8/19/2019 Marti Glas 5

1/1

- 1- = i  I

SLUJBA DE MARŢI 3 7 1

şi umplându-vă de lumina cea neînserată, patimile cele urâ- cioase ale inimii mele împuţi- 

naţi-le. Slavă...

O, Treime, Care cu slăvire eşti lăudată de glasurile îngerilor, sufletul meu cel vătămat de diavoli arată-l prin mila Ta sănătos cu totul, rogu-mă.

Şi acum... , a Născătoarei:

Curată, ceea ce ai primit Bucuria prin înger în pântecele tău,  sufletul meu cel întristat prin fapte viclene, umple-1 de bucurie, călăuzindu-mă la lumină.

SLUJBA DE MARŢIL U N I S E A R A , LA V E C E R N I E

La Doam ne, s t r iga t -am. . . , s ti l ii ri dc um i

linţă:

Podobie : Bu cură- tc , cămara . . .

R isipeşte, Mântuitorule, întunecarea inimii mele, cea 

venită de la diavoli, şi-mi dă ploi de lacrimi ale pocăinţei, ca să-mi plâng greşelile mele cele multe şi să spăl toată întinăciunea ce-mi spurcă gândul, să mă izbăvesc de întunecarea uitării, să mă 

ridic spre înţelegerea bunătăţilor. Ia aminte spre mine şi ascultă, curăţeşte, Doamne, şi scapă ticălosul meu suflet din patimile ce mă muncesc, ca să aflu întru Tine odihnă şi să fac voile Tale.

Buze întinate şi mâini pângărite mişc către Tine, Preabunule, şi inimă îngropată în gânduri rele, 

că, ochi orbi având eu, ticălosul, 

sufletul îl port întunecat cu patimile şi cu totul sunt acoperit de necuviincioasele dulceţi, spurcatul, şi nu am răsuflare. Tinde preacuratele Tale palme, o, Iubi- torule de oameni! Mântuieşte-mă,  Mântuitorule, strig Ţie, şi mă 

curăţeşte de întinăciunea multelor greşeli şi de relele care vin asupra mea, ca un mult-îndurat.

Usucă, Iisuse, curgerile cele tulburi şi opreşte pâraiele, şi dăruieşte, Bunule, inimii mele ploi de multe lacrimi întru umilinţa  sufletului; că iată m-am depăr

tat de la Tine, ca fiul cel risipitor, şi m-am golit de toată voinţa bunătăţii Tale, mult-îndurate  Doamne; greşit-am, să nu mă treci cu vederea; să nu mă apuce cu totul, ca pe cel ce sunt  vinovat, mândrul şi vicleanul vrăjmaş; ci degrab, Stăpâne,  

mă scapă din tirania lui.Al te s t i h i r i , a l e î na in t cmer gă to r u lu i ,

aceeaşi podobie:

Curgere repede şi foarte cumplită a viscolului patimilor în inima mea s-a vărsat şi mă îneacă şi mă împinge întru adâncul cel 

 întunecat ai necuviincioasei dez- 

nădăjduiri. Ci tu, înaintemer- gătorule, însuţi cu venirea de faţă a ta cea nevăzută arată-te şi cu puterea cinstitei îndurării tale usuc-o pe aceasta şi nimiceşte-o cu totul, dăruindu-mi râuri revărsate, care adapă gândurile,