gobain, Asahi, Pilkington, Soliver.

CEA MAI MARE AMENDÃ APLICATÃ DE COMISIA EUROPEANÃÎN DOMENIUL ANTITRUST – REACÞII ªI COMENTARII

Georgeta GAVRILOIU9

Sursa: Comisia Europeană12.

Tabelul nr. 1. Valoarea amenzilor aplicate de Comisia Europeană membrilor cartelului de pe piaţa geamurilor cu destinaţie auto

Reducere în baza Comunicării privind politica de clemenţă

(%)

Reducere în baza Comunicăriiprivind politica de clemenţă

(EUR)

Amenda(EUR)

Saint-Gobain (Franţa)

Asahi/AGC Flat Glass (Japonia)

Pilkington (Marea Britanie)

Soliver (Belgia)

Total

0

50

0

0 0

0

113.500.000

0 896.000.000

113.500.000

370.000.000

4.396.000

1.383.896.000

9

Introduction

The practices sanctioned by the Commissiontook place between 1998 and 2003 and coveredthe market of automotive glass16. The four companies involved in this cartel held together

about 90% of the European market. The particulargravity of the practice, the duration of the cartel,size of the involved companies combined withthe position of some of the participants as repeated offenders, have resulted into the following values of fines (Table 1):


Abstract14

On the 12th of November 2008, the European Commission fined four producers of automotive glass.The companies Saint-Gobain (France), Asahi (Japan), Pilkington (United Kingdom) and Soliver (Belgium) were sanctioned for the infringement of Article 81 of the EC Treaty15 by participating in a cartel for price fixing, market sharing, customer allocation and exchange of strategic information.

The sanctions applied in this case set a double record: the highest total fine ever applied for a violation of the EC competition rules (1.38 billion EUR) and, at the same time, the highest fine everapplied to an individual company (896 million EUR, for the French company Saint-Gobain).

The European Commission’s decision has generated many reactions and comments that questioned thecorrectness of the application of such fines and even the overall efficiency of the sanctions used bythe Commission in the field of competition.

Keywords: cartel, automotive glass, Article 81, Saint-Gobain, Asahi, Pilkington, Soliver.

HIGHEST FINE EVER APPLIED BY THE EUROPEAN COMMISSIONIN THE FIELD OF ANTITRUST – REACTIONS AND COMMENTSGeorgeta GAVRILOIU13

13 Competition inspector – Directorate for External Relations and European Integration.14 Translated into English by Georgeta Gavriloiu.15 The text of the Treaty establishing the European Community (consolidated version) is available in English at: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2006:321E:0001:0331:EN:pdf (01.12.2008).16 This category includes: windshields, rear windows, side windows and glass roofs.17 European Commission’s press release no. IP/08/1685, “Antitrust: Commission fines car glass producers over €1.3 billion for market sharingcartel”, Brussels, 12th of November 2008.

Source: European Commission17.

Reduction under the Leniency Notice

(%)

Reduction under the Leniency

Notice (€)Fine (€)

Saint-Gobain (France)

Asahi/AGC Flat Glass (Japan)

Pilkington (United Kingdom)

Soliver (Belgium)

Total

0

50

0

0 0

0

113.500.000

0 896.000.000

113.500.000

370.000.000

4.396.000

1.383.896.000

Table no.1. Value of fines applied by the European Commission to members of the cartel on the market of car glass

10

Amenda aplicată firmei Saint-Gobain a fost majorată cu 60% deoarece compania mai fuseseamendată de Comisie în trecut pentru practici similare. În acelaşi timp, amenda aplicată companiei japoneze Asahi a fost diminuată cu50%, ca recompensă pentru cooperarea cu instituţia europeană în contextul programului declemenţă aplicat de Comisia Europeană în domeniul cartelurilor.

Reacţii şi comentarii

Comentând decizia Comisiei, doamna NeelieKroes, comisarul european pentru concurenţă, aprecizat: „Aceste companii au înşelat industriaauto şi cumpărătorii de autovehicule vreme de 5ani, pe o piaţă care, în ultimul an al cartelului, valora 2 miliarde de euro. Amenzile totale suntmari datorită cotelor de piaţă ridicate, a gravităţiicazului şi din pricina antecedentelor companieiSaint Gobain. Comisia a impus asemenea amenziridicate deoarece nu poate şi nu va tolera un asemenea comportament ilegal.” Apoi, în stilul careo caracterizează, doamna comisar a adăugat:„Conducerea şi acţionarii companiilor care producdaune consumatorilor şi industriei europene prinparticiparea la carteluri trebuie să îşi înveţe forţatlecţia – dacă trişezi, vei primi o amendă foartemare”.18

Într-o primă fază, părţile s-au limitat la confirmareaştirii şi la anunţarea intenţiei de a ataca deciziaComisiei în faţa Tribunalului de Primă Instanţă(TPI), după care s-au grăbit să-şi liniştească investitorii cu privire la impactul amenzii asuprarezultatelor financiare ale companiilor respective.

Spre exemplu, pe data de 13 noiembrie a.c., unreprezentant al companiei britanice Pilkingtonanunţa că, anticipând decizia de sancţiune, compania îşi făcuse deja provizioane de cca. 250de milioane de lire sterline. În realitate, amendaaplicată de Comisia Europeană a fost cu o treimemai mare decât valoarea anticipată de Pilkington.În plus, aceste declaraţii liniştitioare aveau să fiecontrazise, la mai puţin de 24 de ore, de reprezentanţii companiei-mamă a firmei Pilkington,grupul japonez Nippon Sheet Glass, care, pe datade 14 noiembrie, anunţa revizuirea în sens negativa prognozei financiare a grupului pentru perioada

1 aprilie 2008 – 31 martie 200919. Aprecierea monedei japoneze şi condiţiile dificile de piaţă, dar şiamenda aplicată de Comisia Europeană companieiPilkington sunt cauzele invocate de grupul japonezpentru această revizuire. Comunicatul oficial menţionează, printre altele, o scădere considerabilă avenitului estimat, de la 41,15 yeni/acţiune la 13,47yeni/acţiune. Cu siguranţă, aceasta nu este o vesteprea bună pentru investitorii gigantului japonez. Dealtfel, aceştia au reacţionat imediat la anunţul Comisiei, cotaţia acţiunilor Nippon Sheet Glass labursa de la Tokio înregistrând, pe data de 13 noiembrie, o scădere cu 8,4% faţă de valoarea laînchidere din ziua precedentă.

În aceeaşi situaţie s-a aflat şi producătorul japonez Asahi care, chiar dacă a beneficiat declemenţa Comisiei Europene, nu a scăpat totuşide „sancţiunea” investitorilor, acţiunile grupuluila bursa de la Tokio scăzând pe 13 noiembrie cu6,1% faţă de nivelul din ziua precedentă. Trenduldescrescător al valorii acţiunilor celor doi producători s-a menţinut şi în zilele următoare.

Cu privire la impactul amenzii asupra valorii acţiunilor companiei franceze Saint-Gobain, o primăremarcă ar fi că, spre deosebire de piaţa asiatică,bursa de la Paris a reacţionat cu o oarecare întârziere.Astfel, pe 13 noiembrie, prima zi de după anunţareaamenzii, acţiunile Saint-Gobain au înregistrat o scădere de doar 0,10%, însă pe 14 noiembrie, acţiunilecompaniei franceze valorau la închidere cu 4,23%mai puţin decât în ziua precedentă.

Scăderea cursului acţiunilor Saint-Gobain a continuat şi în zilele imediat următoare, chiardacă producătorul francez a anunţat acumulareaunor provizioane de 650 milioane euro, destinateplăţii amenzii. Ca şi în cazul firmei Pilkington,această sumă s-a dovedită fi insuficientă pentru aacoperi întreaga amendă aplicată de Comisie(896 milioane euro).

Trebuie menţionat că această amendă-recordaplicată companiei Saint-Gobain în urmă cu câteva zile urmează după o altă amendă, de 133,9milioane de euro, aplicată de Comisie la sfârşitulanului 2007 pentru implicarea într-un cartel european pe piaţa sticlei plane20.


18 Comunicatul de presă al Comisiei Europene nr. IP/08/1685.19 Comunicatul de presă al Grupului Nippon Sheet Glass Group “NSG Group announces Revision of Forecast”, 14 noiembrie 2008,http://www.nsggroup.net/press/2008/1114.html (14.11.2008).20 Decizia Comisiei Europene din 28.11.2007 în Dosarul nr. COMP 39.165.

11

The fine applied to Saint-Gobain was increasedby 60% because the company had been fined inthe past for similar offences. At the same time,the fine for the Japanese company Asahi was reduced by 50% as a reward for the company’scooperation with the Commission in the frameworkof the leniency programme applied by the Europeaninstitution in cartel cases.

Reactions and comments

Commenting on the Commission’s decision,Mrs. Neelie Kroes, the European commissionerfor competition declared: “These companiescheated the car industry and car buyers for fiveyears in a market worth two billion euros in thelast year of the cartel. The overall fines are highbecause of the large market, the seriousness ofthe case, and Saint-Gobain's earlier offences.The Commission has imposed such high fines because it cannot and will not tolerate such illegalbehaviour.” Then, in her style, she added: “Management and shareholders of companiesthat damage consumers and European industry byrunning cartels must learn their lessons the hardway – if you cheat, you will get a heavy fine.”21

Initially, the parties have only confirmed thenews and announced their intention to appeal theCommission’s decision in front of Court of FirstInstance (CFI) and then rushed to give assurancesto their investors about the likely impact of thefine over the companies’ financial results.

For example, on the 13th of November, a representativeof the British company Pilkington announcedthat, foreseeing the sanctioning decision, thecompany had already made provisions of approximately 250 million pounds. The actualfine was one third higher than the value anticipatedby Pilkington. Moreover, these reassuring declarationswere to be contradicted, within less than 24hours, by the representatives of Pilkington’smother-company, the Japanese group NipponSheet Glass. On the 14th of November, NipponSheet Glass announced the negative revision ofthe group’s financial forecast for the period 1April 2008 – 31 March 200922. The yen’s appreciation and difficult market conditions,

together with the fine applied to Pilkington by theEuropean Commission were the causes invokedby the Japanese group for this revision. The officialannouncement mentions, among others, a significantreduction of the expected income, from 41.15yen/share to 13.47 yen/share. Surely, these arenot good news for the group’s investors. Anywaythey reacted immediately at the Commission’ sannouncement and this made the value of NipponSheet Glass at Tokyo Exchange drop on the 13thof November by 8.4% as compared to the closingvalue in the previous day.

The situation of the Japanese producer Asahi wassimilar. Even though the group benefited fromthe European Commission’s leniency, the groupdid not escape the “sanction” applied by its investors. The value of the group’s shares atTokyo Exchange fell by 6.1% as compared to thelevel in the previous day. For both producers, thedecreasing trend continued also in the next days.

A first remark about the impact of fine over theshares value in case of the French companySaint-Gobain would be that unlike the Asianstock market, the Paris Exchange reacted with acertain delay. Thus, on the 13th of November, thefirst day after the fine was announced, Saint-Gobain’s shares decreased only by 0.10%but on the 14th of November, at closing, theFrench company’s shares valued 4.23% less thanin the previous day.

In the next days, the decreasing trend continuedalso in case of Saint-Gobain’s shares, despite thefact that the French producer had announced theaccumulation, in view of the fine, of provisionsof 650 million EUR. Just as in Pilkington’s case,this sum proved to be insufficient to cover theentire fine applied by the Commission (896 million EUR).

It is worth mentioning that the record-fine applied to Saint-Gobain comes after another fine,of 133.9 million EUR, applied by the Commissionat the end of 2007 for the company’s involvementin another European cartel, on the market of flatglass 23.


21 European Commission’s press release no. IP/08/1685.22 Nippon Sheet Glass Group’s press release: “NSG Group announces Revision of Forecast”, 14th of November 2008, http://www.nsggroup.net/press/2008/1114.html (14.11.2008).23 Commission Decision of 28.11.2007, in case COMP 39.165.

12

Cursa infernală

În toate domeniile există un aşa-numit „prag psihologic”, o limită care pare de neatins, darcare odată depăşită pentru prima dată, devinerapid un simplu reper din trecut. Spre exemplu,alergarea distanţei de 100 de metri în mai puţinde 10 secunde a fost vreme de mai bine de multedecenii un astfel de prag. Însă după ce Jim Hinesdevenea, în 1968, primul atlet din istorie, carereuşea să doboare această barieră, parcurgând cei100 de metri în 9,95 secunde, mulţi alţi alergătoriaveau să reuşească performanţe similare. În prezent, aceast rezultat este considerat mediocruîn competiţiile de atletism la cel mai înalt nivel.

Făcând o paralelă (destul de forţată, ar ziceunii!), s-ar putea spune că, prin amenda aplicatăproducătorilor de geamuri auto, Comisia a sparto barieră pshihologică. De altfel, după ce, anultrecut Comisia a aplicat producătorilor de lifturişi scări rulante amenzi în valoare totală de992.312.200 de euro, mulţi s-au întrebat cât aveasă treacă până la aplicarea de amenzi de peste unmiliard de euro.

După cum rezultă din declaraţiile oficialilor Comisiei, aplicarea unei amenzi de o asemeneavaloare nu a fost şi nu este un obiectiv în sinepentru instituţia europeană. Totuşi, mesajul transmisde Comisie prin această amendă este unul cât sepoate de clar.

Evoluţiile recente au demonstrat că instituţia europeană poate da dovadă de flexibilitate şipoate utiliza regulile existente ale politicii deconcurenţă pentru a răspunde rapid şi în modadecvat la criza financiară. Astfel, autorizarea înregim de urgenţă a unor operaţiuni de concentrareeconomică implicând societăţi din sectorul bancarsau chiar autorizarea rapidă a unor ajutoare destat pentru salvare acordate unor bănci (aproapeo erezie în urmă cu doar un an!) sunt doar douăexemple în acest sens. Totuşi, în mod evident, toleranţa faţă de carteluri nu se numără printredomeniile în care Comisia doreşte să îşi exersezeflexibilitatea.

Efecte şi implicaţii

Contextul economic actual, dominat de criza financiară, nu le este tocmai favorabil producătorilorde geamuri auto sancţionaţi, în condiţiile în careprincipalul lor beneficiar, industria de autovehicule,este, la rândul său, grav afectată de criza financiară. Scăderea dramatică a vânzărilor reduce considerabil şansele ca amenzile să fie„recuperate” rapid de la cumpărătorii de autovehicule.

În plus, impactul financiar al unei asemeneaamenzi nu este deloc de neglijat. Un calcul simplu evidenţiază faptul că amenda aplicată deComisie în cazul în discuţie reprezintă nu maipuţin de 1% din bugetul total al Uniunii Europenepe anul 200824 şi, în acelaşi timp, este de 16 orimai mare decât bugetul alocat la nivel comunitarpentru aplicarea politicii în domeniul concurenţei.

Mărimea amenzilor la care s-a ajuns în acest domeniu reflectă, indirect, puterea financiară afirmelor implicate în asemenea practici anticoncurenţiale. Trebuie subliniat că, în asemenea cazuri, amenzile aplicate nu pot depăşi10% din cifra de afaceri a contravenienţilor. Înacelaşi timp, valorile din ce în ce mai mari suntdovada eforturilor Comisiei Europene de a transformacartelurile pan-europene în nişte afaceri (cât) maipuţin profitabile pentru participanţi.

De altfel, în actualul stadiu al integrării europene,aplicarea unor amenzi uriaşe este singurul mijloc cât de cât eficient de care dispune ComisiaEuropeană pentru a descurajara cartelurile. Şi totuşi, când reprezentanţii companiilor anunţă cunonşalanţă acumularea de provizioane de sute demilioane de euro în vederea plăţii amenzilor pecare se aşteaptă să le primească, nu poţi să nu teîntrebi cât de mari sunt profiturile nete ale unuicartel de asemenea anvergură!

Într-un comunicat de presă al firmei Saint-Gobainse arată, printre altele, că persoanele vinovate deimplicarea în cartel au fost demise. Doar atât? Ceconvenabil! Aşa cum subliniază şi alţi comentatori,pentru persoanele vinovate, ameninţarea unorsancţiuni privative de libertate ar fi un factor dedescurajare mult mai serios. Spre exemplu, în


24 Bugetul general al UE pe anul 2008 este de 129,149 de miliarde de euro. Partea din bugetul Comisiei alocată pentru politica de concurenţăeste de 78.282.819 euro.

13

Running a race!

In every field of activity there is a so-called “psychological threshold”, a limit that seems unreachable but once it is overcome for the veryfirst time becomes quickly just a simple past landmark. For example, running 100 meters in lessthan 10 seconds was, for many decades, such athreshold. Nevertheless, after, in 1968, Jim Hinesbecame the first athlete in the history that brokethis barrier and ran the 100 meters in 9.95 seconds, many others obtained similar performances.Nowadays this is considered only a second-rateresult in the high level athletic competitions.

To make a comparison (quite forced, as somemight say!) one could consider that with the fineapplied to the automotive glass producers, theCommission broke such a “psychological barrier”. Anyway, in 2007 when the Commissionapplied to producers of elevators and escalatorstotal fines of 992,312,200 EUR, many commentatorsasked how long was before the one billion eurofine was applied.

It results from the Commission officials’ declarations that the application of a fine havingsuch a high value was not and it is not an objectivein itself for the European institution. However,the message sent by the Commission with thisfine is very clear.

Recent evolutions have demonstrated that theEuropean institution can be flexible and use theexisting rules of the competition policy to respond rapidly and adequately to the financialcrisis. Thus, the rapid authorization of mergersin the banking sector and even the authorizationof rescue State aid for banks (almost a heresyonly one year ago!) are just two examples in thisrespect. However, obviously, tolerance for cartels is not one of the areas where the Commission is willing to exert its flexibility.

Effects and implications

The current economic context, dominated by financial crisis is not quite favorable for the automotive glass producers, taking into accountthe fact that their main beneficiary, the automotiveindustry, is also heavily affected by financial crisis.The dramatic decrease of sales in the automotivesector reduces considerably producer’s chancesto have their fines “recovered” from the customers.

At the same time, the financial impact of such afine cannot be neglected. A simple calculationshows that the fine applied by the Commissionin this case represent not less than 1% of the totalEU budget for 200825 and, at the same time, it is16 times higher than the budget allocated by theEuropean Commission for the competition policy.

The level of fines reached in this field shows indirectly the financial power of the companiesinvolved in anti-competitive practices. It shouldbe underlined that, in cartel cases, fines cannotexceed 10% of the offenders’ turnover. At thesame time, the bigger and bigger fines are theproof of the Commission’s efforts to turn pan-European cartels into less profitable business.

On the other hand, in the current stage of the European integration, the application of hugefines is the Commission’s only tool somewhat efficient in fighting against cartels. Even so,when the companies’ officials announce nonchalantlythe accumulation of hundreds of millions of euroas provisions for envisaged fines, one cannothelp wondering how big the net profits of a cartelof this size are!

Saint-Gobain declares, in a press-release, that thepersons culpable for the involvement in the cartelwere dismissed. Is that all? How convenient! Asother commentators suggest, for the culpablepersons, the threat of imprisonment would be amore serious deterring factor. For example, in the


25 The EU general budget for 2008 is of 129.149 billion EUR. The share of the Commission’s budget allocated for the competition policy isof 78,282,819 EUR.

14

Statele Unite, participarea la un cartel este considerată ofensă federală, iar succesul în luptaîmpotriva acestor practici anticoncurenţiale secuantifică nu doar în sute de milioane dolariamendă, ci şi în mulţi ani de închisoare. Pesteocean, preşedinţii de companii şi managerii trimişi după gratii sunt „trofeele de vânătoare”ale oficialilor anti-cartel.

În schimb, în Uniunea Europeană, deşi existădeja câteva state membre ale căror sisteme dedrept cuprind sancţiuni penale pentru persoanelefizice care participă la conceperea sau funcţionareaunui cartel (România fiind unul dintre acestestate!), în practică, mecanismul aplicării de sancţiuni penale nu este folosit. În acest domeniu,acţiunea la nivel naţional este inexistentă, iar lanivel comunitar este imposibilă, deoarece, în prezent, competenţele Uniunii în materie penalăsunt aproape simbolice.

În aceste condiţii, aplicarea de amenzi rămâne,totuşi, o soluţie prin care se realizează, în ultimăinstanţă o redistribuire, chiar dacă discutabilă, aunei părţi din profiturile obţinute de membrii cartelurilor către cetăţenii europeni, ca beneficiarifinali ai bugetului UE26.

În loc de concluzii

Producătorii de geamuri auto au anunţat că vorataca decizia Comisiei în faţa TPI. Totuşi, dacăne gândim la hotărârea pronunţată de TPI încazul BASF27 la sfârşitul anului 2007, perspectivelenu sunt tocmai încurajatoare pentru viitorii reclamanţi. În cazul respectiv, într-o acţiune îndreptată împotriva deciziei prin care Comisiaimpusese o amendă pentru încălcarea art.81 dinTratatul CE, tribunalul, având în vedere comportamentul companiei BASF, a dispus, pentru prima oară, majorarea valorii amenzii cefusese aplicată de Comisie!

Fără îndoială, va fi interesant de urmărit felul încare instanţa comunitară va aprecia conduitacompaniilor implicate în cazul de faţă, mai alesal celor care ar putea deveni oricând titulare aleunui „card de fidelitate” oferit de Comisia Europeană pentru „participarea consecventă înprocedurile de investigaţie din domeniul antitrust”.


26 Amenzile aplicate de Comisia Europeană în domeniul concurenţei se fac venit la bugetul Uniunii Europene.27 Hotărârea TPI pronunţată pe 12.12.2007 în Dosarele conexate nr. T-101/05 şi nr. T-111/05 BASF AG şi UCB SA contra Comisiei Comunităţilor Europene.

15

United States, participation to cartels is a federaloffence and authorities’ success in the fightagainst such anti-competitive practices is quantifiednot only in hundred of million US dollars butalso in days of imprisonment. On the other sideof the ocean, CEOs and managers sent behind thebars are the “hunting trophies” of the anti-cartelofficials.

In contrast, in the European Union, even thoughthere are a few Member States (including Romania!)whose legal system provide for criminal sanctions for the natural persons that participatein conceiving or running a cartel, in practice, themechanism of criminal sanctions is not used. Inthis field, action at national level is inexistent andat EU level it is impossible since, at present, theUnion’s competencies in the field of criminal laware almost symbolic.

In these circumstances, the application of finesremains a solution that in the end leads to a reallocation (even though arguable), of a partfrom the profits acquired by the cartel membersto the European citizens, as the final beneficiariesof the EU budget28.

Instead of conclusions

The producers of automotive glass have announced that they will challenge the Commission’sdecision in front of CFI. However, if we considerthe judgment pronounced by CFI at the end of2007, in the BASF29 case , the perspectives arenot quite encouraging for the future appellants.In the BASF case, in an action against the Commission’s decision imposing fines for the infringement of Article 81 EC Treaty, the court,taking into account the conduct of BASF company, decided for the first time to increasethe fine that had been applied by the Commission.

It will be interesting to see how the Communitycourt will evaluate the conduct of the participantsin this case, especially of those of them whomight become, at any time, holders of a “fidelitycard” offered by the European Commission forthe “consequent participation in the investigationprocedures in the antitrust field”.


28 The fines applied bz the European Commission in the field of competition become revenue to the EU budget. 29 CFI judgement of 12.12.2007, in Joined cases T-101/05 and T-111/05 BASF AG and UCB SA v. Commission of the European Communities.

16

Încă din 2001, Mario Monti afirma cu privire la viziunea Comisiei Europene în domeniul aplicăriipoliticii de protecţie a concurenţei că, „în ultimiiani, abordarea noastră cu accentul pe latura economică a politicii concurenţei a aşezat definireapieţei în centrul procesului de aplicare a regulilorconcurenţei în UE.”32 Nellie Kroes, actualul Comisarpentru concurenţă, a intensificat, la rândul ei, procesul abordării economice a politicii concurenţei,declarând: „Indiferent dacă vorbim de acţiuni abuziveale firmelor dominante pe piaţă, sancţionareacartelurilor, controlul fuziunilor sau evaluarea ajutoarelor de stat – potenţialul efect negativ asupraconsumatorilor va constitui, întotdeauna, obiectivulprincipal al activităţii noastre. Aplicăm acest standard al bunăstării consumatorului printr-omai bună utilizare a analizei economice. Aceastăabordare economică ajută Comisia Europeană să-şiconcentreze activităţile spre cele cu adevărat importante pentru consumatorii europeni.”33

Un punct important pe agenda europeană a ultimilor ani, impus de necesitatea adaptării lanoile condiţii create de ultimele valuri de extindere,cât şi de realizarea unei aplicări mai eficiente şiconsecvente a politicii de concurenţă în întreaga Uniune, l-a constituit reforma legislativă şi procedurală.

Caracteristica acestor modificări este orientareacătre o abordare mai economică, prin aplicareamai accentuată a analizei economice şi interpretareacorectă a teoriilor şi datelor empirice.

Reformarea politicii de concurenţă, cu accent sporitpe latura economică, îmbunătăţirea cadrului juridicşi procedural s-au datorat într-o măsură semnificativăşi pierderilor suferite în justiţie de către autoritateade concurenţă a UE, într-o serie de cazuri din domeniul controlului concentrărilor precum Airtours/First Choice34, Schneider Electric/Legrand35,Tetra Laval/Sidal36. Astfel, Comisia a modificat


Rezumat

Reforma amplă în domeniul aplicării politicii concurenţei din Europa ultimilor ani poate fi caracterizată drept o orientare către o abordare mai economică. Rolul şi sfera analizei economices-au schimbat, s-a reformulat modul în care aceasta este asimilată aplicarii efective a politicii de protecţie a concurenţei, mai ales prin interpretarea corectă a teoriilor şi a datelor empirice.

Schimbarea politicii de concurenţă, cu accent sporit pe latura economică s-a concretizat prin îmbunătăţirea cadrului juridic şi procedural.

Cuvinte cheie: concurenţa, analiză economică, reformă, abordare economică.

ORIENTAREA CÃTRE O ABORDARE MAI ECONOMICÃ A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENÞEI ÎN EUROPA

Maria ALEXANDRU30

Oana STANCIU31

30 Director – Direcţia Cercetare-Sinteze.31 Inspector de concurenţă - Direcţia Cercetare-Sinteze.32 Mario Monti, fost Comisar european pentru concurenţă, Speech on Policy Market definition as a cornerstone of EU Competition Policy - Workshop on Market Definition - Helsinki Fair Centre Helsinki, 5.10.2001.33 Neelie Kroes, European Commissioner for Competition Policy, Making consumers' right to damages a reality: the case for collective redress mechanisms in antitrust claims - Conference on collective, redress for European consumers, Lisbon, 9 th November 2007.34 Airtours v. Commission,[2002] ECR II-2585.35 Schneider v. Commission,[2002] ECR II-4071.36 Tetra Laval v. Commission,[2002] ECR II-4381.

17

Since 2001, Mario Monti has announced withreference to European Commission vision in thearea of competition policy enforcement that “inrecent years, our increased economic approachto competition policy has put market definitionat the centre of the process of application of thecompetition rules in the EU.”40 CommissionerNellie Kroes has improved the economic approach of competition policy, declaring:„Whether we are talking about abusive actionsby dominant companies, breaking up cartels, vetting mergers, or assessing State aid - the potential harm to consumers is always at theheart of what we do. We are applying this 'consumer welfare standard' throughout ourwork, through a better use of economic analysis.This economic approach helps the EuropeanCommission focus on the activities really importantfor the European consumers.”41

The legislative and procedural reform has beenan important point on the European agenda of thelast years, due to the necessity of the adjustmentto the new conditions generated by the last wavesof enlargement and by the achievement of an effective and consistent implementation of thecompetition policy throughout the Union.

The characteristic of these changes is the orientation towards a more economic approach,through the focused application of the economicanalysis and the correct interpretation of the theories and empirical data.

The adjustment of the competition policy, with emphasis on economics, the legislative and proceduralframework improvement were also a result of thelosses in the legal battles which the competition authority suffered in court, in a series of merger controlcases, such as Airtours/First Choice42, SchneiderElectric/Legrand43, Tetra Laval/Sidal44.Thus, the


Abstract39

The comprehensive reform in the implementation of the competition policy in Europe in the recentyears may be characterized as one towards a “more economic approach”. The role and the scope ofthe economic analysis has been changing, the way how the economic analysis is used for effectiveenforcement of the competition policy enforcement has been reformulated, especially through correct interpretation of the theories and empirical data.

Competition policy amendment, with emphasis on economics led to an improvement of the proceduraland legal framework.

Keywords: competition, economic analysis, reform, economic approach.

A MORE ECONOMIC APPROACH TO COMPETITION POLICY IN EUROPE Maria ALEXANDRU37

Oana STANCIU38

37 Director – Research and Synthesis Directorate.38 Competition inspector - Research and Synthesis Directorate.39 Translated into English by Oana Stanciu.40 Mario Monti, former European Commissioner for Competition, Speech on Policy Market definition as a cornerstone of EU CompetitionPolicy - Workshop on Market Definition - Helsinki Fair Centre Helsinki, 5.10.2001.41 Neelie Kroes, European Commissioner for Competition Policy, Making consumers' right to damages a reality: the case for collective redressmechanisms in antitrust claims - Conference on collective, redress for European consumers, Lisbon, 9 th November 2007.42 Airtours v. Commission,[2002] ECR II-2585.43 Schneider v. Commission,[2002] ECR II-4071.44 Tetra Laval v. Commission,[2002] ECR II-4381.

18

cadrul legislativ privind acordurile verticale, a elaborat Cartea Verde privind controlul concentrărilor,a adoptat noul regulament privind concentrărileeconomice şi Orientările privind evaluarea concentrărilor neorizontale45, ce completeazăorientările existente privind concentrările orizontalecare se referă la fuziunile societăţilor concurentepe aceleaşi pieţe.

O altă latură a îmbunătăţirii cadrului procedural aconstituit-o elaborarea unor linii directoare ce stabilesc reguli simple, care corespund unui numărmare de circumstanţe. Aceste linii directoare nupot exemplifica, în întregime, analiza economicăcare se va efectua în contextul unui anumit caz, cifurnizează îndrumări privind tipul de analize teoretice şi empirice ce pot fi realizate.

Reforma politicii în domeniul ajutorului de stat avizat şi fundamentarea economică a deciziilorluate în domeniul controlului ajutoarelor de stat,atât în sensul operaţionalizării unei analize maiamănunţite a distorsionării concurenţei, cât şi alutilizării conceptului de eşec al pieţei. Eşecurilepieţei reprezintă un argument în favoarea acordăriide ajutoare de stat, dar necesită o analiză economicăadecvată şi minuţioasă, şi deci utilizarea de instrumente econometrice.

Pentru a oferi o fundamentare economică deciziilorComisiei în materie de concurenţă, în cadrul Direcţiei Generale Concurenţă s-a instituit oechipă specială de economişti. Rolul EconomistuluiŞef şi al Grupului condus de acesta (GEŞ) în cadrul direcţiei este din ce în ce mai important.

Obiectivele lor principale sunt:

� consultanţă pe probleme metodologice de economie şi econometrie pentru aplicarea regulilorconcurenţei;

� activitatea de sprijin: un membru GEŞ este inclus în cadrul echipei de lucru, raportând insă

Economistului Şef. În acest fel, GEŞ este implicatîndeaproape atât în activitatea zilnică a echipei delucru, cât şi în investigaţii, din stadii incipiente,oferind consultanţă pe probleme economice şi asistenţă metodologică;

� contribuţie consistentă la dezvoltarea instrumentelorde politică generală cu conţinut economic;

� instrumentarea unor cazuri de „antitrust” mai„laborioase”.

Rolul si sfera analizei economice, utilizate în cadrul aplicării politicii de protecţie a concurenţei,s-au schimbat în Europa ultimilor ani. Concurenţa,procesul care obligă firmele să răspundă dorinţelorconsumatorilor privind preţul, calitatea si varietateaproduselor, acţionează în acelaşi timp ca un mecanism selectiv prin care firmele mai eficientele înlocuiesc pe cele mai puţin eficiente. Concurenţaeste deci un element cheie în promovarea uneicreşteri economice europene rapide, orientatăcătre consumator şi mai competitivă.

Din punct de vedere al orizontului de timp, utilizarea principiilor şi a analizelor economice înaplicarea politicii concurenţei se poate clasifica înanalize ex-post şi ex-ante. Analizele ex-post se faccu scopul de a afla în ce mod deciziile luate în domeniul antitrust, ajutor de stat şi concentrări auafectat pieţele. Principala dificultate a cercetării oreprezintă stabilirea posibilelor consecinţe asuprapieţei, în cazul în care s-ar fi adoptat o decizie alternativă, consecinţe pe se pot obţine folosindmodele şi/sau analize econometrice. O altă dificultate constă în identificarea altor factori carear fi putut influenţa piaţa, cu scopul stabilirii impactului deciziei însăşi. Cunoştintele despre industrie şi piaţa sunt cruciale în aflarea exactă afactorilor implicaţi. Importanţa analizelor ex-postnu trebuie subestimată, acestea reprezentand singurajustificare logică a eficacităţii unei decizii.


45 Concentrările neorizontale includ concentrările verticale, care implică societăți ce acționează la diferite niveluri ale lanțului de aprovizionare.De exemplu, atunci când fabricantul unui anumit produs ("societatea din amonte") fuzionează cu unul dintre distribuitorii săi ("societatea dinaval") şi concentrările conglomerale ce reprezintă concentrări între firme care se află în relații care nu sunt nici orizontale (în calitate de concurenți pe aceeași piață relevantă), nici verticale (în calitate de furnizori sau de clienți). În practică, obiectul prezentelor orientări îl reprezintăconcentrările economice între societăți care acționează pe piețe strâns legate (de exemplu concentrări care implică furnizori de produse complementare sau de produse care aparțin aceleiaşi game).

19

Commission has changed the legislative frameworkfor the vertical agreements, has developed theGreen Book for merger control and has adoptedthe new merger control regulation and the Guidelineson the assessment of non-horizontal mergers46,which follow the current guidelines related to thehorizontal mergers that refers to the fusion of thecompanies competing on the same markets.

Another area of improvement of the legislativeframework was the development of the guidelineswhich establish simple rules, to cover a largenumber of circumstances. These guidelines cannotexplain in detail the economic analysis in thecontext of one case but offers guidance regardingthe sort of theoretical and empirical analysis thatcan be performed.

The political reform in the state aid area aimedalso the economic assessment of the decisionstaken in the area of the state aid control, both interms of operationalizing a more explicit analysisof the distortions of competition, as well as theuse of the concept of market failures. The marketfailures represent an argument towards grantingstate aids, but a detailed economic analysis byusing econometrical instruments is required.

To offer an economic foundation of the Commission’s decisions, within the DG COMP aspecial team of economists was established. Therole of the Chief Economist and the Chief EconomistTeam (CET) at DG COMP is more and more important.

Their basic objectives are:

� consultancy on economic and econometricalmethodology for the competition policy enforcement;

� “support function”: one member of the CETgets assigned to the case team, reporting to theChief Economist. In this way, the CET is closely

involved with the day-to-day work of case teams,getting involved early on in the investigation,giving economic guidance and methodologicalassistance;

� consistent support for the development of thegeneral policy instruments with economic content;

� investigation of several more difficult antitrust cases.

The role and scope of economic analysis in competition policy in Europe has been changingin the last years. Competition, the process forcingcompanies to respond to the consumers’ requestsregarding price, quality, and diversity of products,acts in the same time as a selective mechanism,by which more efficient companies replace theless efficient ones. Competition is therefore, akey element in promoting a rapid European economic growth, more competitive and consumer-oriented.

From time horizon point of view, the use of economic principles and analysis in competitionpolicy can be differentiate in: ex post and ex anteanalysis. The purpose of the ex post analysis is tounderstand how antitrust, state aid and mergersdecisions have affected markets. The main difficultyof the research is to establish the possible consequences on the market if some alternate decision had been taken instead, effects whichcan be derived from theoretical models and/oreconometric analysis. Another problem is to establish other factors that might have had an influence on the market, in order to identify theimpact of the decision itself. Industry and marketknowledge is crucial in order to understand theprecise factors involved. The importance of expost analysis cannot be underestimated. The expost analysis is the only logical justification forthe effectiveness of a decision.


46 Non –horizontal mergers include vertical mergers which involve companies operating at different levels of the supply chain. For example,when a manufacturer of a certain product (the "upstream firm") merges with one of its distributors (the "downstream firm") and conglomeratemergers that are mergers between firms who are in a relationship which is neither horizontal (as competitors in the same relevant market) norvertical (as suppliers or customers). In practice, the focus of the present guidelines is on mergers between companies that are active in closelyrelated markets (e.g. mergers involving suppliers of complementary products or products that belong to the same product range).

20

Analizele ex-ante, cum ar fi monitorizarea pieţei,reprezintă analizele anterioare unei posibile acţiuni antitrust. În cazul monitorizării pieţei sunt greude identificat situaţiile în care pieţele nu funcţionează,cum ar fi comportamentul anticoncurenţial sau barierele la intrare. Contribuţia ştiinţei economiceo reprezintă şi definirea unui set de indicatori caresemnalează probabilitatea existenţei unei probleme concurenţiale specifice pe piaţă. Analizeleex-ante pot fi folosite la identificarea situaţiilor încare efectul probabil al unui pretins comportamentanticoncurenţial sau al existenţei unei pretinse bariere la intrarea pe piaţă este redus. Pe baza analizelor ex-ante se stabilesc priorităţile autorităţiide concurenţă. Astfel, resursele vor trebui alocatecazurilor şi activităţilor cu efectele probabile celemai dăunătoare asupra consumatorilor.

Prin abordarea economică a politicii în domeniulconcurenţei se realizează două obiective complementare. Primul obiectiv este identifica-rea incalcarii prevederilor legale prin comporta-mente anticoncurenţiale. Prin concentrarea peefectele acţiunilor companiei mai curând decât peforma pe care o pot lua aceste acţiuni, o abordare eco-nomică face mai dificilă pentru companii sustra-gerea de la constrângerile politicii concurenţei, înîncercarea lor de a obţine acelaşi rezultat final fo-losind diferite practici comerciale. În acelaşi timp,această abordare oferă o modalitate mai logică deanaliză a diferitelor practici, deoarece fiecare prac-tică specifică este evaluată în funcţie de rezultat şidouă practici ce conduc spre acelaşi rezultat finalvor fi analizate în acelaşi mod.

Al doilea obiectiveste garantarea faptului că prevederilestatutare nu blochează stategiile pro-competitive. Oanaliză bazată pe efecte ia în considerare posibilitateaca practicile de afaceri similare să poată avea rezultatediferite în circumstanţe diferite: distorsionarea concurenţei în anumite cazuri şi promovarea eficienţeişi inovaţiei în altele. O abordare a politicii în domeniulconcurenţei care compară direct acest dualism va asigura protecţia consumatorilor (prin prevenireacomportamentului care îi prejudiciază) şi va promova,în acelaşi timp, productivitatea crescută şi dezvoltarea(deoarece firmele nu vor fi descurajate în încercărilelor de sporire a eficienţei).

Definirea pieţei este un instrument utilizat pentrua identifica şi a descrie graniţele concurenţei (perimetrul în interiorul căruia se desfăşoară concurenţa) între companii. Acest instrument permite stabilirea cadrului în care este aplicată politica de concurenţă. Conceptul de piaţă relevantă este diferit de alte concepte de piaţă,adesea folosite în alte contexte. De exemplu, companiile folosesc adesea termenul de piaţă pentrua descrie zona în care işi vând produsele sau pentrua se referi în sens larg la industria sau sectorul încare activează.

O etapă importantă pentru consolidarea analizelorîn aplicarea politicii de concurenţă o constituieNota Comisiei privind definiţia pieţei relevante47,adoptată în decembrie 1997 şi publicată în JurnalulOficial C 372, 09/12/1997. Nota oferă un cadrujuridic, bazat pe principii economice, care ar trebuisă asigure consistenţă şi transparenţă sporite înaplicarea legislaţiei concurenţei.

O abordare economică a analizei practicilor anticoncurenţiale implică evaluarea fiecărui cazspecific pe baza analizei efectelor anticoncurenţialegenerate de practica de afaceri şi nu pe baza formeispecifice a respectivei practici (de exemplu distribuţieexclusivă, vânzări legate), evaluare ce nu se poateface decât printr-o analiză economică temeinică.

De exemplu, în evaluarea acordurilor verticale seţine cont de impactul actual sau potenţial al acordului asupra pieţei. Stabilirea structurii pieţeieste esenţială în determinarea impactului pe careeventualele acorduri verticale le-ar putea avea asupraconcurenţei. Restricţionarea concurenţei este unpericol doar în cazul unei insuficiente concurenţeintermarcă, şi dacă există un anume grad de putere pe piaţa respectivă. Restricţiile verticalesunt, în general, mai puţin periculoase decât restricţiile orizontale precum fixarea preţurilor sauîmpărţirea pieţei, deşi pot avea o varietate deefecte atat asupra firmelor implicate cât şi asuprapieţei pe care acestea operează. Închiderea pieţeipentru posibilii concurenţi este cea mai periculoasăşi semnificativă urmare asociată cu acest tip deacorduri.


47 Nota menţionează: ”Scopul principal al definirii pieţei este identificarea, în mod sistematic, a constrângerilor competitive cărora întreprinderile implicate trebuie să le facă faţă. Obiectivul definirii pieţei atât sub aspectul produsului cât şi în dimensiunea geografică estede a identifica acei concurenţi ai firmelor capabili să constrângă comportamentele celorlalţi şi să îi împiedice să se comporte independent deorice presiune concurenţială eficientă. Din această perspectivă, cotele de piaţă pot oferi informaţii utile pentru obiectivul de a estima dominanţa….. Există o serie de teste cantitative concepute special pentru a descrie piaţa. Aceste teste constau în diverse abordări econometriceşi statistice: estimări ale elasticităţilor şi ale elesticităţilor încrucişate în funcţie de preţ pentru cererea produsului, teste bazate pe similaritateavariaţiilor de preţuri în timp, analize tip cauză – efect dintre seriile de preţuri şi similitudinea intre nivelurile de preţ şi/sau convergenţa lor.”-http://europa.eu.int/comm/competition/antitrust/relevma_en.html.

21

The ex ante analysis, such as market monitoring,is the analysis taken prior to a possible antitrustaction. In the case of market monitoring it is difficult to identify the situations when marketsdo not function, such as anticompetitive conductor the existence of entry barriers. One contributionof economics is also to define a set of indicatorsthat signal a particular competition problem on themarket. The ex ante analysis can be used to identifysituations where the likely impact of alleged anticompetitive conduct or entry barrier is small.Based on ex ante analysis, the competition authoritiesare setting priorities. Thus, the resources shouldbe devoted to cases and activities where the expected harm to consumers is highest.

Two complementary objectives are achievedthrough the economic approach to competitionpolicy. The first objective is identification of theviolations of the legal provisions through anticompetitive behaviours. Focusing on the effects of the actions of one company rather thanon the form of these actions, an economic approach makes more difficult for the companiesto avoid the competition policy constraints intheir attempt to obtain the same final result usingdifferent commercial practices. In the same time,this approach gives a more logical method ofanalysis of different practices, because every specific practice is evaluated based on the result,and two practices leading to the same result willbe evaluated in the same way.

The second objective is ensuring that legal provisions do not prevent pro-competitive strategies. An effect-based analysis considers thepossibility that similar business practices maylead to different results under different circumstances: distortion of competition in certaincases and promoting efficiency and innovationin other cases. An approach of the competitionpolicy which compares directly this dualism, willensure consumers’ protection (by preventing aharmful behaviour), and in the same time, willpromote increased productivity and development(because companies will not be discouraged intheir attempts to improve efficiency).

Market definition is a tool to identify and definethe boundaries of competition between firms. Itallows establishing the framework within whichcompetition policy is applied. The concept of relevant market is different from other conceptsof market often used in other contexts. For instance, companies often use the term market torefer to the area where it sells its products or to referbroadly to the industry or sector where it belongs.

An important phase for the consolidation of theanalyses in the implementation of the competitionpolicy is the “Commission Notice on the definitionof the relevant market”48, adopted in December1997 and published in the Official Journal C 372,09/12/1997. The Notice gives a legal frameworkbased on the economic principles, which shouldensure an increased consistency and transparencyin the implementation of the competition policy.

An economic approach of the analysis of the anticompetitive behaviors involves the evaluationof every specific case based on the analysis of theanticompetitive effects generated by the businesspractice and not based on the specific form of therespective practice (for instance exclusive dealing, tying). This evaluation can only be performedthrough a comprehensive economic analysis.

As an example, when evaluating vertical agreementswe account for the actual or likely impact of theagreement on the market. To determine the impact of the potential vertical agreements mayhave over the competition, it is essential to establish the structure of the market. Restrainingthe competition is dangerous only when the inter-brand competition is insufficient and if acertain degree of power exists on the respectivemarket. Generally, vertical restrictions are lessdangerous than horizontal restrictions like pricefixing or market allocation although they may havea variety of effects both on the involved companiesand on the market in which these companies operate.The most dangerous and significant consequenceassociated with this type of agreements is the marketclosure for potential competitors.


48 The Notice specifies: “The main purpose of market definition is to identify in a systematic way the competitive constraints that the undertakings involved face. The objective of defining a market in both its product and geographic dimension is to identify those actual competitors of the undertakings involved that are capable of constraining their behavior and of preventing them from behaving independentlyof an effective competitive pressure. It is from this perspective, that the market definition makes it possible, inter alia, to calculate market sharesthat would convey meaningful information regarding market power for the purposes of assessing dominance… There are a number of quan-titative tests that have specifically been designed for the purpose of delineating markets. These tests consist of various econometric and statistical approaches: estimates of elasticities and cross-price elasticities for the demand of a product, tests based on similarity of price movementsover time, the analysis of causality between price series and similarity of price levels and/or their convergence.” -http://europa.eu.int/comm/competition/antitrust/relevma_en.html.

22

Însă, acordurile verticale sunt adesea necesarepentru creşterea eficienţei. În aceste cazuri, efectelepozitive ale restricţiei exced pe cele negative, pertotal beneficiind atât firmele din industria respectivă,cât şi consumatorii. Există două exemple clasicereferitoare la efectele pozitive ale acordurilor verticale: dubla marjă49 şi problema pasageruluiclandestin50. Legislaţia comunitară prevede o seriede situaţii în care acordurile verticale pot fi exceptate în bloc deoarece beneficiile rezultate depe urma acestora sunt mai mari decît eventualelecosturi, ele fiind favorabile atât sporirii eficienţeiproducătorilor, cât şi consumatorilor. Atunci cândpărţile implicate în asemenea restricţii verticaledeţin o putere considerabilă de piaţă, analiza seface de la caz la caz.

Atât la nivel european dar şi la nivel naţional, rolulanalizei economice în politica de protecţie a concurenţei câştigă din ce în ce mai multă importanţă.O abordare mai economică implică însă necesitateaasigurării ca analiza economică asigură siguranţadin punct de vedere legal. În plus, o analiză economicăextensivă necesită timp şi aceasta poate prelungiperioada necesară desfaşurării procedurilor.

Un impediment major al utilizării mai intense aanalizei economice în procesul decizional din cadrul politicii concurenţei îl constituie dificultateaeconomistilor de a comunica cu non-economistii,reprezentaţi în principal de jurişti. Capacitatea economiştilor de a-şi prezenta într-un mod comprehensibil şi concis părerile, precum şi rezultatele analizelor empirice este crucială la ambele niveluri – cel al autorităţii de concurentăcât şi în justitie.

În Romania, Consiliul Concurenţei urmează liniaComisiei Europene de orientare către o abordaremai economică a politicii concurenţei. Astfel, capacitatea instituţională s-a întărit prin înfiinţarea,în cadrul Direcţiei Cercetare – Sinteze a unui grupde analiză economică. Grupul oferă consultanţăpe probleme de analiză economică şi econometrie,va efectua studii de piaţă şi va utiliza instrumentemoderne de analiză economică în definirea pieţeirelevante.

Bibliografie

Roller, L.(2005): „Economic Analysis an CompetitionPolicy Enforcement în Europe” -http://ec.europa.eu/comm/competition/speeches/text/sp2005_011_en.pdf;

* * * (2007): „Raport privind politica în domeniul concurenţei pentru anul 2007“, Comisia Europeană -http://www.ec.europa.eu-competition;

Kroes, N.(2007): „Making consumers' right to damagesa reality: the case for collective redress mechanisms inantitrust claims“ - http://ec.europa.eu/commission_bar-roso/kroes/speeches_en.html;

Cabral, L. (2000): „Introduction to industrial organization,MIT Press“;

* * * http://www.ec.europa.eu-competition/publication;

* * * http://www.biblioteca.ase.ro.


49 Dubla marjă – situaţia în care integrarea pe verticală a două sau mai multe firme conduce la o îmbunătăţire, nu numai la nivelul ofertei, cişi la nivelul consumatorilor. Teoretic, pentru a demonstra avantajul integrării verticale prin intermediul acordului se calculează beneficiile realizate de firme în cazul separării verticale şi apoi în cazul integrării. În cazul separării verticale, fiecare agent economic va lua decizia demaximizare a preţului în condiţii de monopol. Dacă singurul instrument contractual pe care cei doi îl pot folosi este preţul cu ridicata, atuncifiecare firmă va adauga marja sa de preţ peste costul marginal, rezultatul final fiind un nivel de preţ mai mare decât în cazul în care doar ofirmă ar fi deţinut poziţia de monopol. Drept urmare, profiturile combinate ale celor două firme sunt mai mici decât atunci când cele două firmear fi fuzionat/integrate. Mai mult, şi surplusul consumatorului este mai mic în cazul separaţiei verticale, deoarece preţul plătit în final de consummator este mai mare decât preţul de monopol. - Cabral, L. (2000), Introduction to industrial organization, MIT Press, Chapter 11.50 Conceptul pasagerului clandestin – cazul concurenţei intramarcă, în care câţiva detailişti vând acelaşi produs, iar unii dintre ei beneficiazăde investiţiile unui alt distribuitor în publicitate, service sau instruire. Consumatorii caută informaţii la magazinul cu serviciul tehnic de calitateşi apoi cumpără produsul în cauză de la un magazin care oferă un preţ mai mic. Soluţiile posibile de rezolvare a problemei pasagerului clandestin sunt: fixarea unui preţ minim de revânzare pentru a încuraja concurenţa prin calitate, restricţionarea numărului de distribuitori saufurnizarea/distribuirea excusivă care asigură recompensarea efortului (n.a. stabilirea unui preţ minim sau fix de revânzare este considerată practicăanticoncurenţială); cazul concurenţei intermarcă, acelaşi detailist vinde produse concurente pe piaţă. Conceptul pasagerului clandestin reprezintăsituaţia în care alţi producători beneficiază de investiţiile unui alt producător în publicitate, lista clienţilor sau instruire. Soluţia posibilă de rezolvare a problemei pasagerului clandestin este distribuţia exclusivă. - Cabral, L. (2000), Introduction to industrial organization, MIT Press,Chapter 11.

23


However, vertical agreements are often requiredfor efficiency increases. In such cases the positiveeffects of the restrictions exceed the negative effects both companies in the respective industryand the consumers benefiting overall. There aretwo classical examples with reference to the positive effects of the vertical agreements: double-markup51 and the free-rider problem52.The EU legislation anticipates several situations,in which vertical agreements may be blockexempted, because the resulted benefits are higher than the potential costs, these being favorable for the increased efficiency of the manufacturers and for the consumers. When theinvolved parties in such restrictions have a considerable power on the market, the analysisis performed on a case-by-case basis.

Both at the European and national level the roleof the economic analysis in the competition policy gains more importance. A more economicapproach however, implies the requirement thatthe economic analysis ensures legal certainty. Inaddition, an extensive economic analysis requirestime and this may extend the length of the proceedings.

A major impediment of using economic analysismore intensely in the decisional process withinthe competition policy enforcement is the difficultyof the economists to communicate with the non-economists, represented mainly by legal representatives. The capability of the economiststo present their opinions and the results of theempirical analysis in an understandable and concisemanner is crucial at both levels - competition authority and justice.

In Romania, the Competition Council follows theEuropean Commission orientation, towards amore economic approach of the competition policy. Thus, the institutional capability was enhanced by establishing a group of economicanalysis within the Research and Synthesis Directorate. The group offers consultancy oneconomic analysis and econometrics, will performmarket research and will use modern economicanalysis instruments when establishes relevantmarket.

Bibliography

Roller, L.(2005): „Economic Analysis an CompetitionPolicy Enforcement în Europe” -http://ec.europa.eu/comm/competition/speeches/text/sp2005_011_en.pdf;

* * * (2007): „Report on Competition Policy 2007”,European Commission - http://www.ec.europa.eu-com-petition;

Kroes, N.(2007): „Making consumers' right to damagesa reality: the case for collective redress mechanisms inantitrust claims“ http://ec.europa.eu/commission_barroso/kroes/speeches_en.html;

Cabral, L. (2000): „Introduction to industrial organization“, MIT Press;

* * * http://www.ec.europa.eu-competition/publication;

* * * http://www.biblioteca.ase.ro.

51 Double-markup – the situation when the vertical integration of two or more companies leads to an improvement not only at the offer level,but also at the consumers’ level. Theoretically, to demonstrate the advantage of the vertical integration through the agreement, we calculatethe benefits of the companies when they are vertically separated and then when they are integrated. When vertically separated, each companywill decide to maximize price under monopoly conditions. If the only contractual instrument that both companies can use is the wholesale pricethen every company will add its markup on top of the marginal cost, the end result being a price level higher than if one company only wouldhave had the monopoly position. As a result, the combined profits of the two companies are lower than if the two companies would bemerged/integrated. Moreover, the consumer’s surplus is lower in the case of the vertical separation because the final price paid by the con-sumer is higher than the monopoly price. - Cabral, L. (2000), Introduction to industrial organization, MIT Press, Chapter 11. 52 Free-rider - the case of intrabrand competition, when several retailers are selling the same product and some of them benefit from one dis-tributor’s investments in terms of advertisement, service or technical training. The customers seek advice from shop with good service andthen buy from a discounter. Possible solutions to resolve the free-riding problem are: setting a minimum resale price to encourage competi-tion in terms of quality, restrict the number of dealers or excusive supply/distribution to ensure reward for effort (a.n. setting a minimum or afix resale price is deemed as an anticompetitive practice); the case of interbrand competition, when same retailer is selling competing goods.The free-rider concept represents the case when other manufacturers benefit from one manufacturer’s investments in terms of client lists,technical training or advertising. Possible solution to resolve the free-riding problem is excusive dealing. - Cabral, L. (2000), Introduction toindustrial organization, MIT Press, Chapter 11.

24

Adesea activitatea autorităţii de concurenţă necesită identificarea pieţei relevante (în analizaconcentrărilor economice încheiate sau în cursde realizare sau în investigaţiile cu privire la abuzulde poziţie dominantă). Identificarea pieţei relevante nu reprezintă un scop în sine ci mai degrabă un punct de plecare ce face posibil calculul cotelor de piaţă ce ar permite o mai bunăviziune asupra puterii de piaţă în cadrul evaluăriiunei poziţii dominante sau a unei concentrări.Piaţa relevantă are două componente: piaţa relevantă a produsului şi piaţa geografică relevantă.

Piaţa relevantă a produsului cuprinde toate produsele pe care consumatorul le consideră interschimbabile sau sustituibile, datorită caracteristicilor, preţurilor şi utilizării căreiaacestea îi sunt destinate.

Piaţa geografică relevantă cuprinde zona în careagenţii economici sunt implicaţi în oferta şi cererea de produse sau servicii în cauză, în carecondiţiile concurenţiale sunt suficient de omogene şi care poate fi distinsă de zonele cu

care se învecinează pe baza condiţiilor concurenţiale diferite.

În 1982, în cadrul Instrucţiunilor privind concentrările economice, departamentul de justiţieal Statelor Unite ale Americii au introdus “Testulmonopolistului ipotetic” (testul SSNIP) ca onouă metodă de definire a pieţelor şi de măsuraredirectă a puterii de piaţă. În Uniunea Europeanătestul a fost utilizat pentru prima dată în 1992 încazul Nestlé/Perrier şi a fost recunoscut oficialde către Comisia Europeană în 1997 în „Notă aComisiei privind definirea pieţei relevante”.

Testul SSNIP încearcă să identifice cea mai restrânsă piaţă pe care un monopolist ipotetic arputea practica în mod profitabil o creştere micădar semnificativă şi non-tranzitorie a preţului şio consideră ca fiind piaţa relevantă. Testul monopolistului ipotetic adresează următoarea întrebare: „Ar fi profitabil pentru monopolistulipotetic să practice, în acea arie geografică, pentruprodusul (produsele) respectiv (respective), unpreţ mai mare cu 5% faţă de nivelul competitiv,pe o perioadă de cel puţin un an?”.


Rezumat

Elementul central şi probabil cel mai important al oricărei acţiuni / investigaţii a autorităţii de concurenţă îl reprezintă definirea pieţei relevante. O metodă de definire a pieţelor şi de măsurare directă a puterii de piaţă este testul monopolistului ipotetic. Testul monopolistului ipotetic sau testul SSNIP defineşte piaţa relevantă prin verificarea profitabilităţii creşterii preţului de vânzare alprodusului (în general cu 5-10%) de către un monopolist ipotetic, pe o periodă de cel puţin un an.

Cuvinte cheie: concurenţă, piaţă relevantă, testul SSNIP, elasticitate critică a cererii, pierdere critică.

Clasificare JEL: D4, L4.

TESTUL MONOPOLISTULUI IPOTETIC – UN INSTRUMENT DE LUCRU ÎN DOMENIUL CONCURENÞEI

Ionuţ DRĂGOI53

53 Inspector de concurenţă, Direcţia de Cercetare-Sinteze.

25

Competition authority work often requires adetermination of the relevant market (in litigationchallenging a proposed or consummated horizontal merger or in the investigations withregard to abuse of dominant position). Determinationof the relevant market is not a goal in itself.Rather it is only a starting point which makespossible to calculate market shares that wouldconvey meaningful information regarding marketpower for the purposes of assessing dominanceor horizontal mergers. The relevant market hastwo components: the relevant product marketand the relevant geographic market.

The relevant product market comprises all theproducts which are regarded as interchangeableor substitutable by the consumer, by reason ofthe products' characteristics, their prices and theirintended uses.

The relevant geographic market comprises thearea in which the undertakings concerned are involved in the supply of products, in which theconditions of competition are sufficiently homogenous and which can be distinguished

from neighboring areas because the conditions ofcompetition are appreciably different in those areas.

In 1982 the U.S. Department of Justice MergerGuidelines introduced „the Small but Significantand Non-transitory Increase in Price test” (theSSNIP test) as a new method for defining markets and for measuring market power directly. In the EU it was used for the first timein the Nestlé/Perrier case in 1992 and has beenofficially recognized by the European Commissionin its "Commission's Notice for the Definition ofthe Relevant Market" in 1997.

The SSNIP test tries to identify the narrow market within which a hypothetical monopolistcould impose a small but significant non-transitoryincrease in price and defines this as the relevantmarket. As a matter of fact it asks whether a hypothetical monopolist controlling a product ora group of products could sustain a price increaseof 5% for at least one year.


Abstract 55

The central and probably the most important element of any action / investigation of competitionauthorities is the relevant market definition. A method for defining markets and for measuring market power directly is the hypothetical monopolist test. The Hypothetical Monopolist or the SSNIPtest (small but significant non-transitory increase in prices) defines the relevant market by determining whether a given increase in product prices (usually between 5 and 10 percents) for atleast one year would be profitable for a hypothetical monopolist in the candidate market.

Keywords: competition, relevant market, SSNIP test, critical elasticity of demand, critical loss.

JEL Classification: D4, L4.

54 Competition inspector, Synthesis and Research Directorate.55 Translated into English by Ionuţ Drăgoi.

THE HYPOTHETICAL MONOPOLIST TEST – A WORKING TOOL IN THE FIELD OF COMPETITION

Ionuţ DRĂGOI54

26

Testul se aplică astfel:

� se porneşte de la cea mai restrânsă piaţă şi se verifică dacă o creştere a preţului cu 5% ar fi profitabilă;� dacă răspunsul este afirmativ, piaţa consideratăreprezintă chiar piaţa relevantă; în caz contrar, seconsideră că agentul economic nu are suficientăputere de piaţă pentru a creşte preţul;� se va include cel mai apropiat produs substituientîn piaţa relevantă şi se repetă testul pentru noul grupde produse;� procedeul se va repeta până când monopolistulipotetic poate practica o creştere profitabilă a preţului cu 5%;� setul de produse sau de zone geografice astfeldeterminate consituie piaţa relevantă.

Pentru a verifica dacă această creştere a preţuluieste profitabilă, în general se utilizează două metode:

1. Elasticitatea critică a cererii

Testul SSNIP poate fi aplicat prin estimarea elasticităţii critice a cererii. Elasticitatea critică acererii (e) reprezintă acea valoare a elasticităţii cererii pentru care creşterea preţului nu modificăprofitul obţinut. În cazul cererii liniare, pentru estimarea elasticităţii critice a cererii este suficientsă cunoaştem marja cost-preţ. Marja brută (cunoscutăşi ca Indicatorul Lerner) se defineşte ca fiind diferenţa procentuală dintre preţ şi costul marginal.Dacă preţul unei unităţi de prdus este P iar costulmarginal este C, atunci marja cost-preţ va fi:

În cazul în care creşterea minimă a preţului considerată seminificativă (de obicei se considerăa fi de 5%) este t, atunci coeficientul de elasticitatecritică a cererii va fi:

Dacă valoarea coeficientului de elasticitate a cererii (în cazul concentrărilor orizontale se considerăelasticitatea cererii anterioară operaţiei de concentrare)este mai mare decât coeficientul de elasticitate critică a cererii, atunci diminuarea vânzărilor

datorată creşterii preţului va fi suficient de marepentru a face această creştere neprofitabilă şi testulse fa reface după includerea celui mai apropiat substituient. Altfel, piaţa considerată reprezintăchiar piaţa relevantă. În general, coeficientul deelasticitate a cererii se estimează utilizând instrumenteeconometrice.

2. Pierderea critică

Atunci când nu se poate estima elasticitatea cererii,pentru aplicarea testului SSNIP se poate estimapierderea critică (y). Pierderea critică reprezintăpierderea maximă din vânzări (procentuală) cepoate fi susţinută prin creşterea preţului, fără a modifica profitul obţinut. Dacă pierderea din vânzăria monopolistului ipotetic este mai mică decât pierderea critică, atunci creşterea de preţ practicatăeste profitabilă iar piaţe relevantă a fost definită.

Pentru a defini piaţa relevantă în cazul abuzului depoziţie dominantă, testul monopolistului ipotetictrebuie să aibă în vedere nivelul competitiv al preţurilor şi nu nivelul existent al lor. Calculul nivelului competitiv al preţurilor nu este o problemă uşoară, iar uneori chiar nu poate fi determinat acest nivel. Aceste considerente nu seaplică atunci când este vorba de cazuri de concentrareeconomică. În procesul de evaluare a impactuluicompetitiv al unei concentrări economice, problema esenţială este dacă nivelul puterii depiaţă ar creşte ca urmare a acestei operaţiuni.

Dacă m este marja cost-preţ iar t creşterea minimăa preţului considerată semnificativă, pierderea critică este dată de următoarea relaţie:

Dacă pierderea din vânzări este mai mică decâtpierderea critică, atunci creşterea de preţ practicatăeste profitabilă iar piaţe relevantă a fost definită.

Nu întotdeauna testul monopolistului ipotetic reprezintă cea mai adecvată alegere pentru definireapieţei relevante. Spre exemplu, definirea pieţei relevante utilizând testul SSNIP atunci când unmonopolist îşi fixează preţul la nivelul optim corespunzător monopolului este posibil ca douăproduse să apară ca fiind substituibile deşi la unnivel competitiv al preţurilor nu sunt substituibile.


P - CP

m

1m+t

e

tm+t

y

27

The test is applied like this:

� start with narrowest possible market and ask if5% price increase is profitable;� if the answer is yes, the starting market is therelevant market; if not, then the undertaking doesnot have sufficient market power to raise price;� the next closest substitute is added to the relevant market and the test is repeated for theexpanded product group;� the process continues until the point is reachedwhere a hypothetical monopolist could profitablyimpose a 5% price increase;� the range of products or the geographic area sodefined constitutes the relevant market.

To verify if the price increase is profitable, generally, are used two methods:

1. The Critical Elasticity of Demand

The SSNIP test can be applied by estimating thecritical elasticity of demand. Critical elasticity ofdemand (e) is the value of elasticity of demandnecessary to leave profits unchanged after priceincrease. In the case of linear demand all that isnecessary to calculate the value of the criticalelasticity of demand is information on firms’price cost margins (m). The “gross margin” (alsoknown as the Lerner Index) is defined as the percentage difference between price and marginal cost. If the price per unit is P and themarginal cost per is C, then the price cost margin is:

If the minimum price increase considered significant(usually 5%) is t, then the critical elasticity of demand (e) is:

If the elasticity of demand (pre-merger elasticityof demand for horizontal mergers) exceeds thecritical elasticity then the decline in sales arisingfrom the price increase will be sufficiently largeto render the price increase unprofitable and thenext closest substitute must be added to the relevant

market and the test repeated for the expandedproduct group. Otherwise, the market considered isthe relevant market. The elasticity of demand is estimated, generally, using econometric instruments

2. The Critical Loss

When the demand elasticity cannot be estimated,one can use an alternative method for applyingthe SSNIP test, namely to estimate the criticalloss (y). The critical loss is defined as the maximumsales loss (percentually) that could be sustainedas a result of the price increase without makingthe price increase unprofitable. If the loss of salesto the hypothetical monopolist is less than thecritical loss, then the price increase consideredwould be profitable and the market is defined.

In the abuse of dominance cases, to define themarket, the SSNIP test would have to be estimated on the basis of competitive pricesrather than at the prevailing price level. The calculation of the competitive price level is notan easy problem and sometimes not even possible.Such considerations do not arise when definingthe market in merger cases. In assessing the competitive impact of a merger the essentialissue is if the degree of market power would increase as a result of the merger.

If m is the price cost margin and t is the minimumprice increase considered significant, then thecritical loss is:

If the loss of sales is less than the critical loss,then the price increase would be profitable andthe market would be defined.

Not always the SSNIP test is the suitable for definition of the relevant market.

Such a case is definition of the relevant market when monopolist sets its prices at amonopoly level. In this situation it may happenthat two products appear to be close substituteswhereas at competitive prices they are not.


P - CP

m

1m+t

e

tm+t

y

28

Prin urmare, utilizarea testului SSNIP în aceastăsituaţie duce la definirea unei pieţe relevante mailargi. Această problemă este cunoscută în literaturade specialitate ca Eroarea celofanului după celebrul caz Du Pont.

Un alt punct slab al testului SSNIP este acela cămăsoară competiţia dintre agenţi daor pe baza preţului şi astfel nu poate fi considerat ca un instrument pe deplin suficient de definire a pieţelor.

Bibliografie

Commission Notice on the definition of relevant marketfor the purposes of Community competition law, OfficialJournal C 372 , 09/12/1997, pp. 5 – 13;

MASSEY P. (2000), “Market Definition and MarketPower in Competition Analysis: Some Practical Issues”,The Economic and Social Review, Vol. 31, No. 4, 2000,pp. 309-328;

SHAPIRO, C. and KATZ, M. (2003), “Critical Loss:Let’s Tell the Whole Story”, Antitrust Magazine, Vol. 17,No.2, 2003;

US Department of Justice and Federal Trade Commission(1992). “Horizontal Merger Guidelines”, available:http://www.antitrust.org/law/mg.html.


29

In other words, it may happen that using theSSNIP test one defines the relevant market toobroadly, including products which are not substitutes.This problem is known in the literature as theCellophane Fallacy after the celebrated Du Pontcase.

Another weakness of the SSNIP test is the factthat it only measures competition based on priceand thus cannot be considered a fully sufficienttool for defining markets.

Bibliography

Commission Notice on the definition of relevant marketfor the purposes of Community competition law, OfficialJournal C 372 , 09/12/1997, pp. 5 – 13;

MASSEY P. (2000), “Market Definition and MarketPower in Competition Analysis: Some Practical Issues”, The Economic and Social Review, Vol. 31, No.4, 2000, pp. 309-328;

SHAPIRO, C. and KATZ, M. (2003), “Critical Loss:Let’s Tell the Whole Story”, Antitrust Magazine, Vol.17, No.2, 2003;

US Department of Justice and Federal Trade Commission(1992), “Horizontal Merger Guidelines”, available:http://www.antitrust.org/law/mg.html.


30

Dintr-o perspectivă economică, agenda UniuniiEuropene este dată de încercarea de a recupera decalajul de dezvoltare tehnologic şi inovativ faţăde SUA, chiar dacă se poate argumenta că la nivelulcetăţeanului (dimensiunea socială), acest decalajnu este atât de vizibil. Agenda Lisabona, cea princare se doreşte ca economia europeană să devină„cea mai competitivă şi dinamică economie intensivăîn cunoaştere din lume” până în 2010, nu este decâtun alt mod de a spune că Uniunea Europeană îşipropune să înregistreze performanţe mai bunedecât SUA din acest punct de vedere.

Eforturile de integrare a serviciilor şi pieţelor financiare la nivel european au căpătat şi ele unritm accelerat, când analize precum Raportul Lamfalussy din 2001 au demonstrat situaţia nefavorabilă a industriei financiare din statelemembre faţă de cea americană. Există autori careconsideră că aplicarea mai eficientă a legislaţieiSUA în domeniul concurenţei este unul dintre motivele fundamentale pentru performanţa maibună a acestei economii în ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Astfel de afirmaţii nu trebuie

acceptate necondiţionat, dar ele pot avea o anumitărelevanţă. Iată însă un motiv suficient pentru caUniunea Europeană să încerce să măreascăeficienţa aplicării legislaţiei în domeniul concurenţei.

Regulamentul nr. 1 / 2003, care creează cadrul aplicării legislaţiei în domeniul concurenţei, îşipropune astfel: � descentralizarea aplicării politicii în domeniulconcurenţei, în conformitate cu principiul fundamentalal subsidiarităţii care stă la baza politicilor UniuniiEuropene57; � reducerea rolului notificărilor, prin eliminareaobligativităţii ca firmele să notifice ex ante aceletipuri de acorduri care se încadrează în alineatul 3al articolului 81, respectiv cel care reglementeazăcondiţiile de exceptare;� posibilitatea Comisiei de a declanşa anchete sectoriale: Comisia Europeană a lansat deja douăastfel de anchete sectoriale, pe de parte în sectorulserviciilor financiare (cu accent pe piaţa serviciilorbancare retail), iar pe de altă parte în sectorul energetic (pieţele de gaz şi electricitate); � extinderea competenţelor de investigare ale Comisiei.


Rezumat

Fără a avea pretenţia unei treceri exhaustive în revistă, analiza următoare scoate în evidenţă diferenţesemnificative între reglementările americane şi cele europene în domeniul concurenţei. Într-un anumesens, Uniunea Europeană are un complex de inferioritate faţă de Statele Unite ale Americii. Acestcomplex poate fi explicat prin mai multe argumente, precum evoluţia istorică, dar şi performanţaeconomică mai slabă din ultimele decenii.

Cuvinte-cheie: politică publică în domeniul concurenţei, modelul investigativ, criteriul eficienţei,înţelegeri orizontale /verticale, abuz de poziţie dominantă, concentrare economică.

DIFERENÞIERI SEMNIFICATIVE ÎNTRE REGLEMENTÃRILE AMERICANE

ªI CELE COMUNITARE ÎN MATERIE DE CONCURENÞÃAna IVAN-ILIESCU56

56 Inspector de concurenţă, Direcţia Industrie şi Energie.57 Comisia îşi păstrează însă un rol central pentru practicile anti-concurenţiale care aduc atingere comerţului intra-comunitar, noua Reţea Europeană de Concurenţă urmând a reuni Comisia Europeană şi autorităţile desemnate din statele membre. Intenţia avută în vedere prin descentralizare este degrevarea Comisiei, care ar urma să se ocupe doar de praticile anticoncurenţiale cele mai grave, precum cartelurile,eliminând munca birocratică precum şi costurile suportate de către firme în a respecta legislaţia. Autorităţile naţionale capătă un rol mărit înimplementarea efectivă a legislaţiei în domeniul concurenţei, deşi acest lucru se petrece în conformitate cu precedentul european şi în deplinăcomunicare cu Comisia Europeană.

31

From an economic perspective, the agenda of theEuropean Union is centered on the attempt to fillthe technological and innovative gap towardsUSA even if some argue that this is not the casefrom a social point of view, where the gap doesnot exist. The Lisbon Agenda formulated the objective that the European economy should become “the most competitive and dynamicknowledge-based economy in the world” by2010. This is another way of meaning that EUshould attempt to surpass US in this field.

As an example, the European efforts towards theintegration of the markets for financial servicesat a community level knew a new tempo whenanalysis such as Lamfalussy Report in 2001demonstrated the precarious position of the European economy as compared with the Americanone. There are certain authors that consider thatthe more efficient enforcement of the US antitrust legislation is one of the core reasons thatexplain the better economic performance of thiseconomy in the 90s. Such a statement needs forsure certain qualification but it may have a point.

This opinion was however sufficient for the European Union to attempt to increase the efficiency in the enforcement of the competition law.

Regulation 1/2003, which creates the frameworkof the enforcement of the competition law, hasthe objectives of:� decentralization of the enforcement of thecompetition policy, according to the fundamentalprinciple of the subsidiarity on which the EuropeanUnion’s common policies are based60;� the reduction of the role of notifications, byeliminating the obligation of the companies tonotify ex ante any agreement that qualifies forexemption according to article 81 (3); � the possibility of the Commission to start sectorinquiries: The European Commission has alreadyopened two such inquiries, in the financial services(with a focus on retail banking and payments)and energy (gas and electricity markets); � the widening of the investigative competencesof the Commission.


Abstract59

Without having the claim to expose all such differences, the following analysis highlights certain practical differences in the perspectives of European and American competition law. In a certainsense, the European Union has an “inferiority complex” vis-à-vis United States. Such a complex canbe explained by different factors, such as the historical evolution or the weaker economic performancein the last period.

Keywords: public policy in the competition field, forensic model, the efficiencies criterion, horizontal/ vertical agreements, abuse of a dominant position, business concentration.

SIGNIFICANT DIFFERENCES BETWEEN US AND EU COMPETITION LAWS

Ana IVAN-ILIESCU58

58 Competition inspector, Industry and Energy Directorate.59 Translated into English by Ana Ivan-Iliescu.60 The European Commission retains however the central role in what regards the anticompetitive practices that may infringe the intracommunitytrade (the Community dimension). The new European Competition Network (ECN) reunites the European Commission and the national competition authorities. The main goals are to allow the Commission to deal with the most anticompetitive practices, such as cartels, and todelegate the “bureaucratic workload” at the national level while reducing the costs that companies have in complying with the competitionlaw. The national authorities have an increased role in the enforcement of the competition law, even if they have to observe the European precedentas well as closely collaborate with Brussels.municare cu Comisia Europeană.

32

Regulamentul nr. 1 / 2003 reprezintă elementulcentral al unui pachet de reformă, denumit de modernizare61. Făcând din nou apel la experienţaamericană, Comisia Europeană a înfiinţat BiroulEconomistului-Şef în cadrul DG Comp pentru a seasigura că orice decizie este fundamentată economicdin punct de vedere metodologic şi ştiinţific.

Înţelegerile pe verticală. Legislaţia americană esteprima care interzice impunerea de către producătoria strategiei de preţ a distributorilor încă din 1911,tocmai în scopul protejării independenţei acestora.Cu toate acestea, interzicerea acordurilor pe verticalăde fixare a preţului maxim de revânzare a fost înlăturată, iar cea a preţului minim de revânzare afost redusă ca aplicare. Libertatea producătorilorde a termina oricând relaţiile de distribuţie sau acontractelor de dealership a fost reabilitată. Accentulpoliticii în domeniul concurenţei pare a cădea în prezent pe anchetarea şi sancţionarea acordurilor peorizontală între concurenţi, precum şi a controluluiconcentrărilor între firme concurente şi mai puţin pedisciplinarea comportamentului producătorilor faţăde canalele de distribuţie62.

Comisia Europeană a acordat o atenţie deosebităînţelegerilor pe verticală, acestea fiind sensibile,după cum am văzut, în sensul obiectivului de integrare a pieţelor naţionale în cadrul unei PieţeUnice europene. Printre primele cazuri judecate decătre Curtea Europeană de Justiţie a fost Consten şiGrundig din 1966, prin care s-a interzis strategiaproducătorilor de a „aloca” distribuitorilor lor exclusivităţi geografice în cadrul pieţei europene.Reglementările europene au dorit din acest moment în permanenţă să protejeze independenţadistribuitorilor faţă de producători, precum şi să limiteze libertatea de acţiune a acestora din urmăasupra lanţului de distribuţie în scopul evitării compartimentării pieţei63. Autorităţile au încercatîn permanenţă să favorizeze canalele de distribuţiemulti-brand, în sensul de a permite accesul la canalele de distribuţie şi a altor producători.

Sectorul distribuţiei auto a cunoscut, de exemplu,prin ultima reglementare specifică, lansarea conceptului de dealer multibrand, prin care ComisiaEuropeană încurajează distribuţia de automobileale unor nume de marcă diferite de către acelaşidealer64. Protejarea dealer-ilor faţă de producătoripromovează free riding-ul, împiedică competiţiainter-brand şi creşte costurile de distribuţie65.

Înţelegerile pe orizontală sunt cele care pot determinacele mai anti-concurenţiale practici din punctul devedere al politicilor în domeniul concurenţei. Practicile concertate sunt apreciate a avea efectemai negative decât cele ale unei singure firme, deunde şi rolul major jucat de anchetarea acestor înţelegeri în cadrul politicilor contemporane în domeniul concurenţei. În 2005, Comisia Europeanăa considerat necesară înfiinţarea unui directorat dedicat exclusiv anchetării cartelurilor în cadrulDirectoratului General Concurenţă.

Atitudinea autorităţilor americane faţă de carteluria fost apreciată a fi extrem de severă. Infracţionalizareacomportamentului individual, corelată cu aplicareaprivată a legii concurenţei, au fost considerate a diferenţia în mod semnificativ politica SUA faţăde cea a UE în acest domeniu, şi mai ales eficienţalor de operare. Una dintre inovaţiile consideratedefinitorii ale politicii americane a fost lansarea în1978 a procedurii de clemenţă66, prin care firmele(şi indivizii implicaţi) au fost motivate în a dezvăluiacordurile de tip cartel la care erau parte în scopulreducerii sancţiunilor pe care le primeau. Deşi Uniunea Europeană a adoptat şi ea ulterior aceastăprocedură, utilizând-o în mod activ, se considerăcă eficienţa aplicării acesteia în Europa este cu multmai redusă decât în SUA67. Motivaţia indivizilor dea coopera cu autorităţile în cazul investigaţiei uneipractici anti-concurenţiale este cu mult mai maredacă individul respectiv negociază în nume propriu – evitarea unei amenzi sau a detenţiei personale – decât în numele unei companii (acţionariifiind cei care, indirect, suportă amenda)68.


61 Intensele critici la care a fost supusă Comisia Europeană (nu numai din partea autorităţilor americane dar chiar a unor instituţii comunitare)ca urmare a argumentaţiei folosite în blocarea tranzacţiei General Electric – Honeywell dar şi în alte cazuri (precum cazul Airtours / First Choicedin 1999, decizia Comisiei fiind anulată de către Curtea de Primă Instanţă în 2002) par a fi factorii care au determinat iniţierea unui ampluproces de reformă.62 Chiar şi în această direcţie, criteriul eficienţei pare a fi de multe ori acceptat în sensul în care practici sau tranzacţii care prin formă suntanti-concurenţiale pot fi acceptate dacă au ca rezultat creşterea eficienţei.63 Producătorii au obligaţia de a face publice criteriile de selecţie a canalelor de distribuţie iar exclusivitatea a fost mereu un subiect sensibil.64 Regulamentul Consiliului nr. 1400 / 2002 cu privire la aplicarea articolului 81 alineatul 3 al Tratatului Uniunii Europene la categoriile deacorduri pe verticală şi practici concertate din sectorul distribuţiei vehiculelor cu motor.65 Deşi această afirmaţie poate fi amendată (de exemplu, cresc costurile de distribuţie pentru anumite firme în timp ce scad costurile de distribuţie pentru alte firme), protejarea acestei independenţe apreciată esenţială în realizarea Pieţei Unice poate duce la ineficienţe în distribuţie,care ar putea afecta consumatorul final.66 Abia din 1993, datorită reformării sale, numărul cererilor de clemenţă creşte semnificativ.67 Acest lucru se datorează tocmai diferenţelor fundamentale în ceea ce priveşte aplicarea legislaţiei în domeniul concurenţei.68 Există o percepţie la nivelul autorităţilor americane că atitudinea faţă de carteluri în cadrul Uniunii Europene a fost relativ laxă, acest lucrumodificându-se abia la sfârşitul anilor ’90.

33

Regulation 1/2003 represents the central buildingblock of a reform package known as the “modernization”69. Making an appeal to the Americanexperience, the Commission established the ChiefEconomist Office inside the Competition Directoratein order to have its decision “economics-proof”,both scientifically and methodologically.

Vertical Agreements. The American antitrust lawis the first to forbid the fixing by the producers ofthe prices offered by their distributors, even in1911, in order to protect the autonomy of them.However, “the vertical agreements dealing withthe maximum resale price were allowed and theminimum resale price agreements were reducedas application”. The liberty of the producers toend anytime the distributorship and dealershiprelations was restored. The focus of the Americancompetition policy is today more on horizontalagreements as well as the control of horizontalmergers than the disciplining the behavior of theproducers towards their distribution channels70.

The European Commission paid however a special attention to the vertical agreements asthey are sensitive, as we already saw, from theperspective of the objective of Common Marketintegration. Among the first cases judged by theEuropean Court of Justice was Consten andGrundig in 1966 when the strategy of the producers to “allocate” to their distributors national markets (by geographical exclusivity)was forbidden. The European legal frameworkadopted from that moment the objectives to protect the independence of the distributors towards producers and to limit the liberty of action of the latter on the supply chain in order toavoid the possibility of market compartmentalization71.The European authorities have attempted tofavour the multibrand distribution channels inorder to allow other producers to access thesechannels. As a good example, the motor vehicle

distribution knew, following the last sector regulation, the launch of the concept of multibrand dealership by which the Commissionencourages the distribution of the brands of different auto producers through the samedealer72. As certain analysts appreciate, “protectingdealers against their suppliers promotes free riding,impedes interbrand competition and raises thecost of distribution”73.

The horizontal agreements are considered thosethat may determine the most anti-competitivepractices from the point of view of competitionpolicy. Concerted practices are perceived to generate greater negative effects than the conductof a single firm and this is the reason why theinvestigation of such practices plays a major rolein the enforcement of contemporary competitionlaw. In 2005, the European Commission established a dedicated directorate on cartels inside the Competition General Directorate.

The attitude of the American authorities towardscartels has been traditionally considered extremelysevere. As we already saw, the criminalization ofthe individual behavior, correlated with the private enforcement, has significantly differentiatedthe American antitrust policy and the Europeancompetition policy, and especially their effectiveness. One of the core innovations in theUS policy towards cartels has been the launch in1978 of the leniency procedure by which the cartelmembers (and participating individuals) weremotivated to reveal the agreements they werepart of in order to benefit from a reduction insanctions74. The incentives of individuals to cooperate with the authorities in the case of aninvestigation are stronger as the individual applies in his own name – in order to avoid a personal fine or prison – than in the name of thecompany (shareholders being the ultimate payers)75.


69 The intense criticizing of the Commission (not only from the part of American counterparts) for the line of argumentation used in blockingGeneral Electric – Honeywell merger but also in other cases (such as the decision in Airtours / First Choice in 1999, decision reversed by theCourt of First Instance in 2002) are the main triggers of this process.70 Even in this direction, the efficiency criteria is more and more applied in the sense that agreements and practices that seems prima facie tobe anticompetitive may be accepted if they have the result an increase in the economic efficiency.71 The producers have the obligation to make public their selection criteria and exclusivity is usually inhibited.72 Council Regulation 14000 / 2002 on the application of Article 81 (3) of the Treaty to categories of vertical agreements and concerted practices in the motor vehicle sector.73 Even if such a statement may be amended, the protection of such independence, which is considered essential to the integration of the CommonMarket, may lead to certain inefficiencies in distribution, which may affect the final consumer.74 Initially, the succes of such procedure was limited. In 1993 however, due to a reform, the number of the leniency applications grew significantly.75 Although the European Union actively implemented at its turn this procedure, the efficiency is evaluated is lower because mainly of thefundamental differences in the competition law enforcement. There is a perception at the level of American officials that the European attitudetowards cartels has been relatively soft and only at the end of the 90s this attitude changed. In this spirit, we cannot pass over the opinion that“there is no accident that the big cartels unveiled in the 90s were organized or managed by European companies”. This is an overstatementas there were also a large number of American companies that took also the initiative.

34


Abuzul de poziţie dominantă. Printre ariile în carediferenţele dintre cele două modele de politici îndomeniul concurenţei par a fi cele mai manifeste senumără şi cea a abuzului de poziţie dominantă. Politica europeană în domeniul concurenţei atribuiefirmelor aflate într-o poziţie dominantă „o responsabilitate specială” în sensul că libertatea deacţiune a unei astfel de firme este limitată. Companiile într-o astfel de poziţie nu pot concurala fel de agresiv ca şi o companie de talie mică. Maimult, însăşi conceptul de „dominanţă”, care estecentral politicii Uniunii Europene pe această dimensiune pare a nu fi compatibil cu legislaţiaamericană, care nu are decât conceptul de monopol.Deoarece este relativ uşor pentru o firmă mare şi desucces să satisfacă criteriile de a fi o firmă dominantă,multe şi chiar aproape toate dintre aceste firmemari şi de succes se califică pentru a face parte dincategoria de firme dominante. Ca urmare, ele vorfi supuse obligaţiilor legale legate de corectitudineşi nediscriminare.

Politica americană în domeniul concurenţei încurajează însă orice formă de concurenţă agresivăprin preţuri, chiar şi în cazul companiilor aflateîn poziţii dominante76. Dacă legislaţia europeanăcondamnă clauzele nerezonabile şi discriminatoriidrept abuz de poziţie dominantă (dar şi ca înţelegeripe verticală anti-concurenţiale), politica în domeniulconcurenţei din SUA a renunţat încă de la mijloculanilor 70 la a le mai aplica. De exemplu, prin contrastcu principiile politicii antitrust americane, legislaţiaeuropeană condamnă reducerile selective de preţadoptate de către firmele într-o poziţie dominantăca răspuns la intrarea unui alt concurent pe piaţă.Este de remarat că astfel de practici sunt calificateanti-concurenţiale, chiar dacă preţul final rămânepeste costul marginal. Un alt mecanism de excluderecondamnat de către legislaţia europeană este cel aldiscounturilor bazate pe loialitate / fidelitate. Înprima situaţie, cazul Compagnie Maritime este relevant pentru atitudinea europeană77. În a doua situaţie, în cazuri precum Michelin sau British Airways,Comisia Europeană a calificat astfel de comisioanede fidelitate drept bariere în calea intrării pe piaţăsau în mobilitatea consumatorilor, sancţionându-le.

Asemenea comisioane sunt considerate, în cazul încare sunt practicare de către o firmă într-o poziţiedominantă, drept bariere la intrarea unor concurenţipe canalele de distribuţie de pe piaţa în cauză. Numeroşi analişti au remarcat că practicile încauză nu ar fi fost sancţionate pe piaţa SUA.

Concentrările economice. Dacă politica europeanăîn privinţa abuzului de poziţie dominantă, dar şi aînţelegerilor pe verticală are efect doar asupra firmelor şi practicilor lor pe piaţa europeană, politicasa în ceea ce priveşte concentrările economice areun puternic caracter extrateritorial, deoarece concentrarea unor firme non-europene prezenteînsă pe piaţa europeană poate avea efect asupraconcurenţei de pe această piaţă, putând determinaopoziţia Uniunii Europene.

În mod evident şi invers, fuziunea unor firme europene poate avea efecte de concentrare asupraaltor pieţe. Problema nu se pune numai din punctulde vedere al perspectivei diferite asupra concurenţei(criteriul eficienţei specific modelului americanversus criteriul rivalităţii specific modelului european), dar şi datorită cotelor de piaţă diferite peplan internaţional ale aceloraşi firme. Pot existadouă firme americane care pe piaţa americană săaibă fiecare cote de piaţă reduse (5-10%), dar carepe piaţa europeană să aibă individual cote de 30-50%. În acest caz, Uniunea Europeană poatebloca o fuziune dintre ele, deşi o astfel de tranzacţiear fi perfect logică din punctul de vedere al prezenţei lor pe piaţa americană.

Uniunea Europeană poate impune condiţii într-oastfel de fuziune, care să piardă din avantajeletranzacţiei şi să determine firmele să renunţe. Astfel,realizarea eficienţei pe piaţa americană este prevenităde către decizia autorităţilor din Uniunea Europeană78. Regulamentul nr. 139 /2004 este larândul său expresia aceleiaşi direcţii comunitare dereformare a politicii sale în domeniul concurenţei.Ca şi Regulamentul nr. 1 / 2003, această reglementare vizează o descentralizare a controluluiconcentrărilor economice in spaţiul european.

76 Încă din 1978, curţile americane au afirmat că „în cazul unui conflict între legea Sherman de promovare a unor pieţe concurenţiale şi legeaRobinson Patman de protejare a firmelor faţă de discriminarea de preţ, legea Sherman este cea care prevalează”.77 Cazul unei asociaţii de armatori care pe lângă stabilirea în comun a preţurilor (nici mai mult nici mai puţin decât un cartel, acceptat însă decătre Uniunea Europeană datorită caracterului special al sectorului de transporturi) a decis să concureze agresiv orice alt tranportator prin preţ.Asociaţia avea nave dedicate (fighting ships) care aveau rolul de a concura individual navele concurenţilor prin practicarea unor preţuri subcele practicate de către asociaţie. Era vorba de o reducere selectivă de preţ în scopul înlăturării concurenţilor pentru anumiţi clienţi specifici,şi nu la nivelul întregii pieţe.78 Cazul unei asociaţii de armatori care pe lângă stabilirea în comun a preţurilor (nici mai mult nici mai puţin decât un cartel, acceptat însă decătre Uniunea Europeană datorită caracterului special al sectorului de transporturi) a decis să concureze agresiv orice alt tranportator prin preţ.Asociaţia avea nave dedicate (fighting ships) care aveau rolul de a concura individual navele concurenţilor prin practicarea unor preţuri subcele practicate de către asociaţie. Era vorba de o reducere selectivă de preţ în scopul înlăturării concurenţilor pentru anumiţi clienţi specifici,şi nu la nivelul întregii pieţe.

35


Abuse of a dominant position. One the mainareas where the differences between the twocompetition models are manifest is the abuse ofthe dominant position. The European policy confersto the firms qualified in a dominant position a“special responsibility” in the sense that their liberty of action is seriously limited. Companieswhich are in such a position cannot compete asaggressively as any other company. Moreover,the concept itself of “dominance”, which is centralto the European Union policy in this respect,seems to be incompatible with the American legislation, which take into consideration onlythe concept of monopoly. According to certainanalysis, “because it is relatively easy for a largeand successful firm to meet the preconditions fora dominant status, many or even most, large andsuccessful firms will fall into the category ofdominant firms. They will then be subject tolegal obligations tied to notions of fairness andnondiscrimination”.

The American antitrust policy encourages anyform of aggressive competition through prices,even in the case of firms with dominant positions79.Whether the European legislation condemn theunfair and discriminatory clauses imposed by afirm in a dominant position as abuse of dominance (but also as vertical anticompetitiveagreements), the US antitrust policy has abandoned their enforcement starting with mid’70s. As an example, by contrast with the principlesof the American policy, the European legislationcondemn the selective price reductions by thefirms in a dominant position adopted as a response to the entry on the market of anothercompetitor. It is to be noted that such practicesare qualified as illegal even if the prices remainabove the marginal costs. Another related abuseof exclusion that is condemned by the Europeancompetition law is the fidelity /loyalty discountsand rebates. In the first situation, the Compagnie

Maritime is a significant case80. In the second situation, in cases like Michelin or British Airways, the European Commission qualifiedsuch discounts as entry barriers for competitorsand impeding the consumers’ mobility. A numberof analysts remarked that such practices wouldnot have been penalized in United States.

Economic concentrations. Whether the Europeanpolicy in the field of abuse of dominance as wellas vertical agreements has an effect only on thebusiness practices of firms on the Common Market,the EU policy in the field of economic concentrationshas a pronounced extraterritorial character. Thereason for such a qualification is that the concentration that involves two non-Europeancompanies may have a strong effect on the European market, which may raise the objectionsof the Commission and even its opposition. Thisissue is not caused only by the difference of perspectives on the concept of competition (theefficiency specific to the American model versusthe rivalry specific to the European model) butalso to the different market shares of the samecompanies on different international markets. Wecan imagine 2 American firms with low marketshares at home (5-10%) but with high marketshares on the European market (30-50%).

In such a situation, the European Union may oppose a merger even if such a concentrationwould make sense on the American market. Orthe European Commission may also imposecertain conditions that could make the transaction less attractive and force the companies to give up. As a consequence, theattempt to increase the efficiency on the Americanmarket may be prevented by the competitionauthorities of the European Union81. In thespirit of the Regulation 1/2003, this mergerregulation implements a decentralization of themerger control in the European framework.

79 Starting with 1978, the American courts stated that “The Supreme Court has ruled that in a conflict between the Sherman Act’s competitivemarket policy and the Robinson-Patman Act’s policy of protecting business firms against being disadvantaged by price discrimination, it isthe competitive-market policy of the Sherman Act that will prevail”.80 It was the case of a maritime conference, a cartel among shipowners regarding the common establishment of freights which is however ac-cepted by the European Union (because of the exceptional situation of the transport sector). The conference decided however to aggresivelycompete other companies through prices. It operated so called “fighting ships” by which they attempted to individually eliminate competi-tors through lower prices. It was a selective reduction in prices for certain clients and not on the entire market.81 The blocking in 2001 by the European Union of the General Electric – Honeywell merger determined a negative reaction from the part ofAmerican authorities. In order to avoid such situations in the future, the two entities established a US – EU Merger Task Force in which thetransaction of this kind be debated ex ante, before an “unexpected” decision. Regulation 139 / 2004 is also an expression of the same “mod-ernization” direction of the European competition policy.

36


Astfel, Comisia îşi rezervă dreptul de a se pronunţadoar în ceea ce priveşte concentrările care au o dimensiune comunitară, ceea ce se traduce prinfaptul că celelalte concentrări vor fi analizate la nivelul autorităţilor naţionale în domeniul concurenţeidin statele membre.

Criteriile prin care o concentrare este calificată aavea o dimensiune comunitară sunt:

1. cifra de afaceri agregată a firmelor depăşeşte 5miliarde euro, iar fiecare din cel puţin două firmeimplicate au o cifră de afaceri mai mare de 250 demilioane de euro;

2. cifra de afaceri agregată a firmelor depăşeşte 2,5miliarde euro iar fiecare din cel puţin două firmeimplicate au o cifră de afaceri mai mare de 100 demilioane de euro, la care se adaugă condiţia ca cifrade afaceri agregată a firmelor să depăşească 100de milioane de euro în fiecare din cel puţin treistate membre, iar cifra de afaceri a fiecăreia din celpuţin două firme depăşeşte 25 de milioane în fiecaredin cel puţin trei state membre. Problematica concentrării se ridică nu numai în cazul tranzacţiilorde fuziuni şi achiziţii între firme, dar şi în cazul stabilirii de societăţi în comun concentrative. Societăţile în comun concentrative, spre deosebirede societăţile în comun de cooperare, sunt acele entităţi care sunt independente din punct de vedereoperaţional de societăţile-mamă (aşa numitele fullfunction joint ventures).

Criteriul eficienţei. Unul dintre elementele caresunt considerate a face diferenţa în mod fundamental, cel puţin până în ultimii ani, întremodelul american şi cel european în domeniul concurenţei este aşa-numita problemă a „eficienţelor”(efficiencies). Dacă începând cu mijlocul anilor’70, instanţele americane au aplicat acest criteriuîn evaluarea practicilor anti-concurenţiale şi maiales în evaluarea compatibilităţii concentrărilor cuconcurenţa liberă, autorităţile europene au luat cumult mai puţin în considerare acest aspect, promovândîn continuare perspectiva rivalităţii între firme82.Criteriul eficienţelor pare a fi extrem de atrăgătorpentru un economist, cel puţin la prima vedere.Blocarea proceselor de restructurare industrială nupoate avea drept consecinţă decât menţinerea unorstructuri concurenţiale artificiale precum şi, în modevident, a ineficienţelor în calea alocării resurselor.

Cu toate acestea, poziţia europeană pare a avea şimotivaţii destul de puternice în sprijinul ei. În primulrând, din punct de vedere teoretic, eficienţele luateîn considerare de către autorităţile în domeniulconcurenţei nu pot fi decât nişte anticipări ex anteale evoluţiei companiei luate în considerare (respectiv a companiei ce se naşte prin fuziune).

Pe lângă economiile de scală directe care se nascprin concentrare, structura de producţie existentăîn momentul fuziunii, atât la nivelul industriei, câtşi al companiei în cauză permit calcularea economiilorde costuri care iau naştere. Luând în considerareînsă dinamica pieţei şi a economiei în general, acesteeficienţe ex ante pot deveni ineficienţe ex post dacărealitatea economică evoluează într-o direcţie opusăanticipărilor implicite în ipotezele de lucru avute învedere de către companie şi autorităţi. Astfel, argumentul eficienţelor în favoareaconcentrării economiceîntre două entităţi nu reprezintă decât o anticipare speculativă asupra dinamicii ulterioare a pieţei.

Până la urmă, dintr-o perspectivă ex ante (ignorânddinamica ulterioară a resurselor, ideilor tehnologiceşi preferinţelor de consum) şi eliminând raţionalitatealimitată, se poate chiar argumenta că o economieplanificată este mai eficientă decât una de piaţă. Înal doilea rând, există o diferenţă fundamentală întrecondiţiile economice din SUA în momentul în careacest criteriu a început să fie luat în considerare decătre autorităţi şi condiţiile din economiile statelormembre ale Uniunii Europene (şi chiar din economiaamericană contemporană). Această diferenţă estedată de piaţa controlului corporaţional, precum şide mecanisimele de guvernanţă corporativă.

Spre deosebire de America anilor ’70, în UniuneaEuropeană nu există o piaţă a controlului corporaţionalmatură. Preluările ostile de firme sunt, de exemplu,o raritate. Ori, tocmai această piaţă a controluluicorporaţional este cea care îndeplineşte rolul de eliminare ex post a ineficienţelor din cadrul uneicompanii concentrate. Valul preluărilor ostile şi adeconglomerării de la sfârşitul anilor ’80 (îndeosebiprin tranzacţiile de tipul Leverage Buy Out)83 a reprezentat pentru economia SUA factorul care aasigurat eficienţa operării companiilor din anii ’90în aceeaşi măsură – dacă nu chiar într-o măsurămai mare – decât reglementările specifice în domeniul concentrărilor.

82 Cazul General Electric / Honeywell precum şi condiţiile impuse de către Comisia europeană fuziunii Boeing / McDonnel-Douglas.83 Achiziţionarea unei companii de către alta, folosind fonduri împrumutate. De obicei, compania sau indivizii care fac achiziţia folosesc propriile bunuri ca garanţie pentru fonduri. Intenţia este ca împrumuturile să fie rambursate din fluxurile de numerar ale companiei achiziţionate.

37


The Commission retains the right to decide inwhat regards the mergers with a community dimension and the national authorities in whatregards the mergers that do not surpass a certainthreshold.

The criteria that confer a merger a community dimension are:

1. the combined aggregate turnover of all the undertakings concerned is more than 5 billioneuros and the aggregate communitywide turnoverof each of at least two of the undertakings concerned is more than 250 million euros;

2. the combined aggregate worldwide turnoverof all the undertakings concerned is more than 2,5billion euros and the combined aggregateturnover of all the undertakings concerned ismore than 100 million euros turnover in each ofat least three member state. Meanwhile, the aggregate turnover of each o at least two of the undertakings concerned is more than 25 million euros.The problem of concentrations is not raised onlyin the mergers and acquisitions cases but also inthe case of concentrative joint ventures. The concentrative joint ventures, as opposed to cooperative joint ventures, are those entities thatoperate independently from an economic and organizational point of view from their parents(also named full function joint ventures).

The efficiencies criterion. As we already saw, oneof the core elements that differentiate, at least traditionally, the American and the Europeanmodels of competition policies is the so calledissue of “efficiencies”. Whether the Americanauthorities started in mid ’70s to apply this criterionin the appraisal of the anticompetitive practices andespecially of the economic concentrations, the European counterparts have a time lag in this respect as the rivalry norm seems to still be thenorm84. The criterion of efficiency seems to be extremely attractive for an economist, at least atfirst sight. Blocking certain industrial restructuringprocesses cannot have but the consequence of artificially maintaining certain market structures and,obviously, the inefficient allocation of resources.However, the European position may also havesome strong arguments in its support. First of all,

from a theoretical point of view, the efficienciestaken into consideration by the competition authorities cannot be based but on certain ex anteanticipations on the evolution of the market size,competitor rivalry and other factors.

Besides direct scale economies generated by aconcentration, the current production structure ofthe company as well as of competitors allow acertain projection of the efficiencies that are determined. If we take however into considerationthe dynamics of that particular market or theeconomy in general, these ex ante efficienciesmay however become ex post inefficiencieswhether the economic and technological realityevolves in a manner opposed to the – explicit orimplied – working hypothesis of the competitionauthorities. The efficiencies argument in favourof economic concentrations has a good deal ofspeculative anticipation of the market dynamics.

Using the same logic, someone may argue, froman ex ante perspective (ignoring the later marketcontingencies, technological innovations andchange in the consumers’ preferences) and eliminating the bounded rationality, that a socialist economy is more efficient than a marketeconomy. Secondly, there exists a fundamentaldifference between the economic reality inUnited States in the moment of the adoption ofthis criterion and the current economic reality ofthe member states of the European Union (and,someone may argue, even from the present dayUS). This difference resides in the operability ofthe market for corporate control as well as corporate governance mechanisms.

Unlike USA in the mid ’70s, the European Uniondoes not have such a mature market. Hostiletakeovers are, for example, a rare event. Or it isspecifically this market for corporate control thathas the function to eliminate ex post efficienciesin a merged entity. The wave of hostile takeoversand “deconglomeration” from the end of the ’80s (especially through Leveraged Buy Outs85) hasarguably represented the real factor that allowedthe efficiencies in the operation of the companiesin the ’90s, more than the merger control legislation.

84 The case General Electric / Honeywell and also the conditions imposed by the Commission in the Boeing / McDonnel-Douglas merger.85 LBO = the acquisition of a firm by another, using loan capital. Usually, the company or the individuals which acquire the other companyguarantee the loan with their own goods and intend to pay it from the cash flows of the acquired company.

38


Pericolul real pe care economia europeană îl poatecunoaşte – şi de care politica în domeniul concurenţei va fi responsabilă în totalitate prinadoptarea criteriului eficienţelor – este ca acesteconcentrări care vor deveni posibile odată cuschimbarea de atitudine să nu poată face faţă dinamiciipieţei prin restructurarea internă necesară în momentul schimbării condiţiilor sectorului şi economiei în ansamblu. Iar această realitate esteperfect posibilă în condiţiile în care, în prezent, libertatea fuziunilor şi achiziţiilor – mai ales a celorostile – este departe de a fi asigurată pe pieţele financiare europene. Astfel, adoptarea de cătreUniunea Europeană a criteriului eficienţelor poatefi un pas greşit în condiţiile în care nu se asigură,concomitent, o piaţă liberă şi fără obstacole a controlului corporaţional. America însăşi poate cunoaşte astfel de pierderi de eficienţă în condiţiileîn care propria piaţă a controlului corporaţional şi-apierdut din dinamica şi libertatea cunoscută până lasfârşitul anilor ’80. Noul Regulament nr. 139 /2004 al Consiliului cu privire la controlul concentrărilor dintre firme a fost apreciat ca expresia acestei convergenţe, marcând o creştere arolului considerentelor de eficienţă în ceea ce priveşte evaluarea compatibilităţii fuziunilor şiachiziţiilor cu legislaţia europeană în domeniulconcurenţei. În acelaşi sens, în 2005, Comisia afăcut public un material cu privire la aplicarea articolului 82 (abuzul prin excludere practicat defirmele aflate într-o poziţie dominantă) prin carese ridică aceeaşi problemă. Dacă în ceea ce priveştedimensiunea concurenţei între firme, politica SUAîn domeniul concurenţei pare a beneficia de unavantaj în ceea ce priveşte substanţa şi coerenţa,trebuie subliniat că şi politica europeană are un rolconsistent şi inovator sub diferite aspecte. Atuncicând această problematică se va ridica în mod serios din pespectiva concurenţei în cadrul diferitelorforuri internaţionale, precum şi a relaţiilor bilaterale,se poate aprecia că experienţa europeană va oferi ovaloare adăugată mai mare decât cea americană.

Dorinţa autorităţilor europene de a face politica europeană în domeniul concurenţei, la fel de eficientă precum cea americană, s-a concretizat larândul său în Regulamentul nr. 1 / 2003, denumitnu întâmplător (alături de pachetul legislativ care l-aînsoţit) „de modernizare”. Intenţia Uniunii Europenede a se apropia şi în această sferă de modelul SUAridică însă probleme destul de sensibile, care ţin derelaţia dintre aplicarea legislaţiei în domeniul concurenţei şi sistemele naţionale de drept ale statelor membre.

Bibliografie

Limits and Control of Competition with a View to International Harmonization, Kluwer Law International,2002;

Yang-Ching Chao, Gee San, International and ComparativeCompetition Law and Policies, Kluwer Law International, 2001;

Maher Dabbah, Paul Lasok, Merger Control Worldwide,Cambridge University Press, 2005;

Mark R. Joelson, An International Antitrust Primer: AGuide to the Operations of United States, EuropeanUnion and other Key Competition Laws in the GlobalEconomy, Kluwer Law International, 2006;

Richard Wish, Competition Law, Oxford UniversityPress, 2005.

39


The real danger for the European economy – andthe competition policy will assume the main liability as it adopts the efficiency criterion – isthat the new entities that will appear won’t meetthe challenges of the dynamics of the marketprocess through internal restructuring. And that’svery possible in the context of a lack of operationof an European market for corporate control. Inthis way, the adoption by the European Union ofthe efficiencies criterion may be partial wrongstep (or just a partial good one) in case it is notcompleted by a liberalization of the market forcorporate control and the operation of the corporategovernance mechanisms. America itself hasknown a process of inhibiting the operation ofthis market and limiting the liberty of investors tobreak down conglomerates through legitimatemeans as in the ’80s. The new regulation 139 /2004 of the European Council as regards the control of concentrations (the Merger Regulation)seems to be the expression of such a convergence,witnessing the increased role of efficiencyconsiderations in the evaluation of the compatibilityof mergers and acquisitions with the Europeancompetition legislation. In the same direction, inDecember 2005, the European Commissionmade public a Discussion Paper regarding theapplication of the article 82 (the abuse of exclusionby the dominant firms). While on the antitrust dimension, US policy seems to benefit from anadvantage in what regards the substance and thecoherence, it must be highlighted that the European policy has a consistent and innovativeapproach in other dimensions, such as the stateaid. When this issue will be seriously raised indifferent international or bilateral for a, the European experience will be more substantialthan the American one.

The desire of the European authorities to makethe competition policy as “efficient” as theAmerican one was materialized in the Regulation1 / 2003 (and the legislative package that accompanied it), called the “modernization package”.The intention of the European Union to close thegap towards USA in the enforcement field riseshowever sensitive issues related to the connectionbetween European legislation and national lawsystems.

Bibliography

Limits and Control of Competition with a View to International Harmonization, Kluwer Law International,2002;

Yang-Ching Chao, Gee San, International and Comparative Competition Law and Policies, KluwerLaw International, 2001;

Maher Dabbah, Paul Lasok, Merger Control Worldwide,Cambridge University Press, 2005;

Mark R. Joelson, An International Antitrust Primer: AGuide to the Operations of United States, EuropeanUnion and other Key Competition Laws in the GlobalEconomy, Kluwer Law International, 2006;

Richard Wish, Competition Law, Oxford UniversityPress, 2005.

40


PREÞURI DE EXPLOATARE ªI PREÞURI EXCESIVE DE EXCLUDERE

- ABORDARE DIN PERSPECTIVA UNIUNII EUROPENELoredana COMĂNESCU86

Legile europene de concurenţă condamnă ca „abuzuri de exploatare” politicile de preţ ale firmelor dominante care pot conduce la reducereabunăstării consumatorilor. Articolul 82(a) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene prevedefaptul că impunerea unor preţuri „nejustificate”consumatorilor prin existenţa unor producători dominanţi constituie un abuz.

Există câteva cazuri investigate de Comisia Europeană si de autorităţile de concurenţă din statelemembre prin care au fost descoperite firme ce abuzează de poziţia lor dominantă prin practicareaunor preţuri excesive. Acele cazuri arată că impunereade preţuri excesive ridică o serie de dificultăţi şiorice încercare de a detecta şi de a înlătura preţurileexcesive conduce la predicţii incorecte. În unelecazuri autorităţile pot ajunge la concluzia eronatăcă preţurile practicate sunt competitive. În acestcaz veniturile sunt sub nivelul optim. De asemeneapoate exista şi situaţia contrară când preţurile suntconsiderate excesive, dar în realitate acestea suntcompetitive. În această situaţie profiturile suntmenţinute la un nivel scăzut, reducând astfel iniţiativa de a investi şi a inova ceea ce este în detrimentul consumatorilor. Teoria economicăarată că pieţele sunt eficiente atunci când preţurile

sunt „competitive”, la preţuri ridicate încredereaconsumatorilor se reduce.

În teorie nu există o definiţie general acceptată referitoare la preţurile „nejustificate” (unfair prices). Pentru adepţii lui Marx în preţul produsuluieste inclusă valoarea muncii implicată in producţie.Pentru economiştii neoclasici, valoarea bunurilor şiserviciilor este dată de existenţa preţului competitiv,care este un preţ de echilibru ce rezultă din interacţiuneacererii şi a ofertei într-o piaţă concurenţială.O creşterea preţurilor peste nivelul competitiv implică douaefecte negative asupra bunăstării consumatorului: înprimul rând, consumatorul va plăti pentru orice bunsau serviciu un preţ mai mare decât ar plăti pe o piaţă concurenţială. În al doilea rând, anumiţi consumatori cuvenituri modeste vor fi excluşi de pe piaţă.

Concurenţa este rareori statică şi industriile îşi manifestă economiile de scop şi de scală. În industriile dinamice, unde costurile fixe sunt ridicateşi creşterea costurilor este redusă, preţurile „competitive” nu sunt date de costurile marginale,fiind astfel imposibil de defint preţurile „competitive”utilizând doar informaţii referitoare la cost.

Rezumat

Prin aplicarea prevederilor Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, autorităţile de concurenţă pot interveni pentru sancţionarea cazurilor de preţurile excesive (preţuri de exploataresau preţuri de excluziune). Autorităţile de concurenţă nu au drept obiectiv reglementarea preţurilor, însă pot impune anumite măsuri acolo unde concurenţa nu se manifestă în mod liber pe baza cererii şi a ofertei. Practicarea unor preţuri excesive reprezintă acea situaţie în care cel care abuzeaza de poziţia sa dominantă solicită clienţilor săi preţuri de vanzare ce depăşesc cu mult costurile efective, plus un profit rezonabil. Aprecierea că un preţ este excesiv se face prin comparaţieîntre preţul ridicat şi un preţ format din costul de producţie plus un profit rezonabil.

Cuvinte-cheie: preţuri excesive, dominanţă, cost de producţie, profit.

86 Inspector de concurenţă, Direcţia Servicii.

41


EXPLOITATIVE PRICES AND EXCLUSIONARY EXCESSIVE PRICES – EUROPEAN UNION’S PERSPECTIVELoredana COMĂNESCU87

Abstract88

The EC Treaty gives competition authorities the power to intervene against excessive prices (beingexploitative or exclusionary). Antitrust authorities should not aim to directly regulate firms’ prices,access and output, but instead should focus on preserving structures and conditions whereby market forces constrain price and increase output. The situation of imposing excessive prices representsthat fact regarding the abuse of a dominant firm which asks to its client’s higher prices. These selling prices include the profit and exceed the effective costs.

Keywords: excessive prices, dominance, production cost, profit.

European competition laws condemn as “exploitativeabuses” the pricing policies of dominant firms thatmay result in a direct loss of consumer welfare. Article 82(a) of the EC Treaty, for example, expressly states that imposing “unfair” prices onconsumers by dominant suppliers constitutes an abuse.

Several firms have been found to abuse their dominant positions by charging excessive prices incases brought by the European Commission andthe competition authorities of several MemberStates. Those cases show that the assessment ofexcessive pricing is subject to substantial conceptualand practical difficulties, and that any policy thatseeks to detect and prohibit excessive prices islikely to yield incorrect predictions in numerousinstances. In several cases, the national authoritiescould conclude that the prices are competitive; thusthe incomes are below the optimum level. In othercases, the prices could be considered excessive, butin fact the prices are competitive. In this case theincome is at a lower level, reducing the innovationenterprise, which would affect the consumer. Economic theory shows that markets are most efficient when prices are “competitive.” At higher

prices, consumers are made worse off and overallwelfare is reduced.

There is no generally accepted definition of whatan “unfair” price is. For Marxist economists the“fair” price of a product is equal to the value oflabor involved in its production. For neo-classicaleconomists, the “fair” value of a good or service isgiven by its “competitive” market price, which isthe equilibrium price that would result from thefree interaction of demand and supply in a competitive market. An increase in prices abovethe competitive level has therefore two negativeeffects on consumer welfare: First, it transfers rentsfrom consumers to firms, as every consumer whopurchases the goods and services in offer paysmore for them than in a competitive market. Second, it destroys rents by forcing out of the marketsome consumers with relatively modest valuations.But competition is rarely static and industries oftenexhibit significant economies of scale and/orscope. In dynamic industries, where typically fixedcosts are high and incremental costs are low, the“competitive” price is not given by marginal costs.

87 Competition inspector, Directorate of Services.88 Translated into English by Loredana Comănescu.

42


Un caz de preţuri excesive incriminat de ComisiaEuropeană este reprezentat de United Brands(UBC). În acest caz, Curtea Europeană de Justiţie(ECJ) a reprimat decizia Comisiei, deoareceaceasta considera analizele Comisiei subiective,incomplete si defectuoase. ECJ susţine că un preţeste excesiv atunci când nu are nici o legatură cuvaloarea economică a produsului tranzactionat.

Comisia Europeană a considerat în decizia sa căUBC deţine o poziţie dominantă pe piata geograficăa bananelor, realizând urmatoarele abuzuri:

� împiedicau distribuitorii să revândă bananele dacăacestea erau încă verzi;� preţuri discriminatorii între Scipio Group (cucare UBC avea relaţii comerciale) şi alţi distribuitori; � impuneau preţuri excesive pentru vânzarea bananelor Chiquita pentru consumatorii (alţii decâtScipio Group) din Belgia, Luxembourg, Danemarca,Germania; � refuzau să trateze cu clienţii danezi. În acest context, Comisia a analizat discrepanţele de preţ,depistând faptul că bananele Chiquita erau vândutela un preţ mult mai ridicat faţă de cele vândute deconcurenţi.

Însă cheia acestui caz o constituie comparaţia dintrepreţurile practicate de UBC în Statele Membre.

Comisia Europeană a decis faptul că preţurile practicate de UBC în afara Irlandei erau mai ridicatecu circa 15%. Comisia nu a încercat să stabileascăcostul de producţie al UBC pentru a determina careera preţul corect pe care ar fi trebuit să-l practice.Insă, singura determinare a fost cea legată de costuldirect dependent de presupusa profitabilitate dinvânzarea bananelor din Irlanda.

Un al doilea caz, mult mai recent este Napp Pharmaceutical Holdings. Acesta este primul cazde preţuri excesive din UK. OFT (Office of FairTrading) a argumentat decizia din 2001 prin faptulcă Napp era dominanta pe piata morfinei şi preţurilepracticate de Napp către anumiţi consumatori erau excesive. Acest caz a fost atacat prin apel la CCAT(Competition Commission Appeals Tribunal) din UK.

Piaţa medicamentelor pe bază de morfină cuprinde2 segmente: aşa-numita comunitate şi segmentulspitalelor. Aproximativ 86-90% din piaţă se indreaptă spre farmacii pentru uzul pacienţilor, întimp ce 10-14% se achiziţionează de către spitale.Napp deţinea o cotă de piaţă în exces de 90% înambele segmente. Luând în considerare barierele laintrare pe piaţa relevantă, OFT a decis că Napp deţine o poziţie dominantă, iar politica de preţ folosită de Napp pe piaţa morfinei era una atât deruinare, cât şi excesivă. Preţurile practicate deNapp la medicamente la un nivel foarte scăzut înspitale erau unele de ruinare, iar cele practicate laun nivel foarte ridicat în farmacii erau preţuri excesive.

Napp a fost amendată cu 3.21 milioane de lire sterlinepentru abuz de poziţie dominantă. Compania a fostobligată să crească preţurile practicate pentru spitale la un nivel care să acopere costurile totale şide asemenea să reducă preţurile cu 15% pentruServiciul Naţional de Sănătate.

Napp Pharmaceutical a facut apel la Comisia deConcurenţă din UK în anul 2001, amenda reducându-se la 2,2 milioane de lire sterline, susţinândfaptul că OFT nu a luat în considerare evoluţia dinamică a concurentei pe piaţă, apreciind că pentrua se demonstra dacă preţurile sunt excesive trebuiesă se ia în considerare întreaga industrie farmaceutică, să se facă un studiu bazat nu doar pecosturile promoţionale, dar şi pe dezvoltarea unuinumar mare de alte produse care nu îşi acoperăpropriile costuri, şi de asemenea un studiu pentruproduse noi, multe dintre acestea fără succes.

Cazul Scandlines Sverige AB v Port of HelsingborgHamm AB (HHAB), prin care Scandlines a înaintatComisiei o plângere pe data de 2 iulie 1997, acuzând HHAB de încalcarea Art. 82 din TratatulCE, prin perceperea unor taxe excesive şi discriminatorii pentru serviciile furnizate de operatorii ce transbordează cu bacul:

� taxele de port sunt considerate a fi excesive, deoarece acestea nu reflectă costurile actuale utilizatede către HHAB pentru furnizarea de servicii operatorilor ce transbordează cu bacul;� preţurile practicate în port sunt considerate discriminatorii, deoarece operatorii de feriboturipractică preţuri mult mai ridicate comparativ cuceilalţi utilizatoiri. Ei argumentează acest fapt printaxele percepute de HHAB altor operatori cargo,taxe ce nu acoperă costurile serviciilor furnizate.

43


The first case, United Brands, is one of the fewcases on excessive pricing under EC competitionlaw. In this case, the European Court of Justice(ECJ) quashed the Commission’s decision becauseit considered the economic analysis performedsubjective, incomplete and flawed. The ECJ statedthat a price is excessive when it “has no reasonable relation to the economic value of the product supplied.”

The European Commission considered in its decision37 that UBC had a dominant position in bananason the relevant geographic market, and that it hadcommitted four abuses:

� preventing its distributors/ripeners from resellingbananas while still green;� price discriminating between the Scipio group(with which UBC had a particularly close businessrelationship) and other distributors/ripeners;� imposing unfair (i.e. excessive) prices for thesale of Chiquita bananas for customers (other thanthe Scipio group) in Belgium, Luxembourg, Denmark and Germany; and � refusing to supply to a particular Danish customer. The Commission looked at price discrepancies between branded and unbranded bananas, finding that Chiquita bananas were slightlymore expensive than bananas sold by competitors.

But the key exercise was the comparison of UBC’sprices across Member States.

The Commission decided that UBC’s price outsideIreland was excessive by 15 percent. Furthermore,the Commission did not attempt to establish UBC’sproduction costs in determining a “fair” price. Itssole determination of cost was dependent on thesupposed profitability of banana sales in Ireland.

The second case, Napp Pharmaceutical Holdings,is much more recent. This was the first excessive pricing case tried under the UK 1998 CompetitionAct. The Office of Fair Trading (OFT) argued in its2001 decision that Napp was dominant in the marketfor sustained release morphine and that the pricescharged by Napp to some consumers were excessive.The case was upheld on appeal by the UK CompetitionCommission Appeals Tribunal (CCAT).

In the market for sustained release morphinetablets, there are two customer segments: the so-called community (or general practitioner) andhospital segments. Approximately 86-90 percentof the market is supplied by wholesalers to community pharmacies to be used by patients asprescribed by their primary care physicians, while10-14 percent is purchased directly by hospitals.Napp had market share in excess of 90 percent inboth consumer segments. When put together withthe considerable barriers to entry into the relevantmarkets, the OFT decided that Napp had marketdominance and its practice of pricing the drug at a verylow level in the hospital segment was ruled predatory,and its pricing at a high level in the community/generalpractitioner segment was ruled excessive.

Napp was fined £3.21 million for an abuse of dominant position. The company was required to increase its hospital prices to a level which coveredaverage total costs, and was also ordered to reduce itsprices by 15 percent to the National Health Service.

Napp took issue with the OFT’s conclusions. Thecase was upheld on appeal before the UK CompetitionCommission Appeals Tribunal (CCAT) in 2001,but the fine was reduced to £2.2 million. NappPharmaceutical claimed that the OFT had not takenproper account of the dynamic nature of competitionin the market, because there should be taken intoaccount the whole pharmaceutical industry, andthere should be also a study based on new products.

Another case is Scandlines Sverige AB v Port ofHelsingborg Hamm AB (HHAB). Scandlineslodged a complaint to the Commission on 2 July1997 alleging that HHAB has infringed Article 82of the EC Treaty, by levying excessive and discriminatory charges for services provided toferry operators:

� port charges are deemed to be excessive becausethey do not reflect the actual costs borne by HHABfor the provision of services to the ferry operators;� port charges are deemed to be discriminatory because ferry operators are charged substantiallyhigher prices than the other users of the port. Theyfurther argue that the port fees charged by HHAB toother cargo operators do not cover the costs for theservices provided to them.

44

Acesta este rezultatul, potrivit Scandlines, punctuluide vedere al HHAB conform căruia portul este privit cao singură unitate economică şi operaţională ce nupercepe taxe diferiţilor utilizatori ai portului, potrivitunei alocări a costurilor în concordanţă cu gradul defolosinţă al portului. Astfel, ar trebui ca pentru operatorii de feriboturi să se perceapă taxe mai scazute comparativ cu ceilalţi utilizatori din port.

*

* *

Dacă numărul cazurilor de preţuri excesive era relativ modest până în prezent, acestea ar putea săcrească pe viitor datorită efectelor desprinse din liberalizarea anumitor industrii. Autorităţile deconcurenţă ar trebui să intervină tocmai în sectoareleliberalizate, datorită inexistenţei unei reglementăriefective, rolul acestor autorităţi crescând prin aplicarea Articolului 81(3) din Tratatul de instituirea Comuinităţii Europene, dar mai ales a Articolului82. Problemele cu care se confruntă autorităţile deconcurenţă şi Curţile de justiţie se referă la faptulcă nu există o delimitare clară pentru relaţia preţ – costsau profitabilitate prevazute de Articolul 82(a) înmasură să satisfacă 2 conditii: 1. de obiectivitate; 2.de eficienţă.

În ceea ce priveşte obiectivitatea, regula este urmatoarea: (1) trebuie să se specifice standardul„preţului” şi al „profitului” care se compară. (2)identificarea unui „termen de comparaţie” şi (3)definirea unui „prag limită” pentru preţ sau profitulvariabil corespunzător.

În ceea ce priveşte eficienţa, preţurile sunt excesiveatunci când sunt stabilite la niveluri ce reduc eficienţa statică şi dinamică de pe piaţă în detrimentul consumatorilor.

După câteva decenii de dezbateri, s-a ajuns la concluzia că este foarte greu de îmbinat în practicăobiectivitatea şi eficienţa. Se poate defini o regulăobiectivă, specificând, de exemplu că o firma impune preţuri excesive atunci când acestea suntcu „x” procente mai mari decât media costurilorvariabile. Însă acest lucru se va reflecta în reguliarbitrare, care vor duce în mod sigur la venituri ineficiente.

Articolul 82(a) interzice firmelor dominante „impunerea direct sau indirect a preţurilor de vânzaresau de cumpărare ori a altor condiţii comerciale”89.O firmă deţine o poziţie dominantă dacă are o cotăde piaţă suficient de mare pentru a se manifesta înmod independent faţă de concurenţi, clienţi sauconsumatori. Potrivit articolului invocat mai sus,orice firmă dominantă, indiferent de mărimea coteide piaţă, are obligaţia90 de a nu impune preţuri excesive. Astfel, un preţ se consideră a fi excesivatunci când o firmă dominantă profită de poziţia sape piaţă prin stabilirea unor niveluri de preţ semnificativ mai mari decât cele ce rezultă efectivdin manifetarea liberă a concurenţei.

Comisia examinează în continuare comportamentulcompaniilor care îşi manifestă dominanţa în moddirect asupra concurenţilor sau noilor intraţi, faptce reprezintă o ameninţare pentru concurenţă, prinpracticarea unor preţuri excesive de excludere.


89 Tratatul de la Amsterdam, art. 82.90 Michelin 322/81 [1983] ECR 3461.

45


This is a result, according to Scandlines, of HHABviewing the port as a whole, single operational andeconomic unit and not charging the different usersof the port according to an allocation of the costscorresponding to their respective use of the port.The complainant states that charges should be considerably lower for ferry operators and higherfor the other users of the port.

*

* *

If the number of excessive pricing cases in the EUhas been relatively modest until now, it may increase in the future due the combined effects ofthe liberalisation of network industries. Nationalcompetition authorities should intervene throughliberalized sectors. In the absence of effective regulation, the role of NCA should increase in applying of Article 81(3) of EC Treaty, but moregenerally in the application of all antitrust provisions,including Article 82 EC. There is no price-cost orprofitability benchmarking rule that implementsArticle 82(a) (or its counterparts in the MemberStates) in a manner that satisfies the following twoconditions: (1) objectivity and (2) efficiency.

To be objective the rule would have to (1) specifywhat measure of “price” and “profit” would be employed in the comparison, (2) identify an unambiguous and workable “comparator,” and (3)define a “critical threshold” for the price or profitvariable.

To be efficient, the general benchmark rule described above would have to find that prices areexcessive only when set at levels that reduce thestatic and dynamic efficiency of the market to thedetriment of consumers.

After several decades of debating how to regulateutilities and other natural monopoly/oligopoly industries, it should be clear that there is no way tosatisfy those two requirements—objectivity and efficiency—in practice.There could be define anobjective rule which will state that a firm imposeexcessive prices, in this situation the prices arehigher with x per cent than the average of variablecosts.

According to Article 82(a) of the EC Treaty, a firmwith market power abuses its dominant position ifit “directly or indirectly” imposes “unfair purchaseor selling prices or other unfair trading conditions”91.A firm holds a dominant position if it possessesenough market power to behave to an appreciableextent independently of the competitors, customersand consumers. Due to the general formulation ofArticle 82, every dominant firm, however its marketpower has been acquired or maintained, has thespecial responsibility92 not to set excessive prices.Thus, a price is unfair when dominant firms haveactually taken advantage of their dominant positionto set prices significantly higher than those whichwould result from effective competition.

Commission examines the behaviour of dominantcompanies which manifest their dominance overthe competitors or over the new entrants. This factrepresents a threat for competition, by imposingexclusionary prices.

91 Treaty on European Union (Amsterdam Treaty) art 82.92 To take the general formulation of Michelin 322/81 [1983] ECR 3461.

46

Măsurile corective reprezintă modificările aduseoperaţiunilor de concentrare economică cu scopulreducerii puterii de piaţă a părţilor implicate şi restabilirii condiţiilor de concurenţă efectivă carear fi denaturată ca urmare a creării sau consolidăriiprin concentrarea economică a unei poziţii dominante.

Plecând de la necesitatea de a reflecta practica aplicatăde Comisie, dar şi de a îngloba jurisprudenţa recentă a instanţelor europene, în special în ceeace priveşte cadrul juridic de acceptare sau respingerea acestor măsuri, în luna octombrie a acestui an,Comisia Europeană a revizuit Comunicarea privind măsurile corective. În acelaşi timp a fostmodificat şi Regulamentul (CE) nr.802/2004 depunere în aplicare a Regulamentului (CE)nr.139/2004, în aşa fel încât să fie conform cu modificările aduse Comunicării privind măsurilecorective.

Principalele noutăţi constau în:

� introducerea unui formular privind măsurile corective, denumit formular RM;� accentuarea ideii că măsurile corective suntacceptabile numai dacă sunt viabile şi elimină efectivproblemele din domeniul concurenţei, evidenţiindpreferinţa Comisiei pentru operaţiunea de cesionare

a unei activităţi de sine-stătătoare către un cumpăratoradecvat;� introducerea unor criterii de evaluare a caracterului de cumpărator adecvat, inclusiv prinstabilirea unor cerinţe minimale standard privindcumpărătorul;� introducerea în angajamente a unei clauze dereexaminare;� clarificări privind rolul şi obligaţiile mandataruluiînsărcinat cu monitorizarea; � stabilirea unei perioade de timp în care Comisiaare dreptul să monitorizeze viabilitatea şi eficacitateapunerii în aplicare a măsurii corective.

În cele ce urmează, fiecare aspect cu caracter denoutate va fi detaliat separat.

Introducerea unui nou formular privind măsurilecorective

În mod uzual părţile transmit angajamente conţinândpropuneri de măsuri corective menite a asiguracompatibilitatea concentrării cu piaţa comună.Comisia trebuie să evalueze dacă măsurile corectivepropuse, odată puse în aplicare, elimină problemelede concurenţă identificate. În acest scop, Regulamentul (CE) nr.802/2004 de punere în aplicare


MODIFICÃRI RECENTE ALE LEGISLAÞIEI COMUNITARE ÎN DOMENIUL CONCENTRÃRILOR ECONOMICE.

NOUTÃÞI PRIVIND MÃSURILE CORECTIVEAlina LĂPĂDAT93

Rezumat

În luna octombrie 2008, Comisia Europeană şi-a revizuit orientările privind măsurile corective referitoare la controlul concentrărilor economice, astfel încât să asigure o abordare mai eficientă aproblemelor concurenţiale. O analiza retrospectivă a evidenţiat faptul că doar 57% din măsurile corective impuse până acum de Comisia Europeană au reuşit cu adevărat să elimine problemeleconcurenţiale apărute ca urmare a implementării concentrărilor economice. Articolul îşi propune săprezinte succint aspectele cu caracter de noutate cuprinse în Comunicarea revizuită a Comisiei Europene privind măsurile corective.

Cuvinte cheie: concentrări economice, măsuri corective, cesionări, cumpărător adecvat, clauza dereexaminare.

93 Inspector de concurenţă, Direcţia Servicii.

47


Remedies are modifications to a proposed transaction,suggested by the parties involved, in order to reduce the merging parties' market power and torestore conditions for effective competition whichwould be distorted as a result of the merger creatingor strengthening a dominant position.

Starting with the necessity to reflect the Commission'sexperience in a large number of cases and, also, therecent jurisprudence of the European Courts, notably on the legal framework for accepting or rejecting remedies, in October 2008, the EuropeanCommission has revised the Remedies Notice. Inthe same time, the Commission has adoptedamendments to the Merger Implementing Regulation(EC) No. 802/2004, in line with the changes to theRemedies Notice.

The most important changes include:

� the introduction of a form for submitting information on remedies, hereinafter form RM;� emphasising the idea that remedies are only acceptable if they are viable and effectively eliminatethe competition concerns, underliningthe Commission’spreference for the divestiture of a viable businessto a suitable purchaser;

� the introduction of some criteria to define thesuitability of a purchaser, including the settlement ofthe standard purchaser requirements;� the introduction of a review clause that commitmentswill include, irrespective of the type of remedy; � clarifications on the role and obligations of themonitoring trustee;� the settlement of a period of time within theCommission has the right to monitor the effectiveimplementation of the remedy.

Further on, every new aspect will be detailed oneby one.

The introduction of a new form for submitting information on remedies

Usually, the parties submit commitments containingremedies, with a view to rendering the concentrationcompatible with the common market. The Commission has to assess whether the proposedremedies, once implemented, would eliminate thecompetition concerns identified. To this end, theCommission has amended the Regulation (EC)No. 802/2004 for implementing the Merger

RECENT AMENDMENTS TO THE EUROPEAN COMMISSIONMERGERS LEGISLATION. CHANGES REGARDING REMEDIESAlina LĂPĂDAT94

Abstract 95

In October 2008, the European Commission has revised its guidelines on remedies in merger controlin order to ensure that competition concerns are dealt with more effectively. A retrospective look atmerger remedies has shown that only 57 per cent of remedies imposed by the European Commissionactually succeeded in solving competition concerns following the merger. This article is trying topresent briefly the news set out in the Commission revised Remedies Notice.

Keywords: mergers, remedies, divestitures, suitable purchaser, review clause.

94 Competition inspector, Directorate of Services.95 Translated into English by Alina Lăpădat.

48

a Regulamentului (CE) nr.139/2004 a fost modificatprin introducerea unei noi anexe, denumite formularRM privind măsurile corective, care obligă părţilece efectuează notificarea să furnizeze, împreună cuangajamentele, informaţii detaliate privind conţinutul angajamentelor oferite, condiţiile de punere în aplicare a acestora şi să demonstrezeadecvarea lor pentru eliminarea oricăror obstacolesemnificative în calea concurenţei. În cazul angajamentelor care constau în cesionarea unei activităţi, părţile trebuie să furnizeze o descrieredetaliată, în special a modului în care funcţioneazăîn prezent activitatea propusă pentru cesionare.Aceste informaţii permit Comisiei să evaluezeviabilitatea, competitivitatea şi potenţialul comercialal activităţii, comparând funcţionarea actuală aacesteia cu obiectivele propuse în cadrul angajamentelor.

Măsurile corective sunt acceptate numai dacă suntviabile şi elimină efectiv problemele concurenţialeidentificate. Ideea în sine nu este o noutate, însă,în această formă revizuită a Comunicării privindmăsurile corective, se accentuează necesitatea caangajamentele propuse să elimine complet problemelede concurenţă şi să fie complete şi eficace din toatepunctele de vedere. In caz contrar concentrareaeconomică supusă autorizării va fi interzisă.

Un alt aspect scos în evidenţă este acela că angajamentele structurale, în special cesionările,propuse de părţi vor îndeplini aceste condiţii numaiîn măsura în care Comisia poate concluziona, cuun grad de certitudine suficient, că va fi posibilăpunerea în aplicare a acestora şi că noile structuricomerciale rezultând din acestea sunt susceptibilede a fi suficient de viabile şi de durabile pentru aasigura că distorsionarea semnificativă a concurenţeinu se va materializa.

Gradul suficient de certitudine privind punerea înaplicare a angajamentelor propuse poate fi afectat,în special, de riscuri legate de transferul unei activităţi destinate cesionării, cum ar fi condiţii pecare trebuie să le îndeplinească părţile care participăla cesionare, drepturi ale terţilor în legătură cuactivitatea sau riscuri privind găsirea unui cumpărătoradecvat, precum şi riscuri legate de degradarea activelor până la data realizării cesionării. Obligaţiade a înlătura aceste elemente de incertitudine revine în totalitate părţilor atunci când propun Comisiei măsurile corective.

Cesionarea unei activităţi de sine-stătătoare cătreun cumpărător adecvat

Cesiunea, în accepţiunea dată în domeniul concurenţei, reprezintă operaţiunea de transmitereprintr-un contract cu titlu oneros a dreptului de proprietate asupra unei activităţi sau părţi dintr-oactivitate deţinute de o societate.

În prezent, cesiunea reprezintă cea mai eficientă şi,din acest motiv, preferată modalitate de a menţineconcurenţa efectivă, deoarece crează condiţiile deînfiinţare a unei noi entităţi concurenţiale. Ideea debază care trebuie avută în vedere la analizarea acestuitip de măsură corectivă este ca activitatea ce urmează a fi cesionată să fie viabilă, să poată funcţionaautonom şi să poată concura efectiv şi durabil cu entitatea creată prin concentrarea economică.

În acest sens, pentru a crea un concurent efectiv pepieţele afectate, s-ar putea dovedi necesar cesionareaunor activităţi legate de pieţe pe care nu s-au identificat probleme de concurenţă, dar care nu pot fiseparate de activităţile desfăşurate pe pieţele afectate.

Totodată, pentru a fi viabilă, activitatea ce urmeazăa fi cesionată trebuie să includă toate activele carecontribuie la funcţionarea sa curentă, precum şi întregul personal angajat sau care efectuează funcţiiesenţiale pentru activitate.

Caracterul adecvat al cumpărătorului

Plecând de la ideea că efectul pe care îl vizează cesionarea va fi atins numai dacă şi atunci când activitatea este transferată unui cumpărător adecvatîn posesia căruia va deveni o forţă competitivă activă pe piaţă, s-au identificat o serie de cerinţeminimale standard privind cumpărătorul:

� să fie independent de părţi şi să nu aibă legăturicu acestea;� să dispună de resursele financiare, de competenţărelevantă dovedită şi să aibă interesul şi capacitateade a dezvolta activitatea cesionată sub forma uneiforţe competitive viabile şi active aflată în concurenţăcu părţile;� achiziţionarea activităţii de către un cumpărătorpropus nu trebuie să fie susceptibilă a crea noi probleme de concurenţă şi nici nu trebuie să comporte riscul de a întârzia punerea în aplicare aangajamentelor.


49


Regulation (EC) No. 139/2004 by introducing anew form RM which obliges the notifying partiesto provide, with the commitments, detailed information on the content of the commitments offered, the conditions for their implementationand showing their suitability to remove any significantimpediment of effective competition. For commitmentsconsisting in the divestiture of a business, partieshave to describe in detail in particular how thebusiness to be divested is currently operated. Thisinformation will enable the Commission to assessthe viability, competitiveness and marketability ofthe business by comparing its current operation toits proposed scope under the commitments.

Remedies are only acceptable if they are viable andeffectively eliminate the competition concerns.This statement isn’t a new idea, but this revisedRemedies Notice stress out that the commitmentshave to eliminate the competition concerns entirelyand have to be comprehensive and effective fromall points of view. Otherwise, the proposed mergermust be prohibitive.

Another underlined aspect is that structural commitments, in particular divestitures, proposedby the parties will meet these conditions only in sofar as the Commission is able to conclude with therequisite degree of certainty that it will be possibleto implement them and that it will be likely that thenew commercial structures resulting from themwill be sufficiently workable and lasting to ensurethat the significant impediment to effective competition will not materialize.

The requisite degree of certainty concerning theimplementation of the proposed commitments mayin particular be affected by risks in relation to thetransfer of a business to be divested, such as conditions attached by the parties to the divestiture,third party rights in relation to the business or therisks of finding a suitable purchaser, as well asrisks in relation to the degradation of the assetsuntil the divestiture has taken place. It is incumbenton the parties to remove such uncertainties as tothe implementation of the remedy when submittingit to the Commission.

The divestiture of a viable business to a suitablepurchaser

Divestiture, in competition field, means the disposition or sale of an activity or parts of an activity by a company.

Nowadays, divestiture represents the most effectiveand preferred way to maintain effective competition,because creates the conditions for the emergence ofa new competitive entity. The basic idea we haveto consider when analyze this kind of remedies isthat the divested activities must consist of a viablebusiness that can operate on a stand-alone-basis andmust be able to compete effectively with themerged entity on a lasting basis.

To this purpose, to create an effective competitor inthe affected markets, it may also be necessary toinclude activities which are related to marketswhere the Commission did not identify competitionconcerns, but which can not be separated from theactivities on affected markets.

In the same time, in order to be a viable one, thebusiness to be divested has to include all the assetswhich contribute to its current operation and allpersonnel which is currently employed or providingessential functions for the business.

Suitability of a purchaser

Working from the idea that the intended effect ofthe divestiture will only be achieved if and oncethe business is transferred to a suitable purchaser inwhose hands it will become an active competitiveforce in the market, the Commission identified thestandard purchaser requirements as follows:

� the purchaser is required to be independent ofand unconnected to the parties;� the purchaser must possess the financial resources, proven relevant expertise and have theincentive and ability to maintain and develop thedivested business as a viable and active competitiveforce in competition with the parties;� the acquisition of the business by a proposedpurchaser must neither be likely to create newcompetition problems nor give rise to a risk thatthe implementation of the commitments will bedelayed.

50

Clauza de reexaminare

O altă noutate o reprezintă introducerea în angajamente, indiferent de tipul măsurii corective,a unei clauze de reexaminare, care va permiteComisiei, la cererea motivată a părţilor, să acordeo prelungire a termenului sau, în cazuri specifice,să renunţe, să modifice sau să înlocuiască angajamentele.

Existenţa posibilităţii de a modifica angajamenteleeste importantă în special pentru angajamentelecare nu implică cesionarea, ca de exemplu măsurilecorective privind accesul, care pot continua maimulţi ani şi pentru care nu pot fi anticipate, la dataadoptării deciziei Comisiei, toate evoluţiile legatede punerea în aplicare a angajamentelor.

Rolul şi obligaţiile mandatarului însărcinat cu monitorizarea

Spre deosebire de vechea Comunicare privind măsurile corective, forma revizuită a acesteia distinge clar 5 sarcini principale şi neexclusive pecare mandatarul însărcinat cu monitorizarea trebuiesă le îndeplinească sub supravegherea Comisiei, şianume:

� supravegherea măsurilor de salvgardare pentruactivitatea de cesionat în cursul perioadei de tranziţie;� în cazurile de disociere, monitorizează separareaactivelor şi alocarea personalului între activitateade cesionat şi activităţile reţinute de părţi;� supraveghează eforturile părţilor de a găsi uncumpărător potenţial, asigurându-se că eventualiicumpărători primesc informaţii corecte şi suficiente cu privire la activitatea de cesionat;� acţionează ca punct de contact pentru oricesolicitări provenite de la potenţiali cumpărători înlegătură cu angajamentele;� întocmeşte rapoarte periodice prin care informează Comisia cu privire la stadiul respectăriiangajamentelor.

Stabilirea unei perioade de timp în care Comisiaare dreptul să monitorizeze viabilitatea şi eficacitateapunerii în aplicare a măsurii corective

Un alt element de noutate îl reprezintă paragrafulconform căruia angajamentele trebuie să prevadăcă, în decursul unei perioade de 10 ani după adoptareadeciziei de acceptare a angajamentelor, Comisiapoate solicita informaţii de la părţi. Acest lucru vapermite Comisiei să monitorizeze punerea în aplicare eficace a măsurii corective.

În contextul actualei crize financiare globale, încare numărul companiilor aflate în dificultate esteîn continuă creştere, şi prin urmare şi numărul operaţiunilor de concentrare economică, Comunicarearevizuita a Comisiei privind măsurile corective, reprezintă un ghid de îndrumare binevenit şi foarteutil atât autorităţilor naţionale de concurenţă cât şiîntreprinderilor implicate în cazurile de concentrărieconomice.

Bibliografie

Regulamentul (CE) nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi;

Regulamentul (CE) nr.802/2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 139/2004;

Comunicarea Comisiei privind măsurile corective admisibile în temeiul Regulamentului (CE) nr.4064/1989al Consiliului şi al Regulamentului (CE) nr.447/1998 alComisiei din 2001;

Comunicarea Comisiei privind măsurile corective admisibile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004al Consiliului şi al Regulamentului (CE) nr. 802/2004 alComisiei din 2008.


51


Review clause

Including a review clause in all commitments, irrespective of the type of remedies, represents another new aspect of revised Remedies Notice.This may allow the Commission, upon request bythe parties showing good cause, to grant an extensionof deadlines or, in exceptional circumstances, towaive, modify or substitute the commitments.

The possibility to modify the commitments in anyway (waive, modify or substitute) is more relevantfor non-divestiture commitments, such as accesscommitments, which may be on-going for a numberof years and for which not all contingencies can bepredicted at the time of the adoption of the Commission decision.

The role and obligations of the monitoring trustee

In distinction from the old Remedies Notice, therevised form of it, clearly point out five main, non-exhaustive tasks which the monitoring trusteeshould carry out under the supervision of the Commission:

� supervising the safeguards for the business to bedivested in the interim period;� in carve-out cases, the monitoring trustee has tomonitor the splitting of assets and the allocation ofthe personnel between the divested business andretained businesses by the parties;� overseeing the parties' efforts to find a potentialpurchaser and verifying that potential purchasersreceive correct and sufficient information relatingto the business;� act as a contact point for any requests by thirdparties, in particular potential purchasers, in relationto the commitments;� submitting period compliance reports to theCommission.

The settlement of a period of time within the Commission has the right to monitor the effectiveimplementation of the remedy

According to this new introduced article, the commitments have to foresee that for a period of10 years after the adoption of the decision acceptingthe commitments, the Commission may request information from the parties. This will allow theCommission to monitor the effective implementationof the remedy.

In the context of global financial crisis, when thenumber of companies having difficulties is increasing and also the number of mergers is rising,the revised Commission Remedies Notice representsa welcome and very useful guideline for both National Competition Authorities and companiesinvolved in mergers.

Bibliography

Regulation (EC) No. 139/2004 on the control of concentrations between undertakings;

Merger Implementing Regulation (EC) No. 802/2004;

Commission Notice on remedies acceptable under CouncilRegulation (EEC) No 4064/89 and under CommissionRegulation (EC) No 447/98;

Commission Notice on remedies acceptable under CouncilRegulation (EC) No 139/2004 and under CommissionRegulation (EC) No 802/2004.

52

Creşterea gradului de îndatorare a ţărilor şi acumularea de datorii externe a condus la necesitateastudierii sustenabilităţii datoriei publice, considerându-se că menţinerea deficitului bugetarla un nivel prudent ar asigura şi sustenabilitatea politicii fiscale. Aceste preocupări au fost accelerateşi de organismele internaţionale (Fondul MonetarInternaţional, Organizaţia Economică de Cooperareşi Dezvoltare, Banca Mondială, etc.), care au stabilit metodologii de determinare a nivelului sustenabil al datoriei publice, inclusiv al datorieiexterne încă de la începutul anilor 80 când mareamajoritate a ţărilor industrializate au înregistratgrade ridicate de îndatorare.

Însă, definirea sustenabilităţii datoriei publice, şi,implicit, a politicii fiscale nu este uşor de realizatavând în vedere, pe de o parte, implicaţiile acestorala nivel macroeconomic, şi, pe de altă parte, numeroasele sensuri pe care le-au dobândit de-alungul timpului.

Sintetizând preocupările privind sustenabilitateadatoriei publice sau a politicii fiscale putem vorbide următoarele modalităţi de definire: stabilitate;constrângere bugetară intertemporală; solvabilitate;

sustenabilitate pe termen scurt; sustenabilitate petermen lung; sustenabilitate potrivit criteriilor stabilite în Pactul de Stabilitate şi Creştere. În plus,sustenabilitatea datoriei publice poate fi identificatăşi pe baza unor indicatori de sustenabilitate.

Stabilitate. In viziunea lui Zee (1987), sustenabilitateareprezintă stabilitate aşa cum reiese din studiul privind sustenabilitatea şi optimul datoriei publice:„nivelul sustenabil al datoriei publice este cel cepermite economiei, în absenţa şocurilor exogeneneanticipate, să tindă spre echilibru”97. Totodatătrebuie ţinut cont că sustenabilitatea datoriei publice implică necesitatea revenirii datoriei publice la gradul iniţial de îndatorare (Blanchard,Chouraqui, Hagemann şi Sartor, 1990). Existenţaunui grad de îndatorare apreciat ca fiind sustenabilridică o serie de probleme privind modul în careeste stabilit, viabilitatea acestuia şi cine îl fixează.De asemenea, Blanchard (1990) susţinea că ustenabilitatea poate fi asigurată şi prin politici fiscale şi bugetare care să nu genereze creşterea accelerată a gradului de îndatorare, majorarea presiunii fiscale, reducerea semnificativă a cheltuielilorbugetare, monetizarea deficitului bugetar sau repudierea datoriei publice.


ANALIZA CONCEPTUALÃ A SUSTENABILITÃÞII FISCALEEmilia CÂMPEANU96

Rezumat

Creşterea gradelor de îndatorare publică a statelor, precum şi acumularea de datorii externe a condusla necesitatea studierii sustenabilităţii datoriei publice, considerându-se că menţinerea deficitului bugetar la un nivel prudent ar asigura şi sustenabilitatea politicii fiscale. Scopul lucrării este de aprezenta numeroasele sensuri pe care sustenabilitatea fiscală le-a dobândit de-a lungul timpului.

Cuvinte cheie: deficit bugetar, deficit primar, datorie publică, sustenabilitate, constrângere bugetară.

Clasificare JEL: H 63.

96 Lect. univ. dr. la Catedra de Finanţe din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.97 Zee, H. (1987), On the Sustainability and Optimality of Government Debt, IMF Working Paper WP/87/83, p. 8.

53


The growth of public debt ratio and external debtratio conducted to the necessity to study publicdebt sustainability is the result of the considerationthat public deficit must be maintained at a prudentlevel in order to ensure fiscal sustainability. Also,international organizations (International MonetaryFund, Organization for Economic and Co-operationand Development, The World Bank) had established methodologies to identify the sustainablelevel of public debt and external debt since ’80when majority of industrialized countries had confronted major fiscal unbalances.

But, defining public debt or even fiscal sustainabilityis a difficult process taking into the considerationthe macroeconomic impact and the various values.

Resuming the debates of fiscal sustainability wemay define it as stability, intertemporal budget constraint, solvability, sustainability on short and

long run, and according to the Stability and GrowthPact. We also may use different indicators to determine the sustainable level for public debt.

Stability. Fiscal sustainability means stability: „Asustainable level of public debt is therefore onewhich allows the economy, in the absence of unanticipated exogenous shocks, to settle eventuallyin to a steady-state”100. This stability also impliesthe necessity that public debt must convergence toits initial level (Blanchard, Chouraqui, Hagemannand Sartor, 1990) which is difficult to be identified.Stability is used to define a prudent fiscal policythat, according to Blanchard (1990), must not explode public debt ratio and tax rate, reduce thebudget expenditures, or even repudiation of debt.

Abstract99

The growth of public debt ratio and external debt ratio conducted to the necessity to study public debtsustainability is the result of the consideration that public deficit must be maintained at a prudentlevel in order to ensure fiscal sustainability. The aim of this paper is to define the concept of fiscalsustainability.

Keywords: budget deficit, primary deficit, public debt, sustainability; intertemporal budget constraint.

JEL classification: H 63.

98 Ph.D. Lecturer at the Department of Finance in the Bucharest University of Economics.99 Translated into English by Emilia Câmpeanu.100 Zee, 1987: pp. 8.

INVESTIGATING THE CONCEPT OF FISCAL SUSTAINABILITYEmilia CÂMPEANU98

54

Constrângere bugetară intertemporală. Sustenabilitateadatoriei publice derivă din constrângerea bugetarăintertemporală, potrivit căreia datoriile guvernamentaletotale trebuie să fie acoperite de valoarea actualizată a viitoarelor venituri guvernamentale(Blanchard, 1990; Blanchard, Chouraqui, Hageman,and Sartor, 1990; Gramlich, 1990; Horne, 1991;Corsetti şi Roubini,1991; Buiter, 1995; Commissionof the European Communities, 2006). Deci, guvernul trebuie să înregistreze, în viitor, surplusuriprimare suficient de mari pentru a finanţa dobânzilela datoria publică, precum şi alte cheltuieli (deexemplu, cheltuielile sistemului public de pensii).

Solvabilitate. Datoria publică sustenabilă reprezintă acel nivel de îndatorare ce poate fi rambursat de autorităţile publice fără a se realiza,în viitor, ajustări ale veniturilor şi cheltuielilor bugetare. În acest sens, sustenabilitatea datoriei publice include solvabilitatea şi lichiditatea statului(Geithner, 2002). Aceste concepte trebuie tratateseparat, fiecare având identităţi proprii ce conducla sustenabilitatea politicii fiscale. Astfel, „o entitateeste solvabilă dacă valoarea actualizată a cheltuielilorprimare curente şi viitoare este mai mică decât diferenţa dintre valoarea actualizată a veniturilorcurente şi viitoare şi serviciul iniţial al datoriei publice; ... obligaţiile unei entităţi sunt sustenabiledacă satisfac constrângerea bugetară fără corecţiimajore ale veniturilor şi cheltuielilor având în vedere costul finanţării”101. Vulnerabilitatea, ce exprimă „riscul unei entităţi de a intra în criză”102,este un alt concept legat de cel de sustenabilitate.Ca urmare, simpla analiză a gradului de îndatorarea unei ţări nu este suficientă pentru a stabili dacăpolitica datoriei publice este sustenabilă. Creştereagradului de îndatorare nu implică neapărat şi inexistenţa sustenabilităţii dacă creşterea economicăeste mai mare decât rata reală a dobânzii la împrumuturile de stat. Deci, solvabilitatea statuluieste o condiţie necesară dar nu şi suficientă pentruca politica datoriei publice sau, în sens larg, politicafiscală să fie sustenabilă (Horne, 1991).

Astfel, sustenabilitatea este strâns legată de condiţiaca traiectoria variabilelor macroeconomice să nufie influenţată de alegerea între creşterea presiuniifiscale şi contractarea de noi împrumuturi de stat.În acest caz, nu mai contează cum este finanţat deficitul bugetar ceea ce ne conduce la problematicaechivalenţei ricardiene. De asemenea, corelarea rateireale a dobânzii la datoria public cu creşterea economicăimplică aplicarea schemei Ponzi.

Sustenabilitatea pe termen scurt se referă la faptulcă politicile fiscale şi bugetare trebuie să reacţionezeinstantaneu în scopul evitării creşterii excesive agradului de îndatorare. Această sustenabilitate petermen scurt este influenţată de structura datorieipublice în funcţie de maturitate, monedă, condiţiilemedii ale obligaţiilor asumate.

Sustenabilitatea pe termen lung evidenţiază faptulcă orizontul de timp trebuie să fie suficient de îndepărtat pentru a se putea identifica impactulasupra bugetului, a angajamentelor asumate de statpe bază de împrumuturi.

Criterii de convergenţă. Potrivit tratatelor UniuniiEuropene privind criteriul fiscal de convergenţă şiPactului de Stabilitate şi Creştere, putem spune căo datoria publică este sustenabilă dacă deficitul bugetar nu este mai mare de 3% din PIB, iar gradulde îndatorare nu depăşeşte 60% din PIB. Pentrurespectarea acestor limite, ţările Uniunii Europenetrebuie să elaboreze şi, ulterior, să aplice politicifiscale şi bugetare pe termen mediu (3-5 ani) menite să asigure evitarea deficitului excesiv.

Indicatorii de sustenabilitate permit stabilirea risculuide nesustenabilitate în relaţie cu probabilitatea de realizarea datoriei publice planificate pe termen mediu. Astfelde analize sunt utile mai ales la nivelul ţărilor ce auînregistrat o creştere accelerată a îndatorării.Indicatoriide sustenabilitate exprimă sintetic dezechilibrelebugetare curente şi viitoare, ce pot fi determinateprin însumarea următoarelor componente: poziţia relativă a surplusului primar din anul curent încomparaţie cu surplusul primar ce stabilizează gradulde îndatorare pe termen lung („debt-stabilizing primary balance”); dacă surplusul primar nu estesuficient de mare atunci există riscul ca datoria publică să „explodeze”; nivelul iniţial al datorieipublice (de exemplu 60% din PIB); creşterea cheltuielilor generate de îmbătrânirea populaţiei.


101 Geithner, T. (2002), Assessing Sustainability, IMF Working Paper, p. 5.102 Geithner, T. (2002), Assessing Sustainability, IMF Working Paper, p. 5.

55


Intertemporal budget constraint. Debt and fiscalsustainability is determined using intertemporalbudget constraint based on the parity of the currentdebt and the discounted value of future budget revenue(Blanchard, 1990; Blanchard, Chouraqui, Hageman,and Sartor, 1990; Gramlich, 1990; Horne, 1991;Buiter, 1995; Commission of the European Communities, 2006). Therefore the governmentmust reach in the future sufficient primary surpluses to finance the debt interests and otherexpenditures.

Solvability. Debt sustainability used with the senseof debt solvability represents the level that governments can reimburse without fiscal adjustmentsin the future. In this context, Geithner (2002)demonstrated that debt or fiscal sustainability involves state solvability and liquidity: „An entityis solvent if the present discounted value (PDV) ofits current and future primary expenditure is nogreater than the PDV of its current and future pathof income, net of any initial indebtedness. ... Anentity’s liability position is sustainable if it satisfiesthe present value budget constraint without a majorcorrection in the balance of income and expendituregiven the costs of financing it faces in the market.”103

.As a result, when „liquidity or solvency conditionsare violated and the borrower enters a crisis”104 thenthe country is confronted with the risk of vulnerability.

Therefore, only the investigation of the public debtlevel is not sufficient to establish that fiscal policyis sustainable. The growth of public debt ratio doesnot involve the absence of sustainability if the realinterest rate of public debt is bellow the growthrate. So, according to Horne (1991), state solvabilityis a necessary but not a sufficient condition for fiscalsustainability. As a result, fiscal sustainability involves the condition that macroeconomic variables must not be influenced by the option between increasing tax rate and issuing more publicdebt.

Fiscal policy is sustainable on short run if reactsinstantaneous to economic shocks and not conductto explosion of public debt. In long run, we maystudy fiscal sustainability identifying the publicdebt incidence on public budgets.

According European Union Treaty and the Stabilityand Growth Pact, fiscal policy is sustainable ifbudget deficits not exceed 3% of GDP and publicdebt does not growth above 60% of GDP.

The sustainability indicators are useful in the studyof the unsustainable risk related with the probabilitythat the public debt reaches the level estimated onthe long run. Therefore, these indicators express thecurrent and future budget disequilibrium who canbe determined by debt-stabilizing primary balance,initial debt level, and the age-growth expenditures.

103 Geithner, 2002: pp. 5.104 Geithner, 2002: pp. 5.

56

Bibliografie

Blanchard, O. (1990): „Suggestions for a New Set of Fiscal Indicators”, OECD Economics Department Working Papers no.79;

Blanchard, O., Chouraqui, J.C., Hagemann, P.R., Sartor,N. (1990): “The Sustainability of Fiscal Policy: New Ansewars to Old Questions”, OECD Economic StudiesNo.15, Autumn 1990;

Buiter, W.H. (1995): „Measuring Fiscal Sustainability”,www.nber.org/~wbuiter-sustain.pdf.;

Corsetti, G., Roubini, N. (1991): “Fiscal Deficits, PublicDebt, and Government Solvency: Evidence from OECDCountries”, NBER Working Paper No.3658;

European Commission (2006): “The Long-Term Sustainability of Public Finance in the European Union”,http://ec.europa.eu/economy_finance/publications_en.htm;

Geithner, T. (2002): “Assessing Sustainability”, IMFWorking Paper, pag.1-60;

Gramlich, E.M. (1990): “Fiscal Indicators”, OECD Department of Economics and Statistics Working PaperNo.80;

Horne, J. (1991): “Indicators of Fiscal Sustinability”,IMF Working Paper, WP/91/5;

Zee, H. (1987): “On the Sustainability and Optimality ofGovernment Debt”, IMF Working Paper WP/87/83, pag.1-25.


57


Bibliography

Blanchard, O. (1990): „Suggestions for a New Set of Fiscal Indicators”, OECD Economics Department WorkingPapers no.79;

Blanchard, O., Chouraqui, J.C., Hagemann, P.R., Sartor,N. (1990): “The Sustainability of Fiscal Policy: NewAnsewars to Old Questions”, OECD Economic StudiesNo.15, Autumn 1990;

Buiter, W.H. (1995): „Measuring Fiscal Sustainability”,www.nber.org/~wbuiter-sustain.pdf.;

Corsetti, G., Roubini, N. (1991): “Fiscal Deficits, PublicDebt, and Government Solvency: Evidence from OECDCountries”, NBER Working Paper No.3658;

European Commission (2006): “The Long-Term Sustainability of Public Finance in the European Union”,http://ec.europa.eu/economy_finance/publications_en.htm;

Geithner, T. (2002): “Assessing Sustainability”, IMFWorking Paper, pag.1-60;

Gramlich, E.M. (1990): “Fiscal Indicators”, OECD Department of Economics and Statistics Working PaperNo.80;

Horne, J. (1991): “Indicators of Fiscal Sustinability”,IMF Working Paper, WP/91/5;

Zee, H. (1987): “On the Sustainability and Optimality ofGovernment Debt”, IMF Working Paper WP/87/83, pag.1-25.

58

Raport preliminar privind rezultatele anchetei efectuate în sectorul farmaceutic

Comisia Europeană a publicat raportul preliminarprivind ancheta pe teme concurenţiale efectuată însectorul farmaceutic, potrivit căruia în acest domeniu regulile concurenţiale nu sunt pe deplinrespectate. Rezultatele preliminare ale ancheteiarată că există dovezi conform cărora o serie decompanii inovatoare au folosit anumite mijloacepentru a întârzia sau a bloca intrarea pe piaţă a unormedicamente produse de companii concurente.Printre metodele folosite împotriva firmelor producătoare de medicamente generice se numărădepunerea mai multor cereri de brevet pentru acelaşimedicament (aşa-numitele „grupuri de brevete”),generarea de conflicte şi litigii, încheierea unoracorduri în materie de brevete care blochează intrarea pe piaţă a companiilor producătoare demedicamente generice şi intervenţii pe lângă autorităţile naţionale, în cazul în care aceste companii solicită cereri de autorizare.

Acolo unde au avut succes, astfel de metode au generat costuri suplimentare semnificative pentrubugetele sănătăţii publice – şi, în ultimă instanţă,pentru contribuabili şi pacienţi – şi reducerea măsurilor de stimulare a inovării.

Raportul prezintă exemplul unui eşantion de medicamente care s-au confruntat cu o pierdere aexclusivităţii în perioada 2000-2007 în 17 statemembre, estimând că s-ar fi putut economisi aproximativ 3 miliarde de euro pentru acest eşantiondacă, în aceeaşi perioadă, medicamentele generice

ar fi intrat pe piaţă fără întârziere. Totodată, raportulmenţionează că au fost aplicate strategii de brevetaredefensive, având ca scop principal blocarea procesuluide fabricare a unor noi medicamente de către firmele concurente.

Raportul preliminar şi informaţii suplimentare despre ancheta efectuată în sectorul farmaceuticvor fi disponibile la adresa:

http://ec.europa.eu/comm/competition/ -sectors/pharmaceuticals/inquiry/index.html.

Revizuirea Regulamentului privind concentrările

Comisia Europeană a lansat o consultare publicăreferitoare la funcţionarea Regulamentului privind concentrările (Regulamentul Consiliuluinr.139/2004), care stabileşte regulile privind controlul concentrărilor în Spaţiul Economic European. Scopul acestei revizuiri este de a urmăricum funcţionează regulile privind pragurile jurisdicţionale şi mecanismele în practică în cei 4ani de când Regulamentul se aplică. Pe baza răspunsurilor, Comisia Europeană va elabora unraport către Consiliul de Miniştri al UE până îniulie 2009.

Chestionarul este disponibil la adresa:

http://ec.europa.eu/comm/competition/consultations/2008_12_merger_regulation.html.


NOUTÃÞI ÎN DOMENIUL CONCURENÞEI ªI AJUTORULUI DE STAT105

105 Material realizat de Carmen Bucur, inspector de concurenţă, Direcţia Cercetare-Sinteze.

Antitrust

59


Preliminary report on pharmaceutical sector inquiry

The European Commission has published its preliminary report on the competition inquiry intothe pharmaceutical sector, which finds that competition in this industry does not work as wellas it should. According to the preliminary findingsthere is evidence that originator companies haveengaged in practices with the objective of delayingor blocking market entry of competing medicines.Practices vis-à-vis generic companies include multiple patent applications for the same medicine(so-called patent clusters), initiation of disputes andlitigation, conclusion of patent settlements whichconstrain market entry of generic companies andinterventions before national authorities whengeneric companies ask for regulatory approvals.

Where successful, these practices result in significantadditional costs for public health budgets – and ultimately taxpayers and patients – and reduce incentives to innovate.

The report takes a sample of medicines that facedloss of exclusivity in the period 2000 to 2007 in 17Member States and estimates that additional savings of around € 3 billion would have been possible on that sample over this period if genericmedicines had entered the market without delay.

The report also finds that companies applied defensive patenting strategies, primarily aimed atblocking competitors in the development of newmedicines.

The preliminary report and more information onthe pharmaceutical sector inquiry will be available at:

http://ec.europa.eu/comm/competition/sectors/ -pharmaceuticals/inquiry/index.html.

Review of Merger Regulation

The European Commission has launched a publicconsultation on the functioning of the EC MergerRegulation (Council Regulation 139/2004), whichsets out the rules for merger control in the European Economic Area. The purpose of the review is to evaluate how the rules on jurisdictionalthresholds and referral mechanisms have workedin practice during the fours years the Regulationhas been applied. Based on the response to the consultation, the Commission will prepare a reportto the EU Council of Ministers by July 2009.

The questionnaire is available at:

http://ec.europa.eu/comm/competition/consultations/2008_12_merger_regulation.html.

NEWS IN THE COMPETITION AND STATE AID FIELD106

106 Drafted and translated by Carmen Bucur, competition inspector, Synthesis and Research Directorate.

Antitrust

60

Norme privind ajutoarele de stat serviciilor publicede radiodifuziune

În ultimele trei decenii, sectorul radiodifuziunii afost supus unor schimbări importante. Eliminareamonopolurilor, apariţia unor noi operatori şi dezvoltarearapidă a tehnologiei au modificat în mod fundamentalmediul concurenţial. Planul de acţiune al Comisieidin 2005 privind ajutoarele de stat a anunţat „reevaluarea, de către Comisie, a Comunicării saleprivind aplicarea normelor privind ajutoarele de statîn domeniul serviciului public de radiodifuziune”.

Între 10 ianuarie şi 10 martie 2008, Comisia a organizat o consultare publică privind importanţarevizuirii comunicării din 2001. Consultarea s-abazat pe un set de întrebări detaliate, invitând părţileinteresate să trimită observaţii privind anumitepropuneri de îmbunătăţire şi actualizare a comunicăriiexistente. Comisia a primit 121 de comentarii, careau fost ulterior publicate. Răspunsurile au confirmatopinia preliminară a Comisiei în sensul că aspecteleclarificate în comunicarea din 2001 nu au reflectat suficient politicile sale stabilite prin decizii individuale.

Comunicarea consolidează practica decizională aComisiei în materie de ajutoare de stat într-un modorientat spre viitor, bazat pe comentariile primiteîn urma consultării publice. Aceasta clarifică principiileurmate de Comisie în aplicarea articolelor 87 şi 86 alineatul (2) din Tratatul CE în sectorul radiodifuziunii,având în vedere recentele evoluţii ale pieţei şi ale mediului juridic. Prezenta comunicare nu aduce atingereaplicării normelor legate de piaţa internă şi principiilorfundamentale în domeniul radiodifuziunii.

Proiectul Comunicării este disponibil la adresa:

http://ec.europa.eu/comm/competition/state_aid/reform/reform.cfm.

Un nou tablou de bord privind ajutoarele de stat

Cel mai recent tablou de bord privind ajutoarele destat al Comisiei Europene arată că statele membrefolosesc din ce în ce mai mult posibilităţile oferitede normele UE privind ajutorul de stat, revizuite

recent, pentru o mai bună direcţionare a ajutorului.În 2007, statele membre au alocat, în medie, 80%din ajutoarele acordate către obiective orizontale,comparativ cu aproximativ 50% la mijlocul anilor1990, majorând totodată fondurile destinate C&D şiajutorului de mediu. Confruntându-se cu actualacriză financiară, acţiunea coordonată a statelor membreşi a Comisiei a asigurat mobilizarea rapidă a mecanismelor de sprijinire a sectorului financiar, înconformitate cu normele UE privind ajutorul de stat.

Acţiunea coordonată a statelor membre şi a Comisieia permis punerea în aplicare rapidă a unor mecanisme de sprijin adecvate pentru a răspundeprovocării crizei financiare în conformitate cu normeleUE privind ajutorul de stat. Situaţia excepţională apieţelor şi numărul mare de notificări primite constituie o provocare semnificativă pentru Comisie,care trebuie să rezolve aceste cazuri rapid, asigurându-se totodată că măsurile sunt proporţionateşi nu fac discriminări între companii. Ca urmare abunei cooperări cu statele membre şi a instituirii rapide a unei proceduri rapide, Comisia a reuşit sărăspundă la notificări şi să adopte decizii în timp record.

Tabloul de bord indică, de asemenea, progreselerealizate cu privire la recuperarea ajutoarelor ilegaleşi incompatibile. La sfârşitul lunii iunie 2008, existau47 de decizii de recuperare în curs de executare,comparativ cu 93 la sfârşitul anului 2004. Mai multdecât atât, 7,1 miliarde euro au fost recuperate efectiv,precum şi 2,4 miliarde euro sub formă de dobânzi.Acest lucru înseamnă că aproape 90% din valoareatotală a ajutoarelor ilegale şi incompatibile a fostrambursat în mod efectiv de către beneficiarii acestorapână la sfârşitul lunii iunie 2008, comparativ cunumai 25% la sfârşitul anului 2004.

Comisia consideră că asigurarea aplicării legislaşieiîn materie de ajutor de stat de către instanţele naţionaleeste importantă pentru sistemul general de control alajutoarelor de stat şi, astfel, a lansat recent o consultarepublică cu privire la un set de orientări destinate sprijinirii instanţelor statelor membre în vederea aplicăriinormelor UE privind ajutorul de stat.

Tabloul de bord, împreună cu un set detaliat de tabele şi indicatori statistici pentru toate statelemembre, este disponibil pe site-ul:

http://ec.europa.eu/comm/competition/state_aid/studies_reports/studies_reports.html.


Ajutor de stat

61


Rules on the application of state aid rules to publicservice broadcasting

Over the last three decades, broadcasting has undergone important changes. The abolition ofmonopolies, the emergence of new players andrapid technological developments have fundamentallyaltered the competitive environment. The Commission's 2005 State Aid Action Plan8 announced that the Commission would “revisit itsCommunication on the application of State aidrules to public service broadcasting”.

Between 10 January and 10 March 2008 the Commission held a public consultation on thevalue of reviewing the 2001 Communication. Theconsultation was based on a set of detailed questionswhich invited stakeholders to comment on certainproposals for improving and updating the existingCommunication. The Commission received 121comments which were subsequently published.The replies have confirmed the Commission's preliminary impression that the clarifications setout in the 2001 Communication did not sufficientlyreflect its policy as set out in individual decisions.

The Communication consolidates the Commission'scase practice in the field of State aid in a future-orientated manner based on the commentsreceived in the public consultation. It clarifies theprinciples followed by the Commission in the application of Articles 87 and 86(2) of the ECTreaty to the broadcasting sector, taking into account recent market and legal developments.The Communication is without prejudice to theapplication of the internal market rules and fundamentalprinciples in the field of broadcasting.

The draft of Communication is available at the following address:

http://ec.europa.eu/comm/competition/state_aid/ reform/reform.cfm.

A new State Aid Scoreboard The European

Commission's latest State Aid Scoreboard showsthat Member States are increasingly using the possibilities offered by the recently revised EU

state aid rules to better target their aid. MemberStates awarded on average 80% of their aid to horizontal objectives in 2007, compared witharound 50% in the mid-1990s with increasedspending on R&D and environmental aid. Facedwith the current financial crisis, coordinated actionby Member States and the Commission hasensured that support schemes for the financial sectorcould be implemented quickly in compliance withEU state aid rules.

Coordinated action by Member States and theCommission has allowed the rapid implementationof adequate support schemes to meet the financialcrisis challenge in compliance with EU state aidrules. Exceptional circumstances on the marketsand the large number of notifications provide a significant challenge for the Commission to dealwith these cases quickly, while ensuring that measuresare proportionate and do not discriminate betweencompanies. With good cooperation from MemberStates and the quick set-up of a fast-track procedure,the Commission has managed to respond to notifications and to adopt decisions in record time

The Scoreboard also notes progress in the recoveryof illegal and incompatible aid. At the end ofJune 2008, there were 47 pending recovery decisions compared with 93 at the end of 2004.Moreover, €7.1 billion has been effectively recovered as well as €2.4 billion of interest. Thismeans that almost 90% of the total amount of illegal and incompatible aid had effectively beenrepaid by its beneficiaries by the end of June2008 compared with only 25% at the end of2004.

The Commission considers that state aid enforcementby national courts is important for the overall systemof state aid control and thus recently launched apublic consultation on a set of guidelines to assistMember States' courts in applying the EU state aid.

The Scoreboard, together with a set of detailed statistical tables and indicators for all MemberStates, is available on the following website:

http://ec.europa.eu/comm/competition/state_aid/ studies_reports/studies_reports.html.

State aid

Tiparul executat la Tipogrup Press BuzăuBd. Nicolae Bălcescu, nr. 48

Tel./fax. 0238.717.358, [email protected]

george soros, noua paradigmă a pieţelor financiare. · 2011-09-01 · been named by soros...

Documents