new information regarding the identity and family of stanciul pârcălab of cetatea albă content...

8/18/2019 New Information Regarding the Identity and Family of Stanciul Pârcălab of Cetatea Albă Content File PDF

http://slidepdf.com/reader/full/new-information-regarding-the-identity-and-family-of-stanciul-parcalab-of 1/10

S o u r c e : A n a l e l e Ş t i i n ţ i f i c e a l e U n i v e r s i t ă ţ i i » A l e x a n d r u I o a n C u z a « d i n I a ş i . I s t o r i e

S c i e n t i f i c A n n a l s o f t h e A l e x a n d r u I o a n C u z a U n i v e r s i t y o f I a s i - H i s t o r y

L o c a t i o n : R o m a n i a I s s u e N r : L V I - L V I I I I s s u e Y e a r : 2 0 1 0

A u t h o r ( s ) : P a u l D a n i e l N e d e l o i u

T i t l e : N o i p r e c i z ă r i c u p r i v i r e l a i d e n t i t a t e a ş i f a m i l i a l u i S t a n c i u l , p â r c ă l a b d e C e t a t e a A l b ă

N e w i n f o r m a t i o n r e g a r d i n g t h e i d e n t i t y a n d f a m i l y o f S t a n c i u l , p â r c ă l a b o f C e t a t e a A l b ă

C i t a t i o n s t y l e : P a u l D a n i e l N e d e l o i u . " N o i p r e c i z ă r i c u p r i v i r e l a i d e n t i t a t e a ş i f a m i l i a l u i S t a n c i u l ,p â r c ă l a b d e C e t a t e a A l b ă " . A n a l e l e Ş t i i n ţ i f i c e a l e U n i v e r s i t ă ţ i i » A l e x a n d r u I o a n C u z a «d i n I a ş i . I s t o r i e L V I - L V I I I : 1 7 3 - 1 8 1 . h t t p : / / w w w . c e e o l . c o m / s e a r c h / a r t i c l e - d e t a i l ? i d = 1 7 6 3 9 4

T h e C e n t r a l a n d E a s t e r n E u r o p e a n O n l i n e L i b r a r y

T h e j o i n e d a r c h i v e o f h u n d r e d s o f C e n t r a l - , E a s t - a n d S o u t h - E a s t - E u r o p e a n p u b l i s h e r s ,r e s e a r c h i n s t i t u t e s , a n d v a r i o u s c o n t e n t p r o v i d e r s

Y o u h a v e d o w n l o a d e d a d o c u m e n t f r o m

http://www.ceeol.com/search/article-detail?id=176394



2016

Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, s.n., Istorie, LVI-LVIII (2010-2012), p. 173-181.

Paul Daniel NEDELOIU

Noi precizări cu privire la identitatea şi familia lui Stanciul,

pârcălab de Cetatea Albă*

Unul dintre marii dregători şi stăpâni funciari din secolul al XV-lea, care a

deţinut sate şi în ţinutul Neamţ, a fost Stanciul. Acesta era fiul lui Oană vornic deSuceava şi frate cu Lazăr şi Costea, împreună cu care, aşa cum se arată într -un act din3 iunie 14291, împărţea averea tatălui lor, decedat probabil anterior acestei date.

Despre acest boier s-a scris încă din perioada interbelică. Istoricul şieditorul de documente Mihai Costăchescu îl menţionează în studiul intitulat Neamul lui Oană dvornic şi satele lui2, apărut în 1929, apoi în lucrarea Arderea

Târgului Floci şi a Ialomiţei în 14703, publicată în 1935. În primul dintre acestea,el considera că Stanciul, pârcălab de Cetatea Albă în a doua jumătate a secolului alXV-lea, este acelaşi cu Stanciul Ponici4, care fusese pârcălab de Hotin în prima

jumătate a secolului menţionat. Şase ani mai târziu, Costăchescu şi-a schimbatopinia, identificând pe Stanciul, pârcălab de Cetatea Albă, cu un Stanciul pârcălab5,menţionat într -un document din 1 martie 1507, din care se trage neamul Prăjescu.În realitate, acest Stanciu, numit impropriu pârcălab, probabil datorită unei greşelide traducere făcută în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de dascălulEvloghie, este Stanciul Stărostescul, menţionat în câteva documente, păstrate înoriginal, de la sfârşitul secolului al XV-lea. Faţă de această inconsecvenţă a luatatitudine istoricul şi genealogistul I.C. Miclescu-Prăjescu, care a publicat în 1937, în„Revista Istorică Română”, un studiu intitulat Boieri moldoveni din veacul al XV-lea:

Stanciu pârcălab de Hotin şi Stanciu Marele6, prin care se pronunţa pentru

identificarea pârcălabului de Cetatea Albă din a doua jumătate a secolului al XV-lea

* Comunicare prezentată cu ocazia Sesiunii Ştiinţifice Anuale a Muzeului de Istorie şi Arheologie,Piatra Neamţ (20 noiembrie 2010).1 DRH , A, I, întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu şi L. Şimanschi, Bucureşti, Editura Academiei,1975, nr. 90, p. 135.2 Mihai Costăchescu, Neamul lui Oană, dvornic de Suceava, şi satele lui, în CI , V (1929), 1, p. 41-79.3 Idem, Arderea Târgului Floci şi a Ialomiţei în 1470. Un fapt necunoscut din luptele lui Ştefan cel

Mare cu muntenii, Iaşi, 1935.4 Idem, Neamul lui Oană…, p. 46.5 Idem, Arderea Târgului Floci… p. 32.6 I. C. Miclescu-Prăjescu, Boeri moldoveni din veacul al XV-lea: Stanciu pârcălab de Hotin şi Stanciu Marele, în RIR, VII (1937), p. 358-370, VIII (1938), p. 175-188.



2016

174 Paul Daniel Nedeloiu

cu fiul lui Oană vornic de Suceava, bazându-se în special pe argumente de logicăistorică (coroborarea datelor în care apare în Sfat, locul pe care îl ocupă în rândulmembrilor Sfatului, a boierilor între care este trecut, a voievozilor în timpul cărora

este menţionat etc.). Nu aduce însă şi o dovadă directă, documentară, în care să sespună clar că Stanciul, pârcălabul de Cetatea Albă, era fiul lui Oană vornic şi fratecu Lazăr şi Costea. Din acest motiv, problema nu a fost considerată rezolvată,pentru ca în anii ’70 ai secolului trecut, în lucrarea Dicţionar al marilor dregători

din Ţara Românească şi Moldova. Sec. XIV-XVII , Nicolae Stoicescu să susţină că părerea acestui autor „este greu de controlat”7. Astfel, el i-a trecut separat peStanciul, fiul lui Oană de la Tulova, numele sub care mai este cunoscut vornicul deSuceava, şi pe Stanciul Marele, pârcălabul de Cetatea Albă8, ca şi cum ar fipersoane diferite.

Recent, în teza sa de doctorat, intitulată Boieri şi „domenii” în Ţara

Moldovei înainte şi în vremea lui Ştefan cel Mare9, Lucian-Valeriu Lefter îi dedicăacestui boier trei pagini în care, în consens cu I. C. Miclescu-Prăjescu, optează atât

pentru înrudirea lui Stanciul cu Ştefan cel Mar e, cât şi pentru identificarea acestuiacu Stanciul Marele, pârcălab al Cetăţii Albe în intervalul 1453, 1456, 1466-1470, şi

primul între sfetnicii lui marelui voievod începând cu 1467, până la moartea sa,survenită la data de 11 august 1479, aşa cum se arată în Letopiseţul anonim al Ţării

Moldovei ( Letopiseţul de la Bistriţa)10.

Cu toate că s-a scris destul de mult despre acest înalt dregător moldovean, până în prezent nimeni nu a încercat să alcătuiască un arbore genealogic al

neamului acestuia, să cerceteze înrudirile cu alte neamuri boiereşti şi să urmăreascăevoluţia în timp a stăpânirilor sale funciare. De asemenea, cei care au susţinutfaptul că acesta era fiul lui Oană vornic de Suceava nu au adus o dovadă clară, denatură documentară, a descendenţei sale.

În studiul de faţă, ne propunem, mai întâi, să prezentăm pe scurtinformaţiile pe care ni le oferă documentele de epocă în legătură cu familia şicariera sa, să urmărim evoluţia în timp a stăpânirile sale funciare, căutând în acestmod să-i identificăm descendenţii şi să prezentăm o informaţie descoperită recent

într-un izvor istoric medieval, care ne oferă date importante despre familia luiStanciul, pârcălab de Cetatea Albă. Baza cercetării noastre o constituie actele de

stăpânire funciară, publicate în diferite colecţii de izvoare medievale, dar şi uneleinformaţii descoperite în ediţia Damian P. Bogdan a Pomelnicului Mănăstirii

Bistriţa11.

7 Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova. Sec. XIV-XVII ,Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1971, p. 285-286 (vezi şi nota 1, p. 286).8 Ibidem, p. 285-286.9 Lucian Valeriu Lefter, Boieri şi „domenii” în Ţara Moldovei înainte şi în vremea lui Ştefan cel Mare. Teză de doctorat , Iaşi, 2009, p. 54-56. Lucrarea se află în manuscris la Biblioteca Facultăţii deIstorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.10

Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan, ediţie revăzută şi completată deP. P. Panaitescu, Bucureşti, Editura Academiei, 1959, p. 19.11 Pomelnicul Mânăstirei Bistriţa, publicat de Damian P. Bogdan, Bucureşti, 1941.



2016

Noi precizări cu privire la identitatea şi familia lui Stanciul 175

I. Familia lui Stanciul

Pentru prima dată, Stanciul este menţionat în actele interne la 28 decembrie

1428

12

, când, împreună cu fraţii săi, Lazăr şi Costea, primea din partea voievoduluiAlexandru cel Bun confirmarea pentru ocina lor, Seliştea lui Dobrin de la Humor,ţinutul Sucevei. În respectivul act se precizează faptul că aceşti trei fraţi erau fiii luiIon vornic. Aşa cum lasă să se înţeleagă Letopiseţul de la Bistriţa, soţia lui Stanciular fi fost Cneajna, fiica lui Alexandru cel Bun: „în acelaşi an [1479, n.n.], august 8,duminică seara, a răposat roaba lui Dumnezeu, Cneajna, fiica lui Alexandru voievod.Şi Stanciul cel Mare a răposat 3 zile după ea”13. Menţionarea lui Stanciul imediatdupă Cneajna ne indică o legătură între cele două personaje, foarte probabil aceştiafiind soţi, ceea ce ar indica o înrudire între fostul pârcălab de Cetatea Albă şi Ştefancel Mare. În plus, se poate observa că data despre care cronica precizează că ar fi

murit Stanciul, în speţă luna august a anului 1479, corespunde cu informaţiile oferitede documentele interne, unde, începând cu 11 august 1479, Stanciul nu mai apare

în Sfatul domnesc. Rămâne deschisă însă problema stabilirii tatălui Cneajnei,Alexandru voievod pe care-l menţionează atât cronica citată mai sus cât şi undocument din 7 mai 147014, putând fi ori Alexandru cel Bun - aşa cum credeaConstantin C. Giurescu15, ori Alexăndrel voievod, precum opina Ilie Minea16.

Despre copiii lui Stanciul ne oferă informaţii documente din a doua jumătatea secolului al XV-lea şi din prima jumătate a celui următor. Astfel, documente din adoua jumătate a veacului al XV-lea îl amintesc pe un fiu al acestuia, pe Mârza,

membru al Sfatului Domnesc în timpul lui Ştefan cel Mare, menţionat în aceastăcalitate între 12 septembrie146817 şi 22 mai 147618. După această din urmă datăMârza nu mai este amintit în documente, acesta fiind, probabil, unul dintre numeroşii

boieri care au pierit în bătălia de la Valea Albă, din 26 iulie 147619.Un act târziu, din 15 martie 152720, îi menţionează pe ceilalţi copii ai lui

Stanciul (Stănilă, în respectivul act), care erau, aşa cum se precizează în document,nepoţi ai lui Oană vornic: Oană, Isac, Nastasca, Mariica, Tudora şi Magdalina.Aceştia vindeau la acea dată boierului Nica satul Barbeşti, pe Prut, în ţinutul

12 DRH , A, I, nr. 81, p. 120.13 Cronicile slavo-romîne din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan, ediţie revăzută şi completată deP. P. Panaitescu, Bucureşti, Editura Academiei, 1959, p. 19.14 DRH , A, II, nr. 165, p. 245-246.15 Vezi Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor , 2, De la mijlocul secolului al

XIV-lea până la începutul secolului al XVII-lea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1976, p. 109.16 Vezi I. Minea, Letopiseţele moldoveneşti scrise slavoneşte, în CI , 1 (1925), p. 243-244.17 DRH , A, II, nr. 153, p. 224.18 Ibidem, nr. 206, p. 312-313.19

De aceeaşi părere era şi I. C. Miclescu-Prăjescu - vezi I. C. Miclescu-Prăjescu, Boeri moldovenidin veacul al XV-lea: Stanciu pârcălab de Hotin şi Stanciu Marele. Extras din RIR, VII (1937), p. 11.20 DIR, A, XVI, I, nr. 208, p. 236.



2016


Fălciu. Se observă că lipseşte Mârza, ceea ce întăreşte ideea că acesta pierise, aşacum am presu pus mai sus, în bătălia de la Valea Albă.

II. Carieră

Cariera lui Stanciul debutează în anul la 4 ianuarie 143221, când esteamintit pentru prima dată în Sfatul domnesc imediat după moartea lui Alexandrucel Bun. Cel care l-a introdus în Sfat a fost Iliaş voievod, Stanciul începând deacum o lungă carieră de sfetnic, ce va dura, cu mici întreruperi, până în anul 1479:143222-144423, 144824-144925, 145226-145627, 145928-147929. În acest lung intervalde timp, Stanciul a deţinut şi importante dregătorii: vistier (143530), postelnic(143631-144332) şi pârcălab al Cetăţii Albe (1448 ?33, 145334, 145635, 146636-147037).

Stanciul dispare din Sfat la începutul toamnei anului 1444, la 1 septembrie38

fiind amintit pentru ultima dată în vremea lui Ştefan al II-lea, fapt ce coincide cudomnia singulară a acestuia, după înlăturarea lui Iliaş voievod. Această observaţieîntăreşte ideea că Stanciul făcea parte dintre oamenii de încredere ai lui Iliaş voievod,cel care l-a numit sfetnic imediat după moartea lui Alexandru cel Bun.

Va reveni între sfetnici în vremea lui Petru al II-lea voievod, în intervalul23 aprilie39 – 10 octombrie 144840, timp în care o singură dată, la 5 octombrie144841, este menţionat şi ca pârcălab, probabil al Cetăţii Albe, aşa cum vom vedeadin documentele ulterioare, din a doua jumătate a secolului al XV-lea. De

21 DRH , A, I, nr. 107, p. 158.22 Ibidem.23 Ibidem, nr. 250, p. 354.24 Ibidem, nr. 279, p. 396, nr. 280, p. 399, nr. 281, p. 401, nr. 282, p. 403, nr. 283, p. 404, nr. 284, p. 406,nr. 285, p. 408, nr. 286, p. 409, nr. 288, p. 412, nr. 290, p. 414.25 Ibidem, II, nr. 4, p. 6.26 Ibidem, nr. 16, p. 18.27 Ibidem, nr. 61, p. 92.28 Ibidem, nr. 85, p. 122.29 Ibidem, nr. 218, p. 332.30 Ibidem, I, nr. 142, p. 196.31 Ibidem, nr. 152, p. 210.32 Ibidem, nr. 231, p. 327.33 Ibidem, nr. 288, p. 412. Este posibil să fie vorba despre Stanciul Hotnog, pârcălab de Hotin – vezişi ibidem, Indice de nume, p. 497, deoarece în document nu se precizează unde era pârcălab.34 Ibidem, II, nr. 26, p. 35.35 Ibidem, nr. 60, p. 90.36 Ibidem, nr. 131, p. 187.37 Ibidem, nr. 168, p. 252.38 Ibidem, I, nr. 250, p. 354.39

Ibidem, nr. 279, p. 396.40 Ibidem, nr. 290, p. 414.41 Ibidem, nr. 288, p. 412.



2016


asemenea, se menţine în Sfat şi în timpul primei domnii a lui Alexăndrel vodă, aşacum ne indică un document din 5 iunie 144942.

Sub domnia lui Bogdan al II-lea (1449-1451), Stanciul este absent din Sfat,

dar şi în timpul primei domnii a lui Petru Aron (1451-1452, 1454, 1455-1457). Vareapărea între sfetnici în vremea celei de-a doua domnii a lui Alexăndrel voievod(1448-1449, 1452-1454, 1455)43. La data de 26 ianuarie 145344, într-un act emis laSuceava de către Alexăndrel voievod, Stanciul este menţionat pe lista sfetnicilor acestuia ca pârcălab de Cetatea Albă, dregătorie în care nu mai este pomenit decâtla 13 iunie 145645, însă probabil o avusese şi până atunci.

Activitatea sa la Cetatea Albă ne este cunoscută dintr -o inscripţiemedievală publicată de I. Bogdan la începutul secolului trecut: „S -a săvârşit acestzid şi a fost întărit cu tunuri de pan Stanciul, în anul 6962 (1454), luna martie”46.

Demn de remarcat este faptul că în timpul ultimilor doi domni dinainte de

Ştefan cel Mare, în speţă Alexăndrel şi Petru Aron, Stanciul a ocupat poziţiifruntaşe în Sfatul domnesc: poziţia a treia în timpul lui Alexăndrel vodă, imediatdupă boierii Duma al lui Brae vornic şi Manuil pârcălab de Hotin, poziţia a cinceaîn cele mai multe dintre actele lui Petru Aron vodă, după boierii Bratul cel Mare,Manuil, Hotco vornic şi marele logofăt Mihail.

În primii doi ani ai domniei lui Ştefan cel Mare, între 1457 şi 1458,Stanciul nu se mai află în Sfat. Explicaţia o găsim într-un document dat de PetruAron la Cameniţa, la 24 ianuarie 1458, unde se arată, printre altele, că alături deaceasta se aflau boierii săi: „pan Duma Braevici şi cu pan Stanciul şi cu pan

Costea Danovici şi cu pan Ion pârcălabul şi cu pan Vasco Levici”

47

.Aşadar, îl urmase pe Petru Aron în Polonia, după ce acesta îşi pierdusetronul. Va reveni însă curând, Ştefan cel Mare reuşind să îl atragă atât pe el, cât şi

pe alţi boieri48, de partea sa. Astfel, la 22 iunie 145949 el se regăseşte din nou înSfatul domnesc, de data aceasta al lui Ştefan cel Mare, unde ocupă locuri fruntaşe:

poziţia a treia între boierii Ţării Moldovei între 22 iunie 145950 şi 15 septembrie146651 (după Duma al lui Brae şi Manuil), poziţia a doua între 8 decembrie 146652

şi 10 ianuarie 146753 (după Manuil).

42 Ibidem, II, nr. 4, p. 6.43 Ibidem.44 Ibidem, nr. 26, p. 35.45 Ibidem, nr. 60, p. 90.46 I. Bogdan, Inscripţiile de la Cetatea Albă, în AARMSI , s. II, t. 30 (1908), p. 337, 329. Vezi şi MihaiCostăchescu, Arderea Târgului Floci..., p. 31.47 Mihai Costăchescu, Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, vol. II, Iaşi, 1932, nr. 235,p. 815.48 Spre exemplu, Duma al lui Brae, prezent în Sfatul lui Ştefan cel Mare în inter valul 1460, ianuarie13 ( DRH , A, II, nr. 90, p. 129) – 15 septembrie 1466 (ibidem, nr. 141, p. 204)49 Ibidem, nr. 85, p. 122.50 Ibidem.51

Ibidem, nr. 141, 204.52 Ibidem, nr. 142, p. 205.53 Ibidem, nr. 145, p. 211.



2016


Pentru meritele sale în îndeplinirea sarcinilor cu care fusese îndrituit,Ştefan cel Mare îl numea la data de 28 iulie 1468 „sfetnicul nostru cel mai defrunte”54. Acest fapt consemna o realitate vizibilă şi în documentele epocii,

deoarece, între 30 iunie 1467

55

şi până la moartea sa, survenită în anul 1479

56

,Stanciul este trecut în actele interne primul pe lista sfetnicilor, imediat după copiiilui Ştefan cel Mare şi înaintea unchiului voievodului, Vlaicul şi a fiului acestu ia,Duma. Acest fapt confirmă ipoteza înrudirii sale cu familia domnitoare. Ultimul actcare îl menţionează ca fiind în viaţă este din 24 mai 147957.

Aşa cum am arătat mai sus, pe unul dintre fiii lui Stanciul îl chema Oană,după numele bunicului său. Considerăm că nu este deloc întâmplător faptul că dupămoartea lui Stanciul, între 1 februarie 148158 şi 29 mai 148459, pârcălab la CetateaAlbă îl găsim pe un Oană, alături de Gherman. Cel mai probabil, acest Oană erafiul lui Stanciul, fiind desigur familiarizat cu treburile specifice dregătoriei de

pârcălab, din activitatea îndelungată a tatălui său, tocmai în această cetate.

III. Stăpâniri funciare

Despre stăpânirile din ţinutul Neamţ ale lui Stanciul ne oferă informaţii unact datat 3 iunie 142960, emis la Suceava de către Alexandru cel Bun. Prin acesta,voievodul confirma fiilor lui Oană vornic de Suceava „dreptcredincioasa vislujeniea tatălui lor”, decedat, probabil, cu puţin înainte de această dată, el fiind amintitultima oară în viaţă la 12 mai 142561, prezent în Sfat.

Astfel, fiii acestuia, Lazăr, Stanciul şi Costea, obţineau confirmareadomnească pentru averea moştenită de la tatăl lor, după cum urmează: în ţinutul Neamţ, aceştia stăpâneau un adevărat domeniu, compus din 9 sate, situate pe valeapârâului Orbic: Cărbuneşti, Costinţi, Dumitreşti, Moişinţi, Plopeşti, satul unde afost Başea, Seliştea, Seliştile lui Drăghici (două) şi Zagoreni. Aşa cum se arată îndocument, curtea boierească a acestor trei fraţi, deci şi a lui Stanciul, se afla însatul Seliştea: „unde este curtea lor”62.

În afară de acestea, acelaşi act, din 3 iunie 1429, ne informează că cei treifraţi mai deţineau şi sate în ţinuturi precum: Dorohoi (satul „la Iaz”, satul „undeeste Stan”, satul „unde este vătăman Minco”), Fălciu (satul Spărietului, 10 locuri

de sat pe Prut, între Ivan Şurinschi şi Dobromira), Hotin (un sat, sub Horodişte),Iaşi (Bahmatăuţi, un sat la Cornul Lăcinului, un sat la Derenice, un sat la FântânaRece, un sat pe Ciuhuru, un sat pe Suhoverh, satul unde este Andriaş, satul unde

54 Ibidem, nr. 152, p. 222.55 Ibidem, nr. 147, p. 214.56 Ibidem, nr. 218, p. 332.57 Ibidem, nr. 218, p. 332.58 Ibidem, nr. 233, p. 357.59 Ibidem, nr. 262, p. 402.60

Ibidem, I, nr. 90, p. 135.61 Ibidem, nr. 61, p. 89.62 Ibidem, nr. 90, p. 135.



2016


este Ion al lui Filea şi unde a aşezat sat Stanco), Roman (Gâdinţi) şi Suceava(Litanăuţi, satul unde au fost Tatomir şi Pârtea, Seliştea lui Dobrin, la Humor,Stroinţi, Tulova şi Zaharinţi).

După cum se observă, cei trei fraţi moşteneau un domeniu impresionant,alcătuit din nu mai puţin de 30 de sate şi 10 locuri de sat; dintre cele 30 de sate, 9erau plasate în ţinutul Neamţ.

La acest domeniu se vor adăuga în anii următori şi alte sate, cumpărate sau primite danie de aceşti trei fraţi din partea diferiţilor voievozi ai Ţării Moldovei.Este cazul lui Stanciul, cel care la data de 3 aprilie 143963 cumpăra de la Ivaşco,fiul lui Horaiţă, cu suma de 90 de zloţi, jumătate din satul Plişineţi, ţinutul Iaşi. Cuaceeaşi ocazie, Iliaş voievod, confirmându-i acea jumătate de sat, îi dăruia şi douăselişti pe Jijia, Bârsomeni şi Dumitreni, ambele în ţinutul Dorohoi.

Cercetând modul în care a evoluat stăpânirea acestor 9 sate nemţene pe

parcursul secolelor XV-XVII, am constatat că doar jumătate dintre ele au continuatsă existe şi în perioada următoare, în speţă Cărbuneşti, Costinţi, Plopeşti şi celedouă Selişti ale lui Drăghici, numite din secolul al XVI-lea Seliştea Români şiSeliştea Ruşii. Stăpânii Seliştii Ruşii, situată pe râul Orbic, îşi revendicau lasfârşitul secolului al XVI-lea moştenirea de la o anumită Nastasia, mamă a luiToader Dragsin uricar, bunică a Todosiei şi a lui Zosim vistiernicel, străbunică aŞtefanei64. Ştim că pe una dintre fiicele lui Stanciul pârcălab de Cetatea Albă ochema Nastasia, însă nu avem certitudinea că despre aceasta este vorba, întrucâtnu este amintit nici Stanciul şi nici Oană vornic în legătură cu ea. Dacă totuşi ar

exista o identitate între cele două persoane, atunci ar însemna că Stanciul preluasemoştenirea asupra uneia din cele două Selişti ale lui Drăghici, numită ulterior Seliştea Ruşii, pe care a transmis-o fiicei sale Nastasia. În apropiere de aceasta seafla satul Orbic, care era stăpânit de un Ciolpan monah, descendent al fiului maimare al lui Oană, Lazăr. Acest Ciolpan a fost ctitorul unei mănăstiri pe pârâulOrbic, cu hramul „Sfânta Troiţă”, despre care se spune într -un document de la

începutul secolului al XVII-lea că a fost prădată de haiducii lui Dumitru Popoţeacând au venit trupele lui Mihai Viteazul în Moldova.

Pentru celelalte sate nemţene nu se poate demonstra o continuitate destăpânire sub descendenţii celor trei fii ai lui Oană vornic. Spre exemplu, satul

Costinţi şi-a schimbat numele în secolul al XVI-lea în Prăjeşti65, fiind stăpânit decopiii lui Toader vistier (Prăjescu).

63 Ibidem, nr. 194, p. 274.64 DIR, A, XVI, IV, nr. 184, p. 140, nr. 249, p. 189-191.65 Ibidem, XVI, II, nr. 100, p. 108: „le-am întărit ocinele şi dedinele lor drepte, satul Costinţii, care se

numeşte acum Prăjeştii, la obârşia Oarbicului, şi satul unde a fost jude Oancea, mai sus de Moghilă,care se numeşte acum Selişte” [copiilor lui Toader vistier: Ion, Toader, Maria, Anuşca, TodosiaSamoileasa, n.n.), şi o alta tot Todosia (Tăbucioaia n.n.)].



2016


IV. Activităţi ctitoriceşti

Despre activităţile de miluitor ale lui Stanciul ne informează un document

din 18 februarie 1445

66

, păstrat însă doar sub forma unui rezumat târziu, de lasfârşitul secolului al XVIII-lea. În respectivul rezumat se arată că Stanciul, împreunăcu fratele său, Lazăr, au dăruit la acea dată Mănăstirii Humor, ctitoria tatălui lor – Oană vornic de Suceava67, trei sate: Vorniceni („suptu Dumbrava cea Înaltă” – ţinutul Dorohoi68), Antileşti (ţinutul Hârlău ?)69 şi Părteşti70 (ţinutul Suceava).

Nu ştim dacă Stanciul însuşi a fost ctitor la vreo biserică sau mănăstire,însă a fost cu siguranţă miluitor, documentul prezentat mai sus demonstrând dinplin acest fapt.

Faptul că el a fost miluitor faţă de lăcaşurile religioase ne este dovedit şi demenţionarea sa în Pomelnicul Mănăstirii Bistriţa, a cărui alcătuire a început în anul

1407. Cum tatăl său, Oană vornic de Suceava, a dăruit Mănăstirii Bistriţa la datade 12 iulie 14<15 >71 un sat, fără să-i fie menţionat numele, despre care se spune căi-a avut drept vătămani pe Maxim şi Voinea, şi identificat de editorii DRH , A, I, cuactualul sat Bălăneşti72, din comuna Bârgăuani, situat pe Pârâul Negru, m-amgândit că în Pomelnicul Mănăstirii Bistriţa s-ar putea găsi informaţii despre acestaşi familia sa. Cercetând ediţia publicată în anul 194173 a acestui manuscris slav deDamian P. Bogdan, am surpriza plăcută să constat că atât Oană vornic, cât şi fiii,nurorile şi nepoţii acestuia sunt trecuţi în Pomelnic la fila 25 în actul original, pelista „boierilor dreptcredincioşi”, adică a acelora care au făcut danii mănăstirii.

Astfel, sunt trecuţi Lazăr şi soţia sa Marina, împreună cu fiul lor, Sima.Apoi Stanciul, îm preună cu Mârza74, şi în final Costea, cu soţia sa, căreia nu-i estetrecut numele, şi cu fiica lor, Ana. Documentele interne confirmă faptul că Lazăr aavut fiu pe Sima, iar Stanciul pe Mârza, ceea ce ne întăreşte ideea că la fiii lui Oanăvornic se referă fragmentul respectiv. În plus, ei sunt daţi exact în aceeaşi ordine ca

66 DRH , A, I, nr. 251, p. 355.67 Ibidem, nr. 40, p. 58, nr. 81, p. 120. Vezi şi N. Grigoraş, I. Caproşu, Biserici şi mănăstiri vechi din

Moldova până la mijlocul secolului al XV -lea, Ediţia a II-a, revăzută, Bucureşti, Editura Meridiane,1971, p. 44.68 Constantin Burac, Aşezările Ţării Moldovei din epoca lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, EdituraMinisterului Administraţiei şi Internelor, 2004, p. 94.69 Localizare nesigură, editorii DRH , A, I, plasându-l într-unul din judeţele de astăzi Suceava sauBotoşani. Constantin Burac îl plasează în ţinutul Suceava – vezi Constantin Burac, Ţinuturile Ţării

Moldovei până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 2002, p. 590.70 Corect Pârteşti, numele satului derivând de la acela al lui Pârtea, menţionat într -un act anterior, din3 iunie 1429 – vezi DRH , A, I, nr. 90, p. 135. Pentru localizarea acestui sat vezi Constantin Burac, Aşezările Ţării Moldovei din epoca lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 2004, p. 264.71 DRH , A, I, nr. 41, p. 60.72 Ibidem, Indice de nume, p. 475.73 Pomelnicul Mânăstirei Bistriţa, p. 101.74

Ibidem. În Pomelnic se precizează, greşit, că Mârza era „soţia” lui Stanciu, când, în realitate, aşacum o arată şi numeroasele acte din a doua jumătate a secolului al XV -lea, acesta era fiul lui Stanciul,fiind, probabil, vorba de o eroare a călugărului care a scris pasajul respectiv.



2016


în actul din 3 iunie 1429, prezentat anterior, iar deasupra lui Lazăr a fost scris maitârziu, cu litere mai mici, numele „Ion”, fiind vorba, probabil de tatăl lor, căruia is-a mai spus şi Ion vornic. De altfel acesta se găseşte şi la fila numărul 52 a

Pomelnicului, trecut tot cu numele Ion, iar deasupra „dvornic”, însă cel care asuprascris mai târziu numele său nu a ştiut acest fapt, trecându-l spre pomenirelângă copiii săi.

Pasa jul respectiv rezolvă însă o problemă istoriografică ce îşi are începutulîn perioada interbelică: aceea a identităţii lui Stanciul, pârcălabul Cetăţii Albe.Întrucât acesta este menţionat împreună cu Mârza, şi între cei doi fraţi ai săi, Lazăr şi Costea, se demonstrează un dublu fapt: că era fiul lui Oană vornic şi că este unaşi aceeaşi persoană cu Stanciul, pârcălabul de Cetatea Albă.

New information regarding the identity and family of Stanciul,pârc lab of Cetatea Albă

Abstract

Ever since the inter-war days, there has been a great deal of conjecture in the

Romanian historiography regarding the identity of Stanciul, pârcălab of Cetatea Albă,

from the second half of the fifteenth century. In this debate there have been involved

historians such as Mihai Costăchescu, Ilie Minea, I. C. Miclescu- Prăjescu or Nicolae

Stoicescu. The evidence they appealed to for supporting their own opinions were mostlybased on historical logics, since there hasn’t been discovered a document to make a clear

reference to the ascendence of this high official.

The main characters he has been identified with were: Stanciul Ponici, Stanciul

Stărostescul, Stanciul Marele and Stanciul, the son of Oană, vornic of Suceava, boyars

who lived in the first half of the 15th

century.

In this study, I have made an analysis, based on the documents of that time,

regarding the family of this boyar, his career and founder’s activities, as well as a branch

of Stanciul’s family, between the 15thand 17

thcenturies; in the end, I have presented a

document proof, found in the leaves of The Diptych of Bistriţa Monastery, by which it is

proved that Stanciul, pârcălab of Cetatea Albă, was indeed the son of Oană, vornic of Suceava.

Keywords: Boyar, pârcălab, vornic, diptych, voivode’s council, counsellor.

new information regarding the identity and family of stanciul pârcălab of cetatea albă content...

Documents