Razboiul cel Mare, Razboiul Na?iunilor, denumit, n timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, Primul Razboi Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. Cronologic, evenimentele s-au desfa?urat astfel: n 28 iulie 1914 Imperiul Austro-Ungar a atacat Serbia (n 23 iulie 1914 Austro-Ungaria a dat un ultimatum, apreciat ca inacceptabil pentru un stat suveran, Serbiei - considerata responsabila pentru atentatul de la Sarajevo, din 28 iunie 1914); n 30 iulie 1914, Rusia, sus?innd Serbia, decreteaza mobilizarea generala; n replica, Germania, aliata Austro-Ungariei, declara, la 1 august 1914, razboi Rusiei ?i, apoi, o zi mai trziu, la 3 august 1914, Fran?ei; la 4 august 1914 Germania a invadat Belgia, iar Anglia ?i dominioanele sale au declarat razboi Germaniei (5 august 1914) ; la rndul sau, Austro-Ungaria declara razboi Rusiei (6 august 1914), iar Serbia, Germaniei (6 august 1914); Fran?a declara razboi Austro-Ungariei (11 august 1914), urmata de Anglia (12 august 1914); la 23 august 1914, Japonia declara razboi Germaniei (prin acest act, conflictul european devine mondial); Turcia declara, la 12 noiembrie 1914, razboi Triplei n?elegeri; n 23 mai 1915 Italia declara razboi Austro-Ungariei; n 27 august 1916 Romnia a intrat n razboi alaturi de Antanta (Tripla n?elegere), iar la 6 aprilie 1917 ?i Statele Unite ale Americii intra n razboi mpotriva Puterilor Centrale. n 11 noiembrie 1918, la ora 05.00 s-a semnat actul de armisti?iu ?i, astfel, la ora 11.00 diminea?a, razboiul a luat sfr?it. Combatan?ii razboiului au fost Antanta ?i Puterile Centrale. Nici un conflict anterior nu a implicat un numar att de mare de militari ?i nu a implicat attea par?i pe cmpul de lupta. n final, acest razboi a devenit al doilea conflict pe lista celor mai sngeroase conflicte notate de istorie (dupa Rebeliunea de la Taiping). Douazeci de ani mai trziu, nsa, cel de-al Doilea Razboi Mondial va face ?i mai multe victime.Toate statele care au intrat n Primul Razboi Mondial au avut fiecare interesele lor, fara sa se gndeasca la consecin?e, care s-au soldat cu 10.000.000 de mor?i. Generalul Lyautey, rezident general al Fran?ei n Maroc declara: "Sunt complet nebuni! Un razboi ntre europeni nseamna un razboi civil, cea mai monumentala tmpenie pe care lumea a facut-o vreodata".("Larousse", "Istoria lumii de la origini pna n anul 2000", ed.Olimp.Bucure?ti, 2000, p. 499)O caracteristica a Primului Razboi Mondial este folosirea strategica pe scara larga a tran?eelor ca linii de aparare pe Frontul de Vest, acestea ntinzndu-se de la Marea Nordului pna la grani?a cu Elve?ia. Mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe cmpurile de lupta ale razboiului iar, pe lnga acestea, mai mul?i ?i-au pierdut via?a n spatele liniilor frontului, datorita lipsei resurselor de baza - mncare, caldura sau combustibil, mobilizate cu prioritate pentru alimentarea armatelor - ?i a genocidului comis sub acoperirea numeroaselor razboaie civile ?i conflicte interne (de exemplu, genocidul armean).Progresul tehnologic care s-a produs odata cu revolu?ia industriala a secolului XIX-lea se traduce n cre?terea puterii distructive a armelor ?i n diversificarea modalita?ilor de atac aflate la dispozi?ia generalilor din acea epoca. Astfel, n Primul Razboi Mondial au loc primele bombardamente aeriene din istorie, iar n jur de 5% din totalul victimelor de razboi au fost civili, n timp ce n Al Doilea Razboi Mondial procentul acestora va fi de 50%.Primul Razboi Mondial s-a dovedit a fi o ruptura decisiva cu vechea ordine mondiala, marcnd ncetarea finala a absolutismului monarhic n Europa. Patru imperii au fost doborte: German, Austro-Ungar, Otoman ?i Rus. Cele patru dinastii ale lor, Hohenzollern, Habsburg, Otoman ?i Romanov, care au avut radacini ale puterii nca din timpul cruciadelor, au cazut dupa razboi.E?ecul de a rezolva crizele postbelice a contribuit la ascenden?a fascismului n Italia, a nazismului n Germania ?i la izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Razboiul a catalizat Revolu?ia bol?evica, cea care avea sa inspire ulterior revolu?ii comuniste n diferite ?ari, precum China sau Cuba. n est, caderea Imperiului Otoman a pavat calea spre democra?ia moderna ?i laicizarea statului succesor, Turcia. n Europa Centrala au fost nfiin?ate state noi, precum Cehoslovacia sau Iugoslavia, iar Polonia a fost redefinita.Cuprins [ascunde] 1 Cauze1.1 Cauze ?i responsabilita?i2 Primele batalii3 Primele etape: de la romantism la tran?ee3.1 nceputul razboiului pe Frontul de Vest4 Teatrele de opera?ie sudice4.1 Imperiul Otoman4.2 Teatrul italian5 Romnia ?i Italia n anii Primului Razboi Mondial6 Romnia ?i Italia n timpul Conferin?ei de Pace de la Paris7 Romnia ?i pacea separata de la Buftea-Bucure?ti7.1 Razboiul n Balcani8 Frontul de Est9 Revolu?ia Rusa10 Ultima jumatate10.1 Intrarea Statelor Unite n razboi10.2 Ofensiva germana din primavara anului 191810.3 Victoria Antantei11 Sfr?itul razboiului12 Scurta cronologie13 Bilan?ul razboiului13.1 Solda?i alia?i mor?i13.2 Solda?i mor?i ai Puterilor Centrale13.3 Civili mor?i14 Vezi ?i15 Memorii de razboi16 Referin?e ?i note17 Bibliografie18 Legaturi externe18.1 MediaCauze[modificare | modificare sursa]Articol principal: Cauzele Primului Razboi Mondial.Atentatul de la Sarajevo. Desen din presa vremiin ziua de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiducele Austriei ?i mo?tenitorul tronului austro-ungar, a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student na?ionalist srb-bosniac. Acesta a facut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, sus?inu?i de Mna Neagra, o societate secreta fondata de na?ionali?ti pro-srbi, cu legaturi n armata Serbiei. Asasinatul a amorsat tensiunea grava, care exista deja n Europa. Rebeliunile de la Sarajevo provocate de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand au fost instigate de minoritatea srba, care era nemul?umita de anexarea n 1908 a Bosniei ?i Her?egovinei de catre imperiul Austro-Ungar, ca ?i de invadarea ?i ocuparea violenta [2] a provinciei de catre acela?i imperiu, n 1878.De?i acest asasinat a fost considerat ca detonatorul direct pentru Primul Razboi Mondial, cauzele reale trebuie cautate n deceniile premergatoare, n re?eaua complexa de alian?e ?i contrabalansuri care s-au dezvoltat ntre diferitele puteri europene, n urma nfrngerii Fran?ei ?i a proclamarii Imperiului federal german (Al II-lea Reich), sub conducerea "cancelarului de fier", Otto von Bismarck, n 1871.Cauzele Primului Razboi Mondial constituie o problema complicata din cauza multitudinii factorilor implica?i, ntre care: na?ionalismul, disputele anterioare nerezolvate, precum lipsa surselor de materie prima ?i de pie?e de desfacere pentru industria central-europeana, sistemul de alian?e, guvernarea fragmentara, ntrzieri ?i nen?elegeri n comunica?ia diplomatica, cursa narmarilor etc.Cauze ?i responsabilita?i[modificare | modificare sursa]Gavrilo Princip - asasinul lui Franz Ferdinand, cauza imediata a declan?arii razboiului.Cauza principala a Primului Razboi Mondial a fost refuzul imperiilor de a acorda popula?iilor lor dreptul la auto-determinare.[3][4] Bosnia a fost anexata de catre imperiul Austro-Ungar n 1908, n dispre?ul sentimentelor sau dorin?elor popula?iei, Austro-Ungaria nsa?i fiind deja la acel moment un stat multi-etnic n care numeroase minorita?i erau dominate de o clica de nem?i ?i unguri.[5] La fel cum romnii transilvaneni afla?i sub opresiunea austro-ungara priveau cu speran?a de ajutor spre romnii deja liberi din regatul Romniei, tot a?a ?i srbii din Bosnia, ?i din restul Imperiului Austro-Ungar, priveau cu speran?a spre fra?ii lor din regatul independent al Serbiei.[6]Monarhia habsburgica se baza mai mult pe for?a mpotriva popoarelor care traiau n interiorul statului multina?ional austro-ungar, dect pe loialitatea acestor popoare, ?i la nceputul secolului al XX-lea aceasta loialitate, n mod vadit, diminua.[7] Popoarele aflate n interiorul imperiilor multina?ionale erau nemul?umite de frontierele existente la acel moment, ca ?i de modul cum aceste frontiere erau men?inute, anume prin institu?ii conservatoare.[8] De altfel, unul dintre pu?inele c?tiguri ob?inute n urma Primului Razboi Mondial a fost chiar acest drept al popoarelor la autodeterminare.[9] n epoca, observatorii aviza?i considerau ca aristocra?ii care conduceau Imperiul Austro-Ungar promovau politici expansionsiste nebune?ti, care erau contra propriilor lor interese: imperiul gemea deja sub greutatea propriilor contradic?ii ?i a frustrarii minorita?ilor oprimate, n timp ce conducerea ngloba Bosnia-Her?egovina, o alta provincie cu popula?ie diversa religios ?i etnic.[10]Exista multe ipoteze care ncearca sa explice cine, sau de ce, a fost vinovat pentru nceputul Primului Razboi Mondial. Primele explica?ii, prevalente n 19201930, accentuau versiunea oficiala, care, n conformitate cu Tratatul de la Versailles ?i Tratatul de la Trianon, plasa ntreaga responsabilitate asupra Germaniei ?i alia?ilor sai. Versiunea oficiala a fost o ipoteza bazata pe ideea ca razboiul a nceput cnd Austro-Ungaria a invadat Serbia, sus?inuta de Germania care a invadat Belgia ?i Luxemburg fara provocare. n aceasta viziune, ipoteza este ca responsabilitatea pentru razboi s-a creat prin agresiunea Germaniei ?i a Austro-Ungariei, n timp ce Rusia, Fran?a ?i Marea Britanie au ripostat legitim acestei agresiuni. Aceasta idee a fost, ulterior, aparata de istorici ca Franz Fischer, Imanuel Geiss, Hans-Ulrich Wehler, Wolfgang Mommsen ?i V.R. Berghahn. Cu timpul, al?i anali?ti au luat n considera?ie ?i factori suplimentari precum, de exemplu, rigiditatea planurilor militare ruse ?i germane, data fiind importan?a concep?iei de a ataca primul ?i de a executa planurile militare ntr-un ritm rapid).Pe parcursul mai multor decenii, britanicii au fost obi?nui?i cu razboaie coloniale, unde au triumfat rapid ?i u?or, iar din aceste considerente au ntmpinat Marele Razboi cu entuziasm. Totu?i, dificulta?ile ntlnite de Marea Britanie n razboiul Zulu (1879) ?i n cel de-al doilea razboi bur (1899-1902), au redus probabilitatea ca britanicii au fost naivi n privin?a poten?ialului unui razboi major. Faptul ca nici o for?a politica importanta nu s-a opus razboiului a nsemnat ca cei care nu erau de acord cu el nu aveau destula putere pentru a organiza o opozi?ie viabila, cu toate ca pe durata razboiului au existat proteste minore.O alta cauza a razboiului a fost dezvoltarea industriei de armament, care a dus la formarea de alian?e cu substrat militarist. Un exemplu de militarism a fost construirea vasului HMS Dreadnought, o nava de lupta revolu?ionara, care avea o superioritate majora fa?a de navele anterioare, numite "pre-dreadnought". Noul vas a marit puterea maritima a Marii Britanii ?i a lansat o competi?ie acerba n construc?ia vaselor ntre Marea Britanie ?i Germania din cauza Noului imperialism. n general, na?iunile care faceau parte din Tripla n?elegere (Antanta) se temeau de cele care apar?ineau la Tripla Alian?a ?i vice versa.Liderii civili ai puterilor europene se aflau n mijlocul mai multor valuri de fervoare na?ionalista, care a crescut, treptat, n Europa, pe parcursul deceniilor anterioare. Aceasta evolu?ie a redus op?iunile viabile ale politicienilor n iulie 1914. Eforturile diplomatice intense, menite sa medieze conflictul austro-srb, devenisera irelevante, deoarece ac?iunile agresive din partea Germaniei ?i a Rusiei[necesita citare] nu faceau altceva dect sa sporeasca, treptat, gravitatea conflictului.Capacitatea redusa a mijloacelor de comunicare folosite n 1914 a contribuit la agravarea conflictului: toate na?iunile utilizau nca telegraful ?i ambasadorii lor ca principala metoda de comunicare, cauznd, astfel, ntrzieri de ore sau chiar de zile ntregi.Primele batalii[modificare | modificare sursa]Fotografie color: Haut-Rhin, Fran?a 1917. O serie completa de fotografii color poate fi gasita la adresa: [1]Unele din primele ac?iuni ale razboiului au avut loc departe de Europa, n Africa ?i n Oceanul Pacific. n 8 august 1914, un contingent mixt, compus din unita?i franceze ?i britanice, a atacat protectoratul Togo. La 10 august, for?e germane din Namibia au atacat Africa de Sud. Noua Zeelanda a ocupat Samoa germana (30 august 1914), iar o for?a australiana (Australian Naval and Military Expeditionary Force]), la 11 septembrie, a debarcat pe insula New Britain, care era o parte a Noii Guinei. Pe parcursul unor luni, for?ele Antantei au acceptat capitularea mai multor unita?i germane n zona Oceanului Pacific. Lupte crncene au continuat pe teritoriul Africii, pe parcursul ntregului razboi.n Europa, Germania ?i Austro-Ungaria au avut dificulta?i de comunicare privind inten?iile exacte ale celor doua armate aliate. Ini?ial, Germania garantase ca o sa sus?ina invazia austro-ungara n Serbia, dar interpretarile acestei decizii variau. Liderii Austro-Ungariei credeau ca Germania va apara flancul lor nordic contra Rusiei, nsa Germania planificase ca Austro-Ungaria sa-?i concentreze for?ele contra Rusiei, astfel nct Germania sa poata lupta contra Fran?ei pe Frontul de Vest. Aceasta stare instabila a for?at armata austro-ungara sa-?i diminueze rezervele n sud, pentru a ntlni for?ele ruse la nord. Armata srba, venind dinspre sudul ?arii, s-a confruntat cu armata austriaca n Batalia de la Cer pe 12 august, 1914.Srbii au ocupat pozi?ii defensive contra austriecilor. Primul atac a avut loc la 16 august, ntre elemente ale Diviziei XXI austro-ungara ?i elemente ale Diviziei Combinate a Serbiei. Lupta a avut loc noaptea ?i nici un oponent nu s-a eviden?iat pna ce Stepa Stepanovic nu a regrupat for?ele srbe. Trei zile mai trziu, for?ele austriece s-au retras peste Dunare, dupa ce au suferit pierderi de 21.000 de mor?i ?i rani?i, n timp ce Serbia de doar 16.000. Acest punct a marcat prima victorie a Alia?ilor n razboi. Austria nu a putut sa-?i atinga imediat scopul (eliminarea Coie) ?i, astfel, Germania a fost nevoita sa pastreze solda?i pe doua fronturi.Planul Germaniei pentru razboi (numit Planul Schlieffen) consta dintr-un atac rapid ?i distructiv contra Fran?ei, astfel nct Germania sa-?i poata transfera for?ele pe Frontul de Est, contra Rusiei (care se mobiliza mai lent). n loc de o invazie directa a Fran?ei dinspre est, strategii germani considerau ca era mai prudent sa atace Fran?a dinspre nord. Pentru a proceda astfel, armata germana trebuia sa treaca prin Belgia. Germania a cerut dreptul de trecere de la guvernul Belgiei neutre, cu promisiunea ca, daca acesta va consim?i, vor trata Belgia ca pe un aliat al Germaniei. Cnd Belgia a refuzat propunerea, Germania i-a declarat razboi ?i armata germana, dupa invadarea Luxemburgului, a nceput sa treaca prin teritoriul belgian spre Fran?a. Armata germana a ntlnit rezisten?a la forturile de lnga ora?ul belgian Lige, cu toate ca elementele principale ale armatei continuau sa se mi?te rapid nspre Fran?a. Marea Britanie a trimis un contingent numit British Expeditionary Force n ajutorul Fran?ei, care a mers direct nspre Belgia. Primul soldat al Imperiului Britanic, care a fost ucis n razboi, a fost John Parr, la 21 august 1914, lnga Mons. Ini?ial, germanii s-au bucurat de un mare succes n Batalia Frontierelor (14-24 august 1914).Totu?i, din pricina ntrzierilor cauzate de rezisten?a for?elor belgiene, franceze, ?i britanice, mobilizarea nea?teptat de rapida a Rusiei ?i obiectivele lor prea ambi?ioase, planurile germane au fost dejucate. Rusia a atacat Prusia Orientala, atragnd for?e germane destinate Frontului de Vest. Germania a nvins Rusia ntr-o serie de lupte, care sunt cunoscute sub denumirea de Batalia de la Tannenberg (17 august-2 septembrie). Aceasta diversiune a intensificat problemele mi?carii lente ale for?elor germane, care nu erau anticipate de generalii germani, ?i a permis for?elor franceze ?i britanice sa opreasca avansarea for?elor germane nspre Paris, n Prima Batalie de la Marne (septembrie 1914). Astfel, Antanta a for?at Puterile Centrale sa lupte pe doua fronturi. Armata germana s-a luptat pna ce a ob?inut o pozi?ie defensiva favorabila n Fran?a ?i a eliminat din razboi cu 230.000 mai mul?i solda?i francezi ?i britanici dect a pierdut ea nsa?i, n lunile august ?i septembrie. Totu?i, incompeten?a sau timiditatea unor ofi?eri ca Ludendorff, care a procedat incorect transfernd for?e din dreapta, pentru a le dirija spre Sedan, au anihilat ?ansa Germaniei de a ob?ine o victorie rapida.Primele etape: de la romantism la tran?ee[modificare | modificare sursa]n tran?ee: Infanterie cu ma?ti de gaz, Ypres, 1917Entuziasmul aparent pentru razboi capteaza imagina?ia multor na?iuni. Motiva?i de propaganda ?i de fervoarea na?ionalista, mul?i tineri se nroleaza repede n for?ele militare, cautnd aventura. Nimeni nu este pregatit pentru adevarul de pe front. n imagina?ia colectiva a vremii, razboiul avea sa fie un conflict de scurta durata, cu pu?ine batalii crncene ?i cu victorii zdrobitoare, ce vor "pedepsi du?manul arogant". Armatele se vad mar?aluind victorioase n capitalele inamice, iar solda?ii se viseaza primi?i cu bucurie, la ntoarcere, de catre mndrii ceta?eni ai patriilor lor. Pleca?i pe front n august, solda?ii au credin?a ca razboiul se va termina nainte de Craciunul aceluia?i an.Multe figuri militare, ca Herbert Kitchener ?i Erich Ludendorff, au prezis ca razboiul avea sa dureze mul?i ani. Al?i lideri politici, ca Bethmann Hollweg n Germania, se temeau de posibilele consecin?e economice ale unui razboi de lunga durata.Pe plan economic, bursele interna?ionale au intrat ntr-o stare de criza, n iulie ?i august, reflectnd ngrijorarea legata de consecin?ele economice ale razboiului.nceputul razboiului pe Frontul de Vest[modificare | modificare sursa]Articol principal: Frontul de Vest (Primul Razboi Mondial).Progresele n tehnologia militara au nclinat balan?a pe cmpul de lupta n favoarea apararii, cauznd un numar enorm de pagube, deoarece tacticile contemporane devenisera arhaice n noile circumstan?e. Srma ghimpata a fost utilizata ntr-un mod eficient, pentru a ncetini atacurile infanteriei; artileria, care devenise mai eficienta dect n deceniul 8 al secolului XIX 18701880, mpreuna cu mitralierele ?i armele chimice, aveau un efect extrem de distructiv mpotriva infanteriei, pe un teren neted. Mul?i din ofi?erii ?arilor europene ignorasera nva?aturile razboiului civil american ?i erau de acord sa accepte pierderi mari.Dupa succesul lor ini?ial n Prima batalie de la Marne, Antanta ?i for?ele Puterilor Centrale au nceput o serie de manevre de ncercuire, pentru a for?a inamicul sa se retraga, n a?a numita "ntrecerea la mare". For?ele franceze ?i britanice au descoperit rapid pozi?iile defensive germane, care se ntindeau de la Lorraine pna n Flandra. Marea Britanie ?i Fran?a au ncercat sa treaca la ofensiva, pe cnd Germania apara teritoriile ocupate. Tran?eele germane erau construite mai bine dect cele ale du?manilor sai: tran?eele anglo-franceze erau concepute doar ca bariere "temporare" pna cnd for?ele lor o sa treaca prin liniile germane. Unii sperau ca situa?ia incerta va lua sfr?it cu ajutorul tehnologiei. n aprilie 1915, germanii au realizat, pentru prima oara, o bre?a de ?ase kilometri n liniile Alia?ilor, cnd solda?ii francezi s-au retras. Aceasta bre?a a fost acoperita de solda?i canadieni, la Ypres. Nici unul din oponen?i nu a fost capabil sa ini?ieze un atac hotartor, cu toate ca ac?iunea germana n Batalia de la Verdun, n 1916, ?i e?ecul Antantei n Batalia de pe rul Somme, din vara anului 1916, aproape au distrus armata franceza. ncercarile zadarnice ale francezilor de a lansa atacuri puternice ?i directe contra liniilor germane s-au terminat cu pierderi enorme pentru infanteria franceza ?i au cauzat acte de insubordonare, care au pus n pericol integritatea frontului francez dupa Ofensiva Nivelle, n primavara anului 1917. Noutatea revolu?iei ruse, Revolu?ia Rusa din 1917, a intensificat sentimentele socialiste. Steaguri ro?ii au fost ridicate ?i, cu mai multe ocazii, a fost cntata "Interna?ionala". Pna la sfr?itul rebeliunii, au participat la aceasta ntre 30.000 ?i 40.000 de solda?i francezi. Pe parcursul perioadei 1915-1917, Imperiul Britanic ?i Fran?a au suferit cu mult mai multe pierderi dect Germania, nsa ambele par?i au pierdut milioane de solda?i din cauza ranilor ?i a bolilor.Teatrele de opera?ie sudice[modificare | modificare sursa]Imperiul Otoman[modificare | modificare sursa]Articol principal: Teatrul din Orientul Mijlociu (Primul Razboi Mondial).Imperiul Otoman s-a alipit Puterilor Centrale n octombrie-noiembrie 1914, datorita alian?ei secrete turco-germana semnata pe 2 august, 1914, amenin?nd teritoriile ruse din Caucaz ?i mijloacele de comunicare britanice cu India ?i cu estul Oceanului Indian, prin Canalul Suez. Ac?iunile Imperiului Britanic au deschis un alt front la sud, la Gallipoli (1915) ?i Mesopotamia, cu toate ca, ini?ial, Turcia a reu?it sa respinga eforturile inamicilor. Prin contrast, n Mesopotamia, dupa campania dezastruoasa din Kut (1915-16), for?ele Imperiului Britanic s-au reorganizat ?i au capturat Bagdadul, n martie 1917. Mai departe, nspre vest, n Campania Palestiniana, n ciuda e?ecurilor ini?iale, for?ele Britanice au capturat Ierusalimul n Decembrie 1917 ?i for?a (Egyptian Expeditionary Force), comandata de generalul Edmund Allenby, a nvins for?ele otomane la Megido (septembrie 1918). Armatele ruse, n general, au triumfat n Caucaz. Enver Pasha, comandantul suprem al for?elor armate turce, era un om foarte ambi?ios, cu visul de a cuceri Asia Centrala, nsa nu a fost un soldat practic. El a ini?iat o ofensiva cu 100.000 de solda?i contra Rusiei, n Caucaz (decembrie 1914). Insistnd asupra unui atac direct contra pozi?iilor defensive ruse n mun?i, n mijlocul iernii, Enver a pierdut 86% din for?a sa la Batalia de la Sarikamis. Comandantul rus, n perioada 1915-1916, generalul Nikolai Iudenici, dupa unele victorii asupra turcilor, a for?at turcii sa paraseasca Armenia moderna ?i, ntr-un mod tragic, a creat contextul pentru deportarea ?i genocidul contra armenilor din Armenia de Est. n 1917 Nicolai Nicolaevici a acaparat controlul opera?ional de la Iudenici. De?innd controlul unei par?i a coastei Marii Negre, Nicolai a continuat construirea caii ferate pentru a facilita aprovizionarea solda?ilor sai. El a fost pregatit pentru o ofensiva n primavara anului 1917. Totu?i, din cauza revolu?iei ruse, nici o ofensiva nu a fost ini?iata ?i for?ele ruse s-au destramat.Teatrul italian[modificare | modificare sursa]Solda?ii italieni afla?i n retragere, Udine, 1917Articol principal: Campania italiana (Primul Razboi Mondial).Italia a fost aliatul Imperiului German ?i Austro-Ungar, ncepnd cu 1882, dar avea ?i planurile sale proprii privind recuperarea regiunilor Trentino, Istria ?i Dalma?ia, aflate n teritoriul austriac . n 1902, Italia a ncheiat un pact secret cu Fran?a care a anulat datoriile ?arii fa?a de alian?a anterioara. Italia a refuzat sa se alipeasca for?elor germane ?i austriece la nceputul razboiului, deoarece alian?a lor originara avea un scop doar defensiv, nsa Austria a declarat razboi Serbiei. Guvernul Austriei ncepuse negocieri pentru a ob?ine neutralitatea Italiei, cu promisiunea ca Italia va ob?ine Tunisia, nsa ea a intrat n Antanta, semnnd Pactul de la Londra, n aprilie, ?i declarnd razboi Austro-Ungariei, n mai 1915; peste cincisprezece luni, Italia a declarat razboi ?i Germaniei.n general, for?ele italiene au avut o superioritate numerica, nsa erau prost aprovizionate. For?ele Austro-Ungariei au beneficiat de pozi?iile lor la altitudini nalte n teritoriul muntos, care, nicidecum, nu favoriza ofensive militare. Pe parcursul razboiului, situa?ia pe acest front s-a schimbat pu?in, n ciuda luptelor crncene dintre for?ele austriece Kaiserschtzen ?i Standschtzen ?i for?ele italiene Alpini.ncepnd cu 1915, Italia a ini?iat 17 ofensive importante pe frontul Isonzo (partea frontierei de lnga Triest), nsa toate au fost respinse de catre for?ele austriece, care aveau avantajul terenului mai nalt. For?ele Austro-Ungariei au lansat contraatacuri din Asiago nspre Verona ?i Padua, n primavara anului 1916 (Strafexpedition), dar au facut doar pu?ine progrese. Vara, italienii au reluat ofensiva, capturnd ora?ul Gorizia. Dupa aceasta victorie minora, frontul a ramas practic nemi?cat mai mult de un an, n pofida mai multor ofensive italiene pe frontul Isonzo. n toamna anului 1917, datorita situa?iei favorabile de pe frontul de Rasarit, austro-ungarii au primit ntariri apreciabile, incluznd ?i for?e de asalt germane. La 26 octombrie, ei au lansat o ofensiva cruciala, care s-a soldat cu o victorie majora n Batalia de la Caporetto: armata italiana a fost nvinsa, dar, dupa ce s-a retras la o distan?a de 100 de km, ea a reu?it sa se reorganizeze ?i sa stopeze for?ele inamice pe rul Piave Batalia rului Piave. n 1918 austro-ungarii nu au reu?it sa rupa linia italiana, n pofida a numeroase ncercari, ?i, dupa ce a suferit o nfrngere decisiva n Batalia de la Vittorio Veneto, ea a capitulat n fa?a for?elor Antantei (noiembrie 1918).Pe parcursul razboiului, comandantul armatei austro-ungare, Conrad von Htzendorf, a avut o aversiune acuta pentru italieni, deoarece considera ca Italia reprezenta cel mai mare pericol pentru ?ara sa. Tradarea lor n 1915 l-a nfuriat ?i mai mult. Ura sa pentru Italia i-a limitat ra?iunea ?i l-a condus sa aleaga o strategie defectuoasa n lupta contra acestui adversar.Romnia ?i Italia n anii Primului Razboi Mondial[modificare | modificare sursa][arata]v d mParticiparea Romniei la Primul Razboi MondialArticol principal: Participarea Romniei la Primul Razboi Mondial.nca de la nceputul razboiului mondial, ntre Romnia ?i Italia, pna la 1914 membre ale gruparii Puterilor Centrale, s-a produs o apropiere dorita de oamenii politici din cele doua state. "Un acord ntre Italia ?i Romnia ni se pare foarte dorit", transmitea baronul Carlo Fasciotii, acreditat la Bucure?ti, la 12 august 1914, ?efului Consultei, marchizul Antonio di San Giuliano. I.C. Bratianu dorea ca Romnia, mpreuna cu Italia, sa constituie o alian?a capabila sa determine Antanta sa accepte ?i sa sprijine realizarea dezideratelor na?ionale ale celor doua ?ari.La 23 septembrie 1914, Bratianu a acceptat textul acordului propus de San Giuliano, opinnd ca acesta corespundea "integral sentimentelor ?i dorin?elor poporului romn". Carlo Fasciotti, scria Consultei ca era necesar un angajament formal de informare "asupra propunerilor ce ni se fac". Acordul ncheiat, care marca o etapa importanta n rela?iile bilaterale, obliga cele doua ?ari sa nu iasa din neutralitate fara a se informa n prealabil, sa pastreze contacte ?i sa se consulte n probleme de interes reciproc, Romniei recunoscndu-i-se drepturile asupra Transilvaniei.Romnia ?i Italia n timpul Conferin?ei de Pace de la Paris[modificare | modificare sursa]Romnia ?i Italia s-au gasit, la finele primei conflagra?ii a secolului, n tabara statelor nvingatoare, nsa ambele state s-au declarat "nemul?umite" de tratamentul oferit de forumul pacii de la Paris din 1919. Totu?i a existat o deosebire esen?iala n ceea ce prive?te statutul celor doua state la conferin?a din capitala Fran?ei. n vreme ce reprezentan?ii Italiei au facut parte din organisme decizionale ale forumului pacii (Consiliul Suprem, Consiliul celor Zece), Romnia s-a luptat pentru a i se recunoa?te statutul de ?ara aliata. Romnia ?i Italia doreau ca prevederile tratatelor semnate cu Antanta, n 1915, respectiv 1916, sa fie integral ndeplinite. Atitudinea delega?iei americane, condusa de pre?edintele Woodrow Wilson, de recunoa?tere a clauzelor ncheiate de Romnia ?i Italia cu Antanta nu putea constitui dect un prilej de apropiere ntre cele doua ?ari, care tocmai ?i desavr?isera unitatea lor teritoriala.Romnia ?i pacea separata de la Buftea-Bucure?ti[modificare | modificare sursa]Prim-ministrul Alexandru Marghiloman semnnd tratatulSitua?ia militara a Romniei la sfr?itul anului 1917, n care aprovizionarea cu materiale de razboi ?i cooperarea cu armata rusa au reprezentat factori esen?iali, a dus la angajarea negocierilor cu Comandamentul Puterilor Centrale n vederea ncheierii unui armisti?iu. Pacea se ncheia dupa negocieri ndelungate cu Puterile Centrale. C. Argetoianu, care a discutat la Buftea, opineaza ca acolo "singurul lucru care ne-a preocupat a fost salvarea armatei sau a ct mai mult din armata". Mai departe, cunoscutul om politic apreciaza ca, la Buftea, s-a semnat "o prelungire de armisti?iu pentru nceperea tratativelor de pace ?i n actul semnat la Buftea se prevede numai principiul unor rectificari ale grani?elor Carpa?ilor fara nici o specificare ?i fara nici o harta anexata." Argetoianu nu a acceptat rectificarile propuse. Aspectul cel mai important al pacii era subjugarea totala, din punct de vedere economic, a Romniei de catre Germania ?i Austro-Ungaria. "Pacea" de la Bucure?ti s-a dovedit a fi un act politico-militar fara precedent n istoria raporturilor interna?ionale ale Romniei. Caracterul de dictat imperialist al acestei paci reiese ?i din faptul ca ea nu a reprezentat rezultatul unor negocieri. Cei patru mini?tri alia?i de la Ia?i, ntre care ?i Fasciotti, l-au scutit pe Bratianu de orice raspundere pentru pacea separata, pe care au cotat-o drept un exemplu de "lacomie ?i ipocrizie a imperialismului german" ?i au cerut guvernelor lor sa afirme ca victoria Antantei va anula prevederile ei teritoriale.Regele Ferdinand a refuzat sa semneze ratificarea Tratatului de la Bucure?ti.Razboiul n Balcani[modificare | modificare sursa]Articol principal: Campania din Balcani (Primul Razboi Mondial).Dupa respingerea a trei invazii austriece n august-decembrie 1914, Serbia a cazut n urma unei ofensive puternice compusa din for?e austro-ungare, germane ?i bulgare, n octombrie 1915. Armata srba s-a retras n Albania ?i Grecia. La sfr?itul anului 1915, o for?a britanico-franceza a sosit la Salonic, n Grecia, pentru a oferi asisten?a for?elor grece?ti contra Puterilor Centrale. Din pacate pentru Alia?i, guvernul pro-aliat Eleftherios Venizelos a cazut naintea sosirii for?ei aliate ?i regele pro-german, Constantin, a tergiversat intrarea Greciei n razboi de partea Alia?ilor pna n 1917. n aceasta perioada, frontul din Salonic a ramas ntr-o situa?ie, practic, inerta. Doar la sfr?itul razboiului, dupa ce majoritatea for?elor germane ?i austro-ungare parasisera frontul, lasndu-l n minile bulgarilor, a reu?it Antanta sa ob?ina o ruptura critica n liniile inamicilor, for?nd Bulgaria sa semneze armisti?iul (29 septembrie 1918).Frontul de Est[modificare | modificare sursa]Articol principal: Frontul de Est (Primul Razboi Mondial).Cu toate ca razboiul devenise, practic, imobil n tran?eele Frontului de Vest, conflictul era mai dinamic n Est. Planurile ruse ini?iale pentru razboi cereau doua invazii simultane: una n Gali?ia, viznd Austria, ?i alta n Prusia Rasariteana. Cu toate ca atacul rus ini?ial, n Gali?ia, a avut succes, n Prusia, for?ele ruse au fost respinse de catre Hindenburg ?i Ludendorff, n Batalia de la Tannenberg ?i Batalia de la Lacurile Mazuriene (august ?i septembrie 1914), infrastructura economica ?i militara inferioara a Rusiei neputnd rezista for?elor unite ale Germaniei ?i Austro-Ungariei. n primavara anului 1915, for?ele ruse au fost respinse pna n Gali?ia ?i, n mai, Puterile Centrale au reu?it sa avanseze n sudul Poloniei, capturnd Var?ovia, la 5 august, ?i for?ndu-i pe ru?i sa abandoneze complet Polonia, n a?a numita "Mare Retragere".Revolu?ia Rusa[modificare | modificare sursa]Articol principal: Revolu?ia Rusa din 1917.Vladimir LeninInsatisfac?ia pentru modul n care guvernul rus conducea razboiul a crescut, n ciuda succeselor ob?inute de generalul Brusilov n cadrul Ofensivei Brusilov (iunie 1916), n Gali?ia de Est contra austriecilor. Situa?ia Alia?ilor s-a mbunata?it pu?in doar n momentul cnd Romnia a intrat n razboi, la 27 august, nsa foarte repede contingente germane au ntarit for?ele austro-ungare n Ardeal, iar Bucure?tiul a fost capturat de catre Puterile Centrale (6 decembrie 1916). n aceasta perioada, situa?ia interna n Imperiul Rus devenise instabila, deoarece ?arul era plecat pe front ?i conducerea incompetenta a mparatesei Alexandra cauza proteste din toate col?urile Rusiei, care au provocat asasinarea de catre un grup de aristocra?i conservatori a lui Rasputin, un preferat al mparatesei, n decembrie 1916.n martie 1917, demonstra?iile din Sankt Peterburg au culminat cu abdicarea ?arului Nicolae al II-lea al Rusiei ?i constituirea unui guvern centrist provizoriu, condus de Kerenski, care mpar?ea puterea cu Sovietul din Petrograd. Aceasta diviziune a puterilor a condus la o stare de confuzie ?i haos, pe front ?i n ?ara, iar armata a devenit din ce n ce mai pu?in eficienta.Razboiul ?i guvernul pierdeau continuu sus?inerea poporului, un fapt care a permis ascensiunea Partidului Bol?evic, condus de Vladimir Ilici Lenin. Revolu?ia Bol?evica din Octombrie (7 noiembrie st.n.) a fost urmata, n decembrie, de un armisti?iu ?i negocieri cu Germania. La nceput, bol?evicii au refuzat termenii duri de capitulare propu?i de germani, nsa cnd Germania a renceput razboiul ?i a naintat rapid prin Ucraina, noul guvern a fost nevoit sa accepte Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918), care a nsemnat terminarea participarii Rusiei la razboi ?i cedarea catre Puterile Centrale a unor teritorii ntinse, care au inclus Finlanda, Statele baltice, Polonia ?i Ucraina.Dupa ie?irea Rusiei din razboi, puterile Antantei au organizat o invazie limitata a Rusiei. Scopul mi?carii nu a fost sa pedepseasca Rusia pentru ie?irea ei din razboi, ci sa sus?ina for?ele ?ariste n Revolu?ia Rusa. Solda?i alia?i au sosit n Arhanghelsk ?i n Vladivostok. For?ele Antantei aveau ordine sa apere proviziile ?i armamentul contra solda?ilor germani; n realitate, acestea le aparau contra comuni?tilor ru?i.Ultima jumatate[modificare | modificare sursa]n tran?eeEvenimentele anului 1917 au fost decisive pentru hotarrea sor?ii razboiului, cu toate ca efectele lor nu au fost sim?ite pe deplin dect n 1918. Blocada maritima a Germaniei organizata de for?ele Antantei a nceput sa aiba un efect puternic asupra moralului ?i productivita?ii germane. Ca rezultat, n februarie 1917, liderii militari germani au reu?it sa-l convinga pe Cancelarul Theobald von Bethmann-Hollweg sa declare razboiul submarin total, cu scopul de stopa alimentarea for?elor britanice. Submarinele germane au reu?it sa scufunde 500.000 de tone pe luna, din februarie pna n iulie. Totu?i, dupa iulie, noul sistem britanic de convoaie s-a dovedit extrem de eficient n a neutraliza pericolul prezentat de submarine. Marea Britanie nu mai era n pericol de nfometare.Victoria germana decisiva n Batalia de la Caporetto a determinat Antanta sa decida la reuniunea de la Versailles, 1 decembrie 1917, formarea unui Consiliu Suprem Aliat pentru a coordona planurile ?i ac?iunile comune. Anterior, armatele Fran?ei ?i ale Imperiului Britanic operau sub conduceri diferite.n decembrie, Puterile Centrale au semnat un armisti?iu cu Rusia, permi?nd, astfel, mutarea for?elor de pe Frontul de Est pe cel de Vest. n mod ironic, transferurile de for?e germane ar fi putut sa fie mai mari, daca achizi?iile lor teritoriale ar fi fost mai mici. Cu sosirea ntaririlor germane ?i a solda?ilor americani pe Frontul de Vest, rezultatul final al razboiului urma sa fie hotart pe acest front. Puterile Centrale ?tiau ca nu puteau sa c?tige un razboi ndelungat, deoarece numarul solda?ilor americani cre?tea continuu, nsa ele contau pe o ofensiva rapida ?i decisiva, utiliznd ntaririle lor ?i tactici noi pentru infanterie. Ac?iunile Alia?ilor ?i ale Puterilor Centrale au fost accelerate ?i de pericolul identificat de catre Ivan Bloch, n 1899, care afirmase ca un razboi industrial ndelungat amenin?a integritatea sistemului social ?i putea sa provoace revolu?ii prin toata Europa. Ambele par?i doreau o victorie hotartoare ?i rapida pe Frontul de Vest, deoarece se temeau de consecin?ele prelungirii conflictului.Intrarea Statelor Unite n razboi[modificare | modificare sursa]Pre?edintele Wilson n fa?a Congresului, anun?nd ruperea rela?iilor oficiale cu Germania (3 februarie 1917)Din cauza politicii tradi?ionale americane de izolare, mul?i americani considerau ca SUA nu trebuie sa se implice n Primul Razboi Mondial, care era considerat un razboi european.La nceputul anului 1917, Germania a declan?at razboiul submarin total. Acest fapt, combinat cu indignarea publicului american care aflase de Telegrama Zimmermann, a dus la ruperea completa a rela?iilor SUA cu Puterile Centrale (3 februarie 1917). Datorita continuarii atacurilor asupra navelor comerciale americane, Pre?edintele, Woodrow Wilson, a cerut Congresului, la 6 aprilie 1917, sa declare razboi Germaniei. Ambele camere ale Congresului au votat legea cu o larga majoritate. Wilson a sperat ca va putea negocia o pace separata cu Austro-Ungaria, dar descoperind ca acest lucru nu era posibil, SUA a declarat razboi ?i Austro-Ungariei, n 7 decembrie 1917.nainte de intrarea lor oficiala n razboi, Statele Unite au reu?it sa dezvolte o produc?ie militara suficienta ?i completa ?i, totodata, au acordat Antantei mprumuturi substan?iale. Primii solda?i americani au sosit n Europa, n 1917, nsa contingente majore nu au sosit pna n vara anului 1918. Germania conta pe faptul ca ofensiva submarina va ncetini flota americana ?i transferul solda?ilor, spernd ca va reu?i sa c?tige razboiul nainte ca for?ele americane sa ajunga pe front.Marea Britanie ?i Fran?a au cerut Statelor Unite sa trimita infanterie pe linia frontului, pentru a ntari pozi?iile existente. Pe ntregul parcurs al razboiului for?ele americane nu au avut destule unita?i proprii de artilerie, avia?ie ?i geniu. Generalul John J. Pershing, comandantul for?ei americane American Expeditionary Force, a refuzat sa fragmenteze unita?ile americane pentru a ntari for?ele britanice sau franceze, a?a cum doreau Alia?ii. Pershing a utilizat atacuri directe, o strategie care deja fusese ntrerupta de catre comandan?ii francezi ?i britanici. Ca rezultat, American Expeditionary Force a suferit un numar foarte ridicat de pierderi n toamna anului 1918..Ofensiva germana din primavara anului 1918[modificare | modificare sursa]Articol principal: Ofensiva de primavara.Situa?ia inerta pe Frontul de VestGeneralul german Ludendorff a dezvoltat planurile pentru opera?iunea numita Michael ca o ofensiva generala de-a lungul Frontului de Vest. Aceasta Ofensiva de primavara (Kaiserschlacht) avea scopul sa desparta for?ele britanice ?i franceze printr-o serie de avansari. Comandamentul german spera sa lanseze un atac hotartor nainte ca for?ele americane sa fie gata pentru lupta n Europa. nainte de nceputul ofensivei, Ludendorff a facut o gre?eala cruciala, lasnd partea principala a Armatei a VIII-a germane n Rusia ?i mutnd doar o parte mica a for?elor germane pe Frontul de Vest.Opera?iunea Michael (Michel, Mihiel) a nceput pe data de 21 martie 1918, cu un atac contra for?elor Marii Britanii, pe direc?ia Amiens. Inten?ia lui Ludendorff a fost sa separe armatele britanice ?i franceze n acest punct. For?ele germane au reu?it sa avanseze 60 de km. Pentru prima data, dupa 1914, manevrele militare au fost ntrebuin?ate iara?i pe Frontul de Vest.Tran?eele britanice ?i franceze au fost cucerite prin intermediul noilor tactici ale infanteriei germane. Anterior, atacurile de infanterie fusesera marcate de un bombardament intens de artilerie, urmate de o serie de atacuri directe. n contrast, n Ofensiva de Primavara, armata germana a utilizat artileria sa doar pe o perioada scurta ?i a infiltrat grupe mici de solda?i n unele puncte vulnerabile ale inamicului, atacnd punctele de comandament ?i ncercuind punctele cele mai puternice. Aceste pozi?ii izolate au fost, apoi, distruse de catre infanteria grea. Succesul for?elor germane s-a datorat, n mare masura, acestor tactici.Linia frontului era acum la o distan?a de 120 de kilometri de Paris. Trei tunuri Krupp gigant, supranumite "Dicke Bertha", au fost folosite pentru lansarea a 183 de obuze grele asupra ora?ului, cauznd parasirea ora?ului de catre mul?i locuitori. Etapele ini?iale ale ofensivei au avut un asemenea succes nct Kaiserul Wilhelm II a declarat data de 24 martie sarbatoare na?ionala. Mul?i germani considerau ca victoria era aproape; nsa, dupa cteva lupte acerbe, ofensiva germana a fost stopata. Pierderile germane ntre 21 martie ?i 5 aprilie 1918 au fost de 270.000 de oameni.Diviziile americane, cu care Pershing inten?iona sa formeze o for?a independenta, au fost alocate armatelor franceze ?i engleze (28 martie). La conferin?a Doullens a fost creat un comandament suprem al Antantei, iar mare?alul Douglas Haig a cedat controlul for?elor sale lui Ferdinand Foch, numit comandant-?ef al for?elor Alia?ilor.Dupa Opera?iunea Michael, Germania a lansat Opera?iunea Georgette n nord, contra porturilor Canalului Mnecii. Aceasta opera?iune a fost oprita de catre Alia?i dupa pierderi teritoriale mici. Opera?iunile Blcher ?i Yorck au fost, apoi, ini?iate de catre armata germana la sud, nspre Paris. Apoi, Opera?iunea Marne (A doua batalie de la Marne) a fost lansata la 15 iulie, cu scopul de a nconjura ora?ul Reims. Contraatacul Antantei a marcat prima ofensiva a Alia?ilor, terminata cu succes. La 20 iulie 1918, for?ele germane s-au retras pna la pozi?iile de?inute naintea Kaiserschlacht-ului. Dupa ultima etapa a acestei serii de batalii, armata germana nu a mai luat niciodata ini?iativa.Victoria Antantei[modificare | modificare sursa]Geni?ti americani dupa Batalia de la Saint-Mihiel, n septembrie 1918Articole principale: Ofensiva de o suta de zile ?i Republica de la Weimar.Contraofensiva Alia?ilor, cunoscuta ca Ofensiva de o suta de zile a nceput la 8 august 1918. Batalia de la Amiens a inclus: Armata a IV-a britanica - pe flancul stng, Armata I franceza - pe flancul drept, ?i for?e canadiene ?i australiene - n centru. Alia?ii au utilizat tancuri de clasa Mark IV ?i Mark V ?i 120.000 de solda?i. For?ele Antantei au reu?it sa patrunda 12 km n doar ?apte ore. Erich Ludendorff a numit aceasta zi "ziua neagra a armatei germane".Totu?i, dupa cteva zile, ofensiva a ncetinit; unita?ile Imperiului Britanic au ntlnit multe probleme cu majoritatea tancurilor lor (cu excep?ia a doar ?apte din ele). Pe data de 15 August 1918, Generalul Haig a stopat ac?iunea ?i a nceput sa dezvolte planurile pentru o ofensiva noua n Albert. A doua batalie de pe Somme (1918) a nceput pe 21 august. Aproximativ 130.000 de solda?i americani au luptat, mpreuna cu solda?i ai Armatei a III-a ?i IV-a britanice. Batalia a fost un succes enorm pentru Alia?i. Armata a II-a germana a fost for?ata sa se retraga de-a lungul frontului de 55 km. Ora?ul Bapaume a fost capturat n 29 august ?i, la 2 septembrie, for?ele germane se aflau dupa Linia Hindenburg, unde se aflau la nceputul razboiului.La 26 septembrie, Alia?ii au ini?iat Ofensiva Meuse-Argonne pentru a trece linia Hindenburg. 260.000 de solda?i americani au atacat direct ?i toate diviziile au reu?it sa captureze ?intele lor ini?iale, cu excep?ia Diviziei 79 de infanterie americane, care a ntlnit o rezisten?a puternica la Montfaucon ?i nu a reu?it sa avanseze n prima zi. Acest e?ec a permis germanilor sa se regrupeze. Montfaucon a fost capturat n 27 septembrie; totu?i, incapacitatea Alia?ilor sa cucereasca ora?ul n ziua anterioara a fost una din cele mai costisitoare gre?eli ale campaniei.La nceputul lunii octombrie, deja era evident ca planurile Alia?ilor nu func?ionau ntr-un mod ideal. Multe tancuri se stricasera ?i cele care nca func?ionau nu puteau fi ntrebuin?ate din cauza naturii terenului. Cu toate ca Alia?ii aveau aceste probleme, Ludendorff nu-?i facea, nca de la nceputul lunii septembrie, iluzii despre sfr?itul razboiului, afirmnd ca Germania are doua op?iuni: distrugere totala sau un armisti?iu. El recomandase aceasta a doua cale ?i la ntlnirea de comandament a Puterilor Centrale desfa?urata la Spa Spa, Belgia, n 14 august 1918. Pe parcursul lunii octombrie, artileria lui Pershing a continuat sa bombardeze for?ele germane care deja erau epuizate ?i derutate pe ntregul front Meuse-Argonne. Presiunea din partea Alia?ilor nu s-a oprit pna la sfr?itul razboiului.Trupele franceze se apara pe ruinele catedralei Marne, 1918Din cauza numeroaselor pierderi, mul?i comandan?i ai armatei germane considerau ca o nfrngere totala era inevitabila. Pericolul unei rascoale generale era puternic. Amiralul Scheer ?i Ludendorff au decis sa ini?ieze o ultima ofensiva pentru a demonstra "curajul" flotei germane. ?tiind ca o astfel de ac?iune ar fi refuzata de catre guvernul Prin?ului Max von Baden, Ludendorff a decis sa nu-l informeze despre planurile sale. Totu?i, informa?ia despre atacul anticipat a ajuns n Kiel. Mul?i marinari au participat la o rebeliune ?i au fost aresta?i pentru refuzul de a participa la o ofensiva maritima pe care ei o considerau sinucidere fara sens. Ludendorff ?i-a asumat raspunderea pentru acest incident ?i Kaiserul l-a demis din func?ie (26 octombrie).Dupa sfr?itul lunii septembrie 1918, Ludendorff a nceput sa dezvolte un plan pentru viitorul politic al Germaniei. Cu toate ca el era un conservator tradi?ional, a hotart sa ini?ieze o revolu?ie politica limitata, prin introducerea unor noi reforme care aveau menirea de a "democratiza" Germania, nsa satisfacnd monarhi?tii, prin faptul ca a men?inut domnia Kaiserului. El credea ca democratizarea o sa demonstreze poporului german ca guvernul era pregatit sa se schimbe, mic?ornd, astfel, probabilitatea unei insurec?ii socialiste, cum avusese loc n Rusia, n 1917. Totu?i, unii istoriografi considera ca Ludendorff avea un motiv ulterior pentru planul sau. Reformele sale ar fi transferat puterea politica membrilor Reichstag-ului, partidelor de centru - n special, n aceasta perioada: partidul centrist, liberalii ?i social-democra?ii. Astfel, cum Ludendorff ar fi acordat acestor partide mai multa putere, ei ar fi avut autoritatea sa ceara un armisti?iu. Lund act de cele 5.989.758 de victime germane (1.773.700 mor?i, 4.216.058 rani?i), partidele de centru au procedat exact cum anticipase Ludendorff. nsa curnd, acesta a trecut printr-o schimbare radicala ?i a nceput sa declare ca acelea?i partide care au capatat putere de la dnsul au cauzat nfrngerea Germaniei n razboi. Ace?ti politiceni au "njunghiat Germania n spate"un sentiment care i beneficia lui Ludendorff ?i care a fost ulterior utilizat de catre mai multe grupari na?ionaliste germane, ca NSDAP.Prin?ul Maximilian von Baden a devenit capul noului guvern german. Negocierile pentru pace au nceput imediat dupa instalarea sa. n problema monarhiei germane nu se putea hotar ntre o monarhie constitu?ionala sau abolirea ei completa. Totu?i, decizia a fost luata din minile sale de catre Philipp Scheidemann, care, la 9 noiembrie 1918, a declarat, de pe un balcon al Reichstag-ului, ca Germania trebuie sa fie o republica. Ulterior, Max von Baden a anun?at ca mparatul (kaiserul) trebuia sa paraseasca tronul. Germania imperiala a murit ?i o noua Germanie s-a nascut: Republica de la Weimar.Sfr?itul razboiului[modificare | modificare sursa]Fotografie realizata la semnarea armisti?iului de la Compigne, n fa?a vagonului de tren al mare?alului Foch, n padurea Compigne. Mare?alul este al doilea din dreaptaSoldat german invalidBulgaria a fost prima din Puterile Centrale care a semnat un armisti?iu separat la data de (29 septembrie 1918). La 30 octombrie a capitulat ?i Imperiul Otoman. n 3 noiembrie Austro-Ungaria a trimis un steag alb comandantului italian pentru a-i cere un armisti?iu ?i termenii pacii. Termenii au fost aranja?i, prin telegraf, cu autorita?ile Antantei de la Paris ?i au fost comunica?i Austro-Ungariei, iar aceasta i-a acceptat. Armisti?iul cu Austria a intrat n vigoare ncepnd cu ora 3, n dupa amiaza zilei de 4 noiembrie. Austria ?i Ungaria au semnat armisti?ii separate, n urma prabu?irii monarhiei habsburgice. Dupa izbucnirea Revolu?iei germane, a fost proclamata o republica, la 9 noiembrie, marcnd sfr?itul Imperiului German. Kaiserul s-a refugiat a doua zi n Olanda, care i-a acordat azil politic (a se vedea Republica de la Weimar). O zi mai trziu (11 noiembrie), la Compigne, n Fran?a, la ora 05.00, ntr-un vagon de tren a fost semnat armisti?iul. La ora 11, n aceea?i zi, a ncetat focul ?i armatele au nceput sa se retraga. Datorita ordinelor confuze ?i a ncercarilor criminale ale unor ofi?eri de a se eviden?ia n ultimul moment, peste cadavrele bie?ilor solda?i, n aceste ?ase ore teribile, dupa ce totul fusese ncheiat ?i semnat la masa tratativelor, au murit inutil aproape 3 000 de solda?i ?i au fost rani?i alte peste 6 000. George Lawrence Price este considerat ca fiind ultimul soldat ucis, cu un glonte german n frunte, la ora 10.59.Starea de razboi ntre cele doua tabere a persistat pentru nca ?apte luni pna la ncetarea finala, consacrata prin semnarea Tratatului de la Versailles cu Germania (28 iunie 1919) ?i a urmatoarelor tratate cu Austria (la St. Germain), Ungaria (la Trianon), Bulgaria (la Neuilly) ?i Imperiul Otoman (la Svres). Astfel, unele surse ofera ca data finala a razboiului anul 1919; n contrast, cele mai multe comemorari ale razboiului se concentreaza asupra armisti?iului din 1918.Scurta cronologie[modificare | modificare sursa]Articol principal: Cronologia Primului Razboi Mondial.1 august1914 , Germania declara razboi Rusiei ?i la 3 august Fran?ei. Italia ?i declara neutralitatea, pe care o men?ine pna pe 23 mai 1915, data la care se declara n stare de razboi cu Austro-Ungaria.4 august1914 Anglia cere, printr-un ultimatum, retragerea Germaniei din Belgia.6 august- Serbia declara razboi Germaniei. Austro-Ungaria declara razboi RusieiMuntenegru (7 august) ?i Fran?a (11 august) declara razboi Austro-Ungariei.23 august - Japonia declara razboi Germaniei11 noiembrie 1918 - se semneaza ncheierea focului n padurea Compigne, ca precondi?ie la predarea blocului german.1 decembrie 1918 - are loc Adunarea de la Alba Iulia, n urma careia Romnia prime?te napoi toate regiunile istorice romne?ti de la Austro-Ungaria, Bulgaria ?i Rusia.18 ianuarie 1919 - ncepe Conferin?a de Pace, la Paris, la care participa 28 de ?ari nvingatoare.Bilan?ul razboiului[modificare | modificare sursa]Solda?i alia?i mor?i[modificare | modificare sursa]Belgia: 13.700Imperiul Britanic: >914.000Australia: 61.000Canada: 55.000India: 25.000Noua Zeelanda: 16.000Africa de Sud: 7.000Regatul Unit: 715.000Fran?a: 1.240.000Coloniile franceze: 114.000Grecia: 5.000Italia: 650.000Japonia: 20000Muntenegru: 3.000Romnia: >880.000Rusia: 2.254.400Serbia: >402.435Statele Unite: 50.600Total:7.936.000Solda?i mor?i ai Puterilor Centrale[modificare | modificare sursa]Germania: 1.950.000Austro-Ungaria: 1.500.000-2.000.000Bulgaria: 827.500Turcia: 325.000[11]Total: 5.132.500Civili mor?i[modificare | modificare sursa]Germania: 760.000Austro-Ungaria: 300.000Belgia: 30.000Regatul Unit: 31.000Bulgaria: 275.000Fran?a: 40.000Grecia: 132.000Romnia: >275.000Rusia: >3.000.000Serbia: >845.000Turcia: >1.000.000Trebuie men?ionat faptul ca pe lnga mor?ile din lupta, un numar uria? de victime au murit datorita penuriei de medicamente. Numai n Europa au murit peste 10 milioane de solda?i din cauza bolilor luate datorita condi?iilor infernale din tran?ee.Vezi ?i[modificare | modificare sursa]Lista Monumentelor Eroilor Romni din Primul Razboi MondialCronologia Primului Razboi MondialNoile tehnologii n timpul Primului Razboi MondialLista de razboaie dupa numarul de deceseMemorii de razboi[modificare | modificare sursa]Articol principal: Primul Razboi Mondial, Memorii.Wikisource-logo.svg La Wikisursa exista documente originale referitoare la Comuna Racovi?a, Memorii din primul razboi mondial.Referin?e ?i note[modificare | modificare sursa]^ a b David Evans, Teach yourself. the First World War, Hodder Arnold. 2004, pag.188^ http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_Bosnia_and_Herzegovina_(1878%E2%80%931918)^ How to cite this article: MLA (Modern Language Association) style: "World War I." Encyclopedia Americana. Grolier Online, 2013. Scholastic Inc. 2013. - "Acest conflict ntre guvernele la putere ?i minorita?ile lor nemul?umite a fost factorul principal al catastrofei din 1914." ("This conflict between existing governments and their unhappy minorities was the factor primarily responsible for the catastrophe of 1914.")^ How to cite this article: MLA (Modern Language Association) style: "World War I." Encyclopedia Americana. Grolier Online, 2013. Scholastic Inc. 2013. - "Cu toate astea, n ciuda a ceea ce s-a spus despre ambi?iile Germaniei, cauza principala a Primului Razboi Mondial a fost conflictul ntre grani?ele politice ale na?iunilor europene ?i distribu?ia diverselor popoare europene refuzul a ceea ce se nume?te de obicei dreptul de auto-determinare, de?i termenul nu era pe larg folosit nainte de 1914." ("Nevertheless, despite what has been said about German ambitions, the primary cause of World War I was the conflict between the political frontiers of the European nations and the distribution of the various peoples of Europethe denial of what is commonly called the right of self-determination, although this term was not generally used before 1914.")^ How to cite this article: MLA (Modern Language Association) style: "World War I." Encyclopedia Americana. Grolier Online, 2013. Scholastic Inc. 2013. - "La est de Germania se afla Austro-Ungaria, care ngloba 11 grupuri etnice diferite, dintre care 9 erau men?inute sub domina?ia mai mare sau mai mica a unei clici dominante de germani ?i unguri; [] n Balcani grani?ele etnice ?i politice, ultimele fixate fiind de Tratatul de la Berlin (1878) ?i Tratatul de la Bucure?ti (1913), rareori coincideau" ("East of Germany lay Austria-Hungary, which contained 11 different ethnic groups, 9 of which were kept in greater or less subjection by a ruling clique of Germans and Magyars; [] In the Balkans ethnic and political boundaries, the latter determined by the Treaty of Berlin (1878) and the Treaty of Bucharest (1913), rarely coincided")^ How to cite this article: MLA (Modern Language Association) style: "World War I." Encyclopedia Americana. Grolier Online, 2013. Scholastic Inc. 2013. - "Guvernele austro-ungar, german ?i ?arist nu manifestau mari virtu?i n materie de tratament al minorita?ilor. Unele grupuri erau tratate mai brutal dect altele, dar peste tot minorita?ile erau din ce n ce mai tentate de rebeliune din cauza represiunii politice ?i a exploatarii economice, ele cernd concesii. n Austro-Ungaria unele minorita?i puteau privi peste frontiere la fra?ii lor liberi care, sperau ei, i vor elibera ?i pe ei ntr-o zi de jugul arhaic sub care sufereau. Iugoslavii, att din Austria, ct ?i din Ungaria, refuzau concesiile stapnilor lor habsburgi, cautnd ajutorul Serbiei, care, sub regele Petre I Caraghiorghevici, era o na?iune independenta; ?i romnii din Transilvania, n sud-estul Ungariei, priveau peste Carpa?i la Romnia independenta, care avea un rege din dinastia Hohenzollern." ("The Austro-Hungarian, German, and Russian governments showed little skill in handling their minorities. Some groups were treated more harshly than others, but everywhere the minorities grew increasingly restless under political repression and economic oppression, and they demanded concessions. In Austria-Hungary some minorities were able to look across their frontiers to the free kinsmen who, they hoped, would one day free them from the antiquated rule under which they suffered. The Yugoslavs of both Austria and Hungary, refused concessions by their Habsburg rulers, looked for help to Serbia, which, under King Peter I Karageorgevich, was an independent nation; and the Romanians of Transylvania, in southeastern Hungary, gazed across the Carpathians to independent Romania, which had a Hohenzollern king.")^ "World War I." Encyclopedia Americana. Grolier Online, 2013. Scholastic Inc. 2013. - "Monarhia statului multina?ional habsburgic ajunsese sa depinda din ce n ce mai mult pe for?a contra popoarelor, ?i din ce n ce mai pu?in pe loialitatea acestora, loialitate care de altfel, ncet dar sigur, diminua." ("The multinational Habsburg monarchy came to rely more and more on force and less and less on the loyalty of its peoples, which was slowly but surely seeping away.")^ "World War I." Encyclopedia Americana. Grolier Online, 2013. Scholastic Inc. 2013. - "[]; nsa insisten?a monarhilor ?i guvernelor de a pastra integritatea teritoriala n fa?a crescndei nemul?umiri populare, care era provocata de modul cum erau trasate frontierele n acel moment, ca ?i de institu?iile conservatoare ale acestor monarhii, a facut ca ?i cursa narmarilor sa fie atunci mai costisitoare ?i mai periculoasa dect fusese ea n trecut." ("[]; but the determination of monarchs and governments to preserve their territories intact in the face of increasing dissatisfaction with existing frontiers and conservative institutions made the competition in armaments more costly and more dangerous than it had been in previous generations.")^ "World War I." Encyclopedia Americana. Grolier Online, 2013. Scholastic Inc. 2013. - "Nu numai ca habsburgii ?i-au pierdut tronul, dar teritoriul imperiului a fost mpar?it dupa razboi ntre ?ase state formate din principalele popoare care fusesera ?inute mpreuna n monarhie, de mai multe veacuri: germani, maghiari, polonezi, cehoslovaci, iugoslavi ?i romni. Cnd pacea a revenit dupa razboi, noile state au fost recunoscute pe alia?ii victorio?i. Aceasta doctrina a neatrnarii (auto-determinarii) a fost de asemenea aplicata ?i n regiunile occidentale ale Rusiei care s-au separat de aceasta dupa revolu?ia comunista. Cea mai importanta unica consecin?a a razboiului a fost probabil recunoa?terea principiului na?ionalita?ii pe scara cea mai larga posibil. Pentru prima data n istoria Europei, aproape toate popoarele europene puteau sa-?i ntemeieze o crmuire independenta ?i un stat unificat. n cele mai multe cazuri, n-a fost posibil ca noile grani?e sa fie trasate fara lase minorita?i n interiorul noilor state, nsa numarul acestor minorita?i era acum mult mai mic dect nainte de razboi." ("Not only did the house of Habsburg lose its throne, but the territory of Austria-Hungary was divided among six states consisting of the principal peoples that had been held together in the monarchy for several centuries: German, Magyar, Polish, Czechoslovak, Yugoslav, and Romanian. When peace was made after the war, the new states were recognized by the victorious Allies. This doctrine of self-determination was also applied in the areas in western Russia that split off after the Communist revolution. The most important single consequence of the war was probably the recognition of the principle of nationality on the broadest possible scale. For the first time in European history, almost every people in Europe was able to establish an independent government and a unified state. In most cases, it was not possible to draw frontiers without leaving minorities on the wrong side of the line, but the number of such minorities after the war was much smaller than it had been before 1914.")^ "Catastrophe Europe Goes To War". Max Hastings. William Collins 2013. ("In 1913, a foreign diplomat exclaimed despairingly of the Austro-Hungarians: Never have I seen people so determined to work against their own interests! It was an extraordinary folly, for an empire already groaning under the weight of its own contradictions and the frustrations of its oppressed minorities, wilfully to seize Bosnia-Herzegovina. [] The acquisition of new colonies in the Balkans seemed to offer a measure of compensation, as well as frustrating Serbias ambitions to incorporate them in a pan-Slav state.")^ Military Casualties-World War-Estimated," Statistics Branch, GS, War Department, 25 febriaroe 1924; citat n World War I: People, Politics, and Power, publicat de Britannica Educational Publishing (2010) pagina 219Bibliografie[modificare | modificare sursa]"Valeriu Fl. Dobrinescu, Ion Patroiu, Ghe. Nicolescu, Rela?ii politico-diplomatice ?i militare romno-italiene (1914-1947), Ed.Intact, 1999, Craiova.Legaturi externe[modificare | modificare sursa]Primul Razboi Mondial: cine e de vina?, 17 Decembrie 2011, Andreea Lup?or, Historia100 de ani de la declan?area Primului Razboi Mondial o expozi?ie inedita la Caransebe? Argument.roChinezi contra Kaizerului, 24 martie 2010, Revista MagazinPrimul Razboi, vazut din spatele frontului, 20 ianuarie 2012, Adevarulhttps://sites.google.com/site/supergabonesistorialumii/secolul-xx/primul-razboi-mondial-1http://smart2013.edusoft.ro/smart/Primul%20razboi%20mondial.php, Primul Razboi Mondial n Enciclopedia Rocarta11 noiembrie - sfarsitul simbolic al Primului Razboi Mondial, 11 noiembrie 2009, Alexandru Toreanik, Ziare.comMedia[modificare | modificare sursa](video)Bombardiere ale Primului Razboi Mondial (info)Videoclip al alia?ilor bombardnd liniile germane.Tancuri ale Primului Razboi Mondial (info)Tancuri primitive din Primul Razboi Mondial ajuta Alia?ii cu avangarda la Langres, France (1918).Probleme la vizualizarea fi?ierelor video? Ajutor media.