LIVIA BUZOIANU MARIA B RBULESCU

T O M I SCOMENTARIU ISTORIC I

ARHEOLOGIC

HISTORICAL AND ARCHAEOLOGICAL

COMMENTARY

CONSTAN A 2012

Coperta I:

Tomis. Zona arheologic de la Parcul Catedralei.Tomis. Archaeological researches in the area of the Cathedral Park.

Coperta IV:Simbolul palmelor ridicate pe o inscrip ie funerar . Sec. I p. Chr.The raised palms symbol on a funerary inscription. 1st c. AD.

Versiune limba englez : Corina Apostoleanu

Tehnoredactare computerizat : Vasilica Podariu

Fotografii: Olti a i ei

Copert : R zvan Petcu

ISBN: 978 606 598 169 0Ex Ponto 2012

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a RomânieiBUZOIANU, LIVIA

Tomis. Comentariu istoric i arheologic/Tomis. Historical and archaeological commentary

Livia Buzoianu, Maria B rbulescu.Constan a: Ex Ponto, 2012ISBN: 978 606 598 169 0

MARIA, B RBULESCU

902 (498 Tomis)

Moliter a vobis mea sors excepta, Tomitae Tam mites Graios indicat esse viros Ovidius, Ex Ponto, IV, 14, v. 47-48.

Cu dragoste pe mine voi m-a i primit aice,

O tomitani! Se vede c sunte i de neam grec. (trad. T. Naum, vol. Tristele. Ponticele, Publius Ovidius Naso, Bucure ti, 1972)

Tomitae, my situation’s gentle reception among you shows how kind men of Greek extraction are.

(Translated by A. S. Kline, 2003)

CUPRINS

Cuvânt înainte………………………………………………Foreword…………………………………………………….

79

Tomis – versiune în limba român ………………………..Etapa I: sec. VI – mijlocul sec. III a. Chr…………...Etapa II: mijlocul sec. III – sec. I a. Chr……………Etapa III: sec. I – III p. Chr………………………….Etapa IV: sfâr itul sec. III – sec. VI (VII) p. Chr…..Tomisul dup sec. VII p. Chr………………………Abrevieri……………………………………………..Lista ilustra iilor……………………………………..Ilustra ii………………………………………………

1117243774107217219231

Tomis – english version……………………………………Stage I: 6th – middle of the 3rd centuries BC……….Stage II: middle of the 3rd – 1st centuries BC………Stage III: 1st – 3rd centuries AD……………………..Stage IV: end of the 3rd – 6th (7th) centuries AD…...Tomis after 7th century AD…………………………Abreviations…………………………………………Table of illustrations………………………………...Illustrations…………………………………………..

113120127140178213217225231

CUVÂNT ÎNAINTE

Preocup rile noastre de mai mult vreme pentru epigrafia tomitan iinteresul pentru cercet rile arheologice din Constan a, ne au determinat, în aniipreceden i, ca urmare a unei invita ii externe, s alc tuim un studiu mai largdestinat Tomisului, ap rut în vol. Ancient Greek Colonies in the Black Sea 2, I, (ed.D.V. Grammenos, E.K. Petropoulos), BAR International Series, 1675 (I), 2007,p. 287 366. Pentru mai buna cunoa tere a acestuia, dar i pentru prilejul de aad uga cele mai recente descoperiri arheologice (limitându ne la cele edite),epigrafice i numismatice de la Tomis, am dezvoltat subiectul, realizând aceastedi ie bilingv , româno engez . Lucrarea con ine analiza sintetic a evolu ieiTomisului, de la întemeiere (sec. VI a. Chr.), pân la încetarea vie ii urbane(sec. VII p. Chr.), cu câteva men iuni despre existen a ulterioar a a ez rii, încontextul general istoric i cel special vest pontic.

Momentul a fost un bun prilej pentru a eviden ia contribu iile anterioare alecelor care s au aplecat în decursul timpului asupra istoriei tomitane, c rora le dedic maceste rânduri, dar i celor care în viitor vor investiga Tomisul arheologic i istoric,pe m sura importan ei metropolei Pontului Stâng.

Traducerea lucr rii în limba englez a fost realizat de dr. CorinaApostoleanu, c reia îi mul umim i aici pentru colaborarea exemplar . Mul umimdeopotriv d nelor Vasilica Podariu, pentru tehnoredactarea textului i Olti ai ei, pentru realizarea ilustra iei, dup cli oteca MINAC.

Înscriem contribu ia noastr în seria Bibliotheca Tomitana, ajuns la vol IX,sus inut cu mult convingere de conducerea MINAC, institu ie care a asiguratapari ia acestei lucr ri destinate celor preocupa i de istoria Tomisului i de istoriaantic a Dobrogei.

Constan a, aprilie 2012 Cercet tor tiin . I, dr. Livia BuzoianuCercet tor tiin . I, dr. Maria B rbulescu

FOREWORD

Our long time studies about the Tomitan epigraphy and the interest for thearchaeological researches in Constan a have determined us, that, in the previousyears, as a result of an external invitation, to write a larger study about Tomis,published in the volume Ancient Greek Colonies in the Black Sea 2, I, eds. D.V.Grammenos, E. K. Petropoulos, BAR International Series 1675, (I), 2007, p. 287366. For a better knowledge of the city, but also for the opportunity to add themost recent archaeological, epigraphic and numsimatic discoveries at Tomis(limitting us to the ones already published), we have developed the subject, bythe present bilingual edition, Romanian and English. The work includes thesynthetic analysis of the city development, from the foundation (6th BC), until theend of urban life (7th AD), with some mentions about the subsequent existence ofthe settlement, in the general historical framework and under the special westPontic circumstances.

The moment has been a good opportunity for highlighting the previouscontributions of those scholars who, along the time, studied the Tomitan history and towhom we dedicate these lines, but also to those who, in future, will investigate thearchaeology and history of Tomis, as the importance this metropolis from theLeft Pont used to have.

The English version belongs to dr. Corina Apostoleanu, to whom we expressour gratitude here, for the exemplary collaboration. We express also ourgratitude to Mrs. Vasilica Podariu, for the text editing and Mrs. Olti a i ei for theillustrations from the Museum photo collection.

We place our contribution in the series Bibliotheca Tomitana, now at vol. IX,sustained with great enthusiasm by the Museum management, the institutionwhich also has supported the publication of the present work, destined to thoseinterested in the history of Tomis and ancient history of Dobruja.

Constan a, april 2012 Researcher I, Dr. Livia BuzoianuResearcher I. Dr. Maria B rbulescu

TOMIS

Al turi de Histria i Callatis, Tomis1 apare în procesul coloniz rii grece tidin Pontul Stâng, din secolele VII VI a. Chr.2. Promontoriul tomitan se oferea ca

1 Istoria Tomisului este prezentat în câteva monografii: I. Stoian, Tomitana.Contribu ii epigrafice la istoria cet ii Tomis, Bucure ti, 1962; V. Barbu, Tomis, ora ul poetuluiexilat, Bucure ti, 1972; V. Canarache, Tomis, Bucure ti, 1961; A. R dulescu, Tomis,Constan a, 1967; idem, Ovidiu la Pontul Euxin, Bucure ti, 1981. Informa ii istorice despreTomis sunt cuprinse i în volumele: Din istoria Dobrogei (DID), vol. I: D. Berciu,D.M. Pippidi, Ge i i greci la Dun rea de Jos, Bucure ti, 1965; vol. II: R. Vulpe, I. Barnea,Romanii la Dun rea de Jos, Bucure ti, 1968; A. R dulescu, I. Bitoleanu, A concise history ofDobruja, Bucarest, 1984; iidem, Istoria Dobrogei, Constan a, 1998; lor li se adaug lucrareamai veche a lui R. Vulpe, Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucure ti, 1938 (HAD) i lucrareamai recent semnat Al. Suceveanu, Al. Barnea, La Dobroudja romaine, Bucure ti, 1991.Descoperirile tomitane au f cut obiectul unor publica ii distincte: V. Pârvan, Zidul cet iiTomi, Bucure ti, 1915; D.M. Teodorescu, Monumente inedite din Tomis, Bucure ti, 1918;P. Nicorescu, Monumente nou din teritoriul ora ului Tomi, Bucure ti, 1920; I. Micu, C l uzavizitatorului în Muzeul regional al Dobrogei, Cern u i, 1937; V. Canarache, A. Aricescu,V. Barbu, A. R dulescu, Tezaurul de sculpturi de la Tomis, Bucure ti, 1963, (Tezaurul);M. Bucoval , Necropole elenistice la Tomis, Constan a, 1968; A. R dulescu, Monumenteromano bizantine din sectorul de vest al cet ii Tomis, Constan a, 1966. Inscrip iile sunt editatede I. Stoian în Inscrip iile din Scythia Minor grece ti i latine. II. Tomis i teritoriul s u,Bucure ti, 1987 (ISM II); cele târzii sunt incluse de Em. Popescu în Inscrip ii grece ti i latinedin sec. IV XIII descoperite în România, Bucure ti, 1976 (IGLR); not m i lucrarea colectivsemnat de A. Aricescu, V. Barbu, N. Gostar, Gh. Poenaru Bordea i A. R dulescu, Noimonumente epigrafice din Scythia Minor, Constan a, 1964 (NMESM) i inscrip ii publicate mairecent, în general în revista Pontica. Alte informa ii afl m la A. Aricescu, Armata înDobrogea roman , Bucure ti, 1977, (Armata); Al. Suceveanu, Via a economic în Dobrogearoman , Bucure ti, 1977 (VEDR); G. Bordenache, Sculture greche e romane del Museo nazionaledi antichità di Bucarest. I. Statue e relievi di culto, elementi arhitettonici e decorativi, Bucure ti,1969; D.M. Pippidi, Contribu ii la istoria veche a României, Bucure ti, 1967 (Contribu ii2);idem, Studii de istorie a religiilor antice. Texte i interpret ri, Bucure ti, 1969, (Studii);monografii recente privind domenii distincte ale Dobrogei în perioada roman i romanobizantin : M. B rbulescu, Via a rural în Dobrogea roman (sec. I III p. Chr.), Constan a, 2001;Z. Covacef, Arta sculptural în Dobrogea roman (sec. I III), Cluj Napoca, 2002; A. Vertan,Circula ia monetar în Dobrogea roman (secolele I III), Cluj Napoca, 2002; M. Ionescu, Gh.Papuc, Sistemul de ap rare a litoralului Dobrogei romane (sec. I VII p. Chr.), Constan a, 2005;Gh. Papuc, Tomis I. Aprovizionarea cu ap a cet ii Tomis în epoca roman i roman târzie,Constan a, 2005; Fl. Matei Popescu, The Roman Army in Moesia Inferior, Bucharest, 2010.

2 J. Boardman, The Greeks Overseas, Londra, 1964 (în traducere româneascM. Alexandrescu Vianu i P. Alexandrescu, Bucure ti, 1988), cap. 6 (Nordul i MareaNeagr ); P. Alexandrescu, Dosar pentru Marea Neagr , ibid., p. 409 428; D.M. Pippidi în DID

12

escal inevitabil pentru navigatori. Izvoarele literare (Strabon, Geogr., VII, 6, 1;Pomponius Mela, De chorogr., II, 2, 22; Ptolemeu, Geogr., III, 10, 3; Arrian, ScutumDurae Europi repertum, Tabula Peutingeriana, Itinerarium Antonini etc.) îi stabilesclocul în Pontul Stâng, între Histria i Callatis i distan a în stadii fa de acestea:250 de stadii fa de Histria i 280 de Callatis – dup Strabon – sau 300 de stadiifa de amândou – dup Arrian3. Izvoarele mai târzii p streaz mai pu in aceastordine în enumerare – not m totu i la Geograful din Ravenna secven a Callatis –Stratonis – Tomis – Histria; restul documentelor fie c adopt o nota ie selectiv(la Ammianus Marcellinus), fie c amestec plasarea unor toponime (la Procopiusdin Caesarea).

Denumirea a ez rii variaz în greac sau iar în latin , Tomisau Tomis4. Alte forme (Pseudo Skymnos), Tomoe (Pomponius Mela),Tomos (acuzativul de la un nominativ Tomoi la Plinius cel B trân) sau în formagreceasc în aceea i rela ie cazual (Apollodori Bibliotheca),(Scutum Durae Europi) sau cu acuzativul de la un nominativ (laArrian) , sunt considerate aberante sau rare. Monedele au înscrise i ele formediferite , , , (pe monedele autonome forma frecventfiind )5. În documentele epigrafice6 toponimul este constant (greac )sau Tomis (latin ), un nominativ ap rând ca o form poetic pentru .Locul este desemnat prin terra Tomitana (Ovidiu, Ex Ponto, I, 1, 1 2), iar locuitoriisunt Tomitae (la Ovidiu), , ( ) (plural ( ) ), Tomitani (înizvoarele epigrafice).

Toponimul a ocazionat c utarea unor etimologii legate de uciderea luiAbsyrtos, la Ovidiu (Tristia, III, 9, 1 10) i într un compendiu de mitologie desec. I II p. Chr., cunoscut ca Biblioteca lui Apollodor7. Ambele surse apropie numelea ez rii de substantivele grece ti = t ietur , bucat i = cu it, lam .Nu lipsesc nici credin ele într un „erou fondator” sau „eroin fondatoare”, primulrecunoscut pe monedele locale8, iar ultima variant întâlnit la un scriitor desec. VI p. Chr. – Iordanes, care vrea s explice, probabil, prezen a sci ilor în sec. IV

I, p. 139 156; idem, Contribu ii2, passim; idem, Scythica Minora. Recherches sur les coloniesgrecques du littoral roumain de la mer Noire, Bucure ti Amsterdam, 1975, passim;P. Alexandrescu, La colonisation grecque, în L’Aigle sur le Dauphin, Bucarest Paris, 1999, p. 148; Istros/Histria, Ibid., p. 49 181; G.R. Tsetskhladze, Greek Colonisation of the Black Sea Area.Stages, Models and Native Population, in The Greek Colonisation of the Black Sea Area, Stuttgart,1998, p. 9 68; Al. Avram, Pentru o fenomenologie a raporturilor dintre ge i i greci, în SymposiaThracologica, 7 (1989), Tulcea, p. 70 93; L. Buzoianu, Civiliza ia greac în zona vest pontic iimpactul ei asupra lumii autohtone (sec. VII IV a. Chr.), Constan a, 2001, p. 192 207.

3 Pentru autorii cita i vezi i Fontes ad Historiam Dacoromaniae Pertinentes, I, Bucure ti,1964, passim; în rezumat, M. B rbulescu, L. Buzoianu, Tomisul în lumina izvoarelor literareantice, în Din istoria Europei romane, Oradea, 1995, p. 61 68.

4 Vezi discu ia la I. Stoian, Tomitana, p. 13 i 16.5 C. Moisil, Cre terea colec iilor, 1912, Academia Român , Cabinetul Numismatic, 1912,

p. 21 102.6 ISM II, p. 407 i 409, Geographica: ( ) , ( ) , , , Tomis,

Tomitani.7 Apollodori Bibliotheca, I, 133, în Fontes I, p. 464 465.8 B. Pick, K. Regling, Die antiken Münzen von Dacien und Moesien, II, 1, Berlin, 1910, p.

614.

13

a. Chr. în Dobrogea: dup Iordanes (Getica, 62), regina acestora, Tomyris, a ziditpe rmul moesic al Pontului ora ul Tomis, c ruia i a dat numele s u.

Dincolo de aceste etimologii populare re inem nota ia lui Ovidiu dup carenumele acestui loc este mai vechi decât a ezarea cet ii (sed vetus huic nomenpositaque antiquius urbe; Tristia, III, 9, 5). Poate pornind de aici unii cercet tori sepronun pentru o etimologie trac 9 i recunosc în forma Tomi o mai vecher d cin indo european * tum = umfl tur , legat de aspectul geografic allocului10.

În izvoarele scrise din sec. VI p. Chr. (Hierocles, Procopius din Caesarea),paralel cu vechiul toponim apare unul nou, 11; cum niciunuldin izvoare nu respect o ordonare toponimic , iar cele dou forme apar în texteîn locuri (rânduri) diferite, este dificil de ales între desemnarea prin dou nume aunui singur topos sau a doi topoi diferi i. O scriere anonim (

, 41)12, alc tuit probabil la începutul sec. VI p. Chr. dupizvoare mai vechi, din sec. V p. Chr., p streaz forma , referindu se ladistan a de 6000 de stadii care desparte acest loc de gurile râului Phasis. Maitârziu (sec. VII VIII), forma Tomis o afl m la Geograful din Ravenna; inspirânduse din surse i h r i mai vechi, izvorul amintit p streaz secven a CallatisStratonis Tomis Istriopolis13. Folosindu se de Hierocles, un izvor de sec. X,Constantin Porphirogenetul, p streaz ambele toponimii i

14.În sec. XI XII, Georgios Kedrenos15 i Zonaras16, referindu se la revenirea

autorit ii bizantine în cet ile de la nord de Dun re, men ioneaz Constanteia( ), de unde vin soli la împ ratul Ioan Tzimiskes. Toponimul a fostidentificat, pe rând, cu Constantiana Daphné (înc nelocalizat ) sau cu actualaConstan a.

În h r ile nautice italiene din sec. XIV XVI apare forma Constanza17. Înperioada otoman , denumirea adaptat Kiustenge nu o înl tur pe cea veche,Constanza. În sfâr it, administra ia româneasc instaurat dup 1878, consacrdefinitiv forma Constan a.

Revenind la toponimiile mai vechi Tomis i Constantiana, concomiten afolosirii lor în acelea i izvoare las loc la interpret ri: o cetate Constantiana sauConstantia ar fi existat în apropiere de Tomis, ceea ce ar fi favorizat substituirea denume; sau ambele nume Tomis i Constantiana ar fi fost purtate simultan în sec. IV

9 Chr. Danov, Zapadnijat briag na Cerno More v drevnostata, Sofia, 1947, p. 80 81.10 W. Tomaschek, Die altenThraker: eine ethnologische Untersuchung, Wien, 1893 1894, II,

2, p. 75; E. Philippon, Les peuples primitifs de l’Europe méridionale, Paris, 1925, p. 7.11 Hierocles, Synekdemos, 637, 1 i 6; Procopius din Caesarea, De aedificiis, IV, 11 (vezi

Fontes II, Bucure ti, 1970, p. 350 351 i 472 475).12 , 41, în Fontes, II, p. 343.13 Cosmographia, IV, 6, 47.14 Constantinus Porphyrogenetus, De thematibus, 47, 1, 58 60.15 Georgios Kedrenos, Synopsis, 23.16 Zonaras, Chronicon, XVII, 2, 33.17 N. Gr mad , La Scizia Minore nelle carte nautiche del Medio Evo, Ephemeris Daco

Romana 4 (1930), p. 220 227, 236 240.

14

p. Chr. de unul i acela i ora 18. Ulterior, vechiul nume ar fi disp rut din uz,r mânând doar forma Constantiana.

O problem ar fi i eventuala derivare din Constantiana a numelui Constantia:se admite în general c formele Constantia i apoi Constan a ar fi prescurtarea celeiarhaice19.

O inscrip ie funerar din sec. V VI p. Chr. g sit chiar la Constan a (IGLR,37) men ioneaz expres originea defunctului din Constantiana (

)20. Inscrip ia aduce confirmarea epigrafic doar a toponimuluiConstantiana, dar nu rezolv problema identit ii sau distinc iei celor doutoponimii. Operându se o demarca ie pe harta actualului ora între zonapeninsular i zona continental s a propus21 c prima denumire desemneaz maivechiul Tomis, iar a doua s ar referi la Constantiana/Constantia. Tocmai evolu iaacestei zone continentale a ora ului a impus noul nume care, prin extindere, seaplic întregului areal, înlocuind vechea denumire22. Momentul când numeleTomis a ie it din uz este fixat prin sec. VII p. Chr. (a doua jum tate a secolului)23.

Numele Constantiana/Constantia s ar datora unuia din personajele dinastieiconstantiniene, fie c este vorba de Constantius II, cunoscut c a determinat ointens activitate constructiv în Scythia Minor, fie de fiica acestuia, FlaviaMaxima Constantia, sanctificat de biserica ortodox 24.

Identificarea vechiului ora cu Constan a actual s a petrecut relativ târziu,în sec. XIX, dup ce fuseser avansate diferite ipoteze, pentru un areal careincludea Kiev, Ovidiopol, Capul Midia, Tomiswar, Tuzla, Mangalia, Varna etc., icel mai apropiat, cartierul Anadolchioi al Constan ei moderne25.

Problemele legate de data întemeierii i originea coloniei Tomis trebuiesctratate împreun . Din p cate izvoarele literare nu ne dau nicio informa iereferitoare la momentul întemeierii. S a considerat c Tomis a fost creat odat cuprimele colonii milesiene din Pontul Euxin sau curând dup aceea (cel mai târziula începutul sec. VI a. Chr.)26. Nu au lipsit nici opiniile care îi plaseazînceputurile în sec. VII a. Chr. (Regling, Weiss, Danov)27. Majoritatea istoricilor se

18 N. Gr mad , op.cit., p. 238.19 A. Aricescu, Armata, p. 164 respinge forma Constantiana: toponimul apar ine unei

alte a ez ri dobrogene, iar forma actual a numelui ora ului nu poate fi explicat caprovenind din mai vechea Constantiana.

20 I. Barnea, DID II, p. 463; Em. Popescu, Constantiana. Un problème de géographiehistorique de la Scythie Mineure, BZ 66 (1973), p. 359 382 (alt localizare); R. Vulpe, Note deistorie tomitan , Pontice 2 (1969), p. 159.

21 R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 160 162.22 Vezi i A. Aricescu, Armata, p. 163 164.23 I. Barnea, DID II, p. 443; R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 165.24 În aceast idee s a propus ca una din basilicile din zona continental a ora ului s fi

purtat chiar numele ei; R. Vulpe, op.cit., p. 163 164.25 I. Stoian, Tomitana, p. 16 i nota 10; N. Lascu, tiri i tradi ii cu privire la locul de exil

al lui Ovidiu, în vol. Publius Ovidius Naso, Bucure ti, 1957, p. 340 373.26 R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 150; I. Stoian, Tomitana, p. 18.27 B. Pick, K. Regling, op. cit., p. 590; J. Weiss, Die Dobrudscha im Altertum, Sarajevo,

1911, p. 27 i 62; Chr. Danov, Zapadnijat briag, p. 80 81; idem, RE, Suppl. IX, v. Tomis, col.1397 1398.

15

opresc îns la sec. VI a. Chr.: prima jum tate a secolului28 sau doar „cu titluprovizoriu” sec. VI a. Chr.29. S a emis i ipoteza, dup noi cea mai verosimil , aemigr rii unui grup de coloni ti din Milet i fix rii lor pe promontoriul tomitan înintervalul 549 494 a. Chr.30. Istoriografia de dat recent se opre te tot lasec. VI a. Chr., dar nu mai târziu de al doilea sfert al secolului31.

O raportare cronologic la coloniile apropiate are în vedere anterioritateaindiscutabil a Histriei. Pentru Tomis i Callatis opiniile se împart întreacceptarea priorit ii primei a ez ri – la R. Vulpe, aducând ca argument situa iatopografic i originea ora ului: „întemeind Histria, milesienii trebuiau s seaigure de toate sta iunile principale i de drumul de acces spre Histria i depromontoriul tomitan”32. D.M. Pippidi propune un raport cronologic invers: atâtTomis cât i Callatis sunt întemeiate în sec. VI a. Chr., dar cu eventualpreceden a Callatidei33.

În discutarea raportului cronologic Tomis/Callatis singurele documente decare dispunem deocamdat sunt cele arheologice i ele pledeaz în favoareavechimii celei dintâi34.

Originea milesian a coloniei a fost mult vreme necontestat . Ea esteafirmat de Demetrios din Callatis, preluat de Pseudo Skymnos: „Ora ul Tomis afost o colonie a milesienilor” ( )(Periegesis, 774) i mai târziu de Ovidiu: „Miletida ad urbem”, (Tristia, I, 10, 41) sau„Huc quoque Mileto missi venere coloni” (Tristia, III, 9, 3). Arrian d o referire maigeneral , notând doar originea greac a primilor coloni ti (Arrian, Peripl., 24, 1).Prima men iune scris despre Tomis apare îns la Memnon i se refer la uneveniment de la mijlocul sec. III a. Chr. asupra c ruia vom avea ocazia srevenim: „r zboiul pentru emporion ul Tomisului”( ).Data târzie a unei men iuni literare i utilizarea special a termenului de

pe lâng Tomis, a f cut posibil i alt opinie: Tomis ar fi o coloniecreat nu direct de milesieni, ci de Histria35. Primii coloni ti milesieni stabili i laTomis ar fi venit prin intermediul Histriei, cândva în prima jum tate a sec. VI a.Chr.; Tomis ar fi fost folosit ca punct principal de sprijin în extinderea intereselorcomerciale ale Histriei de a lungul litoralului de vest al M rii Negre, în direc ia

28 R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 152 consider c activitatea colonizatoare a Miletuluiia sfâr it în prima jum tate a sec. VI a. Chr. (dup 546 a. Chr. Miletul nu mai putea aveacolonii, iar cel mai nou ora milesian din Pontul Stâng este Odessos: cca. 570 a. Chr.).

29 D.M. Pippidi, DID I, p. 152; mai departe, p. 157 se consider c la sfâr itul sec. VI a.Chr. Histria, Tomis i Callatis erau deja întemeiate.

30 A. R dulescu, C. Scorpan, Rezultate preliminare ale s p turilor arheologice din Tomis(Parcul Catedralei), 1971 1974, Pontica 8 (1975), p. 9 54 i în special p. 46 49.

31 G.R. Tsetskhladze, Greek Penetration of the Black Sea, în The Archaeology of GreekColonisation, Oxford University Committee for Archaeology, 1994, p. 111 135.

32 R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 151.33 D.M. Pippidi, DID I, p. 155.34 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 9 54; A. R dulescu, tiri despre

începuturile ora ului Constan a, Pontica 10 (1977), p. 53 57; L. Buzoianu, Tipuri de amfore desec. VI IV a. Chr. descoperite la Tomis, Pontica 24 (1991), p. 75 96.

35 Vl. Iliescu, Cu privire la coloniile grece ti din Dobrogea i la data constituirii teritoriuluilor rural, Pontica 3 (1970), p. 91 92 i nota 52; Al. Avram, în Symposia Thracologica 7(1989), p. 73.

16

sudic 36. Sus in torii acestei opinii caut argumente în descoperiri similare – înspecial de piese cu valori premonetare i monede histriene cu roata – în a ez ridin teritoriul histrian i la Tomis. Totodat , nu identific un partener local deschimb pentru rela iile pe care noua a ezare trebuia s le stabileasc cu popula iadin jur. Ori tocmai prezen a acestor piese premonetare i monetare37 i a uneicantit i apreciabile de ceramic local lucrat cu mâna38 pledeaz , în opinianoastr , pentru prezen a chiar aici a partenerilor de schimb39. De altfel Tomis niciprin situa ie i nici prin evolu ia ulterioar nu poate fi comparat cu a ez rilecreate de Histria în teritoriu (incluzând aici i a ezarea Nikonion/Roxolani).Apreciind c „Histria a jucat un rol esen ial în istoria de început a ora ului Tomis,controlând întreaga via economic i politic a acestuia”40, anul mrecunoa terea vreunei forme de autonomie. Pe de alt parte, chiar dac provindintr o perioad mai târzie, elementele care pledeaz pentru crea ie directmilesian sunt prea numeroase pentru a le pune, toate, pe seama Histriei; avem învedere dialectul inscrip iilor, atestarea triburilor ioniene, institu iile, cultele,antroponimia41. R mânem la opinia pe care raportorii cercet rii de la ParculCatedralei i au exprimat o de mai mult vreme: ipoteza c Tomisul ar putea fi ocrea ie a Histriei r mâne o prezum ie foarte greu de controlat42.

S a încercat o conciliere între datele diferite atribuite înfiin rii Tomisuluiraportate la desemnarea lui ca emporion i polis: data timpurie s ar referi la faza deemporion (care ar fi durat pân la data evenimentului din textul lui Memnon) , iardata târzie – la cea de polis43. Cum s a demonstrat44 c cei doi termeni nu se excludi nu au nici implica ie juridic , r mâne s apreciem valoarea primului careferindu se la o func ie economic i s consider m Tomisul ca a ezare exclusivportuar , creat numai pentru micul comer 45. S ar putea explica astfel i nivelulmodest la care a r mas Tomis mult vreme dup întemeiere i absen amen ion rii sale în evenimente care au implicat Pontul Stâng pân în sec. III a.Chr.

În privin a recunoa terii sale, majoritatea izvoarelor literare îl desemneaz ca

36 C. Preda, Cu privire la începuturile ora ului Tomis, Istro Pontica, 2000, p. 113.37 C. Scorpan, Vârfuri de s ge i – semne premonetare i monede cu „roata” descoperite la

Tomis, SCN 7 (1980), p. 25 34; G. Talma chi, Descoperiri premonetare i monetare în Dobrogea(sec. VI I a. Chr.), Pontica 35 36 (2002 2003), p. 360.

38 C. Scorpan, Prezen a i continuitatea getic în Tomis i Callatis, SCIV 21 (1970), 1,p. 65 90; L. Arsenie, Ceramica lucrat cu mâna de la Tomis. Stadiul actual al cercet rilor,Pontica 33 34 (2000 2001), p. 283 298.

39 L. Buzoianu, Civiliza ia greac , p. 281 286.40 C. Preda, Istro Pontica, 2000, p. 112.41 D.M. Pippidi, DID I, p. 202 203; I Stoian, Tomitana, p. 17 18; 56 74; 148 160; idem, Le

culte des Dioscures et les tribus tomitaines à la lumière d’un monument récemment publié, DaciaNS 10 (1966), p. 347 349, 355 356; R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 151 152; L. Buzoianu, op.cit., p. 207 220.

42 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 49.43 I. Stoian, Tomitana, p. 18; R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 153 i nota 19; G. Talma chi,

Pontica 35 36 (2002 2003), p. 362 i notele 36, 37.44 A. Bresson, Les cités grecques et leurs emporia, în Emporion (eds. A. Bresson,

P. Rouillard), Paris, 1993, p. 163 226.45 R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 153 154.

17

polis (Ptolemeu, Arrian, Sozomenos, Zosimos .a.) sau cu echivalentele latine tiurbs (la Ovidiu i Eusebius din Caesarea) sau civitas (la Eutropius, Rufius Festus,Ammianus Marcellinus – acesta folosind paralel i termenul de oppidum ,Iordanes, Geograful din Ravenna). Strabon folose te un diminutiv de la polispolichnion, dar nu tim în ce m sur folosirea acestuia mai corespunde unorrealit i tomitane de la începutul epocii romane sau nu este cumva doar oapreciere exterioar 46.

Premisele pe care le avem în vedere în tratarea subiectului nostru încontinuare sunt dou :

a) existen a a ez rii de la Tomis dintr o perioad mai timpurie decât cea aprimelor consemn ri scrise; apreciem ca o realitate deja dovedit i acceptatplasarea începuturilor Tomisului în sec. VI a. Chr. (probabil a doua jum tate asecolului);

b) a doua premis înseamn recunoa terea i pentru Tomis a unorevenimente comune prin con inutul i repercursiunile lor litoralului vest pontici care sunt anterioare evenimentelor de la mijlocul sec. III a. Chr. men ionate deMemnon.

Din punct de vedere metodologic, împ r im perioada analizat în patrucapitole care corespund i marilor etape istorice ale ora ului antic:

- etapa I – sec. VI – mijlocul sec. III a. Chr. (de la înfiin are pân la„r zboiul Tomisului”);

- etapa II – mijlocul sec. III – primele decenii ale sec. I a. Chr. (de la„r zboiul Tomisului” pân la primele prezen e militare romane în Pontul Stâng);

- etapa III – sec. I a. Chr. – sfâr itul sec. III p. Chr. perioada romantimpurie;

- etapa IV – sfâr itul sec. III – sec. VI (VII) – perioada roman târzie.Cronologia o baz m pe situa iile stratigrafice înregistrate în teren (zona

Parcul Catedralei47 i nota ii privind s p turile de salvare din alte puncte din zonapeninsular )48 corelate cu materiale arheologice descoperite i cu elemente ce inde organizarea urban , chiar dac pentru ultimele istoricii nu au ajuns la aprecieridefinitive. Prezentarea situa iei arheologice va fi precedat de un comentariuistoric al perioadei.

Etapa I (sec. VI – mijlocul sec. III a. Chr.).Urm rind evenimentele în ordinea desf ur rii lor în timp, primul, dar din

p cate asupra c ruia nu ne putem pronun a ar fi incursiunea, sau mai degraburm rile incursiunii persane de la sfâr itul sec. VI a. Chr.49. Pentru Tomis data

46 Strabon, VII, 6, 1; vezi discu ia asupra termenului la D.M. Pippidi, DID I, p. 319;R. Vulpe, op.cit., p. 154.

47 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 9 54; Gh. Papuc et alii, CCA.Campania 2001, p. 108 110.

48 Multe inedite; vezi i nota iile noastre din Pontica 24 (1991), p. 80.49 Vezi în general, P. Alexandrescu, Izvoare grece ti despre retragerea lui Darius din

expedi ia scitic , SCIV 7 (1956), 3 4, p. 319 341; idem, Histria în epoca arhaic , Pontica 19(1986), p. 28 31 în special nota 99; S. Dimitriu, Evénements du Pont Euxin de la fin du VIesiècle av.n.è. reflétés dans l’histoire d’Histria, Dacia NS 8 (1964), p. 133 144; vezi L. Buzoianu,Civiliza ia greac , p. 31 39 (cadrul istoric).

18

este foarte timpurie pentru a ne permite s facem vreo presupunere, iar o analogiecu Histria, acum, nu ne ar ajuta.

Admi ând, în continuare, interesul acordat de Athena i de liga condus deea pentru ora ele grece ti din Pont50, nu credem c mica a ezare tomitan s fiatras într un fel aten ia puternicii symachii i nici c ar fi fost în m sur s iasume vreo obliga ie ca eventual membru.

Nici pentru o st pânire scitic (pân la data conflictului dintre Ateas i Filipal II lea, din anul 339 a. Chr.) sau una macedonean care a urmat evenimentuluimen ionat i s ar fi încheiat odat cu moartea lui Lysimach (281 a. Chr.) nu aveminforma ii directe. Dac accept m c autoritatea primilor s ar fi manifestat înDobrogea de la mijlocul sec. IV a. Chr., anterior deci datei conflictului51, probabilinforma ia lui Iordanes din Getica, II, 10, 65, dup care Tomis era supus ge ilor îiavea în vedere pe sci i52, iar termenul de supunere s ar putea referi la plata unortributuri53. Ulterior, interven ia macedonean a putut s însemne o eliberare deteama barbarilor i intrarea sub un nou „protectorat”. Dac instituirea acestuiprotectorat s a produs pe cale violent 54 sau a fost acceptat i înso it de acordurii prezen e nemijlocite macedonene aici55, este greu de decis. Nu tim nici de dataaceasta dac o compara ie cu Histria ne ar ajuta. Afirma ia c Tomis a avut fade Filip o atitudine asem n toare cu cea a Histriei i a suferit aceea i soart 56 nubeneficiaz de o argumentare suficient 57. Este posibil ca urmele de incendiuînregistrate la Tomis s se datoreze acestor evenimente sau celor care au urmatspre sfâr itul secolului i s au datorat revoltei ora elor pontice împotriva luiLysimach58. Tomisul nu pare str in de alian a cet ilor pontice îndreptatîmpotriva diadohului Lysimach, urmat , în dou rânduri, de asediul Callatidei iînfrângerea alia ilor. Informa ia lui Diodor (XIX, 73, 1 2) referitoare la alian acallatienilor cu celelalte cet i vecine pare s fi avut în vedere i Tomisul. Dacistoricul din Sicilia nu face men iunea expres decât pentru Histria, aceasta s ardatora i faptului c puternica pân atunci cetate milesian nu se situa în imediatavecin tate a Callatidei i deci nu putea fi inclus în categoria de

, care convenea mai degrab Tomisului. Nici situarea

50 Pentru eventuala prezen în liga delio attic a Histriei i Callatidei, vezi D.M.

Pippidi, DID I, p. 181 183.51 Vl. Iliescu, Pontica 3 (1970), p. 87 90; vezi i D.M. Pippidi, DID I, p. 213 215 i nota

129.52 Vl. Iliescu, Geten oder Skythen? Zu Iord. Get., 65, în Eos 56 (1966), 2, p. 341 346.53 D.M. Pippidi, Contribu ii2, 1967, p. 152 i nota 111 cu trimiteri la textul din Diodor,

XVI, 71; Ligia Ruscu, Rela iile externe ale ora elor grece ti de pe litoralul românesc al M riiNegre, Cluj Napoca, 2002, p. 66 67.

54 Vezi distrugerea incintei histriene puse pe seama interven iei lui Filip II la M. Coja,Zidul de ap rare al cet ii Histria i împrejur rile istorice ale distrugerii lui în sec. al IV lea î.e.n.,SCIV 15 (1964), 3, p. 383 398; opinie diferit , D.M. Pippidi, DID I, p. 218 i nota 149.

55 L. Ruscu, op.cit., p. 71 73 cu trimitere (nota 71) i la E. Badian, Philip II and Thrace,Pulpudeva 4 (1983), p. 51 71.

56 L. Ruscu, loc. cit.57 Vezi totu i G. Talma chi, Descoperiri monetare macedonene în Dobrogea, BSNR 92 97

(1998 2003), p. 27 37.58 De altfel i pentru Histria cele dou evenimente sunt considerate deopotriv

posibile în distrugerea incintei clasice; vezi mai sus, nota 54.

19

geografic i, cum vom vedea, nici starea economic de pân atunci a a ez rii nuexclud aceast participare (ar mai trebui s recunoa tem apelativul , aplicatindirect a ez rii la sfâr itul sec. IV a. Chr.). În plus dac consider m Miletul nustr in de revolta împotriva lui Lysimach, participarea Tomisului la evenimentepare asigurat 59.

Perioada de dup înfrângerea definitiv a Callatidei (dup asediul reluat în309 a. Chr.)60 i pân la moartea lui Lysimach nu mai cunoa te manifest riviolente, ora ele pontice r mânând sub autoritatea regelui Thraciei. Nicio sursliterar nu ne ofer informa ii despre situa ia ora elor din Pont dup moartea luiLysimach. „Protec ia seleucid ” care ar fi urmat, se manifest de la distan i areîn vedere mai mult coasta tracic .

Stratigrafia la Tomis, în zona de la Parcul Catedralei, stabile te pentruintervalul secolelor VI IV a. Chr. cinci niveluri arheologice61, a c ror ordonare, dejos în sus, are urm toarea structur :

N XII XI – secolele VI V a. Chr., cu preciz rile c cele dou niveluri apar incelei de a doua jum t i a sec. VI a. Chr., iar N XI se prelunge te în primii ani aisecolului V a. Chr. (nu mai mult îns de sfâr itul celui de al doilea deceniu alsecolului).

N X i IX – secolele V i IV a. Chr.: N X – prima jum tate a secolului V a.Chr.; N IX – a doua jum tate a secolului V a. Chr. i probabil primii ani ai sec. IVa. Chr.

Cele dou niveluri se constituie din mai multe podele de lut succesive, cuarsuri pe fiecare din ele, interpretate ca refaceri repetate.

N VIII este bine constituit; el se întâlne te în toat zona cercetat i esteacoperit cu un strat foarte gros de incendiu. Depunerile de pe acest nivel con inmateriale arheologice unitare, databile în sec. IV a. Chr.

Referitor la cronologia nivelurilor arheologice de la Parcul Catedralei i înfunc ie de realit ile numismatice62 s a apreciat ca fiind corecte pentru nivelurileXII IX datele indicate de autorii raportului în paranteze: respectiv, N XII XI: sec.VI V a. Chr.; N X IX: sec. V IV a. Chr. Din punct de vedere al interpret riistratigrafice, observa ia, dup p rerea noastr , nu modific aceste date, ci leprecizeaz 63.

Re inem ipoteza potrivit c reia N X ar trebui s înceap pe la 465 460 a. Chr.,iar N IX s ar încheia totu i spre sfâr itul primului p trar al sec. IV a. Chr. Aceste

59 D.M. Pippidi, DID I, p. 216 217; Iu.G. Vinogradov, Der Pontos Euxeinos als politische,

ökonomische und kulturelle Einheit und die Epigraphik, Acta Centri Historiae „Terra AntiquaBalcanica”, 2, Tîrnovo, 1987, p. 43; Al. Avram, ISM III, p. 23 i nota 94.

60 D.M. Pippidi, DID I, p. 218; Al. Avram, ISM III, p. 24.61 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 9 49 i pl. 1 4.În nota iile noastre N = nivel; NA = nivel arhaic.

62 R. Oche eanu, P. Dicu, Monede antice i bizantine din Dobrogea, BSNR 75 76 (19811982), 1983, în special p. 447 454.

63 Cercetarea arheologic dintr o zon aflat în imediata apropiere stabile te pentruperioada greac patru niveluri arheologice, datate din a doua jum tate a sec. VI – pân lasfâr itul sec. IV/începutul sec. III a. Chr. Ele corespund nivelurilor XII VIII de la ParculCatedralei. Vezi Gh. Papuc et alii, Constan a, jud. Constan a [Tomis]. Punct str. Arhiepiscopieinr. 23, în CCA, Campania 2001, cIMeC 2002, p. 108 110.

20

dat ri pornesc de la realit i numismatice aflate în teren: prezen a paralel asemnelor premonetare i a monedelor cu roata pe N X, de exemplu, sau prezen asemnelor premonetare i pe N IX; monedele cu roata lipsesc cu des vâr ire pe NVIII (sec. IV a. Chr.), fapt pus în leg tur cu epoca de destr mare a primei ligimaritime ateniene în Pont (care ar corespunde stratigrafic la Tomis nivelului IX).

Dintr o cercetare anterioar de control stratigrafic, întreprins în anii 19591960 în zona peninsular , provin mai multe materiale de sec. V a. Chr. i câtevade sec. IV a. Chr. Într un raport de s p tur din vremea respectiv seconsemneaz faptul c toate provin de pe un singur nivel (N I), aflat la –4 madâncime, nivel pe care s a aflat i un fragment de vas indigen, lucrat cu mâna, deepoc hallstattian târzie. Autorul raportului data nivelul respectiv la începutulsec. V a. Chr. i îl considera „deocamdat ca cel mai timpuriu nivel de via alTomisului”64. Reluând aceast apreciere, noi l rgim datarea nivelului la sfâr itulsec. VI – începutul (sau al doilea sfert al) sec. V a. Chr. i l punem în leg tur cus p turile ulterioare de la Parcul Catedralei (respectiv N XI)65.

Raportând noile date celor din a ezarea histrian de pe platou66, remarc m:1) începuturile a ez rii de la Tomis corespund NA III de la Histria;2) secolului V a. Chr. îi corespund la Tomis dou niveluri arheologice;

refacerile repetate ale amenaj rilor de pe aceste niveluri nu au semnifica iigenerale;

3) secolul IV a. Chr. ia sfâr it tot printr un incendiu puternic, pe careautorii raportului ezit în a l atribui unuia din cele dou evenimente: expedi ia luiFilip al II lea sau expedi ia lui Lysimach (al doilea eveniment pare, totu i, înopinia raportorilor, responsabil de distrugere)67;

4) pe N XI au fost înregistrate urme puternice de incendiu. Suprafa arestrâns cercetat nu ne permite s deducem dac este vorba de un incendiugeneral, cu motiva ie istoric , sau de unul par ial i accidental. Nu excludem însposibilitatea stabilirii unei corela ii cu incendiul care a pus cap t NA III de laHistria68.

Categoriile ceramice descoperite69 fac dovada existen ei la Tomis a unei a ez rigrece ti stabile, bine marcate înc din a doua jum tate a sec. VI a. Chr.

64 A. Aricescu, Raport inedit aflat în fondul documentar al Muzeului de istoriena ional i arheologie Constan a (MINAC), inv. 1327. Numerotarea nivelurilor apar ineautorului s p turii, (aici N I este primul cronologic).

65 De altfel, întreaga zon peninsular a f cut obiectul unor s p turi de salvare între1959 1960 i 1986 1988, care au prilejuit surprinderea precis numai a dou niveluri delocuire, din epoca roman i respectiv, romano bizantin . Materialele elenistice i grece tis au aflat pe toat aria cercetat , f r îns a putea forma un nivel compact.

66 Pentru stratigrafia zonei de platou a Histriei vezi S. Dimitriu, în Histria II,Bucure ti, 1966, p. 21 37; vezi mai recent M. Angelescu, in CCA. Campania 1994, ClujNapoca, 1995, p. 42; Campania 1995, Br ila, 1996, p. 58 59; M. Angelescu, A. Bâltâc, Sondajul„ ” din basilica episcopal de la Histria, Pontica 35 36 (2002 2003), p. 85 122; Al. Suceveanu,M. Angelescu (ed.), Histria. Ghid album, Constan a, 2005, p. 17 19.

67 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 25 27.68 În cercet rile din 2001 (mai sus, n. 63) pe nivelul I sunt notate refaceri succesive în

urma a cel pu in dou incendii.69 Ceramica de epoc greac de la Tomis este în mare parte inedit ; referiri generale se

fac cu privire la materialele provenite de la Parcul Catedralei; vezi A. R dulescu et alii,

21

Categoria cea mai bine reprezentat pentru secolele VI V a. Chr. este cea aceramicii greco orientale; vasele apar in categoriei ceramicii de uz curent i sereg sesc în forme comune descoperite în nivelurile arhaice de la Histria.

Majoritatea pieselor se apropie de ceramica din NA III de la Histria70. Întredescoperirile de sec. VI V a. Chr. not m i câteva fragmente corintiene,nesemnificative; ele apar in probabil stilului corintian recent, de i nu este exclusnici faza mijlocie a stilului.

Ceramica attic înregistreaz acelea i faze ca la Histria: relativ în sec. VI a.Chr. i a doua jum tate a sec. V a. Chr., total absent în prima jum tate a sec. V a.Chr. i „masiv ” la sfâr itul sec. V i în sec. IV a. Chr.

Ceramica attic de la sfâr itul sec. VI a. Chr. este prezent prin mai multefragmente din categoria cupelor cu picior înalt i decor în benzi, datate cca. 530520 a. Chr., cupe cu firnis negru i f r decor (cca. 525 a. Chr.) i piese cu figurinegre târzii, databile pe la 520 510 a. Chr. La sfâr itul sec. V – începutul sec. IV a.Chr. continu seria ceramicii cu firnis negru, reprezentat de cupe, skyphoi, boluricu marginea joas , bolsals cu decor imprimat. Î i fac apari ia i tipuri ceramice cufiguri ro ii, reprezentate în prima jum tate a sec. IV a. Chr. de fragmente de pelikei skyphoi. Registrul decorativ este comun: personaje drapate, Satiri, palmete iacolade.

Ceramica presupus colonial î i afl analogii în forme recunoscute întreprodusele histriene; fiind vorba de forme uzuale, ele pot reprezenta nu neap ratimporturi histriene, ci i produse ale atelierelor tomitane. Analiza de soluriprelevate din depozitele de loessuri de pe faleza de nord a ora ului a identificatmai multe calit i. Cum este recunoscut faptul c argilele unei regiuni formeazun „ansamblu omogen”, calit ile argilelor tomitane sunt, probabil, foarteapropiate de cele ale Histriei. Selec ia se dovede te din acest punct de vederedificil , iar r spunsul nu l poate da decât o fin analiz comparativ de laborator.Între categoriile presupuse coloniale not m farfurii de pe te (fish plates), cuvopsea ro ie în interior; platouri cu marginea canelat , castroane dintr o argilro ie, insuficient ars , cu miez cenu iu.

O remarc special dator m amforelor care documenteaz la Tomis o vieactivitate economic în sec. V a. Chr., ale c rei premise se plaseaz în a douajum tate sau spre sfâr itul sec. VI a. Chr.71. Importurile, ca i la Histria ajungdinspre Chios, Lesbos i Thasos. Aceast caracteristic se men ine i în primajum tate a sec. IV a. Chr. Demonstrativ, raportul importului amforic dintre sec. Vi prima jum tate a sec. IV a. Chr. este quasiegal. În a doua jum tate a sec. IV a.Chr., importurile de i mai variate înregistreaz valori mai sc zute, datorateprobabil situa iei politice nesigure a Dobrogei i mai ales a litoralului în aceastperioad 72.

Compara ia dintre Tomis i Callatis privind începuturile importului de

Pontica 6 (1973), p. 333 347; A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 34 i fig. 28 35;L. Buzoianu, Civiliza ia greac , p. 254 260.

70 Vezi materialul ceramic la S. Dimitriu, Histria II, p. 41 54.71 L. Buzoianu, Pontica 24 (1991), p. 75 96.72 Vezi L. Buzoianu, Les premières importations d’amphores timbrées dans les cités grecques

de Tomis et de Callatis, BCH, Suppl. 13 (1986), p. 406 415.

22

amfore tampilate este la rândul ei sugestiv . Considerarea situa iei de ansamblua importurilor din cele dou colonii plaseaz Thasos ul ca prim centru exportatorde produse folosind ambalaje tampilate pe pia a tomitan , cu un comerpermanent din al doilea sfert al sec. IV a. Chr. Pia a callatian , spre deosebire deHistria i Tomis, era orientat la acea dat spre comer ul cu Heracleea Pontic .Absen a tampilelor timpurii de la sfâr itul sec. V – începutul sec. IV a. Chr. atâtla Tomis cât i la Callatis este o dovad a activit ii economice mai restrânse încompara ie cu Histria, datorate i datei mai recente de întemeiere a lor. Pe de altparte, la Tomis, num rul ridicat de tampile de la mijlocul sec. IV a. Chr., încompara ie cu Callatis, constituie dovada unei activit i comerciale mai timpuriicu insula Thasos.

Factorul local se dovede te destul de puternic, în cele dou aspecte surprinsei la Histria: autohton (predominant) i nord pontic. Probabil este prezent iaspectul local colonial mai greu de identificat în stadiul actual al cercet rilor.Ceramica autohton este prezent din primele niveluri arheologice. Din punct devedere cantitativ pare mai bine reprezentat decât la Histria. Se continu tradi iahallstattian a formelor. Tehnica de decorare a vaselor are un repertoriu larg, încare recunoa tem elemente de decor getic, dar i altele apropiate ceramicii nordpontice. Formele le recunoa tem în ceramica descoperit în NA III de la Histriasau în stratul arhaic, tot de acolo, cu datare coborât la limita secolelor VI V a.Chr.73

În privin a descoperirilor numismatice observa iile noastre au în vedere maiales vârfurile de s ge i de bronz cu valoare premonetar i monedele de bronz cu„roata”74. În privin a primelor re inem:

1) reparti ia stratigrafic a pieselor de la Parcul Catedralei: aceastaeviden iaz pentru sec. VI a. Chr. (N XII XI) atât prezen a s ge ilor cu trei muchiicât i a celor foliforme; în prima jum tate a sec. V a. Chr. cele dou tipuri semen in; în a doua jum tate a sec. V a. Chr. apar numai vârfuri de s ge i foliforme;

2) apari ia pe unele piese a unor semne distincte în relief, care ar putea fiinterpretate ca semne de atelier;

3) la Tomis sunt cunoscute dou tezaure de vârfuri de s ge i de bronz cuvaloare premonetar i un depozit75. Notate pe rând, Tomis I (58 piese i doidelfina i olbieni ), Tomis II (140 piese) i Tomis III (12 piese), ele pun Tomisul însitua ia unic de a afla astfel de tezaure în mediu „grecesc”. Este posibil ca ele sfi apar inut grecilor din cetate i s fi constituit obiecte de dar (dora) sau deschimb cu popula ia local ; am afla astfel i un argument pentru func ia deemporion a a ez rii.

Monedele de bronz cu roata, atribuite Histriei, s au aflat pe nivele de sec. V

73 L. Buzoianu, Civiliza ia greac , p. 259 260; L. Arsenie, Pontica 33 34 (2000 2001),

p. 283 298.74 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 34 37; C. Scorpan, SCN 7 (1980), p. 25

34; G. Talma chi, Semne monetare din aria de vest i nord vest a Pontului Euxin. De la simbol lacomer (secolele VI V a. Chr.), Cluj Napoca 2010, passim.

75 G. Talma chi, op. cit., p. 82; G. Talma chi, Gh. Papuc, The arrowhead monetary signshoard, founded in Constan a (Constan a county), in Coin hoards of Dobrudja. I. Constan a 2007,p. 11 35.

23

a. Chr. i sunt absente pe nivelul de sec. IV a. Chr. (N VIII). Num rul pieselor esteîns prea mic (28 exemplare la Parcul Catedralei i câteva pe str. Arhiepiscopiei,nivelul 2) pentru a sus ine ideea, tentant de altfel, a prezen ei unor atelierelocale. Trebuie s accept m remarca76 potrivit c reia moneda respectiv reprezinto valoare circulatorie pe raza maxim de rela ii comerciale ale Histriei. Not m aicii un tezaur de 110 monede histriene de argint aflat „în apropiere de anticulTomis” i datat la sfâr itul sec. IV a. Chr.

Pentru perioada de început, s a emis p rerea77 c din punct de vederemonetar Tomis se afl în „sfera de interese” a Histriei. Aceast „r mânere” subinfluen a Histriei este apreciat ca durând pân pe la jum tatea sau dupjum tatea sec. IV a. Chr.

Acestei remarci categorice îi prefer m una mai nuan at , în sensul c Tomis abeneficiat de faptul c s a aflat în zona de circula ie a monedei histriene. Monedahistrian se dovede te destul de puternic în sec. VI IV a. Chr., pentru a acoperinecesarul monetar al celorlalte a ez ri grece ti aflate în apropiere78.

Decoperiri întâmpl toare au ocazionat prezen a la Tomis i a unor monedestr ine79. Ele provin, în ordine, din Chersonesul Tracic (515 493 a. Chr.), Persia(486 450 a. Chr.), Apollonia Pontic (sfâr itul sec. V – începutul sec. IV a. Chr.) iThessalia (începutul sec. IV a. Chr.). Informa ii mai vechi semnaleaz aici i doutezaure monetare din Apollonia Pontic (sfâr itul sec. V – începutul sec. IV a.Chr.) i Mesambria (sec. IV a. Chr.), f r alte date suplimentare80.

Aria descoperirilor de sec. VI IV a. Chr. ocup cap tul peninsulei tomitane(zona de la Parcul Catedralei i cea apropiat ei)81 , zona peninsular în general,aflat pe locul i imediat la sud i vest de actuala Pia Ovidiu.

Este adev rat îns , în zona peninsular mai numeroase sunt materialele desec. IV a. Chr. Not m un grup de 8 amfore de Chios din prima jum tate a sec. IVa. Chr., care provin, probabil, dintr un depozit ale c rui condi ii de descoperirenu ne sunt suficient de clare82.

Elementele constructive sunt reprezentate numai în zona cercetat de câteva

76 Bucur Mitrea, Roata, simbol solar pe monedele histriene, Pontica 15 (1982), p. 97.Tezaurul al c rui loc de p strare nu se cunoa te, a fost descoperit în 1916. Vezi

G. Custurea, G. Talma chi, Repertoriul tezaurelor monetare din Dobrogea, Constan a 2011,p. 164, nr. II (cu trimitere la G. Severeanu, BSNR 15 (1920), 35 36, p. 20 27).

77 Gh. Poenaru Bordea, Discu ii pe marginea câtorva monede str ine din Dobrogea antic ,SCIV 21 (1970), 1, p. 137.

78 Pentru aria de r spândire a monedei histriene, vezi recent, G. Talma chi, Pontica 3536 (2002 2003), p. 357 394.

79 G. Talma chi, The mints’issues from the Black Sea coast and other areas of Dobruja. ThePre roman and Early Roman Periods (6th Century BC – 1st Century AD), Cluj Napoca 2007,passim.

80 C. Moisil, Cre terea Colec iilor Cabinetului Numismatic în Biblioteca Academiei Române,Bucure ti, 1944, p. 5, nr. 40, 42, reluat i de G. Talma chi, op. cit., p. 164 165; vezi recent iG. Custurea, G. Talma chi, Repertoriul tezaurelor, p. 169 (VIII; aici datarea probabil 330 320a. Chr.).

81 Cercet ri în curtea catedralei episcopale i în zona muzeului Ion Jalea; veziZ. Covacef, Constan a (Tomis), în CCA, 1983 1992, Bucure ti, 1997, p. 25, nr. 18; Gh. Papucet alii, Constan a (Tomis), CCA, Campania 2001, p. 108 110, nr. 73.

82 L. Buzoianu, Pontica 24 (1991), p. 88.

24

locuin e – bordeie (sec. VI V a. Chr.), pavimente i ziduri de piatr ale unorlocuin e de suprafa (sec. V IV a. Chr.). Not m identificarea unei str zi cu douniveluri de amenajare (N II, inferior, sec. V IV a. Chr.; N I – sec. IV a. Chr.);traseul ei este identic cu cel al str zii romane de mai târziu83. Acelea i structuriconstructive sunt semnalate i în punctul de pe str. Arhiepiscopiei; not m aici olocuin de suprafa cu dou înc peri, din sec. V a. Chr. i continuarea pavajuluide piatr al str zii din sec. IV a. Chr.84

Deocamdat re inem ca elemente caracteristice ale acestei perioade:- suprafa a redus de locuire/aria redus ocupat de a ezare;- posibilitatea implant rii grecilor într un mediu autohton ce pare mai

puternic exprimat decât la Histria;- orientarea rela iilor economice spre acelea i centre micro asiatice i

egeene identificate la Histria.

Etapa a II a: mijlocul sec. III – sec. I a. Chr.Evenimentul important al perioadei este a a numitul „r zboi al Tomisului”

sau, dup sintagma greac , , rezumat de Memnon,dup o prezentare mai detaliat a lui Nymphis. Pentru importan a informa ieired m textul din Memnon (FGrHist III B, p. 347 348)85:

( ), ,

.

, ,.

, ,.

„Nu mult dup aceea, a izbucnit un r zboi, pe care l porniser bizantiniiîmpotriva callatienilor – ace tia erau coloni ti ai heracleo ilor – i [totodat ]împotriva istrienilor, pentru emporiul de la Tomis, care se afla în vecin tateacallatienilor. Ace tia se gândeau s fac acolo un monopol al lor. i unii i al iitrimiser soli heracleo ilor, ca s le vin într ajutor, dar ace tia nu acordar sprijinmilitar nici unora nici altora, ci trimiser în ambele p r i soli care s i împace, f rca str dania lor s fi ajuns la rezultat. Locuitorii din Callatis suferir multepierderi din pricina du manilor i mai târziu începur tratative de pace, dar n aumai putut s se refac din aceast nenorocire”86.

Analizat secven ial i tradi ional, informa ia are în vedere:

83 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 44 i planul general al zonei;

C. Scorpan, L’évolution urbanistique de la cité de Tomis, RRH 15 (1976), 1, p. 3 10.84 CCA, Campania 2001, p. 108 109.85 Memnon, frg. 21 (FHG III, p. 537 = FGr, Hist III, B, 434, fr. 13). Referiri la r zboiul

Tomisului la D.M. Pippidi, DID I, p. 222; idem, Contribu ii2, p. 33 35; I. Stoian, Tomitana,p. 20 21 i 215 216; vezi mai recent, A. R dulescu, Constan a, 2250, Pontica 23 (1990), p. 2328; L. Ruscu, Rela iile, p. 150 163; Al. Avram, ISM III, p. 26 32.

86 Traducerea textului din Memnon, dup Fontes I, p. 511.

25

- o înfruntare militar între o coali ie histro callatian i Byzantion, caparte advers ;

- obiectivul înfrunt rii: ob inerea monopolului asupra emporion ului dela Tomis;

- apelul pe care p r ile implicate îl adreseaz Heracleei Pontice;- interven ia diplomatic (nu i militar ) a Heracleei, r mas f r rezultat;- încheierea conflictului în defavoarea Callatidei (tratative de pace

probabil anterioare înfrângerii finale).Evenimentul relatat, de o importan covâr itoare pentru istoria cet ii vest

pontice, se plaseaz într un context politico militar mai larg87, care a antrenat maimulte spa ii geografice – Marea Egee, r s ritul M rii Mediterane i Marea Neagr– i a opus regate i uniuni politice cu interese diferite. Între ultimele, amintimLiga nordic , symachie temporar cu orientare antiseleucid , ale c rei interese eraulegate de politica economic a Heracleei Pontice88. Atitudinea acesteia fa deBizan , i el membru al ligii, cap t un aspect mai special datorat de inerii deultimul a monopolului comercial în bazinul pontic i a rolului de intermediar înrela iile Pontului cu bazinul M rii Egee. Aceasta explic de ce Heracleea, care înalte împrejur ri a venit cu ajutoare substan iale în sprijinul Bizan ului, la dataconflictului, în care erau antrenate deopotriv i Bizan i Callatis, î i p streazneutralitatea i opteaz pentru împ care.

Mai mult decât ra iunile economice avute în vedere în acest conflict, carepentru lig însemna constituirea unor ora e grece ti libere – i Tomisului, prinpozi ia sa, cu atât mai mult i se potrivea aceast stare , bizantinii au urm rit ialte interese, mai ales politice, care însemnau spargerea sferei de influenseleucid , în a c rei clientel Callatis se pare c se afla de mai mult vreme. Înordinea evenimentelor, r zboiul cu Callatis trebuie s fi constituit motivul pentrucare regele seleucid Antiochos II Theos (261 246 a. Chr.) porne te un asediuîmpotriva Bizan ului, ac iune conjugat cu o campanie în Thracia (255/254 a.Chr.)89. „R zboiul Tomisului” îl plas m în raport tocmai cu acest conflict în care afost angajat Bizan ul i care se termin dac nu la sfâr itul anului 255 a. Chr., celmai târziu în prim vara anului 254 a. Chr.90. Pentru data de început a r zboiuluiTomisului, afl m un reper în r zboiul de succesiune bithinian91. În relatarea luiMemnon, fragmentul referitor la r zboiul Tomisului este plasat înainteaprezent rii conflictului din Bithynia; începutul pentru amândou se plaseazundeva între 256 255 a. Chr. Ob inem ca limite ale r zboiului Tomisului anii

87 B. Niese, Geschichte der griechischen und makedonischen Staaten zeit der Schlacht bei

Chaeronea, II, Gotha, 1899, p. 137 138; W.P. Newskaia, Byzanz in der klassischen undhellenistischen Epoche, Leipzig, 1955, p. 150 151; M. Rostovtzeff, Social and Economic Historyof the Hellenistic World, Oxford, 1941, I, p. 590 591; S.Iu. Saprykin, Gerakleja Pontijskaja iHersones Tavriceskij, Moscova, 1986, p. 124 139.

88 Despre Liga nordic , vezi în special M. Rostovtzeff, op. cit., p. 26 27 i 590;S.Iu. Saprykin, loc. cit.; idem, „Severnaja Liga”, Pri ernomor’e v epohu ellenizma, 1985, p. 4961.

89 Memnon, p. 228 a, 53 f; b 28 f.90 Vezi datele i la Al. Avram, op. cit., p. 31.91 Dup B. Niese, op. cit., p. 137; vezi i Al. Avram, op. cit., p. 26 27, n. 115.

26

256/255 254 a. Chr.92. Se aduce astfel o corectur datei de cca. 260 a. Chr. admisîn general de istorici93; alte cronologii – cca. 275 a. Chr. sau 253 247 a. Chr. , suntconsiderate fie prea înalte, fie prea joase i oricum neargumentate94.

Desf urarea ostilit ilor, prezentate lacunar de Memnon, las loc lasupozi ii. Provocarea pare s fi venit din partea Byzantionului care, dup R.Vulpe, „voullait s’emparer de cette ville située au milieu de la côte de Dobroudjaet bien placée pour contrôler le commerce de tout le Pont Gauche”95. De iavantajele proprii nu par s fi fost ignorate96, credem mai curând c Bizan ul aluat asupra sa acest r zboi i l a purtat în spiritul i în numele intereselor ligii, iarscopul urm rit a fost desfiin area oric rui monopol asupra Tomisului ideclararea lui ca port liber. Este, de altfel, i ceea ce a reu it s realizeze. Tomisulbeneficiind ulterior de condi ia creat , î i va consolida for ele care aveau s lridice în fruntea cet ilor din Pont.

Nu mai insist m i asupra altor supozi ii privind desf urarea pe mare aostilit ilor97.

Men ionarea expres de c tre Memnon, a f cut pe unii istorici s presupun c

instituirea acestui monopol era urm rit exclusiv de callatieni, în timp ce Histriaurma s i anexeze o parte din teritoriul rural tomitan98. În cazul acesta nu vedemde ce Memnon, referindu se tocmai la acest teritoriu99, are în vedere în primulrând vecin tatea callatian .

Pe de alt parte, nu credem c Histria, de in toarea unui teritoriu rural100,care trebuie s se fi întins destul de mult i spre sud101 i a c rei ap rare îi va crea

92 Vezi schema desf ur rii evenimentelor propus de Iu.G. Vinogradov la Al. Avram,

ISM III, p. 31 32; ibid., p. 27, n. 116.93 Vezi mai sus, n. 87.94 Pentru datare vezi i Iu.G. Vinogradov, Der Pontos Euxeinos, p. 47, n. 184; K.

Nawotka, The western pontic cities: history and political organization, Ohio State University,1991, p. 41, n. 116.

95 R. Vulpe, HAD, p. 85 86.96 B. Niese, op. cit., p. 137.97 Cf. D.M. Pippidi, Contribu ii2, p. 34. De i anevoie de controlat, supozi ia r mâne în

picioare, inând seama c Bizan ul dispune de numeroase vase maritime de r zboi (poatenu în aceea i m sur ca Heracleea Pontic ); Tomis i Callatis se pare c dispuneau i ele decâte o flot , în primul rând comercial i, poate, i de câteva vase de ap rare.

98 R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 154 i n. 22.99 D.M. Pippidi, DID I, p. 197 198; idem, Contribu ii2, p. 175, n. 22.100 Vezi nota anterioar ; de asemenea, P. Alexandrescu, Însemn ri arheologice, StCls 12

(1970), p. 152 care i adaug prudent: „Pentru moment nu tim care era în vremea arhaici clasic (…) limita sudic a expansiunii histriene”.

101 Pentru perioada roman , limita sudic propus este Lacul Ta aul Capul Midia;vezi D.M. Pippidi, Contribu ii2, p. 348 385 i fig. 4; Al. Avram, Întinderea teritoriului Histrieiîn epoca roman în lumina hot rniciei consularului Manius Laberius. Încercare de reconstituire,CCDJ, C l ra i, 5 7 (1988 1989), p. 189 197; idem, în Histria. Eine Griechenstadt an derrumänischen Schwartzmeerküste (eds. P. Alexandrescu i W. Schuller), Xenia, 25, Konstanz,1990, p. 11 14. Vezi i Al. Suceveanu, Fântânele. Contribu ii la studiul vie ii rurale în Dobrogearoman , Bucure ti, 1998, p. 157 160.

27

dificult i102, mai avea nevoie la mijlocul sec. III a. Chr. s i l extind îndefavoarea unei cet i ale c rei interese convergeau cu ale sale. Mai degrabhistrienii vizau acela i monopol asupra comer ului de tranzit pe care, conformalian ei, aveau s i l împart cu Callatis. La data conflictului callatienii înc nu lde ineau ci doar „se gândeau” s i l asume, iar histrienii, dac l aveau, nuîn elegeau s l piard în favoarea Bizan ului sau a confedera iei pontice.

O nou interpretare103 modific scenariul alian elor i ridic mai multe semnede întrebare. Ea a fost avansat de Vinogradov i a avut ca obiectiv tocmai„Monopolkieg” um Tomis zur Seeschlacht bei Kos”. Vinogradov porne te de larecunoa terea unei st ri conflictuale între Histria i Callatis, pe care o pune înleg tur cu r zboiul pentru Tomis. Documentul epigrafic care men ioneaz acestconflict (ISM III, 7) este datat de Vinogradov ( i cu argumente de sprijin dinpartea lui Al. Avram) în 253 a. Chr. În ce ne prive te re inem c este vorba de unr zboi între Histria i Callatis, care, chiar dac îl raport m la r zboiul Tomisului,difer i prin con inut i prin rezultat de conflictul notat de Memnon.

Acest r zboi, dac s a desf urat la mijlocul sec. III a. Chr., este posibil s fireprezentat începutul sau prima faz a r zboiului Tomisului: ini ial Histria iCallatis, adversare pentru controlul emporionului tomitan, devin aliate înmomentul când Byzantion este i el interesat. Exist i posibilitatea ca Histria iCallatis s nu fi fost aliate în acest conflict, iar referirea la Histria în textul luiMemnon s redea o stare conflictual pe care i histrienii au avut o

. Adversare r mân doar Callatis i Byzantion: ambasada heracleanle prive te doar pe ele; rezultatul dezastruos este notat doar pentru Callatis. Maimult, callatienii apeleaz la „tratative de pace”, exerci iu pus în practic i înr zboiul împotriva histrienilor. Între cele dou st ri conflictuale a existat un scurtinterval în care „lucrurile au fost restabilite la starea lor ini ial ” (

, dup ISM III, 7). În aceast interpretare, plasând r zboiul dintreHistria i Callatis înaintea celui dintre Callatis i Byzantion, i, raportându le peambele asigur rii controlului emporionului tomitan, putem p stra i o dat în jurde 264/261 a. Chr. pentru începutul evenimentelor104.

Oricare ar fi fost îns ordonarea evenimentelor, urm rile lor sunt beneficepentru Tomis: de acum ora ul î i începe ascensiunea.

De la mijlocul sec. III a. Chr. emite primele monede: este vorba de emisiunide bronz, mai numeroase i mai variate decât cele b tute în aceea i perioad laHistria i Callatis105; în cantitate mai mic , acestea ajung i în afara pie ei ora ului,

102 D.M. Pippidi, Contribu ii2, p. 167 185 (pentru sec. III a. Chr.) i p. 186 221 (pentru

sec. II a. Chr.).103 Iu.G. Vinogradov, Vom „Monopolkrieg” um Tomis zur Seeschlacht bei Kos, preluat de

noi dup Al. Avram, ISM III, p. 27 32.104 R mâne s fim de acord i cu o posibil comunitate de interese între Bithynia i

Milet în acest interval. O astfel de „comunitate de interese”, L. Ruscu, op. cit., p. 160 ov zuse ca posibil în perioada dintre cca. 241 a. Chr. i cel pu in data izbucnirii celui de alIV lea r zboi sirian.

105 C. Preda, Istoria monedei în Dacia preroman , Bucure ti, 1998, p. 78 84; idem,Descoperiri premonetare i monetare în Dobrogea, Pontica 35 36 (2002 2003), p. 357 394. Recenteste semnalat un tezaur de peste 100 de monede de bronz emise de Tomis, descoperit „înora sau împrejurimi” i p strat într o colec ie particular ; vezi G. Custurea, G. Talma chi,

28

în Dobrogea (inclusiv la Histria i Callatis), NE Bulgariei i în zona de vecin tatea Dun rii106. Se cunosc 26 de localit i cu un total de peste 166 de monedetomitane (între care peste 96 s au aflat numai în ora ele grece ti)107. Este posibil caîn sec. III a. Chr. Tomis s fi emis i stateri de aur de tip Alexandru cel Mare,considera i emisiuni postume, care la Callatis se plaseaz între cca. 279/5 228/220a. Chr.108.

În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe tezaure monetare cecon in i monede tomitane: ase în Dobrogea (între care dou în NE Bulgariei, laGrani ar i B lgarevo)109; dou la nordul Dun rii (la Anadol/Ucraina iM r e ti)110 i alte dou în Turcia actual (la Kirazli i Mektepini). Monedeizolate antrenate în circula ia monetar elenistic 111 au mai fost semnalate în zonapontic la Tyras, Olbia, Chersones i Leuké, iar în afara ei, la Thessalonic i Delos.

Din sec. II a. Chr. dateaz i primele inscrip ii oficiale ale ora ului112.Pân la începutul sec. I a. Chr. nu avem m rturia niciunui eveniment

important în care ora ele pontice s fie implicate. Ele tr iesc o stare denesiguran , în care termeni precum , , , etc.apar frecvent în inscrip ii (ISM II, 2 i 3).

În jurul începutului sec. I a. Chr. afl m ora ele vest pontice în situa ia dealiate ale lui Mithridates VI Eupator. Nu cunoa tem îns nici data i nici condi iileîn care aceste ora e au fost cuprinse în regatul pontic al lui Mithridates.

Se apreciaz , pe rând, instaurarea domina iei lui Mithridates aici în primuldeceniu al sec. I a. Chr.113 sau între cucerirea Crimeei i cuprinderea Regatului

Repertoriul, p. 182 183 (LXIV). Alte monede, tot de bronz, au fost descoperite în zonapeninsular a Constan ei; vezi tot G. Custurea, G. Talma chi, op. cit., p. 169 (IX; tezaur de11 piese de bronz tip Filip II), 171 (XIV: depozit funerar compus din 11 monede), 182 (LXII:depozit monetar cu 12 piese).

106 Gh. Poenaru Bordea, La diffusion des monnaies d’Istros, Callatis et Tomi du VIe au Iersiècle av. J. C. dans leurs territoires, zones d’influence et ailleurs, in Presenza e funzioni dellamoneta nelle chorai delle colonie greche dall’Iberia al Mar Nero, Roma, 2004, p. 41.

107 G. Talma chi, Les monnaies autonomes d’Istros, Callatis et Tomis. Circulation etcontexte, Wetteren 2006, p. 40 41.

108 C. Preda, op. cit., p. 113. Vezi, totu i, Gh. Poenaru Bordea, op. cit., p. 41 i notele 48,49: „Notre atelier ne semble pas avoir frappé des pseudoalexandres en or, mais a eu uneproduction considérable de statères pseudolisimaques, supérieure, il nous semble, à cellede Callatis”. Not m totu i aici descoperirea înainte de 1895 a unui tezaur de cca. 1000 destateri de tip Filip II i Alexandru III, în cartierul Anadolchioi (unde va fi localizat, înepoca roman vicus Turris Muca…). Pentru tezaur vezi G. Custurea, G. Talma chi,Repertoriul, p. 164 (I), cu bibliografia.

109 Celelalte provin din Constan a, Cump na, D eni i Tuzla. Pentru r spândireamonedelor tomitane vezi Gh. Poenaru Bordea, op. cit., p. 64 66; G. Talma chi, op. cit.,passim. Re inem ca noutate tezaurul de 30 35 monede de bronz tomitane i monedeautonome callatiene descoperit la Tuzla, în 2003; cf. G. Talma chi, op. cit., p. 94, nr. 22.

110 Mai exist tezaurul de la Vârteju (Bucure ti), în care s a aflat i o moned deTomis; cf. Gh. Poenaru Bordea, op. cit., p. 66, nr. 30.

111 Dup Gh. Poenaru Bordea, op. cit., p. 41.112 Izolat , în sec. IV a. Chr., este inscrip ia funerar publicat de Maria Munteanu,

Câteva inscrip ii tomitane inedite, Pontica 7 (1974), p. 157 159; vezi i ISM II, 456.113 Al. Avram, O. Bounegru, Mithridates al VI lea Eupator i coasta de vest a Pontului

Euxin. În jurul unui decret inedit de la Histria, Pontica 30 (1997), p. 155 165. Iidem,

29

Bosporan i Chersonesului în regatul pontic (între 114 107 a. Chr.) i izbucnireaprimului r zboi cu Roma114 (89 a. Chr.). Al. Suceveanu fixeaz aceast datimediat dup ce Mithridates î i va fi extins domina ia în Crimeea (cu observa iaca acest moment s fie datat mai târziu)115; cel mai târziu termen post quem esteconsiderat anul 86 a. Chr., când, dup cucerirea Athenei, soarta r zboiului seschimb în defavoarea lui Mithridates. În sfâr it, un argument pentru plasareadomina iei lui Mithridates în zona vest pontic în intervalul 106 76 a. Chr. estelacuna misiunilor guvernatorilor Macedoniei i Thraciei la Dun re tocmai în acestinterval.

Noua domina ie se va fi manifestat printr o re ea de alian e individuale,încheiate cu cet ile grece ti. C aceste alian e puteau fi încheiate chiar lasolicitarea ora elor grece ti116 sau din ini iativa lui Mithridates (prin „binefaceri”i „daruri”, dup Trogus Pompeius, XXXVIII, 3, 6), are aici mai pu inimportan . Oricum, ora ele î i p strau autonomia în cadrul unei uniuni politicecu Regatul Pontic i Bosporul Cimmerian i se bucurau de o siguran intern iextern . Tomisul nu putea face excep ie sustr gându se alian ei sau refuzândprotec ia. Argumente afl m în num rul mare de stateri de tip Lysimach b tu i laTomis mai ales în perioada 90 72 a. Chr. i în cantitate mai mic în sec. II a.Chr.117. Probabil ca i Histria i Apollonia ( i la Nord, Olbia), Tomis beneficia i deprezen a unei garnizoane. Numele ora ului apare într o inscrip ie din Mesambria(IGB I2, 320) al turi de Histria, Apollonia i, desigur, Mesambria în ac iuneacomun de celebrare a unui necunoscut. Cum fiecare din cet ile citate exceleazprin bune rela ii cu regele Pontului (unele rela ii – ca în cazul Mesambriei , demai lung durat , din sec. II a. Chr.), nu a fost greu pentru comentatori sstabileasc o leg tur între con inutul inscrip iei i un posibil reprezentat oficialsau trimis al regelui în ora 118.

La ad postul siguran ei create se vor fi desf urat rela iile pe care Tomis leare în lumea pontic : în sec. II I a. Chr. un tomitan, al c rui nume a fost întregitdiferit, este beneficiarul unui decret de proxenie la Histria (ISM I, 48)119; un alttomitan, necunoscut, este men ionat pe o inscrip ie de sec. II a. Chr. tot la Histria

Mithridates VI Eupator und griechischen Städte an der Westküste des Pontos Euxeinos în PontosEuxeinos. Beiträge zur Archäeologie und Geschichte des antiken Schwarzmeer und Balkanraumes,Manfred Oppermann zum 65. Geburstag, Langenweissbach, 2006, p. 397 413 (bibliografia).

114 L. Ruscu, Rela iile, p. 100 101 i n. 40.115 Al. Suceveanu, ( ) (IGB I2,

13, r. 22 23), Pontica 33 34 (2000 2001), p. 319 335 (în special p. 326 327).116 L. Ruscu, Rela iile, p. 119 120.117 C. Preda, Istoria monedei, p. 112 114.118 Inscrip ia a fost datat , pe rând, la începutul sec. I a. Chr. (G. Mihailov, IGB V,

5097; idem, Epigraphica 41 (1979), p. 24 25); sec. II I a. Chr. (Em. Doru iu Boil ,Contribution épigraphique à l’histoire de Tomis à l’époque du Principat, Dacia NS 19 (1975),p. 153), sfâr itul sec. II – începutul sec. I a. Chr. (L. Ruscu, Rela iile, p. 113 121).

119 ISM I, 48, r. 2 3: „ ] [ ]/e.g. ] ”; vezi i r. 8 9. În Bull.ép.1984, 268 se propune „ [ ] (sau , ”) cf. Al. Avram, Lecorpus des inscriptions d’Istros revisité, Dacia 51 (2007), p. 91 92, nr. 48, care restituie numeleastfel: „ ?] [ ]/[ ] ”.

30

(ISM I, 38)120; un decret din Odessos (IGB I2, 43 bis) este dat în onoareatomitanului Artemon Chairionos, în sec. I a. Chr. La rândul lui, Tomis cinste te peun locuitor din Tyras care „s a ar tat prevenitor” fa de to i negustorii tomitaniafla i în drum spre Olbia, înlesnindu le chiar un tratament preferen ial acolo(ISM II, 5)121. Este o atitudine care a continuat s se manifeste i mai târziu: unolbian, Theocles al lui Satyros este onorat pe la sfâr itul sec. II/începutul sec. III p.Chr. de cetatea sa de origine i de înc alte 18 cet i printre care i Tomis pentruservicii aduse concet enilor lor afla i temporar la Olbia122. În jurul anului 100 a.Chr. un cet ean originar din Sinope ridic la Tomis un monument închinat luiSarapis (ISM II, 152). Inscrip ia tomitan , al turi de alte documente epigrafice dinaceea i perioad , probeaz unitatea lumii pontice realizat de Mithridates123.

Domina ia lui Mithridates ia sfâr it odat cu campania proconsululuiMacedoniei M. Terentius Varro Lucullus, din 72 71 a. Chr. Ac iunea echivaleazcu prima prezen militar roman pe rmul vest pontic. Termenul care red ,constant, ac iunea lui Lucullus asupra ora elor grece ti de aici, cu excep iaApolloniei, este de „luare” sau „ocupare” – capta, cepit, occupavit, capiens i doarpentru Apollonia ac iunea este devastatoare: evertit Apolloniam124.

Din punct de vedere arheologic, perioada elenistic din istoria Tomisului estereprezentat în s p turile de la Parcul Catedralei printr un singur nivelarheologic (N VII), discontinuu. El este constituit din 1 2 straturi, cu materialearheologice diverse, din perioada elenistic târzie sau chiar roman timpurie.

Deseori N VII lipse te, f cându se direct trecerea la N VI. În zona imediatapropiat Parcului Catedralei au fost identificate patru niveluri arheologice, ceapar in, pe rând, secolului IV a. Chr. (N 3, marcat spre final de un puternicincendiu), sfâr itului sec. IV – începutului sec. III a. Chr. (N 4, care const dintrun strat gros de nivelare), secolelor III II a. Chr. (N 5), secolelor II a. Chr. – I p.Chr. (N 7 i N 8; nivelele elenistice târzii i romane timpurii au materialarheologic amestecat)125. Epoca elenistic este bine reprezentat la Tomis prinmateriale arheologice. În zona portului antic s au aflat câteva sute de tampileamforice126. Din sec. III a. Chr., dup cum am v zut, ora ul bate moned

120 Dovad c rela iile dintre cele dou ora e au continuat i dup evenimentele de la

mijlocul sec. III a. Chr.121 Asupra leg turilor dintre Tomis, Tyras i Olbia, vezi i V. Cojocaru, Popula ia zonei

nordice i nord vestice a Pontului Euxin în secolele VI I a. Chr. pe baza izvoarelor epigrafice, Ia i,2004, p. 382 i 384.

122 IOSPE I2 40 cu un comentariu i la V. Cojocaru, Limba inscrip iilor grece ti din ora elede la nordul M rii Negre în secolele VI a. Chr. – III p. Chr., tez de doctorat (mss.), Ia i 2010,p. 237 240.

123 D.M. Pippidi, Sur la diffusion des cultes égyptiens en Scythie Mineure, StCls 6 (1964),p. 103 118 (în special p. 106); idem, Studii, p. 60 82.

124 D.M. Pippidi, DID I, p. 276; idem, Contribu ii2, p. 224 i n. 9; L. Ruscu, Rela iile,p. 127 141 ( i p. 128, n. 151).

125 Gh. Papuc et alii, Constan a, jud. Constan a [Tomis], Punct: str. Arhiepiscopiei nr. 23, înCCA, Campania 2001, p. 108. Tot în zon (punct: str. Brâncoveanu), singurul nivel elenistic(de sec. III a. Chr.) conteaz ca prim nivel de locuire; vezi iidem, CCA, Campania 2006,p. 132.

126 L. Buzoianu, tampile rhodiene de la Edificiul roman cu mozaic, Pontica 13 (1980),p. 119 139; eadem, Considera ii asupra tampilelor sinopeene de la Edificiul roman cu mozaic,

31

proprie127; din sec. II a. Chr., dac nu chiar mai timpuriu128, avem primeledocumente epigrafice lapidare i, în sfâr it, s p turile de salvare au permislocalizarea necropolei ora ului129.

Revenind la situarea descoperirilor, constat m o extindere a zonei locuite acet ii în toat zona peninsular , afectat înc din antichitate de transform ri ireconstruc ii succesive. Materialele descoperite s au aflat fie în umpluturamodern , fie amestecate cu materiale mai târzii, antrenate de interven ii ulterioareepocii elenistice.

Avem informa ii130 despre un sondaj executat în 1961 în fa a magaziei nr. X amozaicului, i care a atins o „groap ” cu material elenistic neamestecat. Groapa afost t iat de zidul Edificiului cu mozaic i de un zid modern care urma liniazidului antic (fragmentele ceramice au fost descoperite între –9,40 i –12,60 m)131.Alte materiale, în amestec îns , s au aflat i cu prilejul urm ririi zidului dinspreedificiul principal al magaziilor aflate mai aproape de mare, în fa a înc perii maria edificiului termal, în zona basilicii de la intrarea în port. Indiciile sunt suficientepentru a proba faptul c ne afl m în apropierea portului elenistic al cet iisuprapus, cel pu in par ial, de marele edificiu cu mozaic.

Lucr rile de salvare situate ceva mai la nord au surprins dou nivelurielenistice, cu materiale arheologice din secolele III II a. Chr.

Stadiul de dezvoltare al vie ii economice din aceste secole îl analiz m dinpunct de vedere al importurilor amforice132, singurele în m sur pentru noi seviden ieze ni te etape i s dea nota de originalitate (dac a existat) a Tomisului.

Din acest punct de vedere remarc m:- continuarea activit ii comerciale din perioada anterioar ;- o adev rat liberalizare comercial cunoa te Tomisul de la mijlocul sec.

III a. Chr., pus în valoare de apogeul produselor sinopeene (între 261 229/183 a.Chr.) i rhodiene (210 188 a. Chr.)133. Este perioada care a urmat evenimentuluirelatat de Memnon i care, din punct de vedere economic, a echivalat cu

Pontica 14 (1981), p. 133 151; eadem, Importul amforelor thasiene la Tomis în perioadaelenistic , Pontica 15 (1982), p. 137 151; eadem, Importurile amforice la Tomis în perioadaelenistic , Pontica 25 (1992), p. 99 165.

127 Mai sus, n. 105, 106. Vezi i G. Talma chi, Scurt privire asupra ariei de difuzare amonedelor autonome emise de Callatis i Tomis, Pontica 35 36 (2002 2003), p. 395 408.

128 Supra, n. 112; provenien a inscrip iei din Tomis este îns nesigur ; vezi comentariulîn ISM II, 456.

129 V. Barbu, Considérations chronologiques basées sur les données fournies par lesinventaires funéraires des nécropoles tomitaines, StCls, 3 (1961), p. 203 205; M. Bucoval ,Necropole elenistice la Tomis, Constan a, 1968; idem, Un alt mormânt de epoc elenistic laTomis, Pontica 8 (1975), p. 375 388; vezi, mai nou, V. Lungu, C. Chera, Contribu ii lacunoa terea complexelor funerare de incinera ie cu „rug busta” de epoc elenistic i roman de laTomis, Pontica 19 (1986), p. 89 114; M. Bucoval , Un alt mormânt elenistic descoperit la Tomis,Pontica 28 29 (1995 1996), p. 73 82.

130 M. Gramatopol, Gh. Poenaru Bordea, Amfore tampilate din Tomis, SCIV 19 (1968), 1,p. 43 44 i n. 9.

131 Nota ii ale autorilor s p turii, m surate (apreciate) de la nivelul actual al Pie iiOvidiu; vezi M. Gramatopol, Gh. Poenaru Bordea, op. cit., p. 44, n. 9.

132 Vezi, mai sus, n. 126 i mai ales Pontica 25 (1992), p. 125.133 L. Buzoianu, Pontica 13 (1980), p. 125 129; Pontica 14 (1981), p. 139 144.

32

recunoa terea unei func ii în primul rând comerciale i anularea oric ror inten iide monopol;

- valorile schimburilor economice înregistreaz o curb în u or regrespân la mijlocul sec. II a. Chr. i sensibil accentuat în a doua parte a sec. II iînceputul sec. I a. Chr.

De i partenerii comerciali pentru perioada analizat sunt comuni cet ilorpontice, datele de am nunt ne permit s surprindem oarecari afinit i pe care lemanifest i Histria: avem în vedere ponderea mai mic a importurilor dinHeracleea Pontic ; perioada de apogeu a produselor de Thasos – aceea i ca i laHistria134; situa ia importurilor din Sinope pentru ultimele grupe cronologice, careoricum o diferen iaz de Callatis etc.135.

Pe pia a tomitan sunt prezente i monede str ine: din ora ele pontice(Odessos, Dionysopolis, Mesambria, Olbia, Chersonesul Tauric), dar i din zonemai îndep rtate (Cyzik, Abydos, Athena, Histiaea, Rhodos, Efes). Atrag aten iaprin num rul lor monedele din Cilicia, Syria i mai ales din Egiptul elenistic(ultimele în serie continu de la Ptolemeus I Soter la Ptolemeu VI Philometor iCleopatra)136.

Un alt aspect al perioadei analizate prive te organizarea spa iului urban.Spre cap tul peninsulei tomitane locuirea este atestat de câteva podele de lut iresturi de locuin e cu ziduri de piatr , distruse îns de gropi i funda ii de ziduriromano bizantine137. Date mai importante putem extrage din raportarea spa iuluinecropolei la o eventual incint .

Necropola elenistic ocupa un spa iu în interiorul viitoarei cet i romanetârzii, ce va ajunge în partea lui sudic , pân în apropierea Pie ei Ovidiu, unde sau descoperit în ultimii ani mai multe morminte datate în sec. III i mai ales însec. II a. Chr.138.

Reparti ia cronologic a mormintelor publicate coroborat cu cea topograficstabile te cele mai vechi morminte în sec. IV a. Chr.; aria lor de descoperire esteîns prea larg pentru a nu exclude posibilitatea ca unele s apar in unora ez ri satelit (sau din preajma) Tomisului139; descoperirile de la Gara vecher mân cele mai sigur de atribuit ora ului grecesc i cele mai vechi. Recent, înspatele teatrului „Fantasio”, la baza secven elor stratigrafice din epoca romantârzie au fost descoperite 7 morminte: cel mai vechi dateaz din sec. IV III a. Chr.;

134 Vezi i Al. Avram, Histria. VIII. Les timbres amphoriques. 1. Thasos, Bucarest/Paris,

1996, p. 44 i tab. VI i VII.135 N. Conovici, Histria. VIII. Les timbres amphoriques. 2. Sinope, Bucarest/Paris, 1998,

p. 175 181.136 G. Talma chi, The mint’s issues from the Black Sea coast and other areas of Dobrudja. The

Pre roman and Early Roman periods (6th Century BC – 1stCentury AD), Cluj Napoca, 2007,passim; vezi i G. Custurea, G. Talma chi, Repertoriul, p. 184 (LXVIII).

137 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 24 25; Gh. Papuc et alii, CCA,Campania 2001, p. 108; Campania 2006, p. 132.

138 Materiale inedite; L. Cliante, Grecii în Tomis (sec. VI I a. Chr.), tez de doctorat(mss.), Bucure ti, 2009, p. 75 78.; inventarele funerare au fost prezentate în expozi iaCeramic greac la Pontul Euxin, Constan a, septembrie, 2004.

139 Vezi, mai sus, n. 129.

33

cel mai recent – sec. I p. Chr.140. Pe linia ocupat de incinta târzie, la poarta deNord i „turnul m celarilor” au fost descoperite morminte de sec. II a. Chr.;extinderea necropolei în perioada care a urmat secolului IV a. Chr. o baz m maiales pe descoperirile de la Nord de acest zid.

În func ie tocmai de aria necropolei s a încercat plasarea, ipotetic , a ziduluide incint . Existen a incintei elenistice este sus inut epigrafic i istoric, chiar dacsursele respective se refer la o situa ie de plasat între sfâr itul sec. II – începutulsec. I a. Chr. (ISM II, 2) sau chiar începutul sec. I p. Chr. (dup relat rile luiOvidius).

Situarea în teren a acestei incinte este mai dificil de stabilit:- urm rind indica ia izvoarelor literare i observa iile de teren, A.

Aricescu plaseaz incinta spre limita Nord Estic a Pie ei Ovidiu141. Aici autorulipotezei constat o descre tere evident a pantei terenului spre Sud i Sud Est, iardescoperirile de materiale elenistice, situate în afara liniei propuse, le considerprovenite din strat de umplutur sau din pr bu irea malului mai înalt din parteade NE a peninsulei. Tot autorul amintit disociaz incinta elenistic de incintaroman timpurie (sec. II p. Chr.), plasat , tot ipotetic, pe linia Biserica greac –poarta nr. 2 a portului142;

- o alt propunere vine din partea lui V. Barbu143 care are în vedereaproximativ linia care unea cele dou faleze – de Vest i de Est–, i care coincidecu linia propus de A. Aricescu pentru incinta roman timpurie. V. Barbuconsider îns c incinta elenistic î i p streaz func ionalitatea i în periodaroman timpurie.

Cercet rile arheologice au ocazionat în câteva rânduri descoperiri de zidurimonumentale, din p cate izolate, pentru a le putea atribui în mod cert uneiincinte sau altei construc ii publice:

a) zid din blocuri fasonate, de dimensiuni mari care par s fi apar inutunei incinte, descoperit înspre faleza Cazinoului144;

b) în s p turile executate între anii 1974 1976 la SE de Edificiul roman cumozaic s a degajat un zid construit din blocuri masive de piatr , care putea s fiapar inut unei construc ii elenistice (de i trebuie s preciz m c el a fost integratulterior amenaj rilor romane târzii din acest punct);

c) alte descoperiri s au f cut pe linia presupusei incinte romane timpurii.Toate aceste descoperiri denot o l rgire a spa iului civil al cet ii, fenomen

declan at în epoca elenistic i continuat în etapele urm toare145.

140 Gh. Papuc et alii, Constan a, jud. Constan a [Tomis]. Punct – str. Mihai Viteazu, CCA,

Campania 2009, p. 290 292.141 A. Aricescu, Despre zidul de ap rare al Tomisului în vremea lui Ovidius, Pontica 5

(1972), p. 439 446.142 Idem, Armata, p. 155 156.143 V. Barbu, StCls 3 (1961), p. 204.144 Zidul este cunoscut de A. Aricescu i folosit ca posibil argument în favoarea

sus inerii caracterului de al incintei tomitane; vezi Pontica 5 (1972), p. 443.145 A. Aricescu, Pontica 5 (1972), p. 442 estimeaz spa iul din cap tul peninsulei

tomitane ocupat de ora ul grec la cca. 17 ha; în sec. II p. Chr. suprafa a locuit se extinde lacca. 30 ha (loc. cit. i n. 13).

34

Nu putem încheia prezentarea Tomisului în perioada autonom f r a amintii alte elemente care in de imaginea i structura unui ora grec: eponimat, culte,magistraturi, urbanism etc.

Eponimia cet ii este de inut de un preot, care poate s fi fost preotul luiApollon146. Nu avem îns suficiente date pentru o afirma ie cert . Inscrip iile dinTomis numesc fie numai func ia f r indicarea divinit ii, fie divinitatea îns i,de in toarea func iei (Apollon, dup ISM II, 5 sau Demetra, dup ISM II, 36).

Din pantheonul public tomitan f ceau parte zeii din Samothrake147 (ISM II, 1),Cybela i Dioscurii (ISM II, 2), Apollon (ISM II, 5 i 6)148, Demetra (ISM II, 36). Peemisiunile monetare afl m imagini ale mai multor divinit i: Apollon, Zeus,Hermes, Athena, Marele Zeu, Helios, Dioscurii, Demetra149. Probabil i Dionysosf cea parte din acest pantheon având în vedere existen a unui teatru (men ionat la sfâr itul sec. II a. Chr.; ISM II, 4), edificiu unde cu prilejulDionysiilor sau a altor s rb tori se desf urau reprezent rile dramatice sus inutede actori; un astfel de colegiu este atestat în epoca roman ( ;ISM II, 70), când m rturiile de adorare a divinit ii sunt mult mai frecvente150.

Un loc aparte de in cultele egiptene, p trunse de timpuriu în zona vestpontic (ISM II, 152). La Tomis este men ionat un templu i un prim preot alIsidei; un templu al lui Sarapis ( ), o asocia ie deînchin tori ai lui Sarapis i Isis; slujitori ai templului ( ),i, în sfâr it, o s rb toare a Isidei (ISM II, 7, inscrip ie datat sec. I a.Chr. – începutul sec. I p. Chr.). Între lunile calendarului milesian sunt atestate

151 (pentru ), prezent i la Odessos, Olbia i Tanais152 i153, men ionat i la Olbia.

146 I. Stoian, Tomitana, p. 148 i urm.; D.M. Pippidi, DID I, p. 202 i 258.147 Inscrip ia de la Tomis (ISM II, 1) con ine „regulamentul” ( ) de cump rare a

sacerdo iului zeilor din Samothrake. Dup afirma ia lui D.M. Pippidi, DID I, p. 255, încet ile vest pontice cultul zeilor din Samothrake trebuie s fi fost înainte de toate un cultal Dioscurilor; pentru Tomis, trimitere tot acolo la Jean Babelon, RA, 1948, 1, p. 24 33.

148 Vezi i Al. Avram, Neue Inschriften aus Tomis în Christof Schuler, Victor Cojocaru(eds.), Die Außenbeziehungen pontischer und kleinasiatischer Städte in hellenistischer undromischer Zeit, Akten des Rumänisch Deutschen Kolloquiums, Constan a, 20. 24.September 2010, München (în preg tire), r. 10 14: „… [ ]/[ ]… [ ]/… ] [ ]/ ” (sec. I a. Chr.).

149 M. Iacob, Culte i zeit i în Moesia Inferior. Demetra – eviden numismatic , Pontica33 34 (2000 2001), p. 355 360; eadem, Culte i zeit i în Moesia Inferior. 2. Hermes – evidennumismatic , Pontica 35 36 (2002 2003), p. 409 412; G. Talma chi, Aspecte iconograficeprivitoare la monedele emise de c tre coloniile vest pontice Callatis i Tomis în epoca autonom , înStudia historiae et religionis Daco Romanae. In honorem Silvii Sanie (eds. L. Mih ilescu Bîrliba,O. Bounegru), Bucure ti, 2006, p. 108 110.

150 D.M. Pippidi, Contribu ii2, p. 534; I. Stoian, ISM II, p. 147; R.M. Feraru, S rb toridionysiace în cet ile grece ti din Pontul Stâng, Pontica 37 38 (2004 2005), p. 243 244; idem,Cultura în cet ile grece ti de pe rmul vestic al M rii Negre, Timi oara, 2006, passim; M.Dana, Culture et mobilité dans le Pont Euxin, Bordeaux, 2011, passim.

151 Lectura din ISM II, 1 este preferat celei propuse de L. Robert ( ); vezi,I. Stoian, Tomitana, p. 77, n. 1 i N. Ehrhardt, Milet und seine Kolonien, Frankfurt amMain/Bern/New York, Paris, 1988, p. 118, n. 227.

152 L. Buzoianu, Civiliza ia greac , p. 214 215 i 309.153 Al. Avram, loc. cit. (supra n. 148).

35

Elementul de baz al organiz rii societ ii l au reprezentat triburile gentilice,chiar dac accept m ipoteza c ele ar fi avut de la început i un caracter teritorial.La Tomis sunt atestate toate cele ase triburi milesiene în inscrip ii de epocroman 154; singura inscrip ie cu o datare mai timpurie (dar nu mai devreme deprima jum tate a sec. I a. Chr.) men ioneaz tribul (ISM II, 35).Triburilor li se atribuie func ii politice în epoca autonom i tot mai mult (dac nuchiar exclusiv) religioase în epoca roman 155.

Formele de conducere sunt cele cunoscute în cet i cu regimuri democratice:; la Tomis este men ionat i o adunare cu caracter extraordinar,

în care se alegeau magistra ii ( , ISM II, 6)156. Pe lâng sfatfunc ionau un pre edinte ( ) ce garanta legalitatea hot rârilor157 i unsecretar ( ), cu atribu ii practice.

Între magistraturi mai not m colegiul arhon ilor ( ), cu atribu iiadministrative generale (ISM II, 2, 4, 5, 36); într un caz special avem men iuneaexpres a unor ( ) , considera i arhon i administratori aiportului sau ai pie ii158. Func ia de este i ea atestat , într o inscrip ieîn care sunt nota i negustori revânz tori ( ; ISM II, 4)159. Probabilexist i un care s asigure cheltuielile stipulate în decrete (ISM II, 6).În situa ii speciale sunt ale i din rândul cet enilor doi hegemoni ( ),comandan i militari ale i pe timp limitat pentru a face fa situa iilor excep ionale(ISM II, 2)160.

Sub raport onomastic predomin antroponimele grece ti, unele comune prinfrecven a lor repertoriului onomastic din Pontul Euxin; un num r apreciabil sunttheonime sau theofore161. Între numele rare not m pe acela ale unui fost

154 Pentru triburile milesiene de la Tomis, vezi I. Stoian, Tomitana, p. 56 74; idem,

Contribution à l’étude des tribus de Tomis, StCls 3 (1961), p. 175 202; idem, Cultul Dioscurilori triburile tomitane. În lumina unui monument de curând publicat, SCIV 16 (1965), 3, p. 519532; Em. Doru iu Boil , Triburile la Tomis în epoca roman , StCls, 12 (1970), p. 117 126; vezii N. Ehrhardt, op. cit., p. 67, n. 514.

155 D.M. Pippidi, Contribu ii2, p. 105 accept c la Tomis i Odessos triburile gentiliceîndeplineau rosturile încredin ate în alte locuri triburilor teritoriale; dup acela icercet tor la Histria triburile gentilice au fost înlocuite cu triburile teritoriale, care aveaufunc ii administrative.

156 I. Stoian, Un decret inedit din Tomis, în Omagiu lui Constantin Daicoviciu, Bucure ti,1960, p. 509 513. În general, vezi K. Nawotka, Boule and Demos in Miletus and its PonticColonies from Classical Age until Third century AD, Wroclaw/Warszawa/Krakow, 1999.

157 Vezi atestarea lui la Al. Avram, loc. cit.158 În prima situa ie este de presupus o divizare a atribu iilor arhon ilor, în al doilea

caz, func ia s ar suprapune cu cea de inut de agoranom; vezi ISM II, p. 32, cu discu ia.159 Negustorii propriu zi i ( ) sunt i ei men iona i într o inscrip ie din sec. II I

a. Chr. (ISM II, 5).160 Pentru func ia de , vezi D.M. Pippidi, Contribu ii2, p. 75. Pentru situa ia

general , vezi Al. Avram, La défense des cités en mer Noire à la basse époque hellénistique, înAncient Greek Colonies in the Black Sea, 1, vol. I, Thessaloniki, 2003, p. 163 182.

161 V. Cojocaru, Popula ia, p. 153 341; idem, Les noms théophores au nord et nord ouest dela mer Noire (VIe – Ier siècles av. J. C.), în Aspects of spiritual life in South East Europe fromPrehistory to the Middle Ages (eds. V. Cojocaru i V. Spinei), Ia i, 2004, p. 105 134;N. Ehrhardt, op. cit., p. 67 i n. 515 atrage aten ia asupra amprentei ionic milesiene a

36

conduc tor de trib ( ) ; ISM II, 35)162. O inscrip iefunerar (ISM II, 165) con ine un nume feminin grec ( ), al turat la douantroponime trace ( i )163. De i pu ine la num r, inscrip iiledin perioada autonom dau m sura componen ei etnice a popula iei, în careelementul grec este predominant.

De caracterul grec al a ez rii ine i structura urban ; asupra zidurilor, caretrebuie s fi ap rat ora ul înc de la început, am avut prilejul s ne referim. Îninteriorul ora ului a existat de asemenea o agora (ISM II, 5), un teatru (ISM II, 4)164;câteva temple (pentru Apollon, dup ISM II, 6; Isis i Sarapis, dup ISM II, 7).

Activit i citadine sunt i cele legate de strângerea sau plata impozitelor,intr rile i ie irile din port, înso ite, desigur, de achitarea unor taxe vamale,achizi ionarea de bunuri mobile, ac iuni în justi ie165; aceste activit i trebuie s fidispus de institu ii i loca ii proprii de desf urare.

Ora ul a beneficiat i de un teritoriu agrar ( ), la care se face aluzie întextul lui Memnon166; întinderea lui aproximativ a fost raportat la limitele i eleaproximative ale teritoriului Histriei (în Nord) i Callatidei (în Sud)167.

Cum activit ile comerciale i nu cele agricole par s primeze la Tomis icum întinderea teritoriului rural este în func ie de m rimea i importan a coloniei,limitele lui sunt variabile. Unele descoperiri din apropierea Constan ei, spreNord, au apar inut f r îndoial teritoriului tomitan; ele sunt semnalate pe malulde SV al lacului Siutghiol i în actualul cartier Palazu Mare. Este posibil ca totspre Nord teritoriul s se fi întins pân la lacul Ta aul i râul Casimcea (cemarcau, de altfel, una din limitele sudice propuse ale teritoriului histrian). Înacest spa iu au fost descoperite materiale grece ti i autohtone, datate larg însecolele IV I a. Chr. Descoperirile arheologice foarte timpurii, de sec. VI V a. Chr.de la Capul Midia, de pe actualul amplasament al combinatului Petromidia saude la Ovidiu sunt de interpretat mai degrab ca tentative de fixare a grecilor înzona pontic litoral i nu ca f când parte din teritoriul unei colonii (al Histriei,pentru primele dou , sau al Tomisului pentru cele din ora ul Ovidiu).

Spre Sud, teritoriul se întindea pân în apropierea fostului lac Agigea iactualul canal Dun re Marea Neagr . Alte a ez ri situate mai la Sud – laTechirghiol Urluchioi i Tuzla – puteau reprezenta, eventual, limita maxim a

antroponimelor de la Tomis; în inscrip iile din perioada autonom re inem formele

, , .162 De v zut L. Robert, RÉG 75 (1962), p. 186 187.163 Al turarea primelor dou ( , nume feminin dublu) tr deaz

influen a greco macedonean ; vezi ISM II, p. 193 194; V. Cojocaru, Popula ia, p. 143, n. 155.164 D.M. Pippidi, DID I, p. 243 i cu trimitere la L. Robert, RA, 1933, p. 144; idem, Note

de lectur , StCls 8 (1966), p. 231 232; Contribu ii2, p. 532 534.165 Despre toate acestea afl m în decretul ISM II, 5 pentru Nylos din Tyras.166 Vezi comentariul la D.M. Pippidi, DID I, p. 197; idem, Contribu ii2, p. 155, n. 22.167 M. Irimia, Considera ii privind teritoriul rural al Tomisului în perioada elenistic , în

Studii istorice dobrogene, Constan a, 2003, p. 57 67 = Überlegungen über das Hinterland vonTomis in hellenistischer Zeit, în Historiae diversitas. Festschrift für Vladimir Iliescu zum 80.Geburstag, Gala i, 2006, p. 51 74; idem, Considera ii privind a ez rile getice din Dobrogea iproblema existen ei unor emporia în zona Dun rii inferioare, Pontica 40 (2007), p. 171 i p. 219,fig. 3.

37

teritoriului tomitan, dac nu cumva unele f ceau parte din teritoriul callatian.În sfâr it, limita minim spre Vest ajungea pân la Constan a Palas i actuala

localitate Valu lui Traian, atingând probabil i localit ile Basarabi i Poarta Alb .Oricum limitele propuse sunt delimitate i natural; tipul de a ezare din

teritoriu pare s in mai mult de tradi ia milesian , întâlnit i la Histria (a ez rideschise) i mai pu in de cea callatian (cu a ez ri fortificate)168.

Spre deosebire de Histria i Callatis îns , în niciuna din a ez rile ce pot fiatribuite teritoriului tomitan nu au fost întreprinse cercet ri sistematice.

În pragul epocii romane Tomis se prezenta cu toate atributele i formele deorganizare ale unui ora grecesc, care trebuie s fi existat i func ionat aici înc dela început.

Etapa a III a (sec. I III p. Chr.)Campania lui M. Terentius Varro Lucullus (72/71 a. Chr.) i cea a lui M.

Licinius Crassus (29/28 a. Chr.) reprezint premise ale cuceririi romane înDobrogea. În tot acest interval, Dobrogea a fost în aten ia romanilor cu douperioade de cezur – una marcat de ac iunea împotriva lui Caius Hybrida, adoua de cucerirea lui Burebista. Prima campanie, care a avut ca obiectiv atragereaora elor pontice în sfera politic de interes a Romei nu pare s se fi desf urat încele mai amicale condi ii169. În acest context devine discutabil chiar punerea înrela ie cu acest eveniment a tratatului mutual (foedus) încheiat între Roma iCallatis170 i statutul juridic pe care aveau s l primeasc ora ele vest ponticedup 71 a. Chr. Odat cu succesul militar al lui Varro Lucullus, ora ele ponticevor intra sub autoritatea proconsulului Macedoniei, f r îns a fi integrateprovinciei.

Statutul de civitates liberae devine îns discutabil dac avem în vederecondi iile ( i mai ales modalit ile) de impunere a „protec iei” romane; el r mânevalabil dac se refer doar la situa ia acelora i ora e „eliberate” de obliga iile ce lereveneau prin sistemul de alian e al lui Mithridates.

La rândul lui, statutul de civitates foederatae este valabil dac vom consideraca sigur înglobarea i altor cet i în sistemul de alian e al Romei; acest statut nupare îns compatibil cu situa ia acelora i cet i în urma ac iunii lui Lucullus. Înanul 61 a. Chr. are loc o ac iune comun (a ora elor grece ti din Moesia sau apopula iilor barbare) împotriva guvernatorului Macedoniei, C. Antonius Hybrida.

Textul din Dio Cassius (XXXVII, 10, 3) este prea general pentru a nu da loc lapresupuneri: poate avea în vedere

168 Vezi, de exemplu, Alexandra Wasowicz, Modèles d’aménagemnent des colonies

grecques: ville et territoire, BCH, Suppl. 34, Territoires des cités grecques (ed. Michèle Brunet),1999, p. 245 258.

169 Al. Suceveanu, VEDR, p. 15.170 D. P. Pippidi, în DID I, p. 277 i urm.; Al. Suceveanu, Dou note privind istoria

Moesiei în secolul I î.e.n., Pontice 2 (1969), p. 269 274, are în vedere o datare mai târzie afoedus ului, raportându l la campania lui Crassus; vezi întreaga discu ie i bibliografie laAl. Avram, ISM III, p. 38 44 i p. 201 226, 1 (tot aici propunerea de datare a tratatului înintervalul 106 101/100 a. Chr.); idem, Der Vertrag zwischen Rom und Kallatis. Ein Beitrag zumrömischen Völkerrecht, Amsterdam, 1999.

38

fie ora ele grece ti aliate din Moesia171, fie popula iile barbare (locale sau diverse)în ajutorul c rora vin bastarnii172, fie, în sfâr it, o alian greco barbar . Faptulîns c Hybrida a fugit în inutul pontic i a suferit o înfrângere „lâng cetateahistrienilor” (< > ) pledeaz în favoarea unei alian e aora elor din aceast zon . Din amintita alian credem c nu putea lipsi Tomis,având în vedere apropierea geografic i rela iile care au legat o din totdeauna deHistria. Cert este faptul c episodul Hybrida pune cap t primei etape de afirmarea autorit ii romane la Dun re. Se creaz un vid de putere; f r o protec iepolitic puternic din sud, ora ele vest pontice vor fi cucerite, în parte, deBurebista173.

Evenimentul este apreciat ca având loc în mai multe etape, în intervalul 5548 a. Chr.174 sau dup 48 a. Chr., anul înfrângerii lui Pompei la Pharsalos175. Înrelatarea lui Dion Chrysostomos (XXXVI, 4) i raportat la datele la care oratorul astat la Olbia (95 p. Chr.) i a inut discursul (97 p. Chr.), ac iunea întreprins deBurebista s ar fi produs pe la 55 53 a. Chr.176. Din text re inem c este vorba de ocucerire ( ) prin care ge ii au luat ( ) atât ora ul Boristene(Olbia), „cât i alte cet i a ezate pe rmurile Pontului Stâng, pân la Apollonia” (

).Ac iunea violent 177 sau nu178 a avut ca efect o înr ut ire a situa iei ora elor

din Pont. Acela i text din Dion Chrysostomos consemneaz mai departe (XXXVI,5): „situa ia grecilor care locuiesc pe aici este foarte nefericit (…); majoritatea barbarilorse unesc între ei pentru a se rev rsa asupra acestor cet i”. Nu este greu srecunoa tem aici aceea i stare de nesiguran de care se va plânge nu peste multtimp Ovidiu, relegat la Tomis.

Nesiguran a explic i m surile pe care ora ul le ia pentru instituirea uneig rzi civice de supraveghere a zidurilor i por ilor; c textul celor dou decrete(ISM II, 2) nu face referire la Burebista, iar datarea lor este posibil s fie mai

171 D.M. Pippidi, DID I, p. 280 281; idem, În jurul datei tratatului Roma Callatis, StCls 15

(1973), p. 64 67; vezi i Al. Avram, ISM III, p. 45 46 i mai ales notele 175 i 183.172 Vezi discu ia la L. Ruscu, Rela iile, p. 141 143.173 În general, despre acesta, vezi H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea

roman , Bucure ti, 1972; I.H. Cri an, Burebista i epoca sa2, Bucure ti, 1977; vezi i IstoriaRomânilor, Bucure ti, 2001, p. 635 651 (cap. VIII: Burebista).

174 D.M. Pippidi, Parerga. Ecrits de Philologie, d’Épigraphie et d’Histoire ancienne,Bucure ti/Paris, 1984, p. 183 188; idem, Gètes et Grecs dans l’histoire de la Scythie Mineure àl’époque de Byrebistas, Dacia NS 25 (1981), p. 255 262; pentru o posibil prezen a luiBurebista în zona pontic înc din anii 61/60 a. Chr., vezi Al. Suceveanu,

( ) : (IGB I2, 13, Z. 22 23), Tyche 13 (1998),p. 229 247 (= Pontica 33 34 (2000 2001), p. 319 335); idem, Burébista et la Dobroudja, înOpuscula Scythica. Grecs et Romains au Bas Danube, Bucure ti, 2009, p. 35 56.

175 Al. Avram, ISM III, p. 48 i n. 189; ac iunea ar fi fost menit s opreasc trecereaora elor vest pontice de partea lui Caesar.

176 Ibidem, p. 47, n. 186.177 La Olbia, Histria, Mesambria; vezi Dyon Chrisostomos, XXXVI, 4; P. Alexandrescu,

La destruction d’Istros par les Gètes. 1. Dossier archéologique, Il Mar Nero I (1994), p. 179 214(= SCIVA 44 (1993), 3, p. 231 266); vezi i G. Mihailov (ed.), IGB I2, p. 323.

178 Este cazul la Dionysopolis, dup cum reiese din decretul pentru Acornion, IGB I2,13.

39

devreme (sfâr itul sec. II a. Chr.)179, nu împiedic constatarea unei situa ii dedurat , caracterizate prin „vitregia vremurilor”, „situa ie grea i mare strâmtorare”,„disperare”, „sl biciune”, soldate cu p r sirea ora ului i imposibilitatea de a fip zit.

Aceste fenomene declan ate de absen a unei protec ii, credem c puteau avealoc fie înainte de Mithridates (dac r mânem la o datare a decretelor spre sfâr itulsec. II a. Chr.), fie (mai nesigur) în sec. I a. Chr. între Hybrida i Burebista sau postBurebista180.

Un ultim aspect îl mai consemn m spre mijlocul sec. I a. Chr.: în anulpremerg tor b t liei de la Pharsalos, Pompei avea între alia ii s i „toate neamuriler s ritului i de pe meleagurile Pontului Euxin – fie greci, fie barbari. Iar regii, atâtprietenii poporului roman cât i amici <ai lui Pompei> ne pun la îndemân trupe, arme,hran i alte lucruri trebuincioase preg tirii noastre” (Appian, R zboaiele civile, II, 51).Între ace ti regi prieteni ( ), desigur, se afla i Burebista181.

Prestigiul de care trebuie s se fi bucurat Pompei în zona ponto orientaltrebuie s fi fost mare; a a se explic alinierea de partea lui deopotriv a ora elorgrece ti i a regilor locali. Atitudinea comun a grecilor i a lui Burebista fa deaceste evenimente ar putea constitui un argument dup care ac iunile regelui getîn zona pontic s ar încadra unui plan strategic182.

Autoritatea getic dureaz pân la moartea lui Burebista (44 a. Chr.)183 i esteurmat de starea de instabilitate pe care am v zut o descris la DionChrysostomos.

A doua premis a prezen ei romane în Dobrogea este campania din 29/28 a.Chr. a proconsului Macedoniei, M. Licinius Crassus184. Poate este de re inut aiciipoteza potrivit c reia campania lui Licinius Crassus s ar justifica i prin inten ialui Augustus de a atrage de partea sa o zon dependent pân atunci de MarcusAntonius, în condi iile în care interesul acestuia din urm pentru zona balcanicse intensificase dup 35/34 a. Chr.185. Data desf ur rii ei a fost considerat doarun terminus post quem pentru momentul instaur rii autorit ii romane aici; un

179 Vezi discu iile, în rezumat la I. Stoian, ISM II, p. 29 30.180 Vezi i R. Vulpe, DID II, p. 37 i mai ales n. 53. Pentru o datare a acelora i decrete

la începutul sec. I p. Chr., vezi D.M. Pippidi, DID I, p. 283 i 296 297.181 Pentru titulatura regelui get, data asum rii ei i atitudinea pro roman de partea

lui Pompei, vezi Al. Suceveanu, Pontica 33 34 (2000 2001), p. 319 335 (în special p. 330332).

182 Indirect am afla aici i un argument al ac iunilor lui Burebista în acest areal înaintede 49/48 a. Chr.

183 În 48 a. Chr., dup Pharsalos, Burebista se retrage îns peste Dun re (Avram, ISMIII, p. 48). Pentru cronologia domniei lui Burebista i rela iile lui cu Roma, vezi i V. Lica,Quaestiones Burebistanae, în Scripta Dacica, Br ila, 1999, p. 57 95.

184 Vezi relatarea la Dio Cassius, 51, 23 27; R. Vulpe, DID II, p. 33 34 . Asupraperioadei vezi acum V. Lica, M. Licinius Crassus (cos. 30 a. Chr.) und die römischeDonaugrenze, Pontica 40 (2007), p. 236 242.

185 Al. Suceveanu, Pontice 2 (1969), p. 274 284). Argumente indirecte sunt douinscrip ii (una din Odessos, IGB, I2, 46, datat între anii 44/43 a. Chr. – 2/3 p. Chr.), iar ceade a doua din Tomis (ISM II, 37, dedicat Agrippinei), în care sunt men iona i purt tori ainumelui Antonius.

40

terminus ante quem îl reprezint anul releg rii lui Ovidiu la Tomis (8 p. Chr.)186. Odatare i mai strâns este stabilit pentru anii 3 2 a. Chr., când P. Vinicius a avutmisiunea de legat imperial (propraetor) în Thracia i Macedonia187.

Ovidiu ne transmite c „regiunea aceasta a intrat foarte de curând subjurisdic ia ausonic ” (haec est Ausonio sub iure novissima; Trist., II, 199 200). Nu secunoa te îns forma juridic pe care ora ele grece ti au avut o sub autoritatearoman stabilit acum definitiv. Se admite, în general, c zona cuprins întreDun re i mare (cu excep ia litoralului) s a aflat sub controlul regilor odrizi;litoralul cu ora ele grece ti ar fi constituit o praefectura (orae maritimae)188 saucivitatium orae maritimae189. Situa ia se men ine i dup constituirea provincieiMoesia (primul deceniu al sec. I – anul 15 p. Chr.) cu specificarea faptului clitoralul este controlat acum de praefecti afla i sub ordinele guvernatoruluiMoesiei. Ovidiu aminte te prezen a unor trupe odride la Aegyssus (Ex Ponto, I, 8;IV, 7)190 i Troesmis (Ex Ponto, IV, 9) i face apel la regele Cotys s i asiguresiguran a exilului (Ex Ponto, II, 9). Într o regiune în care ge ii „nu se tem dearmele soldatului roman” (nec Ausonii militis arma timet; Ex Ponto, I, 2, 84), paceadevine nesigur (pacis fiducia numquam; Tristia, II, 5, 17). Nu numai ge ii sunt ceicare atac grani ele imperiului; Ovidiu aminte te de „l ncile sarmatice” (piculaSarmatica), suli ele bistoniene (Bistonias sarissas), arcul scitic (Scythico arcu) i deiazigii aprigi (Iazyges acres sau ferox Iazyx). Aceea i stare de nesiguran o tr ie tei ora ul Tomis. Poetul vorbe te de nenum rate neamuri din jur (circa innumeraegentes) care „amenin cu r zboaie crude” (fera bella minantur). S ge ile otr vitesunt culese în interiorul cet ii, în mijlocul drumurilor (intra muros; per medias vias;Trist., V, 10, 21 22) sau stau înfipte pe acoperi ul caselor „ca un parapet (velutivelata; Ex Ponto, I, 2, 23). Desigur, erau momente critice, dar imagina ia poetuluiexagereaz voit unele aspecte, menite s i impresioneze cititorii191. Elementuletnic mereu prezent este reprezentat de ge i. Ovidiu transmite salut ri „din arage ilor” (e Getico; Tristia, V, 13, 1); ogoarele sunt getice (Geticis… ab arvis; Ex Ponto,I, 9, 45); el se afl printre ge i (inque Getis; Tristia, III, 9, 4); pe linia Dun rii se afl„ge ii cei nesupu i pe deplin” (non bene pacatis flumina pota Getis; Ex Ponto, III, 4,92). Referindu se la ge ii din Tomis, poetul constat c lor le apar ine cea maimare parte din case (tecta plus quoque parte tenet; Ex Ponto, III, 4) i c de i sunt

186 Pentru aceste date, vezi D.M. Pippidi, Note de lectur , StCls 16 (1974), p. 256 260;Parerga, p. 209.

187 Al. Avram, ISM III, p. 46 54; idem, P. Vinicius und Kallatis. Zum Beginn der römischenKontrolle griechischen Städte an der Westküste des Pontos Euxeinos în G.R. Tsetskhladze (ed.),The Greek Colonisation of the Black Sea Area. Historical Interpretation of Archaeology, Stuttgart,1998, p. 115 129; ISM III, 57.

188 Asupra denumirii i evolu iei acestei structuri vezi Al. Suceveanu, În leg tur cudata de anexare a Dobrogei de c tre romani, Pontica 4 (1971), p. 114 115; vezi i infra., n. 200.

189 Vezi discu ia la Al. Avram, ISM III, p. 54 56.190 Ex Ponto, I, 8, 15: Odrisiis inopino Marte peremptis.191 N. Lascu, P mântul i vechii locuitori ai rii noastre în opera de exil a lui Ovidiu, în

vol. Publius Ovidius Naso, Bucure ti, 1957, p. 119 191; idem, Ovidiu, omul i poetul, Cluj,1971, p. 309 348; L. Franga, Ovidiu i spa iul danubiano pontic, Thraco Dacica 11 (1990), 1 2,p. 225 238; L. Franga, M. Franga, Ovidiana Pontica. Sur les deux mondes réels du poète, StCls40 41 (2004 2005), p. 215 222. Asupra operei din exil, vezi pe larg, Al. Podossinov, OvidsDichtung als Quelle für Geschichte des Schwarzmeergebiets, Konstanz, 1987, passim.

41

amesteca i cu grecii „ rmul ine mai mult de ge ii nedomoli i” (Mixta sit haecquamvis inter Graecosque Getasque/a male pacatis plus trahit ora Getis; Tristia, V, 7, 1112). Ovidiu exagereaz aici rezultatele unui proces de convie uire îndelungat i demanifestare recent tot mai accentuat a factorului getic. În mai multe locuripoetul ne ofer informa ii pre ioase asupra sistemului de ap rare al Tomisului.Este men ionat un zid de incint a ezat pe un promontorium (tumullus) i careeste prev zut cu turnuri i por i (Tristia, V, 10). În cele mai multe pasaje, Ovidiuîncearc s demonstreze nesiguran a sistemului, folosind epitete care subliniazsl biciunea zidului i a por ilor: brevis murus (zid mic), moenia exigua (ziduriscunde), porta vix firma (poart insuficient de solid ). i de data aceasta poetulexagereaz : zidul, poate mic în compara ie cu altele cunoscute poetului, rezistatacurilor din afar i poate face fa nevoilor de securitate ale cet ii. De altfel,poetul însu i când vrea s atrag aten ia asupra altor neajunsuri suferite în exilspune c vântul face una cu p mântul „turnurile înalte” (altas turres). Contradic iaeste evident : zidul este prea mic dac este vorba de pericolul atacurilorn v litoare, dar turnurile lui sunt înalte când sunt zugr vite rigorile iernii. Nueste momentul s discut m aici dac zidul ap ra ora ul numai pe o latur sau eraun zid de împrejmuire192, faptul îns c poetul folose te pentru ora i termenii decastellum i castra, sugereaz c este vorba de un zid de împrejmuire; informa iaeste sprijinit de un document epigrafic la care deja ne am referit (ISM II, 2), iunde întâlnim termenul de .

Dup constituirea provinciei Moesia193, de i atacurile ge ilor continu , se facsim ite simptomele unei stabilit i în zon . Referindu se la atacul din anul 15 p.Chr. asupra cet ii Troesmis i la victoria lui Pomponius Flaccus194, poetulnoteaz : ripa ferox Histri(…)tuta fuit (Ex Ponto, IV, 9, 76); în acela i an locuitoriiTomisului organizeaz jocuri publice; cu ocazia unei ceremonii consacratememoriei lui Augustus, Ovidiu este ales agonothet (Ex Ponto, IV, 9, 101 116)195; înora ele vest pontice vecine sunt cunoscute deopotriv manifest ri de pietate fade împ ratul roman196. În sfâr it, not m c ora ul Tomis î i reîncepe emisiunilemonetare197.

Odat cu transformarea Thraciei în provincie roman , în anul 46 p. Chr., iasfâr it i „mandatul” regilor odrizi în Dobrogea198. Dac aceast zon este

192 A. Aricescu, Pontica 5 (1972), p. 439 446.193 R. Syme, Danubian Papers, Bucharest, 1971, p. 40 72; R. Vulpe, DID, II, p. 40 46.194 Vezi la Avram, ISM III, p. 54 56 discu ia generat de calitatea lui Pomponius

Flaccus de comandant militar sau praefectus. Remarc m totu i c în afara termenuluipraefuit care poate fi asimilat cu calitatea de dux, respectiv comandant militar, Ovidius serefer la acela i Flaccus ca praeses: in quoque quo laevus fuerat sub praeside Pontus (Ex Ponto,IV, 9, 119).Vezi i R. Vulpe, în DID II, p. 45, n. 96.

195 Adaug , Ex Ponto, II, 8, 1 10; IV, 9, 105 112; III, 1, 161 164.196 D.M. Pippidi, DID I, p. 323. Pentru Histria vezi ISM I, 146, iar pentru Callatis, ISM

III, 58.197 K. Regling, Münzen, p. 673; R. Vulpe, Ovidio nella città dell’esilio, în Studii Ovidiani,

Roma, 1959, p. 59; vezi i Una città di provincia al limite dell’impero romano: Tomi al tempo diOvidio, Studi Romani 6 (1958), 6, p. 629 648.

198 R. Vulpe, DID II, p. 46 49.

42

integrat în provincia Moesia la aceast dat 199 sau ceva mai târziu200, în vremealui Vespasian, este o problem pe care nu ne propunem s o dezbatem aici. Îninterpretarea tradi ional , evenimentul s ar fi produs în 46 p. Chr. i ar fi fost înfapt „o transformare pa nic i treptat ”201, prin care cet ile pontice r mân „cuautonomia lor intern de mai înainte”202.

Conform unei p reri mai noi, de abia în vremea lui Vespasian avem „doveziindiscutabile despre o reorganizare a Moesiei, în care Dobrogea pare s fieîncadrat definitiv m car din punct de vedere militar”203.

Un ultim act ce vizeaz administra ia roman în aceast perioad de începuta imperiului este divizarea Moesiei în timpul lui Domitian (86 p. Chr.); Dobrogeai ora ele pontice sunt integrate provinciei Moesia Inferior.

Între toate ora ele vest pontice, Tomis s a bucurat de o aten ie special . Pânîn perioada domniei lui Vespasian a avut probabil statut de civitas libera204. Aceststatut pierdut temporar va face ca în calitate de civitas stipendiaria Tomisului s isporeasc obliga iile financiare i militare fa de Roma (dovad existen a aici aunei garnizoane la sfâr itul sec. I – începutul sec. II p. Chr.)205.

Preeminen a Tomisului se poate observa înc din sec. I p. Chr. La o datcuprins între 47 53 p. Chr. este prezent aici guvernatorul Moesiei, TulliusGeminus206: fie acesta a venit la Tomis pentru rezolvarea problemelor de hotar alehistrienilor, fie c î i avea chiar sediul aici207. De altfel, se consider c Tomis va fifost capitala provinciei208. Cu siguran a fost sediul Comunit ii pontice în sec. IIp. Chr. ( ò sive ), confedera ie a ora elor grece tidin Pontul Stâng. Începuturile acesteia au fost plasate la date diferite; f r a fiomis epoca elenistic , mai evident a fost luat în considerare cea roman ianume, vremea lui Augustus209 sau Tiberius210 i mijlocul sec. I p. Chr., odat cuextinderea provinciei Moesia211. Mai cunoscut este Comunitatea în sec. II III p.Chr. (prima jum tate), de când dateaz toate documentele epigrafice care privesc

199 Vezi Al. Suceveanu, Pontica 4 (1971), p. 106 111 i notele 4 15.200 Al. Suceveanu, Pontica 4 (1971), p. 105 123; idem, Sugli inizi della dominazione

romana in Dobrugia. Punti di vista e controversie, QC 2 (1980), 4, p. 469 499 = OpusculaScythica, p. 77 95; idem, M. Arruntius Claudianus et l’annexion romaine de la Dobroudja, înAncient Society 22 (1991), p. 255 276 = Opuscula Scythica, p. 97 114. Asupra perioadei, vezii T. Sarnowski, Ti. Plautius Silvanus, Tauric Chersonesos and Classis Moesica, Dacia NS 50(2006), p. 85 92.

201 R. Vulpe, DID II, p. 48.202 Ibidem.203 Al. Suceveanu, VEDR, p. 22 i supra n. 200.204 Al. Suceveanu, VEDR, p. 47: civitas sine foedere libera; Em. Doru iu Boil , Dacia NS

19 (1975), p. 152: civitas foederata sive libera.205 Al. Suceveanu, La Dobroudja romaine, p. 30 i 31; vezi i infra nota 221.206 Vezi importantul document: [ ] apud D.M.

Pippidi, ISM I, 67 68, r. 54 i p. 210; B.E. Thomasson, Laterculi praesidum, Göteborg, 1984,20:17 47 53 (cca. 50/53) (mai departe LP).

207 Al. Suceveanu, VEDR, p. 47, n. 185.208 B. Pick, Münzen, p. 73; R. Vulpe, HAD, p. 129; I. Stoian, Tomitana, p. 38 40.209 D.M. Pippidi, Contribu ii2, p. 401 431 = Scythica Minora, p. 230 249.210 I. Stoian, Études histriennes, Bruxelles, 1972, p. 147 166.211 Al. Avram, ISM III, p. 63 64, 67 73 i nr. 99 100.

43

ul vest pontic centrat pe cultul imperial i având în frunte un pontarh212.Pentru perioada cuprins între domnia lui Claudius i cea a lui Domitian (41

96 p. Chr.) documentele epigrafice descoperite la Tomis arat interesul cet iipentru casa imperial 213; un aflux de oameni noi, veterani, sunt veni i aici din celemai diverse locuri: din inutul ligur de la Aquae Statellae (ISM II, 8), din Pannonia(ISM II, 170), din Pessinus (ISM II, 169); numele sunt complet romanizate, uneletr dând o cet enie de dat recent .

Interesul pentru consolidarea autorit ii romane va spori în timpulîmp ra ilor din dinastia Antoninilor214. De altfel, începutul sec. II p. Chr. g se teDobrogea în plin ac iune de refacere constructiv i de organizare administrativi militar ini iat de împ ratul Traian dup rezolvarea problemei dacice. Maimulte inscrip ii sunt dedicate acestui împ rat în numele „poporului tomitan”,desemnat expres în formule de tipul (ISM II, 38) sau

(ISM II, 42)215. În dou rânduri, pe arhitrave fragmentare,inscrip iile sunt puse de respublica Tomitanorum în timpul guvernatorilorprovinciei Q. Fabius Postuminus (ISM II, 41; 103 sive 103 105 p. Chr.) i QuintusRoscius Coelius Murena… Pompeius Falco (ISM II, 43; 116 117 p. Chr.)216.Prezen a guvernatorilor cita i i interesul pentru activitatea constructiv 217 indicTomisul pe cale de a deveni cel mai important ora din Moesia Inferior218. De laTomis provine baza unei statui ridicate lui Traian, se pare, spre începutulperioadei de domnie219. Pe monedele tomitane apare imaginea monumentuluitriumfal de la Adamclisi220, o dovad în plus a glorific rii ac iunilor lui Traian înaceast regiune.

Începând cu domnia lui Hadrian (117 138 p. Chr.), Tomisul revine la statutul

212 Supra n. 209 211. Vezi i men iunea unei bibliografii complete la Em. Doru iu Boil ,

op. cit., p. 152 157; G. Mihailov, The Western Pontic Koinon, Epigraphica 41 (1979), p. 7 42;M. Musielak, Pontarchowie în Studia Moesiaca I, Poznan, 1994, p. 101 115; K. Nawotka,KOINON TO ONTO , Balcania Posnaniensia 5 (1990), p. 151 161; idem, The „FirstPontarch” and the date of the etablishment of the Western Pontic KOINON, Klio 75 (1993),p. 342 350; M. B rbulescu, De nouveau sur le Koinon du Pont Gauche à partir d’une inscriptioninédite de Tomis, Dacia NS 51 (2007), p. 139 145.

213 ISM II, 37, inscrip ie pentru „divina Agrippina” ( ), so ia luiClaudius i mama lui Nero; inscrip ia este datat în intervalul 49 59 p. Chr.

214 R. Vulpe, DID, II, p. 117 179; Al Suceveanu, VEDR, passim.215 Vezi totu i la S. Olteanu, Note epigrafice, Pontica 21 22 (1988 1989), p. 313 315

propunerea ca cele dou fragmente ISM II, 42 i 38 s constituie o singur dedica ie.216 Numele mai apare pe alte trei inscrip ii tomitane: ISM II, 44, 45, 46; de asemenea,

pe inscrip ii de la Tropaeum Traiani, Durostorum, Tyras i din alt parte; vezi B.E.Thomasson, LP, 20:73 (numele complet al guvernatorului amintit).

217 Num rul arhitravelor pe care apare numele împ ratului sau al guvernatorilor s ieste mai mare; în afara inscrip iilor pe arhitrav citate, mai not m ISM II, 40, 44, 45.

218 I. Stoian, Tomitana, p. 39 40, consider ora ul ca fiind deja capital oficial aprovinciei; contra, R. Vulpe, DID II, p. 127 128.

219 Cca. 98 103 p. Chr. Vezi propunerea de întregire (ISM II, 42, 38) la S. Olteanu,op. cit.

220 Pick Regling, Münzen, II, 1, p. 635 i 680 681; M. Sâmpetru, Trofeul lui Traian de laAdamclisi pe monede ale ora ului Tomis, SCIV 30 (1979), 3, p. 367 376.

44

de civitas libera221, situa ie care îi spore te posibilit ile de dezvoltare. Dedica iileoficiale sunt puse de respublica Tomitanorum ( )222 sau desenatus populusque Tomitanorum223. Re inem alte dou inscrip ii onorifice din Tomisînchinate lui Hadrian. Din prima se cunosc dou fragmente, unul g sit înp mântul de umplutur de la Edificiul roman cu mozaic224, iar al doilea descoperitîntr o s p tur executat lâng monumentul amintit225. Cealalt dedica ie s a aflatîntr o zon foarte apropiat , la SE de edificiu226. Cele dou inscrip ii onorifice,descoperite într un spa iu restrâns, se aflau poate nu departe de locul lor ini ial.

O inscrip ie din Tomis (ISM II, 52) este extrem de important pentru apari iai structura Comunit ii pontice în sec. II p. Chr., fiind pân acum primamen iune a acesteia în veacul amintit; este o dedica ie pe o baz de statuie puspentru „ ] /[ ] < > /[ ]

/ / , . // / / …” de c tre

tribul Argadeis. Phaidros a de inut func ia de pontarh înainte de data inscrip iei(130 138 p. Chr.), de aici ideea organiz rii Comunit ii în vremea lui Hadrian227

sau poate chiar în timpul lui Traian, în perioada când acesta organizeazprovinciile dun rene (107 117 p. Chr.)228.

O aten ie special se acord între inerii drumurilor; este cunoscut inspec iarmului pontic întreprins din ordinul împ ratului de c tre Arrian i vizita pe

care împ ratul în persoan o întreprinde în Moesia Inferior în 123 124 p. Chr. Doistâlpi miliari, unul din 124 p. Chr. – i în leg tur , probabil, cu vizita la care neam referit229 i altul din 134 p. Chr.230 reflect interesul constant pentru buna

221 Este interpretarea dat de Al. Suceveanu, În leg tur cu statutul juridic al ora ului

Tomis în epoca roman , Pontica 8 (1975), p. 115 124 i VEDR, p. 47 pe baza epitetuluicu care este cinstit împ ratul în inscrip ia din ISM II, 47, datat de I. Stoian

între 129 138 p. Chr.; vezi i Al. Avram, Neue Inschriften aus Tomis, (supra n. 148), nr. 2(inscrip ie din prima jum tate a sec. II p. Chr. g sit la Topraisar, dar care trebuie atribuitcet ii Tomis), în care se aminte te construc ia realizat de triakostologoi (hapax), în fa aaltarului unui heroon, cu ocazia „restabilirii libert ii” („… ]

[ ]”); autorul presupune c este vorba de anumite privilegii acordateora ului Tomis de c tre Hadrian.

222 ISM II, 48, inscrip ie bilingv , pe care apare numele guvernatorului C. UmmidiusQuadratus Severus Sertorius (120 p. Chr.). Inscrip ia a fost întregit ulterior pe baza unuinou fragment descoperit la Tomis; vezi A. R dulescu, M. Munteanu, Inscrip ii inedite dinTomis i Callatis, Pontica 10 (1977), p. 84 87, nr. 5; D.M. Pippidi, Note de lectur , StCls 20(1981), p. 77 79; B.E. Thomasson, LP, 20: 74; C. Ummidius Quadratus S[allustius Se]rtorius:G. Molisani, Tituli 4 (1982), p. 395 s.q. = AE, 1985, 759.

223 ISM II, 50, inscrip ie datat în 129 p. Chr.224 A. R dulescu, Note epigrafice, I, Pontice 1 (1968), p. 329 330 i fig. 4.225 A. Aricescu, Adnot ri epigrafice (2), SCIVA 27 (1976), 4, p. 523 525, fig. 1.226 M. B rbulescu Munteanu, A. R dulescu, Descoperiri epigrafice recente, Pontica 14

(1981), p. 159 162.227 P. Veyne, Augustal de l’an 1 – premier pontarque, BCH 90 (1966), p. 144 145;

M. Musielak, , Pontica 26 (1993), p. 191 195.228 Cf. K. Nawotka, Klio 75 (1993), p. 342 350.229 ISM II, 49; vezi i DID II, p. 136.

45

func ionare a c ilor de circula ie.Din timpul împ ratului Antoninus Pius (138 161 p. Chr.) dateaz primul

document epigrafic în care Tomisul este men ionat ca metropol a Pontului Stâng( )231, titulatur care va apare, tot de atunci pemonede232. Dovada interesului acordat de împ rat ora ului233 sunt dedica iile pusepe arhitravele unor edificii publice în timpul guvernatorilor L. Minicius NatalisQuadronius Verus234, Q. Fuficius Cornutus235 i Titus Flavius Turbo236; mai mul istâlpi miliari afla i pe linia litoralului i a Dun rii arat grija imperiului pentrubuna func ionare a drumurilor237.

Împ ratul se bucur de recunoa tere: la Tomis s a g sit capul unei statuicolosale de marmur a lui Antoninus Pius238; Genius ul personal este transferatunui Genius loci239, expresie ce traduce tutela divin de care ora ul s a bucurat întimpul unui împ rat considerat el însu i „prea divin”240. Pe un monument votiv demarmur din 160 p. Chr. numele lui Antoninus Pius i al caesarului MarcusAurelius sunt invocate al turi de divinit i egiptene (ISM II, 153). Inscrip ia, pusde atrage aten ia prin referirea la elementul etnicprezent la aceast dat la Tomis i constituirea lui într o asocia ie religioas (decelebrare a lui Sarapis i a celorlal i zei egipteni) i totodat profesional (formatdin negustori i armatori).

Cum la Tomis, în perioada când Marcus Aurelius era înc caesar (139 161 p.Chr.), exist i o asocia ie a armatorilor, (ISM II,60), nu este greu s deducem c ora ul desf ura o intens activitate comercial 241.

230 ISM II, 53; este notat o a ezare – Tres Protomae – pentru a c rei localizare vezi, mai

recent, M. B rbulescu, A. Câteia, Drumurile din Dobrogea roman pe baza stâlpilor miliari dinsec. II III p. Chr., Pontica 31 (1998), p. 121, notele 11 16.

231 ISM II, 54; datarea inscrip iei este stabilit între 140/141 – 144 p. Chr. Se poate camonumentul s fie pus prin grija guvernatorului L. Minicius Natalis, vezi observa iile de lanota 234.

232 Pick Regling, Münzen, I, p. 72; II, p. 683 688.233 De altfel, domnia lui Antoninus Pius este recunoscut drept „epoca celei mai

exuberante activit i constructive pe care a cunoscut o antichitatea”, R. Vulpe, DID II,p. 149 150.

234 M. B rbulescu, A. R dulescu, Dedica ii imperiale din Tomis, Pontica 30 (1997), p. 167170, nr. 1; autorii atrag aten ia c fragmentul trebuie analizat în raport cu ISM II, 54.Asupra guvernatorului vezi B.E. Thomasson, LP, 20:82; Em. Doru iu Boil , Lega ii MoesieiInferioare între anii 137 i 160, I, SCIVA 40 (1989), 2, p. 161 i 163.

235 ISM II, 55; guvernator prezent cu aproxima ie între 147 155 (LP 20:85) sau? 152153/54 (la Em. Doru iu Boil , Lega ii Moesiei Inferioare între anii 137 160. Partea II: Lega iiîntre 150 i 160, SCIVA 40 (1989), 4, p. 325 338.

236 ISM II, 56, guvernatorul T. Flavius Longinus Q. Marcius Turbo a fost prezent înMoesia Inferior în anul 155 (LP, 20:86) sau? 153/4 – 156 (cf. Em. Doru iu Boil , op. cit.); vezii Fl. Matei Popescu, SCIVA 54 56 (2003 2005), p. 303 304 i fig. 1 2.

237 M. B rbulescu, A. Câteia, op. cit., p. 122, notele 21 23.238 G. Bordenache, La statue imperiali nella Moesia Inferior e propaganda officialli

nell’impero, StCls 7 (1965), p. 218 219 i fig. 5.239 ISM II, 124; pentru genius personal, vezi D.M. Pippidi, Studii, p. 278 279.240 Pentru epitet, vezi ISM II, 61.241 Vezi i Al. Suceveanu, VEDR, p. 120 128; O Bounegru, Economie i societate în spa iul

ponto egeean (sec. II a. C. – III p. C.), Ia i, 2003, p. 105 119.

46

Perioada de dezvoltare a Tomisului din vremea lui Antoninus Pius continu i înprimii ani ai domniei lui Marcus Aurelius; sunt posibile preocup ri edilitare242;mai multe dedica ii sunt puse pentru Marcus Aurelius singur (ISM II, 63)243 sau încoregen cu Lucius Verus (ISM II, 67); pe o baz de statuie figureaz numele luiMarcus Aurelius în calitate de caesar la data ridic rii monumentului; o statuieloricat de marmur din Tomis se refer , probabil, tot la Marcus Aurelius244; însfâr it, pe baza unor stâlpi miliari se constat refacerea unor drumuri pe arteralitoral în anii 162 163 p. Chr. (ISM II, 68)245.

Procesul este întrerupt pentru o scurt vreme, pe la 170 p. Chr., ca urmare ainvaziei costoboce246, care a afectat mai ales zona central i de vest a Dobrogei ia fost resim it i în ora ele pontice247. Pentru Tomis nu avem dovedite clardistrugeri sau lucr ri de refacere. Un important edificiu public din timpulguvernatorului M. Servilius Fabianus r mâne neterminat (ISM II, 65); data 162(162/164?)248, este prea timpurie pentru a lega abandonarea lucr rii de invaziacostobocilor din 170 p. Chr. Mai probabil un eveniment extern – cum a fostr zboiul din Orient i costurile pe care le presupunea , a putut determinaîntreruperea lucr rii la Tomis249. Lista contribuabililor pentru refacerea uneipor iuni reduse a zidului de incint (ISM II, 21), pus în leg tur cu repara ia dintimpul lui Marcus Aurelius250 pare, dup caracterul literelor, mai degrab din sec.III p. Chr.; la fel, ISM II, 22 analizat în leg tur cu ISM II, 21 ca referindu setocmai la o opera ie de refacere a zidului, dateaz mai sigur din sec. III p. Chr.,dup Constitu ia Antoninian 251. Un altar pentru Apollo Agyeus (ISM II, 116) estedatat prin numele guvernatorului M. Catonius Vindex fie în jurul anului 170 p.Chr., fie ceva mai târziu252, dar oricum dup „furtuna” costoboc i când via aroman intr în firescul s u. În sfâr it, o inscrip ie de pe un monument public

242 ISM II, 65.243 Vezi totu i, M. B rbulescu, A. R dulescu, Inscrip ii inedite din Tomis i împrejurimi,

Pontica 27 (1994), p. 166, n. 63 consider ca nesigur recunoa terea lui Marcus Aurelius înISM II, 63.

244 G. Bordenache, StCls 7 (1965), p. 217 218 i fig. 4.245 Vezi i A. tefan, Callatis i artera rutier litoral în secolul al II lea e.n., StCls 22

(1984), p. 95 107; Al. Avram, ISM III, 195, 199.246 Vezi i Em. Popescu, Epigraphische Beiträge zur Geschichte der Stadt Tropaeum Traiani,

StCls 6 (1964), p. 192 200.247 Al. Suceveanu, Observations sur la stratigraphie des cités de la Dobroudja aux II e – IV e

siècles ap.J. C., à la lumière des fouilles d’Histria, Dacia NS 13 (1969), p. 340; VEDR, p. 26 27;f r a exclude c atacul costoboc s fi fost concomitent cu al altor popula ii venite dinspremare, autorul citat remarc totu i c la Tomis urmele invaziei sunt mai pu in clare.

248 B.E. Thomasson, LP, 20:93.249 R. Vulpe, DID II, p. 162 163 i n. 203.250 A. Aricescu, Armata, p. 155; V. Pârvan, Zidul, p. 17; I. Stoian, ISM II, 21 are în

vedere repararea unei p r i a zidului ( ); por iunile ref cute variaz între1 3 co i ( ); numai una din por iuni ajunge la 13 co i; contribu ia este în moned deaur ( ).

251 Un argument îl constituie num rul mare de Aurelii men iona i în text; ISM II, 22 nuspecific lucrarea, dar se refer la aceea i unitate de m sur ( ).

252 B.E. Thomasson, LP, 20:96 (169 176 p. Chr.); Leiva Petersen, PIR2, V, 2, M, nr. 22(175 176 p. Chr.); Em. Doru iu Boil , Die Statthalter Niedermösiens zwischen 161 und 175,Dacia NS 36 (1992), p. 32 33, 35 (170 172/173 p. Chr.).

47

recent publicat 253 poate dovedi lucr ri întreprinse la Tomis tot dup 170 p. Chr.Perioada dintre domnia lui Marcus Aurelius i cea a lui Septimius Severus se

caracterizeaz prin ac iuni constructive ale c ror efecte s au resim it i la Tomis.De acum s a presupus c dateaz prima faz de construc ie a cl dirii cu mozaic ia b ilor publice (thermae) ale ora ului254.

Dinastia Severilor reprezint pentru ora ele grece ti din Pontul Stâng operioad de relativ lini te i de prelungire a unor forme de via anterioare255.

La Tomis afl m mai multe dedica ii pentru Septimius Severus i familia sa, lacare sunt asocia i senatul, armata, guvernatorul provinciei i cetatea Tomis256. Îndou inscrip ii bilingve dedicate lui Septimius Severus257 afl m de un mareedificiu ridicat de metropolis Tomitanorum, prin grija guvernatorului C. OviniusTertullus. Numele aceluia i guvernator este al turat familiei imperiale i îndedica ia unei asocia ii religioase ( ) a Cybelei „pentru darul f cutasocia iei”258. De asemenea, doi stâlpi miliari descoperi i la Tomis au inscrip ionatnumele guvernatorului259. Din teritoriul tomitan, din vicus Clementianensis, provindou altare puse „pentru s n tatea” lui Septimius Severus, la o dat de plasatspre începutul activit ii sale (195 i 196 p. Chr.)260.

Numele împ ratului Caracalla apare pe dou documente epigrafice: primuleste un salut adus de sfatul i poporul metropolei Tomis lui Caracalla i lui Getacu ocazia venirii lor la tron (inscrip ie datat 211 212 p. Chr.)261; al doileadocument îi apar ine foarte probabil tot lui Caracalla i este datat între 212 217 p.Chr.262. Pe un altar datat în 216 p. Chr. împ ratul este amintit f r numelepersonal (ISM II, 130), situa ie ce contrasteaz cu prezen a în inscrip iile locale a

253 M. B rbulescu, A. R dulescu, Pontica 27 (1994), p. 161 166, nr. 4.254 Al. Suceveanu, La Dobroudja romaine, p. 33.255 R. Vulpe, DID II, p. 180 217.256 Vezi ISM II, 82.257 ISM II, 84, datat 201 p. Chr.; M. B rbulescu, A. R dulescu, Pontica 30 (1997),

p. 170 174, fig. 2 (aici se face i corectura la ISM II, 84: metropolis Tomitanorum în loc derespublica Tomitanorum). Pentru monumentalitatea ora ului în epoca Severilor, veziAl. Suceveanu, VEDR, p. 27; idem, La Dobroudja romaine, p. 33.

258 ISM II, 83; pentru , vezi Pippidi, Studii, p. 230 231, 245, 246 i 259, n. 104. Odedica ie a unui thiasos pentru „întreaga august cas ” ( ] ) estei ISM II, 85, datat undeva între 198/199 – 209/210 p. Chr. Pentru C. Ovinius Tertullus(198 201 p. Chr.) vezi i D. Boteva, Lower Moesia and Thracia in the Roman Imperial System(A.D. 193 217/218), Sofia, 1997, p. 46 88; 331 332 (în bulgar ).

259 M. B rbulescu Munteanu, A. R dulescu, Stâlpi miliari inedi i din Scythia Minor,Pontica 13 (1980), p. 145 146, nr. 2; iidem, Contribu ii privind seria guvernatorilor MoesieiInferioare în sec. III p. Chr., Pontica 24 (1991), p. 123 126 (întrucât pe born nu figureazdistan a, se presupune c a fost pus în preajma zidului de incint al Tomisului, în punctulcare marca drumul reparat pe litoral).

260 ISM II, 134 i 136; pentru ultima inscrip ie vezi i Em. Doru iu Boil , ISM, V, 93.261 ISM II, 91; în inscrip ie este men ionat i numele augustei Iulia Domna, „mam a

taberelor”.262 ISM II, 86. Vezi totu i i observa ia lui R. Vulpe din HAD, p. 255 256 privind lipsa

dedica iilor pentru Caracalla din perioada când acesta a condus singur imperiul.

48

numelui mamei sale, Iulia Domna263. Un eveniment notabil este vizita pe careîmp ratul o face în 214 p. Chr. provinciilor dun rene, ocazie cu care popose te iîn Dacia264, apoi trece în Thracia i de acolo în Asia Mic 265.

Din ultima perioad a dinastiei re inem o dedica ie (ISM II, 92) c tre IuliaMamaea, mama lui Severus Alexander, pus de „sfatul i poporul prea str luciteimetropole i capitale a Pontului Stâng, Tomis” (

’ ), la o dat cuprins între222 235 p. Chr. Formula l rgit i la organele administra iei locale se mai g se teîn alte dou documente datate din epoca Severilor, poate chiar din cea a luiSeverus Alexander266 i este pus în leg tur cu preocuparea administra ieiromane pentru aceast regiune267.

Spre sfâr itul domniei lui Severus Alexander imperiul este supusamenin rilor externe care vor crea, probabil, i în Dobrogea momente dificile.

Între Maximin Tracul i Gallienus (238 269 p. Chr.) imperiul este tulburat demase imense de barbari. Tomisul scap , pare se de distrugeri, chiar dac uneleindicii ne fac s credem c nu integral. Din timpul lui Maximin Tracul (235 238 p.Chr.) dispunem de un altar fragmentar pus de cives Romani et Lae consistentes vicoTurre Muca(…); numele imperiale martelate apar ineau foarte probabil luiMaximin i fiului s u Maximus268. Mai numeroase sunt monumentele epigraficetomitane dedicate lui Gordian III (238 244 p. Chr.) i so iei sale, SabiniaTranquillina. Situa ia s ar datora i guvernatorului provinciei, TulliusMenophilus, care a dus tratative cu carpii, prevenind atacurile acestora timp detrei ani cât a condus provincia (238 240/241 p. Chr.)269. Numele guvernatoruluieste înregistrat la Tomis pe un stâlp miliar pe care îl raport m la ac iunea derefacere a drumurilor ( i în general a provinciei) dup atacul carpo gotic din 238p. Chr.270. Un personaj important a fost i P. Aelius Ammonius (ISM II, 106),de in tor al mai multor func ii militare i civile, între care re inem pe cea deprocurator Augusti – îns rcinat cu administra ia finan elor din Moesia Inferioar ,

263 Observa ia îi apar ine tot lui R. Vulpe, op. cit., p. 256. Numele Iuliei Domna apare i

pe un monument de piatr (ISM II, 135) i este înso it de epitetul Augusta. Monumentulpoate data îns i din perioada de domnie a lui Septimius Severus.

264 D. Ruscu, Provincia Dacia în istoriografia antic , Cluj Napoca, 2002, p. 142 149.265 Nu tim nimic sigur în leg tur cu prezen a sa în Dobrogea.266 ISM II, 96: ; ISM II,

97: ’ . A douainscrip ie este apreciat la o dat u or mai recent decât prima (observa ie ISM II, p. 121 i123, cu trimitere i la Pick Regling, Münzen, p. 73). Formularea scurt dintr un altdocument – ISM II, 105 –[ ] [ ] [ ]

, trimite tot la perioada Severilor.267 Pe o dedica ie provenit din Tomis (ISM II, 93) este men ionat numele lui L.

Annius Italicus Honoratus, cu o bogat carier , în care este i cea de guvernator alprovinciei Moesia Inferior în timpul lui Alexander Severus (224 p. Chr.).

268 ISM II, 141; vezi i I.I. Russu, Note epigrafice. Seria IV, SCIV 10 (1959), 1, p. 139 140.Pentru vicus Turris Muca(…), localizat în cartierul Anadalchioi din Constan a, vezi maideparte.

269 Informa ie transmis de Petrus Patricius, FHG, IV, p. 186, fr. 8 = FHDR, p. 488 489.Vezi i B.E. Thomasson, LP, 20:131, cca. 238/240 vel 239/241 p. Chr.

270 M. B rbulescu, A. R dulescu, Pontica 24 (1991), p. 126 132, nr. 2.

49

i pe cea de praefectus al flotei Flavia Moesica Gordiana271. Cuplul imperialbeneficiaz de o inscrip ie onorific pus de un thiasos al lui Dionysos în 241 p.Chr. (ISM II, 107). Sabinia Tranquillina, singur , este onorat printr un monumentpus de autorit ile locale prin grija guvernatorului Prosius Tertullianus la o datcuprins între 241 244 p. Chr. (ISM II, 108)272. Este foarte probabil ca i bustulzei ei Isis, descoperit într un tezaur de sculpturi la Tomis, s reprezinte tot peSabinia Tranquillina în ipostaz de preoteas a cultului zei ei egiptene273.

Domniile urm toare ale lui Filip Arabul, Decius i Valerianus sunt marcatede puternice invazii ale neamurilor transdanubiene care ating i provinciileMoesia i Thracia274. Tomis î i p streaz calitatea de metropol ; tomitanii aumijloace necesare s reconstruiasc por iuni din drumul litoralului cu sprijinulguvernatorilor provinciei care i aveau aici sediul sau s i exprime ata amentulfa de imperiu. O inscrip ie onorific din vremea lui Decius, provenind foarteprobabil de la Tomis, este ridicat pentru cinstirea împ r tesei HerenniaEtruscilla i a caesarului Q. Herennius Etruscus, pe la 250 251 p. Chr.275. Întrerepetate atacuri carpo gotice a existat totu i i o stare de acalmie între 254 258 p.Chr. Doi stâlpi miliari din vremea împ ra ilor Valerian i Gallienus pu i demetropolis Tomitanorum dovedesc refacerea drumului litoral în preajma cet ii,tocmai în aceast perioad 276. Imediat îns , în 258 p. Chr., invadatori „sci i”, cumnoteaz Zosimos (I, 34.2), dar de fapt go i, carpi i alte neamuri transdanubiene,au trecut doar pe lâng Histria, Tomis, Anchialos în drumul lor spre Bizan . Înschimb, în 269 p. Chr., în timpul lui Claudius Goticul, n v litorii, de data aceastamai numero i i porni i într o adev rat migra ie, s au oprit la Tomis i auîncercat s asedieze ora ul. Informa ia o afl m de la Zosimos (I, 42), care, dincolode cifrele dublei invazii – 6 000 de cor bii (dar probabil vreo 2 000) i 320 000 deoameni , face men iunea expres : „atacar Tomis, ora înt rit cu ziduri” (

). Asediatorii sunt respin i, dar ora ul nu a r masneatins de distrugeri277. Acestea par s fi atins i monumente sacre, dup cum

271 Ultima func ie presupune reorganizarea flotei de c tre Gordian III prin legatul s u,

Tullius Menophilus; vezi i R. Vulpe, DID II, p. 237. Pentru P. Aelius Ammonius, vezi iI. Piso, La carière équestre de P. Aelius Hammonius, Dacia NS 20 (1976), p. 251 257; IDR III/2,83 i 246.

272 Pentru datarea inscrip iei în 242 p. Chr., dup V. Pârvan, sau 241 243 p. Chr., dupR. Vulpe, în leg tur cu evenimente de natur personal i politic , vezi DID II, p. 236.Pentru guvernator, vezi i B.E. Thomasson, LP, 20:134.

273 G. Bordenache, StCls 7 (1965), p. 221 222, fig. 10.274 Asupra acelui îndelung Scythicum bellum (SHA, Vita Maximini et Balbini, XVI, 3),

vezi Em. Doru iu Boil , Excidium Histriae în Actes de la XIIe Conférence Internationale d’ÉtudesClassiques Eirene, Cluj Napoca, 2 7 oct. 1972, Bucure ti Amsterdam, 1975, p. 635 642; Al.Suceveanu, în La Dobroudja romaine, p. 33 34. Probabil, în leg tur cu luptele pe care FilipArabul le d împotriva unei puternice coali ii de go i, carpi, taifali, peucini etc. în 248 p.Chr., Cohors I Cilicum prime te epitetul de Philippiana. De la Tomis provine un altar pus deun soldat al cohortei în noua titulatur (ISM II, 452); vezi, mai departe, armata.

275 Maria B rbulescu, A. R dulescu, O nou inscrip ie din vremea lui Decius în Dobrogea,Pontica 31 (1998), p. 131 138.

276 Iidem, Pontica 13 (1980), p. 148 151, nr. 4; Pontica 24 (1991), p. 132 136, nr. 3; pe aldoilea exemplar se p streaz numele lui C. Iulius Victor ca praeses provinciae.

277 Expedi ia se termin cu înfrângerea n v litorilor la Naissus.

50

indic unele piese sculpturale de cult, deteriorate i depozitate spre sfâr itul sec.III p. Chr. – începutul celui urm tor, probabil i din cauze religioase278.

Dup atacurile popula iilor transdanubiene, odat pericolul trecut, îi afl mpe tomitani ref când drumul din preajma ora ului. Singurul miliar din timpul luiClaudius Goticul cunoscut în Moesia Inferioar provine chiar de la Tomis:drumul litoral este reparat de metropola tomitanilor prin grija guvernatoruluiprovinciei, Titius Saturninus279, a c rui activitate se plaseaz între 268 270 p. Chr.sau poate numai spre începutul acestui interval. Stabilitatea imperiului esteasigurat pentru un timp de opera de organizare administrativ i militarîntreprins de Aurelian (270 275 p. Chr.). Tomisul va beneficia de pe urmam surilor de redresare luate de împ rat280. Un stâlp miliar descoperit la Constan a(ISM II, 109) este pus în leg tur tocmai cu activitatea împ ratului de înt rire alimes ului dun rean281. Acum a fost ridicat zidul de incint la Tomis, lucrare deamploare care închidea o suprafa dubl fa de presupusa incint elenistic icare t ia peninsula de la Nord spre Sud, întinzându se, probabil, i în partea deSud a ora ului, spre port. Refacerea lui va continua i în timpul împ ra ilorTacitus (275 276 p. Chr.) i Probus (276 282 p. Chr.). Pân la domnia lui Diocletianniciun eveniment nu pare s fi atras aten ia istoricilor.

Alte aspecte referitoare la Tomis în perioada Principatului le vom trata, perând, în continuare. Ele privesc: circula ia monetar , armat , popula ie, culte,institu ii, urbanism ( i stratigrafie), teritoriu.

Monede (atelier; circula ie monetar )Odat cu manifestarea interesului romanilor pentru zona Dun rii de Jos,

sunt semnalate la Tomis desoperiri izolate de monede romane republicane(denari)282.

Monet ria autonom î i înceteaz activitatea, în condi ii mai pu in clare, lasfâr itul sec. I a. Chr.283. Ea reîncepe îns foarte curând i acoper integralperioada dintre domniile lui Augustus i Filip II inclusiv (cu o cezur în timpulîmp ra ilor Macrinus i Diadumenianus)284. O încercare de statistic arat c

278 V. Canarache et alii, Tezaurul, p. 121 123 (cele mai noi piese dateaz de la mijlocul

sec. III p. Chr.); tot acolo nu e respins nici ipoteza îngrop rii tezaurului de sculpturi înleg tur cu conflictul dintre cre tinism i cultele p gâne din secolele III IV p. Chr. Vezi înacest din urm sens i D.M. Pippidi, Studii, p. 284 310.

279 M. B rbulescu, A. R dulescu, Pontica 24 (1991), p. 136 139, nr. 4; remarc m i aicidesemnarea guvernatorului ca praeses provinciae.

280 R. Vulpe, DID II, p. 271 277.281 Inscrip ia este datat cel mai devreme la sfâr itul anului 271/începutul 272 – cel

mai târziu la mijlocul anului 275 p. Chr.282 G. Talma chi, The Roman Republican Coinage in Dobrudja, Cluj Napoca 2006, p. 32,

nr. 13, noteaz 34 de piese (7 din zona portului turistic Tomis, iar restul din localitate iîmprejurimi); vezi i tabelul de la p. 150 151 (piesa cea mai timpurie este datat 179 170 a.Chr.; ultimele 32 31 a. Chr.).

283 Vezi C. Preda, Istoria monedei, p. 83; autorul leag sfâr itul monedelor autonometomitane mai curând de momentul Burebista sau de campania lui Licinius Crassus din 2928 a. Chr., decât de campania din 72/71 a. Chr. a lui Varro Lucullus.

284 Aici i mai departe, vezi M. Iacob, Noi descoperiri de monede tomitane în Dobrogea.Atelierul monetar tomitan în epoca roman , Peuce SN 1 (14) (2003), p. 283 340.

51

atelierul tomitan se situeaz pe primul loc ca num r de emisiuni înregistrate(1128, respectiv 33% din num rul total de emisiuni moesice pentru secolele I III p.Chr.)285. O prim etap a monet riei tomitane (fixat între Augustus i Hadrian) secaracterizeaz prin emisiuni pu ine i tipuri iconografice aproape neschimbate286.Nivelul sc zut poate fi cauzat i de politica de defla ie a dinastiei Iulio Claudiene.Pentru acest interval activitatea atelierului tomitan devine mai intens în timpullui Nero i Domitian; în schimb, în timpul lui Traian i Hadrian emisiunile suntpu ine. Schimb ri sunt înregistrate în perioada de prosperitate i lini te ceurmeaz . Pozi ia de metropol apare explicit trecut pe reversul monedelorîncepând cu domnia lui Antoninus Pius. Numai în vremea acestui împ ratnum rul emisiunilor monetare atinge valori spectaculoase287. Urmeaz o perioadcu num r redus de emisiuni la Marcus Aurelius288, Annius Verus, pentru ca odatcu Commodus (Caesar i Augustus) num rul emisiunilor s creasc din nou289. Întimpul lui Pertinax, atelierul tomitan este singurul din Moesia Inferioar careemite moned cu numele împ ratului.

Perioada dintre 193 217 p. Chr. este marcat de emisiuni monetare pentruSeptimius Severus, Iulia Domna, Caracalla, Plautila i Geta; cele mai multe tipurii variante sunt înregistrate în timpul lui Caracalla290; num rul emisiunilor dintimpul lui Geta se anun de asemenea consistent291. Dup perioada scurt deîntrerupere Macrinus Diadumenianus (217 218 p. Chr.) atelierul tomitan î icontinu activitatea. Emisiunile lui Elagabal sunt destul de numeroase. Momentulde maximum din timpul dinastiei Severilor este atins de emisiunile lui SeverusAlexander ( i Iulia Mamaea)292.

Perioada care a urmat dinastiei Severilor, de i dificil , se reflect mai pu inacut în produc ia atelierului tomitan. Începând cu Maximinus atelierul emitemoned neîntrerupt, pân la încetarea activit ii, sub Filip II. De altfel, în cursuldomniei lui Gordianus III se înregistreaz cel mai mare num r de emisiuni din

285 Datele dup M. Iacob, op. cit., cu preciz ri inclusiv privind monedele f r portret

imperial i iconografia monetar tomitan în sec. I III p. Chr.286 Se remarc totu i caracterul constant cu care atelierul tomitan bate moned în

condi iile în care, în unele perioade, r mâne singurul atelier din provincie; M. Iacob,op. cit., p. 296.

287 Pe lâng 35 emisiuni din corpus ul Regling, mai sunt notate alte emisiuni noi laRuzicka i 24 tot noi la M. Iacob; lor li se adaug 41 emisiuni Marcus Aurelius Caesar; veziM. Iacob, op. cit., p. 296 298.

288 Acum se adaug pe monede în titulatura cet ii atributul , legendadevenind (…) .

289 Commodus (Caesar): 9 emisiuni Regling + 1 Ruzicka; 6 piese la M. Iacob sunt toatetipuri noi sau variante ale tipurilor cunoscute; (Augustus): 35 emisiuni Regling i Ruzicka;la M. Iacob din 38 piese, 37 reprezint tipuri noi (totalul ar da 89 tipuri c rora li se adaugmai multe variante); vezi M. Iacob, op. cit., p. 300 302.

290 M. Iacob, op. cit., p. 303 305; deducem numai pentru Caracalla 24 tipuri i 9variante; acestor cifre li se adaug o emisiune Caracalla + Plautila i 9 emisiuni Plautilasingur .

291 Numai M. Iacob, op. cit., p. 303 i 308 309 se refer la 27 tipuri noi; cele mai multesunt din perioada 211 212 p. Chr.

292 Ibidem, p. 312 315.

52

toat perioada de func ionare a atelierului293. Ultima perioad este cea a domnieilui Filip I (M. Iulius Philippus) i a fiului acestuia Filip II, dar cu un num r redusde emisiuni (comparativ cu perioada anterioar ). Atelierul tomitan î i înceteazactivitatea în timpul lui Filip II, probabil ca urmare a unei m suri de interven ie astatului i nu în urma unui eveniment militar.

Aceste date le corobor m cu altele, care reflect situa ia de pe pia atomitan 294. În perioada de început (ultimele decenii ale sec. I a. Chr. i primeledecenii ale sec. I p. Chr.) sunt înregistrate emisiuni romane republicane iimperiale i foarte rare emisiuni pontice din perioada autonom . Nivelulcircula iei monetare este sc zut pân la transformarea Thraciei în provincieroman ; dup aceast dat se înregistreaz o cert intensificare. Pe o secventemporal l rgit (pân la Antoninus Pius) emisiunile se întâlnesc sporadic295. Odat cu acest împ rat se trece la o activitate monetar organizat 296. Perioada 161192 p. Chr. înregistreaz o reprezentare monetar relativ slab pentru MarcusAurelius i Lucius Verus i un reviriment sub Commodus297. Prezen a monetarînregistreaz un salt spectacular în Dobrogea în vremea lui Septimius Severus, cao reflectare a unei situa ii economice i politice mai bune. Saltul este înregistrat ila Tomis, este adev rat îns nu la valori sensibil m rite fa de perioadaanterioar 298. Situa ia este similar în perioada urm toare; cifrele sunt în cre teresub Caracalla, Geta299 i Severus Alexander, dovad c via a s a desf urat încondi ii relativ lini tite; un moment dificil pare s fi afectat o zon situat în afaraora ului300. Cel mai mare num r de monede este înregistrat în Dobrogea subGordian III301; activitatea de emitere a Tomisului în aceast perioad se situeaz lavalori quasiegale cu Histria. Filip Arabul i familia sa încheie seria principaleloremisiuni greco coloniale pe pia a tomitan 302.

Din Tomis i din zona suburban apropiat not m mai multe descoperiri:- un mic depozit, din zona intra muros a ora ului antic, compus din 14

293 Regling înregistreaz 133 de emisiuni pentru Gordianus singur, 49 emisiuni

Gordianus III i Tranquillina, 2 Tranquillina singur ; acestor cifre li se adaug princomplet rile aduse de Ruzicka alte 7 emisiuni Gordianus III i 2 emisiuni noi Gordianus IIIi Tranquillina (apud M. Iacob, op. cit., p. 317 322).

294 Vezi aici i în continuare, A. Vertan, Circula ia monetar , passim.295 A. Vertan, op. cit., p. 337, tabel A i catalog.296 Semnificativ este faptul c din totalul de 20 de emisiuni ale acestui împ rat, Tomis

de ine primul loc, cu 13 monede (apud A. Vertan, op. cit., p. 163).297 Mai bine marcat îns la Histria; din totalul de 46 monede, Tomisului îi apar in 10

(ibidem).298 14 exemplare din totalul de 83 pentru Dobrogea (cele mai multe provin i acum de

la Histria). Pentru aceea i perioad vezi în lucrarea citat i p. 69 77.299 Caracalla ( i Plautilla) – 18 monede (majoritatea emise de Tomis); Geta – 17

(majoritatea tot din Tomis). Vezi datele aici i în continuare la A. Vertan, op. cit., p. 163165, tabloul reparti iei monedelor greco orientale pe împ ra i.

300 Vezi, mai departe, tezaurul de la Tomis – Gr niceri; este probabil vorba de un vicussau o villa din teritoriu.

301 A. Vertan, op. cit., p. 164.302 Ibidem, p. 165; Filip I – 29 piese, majoritatea (9) emise de Callatis i doar dou de

Tomis.

53

monede coloniale de bronz (13 Tomis; 1 – Markianopolis)303;- depozit din zona intra muros (descoperire în 1936) din 63 monede de

bronz (din care au fost cunoscute doar 20), din perioada 276 294 p. Chr.;- tezaur monetar descoperit în 1965, zona Tomis III, compus din 289

piese, ascuns sau pierdut la sfâr itul sec. III p. Chr.; aceea i perioad de emiterecu depozitul anterior;

- un tezaur a fost descoperit în dou etape (1976 i 1977), în zona TomisNord (Gr niceri). Descoperirea din 1976 se constituie din 260 monede (10 denarii 250 coloniale). În 1977 au mai fost descoperite 470 de piese: 12 denari romaniimperiali i 458 monede coloniale grece ti, de la Marcus Aurelius (o pies ) laSeverus Alexander (174 piese)304. În descoperirea din 1977 majoritare (451exemplare) sunt emisiunile tomitane. Anterioare anului 193 p. Chr. sunt doar 32piese; celelalte apar in perioadelor urm toare: 193 217 p. Chr. (199 piese) i 217235 p. Chr. (227 piese)305. Îngroparea tezaurului s a petrecut în vremea lui SeverusAlexander, probabil dup 232 p. Chr.306;

- un lot de 20 de piese de la Tiberius la Claudius II a fost descoperit încartierul actual Viile Noi307;

- un alt tezaur din 24 de monede de bronz a fost descoperit în zona Palas:toate sunt emisiuni tomitane din primele patru decade ale sec. III p. Chr., de laCaracalla la Maximinus i Maximus Caesar308;

- monede de sec. III p. Chr. sunt notate în nivelul de umplutur cu resturiceramice romane timpurii în zona str. Traian/B dul Marinarilor309.

Re inem ca not comun pentru toate aceste descoperiri num rul mare demonede emise pentru Severus Alexander.

O ultim observa ie prive te aria de r spândire a monedelor tomitane;acestea sunt prezente în teritoriul rural al ora ului; în zona litoral între Tomis i

303 G. Talma chi, C. Nopcea, Despre un nou tezaur monetar din prima parte a secolului III

p. Chr. descoperit la Tomis, Pontica 40 (2007), p. 593 599; ultimele emisiuni sunt de laSeverus Alexander; aici i mai departe vezi acum i G. Custurea, G. Talma chi, Repertoriul,p. 164 184.

304 A. Vertan, Circula ia monetar , p. 273 274, nr. 11; eadem, Evenimente politice reflectateîn descoperirile de tezaure monetare imperiale din Dobrogea, Pontica 32 (1999), p. 130, nr. 11.

305 A. Vertan, Circula ia monetar , p. 183 184 i 202 204 (tabele).306 „Semnifica ia istoric a ascunderii i nerecuper rii (…) ne scap în acest stadiu al

cercet rii” apud M. B rbulescu, R. Oche eanu, Descoperiri monetare în a ez rile rurale dinDobrogea roman (14 d. Cr. – 270 d. Cr.), Pontica 23 (1990), p. 246. Dup A. Vertan, Pontica32 (1999), p. 122: „am putea considera c ascunderea tezaurului s a f cut într un vicus sauîntr o villa la nord de Tomis, în vremea domniei lui Severus Alexander, probabil dup anul232, când a izbucnit „Scythicum bellum”.

307 Date la Gh. Poenaru Bordea, Al 15 lea Simpozion Na ional de Numismatic ,Alexandria Teleorman, 12 14 mai 1998, rezumate, p. 31 33.

308 M. Dima, G. Talma chi, A Tomitane bronze coins hoard found in Constan a, in Coinhoards of Dobruja. I., Constan a 2007, p. 91 103; ultimele piese din tezaur sunt din timpul luiMaximinus I, dar în opinia autorilor ele nu par s fi circulat.

309 Gh. Papuc, C. B jenaru, L. Cliante, CCA, Campania 2004, p. 127 128, nr. 79. Pentrudescoperiri izolate vezi i R. Oche eanu, Câteva descoperiri de denari romani republicani dinScythia Minor, Pontica 19 (1986), p. 83, nr. 7; A. Vertan, Circula ia monetar , p. 287 i 337(120 piese).

54

Callatis310; în nordul Dobrogei (zon în care domin îns monedele histriene); înnord estul litoralului pontic pân la Chersones; în sudul Dobrogei; dincolo deDun re în Moldova i în Câmpia român 311.

ArmataPreocup rile pentru ap rarea litoralului i implicit a Tomisului s au

manifestat pe tot parcursul perioadei Principatului. Într un interval situat întreprimii ani ai domniei lui Vespasian i inclusiv domnia lui Traian, este poateposibil instalarea unei garnizoane romane la Tomis, ora ul pierzând statutul decivitas libera312. Primele atest ri le avem din vremea lui Vespasian, când au fostcantonate probabil aici (sau în apropiere) Cohors I Flavia Commagenorum i CohorsVII Gallorum313. În timpul lui Traian, dup r zboaiele dacice, r mâne consemnatnumai Cohors VII Gallorum314, ajutat eventual de vexila ii din legiunile situate peDun re. La Tomis sunt cunoscu i beneficiari consulari din Legio V Macedonica(ISM II, 192, 193); materialul epigrafic tomitan permite identificarea unor militariactivi ai legiunii i a unor veterani315. Pe baza descoperirilor din zon putem

310 De notat num rul mare de piese – 3 000 (32,69%) în tezaurul de la Mangalia; vezi

prezent ri ale tezaurului la C. Preda, Date i concluzii preliminare asupra tezaurului descoperitla Mangalia în anul 1960, SCIV 12 (1961), 2, p. 241 250; Monede coloniale rare i inedite –Histria, Callatis i Tomis din tezaurul de la Mangalia, SCN 4 (1968), p. 223 237; Noi dovezi iconsidera ii asupra tezaurului descoperit la Mangalia în 1960 – lotul de monede, SCN 10 (1993),p. 27 41; A. Vertan, op. cit., p. 277 278.

311 Nu ne am propus s ne oprim aici asupra circula iei monedei tomitane în teritoriu,nici asupra monedei romane imperiale descoperite la Tomis, aspecte pentru care veziA. Vertan, op. cit., passim; adaug , G. Talma chi, Date noi privind descoperirile monetareromane imperiale din Dobrogea, Peuce SN, 3 4 (2005 2006), p. 336 343, nr. 46 102 i p. 366 374.Pentru a ez rile rurale din Dobrogea vezi totu i M. B rbulescu, Via a rural , p. 219 244 (înspecial p. 229 230 pentru monedele tomitane).

312 Al. Suceveanu, La défense du littoral de la Dobroudja à l’époque romaine (I er – IIIe sièclesde n.è.), RRH 13 (1974), 2, p. 230 231; idem, Pontica 8 (1975), p. 115 124.

313 Ambele unit i militare sunt atestate în inscrip ii funerare puse de solda ii activi:ISM II, 176 i 177; A. Aricescu, Armata, p. 59 60 i 69; Fl. Matei Popescu, Trupele auxiliareromane din Moesia Inferior, SCIVA 52 53 (2001 2002), p. 204 205; 210 211 i 235 236, punesub semnul întreb rii sta ionarea la Tomis a coh. I Flavia Commagenorum i admite totipotetic prezen a în acest ora a coh. VII Gallorum equitata, în perioada în care a sta ionat înMoesia Inferior; idem, The Roman Army in Moesia Inferior, Bucharest, 2010 (The Army),p. 213 i 242 – Tomis (?); vezi i L. Mih ilescu Bîrliba, Une nouveaux diplôme militaire deMésie Inférieure, Dacia NS 52 (2008), p. 207 208.

314 Cohors I Flavia Commagenorum, dup r zboaiele lui Traian, a fost dislocat la N deDun re i apoi afectat provinciei Dacia Inferior. Vezi C.C. Petolescu, Auxilia Daciae.Contribu ie la istoria militar a Daciei romane, Bucure ti, 2002, p. 95 97, nr. 30; W. Eck, A.Pangerl, Neue Diplome für die Auxiliartruppen in den mösischen Provinzen von Vespasian bisHadrian, Dacia NS 50 (2006), p. 97 102, nr. 2 (14 august, 99), în care apar unele din trupeleamintite, sta ionate în Moesia Inferior; iidem, Moesia und seine Truppen II. Neue Diplome fürMoesia, Moesia Inferior und Moesia Superior, Chiron 39 (2009), p. 510 522; Fl. Matei Popescu,The Army, p. 207.

315 Al. Suceveanu, La Dobroudja romaine, p. 59 i 146, nota 179; vezi i M. Ionescu,Gh. Papuc, Sistemul de ap rare a litoralului Dobrogei romane (sec. I VII p. Chr.), Constan a,2005, p. 67 72; Fl. Matei Popescu, Note epigrafice I, SCIVA 54 56 (2003 2005), p. 310, n. 21: laTomis, din cele cca. 43 de inscrip ii în care apar militari sau veterani, s au identificat cca.

55

presupune c în prima jum tate a sec. II p. Chr. Legio V Macedonica avea în sfera eide ac iune întreg litoralul dobrogean. Dup plecarea legiunii pe frontul parthic iapoi în Dacia (167 p. Chr.), Tomis, asemenea celorlalte dou ora e vest pontice,intr în sfera de ac iune a Legiunii XI Claudia; în câteva rânduri la Tomis suntconsemna i militari activi din aceast legiune (ISM II, 263, 348). Documenteleepigrafice tomitane semnaleaz o concentrare de trupe chiar în vremea lui Traian:sunt men iona i mai mul i centuriones legionis (ISM II, 10) i praefecti equitum (ISMII, 15)316. Chiar dac din documentele respective nu se poate deduce vreo ac iunemilitar precis , monumentele având probabil un caracter comemorativ, ele potsugera prezen a efectiv a armatei la Tomis.

Cohors VII Gallorum este atestat c tre mijlocul sec. II p. Chr. în Syria317,Tomisul r mânând f r garnizoan . Momentul este apropiat de cinstireaîmp ratului Hadrian cu apelativul de , iar pentru Tomis curecâ tigarea statutului de civitas libera318. Antoninus Pius reînvie preocup rilepentru paza litoralului319, chiar dac nu se poate vorbi de cantonarea la Tomis aunor unit i militare. De la Marcus Aurelius, dar mai sigur din vremea Severilor,la Tomis este posibil s fi sta ionat Ala I Flavia Gaetulorum (ISM II, 247)320. Adusîn cadrul m surilor de sporire a capacit ii defensive a litoralului, unitatea esteatestat la Tomis c tre mijlocul sec. III p. Chr. f r apelativul Flavia (ISM II,127)321. În timpul lui Severus Alexander, Ala I Gallorum Atectorigiana, purtândapelativul de Severiana, se pare c se afla în Dobrogea i a cantonat pentru scurt

24 militari activi, 13 veterani i 10 nu au putut fi încadra i; idem, The Army, p. 27, n. 70;p. 50, n. 261 264 (militari activi din leg. V Macedonica la Tomis); p. 73 74 (veterani, unii cugrad necunoscut).

316 Pentru ISM II, 10, primul editor, D.M. Teodorescu, Monumente, p. 24 25 stabile te oposibil raportare la r zboaiele dacice ale lui Traian; pentru ISM II, 15, I. Stoian, sepronun pentru o datare mai târzie.

317 Al. Suceveanu, op. cit., p. 66; Fl. Matei Popescu, SCIVA 52 53 (2001 2002), p. 210(asupra momentului transfer rii trupei). Vezi i P.A. Holder, Auxiliary deployment in thereign of Trajan, Dacia NS 50 (2006), p. 142, n. 11.

318 Supra nota 312.319 Al. Suceveanu, RRH 13 (1974), p. 229 230 se pronun pentru o ac iune con tient

de ap rare a litoralului; idem, Die römischen Verteidigungsanlagen an der Küste derDobrudscha, BJ, 1992, p. 195 223; pentru problematica ap r rii litoralului vest pontic, vezi iM. Ionescu, Gh. Papuc, op. cit., passim; opinie diferit la Fl. Matei Popescu, The Army, p.27 28.

320 Date mai recente privind ala I Flavia Gaetulorum în provincia Moesia Inferior, laAl. Suceveanu, Dou inscrip ii inedite de la Histria, Pontica 31 (1998), p. 109 114; Fl. MateiPopescu, SCIVA 52 53 (2001 2002), p. 179 183; ultimul autor crede c nu putem precizalocul unde i a avut trupa castrul pe perioada de sta ionare în Moesia Inferior (sec. II III p.Chr.); idem, The Army, p. 172 178; p. 242 (Oescus, 62 71 (?); Carsium, prior 114 (?).

321 Ala I Flavia Gaetulorum este atestat indirect printr o inscrip ie (ISM II, 106) dincare cunoa tem cariera lui P. Aelius Ammonius; înainte de a fi prefect al flotei în timpul luiGordian i comandant al Moesiei Inferioare, Ammonius fusese prefect al acestei forma iunide cavalerie, dup 234 sau în timpul domniei lui Maximinus Thrax, cf. I Piso, Dacia NS 20(1976), p. 251 257; Fl. Matei Popescu, The Army, p. 176 177, n. 1443 1444, cu trimitere laDevijver, PME, S 13, p. 724, consider c în ISM II, 127 este vorba de ala Gaetulorum caresta iona în Arabia.

56

timp i la Tomis322. O inscrip ie din 224 p. Chr. este dedicat chiar guvernatoruluiprovinciei, L. Annius Italicus Honoratus, de c tre un decurion al acestei ale (ISMII, 93). Prin 244 249 p. Chr., în vremea lui Filip Arabul, o vexila ie din Cohors ICilicum (ce primea i numele de Philippiana) a ac ionat la Tomis (ISM II, 345 i452)323.

Inscrip iile nu dau vreun indiciu dup care Classis Flavia Moesica ar fi avutsub control i Tomisul. Lucrul este foarte probabil, mai ales c nu avem niciodovad c aici i ar fi extins activitatea Classis Pontica324. La Tomis s a aflatinscrip ia funerar a unui veteran al flotei (ISM II, 199)325; în apropierea Tomisuluia fost descoperit cippus ul din 240 244 cu referire la cariera militar a lui P. AeliusAmmonius, procurator al Moesiei Inferioare, care avusese sub comanda sa iClassis Flavia Moesica, acreditat cu epitetul Gordiana (ISM II, 106).

La Tomis i în teritoriu s au stabilit un num r mare de veterani; ei provin dinlegiunile Moesiei Inferioare – Legio V Macedonica (ISM II, 226, 458)326, XI Claudia(ISM II, 383, 374) i I Italica (ISM II, 250)327 sau din unit i militare din alteprovincii: Leg. VII Claudia (ISM II, 169)328, XIII Gemina (ISM II, 190, 221, 296); seadaug cei proveni i din trupele auxiliare din provincie: ala I Asturum (ISM II,172)329, ala I Pannoniorum (ISM II, 170)330, ala II Hispanorum et Aravacorum (ISM II,225), cohors I Lusitanorum Cyrenaica (ISM II, 196). O men iune special dator mveteranilor proveni i din cohortele pretoriene de la Roma; unul dintre ei, originardin Aquae Statellae, a f cut parte din cohors VI praetoria i a ajuns la Tomis încdin vremea lui Vespasian (ISM II, 8)331. Alte men iuni de militari din cohortele

322 A. Aricescu, Armata, p. 53; asupra alei amintite i posibilei loca ii, vezi Fl. Matei

Popescu, The Army, p. 178 181; 243: Appiaria (?).323 Este una din unit ile cunoscute din provincie, care a sta ionat în sec. II III p. Chr.

la Sacidava; vezi i Fl. Matei Popescu, The Army, p. 201 205; 243.324 A. Aricescu, Armata, p. 73. În mod (aproape) sigur o parte a litoralului vestic al

Pontului de la v rsarea Dun rii în mare pân la Histria se afla sub controlul flotei moesice(ibid., p. 71). Vezi mai nuan at asupra misiunii de supraveghere i ap rare a litoraluluivest pontic de c tre classis Flavia Moesica la O. Bounegru, M. Zahariade, Les forces navales duBas Danube et de la mer Noire aux I er – VIe siècles, Oxford, 1996, p. 15, 18 19; p. 76, 78 79 i 89,harta 1 (Tomis); Fl. Matei Popescu, The Army, p. 245 255.

325 Inscrip ie datat cu probabilitate în prima jum tate a sec. III p. Chr.326 Vezi i ISM II, 466, 442; M. B rbulescu Munteanu, A. R dulescu, Pontica 14 (1981),

p. 165 169, nr. 3 i 4; M. B rbulescu, L. Buzoianu, Inscriptions inédites et revisées de lacollection du Musée d’Histoire Nationale et d’Archéologie de Constantza. II, Pontica 43 (2010),p. 348 351, nr. 1.

327 Pentru militarii atesta i la Tomis, proveni i din diferite forma iuni, vezi acumFl. Matei Popescu, The Army, passim.

328 Inscrip ie datat în a doua jum tate a sec. I p. Chr.; pentru datare, vezi G.Bordenache, Temi e motivi della plastica funeraria di età Romana nella Moesia Inferior, Dacia NS9 (1965), p. 260.

329 Tot sec. I p. Chr.; pentru datare, tot G. Bordenache, op. cit., p. 260 262.330 Inscrip ie din vremea împ ratului Vespasian sau curând dup aceea; titularul ei

fusese „r spl tit de Vespasian pentru vitejia sa” (donis donato ab imperatore Vespasiano obvirtutem).

331 Diploma dateaz din 2 decembrie 76 p. Chr.; nu este exclus posibilitatea ca fostulpretorian s fi de inut la Tomis o func ie important (A. Aricescu, Armata, p. 74). Vezi iC.C. Petolescu, Un ancien prétorien dans un diplôme de Tomis, în Civilisation grecque et cultures

57

pretoriene le avem din prima jum tate a sec. II p. Chr. (ISM II, 140) i de lasfâr itul sec. II/începutul sec. III p. Chr. (ISM II, 266).

La Tomis exista o statio de beneficiarii consularis i o alta de speculatores (ISMII, 327)332.

Titularii inscrip iilor, militari activi sau veterani au diferite grade militare:praefectus alae/cohortis, praefecti equitum, decurio, duplicarius, centurio, imaginifer,trecenarius, primus pilus, signifer, eques vexillarius, librarius leg(ati)?/ legionis. Câ ivamilitari activeaz pe lâng guvernatori: afl m de un cornicularius alguvernatorului Q. Marcius Turbo (ISM II, 56; anul 155 p. Chr.); Fl(avius)Severianus dec(urio) alae I Atectorum Severianae era candidatus al lui Italicus AnniusHonoratus (ISM II, 93; anul 224 p. Chr.). Un interes deosebit prezint implicareamilitarilor în via a civil : doi veterani devin membri ai Sfatului (consilieri) laTomis (ISM II, 180 i 249)333.

Popula ieÎn epoca roman popula ia Tomisului a r mas esen ialmente greac 334;

datorit influen ei romane se produc îns schimb ri în structura demografic ,reflectate de onomastica inscrip iilor. În inscrip iile din sec. I p. Chr., numeleproprii, cu rare excep ii, sunt grece ti, în structura cunoscut : dou nume, înfilia ie greac . Se remarc o propor ie crescând din sec. I pân în sec. III p.Chr.335, urmare probabil i a unei cre teri demografice. Chiar i numele grece tisufer modific ri în cursul primelor secole; se estompeaz diferen ele întreonomastica cet ilor ioniene i cele doriene. Numele tradi ionale ioniene devinsporadice: Antianax, Aristarchos, Ariston, Damostratos, Demonax, Epikrates,Kallimachos, Neikostratos, Trasymachos336.

Pe baza unei statistici mai recente din totalul de 739 nume înregistrate, 217(37,56%) sunt grece ti i 29 (5%) în curs de grecizare337. Între numele grece ti celemai frecvente sunt: Alexandros, Dionysios, Theodoros, Poseidonios etc.

Influen a roman se manifest progresiv în onomastic . Din cele 739 numeamintite, 221 (38,23%) sunt romane i 81 (14%) în curs de romanizare (cele mai

antiques périphériques, Hommage à Petre Alexandrescu à son 70 anniversaire (éds. Al. Avram,M. Babe ), Bucure ti, 2000, p. 339 341.

C.C. Petolescu Q. Trebellius Maximus, [e]x trecenario, în La hiérarchie (Rangordung) del’armée romaine sous le Haut Empire, in Actes du Congrès de Lyon (15 18 septembre 1994)ressemblés et édités par Yaan Le Bohec, Paris, 1995, p. 245 248..

332 Vezi i ISM II, 211; Fl. Matei Popescu, The Army, p. 28, n. 80 i p. 50, n. 262 266(beneficiarii consularis la Tomis).

333 Asupra organiz rii militare a provinciei Moesia Inferior, vezi A. Aricescu, op. cit.,passim; Al. Suceveanu, La Dobroudja romaine, p. 56 72; Fl. Matei Popescu, The Army, passim.

334 Popula ia Tomisului pentru secolele II III p. Chr. este apreciat la cca. 20 30000 delocuitori; vezi Al. Suceveanu, VEDR, p. 49.

335 Sec. I p. Chr. – 33 persoane; primele trei sferturi ale sec. II p. Chr. – 49; pân lamijlocul sec. III p. Chr. – 55; cf. Al. Suceveanu, VEDR, p. 49, n. 211. Propor ia crescândpoate fi i urmarea faptului c din sec. II III p. Chr. cunoa tem mult mai multe documenteepigrafice (n. a.).

336 Em. Doru iu Boil , Dacia NS 19 (1975), p. 159.337 Cf. V. Cojocaru, . Aspects démographiques dans les villes ouest pontiques

de la province Moesia Inferior, ArhMol 19 (1996), p. 135 148, tabel p. 136.

58

multe greco romane)338. Între grecii deveni i recent cet eni romani sunt numero ipurt tori ai numelor imperiale: Iulii, Flavii, Ulpii, Aelii i Aurelii. Nu putem vorbide acordarea dreptului de cet enie decât începând cu domnia lui Claudius339.Apoi, în epoca Flaviilor, procesul se extinde, continuând neîntrerupt pân c tremijlocul sec. II p. Chr., epoc ce corespunde unei dezvolt ri maxime a procesuluide romanizare în toat lumea roman . Dac la sfâr itul sec. I p. Chr. numeleromane reprezentau înc un fenomen destul de rar la Tomis, num rul lor spore tebrusc cu perioada lui Traian i în prima jum tate a sec. II p. Chr. C tre sfâr itulsec. II i începutul sec. III p. Chr. numele romane ajung s dep easc , îninscrip ii, num rul celor grece ti, cuprinzând toate straturile sociale. Dupintrarea în vigoare a Constitu iei Antoniniene, titlul de cet ean roman segeneralizeaz la Tomis, ca în întreg Imperiul Roman. Cu rare excep ii, persoaneleatestate în inscrip iile de la Tomis dup aceast dat poart nume romane340.

Centru economic important i capital a comunit ii pontice, Tomisul estepreferat i de mul i str ini341. Sunt men iona i în inscrip ii opyriskos din Callatis(ISM II, 312), Aurelius Sozomenos fiul lui Zotichos originar din Bizan (ISM II,257), Pontikos fiul lui Neikias din Olbia (ISM II, 279), Nilos i Attas din Tyras(ISM II, 5 i 313). Al ii sunt din regiuni mai îndep rtate: din Athena (ISM II, 375),Perinth (ISM II, 365, 129), Cyzik (ISM II, 366); din Ancyra Galatiae (ISM II, 375),din Abonoteichos (Paphlagonia; ISM II, 129), din Mazaca i Tyana Cappadociei(ISM II, 129), din Neapolis Syriae (ISM II, 188), Antipatris (Samaria Palestinae;ISM II, 96) i Sidon (Phoenicia; ISM II, 290)342. Un num r mare provin dinBithynia: din Prousa (ISM II, 368, 308) sau din Prousias/Hypios (ISM II, 462,248)343, Nicomedia (ISM II, 129, 281, 328, 256, 259), Heracleea (ISM II, 57, 129, 235),Caesareia i Tius (ISM II, 129)344. Existen a asocia iilor Alexandrinilor (

338 Em. Doru iu Boil , op. cit., p. 160 sunt amintite 800 de nume, dintre care 120 sunt

romane i 162 apar in elementelor grece ti i romane. Vezi i M. Musielak în StudiaMoesiaca II (1994), p. 69 78; eadem, Histria, Tomis und Callatis: Möglichkeiten derprosopographischen Forschung: Kataloge, Prosopographica, Pozna , 1993, p. 97 108.

339 Asupra câ tig rii cet eniei romane i a elitelor vezi L. Ruscu, Die Struktur derEliten westpontischen Griechenstädte während des Prinzipats im Rahmen ihres rechtlichen Status,Antiquitas 28 (2005), p. 141 162; adaug i L. Mih ilescu Bîrliba i V. Piftor, Les vétéransmembres d’élite civile en Dobroudja romaine, Peuce SN 3 4 (2005 2006), p. 209 210.

340 În inscrip ii datate dup 212 p. Chr. afl m peste 50 de purt tori ai numeluiAurelius. Vezi A. Boil , Em. Doru iu Boil , Discu ii recente cu privire la ConstitutioAntoniniana, StCls 14 (1973), p. 179 194; Em. Doru iu Boil , Dacia NS 19 (1975), p. 160;M. B rbulescu, L. Buzoianu, Pontica 43 (2010), p. 356 359, nr. 5.

341 Nu ne referim aici la numele militarilor activi sau al veteranilor afla i sau stabili ila Tomis.

342 Pentru al i str ini din Sidon ajun i (stabili i) la Tomis, vezi M. B rbulescu,A. R dulescu, Pontica 27 (1994), p. 168 169; AE (1995), 1343 = SCIVA 48 (1997), 4, nr. 717(Cronica).

343 Pentru ISM II, 298, vezi i D. Slu anschi, Tomitana Graeca, Pontica 21 22 (1988 1989),p. 307 (SEG 39, 679).

344 Vezi i ISM II, p. 406 409, index; R. Curc , N. Zugravu, „Orientaux” dans laDobroudja romaine. Une approche onomastique, în Ethnic Contacts and Cultural Exchanges Northand West of the Black Sea from the Greek Colonization to the Ottoman Conquest(ed. V. Cojocaru),Ia i, 2005, p. 313 329. Adaug L. Ruscu, Die Beziehungen zwischen den Stätden in MoesiaInferior und der Provinz Dakien, ibidem, p. 273 276. Vezi pe larg la Al. Avram, Prosopographia

59

; ISM II, 153) presupune c membrii ei erau în mare m sur , dacnu exclusiv, negustori i armatori din vestitul ora egiptean. În privin a unornomina Aegyptia graecata345 cit m , , ( ),

, ( ), o , . Între orientalii de laTomis remarc m câteva nomina Asiana, precum: , atestat în mai multerânduri (ISM II, 340, 459, 70), (ISM II, 282), 346 (ISM II, 238),(Dada, în inscrip iile latine; ISM II, 17, 18, 26, 295, 137)347. Alte nomina Asiana laTomis sunt (ISM II, 125), i (ISM II, 307)348, (ISMII, 83), (ISM II, 26 i 125), (ISM II, 362); nume iraniene

, , (ISM II, 313)349; un nume semitic, dac nu chiariudaic, Sambatis (ISM II, 367).

Nu lipsesc nici persoanele cu nume trace (aproximativ 28 din 800 de numeînregistrate)350: (ISM II, 165), (ISM II, 344)351, (ISM II, 330),Curithie (ISM II, 303), Daciscus (ISM II, 352), Zibes (ISM II, 303). În majoritateacazurilor sunt nume duble greco indigene ( ; ISM II, 165) sauîn filia ie greac : (ISM II, 468), (ISM II,125), 352. i în cazul numelor trace înregistr m procesul deromanizare, urmare, în unele cazuri, a câ tig rii cet eniei romane: AureliusDaleni i Aurelia Uthis (ISM II, 266)353, Tiberius Claudius Mucasius (ISM II,

Ponti Euxini externa, în curs de apari ie în colec ia „Colloquia Antiqua” (Louvain); idem,Les Bithyniens en Thrace, en Mésie Inférieure et dans le Pont Nord à l’époque impériale, în Actesdu Colloque international de Besançon, 26 27 nov. 2010 (în curs de apari ie); la Tomis seobserv disponibilitatea de a acorda cet enia bithinienilor, poate mai ales celor dinNicomedia.

345 Vezi ISM II, p. 387; numele orientale sunt în num r de 19 (3,29%), cf. V. Cojocaru,op. cit., p. 136.

346 Acesta i derivatele sale, bogat atestate în Asia Mic i bazinul pontic, sunt poatehipocoristice cu paralele în mai multe limbi; vezi comentariul la Al. Avram, ISM III, p. 411;M. B rbulescu, L. Buzoianu, Pontica 42 (2009), p. 392.

347 Dada e un nume hipocoristic, atribuit adeseori onomasticii trace; apare însfrecvent în ora ele grece ti pontice (vezi Al. Avram, ISM III, p. 380 381). Tot unhipocoristic este i Mama, nume care apar ine mai multor fonduri lingvistice, inclusiv celuitracic; D. Detschew, Die thrakischen Sprachreste, Wien, 1957, p. 284.

348 Ultimele dou apar pe o inscrip ie aflat în teritoriul tomitan la Valu lui Traian;pentru ele se propune i o origine trac ; vezi ISM II, 307 i p. 291.

349 L. Robert, RÉG 73 (1960), p. 178; I.I. Russu, Note epigrafice, StCls 8 (1966), p. 226227.

350 Inclusiv cele din teritoriu, vezi ISM II, p. 383. Asupra numelor trace din Tomis (15)i din teritoriul acestuia (6) vezi i Em. Doru iu Boil în Actes du IIe Congrès International deThracologie, II, Bucarest, 1980, p. 281 287. La V. Cojocaru, ArhMold 19 (1996), p. 136 din 739de antroponime la Tomis, 4 (0,69%) sunt trace i tot 4 (0,69%) în curs de tracizare.

351 Al doilea nume b nuit a fi i iliric; vezi i I.I. Russu, Illirii, Bucure ti, 1969, p. 246.352 Atestat mai recent în teritoriul tomitan, la Topraisar, vezi M. B rbulescu, Numele

pe o inscrip ie descoperit în Dobrogea, Thraco Dacica 11 (1990), 1 2, p. 5 9; C.C.Petolescu, IDRE II, 348.

353 Inscrip ia apare i în ISM III, 237 întrucât în text este men ionat vicus Amlaidina,integrat teritoriului callatian; D. Detschew, op. cit., p. 114 – Dalenus; I.I. Russu, Limba tracodacilor2, Bucure ti, 1967, p. 100 101.

60

128)354.Îndeletnicirile popula iei355 sunt în mare m sur orientate spre naviga ie i

comer 356. Am avut ocazia s ne referim deja la „casa Alexandrinilor”, men ionatîntr o inscrip ie din 160 p. Chr. (ISM II, 153). Alte dou inscrip ii, tot din sec. II p.Chr., men ioneaz o asocia ie de armatori tomitani

ISM II, 60)357 sau (ISM II, 132)358. Al turi decolegiul armatorilor tomitani sunt atesta i i armatori ( ) izola i (ISM II,186 i 291)359, precum i o familie de armatori str ini stabili i la Tomis (ISM II,375).

Calitatea de negustor ( ) o afl m men ionat pe un catalogfragmentar de nume proprii (asocia ie profesional ?; ISM II, 403) i pe doumonumente funerare (ISM II, 462 i 248) ale unor negustori originari din ProusiasBithyniae. Pe o plac de calcar (ISM II, 463) este trecut un „negustor de vinuri dinAlexandria” ( ). Se practica i un comer de m run i uri;de i termenul de 360 nu este men ionat expres în inscrip ie, nu este greus recunoa tem un astfel de comerciant pe monumentul funerar al unui str inoriginar din Bizan (ISM II, 257).

Alte îndeletniciri, tot practice, se refer la arhitectur i prelucrarea aurului.F r a vedea exact leg tura dintre aceste ocupa ii, acela i individ, Pontianos, le a

354 i aceste inscrip ii s au aflat în teritoriu (tomitan de data aceasta), la Urluchioi

(ISM II, 266); la Mihail Kog lniceanu (vicus Clementianensis; ISM II, 191: Castus Mucapori)i la Poarta Alb (ISM II, 128).

355 Pe larg asupra acestora Al. Suceveanu, VEDR, passim. Asupra denumirilor vezi iV. Cojocaru, op. cit., p. 146 147.

356 O. Bounegru, Comer i navigatori la Pontul Stâng i Dun rea de Jos (sec. I III p. Chr.),Ia i, 2002, passim; idem, Economie i societate în spa iul ponto egean (sec. II a. C. – III p. C.),Ia i, 2003, p. 105 119; idem, Notes sur la iné commerciale du Pont Gauche à l’époque romaine,Peuce SN 2 (15), 2004, p. 61 72. Pentru ( ) (eventual posesori a unei „dublecet enii”, urmare a ederii mai îndelungate în metropola Pontului Stâng), atesta i îndiverse centre din bazinul pontic sau mai îndep rtate, vezi Al. Avram,

, StCls 34 36 (1989 2000), p. 137 140; idem,Prosopographia Ponti Euxini externa, p. 223 226 (mss.).

357 Pentru sensul cuvintelor i , vezi D.M. Pippidi, StCls 6 (1964),p. 108, n. 32; idem, Studii, p. 66, n. 32; O. Bounegru, op. cit., p. 51 81.

358 Cele dou asocia ii ale navigatorilor sunt diferite de casa Alexandrinilor, astfelîncât la Tomis par a exista trei asocia ii de armatori, dovad a importan ei sale pentrucomer ul regional i cel interprovincial din vestul M rii Negre (cf. O. Bounegru, Comer inavigatori, p. 75; idem, Economie i societate, p. 57 73; idem, Peuce SN 2 (15), (2004), p. 6770).

359 Pentru datarea inscrip iei ISM II, 186 (care are reprezentat i o corabie), veziG. Bordenache, Dacia NS 9 (1965), p. 279. Monumentul este pentru Theocritos fiul luiTheocritos, armator zis i „regele”. Asupra acestui signum, , vezi acumcompletarea la ISM II 291, cf. M. B rbulescu, L. Buzoianu, Pontica 42 (2009), p. 394 396,nr. 3.

360 Asupra denumirii negustorilor vezi i O. Bounegru, Comer i navigatori, p. 87 108;idem, Notes sur les petits commerçants de la Mésie et de la Thrace à l’époque romaine, în Studiahistoriae et religionis Daco Romanae. In honorem Silvii Sanie (eds. L. Mih ilescu Bîrliba, O.Bounegru), Bucure ti, 2006, p. 317 326.

61

practicat la Tomis pe amândou (ISM II, 253; i )361.

Triburi. Institu ii.Comunitatea civic continua s fie organizat pe triburi362. Inscrip iile

p streaz numele celor ase triburi milesiene , , ,, i 363, dar ele îndeplinesc acum tot mai mult (dac nu

chiar exclusiv) func ii religioase. Apare i un al aptelea trib .Când a fost creat acest trib i care erau membrii s i nu se poate spune cu precizie.Not m c nu comport un sens juridic i nici etnic, ci numaionorific, asem n tor triburilor nou create în alte ora e grece ti. Inscrip iile careamintesc , atât la Tomis cât i la Histria, Dionysopolis i Odessossunt din sec. III p. Chr. În tot cazul, apari ia acestui trib trebuie legat deinstaurarea autorit ilor romane aici, fiind o crea ie recent , numit astfel cuinten ia de a onora pe st pânii lumii364. Singura inscrip ie care atest existen aacestui trib la Tomis (ISM II, 256) este pus de un grec provenit din Nicomedia,

, devenit i cet ean al Tomisului365. Triburile aveau oorganizare interioar : un patron (ISM II, 52 i 123), un ef de trib

(ISM II, 35) sau (ISM II, 123), un administrator(ISM II, 123), un secretar (ISM II, 179 i 95). Uneori

(ISM II, 123) aceea i persoan cumula mai multe func ii importante în trib sau maide inea o func ie în afara tribului, însemnat pentru cetate (ISM II, 95)366.

Ora ul î i p streaz organizarea intern din epoca preroman i în ceaimperial . Cele dou organisme – sfatul i poporul ( )367 î icontinu activitatea, fiind frecvent atestate de la sfâr itul sec. II a. Chr. pân însec. III p. Chr.368 Ele aveau atribu ii restrânse; decideau asupra problemelorinterne, iar cele externe erau limitate la rela iile din cadrul koinon ului. Intrareacet enilor romani în sfatul ora ului i decernarea onorific a titlului de

361 Vezi i IOSPE I2, 174, unde apare arhitectul [ ] [ ] (198 p.

Chr.); artizani din Nicomedia, în special sculptori, au activat i în zona vest pontic , veziISM I, 374 (Târgu or): . Nu ne referim aici la alte ocupa ii legate de artaspectacolului de teatru sau a jocurilor de aren , vezi V. Cojocaru, op. cit., p. 146. Pentrureliefuri cu reprezentarea unor personaje cu volumen în mân i semnifica ia lor, veziM. Dana, Culture et mobilité, Bordeaux, 2011, p. 165 167.

362 Pentru triburile tomitane, vezi I. Stoian, StCls 3 (1961), p. 175 sq; Tomitana, p. 56sq.; SCIV 16 (1965), 3, p. 519 sq.; Le culte des Dioscures et les tribus tomitaines à la lumière d’unmonument récemment publié, Dacia NS 10 (1966), p. 347 356; Em. Doru iu Boil , StCls 12(1970), p. 117 sq.; vezi i M. B rbulescu, L. Buzoianu, Pontica 43 (2010), p. 352 355, nr. 3(completare la ISM II, 251 („… ] [o]/ [ …”).

363 Vezi ISM II, p. 420, index.364 Pentru acest trib, vezi Em. Doru iu Boil , op. cit., p. 120 sq.365 Ceilal i membri ai familiei poart îns nume romane: Olpia (pentru Ulpia) Casta –

so ie , i Ulpius Martinus, fiu.366 ISM II, 95: inscrip ie pentru un anonim „phylarchos i gymnasiarchos al poporului i al

tribului” ( ).367 K. Nawotka, op. cit. (supra n. 156) a analizat recent atribu iile i activitatea acestora,

inclusiv la Tomis (vezi p. 61 63, 94 95, 138 139 etc).368 Cele mai timpurii decrete p strate sunt din jurul anului 100 a. Chr., vezi ISM II, 2

i 5 (sec. II I a. Chr.).

62

persoanelor influente constituie aspectul cel mai caracteristic alfunc ion rii acestor organisme369. La fel ca organele deliberative, magistraturiledin Tomis r mân pân la sfâr it exclusiv grece ti; arhontatul continu s fie primamagistratur (ISM II, 61, 70, 96, 150, 273, 390)370. Alte magistraturi tradi ionalesunt indicate prin func iile de (ISM II, 57, 104, 70, 71, 273),

(ISM II, 21), (ISM II, 57, 70). Institu ia efebiei este indicat deexercitarea func iei de (ISM II, 17, 12, 26) sau

(ISM II, 95). Men iunea direct a efebilor la Tomis, organiza iîn clase de vârst 371, dar i a unui , ajuns în carier pân în frunteacomunit ii vest pontice (ISM II, 69) ne îndrept e te s presupunem o activitateintens în gymnasiul tomitan. Apar i func ii noi: (ISM II,77) sau (ISM II, 101, 110); (defensor civitatis;ISM II, 61)372; – demnitate public (ISM II, 79, 298) sau colegial(ISM II, 82).

Colegiile, la rândul lor, pe lâng demnit i comune cu cele publice373, (ISM II, 19, 27), (ISM II, 17, 19, 125),

(ISM II, 16, 23, 25, 82, 125), au i altele, proprii: (ISM II, 26),(ISM II, 125), (ISM II, 17, 19, 125), (ISM II, 90)374. În

câteva rânduri la Tomis, în cadrul unor colegii, g sim i func iile de ,„salvator al poporului” (ISM II, 19)375 i [ ], „salvator al koinon ului”(ISM II, 17 i 23)376.

Demnitatea cea mai important , men ionat adeseori în cet ile membre aleului vest pontic, era aceea de , pre edinte al Comunit ii în

forma sa de (sec. II p. Chr.) sau (prima jum tate a sec. IIIp. Chr.)377.

T. Flavius Poseidonius, , fiul luiPhaidros, pontarch, apare într o inscrip ie tomitan din vremea lui Hadrian (ISMII, 52, din 130 138 p. Chr.), dovad c federa ia elenilor din Pontul Stâng func ionaîn aceast structur în vremea împ ratului amintit sau al lui Traian, cel maidevreme378.

369 K. Nawotka, op. cit., p. 94 95, n. 469 i urm. analizeaz „25 public tituli honorarii of

Tomis”.370 În multe cazuri, magistratura este indicat prin participiul aorist al verbului .371 ISM II, 79, r. 6 7: … [ ] (…efeb din prima clas ).372 Func ia frecvent men ionat în colegii religioase ( ): ISM II, 17, 18, 125, 468.373 Vezi, mai sus.374 Unele func iuni religioase le vom aminti mai jos, la culte; vezi i V. Cojocaru, op.

cit., p. 143 144.375 Func ia este cunoscut i la Callatis, vezi ISM III, 32, r. 7 i p. 283.376 Al. Avram, Ein neues griechisches Wort: , StCls 28 30 (1992 1991),

p. 121 123; vezi de esemenea i ISM III, 73 (comentariul).377 Supra nota 212. Adaug Z. Gocheva, Organization of the religious and administrative

life of the western Pontic Koinon, în Studia in honorem Christo M. Danov Univ.Prof.D.Dr.collegae et discipuli dedicaverunt, Thracia 12, Sofia, 1998, p. 141 146; M. Tatscheva, Daswestpontische Koinon (2. 3.Jh.), în Macht und Gesellschaft in den römischen Provinzen Moesiaund Thracia, 2, Sofia, 2004, p. 181 190 (în bulgar , rezumat în german ).

378 D.M. Pippidi, Scythica Minora, p. 253; K. Nawotka, Klio 75 (1993), p. 342 350; Al.Avram, ISM III, p. 69, n. 273, 281 282 i p. 430.

63

La Tomis – „str lucita metropol i capital a Pontului Stâng” – „primamagistratur a Comunit ii Hellenilor” („ ” ISMII, 97) este consemnat în mai multe inscrip ii, fiind cunoscute numele a aptepontarchi; în câteva rânduri este p strat pe piatr doar titulatura acestora.Constat m c unii pontarchi poart titulatura Comunit ii, iar al ii sunt numi idoar simplii pontarchi379. Ipoteza c ace tia din urm ar fi pontarchi locali,membrii ai unui consiliu al ului, condus de un 380, afost respins 381, pe temeiul c titulatura pontarchilor putea fi simplificat sau nuîn inscrip ii382 i a faptului c celelalte din Orientul roman nu ofer analogiiale unei conduceri colegiale.

Atestarea de curând a unui la Callatis (ISM III, 99; vezii 100)383, pe lâng cel cunoscut la Histria (ISM I, 207)384, vine în sprijinul p reriiexprimate mai demult c ne afl m în acest caz în fa a primului pontarch dincentrul respectiv în raport cu succesorii s i în aceast func ie din acela i ora 385,termenul având aici o semnifica ie cronologic i nu ierarhic 386.

Unii dintre pontarchi de in i calitatea de , mare preot al cultuluiimperial, f r s putem r spunde definitiv dac ne aflam în fa a unei demnit i deaspect civil i religios de inute de o singur persoan 387 sau este vorba dedemnit i distincte388.

Într o inscrip ie din Tomis (ISM II, 188) afl m c personajul a fost pontarchde dou ori („ ”), prilej cu care a dat luptele lui Ares(= jocuri de gladiatori), având în esen grija cultului imperial, principala atribu iea Comunit ii, f r a fi excluse i aspecte de alt natur 389.

Serb rile ului se desf urau la Tomis, dar probabil i în celelalte

379 Pentru lista complet a pontarchilor, vezi G. Mihailov, Epigraphica 41 (1972), p. 9

21; M. Musielak, în Studia Moesiaca, I (1994), p. 110 115; K. Nawotka, The western ponticcities. History and political organization, Amsterdam, 1997, p. 234 236; Al. Avram, ISM III, p.67 71. Vezi i L. Ruscu, Families at Histria, Tomis and Callatis: two prosopographical notes, înOrbis antiquus. Studia in honorem Ioannis Pisonis, Cluj Napoca, 2004, p. 910 911.

380 Em. Doru iu Boil , Dacia NS 19 (1975), p. 154 156; G. Mihailov, op. cit., p. 29 33.381 J. Deininger, Zu einer neuen Hypothese über die Pontarchie im westpontischen Koinon,

ZPE 51 (1983), p. 219 227.382 M. Musielak, , Pontica 26 (1993), p. 191 195.383 Al. Avram, ISM III, p. 69, nota 280 i p. 428 431: T. Aelius Minicius Athanaion,

atestat în 172 p. Chr. al turi de fiul s u, este primul pontarch originar din Callatis, carei a exercitat func iunea, în anii ’50 sau ’60 ai sec. II p. Chr.; Al. Avram, M. B rbulescu,M. Ionescu, À propos des pontarches du Pont Gauche, Ancient West&East 3 (2004), 2, p. 354364.

384 Inscrip ia dateaz din jurul anului 140; vezi i interpret rile ulterioare asuprainscrip iei la Al. Avram, Le corpus des inscriptions d’Istros revisité, Dacia NS 51 (2007), p. 103,nr. 207; p. 98 99, nr. 137.

385 D.M. Pippidi, Scythica Minora, p. 230 256.386 P. Veyne, BCH 90 (1966), p. 149 150.387 D.M. Pippidi, StCls 17 (1977), p. 196 198 = Studii de istorie i epigrafie, Bucure ti,

1988, p. 178 180.388 I. Stoian, Latomus 24 (1965), p. 85.389 Em. Doru iu Boil , op. cit., p. 156 157; Al. Avram, ISM III, p. 70. Vezi i E. Bouley,

Jeux romains dans les provinces balkano danubiennes du II e siècle avant J. C. à la fin du III e siècleaprès J. C., Paris, 2001, p. 131 135; M. Dana, Culture et mobilité, p. 121 122.

64

ora e ale Comunit ii, din moment ce la Dionysopolis sunt cinsti i „”, afla i în trecere prin ora (IGB, I2, 15 i 15 bis).

O inscrip ie din Tomis atest un , confirmândexisten a acestei func ii în cadrul ului vest pontic390.

CulteInforma ii referitoare la cultele cet ii le select m din domeniul epigrafiei i

al reprezent rilor iconografice. Ele permit recunoa terea unor tr s turi comune cuale ora elor pontice vecine, dar i distingerea unor note individuale, tomitane.Între primele not m ata amentul la cultele tradi ionale grece ti i romane.

În epoca roman se p streaz mitul lui Tomos, Heros eponim al cet iiTomis391.

Apollon continu s fie adorat într o ipostaz nou , de 392, „protector aldrumurilor” (ISM II, 116), într o inscrip ie pus la recomandarea unui oracol (

) pentru împ ratul Marcus Aurelius i metropola Tomis. Monumentelesculpturale îl prezint i în ipostaza de cithared393; aceea i ipostaz – Kitharodos ,dar i altele – Pythios i probabil Ietros i Propylaios sunt identificate pe monedeletomitane394. Indirect, legat de cultul lui Apollon, amintim de jocurile în cinsteaPythiei, la Smirna, la care Tomisul î i trimite un participant (ISM II, 189)395. Întredivinit ile olimpiene men ion m i pe Zeus, indicat prin patronimul „fiu al luiCronos” ( ; ISM II, 197). Mai numeroase sunt atest rile pentru divinitatearoman Iupiter cu epitetele Optimus Maximus. În aceast formul zeul este invocatsingur (ISM II, 133 139) sau în asociere cu Iunona Regina (ISM II, 141), DianaAugusta (ISM II, 143) sau în triada capitolin Iupiter – Iunona – Minerva (ISM II,142); mai not m o asociere cu Heros (ISM II, 140)396. Divinitatea este reprezentatla Tomis în tipul iconografic clasic, iar într o dedica ie (ISM II, 159) esterecunoscut dup imaginea acvilei397. Pe un alt monument tomitan, acvila aparepe lâng un personaj feminin, în care am putea recunoa te pe Hera/Iunona.

390 M. B rbulescu, Dacia NS 51 (2007), p. 139 145.391 Cetatea este numit într o epigram funerar din sec. II p. Chr. o o”

(cf. A. Avram, C. P. Jones, An actor from Byzantium in a new epigram from Tomis, ZPE 178(2011), 126 134 (în special 131 132 i n. 17, 22); adaug i Al. Avram, supra, n. 221: heroon ulamintit apar ine lui Tomos, fondatorul mitic al cet ii.

392 Pentru acela i epitet al divinit ii, vezi i ISM III, 30 i p. 268 cu bibliografia.393 G. Bordenache, Sculture, p. 68, nr. 125; Gr. Florescu, Monuments antiques du Musée

Régional de la Dobrogea à Constan a, Dacia 5 6 (1934 1936), p. 433. Pentru alte reprezent ri,vezi Z. Covacef, Arta sculptural , p. 109 111.

394 M. Iacob, Peuce SN 1 (14), 2003, p. 289 i urm.; Florina Panait Bîrzescu, Iconografialui Apollo pe monedele cet ii Tomis, SCIVA 61 (2010), 1 2, p. 73 88.

395 Vezi i E. Bouley, op. cit., p. 201, n. 66 (cu trimitere la Pick, Die antiken Münzen vonDacien und Moesien, II, Berlin, 1910, 802, nr. 3108, taf. XXI, K 26, K 31), dup care Elagabal acreat sau restaurat jocurile Pythiei (Pythia) la Tomis.

396 Em. Doru iu Boil , O nou inscrip ie a lui Q. Trebellius Maximus?, SCIV 13 (1962), 2,p. 415 419: propune asocierea lui Iupiter Hercules; vezi totu i A. Aricescu, Armata, p. 218,nr. 12 (Heros).

397 Vezi i G. Bordenache, Sculture, p. 79, nr. 154. Pentru alte reprezent ri plastice alezeului, vezi Z. Covacef, op. cit., p. 104 105.

65

Inscrip ia fragmentar , p streaz , dac suntem de acord cu editorul398, numeleHerei. Cultul Demetrei, atestat epigrafic din sec. I a. Chr. (ISM II, 36), de ine, încontinuare, un loc important. În sec. II p. Chr. este men ionat un arhiereu i preotal zei ei (ISM II, 59). Pe alte monumente din aceea i perioad Demetra apareal turi de Asclepios (ISM II, 118) sau de Pluton i Kore (ISM II, 150). Triada eleusinî i afl o replic plastic pe o friz de marmur 399; imagini ale Demetrei i ale luiHermes apar i pe emisiunile monetare tomitane (în mai multe tipuriiconografice)400. Ceilal i zei olimpieni sunt reprezenta i într o m sur mai mic .Poseidon este prezent printr un monument votiv, cu epitetul consacrat în lumeaionian – Helikonios (ISM II, 151) i printr o reprezentare plastic singura, dealtfel, din ora ele vest pontice , de sec. III p. Chr.401. Hades i Ares sunt men iona iîn inscrip ii; numele lor au îns valoare metaforic , primul pentru „moarte” sau„mormânt” (ISM II, 166, 197, 326), al doilea pentru „jocuri de gladiatori” i„gladiator” (ISM II, 188). O accep ie legat nu neaparat de divinitate poate avea iHestia: (ISM II, 132) s ar putea referi chiar la „vatr ”.Afrodita, de i nu este men ionat epigrafic, este prezent la Tomis prin nu maipu in de nou realiz ri plastice, oferind cele mai multe dovezi privind adorareazei ei mai ales în sec. II p. Chr. Reprezent rile apar in tipurilor „Venus pudica”,„Genetrix” sau „Anadyomene”402; din cuplul Fortuna cu Pontos,interpretat ca 403, trebuie privit mai degrab în prima accep ie,ca o divinitate de o extrem complexitate404. În sfâr it, intensitatea cultuluiVenerei la Tomis este dovedit de mai multe reprezent ri ale principalului s uacolit – Eros, pe care l întâlnim i în ipostaze funerare405.

Dintre celelalte divinit i, neolimpiene, re inem Dioscurii, Dionysos, Asclepiosi Nemesis. Zei ai naviga iei, Dioscurii ocup un loc preeminent în pantheonultomitan. Pe fragmentul statuar din tezaurul de sculpturi406 sunt adora i ca„fondatori ai cet ii” ( ; ISM II, 122)407. La rândul lor,

398 Vezi N. Gostar, în NMESM, 1964, p. 76 i fig. 6. Ar fi, de altfel, singura inscrip ie cu

numele zei ei la Tomis. Pentru o reprezentare plastic , vezi Z. Covacef, op. cit., p. 107 in. 44 (fragment cap marmur , sec. I II p. Chr.).

399 G. Bordenache, La Triade Eleusina à Tomis, StCls 4 (1962), p. 281 290.400 M. Iacob, Culte i zeit i în Moesia Inferior. Demetra – eviden numismatic , Pontica

33 34 (2000 2001), p. 355 371; eadem, Culte i zeit i în Moesia Inferior. 2. Hermes – evidennumismatic , Pontica 35 36 (2002 2003), p. 409 422.

401 G. Bordenache, Sculture, p. 40 41, nr. 63.402 Z. Covacef, op. cit., p. 119 121; eadem, O nou statuet a zei ei Venus descoperit la

Tomis, Pontica 39 (2006), p. 339 344.403 Tezaurul, p. 16 24; pentru ultima opinie, vezi G. Bordenache, Contributi per una

storia dei culti e dell’arte nella Tomi d’età romana, StCls 6 (1964), p. 167 175.404 M. Alexandrescu Vianu, The treasury of sculptures from Tomis. The cult inventary of a

temple, Dacia NS 53 (2009), p. 31.405 Z. Covacef, Arta sculptural , p. 121 122; eadem, Quelques aspects de l’art funéraire

romain à Tomi, Pontica 7 (1974), p. 303 305, fig. 5 7; I. Barnea, Rela iile provinciei ScythiaMinor cu Asia Mic , Siria i Egiptul, Pontica 5 (1972), p. 257 260 i fig. 6 (sec. IV p. Chr.).

406 Vezi Tezaurul, p. 90 93, fig. 46 47; pentru alte reprezent ri adaug A. Aricescu, Onou reprezentare a Dioscurilor la Tomis, SCIVA 22 (1971), 2, p. 337 339; Z. Covacef, Artasculptural , p. 123 124.

407 Vezi J. Babelon, Les Dioscures à Tomis, în Mélanges Ch. Picard, RA, 1949, p. 24 33.

66

comandan ii g rzii civice aduc jertfe „pentru s n tatea ora ului”, Mamei zeilor iDioscurilor (ISM II, 2). Este cunoscut asimilarea lor cu Marii Zei din Samothrake,atesta i ca atare la Tomis în perioada autonom (ISM II, 1) i poate cu divinit ilelocale. Apari ia imaginii Dioscurilor i pe un element arhitectonic, bogata serie dereprezent ri numismatice, înt re te ideea existen ei unui templu al divinit ilorprotectoare ale naviga iei la Tomis408. Cultul lui Dionysos înregistreaz o frecvendeosebit la Tomis409, asemenea întregii provincii410. În inscrip ii zeul estemen ionat cu epicleze mai pu in obi nuite: („conduc torul”; ISM II,121), („scânteietorul”) i („cel cu coarne de taur”; ISM II,120). Cultul este între inut de mai multe grupuri , implicate în via acet ii (ISM II, 107); thiasi ii (numi i ) sunt asimila i cu zeul însu i (ISM II,120)411 i fac o statuie zeului probabil în atelierele locale412. Complexitatea cultului,cu cele dou aspecte ale sale, agrest i mistic, a fost adeseori analizat 413. Al turide Dionysos i Demetra nu lipsesc la Tomis i alte divinit i de natur agrest ,Nimfele i Artemis, dup cum era cunoscut s rb toarea Rosalia (ISM II, 370)414.Asklepios este prezent în dou dedica ii împreun cu Hygeia (ISM II, 117) iDemetra (ISM II, 118). Divinitatea este reprezentat i plastic, singur sauîmpreun cu celelalte divinit i ale s n t ii415. Re inem i o posibil tratare a luiAsklepios la Tomis sub forma lui Glykon416. Nemesis apare în mai multereprezent ri plastice: în dubl ipostaz într o aedicula (ISM II, 148) i în doustatuete ce se înscriu tipului iconografic sub care este adorat zei a la Smirna417.

408 I. Stoian, SCIV 16 (1965), 3, p. 523; M. Iacob, Peuce SN 1 (14), 2003, p. 289 326; Z.

Covacef, Templele Tomisului, Peuce SN 3 4 (2005 2006), p. 161; M. Oppermann, DerDioskurenkult im Östbalkanraum zwischen Donau und Rhodopen, în Antiquitas Istro Pontica,Cluj Napoca, 2010, p. 445 452 i pl. I III.

409 Pe lâng monumentele epigrafice, vezi Tezaurul, p. 29 30; C. Scorpan, Reprezent ribacchice, Constan a, 1966, passim; G. Bordenache, Sculture, nr. 106, 107, 111, 113 116; altetrimiteri în ISM II, p. 147; Z. Covacef, Arta sculptural , p. 127 131; eadem, Peuce SN 3 4(2005 2006), p. 163 164.

410 D.M. Pippidi, Studii, p. 234 266.411 Asocia ia este fondat de o femeie, Paso, fenomen mai pu in obi nuit; vezi I. Stoian,

ISM II, p. 147.412 În aceea i inscrip ie (ISM II, 120) sunt men ionate numele a doi meseria i – arti ti:

(fiul lui) Parmis i Hermogenes.413 D.M. Pippidi, op. cit.; Alexandra tefan, Cultul lui Dionysos în cet ile nord i vest

pontice în epocile greac i roman , în lumina monumentelor epigrafice i figurate (rezumatultezei de doctorat), Bucure ti, 1978. Vezi i R.M. Feraru, S rb tori Dionysiace în cet ilegrece ti din Pontul Stâng, Pontica 37 38 (2004 2005), p. 239 252; M. Alexandrescu Vianu, Surles mystères dionysiaques à Tomis, Dacia NS 51 (2007), p. 221 226; eadem, Dacia NS 53 (2009),p. 31 33 (cu preciz ri privind epiclezele purtate de divinitate); vezi i L. Ruscu,Pergamenisches an der westpontischen Küste, în Antiquitas Istro Pontica. Mélanges d’archéologieet d’histoire ancienne offerts à Alexandru Suceveanu, Cluj Napoca, 2010, p. 51 58. Pentruimaginea lui Dionysos pe monede, vezi M. Iacob, op. cit., p. 289 326.

414 Al. Suceveanu, VEDR, p. 88, n. 122 127.415 Tezaurul, p. 42 44; G. Bordenache, Sculture, p. 16 18, nr. 6, 7, 9, 10.416 G. Bordenache, StCls 6 (1964), p. 157 163.417 G. Bordenache, op. cit., p. 165 167 i fig. 11 12; Z. Covacef, Arta sculptural , p. 144

145; adaug un mic basorelief al zei ei pentru care vezi Z. Covacef, Reliefuri inedite dinMuzeul de arheologie Constan a, Pontica 5 (1972), p. 519, nr. 5.

67

Num rul reprezent rilor zei ei la Tomis permite ipoteza existen ei aici a unuinemeseion418.

Dintre eroi, Heracles este prezent pe mai mult de zece reliefuri i statui419. S apropus chiar prezen a la Tomis a unui templu: dou coloane pe care suntsculptate scene din muncile lui Hercule nu ar fi putut proveni decât de la untemplu închinat eroului420.

Dintre divinit ile orientale, se pare c cele egiptene au f cut la Tomis obiectulunei adora ii mai statornice. Men ionate înc din sec. I a. Chr., popularitatea loravea s creasc în secolele urm toare. În timpul lui Antoninus Pius i MarcusAurelius prestigiul lor trebuie s fi sporit prin existen a acelui

. P trunderea lor ( i în special a lui Sarapis) pare s se fi petrecut înafara oric rei propagande oficiale i numai datorit circula iei oamenilor ischimbului de bunuri421. În epigrafe zeii egipteni sunt men iona i în grup –Sarapis, Isis, Anubis, c rora le sunt asocia i „to i zeii” ( ; ISM II,154)422; un monument votiv este pus pentru „marele zeu Sarapis” i „zeii cinsti iîmpreun cu el în acela i templu” ( ; ISM II, 153)423; o inscrip ie dinsec. I p. Chr. men ioneaz un preot al lui Sarapis i Isis (ISM II, 37). Legat numaide cultul Isidei, cunoa tem s rb toarea zei ei (ISM II, 7) iceremoniile con inute în navigium Isidis; afl m o confrerie de credincio i proprii

, cu un „p rinte al pastophorilor” ( ) i unpre edinte ( , (?) sau, mai curând, ; ISM II, 98).Acelea i divinit i egiptene sunt reprezentate i plastic: Sarapis apare singur424sau înso it de Isis i Harpocrate425. Isis este reprezentat în dou busturi, unul dinepoca Flavilor426, al doilea, spre mijlocul sec. III p. Chr. (240 250 p. Chr.), apropiatde portretul Sabiniei Tranquillina427. Imaginea lui Osiris o afl m pe un altar votivdin sec. II p. Chr.428.

418 Z. Covacef, Arta sculptural , p. 144.419 D.M. Pippidi, Studii, passim; Z. Covacef, Contribu ii privind cultul lui Hercule în

Scythia Minor, Pontica 8 (1975), p. 391 428; Chr. tirbulescu, Il culto d’Ercole nella provinciaMoesia Inferiore. I bassorilievi votivi, în Antiquitas Istro Pontica, Cluj Napoca, 2010, p. 463 489i pl. I III.

420 Z. Covacef, Arta sculptural , p. 148; eadem, Peuce SN 3 4 (2005 2006), p. 167 168.421 Vezi i D.M. Pippidi, Cu privire la r spândirea cultelor egiptene în Sci ia Mic , în

Studii, p. 60 82.422 Acelea i divinit i sunt amintite într o dedica ie recent descoperit la Tomis cu

epiclezele: Serapis , , Isis , Anubis i(a doua jum tate a sec. II p. Chr.), vezi M. B rbulescu, A. Câteia, Inscrip ii inedite dinDobrogea, Pontica 39 (2006), p. 209 215 i fig. 5.

423 Vezi i SIRIS, 708; adaug , Al. Avram, Une inscription de Tomis redécouverte à Caen,în Studia historiae et religionis Daco Romanae, Bucure ti, 2006, p. 277 283.

424 G. Bordenache, Sculture, cat. 165, 168.425 Ibidem, cat. 171, basorelief, dar cu provenien probabil Tomis.426 Ibidem, cat. 170.427 G. Bordenache, StCls 6 (1964), p. 175 176.428 Eadem, Sculture, cat. 172.

68

În afara cultelor egiptene se fac remarcate la Tomis altele, din Asia Mic iSiria. De o vechime mai mare429 i de cele mai multe reprezent ri beneficiazCybela. Numele zei ei ( ) este men ionat în decretul pentru gardaora ului (ISM II, 2) i pe mai multe dedica ii din secolele II i III p. Chr. (ISM II,72, 146)430. În timpul lui Septimius Severus func iona la Tomis i un thiasos alCybelei (ISM II, 83); între magistra ii cu sarcini speciale re inemarchidendrophoroi431, o mam a dendrophorilor ( ) i oarchirabdouchisa (func ie redat aici printr un participiu verbal). Închin torii unuicolegiu, foarte probabil ai Cybelei (ISM II, 160)432 sunt numi i în aceast inscrip ieg sit nu departe de Constan a433, sacrati dumi434: Aur(elius) Valeria[nu]s pater dumii Fl(avia) Nona, mater dumi au dedicat monumentul închin torilor colegiului(sacratis dumi), prin îngrijirea stegarului „vixillarius”, Dionusius. Cel mai târziumonument este consacrat zei ei de Aurelius Firminianus, dux limitis provinciaeScythiae între 293 305 p. Chr. (ISM II, 144)435. Pe monumentele sculpturale zei aeste reprezentat singur , cu Attis436 sau înconjurat de choriban i. Unitateatipologic i stilistic a reprezent rilor a condus la ipoteza existen ei unui centrude produc ie (atelier) ce ar fi putut exista la Tomis437.

Cultul zeului arpe Glykon, ipostaz a lui Asclepios, instituit de Alexandrosdin Abonuteichos, este documentat la Tomis printr o pies sculpturalconsiderat unicat prin maniera artistic i mai ales iconografic 438.

Forma sincretic a lui Iupiter cu Baal din Doliche este Iupiter Dolichenus.Ajuns la Tomis prin negustori i solda i sirieni, cultul beneficiaz de un colegiu depreo i (ISM II, 292) i statuete votive (ISM II, 158)439.

429 D.M. Pippidi, Studii, p. 228 i 292. Asupra divinit ii vezi i R. Turcan, Cultele

orientale în lumea roman , Bucure ti, 1998, p. 43 90.430 În ISM II, 146 este numit : [ ] [ ] [ ].431 Vezi i ISM II, 119.432 R. Vulpe, Akten des IV. Kongresses für griechische und lateinische Epigraphik, Wien,

1964, p. 111 sq.; D.M. Pippidi, Note de lectur , StCls 9 (1967), p. 226 228 presupunea c estevorba de zei a iranian Anaitis.

433 În localitatea M. Kog lniceanu (nu excludem ca altarul s fi ajuns aici din Tomis).Din aceea i localitate provine un alt altar votiv pus drept prinos ( ) „

”, vezi M. B rbulescu, A. Câteia, W. Wiso enschi, Piese epigrafice i sculpturale dinteritoriul rural, Pontica 42 (2009), p. 410 414, nr. 1.

434 Sacrati, desigur, sinonim cu consacrani, cultores, iar dumus/ este întâlnit încâteva epigrafe din spa iul cultural traco phryian, unde a c p tat sensul de „colegiu”.

435 ISM II, 144: Mater deum magna; ISM II, 145: Mater deorum.436 G. Bordenache, Sculture, cat. 56 = ISM II, 453; vezi i ISM II, 119.437 Z. Covacef, Cultele orientale în panteonul Dobrogei romane, Pontica 33 34 (2000 2001),

p. 374 375; eadem, Les cultes thraco phrigiens au Bas Danube, în Eight International Congress ofThracology, II, Thrace and the Aegean, Sofia, 2002, p. 823 831; vezi acum, M. Nenninger, DerKult der Kybele in der romischen Provinz Moesia Inferior, în Pontos Euxeinos. Beiträge zurArchäologie und Geschichte des antiken Schwarzmeer und Balkanraumes, Manfred Oppermannzum 65. Geburtstag, Langenweissbach, 2006, p. 199 212.

438 Tezaurul, p. 109 111; G. Bordenache, StCls 6 (1964), p. 157 163; eadem, Ancona sudue sculture del deposito di Constan a. Glykon, la Tyche di Tomis, StCls 12 (1970), p. 135 136;M. Irimia, Statuia lui Glykon la Tomis (Glykonis Statue at Tomis), in Preda’s InternationalMagazine, Art. Antiques. Archaeology, 1 (2005), 2, p. 88 105.

439 Provenien a din Tomis a piesei este nesigur , vezi ISM V, 109.

69

La Tomis este adorat i de c tre Sosippos al lui Callicrates dinSidon440.

Divinitate persan , Mithras, este atestat aici din prima jum tate a sec. III p.Chr. i în sec. IV p. Chr. Se cunosc monumente mithriace cu inscrip ii (ISM II 454i 147) i reliefuri cu scena consacrat a sacrificiului441.

Între zeii care ilustreaz o tradi ie religioas local cel mai bine reprezentateste zeul cavaler cunoscut sub numele de Cavalerul Trac ( sau ).Divinitatea cap t un caracter complex – zeu funerar, dar i mare zeu însincretism cu al i zei greci sau romani442. Între materialele epigrafice443 înregistr mo dedica ie din perioada Severilor pus de un thiasos (ISM II, 125)444. Numele esteînso it de epitete care exprim ipostazele multiple în care divinitatea era adorat :Manimazos (ISM II, 126) sau Manibazos (ISM II, 127), Irsaios445, Domnus (ISM II, 129,inscrip ie pus de o confraternitate a romanilor)446, Invictus et Sacer (ISM II, 130),

(deformare pentru , „casnic”, ISM II, 131),(ISM II, 455). Este cunoscut sincretismul Eroului cu Dioscurii (poate prinsincretismul cu Cybela sau Cabirii)447, cu Cybela448 sau cu Dionysos449.Iconografia450 Cavalerului Trac este bine ilustrat de monumentele sculpturale, cuatribute care definesc calitatea votiv sau funerar a reprezent rilor451.

La Tomis întâlnim deopotriv monumente închinate Cavalerilor Danubieni,religie în care se observ combinarea unor credin e locale cu elemente din alte

440 M. B rbulescu, A. R dulescu, Pontica 27 (1994), p. 166 168, nr. 5, fig. 5.441 Tezaurul, p. 102 103, fig. 53; G. Bordenache, Sculture, cat. 182 (Tomis?); M.J.

Vermaseren, Corpus Inscriptionum et Monumentorum Religionis Mithriacae, II, 1960, p. 263264, nr. 2297 2302; V. Bottez, Quelques aspects du culte mithriaque en Mésie Inferieure, DaciaNS 50 (2006), p. 285 296; asupra zeit ii vezi, R. Turcan, op. cit., p. 224 280; I. Moga, Mithraîn Asia Mic i în lumea roman , Pontica 37 38 (2004 2005), p. 253 273; Z. Covacef, Artasculptural , p. 165 166.

442 D.M. Pippidi, Studii, p. 219 224; N. Hampartumian, Corpus Cultus Equitis Thracii,IV. Moesia Inferior (Rumanian Section) and Dacia, (CCET), Leiden, 1979, passim; M.Oppermann, Der Thrakische Reiter des Ostbalkanraumes im Spannungsfeld von Graecitas,Romanitas und lokalen Traditionen, Langenweissbach, 2006, passim (cu un comentariucomplet asupra descoperirilor i semnifica iei acestora).

443 Documentele epigrafice sunt din sec. I p. Chr. pân în sec. III p. Chr. (inclusiv).444 Interesul inscrip iei const i în faptul c sunt men ionate mai multe func ii în

cadrul colegiului; de asemenea, de re inut în catalog amestecul de nume grece ti, romane ib tina e.

445 Piesa a fost descoperit în apropiere de Constan a, la Oituz, vezi Cr. Matei, HerosIrsaios, Thraco Dacica 9 (1988), 1 2, p. 219 223.

446 În realitate o serie de orientali romaniza i, vezi i D.M. Pippidi, Studii, p. 292.447 ISM II, 126 i p. 157; vezi i Z. Go eva, Le culte du Cavalier Thrace dans le contexte de

la région est méditerranéenne, în Eight International Congress of Thracology, vol. II, Sofia, 2002,p. 769 794.

448 G. Bordenache, StCls 6 (1964), p. 163; N. Hampartumian, CCET IV, nr. 35 i 37(Tomis).

449 Tezaurul, p. 32 37; ISM II, 121.450 Tezaurul, p. 94 103, nr. 18 21; C. Scorpan, Cavalerul Trac, Constan a, 1967, passim; G.

Bordenache, Sculture, cat. 206 209; N. Hampartumian, CCET, IV, passim; M. Oppermann, op.cit., passim.

451 Z. Covacef, Arta sculptural , p. 169 177; eadem, Peuce SN 3 4 (2005 2006), p. 168(templul Eroului – Cavaler Trac).

70

culte, în reprezent ri încadrate în clasele B i C de redare a divinit ilor452.Înainte de a trece mai departe suntem datori s men ion m descoperirea la

Tomis, în 1962, a unui tezaur de 24 piese sculpturale453, statui, statuete, o aedicula,reliefuri votive i un altar de mici dimensiuni. Reprezent rile apar in atâtpantheonului greco roman (Hecate454, Selene, Nemesis, Tyche, Charites, Dionysos,Asclepios, Dioscurii, Hermes), cât i celui oriental (Cybele, Isis, Glykon, Mithras)i local (Cavalerul Trac). O singur pies din tezaur poate fi încadrat dup stilulmai arhaic la sfâr itul perioadei elenistice sau poate mai probabil începutul celeiromane (sec. I p. Chr.); câteva monumente apar in sec. II p. Chr. Datarea pentrumajoritatea exemplarelor este limitat în prima jum tate a sec. III a. Chr.455Îngroparea pieselor efectuat cu scop religios a fost determinat de evenimenteistorice importante: fie c ne gândim la atacurile carpo gotice de la mijlocul sec.III p. Chr. (din care este de re inut asediul Tomisului din 269 p. Chr.), fie c avemîn vedere un moment de accentuare a luptelor dintre p gânism i cre tinismul înaccensiune456.

Tabloul divinit ilor adorate la Tomis este întregit de reprezent rile pemonede457, de bronzurile figurate458, de opai e459, statuete ceramice sau chiar vasede sticl , g site în cea mai mare parte în complexe funerare460.

Între ultimele nu trebuie s i uit m pe Dii Manes, invoca i adeseori la Tomis,ca pretutindeni în lumea roman , pe monumente funerare cu o bogatsimbolistic 461, ilustrativ pentru credin a în lumea umbrelor.

452 D. Tudor, Corpus Monumentorum Religionis Equitum Danuviorum, I, Leiden, 1969, nr.93 96; idem, Unele aspecte iconografice ale reliefurilor Cavalerilor Danubieni în Scythia Minor,Pontica 5 (1972), p. 503 511; adaug i C. Iconomu, C. Chiriac, Contribu ii la iconografiaCavalerilor Danubieni în Dobrogea, ArhMold, 25 (2003), p. 54 58; o alt propunere pentrutipologia i cronologia monumentelor, inclusiv a celor din Moesia Inferior, la S. Nemeti,Sincretismul religios în Dacia roman , Cluj Napoca, 2005, p. 208 216.

453 Vezi Tezaurul, passim; G. Bordenache, StCls 6 (1964), p. 155 178; eadem, Il deposito disculture votive di Tomis, Eirene 4 (1965), p. 67 69; M. Alexandrescu Vianu, Dacia NS 53(2009), p. 27 46.

454 Tezaurul în ansamblul s u ilustreaz deplin cultele practicate la Tomis între caremulte legate de mistere, cum arat numeroasele reprezent ri ale Hecatei, dar i altemonumente din tezaur (vezi în acest sens M. Alexandrescu Vianu, op. cit.). Hecate, plasatîn galeria zeilor salvatori ( ), se bucur de un cult în care se distinge oierarhie sacerdotal , vezi M. B rbulescu, A. Câteia, Pater nomimos în cultul Hecatei la Tomis,Pontica 40 (2007), p. 245 253.

455 Tezaurul, p. 123; M. Alexandrescu Vianu, op. cit., p. 28 (Hekataion 1) i p. 46; D.M.Pippidi, Studii, p. 303 307 are în vedere i începutul sec. IV p. Chr.

456 Ambele ipoteze sunt luate în considera ie în Tezaurul, p. 122 123; D. M. Pippidi, op.cit., p. 307 consider mai plauzibil ipoteza „c ne g sim înaintea unui episod caracteristicde r zboi religios”, piesele fiind ad postite de furia „adversarilor cre tini sau aautorit ilor imperiale”.

457 Vezi mai sus, n. 400.458 M. Irimia, Bronzuri figurate, Constan a, 1966.459 C. Iconomu, Opai e greco romane, Constan a 1967.460 C. Chera, V. Lungu, Importuri de vase de sticl suflate în tipar descoperite în necropolele

Tomisului, Pontica 25 (1992), p. 273 280; C. Chera, Reprezent ri mitologice în inventarelefunerare din Tomis (sec. I IV p. Chr.), Pontica 30 (1997), p. 217 236.

461 Vezi S. Conrad, Die Grabstelen aus Moesia Inferior. Untersuchungen zu Chronologie,Typologie und Ikonografie, Leipzig, 2004 (cu bibliografia).

71

Stratigrafie i urbanismPerioada secolelor I III p. Chr. este documentat stratigrafic prin trei niveluri

arheologice462:N VI, sesizabil pe mici por iuni, datat cu probabilitate în sec. I II p. Chr. El

apare ca un nivel de c lcare puternic incendiat; incendiul , constatat în câtevapuncte, reprezint dovada unei distrugeri violente în sec. II p. Chr.;

N V, mai greu sesizabil, apar ine dup ceramic secolelor II III p. Chr.; elnu este marcat de vreun incendiu sau alte urme deosebite;

N IV se caracterizeaz printr un strat gros de incendiu; este cel mai grosstrat de incendiu din epoca roman i indic o distrugere violent , petrecut în adoua jum tate a sec. III p. Chr. Ceramica de pe acest nivel apar ine sec. III p. Chr.,cu unele elemente ce anun secolul urm tor.

Zonele cercetate arheologic p streaz slabe dovezi de urbanism. Într unsondaj executat în Pia a Ovidiu se constat o locuire intens în sec. II p. Chr.,suprapus în sec. IV p. Chr. de un edificiu463. S p turi de dat relativ recent(1989), situate într un spa iu apropiat, la NE de zona amintit au dat, sub ruineleunei basilici de mari dimensiuni, de ziduri fragmentare, care închid o suprafade plan elipsoidal. Pozi ia zidurilor indic existen a unei arene cu lungimea de 5560 m i l imea de 30 35 m, având în exterior mici înc peri utilizate în timpulluptelor cu animale464. Din acest perimetru au fost recuperate mai multe b nci decalcar, dislocate din antichitate465.

Punem în leg tur urmele descoperite cu inscrip iile de sec. II III p. Chr. caremen ioneaz organizarea la Tomis a spectacolelor de gladiatori (ISM II, 96, 188,288, 341, 342, 343, 344, 206) i a luptelor de fiare (ISM II, 96, 341), al c ror loc dedesf urare era amfiteatrul. Un teatru era atestat înc din perioada autonom(ISM II, 4)466; acum afl m de existen a unui colegiu al actorilor (

)467, activ la marile serb ri anuale (ISM II, 70).Documentele epigrafice i numismatice men ioneaz i alte importante

construc ii: zid de incint , temple, trofee i arcuri de triumf.Dezvoltarea ora ului la sfâr itul sec. I i în sec. II p. Chr. a impus l rgirea

suprafe ei locuite i construirea unui nou zid de ap rare. Traseul exact al acestui

462 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 11 13, pl. I; Gh. Papuc (responsabil),CCA, Campania2001, p. 108, Constan a, punct str. Arhiepiscopiei nr. 23, tot trei niveluriarheologice: N 7 8 (sec. I a. Chr. – I p. Chr.), N 9 (sec. II III p. Chr.); un nivel de locuireroman timpuriu, dar puternic deranjat de construc ii moderne a fost surprins tot în zonapeninsular a Tomisului; vezi i CCA, Campania 2006, p. 132, Constan a, punct str.Brâncoveanu.

463 Vl. Zirra, P. Alexandrescu, Materiale 4 (1957), p. 88 94.464 Vezi i A. R dulescu, Recherches archéologiques récents dans le périmètre de la cité de

Tomi, Études byzantines et post byzantines, II (1991), p. 35 36 (s p turi efectuate deTr. Cliante i Gh. Papuc; inedite); E. Bouley, op. cit., p. 125 include aceast construc ie încategoria teatrului mixt (teatru/amfiteatru), cum sunt cele de la Dyrrachium, Marcianopolisi Diocletianopolis.

465 Una din b nci p streaz un basorelief pe latura frontal i o inscrip ie fragmentar .466 Vezi mai sus, n. 164.467 I. Stoian, Tomitana, p. 176 177; dintr o epigram funerar afl m de un bizantin

Euelpistos, fiul lui Sosos, stabilit la Tomis, apreciat ca bun recitator i cânt re ; veziAl. Avram, C. P. Jones, op. cit. (supra n. 391).

72

zid nu este cunoscut. Dup cât se pare el unea falezele de Est (de lâng BisericaGreac ) i de Vest (lâng vechea cl dire a Tribunalului)468, ap rând ora ul dinspreuscat. Pe faleza de Vest se mai v d resturile unui turn care pare s fi fost reutilizatcu alte scopuri mai târziu469. Suprafa a ap rat este dubl fa de cea a ora uluielenistic. Din dou documente epigrafice (ISM II, 21 i 22) afl m de lucr ri derepara ii sau completare a zidului de incint , plasate în a doua jum tate a sec. IIp. Chr. (poate chiar în vremea lui Marcus Aurelius) sau în sec. III p. Chr.470.

inând cont de bogata via spiritual a cet ii, num rul l ca urilor de culttrebuie s fi fost mare. Templele din cetate apar reprezentate pe monede de laTiberius, Nero, Titus, Domitian, Septimius Severus, Caracalla, Geta, Elegabal,Severus Alexander i Maximin. Pe monede de la Traian i din dinastia Severilorapar reprezentate trofee, iar pe cele de la Maximin i Maximus – arcuri de triumf.Numeroase fragmente arhitectonice, din marmur i calcar între care semnal m icâteva capiteluri471 dau m sura vie ii urbane la Tomis. Mai multe arhitrave con indedica ii c tre Traian (ISM II, 40, 41, 43, 44, 45), Antoninus Pius i MarcusAurelius (ISM II, 55), Septimius Severus i familia imperial (ISM II, 84)472. Dealtfel, este recunoscut monumentalitatea ora ului în epoca Severilor, justificândtitlul de ’ purtat înprima jum tate a sec. III (ISM II, 92, 96, 97, 105). Este posibil ca dou dintreconstruc iile de cert valoare public , lentiarion i edificiul cu mozaic, binedocumentate pentru secolele IV VI p. Chr., s i fi început construirea ifunc ionalitatea înc din sec. III p. Chr.473

Un edificiu public important cu fa ad de marmur era plasat tot în parteade Vest a portului antic. Identificat, pe rând, cu un templu sau atelier deprelucrare a marmurei, monumentul respectiv a fost datat (pe baza tipuluiarhitectonic recunoscut în piesele de marmur ) în a doua jum tate a sec. II –începutul sec. III p. Chr.474

Dintr un document epigrafic afl m despre existen a la Tomis a unui heroon

468 Gh. Papuc, Aprovizionarea cu ap a cet ii Tomis în epoca roman i roman târzie,

Constan a, 2005, p. 51; idem, CCA, Campania 2000, p. 71: urmele zidului identificate pelocul actualului hotel BTT; traseul unea faleza portului modern i Poarta II.

469 N. Toma, Tomis Kustendje Constan a. Topografia antic tomitan în h r i i însemn ride c l torie din epoca modern (sec. XIX – începutul sec. XX), Caiete ARA. Arhitectur .Restaurare. Arheologie, 1 (2010), p. 60 61 i fig. 1 i 4.

470 A. Aricescu, Armata, p. 155 156; vezi i supra notele 250 i 251.471 G. Bordenache, Actività edilizia a Tomi nell’II secolo dell’e.n., Dacia NS 4 (1960),

p. 255 272; vezi, N. Toma, Capiteluri corintice romane de la Tomis. Grupul de capiteluri„serviliene”, Peuce SN 2 (2004), p. 73 94; eadem, Eine Gruppe von Pilasterkapitellenkorintischer Ordung aus Tomis, Dacia NS 53 (2009), p. 113 129; capitelurile, realizate dinmarmur de import, apar inând unei categorii cu origini microasiatice i cu analogii înspa iul vest pontic, se încadreaz cronologic în a doua jum tate a sec. II p. Chr.

472 Ultima este o dedica ie pe o plac de marmur p strat fragmentar; veziM. B rbulescu, A. R dulescu, Pontica 30 (1997), p. 170 174.

473 Al. Suceveanu, VEDR, p. 27, n. 172; idem, La Dobroudja, p. 33; vezi la noi, maideparte, etapa IV.

474 N. Toma, Caiete ARA, Arhitectur . Restaurare. Arheologie, 1 (2010), p. 63 68 ifig. 5 7 (desemnat aici prin „edificiu cu scar ”). Identificarea lui cu un posibil nymphaeumr mâne doar ipotetic ; vezi tot acolo, p. 66, n. 55.

73

cu portic (duplex sau bifrons) sau o eventual stoa(?)475. Resturi de pavaje subnivelul str zilor romane târzii fac dovada amenaj rii unui sistem stradal476. Dintrelocuin ele civile, documentate de fragmente de ziduri de piatr amintim unansamblu constructiv cu dou faze de locuire din prima jum tate a sec. II p.Chr.477

Sub raport economic, activitatea comercial se arat a fi ocupa ia de baz atomitanilor. Num rul ora elor cu care Tomis ajunge s între in rela ii comercialeeste mare: pe lâng contactele normale cu cet ile grece ti învecinate, la Tomisapar men iona i o serie de str ini proveni i din ora ele din Marea Neagr , dinGrecia, Asia Mic (mai ales ca urmare a importan ei liniei maritime NicomediaTomis) i din Egipt478. Acestora li se adaug rela ii cu ora ele din provinciiledun rene i din Italia. Activitatea comercial tomitan , controlat de oficialit ileromane, o dep e te pe cea a Histriei. Un indiciu îl reprezint importurile deceramic la Tomis. Apari ia primelor importuri occidentale are loc înc din sec. Ip. Chr.479. Nu lipsesc importurile orientale care, împreun cu produc ia local , vorcrea în a doua jum tate a sec. II p. Chr. i prima jum tate a sec. III p. Chr. ocultur material unitar , caracteristic întregului teritoriu dobrogean. Ceramicadin a doua jum tate a sec. III p. Chr. pare s ateste o recrudescen a influen eiorientale480. Produsele de sticl 481 urmeaz liniile principale ale comer uluitomitan constatate i în ceramic : componenta greco oriental pe toat perioadaPrincipatului, c reia i se adaug în sec. II III p. Chr. un important aportoccidental.

Preocup rile comerciale ale capitalei sunt reflectate i în teritoriu482.Tomis, conform statutului s u juridic de ora liber, a avut o posesiune

efectiv asupra propriului teritoriu, de aceea nu putem vorbi de o delimitare întreteritoriul propriu zis i regio483. M rimea teritoriului tomitan trebuie s fi fostconsiderabil , dac inem seama de însemn tatea ora ului în epoca roman i deîntinderea teritoriilor cet ilor vecine, Histria i Callatis. În absen a unor pietre dehotar, calculele r mân aproximative. Dac limita nordic se plasa pe linia

475 Al. Avram, supra (n. 221).476 CCA, Campania 2001, p. 108 109; Campania 2006, p. 132.477 CCA, Campania 2006, p. 132.478 Al. Suceveanu, VEDR, p. 121, n. 119; vezi i supra, n. 344 i n. 356; O. Bounegru, Le

Pont Gauche et Rome: traditions hellénistiques et modèles commerciaux romains, Classica etChristana 2 (2007), p. 50 58; idem, Armateurs et marchands de Nicomédie dans la Méditerranée àl’époque romaine, Classica et Christiana 5/2 (2010), p. 291 292.

479 M. Bucoval , Tradi ii elenistice în materialele funerare de epoc roman timpurie laTomis, Pontice 2 (1969), p. 297 332; vezi i Al. Suceveanu, op. cit., p. 125, n. 165 166; vezimai departe pentru importurile orientale, O. Bounegru, Kleinasiatische und östlichekeramische Importfunde aus Histria und Tomis (1. 3. Jh.n.Chr.), MBAH XII/2 (1993), 33 f.f.;idem, Varia Cretaria Pergamena, în Economie i societate…, p. 227 238.

480 Situa ie explicabil prin afirmarea în zon a autorit ii crescânde a Bizan ului;Al. Suceveanu, op. cit., p. 125 i n. 168.

481 M. Bucoval , Vase antice de sticl la Tomis, Constan a, 1968; V. Lungu, C. Chera,Pontica 25 (1992), p. 273 280.

482 Pentru descoperiri, vezi Al. Suceveanu, VEDR, p. 126 128.483 M. B rbulescu, Via a rural , în special p. 47 61 i 151 158; Al. Suceveanu, Contribu ii

la cunoa terea satului dobrogean din epoca roman , SCIVA 52 53 (2001 2002), p. 157 172.

74

Casimcea i pe malul de nord al lacului Ta aul, cea de sud poate s fi ajuns pânla lacul Techirghiol; în interior, traseul r mâne ipotetic.

Prezen a elementelor romane în teritoriul tomitan înc din a doua jum tate asec. I p. Chr. a dus de timpuriu la apari ia unor praedia i apoi a unor vici. Din celecâteva toponime p strate, l sând de o parte vicus Celeris, care se localizeaz maidegrab în teritoriul histrian, al i vici atesta i aici în sec. II III p. Chr. sunt: v.Clementianensis, v. Narcissiani, v. Sc[apt]ia, v. Turris Muca(…). Pentru cei mai mul ipropunerile de localizare r mân ipotetice.

Deoarece nu avem dovezi de împ r ire a teritoriului pe triburi (phylai), aunor ob ti indigene sau a unor conduc tori care s stea în fruntea forma iunilorde tip neroman (principes locorum)484, credem c romanizarea mai intens a dus laorganizarea mai unitar a teritoriului tomitan. Prezen a aproape pretutindeni aelementelor indigene i m rturiile epigrafice privind popula ia greac , în specialpe litoral ( )485 i în alte locuri, nu exclud p strarea i a formelortradi ionale de organizare.

Etapa a IV a: sfâr itul sec. III sec. VI (VII) p. Chr.Odat cu instaurarea Dominatului de c tre împ ratul Diocletian se produc

schimb ri în administra ia provinciilor. Desp r it de Moesia Inferior, Dobrogeava fi transformat în provincie independent sub numele de Scythia (Minor). i înnoua structur Tomis va fi capitala provinciei. Aici î i avea sediul guvernatorulprovinciei (praeses). Este foarte probabil c acum înceteaz comunitatea ora elorpontice486. Înc de la începutul domniei lui Diocletian, în 284 p. Chr., „sfatul ipoporul tomitanilor” dedic o inscrip ie împ ratului „prea iubit de zei”( , ISM II, 111). Inscrip ia poate s fi fost ocazionat de urcarea petron a împ ratului sau de fixarea la Tomis a capitalei provinciei487. i într un caz iîn cel lalt tomitanii în eleg s i manifeste loialitatea fa de împ rat. Politicadefensiv a imperiului impune lucr ri speciale. Din ordinul împ ra ilorDiocletian i Maximian i prin grija comandantului militar al provinciei (duxlimitis Scythici), C. Aurelius Firminianus488, tomitanii construiesc por ile sau opoart a cet ii de re edin (a guvernatorului, IGLR, 3 = ISM II, 155)489. Acela iFirminianus, vir perfectissimus, dux limitis provinciae Scythiae, este men ionat pe un

484 Vezi totu i p rerea exprimat de Al. Suceveanu, VEDR, p. 52 i n. 251 în leg turcu CIL III 772 (= ISM II, 183), inscrip ie considerat a proveni de la Techirghiol; asupraprobabilei provenien e a epigrafei de la Seimeni, vezi bibliografia la Em. Doru iu Boil ,ISM V, 4.

485 M. B rbulescu, A. R dulescu, Pontica 27 (1994), p. 168 170, nr. 6, fig. 6; Al.Suceveanu, SCIVA 52 53 (2001 2002), p. 167 171.

486 I. Barnea, DID, II, p. 370, n. 6.487 Em. Popescu, comentariu la IGLR, 1.488 Considerat de Em. Popescu, IGLR, p. 37 poate primul dux dup înfiin area

provinciei de c tre Diocletian; A. Aricescu, Armata, p. 125, stabile te activitatea luiAurelius Firminianus între 284 286 p. Chr.; Al. Barnea, Prosopographia Scythiae Minoris nachden epigraphischen und sphragistischen Quellen von 284 bis zum 7. Jh. în Siegel und Siegler.Akten des 8. Internationalen Simposions für Byzantinische Sigillographie, 2005, p. 6 are învedere intervalul 285 305 p. Chr.

489 Em. Popescu, IGLR, 3 i p. 38 întrege te inscrip ia porta[s sive m civita]ti praesida[lisive ariae] (285 292 p. Chr.). Vezi i Al. Barnea în La Dobroudja romaine, p. 195.

75

monument votiv din 293 305 p. Chr. închinat „marii mame a zeilor” pentrus n tatea împ ra ilor (Augusti) i a caesarilor (Caesares)490. Probabil c totFirminianus491 sau un patron al ora ului492 este personajul c ruia i se dedic ostatuie pentru c „a u urat sarcinile grele ale curiilor din Scythia493 i le a f cutposibil o via frumoas i sigur ” (IGLR, 4 = ISM II, 113). Din politica defensivface parte i ac iunea de refacere a drumurilor. Sunt cunoscu i stâlpi miliari dinperioada Tetrarhiei pe principalele c i rutiere din provincie494, inclusiv de pe cea alitoralului, de exemplu la Corbu, pe drumul spre Histria (IGLR, 82)495.

De numele lui Diocletian se leag persecu iile anticre tine din anii 303 304 p.Chr. Textele martirologilor localizeaz la Tomis un mare num r de martiri496.

Continuând i dezvoltând sistemul de reforme al lui Diocletian, Constantincel Mare a p strat provincia Scythia în dioceza Thraciei; Tomis este mai departecapitala provinciei. Este posibil ca de atunci s dateze unele por iuni ale ziduluide incint i cl diri de interes public situate de a lungul falezei. Drumurile dinapropierea Tomisului sunt reparate tot acum: o dovede te un miliar de la Tomis,datat între 323 337 p. Chr. (IGLR, 6)497. Invaziile go ilor care se pare c în 331 332p. Chr. au trecut i prin Scythia Minor498, nu au atins Tomisul. De numele luiConstantius II (337 361 p. Chr.) se leag toponimul Constanti(an)a, dat zonei dinapropierea Tomisului construite sau ref cute de acest împ rat499. Odat cusfâr itul domniei lui Constantius II se încheie i perioada înfloritoare pe care ocunoscuse Tomisul i Scythia Minor în urma reformelor din prima jum tate a sec.IV p. Chr.

În timpul lui Iulian Apostatul se reia ac iunea de refacere a drumuluilitoralului (IGLR, 82 b). Incursiunile go ilor în dioceza Thraciei determin , în 367369 p. Chr., expedi ii împotriva lor, conduse chiar de împ ratul Valens500.Oratorul Themistios, care l a înso it pe Valens în Dobrogea în timpul expedi ieidin 369 p. Chr., noteaz lucr ri de repara ii la apeducte, depozite i la porturile

490 ISM II, 144 (= IGLR, 2); se în elege c cei desemna i sunt Diocletian i Maximian

(Augusti), Galerius i Constantius Chlorus (Caesares).491 Dup Em. Popescu, IGLR, 4.492 Dup I. Stoian, ISM II, 113 i p. 139.493 Pentru ordines Scythici în text, vezi mai departe.494 Vezi L. Hollenstein, Recherches de géographie historique, Studia Balcanica 10, Sofia,

1975, p. 23 44; Al. Barnea, Voies de communication au Bas Danube aux IV VI siècles, în Étudesbyzantines et post byzantines, III, Bucure ti, 1997, p. 29 43; idem, La Dobroudja romaine,p. 291, fig. 21; A. Panaite, C. G. Alexandrescu, A „rediscovered” inscription from Dobrudja.Roads and milestones in Scythia (3rd 4th centuries AD), Pontica 42 (2009), p. 429 455.

495 Stâlpul a fost descoperit la Corbu de Sus i poart dou inscrip ii: a) datat 293 305p. Chr.; b) datat 360 363 p. Chr. Pentru al doilea exemplar de la Corbu i al i stâlpi dinperioada Tetrarhiei, vezi M. B rbulescu, A. Câteia, Stâlpi miliari descoperi i în Dobrogea,Pontica 30 (1997), p. 183 197.

496 I. Barnea, DID II, p. 378 379.497 Vezi i DID II, p. 387; ISM II, 112 (324 333 p. Chr.).498 DID II, p. 389.499 DID II, p. 391 i n. 108; La Dobroudja romaine, p. 162, 196 i notele 37 (p. 302) i 196

(p. 307); vezi i la noi, toponimia.500 DID II, p. 394 sq.

76

maritime501. Este posibil ca astfel de lucr ri s se fi desf urat i la Tomis.Un stâlp miliar cu numele împ ra ilor Valentinian, Valens i Gratian (ISM II,

114) este pus în leg tur cu prezen a lui Valens în Scythia Minor în perioada 367369502. O dedica ie numai pentru Valentinian (ISM II, 115) dateaz din jurul anului369 p. Chr.; în ea împ ratul este numit „înving torul neamurilor barbare”(debelator gentium barbarum); dac nu este doar un simplu gest de lealitate,inscrip ia se refer probabil la victoriile din timpul campaniei împotriva go ilor503.Evenimentul politic este îns dep it în relatarea izvoarelor scrise de un altul,religios. Dou izvoare istorice Sozomenos i Acta Sanctorum504, redau în aceia itermeni episodul trecerii împ ratului Valens prin Tomis, în anii 368 369 p. Chr., iîntâlnirea acestuia cu episcopul ortodox Bretanion sau Vetranion505. Informa ia luiSozomenos (VI, 21) cu privire la Tomis este important din mai multe puncte devedere:

- recunoa te Tomisul, capitala provinciei, ca „ora mare i bogat” ();

- men ioneaz prezen a la Tomis a unui episcop ortodox i a unui marenum r de cre tini;

- marcheaz existen a la aceast dat a unui singur episcop pentruîntreaga provincie i recunoa terea sediului acestuia la Tomis.

Urm torul eveniment, apropiat în timp – cca. 386 p. Chr. , este legat denumele lui Gerontios, comandantul garnizoanei locale, i este relatat de Zosimos(IV, 40). Tomisul are la dispozi ie o garnizoan roman , în interior, iar la exterior,în fa a cet ii, trupe de foederati vizigo i, fixate aici de împ ratul Theodosius.Perioada este critic atât pentru conducerea Imperiului, cât i pentru provincii.Scythia (Minor) este în mare m sur numai cu numele o provincie roman , iarcapitala – Tomis , este amenin at de pericolul de a fi capturat de federa i.„Zidurile” i „por ile” cet ii, la care se refer repetat Zosimos, probabil nuconstituiau un obstacol serios pentru ace tia, singurul lucru de luat în seam fiindputerea exemplului personal506.

Situa ia în Imperiu i în Scythia Minor continu s se degradeze; au locincursiuni ale hunilor, popula ie pe care imperiul încearc s o cre tineze. Înultimii ani de domnie ai lui Theodosius I i sub Arcadius izvoarele bizantinemen ioneaz un episcop al Tomisului – Theotimos I zis i „Scitul” care pare s fifost i misionar al cre tinismului la huni507. De re inut tot acum bunele rela ii întreTomis i Constantinopol, ac iunile lui Theotimos fiind sprijinite de patriarhul

501 Themistios, Or., X, 133 140.502 Stâlpul miliar a ajuns într o localitate din interiorul Dobrogei (Miri tea) adus de pe

linia litoralului; drumul a fost probabil ref cut de cetatea Callatis (vezi Em. Popescu,discu ia la IGLR, 81).

503 Vezi inscrip ia i la A. R dulescu, Dédicace en l’honneur de Valentinien, Pontica 11(1978), p. 151 154, unde sunt propuse i alte ipoteze.

504 În Acta Sanctorum, III, 235, Tomis era considerat „urbs magna et opulenta”.505 Trecând prin Tomis, Valens a c utat s impun aici arianismul, dar a întâmpinat

opozi ie din partea episcopului Bretanion (Vetranion).506 Al. Barnea, La Dobroudja romaine, p. 167.507 El este numit de „hunii de la Istru” „zeul romanilor”; Sozomenos, Hist.eccl., VII, 26;

vezi i DID II, p. 407, n. 13 i 14.

77

Chrisostomos508.În timpul împ ratului Anastasius I (491 518 p. Chr.) Scythia Minor cunoa te

o perioad de relativ prosperitate.La Tomis lucr ri importante sunt databile în aceast perioad 509. De altfel,

singurul sigiliu de plumb din Dobrogea de la împ ratul Anastasius s a g sit tot laTomis510. Opera început de Anastasius este continuat de Iustinian (527 565 p.Chr.), în vremea c ruia Tomisul cunoa te ultima perioad de mare înflorire. Treiinscrip ii în limba greac atest refacerea zidurilor cet ii în prima jum tate a sec.VI p. Chr., cel mai probabil în timpul lui Iustinian. Inscrip ia din paramentulexterior al unui turn de ap rare men ioneaz o lucrare de refacere la zidul deincint pe o por iune ( ) de 24 de picioare (cca. 8 m), executat decorpora ia (breasla) m celarilor (IGLR, 8). Lâng zidul cu inscrip ie s a g sit i omoned a lui Iustinian, datat 547 548 p. Chr.511 A doua inscrip ie, pe un blocprovenit din placajul incintei tomitane, con ine numele a doi particulari

i ( ) , care au contribuit la lucr rile de restaurare a unuisegment al incintei (IGLR, 9)512. A treia inscrip ie oficial este o invoca ie c treDumnezeu ca s ajute „ora ul reînnoit” ( ; IGLR, 7); eaindic vremea lui Iustinian sau a predecesorilor s i imedia i513. La lucr rile deconstruc ie (sau reînnoire) este posibil s fi participat i acei sagittarii iuniores (sau

) men iona i în dou rânduri pe stele funerare din Tomis (IGLR, 30 i41)514. În cadrul reformei administrative a lui Iustinian, în 536 p. Chr. provinciileScythia (Minor) i Moesia Secunda sunt desprinse de dioceza Thraciei i puse subconducerea unui quaestor Iustiniani exercitus cu competen e civile i militare, ac rui re edin este fixat la Odessos. În intervalul dintre ultimele decenii ale sec.V p. Chr. (când s a desfiin at vicariatul Thracia) i anul 536 p. Chr. (când s aînfiin at quaestura exercitus) este posibil s fi fost un vicar al provinciilor Scythia iMoesia Secunda, cu re edin a la Odessos. Existen a acestui vicariat este sugeratde o inscrip ie funerar descoperit la Tomis pentru Marcellus „vicar odessitan”(IGLR, 47). Expresia las loc interpret rilor – vicar de Odessos(= care i a îndeplinit func ia în ora ul Odessos)515 sau vicar originar din Odessos ( i

508 Pe la 399 p. Chr. patriarhul Constantinopolului, Ioannes Chrisostomos, trimite

misionari pentru „nomazii sci i de la Istru”, termen prin care sunt desemna i probabilhunii; Theodoretos, Hist.eccl., V, 31.

509 I. Barnea, Contributions to Dobrudja history under Anastasius I, Dacia NS 4 (1960),p. 367 373.

510 H. Metaxa, Plumburi de marc de la Tomis, BCMI 8 (1915), p. 33.511 V. Pârvan, Zidul cet ii Tomi, Bucure ti, 1915, p. 416 421.512 Vezi i I. Barnea, Quelques considérations sur les inscriptions chrétiennes de la Scythie

Mineure, Dacia NS 1 (1957), p. 269 270 i fig. 3/2.513 Dup I. Barnea, DID II, p. 424; Em. Popescu, IGLR, 7 are în vedere o reînnoire la

sfâr itul sec. V – începutul sec. VI p. Chr., în timpul lui Anastasius sau Iustinian.514 Ambele inscrip ii sunt datate de I. Barnea în prima jum tate a sec. VI p. Chr. Tot

astfel, A. Aricescu, Armata, p. 124 i 185; Al. Barnea, La Dobroudja romaine, p. 217;Em. Popescu are în vedere pentru IGLR, 30 o datare mai timpurie, sec. IV V p. Chr. i sec.V VI pentru IGLR, 41.

515 Dup I. Barnea, Un vicar de Odessos la Tomis, SCIV 8 (1957), 1 4, p. 347 351.

78

mort la Tomis)516. Inscrip ia tomitan r mâne deocamdat ca singura atestare aacestui posibil vicariat. Sub Iustinian i în perioada care a urmat, pân spresfâr itul sec. VI p. Chr., inutul Scythiei este devastat dar nu i ocupat de barbari(kutriguri, huni, bulgari, avari, slavi). La Constan a a fost descoperit unicul sigiliuapar inând regelui gepid Conimundos (550 567 p. Chr.) în calitate de comandantef (stratilates)517; descoperirea pune în lumin rela iile acestuia cu Bizan ul i, ca onoutate, rela iile lui cu metropola provinciei Scythia Minor. Ora ele de pe rmulm rii au rezistat atacurilor avare din 586 587 p. Chr. În apropiere de Tomis,oastea condus de haganul ( ) avar Baian este surprins de trupele trimisede Comentiolus, comandantul Thraciei, sub conducerea lui Martinus. Avarii suntalunga i dar nu înfrân i, Baian revenind în Imperiu i împotriva Thraciei(Theophylactos Simocatta, Historiae, II, 10)518.

Ultimele manifest ri ale Imperiului la Dun rea de Jos au loc sub semnulatacurilor repetate ale barbarilor i a a ez rii slavilor la sud de Dun re. Pentruperioada care a urmat mor ii lui Mauriciu Tiberius (602 p. Chr.) i pân laconstituirea primei forma ii statale a bulgarilor la sud de Dun re (681 p. Chr.)lipsesc informa ii speciale în izvoarele literare pentru teritoriul Dobrogei. Tomisva cunoa te atacurile avaro slave din anii 614 615 p. Chr., care vor afectanumeroase cet i dobrogene519. Leg turile cu capitala Imperiului s au men inutîns i în sec. VII p. Chr. Elemente materiale au permis s se presupun c via a acontinuat s se manifeste în forme de cultur romano bizantin pân pe la 680 p.Chr.520. Dup aceast dat , pentru o perioad de aproape trei secole istoriaTomisului (ca i a provinciei dobrogene) va intra într o etap pu in cunoscut .

Într o lucrare de sintez privind istoria Dobrogei se apreciaz c Tomis,devenit simpl a ezare rural , exist i la începutul sec. VIII p. Chr.521

Administra ia i armata.Dispunem de pu ine informa ii privind administra ia provinciei i a ora ului

ei de re edin în perioada romano bizantin . Conduc torul provinciei (praeses)este înlocuit destul de devreme de conduc torul militar (dux), ultimul primind i

516 V. Velkov, Die thrakische und dakische Stadt in der Spätantike (4. 6. Jh).

Untersuchungen und Materialen, Sofia, 1959, p. 58; de v zut i Em. Popescu, Diespätgriechischen Inschriften aus Klein Skythien, Dacia NS 11 (1967), p. 172 173; I. Barnea,Cultura bizantin în România, Bucure ti, 1971, p. 102, nr. 21.

517 I. Barnea, Sigilii bizantine inedite din Dobrogea (II), Pontica 18 (1985), p. 239 240.518 I. Barnea, DID II, p. 433 434; vezi îns Gh. tefan, Tomis et Tomea. À propos des luttes

entre Byzantins et Avars à la fin du VIe siècle de notre ère, Dacia NS 11 (1967), p. 253 258; S.Olteanu, Toponime procopiene, SCIVA 58 (2007), 1 2, p. 80 86 i fig. 5, care apreciaz c estevorba de Tomis ul moesian (din apropiere de Remesiana) sau alte centre i nu de Tomis ulpontic.

519 M. Sâmpetru, Situa ia imperiului romano bizantin la Dun rea de Jos la sfâr itulsecolului al VI lea i începutul celui de al VII lea, SCIV 22 (1971), 2, p. 221 225 consider cTomis i a încetat acum existen a.

520 A. Petre, Quelques données archéologiques concernant la continuité de la population et dela culture romano byzantines dans la Scythie Mineure aux VIe et VIIe siècles de notre ère, DaciaNS 7 (1963), p. 348 353; I. Barnea, DID II, p. 442 444; R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 165.

521 I. Barnea, DID III, p. 9. Pentru informa iile privind a ezarea în secolele urm toare,vezi Gh. M nucu Adame teanu, Tomis Constantia Constan a, Pontica 24 (1991), p. 299327.

79

func ii civile; sediul acestuia se afla în capitala provinciei. În calitate de dux limitisprovinciae Scythiae, în perioada 285 305 p. Chr., îl afl m pe C. AureliusFirminianus, vir perfectissimus (ISM II, 144 i 155)522. Tot la Tomis se afla officiumpraesidis, cancelaria conduc torului civil al provinciei. Dou inscrip ii din sec. IVp. Chr. numesc pe Valerius Felix, princeps officii praesidis (ISM II, 373)523 i peFlavius Ursinianus, miles officii praesidis (ISM II, 382). De notat accep ia civil i numilitar pentru miles (= officialis), la fel ca i cea de ex quaestionarius al tribunaluluiadministra iei ( i nu al armatei) pentru Martinus, tat l lui Ursinianus524. O steldin sec. V VI p. Chr. (IGLR, 36) men ioneaz un Marcus, fost principalis. Întrucâttitlul se acorda membrilor sfatului cet ii, inscrip ia este citat ca dovad acontinu rii în sec. V VI p. Chr. a organiz rii administrative romane mai vechi525.La Tomis, în a doua jum tate a sec. VI – începutul sec. VII p. Chr. sunt atestatefunc ii noi: primus singularis i silentiarius. Prima desemneaz un func ionar destulde important, probabil al oficiului guvernatorului provinciei; cea de a doua, maipu in important , avea ca atribu ii men inerea ordinei în palat în prezen aîmp ratului526.

Unit ile militare atestate la Tomis sunt unit i de manevr (comitatenses)527.O prezen probabil pentru sfâr itul sec. III i începutul sec. IV p. Chr. estecuneus D(almatarum?)528, dac nu cumva este vorba de numele vreunei unit ipalatine din care o subunitate a participat la lucr ri de construc ie la Tomis. Nueste exclus 529 nici eventualitatea ca la sfâr itul sec. III p. Chr. s fi fost adus laTomis un cuneus sau chiar mai multe subunit i care s participe la ridicareaincintei. Iulius Atzeis vexillarius ridic o stel cu frumoase simboluri cre tine530.Dou inscrip ii funerare, ambele din sec. VI p. Chr.531, numesc pe Atala, fiul luiTzeiuk (IGLR, 41) i pe Terentius, fiul lui Gaione (IGLR, 30) din trupele desagittarii iuniores. Inscrip iile citate sunt importante din mai multe puncte de

522 Vezi, mai sus, comentariul istoric i n. 488.523 Aceea i inscrip ie la Em. Popescu, IGLR, 5; idem în Epigraphica. Travaux dédiés au

VIIe Congrès d’épigraphie grecque et latine (Constantza, 9 15 septembre 1977), Bucure ti, 1979,p. 256 258.

524 În acest sens i M. Zahariade, Moesia Secunda, Scythia i Notitia Dignitatum,Bucure ti, 1988, p. 54.

525 I. Barnea, Note de epigrafie romano bizantin , Pontica 10 (1977), p. 275; pentrutermenul principalis în sensul de func ionar municipal, vezi IGLR, p. 72.

526 Al. Barnea, Sigilii i inscrip ii din Dobrogea în sec. VI VII e. n., SCIVA 37 (1986), 2,p. 134 140.

527 Pentru organizarea militar a provinciei Scythia, vezi i Al. Barnea, La Dobroudjaromaine, p. 209 221; M. Zahariade, op. cit., p. 55 99.

528 Dac întregirea CVND pe o tegul este corect ; vezi A. Aricescu, Armata, p. 122123, care nu exclude nici alte posibilit i de întregire; Fl. Matei Popescu, The Army, p. 274nu sus ine prezen a acestei forma iuni.

529 Tot dup A. Aricescu, loc. cit.; vezi i Al. Barnea, op. cit., p. 216.530 M. B rbulescu, A. Câteia, Une inscription funéraire chrétienne récemment découverte à

Constantza în Studia historiae et religionis Daco Romanae. In honorem Silvii Sanie (ed. L.Mih ilescu Bîrliba, O. Bounegru), Bucure ti, 2006, p. 439 448 (sec. V VI, f r a exclude odatare mai timpurie); vezi i Al. Avram, Bull.ép., 2008, p. 696 697, nr. 373 (propune sec. IVi restituie [ .] ( ) ).

531 Pentru datarea inscrip iilor vezi mai sus, nota 514.

80

vedere: cei doi arca i, mor i la vârste tinere, au c zut probabil într o ac iuneîndreptat împotriva n v lirilor barbare asupra Tomisului532. Numele suntsugestive pentru recrutarea în armata roman a unor elemente provenite dinrândul popula iilor migratoare: turanice (poate hunice) – în cazul lui Tzeiuk iAtala , i gotice pentru Gaionas. S a presupus c unitatea militar din care ace tiaf ceau parte – sagittarii iuniores Gallicani (sau Orientales) a participat în sec. VI p.Chr. la refacerea zidului Tomisului533. Mai probabil este vorba de o vexillatiocomitatensis de equites sagittarii iuniores, care activau în dioceza Thraciei534.

Monede.Dup încetarea emisiunilor proprii, monedele romane au continuat s circule

la Tomis pân la sfâr itul sec. V p. Chr.; circula ia a fost apoi continuat demonede bizantine.

De pe teritoriul ora ului antic i a zonelor apropiate lui provin mai multetezaure monetare. Dou tezaure sunt puse în leg tur cu invazia gotic din 295 p.Chr. Primul, descoperit în 1936, se compune din 62 de monede coloniale emise deAlexandria Egiptului535. Tezaurul este un import adus probabil de unul dinmilitarii care au participat sub conducerea lui Diocletian la înfrângerea r scoaleiegiptene. Cea mai târzie moned din tezaur este o emisiune a cezarului Galerius,datat între 295 296 p. Chr.

Un al doilea tezaur con ine monede imperiale de bronz; este un tezaurfragmentar, descoperit la nord de anticul Tomis, într unul din cartierelesuburbane ale cet ii, din care s au recuperat 288 de piese. Ultimele monede nudep esc anul 294 p. Chr.536

Un tezaur din sec. IV p. Chr., dar constituit în alt parte, a fost descoperit înportul Constan a. Monedele – 18 piese de bronz cu numele împ ra ilor Diocletian,Maximian, Galerius i Constantius I , au apar inut unui depozit monetar aflat peo nav scufundat în rada portului Tomis537. Structura pe monet rii indic oprovenien egean .

Din timpul lui Constantin cel Mare exist un tezaur de 50 de piese de bronz,aflat în zona de la Parcul Catedralei538. Tezaurul se compune din piese emise între320 324 (13 monede) i 330 335 p. Chr. (37 monede); emisiunile din perioada

532 Observa ie la A. Aricescu, Armata, p. 124.533 D.M. Teodorescu, Monumente, Bucure ti, 1918, p. 38 44, nr. 18.534 D. Hoffman, Das spätrömische Bewegungsheer und die Notitia Dignitatum, II,

Düsseldorf, 1969, p. 109, n. 591; vezi discu ia la Em. Popescu, IGLR, p. 66; M. Ionescu, Gh.Papuc, Sistemul de ap rare a litoralului Dobrogei romane (sec. I VII p. Chr.), Constan a, 2005,p. 74.

535 Este considerat cel mai târziu tezaur de monede coloniale grece ti g sit peteritoriul României; vezi A. Vertan, Circula ia monetar , p. 261; eadem, Pontica 32 (1999),p. 126.

536 Ibidem, n. 59.537 R. Oche eanu, Câteva descoperiri monetare din sec. IV e.n. în Scythia Minor, Pontica 17

(1984), p. 131 134.538 Gh. Poenaru Bordea, R. Oche eanu, A. Smaranda, A. Diaconu, Un tezaur de monede

de bronz din vremea împ ratului Constantin cel Mare descoperit la Tomis, Pontica 23 (1990),p. 267 275.

81

intermediar sunt absente539. Întrucât tezaurul con ine în exclusivitate emisiunidin Siscia i Thessalonic, s a emis ipoteza540 c el a p truns constituit ca atare dinzonele vest balcanice i de la Dun rea mijlocie. Prezen a tezaurului la Tomispoate fi pus în leg tur cu ac iunea de transferare a sarma ilor, în 334 p. Chr., dec tre autorit ile imperiale în Italia i în regiuni devastate din PeninsulaBalcanic , între care i Scythia. Tezaurul poate s fi apar inut unui militartransferat în Scythia Minor pentru a i escorta pe sarma i. Pierderea lui prin 334sau imediat dup aceast dat s ar datora unui eveniment local de importanminor , f r o motiva ie politico militar i poate chiar f r urm ri pentruTomis541. Dou depozite monetare au fost depuse ca ofrande funerare. Primuldintre ele se compune din 11 monede romane imperiale emise în ultimul sfert alsec. III p. Chr.542 Al doilea, care ne intereseaz aici, se compune din 13 piese; cu osingur excep ie543, monedele se dateaz în intervalul 355 361 p. Chr.544 Eleacoper perioada de domnie a lui Constantius II i Iulian Apostatul (ultimul doarcu dou piese).

Un tezaur s a descoperit în 2003 într o zon suburban a Tomisului545.Tezaurul, inedit, se compune din 6500 piese i cca. 500 fragmente. Din analizapreliminar rezult c ascunderea lui a fost ocazionat de atacul gotic din 378 p.Chr.546

Dou descoperiri care se încheie pe la 395 402 p. Chr. sunt semnalate în doupuncte diferite ale Tomisului ; unul în zona intra muros (str. Traian), cu un num rneprecizat de piese, din care s au recuperat 20 exemplare ; i altul, într o a ezaresuburban (aflat la intersec ia bulevardelor Tomis i L pu neanu), din care s aurecuperat 10 piese547.

Un depozit mai târziu (încheiat pe la 474 491 p. Chr. cu emisiuni de laZenon) a fost descoperit recent în Pia a Ovidiu ; el se compune din 126 monede de

539 Este considerat singurul tezaur din Dobrogea care se dateaz spre sfâr itul domniei

lui Constantin cel Mare.540 Vezi Gh. Poenaru Bordea, R. Oche eanu et alii, loc. cit. (n. 538).541 Posibilitatea punerii în leg tur a tezaurului cu evenimente din primii ani de

domnie ai urma ilor lui Constantin cel Mare, între 337 342 p. Chr., nu este exclus deautorii studiului; este preferat îns ipoteza enun at în text.

542 Gh. Poenaru Bordea, R. Oche eanu, Câteva depozite monetare din Scythia Minordepuse ca ofrande funerare (secolele III V d.Cr.), Pontica 24 (1991), p. 349 353.

543 Iidem, op. cit., p. 353 359; excep ia este o moned de Cyzik, din 348 350 p. Chr.544 Dintre ele 7 sunt emise între 357 358 sau poate numai 358 p. Chr.545 Tezaurul notat Constan a Obor, 2003, s a aflat depus într un vas ceramic.546 Informa ie dat de colegul Gabriel Custurea, în studiul c ruia se afl tezaurul;

dup aceea i informa ie cea mai timpurie moned este de la Licinius; tezaurul se închidecu emisiuni de la Valens i Valentinian; vezi G. Custurea, Recent monetary discoveries înPreda’s International Magazine, martie 2005, p. 118 121; G. Custurea, G. Talma chi,Repertoriul, p. 183, LXV.

547 Vezi ambele descoperiri la G. Custurea, G. Talma chi, Repertoriul, punctele XV iXXIII cu bibliografia. Not m tot aici descoperirea în zona teatrului Fantasio a cca. 800monede de bronz i argint, datate între a doua jum tate a sec. III p. Chr. i începutul sec.VI p. Chr. (majoritatea apar in secolelor IV V p. Chr.); vezi Gh. Papuc et alii, CCA.Campania 2009, p. 290 292.

82

bronz548.În 1959, cu ocazia s p turilor arheologice de la Edificiul roman cu mozaic, în

depunerile care acopereau pavimentul cu mozaic a fost descoperit un tezaur de153 piese de bronz549. Majoritatea pieselor (102 monede) dateaz din perioada 425475 p. Chr. Un procentaj ridicat (75%) este înregistrat de monedele împ ratuluiLeon I. Descoperirea reflect alimentarea suficient a provinciei în al treilea sfertal sec. V p. Chr. cu moned nou emis i dep irea momentelor dificile datorateinvaziilor barbare.

Dintr o zon apropiat Tomisului – cartierul Anadalchioi , provine un tezaurfragmentar de monede bizantine (din care au fost recuperate cca. 383 de piese)550.Monedele au fost emise de Anastasius551, Iustin I i Iustinian; tezaurul se încheiecu monede datate în 545/546 p. Chr. Majoritare sunt monedele de Constantinopol(84%) – dovad c necesarul monetar al provinciei era asigurat de capitalaImperiului; urmeaz , în ordinea frecven ei, Nicomedia (11,54%); restul atelierelor(Cyzik, Thessalonic i Antiochia) apar cu rol minor. Îngroparea tezaurului pe la545/546 p. Chr. (sau imediat dup aceast dat ) nu poate fi rela ionat cu vreoinforma ie istoric sau epigrafic de natur s documenteze un eveniment militarsau vreo invazie. Compara ia cu alte tezaure din timpul lui Iustinian cunoscute înalte p r i, a dus la concluzia c în jurul datei îngrop rii tezaurului aici s aînregistrat un puternic impact venit din afar , cu efecte devastatoare, de itrec toare, pentru provincie. Data impactului i a îngrop rii tezaurului este adusca argument pentru refacerea incintei tomitane în timpul lui Iustinian, în primajum tate a sec. VI p. Chr.552

Din descoperiri izolate sunt înregistrate peste 550 de piese databile în sec.VI VII p. Chr.553 Acestea ne permit o evaluare mai strict a prezen ei monedeibizantine pe pia a tomitan pe perioade dintre domnia lui Anastasius I iConstantin IV Pogonatul (cu observa ia c limitele de avânt sau regres monetarnu suprapun neaparat integral anii de domnie). Astfel, s au constatat foarte

548 Iidem, Repertoriul, LXVI; depozitul este dat ca inedit; informa ie G. Talma chi i D.

Moisil.549 R. Oche eanu, Circula ia monetar între anii 270 498 e.n. la Dun rea de Jos, cu special

privire asupra Scythiei Minor; lucrare de doctorat, vol. IV, Bucure ti, 1995 (mss.), p. 147 150.550 B. Mitrea, Un tezaur de monede bizantine descoperit la Constan a, Pontica 16 (1983),

p. 239 262; vezi i Gh. Poenaru Bordea, Eug. Mihail, Minimi din tezaurul descoperit laConstan a în cartierul Anadalchioi, BSNR, 80 85 (1986 1991), 134 139, p. 101 115; G. Custurea,Date noi privind circula ia monedei bizantine în Dobrogea (sec. V VII), Pontica 37 38 (20042005), p. 530 531, nr. 6.

551 Monedele lui Anastasius sunt emise dup reforma din 498 p. Chr.552 Ipotez formulat de I. Barnea, DID II, p. 423 424.553 Aici i în continuare, vezi Gh. Poenaru Bordea, Al. Popeea, Monede bizantine dintr o

colec ie format la Constan a, SCIVA, 27 (1976), 2, p. 215 229; Gh. Poenaru Bordea, Problèmeshistoriques de la Dobroudja (VIe – VIIe siècles) à la lumière des monnaies byzantines traitées pardes méthodes statistiques, Pact 5 (1981), p. 365 377; Gh. Poenaru Bordea, R. Oche eanu,Al. Popeea, Monnaies byzantines du Musée de Constan a (Roumanie). Moneta, Wetteren, 2004;G. Custurea, op. cit., p. 509, nr. 15 (înregistreaz 522 monede AE) i p. 491 494; adaug ,G. Custurea, Tr. Cliante, Monede bizantine descoperite în Dobrogea (sec. VI VII), Pontica 39(2006), p. 426 428, nr. 38 70 (31 monede AE de la Anastasius I la Heraclius + 2 ImperiulBizantin (datate dup 538 p. Chr.).

83

pu ine monede între 498 512 p. Chr.; o situa ie mai bun se înregistreaz în adoua parte a domniei lui Anastasius; coeficientul este aproape dublu în timpul luiIustin I ca o consecin normal a m surilor anterioare de redresare. În primaetap a domniei lui Iustinian se constat o oarecare sc dere pus pe seamadeterior rii condi iilor politice i militare la Dun rea de Jos. Dificult ile par înspar ial dep ite în perioada urm toare – 538 542 p. Chr. – i în ciuda invaziilordin 540 p. Chr. Perioada dintre 542 pân la sfâr itul domniei lui Iustinianînregistreaz din nou sc deri, datorate presiunilor i invaziilor migratoare.

În timpul lui Iustinus II moneda bizantin înregistreaz din nou valoricrescute, dar puse acum pe seama tendin ei infla ioniste. Imediat îns (poate chiarde la sfâr itul domniei lui Iustinus II), sub Tiberius II Constantin se înregistreazo sever sc dere, urmat , sub Mauriciu Tiberiu, de o nou cre tere554. Varia iileînregistrate pentru perioada care a urmat nu mai sunt importante. De notat c laTomis se înregistreaz de la Mauriciu Tiberiu pân la Constantin IV Pogonatul oserie continu de monede555. Circula ia monedei bizantine la Tomis înceteaz pe lacca. 680 p. Chr. în vremea acestui împ rat. De i rare, monedele marcheaz oprezen , fie chiar i precar , a imperiului bizantin aici556. Din punct de vedere alatelierelor monetare, primul loc este ocupat de produse de Constantinopol;urmeaz la distan e mari, Nicomedia, Thessalonic, Cyzic, Antiochia557.

Cultur . Cre tinism.În sec. IV p. Chr. manifest rile culturale urmeaz tradi ia greco roman .

Cultul Soarelui, r spândit în Imperiul roman înc din sec. III p. Chr.558 este atestatla Tomis într o dedica ie (ISM II, 155) din timpul împ ra ilor Diocletian iMaximian. Tot de atunci dateaz i cel mai târziu monument dedicat Cybelei (ISMII, 144). Dovezi de manifestare a credin ei cre tine se înregistreaz la Tomis,înaintea datei edictului lui Constantin cel Mare. Acestea sunt îns izolate i seplaseaz la limita de manifestare a celor p gâne. Le deducem din formul ri maipu in obi nuite în con inutul inscrip iilor sau din posibile valori cre tine ale unorelemente de decor559. Poate mai valoroase pentru începuturile cre tine la Tomissunt câteva obiecte de art minor : gema de cornalin , ajuns deja celebr , cuimaginea lui Christos r stignit flancat de apostoli560. În aceea i categorie mai

554 Monedele de la Mauriciu Tiberiu denot c momentul din 587 p. Chr. a fost maipu in grav decât s a crezut; ora ul nu a fost distrus la aceast dat .

555 Irimia Dimian, Câteva descoperiri monetare bizantine pe teritoriul RPR, SCN 1 (1957),p. 197, nr. 1 5; posibil tezaur ascuns probabil cu ocazia p trunderii bulgarilor la sud deDun re.

556 Num rul monedelor de la Focas (46 înregistrate de G. Custurea, loc. cit.) iHeraclius (16, dup acelea i înregistr ri) denot c Tomisul a jucat în vremea respectiv unrol important.

557 Vezi în acest sens i Al. Barnea, La Dobroudja romaine, p. 251.558 D.M. Pippidi, Studii, p. 329 330; N. Zugravu, Antichitatea târzie, Ia i, 2005, p. 42 44.559 În sintez , I. Barnea, Considera ii privind cele mai vechi monumente cre tine de la

Tomis, Pontica 24 (1991), p. 269 275.560 Gema, datat ini ial în sec. II III p. Chr., a fost considerat mult vreme cel mai

vechi document cre tin de la Tomis; tema iconografic , reinterpretat , a condus laredatarea piesei nu mai înainte de sec. IV V p. Chr; vezi I. Barnea, Les monumentspaléochretiens de Roumanie, Città del Vaticano, 1977, p. 73 74, nr. 41; idem, Arta cre tin în

84

not m un opai cu imaginea lui Christos binecuvântând, înconjurat de apostoli561i un altul, lucrat din bronz, în form de pe te562. Cel mai vechi obiect cre tincunoscut pân de curând la Tomis nu dep e te sfâr itul sec. III – începutul sec.IV p. Chr.; este un opai ceramic care are crucea monogramatic imprimat de treiori563. Aceea i datare o are i un alt opai cu reprezentarea a doi pe ti ce pot ficonsidera i probabil un simbol cre tin564. Recent a fost publicat un opai din Tomiscu trei simboluri paleocre tine – crucea, porumbelul i delfinul datat înainteasec. IV p. Chr.565.

Începând îns din sec. IV i mai ales din sec. V p. Chr. cre tinismul ainfluen at în cel mai înalt grad cultura provinciei566. Organizat ierarhic, bisericaera condus pân în timpul împ ratului Anastasius de un singur episcop567 cure edin a la Tomis568. Dup întemeierea patriarhiei ecumenice de Constantinopol,episcopia Tomisului depinde direct de aceasta, leg turile culturale între regiuneaDun rii de Jos i capitala imperiului bizantin devenind mai strânse. Primul România, Bucure ti, 1979, p. 92, 1; Em. Popescu, IGLR, 53 (cu bibliografia); întrecontribu iile mai noi, P. Diaconu, Documente vechi cre tine din Dobrogea, Pontica 17 (1984), p.164 166; V. Lungu, C. Chera, Din nou despre gema cre tin de la Constan a, Pontica 23 (1990),p. 177 182.

561 Obiectul cu inscrip ie dup Ioan, XIV, 27: Pacem meam do vobis, este considerat deproduc ie italic i o dovad a caracterului latin al cre tinismului daco roman. VeziI. Barnea, Les monuments, p. 74, nr. 42; idem, Arta cre tin , p. 92, nr. 2.

562 I. Barnea, Les monuments, p. 230; idem, Arta cre tin , p. 230 231; nr. 3; Em. Popescu,IGLR, 55.

563 C. Chera M rgineanu, V. Lungu, Noi descoperiri din necropolele tomitane, Pontica 17(1984), p. 128 129; A. R dulescu, V. Lungu, Le christisnisme en Scythie Mineure à la lumièredes dernières découvertes archéologiques, în Actes du XIe Congrès International d’ArchéologieChrétienne, Roma, 1989, p. 2565 2567.

564 C. Chera M rgineanu, V. Lungu, op. cit., p. 128 i p. 118, pl. 3/29. În general, veziV. Lungu, Începuturile cre tinismului în Scythia Minor, în lumina descoperirilor arheologice, înIzvoarele cre tinismului românesc, Arhiepiscopia Tomisului, 2003, p. 29 45.

565 C. B jenaru, Un opai cu simboluri paleocre tine descoperit la Tomis, Pontica 35 36(2002 2003), p. 217 223, propune o datare a opai ului în sec. II III p. Chr.

566 Al. Barnea, La Dobroudja romaine, p. 267 295.567 Vezi pe larg la Em. Popescu, Christianitas Daco Romana. Florilegium studiorum,

Bucure ti, 1994, passim; N. Zugravu, Geneza cre tinismului popular al românilor, Bucure ti,1997, passim; idem, în Fontes Historiae Daco Romanae Christianitatis. Izvoarele istorieicre tinismului românesc (=FHDRCh), traduceri M. Paraschiv, C. T rn uceanu, W. Danc .Selec ia textelor, studiu introductiv, noti e bibliografice, note i comentarii, indice,N. Zugravu, Ia i 2008, passim. Vezi i A. C. Câteia, Institu iile ecleziastice pe litoralul vestpontic, în lumina izvoarelor arheologice, literare i epigrafice în secolele IV VII, Constan a, 2006,passim; vezi i N. Zugravu, în Classica et Christiana, 2 (2007), p. 338 359.

568 Informa ia o afl m în prima jum tate a sec. V p. Chr. la Sozomenos, Theodoret i înlegea împ ratului Zenon din 480 p. Chr. Pentru organizarea bisericii tomitane, vezi iI. Barnea, Noi date despre mitropolia Tomisului, Pontica 24 (1991), p. 277 282; Em. Popescu,Die kirchliche Organisation der Provinz Scythia Minor vom vierten bis ins sechste Jahrhundert, înJahrbuch der Österreichischen Byzantinistik 38 (1988), p. 75 94; idem, Ierarhia eclesiastic peteritoriul României. Cre terea i structura ei pân în secolul al VII lea, în Biserica OrtodoxRomân , 108 (1990), 1 2, p. 152 154, 160 163; idem, Începuturile îndep rtate ale autocefalieiBisericii Ortodoxe Române: Tomisul, Arhiepiscopie autocefal , în Izvoarele cre tinismuluiromânesc, Constan a, 2006, p. 171 200; N. Zugravu în FHDRCh, p. 74 106 (cu trimiterilebibliografice i la textele din volum).

85

episcop al Tomisului se pare c a fost Evangelicus, care a tr it în vremea luiDiocletian. Numele lui este men ionat în leg tur cu martirii Epictet i Astion,care au p timit la Halmyris pe la anul 303 p. Chr.569. Nu mai târziu de sec. IV p.Chr. este datat inscrip ia pus pentru „un martir al lui Christos i episcop”(IGLR, 22). Numele, c zut în lacun , se presupune a fi fost Titus (sau Philus)570,cunoscut a fi p timit în timpul împ ratului Licinius, prin anii 319 323 p. Chr.571.Documentele istorice atest sigur pe Bretanion (sau Vetranion), „b rbat destoinic irenumit prin virtu ile sale” (Sozomenos, VI, 21), care „conducea ca episcopora ele întregii Sci ii” (Theodoretus, IV, 35). În 368 369 p. Chr. acesta se opuneintroducerii arianismului ap rat de împ ratul Valens572. Îi urmeaz Gerontius (sauTerentius), participant în 381 p. Chr., la Sinodul II ecumenic de laConstantinopol573. Theotimus I Scitul, cca. 390 – cca. 407 p. Chr., este cunoscut i cascriitor574; celebru propov duitor al cre tinismului în rândurile hunilor575 i numitde ace tia „Zeul /Dumnezeul romanilor” ( ), acest episcop a fostadversar i al arianismului576. Timotheus este participant, în 431 p. Chr., la SinodulIII ecumenic de la Efes577. O , descoperit la Tomis i care a f cutparte dintr o construc ie funerar , este dedicat „fericitului Timotei” din parteaunui neofit (IGLR, 25). Numele inscrip ionat este considerat ca apar inând uneipersonalit i religioase martir578 sau chiar episcop579. Ioannes a activat în anii

569 Despre ace ti martiri vezi M. Zahariade, O. Bounegru, Despre începuturile

cre tinismului la Dun rea de Jos: Martyrium ul de la Halmyris, în Izvoarele cre tinismuluiromânesc, p. 115 126; vezi i N. Zugravu, Itineraria ecclesiastica în Scythia Minor, StudiaUniversitatis Babe Bolyai, Teologia catholica, LII 3, 2007, p. 11 12, n. 3 11; idem, înFHDRCh, p. 74 77 i CXXI; M. Zahariade, A historical comentary to a hagiographic text: passioEpicteti Presbyteri et Astionis Monachi, în The Christian Mission on the Romanian Territoryduring the First Centuries of the Church, Constan a, 2009, p. 83 111.

570 I. Barnea, Inscrip ii paleocre tine inedite din Tomis, Pontica 7 (1974), p. 377 380; IGLR,22.

571 Cf. Acta Sanctorum, în Fontes II, p. 704 707. Inscrip ia la care ne referim ar fi fosta ezat la intrarea unui martyrium, construit spre sfâr itul sec. IV i începutul sec. V p. Chr.Vezi totu i i Petre N sturel, De la o inscrip ie cre tin din Tomis la p timirea Sf. Teogene, înPontica 24 (1991), p. 283 286; N. Zugravu, în FHDRCh., p. 81 82: nu a existat un episcopPhilus sau Titus; între cca. 308 324 – Anonymus episcopus.

572 Vezi, mai sus, comentariul istoric; informa ia literar la Sozomenos, VI, 21, 2 6 i înalte surse; vezi N. Zugravu, în FHDRCh, p. 108 109, n. 709.

573 Sozomenos, VII, 9, 6 (Terentius; în timpul împ ratului Teodosius); vezi i FHDRCh,XVIII i XLVI.

574 Hieronymus, Liber de viribus illustribus, 131 (22,152): Theotimus, Scythiae Tomoromepiscopus.

575 Sozomenos, VII, 26, 6 9: „biserica din Tomis i din restul Sci iei era condus descitul Theotimos”.

576 Sozomenos, VIII, 14; Acta Sanctorum, aprilie II, 753 îl men ioneaz ca participând lasinodul de la Constantinopol; vezi i FHDRCh, XL, XLVII, XLVIII, LIII. 2 i p. 88 89, n. 552556.

577 Ibidem, p. 84 85 i XLV.I.1.a, I.3a; XLV, II. 1, 4, 5, 6, 7.578 Dup R. Berlinger, Ein früchristlicher Agapentisch aus Konstanza, în ByzNeugrJahrb.,

II, 1921, p. 150 153.579 Dup J. Zeiller, Strena Buliciana, Zagreb, 1924, p. 415 (apud, Em. Popescu,

comentariu la IGLR, 25).

86

445/6 – 448 p. Chr. Pe imposta unui capitel este recunoscut 580 monogramasculptat a episcopului Ioan (IGLR, 14). Urmeaz Alexander, care în 451 p. Chr.semneaz actele celui de al IV lea sinod ecumenic de la Chalcedon581; Theotimus II,care semneaz ca Theotimus humilis Scythiae regionis episcopus o scrisoare c treîmp ratul Leon, în 458 p. Chr., ap rând credin a ortodox 582. Timp de câtevadecenii nu se mai cunoa te numele niciunui alt episcop de Tomis583, pân cândeste datat discul cu inscrip ia episcopului Paternus584. În 520 p. Chr. Paternussemneaz actele sinodului de la Constantinopol cu titlul de episcopus provinciaeScythiae metropolitanus. Titlul pare s îndrept easc ipoteza585 dup care, întimpul lui Anastasius, sub autoritatea episcopatului mai vechi de Tomis, în l atacum la rangul de mitropolie, s fi fost create episcopate noi i în alte locuri dinDobrogea586. Paternus este considerat primul mitropolit al Scythiei i a avut subautoritatea sa alte 14 episcopate587. Activitatea sa este plasat înc în ultimadecad a sec. V p. Chr. (în orice caz înainte de 498 p. Chr.)588. Ultimul episcop deTomis cunoscut este Valentinianus (550 553 p. Chr.), aflat în rela ii strânse cubiserica din Constantinopol i în coresponden cu papa Vigilius de la Roma589.

580 I. Barnea, Monumente de art cre tin descoperite pe teritoriul RPR, în St. Teologice 17

(1965), 3 4, p. 153 154 i fig. 15; N. Zugravu, în FHDRCh, p. 85 i XLIX.581 Ibidem, p. 85 (episcop între 448 452); vezi i L, n. 8 i LIII, 1, n. 5 („prezen a sa la

conciliu este problematic ”).582 R. Netzhammer, Die christlichen Altertümer der Dobrudscha, Bukarest, 1918, p. 52 56;

J. Zeiller, Les origines chrétiennes dans les provinces danubiennes de l’Empire romain, Paris,1918, p. 173; I. Barnea, Pontica 24 (1991), p. 278; vezi i FHDRCh, LVII. 1, 2.

583 Vezi totu i FHDR, p. 372 (480 p. Chr.); FHDRCh, p. 86, n. 541 i LXXII. 1 (Petrusepiscopus) – 496 p. Chr.

584 Discul, din argint aurit, cu un diametru de 0,61 m i o greutate de 7855,11 g, a f cutparte din tezaurul catedralei din Tomis; tehnica de lucru ar indica un produs al atelierelorde Constantinopol. Asupra condi iilor de descoperire vezi IGLR, 64 (bibliografia); vezi iAl. Madgearu, Discul lui Paternus în tezaurul de la Malaja Peres epina: prad sau dar?, SCIVA61 (2010), 1 2, p. 179 187. Despre Paternus (498 520 p. Chr.), vezi i N. Zugravu, HistriaXIII i câteva probleme ale cre tinismului timpuriu dobrogean, Classica et Christiana 3 (2008), p.282 287; idem, FHDRCh, p. 86 i LXXVI.4, n. 12 i 14.

585 V. Pârvan, Nuove considerazioni sul vescovato della Scizia Minore, în Rendiconti dellaPontificia Accademia Romana di Archeologia, II (1924), p. 122 i 132 135; vezi i DID II, p. 458459 i n. 12.

586 Ipotez confirmat i de m rturia „c lug rilor sci i”: isti de sua provincia episcoposaccusant inter quos est Paternus Tomitanae civitatis antistes (Papa Hormisdas, Epistolae, 217).Asupra „c lug rilor sci i”, vezi N. Zugravu, Itineraria ecclesiastica, p. 16 17 i 20(bibliografia); idem, în FHDRCh, p. 96, n. 602 614 i p. 123 126.

587 Em. Popescu, Contributions à la géographie historique de la Péninsule Balkanique aux Ve– VIIIe siècles de notre ère, Dacia NS 13 (1969), p. 411 i urm.; idem, în Izvoarele cre tinismuluiromânesc, p. 197.

588 Este data atribuit discului inscrip ionat cu numele lui Paternus; vezi I. Barnea,Note de epigrafie romano bizantin , Pontica 10 (1977), p. 276; se corecteaz astfel datarea mailarg , în timpul împ ratului Anastasius, 491 518 p. Chr., acceptat mult timp; vezi iN. Zugravu, în FHDRCh, p. 91 92.

589 Vigilii Papae Epistola (olim XII) ad Valentinianum episcopum Tomitanum, în Fontes II,p. 400 405; Em. Popescu, L’église de Tomis au temps du métropolite Valentinien. L’ambassade(l’apocrisiariat) de Constantinople, Dacia NS 51 (2007), p. 251 255 (= Pontica 40 (2007), p. 407414).

87

Valentinian i a p strat probabil titlul de episcopus metropolitanus care îl distingeade ceilal i episcopi din Scythia Minor590. Dup sec. VI p. Chr. nu mai cunoa temniciun ierarh la Tomis.

Episcopii de Tomis au fost personalit i culturale i religioase, care auîntre inut leg turi permanente cu cei mai de seam reprezentan i ai bisericiioficiale. Aceste leg turi au contribuit la men inerea unit ii bisericii i ladezvoltarea cultural a provinciei Scythia Minor.

Din ierarhia bisericeasc , inscrip iile tomitane men ioneaz un preot(presbyter) Patricius (IGLR, 27); un hypodiaconos de origine sirian , dar cu numelatin, Paulos (IGLR, 48)591; pe Ioan, administrator al bisericii Sf. Ioan( ( ; IGLR, 32)592; pe Heraclides, „cite al sfinteibiserici universale” ( ; IGLR,45)593. Între credincio i sunt men iona i doar indivizi de curând converti i (neofi i;

; IGLR, 25 i 29) i catehumenii (audientes), care se preg teau s primeascbotezul cre tin (IGLR, 23).

La Tomis sunt înregistra i cei mai mul i martiri cre tini din Scythia Minor;majoritatea sunt din timpul persecu iilor lui Diocletian, Maximian, Galerius iLicinius (290 325 p. Chr.). Dup unele surse se cunosc peste 60 de martiriexecuta i aici mai mul i decât în celelalte centre ale provinciei594. Între numelemen ionate în sinaxarele grece ti, mineele ortodoxe i Acta Sanctorum re inemdou : Efrem i Theogenes. Primul a fost trimis în Scythia de patriarhul Hermon alIerusalimului i ar fi fost decapitat în 304 p. Chr.; unii cercet tori îl consider cacel dintâi episcop de Tomis, cunoscut în izvoarele literare, al ii neag prezen a saaici sau poate mai exact îl apreciaz ca episcop misionar în Scythia Minor595. Aldoilea nume a beneficiat de un „studiu de caz” care a condus la o plasare corecta lui nu printre martirii de Tomis, ci între cei de Cyzik596. Precizarea nudiminueaz importan a m rturiilor paleo cre tine la Tomis.

Popula ia.Un loc important în sus inerea cre tinismului la Tomis îl reprezint

antroponimia. Onomastica inscrip iilor tomitane denot leg turile Scythiei Minor

590 Este posibil ca Tomis s fi fost ridicat la rangul de arhiepiscopat autocefal învremea lui Iustinianus; vezi discu ia la N. Zugravu în FHDRCh., p. 92 95.

591 Este prima men iune a unui hypodiaconos în Scythia Minor; pentru sirienii dinaceast zon , vezi I. Barnea, Pontica 5 (1972), p. 255 257; Em. Popescu, IGLR, 92.

592 Textul ar fi trebuit s fie ( ).593 „ semnific probabil biserica universal , ortodox , în

opozi ie cu cea eretic ” (dup Em. Popescu, IGLR, 46 i I. Barnea, DID II, p. 462); A. Câteia,op. cit., p. 506; vezi i p. 522 535 (contribu ii de ordin lingvistic).

594 Vezi Ch. Auner, Dobrogea, în Dict. d’Archéol.Chrét. et de Litourgie, t. IV, col. 12381239; Ene Brani te, Martiri i sfin i pe p mântul Dobrogei de azi, în De la Dun re la mare.M rturii istorice i monumente de art cre tin , Gala i, 1977, p. 34 62; I. Barnea, Romanitate icre tinism la Dun rea de Jos, Symposia Thracologica 7, Tulcea, 1989, p. 168 174; V.H.Baumann, în Izvoarele cre tinismului românesc, p. 99 113; idem, Sângele martirilor, Constan a,2004, p. 41 63; 90 132.

595 Vezi discu ia la I. Holubeanu, Despre aria misionar a Sfântului Episcop MucenicEphraim, Pontica 40 (2007), p. 415 428.

596 P. N sturel, Pontica 24 (1991), p. 283 286.

88

cu Asia Mic , Siria i Egiptul. Sunt atestate la Tomis nume proprii frecvente îninscrip iile cre tine din Imperiul de r s rit – Alexandros i Alexandra, Basos,Gennadios, Focas, Thecla etc. Pentru unele se poate preciza originea lor din Siria.Astfel, numele propriu Serghios, ctitorul sau beneficiarul unei construc ii funeraresau de cult (IGLR, 12), înscris pe fragmentele unui capitel de marmur din sec. VVI p. Chr.597, îl punem în leg tur cu localitatea Serghiopolis din Siria i cu Sf.Serghie, al c rui mormânt se afl acolo. Numele feminin Maru, fiica lui Ioannes,administrator al bisericii Sf. Ioan (IGLR, 32), î i afl coresponden a tot întrenumele din Siria i Asia Mic 598. Originea sirian este în mod expres specificat peo stel funerar din sec. VI p. Chr. pentru un anume Paulos, hipodiacon i pentruso ia lui, Paula (IGLR, 48). Pe un bloc de marmur din sec. V VI p. Chr. estemen ionat, fragmentar, numele Nazarin(…), pus în leg tur cu Nazareos, epitet allui Iisus în Siria, sau Nazarenus, în alte p r i ale Imperiului (IGLR, 40)599. Altornume le recunoa tem originea semitic , de i ulterior ele au fost adoptate decre tini, în special în Orient. Este cazul numelui Em(m)anuel, într o inscrip ietomitan din secolele V VI p. Chr. (IGLR, 16) care repet , prescurtat, profe iana terii lui Christos, i a numelui Ioannes, ap rut pe mai multe inscrip ii dinaceea i perioad (IGLR, 14, 32, 37)600. Probabil tot nume semitic este i Sulifera(IGLR, 44), pus în rela ie cu forma sigur semitic Suleif ; purt torul lui, ca i celcare a ridicat monumentul funerar, Entolios, ar fi originari mai curând dinCezareea Cappadociei601 decât din Cezareea Palestinei602. Frecvente sunt i numelecare denot originea greceasc . Pe o stel funerar din sec. IV V p. Chr. întâlnimpe Theodule, fiica preotului Patricius (IGLR, 27). Tot de origine greceasc , darfrecvente în mediul roman sau oriental sunt i numele lui Orestes, Timotheos603,Eufemia, Kalliope i Heracleides. Pentru numele Gheorghe (Georgios) s a remarcatfrecven a lui în limba greac 604. Reluarea inscrip iei IGLR, 52 i reconstituireacorect 605 stabile te caracterul votiv ( i nu funerar) al inscrip iei606. Acela icaracter, stabilit i pentru IGLR, 49607, este pus în leg tur cu cultul SfântuluiGheorghe ca sfânt militar intrat pe teritoriul Dobrogei608 în sec. VI VII p. Chr.

O importan deosebit prezint i numele latine. Din perioada de început a

597 Dup I. Barnea, Pontica 10 (1977), p. 274 (datat în perioada lui Iustinian).598 Vezi în general, L. Zgusta, Kleinasiatische Personennamen, Prague, 1964.599 IGLR, p. 77; în onomastica cre tin , Nazarius este cunoscut ca nume de martir i

sfânt.600 Pentru frecven a numelui în Bulgaria vezi V. Beševliev, Spätgriechische und

spätlateinische Inschriften aus Bulgarien, Berlin, 1964, p. 191.601 I. Barnea, Pontica 10 (1977), p. 275 276 (argumentul îl constituie rela iile destul de

intense ale provinciei Scythia Minor cu Cappadocia în prima jum tate a sec. IV p. Chr.)602 Em. Popescu, IGLR, 44.603 Pentru eventualitatea identific rii cu numele episcopului, vezi mai sus.604 I. Barnea, Pontica 10 (1977), p. 276.605 N. Duval, Revue Archéologique, 1980, p. 318 319 (apud Al. Barnea, Sigilii i

inscrip ii din Dobrogea (sec. VI VII e.n.), SCIVA 37 (1986), 2, p. 137 139 i n. 20).606 Al. Barnea, loc. cit.607 Recitit [Sanc]ti Georgii.608 P trunderea cultului este considerat normal aici i în spa iul Illyricum ului

Oriental spre deosebire de zona lui apusean , pân la Salonic, unde în aceea i perioaddominant era cultul Sfântului Dumitru; vezi Al. Barnea, loc. cit.

89

epocii cre tine not m numele Aurelia Ianuaria, fiica lui Ianuarius, c s torit cuFlavius Martinus (IGLR, 21). Alte monumente cre tine din secolele V i VI p. Chr.men ioneaz pe Terentius, filius Gaione(…) (IGLR, 30)609, pe Marcella i pe fiul eiMarcellus (IGLR, 31), pe Marcia Aurelia, so ia unui oarecare Marcus (IGLR, 36); peAurelia Veneria (IGLR, 39) i pe Sabina, Leontina, Venera (IGLR, 35), pe Iulius Atzeis(= Attius sau Atteius) i so ia sa Bonosa. i alte nume feminine apar in epigrafieicre tine: Lupicina (IGLR, 46, nume creat dup forma masculin Lupicinus); Colunba(pentru Columba; IGLR, 51) i Romana (IGLR, 37), creat tot dup un numemasculin, Romanus.

Bassianus i Ianuaria, atesta i pe o inscrip ie în versuri de la începutul sec.IV p. Chr. (IGLR, 18), ambii cu nume romane, deplâng soarta copilului lor mort detimpuriu, Lillas care poart un nume de o posibil origine trac sau bithynic 610.Numele Dinias (IGLR, 25), atestat i în câteva inscrip ii din Bulgaria i Beo ia,prezint i o form Dinis, c reia i se recunoa te o origine trac .

Concludent în ce prive te rolul cre tinismului în convertirea popula iilormigratoare i includerea acestora în elementul local stabil este men ionarea pe unmonument de la Tomis a lui Atala, fiul lui Tzeiuk (IGLR, 41)611. Numele luiGaiones( as?) de pe o alt inscrip ie (IGLR, 30) pare s fi apar inut unui got federat.În felul acesta, religia cre tin , adaptat mai întâi de popula ia local stabil ,devine i o caracteristic a acestei popula ii în raport cu „barbarii” necre tina i i,ulterior, un element de atragere i asimilare a acestora. Dincolo de aspectulaparent eterogen pe care l ofer antroponimia612 re inem c noua religie cre tineste în primul rând atributul popula iei romanizate stabile, iar c ile de p trunderea ei din Orient au trecut mai întâi prin Scythia Minor i prin capitala provinciei.

Stratigrafie i urbanism.În zona cercetat arheologic de la Parcul Catedralei au fost surprinse

nivelurile III I, corespunz toare secolelor IV V p. Chr. Pentru perioada care aurmat pân în sec. VII p. Chr. afl m elemente de referin în monumentelepublice p strate.

- Nivelul III apar ine sec. IV p. Chr., foarte probabil primei jum t i,datare confirmat de mai multe monede. Majoritatea monumentelor p strate înzon au fost ridicate/sau se sprijin pe acest nivel. Refacerile i reconstruc iile dela începutul sec. IV p. Chr. au urmat unei ac iuni de nivelare general 613.

- Nivelul II, marcat de urmele unui incendiu, este databil spre sfâr itul

609 Patronimic considerat germanic (got); vezi mai sus, armata.610 În leg tur cu aceast inscrip ie vezi comentariul asupra „copiei” sale de la Callatis

(ISM III, 148). Numele femeii este transcris . Asupra lui , vezi IGLR, p. 53.611 Considera i huni eleniza i i cre tina i; cele dou nume sunt puse în leg tur cu

activitatea misionar printre huni a episcopului Theotimus I al Tomisului. Vezi Em.Popescu, comentariu la IGLR, 41; I. Barnea, St.Teol, 6 (1954), p. 90, 103, nr. 33; idem, DaciaNS 1 (1957), p. 286.

612 Analizat în ansamblu pentru aceast perioad de Em. Popescu, IGLR, passim. Vezii Al. Barnea, supra (n. 488), p. 5 29.

613 Ac iunea de nivelare de la începutul sec. IV p. Chr. a fost surprins i în altepuncte: vezi CCA, Campania 2004, p. 127 128 (punct: str. Traian/B dul Marinarilor); CCA,Campania 2009, p. 291 292 (punct: str. Mihai Viteazu).

90

sec. IV p. Chr. De altfel, nivelurile II i III, cu urme evidente de incendiu, se afl laadâncimi apropiate între ele i sunt asem n toare ca structur .

- Nivelul I (format de fapt din dou niveluri, notate I1 i I2), de asemeneafoarte apropiate, se dateaz în sec. V p. Chr. Datarea se bazeaz pe descoperireaunui depozit monetar (de aproximativ 200 piese), a c rui limit superioar setermin cu emisiuni din 402, 408 i 423 p. Chr.614 Nivelul I2 este datat în primajum tate a sec. V, iar nivelul I1, în cea de a doua jum tate i probabil, începutulsec. VI p. Chr. Urmele de locuire din sec. VI p. Chr. au fost desfiin ate în zonacercetat odat cu amenajarea parcului apropiat Catedralei. Secolul VI estedovedit îns arheologic prin materiale descoperite în gropi i în straturile deumplutur .

Cercet ri recente (2009, 2010) surprind tot trei niveluri arheologice, cu u oarenuan ri privind perioadele de început i sfâr it:

- Nivelul III este stabilit la sfâr itul sec. III – începutul sec. IV p. Chr.- Nivelul I, este datat în sec. VI – începutul sec. VII p. Chr.; se

caracterizeaz printr o puternic demantelare a amenaj rilor anterioare, înabsen a, îns , a unor urme foarte clare de incendiu.

- Între ele, N II, discontinuu, are i cea mai lung durat în timp: a douajum tate a sec. IV i întreg sec. V (poate chiar i începutul sec. VI) p. Chr.615

Din punct de vedere urbanistic, nivelurile cercetate de la Parcul Catedraleimarcheaz în sec. IV p. Chr. o schimbare topografic raportat la dou axestradale de baz .

Perioada este marcat prin mari complexe civile, pavaje suprapuse de str zi,canaliz ri i un posibil complex termal. Pentru sec. V VI a fost identificat unedificiu cu canalizare proprie, cu urme de portic i scar interioar , accesoriiîntâlnite i la edificiile histriene din zona Domus616.

Complexe de locuire, cu mai multe etape constructive, unele i cu amenaj rispeciale (curte interioar sau spa ii de depozitare) au fost descoperite în zonaimediat apropiat de pe str. Arhiepiscopiei617.

Urm rind în continuare urbanismul tomitan, de la zona cercetat spre nord,re inem nu atât aspectele generale, cât elementele care fac posibile nuan ri denatur cronologic .

În zona apropiat falezei de est, locuirea de sec. II p. Chr. este suprapus însec. IV p. Chr. de un edificiu a c rui suprafa mozaical m soar cca. 60 m2.Epoca de construire a lui este plasat în sec. IV p. Chr.: în nivel ri s au g sit doumonede datate 355 360 p. Chr. i ceramic din sec. IV p. Chr.; în sec. V p. Chr.mozaicul este deteriorat618. Tot în apropierea falezei de est, pe str. Sulmona, os p tur de salvare a dezvelit p r i ale unui edificiu public din zid masiv, uncanal de scurgere i pavaje interioare din dale mari de piatr , o strad orientat

614 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 11.615 Vezi CCA, Campania 2009, p. 290 292, nr. 143, Punct: Mihai Viteazu.616 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 11 23; adaug i Gh. Papuc,

Aprovizionarea cu ap a cet ii Tomis, Constan a 2005, p. 57 (edificiu termal în col ul de SV alParcului Catedralei).

617 CCA, Campania 2001, nr. 73, p. 108 110 (locuin ele A, B i C).618 Vl. Zirra, P. Alexandrescu, Materiale 4 (1957), p. 88 94.

91

c tre mare i un bogat inventar arheologic: ceramic – amfore, vase de uz comun,opai e – vase de sticl , obiecte din metal, monede, descoperiri care încadreazlocuirea din zon în sec. IV VI (eventual pân în primele decenii ale sec. VII p.Chr.)619. Re inem i un edificiu termal descoperit pe str. 21 decembrie 1989,compus din trei înc peri (bazine), praefurnium, canale, pu zidit, care a func ionatîn sec. VI p. Chr.620.

Construc iile de pe faleza de Vest – desemnate prin „marele edificiu cumozaic” i „lentiarion” fac parte dintr o amenajare urbanistic unitar , presupusa fi început dintr o perioad anterioar sec. IV p. Chr. i terminat printr odistrugere cândva la sfâr itul sec. VI i începutul sec. VII p. Chr.

Primul edificiu servea ca loc de desf urare a vie ii social economice icomerciale a ora ului621. Plasat în fa a portului antic, edificiul se compune dinpatru terase ce corespund, pe rând, nivelului de locuire a ora ului antic (A),pavimentului cu mozaic (B) i magaziilor de depozitare a m rfurilor (terasele C iD). Corespunzând terasei B este o înc pere mare, pardosit cu peste 2000 m2 demozaic policrom, suprafa care îl plaseaz între cele mai mari din imperiu. Zidulde sprijin al terasei, spre est, p strat pe o lungime de 65 m, are în l imea maximde 5,40 m. Lucrat din rânduri de c r mizi alternând cu blochete de calcar, zidulprezint la distan e de 4 metri pila tri, uni i, se pare, la partea superioar prinarcuri. Suprafa a zidului era acoperit cu marmur , iar pila trii erau ornamenta ila partea superioar cu capitele de placat, decorate. Modific ri ulterioareconstruirii au ad ugat ca elemente noi, la acest zid, o ni i o tribun .

Dimensiunile construc iei pot fi fixate pe baza celorlalte ziduri conservate:cel de sud, pe lungime, de 18 m, corespunz toare l imii edificiului i par ial celede vest i nord, toate sus inând acoperi ul înc perii de tip hal . Partea cea maiinteresant a înc perii este pavimentul cu mozaic, din care s a p strat o suprafade cca. 850 m2. Decorul const din motive geometrice i florale realizate dintesserae colorate natural (singurul element de decor zoomorf este un porumbel).Suprafa a central , lucrat în opus vermiculatum, este acoperit de cercuri mari,distan ate între ele, înscrise în p trate i desp r ite de câmpuri dreptunghiulare(diametrul unui cerc este de 7 m). Terasa C reprezint nivelul înc perilor –magazii. În num r de 11, ele au 11 m lungime i 6 m l ime; intr rile masive, suntînalte de 8 m. Treapta de jos a falezei, ocupat de terasa D, era destinat altormagazii622; aflat acum sub nivelul m rii, terasa este acoperit . Zona complexuluiera legat de platforma din fa a cheiului i de nivelul ora ului printr o scar decalcar cochilifer. S a stabilit c edificiul face parte dintr un sistem unitar de

619 M. Bucoval , Raport preliminar privind cercet rile arheologice cu caracter de salvare din

Constan a, str. Sulmona, nr. 7, Pontica 31 (1998), p. 171 200.620 Gh. Papuc, op. cit., p. 61 63 i fig. 1.621 V. Canarache, L’édifice à mosaïque découvert devant le port de Tomis, StCls 3 (1961),

p. 229 240; A. R dulescu, Date tehnice despre Edificiul cu Mozaic din Constan a, BMI 39 (1970),3, p. 52 56; I. Barnea, Quelques nouvelles considérations sur le pavés mosaïques de Tomi, DaciaNS 20 (1976), p. 265 268; vezi i notele urm toare.

622 V. Barbu, Tomis, ora ul poetului exilat, Bucure ti, 1972, p. 91 92: la acest nivel seaflau antrepozite portuare, compuse din înc peri de mari dimensiuni (peste 150 m2), dou(sau trei) bazine tencuite; vezi i V. Canarache, Tomis, mss., 2083 Fond DocumentarMINAC, p. 9.

92

construc ii, ridicate într o perioad de prosperitate a ora ului, la sfâr itul sec. III –începutul sec. IV p. Chr. i suferind, în timpul func ion rii lui complet ri irefaceri623. Monedele de sec. IV p. Chr. aflate la nivelul podelei uneia din magaziiar putea fi un indiciu de folosire a magaziilor chiar dintr o perioad maitimpurie624. Ultimul nivel de func ionare al edificiului este datat de amforelepr bu ite aflate in situ, unitare din punct de vedere tipologic i datate spresfâr itul sec. V i în sec. VI p. Chr.625. Sub forme modificate func ional, edificiul acontinuat s existe i la sfâr itul sec. VI – începutul sec. VII p. Chr.626.

Dup o alt opinie627 „perioada de prosperitate” în care trebuie s se fi ridicatmozaicul este stabilit nu la sfâr itul sec. III/începutul sec. IV p. Chr., ci eventualîn prima jum tate a sec. III p. Chr., în acord cu „epoca înfloritoare” a Severilor ichiar a Antoninilor. Argumente în plus sunt aflate în decora ia capitelurilor i afrizelor de marmur i redatarea capului unei statui imperiale, spre mijlocul i adoua jum tate a sec. III p. Chr.628. Mai departe, faza a II a i chiar faza a III a aedificiului sunt datate în plin sec. IV p. Chr. Perioada de încetare a func ion riiedificiului s ar situa i ea mai devreme, spre sfâr itul sec. IV/sau începutul sec. Vp. Chr., forme de via material în interiorul edificiului continuând s existepân în sec. VI p. Chr.

Cum nu ne propunem neap rat un acord între opiniile exprimate, lemen ion m ca variante acceptabile într o eventual reevaluare a întreguluicomplex.

Aceea i observa ie este valabil i pentru „lentiarion”, pentru care re inem:similitudinea sistemului de construc ie cu primul edificiu; posibila datare ainscrip iei de aici în epoca Severilor; i aflarea, dup încetarea func ional aconstruc iei, a unor dovezi materiale (opai e) de la sfâr itul sec. VI – începutulsec. VII p. Chr. Edificiul, compus din mai multe înc peri, a fost în mare partedistrus de lucr rile moderne. Aici func ionau probabil b ile (sau una din b ile)publice ale ora ului, dup cum las s se în eleag inscrip ia de pe ancadramentuluneia dintre intr ri629. S a p strat sala principal (cu o suprafa de 30 x 10 m) i

623 I. Barnea, op. cit., consider c pavimentul cu mozaic a fost realizat la sfâr itul sec.

V – începutul sec. VI p. Chr.624 M. Sâmpetru, Preciz ri cronologice în leg tur cu Edificiul roman cu mozaic din

Constan a, BMI 42 (1973), 4, p. 59 60; vezi i C. Iconomu, Descoperiri de tipare de opai e laTomis, Pontica 9 (1976), p. 143 144 i n. 36, 40.

625 M. Sâmpetru, loc. cit. re ine mai curând prima datare. Asupra amforelor, veziA. R dulescu, Amfore cu inscrip ii la Edificiul roman cu mozaic din Tomis, Pontica 6 (1973),p. 193 207. Adaug , Gh. Papuc, Ceramic roman târzie cu decor tampilat descoperit laEdificiul roman cu mozaic din Tomis, ibidem, p. 153 192; M. Munteanu, Gh. Papuc, Lacéramique romaine tardive à decor estampé découverte à Tomi, Pontica 9 (1976), p. 147 154;C. Iconomu, op. cit., p. 135 146.

626 M. Sâmpetru, BMI 42 (1973), 4, p. 59 60; C. Iconomu, op. cit., p. 142 145.627 Al. Suceveanu, Dacia NS 13 (1969), p. 349 351 (= Opuscula Scythica, p. 129 130);

idem, VEDR, p. 27 i 124 (sec. II III p. Chr); idem, La Dobroudja romaine, p. 119 120.628 În privin a portretului imperial, vezi Z. Covacef, Monumente sculpturale descoperite

la edificiul roman cu mozaic din Constan a, Pontica 30 (1997), p. 206 (sfâr itul sec. III p. Chr.).629 ISM II, 389: / ;

J. L. Robert, RÉG, 83 (1970), p. 415, nr. 403.

93

un vestibul cu scar spre terasa ora ului630, ambele pardosite cu pl ci de marmuralb .

Edificii cu caracter public situate în spa iul intra muros al ora ului antic sunti cele apte basilici cre tine identificate pân acum. În sectorul de vest al cet iise ridica „basilica mare”631 (1), orientat ESE VNV cu o suprafa de 48,10 x 23,45m; avea naos desp r it prin dou rânduri de coloane în trei nave632, nartex simplui tribune deasupra navelor laterale. Cel mai important element constructiv estecripta în form de cruce (cu o suprafa de 50 m2) i împ r it în aptecompartimente care comunicau între ele. În cript se ajungea printr un culoar întrepte de marmur lung de 7,50 m. Blocurile folosite în construc ia treptelorprovin din monumente mai vechi. Planul orizontal al criptei se poate înscrieaproximativ într un p trat; ase dintre compartimente sunt p trate (2,20 x 2,20 m)i al aptelea dreptunghiular, înscris în absid (cu dimensiunile de 2,70 x 2,20 m).Acoperi urile acestor înc peri erau în form de calot sferic i nu dep eau 2,50m în l ime de la nivelul de c lcare al criptei. Pere ii tencui i erau acoperi i cupicturi, din care n au mai r mas decât urme slabe. S au p strat mici por iuni dinpavimentul de c r mid al naosului i narthexului i din dalajul de marmur alaltarului. S au descoperit fragmente de fusuri de coloan , de capiteluri, pl ci decancelli i din placajul în marmur al pere ilor. Basilica îndeplinea probabil func iade catedral a ora ului în sec. VI p. Chr.633.

La NE de basilica mare i la cca. 35 m distan se afl basilica mic (2),orientat NE SV634; ea este aproape paralel pe lungimea ei cu zidul de incint ,identificat în apropiere. Lucr rile de construc ie moderne au permis cercetareapar ial a monumentului. Lungimea este estimat la cca. 35 m; celelaltedimensiuni sunt 18,80 m l ime i 8 m diametrul absidei. Sub centrul absidei ipar ial sub nava central se afl cripta, a c rei l ime m surat în interior este de2,20 m. Tencuiala pere ilor p streaz vagi urme de fresc . Atât cripta cât ipardoseala basilicii sunt construite din c r mizi. Câteva piese de marmur – unbloc paralelipipedic folosit probabil ca treapt de coborâre în cript i unfragment din placajul interior al pere ilor poart resturi de inscrip ii mai vechi635.De jur împrejurul basilicii, la exterior, este un pavaj de dale de piatr ,contemporan construc iei.

În apropiere de faleza înalt a portului s au aflat ruinele unei basilici cre tine(3)636, suprapuse de cl direa liceului „Mihai Eminescu”. Din construc ia antic sau descoperit numai fragmente din zidurile de la r s rit i un culoar care ducec tre cripta de sub altar; aceasta se afl la –2,50 m sub nivelul pardoselei; este deform dreptunghiular , cu suprafa a de 6,15 x 3,75 m i tavan boltit. Partea de

630 A. R dulescu, Pontice 1 (1968), p. 325 329.631 A. R dulescu, Monumente romano bizantine din sectorul de vest al cet ii Tomis, p. 28

84; I. Barnea, Arta cre tin , I, p. 128 131; idem, Les monuments paléochrétiens de Roumanie,Roma, 1977, p. 125 126.

632 Lungimea axial interioar este de 43 m.633 I. Barnea, Pontica 24 (1991), p. 272; vezi, totu i mai departe, basilica nr. 7.634 A. R dulescu, op. cit., p. 23 27; I. Barnea, Les monuments, p. 126.635 A. R dulescu, Inscrip ii inedite din Dobrogea, SCIV 14 (1963), 1, p. 83, nr. 5 (= ISM, II,

90).636 I. Barnea, Les monuments, p. 126 128; idem, Arta cre tin , I, p. 132 133.

94

vest a criptei o constituie o înc pere aproape p trat (3,70 x 3,75 m), cu în l imeamaxim de 2,32 m. Pe pere ii înc perii se mai p streaz o parte din tencuialapictat ; în jum tatea inferioar pictura const din chenare dreptunghiulare maimari, iar în jum tatea superioar i la baza bol ii din chenare mai mici cu decorvegetal. În partea de est a criptei sunt zidite trei morminte boltite în form de ni e(înalte de 1,68 m i largi de 0,90 m). În interiorul criptei s au aflat pl ci demarmur cu decor provenind de la amvonul basilicii. În a doua jum tate a sec. IVp. Chr. probabil aceasta va fi fost catedrala Tomisului i poate chiar prima basilicepiscopal a Scythiei Minor637. În sprijinul acestei ipoteze pledeaz unelefragmente arhitectonice de sec. IV V p. Chr., pardoseala de mozaic i execu iaîngrijit a monumentului638.

Alt bazilic (4) era situat la intrarea portului actual. Dezvelit par ial, eaare lungimea de 24 m i un diametru al absidei de 8,70 m. Monumentul, compus,se pare, dintr o singur nav , a fost construit în sec. V VI p. Chr. în interiorulunui edificiu mai mare, de sec. IV p. Chr.639.

Pe faleza de est a ora ului antic a fost descoperit o a 5 a bazilic , orientatNNE SSV. Construit din piatr i c r mid edificiul a fost afectat de lucr rilemoderne. Sub pavajul altarului se afl cripta dreptunghiular (1,52 x 1,22 m), cuîn l imea maxim a tavanului boltit de 2,05 m. Pe pere ii de est, nord i probabilde sud ai criptei i la în l imea de 0,78 m de la nivelul pardoselei au fostpracticate ni e; cea de pe peretele de est are pictat deasupra cu vopsea ro ie ocruce latin i în ni era depus un vas – reliquar de sticl . Construc ia este datatîn sec. V VI p. Chr.640.

Resturile unui edificiu basilical (6) cu orientarea NE SV, descoperit în 1979,se afl tot pe faleza de est641. Acesta se compune dintr un nartex i o singur nav ,absida fiind distrus de construc iile moderne. Elementul constructiv cel maiînsemnat îl constituie pu ul din interiorul navei, identificat cu un baptisterium.Construc ia are ca limit inferioar de datare sec. V p. Chr.642.

Pe faleza de NE a peninsulei643 s au descoperit în 1989 temeliile celei maimari basilici (7) cunoscute pân acum la Tomis, cu orientarea NV SE.Dimensiunile exterioare sunt de 54,7 x 24,3 m; la nivelul funda iilor, zidurile augrosimea de cca. 1,25 m; în interior, dimensiunile naosului sunt de 32,1 x 21,7 m.Dou rânduri de coloane creaz un spa iu trinavat; absida are o deschidere de9,15 m i în exterior se încadreaz unui pentagon. De a lungul zidului de nord alabsidei i legate structural de corpul basilicii sunt trei înc peri anex . Latura de

637 V. Barbu, Tomis, ora ul poetului exilat, Bucure ti, 1972, p. 100 101; I. Barnea, Pontica

24 (1991), p. 271 272.638 I. Barnea, loc. cit., nu exclude posibilitatea ca aceasta s fi fost catedrala în care se

afla episcopul Bretanion la sosirea lui Valens.639 I. Barnea, Les monuments, p. 128; V. Lungu, Cre tinismul în Scythia Minor în contextul

vest pontic, Sibiu Constan a, 2000, p. 69.640 Basilica a fost descoperit pe str. Revolu iei din Decembrie 1989 col cu str. 9 Mai;

V. Lungu, op. cit., p. 69 70; idem, în Izvoarele cre tinismului românesc, p. 157 158.641 Basilica se afl la 25 m sud vest de hotelul Palace.642 V. Lungu, Cre tinismul în Scythia Minor…, p. 70.643 La intersec ia str zilor Ecaterina Varga, Negru Vod i Mircea cel B trân, vezi i

supra n. 464.

95

nord a ansamblului era delimitat de un portic, p strat fragmentar. Edificiul afost datat între sfâr itul sec. V – începutul sec. VII p. Chr.644.

Ultimul monument de interes public la care ne vom referi este zidul deincint romano bizantin. Acesta închide cea mai mare suprafa a ora ului antic;urmeaz un traseu care une te cele dou maluri ale peninsulei, spre partea sacontinental , de la SV la NE. Discu iile cu privire la acest monument au avut învedere deopotriv traiectoria i cronologia construc iei645. În privin a traiectoriei,singura latur care nu pune probleme este cea de nord. Cercetat înc de VasilePârvan, aceast latur are dou por i: poarta de NE cu celebrul „turn alm celarilor”646, are o deschidere de 4,34 m. Poarta de SV este flancat de turnuride ap rare rectangulare cu fe ele frontale de circa 5,40 m; curtina are 3,20 mgrosime; intrarea este de circa 4 m.

În mortarul segmentului de curtin dintre cele dou por i s au aflat doumonede din timpul lui Tacitus (275 276 p. Chr.) i Probus (276 282 p. Chr.).

Orientarea zidului pe celelalte laturi este ipotetic : spre V/SV curtineleurmeaz un unghi obtuz, care ar putea s aib la punctul de întâlnire un turn decol . Planul incintei spre SV este reconstituit în func ie de por iuni ale ziduluisurprinse ocazional i cu orientare uneori diferit . De la poarta de SV zidul sebifurc : o parte urmeaz direc ia a teptat spre SV, pân la rmul m rii, unde oaglomerare de pietre poate fi indiciul incintei, posibil chiar a unei por i a ei647; oalt parte urmeaz direc ia V/SV, dup care se abate spre sud, spre acela i punctterminal marcat de aglomerarea de pietre648. Cercet torii apreciaz dat ri diferitepentru cele dou traiecte ale incintei spre V/SV: primul traiect este legat organic icronologic de curtina de nord (sfâr itul sec. III – începutul sec. IV p. Chr.); aldoilea este o curtin ad ugat ulterior (sec. V VI p. Chr.), odat cu l rgirea sprevest a suprafe ei ora ului i pentru ap rarea centrului eclesiastic al Tomisului649.

Incinta continu i spre Est, dincolo de turnul m celarilor650, i mai are aici o

644 V. Lungu, op. cit., p. 70 71; A. R dulescu, Études byzantines et post bizantines, II,

p. 34: monede de la Mauriciu Tiberiu (588 589) i Focas (602 603).645 V. Pârvan, Zidul cet ii Tomi, p. 415 450; V. Canarache, Tomis, Bucure ti, 1961, p.

19 20; A. Aricescu, Armata, p. 156 157 i 163 164; N. Chelu Georgescu, Contribu ii latopografia Tomisului în sec. VI e. n., Pontica 10 (1977), p. 253 260; A. R dulescu, Zidul deap rare al Tomisului, de epoc târzie, în reconstituirea sa actual , Pontica 28 29 (1995 1996),p. 83 93; Gh. Papuc, L. Lungu, Poarta mare a cet ii Tomis, Pontica 31 (1998), p. 201 208.

646 Numele dup inscrip ia IGLR, 8 ce indic o por iune a zidului ref cut de breasla(asocia ia) m celarilor; inscrip ia este încastrat în paramentul turnului: [ ]

[ ] ( ) ; vezi i IGLR, 7 i 9.647 Vezi i N. Toma, op. cit., în Caiete ARA, 1 (2010), p. 61 63, 68 69 i fig. 1, 2 i 4, care

reconstituie 9 sau 10 drumuri „vechi”, raportând unele dintre acestea la por ile cet iiromano bizantine; r mân ipotetice por ile de pe latura de V a incintei, notate P4 i P5 (deunde pleac drumurile spre sud).

648 A. R dulescu, op. cit., p. 88, fig. 4: pietre uria e care pot fi ale zidului prev zut aicicu o poart .

649 N. Chelu Georgescu, loc. cit.; A. R dulescu, op. cit., p. 86 87; L. Cliante, Un nousegment al incintei tomitane târzii, Pontica 39 (2006), p. 249 258.

650 Observa ie f cut de V. Pârvan, op. cit., p. 417 i pl. I.

96

poart flancat de turnuri651. S p turile arheologice efectuate în mai multe etapeau scos la iveal ansamblul dat de turnurile de ap rare ale unei por i652. Turnurile,din care s au p strat 2 3 rânduri de asize, au avut p r ile frontale semicirculare.Turnul de SV are lungimea de aproximativ 15 m, iar l imea (m surat la bazaarcului frontal) este de 11,50 m; eleva ia are grosimea de 3,5 m, iar crepida de 0,45m. Câteva elemente constructive confer un caracter particular turnului. Laturainterioar de NE ascunde un tunel lat de 1 m i înalt de 2 m; pornit dinspre zidulde incint acesta se deschide în interiorul turnului; podeaua tunelului se afl lacca. 0,70 m sub nivelul funda iei turnului. Din cel de al doilea turn, afectat dedistrugeri moderne, se p streaz doar leg tura frontal semicircular . Calea deacces a por ii este larg de 10,5 m i are un dalaj de piatr . Poarta, cu deschidereaspre NV, are o l ime total de peste 31 m ( inând cont i de laturile exterioare alecelor dou turnuri). Dimensiunile i complexitatea turnurilor i dimensiunile c iiprincipale de acces conduc la aprecierea c aceasta este poarta cea mai importanta cet ii. Relieful peninsulei a suferit în timp modific ri datorate eroziunii marine;poarta nu avea, în antichitate, pozi ia periferic , pe care, fals, suntem tenta i s i oatribuim ast zi653. Dincolo de al doilea turn, incinta continua spre mare654.Întrebarea dac Tomis a avut o incint perimetral sau peninsula era ap rat doardinspre continent nu i g se te un r spuns sigur655. Din punct de vederecronologic656 construc ia incintei târzii a putut începe în a doua jum tate a sec. IIIp. Chr., dup invazia go ilor. Ac iunea constructiv a putut fi ini iat , eventual,de Gallienus657. Ea a fost continuat (dac nu chiar început ) de Aurelian iTacitus658 i terminat , probabil, de Diocletian659 (în timpul c ruia se ridic por ile

651 O prim descriere a monumentului o afl m la Sc. Lambrino, în Arhiva pentru

tiin i reform social , 14 (1936), vol. II, p. 912 917.652 Gh. Papuc, L. Lungu, loc. cit.; cercet rile s au desf urat în anii 1988, 1991 1992,

1993 i 1998.653 Ziduri antice, rupte, vizibile în punctele falezei, confirm aceast ipotez . De altfel,

pân în urm cu jum tate de secol exista aici strada C r midari, care a disp rut datoritsurp rii malului.

654 Zidul de incint pare s dep easc ipotetica latur exterioar a turnului de NE;vezi Gh. Papuc, L. Lungu, op. cit., p. 205 i n. 15; vezi i O. Bounegru, M. Adumitroaie, „Life(after town) in town”, în Scythia Minor. Interpret ri stratigrafice, Peuce SN, 3 4 (2005 2006),p. 265 care amintesc an ul de ap rare, aflat la 16,5 m est de linia frontal a turnurilor, alec rui maluri erau placate cu blocuri semifasonate de calcar; poarta a func ionat pân celpu in în sec. VII p. Chr., socotind dup monedele Focas descoperite în zon .

655 Vezi A. R dulescu, op. cit., p. 91 92, unde sunt notate i „vagi indicii” c ar fiexistat o incint perimetral .

656 Al. Suceveanu, Dacia NS 13 (1969), p. 348 350 (= Opuscula Scythica, p. 128 129),propune mijlocul sec. II p. Chr.; aceea i datare i la N. Toma, op. cit., p. 59 72, pe bazaexisten ei pe faleza de SV a Tomisului a unor edificii monumentale, precum cel „cu sc r ”,construit probabil în a doua jum tate a sec. II – începutul sec. III p. Chr.; tot aici, ipotezaunei posibile str zi la nivelul portului antic.

657 A. Aricescu, Armata, p. 156.658 Vezi monedele aflate în emplectonul construc iei, cf. A. R dulescu, op. cit., p. 84

85, n. 5 i 6.659 Autorii raportului de cercetare arheologic din Tomis, punct – str. Mihai Viteazu,

baza i pe începutul locuirii în acest sector, în sec. IV p. Chr. re in aceast dat i pentruridicarea incintei târzii a ora ului; vezi CCA, Campania 2009, p. 290 292.

97

sau poarta cet ii ; IGLR, 3). Nu este exclus nici posibilitatea ca lucrarea s fi fostterminat de Constantin cel Mare660. Por iuni ale incintei au fost ref cute în timpulîmp ratului Iustinian (sau poate chiar în timpul lui Anastasius). Siguran aconstruc iei a putut permite ap rarea ora ului antic pân în sec. VII p. Chr.

Structura urban a Tomisului din aceast perioad este completat de traseede str zi, canale de scurgere, pavaje, complexe de locuire, funda ii de pila tri ce arindica un posibil portic, amenaj ri rectangulare cu gropi de provizii în interiorsau doar gropi masive, neprotejate661.

În apropierea incintei se aflau cuptoarele; în zona de NV a ora ului s auidentificat 6 cuptoare de ars c r mid 662 (3 în zona ap rat de incinta cet ii i 3 înafar )663. Cele dou grupuri de cuptoare reprezint în fapt complexe de instala iime te ug re ti. Construite pe o suprafa restrâns 664, ele au func ionat simultan.Alegerea terenului este legat , pe de o parte, de necesitatea de a construi însectorul de vest, iar pe de alt parte de calitatea argilei. Pe platforma unuia dintrecuptoare s au aflat c r mizi de acela i tip cu cele identificate în pardosealabasilicilor din apropiere665. Mai multe elemente pledeaz pentru datareacuptoarelor în a doua jum tate a sec. V p. Chr.: materialul ceramic de epocroman târzie, preponderent în mediul stratigrafic al cuptoarelor; aspectulrudimentar al construirii instala iilor; identitatea tipologic dintre c r mizileîntrebuin ate la basilicile paleocre tine i cele de pe platforma unuia dintrecuptoare; apartenen a la epoca târzie a stratului de cultur contemporancuptoarelor.

Ateliere ceramice vor fi existat îns în num r mai mare decât aratdescoperirile arheologice de pân acum. În mod sigur a existat un atelier deproducere a opai elor: o dovedesc tampilele produc torilor666, depozitele itiparele de opai e descoperite la Tomis667.

660 V. Canarache, Tomis, p. 17; R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 163; A. Aricescu, Armata,p. 157.

661 Descoperirilor mai vechi de la Parcul Catedralei li se adaug cele recente, aflate pelocul actualei Camere a Notarilor Publici (CCA, Campania 2004, p. 127 128, nr. 79) saustr. Mihai Viteazu, sediul OCPI Constan a (CCA, Campania 2009, p. 290 292, nr. 143).

662 A. R dulescu, Monumente romano bizantine, p. 5 23.663 Un alt cuptor, necercetat, s a aflat tot în apropierea incintei, spre est; vezi

A. R dulescu, op. cit., p. 6, n. 5.664 Distan ele de la un cuptor la altul sunt de 10 12 m. Asupra complexelor artizanale

din regiune vezi i Al. Barnea, La Dobroudja romaine, p. 230.665 Se consider aproape sigur c primul grup de cuptoare a fost special creat pentru

construc ia basilicilor.666 C. Iconomu, Opai e, p. 17 18, tip XIX: „ ”; alte nume de

produc tori tomitani: , , la C. Iconomu, G. Bordeianu, O nou descoperire delucerne la Constan a, Pontica 14 (1981), p. 269 276 (piese aflate într un mormânt i datate lamijlocul sau al treilea sfert al sec. II p. Chr., cu o circula ie mai îndelungat ); un nume

(…) apare pe un opai de la începutul sec. IV p. Chr.: vezi C. Iconomu, Un depozit delucerne la Constan a, Pontica 3 (1970), p. 237 238, nr. 1. Vezi recent i Viorica Rusu Bolinde ,The lamps from the early Roman times at Histria. An introduction on the activity of the lampproducing workshops in Roman Dobrogea, in Antiquitas Istro Pontica, Mélanges d’archéologie etd’histoire ancienne offerts à Alexandru Suceveanu, Cluj Napoca, 2010, p. 401 419.

667 Vezi i articolul de sintez A. R dulescu, Die lokale Herstellung derBeleuchtungsgegenstände – Lucernae, Pontica 14 (1981), p. 181 209.

98

La cca. 200 m de zidul de incint roman târziu s au aflat668 într o groapantic 141 de opai e sparte; toate sunt rebuturi de fabrica ie ale unui atelierlocal669, ale c rui instala ii trebuie s se fi aflat în apropiere. Piesele au fostproduse fie cu tipare importate, fie, mai probabil, prin copierea unor originaleimportate la o dat de plasat în prima jum tate a sec. IV p. Chr.670. Tiparele care sau p strat ascunse între pietrele zid riei uneia din bol ile edificiului cu mozaicsunt mai târzii: secolul VI, eventual i prima jum tate (sau începutul) sec. VII p.Chr.671. Prezen a tiparelor presupune existen a în apropiere, dac nu chiar în zonaedificiului, a unor ateliere me te ug re ti672.

Prezumtiv r mâne produc ia sticlei la Tomis: în apropierea cl dirii actuale amuzeului de art popular s au descoperit urmele a dou cuptoare, care nu auputut fi îns pe deplin cercetate673. De i existen a unuia sau mai multor cuptoarepentru fabricarea sticlei ar fi fireasc , ea nu poate fi sus inut deocamdat decâtcu titlu ipotetic.

Urmele unui atelier de prelucrare a marmurei au fost identificate de maimult timp (1958), la baza falezei de vest a ora ului, la nivelul portului antic674. Dinaceea i zon , înainte de 1900, cu ocazia lucr rilor de construc ii i amenaj riportuare au fost recuperate mai multe piese masive din marmur 675. Se pare catelierul era destinat în principal prelucr rii marmurei pentru construc iilemonumentale676.

Produc ia local nu diminueaz importan a produselor provenite dinimporturi. Provincii ca Egiptul, Palestina sau Siria se afl pe primele locuri înprivin a produselor pe care le realizau i le exportau677. Scythia i implicit Tomisîntre ineau rela ii comerciale atât cu centre economice din cadrul imperiului, câti din afara acestuia, primele centre fiind îns i cele mai importante. La Tomissoseau amfore cu produse atât din zona syro palestinian , cât i din Mediterana

668 C. Iconomu, Pontica 3 (1970), p. 237 254.669 Dup restaurare s au stabilit 10 variante de opai e care se încadreaz în câteva

tipuri importante.670 Autorul studiului are în vedere chiar perioada lui Constantin cel Mare.671 C. Iconomu, Pontica 9 (1976), p. 135 146; ascunderea pieselor este pus în leg tur

cu un pericol ce amenin a Tomisul în aceast perioad ; pericolul este identificat în invaziileavaro slave din 601 602 p. Chr. (data coincide i cu ultima distrugere a edificiului cumozaic).

672 S p turile arheologice de la edificiul cu mozaic au dat i peste cuptoare dec r mid i de var, dar ele apar in unor epoci mai noi; vezi C. Iconomu, op. cit., p. 144 i n.41, 42.

673 M. Bucoval , Vase antice de sticl de la Tomis, Constan a, 1968, p. 154 156.674 Aici s au descoperit mai multe monumente aflate în diverse stadii de prelucrare: o

arhitrav de 5 m lungime, o corni , dou capitele de col i partea superioar a unuisarcofag. Vezi V. Canarache, Tomis, 1961, p. 33 35; Tezaurul, p. 120 i urm.; opinie diferit ,N. Toma, op. cit., p. 65 68 dup care piesele de marmur nefinisate ar indica un antier deconstruc ie i nu un atelier de prelucrare a marmurei.

675 G. Bordenache, Correnti d’arte e riflessi d’ambiente su alcuni ritratti del MuseoNationale di Antichità, Dacia NS 2 (1958), p. 267, n. 19.

676 Perioada sa de maxim func ionare se plaseaz în sec. II p. Chr. Pentruconstruc iile de pe faleza de sud vest vezi acum N. Toma, op. cit.

677 Vezi A. Opai , Aspecte ale vie ii economice din provincia Scythia (secolele IV VI p. Chr.).Produc ia ceramicii locale i de import, Bucure ti, 1996, passim.

99

apusean . Multe din amforele descoperite la edificiul cu mozaic con ineau r inivegetale (colophoniu, terebentin , mastix), multe venite de pe coasta de vest aAsiei Mici, iar altele de pe coastele Arabiei i Somaliei678. În 599 p. Chr. cândTomis era asediat de avari, a fost posibil s se dea hanului avar câteva soiuri decondimente exotice, sosite probabil din India679. Este posibil ca unele amfore carepoart inscrip ii cu caracter cre tin, s reprezinte daruri trimise de episcopiisirieni c tre episcopul de Tomis680. Mai mult decât alte ora e din zona pontic ,Tomis exceleaz prin varietatea amforelor nord africane. Dac la aceast varietatede amfore ad ug m i pe aceea a veselei de mas 681 i a opai elor de iluminat682,avem o imagine complet a produselor marf ajunse în acest ora .

Organizarea financiar i comercial a provinciei683 este ilustrat de o seriede descoperiri de la Tomis: Flavius Servandus, , apus în circula ie exagium ( ) – o unitate de m sur ( i verificare) a monedeide aur (solidus) (IGLR, 86; sec. V p. Chr.); el aplic foarte probabil dispozi iileautorit ilor imperiale, existând i alte dovezi în provincie asupra controluluicentralizat, exercitat asupra comer ului.

Sigiliile comerciale de plumb indic m rfuri venite din Asia Mic i regiunileînvecinate: Smyrna, Ephes, Metropolis, Koloe (Lydia)684, în sec. IV, dar i peparcursul secolelor urm toare, pân la începutul sec. VII p. Chr.

Obiectul nego ului maritim este bine ilustrat de descoperirile de la edificiulroman cu mozaic: ancore de metal, piroane de fier, mari cantit i de minereu defier, greut i de marmur pentru cântarele mari, r ini i evident amfore685.

Revenind la structurile urbane, dator m preciz ri unor construc ii speciale –galeriile subterane care traverseaz peninsula tomitan 686. Dispuse în re ea,prev zute cu c i de ventilare zidite i guri de ie ire, ele au fost s pate direct înstânc sau loess i au pere ii zidi i din piatr i c r mid , tencuial în opussigninum. Au fost cercetate dou tronsoane687: primul, unind faleza estic cuportul turistic Tomis, are o lungime de aproape 285 m i în l imea de 1,60/1,70 –2,49 m. Al doilea tronson, dintre portul Tomis i edificiul roman cu mozaic, are olungime de 265 m. Ele str bat peninsula la –20 m sub nivelul actual de c lcare.

678 A. R dulescu, Amfore romane i romano bizantine din Scythia Minor, Pontica 9 (1976),

p. 99 114.679 Theophylactus Simocatta, Historiae, 7, 13, 1 6 (Fontes, II, p. 545).680 A. Opai , op. cit., p. 165.681 Gh. Papuc, Ceramica roman târzie cu decor tampilat descoperit la Edificiul roman cu

mozaic din Tomis, Pontica 6 (1973), p. 153 192.682 Gh. Papuc, Opai e de import la Tomis, Pontica 9 (1976), p. 201 205.683 Al. Barnea, La Dobroudja romaine, p. 236 257.684 I. Barnea, Plombs byzantins de la collection Michel C. Soutzo, RÉSEE 7 (1969), 1, p. 23

25, nr. 1 7.685 A. R dulescu, Amfore cu inscrip ii de la Edificiul roman cu mozaic din Tomis, Pontica 6

(1973), p. 193 207.686 Referiri la aceste construc ii vezi la V. Canarache, Tomis, 1961, p. 37 38 i

manuscrise inedite aflate în Fondul MINAC; vezi i revista Tomis, I, 3, 1966, p. 18;V. Barbu, Tomis ora ul poetului exilat, p. 95 99; Mircea D. Matei, Le troisième colloque mixteroumano soviétique d’archéologie et d’etnographie, Dacia NS 3 (1959), p. 573 579.

687 Vezi Gh. Papuc, Tipuri de apeducte pe litoralul vest pontic, Pontica 30 (1997), p. 237250; idem, Aprovizionarea cu ap a cet ii Tomis, Constan a, 2005, p. 70 85.

100

Considerate, pe rând, canale colectoare ale apelor menajere i pluviale, ad post încaz de primejdie i mijloc de evadare în timpul asediilor, ele nu sunt în fapt decâtun apeduct de mari dimensiuni, capabil s înmagazineze i o mare cantitate deap 688. Sensul de curgere al apeductului este spre faleza de vest, unde sunt itermele ora ului, cu bazine i rezervoare proprii. Sistemul de galerii apeduct aputut fi construit în a doua jum tate a sec. II p. Chr.; ele au func ionat i peperioada de existen a ora ului romano bizantin; sunt cunoscute totodat iinstala iile de transport a apei de la sursele din împrejurimi689.

Ultimul sector al structurilor urbane de care ne vom ocupa în continuare estecel al necropolelor. Raportate incintelor, au fost identificate i localizate la Tomiscinci zone de necropole690; acestea se întind în jurul ora ului antic, din col ul de NEal peninsulei pân la Vest i de a lungul drumurilor litorale care legau Tomisul deHistria i Callatis.

Prima dintre necropole691 este situat aproximativ în por iunea dintre zidulde incint elenistic i cel de epoc roman târzie. Este principala necropolelenistic , suprapus par ial de ora ul roman. Exist i câteva zone situate la odistan mai mare de ora i în care s au depistat pân acum un num r însemnatde înmormânt ri elenistice. Situarea unora din aceste zone la o distan de cca. 2 3km de zidul elenistic precum i existen a unor mici a ez ri suburbane ar puteaoferi eventual ipoteza unor necropole mai mici, inând de acele a ez ri i nu deTomis. Circa 2/3 din mormintele elenistice sunt de incinera ie, restul, de 1/3 suntde înhuma ie. Tipul de mormânt de incinera ie cel mai des întâlnit este cu ardereape loc (rug mormânt)692; înhuma ia se practica de obicei în gropi de formrectangular .

Necropola II se întinde dincolo de incinta roman timpurie; începe probabilimediat din apropierea acesteia i se întinde c tre N i NV, de la falez pândincolo de intersec ia bulevardelor Tomis i L pu neanu. Au fost identificate693câteva zeci de sarcofage din marmur i piatr , morminte în ciste, câteva sute demorminte de înhuma ie cu protec ie de igle sau cu sicrie de lemn. Necropola

688 Despre aprovizionarea cu ap a Tomisului vezi i M. Botzan, Observa ii din secolul

trecut asupra unor construc ii antice din Dobrogea, Pontica 12 (1979), p. 175 179; idem,Considera ii asupra aliment rii cu ap a ora elor cet i Histria, Tomis, Callatis, Pontica 13(1980), p. 305 308; idem, Apele în via a poporului român, Bucure ti, 1984, p. 164 170.

689 Gh. Papuc, Mihai Ionescu, Noi cercet ri privind apeductul de la Ovidiu, jud. Constan a,Pontica 27 (1994), p. 209 221; Gh. Papuc, Tomis – aprovizionarea cu ap potabil în epocaroman i roman târzie, Pontica 33 34 (2000 2001), p. 425 449; idem, Aprovizionarea cu ap acet ii Tomis, Constan a, 2005, p. 85 94.

690 V. Barbu, Considérations chronologiques basées sur les données fournies par lesinventaires funéraires des nécropoles tomitaines, StCls 3 (1961), p. 222 225; C. Chera,Necropolele tomitane în contextul lumii romane vest pontice (sec. I IV p. Chr.), lucrare dedoctorat (mss.), Constan a, 1999, p. 10 23.

691 M. Bucoval , Necropole, p. 131 133; idem, Un alt mormânt de epoc elenistic la Tomis,Pontica 8 (1975), p. 375 388; idem, Un alt mormânt elenistic descoperit la Tomis, Pontica 28 29(1995 1996), p. 73 82.

692 V. Lungu, C. Chera, Contribu ii la cunoa terea complexelor funerare de incinera ie cu„rug busta” de epoc elenistic i roman de la Tomis, Pontica 19 (1986), p. 89 114.

693 Vezi V. Barbu, Din necropolele Tomisului. I. Tipuri de morminte din epoca roman , SCIV22 (1971), 1, p. 47 68.

101

exista deja la începutul sec. II p. Chr. i a continuat s fie folosit pân la sfâr itulsec. III p. Chr.694.

Necropola III se întinde de a lungul falezei de est; începe în zona por iiprincipale a cet ii i continu spre nord. O mare suprafa a fost distrus dealunec ri i eroziuni. Necropola se plaseaz la sfâr itul sec. IV p. Chr. În aceastzon a fost descoperit în 1988 o construc ie funerar cu pictur mural , de orealizare i semnifica ie deosebite695. Este un cavou cu dromos, utilizat ca l casepulcral familial pe o perioad de cca. 50 de ani696. Pere ii interiori sunt acoperi icu pictur în fresc , cu reprezent ri antropomorfe, zoomorfe, fitomorfe igeometrice. S a urm rit o decorare specific a zidurilor i a boltei. În timpanulnordic este redat un festin ritual la care particip mai multe personaje masculine;în timpanul sudic, deasupra intr rii, sunt picta i patru porumbei în jurul unuikantharos. Latura de vest red la baza bol ii dou scene: un grup de patrupotârnichi i un iepure hr nindu se cu struguri. Pe peretele de est figureaz doip uni afronta i, care ciugulesc dintr un co cu fructe ro ii. Bolta este acoperit cuun decor fitomorf, pictat în mai multe culori. În cavou au fost depu i, succesiv,mai mul i defunc i697. Pe baza stilului naturist, al bogatului decor floral ifaunistic, combinat cu ornamente geometrice i a pu inelor piese de inventardescoperite, cavoul a fost datat în a doua jum tate a sec. IV p. Chr. (cu men iuneac el a fost folosit pentru înmormânt ri o perioad mai îndelungat ).Interpretarea picturii las loc ipotezelor. Reprezent rile p s rilor i ale iepureluipot fi deopotriv simboluri p gâne i cre tine; la fel i banchetul funerar când nupoart niciun semn sau inscrip ie specific cre tin . Singurul indiciu cre tin esteorientarea Vest/Est a mormintelor din interiorul cavoului. Analogia cea maiapropiat este aflat într o scen a banchetului euharistic din catacomba „SantiPietro e Marcellino” de la Roma, al c rui caracter cre tin este neîndoielnic698.

694 Vezi un mormânt de înhuma ie în dale de calcar i datat la începutul sec. III p.

Chr., la M. Bucoval , Découvertes récentes dans les nécropoles de Tomis (Ier partie), Dacia NS 35(1991), p. 189 199 (mormântul, de factur obi nuit , se distinge prin inventar funerardeosebit de bogat).

695 V. Lungu, C. Chera, Un monument arheologic de o excep ional valoare laTomis/Constan a (An Archaeological Monument of an Excelent Value from Tomis/Constan a), înArta 35 (1988), 4, p. 11 14; iidem, Romische Wandmalerein in neugefundenen Gräbern aus denNekropolen der Dobrogea, în Die Schwarzmeerküste in der Spätantike und im frühem Mittelalter,Wien, 1992, p. 94 96 i pl. 10; A. R dulescu, Entre faste et dénouement. Les mystères soulévéspar le „Tombeau au banquet” retrouvé à Constantza, in Archéologie Nouvelle 1 (1993), p. 4247.

696 Dimensiunile exterioare ale construc iei sunt de 3,84 x 3,18 x 3 m (iar cele interioare2,80 x 2,30 x 2,05 m).

697 S au aflat 4 schelete în sicrie, altele, f r caset funerar lâng intrare i un copildepus într o amfor .

698 Vezi observa ia la I. Barnea, Pontica 24 (1991), p. 272 273 i n. 12; V. Lungu,Începuturile cre tinismului în Scythia Minor în lumina descoperirilor arheologice, Preda’sInternational Magazine, ianuarie, 2005, p. 148 (tot acolo, posibilele semnifica ii ale picturiide pe peretele nordic al cavoului); idem, în Izvoarele cre tinismului românesc, p. 30 33 ip. 53 60 (C. Chera, V. Lungu încadreaz cronologic cavoul tomitan în epoca constantiniani pân c tre sfâr itul veacului al IV lea); vezi i C. Miron, Noi considera ii despre mormântulpictat de la Tomis, Peuce SN 6 (2008), p. 283 296; datare: primele decenii ale sec. IV p. Chr.

102

Necropola IV este situat spre V i SV, între zidul de incint târzie i actualagar feroviar . S au cercetat mai multe sarcofage i complexe funerare în ciste depiatr , precum i morminte de înhuma ie cu protec ie de igle. Necropola dateazdin a doua jum tate a sec. II pân la mijlocul sec. III p. Chr. Un complexarheologic important reprezentând mormântul de înhuma ie al unei femei a fostdescoperit în 1986 pe B dul Ferdinand. Importan a mormântului este constituitde num rul mare de piese din bronz, argint i aur. Cele din aur se constituie întrun adev rat „tezaur”: 7 inele ( 4 dintre ele cu pietre semipre ioase gravate), 2cercei mari (fiecare având montate câte 7 pietre), coroni funerar (cu 14 piese cumontur , 14 aplice i peste 50 de frunze), o fibul disc, 2 br ri decorate cu pietremontate, un colan cu capete de leu (lucrat din aur pe un suport vegetal), câtevatuburi mici de la un alt colier i o amfor miniatural . Enumerarea obiectelor deinventar ar puta continua cu zeci de piese din argint, bronz, plumb, fier, ceramic ,sticl i os. Toate sunt de factur roman , din sec. II p. Chr. ; unele din elep streaz tradi ii mai vechi, elenistice, ce ar putea indica o posibil provenien alor din provinciile orientale ale Imperiului699.

Ca o descoperire singular not m un complex funerar cu ase înc peri700realizate din lespezi de piatr . Num rul mare de schelete g site (11) isuccesiunea înmormânt rilor sugereaz c avem de a face cu un cavouapar inând unor familii înrudite între ele. Inventarul recuperat se plaseaz dinpunct de vedere cronologic în limitele secolelor II III p. Chr.

Necropola V ocup spa iul dintre necropolele II i IV, suprapunând o,par ial, pe ultima. Se plaseaz în sec. IV p. Chr., dar în multe p r i mormintele desec. IV se interfereaz cu cele de sec. II i III p. Chr.

Num rul mare de morminte identificate în ultimii ani701, continuitateazonelor de necropole i uneori suprapunerea lor ajung s creeze un vast teritoriucimiterial de jur împrejurul Tomisului. Delimitarea zonelor este artificial ,înmormânt rile practicându se f r respectarea unor îngr diri sau parcel ri.Numai în 1987 1988, în zona de SV a ora ului au fost cercetate 106 morminte702;majoritatea se dateaz în sec. II III p. Chr.; mai pu ine morminte apar in secolelorIV VI p. Chr.703. Pe lâng înmormânt ri individuale au fost constatate i

699 C. Chera, Necropolele tomitane în contextul lumii romane vest pontice (sec. I IV p. Chr.),PhD, Constan a, 1999, p. 87 88 (mss.); idem, Tezaur funerar descoperit la Tomis (Constan a), inPreda’s International Magazine, martie 2005, p. 149 154; vezi acum V. Lungu, Z. Covacef,C. Chera, Bijuterii antice din aur din colec iile Muzeului de Istorie Na ional i ArheologieConstan a, Constan a 2012, p. 22 29.

700 C. Chera, V. Lungu, Un complex funerar inedit de la Tomis, Pontica 18 (1985), p. 203214.

701 Vezi CCA, Campania 2001, p. 110, nr. 74. (Punct: Necropola roman ; str. Traian; 15morminte de înhuma ie; sec. II IV p. Chr.); CCA, Campania 2002, p. 90 91, nr. 58 (Punct:Magazinul Tomis, 25 morminte romane i romano bizantine); CCA, Campania 2006, p. 132134, nr. 64 65, punct – str zile G. Enescu, Smârdan – M. Eminescu (24 morminte; sec. II VIp. Chr.); CCA, Campania 2008, nr. 144, punct: str. Traian (17 morminte; sec. II III p. Chr.).

702 M. Bucoval , C. Pa ca, Descoperiri recente în necropolele de epoc roman i romanobizantin la Tomis, Pontica 21 22 (1988 1989), p. 123 161.

703 Vezi i C. B jenaru, C. Dobrinescu, S p turi de salvare în necropola roman aTomisului, Pontica 41 (2008), p. 189 208 (12 morminte din sec. II III i 4 din sec. IV VI, pestr. George Enescu, nr. 22).

103

înmormânt ri colective de 2 6 indivizi ( i, caz singular în acest perimetru, unmare mormânt colectiv pentru 40 de indivizi). Cercet rile au stabilit existen a însectorul de vest al Tomisului a unei necropole intens folosite în perioada romanobizantin 704. S p turi ulterioare (1991 1992) în aceea i zon , au mai descoperit alte45 de morminte de înhuma ie, datate prin elementele de rit i inventar funerar însec. II i III p. Chr705. În continuare, spre vest, au fost cercetate tot în 1992 alte 46de morminte de înhuma ie, din sec. II pân în sec. VI p. Chr. (cel mai târziu sedateaz la sfâr itul sec. VI/chiar începutul sec. VII p. Chr.)706.

Pentru caracterul s u special not m descoperirea în zona necropolei de SV aunui cavou ce p streaz resturile unei picturi murale paleocre tine. Este oconstruc ie hypogeu cu o singur camer funerar (6,15 x 3,90 i 2,90 m în l ime),precedat de un dromos707. Cavoul se pare c avea i elemente de arhitectur înmarmur 708. Pere ii sunt acoperi i de pictur , dispus în panouri care imitmarmura. Panourile sunt separate de pila tri cu capiteluri corintice709; ace tiasus in o arhitrav fictiv compus de o serie de benzi i fileuri, suprapuse depanouri mai mari, cu scene figurate. Decorul în panouri red un banchet funerari dou figuri de oran i710. Scena banchetului, rar în lumea roman , mai esteîntâlnit la Tomis; redarea oran ilor, frecvent în catacombele peninsulei italice,apare i la Tomis. Monumentul a fost datat cel mai devreme la mijlocul sec. IV p.Chr.711; mormântul a fost utilizat i la sfâr itul sec. IV i eventual începutul sec. Vp. Chr.

Un interes aparte îl prezint un complex funerar în pl ci de calcar712, ce aservit unor înmormânt ri colective, practicate în mai multe etape, din primajum tate a sec. III pân dup mijlocul sec. IV p. Chr. Majoritare suntînmormânt rile din sec. III p. Chr. Num rul neobi nuit de mare al defunc ilor iprezen a armelor între obiectele de inventar au stabilit o ipotetic leg tur a

704 În 1961 nu se puteau face referiri la o necropol de sec. IV VI p. Chr., nesesizat la

acea dat „d’une manière concrète” (V. Barbu, StCls 3 (1961), p. 207). Pentru morminte desec. IV VI p. Chr. la Tomis vezi i C. Chera M rgineanu, Noi morminte din necropoleleTomisului, Pontica 12 (1979), p. 247 250; M. Bucoval , Cavou din secolul IV d. Chr. descoperitîn necropola de vest a Tomisului, Pontica 26 (1993), p. 207 214.

705 M. Bucoval , C. Pa ca, Descoperiri recente în necropola roman de sud vest a Tomisului,Pontica 24 (1991), p. 185 236.

706 M. Bucoval , C. Pa ca, Cercet ri în necropola roman de vest a Tomisului (1992),Pontica 25 (1992), p. 241 272.

707 Alix Barbet, M. Bucoval , L’hypogée paléochrétien des orants à Constan a (Roumanie),l’ancienne Tomis, MEFRA 108 (1996), 1, p. 105 158.

708 Aceste elemente de marmur – fragmente de colonete i câteva fragmente dinmobilierul mormântului , este posibil s fi fost aduse din alt parte, odat cu profanareaantic a monumentului.

709 Pila trii sunt colora i în bleu; capitelurile în violet i frunzele de acanth în alb;arhitrava este schi at prin umbre longitudinale verzi.

710 Unul din oran i poart nimb; în absen a unei indica ii epigrafice, este imposibil destabilit identitatea personajului.

711 Câteva monede, care reprezint momentul înmormânt rii, dateaz din a douatreime a sec. IV p. Chr.

712 V. Lungu, C. Chera, Un mormânt în pl ci, de epoc roman , descoperit la Tomis, Pontica18 (1985), p. 215 234.

104

înmormânt rilor cu evenimentele din 269 p. Chr., când Tomisul are de înfruntatputernica coali ie de go i, bastarni, sarma i i alte popula ii aflate în migra ie.Urm toarele înmormânt ri au avut loc probabil în timpul domniei lui Constantincel Mare. Dup Constantius II complexul funerar a fost folosit i de cre tinipentru înmormântarea unor coreligionari.

Dac ne referim i la inscrip iile funerare ajungem nu de pu ine ori lacunoa terea unor concepte de via i atitudini speciale. Inscrip iile funerare aparca documentele cele mai expresive din acest punct de vedere. Dincolo deelementele comune de con inut legate de vremelnicia omului, neprev zutul sor ii,jalea supravie uitorilor etc., apar note distincte de acceptare în ideea c „moarteaterge suferin ele” (ISM II 188, 166) i „totul devine cenu ” (ISM II, 311) sau,dimpotriv , via a, în forma ei spiritual , continu i dup moarte (IGLR, 92, 94)713.Inscrip iile nu reprezint îns mijloacele cele mai potrivite de cunoa tere a unuiconcept filosofic, chiar dac recunoa tem în ele idei ale hedonismului epicureansau ale fatalismului stoic. Rolul lor este acela de a l sa în amintire posterit iiscurte biografii ale unor indivizi care, chiar dac nu întotdeauna au excelat înfunc ii sau prin calit i deosebite au oferit modele de comportare exemplare.Conceptul se compune din elemente clar definite: pietate, frumuse e, cumin enie,bun reputa ie, prietenie, demnitate, în elepciune. Frecvente sunt locurile în caremembrii familiei beneficiaz din partea urma ilor de epitetul pius la forma luisuperlativ parentes pientissimi (sau ; ISM II, 194), pientissimo patri(ISM II, 247), filis piisimis (ISM II, 260). Prietenia este apreciat ca o importantvirtute: „am socotit prietenia fa de to i ca un titlu de glorie” (

), afl m din epigrama funerar pentru Hermogenes dinCyzic (ISM II, 366); pe piatra de mormânt a unui necunoscut din Prusa (ISM II,368) se men ioneaz : „am practicat prietenia” ( ) i „am p stratîncrederea prietenilor” ( ). Alte concepte au în vederevia a frumoas ( , ISM II, 252), buna reputa ie ( ; ISM II,166), în elepciunea în c snicie i în via ; (ISM II, 380). Rela iile dintre so i suntexemplare prin longevitate i acurate e moral . Astfel, Eia a tr it al turi de so uls u, Diogenes, 34 de ani „f r repro i cu credin ” ( ) ide aceea beneficiaz din partea copiilor de un epitet mai pu in obi nuit

(„prea dulcei mame”, în dativ; ISM II, 185). La rândul ei, CorneliaFortunata a dovedit „o dragoste cuviincioas i cast fa de so ” (

; ISM II, 195).Speran ele p rin ilor în urma i sunt naturale i m re e. Termenii noi mai des

folosi i sunt (speran ) i (faim ), întrebuin a i singuri (ISM II, 384)sau asocia i ( („gloria virtu ii”; ISM II, 166). Dispari iile cele maidureroase sunt cele petrecute înainte de vreme, sau, cum plastic se exprim într oinscrip ie „innocentiae pleno” (ISM II, 354). Semnificativ r mâne textul scurt alepitafului pus de Asclepiades pentru copiii s i i imaginea, pe monument apalmelor ridicate, într un gest plasat undeva între implorare, team i impreca ie

713 A. R dulescu, L. Buzoianu, Elementele de gândire umanist în unele epigrafe din

Dobrogea, Istro Pontica, Tulcea, 2000, p. 241 245.

105

(ISM II, 173)714. Fatalitatea actului este pus pe seama destinului (IGLR, 21), a uneidivinit i r uf c toare ( ) i cel mai adesea, a Moirelor. Oepigram funerar , în form de dialog, proclam de la început: „Nimic nudepinde de oameni; toate se învârtesc în puterea destinului” (ISM II, 384). În alteepigrame Moirele sunt acuzate, indirect, de suferin ele produse. De cele maimulte ori sunt prezentate ca insensibile la durere ( ; ISM II, 347,369, 377), funeste ( ; ISM II, 459) i uneltitoare ( ; ISM II,377). Ac iunea lor, singular sau în grup, are efect funest: „judecata crud aimpasibilei soarte”, trimite oamenilor „necazuri dureroase” (ISM II, 347).Confruntat cu fatalismul, individul transfer pe pietrele funerare adev ratesententiae.

Una din cele mai profunde epigrame funerare, apreciate chiar de Pârvanprintre cele mai frumoase ale genului, s a aflat mai demult la Constan a (ISM II,275). Datorit importan ei con inutului ei ne permitem s o cit m aici aproape înîntregime: „Celor mor i nu le mai este dor de nimic, [dup cum] nu mai esteiubire pentru cei ce s au dus, ci cel mort zace ca o piatr în epenit în mijloculcâmpului, împr tiind carnea sa în p mântul proasp t (…). Din ap , din p mânti din suflare eram mai înainte. Odat mort, zac [aici] dând tuturor toate. Aceastar mâne tuturor. Dar mai mult ce? De unde a venit, în aceea s a împr tiat corpulsl bit”.

Reluând comentariul lui Pârvan715, nu ne r mâne decât s constat m înc odat : „Nimic nu r mâne, dar , din noi dup moarte, nici chiar sufletul”. Niciurm de regret, lamenta ie, revolt sau speran în aceast epigram .Materialitatea fiin ei umane este aproape trivial exprimat .

Alte inscrip ii afirm , dimpotriv , nemurirea sufletului redat, prin moarte,„naturii sale” (ISM II, 346: spiritum naturae suae reddedit) sau eroizareadefunctului, trecut prin moarte, în rândul zeilor (ISM II, 273, 285)716. În sfâr it,într o inscrip ie închinat Zeilor Mani i Securit ii Eterne (D(is) M(anibus) etPerpetuae Securitatis), se exprim credin a c defunctul, curând dup moarte va dasocoteal pentru via a sa (modo post ob[it]um reddo meae vitis rationem; ISM II, 383).Nu este vorba aici de judecata la care se refer înv tura cre tin : nici credin a înfatum, nici tenebrele mor ii i cu atât mai pu in formula de adresare nuîndrept e te o atare opinie717.

Între inscrip iile cre tine, mai numeroase la Tomis decât în alte centre din

714 Vezi i D.M. Pippidi, Simbolul palmelor în l ate pe o stel din Tomis, în Studii, p. 206

217.715 V. Pârvan, Gânduri despre lume i via la greco romanii din Pontul Stâng, Memoriale,

Cluj, 1973, p. 52 53.716 Eroizarea este oricum o form de nemurire superioar simplei supravie uiri în

Hades; vezi comentariul lui D.M. Pippidi la ISM I, 309.717 Dis Manibus et Perpetuae Securitatis este o sintagm frecvent folosit în

monumentele din sec. II III p. Chr., care red , în termeni funerari concep ia de sorgintefilosofic despre lini tea des vâr it i absen a emo iilor, pasiunilor, grijilor odat cutrecerea pe t râmul umbrelor, vezi Fr. Cumont, Recherches sur le symbolisme funéraire desRomains, Paris, 1966.

106

provincie, mai mult de jum tate au caracter funerar718.Pe monumentele funerare de la sfâr itul sec. III – începutul sec. IV p. Chr.,

întâlnim motive decorative mai vechi (iedera, rozeta, persoane reprezentate înrelief, colonete), înlocuite rând pe rând de simboluri cre tine; mai frecvent estecrucea simpl (începând din a doua jum tate a sec. IV p. Chr.) – imaginea religieilui Christos, care domin uneori grafic întreaga inscrip ie (IGLR 37, 40, 41, 43, 46,48 etc.) ; crucea monogramatic , redat în câteva rânduri cu monograma luiChristos (literele grece ti I X sau X P), înscrise într un cerc, care înlocuie tecoroana (IGLR 24, 30, 31), simbolizeaz triumful Mântuitorului asupra mor ii.Câteodat al turi de semnul crucii sau separat de aceasta apar alte simboluricre tine: ancora, pe tele (amintind apa Botezului) (IGLR 25), porumbelul(simbolul Sfântului Duh) (IGLR 25, 31), palmierul (biruin a asupra mor ii), asociataici cu steaua cu cinci col uri (imagine pitagorician preluat în arta cre tin înspecial de gnostici) (IGLR 28) i oranta (probabil semn al rug ciunii pentrusufletul defunctului) (IGLR 35) 719.

Pe lâng epigrame funerare alc tuite în manier tradi ional la începutul sec.IV (IGLR 18, 19) sau formul ri p gâne i cre tine pe acela i epitaf (IGLR 21), mainot m p strarea în inscrip iile de la Tomis a expresiilor mai vechi pentruînceputul textului: D.M., (sau ) ( , etc.); oripentru finalul: ( sau ) , , ave, vale viator(întâlnite în sec. IV, dar i mai târziu în sec. V VI p. Chr.).

Pentru denumirea mormântului se folose te deopotriv terminologiaanterioar : (IGLR 18, 19) ; tumulus (IGLR 30), memoria/mimoria (IGLR 36,40, 43, 27 – „piatr de mormânt”; adaug , IGLR 18), (IGLR 19), înlimbaj poetic i (IGLR 48); pentru epitaf/inscrip ie întâlnim titulus (IGLR27), redat în grece te ( )720.

Pe m sura înt ririi noii credin e asist m la schimbarea mesajului funerar,care reflect concep ia cre tin despre moarte, privit ca repaos etern înainteareînvierii.

Numele celor vii, dar mai ales al celor deceda i este înso it uneori de epitetul/ (fericit, ) (IGLR 31, 25).

Mormântul, cunoscut i înainte drept „l ca ve nic” ( ), esteconstruit acum „din darurile lui Dumnezeu” ( [ ] ( ) ), iardefuncta este a ezat „de Domnul cu drep ii” ( ( )

[ ]) (IGLR 44).Pe pietrele funerare figureaz invoca ii religioase i în câteva rânduri scurte

pasaje liturgice (f r ca exemplele s fie foarte numeroase), (spreîndeplinirea rug ciunii; IGLR 35) sau tot atât de sugestiv – [ ’ (cu

718 I. Barnea, Quelques considérations sur les inscriptions chrétiennes de la Scythie Mineure,

Dacia NS 1 (1957), p. 265 289; idem, Arta cre tin , p. 16 21, pl. 9 29; Em. Popescu, IGLR,p. 19 33 i nr. 12 52.

Not m din IGLR doar exemplele mai semnificative.719 Supra n. 707, imaginea unor oran i pe pere ii unui cavou din Tomis.720 M. B rbulescu, A. Câteia, supra, n. 530; din inscrip ie re inem aici i termenii:

„ ”, „ ” i „ ” (în sensul de memoria).

107

noi este Dumnezeu)721, care trimit la Noul Testament.Vocabularul neotestamentar se reg se te, într adev r, la Tomis în diverse

formule funerare, exprimate direct, între care not m: ( ) (Harul luiDumnezeu; IGLR 44), „spir[it]um Deo rede[re” (s i dea sufletul lui Dumnezeu; IGLR21) sau „c[om]plevit in pace” (s a s vâr it în pace; IGLR 40).

Cuvintele / (Lumin , Via ) (IGLR 49), scrise pe cruce (IGLR 50),simbolizând chiar persoana lui Iisus Christos, chipul mântuitorului722 sau litereleapocaliptice , semn al atributelor divine în întregul lor723, sunt alte exemple alecunoa terii îndeaproape a mesajului biblic.

Limbajul cre tin universal, asemeni simbolisticii, a sporit impactul emo ionalal textelor funerare; valoarea lor ducumentar în variate domenii, completeazsubstan ial tabloul vie ii religioase i evolu ia mentalit ilor la Tomis, ca înîntreaga provincie Scythia.

Istoria Tomisului dup sec. VII p. Chr. este mai pu in cunoscut . Ca toat zonavest pontic ora ul sufer transform ri social economice i un proces deruralizare aproape total . În secolul VIII p. Chr. patriarhul Nikephoros alConstantinopolului men ioneaz a ezarea cu vechiul nume, Tomis, dar ca sat( )724. Descoperirile arheologice, sigilografice i numismatice par s indiceexisten a unei a ez ri modeste în a doua jum tate a sec. VIII p. Chr. i începutulcelui urm tor, care s ar fi putut s se numeasc tot Tomis725. Urmeaz un hiatusde aproape un secol în care nu avem nicio informa ie cu privire la istorialocului726. Pe la mijlocul secolului X împ ratul Constantin VII Porfirogenetulmen ioneaz localitatea Constantia f r s i precizeze situa ia de sat sau ora . Maimulte vestigii arheologice727 – locuin e, cuptoare, gropi menajere, morminte deînhuma ie documenteaz existen a a ez rii în sec. X. Probabil tot de Constantia

721 IGLR 16: pasaj din profetul Isaia, 7, 14, care anun na terea din fecioar a luiChristos, profe ie reg sit i la evanghelistul Matei, 1, 23.

722 Ioan 1, 7 9. 8, 12; 9, 5, 11, 25, 12, 46 cf. I. Barnea, Arta cre tin , p. 18 i pl. 26, 2.723 Apocalipsa, 1, 8; 21, 6; 22, 13.724 I. Barnea, DID III, 1971, p. 9.725 Gh. M nucu Adame teanu, Tomis Constantia Constan a, Pontica 24 (1991), p. 302

303 i n. 17 (descoperiri monetare) i n. 19 (descoperiri sigilografice); autorul î i exprimîndoiala ca aici s fi existat un centru episcopal. Adaug , piese emise de Roman Idescoperite la Constan a, cf. G. Custurea, Circula ia monedei bizantine în Dobrogea (sec. IXXI), Constan a, 2000, p. 136, nr. 26; idem, Monede bizantine descoperite recent în Dobrogea (sec.IX XIII), Pontica 40 (2007), p. 632, nr. 11.

726 Vezi totu i informa ia c lug rului Walafridius Strabo de pe la 841, despre limbagetic , utilizat în regiunea Tomisului, cf. FHDR, II, p. 641 642; vezi acum i Mihai OvidiuC oi, În leg tur cu localizarea sci ilor tomitani consemna i de Walafridius Strabo, Pontica 43(2010), p. 141 164.

727 C. Cârjan, Ceramica de epoc feudal timpurie descoperit pe teritoriul ora uluiConstan a, Pontice 2 (1969), p. 373 394; A. R dulescu, Contribution à une meilleureconnaissance du répertoire archéologique du Haut Moyen Âge en Dobroudja, Actes du VIIIeCongrès des Sciences Préhistoriques et Protohistoriques, Prague, II, 1971, p. 981; I. Barnea,op. cit., p. 243; Gh. M nucu Adame teanu, op. cit., p. 303 307. Ultimul autor, raportânddescoperirile numismatice de la Constan a la realit i istorice ale imperiului bizantin,consider c a ezarea de aici se formeaz în intervalul 927 941, ca punct de sprijin pelitoral pentru bizantini menit s le u ureze controlul naviga iei în zona gurilor Dun rii.

108

este vorba i în cronicile lui Scylitzes i Zonaras referitoare la înfruntarea din 971de la Dorostolon dintre Ioan Tzimiskes i cneazul Sviatoslav al Kievului728. Duprevenirea st pânirii bizantine la Dun rea de Jos în timpul împ ratului IoanTzimiskes (971) i a organiz rii în aceast regiune a themei Paristrion(Paradunavon) vechiul Tomis cunoa te o nou perioad de prosperitate729. Dinmotive politico administrative, centrul de greutate al noii provincii s a mutat laDorostolon (Silistra, Bulgaria). Se presupune c a ezarea beneficia de un sistem defortifica ii, care îns nu a putut fi localizat pe teren730; o presupus incint târziedin secolele XII XIII surprins pân în zona portului e greu de interpretat ca oconstruc ie nou sau refacerea unui zid preexistent, din sec. X XI. Vestigii îns dela sfâr itul sec. X i începutul secolului urm tor au fost descoperite pe teritoriulvechiului ora , dup cum nuclee de locuire sunt dispersate pe o suprafa maimare; ele apar ineau unor a ez ri rurale situate în jurul Constantiei.

La Tomis a fost cercetat i o necropol de sec. X XI. Necropola, localizat înzona stadionului „Portul” poate fi contemporan cu ultima etap de locuire aa ez rii. Mormintele, de i majoritatea urmeaz ritualul cre tin, p streaz i uneleelemente de inspira ie p gân 731.

Descoperiri sigilografice i obiecte cu caracter cre tin pun în lumin aspectenoi legate de via a economic i religioas a comunit ii locale. Constan a esteprintre pu inele a ez ri din Dobrogea în care au fost descoperite sigilii732. Suntnotate dou sigilii bizantine de plumb din sec. X XI care au apar inut unormitropoli i din Tomis (Anicet i Vasile)733. Func ia celor doi ierarhi i men ionareaexpres „mitropolit de Tomis” este, dup I. Barnea, dovada continuit ii a ez riii p str rii caracterului ei urban. Mai mult, în opinia aceluia i cercet tor, celedou sigilii citate constituie o dovad c mitropolia de Tomis a continuat s existeparalel cu mitropolia nou înfiin at de Dorostolon, ambele depinzând direct dePatriarhia ecumenic de Constantinopol734. Sub aspect numismatic dezvoltareamaxim a a ez rii este înregistrat sub Roman III (1028 1034). Se pare c atacurilepecenege din 1036 vor afecta i Constantia. Descoperiri monetare semnificative

728 I. Barnea, op. cit., p. 73 74; vezi i Fontes III, Bucure ti, 1975, p. 141; pentru diverse

interpret ri ocazionate de men ionarea Constantiei al turi de „celelalte fort re e de dincolode Istru”, vezi Gh. M nucu Adame teanu, op. cit., p. 316 317 i n. 54 56.

729 Pentru a ezarea feudal timpurie de la Constan a, vezi i I. Barnea, DID III, p. 15 i20; idem, Byzantinische Bleisiegel aus Rumänien, in Byzantina 13 (1985), p. 298.

730 R. Florescu, Ghid arheologic al Dobrogei, Bucure ti, 1968, p. 29 30.731 Cercet ri din anul 1986, inedite; necropol semnalat de Gh. M nucu

Adame teanu, op. cit., p. 321 cu informa ii preluate de la descoperitori.732 I. Barnea, Plombs byzantins de la collection Michel C. Soutzo, RÉSEE 7 (1969), 1, p. 32

33; RÉSEE 24 (1986), 2, p. 117; Gh. M nucu Adame teanu, op. cit., p. 320.733 Sigiliile g site probabil la Istanbul, au fost publicate în Catalogue of Byzantine Seals

at Dumbarton Oaks and the Fogg Museum of Art, I, Washington, D.C., 1991, p. 180 181 (eds.John Nesbitt and Nicolas Oikonomides); vezi informa ia la I. Barnea, Date noi despremitropolia Tomisului, Pontica 24 (1991), p. 279 281.

734 De mitropolia de Tomis vor fi depins în sec. XI XII episcopiile din jum tatea denord a Dobrogei; mitropoliile de Tomis i Dorostolon au existat probabil pân la r scoalaAs ne tilor (1186), cât a durat i thema Paristrion. Re ineri privind recunoa tereaTomisului ca centru important al ortodoxismului, la Gh. M nucu Adame teanu, op. cit.,p. 320.

109

sunt cele din timpul împ ra ilor Constantin IX (1042 1055) i Constantin X (10591067). Invazia uzilor din 1064 a fost evenimentul ce pare s fi pus cap t existen eia ez rii. De i acela i rezultat s ar putea datora i r scoalei ora elor paristriene,emisiunile monetare din intervalul 1067 1081 (din timpul împ ra ilor Roman IV,Mihail VII i Nicefor III) au caracter accidental. Acela i caracter au i emisiuniledin sec. XII XIV735; câteva piese doar de la Theodor I Lascaris i Ioan III DucasVatatzes ar putea sugera o reluare a locuirii în sec. XIII. În sfâr it, afl m i de untezaur descoperit aici mai demult (1938), compus din cca. 100 de duca i emi i deMircea cel B trân i care a fost pierdut (sau ascuns) în timpul campaniilor luiMehmed I în Dobrogea (1417 1418)736. În portulanele din sec. XIV XV suntînregistrate numele de Constantia, Constantza sau Constansa, variante toponimiceale Constan ei actuale.

735 Gh. M nucu Adame teanu, op. cit., p. 323 324, n. 84, 85 i tabelul de la p. 324.736 G. Custurea, G. Talma chi, Repertoriul, p. 168, nr. VI.

TOMIS

ENGLISH VERSION

TOMIS

114

Tomis1 was founded together with Histria and Kallatis during the Greek

1 The history of Tomis is presented in some monographs: I. Stoian, Tomitana. Contribu iiepigrafice la istoria cet ii Tomis (Tomitana. Epigraphical contributions to the history of the city ofTomis), Bucure ti, 1962; V. Barbu, Tomis, ora ul poetului exilat (Tomis, the city of the ExiledPoet), Bucure ti, 1972; V. Canarache, Tomis, Bucure ti, 1961; A. R dulescu, Tomis,Constan a, 1967; idem, Ovidiu la Pontul Euxin (Ovid at Pontus Euxinus), Bucure ti, 1981.Historical information about Tomis is included in the volumes: Din istoria Dobrogei (Historyof Dobruja) (from now on abbreviated to DID), vol. I: D. Berciu, D.M. Pippidi, Ge i i greci laDun rea de Jos (Getae and Greeks at the Lower Danube), Bucure ti, 1965; vol. II: R. Vulpe,I. Barnea, Romanii la Dun rea de Jos (Romans at the Lower Danube), Bucure ti, 1968; vol. Ill:I. Barnea, t. tef nescu, Bizantini, romani i bulgari la Dun rea de Jos (Byzantines, Romansand Bulgarians at the Lower Danube), Bucure ti, 1971; A. R dulescu, I. Bitoleanu, A concisehistory of Dobruja, Bucarest, 1984; iidem, Istoria Dobrogei ( History of Dobruja), Constan a,1998. We add to these: R. Vulpe s earlier paper, Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucure ti,1938 (abridged HAD) and a recent paper of Al. Suceveanu, Al. Barnea, La Dobroudjaromaine, Bucure ti, 1991. The Tomitan discoveries are discussed in: V. Pârvan, Zidul cet iiTomi (The city of Tomis’s wall), Bucure ti, 1915; D.M. Teodorescu, Monumente inedite dinTomis (Unpublished monuments from Tomis), Bucure ti, 1918; P. Nicorescu, Monumente noudin teritoriul ora ului Tomi (New Monuments in the territory of Tomis), Bucure ti, 1920; I.Micu, C l uza vizitatorului în Muzeul regional al Dobrogei (Visitor s guide to Dobruja RegionalMuseum), Cernau i, 1937; V. Canarache, A. Aricescu, V. Barbu, A. R dulescu, Tezaurul desculpturi de la Tomis (The catalogue of sculptures from Tomis), Bucure ti, 1963, (note furtherTezaurul); M. Bucoval , Necropole elenistice la Tomis (Hellenistic necropolis at Tomis),Constan a, 1968; A. R dulescu, Monumente romano bizantine din sectorul de vest al cet iiTomis (Roman Byzantine monuments from the city of Tomis, west side), Constan a, 1966. Theinscriptions are published by I. Stoian in Inscrip iile din Scythia Minor grece ti i latine. II.Tomis i teritoriul s u (The Greek and Latin Inscriptions from Scythia Minor. II. Tomis and itsterritory), Bucure ti, 1987 (from now on ISM II); the latest are included by Em. Popescu înInscrip ii grece ti i latine din sec. IV XIII descoperite în România (The Greek and LatinInscriptions from the 4th 13th centuries found in Romania), Bucure ti, 1976 (from now on IGLR);we mention a collective paper signed by A. Aricescu, V. Barbu, N. Gostar, Gh. PoenaruBordea and A. R dulescu, Noi monumente epigrafice din Scythia Minor (New epigraphicalmonuments from Scythia Minor), Constan a, 1964 (abridged NMESM). Other information isfound in: A. Aricescu, Armata în Dobrogea roman (The army in Roman Dobruja), Bucure ti,1977 (from now on Armata); Al. Suceveanu, Via a economic în Dobrogea roman (The economyin Roman Dobruja), Bucure ti, 1977 (abridged VEDR); G. Bordenache, Sculture greche eromane del Museo nazionale di antichita di Bucarest. I. Statue e relievi di culto, elementearhitettonici e decorativi, Bucure ti, 1969; D.M. Pippidi, Contribu ii la istoria veche a României(Contributions to Romania s ancient history), Bucure ti, 1967; (note Contribu ii2); idem, Studiide istorie a religiilor antice. Texte i interpret ri (Ancient religions studies. Texts andinterpretations), Bucure ti, 1969, (note Studii); the recent monographs on Dobruja s separatesubjects during the Roman age: M. B rbulescu, Via a rural în Dobrogea roman (sec. I III p.Chr.) (Rural life in Roman Dobruja (the 1st 3rd centuries AD), Constan a, 2001; Z. Covacef, Artasculptural în Dobrogea roman (sec. I III) (The sculptural art in Roman Dobruja (the 1st 3rdcenturies AD), Cluj Napoca, 2002; A. Vertan, Circula ia monetar în Dobrogea roman (secoleleI III) (Coin circulation in Roman Dobruja, 1st 3rd centuries AD), Cluj Napoca, 2002. M. Ionescu,Gh. Papuc, Sistemul de ap rare a litoralului Dobrogei romane (sec. I VII p. Chr.) (The RomanDobruja coast defence system (1st 7th centuries AD), Constan a, 2005; Gh. Papuc, Tomis. I.

115

colonization process at the West Pont in the 7 6th centuries BC2. The Tomitanpromontory was used as an unavoidable stopover for navigators. Literary sources(Strabo, Geogr., VII, 6, 1; Pomponius Mela, De Chorogr., II, 2, 22; Ptolemaios,Geogr., Ill, 10, 3; Arrian, Scutum Durae Europi repertum, Tabula Peutingeriana,Itinerarium Antonini etc.) determine its place on the West Pont, between Histriaand Kallatis, and the distance in stadia to this site: 250 stadia from Histria and 280from Kallatis, according to Strabo, or 300 stadia from both, according to Arrian3.Later sources do not emphasize this enumeration order so much; however it isworth mentioning the sequence recorded by a geographer from Ravenna:Kallatis Stratonis Tomis Histria; other documents either use a selective notation(Amminaus Marcellinus) or a combination of the position of various toponyms(Procopius of Caesarea).

The settlement s name varies in Greek: or and in Latin, Tomi orTomis4. Other forms (Pseudo Skymos), Tomoe, (Pomponius Mela), Tomos(accusative form of a nominative Tomoi in Pliny the Elder) or in the Greek form inthe same case relation (Apollodori Bibliotheca), (Scutum DuraeEuropi) or with the accusative form , from the nominative (inArrian) are considered incorrect or rare forms. Coins have different engravings:

, , , (on the autonomous coins the most frequent formis )5. Epigraphical documents6 constantly mention (in Greek) and Tomis(in Latin). A nominative form appears like a poetical form for . Thesettlement is named terra Tomitana (Ovid, Ex Ponto, I, 1, 1 2) and the inhabitants

Aprovizionarea cu ap a cet ii Tomis în epoca roman i roman târzie (Tomis. I. Tomis watersupply in the Roman epoch and late Roman epoch), Constan a, 2005; Fl. Matei Popescu, Army inMoesia Inferior, Bucharest, 2010 (abridged Army).

2 J. Boardman, The Greeks Overseas, London, 1964 (Romanian version by M.Alexandrescu Vianu and P. Alexandrescu, Bucure ti, 1988), chapter 6 (The North and theBlack Sea); P. Alexandrescu, Dosar pentru Marea Neagr (File for the Black Sea), Ibid., p. 409428; D.M. Pippidi in DID I, p. 139 156; idem, Contribu ii2, passim; idem, Scythica Minora.Recherches sur les colonies grecques du littoral roumain de la mer Noire, Bucure ti Amsterdam,1975, passim; P. Alexandrescu, La colonisation grecque, in L Aigle sur le Dauphin, BucarestParis, 1999, p. 1 48; IstrosIHistria, Ibid., p. 49 181.; G.R. Tsetskhladze, Greek colonisation ofthe Black Sea area. Stages, models and native population, in The Greek colonisation of the BlackSea area, Stuttgart, 1998, p. 9 68 (especially p. 15 43); Al. Avram, Pentru o fenomenologie araporturilor dintre ge i i greci (For a phenomenology of the relationships between the Getae andGreeks), in Symposia Thracologica 7 (1989), Tulcea, p. 70 93; L. Buzoianu, Civiliza ia greacîn zona vest pontic i impactul ei asupra lumii autohtone (sec. VII IV a. Chr.) (The Greekcivilisation in the West Pontic area and its impact upon the autochtonous world (7th—4th centuriesBC), Constan a, 2001, p. 192 207.

3 For the quoted authors see also, Fontes ad Historiam Dacoromaniae Pertinentes, I,Bucure ti, 1964, passim; in brief, M. B rbulescu, L. Buzoianu, Tomisul în lumina izvoarelorliterare antice (Tomis in light of the ancient literary sources), in Din istoria Europei romane (Fromthe history of the Roman Europe), Oradea, 1995, p. 61 68.

4 See the subject in I. Stoian, Tomitana, p. 13 and 16.5 C. Moisil, Cre terea colec iilor, 1912 (Collections Development, 1912), The Romanian

Academy, The Numismatic Office, 1912, p. 21 102.6 ISM II, p. 407 and 409, Geographica: ( ) , ( ) , , , Tomis,

Tomitani.

116

are Tomitae (Ovid), , ( ) (plural ( ) ) and Tomitani in theepigraphical sources.

The toponym gave rise to some searching etymologies connected withAbsyrtos death, at Ovid (Tristia, III, 9, 1 10) and in a mythological compendiumfrom the 1st— 2nd centuries AD, known as The Library of Apollodorus7 Both sourcesbring together the settlement s name and the Greek names = cutting, pieceand = knife, blade. There are also myths about the founder hero or thefounder heroine , the first recognized on the local coins8 and the latter variantmentioned by a writer of the 6th century AD, Iordanes, who probably wanted toexplain the Scythian presence in Dobruja in the 4th century BC. According toIordanes (Getica, 62), their queen, Tomyris, built the city of Tomis on the Moesianshore of the Pont and named it after her.

Beyond these popular etymologies, we take into consideration Ovid snotation, according to which the name of this place is older than the city (sed vetushuic nomen positaque antiquius urbe; Tristia, III, 9, 5). Maybe starting from thissentence, some researchers supported the Thracian etymology9 and suggestedthat the form Tomi was a result of an older Indoeuropean root * tum = elevation ofthe ground, referring to a geographical aspect of the place10.

Written sources from the 6th century A. D. (Hierocles, Procopius ofCaesarea), mention a new toponym in parallel with the old one T , that is

11. As none of the sources observed a toponymical order and thetwo forms appear in texts in different places, it is difficult to determine whetherthe two names represent one topos or two different topoi. An anonymous source( , 41)12, probably from the beginning of the6th century AD and using older sources from the 5th century AD, maintains theform T , referring to the distance of 6000 stadia which separates this city fromthe mouth of the river Phasis. Later on (7th 8th centuries), the form Tomis can befound at the geographer from Ravenna; inspired by older maps, the abovementioned source maintains the sequence Kallatis Stratonis Tomis Istriopolis13.Based on Hierocles, a source from the 10th century, Constantinus Porphirogenetusmaintains both toponyms of T and 14.

In the 11 12th centuries, Georgios Kedrenos15 and Zonaras16 referring to therecurrent Byzantine authority over the Greek city on the north of the Danubementioned Constanteia ( ), from whence came messengers to the

7 Apollodori Bibliotheca, I, 133, in Fontes, I, p. 464 465.8 B. Pick, K. Regling, Die antiken Münzen von Dacien und Moesien, II, 1, Berlin, 1910, p.

614.9 Chr. Danov, Zapadnijat briag na Cerno More v drevnostata, Sofia, 1947, p. 80 81.10 W. Tomaschek, Die alten Thraker: eine ethnologische Untersuchung, Wien, 1893 1894,

II, 2, p. 75; E. Philippon, Les peuples primitifs de I Europe méridionale, Paris, 1925, p. 7.11 Hierocles, Synekdemos, 637, 1 and 6; Procopius of Caesarea, De aedificiis, IV, 11 (see

Fontes, II, Bucure ti, 1970, p. 350 351 and 472 475).12 , 41, în Fontes, II, p. 343.13 Cosmographia, IV, 6, 47.14 Constantinus Porphyrogenetus, De thematibus, 47,1, 58 60.15 Georgios Kedrenos, Synopsis, 23.16 Zonaras, Chronicon, XVII,2, 33.

117

Emperor Ioannes Tzimiskes. The toponym has been successively identified withConstantiana Daphné (location yet unknown) or with the present Constan a.

Italian nautical maps from the 14th—16th centuries use the name Constanza17.Under the Ottoman administration, the adapted name Kiustenge did not eliminatethe old one, Constanza. Finally, the Romanian administration, installed after 1878,definitively established the form Constan a.

Reconsidering the older toponyms Tomis and Constantiana, the simultaneityof their usage in the same sources creates two interpretations: a city Constantianaor Constantia could have been existed near Tomis, which would permit the namesubstitution; or both names Tomis and Constantiana could have beensimultaneously attributed to the same city in the 4th century AD18. Later on, theold name would have disappeared from usage and only the name Constantianaremained in use.

A problem would be the possible derivation from Constantiana of the nameConstantia: it is generally admitted that Constantia and then Constan a would bethe shortening of the archaic form19.

A funeral inscription from the 5th 6th centuries BC, found precisely inConstan a (IGLR, 37) mentions clearly that the deceased originated fromConstantiana ( )20. This inscription provides epigraphicalconfirmation only for the toponym Constantiana, but does not solve the identityproblem or provide the site of the two toponyms. By marking on the actual citymap between the peninsular area and the continental area, it was assumed21 thatthe first represents the older Tomis and the second refers toConstantiana/Constantia. Precisely the evolution of this continental city areaimpossed a new name, which, by extension was then applied to the wholeterritory22. The moment when the name Tomis went out of use is dated to thesecond half of the 7th century AD23.

The name Constantiana/Constantia would have been connected with one ofthe members of the Constantinian dynasty, either Constantius II, known forcarrying out an intensive building activity in Scythia Minor, or his daugther,Flavia Maxima Constantia, who was canonized by the Orthodox Church24.

The identification of the old city with contemporary Constan a was adoptedin the 19th century, after some different hypotheses had been taken into

17 N. Gramad , La Scizia Minore nelle carte nautiche del Medio Evo, Ephemeris Daco

Romana 4 (1930), p. 220 227, 236 240.18 N. Gramad , op.cit., p. 238.19 A. Aricescu, Armata, p. 164 rebuts the variant Constantiana: the toponym belongs to

another Dobrujan settlement, and the present word for the name of the city cannot beexplained as originating in the former Constantiana.

20 I. Barnea, DID II, p. 463; Em. Popescu, Constantiana. Un problème de géographiehistorique de la Scythie Mineure, BZ 66 (1973), p. 359 382 (other localization); R. Vulpe, Notede istorie tomitana (Tomitan history notes), Pontice 2 (1969), p. 159.

21 R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 160 162.22 See also A. Aricescu, Armata, p. 163 164.23 I. Barnea, DID II, p. 443; R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 165.24 Following this idea, there was assumed even that one of the basilicas from the city s

continental area could bear its name; R. Vulpe, op.cit., p. 163 164.

118

consideration, for territories including Kiev, Ovidiopol, Midia Cape, Tomiswar,Tuzla, Mangalia, Varna, and the closest area, Anadolchioi, in the district ofmodern Constan a25.

The problems concerning the date of the settlement and the origin of Tomiscolony should be discussed together. Unfortunately, the literary sources do notprovide any information about the moment of settlement. It was assumed thatTomis was built at the same time as the first Milesian colonies at Pontus Euxinusor shortly after that (the latest at the beginning of the 6th century BC)26. Otheropinions have established this moment during the 7th century BC (Regling, Weiss,Danov)27. However, the majority of historians accept the 6th century BC: the firathalf of the century28 or only „until now” the 6th century29. There was also wassuggested the theory which we consider the most likely that a group ofcolonists left Miletus and settled in the Tomitan promontory between 549 494BC30. The most recent historiography also takes under consideration the 6thcentury BC, but no later than the second quarter of the century31.

Histria is without doubt the oldest colony among those in the area,chronologically speaking. For Tomis and Kallatis, opinions differ in accepting thepriority of the first settlement at R.Vulpe, citing as an argument the topographicalsituation and the city s origin: building Histria, the Milesians must have been sureabout all the main stations and the access road to Histria and the Tomitan promontory 32.D.M. Pippidi suggests a reverse chronological order: both Tomis and Kallatis arefounded in the 6th century BC, but with the possible precedence of Kallatis33.

In discussing the chronological relationship between Tomis/Kallatis, untilnow, we have only archaeological evidence and this evidence urges for theprecedence of the first34.

25 I. Stoian, Tomitana, p. 16 and note 10; N. Lascu: tiri i tradi ii cu privire la locul de

exil al lui Ovidiu (News and traditions regarding Ovid s place of exile), in v. Publius OvidiusNaso, Bucure ti, 1957, p. 340 373.

26 R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 150; I. Stoian, Tomitana, p. 18.27 B. Pick, K. Regling, op.cit., p. 590; J. Weiss, Die Dobrudscha im Altertum, Sarajevo,

1911, p. 27 and 62; Chr. Danov, Zapadnijat briag, p. 80 81; idem, RE, Suppl. IX, v. Tomis, col.1397 1398.

28 R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 152 considers that the Milesian colonization activityended in the first half of the 6th century BC (after 546 BC Miletus couldn t have coloniesand the most recent Milesian city in the left Pontus is Odessos: dated to about 570 BC).

29 D.M. Pippidi, DID I, p. 152; further on, p. 157 considers that at the end of the 6th

century BC, Histria,Tomis and Kallatis had been already settled.30 A. R dulescu, C. Scorpan, Rezultate preliminare ale s p turilor arheologice din Tomis

(Parcul Catedralei), 1971 1974 (Preliminary results of the archaeological excavations from Tomis(Cathedral Park) 1971 1974), Pontica 8 (1975), p. 9 54 and especially p. 46 49.

31 G.R. Tsetskhladze, Greek Penetration of the Black Sea, in The Archaeology of GreekColonisation, Oxford University Committee for Archaeology, 1994, p. 111 135.

32 R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 151.33 D.M. Pippidi, DID I, p. 155.34 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 9 54; A. R dulescu, tiri despre

începuturile ora ului Constan a (News about the beginning of Constan a City), Pontica 10(1977), p. 53 57; L. Buzoianu, Tipuri de amfore de sec. VI IV a. Chr. descoperite la Tomis (Typesof 6 4th century BC amphorae found at Tomis), Pontica 24 (1991), p. 75 96.

119

The Milesian origin of the colony was indisputable for a long time.Demetrios of Kallatis affirmed it, cited by Pseudo Skymos: „The city of Tomis was aMilesian colony” ( ) (Periegesis, 774);also Ovid later: Miletida ad urbem (Tristia, I, 10, 41) or Huc quoque Mileto missivenere coloni (Tristia, III, 9, 3). Arrian gives a general reference, mentioning onlythe Greek origin of the first colonists (Arrian, Peripl., 24, 1). However, the firstwritten evidence about Tomis appears at Memnon and deals with an event fromthe middle of the 3rd century BC, event which we will have the opportunity tomention later on: the war for the emporion of Tomis ( ).The late literary notation and the special utilization of the word nearTomis facilitate another opinion: Tomis could have been a colony built notdirectly by Milesians, but by Histria35. The first Milesian colonists settled inTomis would have come from Histria, once in the first half of the 6th century BC;Tomis would have been used as the main support for the enlargement of Histriantrade interests along the Black Sea west coast to the south36. The supporters of thisopinion are looking for confirmation in archaeological discoveries, especiallypieces with pre monetary value and Histrian wheel coins both in settlementsinside the Histrian territory and at Tomis. At the same time, they cannot find alocal trading partner for the relationships that the new settlement was supposedto have with the surrounding populations. On the other hand, precisely theexistence of these pre monetary and monetary pieces37 and of importanthandmade ceramic vessels38 signifies in our opinion the presence in this veryplace of the exchange partners39. In fact, Tomis can be compared, both by itsposition and by its future development, with the settlements founded by Histriain the area (including also the Nikonion/Roxolani settlement). Considering that”Histria played an essential role in Tomis” early history, by controlling all its economicand political life”40, we revoke any aspect of autonomy. On the other hand, eventhey come from a later period, the elements suggesting a direct Milesianfoundation are too numerous to be considered all of Histrian origin; we aretaking into consideration the inscriptions dialect as attestation of Ionian tribes,

35 VI. Iliescu, Cu privire la coloniile grece ti din Dobrogea i la data constituirii teritoriului

lor rural (About the Greek colonies in Dobruja and the date of the formation of their ruralterritory), Pontica 3 (1970), p. 91 92 and note 52; Al. Avram, in Symposia Thracologica 7(1989), p. 73.

36 Preda, Cu privire la începuturile ora ului Tomis (About the beginnings of the city ofTomis), Istro Pontica, 2000, p. 113.

37 C. Scorpan, Vârfuri de s ge i semne premonetare i monede cu „roata” descoperite laTomis (Arrow Heads Pre monetary symbols and coins with wheels found at Tomis), SCN 7(1980), p. 25 34; G. Talma chi, Descoperiri premonetare i monetare în Dobrogea (sec. VI I a.Chr.) /Pre monetary and monetary discoveries in Dobruja (the 6th 1st centuries AD), Pontica 3536 (2002 2003), p. 360.

38 C. Scorpan, Prezen a i continuitatea getic în Tomis i Callatis (The Getic presence andthe continuity in Tomis and Callatis), SCIV 21 (1970), 1, p. 65 90; L. Arsenie, Ceramica lucratcu mâna de la Tomis. Stadiul actual al cercet rilor (Hand made ceramics from Tomis. The presentresearch stage), Pontica 33 34 (2000 2001), p. 283 298.

39 L. Buzoianu, Civiliza ia greac , p. 281 286.40 C. Preda, Istro Pontica, 2000, p. 112.

120

institutions, religion and anthroponomy41. We maintain the opinion that theresearchers at Cathedral Park have expressed for some time: the hypothesis thatTomis could have been a Histrian creation continues to be a difficult statement toprove42.

A study of the different data from the settlement of Tomis has been done,taking into consideration the moments when it was nominated as an emporion or apolis: the early date would refer to the emporion phase (which would have lasteduntil the event from Memnon s text) and the later date to that of polis43. As it hasbeen demonstrated44, the two terms do not exclude one another and do not haveany legal implication, and we consider that the first refers to the financialposition and marks Tomis as an exclusive port settlement, built only for smalltrade45. This could explain as well, the modest developmental level maintained byTomis for a long time after its foundation and its absence in major events in theWest Pont until the 3rd century BC.

Regarding its nomination, the majority of the literary sources call it a polis(Ptolemaios, Arrian, Sozomenos, Zosimos) or the Latin equivalents urbs (Ovidiusand Eusebius of Caesarea) or civitas (Eutropius, Rufius Festus, AmmianusMarcellinus using in parallel the term oppidum , Iordanes, and the Geographer ofRavenna). Strabo uses a diminutive of polis polichnion, but we are not awarewhether this word is still adequate for the reality of Tomis at the beginning of theRoman age or if it is only an external remark46. We consider two premises, asfollow:

a) existence of the settlement from Tomis earlier than the first writtenrecords; we admit as already proved and accepted that Tomis was settled in the6th century BC (probably in the second half of the century);

b) second premise means admitting also for Tomis and the west Pontic shoresome common events by content and consequence, events taking place previousto those of the middle of the 3rd century BC mentioned by Memnon.

From a methodological point of view, we divide the above mentionedperiod into four stages corresponding also to the most important historicalmoments of the ancient city:

- stage I: 6th century middle of the 3rd century BC (from the settlement tothe war for Tomis );

- stage II: middle of the 3rd century BC the first decades of the 1st centuryBC (from the war for Tomis to the first Roman military presence in the west Pont);

41 D.M. Pippidi, DID I, p. 202 203; I. Stoian, Tomitana, p. 17 18; 56 74; 148 160; idem,

Le culte des Dioscures et les tribus tomitaines à la lumière d un monument récemment publié,Dacia NS, 10 (1966), p. 347 349, 355 356; R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 151 152; L.Buzoianu, op.cit., p. 207 220.

42 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 49.43 I. Stoian, Tomitana, p. 18; R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 153 and note 19; G.

Talma chi, Pontica 35 36 (2002 2003), p. 362 and note 36, 37.44 A. Bresson, Les cités grecques et leurs emporia, in Emporion (eds. A. Bresson, P.

Rouillard), Paris, 1993, p. 163 226.45 R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 153 154.46 Strabo, VII, 6, 1; see the discussion about the word at D.M. Pippidi, DID I, p. 319;

R. Vulpe, op.cit., p. 154.

121

- stage III: 1st century BC 3rd century AD, the early Roman Age;- stage IV: end of the 3rd century AD 6th (7th) centuries AD, the late Roman

period.This chronology is based on the stratigraphical evidence discovered in the

area (the Cathedral Park area47 and notes about the preventive excavations fromother places in the peninsula)48 in correlation with archaeological materials foundand with city administration elements, even if historians haven t completed theiropinion regarding these last. The presentation of the archaeological situation isprecedeed by a historical commentary for every period.

Stage I (6th middle of the 3rd century BC)Following major events as they develop, unfortunately we cannot pronounce

our opinion upon the first, the invasion or rather the consequences of the Persianinvasion at the end of the 6th century BC49. This date is early for Tomis and for usto venture making any supposition or analogy with Histria would be helpful.

Furthermore, admitting the interest of Athens and its league for the PonticGreek cities50, we do not think the small Tomitan settlement would have attractedthe attention of the powerful symmachia, or that it could afford to be a memberand take on that responsibility.

We do not have any direct information even for a Scythian domination (untilthe date of the conflict between Ateas and Phillip II from 339 BC) or aMacedonian domination following the event mentioned above, which probablyended when Lysimachus died (281 BC). If we admit that the Scythian authority inDobruja existed from the middle of the 4th century, so before the date of the war51,probably Iordanes note from Getica (II, 10, 65) according to which Tomis is underGethian authority actually referred to the Scythians52. The word subjected couldrefer to some tribute like a money payment53. Later on, the Macedonian militaryintervention could represent the relieving of the barbarian fear and theestablishment of a new „protectorate”. It is difficult to determine if this

47 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 9 54; Gh. Papuc et alii, CCA.

Campania 2001, p. 108 110.48 Many unpublished; see also our notes in Pontica 24 (1991), p. 80.49 See generally, P. Alexandrescu, Izvoare grece ti despre retragerea lui Darius din

expedi ia scitic (Greek sources about Darius’ retreat from the Scythian expedition), SCIV 1(1956), 3 4, p. 319 341; idem, Histria în epoca arhaic (Histria in Archaic Age), Pontica 19(1986), p. 28 31 also and especially note 99; S. Dimitriu, Événements du Pont Euxin de la findu VIe siècle av. n. è. reflétés dans l histoire d Histria, Dacia NS 8 (1964), p. 133 144; see L.Buzoianu, Civiliza ia greac , p. 31 39.

50 For the possible participation of Histria and Kallatis in the Delian Attic League, seeD.M. Pippidi, DID I, p. 181 183.

51 VI. Iliescu, Pontice 3 (1970), p. 87 90; see D.M. Pippidi, DID I, p. 213 215 and note129.

52 VI. Iliescu, Geten oder Skythen? Zu Iord. Get, 65, in Eos 56 (1966), 2, p. 341 346.53 D.M. Pippidi, Contribu ii2, 1967, p. 152 and note 111 with a reference to the text of

Diodor, XVI, 71; Ligia Ruscu, Rela iile externe ale ora elor grece ti de pe litoralul românesc alM rii Negre (Foreign affairs of the Greek cities on the Romanian coast of the Black Sea), ClujNapoca, 2002, p. 66 67.

122

protectorate was installed in a violent manner54 or if it was accepted and followedby agreements and an immediate Macedonian presence here55. We are not sure ifa comparison with Histria would help at this point. The statement that Tomis hada similar attitude to Histria with regard to Phillip and had the same fate56 doesnot have adequate argumentation57. It is possible that the traces of fire noticed atTomis were the consequence of these events or else some others followingtowards the end of the century, meaning the Pontic cities uprising against thediadoch Lysimachus58. Tomis seemed to take part in the Pontic cities allianceagainst Lysimachus, followed twice by the siege against Kallatis and the defeat ofthe allies. Diodorus information (XIX, 73, 1 2) referring to the alliance of Kallatisand the neighbouring cities seemed to consider Tomis as well. If the Sicilianhistorian mentioned only Histria deliberately, that was because of the fact thatthe powerful until then Milesian city was not neighbouring Kallatis, so it couldnot be included in the cathegory ofwhich was appropiate for Tomis. Neither its geographical position nor itseconomic condition, as we will see below, until that moment don’t exclude thisparticipation (we should admit the name , indirectly mentioned for thesettlement at the end of the 4th century BC). Moreover, if we consider that Miletuswas involved in the uprising against Lysimachus, then Tomis participation in theevent seems certain59.

There were no more violent events after Kallatis was definitively defeated(the siege started again after 309 BC)60 and until the death of Lysimachus, thePontic cities were still under the authority of the king of Thracia. No literarysource offers information about the situation of these cities after the death ofLysimachus. „The Seleucid protection”, which would have followed, was only froma distance and only for the Thracian shore.

Stratigraphy at Tomis, around the Cathedral Park determines the order for the6 4th centuries archeological levels, with the following structure from the bottomup61:

- N XII XI : the 6 5th centuries with the specification, the two levels belong tothe second half of the 6th century, and XI passes to the 5th century BC, continuing

54 See the destruction of the Histrian precincts because of Philip II s intervention, inM. Coja, Zidul de ap rare al cet ii Histria i imprejur rile istorice ale distrugerii lui în sec. al IVlea î.e.n. (The defensive wall of the city of Histria and the historical circumstances of itsdestruction in the 4th century BC), SCIV 15 (1964), 3, p. 383 398; for a different opinion,D.M. Pippidi, DID I, p. 218 and note 149.

55 L. Ruscu, op.cit., p. 71 73 with reference (note 71) also to E. Badian, Philip II andThrace, Pulpudeva 4 (1983), p. 51 71.

56 L. Ruscu, loc. cit.57 However see G. Talma chi, Descoperiri monetare macedonene în Dobrogea (Macedonian

coins discovered in Dobruja), BSNR 92 97 (1998 2003), p. 27 37.58 Otherwise, for Histria as well, the two events are considered both possible sources

for the destruction of the classical precincts; sec above, note 54.59 D.M. Pippidi, DID I, p. 216 217, Ju.G. Vinogradov, Der Pontos Euxeinos als politische,

ökonomische und kulturelle Einheit und die Epigraphik, Acta Centri Historiae „Terra AntiquaBalcanica”, 2, Tîrnovo, 1987, p. 43; Al. Avram, ISM III, p. 23 and note 94.

60 D.M. Pippidi, DID I, p. 218; Al. Avram, ISM III, p. 24.61 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 9 49 and pl. 1 4.

123

into the first years of that century (but no further than the end of the seconddecade of the 5th century BC).

- N X and IX: 5th 4th centuries BC; N X: the first half of the 5th century, N IX:the second half of the 5th century and probably the first years of the 4th centuryBC.

The two levels are formed of many clay floors superimposed above oneanother, with fire traces on each, interpretated as repeated reconstructions.

N VIII is well formed; it is to be found in the whole research area and it iscovered with a very thick fire stratum. The deposits on this level includehomogenous archaeological materials, dated in the 4th century BC.

Mentioning the chronology of the archaeological levels from the CathedralPark and in connection with numismatic findings62, it was appreciated as beingcorrect for the levels XII IX the data indicated by the authors report in brackets: NXII XI: the 6th 5th centuries BC; N X IX: the 5th 4th centuries BC. From the point ofview of stratigraphical analysis, this observation does not change in our opinionsome dates, but emphasizes them63.

We maintain the hypothesis according to which N X should begin about 465460 BC and N IX would end to the end of the first quarter of the 4th century BC.These dates start from numismatic realities on the site: the simultaneous presenceof the pre monetary evidence and the wheeled coins also in N X, for example, orthe presence of the pre monetary symbols in level N IX; the wheeled coins arecompletely missing in N VIII (4th century BC), fact connected with thedisintegration period of the first Pontic Athenian maritime league which wouldcorrespond to level IX.

Some materials dated to the 5th century BC and others from the 4th centuryBC come from a previous excavation stratigraphical control in the peninsula,between 1959 1960. An excavation report of that time mentions the fact that allmaterials come from one level (N I) situated at 4 m depth, level where there wasalso discovered an indigenenous handmade vessel dated to the late Hallstatt. Theauthor of the report dated the above mentioned level at the beginning of the 5thcentury and considered it to be „for the moment the earliest level for Tomis”64.Maintaining this opinion, we broaden the level s date to the end of the 6th century

N = level; NA = archaic level.

62 R. Oche eanu, P. Dicu, Monede antice i bizantine din Dobrogea (Ancient and Byzantinecoins from Dobruja), BSNR, 75 76 (1981 1982), 1983, especially p. 447 454.

63 The archaeological research in an area situated very close established for the Greekperiod four archaeological levels, dated in the second half of the 6th century –until the endof the 4th/beginning of the 3rd century BC. They correspond to the levels XII VIII from theCathedral Park. See Gh. Papuc et alii, Constan a, county Constan a [Tomis], 23, Arhiepiscopieistreet, in CCA, Campania 2001, p. 108 110.

64 A. Aricescu, Unpublished Report in the documentary fond of the Constan aNational History and Archaeology Museum (MINAC, inv. 1327). The level notationsbelong to the authors of excavations (here N I is first chronologically).

124

beginning (or the second quarter) of the 5th century and connect it with the nextexcavations from the Cathedral Park (respectively N XI)65.

Comparing this new data with that from the plateau settlement in Histria66,we notice:

1) the beginnings of the settlement of Tomis correspond to NA III fromHistria;

2) two archaeological levels from Tomis correspond to the 5th century BC;the repetitive reconstructions of the arrangements on these levels do not havegeneral significance;

3) the 4th century BC seems to end with a strong fire which the authorsreport hesitates to attribute to one of these two events: the expedition of Phillip IIor the expedition of Lysimachus (however the second event seems, in the report sview, to be the cause of destruction)67;

4) important fire traces were detected on N XI. The limited research areadoes not allow us to conclude if there was a general fire with an historical cause,or an accidental incomplete one. We do not exclude, though, the possibility of acorrelation with the fire, which destroyed NA III at Histria68.

The ceramics categories found here69 prove a stable Greek settlement in Tomis,well defined even from the second half or the last quarter of the 6th century BC.

Greek Eastern ceramics are the most representative for the 6th 5th centuriesBC; there are common vessels and these were found in usual shapes excavated inthe archaic levels of Histria.

Most of the pieces look like Histria NA III ceramics70. Among the pieces fromthe 6th 5th centuries BC we mention some irrelevant Corinthian fragments;probably they belong to the late Corinthian style, though we do not exclude themiddle phase of this style.

The Attic ceramics with decorations have similar phases to the Histria ones:relatively common in the 6th century BC and the second half of the 5th century BC,

65 Otherwise, the whole peninsula area was studied in a campaign of preventive

excavations between 1959 1960 and 1986 1988 which brought about the precise observationof only two habitable levels from the Roman age and Roman Byzantine. The Hellenisticand Greek materials were found in the whole researched area, but without forming acompact, uniform level.

66 For the plateau area stratigraphy from Histria, see S. Dimitriu, in Histria II,Bucure ti, 1966, p. 21 37; sec more recently M. Angelescu, in CCA. Campania 1994, ClujNapoca, 1995, p. 42; Campania 1995, Br ila, 1996, p. 58 59; M. Angelescu, A. Bâltâc, Sondajul„ ” din basilica episcopal de la Histria (The „ ” sondage in the bishopric basilica from Histria),Pontica 35 36 (2002 2003), p. 85 122; Al. Suceveanu, M. Angelescu (eds.), Histria. Ghidalbum (Histria – Guide album), Constan a, 2005, p. 17 19.

67 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 25 27.68 In the researches in 2001 (supra, n. 63) there are recorded on the level I successive

rebuilding areas, after at least two fires.69 The Greek period ceramics from Tomis is mostly unpublished; there are general

reference about the materials coming from the Cathedral Park; see A. R dulescu et alii,Pontica 6 (1973), p. 333 347; A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 34 and figs. 2835; L. Buzoianu, Civiliza ia greac , p. 254 260.

70 See the ceramics at S. Dimitriu, Histria II, p. 41 54.

125

totally absent in the first half of the 5th century BC and „massive” at the end of the5th century and the 4th century BC.

The Attic ceramics from the end of the 6th century BC are present in morefragments belonging to the category of high footed cups and cups decorated withstripes, dating to around 530 520 BC, and cups with black oil varnish without anydecoration (about 525 BC) and pieces with black figures, dated about 520 510 BC.At the end of the 5th beginning of the 4th centuries BC the ceramic series withblack oil varnish continued, represented by cups, skyphoi, bowls with a low edgeand bolsals with painted decoration. There are also ceramic types with red figures,representating the first half of the 4th century BC on fragments of pelike andskyphoi. The decorative themes are common: individuals in draped clothes, Satyrs,palmettae and accolades.

The supposed colonial ceramics are similar to known shapes among theHistrian products; talking about common shapes, they need not necessarily beHistrian imports, but could also be the products of Tomitan workshops. Analysisof soils taken from the loess deposits on the north cliff of the city identified usablequalities. As is known, the argils of some regions form a unity whole , thequalities of the Tomitan clay are probably very close to the Histrian ones. Fromthis point of view, the selection is difficult, and the answer could not be given bya fine comparative analysis in the laboratory. Among the categories supposedcolonials we notice fishplates with red paint inside, trays with channelled skirts,bowls of red clay, insufficiently burnt, with a grey core.

We particularly point out the amphorae, which prove the vivid economicactivity in Tomis in the 5th century BC which was prefigured in the second half tothe end of the 6th century BC71. Similarly, to Histria, the imports were comingfrom Chios, Lesbos and Thasos. This feature is preserved also in the first half ofthe 4th century BC. Eloquently, the comparison of the amphorae importedbetween the 5th century and the first half of the 4th century BC is quasi equal. Inthe second half of the 4th century the imports, though more varied, were lessnumerous, probably because of the insecure political situation in Dobruja andalong most of the shore during this period72.

The comparison between Tomis and Kallatis concerning the beginning of thestamped amphora imports is in its turn eloquent. Taking into consideration thegeneral situation of the imports between the two colonies, Thasos becomes thefirst exportation goods centre using stamped packing materials on the Tomitanmarket, with permanent trade activity beginning in the second quarter of the 4thcentury BC. Unlike Histria and Tomis, the Kallatian market was orientated at thattime to the trade with Pontic Heraclea. The absence of the early stamps from theend of the 5th beginning of the 4th century BC, both in Tomis and Kallatis, is proofof more restricted economic activity compared to Histria, owing to the morerecent date of their settlement. On the other hand, the increased number ofstamps from Tomis in the middle of the 4th century BC compared to Kallatis is

71 L. Buzoianu, Pontica 24 (1991), p. 75 96.72 See L. Buzoianu, Les premières importations d amphores timbrées dans les cités grecques

de Tomis et de Callatis, BCH Suppl. 13 (1986), p. 406 415.

126

proof of earlier trade activity with Thasos Island.The local element proved to be strong enough for the two aspects noticed

also in Histria: the autochtonous (prevailing) and the North Pontic. Probably, alocal colonial aspect is also present, but it is difficult to put into light in theresearch stage. The autochtonous pottery is present from the first archaeologicallevels. From the quantity point of view, it seems better represented than inHistria. The Hallstatt shapes tradition was continued. The vessels decorationtechnique has a large repertory, where there can be recognized Gethiandecorative elements, as well as some similar to the north Pontic pottery. Theshapes can be recognized in the pottery discovered in NA III at Histria or in thearchaic stratus there, to be dated going to the limit of the 6th 5th century BC73.

Regarding coin discoveries, our notes take into consideration only bronzearrowheads with a pre monetary value and wheeled bronze coins74. Concerningthe first one, we note that:

1) the stratigraphical distribution of the pieces from the Cathedral Park:this shows for the 6th century BC (N XII XI) both the presence of the three edgedarrows and the foliform ones; in the first half of the 5th century the two types stillexist, in the second half of the 5th century BC only foliform arrowheads appear;

2) some pieces have special symbols marked in relief, which could beinterpreted as workshop marks;

3) there are known at Tomis two arrowheads hoards with premonetaryvalue and also a deposit75. Named succesively Tomis I (58 pieces and two Olbiandolphins), Tomis II (140 pieces) and Tomis III (12 pieces), they put Tomis in theunique situation to discover this kind of hoards in a „Greek” environment. It ispossible that they belonged to the Greeks in the city and to have been gifts (dora)or exchange objects with the local population; this way we could find anargument for the function of emporion of the settlement.

The wheeled bronze coins, attributed to Histria, were found in the 5thcentury levels and were absent in the 4th century ( N VIII). The number of pieces istoo small (28 samples in the Cathedral Park and few on Arhiepiscopiei st., level 2)to support the tempting idea of the local workshops. We should accept theobservation76 according to which these coins represent a circulating value in theHistria s maximum trade relation area. Here we also mention a hoard of 110

73 L. Buzoianu, Civiliza ia greac , p. 259 260; L. Arsenie, Pontica 33 34 (2000 2001),

p. 283 298.74 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 34 37; C. Scorpan, SCN 7 (1980), p. 25

34; G. Talma chi, Semne monetare din aria de vest i nord vest a Pontului Euxin. De la simbol lacomer (secolele VI V a. Chr.)/ Monetary signs in the West and North West area of PontusEuxinus, from symbol to trade (6th – 5th centuries BC), Cluj Napoca 2010, passim.

75 G. Talma chi, op. cit., p. 82; G. Talma chi, Gh. Papuc, The arrowhead monetary signshoard, founded in Constan a (Constan a county), in Coin hoards of Dobruja. I. Constan a 2007,p. 11 35.

76 Bucur Mitrea, Roata, simbol solar pe monedele histriene (Wheel, sun symbols onHistrian coins), Pontica 15 (1982), p. 97.

127

Histrian silver coins discovered „near the ancient Tomis” and dated at the end ofthe 4th century BC .

For the initial period, it was admitted77 that from a monetary point of viewTomis is still in Histria s „sphere of influence”. Histria s influence was consideredto have been „maintained” until the middle or after the middle of the 4th centuryBC. We prefer to this categorical opinion a more modulated view, meaning thatTomis benefited from its position in the area where Histrian coins circulated.Histrian coins proved to be powerful enough in the 6th 4th centuries BC to coverthe coin necessary of the other neighbouring Greek settlements78.

Accidental discoveries have brought about also the presence of some foreigncoins at Tomis79. They come successively from the Thracian Chersones (515 493BC), Persia (486 450 BC), Apollonia Pontica (end of the 5th beginning of the 4thcentury) and Thessalia (beginning of the 4th century BC). Older informationrecorded here also two hoards from Apollonia Pontica (end of the 5th beginningof the 4th century BC) and Mesambria (4th century BC), without anysupplementary data80.

The 6th century BC discoveries area covers the extremity of the Tomispeninsula (the Cathedral Park area and that close to it)81 and generally thepeninsula existing in the place and close to the south and west of the present dayOvidiu Square.

It is true that 4th century BC materials are more numerous in the peninsula.We note a group of 8 Chios amphoras dated in the first half of the 4th century,probably from a storehouse whose excavation conditions are not clearly known tous82.

The building elements are represented only in the searched area by somehuts houses (6th 5th centuries BC), pavements and stone walls of some surfacehouses (5th 4th centuries BC). We notice a street with two made up levels (N II,inferior, 5th 4th centuries BC; N 1 the 4th century BC). Its way is similar to the late

The hoard whose preserving place is not known, was discovered in 1916. See

G. Custurea, G. Talma chi, Repertoriul tezaurelor monetare din Dobrogea (Repertoire of coinhoards from Dobruja). Constan a 2011, p. 164, no. II (with reference to G. Severeanu, BSNR15 (1920), 35 36, p. 20 27.

77 Gh. Poenaru Bordea, Discu ii pe marginea câtorva monede str ine din Dobrogea antic(Debates concerning some foreign coins from ancient Dobruja), SCIV 21 (1970), l, p. 137.

78 For the Histrian coin spreading area, see recently G. Talma chi, Pontica 35 36 (20022003), p. 357 394.

79 G. Talma chi, The mints’issues from the Black Sea coast and other areas of Dobruja. ThePre Roman and early Roman periods (6th century BC – 1st century AD), Cluj Napoca 2007,passim.

80 C. Moisil, Cre terea Colec iilor Cabinetului Numismatic în Biblioteca Academiei Române,Bucure ti, 1944, p. 5, nr. 40, 42, resumed also by G. Talma chi, op. cit., p. 164 165; seerecently also G. Custurea, G. Talma chi, Repertoriul tezaurelor, p. 169 (VIII; here the possibledate 330 320 BC).

81 New research in the Episcopal Cathedral yard and in the area of Ion Jalea museum;see Z. Covacef, Constan a (Tomis), in CCA, 1983 1992, Bucure ti, 1997, p. 25, no. 18; Gh.Papuc et alii, Constan a (Tomis), CCA, Campania 2001, p. 108 110, no. 73.

82 L. Buzoianu, Pontica 24 (1991), p. 88.

128

Roman street83. The same building structures are recorded also in the area onArhiepiscopiei street ; we mention here a surface house with two rooms, dated inthe 5th century BC and the continuation of the stone street pavement from the 4thcentury BC84.

For the moment, we note that the characteristic elements for this period are:- reduced inhabited area;- conditions of settling Greeks in an autochthonous millieu more defined

than that of Histria;- economical relationships orientated to the same micro Asian and Aegean

centres identified at Histria.

The 2nd stage: the middle of the 3rd century 1st century BCThe important event of the period is the so called war for Tomis or,

according to the Greek phrase , summarized byMemnon after a more detailed presentation by Nymphis. Considering as veryimportant this information we quote Memnon literally85 (FGrHist III B, p. 347348):

( ), ,

.

, ,.

, ,.

„Not long after that, a war broke out, which the Byzantines began versusKallatians these being colonists of Heraclea and, [at the same time] versusHistrians for the emporion of Tomis which was close to Kallatis. They werethinking about their monopoly there. Both of them sent messengers to Heraclea tohelp them, but Heraclea offered military support to neither of them, but sentmessengers to both cities to pacify them, but this effort was in vain. TheKallatians suffered many losses from their enemies and later on they startedpeace negotiations, but they could not recover themselves from this misfortune”86.

Analyzing every sequence and traditionally every sequence, this informationdeals with the following:

- a military confrontation between a Histria Kallatis coalition andByzantion as enemies;

- the confrontation target was the monopoly upon the emporion of Tomis;

83 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 44 and the researched area’s general

plan; C. Scorpan, L évolution urbanistique de la cité de Tomis, RRH 15 (1976), 1, p. 3 10.84 CCA, Campania 2001, p. 108 109.85 Memnon, fr. 21 (FHG III, p. 537 = FGrHIST, III, B, 434, fr. 13). Reference about the

war for Tomis at D.M. Pippidi, DID I, p. 222; idem, Contribu ii2, p. 33 35; I. Stoian, Tomitana,p. 20 21 and 215 216; see recently, A. R dulescu, Constan a, 2250, Pontica 23 (1990), p. 2328; L. Ruscu, Rela iile, p. 150 163; Al. Avram, ISM III, p. 26 32.

86 The translation of the text from Memnon, in Fontes I, p. 511.

129

- the appeal both parts sent to Heraclea Pontica;- Heraclea s diplomatic (but not military) approach which was without any

result;- conflict end in Kallatis’ disatvantage (peace negotiations probably before

the final defeat).The narrated event has an outstanding importance for west Pontic city

history and is placed in a larger political and military context87, whichencompassed many geographical areas the Aegean Sea, the eastern part of theMediteranean Sea and the Black Sea and put into opposition kingdoms andpolitical unions with different interests. Among the latter, we mention theNorthern League, a temporary symmachia with an anti Seleucid orientation, whoseinterests were connected with the economic interests of Heraclea Pontica88. Itsattitude towards Byzantium, in its turn a member of the League, changed becauseas Byzantium held the trade monopoly in the Pontic basin, and the fact of themediating role that Byzantium played in Pont s relationship with the Aegean Seabasin. This explains why Heraclea, which under different circumstancesconsiderably helped Byzantium, maintained its neutrality and chosereconciliation faced with a conflict in which both Byzantium and Kallatis wereinvolved.

More than the economic interests of this conflict, which for the League meantthe setting up of Greek free cities, and for Tomis meant its position as much asthis status was right for it, the Byzantines were aiming at other interests, mainlypolitical ones, i.e. the breaking up of the Seleucid sphere of influence, underwhich Kallatis seemed to be for a long time. Following the order of events,Kallatis should have been the reason for which the Seleucid king Antiochos IITheos (261 246 BC) started a siege against Byzantium, an operation associatedwith a campaign in Thracia (255 254 BC)89. We consider „the war for Tomis” to berelated precisely to this conflict in which Byzantium was involved and whichfinished, if not at the end of 255 BC, at the latest in the spring of 254 BC90. For thedate of the beginning of the war for Tomis we find a hint in the succession fromBithynia91. In Memnon s narration, the fragment referring to the war for Tomis isplaced before the narration about the conflict in Bithynia; the start of bothconflicts is placed between 256 255 BC. We conclude that the limits of the war forTomis are 256/255 254 BC92. So, the date 260 BC, generally accepted by historians93

87 B. Niese, Geschichte der griechischen und makedonischen Staaten seit der Schlacht bei

Chaeronea, II, Gotha, 1899, p. 137 138; W.P. Newskaia, Byzanz in der klassischen undhellenistischen Epoche, Leipzig, 1955, p. 150 151; M. Rostovtzeff, Social and Economic Historyof the Hellenistic World, Oxford, 1941, 1, p. 590 591; S.Ju. Saprykin, Gerakleja Pontijskaja iHersones Tavriceskij, Moscova, 1986, p.124 139.

88 About the Northen League, see especialy M. Rostovtzeff, op. cit., p. 26 27 and 590;S. Ju. Saprykin, op.cit; idem, Severnaja Liga, Pricernomor e v epohu ellenizma, 1985, p. 49 61.

89 Memnon, p. 228 a, 53 f; b 28 f.90 See the dates also at Al. Avram, op.cit., p. 31.91 Apud B. Niese, op. cit., p. 137; see also Al. Avram, op. cit., p. 26 27, n. 115.92 See the plan of the events development suggested by Ju.G. Vinogradov at

Al. Avram, ISM III, p. 31 32; ibid., p. 27, n. 116.93 See above, n. 87.

130

should be corrected; other chronologies 275 BC or 253 247 BC are consideredeither too early or too late and without any supporting evidence94.

The development of the warfare described incompletely by Memnon arousessuppositions. Byzantium seemed to have provoked, as R. Vulpe wrote, „voullaits emparer de cette ville située au milieu de la côte de Dobroudja et bien placéepour controler le commerce de tout le Pont Gauche”95. Although the advantagesto themselves were not to be ignored96, we rather think that Byzantium started tofight this war according to the interests of the League and in the name of theLeague, since the ultimate purpose was to abolish any monopoly upon Tomis andto declare it a free port. Byzantium indeed achieved that. Tomis benefited furtherby these new circumstances and consolidated its position at head of the Ponticcities. We are not confirming other suppositions concerning the war at sea97.

Memnon s purposeful mention of, determined some historians to think that

only Kallatis aimed at the setting up of this monopoly, and that at the same timeHistria wanted to annex a part of the rural area of Tomis98. Under thesecircumstances we do not understand why Memnon, referring precisely to thisagriculture territory99 takes into consideration first neighbouring Kallatis,

.On the other hand, we do not think that Histria, having a rural territory100

which must already have been well extended to the south101, creating defensivedifficulties102, needed in the middle of the 3rd century BC to extend this territoryagainst a city with similar interests. Histria rather aimed for the monopoly uponthe transit trade, which, according to the alliance, shared with Kallatis. At the

94 For dating see also Ju.G. Vinogradov, Der Pontos Euxeinos, p. 47, n. 184; K. Nawotka,

The western pontic cities: history and political organization, Ohio State University, 1991, p. 41,n. 116.

95 R. Vulpe, HAD, p. 85 86.96 B. Niese, op. cit., p. 137.97 Cf. D.M. Pippidi, Contribu ii2, p. 34. Although difficult to verify, the supposition

holds good, taking into account that Byzantium had numerous maritime war vessels(maybe not to the same extent as Heraclea Pontica); Tomis and Kallatis seem to have intheir turn a fleet of, firstly trade vessels, and also possibly some defence vessels.

98 R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 154 si n. 22.99 D.M. Pippidi, DID I, p. 197 198; idem, Contribu ii2, p. 175, note 22.100 See the previous note; see also P. Alexandrescu, Însemn ri arheologice (Archaeological

Notes), StCls 12 (1970), p. 152, who adds prudently: „For the moment we don t know whichwas the south limit of the Histrian territory in the archaic and classical age.”

101 For the Roman age, the assumed southern limit is Ta aul lake – Midia Cape; seeD.M. Pippidi, Contribu ii2, p. 348 385 and fig. 4; Al. Avram, Întinderea teritoriului Histriei înepoca roman în lumina hot rniciei consularului Manius Laberius. Incercare de reconstituire (Thearea of Histrian territory in the Roman age in light of the borders decided by the consularis ManiusLaberius. Reconstruction attempt), CCDJ, C l ra i, 5 7 (1988 1989), p. 189 197 ; idem inHistria. Eine Griechenstadt an der rumänischen Scwarzmeerküste (eds. P. Alexandrescu and W.Schuller), Xenia, 25, Konstanz, 1990, p. 11 14. See also Al. Suceveanu, Fântânele. Contribu iila studiul vie ii rurale în Dobrogea roman (Fântânele. Contributions to the study of rural life inRoman Dobruja). Bucure ti, 1998, p. 157 160.

102 D.M. Pippidi, Contribu ii2, p. 167 185 (for the 3rd century BC) and p. 186 221 (for the2nd century BC).

131

time of conflict, Kallatis did not actually hold this monopoly, the Kallatians werejust „thinking” of taking up the right for this and while Histria did not want tolose it for the benefit of Byzantium or the Pontic confederation, if it had.

A new interpretation103 changes the alliance structure and poses somequestions. The hypothesis was put forward by Vinogradov, taking intoconsideration just „Monopolkrieg um Tomis zur Seeschlacht bei Kos” He begins byadmitting the existance of a conflict between Histria and Kallatis and he assumesits connection with the war for Tomis. Vinogradov dates the epigraphicaldocument mentioning this conflict (ISM III, 7) (with supporting arguments fromAl. Avram) to 253 BC. We notice a war between Histria and Kallatis, evenconnected with the war for Tomis, is different in matter and consequences fromthe conflict mentioned by Memnon.

It is possible that this war, if it took place in the middle of the 3rd century BC,was the beginning or the first phase of the war for Tomis: first Histria andKallatis, antagonists for controlling the emporion Tomis may have become allieswhen Byzantium became interested in this matter as well. However, more likelyHistria and Kallatis were not allies in this conflict and the reference to Histria inMemnon s text mentions a conflict which Histria also had

; only Kallatis and Byzantium continued to be enemies. Heraclea smessengers only concern them; the disastrous result is mentioned only forKallatis. Furthermore, Kallatis asked for „peace negotiations”, an attitude put intopractice also during the war against Histria. There was a short lapse of timebetween the two conflicts, a period when the initial position of matters was reestablished ( , in ISM III, 7). This interpretation, arguesthat the war between Histria and Kallatis was before the one between Kallatis andByzantium, and that both of them were about control over the emporion of Tomis.We can retain a date around 264/261 BC as the beginning of these events104.

No matter what the order of the events was, their consequences werefavourable to Tomis: the city began to develop thenceforth.

Beginning with the middle of the 3rd century BC, Tomis issued its first coins,some bronze ones, more numerous and various than the coins issued at the sameperiod by Histria and Kallatis105. Small amounts of these coins circulated beyondthe city market, in Dobruja (including in Histria and Kallatis), NE of Bulgaria and

103 Ju.G. Vinogradov, Vom „Monopolkrieg” um Tomis zur Seeschlacht bei Kos, quoted by

us at Al. Avram, ISM III, p. 27 32.104 It remains for us to agree possible common interests between Bithynia and Miletus

during this time. Such „common interests”, L. Ruscu, op.cit., p. 160 saw as possible in theperiod between about 241 BC and at least the time when the 4th Syrian war began.

105 C. Preda, Istoria monedei în Dacia preroman (Coinage history in pre Roman Dacia),Bucure ti, 1998, p. 78 84; idem, Descoperiri premonetare i monetare în Dobrogea (Pre monetaryand monetary discoveries in Dobruja), Pontica 35 36 (2002 2003), p. 357 394. Recently ismentioned a hoard of 100 bronze coins issued by Tomis, discovered „in the city or in theneighbourhood” and preserved in a private collection; see G.Custurea, G. Talma chi.Repertoriul, p. 182 183 (LXIV). Other bronze coins, too, have been discovered in Constan apeninsula area; see also G.Custurea, G. Talma chi, op. cit., p. 169 (IX : hoard of 11 bronzesamples Phillip II type), 171 (XIV: funerary deposit including 11 coins), 182 (LVII: coinstorehouse including 12 samples).

132

generally in the neighbourhood of the Danube106. There are known 26 settlementswith a total of more than 166 Tomitan coins (among which more than 96 therehave been found only in Greek cities107. It is possible that in the 3rd century BCTomis issued Alexander the Great type gold staters, considered to beposthumous, staters dated in Kallatis around 279/5 228/220 BC108.

The specialized literature knows much more hoards including also Tomitancoins: six in Dobruja (among which two in the NE of Bulgaria, at Grani ar andB lgarevo)109; two in the north of the Danube (at Anadol/Ukrain and M r e ti)110and other two in contemporary Turkey (at Kirazli and Mektepini). The only coinsentering in the Hellenistic coin circulation111 have been recorded also in the Ponticarea in Tyras, Olbia, Chersones and Leuké, and outside of it, in Thessalonik andDelos.

The first official city inscriptions are dated in the 2nd century BC112.We do not have any evidence about an important event involving the Pontic

cities until the beginning of the 1st century BC. They passed over an insecureperiod when words like , , , appearfrequently in inscriptions (ISM II, 2,3).

Around the beginning of the 1st century BC, the West Pontic cities were alliedwith Mithridates VI Eupator. We are not aware of the date and under whatcircumstances these cities were included into Mithridates Pontic kingdom.

It is assumed that Mithridates established his domination here in the firstdecade of the 1st century BC113, or between Crimea s conquest and the inclusion of

106 Gh. Poenaru Bordea, La diffusion des monnaies d’Istros, Callatis et Tomi du VIe au Ier

siècle av. J. C. dans leurs territoires, zones d’influence et ailleurs, in Presenza e funzioni dellamoneta nelle chorai delle colonie greche dall’Iberia al Mar Nero, Roma, 2004, p. 41.

107 G. Talma chi, Les monnaies autonomes d’Istros, Callatis et Tomis. Circulation etcontexte, Wetteren 2006, p. 40 41.

108 C. Preda, op. cit., p. 113. See, however, Gh. Poenaru Bordea, op. cit., p. 41 and thenotes 48, 49: „Notre atelier ne semble pas avoir frappé des pseudoalexandres en or, mais aeu une production considérable de statères pseudolisimaques, supérieure, il nous semble, àcelle de Callatis”. We mention here the discovery before 1895 of a 1,000 staters type PhillipII and Alexander III, in Anadolchioi district (where there can be identified vicus TurrisMuca…, in the Roman epoch). For the hoards, see G. Custurea, G. Talma chi, Repertoriul, p.164 (I), with the bibliography.

109 The other ones come from Constan a, Cump na, D eni and Tuzla. For the Tomitancoins spreading see Gh. Poenaru Bordea, op. cit., p. 64 66; G. Talma chi, op. cit., passim. Wemention as new the 30 35 Tomitan bronze and autonomous Kallatian coin hoard discoveredat Tuzla, in 2003; cf. G. Talma chi, op. cit., p. 94, nr. 22.

110 There is also the hoard from Vârteju (Bucure ti), where there could be found also aTomitan coin; cf. Gh. Poenaru Bordea, op. cit., p. 66, nr. 30.

111 After Gh. Poenaru Bordea, op. cit., p. 41.112 Isolated in the 4th century BC there is the inscription published by Maria

Munteanu, Câteva inscrip ii tomitane inedite (Some unpublished Tomitan inscriptions), Pontica 7(1974), p. 157 159; see also ISM II, 456.

113 Al. Avram, O. Bounegru, Mithridates al Vl lea Eupator i coasta de vest a PontuluiEuxin. În jurul unui decret inedit de la Histria (Mithridates Eupator the 6th and the west coast ofPontus Euxinus. About an unpublished decree from Histria), Pontica 30 (1997), p. 155 165.Iidem, Mithridates VI Eupator und die griechischen Städte an der Westküste des Pontos Euxeinos,

133

the Bosporan and Chersonesos kingdoms into the Pontic kingdom (114 107 BC),and the outbreak of the first war with Rome114 (89 BC). Al. Suceveanu determinesthis date immediately after Mithridates extended his domination over the Crimea(mentioning this moment should be dated later)115; the latest date post quem isconsidered 86 BC, when, after the conquest of Athens, the fate of the war turnedagainst Mithiridates. Finally, an argument for considering Mithridatesdomination upon the west Pontic area between 106 76 BC is the lack of governorsmentioned in Macedonia and Thrace precisely in this period.

A network of individual alliances with the Greek cities would show the newdomination. It is not so important whether these alliances were settled at theprecise requirement of the Greek cities116 or, by Mithridates initiative (by„advantages” or „gifts”, according to Trogus Pompeius, XXXVIII, 3, 6). Anyway,these cities maintained their authonomy as part of a political union with thePontic kingdom and the Kimmerian Bosporos, and had internal and externalsecurity. Tomis would not have been an exception, avoiding the alliance orrefusing its protection. Arguments can be found in the numerous staters of theLysimachus type issued by Tomis, mostly between 90 and 72 BC, and a smallerquantity in the 2nd century BC117. Probably like Histria and Apollonia (and inNorth Olbia), Tomis benefited from the presence of a garrison. The name of thecity appears on an inscription from Mesambria (IGB I2, 320) beside Histria,Apollonia and Mesambria in the common activity of celebrating an unknown. Asevery quoted city had excellent relationships with the Pontic king (some of theserelationships, as in the case of Mesambria, existing from the 2nd century BC), itwas not difficult for the commentators to establish a connection between theinscription content and a possible official envoy or messenger of the king in thecity118.

Tomis would have interacted with the Pontic world under the abovementioned protection: in the 2nd 1st centuries BC, a citizen of Tomis whose namewas completed differently, benefited from a decree of proxenia at Histria (ISM I,48)119; another unknown citizen from Tomis is also mentioned in an inscription of

in Pontos Euxeinos. Beiträge zur Archäeologie and Geschichte des antiken Schwarzmeer undBalkanraumes, Manfred Oppermann zum 65. Geburstag, Langenweissbach, 2006, p. 397 413.

114 L. Ruscu, Rela iile, p. 100 101 and n. 40.115 Al. Suceveanu, ( ) (IGB I2,

13, l. 22 23), Pontica 33 34 (2000 2001), p. 319 335 (especially, p. 326 327).116 L. Ruscu, Rela iile, p. 119 120.117 C. Preda, Istoria monedei, p. 112 114.118 The inscription was dated, on turns, from the beginning of the 1st century

(G. Mihailov, IGB, V, 5097; idem, Epigraphica 41 (1979), p. 24 25); the 2nd 1st centurys BC(Em. Doru iu Boil , Contribution épigraphique à l’histoire de Tomis à l’époque du Principat,Dacia NS 19 (1975), p. 153; the end of the 2nd century beginning of the 1st century BC.(L. Ruscu, Rela iile, p. 113 121).

119 ISM I, 48, l. 2 3: „ ] [ ]/e.g. ] ”; see also l. 8 9. InBull.ép. 1984, 268 it is suggested „ [ ] (or , ”)cf. Al. Avram, Le corpus des inscriptions d’Istros revisité, Dacia 51 (2007), p. 91 92, no. 48,which completes the name as follow: „ ?] [ ]/[ ] ”.

134

the 2nd century BC also at Histria (ISM I, 38)120; a decree from Odessos (IGB, I2, 43bis) is enacted in honour of a Tomis citizen, Artemon Chairionos, in the 1stcentury BC. In its turn, Tomis honours a citizen from Tyras who ”showed himselfamiable with all the merchants from Tomis in their way to Olbia, facilitating thema preferential attendance there” (ISM II, 5)121. This practice continued later on:about the end of the 2nd century/beginning of the 3rd a citizen from Olbia, Theoclesof Satyros is honoured by his native city and by another 18 cities, among themTomis, for the services he rendered to their citizens temporarily present inOlbia122. Around the year 100 BC, an indigenous citizen of Sinope raised amonument dedicated to Sarapis (ISM II, 152) at Tomis. The Tomitan inscription,as well as other epigraphical documents from the same period, demonstrates thatthe Pontic world achieved unity under Mithridates123.

Mitrhridates domination ended at the same time as the campaign ofMacedonia s proconsul M. Terentius Varro Lucullus between 72 71 BC. Hisoperation was equivalent to the first Roman military presence on the West Ponticshore. The word constantly used to describe Lucullus actions towards the Ponticcities, excepting Apollonia, is „holding”, „occupancy” capta, cepit, occupavit,capiens and only for Apollonia was the action devastating: evertit Apolloniam124.

From archaeological point of view, Tomis 2nd stage history is represented inthe excavations at the Cathedral Park by one level (N VII), but fragmentary. Itconsists of one or two strata with diverse archaeological materials from the lateHellenistic Age, or even early Roman Age. N VII is often missing, with remainspassing directly to N VI. In the very close area to the Cathedral Park there havebeen identified four archaeological levels, belonging, successively, to the 4thcentury BC (N 3, marked to the final by a strong fire), to the end of the 4th centuryBC –beginning of the 3rd century BC (N 4, consisting in a thick levelling stratum),to the 3rd 2nd century BC (N 5), to the 2nd century BC 1st century AD (N 7 and N8), Hellenistic late and Roman early levels with archaeological mixed material125.This does not mean that the Hellenistic Age is poorly represented at Tomis byarchaeological materials. Not far from the research zone, in the area of the ancient

120 The argument that the relationships between the two cities continued as well after

the events from the middle of the 3rd century BC.121 About the connections among Tomis, Tyras and Olbia, see V. Cojocaru, Popula ia

zonei nordice i nord vestice a Pontului Euxin în secolele VI I a. Chr. pe baza izvoarelor epigrafice(Pontus Euxinus Northen and North Western area population in the 6th—1st centuries BC based onepigraphical sources), Ia i 2004, p. 382 and 384.

122 IOSPE I2 40, with a commentary also at V. Cojocaru, The language of the Greekinscriptions from the cities in the north of Black Sea in the 6th BC 3rd AD, Phd thesis (mss.), Ia i,2010, p. 237 240.

123 D.M. Pippidi, Sur la diffusion des cultes égyptiens en Scythie Mineure, StCls 6 (1964),p. 103 118 (especially p. 106); idem, Studii, p. 60 82.

124 D.M. Pippidi, DID I, p. 276; idem, Contribu ii2, p. 224 and n. 9; L. Ruscu, op. cit.,p. 127 141 (and p. 128 n. 151).

125 Gh. Papuc et alii, Constan a, county Constan a [Tomis], 23, Arhiepiscopiei street, inCCA, Campania 2001, p. 108. In the same area (Brâncoveanu street), the only Hellenisticlevel (from the 3rd century BC) represents the first inhabitance level; see, CCA, Campania2006, p. 132.

135

port there have been found hundreds of amphora stamps126. From the 3rd centuryBC as we have already mentioned, the city issued its own coins127; we have thefirst epigraphic lapidary inscriptions from the 2nd century BC or even earlier128and, finally, preventive excavations permitted the localization of the citynecropolis129.

Resuming the discovery place, we notice a broadening of the inhabited areaof the city in the whole peninsula, affected even in ancient times by successivechanges and rebuilding activities. The excavated materials were found either inmodern filling or mixed with later materials used in operations following theHellenistic Age.

We have information130 about an excavation in 1961 in front of the tenthmosaic warehouse which reached „a pit” with unmixed Hellenistic material. Thepit was passed over by the wall of Roman Mosaic Edifice and by a modern wallfollowing the line of an ancient wall (ceramic fragments were found between 9.40and 12.60 m)131. Other mixed materials were found on the occasion of the surveyof the wall from the main warehouse edifice nearer the sea, in front of the largeroom of the bath building, in the area of the basilica at the port entrance; this isenough to prove the fact that we are near the Hellenistic city port superimposedat least in part by the great mosaic edifice.

The preventive excavations on the north side showed two Hellenistic levelswith archaeological materials from the 3rd 2nd centuries BC.

The economical development during these centuries can be studied from thepoint of view of the import of amphorae132, the only important material remains

126 L. Buzoianu, tampile rhodiene de la Edificiul roman cu mozaic (Rhodian Stamps from

the Roman Mosaic Edifice), Pontica 13 (1980), p. 119 139; Considera ii asupra tampilelorsinopeene de la Edificiul roman cu mozaic (Considerations about the Synopean stamps from theRoman Mosaic Edifice), Pontica 14 (1981), p. 133 151; Importul amforelor thasiene la Tomis inperioada elenistic (The Thasian amphora imports to Tomis during the Hellenistic Age), Pontica15 (1982), p. 137 151; Importurile amforice la Tomis în perioada elenistic (The amphora importsto Tomis during the Hellenistic Age), Pontica 25 (1992), p. 99 165.

127 Supra, n. 105, 106. See also G. Talma chi, Scurt privire asupra ariei de difuzare amonedelor autonome emise de Callatis i Tomis (Short note about the spreading area of theautonomous coins issued by Tomis and Callatis), Pontica 35 36 (2002 2003), p. 395 408.

128 Supra, n. 112; the inscription from Tomis has an uncertain origin; see thecommentary in ISM II, 456.

129 V. Barbu, Considérations chronologiques basées sur les données fournies par lesinventaires funéraires des nécropoles tomitaines, StCls 3 (1961), p. 203 205; M. Bucoval ,Necropole elenistice la Tomis (Hellenistic necropolis at Tomis), Constan a, 1968; idem, Un altmormânt de epoc elenistic la Tomis (Another Hellenistic Age tomb at Tomis), Pontica 8 (1975),p. 375 388; see recently, V. Lungu, C. Chera, Contribu ii la cunoa terea complexelor funerare deincinera ie cu „rug busta” de epoc elenistic i roman de la Tomis (Contributions to theknowledge of the funerary complexes with Hellenistic and Roman Age „Busta Pile” from Tomis),Pontica 19 (1986), p. 89 114; M. Bucoval , Un alt mormânt elenistic descoperit la Tomis(Another Hellenistic tomb found at Tomis), Pontica 28 29 (1995 1996), p. 73 82.

130 M. Gramatopol, Gh. Poenaru Bordea, Amfore tampilate din Tomis (Stamped amphorasfrom Tomis), SCIV 19 (1968), 1, p. 43 44 and n. 9.

131 Notes of the excavations authors, measured from the present level of OvidiuSquare; see M. Gramatopol, Gh. Poenaru Bordea, op. cit., p. 44, n. 9.

132 See above, note 126 and mainly Pontica 25 (1992), p. 125.

136

for us in pointing out some stages and determining the originality of features forTomis (if they existed).

From this pint of view we notice:old trading activity was continued;a real trade liberality for Tomis from the middle of the 3rd century BC

pointed out by the apogee of Sinope products (between 261 and 229/183 BC) andRhodian products (210 188 BC)133. This is the period following the eventmentioned by Memnon, and which, economically speaking, was equivalent toallowing the first trade functioning and revocation of any intention of monopoly;

the values of economic exchanges diminished slowly until the middle of the2nd century BC and more in the second part of the 2nd century BC and thebeginnmg of the 1st century BC.

Although during the period of our discussion the Pontic cities had commontrade partners, the details allow us to mention some similarities with Histria; wetake into consideration less important imports from Pontic Heraclea; the apogeeof Thassos products was the same for Histria134; the situation of Sinope importswas different from the last two chronological groups, which somehow distinguishit from Kallatis135 etc.

There are also present foreign coins on the Tomitan market: from the Ponticcities: (Odessos, Dionysopolis, Mesambria, Olbia, Tauric Chersonese), as well asin more remoted areas (Cyzik, Abydos, Athens, Histiaea, Rhodos, Efes). There areto be noticed due to their important number the coins from Cilicia, Syria andmostly from the Hellenistic Egypt (the last in the series continuing fromPtolemaios I Soter to Ptolemaios VI Philometor and Cleopatra)136.

Another aspect of the analyzed period concerns the city planning structure.The inhabitable area is attested by some clay pavements and remains of houseswith stone walls, but destroyed by oits and foundations of Roman Byzantinewalls137. More important data is to be found ascribing the necropolis area to apossible precinct.

The Hellenistic necropolis was placed inside the Late Roman city andreached in its southern extent up to Ovidiu Square, where a lot of burial placesdated to the 3rd century BC and the majority to the 2nd century BC have beenfound138.

133 L. Buzoianu, Pontica 13 (1980), p. 125 129; Pontica 14 (1981), p. 139 144.134 See also Al. Avram, Histria. VIII. Les timbres amphoriques. 1. Thasos, Bucarest/Paris,

1996, p. 44 and tab. VI, VII.135 N. Conovici, Histria. VIII. Les timbres amphoriques. 2. Sinope, Bucarest/Paris, 1998, p.

175 181.136 G. Talma chi, The mint’s issues from the Black Sea coast and other areas of Dobruja. The

pre Roman and early Roman periods (6th BC – 1st AD), Cluj Napoca, 2007, passim; see also G.Custurea, G. Talma chi, Repertoriul, p. 184 (LXVIII).

137 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 24 25; Gh. Papuc et alii, CCA,Campania 2001, p. 108; Campania 2006, p. 132.

138 Unpublished materials; L. Cliante, Grecii în Tomis (sec. VI I a. Chr.) /Greeks in Tomis(6th 1st centuries BC), PhD thesis (mss.), Bucure ti, 2009, p. 75 78; the funerary inventarieshave been presented in the exhibition Ceramica greac la Pontul Euxin (Greek ceramics atPontus Euxinus), Constan a, September, 2004.

137

The chronological distribution of the published tombs (given in its generaldata), agrees with the topographical distribution in determining the older tombsfrom the 4th century BC; but their excavation area is too broad not to exclude thepossibility that some of them belonged to settlements around Tomis139; thediscoveries from the old Railway station are certainly the oldest and belong to theGreek city. Recently, behind „Fantasio” Theatre, at the basement of thestratigraphical structures of the late Roman epoch therer have been discovered 7graves: the oldest – the 4th 3rd centuries BC; the most recent– the 1st centuryAD140. In the line of the later gate on the north and the „Butcher s Tower”, tombsdated to the 2nd century BC have been found; the broadening of the necropolisafter the 4th century BC can be traced in the discoveries on the north side of thiswall.

The precinct wall has been placed hypothetically, precisely relying on thenecropolis area. The Hellenistic precinct can be proven epigraphically andhistorically, even if these sources refer to a situation dated between the end of the2nd century and the beginning of the 1st century (ISM II, 2) or even the beginningof the 1st century AD (in accordance with Ovid’s narration).

Placing the site of this precinct is far more difficult to determine: followingthe indication of the literary sources and the site notes, A. Aricescu considers theprecinct to be at the north eastern boundary of Ovidiu Square141. The authorpoints out that there is an evident decrease in ground level to the south andsouth east, and also notes the Hellenistic materials found there, beyond thesuggested line he considers to come from filling strata or from the prolongation ofthe higher shore on the NE side of the peninsula. Aricescu also separates theHellenistic precinct from the early Roman precinct (the 2nd century AD), alsoplaced hypothetically on the line of the Greek church the second port gate142.

V. Barbu takes into consideration143 approximately the line connecting thetwo cliffs the west side and the east side which concours with the line Aricescusuggested for the early Roman precinct. However, he considers that theHellenistic precinct maintained its function during the early Roman Age, too.

The archaeological researches has twice occasioned monumental wallsdiscoveries, unfortunately too isolated to consider them as precinct componentsor belonging to a public edifice:

a) shaped wall blocks, possibly fragments of a very large precinct, found onthe Casino cliff144;

b) during the excavations between 1974 1976 on the south east side ofRoman Mosaic Edifice a wall built of massive stone blocks was found, possibly

139 See above note 129.140 Gh. Papuc et alii, Constan a, jud. Constan a [Tomis], Mihai Viteazu street, CCA,

Campania 2009, p. 290 292.141 A. Aricescu, Despre zidul de aparare al Tomisului în vremea lui Ovidius (About the

defensive wall of Tomis in Ovid s age), Pontica 5 (1972), p. 439 446.142 Idem, Armata, Bucure ti, 1977, p. 155 156.143 V. Barbu, StCls, 3 (1961), p. 204.144 The wall is known by A. Aricescu and used as a possible argument in favour of the

idea of the feature of the Tomitan precinct; see Pontica 5 (1972), p. 443.

138

belonging to a Hellenistic edifice (though we must specify it was integrated laterinto the Late Roman arrangements in this area);

c) other discoveries on the line of the supposed early Roman precinct.All these discoveries show a broadening of the city s civilian area, a fact that

was initiated during the Hellenistic Age and continued in the following periods145.We cannot finish a presentation of Tomis during the autonomous period

without mentioning other elements specific to the representation and structure ofa Greek city: eponimy, cults and religions, magistrature, city planning.

The city s eponimy belonged to a priest who could have been Apollo spriest146. Yet we do not have data for a certain affirmation. The inscriptions fromTomis name either the position only, not indicating the deity god, or the deityhimself/herself occupying the position (Apollo, in ISM II, 5 or Demeter, in ISM II,36).

The public Tomitan pantheon included the gods of Samothrake147 (ISM II, 1),Cybele and the Dioskouroi (ISM II, 2), Apollo (ISM II, 5 and 6)148, Demeter (ISM II,36). The coins had marked images of Apollo, Zeus, Hermes, Athens, The GreatGod, Helios, Dioskouroi, Demeter149. Probably, Dionysos was also included in thispantheon, considering how the existence of a theatre ( , mentioned atthe end of the 2nd century BC; ISM II, 4), edifice where during Dionysos’celebrations or during other festivals there used to be dramatic representations ofthe actors; such a college is attested in the Roman epoch ( )(ISM II, 70), when the evidence of the divinity adoration are much morefrequent)150.

A special importance was attached to the Egyptian cults which hadpenetrated early into the west Pontic area (ISM II, 152). A temple and a priest of

145 A. Aricescu, Pontica 5 (1972), p. 442 estimates the area of the Tomitan peninsula

covered by the Greek city at about 17 ha; in the 2nd century AD the inhabited area wasabout 30 ha (loc. cit. and n. 13).

146 I. Stoian, Tomitana, p. 148 and following; D.M. Pippidi, DID I, p. 202 and 258.147 The inscription from Tomis (ISM II, 1) includes the buying „regulations” ( ) of

the gods of the Samothrake sacerdocy. According to D.M. Pippidi s statement, DID I, p.255, in the west Pontic cities the Samothrake gods cult must have been first of all a cult ofthe Dioskouroi; for Tomis, see also there at Jean Babelon, in RA, 1948 (I), p. 24 33.

148 See also Al. Avram, Neue Inschriften aus Tomis, in Christof Schuler, Victor Cojocaru(eds.), Die Außenbeziehungen pontischer und kleinasiatischer Städte in hellenistischer undromischer Zeit, Akten des Rumänisch Deutschen Kolloquiums, Constan a, 20. 24. September2010, München (under print): l. 10 14: „… [ ]/[ ] …

[ ]/… ] [ ]/ ” (1st century BC).149 M. Iacob, Culte i zeit i în Moesia Inferior. Demetra – eviden numismatic , Pontica

33 34 (2000 2001), p. 354 360; eadem, Culte i zeit i în Moesia Inferior. 2. Hermes – evidennumismatic , Pontica 35 36 (2002 2003), p. 409 412; G. Talma chi, Aspecte iconograficeprivitoare la monedele emise de c tre coloniile vest pontice Callatis i Tomis în epoca autonom(Iconographical aspects regarding the coins issued by the west Pontic colonies Kallatis and Tomisin the autonomous epoch), in Studia historiae et religionis Daco Romanae. In honorem Silvii Sanie(eds. L. Mih ilescu Bîrliba, O. Bounegru), Bucure ti, 2006, p. 108 110.

150 D.M. Pippidi, Contribu ii2, p. 534; I. Stoian, ISM II, p. 147; R.M. Feraru, S rb toridionysiace în cet ile grece ti din Pontul Stâng, Pontica 37 38 (2004 2005), p. 243 244; idem,Cultura în cet ile grece ti de pe rmul vestic al M rii Negre, Timi oara, 2006, passim; M.Dana, Culture et mobilité dans le Pont Euxin, Bordeaux, 2011, passim.

139

Isis were mentioned at Tomis, a temple of Sarapis ( ), anassociation venerating Sarapis and Isis, temple servants (

), and finally a celebration for Isis (ISM II, 7, dated to the 1stcentury BC – the beginning 1st century AD). Among the months in the Milesiancalendar, the only attested are 151 (for ), present inOdessos, Olbia, Tanais152 and 153 mentioned also at Olbia.

The essential element of society structure was the tribal organization, even ifwe accept the hypothesis that it had at first a territorial aspect. All six Milesiantribes are attested at Tomis on Roman period inscriptions154; the only earlierinscription (but not earlier than the first half of the 1st century BC) mentions thetribe (ISM II, 35). The tribes had political tasks during the autonomousage and more (if not exclusively) religious tasks during the Roman period155.

The leadership structure is similar to that in the democratic citiesat Tomis a special assembly is mentioned which elected the magistrates

( , ISM II, 6)156. Beyond the council there was a president( ) guaranteeing the legality of decisions157, a secretary (

) with useful tasks.Among the magistrates we mention the body of archons ( ) with

general administrative duties (ISM II, 2, 4, 5, 36); in special situations we haveclear evidence of the ( ) , considered to be archonsadministrating the port or the market158. The function is attested aswell on an inscription where resell merchants are mentioned ( , ISMII, 4)159. Probably there was an , too, who provided the expensesstipulated in decrees (ISM II, 6). For special situations, two leaders were elected

151 The lecture of ISM II, 1 is prefered to that suggested by L. Robert ( ); see

I. Stoian, Tomitana, p. 77, n. 1 and N. Ehrhardt, Milet und seine Kolonien, Frankfurt amMain/Bern/New York/Paris, 1988, p. 118, n. 227.

152 L. Buzoianu, Civiliza ia greac , p. 214 215 and 309.153 Al. Avram, loc. cit. (supra, n. 148).154 For the Milesian tribes from Tomis, see I. Stoian, Tomitana, p. 56 74; idem,

Contribution à l étude des tribus de Tomis, StCls 3 (1961), p. 175 202; idem, Cultul Dioscurilori triburile tomitane. În lumina unui monument de curând publicat (The cult of the Dioskouroi andthe Tomitan tribes. In light of a recently discovered monument), SCIV 16 (1965), 3, p. 519 532;Em. Doru iu Boil , Triburile la Tomis în epoca roman (The tribes at Tomis during the RomanAge), StCls 12 (1970), p. 117 126; see also N. Ehrhardt, op. cit., p. 67, n. 514.

155 D.M. Pippidi, Contribu ii2, p. 105 agreeds that at Tomis and Odessos the gentiletribes had the occupations assured in other places by the territorial tribes; according to thesame researcher, at Histria the gentile tribes have been replaced by the territorial tribeswhich had administrative tasks.

156 I. Stoian, Un decret inedit din Tomis (An unpublished decree from Tomis), in Omagiu luiConstantin Daicoviciu, Bucure ti, 1960, p. 509 513.Generally, see K. Nawotka, Boule andDemos in Miletus and its Pontic colonies from Classical Age until Third century AD, Wroclaw/Warszawa/ Kracow, 1999.

157 See its attestation at Al. Avram, loc. cit.158 In the first situation it is assumed the archonts tasks were divided; in the second

situation, the function was superpassed by that of the agoranomos; see ISM II, p. 32, withdebate.

159 The proper merchants ( ) are also mentioned in an inscription from the 2nd

century AD (ISM II, 5).

140

from the citizens as millitary commanders ( ) for a limited period (ISMII, 2)160.

Concerning the onomastics, Greek names prevailed, some of the themcommon to the Pontus Euxinus area; important by their number are those oftheonian and of frequent occurence theofore161. Among the rare names wemention one of a tribe leader ( ) (ISM II, 35)162.A funerary inscription (ISM II, 165) mentions a Greek feminine name ( ),along with two Thracian names ( and )163. Though very few ofthe autonomous age inscriptions show the ethnical structure, with a prevailingGreek element population.

The city organization was Greek too; we have already referred to the wallswhich would have protected the city even from the beginning. There was also anagora inside the city (ISM II, 5), a theatre (ISM II, 4)164 and a few temples (forApollo, in ISM II, 6; Isis and Sarapis, in ISM II, 7).

City activities included also payment of taxes, port activities with customtaxes of course, buying goods, justice activities165; these activities would have hadtheir own institutions and edifices to take place in.

The city had also an agricultural area ( ), which is mentioned inMemnon s text166; its approximate area was compared to the approximate bordersof Histria on the north and Kallatis on the south167. As the trade activities and notthe agricultural ones seem to prevail at Tomis and as the surface of the ruralterritory depends on the size and the importance of the colony, the limits arechangeable. Some discoveries nearly Constan a to the north belong with no doubtto the Tomitan territory; they were found on the south west shore of Siutghiollake and in the present district of Palazu Mare. It is also possible that to the norththe territory spread up to Ta aul lake and Casimcea river (which marked,otherwise, one of the southern borders of the Histrian territory). In this area were

160 For the function of , see D.M. Pippidi, Contribu ii2, p. 75; for the general

situation, see Al. Avram, La défense des cités en mer Noire à la basse époque hellénistique, inAncient Greek colonies in the Black Sea, 1, vol. I, Thessaloniki, 2003, p. 163 182.

161 V. Cojocaru, Popula ia, p. 153 341; idem, Les noms théophores au nord et nord ouest dela mer Noire (VIe – Ier siècles av. J. C.) in Aspects of spiritual life in South East Europe fromPrehistory to the Middle Ages (eds. V. Cojocaru, V. Spinei), Ia i, 2004, p. 105 134; N.Ehrhardt, op.cit., p. 67 and n. 515 talks about the Ionic Milesian features of theanthroponyms from Tomis; in inscriptions of the autonomous period we notice the forms

, , .162 See L. Robert, RÉG 75 (1962), p. 186 187.163 The association of the first two ( feminine double name)

shows the Greek Macedonian influence; see ISM II, p. 193 194; V. Cojocaru, Popula ia,p. 143, n. 155.

164 D.M. Pippidi, DID I, p. 243 and with reference to L. Robert, RA, 1933, p. 144; idem,Note de lectur (Lecture notes), StCls 8 (1966), p. 231 232; Contribu ii2, p. 532 534.

165 We find out about all of these from the decree ISM II, 5 for Nylos of Tyras.166 See the commentary at D.M. Pippidi, DID I, p. 197; idem, Contribu ii2, p. 155, n. 22.167 M. Irimia, Considera ii privind teritoriul rural al Tomisului în perioada elenistic

(Considerations regarding Tomis rural territory during the Hellenistic Age), in Dobrujan HistoryStudies, Constan a, 2003, p. 57 67.

141

discovered Greek and autochthonous materials dated generally from the 4th 1stcenturies BC. The 6th 5th centuries BC early archaeological discoveries from Midiacape, at the present location of the Petromidia Chemical Plant or from Ovidiu areto be interpreted rather as Greeks attempts to settle in the Pontic shore area andnot as parts of a colony (of Histria for the first two, or of Tomis for those fromOvidiu town).

To the south the territory spread up close to the former lake Agigea and thepresent Black Sea Danube canal. Other settlements, situated farther to the south atTechirghiol Urluchioi and Tuzla, could possibly represent the maximum limit ofTomitan territory, although if not some of them may have been part of theCallatian territory.

Finally, the minimum limit to the west reached Constanta Palas and thepresent village of Valu lui Traian, reaching probably also the settlements Basarabiand Poarta Alb .

In any case, the suggested limits are naturally bordered; the settlement typeseemed to belong to the Milesian tradition also noticed for Histria (opensettlements) and less of the Callatian one (with fortified settlements)168.

But unlike Histria and Kallatis, in no settlement which could be assigned tothe Tomitan territory have there been any systematic researches.

At the beginning of the Roman age, Tomis showed all the attributes andstructural aspects of a Greek city which would have existed and functioned hereeven from the beginning.

The 3rd stage (1st – 3rd century AD)M. Terentius Varro Lucullus s campaign (72/71 BC) and that of M. Licinius

Crassus (29/28 BC) represent the start of the period of Roman conquest inDobruja. All this time Dobruja remained in the field of Roman attention excludingtwo periods one marked by the operation against Caius Hybrida, the second oneby the Burebista conquest. The first campaign, which aimed at drawing the Ponticcities into the Rome political sphere of interest, did not seem to happen under themost friendly conditions169. Under these circumstances even the relation of thisevent and the mutual treaty (foedus) with Rome and Kallatis170 becomes uncertain,as was the legal status the Pontic cities received after 71 BC. Immediately after themilitary success of Varro Lucullus, the Pontic cities fell under the authority ofMacedonia s proconsul, not being integrated into the province.

The civitates liberae status became questionable if we take into considerationthe conditions (and mostly the ways) under which the Roman „protection” was

168 See, for example, Alexandra Wasowicz, Modèles d’aménagement des colonies grecques:ville et territoire, BCH, Suppl. 34, Territoires des cités grecques (ed. Michèle Brunet), 1999,p. 245 258.

169 Al. Suceveanu, VEDR, p. 15.170 D.M. Pippidi, DID I, p. 277 ff.; Al. Suceveanu, Dou note privind istoria Moesiei în

secolul I î.e.n. (Two notes about Moesia s history in the 1st century BC), Pontice 2 (1969), p.269 274 considers a later date for foedus, referring it to Crassus campaign; see the wholesubject and the bibliography in Al. Avram, ISM III, p. 38 44 and p. 201 226, 1 (here too thesuggestion of dating the treaty between 106 101/100 BC); idem Der Vertrag zwischen Romund Callatis. Ein Beitrag zum römischen Völkerrecht, Amsterdam, 1999.

142

imposed. The above mentioned status was still valid if it refers to the situation ofthe same cities „set free” from the obligations stipulated in Mithridates system ofalliances.

In its turn, civitates foederatae status is valid if we consider certain theinclusion of other cities into Rome s system of alliances; this status does not seemcompatible with the situation of the same cities after the Lucullus operation. In 61BC a common action took place (of the Greek cities of Moesia or of the barbarianpopulations) against Macedonia s governor, C. Antonius Hybrida.

The text of Dio Cassius (XXXVII, 10, 3) is too general not to give way tosupposition: could mean the alliedGreek cities from Moesia171 or the barbarian population (local or diverse) helpedby Bastarnae172 or, finally, a Greek barbarian alliance. The fact, though, thatHybrida ran to the Pontic area and was defeated „near the city of Histria”(< > ) suggests an alliance of the cities in this area.We argue that Tomis did not miss out on this alliance, considering thegeographical neighbourhood and the connections it always had with Histria.Without doubt is the fact that the incident of Hybrida put an end to the firstperiod of Roman authority presence at the Danube. There was a lack of authority;without powerful political protection on the south, the west Pontic cities wouldbe included in the union of states created by Burebista173.

The event is considered to have taken place at some stage between 55 48BC174, or after 48 BC, the year when Pompei was defeated at Pharsalos175.According to Dio Chrysostomos narration (XXXVI, 4), remembering the fact thatthe orator lived in Olbia (95 AD) and addressed his oration in 97 AD, Burebista soperation occurred in 55 53 BC176. We notice the texts talks about a conquest( ) after which the Getae took ( ) the city of Boristene (Olbia)„and also other cities set on the west Pontic shores, up to Apollonia” (

).

171 D.M. Pippidi, DID I, p. 280 281; idem, În jurul datei tratatului Roma Callatis (About

the date of Roma Callatis treaty), StCls 15 (1973), p. 64 67; see Al. Avram, ISM III, p. 45 46and mostly the notes 175, 183.

172 See the subject at L. Ruscu, Rela iile, p. 141 143.173 About this, generally, see H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea roman

(Dacia from Burebista to the Roman conquest), Bucure ti, 1972; I.H. Cri an, Burebista i epoca sa(Burebista and his age), Bucure ti, 1977; see also Istoria românilor (The history of Romanians),Bucure ti, 2001, p. 635 651 (chapter VIII: Burebista).

174 D.M. Pippidi, Parerga. Ecrits de Philologie, d Épigraphie et d Histoire Ancienne,Bucure ti Paris, 1984, p. 183 188; idem, Gètes et Grecs dans l histoire de la Scythie Mineure àl époque de Byrebistas, Dacia NS 25 (1981), p. 255 262; for a possible presence of Burebista inthe Pontic area even from 61/60 BC see Al. Suceveanu, ( )

: IGB I2, 13, Z. 22 23 , Tyche 13 (1998), p. 229 247 (= Pontica 3334 (2000 2001), p. 319 335) ; idem, Burébista et la Dobroudja, in Opuscula Scythica. Grecs etRomans au Bas Danube, Bucure ti, 2009, p. 35 56.

175 Al. Avram, ISM III, p. 48 and n. 189; the operation would have aimed at stoppingthe west Pontus ranging on Caesar s side.

176 Al. Avram, ISM III, p. 47, n. 186.

143

This action, violent177 or not178, had as a consequence an aggravation of thesituation of the Pontic cities. The same text of Dio Chrysostomos furthermorementions (XXXVI, 5) „the situation of the Greeks who live here is very unpleasant(....); the majority of the Barbarians have allied to come against these cities”. It isnot difficult to notice here the same condition of uncertainty that Ovid exiled atTomis would complain of after not much time.

This uncertainty explains the arrangements done by the city s administrationto train a civilian guard to watch the walls and the gates; the fact that the twodecree texts (ISM II, 2) did not refer to Burebista, and are possibly dated earlier(to the end of the 2nd century BC)179 does not prevent us from noticing a longstanding situation characterized by „times of vicissitude”, „difficult situations”and „great trouble”, „despair”, „weakness”, ending with city leaning and theimpossibility of being defeated. We consider these aspects consequences of a lackof protection which took place either before Mithridates (if we maintain that thedecrees date to the end of the 2nd century BC), or, more uncertainly in the 1stcentury BC between the moments Hybrida and Burebista or post Burebista180.

We mention a last aspect in the middle of the 1st century BC: a year beforethe Pharsalos confrontation, Pompeius had among his allies „all the Eastpopulations and both populations from the Pontus Euxinus shores, either Greeks, orBarbarians. And the Kings, both the Roman peoples friends and mine [Pompei s friends]brought troops, weapons, foods and other useful things to prepare us” (Appian, TheCivilian Wars, II, 51).

Among these friendly kings ( ), there is Burebista, of course181. Pompei sprestige in the east Pontic area would have been great; this explains both theGreek cities and the local kings range on his side. The common attitude of Greeksand Burebista concerning these events could be an argument according to whichthe Getic king s actions in this area would be a part of a strategy182.

The Getic authority lasted until Burebista s death (44 BC)183 and was followedby the unstable period which Dio Chrysostomos described.

The second part of the Roman presence in Dobruja is the campaign of M.Licinius Crassus, proconsul of Macedonia184, between 29/28 BC.

177 At Olbia, Histria, Mesambria; see Dio Chrysostomos, XXXVI, 4; P. Alexandrescu, La

destruction d Istros par les Gètes. 1. Dossier archéologique, Il Mar Nero I (1994), p. 179 214;(= SCIVA 44 (1993), 3, p. 231 266); see also G. Mihailov (ed.), IGB I2, 323.

178 Is the situation of Dionysopolis, as resulting from the decree for Acornion, IGB I2,13.

179 See the subject summary at I. Stoian, ISM II, p. 29 30.180 See also R. Vulpe in DID II, p. 37 and mostly n. 53. For dating the same decrees at

the beginning of the 1st century AD, see D.M. Pippidi, DID I, p. 283 and 296 297.181 For the Getic king s title, the date of taking it and, for the pro Roman attitude and

the date of taking the side of Pompei see Al. Suceveanu, Pontica 33 34 (2000 2001), p. 319335 (mostly p. 330 332).

182 Evasively, we could find here an argument for Burebista s actions in this areabefore 49/48 BC.

183 In 48 BC, after Pharsalos, Burebista retreated beyond the Danube (Avram, ISM III,p. 48). For the chronology of Burebista’s reign and his relationships with Rome, see also V.Lica, M. Licinius Crassus, Quaestiones Burebistanae, in Scripta Dacica, Br ila, 1999, p. 57 95.

144

Probably also should be mentioned here the hypothesis according to whichthe Licinius Crassus campaign would have been justified by Augustus s intentionto draw to his side an area which depended until then on Marcus Antonius andunder the circumstances that Marcus Antonius s interest in the Balkan area wasgrowing after 35/34 BC185.

The date of this campaign is considered only a terminus post quem for themoment when Roman authority was established here; the year when Ovid wasexiled at Tomis (8 AD) represents a terminus ante quem186. A closer date isdetermined for 3 2 BC, when P. Vinicius had the imperial legate title propraetor inThracia and Macedonia187.

Ovid wrote that this region entered very soon under the Ausonic jurisdiction(haec est Ausonio sub jure novissima; Trist., II, 199 200); but the legal condition thatthe Greek cities held under the Roman authority established at that point for goodis not known.

It is generally admitted that the area between the Danube and the sea(excepting the shore) was controlled by the Odrydes Kings; the shore with theGreek cities would have been a praefectura (orae maritimae)188 or (civitatium oraemaritimae)189. This situation was maintained after the province of Moesia wasorganized (the first decade of the 1st century 15 AD), but note that the shore wasnow controlled by praefecti under the authority of Moesia s governor. Ovidmentions the presence of some of Odrydes troops at Aegyssus (Ex Ponto, I, 8; IV,7)190 and Troesmis (Ex Ponto, IV, 9) and appealled to king Cotys to ensure thesafety of the exile (Ex Ponto II, 9). In a region where „the Getae did not fear theRoman soldiers weapons” (nec Ausonii militis arma timet; Ex Ponto, I, 2, 84), peacebecame uncertain (pacis fiducia numquam; Tristia, II, 5, 17). Not only the Getiattacked the empire s borders; Ovid wrote about „the Sarmatian lances” (piculaSarmatica), „the Bistonian spears” (Bistonias sarissas), „the Scythian bow” (Scythicoarcu) and „the impulsive Iazigi” (Iazyges acres or ferox Iazyx). Tomis bore the sameinsecure condition. The poet noticed the numerous population in theneighbourhood (circa innumerae gentes) who were „threatened with cruel wars”

184 See Dio Cassius s narration, 51, 23 27; R. Vulpe, DID II, p. 33 34. About the period,

see now V.Lica, M.Licinius Crassus (cos. 30 BC) und die römische Donaugrenze, Pontica 40(2007), p. 236 242.

185 Al. Suceveanu, Pontice 2 (1969), p. 274 284. Two inscriptions are indirectarguments: one from Odessos IGB I2, 46, dated between 44/43 BC 2/3 AD and the secondone from Tomis, ISM II, 37 dedicated to Agrippina, on which there are marked personscalled Antonius.

186 For this data, see D.M. Pippidi, Note de lectura (Lecture notes), StCls 16 (1974), p.256 260; idem, Parerga, p. 209.

187 Al. Avram, ISM III, p. 46 54; idem, P. Vinicius und Kallatis. Zum Beginn der römischenKontrolle der griechischen Städte an der Westküste des Pontos Euxeinos, in G.R. Tsetskhladze(ed.), The Greek colonisation of the Black Sea area. Historical interpretation of archaeology,Stuttgart, 1998, p. 115 129; idem, ISM III, 57.

188 About the name and evolution of this structure see Al. Suceveanu, În leg tur cudata de anexare a Dobrogei de c tre romani (Concerning the date of Dobruja s annexationby the Romans), Pontica 4 (1971), p. 114 115 ; see also infra, n. 200.

189 See the subject at Al. Avram, ISM III, p. 54 56.190 Ex Ponto, I, 8, 15: Odrisiis inopino Marte peremptis.

145

(fera bella minantur). Poisoned arrows were found inside the city, in the middle ofthe roods (intra muros, per medias vias; Trist., II, 10, 21 22) or thrust into the housesroofs „like a parapet” (veluti velata; Ex Ponto, I, 2, 23). For certain, there weredifficult moments, but the poet s imagination exaggerated on purpose someaspects in order to make an impression on his readers191. The ethnic Getic elementis always present. Ovid sent his regards „from the Getic country” (e Getico; Tristia,V, 13, 1), the fields are Getic (Geticis....ab arvis; Ex Ponto, I, 9, 45); he lives amongGetae (inque Getis; Tristia, III, 9, 4); on the Danube live there are „the Getae notentirely ruled” (non bene pacatis flumina pota Getis; Ex Ponto, III, 4, 9, 2).

Mentioning the Getae from Tomis, the poet notices that they own most of thehouses (tecta plus quoque parte tenet; Ex Ponto, III, 4) and though they are mixedwith Greeks, the shore belonged mostly to the fiery Getae (Mixta sit haec quamvisinter Graecosque Getasque/a male pacatis plus trahit ora Getis; Tristia IV, 7, 11 12).Ovid overestimated here the results of a long cohabitation and a more recent andstrongly pronounced demonstration of the Getic element. Many times the poetoffers valuable information about Tomis defence system. A precinct wall set on apromotory (tumullus) is mentioned; the wall had towers and gates (Tristia, V, 10).In most of his excerpts, Ovid tries to show how insecure this system is withepithets underlining the poor strength of the wall and gates: brevis murus (smallwall) moenia exigua (low walls), porta vix firma (not strengthened gate). This is anexaggeration, too: the wall, perhaps lower than others, which concerned the poet,resisted outside attacks and could adequately cope with city s security needs.

Otherwise, the poet himself, trying to draw attention to other difficulties ofhis exile, wrote that the wind razed to the ground „the high towers” (altas turres).The contradiction is obvious: the wall was too low speaking when he was talkingabout the danger of attack, but its towers are too high when he mentions thewinter s harshness. It is not necessary to discuss here that the wall was defendingthe city only on one side or that it was an enclosure wall192; but the fact the poetuses for city the words castellum and castra suggests there was an enclosure wall.This information is also supported by an epigraphical document which we havealready mentioned before (ISM II, 2) and where we note the use of the word

.After the province of Moesia was organized193, though the Getic attacks

continued, some elements of stability can be noted in the area. Mentioning theattack from 15 AD against the city of Troesmis and Pomponius Flaccus s

191 N. Lascu, P mântul i vechii locuitori ai rii noastre în opera de exil a lui Ovidiu (The

territory and the ancient inhabitants of our country in Ovid s exile literary works), in PubliusOvidius Naso, Bucure ti, 1957, p. 119 191; idem, Ovidiu, omul i poetul (Ovid, The Man and thePoet), in the volume Publius Ovidius Naso, Cluj, 1971, p. 309 348; L. Franga, Ovidiu i spa iuldanubiano pontic (Ovid and the Danubian Pontic territory), Thraco Dacica 11 (1990), 1 2, p.225 238 ; L. Franga, M. Franga, Ovidiana Pontica. Sur les deux mondes réels du poète, StCls 4041 (2004 2005), p. 215 222. About his works in exile, see in detail, Al. Podossinov, OvidsDichtung als Quelle fur Geschichte des Schwarzmeergebiets, Konstanz, 1987, passim.

192 A. Aricescu, Pontica 5 (1972), p. 439 446.193 R.Syme, Danubian Papers, Bucharest, 1971, p. 40 72; R. Vulpe, DID, II, p. 40 46.

146

victory194, the poet wrote: ripa ferox Histri (...) tuta fuit (Ex Ponto, IV, 9, 76); Tomisinhabitants organized public games in the same year; on the occasion of aceremony dedicated to Augustus s memory, Ovid was elected agonothetes (ExPonto, IV, 9, 101 116)195; there are also known devotion expressions to the Romanemperor in the close west Pontic cities196. The city issued coin again197. WithThracia changed into a Roman province in 46 AD, the Odrydis Kings „mandate”ended in Dobruja198. We do not intend to discuss whether this territory is includedin the province of Moesia at this time199 or later200 during the reign of Vespasian.The traditional interpretation accepts that the event would have taken place in 46AD and would have been „a peaceful and gradual change”201 when the Ponticcities kept „their internal autonomy”202. According to a new opinion, only duringthe Vespasianic period do we have „certain evidence about a reorganization ofMoesia, where Dobruja seems to be included irreversibly at least from a militarypoint of view”203. A final deed refering to Roman administration in this earlyimperial age was the breaking up of Moesia during the Domitianic period (86AD); Dobruja and the Pontic cities are included in the province of Moesia Inferior.

Among all the West Pontic cities, Tomis was the object of special attention.Until Vespasian it probably had the status of civitas libera204. This status,temporarily revoked, would have become civitas stipendiaria under which Tomishad more financial and military duties to Rome (the evidence being a garrisonhere at the end of the 1st century the beginning of the 2nd century AD)205.

The pre eminence of Tomis can be noticed even from the 1st century AD.Tullius Geminus206, Moesia s governor was present here at a date between 47 53

194 See Avram, ISM III, p. 54 56 about Pomponius Flaccus s position as military

commander or praefectus. However, we notice, beside the word praefuit which can beassimilated with the position of dux, or military commander, Ovid also refers to the sameFlaccus as praeses: in quoque quo laevus fuerat sub praeside Pontus (Ex Ponto, IV, 9, 119); seealso R. Vulpe, DID II, p. 45, n. 96.

195 Add, Ex Ponto, II, 8, 1 10; IV, 9, 105 112; III, 1, 161 164.196 D.M. Pippidi, DID, I, p. 323; for Histria, see ISM I, 146 and for Callatis, ISM III, 58.197 K. Regling, Münzen, p. 673; R. Vulpe, Ovidio nella citta del’esilio, in Studi Ovidiani,

Roma, 1959, p. 59; see also Una città di provincia al limite dell impero romano: Tomi al tempo diOvidio, Studi Romani 6 (1958), 6, p. 629 648.

198 R. Vulpe, DID II, p. 46 49.199 See Al. Suceveanu, Pontica 4 (1971), p. 106 111 and notes 4 15.200 Al. Suceveanu, Pontica 4 (1971), p. 105 123; Sugli inizi della dominazione romana in

Dobrugia. Punti di vista e controversie, QC 2 (1980), p. 469 499 = Opuscula Scythica, p. 77 95;idem M. Arruntius Claudianus et l annexion romaine de la Dobroudja, Ancient Society, 22(1991), p. 255 276 = Opuscula Scythica, p. 97 114. About the period, see also T. Sarnowski,Ti. Plautius Silvanus, Tauric Chersonesos and Classis Moesica, Dacia NS 50 (2006), p. 85 92.

201 R. Vulpe, DID II, p. 48.202 Ibidem.203 Al. Suceveanu, VEDR, p. 22; also supra n. 200.204 Al. Suceveanu, VEDR, p. 47: civitas sine foedere libera; Em. Doru iu Boil , Dacia NS,

19 (1975), p. 152: civitas foederata sive libera.205 Al. Suceveanu, La Dobroudja romaine, p. 30 31; see also infra n. 221.206 See the important document: [ ] apud

D.M. Pippidi, ISM I, 67 68, l. 54 and p. 210 ; B.E. Thomasson, Laterculi praesidum, Göteborg,1984, 20 : 17 47 53 (c.a. 50/53) (further on LP).

147

AD; he came to Tomis either for settling Histria s border problems or hisheadquarters were here207. Otherwise, Tomis is considered to have been theprovince capital208. It was certainly the headquarters for the Pontic community inthe 2nd century AD ( ò sive ), a confederation ofthe west Pontic Greek cities. Different dates have been suggested for itsfoundation; without leaving out the Hellenistic Age, the Roman age was takeninto consideration more obviously, precisely, the Augustan Age209 or that ofTiberius210, or the middle of the 1st century AD, when the province of Moesia wasenlarged211. The community was better known in the 2nd 3rd centuries AD (the firsthalf), the date of the epigraphical documents concerning the west Ponticconcentrated on the imperial cult and led by a pontarch212.

For the period between Claudius and Domitian reign (41 96 AD) theepigraphical documents found at Tomis demonstrate the support of the city forthe imperial house213; an influx of new population, veterans settled here fromvarious places: the Ligurian territory from Aquae Statellae (ISM II, 8), Pannonia(ISM II, 170) and Pessinus (ISM II, 169); we find completely Romanized names,some of them showing new citizenship status.

The interest for the increasing Roman authority grew under the Antonini214.Otherwise, at the beginning of the 2nd century Dobruja was full of rebuildingactivity, administrative and military arrangements initiated by the emperorTrajan after he defeated the Dacians.Numerous inscriptions are dedicated to thisemperor in the name of the „Tomitan people”, named clearly in expressions as

(ISM II, 38) or (ISM II, 42)215. In twosituations, the inscriptions on architrave fragments are made by the respublicaTomitanorum during the epoch of provincial governors Fabius Postuminus (ISM II,41; 103 sive 103 105 AD) and Quintus Roscius Coelius Murena Pompeius Falco(ISM II, 43; 116 117 AD)216. The presence of the cited governors and the interest in

207 Al. Suceveanu, VEDR, p. 47, n. 185.208 B. Pick, Münzen, p. 73; R. Vulpe, HAD, p. 129; I. Stoian, Tomitana, p. 38 40.209 D.M. Pippidi, Contribu ii2, p. 401 431 = Scythica Minora, p. 230 249.210 I. Stoian, Études histriennes, Bruxelles, 1972, p. 147 166.211 Al. Avram, ISM III, p. 63 64, 67 73 and nos. 99 100.212 Supra notes 209 211. Mention of complete bibliography apud: Em. Doru iu Boil ,

op.cit., p. 152 157; G. Mihailov, The Western Pontic Koinon, Epigraphica 41 (1979), p. 7 42; M.Musielak, Pontarchowie, in Studia Moesiaca I, Poznan, 1994, p. 101 115; K. Nawotka,KOINON TO ONTO , Balcanica Posnaniensia 5 (1990), p. 151 161 ; idem The „FirstPontarch” and the date of the establishment of the Western Pontic KOINON, Klio 75 (1993),p. 342 350; M. B rbulescu, De nouveau sur le Koinon du Pont Gauche à partir d’une inscriptioninédite de Tomis, Dacia NS 51 (2007), p. 139 145.

213 ISM II, 37, inscription for divine Agrippina ( ), Claudius’ wife andNero s mother; the inscription is dated between 49 59 AD.

214 R. Vulpe, DID II, p. 117 179; Al. Suceveanu, VEDR, passim.215 However see at Sorin Olteanu, Note epigrafice (Epigraphical notes), Pontica 21 22

(1988 1989), p. 313 315 for the supposition that the two fragments ISM I, 42 and 38 formone dedication.

216 The name appears on other three Tomitan inscriptions: ISM II, 44, 45, 46; as well oninscriptions from: Tropaeum Traiani, Durostorum, Oescus, Tyras and others; see B.E.Thomasson, LP 20:73 (governor s full name).

148

building217 indicate that Tomis is about to become the most important city inMoesia Inferior218. The bottom of a statue raised probably about the beginning ofTrajan s rule, was found at Tomis219. The Adamclisi Triumphal Monumentappears on Tomitan coins220; more evidence of the glorification of Trajan soperations in the region.

Beginning with Hadrian (117 138 AD),Tomis regained its civitas liberastatus221, condition for its developmental increase. The official dedications are putby respublica Tomitanorum ( )222 or by senatus populusqueTomitanorum223. We notice two honorary inscriptions from Tomis dedicated toHadrian. Two fragments of the first are known, one found in the filling soil fromthe Roman Mosaic224, and the second found in an excavation near the abovementioned monument225. The other dedication was in a neighbourhood area,south east of the building226. The two honorary inscriptions found in a limitedarea were probably not far from their initial places.

An inscription from Tomis (ISM II, 52) is very important for the birth andstructure of the Pontic community in the 2nd century AD, being until now its firstmention in the above mentioned century; it is a dedication on a statue bottomaddressed to: „ ] /[ ] < > /[ ]

217 The number of the architraves with the emperor s name and governor s names is

larger; beside the inscriptions on the architrave quoted we mention ISM II, 40, 44, 45.218 I. Stoian, Tomitana, p. 39 40, considers the city as already being an official province

capital; contra R.Vulpe, DID II, p. 127 128.219 Monument dated in 98 103 AD. See the proposal to complete ISM II, 42 and 38 to S.

Olteanu, op.cit.220 Pick Regling, Münzen, II, 1, p. 635 and 680 681; M. Sâmpetru, Trofeul lui Traian de la

Adamclisi pe monede ale ora ului Tomis (The Trophy of the Emperor Trajan on the city of Tomiscoins), SCIV 30 (1979), 3, p. 367 376.

221 There is an interpretation given by Al. Suceveanu, În leg tur cu statutul juridic alora ului Tomis în epoca roman (About the city of Tomis legal status in the Roman Age), Pontica8 (1975), p. 115 124 and VEDR, p. 47 to the epithet honouring the emperor onthe inscription ISM II, 47, dated by I. Stoian between 129 138 AD; see also Al. Avram, NeueInschriften aus Tomis (supra n. 148), no. 2 (inscription from the first half of the 2nd centuryAD, found at Toparisar, but which must be assigned to Tomis), where there is mentionedthe building raised by triakostologoi (hapax), in front of the altar of a heroon, on theoccasion of the „re establishment of liberty” („… ][ ]”) ; the author supposes it speaks about some privileges granted to the city of

Tomis by Hadrian.222 ISM II, 48 bilingual inscription with the name of governor C. Ummidius Quadratus

Severus Sertorius (120 AD). The inscription was completed based on a new fragment foundat Tomis; see A. R dulescu, M. Munteanu, Inscrip ii inedite din Tomis i Callatis (Unpublishedinscriptions from Tomis and Kallatis), Pontica 10 (1977), p. 84 87, no. 5; D.M. Pippidi, Note delectur (Lecture notes), StCls 20 (1981), p. 77 79; B.E. Thomasson, LP, 20: 74; C. UmmidiusQuadratus S[allustius Se]rtorius: G. Molisani, Tituli 4 (1982), p. 395 sq = AE, 1985, p. 759.

223 ISM II, 50, dated inscription 129 AD.224 A. R dulescu, Note epigrafice (Epigraphical notes), Pontice 1 (1968), p. 329 330 and

fig. 4.225 A. Aricescu, Adnot ri epigrafice (Epigraphical annotations), SCIVA 27 (1976), 4, p. 523

525 and fig. 1.226 M. B rbulescu Munteanu, A. R dulescu, Descoperiri epigrafice recente (Recent

epigraphical discoveries), Pontica 14 (1981), p. 159 162.

149

/ / , . // / / …” by the

Argadeis tribe. Phaidros was pontarch before the inscription date (130 138 AD),so resulting the idea that the Community was structured during Hadrian s reign227

or probably even during Trajan s reign, when he organized the Danube provinces(107 117 AD)228.

Special attention was given to maintain the roads; the Pontic coast inspectionordered by the emperor and done by Arrian and the visit the emperor himselfpaid in Moesia Inferior in 123 124 AD, when he also visited Tomis, are wellknown. Two milliary pillars, one from 124 AD and in connection, probably withthe above mentioned visit229, and the second one from 134 AD230, show apermanent interest in a better road system.

Antoninus Pius (138 161 AD) is the first to state Tomis as a west Ponticmetropolis ( )231, a name also mentioned on thecoins232. The evidence that the emperor took an interest in Tomis233 are thededications put on architraves of some public edifices during the governors L.Minicius Natalis Quadronius Verus234, Q. Fuficius Cornutus235 and Titus FlaviusTurbo s236 rules; many milliary pillars set along the coast and Danube show theimperial administration wish for a better road system237.

The emperor was held in respect: the head of a huge marble statuerepresenting Antoninus Pius was found at Tomis238. The personal Genius was

227 P. Veyne, Augustal de l an 1 premier pontarque, BCH 90 (1966), p. 144 145; M.

Musielak, , Pontica 26 (1993), p. 191 195.228 Cf. K. Nawotka, Klio, 75 (1993), p. 342 350.229 ISM II, 49; see also DID II, p. 136.230 ISM II, 53; a Tomitan settlement was mentioned Tres Protomae, to localize it see

more recently, M. B rbulescu, A. Câteia, Drumurile din Dobrogea roman pe baza stâlpilormiliari din sec. II III p. Chr. (The roads in Roman Dobruja based on the 2nd 3rd centuries ADmilliary pillars), Pontica 31 (1998), p. 121, notes 11 16.

231 ISM II, 54; the inscriptions date is established between 140/141 and 144 AD; it ispossible the monument was done by care of the governor L. Minicius Natalis; see theobservations at note 234.

232 Pick Regling, Münzen, I, p. 72; II, p. 683 688.233 Otherwise, Antoninus Pius’ reign is known as „the period of the most exultant

building activities of ancient times”, R. Vulpe, DID II, p. 149 150.234 M. B rbulescu, A. R dulescu, Dedica ii imperiale din Tomis (Imperial dedications from

Tomis), Pontica 30 (1997), p. 167 170, no. 1; authors point out the fragment should bestudied related to ISM II, 54. About the governor see Thomasson, LP, 20:82; Em. Doru iuBoil , Lega ii Moesiei Inferioare între anii 137 i 160 (Moesia Inferior legates between 137 and160), SCIVA 40 (1989), 2, p. 161 and 163.

235 ISM II, 55; governor dated about 147 155 (LP, 20:85) or? 152 153/154 (by Em.Doru iu Boil , The Legates of Moesia Inferior between 137and 160. Part II. The Legates between150 and 160, SCIVA 40 (1989), 4, p. 325 338).

236 ISM II, 56, the governor F. Flavius Longinus Q. Marcius Turbo was present inMoesia Inferior in 155 (LP, 20:86) or 153/4 156 (cf. Em. Doru iu Boil , op. cit.); see alsoFl. Matei Popescu, SCIVA 54 56 (2003 2005), p. 303 304 and fig. 1 2.

237 M. B rbulescu, A. Câteia, op. cit., p. 122, notes 21 23.238 G. Bordenache, La statue imperiali nella Moesia Inferior e la propaganda officiali

nell impero, SlCls 7 (1965), p. 218 219, fig. 5.

150

transferred to a genius loci239, an expression meaning the divine tutela from whichthe city benefitted when an emperor considered himself „too divine”240. On avotive marble monument from 160 AD the names of Antoninus Pius and of thecaesar Marcus Aurelius are mentioned together with Egyptian divinities (ISM II,153). The inscription made by calls our attention bynaming the ethnical element present at Tomis at that time who formed a religiousassociation (to celebrate Sarapis and the other Egypthian divinities) and at thesame time include professionals (merchants and shipowners).

As an association of shipowners ( ; ISM II, 60)existed in Tomis when Marcus Aurelius was still Caesar (139 161 AD), it is notdifficult to conclude that the city was developing a flourishing trade activity241.The development of Tomis during the reign of Antoninus Pius continued in thefirst years of Marcus Aurelius; possibly building activities existed242; a number ofdedications are devoted only to Marcus Aurelius (ISM II, 63)243 or in co regencywith Lucius Verus (ISM II, 67); the name of Marcus Aurelius having the authorityof Caesar when the monument was built is mentioned on a statue bottom; amarble statue from Tomis also refers probably to Marcus Aurelius244; finally, somemilliary pillars show that some roads on the coast were reconstructed between162 163 AD (ISM II, 68)245.

This process stopped for a while, around 170 AD, as a consequence of theCostoboci invasion246 which affected mainly Dobruja s central and western areaand was felt in the Pontic cities, too247. Destruction or rebuilding actions for Tomisare not clearly proved. An important public edifice during governor M. ServiliusFabianus was left unfinished (ISM II, 65); the date 162 (162/164?)248 is too earlyto connect this with the Costoboci invasion in 170 AD. Most likely an externalevent, for example the Orient war and its costs, could determine the date for thestopping of works at Tomis249. The payers’ list (ISM II, 21) for rebuilding a scanty

239 ISM II, 124; for personal genius, see D.M. Pippidi, Studii, p. 278 279.240 For the epithet, see ISM II, 61.241 See Al. Suceveanu, VEDR, p. 120 128; O. Bounegru, Economie i societate în spa iul

ponto egean (sec. II a. Chr. III p. Chr) (Economy and society in Pontic Aegean area, the 2ndcentury BC the 3rd century AD), Ia i, 2003, p. 105 119.

242 ISM II, 65.243 However see M. B rbulescu, A. R dulescu, Inscrip ii inedite din Tomis i împrejurimi

(Unpublished inscriptions from Tomis and vicinity), Pontica 27 (1994), p. 166, n. 63 whoconsider uncertain the admission of Marcus Aurelius in ISM II, 63.

244 G. Bordenache, StCls 7 (1965), p. 217 218 and fig. 4.245 See also A. tefan, Callatis i artera rutier litoral în secolul al II lea e.n. (Kallatis and

the coast road in the 2nd century AD), StCls 22 (1984), p. 95 107; Al. Avram, ISM III, 195, 199.246 See also Em. Popescu, Epigraphische Beitrage zur Geschichte der Stadt Tropaeum

Traiani, StCls 6 (1964), p. 192 200.247 Al. Suceveanu, Observations sur la stratigraphie des cités de la Dobroudja aux IIe – IVe

siècles à la lumière des fouilles d Histria, Dacia NS 13 (1969), p. 340; VEDR, p. 26 27. Withoutexcluding the possibility that the Costoboci attack could be simultaneous with otherpopulation attacks coming from the sea, the quoted author points aut that traces ofinvasion are, however, less clear at Tomis.

248 B.E. Thomasson, LP, 20:93.249 R. Vulpe, DID II, p. 162 163 and n. 203.

151

precinct wall fragment originally connected with the restoration during MarcusAurelius250, seems from the study of the letters, to date rather to the 3rd centuryAD. A similar, ISM II, 22, studied in connection with ISM II, 21, referringprecisely to this wall rebuilding work, dates rather from the 3rd century AD, afterthe Antonine Constitution251. An altar devoted to Apollo Agyeus (ISM II, 116) isdated based on the governor’s name, M. Catonius Vindex, either around 170 AD,or later252, but anyway to after the Costoboci „storm”, when Roman life returnedto normality. Finally, an inscription from a public monument recently published253

can prove works at Tomis after 170 AD.The period between the reigns of Marcus Aurelius and Septimius Severus is

characterized by building activities at Tomis, as well. Probably during this periodcan be dated the first stage of the Roman Mosaic Edifice and the city public baths(thermae)254.

The Severian dynasty meant a rather calm period for the west Pont Greekcities and a continuation of previous living habits255.

There can be found at Tomis many dedications to Septimius Severus and hisfamily, associated with the Senate, army, governor of the province and the city ofTomis256. Two bilingual dedications to Septimius Severus257 mention a greatedifice built by metropolis Tomitanorum, under the care of C. Ovinius Tertullus.The name of the same governor is associated with the imperial family also on thededication of a religious association ( ) for Cybele „for the gift offered tothe association”258. Two milliary pilars found at Tomis have this governor s nameas well259. Two altars devoted to „Septimius Severus health” were found in Tomis

250 A. Aricescu, Armata, p. 155; V. Pârvan, Zidul, p. 17; I. Stoian, ISM II, 21 takes into

consideration that a wall fragment ( ) was restored; the restored partsvaries between 1 3 ells ( ); only one part reaches 13 ells; the contribution was in goldcoins ( ).

251 One argument could be the great number of Aurelii mentioned in text; ISM II, 22doesn t mention the work, but refers to the same unit of measure ( ).

252 B.E. Thomasson, LP, 20:96 (169 176 AD); Leiva Petersen, PIR2, V, 2, M, no. 22 (175176 AD); Em. Doru iu Boil , Die Statthalter Niedermösiens zwischen 161 und 175, Dacia NS36 (1992), p. 32 33, 35 (170 172/173 AD).

253 M. B rbulescu, A. R dulescu, Pontica 27 (1994), p. 161 166, no. 4.254 Al. Suceveanu, La Dobrudja romaine, p. 33.255 R. Vulpe, DID II, p. 180 217.256 See ISM II, 82.257 ISM II, 84 dated 201 AD; M. B rbulescu, A. R dulescu, Pontica 30 (1997), p. 170

174, fig. 2 (here ISM II, 84 is rectified: metropolis Tomitanorum instead of respublicaTomitanorum). For the city s monumentality during Severan age, see Al. Suceveanu, VEDR,p. 27; idem, La Dobroudja romaine, p. 33.

258 ISM II, 83; for see Pippidi, Studii, p. 230 231, 245, 246 and 259, n. 104. Adedication to a certain thiasos for „the whole Augusta dinasty” ( ]

) is also ISM II, 85 dated between 198/199 and 209/210 AD. For C. OviniusTertullus (198 201 AD) see also D. Boteva, Lower Moesia and Thracia in the RomanImperial System (AD 193 217/218), Sofia, 1997, p. 46 88; 331 332 (in Bulgarian).

259 M. B rbulescu Munteanu, A. R dulescu, Stâlpi miliari inedi i din Scythia Minor(Unpublished milliary pillars from Scythia Minor), Pontica 13 (1980), p. 145 146, no. 2; iidem,Contribu ii privind seria guvernatorilor Moesiei Inferioare în secolul III p. Chr. (Contributionsabout the series of Moesia Inferior Governors in the 3rd century AD), Pontica 24 (1991), p. 123

152

area, from vicus Clementianensis; they are to be dated at the beginning of hisactivity (195 and 196 AD)260.

Emperor Caracalla s name appears on two epigraphical documents: the firstis a greeting to Caracalla and to Geta on the occasion of their raise to power(inscription dated 211 212 AD)261, brought by the council and people of Tomis; thesecond document is most likely dedicated also to Caracalla and it is datedbetween 212 217 AD262. On an altar dated to 216 AD, the emperor is mentionedwithout a name (ISM II, 130), a situation unlike the presence on local inscriptionsof his mother s name, lulia Domna263. An important event is the Emperor s visit inthe Danube provinces in 214 AD, opportunity to pay a visit to Dacia, as well264;then, he passed to Thracia and from there into Asia Minor265.

From the last period of the dynasty, we notice a dedication to lulia Mamaea,Severus Alexander s mother written by „the council and the citizens of the verysplendid metropolis and capital of the West Pont, Tomis” (

’ ), datedbetween 222 235 AD. The extended phrase, including local administrativestructures, can be found in two more documents dated in the Severan period,probably from Severus Alexander266 and is connected with the Romanadministration for this region267.

At the end of Severus Alexander s reign, the empire is confronted withexternal threats which would, probably, create difficult moments in Dobruja, too.

Between Maximinus Thrax and Gallienus (238 269 AD), the empire wasdisturbed by huge groups of barbarians. Tomis seemed to escape the destruction,even if some evidence leads us to think not completely. We have a fragmentaryaltar from Maximinus Thrax (235 238 AD) done by the cives Romani et Laeconsistentes vico Turre Muca (...); the imperial hammer wrought names belong

126 (as on the milestone the distance is not mentioned, it is supposed to have been setaround Tomis’ precincts wall, on the place marking the repaired coast road).

260 ISM II, 134 and 136, for the last see Em. Doru iu Boil , ISM V, 93.261 ISM II, 91; the inscription mentiones also the name of Augusta Julia Domna,

„mother of Roman camps”.262 ISM II, 86; see however R. Vulpe s note from HAD, p. 255 256 regarding the lack of

dedications to Caracalla when he reignd the empire by himself.263 The note belongs also to R. Vulpe, op. cit., p. 256. Julia Domna s name appears also

on a stone monument (ISM II, 135) and is followed by the epithet Augusta. The monumentcould be also dated to during Septimius Severus reign.

264 L. Ruscu, Provincia Dacia în istoriografia antic (Dacia Province in the ancienthistoriography), Cluj Napoca, 2002, p. 142 149.

265 We are not sure about his presence in Dobruja.266 ISM II, 96: ; ISM II,

97: ’ . Thesecond inscription is considered to be of a later date than the first (note ISM II, p. 121 and123, reference also at Pick Regling, Münzen, p. 73). The short version in another documentISM II, 105 , refers also to theSeveran dynasty.

267 A dedication found at Tomis (ISM II, 93 mentions L. Annius Italicus Honoratusname, with an important career, among which was the position of Lower Moesia provincegovernor during Alexander Severus (224 AD).

153

most likely to Maximinus and his son Maximus268. More numerous are theTomitan epigraphical monuments dedicated to Gordian III (238 244 AD) and hiswife, Sabinia Tranquillina. The situation was also probably due to the provincegovernor, Tullius Menophilus who negotiated with the Carps, preventing theirattacks for three years as long he ruled the province (238 240/241 AD)269. Thegovernor s name is registered in Tomis on a milliary pillar, which we date in theperiod of the road reconstruction (and generally, the province reconstruction)after the Carps Goths attack in 238 AD270. An important person was also AeliusAmmonius (ISM II, 106), who held some military and civil positions, amongwhich we note that of procurator Augusti in charge of the financial problems inMoesia Inferior and that of praefectus of the fleet Flavia Moesica Gordiana271.The imperial couple has an honorary inscription written by a Dionysosthiasos in 241 AD (ISM II, 107). Sabinia Tranquillina, by herself, is honoured by amonument set up by the local authorities under the care of the governor ProsiusTertullianus, at a date between 241 244 AD (ISM II, 108)272. It is most likely the Isisbust found in a sculptural deposit from Tomis also represents SabiniaTranquillina as a priestess of the Egyptian godess cult273.

The following reigns, Phillip the Arabian, Decius and Valerian, wereconfronted with invasion by powerful Transdanubian peoples, who reachedMoesia and the Thracian provinces274. Tomis maintained its position as ametropolis; the citizens had the necessary means to rebuild parts of the coastroad, being supported by the governers having their headquarters here or toshow their devotion to the empire. An honorary inscription from Decius,probably originating in Tomis, was raised to honour the empress HerenniaEtruscilla and the Caesar Q. Herennius Etruscus, about 250 251 AD275. Between therepeated Carp and Goth attacks, however, there existed a time of peace between

268 ISM II, 141; see also I.I. Russu, Note epigrafice (Epigraphical notes), SCIV 10 (1959),p. 139 140; for vicus Turris Muca(...), localized in Anadalchioi district in Constan a, seefurther on.

269 Information transmitted by Petrus Patricius, FHG IV, p. 186, fr. 8 = FHDR, p. 488489; see also B.E. Thomasson, LP, 20:131, c.a. 238/240 vel 239/241 AD.

270 M. B rbulescu, A. R dulescu, Pontica, 24 (1991), p. 126 132, no. 2.271 The last position means the fleet was reorganised under Gordian III by his legate,

Tullius Menophilus; see also R. Vulpe; DID II, p. 237. For P. Aelius Ammonius see I. Piso,La carrière équestre de P. Aelius Hammonius, Dacia NS 20 (1976), p. 251 257; IDR III/2, 83 and246.

272 For dating the inscription to 242 AD, according to V. Pârvan or 241 243 AD,according to R. Vulpe, in connection with the political and personal facts, see DID II,p. 236. For the governor , see also B.E. Thomasson, LP, 20 : 134.

273 G. Bordenache, StCls 7 (1965), p. 221 222, fig. 10.274 About that long Scythicum bellum (SHA, Vita Maximini et Balbini, XVI, 3) see Em.

Doru iu Boil , Excidium Histriae, in Actes de la XIIe Conférence Internationale d ÉtudesClassiques Eirene, Cluj Napoca, 2 7 Oct. 1972, Bucure ti Amsterdam, 1975, p. 635 642; Al.Suceveanu, La Dobroudja romaine, p. 33 34. Probably, in connection with the confrontationPhillip the Arabian had with a powerful Goth, Carp, Taiphali and Peucini coalition in 248AD, cohors I Cilicum gains the epithet Philippiana. An altar set by a cohort soldier with thenew name ISM II, 452 comes from Tomis; see, further on, army.

275 M. B rbulescu, A. R dulescu, O nou inscrip ie din vremea lui Decius în Dobrogea (Anew inscription from Decius reign in Dobruja), Pontica 31 (1998), p. 131 138.

154

254 and 258 AD. Two milliary pillars from the Emperors Valerian and Gallienusset up by metropolis Tomitanorum prove that the coast road was reconstructedaround the city, precisely during this time276. Immediately afterwards, in 258 AD,„Scythian” invaders according to Zosimos (I, 34, 2), but in fact Goths, Carps andother Transdanubian populations, passed near Histria, Tomis and Anchialos ontheir way to Byzantium. On the other hand, in 269 AD, during the time ofClaudius the Goth, the invaders, this time more numerous and in a migratingproccess stopped at Tomis and tried to lay siege to the city. Zosimos wrote thispiece of information (I, 42), clearly stating beyond the figures of the doubleinvasion 6,000 ships (but probably around 2,000) and 320,000 people that „theyattacked Tomis, a city strengthened by walls” (

). The besiegers were pushed away, but the city suffereddamages277. These seem to have affected sacred monuments, as some cultsculpture pieces were damaged at that time and deposited to the end of the 3rdcentury AD beginning of the next one, possibly as a consequence of the religiousconfrontations between Christianity and Paganism278.

After the Transdanubian attacks, and with the danger gone, the Tomitansreconstructed the road close to the city. The single milliary pillar from Claudiusthe Goth known in Moesia Inferior come from Tomis. The coast roads were alsoreconstructed by care of the province governor, Titius Saturninus279, whoseactivities took place between 268 270 AD or probably about the beginning of thisperiod. The stability of the empire is guaranted for a while by the administrativeand military arrangements of Aurelian (270 275 AD). Tomis benefitted from thestraightening actions of the emperor280. A milliary pilllar found in Constan a (ISMII, 109) is connected precisely with the emperor’s actions to consolidate theDanube limes281. Tomis precinct wall was built or only rebuilt, as an importantwork enclosing an area double the size of the presumptive Hellenistic precinctsand which crossed the peninsula from north to south, stretching probably on thesouth area of the city, to the port. The wall reconstruction continued during theEmperors Tacitus (275 276 AD) and Probus (276 282 AD). No important historicalevents until Diocletian draw historians’ attention.

Other aspects regarding Tomis during the Principality will be discussed, onturns, in the following. They deal with: coin circulation, army, population, cults,institutions, city administration (and stratigraphy), territory.

276 Iidem, Pontica 13 (1980), p. 148 151, no. 4; Pontica 24 (1991), p. 132 136, no. 3; the

second sample preserves the name C. Iulius Victor as praeses provinciae.277 The expedition ends with the invaders defeat at Naissus.278 V. Canarache et alii, Tezaurul, p. 121 123 (the most recent pieces are dated in the

middle of the 3rd century AD); there is also the hypothesis the sculpture thesaurus wasburied during the conflict between Christianity and Pagan cults in the 3rd 4th centuries AD.See for the last also D.M. Pippidi, Studii, p. 284 310.

279 M. B rbulescu, A. R dulescu, Pontica 24 (1991), p. 136 139, no. 4; we also noticehere the governor s nomination as praeses provinciae.

280 R. Vulpe, DID II, p. 271 277.281 The inscription is dated at the earliest to the end of 271 beginning of 272 and at the

latest to the middle of 275 AD.

155

Coins (workshop, monetary circulation)Together with the Romans’ interest for the Lower Danube area, there are

reported isolated Roman Republican coins (denari) discoveries at Tomis282.The local mint ceased its activity, in unclear conditions, at the end of 1st

century BC283. It started up again very soon afterwards and totally covers theperiod between Augustus and Philip II inclusively (with a period of cessationduring the reigns of the Emperors Macrinus and Diadumenianus)284. Statistically,we note that the Tomitan workshop can be considered first for its production rate(1,128 coins), which represent 33% of all Moesian emissions in the lst 3rd centuriesAD285. The first stage of the Tomitan mint (established between Augustus andHadrian) is marked by a small number of coins and almost unchangediconographic types286. This low level could be the consequence of the deflationpolicy of the Julio Claudian dynasty. The workshop s activity grew especiallyduring the reigns of Nero and Domitian; during Trajan and Hadrian theproduction is limited; changes are to be noticed during the following peaceful andflourishing period. The condition of metropolis is clearly shown on the reverseside of coins at the beginning of Antoninus Pius’ reign. The coinage reaches highvalues only during this emperor287. During the reigns of Marcus Aurelius andAnnius Verus there is a period of low coinage288, while during Commodus reign(Caesar and Augustus), the coinage increases again289. During Pertinax, theTomitan workshop is the only one in Moesia Inferior issuing coins with theemperor s name.

The period between 193 217 AD is marked by coinage for Septimius Severus,Iulia Domna, Caracalla, Plautila and Geta. The majority of types and variants are

282 G. Talma chi, The Roman Republican Coinage in Dobruja, Cluj Napoca 2006, p. 32,

no. 13, mentions 34 samples (7 from Tomis touristic port area, and the rest from the cityand in the neighbourhood); see also the table at p. 150 151 (the earliest sample is dated179 170 BC; the last in 32 31 BC).

283 See, C. Preda, Istoria monedei, p. 83; the author connects the end of Tomitanindependent coinage with Burebista s actions or the campaign of Licinius Crassus in 29/28BC rather than the campaign of Varro Lucullus in 72/71 BC.

284 Here and further on see M. Iacob, Noi descoperiri de monede tomitane in Dobrogea.Atelierul monetar tomitan în epoca roman (New Tomitan coin findings in Dobruja. The Tomitanmint during the Roman Age), Peuce SN 1 (14), (2003), p. 283 340.

285 The dates apud M. Iacob, op.cit., with explanations regarding the coins without animperial portrait and the Tomitan coin iconography in the 1st 3rd centuries AD.

286 Though the invariable aspect of the Tomitan workshop coinage under thecircumstances when is the only workshop of the province in some periods, should benoted; M. Iacob, op. cit., p. 296.

287 Together with 35 Regling corpus coins issues, there are also mentioned new coinsat Ruzicka and 24 new as well at M. Iacob; to add to them 41 coins of Marcus AureliusCaesar; see, M. Iacob, op. cit., p. 296 298.

288 Now there is added on the coins the city s name, the quality , the legendbecomes (…) .

289 Commodus (Caesar): 9 Regling + 1 Ruzicka coins; 6 pieces at M. Iacob are all newtypes or variants of the known types; (Augustus): 35 Riegling and Ruzicka coins; atM. Iacob 37 of 38 pieces represent new types (the total would be 69 types and in additionmore variants); see M. Iacob, op. cit., p. 300 302.

156

registered during Caracalla s reign290; the amount of coinage during Geta is alsosignificant291. After a short cessation period during Macrinus and Diadumenianus(217 218 AD), the Tomitan workshop continued its activity. Elagabal s coinage isnumerous enough. The maximum output during the Severan dynasty is reachedby Severus Alexander (and Iulia Mamaea)292.

Though difficult, the period after the Severan s dynasty is reflected lesskeenly in Tomitan workshop procuction. Beginning with Maximinus, theworkshop issued coin continuously until activity stopped under Phillip II. As amatter of fact, during Gordian Ill, the most important coinage of all workshopactivity293 is to be noticed. The last period is that of Phillip I (M. Iulius Phillippus)and his son Phillip II, with a small coinage output (compared to the previousperiod). The workshop ceased its activity during Phillip II, probably as aconsequence of some state intervention and not following a military operation.

We confirm these dates with some others reflecting the situation on theTomitan market294. At the beginning (the last decades of the 1st century BC and thefirst decades of the 1st century AD), Roman Republican and Imperial coinage isrecorded and the Pontic coinage from the autonomous period is very rare. Thecoin circulation level was low until Thracia was transformed into a Romanprovince; after this date a real growth is recorded.

Over a long period of time (until Antoninus Pius) the coinage isintermittent295. Alongside this emperor, an organised coinage can be mentioned296.The period 161 192 AD produced a rather poor coinage for Marcus Aurelius andLucius Verus with a sudden change under Commodus297. Coinage flourishedspectacularly in Dobruja during Septimius Severus, as a consequence of the bettereconomical and political situation. This growth is recorded also at Tomis, but, it istrue, with values not considerably increased from to the previous period298. Thesituation is similar in the following period. The figures grow under Caracalla,Geta299 and Severus Alexander, illustrating rather quiet living conditions; a

290 M. Iacob, op.cit., p. 203 205; we conclude only for Caracalla 24 types and 9 variants;

a Caracalla + Plautilla coinage and 9 Plautilla coinage alone are added.291 Only M. Iacob, op. cit., p. 303 and 308 309 refers to 27 new types; most of them

come from the period 211 212 AD.292 M. Iacob, op. cit., p. 312 315.293 Regling records 133 coins only for Gordian, 49 coins for Gordian III + Tranquillina;

2 Tranquillina alone; in addition, the supplement brought by Ruzicka, another 7 GordianIII coinages and 2 new Tranquillina coinages (apud M. Iacob, op. cit., p. 317 322).

294 See here and further on A. Vertan, Circula ia monetar , (The coin circulation), passim.295 A. Vertan, op. cit., p. 337, table A and catalogue.296 Noteworthy is the fact that of all 20 coins known of this emperor,

Tomis has first place with 13 coins (apud A. Vertan, op. cit., p. 163).297 But better marked at Histria; of all 46 coins, Tomis has 10 (ibid.).298 14 samples of all 83 for Dobruja (most of them come also from Histria). For the

same period see the quoted paper and p. 69 77.299 Caracalla (and Plautilla) 18 coins (the majority issued by Tomis); Geta 17 (the

majority also issued by Tomis). See the dates here and further on at A. Vertan, op. cit.,p. 163 165, the table of the Greek Oriental coin distribution by emperors.

157

difficult moment seems to affect an area outside of the city300. The biggest coinnumber is recorded in Dobruja under Gordian III301; Tomis coinage activity in thisperiod reaches values almost equal with Histria. Phillip the Arabian and hisfamily ends the Greek colonial coinage series in the Tomitan market302. Wemention a lot of discoveries from Tomis and the suburban area:

- a smal coin deposit in the intra muros area of the ancient city, it includes14 colonial bronze coins ( 13 – Tomis; 1 Markianopolis)303;

- a 63 bronze pieces hoard, from the intra muros area (discovered in 1936)(of which only 20 were known), dated in 276 294 AD;

- hoard discovered in 1965, Tomis III district, including 289 samples,hidden or lost at the end of the 3rd century AD; the same issuing period with theabove mentioned hoard;

- a hoard was found in two stages (1976 and 1977) in Tomis Nord(Gr niceri) district. The discovery from 1976 includes 260 coins (10 denari an 250colonial Greek coins). There were discovered other 470 samples in 1977 : 12Roman imperial denari and 458 colonial Greek coins, from Marcus Aurelius (asample), to Severus Alexander (174 samples)304. In the discovery from 1977 themajority (451 samples) are Tomitan issues. There are only 32 samples before 193AD; the other ones belong to the following periods: 193 217 AD (199 samples) and217 235 AD (227 samples)305. The hoard burial took place during SeverusAlexander, probably after 232 AD306;

- a 20 samples lot from Tiberius to Claudius II was discovered in thepresent district Viile Noi307;

- another 24 bronze coins hoard was discovered in Palas area: all areTomitan issues from the first four decades of the 3rd century AD, from Caracallato Maximinus and Maximus Cesar308;

300 See further on, the hoard from Tomis Gr niceri; probably the settlement is a vicusor a villa in the territory.

301 A. Vertan, op. cit., p. 164.302 Ibid.; Phillip I 29 pieces, the majority (9) issued by Kallatis and only two by

Tomis.303 G. Talma chi, C. Nopcea, Despre un nou tezaur din prima parte a secolului III p. Chr.,

descoperit la Tomis (About a new hoard from the first part of the 3rd century AD discovered atTomis), Pontica 40 (2007), p. 593 599; the last issues are from Severus Alexander; here andfurher on, see now also G. Custurea, G. Talma chi, Repertoriul, p. 164 184.

304 A. Vertan, Circula ia monetar (The Coin Circulation), p. 273 274, n. 11; eadem,Evenimente politice reflectate în descoperirile de tezaure monetare imperiale din Dobrogea(Political events reflected in the imperial hoards discoveries in Dobruja), Pontica 32 (1999),p. 130, nr. 11.

305 A. Vertan, Circula ia monetar , p. 183 184 and 202 204 (tables).306 „We are not aware of the historical signification of hiding and not retrieving (…) in

this stage of research” apud M. B rbulescu, R. Oche eanu, Descoperiri monetare în a ez rilerurale din Dobrogea roman (14 d. Cr. – 270 d. Cr.) (Coin discoveries in the rural settlements ofthe Roman Dobruja, (14 270 AD), Pontica 23 (1990), p. 246. After A. Vertan, Pontica 32(1999), p. 122: „we could consider the hoard was hid in a vicus or in a villa in the north of Tomis,during Severus Alexander’s reign, probably after 232, when „Sciticum bellum” burst”.

307 Data at Gh. Poenaru Bordea, Al 15 lea Simpozion Na ional de Numismatic (The 15thNumismatics National Symposium), Alexandria Teleorman, 12 14 mai 1998, summaries, p. 3133.

158

- 3rd century Roman coins are noticed in the filling level with Romanearly ceramic remains in the area Traian st/Marinarilor Blvd309.

We mention as a common aspect for all these discoveries the large number ofcoins issued for Severus Alexander.

A last note concerns the Tomitan coins spreading area; they are present inthe rural territory of the city, in the coastal area between Tomis and Kallatis310,north of Dobruja (the Histrian coins dominate here), in the north east area of thePontic coast up to Chersonesus, south of Dobruja and beyond the Danube inMoldavia and the Wallachian Plain311.

ArmyThe interest in coastal defence, including Tomis, has been shown during the

Principality. In the period between the first years of Vespasian and Trajan, aRoman garrison was probably installed at Tomis, the city losing its civitas liberastatus312. We have the first attestations from Vespasian , when there werequartered here (or in the neighbourhood) the Cohors I Flavia Commagenorum andCohors VII Gallorum313. During Trajan, after the Dacian wars, only the Cohors VII

308 M. Dima, G. Talma chi, A Tomitane bronze coins hoard found in Constan a, in Coin

hoards of Dobruja. I., Constan a 2007, p. 91 103; the last samples of the thesaurus are datedduring Maximinus I, but the in the authors opinion they do not seem to be circulated.

309 Gh. Papuc, C. B jenaru, L. Cliante, CCA, Campania 2004 , p. 127 128, no. 79. Forisolated discoveries see also R. Oche eanu, Câteva descoperiri de denari romani republicanidin Scythia Minor (Few Roman Republican denari discoveries in Scythia Minor) , Pontica 19(1986), p. 83, no. 7; A. Vertan, Circula ia monetar , p. 287 and 337 (120 samples).

310 Noteworthy the great number of pieces, 3000 (32.69 %), in the Mangalia hoard; seeC. Preda, Date i concluzii preliminare asupra tezaurului descoperit la Mangalia (Data andpreliminary conclusions about the hoard discovered in Mangalia), SCIV 12 (1961), 2, p. 241 250;Monede coloniale rare i inedite Histria, Callatis i Tomis din tezaurul de la Mangalia (Rare andunpublished colonial coins Histria, Kallatis and Tomis from the Mangalia Hoard), SCN 4 (1968),p. 223 237; Noi dovezi i considera ii asupra tezaurului descoperit la Mangalia in 1960 lotul demonede romane imperiale (New evidence and considerations about the hoard discovered inMangalia in 1960 the group of Roman Imperial coins), SCN 10 (1993), p. 27 41); A. Vertan,op.cit., p. 277 278.

311 We have no intention to stop here regarding the Tomitan coin circulation in theterritory or the Imperial Roman coins discovered in Tomis, aspects for which see A. Vertan,op. cit., passim; add, G. Talma chi, Date noi privind descoperirile monetare romane imperiale dinDobrogea (New data concerning Roman Republican monetary discoveries from Dobruja), PeuceSN 3 4 (2005 2006), p. 336 343, no. 46 102 and p. 366 374. For the rural settlements inDobruja see though M. B rbulescu, Via a rural (The rural life), p. 219 244 (especially p. 229230 for the Tomitan coins).

312 Al. Suceveanu, La défense du littoral de la Dobroudja à l’époque romaine (I er – IIIe sièclesde n.è.), RRH 13 (1974), 2, p. 230 231; idem, Pontica 8 (1975), p. 115 124.

313 Both military units are attested on funerary inscriptions written byactive soldiers; ISM II, 176 and 177; A. Aricescu, Armata, p. 59 60 and 69; Fl. MateiPopescu, Trupele auxiliare romane din Moesia Inferior (The auxiliary Roman troops from MoesiaInferior), SCIVA 52 53 (2001 2002), p. 204 205, 210 211 and 235 236 argues against the cohorsI Flavia Commagenorum being stationed at Tomis and suggests instead the hypothesis of thepresence in this city of the cohors VII Gallorum equitata during the time it was stationed inMoesia Inferior; idem, The Roman army in Moesia Inferior, Bucharest, 2010 (The Army), p. 213

159

Gallorum314 is attested, supported in case of need by the vexilationes of the Legionssituated on the Danube. There are known for Tomis beneficiarii consulares of theLegio V Macedonica (ISM II, 192, 193); the Tomitan epigraphical material allows theidentification of some active legion soldiers, and some veterans too315. Based onthe discoveries in the area, we can presume that in the first half of the secondcentury AD, the Legio V Macedonica watched the whole Dobrujan coast. After thislegion left in the Parthic war and then in Dacia (167 AD), Tomis, like the othertwo west Pontic cities, was watched by the Legion XI Claudia; a few times activesoldiers belonging to this legion were mentioned at Tomis (ISM II, 263, 348). Theepigraphical documents from Tomis point to a multitude of troops even duringTrajan: a lot of centuriones legionis (ISM II, 10) and praefecti equitum (ISM II, 15)316are mentioned. Even though, we cannot conclude any clear militaryoperation from these documents, probably being commemorative monuments,they suggest the real presence of the Roman army at Tomis.

The Cohors VII Gallorum is attested by the middle of the 2nd century inSyria317, Tomis losing its garrison. This moment is close to the veneration of theEmperor Hadrian with the name of , and for Tomis regaining itscivitas libera status318. Antoninus Pius revived the works for coastal defence319,even if we cannot assume that military units were quartered at Tomis. The Ala IFlavia Gaetulorum (ISM II, 247) was possibly to be quartered at Tomis during and 242 – Tomis (?); see also L. Mih ilescu Bîrliba, Une nouveau diplôme militaire de MésieInférieure, Dacia NS 52 (2008), p. 207 208.

314 The Cohors I Flavia Commagenorum, after Trajan s wars was transferred to the northof the Danube and then drafted to the province of Dacia Inferior; see C.C. Petolescu,Auxilia Daciae Contribu ii la istoria militar a Daciei romane (Auxilia Daciae. Contributions tothe military history of the Roman Dacia, Bucure ti, 2002, p. 95 97, no. 30; W. Eck, A. Pangerl,Neue Diplome für die Auxiliartruppen in den mösischen Provinzen von Vespasian bis Hadrian,Dacia NS 50 (2006), p. 97 102, no. 2 (August 14th, 99), where there appear some of the abovementioned troops stationed in Moesia Inferior; iidem, Moesia und seine Truppen II. NeueDiplome für Moesia, Moesia Inferior und Moesia Superior, Chiron 39 (2009), p. 510 522; Fl.Matei Popescu, The Army, p. 207.

315 Al. Suceveanu, La Dobroudja romaine, p. 59 and 146, n. 179; see also M. Ionescu, Gh.Papuc, Sistemul de ap rare a litoralului Dobrogei romane (sec. I VII p. Chr.) (The Roman Dobrujacoast defence system (1st 7th centuries AD) , Constan a, 2005, p. 67 72; Fl. Matei Popescu, Noteepigrafice (Epigraphical notes), I, SCIVA 54 56 (2003 2005), p. 310, n. 21: in Tomis, there wereidentified 24 active soldiers, 13 veterans and 10 could not be determined in about 43inscriptions where there appear soldiers or veterans; idem The Army, p. 27, n. 70; p. 50, n.231 364 (active soldiers from the Legio V Macedonica in Tomis; p. 73 74 (veterans, some ofthem with unknown military rank).

316 For ISM II, 10, the first publisher, D.M. Teodorescu, Monumente, p. 24 25determines a possible connection with Trajan s Dacian wars; for ISM II, 15, I. Stoian, p. 50supports a later date.

317 Al. Suceveanu, op.cit., p. 66; Fl. Matei Popescu, SCIVA 52 53 (2001 2002), p. 210(about the moment of troop transfer). See also P.A. Holder, Auxiliary deployment in the reignof Trajan, Dacia NS 50 (2006), p. 142, n. 11.

318 Supra, note 312.319 Al. Suceveanu, RRH 13 (1974), p. 229 230 supposes a fully aware coastal defence

operation; idem, Die römischen Verteidigungsanlagen an der Küste der Dobrudscha, BJ 192(1992), p. 195 223; for the general subject of west Pontic coastal defence; see also M.Ionescu, Gh. Papuc, op. cit., passim; a different opinion at Fl. Matei Popescu, Army, p. 27 28.

160

Marcus Aurelius, but more certainly from the Severan period320. Brought in aspart of the action to increase coastal defence capacity, the Ala I Flavia Gaetulorumunit is attested at Tomis in the middle of the 3rd century AD without the nameFlavia (ISM II, 127)321. During Severus Alexander, the Ala I Gallorum Atectorigianahad the name Severiana and it seemed to be quartered in Dobruja and for a shorttime in Tomis322. An inscription from 224 AD is dedicated to the provincegovernor, L. Annius Italicus Honoratus, by a decurion of this ala (ISM II, 93). By244 249 AD, during the reign of Phillip the Arabian, a vexilation of Cohors ICilicum (called further on Philippiana) operated in Tomis (ISM II, 345 and 452)323.

The inscriptions give no clue to decide whether the Classis Flavia Moesicawould have been under Tomitan control,too. This is very likely, mostly becausethere is no evidence that the Classis Pontica extended its activity here324. Thefunerary inscription of a fleet veteran was found at Tomis (ISM II, 199)325; nearTomis was also found the cippus from 240 244 AD, referring to the military careerof P. Aelius Ammonius, the procurator of Moesia Inferior, who was also incommand of the Classis Flavia Moesica, named with the epithet Gordiana (ISM II,106).

An important number of veterans settled down in Tomis and its territory;they came from the legions of Moesia Inferior, the Legio V Macedonica (ISM II,226,458)326, XI Claudia (ISM II, 383, 374) and I Italica (ISM II, 250)327, or from

320 More recent data about the ala I Flavia Gaetulorum in the province Moesia Inferior,at Al. Suceveanu, Dou inscrip ii inedite de la Histria (Two unpublished inscriptions fromHistria), Pontica 31 (1998), p. 109 114; Fl. Matei Popescu, SCIVA 52 53 (2001 2002), p. 179183; the last author thinks we cannot determine the place where the troops had their campduring the period they were stationed in Moesia Inferior (the 2nd 3rd centuriesAD); idem, The Army, p. 172 178; p. 242 (Oescus, 62 71 (?); Carsium prior 114 AD?).

321 The Ala I Flavia Gaetulorum is indirectly attested by an inscription (ISM II, 106) ofwhich we are acquainted with P. Aelius Ammonius career; before he was the fleet prefectunder Gordian and the commander of Moesia Inferior, Ammonius used to be prefect of thiscavalery unit after 234 or during Maximinus Thrax s time; cf. I. Piso, Dacia NS 20 (1976), p.251 257; Fl. Matei Popescu, The Army, p. 176 177, n. 1443 1444, with reference to Devijver,PME, S 13, p. 724, considers that ISM II, 127 refers to the Ala Gaetulorum who werestationed in Arabia.

322 A. Aricescu, Armata, p. 53; about the main ala and the possible location, see Fl.Matei Popescu, The Army, p. 178 181; 243: Appiaria (?).

323 It is one of the known units of the province which quartered at Sacidava in 2nd 3rd

centurys AD; see also Fl. Matei Popescu, The Army, p. 201 205; 243.324 A. Aricescu, Armata, p. 73. Almost certainly a part of the west Pontic coast from the

Danube s mouth up to Histria was under the control of the Moesian fleet (ibid., p. 71). Seemore nuanced about the western Pontic coast survey and defence mission by classis FlaviaMoesica at O. Bounegru, M. Zahariade, Les forces navales du Bas Danube et de la mer Noire auxI er – VIe siècles, Oxford, 1996, p. 15, 18 19; p. 76, 78 79 and 89, map 1 (Tomis); Fl. MateiPopescu, The Army, p. 245 255.

325 Inscription dated probably in first half of the 3rd AD.326 See also ISM II, 466, 442; M. B rbulescu Munteanu, A. R dulescu, Pontica 14 (1981),

p. 165 169, nos. 3 and 4; M. B rbulescu, L. Buzoianu, Inscriptions inédites et revisées de lacollection du Musée d’Histoire Nationale et d’Archéologie de Constantza. II, Pontica 43 (2010),p. 348 351, no. 1.

327 For the militaries attested at Tomis, coming from different units, now Fl. MateiPopescu, The Army, passim.

161

military units of other provinces: the Legio VII Claudia (ISM II, 169)328, Legio XIIIGemina (ISM II, 190, 221, 296). To be added those coming from the auxiliary troopsin the province: ala I Asturum (ISM II, 172)329, ala I Pannoniorum (ISM II, 170)330, alaII Hispanorum et Aravacorum (ISM II, 225) and cohors I Lusitanorum Cyrenaica (ISMII, 196). A special note should be made of the veterans coming from the Praetoriancohorts from Rome; one of them, originally from Aquae Statellae was a soldier ofthe cohors VI praetoria and reached Tomis in Vespasian s time (ISM II, 8)331. Otherrecords of Praetorian cohort veterans are from the first half of the 2nd century AD(ISM II, 140) and from the end of the 2nd/beginning of the 3rd century AD (ISM II,266).

There was at Tomis a station of beneficiarii consularis and other of speculatores(ISM II, 327)332.

The inscription bearers have different military ranks: praefectus alae/cohortis,praefecti equitum, decurio, duplicarius,centurio, imaginifer, trecenarius, primus pilus,signifier, eques vexillarius, librarius leg(ati)?/ legionis. Some soldiers act, though,alongside the governors: we learn about a cornicularius of governor T. FlaviusTurbo (ISM II, 56 dated to 155 AD); Flavius Severianus dec(urio) alae I AtectorumSeverianae was candidatus of Lucius Annius Honoratus (ISM II, 93 dated to 224AD). A special interest is to be shown to the the soldiers involvement in civil life:two veterans became members of the Council (councillors) at Tomis (ISM II, 180and 249)333.

PopulationDuring the Roman Age, the population of Tomis continued to be mainly

Greek334, but the Roman influence produced changes to the demographic structurereflected by the onomatology in inscriptions. The proper names on the 1st centuryAD inscriptions were Greek, with rare exceptions, in the well known structure:two names in Greek filiation. There was an increasing proportion from the 1st

328 Inscription dated in the second half of the 1st century AD; for dating see G.

Bordenache, Temi e motivi della plastica funeraria di età Romana nella Moesia Inferior, Dacia NS9 (1965), p. 260.

329 The same 1st century AD; for dating, see also G. Bordenache, op.cit.,p. 260 262.

330 Inscription from Vespasian or soon after; his bearer was „rewarded by Vespasian forhis courage and bravery” (donis donato ab imperatore Vespasiano ob virtutem).

331 The diploma is precisely dated the 2nd December 76 AD; possibly the formerPraetorian had an important position at Tomis (Aricescu, Armata, p. 74) ; see also C.C.Petolescu, Un ancien prétorien dans un diplôme de Tomis, în Civilisation grecque et culturesantiques périphériques, Hommage à Petre Alexandrescu à son 70 anniversaire (éds. Al. Avram,M. Babe ), Bucure ti, 2000, p. 339 341.

C.C. Petolescu, Q. Trebellius Maximus, [e]x trecenario, in La Hiérarchie (Rangordung) del’armée romaine sous le Haut Empire, in Actes du Congrès de Lyon (15 18 septembre 1994)ressemblés et édités par Yaan Le Bohec, Paris, 1995, p. 245 248.

332 See also ISM II, 211; Fl. Matei Popescu, The Army, p. 28, n. 80 and p. 50, n. 262 266(beneficiarii consularis at Tomis).

333 For the military organisation in Moesia Inferior see A. Aricescu, op.cit., passim;Al. Suceveanu, La Dobroudja romaine, p. 56 72; Fl. Matei Popescu, The Army, passim.

334 Tomis population for the 1st 3rd centuries AD is estimated at about 20 30,000inhabitants; see AL Suceveanu, VEDR, p. 49.

162

century AD until the 3rd century AD335, probably as a consequence of ademographic growth. Even the Greek names changed during the first centuries;the differences between the names coming from the Ionian cities and the Doriancities diminished. The traditional Ionian names became rare: Antianax, Ariston,Aristarchos, Damostratos, Demonax, Epikrates, Kallimachos, Neikostratos, Trasymachos336etc.

Based on a more recent statistics of 739 names fully recorded, 217 (37.56%)are Greek and 29 (5%) were Hellenized337. Among the Greek names the mostfrecquent are Alexandros, Dionysios, Theodoros, Poseidonios etc. The Romaninfluence grew gradually in onomatology: of the above mentioned 739 names, 221(38.23%) are Roman and 81 (14%) were Romanized (the majority of them GraecoRoman)338. Among the recently declared Greek citizens are numerous bearingimperial names: Iulii, Flavii, Ulpii, Aelii and Aurelii. The right of citizenship wasadmitted only at the beginning of Claudian reign339. Then, during the Flaviandynasty, the process is extended, continuing without cease until the middle of the2nd century AD, the period of maximum flourishing of the Romanization process.If at the end of the 1st century AD the Roman names were rather rare in Tomis,their number increases suddenly during Trajan and in the first half of the 2ndcentury. At the end of the 2nd century and the beginning of the 3rd century AD,Roman names exceeded the number of the Greek ones on inscriptions, coveringthe entire social structure. After the Constitutio Antoniniana came into effect, thestatus of a Roman citizen was generalized in Tomis, likewise in the whole RomanEmpire. With rare exceptions, the attested persons in Tomitan inscriptions bearRoman names after this date340.

An important trade centre and Pontic community capital, Tomis is thefavourite of many foreigners341. There are mentioned in inscriptions opyriskos

335 The 1st century AD: 33 persons; the first three quarters of the 2nd century AD: 49;

until the middle of the 3rd century AD: 55; cf. Al. Suceveanu, VEDR, p. 49, n. 211. Theincreasing proportion can be the consequence of the fact that beginning with the 2nd and 3rd

centuries AD we are aware of more and more epigraphical documents (n.a.).336 Em. Doru iu Boil , Dacia NS 19 (1975), p. 159.337 Cf. V. Cojocaru, . Aspects démographiques dans les villes ouest

pontiques de la province Moesia Inferior, ArhMold, 19 (1996), p. 135 148, table, p. 136.338 At Em. Doru iu Boil , op.cit., p. 160 are 800 names mentioned of which 120 are

Roman and 162 belong to the Greek and Roman elements. See also M. Musielak in StudiaMoesiaca II (1994), p. 69 78; eadem, Histria, Tomis und Callatis: Möglichkeiten derprosopographischen Forschung: Kataloge, Prosopographica, Pozna , 1993, p. 97 108.

339 About the Roman citizenship and the elites see L. Ruscu, Die Struktur der Elitenwestpontischen Griechenstädte während des Prinzipats im Rahmen ihres rechtlichen Status,Antiquitas 28 (2005), p. 141 162; add also L. Mih ilescu Bîrliba and V. Piftor, Les vétéransmembres d’élite civile en Dobroudja romaine, Peuce SN, 3 4 (2005 2006), p. 209 210.

340 On the inscriptions dated after 212 AD we find more than 50 people bearing thename Aurelius. See A. Boil , Em. Doru iu Boil , Discu ii recente cu privire la ConstitutioAntoniniana (Recent Debates about Constitutio Antoniniana), StCls 14, 1973, p. 179 194;Em. Doru iu Boil , Dacia NS 19 (1975), p. 160 ; M. B rbulescu, L. Buzoianu, Pontica 43(2010), p. 356 359, no. 5.

341 We do not discuss here the active soldiers or veterans names, living or settled atTomis.

163

from Callatis (ISM II, 312), Aurelius Sozomenos, Zotichos son, originally fromByzantium (ISM II, 257), Pontikos, son of Neikias of Olbia (ISM II, 279), Nilos andAttas from Tyras (ISM II, 5 and 313) . Some others come from more remotedregions, for example from Athens (ISM II, 375), Perinth (ISM II, 129, 365), Cyzik(ISM II, 366), from Ancyra Galatiae (ISM II, 375), from Mazaca and Tyana inCappadocia (ISM II, 129), from Abonoteichos (Paphlagonia; ISM II, 129), fromNeapolis in Syria (ISM II, 188) and from Antipatris in Samaria Palestinae (ISM II,96) and Sidon in Phoenicia (ISM II, 290)342. Numerous persons are originally fromBithynia: from Prousa (ISM II, 368, 308), and Prousias/Hypios (ISM II, 248, 462)343,Nicomedia (ISM II, 129, 281, 328, 256, 259), Heraclea (ISM II, 57, 235), Caesareiaand Tius (ISM II, 129)344. The existence of the Alexandrini s association (

, ISM II, 153) means its members were mainly, if not exclusively,merchants and shipowners from the well known Egyptian town. Concerningsome nomina Aegyptia graecata345 we quote , ,( ), , ( ), o , . Amongthe people of Eastern origin, we notice some nomina Asiana as attestedmany times (ISM II, 340, 459, 70); (ISM II, 238)346, (ISM II, 282),

(Dada, in Latin inscriptions: ISM II, 17, 18, 26, 295, 137)347. Other nominaAsiana in Tomis are (ISM II, 125), and (ISM II, 307)348,

(ISM II, 83), (ISM II, 26 and 125), (ISM II, 362); Iraniannames , , (ISM II, 313)349; a Semitic name, if not aJewish one, Sambatis (ISM II, 367).

342 For another foreigners from Sydon established here, see M. B rbulescu,

A. R dulescu, Pontica 27 (1994), p. 168 169; AE (1995), 1343 = SCIVA 48 (1997), 4, no. 717(Cronica).

343 For ISM II, 298, see also D. Slu anschi, Tomitana Graeca, Pontica 21 22 (1988 1989),p. 307 (SEG 39, 679).

344 See also ISM II, p. 406 409, index; R. Curc , N. Zugravu, „Orientaux” dans laDobroudja romaine. Une approche onomastique, în Ethnic Contacts and Cultural Exchanges Northand West of the Black Sea from the Greek Colonization to the Ottoman Conquest (ed. V.Cojocaru), Ia i, 2005, p. 313 329. Add L. Ruscu, Die Beziehungen zwischen den Stätden inMoesia Inferior und der Provinz Dakien, ibidem, p. 273 276. See in detail at Al. Avram,Prosopographia Ponti Euxini externa, under print in the collection „Colloquia Antiqua”(Louvain); idem, Les Bithyniens en Thrace, en Mésie Inférieure et dans le Pont Nord à l’époqueimpériale, in Actes du Colloque International de Besançon 26 27 nov., 2010 (under print);there is to be noticed at Tomis the availability to admit the citizenship to the Bithinians,possible mainly to those of Nicomedia.

345 See ISM II, p. 387; the Eastern names are 19 (3.29 %), cf. V. Cojocaru, op.cit., p. 136.346 These are their derivatives richly attested in Minor Asia and the Pontic area, maybe

hypocoristic with parallel forms in all languages; to see the commentary at Al. Avram, ISMIII, p. 411; M. B rbulescu, L. Buzoianu, Pontica 42 (2009), p. 392.

347 Dada is a hypocoristic name, attributed frequently to the Thracian onomatology;but it appears often in the Pontic Greek cities; see Al. Avram, ISM III, p. 380 381. Mama isalso a hypocoristic; this name belongs to many word stocks, including the Thracian one;D. Detschew, Die thrakischen Sprachreste, Wien, 1957, p. 284.

348 The last two appear on an inscription from the Tomitan territory, at Valul luiTraian; for them it is also suggested a Thracian origin, see ISM II 307 and p. 291.

349 See L. Robert, RÉG 73 (1960), p. 178, I.I. Russu, Note epigrafice (Epigraphical notes),StCls 8 (1966), p. 226 227.

164

There are also persons with Thracian names (almost 28 of 800 recordednames)350: , (ISM II, 165), (ISM II, 344)351, (ISM II, 330),Curitthie (ISM II, 303), Daciscus (ISM II, 352) and Ziles (ISM II, 303). Most of themare double Greek native names ( ; ISM II, 165) or with aGreek structure ( , ISM II, 468; , ISM II,125; )352. The Thracian names are also romanized, aconsequence of Roman citizenship status: Aurelius Daleni and Aurelia Uthis (ISMII, 266)353, Tiberius Claudius Mucasius (ISM II 128)354.

The occupations of the population355 are mainly orientated to navigation andtrade356. We have had the opportunity to raise for discussion „Alexandrini sassociation”, mentioned in an inscription from 160 AD (ISM II, 153). Two otherinscriptions, also from the 2nd century AD, mention a Tomitan shipowner sassociation, (ISM II, 60)357 or

(ISM II, 132)358. Beside the Tomitan shipowner s collegium are

350 Including those in the territory; see ISM II, p. 383. About the Thracian names of

Tomis (15) and its territory (6), see also Em. Doru iu Boil , in Actes du IIe CongrèsInternational de Thracologie, II, Bucarest, 1980, p. 281 287. At V. Cojocaru, ArhMold 19(1996), p. 136, of 739 anthroponyms from Tomis, 4 (0.69 %) are Thracian and 4 as well (0.69%) to be Thracized.

351 The second name is supposed to be Illyrian; see also I.I. Russu, Illyrii (The Illyrians),Bucure ti, 1969, p. 246.

352 Attested more recently in the Tomitan territory, at Topraisar, see M. B rbulescu,Numele pe o inscrip ie descoperit în Dobrogea (The name on aninscription discovered in Dobruja), Thraco Dacica 11 (1990), 1 2, p. 5 9; C.C. Petolescu, IDRE,II, 348.

353 The inscription appears in ISM III, 237 because the text mentions vicus Amlaidina,integrated to the territory of Kallatis; D. Detschew, op.cit., p. 114 Dalenus; I. I. Russu, Limbatraco dacilor (Thraco Dacian language), Bucure ti, 1967, p. 100 101.

354 These inscriptions were found in the territory too (Tomitan this time), at Urluchioi(ISM II, 266), Mihail Kog lniceanu (vicus Clementianensis, ISM II, 191: Castus Mucapori)and at Poarta Alba (ISM II, 128).

355 For detailed information about that see Al. Suceveanu, VEDR, passim. About thenames, see also V. Cojocaru, op.cit., p. 146 147.

356 O. Bounegru, Comer i navigatori la Pontul Stâng i Dun rea de Jos (sec. I III p. Chr.)/Trade and navigators at the Left Pont and Lower Danube (the 1st the 3rd centuies AD), Ia i, 2002;idem, Economie i societate în spa iul ponto egean (sec. II a.C. III p.C.) /Economy and Society inthe Pontic Aegean area (the 2nd century BC 3rd century AD), Ia i, 2003, p. 105 119; idem, Notessur la né commerciale du Pont Gauche à l’époque romaine, Peuce SN, 2 (15), 2004, p. 61 72.For ( ) (possible admitted for a „double citizenship” consequence of a longerstaying in the Left Pont metropola), attested in different centres of the Pontic basin orfarer, see Al. Avram, , , StCls 34 36 (19892000), p. 137 140; idem, Prosopographia Ponti Euxini externa, p. 223 226 (mss).

357 For the significance of the words and , see D.M. Pippidi, StCls 6(1964), p. 108, n. 32; idem, Studii, p. 66, note 32; O. Bounegru, Comer i naviga ie, p. 51 81.

358 The two associations of the navigators are different from „Alexandriniassociation”, so that there seem to be three associations at Tomis proof of its importancefor the trade between provinces of the Black Sea area (cf. O. Bounegru, op. cit., p. 75); idem,Economie i societate, p. 57 73; idem, Peuce SN, 2 (15), 2004, p. 67 70.

165

attested isolated shipowners (ISM II, 186 and 291)359, as well as afamily of foreign shipowners settled in Tomis (ISM II, 375).

The attribute of merchant ( ) is mentioned on a fragmentarycatalogue of proper names (professional association?; ISM II, 403) and on twofunerary monuments (ISM II, 462 and 248) of some merchants originary fromProusias (Bithynia). On a limestone plate (ISM II, 463) is mentioned a winemerchant from Alexandria ( ). A small goods trade waspracticed, and though the word 360 is not precisely mentioned, it is notdifficult to notice in the inscription this kind of merchant on the funerarymonument of a foreigner originally from Byzantium (ISM II, 257).

Other practical occupations include architecture and gold processing.Without seeing a connection between these occupations, the same Pontianoscarried on both of them in Tomis (ISM II, 253; and )361.

Tribes, institutionsThe civil community continued to be organized around tribes362. The

inscriptions preserve the name of the six Milesian tribes , ,, , and 363, but they have now more and more

(if not exclusively) religious functions. The seventh tribe appears on theinscription . When this tribe was formed and who its memberswere is not known precisely. We should mention that does notinclude a legal aspect or ethnical element, but was simply honorary, similar to thenewly created tribes in other Greek cities. The inscriptions mentioning

at Tomis and Histria, Dionysopolis and Odessos are dated to the 3rdcentury AD. This tribe must be connected with the Roman authorities set up here,being a recent formation, called like this honour the masters of the world364. Theonly inscription attesting this tribe at Tomis (ISM II, 256) is written by a Greek

359 To date the inscription ISM II, 186 (which also has a ship representation), see

G. Bordenache, Dacia NS 9 (1965), p. 279. The monument is for Theocritos, Theocritos son,shipowner, called „the king”. About this signum, , see now the completion to ISMII, 291, cf. M. B rbulescu, L. Buzoianu, Pontica 42 (2009), p. 394 396, no. 3.

360 About merchants names see also O. Bounegru, Comer i navigatori, p. 87 108, idem,Notes sur les petits commerçants de la Mésie et de la Thrace à l’époque romaine, in Studia historiaeet religionis Daco Romanae.In honorem Silvii Sanie (eds. L. Mih ilescu –Bîrliba, O. Bounegru),Bucure ti, 2006, p. 317 326.

361 See also IOSPE I , 174, where the appears the architect [ ][ ] (198 AD); artisans from Nicomedia, especially sculptors, worked also in the

west Pontic area, see ISM I, 374 (Târgu or): . We do not refer here tooccupations connected with the theatre representations or the arena games, see V.Cojocaru, op. cit., p. 146. For reliefs with the representation of some persons bearingvolumen in their hands and their significance, see M. Dana, Culture et mobilité, p. 165 167.

362 For the Tomitan tribes, see I. Stoian, StCls 3 (1961), p. 175 sq; Tomitana, p. 56 sq;SCIV 16 (1965), 3, p. 519 sq., Le culte des Dioscures et les tribus tomitaines à la lumière d’unmonument récemment publié, Dacia 10 (1966), p. 347 356; Em. Doru iu Boil , StCls 12 (1970),p. 117 sq.; see also M. B rbulescu, L. Buzoianu, Pontica 43 (2010), p. 352 355, no. 3(completion to ISM II, 251 („ ] [ ]/ [ …”)

363 See ISM II, p. 420, index.364 For this tribe, see Em. Doru iu Boil , op.cit., p. 120 sq.

166

corning from Nicomedia, who became also citizen ofTomis365. The tribes had an internal structure: a patron (ISM II, 52and 123), a tribe leader (ISM II, 35) or (ISM II, 123), anadministrator (ISM II, 123) and a secretary (ISM II,179 and 95). Sometimes (ISM II, 123) the same person had more importantpositions in the tribe or had a position out of the tribe, important for the city (ISMII, 95)366.

The city maintained its internal structure in the Roman period. The twobodies the council and the people ( )367 continued their activity,being frequently attested from the end of the 2nd century BC368 to the 3rd centuryAD. They had confined functions; they ruled upon internal problems and forexternal problems they were limited to the relationships in the frame of koinon.The Roman citizens participation in the city council, and the honorary nominationof the title to the influent persons, represent the most characteristicfunctions of these bodies369. Similar to the deliberative bodies, the magistratures ofTomis were exclusively Greek until the end; the archon continued to be the firstmagistrate (ISM II, 61, 70, 96, 150, 273, 390)370. Other traditional magistratures areindicated by the functions of (ISM II, 58, 104, 70, 71, 273),(ISM II, 21) and (ISM II, 57, 70). The institution of ephebes is indicated bythe function of (ISM II, 17, 12, 26) or

(ISM II, 95). The direct nomination of the ephebes at Tomis,organized into age groups371, but also a , reaching a west Ponticcommunity leadership position (ISM II, 69) leads us to suppose intense activity inthe Tomitan gymnasium. New functions are mentioned:(ISM II, 77) or (ISM II, 101, 110), (defensorcivitatis; ISM II, 61)372, – public high position (ISM II, 79, 298) or of acollegium (ISM II, 82).

The collegia, in their turn, alongside the common high public positions373, (ISM II, 19, 27), (ISM II, 17, 19, 125),

(ISM II, 16, 23, 25, 82, 125) have their own positions: (ISM II,26), (ISM II, 125), (ISM II, 17, 19, 125) and (ISM II,90)374. In few occasions, at Tomis, in some colleges, we fiind also the functions of

365 But the other members of the family have Roman names: Olpia (for Ulpia) Castawife and Ulpius Martinus son.

366 ISM II, 95, inscription for an anonymus person „phylarchos and gymasiarchos of thepeople and of the tribe” ( ).

367 K. Nawotka, op. cit. (n. 156), studied recently their duties and activities, includingin Tomis (see p. 61 63, 94 95, 138 139 etc.).

368 For the earliest preserved decrees, dated around 100 BC, see ISM II, 2 and 5 (2nd 1st

centuries BC).369 K. Nawotka, op.cit., p. 94 95, n. 469 studies 25 public tituli honorarii of Tomis.370 In many situations, the magistrature is indicated by the aorist participle of the

verb .371 ISM II, 79, l. 6 7: … [ ] (an ephebe of the first group).372 Function often mentioned in religious associations ( ); ISMII, 17,18,125,468.373 See above.374 Some religious functions are to be mentioned below at cults; see also V. Cojocaru,

op.cit., p. 143 144.

167

„the saver of the demos” (ISM II, 19)375 and , „the saverof the koinon” (ISM II, 17 and 23)376.

The most important position, frequently mentioned in the city members ofthe west Pontic was that of , president of the community, in hisaspect of (the 2nd century AD) or (the first half of the 3rdcentury AD)377.

T. Flavius Poseidonius, ,Phaidros son, pontarch, appears on a Tomitan inscription from Hadrian (ISM II,52, from 130 138 AD), proving that the Hellenic federation of the west Pont wasfunctioning in this structure during the time of the above mentioned emperor orduring Trajan at the earliest378.

At Tomis – „the brilliant metropolis and capital of the West Pont” – „the firstmagistrature of the Hellenic Community” („ ”ISM II, 97) is mentioned on many inscriptions, with the names of seven pontarchsknown; in a few cases there is preserved only their position on the stone. Wenotice that some pontarchs bear the Community title, and other are called onlypontarchs379. The hypothesis that the latter could be local pontarchs, members of acouncil of , led by a 380, has been refuted381, based on thefact that the pontarchs titles could be shortened or not on inscriptions382, and onthe fact that the others, id of the Roman Orient, do not offer analogies of afellow leadership.

The recent attestation of a at Kallatis (ISM III, 99; seealso 100)383, besides that already known at Histria (ISM I, 207)384, supports the

375 This position is known for Kallatis as well, see ISM III, 32, l. 7 and p. 283.376 Al. Avram, Ein neues griechisches Wort: , StCls 28 30 (1992 1994), p.

121 123; see also ISM III, 73 (commentary).377 Supra n. 212; see also Z. Gocheva, Organization of the religious and administrative life

of the Western Pontic Koinon, in Studia in honorem Christo M. Danov Univ. Prof. D. Dr. collegaeet discipuli dedicaverunt (Thracia, 12), Sofia, 1998, p. 141 146. M. Tatscheva, Daswestpontische Koinon (2. 3. Jh.), in Macht und Gesellschaft in den römischen Provinzen Moesiaund Thracia, 2, Sofia, 2004, p. 181 190 (in Bulgarian, summary in German).

378 D.M. Pippidi, Scythica Minora, p. 253; P. Nawotka, Klio 75 (1993), p. 342 350; Al.Avram, ISM, III, p. 69, notes 273, 281 282 and p. 430.

379 For the complete fist of the pontarchs see G. Mihailov, Epigraphica 41 (1972), p. 921; M. Musielak, in Studia Moesiaca, I (1994), p. 110 115. K. Nawotka, The western ponticcities. History and political organization, Amsterdam, 1997. p. 234 236; Al. Avram, ISM, III,p. 67 71. See also L. Ruscu, Families at Histria, Tomis and Callatis: two prosopographical notes,în Orbis antiquus. Studia in honorem Ioannis Pisonis, Cluj Napoca, 2004, p. 910 911.

380 Em. Doru iu Boil , Dacia NS 19 (1975), p. 154 156; G. Mihailov, op.cit., p. 29 33.381 J. Deininger, Zur einer neuen Hypothese über die Pontarchie im westpontischen Koinon,

ZPE 51 (1983), p. 219 227.382 M. Musielak, , Pontica 26 (1993), p. 191 195.383 Al. Avram. ISM III, p. 69, n. 280 and p. 428 431: T. Aelius Minicius Athanaion

attested in 172 AD together with his son is the first pontarch originally from Kallatis whoacted in the ‘50s or ‘60s of the 2nd century AD; Al. Avram, M. B rbulescu, M. Ionescu, Àpropos des pontarches du Pont Gauche, Ancient West&East 3 (2004), 2, p. 354 364.

384 The inscription is dated around 140 AD ; see also further interpretations about theinscription at Al. Avram, Le corpus des inscriptions d Istros revisité, Dacia NS 51 (2007), p.103, no. 207, p. 98 99, no. 137.

168

older opinion that he is the first pontarch of this centre, compared to hissuccessors in this position in the same city385, the word having here achronological meaning and not hierarchical386.

Some of the pontarchs have also the position of , great priest of theimperial cult, but we do not know whether this is a civil and religious position foronly one person387 or if there were different positions388.

A Tomitan inscription (ISM II, 188) mentions a person who was pontarchtwice („ ”), on an occasion when he presented Ares fights(= gladiators games), having as a function the care for the imperial cult, the mainduty of the community, not excluding other activities389.

The festivals of were held in Tomis, but probably also in the othercommunity cities, as at Dionysopolis, are honoured „

”, passing over the city (IGB I2, 15 and 15 bis).An inscription from Tomis attested a ,

strengthening the existence of this position in the framework of the west Pontic390.

CultsInformation about the cults of the city can be found in epigraphical evidence

and iconographic representations. They allow the identification of some commonfeatures with those of neighbouring Pontic cities, but also features peculiar toTomis.

Among the first we mention the inclination towards the Greek and Romantraditional cults. During the Roman epoch there was preserved Tomos’ myth,Heros, eponym of the city of Tomis391.

Apollo continued to be venerated in a new hypostasis of 392, „protectorof the roads” (ISM II, 116) on an inscription written at the recommendation of anoracle ( ) for the emperor Marcus Aurelius and the Tomismetropolis. The sculptural monuments present him also with a cithara393. Thesame hypostasis Kitharodos but also others – Pythios and probably Ietros and

385 D.M. Pippidi, Scythica Minora, p. 230 256.386 P. Veyne, BCH 90 (1966), p. 149 150.387 D.M. Pippidi, StCls 17 (1977), p. 196 198 = Studii de istorie i epigrafie (History and

epigraphy studies), Bucure ti, 1988, p. 178 180.388 I. Stoian, Latomus 24 (1965), p. 85.389 Em. Doru iu Boil , op.cit., p. 156 157; Al. Avram, ISM III, p. 70; see also E. Bouley,

Jeux romains dans les provinces balkano danubiennes du II e siècle avant J. C. à la fin du III e siècleaprès J. C., Paris, 2001, p. 131 135; M. Dana, Culture et mobilité, p. 121 122.

390 M. B rbulescu, Dacia NS 51 (2007), p. 139 145.391 The city is named „ oio” in a funerary 2nd AD century epigram (cf. A.

Avram, C.P. Jones, An actor from Byzantium in a new epigram from Tomis, ZPE 178 (2011),p. 126 134 (especialy 131 132 and n. 17, 22); add also Al. Avram, supra, n. 221: the abovementioned heroon belongs to Tomos, the mytical founder of the city.

392 For the same epithet of the deity, sec also ISM III, 30 and p. 268 withbibliography.

393 G. Bordenache, Sculture, p. 68, no. 125; Gr. Florescu, Monuments antiques du MuséeRégional de la Dobrogea à Constan a, Dacia 5 6 (1934 1936), p. 433. For other representations,see Z. Covacef, Arta sculptural , p. 109 111.

169

Propylaios are mentioned the god s representations on the coins394. Indirectlyconnected with the cult of Apollo, we note the games in honour of Pythia, inSmyrna, where Tomis sent a participant (ISM II, 189)395. Among the Olympiandeities we mention also Zeus, indicated by his patronym „son of Cronos”( ; ISM II, 197). More numerous is the evidence about the Roman godJupiter with the epithets Optimus Maximus. In this phrase, the god is invoked alone(ISM II, 133 139) or together with Junona Regina (ISM II, 141), Diana Augusta (ISMII, 143) or in the Capitoline triad Jupiter Juno Minerva (ISM II, 142); we alsonotice an association with Heros (ISM II, 140)396. The deity is represented atTomis in the classical iconographic hypostasis; on a dedication (ISM II, 159),the god is recognized by the eagle representation397. On another Tomitanmonument the eagle appears together with a feminine person, who can beHera/Juno. The fragmentary inscription preserves, if we agree with the editor398,Hera s name. Demeter s cult epigraphically attested from the 1st century BC (ISMII, 36), continued to be very important. The function of Archiereus and a priest ofthe goddess are mentioned in the 2nd century AD (ISM II, 59). On othermonuments of the same period Demeter appears together with Asklepios, (ISM II,118) or Pluto and Kore (ISM II, 150). The Eleusian triad has a fine art replication ona marble frieze399. Demeter and Hermes representations appear alos on theTomitan monetary issues (in many iconographic types)400. The other Olympiangods are only slightly represented. Poseidon is present on a votive monument withthe well known, in the Ionian world, epithet Helikonios (ISM II, 151) and by a fineart representation (the only one in the West Pontic cities) from the 3rd centuryAD401. Hades and Ares are mentioned in inscriptions; but their names have ametaphorical meaning the first for „death” or „grave” (ISM II, 166, 197, 326), thesecond for „gladiators games” and „gladiator” (ISM II, 188). The word Hestia couldalso have a meaning not necessarily connected with the deity:

(ISM II, 132) could refer precisely to „fireplace”. Though she was not

394 M. Iacob, Peuce SN, 1 (14), 2003, p. 289 and further on; Florina Panait Bîrzescu,

Iconografia lui Apollo pe monedele cet ii Tomis (Apollo’s iconography on the city of Tomis coins,SCIVA 61 (2010), 1 2, p. 73 88.

395 See also E. Bouley, op. cit., p. 201, n. 66 (with reference to Pick, Die antiken Münzenvon Dacien und Moesien, II, Berlin, 1910, 802, no. 3108, taf. XXI, K 26, K 31), after that,Elagabal opened or restored Pythia games at Tomis.

396 Em. Doru iu Boil , O nou inscrip ie a lui Q. Trebellius Maximus? (A New Q.Trebellius Maximus inscription?), SCIV 13 (1962), 2, p. 415 419 suggests the associationsJupiter Hercules; though see Aricescu, Armata, p. 218, no. 12 (Heros).

397 See also G. Bordenache, Sculture, p. 79, no. 154. For other artistic representations ofthe god, see Z. Covacef, op.cit., p. 104 105.

398 See N. Gostar, in NMESM, p. 76 and fig. 6. Otherwise, it would be the onlyinscription with the goddess s name at Tomis. For an artistic representation, seeZ. Covacef, op.cit., p. 107 and n. 44 (marble head fragment, 1 st 2nd centuries AD).

399 G. Bordenache, La Triade Eleusina à Tomis, StCIs 4 (1962), p. 281 290.400 M. Iacob, Culte i zeit i în Moesia Inferior. Demetra – eviden numismatic (Cults and

deities in Moesia Inferior. Demeter numismatic evidence), Pontica 33 34 (2000 2001), p. 355 371;eadem, Culte i zeit i în Moesia Inferior. 2. Hermes – eviden numismatic , Cults and deities inMoesia Inferior. 2. Hermes numismatic evidence), Pontica 35 36 (2002 2003), p. 409 422.

401 G. Bordenache, Sculture, p. 40 41, no. 63.

170

mentioned epigraphically, Aphrodite is present at Tomis in nine fine artrepresentations, offering the most numerous evidence concerning veneration ofthe goddess. Most of the representations belong to the type „Venus pudica”,„Genetrix” or „Afrodita Anadyomene”402. of the couple Fortuna andPontos, interpreted as 403 (there should be taken intoconsideration rather the first acception, as a very complex deity)404. Finally, theAphrodite’s cult intensity is proved by the seven representations from Tomis ofher main acolyte– Eros, whom we meet also in funerary representations405.

Among the other non Olympian deities, we note the Dioskouroi, Dionysos,Asklepios and Nemesis. As navigation deities, the Dioskouroi have an importantplace in the Tomitan pantheon. On the statue fragment of the sculptural deposit406they are venerated as „founders of the city” ( ; ISM II, 122)407. Intheir turn, the civil guard commanders brought sacrifices for the „city s salvation”to the God s Mother and to the Dioskouroi (ISM II, 2). Their assimilation with theGreat Gods of Samothrake is assumed, attested as such at Tomis in theautonomous period (ISM II, 1), and maybe also assimilation with the local deities.The Dioskouroi representation on an architectural element and the numerous coinrepresentations, suggest the idea of the existence of a temple for deities protectingnavigation in Tomis408. The cult of Dionysos cult is especially frequent in Tomis409as in the whole province410. The god is mentioned on inscriptions with lesscommon names: („the leader”; ISM II, 121), („thebrilliant”) and („that with bull horns”, ISM II, 120). The cult ismaintained by many involved in the city s life (ISM II, 107). Thiaseitai(named ) are assimilated with the god himself (ISM II, 120)411 and build a

402 Z. Covacef, op. cit., p. 119 121; eadem, O nou statuet a zei ei Venus descoperit la

Tomis (A new statuette of the goddess Venus discovered at Tomis), Pontica 39 (2006), p. 339 344.403 Tezaurul, p. 16 24; for the last oppinion see G. Bordenache, Contributi per una storia

dei culti e dell’arte nella Tomi d’età romana, StCls 6 (1964), p. 167 175.404 M. Alexandrescu Vianu, The treasury of sculptures from Tomis. The cult inventary of a

temple, Dacia NS 53 (2009), p. 31.405 Z. Covacef, Arta sculptural , p. 121 122; eadem, Quelques aspects de l’art funéraire

romain à Tomi, Pontica 7 (1974), p. 303 305, fig. 5 7; I. Barnea, Rela iile provinciei ScythiaMinor cu Asia Mic , Siria i Egiptul (Scythia Minor’s relations with Asia Minor, Syria andEgypt), Pontica 5 (1972), p. 257 260 and fig. 6 (4th century AD).

406 See Tezaurul, p. 90 93, fig. 46 47. For other representations add: A. Aricescu, O noureprezentare a Dioscurilor la Tomis (A new Dioskouroi representation at Tomis), SCIVA 22(1971), 2, p. 337 339; Z. Covacef, Arta sculptural , p. 123 124.

407 See J. Babelon, Les Dioscures à Tomis, in Mélanges Ch. Picard, RA, 1949, p. 24 33.408 I. Stoian, SCIV 16 (1965), 3, p. 523; M. Iacob, Peuce SN 1 (14), 2003, p. 289 326; Z.

Covacef, Templele Tomisului (The temples of Tomis), Peuce SN 3 4 (2005 2006), p. 161; M.Oppermann, Der Dioskurenkult im Ostbalkanraum zwischen Donau und Rhodopen, in AntiquitasIstro Pontica, Cluj Napoca, 2010, p. 445 452 and pl. I III.

409 Beside the epigraphical monuments, see Tezaurul, p. 29 30; C. Scorpan, Reprezent ribacchice (Bacchus representations), Constan a 1966, passim; G. Bordenache, Sculture, nos. 106,107, 111, 113 116; other reference in ISM II, p. 147; Z. Covacef, Arta sculptural , p. 127131; eadem, Peuce SN, 3 4 (2005 2006), p. 163 164.

410 D.M. Pippidi, Studii, p. 234 266.411 The association is founded by a woman, Paso, an uncommon situation; see I.

Stoian, ISM II, p. 147.

171

statue to the god probably in local workshops412. The complexity of the cult withtwo essential elements agricultural and mystical has been frequently studied413.Beside Dionysos and Demeter there are also other agricultural deities, the Nymphsand Artemis, as a Rosalia festival was known (ISM II, 370)414. Asklepios is present ontwo dedications together with Hygeia (ISM II, 117) and Demeter (ISM II, 118). Thedeity is represented also in fine arts, alone or along with the other healthdeities415. We note a possible representation of Asklepios at Tomis as Glykon416Nemesis appears in numerous fine art representations: in a double hypostasis onan aedicula (ISM II, 148) and in two statuettes included in the iconographical typesspecific for the veneration of the goddess at Smyrna417. The number ofrepresentations of this goddess at Tomis allows the hypothesis of the existencethere of a nemeseion418.

Among the heroes, Heracles is present on more than ten reliefs and statues419.It has even been suggested that there was a temple in Tomis: two columns onwhich there are painted scenes of Hercules labours could only come from atemple dedicated to the hero420.

Among the oriental deities, it seems the Egyptian gods were the mostfrequently venerated. Even from the 1st century BC, their popularity increased inthe following centuries. In the time of Antoninus Pius and Marcus Aurelius theirprestige was probably increased by the presence of the .Their penetration of their cult (and especially that of Sarapis) seems to occurdespite the official propaganda and due to people s journeys and goods

412 In the same inscription (ISM II, 120) there are mentioned the names of two artists

workers, (the son of) Parmis and Hermogenes.413 D.M. Pippidi, op. cit.; Alexandra tefan, Cultul lui Dionysos în cet ile nord si vest

pontice în epocile greac i roman , în lumina monumentelor epigrafice i figurate (Dionysiac cultin the north and west Pontic cities in the Greek and Roman Ages in light of the epigraphical andfigurative monuments), the abstract of the Ph.D. thesis, Bucure ti, 1978. See also R.M. Feraru,S rb tori Dionysiace în cet ile grece ti din Pontul Stâng (Dionysos’ festivals in the Left PontGreek cities), Pontica 37 38 (2004 2005), p. 239 252; M. Alexandrescu Vianu, Sur les mystèresdionysiaques à Tomis, Dacia NS 51 (2007), p. 221 226; eadem, Dacia NS 53 (2009), p. 31 33(with details about the epithets assigned to the divinity); see also L. Ruscu, Pergamenischesan der westpontischen Küste, in Antiquitas Istro Pontica. Mélanges d’archéologie et d’histoireancienne offerts à Alexandru Suceveanu, Cluj Napoca, 2010, p. 51 58. For the image ofDionysos on coins, see M. Iacob, op. cit., p. 289 326.

414 Al. Suceveanu, VEDR, p. 88, notes 122 127.415 Tezaurul, p. 42 44; G. Bordenache, Sculture, p. 16 18, nos. 6, 7, 9, 10.416 G. Bordenache, StCls 6 (1964), p. 157 163.417 G. Bordenache, op.cit., p. 165 167 and fig. 11 12; Z. Covacef, Arta sculptural , p. 144

145; add a small bas relief of the deity for which see Z. Covacef, Reliefuri inedite din Muzeulde arheologie Constan a (Unpublished reliefs from Constan a Archaeological Museum), Pontica 5(1972), p. 519, no. 5.

418 Z. Covacef, Arta sculptural , p. 144.419 D.M. Pippidi, Studii, passim; Z. Covacef, Contribu ii privind cultul lui Hercule in

Scythia Minor (Contributions concerning Hercules cult in Scythia Minor), Pontica 8 (1975), p.391 428; Chr. tirbulescu, Il culto d’Ercole nella provincia Moesia Inferiore. I bassorelievi votivi,in Antiquitas Istro Pontica, Cluj Napoca, 2010, p. 463 489 and pl. I III.

420 Z. Covacef, Arta sculptural , p. 148; eadem, Peuce SN, 3 4 (2005 2006), p. 167 168.

172

exchange421. The Egyptian gods are mentioned in groups in epigraphs Sarapis,Isis, Anubis in association with „all gods” ( ; ISM II, 154)422. Avotive monument is made for the „great god Sarapis” and „the gods veneratedtogether with him in the same temple” ( ; ISM II, 153)423; an inscriptionfrom the 1st century AD mentions a priest of Sarapis and Isis (ISM II, 37). Inconnection only with the cult of Isis, we know the goddess celebration

(ISM II, 7) and more precisely with the ceremonies included innavigium Isidis; we find a fraternity of believers , with a „priest ofpastophoroi” ( ) and a „president” ( ,(?) or, rather ; ISM II, 98). The same Egyptian deities are represented infine arts. Sarapis appears alone424 or accompanied by Isis and Harpocrates425. Isis isrepresented in two busts, one from Flavian period426, the second from the middleof the 3rd century AD (240 250 AD), similar to Sabinia Tranquillina s portrait427.Osiris representation can be found on a votive altar from the 2nd century AD428.

Beside the Egyptian cults, others originating in Asia Minor and Syria shouldbe noted. Cybela is one of the oldest deities429 and the one with the most numerousrepresentations. The goddess s name ( ) is mentioned in the decree forcity s guard (ISM II, 2) and on many dedications from the 2nd and 3rd centuries AD(ISM II, 72, 146)430. During Septimius Severus, a thiasos for Cybele was functioningat Tomis (ISM II, 83); among the magistrates with special duties we mention thearchidendrophoroi431, a mother of dendrophoroi ( ó ) and anarchirabdouchisa (function expressed here by a verbal participle). The worshippersof a collegium, likely of Cybele (ISM II, 160)432 are mentioned in an inscriptionfound not far from Constan a433, sacrati dumi434; Aur(elius) Valeria[nu]s pater dumi

421 See also D.M. Pippidi, Cu privire la r spândirea cultelor egiptene în Sci ia Mic (About

the spread of Egyptian Cults in Scythia Minor), in Studii, p. 60 82.422 The same deities appear on an inscription recently found at Tomis with the

epithets: Serapis , ; Isis ; Anubis and(the second half of 2nd century AD), see M. B rbulescu, A. Câteia, Inscrip ii inedite dinDobrogea (Unpublished inscriptions from Dobruja), Pontica 39 (2006), p. 209 215 and fig. 5.

423 See also SIRIS, 708; add, Al. Avram, Une inscription de Tomis redécouverte à Caen, inStudia historiae et Religionis Daco Romanae, Bucure ti, 2006, p. 277 283.

424 G. Bordenache, Sculture, cat. 165, 168.425 Ibidem, cat. 171 ( basrelief, but probably originated in Tomis).426 Ibidem, cat. 170.427 G. Bordenache, StCls 6 (1964), p. 175 176.428 Eadem, Sculture, cat. 172.429 D.M. Pippidi, Studii, p. 228 and 292. About the deity also R. Turcan, Cultele orientale

în lumea roman (The Oriental cults in the Roman world), Bucure ti, 1998, p. 43 90.430 In ISM II, 146 is named: [ ] [ ] [ ].431 See and ISM II, 119.432 R. Vulpe, Akten des IV. Kongresse für griechische und lateinische Epigraphik, Wien,

1964, p. 111 sq.; D.M. Pippidi, Note de lectur (Lecture notes), StCls 9 (1967), p. 226 228supposed it is the Iranian goddess Anaitis.

433 In Mihail Kog lniceanu commune (not excluding the altar came here from Tomis).From the same settlement there is also another votive altar offered as gratitude object tothe „Mother of Gods” ( ); see M. B rbulescu, A. Câteia, W.Wiso enschi, Piese epigrafice i sculpturale din teritoriul rural (Epigraphic and sculpture piecesin rural area), Pontica 42 (2009), p. 410 414, no. 1.

173

and Fl(avia) Nona, mater dumi, dedicated the monument to the collegium prayers(sacratis dumi), by the care of the standard bearer (vixillarius), Dionusius. Thelatest monument is dedicated to the goddess by Aurelius Firminianus, dux limitisprovinciae Scythiae in 293 305 AD (ISM II, 144)435. On the sculptural monuments thegoddess is represented alone, with Attis436 or surounded by choribants. Thestylistical and typological unity of the representations arouses the hypothesis thata procuction centre could have existed at Tomis437.

The cult of Glykon god serpent, as Asklepios hypostasis, established byAlexandras from Abonuteichos, is supported at Tomis by a sculptural piececonsidered unique in its artistic and iconographical manner of representation438.Jupiter s syncretism with Baal of Doliche is Jupiter Dolichenus. This cultpenetrated to Tomis due to Syrian merchants and soldiers, the cult had a collegeof priests (ISM II, 292) and votive statuettes (ISM II, 158)439.

was also venerated at Tomis, by Sosippos of Callicrates fromSydon440.

The Persian deity Mithras is attested here from the first half of the 3rd centuryAD and in the 4th century AD. There are known Mithras’ monuments withinscriptions (ISM II, 454 and 147) and reliefs with the consacrated image ofsacrifice441.

Among the autochthonous gods, the Thracian Horseman ( or ) isthe best represented. The deity becomes a complex character: funerary god as wellas a great god in syncretism with other Greek or Roman deities442. Among the

434 Sacrati, of course, a synonym with consacrani, cultores; dumus ( ) is found in

some epigraphs from the Thracian Phrygian cultural area, which here means collegium.435 ISM II, 144: Mater deum magna; ISM II, 145: Mater deorum.436 G. Bordenache, Sculture, cat. 56 = ISM II, 453; see also ISM II, 119.437 Z. Covacef, Cultele orientale in panteonul Dobrogei romane (The Oriental cults in Roman

Dobruja s pantheon), Pontica 33 34 (2000 2001), p. 374 375.; eadem, Les cultes thraco phrigiensau Bas Danube, in Eight International Congress of Thracology, II, Thrace and the Aegean, Sofia,2002, p. 823 831; see now, M. Nenninger, Der Kult der Kybele in der romischen Provinz MoesiaInferior, in Pontos Euxeinos. Beiträge zur Archäologie und Geschichte des antiken Schwarzmeerund Balkanraumes, Manfred Oppermann zum 65. Geburtstag, Langenweissbach, 2006, p. 199212.

438 Tezaurul, p. 109 111 ; G. Bordenache, StCls 12 (1970), p. 135 163 ; M. Irimia, Statuialui Glykon la Tomis (Glykon’s statue at Tomis) in Preda’s International Magazine, Art.Antiques.Archaeology, 1 (2005), 2, p. 88 105.

439 The origin from Tomis is uncertain, see ISM V, 109.440 M. B rbulescu, A. R dulescu, Pontica 27 (1994), p. 166 168, no. 5., fig. 5441 Tezaurul, p. 102 103, fig. 53; G. Bordenache, Sculture, cat. 182 (Tomis?); M.J.

Vermaseren, Corpus Inscriptionum et Monumentorum Religionis Mithriacae, II, 1960, p. 263264, nr. 2297 2302; V. Bottez, Quelques aspects du culte mithriaque en Mésie Inférieure, DaciaNS 50 (2006), p. 285 296; about the goddess see, R. Turcan, op. cit., p. 224 280; I. Moga,Mithra în Asia Mic i în lumea roman (Mithra in Asia Minor and the Roman World), Pontica37 38 (2004 2005), p. 253 273; Z. Covacef, Arta sculptural , p. 165 166.

442 D.M. Pippidi, Studii, p. 219 224, N. Hampartumian, Corpus Cultus Equitis Thracii,IV. Moesia Inferior (Rumanian Section) and Dacia (abriged CCET), Leiden, 1979, passim; M.Oppermann, Der Thrakische Reiter des Ostbalkanraumes im Spannungsfeld von Graecitas,Romanitas und lokalen Traditionen, Langenweissbach, 2006, passim (with a completecommentary upon the discoveries and their significance).

174

epigraphical materials443, we notice a dedication from the Severan dynasty madeby a thiasos (ISM II, 125)444. The name is associated with epithets expressing themultiple hypotheses in which the deity was venerated: Manimazos (ISM II, 126) orManibazos (ISM II, 127), Irsaios445, Domnus (ISM II, 129, the inscription made by aRoman fraternity)446, Invictus et Sacer (ISM II, 130), (alteration for

, „domestic”, ISM II, 131) and (ISM II, 455). The syncretismof the Hero with the Dioskuroi (perhaps by the syncretism with Cybele andKabires)447, with Cybele448, or with Dionysos is well known449. The ThracianHorseman iconography450 is well represented by the sculptural monuments, withfeatures defining the votive or funerary quality of the representations451.

We find at Tomis both monuments dedicated to the Danubian Horsemen, acult in which there are mixed some local beliefs with elements of other cults, inrepresentations framed into B and C deities represenations classes452.

Before continuing we should mention the discovery in 1962 at Tomis of a 24piece sculptural deposit453 of statues, statuetes, an aedicula, votive reliefs and analtar of small sizes. The representations belong both to the Roman Greekpantheon (Hecate454, Selene, Nemesis, Tyche, Charites, Dionysos, Asklepios,

443 The epigraphical documents are dated from the 1st century AD until the 3rd century

AD (inclusively).444 The inscription s importance lies in the fact that there are mentioned a lot of

functions in the collegium; also should be mentioned in the catalogue is the mixture ofGreek, Roman and native names.

445 The piece was found near Constan a, at Oituz, see Cr. Matei, Heros Irsaios, ThracoDacica 9 (1988), 1 2, p. 219 223.

446 In fact, a number of Romanized oriental individuals; see also D.M. Pippidi, Studii,p. 292.

447 ISM II, 126 and p. 157; see also Z. Go eva, Le culte du Cavalier Thrace dans le contextede la région est mediterranéenne, in Eight International Congress of Thracology, vol. II, Sofia,2002, p. 769 794.

448 G. Bordenache, StCls 6 (1964), p. 163; N. Hampartumian, CCET IV, nr. 35 and 37(Tomis).

449 Tezaurul, p. 32 37; ISM II, 121.450 Tezaurul, p. 94 103, nos. 18 21; C. Scorpan, Cavalerul Trac (The Thracian Horseman),

Constan a, 1967, passim; G. Bordenache, Sculture, cat. 206 209; N. Hampartumian, CCET, IV,passim; M. Oppermann, op. cit., passim.

451 Z. Covacef, Arta sculptural , p. 169 177; eadem, Peuce SN, 3 4 (2005 2006), p. 168(the temple of the Hero The Thracian Rider).

452 D. Tudor, Corpus Monumentorum Religionis Equitum Danuviorum, I, Leiden, 1969,no. 93 96; idem, Unele aspecte iconografice ale reliefurilor Cavalerilor Danubieni în ScythiaMinor (Some iconographic aspects of the Danubian Riders reliefs in Scythia Minor), Pontica 5(1972), p. 503 511; add also C. Iconomu, C. Chiriac, Contribu ii la iconografia CavalerilorDanubieni în Dobrogea (Contributions to the iconography of the Danubian Riders in Dobruja),ArhMold, 25 (2003), p. 54 58; another suggestion for the typology and cronology ofmonuments, including those in Moesia Inferior at S. Nemeti, Sincretismul religios în Daciaroman (Religious syncretism in Roman Dacia), Cluj Napoca, 2005, p. 208 216

453 See Tezaurul, passim; G. Bordenache, StCls 6 (1964), p. 155 178; eadem, Il deposito disculture votive di Tomi, Eirene 4 (1965), p. 67 69 ; M. Alexandrescu Vianu, Dacia NS 53(2009), p. 27 46.

454 The thesaurus in its whole illustrates entirely the cults from Tomis, among whichmany are connected with mysteries, as show the numerous representations oh Hecate, but

175

Dioscouroi, Hermes), as well as the oriental deities (Cybele, Isis, Glykon, Mithras)and local ones (the Thracian Horseman). One sample of the thesaurus can beconsidered as belonging to the more archaic style at the end of the Hellniesticperiod or more probable at the beginning of the Roman epoch (1st century AD);few monuments belong to the 2nd century AD; the date for the majority of thesamples is limited to the first half of the 3rd century AD455. The burying of thepieces with a religious purpose was determined by important historical events:either the Carpic and Gothic attacks from the middle of the 3rd century AD (ofwhich should be noted the siege of Tomis in 269 AD), or a period of increase inthe conflict between paganism and the ascending Christianity456.

The image of the deities venerated in Tomis is completed by therepresentations on coins457, by figurative bronzes458, by lamps459, ceramic statuettesand even glass vessels, most of them found in funerary complexes460.

Among the last ones we should not forget Dii Manes, often mentioned inTomis, as everywhere in the Roman world, on funerary monuments with a richsymbology461, a telling proof for the belive in the world of shadows.

Stratigraphy and urbanismThe 1st 3rd centuries AD are stratigraphically documented by three

archaeological levels462:N VI, noticed on small areas, probably to be dated in the 1st 2nd centuries

AD. It appears as a step level strongly burnt; the fire, noticed in some spots,represents the evidence of a violent destruction in the 2nd century AD;

also other monuments from thesaurus (see M. Alexandrescu Vianu, op. cit.). Hecate, placedamong the saviour deities ( ) knows a cult where there is to be distiguisheda sacerdotal hierarchy, see M. B rbulescu, A. Câteia, Pater nominos în cultul Hecatei la Tomis(Pater nominos in the cult of Hecate at Tomis), Pontica 40 (2007), p. 245 253.

455 Tezaurul, p. 455; M. Alexandrescu Vianu, op. cit., p. 28 (Hekataion 1) and p. 46; D.M.Pippidi, Studii, p. 303 307 refers also to the beginning of 4th century AD.

456 Both hypotheses are to be taken into consideration in Tezaurul, p. 122 123; D.M.Pippidi, op.cit., p. 307 considers more plausible the hypothesis that we notice acharacteristic episode of religious war , the pieces being sheltered because of the fury ofthe Christian enemies or the imperial authorities .

457 See above, n. 400.458 M. Irimia, Bronzuri figurate (Figurative bronzes), Constan a, 1966.459 C. Iconomu, Opai e greco romane (Greek Roman lamps), Constan a, 1967.460 C. Chera, V. Lungu, Importuri de vase de sticl suflate în tipar descoperite în necropolele

Tomisului (Blown into pattern glass vessels imports discovered in Tomis necropoles), Pontica, 25(1992), p. 273 280; C. Chera, Reprezent ri mitologice în inventarele funerare din Tomis (sec. I IVd. Chr.) /Mythological representations in the funerary inventors from Tomis (1st 4th century AD),Pontica 30 (1997), p. 217 236.

461 See S. Conrad, Die Grabstelen aus Moesia Inferior. Untersuchungen zu Chronologie,Typologie und Ikonografie, Leipzig, 2004 (with the bibliography).

462 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 11 13, pl. I; Gh. Papuc et alii, CCA,Campania 2001, p. 108, 23, Arhiepiscopiei street, also three archaeological levels: N 7 8 (1st

BC 1st AD), N 9 (2nd 3rd centuries AD); an early Roman inhabitance level, but stronglydamaged by modern constructions was also found in the peninsula area of Tomis ; see alsoCCA, Campania 2006, p. 132, Constan a, Brâncoveanu street.

176

N V, more difficult to be noticed, belongs, according to the ceramicsdiscoveries, to the 2nd 3rd centuries AD; it is not marked by any fire or otherdistinctive traces;

N IV is characterized by a thick fire level; it is the thickest fire level of theRoman age and shows a violent destruction in the second half of the 3rd centuryAD. The ceramics on this level is dated in the 3rd century AD, with some elementsindicating the next century.

The archaeologically researched areas preserve little evidence of cityplanning. During an excavation in Ovidiu Square there was noted an intenselyinhabited area from the 2nd century AD, built over with an edifice in the 4thcentury463. Rather recent excavations (1988) in a neighbourhood, on the north eastof the above mentioned area, brought to light wall fragments under the ruins of alarge basilica ; the walls enclose an ellipsoidal area. The site of the walls shows anarena of 55 60 m in length and 30 35 m wide having outside little rooms usedduring the fights with animals464. Some limestone benches, broken in ancienttimes were retrieved from this area465.

We make a connection between the discovered evidence and the inscriptionsfrom the 2nd 3rd century AD which mention gladiatorial performances at Tomis(ISM 96, 188, 288, 341, 342, 343, 344, 206) and beast fights (ISM II 96, 341) takingplace in the amphitheatre; a theatre was attested even from the autonomousperiod (ISM II, 4)466 and we now find out about an association of actors (

)467 active during the great annual festivals (ISM II, 70).The epigraphic and numismatic evidence mention other important buildings:

a precinct wall, temples, trophies and triumphal arches.The city development at the end of the 1st century and in the 2nd century AD

imposed the extension of the inhabited area and the building of a new defencewall. The precise line of this wall is not known. Probably it connected the easterncliff (close to the Greek church) and the western one (near the old Courtbuilding)468, defending the city by land. On the west cliff, there can be seen thetraces of a tower, which seems to have been reused for other purposes later on469.

463 Vl. Zirra, P. Alexandrescu, Materiale 4 (1957), p. 88 94.464 See also A. R dulescu, Recherches archéologiques récents dans le perimètre de la cité de

Tomi, Études Byzantines et Post Byzantines. II (1991), p. 35 36 (excavations done by Tr.Cliante and Gh. Papuc (unpublished); E. Bouley, op.cit, p. 125 includes this building in thecategory of the mixed theatre (theatre/amphitheatre), similar to those from Dyrrachium,Marcianopolis and Diocletianopolis.

465 One of the benches preserves a bas relief on the frontal side and a fragmentaryinscription.

466 Supra, n. 164.467 I. Stoian, Tomitana, p. 176 177; from a funerary epigram, we find about a Byzantine

named Euelpistos, the son of Sosos, established at Tomis, appreciated as a good reciter andsongs interpreter; see Al. Avram, C.P. Jones, op. cit. (supra n. 391).

468 Gh. Papuc, Aprovizionarea cu ap a cet ii Tomis în epoca roman i roman târzie,Constan a, 2005, p. 51; idem, CCA. Campania 2000, p. 71: the traces of the wall identifiedon the place of the present hotel BTT; the line connected the cliff of the modern port andGate II.

469 N. Toma, Tomis Kustendje Constan a. Topografia antic tomitan în h r i i însemn ride c l torie din epoca modern (sec. XIX – începutul sec. XX) (The ancient topography in maps

177

The defended area is double compared to that of the Hellenistic city area. Twoepigraphical documents (ISM II, 21 and 22) mention restoration or completionworks for the precinct wall, at a date to be determined in the second half of the 2ndcentury AD (probably even during Marcus Aurelius) or in the 3rd century A.D470.

Taking into account the important spiritual life of the city, the number of thecult places should have been remarkable. The city temples are represented oncoins dated from the periods of Tiberius, Nero, Titus, Domitian, SeptimiusSeverus, Caracalla, Geta, Elagabal, Severus Alexander and Maximinus. The coinsfrom Trajan and the Severan dynasty represent trophies, while those fromMaximinus and Maximus show triumphal arches. Numerous architectural marbleand limestone fragments, among which we notice also some capitels471, show thecity features in Tomis. Many architraves include dedications to Trajan (ISM II,40,41, 43, 44, 45), Antoninus Pius and Marcus Aurelius (ISM II, 55),SeptimiusSeverus and the imperial family (ISM II, 84)472. The monumentality of the cityduring the Severan period is well known, justifying the title of

’ for the first half of the 3rdcentury (ISM II, 92, 96, 97, 105). It is possible that two of the really importantpublic buildings, the lentiarion and the mosaic edifice, well documented for the4th 6th centuries AD, were built and functioned as early as from the 3rd centuryAD473.

An important public edifice with a marble facade was also set in the ancientport western part. Succesively identified as a temple or an workshop forprocessing marble, this monument was dated (based on the architectural typerecognized in the marble pieces) in the second half of the 2nd century beginningof the 3rd century AD474.

There can be found from an epigraphical document about the existence atTomis of a heroon with a portic (duplex or bifrons) or a possible stoa(?)475.Pavement remains under the late Roman streets level prove the street systemarrangement476. Among the civil houses, documented by stone walls fragments,

and travel notes in the modern time (19th the beginning of the 20th century), Caiete ARA.Arhitectur . Restaurare. Arheologie, 1 (2010), p. 60 61, i fig. 1 and 4.

470 A. Aricescu, Armata, p. 155 156; see also supra notes 250 and 251.471 G. Bordenache, Actività edilizia a Tomi nell’II secolo dell’e.n., Dacia NS 4 (1960),

p. 255 272; see also, N. Toma, Capiteluri corintice romane de la Tomis. Grupul de capiteluri„serviliene”, (Roman Corinthian capitals from Tomis. The group of Servilian capitals), Peuce SN,2 (2004), p. 73 94; eadem, Eine Gruppe von Pilasterkapitellen korintischer Ordung aus Tomis,Dacia NS 53 (2009), p. 113 129; the capitels, made of imported marble, belonging to acategory with origins in Asia Minor and with analogies in the west Pontic area, iscronologically framed in the second half of the 2nd century AD.

472 The last is a dedication on a marble plate preserved in a fragmentary state; M.B rbulescu, A. R dulescu, Pontica 30 (1997), p. 170 174.

473 Al. Suceveanu, VEDR, p. 27, n. 172; idem, La Dobroudja romaine, p. 33; see furtheron, Stage IV.

474 N. Toma, Caiete ARA, Arhitectur , Restaurare, Arheologie, 1 (2010), p. 63 68 andfig. 5 7 (named here by „edifice with stairs”). Its identification with a possible nymphaeumis still hypothetical; see also there, p. 66, n. 55.

475 Al. Avram, supra (n. 221)476 CCA, Campania 2001, p. 108 109; Campania 2006, p. 132.

178

we mention a building ensemble with two inhabiting stages from the first half ofthe 2nd century AD477.

Speaking about economy, trade seemed to have been Tomitans’ mainactivity. The number of the cities with which Tomis had trade relationships islarge: beside the normal connections with the neighbouring Greek cities, a lot offoreigners coming from territories around the Black Sea are mentioned at Tomis ;they were from Greece, Asia Minor (mainly as a consequence of the importance ofthe maritime line Nicomedia Tomis and others) and Egypt, as well478.Relationships with the cities of the Danubian provinces and Italy are added tothese. The Tomitan trade activity controlled by the Roman authorities was moreintense than at Histria. An indication is represented by the ceramics import atTomis. The first western imports appeared even from the 1st century AD479. Thereare also Oriental imports which, along with the local production, would create inthe second half of the 2nd century AD and the first half of the 3rd century AD, aunitary material culture, a feature of the whole Dobruja territory. In the secondhalf of the 3rd century AD, ceramics seem to attest a reappearance of the Orientalinfluence480. The glass products481 follow the main lines of the Tomitan tradenoticed also for ceramics: the Greek oriental element during the Principate period,to which an important western element was added, in the 2nd 3rd centuries AD.

The trade activities of the capital are also reflected also in the outlyingterritory482.

According to its juridical status, Tomis as a free city, had effectivepossession over its own territory, which is why we cannot actually talk ofdelimitation between its own territory and regio483. The size of the Tomitanterritory would have been important, if we take into consideration theimportance of the city during the Roman age and the areas of the neighbouringcities, Histria and Kallatis. Without clear borders, the territories are estimated. Ifthe northern border was set on Casimcea line and northwards to Ta aul lake, thesouth one could have reached Techirghiol lake; inside, the line is hypothetical.

477 CCA, Campania 2006, p. 132.478 Al. Suceveanu, VEDR, p. 121, n. 119; see also supra, n. 344 and 356; O. Bounegru,

Le Pont Gauche et Rome: traditions hellénistiques et modèles commerciaux romains, Classica etChristana, 2 (2007), p. 50 58; idem, Armateurs et marchands de Nicomédie dans la Méditerranéeà l’époque romaine, Classica et Christiana, 5/2 (2010), p. 291 292.

479 M. Bucoval , Tradi ii elenistice în materialele funerare de epoc roman timpurie laTomis (Hellenistic traditions in early Roman Age funerary materials at Tomis), Pontice 2 (1969),p. 297 332; see also Al. Suceveanu, op.cit., p. 125, n. 165 166; see further for Orientalimports, O. Bounegru, Kleinasiatische und östliche keramische Importfunde aus Histria undTomis (1. 3. Jh.n.Chr.), MBAH, XII/2 (1993), 33 ff.; idem, Varia Cretaria Pergamena, inEconomie i societate, p. 227 238.

480 Situation explainable by the increasing Byzantine authority in the area; Al.Suceveanu, op.cit., p. 125 and n. 168.

481 M. Bucoval , Vase antice de sticl la Tomis (Ancient glass vessels at Tomis), Constan a,1968; C. Chera, V. Lungu, Pontica 25 (1992), p. 273 280.

482 For the discoveries, see Al. Suceveanu, VEDR, p. 126 128.483 M. B rbulescu, Via a rural , especially p. 47 61 and 151 158; Al. Suceveanu,

Contribu ii la cunoa terea satului dobrogean în epoca roman (Contributions to the knowledge ofDobrujan village during the Roman Age), SCIVA 52 53 (2001 2002), p. 157 172.

179

The presence of Roman elements inside the Tomitan territory even from thesecond half of the 1st century AD led to the early settlement of some praedia andvici. Besides vicus Celeris, which we would localize rather in the Histrianterritory, based on few toponyms still preserved, other vici localized here are inthe 2nd 3rd centuries AD are the following: v. Clementianensis, v. Narcissiani, v.Sc[apt]ia, v. Turris Muca (...). For most of them, the localization is hypothetical.

As we have no evidence about the organization of the territory on tribes(phylai), indigenous community or leaders of the non Roman communities(principes locorum)484, we believe more intense Romanization led to a more unitaryorganization of the Tomitan territory. The presence of indigenous elementsalmost everywhere and the epigraphical evidence about the Greek population,especially on the coast ( )485 and in other places, do not excludethe possibility of the maintenance of the traditional organizational patterns.

Stage IV: end of the 3rd 6th (7)th c. ADWith the instauration of the Dominate by Emperor Diocletian, provincial

administration changed. Separated from Moesia Inferior, Dobruja wastransformed into an independent province under the name of Scythia (Minor),Tomis being the provincial capital in the new structure, too. The provincialgovernor (praeses) had his headquarters there. It is very likely that the Pontic citiescommunity ended its activity now486. Since the beginning of Diocletian s reign, in284 AD, „the council and the people of Tomis” dedicated an inscription to theemperor „most loved by gods” ( , ISM II, 111). The inscription wasmade probably on the occasion of his coronation or when the provincial capitalwas settled at Tomis487. In both situations, Tomitans show their loyalty to theemperor. The imperial defensive policy required special works. By order of theemperors Diocletian and Maximian, and under care of the province militarycommander (dux limitis Scythici), C. Aurelius Firminianus488, Tomitans built thegates or a gate of the residence city (of the governor, IGLR, 3 = ISM II, 155)489. Thesame Firminianus, vir perfectissimus, dux limitis provinciae Scythiae, is mentioned ona votive monument from 293 305 AD dedicated to „the great mother of gods” for

484 However, see the opinion expresssed by Al. Suceveanu, VEDR, p. 52 and n. 251

about CIL III 772 (= ISM II, 183), inscription considered to come from Techirghiol; aboutthe possible origin of the epigraph from Seimeni, see the bibliography at Em. Doru iuBoil , ISM V, 4.

485 M. B rbulescu, A. R dulescu, Pontica 27 (1994), p. 168 170, no. 6, fig. 6; Al.Suceveanu, SCIVA 52 53 (2001 2002), p. 167 171.

486 I.Barnea, DID II, p. 370, n. 6487 Em. Popescu, commentary to IGLR, 1.488 Considered by Em. Popescu, IGLR, p. 37 maybe the first dux after the province was

settled by Diocletian; A. Aricescu, Armata, p. 125 determines C. Aurelius Firminianusactivity between 284 and 286 AD; Al. Barnea, Prosopographia Scythiae Minoris nach denepigraphischen und sphragistischen Quellen von 284 bis zum 7. Jh. in Siegel und Siegler. Aktendes 8. Internationalen Simposions für Byzantinische Sigillographie, 2005, p. 6 considers theperiod between 285 and 305 AD.

489 Em. Popescu, IGLR, 3 and p. 38 completes the inscription porta[s sive —m civita]tipraesida[li sive ariae] (285 292 AD); see also Al. Barnea, in La Dobroudja romaine, p. 195.

180

the Emperors, (Augusti) and the Caesars’ health (Caesares)490. Also likelyFirminianus491 or a protector of the city492 is the person to whom a statue isdedicated, because „he eased up the difficult tasks of the curiae from Scythia493and made possible for them a nice and secure life” (IGLR, 4 = ISM II, 113).Therestoration of the roads was also a part of the defensive policy. There are knownmilliary pillars from the period of the Tetrarchy on the main roads of theprovince494, including those on the coast, for example at Corbu on the way toHistria (IGLR, 82)495.

Diocletian s name is associated with the persecution of Christians from 303304 AD. The martyrology mentions a great number of martyrs at Tomis496.

Continuing and developing the reform system initiated by Diocletian,Constantine the Great maintained the province Scythia in the Thracian diocese;Tomis continued to be the province capital. It is possible that some precinct wallfragments and public buildings along the coast to be dated in this period. Theroads near Tomis were also restored in this time: a milliary pillar from Tomisdated between 323 and 337 AD (IGLR, 6)497 is an evidence of that. The Gothicinvasion which seemed to pass through Scythia Minor498 in 331 332 AD did notreach Tomis. The name of Constantius II is associated with the toponymConstanti(an)a in the areas neighbouring Tomis, areas built or restored by thisemperor499. With the end of the reign of Constantius II, the flourishing period forTomis and Scythia Minor finished, as a consequence of the reforms of the first halfof the 4th century AD.

The name of Julian the Apostate is associated with the coastal roadrecostruction (IGLR, 82 b). Goths’ attacks in the diocese of Thracia bring aboutcampaigns against them, led by the emperor Valens himself, in 367 369 AD500. Theorator Themistios, who accompanied Valens in Dobruja during the campaign in

490 ISM II, 144 (= IGLR, 2); it is to be understood the mentioned ones are Diocletian

and Maximian (Augusti), Galerius and Constantius Chlorus (Caesares).491 Apud Em. Popescu, IGLR, 4492 Apud I. Stoian, ISM II, 113 and p. 139.493 For ordines Scythici, in the text, see further on.494 See L. Hollenstein, Recherches de géographie historique, in Studia Balcanica, 10, Sofia,

1975, p. 23 44 ; Al. Barnea, Voies de communication au Bas Danube aux IVe VIe siècles, inÉtudes Byzantines et Post Byzantines, III, Bucure ti, 1997, p. 29 43; idem, La Dobroudjaromaine, p. 291, fig. 21 ; A. Panaite, C. G. Alexandrescu, A „rediscovered” inscription fromDobrudja. Roads and milestones in Scythia (3rd 4th) centuries AD, Pontica 42 (2009), p. 429 455.

495 The pillar was found at Corbu de Sus and has two inscriptions: a) dated 293 305AD; b) dated 360 363 AD. For the second piece from Corbu and other pillars fromTetrarchia period, see M. B rbulescu, A. Câteia, Stâlpi miliari descoperi i în Dobrogea(Milliaries discovered in Dobruja), Pontica, 30 (1997), p. 183 197.

496 I. Barnea, DID II, p. 378 379.497 See also DID II, p. 387; ISM II, 112 (324 333 p. Chr.).498 DID II, p. 389.499 DID II, p. 391 and n. 108; La Dobroudja romaine, p. 162, 196 and the notes 37 (p. 302)

and 196 (p. 307); see at us the toponymy.500 DID II, p. 394 sq.

181

369 AD mentions restoration works at the aqueducts, warehouses and sea ports501.It is possible that such works to be carried out at Tomis, too.

A milliary pillar with the name of the emperors Valentinian, Valens andGratian (ISM II, 114) is associated with Valens presence in Scythia Minor between367 and 369502. A dedication only for Valentinian (ISM II, 115) dates to around 369AD; the emperor is called „the conqueror of the Barbarians” (debelator gentiumbarbarum); if this is not simply a loyalty gesture, then the inscription probablyrefers to the victories during the campaign against Goths503. Though, this politicalevent is overpassed by a religious one in the written historical sources. Twohistorical sources Sozomenos and the Acta Sanctorum504 describe, in the samewords, the visit of the emperor Valens to Tomis in 368 369 AD and his meetingwith the Orthodox bishop Bretanion or Vetranion505. Sozomenos informationabout Tomis (VI, 21) is important from several points of view:

identifies Tomis, capital of the province, as a „large and rich city” ();

mentions an Orthodox bishop at Tomis and numerous Christians;registers one bishop for the whole province at this date and identifies his

residence at Tomis.The next event, about 386 AD, is associated with Gerontios, the local garrison

commander, and it is mentioned by Zosimos (IV, 40). Tomis has a Roman innergarrison, and outside, in front of the city, troops of foederati, Visigoths, settledthere by the emperor Theodosius. This is a difficult time for both the leadership ofthe empire and the provinces. Scythia (Minor) is to a certain extent only in name aRoman province, and the capital Tomis is threatened with the danger of beingtaken by the foederati. The „walls” and „gates” of the city about which Zosimoswrote very often did not seem like a serious obstacle for them, the only aspect tobe considered is the power of the own example506.

The situation in the empire and in Scythia Minor continued to deteriorate;there were Hun attacks, a population which the empire tried to christianize.During the last years of reign of Theodosius I and under Arcadius, the Byzantinesources mention a bishop of Tomis Theotimos I, also called „the Scythian”, whoseemed to be a Christian missionary to the Huns507. To remember also for this

501 Themistios, Or. X, 133 140.502 The milliary was brought to a inner settlement from Dobruja (Miri tea) coming

from the coast; the road was probably restored by the city of Kallatis (see Em. Popescu,debate at IGLR, 81).

503 See the inscription also at A. R dulescu, Dédicace en l honneur de Valentinien,Pontica 11 (1978), p. 151 154, where other hypotheses are suggested as well.

504 In the Acta Sanctorum, III, 235 Tomis was considered „urbs magna et opulenta”.505 Passing through Tomis, Valens tried to impose here the Arianism, but the bishop

Bretanion (Vetranion) put up resistance.506 Al. Barnea, La Doboudja romaine, p. 167.507 He is called by ”the Huns from Istros”, The Romans’ God; Sozomenos, Hist.eccl., VII,

26; see also DID II, p. 407, notes 13 and 14.

182

period the good relationships between Tomis and Constantinople, the activity ofTheotimos being supported by the patriarch Chrysostomos508.

During the reign of the Emperor Anastasius I (491 518 AD), Scythia Minorwas rather prosperous.

There are important works to mention for Tomis during this period509.Otherwise, the only lead seal from Dobruja issued by the emperor Anastasius wasalso discovered at Tomis510. The deed initiated by Anastasius was continued byJustinian (527 565 AD); during his time Tomis had its last great flourishingperiod. Three inscriptions in Greek certify the restoration of the city walls in thefirst half of the 6th century, probably during the reign of Justinian. The externalinscription on a defensive tower mentions restoration work to the precinct wall ona part ( ) of 24 feet (about 8 m), done by the butchers association(IGLR, 8). A coin dated between 547 548 AD and issued by Justinian was foundnear the wall with the inscription511. A second inscription, on a block coming fromthe veneering of the Tomitan precinct includes the names of two individuals

and ( ) , who contributed to the restoration works of a precinctwall fragment (IGLR, 9)512. The third official inscription is an invocation to the godto help „the renewed city” ( ( ); IGLR, 7). It indicatesthe reign of Justinian or his direct predecessors513. The sagittarii juniores (or

) probably participated in the works of building (or renewing); theyare mentioned twice on funerary stela from Tomis (IGLR, 30 and 41)514. Justinian sadministrative reform includes, in 536 AD, a separation of the provinces Scythia(Minor) and Moesia Secunda from the Thracian diocese; they were put under thecontrol of a quaestor Justiniani exercitus with military and civil jurisdiction, whoseresidence was in Odessos. During the period between the last decades of the 5thcentury AD (when the vicarship function of Thracia was revoked) and 536 AD(when quaestura exercitus was settled) a dean could have existed for the provincesScythia and Moesia Secunda, with their residence at Odessos. The existence ofthis service is suggested by a funerary inscription discovered at Tomis, made forMarcellus (IGLR, 47). The syntagm raises questions vicar of

508 About 399 AD, the patriarch of Constantinople, Ioannes Chrisostomos sent

missionaries to the Scythians nomads at Istros, probably meaning the Huns; Theodoretos,Hist. Eccl., V, 31.

509 I. Barnea, Contributions to the history of Dobruja under Anastasius I, Dacia NS 4 (1960),p. 367 373.

510 H. Metaxa, Plumburi de marc de la Tomi (Seal leads from Tomis), BCMI 8 (1915), p. 33.511 V. Pârvan, Zidul cet ii Tomi, Bucure ti, 1915, p. 416 421.512 See also I. Barnea, Quelques considérations sur les inscriptions chrétiennes de la Scythie

Mineure, Dacia NS 1 (1957), p. 269 270 and fig. 3/2.513 Apud I. Barnea, DID II, p. 424; Em. Popescu, IGLR, 7 takes into consideration a

renewal at the end of the 5th beginning of the 6th century AD, during the reign ofAnastasius or Justinian.

514 Both inscriptions are dated by I. Barnea in the first half of the 6th century AD; thesame, A. Aricescu, Armata, p. 124 and 185; Al. Barnea, La Dobroudja romaine, p. 217; Em.Popescu considers for IGLR, 30 an older date, the 4th 5th centuries AD and the 5th 6th

centuries AD for IGLR, 41.

183

Odessos (who carried on his function in the city of Odessos)515 or dean originary inOdessos (and dead at Tomis)516. For the moment the Tomitan inscription continuesto be the only evidence of this office. Under Justinian and during the followingperiod, until the end of the 6th century AD, the Scythian territory is destroyed butnot conquered by barbarians (Kutriguri, Huns, Bulgarians, Avars, Slavs). Theunique seal belonging to the Gepidae king Conimundos (550 567 AD), as acommander in chief (stratilates)517,was discovered in Constan a; the discoverybrings forward the relationship he had with Byzantium and his relationship withthe Scythia Minor provincial metropolis. The cities on the coast resisted theattacks of the Avars from 586 587 AD. Near Tomis, the army commanded by theAvar commander ( ) Baian is caught by troops sent by Comentiolus,Thracia s commander and led by Martinus. The Avars are driven away, but notdefeated, Baian came back to the empire and against Thracia (TheophylactosSimocatta, Historiae, II, 10)518.

The last remains of the empire on the Lower Danube are struck by repeatedbarbarian attacks and settlements of the Slavs on the south of the Danube. AfterMauricius Tiberius died (602 AD) and until the first Bulgarian state structure onthe south of the Danube (681 AD), there is a lack of information about Dobruja inthe literary sources.Tomis faced the Avar and Bulgarian attacks from 614 615 AD,which would also reach numerous Dobrujan cities519. The connections with thecapital of the empire were also maintained during the 7th century AD. Discoveriespermit the supposition that life there continued to have Roman Byzantinefeatures until about 680 AD520. After this date, for a period of almost threecenturies, the history of Tomis (as well as the history of Dobruja) is poorlyknown. In a synthetic work concerning the history of Dobruja, there is assumedthat Tomis became a simple village, still existing at the beginning of the 8th

515 Apud I. Barnea, Un vicar de Odessos la Tomis (A Dean of Odessos at Tomis), SCIV 8

(1957), 1 4, p. 347 351.516 V. Velkov, Die thrakische unde dakische Stadt in der Spätantike (4. 6. Jh).

Untersuchungen und Materialen, Sofia, 1959, p. 58 (in Bulgarian, German abstract); see alsoEm. Popescu, Die spätgriechischen Inschriften aus Klein Skythien, Dacia NS 11 (1967), p. 172173 ; I. Barnea, Cultura bizantin în România (Byzantine Culture in Romania), Bucure ti, 1971,p. 102, no. 21.

517 I. Barnea, Sigilii bizantine inedite din Dobrogea (Unpublished Byzantine seals fromDobruja) (II), Pontica 18 (1986), p. 239 240.

518 I. Barnea, DID II, p. 433 434; though, see Gh. tefan, Tomis et Tomea. À propos desluttes entre Byzantins et Avars à la fin du VIe siècle de notre ère, Dacia NS 11 (1967), p. 253 258;S. Olteanu, Toponime procopiene (Toponyms at Procopius), SCIVA 58 (2007), 1 2, p. 80 86 andfig. 5, who considers it is about the Moesian Tomis (close to Remesiana) or other centresand not the Pontic Tomis.

519 M. Sâmpetru, Situa ia imperiului romano bizantin la Dun rea de Jos la sfâr itulsecolului al Vl lea i începutul celui de al VII lea (The situation of the Roman Byzantine Empire atthe Lower Danube at the end of the 6th and the beginning of the 7th centuries AD), SCIV 22 (1971),2, p. 222 225 considers that Tomis ended its existence now.

520 A. Petre, Quelques données archéologiques concernant la continuité de la population et dela culture romano byzantines dans la Scythie Mineure aux VIe VIIe siècles de notre ère, Dacia NS7 (1963), p. 348 353; I. Barnea, DID II, p. 442 444; R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 165.

184

century AD521.

Administration and ArmyWe have little information about the province and its resident city

administration during the Roman Byzantine period. The province leader (praeses)is replaced rather early by a military commander (dux), who also had civil tasks.His headquarters were in the province capital. C. Aurelius Firminianus, virperfectissimus (ISM II, 144 and 155), had the position of dux limitis provinciaeScythiae between 285 and 305 AD522. Tomis was also the residence for an officiumpraesidis, the office of the provincial civil leader. Two inscriptions from the 4thcentury AD name Valerius Felix princeps officii praesidis (ISM II, 373)523 and FlaviusUrsinianus miles officii praesidis (ISM II, 382). To be noted the civil significationand not military for miles (= officialis), the same for the ex quaestionarius of theadministration court (and not the army court) for Martinus, Ursinianus father524.A stele from the 5th 6th centuries AD (IGLR, 36) mentions Marcus, formerprincipalis. Due to the fact that the title was given to the city council members, theinscription is quoted as evidence for the continuity of the older Romanadministrative structure into the 5th 6th centuries AD525. New functions are attestedat Tomis in the second half of the 6th beginning of the 7th centuries: primussingularis and silentiarius. The first indicates a relatively important official,probably in the office of the province governor; the second is a less importantone, with the task to maintain order in the palace when the emperor waspresent526.

The military units attested in Tomis are used for exercises (comitatenses)527.Probably, cuneus D(aImatarum?)528 was present here at the end of the 3rd centuryand the beginning of the 4th century AD;or it is the name of a palatine unit ofwhich only a sub unit participated in restoration works in Tomis. It is notexcluded529 that at the end of the 3rd century AD a cuneus or even more sub units

521 I. Barnea, DID III, p. 9. For information about the settlement during the next

centuries, see Gh. M nucu Adame teanu, Tomis Constantia Constan a, Pontica 24 (1991),p. 299 327.

522 See above, the historical commentary and n. 488.523 The same inscription at Em. Popescu, IGLR, 5; idem in Epigraphica. Travaux

dédiés au VIIe Congrès d épigraphie grecque et latine (Constantza, 9 15 septembre 1977),Bucure ti, 1979, p. 256 258.

524 With this meaning, see also M. Zahariade, Moesia Secunda, Scythia and NotitiaDignitatum, Bucure ti, 1988, p. 54.

525 I. Barnea, Note de epigrafie romano bizantin (Roman Byzantine epigraphy notes),Pontica 10 (1977), p. 275; for the word principalis meaning municipal official, see IGLR,p. 72.

526 Al. Barnea, Sigilii i inscrip ii din Dobrogea în sec. VI VII e. n. (Seals and inscriptionsfrom Dobruja in the 6th 7th centuries AD), SCIVA 37 (1986), 2, p. 134 140.

527 For the military organisation of Scythia province, see Al. Barnea, La Dobroudjaromaine, p. 209 221; M. Zahariade, op. cit., p. 55 99.

528 If the completion for CVND on a tegula is correct; see A. Aricescu, Armata, p. 122123, who didn t exclude other completion possibilities; Fl. Matei Popescu, The Army, p. 274:the suggested completion is not likely to refer to cuneus Dalmatarum in Scythia Minor.

529 Also apud A. Aricescu, loc. cit.; see also Al. Barnea, op. cit., p. 216.

185

were brought to Tomis to work on the precinct wall building. Iulius Atzeis,vexillarius, built a stele with beautiful Christian symbols530. Two funeraryinscriptions, both from the 6th century AD531, mention Atala, the son of Tzeiuk(IGLR, 41) and Terentius, the son of Gaione (IGLR, 30) belonging to the sagittariiiuniores. The quoted inscriptions are important for many reasons: the two archersdied young, probably killed in a military operation against barbarian attacksupon Tomis532. Their names are suggestive for recruiting into the Roman army ofsome individuals belonging to migrating populations: Turanian (maybe Hun) asTzeiuk and Atala and Gothic, as Gaionas. It was assumed the military unit theybelonged to sagittarii iuniores Gallicani (or Orientales) – worked at the wallrestauration at Tomis533 in the 6th century AD. More likely we refer to a vexillatiocomitatensis of equites sagittarii iuniores, who acted in the diocese of Thracia534.

CoinsAfter ceasing the local coin issue, Roman coins continued to circulate until

the end of the 5th century AD; their circulation was then continued by Byzantinecoins. Numerous hoards were found on the territory of the city and in theneigbourhood. Two hoards are associated with the Gothic invasion of 295 AD.The first, discovered in 1936, includes 62 colonial coins issued by Alexandria inEgypt535. The hoard is an import brought probably by one of the soldiers whoactively participated in the defeat of the Egyptian uprising under Diocletian. Thelatest coin in the hoard was issued by caesar Galerius and was dated between 295and 296 AD.

The second hoard includes bronze imperial coins; it is a fragmentary hoard,discovered to the north of ancient Tomis in one of the suburban city districts; 288pieces of this hoard were retrieved. The latest coins do not go under 294 AD536.

A hoard dated in the 4th century AD, but formed elsewhere, was discoveredin the port of Constan a. The coins 18 bronze pieces bearing the names of theemperors Diocletian, Maximian, Galerius and Constantius I belonged to a coin

530 M. B rbulescu, A. Câteia, Une inscription funéraire chrétienne récemment découverte à

Constantza, in Studia historiae et religionis Daco Romanae. In honorem Silvii Sanie (eds. L.Mih ilescu Bîrliba, O. Bounegru), Bucure ti, 2006, p. 439 448 (5th 6th centuries, notexcluding an earlier date); see also Al. Avram, Bull.ép., 2008, p. 696 697, nr. 373 (suggeststhe 4th century and restores [ .] ( ) .

531 For dating the inscriptions see the note above 514.532 Note at A. Aricescu, Armata, p. 124.533 D.M. Teodorescu, Monumente, Bucure ti, 1918, p. 38 44, no. 18.534 D. Hoffman, Das spätrömische Bewegungsheer und die Notitia Dignitatum, II,

Düsseldorf, 1969, p. 109, n. 591; see the debate at Em. Popescu, IGLR, p. 66; M. Ionescu,Gh. Papuc, Sistemul de ap rare a litoralului Dobrogei romane (sec. I VII p. Chr.) (The RomanDobruja coast defence system ( 1st 7th centuries AD), Constan a, 2005, p. 74.

535 It is considered to be the latest hoard of colonial Greek coins discovered on theRomanian territory; see A. Vertan, Circula ia monetar , p. 261; eadem, Pontica 32 (1999), p.126.

536 Ibidem, n. 59.

186

deposit on a ship sunk in Tomis port roadstead537. The structure, according tomints, shows an Aegean origin.

A hoard of 50 bronze pieces discovered in the Cathedral Park area538 wasdated during the reign of Constantine the Great. The hoard includes piecesissued between 320 324 (13 coins) and 330 335 AD (37 coins); the intermediaryperiod issues are missing539. As the hoard includes exclusively issues from Sisciaand Thessalonica, it can be admitted540 that it was brought here as such formedfrom the west Balkan area and from the middle Danube. The presence of thehoard at Tomis can be associated with the transfer of the Sarmatians by theimperial authorities to Italy and to the devastated regions from the BalkanPeninsula, among which was Scythia, in 334 AD. The hoard could have belongedto a soldier transferred to Scythia Minor to escort the Sarmatians. Its loss about334 AD, or immediately after this date, could be the consequence of a local eventof minor importance, without a political or military motivation and perhaps withno consequences for Tomis541. Two coin deposits have been given as funeraryofferings. The first of them includes 11 Roman imperial coins issued in the lastquarter of the 3rd century AD542. The second, which is under debate here, includes13 pieces; with only one exception543 the coins are dated between 355 and 361AD544. They cover the reigns of Constantius II and Julianus Apostatus (the last onewith only two pieces).

A hoard was discovered at Tomis suburban area545 in 2003. The hoard,unpublished, includes 6,500 pieces and about 500 fragments. The preliminaryanalysis concluded it was hidden on the occasion of the Gothic attack in 378AD546.

Two discoveries ending about 395 402 AD are to be noticed in two differentspots of Tomis ; one of them in the intra muros area (Traian st.), with a

537 R. Oche eanu, Câteva descoperiri monetare din sec. IV e.n. în Scythia Minor (Some coins

discoveries from the 4th century AD in Scythia Minor), Pontica 17 (1984), p. 131 134.538 Gh. Poenaru Bordea, R. Oche eanu, A. Smaranda, A. Diaconu, Un tezaur de monede

de bronz din vremea împ ratului Constantin cel Mare descoperit la Tomis (A bronze coins hoardfrom Constantine the Great time discovered at Tomis), Pontica 23 (1990), p. 267 275.

539 It is considered the only hoard in Dobruja dated to the end of the reign ofConstantine the Great.

540 See Gh. Poenaru Bordea, R. Oche eanu et al., loc. cit. (n. 538).541 The authors of this study do not exclude the possibility of associating this hoard

with events from the first years of Constantine the Great reign, between 337 342 AD, butthe hypothesis mentioned in the text is generally accepted.

542 Gh. Poenaru Bordea, R. Oche eanu, Câteva depozite monetare din Scythia Minordepuse ca ofrande funerare (secolele III IV d. Chr.) (Some coin deposits from Scythia Minor givenas funerary offerings (3rd 5th AD), Pontica, 24 (1991), p. 349 353.

543 Iidem, op.cit, p. 353 359; the exception is a coin from Cyzic from 348 350 AD.544 Among them, 7 are issued between 357 and 358 or perhaps only 358 AD.545 The hoard named Constan a Obor, 2003 was found in a ceramic vessel.546 Information provided by our colleague Gabriel Custurea, who is studying the

hoard; apud the same information, the earliest coin is from Licinius; the latest coins areissued by Valens and Valentinian; see also G. Custurea, Recent monetary discoveries, inPreda s International Magazine, March 2005, p. 118 121; G. Custurea, G. Talma chi,Repertoriul, p. 183, LXV.

187

unspecified number of pieces, of which there have been retrieved 20 samples ;another in the suburban settlement (situated at the crossroads of the boulevardsTomis and L pu neanu), of which there have been retrieved 10 samples547.

A later store (closed about 474 491 AD including issues from Zenon) hasbeen discovered in Ovidiu Square recently ; it includes 126 bronze coins548.

In 1959, on the occasion of the excavations at the Roman Mosaic Edifice, ahoard of 153 bronze samples was discovered549 in the deposits covering themosaic perimeter. The majority of the samples (102 coins) are dated between 425475 AD. An important percentage of them (75 %) represents coins issued by theemperor Leon I. This discovery reflects the sufficient supply of newly issued coinsin the province during the third quarter of the 5 th century AD and the end of thedifficult period of the barbarian invasions.

A fragmentary Byzantine coin hoard comes from the Analdachioi district, inthe neighbourhood of Tomis; there were retrieved about 383 samples of it550. Thecoins were issued by Anastasius551, Justin I and Justinian; the latest coins of thishoard are dated to 545/546 AD. The majority of them are from Constantinople (84%), proving that the necessary coin for the province was supplied by the capital ofthe empire; it is followed in frequency by Nicomedia (11.54 %); the other mints(Cyzic, Thessalonic and Antiochia) account for little.The burying of the hoard in545/546 AD (or immediately after this date) cannot be connected with historical orepigraphical information of a nature to prove a military event or an invasion. Thecomparison with other hoards from the reign of Justinian known in other areasled to the conclusion that around the burying date of the hoard there was animportant outside event with devastating though temporary consequences for theprovince. The date of the event and of the hoard burial is an argument for thereason of the restoration of the Tomitan precinct during the reign of Justinian, inthe first half of the 6th century AD552.

547 See both discoveries at G. Custurea, G. Talma chi, Repertoriul, XV and XXIII with

the bibliography. From the area in the neighbourhood of Fantasio Theatre (Mihai Viteazust.), there were taken 800 bronze coins and some of silver. They are dated in the secondhalf of the 3rd century AD, until the beginning of the 6th century (most of them are from the4th 5th century AD) G. Papuc et alii, CCA Campania 2009, p. 290 292.

548 Iidem, Repertoriul, LXVI; the store is given as unpublished; information G.Talma chi and D. Moisil.

549 R. Oche eanu, Circula ia monetar între anii 270 498 e.n. la Dun rea de Jos, cu specialprivire asupra Scythiei Minor (Coin circulation between 270 and 498 AD on the Lower Danubewith a special consideration of Scythia Minor); PhD, vol. IV, Bucure ti, 1995 (mss), p. 147 150.

550 B. Mitrea, Un tezaur de monede bizantine descoperit la Constan a (A Byzantine coinhoard discovered in Constan a), Pontica 16 (1983), p. 239 262; see also Gh. Poenaru Bordea,Eug. Mihail, Minimi din tezaurul descoperit la Constan a în cartierul Anadalchioi (Minimi in thehoard discovered in Constan a in Analdachioi district), BSNR 80 85 (1986 1988), p. 101 115;G. Custurea, Date noi privind circula ia monedei bizantine în Dobrogea (sec. V VII) (New dataabout the Byzantine coin circulation in Dobruja (the 5th 7th century), Pontica 37 38 (2004 2005),p. 530 531, no. 6.

551 The coins of Anastasius are issued after the reform in 498 AD.552 Hypothesis formulated by I. Barnea, DID II, p. 423 424.

188

More than 500 samples dated in the 6th 7th centuries AD have beendiscovered in isolated places553. They allow us to evaluate more strictly theByzantine coin presence in the Tomitan market during the period between thereigns of Anastasius and Constantine IV Pogonat (by recording the periods offlourishing or regression of coin issue). Thus, very few coins are noted between498 512 AD; a better situation developed for the second half of the reign ofAnastasius; the value is almost double during the reign of Justin I as a normalconsequence of previous straightening measures. During the first stage of thereign of Justinian, an important diminution motivated by the deterioration of thepolitical and military conditions at the Lower Danube is to be found.Thedifficulties seem in part overpassed during the next period 538 542 AD and inspite of the invasions from 540 AD. The period between 542 AD until the end ofthe reign of Justinian was marked again by a diminution, motivated by pressuresand invasions of the migrating populations.

During the reign of Justin II, the Byzantine coins were increasing again innumber, motivated by inflation tendencies. Immediately after that (perhaps evenfrom the end of the reign of Justin II), under Tiberius II Constantinus, there was adrastic diminution, followed by a new increase554 under Mauricius Tiberius. Thevariations noted for the following period are not so important. It should bementioned that a series of coins was issued in Tomis from Mauricius Tiberiusuntil Constantine IV the Pogonate555. Byzantine coin circulation at Tomis endedabout 680 AD during the rule of the reign of the last mentioned emperor. Thoughrare, they prove the presence, even poor, of the Byzantine empire here556. Fromthe point of view of mints, the first place belongs to the samples produced inConstantinople, followed, with a great difference by Nicomedia, Thessalonica,Cyzik and Antiochia557.

Culture and Christianity

553 Here and further on, see Gh. Poenaru Bordea, Al. Popeea, Monede bizantine dintr o

colec ie format la Constan a (Byzantine Coins from a Collection Formed in Constan a), SCIVA 27(1976), 2, p. 215 229; Gh. Poenaru Bordea, Problèmes historiques de la Dobroudja (VIe – VIIesiècles) à la lumière des monnaies byzantines traitées par des méthodes statistiques, Pact 5 (1981),p. 365 377; Gh. Poenaru Bordea, R. Oche eanu, Al. Popeea, Monnaies byzantines du Musée deConstan a (Roumanie), Moneta, Wetteren, 2004 ; G. Custurea, op. cit., p. 509, no. 15 (records522 AE coins) and p. 491 494; adds, G. Custurea, Tr. Cliante, Monede bizantine descoperite înDobrogea (sec. VI VII) /Byzantine coins discovered in Dobruja (the 6th 7th centuries), Pontica 39(2006), p. 426 428, nos. 38 70 (31 AE coins from Anastasius I to Heraclius + 2 ByzantineEmpire ( after 538 AD).

554 The coins from Mauricius Tiberius show that the moment of 587 AD was lesscritical than it was assumed; the city was not destroyed at that time.

555 Irimia Dimian, Câteva descoperiri monetare bizantine pe teritoriul RPR (Some Byzantinecoin discoveries on RPR territory), SCN 1 (1957), p. 197, nos. 1 5; possible hoard hiddenprobably on the occasion of Bulgarians invasion on the south of the Danube.

556 The number of coins from Phocas (16 registered by Gh. Poenaru Bordea, R.Oche eanu, Al. Popeea, loc. cit.) and Heraclius (5 after the same registration) show thatTomis had in that time an important role.

557 See this way also Al. Barnea, La Dobroudja romaine, p. 251.

189

Cultural activities follow the Greek Roman tradition in the 4th century AD.The cult of the sun spread into the Roman Empire even from the 3rd century AD558,attested at Tomis in a dedication (ISM II, 155) from the reign of the emperorsDiocletian and Maximian. The latest monument dedicated to Cybele (ISM II, 144)is also dated to that period. Evidence of the Christian faith is registered at Tomisbefore the date of the edict Constantine the Great. It is isolated and includespagan elements. We deduce this from unusual expressions in inscription contentor from the possible Christian values of some decorative elements559. Perhapsmore valuable for the beginning of Christianity at Tomis is a minor art object: thealready famous cornelian gem representing Christ crucified among theApostles560.

We mention, for the same category, a lamp with the image of Christ blessing,surrounded by Apostles561, and another fish shaped bronze one562. The oldestChristian object known until recently in Tomis is no later than the end of the 3rdcentury AD the beginning of the 4th century AD; it is a ceramic lamp which hasthe monogram cross engraved three times563. Another lamp has the same date; itrepresents two fishes, probably a Christian symbol564. Recently has been publisheda lamp from Tomis with three Palaeo Christian symbols the cross, the pigeonand the dolphin dated before the 4th century AD565.

558 D.M. Pippidi, Studii, p. 329 330; N. Zugravu, Antichitatea târzie (The late antiquity),

Ia i, 2005, p. 42 44.559 See the synthesis, I. Barnea, Considera ii privind cele mai vechi monumente cre tine de

la Tomis (Considerations about the oldest Christian Monuments at Tomis), Pontica 24 (1991), p.269 275.

560 The gem, originally dated in the 2nd 3rd centuries AD, was for a long timeconsidered the oldest Christian document from Tomis; the iconographical subject,reinterprteted, led to a new datation, not before the 4th 5th centuries AD; see I. Barnea, Lesmonuments paléochretiens de Roumanie, Città del Vaticano, 1977, p. 73 74, no. 41; idem Artacre tin în România (The Christian Art in Romania), Bucure ti, 1979, p. 92, 1; Em. Popescu,IGLR, 53 (with the bibliography); among the newest contributions, P. Diaconu,Documentele vechi cre tine din Dobrogea (The old Christian documents from Dobruja),Pontica 17 (1984), p. 164 166; V. Lungu, C. Chera, Din nou despre gema cre tin de laConstan a (Again about the Christian gem from Constan a), Pontica 23 (1990), p. 177 182.

561 The object, with inscriptions apud the Gospel of John, XIV, 27 (Pacem meam dovobis), is considered to be originally from Italy and the evidence of the Latin feature ofDacian Roman Christianity; see I. Barnea, Les monuments, p. 74, no. 42; idem, Arta cre tin ,p. 92, no. 2.

562 I. Barnea, Les monuments, p. 230; idem, Arta cre tin , p. 230 231, no. 3; Em. Popescu,IGLR, 55.

563 C. Chera M rgineanu, V. Lungu, Noi descoperiri din necropolele tomitane (Newdiscoveries in the Tomitan necropolis), Pontica 17 (1984), p. 128 129; A. R dulescu, V. Lungu,Le christianisme en Scythie Mineure à la lumière des dernières découvertes archéologiques, inActes du XIe Congrès International d Archéologie Chrétienne, Roma, 1989, p. 2565 2567.

564 C. Chera M rgineanu, V. Lungu, op. cit., p. 128 and p. 118, the pl. 3/29; generally,see V. Lungu, Începuturile cre tinismului în Scythia Minor în lumina descoperirilor arheologice(The beginning of Christianity in Scythia Minor in the light of the archaeological discoveries), inIzvoarele cre tinismului românesc, Arhiepiscopia Tomisului, 2002, p. 29 45.

565 C. B jenaru, Un opai cu simboluri paleocre tine descoperit la Tomis (A lamp with PaleoChristian symbols discovered at Tomis), Pontica 35 36 (2002 2003), p. 217 223 suggests datingthe lamp to the 2nd 3rd century AD.

190

At the beginning of the 4th and mostly in the 5th century AD, Christianitystrongly influenced provincial culture566. Hierarchically organized, church wasled, during the reign of the emperor Anastasius, by one bishop567 with hisresidence at Tomis568. After the ecumenical patriarchy was established inConstantinople, the diocese of Tomis depended directly on it and the culturalconnections between the Lower Danube region and the capital of the ByzantineEmpire became stronger and stronger. Evangelicus seems to have been the firstTomitan bishop and he lived during the reign of Diocletian. His name ismentioned in connection with the martyrs Epictet and Astion who suffered atHalmyris around 303 AD569. No later than to the 4th century AD is dated aninscription set up for a „martyr of Christ and bishop” (IGLR 22). The inscription,incomplete now, is supposed to have been for Titus (or Philus)570, known to havesuffered during the reign of the emperor Licinius, around 319 323 AD571. The

566 Al. Barnea, La Dobroudja romaine, p. 267 295.567 See in detail at Em. Popescu, Christianitas Daco Romana. Florilegium studiorum,

Bucure ti, 1994, passim; N. Zugravu, Geneza cre tinismului popular al românilor (The origin ofthe popular Romanian Christianity), Bucure ti, 1997, passim; idem, in Fontes Historiae DacoRomanae Christianitatis. Izvoarele istoriei cre tinismului românesc (The Romanian Christianitysources) (=FHDRCh), translations by M. Paraschiv, C. T rn uceanu, W. Danc . The textselection, foreward, bibliography, notes, commentary, index, N. Zugravu, Ia i 2008, passim.See and A. Câteia, Institu iile ecleziastice pe litoralul vest pontic, în lumina izvoarelorarheologice, literare i epigrafice în secolele IV VII (The ecclesiastic institutions on the west Ponticcoast, in the light of the archaeological, literary and epigraphical evidence, Constan a, 2006,passim; see and N. Zugravu, in Classica et Christiana 2 (2007), p. 338 359.

568 We find the information in the first half of the 5th century AD at Sozomenos,Theodoret and in the law of emperor Zenon from 480 AD. For the organization of theTomitan church, see also I. Barnea, Noi date despre mitropolia Tomisului (New informationabout the metropolitan seat of Tomis), Pontica 24 (1991), p. 277 282; Em Popescu, Die kirchlicheOrganisation der Provinz Scythia Minor vom vierten bis ins sechste Jahrhundert, Jahrbuch derÖsterreichischen Byzantinistik 38 (1988), p. 75 94; idem Ierarhia eclesiastic pe teritoriulRomâniei. Cre terea i structura ei pân în secolul al VII lea (The Ecclesiatical hierarchy onRomania s Territory. Its development and structure until the 7th century AD), Biserica OrtodoxRomân 108 (1990), 1 2, p. 152 154, 160 163; idem Începuturile îndep rtate ale autocefalieiBisericii Ortodoxe Române: Tomisul, Arhiepiscopie autocefal (The Remote beginnings of theautocephaly of the Romanian Orthodox Church: Tomis, Autocephal Bishoprie), in Izvoarelecre tinismului românesc (The sources of Romanian Christianity), p. 171 200 ; N. Zugravu inFHDRCh, p. 74 106 (with bibliographical notes also to the texts in the volume).

569 About these martyrs, see M. Zahariade, O. Bounegru in Izvoarele cre tinismuluiromânesc, p. 115 126; see also N. Zugravu, Itineraria ecclesiastica în Scythia Minor (Itinerariaecclesiastica in Scythia Minor), Studia Universitatis Babe Bolyai, Teologia catholica, LII 3,2007, p. 11 12, n. 3 11; idem, în FHDRCh, p. 74 77 i CXXI; M. Zahariade, A historicalcommentary to a Hagiographic text: Passio Epicteti Presbyteri et Astionis Monachi in TheChristian Mission on the Romanian territory during the first centuries of the Church, Constan a,2009, p. 83 111.

570 I. Barnea, Inscrip ii paleocre tine inedite din Tomis (Unpublished palaeochristianinscriptions of Tomis), Pontica 7 (1974), p. 377 380; IGLR, 22.

571 Cf. Acta Sanctorum, in Fontes II, p. 704 707. The inscription under discussion wouldhave been set at the entrance of a martyrium, built to the end of the 4th century and thebeginning of the 5th century AD. However, see also Petre N sturel, De la o inscrip ie cre tindin Tomis la p timirea Sf. Teogene (From a christian inscription from Tomis to of St. Teogene s

191

historical document attests certainly Bretanion (or Vetranion), „competent andfamous man due to his qualities” (Sozomenos, VI, 21), who „was leading asbishop the cities of the whole of Scythia” (Theodoretus, IV, 35). In 368 369 AD,thisone resisted the penetration of Arianism supported by the emperor Valens572. Hewas followed by Gerontios (or Terentius), participant in 381 AD of the 2ndecumenical Synod in Constantinople573. Theotimus I the Scythian, between 390 407AD is known also as a writer574; a famous Christian preacher among Huns575 andcalled by them „the Roman s God” ( ), this bishop was an opponentof Arianism576. Timotei is participant to the 3rd ecumenical Synod from Ephes577, in431 AD. A , discovered at Tomis, which was part of a funeraryedifice, is dedicated to „His Holiness Timotei” by a neophyte (IGLR, 25).Thewritten name is considered to represent a religious personality martyr578 or evenbishop579. Ioannes seems to have acted in 445/6 448 AD. The sculpted monogram ofbishop Ioannes could be identified580 on the impost of a capital (IGLR, 14).Alexander follows, and signs in 451 AD the papers of the 4th ecumenical synodfrom Chalcedon581; Theotim II, who also signed a letter as Theotimus humilisScythiae regionis episcopus addressed to the emperor Leon by which he defendedthe Orthodox religion (458 p. Chr.)582. For some decades no names of bishops areknown in Tomis583, until the plate with the inscription of the bishop Paternus isdated584. In 520 AD, Paternus signs the papers of the Synod from Constantinople suffering), Pontica 24 (1991), p. 283 286; N. Zugravu, in FHDRCh., p. 81 82: there did notexist a bishop Philus or Titus; between about 308 and 324 – Anonymus.

572 See, above, the historical commentary; the literary information at Sozomenos, VI,21, 2 6 also in other sources; see N. Zugravu, in FHDRCh, p. 108 109, n. 709.

573 Sozomenos, VII, 9 (Terentius; during emperor Theodosius time); se also FHDRCh,XVIII and XLVI.

574 Hieronymus, Liber de viribus illustribus, 131 (22, 152): Theotimus, Scythiae Tomorumepiscopus.

575 Sozomenos, VII, 26, 6 9; the church from Tomis and of the rest of Scythia was led by theScythian Theotimos.

576 Sozomenos, VIII 14; Acta Sanctorum, April II, 753 mentions him as participant in theSynod at Constantinople; see also FHDRCh, XL, XLVII, XLVIII, LIII. 2 and p. 88 89, n. 552556.

577 Ibidem, p. 84 85 i XLV.I.1.a, I.3a; XLV, II. 1, 4, 5, 6, 7.578 Apud R. Berlinger, Ein früchristlicher Agapentisch aus Konstanza, ByzNeugrJahrb. II,

1921, p. 150 153.579 Apud J. Zeiller, Strena Buliciana, Zagreb, 1924, p. 415 (apud Em. Popescu,

commentary at IGLR, 25).580 I. Barnea, Monumente de art cre tin descoperite pe teritoriul RPR (Christian art

monuments discovered on the territory of Romania), StTeologice 17 (1965), 3 4, p. 153 154 andfig. 15; N. Zugravu, in FHDRCh, p. 85 and XLIX.

581 Ibidem, p. 85 (bishop between 448 and 452); see also L, n. 8 and LIII, 1, n. 5 („ hispresence in the concilium is doubtful”).

582 R. Netzhammer, Die christlichen Altertümer der Dobrudscha, Bukarest, 1918, p. 52 56:J. Zeiller, Les origines chrétiennes dans les provinces danubiennes de l’Empire romain, Paris,1918, p. 173; I. Barnea, Pontica 24 (1991), p. 278; see also FHDRCh, LVII. 1, 2.

583 See though FHDR, p. 372 (480 AD); FHDRCh, p. 86, n. 541 and LXXII. 1 (Petrusepiscopus) – 496 AD.

584 The golden silver plate, 0.61 m in diameter and 7855.11 g weight, was included inthe thesaurus of Tomis cathedral; the work technique would indicate a product of a

192

with the title of episcopus provinciae Scythiae metropolitanus. The title seems tojustify the hypothesis585 according to which, during the reign of Anastasius,under the authority of the older Tomis episcopate, now a metropolitan seat, otherepiscopates were also created in Dobruja586. Paternus is considered the firstScythian metropolitan bishop and had 14 episcopates under his authority587. Hisactivity took place during the last decade of the 5th century AD (in any case,before 498 AD)588. The last known bishop of Tomis was Valentinianus (550 553AD), who had close connections with the church of Constantinople and was incorrespondence with the Pope Vigilius at Rome589. Valentinian maintainedprobably the title of episcopus metropolitanus who distinguished him from theother bishops of Scythia Minor590. We are not aware of any other hierarch at Tomisafter the 6th century AD.

The bishops of Tomis were cultural and religious personalities whomaintained permanent connections with the most important representantatives ofthe official church. These connections contributed to the maintenance of churchunity and the cultural development of the province Scythia Minor.

The Tomitan inscriptions mention a priest of the hierarchy of the church(presbyter), Patricius (IGLR, 27); a hypodiaconos of Syrian origin, but bearing theLatin name Paulos (IGLR, 48)591; also Ioannes, administrator of the St. Ioanneschurch ( ; IGLR, 32)592; and Heraclides „readerof the holy and universal church” ( Constantinople workshop. About the conditions of discovery, see IGLR, 64 (thebibliography); see also Al. Madgearu, Discul lui Paternus în tezaurul de la Malaja Peres epina:prad sau dar? (Paternus disc in the thesaurus from Malaja Peres epina, plunder or gift?), SCIVA61 (2010), 1 2, p. 179 187. About Paternus (498 520 AD), see also N. Zugravu, Histria XIIIand some problems of the early Dobrujan Christianity, Classica et Christiana 3 (2008), p. 282287; idem, FHDRCh, p. 86 and LXXVI.4, n. 12 and 14.

585 V. Pârvan, Nouve considerazioni sul vescovato della Scizia Minore, in Rendiconti dellaPontificia Accademia Romana di Archeologia, II (1924), p. 122 and 132 135; see also DID II, p.458 459 and note 12.

586 Hypothesis proved also by the testimony of the Scythian monks: isti de sua provinciaepiscopos accusant inter quos est Paternus Tomitanae civitatis antistes (Pope Hormisdas,Epistolae, 217). About the „Scythian monks”, see N. Zugravu, Itineraria ecclesiastica, p. 1617 and 20 (the bibliography); idem, in FHDRCh, p. 96, n. 602 614 and p. 123 126.

587 Em. Popescu, Contributions à la géographie historique de la Péninsule Balkanique auxVe VIIIe siècles de notre ère, Dacia NS 13 (1969), p. 411 and the following; idem, in Izvoarelecre tinismului românesc, p. 197.

588 It is the date for the plate marked with Paternus name; see I. Barnea, Note deepigrafie romano bizantin (Roman Byzantine epigraphy notes), Pontica 10 (1977), p. 276; it iscorrected this way the broader dating during the emperor Anastasius, 491 518 AD,accepted for a long time; see also N. Zugravu, in FHDRCh, p. 91 92.

589 Vigilii Papae Epistola (olim XII) ad Valentinianum episcopum Tomitanorum, in Fontes II,p. 400 405; Em. Popescu, L’église de Tomis au temps du métropolite Valentinian. L’ambassade(l’apocrisiariat) de Constantinople, Dacia NS 51 (2007), p. 251 255 (= Pontica 40 (2007), p. 407414).

590 It is possible that Tomis was raised at the rank of autochefalous archiepiscopateduring the reign of Iustinianus; see the discussion at N. Zugravu in FHDRCh., p. 92 95.

591 It is the first mention of a hypodiaconos in Scythia Minor; for the Syrians of thisarea; see I. Barnea, Pontica 5 (1972), p. 255 257; Em. Popescu, IGLR, 92.

592 The text should have been ( ).

193

; IGLR, 45)593. Among the believers only the new Christianizedindividuals (neophytes; ; IGLR 25 and 29) and catehumeni (the audientes)are mentioned; they were prepared to be baptized (IGLR, 23).

The greatest number of Christian martyrs of Scythia are registered at Tomis;the majority of them lived during the reigns of the emperors Diocletian,Maximian, Galerius and Licinius (290 325 AD). According to some sources thereare more than 60 martyrs executed here, more than in others cities of theprovince594. Among the mentioned names in the Greek synaxarions, the Orthodoxliturgy books and Acta Sanctorum we notice two of them: Efrem and Theogenes.The first, was sent to Scythia by the patriarch Ermon of Jerusalem and wouldhave been beheaded here in 304 AD; some sources consider him as the first bishopof Tomis known in the literary sources, other sources deny his presence here ormore exactly consider him as a missionary bishop in Scythia Minor595. The secondname was „a case study” who placed him not among the martyrs from Tomis, butamong of Cyzic ones596. This mention does not diminish the importance of thePalaeo Christian evidence in Tomis.

PopulationAn important piece of evidence for emphasizing Christianity at Tomis is the

anthroponimy. The onomatology of the Tomitan inscriptions shows theconnections Scythia Minor had with Asia Minor, Syria and Egypt. Frequentproper names on inscriptions originally from the Eastern empire Alexandros andAlexandra, Basos, Genadios, Focas, Thecla etc. are attested at Tomis. For some ofthem we can specify their origin in Syria. Thus, the proper name Sergios, thefounder or the beneficiary of a funerary or cult edifice (IGLR, 12), written onfragments of a marble capital of the 5th 6th centuries AD597 is associated with thesettlement Sergiopolis from Syria and with the St. Sergie, whose tomb is there.The woman name Maru, Ioannes s daughter, church administrator (IGLR, 32) canbe originated also among the names coming from Syria and Asia Minor598. TheSyrian origin is precisely specified on a funerary stele from the 6th century AD fora name Paulos, hypodiaconus and for his wife Paula (IGLR, 48). On a fragmentary

593 „ means probably the Orthodox universal church in contrastwith the heretical one” (apud Em. Popescu, IGLR, 45 and I. Barnea, DID II, p. 462); A.Câteia, op. cit., p. 506; see also p. 522 535 (linguistical contributions).

594 See Ch. Auner, Dobruja, in Dictionnaire d Archéologie Chrétienne et de Litourgie, t. IV,col. 1238 1239; Ene Brani te, Martiri i sfin i pe p mântul Dobrogei de azi (Martyrs and Saintson the territory of present Dobruja), in De la Dun re la mare. M rturii istorice i monumente deart cre tin (From the Danube to the Sea. Historical evidence and Christian art monuments),Gala i, 1977, p. 34 62; I. Barnea, Romanitate i cre tinism la Dun rea de Jos (Roman world andChristianity at the Lower Danube), Symposia Thracologica 7, Tulcea, 1989, p. 168 174; V.H.Baumann, in Izvoarele cre tinismului românesc, p. 99 113; idem, Sângele martirilor (Themartyrs’ blood), Constan a, 2004, p. 41 63; 90 132.

595 See the discussion at I. Holubeanu, Despre aria misionar a Sfântului Episcop MucenicEphraim (About the missionary area of Saint Bishop Martyr Ephraim), Pontica 40 (2007), p. 415428

596 P. N sturel, Pontica 24 (1991), p. 283 286.597 Apud I. Barnea, Pontica 10 (1977), p. 274 (dated during Justinian’s reign).598 See generally L. Zgusta Kleinasiatische Personennamen, Prague, 1964.

194

marble block from the 5th 6th centuries AD the name Nazarin(...) is mentioned,associated with Nazareus, epithet for Jesus in Syria, or Nazarenus, in other placesof the empire (IGLR, 40)599. Other names have Semitic origins, though later on theywere adapted by the Christians, especially in the Orient. It is the situation of thenames Em(m)anuel, on a Tomitan inscription from the 5th 6th centuries AD (IGLR,16) which repeats, shortly, the prophecy of Jesus s birth and of the name ofIoannes, who appeared on numerous inscriptions of the same period (IGLR 14, 32,37)600. Probably a Semitic name is also Sulifera (IGLR, 44), certainly associated withthe Semitic form Suleif ; the individual bearing it and that who built the funerarymonument, Entolios, could be originally from Caesarea in Cappadocia601 ratherthan Caesarea in Palestine602. Greek origin names are also frequent. A funerarystele from the 4th 5th centuries AD mentions Theodule, the daughter of the priestPatricius (IGLR, 27). Orentes, Timotheos603, Eufemia, Kalliope and Heracleides arenames of Greek origin as well, but used in a Roman or Oriental environment.There must be mentioned the frequent usage in Greek of the name Georgios604. Thesecond study regarding the inscription IGLR, 52, and its correct reconstruction605,determines the votive feature (and not funerary) of the inscription606. The samefeature, determined also for IGLR, 49607 is associated with the cult of Saint Georgeas a military saint, which entered on the Dobrujan territory608 in the 6th 7thcenturies AD.

The Latin names have also a special importance. From the beginning ofChristianity we mention the name Aurelia Ianuaria, Ianuarius daughter whomarried Flavius Martinus (IGLR, 21). Other Christian monuments from the 5th 6thcenturies mention Terentius, filius Gaione (...) (IGLR, 30)609, Marcella and her sonMarcellus (IGLR, 31), Marcia Aurelia, wife of a certain Marcus (IGLR, 36), AureliaVeneria (IGLR, 39) and Sabina, Leontina, Venera (IGLR, 35), Iulius Atzeis (= Attius orAtteius) and his wife Bonosa.Other names of women also belong to the Christianepigraphy: Lupicina (IGLR, 46, a name created after the male form Lupicinus);

599 IGLR, p. 77; Nazarius is known as the name of martyr and saint in the Christian

onomatology.600 For the frequency of the name in Bulgaria, see V. Beševliev, Spätgriechische und

spätlateinische Inschriften aus Bulgarien, Berlin 1964, p. 191.601 I. Barnea, Pontica 10 (1977), p. 275 276 (the argument is based on the rather intense

relationship of the province Scythia Minor with Cappadocia, in the first half of the 4th

century AD).602 Apud Em. Popescu, IGLR, 44.603 For the possibility of identification with the bishop s name, see above.604 I. Barnea, Pontica 10 (1977), p. 276.605 N. Duval, Revue Archéologique, 1980, p. 318 319 (apud Al. Barnea, Sigilii i inscrip ii

din Dobrogea (sec. VI VII e.n.) (Seals and inscriptions from Dobruja (the 6th 7th centuries AD),SCIVA 37 (1986), 2 p. 137 139 and n. 20).

606 Al. Barnea, loc. cit.607 Reinterpreted as [Sanc]ti Georgii.608 The penetration of this cult is considered normal here and into the area of the

Oriental Illyricum, except that its western area up to Salonica, where in the same periodthe cult of Saint Demeter was dominant; see Al. Barnea, loc. cit.

609 Patronymic considered to be of Germanic origin (Goth); see above, the army.

195

Colunba (for Columba; IGLR, 51) and Romana (IGLR, 37), created also after a malename, Romanus.

Bassianus and Ianuaria, attested on an inscription in verse from the beginningof the 4th century AD (IGLR, 18), both with Roman names, state the faith of theirearly dead child, Lillas, who bore a name possible originally from Thracia orBithynia610. The name Dinias (IGLR, 25), attested on some inscriptions fromBulgaria and Boeotia, has also a form Dinis of Thracian origin.

The mention of Atala, the son of Tzeiuk (IGLR, 41) on a monument fromTomis is conclusive for the role of Christianity in converting the migratingpopulations and their inclusion into the local stable element611. The name ofGaiones ( as?) on another inscription (IGLR, 30) seems to be that of a foederatusGoth. In this way the Christian religion, first embraced by the stable localpopulation, becomes one of its features as opposed to the non Christianized„Barbarians”, and, later on, an element to attract and assimilate them. Beyond theapparently heterogeneous feature of the anthroponimy612, we notice the newChristian religion is first the feature of the stable Romanized population, and onthe way in its penetration from the Orient had passed first through Scythia Minorand the provincial capital.

Stratigraphy and UrbanismThe levels (N) III I corresponding to the 4th 5th centuries AD have been

revealed in the archaeologically researched areas around the Cathedral Park. Thepreserved public monuments represent the most important elements for thefollowing period, until the 7th century AD.

N III belongs to the 4th century AD, very likely to the first half, date attestedby various coins. The majority of the preserved monuments in the area were builtor are supported by this level. The restoration and reconstruction activities613 fromthe beginning of the 4th century AD followed general levelling activities.

N II, marked by fire traces could be dated to the end of the 4th century AD.Actually, levels II and III with evident fire traces are to be found at a similarwidth and are similar in structure.

N I (formed by two levels marked I1 and I2), are dated in the 5th century AD.This date is based on a monetary deposit discovery (about 200 pieces), whoselater coins are dated to 402, 408 and 423 AD614. Level I2 is dated in the first half ofthe 5th century AD and level I1 in the second half and probably the beginning of

610 Related to this inscription, see the comments upon its „copy” from Callatis (ISM

III, 148). The woman s name is written . About , see IGLR, p. 53.611 Considered Hellenized and Christianized Huns; the two names are connected with

the missionary activity among the Huns of the bishop Theotimos I of Tomis; see EmPopescu, commentary at IGLR, 41; I. Barnea, StTeol, 6 (1954), p. 90, 103, n. 33; idem, DaciaNS 1 (1957), p. 286.

612 Generally analysed for this period by Em Popescu, IGLR, passim. See also Al.Barnea, supra (n. 488), p. 5 29.

613 The levelling from the beginning of the 4th century AD has been noticed in otherareas, too: see the CCA, Campania 2004, p. 127 128 (Traian street/ Marinarilor Blvd); CCA,Campania 2009, p. 291 292 (Mihai Viteazu street).

614 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 11.

196

the 6th century AD. The habitation traces from the 6th century AD were destroyedin the research area when the park near the Cathedral was arranged. The 6thcentury AD is archaeologically proven by the materials discovered in the pits andthe fill strata.

Recent researches (2009, 2010) reveal also three archaelogical levels, withslight nuances for the beginning and final periods:

- N III is dated at the end of the 3rd century beginning of the 4th centuryAD.

- N I, is dated in the 6th century beginning of the 7th century AD,characterized by an important uncoverance of the former arrangements, but inthe absence of some very clear traces of a fire.

- Between them, N II, discontinuous, has the largest time period : secondhalf of the 4th century and the whole 5th century (maybe the beginning of the 6thcentury) AD615.

From the point of view of city planning, the researched levels mark in 4thcentury AD a topographical change related to the two fundamental street axes.

The period is marked by great civil complexes, pavements, streets, sewers,and a possible bath complex. An edifice with a proper sewerage system, porchtraces and inner steps was identified for the 5th 6th centuries AD.These accessorieswere also found in the Histrian edifices of the Domus area616.

Inhabitance complexes, with several construction stages, some of them withspecial arrangements, too (inside yard or storage areas) have been found in thearea next on Arhiepiscopiei street617.

Further study of Tomitan city planning from the researched area to thenorth, illuminates not only the general aspects, but the elements which makepossible particular chronological features.

In the area close the to eastern cliff, the 2nd century AD habitation level issuperposed in the 4th century over an edifice with a mosaic area of about 60 sq. m.Its building period is dated to the 4th century AD; two coins dating from 355 360AD and ceramics from the 4th century AD were discovered in the level; the mosaicwas damaged in the 5th century AD618.

Close to the eastern cliff as well, on Sulmona street, a preventive excavationuncovered fragments of a public edifice of a massive wall, sewerage canal andinner pavements of big stone slabs, a street running to the sea and a richarchaeological inventory: ceramics, amphorae, common vessels, lamps, glassvessels, metal objects and coins, discoveries which attest habitation in the area, inthe 4th 6th centuries AD (likely until the first decades of the 7th century AD)619.

We also mention an edifice for thermae discovered on the street 21

615 See CCA, Campania 2009, p. 290 292, no. 143 (Mihai Viteazu street).616 A. R dulescu, C. Scorpan, Pontica 8 (1975), p. 11 23; add also Gh. Papuc,

Aprovizionarea cu ap a cet ii Tomis, Constan a 2005, p. 57 (thermae in the SW corner of theCathedral Park).

617 CCA, Campania 2001, no. 73, p. 108 110 (houses A, B and C).618 Vl. Zirra, P. Alexandrescu, Materiale 4 (1957), p. 88 94.619 M. Bucoval , Raport preliminar privind cercet rile arheologice cu caracter de salvare din

Constan a, str. Sulmona, nr. 7 (Preliminary excavation report concerning the preventivearchaeological research from Constan a, no. 7, Sulmona street), Pontica 31 (1998), p. 171 200.

197

Decembrie 1989, including three rooms (basins), praefurnium, canals, a bricked uppit, which functioned in the 6th century AD620.

The buildings of the western cliff represented by „the great mosaic edifice”and lentiarion are included in a possible unitary city arrangement, supposedlybuilt beginning with a stage before the 4th century AD and finished by adestruction around the end of the 6th century AD and beginning of the 7th centuryAD.

The first edifice would have been a place for social, economic and tradeactivities of the city621. Set up in front of the port, the edifice includesfour terraces corresponding each at its turn to the habitation level of the ancientcity (A), to the pavement with mosaic (B) and goods warehouses (the terraces Cand D). Corresponding to the terrace B, a large room is paved with more than2000 sq. m of polychrome mosaic, placing it among the greatest such areas of theempire. The terrace supporting wall, preserved to the east, of 65 m in length, hasa maximum 5.4 m height. Made of brick rows alternating limestone with smallblocks, the wall has pilasters at a distance of 4 m apart each, possibly united onthe top by arches. The wall surface was covered by marble and the pilasters weredecorated on the top with plated decorated capitals. Further changes brought asnew elements a niche and a rostrum for this wall.

The building sizes can be determined by studying other preserved walls: thesouthern one, 18 m long, corresponding to the edifice width and the western andthe north ones partially, all supporting the roof of the market place type hall. Themost interesting feature of the room is the mosaic pavement of which about 850sq. m are still preserved. The decoration includes geometrical and floweredpatterns made of naturally coloured tesserae (the only zoomorphic representationis a pigeon). The central area worked in opus vermiculatum is covered by largecircles, placed in great intervals, framed by squares and separated by rectangularareas (the circle diameter is 7 m). Terrace C represents the warehouse level. These11 warehouses are each of 11 m length and 6 m width; the massive entrances are 8m high. The lowest level of the cliff, covered by terrace D was destined for otherstorehouses622; now under the sea level, the terrace is covered. The complex areawas also connected with the platform in front of the city level by a shell limestonestaircase.

It was determined the edifice was included in a unitary building system builtduring a period of city flourishing, at the end of the 3rd century AD beginning ofthe 4th century AD. It was restored and completed during its period of

620 Gh. Papuc, op. cit., p. 61 63 and fig. 1.621 V. Canarache, L édifice à mosaïque découvert devant le port de Tomis, StCls 3 (1961),

p. 229 240; A. R dulescu, Date tehnice despre Edificiul cu mozaic din Constan a (Technical dataabout the building with Mosaic of Constan a), BMI 39 (1970), 3, p. 52 56; I. Barnea, Quelquesnouvelles considérations sur le pavés mosaïques de Tomi, Dacia NS 20 (1976), p. 265 268; seealso the following notes.

622 V. Barbu, Tomis, ora ul poetului exilat (Tomis, the city of the exiled poet), Bucure ti,1972, p. 91 92: there were at this level the port warehouses, including very large rooms(more than 150 sq.m), 2 (or 3) plastered basins ; see also V. Canarache, Tomis, mss., 2083Documentary Collection MINAC, p. 9.

198

functioning623. The 4th century AD coins found at the pavement level of onewarehouse could be a proof that the warehouses had been used in a previousperiod624. The last function level for the edifice is dated by the broken amphoraein situ, from a typological point of view all dated to the end of the 5 th century andthe 6th century AD625. The edifice continued to exist to the end of the 6th beginningof the 7th centuries AD, having its function changed626. Other opinions627 admit the„flourishing period” when the mosaic was made could not have been at the endof 3rd beginning of the 4th centuries AD, but possibly dated to the first half of the3rd century AD, corresponding to the Severan s „flourishing period” and even ofthe Antonini. More arguments are to be found in the marble capitals and friezedecoration and also by redating the head of an imperial statue to the middle andthe second half of the 3rd century AD628. Further on, the edifice in the 2nd stage andeven the 3rd stage is dated in the 4th century AD. The period when the edificeceased functioning for its prime purpose could be determined earlier in its turn,at the end of the 4th or the beginning of the 5th centuries AD, with activities takingplace inside the edifice until the 6th century AD.

As we do not aim at a congruity of all opinions, we mention them asadmissible variants for a possible revaluation of the whole complex.

The same observations for the lentiarion can be mentioned: the similarity ofthe building system with the first edifice; the possible dating of its inscriptionduring the Severan dynasty; after the edifice ceased to function in its prime rolematerial evidence (lamps) from the end of the 6th beginning of the the 7th centuriesAD is still found.

The edifice, including many rooms, has been largely destroyed by modernworks. It was probably functioning public city baths (at least, one), as aninscription on the entrance frame mentions629. The main room (30 x 10 m) and a

623 I. Barnea, op. cit., suggests that the pavement with mosaic was made at the end of

the 5th century AD – beginning of the 6th century AD.624 M. Sâmpetru, Preciz ri cronologice în leg tur cu Edificiul roman cu mozaic din

Constan a (Chronological explanations regarding the Roman Mosaic Edifice from Constan a), BMI42 (1973), 4, p. 59 60; see also C. Iconomu, Descoperiri de tipare de opai e la Tomis (Rushlightsmoulds discovered at Tomis), Pontica 9 (1976), p. 143 144 and notes 36, 40.

625 M. Sâmpetru, op. cit., returns rather the first date. About the amphorae see A.R dulescu, Amfore cu inscrip ii la Edificiul roman cu mozaic din Tomis (Amphoras withinscriptions at the Roman Mosaic Edifice from Tomis), Pontica 6 (1973), p. 193 207. Add Gh.Papuc, Ceramic roman târzie cu decor tampilat descoperit la Edificiul roman cu mozaic dinTomis (sec. IV VI p. Chr.) (Roman late ceramics with marked decoration discovered at the RomanMosaic Edifice from Tomis (the 4th 6th centuries AD), ibid., p. 153 192; M. Munteanu, Gh.Papuc, La céramique romaine tardive à decor estampé découverte à Tomi, Pontica 9 (1976), p.147 154. C. Iconomu, op. cit., p. 135 146.

626 M. Sâmpetru, BMI 42 (1973), 4, p. 59 60; C. Iconomu, op. cit., 142 145.627 Al. Suceveanu, Dacia NS 13 (1969), p. 349 351 (= Opuscula Scythica, p. 129 130);

idem, VEDR, p. 27 and 124 (2nd 3rd centurys AD); idem, La Dobroudja romaine, p. 119 120.628 As concerning the imperial portrait see Z. Covacef, Monumente sculpturale

descoperite la Edificiul roman cu mozaic din Constan a (Sculptural monuments discovered at theRoman Mosaic Edifice in Constan a), Pontica 30 (1997), p. 206 (the end of the 3rd century AD).

629 ISM, II, 389: / ;J. L. Robert, RÉG 83 (1970) p. 415, no. 403.

199

hall with stairs leading to the city terrace are preserved, both covered by whitemarble plates630.

Other public city edifices situated inside the ancient city precincts whichhave been identified up to the present time are the seven Christian basilicas.

The great basilica (1)631 orientated east southeast to west northwest, with anarea of 48.10 x 23.45 m, is to be found in the western city area; it had a naosseparated by two rows of columns into three naves632, a simple nartex and agallery above the side naves. The most important building element is the crossshaped crypt (with an area of 50 sq. m) and divided into seven communicatingareas.

The crypt could be reached by a 7.5 m long hall with marble stairs. Theblocks used for the stairs construction came from older monuments. Thehorizontal level of the crypt can be inscribed into a square; six of the areas aresquare (2.20 x 2.20 m) and the seventh is rectangular inscribed into the apse (2.70x 2.28 m size). The roofs of these rooms were dome and vault shaped and wereonly 2.50 metres in height from the crypt s ground level.

The plastered walls were covered with paintings of which few traces are stillpreserved. Small areas of the naos and nartex brick pavement and the marbleplates of the altar are still preserved. There were found fragments of: columns,capitals, cancelli plates and the marble cover of the walls. It was assumed for along time that the basilica was functioning probably as the city cathedral in the 6thcentury AD633.

On the northeast side of the great basilica and at about 35 m there is the„small basilica” (2) orientated NE SW634. It is almost parallel in length with theprecinct wall identified in the neighbourhood. Modern building works allowedthe partial study of the monument. Its length is estimated at about 35 m; the othersizes are 18.80 m in width and 8 m the diameter of the apse. Under the apse andpartially under the central nave there is the crypt with an inside width of 2.20 m.The wall plaster preserved a few traces of fresco. Both the crypt and the pavementof the basilica are made of bricks. There were a few marble pieces aparallelipipedic block used probably as a descending stair and a fragment of theinner wall coverings bear traces of older inscriptions635. Around the basilica on theoutside there is a stone plated pavement contemporary with the building.

Christian basilica ruins (3) were discovered near the port high cliff636. Thebuilding of „Mihai Eminescu” high school was superimposed over it. Of theancient building only fragments of an eastern wall and a hall leading to the crypt

630 A. R dulescu, Pontice 1 (1968), p. 325 329.631 A. R dulescu, Monumente romano bizantine din sectorul de vest al cet ii Tomis

(Roman Byzantine monuments from the western area of the city of Tomis), p. 28 84; I. Barnea,Arta cre tin , I, p. 128 131; idem, Les monuments paléochrétiens de Roumanie, Roma, 1977, p.125 126.

632 The axial inner length is 43 m.633 I. Barnea, Pontica 24 (1991), p. 272; however, see following basilica 7.634 A. R dulescu, op.cit., p. 23 27; I. Barnea, Les monuments, p. 126.635 A. R dulescu, Inscrip ii inedite din Dobrogea (Unpublished inscriptions from

Dobruja), SCIV 14 (1963), 1, p. 83, no. 5 (= ISM II, 90).636 I. Barnea, Les monuments, p. 126 128; idem, Arta cre tin , I, p. 132 133.

200

under the altar were found; the crypt is situated at 2.50 m under the pavementlevel, it has an area of 6.15 x 3.75 m and a vaulted roof. The western side of thecrypt is a square shaped room (3.70 x 3.75 in), with the maximum height of 2.32m. The room walls still preserve fragments of painted plaster; in the inferior halfthere are larger painted rectangular borders and in the superior half and at thebottom of the vault there are smaller borders with vegetal decoration. Threevaulted niche shaped tombs (1.68 in height and 0.90 m in width) are walled on theEast side of the crypt. Marble plates with decoration coming from the basilicapulpit were found inside the crypt. Probably in the second half of the 4th centuryAD this would have been the Tomis cathedral and probably the first bishop scathedral in Scythia Minor637. Some 4th 5th centuries AD architectural fragments,the marble pavement and the accurate monument building support thishypothesis638.

Another basilica (4) was situated at the present port entrance. Uncoveredpartially, it is 24 m in length and its apse is 8.70 m in diameter. The monument,probably including only a nave, was built in the 5th 6th centuries AD, inside a 4thcentury AD larger edifice639.

The 5th basilica was discovered on the east city cliff, orientated to NNE SSW;it was built of stone and bricks. The edifice was damaged by modern works. Therectangular crypt (1.52 x 1.22 m), with a maximum vaulted roof height of 2.05 m,is set under the altar. On the east, north and probably south crypt walls and at aheight of 0.78 m from the pavement level there were niches; the niche on the eastwall has a red coloured painted crux latina and inside a reliquary glass vessel. Thebuilding is dated to the 5th 6th centuries AD640.

The traces of a basilica edifice (6) orientated NE SW were discovered in 1979as well on the eastern cliff641. This includes a nartex and a nave, the apse beingdestroyed by modern constructions. The most important building element is thewall inside the nave, identified as a baptisterium. The building is not older thanthe 5th century AD642.

Foundations of the largest basilica known so far at Tomis643 were discoveredon the northeast cliff of the peninsula in 1989. Orientated west northwest to eastsoutheast, its outside sizes are 54.7 x 24.3 m; at the foundation level, the wallswidth is about 1.25 m; inside, the naos is 32.1 x 21.7 m. Two rows of columns

637 V. Barbu, Tomis, ora ul poetului exilat, Bucure ti, 1972, p. 100 101; I. Barnea, Pontica

24 (1991), p. 271 272.638 I. Barnea, loc. cit., doesn t exclude the possibility this could be the cathedral where

the bishop Bretanion was when Valens arrived.639 I. Barnea, Les monuments, p. 128; V. Lungu, Cre tinismul în Scythia Minor în contextul

vest pontic (Christianity in Scythia Minor in the West Pontic Environment), Sibiu Constan a,2000, p. 69.

640 Basilica was found on the st. Revolu iei din Decembrie 1989 corner with 9 Mai st.;V. Lungu, op. cit., p. 69 70; idem, in Izvoarele cre tinismului românesc (The sources of theRomanian Christianity), p. 157 158.

641 Basilica is situated 25 m southwest of the Palace hotel.642 V. Lungu, Cre tinismul în Scythia Minor, p. 70.643 At the crossroads of Ecaterina Varga, Negru Vod and Mircea cel B trân streets;

see supra, n. 464.

201

create three naves; the apse is 9.15 m in breadth and outside it is inscribed in apentagon. There are three annexe rooms along the northern apse wall andstructurally connected with the basilica. The north side of the ensemble wasbounded by a portico fragmentarily preserved. The edifice was dated to the endof the 5th beginning of the 7th century AD644.

The last public monument we are discussing is the Roman Byzantine precinctwall. This borders the largest part of the ancient city; it follows a line connectingthe two peninsula shores, to the continental side, from southwest to northeast.The analyses of this monument have taken into consideration both the plan andthe chronology of the building645. Concerning the plan, the only side raising noquestions is the northern one. Research by Vasile Pârvan, this side has two gates:the northeast gate with the famous „butchers tower” (4.34 m in aperture)646. Thesouthwest gate is framed by defensive rectangular towers with the front sides ofabout 5.40 m; the precinct is here 3.20 m in width; the entrance is about 4 m. Twocoins from the time of Tacitus (275 276 AD) and Probus (276 282 AD) were foundin the mortar of the precincts segment between the two gates.

The wall orientation to the other sides is only hypothetical: to thewest/southwest the precincts follows an obtuse angle which could have a cornertower at the crossing point. The precinct design is restored on the south westbased on wall fragments found occasionally and sometimes with differentorientations. The wall branches from the southwest gate: a part follows theexpected line to the southwest up to the seashore, where a stone pile couldindicate the precincts, or even a gate647; another part goes west/southwest, whereit turns off to the south to the same ending point marked by the stone piles648.Archaeologists estimate different dates for the two west/southwest lines: the firstline is structurally and chronologically connected with the north precinct (the endof the 3rd beginning of the 4th centuries AD); the second is a precinct added later

644 Lungu, op. cit., p. 70 71; A. R dulescu, Études byzantines et post bizantines, II, p. 34:

coins from Mauricius Tiberius (588 589) and Phocas (602 603).645 V. Pârvan, Zidul cet ii Tomi, p. 415 450; V. Canarache, Tomis, Bucure ti, 1961, p. 19

20; A. Aricescu, Armata, p. 156 157 and 163 164; N. Chelu Georgescu, Contribu ii latopografia Tomisului în sec. VI e.n. (Contributions to the topography of Tomis in the 6th centuryAD), Pontica 10 (1977), p. 253 260; A. R dulescu, Zidul de ap rare al Tomisului, de epoctârzie, în reconstituirea sa actual (The late defence wall of Tomis in its present restauration),Pontica 28 29 (1995 1996), p. 83 93; Gh. Papuc, L. Lungu, Poarta mare a cet ii Tomis, (Thelarge gate of the city of Tomis), Pontica 31 (1998), p. 201 208.

646 The names in inscription IGLR, 8 indicating a wall fragment rebuilt by the butchersassociation; the inscription is embedded in the tower face: [ ] [ ]

( ) ; see also IGLR, 7 and 9.647 See also N. Toma, op. cit., in Caiete ARA, 1 (2010), p. 61 63, 68 69 and fig. 1, 2 and

4, which reconstitutes 9 or 10 „old” roads”, some of them being related to the RomanByzantine city gates; there are still the gates on the precincts western side, noted P4 and P5

(wherefrom go the roads to the south).648 A. R dulescu, op. cit. p. 88, fig. 4: huge stones probably parts of the wall having a

gate here.

202

(the 5th 6th centuries AD) together with the city enlargement to the west and thedefence of the Tomis ecclesiatical centre649.

The precincts continues to the east, beyond the butchers s tower650 and it hadhere a gate framed by towers651. Archaeological excavations in many stagesrevealed an ensemble of a defensive gate towers652. The towers, of which 2 3seating rows are still preserved, had semicircular frontal sides. The southwesttower is about 15 m long and the width measured at the front vault arch is 11.50m, the elevation is 3.50 m wide. Some building elements confirm a special featureof the tower. The inside northwest side hides a 1 m wide and 2 m in heighttunnel; coming from the precinct wall this opens inside the tower; the tunnelpavement is about 0.70 m under the tower foundation. Only the semicircular frontconnection is still preserved of the second tower damaged by modern works. Thegate access way is 10.50 in width and is covered with stone plates. Orientated tothe northwest, the gates aperture is over 31 m in total (taking into considerationalso the exterior sides of the two towers).

The towers’ sizes as well as their complexity and the size of access ways leadto the conclusion this is the most important gate of the city. The outline of thepeninsula has been changed over time by sea erosion; the gate did not in theancient period have a peripheric position which we are inaccurately inclined tobelieve today653. Beyond the second tower, the precincts were continuing up to thesea654. The question of whether Tomis had a perimeter precinct or the peninsulawas defended only from the land side has not a definite answer655.Chronologically speaking656, the late precincts buildings could start in the secondhalf of the 3rd century AD, after the Gothic invasion. Construction could have

649 N. Chelu Georgescu, loc. cit.; A. R dulescu, op. cit., p. 86 87; L. Cliante, Un nou

segment al incintei tomitane târzii (A new fragment of the late Tomitan precincts), Pontica 39(2006), p. 249 258.

650 Note of V. Pârvan, op. cit., p. 417 and pl. I.651 A first description of the monument was made by Sc. Lambrino, in Arhiva pentru

tiin i reform social (The archive for social science and reform), 14 (1936), vol. II, p. 912 917.652 Gh. Papuc, L. Lungu, op. cit.; researches took place in 1988, 1991 1992, 1993 and

1998.653 Ancient broken walls, visible in the cliff wall confirm this hypothesis. Actually,

C r midari street existed here half of century ago which disappeared because of shoreslippage.

654 The precincts wall seems to pass over the possible exterior side of the NE tower;see Gh. Papuc, L. Lungu, op. cit., p. 205 and n. 15; see also O. Bounegru, M. Adumitroaie,„Life (after town) in town”, in Scythia Minor. Interpret ri stratigrafice (Stratigraphical analysis,Peuce SN 3 4 (2005 2006), p. 265 mention the defence ditch, situated at 16.5 m to the Eastfrom the towers frontal line, whose banks were plated with lime half shaped blocks ; thegate functioned at least until the 7th century AD, taking into consideration Phocas’ coinsdiscovered in the area.

655 See A. R dulescu, op. cit., p. 91 92, where is mentioned vague evidence about aperimeter precinct existing here.

656 Al. Suceveanu, Dacia NS 13 (1969), p. 348 350 (= Opuscula Scythica, p. 128 129),suggests the middle of the 2nd century AD; the same date also at N. Toma, op. cit., p. 59 72,based on the existence on Tomis SW coast of some monumental edifices, as that „withstairs”, build, probably in the second half of the 2nd century the beginning of the 3rd

century AD; also here the hypothesis of a possible street at the level of the ancient port.

203

been initiated probably by Gallienus657. It was continued (if not started) byAurelian and Tacitus658 and finished probably by Diocletian659 (during his time thegates or the gate of the city were built (IGLR, 3). The possibility that the work wasfinished by Constantine the Great is not excluded660. Precincts fragments wererebuilt during the emperor Justinian (or probably even during Anastasius). Thebuilding security permitted the ancient city s defence until the 7th century AD.

Tomis urban structure during thie period is completed by street routes,sewer canals, pavements, and inhabitance complexes, foundations of pillastersindicating possible portic, rectangular arrangements with storing pits inside oronly unprotected large pits661.

The kilns were set near the precincts; six kilns for brick burning662 (threeinside the city, three outside) have been identified in the northwest side of thecity663. The two kiln groups actually represent handmade goods complexes. Builtin a limited area664, they functioned contemporaneously. This area was chosen onone hand because there was a building necessity on the west side, on the otherhand, due to the clay quality. Bricks similar to those identified in the pavement ofthe neighbouring basilicas665 were found on the platform of one kiln. Numerouselements support the idea of dating the kilns to the second half of the 5th centuryAD: the late Roman age ceramic material, preponderant in the kilns stratigraphy;the rudimentary aspect of the installation construction; the same typology of thebricks used for the Paleo Christian basilicas and those on some kilnplatforms; the late Roman cultural stratum contemporary to the kilns.

Workshops for ceramics would have been more numerous than thosediscovered until now. There was certainly a workshop for lamps: the productsstamps666, the deposits and the patterns of lamps found at Tomis667 are all

657 A. Aricescu, Armata, p. 156.658 See the coins found in the precincts emplecton; cf A. R dulescu, op. cit., p. 84 85,

n. 5 and 6.659 The authors of the archaeological research report at Tomis, Mihai Viteazu st, based

on the beginning of the inhabitance in this area, in the 4th century AD and we maintain thisdate also for the building of the citty late precincts; see CCA, Campania 2009, p. 290 292.

660 V. Canarache, Tomis, p. 17 ; R. Vulpe, Pontice 2 (1969), p. 163 ; A. Aricescu, Armata,p. 157.

661 There are to be added to the older discoveries in the Cathedral Park, the recentones, situated on the place of the actual Chamber of the Public Notaries (CCA, Campania2004, p. 127 128, no. 79) or on Mihai Viteazu st, the OCPI building Constan a (CCA,Campania 2009, p. 290 292, no. 143).

662 A. R dulescu, Monumente romano bizantine, p. 5 23.663 Another unstudied brick kiln found near the precinct to the east; see A. R dulescu,

op. cit., p. 6 and n. 5.664 The distances from one brick kiln to another arc about 10 12 m. About the

handmade complexes in the area see also Al. Barnea, La Dobroudja romaine, p. 230.665 It is considered almost certain that the first kiln group was specially made for

building the basilicas.666 C. Iconomu, Opai e, p. 17 18, tip XIX: „ ”; other names of

Tomitan producers: , , at C. Iconomu, G. Bordeianu, O nou descoperire delucerne la Constan a (A new discovery of lamps in Constan a), Pontica 14 (1981), p. 269 276(pieces discovered in a tomb and dated to the middle or the third quarter of the 2nd centuryAD with a a longer circulation); a name E (...) appears on a lamp from the beginning of the

204

evidence. 141 broken lamps were found in an ancient pit at about 200 m from thelate Roman precincts wall668; all are production scraps from a local workshop669

whose installations should have been in the neighbourhood. The pieces wereproduced either with imported patterns or, more likely, by copying someimported originals at a date that should have been in the first half of the 4thcentury AD670. The patterns preserved hidden among the wall stones of the onemosaic edifice warehouse are later: the 6th century AD, possibly the first half (orthe beginning) of the 7th century AD671. The patterns presence means the existenceof some handmade goods workshops in the neighbourhood672.

Glass production at Tomis is still uncertain: the traces of two kilns werediscovered near the present building of the Folk Art Museum; they could not becompletely studied673. Though the presence of one or more kilns for glass makingwould be natural, it is not likely to be proved.

Traces of a marble workshop have been identified for a long time (1958) atthe bottom of the west cliff, at the ancient port level674. Numerous massive marblepieces have also been retrived675 from this area on the occasion of some portconstruction and arrangement, before 1900. It seems the workshop was used inthe main for marble processing for monumental constructions676.

Local production does not reduce the importance of imported products.Provinces such as Egypt, Palestine or Syria are among the foremost places

4th century AD: see C. Iconomu, Un depozit de opai e la Constan a (A deposit of lamps inConstan a), Pontica 3 (1970), p. 237 238, no. 1. See recently Viorica Rusu Bolinde , The lampsfrom the early Roman times at Histria. An introduction on the activity of the lamp producingworkshop in Roman Dobrogea, in Antiquitas Istro Pontica, Mélanges d’archéologie et d’histoireancienne offerts à Alexandru Suceveanu, Cluj Napoca, 2010, p. 401 419.

667 See also the synthesis in article A. R dulescu, Die lokale Herstellung derBeleuchtungsgegenstände — Lucernae, Pontica 14 (1981), p. 181 209.

668 C. Iconomu, Pontica 3 (1970), p. 237 254.669 After restoration, there were determined 10 lamp variants which belong to some

important types.670 The study s author takes into consideration precisely the period of Constantine the

Great.671 C. Iconomu, Pontica 9 (1976), p. 135 146; the hidden pieces are associated with a

danger threatening Tomis in this period; the danger is identified as being the Avars andSlaves invasions in 601 602 AD (the date matches with the last destruction of the MosaicEdifice).

672 The archaeological excavations at the Mosaic Edifice revealed both brick and limekilns, but they belong to a later period; see C. Iconomu, op. cit, p. 144 and notes 41, 42.

673 M. Bucoval , Vase antice de sticl la Tomis (Ancient glass vessels from Tomis),Constan a, 1968, p. 154 156.

674 More monuments in various building stages were discovered here: a 5 m lengtharchitrave, a cornice, two corner capitals and the superior piece of a sarcophagus: seeV. Canarache, Tomis, 1961, p. 33 35; V. Canarache et alii, Tezaurul, p. 120 ff.; differentoppinion, N. Toma, op. cit., p. 65 68, according to which the unformed marble pieceswould indicate a construction site and not a marble processing workshop.

675 G. Bordenache, Correnti d arte e riflessi d ambiente su alcuni ritratti del MuseoNazionale di Antichità, Dacia NS 2 (1958), p. 267, note 19.

676 Its maximum function period is dated in the 2nd century AD. For the constructionson the south western coast, see now N. Toma, op. cit.

205

concerning products and exportation677. Scythia, inclusively Tomis, had traderelationships both with economic centres inside and outside the empire, but theformer are the most important. To Tomis were brought amphoras with goodsboth from the Syrian Palestinian area, and from the western Mediteranean area.

Many of the amphoras discovered at the Mosaic edifice, hold vegetal resins(colophony, turpentine, mastix), many of which came from the west coast of AsiaMinor, others from the shores of Arabia and Somalia678. In 599 AD, when Tomiswas besieged by Avars, it was possible to offer to the Avar Khan some kinds ofexotic condiments probably coming from India679. It is possible some of theamphorae bearing Christian inscriptions were gifts sent by the Sirian bishops tothe bishop of Tomis680. Tomis, more than other city in the Pontic area,distinguishes itself due to the variety of North African amphorae. If we add tothis variety of amphorae, that of the table vessels681 and lamps682, we have acomplete representation of the products coming to this city.

The financial and trade organisation of the province683 is illustrated by aseries of discoveries at Tomis: Flavius Servandus, ,issued exagium ( ) a measure (and checking) of the old coin (solidus)(IGLR, 86; 5th century AD); very likely he applies the orders of the imperialauthorities, in the province there is also other evidence of the centralized controlupon trade.

The lead trade seals indicate goods coming from Asia Minor and theneighbouring regions, Smyrna, Ephes, Metropolis, Koloe (Lydia)684, in the 4thcentury AD and also during the following centuries until the beginning of the 7thcentury AD.

Maritime trade goods are well illustrated by the discoveries at the RomanMosaic Edifice: metal anchors, important quantities of iron ore, marble weightsfor big scales, resins and, obviously, amphorae685.

Return to the city structures, we must specify some data about the specialconstructions the underground galleries crossing the Tomitan peninsula686. Set

677 See A. Opai , Aspecte ale vie ii economice din provincia Scythia (secolele IV VI p. Chr.).

Produc ia ceramicii locale i de import (Economic aspects in the Scythia Minor province (4th 6thcenturies AD). The local and imported ceramics production), Bucure ti, 1996, passim.

678 A. R dulescu, Amfore romane i romano bizantine din Scythia Minor (Roman andRoman Byzantine amphoras from Scythia Minor), Pontica 9 (1976), p. 99 114.

679 Theophylactus Simocatta, Historiae, 7, 13, 1 6 (Fontes II, p. 545).680 A. Opai , op. cit., p. 165.681 Gh. Papuc, Ceramica roman târzie cu decor tampilat descoperit la Edificiul roman cu

mozaic din Tomis (The late Roman stamped decoration ceramics discovered at Roman MosaicEdifice from Tomis), Pontica 6 (1973), p. 153 192.

682 Gh. Papuc, Opai e de import la Tomis (Imported lamps at Tomis), Pontica 9 (1976),p. 201 205.

683 Al. Barnea, La Dobroudja romaine, 236 257.684 I. Barnea, Plombs byzantins de la collection Michel C. Soutzo, RÉSEE 7 (1969), 1, p. 23

25, nos. 1 7.685 A R dulescu, Amfore cu inscrip ii de la Edificiul roman cu mozaic din Tomis (Amphoras

with inscriptions from the Roman Mosaic Edifice in Tomis), Pontica 6 (1973), p. 193 207.686 Notes about this building see at V. Canarache, Tomis, 1961, p. 37 38 and

unpublished manuscripts at MINAC; see also Tomis magazine I, 3, 1966, p. 18; V. Barbu,

206

up in a net, having built ventilation facilities and entrance apertures, they weredug directly into the rock or loess and have stone and brick walls, mortar in opussigninum. Two sides have been studied687, the first connecting the eastern cliffwith Tomis s tourist port is almost 285 m long and 1.60/1.70 2.49 m high. Thesecond sides, between Tomis port and the Roman Mosaic Edifice is 265 m long.They cross the peninsula at 20 m under the present ground level. Considered, inturn, sewers for the rain and processing waters, shelter in times of danger andescape routes during sieges, they are in fact larger aqueducts, able to store animportant quantity of water688. The aqueduct flow direction goes to the west cliff,where the city baths with their own basins and reservoir are also situated. Theaqueduct galleries system was probably built in the second half of the 2nd centuryAD; they functioned in the period of the Roman Byzantine city, being known alsoas a transport installation for water from the sources in the neighbourhood689.

The last domain of the city structures we are going to write about are thenecropoleis. Related to the precincts, there have been identified and localized fivenecropoleis areas in Tomis690; these spread around the ancient city, from thenortheast peninsula corner to the west, and along the coast roads connectingTomis with Histria and Kallatis.

The first necropolis691 is situated approximately in the area between theHellenistic precinct walls and the late Roman age one. It is the main Hellenisticnecropolis over the Roman city which is partially superimposed. There are alsosome areas situated further from the city where an important number ofHellenistic burials have been discovered. Their situation, about 2 3 km from theHellenistic wall, as well as the existence of some suburban settlements, could

Tomis, ora ul poetului exilat, p. 95 99; Mircea D. Matei, Le troisième colloque mixte roumainosovietique d archéologie et d etnographie, Dacia NS 3 (1959), p. 573 579.

687 See Gh. Papuc, Tipuri de apeducte pe litoralul vest pontic (Aqueduct types on the WestPontic coast), Pontica 30 (1977), p. 237 250; idem, Aprovizionarea cu ap a cet ii Tomis,Constan a, 2005, p. 70 85.

688 About the Tomis water supply see M. Botzan, Observa ii din secolul trecut asupraunor construc ii antice din Dobrogea (Observations from the last century about some ancientbuildings in Dobruja), Pontica 12 (1979), p. 175 179; idem, Considera ii asupra aliment rii cuap a ora elor cet i Histria, Tomis i Callatis (Considerations about the water supply of the citiesHistria, Tomis and Kallatis), Pontica 13 (1980), p. 305 341; idem, Apele în via a poporuluiromân (Waters in the Romanian people life), Bucure ti, 1984, p. 164 170.

689 Gh. Papuc, Mihai Ionescu, Noi cercet ri privind apeductul de la Ovidiu, jud. Constan a(New researches about the aqueduct from Ovidiu, Constan a County), Pontica 27 (1994), p. 209221; Gh. Papuc, Tomis – aprovizionarea cu ap potabil în epoca roman i roman târzie (Tomisthe water supply in Roman and Roman late epoch), Pontica 33 34 (2000 2001), p. 425 449; idem,Aprovizionarea cu ap a cet ii Tomis (Water supply in the city of Tomis, Constan a, 2005, p. 8594.

690 V. Barbu, Considérations chronologiques basée sur les données fournies par les inventairesfunéraires des nécropoles tomitaines, StCls 3 (1961), p. 222 225; C. Chera, Necropolele tomitaneîn contextul lumii romane vest pontice (sec. I IV p. Chr.) (The Tomitan necropoleis in the RomanWest Pontic world context (the 1st 4th centuries AD), PhD, Constan a, 1999, p. 10 23 (mss.).

691 M. Bucoval , Necropole, p. 131 133; idem, Un alt mormânt de epoc elenistic târzie laTomis (Another late Hellenistic age tomb at Tomis), Pontica 8 (1975), p. 375 388; idem, Un altmormânt elenistic descoperit la Tomis (Another hellenistic tomb discovered at Tomis), Pontica 2829 (1995 1996), p. 73 82.

207

suggest the hypothesis of some smaller necropoleis kept by those settlements andnot by Tomis. About 2/3 of the Hellenistic tombs are cremation burials, the rest,about 1/3, are inhumation. The most frequent cremation burial is that of burningon the spot (funeral pile tomb)692; the burial is usually done in rectangular graves.

Necropolis II, which spreads beyond the early Roman precincts, beginsprobably immediately in its neighbourhood and spreads to the north andnorthwest, from the cliff to the other side of Tomis and crossing L pu neanuboulevard. There were identified693 dozens of marble, stone slates graves,sarcophagi and a few hundred burials with tile coverings or with wooden coffins.This necropolis already existed at the beginning of the 2nd century AD andcontinued to be used until the end of the 3rd century AD694.

Necropolis III spread along the eastern cliff; it begins at the main gate of thecity and continues to the north. An important part of its area was destroyed byerosion and landslip. The necropolis is dated at the end of the 4th century AD. Afunerary construction with a very special quality and significant wallpainting695

has been discovered in this area in 1988. It is a vault with a dromos used as afamily burial place for about 50 years696. The inside walls are covered with frescopainting, with anthropomorphic, zoomorphic, vegetal and geometricalrepresentations. A specific decoration for walls and vault was made. On thenorthen tympanon a ritual banquet is represented, in which mostly men are takingpart; on the southern tympanon above the entrance four pigeons are paintedaround a kantharos. The west side represents two scenes at the vault bottom: agroup of four partridges and a rabbit eating grapes. There are on the east wallstwo fronted pawns peaking from a basket with red fruit. The vault is covered byvegetal decoration, painted in various colours. More deceased were put in theburial vault successively697. Based on the rich floral and zoomorphic decoration,mixed with geometrical elements and on few inventory discovered pieces, thetomb was dated to the second half of the 4th century AD (nothing that it was usedfor burials for a longer period). The painting interpretation raises various

692 V. Lungu, C. Chera, Contribu ii la cunoa terea complexelor funerare de incinera ie cu

rug busta de epoc elenistic i roman de la Tomis (Contributions to the knowledge of thefunerary complexes with Hellenistic and Roman Age busta pile from Tomis), Pontica 19 (1986), p.89 114.

693 See V. Barbu, Din necropolele Tomisului. I. Tipuri de morminte din epoca roman (AboutTomis necropolis I. Tomb types of the Roman age), SCIV 22 (1971), l, p. 47 68.

694 See a limestone plated tomb dated to the beginning of the 3rd century AD at M.Bucoval , Découvertes récentes dans les necropoles de Tomis, Dacia NS 35 (1991), p. 189 199(this usual tomb is distinguished by a very rich funerary inventory).

695 V. Lungu, C. Chera, Un monument arheologic de o excep ional valoare laTomis/Constan a (An archaeological monument of an excelent value from Tomis/Constan a), Arta35 (1988) 4, p. 11 14; iidem, Romische Wandmalereien in neugefundenen Gräbern aus denNekropolen der Dobrogea, in Die Schwarzmeerküste der Spätantike und im frühen Mittelalter,Wien, 1992, p. 94 96 and pl. 10; A. R dulescu, Entre faste et dénouement. Les mystères soulévéspar le „Tombeau au banquet” retrouvé à Constantza, in Archéologie Nouvelle 1(1993), p. 42 47.

696 The external sizes of the building are 3.84 x 3.18 x 3 m (and the internal sizes are2.80 x 2.30 x 2.05 m).

697 Four skeletons were found in coffins, others without funerary boxes near theentrance and a child put in an amphora.

208

hypotheses. Bird and rabbit representations could at the same time be Christianand Pagan symbols; also the funerary banquet since it has no specific Christianmark or inscription. The only specifically Christian feature is the west eastorientation of the tombs inside the burial vault. The closest analogy can be foundin a scene of the eucharistical banquet of „Santi Pietro e Marcellino” catacombfrom Rome, where Christian features are doubtless698.

Necropolis IV is situated to the west and southwest, between the lateprecinct wall and the present railway station. A lot of sarcophagi and stonefunerary complexes, as well as inhumation graves with tile coverings, have beenstudied. The necropolis is dated in the second half of the 2nd century up to themiddle of the 3rd century AD. An important archaeological complex representinga female inhumation tomb was discovered in 1986 on Ferdinand Boulevard. Thetomb is important for the great number of bronze, silver and gold pieces; the goldpieces represent a real „treasure : 7 rings (4 of them with settings of engravedsemiprecious stones), 2 big earrings (each of them with 7 stone settings), a goldcrown with 14 mounted pieces, 14 applied adornments and over 50 leaves, 2bracelets with stone settings, a disk fibula, a necklace with lion heads (made ofgold leaf on a vegetal support), small tubes from another necklace and aminiature amphora. We can continue the enumeration with a large collection ofsilver, bronze, lead, iron, ceramic, glass and bone pieces. They are all of 2ndcentury, Roman style, some of them of a Hellenistic tradition, showing theirpossible provenence from an Oriental part of the Empire699.

As a unique discovery we mention a funerary complex with six rooms700made of stone slabs. The large number of skeletons found (11) and the successionof burials suggests there is a burial vault belonging to some related families. Theretrieved inventory is chronologically dated to between the 2nd and 3rd centuriesAD.

Necropolis V covers the area between the necropoleis II and IV, partiallysuperimposed over the latter. It is dated in the 4th century AD, but in some areasof the 4th century AD graves are mixed with the 2nd and 3rd centuries AD ones.

698 See the observation in I. Barnea, Pontica 24 (1991), p. 272 273 and n. 12; V. Lungu,

Începuturile cre tinismului în Scythia Minor în lumina descoperirilor arheologice (Christianitybeginnings in Scythia Minor In the light of the archaeological discoveries), in Preda sInternational Magazine, Jan. 2005, p. 148 (also there the possible significance of the burialvault north wall paintings); idem, in Izvoarele cre tinismului românesc, p. 30 33; and 53 60(C. Chera, V. Lungu date the Tomitan tomb in the period of Constantine, to the end of the4th century AD); see also C. Miron, Noi considera ii despre mormântul pictat de la Tomis (Newconsiderations about the painted tomb from Tomis), Peuce SN 6 (2008), p. 283 296; date: thefirst decades of the 4th century A.D.

699 C. Chera, Necropolele tomitane în contextul lumii romane vest pontice (sec. I IV p. Chr.),p. 87 88 (mss.); idem, Tezaur funerar descoperit la Tomis (Constan a)/Ein in Tomis (Constan a)aufgefundener Grabhort, in Preda’s International Magazine, March 2005, p. 149 154; seerecently, V. Lungu, Z. Covacef, C. Chera, Bijuterii antice din aur din colec iile Muzeului deIstorie Na ional i Arheologie Constan a (Gold jewelry in the collections Museum for NationalHistory and Archaeology Constan a), Constan a, 2012, p. 22 29.

700 C. Chera, V. Lungu, Un complex funerar inedit de la Tomis (An unpublished funerarycomplex from Tomis), Pontica 18 (1985), p. 203 214.

209

The great number of tombs identified in recent years701, the continuity of thenecropoleis areas and sometimes their superimposition over one another creates alarge cemetery area around Tomis.

The area s delimitation is artificial, the burials being done without takinginto consideration any enclosure or parcelling. Only between 1987 1988, forexample, 106 tombs were researched in the city s southwest area702, the majority ofthem dated to the 2nd 3rd centuries AD; few of them belong to the 4th 6th centuriesAD703. Beside the individual burials, there were noticable collective burials of 2 6individuals (and a peculiar situation in this perimeter, a large collective tomb for40 individuals). Research has identified the existence in the west area of Tomis anecropolis intensively used during the Roman Byzantine period704. Furtherexcavations (1991 1992) in the same area revealed another 45 inhumation tombs,dated by ritual and funerary inventory elements to the 2nd and 3rd century AD705.Continuing to the west, another 46 inhumation tombs from the 2nd , up to the 6thcentury AD were also studied in 1992 (the latest one is dated to the end of the6th/possibly even the beginning of the 7th century AD)706.

We mention the discovery from the southwest necropolis area for its specialfeature: a burial vault preserving the traces of a Palaeo Christian wallpainting. Itis a hypogeum construction with only one funerary room (6.15 x 3.90 and 2.90 inheight), preceded by a dromos707. The burial vault seems to have had marblearchitectural elements708. The walls are covered by painting set in panels imitating

701 See CCA, Campania 2001, p. 110, no. 74 (the Roman necropolis; Traian st.: 15 burial

tombs; the 2nd 4th centuries AD); CCA, Campania 2002, p. 90 91, no. 58 (Tomis mall; 25Roman and Roman Byzantine tombs); CCA, Campania 2006, p. 132 134, no. 64 65 (thestreets G. Enescu, Smârdan, M. Eminescu: (24 tombs; the 2nd 6th centuries AD); CCA,Campania 2008, no. 144 (Traian st.: 17 tombs; the 2nd 3rd centuries AD).

702 M. Bucoval , C. Pa ca, Descoperiri recente în necropolele de epoc roman i romanobizantin la Tomis (Recent discoveries in the Roman and Roman Bzyantine age necropoles fromTomis), Pontica 21 22 (1988 1989), p. 123 161.

703 See also C. B jenaru, C. Dobrinescu, S p turi de salvare în necropola roman aTomisului (Preventive excavations in the late Tomis necropolis), Pontica 41 (2008), p. 189 208(12 tombs from the 2nd 3rd centuries and 4 from the 4th 6th centuries AD, on 22, GeorgeEnescu st.)

704 In 1961 there were not possible references to a 4th 6th centures AD necropoleisunnoticed at that date d une manière concrète (V. Barbu, StCls 3 (1961), p. 207). For 4th 6th

centuries AD tombs at Tomis see also C. Chera M rgineanu, Noi morminte din necropoleleTomisului (Tomis necropoles new tombs), Pontica 12 (1979), p. 247 250; M. Bucoval , Cavou dinsecolul IV d. Chr. descoperit în necropola de vest a Tomisului (The 4th century AD burial vaultdiscovered in Tomis west necropolis), Pontica 26 (1993), p. 207 214.

705 M. Bucoval , C. Pa ca, Descoperiri recente în necropola roman de Sud Vest a Tomisului(Recent discoveries in Tomis Roman South West necropolis), Pontica 24 (1991), p. 185 236.

706 M. Bucoval , C. Pa ca, Cercet ri în necropola roman de Vest a Tomisului (1992)(Researches in Tomis West Roman necropolis (1992), Pontica 25 (1992), p. 241 272.

707 Alix Barbet, M. Bucoval , L hypogée paléochrétien des orants à Constan a (Roumanie),l ancienne Tomis, MEFRA 108 (1996), p. 105 158.

708 These marble elements — fragments of colonettes and some fragments of the tombfurniture were possibly brought from another place, along with the ancient violation ofthe tomb.

210

marble. The panels are supported by pilasters with Corinthian capitals709; thesesupport a fictive architrave including a series of strips and nets superimposed bylarger panels with figurative scenes. The panel decoration represents a funerarybanquet and two figures praying710. The banquet scene, rare in the Roman world,is also to be found in Tomis; instead, the praying persons represented, thoughfrequent in the Italian peninsula catacombs, now appear for the first time inTomis. The monument was dated earlier to the middle of the 4th century AD711; thetomb was used at the end of the 4th century AD and possibly at the beginning ofthe 5th century AD.

Of special importance is a limestone712 plated funerary complex used forcollective burials done in stages from the first half of the 3rd century AD until thesecond half of the 4th century AD. The majority of the individuals were buried inthe 3rd century AD. The unusually large number of deceased and the weaponspresent among the inventory objects have determined a hypothetical connectionbetween these burials with the events in 269 AD, when Tomis was confrontedwith strong attacks of the allied Goths, Bastarnae, Sarmatians and other migratingpopulations. The next burials took place probably during the time of Constantinethe Great. After Constantius II, the funerary complex was also used by Christiansfor burying some co religionists.

If we also refer to the funerary inscriptions we reach some conclusions aboutsome life concepts and special attitudes. From this point of view, the funeraryinscriptions are among the most expressive documents. Beyond the commonelements of content speaking about people s transience, unforeseen fate and thesurvivors grief, there are also notes accepting the idea that „death annihilates allpains” (ISM II, 188, 166) and „everything becomes ashes” (ISM II, 311), or, on thecontrary, life in its spiritual shape continues after death (IGLR, 92, 94)713. But theinscriptions do not represent the most appropriate means to understand aphilosophical concept, even if we can recognize on them some ideas of thehedonism of Epicur or of the stoic fatalism. Their function is to remember theposterity short biographies of some individuals who, even not always exceled infunctions or special qualities offered models of exemplary behaviour. Theconcept includes three clearly defined elements: piety , beauty, good conduct,good reputation, friendship, dignity, wisdom. There are frequent the placeswhere the family members beneficiate of the epithet pius under its superlativeform parentes pientissimi (or ; ISM II, 194), pientissimo patri (ISM II,247), filis piisimis (ISM II, 260), addressed by the descendants. Friendship is

709 The pilasters are coloured light blue, the capitals violet and the achanthus leaves

white; the architrave is decorated by longitudinal greenish shadows.710 One of them bears a nimbus; it is not possible to determine the identity of the

person without any epigraphical indication.711 A few coins representing the burial moment are dated in the second third of the 4th

century AD.712 V. Lungu, C. Chera, Un mormânt în pl ci, de epoc roman , descoperit la Tomis (A

Roman age tomb with slates discovered at Tomis), Pontica 18 (1985), p. 215 234.713 A. R dulescu, L. Buzoianu, Elemente de gândire umaniste în unele epigrafe din

Dobrogea (Humanist thought elements in some inscriptions in verse from Dobruja), Istro Pontica,Tulcea, 2000, p. 241 245.

211

appreciated as an important virtue: „I considered friendship with all as a title ofglory” ( ), we find from the funearyepigram for Hermogenes of Cyzic (ISM II, 336); on the grave stone of an unknownfrom Prusia (ISM II, 368) there is mentioned: „I practiced friendship” (

) and „I preserved my friends trust” ( ). Otherconcepts take into consideration the beautiful life ( , ISM II, 252),good reputation ( ; ISM II, 166), wisdom in marriage and in life; ISM II,380). The relationships between husband and wife are exemplary by longevityand moral accuracy. Thus, Eia lived together with her husband, Diogenes, 34years, „without any reproach and with loyalty” ( ) andthat’s why she beneficiates of a less common epithet from her children

(„ to the sweetest mother”, in Dative; ISM II, 185). At her turn, CorneliaFortunata proved „ a chaste and decent love for her husband” (

; ISM II, 195).The parents’ hopes for descendants are natural and imposing. The new

very often used words are (hope) and (fame), used alone (ISM II, 384)or associated ( („the virtue glory”; ISM II, 166). The most painfuldeaths are those of the very young individuals, or how they express in aninscription „innocentiae pleno” (ISM II, 354). Still remains very significant theshort text used on the epitaph put by Asclepiades for his children and the image,on the monument, of the raising palms, in a gesture showing something betweenimprecation, fear and imprecation (ISM II, 173)714. The act fatality is assigned tothe faith (IGLR, 21), of an envious deity ( ) and most often to theMoiras. A funerary epigram, in a dialogue form, claims from the beginning:„Nothing depends on people; everything rounds in the destiny power” (ISM II, 384). Inother epigrams, the Moiras are indirectly accused of the pains they produced.Most of the times, they are presented as insensibile to pain ( ; ISMII, 347, 369, 377), funeste ( ; ISM II, 459) and plotter ( ;ISM II, 377). Their singular action or in group, has a fatal effect: „the crueljudgement of the impassive faith”, send „painful troubles” to people (ISM II, 347).Confronted with the fatalism, individual transfers on the grave stones realsententiae.

One of the most profound funerary inscriptions in verse appreciated as wellby V. Pârvan among the most beautiful of this genre was found long ago inConstan a (ISM II, 275). Due to the importance of its content we take the liberty ofquoting it here almost completely: „But the deceased grieves for nothing, as thereis no more love for those who passed away, and the deceased person lays as amotionless stone in the middle of the plain, spreading his flesh into the fresh soil(...). Of water, of soil and of breath was I made before. Once dead, I lay heregiving everything to all. These are left to everybody. But what more? From whereit came, there spread the weakened body”

714 See also D.M. Pippidi, Simbolul palmelor în l ate pe o stel din Tomis (The symbol of the

raising palms on a stele in Tomis), in Studii, p. 206 217.

212

Resuming Pârvan s commentary715, we have to note once again: „Nothing isstill left of us after our death, not even the soul”. There is no trace of regret,lament, revolt or hope in this inscription in verse. The materiality of humanexistence is almost trivially expressed.

Other inscriptions affirm, on the contrary, the immortal soul returned bydeath „to its nature” (ISM II, 346, spiritum naturae suae reddedit) or the deceased isconsidered a hero, passing through death to be among the gods (ISM II, 273,285)716. Finally, on a Tomitan inscription dedicated to the Manes Gods and theEternal Safety (D(is) M(anibus) et Perpetuae Securitatis), is expressed the belief ofthe deceased that soon after death be would have to answer for his life (ISM II,383: modo post ob[it]um redo meae vitis rationem). It is unnecessary to mention thatthis is not the judgement of Christian teaching. Nothing in the inscription contentjustifies such an opinion: either the belief in fatum and the darkness of death, ormuch less the addressing expression717.

Among the Christian inscriptions, more numerous at Tomis than in othercentres in province, more than half are funerary ones718.

On the funerary monuments from the end of the 3rd century beginning of the4th century AD, there can be fund older decorative motifs (ivy, rozette, personsrepresented in relief, collonettes), replaced, in turns, by Christain symbols; themost frequent is the simple Christian cross (beginning with the second half of the4th century AD) Christ religion image, sometimes dominating the wholeinscription graphic (IGLR, 37, 40, 41, 43, 46, 48 etc. ; the monogramatic cross,represented few times with Christ monogram (Greek letters I X or X P), in acircle, replacing the crown (IGLR, 24, 30, 31), symbolizes the Saviour’s triumphupon death. Sometimes, beside the cross or separately of it there appeared otherChristian symbols: the anchor, the fish (IGLR, 25; remembering the Baptizationwater), the pigeon (IGLR, 25, 31; the Saint Spirit symbol), the palm tree (thetriumph upon death), associated here with the five corners star (IGLR, 28; imageassumed by the Christian art, especially by the gnostics) and the praying person(IGLR, 35; probably sign of the prayer for the deceased soul)719.

Beside the funerary epigrams, written in a traditional way at the beginningof the 4th century (IGLR, 18, 19) or Peagan and Christian expressions on the same

715 V. Pârvan, Gânduri despre lume i via la greco romanii din Pontul Stâng, in

Memoriale, Cluj (Reflections about world and life at the Greek Romans at the Left Pont),Memories, 1973, p. 52 53.

716 Becoming a hero is anyway a form of immortality, superior to common survival inHades; see the commentary of D.M. Pippidi for ISM I, 309.

717 Dis Manibus et Perpetuae Securitatis is a syntagm often used on 2nd 3rd centuries ADmonuments and which expresses in funerary terms the philosophical idea about thecomplete quietness and the absence of the emotions, passions and troubles when passing tothe shadow world; see Fr. Cumont, Recherches sur le symbolisme funéraire des Romains, Paris,1966.

718 I. Barnea, Quelques considérations sur les inscriptions chrétiennes de la Scythie Mineure,Dacia NS 1 (1957), p. 265 289; idem, Arta cre tin , p. 16 21, pl. 9 29; Em. Popescu, IGLR,p. 19 33 and nos. 12 52.

We notice from IGLR only the significant examples.719 Supra n. 707, the image of some praying persons on the walls of a tomb in Tomis.

213

epitaph (IGLR, 21), we also mention the preservation on the inscriptions at Tomisof the older expresions for the beginning of the text: D.M., (or )

( , etc.); o for the final: ( or ) ,, ave, vale viator ( to be found in the 4th century but also in the 5th 6th

century AD).There is used for the grave ‘s name both the previous terminology:

(IGLR, 18, 19), tumulus (IGLR, 30), memoria/mimoria (IGLR, 36, 40, 43, 27 – „gravestone”; add (IGLR, 18), (IGLR, 19), in a poetical language and

(IGLR 48); for epitaph/ inscription we find titulus (IGLR, 27), translatedin Greek ( )720.

As much as the new faith became more and more powerful, we assist at thechanging of the funerary message, reflecting the Christian view about death, seenas eternal rest before resurection.

The living people names, but mostly the deceased ones are accompaniedsometimes by the epithet / (happy) (IGLR, 31, 25).

The tomb, known also before as „eternal place” ( ), is made now„of God’s gifts” ( [ ] ( ) ), and for the deceased person it isasked to be set by God „with the righteous” ( ( )

[ ]) (IGLR, 44).There are on the funerary stelae religious invocations and some times short

liturgical fragments (without being very numerous examples) : (tofulfill the prayer; IGLR, 35) or as suggestive as – ’ (God is withus)721, sending to the New Testament.

The New Testament vocabulary can be found, indeed, at Tomis, in differentfunerary forms, directly expressed, among which we mention : ( )(God’s grace; IGLR, 44), „spir[it]um Deo rede[re” (to give his/her soul to God;IGLR, 21) or „c[om]plevit in pace” (he rests in peace; IGLR, 40).

The words / (Light, Life; IGLR, 49, 50), symbolizing even JesusChrist person, the Saviour’s face722 or the apocalyptic letters , sign of thedivine attributes in their whole723, are other examples of the close knowledge ofthe Biblical message.

The universal Christian language, similar th the symbols, increased theemotional impact upon the funerary texts; their documentary value for differentfields, complete substantially the religious life image and the mentalitiesevolution at Tomis, as well as in the whole province Scythia.

The history of Tomis after the 7th century AD is less known. As with all thewestern Pontic area, the city undergoes social and economic changes and aprocess of almost total conversion into a village.

720 M. B rbulescu, A. Câteia, supra, n. 530; we notice of the inscription also the words:

„ ”, „ (= ) ” and „ ” (meaning memoria).721 IGLR, 16: quotation from the prophet Isaiah, 7, 14, also to be found at the

evangelist Mathew, 1, 23.722 Ioan 1, 7 9. 8, 12; 9, 5, 11, 25, 12, 46 cf. I. Barnea, Arta cre tin , p. 18 and pl. 26, 2.723 Apocalipsa (The Revelation), 1, 8; 21, 6; 22, 13.

214

In the 8th century AD, the patriarch Nikephoros of Constantinople mentionedthe settlement with the old name Tomis, but as a village ( )724. Thearchaeological discoveries of seals and coins seem to indicate the existence of amodest settlement in the second half of the 8th century and the beginning of the9th, which was named Tomis725. There follows a hiatus of almost a century forwhich we do not have any information about the area s history726. Around themiddle of the 10th century, the emperor Constantine the Porphirogenet mentionsthe settlement Constantia without defining more accurately its status of village orcity. More archaeological vestiges727 houses, kilns, domestic pits, inhumationgraves prove the existence of the settlement in the 10th century. ProbablyConstantia as well is mentioned in the chronicles of Scylitzes and Zonaras,referring to the confrontation at Dorostolon in 971 between loan Tzimiskes andthe prince Sviatoslav of Kiev728.

After the Byzantine rule came back to the Lower Danube during the time ofthe Emperor loan Tzimiskes (971), and thema Paristrion (Paradunavon) wasorganized in this region, the old Tomis knew a new period of prosperity729. Forpolitical administrative reasons, the core of the new province was moved toDorostolon (Silistra, Bulgaria). It is assumed the settlement had a system offortifications, but they have not yet been found in the area730; an uncertain lateprecinct from the 12th 13th centuries found in the port area is difficult to identify.It could be a new building or the reconstruction of a pre existing wall from the

724 I. Barnea, DID III, Bucure ti, 1971, p. 9.725 Gh. M nucu Adame teanu, Tomis Constantia Constan a, Pontica 24 (1991), p. 302

303 and n. 17 (monetary discoveries) and n. 19 (sigilographical discoveries); the authoradvances his doubt that here could have existed an Episcopal centre. Add pieces issued byRoman I, discovered in Constan a, cf. G. Custurea, Circula ia monedei bizantine în Dobrogea(sec. IX XI) (The Byzantine coin circulation in Dobruja) (9th 11th centuries), Constan a, 2000,p. 136, no. 26; idem, Monede bizantine descoperite recent în Dobrogea (sec. IX XI) (Bzyantinecoins discovered recently in Dobruja) (9th 11th centuries), Pontica 40 (2007), p. 632, no. 11.

726 See though the information of the monk Walafridius Strabo at about 841, about theGethian language, utilized in the region of Tomis, cf. FHDR, II, p. 641 642; see also MihaiOvidiu C oi, În leg tur cu localizarea sci ilor tomitani consemna i de Walafridius Strabo(About the localization of the Tomitan Scythes mentioned by Walafridius Strabo) , Pontica 43(2010), p. 141 164.

727 C. Cârjan, Ceramica de epoc feudal timpurie descoperit pe teritoriul ora ului Constan a(Early Middle Age ceramics discovered on the territory of Constan a city), Pontice 2 (1969), p.373 394; A. R dulescu, Contribution à une meilleure connaissance du repertoire archéologique duHaut Moyen Âge en Dobroudja, Actes du VIIe Congrès des Sciences Préhistoriques etProtohistoriques, Prague, II, 1971, p. 981; I. Barnea, op. cit., p. 243; Gh. M nucuAdame teanu, op. cit., p. 303 307. The last author relating the monetary discoveries fromConstan a to the Byzantine Empire historical realities, considers the settlement wasestablished here between 927 941 as a supporting station on the coast for the Byzantinesdestined to facilitate their control upon navigation in the Danube mouths area.

728 I. Barnea, op. cit., p. 73 74; see also Fontes III, Bucure ti, 1975, p. 141; for differentinterpretations occasioned by the mention of Constantia beside „the other cities beyondIstros”, see Gh. M nucu Adame teanu, op. cit., p. 316 317 and notes 54 56.

729 For the early Middle Age settlement from Tomis, see also I. Barnea, DID III, p. 15and 20; idem, Byzantinische Bleisiegel aus Rumänien, in Byzantina 13 (1985), p. 298.

730 R. Florescu, Ghid arheologic al Dobrogei (Dobruja archaeological guide), Bucure ti,1968, p. 29 30.

215

10th 11th centuries. Vestiges, though, from the end of the 10th century and thebeginning of the 11th have been discovered in the territory of the old city, as wellas habitation centres scattered over a broad area; they belonged to some ruralsettlements around Constan a. A necropolis from the 10 11th centuries has alsobeen studied at Tomis. The necropolis in the area of the „Portul” stadium couldbe contemporary with the last habitation period. The graves, though the majorityfollow the Christian rite, preserve some elements of pagan influence731.

Seal discoveries and Christian objects present aspects connected with thelocal community s economic and religious life. Constan a is among the fewsettlements in Dobruja where seals were discovered732. Two lead Byzantine sealsbelonging to the bishops from Tomis(Anicet and Vasile) from the 10th 11thcenturies should be mentioned733. The function of the two metropolitan bishopsand the precise title „bishop of Tomis” is, according to I. Barnea, evidence ofsettlement continuity and perpetuation of its city features. Moreover, in theopinion of the same scholar, the two seals above mentioned represent theevidence that the metropolitan seat of Tomis continued to exist in parallel withthe new established metropolitan seat at Dorostolon, both of them dependingdirectly on the ecumenical Patriarchy of Constantinople734. Concerning thecoinage, the maximum development of the settlement is noted under Roman III(1028 1034). It seems the Pecheneg attacks in 1036 affected Constantia as well.Important coin discoveries are dated during the reigns of the EmperorsConstantine IX (1042 1055) and Constantine X (1059 1067). The invasion of Ghuzzin 1064 was the event which seemed to put an end to the settlement s existence.Though the same consequences could be the result of the uprising of theParistrian cities, the coin issues between 1067 1081 (during the reigns of theEmperors Roman IV, Mihail VII and Nicephor III) have an incidentalcharacteristic. 12th 14th centuries issues have the same features735; only a few piecesfrom Theodor I Lascaris and loan III Ducas Vatatzes could suggest a revival in the13th century. Finally, we find about a hoard discovered here longer ago (1938),including about 100 ducats issued by the ruler Mircea cel B trân and which waslost (or hidden) during the campaigns of Mehmed I in Dobruja (1417 1418)736.

731 Researches from 1986, unpublished; the necropolis noticed by Gh. M nucu

Adame teanu, op. cit, p. 321 with information taken from the discoverers.732 I. Barnea, Plombs byzantins de la collection Michel C. Soutzo, RÉSEE, 7 (1969), p. 32 33;

RÉSEE 24 (1986), 2, p. 117; Gh. M nucu Adame teanu, op.cit., p. 320.733 The seals found probably in Istanbul have been published in Catalogue of Byzantine

seals at Dumbarton Oaks and in the Fogg Museum of Art, I, Washington, D.C., 1991, p. 180 181(eds. John Nesbitt and Nicolas Oikonomides); see information at I. Barnea, Date noi despremitropolia Tomisului (New data about the metropolitan church of Tomis), Pontica 24 (1991),p. 279 281.

734 The bishoprics in the northern half of Dobruja would have depended on theMetropolitan Tomis seat in the 11th 12th centuries; the metropolitan seats in Tomis andDorostolon probably existed until the Asan’s uprising (1186), as long as thema Paristrionexisted. Doubts concerning Tomis recognition as an important Orthodox center at Gh.M nucu Adame teanu, op. cit., p. 320.

735 Gh. M nucu Adame teanu, op. cit., p. 323 324, notes 84, 85 and the table at p. 324.736 G. Custurea, G. Talma chi, Repertoriul, p. 168, VI.

216

The 14th 15th centuries portolanoes mentioned the names of Constantia, Constantzaor Constansa, toponymical variants of present Constan a.

ABREVIERI/ABREVIATIONS

AÉ L’Année épigraphique.Antiquitas Antiquitas. Acta Universitatis Wratislawiensis Wroclaw.ArhMold Arheologia Moldovei, Ia i Bucure ti.BCH Bulletin de Correspondance Hellénique, Athena Paris.BJ Bonner Jahrbücher des rheinischen Landesmuseums in

Bonn und des Vereins von Altertumsfreun den imRheinlande, Bonn.

BMI Buletinul Monumentelor Istorice, Bucure ti.BSNR Buletinul Societ ii Numismatice Române, Bucure ti.ByzNeugrJahrb Byzantinische Neugriechische Jahrbücher, Berlin Athena.BZ Byzantinische Zeitschrift, München.CCA Cronica Cercet rilor Arheologice din România.CCDJ Cultur i Civiliza ie la Dun rea de Jos, C l ra i.Dacia NS Dacia. Revue d’archéologie et d’histoire ancienne

(nouvelle série), Bucure ti.DID (I, II, III) Din istoria Dobrogei, Vol. I III, Bucure ti 1965 1971.FHG Fragmenta Historicorum Graecorum.FHDR (Fontes) Fontes ad Historiam Dacoromaniae Pertinentes.FHDRCh Fontes Historiae Daco Romanae Christianitas, Ia i, 2008.Eos Eos. Commentarii Societatis Philologae PolonorumIDR Inscrip iile Daciei romane.IDRE C.C. Petolescu, Inscriptions de la Dacie Romaine. Inscriptions

externes concernant l’histoire de la Dacie (Ier IIIe siècles), I II,Bucure ti, 1996 2000.

IGB Inscriptiones Graecae in Bulgaria Repertae.IGLR Em. Popescu, Inscrip ii grece ti i latine din secolele IV XIII

descoperite în România, Bucure ti, 1976.IOSPE Inscriptiones antiquae orae septentrionalis Ponti Euxini

Graecae et Latinae.ISM Inscrip iile din Scythia Minor.Klio Klio. Beiträge zur alten Geschichte.MBAH Münstersche Beiträge zur antiken Handelsgeschichte.

Münster.MÉFRA Melanges de l’École française de Rome. Antiquité.NMESM Noi monumente epigrafice din Scythia Minor, Constan a,

218

1964.PIR Prosopographia Imperii Romani, saec. I III.PME M. Devijver, Prosopographia militiarum equestrium quae

fuerunt ab Augusto ad Gallienum, Louvain, 1977 1993.Pontica Pontica. Muzeul de Istorie Na ional i Arheologie

Constan a.QC Quaderni catanesi di studi classici e medievali. Catane.RA Revue archéologique, Paris.RE Pauly Wissowa, Real Enciclopädie der klassischen

Altertumswissenschaft.RÉG Revue des Études Grecques, Paris.RÉSEE Revue des Études Sud Est Européennes, Bucure ti.RRH Revue Roumanie d’Historie, Bucure ti.SCIVA Studii i Cercet ri de Istorie Veche i Arheologie,

Bucure ti.SCN Studii i Cercet ri Numismatice, Bucure ti.SIRIS L. Vidman, Sylloge inscriptionum religionis Isiacae et

Sarapicae, Berlin, 1969.StCls Studii Clasice, Bucure ti.Thraco Dacica Thraco Dacica, Bucure ti. Institutul de Tracologie.VEDR Al. Suceveanu, Via a economic în Dobrogea roman . Secolele

I III e. n., Bucure ti, 1977.ZPE Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik, Bonn.

LISTA ILUSTRA IILOR

1. Cercet ri arheologice în zona Parcul Catedralei: ziduri de sec. V a.Chr. suprapuse de construc ii din perioada roman .

2. Locuin e din aceea i zon : zid cu prag de intrare în locuin . Sec. V a.Chr.

3. Resturile unui zid din sec. V a. Chr.4. Vas getic pe fundul unei gropi din perioada greac .5. Ceramic greco oriental i câteva piese corinthiene. Sec. VI V a. Chr.6. Vârfuri de s ge i de bronz (semne premonetare) descoperite într un

vas de Chios de tip olpé. Sec. VI V a. Chr.7. Ceramic attic provenind din s p turile de la Parcul Catedralei;

unele fragmente poart graffiti. Sec. IV a. Chr.8. Ceramic attic din necropolele elenistice de la Tomis. Sec. IV –

începutul sec. III a. Chr.9. Amfore din perioad greac i elenistic provenind din Chios,

Thasos, Heracleea Pontic , Sinope, Chersonesul Tauric, Cnidos.10 11. Ceramic elenistic din necropole. Sec. III II a. Chr.

12. Mormânt de epoc elenistic de la Tomis (inedit).13. Statuete de teracot din complexe funerare de epoc elenistic

(exemplarul din dreapta inedit).14. Friz de marmur cu divinit i. Sec. II I a. Chr.15. Diploma militar a praetorianului L. Ennius Ferox, originar din

Aquae Statellae (Liguria), emis de împ ratul Vespasian, la 2decembrie 76 p. Chr., descoperit la Tomis (dup ISM II, 8).

16. Dedica ie pentru împ ratul Hadrian din partea ora ului tomitanilor,în timpul guvernatorului C. Ummidius Quadratus (119 120 p. Chr.).

17. Stâlpi miliari din timpul împ ra ilor Septimius Severus (a), Gordianal III lea (b) i Claudius al II lea Goticul (c).

18. Mas de verificare a capacit ilor; unitatea de m sur notat este(dimodium). Sec. II III p. Chr.

19. Stela funerar a lui Theocritos, (fiu) al lui Theocritos, armator, pusde mama sa Rufina, (fiica) lui Iason. Sec. II p. Chr.

20. Placa de mormânt a lui M. Iulius Tertullus, veteran din cohors ICommagenorum, pus de Mitridates, soldat în aceea i cohort i deBarales. Sec. I p. Chr.

21. Altar închinat lui Heros Manibazos de Sedatios Apollonios, prefectul

220

alei de c l re i getuli din Arabia. Sec. III p. Chr.22. Stela funerar a lui Aurelius Sozomenos (fiu) al lui Zotichos, din

Bizan . Sec. II III p. Chr.23. Plac funerar a lui Vibius Severus, speculator pontic. Sec. II III p.

Chr.24. Stela funerar a retiarului (gladiatorului) Argutos, reprezentat cu

echipament de lupt . Sec. II III p. Chr.25. Stela funerar a gladiatorului (retiarius) Skirtos Dakesis, de condi ie

liber , înmormântat la Tomis, înf i at cu costumul i armele delupt . Sec. III p. Chr.

26. Stela funerar a lui Chrysion, fiica lui Demosthenes, so ia luiAphphos. Sec. II III p. Chr.

27. Simbolul palmelor în l ate în gest de invocare a Eroilorsubp mânteni pe monumentul pus de Asclepiades în amintireacopiilor s i mor i de timpuriu. Sec. I p. Chr.

28. Stela funerar a lui Abascantos (fiu) al lui Socrates i a so iei saleZosime. Sec. II III p. Chr.

29. Marcus Antonius Marcianus, pater nomimos i preot al Hecatei laTomis. Sec. II p. Chr.

30. Inscrip ie pus în onoarea unui patron al metropolei Tomis (numeleeste martelat par ial). Sec. III p. Chr.

31. Epigram funerar pus de Perinthos pentru so ia sa CaeciliaArtemisia de origine din Perinthos în care sunt men iona i i al imembri ai familiei sale. Sec. II III p. Chr.

32. Monument funerar pentru Kyrille, „lucrat cu mult art ” de so ul s uAndrys. Sec. III IV p. Chr.

33. Altar funerar pentru Epiphania de origine din Hellada, consacrat caamintire de so ul s u Hermogenes, ancyranul i tomitanul, din tribulOinopes. Sec. III p. Chr.

34. Sarcofag ridicat de Alexandros (fiu) al lui Zmaragdos, din tribulOinopes, pentru el i so ia sa Kyrilla. (Epoca Severilor).

35. Sarcofag ridicat lui Damostratos (fiu) al lui Heras din Nicomedia. Sec.II III p. Chr.

36. Sarcofag de marmur decorat cu simboluri ale zeului Men. Sec. II p.Chr.

37. Sarcofag pentru Euelpistos (fiu) al lui Sosos, actor, originar dinByzantion i stabilit la Tomis.

38. Tezaurul de sculpturi din Tomis în momentul descoperirii (1 aprilie1962).

39. Grupul statuar Fortuna cu Pontos, divinit i protectoare ale ora uluiTomis. (Tezaurul de sculpturi).

40. Aedicula cu dubla reprezentare a zei ei Nemesis pus de C.Herennius Charito. (Tezaurul de sculpturi).

41. Fragment dintr un grup statuar închinat Dioscurilor „fondatoriicet ii” , în numele tribului Boreis. (Tezaurul de sculpturi).

42 43. Basorelief i grup statuar cu reprezentarea zei ei Hecate triformis.

221

(Tezaurul de sculpturi).44. Relief votiv cu inscrip ie în limba greac pentru Dionysos

Kathegemon. Zeul este înso it de principalii s i acoli i: Priap, satir,Pan, Cavalerul Trac. (Tezaurul de sculpturi).

45. Basorelief de marmur cu reprezentarea Cavalerului Trac, divinitateautohton important . (Tezaurul de sculpturi).

46. Statuia arpelui fantastic Glykon, unul dintre cele mai remarcabilemonumente ale tezaurului de sculpturi din Tomis.

47. Bust în m rime natural cu reprezentarea zei ei egiptene Isis.(Tezaurul de sculpturi).

48. Basorelief de marmur cu imaginea zeului oriental Mithras în scenasacrificiului (Mithras Tauroctonul); pies din tezaurul de sculpturi(azi disp rut ).

49. Triada eleusin – Pluto, Proserpina, Ceres; basorelief de marmur .Sec. II p. Chr.

50. Capul unei statui dedicate Afroditei. Sec. II p. Chr.51. Capul lucrat în marmur reprezentând pe zeul Apollo. Sec. II p. Chr.52. Statuet de marmur cu reprezentarea Afroditei. Sec. II p. Chr.53. Inscrip ie din timpul lui Hadrian descoperit în teritoriul tomitan,

care atest „restabilirea libert ii ora ului”. Sec. II p. Chr.54. Colonet de marmur pentru zei a Syria din partea lui Sosippos (fiu)

al lui Callicrates, originar din Sidon. Sec. II – III p. Chr.55. Statuia „cet eanului tomitan”. Sec. III p. Chr. (dup Z. Covacef, Arta

sculptural în Dobrogea roman . Sec. I III, pl. VII/1).56. Statuia „adolescentei”. Sec. I p. Chr. (dup Z. Covacef, Arta

sculptural în Dobrogea roman . Sec. I III, pl. V/1).57. Închinare Marii Mame din partea lui Aurelius Firminianus

comandantul grani ei (dux limitis) în provincia Scythia; 293 305 p.Chr.

58. Inscrip ie tomitan care atest perpetuarea curiei (ordo Scythicus) înepoca roman târzie. Sec. IV p. Chr.

59. Inscrip ie funerar pentru Valerius Felix, ef al biroului administratival guvernatorului. Sfâr itul sec. III – începutul sec. IV p. Chr.

60. Monument metrologic cu numele arhontelui i comitelui FlaviusServandus. Sec. IV – V p. Chr.

61. Plac dedicat împ ratului Valentinian „înving torul neamurilorbarbare”; (în jurul anului 369 p. Chr.).

62. Arhitrav de la o construc ie funerar ridicat de Entolios dinCezareea Palestinei pentru so ia sa, Kalliope. Sec. V VI p. Chr.

63. Mas cu inscrip ie folosit într o construc ie funerar pentru„fericitul Timotei”. Sec. IV p. Chr.

64. Stel funerar pentru Aurelia Sambatis (al doilea nume este deorigine semitic ). Sfâr itul sec. III – începutul sec. IV p. Chr.

65. Epigram funerar în form de dialog, pus de Bassianus (tat ) iIanuaria (mam ) pentru fiul lor, Lillas, decedat la o vârst tân r . Sec.IV p. Chr.

222

66. Stel funerar pus pentru Terentius fiul lui Gaione, fost osta printrearca ii tineri. Sec. IV V p. Chr.

67. Epigram funerar (sec. III p. Chr.) reutilizat în perioada cre tin caplac de mormânt pentru Paula, so ia lui Paul sirianul, hipodiacon.Sec. VI p. Chr.

68. Plac funerar amintind un „martir al lui Christos i episcop”. Sec. IV Vp. Chr.

69. Epitaf cre tin pus de Iulius Atzeis, vexillarius, pentru so ia sa, „fericitaBonosa”. Sec. IV VI p. Chr.

70. Obiecte cu simboluri cre tine (dup I. Barnea, Arta cre tin înRomânia, I, Bucure ti 1979, pl. 28 i 97).70. a. opai cu imaginea lui Iisus Christos înconjurat de apostoli i cuinscrip ie cre tin . Sec. IV p. Chr.70. b. Gem de cornalin cu reprezentarea lui Christos pe cruce,flancat de cei 12 apostoli. Sec. IV V p. Chr.70. c. Lamp de bronz în form de pe te cu monograma lui Christospe una din fe e. Sec. V VI p. Chr.

71. Disc de argint aurit inscrip ionat cu numele episcopului Paternus(491 518 p. Chr.). (Dup I. Barnea, Arta cre tin în România, I,Bucure ti, 1979, pl. 94).

72. Planul (a) i cripta (b) basilicii mari din Tomis (dup A. R dulescu,Monumente romano bizantine din sectorul de vest al cet ii Tomis, fig. 11).

73. Cripta basilicii de la Tomis (din curtea Liceului „Mihai Eminescu”).74. Cripta basilicii (nr. 5), cu ni i un vas relicvar. Sec. V VI p. Chr.75. Basilica episcopal a Tomisului (nr. 7) în timpul cercet rilor

arheologice (dup A. R dulescu, Recherches archéologiques récentes dansle périmetre de la cité de Tomis, în Études byzantines et post byzantines,II, 1991, p. 31, fig. 5).

76 81. Edificiul Roman cu Mozaic.76. Terasa B a edificiului cu zidul de Est i pavimentul cu mozaic.77. Terasa C a edificiului cu înc perile boltite folosite ca antrepozite i

locuin e adosate ulterior construc iei.78 80. Registre decorative ale pavimentului cu mozaic (detalii).81. Tipuri de amfore g site în antrepozitele (magaziile) edificiului.

82. a. Inscrip ie pentru „sacrul sfat” pus de Hermippos, (fiul) lui Attas,cu prilejul construc iei unui vestiar ( ) la termeleora ului.

b. Termele de pe faleza de vest a ora ului.83. Tipuri de morminte de epoc roman timpurie.84. Inventar funerar din mormântul de înhuma ie al unei femei

descoperit pe actualul bd. Ferdinand. Sec. II p. Chr.85 88. Mormântul hypogeu din Tomis: pictura interioar . Sec. IV p. Chr.89 90. Cavou din necropola de SV a ora ului cu resturile unei picturi murale

paleocre tine. Sfâr itul sec. IV – începutul sec. V. p. Chr.91. Vedere din galeriile subterane ale Tomisului (catacombe).92. „Edificiul cu sc ri” de la baza falezei de vest a ora ului interpretat i

223

ca eventual templu sau atelier de prelucrare a marmurei (dup ofotografie de la începutul sec. XX, A. Magrin, cca. 1908; arhivaMINAC.

93 95. Zidul de incint romano bizantin.93.Turnul m celarilor.94. Curtina de Nord.95. Poarta de Nord Est i bustul lui Vasile Pârvan.

Pl. I Planul ora ului antic cu principalele monumente.Pl. II Zonele de necropole antice (dup C. Chera, Necropolele tomitane în

contextul lumii romane vest pontice (sec. I IV p. Chr.), Constan a 1999;lucrare de dosctorat; mss.).

LISTE OF ILLUSTRATION

1. Archaeological researches in the area of the Cathedral Park: 5th

century walls superposed by buildings dated in the Roman epoch.2. Housing district in the same area: wall with an entrance threshold in

the house. 5th c. BC.3. Remains of a 5th c. BC wall.4. Gethic vessel on the bottom of a Greek epoch pit.5. Greek Oriental ceramics and some Corinthian items. 6th 5th c. BC.6. Bronze arrowheads (premonetary symbols) discovered in an olpe

type Chios vessel. 6th 5th c. BC.7. Attic ceramics coming from the excavations in the Cathedral Park ;

some fragments have graffiti. 4th c. BC.8. Attic ceramics in the Hellenistic necropolis from Tomis. 4th beginning

of the 3rd c. BC.9. Amphoras from the Greek and Hellenistic period coming from Chios,

Thasos, Heraclea Pontica, Sinope, Tauric Chersonesos, Cnidos.10 11. Hellenistic ceramics in the necropolis. 3rd 2nd c. BC.

12. Hellenistic epoch tomb from Tomis (unpublished).13. Teracotta statuettes from Hellenistic epoch funerary complexes (the

item to the right is unpublished).14. Marble frieze with deities. End of 2nd 1st c. BC.15. Millitary diploma of the praetorian L. Ennius Ferox, originary from

Aquae Statellae (Liguria), issued by the emperor Vespasian, onDecember 2nd, 76 AD, discovered at Tomis (after ISM II, 8).

16. Dedication to the empeor Hadrian from the citizens of Tomis, in thetime of the governor C. Ummidius Quadratus (119 120 AD).

17. Milestones from the reign of Septimius Severus (a), Gordianus 3th (b)and Claudius 2nd the Gothic (c).

18. Table to verify capacities, the specified measure being(dimodium). 2nd 3rd c. AD.

19. Funerary stele of Theocritos, (son) of Theocritos, shipowner, put byhis mother Rufina, (daughter) of Iason. 2nd c. AD.

20. Tomb plaque of M. Iulius Tertullus, veteran of cohors ICommagenorum, put by Mitridates, soldier in the same cohort andby Barales. 1st c. AD.

21. Altar dedicated to Heros Manibazos by Sedatios Apollonios,

226

praefectus of Getulian horsemen ala in Arabia. 3rd c. AD.22. Funerary stele of Aurelius Sozomenos (son) of Zotichos, from

Byzantion. 2nd 3rd c. AD.23. Funeral plaque of Vibius Severus, Pontic speculator. 2nd 3rd c. AD.24. Funerary stele of the gladiator (retiarius) Argutos, represented

wearing fight equipment. 2nd 3rd c. AD.25. Funerary stele of the gladiator (retiarius) Skirtos Dakesis, having

status of free person, burried at Tomis, represented wearing his fightcostume and weapons. 3rd c. AD.

26. Funerary stele of Chrysion, daugther of Demosthenes, wife ofAphphos. 2nd 3rd c. AD.

27. The raised palms symbol and invocation of underground Heroes onthe monument erected by Asclepiades to remember his early deadchildren. 1st c. AD.

28. Funerary stele of Abascantos (son) of Socrates and his wife Zosime.2nd 3rd c. AD.

29. Marcus Antonius Marcianus, pater nomimos and priest of Hecate atTomis. 2nd c.. AD.

30. Inscription to honour a patronus of the metropolis of Tomis (the nameis partially hammer wrought). 3rd c. AD.

31. Funerary epigram put by Perinthos for his wife Caecilia Artemisiaoriginary from Perinthos, mentioning also other members of thefamily. 2nd 3rd c. AD.

32. Funeral monument for Kyrille, „very skillfully made” by her husbandAndrys. 3rd 4th c. AD.

33. Funeral altar for Epiphania originary from Hellada, consacrated asremember by her husband Hermogenes, originary from Ancyra andTomitan, of the tribe Oinopes. 3rd c. AD.

34. Sarcophagus raised by Alexandros (son) of Zmaragdos, of the tribe ofOinopes, for him and his wife Kyrilla. (Severians’ epoch).

35. Sarcophagus raised to Damostratos (son) of Heras from Nicomedia.2nd 3rd c. AD.

36. Marble sarcopahgus decorated with symbols of the god Men. 2nd c.AD.

37. Sarcophagus for Euelpistos, (son) of Sosos, an actor native ofByzantion and settled at Tomis.

38. Thesaurus of sculptures when it was discovered (1962, April 1st).39. Statuary group Fortuna and Pontos, deities protecting the city of

Tomis. (Thesaurus of sculptures).40. Aedicula with double representation of the goddess Nemesis raised

by C. Herennius Charito. (Thesaurus of sculptures).41. Fragment of a statuary group dedicated to the Dioscuri „the founders

of the city” in the name of tribe Boreis. (Thesaurus of sculptures).42 43. Bas relief and statuary group with the representation of goddess

Hecate triformis. (Thesaurus of sculptures ).44. Votive relief with inscription in Greek for Dionysos Kathegemon.The

227

god is accompanied by his main acolytes: Priap, satyr, Pan, theThracian Horseman. (Thesaurus of sculptures).

45. Marble bas relief with the representation of the Thracian Horseman,important local divinity. (Thesaurus of sculptures).

46. Statue of the Fantastic Snake Glykon, one of the most remarkablemonuments of the thesaurus of sculptures from Tomis.

47. Life size bust with the representation of the Egyptian goddess Isis.(Thesaurus of sculptures).

48. Marble bas relief with the representation of the Oriental god Mithrasin the scene of the sacrifice (Mithras Tauroctony); piece from thethesaurus of sculptures (missing today).

49. Eleusinian Trinity– Pluto, Proserpina, Ceres; marble bas relief. 2nd c.AD.

50. Head of a statue dedicated to Aphrodite. 2nd c. AD.51. Head carved in marble representing the god Apollo. 2nd c. AD.52. Marble statuettes with the representation of the goddess Venus

(Aphrodita). 2nd c. AD.53. Inscription from Hadrian’s time, discovered in Tomis territory

proving that “the liberty of the city has been re established”. 2nd c.AD.

54. Marble colonnette for the goddess Syria from Sosippos (son) ofCallicrates, originary from Sidon. 2nd 3rd c. AD.

55. Statue of the „Tomitan citizen”; 3rd c. AD (after Z. Covacef, Artasculptural în Dobrogea roman . Sec I III, pl. VII/1).

56. Statue of the „teenager girl”, 1st c. AD (after Z. Covacef, Artasculptural în Dobrogea roman . Sec. I III, pl. V/1).

57. Dedication to the Great Mother from Aurelius Firminianus thecommander of the border (dux limitis) in the province Scythia. 293 305AD.

58. Tomitan inscription attesting the perpetuation of curia (ordoScythicus) in the late Roman Age. 4th c. AD.

59. Fragment of a funerary inscription for Valerius Felix, head of theadministrative department of the governor. End of the 3rd beginningof the 4th c. AD .

60. Metrological monument with the name of archon and comes FlaviusServandus. 4th 5th c. AD.

61. Plaque dedicated to the emperor Valentinian „the conquerer of theBarbarian populations” (around 369 AD).

62. Architrave of a funeral construction raised by Entolios of Cezareea(Palestina) for his wife, Kalliope. 5th 6th c. AD.

63. Table with inscription used in a funerary construction for „the happyTimothei”. 4th c. AD.

64. Funerary stele for Aurelia Sambatis (second name of Semitic origin).End of the 3rd beginning of the 4th c. AD.

65. Funerary epigram as a dialog, put by Bassianus (father) and Ianuaria(mother) for their son, Lillas, deceased young. 4th c. AD.

228

66. Funeral stele put for Terentius the son of Gaione, former soldieramong the young arches. 4th 5th c. AD.

67. Funerary epigram (3rd AD) re used during the Christian epoch as atomb plaque for Paula, wife of Paul the Syrian, hypodeacon. 6th c. AD.

68. Funeral plaque to remember a „martyr of Christ and bishop”. 4th 5th c.AD.

69. Christian epitaph put by Iulius Atzeis, vexillarius, for his wife, „thehappy Bonosa”. 4th 6th c. AD.

70. Objects with Christian symbols (after I. Barnea, Arta cre tin înRomânia, I, Bucure ti 1979, pl. 28, 97).70. a. Rushlight discovered in Constan a with the representation ofJesus Christ and the 12 apostles and Christian inscription. 4th c. AD.70. b. Cornelian gemstone representing Christ, on the cross, flankedby the 12 apostles; 4th 5th c. AD.70. c. Bronze oil lamp, shaped as a fish with Christ’s monogram onone side. 5th 6th c. AD.

71. Gilded silver disc inscribed with Paternus bishop’s name (491 518AD). (After I. Barnea, Arta cre tin în România, I, Bucure ti, 1979, pl.94).

72. Plan and crypt of the great basilica of Tomis (after A. R dulescu,Roman Byzantine monuments from the western area of the city of Tomis,fig. 11).

73. Crypt of the basilica from Tomis (inside the yard of the College„Mihai Eminescu”).

74. Basilica’s crypt (no. 5), with niche and a reliquary vessel. 5th 6th c. AD.75. The episcopal basilica of Tomis (nr. 7) during the archaeological

researches (after A. R dulescu, Recherches archéologiques récentes dansle périmetre de la cité de Tomis, in Études byzantines et post byzantines, II,1991, p. 31, fig. 5).

76 81. The Roman Edifice with Mosaic.76. Terrace B of the Edifice, with the eastern wall and the mosaicfloor.77. Terrace C of the Edifice with the vaulted rooms used asstorerooms and houses which were built later on, near theconstruction.78 80. Decorative registers of the mosaic floor (details).81. Different types of amphorae, found in the Edifice’s storerooms.

82. a. Inscription for the „sacred council” put by Hermippos, (son) ofAttas, on the occasion of the building of a wardrobe room (

) at the city thermae.b. Thermae on the westen cliff of the city.

83. Different types of tombs dating from the early Roman epoch.84. Funerary inventory from the inhumation tomb of a woman

discovered on the actual Ferdinand Blvd. 2nd c. AD.85 88. The hypogeum tomb from Tomis: inside mural painting. 4th c. AD.89 90. Tomb from the town’s SV necropolis with fragments of an early

229

Christian mural painting. End of the 4th c. – beginning of the 5th c. AD.91. Overview from the underground galleries of Tomis (catacombs).92. ”The staircase Edifice” at the base of the town’s western promenade,

interpreted also as a possible temple or workshop of processingmarble (after a photograph from the beginning at the 20th century, A.Magrin, around 1908, MINAC’s archives).

93 95. Roman Byzantine precincts.93. The butchers Tour.94. The northern Curtain wall.95. The North East Gate and the bust of Vasile Pârvan.

Pl. I The plan of the ancient city with its main monuments.Pl. II The areas of the ancient necropolis (after C. Chera, The Tomitan

necropoleis in the Roman West Pontic world context (the 1st 4th centuriesAD, PhD, Constan a, 1999; mss.).

231

232

233

234

235

236

237

238

239

240

241

242

243

244

245

246

247

248

249

250

251

252

253

254

255

256

257

258

259

260

261

262

263

264

265

266

267

268

269

270

271

272

273

274

275