michael peinkofer - fratia runelor

8/15/2019 Michael Peinkofer - Fratia Runelor

http://slidepdf.com/reader/full/michael-peinkofer-fratia-runelor 1/777



— Dar, nu ai spus că…?— Se prea poate ca Jonathan să fost cel mai talentat

ntumine, şioscoarteauiagolmens în viaţa mea.Daru,Quentin, eştinepotul meu! De aceea vei aveamereulocultăuînma mea.

— Chiar şi când mă târăsc cu ochii închişi prin viaţă?— Chiar şi atunci, îl asigură Sir Walter şi începu să

mbească.Înafarăde astanu ar trebui să uiţi că tu ainulrunic înformă de spadă.

mele m isterului.— Probabil că nu există niciun mister. Inspectorul

Dellaapuscăescoperireamea nu are nimic de-a faceanşcendiuldinbibliotecă.— Aşa a spus, remarcă Sir Walter, dar în timp ce o

nea,ochiimipreaveneaacăn-aşştspectorulDellard e un

dedealstaunecăneminte.— Ne minte? Quentin se făcu dintr-odată roşu ca focul.— Cel puţin ne ascunde ceva, mai domoli Sir Walter

una,de-o alta,elafeemportant canecontinuăm investigaţiile pe cont propriu.

Dellnupare să agreeze ideea de a151



noi— Dar dacă are dreptate în privinţa pericolului? Dar

eăcontnuăm cercetările?Privireape care Sir Walter o aruncă tânărului său

ăaofdeaventurăuldeaAbbotsford şi le păstrasentacte— Atunci, dragul meu nepot, răspunse el cu

gemştisăne apărăm. Dar eu unul suntmai degrabă că onorabilul nostrudecâăneintmideze, pentru a aveamână liberă pe timpul investigaţiilor şi pentru a nu voărde un scoţian bătrân.

— Crezi?

— Oricum ar , nu va avea sorţi de izbândă, spuse SirWalterzâmbind, în timp ce îşi continuă drumul peKelso.

— Ce vom face acum? întrebă Quentin.— Vom merge la abatele Andrew şi-l vom ruga să ne

audienţă.Posibilăştmai multe despremnul runic decât Dellard – în orice caz, acesta a fostmai multeraunoidecâtinspectorul.— Încă mai eşti convins că semnul runic e cheia tuturor

misterelor?— Sunt, ule, chiar dacă nu ştiu să spun exact din ce

152



oparteseîntremulte coincidenţengustulmeu; pe de altă parte, am sentimentul că,aimulte ramicaţii decâtochiullerQuentin nu îndrăzni să mai pună şi alte întrebări.

oaîntâmplările,elamoartea lui Jonathan, lamenteledin bibliotecă, până la descoperireamnului runic în formă de spadă, erau oricum destul deocautrepidaţisuetului săuane–cepmică– n-armic împotrivă dacă unchiul său l-ar trimisEdinburgh. O altă parte însă – iar Sir Walter arspusprobabil că aici îşi face simţită prezenţa

moştenireafamilieiScott–îlndemnă să rămână lachiulsăuşisăeeutorlanvesganamestecmă şidorinţă de aventură i se cuibări înemacul de parcă ar fost un stup de

Coborâră pe strada principală până la biserica lipită decmiciiabaţiDeoarece laKelso nu trăiau preamulţimembri ai Ordinului Premonstratensilor, ediciulmodest.Fiecare dintre fraţilocuia într-omobilatăspartan;pentru adunări exista omare,lângăcaresegăsea refectoriulîncarecălugăriimasa. Mica grădină a mănăstirii, în care cultivau

153



me,carto şiverdeţuri,îrovizonacualimente degăacesceeRoxburghe tăia regulatevorcQuentin fusese adesea la bibliotecă, însă aceasta era

maluivizitălamănăstire. O stranie pioşenie pusepcebăteaulapoartamasivă de ladeschisecuzgomot şi îşi făcu apariţiaoţnuiălugărpiticpecareQuentin îloşeareptfraaSir Walter ceru politicos scuze pentru tulburarea

ndrew.dncapînsemn de aprobare, îi lăsăoivizoul

micelaintrareFrământându-şi jobenul, pe care şi-l dăduse jos de pemâinile asudate, Quentin privi în sus sprebriurilebogat decorate cu care era placată intrarea.lădiamaidegrabă sărăcăcioasă din exterior, nu lăsa

ulenţaininteror— Tavanul este unul din puţinele elemente recuperateabaţdelaDryburgh, explică Sir Walter, care

marcaseuimirea lui Quentin. Dacă te uiţi bine, poţieamede funingine. Englezii n-au fost prea

milostvuvecheaabaţie.Quentin dădu din cap că înţelege. Îşi aminti că unchiul

154



vesevenimentele sângeroase dinReformei. În 1544, englezul Somerset invadasematelesaleparteade sud a Scoţiei şi o traversaseulutocepdeaDryburgh căzuse pradă furiei saleulande război şinu mai fusesecoarosingură ruină, impunătoareburgh,mai amintea de strălucirea de

Pe coridor se auziră dintr-odată paşi şi abatele Andrewblânziră

mbetcând îivăzu pe Scott şipe nepotul său.— Sir Walter, ce bucurie neaşteptată! Iată-l şi pe tânărul

master Quentin!— Vă salut, abate Andrew, spuse Scott, şi amândoiplecăcneDacă vizita noastră e într-adevărbucurătoare,rămâne de văzut.— Simt că te apasă ceva, prietene. Ce este? V-aş putea

— Ca să u sincer, asta sperăm şi noi, onorabile abate.uneconsacraţiun dram din preţiosulmneavoastră timp?Abatele zâmbi melancolic.— Prietene, de când biblioteca a căzut pradă ăcărilor,

mai sunt multe lucruri de care să ne ocupăm, confraţii155



meişicumine. Va o bucurie să aud ce doriţi să-mipărtăşărmaţi în camera mea de lucru.Cu aceasta se întoarse şi o luă înaintea vizitatorilor, de-

gulcoridoruluiîngust,careseînvecinacuholul deerecuiauraănălaoscarădelemn care ducea la etajul întâi alalQuentin îl urmară pe abatele

Andrew, Quentin tresărind la ecare scârţâit zgomotos alaşLa etajul superior se găseau chiliile călugărilor şi

merade lucru a abatelui, căruia îirevenea, pe lângăveghereacongregaţiei,şadministrarea micii abaţii.AbateleAndrew deschise uşa, îi rugă politicos pe

asaovalăcarepamijlocul camerei joase, iluminate de o fereastră

— Deci? întrebă el, după ce luă loc la rândul său. Ceuceeine,domnilor?

— Această carte, dădu răspunsul Sir Walter şi îi făcu luiQuentinsemn cu capul să pună volumul pe masă şi să îlăuupricaTânărul puse cu un oarecare efort cartea pe masă şi îi

unăbucată de vreme să găsească pagina cubolulspadei. În sfârşitodeschise şi îiîmpinsendrew cartea.

156



Călugărul, care nu ştia exact ce-l aştepta, aruncă doar omnului, iarSirWalter remarcăurulcaretrecupestechipul său altminteri atât de

— De unde o aveţ i? întrebă călugărul.— Cunoaşteţi semnul? insistă Sir Walter.— Nu. Abatele Andrew negă mult prea repede. Dar am

mne asemănătoare. E un semn runic, nu-i aşa?— Un semn runic, într-adevăr. Sir Walter conrmă.

AcelaşpecareQuentin l-a văzut scrijelitînpodeauapînaintecaibliotecasămistuieăccemn runic incrustat ca egie a unuimeşteşugarntr-una din plăcile tavanului, care provine

năsunfermline.— Înţeleg, spuse abatele. O coincidenţă stranie.— Sau poate mai mult decât atât, sublinie Sir Walter.

cmai pentru a aa acest lucru suntem acum aici,abiaNeuteţispune ceva despre acest semn?

— Despre acest semn? Abatele Andrew păru că sedeşeocăNu,spuse atunci. Regret, Sir Walter. Numnimic de spus despre semnul acesta.

— Cu toate că semnul a fost găsit în bibliotecamneavoastră?— După cum ştiţi, nu călugării ordinului meu au fost

cor157



— Într-adevăr, dar ei au administrat-o. Iar Quentininteşcatocmai din raftul care era

marcatcuacestsemn runic să lipsit o carte. E posibil sămul furat. Indiciul lipsă pentru elucidareaMilton.

— E adevărat, master Quentin? Abatele Andrew îl priviQuentin şi în privirea sa îşi făcu loc oopunea respect şinu părea săeouicăugăr

— Da, Snţia Voastră, răspunse tânărul, de parcă ar

— V-aţi putea gândi ce carte lipsea? se interesă SirWalterVărog, Snţia Voastră, e foarte important.

Deoarecebibliotecaaarsînîntgme,nu mai putemăauiemâne ememoria.

— Câteodată şi ea ne înşală, spuse abatele enigmatic.ipareău,SirWalter. Nu pot să vă scot din impas. Nu

ounenimic, nici despre semnul runic, nici despreabiafostsustrasădininventarulmulduuiână.

— Nu-mi cereţi aşa ceva, onorabile abate, ripostă SirWalteroliticosdarotărâtCu tot respectul pe care îlmpentrufuncţiadumneavoastră şi pentru ordinul din

158



efostcisînmneavoastră, puţin a lipsit ca şi nepotul

meu să-şipiardă viaţa.Chiar şiinspectorul Dellard paredoiascăeaptulcăncriminal, pe câtde abil,auleprnKelso,

mivoigăsiodihna până nu va prins şi supuseedepsepe măsura faptelor sale.— Căutaţi răzbunare? întrebă abatele cu o undă de

— Caut dreptate, îl corectă Sir Walter ferm.Călugărul îl măsură îndelung şi îl sfredeli cu privirea.

mposibilde ghicitceândea.— Indiferent cum ar , spuse într-un târziu,

mneavoastră mi se par un caz pentrumeniisăiDupă cum vă puteţi imagina, amavutpresiaămlăsaemâinibune.— Poate că da, poate că nu, veni replica lui Sir Walter.

Dellardpare să-şiurmărească propria teorie

— Atunci înseamnă că e d eja pe urmele făptaşului?— Sau că urmăreşte o pistă falsă. Lucrurile sunt prea

neputeapronunţa cument.Însăuştiucămă pot baza peotulmeu, onorabile abate, iar dacă Quentin spune că

159



oroprierondă şicăsunt un maremiratoralopereidumneavoastră. Dar în aceastăuvăpotajuta.Un singur lucru vreau să vănăplaDomnului, Sir. Priviţicuraeaceacaesuntînviaţă,nocgemorţiiAcestaestesfatulmeu prietenesc. Vă rog

miţi— Iar dacă nu o fac?Zâmbetul blajin şi cumpănit se aşternu pe trăsăturile

ndrew.— Nu vă pot obliga. Fiecărei creaturi a lui Dumnezeu i-

gurădeciziiDar,văroget,SirWalter, să luaţi decizia corectă. Retrageţi-vă

acestcaz şi lăsaţiinvestigaţiseamaDellard.— Snţia Voastră mă sfătuieşte? întrebă Sir Walter

mitransmiteţi doar ce v-a instruit Dellard?— Inspectorul pare preocupat de binele

mneavoastră, iar eu la fel,spuse abatele AndrewnteeaceseaSirWalter.Unsemn runic e un semn păgân din vremuri străvechi,nunericNimeni nu ştie ce taineoseurebroaseîlvor-arbuisătrataţundiferenţăaceste

161



— Despre ce vorbiţi? De superstiţii? Snţia Voastră? O

— Vorbesc despre lucruri care sunt mai vechi decâtmneavoastră sau decât mine, mai vechi şi decâtănăstiăulSirWalter,nue doar ouEderealcatoatecelelalceacămereusă ne ducă în ispită. Câteodată, arătă el spre carteadeschisăpemasă în faţa lui, trimiţându-ne

mne misterioase.Vocea abatelui coborî tot mai mult, până nu mai rămase

nfeşoaptăVorbele luierau ca un foc care seentnpcevorbea călugărulorde gheaţă.

Căutătura lui Sir Walter o întâlni pe cea a abateluiAndrew şi pentru o clipă se ţintuiră unul pe altul din

— Bine, spuse Scott în nal. Am înţeles. Vă mulţumescvorbelencerenorabileate

— Au fost din suet. Te rog să le urmezi, prietene. Nunulacelamaideparte.Vă vreau doar binele.Sir Walter schiţă din cap un gest de aprobare, apoi se

Abatele Andrew îi conduse personal pe oaspeţi înapoielaplecareafostscurtşmai puţinzecâcdelasoseEfeculvorbelorrostitese

162



ţeaîncăAjunşi în stradă, Quentin nu îndrăzni o bucată bună de

me să-labordeze pe unchiul său şi, contrar obiceiului,Walternu părea dornic să împărtăşească cedeaAbia când ajunseră în piaţa satului,unde aşteptauentinrupseăcerea

— Unchiule? începu ezitând.— Da, nepoate?— Acesta a fost deja al doilea avertisment pe care l-am

mitnu-iaşa?— Aşa se pare.Quentin dădu din cap încetişor.— Ştii, spuse atunci, cu cât mă gândesc mai mult, cu

dauseama mai limpede că trebuie să mă ăcarnuaostsemnul acesta pe care l-mvăzut.Poateaostcutotulaltul

— E memoria cea care îţi vorbeşte, sau teama?Quentin se gândi puţin.

— Un amestec din amândouă, spuse ezitând, ceea ce îivocăSWalterun zâmbet.— Memoria, nepoate, nu cunoaşte teama. Cred că ştii

utAndrew ştia şiel.L-amvadmnul runic în formăadă.Cunoaşte acest semn, sunt sigur. Şi ştie şi ce

mnă.163



— Dar, unchiule, vrei să spui că abatele Andrew ne-aminţit?faţăbisericească

— Fiule, am încredere în abatele Andrew şi suntvnscăuarfacaaeuteaăuna.Dar,fădoiaăaimulte decât a recunoscut în…

6.

Călăreţul scruta din vârful dealului drumul ce ducead,delaJedburgh, spre Galashiels, în nord, şiaieNewtowns peste o prăpastie, pe careweed o săpase de-a lungul mileniilor în acest ţinut.

diudomol cădea aici neobişnuit de abrupt înncme. Pereţiabrupţi de argilă şinisip străjuiau albia,disădecâţiva

metriubpod. O construcţie impozantă, şi în acelaşipaparent fragilă,susţinutăde copaci legaţi întreei.

Doar o jumătate de kilometru mai la sud de podul dense aa intersecţiacaccumul spre

urghcucelspreKelso.De pe deal se vedeau atâtaveaaltcevadeecăaşptedeamisiunea

Avea pe umeri o manta din lână neagră, care îl făcea să164



peascăcupeisajulşaproape nevăzut pe submască dinorcgusteîndreptulnsindun alt indiciu alfaptuluinealaeeegiuiBărbatul avea respiraţia tăiată.Coşul pieptului i se

submanta, iar pieleaăsaruluisăuluceade sudoare. De abia îi rămăsese

psă-şiîndeplinească misiunea care-i fuseseedesfăşoarerepede,nuKelsova trecutdeaieracaedeîntoarcere.Cu numai câteva minute în urmă, se ridicase în partea

dsemnalul de fum, ceea ce însemna că trăsura luidurecurândavea să ajungă la

Călăreţul se ridică în şa şi scrută depărtarea cu ochi deprntcgicopacioentuaseasigura că

dulnu avea stricăciuni vizibile.Acestlucru eraportantpentru ca dispariţialuiScottsă pară un

Ultima oră şi-o petrecuseră, mascatul şi oamenii săi,asdulîncâtsăcedezelagreutate.Dinonsucţusemarelucru.Dacă numai câţiva dintre pilonii de

165



uşitoatăconstrucţiaîncuri–apraScott făcuse o greşeală gravă. Cercetările şi curiozitatea

meni importanţi să se simtă ameninţaţi.Mascatului îifuseseîncredinţatămisiunea de a elimina

eninţare,denitivşiîntromanieră care să nu

Un pod prăbuşit ar isca, fără îndoială, multe întrebări,onouă dispută între latifundiarişivern,cauneîncârcăuniialtoravinapentruorocaveasă-mainănimeni problema morţii lui Walter Scott, întocmaimdoreau ceicare-plămască.

Ochii călăreţului se îngustară când din partea de sud-sdevânt,tropotul cailorînhămaţi laroapenacelaşmp răsună ţipătul unei gaiţe

mnalulconvenit.Pumnul mascatului se strânse într-un gest de triumf.

ounuaveau nicioşansă,n-aveau habareausprecapcană mortală.Dacă podul ar ceda, ecbolovani,e s-arneca în torentelerâului,paveadebitul crescut.N-a spus Scott odată că ar vrea să moară cu privirea

Tweed, pe care îl îndrăgea atât? Faţaascămonosi de un rânjet. Cel puţin

166



eplniCălăreţul îşi întoarse privirea spre sud, spre intersecţie;

moment în altul ca trăsura lui Scott să seurpeelcăminteumăra paralele care-ifuseserăpromise pentruă,când,dintr-oclpăînalambă totul.În timp ce din nou răsună ţipătul de gaiţă, mai isteric

dataceadouă oriuna după alta, apăru lamuldelaKelso,cidinspre Jedburgh, şi care aveagăapodînaintea trăsuriiluiScott

Mascatul trase o înjurătură care-i trăda originea umilă.Nuîiinstueoamenii pe care-i postase mai jos de

aePrivirea ucigaşului versat zbura hăituită între pod şi

doialăasăngeînaintealuiScottlaprăpastieşiceiceseaau

nvorădeaînlocul său în prăpastie. Cei care-ieau-lvormai plăti…Bărbatul cu calul intră în panică. Sări rapid din şa, o

oanăprintrecrengileaplecate ale frasinilori,cuunsemn celor care sedeaupe amândouă părţile drumului în tuşuri.Gesticulândviolent,arătădirecţdinsprecareavea să

167



vacO privire disperată spre intersecţie îi spuse că trăsura

noscutăintrpedrumul ce ducea la Kelso şi sedod.Era o trăsură cu doi cai, unvecaprăşnddupă bagajele

macă trebuie să eadecălătorosnglzdinsud. O altăpe buze. Dacăorociaveasăcosteviaţaunor englezi,araceşi

maimultă vâlvă decât pentru un scoţian.Căpetenia bandei de ucigaşi îşi văzu în secunda

mătoareamenii venind de pe drumul de la Jedburgh,meni gonind pe cai, de parcă pe urmele lor s-ar

anbatalondedragoni. Probabil n-au fost atenţi şipuacum goneau să oămă.

„Poate, se gândi mascatul, nu era încă totul pierdut.“

Mary de Egton se aa în continuare sub impresiamiievenimentelor care se petrecuseră la Jedburgh.maginilebărbaţiloratârnând în ştreang fără viaţă nume vormis,bărbatuldin crâşmă şi camarazii săi, de au fostzuraţublicăÎn ţarataprăeincoace de hotar domnesc alte

168



aynuvăzuse niciodatăână acum pegşmaginea ororii aceleia omărea,spredeosebire de Kitty, a cărei re senină omenteleneplăcute.

— Ce este, milady? întrebă ea zâmbind. Încă vă maimenilor acelora?

Mary încuviinţă printr-un gest.— Nu-mi iese din cap. Nu pot să înţeleg de ce au fost

— Nici eu nu ştiu, milady. Dar sunt sigură că au existatmotiveîntemeiate. Poate erau tâlhari căutaţi. Poate – îşisegrozimâna la gură – moşneagul acela ciudat,cga

oarte— Poate, răspunse Mary gânditoare. Necazul e că nuinal— Niciodată nu par, milady, spuse camerista cu o

mantă.Altfel i-airecunoaşte pe loc şinu s-ar

maipetrecerme.— Aşa o , spuse Mary şi zâmbi. Naivitatea lui Kitty oaidepăşeascămelancolia ce o apăsa. Dar eu l-

mprivichpeămvăzut…StrigătulascuţituiKitty o întrerupse. Trăsura se

uMary simţi cum fusese împinsă penchetatapiţacateculoareînchisă;auzi

169



motul trepidant al potcoavelor cailor şi pocnetulWinston.

— Ce se întâmplă? întrebă Kitty speriată.Mary ridică din umeri. Cu toate că trăsura se legăna

nzeaudrumul, sem, îldeschiseşiaruncă o privire afară.

La o anumită distanţă se vedea un pod spre care trăsuravmare.O privire în urmă îi arătăma lor.Bărbaţii purtauminteponosite şi mantii largi, care fâlfâiau peaveaupălăriuboruri

măştiCertitudinea veni pentru Mary ca o lovitură de ciocan.

„Tâlhari!Un jaf!“Şocată se prăvăli la loc. Kitty, care văzuse groaza pe

palaeumai ajunse să întrebe demotiv.ncurmătoare un foc de armă tulbură liniştea

— Ce-a fost asta?Sir Walter, care stătea alături de Quentin în trăsura

Kelso înapoi la Abbotsford, tresări.ocmai căzuse pe gânduri, meditase asupra motivelor pendrew să le ascundă ce

170



odevidentdespre semnul runic în formă deăşntâmplărilemisterioase din bibliotecă, cândmotul îlreaduse violent la realitate.

— Ce? întrebă Quentin cu seninătatea sa proverbială.Despreevorbeşti?

— Zgomotul de adineaori. Bubuitura.— N-am auzit nimic, unchiule.— Eu, da, îl asigură Sir Walter încruntat, şi cunosc acest

mot. A fost o împuşcătură, ule.— O împuşcătură? întrebă Quentin neîncrezător când

motul pe care-lauzise SirWalter.— Focuri de armă, strigă unchiul său şi deschise repede

mul pentru a privi afară.

Tocmai ajungeau la intersecţia dintre drumul lor cu celhşuceamaideparte pre pod.Walterurmări cu suetul la gură cum o hoardă deantigoneau după o trăsurăsădea

uaaermăritori.— Un jaf! strigă Sir Walter consternat. Tâlhari versaţi în

Quentin scoase un strigăt de spaimă. Spre deosebire dechiulăuînsănudeschise geamul să vadă ce seplaafarăncăspontan de pe banchetă,

du-şpulcumâinile. După evenimentele din171



mbru al abatelui Andrew,mplu prea mult

ulsăunervos, şiaşadruncinat.Sir Walter chibzuia ce er a de făcut – ţinutul de pe lângă

Galashielstreceadreptsigur,niciel,nicivizinumă –când se vionouă ameninţare.

La intrarea pe pod se năpustiră din tuşurile de pemargineadrumului mai mulţi bărbaţi, creaturiamăşticaWaltervăzuînmâna

marecu cremene, din caremaislobozisen foc…

Winston Sellers dădea bice cailor, grăbindu-i fără milă.săzboarepestedrumul gol şiuşchiiucusubpieleaumedă deoareavzmoale.De trei generaţiineamul Sellers se aa în slujba

Egtonşicutoţiifuseseăpedeplin loialiereufuseseră credincioșifamiliei Egton şi nupărdeeinicmăcar atunci cândniculLady Mary, Lordul Warren de Egton, plecasemerica de Nord, unde luptase ca oţerpotrivaseparatiştilorrebeliDe ce îi treceau acum prin cap toate acestea, în timp ce

172



nacaşîacesmoment

dereaeepurta.Mary de Egton nu fusese întotdeauna ceea ce Winston

aginacătrebuiesăe o lady, iar s tiluleide a-ipăsauţndetotceţineade etichetăşitradiţusedicultateCu toate acestea,faţădeelfusese

mereudreaptă şiatentăşiacescemai mult decâtuspune majoritatea slujitorilordespre stăpânii lor.Vizmhotărâtsăeviapânălaultimaaşnucadă în mâinile

Privi hăituit înapoi, văzu călăreţii care urmăreau

ântătoarecareleacopereaunumai fusese urmărit până acum deaeninţatăviaţanvreun fel.

mul foc de armă îi dădu de înţeles că aceşti oameni numeau, şicăelnu trebuia nicidecum să îngăduie ca

amnele să cadă în mâinile bandiţilor.Pocni din nou din bici. Potcoavele cailor răsunau pemul de ţară şi trăgeau în urma lor trăsura, ale căreiepestepietreşigropi.

Winston nu putea decât nădăjdui că va rezista. Dacă seeaoroaăoaxăeraoulpiedutOşansăealăedeurmăritori n-aveau decât dacă ajungeau la

173



dulaatlao bucată de drum în faţa lor. Pe grinzileuteamâna trăsuramai repede şi atunci poateărDin nou se auzi o împuşcătură. Winston îşi coborî

ecapratrăsurieaoţnăGlonţulcare-ifuseseadresatnu îl atinse.Vizitiulăşuramasencremenit privind din nou înmă.Urmăritorii se apropiau, nu mai erau decât la zece,uăzecidem etridistanţăde răsură.Trebuia să d ea totul, dacă voia să a ungă la pod înainte

prinşideurmăritori. Tocmai se pregătea să ridicem tuşurileepe marginea drumuluidouă şimai mulţi bărbaţi mascaţi sar

maţicupistoalesăbiiO primă reacţie îl făcu să tragă de hăţuri, pentru a evitamenii care-iţineaudrumul. În clipa următoarennsădeumai era decât o cale:săămână pe drum, fără

ardetâhariWinston Sellers nu era un bărbat deosebit de viteaz sauprejurăre.Se ridică pe

mătate,pocnidin bici şi strigălacaisprea-igrăbişimaitare

Tâlhariide pe drum începură să strige, iar Winstonmunul dintre ei ridicăpistolulOsecundă mai

174



eacma luă foc. Vizitiul simţi oăzădureroasăînumărul drept.

mpactulfuseseaşa de puternic încât îl azvârliînapoi pemână hăţurile, şi nici

Pistolulbanditului slobozi din nou un glonţ, care însăeptulbandiţilor.Strgând,dintaceşaruncarăîntr-oparte,darmai apucat. Copitele cailor îi doborâră lamânt înainte ca roţile grele ale trăsuriisătreacăpeste

O clipă mai târziu intrau pe pod, trăsura ţâşni pestedede ploaie. În ciuda durerii

gecdinrană,Winstonme deă.Atunci simţi cum grinzile podului cedează sub

aconstrucţiatrosnind

ovedio capcanămortală

Totul se derulase atât de repede, încât până şi SirWalter,cuspiritulăuascuţitdeobservaţie,abia putumărisuccesiunea evenimentelor.

Trăsura, al căreiviziuăfostunom cu o175



bişnuitărezenţăeirimairupsese barieradeodneaşteptat în faţăşiţâşnisecud

Aproape în acelaşi timp bandiţii abandonaseră atacul şinsodepăsărilavederea vulpii.Ceiarazdeşmai pecaădurăgoana peste dealuri, cândcoduluitrosniînfricoşătorSir Walter privi spre pod şi deveni martorul unei

mplăriincredibileTrăsura tocmai ce scăpase de tâlhari şi se confrunta cu

nou pericolmortal.Pentru că în momentul în care

mijlocul podului, structura acestuiaDin poziţia în care sea a Sir Walter nu se vedea exact

unde începuse totul; una din grinzile de rezistenţă seunpârâitmacabru. Greutatea enormă care se

mn ce se înălţau dinweed fusese astfel concentrată într-oparcdereziă–iaodul seuşuunvacarm înfricoşătorînadâncuri.

Chiar sub trăsură se rupseră pilonii, şi tot acolo cedarăprăpase

megând în depărtare.176



Roţmplântaserăîn găurile create deragrnzioroanacailorfuastfenptăCaii nechezau speriaţi şi se opriră din goana lor

bună.Rămaseră priponiţi în hamuri, încă mânaţi deealaputeasăvadă ce se întâmplase. În acel

moment se surpă centrul podului şi, ca o reacţie în lanţ,cninnicngieuleupseamijlocîndouă.Grinzile principale de susţinere se prăbuşiră cu un

unorătoriacelpestecarese trecea seuneledealteleşufundară înprăpastie,u-cuecaresecundă. Caii nechezau

murilenu-iaământul de sub copite şi călcau în gol.În timp ce o jumătate din pod căzu cu un zgomot

aseîncăarginearăpastieUnuldin piloni se opunea

căpăţnarelegizicueradecât omppână când avea să cedeze şi acesta subldesusţnereseupserăşigrinzilede

mnpeste care setreceasenclinarăîntr-oparte.Trăsura alunecă şi se izbi de balustradă, unde se şi opri

nmoment. Izbitura zgudui caleaşca, iar vizitiul,derapecapră,îşpieduechilibrul

177



Mâinileapucară în gol şi, urlând, căzu peste cap încurindeîlînghiţiăapelerâuluiCei doi cai, care ncă ezbăteauînhamuri, smuceau de

seşnmalele îlurmară pe vizitiumoarte sigură.Încădere dislocarăun alt pilon deaiaunul întreg şi acela începea să seusţutădoar de balustrada putredă,ansadramatic, răsturnată într-o parte,praabisului.Din interiorultrăsuriiseauzeau

— Nu! strigă Sir Walter înfricoşat, care sperase pânămcăuenimeni în trăsură.

Socoti febrilcum i-ar putea pe ajuta pe ceidinăuntru.

Kitty ţipa de parcă şi-ar pierdut minţile.Din secunda în care grinzile de lemn ale podului se

auşadâncuri,Kittyîncepuaputeaopri.Mary, în

mb,încercăsă-şipăstrezecumpătul, ceea ce, îndiplu.Mai întâi trăsura se prăbuşi aproape vertical în

ncme, apoi se răsturnă într-oparteşiamândouămeilervmWinston cade în prăpastie.

— Dumnezeule, milady! ţipă Kitty isteric şi se prinseanchetarăurearcăputut-osava

178



Mary privi pe geamul lateral al trăsurii şi văzumn,carepreaentrumoment trăsura dencLemnul ars de soare şi bătut denoscuseivremuri mai bune şi, fără să vrea, Marymairezisoasemeneamse auzea un scârţâit

Cu atenţie, pentru a nu periclita echilibrul precar, semută ceva mai în faţă şiseităeeam. Spre disperareapodul se termina exact în faţa trăsurii; doaruteauvedea acolodeartrebuitsăedrumul de trecere. Caii nu maipreună cu stăpânul lor în adânc.

Podul era rupt pe mijloc, cealaltă jumătate era dejauşumai un capriciu al sorţii oprea parteaveaaceeaşsoarăodica oricând, dacă ultimul pilon rămas avea să

aobabildlemnul

ama.În ciuda panicii, luiMary îi era clar că nu mai trebuiaână nicio clipăntrăsură— Trebuie să ieşim din trăsură, spuse ea repede. Vino,

Kity— Nu, milady. Camerista scutură agitată din cap,

deanicăgeaupeobrajiNu pot.179



— Sigur că poţi. Ştiu că poţi.Kitty continuă să dea din cap cu încăpăţânare, ca o

— O să murim, izbucni ea, ca şi Winston.— Nu, n-o să murim, o contrazise Mary ferm. Expresia

maiaveanimic din distincţia unei lady demilună.Atitudinea hotărâtă îiumă venele de pehminteriblancmvoinţaăde a supravieţui. Trebuie să ieşim din trăsură,

Kiacămânem aici, murim.— Dar… dar… bâigui camerista. Era albă ca varul la

dintotcorpul.Felulede-a,până nu demultlipsitde griji,fusesezădărnicitde lacrimile

meiMary simţea cum inima îi bătea până în gât; aveaoment în altul îi va fugi pământul

bpicoarmbele sensuri.Cu o voinţă de er seuneşisăfacăsngurullucrucareîiputea

meristei.Alunecă încet peste banchetă, de pe o parte pe cealaltăbalustradei

Reuşicumva să spargă zăvorul portierei şi să o deschidă.Deasupra eieraulalbastru.

— Haide, Kitty, îşi încurajă camerista, acolo sus.— Mergeţi, milady. Eu rămân aici.

180



— Să faci ce? Să mori? întrebă Mary aspru. Nici nu seneproblema. Vino acum!— Vă rog, nu, milady!— La naiba, mişcă-te odată, copilă obraznică ce eşti! searylaa,şaobeleumănau

maidegrabă cu ale unui soldat de la cazarmă decât cu aleedoamne, nu-şi greşiră ţinta.Kitty se desprinse tremurând de colţul în care se

emuise nemişcată şi o luă pe Mary de mână pentru aordnDintr-odatăseuziun pârâit puternic.Mary îşidădu seama înfricoşată că balustrada începe săaereutaApoi răsună un pocnet ascuţit. Se rupse una dintre

uraiapropie puţin de prăpastie.Darbalustradanu pierduse încă lupta deznădăjduită şimderoverbialulrde aţă.

Kitty privi tremurând în adâncul care se vedea de pe

— Repede, o zori Mary, o luă de mână şi o trase spre eaaoajutasăsecaţereafarădintrăsurăKittysemişcaneîndemânatică, împleticindu-se în rochia demătase.Mary reuşi cu un amestec de răbdare şi fermitateăsăoîmpingă afară din trăsură. După o ultimăscăscdedesubt,părăsiiMary

181



uptTeama şi panica, împotriva cărora luptase mai înainte

mşipeea.Mary şi cameristaucardemâini pentru a se consola reciproc îneleinute–oate,doar secunde – d e viaţă.Cele două erau atât de pierite, încât nu observară de

deapăru salvarea,nforma lipsităde glorie a unei

Mary privi neîncrezătoare spre capătul funiei legatmâna şi privi în susăuseNu se vedea nimeni, dar îndarmătoare coborî încă o funie. Capătul era legat

— Repede! se auzi o voce agitată de sus. Ţineţi-vă deMary şi Kitty schimbară o privire mirată. Apoi făcură

buclafunieişioăreaevreme!

O bătaie de inimă mai târziu cedă şi balustradaduluiLemnul putred se surpă pocnind asurzitor, iarmuiseră celedouă femei alunecăadânc şi se prăbuşi,dându-se n valuri.Mary şi camerista ţipară puternic când le fugi

mântul de sub picioare. O clipă avuseseră senzaţia că183



mulseînabis,darrămaseră agăţate de funii.usmpce sub ele, restulpodului,mpletvăduvit de pilonii de rezistenţă,căzucuzgomoto

Scrâşnetul pilonilor şi pocnetele lemnului acopereaunăşiemândouă femeile privirămreoduluisedesprinde de margineanzgomot infernal înncurpceelepluteau fărăapărare deasupraurunvmoarte.

Dar indiferent cine ar ţinut capătul funiei, nu păreaumul. Legănându-se deasupra adâncimii,Mary de Egton şi camerista ei erau trase în sus încet,

Ţipetele lui Kitty se opriră şi chipul său, altminterieviaevenivdsecunda următoare îşicunoştinţaoculma prin care trecuse oborâserăRămase inertă, agăţată de funia care o trăgea

Mary fu conştientă încă destul timp pentru a vedeamatingemarginea salvatoare a stâncilor.Cu mâiniurând se întinsepentru a apuca stânca. De sus seeedemâini, care o apucară de

mânt.Căzu în praf epuizată. Respiraţia îi era neregulată,

184



galopantşiîşidădea seama că îşi pierde

Îşivăzuse deja sfârşitulcuochiişinu putea pricepe căinune şi voia neapărat să-l

misteriosuleisalvator,naintecantunericulnăâniree

Deasupra sa apăru un chip. Era al unui bărbat tânăr, cumple,darsincereşisimpatice, care ogr

Lui i se alătură iun aldoileachip,alunui om ceva maibărbielatănergicăraăntPeecheaîntbătoareechicarepriveaedeşirputut aparţine în egală

măsură unui învăţatsauunui poet.— Sunteţi teafără? se interesă bărbatul şi, în timp ceţuripărăseaumaivăzuse undeva acest

Îlmai întâlnise în cartea ei, cea pe care o citise şi în care

eadefapteledevitejeavaWilfred deoedlînghiţiaun sac dens şigugândică salvatoruleimisteriosnu putea hoeînsuşi…

185



7.

Când Mary deschise ochii, totul era aparentmbat.Chipul acela încă mai era aplecat asupra ei şiungri

— Nu ştiu, şopti abia perceptibil. Sunt moartă şi acesta…

— Moartă nu eşti, copila mea, spuse omul cu unmbet blajin.Şinicinueştinceutoatei-am dataiconfortabilcuputinţă.Clipi, iarteama o mai părăsi puţin. Constată cu

anusemai aa sub cerul liber. Se aa într-unoaleîntrcameră generoasă, al cărei tavan erazemn incrustate cusculpturi.

Pereţiierauplacaţiculemn închis la culoare şi în aerdeeară

Prin fereastra din cealaltă parte a încăperii intrau razeesoarum se vedeau doar

ăvara.De afară pătrundeau mirosuri dulcegi,mde petale,peareMary nu le cunoştea, dar care îiofeiaLa început, locul i se păru ca un vis depărtat. Însă cu

amult că nu e

moartă,şiniciîncer,cieravieşiaceastaerarealitateamoînconjura.Ceea ce însemna că bărbatul care186



auerveangrioranueraînger,cinăcaeşoaseSalvatoruleieoul…

— Nu sunteţi Sir Ivanhoe, constată ea şi roşi.— Nicidecum. Bărbatul cu părul cărunt zâmbi. Avea un

nunţataccentscoţianaaşaun aer rural.Mai mult, Mary simţea că în faţa ei se aa un gentlemanâ— Vă rog să mă iertaţi că nu am ajuns încă să mă

umele meu e Walter Scott, milady. Lazmneavoastră.

— Walter Scott? În primul moment Mary încă maiApoiconştientizătrează,şcăăucea

mult.Se străduia însă să nu-şi arate surpriza.AuziseăirWalter Scott nu prea vorbea despre profesiaoreasăunăndicultate.

— Se poate să ne cunoaştem? întrebă el. Să-mi e cumiamintesc,milady. De data aceasta

memoria mea, pe care o cam supraestimez, pare să mă ndonat.— Nicidecum. Scutură din cap şi avu senzaţia că

nseaăo erărie în plină activitate.Înacelaşipisetreziăamintirileevenimentelor nefericite prin

maitrecuseTrăi din nou clipele de teamă şi nesiguranţă. Văzu

187



dulprăbuşindu-se, auzi trosnetele pilonilor şi ţipeteleKitymţipropriadisperare.Cu toateam.— Cum se simte Kitty? întrebă ea. Este…?— Nicio grijă, răspunse Sir Walter. E teafără. Doctorul

ame.— Dar… Winston?Sir Walter îşi plecă creştetul.— Îmi pare rău, milady. Trupul fără suare al vizitiului

mitaleostduslamal,labucatăedrum la vale deuam ai fost nimic de făcut.Mary dădu din cap în semn că înţelege. Ochii îi erau

mezi şiîntoarsetimidă privirea într-o parte, nu pentru

emilesalecentrucăsursaloriecricâderăuipărutcăWinstonvacăeraconştientăcăvmare parte curajului şinul gând nu se îndreptase spre

Sir Walter o studie de parcă ar ştiut ce se petrece în

— Nu vă necăjiţi, milady, spuse el înţelegător. Ştiu ceţmiam trecut prin împrejurări ca aceasta.

Depuţin timp mi-am pierdut în mod tragic unul dintremaitârzepotulmeu a scăpat ca prin

188



onenorocire.Şitotceam simţit a fostmulţumirea că e v iu. Cu toţii suntem oameni, milady.

— Mulţumesc, spuse Mary şoptit şi luă batista care-insă-şşteargălacrimile.Bunătateamneavoastră este fără margini, Sir.Dumneavoastră ne-mneavoastră…

— N-am fost decât la timpul potrivit în locul potrivit,WalterMary crezu că observă pebrăOricine nloculnostru ar făcutuo

— Mă îndoiesc, mărturisi Mary. Sper din tot suetul caăotrvanşaaomnia Voastră,

— Iar eu mă rog ca Domnul să nu îngăduie o asemeneaWalter cu un zâmbetmvă mţiţi?

— Aş spune că având în vedere toate încercările prinmtbine.

— Mă bucură ceea ce-mi spuneţi. Sir Walter o privim să trimit o servitoare să vă aducă ceai şime.

— Tolerabil. Sinceră să u, îmi simt stomacul de parcăhieuricRoşişduserepeziciune

mâna la gură. Iertaţmă,SirNu pot să cred că am spus

189



— De ce nu? Sir Walter râse. Credeţi-mă, sunt multmultetinerede viţănobilă careau un limbaj preamistMi se pare reconfortant când o doamnă demilunătme cu mai multă fantezie.

— Dumneavoastră… ştiţi cine sunt? Mary roşi mai tare.Nicmăcar nu m-am prezentat. Probabil mă consideraţiol— Nicidecum, Lady Mary, răspunse Sir Walter galant.

Nepoliticosfostsăvăîntreb.Nu a fost însă greu să

— De unde…? întrebă Mary, pentru a-şi da apoiunsul.Trăsura.Bagajele…

— Ce s-a putut recupera din râu, a fost adus aici. Mă

oarcăuvămai putea bucura de ele.— Nu are nicio însemnătate. După tot ce s-a întâmplat,noscătoarecămai sunt în viaţă, că numă lamentez din pricina unor nenorocite de

— E foarte înţelept din partea dumneavoastră, chiarnue tipicpentru o tânără nobilă, dacă-mi estemisăemarca.

— Mi-aţi salvat viaţa, Sir, spuse Mary zâmbind.neînţevăesermis şiaveţidreptate.Nu sunt

maioreprezentantă ipicăclasemele.— Bucuraţi-vă de acest har, milady. Cele mai multe

190



masnemişcate de frică în trăsură şi s-ar sutoeaomoarte sigură. Dumneavoastră aţivăsăacnaţ— Nu am privit aşa lucrurile. Zâmbi din nou. Cât timp

mzăcutfănoştnţă?— O zi şi o noapte, îi răspunse Sir Walter.— În tot acest timp am fost aici?— Iertată-mi e iniţiativa, dar am considerat că este cel

maibun lucru, să vă aduc aici, laAbbotsford. Aici sunteţiputeţdihnidupă toate câte s-au

mplat— Abbotsford, repetă Mary şoptit. „Romanţa din piatrăortar“amea Sir Walter reşedinţa de la ţară.

Din nou o toropi oboseala ca de plumb şi clipi des. Cacum Sir Walter se întoarse şi părăsimera,şdepărtaruseama că se mai aămeră,o persoană pe care o observă abiam: un tânăr cu păr blond roşcat care-şi frământa

osâinileopriveaîngrijoratApoi epuizarea îşi spuse cuvântul şi căzu din nou într-mn adânc.

Quentin stătea nemişcat. Cu toate că î şi dădea seama cămun comportament demn degentim, nu-şi putea desprinde privirea de la tânăra

191



meieMary de Egton – acesta era numele ei – era cea mai

minunată făptură pe care ovăzuse vreodată.Statura ei zveltă,desăvârşită,chipulfrumos şi nobil cu

meţiproeminenţi şi nas obraznic, poate puţin preanpentruodoamnă de viţă nobilă, ochii albaştri camarea,gura mică şi îngustă şi buclele aurii, care sepestecearşafuraacestaîlgaserăeânărPână acum Quentin nu arătase cine ştie ce interes

mei;pe de o parte, probabil, pentru că nici elearăvreuninteresfadeelpede altăparteşincma lui nu fremătase încă niciodată pentru

meiePână acum nu cunoscuse decât fete dinmilurgheze laEdinburgh sau fete de la ţară, lipsitearyde Egton însă era altfel decât oricefemeie

văzuseînviaţaluiDacă i s-arîngăduit sămână pentru tot restul vieţiipe pragul odăii ei şi în

pieredeea,feresăvârşLui Sir Walter nu-i scăpase fascinaţia nepotului săunmeie.Rugămintea lui Quentin să vadă debişnuităeoarecereocuparea aentru

meristadyMary nu părea deloc la fel deMary de Egton părea să luat cu asalt

aeprihănităuiQuentin.192



În totacestrăstmp Quentin nu îndrăznise să calce înmerancareaunumai pentru că nu se cădea,multprea timid. Singură privirea pe caredormi fusese de ajuns să-i facă

maatăpână-n gât şi obrajiisă-iardă.— Se va face bine? îl întrebă pe unchiul său în şoaptă,

— Fii fără grijă, răspunse Sir Walter neputându-şidenzâmbet. Rar îşi văzuse nepotul atât de afectat,nuneifemei tinere.Felul cumoamna inimii sale dinărintealuiScottde personajele romaneloridesprecarescriael

mistuiaude dor cavaleresc după aleseleiloroCudiferenţacăde aceastădatănu era vorbanroman, ci de realitate, şicăva sfârşifărăîndoialăgostedincărţi

— A suferit un şoc, altminteri e bine, îşi linişti el

otuDoctorulKerr spune că în curând se va putea

— E bine. Quentin schiţă un zâmbet. A fost cât pe ce,?— Aşa e. Sir Walter clătină din cap şi îşi puse braţul

umărul tânărului. În toată învălmăşeala şiulumesc, nepoate.

193



— Să-mi mulţumeşti? Pentru ce, unchiule?— Ai făcut treabă bună. A fost ideea ta să folosim

usculeatrăuracăn-aiacţionatmne n-ar mai

Quentin roşi şi nu ştiu ce să răspundă. Era obişnuitaeluatlaosdnpricaneîndemânării. Să encvamai cu seamă pentru o faptă cane

— A fost o nimica toată, spuse cu modestie. Oricine ar

— Oricum, spuse Sir Walter, în timp ce închise încetmereide oaspeţi în urma lui. Ieri te-ai arătata un

văacotule— Îţi mulţumesc, unchiule, spuse Quentin cu încrederearuavem motive să ne felicităm pentrumnelor. Oricum, a existat şi o victimă. Iardia

— E adevărat.— Avem deja veşti de la şeriful Slocombe?— Nu, răspunse Sir Walter, în timp ce coborau scările

merade lucru, unde mirosea mereu a foc dinminşitutun.El şioamenii lui sunt încă ocupaţi cueânăatuncibandiţiivor de multmărişiţări

194



— Iar inspectorul Dellard?— După câte am putut aa, nu acordă prea mareportanţă incidentului. A lăsattotulînseama şerifului,beemplet depăşit de situaţie.hiardacăbandiţiis-arascunde la elînpivniţă,unde-şiuurauiagăscoch-ulpanaga

— E o ruşine, se învolbură Quentin într-un acces deperament nespecic lui. Ziua în amiaza mare tabără odăehoţipe nişte călătorinevinovaţi,iarşernue

— E posibil să fost hoţi, spuse Sir Walter meditativ, emaimult de atât.

— Cum adică, unchiule? Purtau măşti pe faţă. Şi eraumaţinu?— Asta nu îi face obligatoriu hoţi, ule. Dar probabil

.— Crezi?

— Posibil… de câte ori s-a întâmplat în ultimii ani laGalashielăetacameni în plină zi?— Nu ştiu, unchiule, nu sunt aici de prea multă vreme,

păum bine ştii.— Îţi spun eu, ule. Vocea lui Sir Walter căpătă un ton

denţialcaîdetermină pe Quentin să-şinaipatuaninu s-apetrecut

195



uratacmişelesc caaptpaşnicăpotspune că în calitatemcontribuitşieulaaceastăstare.Ştiururpatnulmiicincisprezeceni?Quentin negă.— Niciunul, explică Sir Walter. Înţelegi unde vreau să

— Că sunt din nou prea multe coincidenţe laolaltă?useQuentin.— Ai ghicit, nepoate. Şeriful Slocombe spune că

podului a fost un accident, o întâmplareuarpututs-oprevadă –darmîndoieli.Ce-arca indiviziiaceiasă sabotat

dulcasămaiînmomentul în careareacăecolo?— Crezi că n-au fost hoţi, ci criminali versaţi, întrebă

Quentin pierit— Aşa este, conrmă Sir Walter şi vocea sa trăda

— Dar, reveni Quentin după o scurtă meditaţie, ce sensBandiţiiîncercatăoprească trăsura luiMary… adică a l ui Lady Mary. De ce să făcut asta, dacăod?Ar segonită de bandiţii călare,?

196



— Aceleaşi întrebări mi le-am pus şi eu, ule, răspunsealtembi apreciativ.Văd că lecţiilemele de

dacăadyMary? Ce-ar ascaaumisiunea de ao goni spre pod, cioprid?

— Crezi că…? Culoarea din obrajii lui Quentin seăîntr-opaloarenesănătoasă. Siguranţa saădobândită ăcudintr-odată praf.— Să presupunem că mascaţii au avut misiunea de a

miten atentat,unatacpra unei trăsuri,desprecaeulAu coborât în prăpastie şi au

meşteripinioduluin aşa fel încâtsă suporte

uiom care treceape jos,darsăcedeze subemai presupunem că aceştimeni,după lucrul făcut, stau ascunşi în tuşuri şiropietrăuracupricina.Apare într-

maicănu aceea pe care o aşteptau.

evaadecurs altfeldecâtplănuiserăşio trăsurăcuoobişdoislujperdeaajungemaaod. Ce vor face criminalii?

— Vor încerca să oprească trăsura, spuse Quentin fără

— E ceea ce au şi făcut! Însă nu au reuşit. Crezând că leeceedouă femei, vizitiul a trecut printre ei şia

197



d… Restul istoriei o ştii.— Pare… pare incredibil, remarcă Quentin. Cu toate

guraexplicaţcaansPecinenesea încealaltătrăsurăcaaaodul?Sir Walter nu spuse nimic, ci doar îl privi pe Quentin

gşănzătorBăiatulcontinua să îluimească, baprnnsuşideanu vedea esenţialulaochior

— Vrei să… spui că…? bâigui tânărul în timp ce crudulvărvea

— Ce altceva? Aminteşte-ţi de cuvintele inspectoruluiDelladNe-a avertizatlicuasănee

meninţate vieţile— E adevărat. Dar, aşa de curând?— Nu ştiu ca criminalii să aibă vreo programare

me, spuse Sir Walter cu amărăciune. Totul conduce laafosnulpremeditat cu grijă şi

uşduluinu a fostun accident. Numai că nuyMary să ajungă la podaomnia sa şi însoţitoriidumneaei s-auaurismplu la locul nepotrivit într-unmomentotaunscâtevaecunde mai devremeăbuşit

198



Quentin rămase ca lovit de fulger.Chipul îi era şi mai palid, o groază inexprimabilă i se

unchiiiseînmuiară şi se lăsă săpeunul din fotoliiledepieleinfaţacăminului.ăăânduri.

— Atacul era pentru noi, repetă întruna. Numaiplareaaceămaitrăm.— Aşa cred şi eu, ule, aprobă Sir Walter cu tristeţe.

Dincâtesevede,adversariinoştrisuntmai puternici şimaipericuloşidecâtam presupus până acum. EumcăDellard exagerează cu bună ştiinţă, ca să neadeinvestgamână liberă.Dar,

mserezintăucurmînşelaNe

ămîntr-devărînmare pericol.— Ce facem mai departe? întrebă Quentin cumărăciune.

— Îi vom aduce la cunoştinţă lui Dellard concluziileamfacesăînţeeagăcăacestincidentintră

adeclarnsferaluideactivitaentucămaluiSlocombe, singureleecaevorînregisvorniştesoadeamai întâisăne ocupăm de oaspeţi, cum sepentrunişteoameni civilizaţi.Lady Mary şi

meristauducă aciabbotsford lipsăde nimic.— Înţeleg, unchiule.

199



Moartea surprinzătoare a lui Jonathan o afectase foartealtegoladânc în

eaăcopiupadeAbbotsford cu oumaternă, iarineriicaretreceaupemirau şiopreţuiaupe Lady Charlotte. Dacă SirWaltereracapul familiei, aşa se spunea, soţia sa cuetulacestealtensuşiarma

mereucă reşedinţasa generoasă n-ar fost decât onăturădepietredacănu ar existatLady Charlottemple de viaţă,iaracesaradevărul.

Lady Charlotte, o doamnă de vârstă mijlocie, a căreinideofrumuseţe

dministrarea proprietăţii.Deeaascultau personalul casei şi grădinarul, vizitiul şiMortimer, care se aa demulţianiînslujbaamilieiScott şiavansase de la smpludevătafalproprietăţiiât

mului, Lady Charlotte aplica aceleaşihotărâoarenunienţafăcadintrnom o făptură onorabilă, cimai şinumai faptele.În timp ce Sir Walter se retrase pentru restul zilei în

merasade lucru şi se aplecă peste romanul la caremaiucra– din cauza întâmplărilor ultimelor zile

201



măsesensiderabilînurmă şi trebuia săe grăbească,narecmenelede predare a următoarelorCharlotconduse pe cele douăbbotsford.

Le arătă sălilemari, decorate cu armuri şi tablouri, apoimeşibiblioteca.Aceasta îi stârnimaimare măsură entuziasmul lui Mary, mai alesprăbuşireatrăsuriinweed.

Lady Charlotte îi permise să se uite prin bibliotecă şieaânăaăpceM arymai săturade nenumăratele comori legate în pieleăreacuprivireape

pceaceştcoseauiaaafapecâmp,doareLa şapte sună clopotul pentru cină, care se servea în

naculuiîncareeraaşternutăomasălungă. La capetele mesei, faţă în faţă, şedeau Sir

WalterşisoţiasaLângă Sir Walter erau aşezaţi Quentinwin Miles, un tânăr student din Glasgow, care înurilocuiaebbotsford.Cele două locuri

cupatede pe partea lui Lady Charlotte fuseserăMary de Egton şi camerista sa. Iniţial arânăiWilliam Kerr la masă. Doctorul, pealteidşinu foarte volubil,

202



pă-amiază târziu la Selkirk,păeesultacdatăpeeleouă femei şi seprvnţasăa

Din coridor se auzeau acum voci în surdină şi oaryde Egton şi pe camerista ei

nLadyCharlotte le înveşmântase cu rochii de-alepleinmătase bordo şi verde, care subliniau

museţea strălucitoarea tinerelorvizitatoare.Lui SirWalternu-iscăpă faptul că Quentin rămase cu guravăzupe Mary de Egton păşind în

— Nu ştiu cum faceţi voi la Edinburgh, îi şopti amuzatotuluisău,darnoi,oamenii simpli de pe la ţară,

urachdvrmsălăcemunei doamne.FaţaluiQuentin se înroşi într-o clipă ca pătlăgeaua.idatînfarfurieşnumai îndrăzni să-şi ridice

mne. Edwin Miles avea maimplexe. Ca un gentleman desăvârşit ce se voia,

unşiseaplecărealesalutapeceleuădoamne. Quentin văzu zâmbetul pe care Lady Marymă.O vagă bănuialăuntrulsăuîuneacătrebuiesăe gelozie ceea ceţeaPentruprima oară în viaţa lui…După ce zâmbi politicos întregii adunări, Mary luă loc

nalluiLady Charlotte, li se se rvi felul întâi.203



— M-am decis pentru supă de vânat, explică Ladyharlotpceserviaemasă două

mă mbietoare. Nădăjduiescmnelor.

— Sigur, se repezi Kitty, înainte ca Mary să poatădeconform etichetei.Deci nu ştiu cum vă simţiţimneavoastră, da’ eu, după tot ce s-a întâmplat, simt o

me de lup.— Kitty, şuieră Mary cu reproş şi camerista roşi. Sir

WalterşiLady Charlotte în schimb râseră.— Lăsaţi, Lady Mary, o asigură Scott. A vorbi deschis eea.Înunelezone ale regatului

anusecuvine,dar aiciînScoţiaeo veche tradiţiesă

gândeştiAcestaepoate unul dintre motivelenglezişn— Vă mulţumesc pentru ospitalitate, Sir, grăi Mary

umneavoastră şi ne-aţiaDacă nu aţi fost

mneavoastră, Kitty şicu mine nu am aici. Nu vă potmulţumi îndeajuns.— Nu-mi mulţumiţi atât, răspunse Sir Walter, şi din

upărucăeeumbră pe chipul lui. Quentin şimine nu am făcut decât ce se cuvenea. Înainte însă deeînfuptadinacestebucate,săne rugăm şi să-i

mulţumim Domnului. Să ne gândim şi la aceia care nu204



maisunt printreoi.Lui Mary i se păru că lumina focului din cămin şi a

mânărilordin lustreaproape că s-a micşorat, de parcămbra de pe chipul lui Sir Walter s-ar extins şi ar ancăpereTriseuîninimilerezenţicutoţeteşpreunară mâinile într-o reculegere ăcută.— Doamne, spuse Sir Walter cu glas limpede. Noi nu

oaşmcăiTaleşnuavem destulă înţelepciune săm.Înînţelepciunea şibunătatea Ta le-ai salvatouătineredelamoarte şi le-ai adus întregi şimpentru suetele celorcareumaioentJonathan Milton şi Winston

mândoi şi-au făcut datoria până în ultima clipă,feînîmpărăţia Ta şiăzeşeeceadeoricerăucarei-auteapândi la

marginede drum. Amin.

— Amin, spuseră cu toţii.Mary, care stătuse cu capul plecat, îşi ridică acum

Fusese avertizată în privinţa catolicilor scoţieni, deulpe care îl genera aplecarea lor spreWalter însă nu

marcănimic de genul acesta. Ce auzise şi văzuse era205



mpasiune, a cuiva căruia îi era deopotrivă dacă cinevacaovneame aui Walter Scott – această impresie Mary obândiseşiprinlecturacărţ–mportant era în

mulrând omul, nu confesiunea sau rasa.Observă privirea care o urmărea de pe cealaltă parte a

mesei.Eratânărulpe care îlremarcase înainte de a cădeaouînsomnul acela adânc, şi care era, după cumap,Quentin, nepotul lui Sir Walter.

— Din câte am auzit, aţi fost foarte preocupat de stareamea de sănătate,teomn, spuse ea ş i îi zâmbi.

— Nu minimalizaţi faptele. Lady Charlotte zâmbidBunul Quentin a stat de strajă tot timpul în faţa

mereidumneavoastră, Lady Mary.— Din când în când a mai aruncat câte o privireăugăMary şi îi adresă lui Quentin un

mbet care-ischimbă acestuia instantaneu paloarea feţei

— Ier… iertaţi-mă, milady, bâigui el. Nu a fost intenţiamea ăvătânjenesc.— Nici a mea, stimate master Quentin, răspunse ea.

Dimpotrivă, Kitty şi cu mine vă s untem adânc îndatorate.După câte mi s-a spus, dumneavoastră aţi fost cel care ania— Mă rog, eu… Quentin nu prea ştia ce să răspundă.

206



oborîtimid privirea şi învârtea cu lingura de argintpăSupa de vânat era altminteri una dintremâncărurileluipreferateasdeabiareuşisăădesupă din farfuria lui;pede o partecănoiledezvăluiriaeSiWalter îlmăcinau caoaăedealtăparteentrucăprezenţaîncântătoareyMary îl făcea să eimtă ca un nebun de legat.Experimentatul Edwin Miles, care încă de la Edinburgh

aipuţinereţineri.Tuşiungestgalantşisă

— Cu toate că nu sunt eu stăpânul casei, ci doar unulermitsă ţinun toast.Să bem în

mniţe,pecareDomnulmenea pentru SirWalteriQuentin, a căror contribuţienu e deloc deg

— În sănătatea lui Sir Walter şi Quentin, spuse Mary şi

aulQuentin, care ştia şi el ce se cuvine, voi să-şi ridiceaAtinseînsăcu cotul paharul lui Sir Walter şi îlgund se revărsă peste faţademasăde un alb imaculat.

Lady Charlotte râse cu îngăduinţă, Kitty chicoti fărămânarea lui.Edwin Miles era sucient

207



cmâna.Quentin ar preferatsăfăcutogaură în podea, care

De ce a trebuit să plece eldin Edinburgh în căutare denucăenturicăutaseînaintede toate.Iseeari… dar în acest

moment îşi dorea din tot suetul să fost acasă. Aceastaeracâtuşepuţinlumea lui. Cel târziu dupădinbibliotecăar trebuit să recunoască

mnelevremurilor şi să se întoarcă la Edinburgh.âamascaţiarpândeau prin şanţurile de la

margineadrumurilor, poduri care se prăbuşesc şi

inaluângereceamaimult decâtportauetulsăusensibilCaicum nu ar fostansapareacum această persoană feminină şi-importaa

Stătea lamasă roşu la faţă, iar Edwin Miles, de parcă şi-mis ofavoare personală din a mai răsuci o datăendă,spuseisfăcut

— Mi se pare mie, sau bunul nostru Quentin e puţinmneîndemânatic astă-seară?

— N-are nicio importanţă, spuse Mary. Se poate ca lamasătânărul master Quentin să e mai neîndemânatic.

208



b,adovedittoatăprezenţa de spirit şi totmeieşile-aputeadorilaun bărbat.âmbetul pe care i-l transmise era atât de prietenos şi

mant,încâtQuentin se simţi instantaneu mai bine,win se retrasen câine care latrăcând e călcatpe

— După cum m-a informat soţia mea, v-a atrasyMary? intră în discuţie Sir Walter pentrumba subiectul. Primul fel se terminase şi farfuriileungustareduceaucăemirosul dulceag şi aromatne— Aşa este. Mary aprobă. Aveţi o colecţie

presionantă,Sir.V-aş foarte recunoscătoare dacă mi-săpetrecmai mult timp în bibliotecamneavoastră.— Încă nu aţi văzut mare lucru, interveni Quentin,

preaagitauşdmăcar să articuleze

ozieaţvăzutafostnumai nucleul.Adevăratabibliotcumult mai mare. Dacă unchiulpermite,v-aşputea conduce cu plăcere să v-o arăt,adyMary.

— Sigur că vă permit, spuse Sir Walter. Am insistat caadyMary să se simtă la Abbotsford ca acasă.— Mulţumesc, domnilor. E un sentiment minunat să te

209



ţad,momentul de

— Cum să înţelegem asta?— Vedeţi dumneavoastră, când s-a întâmplat

norocăaam tocmai pe drum către Ruthven,denădăjduiesc să găsesc un nou cămin. Hotărâreaeiafostsămă căsătoresc cu tânărul laird de

Ruthven.Quentin rămase ca lovit de trăsnet. Nu voia pur şi

plusăcreadăcezea.Această făptură minunată eramisă,eralogodităcu un tânăr nobil? Visele saleparum de roze, visele pe care şi le făcusepseăcurăulbere.

— Iertată-mi e întrebarea, milady, dar după cum vămaţi,nupăreţipreadornică să vă căsătoriţicu lairduthven,spuse SirWalter.— Dacă am creat această impresie, atunci îmi pare rău,

ămeiecu diplomaţie. Nu se cuvine să

nîndiscuţiehotărârilepărinţimei. Cu toatedu-lîncăpe laird Ruthven, nu ştiu cemă aşteaptă.

— V-au logodit cu un bărbat pe care nici măcar nu-loaşQuentin perplex. Pe care nu l-aţia— În cercurile din care provin eu se practică, răspunse

210



Mary, iarcaicăbună a familiei mele trebuie să măunvoinţeilor,nu-iaşa?— Desigur, spuse Quentin şi roşi din nou. Vă rog, n-am

— Nu m-aţi rănit, dragă master Quentin, spuse ea şinuoclpăpriviriâeparecăstrăinimaibine decât oamenii care ne sunt apropiaţi,

eni.Trebuie să mă supunmilmele şivoi găsi la castelulRuthven unucămin. Păcat e doar că aproape tot ce aveam la mineăum s-apierdutînvaluri.— Trebuie să e groaznic să pierzi tot, spuse Lady

harlotucompasiune. Rochii şi mărunţişuri, tot pe ce

nereţody— De rochii nu-mi pare rău, o asigură Mary. Dar deenma. Cu toate că artrebui să mă bucur

mscăpatcuviaţăamsenzaţiacăam pierdut nişteagie

— Evident că înţeleg, o asigură Sir Walter. Se poate cameni să nu înţeleagă mai bine decât mine acest lucru.Ocaunăîntr-adevărcanprieten,nu-iaşa?

— Aşa este.— Ce citeaţi acum?— Un roman foarte palpitant, despre Evul Mediu

mea Ivanhoe.211



— Şi? Un divertisment interesant? întrebă Sir Walter

— Şi încă cum, întări Mary. Romancierul care a scrisoe e scoţian.

— Scoţian? Ar trebui să-l cunosc?— Presupun că da, Sir Walter, continuă Mary zâmbind.

utoatecăautorulcărţmână necunoscut,eumneavoastră înşivă aţi scris-o.Era unul din rarele prilejuri în care Sir Walter rămase

au-şmbiţaseîndeletnicireadempiedica,mai ales în ultimiidnpana cui ieşiserăaventurileluioe şi ale altor eroi. Aşa că nici nu încercă să nege,

maialesmiraţia tinereifemei îl ata.— Vă rog să nu-mi luaţi în nume de rău faptul că nu v-mspusde laînceput,SirWalter, îlrugă Mary. Nu din

tăcutcărmneavoastră suntedeartăLe-am citipetoatecâtelemgăsitşinu

oscenimeni care să zugrăvească aşa de minunat înenteledinvremurile de demult. Cineneavoastrăaresenzaţiacăpătimiţi cumneavoastră bate o inimă care nu avoareaNiciînvremurilem.

Sir Walter era obişnuit cu criticii; înEdinburgh erau nu212



speciacăîiesaualaşecăorprmisevreun compliment,aadânculsuetului, ca acela de laadyMary.

— Vă mulţumesc, milady, spuse el simplu.— Nu, Sir, eu vă mulţumesc. Pentru că romanele

mneavoastră m-au ajutat să nu-mi pierd în ultimii aninaM-aţiînsoţitmereu, chiar şi aici, în străinătate.

— Dacă romanele mele v-au plăcut, Lady Mary, dacă v-ma,atuncinu sunteţi străină în ţara asta.SirWalterâmbi şi vocea îi tremura puţin când continuă:mprobabil aţiconstatatbbotsfordnu ducem

miîngăduiţi,aş bucuros să văplanbiblea.— Este foarte generos din partea dumneavoastră, dar

mi-emposibil să primesc. Aţi făcut deja mult prea multenmine!

— Primeşte-le liniştită, copila mea, spuse Ladyharlotmbet îicuprinse chipul blând. Dacămeu se desparte de cărţile lui iubite,arrebuisălemeştianreşăgândească.

Toţi râseră,celmai tare Sir Walter, pe seama căruia segma. În lumina lumânărilor conversaţiaăşvo

213



Schimbul de idei şi momentele lipsite de griji îi făcurăntucâvaorecăoriigrecaăuserăbbotsford fuseserăungaţi.

A doua zi dis-de-dimineaţă, Mary de Egton şi cameristabotsford

Deoarece trăsura lor fusese distrusă în accident, SirWalterdispuse să e înhămată propria trăsură cu patruuseseladispoziţiafemeilor.Vizitiulurmaedatăduspe LadyMary şi pe camerista ei în siguranţă la Ruthven. În plus,maitrimise cu ele şi doi slujitori călarecaescortă,maintmea cădoamnele ar putea din nou

eeunuiaccident,cipentrucănu dorea ca acestoramă.Cadavrul lui Winston Sellers urma să enunde avea să-şigăseascăodihnamiliasa

— Cum să vă mulţumesc, Sir Walter, întrebă Mary

u-mas-bun în faţa porţii de piatră dinAbbotsford.Aţi făcut pentru noi mai multe decât aşvreodatăsăvărăsplătesc

— Nu-mi mulţumiţi atât de insistent, Lady Mary,secotm făcut doar ce era de datoriamea.— Aţi făcut mult mai mult decât atât, la fel soţia şi

otuldumneavoastră. Toţi ne-aţi primit aşa de bine şi214



edupă toate întâmplările aceleaidorescfoartemult ca odată să vă pot

— Mai bine să nu aveţi o asemenea speranţă, milady,Walterenigmatic. Apoi îl chemă pe unul dintreânocamare legată în piele.

Aceastăcaomaidau ca tovarăş de drum,mipermiteţi.

— Ce este?— E un tratat d e istorie. Istoria ţării noastre începând

picrdestnulclanurilorpână laCulloden.Dacă vreţi să învăţaţi să înţelegeţimenii săi,atunci trebuie să citiţiaceastăcarte.

Slujitorul îidădu lui Mary volumul cel greu, care îl luăpesteoarynu îndrăzni să-i estimeze valoarea.— Nu pot s-o primesc, Sir, spuse ea de aceea. Tocmai

mdesprecâtdemult vă sunt oricum îndatorată.

Mi-aţidatdejaatâdemulte din cărţile dumneavoastră,mdoriţi-ouşeceasa— Ştiu că la dumneavoastră e pe mâini bune, Lady

Mary. În ochii dumneavoastră nu văd aroganţa şicmulţivizitansudvin înminunata noastră ţară. Nu trebuie să perpetuămnnglezcountem aceeaşi

215



urregatdacăaceastăcartepoatecevalaaceastăstaredefapt,atunciv-o

mă.Mary simţi că n-avea rost să se opună. Făcu o reverenţă

miseţinăcartealalocecinste.Atunci urmă momentul despărţirii.Cu toate că nu petrecuse decât puţin timp la

Abbotsford, luiMary îi veni foarte greu să se d espartă depiacagăsiseeşiinAceastaerao lume în care se simţiseupăreasămai existe în afara zidurilor

me ncaremai existau bună-cuviinţă, curajeniiu erau judecaţi după

ma lor.Pe rând îşi luă rămas-bun de la Sir Walter, LadyharlotodeaQuentin, care nu reuşi nici măcar săutoatecănuseobişnuia,Mary îşi

mas-bun şi de la personalul casei,mulţumi pentru

caApoi urcă în trăsura care aştepta; aceasta se puse înmişcarecuo smucitură şi părăsi curtea interioarădu-seredăFamilia Scott şi Quentin rămaseră în poartă şi făcură cu

mâna până când trăsura dispăru după colţ şi fu înghiţităpădurea înmugurită. Pentru un scurt moment, Sir

216



Waltercrezucăvede în ochii nepotului său luciul uneiiNu numai Mary de Egton şi camerista, ci şi familia

usesepartedecâtevaceasuride delectare şilipsăgr

Plecarea luiLady Mary însemna reinstaurarea vieţiiaăcuea,afrc

8.— Ce aşteptaţi de la mine? Pe chipul lui Charles

Dellanuse citeaniciompasiune, nici indulgenţă.Dimpotrivă, Sir Walter avusese impresia că inspectorul

ţeaosatisfacprvpulivebreatâdecurând.— Ce aştept eu de la dumneavoastră? repetă Sir Walter.

olKelsoeracaldşiufocantQuentin,boane de

oarpefrunte.Aştept de la dumneavoastră să văe— Cum spuneam, chestiunea nu e de competenţa mea.

mbe este împuternicit, ca reprezentant alod…

— N-a fost accident, ripostă Sir Walter hotărât. A fostaprmeditatlaadresanepotului meu şi a mea.

217



adyde Egton şi camerista sa s-auaat doar la momentulpotrvnepotrivit

— Aţi mai făcut deja această armaţie. Însă nu avemvezindirec

— Nu? Nu dumneavoastră mi-aţi spus la ultimamă retrag din

Dellard nu răspunse imediat, ci părea să-şi aleagă

— Bine, Sir, spuse atunci, să presupunem că aveţiornim de la ideea că incidentul nefericitdedn-arfostun accident regretabil,cioperaacelornzătordemoartea lui

nMilton şi de incendiul de la bibliotecă. Cee?Văîntrebîncăodată.V-am spusermele acestor criminali. Ce aş putea face

maimult?— Aţi putea, de exemplu, să-mi spuneţi cine sunt

Walter.De ce sunt aşa de hotărâți sănlaaChipul lui Dellard era impenetrabil ca o poartă de er.— Îmi pare rău, Sir, dar nu sunt în măsură să vă

maţiipeceastăemă.— Nu? Cu toate că nepotului meu şi mie ne sunt

meninţatevieţutoatecăo tânără doamnă de218



milobiunctuldeaomorâtă? Cu toate căă?— V-am spus tot ce trebuie să ştiţi. Vă spun şi că este

maisigur pentru dumneavoastră să rămâneţi laAbbotsford şisăaşteptaţânăcând oamenii mei şi cumine vom rezolva problema. Suntem pe punctul de aa-depe ceivinovaţi.Dar, eportant să respectaţiindicaţiilemele, Sir.— Indicaţiile dumneavoastră? întrebă Sir Walter tăios.— Rugăminţile mele stăruitoare, reformulă Dellard

maidiplomatic. Luciul din privirea sa trăda însă faptul căădacădisciplnanui-arpus să seabţină.

— Refuzaţi deci în continuare să ne daţi informaţiimplate.— Nu pot. Siguranţa cetăţenilor acestei părţi de ţară e

nmine de maximă prioritate şi nu voi face nimic cepună npericol.Nu voi tolera în niciun caz

c…— Acest civil a studiat dreptul! strigă Sir Walter atât deuentintresăriDintr-odată apariţiablajină achiuluiăuiepăru întunecată şi ameninţătoare.

AcestciviaosaniaândşeriflaSelkirk!Iaracestcivilecinevreasă-iaviameninţă

219



Timp de câteva secunde, care lui Quentin i se părură oărbaţăfanfaţădespărţiadeioulvechidinlemn de stejar.— Bine, spuse Dellard într-un nal. Din respect pentru

adumneavoastră şi pentru consideraţia de careucuraţaoroană,mă voi

ma şivă voi spune. Dar vă previn din nou, Sirmultă strică.

— S-a atentat deja o dată la viaţa mea, răspunse SirWalterntunecat.Un bărbat a fost ucis şi două tineremniţe de-abia au scăpat cu viaţă. Vreau în sfârşit săplă— Să nu spuneţi că nu v-am prevenit, Sir, spuse

meninţător,încâtluiQuentin iuşmanii noştri n-au scrupuleăm foarte

— Cine sunt aceştia? întrebă Sir Walter neclintit.

— Răsculaţi, veni la fel de concisă replica lui Dellard.Oameni de la ţară, nemulţumiţi de soarta pe care ei înşişi

— Despre ce vorbiţi?— Vorbesc despre faptul că guvernul depune de câţiva

nefortfoarmare să civilizezeţaraastauitatădeDumnezeu şi că din partea populaţiei i se pun mereu

220



amaibun li se putea întâmplameni,decâtsăe scoşi din pustietatea asta şimutaţipeoastă,unde pământul e roditor şi au de lucru?Oraşencareotduce oviaţăareşmeriteumele.

— Dacă faceţi aluzie la Highland Clearances… începuWalter.

— Întocmai! Vorbesc despre cum se risipesc banii dinpozitelecetănonorabilientrua le oferiunorviamai bună. Şi care-i răsplata?

Răscoale,nelegiuirişasanateQuentin urmărea fascinat discuţia care lua proporţiile

enşeŞtcăDellard,cu vorbăria lui inutilă,punctsensibillaunchiul său, care era

interioreechilibratăDesigur, Quentin era şi el la curent cu acţiunile deporHighlands şi asta de maimulţianiîncoace.Seduşi de promisiunile oierilor bogaţi,unipe arendarea pământurilor, mulţi

lairds şi clanlords îşi dăduseră consimţământul laeocuitorblgadăruteînzonele deunuarareorilisencendiaedeasupra capului. Situaţia cea maimaticăseînregistncomitatul Sutherland, undeuGranville deţinea frâiele puterii,iarecutorii

221



mată.SirWaltermod repetat,opunându-se strămutărilor,eecaredatăseovised e opacitatea autorităţilor,nuulrând pentru că mulţi dintre nobilii scoţieniacodcumăsurile acestea careleumpleau şi lor

— Nu am nimic împotrivă să spunem lucrurilor peme, spuse Sir Walter şi părea că se abţine cu greu să nueascăanuagreezcaacesteasăe răstălmăcite.edepopulare a ţinutului Highlands, mulţiosedaţicubrutaliadenurileomutaţifărăvoiaşiconsimţământul lor depământurile lor strămoşeşti, şi toate acestea doar

cucăeoatăanarendământurile oierilorbogaţidinsud.— Ţinuturile strămoşeşti? Vorbiţi de pământ sterp şi

— Aceste pietre, stimate inspector, reprezintă patria

meni în care locuiesc de veacuri. Intenţiilevernuluipot onorabile, dar nu justică nicidecummenea abuzuri.

— Dar justică nelegiuirile unei bande de ţărani fărăşncendiind? venieladSir Walter lăsă cap ul în jos.

222



— Nu, spuse el cu glas stins, nu le justică. Mi-e ruşineconcetănde-amei cei carese aă în spatelencăaceastaeste

— Îi urmăresc pe aceşti tâlhari de ani de zile, spuseDellard.Sunt fanatici.Naţionalişti,carese învelesc înmantaleşicolindăaranimicind ce le iese în cale.Dar deurmele lor.Sunt pe punctul de a-i

— Tot aceştia l-au omorât şi pe Jonathan?— Aşa este.— Tot ei era cât pe-aici să-lomoare şi pe nepotul meu?— Îmi pare rău că trebuie să aaţi toate aceste lucruri,

alteDarafostdorinţa dumneavoastră. Intenţiamea estesăvă protejezpe dumneavoastră şi familiamneavoastră şi să vă scutesc de inuenţe dăunătoare.ucondiţiaămă lăsaţisămi văd de treburile mele.Sir Walter tăcu. Quentin, care ajunsese să-l cunoască

binepe unchiul său, vedea că vorbele luiDelladuseseeânduri.Quentin însuşi era destulpuţinafecespuseleinspectorului– dimpotrivă.Gândul că ţăranii răsculaţi-arputea aa în spatelemisterioasă,pecareo văzuse înmîncarneoase,îmai liniştipuţin.

Sir Walter nu părea însă dispus să se mulţumească cu223



— Nu are sens, continuă el. Dacă sunt răsculaţi, atunciea?Toatălumea ştie că sunt un

veutăriuam făcuto tainădin acestăcarînfaţareprezentanţilorautorităţilor.— Dar este cunoscut şi faptul că sunteţi simpatizant al

oroanei,Sir.Graţiesusţineriidumneavoastră stilul demodă la Curte şi regeleuvdnburgh. E evident că v-aţi făcutşmani printre rebeli,e căplace,e că nu.— De ce ar arde ţăranii răsculaţi din temelii o

cecăpentru oamenii fărăportantsă-şdomolească foamea.

— Aşteptaţi ca eu să vă explic ce pun la cale aceşti hoţi?untăsculaţSiScottroştnu-şunbma cuprivire la sensul faptelor lor.

— Oamenii aceştia riscă ştreangul, inspectore. Deci edmcărmăresc ceva cu faptele lor.

— Unde vreţi să ajungeţi?— Vreau să spun că teoria dumneavoastră nu măvngenspectoreDellard, pentru că lipsesc dovezilemb v-am furnizat indicii şimărturiidarnuv-auinteresat.

— Care m ărturii? Dellard îl ţintui în treacăt pe Quentinprivinimicitoare.Relatareaunui băiat, care era

224



aiamintea. Demenea,o istoriedoielnicădespreun oarecare semnăşeptavaperioriormei?— Nu un semn oarecare, ci unul runic, îl corectă Sir

Walterncudaa totceea ce aţispus, nu sunt încăuritdacăacestsemn runic nu are de-a face cu ceea ce

mplataici— Sunteţi liber să credeţi ce doriţi, răspunse Dellard,

Quentin îltrecurăoNuvă pot obliga să-mi ascultaţi teoriile, cu toate că

materermăritborfaşiam cu siguranţă mai multămneavoastră şi sunt de mult pe urmadiacădoriţiputeţnantalaguvern o

mpotrivamea. Dar până atunci, Sir, eu conducmenisă-mi dicteze cum

— V-am oferit ajutorul meu, atâta tot.— Nu am nevoie de ajutorul dumneavoastră, Sir. Ştiu

urtesuntanumite cercuri care simpatizează cumneavoastră. Dar eu nu fac parte din acestea. Suntomisiune demsăaumăsuri drasticepotrivahoardelor acestora de ţărani şiam să le arăt

umneavoastră, SirWaltervăsfătuiescsă vă întoarceţi negreşit la

225



Abbotsford şisărămâneţi acolo. Mai mult nu pot, şi nun— Aveţi în vedere şi posibilitatea de a trimite câţiva din

menii dumneavoastră de pază la Abbotsford?— Nu va nevoie. Suntem deja pe urmele

maiemult şine cad în capcană. Acumorezună,Sir

Dellard se aşeză din nou la biroul său şi se întoarse lacumentele peste care se uitase şi înainte.Nu-şi maieăccuoprivire,deparcăafostnîncăpere.Sir Walter îşi încleştă pumnii şi Quentin se temu

noccunchiulsău va lăsadeoparte buna-

venimentele ultimelor zile, începând cumoartealuiJonathan, apoi incendierea bibliotecii până laaltemai mult decât

oascăuentinsevăzu nevoit să admitănueraeînfrica

Poate nu era atât de mult grija pentru binele propriumnul lui Sir Walter, ci teama pentrumilieoamenilor aaţi în slujba sa.Delladnumişca un deget să-i împrăştie aceste temeri.

Sir Walter se întoarse energic, îşi luă pălăria şi părăsiecului— Omul ăsta ascunde ceva, spuse el de îndată ce

226



— Cum adică, unchiule? întrebă Quentin.— Nu ştiu ce este, dar cred că Dellard încă nu ne-a spus

cş— Ce ai să faci?— Două lucruri. În primul rând am să trimit o scrisoare

ndraşiam să mă plâng de atitudinea ostilă a luiDellaPentrucinevacareetrimis să ne păzească e,icepoporulu-mi place.

— Şi celălalt?— Mergem încă o dată la abatele Andrew. La ultima

avutsenzaţiacăaimulte decât ne

nePoatedupă întâmplările din ultima vreme sedeşpetăceQuentin doar ridică din umeri. Ştia că nu ar folosit la

micseîmpotrivească. Sir Walter era scoţian până-nmăduva oaselor şi în ceea ce privea nalitatea deciziilor

Luară din nou drumul abaţiei şi Quentin era bucurosăaulaceaulacesaadimineţii

meni,aşacănu era nevoie să seăcăvor cădea din nou victime unui atac mişelesc.

ouşQuentin se trezi că scrutează oamenii pe care-iprvmai iscoditoaredecât de obicei.

227



nbiblovenimentele de la pod îlspectnumai avea încredere în lumea

mprejur.Pentruel,tânărulnaiv,erao schimbaremarcabilăaQuentin nu-şi dădea încă seama dacă enăuCelpuţin era utilă.

De la poarta mănăstirii au fost din nou conduşi laaaceaaAndrewndatnugăciune.

Călugărul care-i condusese le ceru cu voce şoptită săăminatabatele rugăciunea zilnică.WalterşiQuentin se supuseră politicoşi cererii şiQuentin avu ocazia să se uite princhiliamobilatăumar,meră de lucru. Privirea îi

praunor cărţivechişisuluriscriseuneledintreputuseră recuperate din bibliotecabatAndrew era nu numai un om alKelso;eraşom de

Călugărul îşi încheie rugăciunea cu semnul crucii şi seăământ. Apoi se ridică din genunchi şi secădatăînfaţacrucimple,careeraatârnatăperevăumente.Abiaoisentoarsereaspeţi.

— Sir Walter! Master Quentin! Ce bine să vă revădMulţumesc Domnului

228



a— Bună dimineaţa, Snţia Voastră. Aţi auzit deci de

— Cine n-a auzit? veni replica abatelui şi acesta zâmbiacăşeriSlocombe

Kelsoesteinformatadiuluicercetăr— Atunci cu siguranţă vă puteţi imagina de ce suntem

— Ca să cereţi ajutor d ivin, astfel î ncât răufăcătorii sămairepede?

În timpul petrecut la Abbotsford, Quentin nu îl văzuseeunchiul său intimidat. Aceasta era una dintre

cprma impresia cădrew intenţionase ocmai acest lucru.— Nu, onorabile abate, recunoscu totuşi Sir Walter.

untem aiciîncăutareeăpunsuri.— Cine nu este? Căutarea răspunsurilor ne ocupă cea

maimare parte a vieţii.— Fără îndoială, continuă Sir Walter, şi mă tem că dacăprmim cât mai curând posibil răspunsuri la aceste

maidura cine ştie cât.— Vorbiţi foarte degajat despre lucruri foarte serioase,

uşorreproş— Degajarea mea e doar exterioară, onorabile abate,

229



SirWalter. În realitatesuntcuprins de o grijăndă,nuatâtdinpricinamea, câta oamenilor la carenullmpierdut deja, iaracum câteva zile aevnovat.Chestiunea ia proporţii tot

maimari,fărăcaeu s-o pot împiedica, şi asta mă

— Vă simt îngrijorarea, Sir Walter, şi reşte că vă voimeni în rugăciunile mele, pe dumneavoastră şi pe ceiumneavoastră. Mă întreb totuşi de ce aţi venit la

mine.InspectorulDellardîmi pare în acest caz mai…

— La inspectorul Dellard am fost deja, spuse Quentincaveasenzaţiacătrebuiesă-ivină

chiuluiăuîntr-unfelnajutorSemiră şi eld erdrăzneală— Ne-a servit o istorie absurdă, conform căreia ţăranii

ghlandsa răspunzători pentru atacuri,găirWalter explicativ.

— Şi nu-l credeţi?— N-are sens ce spune. Dellard a aruncat pe apambeteiaâtmărturia luiQuentin, cât şi observaţiilemeleiurmăreşte nezdruncinat propria sa teorie.

— Faceţi aluzie la chestiunea cu semnul runic…— Da, onorabile abate. Acestea sunt răspunsurile pe

230



— La mine?— Da, Snţia Voastră. Sinceri să m, am sperat ca de

emaimulte decât la ultimaasv— V-am spus tot ce ştiu. Dar v-am mai spus şi că aduce

norocvăocupaţi îndeaproape de lucrurilepdupă aceea a trebuit să aaţi ce

multădreptateaveam. Aşa că acum ascultaţi-mi sfatul,Walter.Vine dintr-o inimă care este foarte ataşată demneavoastră şi familia dumneavoastră.— N-am nicio îndoială în privinţa aceasta şi ştiţi prea

mfostmereu legat prieteneşte de aceastămănăstiresănuam nevoie de sfaturi, ci de răspunsuri.

uieămn runic.Dellard nu crede,usuntconvins de faptul că semnul şi acestemente înfricoşătoare sunt legate întreele.

— Ce vă face să ţi atât de sigur? În vocea clericului seţoarmbare. Nu mai avea tonul acela

ăucăotănînceput de nelinişte.— Nu sunt deloc sigur, onorabile abate. Nepotul meu şi

mine rătăcim printr-un labirint de repere dislocate şimegăurmsperatcăeveţiputeamaideparte,pentru că,vorbind fără ocolişuri…

— Da?231



— … avusesem impresia că ştiţi ceva mai mult decâtmpărtăşiţimărturisiSirWalter cu felul săudeschisŞtucăn-aţiăucuintenţiaunse,cinuaţoântăm. Acum însă armportant să aăm totul. E mai uşor să te fereşti devne

— Aceasta este impresia dumneavoastră? Abatele ridicămiratdinsprâncene.

— Profesia mea îmi impune să învăţ să citescbărileînmimică şi gestică. Îmi imaginez că ammite abilităţmarea artăde a observa şi în cazulnţieVoastre,onorabileabate,eraevident că nu ne-aţimnul runic în formă de spadă.

Abatele îl privi întâi pe Sir Walter, apoi pe nepotuluseseevoieecâevaguride aer pentru a-şiăşdereaApoi spuse:— A ascunde şi a tăinui nu sunt fapte demne de un om

exnjurământ care să

oblunem adevărul, Domnul mereu ne-amnat să dăm dovadă de sinceritate unii faţă devusănegfaptulcăaveţidreptate,Walter.Cunosc semnul pe care mi l-aţi arătat şi l-ammaidemult.

— De ce nu ne-aţi spus acest lucru?— Pentru că nu doresc să vi se întâmple ceva,

232



mneavoastră sau nepotului dumneavoastră. Acel semnWalter,ţnede imperiul răului. Vine dinmuripăgâne şi niciodată nu a adus oamenilor nimicn.Mă tem că va trebui să vă mulţumiţi cu atât, pentruamult nu pot, şi nu îmi este îngăduit, să vă spun.— Îmi pare rău, abate Andrew, dar nu mă pot mulţumi

mmotive să presupun că acestmn runic şi evenimentele de la pod sunt legate întreucareeseaceasăăă— Inspectorul Dellard pare să nu presupună o

menea egătură.— Nu, conrmă Sir Walter îngândurat. E convins că

mnul nu are nicio legătură cu lucrurile care s-au

mplat— De ce nu vă mulţumiţi atunci şi dumneavoastră cumei,inspectorulesteun investigator aentementataresebucură atât de încredereaministraţieimânturi.

— Pentru că mă încearcă bănuiala că pe inspector îlaimult să folosească evenimentele caampotriva unor răsculaţi decât săcuadevăratces-a-ntâmplat, răspunse Sir Walter

— Aceasta este o acuzaţie gravă.— Nu este o acuzaţie. E o bănuială, pe care o formulez

233



nţiaVoastră şicu minemintereadevărdragulmeu prieten. În ceeaelladnuaşlafeldesigur.Din nou se instală o pauză, în care privirile lui Quentin

cadelaunullacelălalAmândoi îşi formulaseră punctele de vedere şi

Quentinnu ar putut spune care dintre ei avusesemente mai convingătoare. Atât Sir Walter, cât şiuentinera curios care

pune.În momentul de faţă, Quentin nici nu mai era sigur

voicaunchiul său să-şiconrme punctul de…

— Vă respect intenţiile, Sir Walter, spuse abatele înnaotsăvăspun mai multemfăcutodejaDoresc doar să vă previn încă onulrunic esteun simbol al răului. Moartea şiorociabatasupraaceluicareîiurmează căile

Doioameni şi-au găsit deja sfârşitul, şi erauentn–emai mulţi.cmaisunt printre noi şim, adăugă abatele

mfaticmenii au parte de un ajutor la care nici n-au

— Despre ce vorbiţi? întrebă Sir Walter pe un ton amar234



meu păzitor?— Cred că Cel Atotputernic îşi ţine mâna întinsă

noastrăWalter,şiînvremuri întunecate, cumUitaţaăzutieaţizitieţomnul vă va păzi pe dumneavoastră şi

mildumneavoastră. Vă rog, nu, vă implor: uitaţi denrunic.Nu numai de dragul dumneavoastră.

Gândiţi-văşimiliaumneavoastră.Abatele vorbise încet şi subliniase ecare cuvânt. Pe

Quentin îltrecurăori,iarunchiul său, altminteri atât deăuluiMoarte şi nenorocire, un semn runic care ţinea de

periulrăului–Quentin se înoră la asemenea cuvinte

vutnimic împotrivă să şteargă o dată pentruadinmemorie această chestiune. Sir Walter numersaâtdedeparte,însărăsăuriudemultatâtde îndârjite,seînmuiaseră şi se mai

— Bine, spuse el într-un târziu cu voce răguşită. Vămulţumesc pentru cuvintele deschise, onorabile abate, şiăadevăr,văpromit să mădescaAbatele Andrew păru uşurat.— Aşa să faceţi, Sir. Familia dumneavoastră vă va

mulţumi. Sunt lucruri atât de vechi, că şi istoria le-a235



mă şicecamulţioameni şi-auordămecazularurmarea. Nenorocire, dinx…

— Haideţi! Mânaţi-i pe toţi!Porunca tăioasă a lui Charles Dellard răsună în piaţa

dnam. Mica localitate, situată la şase kilometridveeKelso, era ţintaoperaţiunilor hotărâte de

Pământul bătătorit trepidă sub copitele cailor când sepadragoniicălaHainelelorroşiisevedeau de

eledecălărieşcăşegredinpielebecmina soareluiiazăpeniCălăreţiiveneau din toate părţile şi îimânau pe săteni

vinăcând aceştiaseadunară, ca o cireadă

mijculpieţeiînconjuratede colibemeilecopiiiplângeau,pce bărbaţii,carefuseserăalungaţidin casele,ăniicuofuriedău

Dellard privi totul cu detaşare. Inspectorul, care şedea,eniiăecadesus spre sătenii

236



edezavuat. Funcţia saunea luarea de deciziişimăsuri drastice când erameniu îl

minasesădezvolte un instinctsigurdespre cum săidezemasele şisă le supună voinţei sale.Puterea avea doi piloni: duritatea şi bunul plac.Duritatea, astfelîncâtimeni să nu se îndoiască de

otărâabiBunul plac, astfel încât nimeni să nu se poată simţi

puşi.Dragonii îşi făceau conştiincioşi datoria, lucru care

pemuza pe Dellard. Nu puţini dintre călăreţiaacauîmpotriva

aaMulţidintre ei participaseră lautărSutherland. Granville îi recomandase,edfusesevorba de a găsi ombatanţi pentru această misiune.

În denitiv era vorba de mult mai mult decât până

m.Dellard era realistşinusuporta patetismul. Dar,daaaceasaeac…Unul dintre dragoni trase cu muscheta. Bubuituraulţimea

muţească.Se instaură linişteaDe undevancalornăindşiscurmând pământul cunea iniştea

237



Sătenii priveau cu teamă spre călăreţii care-ielpercepufuriaşieama în ochii

menilor şisavură entimentul de a învingător şi de aute

Porni cu calul printre rândurile oamenilor săi. Înma sa cu haină închisă la culoare, pantaloni albi şimanta largăde călărie,pecareopurtape umeri, păreaecaurăîn

Dellard cunoştea mecanismele fricii şi ştia ce are decaacescvoareauMainoştinţăcumpla cu ei. Atunci îşi ridică

ăuternicpesteiaţaului— Bărbaţi şi femei din Ednam, strigă el, suntCharlesellarddinguvernul Maiestăţii Sale.aamine. Am fost trimis să cercetezmentele care au dus la incendierea bibliotecii din

Kelsoşuntdeopotrivă cunoscut şi temut pentru felulmiîndeplinesc mereu misiunile până lamulţumirea deplină a Maiestăţii Sale. Sigur că ştiu dejaănspateamârşav şisunt hotărâtărescşisă-rundere pe aceştiinalAcestaestemotivul pentru care sunt aici. Am

mitindiciiconform cărora unii dintre răsculaţii care238



ovocattulburărilaGalashiels-arascunde în satul

În piaţa satului se simţi din nou neliniştea. Bărbaţii şimeileschimbară priviri consternate şi Dellard văzuochiventcănuaveau habarobeaceampla cu ei.

Un bărbat, pe care Dellard îl estimă cam pe la vreoaineleîauvechişinosiăântaînmâinile osoase,odaveche.— Ce vrei? întrebă inspectorul cu răceală.— Domnule, numele meu este Angus Donovan. Sunt

dnam l-au ales ca purtător de

n— Eşti primarul?— Dacă vreţi să spuneţi aşa, domnule.— Şi ce vrei de la mine?— Să vă as igur, în numele locuitorilor din Ednam, că vă

usuntrăsculaţiToţibărbaţiişmeilnEdnam respectă legea.— Aştepţi să te cred? Colţurile gurii lui Dellard

orâăadispreţ.Voi, ţăranii,sunteţioţiafelVăaae

m,văarătaţiadevărata faţă.Puneţi foc şi jefuiţi,mi şi vă omorâţi propriii

239



mpatrioţi— Nu, domnule. Primarul făcu o plecăciune adâncă.

Mă iertaţdacăvă contrazicdarnEdnam nu suntmeni din aceştia.

— Poate nu sunt din Ednam, admise Dellard. Dar cineosteneguădeochiuladenelegiuirileoreparcă

— Dar nu sunt nelegiuiţi la noi, credeţi-mă. În voceaDonovan se făcu simţită disperarea.

— Bine, spuse Dellard detaşat. Dovedeşte-mi.— Să vă dovedesc? Ochii primarului se făcură tot mai

mariCum aş putea să vă dovedesc asta, domnule? Va

eu.Cuvântul meu deaăă…Charles Dellard râse.— Aşa e cu scoţienii, nu? îl ironiză el. Cum nu ştiu ce

nămai departe, cum se refugiază în trecutul lor

asDar nu vă vaicCăpitane?Un dragon, care purta epoleţii de aur ai rangului de

ozi— Da, domnule?— Aceşti oameni au la dispoziţie o jumătate de ceas ca

erăsulaacău o fac,ardeţi-lecasele240



— Am înţeles, domnule, raportă oţerul şi chipul săuenitnu lăsă nicio îndoială asupra faptului că vaeuuiău— D-dar, domnule, îngăimă Angus Donovan, în timp

usăseinstaureze

„Duritate şi bunul plac“, gândi Dellard mulţumit.— Ce vrei? întrebă el. Vă dau o şansă dreaptă, nu-i aşa?

afbineaşputut porunci oamenilor mei să iauşeeniidintreoi.

— Nu! strigă bătrânul înspăimântat şi ridică mâinile aplorareOrice,numai asta nu!— Faceţi ce vă spun şi nu vi se va întâmpla nimic. Ne

ceaţAscundeţi-imaiae— Dar casele noastre… sunt tot ce avem!— Atunci mişcaţi-vă şi faceţi ce v-am cerut, spuse

Delladneînduplecat.Altminteri n-o să mai aveţi nimic.

ăpitane?— Da, domnule?— O jumătate de ceas. Niciun minut mai mult.— Am înţeles, domnule.Dellard luă hăţurile, întoarse calul şi porni traversând

antauaneagră senvolbură în urma lui şipuţinisuntceicareuiesăvăzut

241



voului„Duritate şibunul plac.“Charles Dellard era mulţumit. Lucrurile se petreceau

mplănuiseDacă Scott şi Slocombe ar aat, ar presupus că

oacepopulaţiaşisăledeaapă la moarăabicăarînaintaScotacunadintrevestiteleşiuteleerndraLui Dellard îi era indiferent. Cât de departe mergeau

urbănuia niciunul dintre nerozii de aici.uluvamai crede nimeni că totul a începutmnat, dincolo de graniţă.

Un cătun cu numele Ednam.

9.

Mary de Egton ajunse şase zile mai târziu la cetatea

Ruthven – acellocarerma să devină viitorul ei cămin.Călătoria fusese lungă şi obositoare, cu toate acesteaarynu mai căzuse în melancolia care o însoţise de

gnpână la Galashiels. Oricât de înspăimântător aracnudelapod, oricât regreta moarteaanului Winston, ambele îi arătaseră că viaţa este un

entucauaeecunoscătoare.242



unelelucrurişnmentul că aude ritmul inimiiuiscoţmseexprimase Sir Walter. Unele dintreulteoridarabiaacum le

mesajulcuadevărat.În descrierea epocilorusenreaadifergurişaacţiuniloror,nbajulucareSir Walter povestea despre cavaleribieidelicaseregăseacevadin nobleţea şimnitateaacesteivechi,foartevechi ări.Dintr-odată,Mary se simţea mândră că devenea parte din aceasta.

Cu puţine zile în urmă, călătoria la Ruthven i se păreandrum în exil;sesimţise ica neiubită, care fuseseinsănrostAcum însă vedea în destinul acesta o şansă. Poate îi era

auuvouă,maiîmplinită. Era posibil ca cetatea Ruthven să-i devinămin,aşacum castelul Egton nu îi fusese niciodată; şiaMalcolm de Ruthven iubirea vieţii ei.Era decisă să lase tot trecutul în urmă. Nici norii negri,

cdmineaţa în care trăsurapărăseausocUltma etapăaiscurtăDoar vreo treizeci de kilometri mai erau până la cetatea

Ruthven şilaecare piatrăde marcaj pe care trăsura oă,nma lui Mary bătea tot mai tare.— Sunteţi emoţionată, milady? se interesă Kitty, care

244



oşdestuldebine limbajul trupului stăpânei ei.Nu-iscăpasenicifaptulcăstareade spiritaluiLadyMary se îmbunătăţise considerabil în ultimele zile.

— Desigur, şi tu ai , dacă ai în locul meu! Oricumdbărbatulcucare-mi voi petrece tot

— Nu l-aţi văzut chiar niciodată pe laird de Ruthven?— Nu.— Nici măcar într-un tablou?— Nici măcar.— Atunci am să vă dezvălui ce se spune despre el,

Kittyşiseaplecăînaintedeparcăs-artemut săeascultatăşdealnecăcest laird este un

aieşifoarbogat,şunom deutoacăescoţnprinnaşterespune căneobiceiurileenglezeştişesunman, încelmai pur sens al cuvântului.

— Aşa? întrebă Mary şi ridică sceptică din sprâncene.

Aşaseune?Kitty, carenu putea păstra prea mult un secret, roşi şidudincap.

— Nu, milady, recunoscu ea. Am inventat toate asteaapentrucănu mai vreau să vă faceţi griji. Totul va deţbuieoarsăedeţicutărie

Mary zâmbi. Grija lui Kitty era înduioşătoare, la fel şi245



meiătremure. Imagineannucontribui deloc la alungarea frigului.

Zidurile din piatră naturală, groase şi masive, de parcăutullumii, se ridicaudin ceaţaspateseridicasemeţ turnul principal,podobit cu creneluri drepte şi de care era lipită o

mai multe etaje, din ale cărei ferestre înalteeaolumină palidă. Pe partea dreaptă a masiveiuăurnurideapărare,carevedeaueeărnrîngust de apă. Îneauuipecareseaa cetatea

Ruthven era foarteabruptă; o prăpastie se căsca dincolo

zulsnturndeheAcestaeraprevăzut cu un foişor masiv şiarycrezucăvede din depărtare pe

ăMary nu maianălucă

Trăsura urcase acum la acelaşi nivel cu cetatea.Drumulgropiducea spre poarta înaltă care se ridica dinmijoculzidurilorDeasupra, ieşind din zid, se vedeaunuiod mobil, care traversamarecareînconjura cetateaşicareseîngemăna laasCând se apropie trăsura, poarta fu deschisă parcă de o

247



mână invizibilă.Mary şi camerista schimbară o privire. Niciuna dintre

semic,darprima impresie pe care o ofereaveneraoricum altcumva decât agreabilă.

Oricâdemult ar încercat Mary să privească lucrurileinăpozitvănuputea să vadă în poarta

mensă căscaă,caremeninţa să lenghită,pe ea şipe Kitty.

Cu cât trăsura se apropia mai mult de zidurile cetăţii,maiînalteşmaiameninţătoare.Mary îşirepetacu consecvenţă că întunericul pe care îlaeama vremii închise deacăaâmbit de pe cer şi dealurile ar

oricusiguranţăimpresia ar fost alta.Aşansăotulpăreacenuşiu, tristşmort.Mary îşi aminti cu melancolie de Abbotsford, de

cadyCharlotte,de câmpiilemănoase care se ntindeau de-a lungul râului Tweed. Cât

vauitaniciodatăceasurilepetrecuteîncasamilcoAmintirea lor oajuta să mai alunge dinmentului.

Trăsura ajunse la poarta cetăţii. Grav şi înfundat seoucopiepodul suspendat în timp cebboltaporţiiDintr-odatăsefăcuîntunericnsentiment de nelinişte interioară îi dădu

248



Mary,iarasupra rii atâtde lipsitede grijiaimbră.Nici când trăsura trecu prin poarta cetăţii nu se lumină

maimult; trăsura cu cele două femei intră într-o curteradeziduri,acăreiăntaăeraaeceauăposturinicăuseeap.

Trăsura se opri în cele din urmă. Caii stătuseră loculuiaryiepăru că îiaude fornăind neliniştiţi.

VizdeSirWalter săride pe capră şi coborî

— Milady, am ajuns. Cetatea Ruthven.

Mary se sprijini de mâna vizitiului şi coborî. Îşi adunămobişnuia să facă o domniţă, ca să nu-şimurdărească ivul.

Aerul rece şi umed o înconjură. Intimidată, privi în jurvăzudecâtziduricenuşiişiîntunecatede piatră.

ângăturnul de vest se vedea foişorul, dar făpturamaseascunsă;probabil că fusese doar în închipuireaMary.

La clădirea principală se deschise poarta şi o femeiecurcupaşi

măsuraţiecamişcaredovedea demnitate şi graţie.DoislujiooeaucuprivireaplecatăDin grajduri

249



miliincovoiaţi,parădetrăsurăşiecai,evindînsăcuarvaviz

Femeia zveltă, care purta o rochie din brocart argintiu,ary.Nu mai era foarte tânără, cum s-ar

ututcrededupă statură şiţinută.Părul pe care-lpurtanţadupă tradiţiaeaprepeunul de celălalt,erauseţenu părea să fostacvaceinsua respect,lucrupe care

Mary îlremarcase şi la ultima lor întâlnire, când venise lagonşiendeleteiaaoră

Mary o cunoştea pe această doamnă; era Eleonore deRuthven, mama viitorului ei soţ.Stăpâna de la Ruthven îi ieşi cu paşi măsuraţi înpinareluiMary. Faţa nu i se mişca deloc, nu trădacurmb întinse mâna

naselăsasalutaconform tradiţieide tânărameieMary ştia ce se aşteaptă de la ea. Din fragedă pruncie

ăuţneacineştieceme,săse conformeze etichetei.uămâna lui Lady Eleonore şi se aplecă adânc, pânăânacetăţuisărdce

250



— Ridică-te, copila m ea, spuse ea, iar Mary şi cameristampresia că ceaţaasprăşirecerprins glas.Bineven.

— Vă mulţumesc, milady, spuse Mary şi se ridică

— Iată că ne vedem din nou. Te-ai făcut şi maimoasă de la ultima noastră întâlnire.

Mary făcu o nouă plecăciune— Milady e prea bună cu mine. Călătoria lungă a lăsateehipul meu.— O lady trebuie să e mereu o lady. Mama ta nu ţi-a

aa— O, da, milady. Mary oftă. De multe ori.

— Originea noastră este cea care ne deosebeşte dee,copilănuuita niciodată. O călătorie prinHighlands poate lăsa urme la oamenii de rând, însă nu şi

— Nu, milady.

— Disciplină, copila mea. Ce ai învăţat până acum îţi vaemare folos la Ruthven. Iar ceea ce nu ştii vei învăţa

— Cum doriţi, milady.— Unde sunt bagajele tale?— Regret, milady, dar nu am multe bagaje. Cele mai

multes-aupierdut într-un accident, încares-aprăpădit251



mulmeu vizitiu.— Îngrozitor! strigă Eleonore şi îşi acoperi cu

mândouă mâinile chipul palid. Toate rochiile tale s-auătasea?rocartul?— Să-mi e cu iertare, milady, camerista mea şi cu

mine putem spune că am avut noroc că am scăpat cumaiavem ne-a fost dăruit de niştemeni buni la suet, care ne-au primit în casa lor.

— Atotputernice! Stăpâna castelului o ţintui pe Maryparcăn-arfostîntoateminţile.Haineleorusuntaletae

— Nu, recunoscu Mary. Nu ne-a rămas nimic.— Ce umilinţă! Ce ruşine! se văită Eleonore. Viitoarea

laird- ului de Ruthven umblă prin ţară ca o— Să-mi e cu iertare, milady, nu a fost aşa.— Nu? Ce se aă în cuferele pe care le descarcăilă?

— Cărţi, o corectă Mary zâmbind.— Cărţi? Vocea de gheaţă deveni stridentă.— O colecţie veche de clasici. Îmi place să ci tesc.— Probabil citeşti mult.— Dacă am timp, da.— Da, dar aici la Ruthven nu vei avea prea mult timp

asemenea îndeletniciri.Vei constata că viaţa ca252



laird este plină de sacricii şi îndatoriri, aşaâne imp pentru ocupaţii ridicole.— Iertaţi-mă, milady, că vă contrazic din nou, dar eu nu

încieocupaţieridicolă.WalterScottobişnuieşte ăpună că…

— Walter Scott? Cine e ac esta?— Un mare scriitor, milady. E scoţian.— Grăjdarul nostru e şi el scoţian. Ce-i cu asta? Uită-te

mine,copilă.Învenelemele curge sângele vechiiounuavemmicîncomun cu acest popor de ţărani leneşi şimânturilenoastre şi lepiedicăucă câştig.

Vocea îi deveni puternică şi neînduplecată, trăsăturile iaitareSerăzgândi însă şi pe faţă i sembet.

— Să nu vorbim despre asemenea lucruri, spuse. Încăpmea.Numai ce ai ajuns la noi şi, desigur, eşti

osupăaceastăcălăgăDupă ce vei stat ome,veiştesprecevorbesc şi-mi vei î mpărtăşi

Le făcu servitorilorun semn să ia puţinul bagaj al celoruăemei şi să-lducă năuntru.— Am să-i poruncesc lui Daphne să-ţi arate odaia în

upă aceea îţivapregăti obaie, să te253



prospătezi.Trebuie să-iplacimirelui când te va vedeanma dată.

— Unde este Malcolm? întrebă Mary plină dedareCând îlvoivedea?

— Fiul meu este plecat la vânătoare, o informănorecurăcealăAbia mâine se va întoarce. Pânăpsăteacomodezi. Îţi voi da din hainele

mele,până când croitoreasa îţiva face alteleDaphne,merisaea,ambrăca.

— Să-mi e cu iertare, milady, dar eu am cameristamea.Kitty m-a însoţit la cererea mea. Va rămâne şi înaea— Nu va nevoie, copila mea, spuse stăpâna cetăţii şi o

Kittycuo privire dispreţuitoare. Laird deRuthven este în staresă-ţurepersonalpropriu.amerista apoate săe ntoarcăagton.Nu mai ai la ce

— Ce? Kitty îi aruncă lui Mary o privire disperată. Vă

milady…— Cine ţi-a permis să deschizi gura? întrebă Eleonoreuupărerea,fa?

— Vă rog să nu vă supăraţi pe ea, milady, o rugă Mary.amea, dacă Kitty nu ştie care sunt limitele clasei ei.mai mult decât o slujnică pentru mine. În ultimii animi-adevenit însoţitoarecredincioasă şi prietenă. De

254



orevărogdin tot suetul să o lăsaţi săână.— O slujnică ţi-e prietenă? Privirile lui Eleonore trădau

umerirea. Sudul are nişte obiceiuri neobişnuite. Îndnsăpunem tradiţia la loc de cinste.Iaruaceastăuieş— Cum doreşte milady.— Din partea mea poate să rămână şi camerista ta. Dar

vaaveagmspecial— Bineînţeles că nu. Mulţumesc, milady.— Du-te acum şi instalează-te în noua ta casă. Când

mâine laird să găsească totul perfect. Inclusiv pe

— Bineînţeles, milady, spuse Mary şi îşi plecă supusăRuthven înclină şi ea scurt capul,e

— Milady, strigă Mary în urma ei.— Ce mai e?

— Vă mulţumesc pentru primirea caldă. Am să măundaşteptărilordumneavoastră.Ruthven va deveni noul meu cămin.

O clipă avu impresia că stăpâna cetăţii doreşte sădă.Însănu făcu decât să plece scurt capul şi leary şipe Kittyîncurteaăţouăemei

ouăsimţiră cum o parte din255



vensemenţinuălecaae

Mary avu parte de un somn neliniştit în prima eiaptenceRuthven. Se întoarse neliniştităde pe oaeaveanicime.Aproape că i se părea că turnurilembre întunecate asupra

Din nou o văzu pe tânăra femeie care călărea penuicaaprHighlands; i se păru o veşniciendovisaseMary o recunoscu pe călăreaţă dupămuseţea simplă şi liniştită şi

păletengişnegreDe data aceasta însă nu era pe cal şi nici nu avea acelentde libertate,pecareîlremţea altminteri cândirosulepământ din

Highlands îiumplea plămânii. De data aceasta inima îi

ăsatăgrTânăra femeie stătea în foişorul unei cetăţi, proptită deuldintrecrenelurisprepodişul aspru, carecoodeprăpastieSoareleerapepunctulcufunda în ceaţa care se ridicalafelcaînecareearoşulaorizontşidădea impresia că înunaserălacuriesânge.

256



ânăravedea în astaun semn rău şi Mary resimţinic

— Gwynn?Femeia se întoarse când i se rosti numele. Purta o

mplăde in, picioarele îiaugoale. Cu toateuicuclma aspră din

Highlands, se născuse şicrescuse aici.Bărbatul, care o strigase pe nume, era tânăr şi el, abia

ouromanta din lână într-opământie, petrecută în jurul şoldurilor şimerilorăiOcentură de piele, de care era atârnată oăamănareaeieeramposibil de trecut cu vederea:

aşucboinicleeumeri.ărbiaîmai latăşimai energică decât a suroriirăşiurereseusăuwynn tresări când îşi văzu

— Nu mai trebuie să stai de veghe, spuse cu o răcealăorausemaiîntoarce.— Ce s-a întâmplat, Duncan?— Un sol a adus veşti de la Sterling, răspunse tânărul

oceafmătând. Victoria împotriva englezilor a fostuaulţirăzboinicivitenculnostruau

257



— Cine? întrebă Gwynn, cu toate că se temea de

— Fergus. John. Braen. Vărul nostru Malcolm. Şi tata.— Nu, spuse Gwynn şoptit.— Solul a povestit că a luptat până în ultima clipă şi că

uszececavalerengleziAtunci l-alovito săgeatădulduşmanilor. O săgeată care îi era destinată luiWilliam Wallace. Tata s-a aruncat în faţă şi a fostmă.Spune că ar murit pe loc, înpceWallacenicinuşi-aatama.Ochii lui Gwynn se umplură de lacrimi. Toată ziua

mpul de luptă, iar în adâncul

euumea că se întâmplase ceva groaznic. Nu-şinsănădejdea până la sfârşit.Vorbele fratelui eimiciăorceranţă

Duncan îşi desfăcu braţele cu un gest disperat şiGwynn se aruncă spre el. Fraţii se îmbrăţişară în tristeţea

ulpealtulcaişecopiicareevoieenare— Ar trebuit să mă duc cu el, spuse Duncan încet,

culacrimile.Tatălsăuîlînvăţasecă unnu varsă niciodată lacrimi în faţa unei femei,

oreaearemai acum. Ar trebuit să luptalcolm.

258



— Atunci ai şi tu mort, se tângui Gwynn, iar eu aş

— L-aş putut salva. Nu l-aş lăsat să-şi dea viaţanacWilliam Wallace, care îşi imaginează că neaengleziSora sa se desprinse din îmbrăţişare şi-l cercetă cu

— Tata a crezut în victorie, Duncan. În victorie şi într-o

— O Scoţie liberă, spuse cu ironie fratele ei. Numaiaudacestecuvinte… Sute de războinici şi-au dat?entruaurma în luptă unneoana.Ai auzit

mînumesc acum? Braveheart îl strigă, pentru că i-aengleziEiredcăfacetoateacesteapentruândeştedecâtlasine

— Tata credea în el, Duncan. Spunea că, dacă va nceanurileenglezi,

Wallace.— Această încredere l-a costat viaţa, ca şi pe atâţia alţii.oradăromisiunilor lui Wallace.

— Dar nu le-a promis nimic clanurilor, Duncan. Nimic

— E adevărat, Gwynn. Dar le-o va da? Sau e doarmătorul careoloseşteepoporul acesta şivrea să se

259



ucătoŞeiclanurilorsunt uşor depresionatcândle vorbeşti de libertate şi de urapotrivaenglezilor.Tot aşa a fost şi cu tatăl nostru. Şi-aasăsalvezeun impostor, care neeo— Să nu spui aşa ceva, Duncan. Tata n-ar vrut să

eş— Ei şi? Povara pe care mi-a lăsat-o e destul de grea şi

potrivaAngliei.Acum, că tata nu mai esuntconducătorul clanului. Cetateaânturileinjuruleisuntalemele.— Dar numai cât timp te supui Coroanei, îl aduse

Gwynn la realitate. Tata a ştiut acest lucru şi s-a săturat

ună englezilorisăletotcânteînstrună.DeapeWallace.Afăcut-opentrunoi,Duncan.nnumine. Pentru noi toţi.

— Atunci a fost nebun, spuse Duncan aspru.— Frate! Nu vorbi aşa!

— Taci, femeie! Eu sunt noul stăpân al cetăţii Ruthvencemiplace.La întâlnireaclanuluiam să declarblnuam încredere în Wallace. Se foloseşte depentrusine;vreasăpunămâna pe putere cu sângele nostru.Dar eu nu îl voi urmaântaşcum a făcut tata.Numai Robertrucetrbuiesăe rege.El e singurul în ale cărui vene

260



gemai lui mă voi supune.— Dar Wallace nu are pretenţii la coroană.— Încă nu. Dar, cu ecare victorie pe care o obţine,

vmaiputernicDeja se spune că vrea săneascăînspresudsă-iataceeenglezipe propriile lor

mulţumeşteu,Gwynn. Wallace încă se comportă

marvreasăRobertsă-şiobţinădreptul.dînsăsevalepăda de blana de oaie şi lansdedesubt.

— De ce îl urăşti aşa de mult pe Wallace, Duncan?ncăaavutîncredereînel?entrucăşi-adataupentru că în sinea ta ai îndoielică

— Taci! urlă Duncan şi se smulse de lângă ea ca unmalănite celcareîlna.Lacrimile pe care leânăatuncicugreu porniră nestăvilite pestea

— Nu ştiu despre ce vorbeşti, spuse el. Tata a luatprelepuncăWilliam Wallace e un trădător de care ar trebui să neVoi de partea lui Robert şi voi face tot ce-mi stă

Wallace.— Dar nu există duşmănie între cei doi. Wallace e de

obert261



— Întrebarea e p entru cât timp, Gwynn, spuse fratele eiea,aşacum o

oaşmnoi,eefârşnouăăpe calearăwynn, nu simţi? Aliaţii devin duşmani,şmanii aliaţiWallace n-are decât să obţină victoria,vraLasfâevapurtacoroana, ciRobertruceDe asta voi avea eu grijă,cu toatăputerea mea. Juroarteaeu…

10.

Miezul nopţii.Luna în creştere se vedea sus printre dealurile golaşe şi

dauolumină rece şi palidă. Nicio adiere de vântsesimţea,astfelncâtuioaredeceaţăzăceaucamenitenvăi.

Ţinutul era dezolant şi pustiu. Niciun copac nu îşinecanumai nişte tufe

mântul eraadecrăpăturimari, caredespărţeau iarba rară şi

mvocatăni

Nimic viu nu părea să existe în acest loc îndepărtat. Cuveacuriacoseaormisterioase

262



Pietreleerauaranjateînsemicerc, bucăţi mari denăpăditede

muşchi.Pe vremuri formau un cerc întreg: treisprezeceariecarecântărndvreocincitone.Amintirea

m au fostaduse în locul acela şicum au fostadespreputerea lor se

Multedintre pietrese răsturnaseră şi bucăţimasiveşiascuţidestâncă erau răsrate în jurul

agic.Locul însă îşi păstrase nsemnătatea.Trei milenii, câte trecuseră de la formarea cercului, nu

miciserăforţelecaeseaau aici,iarcecaenvocauaunmijlocul lor.

Procesiunea, care se apropia de cercul de stânci, ofereamagine înorătoare. Creaturi învăluite în mantalemergeau câte două, ţinând capetele plecate. Purtau robeghinaceseapropiaude

urmurau încet vorbe într-o limbă pemenireao uitasedejade multă vreme, sunete dinmuriîntunecate,păgâne. Lumina vremurilor noi sepeseuseseăcumisterioaseîşamintiră de ele şi

iseacmuri.Date mai departe dinegeneraţiesupravieţuiserăastfelpeste

263



mileniiaueeeacredinţă.Conducătorul sectanţilor călărea în fruntea alaiului pe

caacazăpada.Ca şi ceilalţi,eraşmbrăcatîntr-ăagăulveşmintele îierauunalbindenit, care străluceaînlumina lunii, şi-l

misuneialteumi, alunei lumimistice

Când procesiunea ajunse la cercul de pietre, incantaţiabăritmul şi tonalitatea.năatuncisunetulfuseseunul riguros supus tipiculuialamentaţie.Acum se auzea imperativ şi

Vremea aşteptării se ap ropia de sfârşit.

Creaturile,careaveau trase adânc pe faţă glugilemantalelor,seaşezarăînspaţiulînconjuratde pietre.Semişcauîncetintr-unmod straniu, fără viaţă, ca înoşealocul,şoziţ

Conducătorul îşi mână calul în mijlocul cercului, undeunbloc simplu de piatră, care în vechime fuseseaângelăsausăseaBărbatul coborî de pe calul a cărui piele strălucea mat

mina luniişi-conferaoaurănepământeană. Cuămasa de piatră şi ridică braţele.

264



momentul acela cântecul amuţi. Cu un gest calculat,peteamâna la gluga robei

De sub ea îşi făcu apariţia un chip încremenit, dinmetallucios:omască din argint, care-i acoperea faţa şi-ichnecucnţfeglugileornchiseaculoareapărurămăşti: gurinşnegriuningine.

— Fraţilor, rosti conducătorul cu o voce care în linişteapţuauzimpede ca un cristal. Cunoaşteţi

motivulacesteiîntniremea mântuirii nu mai earmgăsiccăutam. Avem indicii pe

mărim, dar puterile duşmane s-au ridicat şi ne— Moarte! urlă unul dintre mascaţi şi îşi aruncă

mnul strâns în sus. Moarte şi pieire duşmanilor noştri!— Aşa o cer runele, spuse cel ce stătea în dreptul mesei

Dar,mai spun şi că fraţiide spadă trebuie sămereu la pândă şi cu ochii-n patru. Pentru că, dacădescoperiadea intrat în posesia

moşteniriînvinşiNu suntem de neînvins,m precauţi în tot ceea ce.ncdentuldeaod nu ar trebuit să se întâmple

derepeceiimplicaţişim-265



masuranuvor mai pune în pericol frăția noastrăutoateacesteam prevăzători.âtăreme nu s-a împlinit profeţia, suntem vulnerabili.O tăcere apăsătoare se aşternu peste întreaga adunare.

onducătorul, care era conştient de forţa vorbelor sale, leeăşroducăeectulApoi spuse:— A mai apărut un duşman, fraţilor, care caută să

misterumnului runic în formă de spadă. Cumdemulţi ani în căutarea acestuia, nu emanii noştri să aibă succes naintea noastră.

— Moarte şi pieire! răsună din duzinile de gâtlejuri.Moarte şipieireuşmanilor noştri!

— Bineînţeles că am putea proceda astfel, interveni

ducătorulBineînţelputea eimina duşmanul.Darm-am gândit, fraţilor,şiam ajuns la concluzia cănpasînţelpedeo parte,un nouaimult asupra frăţieiaulmeleincidente,nu ar de

csănu protăm deanuluinostru? De ce să nu ne servimpentruarezolvamisterul şi pentru a găsi ceea ce a

masascuns de atâttmp?Corul mascaţilor amuţi. Priveau ţintă la conducătorul

pnmidaţişiplinide admiraţie labunalacestuia.

266



— Voi avea grijă ca duşmanii noştri să lucreze pentruvocetareVor crede căfădarnreamaceiacavom purtaăcăovom

mereucu un pas înaintea lor. Nu mai e mult, fraţilor, şiadinnou în mâinile acelora cărora le-a fostedataaceasnimeni nu ne va

maiputea stancaleAdepţii, care îl înconjurau aşezaţi într-un cerc larg,

eneînţelespăgâne,prin care îşimau aprobarea.

— Dar, maestre, interveni într-un nal unul dintre ei,mdoriţimanisăucrezepentru noi?

Sub masca de argint a conducătorului se auzi un râs înnămeninţătoare.— E simplu, fraţilor. Trebuie să cunoşti doar îndeajuns

binenatura umană. Trebuie doar să le interzicimenilor anumite lucruri, ca să i sigur că le fac.

Vanitateaşicuriozitaeasuntaliaţputernicipecareteecemai multe ori, şi nici Walter Scott nu e…

11.

„Peste câteva zileva lună plină.“267



Quentin stătea la fereastra biroului şi contempla felianăeectanâuldinapropiere.

Era deja de mult trecut de miezul nopţii. Ladyharloteonalulseduseseră de mult la culcare, înpceirWalter încă mai lucra. Termenele presante deavenimentele ultimelor zile, care-l reţinuseră

masade

Pe credinciosul Mortimer îl însărcinase să p ună paznicimprejurul proprietăţiicadeaalarma debservatcevaneaşteptatDacă inspectorul

Dellanuluamăsuri pentru a păzi Abbotsford, atunci oentnmn-arpututdormi

mpanie îna— Nu-mi place luna plină, spuse tânărul, în timp ce

agânditorpefereastrămidă ori.— Ce aud? întrebă Sir Walter, care stătea la masa cea

marede lucru şiscrmina lămpii noul său roman.Nepotulmeu se teme de luna plină?— Nu de luna însăşi, răspunse Quentin, numai de ceea

ca— Aşa? Sir Walter, care nu părea să aibă nimicpotrivafaptuluide a întrerupt de la lucru, lăsă pana

pareume poate provoca luna plină?268



— Lucruri groaznice. Quentin privea în continuare pecese înorase vizibil.Căldura

mineuluinu părea să-l ajungă. În Edinburgh trăiaanbătrân.Numele lui era Maximilian McGregor,oax-Fantomă. Ne spunea multeveşfantome, case bântuite şi alte creaturi alepţălnăSir Walter izbucni într-un râs b inevoitor.— Aceste poveşti cu stai sunt la fel de vechi ca oraşul

dinburgh. Mi-au fost povestite şi mie în copilărie. Doarmide ee,ule?

— Nu de poveşti mă tem. Dar unele personaje careeleîncămai bântuie prin visele mele.

ăulMax ne-a povestit o dată despre un membru aluicandinHighlands, care şi-a trădat familia. Dreptmarea fostlovitde blestemul unui druid bătrân. Înnoapterăzboinicul se transforma într-o bestie,mătatem, jumătate lup.

— Legenda vârcolacului. Sir Walter dădu din cap înoşezăEbună de speriat copiii,nu-iaşa?Şinchiulela

Quentin zâmbi.— Nu ar material pentru un nou roman, unchiule?

membru al clanului lovit de blestem, care se269



ăînvârcolac?— Nu, mulţumesc, îi răspunse Sir Walter. Eu rămân la

eifmoase, la dragosteamanticăşidisputeleaprinse.Ceea ce eu descriu înpoetceemajoritateapersonajelormelexvsăcipoveştimenea monstru? Câteodată ai idei

— Iartă-mă, a fost doar o idee nătângă. Quentin seasăseaşezăînfaunchiuluisău.Sir Walter scria în continuare şi îşi înmuia regulat pana

arăDupă o vreme îşi ridică ochii şi îl privi peQuentin pe deasupra ochelarilor,pe care iaveamereu pe

ndscrulalumina lumânării îi— Ce te apasă, ule? voi să şt ie scriitorul.— Nimic, susţinu Quentin înţepat.— N-are întâmplător nimic de-a face cu o tânără pe

me Mary de Egton, care ne-a părăsit în urmă cu omână?Quentin roşi.— Ai observat? întrebă ezitând.— Ar trebuit să u orb, ule, mai ales că spiritul de

unadin calitămelecelemaiportanteAm observat foarte bine cum o priveai pe

270



adyde Egton şi trebuie să te felicitpentru gustul tăumvăzuto făptură mai graţioasă şi în acelaşipatâderienoasă.— Nu-i aşa? întări Quentin.— Dar, cu toate acestea, ule, trebuie să te

ntucăceeaceviseznuva nicicândMary este nobilă, iar u nu eşti. Ea esteaemai bună, lucrurileportanţă,darînanoastrăsuntotnenyMary i-a fost promisă

laird de Ruthven, cu care se va căsători pesteâni.— Ştiu, spuse Quentin, arborând o mină de om

arnueingura dicultate.M-am gândit multelezileLacelepetrecuteînbibliotecă şilaceeaplatDeasemenea, la ceea ce au spus

Delladşandrew.— Şi? La ce concluzie ai ajuns?

— La niciuna, unchiule. Totdeauna când încep să mădescacescurmiseacermiamintesc deAndrew, că la mijloc ar putea să emai sunt stăpân pedurimele.Acum două zile am visat că am ajunsarycăzând în râu şi

u-noaptea trecutăam văzut cum271



Abbotsford estecuprins de ăcări.Am sentimentul că semplăva ngrozitor,onenorocire.

— Ştiu, ule. Sir Walter aprobă, dus pe gânduri. Îmi facumă las intimidat deerimele. Foloseşte-ţiaţunea,ule.Domnul ţi-a

ooseabuiă-ţnăăuşmanul este în mod sigur unul dintre noi şi

dintr-o altă lume. Luna plină e poatemântătoare,darnu are nimic de-a face cu lucrurilemplă aici,lafelcaşviseletaAiauzitceapecorulDellard. Artizanii atacurilor sunt ţăraniHighlands.Eu nu sunt adeptulutărpotsăaprob metodele lui Dellard;

modul în care aprocedat la Ednam te face să c rezi că s-arCumberland, satrapul. Dar nu pot săbniculcăelegiuiţpagăfricanrândurilepulaţeercellaăaermă în

Quentin dădu din cap aprobator. Vorbele unchiului săuauna,un efectlinişpraui— Dar semnul runic în formă de spadă? întrebă el.

mnul ciudat, pe care l-am găsit?— Cine ştie? Sir Walter îşi scoase ochelarii. E posibil să

fostdecâtocoincidenţă,o împletire nefericitădenăseădaltfeldecât…

272



În acestmoment se auzi de afară un ţipăt.— Ce s-a întâmplat? Quentin sări ca ars.— Nu ştiu, nepoate.Secunde întregi rămaseră amândoi la pândă, făcând

acămai sunt şi alte zgomote decâtnelordinşemineu. Dintr-odată se auzi unmot puternic, ascuţit şi tăios.Una dintre ferestrele

mereidelucruse făcuţăndări;opiatrăzbură înăuntrumot înfundat pe duşumea. Un vânteeoaptepătrunse şi învolbură draperiile, iarîn

miîntunericuldeafarăsevedeau gonind pe cainururie

— Un atac! strigă Sir Walter îngrozit. Suntem atacaţi!

De afară se auzi tropot de copite însoţit de urleteQuentin ori reci pe şiramătateînţepenitde groază, privi afară înaptefăpturiînfricoşătoareînrobe fâlfâind,nndpe nişte caistrălucitor

— Creaturi ale nopţii, se auzi rostind. Călăreţi-fantomă.— Să tot e. Ochii lui Sir Walter căpătară o sclipire derearindiviziiaceşecaadevăraţipievăroilevom da bineţe cumează-mă, nepoate.

Înainteca Quentin să-şi dea seama ce se întâmplă,chiulsăuîpinseafarădincamera de

273



me.Seaau aici armuri şi săbii, armeocuschetemoderne şi pistoale cuene,pe carestăpânul de la Abbotsford le colecţionaasemenea. Mândria lui erau puştile prusace deuseserăsoldaţgmentului

Highlands de la Waterloo. Scott smulse în mare grabă dineple,amecanismeecaroicuseepieleUna oeQuentin.

Quentin luă arma grea care, cu baioneta trasă, era cammândouă mâinile. Sigur căăoareşpuştiuşoare,daro

măde război ca aceasta nu ţinuse însă niciodată în

mână. SirWalter scoase dintr-un dulap săculeţi mici demuniţie,dincareăduunul şi luiQuentin.— Cartuşe, spuse doar. Ştii ce să f aci cu ele?Quentin dădu din cap armativ şi amândoi o luară

ounecatdelaintraDinnou se auzi un

mspart,iadelaetajulntâipeesnLadyharlotapăruîncapul scărilornsoţităde o slujnică.urcămaşă de noapte albă ca zăpada şi o eşarfă degrabăpesteumeri. În

mina pâlpâindă a sfeşnicului ţinut de slujnică i seederoazainochi.— Să încui uşa după noi, draga mea! îi strigă Sir Walter

274



pce alerga cu Quentin înspre ieşire, ţinândmuschetelenmâini. Mergeţi apoi în capelă şi ascundeţi-

Ajunseră la uşă şi Quentin trase zăvorul. Poarta grea seWalterşnepotulsăuse năpustiră afară.

Afară era un întuneric dens, din care ieşiră, în chipmisterosământătoare călare.Se apropiarăcopieecaiAceştiaeraumasivi, uriaşi,esudoare,iarenăriscoteaurălăemantale lungi, care-i învăluiau şiântătormâini ţineaunoapte,aruncând omină remurată asupra chipurilor purtătorilor lor.

Quentin scoase un sunet ascuţit când văzu chipurilegemonosite oribil,din care lpriveau ochi reci.— Măşti, îi strigă unchiul său. Nu sunt decât măşti,

Quentin,şicasăo dovedească îşi puse în funcţiunemuscheta.

Dislocă piedica şi un glonţ porni de pe ţeavă cu uncnetputernic.Aproape concomitent, unul dintreânălamăr.Nu căzu din şa, dar era evident că fusese rănit.

— Raţiunea, murmură Quentin cu voce tremurată canusnefooseDacăe rănitcălăreţul,mnă că rebuie să e opersoană în carne şi oase…

275



— Dispăreţi! urlă Sir Walter cât îl ţineau puterile, înpce-şnoumuscheta. Dispăreţi de pe

moşiamea, laşinenorociţi!Călăreţiirecurăurlând pe lângă ei, agitând făcliile.

Unularuncă făclia peste gardul grădinii şi într-o clipă seareeăcări— Moarte! urlă acelaşi cu glas de stentor. Moarte şi

manilor noştri!Quentin simţi cum îi bate inima până-n gât. Recunoscu

uomenea arătare stătuse faţăînfaţăatunci,înbibliotecă.Nuse înşelase,acum era sigur. Aceşti mascaţi eraunzătorpentruincendiul din bibliotecă şi toteierau

orâesămanul Jonathan şi erau cât pe-Mary.Tânărul se făcu roşu la faţă de furie şi, cu un curaj şi o

vediânăunci,pusema înzmâna dreaptă desfăcu puşca şi

muniţie.Muşcă cu dinţii capătul şi îl scuipă; pe buze îi rămasemar al prafuluide puşcă. Turnă grăbit o micăpulbereînîncărcătorşiînchiseac

Când un nou val de călăreţi mascaţi – Quentin numărăandiţ–aeotuluialteapregătipuştdeumăr, în

276



pceăreama şisendreptauhulu,agiândfăcli

Sir Walter t rase din nou, dar de data aceasta greşi ţinta.ălăbservăînmâna unuia dintre

mascaţiscdospadă,cucarendreptaprenchiulpvor faţăînfaţă,anchiulsăun-ar

maiaveaimp să-şiîncarcema…Quentin închise ochiul stâng, ţinti şi apăsă pe trăgaci.Glonţul porni cu zgomot puternic pe ţeavă. Ricoşeuleiîncăpământ pe Quentin. În timp ce cădea,

nţpătasuţezatdecalînfrcoşa— Unchiule, ţipă el, ridicându-se şi uitându-se după

Walter.

Unchiul său era pe picioarele sale.Era la câţiva paşide Quentin şi se sprijinea de puşcă.apicoaeunuldin mascaţi într-o poziţiegăpământ.— E-eu l-am…? întrebă Quentin sufocat.

Sir Walter făcu semn din cap că da.— I-ai alungat, ule, tu singur. Au plecat, după cum seemai trăgaciuluitău.

— E…? Quentin privi făptura mascată, care zăceamişcatăaământ.

— E cât se poate de mort, conrmă Sir Walter. Domnulmilăde suetul său sărman. Iar tu, ule, ai arătat

277



…Dintr-odată se auzi din pădure foşnet agitat de frunze.

rengimp ce se rupeau şi o umbrăgoldindesişSirWalterşiaşezăpeuschetapen-omai folosise de la împuşcăturauentin,înpoziţieeragere.— Stai! strigă cu glas puternic. Cine eşti? Stai locului,

— Indurare, stăpâne! îl imploră o voce cunoscută; îiMortimer, bătrânul vătaf de la Abbotsford.Văog,nutrageţimine!

— Mortimer! Sir Walter puse surprins puşca la o parte.Vătaful ieşi din pădure gâfâind. Respiraţia îi era atât de

— Vă rog, Sir, îngăimă sacadat. Nu mă pedepsiţi pentrugmea… I-am plasat pe băieţi după indicaţiilemneavoastră… le-am spus să ţină ochii deschişi… Darmulţiatacatoriş… băieţiiaufugitcând au

mântătoare.Chipul bătrânuluimarcatdegroază.Au fost demoni, Sir, şopti el,

— Sărmanul meu Mortimer. Sir Walter îi dădu luiQuentinmuscheta sa şi-l cuprinse în braţe peministrator,căuiaaima îi era încă întipărităe chip.untsgurcăaifăcuttotceţDarpoţisă

278



mă crezicăaceştirminalin-au fost demoni. AltfelQuentin sigur nu ar reuşit să-l doboarenulcuunglonţ.

Arătă înspre banditul care zăcea la pământ fără viaţă şiortmer păru că se mai linişteşte. Se apropie

mascatşiîprvdelung,mişcându-l atentmai dădea niciun semn de viaţă.

— Trebuie să mergem înapoi în casă şi să le liniştim peamne, hotărî Sir Walter. După aceea o să stăm de strajă

Dacăindiviziiaceştiahotărăscseîntoarcălaapteoraveaparteeprimire pe cinste. Dar, cred că

maurmei, unul dintre ei a plătit cu

— Sir! Sir!Ţipătul venea din interiorul casei. Era al uneia dintreabcavarul,stănuşaeniţdeufge…!Sir Walter şi nepotul său schimbară, cuprinşi de panică,

ăpustiăsprecasăCu toate căceaambele muschete, Quentin ajunse mai repedechiulsău,cavechiulsăuhandicap.holşcordorLadeaacăraurie

Foc! îirecuprin minte şi se grăbi spre sufragerie.Dincolode fereastralargă,pe cealaltăpartea râului,

279



nfocviolentaprinspe mal. Pentru o clipă sencăvăzumascaţiieîndepărtarăcuurletedfăc

Quentin rămase la fereastră privind îngrozit focul, carenmesaj. Bandiţii turnaseră petrol şimită formă de câţiva metri lungime, caremardeaiolentăcărmari,luminând în noapte.

Quentin o recunoscu imediat.Era un semn.O seceră tăiatăde o liniedreaptă… semnul runic în

măde spadă, pe care îl descoperise în bibliotecă cumpînainte ca aceastasăafoc.

Sir Walter, care ajunse gâfâind lângă el, văzu semnul laulsăuQuentin observă că şi pe acesta îl străbatomnul din ăcări justica bănuiala pe care SirWaltero avusese dintotdeauna: că evenimentelemnul runic

ăepadă.Acum nimeni nu mai putea să nege acest fapt. Prea erantuaredecealaltăpartea

Dar Sir Walter şi nepotul său nu au fost singurii care l-văzutînaceanoapte. Făpturile misterioase care sedeaupe malul râului printre copaci îl vedeau;

280



plăunui ordin călugăresc.

281



CARTEA A DOUA

LA CERCUL PIETRELOR

282



1.

Trezirea fusese ciudată.Când Mary de Egton deschise ochii, preţ de o clipă nu-

ma unde se aa. Privi mirată de jur împrejurulăpereţinpiatrăreceşipsdeintimitate.

avanulînalteraplacatculemn închis la culoare,penegru,pereţiierauplinidecarpetebrodate cumedievale de vânătoare. Două dulapuri din lemnsecorulmai aa

modă cu o oglindă mare. Pe un stativ din

nde stejaraârnao rochie de damasc gri-argintiu,mplettrăinăpână-şiaminti că purtasecăNu-i aparţinea cu adevărat, i-oprumutase Eleonore de Ruthven, care insistase să-inăeaînsăşiîmbrăcămintea la dispoziţie, până când

Mary îşivafăcuthaine noi.Mary îşi simţi sângele pulsând în vene, neliniştit, prin

eparcăceva o azvârliseîntr-ostarede

Atunci, ca şi cum o cortină ar fost trasă puţin câteparmemorie visul nopţii trecute.

maginiledinviseau atâtde vii şiintense,de parcă ar 283



aymintideânăraemeie, Gwynn, şi dencan,deparcă ar fost într-adevărmartoră

Iarcelentâmplate încă nu reprezentau totul.Mary îşi amintea şi de sentimentele tinerei, pe care le

useum ar fostalei:agăând,apoideziluzia,triseaşdespreminciună şi trădare,groazaşipresimţireasumbră despreorocicaapraorCiudat… Mary nu mai avusese niciodată un asemenea

utoaecăaveaviseclareşminteaadesea cemsomnul nu-i purtase prin faţa

maginiaâtde apropiate de realitate. Simţisepru,caresestrecurapesub zidurile cetăţii,mirosulde pământ din Highlands. Încă mai aveapresiacăseîntâadevăratcuGwynneth şi

Mary râse de propria naivitate; bineînţeles că aşa cevaposibilCum să e adevărate personajelevTrebuiecă-şiînchipuisetotulCe văzuse era oagine din vis,acăreipersistenţăutea explica oarteplu:Mary citise cu o zi înainte în cartea de istorie aalepreWilliam Wallace şi lupta pentru

mpul călătorieicătre284



Ruthven, nu parcursese capitolul despre bătălia de lacmnumeroşi conducători de clanoarteaaacesucrustârnisemultăiiscoe?ănu puţini au

Wallace ţinteşteelnsuşiaşdoreşeâneascăclanurile?Bineînţeles!Cu toate că Mary citea adesea cărţi şi se adâncea cu

mea lor,pe care poeţiiozămisleau dinderealnuoaee

misteroserarezultatulîntâlniriieicuseama

mplărilordinziua dinainte, a sosirii eia cetateaRuthven şia primirii glacialeleonorei.Poate, îşispuse ea,fuseseprea obosită aseară ca să mai

uaatrOnouăavaalt

entruprima dată pe acela alături deuveGândul acesta n-o mai înspăimânta la fel de tare ca

mcâtevaziDeparcă ceva din măreţia acestui ţinutMary simţietDădu pătura la oporniînpicioarelegoale spre

285



Piatrape care călca era rece,dar abia dacă simţea; oabiprovenea de

mentulinexplicabilde a parteiMary o pace interioară

ndă,lafealagraniţadelaCarter Bar, cândowlands.Sentimentul dispăru în clipa în care privi pe fereastră

zidurişiturnurilecenuşiiale casteluluiRuthven, care tăiau cerul albastru şi peisajul arid.oaeadintrerazelesaenueaînodaialuiMary; curtea castelului arăta ca înanmbră şi întunecată şidoar câţiva slujitori

uvăzuţiS-arpututcrede că viaţaşilumina facocolnjurulacestorzidurivechi,darMary ştia,ecâchpuireRuthven era însă cu totul altfel decât se aşteptase, mai

mă atunci când făcea comparaţia cu reşedinţa de la

WalterScottAbbotsford, nu o romanţă dinoreauori, lumina şipce aicitoateacestea

Mary se trezi dorindu-şi să se î ntoarcă la Abbotsford şiomai bântuie asemenea dorinţeuioaedevisulbizarpe care-lavusese.

286



După toate aparenţele, acestao transpusese într-o starenfuziemai profundă decât era ea însăşi dispusă să

Îndepărtă energic orice amintire şi se dedică din noumomentului. Nu asupra trecutului trebuia să senpraviitoruluiAsupra realităţii,nu

Cum ar putut să ştie că aceste vise ascundeau maimultdecâtarputut ea sau oricine altcinevape ume să

Kitty o ajută pe Mary să se îmbrace şi să se găteascănmicul dejun. Mary nu fusese obişnuită la Egton

amasă a zilei într-o rochie demasc.La Ruthven însă acesta părea a obiceiul, iar eaareculuiin.Eleonore anunţase că Mary va aşteptată şi condusă la

uăxde unul dintre slujitori.Nicinu încetase bineuzobătaeoasăaşă— Lady Egton?— Da? întrebă Kitty de după uşa închisă.— Stăpâna vă i nvită la micul dejun.La un semn al lui Mary, Kitty deschise. În faţa uşii se

aunslujihainăneagră cu bordură287



roximativ patruzeci deary însă observă, mai

ergeaaplecatfoarecdatum cineva caremeacă în orice clipă i s-arputea întâmpla onorocireter

Îşilăsămil privirea în jos şi se aplecă şi mai tare.— Lady Egton, repetă el invitaţia, stăpâna v-a invitat la

miculdejun.Dacă doriţi să mă urmaţi.— Cu plăcere, spuse Mary şi zâmbi. Cum te numeşti,

— S… Samuel, veni răspunsul timid. Dar numele meuconteazămilady.Doar prin ceea ce pot face pentrumneavoastră trebuie ca prezenţa mea să devină

ornmilady.Tonul pe care rostise aceste cuvinte şi privirea ochilorcevace-ţmila.Kitty chicotiayandeun zâmbet.

— Sunt dispusă să urmez tradiţiile şi obiceiurile care

mnesc aici laRuthven, spuse ea, dar nu înţeleg de ce sămiun slujitorenume, dragul meumuel. Deci nu-ţi e teamă, ci mai bine arată-mi drumul

— Cum doreşte milady, spuse slujitorul şi se plecă dinuprvdospeMary. Dumnezeu să vă ocrotească,

milady.288



Apoi se întoarse şi ieşi din odaie. Mary îl urmă, iarKimase.Luase masa de dimineaţă cu celelaltemeristeşislujitor

Samuel o conduse pe Mary printr-un coridor lung,vapiatnaturaentrucănicăierueraupulzileidelumânări, careeauolumină tremurată şi sumbră.— Încotro duce coridorul acesta, Samuel? întrebă Mary,

seinteunaltulcascăuceaupts

— În saloanele laird- ului, răspunse slujitorulidatPriviaaeîncredere.— Atunci înseamnă că s-a întors de la vânătoare?

Mary, careîşiaminti că în seara precedentă uşach— Da, milady, vânătoarea a fost bună şi cu noroc.

-ul a doborât în sfârşit cerbul pe care-l urmărea dep

— Dar această uşă? întrebă Mary când trecură de o altă

Din nou slujitorul o privi cu neîncredere.— Milady să-mi ierte întrebarea. Milady nu a fost

dusărincaste— Nu. Mary scutură din cap. Abia ieri am ajuns.Samuel păru uşurat.

289



— Acea uşă, spuse el, duce în turnul de vest. Dar nu nemissăeschidem. Laird -ul ne-a interzis.

— De ce? întrebă Mary, în timp ce mergeau mai

— Milady nu trebuie să-mi pună asemenea întrebări.Nusunt decât un simplu slujitor şi nu ştiu multe.

Mary zâmbi.— În orice caz, ştiimult mai multe decât mine, Samuel.

untsăacoscăoarepentruoriceat— Cu toate acestea vă r og să nu mă întrebaţi pe mine, ci

mn de încrederea Domniei Voastre.Era evident că slujitorul nu voia să v orbească, iar Mary

doreaă-bumul care mai rămăsese,

peniştetreptedepiatrăînspiralăspreueseSala în care se lua micul dejun era dreptunghiulară şi

ntavanînaltsdepilonigreişide carencandelabru mare de er. Prin fereastra înaltă

mina palidă a dimineţii şi se puteau vedeaematdinHighlands, care încă mai erau cufundate în ceaţă,neumocnea un foc slab,puteaalunga frigul tăioscareo lovipe

Mary în momentul în care păşi în salon.La masa lungă care ocupa mijlocul salonului şedeau

290



uăpersoane. Mary o cunoştea pe una dintre ele:norede Ruthven, stăpâna castelului. Cealaltăăalcolm, laird de Ruthven, viitorul ei soţ.

Mary nu ştiu ce să spună când îl văzu pentru prima

Malcolm era de vârsta ei; părul său tuns scurt era negrunacorbuluişilatâmple, în ciuda tinereţii, deja se

mamei sale; îne laird -ul moştenise statura ascetică a

mamei sale: aceeaşi gură cu buze subţiri, aceiaşi obrajiuăaeuplecatămpinară pe Mary, când păşinoveauîncomun mama şi ul.

— Bună dimineaţa, copilă, o salută Eleonore cu unmbet binevoitor.După cum vezi, nu ţi-am făcutmisiunideşarte.AcestaesteMalcolm, laird deRuthven şiul meu, viitorul tău soţ.

Mary înclină capul şi genunchii, cum o cerea eticheta.

— Ce ţi-am spus, ule? o auzi pe Eleonore întrebând.Nuestentmţimpromis? O tânără domniţăuseţenică?— Aşa este, într-adevăr. Malcolm se ridică şi veni spre

Mary; îiîntmâna şi o întâmpină cu un salut. Înaryseînfricoşăînsineasaonstaărvechinuistrăn

291



Nu că s-ar aşteptat la altceva, în denitiv îl vedea peMalcolm de Ruthven pentru întâia oară. Dar o micămantică,a suetului ei, posibilaaşademult cărţile lui Walter Scott,alcolmde Ruthven

măcarourmă de intimitate, o insinuare a afecţiunii pemau să o nutrească unul pentru

Dar nu găsi nimic.Ceea ce vedea Mary în ochii albaştri ai viitorului ei soţ

adeasilnablânzeascăeastămpresie prin vorbe.— Trebuie să spun, remarcă Malcolm cu un zâmbet

mama n-a exagerat deloc. Eşti într-adevăr ouseţeMary. Mai frumoasă decât am îndrăznita— Eşti foarte generos, venerate domn, răspunse Mary

aesurafosşmodesta mea

omniei Tale. Darm,când ştiu că este aşa,sunt liniştincămăeam că nu mă voi ridica la nivelul aşteptărilor

Domniei Tale.Malcolm abia dacă zâmbi.— Atunci aveam amândoi asemenea temeri, spuse el.

Mama are obiceiul de a ridica în asemenea măsură în292



oapeimposibil sănzidelorpeeuce

— Fii sigur că nu mă dezamăgeşti, cinstite domn, spuseMary politicoasă şirăspunse zâmbetului lui; era posibilmaimpresie pe care şi-o făcuse despre el să fost

— Te rog să-mi spui pe nume. Între miri n-ar trebui săumesc Malcolm. Acum te invitnăaneţnecompanie la micul dejun,mamei mele şi mie.

— Cu plăcere, răspunse Mary şi luă loc la celălalt capătmeseiunde fusese pregătitloculpentru ea. O slujnicăegru,pâineprăjităşdulceaţă

Cu toate că Mary simţea o foame de lup, care se datoradelamâncare. Întinseâeşmuşcă doar o bucăţică din

maimultă plăcere ar luat masa cu cameristele,

O tăcere apăsătoare se lăsă şi Mary observă cumnoreîuncăului eip riviri,îndemnându-l săediscuţa— Ai avut o călătorie plăcută? se interesă drept urmare

Malcolm sec.— Din nefericire, nu, răspunse Mary. În apropiere de

mea a fost atacată de bandiţi. Vizitiul293



meu şi-apierdut viaţa şieracâtpe-aicicauşicameristam

— Este absolut inacceptabil! Pumnul lui Malcolm deRuthven lovicu putere masa. M-am săturat denitiv sădasemenea poveşti. Chiar astăzi am să adresez oanţcavoiceremăsuri drasticepotrivaacestornătngiNicinu vreau să mădesccămpla ceva,iubităMary.— Fii liniştit,onorateMalcolm, nu mi s-a întâmplat

micSpre norocul meu, au fost acolo nişte bărbaţiieşicameristeimele.um s-a dovedit mai târziu, salvatorul meu nu a fost

meni altuldecâtSirWalter Scott.

— Walter Scott? Ar trebui să-l cunosc? Se pare că e de— Este, chiar dacă nu după standarde obişnuite, îl

Mary. Sir Walter e un mare scriitor, care readucemagnice. Chiar

urteadelaLondra sunt citite cărţile sale,darlemodest pentru a se face cunoscut drept autor almanelor sale.

— Cărţi. Malcolm avea o expresie de parcă ar muşcatâibuieecunosc,dragamea, că nu măărbune pentru învăţaţi,saucreabătrâniauprealeneşipentrua

294



sumi prefer gloria propriilormeleaptelucubraţiilorunui fantast.

Mary muşcă din nou din pâine şi mestecă tacticos,nuseuteaeae chipul ei cemult o răniserăeMalcolm reuşise dintr-o singură suare să-lnumai pe Sir Walter Scott şi opera sa, ci şi săpeeade lene şiinerţummult, dacă sedeaăocmai se cunoscuseră.Poate că Mary ar putut trece peste faptul că laird de

Ruthven nu era iubitor de literatură,dacă acestanu ar ă

— Ce gândeşti despre lucrul acesta, draga mea? întrebăucnuibărbatde onoare îi stă mai bine să

bândească faimă proprie decât să gonească dupănoreroinventaţ?— Nu toţi eroii lui Sir Walter sunt inventaţi, răspunse

Mary.Unul din cele mai cunoscute romane este, de pildă,dobRoy.

— Hoțului şi nelegiuitului? întrebă Eleonore

— Hoţ şi nelegiuit nu a fost decât în ochii englezilor.nerouşiuptătorpentrureptăuspreună cu familia sa.— Atunci nici nu mă miră faptul că nelegiuirea şi crima

295



mulţescnLowlands, veni replica lui Malcolm, cândmeni ca acest Scott umblă liberi şi ridică bandiţi laudeoi

— Sir Walter e un artist renumit şi un om mare, spuseMary fără să-şimai dea silinţa să-şi ascundă furia dinMi-asalvatviaaeagăzduitîncasauipeminemeristamea. Îisunt profund îndatorată şi nu voiepusăsub semnul întrebării înea— Mai încet, copilă, o admonestă Eleonore glacial. Ai

— Lasă, mamă. Malcolm zâmbi. E evident că viitoareamea soţienu este numai deosebit de frumoasă şi

ecătoaremă de luptătoare. Asta-miibunătatea de a-mi ierta observaţiile melezuioraary?Mary ezită doar o clipă.— Sigur, spuse apoi. Şi eu îmi cer iertare că am ridicat

— Te-am şi iertat, o asigură Malcolm şi schimbăupămicul dejun am să te conduc şi am să-ţihven.Vei impresionată.

— Sunt convinsă.— Familia Ruthven se mândreşte cu o tradiţie de

ea,pEleonorepe un ton care îi296



Mary. Păstrarea tradiţiei şia poziţieiacesteimilacauuimeu.

— Desigur, mamă, spuse Malcolm. Dar nu o plictisi peeasoţiecufapteseciAm să-i povestesc euceafoscământul în ultimii ani. Unde, pe

muri,ameu, e-i ţărâna uşoară, mai arendamânt la ţărani,dina cărorzeciuialăabiareuşeam săm cheltuielile,astăzi obţinem câştiguri

portante.— Cum? se interesă Mary.— Creşterea oilor, răspunse Malcolm laconic.— Vă ocupaţi de creşterea oilor?— Nu, copilă, nu noi, spuse Eleonore pe un ton de

ututmai absurdă. Noinem pământurile noastre la dispoziţia crescătorilor deud,carneplătescbinecasălelăsăm oile săământurile noastre.

— Înţeleg, răspunse Mary dusă pe gânduri. Iertaţi-mi

a… Ce s-amplatcuţăraniicaeaulucrapământurile acestea pemea tatăluitău?

— S-au mutat, spuse Malcolm ridicând din umeri. Pe

— Au părăsit pământul de bunăvoie?— Nu tocmai. Laird -ul râse. Unii dintre ei au fost atât

297



nabilunăvoie.Nu puţini aueduşi cu forţa, iaraltora,bdeîncăpăţânaţi,lis-au incendiat întâipraului,nanteepricepemea esteirevocabilă.

Mary îşi privi mirele a m irare.— Ai alungat aceşti oameni din patria lor? Ţi se pare

— E progresul, copilă. Progresul arareori e drept. Înucerşetor

Malcolm râse din nou şi Mary nu se putea opri din aeaaroganţaşialuamărăciune înemintide ceea ce îi povestise bătrânul scoţian

burghInn despre deportări şi dintr-odată avuamseisma acestuia.— Iartă-mă, onorate laird, spuse ea glacială, dar cred că

aespreorbeştRâsul arogant al lui Malcolm amuţi şi privirea cu care o

gamăsurăoş— Ce vrei să spui, dragă Mary?— Vreau să spun că nu ştii cum este să i alungat din

deteăutşăiobligatsăoieide lauşcuranevoiepentruasemenea gest, nu ai nici cea mai vagă idee în ce

298



ureni.Culoarea din obrajii Eleonorei se schimbă vizibil;

furacoperifaţastăpâneicasteluluişiiauăogură de aer, pentru a oneerosunctpeMary, dar ul ei o opri.— Dacă îngădui, draga mea mamă, aş răspunde eu laary.— Există oare o explicaţie care să justice o asemenea

drpMary ridică din sprâncene. Trebuie sămărturisesccăntcurioasă

Malcolm râse din nou, dar nu mai era atât de plin deaan— Vorbeşti, dragă Mary, de parcă ai petrecut ultimele

âni în compania unor scoţieni rebeli.UniversburghşiGlasgow sunt pline debiţioşompotriva strămutărilor şi

vocespirivremurilor de altădată, când erauarao

— Şi? întrebă Mary.— Adevărul, scumpa mea, este că acest ţinut n-a fostadevăratNoi,conducătorii clanurilor,mceicaredeţnem de secole puterea în mâinileaouă ne aparţine teritoriul pe care trăiescaceştimeni.Întotacesttmp i-am tolerat,cu toatecă nu audesărăcialucieîncare

299



mântul acesta arid bogăţie. Înmurilede astăzi,de modernizare şi progres, toatebă.Oamenii îşi părăsesc colibele de lut

Highlands şi migrează pe coastă, pentru că acoloanmaibun. La pescuitvoiedebărbaţide nădejde, iar ţesătoriileaunevoiemuncă a sute de femei. Pentru asta li se

măsurăşiprogresulnu mai esteumăr restrâns de oameni. Ca minedumneata nu vor aceşti oameni niciodată,mpă Mary. Nu sunt nimic, nu au nimic, iar numele lornzaînvânt.Dar, datorită măsurilor luate devernanţiîncolaborareculairziucinăstareava

eandemâna tuturor. Ştii că majoritatea copiiloragherniţe nu ştiu să scrie sau să citească?ădrumul până la un medic e adesea mai lung de o z i şi

mulţioameni mor din cauza aceasta? Toate acestea se vormba,Mary, graţie progresului.

Vorbele sale se stinseră şiMary rămase tăcută la masă.Nuştiaăună seuşinaudecase aâtdeepedemplărileinJedburgh să-inecacapacideudecată,aropriasaesăcăselăsaseafectadesoartaaimult decât era cazul.Poate că Malcolm avea dreptate; poate că era într-

300



vămai bine pentru oamenii din Highlands dacă semutau pe coastă. Situaţia se prezenta ca în cazul copiilor,um sătieeaibine pentru ei,aicărormele lor.Ca stăpân al ţinutuluicaMalcolm decisese în locul lor. Cuu-uşorăiaoasemenea decizie, iar

Mary îieraoarecum ruşine că îl bănuise de lipsă de

— Te rog, spuse ea şi îşi plecă umilă capul, să-mi ierţimcămaiam multe deuamea patrie

— Iar eu te ajut cu plăcere, îi spuse Malcolm cu unmbet.Urmează-mă, Mary. Am să-ţi arăt tot ce se aă pe

rea…

2.

— Încă nu avem rezultate concrete?

Vocea lui Walter Scott deveni gravă. Se plimba prinmeră,cumâinile la spate, dintr-o parte în alta. LuiQuentinîiveninminte comparaţia cu un animal

— De o săptămână încheiată îi urmăriţi pe aceştimani ucigaşi,domnule inspector, şi tot ce puteţi să-mispuneţi e cău aveţi încă rezultateoncrete?

301



Charles Dellard se aa în mijlocul încăperii. Uniformaamelenegre de călărieTrăsăurapectoruluiîşpieduseră

— Îmi cer scuze, Sir, spuse el defensiv. Investigaţiile nugmamsperat.

— Nu? Scott păşi cu bărbia ridicată spre vizitatorul său,uentinsetemu că acesta ar putea deveni violent.redeam că eraţipepunctul de ap une mâna pe cei careănspateeacea

— E posibil, recunoscu Dellard resemnat, să fost o

— O eroare! Scott şuieră ca un taur sălbatic. Quentin îl

araeunchiul său atât de furios. Aceastăadomnule inspector, mi-a azvârlit toatămiliaîntdepanicăteribilăCu toţiiam trăitomăincredibilăînnoaptea aceea. Dacă acest tânăr –Quentin – nu ar intervenit cu atât

pacumult mai

— Ştiu, Sir, şi vă rog să accep taţi scuzele mele.— Scuzele dumneavoastră, cu tot respectul, nu reduc

mpericoluldomnule inspector. Vă cer să vădm-aumeninţatşiatacaopriam ea casă.

302



— Este ceea ce încerc să fac, Sir. Din nefericire, s-amurmat-o eu şi oamenii mei. Semaiîntâmplă şi aşa ceva.

— Poate pentru că aţi urmat o pistă greşită, completăalteV-am atrasatenţiaînrepetaterânduri

diceperoulmeu şimine,dar dumneavoastră aţi refuzat orice colaborare.Acoloafarăarăăreeareedăădovada de netăgăduit,mântul pârjolitcăam avut tot timpulbănuielilenoastre.Atacurile ultimelor

mâni şi semnul runic sunt legate, inspectoreDelladdnvineaunu.

Inspectorul dădu din cap aprobator, păşi spre fereastrăamânăaiputeavedea oculunde semnulamceaunii

Scott se apropie, de-abia putându-şi stăpâni furia şimăgirea.— Soţia mea este complet traumatizată din noaptea

eladOchinuiescniştecoşmaruri înascaţmantalenegre, vor s-oEsnecesarsăpunem capăt acestei stări,

303



— Ce aşteptaţi de la mine? Nu sunt medic. Împotrivamarurilorsoţumneavoastră nu pot face nimic.

— Nu, dar puteţi elimina cauza. M-aţi sfătuit să rămânAbbotsfordşiamrespectat sfatuldumneavoastră,Dellard.N-am făcut decât să agravez lucrurile,căaam aţâţatinteeuduşmanilor. Laşii aceiamernici m-au atacat aici, între ceipatru pereţi ai mei, şi

menicaremi apere familia.— Ştiu, Sir, şi îmi pare rău. Am…— Vă rugasem să postaţi câţiva oameni la Abbotsford,

păzeascădare-aţzapânăşiacestfavorAţiepropriapersoană şi de

mneavoastră de teorie, încă aţi pierdut din

euseîntâmple oDellard se îndreptă, trăsăturile i se înăspriră şi mai

oşurSiWalter

— Sir, spuse într-un târziu, e dreptul dumneavoastră sămine. Poate că la fel aş în loculmneavoastră şi nu v-aş putea lua în nume de rău dacăondradespre mine şi felulmeu de aonduce ancheta. Nu am nicio îndoială că se vacumneavoastră şi, în virtuteazmneavoastră de preşedinte al Curţii Supreme

304



neidumneavoastră reputaţii la Curte, vi se va daeaceeaam de gând să anticipez evoluţiamentelordându-mi demisia din funcţia deddeacum, şerifulmbe este din nou responsabil cu problemele acestui

— La naiba, ce fel de om sunteţi, Dellard? Acesta estemneavoastră de a înţelege onoarea? Să plecaţicmplică?

— Vedeţi, Sir, am pornit de la convingerea că veţi cereeadinfuncţieşiam considerat un act deoare…— Onoarea dumneavoastră, cu tot respectul, Dellard,

ăSirWalter,darnu aş avea nimic împotrivă camăcaro dată să vă folosiţi şicreierul!Aţi făcut greşeli,nuvorbă,dar vă consider în continuare unnuaprecieznicipearetodeleumneavoastră. Nu doresc să plecaţi, ci

uachetaDoresc să-iprindeţipe cei care seăînspateleacestoratacurişisă-aduceţiînfaţaeaîşivaregăsisomnul liniştit şi

mrăsua uşuraţi. Dar, aştept ca pe viitor săeadicofepechetemn misterios deepa

305



Dellard se întoarse şiprivi din nou afară.— Nu am vrut să cred, spuse el aproape şoptit, că

dinbibliotcmnul runic în formă deăamun.

— De ce nu? întrebă Sir Walter în timp ce în minte i seende şiţcnesteiamintesc,nu am pomenit nimic de elmneavoastră…— De unde ştiu…? Dellard roşi. Părea să conştientizeze

ăog… e ceva ce ştie toată umea, nu-ic

— Nu e aşa. Sir Walter negă vehement. Semnul aceastavechdesute,poatede mii de ani, inspectore. În

entineu mai există decât o singurăănKelso careicunoaşteemnicaţia.— De la acea persoană am aat şi eu, spuse repede

DellVorbieabateleAndrew, nu-i aşa? Da,ăsnivechiuţnasaa

presea.— Atunci înseamnă că v-aţi informat deja cu privire lamnul runic?

— De ce s-o făcut? În denitiv nu am considerat că arăace

— Dar aţi vorbit cu abatele pe această temă.— Am vorbit, într-adevăr. Ca despre multe altele, de

306



socoteacucineşidespre ce

— Nu, inspectore, dar aştept de la dumneavoastrăndrew den?Ce v-a spus?— Că este un semn foarte vechi, care a fost folosit cu

multeuteeniînurmă, probabil de o sectă păgână.— O sectă? Sir Walter îl privi pătrunzător pe Dellard.

Aşaspus?— Aşa sau ceva de genul acesta, nu-mi amintesc exact

ericum aveam senzaţia că lucrurile acesteauntimportante pentru investigaţiile m ele.

— Acum, inspectore, între timp trebuie să dobândit

nulvăplaceenu,elegatdirectdeevenimenteleKelsoşideaculasupraaseimele. Deci ar timpulxdeţnvestgaţdc

— Aşa voi face, Sir, dar nu cred că acest fapt ne va duce

maideparte.Chiar dacă pornim de la ideea cămainimiceNulasăurme şi posibilele piste se pierd îndurnecam putea spune aproape că aveam de-e.Scott observă cum Quentin tresare. Lui însă nu-i tresări

ăcarogeană.307



— Fantomele, spuse ei degajat, nu obişnuiesc să secabipecoDinceeaceseaudeencuoulnsensibiganţeărbatupecarelmpuşcat nepotul meu în noapteapărauafostofantomă, ci o inţă

— Despre a cărui identitate, însă, e imposibil de aatNicunuldintreinterogatoriidinzonă nu s-anrezulaeimeni nu parem.De parcă ar fost o fantomăe,caepogorâtprintrenoi.— Sau de parcă ar venit pur şi simplu dintr-o altă

ăntuăSirWalter, care observase expresia de

măde pe chipul lui Quentin. V-aş recunoscător,mnule inspector, dacă v-aţi restrânge ancheta la aici şim.Mi se pare că oricum aveţi destulă treabă. Nu evodeexplicaţupranaturalepentrua ajunge la

meliacesorlucruri

— Aşa? Vi se pare? Dellard făcu un pas înainte şi vorbicguşiucâtevazilenurmă aş acaucâumai multe despre acestaisurcănuavem de-a face cu un

— Cum vine asta, inspectore? întrebă Quentin, careauteaâni

308



— Păi, rune misterioase, care ard în plină noapte;âneecelebreazăritualuristrăvechi;aesepierdîn neant şi carepoturmărite. Nu ştiu cum te simţi dumneata,

master Quentin, dar mie toate acestea mi se par

Sir Walter nu schiţă nicio reacţie. Îl scrută în schimb cuecaaacesepetrecedincolouu

— Ce mai ştiţi? întrebă el detaşat. Ce v-a mai povestitndrew?— Ce vreţi să spuneţi?— Simt că ne ascundeţi ceva, domnule inspector. Că nu

spuneţintrguldevăr.Încăde ceva vreme amamulte decât vreţi să recunoaşteţi faţăoioreăvăogsăncetaţcuascunzişurile

După toate câtes-auîntâmplat,nepotul meu şi cu minemdreptulsămadevărul

Quentin aprobă cu o mişcare a capului, cu toate că nuurcădoreştesă ştieîntreguladevăr.Emai bine dacă unele lucruri ar rămâneescoperiteneleadevărurinerostiteCharles Dellard nu răspunse imediat. Pentru o clipă,

uentiniseăruca oveşnicie,ţinupiept priviriiWalter.

309



— Regret, Sir, spuse atunci, dacă din cauza greşelilormelede până acum nu mă mai bucur de încredereamneavoastră. Dacă aceasta este dorinţamneavoastră, atunci voi lucra în continuare la caz şiepune tot efortul necesar pentru a vă recâştigaaracesaesgurullucrupe care pot să-lumneavoastră, Sir, trebuie să învăţaţi să aveţi dinuîncredere,alminteriscepticismul şi ostilitateavăvorvoraînceucuîncetulDesigur,nu vă pot obliga şineavoastrăsă meditaţi în continuareentelecaeaulegăturăcuelDarcupaţidecâtde

mplate,veţipierdetotul.

— Să e aceasta o ameninţare? întrebă Sir Walter.— Bineînţeles că nu, Sir, doar o concluzie rească. Dacăvădetaşaţdelucruriacnuvă veţi

maiputea gândi lanimic altceva.Munca dumneavoastrăveadesuferişmilialafeGândul că sunteţi

măritvăva obseda toată ziua şi toată noaptea, şi înprimul lucru care vă va veni în mintemineaţacând vă veţi trezidintr-unsomn agitat, şiullucruînaintede a adormi. Credeţi-mă, Sir, ştiubesc

Privirea pe care inspectorul i-o adresă lui Sir Walter er adeinterprearapentruprima oară când

310



Quentin avu senzaţia că unchiul său nu e singurul dinovarărea— Eliberaţi-vă de toate acestea, Sir, spuse Dellard cu

găorNu vă pot obliga săav eţi dinuîncredereînmine, dar în interesul familiei şi alsuntroape, ar trebui s-o faceţi.

Acestaesmeu pe care vi-l ofer cu bune intenţii.Acum vă rog să îmi permiteţi să mă retrag, domnilor. Am

Dellard îşi lovi cu politeţe militară cizmele de călărieadecealalăşplecăneapoiseîntoarseşieUnul dintre slujitori,careaşteptaseîn

O vreme domni liniştea în camera de lucru. PeQuentin,asupra căruia vorbele inspectorului lăsaseră opresieadâncă,îmuncea dorinţa de a spune ceva, dar

nminte nimic potrivit. Răsuă uşurat cândchiulsăurupse n sfârşită

— Un om bizar, acest inspector, murmură Sir Walterspegânduri. Oricât m-aş strădui, nu reuşesc să-l

— E englez, interveni Quentin puţin neajutorat, deexplica

— Aşa este. Sir Walter se amuză. Astfel s-ar puteaebizaeecaredată când

311



ăurprindedinnou.— În ce sens, unchiule?— De pildă, în sensul că a lăsat să se î nţeleagă că ar e un

me trecut.Dellard pare să fost urmărit de demoni,xpluneleucruri

— Demoni? întrebă Quentin speriat.— În sens gurat, ule. Numai în sens gurat. Faptul că

m-apus în gardă a fost cu intenţii bune. Cel puţin aşapun.

— Ceea ce înseamnă că vrei să-i urmezi sfatul?— N-am spus nimic de acest gen, dragă nepoate.— Dar nu crezi că Dellard are dreptate?— Câtă dreptate are, ule. Cred, pentru că simt astfel în

zEadevărat: moartea lui Jonathan şimentele careau urmat mă însoţesc până şi în viselemele.mineaţa unt primul lucru la care mă gândesc.

— Nu ar atunci mai bine să uităm totul?— Aşa ceva nu pot, Quentin. Cu câteva zile în urmă,

am,nu mai sunt. Nu după ceenimi-au încălcat proprietatea. Au depăşit oieen-atbuitsdepăşească.— Atunci… înseamnă că nu vom lăsa lucrurile în

ma inspectorului?— Dimpotrivă. Dellard să facă ce i se pare necesar, dar

mporni investigaţiilenoastresuplimentare.312



— Unde, unchiule?— Acolo unde am cerut deja de două ori informaţii şi

ne-aufostdate–lamănăstirea din Kelso. PărinteleAndrew pare să fost mai volubil faţă de inspector decâtntconvins,cum eram de altfel şi atunci, căaşmnicaţiasemnului runic. Dellard a spuseosecpăgână.E posibilcaaceastasăseae înmnevoie de certitudini.

— Înţeleg, unchiule. Quentin aprobă reţinut, şi pentrucumplit.Ce-ar dacă deja începuse? Dacă vorbele lui Dellard se

veacăostiunareunctulde a-ldevora pe Sir Walter din interior?

Dacăfusesedeja cuprins de obsesia că este urmărit?Oricum, stăpânul de la Abbotsford era pe punctul de anvnătoarempotriva unei secte sumbre. Era oaremal,pentruun om a cărui pasiune era ştiinţa şi aândrie eaumpătarea?

Quentin alungă imediat acest gând. Desigur, moarteaduiseputernicpe unchiul său, dar numna că nu ştie ce face. Quentin se ruşină în clipamătoarede un asemenea gând şi avu senzaţia că

— Cum pot să te ajut, unchiule? întrebă.— Mergând la Kelso pentru mine, nepoate.

313



— La Kelso?Sir Walter îi răspunse dând din cap.— Îi voi scrie abatelui Andrew o scrisoare, în care îl voi

sătelasesăcercetezcărutauprumutate de la bibliotecă. Am să-i comunic că eşti

dunipentru mine datenonouă carte

— Vrei să scrii o altă carte, unchiule? Ai terminat-o pe

— Nu, şi nu este decât un pretext. O strategie de careăem căadevărul nu niezvăluialminteri.Înrealiotadeocazieandrew după alte

vezuleovezidespresemnul runic în formă deăbDellard.Quentin rămase cu gura căscată a m irare.— Să spionez? într-o mănăstire?— Mă rog, să valorici anumite avantaje, reformulă

chiulsăumai diplomatic. Abatele Andrew şi Dellardacăcucărotaadelanoisămfptodevident ascund unamplat,credcăarrebuipărtăşeascăşnouă.Îndenitiv,nu viaţa lor eeoascamea.nevoiecas-oprotejezamsă

314



ezasiămă ajuţi?Quentin nu avu nevoie să stea pe gânduri, chiar dacă

misiunea de a activa ca spion în comunitatea fraţilor dinKelsonuîlentuziasma prea tare.

— Desigur, unchiule, îl încredinţă. Te poţi bizui pemine.

— Foarte bine, nepoate. Sir Walter zâmbi. AbateleAndrew şi Dellard ar trebui să ştie că adevărul nu poatevrme îndelungată. Mai devreme sau mai târziu

3.

Copitele calului se desprinseră cu un clipocit uşor dinmâluldrumului îngust. Roţile trăsurii se învârteau încetmântul vâscos.

Începuse să plouă, dar Malcolm de Ruthven nu putea dornţaudeaieşmpreună cu viitoarea sa

mireasăşidea-iarătapământurile şi proprietăţile sale,ebaceinorinegrişiapăsători.Prin perdeaua lăptoasă de ploaie, Mary de Egton putea

ădealurieverde-crudprintrecareşerpuia cărareaau.Pepăşuni se vedeau păscând oi; dinmiiaspreseetrăseseăînvăişghesuiau

315



Abia dacă vorbiră pe timpul călătoriei; Mary privea pemul lateralaltrăsurprefăceacăadmirăsăevitealcolm.Prima lor întâlnire la micul dejun fusese orice altceva

naarmonioasă. Oricât şi-ar propus Mary săvmirefărăprejudecăţişisăprudenţă aceastănouă etapă din viaţa ei, nuuserespecteacesehotărârincndlucruriînodabsoluteraupuse brutalsub semnulentruistorieşiliteraurăpatiaeipentrulucrurilesimple şi autentice, simţuladreptăţupătoateaparenţele, la cetatea

Ruthven acestea erau indezirabile. Nici viitorul ei oţ,ama acestuia nu păreau să aprecieze însuşirile careMary oumpleau în cea mai mare măsură de mândrie.

edoreau ei nu era o personalitate autonomă şiendentă,cioinţă lipsitădevoinţă proprie şi de

ututmânată precum una dintre oile care păşteau pe tăpşan.Oricât ar regretat Mary ce se întâmplase; nu îi părea

usereplemăsură.De fapt, ar vrut să semicul dejun în camera ei, să rămână puţinaonoreinsistasecaeasă-lînsoţeascăpeMalcolm în inspecţie. După toate aparenţele, se credea că

316



Mary urma să e mai entuziasmată cu privire la viitorulăvăzutceereeataÎn ochii lui Mary, aceasta echivala cu o jignire făţişă.Cu siguranţă că erau tinere nobile care gândeau astfel

cacăorulaird bogat, care să le citească din ochi orice dorinţă

materialMary însă era altfel, nu mai putea să se ascundă, oricât

Malcolm deRuthven să e bărbatul visurilor ei,un partener egal, carepărăscădorinţeleşiobidesprelucrurilecareo

Adevărul era însă altul, amar şi aspru ca vremea înalcomde Ruthven era un aristocrat cuncapoziţăusăeaimportante. Ce o interesa pe viitoarea

mpletstrăin.

— Draga mea, întrebă el cu o politeţe desăvârşită şiţisepare? Îţifaceplăceresă vezimânturilemele? Toate acestea aparţin familiei mele,Mary.De aici şi până sus, la Bogniebrae şi până dincolo,mblair.

— Peisajul e încântător, spuse Mary cu glas stins.Oarecum trist

317



— Trist? Malcolm ridică din sprâncene. Cum poate undecâdealuripacmpii.

— Cu toate acestea, transmite sentimente. Nu simţi,Malcolm? Ţinutul acesta este vechi, foarte vechi. A văzutmulteşiatrăimulte. Îiestedor.

— De cine îi este dor? întrebă pe jumătate amuzat.— De oameni, spuse Mary încet. Nu vezi? Nu sunt

meni pe pământurile dumitale. Sunt goale şi triste.— E bine aşa. Ne-a costat destul efort să gonim

eade pe pământurile acestea. Vezi acolo oile,Mary? Ele sunt viitorul acestei ţări.Cine nu e în stare săăcegreuleăunează uturor.Mary nu răspunse. Nu voia să poarte din nou discuţia

b,priviîncontinuare pe geamnverde-câvaacoperişuralcărorhornuri se

m.— Acolo, departe! spuse ea. Ce e ac olo?

— Cruchie, răspunse Malcolm pe un ton de parcă şi-ardescoperipefaţunfuruncul cu puroi. Un cătun

— Putem merge acolo? îl rugă Mary.— De ce? Nu e nimic de văzut.— Te rog. Aş vrea să văd cum trăiesc oamenii în aceste

318



— Bine. Tânărul era în mod vizibil plictisit de aceastăacăinsiştmpliniaceastădorinţă,dragă

Mary.Cu mânerul de argint al bastonului, pe care-l purta cu

mn aldemnităţii sale nobiliare,lovide două orimul din faţă al trăsurii,pentrua-isemnala vizitiuluimbe direcţiaarmătoarea intersecţie.

Trăsura se mişca anevoie pe drumul care urca lin. Cumaimult de sat, cu atât se puteaueaaibine detalieauaeloaie.

Erau case simple, construite din piatră brută, cum leoşaMary din satele prin care trecuse în călătoria sa.

Acoperişurinsănu erau de ţiglă, ci de paie, iar

ăorieiizedepestrăziarăacă

— Aş vrut să te scutesc de priveliştea asta, spuseMalcolm dispreţuitor. Aceşti oameni trăiesc ca şobolanii

prmizerie,iarocuinţeedeabiasuntcevamaimult decât nişte văgăuni mizerabile. Dar voi punedacesemizerii— Ce ai de gând? se interesă Mary.— Voi avea grijă ca acest cătun nenorocit să dispară de

mântului. Încâţivaaninu va mai şti nimenide-aatNiciopiauvamai rămâne la locul său,

319



urndeaceştipălmaşiiocupă pământul.— Vrei să desinţezi şi satul acesta?— Aşa este, draga mea. Iar atunci când vei văzut

acemiveidreptacăacesmaibun lucru care li seampla.Trăsura se apropia de case, iar acum Mary văzu şi

ădeaupe la poartă.„Zdrenţăros“prma în întregime ceea ce se vedea. LocuitoriiCruchienu purtau nici măcar cârpe pe trup, ci nişteenşme şibibatede murdărie. Feţele le erau împietrite şi pielea

cauzalpsuricaMaryuteaedeachiientrucăendatăeeropiaeniiîşplecauprivirea,ndiferentdacăerau

mei,bărbaţisaucopii— Aceşti oameni suferă de foame, constată Mary când

Mizeriaacestoroameni îi dădu ori

— Aşa este, admise Malcolm fără ezitare, e propria lormţalrealităţdeme.De mai multe ori le-am oferit şansa de a-i muta peorcunicunchipsăplecede aici.Cu toatemântul

320



pleurţilenmiplăteascămieaAcum înţelegi ce otîncercsăpun?

Mary nu dădu nicio replică. Trăsura trecu pe lângă oeumătate prăbuşit. Lapinbăiatşofet

murdare

Chiar în timp ce trăsura trecea prin faţa lor, băiatul îşidemânecă pentru a-l determina să-şi plece din nou capul,eduplecat.Înschimb, trăsăturile saleinarăen zâmbet când o zări pe Mary, şi

mn de salut.

Fata se sperie foarte tareşialergăînăuntru. Mary însă,foarsmpatic,îiăspunse laueuunzâmbet şi îl salută făcându-i semn cumâna. Fataseîntoarseînsoţemama ei, iar Maryoscufrochiifemeii.Strigă labăiatşi-lapucă

mână, vrând să-l târascăînăuntru,când o văzu peamna din trăsură care zâmbea prietenos şi făcea cumâna. Scăpă consternată mâna copilului şi, după o clipăbranui

mbet.Pentruo clipă pătura deasă de nori părudesoare,caavuseseputerea săcăuţinăumină în viaţa tristătoroameni.

321



După aceea trăsura îşi continuă drumul, iar Malcolm,mul din partea cealaltă,văzuce făcuseMary.

— Ce-ţi închipui că faci! strigă la ea. Cum de ţi-a trecutnaaMary tresări.— Eu… eu i-am salutat pe acei copii, pe marginea

mului…— Nu este demn din partea dumitale! o puse Malcolm

cum îndrăzneşti să mă jigneşti în halul acesta?— Să te jignesc? Cum?— Încă nu ai înţeles, Mary? Eşti viitoarea soţie a laird-

eRuthven şi, în această calitateoamenii trebuie să

mneata.— Dragul meu Malcolm, răspunse Mary cu un zâmbetmenii mă vor respecta şi dacă din când înnzâmbet şi dacă am să le facmn cu mâna copiilor din goana trăsurii. Dacă „să se

ă“înseamnă la dumneata că oamenii trebuie sădatăcemă apropii deacăuz

— Ce… ce faci?— Refuz să mă împăunez în faţa acestor oameni ca

eMary.Sunt străină în ţarastanădejdeamea esteauthven sădevină noua mea casă. Ceea ce nu

322



uteampla decât dacă voi trăi în armonie cueniicareocuiescnea— Asta nu se va întâmpla niciodată, ripostă Malcolm

potsăcrdcespuiscumpă Mary! Vrei săacemănă mai

multcuanimalele decât cu dumneata şi cu mine. Nicimăcarnu respirăacelaşiaeraşnoiDe aceea se vor

ee dumneata şi te vor trata cu respect, aşacum o facdemult, de peste opt sute de ani, de când clanul

Ruthven a câşigatsupremaţia asupra acestui teritoriu.— Strămoşii dumnitale au pus deci stăpânire pe acest

m?— Aşa a fost.

— Cu ce drept?— Cu dreptul celui ales de soartă, răspunse laird- ulvennu înseamnămai îndatoriri,Mary. E un privilegiu. Privim în urmărulăuce

pul de luptă de la Bannockburn, unde a fostbânditălibertaeaţăoasNeestehărăzitsămnim, draga mea. Cu cât vei înţelege mai repede acestaibine.— Vezi, spuse Mary blând, tocmai acest lucru ne

beşucredcăoamenii sunt egali prin naturanezeu numai de aceea îi alege pe unii

323



uteeşavuţiecasăaaisabiMalcolm se holbă la ea ş i nu ştiu pentru o clipă dacă să

ă— De unde ai scos teoria asta? o întrebă într-un nal.— Dintr-o carte, răspunse Mary simplu. Scrisă de un

merican.Expune acolo teza că toţi oamenii sunt egalinaturalor,înzestraaceleaşialmnitate.

— Ha! Laird -ul hotărâse să râdă, dar nu sună preamerican! Te rog, dragă Mary! Toată lumea ştieuniBine le-afăcutimperiulaa

orvedeacâtde departe vorcueledarpe dumneata, draga mea, te-amainţeoateartuiăstaimaicunasul în cărţi.O femeie frumoasă camneata…

— Ce are de-a face înfăţişarea mea cu toate acestea, îmiune?întrebăMary prompt. Vrei să-mi interziciMalcolm? Să mă transformi într-unaaceaeronaliuşepreimic altcevadecâtdespre bârfeledeoi?Ochii ei scânteiau ca înainte de atac şi Malcolm de

324



Ruthven păru să decidă pentru sine că nu avea sens să semb,senclinădinnou înainte şi-i făcumn vizitiuluicubastonul.

Mary privi pe geam şi văzu copacii şi dealurile cenuşii.Nicinuştiaceorevoltasemai tare: faptul că viitorul eiopiniecareealeconsidera învechite şirptefaptulcădatănplusnu fusese în stareperamentul ei se dezlănţuise din nou.Colina de la Cruchie rămase în urmă şi copacii de pe

marginea străziisenmulţiră.Întrăsurăătrundea şimaimină ca până acum, iar Mary avu sentimentul cămbrele întunecate i se aştern directpe inimă. Niciunurănudegaja ţaraaceasta,nicoamenii care

Malcolm şedea nemişcat lângă ea, cu chipul camască nertăMary se gândi fără tragere de inimă dacălaird -ul îi porunci

În mijlocul pădurii, care străjuia drumul pe ambele

— Cum te simţi, draga mea? întrebă Malcolm cuuieergem o bucatăm pe jos?— Cu plăcere. Mary zâmbi reţinut, ca să se dumirească

erîncăsupăratpe ea. El însă nu-i întoarsembetul.

325



Aşteptară până se dădu jos vizitiul, care deschise uşa şioruncisedădură şi ei jos.Mary observămpicioaredănpământul moale. În nări îieirosulaspru şireavănalpădurii.

— Vom merge o bucată de drum pe jos. Aşteaptă-nealcolm vizitiuluiApoi o conduse pe

Mary pe o cărare îngustă, care şerpuia printre brazi înalţimaiadânc în desişul verde-

— Toate acestea îmi aparţin, spuse din mers. ZonadelaRuthven se întinde de aici până la râu.Nicunalt laird din nord nu se poate lăuda cu o păduremaiîntinsă

Mary nu răspunse şi o vreme păşiră în tăcere unula— De ce îmi spui toate acestea, Malcolm? întrebă Mary

icănute-aşreciadacău ai aşaga?

— Nu. Rămase locului şi o privi pătrunzător. Îţi spunşaprecpriviegobândeştifărăacmic.

— Fără să fac nimic? Dar eu…— Nu sunt prost, Mary. Pot să văd că nu eşti de acordent.Că ai preferatsărămâi în Anglia,

ae326



oşMary nu răspunse. Ce să spus? Orice încercare de a-l

oc— Pot să te înţeleg foarte bine, o asigură Malcolm,

nmtlafeumneata. Crezi că mie-mivesău căsătorituo femeie pe care nici n-ooscescecanuam văzut-o niciodatăama a căutat-o pentru mine, demarfăintârg?

Mary plecă privirea. Lui Malcolm probabil îi erapede căjignise,darnu-ipăsa.— Nu, Mary, continuă el cu voce tăioasă. Eu sunt la fel

puţinentuziasmat ca şi dumneata de această

venţmipune cătuşe, mă ţine legat, şi-mi creeazămnevoie.Înaintede a-ţiplânge demilăgândeşte-deciănu eştiingura care are demaestuiaranjament.

— Înţeleg, spuse Mary ezitând. Dar, dezvăluie-mi un

Malcolm. Dacă dumneata te împotriveştimultacestuiaranjament şi căsătoriei noastre, dacămitaleourăştiatâtdemult şi nu-ţi poţiuăvezitotrevmine altcevadecât omarfă,camneata,cum de nu teuiplanuluimamei dumitale?— Ţi-ar pe plac, nu-i aşa? Rânjetul lui era sarcastic şi

327



unciliberăşie-aiuteaîntoarce înAnglia,fărăsăăvunfelreputaţiaPentrucăuvnovataşatuncieu,nu-iaşa?

— Fără îndoială că nu, îl asigură Mary, mă înţeleginese…— Crezi că eşti singura prizonieră în cetatea Ruthven?

rezuadevăratcăsuntliber?— Dumneata eşti laird -ul, nu-i aşa?— Prin graţia mamei mele, spuse Malcolm cu vocea

mustind de sarcasm. Ar trebui să ştii, Mary, că nu sunt unama m-a adus cu ea în

hven,onorabilulmeu predecesor şi tatăvaaccdent

vânătoareînvăluitînmister. Un glonţ rătăcit l-aoarAşaam devenit eu laird lamoarteatatămeu. Însă, atâttimp cât mama este înmdecâtdreptulde aadministra tot ce este aici.aevăraaroprieauthven.

— N-am… ştiut, spuse Mary încet, în timp ce îşi dăduade ce Eleonore de Ruthven îşimiteaasemenea atitudine suverană.

— Acum ştii. Dacă în aceste condiţii vei dori şi maineuţnumedecacăardupă mine, te-aş urca în primamneata. Dar nu am de ales,

328



mpă Mary. Mama şi-a pus în gând să-mi găsească ootvsaualudumneata eştinuam decât să mă supun,mân în continuare laird de Ruthven şimn al acestor ţinuturiumneata, scumpă Mary, veimde gând ca, din cauzamitalea oricuialtcuivaăcisevine.Pădurea din jur înghiţi sunetele vorbelor sale şi le făcu

eundate.Mary rămase nemişcată înireuu-easăcreadăcă tocmai rostise

nşdearfăăimită laun preţn.

Părinţiialungaseră ica rebelă, ca să nu le mai creezeme la Egton; Eleonore o câştigase, ca ul ei să aibăaRuthven moştenitori; iar, în sfârşitMalcolm ounrăunecesar,casă-şerpetuezestatutul

Mary lupta cu lacrimile dezamăgirii, care îi urcau îndânculsuetului,darnu le mai putea reprima.— Scuteşte-mă de lacrimi, spuse Malcolm aspru. E un

goţavantauumneata, scumpă Mary, eştimai câştigatCapeţinnume cu greutate şi omândreţe de avere.Dar nu aştepta de la mine să te iubescmieva smulge această

329



misiune.Apoi se întoarse şi porni pe potecă spre trăsură. Mary

masesingură cu lacrimile sale. Îi venea să-şi tragăme pentru că îşifăcuse luzii

Zilele laAbbotsford şi întâlnirea ei cu Sir Walter Scottvasperecăaimult decât o viaţă plină decum îieralimpede cât de naivăetaRuthven nu

văniciodatăcămin, iar viitorul ei soţ nunicuopreţuia,nicinua

O viaţă în solitudine, iată ce oaştepta.

Fără să vrea, se gândi la oamenii pe care îi văzuse laruchie,xpresdepechipul tinereimame. Frica secţeaşieaînacest

moment.O frică teribilă…

Când Mary se întoarse la cetatea Ruthven, Kitty nu eratmisălacroitoreasălaInverurie săaryFaptul că nu o găsi pe cameristă, care îi era mai mult

ecâveselşegriaitare

330



Se prăbuşi obosită pe patul care se aa lângă pereteleerampotrivi,tristeţeaamăgirea ţâşnirădin adâncul suetului eiiamare, care-işiroiaupe obraji

mezeau cearşaful.Mary nu mai ştia cât timp trecuse de când şedea aşa.

ândva izvorul lacrimilor secă, dar disperarea rămase.utoatecăMalcolm îi împărtăşise mai mult decâtevedere,opartedineaîncămaideracppucăviaţnuaveamoasă şiinteligentă,opalumea din jur în toată diversitatea ei. Oare,oaraeoeie

ui laird scoţian, făcându-şi datoriaPrintre gânduri pătrunse la ea u n zgomot. Cineva băteaaiîntâmid,apoi ceva mai tare.— Kitty? întrebă Mary abia auzit, în timp ce se aşeză ş i-

Nu primi răspuns.— Kitty? întrebă Mary încă o dată şi se apropie de uşă.

ine?insisa— O slujnică, veni răspunsul şoptit, iar Mary trase

uehieuşapecareoferecasedorinţaei

331



În faţauşiisea ofemeie în vârstă.Nu era înaltă, ci mai degrabă ravă, dar din trăsăturile

mpunea respect.ng,capeumeri, era alb ca zăpada şintuheagrăeepurta.Mary se gândi, fără să rea, lafăpturantunecată pe care iăsecăovede la sosirea ei în foişorul cetăţii

Ruthven…— Da? întrebă Mary cu reţinere. Îşi dădu silinţa să

dăfaptulcăplânsese,darvoceafremătând şi ochii

Bătrâna privi iritatăînjurde parcă s-ar temut să nurmărităuascultată

— Copilă, spuse ea ap oi şoptit, am venit să te previn.— Să mă previi? De cine?— În primul rând, spuse femeia al cărei accent scoţian

aaspruşisonor,iavoceadapeobucatădeieleunîngardă faţăde acestcastelşde

menii caretrăiescaiaedumneata

— De mine însămi? Bătrâna vorbea în dodii, iar luiMary i se păru că bătrâna îşi cam pierduse minţile. Încvacecontraziceaacesentment;aviuşiderea

332



— Trecutul şi viitorul se reunesc, vorbi femeia maiarnupimea, este locul în care sebină acesteadouă. Lucruri groaznice s-au petrecut în

multtmp în urmă şi se vor petrece dinu— Istoria? Dar…— Ar trebui să părăseşti locul acesta. Nu e bine pentru

mneata să rămâi aici. E un loc întunecat şi împovăratblesme care îţi va întuneca suetul. Spiritele

maibântuie pe aici.Nu sunt lăsate să seneascădeeorîntoarcOfurunăeunţă,mnu s-a mai văzut în Highlands până acum. Dacăuoopreşteumul spre sud şi va

detoatăţa— Despre ce vorbeşti? întrebă Mary. Tonul bătrânei şioriAuzise de faptul căHighlands îşi ţineau tradiţiilelaloccapecdintrecutontinuaserăsă se

menţină în acest colţ de ţară. Moştenirea celtică aoşiomeliaunor superstiţiipe care oameniiaidepartedin generaţie

epututexplicanumite lucruri…— Pleacă, şopti bătrâna ameninţător. Trebuie să pleci,

mea.Părăseşteloculacestacâtmairepede cuaaveaaceeaşisoartăca…

333



Vorba i se opri dintr-odată.— Aceeaşi soartă ca şi cine? insistă Mary. De cine

eşBătrâna privi din nou hăituită în jur.— De nimeni, spuse ea atunci. Acum trebuie să plec.

Gândeşte-telavorbelemele. Spunând aceasta seulcordoruluişiaprimul colţută

— Opreşte-te! Aşteaptă! strigă Mary şi alergă în urmadaunsensăalmeiaispăruse deja.Mary se întoarse gânditoare în odaie. Multe lucruri

mplaserăde la plecarea eide la Egton.acburgh,ataculupra

od,ntâncuSirWalter,deRuthven… Marynbilanţalacesmente şi i se păru într-căforţalerăuluiîşivârâserăcoada şi-iduceauviaţape făgaşe bizare.Dar, desigur, asta era o

mult ar respectat Mary veneraţiaepatrialorşiistoriaacesteia,acăanueraudecâtsuperstiţiieaunsensacelorlucrurmod evident nu aveaumă.

Ce scop să avut moartea crudă a l ui Winston la pod?esensaibă faptul că ea trebuia să-şi petreacă zilele

334



bărbatpeaşprveacapeo intrusă în viaţa

Mary îşi scutură pletele. Era o romantică şi îi plăcea săvamonoarea, nobleţea şi credinţaeănzarnuăde basme cu strigoieîntunecate.Bătrâna superstiţioasă n-avea

Întrebarea eradoar,cumpăni Mary, de ce nu îi treceaa,ma pe care osimţea în suet.

4.

Quentin Hay nu se simţea deloc în largul său, ştiind căintăpeabateleunei mănăstiri. Din fericireaosnevoitsofacăuşSir Walter îl rugase pe abatele Andrew printr-o

epotuluisăuaccesullabibliotecamănăstiriideoarecearede realizatniştecercetărurgenteryburgh, pentru care nu aveacmateriallaAbbotsford. Iar abatele, aparentcurosăSirWalter îşi schimbase părerea şi se abătusemersul luiiniţiaeeucdamisterulsemnuluimă de spadă, îipermisese cu plăcere.

335



Aşa se face că, din nou, Quentin se regăsi în bibliotecă,micăzugrăvităînalbcanuaveadecâtmina palidă a soarelui.utapetaţcurafturiplinede cărţi,înmai mare parte scrieri religioase, dar şi copiimanuscrise aleonicilordinDryburgh, precum şi tratateşdecăriplanteorecesaeînviaţaănăstme care nu căzuserăăincendiului îşigăsiserăadăpost în rafturileperteînnegriteseridicaun

mirospătrunzătorde foc şide crum.Nepotul lui Sir Walter şedea la masa masivă de lectură,

anmijlocul încăperii, şi răsfoia o cronică

mănăstireascădinsecolulalXIV-lea. Îi cerea destul demulteortătraducă din latina în care era întocmităueraniciedeparte la felde bun ca şicând era vorba de a cerceta şi descifra

mnărivechi.

Evident că nu îi ajungea timpul să citească toateănăstimpleau în totaldouă rândurinchiulsăuîiatrăanţpraaceeacemăritdicmnul runic în formă deărecânăDacă abatele Andrew ştia într-adevăr mai multe decât

ututsămne că membrii336



uuimai avuseseră de-a face în trecut atât cu acestmn,câtşicuseceeacepututsănsemne că, pedeva,prinînsemnările vechi, ar trebuit să existeentedepărerecănu vor gicăugăricâpaginileaceleavoiausăseae despre toate acestea,alteosputereacoincidenţeinu este

eneglidemulte ori în ajutorul celor

Oricum nu ar avut sens să încerce să-l lămurească peWalterde contrariu.Deci Quentin se supuse, iar acumaginăcupagină,fărăcavreunul din

Munca era istovitoare. În curând nici nu mai ştia câtppetrecuseaplecatasupra cronicii.Doar luminambătoarea razelorde soare care venea de afară îi

Între timp i se şi închiseră ochii de câteva ori şi, fără să

oampotriviepisoadescurtede somn.eloropţi,încarefăcuserăcuschimbul dempreună cu slujitorii la conac, se făcea simţit. Decadsomnul îl biruia şi se aa pe tărâmulmănui între somn şi veghe, gândurile sale părăseauădomniţăumele său Mary de Egton.

337



Oare cum îi mergea? Cu siguranţă că se întâlnise dejalaird bogat, care avea să-i ofere tot ce

neoamne de rangul ei. Mai mult ca sigurvamairevadă niciodată –ând atâtde mult i-păuscunoascămai bine, să-i vorbească, să-ivesdesprelucruripecarenu le ştianiciunchiulaginacăi-apututîncredinţa oricegând algăsinţeochieblânziiăşiamintirea acelei priviritandre îl

Fiecare trezireînsăîirevelacruda realitateMary degonplecasenuavea să sentoarcă.Quentin îşi repetaecaredatăcutăriecaurmătorul

mn să cadă din nou în reverie.Din nou o vedea în faţa ochilor, cu chipul ei delicat,pramdoarme, un îngerdnceurmânt.âtgvorbisemaimult cu ea, că nu-i spusese

te…Voci şoptite îl smulseră pe Quentin din visare.Deschise ochii şi avu nevoie de un moment ca să îşi dea

ma cănu se aă în camera de oaspeţi la Abbotsford, cindrew. În faţa lui nu se aa cea

maiminunată făptură pe care o văzuse vreodată, ci unmanuscris vechi de secole, legatînpiele.

338



Doar vocile pe care le auzise în somn erau adevărate.Veneau de alături,dincamera de lucru a abatelui.

La început nu-i atrăseseră atenţia lui Quentin. SeplaadeseoricaabateleAndrew să aibă oaspeţi, deadeconfraţi,caeminaseră o lucrare,dseluau decizii,carenecesiuaprobarea lui.

Deoarececălugăriicaretrascezănu agreauveambau decât informaţiilediuconsecinţăescurtă

De data aceasta, însă, era altfel.Pe de o parte, discuţiadura de mai mult timp decât de

ame pe un ton

mal,apoi vocile vizitatoriorsesompaseră. Aşa, devutdepăstratunsecretcarenueradestinat

Quentin deveni curios.Se ridică privind pe furiş la uşa care separa biblioteca

cmera de lucru a abatelui Andrew. Podelele erauuseeaînpăşeaOporni precaut spre uşă, şi, cu toateusecade să spionezi discuţiile altora,sedelemn, ca sădăeorbeştencolo

La început nu reuşi să înţeleagă mare lucru. Apoi însă,339



concentrăprnsevorbefărălegăturăşimai apoipoziţ…

— … încă vreo veste. E posibil să se întâlnit deja.— E îngrijorător, veni replica abatelui Andrew. Am

omentul acesta. Acum însă, că a venit,istmă. De prea multe secole ordinul nostruavarăşurecunosccăde multe ori, înărevolmde ce ne-a fost încredinţată tocmai

— Nu vă revoltaţi, părinte. Nu trebuie să cedăm. Num. Semnul a apărut. Ceea ce înseamnă că duşmanul aou.— Dacă ne înşelăm? Dacă nu a fost decât o coincidenţă

mnul? Dacă în realitate nu aeaăeăzut?Quentin amuţi. Vorbeau oare despre el?— Lucrurile ies la iveală când le vine vremea, Snţia

VoastNudumneavoastră aţi spus-o mereu? Nu poate

upă atâtea secole,semnul a revenit.mnă că duşmanul se regrupează din nou. NeaătălieO vreme nu se mai auzi nimic. Se făcu o pauză lungă,

pîncareuentin începu să se teamă că s-ar putea să per

— Ai dreptate, se auzi în sfârşit vocea şoptită a abatelui340



Andrew. Nu avem voie să ne îndoim. Nu trebuie să fugimundereacaree-aostîncredinţaăaâmar de

meîn urmă. Vremea izbăvirii se apropie, iar noim mai atenţi şi mai treji ca niciodată.Atacuridelapod şi asupra casei lui Sir Walter, toatemne care ne-au fost trimise ca să pricepem

— Ce să facem, Snţia Voastră?— Este datoria noastră să p ăstrăm taina şi să avem grijă

manul să nu o descopere. Întocmai aşa vom face.— Ce se întâmplă cu ceilalţi? Sunteţi, desigur, la curent

misterul.— Nimeni nu trebuie să ae adevărul, spuse abatele

Andrew hotărât. Sunt prea multe la mijloc ca să ne putemmitesăne jucăm cu aceste lucruri. Cunoaştereapienşmoarte.Aşa a fost încămuri străvechişiaşavadin nou, dacă nu luămmăsurilecuvenite.Misterul nu trebuie să iasă la lumină.

eeunstrebuieămână ascuns, indiferent cât demarer preţulpe care rebuie sălplătim.— Atunci să-i informez pe confraţii noştri că a venit

mea mântuirii?— Aşa să f aci. Fiecare dintre ei să se p regătească şi să se

deascălapăcateleşgreşecum lăsaţi-măorescăogDomnului să ne dea puterea şi

341



eatreceprinconfruntarea care ne

— Desigur, părinte.Se auzi scârţâitul podelelor la trecerea vizitatorilor

ndrew se izbi cueeaseâQuentin era roşu ca focul de la trasul cu urechea.

ăşnuscăpă nicicum deentulcă va răbufni. Privi hăituit în jur şi ar areUnchiul său avusese dreptate. Călugării de la Kelso

amult decât recunoscuseră. Dar de ceDecenu-l recunoşteau

aleveaude acuns abateleAndrew şiProbabil era vorba de ceva important, extrem de

portant.De o povară veche de secole fusese vorba, deduşman care se r idicase din nou şi pe care călugării îl

abideataculdelapod şi de cel de laAbbotsford.Vorbiseră de un conict iminent, de timpulmas,careurgea

Ce înţeles aveau toate acestea?Mai mult decât discuţia în sine, felul în care fusese

Quentin într-o stare dedeschisşie faţă,cionspirativşioptit

342



epreacesteucrurnstvechimister peinădoreau s-opiediceoricereţ.Semnul de care pomeniseră nu putea decât

mistmn runic în formă de spadă. AbateleAndrew îi avertizaseînmod special, spunând că e unbolalrăuluiînspatelecăruiaseascund puteri aleareanume să fost cu toate acestea?ălugăriăreaufoarteîngrioradnnou îluentn

Hotărî să părăsească mănăstirea cât mai repede şi să sebbotsford.SirWalter trebuia să ae pe largaeoauşeaelsăînţegăceva.

năîngrabăustensilelede scrisnotiţelepecareentruapărea că întreprinde într-adevărman al unchiului său. Apoi pusemănăstirească,pecareocitmă, înapoi peorşaunţipăt

pamă când în faţa lui răsări o siluetă zveltă într-oagr— Master Quentin, spuse abatele Andrew şi îl privi

umţibine?— B-ba da, onorabile abate, nu vă faceţi griji, reuşi să

Quentin, în timp ce inima îi bătea cu putere.cmai mi-am adus aminte că unchiul meu mă aşteaptă

343



botsd— La ora aceasta? Abatele îl privi mirat. E imposibil să

minatcercetările— Este adevărat. Dar unchiul are nevoie urgentă de

meleinformaţii pentru a putea începe cu scrisul.Dacă-mi permiteţi, mă voi întoarce altă dată să continuineavoastră.— Desigur, spuse abatele şi îl măsură în acelaşi timp cu

ănzătoareBibliotecanoastrăîţisămereuoz master Quentin. Îţi este bine? Parcă ai …

— Mi-e bine, îl asigură Quentin la fel de repede şicănue

mn degulgangului în direcţia scărilor.— Cu bine, master Quentin. Drum bun spre casă, strigă

wînurma lui.Quentin avu senzaţia că privirea călugărului încă mai

părăsdemult lăcaşul şi seabotsford.

5.

Se întâlniră din nou, purtătorii robelor negre, la Cercul

344



De la ultima lor întâlnire se făcuse lună plină. Răsărisendiscalpecerulnocturnşiarunca lumina saraecoruluistaniuAdepţii Frăţiei negre, ale cărei rădăcini duceau într-un

ăunaserăiarăşînjurulmeseide piatră,unde căpetenia lor şedea îmbrăcată într-presuratăeumină nepământeană.— Fraţilor! ridică el vocea, după ce cântul sinistru al

pmuţiNe-am adunat din nou, pentru că ziuamântuiriisepropie.Nu mai e mult şi constelaţia, pe caredep,vadinnou pe cer.

Mascaţii tăcură. Ura şi lăcomia se zăreau prin oriciileamăştilorînnegritede funingine, iar în

eerăbdaresădităcolocusuteenimă.Fusese transmisă din tată în u, generaţie dupăeuecare deceniu pe care-l traversase,veniemaiacută.

— Duşmanii noştri, continuă căpetenia cu voce tare, au

omeala. Ei cred că uneltesc împotriva noastră şişcăînrealntem aceia care tragemmîntrebatrunele, fraţiormi-au datnsulEemi-au spus că nechemaţii vor aceia caremină.

Printre sectanţiserăspândi o nelinişte şi se auzi unmurmur de dezaprobare.

345



— Dar mi-au mai spus şi că la urmă noi vom aceiamobţineicordineaeaouă se va prăbuşivavatrmfa din nou la sfârşit.

Vechileforornoarceşvorcontinuaceeace afostOamenii nu vor înţelege ce întâmplăăşune,căroranulepasă ce păstorepăscut.Dar

maveapartedenouaeutimeni nu ne va p uteanobiluchiaregePutereaeanoastră şimeni nu ne-o va lua.

— Puterea e a noastră, se auzi ca un ecou din rândurilemeni nu ne-o va lua.

— Cine crede că luptă împotriva noastră, adăugăunrâssacadat,ne va ajuta de fapt sămînceledinurmă victoria. Acest lucru vi-l prezicmultătăriecum sunt şi căpetenia acestei frăţiiupă ce aostascuns vreme de secole, misterul

punctulde a elucidat.Vremea nu mai e departe,sevanoapteaaceea,pentrunoi se va iviînceputulenoier

346



6.

Sir Walter tăcu.Urmărise în linişte, aşezat într-un fotoliu de piele din

merasade lucru, raportul nepotului său. AscultasevesQuentin despre discuţia tainică acălugărilorahNuseeîntbăruîlntpseseNicichiarm,când Quentin îşi încheiase relatarea, Sir Walter nu

Stătea nemişcat în fotoliu şi-şi privea nepotul, cu toateuentiniseăreacărivireanu isedreseazălui.

Mai mult, părea să treacă prin el şi să ajungă undeva înăruentinpreferasănicinu ştiecevedea Sir

Walteracolo.— Ciudat, spuse Sir Walter după minute lungi de

mbră şi

— Am bănuit aşa ceva. Am bănuit că abatele Andrewulteecâtne-apus,căecunde ceva. Acumivineed.— Am spus adevărul, unchiule, jur, îl asigură Quentin.

maicum ţi-am relatat.

Sir Walter zâmbi, însă nu era zâmbetul acela ştiutor şieecarenoşteaQuentin; de data aceasta347



aposibilde

— Trebuie să ierţi un om bătrân, ule, că inima luiecaremintea le-a înţelesde

mult.Sigurcăştiucănumă minţi şi cred ecare cuvânt.Darmă doare să au că abatele Andrew a fost atât de

— Călugării nu par să acţioneze în numele răului,Quentin.Mai mult, era vorba să-i protejeze pemplicaţi

— Să-i protejeze? De cine?— Nu ştiu, unchiule. Dar mereu se vorbea de

meninţareaunui mare pericol. Un duşman din trecutul

nQuentin se înoră. Iar semnul runicdescoperitparesăeînlegăturănemijlocită

— Asta mi-a fost limpede din prima clipă de când amuandpe celălalmal,răspunse Sir Walter

mbru. Am bănuit că există o taină pe care călugării dinKelsonuvor să ne-oîmpărtăşească, dar nu m-aş gânditmerge până acolo. Ei ştiu cine se aăeiasupraluiJonathan, şi ştiucine suntbbotsford.Cu toatepăăc

— E posibil să aibă motive întemeiate, le luă apărarea,348



nume ezitare, Quentin, care rar îşivăzuse unchiulDoliuldupă studentul său şi catastrofa derăpasme,darnimic dinpăreasăezaaeucăndrew şiconfraţiisănu-iacordaserăncredere

— Ce motiv poţi avea să taci, când e vorba de vieţimeneşti?răspunse Sir Walter furios. Abatele Andrew şideşteAr trebuitsănenăcăadăîntotdensnuări

— După cum am aat, a existat o întrevedere întredrew şiinspectorulDellard, îiaminti Quentin.acăabateusatunciuiDellardanumiteoaecăacesa

oupentrucareDellardaostatâdeaconic— Poate, poate… îl imită Sir Walter şi se ridică energic.M-am săturat să mă mulţumesc cu speculaţii haotice şinoiaaăm în mare

— Ce ai de gând, unchiule?— Am să mă duc la Kelso, să-l provoc pe abateleAndrew la o discuţie. Să ne spună ce ştie despre acestmn runic,sau să nu ne spună, dacă nu crede de

arîoiacesăînţeleagăcănu apreciezdeminge într-un joc ale cărui reguli le stabilescentearuce napărarea lui,e

349



mne misterioaseaualtemenea, nu mă voimailăsantmidat.

— Dar, unchiule! Nu te gândeşti că abatele are motiveeiateăune pună despre lucrurile acestea? Poatede-afacecuforţecaresesustragntroupot înfruntate cu

mijloacetradiţonale— Ce anume, nepoate? Ironia din vocea lui Sir Walterposibilde ascuns. Iar începi cu teoriiletaledespre

naturaAi ascultat iarăşipoveşti cume? Te asigur că duşmanii cu care avem de-a face nume, cioameni în carne şi oase. Indiferent ceeninuau nicio legătură cu

eunecateLucruridegenulexielaînceputul lumii sunt mereupingoamenii să se ridicepotrivasemenilor lor: dorinţa de a ucide şi de a face

Nimic altceva.Aşa a fost dintotdeauna, încă

vmea strămoşilor noştri, şinu s-a schimbat nimicnăînziuade azi.Oamenii pot folosi runele şi alteaanelegiuirile,dartoateacesteauntdecâtscamatorii şivrăjiputrede.

— Aşa crezi cu adevărat, unchiule?Sir Walter îşi privi nepotul. Când văzu expresia

molifuria.350



— Da, Quentin, întări el. Asta cred cu adevărat.carmiplaceaşa de mult să-l evoc în

manele mele, e în urma noastră. Viitorul aparţineeeultînurma noastră şiputem nici opri, niciîntoarceînapoi roata timpului.paeaoaaceuaremicde-aaceuvrăjimagia neagră. E operaoroameni, ule. Nimic mai mult. Este întocmai ceea ceandrew.

Quentin vedea îndârjirea amară de pe chipul unchiuluiuedoricudeoarece

Walterasupra lucrurilor părea numai raţională,cişimai puţin neliniştitoare decât ceeaentnănăstirHotărî să-şi însoţească unchiul la Kelso şi-l urmă pe

ndeimpină vătaful.

— Sir! strigă el înspăimântat.— Sărmanul meu Mortimer, spuse Sir Walter văzându-lbătânulafînstareaaceeade agitaţieCe ţis-a

— O întreagă divizie de dragoni înarmaţi, Sir, răspunseMortimer cu vocea sugrumată de emoţie. Tocmai aunsncurteanteaăEnglezuleşielcuei.

351



— Inspectorul Dellard? întrebă Scott mirat.— Aşa este, Sir, şi doreşte urgent să vă vorbească. Ce

Sir Walter se gândi o clipă şi schimbă o privire discretăQuentin.

— Spune-i inspectorului că îl aştept în camera mea deunicăîntr-untârziuvătafuluiAnne să necăcearăapetenostrunu trebuie săentulcăoi,cennord,nuavem maniere.— Da, Sir, spuse Mortimer şi se îndepărtă.— Oare ce vrea Dellard? întrebă Quentin.— Nu ştiu, nepoate, răspunse Sir Walter, ai cărui ochi

miciuceauironicdardacăsoartanescoatedinmânecă

asmenea as, nu ar trebui să-l ratăm atâtde uşor. CudelaabatelAndrew, ar trebui să avemmente pentru a-lpune puţin sub presiune penulnostru inspector.PoateDellard devine maiăeuace…

După cum se arăta, Dellard părea să nu-i luat înme de rău lui Sir Walter divergenţele de opinie de laaîntrvederenspectorulaşa din nou vecheaemerade lucru a lui Sir

Walterşiseşezăeoculoferitdeazdă.— Vă mulţumesc, Sir, spuse el, când una dintre

352



văceaiproaspătşiprăjituriEăaicCumente par să dovedească altceva.

— Aţi aat ceva? întrebă Sir Walter, care preferase sămână în picioare şi acum îi aruncă vizitatorului o

— S-ar putea spune aşa, da. Dellard aprobă din cap, luăurădinceaiulerbinte Earl Grey. Am reuşit să-lmul care atrasînnepotul dumneavoastră înapteaea— Adevărat?— Numele său este Henry McCabe. Cum bine aţi spus,

aentcareaaduratatâta.

ocadomiciliuesteElgin, departe, în nord.ardntandăde răsculaţi,cademult făceaădmşi-aextnsadeactvăcumdeşspresud.Vedeţi deci, Sir Walter, facem

— Sunt impresionat, spuse gazda de la Abbotsford, darpăreasnceresemnicaţie are semnul runic? Aţiautemispuneţi şiînaceastăchestiune?

— Regret. Între două înghiţituri de ceai, Dellardumomentul de faţă investigaţiile nu-mimitsăvăspun lucruri mai precise despre acest aspect.

353



— Scutiţi-mă de asta, inspectore, îi reteză Scott bruscădealtefrazegoale şiocolişuri,dacăurmă nu doriţi decât să-mi ascundeţi

Dellard îl privi degajat.— Iar începeţi? Am crezut că am lăsat de mult în urmă

vespra— Nici vorbă, onorabile inspector. Povestea va continua

năîmi veţi spune în sfârşit adevărul despre aceiusunttâlhariobişnuiţinu-iaşa?Nicinu şi-plamnul runic în formă de spadă caaimult în spatele poveştii acesteia, iar

ume a

potulmeu când a descoperit semnul acesta? De ceeegăurăaucălugăriidinKelsocutoateeemi-emeninţată viaţa?

— Multe întrebări, constată Dellard.— Aşa este. Am sentimentul că răspunsul la aceste

vemde-a face cu o taină careăşeinuisimplu caz de crimă, nu-i aşa?Decientrunumele lui Dumnezeu, rupeţi odată tăcerea!

Dellard şedea tăcut în fotoliu. Cu o mişcare liniştită amâiniiduse din nou ceaşca de porţelan la buze şi luă oâdeîncetcâQuentin icoprovocare;apoiaşezăînacelaşirmceaşca

354



ăsuţaădunicicemai mic semn cădadeprivireaiscoditoarealuiSirWalter.

— Doriţi răspunsuri, Sir? întrebă el.— Mai mult ca orice, îl asigură Sir Walter. Vreau să ştiu

m.— Mă rog, e. Atunci am să vă s pun de discuţia purtată

aAndrew, superiorul mănăstirii din Kelso. Cu-arugatsănu dezvălui nimănui, sub nicio

măceediscutateumneavoastră am să fac onmneavoastră sunteţi, dacă pot sămă exprim aşa, personajul principal în jocul acesta.

— Personajul principal? Într-un joc? Ce să înţeleg din

— Aveţi dreptate, Sir Walter. Autorii crimelor şimâniletrecutenu sunt într-adevărpartedintr-o

— O conjuraţie, repetă Quentin ca un ecou şi i se tăie

unor rece îitreceape şiraspinării.— Rădăcinile sectei, continuă Dellard, ajung departe încsnacesmult înainte de romani, în vremuriDeaceea adepţii acesteiconjuraţiisecretenunsderareleginvigoareşipracticăriuaurigâneAcestaestemotivul pentru care abatele Andrew

355



dinprivirOrdinul său e legat printr-o vecheşmănie de această sectă secretă.— Iar semnul runic în formă de spadă? voi să ştie Sir

Walter.— E din vechime semnul de recunoaştere al sectanţilor.

aonul,dacăreţi— Înţeleg. Aceasta explică şi reacţia abatelui Andrew

marămnul runic. Dar, la ce bun toate acesteConjuraţiasecretăaveche,daroateacesteasuntdoar scamatorii şieedragonicălarearrebuisăauneapidcapătunei asemenea ameninţări.— Mi-aţi reproşat odată că minimalizez cazul, Sir,

ugăDellardcuunzâmbet blajin. Acum sunt nevoit săcănuraueelocandăde sectanţimişcareuo mulţime de adepţiordDupă cum sigur ştiţi, superstiţia e, în ciudamurilornoastremoderne, răspândită în rândurile

pulaţedeacmintireavechilorritualuripăgâne ecaaceassmai adaugă şi furiaporuluicu privirela strămutări. Numeroşi ţăranipepământurile lor au aderat la aceastămişcareCa să iasăcâtmai puţin posibil la iveală dinmitmisiune de la cel maibtăcenu

356



nimănui nimic, nici dumneavoastră, Sir Walter.Acum poate înţelegeţiatidineamea.

Sir Walter schiţă din cap că înţelege; părea căminimalizase într-adevăr problema.

— Îmi pare rău, spuse el. Nu voiam să vă împing întremnule inspector. Însă familia şi

minul meu sunt ameninţate, şi atât timp cât nu ştiu dinpotăfacnimic ca să-lpiedic.— Pericolul, Sir Walter, ne ameninţă din mai multe

maat, sectanţiiv-aumanul lor de moarte.

— Pe mine? Stăpânul din Abbotsford făcu ochii mari.

— Da, Sir. Acesta este motivul pentru care studentulmneavoastră a trebuit să moară. Acesta este şi motivulncmfosttrmislaKelso pentru a conduceosmisunndradacă ar fostvorba de un caz

uiemă?Sir Walter aprobă.— Trebuie să recunosc că mi-am pus această întrebare.— Pe bună dreptate, Sir. Singurul motiv pentru care am

enivăameninţă cu moartea şicăaveţCurteşiprintreguvernanţi prieteniuenţiAm fost trimis în această zonă de hotar ca să-i

357



airapidcuputinţă pe sectanţi.Mi s-a lăsatmână liberă înalegereamijloacelor,şianume din cauzamneavoastră. Am avut misiunea să vă păzesc pemneavoastră şi pe familia dumneavoastră, cu oricenpăcatenumi-aţiuşurat întotdeauna munca, şi,ăcaumi-am făcut întotdeauna datoriamv-aţe

— Din cauza mea? întrebă Sir Walter ca şi căzut dinvenindu-isăcreadă că toatăpovestea aceasta seeaneisaaanamurit dinmea?

— Aceasta este tactica sectanţilor. Îşi aleg victimele cuultăgriApoi le pun ştreangul şi le împing

esubpicioareSărmanul Jonathan a fostavictmă. Dumneavoastră, master Quentin, ar oua.Iarpod ar trebuitmne să e Sir Walter însuşi. Numai unei împrejurăriplataşa

— Unei împrejurări fericite, repetă Sir Walter. Unvovatşutviaouăfemei tinere erau penctuldeasenenoroci.Asta numiţi dumneavoastră o

mplare ericită?— Având în vedere circumstanţele, da, răspunse

Delladaspru.Am ştiut tot timpul în ce pericol vă aaţi,aceeanu am vrut să porniţi investigaţii pe cont

358



rpuneţicuîntreagafamilie unui pericolaimare. Din păcate nu m-aţi ascultat, de aceea s-anoaptea aceea la atacul asupra proprietăţiimneavoastră. Oamenii mei erau în acel moment lanaurmări un indiciu care ne-a fostmă,elmpede că a fost vorba de oeaicsepoatededuce cât de vicleană e

ve— Înţeleg, spuse cu glas surd Sir Walter, a cărui minte,

intencţnalogicpăreacătocmai făcea ouzăurmă nepotul, în ciuda temerilor pevocaîntreagachestiune,avu o obiecţie

— Un lucru nu înţeleg, spuse el. De ce să-şi facă aceştiadnunchiulmeu o ţintă? Toată lumea îloaşplicăentruproblemelepatrnorabil,cae…

— V-a străbătut vreodată gândul, master Quentin, că s-

utoţmpatrioţiidumneavoastră să e dexunchiulmneavoastră face front comun cu englezii şi trădeazămele Coroanei.

— Dar e o p rostie.— Nu-mi spune mie acest lucru, tinere. Spune-le

ageSectanţisuntcu359



enicarenuau ce pierde. În disperarea lor ţin cupermeleunuimn runic. Cu argumente şi explicaţii nu le poţieacumai cu mâna de er a legii.— Dar nu ştiţi ce a făcut unchiul meu pentru poporul

— Majoritatea oamenilor nu ştiu nici să citească, nici săa master Hay. Nu percep decât ce se vede cuchiuldumitale este la englezi,

maialesncercurimariinobilimi, un oaspete îndrăgit,uuiscoţ

— Imposibil, e tot ce spuse Quentin. I se păru căchiulsăuaratădintr-odatăobositşiabătut.SirWalter

easae ris— Eu, trădător! Cum pot gândi unii oameni aşa? Suntmelecurge sânge scoţian. Toată viaţamea am luptat pentru drepturile şi cauza poporului

— Poate, Sir, interveni Dellard, dar datorită cooperăriiCoroana şi a activităţiumneavoastră la Curteaupremă, aţidevenit probabil suspect.

Sir Walter suspină de parcă ar avut dureri.— Intenţia mea nu a fost decât să îmbunătăţesc poziţia

mpatrioţilormeiîninteriorulimperiului şi să readucporulşiculturascoţană

360



— Din păcate răsculaţii văd aceste lucruri cu totulcoţenglezilorcumoâulVocabularul inspectorului eranumai elegant nu şi, la ecare vorbă a sa, Sir

Walterseirceacaubo lovitură de bici.— Aceasta nu a fost niciodată intenţia mea. Nu am vrutaibun pentru poporul meu.— Dumneavoastră ştiţi acest fapt, Sir, şi eu îl ştiu,

Dartanţiiu.Apropiata vizită a Maiestăţiiurgh,nu a contribuit deloc la

meliorareasituaţiei— Vizita Maiestăţii Sale? Sir Walter ridică privirea. De

deşta?regătindenţiale

Dellard zâmbi.— Sunt inspector al Coroanei şi responsabil pentrumaccesLondra,încelemai înaltenanţioMaiestatearegăteşvizciaă

— Regele George plănuieşte o vizită? întrebă Quentinmiratadinburgh?Sir Walter aprobă.— E un act de o importanţă istorică uriaşă, căruia

vernulîmnicaţie enormă pentru armoniamotivam fost delegatomă ocup de pregătirea vizitei.

361



— De ce nu mi-ai spus nimic pe această temă? întrebăQuentin.

— Pentru că Maiestatea Sa a subliniat că doreşte cadenţialTreptatmi dauma de ce.

— Sectanţii, întări Dellard. Poliţia se teme de o revoltăEdinburgh şi de aceea a fost recomandatădenţialiardupă toateceleîntâmplate,ănoştnţădevizitaplănuită,iar

mspreumneavoastră, Sir.— Înţeleg. Sir Walter dădu din cap edicat. De ce nu

mi-aţusnimic în acest sens?— Pentru că mi s-a interzis. S-a considerat că lucrul cel

maibun e să nu vă neliniştim inutil.— Sau am fost mai mult o momeală convenabilă?Walter,carepăreasă-şigăsitvechea ironie.

Dellard îşi ţuguie buzele.— Văd, Sir, că e greu să ţi dus cu zăhărelul. Într-

văumneavoastră şi a familieimneavoastră nu este singura misiune care mi-a fostondra.Am fost trimis şi să dau dema bandei şi să pun punct nelegiuirilor acesteia.AltminterivizitaMaiestăţiiSale nu se va putea desfăşuramplanului.

— Vizita trebuie să aibă loc, spuse Sir Walter insistent.362



unsemnal important pentru viitorul ţării noastre.mprevede ca Maiestatea SaprmitlaEdinburgh Castle şi decorat cu însemnelemnitorilorscoţieni.

— Cu ce însemne? întrebă Quentin. Spada regelui aultnu?— Aşa este, admise Sir Walter, dar protocolul prevede

acmonial încareMaiestatea Sa să e proclamatpoarelornoastrereuniteArputea începutuluiviiou,paşnic,încareengleziişicoţieniiăpleteascăună. Avem nevoie de şansa asta,

DellaPoporul meu are nevoie de ea. Această vizităorre

— La Londra la fel se consideră, de aceea se pune atâtmare preţ pe anihilarea răsculaţilor.Regret că v-amcmomeală, Sir Walter, dar înprejurăriemavutde aes.— Nu v-aţi făcut decât datoria ca oţer şi ca patriot, îl

Walter.Mai mult, vă rog să-mi iertaţidin vina dumneavoastră, ci dineami-am pus în pericol casa şfamilia.— Vă înţeleg foarte bine, Sir. În locul dumneavoastră,

babilaşuarînsuaţadefaţăpotsăvăpunsă-mi urmaţi pe viitor indicaţiile?

Sir Walter dădu din cap aprobator, mai întâi ezitând,363



otăâ— Ce-mi cereţi?— Propun, se exprimă inspectorul mai diplomatic, să

botsfordîmpreună cu familia.— Să întorc spatele proprietăţii de la Abbotsford?

prmelease?— Numai până îi prindem şi îi judecăm pe sectanţi, se

Dellardsăexplice.Graţie indiciilorprimite de landrew, am speranţe să-i prindem în curând pemînacelmoment, aş preferadumneavoastră cu familia în siguranţă, SirWalter.Din câte şiu,aveţiocasăadinburgh…

— Este adevărat.

— Atunci propun să vă retrageţi cu familia acolo şi sădsecdnburgh nue.noraşeuseîncumetă să acţioneze

guSir Walter îl privi pe inspector ca pe un străin.

— Deci, să ne refugiem? Să ne lăsăm intimidaţi deănatăde aceştiucigaşinelegiuiţi?— Numai pentru scurt timp şi nu din laşitate, ci pentru

roemilia.Vă rog, Sir, ţi rezonabil. În ultimelepţbabilmai pentru că am postatneavoastrădragoni pe toate căile de acces

mneavoastră.Nu mă pot lipsi însă de364



enlung. Am nevoie de ei în lupta împotrivapotsăvă oblig să plecaţi,dar,mâneţi,nu pot să vă garantez în continuareândiţbnecefaceţV-am spusvăuşamjucatcu cărţilepefaţăşaapreciacamneavoastră să faceţi la felşisă-mi spuneţi ce intenţii

Se făcu o pauză lungă, în care Sir Walter privi în jurneQuentin îşiputeaagina vag ce-itreceaprincap unchiului său şi eracuroscăusea npieleatuiaTrebuia luată o decizie de care ar putut depinde

iacăSirWalter hotăra să rămână

bbotsford,eitoţaputut deveni victimele unuiuatacarbarOdatăreuşiserăsăalunge atacatorii–auaoarăcusiguranţănu ar mai fost la fel de uşor.Dacă,înschimb, Sir Walter ar eliberat ringul, le-ar enţeaacănfaaputeriior

uldelaAbbotsford ştia că omenea înfrângere era tocmai opusul convingerilormă biblioteca şimera de lucru; posibilităţilecare-istăteauladispoziţiednburgh pentru a-şi continua activitatea – cu care

măseserm înurmă – erau reduse în comparaţie cuotsd

365



Deci ce se va decide?Deşi Quentin, care tocmai se desprinsese din umbra

milmva decât entuziasmat deburgh,speratotuşicaunchiul său sănsderaealaaceaăcauţincărţimistereerauna;sătepui cu răsculaţiiînsetaţdesânge,deapechipul său ceWalter laaceeaşi

— Bine, spuse el. Mă supun stăpânirii. Nu din pricinamea,ciasoţiemilieameni care se aăaNupot să-mi asum răspunderea ca aceştiadreaviaţa

— O decizie înţeleaptă, Sir, spuse Dellard admirativ,entăuşurat.Ştiucăsunteţiun om deoaruşurnunasemenea pas. Darnuenimic dezonorant în a părăsimpul de bătălie, dacă astfelpoţisăprotejezioameni

— Ştiu, inspectore. Dar înţelegeţi, desigur, că înmomentul de faţă asta nu mă consolează. Sunt prea multe

ăgândesc, şipoate casa de ladinburgh este locul potrivitpentru o asemenea

— Sunt absolut convins. Dellard dădu din cap366



aomasa dentuaWalter laplecare.

— Cu bine, Sir. Am să vă ţin la curent cu mersulemsămitunmesager de îndată ce capiiadelorvorprinşişianihilaţi— Mulţumesc, spuse Sir Walter, cu un ton vlăguit şi

nat.Inspectorul îşiluărămas-bun şi de la Quentin şi se

cMortimer îl conduse de-aulcoridoruluişiprinhol spre ieşire, unde îloni

Niciunul dintre ei, nici Sir Walter, nici Quentin şi nicivăvăzurărânjetulmulţumit care îşi făcu

CharlesDellard.

7.

Nimic nu se schimbase.

Mary petrecuse încă de acasă, de la Egton, nenumărateupelabaluri plictisitoareşirecepţiiverunoroameni care,bazagenealogiei lor,seconsiderau privilegiaţi:tinereăde discuţieerauultma modă de laeebârfede laLondra, şi tineri, care nuavdecâămoştenească

367



ecaeostrânseserăpărinţiişsmoşii lor,şialmereu jignitor.

Trebuia să recunoască faptul că numărul tinerilor carebalublicaptulcăurmaăMalcolm de Ruthven. În toate celelalte

multmai rău.Familia Ruthven dădea un bal în cinstea lui Mary şi

msecuvine bun-venit în noua ei patrie,păcum i se spusese. În realitateînsăeravorbade ouăieşublicuiEleonore şia ului ei, înuriaşauthven,în faţaîntregiibimidinzonă.

Toţi străluceau şise ăudau cu averea lor, se p ierdeau învedesprenimicuri şi spiritele sepemarginea unor teme care pe

Mary nu o interesau. Părea că viaţa adevărată, reală, numente mondene precum acesta. Prin

gtonsperasesăscapemăcar de acesteplăcutalvieţNobiliidinHighlands nu erau cu nimic mai puţin blazaţi, sau maiobidecâtceideacasă.Numele lor probabilaualmne îşi dădeau toată silinţa să-şidăaccentulscoţian,pecare-consideraubucolic şarnţăerauaceleaşidiscuţii,aceleaşfeţe

368



— Aici, copila mea, spuse Eleonore de Ruthven şi o luăaryde braţpentru a oîndrepta uşor spre un alt grup

oaspeţangăringulde dans, unde invitaţiiuoexpresiedearoganţă şiîncremenire, în timp cemenuet. Despre vals şi altesurnoiodăeontinent,păreaău eni.— Lord Cullen, deschise Eleonore discuţia cu vocea ei

eMary de Egton,dnicamireasauiMalcolm.

— Încântat. Cullen, un bărbat de şaizeci şi ceva de ani,udratăniforma de paradă, făcu o

upă nume sunteţi englezoaică, Lady Mary?— Este adevărat.— Atunci cu siguranţă mai aveţi unele probleme de

pvremea aspră şi obiceiurile de aici dinHighlands.

— Nu neapărat, spuse Mary şi se strădui să zâmbească.ogodnicul meu şi mama sa îşi dau toată silinţa ca eu sămă mt ocrotită şsău-mi lipsească nimic din ceea ce armistârneascăorulde casă.

Râsul Eleonorei sună articial, părând mai degrabănegănMary nu putea suporta ipocriziaămăşeala

369



perucinpodobite cu pene o faţămană. În jur nu descoperi decât paloare acoperită cudrăaschezefaptulcăuţdntmaideţineau un suet cuvă

— Ah, scumpă Mary! Aici erai!Fără să vrea, ajunsese în apropierea cercului în care

Malcolm se întreţinea cu alţi tineri lairds şi landlords.eşinsinuante,pe care unii dintre ei leuspreMary, arătau că tineriidomni nu erau nicieparteşaeviaă— Tocmai vorbeam despre una din temele dumitalealcolm rânjind, care abia dacă mai

ednpădure.— Care ar putea aceea? întrebă Mary şi zâmbiuiasăpăstrezeaparenţelecumva, pentru av

— E adevărat că vă împotriviţi acţiunii de strămutare

Highlands, milady? întrebă un tânăr domn, care abiaveavreodouăzeci de ani şi pe al cărui creştet semă de păr roşu. Statura sa robustă avea cevaoşaansusecoleînurmăneexistenţalucrândgraeâmp sub cerul liber.

Mary nu-şi cumpăni prea mult răspunsul. Suportase370



ăaaîntr-oproastă dispoziţieeuputea să se mai prefacă. Nu când eraaenvingerilei— Da, spuse de aceea fără ocolişuri. Dumneavoastră v-

mneavoastră şisă vi sefoclaacoperişulde deasupra capului, dragămnule…?— McDuff, se prezentă roşcatul. Henry McDuff. Sunt

laird din Deveron.— Ce bine de dumneavoastră, spuse Mary zâmbind. Cu

vimulte războaie şi aţibânditmulte onoruri în luptă pentru a ajunge în

mneavoastră.— Bineînţeles că nu, o corectă McDuff, care nu sesizăarysemuza pe seama lui. Străbunicul meu a făcut

veparteapotrivităînbătăliadeullodenşii-aasiguratastfemilieinoastreo dată

aunautereavuţie.— Înţeleg. Dumneavoastră, stimate McDuff, aveţimbiţiade a-icălcape urme luptând împotrivampatrioţidumneavoastră. Din păcate nu sunteţi lavmea lui, lupta se dădea cuducătoridecanşodamnusunt decât nişte

371



— Nu se poate compara, se revoltă cel apostrofat.ărnacocupatţaraNe împiedică sămcâşmaibune.

— Dragul meu McDuff, spuse Mary cu voce mieroasă,mulrând aceştioameni trăiesc pe acest pământ şipăNicinuo facdegeaba, ciplătindu-vă arendă.

— Arendă! Tânărul părea că se sufocă, iar obrajii i semai când aud acest cuvânt! De parcă aceiuţecareni-ilătescaceştieisprăviţumi arendă.Unii dintre tinerii care se aau în jur râseră

probareasonor. PeMalcolm de Ruthven se putea citi o nelinişte

— Bineînţeles, veni replica bătăioasă a lui Mary, aveţieuMcDuff. Ştiu că dumneavoastră şi

meniidumneavoastră ămânziţi de ani buni, pentru căăseîmpuţinează tot mai mult.

punând acestea,privicuînţelesprepântecelebombat laird.De data aceasta, Mary avusese râsetele de partea ei, iar

McDuff aşă o expresie jignită. Malcolm, căruia situaţiamaipenibilă,spuse:

— Acum vezi, dragă Henry. Acesta este progresulplaceăorbim, vremurile moderne.

372



Deacestaţineşiaptulcăfemeile au dreptul să-şime liberopiniile.

— E imposibil de trecut cu vederea, răspunse McDuff

— Iertaţi-mă dacă v-am rănit, tinere domn, adăugăMary tăios.Cu siguranţă nu vreţi decât binele celor ceământurile dumneavoastră. Nu v-ar treceminte să vă îmbogăţiţi pe seama lor, nu-iăzucum Malcolm tresare ca lovit din cauza palmeineeareduseaspeteluisău,darnusemai

Mary simţea acut nevoia de aer proaspăt. Trebuia sămneau ipocrizia

ourmăreau privirile multor oaspeţi şi căăcarnu dansase cu mirele, cum cerea eticheta, îi eraoarăpleceadeaspune mai

multelucrurigrelepecaremai târziu le-ar putut

Cu prezenţă de spirit, avu grijă caE leonore să n u-şi deama cum dispare printr-unul din coridoarele laterale.Malcolm o văzu, însă nu consideră necesar să o urmeze,Mary îieraecunoscătoarepentru asta.

Trecând pe lângă slujitorii care o priveau uimiţi, seustprgang şipe trepteînjos.Nu-şi mai puteapeobrajiipudraţi delicat,de

373



undigşiîurmă dâre, iar faţaeiucăur

De mult nu mai ştia unde se aă; pierduse de multdevaprintretrepteleînspiraăangurilemai departe. Disperareaaîngelesăpulsezeînvene şi inima îiăgâCrezuse într-adevăr că se va obişnui? Crezuse într-

văumenea măsură încât să semăritecuun bărbat pe care nici nu-l cunoştea, nici nu-lăarputut nega toate lucrurile în carecredea,mai pentru a deveni o soţie supusă?În cercurile nobiliare se practica aranjarea căsătoriilor –

nanciareşamică măsură de-a faceosmantismul. Dar Mary nu dorea ca viaţaameseconsolase cu gândul căapututdecurge altfel,cărpututgăsiîn

Malcolm de Ruthven un bărbat pe care să-l respecte şi să-Dar,nicuna,nicinuse întâmplase.Malcolm nu era nimic altceva decât un parvenitmegaloman, pentru care bogăţia şi puterea erau mai

portantedecât oricealtcevaMai grav: o privea peMary ca pe un intrus, pe care l-ar îndepărtat cu mare

amei sale.374



Să-şipetreacă astfel tot restul vieţii? Tolerată, dareanţeormplini niciodată?

Se năpusti plângând în hohote pe un coridor lung,urvechişiuminat slab de lumânări aââconştntădefaptulcăera oampulsul ei interiorde a fugimă era prea puternic pentru a-la.Alergă, împleticindu-se pe trepte în jos, trecu de o

agărzaualiniatetrăsurioaspeţior

Unii dintre vizitii stăteaude vorbă între ei. Amuţiră de

Mary şi o privirăpe ascuns.— Vă rog, oameni buni, spuse Mary şi îşi şterse înieeaNuvă deranjaţidincauza mea.— Este totul în regulă, milady? se interesă unul dintre

— Sigur. Mary lupta cu lacrimile. E totul în regulă. Mătbine.Traversă curtea. Aerul rece de noapte, pe care-l inspiră

mâni,o liniştpuţinDintr-odată auzi o muzică înămadeosebeafoarte

multde sonorităţile plictisioarealeorchestreidinsalaa

375



— Ce este aceasta? îl întrebă Mary pe vizitiu.— La ce v ă referiţi, milady?— La muzică, spuse Mary. Nu auzi?Vizitiul ascultă.Bătaia tobelor, la care se adăugară

eumpede al unei lăute şi trilul vioi alautului, eraposibilde gnorat.— Milady, spuse tânărul roşind, din câte ştiu, se

colocasaslugilorUna dintreăriauceniculerarului.— O nuntă?— Da, milady.— De ce nu mi s-a spus?— Vă rog, milady, nu ne-o luaţi în nume de rău. Vocea

ugătorMama laird -ului amţNu am ştiut că este nevoie şi demţământul lui milady, de aceea nu am…

— Nu mă refer la aşa ceva. Mi-ar plăcut să ştiu, ca săar

— Un da… dar?— Sigur. De ce mă priveşti aşa mirat? Eu vin din sud şisuntacurentcu obiceiurilede aicidin nord. În

Highlands nu se obişnuieşte să se ducă daruri la nuntă?— Desigur, o asigură vizitiul. Numai că nu m-am

adică… Aplecă creştetul şi nu vorbi maiarMary ştiaeroiaăpună.

376



— Nu te aşteptai ca o doamnă să se intereseze de nuntauăugi?nă

El dădu din cap şi tăcu.— Atunci aă că nu este aşa, adăugă Mary zâmbind.

Du-mă la casa ugilor şi prezintă-mă mirilor. Ai face astanmine?

— Doriţi cu adevărat să mergeţi acolo? Vizitiul o privi

— Altfel nu te-aş ruga.— Atunci, e, eu… Ezită.— Ce mai este?— Milady să mă ierte, dar faţa Domniei Voastre…Mary păşi lângă unul dintre vizitii şi folosi geamul

ăzuimediat la ce se referă tânărul –mn de milă, toată plânsămeraScoasede îndată o batistă de sub rochie şi îşiămase doar pielea ei deschisă şiproaspătă.

Apoisentoarseinnou spre vizitiu.

— Mai bine? întrebă ea zâmbind.— Mult mai bine, răspunse el şi îi întoarse zâmbetul.Dacămilady doreşteămăurmeze…

Sub privirile nedumerite ale celorlalţi slujitori, odusepe lângă trăsuri şigrajduri,de cealaltăparteadzdulcetăţuăetapaară

377



Cu toate că ferestrele erau închise, prin crăpături seinaidininterneamuzica pe careMary o

ViziprvesgurăMarydeînţeuosimplă mişcare a capului căcontinuaresă participe la petrecere.ntrăyndamătoare că se regăseşte într-oaltăume, străină pânăm.

Cu toate că pereţii erau din piatră netencuită, iarmobilierulvechi şi nenisat, încăperea emana omenea ospitalitateşăurăcum zadarnic căutasenănciuthven.

În căminul deschis pâlpâia un foc vesel, în faţa căruia

mai mulţi copii şi prăjeau bucăţi de pâine înpteniengidelemn. În jumătatea stângă aomasă lungă, la care stăteau nuntaşii,Mary le ştia din

Pe masa neornamentată din lemn de stejar se aau maimultefarfurmâncare simplă: pâine, afumături şidcănienuşiidepiatrăUn nobil nu ar meniu potrivitpentru o nuntă,ameni însă ea omasă festivă.

În cealaltă parte a încăperii era instalată orchestra: treiautş

378



ulmuzicii lor,careaveaun sunetăntânăriotânărăapodobit cu ori – fără îndoială, perecheaarytocmai se

premiri să-ifelicozărunuldintremuzicieni.

Dintr-odată bătaia tobei se opri, iar celelalteenteamuţiră şi ele. Mirii se opriră din dans şiasăîşîntreupserădiscuţiieDe la odălaaltaseinstalălinişchiuurorseay— Nu, vă rog, spuse ea. Sărbătoriţi mai departe, nu vă

ea

— Iertare, milady, spuse mirele şi-şi plecă umilmvrutsăăeranjăm. Dacă am ştiut cămotul de aiciseude până în aripa Domniei Voastre,m…

— Dar nu m-aţi deranjat, îi întrerupse Mary şi zâmbi.

Am venit doar pentru a felicita mirii.Înainte ca vreunul din cei prezenţi să îşi dat seama cemplă,luămâna mirelui, o strânse şi îi ură lui şimilme.Apoi se duse la m ireasă,miratăoîmbrăţişă şi îiadresă şieia— Mulţumesc, milady, spuse tânăra femeie roşind şi

379



pcnecam stângace. Trăsăturilechipului eiaşpresăacupistuăulîucapurtapărea

mod natural şi nealterat,drăguţă.Mary era sigurăsumbră, fără niciun efort,toaoamnele debrăcatăîntrchescumpă şi ar

— Cum te numeşti? o întrebă.— Moira, stăpână, veni răspunsul timid.— Iar tu? îl întrebă pe mire.— Numele meu este Sean, milady. Sean Ferguson,

eauui— Ce frumos. Mary zâmbi şi privi în jur. Aveţi ceva de

uoacmirilor?— Doriţi… doriţi să beţi cu noi, milady? se interesăuldinceivârstnica— De ce nu? răspunse Mary. Nu credeţi că e p osibil ca

mnă nobilă să golească oană de bere?

Răspunsul nu se lăsă mult aşteptat. Îi aduseră una dinamoasăde orzoaică.— În sănătatea lui Sean şi Moira! spuse Mary şi ridică

eurezviaţălungă cu sănătate şi să-şiemereudevotaţi unul altuia, cu dragoste.

— În sănătatea lui Sean şi Moira, se auzi ca un ecou deprejur,apoicănileseridicarăşupăun vechi

380



dMary ind singura careogolească,pentru că toţi ceilalţintaşprveauuimiţi.Nu mai văzuseră niciodată unbinăeere.— Aşa, spuse Mary. Puse cana de bere pe masă şi îşi

meispuma de pe buze. Acum văunăîncontinuare.Să vă e nuntamailină de bucurie şi veselie decât festivitatea tristă,

Dădu din cap în semn de salut şi se pregăti să plece,Moira păşi dintr-odată în faţă.

— Milady!— Da, copila mea?

— Nu trebuie să plecaţi dacă nu doriţi. Sean şi cu minembucura dacă aţi rămâne. Desigur, numai dacă…

— Nu, spuse Mary. Nu ar bine. Sigur doriţi să ţimai între voi.Nu aş face altceva decât să vă deranjez

— Pe mine nu m-ar deranja, spuse Moira cuaDacă Domnia Voastră nuână…Mary, care se oprise pe prag, se întoarse. O copleşi

melancolieşiuptădin greu cueduioşie.

381



— Vreţi să mă aveţi alături de voi? întrebă ea. La nunta

— Dacă binevoiţi, milady.Mary zâmbi şi simţi cum o lacrimă îi străbate obrazul.— Cum să nu binevoiesc, o asigură ea. Rămân cu

uie— În cazul acesta, milady îmi va acorda plăcerea unui

ns?năSean şidintr-odatăselăsăo tăceredemormânt în toată încăperea. Faptul că o doamnă goleaaocanăcubereşicăerainvitamânănuntăîn casa slujitoridejadestuldebişnuitcaocadeerarăaibăcurajulsăomultdecâtsevăzuse vreodată.

Acest lucru le era destul de limpede oaspeţilorupeMary curioşi, aproape înfricoşaţi,menipreaaveaumotive de veselie sub stăpânirea familiei

Ruthven. Sean păru să-şi dea seama că depăşise oarecum

iacumil creştetul.— Dar bineînţeles că voi dansa cu tine, spuse Mary înmiezulaceleiăcucondiţiacamireasa ta să nu aibămicîmpotrivă.

— A-adevărat? întrebă Sean uimit.— Bineînţeles că nu am, spuse Moira repede. Ce să ampotrivă?

382



— Atunci puneţi muzicanţii să cânte ceva, ceru MaryDarceva alertvesedacăsepoate.Vă rog să ţiuimine,mă tem că nu cunosc dansurile

— Atunci vă vom învăţa cu plăcere, milady, o asigurăanFăcuun semn orchestrei să înceapă muzica şiaitâmplu de ritmul

Uceniculmâinilespre Mary, zâmbindu-iiculrngdedans.Dintr-odată ceilalţi nuntaşi făcură un cerc în jurul celor

dinpalme şi din picioare în ritmul muzicii.Mary râse. Râsul ei era cristalin şi fără griji,şiavea

entulăo povară grea îi cade de pe umeri.eîngustimea etichetei parcă înorise şi,nprma dată după Abbotsford, avu din nouentulcăesteoinţă vie şică poate respira.Tânărul Sean era un dansator temperamental. Fără ca

Mary să cunoască vreunul din paşi o învârti pe parchet şiMary îşidădu repedema că nu există vreun ceremonial anume, guriecaeăsămuzică şi se mişcă în ritmul muzicii.rnolnarochieiedinmaterialgreu se mişca încoace şincopot,ceeaceîdmulrând pe

383



— Ai dansat destul, mucosule, se auzi glasului unuiMary îlrecunoscu pe grăjdarulAcum lasă-mămine să dansez cu doamna.

— Cum doreşti, unchiule, spuse Sean rânjind şi sedulapar

Bătrânul slujitor făcu o plecăciune în faţa lui Mary.— Permiteţi, milady? întrebă el galant.Mary abia se abţinu să nu râdă.— Cum aş putea să rezist unei invitaţii atât de

ante,domnule? răspunse ea zâmbind, şi în clipamătoare evăzu luată de mână şi învârtită.

Cu un temperament şi o îndemânare care nu erau delocunom de vârsta lui, grăjdarul pusenguldedans, săriînaer şiîşiloviaanulatlegeagravitaţMary semuzică,pulsul i se acceleră şiobrajiii

Piesa pe care o cânta orchestra se sfârşi. Dar înainte caMary să apuce să se aşeze, începu următoarea melodie,aiantrenantăşimai veselă decât cea dintâi.

UniidintrecopiivenirăşioprinserăpeMary într-o horăcâvaclpereuşiuitetoate tristeţeriledinjurulei

384



Nu se gândi la Malcolm de Ruthven şi la existenţa

Nici nu bănuia ce nenorocire avea s ă se abată asupra ei.

8.

Sir Walter se hotărî, fără nicio tragere de inimă, sămeze sfaturileuDellardşisăseducă laEdinburgh.

utoatecăşcmaibună pentru ai săi,cneforentruaseconvinge pe sine cuadereşedinţasage

Doar bătrânul Mortimer, grădinarii şi meşterii mai

maserăsăpăzeascăproprietatea;Lady Charlotte dădumul celorlalţiujitoriDoar servitoriişcameristaburgh.

Plecarea din Abbotsford avu loc într-o vineri demineaţăpe o vreme care, după părerea lui Sir Walter,

uteamai potrivită. Cerul era cenuşiu, acoperitnorigăarumul era înmuiat, aşa căcula

Pe timpul întregii călătorii la Edinburgh, Sir Walteracăscoaseovorbă. Se vedea pe el că tratează

Abbotsford ca pe un faliment personal, şiosvorbadoar de el însuşi, nu s-ar clintitdin

385



micînlume.Nici lui Quentin, care se aa şi el în trăsură alături de

utoatcănu avea nimicpotrivăsăpărăseascădomeniul Abbotsford şi să seasarăsculamascaţi,preaaveapoftăsăseîntoarcăEdinburgh în sânul

milpetuăaunchiuluiădescoperecepotenţialzăceaînelDacămsentorceaaşadndaăvnădcelefuseseînaintede venirea sa aici:unmeni,careînochiiproprieifamiliinu prea era bun demic.

Din cauza vremii, călătoria era dicilă şi se dovedi mai

găecâtceAbiauminică ajunseră Sir WalterhCasape care o cumpărase familiaapeCastle Street,îninima centrului vechi, laaunteluipe caerona uriaşimaiestuos castelul

Quentin avea inima grea când trăsura se opri în faţailcotCălăoramod evident,caeotăealteUnoftatprelung ieşidin pieptul lui când

oor— Ce-i cu tine, ule? întrebă Lady Charlotte în felul ei

ecompasiune. Nu te simţi bine din cauza386



— Nu, mătuşă, nu e vorba de aşa ceva.— Eşti palid şi ai broboane de sudoare pe frunte.— Mi-e bine, o asigură Quentin, te rog nu-ţi fă griji.

Doarcă…— Cred că ştiu ce-i lipseşte protejatului nostru, draga

mea,spuse Sir Walter dovedindu-şi o dată în plusnuvrea acasă,pentru căşase?Quentin nu răspunse nimic, plecă doar privirea şi

ăncap— Fiule, cred că pot să te ajut. Pentru că a trebuit să le

unemde gând totuşi să-mi

mnevoiede unede— A-adică pot să rămân?— N-am spus niciodată că trebuie să pleci, răspunse Sir

Waltermbind. Îi vom scrie familiei tale o scrisoare că

oanantntfoarmulţumit de serviciile tale şi amaevoieeneămă auţi

— Ai face asta pentru mine?— Desigur, ule. Nici măcar nu-i un neadevăr, pentru

numite lucruri pe care mă gândesc să le rezolvamnevoie de oarece ajutor. Sir

387



Walterîşicoborâsevocea într-o şoaptă misterioasă, care oeo

— Nu-ţi fă griji, draga mea, adăugă el de aceea cu vocednburgh suntem în siguranţă. Aici nu ni seampla nimic.— Sper, dragul meu. Sper din tot suetul.Părăsiră trăsura şiintrară în casa pregătită de servitorii

mineuriledin camereirosuldeceaişideplăcinteproaspete

daLady Charlotte, obosită şi epuizată de călătoria lungă,

ormitor,întmp ce Sir Walter seerade lucru pe care şi-o aranjase şi aici.În

mparaţieucamera imensă de studiu de la Abbotsford,ndulapbbşvăzutecugeamuri erau singurelemobilier,iarbibliotecanueranicipe departe la

mebbotsford.

Acesta era motivul pentru care Sir Walter împachetaseneledintrecărdinburgh cu câteva zileentneaacum misiunea de a leaticşdealearanjape rafturileprotejatecu

muri de sticlămpce Sir Walter savura un paharvechidinpivniţa

— Iată-ne la Edinburgh, spuse cu voce înceată, aproape388



nată.Nu m-aş gândit că aceasta va soluţia. Amaump libernelegiuiţilor.— A fost decizia corectă, fu de părere Quentin.Sir Walter aprobă.— Vei avea cu siguranţă parte de experienţa aceasta,

ueeczpotrivişoaeaceseateţinvins— Dar nu eşti învins, unchiule. Eşti judecător la Curtea

upremă şio personalitate cunoscută şi în această calitateAbbotsford a fostenrma oricând.— Dellard. Sir Walter râse fără haz. Crezi că ne-a spus

văuM ă referlantreguladevăr.

— Cred că da. În orice caz, totul se potriveşte în ceea ceusnu-iaşa?Aşa se explică întâmplările ultimelorâni— Se explică? Sir Walter luă încă o gură de scotch. Nupul acesteilungi călătoriide la

Abbotsford încoace, am avut mult timp de gândire, şi cukmetru cu care înaintam, îndoielile mele tot

— Îndoieli? Ce fel de îndoieli? Quentin observă cum îipresmţiresinistră

— Rebelii, aceşti aşa-zişi răsculaţi, de ce ne-au atacat înapteaaceea?nmod evident, nu ca să ne ucidă, altfel

389



uumeroşi.— Presupun că focul tras de mine i-a alungat, fu de

uentn— Posibil. Sau au vrut doar să ne intimideze. Poate au

edeaun avertisment, de aceea au şi pusmalul râului.Au vrut să ne arate cu cine avem

— Dar inspectorul Dellard spune…— Ştiu ce spune inspectorul Dellard. Îi cunosc teoria.

ucâtmă gândesc mai mult, cu atât mai mult dobândescnune-a spusevărceace-prveşpeaceştisecanţ— Unde vrei să ajungi, unchiule? întrebă Quentin

— Nu vom lăsa lucrurile să se desfăşoare la voiamplăriiunseSir Walter, justicând astfel celemairelebănuielialenepotului său. Am ascultat voceamadus familia la loc sigur. Ceea ce nu

mnă că voi sta cu mâinile în sân şi voi aştepta săAiciEdinburgh,mtotfeuldeposibilităţ

— Ce posibilităţi? Quentin nu făcea nicio taină dinuerafoarteîncântatdeintenţiiunchiuluiama lui Dellard şi amenilor acestuiaşidea nu mai avea în sfârşit nimic

390



eaaimult.— Este cineva aici în oraş cu care vom vorbi despre

Waltesvorbade un grafolog,expertînruneleanticeEposibinespună mai

multedespre semnul runic în formă de spadă decât vorDelladrew.

— Un specialist în rune? întrebă Quentin cu ochii ieşiţiorbiDecinu vrei să laşiucrurilesă-şurmezemai crezicăni se ascunde ceva şi cămisiunea aeiadevărul?

Sir Walter aprobă din cap.— Nu pot să-ţi explic de ce stărui în obsesiile acestea,

uDesigurcăfamiliei Scott isepune în cârcă o doză

orbaoarde acestmaimult un sentiment, un instinct. Ceva îminecăseaă mult mai multe în spatele acestei

matpânăacum. Poate mai mult chiarDellard.Călugăriidin Kelso par să

dăori.— De ce nu i-ai spus lui Dellard?— Ca să-l întărât şi mai tare împotriva noastră? Nu,

Quentin.Dellard este oţer, vorbeşte şi gândeşte ca unAovacazulnseamnă pentru el să-şiagoniisă-mpuşte pe rebeli. Dar eu aspir lamaimult, înţelegi? Nu vreau doar ca făptaşii să e traşi la

391



ndereVreau şisăştiuceseascunde cu adevărat înplărVreausă înţelegde ce a

moarăJonathan şi de ce s-a dorit asasinareaamdatorişadyMary cu o

Quentin aprobă. Îşi cunoştea unchiul sucient de bineacăupomenise întâmplător de Lady

Mary de Egton. Cu toate acestea, Quentin nu intenţionaurideunchiul său să întreprindă ceva devnscănecesar

— Dacă nu e nimic de înţeles? obiectă el. DacăDellardaredreptateşnuavem de-a facebandă de nelegiuiţi,care-iurăsceenglezişi

uncu aceştia?— În acest caz, promise Sir Walter, mă voi retrage peeaşimă voi rezuma la a-mi scrie cărţile;suntrămas în urmă cu multe. Dar dacă am

unevor recunoscători pentru

Quentin rămase pe gânduri. Nu putea nega faptul căcuunchiul său îl atrăgea în ciuda tuturorţcuadevăratviu,caniciodatăpânăviaţaluişiîşidescoperise laturialealebănuise vreodată.

Desigurmai era şi Lady Mary. Quentin n-ar făcut392



micmai cu tragere de inimă decât să se ducă laRuthven să-irem, împreună cu unchiul său, a

Dar oare merita osteneala?Inspectorul Dellard le explicase că ucigaşii sunt lipsiţi

uledovediserăînmai multe rânduri că pentrumna nimic.

Sir Walter, care vedea îndoiala în ochii nepotului său,

— Nu te pot obliga să-ţi urmezi unchiul într-o altănebună, ule. Dacă nu vrei, deoarece te teminsuranţatrupuluişipentru viaţa ta, atuncine-mi, voi înţelege şvoi accepta acestlucru. Eşti liber

unţicoborareacumine şi să te duciamsăeeţSpusele sale avură efect. Pentru că ceea ce Quentin nu

nicnchiperasăseînapoieze acasă,unde eraupăsuccesulfraţindeeraconsiderat

piede-varălan— Bine, unchiule, spuse cu o voce care trăda faptul căWalterAm să rămân cumneata şi am să te ajut.Dar cu o condiţie.— Ascult, ule.— Ca această încercare să e ultima. Dacă grafologul

nepoate da informaţii satisfăcătoare, nu vei cerceta393



maideparte şiveilăsalucrurilesă-meze cursul. Potmitaledea faceluminământă reproşurile dinmorţiiluiJonathan şică doreştisă ai ce zace înaiştşcătesimţiabidyMary. Poate că î ntr-adevăr nu emicmai mult, unchiule. Poate că inspectorul Dellardeobandă deinalnvechişiseamănă teamăumele lui.Vrei să-mi promiţi că vei lua îneaaceasăposibiliSir Walter stătea în pâlpâitul ăcării şemineului şi

hpaharulăude

Quentin fu stranie.— Ia te uită, spuse el încet. Numai câteva luni a duratăcândpuiului care mi-a fost adus i-au crescut aripi.

Abiaceaînvăţatsăzboare,căseîncumetă deja să-i dea

— Iartă-mă, unchiule, spuse Quentin repede,eomsăspun ceuvine.Esteoar…

— E bine, ule. Nu sunt supărat. E doar o experienţămilisvăd tânăra generaţie vorbind cu ompătare pe care ar trebui să leam eumi.Ai perfectă dreptate. Odată şi odată trebuie să

394



incuîntâmplările acestea,alminterimă vor urmăriacăvizGainswick nu va aduce

msunt,oricâdegreumi-arveni,decord?

— De acord, răspunse Quentin şi dintr-odată înţelesemîrnchiulsău:pentruprima dată, marele SirWalterScottnu îl mai privise ca pe un băiat neştiutor, cinadultUn partener cu drepturi egale, în căutarea

Sir Walter îl cunoştea bine pe Miltiades Gainswickdedemult; începând cu vremea studenţiei,amulţi ani la Universitatea din

dinburgh, îifusese prieten şi mentor, şi păstraseeoGainswick nu era istoric în adevăratul sens al

nuluiisorgraaerapentru el, ca jurist,maimultun mod de petrecere a timpului liber. Cu toate

danumită faimă şi publicase şi câtevamitulperiodic Scientia Scotia. Domeniileeciaddeosebitpe acestussex

Sir Walter îi trimisese o scrisoare încă de la Abbotsfordunicasecădoreştesă-lviziEdinburgh. La

395



pde lasosirealoraEdinburgh, profesorul îiesagercăarbucuraoartemult de o

Quentin, care după anumite ezitări se declarase doritorvvecăuîncedirecţoaHighStreet,careurcaaînceputdestulde lin,apoi din cemaiabrupt spre palatul regal,pe lângă catedrala StGilesamentului, careîierainecunoscutăWalter,deoarece aici se îşidesfăşura lucrărileurteaSupremă de Justiţie a Scoţiei, care se întrunea laşMotivul neliniştii lui Quentin era faptul că High Street,

Calearegalmeradenumită în popor, era înaucelemai multe casenAicisepetrecuseră toate acele poveştiorăcaăulMax-Fantomă speria copiiişuentincă nu

eâoveşventauputeasă-şiprme

Se lăsase deja întunericul, când trăsura ajunse în sfârşitpînmantale negreeaufemul ce ducea lamina lor palidă alunga, ce-i drept, întunericul,ureuşeadeloc săreducă din orii pe care i-i

396



vocauQuentin decorul acela sinistru.Faţadele înguste şi înalte ale acelor lands, cum erau

mite caselede pe High Street, se ridicausumbru sprecnacoperitdenori.Printreelesedeschideauurnalşăăferesumite wynds, care duceau în curţi interioare, nueabadenumite closes 11 . În vremuri mai puţinmpla ca trecătorilorvovaţsăeaţinutăcaleaşisăsetcuunântuiau,mseunea, şiastăziperăzişprncurţ…

Când coborî din trăsură, Quentin făcu o faţă atât dealtenu-şutureprima un zâmbet.

— Ce e cu tine, ule? Doar n-ai văzut vreo fantomă!Quentin tresări.— Nu, unchiule, bineînţeles că nu. Dar chiar şi aşa, nu-

mipreaplacena asta.— Cu riscul de a te dezamăgi, în ultimii ani, din câte

natăprezenţa nici unei fantome înHighStreet.Deci poţi liniştit.— Râzi de mine.— Oarecum. Sir Walter zâmbi. Te rog să mă ierţi, dar e

muzant să vezi cât de trainic dăinuie superstiţia înporulnostru,înciuda iluminării şi modernizării. E

Ţarcu ri (în engl., în orig.; n.tr.)

397



nedeosebim de strămoşi atât de tare cum

— Unde locuieşte profesorul Gainswick? întrebăQuentin pentru a schimba subiectul.

— La capătul străzii, răspunse Sir Walter arătând spreadintr wynds. Trecu suveran cu vederea expresiaeuentin.

Sir Walter îi spuse vizitiului să aştepte. Apoi pornirăofuluiaîntevăracapătuluruseufaţadaeiîntunecată, cu ferestreînalteşironton

medinveşdemult, iarerspectivade a petrece acolo o

mpania unui cărturar prăfuit îl nelinişteaentnÎnsă de îndată ce-l văzu pe profesorul Gainswick i se

eueragenul de britanic

amod de viaţă baroc. Pe creştet era aproapebarbăcenuşie,care-igeapână laobraji.Ochii mici şi jucăuşi îi luceau desprâncenelestufoase.Faţaroşieaprofesorului tenuieşengăaltebunătăţialeScoţiei,desa

398



onfecnadintrun plaid scoţianapuciasortaţ

— Walter, prietene! exclamă el bucuros când Sir Walteruentinpăşirăînsufrageriaaranjatăconfortabil,înainswick era instalatîntr-unfotoliumare de piele

Întâmpinarea fusese cordială; Gainswick îşi îmbrăţişămdeclarasemândruuentncuentuziasm. Le oferiwhisky,o licoaredeosebitpreuapoiun toast în cinsteapăvechea

Asupra lui Quentin, care altminteri nu agrea whisky-aparent inofensivă, de culoareabarului,avu un efect dezastruos. Nu era destul că

mpresia că locuinţaGainswick era cu susul în jos. Roşu ca focul,

sepaharullaloc,suindu-secarespirând regulatşiu-naăsmăcardemnitatea şi sădădepe scaun.

Gainswick, în exaltarea sa, nici nu observă, iar dacă SirWalterobservase,atuncitrecusegeneros cu vederea pestecuraoarmultame,bătrânul mentor. Evocară

399



medenie de amintiri, înainte de a ajunge săeascăespredevăratulscop alvizitei— Walter, dragul meu, spuse profesorul, oricât de mult

m-aşbucura că drumul te-a purtat din nou spre modestulmeu cămin, mă întreb totuşi care să e pricina acesteipatecupun căevorba doar de dorul de vremurile de altădată, îşin

Sir Walter nu avea de gând să-l ţină în tensiune pementor.

— Aveţi dreptate, domnule profesor, recunoscu el.După cum aţi aat deja din scrisoarea mea, s-au petrecutdateşnelinişnţa

mea de la ţarăomeu şi cu mine dorim să lemoexplicaţieDin păcate, în investigaţiilenoastremaunsntr-ofundătură şisperăm să ne puteţi ajutamaideparte.

— Mă simt măgulit, îl asigură Gainswick, iar ochii săi

micisami imaginez cum aş putearezavuezceis-aîntâmplat studentuluimitaleşioricâtaşorisăe prinşiucigaşii,nuvăd cuuteacontrbuiPăreţaveanevoiede ajutorulmaimult decât de cel al unui bătrân, caredipune decâtde niştenvăţăturimodeste.— Nici vorbă, îl contrazise Sir Walter. În scrisoarea mea

400



v-amrelatamnule profesor. În parte, pentrum-am temut că scrisoarea ar putea interceptată devemvrutsă vă arătceva

— Vrei să-mi arăţi ceva? Profesorul se aplecă plin denuie

Sir Walter scoase din buzunarul de la pieptul hainei ohârpecareodespături şi i-oîntinselui

Gainswick. Era o schiţă a semnului runic în formă de

Profesorulluă foaia cu un amestec de mirare şipriviasupraei,iachipullui,

năînacelmoment înroşit de alcool, se făcu alb cainpieptulsău ieşiun icnet surd, colţurile guriiîi

— Ce se întâmplă cu dumneavoastră, domnuleQuentin îngrijorat.Nu vă simţiţi

— Nu, ule, scutură el puternic din cap, nu e nimic.mnul acesta –nde şi când l-aţi văzut?

— De mai multe ori, răspunse Sir Walter. Întâi l-aperQuentin în biblioteca din Kelso, chiar înaintefosndiamnul mi s-a părut cunoscut şim descoperit că se regăseşte şi ca emblemă

401



meşteşugăreascăume pe unul din panourile dendin bisericamănăstiridnDunfermline care se aă

Următoarea dată când am văzut semnul, eracadînforma aceasta,aşaăeedea de departep

— Un semnal de foc, formulă Gainswick şi chipul săuaiainepus focul?— Răsculaţi, hoţi, sectanţi, ca să u sincer, nu ştiu,

oscuSirWalter. Acesta este motivul vizitei noastre,m speranţa că dumneavoastră, prin vastelemneavoastră cunoştinţe, aţi putea face puţină luminăa

Gainswick privea fascinat semnul şi nu-şi putea

eprivielaelQuentin văzu că mâinilemurau şiseîntrebăceanume arae

Gainswick avu nevoie de un răgaz pentru a-şi reveni.— Ce aţi descoperit până acum? întrebă apoi.

— În ciuda tuturor eforturilor, nu mare lucru, mărturisialteNumai că semnul acesta este folosit, dupăandăde răsculaţiŞicăînlmbamnă „spadă“.

— Înseamnă mult mai mult decât atât, spuseGainswick ridicându-şi privirea, şi ceea ce se insinua înQuentin.

402



— Semnul acesta, continuă învăţatul cu glas şoptit, deauăexdeopropoziţieformatăneinterideaniînurmă au fostdedruizi.Datează din vremurile vechi,e— Asta ni s-a spus deja. Dar ce înseamnă acest semn?

Decefostinterzis?năSirWalter.— În vremurile vechi, spuse Gainswick, cu un glas care

oriluiQuentin, când triburile se închinauânidruiz 12 erau puternici şi temuţi. Erau

misticrofeţdatăşivrăjitor— Vrăjitori? întrebă Quentin simţind un nod în gât.— Numai superstiţii, ule, îl asigură Sir Walter. Nimic

— Pe vremuri gândeam şi eu aşa, spuse Gainswick şiormaimult vocea. Dar înţelepciunea vine cu anii,ultedinceea ce în anii tinereţii

maimulte lucruri

ântdecâtarputeamite ştiinţamodernă.— Ce anume? întrebă Sir Walter amuzat. Vreţi să nevngeţdruiznvechime puteau într-adevăr săuentin.

Clasa p reoţeasca la celţi,înGalia şiîn Insulele Britanice;făceau parte d in pătura învăţaţilor,

medicinii,geograei,astronomiei şi al tălmăcirii viselor.(n.tr

403



— Nu aceasta este intenţia mea. Dar m-aţi întrebat cu ceeuWalter. Adevărul este că aveţieru— Cu forţe ale întunericului? Cum să înţeleg asta?— În acele vremuri vechi, continuă Gainswick, existau

uătpuridedruizi.Unii dintre ei mergeau pe caleaminiişiîşuştabinelui,pentruaecaşaautaDarmai erau şi alţii,careîşifoloseauuenţamenilor.Ca să-şi atingă scopurile, nu seeauînlăturidelaniciogrozăvie şipracticaujertfelemane şi alte ritualuriînfricoşătoareMembrii acestormăştipechipuri,pentru ca

meni să nu le poată aa identitatea. În plus, pe lângăeexcadruiziiăstaneşvne.Semneeca

— Vorbiţi încifrat, profesore, spuse Sir Walter, care

eaucoadachiuluicum Quentin se foia în fotoliu.— Se numeau Frăţia runelor şi s-au dezis deintelestvechischimb, venerau puterile

monice, care,aşacum se spunea, le-ar trimis noilemne.Druizii buni le evitau şiseemeau de semnele lorutsălupteîmpotriva acestei frăţiiCelemai

multedintrerunele lor interzises-aupierdutde-alungul404



apuţnsemnul runic în formă de spadă.— Ce semnică acesta? întrebă Quentin vizibil nervos.Profesorul zâmbi.— Nu ştiu, ule. Dar trebuie să e ceva important, asta

— De ce? voi să ştie Sir Walter.— Pentru că există surse care atestă acest fapt. Acum

mdescoperit la Biblioteca regală unmanuscrisvechi în limba latină. Era un studiu al unuicupasede ştiinţarunelor păgâne.

Manuscrisul, din nefericire,eraincomplet, aşa că nu amuaacareafostobiectulcercetăriDar,pepaginilecaaveam înaintea mea, se făcea referire şi la

mnele interzise— Şi? Ce scria despre ele?— Că Frăţia runelor n-a încetat niciodată să existe. Că

uânătârziu,neranoastră,şuenţă decisivă asupra istorieiScoţiei.

— Poftim?— Din câte se spune, mulţi dintre oamenii politicipreama frăţieiauceluţin înuenţă.PrintreaceştiaRobert,Earl de

— Niciodată! spuse Sir Walter hotărât.— Dragul meu Walter, răspunse profesorul Gainswick

405



unzâmbet ştrengăresc. Ştiu că toţi scoţienii auondăsimpatie pentru Bruce al lor – în denitiv el acacnurieengleziDarinpăcate,dumneata ai tendinţa de a aşezanaeultpreaînalt.RegeleRobertnu a fost decât un om, cu toate greşelile şioataveaoricneAfostundeluatdeciziajoreşipe aicăruimerise aa o mare responsabilitate. Ideea că s-ar uconjurade sfătuitorirăuintenţionaţiechiarâtdecepta

Sir Walter medită. Se vedea pe chipul său că nu seteconfortabilsăaudă rostitdintr-osuare numele

naţonalalScoţieialăturidecelalsectanţilorPeentaţiarofesoruluiGainswick păreainteogicămceaa luiWalteruteaege

— Să presupunem că aveţi dreptate, profesore, spuse el.

admitem ipoteza că Frăţia runelor a fost într-adevărocadenorireaEvului Mediu şi aveaicaţpână în cele mai înalte cercuri. Ce ne

vedeştes— Ne dovedeşte că inuenţa acestei secte a fost până

mminimalizată în mod eronat. Poate, pe de o parte,căfăugrnuapară în cărţile

406



aseaamod tradiţional în mâinile mănăstirilor, iar capiieraudelocinteresaţăredespreoagianeagră.Nu arareori seplăînconsemnarea istoriei ca anumite aspecte săpurisimplu lăsate la o parte de cronicar, dacă nudpunctului său de vedere. Din manuscrisul pedescoperiunu mai rămăsese decât un

ment.Cine ştie prin ce capriciu al sorţii s-a păstrat

— Dar… ar putea să însemne că această frăţie există şiuentinînnervozitateasa.Cămde-aaca

— Prostii, ule. Sir Walter scutură din cap. N-avem de-acunişerăsculaţaaespreaceseoeeacest

mn vechi pentru a semăna teamă şi pierzanie.— Dar călăreţii pe care i-am văzut în noaptea aceea au

ascaentAbateleAndrew amaremportanţă întregii chestiuni, după cum ştii.— Abatele Andrew? Profesorul Gainswick îşi arcui

nesufoaseDecisunt şi călugări implicaţi învesincerdin?

— Din Ordinul Premonstratensilor, răspunse SirWalterAu un mic lăcaş la Kelso.

407



— Călugărul al cărui manuscris l-am citit eu era dinOrdinul Premonstratensilor, spuse Gainswick încet.

— Poate o simplă coincidenţă. Dar e posibil să e şimaimult decât atât.Poate existăceva care leagă acestderăeoevaierdedeparte ntimp

— Dragă domnule profesor, toate acestea sunt pureorsăSirWalter tensiunea. Profesorul

Gainswick avusese dintotdeauna un anume simţ alcu

multmai interesante decât ale celorlalţi dascăli.Acumnipuneripe jumătateavem nicimăcar o singură dovadă că am

eurmaşii acestorsectanţiNicimăcar nuurarmăritFrăţiaunelor.— Puterea, spuse Gainswick concis. Niciodată nu au

— Ne lipsesc dovezile, repetă Sir Walter. Dacă am avea

măcaro copie a acelui manuscris pe care l-aţi descoperit!Atunciaşputea ămă duc cu ea la Kelso şi să-lprovoc pendrew la o discuţie.Aşa însă nu avem altceva

— Aş vrea să pot de folos, dragul meu Walter. Cummspusdeja,chestuneaeveche de câţiva ani şi, pentruona

408



mea de nteres,nuam redactato copie.— Mai ştiţi unde aţi găsit manuscrisul?— Există la bibliotecă o secţie pentru fragmente şi

mpsesteneclasicabile.Acolo am dat peste el, dintr-omplare.Dacă-mi aduc bine aminte, înscrisulăcarnu era caalogat.— E tot acolo?Gainswick ridică din umeri.— La dezordinea de acolo, nu cred să-l luat cineva.

Numai dacă l-a căutat cineva anume.— Bine. Sir Walter se gândi. Mâine Quentin şi cu mine

mmerge la bibliotecă şivom căuta manuscrisul. Dacăăcaroovadă în mână.

— Nu te-ai schimbat, dragul meu Walter, constatămbind. Din vorbele dumitale răzbate încăinţeauseoate

— Am avut parte de o educaţie ştiinţică, se justică

Walter,şmavutpartede un dascăl excepţional.— Posibil. Dar acest dascăl a înţeles, odată cuvâuconstituieoarunucâtştmaimulte, cu atât mai sigur ajungi laucâtîncercămmai

multsănţelegem lumea prin intermediul cunoaşterii, cu409



aimult ne scapă printre degete. Eu, în ceea ce măxpot

mplu,şinu vă pot decât sfătui să faceţi

— Ce vă aşteptaţi de la mine, domnule profesor? SirWalternu-şiputu reţine un zâmbet. Să cred în vrăji? Înmagia neagră? În demoni şi ritualuri tenebroase?

— Robert Bruce credea.— Fapt ce nu s-a dovedit.Gainswick oftă.— Văd, amice, că nu eşti încă pregătit. La bătrâneţe, pot

multe lucruri se înfăţişează altfelDar teunsfatdela

ăuidoreşumitalemitaleăisentâmple ceva. Semnulformă de spadă şi misterul pe care-lutrebuieînniciun caz subestimate. Eaeutereeuenţă.Evorba de am arca şi de a

uenţaisauunorforţede dincolo deue o luptă oarecare,me aţidat,ebătălaepicădintreumină şiutulvremurilor. Nu

Privirea sfredelitoarecu care cărturarul îşimăsurăeQuentin. Îl cuprinse dintr-

410



aundisconfort teribili-ridicaumarearreprezentatogravăolPoate unchiului său nu-i păsa de demoni şi ritualuri

auiQuentin însă, acest subiect îiinsua unmărginit.Cu toate că văzuse cu ochii lui cămascaţibotsfordînaceaoaptenu eraueniîncarneşioase,cucâtaamai multeceainecuratiseăreaotul.Aveau într-adevăr de-a face cu moştenirea unei frăţii,

secoacănu demileniiCare era atâtde puternică, încât inuenţaseanţănom trecut de

matinereţeşuntânăripsitdeexperienţă nu erauepoteucaun asemeneamister…

— Nu voi uita, spuse Sir Walter spre uşurarea luiQuentin,dar eraaproape sigur că spusese asta mai mult

ecpentrubătrânul său dascăl, decât dinvgerVămulţumim pentru informaţii şi vă promitmacţacumaximum de precauţie.

— Mai mult nici că vă pot cere, răspunse Gainswick.Acum să vorbim despre altceva. Ce mai face soţiamitale?La ce lucreziacum? E adevărat că lucrezi la o…?

411



Întrebărileucare-ombardă profesorul nu mai lăsarănualpeculaţWalterrăspunse la toate,deprevremurile trecutecând, după cumdeacordamândoi, lumea fusese mai puţinmplicatăDeoarece profesorul nu-i lăsă să plece fărăasăviziaseprelungi;dascălul îiceruăaăcnad

WalterşiQuentin părăsiră, în cele din urmă, casa dinHighStreet.

— Profesorul Gainswick e foarte amabil, constatăQuentin,întimp ce porniră înspre trăsură.

— Aşa este. Încă de când eram student a fost pentrumine mai mult decât un simplu dascăl. Dar în ultimii ani

molit— Cum adică?— Să m serioşi, Quentin, toată vorbăria asta despre

enenţăşaupra…

— Ar fost posibil, nu?— Nu cred. Ideea că aceşti răsculaţi ar continuatoriiăriceleaşopuriaoşiiormi se pare oaberaţie.

— Poate, fu de părere Quentin. Cu toate acestea arm atenţi,unchiule. Acele lucruri de careeaprofesorulsuntde-a dreptul înfricoşătoare.

412



— Iar te chinuieşte teama de stai, ule? Orice ar ,mâine mergem la bibliotecă şi încercăm să găsimmentul acelade carene-avorbitprofesorul.Dacă amovadăoncretănmână, am putea pleda cu ea înautorobţne urgentarea căutăriinavem decât un mănunchi denurişmă las ntimidat de aşa c eva.

Ajunseseră la capătul străzii, unde îi aştepta trăsura.Vizordeschiseportierasăpoată urca.Quentinse trântipe locul său, cuprins de gândurivăzutfăpturileîntunecate care sedeauîncotloanele clădirilorşubporţilede laăreaupe elşipe Sir Walter, isteria lui ar

eopriPoate că şi Sir Walter şi-ar revizuit părerea despreMiltiadesGainswick.

9.

Când intră în dimineaţa următoare în salon, Mary simţiediatcăenâmplase ceva.Malcolm de Ruthven plecase deja, doar mama lui mai

ăeMaryprevesmicbun.

— O dimineaţă plăcută, salută Mary politicoasă şi413



V-aţodihnitbine?— În niciun caz, o bruscă Eleonore, şi nici nu-mi pot

auteasă-mi facă aceastădimineaţă maieplecaaeepedede aecepţie?Mary luă loc la celălalt capăt al mesei. Deci acesta era

motivulpentru primirea glacială, se gândi. Seapurie.— Nu m-am simţit bine, îşi informă viitoarea soacră, în

pceservitoareiurnaai— Aşa, deci nu te simţeai bine. Privirea Eleonorei nu

dedescifratuteaucitaAceastărecepţaavutlocncinsteataToatănobilimeanacaăn-venitînnoua ta patrie.Nu

mseobişnuieşteînAnglia, dar aici, în nord, estepolidoaspeteledeoareseruvreunregretNu aie— Îmi pare rău, spuse Mary, nu aceasta a fost intenţia

mea.Dar nu m-am simţit bine, cum am spus deja, şi ameprefb…— Sucient de bine pentru a participa la o sărbătoare

oceaEleonorei suna atât de ascuţit şiăcavarulprivinochiineceă

— Ce este, copilă? Ai crezut cu adevărat că micile tale414



vorrămâne ascunse? Eu au tot ce se petrece

Mary plecă privirea. Era inutil să nege. Probabil unulââarynicinu le-oputea ua nnume de rău. Tuturor le

— Nu fusese plănuit astfel, spuse Mary, subliniindvântAm ieşitsăaupuţinaerAm auzit muzicăvutăunde vine. Apoi s-a întâmplat totul

— Din gura ta totul pare foarte simplu, când mădesclasfâsaucapotcovaruluişiaireşmitive.

— Iertaţi-mă, răspunse Mary şi nu reuşi să-şi suprime odăearcasm, nu am ştiut că e nterzis.— Ţie îţi este interzis totul! ţipă Eleonore cu voce

nOchii îisclipeau de furie şi privireameninţătoarecucareo învrednici oînspăimântă pe

Mary.Tot ce ar putea leza reputaţia şimaginea laird -uluiRuthven, continuă stăpâna pe un ton ceva maiperat— Dăunează reputaţiei şi imaginii sale dacă mă duc la

ntaunor slujbaşi ai caseişifelicmirii?— Nu ţine de îndatoririle unei lady să participe la

d415



— Poporul de rând? Aceşti oameni sunt supuşii noştri.untînsubanoastrăşisubprotecţianoastră.

— În primul rând, o corectă Eleonore cu voceaătândde furie,trbuiesăne e supuşi şi să neuaeaceeaşuoaecualnostru,murdari şi inferioriNu se cuvine ca o lady să aibă

Mary aprobă.— Încep să înţeleg de unde a moştenit Malcolm

menea concepţii.— Nu îţi este îngăduit să t necuviincioasă, nici să ne

bligaţiucaanăşisupusă şilaareprezentacasaRuthven

oddesăvârşitAtâtşinimic mai mult. Teţinsae?Mary plecă privirea. Pentru o clipă dori să aprobe şi să

ăsuneunei persoane mai însuperiorum fusese învăţată din

ofăcu,pentrucă îivenirăînminteaaveamportanţă laRuthven. Aceste lucruri nu putea şivoiaădureărăovorbă.— Depinde, spuse de aceea ca pentru sine.— Depinde de ce? Privirea Eleonorei avea din nou acel

epasăredepradă care o înspăimântase pe Mary416



zuasosir— Dacă trebuie să-mi e ruşine că reprezint casa

Ruthven.— Să-ţi e… Stăpâna cetăţii amuţi de furie şi părea că

maiareDădu neajutorată din mâini şinevoiede câteva secunde pentru a se linişti. Ai ideemustră.

— Cred că da, o asigură Mary, şi nu cred că suntăEsnsăconvingerea mea intimă, milady, cămenii – oricâtdemodestă le-ar originea – nu trebuieemeniiau fost înzestraţide

Dumnezeu cu aceleaşi drepturi şi privilegii. Faptul că nuoroculsăsenascăbogaţinu trebuie să ne

r— Asta mai lipsea, comentă Eleonore cu dispreţ.ogoreeevoluţionară!— Poate. Dar eu am privit în ochii oamenilor care

dumneavoastră şi am citit în ei frica.

dumneavoastră, milady, şi de ulmneavoastră.— Și nu-ţi e pe plac?— Nu, deloc, pentru că eu sunt de părere că supuşii ar

adegrabă să-şiubeascăstăpâniiiăleeoa

Eleonore rămase o clipă nemişcată, fără ca Mary să-şi417



aeetrecensneaiApoi pufni într-un râs

— Acesta este motivul escapadei tale nocturne? dori earesăcâştgdevotamentul argaţilor şi

— Întâi de toate sunt oameni, milady. Da, doresc să măcurdempatia şirespectul lor.— Respectul ţi-l câştigi doar prin autoritate. Iar frica e

ment necesar.— Nu sunt de aceeaşi părere.— Mi-e indiferent ce părere ai. Ne-ai făcut de râs şi ne-

laird şi pe mine, în mod inacceptabil şi acestmportament nu va rămâne fără consecinţe.

— Cu tot respectul, milady, laird- ul e un tont, căruiaecâebogăţiaderenumele său! Are parteer— Ajunge! Buzele Eleonorei se subţiară şi nu mai

mau decât o liniepe faţaeipalidă.Separe că nu vrei

mbisituaţiaSuntdeci nevoită să-ţidau o lecţie.— Ce aveţi de gând? întrebă Mary încăpăţânată. Să-mieasupracapului,aşacum oeni?— Acoperişul cu siguranţă nu, dar mai sunt şi alte

ârmplu.— Asta ce vrea să însemne? Mary avu dintr-odată o

418



nuiamplită.— Copilă, mi-am dat seama, în mod dureros, că aceste

caupot ale taleDedevatrebuiesăleai,ncmi-am amintit că stai cuaimult decât oricare altătânărădomniţăosc— Şi? întrebă Mary scurt.— Aceste cărţi par a adevăratul motiv al rebeliunii şi

mdatporuncă să-ţi eecăuseîncurteşiavăzul

— Nu! Mary sări de pe scaun.— Ai avut de ales, copilă. Nu ar trebuit să te ridici

potrivanoastră.Mary rămase pentru o clipă încremenită, nevenindu-icăpoateexistaoasemenea mârşăvie. Ospaima, se năpusti la fereastră şi privi în curte.

Acoloardeaun foc incandescent, din care se ridica un

mcenuşiu spre cerul dimineţii şi bucăţi de hârtieraupurtasderulcaldMary nu-şi putu reţine lacrimile. Erau într-adevăr cărţi

mun slujitormaiseun teanc din clădire şi le aruncă în ăcările

mistuitoareMary se întoarse şi dispăru din salon. Parcă zburând

419



oareşpetreptepânăafarăîncurte.Kittympinarea ei cu lacrimi în ochi.

— Milady! strigă ea. Vă rog să mă iertaţi, milady! Ammputut.Pur şisimplu au luat

— Nu te necăji, Kitty, spuse Mary cu o ultimă sforţaredemnitate.Apoi coborî treptele în curte şi privi cumhunalteancdin cărţileeindrăgitevârmulde istorieaSiWalterPetânărulcareleoneaum cenuşa cu erul îloşaraean,uceniculerarului,cucareansase cu

mă,launta ui.

Disperarea puse acum stăpânire deplină pe Mary. Seustamai putea salvat, să scoată cumâinilegoale din ăcări resturile cărţilor ei iubite.ânărulSean îiţinucalea— Milady, nu, o rugă el.

— Lasă-mă să t rec! Trebuie să-mi salvez cărţile.— Nu mai e nimic de salvat, milady, spuse uceniculuucutiparefoarterău.

Mary rămase în faţa ăcărilor şi privi ţintă văpaia, văzum Ivanhoe şi Frumoasa din Perth dispărură în vâltoareaâransăseaprindă şi să segaome ncenuşă.

420



— Ce ai făcut? şopti Mary. Cărţile acestea erau tot ceimai rămăsese. Erau viaţa mea.— Îmi pare rău, milady, răspunse Sean. Nu am avut de

eameninţat că vor incendia casele familiiloravorungade pe pământurile acestea,unepunem.

Mary îi privi drept în faţă. Trăsăturile ei schimonositenumai aveau nimic în comun cu cele ale uneiamne, dar nu se ruşina de lacrimi. Ceea ce făcusenoredeRuthven fusese cel mai mârşav lucru care iplasereodată.Hoţii de la pod ţintiseră bunurile

multmai mult. Voia să-i distrugănobiectcucareputeafacereaşi

deupăbunul său plac.În mijlocul tristeţii ş bligaţiilorcareo înconjurau,arycao evadare într-olume maină.Cum să supravieţuiască fără cărţi nu-şi puteaagina.

— Vă rog, milady, spuse Sean, văzând disperarea dinme de rău. Nu avem nicio

Mary îl privi ca pe un străin. În prima clipă simţiseurputernicăîmpotriva tânărului,du-setdatdeelşieailui.Dar acumnean,niciceiunico

421



meau pentru viaţa lor şi nu făcuseră decât ceentrua-şisalvavieţileorşamiliilorlorMary întoarse privirea spre clădirea principală şi se

uluiDe parcă ar simţituthven.Cu statura ei ascetică, stătea la fereastră şio privea cuaryvăzu un zâmbet de

niprima oară înaymţicenseamnă ura.Cu o ultimă privire îşi luă rămas-bun de la cărţile ei

ăcăoadeaaproape îneApoi se întoarse şi părăsi curtea cu frunteau-daimotiv de a

faKitty o însoţi, amândouă reţinându-şi lacrimile pentruapecarodatăunsă nodaie,Marydufrâuliberlacmilor,şcutoatecăăceatotceuteaaoconsola,Kittynu-şivăzuse stăpâna niciodată

părăsCărţile fuseseră sensul vieţii ei, fereastra ei spreuleaupus ngrădirilorde totcur

murindepărtateunde nu o putea urma nimeni.Aceastălernuera decât iluzorie,oarysăuseaseuprinsăeisperare

422



Cum să trăiască acum în locurile acestea, cum săorexdeîngrădirilacasRuthvennulruteasă-eaaripiare-ede?Disperarea lui Mary era deplină. Nu-şi părăsi odaia

meni să oscoată de acolo.La un moment dat, îi secară lacrimile şi epuizată de

pcedormea,dnnou un vis ciudat, care o răpi într-un trecutfoarte

10.

Gwynneth de Ruthven optase pentru singurătate.Nu mai putea să audă vorbăria fratelui şi a prietenilorarepericolşWilliam Wallace, peeauBraveheart, era un trădător; că aspira

uneredoarEarlde Bruce putea

ScoţievicpraenglezilorrebuiebândităuoricereţGwynn se săturase.La vremea când trăia, tatăl ei ţinuse discursuri

mănătoare,vorbisemereu despre alungarea englezilorcoţnareaunui nou rege. Faptul că

Wallacenu schimba cu nimic423



pul de luptă,nnuvedea cam oartea lui sămbat ceva. Dimpotrivă. Vărsarea de sânge şiaifrecvente.Wallace promisese să-i alunge pe englezi din Scoţia,

ureuşimanului şiYork,tupeleengleze debarcaseră peceEdinburgh; de atunciofnsvă

Sânge şi jale, iată ce adusese revolta, dar în loc să tragăminteşisă înveţe din greşelile tatălui, frateleei,Duncan, era pe punctul de a pune la cale o altă revoltă, o

FelulîncareDuncan se schimbase în ultimele luni nu-iwynneth. Îmbătrânise, avea mai multebumai acest aspect. Cândeapăreasuperiordistant,şilucicudatădinnăcăsesmţea chemat să devină

maimult decât un simplu vasal al regelui Angliei.Gwynn nu ştia cu precizie ce punea la cale fratele săunnsensă-eDareraevident căcevaîmpreună cu oamenii ciudaţi şiavreme.Pe vremuri, fraţii îşi încredinţau toate secretele unul

epăreamoartea tatălui lor însă,424



base.Duncan aproape că nu-i mai vorbea,unct

La început, Gwynn crezuse că e un capriciu, omanifestarmporară, careavea să se tempereze cândDuncan va depăşit tristeţea despărţiriide părintele lor.Darnu se domoli, dimpotrivă. Duncan rămase închis faţăahmb lista vizitatorilorluimisterioşise făceaagă

Gwynneth nu aase despre ce era vorba la acelesăcăaveade-afacecu răscoala,William Wallace şi cu tânărul Earl de Bruce, pe careezege

O teamă surdă puse stăpânire pe ea. Îşi pierduse deja

oamauncan se înrăise.Nu mai asculta de ea, ci doar demisteroşiispreeni

Gwynn părăsea ori de câte ori putea castelul, căutândosomorârea pe care i-otransmiteau Duncan

Sub pretextul că mergea să adune lemne de foc, seudincastedupă-amiază târziu. Noriadunaserăpe cer, întunecând soarele. Cuinnord apăru un pâlc negruorvântreceuceancoaceGwynn îşi înfăşură şalul negru de lână şi mai strâns pe

425



pămeri. Trupul îi tremura, dar nu doar vântul rece îideaori

În spatele ei se înălţau semeţe turnurile cetăţiiRuthven. În copilărie fuseserăpentru ea simbolulcovmînurma ei, nu văzu decât ziduri negre şi crenelurimeninţătoareSimţea o răceală înorătoare, unentde ameninţare, cum nu percepuse niciodată

năunciE posibil să fost în legătură cu visele pe care le avea

moarteatatăouă vise o bântuiau în mod

Într-unul din ele călăreape un cal alb prin Highlands,

ţeacăconsolează şio linişteşte,mţealiberăşineconstrânsă.În celălaltvistotulseba,şiunde privea, Gwynn vedea numai mizerie,

voecazVedea ţinutulHighlands în ăcări, vedeameni goniţi din casele lor, fugăriţi de războinici, ale

ecuipau tunete şi fulgere.Ce voiau să însemne toate acestea?Gwynn meditase de nenumărate ori la înţelesul acestor

ceobântuiau? De ce erau mereu aceleaşiaginiînfricoşătoare?În linişteacaredomnea pe dealurile din jurul cetăţii

Ruthven spera să găsească răspuns la această întrebare.426



ăutareamnelor de foc nu fusese decât un pretext; onaeditafostdenucedelacas

Ca întotdeauna când trecea prin acest ţinut, urmă întâideabazaturnuluideapârâuluieraaproapeăpasapeuscatşiputeaigăsiamne de foc şi crengi subţiri.

Încă de copil, Gwynn venise adesea să se caţere peuerapotrivitpentruo fată,dartatăluGwynn ştia că el îşi dorise de fapt încău,de aceea se bucura de orice însuşire băieţoasă ause

tăezamăgirea niciodată.Urcă peste o grămadă de pietriş adus de ploile demăvară şipătrunse într-un braţ lateral al prăpastieirpentrucă aveaentulcănu mai fusese niciodată acolo. Până de

deconvinsăcă ştiaecarepiatrădin aceastăăAcum însă se deschidea la picioarele ei o prăpastiemai păşise niciodată.

Aici pietrişul er a aspru, iar stâncile cenuşii, pline deânatăde curiozitate,Gwynn seaideparte,cânddintr-odatăobservă cum se

ncăpăturileşgolurilesâncilor427



pământ şi se împrăştia pretutindeni cuwynn se simţea de parcă ceaţa umedă şidebraţuleideeaăăoaăexplicaecedintr-odatăiseăcu

Se întoarse ca să găsească ieşirea din prăpastie, darumai putea desluşi decâturengileuscatealecopacilorcăzuţibraeschaunor

monştrihidoşi,careaşteptaudoar să prindă şi să înghităva

Gwynn îşi aminti de poveştile pe care bătrânii leneaulagura sobei: despre monştri, gnomi şi alte

ămâini lemnele de foc pe care le adunase şi încercă să

— Încotro, copila mea?O voce răguşită o făcu să înţepenească locului şi să se

wynneth se sperie de moarte când,u-cengăeao creaturăîntunecatăddinceaţăSeropiaseărăăsmtă.Gwynn ţipă de spaimă, până văzu că nu era vreun

om sau vreun monstru, ci doar o femeie bătrână.Avea o statură îndesată şi umbla aplecată de spate

răcămintea îieraneagră ca428



moalalaâtpurtaaândde un şnur de piele, niştenecudatedeos.Cea mai impresionantă era faţa:ruriânci,cuochiiscrutători,daţorbiNasuleiîngust şiîncovoiat părea să-ipartăfaţndouă jumătăţi, gura îi era mică şi pe

mătateeschisăDinţinu părea să mai aibă.— O femeie a runelor! ţipă Gwynneth îngrozită.După toate aparenţele, femeia era dintre aceia care

vecheacredinţăpăgână şi despre care seneaulucruriterunea că femeile runeloruprivnviuurosmesumbre,auterniconducător de clan.

— Ce doreşti de la mine? întrebă Gwynneth, iar din

aÎntr-un gest de nevinovăţie, bătrâna îşi ridică braţele.— Ce? mârâi ea, şi vocea îi suna ca vântul de la răsărit,

dimineaţa printre zidurile cetăţiiRuthven.Doarnu ţi-eine?

— Bineînţeles că nu, spuse Gwynneth cu încăpăţânare.— Atunci e bine, răspunse bătrâna şi chicoti. Trebuie săenicarevorbesc vrute şinevrute despre

mine şialţmeni de-ai mei. Poate aimai auzit de mine.Numele meu este Kala.

— Tu… tu eşti bătrâna Kala?— Cunoşti deci numele meu?

429



Gwynn aprobă şi se dădu fără să vrea înapoi.neînţezeătnaKala,dar crezuse mereunpersonajde legendă, bună de speriat copiii

miciDintre toate femeile runelor, Kala era cea mai temută.

spunea că şi druiziidinvechime se temuseră devrăeacăaraveacâtevanşavăzutcu ochii eicum romanii

— Nu ar trebui să crezi tot ce se spune despre mine,mea,spuse Kala, de parcă ar citit gândurile luiGwynneth. Numai jumătate e adevărat, şi din aceasta,mătateventaemătate… Gwynneth Ruthven.

— Îmi ştii numele?— Sigur. Chipul ridat al Kalei îşi modică expresia înnzâmbet. Îi cunosc pe toţi dinosadefeccăpăţânarealornoscpe tine,ca şipe fratele tău, pe

Duncan, cel cu sângele erbinte. L-am cunoscut şi pepulde luptă. I-amapetoţmvăzut bătălia lor nefericită.Strigăpălibertaau-şiurmăresc decât privilegiile lor

meschine,şiavdeemai drag pe lume numai săănesc— Despre ce vorbeşti? întrebă Gwynn, dar bătrâna nu-i

430



Kalepăreacătrecedincolo deGwynneth, undeva, e în viitorul îndepărtat, e înmuridemult apuse.

— Am fost acolo, spuse ea cu glas răguşit. E destinulmeu să observ mersul lucrurilor. Am văzut regi venind şidomnitori ridicându-se şi prăbuşindu-se. Înynneth Ruthven, i se oferă poporuluium nu i-a mai fost dată până acum.umsă lepădăm jugul domniei străine şi să neenmişcare. Lucrurile şi-auaemână puternică pentru adinnou pe făgaşul lor. Dar invidia şi lăcomia

meninţă să istrugă ot.

O apucă pe Gwynneth de braţ cu degetele ei osoase, opce vorbea.Gwynn simţi cum îi trece un or rece pe şira spinării şimulsenergicdinstrânsoareaemeii.

— Ce vorbeşti? o întrebă răstit. Ţi-ai pierdut minţile?

— Am venit să te previn, Gwynneth Ruthven, spuseglamurat.Frateepepunctul de aeaaduce nenorocire asupra voastră, a

— Nu ştii ce vorbeşti, femeie, spuse Gwynn, careutspede vorbele bătrâneinu

431



maigăsicărarea.RătăcifărăţintăpestepietrişpânăcândMerse de-agulzduluişansemaiadânc în prăpastie, unde îşidenitivorientarea

Într-un acces de panică privi în jur şi se sperie cândpernnoucreaturantunecatănpreajma ei.

— Cauţi ceva, copila mea?— Drumul spre casă, răspunse Gwynn hăituită. Vreau

— Du-te, ce te împiedică?— Ceaţa asta nenorocită. Poţi s-o tai cu cuţitul.— Asta pare a problema tuturor oamenilor. Bătrâna

ntureazăneînfricaţipe teritoriisăne

osccuadevărat.nănumai ştiu cum să meargă mai departe.— Te rog, spuse Gwynn aproape implorând-o, lasă-mă

uşdespreorbeşti— Ştiu eu oare? Ştie copacul ce va cu el când

urarulîvavcutoporul?Nicieu nu ştiu sigur ceceviwynneth Ruthven. Dar runele mi-auportantîivareveniclanului tău.Soarta

ecândva în mâinile voastre, darcenimici totul.

— Fratele meu? De ce?— Pentru că nu e dispus să aştepte până când va sosi

432



momentul. Pentru că şi-a luat soarta în mâini şi vrea să iasedăîn

— Grozăvie? Fratele meu, Duncan? Gwynn scutură dinVorbeştiprostiimeie.Moartea tatălui nostru l-acandarnueaşacum spui. Pemeriiluiapasăm o povară grea, asta-i tot.

— Aşa? întrebă bătrâna ironic. Acesta este motivulncaevadezidelacastelînecareminut liber,Gwynneth Ruthven? Motivul pentru care nu mai suporţiropiereafrauşiasfetnicisăavreme?

— Ştii… ştii despre asta?

— Ţi-am spus deja, micuţă Gwynn: ştiu mai multemobservatmultă vreme, pe tine şi pe aimtăcupul,daracum nu mai rabd. Lucrurimpliteuntpe cale ăepetreacăGwynn. Lucruri caremba mersul istoriei,dacăuva nimeni care să

piediceFratvaacelacarevapune înmişcare— Fratele… fratele meu? Gwynn ezită. Ceva din

ccpuneameiarunelor.Dar felul în care-ivorbea Kala, tonul şidaăminarăm? întrebă eaneajutorată.Te aud vorbind,

433



reorbeşt— Fratele tău, Gwynneth, şi-a luat soarta în propriile

mâini.Ţese ntrigiîmpotriva lui William Wallace, căruianeBraveheart. Împreună cu falşii săi prieteni,ueiceascăPuterealuivaobertBruce, care trebuie să urcevnăegelScoţiei

— Şi? Ce e r ău în asta?— Totul, copila mea. Vremea, runele, stelele. Totul.

Wallacese aă la apogeul puterii sale. Pentru a-levoiede vrăjitenebroase şi forţe alentcuamândouă,menii aceia,de care se

ulma vreme, şi care i-au devenit…nu degeaba nu te simţi bine în preajma lor!untblesemaţi şipracticăcredinţăa întunericului.

— Credinţa veche, păgână? întrebă Gwynnceştameni sunt ca şi tine?

— Nu, nu ca mine, tună Kala atât de aspru, încâtGwynn se dădu din nou în lături. Altfel, copila mea.Minţilelorsunt pline de intenţii rele şi planurichinălarunele întunecate,nu la cele

minoase,iartmai veche decât orice ne-ammagina.

Kala îşi coborâse atât de mult vocea încât devenise o434



Gwynneth avu dintr-odată senzaţia că îieaăocorpul.Să fostdin pricina ceţii,careiseveminte? Sau din pricina groazeienitecaedeatârcoae— Atunci trebuie să-l previn pe Duncan, spuse

Kala râse.— Crezi că ai putea face una ca as ta? Crezi că ar asculta

rezcăveavreoşansă,cutinereţeaşixperienţăsăterdmpotriva unei forţe care e cuaivârstnicăşvicădecâttne?Glasul tău ar

mâne neauzit în furtuna care se pregăteşte să vină. Nuecâuofac

— Dacă e adevărat ce spui, atunci Duncan se aă într-omarerimejdie.— E acăra ameninţare pentru foc? Fratele tău nu ştie

pătatăvostruşifuriaîmpotrivani

nuntânăr.Elcrede că luptă pentru cauza tatăluianreaufacedecâte-ierătuitoriaBraveheartşiva aveace— Atunci de ce nu-l previi pe Wallace?— Pentru că încă nu ştiu din ce parte ameninţăea.Runele mi-au arătat soarta lui

435



William Wallace. Aspră şi necruţătoare va dacă fratelearîncău ştiucândeapetreceareamârşavă, căcinicirunelenuidezvăluieotul.— De ce îmi spui mie toate acestea? întrebă Gwynn. Ce

ucuplanurilemeu?— Eşti o Ruthven, la fel ca el. În venele tale curge

entrucanulNutrebuiesăîngădui ca frateletăusăvârşeascăRuthven ar blestemat pentru vecie.Darîncăxistăeranţă

— Speranţă? Ce fel de speranţă?— De izbăvire, copila mea. Tu singură ai cheia izbăvirii

mână. E în natura neliniştită a bărbaţilor să securnalnu-lpotprevedea şi,rdornţedeputere,săpună în mişcare forţenulepotcontrola.Izbăvireade întunericul careeninţăeoţinupoate veni decât de la ofemeie, iar

eleGwynneth Ruthven…

11.

Sir Walter nu pierdu vremea.Aşa cum îi spusese profesorului Gainswick, a doua zi

neaţseprezentăîmpreună cu Quentin la436



Universităţişlacolecţde

Bibliotecarii– bărbaţi cu pielea ternă, care păreau sădelumina soarelui – arătarăninteresscăzutaţăde cerinţeleluiSir

Walter.Când aară însă ce oaspete de seamă îi vizita, îşimbară rapid atitudinea. Cu o politeţe desăvârşită îiduserăeQuentin şi pe Sir Walter pe scările abrupteecptunghiulară şin,încareerauiescrieepepergament, altele pe

Bibliotecarul îlîntrebă pe Sir Walter dacă e în căutarea

uidocument anume şi dacă i-ar putea de folos; SirWalterînsăegă şcerusăe ăsatsingurcunepotul său,

— Arată ca biblioteca din Kelso, constată Quentin şipa înaşa fel,câmineze cu ea o parte din

eeceaeung,încâtcapătulisenerc— Cu deosebirea că bibliotecarii de aici par a pune mai

reevechilecomori, adăugă Sir Walter ironic şiezealănmucegai gros sepepereţişeavan.Ca scriitorauetulăcum cuvântul scris de generaţiifărănumăr din

437



— Se pare că învăţaţii de la Universitate nu sunt foartedăinuireaacestorscrierpresupuseQuentin.

— Sau le lipseşte personalul care să le cerceteze şi să leultpreamult am lăsat moştenirea

mplării.Aminteşte-mi să-i trimitnaţmportantă, ca să scoată

— De ce? întrebă Quentin cu un amestec de naivitate şiportantsăeocupăm deenmultmai

multviitorul?

— Vrei să spui că la un pom fructifer, fructele sunt maiportantedecât rădăcinile? îlîntrebălarândul lui SirWalter.

— Fructele le pot mânca, nu-i aşa? Mă pot sătura.— Ce răspuns stupid! Sir Walter dădu din cap a

probarePoatepentru scurt timp fructele îţi potmple stomacul, dar copacul nu va mai face alte fructe.neglizăcnmnă să pierzi fructele. Istoriavulencopac.Creşteşisedezvoltăaceracănepierdem

mşviacăînsăîlsudiem cuevimsă repetăm

438



era— Asta da, recunoscu Quentin şi păşi de-a lungul

edinafarăde ticsiceeraucumentegăurite.Cum să găsim înnduialade aiciscrdecareavorbitprofesorulGainswick?

— Bună întrebare, ule. Sir Walter îşi îndreptă atenţiauemare.Dacăbunul meu profesor ne-ar dat măcar un indiciudetrebuiesăcăutăm documentul. Dar el însuşi l-apernmplare şi nu i-a acordat cine ştie ceportanţă.Deci nu ne rămâne altceva de făcut decât să

msmatic

— Sistematic, unchiule? Spui… să cercetăm toate aceste— Nu toate, nepoate. Uiţi că profesorul Gainswick a

espreoscrierepe hârtie.Pergamentele şipsestelecasuntdepozitate aici, le lăsăm

parAvem de cercetatdoar mapele cu fragmente şi

— Desigur, fu de părere Quentin cu o maliţiozitatedecâvreocâtevamii,nu-iaşa?

— Câteodată, dragul meu nepot, mă întreb într-adevărgeesmoşilorăiîţcurgecuadevărat prineFamiliaScott a fost înzestratăpestemăsură cu

439



mism şiputere de muncă. Nu se dă în lături de laa

Quentin nu mai protestă. Unchiul său se pricepea cameni altulsă-laducăînstareade a face lucruripe carebade

miomanevră iscusită; Quentin îşi dăduma de acest fapt,însătotuşinuse putu apăra deabimagineaapelorpline până la refuz, care se

măr pe rafturi,erademoralizantă, hotărîădeznădejdiiNu acum, când era pe

m…În timp ce Sir Walter lua volumele unul câte unul din

masade lectură,careeraaşezatăînmijloculîncăperiiboltuentinsegândi să-şifacămaiagineensamblu. Înainte de a î ncepe să caute

mareerade faptaăvadă,numina lămpii, capătul

ePentru că ecare pas de-a lungul rafturilor însemnaiiepaginiîn plus de cercetat,Quentin se

moralizaotmai mult pe măsură ce înaintă în arhivă.Dacăerasincercusneînsuşiueranumai resemnareaenuticeadetare

Nueradeloc sigur că doreşte cu adevărat să găsească440



cumentul de care vorbise profesorul Gainswick.De când îşi pierduse viaţa sărmanul Jonathan, lucrurile

uorocidelapod,Abbotsford,semnul runic aducător de rău.eaveasăurmeze?Decizia lui Sir Walter de a se muta la Edinburgh îl

entuînceput.Dar căutarea în beciuriaupă indiciidespre o veche frăţie secretănuaginase.Vizita la profesorul Gainswick îl neliniştise. De unde

me venea acest sentiment nu putea să-şi dea seama.eeaceîlpăsanu era atât teama pentru siguranţapentruviaţauiurghpăreau să

câdecâtînsguranţăînfaţaatacuriocturnealendelorde răsculaţiQuentin resimţea o teamădenităfaţăde ceva vechi, malec, care rezistaseurdputealovi dinu…

Drumul i se opri brusc în faţa unui grilaj din erreuÎngrădituraînsănuQuentindesluşiumina slabă a lămpii, alte scrieriesedecânddupă stratul grospraumai fusese deschisă de o bunăcadevreme. Când Quentin îndreptă lampa spre

441



nuşiecumurdară şi coadă lungă, dispăru rapid într-un

— Unchiule! ţipă Quentin cu putere. Vocea se izbi deoăVinosăveziceva!

Sir Walter luă lampa şi veni în josul gangului. Priviaînspatele

— Ferecat, constată el privind lanţul şi lacătul ruginit.— Ce fel de scrieri să e cele care zac acolo? întrebă

Quentin.— Nu ştiu, ule, dar însuşi faptul că au fost încuiate

pare?Înochii

chiuluisăusevăzu din nou sclipirea aceea tinereascămeaţă,peeiubea şide careemea în acelaşip— Profesorul Gainswick n-a spus însă nimic de o

a

— Ce dacă, acest fapt nu are nicio relevanţă.Documentul ar putut adus aici şi mai târziu, nu-i aşa?amaipentru că Gainswick s-a interesat de el.Quentin nu răspunse nimic, pe de o parte pentru că

emple poteze nu i se putea opune o alta, pe de altănchiulsăuoricum nu mai putea m, odată ce îşipusese ceva în gând.

442



Sir Walter îşi întrerupse prompt căutarea documentuluiurmă şi se întoarseră sus, undeministrapielpământie şedea la masă şicăpereşimpielea deja pământie aministratoruluideveni cadaverică.

— Dacă e cu putinţă, conchise stăpânul de laAbbotsford,aşavea nevoie de cheia de la acel depozit,aoateaeacu— Nu e cu putinţă, din păcate, răspunse bibliotecarul.

mpătul şi să-şiascundăzaânăşiQuentin, care nu era nici pearnobservatorlafeldebun ca şi unchiul său, îşi

duseama.— De ce, mă rog, dacă mi-e îngăduită întrebarea?— Cheia de la încăperea aceea s-a pierdut de mult, iată

mşentruaceastăsoluţdă

plăaproblemei. Nu luase însă în calcul insistenţaWalter.— Deci, spuse el zâmbind amabil, atunci să nu mai

mvremea şi săchemăm un meşter care să deschidăaapreiautoatecheltuielieutbloc— Nici asta nu se poate, îi tăie elanul bibliotecarul.

443



Sir Walter trase adânc aer în piept.— Trebuie să recunosc, tinere prieten, că sunt oarecum

miratLanceput,lacăupăreasăemotivul pentru careputeam intra, iar acum apar dintr-odată şi alte

me.Bibliotecarul privi vigilent în stânga şi în dreapta,

nmeni prin preajmă. Apoi

— Încăperea a fost sigilată, Sir,cumult timp în urmă.pune că acolo zac scrieriinteznochiuă

— Scrieri interzise? întrebă Quentin îngrozit. Ochiichiuluisău,nschimb, străluceau şi mai tare.

— Vă rog, Sir, nu mai puneţi şi alte întrebări. Nu ştiumicdespre asta,şchiadacăşşmi-ar îngăduitnCheia s-aierdutcumult timp în urmă, şi eamai veche decât biblioteca şineăuamai fostdeschisăeecole.

— Un motiv în plus pentru a o f ace acum, veni promptWalter.Superstiţiileşilegendele n-arcunoaşteriişcerceă

— Atunci am să vă rog să vă adresaţi curatoruluineavoastrănsău mi-aş faceneavoastrăau dat greş înehivaceea

444



— Alţii? Sir Walter şi Quentin deveniseră brusc atenţi.inepree?— Oameni ciudaţi. Făpturi sumbre. Bibliotecarul se

— Când s-a întâmplat asta?— Acum două luni. Nu e ciudat? Timp de secole

uinteresatpenimeni, iarmîaimulţi, unul după celălalt.

— Fără îndoială. Iar aceşti oameni, voiau şi ei cheia de

— Aşa este. Dar nu au obţinut-o, la fel camneavoastră.— Înţeleg, spuse Sir Walter. Mulţumesc, prietene, ne-ai

ultCu asta se întoarse şi îl trase peQuentin de mână, ca să-l ia cu el.— Ai auzit? izbucni Quentin când ajunseră în beci şi

usguricănu-iaude nimeni. Încăperea e închisăsecoespune că acolo sunt depozitate scrieri

mnul runic şi cu frăţia.— Poate, spuse laconic Sir Walter.— Oamenii aceia, care au vizitat biblioteca în urmă cu

mâni,aufostcu siguranţă adepţi ai sectei.Şiceangălaarhivă,dar curatorul i-apiedicat— Posibil.

445



— Posibil? Dar, unchiule, totul dovedeşte acest fapt! N-usbibliotecaruCă au fost făpturi

— Tragi concluzia că au fost sectanţi?— Nu, admise Quentin jenat. Dar ar trebui să vorbim

osepoatăda un indiciueni.— Foarte bine, nepoate. Atunci?— Atunci, adăugă Quentin ceva mai încet, atunci ar

ndreptăm iarăşiatenţiasprearhivă.Pentrunuialaacevaimportant,meiată

— Aşa este. Sir Walter bătu triumfător cu pumnul în

adinmesele de citit.Dacă acei oameni voiau într-văeeadedupă gratii,atuncitrebuieecevaacoloEposibilcaînsfârşmdeorautasăelucidămmisterulmnului runic în formă de spadă şi să anihilăm

— Deci nu vom căuta în continuare fragmentul demanuscris pe care -audiatprofesorulGainswick?

— Nu, ule. Această arhivă pare mult preamiţătoarcasămai căutăm acul în carul cu fân.Mergem imediat în audienţă la curator. Poate e dispus să

446



Cu certitudine, ar putut să-i ajute. Lui Quentin i seudoreaăfacă

Bărbatul rotofei cu barbă era preocupat de a dansurolimposibil de trecut cuemea.Le spunea cu o nervozitate

Walterşnepotuluisău aceeaşipoveste pezdedelabibliotecarcăarhivafusesemulttimp în urmă şi că fuseseră datezaiînalnivelsănue redeschisă.heiadispăruse şi,desigur,spargerea lacătuluinu era

După câteva încercări de a-l convinge să ridice acea

bătutCuratorul era unmaestrualîndărătnicieAcestamandă în nal săcdepună la InstitutulRegalpentruCercetare şi Cunoaştere, a cărei soluţionaredurasăptămâni, dacă nu luni de zile şi, în

ndă.Nici în ceea ce-i priveşte pe oamenii care încercaseră sădeolos.

Cu şase săptămâni în urmă, spuse el, încercaseră nişteaaesind„sinistră“,săvădarcerefuseseeoarecnu-şipuseserănumele şi

447



maiamintea prea bine nici cum arătau,Walter i se păru inutil să insiste să obţinămaţiiînsensulacesa

Porni cu Quentin spre casă. Desigur că şi-ar pututatămente,însperanţacumentul descoperit de profesorul Gainswick.

Darestdemers li se părea destul de lipsit de sens,mcăştunde se aau probabil adevăratele indiciiuuducelasoluţionareaacestuicazmisterios.

— Să aşteptăm aprobarea de sus ca să deschidempreamult, constată Sir Walter, când seaudinnou în trăsură. Am să-i scriu o scrisoareministruluideJustiţapreşedintealCurţiiSupreme,

mdreptul să cer percheziţii,dacă acestea duc lanuicaz— Ce crezi, de ce n-a vrut curatorul să ne ajute? întrebă

Quentin.Sir Walter îşi privi nepotul amuzat.

— Să nu uiţi că în familia noastră, eu sunt cel care puneaestruunseelzâmbind. Cunoştinsula— Posibil.— Dacă aceşti oameni aparţineau într-adevăr Frăţiei

vedeştecăprofesorulGainswick avea

448



— Nu, spuse Sir Walter. Deocamdată nu dovedeştemaiintereseazăcineva de aceleaşi lucruricaşiuartrbuitsăumine la profesorulGainswick. E un om cu o fantezie debordantă, asta ar

— Dar nu ai spus tocmai că adepţii frăţiei…— Se poate să avem de-a face cu nişte fanatici, îl

SirWalter, cu răzvrătiţi politici,care sevechepentru a-şimasca identităţilemida spiritesensibileprecum curatorul.Dareurefuz să credcă aceştiFraţanelorcum senumind, au legături cu nişte forţe supranaturale.năacum sunt destul de grave: crimă,

duraeausebescunimic de nelegiuiţii de rând. Refuz să credranaturalaâmp câtexistă explicaţiiraţionale.

Aceştndefaptniştebandiţicareseservescnmit vechi pentru a se înconjura de o aură de mister.

Astatot— Deci e posibil ca inspectorul Dellard să avut totuşi

— Cel puţin nu pare să aibă teorii complet greşite. Cumental.

— În care?— Ne-a trimis la Edinburgh, să ne pună la adăpost de

449



aalashiemănelinişteşteule.De aceeaedepsireacâmaincaacesoraputeapricinuişimaimulte necazuri.

Quentin observă umbra care se aşternuse pe chipulchiuluisău— Te gândeşti la vizita regelui, nu-i aşa? întrebă el cu

Sir Walter nu răspunse. Quentin îşi dădu seama, dupăpăfelulîncareunchiul său îşi

mişcamaxilarele,de faptulcă nimerise cu bănuiala lui

Sir Walter nutrea temeri de tot felul, chiar dacă din altemotivedecâtnepotul său. În timp ce pe el îl nelinişteauesubturilerealepolitcauluiervilui

Quentin erau zdruncinaţi de posibilele efecte colaterale.veaentmentul că toată chestiunea îi

mdepăşeşteăcargândul laMary de Egton nuăesperanţăîntr-oîmprejurare ca aceasta.Nupentru că nu l-ar crezut în starepeunchiul său deventpropriunu îisurâdea deloc. Cum să rezolve, cumaţiie care le aveau, misterul Frăţieiende mai pui faptul că adepţii frăţiei păreau să

450



mai că eaoarecum lipsitsntnuaredeacea

De data aceasta, Quentin nu dădu glas scepticismuluimiseseunchiului său să-i steaalăturiîntmpulmicme.Speranţelesaleselgaumai mult de CharlesDellard,nspectorulregal

Poate făcuse între imp progrese…

Stimaţi Domni,De câteva săptămâni mă ocup deja de chestiunea

cunoscută Domniilor Voastre, şi vă rog să primiţi

acum, aşa cum am căzut de acord pentru începutulecărei săptămâni, o depeşă, în care vă informezdespre stadiul actual al investigaţiilor.

Spre marele meu regret, sunt din nou nevoit să văaduc la cunoştinţă faptul că cercetările despre

răsculaţiicareauprovocat tulburări în Galashiels şiîn alte districtesedesfăşoară anevoios. În toatedemersurile mele şi ale oamenilor mei, ne lovim deun zid al tăcerii şi,din nefericire,nupot excludebănuiala că omare parte a populaţiei simpatizează cutâlharii.

Din acest motiv, mi-am luat libertatea de a efectua451



cu dragonii percheziţii în satele din vecinătate,bănuite că ar putea oferi adăpost răsculaţilor. Amfostnevoit să constat că,din păcate, populaţia nu estedeloc cooperantă, aşa că am fost pus în situaţia de aleofericâteva învăţăminte. Astfel am reuşit săreinstaurez linişteaîndistrictdeo soluţionare acazului însă, oricâtaşregreta,nune-am apropiat, şinutresc temerea că, având în vedere circumstanţele,va nevoie de investigaţii suplimentare pentru adescurca iţele acestui mister din jurul răsculaţilor. Peonoarea mea de oţer al Coroanei, doresc însă să văasigur că voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a-icaptura pe aceşti nelegiuiţi.

Cu stimă,Charles Dellard,

inspector regal

Charles Dellard reciti în diagonală scrisoarea şi suămnătură,casăseusuce mai repede cerneala.Apoiîmpături hârtia şi o puse într-un plic, pe care-lmă apoi mesagerul, care aştepta deja în faţa

— Sir? Tânărul care purta uniforma roşie a dragonilorz

452



— Caporal, această depeşă trebuie să ajungă de urgenţăondra,spuseDellard şi îidădu plicul. Doresc să o

miţipersonal,aiînţeles— Da, să trăiţi, Sir, conrmă suboţerul, se întoarse pe

mseesmpeazămotul paşilor şinu-şiputu suprima un rânjet.

Capetele seci de la Londra erau atât de uşor demulţumit. Câte o depeşă ocazională despre mersulmaipună şi altep,puteafaceîncomitat totdnenorocitulacelaeScottoaeumai puţinGalashielsaveamână liberă –

mână liberă să-şiducă la îndeplinire propriile planuri,cavenisedeaptînacelţutNimeni, nici deşteptul de Scott, nici idioţii aceia de la

ondra,nubănuia în ce constau adevăratele sale planurinelpedrept cuvânt. Masca era perfectă,

cdemult. Soarta îşi urma

Când Dellard se pregătea să s e întoarcă la masă ca s ă-şiueactvaşgrăbiţnfaauşaînceputcrezucă e iarăşieriulocombe, beţivulabupusesestăpânire, şicareîl

453



Însă Dellard se înşela. Nu era Slocombe cel care-lAndrew, superiorul OrdinuluimonstratensilordinKelso.

Aghiotantul intră şi-l anunţă pe cleric, şi, înainte cadecdădacă doreşte sau nu să-lmească pe vizitator,serezcuenprag.

— Bună ziua, domnule inspector, spuse abatele pe unneobişnuitde liniştitPuteţămi acordaţi o clipămneavoastră timp?

— Desigur, onorabile abate, răspunse Dellard, nuancaaghiotantuluio privire ucigătoare.

Nuspusese clarcă nu doreşte să e deranjat? Luaţi loc, îinmp ce aghiotantul dispăru

nepotsă facpentru dumneavoastră, stimabileNu sunteţiun oaspete foarte frecvent în biroulmeu.

— Din fericire, nu, răspunse abatele cu înţeles. Doreamamă informez cu privire la mersul investigaţiilor.

nitvumeu a suferit pierderi semnicativezacesornelegiuiţ— Cunosc acest fapt, desigur, şi îmi pare rău, îl asigură

Dellacucondescendenţă. Aş dori doar să vă pot da înineaţănformaţiiîmbucurătoare.— Deci, încă nu aţi înaintat cu investigaţiile?— Nu în mod hotărâtor, recunoscu Dellard plecându-şi

454



milcapul.Avem câteva piste pe care le urmărim, dar deropiem de prinderea răsculaţilor,neovimunzidaltăceceşeguucuredespriputernidinparteapopulaţiei.Astaîmiazămult munca.

— Ciudat, constată abatele. În discuţiile mele cumenii,am avut mai degrabă senzaţia că se tem deaalescădumneavoastră cu ajutorulninupierdeţinicioocazie ca populaţia săcutâaucecusinedepsepre

— Aud un uşor reproş, stimabile abate?— Bineînţeles că nu, domnule inspector.

Dumneavoastră sunteţi omul legii. Eu nu sunt decât unpluom al Bisericii,carenu pricepe prea mult dinăîntrebdece trebuie acţionat

menea duritate mpotriva populaţiei civile.— Şi? Vă gândiţi la un răspuns anume?

— Sincer să u, m-am gândit, domnule inspector, cămneavoastră de a-i prinde pe piromanii dinKelsoşipecigaşinahanMilton este secundar. În

ulrând sunteţi interesatîn a le da şelormneavoastră de la Londra senzaţia că nu staţi degeabaagsă-mi iertaţistiluldirecautnicaimici rezultate.

455



Charles Dellard rămase calm în aparenţă. În ochii săi

— De ce purtăm o asemenea discuţie? voi să ştie el.— Foarte simplu, domnule inspector. Pentru că este de

aăacpurtătoruldeuvânt al oamenilorGalashielscauntcomplet intimidaţi de acţiunilemneavoastră. Vin la mine şi se plâng că le suntdevastasatedecătrenioameni nevinovaţi sunt legaţi în lanţuri şişa— Stimabile abate, spuse Dellard străduindu-se să-şi

ulNu aştept ca un om al credinţei sămersuripecareleimpune o acţiune

…— Aceasta nu este o acţiune poliţienească, domnulezOamenii se tem că oricând poateduloicăruiadintreeiOamenii care au fostmneavoastră…

— … au fost cu toţii colaboraţionişti dovediţi, care aupostiauautatrăsculaţ— Surprinzător, spuse abatele. Mie mi s-a relatat

ecăoamenii şi-au pledat nevinovăţianăaeninu i-arascultat.

— Ce aşteptaţi? Ca cineva ameninţat de ştreang sănăadevărul? Iertaţmă,stimabile abate, dar mă tem

456



mană nu ştiţimare lucru.— Destul ca să-mi dau seama ce se petrece aici,

seacemă.— Aşa? întrebă Dellard cu detaşare. Ce anume se

mneavoastră?— Văd că investigaţiile nu se fac aşa cum ar trebui. Iese

m,darnu văd focul. Nu ştiu ce intenţionaţi, domnulevăurmăriţi propriile planuri. Dacăacuaveţvreunintereseade-perăsculaţ

Chipul inspectorului Dellard deveni o mascăpietrită— Fiţi bucuros, spuse tăios, că sunteţi faţă bisericească,

ecugetateAltminteri, pentru omenea jignire,aşerepelocatisamenii meimine ducem zi de zi din greu lupta împotrivapână şiviaţa.Săsenermăm misiunea cu seriozitate

mnie,care-mi atacăonoarea de oţer.— Iertaţi-mă, domnule inspector. Abatele schiţă oNuafostdeloc nintenţiamea să vă jignesc.După toatecâteam auzit,m-am văzut doar nevoit să văcnoştnncluziaea.— Concluzia dumneavoastră ind aceea că tărăgănez

eCă nu mă interesează binele457



menilordin Galashiels? Că îmi urmez propriileurPrvDellardera pătrunzătoare, dar

— Trebuie să recunosc că încă mai am această bănuială,oscuedeschis

— Aceasta este o prostie, stimabile abate. Ce planuri aşmăresc?

— Cine ştie, domnule inspector? răspunse abateleAndrew enigmatic. Cine ştie…?

Speranţa secretă a lui Quentin, că nu va apăreaedelaarhivasecretăşvorscutiţideaocumentele fragmentare vechi după indicii,

eăncănaceeaşSir Walter, Lady Charlotte şi Quentin tocmaiinaserăcadcinevabătucu putere în poartauldintresevusesădeschidă.Când seânăun pacheţel pe care-l cerceta cu

mirare— Cine a fost, Bradley? se interesă Sir Walter.— Nimeni, Sir.— Asta nu prea se poate. Sir Walter zâmbi. Cineva

băutauşăamauzitbătăilenu-

— Aşa e, Sir. Dar, când am deschis uşa, nu era nimeni.458



mb am găsit pacheţelul acesta pe prag. Mădesccăemiscineva săacăglumă.— Dă-mi-l, ceru Sir Walter şi după ce îl studie pe toate

caergapachetuldemărimea unei cutii cu trabucuri şi înfăşurat în piele.

De sub învelişul de piele ieşi la iveală o cutie de lemn,desfăcutLuiQuentin i se tăieuudincutiuţaden:eracheiemcâtopalmă, plină de rugină.— Nu se poate! îi scăpă lui Quentin, care bănuia, la fel

Walterepreheieuteavorba.Doar Ladyharlotcarsoţuln-oinformase cu privire laeleîntâmplări,pentru că nu voia s-o neliniştească,

mic— Ce avem aici? îşi întrebă ea so ţul.— Aceasta, draga mea, răspunse el cu un zâmbet

ciseparecăeo invitaţieCineva pare să punămarepreţ pe continuarea cercetărilor noastre. Mă

desccămfaceelac…

12.

Din nou se întâlniră la Cercul Pietrelor, unde senaserăstmoşii lorde mii de ani, ca să invoce forţelee

459



Bărbaţii în robe negre şi cu măşti înnegrite degneeraucu ochii aţintiţisprecăpetenia lor,careamijloculcercului.Roba lui albăaoarearazeorunii— Fraţilor, răcni el , ca să-l poată auzi cu toţii, ne-am

natdinnou. Marele eveniment nu mai e departe.Noaptea în care profeţiilesevor adeveri şi vechile

intesevor împlini se apropie. Avem noutăţi,mplinească.Ceiptăîmpotriva noastră ne servesc înmare,lafelanenimici. Dar, prin tot ceea cegem laceea ce fusese profeţit

mobţinenceleinurmă, după atât amarme.Printreadepţiseăspândi un murmur de aprobare, un

mbru, careseîntindea în jurul Cerculuiunericulnopţii.

— Dar nu am numai veşti bune, fraţii mei. Nu vreau sădcăăuunnou pericol.Un duşman vechi,ăsemişte din nou. Înaintaşiimulttimp în urmă că l-au învins, însămea doar. Ne-a observat de-a lungul secolelor şi aomentul când ne vom arăta. Se pare, prieteni,umai soarta noastră.

460



uptaîmpotriva acelora care reprezintă noua ordine vaeînsfârmai departe. Hotărârea înom duceânălacapătşivom culege fructeleuridedemult, runele vor domniu!— Runele vor domni din nou, repetară adepţii într-un

ţproapezic spiritulde uptă careărEra maestru în a manevra şi a dirija mulţimile. Ştia

msă se joace cu sentimentele oamenilor, cunoşteauaumanipulaţi şi datoritămaipuneau nicio întrebare.

Căutarea artefactului nu dusese încă la niciun rezultat,cupecare-rmplu sub tăcere.Mai important era ca ei toţisăurascăuşmanul comun.ncăuraunfaptpecareîlînţmaide mult,angrup mai puternic decât orice altă legătură.

Ura faţă de noua ordine.Ura faţă de ceicare oreprezentau.Ura faţă de epoca decadentă, care se cerea schimbată.

hmbarea pe care avea s-o aducă Frăţia runelor.

461



13.

Cheia se potrivea.Obrajii lui Sir Walter erau roşii ca ai unui şcolar care

meredin grădina vecinului. Lacătul făcu un clicmă un zgomot infernal, cândQuentin traseanţulruginit lao parte şi-llăsăcadă.Senabibliotec

Desigur, nici Sir Walter, nici nepotul său nu scoaseră oăesprearulneobişnuit de care avuseseră parte cuaBibliopuseserădoar căcmente

mentare.Odată ajunşi în beci, se duseră glonţ la uşa

Uşa se deschise cu un icnet metalic, şi lumina lămpilorerafurngulpereţiloreeeraurmape de piele, documente, incunabule şi fragmente de

ndeva,ascunse printre toate acestea,seaaumaţiiledesprefrăţiamisterioasă.— Ce n-ar da profesorul Gainswick să e acum cu noi,uentincând intrarănarhivă.— Fără îndoială, aprobă Sir Walter. E posibil să găsim

document sau altul pe care să i -l ducem să-l cerceteze.neapucăm de treabă, ule. Tu te ocupi de raftul din462



mân ladinstânga.— În ordine, unchiule. Dar, mai exact, ce căutăm?— Orice are vreo tangenţă cu tema noastră. Dacă îţi cad

mână scrierincareevorba de obiceiuri păgâne,aunelorfrăţiiecreencaăse

m.Quentin ridică din umeri şi se apucă de lucru. Între

pcuriozitacepeasăcumpănească reţinerea.mulcatalogîncarecăutăeraacoperituo pânzădepăianjen.Se ridicăpraful,iareQuentin îlcăsaânăcând puse în sfârşitvolumul pe masaapa de piele conţinea o mulţime de scrieri,

majoridpe hârtieveche, careseumase de

mezeală.Cerneala era pe alocuri ştearsă, aşa încâtenteleumult mai uşor deentntuiasă-şpună labătaieoşputeadasens

mulţimii de semne înşiruite parcă la nesfârşit.

Majoritatea scrierilor erau documente deproprietărireşiadeele,drepturieudale,saucumente referitoare lasuccesiuni.Motivul pentru carecheieerababilmai puţin pentru cănsmateriadeinteresmajor; fuseseră făcutexmeipentru revendicări legale

463



Quentin închise catalogul şi trecu la mapa următoare.Documentele erau, fără excepţie, scrisepe pergament şisdincreşmul timpuriu.

Quentin căzu într-ostarede veneraţie,gândindu-se câtvechierauacelescrieri.Călugării şiscriitoriiCurţiile

miserăcusutedeani înurmă, fără să se gândeascăviadepărtator cititevreodată.cusăpriceapălace se referisechiulăucând vorbise despre istoria vie şi despreuutnvăţăminte din greşelile şieraţLui Quentin i se păru interesant, la început, să

emână ascuns

căscutmotivelelorsăîndepărtezeprimaergament. Era vorba în linii mari denărişirapoarte,acăroruluaveaunimic de-a

Walterşinepotul său.Aşa trecură câteva ceasuri.La lumina a două lămpi cu petrol, pe care fuseseră

plede mai multe ori, studiau amândoiărcauoprivirepedocumente şientede cărţicarenu fuseseră terminate

dncaepăstoarumite părţi.464



Aşagăsirăocarudesenedetaliaauluiuman,poeziiaeCatul,Ovidiu şi altor poeţi clasiciventarbogatde scrieri,acărormplăpeapărătorimoralei.

Numai ceea ce căutau nu găseau. La sfârşit, Quentin seăunvolum, care se aa pe raftul de sus, şiede două ori mai gros decât toatemână, se dezechilibră şi căzu,unţpătpescaunul pe care se urcase ca săăapa cu mulţimea de foi îi scăpă dinmână;aterizarăînacelaşmp într-un nor de praf şi într-marede hârtii

— Quentin! îl apostrofă Sir Walter, care se sp eriase. Eşti

niseimai făcut?— N-nu ştiu, se bâlbâi Quentin tremurând şi frecându-zaprafuluiCând îi deschise din nouvocaseeapepodea înconjurat demare de foi volante şi se simţea ca un ştrengar care

pceunea la cale ofarsă.— Te rog să le pui în ordine, ceru Sir Walter cume,şiam, pe loc! Vei lua ecare bucatăhârunelalocacolounde a fost, înainte

…Dintr-odată se întrerupse şi nervozitatea de pe chipul

mă în uluire. Puţine fuseseră situaţiile în465



uentinîşăusenchiulrămas fără replică.— Ce e? întrebă tânărul nesigur. Am mai făcut şi altă

Sir Walter nu răspunse însă, ci se aplecă şi ridică uncument care-i aterizase chiar la picioare. Îl priviau

— Evrika! strigă Quentin; era semnul runic în formă de

Simbolul nu era tocmai uşor de recunoscut. Caligrafulentepodobeau margineacândîntorceaioaiade-alungul se putea

— Nici nu poate vorba de o coincidenţă, spuse Sir

Waltercuo emoţie rară. Ia lampa, ule, şi adu-o la masă.cătemfăcut ghinionist. Dacă aceasta emaţiapecareocăutăm, te poţi numi pe viitor un

Quentin se ridică şi făcu cum i se spuse. Amândoi

urăminalbicioasăămpii.Semnele de pe acel fragment nu erau lesne de descifrat.ureaminusculă veche, care luiQuentin îicreaanumite probleme. Sir Walter urmăreamn cu degetul, în timp ce murmura ceva ca

— Aici e ceva, constată după o vreme. E vorba de466



— De secretul unei frăţii, traduse Quentin şi simţi cum

— Da, spuse Sir Walter, şi ceva mai jos este descrisă Fraternitas signorum vetatorum scrie aici –

nelorinterzise— Semnele interzise ar putea runele, cumpăni

Quentin.Asta arînsemna că e vo rba de Frăţia runelor.— Aşa sper, ule. În continuare se găsesc şi alte

maţiiDin câte înţeleg,aiciescriscevadespreplnăşideinvocareamonilor ex aetatibus

— Din epocile întunecate. Quentin se cutremură.— După toate aparenţele, autorul acestei scrieri s-apatmai îndeaproape de frăţie şi de obiceiurile ei. Aicimnează chiar şi unde obişnuiesc să-şi ţină

in circulo saxorum.

— În Cercul Pietrelor, traduse Quentin.— Se referă, desigur, la menhirele din perioadaalterOamenii de ştiinţă încă n-

eutacuprivirelascopulpe care trebuieaacment cuprinde răspunsul.

Dacăautorul acestei scrieriaredreptate,oculdepeeau

467



bscurasned— Pentru magii negre şi interzise, spuse Quentin

oragplutde mândrie pânăax-Fantomă. Aşa este încă şi în zilele noastre.— Vreau să sper că nu crezi aşa ceva cu adevărat, dragul

meu nepot, spuse Sir Walter cam tăios. Cu toate acestea,potsăntest… Există multe semne că ac eşti răsculaţi,vAbbotsford, apelează la vrăjile dinme ca să provoace spaimă oamenilor săraci cuhul.Dar tu nu crezi cu adevărat că aceştioameni li seagierunelor.— Profesorul Gainswick pare convins de acest fapt.— Cu tot respectul pe care-l port fostului meu dascăl,

Gainswick a devenit, cu trecerea anilornasulncărţcucam

— Cum rămâne cu abatele Andrew? Nu spuneai chiarmneata că ne ascunde ceva, unchiule? Ne-a prevenit cu

dincolodemnul runic în formă de spadă. E posibil ca el să ştiutur

— O bănuială justă, admise Sir Walter, cu care-l vomnaeateâmaicurând cu putinţă.

— Vrei să te întorci la Kelso?— Obiectivul nostru a fost să căutăm în bibliotecă

468



acănfuntămbaAndrew cu această scriere,poate rupe tăcereadesudincunoştinţelesaledespre tainelevecaginăule,şiumva să omiţi ceva. Întretimp eu mă uit dacă nu maimentul acesta.

— Am sentimentul că nu, spuse Quentin.— De ce?— Dacă această carte ar conţinut şi alte informaţii

emult.Sau s-arpierdut în hăţişurileEvului Mediu.u… se întrerupse dintr-odată şise albi.Unchiule, şoptivoceconspirativă,posibilcaacestasă e

cumentul pe care l-a descoperit Jonathan în arhiva dinKelsoPoateemnul pe care l-am găsit eu era un fel demarcajUn felde indiciu secretcă în acelraftsemai aament. Iarsărmanul Jonathan a dat întâmplător demultîiplăceasă-şivârenasul în scrierile

— Nu mi se pare plauzibil. Sir Walter scutură din cap.Deeăascuns cineva fragmente din volumul acesta laKelso?

— La Kelso erau depozitate cărţile care au fost salvateryburgh, nu-i aşa? IarabaţiadelaDryburgh eravrmuri unul dintre marile centre ale cunoaşterii din

469



vesbgaEdinburgh.

— Nu văd unde vrei să ajungi.— Ce ar dacă paginile cărţii au fost împrăştiate

dnsnbibliotecdineoravrutăde ochii vigilenţi ai cenzurii

mănăstireştDe-alungul secolelor s-ar putut pierdema fragmentelor, până când sărmanul Jonathan apernefernuldintreele

— Povestea ta sună atât de fantastic, că aproape aradevăratăulenoscuSirWalter. Din păcate,avem nicicelmai mic indiciu în acest sens. Vomadepartevom vedea dacă există cevacare săţi

— Ce e cu acest Cerc al Pietrelor, de care se pomeneşteQuentintrăda faptul că îleracăutărmaiecaşiprecauţiaN-am putea să-l

m?— Din păcate nu există nicio descriere a l ocului unde s-aNumai în Lowlands se găsesc sute demenea cercuride pietre,caănicumai vorbim deHighlands.Mâine mai trecem o dată pe la profesorulGainswick, poate ne spune el mai multe. Iar acum, la

470



— În ordine, unchiule.— Şi, Quentin?— Da, unchiule?Peste chipul lui Sir Walter Scott se aşternu un zâmbet

— Bună treabă, ule. Într-adevăr, o treabă foarte bună!

Căutările ulterioare după fragmente ale scrierii, pe caremit-oun călugăr laînceputul EvuluiMediu pentru a descrie faptele druizilor şi ale secteloremaserăfărărezultatutoatecăSirWalterumărate scrierişifragmente fără legăturăceQuentin copiase cu exactitate

cumentul descoperit. Nu mai găsiră însă niciunmanuscriscaresăsepotriveascăcu acelfragment unic;unerieconţinut nu erau, nici măcar unpusnicesprefrăCercul

Era seara târziu, când Sir Walter şi Quentin îşimândoi erau obosiţi, iar ochii îiaudelalumina lămpii. Cu toate acestea, Sir Walterputeasă-ermitănicioclădeodihnă. Timp deuăzileîşnegliasobligaţiiesvedere

nuxpecare,defapt,nu şi-l471



permite.Quentin ştia că unchiul său va lucra toatăapteaende avea atâtautereemuncă rămâneanmă.

Părăsirăbibliotecaprin poarta din dos. Paznicul deaptedeschiseoartaîngustă şiserecurarăafarăînbbloecnUniversităţumina slabă de la felinarele dinhambers Street făcea ca toată uliţa să e scăldată într-unnspreestuarulFirthde Forth se ridicase oeeaooraulPaşWalternauînfundat pe caldarâmul

Dintr-odată Quentin simţi cum îl cuprinde un val de

aiîntâpusetotulpeseama vechii lui temericeasstndisăsedegrabăde neliniştea aceea, altfelumaimaturizeze niciodată. Atunci însă observă

acare-dădeatârcoaleaveauntemei cât se poate

numai ai săi şi aichiuluisău;mai erau şi altezgomote. Paşi înfundaţi,mot estompat, care veneau de undeva din urma lor.Quentin tocmai voia să se întoarcă, pentru a-şi verica

uiaunchiulsăuîlapucăntempestiv cu braţulupăumăr.— Nu te întoarce, şuieră Sir Walter.

472



— Dar, unchiule, şopti Quentin mirat, suntem urmăriţi.— Ştiu, ule. Încă de când am ieşit din bibliotecă.

babilunthoţiBandiţicaresemde umină. Mergiplumai departe, fă-te că nu observi.— Să nu strigăm după sergent?— Vrei să ne riscăm viaţa? Următorul apărător al

lacâvasmaijos.Ce vrei să facinăajunge aici?Să te lupţi cu trei, patru tâlharidată?Dacăsunt ameninţaţi, oamenii aceştia sunt ca

maleledepradă hăituite lavânătoare.Nu mai aumicde pierdut şiseărăutoatăuterea.

— Înţeleg, unchiule.Quentin îşi impuse să nu se uite peste umăr, cu toate că

manul din spatele loraveahipnufăceadecâtsă-ânceascăşmai multma.Nu ştia nici câţiadversari ar putut , nici ceoiaudoară-itâhăreascăaveaudedsăea

Pulsul tânărului se acceleră până îi auzi ecoul înaresprecolţulsăacăaiapropieQuentin luptă cu panica ce lua proporţii. Auzea în

apaşirmăritorilor,singuraconsolare induseapropiaseră.Distanţadintre eirămăseseuentinnu găsi răspuns, dar găsi un

473



mbure de speranţă că vor scăpa basma curată.Atunci se petrecu ceva neaşteptat.Brusc se auziră şi alte zgomote pe stradă, bubuituri şi

uentinînţelesecălacâţivapaşiînma or izbucnise oluptă sălbatică.

— Fugi! îi ordonă Sir Walter, şi Quentin începu săneascăalădeunchiul său, care dintr-odată îşimişcapiciorulbolnav cu o repeziciune surprinzătoare.aiăade saturilenchiului său, priviîn

mă.Ce văzu i se întipări adânc în memorie.Pe stradă se dădea într-adevăr o luptă. Nişte creaturi

cacauzaîntunericului,sevedeau

antururiepeacoperişuriPurtaumantiigmatetoiegeungi de lemn, cu care seneaude-a curmezişul drumului celor pe care-imăreau. Aceştia, înfăşuraţilarândul lor în veşmintegusturnteaupraadversarilorşi

năQuentin văzu în lumina slabă a străzii sclipind lamazeauşiţipetelemintelorgapărudintr-odatăomască înnegrită cu funingine,ântăcumplit pe Quentin. Scăpă un ţipătcăînpeniloculuide spaimă, dar

474



chiulsăuîlapucăşiîltâdupăsine,iarîntr-untârziuăcăunseserălapătulstrăziSe năpustiră în trăsura care îi aştepta acolo. Sir Walter

a— Dă-i bice! îi strigă vizitiului mirat, iar în timp ce el

mulseportieradinînchizătoare,împinse pe Quentinnăe ndată.

Vizitiul nu ezită nicio clipă. Pocni din bici şi trăsura seseînmişcare.Strada şi odată cu ea mascaţii, careundâraserăînurma lor şi dispărură înndemai târziu nu mai exista niciovadăcătoateacelelucrurispetrecutcuadevărat.pama, care lepătrunsese celor doi în oase, era însă cât

văra…— Doamne fereşte, spuse Sir Walter şi se şterse peegânditcănoapteamblă arătăride acestsoipe străzi?Voireclama, desigur,

— Unchiule, îngăimă Quentin, care abia acum îşi regăsi

— Despre ce vorbeşti, ule?— Sectanţii, spuse Quentin sufocat. Fraţii runelor! Ei

mărit— Eşti sigur?— L-am văzut pe unul dintre ei. Purta o mască şi se

475



aamine. Mai erau şi ceilalţi în robe negre. Eraumaţicutoiegeuptauîmpotriva lor.

— Poţi să i sigur că imaginaţia nu ţi-a jucat o festă? Peunericule

— Sunt foarte sigur, unchiule, întări Quentin. Au fostplătorpe urmele

auştutcăfostlaibliotecăne-aupândit.— Dar… exclamă Sir Walter, însă până şi temerarul

eAbbotsford se făcuse mai palid… asta armna că sectanţiiştiuexactcefacem şi că aşteptauamdinbibliotecă— Aşa este, unchiule, conrmă Quentin, înorându-se.

acene-autrmischeia de la camera interzisă.

heunuaveaniciunexpeditor,nu-iaşa?— Nu. Dar ce motiv ar putut avea aceşti oameni să neihea?— Poate vor să descoperim ceva în locul lor. Să

munmister în locul lor.

— Te rog! Fantezia îţi joacă iarăşi feste. De ce să levnăecnpentruei?N-are ens.— Nici luptele acestea de stradă n-au sens la prima

enchiule,avutoc— La fel de adevărat, întări Sir Walter. Din câte se v ede,

uşmani, posibil o grupare rivală.nelecarntlinede

476



dede cuţitariânălamoarte, în ciudamenţine pacea şiarcăacţionează atâtde mult în afaramreclama cazul la poliţie.— La ce bun? Pun pariu că autorităţile nu vor găsi pe

micsemn. Din câte se vede, nu suntemurvorsărezolvemisterul din jurul

mnului runic în formă de spadă, unchiule. Am senzaţiaensiuniabiaîncepsă

— Te exprimi deja ca bunul nostru profesor, observăalN-artrebuit,întvărmine

mviz

— Poate că mă exprim astfel, unchiule, spuse Quentinaseprofesorulaveaburoveştntmult mai

micatedecâtbănuim noi. Poate că a început într-văacealuptăîntreforţelebineluişerăului,

cavorbiGainswick, şi noi am căzut cunturi— Sigur că eşti liber să crezi ce doreşti, ule, răspunse

altevecheadetaşarecare-lcaracuînsădepărerecăpentru toate aceste lucruritrebuiesăoveanănuo…

477



14.

Pentru Mary de Egton era ca şi cum peste groapancăecapinsăamai pusaipătruns niciluminaostulaceauitaparcăaeDupă ce o cunoscuse pe viitoarea ei soacră şi după ce

acendividconservator şiîngust era viitorulmcanvdreptul

Atât timp cât citea în timpul rămas liber, spiritul eimăcar să evadeze din realitatea tristă. Istoriilecvabmniţe,despre curaj eroic şimari,scdeWalter Scott şi de alţi romancierieauaripifantezieemantic

minte,prezentulnu isemai părea atâtde anost.Acum însă nu mai avea nimic ce ar putut să o

edereaeilacasuthvendevenise unmardin care nu exista ieşireFaptulcăEleonore deRuthven, lao zidupă arderea cărţilor, mai insistase şi cacopilăcecameristăsăaireuşisăzdruncine.

Sigur că protestase, dar acum, că răceala Eleonorei îi eraoscutăuusesevreosperanţăcăstăpâna de478



venarputut reveni asupra deciziei.Încănsearaiauthven.Fusese oămi–despărţireaunor prietene,năprinmulte şi îşinaalmulte.Nu mai rămăsese nimic dinvoiosşilipsitdegrijiauKitty,cândse

Mult timp stătuse Mary pe zidul cetăţii privind înma trăsuriipânăcând aceasta dispăru cu totul înmurg. Întimp ce vântul rece al serii sua pe lângăayăduseama câtgurăDacă acesta fusese efectulurmărit denoreşinesuferituleiu,atunciîşiatnseăscopul.

Mary se întorsese cu capul plecat în odaia ei şi abiamai ieşisedeacolo.Micul dejun îl cerea în cameră,aânzşăpoisă

Nu suporta să-i aibă pe mirele ei şi pe mama lui

uvedea în ei nimic altcevaobilegoişebogăţieutesoarcelorcutotul

maidebinele propriu.Mary o evita îndeosebi pe Eleonore, pentru că îşi dădea

ma cu spaimă că sentimentele pe care le nutrea faţă decfăcaucnsnicuneidomniţe,

479



uibun creştin.Nu-i plăcea să recunoască, dar înnculeimocnea o ură crâncenă pentru femeia care oadragMary se simţea golită şi epuizată, ruptă de lume, de

spcerealitaeapeeavizbanangibilăÎnchisăîntr-ocolivieurepână la sfârşitulznui lairdgaşgustaminte şi,pe lângă toate acestea, se vorăşrcunoştinţădinparteaei.Se vorsăîdăruiascăcopiişisă-eosoţieoma să privească spre el cumiraţipce ea îldispreţuiape Malcolm dina

Lacrimile îi curgeau pe obraji, în timp ce stătea, ca deelezilemitorului ei şideaurHighlands, care erau acoperite,uluivăurdeseeăNorihuldeparcăar fost

aginea suetului ei.Fără să vrea,seîntăcum poate cineva să numeascăpământ, tristşipărăsit,patrieDar,atunciintdevisuriemuseţea frustă a ţinutului

Highlands, şide legătura oamenilor acestor locuri cu ţaraaryîiinvidia.Patrienu avusese niciodată, nici măcar la Egton, unde

480



usesimţea în largul eid in cauzaaaiven,unde nu era privită decât ca oăbatuluiiareînndiMary, orice zilier caremuncea pe câmp era mai liber decât ea, care era închisă în

Fără perspective de schimbare.Niciodată…Plânsese mult în ultimele zile, însă până la urmă i seaiamărăciune,

veodinioarăaeiOdată cu cărţile,îifuseseluatăşiputerea.

leaaoare.Tresăricând auzi bătăile timide în uşa odăii ei. Nuudoreşteăeeranjată?

Bătăile se auzirădin nou.— Da? strigă Mary uşor iritată. Nu dorea să i se ţină

mpanie.— Stăpână, se auzi înfundat de pe partea cealaltă, văehdeaTrebuieăorbesc.

Era vocea unei femei bătrâne şi Mary o resimţi ca pe oednloculeierselauşăăvorulşideschise.În faţa uşiiea bătrâna slujnică în straie negre şi cu

481



neaua,acăreiaparipăimântase şioprevinăîncă de la sosirea ei lavenMary aproape că uitase de ea. Acum şi-mintidinnou, şiîşdăduseama că de atunci n-o maise— Ce doreşti? o întrebă Mary ezitând. Bătrâna îi

minteadeineva…— Îmi îngăduiţi să intru, milady? Trebuie să vă

Mary ezită. Nu simţea nevoia să vorbească, nici nu voiampanie. Dar ceva în felul în care bătrâna cerusemisiunea să intreo lăsasăînţeleagăcănu se va lăsaăr

Mary aprobă, şi bătrâna, a cărei privire vie şi al căreimersapăsatnu aveau nimic de slujnică, păşi în odaia ei.— Vă arătaţi atât de rar în ultimele zile, milady,

— Am avut de lucru, explică Mary rece. Sunt anumite

desc— Totdeauna merită să petreci timp gândind. Bătrânaneîntrebareadacăvă gândiţi la lucrurile la

— Ce să însemne ceea ce-mi spui?— Vă mai gândiţi la vorbele mele? La avertismentul pe

os482



— Ai spus că trebuie să părăsesc castelul Ruthven câtmairepede cu putinţă. Că se vor petrece lucrurimântătoare şică trecutul şiviitorulsevor întâlni.

— Ceea ce s-a întâmplat, grăi bătrâna şi o ţintui cuma dintr-odată de cine îiminteaujnica

În visul straniupe care-lavusese după ce Eleonore deRuthven îiarseseţomeie a runelor caremăna cu această bătrână. Sau fusese invers? O

presionaseslujitoareapeMary într-atât la prima lorouînvis?Desigur,spuseMary,aşarebuiefost…

— Ce se întâmplă cu Domnia Voastră, stăpână? întrebă

— Nimic. Doar că… îmi aminteşti de cineva.— Aşa? Slujitoarea râse din nou precum un atotştiutor

anuinătâng inocent. Se poate, Mary degnsăvăamintesc de cineva pe care merită să-l

anţncăam o vesteorentuDomnia Voastră. V-am adus oamă ascultaţiAcum s-au

meacareamai rămas s-apuţinat.Trebuie să părăsiţiloculacesta,Lady Mary,

maibine mai târziu decât niciodată.— De ce?

483



— Nu pot să vă spun de ce, pentru că nu aţi înţelege.Darrebuiesăvă spun că vă aşteaptă lucruri rele dacămâneţi

— Lucruri rele? Mary râse cu amărăciune. Ce ar putea mairăudecâtceeacemi s-a întâmplat deja? Mi s-a luatmnatceva pentru mine, iar bărbatul cu caremă voi căsătorienignorant avid de putere.

— Toate acestea nu reprezintă mare lucru în comparaţievăaşanunţă o furtună, Mary degon,şveţprinsăîniureşulei,dacănu aveţi grijă.xmotiv pentru care sunteţi aici.— Un motiv? Ce fel de motiv?— Mai mult nu pot să spun despre asta, pentru că nici

nuştiutotulDar sunteţi în mare pericol. Forţelenrolnsemnat în planurile

— Forţele întunericului? Vorbeşti în dodii.— Aş vrea să e aşa. Dar în această ţară, milady, sunt

maimulte lucruri între cer şi pământ decât vă puteţiuegendele şimiturile din trecut sunt încă vii,amintireaoastră.Mary simţi involuntar un or pe şira spinării, în timp

— De unde ştii toate acestea? întrebă ea.— Ştiu, pentru că toate acestea s-au mai petrecut o dată

484



mă cu peste cinci sute de ani, aici, încastelulacesta.Amai fosto tânărăcaDomnia Voastră, care a avut parteosoartătrAososănăprintrestrăniapramilie— Cum se numea? întrebă Mary, care se gândi de

aeurasensNu puteaeneaoincidenţă…— Gwynneth Ruthven, spuse bătrâna, şi spusele ei o

arycanciocan.— Gwynneth Ruthven? Mary ridică din sprâncene. Era

menea coincidenţă?— Rostiţi numele, milady, de parcă v-ar cunoscut.— Ştiu că poate ţi se pare ciudat, dar îmi este, într-

văoscutL-am întâlnitdejaînviselemele. Sedinnou spre fereastră,privindepărtare şimîntâlnifemeie

de vârsta mea, şi numele ei eraGwynneth. Gwynneth Ruthven. Nu e straniu?

— Straniu… medită bătrâna, da şi nu. Visele, stăpână,mai mult decât simple năluciri cu care ne amăgeşteosntoimagine a sinelui nostru, aeostuCreează adesea legături dincolo deiapului.— Ce înseamnă asta? Mary se întoarse din nou spre

prvăo485



alocosearăînanteAcum însă explicaţiatausemai susţinea:EleonoreRuthven avusese grijă să nu mai existe cărţi care să-ientezefanteziaDeci,cum se putea explica cel de-alm seăceacăătrânaiael?Pe Mary o trecu un or rece. Turnurile şi zidurile cetăţii

Ruthven isepărură dintr-odată şimai înspăimântătoareaiameninţătoare. Aici se petrecea ceva sau totul era

aonchipuirede-aei?Dacă eraaşa,atuncidevenise,npardinceeacesepetrecea.maicum prevestise şibătrâna m isterioasă.

De o prevestire străveche vorbise bătrâna şi de unmare.Nu că s-ar temut, dar i se părea straniu, şi

devizitabătrâneisemestecauşideveneau o vagă bănuială a unui răuinent.

Era noaptea târziu.

Întunericul coborâse peste castelul Ruthven şi frigulpţprncoridoarelevechiiclădiriStăpâniimultîn iatacurilelorşi

Mary de Egton însă era trează.Pe de o parte, pentru că o frământau numeroase

duriuolăsausăînchidăun ochi, pe de altă487



ncămă şisăe dinubântuităevisearemod straniu, păreau aievea.Toată ziua căutase o explicaţie raţională pentru

ednvisAjunse a concluziamelede Gwynneth probabil în treacăt, dar căxaseînmemorie. Dar această explicaţie lăsa o

mulţime de întrebări fără răspuns. De ce, de pildă, oeMary în prezenţa bătrânei slujnice aceeaşi

Gwynneth în vis?osmplă coincidenţă, sau era mai mult decât atât?xolegăturăcare rezistasetreceriipului?În ciuda minţii ei ascuţite, Mary dispunea şi de o

dantămţealaeaacasăînlumeaSiWalter, pepnom raţional şi cu judecăţia

Se poate, iar acestgând o speria, doar să-şi închipuit

osibifosunpersonaj careântuiadinamintirile ei, iarvisulşirealiadoareuneau în chip atâtdeuimitor?Dar dacă nu avusese decât un vis intens cu ochiiacădisperareaşiingurătateaeiadus-o

parumai făcea diferenţa între vis şinăcutăşnchisăînsne,tă

488



aepunctul de a-şipierde minţile?Mary de Egton simţi cum o cuprindea panica, pentru că

neacăaceastaera singura explicaţieeleîntâmplări fuseseră prea greu

duratpentruea.Poateeraolnavă şiavea nevoie dealăturnmenea

Bătaia discretălauşa odăii ei o smulse brusc din

Mary, care oricum era trează, se ridică într-o clipă. Numânare.Razele lunii care pătrundeauusucientodaia în nuanţe

Bătaia se auzi din nou, de data aceasta mai insistentă.ineuteaăe?După prima sperietură se gândi că ar dinnou bătrâna din vis, care era în faţa uşiinaovizinou şipentru a-i pune la încercarearueraniciofemeie afară, ciun bărbat,

păcum avea să constateMary în curând.— Mary, ştiu că nu dormi. Te rog deschide uşa, trebuie

Pulsul i se acceleră în momentul în care recunoscuMalcolm de Ruthven. Ce dorea laird -ul de la ea,

elaceartadintrăsurăabiadacămaischimbaseră o vorbă. Ce era de spus fusese spus, iar

489



deaceseRuthven nu păreaicinceavealegăturăcuea,iaracum se

amiez de noapte înaintea uşii ei şi dorea să intre?Dădu pătura la o parte, se ridică din pat şi îmbrăcă

ătaesmaşa de noapte. Apoi se furişăacunsMalcolm

— Te rog, Mary. Lasă-mă să intru. Trebuie să-şi spunportant.Părea într-adevăr important, iar Mary nu-şi putea

aun fel de curiozitatenmp ce se gândea ceme ar putea dori viitorul ei soţ la o asemenea orăşa

Afară, pe coridor, se aa Malcolm. Nu în veşmintele pemânecierauecaânălacoateMirosul pe care-l emana era dehisky.Limba i se împleticea de la alcool.— Mi-ai au zit în sfârşit imploraţia? întrebă el. Iubită

Mary,lasă-mă în odaia ta, te implor.Vorbea mai tare decât s-ar cuvenit. Ultimul lucru penoreşideaceeaîlalcolm rânjişitrecupelângă ea învăluit

mirosamărui de tutun indian. Chipul lui,interiaâdepalid,eraînroşitşumat, ochii îi eraucaopriveapofticios.

490



usăonelinişeMary. O parteoaronălucireDarerarealcempla,nu existaniciceamai mică

Ignorând orice ar ţinut de comportamentul unuim, laird -ul intră împleticit în camera lui Mary, secăînfotoluelângă fereastrăîncareeastăteaceevaziumai fusese folosit.

Blazarea şi sucienţa de sine aui Malcolm păreau, subuenţaalcooluluicăsxplodezecao hainătă— Deci? întrebă el şi o privi din cap până-n picioare.

um e, scumpa mea? Te-ai acomodat la Ruthven? Te văd

elezile— Nu m-am simţit bine, răspunse Mary rece, în timp ceaorea laird -ul de la ea.Pe Malcolm îl scutură un râs aspru şi dezgustător de

mbeat

— Când m-a anunţat mama că trebuie să mă însor, n-mfoscântadeNu că n-aş ştisămă bucur dempa mea, doar că pânămam găsit în braţeletârfelorpecarele-amplătittoteusinguraticMama însă e descuvinepentruun laird. Se pare că seeceeami-aranjatnunta aceasta.

491



— Înţeleg, fu tot ce reuşi să spună Mary. După tot ceadurasemai putea

— Eu m-am împotrivit de la început. Dar într-omită măsură, Mary, sunt în egală măsură prizonier în

mneata.Captiv între limitele uneiiareadevenit

veuiMary nu răspunse, dar era mirată să audă asemenea

uraMalcolm de Ruthven.— Nu mi-a rămas decât să mă învoiesc, dacă voiam să-

miaigurmoştenitorii şipoziţia.Trebuie să recunosc,mea, că aşteptam fără niciun interes ziua întâlnirii

aMaitrebuieecunosc şicămfost deosebit dedevenimentul a avut loc în cele din urmă.— Surprins? De ce?— Mi te imaginam altfel. Mă gândeam că eşti o

oacăuoăptură

eperament şi voinţă proprie.Darm-am înşelat, Mary. Eşti o inţă raţională. Recunosc-aintmidat un pic la început şi recunosc că nici

mnu prea ştiucum să mă comport. Dar dacă teMary,simt ceva în adâncul inţei mele, ce n-ammaisimţitniciodatăentruo femeie de rangul dumitale.

— Aşa? Ce anume, stimate Malcolm?492



— Pasiune, răspunse laird -ul fără nicio ezitare. Seneamtndumneata, Mary de Egton. Pasiune şi dorinţă.

Mary se dădu instinctiv înapoi. Discuţia lua o turnurănoşteaăMalcolm o surprinsese şiucdeaădăreodatădinarsnuînsemna că putea da la o parteediatoatereţeanceînamorată în

— Te doresc, Mary, spuse Malcolm fără ocolişuri şi înocnea un foc înorător. Această legătură, care a

mântul nostru, nuntnicnuldinnoi simplă. Am putea uita toate

mpune statutul nostru şi amdafrâulepasunioaaurmează să aparăentele— Nu cred că aceasta ar putea ordinea rească,

seMary,întmp ce se îndepărta tot mai mult de el.

Dragostea,smateMalcolm, trebuie să izvorască dinotivnuo vom simţinulpentrucelălalumneata însuţi ai spusmă poţi suferi.

— Lucrurile se schimbă, armă laird -ul gesticulând.mvremuri în continuă schimbare, Mary. O vreme abăriorCeiputernicisăună ce vor,

493



mea lor aapus. Cine nu-şi dă seama de acestnebun. Eu, în ceea ce mă priveşte, o simt dinoapteaasaBarierevorcădea.Schimbările sepune.Vocea lui avea un ton sumbru, aproape ameninţător,

ântae Mary şi o făcu pentru prima datălaird -ul e în toate minţile.

— Nu ştiu despre ce vorbeşti, spuse ea şi se strădui camşihotărâDupă ceânjeşti,MalcolmRuthven, nu vei obţine. Nu în noaptea asta, şi nici înmine decât un străin ai-ampusă.— Un străin? Sunt mirele dumitale, Mary! Trebuie să

mă aulţişiupui!— Atunci trebuie să câştigi preţuirea şi respectul meu,mpe Malcolm, răspunse ea. În momentul de faţă, eştiunctuldeapierde şuna, şialta— Nu mă respecţi! se răsti el şi faţa sa înroşită de alcool

maitareMă priveşti de sus, nu-i aşa? Mănprostănac,unignorant, carea obţinut totulauatrebuiticodatăsăfacănimicnavereauiCareascultăfărăsăcrâcneascădemama lui şi care se supune fără o vorbă îngrădirilorumpă Mary? Nu-i aşa?

Mary se abţinu să răspundă. Vocea lui Malcolm se494



dalasmânieisaleiolenteumagineze de ce e capabil, dacă furianeatăpâniree— Nu ştii nimic despre mine! ţipă laird -ul la ea. Nu ştii

micitotuşmă judeci! Dacă ai şti adevărul şi dacă aiuthven,m-arydeEgton, şinu m-ai priva de ceea ce mieazanţelegerinoastre— Nu ştiu despre ce vorbeşti, răspunse Mary pe ocolite.

Nusuntem căsătoriţiîncă,Malcolm, şi nu poţi avea nicioNusunt proprietatea dumitale şinunicodatăDintr-odatăse lovi cu spatele de unn.Uşa ferecată îibloca retragerea.

— Din punct de vedere legal, o adevărat, Mary,bă laird -ul, a cărui furie părea să se disipat. Dacăacevamai îndeaproape istoria familiei

mele,aişorc laird de Ruthven a obţinut mereu totunăvoie,luaucu

Ochii îi scăpărară, se năpusti asupra ei şi o prinse demâini,îşăbiacoluroasădegâtul ei şio sărută

— Nu, ţipă Mary, nu face asta! Dar nu avu puterea săcoută

Malcolm gâfâia de dorinţă. Îi simţi limba pe piele şi se495



orăereaă— Îmi voi lua ceea ce mi se cuvine, murmură eliaparţMary,mie, numai mie.Pentru o clipă crezu că totul e pierdut, că nu va putea

dezgust,teamă şi ruşine. Însă voinţa ieşi

Nu-i aparţinea acestei brute cu înfăţişare umană, nu erarmgândea căi-arpututăreptaencnumeritadecâtdispreţulei

Toată viaţa Mary fusese învăţată să se supună şi săominată de bărbaţi, drumul cel maimaiuşor de a ajunge la avere şi la o poziţie în

uMary se revoltase dinncândîmpotriva lor, nu fusese decât o revoltăuca

În clipancareMalcolm de Ruthven se năpusti gâfâind

endu-iniirvdu-irupulcu

ăaunciexisasedoarlatentşicaremcărebuieăeereMary acţionă.

Mai târziu nu avea să-şi amintească de unde avuseseurăiperaeDarcândMalcolm de Ruthven o slobozi din strânsoarea mâinilor

496



munanimal asupra ei, îşie.Laird -ul se dădu înapoi şi o privi consternat, nu atât

uzadureriintcăîndrăznisesă-iopunăelatâreraobişnuitaltfelMary nu aşteptă să-i treacă surpriza şi să se

usteascăeGenunchiul ei drept îl lovimaiacolounde se aa izvorul dorinţei sale. Apoi semuci,alergăspreuşa odăii,o deschise şi alergă de-agulcordoruluiluminat de făclii.

Îiauzea vaietele şiînjurăturileînurma ei şi alergă cât ondîşpierduîncălţărdemătase,apespiapce

maşade noapte şi halatul îi fâlfâiaucaun văl. Hăituitămărită de vânători, privi înapoi şi-lvăzulaird ca o umbră, la capătul coridorului. Îi auzea

pceîncepu să omărească cupaşi greoi şiapăsaţi.

Mary alergă, cu inima bătându-i să-i spargă coşulacapătulcoridoruluieunaltulmai îngust, cu un tavan boltit, pe careâna.Mary alergă în continuare

depietreleascuţieşgeurma ei,pe careMalcolm ar putut s-meze cu uşurinţă. Singurul ei noroc era că laird -ul

497



sepreamult şi se mişca greu, altminteri ar ajuns-omult.

Într-ogoană fără sfârşitalergă pe coridoarele înguste,aînsusbaînjos.Dupăp,dejau mai ştia unde se aă. Nu vizitase nici

departetoatearipilecaseuluimelezilenicimai avusese vreo tragere de inimă să-l viziteze. Dar,augreoi

măritoruluieioînsoţeau.Mary se simţea de parcă ar jucat rolul principal în cel

maicumplit coşmar. Alerga fără ţintă prin coridoareledu-semereu de urmăritorul ei.a-băteapână în gât,frosugruma. Tot mereu

măşizăreaumbra lui Malcolm alungită demina făcliilorIcişicoloîncercaămaideschidă din uşile care seau

oparteşdealcoroareoDare erau închise,dădeau înaltecoridoarecauceauşimai adânc în

ambrei cetăţi.Mary se opri la o încrucişare de coridoare. Sua greu şiaîibăteacaunciocanîntimp ce încerca disperată să

Toatedirecţăreaulafeldelipsitezeadejapaşiirmăritorului în spatele ei.

DintrdatăîvăzupeMalcolm la capătul coridorului.Ochiiîeprecum cărbunii aprinşi care luminau în

498



— Pun eu mâna pe tine! urlă el agresiv, şi Mary seunimpuls, să o ia la dreapta.

După câţiva paşiînsăşidădu seama că greşise: coridorulasveinlemn de stejar.Poarta spre turnul de vest!Poarta interzisă,cum îispusese Samuel.În disperarea ei,Mary apăsă pe clanţă şi, în mod

eMary se strecură în zboreÎn lumina lunii, care cădea prin crăpăturile înguste

meleferestreorvedeatrepteeabrupte şiduceauîn sus. Mary nu-şi făcea iluzii.

puizatăum era,urmăritorul avea s-o ajungă repede dinmă.Se întoarse şiporni înapoi pentru a constata, spreMalcolm ajunsese deja la capătuludprinrazele făcliilordeaunrânjetbiruitor

Mary strânse din dinţi şi începu să alerge; nu avea demeletreptecămaşa de noapte. Stofapseşeracâpe-accadăSesprijnicumâiniledetrepteleabrupteşigoni mai departe, tot maiurcaîntMary se târa cualcolmseapropia tot mai

mult.499



Muşchii începeau să o doară şi tălpile sângerânde oOparteineavrutsăenunţe.Nu era inutilga?ntndăturădincarenueanicioieşapătulscărva şi sfârşitulpreascpurşipluşisăasenmâinile sorţii?Nu!Scutură încăpăţânată din cap. Dacă Malcolm de

Ruthven voia săbţină cevade la ea cu forţa, atunci să nupinare.Voia săupte pânăaveauncrâmpei de viaţă îndoneze.Cu toată puterea care-i mai rămăsese, se caţără pe scări.

pelângă ferestreînguste şi fără sticlăprincarenvântăiosamult,mânată deintrodatăaunselacapătul scărilorGoanaaveinlemn de stejar. Fărăapăsăcanţamase uimită când uşa se

u-ămase timp nici măcar cât să răsuenăpustigâfâindîncămăruţa din turn, trântiurma ei şi trasezăvorul. La capătul puterilor, căzupeeapcefarăseuzeau paşiiapăsaţi.

În faţauşiiseoprirădarMary auzea acum gâfâitul luiunacagrohăitul unei lighioane. Înmina lunii,carecădeape fereastraîngustăacămăruţei,

500



ămclanţasemişcă. Când constată că eaîncepu să lovească în uşă cu o

menea furie,încâtMary se chirci de frică.— Ce crezi că faci? se auzi de afară. Deschide imediat

Mary nu scoase niciun sunet. Tremura cu tot corpul demaieraînstaresăarticulezevreo

— La naiba! Malcolm de Ruthven uită de buna creşteregrădarLasă-mă imediat să intru, auzi?untbărbatultăuşiceiseuvine!

Înjura şi lovea în uşă, în timp ce, de partea cealaltă,Mary se chircea lapământ şi simţea cum lemnul uşii

moment dat numaisuportă.Îşiastupă urechile cu mâinile, speră şi semnul vechi să nu cedeze. Gândul la ce s-armpla,dacă ar pune acum, cu furia aceastamentă, mâna pe ea, o aruncă într-o stare de panică.

— Muiere nerecunoscătoare, îl auzi ţipând dinărmprmitîncasamea.Îţumele meumelefamilieimele, bogăţia mea şi cum mă

Uşa se zgudui din nou sub loviturile lui cu mâinile şiunulrezistară.

În sfârşiosmnat,Malcolm de Ruthven501



nţăabătăiuşăşiînjurăturinceMarymaiaşteptăoclipă,apoiîşiuăcugrijămâinile de pe

Ştiacă mai e acolo, nu numai pentru că îl auzeaveasenzaţiacăîmteprezenţa de peaiopalmă de

…— Fiinţă nerecunoscătoare, spuse el cu voce periculos

ecemi te refuzi? Nu crezi că te merit? râsevăaoţdemine?Nutepoţiascunde veşnic aici sus, Mary de Egton, ştiieNu existăăpareentru tine,şidacăuteotoapteaastancvaîntâmpla altă dată.Nu

mine. Cu cât pricepi mai repede, cu atât maiveobişnuicugândul. Până atunci, odihnăoasăMary.Îiauzipaşiicum coborau încet şi greoi. Mary rămase

adânc,tremura din tot

uMai gravă decât orice epuizare şigroaza prin carealcolmde Ruthven avea

Era captivă în imperiul lui. În noaptea aceasta scăpaseaenlung n-avea cum să se ascundăcăăcaveasomai apereaşipatnevastaluiSimplul gând o îngrozea.

502



adarniceerautoatedorinţeleşiînchipuirileromanticedinioarăEraierdută.Poate la aceasta se referise bătrâna slujitoare, când

unmare pericol şi că Mary trebuia sămairepede cu putinţă.

Zăcea în întuneric cu picioarele adunate şi cu mâinilechiiumplură dededisperarecageaupe obraji.Teamă,eoanaceaşmp;uşurareadedataaceastade Malcolm, dublată deuteasereu.

Dacăvor căsătoriţumai existaeranţă pentru ea.Niciodată…

Când în sfârşit îşi ridică privirea, nu ar mai f i fost înăcâptrecuse.Luna era încă pe cer şiurdară,scăldauinămată.Încăperea era în semicerc şi foarte joasă. Bordura era de

mai un metru, imediat deasupra se aau pilonii careolinuiMobilă nu era, dar în zid, chiar în dreptul ferestrei,percevaceîamiziusamne, iniţialeatineşti

„G.R.“ era înscris acolo, şi e că se datora viselor ei,mente

503



aMary era sigură că aceste iniţiale trebuie săne Gwynneth Ruthven.Trase adânc aer în piept, ceea ce nu prea reuşi fără ca

mâniisăisestrângă, şiîşişemilede pe faţă.ndu-secădescoperise ceva asupra căruia seconcentra,cercepiaConstatăcăaceastase

mişcaşiputea îndepărtată de la locul ei.O apucă cumândouă mâinile şi trase. Începu să curgă nisip dinumsucient, încâtsăo poatăurăînzidşminaănsloOcuprinse curiozitatea,şicutoatecăânaîndeschizătura întunecată,

căeacoloşitPrivi cu atenţie obiectul găsit la lumina palidă a lunii.otobălungă şiînvelităînpiele,alecăreicusăturişisceapentrua feriemiditate.De câtă vreme va zăcut acolo?

Mary cercetă tolba pe toate feţele, după care o biruipriviRupse sigiliulcadeschintusegăseaumai multeegament. Mary le scoase uimită. Erau vechi,eăsemţicum inima îi bate cu

Paginile pergamentului erau acoperite de un scris dens504



başicugraa latină.Deoarece Mary studiase şibalatină,eracapabilăsătraducă textul,chiaracăla

mina aceea slabă,demersul nu era simplu.„Acestea sunt însemnările unei prizoniere, citi ea în

găseascceavademn de ele.onsemnat de Gwynneth Ruthven în anul Domnului

Mary îşi ţinu respiraţia. Pe de o parte, era consternatăperenvămoştenirea tinereifemei desprevecareoîntâlniseosmplă coincidenţă faptul căMary, carese refugiase de disperare în acest turn,ermaiaicmnărileuiGwynneth?

Pe de altă parte, simţea o nespusă satisfacţie. EleonoremînsăMary ajunsese întâmplător în posesia unor însemnărirăneascăspiriuleMary de Egton începu să citească, cu lacrimi de mirare

chmnărileluiGwynneth Ruthven, carement cu peste cinci sute de ani înmă,înaceastămăruţă din turn…

15.

Era deja târziu şi călugării de la Kelso se retrăseseră în505



umai abatele Andrew era încăheaseîncamera sa de lucru şi îşi ţineamâinileîmpreunate. Ca întotdeauna când căutaurecareoamenii nu i le puteau da, erandatadânc înrugăciune.

Până acum, de ecare dată când căutase în Dumnezeunsurnceasurintrgerugăciune, abatele eraeostadepaceinterioarăadâncă.Linişteape

mţeaeraizvorde putere, credinţă şi inspiraţie.Înăaureuşisăsetnspună înulatânupăea.Preamulteduriîmintea şiîlîmpiedicau să devinăaucrea

Prea multe griji…Întâmplările ultimelor zile şi săptămâni arătaseră căgheade secolenu era lipsitădeeierdeodinioară nu trecuse. Rezistase

upânăînprezent şiînzileleacesteapărea

ousăevinăminent.Tot mereu revenise asupra vechilor scrieri şi seucuceiaeranicioîndoială.Duşmanul de altădată se ridicase din nou. Forţele păgâneuseooseaude

Victoria de acum câteva secole fusese incompletă,506



adoarmânată. Acum însă această decizieaucăelşconfraţdedus pe umeri acea povară îl apăsa pe abateleAndrew. Aceasta era menirea lor, scopul existenţei lor.bibloecgrieraunparavan – în realitademult mai

mult.Abatele se ru gă ca el şi confraţii săi să e apţi să treacă

oamne, spuse el înneTagăseştimulţumirea de aenoi,oameni nevrednici, şi să ne dai ajutor înnaununericul…“

Nu-şi isprăvi vorba, când un zgomot puternic de sticlă

Abatele îşi ridică privirea şi, spre surprinderea sa, văzubrăcateînnegru, care pătrunseseră prin

mantiicuglugă, care le era trasănceeperăşti

— Atotputernice! murmură abatele.Vântul rece al nopţii pătrunse prin fereastră, făcumânărilesăpâlpâie şi îinundă pe vizitatori într-omină norătoare.

Niciuna dintre creaturi nu scoase o vorbă. Traseră înmb spadele de oţel de sub robe, spade ale căror lamemina pâlpâindă a lumânărilor şi cu care se

507



ustpracăugăruluilipsideapărare— Înapoi! le porunci abatele Andrew pe un ton

âinileîntngestapărarSolaneiepociapuse ce sunteţi, văuncescsăăntoarceţdende aţivenit!

Mascaţii râseră. Unul dintre ei păşi înainte şi ridicăaaăcueapeabate.Dar, înainte ca

maascuţităsă-latngă,abatelesărlaoparteşiseferi

Spada lovi în gol şi mânuitorul ei mormăi ceva apucasăatacedinnou, abateleAndrew reuşi să-şi depăşească surprinderea. Ajunsesechiăuîn

guluiMascaţii porniră pe urmele lui. Intenţia lor era lesne dedespicăturie

măştioousângeşiabatelemănăstirii de la Kelsomaorvictmă.

Abatele Andrew alergă cât îl ţineau picioarele şi cât îimiteausandalelempletite din rae. Goni de-a lungulminat slabde doar câteva lumânări şi seţcanncoşmar adânc. Dar aceasta era realitatea,

motul cizmelor şi gâfâitul dornic de sânge almăritoredovada. Aceştia reduseră dinouspadele tânjind după sângele

508



monahului lipsit de apărare sclipiră–nsăcestaumai

La capătul coridorului, care dădea într-o casă îngustă aultefăpturiinsemiîntuneric,aminteleînchiselaculoarerdinuluiPremonstratensilor. Spre deosebire de el

ămâini toiegemn tare de mesteacăn, cu care ieşiră în

mpinarea atacatorilor.ădurăglugilelao parte şionahale.Atacatorii rămaseră pe loc o clipă. Nu luaseră în calcul

pune rezistenţăporniserădelaideea cămisuneucigaşă va uşor de îndeplinit. Îşi

ăşdesurprinderea şise năpustiră asuprauînjuruldoluptărigă.Mascaţii îi atacară cu sete pe apărători şi î şi rotiră

ecuoforţănimicitoare. Călugării, de cealaltă

utogeaşafemnulveneaînmâinile lor o armă nimicitoare. Cumultesecoleînurmă, un frate călător din Orientulpărusesecusineartalupteifăăame, pe careaprofundaserăşio desăvârşiseră. Septaogeupentruaăndleeraameninţată

509



mente…În semiîntuneric se văzu lama unei spade tăind în

vUnul din călugări ţipă şi căzu secerat; îndatăonfraauncarăasupra făptaşului cu loviturinullovea cu o nebănuită forţă distructivă,

neauşiamăturaţiunulcâtenul.Mişcărilecălugărilorauatâtderapide,încâtmascaţiiaăputeauţinepiept.Chiar dacă atacatoriierau

maibine înarmaţi, nu putură face faţă dibăciei

Doi dintre ei căzură fără cunoştinţă la pământ submatnalpatruleasăriînainteşiridicăspada,însăfu

ăunuitoiagşiseceadinpicioareAtacatorii rămaşi începură să ţipe înspăimântaţi şi semul pe care veniseră.Se avântară înapoiAndrew şi se retraseră prin fereastranidintrecăugărpornirăînurmărirea lor, însă

drewîiopri— Opriţi-vă, fraţilor, le strigă el.Menirea noastră num. Numai Domnul poate

— Dar, onorabile abate, protestă fratele Patrick, caregrupulapărătorilorviteAceştoamenivniunsingur scop – să vă asasineze! Întâi pe

510



mneavoastră, apoi pe noi toţi!— Cu toate acestea, nu răzbunarea trebuie să e

entulcaresă ne însoţească faptele, răspunsemitoare.Păreasă depăşit întrudelaînceput.Nu uita, frate Patrick,cănoinerâm duşmanii. Nu vrem nici să-i pedepsim, nicinrău.Vrem doar să restabilim liniştea.— Nu uit asta, onorabile abate. Dacă îi prindem, poate

ămcine-amis.— Ne vom limita la cei care au rămas, spuse abatele şi

ăafărcunoştinţăpeăndoiesccăne vor spune cine i-oaeicuvanecesar.

Le făcu un semn confraţilor să se ocupe de răniţi.ălugăriilevoroblojirănileşivoravea grijăcaaceştiasămspunea porunca iubiriipeuiFaunuldintreceia

De sub ea răsări un chip palid, încadrat de păr blond şinuibărbattânăr.Mai mare îi fuădulao parte

mantaua. De sub roba neagră ieşi la iveală o tunică de unmeidragonilor.

Călugării de la Kelso amuţiră. Niciunul dintre ei nu sedieoasemenea întorsătură, cu excepţia abatelui

511



Andrew.— Acum nu mai există cale de întoarcere, murmură el,

uşmanul s-a întors şi şi-a arătat

512



CARTEA A TREIA

SPADA RUNELOR

513



1.

La o zi după uimitoarea lor descoperire în arhivanfdepe străzile

WaltercotşQuentin se duseră din nou înanswick. Poate, aşa sperau ei,

nămai multe despre Cerculocument.Sir Walter petrecuse jumătate de zi, înainte de prânz, la

omai multe despreartoruentinşicuelînnoaptea

amembru al Curţii Supreme de Justiţie, funolurămaţieconcretă;nu se înregistrase nicioaţnndarmii care asigurau pazanoaptenu fusese informat cu privire la cele petrecute

necaedincartuUniversităţiDupăWalterşinepotul său fuseserămartoriaiincidentului,iaraumina zilei pânădoiemplatceva.

În timp ce Sir Walter îşi petrecuse noaptea la masa deentnhotărâsesăseculcedarnu izbutise să se

514



Mereu şi mereu se gândea la întâmplările din ultimame,ladescoperireasa şila tenebrele pe care lemăreau.De îndată ce reuşea să închidă ochii şi săagnigroaznice,coşmaruriuneşimăşti hidoase, cercuri de pietre şi focurinoapteşiprevesteausfârşiumii.

Starea lui actuală de spirit era consecinţa acestor trăiri,uuseînHighStreet.Unchiul său nu avea decât să închidă înaeochiişsăcauteoexplicaţieraţnalăPentruueaomplămereu se gândea la avertismentele peeladcâabatee

Andrew.Sir Walter, care citeape chipul lui Quentin ca într-o

— Dragul meu nepot, spuse el, pot să apreciez ce facinmine. Dar în privirea ta văd teamă.

— Confunzi teama cu precauţia, unchiule, îl corectăQuentin sigur pe sine. Dacă-mi amintesc corect, Cicero oeaperioarăavitejeSir Walter zâmbi.— E minunat că, în ciuda întregii agitaţii, mai găseşti

ppentru studiul clasiciloruleDar eu vorbescnnăucitoaream pierdut

515



nsdent,şnuvreausămai u în situaţia de angemoartea ncă unuia. Dacă preferi să cobori şi săiccuCasaloreoadeparteAşputea să-ispun vizitiului să…— Nu, unchiule, spuse Quentin hotărât. E adevărat căpărtăşescoateideileînceeaceriveşteacestcaz

misterosDarînultimele săptămâni şi luni ai făcut preamultepentru mine ca să te pot lăsa baltă când ai nevoiemine. Şi,cutotrespectul,unchiule,am senzaţia că nunamai multă nevoie de mine ca zilele

— Eşti un băiat bun, Quentin. Sir Walter dădu uşor dinAiînvăţatsă-ţâneştunţiDar

vreaucadin recunoştinţă să-şiriştiviaţaM-ai însoţitpreamulte ori.Iareun-aşutea niciodată să mămamei tale şi să-i justic de ce aa

Vocea lui Sir Walter deveni tot mai înceată, iar Quentin

entulcăunchiul său nu e doar obosit dupăpţeveghe,cişiepuizatde responsabilitateapeuraoategândea el,arrebuisă-iaoparteonsabil

— Atunci eliberează-mă din serviciul tău, unchiule,uselontan.— Cum adică, ule? Nu vrei să rămâi în continuare la

516



mine laudiişiînucenicie?— Am învăţat deja multe de la tine, unchiule, şi sunt

mai multe de învăţat. Dar, la toate câte nemaiaşteaptă,nuaş vrea să te însoţesc cadiscipol,cica…dîăduseama că vorbele sale arperceputedrept aroganţă. Ci ca prieten, adăugăaiceSir Walter nu răspunse imediat, ci privi pe fereastra

untccdHigh Street.Pestepuţintimp aveau să ajungă la casaGainswick.

— Ce e, unchiule? voi să ştie Quentin, în timp ce seumersese prea departe.

— Nimic, ule. Sir Walter scutură cu putere din cap.ocmai îmi puneam o întrebare.— Ce întrebare?— Ce netrebnic ţi-a băgat vreodată în cap că n-ai bun

nimic şică în venele tale nu curge sângele unui

văcouauddincolo de cuvintele tale?rezuobservcentenţionezi?— Iartă-mă, unchiule, eu…— Ai simţit, nu-i aşa? Povara de pe umerii mei,

ndereape caeoresimt şi care îmi taie respiraţia.Camă eliberezi,vresămi ieimăcar responsabilitatea pemtpentru tine,vreisă-mi i alături ca prieten, cu

517



nu-mi împărtăşeşti nici concepţiile, nici

— Nu, unchiule, rectică Quentin, întâi politicos, apoidEadevăratmise el,nu sunt de aceeaşiumneata în ceea ce priveşte această chestiune,eeleCemdescoperitidăori şi,dacă ar cu putinţă, aş întoarce spatele

mnului. Dar, dinaulrândpentru că dumneatandeaduni curaj,chiuleavdentcăutetemi de aceşti oameni. Înexemplu luminos pentru

mine.La Abbotsford am venit în primul rând pentru un

me motiv: să u măcar puţin ca dumneata. Acum amsăopierd.Când toţi m-aurosnacnpierde-varădumneata ai crezut

mine şim-ai luat în casa dumitale. N-am să uit astaeaceeaoonoare pentru mine să-mi

miţisăteînsoţescncontinuare în toate investigaţiile,

Sir Walter îl examină cu privirea şi era imposibil degândea înacelmoment. Quentin se foi neliniştitbanchetatrăsuriAtunciînsăpe trăsăturileunchiuluientoruluisăuapăru un zâmbet blajin.— Când ai venit la mine, Quentin, am văzut îndată că

518



multdecâtobservase cineva până atunci,eSirWalter.Însărepeziciuneacu care ţi-aidepăşitaturiamă surprinde până şi pe

mine.Apreciez oferta ta, ule, şi recunosc cu seninătatemnevoiede un prieten pe care să mă pot baza în

uri.Dacă tu vrei să i acela…Nu mai spuse nimic, ci îi întinse lui Quentin mâna

cmediat.— E o onoare pentru mine, unchiule, răspunse el. Să

mprecauţiîntoam.— Îţi promit, spuse Sir Walter zâmbind, deşi ar

asaspus-onepotul sau

Trăsura se opri. Ajunseseră la intersecţia de la careneastduţasprecurteainterioarăîncareseaacasaMiltdesGainswick.

Coborâră, şi Sir Walter îi spuse vizitiului să-i aştepte.upă-amiaza târziu, dar norii erau atât de denşi, încât

aputeaustrăpunge.Quentin îl urmă pe unchiul său pe străduţă purtândbramapa cu copia fragmentului. Ajunseră la curteaincamera de

eamina galbenă a unei lămpi cu petrol;abiătrânulnvăţateraaplecatasupra scrieriloralprofesorulGainswick va

519



entuluiape o schimbarevenima să lespună mai multe despreerculPietremenit în scriereaveche.— Unchiule, spuse Quentin dintr-odată şi Sir Walter

văoment: uşa casei era deschisă de omă.Într-unsatn-arfostnimic neobişnuit. Într-unEdinburgh însă, în care îşifăceauveacul mulţi

Sir Walter bătu cu măciulia bastonului în uşă pentru a-mic;nuapăru niciGainswick, nici nu se auzi vreunmot din interiorul casei. Sir Walter îi aruncăotuluisăuprivireaaceeapeeQuentin învăţase să

eezunchiulgrÎmpinseră uşa, care se d eschise scârţâind.— Profesore Gainswick? strigă Sir Walter pe coridorul

us

Nu primiră răspuns, cu toate că la capătul coridoruluieamină. Se neliniştişiQuentin. În aer pluteau oapăsătoarşsentmentul unei ameninţări

Sir Walter îi făcu nepotului său semn cu capul să intre.nincee-alungul coridorului. Podelele scârţâirăpaşiprnsufragercamera de

520



ndestătuserădatatrcumineu ardeaeacăuiaenevancasă— Profesore Gainswick? strigă Sir Walter de aceea încă

anentePe profesor nu-l găsiră, ci doar pe valetul său. Quentin

pecăseîmpiedică de el când ajunseră la capătuldesefăceatmera de lucru.

Uşaeradoar proptităşunr de lumină cădea prinmina grămada diformă de lauentin.— Unchiule! ţipă el îngrozit, când îşi dădu seama că e

cadavru–servitorulprofesoruluiGainswick. Faţa îimonosită şitumeată, ochii larg deschişi păreau

uentinacuzatorimut. În jurulniacaumase asasinul.— Cerule mare, se văită Sir Walter şi se aplecă spre el.inăepede,apoi scutură esemnat din cap.— Iar profesorul? întrebă Quentin mişcat.

Sir Walter privi înspre uşă. Amândoi bănuiau căsulanaQuentin se aa de cealaltă

Miltiades Gainswick şedea în fotoliul cel mare, în faţamineuluidin camera de lucru, cu o carte pe genunchi.Darhipul cărturarului nu arăta curiozitate ştiinţică,ciulăuavea sonoritateaunui hârşâit de

521



uentinvăzu,spre disperarea sa, peste totmai sânge. Costumul şi cămaşa profesorului, fotoliuleaua,unde lichidul vitalseadunase în bălţi de un

— Profesore!Sir Walter scoase un strigăt înspăimântat şi amândoi se

ustpraluiGainswick, care îi privea vlăguit şiulcăzutntparumai aveaaimulte lovituri de cuţit îiăşQuentin, care nu aveaardemedicină,îădeaeama că profesorul nu maisava

— Nu, profesore! îl imploră Sir Walter şi căzu în

unchiînfaţamentorului său.Nu-i păsa că se mânjeageVăog,nu…Gainswick clipi şi îşi întoarse privirea, ceea ce părea

mbet păruinezerăsăurioscupeirWalter.

— Walter, ule, gâfâi el şi din colţurile gurii începu sănrişordesânge. Din păcate aţi ajuns prea…

— Cine a fost? întrebă Sir Walter consternat. Cine v-a

— S-a întâmplat… nu trebuie să vă r eproşaţi nimic.— Cine? insistă Sir Walter în timp ce Quentin îl bătea

522



umăr. Nepotul lui Sir Walter descoperise pe peretelemereideucru ceva care-ifăcusecagele iîngheţe

Era ourmă lăsată de asasini. Mai mult, era o semnătură,mn de recunoaştere. Ca şi dreptul de autor asupraepereetăPe perete era, mânjit cu sângele lui Miltiades

Gainswick, semnul runic în formă de spadă.— Nu, se revoltă Sir Walter şi lacrimi de furie, de

useoate!— Nu… nu ţi trist, murmură Gainswick cu puterileaisăbioarumurile… trebuie să s e sfârşească

— Iertaţi-mă, profesore, şopti Sir Walter din nou şi dinuăQuentin, care asistase nemişcat la toată scena, era la fel

mişcatcaşiunchiul său. Se simţea şi el responsabilnceseîntâmplase. Era evident cine se aa în

asacruDar şi mai evident era cine îiduseseeăptaşiGainswick.— Măşti, şopti tot mai anevoios profesorul Gainswick,

măştioribi… creaturialentunericului… fără milă.— Ştiu, spuse Sir Walter neputincios.Gainswick deschise ochii larg, şi într-un ultim efort

âna,ucăpefostulsăustudent523



ulehaineişel— Luptaţi împotriva lor, murmură el cu voce stinsă.

Găsime…— Unde, profesore? întrebă Sir Walter emoţionat.Ultimele două vorbe pe care le rosti Miltiades

Gainswick pe lumea aceasta rămaseră învăluite în mister.ma eaAbbotsford“, a doua, „Bruce“.

Capul învăţatului căzu într-o parte. Coşul pieptului i semairidicăodatăpentruo ultimă suare, apoi inima saa

— Nu, se tângui Quentin îngrozit, ind cuprins îndeofurieoarbă. Aceşti criminali avizi de

Besană!Profesorul Gainswick nu le-

icAm să…Se întrerupse când se auzi un scârţâit puternic de la

— Ce a f ost asta? întrebă el.— Sus e cineva, constată Sir Walter, a cărui faţă se

pietrmască.— Poate un valet?— Dacă-mi amintesc bine, profesorul nu-l avea decât

Quentin şi unchiul său schimbară o privire cumândoi erau siguri ce putea să însemne ceeaGainswick se aa

524



posibilcaeisăsurprinsînactivitateaaeaceeasăgăspeprofesorîncăîn

— Va plăti pentru faptele sale, rosti Quentin ferm şiereideucru.— Băiete, nu! strigă Sir Walter în urma lui, dar Quentin

mai putea oprit.Tot ceea ce se adunase în el în ultimele săptămâni şi

menteşitrăiribufniseacum. Întristareaemoartea lui Jonathan şi groaza pe care oMary degon,eama de frăţia întunecată şi misterioasă şientelesupranaturalesecondensaseră ca praful de

şcăbutoimoarteaprofesorului GainswickdecnşaorQuentin se năpusti cu pumni încleştaţi pe scări în sus,

accgaşuluiNuse gândea lamentelor ragicenu dorea decât

mai voia ascunzişuri, dorea în sfârşitnduşmanul misterios ale cărui acţiunimane.

Dintr-odată se auzi zgomot de sticlă spartă venindofeZgomotul venea din capătul coridorului scurt, din

mitorulprofesorului Gainswick, a cărui uşă era larg525



uentinstrânseindinţişiorupse augă de-agulcororuluipână n dormitor.

Îlovivântul rece al ser ii,caresua prin fereastraerubaldachin.În

mina slabă care pătrundea de afară, arătau ca nişte

Quentin se duse la fereastră. Cineva o spărsese cuuicuiepentruhaine,carezăceaacum pe jos.ândprivi în întuneric, văzu o siluetă învăluită într-ongăcareutura în urma lui, în timp ce dispăreae— Stai! urlă el din răsputeri. Criminal nenorocit!Fără să-şidea prea bine seama ce face, era deja pe

nctulea se urca pe pervazul ferestrei pentru a-lmări.Setăielamâna dreaptă în cioburi, dar în stareauredeseamă. Sângele îinegâfzgomotos şiocearani

Se strecură prin deschizătură, sări şi ateriză câţivametrimai jos, pe acoperişul casei vecine. Pe acelaşidrum,caminalulelaşbalansăpânănhorn înalt.Seţinude el şi alunecă pesteabruptpână la margineaacolosărpeacoperişulunui grajd pentruuma dată pe

526



mascatNu rămânea decât o direcţie în care putuse să dispară

inalulpestradăînjos,îndirecţiaoraşuluivechi,deeraunenumărate unghere în care îşi putea găsiposQuentin nu avea de gând să-l lase să ajungă

— Opriţi-l pe criminal! urlă el din adâncul inimii, îndeaalarma pe unul dintre poliţiştii care-şidule-alungul High Street. Nu-l lăsaţi să

Înaintă cu paşi uriaşi peste acoperişul plan almascatul.Şindrilaubpicioareaaisăcedezedincauza

marginea grajdului. Lângă poartă seaogrămadă de paie şi Quentin sări fără să pregete.Aterpemoale, ieşirapid din paie şi goni pe străduţaAcoloreuşisă-lreasdinnou peamantie.

Îlvăzu o fracţiune de secundă în lumina slabă, înainteauisparăîntroăa— Stai! strigă Quentin furios, cu toate că ştia prea bine

nuo va face. Hotărât îşi luă picioarele înuter

Quentin nu era un alergător rezistent. Din pricinaar

527



mânii îlardeau şiputerile îlpărăsiră.Totuşi,voisărenunţe.Totul în el se revoltalagândul că vama ucigaşului profesorului Gainswick, iar furiamentare.

Goni cu viteza vântului în josul străzii năpădite deuieniLadistanţădemaiestuoasa stradă principală,deîşiaveausediilecomercianţii, avocaţii şi învăţaţii,dinburgh oferea o imagine mai degrabă jalnică,

maipune la socoteală şi personajele îndoielniceeacestesduţe.Treceriledintrevputeaitreziîntăîncaremai bine să nu rătăceşti după lăsarea

Dar Quentin nu se gândea la aceste pericole. Singurulminalşisă-aplpedeapsaAjunse cu respiraţiatăiaăcoedupămascatul.Strada era scurtă şi ducea într-oăupătoateaparenţele.Pe

emuită de ziduri fără ferestre şi nu

Quentin se opri nedumerit şi făcu o întoarcerempletă.Înlumina tot mai slabă cercetă cu atenţieădecriminal. Atunci privirea îi căzu peemn, careeontura pe caldarâmul vălurit.Fără îndoială că ducea într-un beci şi, deoarece aceasta

528



aposibilaencurtee,mod logic,drumul urmat de criminal. Fără să pregete,Quentin apucă inelul de metal ruginit şi ridică uşa. Dinnculnunecatmiros greu de mucegai care îlzcApoi îşifăcucuraj.Dacă arndona acum, ucigaşul profesorului Gainswick arnepedepsitiasnudorea să se întâmple cu

Apucă scara atârnată de zidul beciului şi coborî. Eramuşchi, aşa cătrebuia să aibă grijăsă nuam la treimetriadâncime se termina scara şi

Quentin se reziînbeciulreceîntunecat.Puţina lumină care pătrundea în beci abia dacă ajungea

mineze spaţiul înconjurător. Tot ce putea desluşiQuentin erau forme şi contururi ale unor lăzi şi butoaieana un miros pestilenţial. Auzidevaîn întuneric un foşnet, ceea ce-l făcu săunăău e ingur.

Curajul îl părăsi dintr-odată şi îşi spuse că fuseseabioeeroastăăoboarenbecifărăarmă saumăcarolampă. Ascultând de un impuls spontan, senou,când,dintr-aomină în faţa lui. Era un chibrit caremânare. În aceastăuminăamască schimonosită de lemn.

529



Era criminalul, care-l pândise!O mantie grea îi cădea pe trupul zvelt şi o glugă imensă

ascaAmeninţarea care venea dinspremţităroapezic.

— Pe mine mă cauţi? întrebă mascatul dispreţuitor.Acum m-ai găsit.

Quentin nu mai reuşi să scoată o vorbă de panică şiAtuncinsăîşimintide crima mârşavă şiaavucâştigdecauză; îşiadună forţele săma înfricoşătoare,spunându-şi că este oom cael

— Cine sunteţi? întrebă Quentin. De ce l-aţi omorât peanul profesorGainswick?

— Pentru că se ocupa de lucruri de care nu ar trebuit,unsul.LafelcaşiteNu e bine să alergi pemea asta pe străzi,urlânddin toţi bojocii.E uşor sămai bine le-ai lăsasăeascăace

Mascatul ridică lumânarea, astfel încât razele eiminarăşimai mult din beci. Spre disperarea sa,Quentin observă peste tot în spatele lăzilor şibutoaielormişcându-se ceva.

Îşiăcurăapariţianiştesiluetecadoarcu multănăvoinţăarputut luate drept făpturi omeneşti.urdare şiatârnau ca nişte cârpe şi se

530



beaucugreu de pielea lor pătată şi tăbăcită.Dinutilaşchmonosite de cicatrice îl priveau

de

Quentin auzise de aceşti oameni; li se spuneanumiţii“.Erau scursura societăţii,nuaveau origine,osainunecatenghereâninuavea partede milă.

Nicodatăpână acum nu-i tăiase calea vreunul dintre ei,uzniedădu instinctivînapoi,năăducu spateleecară

Răsăriră de peste tot, din ungherele întunecate, înaidegrabă decât umblând. În

mâiniaveau cuţite,pumnale ruginite şi săbii rupte, alemânere erau mânjite de sângele gâtlejurilor pe caremeni erau creaturi ale nopţii,

ascatulînfrpăreasăeestăpân.— Vă aparţine, le spuse el, şi printre rânduri se auziră

nuldintregegruşialcăuinasusesenale,înaintăspreQuentin

hiaQuentin reacţionă într-o secundă. Să se întoarcă şi să

cescaândiVoia afară,doar afarădin gauradepumnalele mânjite cu sânge ale

531



predisperareasaconstatăbocaepostaserădoiindiviziînalţcuveşmintele rupte. Erauaţcubâtedelemn pline de cuie, arme cumplite,

me în care nu existau nici dreptate, nicinuldintreceidoi,carepurta o legătură pesteptnanimal de pradă şi învârti în aerentuatăvmei.

Quentin se opri. Căută disperat o altă cale de scăpare,umai era niciuna. Bandiţii, care văzură că e prins înăp.Sedispersară în toată curtea, îlmalece pe chipurile lor hidoase.âtvedeaicuochiiînsăiciurmă de mascat, care spălase

ultQuentin lupta şi cu nodul din gât. De nenumărate oridideanchiuluisău,anume că panicainteraţnalăşmpedeaibun sfătuitor.Chestiunea era doar că nici cea

maiascuţiminte nu folosea acum la nimic. O ieşireuentinnu-şiputea împiedica fricaoarteădânculsăuşisăună stăpânirepe

Privi hăituitcând încoace, când încolo, dar peste tot nueadecâtcuţmutreschimonosite rânjind sinistru.uauramilă.

533



Din jur se auzeau chicotelile şi şuşotelile bandiţilor.Quentinnu înţelegea o vorbă, păreau să vorbească obănumai de ei ştiută. Cercul se strângea tot mai multamult se apropia erul ruginit al pumnalelor.— Vă rog, spuse Quentin în disperarea sa, lăsaţi-mă să

mnmic,dariserăspunse cu un val de

Unul dintre bandiţi, căruia îi lipsea un ochi, agită cuagulînaerşdădu semnalul de luptă. Quentinâinilesăseapere şiînchise ochii în aşteptareaentuluimorţii, care să-l lovească cu forţă

Dar ciomagul atacatorului nu-l lovi. Se auzi înfundat o

matăde un urlet puternic. Quentin deschisemplase.Criminalii fuseseră înconjuraţi.Fără niciun zgomot, ca îngerii păzitori, nişte făpturi în

găarpe

prejur.Quentin se sperie lacăsuntmembri ai Frăţiei runelor.Atuncivăzu însă toiegelede lemn din mâinile lor şi îioscudreptceicareseuptaserădingreuîn stradăepţde

Ciclopul care-l atacase pe Quentin zăcea fără534



oşpicoarsaogulunui luptătormisterputereşiîncaselapământ.andiţirQuentin degă,urlauirinopina

— Daţi-i pace acestui tânăr, ceru căpetenia luptătorilor,andiţaveaudegând să lase prada să scape aşa

Schimbară între ei priviri pe furiş, încercând săezeutereadversarului.Văzând că armele acestoraerudecâtnişelemn, în timp ce ei erau

maţicucuţiumnale, se gândiră că au şanse săntaredatăîaăcuasape

urăuentinsenoră.Tânărul, care încă nu putea pricepe cum fusese salvat

aclpăprvcum în curtea interioarăsencinseogaPabandiţiseînfruntau cu şase

apropiarăşiîcuputerepcebandiţiiurlau şivociferau,luptătoriibieuscoaserăniciunsunet.De frică şiirareQuentin rămase ţintuit locului. Niciodată până

mai văzuse oameni luptând astfel. Toiegeleauna cu ei,atâtdeeleganteşidecurgătoare lemişcărilenipenefericibandiţinul

535



Mai mulţi dintre bandiţii laşi se aau fără cunoştinţă lamânt. Cei rămaşi urlau în continuare şi îşi agitauadversariiDarnu-seapropiede ei, ciîimele lorimple la distanţă. Bâtele se roteauuteeaerboraunecruţătorasupra nefericiţilorvnuiaîifămară mâna, altuia îi rupserăunpocnet puternic. Era cel cu nasul tăiat.ogroeşaeînorător,cedcâtineau

mânii,serăbirăspreretragereLuptătorii misterioşi nu îi urmăriră. Se mulţumiră să s e

uentinnu mai era nimeni, iaruldintreeivenispre tânărul caretremura din totemă şide emoţie.— Sunteţi teafăr? se auzi de sub glugă. Quentin încercă

ulcarandea înumbra

— Da, îl asigură el cu glas pierit. Datorită ajutoruluiDomniilor Voastre.

— Trebuie să plecaţi imediat. Copiii canalelor suntdealungat,darcând se întorc,vor atâtde mulţi,mmai putea ţine piept.

— Cine sunteţi? voi să ştie Quentin. Cui îi datorez acest536



— Plecaţi! porunci luptătorul misterios pe un tonement, dar vocea acestuia îiamintea lui Quentin deacooede!Arătă spre intrarea în curteaoanouliberă

Quentin dădu din cap, schiţă o plecăciune, apoi o rupseăuriozitacuprivirelasalvatoriisăicei

misterdedorinţade a scăpa din acelagăpesub poartă în zgomotuloprim.

Dincolo de poartă se întoarse încă o dată vrând săoultimă primă privire către salvatorii săi.onstatăpreurprindereacăipăruserăăărmă.

Nici măcar nu le mulţumise cum s-ar cuvenit…

2.

Sir Walter îşi făcuse între timp o mulţime de griji

nepotulsău.Cu atât mai liniştit era acum, când îlpe Quentin întorcându-se teafăr în casa

Quentin nu povesti nimic din ceea ce i se întâmplase.Moartea unui vechi prieten şi mentor îl tulburase pe SirWaltersucient de mult, încât nepotul său nu dori să-icăşamulţumi să relateze

537



ma criminalului pe străduţele întunecate şi

— Eşti sigur că era unul dintre sectanţi? întrebă SirWalter.

— Nu există nici cea mai mică îndoială, unchiule, îluentinmvăzutveşmintele negre şi masca degură

— Atunci înseamnă că acţiunea lor a făcut o nouăăomenească.— Aşa se pare. Întrebarea e însă de ce l-au omorât pe

Gainswick.— Cred că la această întrebare am găsit între timp un

nsuleăpunseSir Walter meditativ. Inspectase

meze— Iată ce am găsit în mâna profesorului, explică el şi

uzunarul hainei o bucată de hârtie şifonată,uuQuentin. Acesta o netezi şi aruncă o

Hârtia conţinea o schiţă desenată nu de o mână şcolită,medievală.Aveaun mâner mare, aşa încât putea apucată cumândouă mâinile. Partea superioară înfăţişa capul unuiulagaornatăpela

margini.Lama însăşi era lungă şi subţire, şi se tot subţia538



nălavârfranamente, cu excepţia unoreasupramânerului. Lui Quentin i se tăie

mnul runic înădespadă.— Înţelegi ce vreau să spun, ule? întrebă Sir Walter.

După vizitanoastră,profesorulGainswick s-a ocupat şiabideacesmn. Aşa a dat de lucruri care, înrămasBiroulrofesoruluia fost devalizat şiunelemnărileeudispărut,probabil.După toateempărtăşească ce

— … cu noi, adăugă Quentin şi aplecă vinovat capul.

Gainswick a fost omorât din cauza noastră,am opriţidin cercetărioastre— Aş vrut să pot exclude varianta aceasta, ule. După

mne povestea profesorul, renunţase de ani de zile sămaiocupe de ştiinţa runelor. Doar datorită nouă şi-a

ouatnţraupă cum se vede,mă

— Dar de ce? întrebă Quentin şi simţi cum ochii i semplu de lacrimi de tristeţe şi de furie în acelaşi timp.Nua spus el însuşi că nu duce decât la pierzanie sănulrunicînformă de spadă? De ce a f ăcut-o

539



— Pentru că era om de ştiinţă, ule. Un om al studiuluiuuiChiarşilavârstasaînaintatăîşpăstrasemdende ătieăucemoartea.— Atunci e într-adevăr vina noastră, spuse Quentin

oimpovestitprofesorului despre acestmn runic.Şi,ce e mai grav: noi i-am condus pe

inaliaeinteştdeluptaaicăreimartori amuştmcă sunt implicaţi Fraţii runelor. Înmomentul acela, deci, erau deja în oraş. Ne-au urmărit.

— Aşa se pare, admise Sir Walter, totuşi mă munceşte odumerire: de ce a fost asasinatprofesorul Gainswick,

pcenoisuntem încă în viaţă? Logica nu admiteouăposibiliămprea neînsemnaţicaevreoatenţie…— Greu de crezut, unchiule. Gândeşte-te la atacul de la

Abbotsford şilaincendiul din bibliotecă.

— … sau, îşi continuă Sir Walter ideea, din cine ştie cemotiv,emportant ca noi să rămânem în viaţă. E posibilom,

munrolînacesn— Crezi? întrebă Quentin. Această presupunere ar

uunchiulsău,însăpe el,cusiguranţă,enitvoarinutenurmă un sectant

540



menilordin canale să-lucidă…— E posibil. Sir Walter părea convins. În acest caz

punem întrebări despre motiv. Ce intenţiintuadevăratdoar rebeli şi răsculaţi,mvreaăeonvingă inspectorulDellard? Sau e maimultdecâtatât?Urmăresc un plan mai amplu, în careArătăspredesenul pe careotulsăuîncămână.— Te referi la spadă? întrebă Quentin.— Evident. Profesorul Gainswick pare să aat că

măde spadă şiăgendară.— Armă legendară? Quentin cercetă desenul, ridicând

ncene.Vreisă spui că această spadă există cu— Desigur, ule. Sau cel puţin a existat. De secole însă,

amai văzut-o nimeni. Aceasta este spada regală,Quentin.Spada cu care Robert Bruce a obţinut la

annockburn victoria asupra englezilor.— Robert Bruce? Bannockburn? Quentin deschiseunoştea,desigur,istoriaregeluiRobert, carecaseScoţiaşio apărase victorios împotrivaaadăegalăuauzise

miciciodată.— Nu te necăji, ule, puţin sunt cei care ştiu despre ea,

541



WalterSpada lui Bruce abia dacă emenită în scrierilevechi,dintr-unmotiv întemeiat,ndapune că arpurta cu sine un blestem.

— Un blestem? Ochii lui Quentin se făcură şi mai mari.Sir Walter zâmbi.— Ştii că nu cred în astfel de lucruri. Dar se spune că

ăiaparţinutcândva lui WilliamWallace.Elar purtat-o în bătălia de la Sterling, în careicnglezipentruîntâiaoară.Dar, precum ştii,ua fostvreme îndelungată de partea lui

Wallace.După înfrângerea de la Falkirk, bărbatul pe careeauBraveheart a fost trădatde niştemembri aiiscoţieneşiacăzutprizonier laenglezi.A

ondra,unde a fost judecat şi executat public.padaluiWallace, aşa se spune, a rămas în Scoţia şi aposesaluiBruce,careşi-aeliberatcuautorulei

— N-am auzit, într-adevăr, niciodată această istorie,

cuQuentin. Ce s-a întâmplat apoi cu spada?— Se spune că s-ar pierdut. Izvoarele istorice nicimăcarnu pomenesc de ea. Dar legenda spune că spadaceexisncăşipăstratăîntrunlocsecretA

masascunsă imp de secole. Din când în când se paremai apărut,pentru a dispărea apoi din nou înguraisor

542



Quentin clătină meditativ din cap. Ca întotdeauna cândadeasemenea lucruri, i se ridică părul pe ceafăorîircupeşiraspinăriinmp însă se

maturizasesucientde mult ca să îşi lase raţiunea să

— Un lucru nu înţeleg, unchiule, obiectă el, dacănuafostvăzutăatâtavreme, cum poţi vnscăceenînfămaispada aceea?

— Foarte simplu, ule – contemporanii regelui Robertmortalamagine pentru a o lăsa astfelRobert,nfermline, sunt sculptate pada şi

mânerul eicu cap de leu, la elcandesenul profesorului

Gainswick.— Iar semnul runic în formă de spadă? întrebăQuentin.

Sir Walter ridică din umeri.— Nu ştiu exact. De când a fost descoperit mormântul

berm patruani,am fostde mai multe oriunfermline. Spada nu mi-a sărit însă niciodată înanuam fost eu atent.Multe lucruri ne

mmai multe despre ele.— Profesorului Gainswick pare să-i atras atenţia.

mnul runic e lesne de remarcat în desen.— Da. Mă întreb de unde ştia profesorul atâtea detalii.

543



Nucred ca în ultimele zile să fost la abaţie să facă

— Poate le are dintr-o carte, sugeră Quentin şi arătăme groase egate n piele.

— Ar posibil. Dar, ca să nu ne dedăm din nou unormnoilafaţalocului

— Adică la Dunfermline?— Într-acolo duce urma, ule, atât cea a semnului

nalmpul am căutat oănunaşiunduc laconcluzia că această legătură earegeluiProbabil este ceea ce descoperiseuţmp înaintede am uri.

— Dar cu ultimele sale puteri nu a vorbit de abaţie, cibbotsford,aumentă Quentin.— Abbotsford şi regele Bruce. Sir Walter dădu din cap.

Nuam uitat.Îmi amintesc şi că i-am povestit profesoruluianoulcareeănlambriurile din holul casei mele.

Acoloam descoperit semnul runic în formă de spadă, iarbriulestecelcare a aparţinut abaţiei de laDunfermline. Aici se închide cercul.

— Dar nu spuneai că semnul runic de pe placă e e giauimeşteşugar?— Probabil m-am înşelat, ule, recunoscu Sir Walter cu

sm ar , misterul morţii544



u-vom putea dezlega aici, nici laAbbotsford,cidoaracolode unde pare a p roveni semnul

— La Dunfermline, spuse Quentin care realiză că numaierausinguri.

Se auziră paşi pe coridor şi imediat îşi făcu apariţia înnbărbatîmbrăcat în uniforma neagră de poliţist.uelveniserămai mulţi jandarmi, care cercetau casa şiapceperiorulînsuşistudia ocul

Ca membru al Curţii Supreme de Justiţie, Sir Walter securadeimunitate, aşa încât poliţistulrenunţă să îlugepeelsaupe Quentin pe lista suspecţilor. Dădură

adeclaracevăzuserăşilmplase,uentinrelatăspreconsternarealuiSirWalter, şinmplarea sinistrădin curtea întunecată. Cuureuşisă-ldescriepe ucigaşulGainswick, deoarece bărbatul fusese mascat

mplet.Poliţusetotuşiomulţime de întrebări şimnă tot ceea ce îi relatăQuentin. După toateuentinşiunchiului său li s-a acordatmisiunea de aleca.

Pe drum abia dacă scoaseră o vorbă. Amândoi eraupaţdealnmentele.Nu doar că Sir Walter pierduse un bun prieten, acest

545



ma victimă a sectanţilor, fapt care îl afectaWalterînmare măsură. Cu toate că pentru Quentinnareadepe chipul unchiuluima dată se adăugă însă şi o umbră deuizbutiserăsăelucideze misterul

mnului runic şi,cu câttreceamai mult timp, cu atâtmaimulţi oameni păreau să moară din pricina sa.

În speranţa de ascăpa de pofta de a ucide a sectanţilor,maserăsfatulinspectorului Dellard şi plecaseră ladinburgh. Acum însă fuseseră nevoiţi să constate căgageaână aici

Evenimentele se precipitau, şi atât Quentin, cât şichiulsăuaveausentimentul că timpul le fugea printre

eAtacurilenelegiuiţiorfuseserăînultimelemâni totmai mârşave, tot mai brutale. Păreau a seanume obiectiv, un eveniment care aveaardesprecefostCum se puteau pune cap la cap frânturile

mei? Existaîntr-adevărotainămare, întunecată, careplări?Până acum Quentin şi unchiul său nu avuseseră parte

chetalordecâtde ostilitadacăeraadeşerifuSlocombe, de inspectorul Dellard, dendrew, sau de profesorul Gainswick, cu toţii îimult sau mai puţin deschis, să

546



ndoneze chestiunea. Motivele lor erau pesemnepăru,punând lucrurileabturaceanevre demare,indiciialseşiinsinuăriatotce lieacum, în timp ce sectanţii îşi făceau înaeeşiucideaufărăprelişeHotărârea lui Quentin de a cerceta în profunzime

misteansesemultdinurmă pe cea a u nchiuluinuensăcmeleşinelegiuiriledinultimele

mâninu erau fapte disparate; mai mult, aveaentulcătoateţinde un întreg unitar, de oul

maimult decât bănuiau ei până în prezent.Poate,gândi Quentin, spada lui Bruce era cheiamisterului…

3.

Gwynneth Ruthven nu reuşi să închidă ochii, ca debreDe când pierise puterea lui Wallace, clanurile şi

bimea erau în erbere. Peste totlucrurilemocneau aeninţarapluteanaerGwynn o resimţea

547



Atât de multe se schimbaseră de la moartea tatălui ei,multeîntr-untimp atât de scurt! Nu era destul căădejdeapoporului scoţian de abândipace şilibertaeuasesângeros.Nobilimea eranicdatpână atunci,părţdu-seînceicaredoreau să îl urmeze înapeWallace, rămânându-i credincioşi, şi ceinseuun parvenit periculos, căroraoarăPentru că era femeie, nu se cuvenea ca Gwynn să se

nunţeînasemenea chestiuni. Să poarte războaie şi săonaulărbaţiloracăfraeeDuncan era singurul care decidea, în aceste vremuri, cu

uhven.La începutul domniei sale, Duncan obişnuia ca dinncândsăîicearăsuroriisalesfaturinsaenu o mai făcuse. Se schimbase

nuenţa sfătuitorilorcucarese înconjurase. În

nswynneth.Tot mereu se gândea la întâlnirea ei misterioasă cuKala.Femeia runelor o avertizase că fratele ei seadeforţepecarenicinu le înţelegea,nicinulenLaînceput,Gwynneth încercase să seeeacăbătrânaKala era nebună, şi că era

maibine să nu acorde nicio atenţie vorbelor ei. Dar, pe548



măsură ce timpul trecea, vedea tot mai limpede căvusesereptate,întoaterivinţee

La început Duncan fusese doar distant. În timp seaimult în sine, nu o mai lăsa pe sora lui să-igândurile.Inima îi fusese întunecată de moarteaentrumul pe care-l credea vinovat pentru moarteaducătorulclanului şi pentru eşuarea răscoalei:William Wallace. Această ură îl făcuse abordabil de cătredeângăl

Duncan nu era singurul care-l privea astfel pe Wallace.unumeroşi cei care îşi pierduseră încrederea înraveheart,şnupuţinierau ceicare-iîntorseserăspatele

mpul de luptă de la Falkirk. Faptul că Wallace şiasângerospentru aceastăfuînmăsură să îmbunătăţească situaţia.

Nobilimea scoţiană era pe punctul de a se defăimaengleziveausăe ceicarevor

faGwynn încercase zadarnic să-l facă să înţeleagă, dar elmeienu înţelege nimic dinacDesigurcă încercase,în ciudaentelorKalei, să-iatragă atenţia în privinţadeoclipă,oscmântă.

549



De atunci Gwynneth nu-şi mai găsi odihna.Noapte de noapte stătea trează în odaia ei şi se

epeo parte pe alta. Dacă omnul, o făceadoar pentru a o copleşi cu tot felulmaruri,coşmaruri în care apăreau tatăl şi fratele ei,ungeroaseGwynneth încercaecaredatăsăjoacerolulde mijlocitor, dar visul seereuînacelaşifmba ceva:ulînluptăbătulconducător deusepaloşul propriului său vlăstar, caregecăceaeawynneth n-o înţelegea.

Erau sunete cum nu mai auzise până atunci, de oouncan murmura vorbele ca peulămagică,mereu şi mereu, în timp ce Gwynneth

mânea împietrită de groază. Inima îi bătea şi începea săviue

Mary de Egton tresări.Deschise dintr-odată ochii şi nu ştiu în prima clipă

deseaă.Inima încă îi bătea cu putere şi pe frunteboane de sudoare rece. Îşi simţea mâinile şiaura.

În timp ce ochii i se obişnuiau cu penumbra, îşi aduse550



minte.Înţemăruţa din turn, undededorinţanelegiuiauMalcolm deRuthven. Tremura din tot corpul, amintindu-şi de goanacoşmar prin coridoarele castelului, de gâfâitul de

malal urmăritorului ei, şi se scutură energic,urindu-se că e în siguranţă, pentru a se linişti din

Nu era de mirare că dârdâia de frig. Îmbrăcată doar înmaşăde noapte şi halateraghemuită pe piatra goală şipcevântulăiosalnopţiişuierape lângădevest.npoală ţinea scrierilepe care leernăriGwynneth Ruthven, pe care

Mary îşi aminti că începuse să citească acele scrieri,awynnethpehârtieimpresiile şiîntâmplările, speranţeleerimeie tânără,de vârsta lui Mary, care trăisenurmă. Mary era fascinată şi, în

dicultăucedinlatănuseputeacvatuiesăadormit din cauzapletitcuceeavnetulburătoareasupra

Întretimp se crăpa de ziuă, iar lumina străvezie a luniiăunfeldesemiîntuneric care

551



deaprinfereastraaMary se gândi dacă ar trebui sau nu să plece din

măruţaaceea şisă se întoarcă în odaia ei, dar, chiarmţeacăîngheţa în frigul dimineţii care se inltraalcolmar mai

upândiafarăEramai sigur să aştepte până pleca laămfăceanecaredimineaţă. În plus, Marysmţea câtuşide puţin nevoia de a se întoarce ladniculăţmama lui cea lipsită deente.Mai bine ar rămâne pentru totdeauna aici înşempul studiind relicvele lui

Gwynneth.Cum îi cădeau ochii pe rânduri, nu putu decât să

aideparte.Jurnalultineremei o atrăgea ca oynneth Ruthven,mente, ciaeiînseşi…

Gwynneth se trezi.

Suul îi era agitat şi părul ei lung era ud de transpiraţieuăadormit într-un târziu, darnoucoşmarurile nu-i dădură pace. O viziune amurilorde demult, imagini şterse care o înfricoşau.

Îşiimţea inima bătând şi respiră adânc ca să seoceapecareo

murmur înfundat şi552



monoton, care pătrundea prin zidurile cetăţii, când dintr-ana

Curiozitatea o făcu să se dea jos din pat şi să încerce săerdeunde ar putea veni sunetele neobişnuite.ămaşa subţire de in pe care o purta nu o ferea de frig,ucăăturagroasă,ţesutădinlână de oaie, şişi-oemeri.

Se strecură cu grijă afară pe coridor. Uşa odăii scârţâi şiomot în urma ei. Făcliile, care pâlpâiau iciorpepereteeusngurasursămină. Cât vedeai cu ochii nu era ţipenie de om.Unde erau străjile?

Gwynn îşi înfăşură strâns pătura în jurul umerilor şi

de-aungulcoridorului.Dârdâia –anpricafuuapru,cucareeraobişnuită,almentaţieiareîncăsemai auzea peupercepeadecâtun zumzăit sumbru, cu caremelodie tristăDar cu ecare pas pe care-l

amaiareAjunse la scarauceaînjosspreholul de la intrare.oborîîncetourmurul întunecat.Holul era gol. Străjerii care asigurau paza la intrare nu

wynneth.urmprejur,încercând să desluşească ceva înmiobscuritateaeeaCântulsezea acum mai tare şi

553



maiclarcaînainte.Venea din carceră, din beciurileeauînsubsolurile casteluluiRuthven.

Gwynneth se înoră. Nu-i plăcea carcera, nu-i plăcusemeerau ţinuţiprizonieriiacolo,darovesacăsuniculArgus Ruthven, şi-ar

milăduşmanii până îşi dădeaude-arândul carcerastătusegoală.

Acum însă părea să e folosităinnou…În ciuda reţineriipecareosimţea venind din adâncul

boareCântuldncecmai tareşiîăduseama că suntenbătombă pe care Gwynneth

ocunoştea,daralecăreuneteîdădeauori recipeosonoritateasprăşicncămalecă,aşaoresimţi tânăra femeie.

Ajunse la capătul scării. În faţa ei era coridorul îngust,auceugreântulvenea de

ăcororuuunde se găsea încăpereavedeadeja pâlpâirea ăcărilor. Înaintă

Se ţinea strâns de piatra năpădită de muşchi şimucegai,seascundea în umbrele pe care le aruncauântuleraîntrncrecndocontinuu şiuninfernal punct culminant, asonanţa

554



venindaproape imposibil de suportat. Apoi încetă,ainclpaîncareGwynneth ajunse la capătul

şavuînfaţaochilor întreaga priveliştecpereaprincipală

PrivelişteaeraîngrozitoareOchiiuiGwynneth seâniurăpentruanueolÎncăperea joasă, cu tavanul înnegrit de fum, era

minatăde focul aprins în mijloc. De jur împrejur eraufa–bărbaţinmantii cuămonosite cumplit.

Gwynneth crezu în prima clipă că sunt demoni, trimişimiide dincolo, care veniseră să-iducă pe toţi la

arunciobservă că ochii demonilor eraumeneşti.Purtau măşti de lemn, pe care erau incrustatepământătoare şi care fuseseră înnegrite cuginecaarămai înfricoşătoare.Arătările erau aşezate într-un cerc larg şi nu încadrau

aoculnalrupde bărbaţi, printre careGwynneth îl descoperi, spre disperarea ei, şipe Duncan,prue

Era gol. Tocmai îşi lepădase veşmintele şi unul dintremascaţileuăncăînfocUn altulîncepu apoi să-lpseaspecorpcuvopsea roşie şi să-lîmpodobeascăboluriciudatde ornamentate.

555



Erau rune, dar erau altfel decât toate cele pe care lewynneth până atunci. Cu toate că unele dintre

mnele vechi le cunoştea, pentru că se foloseau încă înmite locuri,nu reuşea să o descifreze pe niciuna.uiasăeorba de semne secrete. De rune interzise.

DintrdaGwynn înţelese că nu cu vopsea fusesemânjitcorpulluiDuncan, ci cu sânge…

Se înoră. Cuprinsă de dezgust, vedea cum braţele,ncanerauacoperiteuboluripăgâne. El însuşi părea a percepe vag ce i sepla.Cu braţele desfăcute, zăcea şi privea ţintă

afostusuetul în altă parte.Murmura întruna vorbe fără glas.

Dar, tocmai în momentul în care voi să păşească în faţăutermplă ceva: mascaţii,aăurulfaurălaoparte,şnulrivitorrupse.O altăcreaturăalcăreipateuneimăşti,îşiăcu

osebiredeceilalmascaţi,robaîieradeaminos şi masca de argint strălucitor. Cu toate cămai văzuse până acum un druid, Gwynneth ştiu deunulînainteaochilor.

Auzise de magicienii şi învăţaţii runelor din vremuriledemult. Călugării interziseseră obiceiurilelorpăgâne,uizintoporuluiei.

556



omereu se spunea că ar existat printre ei unii care s-pusreceptelorBisericiiucândo viaţă dublă, căeaupână urma să vină vremea lor şi vechii zei

Chipul bărbatului cu robă albă nu se vedea, dar ţinutaişcaaufaptulcăaveao vârstăicuadunării,acolounde se aa

Duncan. Ceilalţi mascaţi se retraseră, aşa că fratele luiGwynn era acum singur în faţa văpăilor focului, careuumbre macabre asupra corpului său gol, mânjitge

Gwynn se îngrozi şi, fără să vrea, se lipi şi mai tare deuusăseascundă.Ceva o

mna să se refugieze, dar grija pentru fratele ei oăgrimaiera cuprinsă şi de

Cine erau aceşti mascaţi? Ce avea a face Duncan cu ei?Dece se supunea acestei ceremonii păgâne? Fusese

gaseeunăvoie?Gwynneth spera să ae răspunsurile în timp ce priveaplaDuncan stătea în continuare nemişcat şi cu braţele

ruidulpăşi în faţaluişibolborosi cuvintendescântecApoi spuse cupede:

557



— Duncan Ruthven, ai venit astăzi în mijlocul nostrucereprimirea ta în rândurile frăţiei noastre

— Da, veni încet răspunsul. Ochii lui Duncan erauupăreastăpânpe

minteaşivorbelesale.— Vei face tot ce ţi se va cere? Vei considera toate

eînurma celor ale frăţiei şi te veimîncolo să-isporeştiputereaşinuenţa?anceput,voceadruidului fusese înceată, vorbise rar cam devenise însă tot mai puternică şi

mativă.— Da, spuse Duncan şi dădu din cap. Toată truda mea

aaodea— Vrei să depui jurământ public că vei urma sfaturileuluiu?— Da.— Vrei să închini viaţa ta şi cea a generaţiilor care vor

ma în slujba frăţieiialupteieiîmpotriva noii

— Da.— Vrei să juri că vei lupta împotriva duşmanilor frăţiei,

ace— Da.— Chiar dacă e vorba de ai tăi? De sânge din sângele

558



— Da, îl asigură Duncan fără nicio ezitare. Gwynneth

— Aşa să e. Din acest moment, Duncan Ruthven, eştimitînrândul Frăţieirunelor.Numele şi titlul tău au

aiaibăvreo valoare,pentru că,de acumeîhotărîiaţaFrăaducerunăvom lupta împotriva duşmaniloruentuaimici vechii zei.

— Împreună, repetă Duncan ca un ecou, şi se lăsă, golmeraneceeiatra

Druidul desfăcu larg braţele şi rosti din nou descânteceba aceea străină şiipsităde sonoritate,apoi îi

mă la el pe cei din escorta sa. Mascaţii veniră cu oneagrăcabrăcarăpe Duncan. La sfârşit îidurăomască din lemn incrustat, care fusese ţinutăpraoculuicaennegrească.Şi-opuse pe faţă um nimic nu-l mai

beadinexteriordeilalmascaţi.Gwynneth se sperie. Ochii reci, tăieturile măştii, robaăneagră:fasesub ochii eintaceşascaţinfricoşăornicmăcarnu încercase ă-lmpiedice.

Dar încă nu era prea târziu.Încă mai putea păşi în faţă să se arate şi să-l strige pe

559



Duncan pe nume. Tinerei femei îi lipsea curajul. Frica odemetal în jurulu-uCeva ameninţător veneacemeni, iaracum, că fratele ei dispăruse înmăştiişialrobei şiarăta ca şiceilalţi,îspiralamultăteamă ca oricare dintre mascaţi. Acesta eraotuentrucareseschimbase atât de mult,ndu-sede alţisfăuăzusesub inuenţa

Instinctivduse mâna la crucea de lemn, pe care o purtaocureuşăepieleînjurulgâtului.Tatăleii-ădva,casopăzeascădeinuenţe nefaste şiaibine-ardat-ouDuncan.

Acum începu şi fratele ei să cânte în acea limbă stranienepe ascuns.eipaniarăşnnou răsună o

melodie înfricoşătoare,carefăuîncăpereasăvibreze dineliApoidruidul ridică braţeleşiadunarea amuţi pe

Duncan, care îi jurase credinţă şi ascultaremandorului frăţiei,tăcuinstantaneu.— Acum, că ai devenit unul dintre ai noştri, Duncan,

noucuvântul, veiputea aa care ne suntrutealuapartelalupta împotrivaşmanilor vechii ordini. Ţelul nostru e stabilit: vrem cazesărevină,iarcălugării,aceştiaprigi

560



muriloroi,săe alungaţi o datădeauna.Cu crucile lor ne-au batjocorit ţara, cuaculntmun cu englezii pentru a ne subjuga poporul.potrivaacestoravrem să luptăm cu toate mijloaceleozi— Mi-aş da şi viaţa pentru cauza aceasta, îl asigură

Duncan.— Abia când ultimul călugăr va alungat din Scoţia şi

mni din nou, misiunea noastră va echiorvenidinnou

mafosodinioară— Cum a fost odinioară, întări Duncan cu convingere,

wynneth o trecură din nou orii. Ceva în glasulunaacum la fel de rece şieoruui

— După o lungă perioadă de aşteptare, continuă şefulmeasă trecem la fapte.Runele

mi-audezvăluitcătmpurile nu au fost nicicând mainimici puterilevremii şi a instaura dinuvecheaordine.

— Cum, mărite druid? întrebă unul din adepţi.— După cum ştiţi, ţara se aă în erbere. Noua ordine

WilmWallace ap us mâna pe spadăcaurmpotriva englezilor.

561



— Cum se poate? Wallace nu e un adept del alrc— Aşa este, conrmă druidul. Zadarnic am încercat să-l

departeanoastră.A rămas de neclintit şi acescacum fatal.

Declinulăua început deja, fraţilor.Zilelemăririi luiWallacesunt numărate. Nobilimea s-a întors împotrivademoarte ivaecetluisoarta— Un blestem, puternice druid?Şeful frăţieidădu aprobator din cap.— Spada unui om hotărăşte victoria sau înfrângerea.

Aşainvechime. Spada lui Braveheart însă nu va maimblema cu un blestem care-

uceluiWallace pieirea, iarouă puterea. Vechileedepevremea întemeierii frăţiei noastre, mi-auvădaluiBraveheart,cu care avSteueoarmă obişnuită.nadinspadele runelor, care a fostfăurităodinioară

conducătoriiclanuriloricuacăreilamă ascuţită adesecoleistoriapoporului nostru. Epregnatăde puterea runelor, care o poate duce la

— Vreţi să blestemaţi spada cu rune a lui Braveheart,măriteruid?

— Aşa am să fac. Suul amar al trădării va rămâne562



uva nimic care să o poată purica.Wallaceva cădea, soarta lui e pecetluită. Ai săi îl vorma un altconducător, unul care va privi cunăvoinţăfrăţanoastrăşm.— Am vorbit cu sfătuitorii lui Earl de Bruce, luă

nuDuncan. Au spus că este gata să ne acceptediDruidul dădu din cap.— Nici nu mă aşteptam la altceva. În curând va apune

WallaceNorocul în luptă îl va părăsi şimenii săiîlotrădaSpada sa însă va trece maiparRobertBruce, careva continua ceea ce auWallace şi va sfârşivictoriosăzboiul împotriva

man incomodnalae— Bruce a consimţit să lupte împotriva puterii

mănăstirVreasă anuleze interdicţia asupramunităţilorunelorisăleconferedin nou druizilor

aute— Aşa să e. Wallace e bătrân şi încăpăţânat, Robert înbe tânăr şi uşor de inuenţat. La următoareaivom propune să devinăducătorApoi,totulseaetreceum am plănuit.ând Robert ajunge pe tron, îl vom face să domneascăearoasunoastrăvalafel

563



mare ca odinioară şi chiar şi dincolo de graniţă ni seneşisânge,aşaafostodinioară,şiaşau— Rune şi sânge, repetară mascaţii ca un ecou. Apoi

nou lamentaţia aceea monotonă de lamoniei.

Speriată,Gwynneth se retrase pe coridorul întunecos.eauziseo traumatizase de-a dreptul. Aceşti sectanţiânimeau ei înşişi,puneau laomplot malec, căruia avea să-i cadă victimăraveheartGwynn nu-l întâlnise niciodată pe William Wallace,

zultedespre el,şiaproape totulîiplăcuse.Se

neacăWallace era un bărbat cu un simţ acut alapresusde orice.udurătoruduşmanul, desigur, purtândegrunevoiede ocrotirealui.awynneth crezuse în el, în viziunea sa despre o

utenmaiavea motive să seăenglezi.La începutul războiului împotriva Coroanei, tactica lui

raveheartfuseseîncununată de succes; după primelemaimulţiulsău.Clanurile marii nobilimi,şmăniseră din moşi-strămoşi, îşi îngropaseră

564



iczeaiportanteşimai nobile: libertateapoporului scoţian.

Apoiînsăavu parte de unele înfrângeri şi,după primeleAnglia,Braveheart fu nevoit să se retragă dinuEranmister deschis,cum de mai cu seamă nobiliiWallace şil-arpreferapeRobertruceîncalonducător,pentru a-lîncorona regewynneth înţelese acum care era forţa care

mobilizaacestecţiuni:Frăţianelor.Niciodată nu s-ar gândit că fratele ei ar putea atât

ăgşderbitcamenea forţe aleulespusesetatăereucăvremeaacredinţăputeamântui

porul?Că mănăstirile erau acelea care răspândeauăşnoaştereamnate ca şipada?Cum putuseDuncan să uite de toate acestea?

Cutremurată, Gwynneth voi să se întoarcă şi să plece,auzinspateeunscârproape n acelaşipsmţiomână pe umăr…

Mary se trezi cu un ţipăt slab.Constată mirată că încă mai şedea pe piatra cămăruţei

eamentele desfăcute pe genunchi. Inima565



şalmele îierau transpirate.SimţeaGwynneth Ruthven armăritaceaceremonie înfricoşătoarembele cetăţii,ceaînsăş

Niciodată până acum nu fusese atât de absorbită deaiecapabilăsădeosebeascăpamăcarînromanele luiWalterScott,carealtminteri o fascina ca nimeni altul.

Ce citise Mary era atât de aproape, atât de real, încâtnvăsenzaţcătadevăratelmiseşivisasetotuMary nu-şimintea,darprobabil aşa era.Adâncită în studiul acelorma ce obosită era, până

cinnou se amestecaseră înnulşchpnelinişMary îşi aminti înorată de mâna care o smulsese din

ţeumăr. Dacă nu ar fost proptită cuperenuera

aDoar un vis… sau poate mai mult decât atât?Îivenirădin nou în minte vorbele bătrânei slujnice şi

aaceanuavusese totuşidreptate.Exista,wynneth Ruthven? Cevadeseecur

Raţiunea lui Mary refuza să creadă în asemenea566



mplăridarcum să-şi explice altfel toate acestea?um să-şiexplicefaptulcăferawynneth,agăecunoşteadinum să-şiexplicefaptulcăavea senzaţia cămplase în acele zilembre?

Trebuia să ae mai multe despre Gwynneth Ruthven şimentelecare se petrecuseră atunci la castelulRuthven. Chiar dacă oarecum se împotrivea, Mary începunousăciteascăşpădoar câteva rânduri, cronicawynneth o absorbi din nou întru totul…

Gwynneth se întoarse cu respiraţia tăiată şi văzu chipul

ăConstatăuşuratăcă era Kala.meia runelor duse un deget la buze, îndemnând-o săowynneth de mână şi o trase după ea,pardesectanţmurmur

monoton se auzea tot mai slab în urma lor.

Ajunseră în holul de la intrare, şi bătrâna alergă, cu oecaren-arcrezut-oînstarepescăriînspreturnul casteluluiSpre surprinderea lui

Gwynneth, Kala părea a cunoaşte bine castelul Ruthven.Nu avea nicio dicultate în a-şi găsi drumul peminateşipăreasăştieexactunde voia

567



Ajunseră la scara care ducea în spirale abrupte spreevesanluiGwynneth să omeze.Tânăra se uită pe furiş în jur, înainte de a se

În turn era frig şivântul bătea prin crăpăturile de lângăynneth tremura urcând cu picioareleainaifuzăluniiovedea pe Kalambră întunecată în faţa ei. Întimp ce pulsul i seăasăabăniciodicultateînaenteep,unăruţeidinturn.

Spre surprinderea lui Gwynneth, Kala avea cheia.DeschiseuşaşiolăsăpeGwynneth să intre. Înăuntru

mina lunii pătrundea prin— Aşază-te, o îndemnă Kala, şi pentru că acolo nu se

avreunscaun sau vreo bancă, tânăra se aşeză pe jos.Kalaseaşzăepodea,părând acum din

uofmeie bătrână.— Ei? întrebă ea, fără vreo explicaţie. Înţelegi acumvorbitcând ne-am întâlnitînrâpă?Gwynneth aplecă capul.— Cred că da. Numai că nu am înţeles nici pe departe

…— Nu trebuie să ştii mai mult, o întrerupse brusc Kala,

568



nntuaeun ton mai blajin: nu e bine să aimaimulte despre lucrurile acestea, copilamea. Preamultecunoştinţe dăunează, uită-te la mine. Am

bătrânitşm-am încovoiat sub povara a ceea ce ştiu.nedestulsăşticăacemascaţinu practicămagia albă,cipe cealaltăceaneagră,careseserveştedee— Înţeleg, spuse Gwynneth şi nu îndrăzni să mai

— Această cămăruţă, spuse Kala, şi făcu un gest amplumâna, este ultimul şi singurul loc din acest castel careescpătunsde forţarăului.E locul celmaiăradeloculfaptelorntunericului,caresepetrec

ulceă— Cine sunt aceşti oameni? voi să ştie Gwynneth.— Fraţii runelor, răspunse Kala dispreţuitor. Se închină

pracfderitualurimacabre.Nu arareori la serbările lor curge sânge

menesc, dacă scopul acestora o cere. Fratele tău a fostgăue— Acum e unul dintre ei. Am văzut cum a fost primit.

Numai e elînsuşi.— Sigur că nu, se îndârji Kala. Aceşti nenorociţi de

cum le aparţineaumai putem face nimic

569



— Ce înseamnă asta?— Că a părăsit calea luminii, copila mea. Nu mai e

cescutebuiesă-lpricepişisă-laccepţi— Nu pot, se revoltă Gwynneth cu încăpăţânare.

Duncan şi cu mine avem acelaşi tată. În venele noastreuaşputea niciodată să-l

— Păcat, copilă, pentru că el te-a alungat deja din inima

— Nu-i adevărat.— E adevărat, şi tu ştiiacestlucru.De obună bucată de

me nu te-a mai ascultat,nu-iaşa?Nu te-amai băgat în

mă,nu ţi-amai cerut sfatul, nu ţi-a mai acordatmdreptate?Gwynneth aprobă fără tragere de inimă.— De unde ştii?— E opera druidului. El i-a otrăvit inima lui Duncan cu

maivadă nimic din ceea ce emos.Pentru frateletăunu mai există speranţă, trebuierceîncercaedea-lsalvate-arimici, iarulamfa.— Cine e druidul?— Cine e druidul? Kala râse fără veselie şi îşi arătă

umele lui e prea lung ca să-l poţi ţine570



minte,copiăDruidul e de foartemultă vreme pe lumeaaiînaintedemine sau de altcineva. Uniincăarmereu altul, celcarepoartămasca de argint.uînsăcredcăemereu acelaşi. Acelaşi spirit al răuluidihnăde secole şi care vrea să se

— În epoca noastră? Gwynneth trase tremurând păturamaistrânspemeri. Împotriva groazei însă nu o proteja.

— Frăţia runelor e veche, copilă, foarte veche. Existauuroporuluinostru şi credea în uriaşiântuluişiînuminile înşelătoareprnmlaştini.Întretmp a început o altă epocă, şiaeaonouă ordine. Arătă spre crucea de la gâtul

wynneth. În această nouă ordine nu mai e locncreaturmii vechi. Runele îşi pierdmnătatea,iaceeaceosvaispărea

— Nu eşti necăjită din cauza aceasta?Kala zâmbi.

— Chiar şi cei care au practicat ştiinţa runelor luminiitcăvremea lor pe pământ se apropie de sfârşit.Oricum, nu mai sunt decât puţini dintre noi, care, altfeluidulşifrăţmîncredere în ciclulvieţiişnpuluiuniversnu se pierde nimic. Operaeoivadusă mai departe de alţii.— De alţii? Despre cine vorbeşti?

571



— Despre cei care şi-au pus viaţa în slujba noii ordini

— Te referi la mănăstiri? La călugări şi călugăriţe?— Ei vor continua opera luminii, spuse Kala cu

vngereeaumnezeulaiuternicdecâtcredinţa noastră, dar ei cinstescamfăcut-oşinoilamea noastră.Aceia însă care vor să păstreze vecheaduşmani. Fac legământ cu puterilemonice şi rostesc blesteme întunecate ca să-şipiediceuorice preţdispariţiaŞtucăntdepăşiţide

muri,darnu vor să accepte acest lucru. De aceea,ulşdepţiaoua

entruareaduce forţelecelevechi.Înacesscopevoiedevoluntari,cum e fratele tău. Patrioţicreduli,mpresiacăfacceeacee bine pentru Scoţia,onoarea şiibertateaeiFrănudoreşteuuenţă.Druidul

mnească,copilamea. Fratele tău nument, şinicimăcar nu bănuieşte la ce va

— Atunci trebuie să-l previn. Trebuie să ae toate

— E deja prea târziu, copila mea. Nu te-ar asculta, niciteDuncan a făcut legământ cu forţele

572



mrejelelor,poartăsemnul şimantialor.Elauatdeciziapentruelnumai este cale de

— Atunci ar trebui să-l avertizăm pe William Wallace.uiesăae ce pune la cale frăţia.El e singurul carecputeresă-prească— Înţeleaptă cugetare, copila mea, o lăudă bătrâna. În

devinepericolulşicepune la caleşmanul. Dar Wallace nu e vestit numai pentru vitejiaadevăratcăvaeapuseleuneitinerenobile şialeunei

meiaunelor?— Atunci voi vorbi cu părintele Dougal, se hotărî

Gwynneth. Duşmanii noştri sunt şi duşmanii lor, iarraveheartvaaveamai multă încredere în vorbele unuimalBiserici

Kala zâmbi misterios.— Văd, spuse ea, că nu m-am înşelat în privinţa ta. Dar

m cu ochii în patru. Sub măştile fraţilorntscunsechipurileunor oameni cu foartemultăputere,cavalernducătorideclan.Nu maimaveancrederennimeni şi nu ar trebui…

Dintr-odată se întrerupse şi privi cu ochi mari spre uşamăruţei.Gwynn se întoarse şi ea şi îşi ţinu respiraţiaobservămbra întunecată care se vedea sub uşă.

573



Cineva se a a în faţa uşii…

Mary de Egton tresări când, dintr-odată, auzi bătăi

— Mary? se auzi o voce energică. Copilă, eşti aici?Mary reveni brusc la realitate. Vocea îi aparţineanoreideuthven.

Bătu din nou, şi mai puternic de data aceasta, şi dinuseziglasulsminator al Eleonorei.— Vorbeşte cu mine! Ce sens are să te încui aici, ca o

ean-osătegăsmdacă tezaFără ca M ary să observat, se făcuse între timp ziuă.

Soarele răsăriseşitrimitea raze pale în cămăruţa dinaryvăzu pentru prima oară la lumină loculentelecuînsemnările lui

Gwynneth Ruthven se aau încă pe genunchii ei.— Dacă nu vrei să deschizi, am să aduc erarul să

nţăEleonore.Crezi că poţi să scapi

Vorbele ei erau ca o ameninţare nemascată. TrupulndalluiMary tremura, nu de frig, ci de frică.pama din noaptea care tocmai trecuse îi zăcea încă înVăzusede ce era în stare viitoruleisoţşi,dacăarăuarmai părăsit niciodată cămăruţa din

574



mjumătate demileniu.

— Vrei să ne faci de râs? întrebă Eleonore aspru. Vreiumileştiînfaţaslugilorşiaîntregiicase?

Mary încă nu răspunse. Teama o gâtuia. Chiar dacă ar dă,nuarputut.— Cum doreşti. Acum voi chema erarul şi va sparge

arsăuteepţiăndurare.Mary se chircea la ecare vorbă, ca sub o lovitură de

prascdatăonorenu trebuia să le găsească. Această femeiedăduse în lăturide la arderea cărţilorAr smâna şi pe jurnalul luiGwynneth.

Mary adună repede sulurile de pergament, le vârî înnnouînascunzătoarea dinpoipuse la loc piatra care fusese acolo, astfelîncât,

mă, nu se mai vedea nimic. Îşi învinseuşăTraseîncetzăvorul,deschise

eopalmă şi privi cu un amestec de teamă şiengulcoridorului.Eleonore, care ajunsese d eja la scăr i, privi în urmă.— O, spuse cu o sprânceană ridicată arogant, deci te-ai

a— Există un motiv pentru care m-am adăpostit aici,

Mary prin deschizătura uşii. Nu voia să deschidă575



maimult. Se simţea umilită şi lipsită de apărare, şi îi eramplase.

— Un motiv? Ce motiv ar justica un asemeneamportament necopt şi copilăresc? Ştii ce povestescncăueştiîntreagă

— Nu-mi pasă, răspunse Mary prompt. Eleonore nunocturnăaului ei.Nu ar avutnssă-spună.Stăpâna castelului Ruthvennu ar crezut-o şi n-ar făcut decât să

— Ţie poate nu-ţi pasă, copilă, dar mie nu mi-e delocdescgidesprenoi.De multe sute

anicetmului nostru şinăacum nu s-a întâmplat ca cineva sămelefamiliei noastre fără să plăteascăaceaăoţnsdernorocoasăcăul

meu are un suet atât de bun. A intervenit pentru tine şi

mpiedicatpedepsirea ta, aşa că arată-ţiecunoştinţaadupă mine, aş frânge încăpăţânareapotrivireatacutoatemijloacele.— Da, şopti Mary fără glas. Malcolm e un înger, nu-i

— Văd că la tine orice vorbă bună e o cauză pierdută.babilm-am înşelat în privinţa ta.Poate şimama ta a

576



eandţi-ardicatnsăvicalMalcolm şicumine am convenit că aşa e m ai bine pentrumviaţacâtmai repede şi să îţi

blânzim rea rebelă.— Ce aveţi de gând? întrebă Mary presimţind ce e m ai

— Te-am primit cu prietenie şi dragoste în casa noastră,două cu obrăznicie. În ciudaoşalcolm s-ame îndpesevaz

— Ce? Mary crezu că nu aude bine.— Fiul meu e de aceeaşi părere cu mine, că îţi vei

mba atitudinea îndărătnică atunci când vei soţia luiusăîndatorirecaoasemenea legăturăaducedupă sine. Ca tânără stăpână a casteluluiRuthven vei învăţa săeontrolezişiăupusă,cum se

— Dar…— Poţi să protestezi oricât vrei, nu-ţi va folosi la nimic.Datacununiei a fost deja stabiliNu va decât o

onie restrânsă,fănuvrem să nederâsuteDar după aceea vei Mary de

Ruthven şi,cuasta,soţauluimeu. Iar dacă şi atunci îţimaitreceprincapsăseîmpotriveşti regulilor şi bunelor

577



mine.Îiveiuuimeu o soţie credincioasă şi supusă, cum se aşteaptănevastăŞiîvenmoştenitor, carevapăstravaucemai departehven.

— Nu aş avea oare nicio vorbă de spus? se interesăMary.

— La ce bun? Eşti o tânără de viţă nobilă. Aceasta estemenirea ta,pentru care ai fost pregătită întreaga viaţă. Îţioşdatorieplneşte-Cu aceasta, Eleonore se întoarse şi coborî scările. Mary

aşmaiîncetpe scărişi,caîntransă,închiseouuşa,apoitraseorul,dearcăcestarputut

esoartatrzDisperarea puse stăpânire pe suetul ei. Alunecă peptuşăplânseărăreţneri

Multă vreme se abţinuse, îşi reprimase lacrimile. Darmnu mai putea, decât să dea frâu liber temerilor,

Cum o numise Eleonore? O tânără de viţă nobilă? De ceeceeraumilită cu orice

matăoricevoinţă,de ce erapecoridoareleîntunecoase ale acesteioroc

Când îşi părăsise căminul de la Egton, avusese tot felul578



mericu privire la viitorule.Evenimentele dinpulcălătorie–salvardelapod şi întâlnireaWalter Scott –i-au dat speranţă şi, ome,crezusentr-adevărcăotulvabine.

Ce nătângă fusese!Nu ar trebuit decât să citească semnele pentru a

uhvennu avea să e niciodată, chiaraăLa început fuseseră doar lucrurile mici, remarci şi

neripunct,carnufuseserăcuadevărat dureroase.Apoifusese admonestată din cauza opiniilor sale politicemeristaşiprietenamisăacasă,iseluaseră cărţile

ultDe parcă toate acesteanu areajuns,viiorulsoţncercasenoapteantăv

Dacă optimista de Kitty ar mai fost alături de ea, ar mităaiunuseutea.

Mary era prizonieră. Captivă într-un domiciliu forţat,mea din afară şi fără puţinele lucruribucurie.Viitoruleisoţ,pecarenicinu-lannemernic şi singurul interes

mamei acestuia părea să e domesticirea spirituluiMary şi ciuntirea oricăreivoinţe a acesteia.Amândoi erau preocupaţi doar de păstrarea renumelui şi

579



Mary ajunse la concluzia cămpletindiferentăaMalcolm, cât şi mameiu-decâscopul,carescuzamijloacele, uneceodemoştenitor,careucă mai departe tradiţia familiei.Într-olume dominată de avariţie şi setea de putere, nu

veMary pricepu că nicimsăăinuienacelnnou lacrimile îiinundară ochii, revărsându-se pecău

Aşa se zvârcoli o bucată de vreme, care i se păru ocăcând,

mnărileluiGwynnethRuthven. Nu avusese tânăra aceea un destin asemănător?Nufusese eaprizonieră,ostrănăprintreoamenii careropiaţGândul la ea îi dădu lui Mary curaj. Îşi şterse energic

ăpaznnou tolba

Cum era singurul lucru care putea să-i distragă atenţianousăteascăşsndăînlecurapreţmoştenirialuiGwynnethRuthven, carerămă cumai bine de cinci sute de

580



Aici, în locul acesta…

4.

Abaţia de la Dunfermline fusese ridicată în jurulu1070.Călugării benedictini întemeiaseră, launcaregineiMargareta, o congregaţie, care dobândi8eabaţieşuseconsideratăpânăîn

devârfaEvului Mediu, un lăcaş de credinţă,ucaAripa de vest a bisericii, din piatră calcaroasă mare şi

nţuseână n zileleluiWalter Scott, în timpdeestusesedistrusăîniureşulăzboaielor

medievale.Abia cu câţiva ani în urmă începuseWilliam Burns, care era unoscutauSirWalter, îifusesencredinţatămisiuneadesăvârşconstrucţiabisepăproiectelevechi,voiederdemuncă şicare

nalurmă. Cu ocaziadescoperitîntrîncăpere

mată,mormântul regelui Robert întâiul al Scoţiei,eleeobertBruce.— Ce impresionant, spuse Quentin, când privi spre

novatisericnstucdrăzneaţăşinghiularăconjuratădeun parapet de piatră.

581



geRobert Bruce fusese dăltuită în aceastăcerămăşiţepământeştiostenfemline.— Nu-i aşa? Sir Walter aprobă. În locuri ca acesta,

oaavadezvălui

Nu intrară în biserică pe uşa principală, ci prin navaenşi.

Delarenovare,bisericaseprezenta din nou vizitatorilormăreţieQuentin fu puternic impresionatdibăciavechilormeştericonstructorişimeşteşugari.alăcaşuluide cult, fusese ridicată

emeşteriidelaDurham şi era singura de

premuită de o arcadă cu şase arce,eetedeLui Quentin îi plăcea să îşi petreacă timpul în biserici.

manau o demnitate şi o linişte care nu puteau aaărezenţaputerii

vegheatcaimic rău să nu se poată petrece înunfermline sentimentul acestauternicpoatepentrucăMargareta,ceaănăstosfântăpoateînsăşinmportanţa pe care acel loc îl avea pentru orice

— Dincolo, şopti Sir Walter şi îl trase pe Quentin de582



mânecă. Traversară cu capetele plecate umil navadreptarăspretrepteleînguste careceaulacrpăWalter oluă înainte şi ajunseră într-egustăşilunguiaţă,încarefuseseconstruitalrînchinatSfântului Andrei, patronul

poruluicoţian.Înfaţaluieaa,înconjurat de oznăeumânări aprinse, sarcofagul regelui.Era un colos din lemn, înalt cam de un metru, lat tot la

uăoripeatâdelung.Înciuda vechimiinsderabisepăstrasebine;enteleincrustatesemai puteau

Capacul îl înfăţişa pe rege în armura sa completă, cu

acaaveapemâner blazonul cu leul. În luminadafăcme şi că s-arputeaent.— Deci, aici odihneşte suveranul, spuse Quentin cu

grumată de emoţie. De jumătate de mileniu.

— La început au existat dubii cu privire la mormântulşxacacăesteaunu,acesta,îWalter.Apoi s-a constatat că pieptuluuuseintecausnlegăturăadorinţăa luiBruce, ca inima să-i e dusă înaSfântă.Izvoareleisouncă regele s-arpovăratcu o vină teribilă,de carear vrut să se

583



ceLaînceputintenţionase el însuşi să căătoreascăaSfântăCând însă şi-a dat seama că starea lui demai permite, i-a rugat pe sfetnicii săi să-ieaacădorinţă,careaveasăaducăetulău

— Ce fel de vină, unchiule?— Despre aceasta nu se ştie nimic. Dar trebuie să fost

necăegelearpurtat-meriisăipână amoarte.Se vedea pe Quentin cât de mult îl impresionaseră

Walter.De aceea, şipentru că nu voia săveascăreamult în criptă,scoaseucata de hârtiepegăsawickşicompară

ulacestuicureprezentarea de pe capaculmormântului.— Imaginile sunt identice, constată el. Cu o excepţie.— De pe capacul sarcofagului lipseşte semnul runic,

alncamăcar oprivire

desenului.M-am gândit că astfel se prezintămi săritdejaînochi.Pe de…

Păşi înainte şi se aplecă asupra plăcii spre a o studiamaiîndeaproape.

— O lumânare, repede, îi ceru lui Quentin, care seplneascăceaumina lumânării văzu

584



ume îl făcuse pe unchiul său să exclame: Locul înnulrunicfuseseivelat

— Te gândeşti la ce mă gândesc şi eu, ule? se interesăWalter.

— Cred că da, unchiule. Cineva a făcut ca semnul săămâne întrebarea din ce motiv.

— Spre a distrage atenţia, spuse Sir Walter cu

— Crezi că au fost chiar fraţii runelor cei care auărnul?— Cine altcineva? Au făcut rele şi mai mari ca să-şiele— Se prea poate să fost cineva care dorea să şteargă

mintireasectanţilor— Este şi aceasta o posibilitatedemnă de luat în seamă,miseSir Walter. Din nefericire, niciuna, nici alta dintreuexplicăgăurăexisRobertexnea?Incendiul din biblioteca

Kelso, atacul de la Abbotsford, asasinareaGainswick, vizita apropiată a regelui şimşimormântul lui Robert Bruce, cum sunt legateuesărecunosc,ule, că

mă depăşeşte modesta mea capacitate de

— Trebuie să existe un răspuns, spuse Quentin cu585



vngereProfesorulGainswick pare să-l găsit, dea

— Aceasta este următoarea enigmă: de unde a ştiutpespadă fusese, pe vremuri,nulrunic? Din câte ştiu eu, nu există

mea aceea ale spadei. Semnul însăulme.Cum putea să ainswick de existenţa lui?— Poate a t ras doar nişte concluzii, presupuse Quentin.În pâlpâitul lumânării cercetă şi celelalte feţe ale

ornateşapaculcuruvremurilorvoravizumite părţişilemnul era pe alocuri

mucegăit,imaginile se vedeau încă bine; înfăţişau sceneportantedin viaţa regelui.Pe partea dreaptă era înfăţişată bătălia de la

annockburn, unde Robert obţinuse legendara saenglezilorParteaopusă înfăţişa

areasaereobilimea scoţiană şiîncoronarea lanePalace,iararteafrontalănoaşterearegenţeiunţiulpapal.Însfârşiadnspatecavadreptacătreocetaesuauentinştiadin altenfămulţiartişŢaraSfântă îndeapogeu a Evului Mediu. Cavalerul avea

586



unrecipientpecareseputea descifra inscripţiaorRegis.— Inima regelui, traduse Quentin impresionat. E

văamaregeluiRobert aedincioşaafântă— Indiferent din ce motiv, adăugă Sir Walter încruntat.Quentin ajunsese deja să-şi cunoască foarte bine

chiulacmărea un gând care-i

— Unchiule, întrebă el de aceea cu grijă, ţi se paremă,peurmele căreia ne aăm, sământul regelui?Ca vina de care aimnul runic în formă de

ăauchiarcufrăţ— Trebuie să recunosc că m-am gândit la aceastăaigândul acestami se pare o

mie.Întrebareaestecefelelegătură existăîntre…

— Unchiule! strigă Quentin, care tocmai descoperiseurn.Sir Walter i se alătură într-o clipă şi, cu mâinile

urândde emoţie, Quentin îi arătă un loc peurdearcaşienglezi.nmijoculgurilorulptateînligran, aşa încât să nuadescoperitlaprma vedere, se aa un semn

587



Un semn runic.— Atotputernice, exclamă Sir Walter, şi îşi răsplăti

otulcuoprivireadmirativă. Toată stima, băiete, aivulrAcestsemn e atât de bine ascuns înagine,încâtabiaacăoate desluşit.— E ciudat, spuse Quentin, care roşea mereu când eraavederenu se vede semnul. După ce l-ai

permai poţi privi imaginea fără să-l vezi.— O ştire tainică. Ascunsă măiestrit de ochii tuturor.— Oare ce înţeles are semnul?— Nu mă pricep foarte bine la scrierea runică,

cuSirWalteriîdădu nepotului său hârtie şi

neFăcopieivom cercetaă.Quentin luă hârtia, o aşeză pe locul acela şi haşură cuepână când contururile semnului runic începurăevizibipehârtie.Apoi cercetă, însueţit depersaşuîn

neunse,şiăbelug.Tot mereu apăreau, din păienjenişul imaginilor,boluri,deparcă nu ar fost tot acolo şi cu câteva

deînurmă. Quentin şi Sir Walter studiarăminalumânării. Cu cât îl priveau maimult,cuatâmai multe semne se i veau din iureşul acela.După vreo două ceasuri, identicaseră douăsprezece

588



mne diferitepeeQuentin le copie iscusit.— Cred că acestea sunt toate, fu de părere Sir Walter.— Cum aşa, unchiule?— Pentru că există treisprezece semne, iar acest numărnicaţieeosebită.— Treisprezece? Noi am găsit doar douăsprezece rune.— Uiţi de semnul runic în formă de spadă de pe placa

earofeoulGainswick i-aussnţadindescoperireacelorlaouăsprezece.aree— Bineînţeles. Quentin fu de acord. De aceea şi

Abbotsford.Profesorul voia să ne spunăepeperetenu sunt doar

mnele unui meşteşugar, ci opera sectanţilor.— Poate. Ceea ce ar însemna faptul ca frăţia să avutvrmea aceea o inuenţă uriaşă, dacă avea agenţi laurteaegeluiBănuieliuneuc mai departe. NemîntoarcelaEdinburgh şi vom încerca să traducem

mnul acesta.Dacă există într-adevărun mesaj ascuns,mfacetotulpentru a-ldescifra.Poatecăîncurândmă niseva evela.

— De ceea ce mă şi tem, bolborosi Quentin în barbă,nu-lauzi

589



5.

— Sunteţi sigură că vi s-au întâmplat aievea toateuaosdoaruncoşmar care v-a bântuit?— A fost adevărat, îl asigură Gwynneth Ruthven.

Amintirea evenimentelor care se petrecuseră în carceraoare.Lafelderealmsuntem Snţia Voastră şi cu mine, părinte.

PărinteleDougal, un călugăr tânăr din Ordinulmonstratensilor,carefusesetrmis de mănăstire laRuthven ca să acorde asistenţăduhovnicească stăpânuluiinăantpeGwynneth. I se puteaăremeilocase.Duncan Ruthven să fost membru al unei frăţii păgâne?Mai cu seamă, a uneia care avea drept scop prigonirea

Dougal nu era naiv. Ştia că, odată cu introducereagânismul nu fusese nici pe departe

amaimulţi dintre conducătorii deverpreună cu familiile lor, în multepersncrâncenarecredinţaînspiriteleagiaalbăşineagră şiînrune, cărora le eraunicaţimisterioase.Dougal crezuse cândva

pgăsisecaleasprecredinţavămaieraînsnelesăuopartecareîncăsetemea590



puterealor.Druizi,onjuraţisecrsemneăDupă cum

m,acţnauînimediata apropiere.— Dacă aveţi dreptate, Lady Gwynneth, atunci…— Ce motiv să am să vă mint? Sunt sora principelui.

Nuaveţiîncrederenvorbelemele?— Desigur, aş vrea să am, o asigură călugărul şi plecă

milcreşarvreausău deschis cu DomniaVoastrăAţifostvăzutăîntovărăşiaunei persoane caredoiapravorbelorDomniei Voastre. Nuuncănu vă cred, dar faptul că DomniaVoastrănsăocupăde lucruri de care îl acuză peDuncan Ruthven nu e în măsură să-mi alunge îndoielile.

— Despre ce vorbiţi, Snţia Voastră? întrebă Gwynn şiama: bătrâna Kala. Trebuie să fostmpreună şi pesemne se răspândiseră vorbeeceacucaresentâlneaînafarazidurilorcetăţi

— Ştiu ce se spune despre femeia aceea, părinte,

wynneth, dar pot să vă asigur că nimic din toatedevăratChiardacă iemistereleunelorşimult pentruede partea frăţieiudoreştesăvmurile sumbre. Ştie că vremea ei a trecut şi văpeSnţia Voastră şi pe confraţii SnţieiVoastrereptceicaentnuăradiţagieialbe.

591



— A magiei albe? Ce să înţeleg din ceea ce susţineţi?— Kala spune că pe vremuri existau două feluri de

uneleminoase,şieoeaupentrubinele oamenilor,neoentruaemăreţieşifaimă, şipentru a răsturna ordineaaşdruidulmisterios şi frăţia sa, care l-aumrejeleor

— Aţi încercat să vorbiţi cu fratele vostru despre asta?— Nu. În ultimele săptămâni şi luni am simţit cum s-a

ăramine. Mă tem că m-ar puteaa

— O conjuraţie, deci, conchise Dougal cu respiraţia

ynneth vedea cum tremura de emoţie subarăăcenuşieOconjuraţiecuţeluldea-lWilliam Wallace şi de a-l da pe mânaşmanului.— Fraţii runelor nu se vor opri aici. Următorul lucru va

mateînposesiatânărului Earl derucenumit conducător la următoarea adunareobilAstfelsedorescsprijinirealuişivictoriaînuşmanul, şi va încoronat rege, dar Robert seamereu sub inuenţa fraţilor runelor. Va face ceeacorsănge

mânt.592



Părintele Dougal se făcu alb ca varul. Tras la faţă cumbălaşubţceanee

mnuarătaoarăAcum însă părea căbătrânisecucâţivaani.Stătea,clătânddin cap, înwynneth Ruthven şi încerca să cuprindă

— Acum mă credeţi? întrebă tânăra femeie aproape cuă.PărintelDougal era singurul căruia i se puteaacănuo credea,saudacă o

— Vă cred, o asigură spre uşurarea ei. Însă nu suntcăv-aţadresatpersoanei potrivite,Lady

Gwynneth. Eu nu sunt decât un simplu călugăr. Cum aş

săău— Avertizându-l pe William Wallace. Din câte amosmlacălugări,casă-şvindecerbuisă-iputeţitrmite deci, prin fraţiivoştridnţăş

— Este adevărat.— Atunci mă pot baza pe Snţia Voastră?Dougal o privi adânc în ochi şi lui Gwynn i se păru,

prchinuimonah, cinuibărbatânăr.Încuviinţă într-un târziuulşipechipul său palid şi uscăţivbettmid.

593



— Am să vă ajut, Lady Gwynneth, promise el. Înmea pe care am petrecut-o aici la castelulRuthven aţi

ereuo ică credincioasă a Bisericii,aşacănu îmienpeaurAm să

mă aternde ndată arum spre confraţiimei.— Vă mulţumesc, părinte Dougal, îl asigură Gwynn în

VărogsăveţigrijăCu aceste vorbe părăsi confesionalul şi capela cetăţii

Ruthven şiseîntoarsecupaşirepeziîncămăruţa ei. Totmereuse întorcea,voiasăe sigură că nu o urmăreştemeni.Dar chiar dacă nu se vedea nimeni, exista totuşimartor aldiscuţieieicupărinteeougal.De când Duncan Ruthven intrase sub inuenţa frăţiei,

ndeveniseun loc al neîncrederii, alminciuniişiintrigilorSpioni,care erau vânduţiuluişumbră şi nişe, dândnuldintreaceştispioniwynneth Ruthven cu părintele

Dougal.Nu dură mult şi Gwynneth avu parte de o vizită înmăruţaei.Când deschise uşa şi îl văzu pe fratele ei, securăentucătmult timp de când nu mai

Atunciînsăîidescoperi şi escorta: doi străjerimaţişncănbărbat,auivârstăramposibil dedu-peumeri, şi o

594



ămensă îiacoperea faţa.Privireadin ochii săi, care se vedeau de substufoase şi negre, era rece şi

mântătoare.Nasul său coroiat era ascuţit ca unmnal, gura, o dungă îngustă. Gwynn nu-şi amintea să-

maivăzut vreodată pe bărbatul acela, până când sepreună cu Duncan în camera ei.Mersul aplecat, puţin târşit al străinului, era uşor de

upentruGwynneth: era druidul, conducătorulu-aaconsternareau-şDuncan şinchiseîncenurma lor,ândafară

— Ce mai faci, surioară? se interesă Duncan tatonândwynneth bănui că această discuţie nu se va

— Ce să fac? întrebă ea, în timp ce însoţitorul luiDuncan o privea din cap până-n picioare.

Prezenţa bărbatului o intimida într-atât, încât Gwynnuo— Sper că te simţi bine.Gwynn îl cunoştea pe Duncan destul de bine ca să ştie

emsemţea eaeravorba.— Ce vrei, Duncan? întrebă de aceea fără ocolişuri.

inebărbatulacesta?595



— Desigur. Duncan se arătă de acord. Să respectămneleobiceiuriAcesta,draga mea soră, este contele

Millencourt.— Un conte? întrebă Gwynn mirată. Din ce clan?— Din niciun clan, draga mea, răspunse Millencourt

wynneth îi recunoscu vocea care murmuraseântătoare şi dezvăluise planurile

usuntdin Scoţia, cidin Franţa, o ţarămare,aatăe ceaaltăartemării.

— Ştiu unde se aă Franţa, răspunse prompt Gwynn,ăezgustulNumai că nu ştiameuareprieteniacolo.— Contele e mult mai mult decât atât, o admonestă

Duncan fără menajamente. Nu e doar prieten, ci şi unaeduşmaniiuthven.Nu e străin în ţara noastră, pentru căntce— De atunci a trecut însă mult timp, spuse contele şi

zâmbet fals i se ivi pe buzele subţiri. Multe s-aumbatînţarastaDarpoate căntr-obună zi va dinutoulcaane— Să sperăm că nu, răspunse Gwynn impulsivă şi

ade-aalconteluinu-iplăcea,eraplin

— Ar trebui să i mai politicoasă cu contele, soră, o596



Duncan. La urma urmei, e oaspete în casa

— În primul rând, e oaspetele tău, Duncan. Nu cred căaspeteîncasa

— Dar tatăl nostru nu mai e în viaţă! spuse Duncan atâtmurile s-auschimbat.usuntacum stăpân la Ruthven, eu singur, şi sunt liber

mialegprieteniişialiaţii— Aşa este, admise Gwynneth. Dar ar trebui să ai mare

meniinu sunt întotdeauna ceea ce

— Ştiu, spuse Duncan şi îşi plecă creştetul. Gwynneth

egânduri;când însănfocmocnind în ochii lui,ântă.După cum am fost nevoit să constat,

maiaceiamisunt celmai aproape sunt cei în carepotaveancredereănunghie pe la spate.Cu

adesub haină un obiect şi i-l întinsewynneth. Recunoşti asta?Gwynn o recunoscu pe dată şi îşi duse mâinile la gură

cemn,aceaucepe careurougal.

— Ce s-a întâmplat? întrebă ea şoptit, privindu-şiz

597



— Nu mare lucru. Duncan ridică din umeri. Am hotărâtnumai avem nevoie de asistenţa spirituală aougal.— Tu… tu l-ai omorât?! rosti Gwynneth ceea ce era de

malBisericii— N-am făcut eu una ca asta, răspunse Duncan ironic.

Dar,dincâteam auzit,osăgeatăaunui arcaş s-a rătăcitşanulpărintenspinare,tocmai când voiaeeucea?— Nu, răspunse Gwynneth fără glas şi alunecă pe un

Genunchii i se înmuiaseră şi i se făcu rău.ănuieliumbre îi dădeau târcoale.— Atunci am să îţi împrospătez eu memoria, draga

mea,interveniMillencourt.Se ridică în faţa eicu mâinile înpte în şolduri, ca uncae— Ai fost spionată, Gwynneth Ruthven, cum i-ai

ougalsecretecarearfostmai

mână ascunse. Lucruri pe care nu ar trebuit săuzicaucruriarenuerauochiişiurechiledumitale. Poate curiozitatea

mininăte-amânat, dar mai bine i-ai rezistat, căcimvarebuisăspăşeştidingreupentru asta.La felcaougal.— Voi sunteţi răufăcătorii, nu-i aşa? întrebă Gwynn.

598



Voisunteţiînspatele tuturor relelor.Voi aţi otrăvitmintearatemeu şi aţifăcutdineloumbră a ceea ce a

eazănecondiţionat.— Măsoară-ţi cuvintele, soră, urlă Duncan. Contele

Millencourte prietenul şi mentorul meu. SubducereasaScoţiavadin nou cum a fost odată:ăracaneamul Ruthven săvcamai puternică familie din Scoţia, aşa cum a

— Eşti orb? întrebă Gwynn scuturând din cap. Te-aatşipetine,casănu-ipoţivedea adevărata faţă?

Nue vorba de tine, Duncan, nici de Ruthven. E vorbaaepropriilesaescopuri,aentrualeatnge,nu

ic— Nu asculta de ea, frate, interveni contele. Are mintea

— Ştiu foarte bine ce vorbesc, îl contrazise Gwynn.hipulei delicatoşima i se transformă în

nareante–nuecelcareNu e nobil, şi nici nu e din Franţa. Em.

— Dar, draga mea, întrebă Millencourt cu un rânjetua?

— Nu ştiu. Dar mi s-a spus că sunteţi mai bătrân decâtbântuiţesecolepe acest

599



mânt. Poate sunteţiun trimis alrăului. Un demon. Un

Millencourt nu spuse, preţ de o secundă, nimic. Apoicapulpe spate şi izbucni într-un râs isteric,alănvanulscund al odăii.Duncan, peeuroregânduri,iwynneth ştia că nu avea nicio şansă să-lca— Ce ştii tu, surioară? o ironiză Duncan râzând. Nu eşti

muiere proastă, n-ai habar câte posibilităţi ni semlaînceputul unei era noi, magnice, înuternmdomni.— Ar trebui să te auzi vorbind, spuse necruţător

Gwynn. Tata nu ar tolerat niciodată aşa ceva. A fostmereudevotat ţăriiiredinţeialeTu însă ai trădat

— Tata a fost un nebun, scrâşni Duncan plin de ură. I-mspuscăBraveheart e un trădător, carene va duce pe

mă asculte.A luatdeulsgurhotărârmeuleiauacum pe alemele.Nu l-am rugat eu să plece la luptă şi să-mi lase mieRuthven. El mi-a azvârlit pe umeri această povară fără sămăîntrebe,m-a lăsat singur, fără perspectivă, fără sfaturi.

— Eşti rănit, constată Gwynneth. Ceva pe chipul luiDuncan reacţionă la vorbele acestea şi, timp de un

600



moment, redeveni băiatul mic şi nevinovat, pe care îl

Îiîntinsem âna cu tandreţe.— Frate, spuse ea încet, ştiu că porţio răspundere mare.

săideunul singur şi să i nevoit să iei hotărâri,artunueştisgurDuncan. Tata va mereu

preunăputem înfăptui multe.Nuencăprea ârziu.Totularputea bine, auzi?

În ochii luiDuncan Ruthven se putea citi şovăiala, preţocdornedenit după vremuri mai puţin

Contele observă şi el; se temu că ucenicul său devotatepărtezede

— Nu asculta de ea, Duncan! spuse el insistent. Nu-ţima ce intenţiiare?Vrea să-ţifrângă voinţa şi să-ţi

— Nu, spuse Gwynneth hotărâtă, nu vreau. Nu vreauusăedinnou acela care a fost mai

mult.— Nu o băga în seamă, Duncan. Vorbele ei sunt plineuvreadecâtsă te jefuiascăde

moştenireacareţuvineedrept.Nu simţi otrava peproaşcă prinvorbele ei? Eo vrăjitoare.— O vrăjitoare, rosti Duncan ca un ecou. Pâlpâitul

uînochiiluişinesiguranţaîi601



Gwynneth ştiu în acel moment că pierduse.uenţaconteluieramai mare decât a ei, întocmai cum

— Piei din ochii mei! o admonestă Duncan. Indiferenteumă poţi face să-mi schimb hotărârea. M-mdecisdearteauntşu-mi voi schimba părerea,m,nicimai târziu.Casa Ruthven va legată peeu!— O, Duncan! Gwynn îşi clătină îngrozită capul. Nu

— Dimpotrivă. Istoria e un cerc etern. Totul se repetă.William Wallace ne-a minţit pe toţi. L-a trădat pemelva cel trădat.Ai crezut cu

indun amărât de călugărsăgeatăafoste-ajunsnama elanul.Nimeni nu ne poate opri,Gwynneth. Nimeni, auzi? Începu din nou să râdă rece şintaaces

Gwynn nu simţea decât un dispreţ adânc.— Ce s-a ales de tine, frate? şopti ea îngrozită.— Am aat care este cu adevărat esenţa lucrurilor. Nu

mă mai numi niciodată frate, pentru că din clipa aceastaAiuneltitmpotriva mea şi aiăuşmanului. Nu vei mai o membră a

milme.Vei primi ce602



meriţicadătoare— Nu, murmură Gwynn, dar trăsăturile fratelui său

maserăîncremenite şi neînduplecate. Strigă străjerii şincisăoînchidăînchiliaceamai îndepărtată dineesnăaotărîceacăuea— Duncan, fratele meu, strigă Gwynn cu lacrimi în

esedemon a pus stăpânire pe

— Nu te aud, răspunse stăpânul de la Ruthven rece,nnumai am soră. Femeie, struneşte-ţi limba,poruncesc ă ţiseaieAfarăcutine!StrăjeripucarăpeGwynn şi o scoaseră din cameră

cororeîntoarsencăodatăşiaruncă o ultimă

chpulîmpietrit al frateluieişialconteluicareapoiuşaseînchiseînurma ei şioarncoridorung şi întunecos,nvic

Mary citi ca în transă până la sfârşit şi din nou se simţiparmentelecareseurilaaRuthven…Gwynneth fusese purtată până în turnul de vest şi

daadinvârfulluiAcolo petrecu o existenţădincauzaupă

603



adeovizităEraKala, careapăruşanchisă

Kalasusţinucănu era totul pierdut, îiinsuă curaj şi opoiîmpinse ceva pe sub uşă, şi Gwynncăeracerneală,cearădesigiliuşiment.

Femeia runelor o încurajă pe Gwynn să-şi scrievesecaredetaliudureros, şi să ascundă

mnărileînzid,unde va găsi un loc gol şi o tolbă deu-dădunicioexplicaţşGwynneth nici nuoscăacăaveacevacaresă-idistragădesnuleitragrasăentru

meie,aşaăuîntâmpina dicultăţi în a-şi aşterne pemalaCând bătrâna îşi luă rămas-bun, Gwynn o întrebă

e— Viitorul, îi răspunse Kala, e greu de întrezărit în zile

mea e în erbere şi runele nu-şi dezvăluie

— Atunci spune-mi măcar ce se va petrece cu mine, îiwynn.

Femeia runelor ezită.— Trebuie să i puternică, spuse ea. Ţi-am văzut

utfamilia604



ea,şilorevaaparţine,multeea— Atunci… nu mai este speranţă?— Speranţă există mereu, Gwynneth Ruthven, chiar şi

acum, ci peste câteva sute de ani.ândva treceumătate de mileniu, faptele şi suferinţeleeievaînţelegecâtde

multseaseamănă destinul ei cu al tău. Se va hotărî să-lmbe şisă lupte cu forţa întunericului.Abia atunci seauhven.

Cu aceste cuvinte se sfârşea istoria lui GwynnethRuthven, iarMary se simţea ca lovită de trăsnet. Revenidadnnou ecare

ntnuînţelesesreşiMesajul textului rămânea acelaşi, dar cum era posibilum putea să ştiut Kala, cu atâtea secole în

mă,ce avea să se întâmple într-un viitor atât deăruseseîntevărfemeie a runelor, care

utemagice şiputea citiviiorul?Văzuse de pepleuMary?Mary de Egton era prea realistă ca să creadă în

menea lucruri.Credea în romantism şi în putereaosmşicănviaămplănanumit scop, dar magia şi vrăjitoria erau lucruriodernă despre lume.

605



Deci totul să fost pură coincidenţă?În disperarea şi singurătatea ei voia să vadă legături

Pe de altă parte, exista bătrâna servitoare,caresemănaalanumeroasele asemănări dintre ea şi

Gwynneth Ruthven. Toate visele pe care le avusese, şie…

Avusese, deci, bătrâna dreptate? Erau Mary şiGwynneth într-adevăr suete-pereche? Surori de suet, aesnsăîncâtreuşisesărezisemultorsecole? Erau femeia runelor şi aceaă

Mary scutură din cap. Era prea fantastic pentru a

eroanăcareîputeaspune dacă toatepecaledea-şiierdeminţierabătrânaslujitoarDacă voia să aibă

arytrebuiaprovoace la odiscuţie şisă-uriri

Era sigură că aceasta era cea mai înţeleaptă cale de adaproblema. Exista însă şi un dezavantaj cert: ca săeascăcuslujăăodaiadin

O costă destul efort să se ridice şi să se ducă la uşă.Membrele îi erau anchilozate de frig, mâinile îngheţate şimorţiteLipicugriăurecheade uşă şi ascultă.Apoi se

606



prubuşă.Calea părea să e

Mary inspiră adânc. Ştia că nu se va putea ascundeaoapteatrecutămăruţa îicsurerefugiu.Îşaminticum Kala îidaiainturneraunul dintre puţinele locuriupătrunseseîncă răul.Poate acestaeramotivulpentru care Mary avu nevoie de atât efort pentrupeanţauginităacăpere

Nu era într-adevăr nimeni în faţa uşii. Coborî fărăunetaezânduşor un picior în faţa celuilalt.veepielecu însemnările lui

Gwynneth la piept ca pe o comoară. Erau tot ce îi

măsese,snguraeialinareJudecând după soarele care cădea prin deschizăturilemiază.Nudemâncare, probabil pentru a o forţa să-şizăaDacăar fostsăiasăcând is-

me,Mary ar mai putut sta mult şi bine încumpătată şi ştiasă îndure foamea şi altem, preferasă îndure foamea, decât săalcolm de Ruthven la aceeaşi masă.Se strecură uşor pe coridoarele pe care gonise cuprinsă

amă în noaptea de dinainte. Încă mai resimţeaaaeun ecou care bântuia castelulMary nu mai

607



vrmea să se ducă până în camera ei, ci sedibucătărndeslujitormasanzmeni din familia Ruthven nuadeolînfaţasuăca

Ocoli cu grijă salonul, în careMalcolm şi cu mama luiabimai luau masa, şi merse pe scările abrupte şisefaptpentruslujitormeriste.

Astfensenaceazonă acasteluluiîncarestăpânii,deuneaupiciorul.

Aici nu erau nici carpete, nici tablouri, şi puţinulmobilieracompus din nişte dulapuri mari, lucratebucătărpătrundea miros de vânat

ătpregătimintiluiMary că, totuşi, îi erame.O slujitoareroapeăcăpăavainmână cândMary.

— Milady! strigă ea speriată.— Nu te teme, o linişti Mary şi privi cu atenţie în jur.

Vreaudoar să entrebceva.— Cum doreşte milady. Slujitoarea, o tânără de vreogrepotsăfacentrumilady?

— Caut pe cineva, îi explică Mary. O scoţiancă bătrână,a

— O scoţiancă bătrână? Fata o privi nedumerită. Cum608



meşte?— Nu ştiu, răspunse Mary puţin jenată. M-am gândit

acSlujitoarea se gândi puţin, apoi scutură energic din cap.— Aici nu avem pe nimeni care să arate astfel, explică

— Dar am întâlnit-o de mai multe ori.— Îmi pare rău, murmură slujnica, poate milady searysăapuce să răspundă, trecu cu

eupă un colţ.Mary nu mai ştiu ce să creadă. Fără îndoială că fata era

uucdemultă vreme la castel ca săoascătoţaryîşispusecă aşa trebuie că

mul spre bucătărie,prcăpereaîncareaumasa slugile – omerăîntunecată,fărăferestvanulplindegmucegai. O masă lungă şi grosolană denşiniştescaune uzate formau decorul simplu, iar

ânărdepe masă erau singura sursă demină.Lui Mary i se strânse inima la gândul că Kitty fusese

vomasa aciChiardacă îierador de cameristaucuroasăsăaibă o prietenă alături,eraamai bine că Eleonore o trimisese acasă. Cel puţinmai era nevoită săndure toate acestea.

609



La masă şedeau mai mulţi bărbaţi tineri şi sorbeau omă subţire.Din vânatul pregătit pentru stăpâni nu lidusenimic. Unul dintre tineri era Sean, uceniculMary parte. Când oeeleaaryrdicăâinileşile

mn săeprească.— Vă rog, spuse ea repede, rămâneţi pe scaune şi

inaţemâncat.Nu vreau să vă deranjez, n-am venit

— Pe cine, milady? întrebă Sean. Poate vă ajut eu.Mary o descrise din nou pe femeia pe care o căuta: o

mintenegre şipăr albca neaua,

ncpepieleatăbăcevreme. Dar şi peuceniculuiîumerirea.— Îmi pare rău, milady, spuse Sean, dar nu cunosc o

menea slujitoare.— Te înşeli, stărui Mary. Am vorbit de mai multe ori cu

M-avizitaaea.Sean schimbă priviri mirate cu ceilalţi bărbaţi.— Îmi pare foarte rău, milady, spuse el încă o dată şi îşi

hipulluiaspru,darincer,nu era făcutnaşeMary observă îndată că îi ascunde

— Nu mă mulţumesc cu răspunsul acesta, stărui ea.610



VreausăiuceslujnicastaDacă şiiceva,Sean,ispui.Imediat.— Nu. Tânărul erar scutură din cap. Vă rog, milady,

mi cereţiuna caa.— De ce nu? Toţi din castelul acesta sunt împotriva

mea? Chiar şitu,dragulmeu Sean? Am fost la nunta ta,uiamurat,ţnevesteitaeorocferc— Cum aş putea să uit una ca asta, milady? spuse el, şi

mploraţie.Dar vă rog, nu mămaiîntrebaţi

— Mă tem că nu am de ales, Sean. Spune-mi ce ştii.Dacărugăminţile mele nu te pot îndupleca, atunci suntoce

Tânărul îi privi din nou pe ceilalţi căutând ajutor, darvincuMary.

— Milady trebuie să se ferească, şopti el aşa de încet,Mary abia îl auzi. În locul acesta se petrec lucruri

ecaucruriree— Despre ce vorbeşti?Sean ezită o clipă,darîşdăduseama că nu mai poate

oi— Milady a auzit vreodată de Glencoe? întrebă el. De

masacrulcareavutlocaolo?— Sigur, spuse Mary. Îşi amintea că citise în cartea de

611



eSiWalter despre aceasta. În valea delencoeavusese loc, în ianuarie 1692, atacul clanuluiampbell asupra clanului MacDonald, în care mulţi din

MacDonald îşi pierduseră viaţa. Un capitoleosinisorScoţieese

— Cu o seară înainte de masacru, istorisi Sean cu ooriluiMary, în valea de la Glencoe aNighe.

— Cine este aceasta?— O femeie bătrână, răspunse Sean sumbru. A fost

mspălaufenrâu— Şi? întrebă Mary, care nu-şi putea imagina ce

uoacebătrânaujiae— Acea femeie bătrână purta veşminte negre şi aveangşialb,mintit

milady.LacasteuRuthven nu lucrează oameni bătrâni,n laird- ul şi stăpâna vor să aibă în preajmă

mai feţe tinereşibraţeputernice.Dar eu cred cămeiape careaţivăzut-o…— Da?Sean scutură din cap şi strânse din buze, de parcă ar

mpiedice cu orice preţ vorbele să-i mai iasă din

— Te rog, Sean, insistă Mary, trebuie să şt iu. Orice ar ,612



mieoţisă-mi spui.— Chiar dacă e înspăimântător? întrebă tânărul

— Chiar şi atunci.— Milady trebuie să ştie că Bean Nighe a fost văzutăasacru,darşidupă aceea. E foartebătrână ş

Nutoţiopot vedea, dar toţi…

— Da?— Se spune că acela căruia i se arată nu mai are mult de

anMary rămase ca lovită de trăsnet.— Mulţumesc, Sean, şopti ea fără glas, în timp ce

ţeacum isenmoaie genunchii.— Îmi pare rău, milady, o consolă tulburat tânăruluam vrutsăvăpun, dar nu am avut de ales.

— Ştiu. Mary dădu din cap.— Îmi pare foarte rău.

— E bine, Sean. Se chinui să zâmbească. Nu ai niciouamvrut să tiucuoricereănâncă maiaurme.— Nu prea… Pesemne că e ceva ce aş putea face pentru

milady.Milady are nevoie de ajutor?— Nu, dragul meu prieten. Trebuie să au singură,

plaNimeni nu mă poate ajuta.613



Se întoarse şi părăsi încăperea urmată de priviridescendente.Tot mereu îi reveneau în minte, ca uneSeanşisengrozi.Ajunse în sfârşit în holul de la intrare şi deschise

aţearău,aveanevoie de aer proaspăt.ândpăşi înlumina amiezii şi aerul aspru îi pătrunse în

mâni,sesimţi într-adevăr ceva mai bine. Reuşi în

Toată lumea ştia că scoţienii erau un popor superstiţios.redeauînsemne misterioase şi tot felul de lucruri de

naeanNighe era,fărăîndoială,o altă creatură a spiritului

ultăfantezieneaMary

eutosugestieCu toate acestea…Cum se explica faptul că ea însăşi o văzuse pe femeie,pcenimeni altcineva nu-şi amintea de ea? Cumbătrânasăşteucrurcaepetrecuserăcuatâta

meînurmă? Fără să mai pună la socoteală cămăruţa

Gwynneth Ruthven, visele straniiary… Chiar şi cea mai raţională minte trebuia săoascăucmerare de întâmplări eramaimult decât misterioasă.

Mary ar preferat să se sfătuiască cu cineva, ar vrutdăpărereacuiva neimplicat, dar era singură,mani şi cu perspectiva sumbră de a n u

614



maiaveamult de trăit.Cu o zi în urmă poate ar râs de vorbele lui Sean.

După noaptea care tocmai trecuse, nu-i mai venea să râdă.ama ise ivise din adâncul inţei şi o gâtuia. Oricât ar multe contradicţii,multe întrebăricarenuaveau răspuns. Cu condiţiamânt existau lucruriuteauexplicatmod raţional.

Spirite şiprofeţii.Suete legate între ele peste limitelepului… Existau asemenea lucruri cu adevărat? Sauaepunctul de a înnebuni? Tristeţea şifuseăsă-piadăminţile? Încercasagărealităţ

Nu.Ceea ce văzuse şi trăise era realitate.Nu fusese niciuirencperstinuşi-ovenimentele nopţii ce trecuse îimun coşmar cumplit. Dacă lăsa deoparte toate

plasenuputeamna decât un singur lucru: soarta idăduse un semn,avermentcu privirelaceeaces-arputeaîntâmplau-mba calea.

Gwynneth Ruthven crezuse până la sfârşit în bineleaunseseacestanuavea voie să facă aceeaşi

615



andeaprea târziu.Acestafusesemotivul pentru care bătrâna slujitoare oAşasepotriveau toate, vis realitate

Mary dobândi o certitudine greu de suportat, şi anumeunpunct de cotitură în viaţa ei.Dacă

mânea laRuthven, probabil nu mai avea mult de trăit.aînceputcrezuse că viitoruleisoţestedoar un

minte,alăruiorizonteralafeleaasecă aveanmeni, probabil nici mama lui, nuicMary era sigură că Malcolm va încerca din nou să

delaeaceeaceiserzasDacănu obţinea,

acăopus.Înapteacaretmoştenitorulde la Ruthven îşiarysetemea într-adevăr pentrubrăauceniculuioînspăimântaaitaDarpoate nu era prea târziu pentru a întoarce

mersulsorţiiCa toate tinerele nobile, Mary fusese educată să-şioascăşsăeplneascăîndatoririhiaracăoduldea trimisă printre străini, s-ar alcomde Ruthven ca să îndeplinească

miliăsunulenume al casei

616



Dar nimeni, nici tatăl ei, nici oricine altcineva pe lume,puteaceresărămână într-un loc unde-i erameninţatăviaţaMary nu avea de gând să-şi sacricenapelaculfamiliei.

O hotărâre temerară i se contură în minte.

6.

Traducerea semnelor pe care le descoperiseră SirWalteriQuentin pe sarcofagul lui Robert Bruce sevedimult mai dicilă decât se aşteptaseră. Nu numaiecasmn avea mai multe semnicaţii, dar şiaorraneclarăşaso

pă-amiază întreagă, încercând să aşeze runele în totmbinaţii,fărăcasensullorsăliselimpezitnfeDecâteorinu şi-ardorit Sir Walter carmentor Gainswick să fost alături

mei!

Gainswick urma să e înmormântat peste două zile înidinEdinburgh, în imediata vecinătate airasînteagaluiabucuratsăştieconsolaLoculrămasmoartea lui Gainswick era dureros, iar asasiniimblau liberi. Chiar dacă poliţiştii făceau tot

617



ereeuiirWalter înmenii egiivusese de suferit din greu în ultimelemâni.

Nu promisese inspectorul Dellard că la Edinburgh vorăveaucurasăătundă n

mari?eînşelasedinnou, iar Sir Walter înţelesemă că erau nevoiţi să soluţioneze singurima.Prea multe erau în joc şi, în afară de ei, nimenipăreasăndăegăturucâdescopereaumai

multe,eQuentin, cu atâtmai complexă deveneapletireadeintrigă,superstiţieneşirimă.

Walteravea înacelaşimp şisentimentul că maiuţmau să găsească soluţia.

— S-o luăm de la capăt, propuse el, în timp ce priveameditativfoiderune,careerauîntinsepemasăcessmn este stabilitcu certitudine; este

mnul runic în formă de spadă, care domină toateeAcestsemn runic, pe care l-am

epe capacul sarcofagului, înseamnămunitate“ sau „frăţie“şisereferăprobabil chiar la

— Cu privire la cele de acolo putem avea o anumităQuentin şi arătă altedouă simboluri.Acestaesesemnul pentru „piatră“. Cealaltă se citeştegalezaînseamnă de asemenea

618



— Sau o mulţime de pietre, cumpăni Sir Walter.— Unchiule! exclamă Quentin dintr-odată. Nu spuneai

mnul runic de acolo semnică „desăvârşire“,plinire“?— Unde vrei să ajungi?— Cred, murmură Quentin intrând dintr-odată într-o

ulteculturechiformametricăcerculuiembolul desăvârşirii.

— Şi?— E posibil, continuă Quentin triumfător, ca acest

mn runic, desluşitîmpreună cu celelalte două, sămne Cercul Pietrelor, despre care am citit în

Sir Walter îl privi pe Quentin atât de pătrunzător, încât

— Nu e decât o teorie, unchiule, adăugă el cu grijă şimeri.Siguram trecut cu vederea cevace tu ai

ult— În niciun caz, îl contrazise Sir Walter, şi nu ar trebuiiînţelggreşprvuleSunt plin de

miraţieentruascuţimea minţii tale.— Vorbeşti serios?— Foarte serios! Ai întru totul dreptate, aceasta este

mbinaţie care are sens:FrăţiapadeiînCercul619



— Mai trebuie să vedem acum ce înseamnă celelaltemne.

— Acesta semnică un eveniment, rezumă Sir Walter,nnăum am aat

— Poate ar trebui să legăm şi aceste semne, cugetăQuentin.Poate se referălaun eveniment malec. O

— Văd, ule, că eşti mai dibaci decât mine în acamisterŢine-ototaşa.Suntemunctuldeezolvanigma aceasta, o simt.

— Ar putea avea tot felul de semnicaţii, presupuse

Quentin.Poate un avertisment. Poate însă şi un fel de,nscormântul regelui.Sir Walter oftă.— De câte ori să-ţi mai spun, ule? Oricâte mistere s-ar

meni în

icoepocău a avut magicieni şi vrăjitori,nducătorn-a fostvreodată răsturnat prinedeoameni, Quentin. De

muritorideând,cainecam ine.— Mai degrabă de cei ca tine, răspunse Quentin umil.

Mie nu mi se va ridica niciodată statuie, sunt sigur de

620



— O, ule, răspunse Sir Walter. La ce-ţi zboară mintea!Dacăvreodată voi rămâne în pană de idei, am să mă…

În timp ce Sir Walter vorbea, privirea lui Quentinemăsuţa pe care se aa corespondenţa zilnică.

Dintr-odatăaamină.— Cred că am găsit soluţia! îi întrerupse el pe unchiul

— Ce vrei să spui?— Vezi aici? întrebă Quentin şi apucă una din

mfător.Cred că

— Răspunsul? Aceasta este invitaţia la funeraliile

Gainswick. Am fost rugat să ţin un discursmemorativ.— Nu e minunat? Quentin radia cu toată faţa sa,

ntepaldăProfesorulne-a ajutat totuşi sămnele.

— Eşti sigur că te simţi bine, ule? Sir Walter îi aruncăotuluiăuo privire sceptică.Probabil efortul dinelemult pentru tine.— Nu-ţi face griji, unchiule, mă simt bine. Şi tu te vei

ţmult mai bine, pentru că tocmai am aat ce ne spunmnelede pe sarcofag.

— Aşa?621



— E o invitaţie, dezvălui Quentin mândru.— O invitaţie? Cum să înţeleg această armaţie?— Ideea mi-a venit când am văzut scrisoarea aceasta.

Dintr-odatăam fost sigur că asta trebuie să e. E foarteplu.Toate invitaţiileauacelaşiconţinut,nu-iaşa?— De obicei, da, aprobă Sir Walter. Numesc gazda,

mentul, locul şidata desfăşurării.— Aşa este, conrmă Quentin. Întocmai ceea ce am

ersaEvenimentul este cel legat deminent,loculesteCercul Pietrelor, gazda estea— Atotputernice! Sir Walter rămase ca lovit de trăsnet.

AidreptateuleAr putea vorba de un mesaj cifrat,

…am aat cămnele aceeanseamnă „soare“ şi „lună“, nu-i aşa?— Aşa este, aprobă Quentin, a cărui faţă se înroşise de.Nu mai rămăsese nimic din tânărul speriat,pede acestcaz.Quentin

denerăbdare să rezolve misterul şi acumbândiseşielsenzaţaape punctul de a găsi

— Se ştie despre vechii druizi că ora lor era calculatăpăconstelaţpermamentul cerului,mpăni Sir Walter. Soarele şi luna determinauvechime, lor e erau supuse toate celelalte.

622



Darceînţecne?Nu poate vorba deniceanul,deoarece celţiinucunoşteauncadarînînţenostu

— Nici nu aveau nevoie de el, pentru că se orientaupăevenimentele astronomice, răspunse Quentin.

Aminteşte-ţiînceordine erau aranjate semnele pebolul lunii era sub simbolul soarelui. Ar

vorbaeolipsăeună.— O eclipsă de lună? Sir Walter îl privi mirat pe

Quentin şipăru dintr-odată să-şiamintească de ceva.usemâna pe ziarul care se aa pe servanta de lângăândgăsiîn sfârşitcebetmulţumit şi-i dădu

uentinziaruldeschisapagina respectivă.— Priveşte, îl îndemnă el pe Quentin, iar acesta citi,uimire,articolul

— „Societatea Astronomică a Universităţii Edinburghoscutfaptulcăineraade13aacesteiuni

aoceclpsătotaădelună“,cite— Ceea ce înseamnă peste cinci zile, spuse Sir Walter.— Poate o pură coincidenţă? întrebă Quentin

dumerit.— Posibil. Sau o potrivire fericită. Druizii vremurilor

demult au acordat o importanţă deosebită eclipseloraeună,iarmaşii lor declaraţiparafacela

623



mnă că ştim când şi unde îi putemepesectanţiadicăpestecâtevazileCercul

— Incredibil, murmură Quentin. Dar despre ce cerc o a?Ce anume se va petrece peste cinci zile?— Presupun că semnele rămase ne-ar putea dezvălui

păcatenuştmdecâtceînseamnă acela:ebolurinu se

Arputea semne interzise,nidintreiniţa— Şi sectanţii, adăugă Quentin.— Da.— Întrebarea e ce au de gând. Cum se potrivesc toate

nul runic în formă de spadă, frăţia, Cerculomântul lui Bruce…— Nu ştiu, ule, dar nu ne mai rămâne prea mult timp

naaa.Pevremuri se ţineau în nopţile cu eclipsănăceremonii păgâne şi erau aduse jertfe omeneşti.

Nu vreau să mai plătească cineva cu viaţa pentrumenţa acestor oameni. În afară de acest fapt…Sir Walter se întrerupse şi privi în pământ, iar Quentin

mîşmişca nervos maxilarele.— Te temi de lucruri şi mai rele, nu-i aşa? întrebă el cu

deşburgh.Sir Walter dădu din cap.

624



— Vizita Maiestăţii Sale e stabilită pentru săptămânadelună,iarceasauupoate o simplă coincidenţă. Cred căDellardavea dreptate cu bănuiala lui.dsăeeuneascănnoaptea aceeaieunălacaleunatentatlaviaţaregelui

— Crezi? Vocea lui Quentin cedă de emoţie, aşa căusedoar un sunet gutural. Poate aceasta este

meninţarea la care seeferăinscripţia…— Dar nu e logic, nepoate. Ce a fost întâi, oul sau

Cum poate o inscripţie veche de cinci sute de animple într-un viitorădoiaăcăemposibil. Sectanţii

descoperiăcimau vrut ei,micmai mult. Dar acum, că începem să le aămurmansaănm.

— Ce vrei să faci, unchiule? Să informezi Londra?— Încă nu, ule. Vizita regelui e pentru Scoţia în aceste

murinesigure mai importantă ca oricând. Dacă vremaunsingur popor,eocamdată,

mpăstraentrunoiceeaetm.— Nu e mai importantă siguranţa regelui decât ideile

— Sigur, ule, poţi să i convins că nu am de gând să625



nînvreun fel în pericol siguranţa regeluiGeorge.Dacănu reuşim să-i anihilăm pe sectanţi, voi informa pendra,asmandată.— Nu ai numai prieteni la Curte, unchiule. Vor voci

uscăaiusintereseleScoţieieasuprangla

— Cine mă cunoaşte ştie că nu e adevărat. Dar sigur că-mivoi asuma întreaga răspundere pentru faptele mele,deaicDupă tot ce amamai existăcalede întoarcere.

— Nu ar trebui să-i informăm măcar pe poliţişti?— Riscul ar prea mare. Dacă sectanţii şi-ar da seama

urmăriţiadărdinnou. Nouă însă ni se

mocazenspiunemâna peoardacănăm cu înţelepciune şiprudenţă.Quentin îşi privi unchiul cu admiraţie.Sir Walter abia dacă închisese un ochi, de săptămâni

povarăcarepe alţiii-ar

uncheatde mult, şi totuşi părea curajos şi hotărât,uentinnu putea decât să-l admire. Ar dat oricemăcaropartedin felulluide-a să ise transmis şi

— Peste cinci zile sectanţii se întâlnesc a un vechi CercSirWalter. Acesta este timpul pedioziămla care anume,

626



aputeadescoperi ascunzişul sectanţilor.Când sempornicăutareaTimpul ne presează…

7.— Deci?Malcolm de Ruthven ardea de nerăbdare. Faţa sa palidă

puraşieraumată de stătea să

— Îmi pare rău, milord, anunţă slujitorul, pe care-lmisiunede a-iaduce laird- uluinnuee găsit.

— Nu e de găsit? Ce înseamnă că nu e de găsit?

— Am cercetat tot domeniul în căutarea ei, dar n-ammă,răspunse slujitorulumil. Colţurile guriiurauderoază.Furia laird- ului era temută.

— Nu se poate, răcni Malcolm şi îl sfredeli pe slujitormeni nu poate dispărea pur şi simplu de

mântului.Cineva trebuie să o văzut.— Cameristele spun că ar văzut-o pe Lady de Egton

aoarăînjurul prânzului. Când au vrut s-oentunoapte,i-augăsitodaiaoală.Lipseaua— Ce vrei să spui cu asta? întrebă Malcolm bănuitor.Slujitorulse fâstâci.Încercasesănu e el cel c are

627



necuăusăînţegăsngurceplaseDar Malcolm de Ruthven îşi respecta

mele de încăpăţânat obtuz. Îl lăsă pe slujitor săaaveaun pretext de a-şi

— Tânăra doamnă a plecat, spuse slujitorul încet, şidesefăcuînsaonulde audienţe al

ului o asemenea linişte, încât sărmanul slujitor îşiămii

O secundă păru că Malcolm de Ruthven îşi va stăpânidataaceastavesturApoi,însă,erupse,fără

milăşifăăoprire— E imposibil! urlă el şi lovi cu pumnul în masă, încât

ăEabsolutimposibil! Nu seamireasamea să mă părăsit! Nimeni nuuthven!

— Milord, dacă-mi îngăduiţi să spun, intervenivreasăvăasigurcu

posibilsăeînşelatLadyde EgtonnUrletul laird -ului nu mai avea nimic omenesc în el. Era

plnespânitPumnii i seisealbirăîncheieturileaochiiîiurăsăscânteieze,încâtsuuuicufr

— De ce nu a fost oprită? ţipă el cu voce răguşită. Nu628



mporunciteu să nu e lăsată să părăsească cetatea fărăaramea personală?— Iertare, milord. Niciunul dintre slujitori nu a văzut-o

apărăsicaaripseşeunul dintre caiidin

— Unul dintre caii mei? Am mai fost şi prădat?— Doriţi să faceţi o plângere la şerif împotriva

mniţei? ntrebă ellipsitdeiplomaţie.— Ca să mă fac de râs în faţa întregii lumi? Nu e destul

gravcăaceastăviperă necredincioasă şi-a încălcatmisiunea pe care mi-a făcut-o? Vrei să mă umilesc şiblcnorocit?— Iertare, milord. Nu asta a fost intenţia mea. M-am

dioarcăacăimenea nedreptate…— Nu e treaba unei slugi să gândească, se răsti laird -ulmaseră şi gâfâia ca uneputincioasăsărdelamasă şi seselafedeauturnurile

vencaeascunseserătoatăziuaînceaţă.năşvremea, gândi Malcolm, uneltea împotriva lui şigaăoare

Mary de Egton nu-i adusese decât necazuri. Numsă-câmpotrivă.uoriceocazie îlatacaseşiîlgnisederâsîn

maipentru că preferase să629



mpania grăjdarilor,decât în a lui şi amenilorlui.anurmă, îi refuzase ceea ce is-veniereptire

Mândria îi fusese rănită pentru că Mary îl părăsise şiavea de gând ca această umilinţă să rămânăunatăDar,pe de altă parte,nu-ifăcuse un bine?Oricum nu avea chef de o legătură pe care i-o aranjasemama lui, avea planuri mai mari decât să e ulRuthven. Acceptase să seMary de Egton pentru moştenire. Ce vină aveanul-avrutşiapreferasăspeleputina?Înănărmama lui să priceapăuramarfostînsfârşi

ezepropriileidealuri.Simţea cum furia i se risipeşte şi se transformă înmar î i ieşidin gâtlej,încâtslujitorul

— Nu vă simţiţi bine, milord? întrebă el îngrijorat. Să

mun doctor?— N-am nevoie de doctor, îl asigură Malcolm şi seuspreugaRoşeaţa idispărusede pemascade paloare şi încremenireuna,carefăceaimposibil să ştiice se petrece în

minteauiMama în schimb va primi cu regret vestea căntavatrebuianulată.Din câte ştiu, a trimis deja

630



— Atunci… doriţi să o l ăsaţi pe Lady Mary să plece?— Desigur. Crezi că m-aş căsători cu o femeie care nu e

mă aprecieze? Pe care trebuie s-o vânez, ca s-occaentrofeuapăcatdemine.— Câtă dreptate aveţi, milord, spuse slujitorul şi se

âncvizuraurânuluiu seăcmagul a celui careceaeşeobişnuitlauthven.— Lasă-mă acum singur, spuse Malcolm şi aşteptă până

ma lui.Apoi seasadescrissemâna pe hârtie

Faptul că nu se va mai căsători cu Mary de Egton numna că aveasă accepte pur şi simplu ruşinea pe careMireasanecredincioasă trebuia pedepsită.dreptedaranueraea

Sigur că va încerca să se îndepărteze cât mai mult deRuthven. La Egton nu se putea întoarce, pentru că familiaemirese care-şiîncământul se acoperea deâneadecâtun adăpost la cunoscuţi.

După tot ce aase Malcolm din discuţiile insuportabileueragreude ghicitcine ar putut acelu

631



Laird -ul de Ruthven râse încet. Ironia sorţii eramarcabilă

Aşa se p otrivea totul.

Mary de Egton fugise.Fugise din faţa unui mire pe care nu-l iubea, care o

oarapeun instrument, pentru a-şi satisfacemă de piatră,me orice tresărirede viaţă şisă facămarionetă lipsităevoinţă.

Fugise dintr-o lume care o îngrădise şi în care simţea căpoateiciNu-i rămăsese mult timp ca să-şi cumpănească

tadeprilejcândacestaieoferise.DacăMalcolm şi mama sa ar bănuit că se gândea săezempiedice.Mary avusese la dispoziţie doar câteva minute să-şi

uaevadarea.La lăsareaseriiîşpărăsodaiaşi

orbucătărndeo aşteptau deja Sean şi

Unul dintre ajutorii de grăjdar furase un cal din grajdepeeăerdevânătoarecaesăofereascăde frigşide priviriledintreserviaîpregătuncoş cu

mâncare.632



Sean o ajută să pună şaua pe cal, apoi o conduse,esarypărăsiusdindos, unde zidurile

măreţeeraudărăpănate, la adăpostul întunericului, ca o

Pentru prima oară de când venise la Ruthven, Mary era

rotedepriviricuroşnoarseîncăourăndîntr-unvălvedeo făpturăecanfoişorulăţzuasosiri

Mary avu impresia că arătarea îifaceemn cu mâna, dardaurmătoare dispăru în ceaţă, şiMary nu mai

ozăradevăraufusesedoaroTânăra femeie strânse căpăstrul calului cu putere şi îl

duseînjosepoteca pietroasă.Voia să evitedrumuleacoloaveaus-ocautemai întâi.

anemul până la Darloe, cel maipelângă râpă până la poalelendencrucişadrumul care veneaulorneascăersulrâului.Aşa aveagăînsatFdeacoloeraframeşteruluima să oăpostească peste noapte.

Calul înainta anevoie prin ceaţă, călca încet, în timp ce633



aidense.Frigulpătrunse pemantaua lui Mary şi o făcu să tremure. Ceaţa făcea canestaniuşnfundat.Înrestnusenicunsunet,niciţipetelepăsărilornicşuierauuămpul stătusenloc ipanica puse dinunary.

Tot mereu se întorcea să se asigure că n-o urmăreştemeni.Tresărea,văzând tot felul de făpturi uriaşe înărapoiă-aseama că sunt copacidrumului şi ale căroruruteaudesluşicugreuînceaţă

Mary nu reuşea să se liniştească. Inima îi bătea cudoarereceiseprelngeape frunte. Încă se

maitemea că urma să e descoperită şi prinsă. Dacă ar apoilaRuthven, viaţa i-ar fostameninţatăauseutea întoarce nicilafamilia ei,gon.PărinţieMalcolm, îşiduserăcuvântul că îiva o soţie credincioasă şi

voaeascăicannouîncasaornu maiuvutMary trebuia, deci, să se îngrijească singură de un

ostrfuga ei pierduse totul: averea, titlul,mb,libertatea.

Se gândise febril unde s-ar putut adăposti în goana einearputut înţelege situaţia ei fără ieşire,

634



cientdecurajospentru a adăposti omeiecarerenunţaseapoziţiaeipentrua putea

Nu-i veni în minte decât un singur răspuns la aceastăWalterScott.

Avusese parte de bunătatea şi ospitalitatea stăpânuluibbotsfordşialesoţeMary era sigură că

Walteravea să-iacorde adăpost în casa l ui, dacă i-ar năşimpezitdurilevahotărâtceoiaacăviaţaiCălătoria până la Abbotsford avea să dureze câteva zile.

Mary avea destui bani la ea, cât să mănânce şi săptezepelahanuri. Se punea întrebarea dacă era

aanuriaveaumaiîntâimişiiceodelaRuthven.Era cu siguranţă mai bine dacă se ţinea departe de

murileumblate şi se adăpostea noaptea prinodăriumai aşa putea sigură că nu

ma să e găsită de oamenii mirelui ei violent. OegreutăţidarcudaeridetotfeMary nu se lăsa intimidată.

Destnulwynneth Ruthven şi evenimentelepţminaserăsăiaohotărâre de la careaveaaiabată

Hotărârea fusese luată.635



Pentru întâia oară în viaţa ei,Mary de Egton se simţeaevăra

8.Sir Walter şedea la birou în camera sa de lucru, aplecat

uuluisău roman, care nu prea voia să semultdupă ce trecuse de miezul nopţii. Quentin

maicaprezenţă zică.Epuizat deeszormise î n fotoliu. Pătura, cunchiulsăuîlînvelisegriuluroboraarcându-i respiraţiaSir Walter aproape că îşi invidia pe nepotul pentru

mnul său adânc; el însuşi nu mai reuşise de săptămânimai mult de trei, patru ceasuri omea,îlurmărea până şi în visebuitsăoarăan?Cine trăsesesformârşave? Ce

măreau cu adevărat? Ce aveau de-a face misterioaseleepreună cu Quentin, cu totplase?Dacă Sir Walter ar bănuit că nişte făpturi întunecate

eautârcoaecadnCastleStreetşispionau printreeene înintcăuiasăemine cartea şi

636



ouasupraromanului pe

Înmuia fără odihnă peniţa în călimară şi o făcea săuprecehârtmereu era nevoit sămai că aveancentranăacum nu reuşise săme avea să se întâmple cu eroul său.Romanul se petrecea în vremea lui Ludovic al XI-lea şi,Walterar fostsincercu sine însuşi,nicimăcaraveanume mai de Doamne-ajută pentru eroul său,nărnobilscoţiancaduceaînFranţa pentru aevi

Întreimp îşi pierduse şiel nădejdea că ar mai putut

enulde predare a manuscrisului; va trebuiesBallantyne o scrisoare în care să semscrielacarpentruaceastăîntârzDacăuşeaîncemai scurt timp să rezolve misterul dinurmări

pramancier.Sir Walter miji ochii. Propriul său scris î i fugea din faţaeseama luminii slabe a

mânărilorDe ce,pentru numele lui Dumnezeu, nu-imănui ideea să instaleze şi în case felinare cumerauceee

Cu o voinţă de er ţinu ochii deschişi şi aşternu alte637



ehârtApoi clipidinnou şi de datamaimult decât o simplă iritaţie a ochilor:eisendleeschiseinnou, constată,cu o privireulinute.Zece minute risipite, pentru că nu se putuse controla!

cmustrându-se singur şi terminămiculcăuaoborâsemnul. Îndată cesesăunct,snoustăpânirepe e.Când deschise de data aceasta ochii, nu fu nevoit să

entuavedea că trecuse timpul.Dovada erau cele patru făpturi învăluite în mantii largigăeraeucru.

Îlstrăbătuun or de groază şi somnul i se risipi pe loc.anstrgăgrumat, care îltrezieuentin.— Unchiule, ce…?Tânărul amuţi când văzu creaturile înfăşurate în mantii

masecugura deschisă şi vocea nu-l mai ascultă.

opanicăteribilăşivreaesmţiacanădecoşmar, când se întâlnise cueApoi Quentin observă că făpturile acestea nu purtau

negre,cuginiiplus,aveauasupra lor niştegbţnn. Nu-şi putea explicamreuşiserăn

638



— Ce înseamnă asta? întrebă Sir Walter, care-şi regăsiuentin.Cum de vă trece prin cap să-

miîncălcaţiproprietatea?!Plecaţimediat, înainte săezvreun poliţist!Conducătorul lor, care se aa cel mai aproape de Sir

Walter,îdădujosgluga.Atât Sir Walter, cât şi Quentindrecunoscură trăsăturilendrew.— Snţia Voastră! exclamă Scott căscând ochii a mirare.— Bună seara, Sir Walter, îl salută clericul. Şi dumitale

năseara master Quentin. Vă rog să ne iertaţi, pe mineentuaceaedereeanunţată,

mprejurărileeaţămavutde ales.

— Ce împrejurări? întrebă Sir Walter. Depăşisemomentul de panică, iar raţiunea câştigase din nou teren.Dece nu sunteţi la Kelso? Şi, mai ales, ce înseamnă

— Veţi aa totul, îl asigură abatele pe Sir Walter.

Vremea a sosit pentru a ne dezvălui menirea în faţamniilor voastre,pentru că lucrurile au căpătat oatututprevăzută.Mă tem

mniilorvoastrevă evine un rol decisiv…

Mary de Egton era încă pe fugă.Vreme de patru zile călărise prin podişurile care

639



epartespresud.Se ţinusemereuladistanţăde drumuri şi evitase să î ntâlnească alţi

Mary ştia prea bine că nu e deloc lipsit de riscurinofemeie să călătorească singură prin acesteepecdeacădea în

mâinileunor hoţiladrumul mare era mai puţin gravăamdeRuthven şi devnzduriletrcăAşaăărumul.

Nopţile şi le petrecea în hanuri sărăcăcioase,murile principale. Cu câţivauţşeasăapede întrebărileinutileaehangiilor

urcănuva descoperită. Ultima datămiseîn grajdul unei mici gospodării ţărăneşti.ăanulcrezuse,dinpricinapelerineiăMarymesager, iareanu-lipentrufăpturauscăţivăşiudă –

anatoatăziua–îiîngăduiseluiMary sămă în şură.Dormitul în paie, ca oamenii săraci, fusese pentru

bixpernţănouă.Se trezisedemai multeodurea spatele,pentrucă o înţepaserăentrucăanimalele din grajdul alăturat

mugiseră prea tare.Totuşi,Mary nu era nefericită, pentru640



eviaplă,daradevărată.Aceasta era

Încă dinainte de ivirea zoriloroporni din nou la drum,mând calea îngustă spre sud, şi pentru prima oară îneleziamelerazede soare.

Mary nu reuşise să vadă mare lucru înezshmbase. Dealurile nu mai erauighlands,iarbaind mai verdeaizemoasă; în locul tufelor uscate şi a grozamei, se

gaben,inaveriiTeama i se risipi.Pentru prima

pcMary avea sentimentul că poateeă

După-amiază ajunse la o încrucişare de drumuri, undepecareveniseseintersectacustadaprincipală.Mary îşiaminti că trecuse pe aici împreună cu Kitty, înmul lor spre Ruthven, şi pulsul i se acceleră dându-şi

ma cănu mai putea mult până la Abbotsford. Acum,

proapede sfârşitulcălătoriei,ăgriesaprncpaăma să o ducăgulrâuluiTweed până la proprietatea lui Sir

Walter.Cu cât înainta mai mult pe drum, cu atât mai

noriiserisipirăşirazeleănserăprinacoperişulde

641



apacrseadevăratăeuforie.Îveniminteăuseândise ncă aeume îi va spune lui

aleânăacum, întreaga ei atenţie se îndreptasedareuruledeMalcolmuthven.Acum însă venise vremea să gândească mai

Putea să spună, îi era îngăduit oare să spună adevărul?Nu din cauză că nu ar avut încredere în stăpânul de la

Abbotsford, însă avea oare dreptul să-l implice în toatăvesLaurma urmei, între părinţii ei şi

milauthven exista un contract încheiat legal,şieanuWaltersă e implicat în disensiunile care vordealăparteSiWalter

enmeni altul.Atunciănouă viaţă?Dusă pe gânduri, Mary îşi continua drumul, până când,

nscopaciorseauzisusurulunui râu.weed-ul!Acum nu mai era mult până la Abbotsford.

Mary tocmai voia să pornească în galop ca să t reacă şi debucatădedrum, când, de ambele părţi aleva

— Stai! strigă o voce puternică şi în faţa lui Mary ţâşni,pământ, o plasă înnodată din funii, care fusesebnisipşifrunzişcareîiCalul necheză speriat, se împotmoli şi se ridică în două

642



arysevăzu nevoită să lupte ca să nu edcultamână în şa şialuând privi în jur, se văzuebărbaţicarepurtau uniforme roşii,

maţicumuschete – s oldaţi!— Ce înseamnă asta? întrebă Mary furioasă.— Coboară! porunci unul dintre soldaţi, un caporal cu

— Ce-i asta? Un atac?— Coboară, porunci caporalul încă o dată sau dau

ăăMary răsuă uşurată. Din cauza pelerinei şi a felului în

observasecăefemeie; poate

ame,nu avuuseordinului.Coborî din şa, încercânda— Aşa e bine. Acum jos gluga!— De ce?

— Nu auzi ce spun? Trebuie să te învăţăm întâi să teuiordinelor,băieeMary strânse din dinţi. Să e oprită atât de aproape de

gubos,înacelaşip.Nu se temea de soldaţi, ci de întrebările acestora,ama că eaemeie.

Cu un gest plictisit îşitrasegluga pelerinei de pe cap şi643



ondieşiaivealăcauriuînrazele

— Acum eşti mulţumit? întrebă ea şi îl ţintui furioasă

Chiar d acă soldaţii erau surprinşi, n-o arătară în niciunoransemn unuia dintre soldaţi, care

— Ce înseamnă asta? întrebă Mary. De ce mă opriţi?nergicmpotriva acestei acţiuni, auziţi?

Nici suboţerul, nici soldaţii nu-i dădură vreunshmb, soldatul din pădure se întoarsebărbat,caprnţutăşiaspectaveacevapunea respect.

Părul negru şi lins încadra o faţă îngustă şi ascetică, dinegheaţă.Trăsăturilebărbatuluimişca,

Mary nu se prea pricepea lamilitaauniforma impecabilă, plină de

avutgrad de

— Dumneata eşti comandantul acestei hoarde? întrebăMary ironic. Atunci îmi datoraţi o explicaţie pentrumportamentul barbar al oamenilor dumneavoastră.Aproape că am căzut de pe cal.

— Vă rog să iertaţi comportamentul oamenilor mei,644



ărbatuMary îşidădu seama după vorbă că nupsmtnevoia să-imeu.

— La ordinul dumitale? Mary ridică din sprâncene.inetumneata, dacă mi se îngăduie întrebarea?Cel interogat zâmbi apatic.— Nu credeţi că, având în vedere împrejurările, eu ar

uaceuneîntrebăridecânddupăăşdupă port,nu sunteţi nicimesageră, nici ţărancă,minteleşifelulneruşinatde a călărivor sămpresiaa

— Este… adevărat. Poate soldaţii ar crezut că era omînsăeranevoităsă

ndăantbăr— Deci? întrebă oţerul prompt. Aştept explicaţii.Privireasasfredeliaopătrunsepe Mary până în

măduva oaselor. Se gândea febril ce să răspundă.Adevărul nu trebuia cu niciun chip dezvăluit, altminteri

venmai repede decât ar apucat sămeleverişoareloreinemăritate.— Numele meu este Rowena, spuse ea. Era primul

me care îiveniseînminte. Lady Rowena de Ivanhoe,ugăa

— Mai departe?— Eram în drum spre Abbotsford, când escorta mea şi

645



mine am fost prădaţi de nişte hoţi la drumul mare.eaubutigămpceeu am căzut în

mâinileâlhariDouă zilencheiateam fost prizonieră,mreuşitg

— Şi hainele?— Au rămas la hoţi. Sunt bucuroasă că am măcar un

mânt pe trup.— Înţeleg, spuse bărbatul cu un zâmbet nedenit. Eraposibilde iutdacărezusenu istoriauiMary.— Acum, că dumneata ştii cine sunt eu, spuse ea, aş

neata.— Desigur, milady. Numele meu este Charles Dellard.

untinspectorregalnmisiune specială.

— Misiune specială? Mary ridică din sprâncene. Cel felisuneputea asta,inspectore?ăăbărâţiasuprameilorfăpăramijculpădurii?Nu ar maipaţdenelegiuiţim-au atacat?

Dellard trecu cu vederea atât jignirea, cât ş i celelalte

generaăreafoartepuţininteresateceneaMary.— Vreţi să ajungeţi la Abbotsford? întrebă el.— Aşa este.— Cu ce scop?— Să vizitez un bun prieten, răspunse Mary cu un

mbet triumfător. Poate îl cunoaşteţi, pentru că e foarte646



uentînaceastăonă.SirWalter Scott.— Sigur că îl cunosc pe Sir Walter, admise inspectorul.

mitămăsură e chiar responsabil pentrueaRowena.— Cum să înţeleg această armaţie?— Nu numai Domnia Ta a fost prădată de hoţi. Pădurea

denelegiuiţicaretulburălinişteaşicacăgeaînuauocolinicmoşia Abbotsford.

— A fost atacat conacul Abbotsford? Mary îşi dăduz— Da. Iar acesta este motivul, milady, pentru care Sir

Walternusemai aă la moşie.— Nu? Mary avu sentimentul că se prăbuşesc toate în

ndeeă?— La Edinburgh, la recomandarea mea. Eu i-am spus căogarantasiguranţa,deaceea s-ampreună cu familia la locuinţa sa dindinburgh. Sincer să u, mă miră că nu v-a spus toate

nprTonul inspectorului îi displăcu profund lui Mary, iaroarneîncrezătoare,cipăreacăeecazulalua— Mi se pare că nu aţi mai fost de o bună bucată de

meîn locurileacesteaLady Rowena. Aici s-aubatmulte în ultima vreme. Ţinuturile au devenit

647



Nelegiuiţadepestetoumă mirăplatCasănu se repete una ca asta,

meniimei şi cu mine ne vom ocupa personal demneavoastră.

— Nu e necesar, îl asigură Mary.— Se poate, milady! Nu mi-aş ierta niciodată să vi se

pleevaerum. Oamenii mei şi cu mine vă vommsgurcănuveţicădea încă o dată înmâinilebandiţilor.

— Nici vorbă, inspectore, protestă Mary, de dataaienergicV-am spus deja că nu e necesar.

Dumneata şi oamenii dumitale aveţi desigur îndatoririmaiimportante, şi nu vreau să vă reţin.

— Nu vă faceţi griji, milady, nu ne reţineţi, spuseDella–şiaunsemn îşi făcură apariţia doi dintremenii săişoapucarăeMary.

— Ce faceţi cu mine? întrebă ea.— E spre binele dumitale, milady, răspunse Dellard,

malecă de pe chipul său spunea contrariul.Văom ţine prizonieră până trece pericolul.— În ceea ce mă priveşte, a trecut. Porunceşte-le

menilor dumitale să-şi ia mâinile de pe mine.— Îmi pare rău, nu se poate.— De ce nu se poate?— Pentru că, la rândul meu, am primit ordine, răspunse

648



Delladmabilitaormmimată dispăru cu totul.Duceţi-odeaicuncioamenilor săi, însă Mary nudegând să joace tocmai acum rolul victimei

Îşiadună întreaga putere şi dădu cu piciorul într-unulu-easupracizmei,nchiSoldatultranurăurăământ.olegulău fu luat prin surprindere, aşa încât slăbibraMary. Aceasta protăocazişeDisperatărupselafugă şid

— Ţineţi-o! Nu o lăsaţi să scape! ţipă Dellard lamenii săi;cândemai târziu, Mary se aa din

uînmâinile brutale ale soldaţilor, înşfăcată şi târâtăoapărăînfocatăanuavu nicio şansă în faţamerice a soldaţilor.

Totuşi, nu renunţă şi se zbătu ca o sălbăticiune. Seoaucupumnii ei mici în jur,

uşcă,cum sigur nu s-ar cuvenit pentru ovobilădsăseelerezencăodată.Dedata aceastaînsă,aterizăchiarnbraţeleluiDellard,

— Încotro, milady? întrebă el şi înainte ca Mary să ucanvreunfel,adaşilovi

Metalul o izbi pe Mary la tâmplă. Simţi o durere649



eaUltmul lucru pecunoştinţaurânjetulhareDellard.

9.

După ce nervozitatea se mai risipi, abatele AndrewusăeSir

Walter,Quentin şi abatele luaseră loc în fotoliile marimineului.Ceilalţitreiconfraţuseăpuşidepazăînpreajma uşilor şi a ferestrelor.

— Această măsură e inutilă, fu de părere Sir Walter.asamasivă şi are uşi şi ferestre stabile.

— Cu toate acestea, am reuşit să intrăm fără niciomă, răspunse abatele detaşat, iarceeaceam reuşitmanul.

— Care duşman?— Ştiţi prea bine, Sir Walter. V-am promis adevărul,

mvreaăugăm să nu vă mai jucaţi cu focul.— Întrebarea e cine se joacă cu focul, onorabile abate.

vmîntrebatdesemnul runic, şi înaumi-aţidezvăluitnimic.

— Spre binele vostru. Dacă aţi renunţat atunci lammă tem că numaiexistăcaledeîntoarcere

650



— Cale de întoarcere? întrebă Quentin. De unde?— Din faţa răspunderii cu care soarta v-a copleşit,

master Quentin. Mă tem că dumneata şi unchiulmitaleaţiunsîntretmp să ţi la fel de adâncplicaţpovesteaceastacanoi.— Ce fel de poveste? întrebă Sir Walter. Nerăbdarea

geuşoreremarcat. Ce taină ascundKelsopecarenimeni altcineva n-o poate

— O taină din vremurile foarte vechi, răspunse abatelemisteroseavăspune însă adevărul, trebuie săântcăuveţidezvăluinimănui nicio vorbă.

— De ce nu?

— La întrebarea aceasta veţi răspunde singur după cea— I-aţi aplicat şi inspectorului Dellard o botniţă?

cot— Inspectorului Dellard?

— Mi-a spus că aţi vorbit cu el. De la el am aat puţinul.— Deci, inspectorul Dellard. Abatele dădu edicat din

mindiciuextmde

— Mă bucur, minţi Sir Walter făţiş. Mai ales că vorbiţieorabibate

651



— Vă rog să mă iertaţi. Dacă ai păstrat o taină atât amarmpşicuatâtagrijăcaoi,egreusăupităcerea.

— Cât de mult? voi să ştie Quentin.— Vreme îndelungată, master Quentin. Peste cinci sute

— Cinci sute de ani, spuse ca un ecou Quentin,idat— De pe vremea lui William Wallace şi Robert Bruce.

Mai mult de o j umătate de mileniu.Sir Walter era ceva mai puţin impresionat decât nepotul

— Vine acum momentul în care doriţi să ne faceţi sămcămpreună cu confraţii dumneavoastră, aţi fost

e— Nu, Sir Walter. Dar povestea celor întâmplate atunciisnordinulnostru din generaţie în generaţie.mine au fost treizeci şidoi de clericicareau

mitemai departe, cu puţin

moarte,urmaşilor lor. Eu sunt moştenitoruluişgdeînaintaşişn-aavutnimic împotrivămea ar trecutşipestemine. Dar soarta a h otărâtazGeneraţianoastrăe— Ce răspundere?— Trebuie să ştiţi, Sir Walter, că fraţii de la Dryburgh,

652



aşntem, au făcut un jurământ solemn. Nudepus numai jurământul monahal de indigenţă,potrivarăului– aânismului şi a magiei negre. Prilejul jurământului aeaaceea,tdarearuşinoasăa lui William

Wallace.— Trebuie să-mi explicaţi mai precis, ceru Sir Walter şi

înanmânăriiarunca umbremişcătoareasupra trăsăturilorsaetensionate.

— Cunoaşteţi istoria. William Wallace, supranumit înpulvieţiBraveheart,aunitclanuriledinHighlands,şmăniseră între ele,şileondus în războipotrivaglezilorulDomnului 1297 a obţinut la

victorhotărâtoareel-aîncurajatsădănspreudşisăuşmanul pe propriul săuWallaceau stârnit însă şiinvidie;me deuteaşopularitanceputăuneltească

potrivaluiAu răspândit zvonul că Wallace vroia săentuesuşiupăce-ivaînvins peminciună sfruntată, care însă a

multelocurisuspiciuniînprivinţaWallace.

În bătăliade la Falkirka dat rod pentru prima oarămânţa minciunii, sădită de duşmanii lui Wallace. Unii

653



ducătorimportanţi de clan l-au părăsitpe câmpul deBătăfostpierdută,Wallace însuşi avutaaavutmult demoment, mulţi aundoiascăde el.Printreceiuneltaihement împotriva lui au fosthuizocinecateEurmăreau ca prin răsturnarea

Wallace,carefusesem ereu un apropiat al Bisericii, săocineapariţiaunei noiurmă să e instaurat iarăşiânimul.Cea mai puternică dintre aceste conjuraţii era Frăţia

adeparteasa câţivananţmbiţioşiainobilimii scoţiene, cuardeBruce.uajutorulacestoraFrănelorapus acaleun plan

Wallaceurma să e distrus cu ajutorul magiei

ergeesumai pentru amni în spiritul frăţieiientrua reinstauravechea

— Magie neagră, blesteme păgâne, repetă Quentin cuceirWalter ascultaepechipul său era imposibil de

654



— Rolul central în această conjuraţie îl juca spada luiWallace,aceaspadă cu care obţinuse victoria la Sterlingvenispentruclanurilescoţienesimbolulpritorioglezi.

Aufostvocicaresusţneaucăspada lui Wallace era unavechisăbirunelor,carefusesemeşterită înme de primii conducători de clan şi căreia i semagice.Cu ajutorul unui tânăr nobil, peme Duncan Ruthven, al cărui tată fusese un apropiat

Wallace,şcaebucura de încrederea acestuia,raveheartafostdeposedat de spadă, iar aceasta a fostsăamânjit-oîntr-unritualgâncusângeomenesc şi ar blestemat-o. Nu a trecut

multşiblestemul a dat rod: pe W allace l-a părăsit noroculAlavânătorauDomnului 1305 a fost trădat de ai săi. Apcanaîntinsăde englezi şi afost dus laondra,unde, un an mai târziu, a fost executat public.

— Iar spada? întrebă Quentin.— Spada runelor a dispărut în mod misterios pentru anou câţivaanimai târziu, de data aceasta înRobert Bruce. Frăţia făcea paradă cubimea tânără,reuşind astfelsăcâştigeîncrederealui

RobertCu toate că Robert însuşi abia dacă vedea vreoontnuarearăzboiuluiîmpotriva englezilor, a

655



posibilulşaobţinutvictoriapecâmpul deelaBannockburn. De atunci încoace, mulţim de onăturăestrieanuriscoţnereuşigă

matagleză,netsuperioarăaumăr şi ca dotare…— Ne va dezvălui Snţia Voastră, presupuse Sir Walter.— S-a încercat punerea victoriei pe seama vremii, a

mântului pe care s-au purtat luptele. Dar nu aceasta azăavicordevăratacauză este căacademult din

me.Forţe întunecate şi înfricoşătoare,careauparteascoţumplut inimile

mă.Blestemul Frăţiei runelor, cu care

peradaluiBruce, îşifăcusefectul— În aşa ceva crede Snţia Voastră?— Nu am motive să nu o fac, Sir Walter. Cărţile denează ce-antâmplat atunci.— Istoria vorbeşte doar de victoria de la Bannockburn.

Desprepada runelor şi despre blestem nu ştiu nimic.— Trebuie să citiţi printre rânduri, stărui abatele. Nu evăolobertshmbat radical dupămoartealuiWilliam Wallace? Că a renunţat la atitudinea

plicaptapentrutron? Că aenispicv1306,înaceaşanîncarealpuslacalecusânge rece,

656



Comyn în biserica de laDumfries, pentru a-şi netezi calea spre tron. La scurtpdupă aceea, a fost încoronat rege al Scoţiei, fără asăşecunoaştereadinpartea Bisericii.Mai

mult,Robert a fost excomunicat şi renegat de Biserică. Deplaunasta?— Din cauza spadei, răspunse Quentin.— În perioada care a u rmat, continuă abatele aprobând,

maicuseamă membrii ordinului meu au fost cei care auobertsănţeeagăeroareasaragicăpecaledease lăsacu totulpradăneledinespul,regeleaapucat din

upealeaminii.— Nu aţi spus dumneavoastră că Robert a luptat laannockburn cu spada blestemată?— Aşa a fost. Dar chiar în ziua victoriei a întors spatele

ptăpecâmpul de luptă şi s-a

meritnsânul BisericiiS-acăientrucăsedelacaleaceadreaptă şi astfelobţinutaşparteapapei.Regele însuşi nu şi-ausevictoradelaannockburn. A regretat o viaţă întreagă acel moment şi,milinţă,acerutcadupă moartea sa, inima să-i esăpatăPământul Sfânt.

657



— Aceasta este deci vina pe care regele a purtat-o oQuentin,amintindu-şi de vorbelechiuluiău.De aceea i-a fost dusă inima în Ţaraecinueumai legendă.— E adevărul, tinere master Quentin, la fel ca tot restul.— De unde ştiţi dumneavoastră lucrurile acestea?— Un preot pe nume Dougal şi-a riscat, la vremea lui,

a-înşpeWilliam Wallace.Avertmentul lui nu a ajuns niciodată la W allace, pentrugeamişelească l-aatinspe fratelenostru.ÎnsăDougal a mai trăit destul pentru a scrie ce aase despreurmanului.

— Iar spada? întrebă Sir Walter. Ce s-a întâmplat cu

ată?— După cum am spus deja, în ziua luptei a rămasppământul de la Bannockburn. Regele a întorseşpăgânătăţiişiabrăţişadinnou lumina. Desigur, sectanţii s-au simţit

egatşchiarnecănumai de aceea s-a abătut iarăşi răul asupraporuluicoţian,pentrucă Robert s-a dezis în ziuaevechiletdaînsăs-apierdut,şodatăeaşforeidistucamintirea părinteluiDougal şi pentru a împiedica repetarea istoriei, ordinulhotărâncmeze un mic cerc de iniţiaţi,

658



grup de călugări, care să păstreze tainaşiăeăreadinnou şi,aeaat-ocuputerimalece.

De-alungul secolelorau crezut mulţi că Frăţia runelor amine am stăruit în aupatruaniînurmă ne-a fost dat să vedemavutdreptate— Cum aşa? întrebă Quentin. Ce s-a întâmplat acum

— A fost descoperit mormântul regelui Robert,Walter.

— Aşa este. Când a fost găsit sarcofagul regelui, amuicăîoracdinnou simţită prezenţa forţele

enuiănvremea vieţii lui, şiamdrptaDeparcăar aşteptatsecolelarânddoarmomentul acesta, Frăţia runelor şi-a făcut din nou

— Dar de ce? întrebă Sir Walter. Ce doresc aceşti

meni? Ce scop urmăresc?— Nu aţi înţeles încă, Sir Walter? Nu aţi priceput încăpotrivacuiluptă adversarii noştri?— Sincer să u, nu.— Vor spada lui Bruce, spuse abatele Andrew cu voce

povărată.Forţele distrugătoare de odinioarămaşiisectanţilorvor s-o

659



odica după bunul lor plac cursul

— Să schimbe cursul istoriei? Cum se poate aşa ceva?Mai ales,cum poate ospadă să e posedată de o forţă andrew, dar îmi cereţi să cred însustragoricărelogicielucubraţiiâneintreeaistran— Nici nu mai e nevoie să credeţi în ele, Sir Walter.

pada-aoveditdejaorţaisgătoarePrma oară pempul de luptă de la Bannockburn, unde a semănatmoarteşipieireînrândurile englezilor,careerau înmăr mult mai mare. De atunci a mai apărut odată, şiaadus decât nimicire, anume când iacobiţii s-au

maoaaapropiaţioregeluiafostgemştiţadispărutdinupentruapăreaîncăodată în zileleoastre— Atunci înseamnă că a f ost găsită?

— Încă nu, şi să dea Domnul să nu o găsească frăţiaoas— De ce nu?— Pentru că ar folosi-o din nou pentru a plănui

ncaarandezastru

— O spadă veche de cinci sute de ani? Sir Walter nu660



eunzâmbet mustăcit. Fără îndoială cădepus nişteugină pe ea.— Râdeţi dumneavoastră, dacă puteţi. Însă şi

mneavoastră ar trebui să vă dea de gândit faptul că înWilliam Wallace a fost trădat depianăpesecâva

— … va avea loc o altă eclipsă de lună, completăQuentincu vocea tremurând de emoţie.

— Aveţi deja cunoştinţă despre acest eveniment?— Am reuşit să descifrăm câteva din runele de pe

Robertonrmă Sir Walter. Fărăonoaşteţn

Abatele Andrew dădu din cap armativ.— Runele sunt motivul neliniştii noastre. Ele numescdaacareFrăţrunelordoreşte sădnnouforţeleadeiregale

— În timpul eclipsei de lună, la Cercul Pietrelor.

— Întocmai. Numai că, deocamdată, lipseşte esenţialul.— Spada lui Robert Bruce.— Da, Sir. Ştim că frăţia o caută. Desigur, frăţia ştie că

căutăm. Acestui scop i-a servit atacul asupraotivulrealalincendieriiei.— Pentru a distruge indiciile.— Aşa este.

661



— De aceea, deci, a trebuit să moară sărmanul Jonathanpruneisuperstiţualipsitmult şi mi-aş otul— Nu cred că a fost de la început intenţia sectanţilor de

mplicapedumneavoastră şi familia dumneavoastrăSiWalter. Dar, prin stăruinţamneavoastră de a aa adevărul, aţi ajuns singur în

— Deci eu sunt de vină pentru cele întâmplate? Astae— Lucruri ca acestea nu se întâmplă din vina nimănui,

Walter.Eleseîntâmplă pur şi simplu şi tot ce putemămlocul pe care ni l-aezervatisora

Sir Walter căzu pe gânduri.— Dacă aţi ştiut de toate acestea, abate Andrew, dacăment despre adevăraţii făptaşi,de cem-aţiinformat şi pe mine? De ce m-aţi lăsat să bâjbâi?

— Pentru a vă proteja, Sir Walter. Cu cât ştiaţi mai

aaibinepentru dumneavoastră. Lamsperatcăveţideznădăjdui şi veţi renunţa labesmatîncăpăţânareadumneavoastră.Deunciconfraţimei şicumine v-am sprijinit cum am

— Dumneavoastră? Pe noi?— Desigur. De unde credeţi că a apărut cheia de la

662



bloc— Hm. Quentin a presupus că sectanţii au fost cei care

mis-o— Nepotul dumneavoastră s-a înşelat, Sir Walter. Nu

euavea cheia.Noi am fost cei caretrmis-o.Iarvizinepotuluidumneavoastră la

Kelso… credeţi că nu am ştiut că venise să spioneze prinfosuşorsă-depărtăm, dacăm vrut. Mai ţineţi minte noaptea aceea, masterQuentin,când aţiajuns pe mâna copiilor din canale?onfraţimei au fost cei care v-au salvat viaţa.— Dumneavoastră aţi fost aceia? întrebă Quentin mirat.

Atuncitotdumneavoastră aţi fost şi cei care aţi luptat în

peabibloecmascaţii?Abatele încuviinţă.— Adepţii frăţiei au încercat în noaptea aceea să

dăînbibliotecăşiăcauteacolo indiciidesprede-auteaapada.Am reuşit să-i alungăm,

upentrumultă vreme. Nu putem să-i înfrângemsececâancicând izbutim săemspada lui Bruce şi să o puricăm deularuncatasupra ei.— Blesteme, magie neagră, conjuraţii întunecate, eu nu

menea lucruri,interveniSirWalter. Ca om alcdenicdumneavoastră,

663



orabiabate— Aceste lucruri, Sir Walter, răspunse apăsat abatele

Andrew, sunt mai vechi decât ordinul căruia îi aparţin.untmai vechi chiar decât Biserica.Mai vechi decâtucaancatasupraspadeireuturvremea de dinainteaerszoasepocaceasăormăna haos şi distrugere. Vor săexcădinnou zeiiceiiRăzboiul şibarbaria vor domni,

uvoroprite— Vorbe mari, comentă Sir Walter. Poate ar trebui să vă

ancieumeu abate. Dar,neţicum pot o mână de sectanţi şi o relicvăineoateceserozăvii?— Cunoaşteţi răspunsul, spuse abatele Andrew simplu.Sir Walter era pe punctul de a spune ceva, când dintr-

aevenipalidlaa— Regele, şopti el.— Frăţia ştie de vizita care va avea loc la Edinburgh,

rmă abatele. Peste câteva zile se întruneşte să dediceamorţii şidistrugeriimonie păgână, aşams-amai întâmplat odinioară. Blestemul care a fostvaaruncatasupra ei va reînnoit cu sânge

664



vpoilama spadei se va îndrepta spre inimaaapunoiordini

— Regele George, şopti Sir Walter. Deci acest fapt estenlacaleun atentatpotrivaegelui.— Ştiţi ce s-ar întâmpla dacă regele George, la prima sa

ăunui atentat?— Ştiu prea bine. Ar trimise trupe, ca pe vremea lui

umberland. Urmarea ar un război civil, mai cumplitedinainte.Engleziişiscoţieniis-arbateîntrenge,vecheaură ar resuscitată…umi-am dedicat toată viaţa reconcilierii dintre englezi

uoaseToatemenea faptă

— Chiar dacă nu credeţi nimic din ce v-am spus despreăşdespreFrăţiarunelor,SirWalter, nu vă gândiţi

mneavoastră, ca patriot şi ca cetăţeanalmperiuluiBritanic,săaceţiocomeneşte posibilnmpiedica oasemenea catastrofă?

— Fără îndoială, spuse Sir Walter fără a clipi. Quentingăavemânănchiulsăuînlupta împotriva sectanţilor, cudrew.

665



Cu ecare vorbă pe care o rostea abatele, Quentinvneatotmai palid. Tenebrele care se ţeseau în jurulenelorîgrulăsăsăseobserve ceântaedeoparte,pentrucăsimţul onoarei nu-imiteasă-laeunchiul său fără sprijinînacestceasuzcănărulbiWallacepurtanumele de

Ruthven. Nu urma ca Mary de Egton să se căsătorească cuurmaş al acelei familii? Chestiunea îl neliniştea pe

Quentin,chiardacănicielnu putea spune exact de ce.aentucăneaeăncusurmul Ruthven, şi să-şi mai aline gelozia…

Sir Walter părea să nu observat coincidenţa şi

Quentin preferasesănuspună nimic. Unchiul său aveamlucrurimai importante pe cap decât prezumţiilemulteînjoc,casămai aibăpdepierdut.— Ştiam că pot miza pe ajutorul dumneavoastră, Sir

WalterpuseabateleAndrew şi pe chipul său uscăţivultmp nu ne rămâneuranoastrăconsolareecă niciparteaadversădeăada.Bâjbâie, laelcaoi.— Ştiţi cine sunt indivizii?— Nu. Majoritatea membrilor frăţiei nu se cunosc nici

măcarîntreei.La întruniripoartă măşti, care fac666



posibilăidenticarealor.Numai conducătorul lor ştiemaratăaceşmuri străvechi.

— De aceea ne-au fost mereu pe urme, se înfurie SirWalterDar au rămas mereu cu un pas în urma noastră.

— După cum am spus deja, nici adversarii noştri nuoscoculunde este ascunsă spada. Tot ce ştiu este cămătoarelepatru ziletrebuie să intreînposesia ei,narenoimpul eclipseide lună, blestemulcdnioarăasupraspadei.Nu trebuie să euşească,alteTrebuiesăgăsim spada înaintea lor şi s-o

m!— Dacă e vorba de securitatea regelui, fac cu plăcere tot

isputinţăExivunindiciu?Un punct de

nde-arputeaapada?— Există un indiciu. Dar e foarte vechi, şi chiar confraţimei,caresunt experţi în istorieşiau studiatşăsscă

micnloculacela

— Înţeleg. Totuşi, aş vrea să arunc o privire asupramiesteîngăduit.— Desigur, Sir Walter. De acum încolo nu mai există

mneavoastră şinoi, iarregretnespusmîncredinţataceastăanăatâdetâz

— Târziu nu înseamnă întotdeauna prea târziu,orabiaWaltercuzâmbetul pe buze.

667



— Să sperăm. Trebuie să avem grijă, Sir, pentru căvenumeroşi şi războinici şi stau landăînlocuriascunse.Mă tem că vor lovi acolo unde

mmai puţin.

10.

Fusese dusă la Cercul Pietrelor.

Gwynneth Ruthven auzise de locul acesta în poveştileneaubătrâniivmurilede demult,punea,seîntâlneau aicidruizii,entrua-şieşpentruainvoca spiritelemântul acestui loc era îmbibat de sângele

vnovaţiorcaduserăviaţalaCercul Pietrelor.Gwynn ar preferat ca locul acesta să rămână şi pe maiaroplăsmuire a fanteziei,o poveste de speriataăpânza cu care fusese legată laevărmaicum îi

Blocuri uriaşe de stâncă încercuiau un spaţiu larg, înmijculcăruaseaao masă de sacriciu din piatră.Adepţiirăţencercngăpietre:bărbaţinmantiinegre,cu măştile înspăimântătoare pe careGwynneth le cunoştea deja.

Lângă masa de sacriciu aştepta o gură mascată. Spre668



biedeceiamintealbe,iarmasca îi eraauraumina lunii.

După ochii din spatele măştii, care sclipeau prin celeuătăwynneth nu avu nicio dicultate în a-loaşonteMillencourt.

Se lăsase întunericul. Luna era sus pe cer; lumina palidminteleluiMillencourt sămatic

Dacă Gwynneth n-ar ştiut cine se aa în spatelemaţieielpământătoare,s-ar temut cuAşaînsă,smţi doar revoltă şi încăpăţânare, şihotărâănuaratenicimă, nicislăbiciune,Kalaourmăreau, ca un ecou

inabil„Ţi-am văzut sfârşitul, întunecat şimplit…“Mascaţii din jurul mesei de sacriciu începură o

entaţsumbră în vechea limbă păgână. PuţinelecaGwynneth le înţelegea erau de ajuns

nmadespre ce eavorba.Despre spirite ale întunericului.Despre putere şi trădare.Şi despre sânge…O duseră la masa de sacriciu unde o obligară să

uncheze.Mâinile îi erau legate, aşa că nu putea săMillencourt ridicăbraţeleşiadepţiiamuţiră pe

669



leplnăînCercul Pietrelor, iarGwynneth percepea răul care avea să vină, aproape zic.Disperareapuse stăpânirepe ea şi o strângea de gât, dardârmpotriva ei.

— Această femeie, ridică Millencourt vocea, a îndrăznitmpotrivanoastră.Ne-a pândit şi ne-aadu-neduşmanilor. Voi toţi, fraţii mei, ştiţiapsăveupă asemenea fapte.

Mascaţii răspunseră din nou în celtă cu un singurnmna „moarte“.

— Aşa este, fraţilor. Însă voi mai ştiţi cu toţii că frăţiaaazmăreţ.Graţiede

mba totul.Putem câştiga puterea şi autoritatea de auluipână nziua aceeancareomaniiăşnprma oară în ţara aceasta şiau adusoasulvremurilor noi.Pe romani i-am alungat. După ei au venit saxonii. Apoi

anziiAm luptat cu vitejie, daram putut împiedica scăderea continuă a autorităţiiaânăînziuade azi.Iareclinulcontinuă, fraţii

mei.Totmai mulţi regi şi principi se leapădă de vecheaDistrugspiriulcurimă oameniinedeaîncredinţapecareorăspândesc călugării.Peste

670



ănăstiripercupăploaie,întimpaiuţiniEpoca noastră e peneDacăacmsăchimbăm cursul lucrurilor, vom rămânedfărăputereşifărăautoritateTradiţivorardinevadomni, iar noi toţi îivom devenicescuiempiedicat cu orice preţ.Iciioloseauzirăsunete de aprobare, dar şi un

murmur de indignare, care se răspândi de jur împrejur.onăusăîmpărtăşească opiniile luiMillencourt,iaGwynneth simţea ura care iradia spre ea.Unul dintre aceştimascaţi, gândi ea înorându-se, era…

— În curând, continuă contele, toate acestea vornaschimbamopri roata timpului, până la ziuasmesteceînouaordine va cădea, fraţiimei. Nu

maiemult, şi vechii zei se vor întoarce, iar odată cu eimurilevechi,încaream fost liberişiputernicişinunevoiţneascundem în locuri ca acesta. Sunt

mplaîntocmai cum le-au prezis

Sectanţiiăspunseră cu un cântec triumfal, strident,eGwynneth să se îngrozească până în

671



nculsuetului.Bătrâna Kala avusese dreptate. Millencourt şi ai săi

apului.Mai mult,onoarcăvemurile păgâne, în care ţara, cummenea promisiuniseducăoameni tineri, entuziaşti ambiţioşi,m era şi Duncan, care se revoltau din cauzamulţumirii generale. Gwynn, în schimb, nu-şi făceaaucuadevărat

Millencourt şiaisăi.Voiau ceea ce voiseră toţi şi pentruvnovat

Puterea.Era singurul lor deziderat – să stea iarăşi la masă cu cei

ocarunelorşia druizilor semultFaptulde a-ltrădat pe WilliamWallacelenutrea iluziacătoateacesteaaveauşanse săvnăeal

— Priviţi, fraţiimei, strigă Millencourt, care apucă

adăşioridicăamina lunii semaei.Priviţmă!O recunoaşteţi?— Spada lui Wallace, se auzi cu respect de jurprejurulcercului.— Aşa este. Spada lui Wallace, făurită în vremurile

deomare putere. Datorită ajutoruluiorrienicredincioşansînposesianoastră.E

672



utcavom îngenuncheauaordine.Războaie şi haos vor consecinţa, şi dinnevom ridica noi să domnim în această ţară.

Runeleisângeleordomni, întocmai ca odinioară.— Rune şi sânge, se auzi ca un ecou.— Acoperită de blestem, spada îi va aduce lui Wallace

motivul pentru caremadunat aici,laCercul Pietrelor,acellocncare,devremurilor,sunt preaslăviţizeiişisemneleava înghiţităînaceastănoapte de vârcolac,venivmea pentru a rostiulşipentruaorni răzbunarea.Toate privirileseîndreptară spre cer,Gwynneth însăşi

nsagroazăcălunadispăreavaseaşterneaînainteaeiiiompamina,ofăceaăarăenroşu-murdar.

Ca sângele, gândi Gwynneth cuprinsă de groază, înpceFraţiunelorşcepurădin nou lamentaţia,

veneatotmai puternică pe măsură ce lunaneO panică vertiginoasă puse stăpânire pe Gwynneth.

Millencourt şiaisăiaveauîntr-adevărputerea de a facesădispară?Puteau inuenţa stelele şi schimba

mersullumii?— A venit vremea, fraţilor! răcni druidul. Ceasul

673



năriduceţi-mi fecioara!Gwynneth simţi din nou braţele brutale care o

uoputere căreianu i seune nimeni o aşezară pe masa de sacriciu, cudăeramâna cadaverică aspada runelor. Cântul sectanţilor

veniomaiputernic,îndreptându-se spre punctulminant.Gwynneth auzi vorbele reci, păgâne, şi dintr-aofemoarte, care o gâtuia şi-ifăceaarepideze.— Rune şi sânge! strigă Millencourt şi ridică spada.

Aşaăemple!— Nu! strigă Gwynneth cu putere şi îşi întoarse

mascaţidinjurulmesei de sacriciu. Văuncan,unde eşti? Duncan, te rog,ă…!Dar nu primi niciun răspuns.— Rune şi sânge! ţipară acum cu toţii, şi când

Gwynneth desluşi prin despicăturile măştilor setea pură,mată,deânge,înţeleseăumai avea scăpare.Acesta era deci sfârşitul întunecat pe care i-l profeţise

KalaFemeia runelor avusese dreptate până la urmă.Millencourt ridică spada şi bolborosi descântece în

baveche.Înacelaşp,Gwynn începu să se roage.aforeminii,casăseîndure de ea şi

674



eascăetul.Închise ochii şi simţi cum teama i se risipeşte. Dintr-

avusenzaţiacăradeparteşiocrotităeparcăaatntnalmp,într-unaltoc.O cuprinse oeniinui-arputut-oda niciodată.Apoi spada căzu asupra ei.

Mary de Egton îşi reveni.Inspiră profund şi deschise ochii.Visase din nou. Despre Gwynneth Ruthven şi ultimele

vusădeaeciuşuc

Mary clipi şi privi în jur dezorientată, ca să constate că

usesfâcum ea era cea care zăceamasa de sacriciu, înconjurată de bărbaţimascaţinobenegre.Desluşi setea de sânge din ochii

Nu se schimbase nimic, doar că de data aceasta nu era

Gwynneth Ruthven cea care se aa în mâinile sectanţilor,sânipeeaun gând

Tot ce vedea şi simţea în jurul ei era înfricoşător dencoşmar? Dacăar fostcontinuarea unei imagini din vis, ci?

675



11.

Deoarece nu mai aveau timp de pierdut, plecară chiaroapteaaceea.SirWalter trezi vizitiul,îluse săme caiişipuţintmp mai târziu, se aşternu la drumpreună cu Quentin şi abatele Andrew. Călugării, aşaezede la distanţă,pentru a

veaarteereoescortăedorităNu prea vorbiseră în trăsură pe timpul călătoriei. Atât

Waltercâepotulăuaveau nevoie de timp,aprelucramental noutăţile pe care le dezvăluise

Andrew. În sfârşit se limpezea enigma, părţileozaiadunau formând o singurăagine.Quentin, ce-i drept, nu era deloc încântat deaginea ezultatăCeea ce auzise despre acele întâmplări magice,evechi şi conjuraţii întunecate îi resuscitaseeriDacă un om al Bisericii, cum era abatele

Andrew, credea în lucrurile acestea şi le dădea omenea importanţă, atunci nu puteau simplerautoateacestea,hotărîfoartenăstăpânirepeel.Voia să-şichiulsăducăaceastăchestiune la bun sfârşit.În

ade binele Scoţiei,poate chiar de alperiu.676



Ţara tocmai scăpase de pericolul napoleonian, când oeninţare searătalaorizont,orelicvădinPreistoriauentinnu simţea deloc nevoia să vadă cum ţarauşeşdnnou în haos şi barbarie, tocmai ceea ceaurmări sectanţiiAvea să lase deci teama la o

maşptadelael,n

Sir Walter căzuse pe gânduri. Pe chipul unchiului săuuentinnu desluşi niciurmă de teamă. Sir Walterdividraţnalmândru de această calitate a sa;vesabatenureuşisesă-labatăde lavngeririmbrea chipul.

Chiar dacă nu împărtăşea convingerile abatelui

Andrew în privinţa spadei şi a aşa-zisului blestem,meninţareadin partea Frăţieirunelornu era deloc degWalteraececonsecinţear putut avea un atentatpotrivaregelui.Tot ceea ce realizaseo viaţă întreagă,

glezşscoţnişirenaştereantotdeauna.mperiuls-arputut cufunda într-o criză care l-ar făcuteabiuşmanilor din interior şi din exterior.

Walternu era nevoie de invocaţii misticeapune în pericol imperiul; pericolul era oricumemare. Era hotărât să-l înfrunte, iardacă spada

677



eanctbuiasăo găsească înainteaa…

Trăsura ajunse în scurt timp la destinaţie. Quentinămergeau din nouighStreet,spredealul cetăţiipecaretrona

burgh,cuzidurilesalemasive. În faţa uneiparafntaauneicurţiînguste,

Andrew îi spuse vizitiului să oprească. Cei treiorâentseînorăprivind în susvulMediu târziu, cu grinzimn aparente şi un acoperiş înalt şi ascuţit. Eraoscusevmuri mai bune; lutulamulte ocuricrăpat,mnul mucegăit şi

Clădireaeranelocuită,aşaîncât ferestreleeiivizmorbiteleunui craniu,a— Acesta a f ost cândva un han, spuse abatele Andrew.

Acum se aă în proprietatea ordinului nostru.

— Cum aşa? întrebă Quentin, care nu-şi putea imaginampăra cineva odărăpănătură ca aceea.— Foarte simplu, explică abatele în şoaptă. Există

vezaceanafostun loc secretde întâlnireaurmaţi-mă înăuntru, domnilor.Aicnmînsiguranţă,iarnoapteaareochi şi

678



Deschiseră uşa, care scârţâia îngrozitor, şi intrară; unAndrew aprinsemânări,arcând razele plăpânde luminară

uentinobservă că nu sunt nici pe departeejurîmprejurul zidurilor erau înşiraţi mai

mulţiindiviziînrobe închise la culoare, tăcuţi şimişcaţiQuentin inspiră adânc. Abatele Andrew însă îlnd.

— Iertă-mă, master Quentin, ar trebuit să te previn. Elasineînţelescăaceastăclădireepăzită în

manenţă de confraţiimei. Nu o scăpăm nicicând din

— Dar… de ce staţi în întuneric? întrebă Quentin

dumerit.— Pentru că nimeni nu trebuie să ştie că suntem aici. Înnitormcaversaueaermă.

Explicaţia îlmulţumi pe Quentin. Îi ajută pe călugări sămueze ferestrelenusevadă de afară lumina.

Apoise aprinseră mai multe lumânări care încălziră cueseanului.Mobilierul era ca şi inexistent, cu excepţia unei

menajatepe nişte butoaie vechi de bere.babilfusesedva furat de săraci,pentru a-şiîncălzi,deaprafuleradedegetşiseridicalaecarepas alvizitatorilor

679



Sir Walter, pe care nu păreau să-l deranjeze nicimurdăria,nicimirosul de putregai, privi cu atenţie în jur.

— Sunteţi sigur că acesta era pe vremuri un loc dew?

— Cel puţin aşa e consemnat în cronicile ordinului

— Cum de nu ştiu adversarii asta?— Acesta este un mister pe care nu l-am înţeles până

m,recunoscu clericul.Pesemne multe elemente s-auvâloaearăscoaebiincâteştm,arunelor-aaatlasfârşiposesiaunui tânărbinord.Sepune că ar fost adusă la Edinburgh,derma să-i e înmânată, la ceremonia de încoronare,

aVII-leaalScoţieiacescunus-amplatSir Walter încuviinţă.— La un an după căderea cetăţii Edinburgh, iacobiţii,

conducerea luiCarol Stuart, au suferit o înfrângere

bulden.Edinburgh-ul a fost recucerit deuvernamentale, iar mişcarea iacobiţilor a fost

— Aşa a fost. În zilele acelea, când pe străzile oraşuluiaptedintreiacobiţşodaţCoroanei,s-a

Noipresupunem că sectanţii au ascuns-gănmâinile englezilor.Unde a fost dusă,

680



— Presupuneţi că ar putea aici prin preajmă.— Ce sperăm este să găsim un indiciu, o pistă, pe care

măm. Mulţi învăţaţi din ordinul nostru au cercetatgăsnmic.Acum speranţeleaumneavoastră, Sir Walter.— Să văd ce pot face pentru Domniile Voastre. Dar nu

promit nimic, dragul meu abate. Dacă învăţaţiiudumneavoastră nu au găsit nimic, ce şanse am

— Fără falsă modestie, comentă abatele cu un zâmbetdestnu-şiareloculaiciAţidovedit căom cu mintea ascuţită, Sir Walter, iar

ndumneavoastră mi-a dat în ultimelemâni multă bătaie de cap.— Atunci vă datorez acest serviciu şi ca un fel de

Walterşiucă un sfeşnic cu omânare pentru a cerceta pereţii.Quentin făcu la fel şi îl

mă,chiardacănu-şiprea putea imagina ce anumenchiullui— Au fost vericaţi pereţii dacă nu au goluri? se

Walter.— Da. Nu au fost găsite goluri.— Dar podeaua? Sir Walter arătă spre scândurile

681



— Am cercetat şi podeaua. Nu s-a găsit nici spada, nicindicdespreoculunde arputea .

— Înţeleg… Sir Walter păşi gânditor de-a lungulinăecare nişă şi cercetă tavanul sprijinit

mn.Vom cerceta ecare etaj în parte,mgatacutămşipe tavan. Lavoom desface casataucatăubucată,pentru a…

— Unchiule!StrigătuluiQuentin întrerupse expunerea lui Sir

WalterAcum câteva săptămâni şi-ar pus elevul lanctpentruun asemenea gest, dar între timp băiatulvedisecăsnbun şi preţiosolaborator şicămerita

— Ce este, ule? întrebă din acest motiv Sir Walter.Quentin rămăsese locului şi studia şemineul zidit înaămese.Deasupra deschizăturiibasorelmalulde peuluiRobert Bruce şi alc asei Stuart, care îl

elaelChiardacă trecereatimpului lăsaseme adânci asupra lui, Quentin reuşi să descopere cevaoţionatcudegetul.— Priveşte, unchiule, îl îndemnă el. Sir Walter i se

nalumânării văzu şi el la ce se

Pe blazonul regal erau scrijelite rune.682



Ce ise întâmpla era aievea!Această certitudine era atât de cumplită, încât Mary de

gndeschisgurasăţipeDe pe buzele ei nu sennsunet.Groaza era atât de mare, încâtducisncăinfaşă

Măştile inerte şi înnegrite de funingine care oprivdintoatepărţinu erau

muireaunui nou coşmar, ci la fel de reale ca ş i ea. Numai că îi vedea pe toţi, putea chiar să le simtăm.

Înfricoşatăvrusăsedea un pas înapoi, dar nu reuşi.seegaăureuşisăsemişteZăcealipsităde

mânt,iarmascaţiio priveau de sus în tăcere.Ochiisfredelivedeauprin despicăturilemăştilorurecmiloşi.

— Unde sunt? reuşi Mary în sfârşit să rostească. Cineăog,undeţi-mi…

Răspuns nu primi; în schimb se rupseră rândurile şimascaţapăruoarătarcarpăreasăe mai-mareleşionducătorul lor. Spre deosebire de ceilalţi,băen alb străluciascaeehipuleradinlemn înnegrit, ci din argint sclipitor. În

mâna stângă ţinea un toiag, al căruimâner avea formauicapdedragon.

683



— Millencourt, şopti Mary şi se făcu lividă.Mascatul se postă ameninţător în faţa ei şi o privi

eus— Te-ai t rezit în sfârşit, târfănecredincioasă? Vocea îi

ndatşiaveaunecou metalic straniu de subosulmăştii,dar,înciudastărideşocncaresea,

Mary avu senzaţia căo ai auziseundeva.— Unde sunt? întrebă încă o dată, cu glas înfundat şi

dCineunteţidumneavoastră?— Nu taci odată, femeie? o certă arătarea. Nu se cuvine

potrivacăpeteniei frăţiei!— A frăţiei…?Mary avu senzaţia că visele şi viziunile ei prinseseră

viaMascaţiişi căpetenia lor, frăţiamisteraăaceminteau înfricoşător depede de însemnările lui Gwynneth Ruthven.Cum era posibil?Era profeţia? Soarta? Sau doar o ironie a acesteia, una

multelepecareMary fusese nevoită să le suporteavrme?— Frăţia runelor, explică mascatul cu mândrie.eiaumult timp în urmă cu un singur scop, şime păstrarea tainelor şi tradiţiilorechi.Secolede-auam fostduşmăniţi şi urmăriţi, aproape nimiciţi.Acum însă ne-am întors, şinimic nu ne poate opri. Noi

684



mstăpâniivremii noi, şivaide ceicenu ne respectăaryde Egton!Mary tremura în tot corpul. Lacrimi de frică îi înecau

pceseîntrebade unde-i ştia mascatulmele.Mascatul îi citi pe chip.— Te întrebi de unde te cunosc, constată el. Să ştii,

Mary de Egton, că frăţia ştie tot.Ştim de unde vii şi că aiăaugiderăspundere şi că l-aipărăsitalcomde Ruthven, făcându-l de râs.Mary se strădui să respire. Acesta era deci motivul

upuţinînainte de sfârşitul călătorieiaceelaRuthven; până şi

alorDintr-odată laerieedăugăofurieestăvilAceşoamenimăştinfricoşătoareşeconsiderauurmaşi aierunimic mai mult decâtarionetealeluiMalcolm, nu putea decât să-i

— Malcolm v-a trimis? întrebă ea, şi cu ecare vorbă,eobândea mai multă fermitate. Pune nişte

mascaţisăpentrucarenueestuldebărbat?— Struneşte-ţi limba, femeie! Vorbele pe care le rosteşti

— Ce aşteptaţi de la mine? Să cad în genunchi în faţa685



ăaăcarnuau curajulmeicarezace,încătuşată

ântînfaţalor?Ochii din spatele măştii de argint sclipiră. Mâna

mascatului tremura şi se strânse, părând timpocumnul avea să o lovească pe Mary. Darmascatulsestăpâniesubmască se auzi un rânjet

— Încă vorbeşte mândria din tine, şuieră el, dar înîmi vei cerşi îndurarea. Mândria ta va uncheată,Mary de Egton, asta îţi jur pe runele

— Ce aveţi de gând cu mine? întrebă Mary cu voce

pede.Având curajul unei femei care nu mai aveamicde pierdut, alese să le ţină piept călăilor.Vreţi sămă violaţi?Să mă schingiuiţi? Să mă ucideţi ca nişte

Mascatul râse doar şi se îndepărtă, de parcă ar vrut s-

apuşilorsăi.— Aştept un răspuns! strigă Mary în urma lui. Vreţi sămă ucideţi?Trebuie să se întâmple şi cu mine ce s-aplatcuGwynneth Ruthven?Nu ştia nici ea de ce rostise acele cuvinte. Numele lui

Gwynneth îi venise dintr-odată în minte, şi, în furia eicum să

686



dăeCăpetenia sectanţilor rămase locului ca lovit de trăsnet.

ameninţător spre ea.— Ce ai spus?— Am întrebat dacă trebuie să sfârşesc şi eu ca

Gwynneth Ruthven, repetă Mary cu îndârjire. Oriceascauemai bună, decât să o lase să zacămomarfă fără valoare.

— Ce ştii despre Gwynneth Ruthven?— De ce întrebaţi? Nu aţi spus că dumneavoastră şi

daumneavoastră ştiţi totul?— Ce ştii despre ea? urlă el şi, într-un acces de furie,

menii săi,smuci mânerul

uluişaungă şilucioasăaunuimnal, pe care-lpuse la gâtulluiMary.— Vorbeşte, Mary de Egton, şuieră el, sau îţi jur că în

mătoareveiregretaMary simţi metalul rece şi ascuţit în beregată şi curajul

morţichinuitoare.zascatulîmpinse de lama cuţitului maiMary începură să sedâresubţirdesânge.Privireareceacălăuluieildeîndoialăcăarfostnstaresăîngămnalul cu totul.— Am citit despre ea, rupse Mary tăcerea.

687



— Despre Gwynneth Ruthven?Dădu armativ din cap.— Unde?— Într-o cronică veche.— De unde o ai?— Am găsit-o.— La castelul Ruthven?Mary conrmă din nou.— Hoaţă nenorocită! Cine ţi-a permis s-o citeşti? Cine

acescopaivenitlaRuthven? Să spionezi?

— Nu, îl asigură Mary disperată. Nu ştiu nimic desprenărwynneth Ruthven am

plăntâmplare.— Unde?— În odaia din turn. Observă cum strânsoarea deveniaiputernicăşinu-şimai putu reţine lacrimile. Le-amplătorAu fostascunse într-un gol din zid.

— Nimic nu e întâmplător, Mary de Egton, mai alesicmnările?Dădu din cap în semn că da.— Atunci înseamnă că ştii despre blestem. Ştii ce s-a

mplatatunci.— Ştiu. Dar nu… nu aş crezut că e cu putinţă, până

m…688



Mascatul pufni dispreţuitor, apoi se retrase ca să seuusupuşiisăi.Mary respiră eliberată dinânalagât,acolounde lama

mul cumascade argint gesticulând febril şinegociind cu ceilalţimascaţi

În sfârşitseîntoarse.— Soarta, spuse el, are căi stranii. Se pare că există un

motivpentru care ni s-au încrucişat drumurile. Profeţia

— Profeţia? întrebă Mary. Mai degrabă un inspector

— Taci, femeie! Nu ştiu ce capriciu al sorţii te-a ales

maipe tinesăne furnizezi cheia preluării puterii.DarmplatTocmai tu ai găsit însemnărilewynneth Ruthven. Pentru acest fapt aroscăor— Mă lipsesc de recunoştinţa dumneavoastră, replică

Mary cu amărăciune. Mai bine spuneţi-mi cum se voredewynneth Ruthven?Din nou se auzi râsul tunător din spatele măştii.— În cercurile mele ţine de uzanţe să cunoşti istoria

oşioăuacestecuvinte mascatul îşi scoasemasca,iaruMary nu-i veni să-şi creadă ochilor, când

689



beachipulpalid,cunoscut şiamdeRuthven.— Malcolm, şopti ea îngrozită; de aceea i se păruse atât

noscutăceamascatului.— Acum câteva zile ţi-am cerşit în zadar atenţia, îi

mintimirele curăcealăAcum mi se pare că am obţinut-r— Nu înţeleg… bâigui Mary neajutorată şi privirile îialcolm laupuşiisăimascaţi.— Sigur că nu înţelegi. Cum ai putea? Eşti o femeie

urmai în jurulaauanţenimic.uMary de Egton, aparţine acelora care pun mâna

aAceastaesteesenţaistorieiFelul în care vorbea şi sclipireadin ochii lui o umplurămă.Aşa trebuie că arăta un om, îşi spuse ea, carenctuldeşpiedeminţile— Nu ştiu ce soartă te-a ales pe tine să ne aduci

Darcăilenoastre par legateătatedemileniu înmă,stmoşul meu Duncan Ruthven va dus acum lansfârşdarunelorse va întoarce şi-şivaândivechea eiforţăistucMary de Egton,nsnţeşteblesmul, cu sângele tău!Apoiizbucni într-un râs tunător, iaradepţiiintonară un

690



nsumbru şi barbar.Mary nu mai simţea decât panică. Privirea i se înceţoşă,

ueontopirăparcăîntr-mozaic al ororii, întregul trup i se crispase, şi eaântapce imnul mascaţilor semaitare

Inima îi bătea de să-i spargă pieptul, iar sudoarea recevântulnoştCortinacăzu,şiea rămaseer

12.

Castelul EdinburghVara anului 1746

Zidurile seculare ale castelului care odinioară fusesenaregilorScoţiesezguduiau de

mane. Trupele guvernamentaleumai era decât o chestiune de timpnăreuşeausă facă o breşă în zidul exterior şi să

Urmă un nou atac, care făcu cetatea să se zguduie dineliDeundeva, din praful dens, se auzeau strigătele

691



Pentru Galen de Ruthven era limpede că acesta eracareosimţea venea dinetuluisău.Pentruscurttmp păruse că v oroşiooAcum însăbdeamentale.

— Conte, i se adresă el însoţitorului său, cred că nu aremai aşteptăm. Cu ecare secundă de ezitareaimult să cădem în mâinile trupelor

vernamentale.Cel abordat, un bărbat vârstnic cu barbă şi păr alb,

umeri, aprobă meditativ. Era uscăţiv şiaderiduri.Privireaîia

egoalădeparcăpovara unei vieţi lungi, foartegmat.— Aşa se duce viaţa noastră, spuse el încet. Ultima

aaducevremurile vechi. E vina mea,Galen.

— Vina voastră, conte? Ce să înţeleg din asta?— Am văzut în semne. Runele mi-au spus cum se vanşpucăIacobnu vaniaDarnu am vrut să cred. AmeAceasaedeapsa,caă aunge din

mă.Acum nu voi mai apuca să văd cum se întoarceae

692



— Nu spuneţi una ca asta, conte. Ochii voştri au văzutmulteăzboaie.Domnitorii vin şi pleacă. Se va ivi o nouăentuputere— Nu şi pentru mine. Multă vreme am rătăcit pe acest

mânt, ţinutînviaţăde forţedin afara puteriidumitalemtcăvremea mea s-a sfârşit. Acesta a fostmotivulpentru care am ignorat runele şi am înţeles greşitmnele.Nu am vrut să cred că încă n-a sosit timpul.Atâaaştptamifuge pământul depc

Un nou atac făcu zidurile fortăreţei să se cu tremure, deuternicăuămase cualendeRuthven îl sprijini.

— Trebuie să p lecăm, conte, insistă el.— Da, fu tot ce spuse bătrânul şi luă de pe masa dinachetecareacă

me.Dintre bărbaţii înarmaţi care aşteptaseră în spate

maserăcâţvapeloc,pentru a acoperi retragereaedu-lncordon protector,pentru a-l apăra, lanevoie, cuv

Trecură de scările abrupte într-o încăpere boltită şi fărădefăcsemaidecâtdindepărtare.Bărbaţiideschiserătrapade

693



ndin podea. Apoi luară făcliile de pe pereţi şiorânulcânul.

Încă se mai auzeau bubuituri înfundate, ba înărmeninţător de aproape. Iacobiţii erau penctuldea pierde bătăliapentru cetate.Nu mai era

mult,şnoraşaveau să mişune peste tot trupelevernamentale. Exista pericolul ca şi această galerie săancidescoperităuseseconstruiănvremurile demult şitreceaprinstânciledealului,pe care se ridicazuriace

Galen de Ruthven rămase cu bătrânul care se sprijineaeuunbraţ,iarcucelălalpachetulcmai voiau să coboare în galeria îngustă, care

scdeodatăse auzi o nouăuFusese trasă chiar deasupra lor, atâtde zgomotoasă şi

naalendeRuthven privi instinctivînsusivăzu spre disperarea sa

ăuseîntavanulgalerieindamătoare galeriaerăbuşi.Într-un huruit infernal se dislocară bucăţi întregi de

ndu-ipebărbaţiicareseaăchiarnoculaceaPrafulseridicăşnecăeadeRuthven nu putu să împiedice caesmuls de lângă el. Făcu instinctiv un pas

694



adepietreleucigaşe,cândauzimo altăbucată de tavan seprăbuşiuo forţă nimicitoare asupra

Apoi se aşternu tăcerea. Ici şi colo mai curgeau şiruripepoiseârş

Galen de Ruthven se trezi aruncat la pământ. Sângeraembrele îi rămăseseră, ca prin minune,

nimic,toteaeraudoar strigătelerăniţ

Se ridică anevoie pe picioare şi apucă făclia, care zăceaminune, ardea încă. Înmina egalbenă văzu cum praful se răsra şi lăsa să se

roporţiicaBolta se prăbuşise, treptele spre galerie erau acoperitemoloz. Icişicolosevedeau membre ale celor prinşidărâmături – iarGalen de Ruthven zări cu groazămână cadaverică, osoasă. Se năpusti

praemada de pietremâinilegoale.Dar de sus căzură altele.Din jur se auzeau, mişcându-se, supravieţuitorii

uşdunarăvăitându-se şi priviră în jurornta

— Aici! strigă Galen de Ruthven. Aici, veniţi, ajutaţi-mă!Contele aost prins sub dărâmături!

695



În grabă mare i se alăturară doi bărbaţi, ca să-l ajute sămormanul de moloz, darnăd

— E mort! strigă unul dintre bărbaţi. Nu mai are niciunm.

— Nu putem fugi, îl puse Galen de Ruthven la punct,dinţontelearespada.Trebuie să o luămo

Dintr-odată se auziră paşi apăsaţi deasupra, în galerie,u

— Vin trupele! Au descoperit galeria! Trebuie să…

Galen de Ruthven ştia că omul din escorta sa areuteau,drumul era blocat. Numânea altcevaeăcutdecâtsăugăedrumulandeRuthven era nevoit să admitămdată.

Supravieţuitorii prăbuşirii îşitraserăanevoie armele şimeze în direcţiaatacatorilorTrecurădendeconstructoriigalerieiplasaserăocapcană

mortalăanserăfaţînfaţăcuduşmanii, careumăr considerabil în tunel.

Se auzi o împuşcătură şi unul dintre rebeli căzu lovit lamânt. Prin vălul de praf, care persista încă,seputeau

696



nmele Gărzii Negre – soldaţi scoţieni, înoroaneibritanice,careluptau împotrivaanal

Galen de Ruthven înşfăcă pistolul cu cremene şi trasefocRăsună un pocnet surd, care ricoşă în tavanuldşieunul dintre soldaţi,aruncându-l lamânt. Cu un strigăt răguşit pe buze, se năpusti asupraşmanilor, careînochii luierau trădătorinemernici şi

meritudemie de ori moartea. Nu se mai putea gândimlaspadă, se declanşase o luptă pe viaţă şi pemoarte.

După atacul lor surprinzător, gardiştii se retraseră. Nuunărezistenţăîngalerieşipe

prauaâdârbelăpusteauasupraalendeRuthvenânanluptă,cufaţaânjităege şschimonosită

Aruncase de mult pistolul. Pentru că nu avea timp să-l

bloveacuspada înmicindtotulcaun dement.onuaveau cum să se întoarcă; singura posibilitate

mari.Soldaţiitrăgeaudin imediataveaucu baionetele ucigaşe. Ţipeteledenişmirosul iute de praf

697



uşcădGalen de Ruthven abia dacă mai vedea ceva. Lovea

icumaiţeacândlama i se lovea de cineva şi trecea prin carneu-păsadegloanţelecareşchiuiau de-o parteperacauzaeşuăriiplanului,puseeetulsăucerearăzbunare.

Răzbunarea pentru trădarea poporului scoţian,narepentru eşuarea planurilor îndrăzneţe,nareentrumoartea druidului. Duşmanul înainta,uaveasăînvingă.Galen de Ruthven era hotărât sănămaare pentru cauza frăţiei.

Îşiauzioamenii din escortă ţipând, îi văzu căzând sub

anetegardişuptaîndârjitmaiaruteaopritndemenţa sa, până când, dintr-ausâGalen de Ruthven se regăsi în galerie, respirând

padaplină de

ncealaaîipărgea pieptul, părul săugdoareşiîmbibat de sânge, îi atârna pepanicăpânăcând realiză căcamai rămăsese în picioare. Ceilalţi,ani,zăceaulaământ, nu se mai mişcau

ăgeGaleriaeschideaRuthven fugi.

698



Aproape că zbura alergând de-a lungul galeriei, cât îlpână laurmă laşaaunseînineuluiîn care se sfârşea tunelul secret.

ăzeascăunelulGardiştiică

Sala de mese a hanului era goală, mesele şi scaunelensprestradăseuzeau ţipete puternice, dinărpătndeau încă împuşcături şi şuieruln

Galen de Ruthven acoperi repede ieşirea cu grilajulmineului.Apoi puse mâna pe spadă şi scrijeli semne

aadeasupra deschizăturii,deîncepea hornul. Acum ar fost lipsit deoacăuepada.Pericolulcaemâinile duşmanuluiarma să vină şi vremea aceea, cândva.

…Un geam se sparse atins de un glonţ rătăcit. Galen deRuthven se ntoarsebrusc.Trebuia săugă, dacă nu voia

âna rupelor Coroanei. Dar se va întoarce,nauaceisecuvenea de drept, lui şi celor de omă cuel

Spada şi puterea.699



Cu spada în mână se năpusti spre uşă, o deschise de-omă şipriviceseîntâmpla pe stradă. Acolo domneauOamenii se baricadaseră în case, în timp ceeronşiGrantmai opuneaurezpelorde soldaţi. Gardiştiiuşcăturiuzeaude peste tot.Galen de Ruthven aşteptă momentul potrivit pentru a

gulziduluicaseinămătoarea ridă,unde putea să se adăpostească.

— Cel de colo! se auzi un strigăt răguşit, şi, în timp ce

Privea în ţeava întunecată a unei muschete. Apoi sepuşcătura.

Zgomotul puştii o trezi pe Mary din leşin. Se ridicăapeaurgh.Avuseseouun vis,carepăreaatâtdereal,deparcăeaînsăşi

Realitateansău eracunimic mai prejos. Malcolm deRuthven se aa în faţa ei şio ţintuiacuo privireplină dengăelseaa unul din supuşii săi, care purtamantiaeagră imasca înnegrită de funingine.

— Unde este? voi să ştie Malcolm. Te-aş sfătui să nu

700



— Despre ce vorbeşti?— Spada, insistă Malcolm. Ştii că o căutăm. Ai citit

mnărileuiGwynneth. Există acolo vreun indiciu cu

— Ştii unde sunt însemnările, răspunse Maryduplecată.Citeşte-gur!

Dar Malcolm de Ruthven nu avea de gând să-i facăucăepărşiîiulpennou descoperit.Apoimnalul şi i-lpuseagât.

— Nu mai este timp şi nu am chef să mă las dus de nascăspune-mi dacă însemnărileă

— Nu, şopti Mary.— Minţi! Târfă nenorocită, n-ai să mă faci încă o datămii.Mai degrabă îţi tai gâtul, ai înţeles?

Mary nu reuşi în strânsoarea aceea d ecât să mişte puţinchiimplură de lacrimi.

— În însemnări… nu scrie nimic… despre spadă,ăa.— Minciună! Nu sunt decât minciuni! urlă Ruthven

mnalul.— Un vis, bâigui Mary în disperarea ei. Am avut… un

— Ce vis?701



Orog,pretorulGaius Ater Maximus, conteleMillencourt,sunttotfeluldenume şi titluri pe care a fostvopoartede-alungul secolelor,ca să poatăoviprintreoameni. El a fost cel care a întemeiat Frăţiaeuteemăreţie.— Am văzut cum a murit, spuse Mary senină.— Ce minciuni spui?— În visul meu. Am văzut o evadare printr-o galerie

ăeauzeaububuiturile tunurilor şi totul era în

— Lupta pentru castelul Edinburgh, şopti Malcolm. Ce

— Am văzut cum contele vostru lăudat a fugit ca un laş,

Mary cu satisfaceuthven.— Bunicul meu, murmură Malcolm şi îndoielile păreaune-mi ce ai văzut, femeie! Aveau cevaobiect?orbeşte,femeie, sau îţivoidescleştabauforţa!

— Un pachet.— Era lunguieţ şi mare cât o spadă?— Da. Dar s-a pierdut.— Unde? întrebă Malcolm cu glas tremurat şi Mary avu

ec— S-a tras cu tunul, istorisi ea. O parte a galeriei s-a

uşntedeviu– odată cu el a703



ada.Supravieţuitoriiîncercatăsapepăea,darnu au reuşit.Atunci au apărut soldaţii şi s-ageoasă…

— Unde? repetă Malcolm întrebarea. Unde a fost asta?Aminteşte-ţi,femeie, sau trebuie să te schingiuiesc întâiernroş— Nu ştiu, mărturisi Mary. Visul s-a sfârşit înainte de

idaseama.— Prostii! Care e ultimul lucru de care îţi aminteşti?

Vreausăiutotulauzi?iecaeetalu— Tunelul… s-a sfârşit, începu din nou Mary,

u-minteascăultmele imagini din vis.Galende Ruthven a fost singurul care a reuşit să scape…

nemineu…— Şemineu? Ce fel de şemineu?— Un şemineu pe care se aa un blazon.— Ce fel de blazon?— Nu ştiu.

— Ce fel de blazon? Vorbeşte odată!— Nu ştiu, întări Mary, dar nu-şi mai putu reţinenăcuun leu sub ea, un leu careăpica…

— Blazonul casei Stuart, tălmăci Malcolm. Mai

— Galen a scrijelit pe cămin tot felul de semne ciudate.704



AtunciapărăsitlădiraEraumese şi scaune şi o…o salăemese,darnu erau oameni. De afară seupuşcături… Galen a ieşit – mai mult nuiamintesc. Te rog, Malcolm, trebuie să m ă crezi. Asta e

uMalcolm respira greu şi o privea de sus. Privirile sale

aa— Aşa se potrivesc lucrurile, şopti el. A venit vremea.

Misteruls-arispiaremaradul său, care-ibănsâc

— Dar, Sir! Chiar vreţi să daţi crezare spuselor acesteimei?Ar putut să născocească toate acestea.

— Niciodată. Ştie de lucruri despre care un neiniţiat nuum să ştie.Din motive pe care noi nu leoaşm, druidul a ales-o pe ea pentru a-mi transmite

mie,urmaşului său, unde se aă spada. Vreau să plecaţiediataEdinburgh şi să găsiţi spada. Descrierea e

apropiereacetăţminseăonulcaseiStuart— Am înţeles, Sir.— Acum ştim în sfârşit unde avem de căutat. După

mplinidestinul! NuelNu de data aceasta…

705



13.

— În numele Sfântului Eduard! exclamă Sir Walter. Ai

În blazonul casei Stuart fuseseră scrijelite câteva rune,mare grabă. Se puteau totuşi distinge foarteuaceeeeescoperiseăQuentin

Walterpecofagul luiBruce.— Aţi găsit ceva? întrebă abatele Andrew cu speranţă

— Eu nu, ci nepotul meu cel isteţ, răspunse Sir Waltermăr nepotul. Aceste două semneobabilscruntrune,obert.Că se regăsesc

mplă coincidenţă.— Cu siguranţă că nu. După cum v-am spus deja, Sir

Walter,acesafosperemuri bârlogul sectei.— Am înţeles. Dar nu v-a venit niciodată ideea că

omnicaţie importantă? Câtminatacestcămin?— Hm, sincer să u, nu cred ca cineva să …Sir Walter bătu încet cu mânerul bastonului său, dar nu

xourzdăr

— Nu poate coincidenţă, medită el cu voce tare.Acesteunerebuieemnice ceva. Sunt un indiciu, o706



…Se dădu un pas înapoi şi studie şemineul în întregime.

mţiatunciuncurent de aerpe lângă mâna dreaptă.— Straniu, spuse doar.Păşi când în faţă, când în spate, la stânga, la dreapta

peredeunde venea curentul de aer.presurprindereaaceuveneadinspre horn, cumreţeadinspre podea, din direcţiauşă

— Grilajul de er, ule, i se adresă el lui Quentin. Aipărez

— Desigur, unchiule. Fără să stea pe gânduri, Quentincăgrerşulsedinşemineu. Nu-i păsa

oegriefuningine, nici că aceştia seuneau pe el, făcându-l să arate ca un lucrător dinmină.

Sub grilaj se aa o placă de piatră, care era şi eanngine.Larugămintea unchiului său, o

mâna şi ţipă ca din gură de şarpe văzândmnul runic în formă de spadă, scrijelit în piatra veche.— Nu se poate! strigă el entuziasmat. Ai reuşit,

chiuleAigăsit-o!— Noi, ule, îl corectă Sir Walter cu un zâmbet

mulţumit. Noi am găsit-o.Abatele Andrew şi confraţii săi se grăbiră să vadă.

707



ontemplară miraţi descoperirea.— Ştiam că nu ne veţi dezamăgi, Sir Walter, îi spuse

drw.Domnul v-a dăruit pe amândoi cu multă

— Aşteptaţi, spuse Sir Walter. Acum am avea nevoie dencăsub placa de piatră amineuluiseaă o ieşire.Dacă avem noroc, vom găsi

.Abatele Andrew trimise doi confraţi de-ai săi să aducă

emare şio sapă, cu care încercară săaplacade piatră.Quentin slobozi cu seteuplacadepiatră.Într-unsfârşităcuzgomot înfundat. Quentin forţă crăpăturile cu sapa şi

ăsuraaipuţinde umătate de metruăuntruînîntunericdeepătruns.— O lumânare, ceru Quentin fremătând şi luând

mina cuel spărtura.— Ei? întrebă Sir Walter nerăbdător, ce vezi?

— Ai găsit spada, master Quentin? voi să ştie abateleAndrew.— Nu. Dar am descoperit un puţ. Şi un tunel, care

neşedeaicnfedegalerie…Sir Walter şi abatele Andrew schimbară priviri

— O galerie? întrebă Sir Walter, arcuindu-şi708



— Nu pot să spun nimic precis.— E posibil să e un tunel secret. Pe vremuri nu era

obişnuitsăaunascunzişpentru vremurile de

— Am să arunc o privire, anunţă Quentin şi, înainte caalpoatăspune ceva, săricu tot cu sfeşnic în

Sir Walter şi abatele Andrew veniră îndată la margineamlametriadâncime, îleuentin, înpicioare,întunel— E incredibil, strigă Quentin spre ei şi vocea îi era

matăde un fel de ecou. În faţa mea se deschide o

ovădîncotroseîndreaptă.— Avem nevoie de mai multă lumină, ceru Sir Walter,Quentin de îndată douăânări.— E un tunel destul de lung, anunţă el. Capătul nu se

eDupă vreo douăzeci de metri face o cotitură.— În ce direcţie? voi să şt ie Sir Walter.— Spre stânga.— Hm. Sir Walter cugetă. Tunelul o lua spre nord-vest.

Dacămai era o cotitură la stânga, se îndrepta tocmai înurgh.

— Aveţi dreptate. Abatele Andrew aprobă.709



— E posibil, deci, să nu fost vorba de un refugiu almpresupus la început, ci de o ieşire

— E atestat faptul că adepţi ai iacobiţilor au evadat, înmod misterios, din cetate. Poate tocmai am găsitmister

— Poate. Sir Walter aprobă. Ar explica totodată de cemaiaciunzătoarea.Seaauentin.— Cred că da.— Atunci s-o cercetăm. Sunteţi de acord, abate

Andrew?Clericul îşi încreţifruntea.

— Vreţi să coborâţi şi dumneavoastră?Pe chipul lui Sir Walter se instală din nou acel zâmbet

— Nu cred că misterul acestui tunel ni se poate revelameu abate.Am ajuns până aici; pe

metrinumă va m ai putea reţine nimic.— Atunci am să te însoţesc, vesti abatele Andrewnconfraţilorsăisăboarepreună cu Sir Walter.Sir Walter coborî cu dicultate din pricina piciorului

udelaAbbotsford îşi pusese în cap săăgaleputut oprit cu niciun

710



Quentin îllăsăsă-umăr, apoi formă cumâinileuncăuş pe care acesta coborî.Abatele AndrewăelFeulncaresemişca şi supleţea sărituriivedeaucă rugăciunea şi studiul scrierilor vechi nugurelendeletnicirateu

Călugării le dădură de sus alte două făclii. De îndată cencgaleambru înaintea lor.Mâini vrednice săpaseră tunelul înubcetababilcândva,înEvulMediu.

Tavanul galeriei era sucient de înalt ca să poată treceom aplecat.Pereţiieraujdepuneri,peebăltoaceîncaresereecta lumina

mânărilorDe undeva picura apă, iar zgomotul paşilorpăimântător.Quentin, care nu mai avea nicio reţinere şi ardea de

daresărezoveenigma care le dăduse atâta bătaieădecăăuzăaîntreguluigrup. Îlurma

Walter,andrew forma ariergarda.Înaintară totmai mult în interiorul tunelului, iar dupăusesQuentin,mul începu să urce într-un unghi lin.

— Am avut dreptate, constată Sir Walter. Vocea îiuecou.Această galerie duce într-adevăr la castel.Aşpune pariu pe orice că…

711



Dintr-odată, Quentin rămase locului.În faţaorseanscheletuman.Era pe jumătate sprijinit de peretele tunelului, şi peste

mintesemai puteau vedea resturile unei uniforme.ângăelseaau o spadă ruginită şi rămăşiţele unuimene. Clavicula mortului era zdrobită;babilrezulauvreunuiglonţ,caretrebuiesă-llovităadnmediata sa apropiere.— După uniformă, a fost un soldat guvernamental,

useSirWalterunmembru al Gărzii Negre. Se

Mergând mai departe, găsiră indicii care păreau sărme teoria uiSirWalter. Găsiră la un moment dat o

mareaglomerare de schelete, unele peste altele, aşa încâtWalter şiînsoţitoriisăvăzurănevoiţi să se caţereărauresturileruginitealearmelor şimele –parte arupelorguvernamentale, o parte a

— Aici trebuie să avut loc o încăierare cumplită,useQuentin.— Aşa pare. Soldaţii guvernamentali par să o pierdut.— Ce te face să c rezi asta?— Foarte simplu: dacă unul dintre soldaţi ar reuşit să

aecmai fost secret.Aşaabiuşdoariacobiţipăstra

712



— Pare logic, admise abatele Andrew. Totuşi mă întreborţiuntînhalulacesta.Răscoalele iacobiţilorau

mai bine de şaptezeci de ani, darani

— Cred că ştiu răspunsul, interveni Quentin şi luminăuscauziîndepărtarechigşauţmântul,pe care-lluminaărmişteşauziăduzinipaşmicişihăituiţi

— Şobolani, se văită Sir Walter şi strâmbă din nas. Numulte lucruri care să-i provocat repulsie, însă

maiacesterozătoareîldezgustau teribil.Quentin, care cunoştea slăbiciunea unchiului său, ţipăutereşagibolaniiseucarăentruaseîmprăştianoucând cei treibărbaţiîşcontnuarădrumul în

ereusevedeau în semiobscuritate omulţime pe perechi de ochi roşietici, care sclipeau cuşmănie.Tunelul devenea tot mai abrupt şi, la intervale

unsDupăărWaltera trebuit să se ae în curândcedescaun,şiecaredintre ceitreibărbaţise

713



ume vor găsi la capătul galeriei…

Tropotitul tunător al cailor se auzea în noapte; o diviziedragonicălăreavndfărămilă caiicu pintenii.

Ei puteau goni pe drumul principal, pentru că nu eravosăseascundă. Uniformele lor erau acoperireaaneidivizidragonibritaniciseau adepţii unei frăţiiinterzise?

Charles Dellard îi dispreţuia pe toţi pe care-i dusese deelasuperioriisăpânălacapeteleîngustelaminteguvern,oţiîconsideraserunsupus loial al

MaiestăţiSalempce el ardea de nerăbdare să-şinsfâascaşiă-ezvăluieadevăratele

ăşasculordineleorobililimitaţi,caredoar şimoşteniseră titlurile şiangăelînsuşi printre cei careuteraalcolmde Ruthven şindsăntreînacestcerceec

Îşimâna calul fără milă. Dincolo de dealuri puteaeuiLicălmat al felinarelorseeasupracaselorşmina în noapte, aşa încâtuteavedea de departe dealul cetăţii şi fortăreaţa

meaţăinvârfEdinburgh.Ajunseseră la destinaţie.

714



Pielea cailorluceade sudoare de la galopul necruţător.Animalele fornăiau de efort, dăduseră totul, însă călăreţiiu

Malcolm de Ruthven era convins că visul englezoaiceiamult decât o nălucire au o minciună cu care dorise

Dellardnu ştiacesăcreadă.Ştiaşielcăsenţaseecdelunăşicătrebuiasăprote de oriceagăspadarunelor,afurisidespadă,de

Erau foarte aproape.Nu mai era mult, şi destinul sumbru, în care credeau cu

mplinească.Atunci avea să înceapă ouăerădeîndatăceregeletrădătorva fosteliminat

adeipedepsisecumoartea şi alţi…

Nenorocirea se abătu asupra lui cu atâta repeziciune,uentinnu avu timp să reacţioneze.

Depăşiseră porţiunea înclinată abrupt, iar galeria semiarăpDacăQuentin n-ar adeideeade a ajunge la capătulochifaptulcăaiciaeaacâresugalerAşaînsă,intrămână vicleană cu mult timpă.

715



Un pas necugetat, un pârâit, iar lespedea de piatră dinvagosmea unui deget, cedă. Se făcu ţăndări şinegru

Quentin scoase un strigăt sugrumat când simţi că îimântul de sub picioare. Făclia căzu la pământ.udinmâini cu sălbăticie, dar nucădecâtaerAtunciavu senzaţia că hăul îl va înghiţi.

Vreme de o secundă pluti între viaţă şi moarte, până seţapucatdedouă braţe puternice, în timp ce resturile

gruQuentin continuă să ţipe. Dură un moment, până

cnuavea să se prăbuşească. Sir Walter şindrew reacţionaseră prompt şi îl apucaseră de

aeAcum atârna în gol şi dădea din picioarepceceşmânt sigur.— Era cât pe-aici, ule, spuse Sir Walter fără vreun rost

ume.Quentin tremura tot. Incapabil să scoată o vorbă, se târî

marginea spărturiişiaruncă o privire înjos.Deoarecemfundul gropii.Erancădevreozecemetri,şipefund avea un covor deacăar căzut,Quentin şi-ar găsit

— Mulţumesc, reuşi să îngaime cu voce slabă. Crezusevă

716



— Pentru puţin, ule. Sir Walter râse misterios. Nu mi-m.

— O capcană, constată abatele Andrew, căruia nicimăcarnu i se accelerase pulsul. Probabil constructoriiampotriva vizitatorilornepoftiţi.

— Probabil, admise Sir Walter. Dar ar trebuit să-şima că asemenea elemente nu fac decât să neentezecuriozinde sunt capcane aşezate cudedescoperit.Îiîntnselui

Quentinmâna pentru a-l trage din nou în picioare. E

— Cred că da. Genunchii lui Quentin erau moi, iaraîibăteade-ldureau coastele.Aat încă sub şocul

mentelor,îţaprafuldepe haine.— Propun să o apucăm pe aici, spuse Sir Walter şi arătăorurade două palme care înconjura groapa.onstrucţiaerasmplă şide efect;cineştunde să punăăangăînsiguranţă pe partea cealaltă.

ineînsă,caşiQuentin, trecea direct,acelaerasortit

Quentin făcu un mare efort ca să se apropie din nou deăşiatâaimult,să facă echilibristpe

marginea ei.Ar preferat să închidă ochii, dacă astfel numaipericulossăcalcepe alături.Aşa că semişcăcupaşi mărunţi înainte, cu spatele la perete,

717



unupriveascăîntruna în hăul care se

Trecură unul după altul. Sir Walter rămase ultimul. Dinupicioruleracelcame, dar,cu multăndozăuimitoare de curaj, depăşi şi

De acum încolo rămaseră grupaţi şi cercetară mai întâinepiciorulpeelsăupăcum sevedinumai erau şi alte capcane. În sfârşit,SirWalterusecăseaau deja sub castelul Edinburgh.unelulselărgişise transformă într-o încăpereăolminebrusc.

Tavanul era prăbuşit, şi o grămadă uriaşă de moloz şi

căcăblocauieş— Domnilor, spuse abatele Andrew reţinut, nu-miun,darmă tem că acesta este sfârşitul

— Aşa se pare, întări Sir Walter scrâşnind din dinţi.

căajunseserăatâtde departe şi înfruntaserămenea pericole,caacum să capituleze în faţa unuimorman de moloz, îl enerva peste măsură, şi nu numai

— Nu se poate, se indignă Quentin. Suntem în faţaiseuluişmne taie caleaniştepietre.Îşisuecă mânecile şi începu să dea la o parte pietrele

718



maimari. De abia le înlătură, cu sudoarea frunţii sale,desăzurălte

— Lasă, master Quentin, îl rugă abatele Andrew. Aşaă— Dar… trebuie să e ceva ce să putem face! Nu se

ampotmolit, nu-i aşa, unchiule?Sir Walter nu răspunse. Ardea la rândul său de

daresăaeceecutunelul acesta,darnu se simţeauteunacudouă, o grămadă de pietre.erceduspe gânduri, în lumina făcliei, pavajul şi,

mă.— Quentin! Abate Andrew!În lumina făcliei văzură şi ei ce descoperise Sir Walter:

piencadavruuman. Lanusevăzuse:abia încercăriQuentin de amuta pietreleîlscoseserălaiveală

Spre deosebire de ceilalţi morţi, acesta fusese acoperitdărâmături, astfelîncâtşobolaniinu ajunseseră la el.

eivmirosul acru de putreziciune, înanantdatăvăzurăorulnobiectEra un pachet lunguieţ, învelit în piele, pe care mortul

brăbra… aşa, de parcă ar fost omoară nepreţuită,pe caevrut s-opăzească şdupămoarte.

719



Cei trei bărbaţi schimbară priviri pline de înţeles cândaces-apututaa în pachetul acela.Să

mului?Lui Quentin, care ardea de curiozitate, îi revenea

misiunea neplăcută de a scoate pachetul din strânsoareamortuluiSesimţea ca un profanator de morminte, şimai gândul că de demersul său ar putut depindenaămailinişti

Reuşi cu un efort considerabil să scoată legătura, caremetru,deubmuntele de dărâmături. Unuvalepietrişcăzuşingropă iarăşiadavrul,deaccheiaouînaceastăpiesăaă

Quentin puse pachetul pe jos şi cei trei bărbaţiurămina pâlpâindă a făcliilor, să-ldesfacă.Se scurseră clipe întregi de tensiune greu de prins în

nenuscoaseo vorbă.nihcăzurăaproape de la sine, şi Sir Walter

ărnsăcvusesemenirea de a ferideăumiditate.Quentin îşi ţinu respiraţia, iar ochii lui Sir Walter

ouluciulacelaaunuibăiatcareaprimituldaurmătoareumina făcliiloreectatăînmetalul lucios, careeptulorbiţi

720



— Spada! strigă abatele Andrew, şi, într-adevăr, dinpepesteunmetrulungime.

Era lată,cu două tăişuri şi lucrată după arta vechilormurieriMânerul învelit în piele era sucient de lungombele mâini, şi atât de uşorprnsaputeamânuită şi cu o singură

mână. Deasupra mânerului era un semn gravat în lamaemină.— Spada runelor, şopti Quentin.— Astfel s-a dovedit, constată Sir Walter. Aceasta este

mape careicăutandrew.— Mulţumesc Cerului, că mi-am învins reţinerea şi v-

mcerutsfaaltenseabatelecmaipaţireuşitceeaceînvăţaţinoştridintrecutn-ut

— Nu e tocmai meritul meu, dădu replica Sir Walter. PeoparteavutşiQuentin contribuţia sa. Pe de altă

pluvenise vremea desluşirii misterului.aşocântăramândouă mâinile. Aceastaaentucarenşaăe

— Zvonurile corespundeau realităţii. Printre iacobiţi auaauîn

mei,dar-aumai avut timp să-i declanşezealece.Cu această spadă, domnilor, a fost

721



vcâmpul de bătălie de la Sterling.William Wallace a purtat-o înainte ca ea să-i aducănsnposesialuiRobert Bruce, care adupă bătăliade la Bannockburn. Toateăumai bine de jumătate demileniu.

— Nu e aproape deloc ruginită, constată Quentin.Gândul că unele dintre cele mai importante personalităţimplea demândrie şi,înacelaşimp, de respect, dar şi de omită doză de nelinişte.— Spada a fost bine unsă în scop protector şi învelită în

ampt,de parcă ar vrut să

piediceoricespeculaţiesupranaturală.Nu-i de mirareulecoăîntrebdeuaşmeni unde a rămas ascunsă spada. Înnitevadat atunci vreunul dintre

— Adevărat, cumpăni şi abatele Andrew. Odată cuguvernamentale, fraţiirunelor auasuranţăpringalerntcaspadasă numâinile englezilor.Atunci, posibil din cauzaasanidintrerăulauşeAu

mne tunelul din722



plareşilauasaum aţipresupus deja,Walter,probabil că niciunul nu a supravieţuit luptei,intexoscutămai de

mult.— Cel puţin unul dintre răsculaţi a supravieţuit, îşi

ăSirWalterrul deducţiilor.El a fost celcareamnărilemineu. Întrebarearămâne doar de ce nu s-a mai

— Foarte simplu, spuse dintr-odată o voce dinncmea întunecată a tunelului. Pentru că acelvpuşcatlascurtmp după aceea şiaaireuşimănui taina sa.

Sir Walter, abateleAndrew şi Quentin se întoarserăinamişcătoareoscurănişesnecaemantiiăştdepe chipurile lor erau înnegrite cu

gnePurtauînmâini pistoale şi orete scoase din

— Ia te uită. Adversarii noştri au dezlegat şi ei enigma,păoi,dacămi estepermis să remarc.— Gura! se auzi un glas tunător, unul care lui Sir

WalterşiluiQuentin li se păru foarte cunoscut.— Dellard? întrebă abatele Andrew.Conducătorul mascaţilor râse. Atunci apucă masca şi şi-

723



mulse de pe faţă.De sub ea apăru într-adevăr chipulâneacuun

— Într-adevăr, onorabile abate. Iată că ne vedem din

Abatele Andrew nu păru surprins, spre deosebire deuentinseitalanspectordevăzutofantomă, chipul lui Sir Walter se făcueur

— Dellard, se revoltă el. Ce înseamnă asta? Sunteţioroanei!Aţidepus jurământ pentru rege şi ţară!— După nervozitatea dumitale realizez că am reuşit să-

enaspână şi pe marele Walter Scott. E o

manţă care,cred eu, merită tot respectul. Înnitminţiidumneavoastră.— Veţi înţelege cu siguranţă dacă n-am să aplaud. Cum

Dellard?Ne-aţi înşelat pe toţi. Aţiveampotriva sectanţilor,întimp ce

mneavoastră înşivă eraţi unul dintre ei!— Blana oilor a fost dintotdeauna o acoperire de efectormentă Dellard rânjind. Pe lângă toateaidumneavoastră să apreciaţi

micamea tentativăemanipulare.— Despre ce vorbiţi?— Amintiţi-vă, Sir Scott, dumneavoastră aţi făcut toate

724



ându-iluiSlocombe investigaţiile şimi-lene-aăsăştnmaremneavoastrăevenitmpo mare pacoste, trebuie să recunosc.— Acesta este motivul pentru care a fost nevoie să

Abbotsford cu orice preţ?— Ia te uită, vechea ascuţime se revigorează, îl ironiză

DelladAveţidreptate.La început am vrut într-adevăr sămdedumneavoastră şi de nepotul dumneavoastră.Apoi ne-am dat seama că ne-ar de mai mare folos dacă

potrivanoastră,cipentrunoi.Aşa că v-amEdinburgh, ca să căutaţi spada în locul nostru.După cum se vede, adăugă el cu privirea aţintită asupra

emisiunea la bun sfârşit.Le făcu un semn însoţitorilor săi, care se apropiară cumeleridicandrew se interpuse ca unuentin.

— Nu, spuse el cu glas ferm. Spada nu va a voastră,

DelNumai peste cadavrul meu!— Şi? Crezi că aş avea vreo reţinere să te ucid? Semeniimitalene-aucam încurcat treburile.Clericul nu avu nicio tresărire şi privi fără teamă spre

— Nu faceţi aşa ceva, inspectore Dellard, spuse elublestemul, va aduce

725



uranrăzboi,eţadouă şiîncarevalupta fratecufrate

Vormuri mii de oameni.— Aşa este, reacţiona Dellard satisfăcut. Din cenuşa

varnouă forţă.Vechii stăpâni vor gae

— Aşa crezi dumneata?— Ba bine că nu.— Atunci sunteţi nebun, inspectore Dellard, pentru că

veţvngeniciodată,profeţabateAndrew. Tot cemenilor sunt frica,violenţaşigroaza.

— E destul pentru a domni, răspunse trădătorul cu

— Poate. Întrebarea e doar cât va dura o asemeneamnie. Vreţi să resuscitaţirecutulierăde multsăAceastăluptăva eşua, Dellard, şi noi toţi vă vom

— Apreciez aptitudinile dumitale de profet, onorabile

ătem doar că nu facimarebrânză ca oracol; până număr la trei veţi morţi.Unu…

— Daţi-i spada, abate Andrew, spuse Sir Walter apăsat.Omul acesta nu are scrupule.

— Nu, Sir Walter. O viaţă întreagă m-am pregătitnm, că a venit, nu mă voi da în

726



— Atunci va ultima, ripostă Dellard cu ură. Doi…— În numele lui Dumnezeu, Dellard! Nu e decât o

ănobiectvechi!Ce ău poate săacă?Abatele se întoarse şi îi aruncă lui Sir Walter o privire

— Încă vă îndoiţi, spuse el încet. Dar în curând, SirWalter,veţumneavoastră.

— Trei! strigă Dellard cu putere, şi evenimentele se

Quentin, care ajunsese la concluzia că abatele nu arviaocvoiăpornească spre

Dellardşiaada.Abatele însă î l ţinu în

mână de er. În clipa următoare se declanşară— Nu! strigară Quentin şi Sir Walter într-un glas, dar

O clipă doar se mai ţinu abatele Andrew pe picioare,

pîncareeşmintele sembibau în dreptul pieptuluieApoi se prăbuşi.Sir Walter se duse imediat la el, în timp ce mascaţii

ugăuQuentin spada. Aat în stare deopusedecâto rezistenţăslabă;sgurauiadrew.

Două gloanţe îl loviseră pe abate în umăr, un al treilea727



mă.Sângele îipulsa cu putere din rană şi sendrew semoment la altul albă ca varul.

— Sir Walter, master Quentin, şopti el şi îi privi pemândoi bărbaţii cu ochi obosiţi.

— Da, onorabile abate?— Am… încercat… tot… pare rău… greşeli…— Nu aveţi nicio vină, îl consolă Sir Walter, în timp ce

Quentin încerca disperatsă oprească sângerarea. Nuăpuţintimp, hainele călugărului erau

mânjitenînme de sânge.— Am dat tot… luptat… multe secole… să nu

…

— Ştiu, spuse încet Sir Walter.Abatele Andrew dădu încet din cap. Apoi, cu un ultimSiWalter de umăr şi se ridicădeelochitulburişiîişopticuelecuvinte.

— Ceremonia… să nu se petreacă… împiedicaţi-o…Toată puterea i se scurse, iar trunchiul i se ch irci şi căzuoupulsău rănitseridicădinnou într-un ultimm.După care, capul îi căzu într-o parte şi totul se

— Nu, şopti Quentin distrus, iar mintea refuza sămităeeaeentâmplase. Nu, nu!

728



Sir Walter rămase un moment într-o rugăciune tăcută.Apoiînchise ochii abatelui.Când îşi ridică din noucQuentin nu i-o

maivăzuse n iciodată. În ochii săiseteaura.— Criminalilor! le strigă lui Dellard şi aco liţilor săi.

andiţnemernici! Abatele Andrew era un om al păcii.Nuv-aăcutnimic!

— Chiar credeţi, Sir Scott? Inspectorul scutură din cap.unteţnaivoacăacum ştiţifoartemultenroporţiiaceumistAbateleAndrew nu era un om al păcii, eraDesecoleseă lupta aceasta,înmează să se decidă asupra sorţii şi viitorului ţării

aaruaşteptcadumneavoastră, sau incultulmneavoastră de nepot să priceapă asta.— Nu e nimic de priceput. Sunteţi un criminal laş,

Dellardşvoifacetotce-mi va sta înmneavoastră şi acoliţiidumneavoastră să ţi

entufapteeaceDellard oftă.— După câte văd, n-aţi priceput mai nimic. Poate veţi

dveeauochidumneavoastră.— Despre ce vorbiţi?— Despre o călătorie lungă, pe care o vom face

preună, sau chiar aţicrezutcăvăluăm spada şi vă729



apoiînlibertate?timulte, Sir Scott,şiaşamstaulucruriunecăaveţnoroc,cănuvăbae

La un semn, doi din oamenii lui îi înşfăcară pe SirWalteripeQuentin. În timp ce Sir Walter protesta,Quentin încercasăseapere energic cu pumnii. Luptarduratăentucăamândoi fură loviţi şioşNiciunul nu simţi cum fură luaţi pe sus şi duşi într-un

noscutunde evenimentele sumbre aşteptau să-şimeze cursul…

14.

Avu parte de o trezire cumplită.Nu numai pentru că îi vibra ţeasta şi o durere surdă îi

mple,cişipentrucă îirevenisememoria.Amintirea tunelului subteran, a spadei, a întâlnirii cu

mascaţiiQuentin tresări când îşi aminti cum murise abatele

Andrew sub ochii lor. Îşi aminti de râsul dispreţuitor alDellaasedovedise a un trădător, şinier

Se văită fără vlagă şi deschise ochii. Ceea ce văzu, însă,eradelocceaşteptasenocdecriminali mascaţi,

730



uluurătoumnezeiesc de frumos al luiMary de Egton.

— S-sunt mort? fu singurul lucru pe care reuşi să-loîntâneascăpe

Mary tocmai aici. Trebuia să murit şi să ajuns înaveausăiseîmplinească toate dorinţele şi

Mary zâmbi. Chipul îi era mai palid decât îl avea el înmintire,şpăruleiungeraîncâlcitCeea ce nu îi alteramuseţea,caregăinnou pe Quentin.

— Nu, răspunse ea. Nu cred că eşti mort, dragă masterQuentin.

— Nu? Se ridică pe jumătate şi privi tulburat în jur. Se

minuscul cu un tavan scund, cudeleşermn.Lumina nu pătrundea decâtustuminator zăbrelit din plafon, şi abiamîşdăduseama că închisoarea se mişca. Se legănadatzgomot de hăţuri şi

Erau într-o trăsură,iarstanu era singura surpriză.vupeSirWalter, care şedeaepansament improvizat în

— Unchiule! exclamă Quentin mirat.— Bună dimineaţa, ule. Sau să spun noapte bună? Mă

731



oandiţivorbinele— U-unde suntem? întrebă Quentin consternat. Începu

odeăruseMary?— Pe drumul spre sediul frăţiei, răspunse ea. Unde

me nu mi s-a spus. Sunt prizonieră, ca şi domniile

— Dar… nu se poate, bâigui Quentin neajutorat. Nu ariicArtrebui să i ocrotită şi f ericită,la

Ruthven Castle, lamireleumitale.— Da, admise Mary şi apoi îi povesti lui Quentin ce seplaseealecareadeabbotsford.Cu toate că povesti pe scurt, nu lăsă nimic deoparte,

Malcolm de Ruthven venise să o

măriseprin castelulîntunecat.Chipul luiQuentin se întunecă de dispreţ şi Sir Walter, care seovesadoua oară,undignatdincap.Mary relată despre felul cum găsise însemnările lui

Gwynneth Ruthven şi povesti despre visele ei, despregământul care fusese făcut înmă cu mai mult de jumătate de mileniu. Chipul luiQuentin se nroşeavăzând cu ochii.

— În sfârşit,şiîncheieea povestirea,nu am maimdecisfug,şicâţivasujm-au ajutat săuam ştiutîncotros-oapuc,aşacă am

732



Abbotsford. La început, totul a mersdm-am apropiat de sfârşitul călătoriei, am

maiînmâinile uiCharles Dellard. Nu aveam dedeămun cu Malcolm; am înţelesamfostprinsălovită— Malcolm de Ruthven e capul bandei, adăugă Sir

Walteruamărăciune. Îţi imaginezi? Un laird scoţianveăCoroanei.E o ruşine.

— Dar atunci… atunci, totul e adevărat, se tânguiQuentin caredepunea încă eforturi vizibile să prelucrezementele recente.Atentatul împotriva lui WilliamWallace,spada blestemată, care a adus victoria de laannockburn, toate acestea s-au întâmplat cu adevărat.

VisedyMary o dovedesc.— Un vis e un vis, ule, şi nu o dovadă. Cu toate cănoscoseriede potriviriuimitoare întreMary şi ceea ce am aat despre sectaearsuntsigur că pentru toate acestea se va găsi

plăşosMalcolm deRuthven să-i povestitdespre planurile ui.— Nici vorbă. Mary scutură din cap.— Sau ai ascultat o discuţie în care era vorba de

menea ceremonii. Memoria ne joacă uneori feste.— Nu e o născocire, Sir Walter, îl asigură Mary. Ce am

vaimult, m-am simţit de parcă aş fost733



acoeparcăaş împărtăşit soarta luiGwynneth Ruthven. Şi ea a ajuns prizoniera sectei şi audeîntâlnireCerculPietrelor.

— La Cercul Pietrelor, rosti Quentin ca un ecou,orându-se.Ce s-antâmplat acolo?

Mary ezită înainte de a r ăspunde.— Gwynneth a fost ucisă cu sălbăticie. Cu spada care ar

WillamWallace sfârşitul. Cuul.— Ce s-a întâmplat după aceea? voi să ştie Sir Walter.

e-mplatcuspada?— Nu ştiu. Ultimul vis pe care l-am avut nu a fost

Gwynneth, ci despre un tânăr pe nume Galen

Ruthven. Se întâmpla cu secole mai târziu, pe vremeaveneraşmembru alvadatdincasteulEdinburgh…

Quentin şi Sir Walter schimbară o privire surprinsă.

— O galerie subterană?— O galerie săpată în stâncă. O ieşire secretă de care s-

— Aveau ceva la ei? întrebă Sir Walter curios.— Da, aveau spada. O înveliseră în piele, ca să nu se

bătpecareumeau „conte“ o ţinea.Malcolm mi-a spus mai târziu că acesta fusese

734



eietorulrătuncietateaafostuduită deetunşituneluls-aprăbuşit.L-aîngropat pe…

Mary se întrerupse când văzu privirea celor doi

— Ce este? întrebă ea. Am spus vreo prostie?— Nu, draga mea, răspunse Sir Walter, dar trebuie să

oscăncengşieulalmiteleraţiuniiCe aiMary, s-a întâmplat în realitate. Quentin şi cumine am fost în tunelulacelaeadinburgh. Am văzutmăşiţeământeşti aleaceuibărbatşiam găsit spada.

— Spada e ceea ce îi interesează pe oamenii aceştia,ugăQuentin. De secole au căutat-o şi acum, că a aj uns

înposesialor,plănuiesciarăşinpotrvaWilliam Wallace.— Înţeleg, şopti Mary şi se putea vedea că nu e în apele

mbină deci piesele.Dar de ce am aceste vise?Dece văd în ele lucruri care s-auîntâmplat aievea? E

mântător.— Cu ceva timp în urmă am citit un articol, relată SirWalter.Un învăţat de la Paris susţinea teoria că ar numite condiţii, amintiri din trecutulărnpului şisă apară dinuprezentDădea exemplul unei femei din Egipt,mul spre omină de aur

735



urpaseCând i-au urmat descrierea, auperivăsubstraturăşimeneşti. La întrebarea de unde a ştiut

avuseseun vis cu oămul.

— Aşa a fost şi la mine, întări Mary. Vorbiţi de un fel… călătoriespiriteo?

Sir Walter zâmbi.— Mai degrabă de un fel de înrudire a spiritelor.

mis că asemenea cazuri sunt foarte rare.ncănumai dacă spiritul şi destinul celor douăesasamănă în mod izbitor, se poate întâmplamintirdnvremuri de mult apuse să se manifeste

oucanecou,dacă vrei.— Înţeleg, răspunse Mary, al cărei chip îşi pierdu oricemă de viaţă.

— Nu e teoria mea, ci a unui francez înzestrat cunoscnsăcă,avândîn vedere ceea

pladumitale, edemnă de luat în

— Vorbeaţi de o asemănare a destinelor, Sir Walter,Mary încet.Înseamnă că mă paşte aceeaşi soartă ca

wynneth Ruthven?Quentin, care ascultase tensionat, nu mai rezistă. Nu

ăeMary suferind, de aceea îşiadună toată736



ma de curaj şispuse:— Nu este dovedit, Lady Mary. E doar o teorie, şi dacă

mă întrebipe mine, nici măcar nu e una cât de câtusepoate ca toate acesteasă fost o

mitoarecoincidenţă?Ai avut o perioadă într-adevărvenNu ar putea acestamotivulcoşmarurilor?

— Asta crezi într-adevăr? îl întrebă ea, şi i se vedeauidu-inochi— Fără îndoială, minţi el fără să clipească, în timp ce, în

mpătarea posibilă pentruascaroazaCeea ce spusese unchiul său îl neliniştise foarte tare.

Nuerau destul blestemele întunecate şi frăţiilepăgâne?nevoiesăsemai adauge şi lucruri insolite, cabre?Daraiputernicecâtma lui Quentin Hay –patiaentLady Mary.

Ca să-i aline tristeţea şi s-o ştie în siguranţă, ar mbitşifamonstru cu mai multe capete.maiînvăţaselecţecaeadevenibnevoitoareaunchiului său îl

Mary începu să plângă încet, iar Quentin nu se putuu-prndăumerii cu braţul, chiar dacă acest

737



usecuvenea din cauza diferenţei socialeAcum,mprejurări,rautoţiegali,ndiferentdebabilăfraemorî pe toţi,portanţăămai aibă?— Nicio grijă, Lady Mary, şopti el. Nu ţi se va întâmpla

mic.mitcănchiul meu şi cu mine vom face totesputinţăcasăteferimde aceşti indivizi

mascaţAcesenorocieMalcolm nu va pune mâna pemneata şi de-ar să mă lupt cu el corp la corp.— Dragul meu Quentin, şopti ea, eşti eroul meu. Îşi

ărulluişpânseacmiamare.

— Deci, aceasta este.

Malcolm de Ruthven cercetă uimit spada care se aa înasă.Laprima vedere era o spadă obişnuită,utenerDouăurprnzătoareăspada eradecâtevasutedeanişinu avea nici rugină şi nici

alcusursemnul runic gravat deasupramânerului.În acest semn zăceau forţele întunericului, forţe care

miserăreme de mai bine de jumătate de mileniu şiDe el,Malcolm deRuthven, urmaşul marelui druid.

Ochii îi sclipeau, şipe chip i se aşternu un zâmbet738



apucăarma. În clipa când o atinse, îl trecuorrece– sentimentul că puterea şi cunoaştereaiasuprasa.Un râsetorăaMalcolm ridică spada spre

minaămpilor.— În sfârşit, spuse el.Însfârşiaea!Aşa cum a fost

mea lunii negre, spada avea să se întoarcă.Acum vom stăpâni noi. Rune şi sânge.

— Rune şi sânge, repetă şi Charles Dellard, care intrasemotîncort.

Inspectorulvăzu luciul în ochii lui Malcolm deRuthven şiştiucesemnicaţie avea. Dar se feri să scapeorăMalcolm de Ruthven era căpetenia de

nteFăăprotedeăadeatăcealamomentul potrivit.

— Mâine e ziua cea mare, Dellard. Vom la Cerculaiavutloccumult

pînurmă. Marelui druid nu i-a fost dat să vadă cumunuceinnou moarteamicireaunui trădător.Dar n oi, moştenitorii săi, vommoment de reculegere în timpul ritualului.

— Ce se va întâmpla cu prizonierii?Malcolm râse cu superioritate.— Soarta ne e favorabilă, Dellard. Crezi că e o

739



cdrumurile lui Scott s-au încrucişatoasncazRunele au prezis aceastăplareScottnunumai că era acela care trebuia să

daînloculnostru,totelvaacelacarevaapteacarevine.

— Sir? Dellard ridică din sprâncene.— Ai înţeles?! Vreau ca Scott să e de faţă. Să vadă cel

maimare triumf al meu. Să e martor ocular al acestuiment istoric,carenuva schimba doar i storia ţării, cimiiîntgumai mult de cinci sute de animă, aceastăspadă i-aadus lui William WallaceberBruce ncoronarea ca rege al Scoţiei.dmăturape rădătorulGeorge de pe tronul

ngepemine, Malcolm de Ruthven, camaş alsău.E o armă puternică, Dellard, aleasă să e

Charles Dellard îşi muşcă buzele. Inspectorul eraalcolm de Ruthven se

eum se ajunsese aici nu ştia,păsersesepreadeparte pe drumuloi— Ce ai, Dellard? întrebă Malcolm, care observă umbra

pechipulcamaradului său. Crezi că mi-am pierdutminţile?

— Sigur că nu, Sir, se grăbi Dellard să îl asigure. Mă740



acăplanurileaceubatcam departe…nmoment.

— Prea departe? Malcolm de Ruthven începu din nouorbeştiasoarpentrucănu crezi,ca

mine,înputereaesteme.Nu pot să ţi-o iau în numeDellard.Eştienglez,nu ca mine înrădăcinat înmeuputeriecarenicinu le bănuieşti.acmperiiîntregi.Puterea şi hotărârea bărbaţilor care au format această

untconservateînea – şi,când voi împlini, înaptealuniinegre,în sfârşitriaisevoritemândouă mie. Voi stăpâni forţa lui Wallace şi

auiBruce. Cu amândouă voi elibera ţara aceasta deurtaeuînsumiaVremurile noi vor apune şi vechea ordine va evacepe,cavoromnioni.Aşa cum au prezis-o runele.

Acestea ind spuse, Malcolm de Ruthven începu dinusăâdă–râsultaren

15.

La Cercul Pietrelor

741



Când auziră paşi dinspre baracă, ştiură că le sunase

Două zile fuseseră plimbaţi prin ţară fără niciun ţel şialeelemn. Cândva,sedejaprWalter,QuentinyMary fuseseră târâţiafarădin cuşca în careapteaşiziuacareau urmat şi-oănatământulmed, ămânzi, însetaţi, îngheţând de frig şi demântătoare în care erau ţinuţi.

Se auzea cum paşii se cufundau în mlaştină. Mary, careQuentin, îlprivisperiată,şiânărul,pemuriatâtde fricos,sedepăşipe sine însuşi.

— Nu-ţi face griji, spuse cu glas liniştit. Indiferent ce s-pla,suntcutine.Uşa se trânti cu putere de perete. Se lăsase întunericul

mină de pâlpâitul făcliilor.Înfaţauşiiseaucncimascaţi.Toţipurtau mantiile şi măştile frăţiei.

— Luaţi-o pe femeie, le spuse unul dintre ei celorlalţi,aryQuentin însă se r idică şi se p ostă în faţa lor.— Nu, spuse el energic. Lăsaţi-o în pace, câini ce

Dar sectanţii nu aveau de gând să se lase întrerupţi. ÎlurăbrutallaoparteQuentin se lovi puternic de

742



mndiviziapucarăeMary,careeăraum putea, şi o târârăupă ei.

— Protestez! strigă Sir Walter, al cărui picior bolnav nu-miteasădăaediatpedomniţă!

— Gura, nebun bătrân, veni îndată răspunsul, şiarylaşă— Lăsaţi-o în pace, ţipă Quentin, luaţi-mă pe mine în

mascaţiedinbaracă.Uşa seuşuzicum este traszăvorul, iarotcemaipătrundea în încăpere fură strigăteledisperatedupăMary,careierdeauînîntunericul nopţii.

— La naiba! strigă Quentin şi lovi cu piciorul în pereteeputinţă.Lacrimile îi ţâşnirădin ochi şi îşi

mulgea părul din cap de disperare. De ce nu i-ampiedicat?Ar trebuitsăoajut!Mary a avut încrederemine!I-ampromis să o ocrotesc şi am eşuat jalnic!

— Ai făcut tot ce ai putut, ule, spuse Sir Walter cusgursunt vinovat pentru

ândriamea prostească şi încăpăţânareamea.De ce a trebuit să-mi bag nasul în lucruri care numă priveau? De-aş ascultat de abateleAndrew. Sau deainswick. Atât de mulţi au murit inutil,mai pentru că eu nu m-am putut opri. Acum trebuie săeaQuentin se mai liniştise. Îşi şterse energic lacrimile din

743



chiulsăupeos.— Să nu spui una ca asta, îl contrazise el. Ce ai făcut a

ceşminaliîaupenştiinţăeonathan.eaivrutsăfaci?ăstapemargine şi să priveşti cumAiavut dreptate, în toate

m se va sfârşi, îţisuntoscăorcă-ailăsasăualăur

— Ce ţi-am oferit eu, ule? Sir Walter îşi scuturămic altcevadecâtfricăşimizerie.

— Nu-i adevărat. De la tine am învăţat că există lucrurincamerităsălupţiTum-ai învăţat ce înseamnăămnă curajul.

— Iar tu ai fost un elev bun, Quentin, îl asigură Sir

WalterîncetCelmai bun pe care l-am avut vreodată.— Adevărat?— Adevărat. M-ai urmat, chiar dacă nu mi-ai împărtăşit

mesc eu loialitateŢi-anvinseama şi aimea lucrurilor,aumesc eu curaj.

elmai mare merit al tău este însă acela că ai încurajat-oLady Mary până la sfârşit, oferindu-te chiar prizoniermeu băiat, numesc eu vitejie.

Quentin răspunse zâmbetului unchiului său. Mai demult,oasemenea laudă ar reprezentat totul pentru el;

prejurăriecum însă,eraslabă consolare.— Îţi mulţumesc, unchiule, spuse el. A fost o onoare să-

744



— Aşa cum pentru mine a f ost o onoare să-ţi u dascăl,nseirWalter, şiQuentin văzu, în colţul ochilor lui,iApoi se aşternu tăcerea.Niciunul dintre cei doi nu mai scoase o vorbă, amândoi

maserătăcuţicuprivireaaţnearmaiSeuseseotulecareorbănplus nu arcaurereaŞtiauamândoi că nu aveau scăpare. Încă nu era

pede ce intenţiiaveausectanţieMalcolm deRuthven şibanda lui de nelegiuiţi mai dovediseră şi cuuaveaniciovaloarenochii

pulchiarşavrealteQuentin nu-şi făceaumuri,probabil în noaptea aceasta, care fuseseeeaulRobertBruce.

Noaptea eclipsei de lună…

Stătură aşa,întăcereşicufundaţi în gândurile lor. Apoimiezulnopţii–seuzirădinnou paşiaşasedeschiseşimascaţii îşifăcurădin nou

De data aceasta le venise rândul lui Sir Walter şi luiQuentin.

745



Scena era sumbră şi înfricoşătoare.Fraţiirunelor se adunaseră într-un cerc vechi de pietre,

nPreisoreşcurupe cerul întunecat aln opţii:o mulţime demascaţi,capurtaumăştile negre şi robele frăţiei.

Singurele surse de lumină erau făcliile din mâinile lor,anacaasuspe cerul nopţii,începuseusemai vedea decât o seceră subţire,

mina palidşialbiciosEclpsaeună propia.Sir Walter şi Quentin fuseseră duşi în mijlocul

amasa de sacriciu din piatră,eşpauaomascaţi.Unul dintre ei era înalt şi, în ciuda veşmintelor largi, se

eacăesbşuscămască înnegrită îiacopereaalteănspatenuse aameni altuldecâtCharles Dellard, inspectorul trădător.

Celălaltbărbat era ceva mai mic de statură. Se deosebeanmasca

adepechipul său. Prin despicăturile măştii seeaunişchiplnderăAcesta trebuie că era Malcolm de Ruthven, presupuse

Waltermp ce Quentin nu avea ochi decât pentruâinişidepicioarepemasa

mbrăcată cu o rochie ordinară de inăngşidesfăcuterevărsapeste

746



— Mary! strigă Quentin şi reuşi cu o mişcare energicădnstnsoareabandiţilor.Puţiniiaşinăamasa de sacriciu îi parcurse gonind şi căzu înunchişicurespiraţiatăaă— Mary, şopti el. Îmi pare atât de rău. Atât de rău,

— Dragul meu Quentin, răspunse ea cutremurată. Nuşreasăune

— Nu, protestă el, în timp ce lacrimile îi inundarămpla,sunt fericităte-am

— Ia te uită. Bărbatul cu mască de argint se apropiase şiândoi. Vocea îi era plină de răutate.Aigăsitnsfâvacaaţmuiat nima

aryde Egton? Cineva care e demn de tine:burghez,un pierde-varăde cea mai joasă speţă.

— Să nu îndrăzneşti să îl jigneşti, şuieră Mary. Quentinmicmai multă demnitate decât ai tu înMalcolm de Ruthven. Eşti ultimulobildoarîşmoşteneşte titlulşiaverea.

Quentin înschimb a dobândit singur tot ce are. Dacă ar eeMascatul se clătină ca de lovitura unui pumn, atât de

747



ary.— Ai să regreţi, îi prezise el. Când am vrut atenţia ta,

mi-azacum vei plăti pentru nesăbuinţă. VoiSiWalter şi

Quentin.Înaintecaluna să răsară din nou, veţi regreta căoasOnouă eră va începe, încă

— Ce ai de gând? întrebă Sir Walter, câtuşi de puţinpresionatde vorbele patetice ale sectantului. Cui i-acebun uraAcestemăşti ridicole? Credeţi cuvărao

Bărbatul cu mască de argint îl privi ciudat. Apoi păşi

eninţătorspreel.— Se poate, spuse acesta, ca după toate câte ai văzut şioVădfoartebine frica în

— Ai dreptate. Dar nu de blestemele vechi şi de

mascarada aceastastupidămă tem, ci mai degrabă deporuluiscoţian,nnebuniamitale.Ce aidegând, Malcolm de Ruthven?— Ştii deci cine sunt, răspunse celălalt, şi cu o mişcare

ulsăupalideraschimonositurăAtunciam să-ţi fac plăcereade a juca acest ultimeenitivecenu?

748



Odatăînfăptuitriavamaiavea vreo însemnătatefosuvamaiavea valoaredecât

— Într-adevăr? Sir Walter ridică apatic din sprâncene.eşalcolm de Ruthven? Un nebun? Un visător, careorntacoarnhoţ şiinaldeând?Pe chipul lui Malcolm de Ruthven se schimba întruna

— Habar n-ai, constată el. Eşti la fel de neştiutor ca înmai,şdmă gândesc câte ocazii ai avut să pricepiaraurScottcăînaintedeivireausuntnebun, şi că blestemul

eunelorxisnvăentucăînnoaptea— Acesta este deci motivul? De aceea a fost nevoie să

moară toţiaceibieţioameni? Sărmanul Jonathan?ainswick? Abatele Andrew?

— Ei au fost ultimii. Ultimii dintr-un şir lung decopentruspadaumulte secole în urmă a fost încheiată onpactcu forţeleîntunericului,caredeadarunelor şiau puterea de aaegAcestaiadusuiBravehearterBrucerege.

749



— Robert Bruce a fost rege al Scoţiei, îi aminti Scott.ubinecuvântarea sntei Bisericii.— Prostii. Regatul său n-a fost decât o umbră, domnia

pututdomni veşnic, dar aceşanseîmpul de bătălie de laannockburn şi astfel s-adezisde oate.— N-a făcut decât ce i-a dictat destinul.— Şi-a săpat singur groapa şi ne-a trădat pe toţi.

egenda spune că după bătălie ar luat o bătrână spada,meierunelor,careractagialbă,săascundăoNoiam căutat-omulte secole degeaba.

— Noi? Care „noi“?

— Frăţia runelor şi neamul celor de la Ruthven, dăduMalcolm răspunsul cu mândrie, legaţi indestructibil dinnockburn. Secole de-a rândul ammputut ca să obţinemnouputerea,întmp ce noua ordine se tot întărea.

ngleziauvenitşine-auinvadat ţara,iareideclans-mânaţica nişteşcolarinaivi.A lipsitforţadeacnurintcăsimbolul acestei unităţi seseînziuamarii bătălii.Însfârşitnsăadaafostperea.Dinfnevoiţsărecunoaştem că ne

750



— Răscoalele iacobiţilor, ghici Sir Walter. Voi eraţi deciumbră. Aţi sperat să răsturnaţi ordinea deauorulcaseStuartarlanulaeşuat.Deaburgh…— Vremea nu venise încă, semnele fuseseră înţelese

areleruid,carendusese frăţiamp de secole,oarteanasediulceăniculmeu, GalenRuthven, a fost singurul care ştia unde rămăseseavâaauptelorpierdutşieliaţaşaormânt.— Ce pierdere, comentă Sir Walter fără umbră de

— Datorită morţii sale timpurii, lanţul a fost întrerupt.

de-arândul,apartenenţa la Frăţia runelor s-amoştenitdintatăînu. Tatăl meu a fost însă rupt deoarisccasemodei englezeşti şinu dădea doi bani peănzuadeastăzie

datădeideeade a-şiînsurasingurulu, pe laird -ulRuthven, cu o englezoaică. Laird -ul însă a datplătorpesteînsemnările bunicului său şi a aat ceândamai fostermormântul lui Robert Bruce şi a văzut

mnele de pe sarcofag, atunci a ştiutcămenirea sa va areccautespada,

751



nmea mântuirii venise.— Dar nu ai găsit-o, veni replica lui Sir Walter, care îşi

duseama că Malcolm vorbise despre sine.— Nu au existat urme, doar un indiciu pe o carte, în

otaeceaulndatăşameze.utoatecăduşmanii noştri de moarte, călugării de la

Dryburgh, ne-au ţinut sub observaţie secole de-a rândul,aubănuit că aceastăcarteseaa chiarsub ochii lor.

Desfăcutăînfragmente şi împrăştiată prin diverse

— În căutarea acelor fragmente aţi ajuns la Kelso, traseczWalter.

— Dryburgh a fost una dintre bibliotecile alese dinmurileechipentru a adăposti unul dintre fragmente.adevăraăcănu ştiam dacă rezistase distrugeriimănăstiriAecnevoiedemulte nopţi de căutărivooaseDarnu noi am fost cei care l-am găsit în

eşonsrintr-oplăîntâmplare la nişte informaţii care mai bine i-ar masascunse.

— Jonathan, oftă Sir Walter. De aceea a trebuit sămoară.

— Studentul acela a fost la vremea nepotrivită în loculotmurmele din bibliotecă,

752



mdatporuncă să e incendiată. Incendierea biblioteciieagpermite agenţilorăedemersurile de căutare aeneor— Vorbeşti de Charles Dellard.— Aşa este. Faptul că ghinionistul dumitale de nepot a

oarănncendiune-a mai uşuratmunca, pentru că dumneata personal ai fost celnvestaocialăacazului,oferindu-ielacoperireaperfectănanumită

măsură,onorabile Scott, ne-aiajutat,defapt.Până cândasulînaceasăafaceMi-

mdatseama imediat că eşti periculos, aşa că am hotărât

mneataipenepotul dumitale.— Atacul de la pod, presupuse Sir Walter.Malcolm aprobă.— Totuşi, atentatul nu a decurs aşa cum îl plănuisem, şi

omniilor voastre a trecut o altă trăsură peste

doouăemei în ea.— Criminal nenorocit! Acele femei ar putut să moară!— Ştiu. Imaginaţi-vă surpriza mea, când am aat că una

eamireasă. Întretimp ştiu însă căfosopurăcoincidenţă,ciau fostepodm-a pus într-o situaţiecăgărnKelso au devenit atenţi cu privire

753



mneata,onorabile Scott, l-aipresattotmaiDellardmp ce căutarea spadei nu înaintam fostdecinevoit să auo decizie…— … Şi ai decis să scapi de mine şi de Quentin, rezumă

WalterDe aiciataculasupradomeniului Abbotsford.Aivrutsă ne intimidezi, ca să părăsim conaculAbbotsfordşiucem laEdinburgh.

— Îmi înţelegi greşit planurile, Scott, îl apostrofăMalcolm ca un dascăl pe un şcolar. Nu ţineam neapăratumneata. Dimpotrivă, am făcut în continuaremultepentru a vă susţine investigaţiile.Înţelesesem căminteadumitale ascuţită şirenumele de care te bucuraiututde mare folos, dacă vă lăsam să lucraţi

noiCălugăriide aKelso au avut, se pare, aceeaşimdatseama mult mai târziu. De atuncivmtotoferitndicimiratdegpecareeueoironienă aaneenoastreşncmăcar nu v-aţi

ma.— Minţi, spuse Scott, dar consternarea sa era destul dedeascuns.Aşa să fost? se întrebă el. Să fostmanipulaţiîntotacesttmp, fărăsă-şidatseama? Cuadevărmfăcut,de fapt,manului?

— Ce e c u profesorul Gainswick? întrebă el.754



— Ce să e cu el?— De ce a trebuit să moară? Numai pentru că v-aţiutcămi-arputea dezvăluiprea multe? Iatădovada că

minţi— Aşa crezi? Malcolm de Ruthven pufni dispreţuitor.

earputut să dezvăluie bătrânul acela nebun? Era pensvaenuteinformaţii v-a dat elmdainoi

— De ce a trebuit atunci să moară? De ce, dacă nicimăcarnu eraomeninţare?

— Foarte simplu, continuă Malcolm cu satisfacţie,căcentuldinbibliotecăm-a ăcutsănţelegcămicnu te motivează aşa de tare caipierderea unui alt

mîndrăgit,de care te-ai făcut de asemeneanzăorAm avut dreptate, nu-i aşa?Sir Walter rămase mut o secundă, în asemenea măsură

zea— Criminal nenorocit, şopti el. Ai ucis un om

vvanumai pentru a mă ţine în şah? ProfesorulGainswick a trebuit să moară ca eu să caut cu şi maimultăndârjireada?

— Sună pervers, recunosc. Dar trebuie să recunoşti cămişcareaavutefectonorabileScott.De atuncimbiţiadumitale de a rezolva misterul Frăţiei runelor aesăvi

755



— Şi… desenul pe care l-a lăsat Gainswick?— O mică atenţie din partea noastră; în denitiv

munnou indiciu. A fost o momeală, peneataşiepotulmitale.Aţi găsitinscripţiadee sacofagul lui Bruce şi

mnele,altfenuaţiaici— Nu toate semnele, îl contrazise Sir Walter.— Sigur că nu, altfel iarăşi nu aţi aici, continuă

Malcolm tunător. Vreţi să ştiţi ce înseamnă runele?membru al frăţiei le ştia odinioară pe de rost,ncăaufosttnsmise din generaţie în generaţie,pdeaproape cinci sute de ani:

În noaptea lunii negrese întruneşte frăţiala Cercul Pietrelor

ca să înfrunte pericolulşi să redobândească ceea ce s -a pierdut cândva:

spada runelor.

— Vezi, Scott? întrebă Malcolm şi arătă spre cer, undemaimult. Arăta acum de parcă ar fostmânjităde sânge, roşie ca focul printre stele.Din secerămai rămăsese acum decât o dungă îngustă. În profeţiiadesprenoaptea asta!Despre noaptea în care se

756



nacaatunci,învechime, şi va reînnoitul,careaduspoporului scoţian libertatea.— Libertatea, repetă Sir Walter zeemitor. De câte ori

afostolosivântentrua netezi calearpatorule?Nu libertatea te interesează,

Malcolm Ruhven, ci sporirea propriei puteri. Însă nu veiuveifaceecâtsăzvârliScoţiaîntrun

maimare. Oamenii de aici au îndurateeaeulrând,epacea.— Va pace, îl asigură Malcolm. Odată ce-l voi izgoni

etnpefalulgeurtaeuînsumi coroana,c

— Dumneata? Dumneata vrei să te încoronezi rege? Sir

WalterrâsefărăveselCeluţinacum ştiu că eştibun.— Înţeleg că nu-mi împărtăşeşti viziunea, Scott. Toate

marilepersonalitămele de a une.Alexandru cel Mare, Iulius Cezar, Napoleon…

— Vrei într-adevăr să-ţi iei ca exemplu un om care arvoluţsângeroasăşiaaruncat întreagauropăntr-unrăzboi inutil?— De ce nu? Providenţa m-a ales, Scott. Pe mine şi pe

meni altul.Spada runelor, făurită în vremuri vechi şideomare putere, îmi va da forţa de care evoshecucarevom întoarce timpul şi vom

757



adneNe vom ridica din cenuşă – c a indnacamii!

— Ţi-ai pierdut minţile, spuse Sir Walter. Nu era unsalcolm de

Ruthven nu-i păsa. Din sclipirea febrilă a ochilor săi sededuce însă că mintea i se prăbuşise deja în niştemai era caede ntoarcere.

Discuţia sa cu Sir Walter ajunsese la sfârşit. Într-unmfalîşâinilesprecer

— Am învins, fraţilor! le strigă el adepţilor săi. Rune şi

— Rune şi sânge! se auziră adepţii ca un ecou. Apoi totmaitaremai insistent:Rune şisânge!

Malcolm, însoţit de corul sectanţilor, se întoarse lamasade sacriciupe care era legatăMary de Egton.Quentin se aplecă spre ea şi încercă săo liniştească,dar,găsoara

Malcolm îşi puse din nou masca de argint pe faţă. Apoimuţirădintr-odată.Dellardspada,iarMalcolm o ridică, aşa încâtadea

Un murmur se auzi din mulţime, plin de veneraţie şi deie— Aceasta este spada runelor, fraţii mei! Spada care a

758



eşicucaretrădătorulWallace auvicmpotrivamul rostitupra spadeioazdrobidinuduşmanii Scoţiei. Ca şi acum cinci sute de ani, esteaptealuniinegre,ceaîncare ne-am întâlnit sămcee-aîncredinţatisoroaăadageeuneifecioarecaputerilesăi

— Nu! Quentin sări în picioare. Câine nenorocit ce eşti,uîndrăzneştisăuimâna pe ea,

Amuţi lovit de pumnul puternic al păzitorului său.

Quentin se reziaruncatlaământ, însă nu se lăsă învins.Disperareamade apierde pe Mary îi dădură curajnumai avusese niciodată. Se adună, seuprivireapeMalcolm de Ruthven.

— Duceţi-l de aici! porunci acesta enervat, şi Quentinţm esteuatpeusde paznici.— Nu! urlă el, zbătându-se ca un sălbatic în prinsoarea

ânadupă Mary, să o atingă pentruaată— Quentin! îi strigă ea. Privirea ei speriată o căută pe a

nultuiamp de o759



— Îmi pare atât de rău, Mary, spuse el solemn. Mămipareâtdeău!

— Să nu îţi pară, Quentin. Ai făcut totul pentru mine,aimult decât atât.Te iubesc…— Înduioşător, îi ironiză Malcolm de Ruthven. Ai găsit

Mary? Din păcateuareiciunviitorentucăesteevancvacepeamea,Mary degon,aavasfârş— E bine aşa, Malcolm de Ruthven, ripostă Mary cu o

uvreausărăiescQuentin privi ca hăituit spre cer. Malcolm avea

nantrasdejatâdemult înîntuneric,încâtsemai vedea decât o sferă ştearsă pe fond negru.upăniştenorinegrişidindepărtareuuneteameninţătoare, care făceau noaptea şimaisumbră. Un vânt rece ca gheaţa trecu peste Cercul

aeeplină…Malcolm de Ruthven ridică spada şi o ţinu strânsă cumândouă mâinile, pentru a o lăsa să cadă cu forţăvapravictmei lipsitedeapărare.Adepţii săinimn înfricoşător într-olimbă urâtă şi aspră,Quentin n-o înţelegea. Cântul acoperea vuietulupia

760



— Nu! urlă el şi se apără încă o dată cu forţa disperăriipotrivastrânsoriiaznicilorsăi,daraceştiaîlineau

poilachiulsău,peipulcăruiautea citigroaza.— Nu, Ruthven! strigă Walter Scott din rărunchi. Nu

…Era ca un coşmar.Imaginile începură să se deruleze lent şi Quentin avuentulcătotulînjurulluiseamestecă. Ca şi când

enevoitsăpriveascămensiunileororiipentruanu nevoit să vadă cumarunelorîvaaduce femeii pe care o iubeamplitulsfârşit

În faţamorţii, Mary îi declarase dragostea ei, dragosteaurghez,darceutereptempotriva nenorocirii care se apropia cun

O privire spre cer…

Eclipsa era totală.Acoperită de nori, sfera întunecată se vedea pe cer,efulgereceaurăzlednmantiapţClipa pe care Frăţia runelor o aşteptase de peste

mătatede mileniu venise. Cântul sectanţilor seotunător–şiMalcolm de

761



Ruthven se p regăti să înfăptuiască ritualul.Quentin îşi reveni instantaneu, percepţia îi era mai

pede ca oricând. Îl ţintuicu o privire xă peducătorulsecteirunelorcare,înlumina făcliilor, ţineaarăpulpărea sămas n loc.Quentin îngheţă, apoi cu ochii dilataţi deMalcolm cum îşi ia avânt să dea

În această cipăetrecuceva surprinzător.Un tunet puternic se abătu asupra Cercului Pietrelor şi

meliiUnii dintre sectanţise aruncarăânt.Înaceapsedescărcă un fulger

mijloculcerculuivndincandescent şi făcând din

aptezeparcăvârfulspadei runelor l-aratrasînmisteriosugerulsedescărcăcuo forţănăvalnicăaheiîralcolm de Ruthven cu

micitoareImnul sectanţilor se întrerupse brusc. O secundă

oozitdinalcolm îifăcusă înţeleagă că soartaluaseouăîntorsăturăRaze roşiişiverzieîmprăştiară în

Malcolm, ars de viu pe tot corpul, se clătină. Masca îidepe faţă şi îi dezveli chipul înnegrit şi

monosit,din carevedeau doi ochi rătăciţi.Reuşi să762



elevinte:— Bruce… murmură el, a fost duhul lui Bruce…Apoi se prăbuşi.— Blestemul! Blestemul! strigă unul dintre sectanţi. S-a

potrivanoastră!O panică fără margini se răspândi printre fraţii runelor,prăştindu-serepeziciunea vântului îngheţat printre

urndu-lenima de groază.Această stare nu-i ocoli nici pe paznicii lui Quentin. Îşi

ulgădintreei.orunselaMary, care zăcea nemişcată pe

masarecede sacriciu.O atinsese şi pe ea fulgerul

— Nu! Doamne, nu!Quentin ajunse şi se aplecă asupra ei, ca să constate cuusăşurarenima îi bătea ncă.Când îi căzu privirea asupra spadei runelor, care era

ptăpământ lângă piatra de sacriciu, văzu de unde

eaurazeleroşineeşmaraldeleânerulspadeişicaremărginitamirareuQuentin, semnul runic gravat pe mâner, careoniaspadei,dispăruse cu desăvârşire!Tânărul nici nu avu timp să-şi manifeste mirarea,

ncacum evenimentele începură să se precipite.763



harleDellard,care se aplecase asupra trupuluieţinducătoruluisău şiîiconstatămoartea,

megând de furie. Cu o mişcare rapidă apucăpumnal de sub mantaua sa largă.

— Vrăjitoarea trebuie să moară! urlă cu o voce care sepdedemenţa nefericitului său conducător. Îşi luăsăsenăpustească asupra lui Mary şi săaMalcolm de

Ruthven săacăQuentin acţionă mai repede decât ar putut reacţiona

mintealuisaudecâtar putut să îl reţinăprudenţa. Caanimal sălbaticâşnipedeasupra mesei de sacriciu,ccemai aa aleasa inimii lui leşinată, şi se

neape sinenghiatde pumnalul luiDellardîeandiferentFuriafusma dinelezufniseuuiQuentin puterimeneşti.

Îlcuprinse n zborul său pe Dellard, îl apucă de mantienAmândoi bărbaţii aterizară violent,moarte.Începu oentuposesiamei.Sir Walter, ai cărui paznici se făcuseră nevăzuţi,

ânălamasa de piatră ca să-i dea nepotuluimână de ajutor. Atunci noaptea fu străpunsă de un

764



mentă a sectanţilor.— Quentin, se tângui Sir Walter şi ridică în disperarea

mâinilesprecercapentrurugăciune. Ajunse la masaMary de Egton, zări spada, aleumina făcliilor,şiîipeamândoi bărbaţii zăcând inerţi, în timp cemântul din jurul lor se mbiba de sânge.

— Quentin…Unul dintre cei doi se mişcă, se ridică doar de jumătate

deaseridicaînpicioareWalterconstatănespusă uşurare căe a nepotul săuemasenemişcat, cu propriul pumnalptmă.

Sir Walter se îndreptă în grabă spre el şi amândoi seMary,careîşireveneacu încetul din leşin.ucăCând văzură sectanţii că şiuaetenieoarteapanicaeanceputăînfurieoarbă şi se auziră strigăte de

— Omorâţi-i! Ei sunt vinovaţi de toate!— Au adus blestemul asupra noastră!— Să nu scape!— Rune şi sânge…Se apropiau din toate părţile, cercul din jurul mesei de

deaucide lucea prin765



măştilorinerteasecanţnarăunmormăit sinistru,careaducea cu mârâitul unui monstrumoarteşicaretânjeapentru ultima oarăpăsânge.Strâns lipiţiunul de altul,Quentin, Mary şi Sir Walter

uşmanul, care se apropia din toate părţile. Semnale, şiecare din ceiedurareEclipsa trecuse.Luna începea să-şi recapete culoarea, şi

uluicerescnnou apariţia.nanuaserumul, de parcă nu s-ar abătutnsingurscop, acelade a-iaduce lui Malcolmuthven obştescul sfârşit

Planurile megalomane ale Frăţiei runelor eşuaseră, darngenu încetase încă. Sectanţiivoiau cacpeteubochiiputereprcepere

Quentin o luă instinctiv pe Mary de mână. Ea se lipi de

Walterîicuprinseprotectorcu braţele,caun tatămejdie.Ar avut,abiaeunsfârşiemilos,dacă nu ar copindu-

Cercul părea din nou să se cutremure, când dinpţăvăăsarispumegând, pe care

766



Aveauînmâinigemn şi trecură mediat la atac.

— Călugării de la Kelso, murmură Sir Walter. Suntem

Se porni o luptă aprigă între călugări şi sectanţi, multmaiîndârjitădecâtperăznEdinburgh. Lupta între

iniişicelealeîntunericului,pentru caredeaînsfârşezeaustrgătedeluptă,icişouieracâglonţ,ntreruptde ţipătul celui rănit. Făcliilese

numbra roşiatică a lunii crescătoare,antalelargsvedeau mişcându-se în

apteândcuîndârjire

Câţi să fost cei care sebăteau în noapte nu se puteaneCălugăriidinKelso însă câştigau teren. Cei maimulţidintresectanţcăzurăvicme toiegelor mânuite cudecălugări;niifugiră,aralţdepuserăele

O umbră păşi din semiîntuneric şi se apropie de SirWalterQuentin şi Mary, care urmăriseră cu suetul laecaardinului

Quentin şiSirWalterîlrecunoscură pe fratele Patrick, înlocuitorulndrew şimâna sa dreaptă.— Sunteţi teferi? voi el să şt ie.

767



— Din fericire, da, răspunse Sir Walter. Dar dacămneata şi confraţiidumitale nu aţi ajuns la timp…— Regret nespus că am ajuns atât de târziu. Dar după

mauzitces-aîntâmplat la Edinburgh, a durat ome până am aat la care cerc la pietrelor se întâlneşte

— Atunci, ştiţi ce s-a întâmplat cu abatele Andrew?Patrick plecă capul.— A murit pentru cauza în care crezuse. Era convins că

nmrăul într-obună zi, şi aavutcum însă pericolul a fost înlăturat.Quentin înconjură masa de jertfă şi se aplecă după

ăentstraniucândîntinsemâna

păea.Privicopleşitpietrelepreţioasecareieşiserălapoiîntnsearma unchiuluimână frateluiPatrick.

— Luaţi-o, spuse el. Aceasta este spada în numeleheaţ

mai pricinuiascăău.— Nu, Sir Walter! Călugărul ridică mâinile ca şi când s-ăm să îndrăznesc să ascund arma aceasta?Alţmea,mai înţelepţi şi mai puternici decâtmine,au încercatşapadanu poate ăaeînsueţităde o voinţă proprie, care oereu.

768



— Atunci, distrugeţi-o!— Asta nu e nevoie. Pentru că nu spada e r ea, ci ceea ce

menii cu ea. Odinioară a fost un simbol, SirWalter,un simbol al unităţii şi libertăţii Scoţiei, aşa să euceţi-onapoilaEdinburgh şi predaţi-

nvernamentali. Ei vor şti ce săacă cu

Sir Walter se gândi puţin, apoi încuviinţă.— Poate aveţi dreptate. Vom susţine că am descoperit

aaldvaşiînalteîmprejurări. În agitaţia politicăvagreude găsitun martor credibil, care sădispussusţinăaceastăversiune a poveştii.Desprevorbă

— E bine aşa. Fratele Patrick dădu din cap. Frăţiaeaosnhiăupă

16.

Leith, portul EdinburghDouă luni mai târziu

În portul de la Leith era agitaţie mare.Soarele dimineţii era deja pe cer, iar marea era liniştită.

Veneau întruna vapoare prin estuarul Firth de Forth.769



elemai multe erau nave comerciale, care aduceaumărfuridinSpania şide pe coasta de vest a Africii, dar şiFrnnnsuleLadebarcader,unde ancorauvghesuiaumarinari, lucrători portuari şiărfurieauîncărcauoacuapăeadusede căruţe cu şase caerau luate labord. Într-ovăcutreorepregăteade plecare,îndelaoaLa chei, unde acostau vasele care veneau de peste

ncora Fortuna , o goeletă îngrijită, caresubpavilion britanic. Fortuna se pregătea săagaeprovizisrăîncărcaela

ubpriviriexigentealeprimului oţer,melepregătiri.Pe debarcader, pasagerii îşiluaurămas-bun de la rude,

aporniîncălătorcaaveasădurezemâni întregi,şiveasă-ucăpe celălaltmal al

uluimea Nouă.Printre eiseaau şi Sir Walter, Quentin şi Mary, caremai aparţinea caseiEgton, cipurta numele simplu de

Mary Hay, după ce se căsătorise cu Quentin în bisericaunfermline.

— Sunteţi siguri că nu vreţi să vă mai gândiţi? întrebăWalterNu trebuie să mergeţiînLumea Nouă ca să ţi

770



ăLanoi,laAbbotsford, sunteţi mereuveniyCharlotteine.

— Mulţumim, unchiule. Dar Mary şi cu mine ne-amom lua de la capăt. Într-oţarăîncarenueştiupăeeaetaimult după cum reuşeşti.

— Atunci, locul tău e acolo, ule. Ai tot ce-i trebuieuitânărcasă-şviapropriimâini. Ai fostmine să înveţi meseria de scriitor. Dar tu poţi săuentin.Trebuie doar să vrei. Cu aceasta,

Waltersentoarsere Mary. Eşti şi tu gata să-ţi cauţiea?— Sunt, unchiule. Pentru prima dată în viaţa mea voi

evăraegând să prot de libertatea

reausăscriupoezii,lafelcae— O idee lăudabilă. Sunt sigur că ai talent.— Dar tu ce vei face? întrebă Quentin. Nu vrei să ne

năcumătuşa Charlotte? Sunt sigur căAmerica ar întâmpina un scriitor vestit cu braţele

— Să părăsesc Scoţia? Niciodată, ule. Sunt născut aici,uriotcbesc

mult aceastăţarăpentrua-iputeaîntoarcevreodatăcontinuareca să ajungă săoreaauridicându-ne împotriva englezilor, cidîmpreună cu ei o nouă eră. După vizita regelui

771



dinburgh, toate uşile ne sunt deschise. Amentulcăţaraseîndreaptăspre un viitor bun, de

datcuspada ar revenit şi speranţa în ţara

— Încă nu înţeleg cum s-au putut întâmpla toateMary. De ce nu s-a împlinit profeţiaugeullovitocmai în clipa în careMalcolm a vrut sămă omoare?

— A fost spiritul lui Bruce, spuse Quentin cuvngereRuthven însuşi a recunoscut, cu puţin înainteamuri. Spiritul regeluiRobert a vegheat asupraempiedicatcafaptelesinisedemult să sensapecarea aşteptat-o

mătatedemileniu. Şansa de a se purica în sfârşit deulspadei şide afacebine.— O poveste minunată, ule. Sir Walter clătină

dicapEu înclinsăcred că Malcolm deRuthven a căzut victimă unei legi simple a zicii, anume

gesedescarceprinobiecteleusemai cu seamă cele din metal. Un american peme Benjamin Franklin a scris o prezentare interesantăă— Totuşi, au rămas multe lucruri care nu se explică,

uentin.Toate acele ndiciicarenis-audat…— Am fost manipulaţi cu bună ştiinţă, după cum vezi.

772



ocmplata fostplănuit în detaliu.— Dar visele lui Mary?— Au început când a citit jurnalul lui Gwynneth

Ruthven. Se ştieisăm adesea despre lucrurile de careupăm îndeaproape.

— Iar semnul runic în formă de spadă? Tu însuţi aiepadă.— E adevărat. Dar îţi aminteşti când ţi-am spus că

multeucruriniseezvăluieiauncicând dobândimvedem

mnul runic pe lama spadei, inclusiv fraţii runelor, şi,acusfârşmaiavemerurăexisă

xplocamagiei aMalcolm de Ruthven şimaraziisănuauvrutsăeadă acelucru.

— Voi doi nu veţi cădea niciodată de acord, aşa-i?arymimând seriozitatea.

— Suntem de acord, draga mea, o asigură Sir Walter. Îndevăratmfostmereude acord. Nu-i aşa, ule?

Îiîntinsemana pentru salut lui Quentin. În loc să oceQuentin se aruncă de gâtul unchiului său şi îlbrăţdintoama.SirWalter ezită un moment,

mbrăţişăşioacănu se cădea între773



mi.— Îţi mulţumesc, unchiule, şopti Quentin. Pentru tot

mine.— Eu trebuie să-ţi mulţumesc, ule. Aceste zile, şi cele

ne,ânee neuitat.Apoi Sir Walter se întoarse spre Mary, care nu numai că

brăţebraz.— Rămâi cu bine, copila mea, spuse Sir Walter

mbind. Acum câteva luni poate te-aş rugat să ai grijănepotulmeu. Între timp am toate motivele ca săuncăva avea el grijădetineşiîunsoţbunmă dezamăgi, ule, auzi?

— Nicio grijă, unchiule, îl asigură Quentin mustăcind.

— Vă doresc tot norocul de pe lume.— Noroc? Mary ridică din sprâncene. Mă gândeam căcmenea ucruri.

Sir Walter zâmbi blajin.— Nu cred în magie, copila mea – dar nimeni nu mă

piedicăsăcredîn puterea sorţiişiadestinului.Fie ca

Rămase locului şi privi cum Quentin şi Mary păşeaunulnaveiUn membru al echipajului îiepepuntea unde senaserăpasagerimn cu mâna lui Sir

Walterîntmp ce marinarii isprăveau pregătirile de774



Funiile se desprinseră şi pânzele se ridicară, iar părăsi portul în direcţia Lumii Noi, care avea să-i

căluiMary Hay libertatea pe care şi-o dorisenaentonouă mare

Sir Walter rămase la chei şi privi în urma vaporului,năândacestaeveniun punct mic la orizont. Apoi se

Oricât de nostalgic ar fost datorită plecării luiQuentin şiMary, se bucura totuşi nespus să se întoarcă

preună cu soţia sa la Abbotsford şi să termine în celeurmă cartea, pentru predarea căreia nefericitul de

mesBallantyne fusese nevoit să-lsomeze de atâtea oriemâni.Iarpe când urcă în trăsură, îiveniînminte şi un nume

uluiăuroman.— De ce, îşi spuse el, să nu îlnumesc Quentin…?

775



EPILOG

Romanul lui Sir Walter Scott, Quentin Durward, peIvanhoe, una dintre cele mai cunoscute creaţii ale

u1823,laun an dupămentelecare au condus la descoperirea spadeimiciraFrăţnelorEroulomanuluinnabmnia lui Ludovic al XI-lea, o serie de aventuridisgăprincurajşiviteSpada regală a fost transferată,după descoperirea sa de

alburgh,unde a fost înmânată,preună cu alte distincţii,regeluiGeorge al IV-lea.

Astfedevenitsmbolul Regatului Unit şi al unei Scoţiinouviitor

Spada poate văzută şi astăzi la Muzeul Regal de ladinburgh, chiar dacă istoriograa ocială prezintă o altăaevenimentelor care ar condus laerdemnelor regale.Se spune căalcovernatorulcasteEdinburgh ar

descoperitspada în 1818, când au deschis oăaatăînsalatronului,carerămăsese

776



eîndelungată. Puţin probabil ca cineva,adăsăbănuiască ce istoriemultuoasă aumulat…

michael peinkofer - fratia runelor

Documents