archive.org · nicu gavriluŢĂ (n. 1963), sociolog, antropolog şi eseist. profesor universitar...

©2013byEdituraPOLIROM

www.polirom.ro

EdituraPOLIROM

Iaşi,B-dulCarolInr.4;P.O.BOX266,700506

Bucureşti,SplaiulUniriinr.6,bl.B3A,sc.1,et.1;

sector4,040031,O.P.53,C.P.15-728

ISBNePub:978-973-46-3308-1

ISBNPDF:978-973-46-3309-8

ISBNprint:978-973-46-3239-8

Coperta:RaduRăileanu

Aceastăcarteînformatdigital(e-book)esteprotejatăprincopyrightşiestedestinatăexclusivutilizăriiei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzândîmprumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea ladispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sautemporarăpedispozitivesausistemecuposibilitatearecuperăriiinformaţiei,alteledecâtcelepecareafostdescărcată,revânzareasaucomercializareasuboriceformă,precumşialtefaptesimilaresăvârşitefără permisiunea scrisă a deţinătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire laprotecţiaproprietăţiiintelectualeşisepedepsescpenalşi/saucivilînconformitateculegileînvigoare.

Lecturadigitalăprotejeazămediul

Versiunedigitalărealizatăîncolaborarecuelefant.ro

NICU GAVRILUŢĂ (n. 1963), sociolog, antropolog şi eseist. ProfesoruniversitardoctorşidecanalFacultăţiideFilosofieşiŞtiinţeSocial-PoliticedincadrulUniversităţii„Al.I.Cuza”dinIaşi.Din2007esteconducătordedoctorat în domeniul sociologiei. Este director de programe al SocietăţiiAcademicedeCercetareaReligiilorşiIdeologiilor(SACRI)şipreşedintealSocietăţiiSociologilordinRomânia.Volumedeautor:Imaginarulsocialaltranziţiei româneşti. Simboluri, fantasme, reprezentări (2001),Fractalii şitimpulsocial (2003),Hermeneuticasimbolismuluireligios.Studiişieseuri(2003), Mişcări religioase orientale. O perspectivă socioantropologicăasupra globalizării practicilor yoga (2006), România în starea Bardo.Publicistică şi dialoguri culturale (2006) şi Mama proştilor e mereugravidă. Sociologia patologiilor cotidiene (2010). La Editura Polirom auapărut Mentalităţi şi ritualuri magico-religioase. Studii şi eseuri desociologie a sacrului (1998), Culianu, jocurile minţii şi lumilemultidimensionale (2000), Antropologie socială şi culturală (2009) şiSociologiasportului.Teorii,metode,aplicaţii(încolab.,2010).

ÎnmemoriaprietenuluimeuBasile,

unpreatânărcălătorînlumeadedincolo

„Săteînșelicrezândcăreligia(…)esteadevăratănuînseamnăomarepierdere;darcetristețesăteînșelicrezândcăestefalsă!”

BlaisePascal

Cuvânt-înainte

ÎnRomânia actuală există foarte puține lucrări de sociologia religiilorsemnate de autori români. Majoritatea au apărut la edituri mici, cudistribuțiemodestă.Dinfericire,existășiexcepțiinotabile.Autoriisunt,îngeneral,sociologidingenerațiidiferitesauabsolvențideștiințesocioumanereprofilațipecercetareașipredareaștiințeireligiilor,maiexactaistorieișisociologiei religiilor. Cunosc unele dintre aceste lucrări românești și amavut foartemultede învățat din ele.Lemulțumesc colegilor și pe aceastăcale.Spercaînviitorulapropiatnumărulautorilorromânicarevorpublicalucrăridesociologiareligiilorsăcrească.

Aşadar, deocamdată această lucrare acoperă o lacună importantă dinliteraturadespecialitateromâneascădedicatăsociologieireligiilor.Noutateametodologică rezidă în aplicarea teoriei binaro-fractalice a lui Ioan PetruCulianu în tratarea unor subiecte religioase clasice şi actuale, cum ar fifundamentalismul religios, de exemplu. Propun și alte interpretări, idei,analize și comparații specifice sociologiei religiilor, pe care cititorul le vadescoperisingurînpaginilecărții.

Perspectivadeanalizășiinterpretareafenomenuluireligiosîndiferitelesale ipostaze este una predominant sociologică. Lucrarea conține șiimportanteconcepte, idei și teoriiceaparțin istoriei religiilor.Dinpunctulmeu de vedere, aceste elemente de istoria religiilor formează bazacunoașteriiîndomeniulştiințeireligiilor.Așacumsociologiageneralăoferădatefundamentaleabsolutnecesareînstudiereasociologiilorderamură,lafel istoria religiilor pune la dispoziția sociologului, antropologului,psihologuluisaufilosofuluiceseocupădereligiilelumiialfabetulnecesarstudieriiștiințificeafenomenuluireligios.Acestalfabetalștiințeireligiiloreste,dinnefericire,insuficientcunoscutșipredatînuniversitățileromânești.Tocmai de aceea am păstrat în carte informații și interpretări necesareminimeceaparținstrict istorieireligiilor.Iatăunexempludreptargument.

Nupoți invocasociologicperpectivaislamicăasupramaternitățiiadoptive,căsătoriei, divorțului, portului vălului, jihadului sau fundamentalismuluireligiosdacănucunoștinimicdespreCoranșiceicincistâlpiaiislamului.Or,Coranul și stâlpii debază ai islamului sunt prezentați deobicei deunistoric al religiilor. În realitate, perspectivele de analiză științificăinteracționeazăfărăa-șipierdespecificitatea.Amîncercatsăpăstrezîncarteundozajoptimșinecesarîntreistoriașisociologiareligiilor,pentruomaicorectășiprofundăînțelegereafenomenuluireligios.

Carteaestescrisăclar,obiectiv,într-unlimbajsociologicaccesibilşiseadresează elevilor, studenţilor în sociologie, masteranzilor și(post)doctoranzilor în știinţele socioumane, specialiştilor în cercetareareligiilor şi publicului larg cultivat. În urma unei experienţe de pestedouăzecideanidepredarelaUniversitatea„Al.I.Cuza”dinIaşiacursuluide„Istoriaşisociologiareligiilor”,amselectatînacestvolumtemelederealinterespentrustudenţişispecialiştiiînsociologiareligiilor.

Ele se referă, înprimaparteacărții, laanaliza religieidinperspectivasociologilor clasici.Dincolo de oricemode culturale, cărțile lor rămân dereferință.Evident,temelecercetatedesociologiiclasiciseceractualizateînbaza unor analize și interpretări noi, actuale. Am încercat să evidenţiezspecificulcercetăriisociologiceareligiilordecătreclasiciprinraportarelainterpretările antropologice, etnologice și filologice date fenomenuluireligios.

Totuși, nucleul forte al cărții îl reprezintă marile religii ale lumiicontemporane: iudaismul, creștinismul (cu principalele lui confesiuni),islamul, hinduismul, budismul, șintoismul etc. De ce? Pentru că există o„foame”permanentăastudențilorpentruaceastătemă.M-amconvinstimpdepestedouăzecide ani, punându-i să aleagă tema favoritădinprogramaanaliticăacursului.Eibine,generațiișigenerațiidestudențialegeaumarilereligiialelumiicontemporane,cașicums-arfivorbitîntreei.

Am lăsat multe subiecte deoparte în această carte. Ele vor face(probabil) obiectul altei lucrări. Însă temele de sociologie a religiiloraproape insolite, în orice caz „exotice” și puțin discutate, nu puteau lipsi.Mă gândesc la societățile secrete și Noile Mișcări Religioase, la yoga,

magie,șamanismșisatanism.Primeletreisuntprezentateselectiv.Fiecaretemă în parte merită reluată, nuanțată și aprofundată. Numai că, într-olucrare cu caracter general şi cuprinzător, ele nu sunt pe deplin tratate șianalizate.

Amprezentat la finalulacesteicărți trei temedesociologiea religiilorpe care le coordonez și în tezele unor doctoranzi de-ai mei: toleranțareligioasă,secularizareașifundamentalismulreligios.

SociologiareligiilorsesubintituleazăCredințe,ritualuri,ideologii.Amfolosit termenii credințe și ritualuri în sensul dat de sociologul ÉmileDurkheim. Astfel, credințele sunt „stări de opinie constând înreprezentări”1, iar ritualurile se cer înțelese ca „modalități de acțiunedeterminate”2. Ideologiile invocate în volum au în atenție interpretareaeronată și transpunerea în viața politică a unor idei și credințe dinmariletexterevelatealereligiilorlumii.

Le multumesc mult studenților mei pentru admirabilele și rodnicelenoastreîntâlniri.Deasemenea, lemulţumesccelordouăprezenţefemininedinviațamea(soțiașifiica),fărădecaren-așfiavutputereașicurajuldeaduceacumacestproiect labun sfârșit.Mulţumesc înmodspecialEdituriiPolirompentruîncredere,sprijin,coordonareșipentruexemplararăbdarepecare a avut-o cu un mai vechi autor confiscat actualmente de solicitanteservituțiadministrative,didacticeșidecercetare.

Autorul

1.ÉmileDurkheim,Formeleelementarealevieții religioase, traduceredeMagdaJeanrenaudșiSilviuLupescu,prefațădeGillesFerréol,EdituraPolirom,Iași,1995,p.45.

2.Ibidem.

CapitolulI

Teoriisociologiceclasicespecificecercetăriifenomenuluireligios

I.1.Apariţiasociologieireligiilor

AşacumscriaJean-PaulWillaime,apariţiaînEuropaasociologieicaştiinţăestelegatădecondițiașiviitorulmarilorreligiialelumiicontemporane,încontextul multiculturalității occidentale. Prin urmare, sociologia este odisciplinăeminamenteoccidentalăaxatăînprincipalpeexplicaţiarelaţiilordintrereligie,societateşi(post)modernitate1.

Analizele întemeietorilor sociologiei, dar şi cele aleunor reprezentanţiclasici ai sociologiei religiilor – ÉmileDurkheim,MaxWeber,Alexis deTocqueville, Georg Simmel, Roger Bastide etc. – sunt, multe dintre ele,legatede (post)modernitateşidecrizaacesteia. Înmodcu totul special sediscută astăzi despre criza economică, socială, morală şi spirituală asocietăţii.Această ultimă ipostază a crizei a dus la o înţelegere simplistă,uneori vulgarizatoare, a religiei. Un exemplu istoric semnificativ în acestsensîlconstituieinterpretareailuministăareligiei.

Credem că un rol cu totul special în reabilitarea studiului științific,profund și autentic, al religiilor lumii l-a avut șiMircea Eliade.Acesta adezavuatconvingătorînmultescrierialesalelimiteleacestorideologizărișivulgarizări aplicate fenomenului religios. În termenii lui Eliade, religia –avânddreptcentrusacrul–nudefineşteomul într-oetapăsaualtaavieţiisale. Nu apare într-un anumit moment istoric pentru ca, mai târziu, sădispară.Religiaesteconsubstanţialăcondiţieiumane.Așadar, eadefineștedestinal omul ca ființă socială. Sociologic, accentul cercetării științifice a

religiei este pus pe efectele sociale ale credințelor, simbolurilor șiritualurilor religioase,pe formeledeautoritate religioasăpecare religia leconţine,perelaţiaBiserică-Statşipeanumiteconsecinţealeacesteirelații.

Cu toate acestea, aşa cum demonstrează chiar sociologii, religia caobiectde studiu ştiinţific areuncaracterparadoxal:există şinuexistă (însensulcănupoatefi în totalitatecuantificatășicercetată înmanierăclară,precisă, obiectivă). În termenii lui Émile Poulat, religia este un „obiectstraniu,custatutincert–mobilşicontroversat–,carenescapăîncontinuu,la fel ca arta, dragostea, ego-ul şi conştiinţa”2.Deseori, faptul religios stăsubsemnulparadoxuluişialnonsensului3.

Totuşi,existăopartecuantificabilăa fenomenului religios.Eaeste,decelemaimulteori,obiectuldestudiualsociologieireligiilor.Estevorbadereligie înţeleasă ca „un construct social”4 şi ca un ansamblu de procesesociale care „au un rol fundamental în producerea, dezvoltarea şirăspândireacredinţelorşipracticilorreligioase”5.Faptulacestasereflectășiînoperaunorclasiciaisociologieireligiilor.

I.2.Religiaînviziuneasociologilorclasici6

I.2.1.AlexisdeTocqueville

ÎnDespredemocraţieînAmerica,sociologulfrancezanalizeazăimportanţareligiei în formarea politicii şi democraţiei americane7. Tocqueville acontrazis ideea că o societate democratică modernă presupune în modautomat un crepuscul al religiei, o scădere a vitalităţii religioase specificeunuipopor.Dimpotrivă,societateaamericanăatimpuluisău–şinunumai–trăiaoimpresionantăviaţăreligioasă8.Eaaavutșiareoimportanțămajorăîn viața cotidiană a cetățenilor americani. „În America, religia duce lacunoaştere;respectarealegilordivineconduceomullalibertate.”9

Ideiledebazăalereligieisuntesenţialepentruviaţasocială.„Oameniiau, prin urmare, un interes comun în a-şi construi idei bine determinatereferitoare la Dumnezeu, la sufletul lor, la datoriile lor generale faţă de

creatorşidesemeni;căcioriceîndoialăînceeacepriveşteacesteaspectele-ar lăsa toate actele la voia întâmplării şi i-ar condamna oarecum ladezordine şi neputinţă.”10 Această idee a lui Alexis de Tocqueville esteastăzi de o incontestabilă actualitate. Ea explică într-o anumitămăsură șisuccesulmulticulturalismuluișipluralismuluireligiosdinSUA.Tocquevilleanticipează acest succes prin ideea lui referitoare la nevoia morală acetățeanului american de a crede în ceva: „…important nu este ca toțicetățeniisăprofesezeoreligieadevărată,cicaeisăprofesezeoreligie”11.DeaicișirespectulfațădereligiaCeluilalt.

RolulsocialclasicalcreștinismuluiînSUAestefoarteclarprecizatdesociologulfrancez.El„dirijeazămoravurileși,orânduindfamilia,contribuielaordineadestat”12. Interesantăesteși importanțaspecialăpecareAlexisde Tocqueville o acorda femeii americane. Incontestabil, SUA au fost șisuntunspațiusocialalmarilortentațiișiambițiideputereșiîmbogățire.Or,religia „nu poate modera dorința fierbinte de îmbogățire pe care totul ostimulează, dar stăpânește sufletul femeii și femeia determinămoravurile”13. Prin urmare, în baza unor legăturimatrimoniale puternice,soția are puterea și priceperea de a impune respectarea moravurilor șinecesarulechilibrudinviațadefamilieafiecăruiamerican.Evident,astăziideealuiAlexisdeTocquevilleprivindrolulsocialalfemeiiînrespectareamoravuriloresteparțialconfirmată.

O altă idee a luiTocqueville referitoare la importanța vieții private înexplicareaatitudiniinoastrepubliceșiacomportamentuluisocialmisepareafideomareimportanțășiacum.

În Europa, aproape toate dezordinile din societate se nasc în căminulfamilial și nu departe de patul conjugal. Aici, bărbații disprețuiesclegăturile naturale și plăcerile permise, cultivând gustul pentrudezordine,pentruneliniștileinimiișiinstabilitateadorințelor.Agitatdepatimiletumultoasecarei-autulburatadesproprialocuință,europeanulse supunecugreuputerii legislativea statului.Cândpărăsește agitațialumiipolitice,americanulseîntoarceînsânulfamilieiundereîntâlneșteimagineaordiniișiapăcii.Aici, toateplăcerilesuntsimpleșinaturale,

bucuriile nevinovate și liniștite; și deoarece dobândește fericirea prinarmoniavieții,elseobișnuieștefărăefortsă-șiarmonizezeatâtopiniile,cât și gusturile. În timpce europeanul încearcă să scapedenecazuriledomestice tulburând societatea, americanul extrage din căminul săudragosteapentruordinepecareoextindeasupratreburilorstatului.14

Această fecundă și subtilă relație stabilită de Tocqueville între viațaprivată și sfera publică se cere nuanțată. Nu putem generaliza pentru totspațiul european originea crizelor sociale în viața privată, deși în unelecazuri această legătură se confirmă. Sunt necesare studii sociologicedetaliate.Apoi,Europade astăzi numai esteEuropavremii luiAlexis deTocqueville.Evidentcănicinuputemidealizaparadisulconjugalamerican.Până la urmă, gândirea dihotomică (Europa versus America) pe care opractica cunoscutul sociolog francez este neconvingătoare, dar ideeacondiționăriiviețiisocialedebucuriilesaudrameledomesticealeviețiidefamilieestesubtilășimerităverificatăprinstudiisociologiceactuale.

Interesatînmodspecialderelațiaputeriipoliticecuautoritateapreoțilorcatolicișicureligiacreștinăîngenere,Tocquevillesusțineacăreligiaafost„ceadintâiinstituţiepoliticăaStatelorUnite”15.Dece?Pentrucă„dacănuea le dă gustul libertății, le ușurează în mod deosebit folosirea ei”16.Cunoscutulsociologsurprindefoartebinedimensiunilereligioasealevieţiipolitice, fiind sensibil și la importanţa instrumentării religiei contrastructurilorpoliticetotalitare17.

I.2.2.ÉmileDurkheim

I.2.2.1.Religieșimagie.Asemănărișidiferențe

În celebra sa carte, Formele elementare ale vieţii religioase, ÉmileDurkheimdefineştereligiaînfuncţiedenoţiuneadesacru:„Lucrurilesacresunt acelea pe care interdicţiile le apără şi le izolează; lucrurile profane,aceleacăroraliseaplicăacesteinterdicţiişicaretrebuiesărămânădepartedelucrurilesacre”18.Larândul lor,credinţelereligioasear fianumite„…

reprezentări ce exprimă natura lucrurilor sacre şi raporturile pe care lestabilesc între ele sau cu lucrurile profane”19. În sfârşit, ritualurilereligioase sunt: „…reguli de conduită care prescriu felul în care omultrebuie să se comporte cu lucrurile sacre”20. Toate aceste sensuri şiaccepţiuniinstituitedeDurkheimcontinuăsăfiedeactualitate.

FoarteclarăesteșidiferențapecareDurkheimoinstituieîntrereligieșimagie. Deși au multe în comun (credințe, mituri, dogme, ceremonii,sacrificii, lustrații, rugăciuni, dansuri etc.), totuși religia estemaiorientatăspre speculație și mai bine fundamentată teoretic. Magia, dimpotrivă,conține„tehnicielaborate”21.Ambelerivalizeazășiconcureazădinpunctdevedereistoric.

Or,ceeacediferențiazăreligiademagiearfi,înopinialuiDurkheim,înprimulrândgeneralitateacredințelorreligioase.Înaldoilearândestevorbade capacitatea religiei de a oferi o puternică unitate grupului uman,comunității sau societății unde ea este prezentă. Pe baza acestei unități seconstituieînreligieșiBiserica.„Osocietateaicăreimembrisuntunițiprinaceea că își reprezintă în mod similar lumea sacrului și raporturile ei culumea profană și prin faptul că ei traduc această reprezentare comună înpracticiidentice,constituieceeacevomnumioBiserică.”22Eaînsoțeșteînpermanențăreligia,scrieDurkheim.

Magianuare,înschimb,nimiccomuncuapartenențalaoBiserică.Deșiaredeseoriungradconsistentdegeneralitate,credințelemagicenuapropieși nu unesc oamenii între ei. Magia nu devine un important mijloc deconstrucție și reconstrucție identitară. Altfel spus, „nu există Bisericămagică”23.

Așadar, religia este o realitate colectivă, în sensul că face posibilăapartenențalaeaagrupurilordecredincioşi.Prinaceastaseşideosebeştedemagie:„Oreligieesteunsistemunitardecredinţeşipracticireferitoarelalucrurisacre,adicăindividualizate,izolate,interzise,credinţeşipracticice-ireunescîntr-osingurăcomunitatemorală,numităBiserică,petoţiaceiacareaderălaele”24.

În viziunea sociologului francez, originea religiei este socială.

Societatea, prin coerciţia pe care o exercită, inspiră membrilor eidependenţă şi respect. La limită, religia este societatea transfigurată,ipostaziatăînabsolut.

Funcţiilereligiei,așacumleprezintăÉmileDurkheim,auînatenție,înprincipal,douăaspecte:

a)capacitateareligieideaintegrasocialpemembriiunuigrup,comunitățisausocietăți;

b)asigurareaordiniisociale.

Caorice teorie a înțelegerii și interpretării fenomenului religios și ceadurkheimistă își are propriile limite. Ele se referă, printre altele, laurmătoareleelemente:

a)seeludeazădecătrefiulrabinuluiDurkheimcaracterulrevelataltextelorsacre;

b) numind societatea drept sursă a religiei, E. Durkheim simplifică şidenatureazăoriginearevelatăareligiei;

c)acercetatsociologicșiageneralizatrezultatelepentrutipuldesocietateîn care „gruparea socială (clanul) şi gruparea religioasă (religiatotemică) sunt perfect suprapuse şi confundate”25. Dincolo de acestelimite,sociologiareligiilorpropusădeDurkheimcontinuăsăfieactualăşistimulativăpentruactualelecercetărisociologicealefaptuluireligios.

I.2.2.2.SacrulînviziunealuiÉmileDurkheim

O succintă şi clară analiză a sacrului în viziunea unor antropologi şisociologiclasici(Durkheim,Mauss,Makarius,Girard,Lévi-Bruhl,Callois)ooferăMarioPollo26.

Cercetareasociologicăclasicăasacruluiapusunaccentspecialpeceeaces-anumitambiguitateasacrului27.ÉmileDurkheimremarcăfoartebineacestfapt.Nuafostsingurul.RobertsonSmith,deexemplu,esteunuldintresociologii foarte importanţicareapus„în luminăambiguitateanoţiuniide

sacru”28.

Există o ambiguitate clară şi a forţelor religioase. În termenii luiDurkheim, avem forţe religioase „binefăcătoare, păstrătoare ale ordiniifizice şimorale, dătătoare de viaţă, de sănătate, distribuind toate calităţilerespectate de oameni…”29. Exemplele sociologului francez sunt cele lamodă în jurul anului 1917. Este vorba despreprincipiul totemic, cel careinspirăiubireaşirecunoştinţa.

Există însă şi „puterile rele şi impure, producătoare de dezordini,cauzatoaredemoarte,boli,instigatoarelasacrilegii”30.Eleinspirăteamăşigroază. Sunt forţele vrăjitorului, cele care provin de la prezenţa unuicadavrusaudinsângeleimpur.ConcluzialuiÉmileDurkheimesteaceeacăîntreaga viaţă religioasă se desfăşoară în limitele a ceea ce este „pur şiimpur,sfântşiprofan,divinşidiabolic”31.

NumaicăDurkheimcultivăologicăbinarăîndescrierealor.Considerăanumite realităţi religioase ca fiind sacre, pure, iar altele profane, impure.Unele sunt divine, altele diabolice.Un exemplu clasic din creştinism estecelalprezenţeidiavolului.

Creştinismul însuşi,oricâtdeînaltăarfi ideeapecareşi-ofacedespredivinitate,afostobligatsăgăseascăunlocînmitologiasapentruspiritulnegativ.Satanreprezintăopiesăesenţialăasistemuluicreştin;or,dacăel este o fiinţă impură, nu este şi o fiinţă profană. Anti-zeul rămânetotuşiunzeu,inferiorşisubordonat,esteadevărat,totuşidotatcuputeriextinse;faceobiectulunorrituri,celpuţinalcelornegative.32

Existăşisituaţiisocialedeincertitudinecuprivirelaceledouăforţesauputeri. Exemplu: nu ştim precis de ce la popoarele semite este interzisăcarneadeporc.Pentrucăesteimpurăsausfântă?

Realmente interesant este faptul că ceea ce este impur poate deasemeneadevenipur.IatăexempleleluiDurkheim:sufletulmortului,iniţialsursăde frică şigroază,devine,după încheiereadoliului,geniuprotector;

cadavrulcareiniţialinspirateamă,nevoiededistanţaredevineapoirelicvăvenerată;animalultotemicesteînmodcertofiinţăsfântă,daratuncicândise consumă carnea neritualic, totemul devine sursă sigură aducătoare demoarte.Ambiguitateasacruluiprovinedinacestetransformărialepuruluişiimpurului.

Însă Durkheim explică această ambiguitate a sacrului33 dintr-operspectivăsociologicăoriginală.„Cândsocietatea treceprinunelesituaţiicareo întristează,osperiesauomânie,eaexercităasupramembriloreiopresiune pentru ca ei să facă dovada, prin acte semnificative, a tristeţii,angoaseişimâniei lor.”34Societatea le impunesăplângă, săgeamă, să-şiprovoace răni reciproce. Prin aceste manifestări, grupului i se restituieenergia,permiţându-i-sesăserefacă35.

Subiecţii îşi imaginează că fiinţe răufăcătoare (ostile temporar saudefinitiv)manifestărăulşinupotfianulate înacţiunile lormaleficedecâtprinsuferinţăumană.Decioameniiîşiasumăsuferinţacaocalepentruaseelibera de răul supranatural. Exemplu: îţi asumi suferinţa firească dupătrecereaînnefiinţăacuivadrag,darapoiterevigorezicaindivid.Înopinialui Durkheim, aceste fiinţe răufăcătoare nu există în sine! Ele sunt stăricolectiveobiectivatesauchipurialesocietăţiitransfigurate.

Invers, situaţiilebune sunt transfigurate în zeităţi protectoare. Cei doipoliaivieţiireligioasecorespundcelordouăstăriopuseprincaretreceviaţasocială. „Între sacrul fast şi sacrul nefast există acelaşi contrast ca întrestările de euforie şi de disforie colective.”36 Religia este aşadar expresiaesenţializată, prescurtată a vieţii sociale. Mai mult, religia a generatesenţialul dintr-o societate. Deci ideea de societate constituie sufletulreligiei.

Religia este societatea transfigurată, ipostaziată în absolut. Caresocietate? Cea reală, cu diferenţele şi imperfecţiunile ei? Cea perfectă,virtuală?Înjocesteultima,ceacaretraduceaspiraţiilenoastreprofundedebine,frumos,ideal.Eleprovindinnoiînşineşinupotfitraduseprinnimicaltceva.Suntînesenţalorreligioase37.

Dramasentimentelorcolective, susţineDurkheim,esteaceeacănupot

căpătaconştiinţă-de-sineînmoddirect,nemijlocit.Eletrebuiesăsefixezepeobiecteleexterioarepentruasecunoaştepeeleînsele.Drepturmare,vorluaopartedincaracteristicilelucrurilor.Levorpurtaurmele,însemnele.

I.2.3.MarcelMauss

Este sociologul și antropologul francez care vine pe linia cercetărilor luiÉmile Durkheim38. A negat dimensiunea transculturală a conceptului desacru la Durkheim. Acesta ar fi nepotrivit pentru cercetarea religiilornesemitice.ApoiMarcelMaussaînlocuitconceptuldurkheimistdesacrulcunoţiuneademana,consideratăafimaipotrivităpentruexplicareamultorfenomeneculturaleşisociale.Deexemplu,unuldintreacesteaarfimagia.

Maussapropus,în1902,„oclasificareafenomenelorreligioaseînpatrucategorii:1.reprezentări;2.practici;3.organizărireligioase;4.sisteme”39.Defineşte ritualurile ca fiind un ansamblu de practici sociale cu caractersacru.Înțelegerugăciuneadreptopracticăesențialăînoricereligiealumii.Considerăsacrificiulcafiindunritualcepresupunecomunicareaculumileinvizibileprinintermediuluneivictime.Refuză,împreunăcuHenriHubert,să recunoască existenţa în sine a sentimentelor religioase. Există doarsentimente normale, diferite de cele religioase. În același mod, Mausssusțineacănuexistăreligie(sauoesenţăareligiei):„existădoarfenomenereligioase”40binedeterminateîntimpşiistorie.

I.2.4.GastonRichard

Desprins din grupul „L’Année sociologique”, acest sociolog francez alreligiilorși-aasumatcuprivirelareligieunpunctdevederepersonal,diferitdecelalluiÉmileDurkheim.Îireproşează,pebunădreptate,luiDurkheim„identificareasentimentuluireligioscusentimentulsocial”41.Considerăcăsociologul Durkheim ar fi devenit metafizician atunci când a propus oînţelegere exhaustivă a sentimentului religios prin câteva „afirmaţiidogmatice”42. În altă ordine de idei, tezadivinizării societăţii propusă deÉmile Durkheim o consideră a fi neconvingătoare. De ce? Printre altele,pentrucănuexplicăteodiceea.

I.2.5.GeorgSimmel

ÎnantitezăcuDurkheim,SimmelsusţineînlucrareasaReligiacăsocietatea„n-are existenţă în sine, ci constă dintr-o multitudine de interacţiuniindividuale”43.Origineareligieinuestedoarviaţasocială,aşacumsusţineaDurkheim,ci „raportul cunatura şi atitudineaomului faţădesoartă…”44.Religiozitatea,înţeleasădeSimmelcaoemoţiespecială,esteceacarenaştereligia.AceastăemoţiespecialăestenumitădeSimmelpietate.

Diverselerelaţiisocialeauotonalitatereligioasăceleconferăvigoareşidistincţie.

Relaţia copilului plindepietate filială cupărinţii săi, cea a patriotuluientuziastcuţarasa,orilafeldeconvinsuluicosmopolitfațădeomenire,raportulmuncitoruluicuclasaluiînascensiunesauafeudaluluimândrude noblețea sa cu propria-i castă, a supusului cu stăpânul sub a căruiinfluențăseaflă,sauaoșteanuluiloialcuarmatasa–toateacesterelațiicuconținutullordeodiversitateinfinită,consideratesubaspectullaturiilor psihice, pot avea o tonalitate comună, care poate fi designată careligioasă.45

ToateauoîncărcăturănumitădeSimmel„religioasă”,fiinddiferitederelaţiilebazatepeegoism,supunere,puteresaumorală.

DupăcumsusţineSimmel,nuoriceformădepietateseregăseşteîntr-oreligie,aşacumnu totceestesacru fundamentează religii.Aşadar,putem„să fim pioşi fără a avea o religie, după cum putem fi artişti fără a faceoperedeartă”46.

I.2.6.ArnoldGottfried

AfostunteologprotestantruptdeBisericaLuteranăoficială.Ideealuieraaceeacădreaptacredinţănuesteodogmă(însensulluiL.Blaga),unadevărrelevat Părinţilor pustiei. Mai curând, ea ar rezulta din poziţia socialăprivilegiată aunor clerici, obţinută în schimbul sprijinirii necondiţionate a

puterii politice. Autorul german a fost interesat de relaţia dintre spiritulreligios şi viaţa politică, dintreBiserică şi Stat. În opinia sa, schismaticii,ereticiinuarfidecâtsimpliinsurgenţipolitici.

Ideilepastoruluiprotestantvordeschidecaleaunorexplicaţiiştiinţificeulterioare ale relaţiilor dintreStat,Biserică şi noilemişcări religioase.UnmeritspecialalluiGottfriedesteacelacădeosebeştecercetareaştiinţificăareligiilor de cea teologică. În opinia sa, religia este un drept a priori careconduce la Spiritul Universal. Îl anticipează oarecum peM. Eliade, careconsidera că religia nu reprezintă un stadiu în evoluţia conştiinţei umane,ceva ce apare la unmoment dat pentru camai târziu să dispară. Ea esteconstitutivănaturiiumane.Aexistaînfiinţaumanăînseamnăaficonştientdenaturasacrăprezentăîntine.

I.2.7.MaxWeber

Acestmareclasicalsociologiei religiilors-a interesat, înaintede toate,deexistenţa şi de reconstrucţia socială a sensului în toate religiile lumii.Interpretareaweberianăa religieiprivilegiază„modul încare religiadăunsensvieţiişisocietăţiiumane,confruntatecucaracterulaparentaleatoriualsuferinţei şi nedreptăţii”47. Religia este „un tip deosebit de a acţiona încomunitate”48. Weber a fost sensibil mai ales la modul în care religiapriveştelumeaaceasta,şinuexclusivpeceadedincolo.

UnsubiectprivilegiatdeWeberîntextelesaleestecelalraționalității.Astfel, Weber argumenta existența mai multor tipuri de raţionalităţimotivatereligios,careauavutunrolesenţialîndezvoltareamodernităţiişiaspiritului capitalist. O altă temă preferată de Max Weber a fost cea agrupării hierocratice. În mod evident, gruparea hierocratică exercită odominaţiereligioasăspecială.

Un loc cu totul special în lucrările lui Max Weber îl au tipurile deadministrarereligioasă.Celemaicunoscutesuntbiserica şisecta.Bisericaeste o „instituţie birocratizată de mântuire deschisă tuturor, în care seexercităautoritateadefuncţieapreotului:easeaflăînstrânsăsimbiozăcusocietatea înglobantă”49. Secta, în schimb, este „o asociaţie voluntară de

credincioşi, rupţi înmodmaimult saumai puţinmarcat demediul socialînconjurător; în cadrul unei astfel de asociaţii prevalează o autoritatereligioasădetipcharismatic”50.Eapuneînjoculsocialanumiteputeri.

ConformluiMaxWeberexistătreitipurideputeri:

a) puterea legitimată raţional-legal. Ea corespunde activităţiiadministrative, are caracter impersonal, se bazează pe „credinţa învaliditatearegulamentelorşifuncţiilor”51.Exemplu:judecătorul.

b) puterea legitimată tradiţional. Pune în scenă autoritatea cutumelor,obiceiuriloretc.Exemplu:vrăjitorul.

c)puterea legitimată charismatic. Este puterea autentică, deplină, ce aredrept temei forţamagică şi fascinţia exercitate de un anumit personajreligios.Exemplu:profetul52.

Weber a fost interesat, cu precădere, de efectele economice alecredinţelor religioase, cum ar fi confucianismul, taoismul, hinduismul,budismul, iudaismul. În Etica protestantă şi spiritul capitalismului,sociologulgermananalizeazăafinitateacalvinismuluipuritandesecolXVIsauXVIIcuspirituldeîntreprinderetipiccapitalismului.Areînatenţienuatâtactulreligios,câtmaialescondiţiilesaleistoriceşisociale.

Totodată, Weber încearcă să înţeleagă cum o mentalitate economică(capitalistă) poate fi condiţionată de gândirea şi practica protestante.Răspunsul dat este următorul: printr-o asceză intramundană şi prininterpretarea muncii ca o vocaţie, iar a rezultatelor ei, ca un semn alelecţiuniidivine.Ideeaesteunicăînprotestantismulasceticeuropean53.

Totuși,susțineWeber,anumitepracticiorientatesprecâștigauexistatînmultereligii,inclusivînAntichitateșiEvulMediuoccidental.„Arînsemnasăfalsificămfapteledacăamatribuinegustoruluiindian,chinezsauislamic,meșteșugarului și culiului un «impuls de câștig» mai mic decât celuiprotestant.”54 Diferența esențială stă în ceea ce a reușit să facăprotestantismulasceticeuropean:

…a pus capăt efectiv magiei, căutării transcendente a mântuirii și„iluminării” contemplative intelectualiste (ca forma cea mai înaltă aacestora),doarelacreatmotivelereligioasenecesarecăutăriimântuiriitocmai prin efortul specific „vocației” intramundane – și anume înopoziție față de concepția riguros tradiționalistă a hinduismului: prinîndeplinirearaționalizatămetodicavocației55.

Ideea este dezvoltată pe larg în Etica protestantă și spiritulcapitalismului.

Opoziția dintre spiritul oriental de tip confucianist și protestantismulasceticeuropeanesteexcelent ilustratădeMaxWeberși înIntroducere înistoriareligiilor.Confucianismșitaoism.Easebaza,printrealtele,pejoculsocialdiferitalîncrederii.

Neîncrederea generală a confucianistului instruit față de toți ceilalți șiimplicit față de el însuși, atent numai la „arta” stăpânirii de sine acelorlalți, care frâna orice operație financiară și de credit, este exactopusul încrederii pe care o avea puritanul față de fratele lui întrucredință, mai ales a celei din sfera economicului. Încrederea înlegalitatea confratelui era necondiționată și de nezdruncinat pentru căerafundamentatăreligios.56

Prin urmare, avem de-a face cu un efect social absolut remarcabilal autorității religioase creștine protestante, bazate pe Sola Fide și SolaScriptura.Elarelabazăacțiuneasocială.Importanțaacesteiadinurmăesteclar evidențiată de George Poede într-un foarte reușit studiu despreMaxWeber.

Într-o „ascensiune” de la irațional spre rațional, de la religios spreștiințific, acțiunea socială este aceea care poate explica tipurile dedominație,configurațiileputerii,multipleleipostazealeacesteia,agenții

colectivi și individuali care o dețin, dar și schimbarea paradigmelorculturale și religioase care vor acorda alte încărcături semnificațiilorputeriișidominației.57

Teoria weberiană a tipurilor de putere, dominație și autoritate a fostcontinuată de sociologul german Joachim Wach, care a predat laUniversitateadinChicago.

I.2.8.JoachimWach

Autor american de origine germană, se va consacra sociologiei religiilor,gândind însă disciplina din perspectiva a ceea ce s-a numit AllgemeineReligionswissenschaft („ştiinţa generală a religiilor”). Ştiinţa generală areligiilor cuprindea: 1. Istoria religiilor; 2. Sociologia religiilor; 3.Fenomenologiareligiilor;3.Psihologiareligiilor.Nuareuşitînsă,dupăcumarătaM.Eliade,săconvingăpreamultînspaţiulanglo-saxon,prinexcelenţăreducţionist,asuprafenomenuluireligios58.

În genere, sociologia religiilor are în atenţie modul în care religia şisocialulseintercondiţionează,precumşitipurilederelaţiicaresestabilescîntre un fapt intim (religia) şi faptul social ca atare. Fiind o realitateconstitutivă fiinţei umane, religia condiţionează totul. Are o influenţăputernică asupramodului de construire a socialului, asupra a ceea ce esteviuîngeneral,susțineaJoachimWach.

I.2.9.RogerBastide

Începem prin a menționa câteva lucrări reprezentative ale sociologuluifrancez:LesProblèmesde la viemystique (1931),Eléments de sociologiereligieuse (1935), Les Religions africaines au Brésil (1960), Le Sacrésauvage(1975).Temeanalizatecupredilecţiedesociologulfrancezsunt,înprincipal, religiile afro-braziliene şi fenomenele de aculturaţie. RogerBastide enumeră și câteva tipuri de asimilare culturală: formală, juridică,folclorică,culinară,literară,religioasă.

Religiaeste, înaintede toate,„oactivitatesimbolică”cuoraţionalitatespecificăceincludeodimensiuneafectivă,oactivitatesimbolicăcenupreatrebuiedecupatăînfelii(înrituri,dogme,instituţii…),ciperceputăglobal,„caoactivitateculturalătotalăceseexprimăîndiverselimbi”59.Religiaareritmuleispecific,propriilelegişimecanismefuncţionale.RogerBastidearefuzatreducţionismelemarxiste,structuraliste,psihanalitice.

Sociologul francezpractică și odistincțiede acumclasică între sacrulsălbatic şi sacrul domesticit. Primul era domesticit în comunităţiletradiţionale prin transă. În Occident, sacrul domesticit se dezagregăeliberândsacrulsălbatic.Exemple:cultulvedetelor, alVIP-urilor este unsacru sălbatic ce înlocuieşte cultul sfinţilor. Ritualurile şi mitologiileprofanedinmass-mediale-auînlocuitpecelesacrealeBisericii,scriaRogerBastide în 197360. Teza lui este în permanenţă confirmată de cercetărilesocioantropologicedeterenactuale.

I.2.10.GabrielLeBras

Alături de sociologia generală,mediile religioase occidentale şi Bisericilecreştineau influenţat apariţiasociologieireligiilor. Exemple: în secolul alXIX-lea,pastoriiamericanis-auarătatinteresaţidecercetareasociologicăafenomenului religios; primul curs de sociologie de la Harvard College(1891-1892)a fost ţinutdeunprofesorcongregaţionist;misionariicreştiniaucontribuit ladezvoltareaetnologiei;uniidominicanifranceziaudevenitsociologiprofesionişti(SergeBonnet,MauriceMontuclard,HenriDesrocheetc.).

În Franţa, juristul Gabriel Le Bras va iniţia o cercetare de teren acatolicismului. Pe atunci, Le Bras preda istoria dreptului canonic şi ainstituţiilorcreştinelaFacultateadeDreptdelaÉcolePratiquedesHautesÉtudes.Autorulfrancezascrismaimultecărţidespecialitate îndomeniulsociologiei religiilor: Introductionà l’histoirede lapratique religieuse enFrance (1942-1945),Étudesdesociologiereligieuse: vol. I,Sociologie dela pratique religieuse dans les campagnes françaises; vol. II, De lamorphologieàlatypologie(1955-1956).

În1931apublicatunchestionarde25depaginiînRevued’Histoiredel’Église de France. Scopul era cunoaşterea precisă a ceea ce se numeşte„religia poporului”, „religia trăită” concret în diferite regiuni ale Franţei.Cercetarea sociologică a juristului Le Bras din 1931 a avut un importantefectsocial.Dupărăzboi,cercetăriles-auextins,catolicismulfiindinteresatdepierdereaterenuluiînfavoareaaltorconfesiunicreştinesauaaltorreligiişi,maiales,demijloacelerecuperăriicredincioşilor.

Cuprivire la contribuţiile luiGabrielLeBras în domeniul sociologieireligiilorestedejacelebrătipologiasareferitoarelapracticanţiireligioşi.Eacuprinde:

a)disidenţii,adicăceistrăinideviaţaBisericii;

b)conformiştiisezonieri,aceicetăţenifrancezicaremerglaBisericănumaicuocaziamarilorrituridetrecere(botez,nuntă,înmormântare);

c)practicanţiiregulaţi(mergfrecventlaslujbadeduminică,sespovedescşiseîmpărtăşesccuocaziamarilorsărbători);

d)pioşii,militanţiireligioşi61.

ÎnFranţa,cercetăriledesociologieareligiiloriniţiatedeGabrielLeBrasau avut consecinţe sociale importante. Astfel, în 1947 apărea – graţiecanoniculuiFernandBoulard–primahartăreligioasăaFranţeirurale. În1968, împreună cu Jean Rémy, Le Bras întocmea şi harta religioasă aFranţeiurbane.În1980apăreaAtlasulpracticiireligioaseacatolicilordinFranţa. Evident, cercetarea sociologică a religiei are anumite limite. UnadintreeleafostclarevidenţiatădeînsuşiGabrielleBras.Acestaapostulato „sfântă a sfintelor” de care sociologul nu se putea atinge – revelaţia şitainele!ElesuntdateomuluidecătreDumnezeu,„iaromulselimiteazălaaletraduceînlimbajulsău”62.

I.3.Prezenţealesacruluiînsocietatea(post)modernă

Specificulsociologieireligiilorconstăînfaptulcăeaîncearcăsăînţeleagăşisăexplicemodul cumse înscrieunom religios în scenariul social şi cumesteprezentăsocietateaînconştiinţaluidespresacru.Sacrulînsuşi–esenţăa religiei – este definit şi printr-o trăire personală, dar şi printr-o realitatesocialăcaremediazăîntresocietateşidivinitate.

La limită, sacrul se poatemetamorfoza şi identifica chiar cu structurasocială.G.Simmel,deexemplu,afost interesatdecamuflareasacrului înlumeasocială.Estevorbadespreprezenţasacruluiîncuprinsulunortrăirişisentimentecucaracterdemasă.Noţiuneadepietas, înţeleasăcarespectaljustiţieifaţădezei,şiceadepaxdeorumpunpeacelaşiplanomulşizeii.Elesuntmaimultdecâtsugestiveînacestsens.Suntînjocpozițiiegaleîntr-oprestaţiereciprocăceaduceînatenţieprezenţaclarăasacruluiînistorieșisocietate,maiexactînviaţaunorgrupurisaucomunităţireligioase.

Cu timpul, în plină postmodernitate, sensibilitatea socială faţă deprezenţasacruluis-aestompat.JamesA.Beckford,deexemplu,înReligionand Advanced Industrial Society, are în atenţie contribuţia religiei laprocesuldeintegraresocialăşilaimplementareaunornormedeconvieţuirenormală,darşicercetareaştiinţificăaaspectelorspecificepostmodernităţii,cumarfiprevalenţatehniciişiabanuluiasupracredinţeireligioase.

Înacestultimsens,GraceDavie,încomunicareasalacelde-alXII-leaCongres de Sociologie desfăşurat la Madrid în 1990 („Religion andModernityinBritain”),insistaasupraopoziţieidintre„declinulreligiozităţiişicondiţiilecreşteriibogăţiei”.

Opoziţia mai susmenţionată ar fi doar una dintre „feţele decadenţei”specifice procesului de secularizare din societăţile contemporane. În acestsens, Françoise Champion, înRecompositions du religieux, intuieşte binefaptul că „sociologia religiilor se prezintă majorităţii ca sociologia uneimorţi anunţate”, a unui sfârşit proclamat de Fr. Nietzsche la începutulsecolului trecut prin „moartea lui Dumnezeu” sau de René Guénon prinvârstaultimăalumii–Koly-yuga.

Th.Luckmann, înLa religione e le condizioni sociali della coscienzamoderna,afirmăînbunatradiţiegermanăaluiR.Ottocă„înviaţaumană,

supranaturalul este legat de natural”63 şi niciodată nu vom putea vorbidespre o „moarte anunţată a religiei”. Poate fi prezent temporal doar undeclinalvieţiireligioasesociale/instituţionalizate.

Timpulrecentestecelcecunoaşte,pedeoparte,ocultareaunorcredinţeşirituriconsacrateinstituţional,iarpedealtăparte,izbucnireaneaşteptatăaaltora, până atunci neglijate. Exemple: resurecţia practicilor orientaleconcomitent cu o criză a instituţiei Bisericii creştine; explozia unor vechi„erezii”,„schisme”dinprimelesecolealecreştinismuluicedevinobiectdeanalizăasociologieireligiilor.Ocultismul,cutoatemetamorfozelelui,delaastrologieşichiromanţielalevitaţieşiclarviziune,stăînatenţiasociologieiactualeareligiilor.

ÎnErosşimagie înRenaştere.1484, IoanPetruCulianuarată că,deşi„musca apteră” (ştiinţa modernă) a supravieţuit şi s-a impus în ultimelesecole,practicileoculteşimagian-audispărut.Elesupravieţuiescmaimultsaumaipuţincamuflateşichiarvulgarizate.

Maria Immacolata Macioti este o altă autoare care caută să ledesluşeascăurmelesacruluiprincercetăriempiriceînzonelesubdezvoltateşi înapoiate cultural. Acolo supravieţuieşte mai curând o altă formă aculturii,ceaorală.Eaestemultmaiviepentrurespectivelecomunităţi.Prinurmare,amtoatăconvingereacășiastăziseimpunedinparteasociologuluicompletarea datelor statistice şi sociografice cu analize calitative şiinterpretărialefenomenuluireligios64.

Altfel spus, familiarizarea cu actul hermeneutic este absolut necesarăpentruunsociologmodernalreligiilor.Deaceeaestenecesarsăprecizămșisăștimceînseamnăhermeneuticaşi,înspecial,hermeneuticafenomenuluireligios65. În ciuda simţului comun, hermeneutica nu se identifică cuinterpretarea. Însensheideggerian,hermeneia însemnarelevanţadesineaîn-sineluidivin,modul încareZeulsemanifestadirect,nemijocit,caZeu.Actulhermeuticnumeşteîn-sinelereal,cunoscutdirect,nupecelmijlocit,interpretat.Hermeneiatrimitelalogosulproferat,manifestatînafară,purtatînainte.Exempleclasice:zeulHermeslavechiigrecieracrainiculzeilor,însensdelogosproferat.PrinHermes,Zeussespuneapesinecazeu,cualtecuvinte comunica perfect. Tocmai de aceea pietrele templului luiHermes

eraucuburi,simbolurialeperfecţiunii.

În creştinism, Iisus este Logos divin, Cuvânt al lui Dumnezeu-Tatăl.FaţădeHermes,elesteDumnezeuşiom.Prinintermediullui,naturadivinăcomunica direct, viu, perfect cu natura umană.Maimult, prin încarnareaLogosuluidivin,naturaumanăestetransfiguratăînvedereamântuirii.

Cu timpul, termenul hermeneia va fi resemnificat. Va numi exegeza,adicădrumul invers, din exteriorulunui text spre interiorul lui, adică spreînţelesuriletainice,camuflatedeevidenţe.Aceastăaccepţiuneainterpretăriisevaimpuneulteriorîncomunitateatemplelordinprimelesecolecreştine.Astfel, odată cu Filon din Alexandria se va pune problema lecturii șiînțelegerii sensului ocult al textului sacru. Pentru noi toți a trecut vremeaapostolilor, a celor ce se situau nemijlocit în faţa Logosului întrupat.SituareaestedeacumunamijlocitădeprezenţaCărţiiSfinteşiaBisericii.Prininterpretareaşirelevareasensurilorascunsealetextuluitestamentar,seîncearcăasedesluşiprezenţaînsocialaceeaceestetranscendent.

Ocale regalăde reflectare în social a ceea ce este transcendent a fostlimbajul.Lalimită,acestaafostînţelescaoepifanieasacrului.Tezaapareargumentatăşiîntexteleclasicealeunorfilologişiistoriciaiculturii.

1. O foarte clară, ordonată şi utilă analiză sociologică a relaţiei religie-societate-(post)modernitate se găseşte în studiul Mălinei Voicu„Religie”, în Lazăr Vlăsceanu (coord.), Sociologie, Editura Polirom,Iaşi,2011,pp.566-596.

2. Emile Poulat, „Statutul variabil şi contestat al religiei”, în JacquesBersani (coord.), Enciclopedia religiilor, traducere de NicolaeConstantinescu,ProEditura,Bucureşti,2005,p.5.

3. O foarte substanţială analiză a relaţiei actuale dintre religie şi viaţapoliticăamericanăseregăseşteînnumărulspecialalrevisteiJournalfortheStudyofReligionsandIdeologies,vol.11,nr.33,2012,pp.3-331.

4. Christopher Partridge, Religiile lumii, traducere de Eva GeorgetaCatrinescu, Cozmin Mihăilescu şi Mihaela Eros, Editura Mladinska,

Bucureşti,2009,p.23.

5.Ibidem.

6. Vezi şi Olivier Bobineau, Sébastien Tank-Storger, Sociologie desreligions, Armand Colin, Paris, 2007, partea I „Les approchesclasiques”,pp.9-41.

7. Detalii puteți găsi în ediția românească a lucrării clasice semnată deAlexis de Tocqueville, Despre democrație în America, traducere deMagdalenaBoiangiu

șiBeatriceStaicu,EdituraHumanitas,București,2005,vol.I,pp.317-329;vol.II,pp.25-36,135-138,153-158.

8.Pentrudetalii,veziexcelentaanalizăaluiŞtefanAfloroaei,Privindaltfellumea celor absurde, Editura Humanitas, Bucureşti, 2013, în specialsecţiuneaaIV-a,„Paradoxşinonsens”,pp.145-197.

9 .AlexisdeTocqueville,Despredemocraţie înAmerica,apud Jean-PaulWillaime, Sociologia religiilor, traducere de Felicia Dumas, EdituraInstitutulEuropean,Iaşi,2001,p.23.

10.Ibidem,p.24.

11.AlexisdeTocqueville,DespredemocrațieînAmerica,ed.cit.,vol.I,p.320.

12.Ibidem.

13.Ibidem,p.321.

14.Ibidem.

15.Ibidem,p.24.

16.Ibidem,p.322.

17. O foarte interesantă analiză despre dimensiunile religioase în viaţapolitică americană – cu trimiteri precise la discursurile inaugurale aleultimilorpreşedinţiSUA–segăseşteînstudiulsemnatdeIoanaIancuşiDelia-CristinaBalaban,„ReligiousInfluencesinInauguralSpeechesofUSPresidents”,JournalfortheStudyofReligionsandIdeologies,vol.

12,nr.34,2013,pp.81-100.

18.ÉmileDurkheim,Formeleelementarealevieţiireligioase,apud Jean-PaulWillaime,op.cit.,p.25.

19.Ibidem.

20.Ibidem.

21.Ibidem,p.50.

22.Ibidem,p.51.

23.Ibidem,p.52.

24.Ibidem,p.26.

25.Jean-PaulWillaime,op.cit.,p.27.

26.MarioPollo,Sacroesocietànellasecondamodernità,Fenomenologiadell’esperienzareligiosa,EditriceElledici,Torino,2010,pp.77-84.

27. Vezi şi Henri Hatzfeld, Les racines de la religion. Tradition, rituel,valeurs,ÉditionsdeSeuil,Paris,1993,pp.17-37.

28.ÉmileDurkheim,Formeleelementarealevieţiireligioase,traduceredeMagda Jeanrenaud şi Silviu Lupescu, cu o prefaţă de Gilles Ferréol,EdituraPolirom,Iaşi,1995,p.374.

29.Ibidem.

30.Ibidem.

31.Ibidem,p.375.

32.Ibidem,p.385.

33.VezişiMichelDion,„Lesreligionset«laNouvelleAlliance»”,CahiersInternationauxdeSociologie,vol.86,1982,pp.33-51.

34.Ibidem,p.377.

35.Oaltă cale socialăde refacereaenergieigrupului estesportul.Pentruinterpretarea acestuia ca o „religie” a modernităţii, vezi şi CristinaGavriluţă, Nicu Gavriluţă, Sociologia sportului. Teorii, metode,aplicaţii,EdituraPolirom,Iaşi,2010,capitolul10,„Sportul–o«religie»

amodernităţii?”,pp.146-177.

36.Ibidem,p.378.

37.Pentruoînţelegereîncheiereligioasă(maiprecis,gnostică)aunorideidurkheimiste, vezi şi Nicu Gavriluţă, Imaginarul social al tranziţieiromâneşti. Simboluri, fantasme, reprezentări, Editura Dacia, Cluj-Napoca,2001,capitolul„ÉmileDurkheim–ungnosticimperfect?”,pp.88-94.

38. În limba românăau apărutpână acumopartedin lucrările luiMarcelMauss. Este vorba de Teoria generală a magiei (împreună cu HenriHubert), traducere de Ingrid Ilinca și Silviu Lupescu, prefață deNicuGavriluță, apoi de celebrul Eseu despre dar, traducere de SilviuLupescu, studiu introductiv de Nicu Gavriluță, Editura Polirom, Iași,1997;Eseu despre natura și funcția sacrificiului (împreună cu HenriHubert), traducere de Gabriela Gavril, studiu introductiv de NicuGavriluță,EdituraPolirom,Iași,1997;Manualdeetnografie, traducerede Cristina Gavriluță, prefață de Cristina Gavriluță, Editura InstitutulEuropean,Iași,2003.


40.Ibidem,p.32.

41.Ibidem.

42.Ibidem.

43.GeorgSimmel,Religia,apudJean-PaulWillaime,op.cit.,p.34.

44.Ibidem,p.33.

45. Georg Simmel, Religia, traducere de Camil Mureșanu, prefață deMihaelaCăluț,postfațădeRudolfPoledna,EdituraDacia,Cluj-Napoca,1999,p.49.

46.Ibidem,p.36.

47.ChristopherPartridge,op.cit.,p.24.


49.Ibidem,p.39.

50.Ibidem,pp.39-40.

51.Ibidem,p.40.

52.ProfetuluicatipspecialdeautoritatereligioasăcharismaticăîiconsacrăMaxWeberunîntregcapitol încarteasaSociologiareligiei.Tipurideorganizări comunitare religioase, traducere deClaudiuBaciu, EdituraUniversitas,București,1998,pp.55-69.

53. Pentru detalii, vezi și Nicu Gavriluță, „Origini protestante alementalității moderne”, în Mentalități și ritualuri magico-religioase.Studii și eseuri de sociologie a sacrului, prefață de Ștefan Afloroaei,EdituraPolirom,Iași,1998,pp.17-25.

54. Max Weber, Sociologia religiei. Tipuri de organizări comunitarereligioase,ed.cit.,p.263.

55.Ibidem,p.264.

56. Max Weber, Introducere în sociologia religiilor. Confucianism șitaoism, traducere de Mihai Eugen Avădanei, traducerea notelor deJohannKlusch, studiu introductiv deGeorge Poede, Editura InstitutulEuropean,Iaşi,2001,p.273.

57. George Poede, „Studiu introductiv” la Max Weber, Introducere însociologiareligiilor.Confucianismșitaoism,ed.cit.,p.29.

58.VezișiNicuGavriluţă,studiuintroductiv(„JoachimWach–precursorulluiMirceaEliade”) la volumul lui JoachimWach,Sociologia religiei,traduceredeFlorinIorga,EdituraPolirom,Iași,1997.

59.Ibidem,p.49.

60.VezidetaliiînJean-PaulWillaime,op.cit.,p.50.

61.Prezentareasinteticăa tipologieicvadripartitea luiGabrielLeBrasseregăseşteşiînlucrarealuiJean-PaulWillaime,op.cit.,p.56.


63.ThomasLuckmann,„Lareligioneelecondizionisocialidellacoscienza

moderna”,StudidiSociologia,nr.3-4,anul26,iulie-decembrie1988.

64. Pentru o analiză sociologică detaliată a religiei în societateacontemporană,vezişiMelissaWilcox(ed.),ReligioninToday’sWorld.GlobalIssues,SociologicalPerspectives,Routledge,NewYork,2012.

65.Vezi şiNicuGavriluţă,Hermeneutica simbolismului religios. Studii şieseuri,EdituraFundaţieiAxis,Iaşi,2003,maialespp.9-23.

CapitolulII

Marcafilologicădeabordareareligiei.Limbajulşisacrul

II.1.Principiialeanalizeiştiinţificeareligiilor

Cercetarea sistematică, ştiinţifică a fenomenului religios s-a realizat şi serealizeazăşiastăzidinmaimulteperspective.Elesuntdiferite,dardeseoricomplementare cu viziunea teologică asupra religiilor. Unele încearcă săsurprindăprezențacamuflatăasacruluiîntimpșiistorie,altelenu.Cutoateacestea, cercetarea ştiinţifică, nonteologică, respectă mai multe principii.DupăJ.MartínVelasco,acesteasunturmătoarele:

a) Religia – o expresie a culturii. Prin urmare, religia este „un produscultural al omului, apărut într-o anumită perioadă istorică”1. Noţiunilede „evoluţie” şi „supranatural” dindomeniul religiei sunt fie puse subsemnulîntrebării,fiesuspendate.Dece?Pentrucăinstrumentulsigurdecercetare al ştiinţei este raţiunea, iar acesteia îi scapă supranaturalul.Decicercetareasociologicănuopereazăcurevelaţii,datesupranaturalesau cu dogme infailibile. Are în atenţie religia ca fenomen social şiconsecinţeleeilanivelulmentalităţilorsociale.

b) Religia – realitate străveche, mitică, dominantă în primul stadiu deevoluţie a istoriei. Cu timpul, ea va fi înlocuită de metafizică şi destudiul pozitiv al realităţii sociale. Trimiterea este la celebra teorie asociologului francez Auguste Comte. Astăzi, teoria lui Comte sedovedeşteafideosplendidăinactualitate.

c)Obsesiacăutăriioriginiifaptuluireligios.Conformacestei ideifrecvent

asumate,dacăreligiaafostcreatădeom,atunciapariţiaşidezvoltareasaaudiversecauzeindividualeșisociale.Or,cercetărilerecentesusţinexactcontrariul:nuexistăunstadiuistoricanterior,nereligios.Dece?Pentru că religia este consubstanţială condiţiei umane şi, prin urmare,însoţeşteomulpetotparcursulexistenţeiluiistorice.

d)Explicaţiaevoluţionistăaapariţieişiadezvoltăriireligiei.Afostoideedominantă în secolul alXIX-lea şi în prima jumătate a secoluluiXX.Religiasedezvoltăîntimp,seperfecţionează,apoidegenerează,plecânddelaformeleperfecteşiajungândlaaltelevulgareşipatologice.Religiaa fost înţeleasăcaunorganismasemănătorcu societatea,arta, cultura.Religiaafostvăzutăcaunfenomensocialşiculturalcăreiais-auaplicatcelepatruprincipiievoluţionistealeluiHerbertSpencer:

– există legi desăvârşite care stăpânesc orice dezvoltare: socială,biologică,culturală,religioasă;

–înevoluţie,totultreceprinaceleaşistadii/vârste;

– evoluţia este suficient de lentă pentru ca mutaţiile să parăinsignifiante;

–evoluţiasedesfăşoarăînpermanenţădelavechilanou,delasimplulacomplex,delainferiorlasuperior.

II.2.Religiaşimitologia–bolialelimbajului?

Unadintreperspectiveleştiinţificeclasicecareîşiasumăparţialprincipiileşi legile mai sus invocate este cea filologică. Reprezentanţii clasici aiinterpretării filologice a religiei au fost, printre alţii, Franz Bopp (1791-1867),AdalbertKuhn(1812-1881)şiMaxMüller(1823-1900).

Odată cu secolul al XIX-lea şi cu primele exegeze gramaticale alelimbilor indo-europene,sevadezvoltaşi interpretareafilologicăa religiei.Limbile indo-europene considerate a fi înrudite lingvistic erau greaca şilatina.Ideeaînrudirii i-adeterminatpefilologiisecoluluialXIX-leaFranzBopp, Karl Brugmann (1849-1919), Adalbert Kuhn şi Max Müller să

încercereconstruireauneilimbiindo-europenecomune,numită„proto-indo-europeană”.

Max Müller, prin cartea sa Comparative Mythology: An Essay, aîntemeiat ştiinţamodernă a religiilor, susţineaR. Pettazzoni. În opinia luiMaxMüller,originea religieiar fi „simţuldivinului”, conceputdreptcevainfinit.Simţuldivinului„nuesteprodusuluneirevelaţiisaualunuiinstinctreligiosspecial,cisenaşte,catoatecelelalteidei,dincontactulsensibilcurealitatea”2.Dintreacesterealităţinaturale,insuficientabstractizatedecătreom, un loc special îl ocupă limbajul. La limită, analiza limbajului „vapermiteexplicareaapariţieimiturilorşiazeilorprezenţiînele”3.

MaxMüller, înComparativeMythology:AnEssay, interpreteazămitulca un fapt patologic al limbajului. Originea mitului trebuie căutată, dupăpărerea filologului german, în dimensiunea metaforică a limbajului.Metaforicul generează o adevărată ambiguitate şi de aici rezultă genezamiturilor.

Mitul este o boală a limbajului, dar, în acelaşi timp, este şi una agândirii,căci,înfinal,gândulşilimbasuntinseparabile.Astfel,dacăîncercisă-ţi reprezinţiunzeuviolent,careucidesaucareeste înşelatdemuritori,înseamnăcăstaisubsemnuluneianumitepatologiiaspiritului.

ÎncesensexplicăMaxMüllernaştereazeilorcaoboalăa limbajului?Faptulcăacelaşiobiectsauzeupoateaveamaimultenume(polinimie)şicăacelaşi nume poate fi dat mai multor obiecte (omonimie) înseamnă dejaconfuzie.Ceeaceiniţialeragânditcafiindunnume(nomen)devineulteriorodivinitate(numen).

Exemplu:mitul luiCronos care îşi devorează şi îşi regurgitează copiiieste expresia „mito-poetică” a cerului care îşi adună norii, dându-le apoidrumul, va scrieMircea Eliade, comentând teoria savantului german.M.Müller îşi va argumenta ideile plecând şi de la adorarea luminii de cătrevechii indieni. Pentru aceştia, lumina se transforma într-un adevărat zeu.Lumina naturală – prin adoraţie – va deveni zeul Dyauṣ, iar focul se vametamorfozaînzeulAgni.AcestenumedivinesevorgeneralizaulteriorînexpresiaDevas,datătuturordivinităţilor.

Analizând ideile filologului german, E. Cassirer va reliefa, pentruorizontul mentalităţii arhaice, consubstanţialitatea dintre limbaj şi mit.Existăoempatie,o„energiesimpatetică”întreomşinatură,întrelimbajşimit.Caurmare,înacestespaţiilimbajulareşifuncţiespirituală.Exemplu:ritualulrecităriicuvintelorsacre.Ulterior,funcţiamagicăalimbajuluisevaestompa,lăsândlocfuncţieisemantice,caresalveazălimbajuldelaafiunsimpluflatusvocis(„sufludeaer”).

La rândul său, Evans Pritchard remarcă faptul că, în cuprinsul lumiisacre, lingvistica joacă un rol cu totul deosebit. Va studia schimbareasemnificaţieicuvintelor.AnalizândlimbajulreligiosalunuitribdinAfricadeEst,autorulvaarătacă„este”areoaltăsemnificaţiedecâtceaobişnuităpentru noi. Astfel, se poate spune că „ploaia este Dumnezeu” sau că „opasăreestespirit”;cutoateacestea,Dumnezeunuesteploaieşinicispiritulnuestepasăre.Eldevineceeacesemnifică.NumaiînacestsensploaiaesteDumnezeu,iarpasăreaspirit.

Dincolodeimportanţaacestorconsideraţiisubtilealefilologilorclasici,nususţindelocideeacălumeasacruluiarfioboalăalimbajului.Maimult,sacrul ca patologie a limbajului exclude ceea ce este esenţial în existenţauneireligii:„ideeadeDumnezeu”.Incontestabil,eaareuncaracterapriori.

II.3.Încăutarealimbiiperfecte

Cercetarealimbilorindo-europeneîncadrulștiințeicomparateareligiiloraavut însă importanţa sa. În ciuda tuturor chipurilor şi formelor pe care lepoate lua o limbă,mai există convingerea că ele ascund un fond comun,originar,revelatoamenilordecătredivinitatelaînceputultimpurilor.

Prezenţa acestei limbi originare, perfectă în conştiinţa umană, a fosteclipsată odată cumomentul Turnului Babel.Mulţi magicieni cabalişti şihermeneuţiauîncercatşiîncămaiîncearcăsă-idescopereurmele.

CatalanulRaymundusLullus,invocatdemulțiexegețicontemporani,vaîncerca să stopeze pentru profani și ignoranți drumul ce duce la limba

creaţiei. Totul cu scopul declarat de a crea o limbă filosofică perfectă.Înţelege singularitatea neobişnuită a alfabetului arab, produs prinpermutareaunor litere, apoi încearcă săajungă la simplitateaprimei limbiprintr-unnumărcâtmaimaredepermutăriposibile.

Principiulacesta,deloccomunsecoluluialXIII-lea,seregăseşteastăziîn limbajele artificiale ale computerelor, prin permutarea unor grupăriconsonantice de litere. Aceleaşi litere pot avea semnificaţii diferite, înfuncţiedepoziţialorîncadrulgrupului.

Larându-i,GiordanoBrunovaaplicaoanumităformădehermeneuticăîn măsură să desluşească limba creaţiei în lumea hieroglifelor egiptene.René Descartes avea convingerea că limba revelată, în splendoarea şiunicitateaei,nupoatefisesizatădecâtîncalitatedecevacutotuldeosebit.

Mult mai aproape de noi, Paul Tillich va înţelege că în interioruladevăratului nume al zeului este prezent acela care îl poartă: zeul însuşi.Numeleeste,înacestcaz,supremateofanie.UnaltmarecăutătorallimbiiperfecteesteşisemioticianulşiromancierulitalianUmbertoEco.Subiectullimbii perfecte este prezent și într-unul din romanele sale, Pendulul luiFoucault.Prinunuldintrepersonajeleromanului,Ecoafirmăcăpermutarealiterelor alfabetului ebraic ar putea duce la regăsirea limbajului perfect,identificat cu Tora originară. Există chiar şi un ritual tainic al combinăriiliterelor şi totodată al contemplării numelui lui Dumnezeu, ritual cedezvăluieoneobişnuitărelaţieîntreliterăşigând,întretextulsacruşitrupulomenesc.Astfel,„fieceliteră[care]elegatădeunuldintremădularele[…]talearputeasă-şischimbepoziţiasaunatura,şite-aitrezischiloditnemilos,pedinafarăpeviaţă,iarpedinăuntrupeveşnicie”4.

Acelaşi motiv al combinaţiilor nesfârşite de litere care ar puteareproducelimbaoriginarăapareşilaMosheIdel,înadmirabilasacartedin1992,Golem. După opinia extrem de competentă a savantului evreu deorigine română, literele alfabetului ebraic ar fi încrustate pe discurile dinSeferYetzirah.

Dincolo de aceste seducătoare și interesante preocupări, cercetareaștiințificămodernă a limbilor are o relevanță specială și pentru sociologi.

Aceștiasuntmaisensibililamodulîncareolimbă(consideratăafisaunuperfectă!) influențează prin practică un grup social, o comunitate sau osocietate.Maimult,dinperspectivăsociologică,seanalizeazășiconstrucțiasocială a unei limbi,mai ales în actualele lumi cosmopolite alemigrațieiinternaționale.

1. J. Martín Velasco, Introducere în fenomenologia religiei, traducere deCristianBădiliţă,EdituraPolirom,Iaşi,1997,p.11.

2.Ibidem,p.14.

3.Ibidem.

4.UmbertoEco,PendululluiFoucault,traducereşinotedeŞtefaniaMincu,postfaţădeMarinMincu,EdituraPolirom,Iaşi,2013,p.46.

CapitolulIII

Cercetăriclasiceantropologiceșietnologiceprivindreligia

III.1.Animismul–otipologieauniversuluiînsufleţit

Unadintretemeleclasiceprezenteîntoatăcercetareaștiințificăareligiiloresteceaaformelororiginarealereligiei.Animismulesteunadintreacestea.Teoriile proanimiste susțineau însufleţirea deplină a întregului Cosmos.Animusesteunsufletprezentîntotceexistăînlumeaaceasta,delapietrepânălastele.ReprezentanţiiclasiciaianimismuluiaufostEdwardBurnettTylor(antropologenglez,1832-1917),autoral lucrărilorCulturaprimitivăşiCercetăriasupra istoriei timpuriiaomenirii; JohnLubbock–OrigineacivilizaţieişiHerbertSpencer–Principiidesociologie.

Ideiledebazăaleanimismuluisunt,înesență,următoarele:

a)Originea credinţei în spirite se află în anumite experienţe speciale, delimită, ale trupului omenesc.Omul descoperă în propriul trup, aflat înstare de inactivitate, alte realităţi: visul, extazul, transa. „Asemeneafenomeneconduclaafirmareaexistenţeisufletului,faptcare-ldeterminăsă creadă în existenţa spiritelor morţilor, pe care foarte curând leconsiderăcapeniştefiinţebeneficesauprimejdioase”1;

b)Existăundublualomului;

c)Existăsufletelemorţilor;

d)Religiaevolueazăpeliniaclasicăanimism-politeism-monoteism;

e) Sufletul poate fi manipulat de magicieni şi preoţi. Călătoreşte şi se

întoarceîncorp;

f)Sufletultrecedincorpurileanimalelorîncelealeoamenilorşiinvers;

g)Planteleausuflet,dinmomentcetrăiescexperienţavieţii:naştere,boală,moarte.

Formeleanimismuluiaufosturmătoarele:

•cultulmorţilor/strămoşilor;

•totemismul.

Animiştiipropuneauoadevăratătipologieauniversuluiînsufleţit:

a)sufletelemorţilor/strămoşilor;

b) sufletele aflate într-o relaţie strânsă cu obiecte sau cu fenomene alenaturii;

c)sufletelelibere,rebele,cerătăcescîntrespaţiileintermediare.

Înceeacepriveşteprimacategorie,fiecarereligieinstituieoceremonie,un adevărat cult al acestui tip de suflete, respectiv cultulmorţilor/strămoşilor.Sufletelecontinuăsăfiinţezeîntr-unanumefelşidupăsurvenireamorţii,iardacăceremonialuldespărţiriideaceastălumenuesteduspânălacapăt,elevorcontinuasăfrecventezelumeacelorvii.

Reminiscenţealegânduluianimist se regăsescşi înplinspaţiucreştin.Estevorbadecredința înstrigoi, un spectru rătăcitor în lume şi în viselecelorvii(veziM.Eliade,DomnişoaraCristina,deexemplu).

Astăzi, animismul se mai regăsește doar în tradițiile unor popoarenonoccidentale. A suferit schimbări semnificative grație aculturației,globalizăriișimulticulturalismului.Latimpulrespectiv,specialiștiiînștiințareligiilor i-auadusmaimultecritici.Unadintreele se referea la faptulcăanimismul ignoră credinţa într-o putere spirituală, alta decâtsufletul/spiritul,darşiînexistenţaunorveritabilefiguriceleste.

III.2.WilhelmSchmidt

Autorul austriac pleacă de la intuiţia lui Andrew Lang privind existenţaMarilorZei.WilhelmSchmidtîiacceptăteoria,însăînţelegecănuopoateargumentadecât„printr-ometodăistoricăsolidăcaresăpermitădistingereaşiclarificareastratificăriloristoriceînaşa-numiteleculturiprimitive”2.

În primul volum al prestigioasei sale lucrări (peste 11.000 de pagini)Originea ideii de Dumnezeu, Schmidt impune un concept în acest sens:Kulturkreis („stratificarea culturală”). Numai pornind de la acest conceptpoateargumentaideeaexistenţeiunuiMareZeuîncădela începutulvieţiispirituale.Caurmare, totemismulnumaireprezintăprimaformăareligiei,ciunatârzie,ceapareînspecialîncomunităţiletinere.

Religia primă, originară, „consta în credinţa într-un Mare Zeu, etern,atoatefăcător,omniscient,binefăcătorşilocuindîncer”3.Acestadeţineadetimpuriuatributele lui Iahve dinVechiulTestament.Ulterior, acest zeu sevaretrage,maiîntâidinconştiinţaoamenilor,apoivaîncetasă-şimaifacăîn vreun fel simţită prezenţa.Devine ceea ceMirceaEliade numea „deusotiosus”.

Eliade îi reproşează etnologului german raţionalismul demersului său:„Nupoţisăîntemeiezisupoziţiaunuimonoteismoriginarplecânddoardelaîncercarea logică a omului primitiv de a descoperi cauza primă”. Esenţareligieinupoatefisurprinsălogic,invocându-secauzalitatea.Religiaesteurmareatocmaiauneiîntâlnirinefireşti,iraţionale,cuaceastăcauzăprimă.Esenţa religiei estedată întreagădintru început.Nuo întâlneşti la capătuluneiîncercări.„Nuaificăutat-odacănuaifigăsit-o”(B.Pascal).

Cercetările lui W. Schmidt au fost continuate de discipolii săi şi dereprezentanţi ai Şcolii Etnologice de la Viena (Paul Schebesta, MartinGusinde,JosephHaekel,KarlJettmar).

O altă autoare care s-a ocupat de culturile primitive, respectiv despiritualitatea dogonilor şi a celor din tribul bambara, a fost GermaineDieterlen,autoarealucrăriiEssaisurlareligionBambara.Ideeaîntâlnitălatriburile bambara este cea a creării lumii prin mijlocirea unui cuvânt.

Intrarea în vibraţie a acestui logos primordial face cu putinţă aducerea laexistenţă a formelor de viaţă. Ritmul cuvântului sacru cuprinde întregulunivers. Acesta vibrează şi se extinde la infinit printr-o mişcare conic-spiralată.Deciideeaunităţiişiarmonieiuniversalenule-afostdelocstrăinăacestorprimitivi.

DupăM.Griaule,dogonulîşicautărăsfrângereaîntoateoglinzileunuiuniversantropomorfic încareoricefirdeiarbă,oricegâzăestepurtătoralunui „cuvânt”. Acest „cuvânt primordial” nu era asemenea limbajuluicomun.Eramaicurândovibraţieasemeneatăceriiiniţiaticeceascundeaîneaînsăşitainacreaţiei.Infidelitateaşiconflicteleunorzei,pedeoparte,iarpedealta,decădereanaturiiumaneaufăcutcuputinţăapariţialimbajului.

III.3.RaffaelePettazzoni

În 1912, istoricul italian al religiilor publică prima sa monografieimportantă,LareligioneprimitivainSardegna.Cuaceastălucrare,autorulîşianunţă intenţiadea realizao istorie integralăa religiilor.Specializareaîngustă şi pretenţia înţelegerii religiei numai dintr-un singur punct devedere,consideratuniversalvalabil,îirepugnăcelmaimult.

Istoricul deplin trebuie să fie unul al religiilor, şi nu al unei singurereligii. Considera religia un fenomen pur istoric. În lucrareaLa religionenella Grecia antica fino ad Alessandro, susţine primatul istoriei. Oricephainomenoneste,înacelaşitimp,şiungenomenon.Caurmare,specialistultrebuiesăaibăînatenţie„originea”şidevenireauneiformereligioase.

Riscularconsta,dupăM.Eliade,înreducereaactuluihermeneuticlauntravaliupuristoriografic.Caurmare,cercetareasacruluis-arpunepeacelaşiplancuepigrafia,cercetareavestigiilor,literaturaetc.Istoriareligiilorşi-arpierdeastfelautonomia.Pettazzoniva înţelegeacest risc, iar spre sfârşitulvieţii va admite complementaritatea istoriei religiilor cu fenomenologia,antropologia, etnologia și sociologia religiilor.Acestmodel complementardeanalizășiinterpretaresecereaplicattuturormarilorreligiialelumii,darșinoilormișcărireligioase.Unadintreacestemarireligiiesteşiiudaismul.

1.J.MartínVelasco,Introducereînfenomenologiareligiei,ed.cit.,p.15.

2. Mircea Eliade, Nostalgia originilor. Istorie şi semnificaţie în religie,traduceredeCezarBaltag,EdituraHumanitas,Bucureşti,1994,p.47.

3.Ibidem,p.48.

CapitolulIV

Iudaismul

IV.1.Texteledebazăaleiudaismului

Oricemarereligiealumiisebazeazăpeexistenţaunortextesacre.„Religialui Israel1 este, prin excelenţă, religia Cărţii.”2 Ea cuprinde un corpus detextedevârsteşiorientăridiferite.ExistăastfelPentateuhul,adicăprimelecincicărţialeLegii(Tora).

Surselesuntdiferite.ConformluiMirceaEliade3,avem:

a)sursaiahvistă–reprezintăcelmaivechiizvor(secolulalX-leasaualIX-lea),celcareîlnumeştepeDumnezeuIahve;

b)sursaelohistă–estemainouăşi foloseştenumeledeElohimpentrua-ldesemnapeDumnezeu;

c)sursa sacerdotală – este ceamai nouă şi cuprinde opera preoţilor, ceacareareînatenţiecultulşilegile;

d)sursadeuteronomică–sereferăexclusivlaDenteronom.

În conformitate cu aceste surse, avem următoarele texte de bază aleiudaismului:

a)ToraesteLegeadatăluiMoisedeDumnezeupemunteleSinai.Cuprindeprimele cinci cărţi ale Bibliei (sau Pentateuhul): Geneza, Exodul,Leviticul,Numerii,Deuteronomul;

b)Profeţii sunt texte care au în atenţie istoria evreiască dintremomentulinstalăriiluiIsraelînCanaanpânălaExil;

c) Scrierile sunt cărţi de rugăciune, reflecţie şi înţelepciune specificegândiriifilosoficeşireligioaseiudaice;

d)Septuaginta (72). Are o istorie specială, prezentată în oricemanual deistorie şi sociologie a religiilor. Astfel, în comunităţile evreieşti dinAlexandriasecoluluial III-lea î.Hr.este trimisdemarelepreotEleazarungrupde72deînţelepţi.MisiunealorculturalăeradeatraduceToraîn limbagreacă.Torei i se adaugăulterior10 cărţi noi scrisedirect înlimbagreacă.Înfinal,arezultatVechiulTestamentalBiblieicreştine;

e) Mişna („memorizarea”, „învăţătura”, „repetarea”). Cuprinde, printrealtele, învăţătura orală, mai exact acele instrucţiuni transmise deDumnezeuluiMoiseprinviugrai.Mişnaformeazăezoterismul iudaic,adicătransmitereainiţiaticăadoctrineisecrete.ConţinutulMişneiesteînsămaicuprinzător.„Celeşasevolumealesale,dintrecareceldintâiexpuneînmodsistematiciudaismul,reprezintămultmaimultdecâtuncoddelegi,pentrucăelecuprindvalori,caşilegi,principiietice,caşireguli, şi privesc serviciul divin şi puritatea în aceeaşi măsură cajurisdicţiacriminalăşistatutulpersonal.”4

Din punct de vedere sociologic, scopul social al acestui corpus de texte(Mişna) a fost acela de a unifica comunităţile iudaice, de a întărirabinismulşideaasiguraunformidabiltemeireligios,ezoteric,juridic,cultural, etic (re)construcţiei identităţii evreieşti.Mişna a avut un roldecisivînsupravieţuireaistoricăaiudaismuluişiapoporuluievreu;

f) Talmudul („învăţătura”). Cuprinde Mişna şi comentariile la Mişna,numite Ghemara. „Talmudul reprezintă, într-adevăr, miezuliudaismului.”5 Există două Talmuduri. Primul este Talmudul dinBabilon şi conţine 8.744 de pagini.Are un rol social cu totul special.AcestTalmud a fost şi este pentru evreii credincioşi un veritabil ghidcarele-aarătatcumtrebuiesăseadaptezediverselorsituaţiideviaţă;

g)Talmudul din Ierusalim a fost definitivat în jurul anului 450 d.Hr. Înmisticaevreiască,unlocaparteîlareLumeaTronului(Merkaba).Aparaici viziunile sălilor şi palatelor pe care le traverseazăvizionarul pânăajungelaal7-leaHekhal,acoloundeseaflăTronulSlavei;

h)SeferYetzirah(„CarteaCreaţiei”).Esteuntextcapitalalmisticiiiudaicecare cuprinde cele32de căiminunate ale înţelepciunii (Hokhma)princare Dumnezeu a creat lumea. Mai conţine cele 22 de litere alealfabetuluiebraic,darşicele10numereprimordiale(Sephiroth).

Acesteaerau:

1–pneuma(ruah)

2–aerulprimordial

3–apa

4–focul

5-10–celeşasedirecţiispaţiale;

i)Kabbala (Cabala) (rădăcina kbl înseamnă „a primi”). Cea mai vecheexpunereaCabaleiapareînBahir,redactatdupă„MareleMister”(RazaRabba), o importantă scriere ezoterică. În Cabala, extazul este pus învaloare deAbrahamAbulafia (născut la Zaragoza, în 1240). AbulafiadezvoltăotehnicămeditativăînjurulnumeluiluiDumnezeu,aplicându-iştiinţacombinatoriealitereloralfabetuluiebraic.Autorulsereferăşilapracticide tipyoga: ritmarea respiraţiei, posturile speciale, formeledeincantaţie. Prin asocieri şi permutări de litere se obţin contemplaţiamisticăşiviziuneaprofetică;

j) Sefer ha-Zohar („Cartea Splendorii”). Cuprinde aproximativ 1.000 depagini.AavutunsuccesneobişnuitînistoriaCabalei.Afostconsiderattext canonic şi este aşezat alături de Biblie şi Talmud. Scopul:cunoaştereaşidescrierea lucrăriimisterioaseadivinităţii.Dumnezeulascunsestefărăcalităţişiatribute.ElmanifestătotuşiînCreaţieanumiteatribute, care sunt aspecte ale naturii divine. Există 10 atributefundamentaleale luiDumnezeu,numiteSephiroth. Împreună formeazăarborelemisticalluiDumnezeu.Alteori,Sephirothsuntsimbolizatedeunom:AdamKadmon,omulprimordial.

IV.2.Începuturileiudaismului

Iudaismul începe, în opinia multor autori, cu Avraam, un profetveterotestamentarcare„afostalesdeDumnezeupentruadevenistrămoşulpoporului lui Israel şi a pune stăpânire pe Canaan”6. Totuşi, începuturileveritabile ale iudaismului sunt legate de „primele unsprezece capitole dinFacerea care povestesc evenimentele fabuloase care au precedat alegerealuiAvraam,delaFacereaLumiipânălaPotopşilaTurnulBabel”7.

MaisuntmenţionateînIstoriacredinţelorşiideilorreligioaseepisoademitologicememorabile,cumarfi:

a)păcatuloriginarşiizgonireadinRai;

b)limitareavieţiiomuluidela800-900deanila120deani,înurmauniriidintre Fiii Cerului (posibil „îngeri căzuţi”) şi fiicele oamenilor. Aurezultat„vitejiidinvechime”.

AldoisprezeceleacapitoldinFacerearelateazăîntemeiereaIsraeluluidecătreAvraam.EsteapoidetaliatritualulsacrificiuluiluiIsaac,care–dupăM.Eliade– instituie socialmodelulunuinou tipdeexperienţă religioasă:credinţa.Aparenterauninfanticidsau,dupăuniiautori,unritualstrăvechiceţineadesacrificareaprimuluicopil.

Naraţiunea veterotestamentară continuă cu întâmplările lui Avraam şialefiuluisăuIsaac,alenepotuluisăuIacobşialeluiIosif.Tradiţiasusţinecătoateacesteaformeazăîmpreunăperioadapatriarhilor.

Istoria iudaismului continuă cu alte evenimente paradigmatice relatatetotînBiblie.Însinteză,elearfiurmătoarele:

InstalarealuiIacovşiafiilorluiînEgipt;persecuţiadeclanşată,câtevasecole mai târziu, de către un faraon care a ordonat exterminareaprimilornăscuţiaiisraeliţilor;peripeţiileluiMoise(miraculossalvatdemasacru şi crescut la curtea faraonului) după uciderea unui soldategiptean care copleşea sub lovituri pe unul dintre fraţii săi, în specialfuga sa în deşertul Madian, apariţia „tufişului arzător” (prima saîntâlnire cu Iahve), misiunea cu care l-a însărcinat Dumnezeu, de a

scoatepoporulsăudinEgipt,şirevelareanumeluidivin;celezeceplăgiprovocate de Iahve pentru a forţa consimţământul faraonului; plecareaisraeliţilorşitrecerealorprinMareadetrestii,alecăreiapeauscufundatcareleşipesoldaţiiegiptenicare îiurmăriseră; teofaniadepeMunteleSinai,alianţa încheiatădeIahvecupoporulsău,urmatăde instrucţiuniprivind conţinutul revelaţiei şi cultul; în fine, cei patruzeci de ani demers prin pustiu, moartea lui Moise şi cucerirea Canaanului subconducerealuiIosua8.

IV.3.Caracteristicilesocialealeiudaismului

a)Mircea Eliade, în Istoria credinţelor şi ideilor religioase…, susţine căiudaismul transformă în evenimente ale istoriei sfinte unele structurireligioasedetipcosmic(exemplu:evenimentulcosmiclegatdevenireaprimăverii–secoreleazăcuPaşteleevreiesc);

b) Iahve este un zeu gelos. El cere fidelitate absolută. Or, dupătrecerea miraculoasă a mării, evreii l-au trădat. La Peor, de exemplu,fiicele moabiţilor i-au invitat pe evrei să-i aducă jertfe lui Baal. Auacceptat.Eibine,pentruIsraelluptaînceputălaPeorcontinuăşiastăzi;

c)Regalitatea, instituţie străină, a fost valorizată cu un nou act al istorieisfinte;

d)Sincretismulreligios.DupăceîntreagacomunitateevreiascăcondusădeMoise pătrunde în Canaan, sub Iosua, Saul va fi proclamat rege.PerioadasenumeşteEpocaJudecătorilor.Judecătoriierauşefimilitari,consilieri,magistraţi.Atunciaparesincretismulreligios,celcarevaducelaconfuziadintreBaalşiIahve.TempluldinIerusalimvaficonstruitdeSolomondupămodelulcananean.Solomonaacceptatcultelenevestelorsale străine şi apermisconstruireadealtare/sanctuare încinsteazeilorlor.DupămoartealuiSolomon,regatuls-ascindatîndouă:celdenord,al luiIsrael;celdesud,al luiIuda.Aici,Iahveeraadoratsubchipuladoiviţeideaur.Faptulînsineîncălcainterdicţia„chipuluicioplit”;

e)Valorizareareligioasăa„teroriiistoriei”(Eliade).

IV.4.Sărbătorileevreieşti

Există în iudaism o serie de sărbători religioase care au semnificaţii ceprovindinistoriasacrăapoporuluievreu.Elesereactualizeazăpermanentşiauunrolfoarteimportantînconservareatradiţieişiîndefinireaidentităţiinaţionale şi religioase a evreilor de pretutindeni. Cele mai cunoscutesărbătorisunt:

• Sabatul. Este considerată „cea mai importantă sărbătoare religioasăiudaică”9. Simbolic, ea recapitulează ritualic scena egipteană. Anunţădeopotrivăescatologiacubeatitudineaultimăcevaurma.Timpuldedupătimp este unul almântuirii. Această condiţie postistorică şi primordială eanticipatăşisimbolizatădeziuadeSabat.

Există în iudaism şi un ritual special almesei de Sabat. Vineri seara,mama aprinde lumânările speciale. Apoi tatăl, capul familiei, se întoarceînsoţitdecopiidelasinagogăşi„binecuvânteazăfamilia,rostindverseteledinPildeleluiSolomon,capitolul31”10.Urmeazăbinecuvântareapâiniişiavinului.Dinpâinearitualică(challah)„semănâncădouăfelii, înamintireaporţieidubledemanădivinăcăzutăînpustie,înziuadinaintedeSabat”11.

Prezenţa obligatorie a evreilor religioşi în familie, vineri seara, pentrupracticarea ritualului de Sabat are consecinţe şi asupra statutului lorprofesional,respectivasuprarelaţiilorsocialeşicolegialedinfirmaîncarelucrează.Maiexact,uniievreireligioşişi-audeschisoafacereprivată–faptce lepermiteprezenţa în familievineriseara.Alţiicultivărelaţiicolegialefoarte bune, din moment ce lucrează după program, duminica sau deCrăciunpentruaavealiberînzileledevinerişisâmbătă.

ExistăşialteinterdicţiispecificezileideSabat.Însinteză,elesereferălainterdicţiadeaconducemaşinaşideafolositransportulîncomunetc.

•Pesah. Este sărbătoarea Paştelui evreiesc. Se reactualizează plecarea

evreilordinEgiptsubconducerealuiMoise.MasafestivădePaşte(Sederul)este un moment special de aducere aminte a faptelor exemplareveterotestamentare şi de reiterare a timpului sacru în care au avut locevenimenteledestinaledinistoriatuturorevreilor.

Unitateafamilieişisolidaritateadintremembriieisuntipostaziateşiîndiscuţiile contemporane din jurul mesei de Paşte. Ele pleacă de laevenimentele fabuloase din istoria poporului evreu şi ajung la subiectefoarte actuale (interpretate în spiritul tradiţiei sacre): „riscul, alegerea,speranţa,dezamăgirea,conducerea,greutăţileşisacrificiul”12.

•AnulNou(RoşHaşana).Esteomaresărbătoareevreiascăasfârşituluişi începutului de an. Asumarea profundă a spiritului sărbătorii de cătreevreii religioşi presupune parcurgerea unei perioade ascetice, numităsemnificativ Zilele de Frică. Sunt în număr de 40 şi obligă pe evreulortodoxlapocăinţă,reculegereşipregătirespiritualăpentruNoulAn.

RitualulmeseideAnulNouesteunulspecial.Urmeazăslujbelelungidela sinagogă şi sunatul din şofar (corn de berbec), cu scopul de „a trezi”credincioşii.

•MareaIertare(IomKipur).Reprezintăceamaisfântăzidincalendarulliturgicevreiesc.EsteozidepostcareîncheieCeleZeceZiledeFricăşi-lpregăteştepeevreulreligios învederea începeriiNouluiAn.SimbolizeazăreîntoarcereaevreilorlaIahve,dupărepetateperioadederătăcire.

Esteosărbătoareainterdicţiilor:nuselucrează,iarevreii„trebuiesăseabţinădelamâncare,băutură,ungerecuuleiuri,relaţiisexuale,spălare(deplăcere)şidelaapurtapantofidepiele”13.Totulseîncheiecuultimaslujbăapostului(ÎnchidereaPorţilor),apoi„porţileRaiuluirămândeschisepentruîntoarcerea luiDumnezeu”14. Ultimul sunet al şofarului semnifică dorinţaumană„deaatingebunătateaşirecunoştinţa”15.

• Sărbătoarea sorţilor (Purim). Sărbătoarea face trimitere la perioadasacră dintre distrugerea primului templu şi ridicarea celui de-al doilea. Înamintirea acelui episod arhetipal, „Purimul se sărbătoreşte cu petreceri şidaruri constând în hrană pentru cei nevoiaşi, iar în sinagogi se citeşte

Megillah(sululcărţiiEsterei)”16.

•SfinţireaTemplului(Hanuca).Estesărbătoareapurificăriitempluluidecătre evrei. În fiecare noapte din această perioadă se aprinde o lumânarepentru a aminti de „miracolul uleiului”. Atunci, la purificarea templului,uleiul trebuia să ţină o singură zi. „Totuşi, focul a ars opt zile. Acestfenomena fost interpretat cao lucrarecreativăaDomnului.”17Aavutunefectsocialsemnificativ.

IV.5.Hasidismul–unfenomensocial

„Esteultimaexpresieamisticiiiudaiceşi,probabil,mişcareaevreiascăceamaicunoscută…”18 Încentrul ei stă figuraemblematicăaunuiMesia.CeesteMesia?Estealesul,CelAşteptatpentruMântuire. ÎnsecolulalXVII-lea, laSmirna, înfaţauneimulţimidelirante,SabbathaiZwis-aproclamatMesia al poporului Israel.Meritul real este însă al unui ucenic de-al său,Nathan din Gaza (1644-1680), un iluminat care putea citi secretelesufletului. Acesta a văzut în Zwi pe Mesia. Tot el a asigurat teologiamişcăriişii-acoordonatrăspândirea.Mişcarea–sfârşităcuconvertirealuiSabbathaiZwi la islamism– a sfârşit prin a dezintegra ortodoxia iudaică.Hasidismulproferaunsabbatianismmoderat.

După alte surse, hasidismul ar fi apărut în Polonia şi Ucraina, lajumătateasecoluluialXVIII-lea.AcesteaerauregiuniîncareMesiaaavutun impactdeosebit.Personalitateasocială în jurulcăreiaa luat fiinţăacestformidabil curent social a fost Israel ben Eliezer (1698-1760). A fostsupranumit„StăpânulNumeluiBun”sau„CelcecunoaştetaineleNumeluiluiDumnezeu”.

HasidismulîncercasăfacăaccesibileomuluiderândmistereleCabalei.Învăţăturacabalisticăajungesăfieprezentăîncuprinsulîntregiicomunităţi,cucondiţiadeafiprimită.Evident,subtilităţileteologiceşireligioasenuaufostînţelese,darCabalaacunoscutdiverseversiunipopulare.Nudoctrina,cipersonalitateaMaestruluicontează.Înjoceraacummodelulomuluisfânt,

care va salva Israelul. Se transmite secretul căii mistice de la individ lacomunitate. Avem de-a face cu o socializare a escatologiei. Trăirea şifervoareareligioaseaucuprinsîntreagacomunitate.Povestirilehasidice(M.Buber)joacăacumunrolcapitalînviaţacomunităţilorreligioase.Încentrullorseaflăţadicul–unfeldeguru.

Astăzi, adepţii hasidismului reprezintă versiunea ultraortodoxă aiudaismului. Evreii hasidimi sunt uşor de recunoscut graţie vestimentaţieispecifice şi stilului de viaţă unic: poartă „paltoane negre şi zulufi”19, părlung, mantii şi pălării cu boruri largi. Pe lângă versiunea ultraortodoxă aiudaismului, mai există astăzi şi alte variante ale asumării şi practicăriireligieievreieşti.

IV.6.Ipostazesocialeactualealeiudaismului:reformatorii,ortodocşii,conservatorii

a)Evreiireformatori.Uniievreiaucăutatsă îşiadaptezestiluldeviaţă lamediulsocialnonevreiesc.S-auintegratînviaţasocial-politicăşiculturalăaaltornaţiuni.Faptulacestanueraînsăsuficient.Trebuiacareformatorii„săajungă la o orientare spirituală diferită de cea a secolelor precedente,adaptată noilor vremuri”20. Prin urmare, au relativizat legislaţia iudaică,considerând-oexclusivprodusulunorcontextepolitice,socialeşiculturale.Înviziuneareformatorilor,Toranumaiesteolegislaţiedivină,revelată,aşacumoconsiderautradiţionaliştii.

Unprimpasalschimbăriiaconstatînreformareatemplului.În1810,laSeesen (Germania), el va fi construit cu autofinanţare. Israel Jacobson(1768-1828) va instaura „templul” în locul „sinagogii”.Noutatea absolutăeraaceeacă,pânăatunci,denumireade templu„fusese rezervatăexclusivtempluluidinIerusalim”21.Altenoutăţi introduseatuncide reformatoriaufost următoarele: „Omiliile, imnurile şi rugăciunile trebuiau recitate îngermană, iar momentele celebrării puteau fi însoţite de sunetul orgii”22.Modeluladoptatafostcelalevreiloritalieni.

Opt animai târziu, laHamburg, evreii reformatori au întemeiat un alttemplu şi au mers mai departe cu reformarea iudaismului: „Rugăciunilepentrumântuireanaţionalăaufostreformulate,fiindu-ledatăosemnificaţiegenerală, astfel încât să se poată referi la întreaga omenire, iar concepţiacurentădespreMesiaafost înlocuităcu ideeauneieremesianice,valabilăpentruîntreagaumanitate”23.

Alte practici reformiste au avut în atenţie uniformizarea pe sexe aobligaţiei de a respecta poruncile. Celebrarea vârstei de 13 ani pentrubăieţi,însensulcădevinBarMitzvah (fiiiporuncii),adicăsuntobligaţisărespecteporuncile,afostextinsăşipentrufete.Aceastănoutateeraun„…faptfărăprecedentînistoriaiudaismului…”24.Ceremonialulreligiosafostscurtat; serviciul liturgic a fostmutat de sâmbătă pentru duminică; a fostabolită obligaţia de a-şi acoperi capul; s-au celebrat căsătorii între rudeapropiate; s-a încercat şi abolireacunoscutelor reguli alimentare şi chiar acircumciziei.DinGermania,reformaajungeşiînSUA.

b)Evreii ortodocşi. Iudaismul ortodox „se bazează pe convingerea călegea scrisă, codificată în Tora, şi legea orală, codificată în Talmud şitransmisădeînvăţăturarabinică,conţinautenticulcuvântalluiDumnezeu.Aşadar,Toraesteimutabilă,iarlegileei,careimplicătoatesectoarelevieţii,suntmereuvalideînformaîncareaufostpromulgate”25.

Evreii ortodocşi sunt numeroşi după recensământ, dar puţini suntpracticanţi. Sunt majoritari în SUA (New York) şi Israel. Sunt urmaşiievreilor polono-lituanieni ce au emigrat la începutul secolului alXIX-lea.AuaduslazistiluldeviaţăalacestorevreidinsecoleleXVI-XVII:„lungimantale negre, pălării rotunde împodobite cu păr, barbă lungă şineîngrijită”26.Viaţacotidianăestecondiţionatădecele620deporunci.SeroagăzilnicdetreiorişirespectăîntocmairegulileSabatului.

Cel mai important grup ortodox de evrei din SUA este MişcareaLubavich (numele unui sat rusesc din provincia Smolensk). Liderul lorspiritualesteveneratşiascultatnecondiţionat.MişcareahasidistăLubavichareactualmentemiidediscipolifideli.Dispunde„sinagogi,şcolişicentrede educaţie pentru adulţi în numeroase ţări; toate aceste instituţii depind

directdesediulcentraldinBrooklyn”27.Cultivătoleranţapentruabsoluttoţievreii lumii (practicanţi sau nu), în ideea că „în sufletul oricărui evreu seaflăoscânteiedivinăceaşteaptăsăfiereaprinsă”28.

NeoortodoxiaevreiascădinSUAestevariantaiudaicăceamaisusţinutăde evreii actuali. Ea încearcă să combine tradiţia religioasă clasică cumodernitatea şi provocările secolului XXI. Nu a renunţat la separareafemeilor de bărbaţi, dar a acceptat ca predicile să fie ţinute în limbilecomunităţiirespective.

Un element specific al stilului de viaţă este dragostea faţă de carte.Încurajaţide liderii lor spirituali (rabinii), evreiiortodocşidinSUA(şinunumai) s-au implicat foartemult social. Au urmat studii universitare şi –interesant – au fost încurajaţi să cerceteze istoria și filosofia religiilor .Susţincăadaptarealalumeamodernăesteesenţială,cucondiţiasănuintreîncontradicţiecuTora.Fiindsionişti,eiaşteaptăunMesia.

c) Evreii conservatori. Curentul se plasează undeva la mijloc, întrereformişti şi ortodocşi. Conservatorii susţin şi respectă tradiţia religioasă,normele juridice,darauoviziunenovatoarecuprivire ladinamica lor.OaltăideedebazăesteaceeacărevelaţianuafostdatăluiIsrael,exclusivlui,ci prin Israel întregii lumi. În joc este prezent iudaismul catolic (adicăuniversal). Tradiţia continuă să-şi facă simţită prezenţa în timp şi istorie.Spirituleicontează,dovadăcăafostmodificată,adaptatăcondiţiilorsocialeşiculturalede-alungultimpului.Legilejuridiceşisancţiunilevorcunoaşte,la rândul lor,modificări, inovaţii.Esteunaccentevidentpuspesocial,pevoinţacomunităţii.Înconcluzie,aşacumscrieGiulianoTamani,dindorinţade„asintetizaatitudineacelortreimişcărimajoredinpatrimoniulreligiosallui Israel, astăzi se recurge la următoarea schematizare: din cele treielementeconstitutiveale iudaismului–Dumnezeu,Tora,poporulevreu–,ortodoxia are în centruTora, reforma peDumnezeu, iar conservatorismulareîncentrupoporulevreu”29.Indiferentdeorientareşideprivilegiereaînatitudineapublicăşiînpracticilecotidiene–aTorei,apoporuluievreusaualuiDumnezeu–,iudaismulrăspundenoilorprovocăriinvocândvalabilitateavechilorscrieri.

IV.7.Interpretărialeavortului

Conformtradiţiei iudaice,ucidereafetusuluiesteinterzisă.Specificacesteimentalităţi este faptul că nu asociază posibila ucidere a fetusului cu unhomicid.„Deoarecenuesteunhomicid,apareposibilitateaca,dacănaştereaarameninţaviaţamamei,ucidereafetusuluisăfiepreferabilăfaptuluidealăsanaturasă-şiurmezecursulşi,prinaceasta,săserişteviaţamamei.”30Înmodclar,întreviaţamameişiceaafetusuluiestepreferatăviaţamamei.

IdeeasebazeazăpeMişna:

Dacăofemeiearedificultăţiînanaşte,eipottăiacopiluldineaşiîlpotscoatebucatăcubucată,deoareceviaţaeiareprioritatefaţădeviaţalui.Dar,dacăparteaceamaimareaieşit(afostnăscută)deja,einuauvoiesă-l atingă (să-l vatăme), pentru cănu se poate înlătura o viaţă pentrualta31.

O mare ruşine pentru femeia evreică este naşterea unui copil prinadulter.UniirabinidinsecolulalXVII-learecomandauavortiv-ulpentruadistruge„sămânţablestematădinea”32.

IV.8.Inseminareaartificială

Dezbareaprivindacestsubiectaridicatşiridicăanumiteprobleme,faptceconfirmă ideea cănu există în iudaismunanimitatedeopinii cuprivire lanoile practici ştiinţifice care provoacă tradiţia. La această încercare de aaducelaziînvăţăturilereligioaseseadaugăşinoutăţileapăruteînsocietateaevreiascădupă1990.Elesereferă,printrealtele,la„spălareacreierelor”pecare comunismul sovietic a aplicat-o evreilor ce trăiau în URSS. DupăcădereaUniuniiSovietice,„mulţidintreemigranţiauvenitînŢaraSfântăcuofoartelimitatăînţelegereşipracticăaiudaismului”33.Nuaveaunicimăcarominimă sensibilitate pentru scrierile sacre şi pentru ritualurile religioasecurente.Înacestecondiţii,evreiireformaţidinSUAauîncercatcaprintr-unprogramspecialsă-iconverteascăpeevreiiareligioși.Laaceastăproblemă

majoră s-au mai adăugat şi cele privind lipsa locurilor de muncă şi alocuinţelorşi,nuînultimulrând,conflictulpoliticşimilitarcupalestinienii.

Cutoateacestea,evreiiîşipunşiastăziîntrebăriceilustreazăprofundedileme legate de inseminarea artificială, eutanasie, clonare, conceperea invitro şi maternitatea adoptivă. În cazul inseminării artificiale, întrebărilesunturmătoarele:

a)Cumseobţinespermadelasoţ/donatordacămasturbaţiaesteinterzisă?

b)Cumsăinterpretezinoilesituaţiicuajutorulvechilorscrieri?

În Talmud s-a găsit o referire la o situaţie în care o fecioară puteaconcepe accidental, datorită spermei depuse într-un loc de îmbăiere. Auexistat şi existămultepolemici între rabini.BisericaCatolică condamnaseînsămânţareaartificială,iaruniirabinidoreaucaiudaismulsăparăînochiicelorlalţi ca fiindmai slab. Au anunţat şi ei public decizia de a respingeinseminarea artificială, dar nu există nici cu privire la acest subiectunanimitate de opinii. Nu la fel se întâmplă cu privire la hotărâreareferitoarelaeutanasie.Convingereatuturorevreilorreligioşiesteaceeadearespingetoatetipuriledeeutanasie.

IV.9.Eutanasia

Iudaismulacceptătreifelurideeutanasie34:

a) eutanasia eugenică, „adică uciderea unor indivizi handicapaţi sauindezirabilidinpunctdevederesocialnuesteînniciunfelîncuviinţatăîniudaism”35;

b) eutanasia activă, care presupune administrarea unuimedicament/tratamentpentruadiminuasuferinţabolnavului;

c)eutanasiapasivă,„încareterapiaesteoprită,iarbolnavuluiiseîngăduiesămoarănatural”36.

IV.10.Maternitateaadoptivă

Maternitateaşiadopţiasuntaltemariprovocărialesocietăţiiactualepentruiudaism.

În legislaţia iudaică, maternitatea/paternitatea sunt legate de existenţapărinteluinatural.Adopţianumodificăsituaţia.„Dacăofemeiedănaştereunui copildintr-unovar implantat, unovul implantat sauun transplantdefetus,copilulnu-iaparţinedinpunctdevederegenetic.”37Totuşi,părinteleadoptivtrebuierespectat.

Cuiîiaparţinedefaptcopilul?Răspunsulprovocăpermanentepolemiciprintreevreiireligioşi:

a) copilul este al femeii care l-a conceput, chiar dacă a fosttransplantatulteriorîncorpulalteifemei;

b)viitorulcopilîiaparţinefemeiidincorpulcăreiaafosttransplantat,lacelpuţin40dezile.Dece?Pentrucăpânăatunciera„doarapă”;

c)copilulconceputinvitroîiaparţinefemeiicei-adatnaştere;

d) în cazul transplantului ovarian, copilul îi aparţine femeii care a primittransplantulovarian.Poziţiaevreilorortodocşinuconcordăcurealitateagenetică,ştiinţifică.Situaţiaeste însădiferităatuncicândsubiecteledediscuţievizeazăfamilia,căsătoriaşidivorţul.

IV.11.Familia,căsătoriaşidivorţul

„Conformlegiiiudaiceortodoxe,evreuestecelcaresenaştedintr-omamăevreică,deşiesteposibilăşiconvertirea.”38Aşadar,accesullacomunitateaevreiascăesteunulpermisiv,darminuţioscontrolat.

Specificbăieţilorevreiesteritualulcircumciziei.Acestaesteoficiatdeunspecialist(mohel)şi,odatăcuel,copilulprimeştenumeleebraic,pecare-lvafolosilacăsătorieşicarevafiscrisşipepiatrademormânt.

Începând cu vârsta de 5 ani, băieţii încep să învețe și să studiezefundamenteleiudaismului.Înaceastăsituaţie,indiferentdeprofesiapecareovaurmabărbatul evreu, el va avea cunoştinţe temeiniceprivindTora şialtecărţisfinte.Vaaveaunadevăratcultpentruomulînvăţatşivaştisă-şipreţuiască tradiţia religioasă. Împreună, studiul Torei, cunoaşterea altortextesacre,respectivordineaşidisciplinadinviaţalorvoraveaunrolfoarteimportant în consolidarea solidarităţii de grup, în crearea unei veritabileidentităţi iudaice şi în încercarea de a face faţă cu brio „terorii istoriei”(MirceaEliade).

Feteleauobligaţiasăse îngrijeascădecasă, iarde la12ani (odatăcudobândirea maturităţii), ele devin Bat Mitzvah („fiice ale poruncilor”)39.Rugăciuneazilnicăesteobligatorie.Unevreucredinciosseroagădetreioripezi,oriundes-arafla.Existăunritualspecialalrugăciuniicarepresupuneacoperirea capului.Capul seva acoperi cuopălărie, cukippah saucuunacoperământtradiţional.Încasafiecăruievreucredinciosexistăobucatădepergament,pusălauşăsauînaltelocuridincasă,pecaresuntscriseversetedinTorasauprimeleparagrafedinrugăciuneaShema.

Unaltritualspecialpracticatînfiecarefamilieevreiascăreligioasăestecel al preparării mâncării cuşer. Ea presupune „curăţenia” în sensulrespectării legilor iudaice referitoare la prepararea hranei. „Carnea şilactatelenutrebuieconsumatelaaceeaşimasă.Cândseconsumăcarne,nutrebuiesăsepunăuntpepâineşinicilapteîncafea.”40Femeiaevreicăevităamesteculprin folosireaadouă seturidevase:unulpentrucarne, iar altulpentru lactate. Mai foloseşte alte două vase de spălat şi două seturi deprosoape sau şervete de masă. „În hotelurile cuşer, există două bucătăriiseparate.”41Aici se prepară numai anumite tipuri de carne,menţionate înLevitic11şiDeuteronom14.„Mielul,vita şipuiul senumărăprintrecelepermise;porculşiscoicilesuntinterzise.”42

Ritualul pregătirii mesei şi justificarea religioasă a alimentaţiei suntelemente specifice stilului de viaţă al evreilor ortodocşi şi necesare învedereadefiniriiidentitare.Sfinţeniameseişisacralitateaspaţiuluipersonaldin fiecare locuinţă amintesc dementalităţile tradiţionale, arhaice, în carefiecare practică socială avea un model divin, iar acţiunile umane

reprezentative imitau modelele arhetipale revelate de o divinitate şitransmise intergeneraţional. Păstrarea lor în actualitate (cel puţin de cătreevreii religioşi) este un argument în favoarea ideii lui Mircea Eliade căistoriai-aterorizatpeevrei,însăsuferinţaşibucuriaerautrăiteşisuportatecuconvingereacăauunsensocult,ştiutnumaidebunulDumnezeu.

*

Ca şi în alte religii tradiţionale, căsătoria este un ritual sacru, iarsimbolistica sa este pe măsură. De exemplu, în timpul oficierii slujbeireligioase(dupăsemnareaactuluimatrimonial),„cuplulstă înpicioaresubun baldachin brodat, susţinut de patru stâlpi, care reprezintă viitoareacasă”43. La sfârşitul ceremoniei, mirele sparge un pahar cu piciorul.Semnificaţia este dublă: pe de o parte, susţin unii exegeţi, se reitereazăsimbolicmomentuldistrugeriiTempluluidinIerusalim,iarpedealtăparte,paharul semnifică beţia, excesul, patima, viciul, păcatul. Prin distrugereapaharului,toaterelelesuntabolite.

*

Existăsituaţiiîncareunelecăsătoriisuntdesfăcuteprindivorţ.Preţuireacăsătorieişirespectulpentrufamiliileputerniceşiunitesuntilustrateşideîncercareasolidarăacomunităţiideaconvingesoţiisănudivorţeze.Dacăîncercarea eşuează, atunci „tribunalul religios iudaic emite un get (act dedivorţ), încazul încareambiisoţisuntdeacord.Acestdocument,scris înlimbaaramaicăşisemnatdedoimartori,esteînmânatdesoţsoţiei.Acestaoeliberează de toate îndatoririle matrimoniale faţă de el”44. Astăzi, evreiireligioşi dinmajoritatea ţărilor în care locuiesc au nevoiemai întâi de undocument care să ateste divorţul civil, apoi este ratificat prin get şi celreligios.

1.Pentrudetalii,veziMirceaEliade,Istoriacredinţelorşiideilorreligioase.Vol. I:De la epoca de piatră la misterele din Eleusis, traducere deCezar Baltag, Editura Polirom, Iaşi, 2011; Mircea Eliade, Ioan PetruCulianu, Dicţionar al religiilor, cu colaborarea lui H.S. Wiesner,traducere de Dan Petrescu, Editura Polirom, Iaşi, 2007; Moshe Idel,

Mesianism şi mistică, traducere de Ţ. Goldstein, Editura Hasefer,Bucureşti, 1996; Moshe Idel, Perfecţiuni care absorb. Cabala şiinterpretare, cuvânt-înainte de Harold Bloom, traducere de Horia-Florian Popescu, Editura Polirom, Iaşi, 2004; Annick de Souzenelle,Simbolismul corpului uman, traducere deMargaretaGyurcsik, EdituraAmarcord,Timişoara,1996; JulienRies,Sacrul în istoria religioasăaomenirii, traduceredeRoxanaUtale,EdituraPolirom, Iaşi,2000; JeanDelumeau(coord.),Religiilelumii,traduceredeBogdanBudeş,EdituraHumanitas,Bucureşti,1996;NormanSolomon,Iudaismul:foartescurtăintroducere, traduceredeFlorinSicoie,EdituraAllfa,Bucureşti,2003;Giovanni Filoramo (coord.), Istoria religiilor. Vol. II: Iudaismul şicreştinismul, traducere de Cornelia Dumitru, Editura Polirom, Iaşi,2008.

2. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase. Vol. I: De laepocadepiatrălamistereledinEleusis,ed.cit.,p.154.

3.Ibidem,p.154.

4.NormanSolomon,Iudaismul:foartescurtăintroducere,ed.cit.,p.32.

5.Ibidem,p.34.

6. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase. Vol. I: De laepocadepiatrălamistereledinEleusis,ed.cit.,p.154.

7.Ibidem.

8.Ibidem,p.166.

9.ChristopherPartridge,Religiilelumii,ed.cit.,p.292.

10.Ibidem.

11.Ibidem.

12.Ibidem.

13.Ibidem,p.298.

14.Ibidem.

15.Ibidem.

16.Ibidem.

17.Ibidem.

18.GiovanniFiloramo(coord.),op.cit.,p.160.



21.Ibidem.

22.Ibidem.

23.Ibidem.

24.Ibidem.

25.Ibidem,p.172.

26.Ibidem.

27.Ibidem.

28.Ibidem.


30.NormanSolomon,op.cit.,p.126.

31.Ibidem.

32.Ibidem.


34.Desprerelaţiadintrereligieşieutanasie,veziunexcelentstudiusemnatdeMihaelaFrunzăşiSanduFrunză,„Institutionalaspectsoftheethicaldebateoneuthanasia.Acommunicationalperspective”,JournalfortheStudyofReligionsandIdeologies,vol.12,nr.34,2013,pp.19-36.

35.NormanSolomon,op.cit.,p.129.

36.Ibidem.

37.Ibidem,p.131.


39.Ibidem,p.291.

40.Ibidem,p.292.

41.Ibidem.

42.Ibidem.

43.Ibidem,p.293.

44.Ibidem.

CapitolulV

Ortodoxia

V.1.MareaSchismă

Înordineistorică,dupăiudaismaparecreştinismul.Sociologiiconsiderăînunanimitatecreştinismulomare religiea lumiicontemporane.Apariţia luiînformulaactualelorconfesiuniţinedeceeaces-anumit„mareaschismă”.

Un moment decisiv în apariţia actualelor confesiuni creştine1 l-aconstituit Marea Schismă din 1054. Conform lui M. Eliade, divergenţeledintreBisericadeApusşiceadeRăsărit suntprezente încădinsecolulalIV-lea.

În esenţă, cauzele împărţirii creştinismului în două mari confesiuni,ortodoxiaşicatolicismul,arfiurmătoarele:

a) „tradiţiile culturale diferite (greco-orientale, pe de o parte, romano-germanice,pedealta)”2;

b)„necunoaştereareciprocănudoaralimbilor,cişialiteraturilorteologicerespective”3;

c) „divergenţele de ordin cultural sau ecleziastic (căsătoria preoţilor,interzisă în Apus; întrebuinţarea în cult a azimei în Apus şi a pâiniidospiteînRăsăritetc.)”4;

d) supărareaPapeiNicolae faţă de consacrarea laicului Fotie la rangul depatriarh,„uitând”decazulluiAmbrozie,devenitepiscop„alMilanului”.Îngeneral,cauzaarconstaînconsacrareaunorlaiciînfuncţiiecleziale;

e)proclamareadecătrePapă, însecolulalVI-lea,a„supremaţieiBisericii

asupraputeriitemporale”5;

f)ratificarea încoronării de către Papă a lui Carol celMare în anul 800.Pânăatunci,„acestdreptaparţinusedintotdeaunaîmpăratuluibizantin”6;

g) tema legată de filioque. „Prima consemnare publică cunoscută a luifilioque datează de la Conciliul al II-lea din Toledo, convocat în 589pentru a confirma trecerea regelui Recaredo de la arianism lacatolicism.”7 Aici s-au manifestat polemicile cu privire la cele douăvariantecreştine:

–ceaapuseană–SfântulDuhpurcededelaTatălşidelaFiul.El„estegarantalunităţiidivine”8;

– cea răsăriteană – Sfântul Duh purcede numai de la Tatăl. El „esteizvorul,principiulşicauzaTrinităţii”9.

LegăturiledintreceledouăBisericisevorrupeîn1053.Atunci,

papaLeon al IX- lea trimite laConstantinopol odelegaţie condusădetrimisul său principal, cardinalulHumbert, ca să reînnoiască legăturilecanoniceşisăpregăteascăoalianţăîndreptatăcontranormanzilor,caretocmai ocupaseră Italia meridională. Dar patriarhul bizantin MihailCerularies-aarătatdestulderezervat,refuzândoriceconcesie.Atunci,la 15 iulie 1054, legaţii Papei depun pe altarul din Sfânta Sofia osentinţădeexcomunicarealuiCerularie,acuzându-ldezeceerezii,întrealteledefaptuldeafiretrasfilioquedinCrezşideafiîngăduitcăsătoriapreoţilor10.

Situaţia tensionată dintreApus şiRăsărit s-a acutizat în 1204.Atunci,armatele Cruciadei a IV-a atacă şi jefuiesc Constantinopolul, distrugând„icoane şi aruncând moaştele la gunoi”11. Apusenii s-au purtat atunciîngrozitorcugrecii(vezicronicaînvăţatuluibizantinNicetasChoniates).

Pestetimp,ortodocşiiaucerutconvocareaunuiconciliuecumeniccaresălămureascăproblemalegatădefilioque.ConciliulaavutloclaFerraraşi

la Florenţa (1438-1439). Ortodocşii, presaţi de împărat, au acceptatcondiţiileRomei.Unirea „a fost imediat invalidatădepopor şi de cler”12.„Pestepaisprezeceani,în1453,ConstantinopolulcadesubturcişiImperiulBizantinîşiînceteazăexistenţa.”13

ImperiulBizantinvasupravieţuiînsăînEuropadeRăsăritşiRusia,timpde 300 de ani, fenomen numit de istoricul Nicolae Iorga „Bizanţ dupăBizanţ”. Componenta sa spirituală de bază se referă, printre altele, laexistenţaaşaptemaritaine.

V.2.Sfinteletaine

După Oscar Cullmann, tainele ţin astăzi locul minunilor din vremeaîntrupării.Taina este acea lucrare sfântă prin care – sub formă văzută –harul nevăzut al lui Dumnezeu este împărtăşit credincioşilor. BisericaApuseanădinsecolulalXIII-lea,confirmatăşideSinoduldelaTrident,astabilit existenţa a şapte taine. Ele au fost acceptate şi de ortodoxie. Dinsecolul al XV-lea, numărul tainelor a fost diferit. Ioasaf, mitropolitulEfesului, citează zece, Sf.Dionisie – şase, Sf. I.Damaschin – două.Altetexte,doartrei:hirotoniamonahală,slujbamorţilorşiagheasmaceamare.

Dincolodenumărultaineloracceptate,trebuiemenţionatfaptulcăexistăodiferenţăesenţialăîntreSfinteletaineşisacramente.Harul sepogoarăşiasupraunorlucrărisfinte(sacramentalia),carenusuntînsătaine:sfinţireabisericii, a crucilor şi a icoanelor, a apei şi a roadelor pământului, slujbaînmormântării, voturile monahale, binecuvântarea liturgică şi preoţească,semnulcruciişirugăciunea.

CeleşaptetainealeBisericiiOrtodoxesunturmătoarele:

a)tainabotezului;

b) taina mirungerii. Se află în unitate cu taina botezului. Botezulreîntipăreştechipuldumnezeiescîntunecatdepăcatulprotopărinţilor,iarungereaîiredăasemănareacuDumnezeu(P.Evdokimov).Mirungerea

oferă–dupărenaştereaprinbotez–forţă,mişcare,energie.Celcaredăforţă, putere şi energie este Sfântul Mir. El este compus din ulei demăslineşidin57demirodeniidemarepreţ.SfinţirealuisefăceaînJoiaMare de însuşi Patriarhul Bisericii. Mirul nu este de fapt ulei, cipurtătorulDuhuluidivincareni-ldezvăluiepeIisus;

c)SfântaEuharistiereprezintăîmpărtăşireacutrupulluiIisusHristos.Vinulşipâineasunt,defapt,sângeleşitrupulMântuitorului;

d) spovedania. Iniţial, doar episcopul era „iconomul” pocăinţei. Ulterior,odatăcuînmulţireacomunităţilorcreştine,vaspovedişipreotul;

e)preoţia.Ungerea şihirotonia dinVechiul Testament, consacrate iniţialdoar regilor, preoţilor şi profeţilor, sunt extinse la toţi credincioşii înNoulTestament.Astfel, tainamirungeriieste tainapreoţieiuniversale.Tradiţia preoţiei este strâns legată de Biserică şi de vieţile sfinţilor.„Părinţii deşertului” au fost specialişti ai trăirii religioase foartecharismatici.Uniiaveaudaruripersonale,legatedesfinţenialorproprie,cunoşteau inimile, discernământul minţilor şi pe cel al gândurilor. Eisunt numiţi părinţi sau avve. Spusele/faptele lor sunt cuprinse înPateric;

f) taina cununiei. În ortodoxie, clerul bisericesc este obligat la căsătorieînaintedehirotonisire.ÎnRusia,preoţiicelibatariaufostadmişiabiaînsecolul alXIX-lea şi doar de la 40 de ani în sus. Taina cununiei esteiubirea ce formează un singur trup. Prototipurile sunt: Adam-Eva;Hristos-Biserica;

g) taina Sfântului Maslu. În Rusia, se numeşte „conciliaritate”. Estesăvârşită de soborul celor şapte preoţi. Se exorcizează cu ea răul,demonii.Areşiharulvindecării.

Un element comun celor șapte taine creștine este, printre altele,practicarea postului în diferite ipostaze conștient asumate de cătrecredincios.

V.3.Postulîncreştinismşiînaltereligii

Întoatemarilereligiialelumii,postulesteunritualdeascezăspiritualăşifiziologică, având un scop multiplu: purificarea, comemorarea uneidivinităţi, intrarea încomuniunecuea,provocareaextazului.Aseobservaaşadar faptul că igiena trupului şi relaxarea stomacului sunt elementesecundare ale postului. Esenţiale sunt componentele sale spirituale:reculegerea, iertarea celui ce a greşit, acceptarea semenului diferit,stimulareastărilormeditativeşi,lalimită,comuniuneacuDumnezeu.

Existădintotdeaunaînmarilereligiimaimultetipuridepost:

a)postul iniţiatic ajută la crearea unei stări spiritualemenite să provoaceextazul şi călătoria spirituală în alte lumi sau dimensiuni ale realităţii.Exemple:postulînşamanism,postulînmistereleiniţiatice(dinEleusis);

b)postuldepenitenţăşipurificarearecamodelritualuriledepurificarealedivinităţilor (Apollo,Quetzalcóatletc.) saupecelealemarilorcreatoride religii (Iisus, Buddha, Mahomed etc.). Scopul său este pregătireapentru întâmpinarea spirituală şi retrăireamarilor sărbători:Paştele îniudaismşicreştinism,Ramadanullamusulmani;

c)posturileriguroaseşipermanentepresupunrenunţareadefinitivălaunelealimenteşibăuturi.Exemple:carnea laevreişimusulmani,alcoolullamusulmani,carneadeoricefellaorfici,pitagoreici,yoghinietc.;

d)posturileextremeobligălareducereamâncăriidoarlaapăşiostiesfinţităpe parcursul mai multor ani. Exemple: medicii calvinişti elveţienirelataucutrimiterelaistoriavechecazuluneifetecarenumaimâncasede patru ani decât ostie sfinţită. Viscerele păreau a fi absorbite sauaplatizate. Pielea de pe abdomen era lipită de coloana vertebrală.Constatări: majoritatea cazurilor au fost femei. Au trecut prin probegrele:problememorale,gânduridureroase.

Sfinţii care postesc vreme îndelungată sunt invocaţi ca argumente înfavoarea biruinţei spiritului asupra trupului. Astfel, „Sfânta Ludwine,moartă în1433,nus-ahrănitcunimic timpdedouăzecişioptdeani;

venerabila Domenica del Paradiso, moartă în anul 1553, a ţinut postnegrudouăzecideani;preafericitulNicolasdeFlüe,nouăsprezeceani;preafericita Elisabeth von Reute, moartă în 1420, cinsprezece ani; şimulţialţii”14.

VenerabilaDomenicaafostconvinsăsămănâncemăcarcâtevacristaledezahăr.Rezultatul: 20 deminute de spasme şi forme violente de vomăcare aproape au sufocat-o. Sfânta Ecaterina de Sienna, care a trăit însecolul al XIV-lea, s-a dovedit a fi echilibrată, sănătoasă şi energică.Începând cu anul 1376, ea devine „ambasadoare a Florenţei pe lângăPapă, care, învremeaaceea, îşi avea sediul laAvignon.Areo intensăactivitatepolitică, scrie, călătoreşte, intră îndezbateri,predă.Moare latreizecişitreideani,lăsândînurmăoconsiderabilăoperă,ceamarcatînmodprofundtimpulei”15;

e)postulnegru,adicătotal,estepostul încarenusemănâncăşinusebeanimic. Exemple: postul în hinduism şi în creştinism. Campionii unuiasemeneatipdepostsuntParamahansaYoganandaşiGiriBala.Ceadinurmă,cândafostvizitatăîn1950decătreParamahansa,„aveaşaizecişiopt de ani şi numai înghiţise nici un fel demâncare de la 12 ani şi4luni”.Dece?Pentruadovedicăomulestespirit.„Pentruaarătacă,progresând pe calea ce duce spre Dumnezeu, omul poate învăţa sătrăiascăhrănindu-seculuminădivină,şinucumâncare.”16

Înastfeldesituaţii,aparcunoscutelefenomeneconexealepostului,cumarficălduraneobişnuităa trupului.Exemplu:autopsiadominicaneiMariaVillani, realizată la 26 martie 1670, este un caz în care s-au manifestatfenomenestraniialecorpului–dininimăs-aridicatunfeldeabur.

Unaltefectalpostuluinegruestepieleaneagră.Easeexplicăfiziologicprin acţiuneaunor glande ce secretă anumite substanţe.Dincolode acesteforme extreme ale postului în creștinism, există o asumare comună aacestuiaînacordcudoctrinaortodoxă.Eaesteunliantaltuturorbisericilorortodoxecontemporane.Aceastaseorganizeazăînraportcuanumitecriteriisocialeşiinstituţionale.

V.4.Structuraactualăaortodoxieimondiale

Confesiuneaortodoxăcuprindeastăzicâtevasutedemilioanedecredincioşibotezaţi şi câteva zeci de milioane de credincioşi necalcedonieni. În liniimari,structurasocialășiinstituționalăaortodoxieiarfiurmătoarea17:

a) Patriarhia „ecumenică” de Constantinopol. De ea depind diasporagreacă,ArhiepiscopiaRusăaEuropeiOccidentaleşiBisericileFinlandeişiCretei;

b) Patriarhiile „apostolilor” de Alexandria. Au în atenţie comunităţilenegredinKenya,UgandaşiZair;

c)PatriarhiadeAntiohiacuprindediasporaarabăcreştină;

d)PatriarhiadeIerusalim;

e) Patriarhia Moscovei. De ea ţin Biserica Ortodoxă a Japoniei, dar şibisericilecreştinedinUcraina,Belarus,Letonia,Estonia,Moldova.Eleau,scrieOlivierClément,doar„autonomieinternă”.BisericaOrtodoxădin Moldova are „autonomie internă”. Este strâns legată de BisericaRusăşiarenevoiedoardeacordulacesteia.Pentruafiautocefală,eaartrebuisăfierecunoscutădetoatecelelalteBiserici;

f)Bisericilenaţionale suntcelecondusedepatriarhiidinSerbia,Bulgaria,RomâniaşiGeorgia.Ceadinurmăestecondusădeuncatolicos;

g)BisericilenaţionalealeGrecieişiCiprului;

h)BisericileminoritaredinAlbania,Polonia,SlovaciaşiAmericadeNord;

i)EpiscopiaCatolicăOrtodoxă aFranţei. Această instituţie practică ritulgalican şi are câteva mii de credincioşi. A fost singura tentativă de„uniatism” ortodox. Acum este izolată, evoluând între profetism şisectarism.

Reprezentarea pe care Olivier Clément o are cu privire la ortodoxiamondialăesteceaauneiuriaşecruci.Eacuprinde:

a) axa verticală, adică ortodoxiile arabă, elenă, latină, slavă de sud,ucraineană,rusă,belarusăşicomunităţiledinAfricaNeagră;

b)braţulrăsăriteanestecelcarecuprindecomunităţileortodoxedinChina,Japonia,Coreea,AlaskaşiInsuleleAleutine;

c)braţulapuseancuprindeBisericaRusăînFinlanda,Polonia,Slovacia,darşimigraţiile secoluluiXX(exodul slav şimediteraneeanspreemisferaoccidentală).

ConformdatelorprezentatedeOlivierClément, înEuropaOccidentalăsunt astăzi peste unmilion de ortodocşi, aflaţi în special în Franţa. PestepatrumilioanetrăiescînSUA,maibinedetreimilioaneînAmericaLatinăşi un milion în Australia. Acestora li se adaugă bisericile ortodoxenecalcedoniene (adicăBisericaArmeniei,bisericilesiriace,Bisericacoptă,Biserica Etiopiei şi cea din India de Sud). Aceste date au doar o valoareaproximativăpentrucă se schimbăde laan laan.Dincolode relativismulstatistic, bisericile ortodoxedin întreaga lumeau la bază comunităţi ce sedorescafifoarteputernice.

V.5.Ceestecomunitateacreştină?

Aşacumaratăfoartebinepr.GheorghePopa,„comuniuneacuApostoliierafundamentală pentruBiserica primară, întrucât ei reprezentau atât cele 12seminţii ale lui Israel, cât şi imagineaNoului Israel, care era comunitateacreştină”18.Acestaestearhetipulcomunităţiicreştinedintotdeauna.

Existătreisensuridatecomunităţiicreştine:

a)adunareacredincioşilorcreştini în jurul luiHristos laSfântaLiturghie,grupaţi în apropierea Sfântului Potir. Aici, comunitate înseamnă, înfond,Biserică;

b)corpusulcelor12seminţiialeluiIsrael;

c)imagineasimbolicăaNouluiIsrael.

Pr. Gheorghe Popa menţionează că acea comunitate originară era„hristoforă”, adică plină de prezenţa tainică a luiHristos.Deseori (dar nuîntotdeauna), comunitatea creştină modernă este o comunitate goală,sărăcitădeprezenţavie,trăităaluiHristos.Poateofericelmultsentimentulunei profunde apartenenţe şi o reală solidaritate de grup. De asemenea,comunitateacreştinăprimarăerauna„pneumatologică”(delagr.pneuma–„DuhSfânt”).Era o comunitate constituită temeinic prin câtevaTaine aleiniţierii creştine: botez,mirungere, euharistie, „dar, în acelaşi timp, era ocomunitateorientatăescatologicspreÎmpărăţialuiDumnezeu”19.Înraportcusacralitateauneicomunităţiseconturaşisimbolisticatainelorcreştine.

V.6.Simbolisticabotezuluişiamirungerii

AcestetainesuntcorelatecusimbolisticasacrăaBisericiiîngenere.

• Pridvorul. Pridvorul bisericii creştine „simbolizează lumea aceasta,timpulşispaţiulcreateîntrucaresuntemcircumscrişicafiinţebiologiceşispirituale. De aceea în pridvorul bisericii, conform tradiției bizantine, sepictează calendarul, pentru a se puncta timpul liturgic, începând cu lunaseptembrie (Naşterea Maicii Domnului) şi sfârşind cu august (Tăiereacapului Sf. Ioan Botezătorul)”20. Tainele botezului şi mirungerii sesăvârşescînpridvorulbisericii.Elesemnificănaştereaşirenaştereanoastră.

„După săvârşireacelordouăSfinteTaine,noulbotezat este condusdenaşi (părinţii săi spirituali) spre altar, trecând prin pronaosul şi naosulbisericii.”21Pronaosulsimbolizează„timpulistoricalbisericii,darşitimpuldeveniriicreştinului,deaceeasepicteazăînelscenedinIstoriaBisericii”22.

•Naosulsemnificăconsacrarea,deschiderea,împlinireatimpuluiistoricînescatologie.DeaceeapeboltadinnaosulbisericiisepicteazăMântuitorulHristos binecuvântând lumea. În joc este întâlnirea dintre timpul istoric,socialşiceeace-ltransfigureazăîmplinindu-l:eonul.

• Iconostasul separă naosul de altar. Este prefigurat „în VechiulTestamentdeperdeauaceseparaSfântadeSfântaSfintelor”23.

•Altarularedouăuşi lateralepecaresuntpictaţiarhangheliiMihailşiGavril.Primul„cusabiedefoc,sugerândParadisulpierdutprinpăcat,şialdoileacucriniînmână,simbolizândParadisulregăsitînHristos”24.

Altarulmaiconţineşiintrareacentralăprinuşileîmpărăteşti.Aiciestepictată icona Bunei-Vestiri. Ea sugerează „că prin Maica Domnului s-audeschisdinnouPorţileNouluiParadis,încareneaşteaptăHristos”25.

Nou-născutul parcurge drumul din pridvor spre altar, unde esteîmpărtăşit cu sângele şi trupul Mântuitorului Iisus Hristos. Drumulsimbolizeazăascensiuneasa însocietate,darşi iniţiereapentruaparcurgespiritual calea din societate spre Împărăţia lui Dumnezeu. Parcurgereaacestuitraseuiniţiaticsefacepebazacunoaşteriişiasumăriifundamentelorortodoxiei.

V.7.Fundamenteleortodoxiei.Operspectivăsociologică

Într-olucrareextremdeutilăsociologilor,ConstantinCuciucsintetizaceletrei „tării” sau fundamente ale ortodoxiei: „…capul Bisericii este HristosDumnezeu, a doua tărie o formează sfinţii, iar a treia «poporul drept-credincios»”26. O sursă esenţială a ortodoxiei este Catehismul, cel careexplică„credinţa,cultulşiviaţacreştinăpebazaSfinteiScripturi(Biblia)şiaSfânteiTradiţii”27.SfântaTradițiecuprindeînvăţăturilePărinţilorBisericiişihotărârileprimelorsinoadeecumenice.

Un alt fundament al creştinismului ortodox este reprezentat de IisusHristos, Dumnezeu întrupat şi om desăvârşit. Din perspectiva sociologieireligiilor,regăsimmaimulteipostazealeMântuitoruluiIisusHristos:

a)învăţător,însensulcăneînvaţăcaleamântuirii;

b)preot,căciîntemeiazăBisericaşiconfirmăSfinteleTaine;

c)împăratalceruluişialpământului.

Larândullor,sfinţiiformeazăîmpreunăcuîngerii„Bisericacerească”.Ei alcătuiesc un alt fundament al bisericii creştine. Sărbătorile creştin-ortodoxe sunt de trei tipuri: a) împărăteşti, aflate în legătură cu SfântaTreime,b)aleMaiciiDomnuluişic)alemarilorsfinţi.

Slujbelebisericeştisunt,înprincipal,cuprinseîntreicategorii:

a) utrenia, care presupune citirea de dimineaţă a psalmilor. LuminarăsărituluisimbolizeazăluminaluiIisus;

b) liturghia este slujba care celebrează euharistia, adică taina frângeriipâinii, instituită de Iisus în Joia Mare. În timpul Liturghiei, SfinteleDaruri(pâineaşivinul)devintrupulşisângeleMântuitorului.Elesedauspreîmpărtăşaniecredincioşilorvrednici;

c)ierurgiilesuntslujbepentrubinecuvântareaomuluişiacelorfolositoarelui.Maisuntnumiteşimolifte.

Împreună, toate acestea se regăsesc în cuprinsul unei structuri socialespecificeBisericiiOrtodoxeRomâne.

V.8.OrganigramaBisericiiOrtodoxeRomâne(BOR)

Înprezent,„BisericaOrtodoxădinRomâniafuncţioneazăşiesteorganizatăpebazaunui statut propriu, elaborat deSinod, completat saumodificat înacord cu împrejurările social-politice”28. Are un caracter autocefal, adică„nudepindeşinuestesubordonatăaltorformedeorganizarereligioasă”29.

Dinperspectivăsociologică,organigramaBORarfiurmătoarea:

1)PatriarhiaRomâniei;

2)mitropoliile;

3)arhiepiscopiile;

4)episcopiile;

5)protopopiatele;

6)parohiile.

AceastăorganigramădiferenţiazăBORdealteBisericicreştine,printrecareşiBisericaOrtodoxădeStilVechi.

V.9.BisericaOrtodoxădeStilVechi

AceastăBisericăreprezintăovariantăspecialăaortodoxiei.Totulaînceputîn 1924, „când ziua de 1 octombrie («pe stil vechi») a fost declarată 14octombrie(pe«stilulnou»)”30.Calendaruliulianafostintrodusînanul46î.Hr. de către Iuliu Cezar. Între el şi anul solar „există o diferenţă de 11minuteşi14secunde,cares-auadunatde-alungulsecolelor,însumândcele13zile(diferenţaîntrestiluri)”31.ÎnEuropa,soluţiavineîn1582,cândPapaGrigoriealXIII-leaaintroduscalendarulgregorian.Înciudaunorsolicitărirepetate,lanoiacestcalendarvafiintrodusabiaîn1924.

Rezultatele sociale nu s-au lăsat aşteptate. După statistica vremii,aproapeunmiliondecredincioşi(aiciîiincludemşipeceidinBasarabia)n-au adoptat stilul nou. Au continuat să ţină sărbătorile şi să practiceritualurile, dar cu 13 zile întârziere faţă de majoritatea ortodocşilor. Uniicălugăriiauîntemeiatcomunităţistiliste.

Înprincipiu,stiliştiiauaceleaşidatealecredinţeicaşiortodocşiidestilnou.Existăînsăanumitediferenţe,cumarficelesintetizatedeConstantinCuciuc:

a) rânduiala sărbătorilor calendaristiceestecuprinsă înPascalie.Eaa fostrealizatălaSinoadeledelaNiceeaI(325)şiAntiohia(345).Or,aceastărânduialănuseschimbă;

b)înconformitatecucanoaneleapostolice,preoţilornulisepermitesăfacăpolitică;

c)BisericaOrtodoxădeStilVechinuadmiteincinerareamorţilor;

d) recomandă „portul mustăţii de către credincioşi, iar la clerici mustaţa,barbaşinetundereapăruluisuntobligatorii…”32.

Astăzi,comunităţiortodoxedestilvechiseregăsescînmaimultelocuridin România. Foarte bine organizate şi numeroase sunt cele din judeţeleSuceavaşiNeamţ.

1. Pentru detalii bibliografice, vezi Mircea Eliade, Istoria credinţelor şiideilorreligioase.Vol.I:DelaepocadepiatrălamistereledinEleusis,ed.cit.;JeanDelumeau(coord.),Religiilelumii,ed.cit.;LucianBlaga,Curs de filosofia religiei, Editura Fronde, Alba Iulia, 1994; PaulEvdokimov, Ortodoxia, Editura Institutului Biblic şi de Misiune alBisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997; Nicu Gavriluță,Mentalităţișiritualurimagico-religioase,ed.cit.;JeannineSiat,Marilereligiimonoteiste,EdituraInstitutulEuropean,Iaşi,2000.

2. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase. vol. III:De laMahomed la epoca Reformelor, traducere de Cezar Baltag, EdituraPolirom,Iaşi,2011,p.188.

3.Ibidem.

4.Ibidem.

5.Ididem.

6.Ibidem.

7.Ibidem,p.189.

8.Ibidem.

9.Ibidem.

10.Ibidem,p.189.

11.Ibidem,p.190.

12.Ibidem.

13.Ibidem.

14.MichelAimé,Metanoia.Fenomenefizicealemisticismului,traduceredeRaduI.Petrescu,EdituraNemira,Bucureşti,1994,p.182.

15.Ibidem,p.183.

16.Ibidem,p.186.

17.Pentrudetalii,veziJeanDelumeau(coord.),Religiilelumii,ed.cit.,pp.145-146.

18. Pr. Gheorghe Popa, Comuniune şi înnoire spirituală în contextulsecularizării lumii moderne, carte tipărită cu binecuvântarea Î.P.S.Daniel,MitropolitulMoldoveişiBucovinei,EdituraTrinitas,Iaşi,2000,pp.167-168.

19.Ibidem,p.168.

20.Ibidem,pp.168-169.

21.Ibidem,p.169.

22.Ibidem.

23.Ibidem.

24.Ibidem.

25.Ibidem.

26. Constantin Cuciuc, Atlasul religiilor şi al monumentelor istoricereligioasedinRomânia,EdituraGnosis,Bucureşti,1997,p.17.

27.Ibidem.

28.Ibidem,p.24.

29.Ibidem.

30.Ibidem,p.27.

31.Ibidem.

32.Ibidem,p.28.

CapitolulVI

Catolicismul

VI.1.Scurtăistorieacatolicismuluiînspaţiulromânesc

Catolicismul1reprezintăunadintremarileconfesiunicreştinealelumii2.Întimpul conflictelor româno-maghiare, misionarii bizantini „s-au retrasdincoace de Carpaţi şi au sprijinit organizarea vieţii bisericeşti şimănăstireşti”3. Rămaşi în Transilvania, „misionarii catolici au instituitautoritatea papală”4. „După 1231, bisericile catolice vor înregistra actelenotariale, autorităţile religioase putând hotărî asupra pământului nobililorromâni,care,pentrua-lpăstra,uniitreceaulareligiacatolică.”5

Ordinelecălugăreşti,militareşimisionarespecificecatolicismuluiaveauînTransilvaniaointensăactivitatesocială.Scopulclarstabiliteraaceladecatolicizarearomânilor.IatăcâtevaexemplepreluatedinAtlasulreligiilorşi almonumentelor istorice religioasedinRomânia:benedictinii îşi începactivitatealaînceputulsecoluluialXI-lea,iarîn1062înfiinţeazăAbaţiadela Cluj; franciscanii minoriţi îşi fac apariţia în Transilvania în perioada1229-1239;dominicanii îşi încep misionariatul în Ardeal în jur de 1220;teutonii şi ioaniţii sunt ordine cu o prezenţă semnificativă în spaţiultransilvanalaceluitimp6.

După luptade laMohácsdin1526,protestantismul îşi facesimţitădinplinprezenţaînTransilvania.Însud,luteranismuleraprezentîncădin1524,iar în nord apar ideile calviniste. „Dieta din 1572 recunoştea existenţa înTransilvania a patru religii recepte (calvină, luterană, unitariană şicatolică)7.ÎnsecolulalXVI-leaseînregistreazăoîncercarederevigorarea

catolicismuluiprinSocietatealuiIisus(iezuiţii).

VI.2.Ceestecatolicismul?

Din punct de vedere teologic, cuvântul catolic (gr. katholikos) trimite launiversalitateaBisericii.Sensulnuestenumaiunulgeografic.Maiprofund,elsereferălavocaţiacreştinismuluideaprimitoateraseleşiculturile.Dinpunctdevederesociologic,catolicismulreprezintăunansambludeinstituţiişi o mulţime de credincioşi legaţi de Roma şi de jurisdicţia Papei. EireprezintădoaroparteaBisericiiluiHristos,parteaceamaimaredinpunctdevederestatistic.

Prezenţa vie a catolicismului în lume nu începe odată cu schisma din1054.Ea s-amanifestatpregnantodatăcuungereaca regea luiPepincelScurtdecătrePapăşicuanul800,cândaavutlocîncoronarealuiCarolcelMare ca împărat roman de Apus. Europa – mai puţin bizantină – s-asuprapuscuRoma.S-acerutdeatunciosimbiozăîntreBisericăşisocietate.Secăutaosingurăsocietate,cuunsingurscop:mântuireaoamenilordupăEvanghelie. Principele era unsul lui Dumnezeu pe pământ. Cu timpul,conlucrarea senior-preot s-a diminuat. Episcopii devin ei înşişi seniori.Rezultă un cler incult şi concubin. Începând cu Grigore al VII-lea, maiprecis cu secolul alXI-lea, Papa devinePrincipele Principilor. Împăratulesteexcomunicat.

De-alungulistoriei,putereaBisericiiCatoliceacrescutşis-amanifestatprin multe evenimente. Dintre acestea mai cunoscute sunt cruciadele(secolele XI-XIII), apariţia Inchiziţiei (începând cu secolul al XII-lea), aordinelor catolice de fraţi cerşetori (franciscanii şi dominicanii), auniversităţilorşiacercetăriiteologice(înspecialprinTomadeAquino).

În1492are loccolonizareaAmericii. ÎncepânddinsecolulalXVI-lea,aparReforma şiContrareforma catolice.Urmeazăanul1789cuRevoluţiaFranceză şi persecuţia Bisericii. În 1811, Papalitatea este umilită deNapoleonşideposedatădeaverilesale.LaConciliulVaticanI(1868-1870)aufostdefiniteprimatulşiinfailibilitateaPapei.

Unaltmomentsemnificativdinistoriacatolicismuluiestereprezentatdeconfruntarea dintre Biserica Catolică şi ştiinţă în privinţa originii specieiumane. Biserica Catolică a condamnat evoluţionismul în 1859. În 1950,BisericaCatolicăacceptăpoligenismul.Conformacestuia,raseleumaneauapărut pe pământ independent unele de altele. Astăzi, disputa dintrecatolicismşiştiinţăesteîntr-omăsurăconsiderabilăestompată.

VI.3.Doctrinacatolică

În punctele esenţiale ale creştinismului, catolicismul nu se deosebeştefundamental de ortodoxie. Acceptă cele şapte Taine şi credinţa în SfântaTreime.

Existătotuşianumitetrăsăturicaredaunotadistinctivăcatolicismului:

a)supremaţiaînBisericăaMareluiPontif.Eleste„locţiitorul lui Iisuspepământ”, „urmaş al apostolului Petru”. De exemplu, Ambrozie (340-397)reuşeştesăsintetizezeputereaşiautoritatealuiPetruprinformula„UbiPetrus,IbiEcclesia”.„Între1939şi1950,dinordinulPapeiPiusalXI-lea,aufostiniţiatechiarsăpăturiarheologicesubcatedralaSf.Petru,în vederea dezvăluirii mormântului «întâiului Papă», cum esteconsideratapostolulPetru,şi«primusinterpares».”8;

b) dogma infailibilităţii papei. A fost proclamată în 1870 de ConciliulVatican I. Conform acestei dogme, cuvintele rostite de la amvon decătrePapăsuntinfailibile;

c)filioque.Înconformitatecudoctrinacatolică,SfântulDuhpurcededelaTatăl şi de laFiul.BisericaOrtodoxă susţine că el purcededoar de laTatăl;

d)dogmaPurgatoriului.Întradiţiacatolică,acestaesteunspaţiumisterios,situatîntrecerşipământ,undesufletelesepurifică;

e) Învăţătura despre iertarea păcatelor şi comerţul cu indulgenţe.Indulgenţele au fost introduse încă din secolul al XI-lea. Existau

indulgenţe complete, care presupuneau iertarea tuturor păcatelor şievitareaInfernului,respectivindulgenţeparţiale.Acesteadinurmăerauobţinutecusumedebanimaimicişipriveauiertareapăcatelorpentruunnumărfixdezile,„perioadăîncareobţinereaiertăriieracondiţionatăşiderespectareariguroasăaunornormereligioase”9.Indulgenţeleaufostabolite prin reforma luiMartin Luther,mai exact prin afişarea pe uşabisericiidinWittenbergacelor95detezedespreindulgenţe.

VI.4.Ritualurişiregulicatolice

Pe baza doctrinei catolice, apar şi se dezvoltă anumite elemente specificecareţinderitualurilecatolice.

ÎnsintezarealizatădeMihaiNistorîncarteasaFenomenologiasacrului,diferenţeledintreritualurilecatoliceşiceleortodoxearfiurmătoarele:

a)botezulsefaceprinstropireacuapă,şinuprinscufundare;

b)ungereacuSfântulMirnuseaplicăminorilor;

c) împărtăşania mirenilor se face numai cu pâine (cu pâine şi vin seîmpărtăşesc doar membrii clerului). Se foloseşte pâinea nedospită(azima);

d)folosirealimbiilatineînslujbareligioasă.Astăzi,evident,aceastăregulănumaifuncţionează;

e)celibatulîntreguluicler(laortodocşi,elevalabildoarpentrucălugări);

f)interdicţiaclericilordeadevenimireni;

g)instituţiacardinalilor;

h)recunoaştereaa21deconciliiecumenice(înlocdeşapterecunoscutedeortodocşi);

i)interdicţialaicilordeainterpretaBiblia(întretimp,eaafostanulată);

j)caracterulindisolubilalcăsătoriei.

VI.5.StructuraBisericiiCatolice

În catolicism există o structură socială foarte riguroasă, menţinutăneschimbată de-a lungul timpului. Ea presupune existenţa următoarelorniveleierarhiceşiautoritare:

a)Papa;

b) cardinalii. În sens literal, cardinalul este „supraveghetorul”, „acela carevegheazăasupracomunităţii”.Elmenţinea legăturadintrecomunităţilecreştine;

c)arhiepiscopii;

d)episcopii;

e)prezbiterii(delegaţiiepiscopilor);

f)preoții.

1.Bibliografia despre catolicismeste foarte diversă.RecomandămMirceaEliade,Istoriacredinţelorşiideilorreligioase.vol.III:DelaMahomedla epoca Reformelor, ed. cit.; Mihai Nistor, Fenomenologia sacrului,EdituraCantes,Iaşi,1999;MirceaEliade,IoanPetruCulianu,Dicţionaralreligiilor,ed.cit.;JulienRies,Sacrulînistoriareligioasăaomenirii,ed. cit.; Jean Delumeau (coord.), Religiile lumii, ed. cit.; GiovanniFiloramo (coord.), Istoria religiilor. vol. II: Iudaismul şi creştinismul,ed.cit.

2. O analiză sociologică a subiectului, corelată cu alte teme actuale, seregăseşte şi în TitusHjelm, Phil Zuckerman (eds.), Studying Religionand Society. Sociological Self-Portraits, Routledge, Londra, 2013.Semnează aici numemari ale sociologiei religiilor, printre care SteveBruce,GraceDavie,PeterBerger,Jean-PaulWillaime.

3. Constantin Cuciuc, Atlasul religiilor şi al monumentelor istoricereligioasedinRomânia,ed.cit.,p.34.

4.Ibidem.

5.Ibidem.

6.Ibidem,pp.34-35.

7.Ibidem,p.25.

8.MihaiNistor,op.cit.,p.349.

9.Ibidem,p.351.

CapitolulVII

Protestantismul

VII.1.Ideiledebazăaleluteranismului

Imediat după reforma lui Martin Luther din secolul al XVI-lea, BisericaLuteranăvacunoaşteunsuccessocialabsolutremarcabil.SevaextindeînGermania şi în Peninsula Scandinavă, „devenind religia oficială într-unnumăr semnificativ de principate”1. Din 1947, „majoritatea bisericilorluterane sunt afiliate Federaţiei Mondiale a Luteranismului…”2 – ocomunitatecupesteosutădebisericirăspânditeînmaimulteţărişiavândmilioanedemembri3.

Protestantismul se leagă direct de numele lui Martin Luther (1483-1546). „La universitatea din Wittenberg, încă din 1512, Luther a ţinut,vremedeaproximativtreizecideani,cursurideexegezăbiblicăcare,alăturideofoarte intensăactivitatedepredicator,auconstituitaxaactivităţiisalecateologşireformator.”4IdeileteologuluişireformatoruluiMartinLutheraufăcutistorie.Întimpşiistorie,eleaugeneratprotestantismulînformasaprimă.

„CaşiîncazulluiMahomed,biografialuiLutherneajutăsăînţelegemizvoarele creativităţii sale religioase.”5 Un exemplu elocvent ţine de unepisod special din viaţa lui Martin Luther. După ce devine licenţiat alUniversităţii dinErfurt, „în timpul unei furtuni teribile este trăsnit şi facelegământsădevinăcălugăr”6.AtunciajuratcădacăvascăpacuviaţăsevadedicaîntotalitateslăviriiluiDumnezeu.

ViaţasaconsacratădeplinslujiriiluiDumnezeul-apusînsituaţiadeascrie o impresionantă operă. Unele dintre ideile sale stau la baza

luteranismului.

•„DreptatealuiDumnezeunuesteaceeacareîljudecăpepăcătos,ciaceeacareîlfacedrept”7;

•HarulluiDumnezeuîlobţinem„nemotivat,nemeritatşinecondiţionat”8;

•Refuzăfilosofiaaristotelică„capremisănecesarăpentruteologie”9;

•Crucea–„principiualcunoaşteriiluiDumnezeu”10;

•„Voinţaumanăesteliberănumaiînceeacepriveştelucrurileumane,nuşiînceledivine”11;

•Mântuireaeste„toatănumailucrareşidaraleluiDumnezeu…”12;

• „Refuzul categoric al papalităţii…”13. Papa îşi asumă autoritatea „de laHristos şi în parte de la comunitatea creştină”14. Refuză Biserica„ierarhică, autoritară şi patriarhală…”15. Adevărata Biserică este ceainterioară,oliberă„adunarea inimilor”16.SemnulveritabilalBisericiirămâne,înviziunealuiLuther,Evanghelia;

• „Declericizarea creştinismului”17. Conform acestei idei provocatoare areformistuluigerman,toţicreştiniiaupreoţiacaocalitateintrisecă;

•MartinLutheradezaprobatrevoluţialuiThomasMüntzer(1489-1525).Caurmareadesfăşurăriiacesteia,la15mai1525,5.000deţăranigermaniau fost executaţi. Canonic augustinian răzvrătit, Müntzer doreatranspunerea reformei religioase a lui Luther în plan social şi politic.Exemplu:ţăraniisolicitaudesfiinţareasclavieipemotivcă„Hristos,cusângelesăupreţios,ne-a răscumpăratpe toţi, fărădeosebire”18.Lutherle-a susţinut în principiu revendicările, dar nu în numele lui Hristos.Desfiinţarea sclaviei nu este o chestiune de drept divin. „Creştinul nurevendicăşinuserăzvrăteşte.”19Înfaţaautorităţiireziştinucuspada,cicu rugăciunea, „cerând ajutor de la Dumnezeu…”20. Doar el faceposibilă„revoluţiadesus”,adicăceacare„îidoboarăpetiranişiîiînalţăpe cei smeriţi”21.Müntzer, cel cu care a polemizat Luther, a fost „unapocaliptic…”22.Eraconvinscă„judecataluiDumnezeuesteiminentă,iarţăraniiopunînaplicare”23;

•LutheraavutotemeinicăpolemicăcuErasmus.Acestasusţineacă„omulare voinţă liberă”24, că „poate alege între bine şi rău”25 şi că „poatecontribui în mod real la propria mântuire”26. Dimpotrivă, Luther eraconvins că liberul-arbitru există şi se manifestă doar în cele sociale,pământeşti,nuînceledivine.Îngeneral,omulalegeprost.Nu-lalegepeHristos,cipeadversarulsău.„Pentrua-lalegepeHristostrebuiesăfiialesdeHristos.”27Libertateavineodatăcucredinţadatăprincruce,nuînainte.Omul„nuestelibersă-ispună«da»luiDumnezeu,ciesteliberatuncicândîispune«da»luiDumnezeu”28;

•SolaScriptura.ConteazădoartextulrevelatalSfinteiScripturi;

•RefuzăideeatransubstanţieriipâiniiîntrupulMântuitorului.Elecoexistă;

• „Iar dreptul din credinţă va fi viu” – celebra interpretare a SfântuluiPavel–„constituietemeliateologieiluiMartinLuther”29;rezultăideeadeSolaVide;

•Credinciosulprimeştegraţiecredinţeisaledreptateadobândităprin jertfaluiIisus;

•Acceptă „numai trei Taine – botezul, împărtăşania şi spovedania”30. Cutimpulvarenunţalaultimadintreele;

• Existenţa în viaţa luiMartin Luther a disputeiorgoliu versus conştiinţavocaţiei profetice. „Nu dau voie ca doctrina mea să fie judecată denimeni,nicichiardeîngeri.Celcarenu-miprimeştedoctrinanupoatesă se mântuiască.”31 Acest celebru fragment din corespondenţa luiLutherafostinterpretatdeJacquesMaritaindrept„odovadădeorgoliuşi egocentrism”. În schimb, Mircea Eliade îi dă o cu totul altăinterpretare.Înjocera„reacţiaspecificăaaceluiacarenuîndrăzneştesăseîndoiascădealegereasadivinăşidemisiunea-iprofetică”32;

•„Prinpropriasanatură,voinţaomeneascănuesteliberăsăfacăbinele”33;

• „După cădere, nu se mai poate vorbi de «liber-arbitru», căci ceea cedominăomuldeatunciîncoaceesteegocentrismulabsolutşiurmărireafurioasăaproprieisatisfacţii”34;

•Virtuţilemoralenusedobândescprineducaţie(Aristotel).Binele,cusau

fără graţie, „nu a contribuit niciodată la salvarea sufletului”35. Doarcredinţa în sine, naivă, totală, asemănătoare cu cea a copiilor, ajută lamântuireasufletului;

• „Raţiunea nu are nimic comun cu domeniul credinţei”36 – în sensul căadevărurilecredinţeinucontrazicraţiunea,cidoarotranscend;

• Luther susţine ideea necesităţii absolute, în sensul că nu există voinţăliberă.Altfelspus,„nustăînputereaomuluisăîndeplineascăbinelesaurăul”37.

VII.2.Luteranismulînspaţiulromânesc

Această versiune originară a protestantismului a pătruns în Transilvania,undeexistaun„conglomeratdeetnii”38.Putereaotomanăle-atolerat,daratemperat prozelitismul catolic impus de austrieci, care masca anumiteinteresepolitice,şiadusopoliticăsubtilăcontraPapeişiaîmpăraţilordelaViena. Aşa se explică de ce unii principi transilvăneni şi unii oameni derândauaderatlaprotestantism.

Precursorii reformei protestante din Transilvania au fost: anabaptiştii(cei care susţineau ideea botezului administrat la maturitate) şi husiţii(„alungaţi dinMoravia, s-au răspândit înMoldova şi Transilvania”39). ÎnMoldovaaufostprezenţiînistoriavechelaTârguTrotuş,RomanşiHuşi.

„În 1952, cultul evanghelic luteran de confesiune augustanămai avea200.769decredincioşicuprinşi în304parohiicu196depreoţi,grupaţi înzeceprotopopiatecareseaflau în16 judeţe.”40Majoritatea luteranilordinspaţiul transilvănean au fost saşi (germani), prin urmare au existat maipuţiniungurişiromâni.După1989,cifrelerecensăminteloraratăoscădereconstantă a numărului de luterani din România.Mai exact, dacă în 1992erau39.552decredincioşi,în2002erauînregistraţioficial39.119.

VII.3.Femeilelaconducereabisericilorprotestante

De numele Bisericii Evanghelice Luterane din Germania anului 1976 seleagă şi începuturile hirotonisirii femeilor. Intrarea acestora „în rândurilepreoţimii”41afostunfenomencompensatulteriorprin„scădereanumăruluide bărbaţi candidaţi la hirotonisire”42. Faptul în sine ilustrează credinţaprofund înrădăcinată în mentalul social creştin că bărbaţii sunt urmaşiiapostolilorşiailuiIisus.Prinurmare,eisuntceimaiîndreptăţiţisăconducăBiserica. Mai mult, condiţia vieţii feminine nu este văzută ca fiindcompatibilăcuviaţaspiritualăreligioasăşi,cuatâtmaipuţin,cuofuncţiedeconducereînbisericilecreştine.

Decizia de a hirotonisi femei a fost mai apoi asumată şi de SinodulBisericii Anglicane, în 1992. Cele două biserici protestante nu suntsingurele care admit femei preoţi, cu sau fără funcţii de conducere. Dinacest grupmai fac parteArmata Salvării şi unele biserici afro-caraibiene,BisericaReformatăUnităşiBisericaMetodistă,respectivBisericaScoţiei.

VII.3.UlrichZwingli

A fost liderul unei mişcări sociale şi spirituale ce a reprezentat o reacţiecategorică laadresacatolicismuluidinacel timp.Reacţiaprotestatarăa luiUlrichZwingli se reflectă şi în refuzul său de a primi pensia acordată deRoma. Noua ideologie protestantă, în versiune elveţiană, s-a centrat pecâtevaidei-forţă:

a)unadintreelesereferălasimplificarearitualului.Maiexact,slujbaafostînlocuitădoarcuuncultduminical,săracşiaxatdoarpepredică;

b)mănăstirileaufostsecularizate.

Luthersusţineaconsubstanţierea (prezenţa înpâineşivina trupului şisângeluiMântuitorului), în timp ce Zwingli vedea în împărtăşanie doar oaducere aminte a momentului arhetipal. Hristos este prezent aici numaisimbolic.

Zwingli a polemizat îndelung cu Conrad Grebel, întemeietorul

anabaptismului. Acesta nega „validitatea botezului copiilor”43. El trebuiaadministratdoaradulţilorcareaualesliberviaţaluiHristos.„Prinurmare,convertiţii trebuiau rebotezaţi.”44 După 1530, în ciuda persecuţiilor,anabaptismuls-arăspânditînElveţiaşiînsudulGermaniei.

VII.4.Calvinismul

JeanCalvin(1509-1564)afostinițialpreotcatoliclaGeneva.S-anăscutînnordul Franței și a devenit ulterior doctor în drept. A scris lucrareaInstituireareligieicreştine(ediţiedefinitivăînlimbalatinădin1559).

Ideireprezentative:

•„BibliaestesinguraautoritatecaredecideîntoateproblemeledecredinţăşideorganizareaBisericii”45;

•Omulsejustificăprincredinţăşiprinmeritelefaptelorsale;

•Acceptădouătaine:botezulşiîmpărtăşania;

•Instituiedogmapredestinării.IisusHristoss-ajertfitdoarpentruceialeşi;

•Ascetismullaic;

•Obligativitateafrecventăriibisericii;

•Implicareapastorilorînviaţaparticulară;

•Intoleranţă,stigmat,ardereperugpentruceidealtăcredinţă;

•RefuzătradiţiaSfinţilorPărinţi;

•Uncultsobruşiriguros:fărăsfinţi,moaşte,icoane;

•Reducereanumăruluisărbătorilorcreştine;

•Adiminuatfastulşiceremonialulcatolic;

•Ademonstrat importanţateologicăaactivităţiipolitice.Aanticipatseriateologiilor politice din secolul XX: teologia muncii, a eliberării, aanticolonialismului.

1.Atlasulreligiilorlumii.Oistorieilustratăamarilorcredinţe,traduceredeBogdanGheorghiţăşiMateiIagher,PuzzleWoksPublishing,Bucureşti,2009,p.332.

2.Ibidem.

3.Evitsăprezintcifreexactepentrucăactualitatealoresteunademoment,fiinddepăşitădenoileevaluări.

4. Giovanni Filoramo (coord.), Istoria religiilor. Vol. II: Iudaismul şicreştinismul,ed.cit.,p.347.

5.Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase. Vol. III:De laMahomedlaepocaReformelor,ed.cit.,p.209.

6.Ibidem.


8.Ibidem,p.356.

9.Ibidem.

10.Ibidem.

11.Ibidem.

12.Ibidem.

13.Ibidem,p.357.

14.Ibidem.

15.Ibidem.

16.Ibidem.

17.Ibidem,p.358.

18.Ibidem,p.359.

19.Ibidem.

20.Ibidem.

21.Ibidem.

22.Ibidem.

23.Ibidem.

24.Ibidem,p.360.

25.Ibidem.

26.Ibidem.

27.Ibidem.

28.Ibidem.

29.MirceaEliade,op.cit.,p.209.

30.Ibidem,p.210.

31.Ibidem,p.211.

32.Ibidem.

33.Ibidem,p.212.

34.Ibidem.

35.Ibidem.

36.Ibidem.

37.Ibidem,p.214.


39.Ibidem,p.50.

40.Ibidem,p.51.


42.Ibidem.


44.Ibidem.

45.Ibidem,p.216.

CapitolulVIII

Neoprotestantismul

VIII.1.Mormonii

BisericaluiIisusHristosaSfinţilordinZileledinUrmăesteprezentată înstatistici şi documente ca fiind „cel mai mare grup religios originar dinAmerica”1.Este„apatraconfesiunecreştinăcamărimedinStateleUniteşi,totodată,credinţacuceamairapidădezvoltaredinlume”2.

Cultulmormon,având labazăobisericămilenaristă, a apărut înurmaunei revelaţii din 1830 a lui JosephSmith, profetul întemeietor american.Conform credinţeimormone, Smith ar fi primit vizita unui înger, care i-aînlesnit descoperirea unei cărţi misterioase privind istoria poporului luiDumnezeuînAmerica,CartealuiMormon.

VIII.1.1.JosephSmith–profetulîntemeietor

A fost un lider religios dominat demulte idei, viziuni şi revelaţii stranii.Incita credincioşii în a descoperi paradisul şi a se pregăti pentru a douavenirealuiHristos,Parousia. Înpracticile lorcotidiene,mormoniisperauîn descoperirea de către emigranţi a unor „,comori îngropate, pietre cuputerimiraculoase”sau„relicvealetriburilorindienebăştinaşe”3.

Moroni, îngerul trimis de Dumnezeu, i se arată lui Smith şi îlînştiinţează„căvaaveaomisiunede îndeplinit”4.Eaconsta în încercarea„de restabilire a credinţei adevărate şi de a pune bazele noii bisericicreştine”5. Joseph Smith a primit două plăci de aur de la Moroni cuEvangheliaveşnicărevelată.

VIII.1.2.Texteşiideidebazăalecultuluimormon

Cultulmormonsebazeazăpe„celedouătestamentealeBibliei”6,lacareseadaugăaltetextedebază,cumarfiCartealuiMormon,PerlademarepreţşiDoctrinăşilegăminte.

Ideidebazăalecultuluimormon:

•Celde-al treileatestament(Cartea luiMormon)susţinefaptulcăomulastat subsemnulunei ignoranţedestinale.Abiadupăapariţianoastră înlume„amacceptatsăcăpătămformeasemănătoareluiDumnezeu”7;

•„Scopulveniriipepământestesăfimasemănătoritatăluidivin,urmândsărevenimlaDumnezeu”8;

• Trupul omenesc este, în mod inevitabil, „imperfect şi muritor, darreprezintăotreaptăspremântuire…”9;

•Moarteaestedeneocolit, dar areun sensultim, special: „Facepartedinplanulmântuirii”10;

•Dupămoarte,mormonulprimeşteun„graddeglorie”,„maiapropiatsaumaiîndepărtatdeDumnezeu”11;

• Cei ce au primit noua învăţătură mormonă şi o ignoră „vor merge înIad”12;

•Cei„nebotezaţiînnouacredinţăvorrămâneîn«închisoarea»spirituală”13.Tocmaideaceeafamiliiledemormoni îşiboteazăstrămoşii în temple,pentrualesporişansalanemurire;

•Căsătoriilereligioasesunteterne:„dureazăşidupămoarte”14.Celecivilesuntvalabilepânălamoarte;

•Mormonii practică legea zeciuielii ca formă de sacrificiu individual sausocial:„AzeceapartedinvenitulnostruaparţineluiDumnezeu”15;

•ParousiavaavealocînSUA.Poporulamericanestenoulpoporalesşielse va mântui înaintea altora. Noul pământ ales va fi Missouri, locul„undes-austabilitAdamşiEvadupăceauplecatdinrai”16;

•Mormoniioriginari,întemeietoriaicultului,practicaupoligamia.AceastasebazapeanumiteideialeluiJosephSmith.Înpoligamie,„unbărbatsepoatecăsătoricumaimultefemei”17.Existauînsăobligaţiispecialealepoligamiei. Puteai aduce în familie o nouă soţie doar cu „acordulcelorlalte”18. Erau obligatorii „locuinţele separate şi asigurareaindependenţeimateriale a fiecărei soţii şi a copiilor”19. Din secolul alXIX-lea,poligamiasedesfiinţeazăînmodoficial.

Poligamia sau căsătoria plurală a fost acceptată şi practicată de ominoritate mormonă aproape 50 de ani după revelaţia lui Joseph Smith.Astăzi, cultulmormon respinge poligamia.Există însă şi grupuri radicale,numite „fundamentaliste mormone”, care s-au despărţit de bisericaprincipalăpentruca în rebeliunesăpoatăpracticapoligamia.Unasemneagrup disident este cel al Bisericii Fundamentaliste a lui Iisus Hristos aSfințilordinZileledinUrmă(FSZU).

VIII.1.3.Poligamiidin„familiacerească”

Majoritatea mormonilor radicali care continuă și astăzi să practicepoligamia trăiesc înUtah,darși înColoradoCity,Texassau înColumbiaBritanică.Cultulperseverent al poligamiei le-a cauzatmembrilorBisericiiFSZU probleme permanente cu autoritățile americane. Majoritateaacuzațiilorcăroratrebuiesălefacăfațăsuntlegatedecăsătoriilecuminoreșideabuzulsexual.Deexemplu,unlideralBisericiiFSZU,WarrenJeffs,afost „condamnat în 2007 de un tribunal al statului Utah pentru oficiereacăsătorieiuneifetede14anicuunmembrualbisericii”20.Asistențiisocialiși polițiștii din vestul Texasului au intervenit în forță în aprilie 2008 încomunitatea poligamă pentru a verifica veridicitatea unui apel privindabuzul sexual și fizic. Deși apelul fusese o farsă, totuși comunitateapoligamădinTexasaintratseriosînatențiaopinieipubliceamericane(șinunumai). Razia autorităților le-a sporit popularitatea. Imaginea socială acultului s-a schimbat și ca urmare a articolelor din presă, respectiv aemisiunilorTVcuunsubiectrealmentecaptivant.

Un aspect specific acestui grup religios special din vestul SUA și din

Canadaesteoficiereacăsătoriilorîntrefeteminoreșibărbațivârstnici.Elenusuntlegale,fiindoficiatedoarîncadrulbisericiimormone.Scopulultimal acestor practici este ridicarea aici, pe pământ, a „Regatului luiDumnezeu”. Mijlocul esențial de instaurare a acestui regat sacru este„familia cerească”. O asemenea familie poate fi constituită, de exemplu,dintr-unsoț,cincisoții,46decopiiși239denepoți21.Deșineobișnuitdenumeroasă, „familia cerească” se integrează foarte bine în comunitate.Altruismul și devotamentul fațăde ceilalți suntvalori debazăale cultuluiBisericii FSZU. Copiii sunt crescuți și educați într-un mod singular șispecial:„fărătelevizor,mâncarenesănătoasășipresiunisociale”22.

Deși relativ izolată social, comunitatea mormonă de modă vecherelaționeazăeficientcusocietateaamericană.MormoniiFSZUseocupăînprincipal de agricultură, dar și de „câteva afaceri mari, de la hoteluri lafabrici de unelte și mașini”23. La nivel de familie există o distribuțiespecialăarolurilor:osoțieseocupădepreparareahraneipentrutoțicopiiisoțului(nudoarpentruaiei),oaltaarecaprioritateeducația(copiiiFSZUnumerg la școală). În sfârșit, o a treia soție se poate ocupa de treburilegospodărești și casnice (croitoria, de exemplu). Unii sociologi susțin căaceastădiviziunesocialăamuncii,prinspirituldecomuniunecreat,„paresăatenuezegelozia”24.Evident,adevărulacesteiafirmațiiesteunulrelativ.

CăsătoriaîntrerudeșipoligamiapracticateșiastăzidemembriiBisericiiFSZU comportă riscuri majore. Din punct de vedere medical, constatămrăspândirea unei boli grave (deficiența de fumarază) cauzată de o genărecesivă „din cauza căsătoriei între rude”25. Din perspectivă religioasă șisocială, comunitățile mormone poligame riscă automarginalizarea șiautoexcluderea. Cu toate acestea, ele continuă să practice poligamia.Argumentul este în principal unul de ordin religios. Fondatorul BisericiiFSZU,JosephSmithînsuși,arfipracticatpoligamiaînurmaunorrevelațiiprincareisecereacanouareligiesăsepoatărăspândipeîntregulpământ.Dincolo de aceste credinţe, ritualuri şi ideologii religioase care osingularizeazăînOccidentulamerican(şinunumai),mormoniisuntuncultneoprotestant din ce în ce mai prezent în Europa de Est, inclusiv înRomânia.

VIII.2.AdventiştiideZiuaaŞaptea

Este o mişcare religioasă protestantă cu origini în SUA, de unde s-arăspânditîntoatălumea.ÎnceputurileadventismuluideZiuaaŞapteaţindepredicţia falsă a predicatorului baptist William Miller, referitoare laîntoarcerea Mântuitorului. A urmat „Marea Dezamăgire”, dar uniicredincioşinuşi-aupierdutsperanţaîniminenţaceluide-aldoileaadvent.În1860şi-au luatnumeledeAdventiştideZiuaaŞaptea.Careesteceade-aşapteazi?EsteSabatulsausâmbăta,aşapteazideodihnăîntradiţiaiudeo-creştină.Existămilioanedemembrirăspândiţiînîntreagalume,mulţidintreeitrăindînSUAşiavândcentrulspirituallaSilverSprings.Astăzi,BisericaAdventistă de Ziua a Şaptea administrează mii de şcoli, colegii şiuniversităţi.

CaracteristicileprincipalealeBisericiiAdventistedeZiuaaŞapteasunt:

• Fondatorul susţine că a primit inspiraţie divină pentru interpretareatextelorsfinte.

• Susţine apropiata întoarcere a lui Iisus (adventus = „întoarcere”,„revenire”).

•Adventiştii deZiua aŞapteapracticăbotezuladulţilor prin imersiune înapă. Ritualul trebuie practicat „atunci când omul este conştient că îşimărturiseştepublicpocăinţaşicredinţa(spremajorat)şiseangajeazăînlegământulcuDumnezeu”26.

•Bibliaesteconsideratăafiautoritateaultimăînmateriedecredinţă.

• Respectă odihna în ziua de Sabat. „Adventiştii consideră că „ziuaDomnului” (de închinare) este sâmbăta, duminica fiind introdusă încreştinism prin secolele II-III, sub influenţa altor culte şi credinţeexistenteatunci”27.

• Propovăduieşte reforma sanitară prin igienă, alimentaţie echilibrată şiabţinereadelaconsumuldetutunşialcool.

•Trupuleste„templualDuhuluiSfânt”.Prinurmare,adventiştiiacordăun

plus de atenţie stilului de viaţă: „Nu consumă alcool, droguri, nufumează,recomandăoalimentaţieraţională(mulţifiindvegetarieni)”28.

VIII.3.Penticostalii

Termenul grecesc pentēkostē („a cincizecea zi”) a dat numele cultuluipenticostal.Aapărutîn1906,cândocomunitatedenegridinLosAngelesapretins că a retrăit primirea darurilor de la Cincizecime: glosolalia,prorocirea,vindecareabolnavilorșiputereadea-ivindecapeceiposedațide demoni. Toate erau invocate după modelul apostolic. Cu timpul,penticostalismul a pătruns în Norvegia şi în Germania, apoi în întreagaEuropă.

Adunările penticostale sunt autonome unele faţă de altele. Tocmai deaceea apar mai multe Biserici, numite uneori şi „secte”. Diferenţele semenţin în funcţie de modul în care este invocată în ritualuri libertateaDuhuluiSfânt.

Astăzi, în lume există zone puternic penticostalizate:Coreea,AmericaLatinăşiAfrica,iarnumărulcredincioşiloresteîncontinuăcreştere.Faptulîn sine „i-a surprins atât pe teologi, cât şi pe experţii în ştiinţe sociale”29.Susţinătorii frenetici ai secularizării şi ai dispariţiei religiei au fostbulversaţi.Acum sunt nevoiţi să accepte faptul că secularizarea nu este otendinţăglobală,ci,maicurând,oexcepţieîntr-oanumităparteaEuropei.

VIII.4.Metodismul

Mişcareaprotestantă ametodiştilor a fost iniţiată de fraţii John şiCharlesWesleylaOxford,în1729.Ceidoifăceaupartedin„HolyClub”şiaufostnumiţi „metodişti” „pentru modul sistematic şi organizat în care sepreocupau de înţelegerea Sfintei Scripturi”30. Erau numiţi metodişti şidatorităperseverenţeicucareexersau trăirile religioase.Aupusunaccentenormpeconduitasocialăşimorală,şinupeaspectuldogmatic.

ÎnAngliaauformatobisericăliberă,diferitădeceaanglicană,avândînfrunte un episcop. Participă la dialogul ecumenic în cadrul FederaţieiMondialeMetodiste. Metodismul are un caracter cosmopolit: unul dintrepastoriimetodişti dinRomânia estecoreean.Adepţii sunt grupaţi în două„clase”condusede„leader”(păstor).„Aucarnetedemembru.Pebazauneiscrisoriderecomandare,cândsemutădintr-ocomunitateînalta,suntluaţiîn evidenţă. În cadrul întrunirilor îşi mărturisesc periodic activitatea şievoluţiaspirituală.”31

Există astăzi mai multe versiuni ale cultului metodist. Metodiştiiconservatori şi tradiţionalişti „interzic şi astăzi bijuteriile, ornamentelevestimentare, tutunul, alcoolul, instrumentele muzicale, spectacolele şidistracţiile”32.Oaltăramurăesteformatădemetodiştiiliberali.Aceştianumaisuntvegetarieniși„acceptăvalorileculturale,spiritulmodern”33.

Caracteristicilespecificecultuluimetodistsunt:

• Respinge Sfânta Tradiţie a creştinismului clasic. Trimiterea este lahotărârileSinoadelorEcumeniceşilascrierileSfinţilorPărinţi.

• Biblia este valorizată ca fiind „singura sursă de cunoaştere a luiDumnezeu…”34.

•Dintreceleşaptetainecreştine,metodismulacceptădoardouă:botezul şiîmpărtăşania.

• Din cadrul Sfintei Treimi, metodismul privilegiază importanţa şi rolulSfântuluiDuh.

•CredeînMântuitorulIisusHristos,„înadouavenire,judecatadeapoi,înraişiiad,(nuşiînPurgatoriu)”35.

• Metodiştii primesc prozeliţi aşezându-le mâna pe cap. Ei „devin astfeldiaconişidiaconiţealenoiireligii”36.

VIII.5.ArmataSalvării

Cultularelabazăodisidenţămetodistă.AfostcreatînsecolulalXIX-leade pastorul William Booth (1829-1912), în urma unei campanii deevanghelizareîncartierelesăracedinestulLondrei.

Obiectivele Armatei Salvării nu sunt doar de ordin spiritual.Convingereamembrilor săi este aceea „că e greu să salvezi sufletul cândstomaculegolşipicioarelesuntîngheţate”37.Obiectivuldeclaratesteacelade a lupta contra flagelurilor sociale: sărăcia, alcoolismul, prostituţia,drogurile. Lozinca clasică este lupta pentru „cei trei S”: „Supă, săpun,salvare”38.Cultulreligiosesteorganizatpeprincipiimilitare.Are„ofiţeri”cunormăîntreagă,„funcţionari”şi„soldaţi”celucreazăînmaimulteţări.

VIII.6.MartoriiluiIehova

VIII.6.1.Aspectegenerale

EsteosectămilenaristăîntemeiatădeamericanulC.T.Russell(1852-1916)şi prezentă în Europa după Primul Război Mondial. Se autointituleazăUniuneaInternaționalăaStudențilorînBiblieşisepreocupăînspecialdesfârşitullumiişi,implicit,alîmpărăţieideomiedeani.Momentulfinalalparousieiesteamânatînpermanenţă.Iniţial,congregaţiaafostînregistratăîn1884,înPennsylvania.Cutimpul,sediulcentralafostmutatînBrooklyn,unde se află şi în prezent.Din 1931,membrii săi se numescMartorii luiIehova.

ÎnRomâniasuntprezenţidin1911,cândKárolySzabóşiJózsefKisss-au întors în ţară din Statele Unite şi au început să predice. Au fostrecunoscuţi legal în România la 4 iulie 1947.Din 1948 până în 9 aprilie1990,activitateaMartorilorluiIehovaafostinterzisă.

VIII.6.2.Ideiledebază

Cultulsebazează,înprincipal,peurmătoareleidei:

•IisusaavutoexistenţăpreumanăşiestesubordonatTatăluiCeresc.

• Există pe pământ un „sclav fidel şi avizat” căruia i s-au încredinţatinteresele terestre ale lui Iisus: Colegiul Central al Martorilor luiIehova.

•Martorii lui Iehova se vor bucura de venirea lui Iisus. Armagedonul eaproape.

•ConformMartorilor,Iisusnuaînviatîncarneşioase.Aîmprumutat,sprea se arăta discipolilor săi, un trup provizoriu, care a dispărut la scurttimpdupăapariţie.(Iisusnuamuritîncorpulsăufizicpecruce.)

• Martorii refuză categoric dogma Sfintei Treimi. Conceptul ar fi fostinventat odată cu Conciliul de la Niceea (325), împreună cu ideeafiliaţieidivinealuiIisus.

De aici rezultă misiunea Martorilor lui Iehova de a stabili cultulDumnezeuluiUniccunumelesăuuitatdesecole:Iehova.Elesteunnumetainic,revelatluiMoisepemunteleSinaişinepronunţatdeevreişicreştini.Așacumseștie,limbaebraicăfoloseștedoarconsoane.NumelerevelatluiMoisesescriaIHWH.Ulterior,evreiil-auînlocuitcuAdonai(Domnul).

La câteva secole după moartea lui Iisus, pentru a se înlesni lecturaBiblieidecătreunnumărmaimaredepersoane,savanţiievreiauadăugatconsoanelorvocaleledinAdonai(a,o,a).RezultăIahovahsauIehovah.

Martorii lui Iehova este un cult cu reguli clare şi restrictive. O partedintreacesteasunt:

a)refuzuldeasalutadrapelul;

b)nuacceptădepunereadejurăminte;

c)nusuntdeacordcutransfuziiledesânge;

d)participarealavot/viaţapoliticănuesteîncurajată.Rezultăînmodclaroatitudine antisocială, dar care îi uneşte şi îi protejează pe membriicultului;

e)participarealarăzboaieesteinterzisădelideriicultului.

1.Atlasulreligiilorlumii,ed.cit.,p.336.

2.Ibidem.

3. Constantin Cuciuc,Religii noi în România, Editura Gnosis, București,1996,p.75.

4.Ibidem,p.76.

5.Ibidem.

6.Ibidem.

7.Ibidem,p.78.

8.Ibidem.

9.Ibidem.

10.Ibidem.

11.Ibidem.

12.Ibidem.

13.Ibidem.

14.Ibidem,p.79.

15.Ibidem.

16.Ibidem,p.81.

17.Ibidem,p.82.

18.Ibidem.

19.Ibidem.

20. Scott Anderson, „Poligamii”, National Geographic, nr. 82, februarie2010,p.14.

21. Vezi cazul celebru al inginerului autodidact Joe Jessop în ScottAnderson,art.cit.,p.46.

22.Ibidem,p.48.

23.Ibidem.

24.Ibidem,p.50.

25.Ibidem.


27.Ibidem.

28.Ibidem.


30.ConstantinCuciuc,ReligiinoiînRomânia,ed.cit.,p.93.

31.Ibidem.

32.Ibidem,p.94.

33.Ibidem.

34.Ibidem.

35.Ibidem.

36.Ibidem.

37.Ibidem,p.122.

38.Ibidem.

CapitolulIX

Islamul

IX.1.Mahomedîntemeietorulşirevelaţiileislamului

Întemeietorulacesteimari religiiaCărţii1esteMahomed(570-632,născutlaMecca).Muslim=musulman,„celcesesupuneluiDumnezeu”.Primelerevelaţii le-a avut în jurul anului 610. Ele „au fost precedate de lungiperioade de «retragere spirituală» (tahannut) în peşteri şi alte locuriînsingurate, practică străină politeismului arab”2. Prima revelaţie a fostaceea în care Dumnezeu i s-a arătat pe cer. După ce a coborât, a rămasnemişcatlaodistanţădedouăbătăidesăgeată.Mahomedamaiavutapoirevelaţii auditive, „singurele pe care Coranul le socoteşte de inspiraţiedivină”3. În vis, „îngerul Gabriel a venit la el, ţinând o carte deschisă înmâini”4şicerându-iinsistentşirepetatsărosteascăformuleledincarte.Înceledinurmă,Mahomedacititînvisşiaînvăţat.Latrezireera„caşicumcinevaarfiscris în inimamea”5,vaspuneulteriorprofetul.Laieşireadinpeşteră, Mahomed l-a văzut pe îngerul Gabriel, care „stătea pe zareasemenea unui om cu picioarele îndoite sub el”6, numindu-lapostolul luiAllah.

IX.2.Concepteledebazăaleislamului

•Hegira.În622,Mahomedîşiîncepeapostolatul.PlecarealuiînsecretdelaMeccalaMedinaestenumităHegira.Esteconsideratăînceputulereiislamice.Calendarulislamicestelunar.Are354dezile.

•HadithreprezintăTradiţia.Cuprinderevelaţiileşicomentariileprofetului

laacesterevelaţii.Importanţasocialăatradiţieiconstăînfaptulcăesteun„modeldeviaţăcotidianăpentrucredincioşiimusulmanidinîntreagalume”7.

• Coranul. Se traduce literal prin „a citi” sau „a recita”. Coranul estecuvântul lui Dumnezeu transmis de îngerul Gabriel lui Mahomed,ultimulpe liniaprofeţilorbiblici.EstevorbadespreunNouTestamentcarearconfirmaşiarcompletaBibliacreştină.

Existăînsădiferenţemajoreîntrecreştinismşi islam.Unadintreelesereferă la faptul că în creştinism Iisus nu este doar unul dintre profeţi, ciLogosul întrupat. În islam,Mahomed nu este Dumnezeu-Om, ci doar unprofetpeliniaveterotestamentarădeschisădeAvraam.

•Surah (Surate). Reprezintă capitolele din Coran. Fiecare capitol are unnumeceaduceînatenţieoanumitătemă.

•Āyat.SuntverseteleCoranului.Capitolelesuntdispusedupălungime.Celemai lungi şi care au mai multe versete se află la început. Coranulcuprinde6.200deversete.

•Jihad.Estetermenulcedesemneazărăzboiulsfântînislam.Iniţial,jihadulaveaunsenspurspiritual.Numealuptacredinciosuluicontrarăuluidinel însuşi (vicii, păcate, ispite etc.).Cu timpul a ajuns să desemneze şirăzboiul dintre comunităţile musulmane rivale. În cele din urmă s-aimpussensulactual,celmaiintensmediatizat.Înconformitatecuacesta,jihadul este războiul credinţelor lui Allah contra „necredincioşilor”(evreişicreştini)şiîmpotrivaOccidentului.

Dimensiuneasocialăa jihadului se referăşi laprotecţia„oamenilorcărţii”acordată în istorie comunităţilor cucerite de musulmani. Cine erau„oameniicărţii”?Eraulocuitoriiunorţinuturievreieştişicreştine.Eraunumiţiastfelpentrucăcredeauîntr-unsingurDumnezeuşisebazaupeoscriptură (text scris). Aşadar, islamul recunoaşte iudaismul şicreştinismuldreptmarireligiipremergătoare.Nuîntâmplător,Mahomedvineînsuccesiuneaprofeţilortestamentarişiîmplineştescripturile.Într-unanumitsens,Coranulestesocotitaltreileatestament.

Din punct de vedere sociologic, jihadul a fost o formă de discriminarepozitivă aminorităţilor cucerite. Cele evreieşti şi cele creştine au fostprotejateînschimbulplăţiiunuitribut.Înrealitate,„oameniicărţii”eraucetăţeni de mâna a doua. Pentru a avea drepturi depline, foarte mulţidintre ei s-au convertit la islam. Este cazul locuitorilor din ImperiulPersanalsecoluluialVII-lea,undezoroastrismuleraoreligieîndeclin.Ei s-au convertit în masă la islam ca urmare a jihadului. În aceeaşisituaţie au fost şi unele regiuni din Spania, Africa, Asia Mică şiCentrală,AfganistanşiPakistan.

•Mahdism. Apare în 661, odată cu moartea imamului Ali. „Cel ce estecălăuzitdeDumnezupecaleaceadreaptă”esteadevăratulprofetcarevaveni.Mahdiestenumeleprofetului„carevavenilasfârşitultimpurilorpentruapurificacomunitatea,a-iadunaînjurulsăupecredincioşişiaconvertilumealadreaptacredinţă”8.

Anumiţi transmiţători ai credinţei (nu exegeţi) îi atribuiau lui Mahomedafirmaţia:„Dupămine,vorvenicalifişiemiri;dupăemiri,regitrufaşi;atunci va veniMahdi, va ieşi din familia mea şi va umple lumea dedreptate”9. În timp, Mahdi a fost identificat cu mai multe personajeistorice, mai exact, cu întemeietorul dinastiei almohazilor din Spaniasecolului al XII-lea; apoi cu luptătorii sudanezi contra ocupaţieicoloniale,darşicurăzboiniciiislamiştisomalezisaumarocani10.

• Şaria. Este legea islamică ce a stat dintotdeauna la baza organizăriisociale. „Studiul acestei legi şi al jurisprudenţei a devenit nucleulînvăţământuluisuperiorislamic.”11

IX.3.Stâlpiidebazăaiislamului

LăsaţideînsuşiMahomed,stâlpiiislamuluisuntînnumărdecinci:

a) Profesiunea de credinţă (Shahada). Este obligaţia esenţială. Eaafirmăcă„nuexistădumnezeu înafarădeDumnezeu”12 şi că „Mahomedeste trimisul luiDumnezeu”13.Aceste cuvinte suntalfa şiomega în viaţa

fiecăruicredinciosmusulman.

b) Rugăciunea (Salat) presupune glorificarea lui Allah, faptul de abinecuvânta.Existăcincimomentezilnicealerugăciunii,fixateînfuncţiedepoziţiasoarelui:înzori, înmiezulzilei, înintervaluldintreprânzşiapusulsoarelui,întimpulcrepusculului,laapusulsoarelui.„Orelevariazăaşadarînfuncţiedeanotimpşideloculgeograficundeseaflăcredinciosul.”14

Secautăîndeplinirearugăciunilorlatimppentrucamoartea–carepoateveni oricând – să nu-i surprindă cu obligaţiile zilnice neîndeplinite.Rugăciuneaesteprecedatădeabluţiuni.Eleconstauînspălareasuccesivăamâinilor, antebraţelor, feţei, udarea cu apă a cefei, părului, picioarelor,curăţareahainelorşialoculuiderugăciune.

Covorul de rugăciune trebuie să fie curat, iar descălţarea esteobligatorie.Uneori,Profetulîşicurăţăsimbolicîncălţămintea,atingând-ocumâinile. Se caută pământ curat şi se trec mâinile peste faţă şi antebraţe.TrupulseorienteazăspretempluldelaMecca,undeseaflăKaaba.

Stareadeadoraţieesteesenţialăpentruorugăciuneautentică. Intrareaînaceastă stare se faceprin ridicareabraţelor spre cer şi rostirea formuleiAllahAkbar(„Dumnezeuestemaimaredecâttot”).

Poziţia braţelor în timpul rugăciunii nu este lipsită de importanţă.Braţeleseţinpelângăcorp,împreunateînjurultaliei,strânselapieptsauîndreptulinimii.Suntritualuridiferite15.Musulmanulcareîşifacerugăciuneaîntr-omoscheestrăinăpoatesăidentificeimediat,dupăpoziţiabraţelordintimpul rugăciunii, ţara de origine a altui credincios. Urmează închinareaadâncă, mâinile fiind duse până la genunchi, şi prosternarea cu faţa lapământ.

În timpul oficierii ritualului, spaţiul din jurul credinciosului este unulsacru. Atunci când musulmanul se apropie de sfârşitul rugăciunii, seîntoarce spre dreapta, apoi spre stânga, rostind formula: „Pace asupravoastră şi îndurarea lui Dumnezeu”16. Atunci sacralitatea spaţiuluiîncetează,iarceidinpreajmăpotsăiseadreseze,răspunzându-icuformula„Dumnezeusăprimească”17.Elcontinuă:„Delanoişidelavoifaptacea

bună”18.Întimpulritualuluirugăciunii,cândsuntmaimulţi,musulmaniiîşialegunimam(celcestăînfaţă).Dupăelrecităşiceilalţi.

c)Darul(zakat)înseamămilostenie.Setraduceprin„aspălapăcateleşigreşelile”, „a purifica”.Darul nu se măsoară comercial. Poate fi un gestamical,ovorbăbunăadresatăoricui.Însă„marearegulăatuturorregulilor”,obligaţiamajorăcăreiaisesubordoneazătoatecelelalte,rămâne,înmateriededanie(fieeaprescrisăsauvoluntară),„gratuitateagestului”,faptuldeanuprecupeţiceeacedai,deanuaşteptarăsplatăşi,maiales,deanuceresubnicioformă„dobândireaunuibeneficiu”19.Esenţialesteanusedăruiceva de proastă calitate, ceva ce tu însuţi nu ţi-ai dori.Maimult, tradiţiamusulmană cere să nu dăruieşti ostentativ şi cu inima îndoită. În temeiulconținutuluireligiosaldarului,musulmaniicredincioşi îiajutăpesăracişidatornici,peprizonierişistrăini.

d)Postul.Înislam,postulseţineînlunaRamadan(„lunafoartecaldă”).Presupuneabţinereade laconsumuldemâncareşibăutură în timpulzilei,nevoinţăcompensatăcualeseplăcerinoaptea.Postulsecereîntrerupt,apoireluat. În preislamismul arab, patru dintre cele douăsprezece luni erausfinte. În joc era intervalul temporal sacru numit „tăcerea armelor”.Ramadanulnu estedoarperioadapostului, ci şi luna celebrăriiCoranului.Atunci Profetul repetă ceea ce i-a fost revelat. Există practica veghilorpentrucomemorare.

Din punct de vedere sociologic, postul din luna Ramadan are dreptconsecinţă întărirea relaţiilor sociale. De ce? Pentru că stilul de viaţă alcomunităţiiestemarcatdepost,reculegere,rugăciuneşiadâncireaspirituluide comuniune. Sentimentul apartenenţei la o comunitate vie, dinamică şicreativăesteintensificatlamaximum.

e) Pelerinajul. Este ritualul sacru săvârşit de fiecare credinciosmusulmancelpuţinodatăînviaţă.Cuprindemaimulteetape,printrecaresacralizarea trupuluiprin îmbrăcareaveşmintelornoi,nepurtate.Esenţialăestecircumambulaţiunea,adicărotireaînjurulunuiobiectsacruconsiderata fi centru de referinţă. În cadrul pelerinajului laMecca se înconjoară de

şapte ori piatra sfântă. În jurul unui teritoriu consacrat (hima) se aflăsanctuarulKaaba(cub).Esteunedificiufărăacoperiş,avândîncrustatîntr-unul dintre unghiurile salePiatraNeagră, socotită a fi de origine divină.StăpânulpietreiesteAllahînsuşi20.

Din punct de vedere sociologic, sacralitatea sanctuaruluiKaaba atrageperiodicfoartemulţicredincioşimusulmani.Prinurmare,activităţiledetipcomercial au înflorit din plin. Se vând şi se cumpără produse specifice.Astăzi, multe firme şi societăţi comerciale au reprezentanţe în zonă.Acumulareadebogăţie laMecca(chiardacăesteprinexcelențăuncentruspiritual) a provocat şi „apariţia unor tensiuni sociale, mai ales în rândultinerilor”21.

IX.4.Islamulînsocietateacontemporană

Datele statistice din ultimii ani sunt unanime în a susţine creştereanumăruluidemusulmanidinEuropa,SUAşi Japonia. În „anii ’60 şi ’70,mii de bărbaţi de etnie turcă se duc în Olanda pentru a-şi găsi locuri demuncă,iaralţiiînGermaniaşiînBelgia.Maitârziu,mulţiîşiaducfamiliilepentru o rezidenţă permanentă în aceste ţări”22. Rezultatele nu s-au lăsataşteptate.Franţaareprocentulcelmairidicatdemusulmani,fiindurmatădeGermania,MareaBritanie şi Spania. „În cel puţin opt ţări aleEuropei deVest,islamiciireprezintăceamaimareminoritatereligioasă.”23LaaceastăsituaţieseadaugăşicreştereanumăruluidemusulmanidinSUAşiJaponia.În concluzie, islamul–unadintremarile religii ale lumii contemporane–are o populaţie relativ tânără, cu o natalitate în continuă creştere. Seconstituieîntr-overitabilăalternativă(inclusivideologică)lastiluldeviaţăoccidental24.

După Christian Tămaş, în lume există două sisteme ideologice:occidental-secularşiislamic-religios.Islamismulcafenomenetnicşisocialrezistă. De ce? Pentru că nu există în plan social ierarhia din creştinism.Există Coranul, iar clericii şi laicii sunt perfect egali între ei. Existăpersonaje charismatice, specialişti în ale sacrului, care se ocupă de viaţa

privatăşideceasocială.Tulama,specialiştiîngândireaşicredinţaislamică,sunt singurii interpreţi autorizaţi ai Legii islamice – Şaria. Interpretulinfailibilallegiieste,totuşi,imamul.

Islamul rezistă şi pentru că în prezent colonizează Occidentul. Mulţimusulmaniauemigrat,îşidorescbunăstareamaterialăşipăstrareatradiţiilorreligioase islamice. Islamul rezistăastăzi înOccidentprincultulspecialalfamilieişiprinviaţadetipcomunitar25.

DiversitatealumiimusulmanedinOccident,darşidinîntreagalume,seexplicăprinistoriaeispecifică.Astfel,întreanii655şi661aavutlocmareaschismăalumiimusulmane.Succesiuneaafostdificilă.Profetulnuaavutfii, astfel că s-a pus problema califilor (succesorilor). Ei au fost oameniiapropiaţiailuiMahomedşiausfârşit,deregulă,prinafiasasinaţi.Înplus,aexistatşirivalitateageograficădintreMeccaşiMedina.

Șiastăziproblemasuccesorilorestedeactualitate.Înraportcucriteriulsuccesiunii, musulmanii se clasifică în mai multe ramuri/orientări. Înprincipal,există„sunniţii(90%dintremusulmani),kharidjiţii(0,2%)şişiiţii(9,8%),dintrecaremajoritatea(80%)seaflăînIran”26.Dinceletreiramurimari,principale,aumaiapărutaproximativalte20.

Sunniţii (tradiţionaliştii). Au un punct de vedere distinct cu privire lasuccesiuneapoliticăşireligioasăaluiMahomed.Aşadar,celceîiurmeazăluiMahomednuesteunnouprofet,ciuncalif(khalifa).Areînatenţiedoarpăstrarea moştenirii profetice. Sunna susţine că învăţătura spiritualăcontează, şi nu familia şi comunitatea. Califul trebuie ales din rândulbărbaţilordintribuldincareafăcutparteşiMahomed.Alegereasefacepebazădeconsens.Cutimpul,sunniţiiauelaboratşibinecunoscutulsistemdelegicareasigurăcoeziuneaşiunitateacomunităţilorislamice,numitŞaria.

După primii „patru califi dreptcredincioşi” ce au trăit şi au rezonatspiritual cu Mahomed, pe baza Şariei s-a înfiinţat instituţia dinastică acalifatului.Din1924,aceastaafostînlocuităcurespectareaŞarieidecătreguvernelestatelormusulmane.SunniţiisuntprezenţiînAfricaOccidentală,Turcia, Malaysia, Filipine, Yemen, Asia Centrală, Palestina şi ArabiaSaudită.

Kharidjiţii(revoltaţii)„auîncetatsă-lmaisusţinăpeAliîn657”27.I-aureproşat faptuldea fiacceptatcaproblemaconduceriicomunităţii să facăobiectul negocierii dintre oameni. Trebuie să existe un imam al întregiicomunităţimusulmanesaupentrufiecaregrup.Trebuiealesînsecretşifărăniciolegăturăcuorigineasa.Kharidjiţiisuntînnumărdeaproximativdouămilioane, fiind răspândiţi în Oman, Algeria şi Tunisia. Cultivă anumitevalori sociale, cum ar fi onestitatea, scrupulozitatea, dinamismul,solidaritatea.Uniidintreeisuntcomercianţişioamenideafaceri,asemeneaquakerilor.

Şiiţii(partizanii)suntmusulmaniicarerecunoscstatutuldeimamalluiAli, văr şi ginere al profetului. Ca imam pe viaţă, acesta are o misiunedivină.Reprezintăautoritateaspiritualăîncomunitate.Cutimpul,imamiiarfiprimitprininiţiereînvăţăturaezotericăaluiMahomed.Înbazaei,aceştiaconduc comunitatea şi interpretează Şaria.Moştenesc „puterile spirituale”aleprofetuluiMahomed.

Maiexistăşialteramurimusulmane,maipuţinnumeroasedinpunctdevederestatistic:septimanii,ismailiţii,druziietc.Toateauîncomun(printrealtele)unsistemjuridicspecial.

IX.5.Sistemuljuridicmusulman

Sistemuldedreptmusulmanestedestuldegreudeexplicatdeoarecediferăprofunddeceleuropean.Elementeledeordinjuridicsepotînţelegenumaiprincelereligioase,sacre.ToateîşiauorigineaînCoran.Diferenţaconstăînfaptulcăexistă,pedeoparte,dogmelesacre ce sevordoar înţelese şisub nici un chip interpretate, iar pe de altă parte, există şi regulile deconduită.Acesteadinurmăcuprind:

a)obligaţiilecivile(deplată,derestituireaîmprumutului);

b)obligaţiilemorale;

c)obligaţiilereligioase(postulşirugăciuneadecincioripezi).

Sistemuljuridicmusulmanprezintăşioparticularitatecutotulspecială.Subiectulprincipaldedreptnuesteindividul,cifamilia.Exemplu:căsătorianuesteîmplinită,decisădeceidoisoţi,ciseparat,defamiliileacestora.Maimult,miriisuntobiectulunuiadevăratcontract:mireasaestecumpăratădefamiliamirelui,iarcontractulprevedeoferireaacevaînschimbulmiresei.

Laşiiţi,deexemplu,eraîncheiatăocăsătorietemporară,darcuefecteleunei căsătorii obişnuite. Sunniţii cultivau şi principiul renunţării la oanumităsoţieatuncicândaceastanumaicorespundeastandardelor.Faptuleramenţionatîncontractuldecăsătorie subnumelepoligamiei limitate întimp. Există însă şi poligamia concomitentă: ea limitează numărulnevestelorladoarpatru.

Dreptul musulman este şi astăzi, în mare parte, unul tradiţional,conservator. În ultimul timp s-au mai produs mutaţii, dar justificate prinargumente din viaţa şi activitatea luiMahomed.Aceste fapte sunt numitehadit,principiuldecredinţăşiviaţăîntemeiatdeînsuşiMahomed.Hadit-ulse întemeiază pe două rostiri celebre ale Profetului: a) comunitateamusulmană nu va cădea niciodată de acord asupra unei erori; b) cel careurmează o altă cale decât cea revelată deAllah luiMahomedva sfârşi înfocurile Iadului. În aceste condiţii, efortul creator este în islam de osplendidăinutilitate,lafelcaşiinterpretarea.

*

Totuşi, aniidinurmăau făcut cuputinţăanumite schimbări.Căsătoriaajungesădevinăotaină,încetândastfelsămaifieunsimplucontractsocial.Înunelestate,precumAlgeriasauSiria,auapărutprevederilegatedevârstacăsătoriei,unelementjuridiccutotulnou.

Un fapt semnificativ pentru istoria socială, religioasă şi culturală aislamuluiaavutloccucevatimpînurmăînAfganistan.La27septembrie1996, talibaniiauocupatKabulul,capitala ţării.Aufost imediatcreate16compartimentealeDepartamentuluipentrupromovareabineluișistârpirearăului.Elenufăceaudecâtsăaducălazinormelejuridicetradiţionale.Iatăcâtevaprevederialeacestuidepartament:

a)cuexcepţiapersonaluluimedical,niciofemeienuarevoiesămuncească;

b)esteinterzisăieşireafemeilorînstradăfărăafiacoperitedevăldincappânăînpicioare;

c) şoferii autovehiculelor care transportă femei neacoperite de văl suntpedepsiţicuînchisoarea,lafelşisoţiilor;

d)esteinterzisăascultareamuziciioccidentaleşideţinereadecasetevideo;

e)pentruacombateidolatria,fotografiilesuntinterzise.Contravenienţilorlisevordistrugefotografiilepecareledeţin;

f)bărbaţilorleesteinterzissăpoartepărullungsaudelungimemedie.Celorprinşiînaceastăsituaţieliseradepărulpeloc;

g)bărbaţilorleesteinterzissăsebărbiereascăşisă-şitaiebarba.Lungimeaunei bărbi pioase este de 10-12 mm. Cei prinşi cu barba rasă vor fiînchişipânăceaceastalevacreştelaloc.

Iatăunexemplusemnificativînacestsens.Unnumărde65deangajaţiaiguvernuluiprovizoriudinAfganistanaufosteliberaţidinfuncţiişiînchişipentru că au îndrăznit să se bărbierească. Renunţând la barbă şi fiindpersoaneoficiale,eiaudatunexemplunegativ,denesupunere.Dincolodetoateacestea, islamulconţineoreprezentarecutotulspecialăafamilieicumaimultesoţii.

IX.6.Poligamiaînislam

Analizând diferenţele dintre morala creştină şi cea musulmană, FrithjofSchuon, înDespre unitatea transcendentă a religiilor, se opreşte asuprapoligamiei şi divorţuluimusulman. Împreună, cele două ar da foarte bineseamadespecificulsimbolicalsexualităţiimusulmane.

PoligamiaestenecesarăpentrupopoareleOrientuluiMijlociu,popoarerăzboinice.Numaiaşa„toatefemeileputeausăgăseascămijloacedetrai,încondiţiileîncarebărbaţiieraudecimaţiînrăzboaie”28.

Acesteisituaţiiiseadăugaşi„mortalitateainfantilădestuldemare,ceea

ceimpuneapoligamiachiarînvedereaconservăriirasei”29.Divorţulare,larândulsău,unanumitspecificînislam.Necesitatealuidecurgeaşidecurgeşiastăzidininevitabilaseparaţieasexelor:soţiinuseputeaucunoaştesauabia dacă se cunoşteau înainte de a se căsători. Separaţia estemotivată şi„de temperamentul senzual al arabilor şi al popoarelor meridionale îngenere”30.

IX.7.Simbolisticasocialăavăluluiînislam

PortulvăluluiesteunobiceipreluatdinPersia şiBizanţ, laun intervaldetrei sau patru generaţii de la moartea lui Mahomed. Semnifica un modspecial de tratare a sexului frumos. Vălul femeii arabe, ca şi purdah-ulhinduşilordincasteleînalte,simbolizeazătocmaiaceastăseparaţie.Islamulcultivă o diferenţă severă între lumea bărbatului şi lumea femeii; întresocietateşifamilie;întreexoterismşiezoterism.

În mistica islamică, femeia simbolizează ezoterismul însuşi. Vălulsemnificăsingularitateaşiascundereafemeii,iarpeplansimbolic,ocultareaadevăruluisuprem.Sexualitateaislamicăareundubluaspect:pură/impură;nobilă/vulgară.„NobleţeasexualităţiiderivădinPrototipulsăudivin,pentrucă«DumnezeuesteIubire»;întermeniislamici,sevaspunecă«Dumnezeueste unitate», iar iubirea, fiind un mod al unirii (tawhid), constituie unadintreconformităţilelaNaturadivină”31.

De exemplu, după cum arată J. Evola înMetafizica sexului, mediilearabe din Africa de Nord cultivă sexualitatea ca un mijloc de a activa oputere spirituală (barakah) existentă în trupul bărbatului printr-o iniţiereanterioară. Această tehnică este practicată de cei care au o înclinaţietemperamentală spre sexualitate şi se simt înmăsură să reziste sugestiei,hipnozei.

Întradiţiaezotericăşiînritualularabapareşimotivulacuplăriiinverse,contra naturii.Aici se evită, cu orice preţ, emisia seminală. Faptul era cuputinţă şi datorită ceaiului arab, un decoct foarte puternic, precum şipurificăriidedinainteşidedupăactulsexual.

Astăzi, simbolistica vălului s-a desacralizat32. Semnificaţiilepredominantesuntceledeordinsocial.Creştenumărulfemeilorpurtătoaredehijab (batic, basma, broboadă). Faptul ca atare nu este impus atât detradiţia veche islamică, cât, mai curând, de presiunea socială (familie,prieteni).Semnificăparticipareavielaconstrucţiaşiconfirmareaidentităţiisociale.Purtareavăluluiesteşioformădeprotecţiefaţădeatenţiilenedoritedinparteabărbaţilor.DoarTunisiaainterzisvălulcudesăvârşire.

IX.8.Statutulsocialalfemeiiînislam

Cu privire la condiţia socială a femeii în islam, trebuiemenţionat clar căexistă diferenţe mari de la o ţară musulmană la alta. Un exemplusemnificativestelegatdefaptulcăîn„Maroc,Tunisia,Egipt,Liban,Siria,IordaniaşiIrak,femeilesunteducateşiactivelatoatenivelelesocietăţii”33.Înpatruţăriarabenonislamice–Pakistan,Bangladesh,Indonezia,Turcia–,„femeileauajunsşefidestatşideguvern”34.ArabiaSaudităreprezintăuncazspecial,susţineMargaretK.Nydell.Femeilesuntîncurajatesăseeduce,darpuţineauunlocdemuncă.Problemaconstăînincompatibilitateadintrelegea islamică (Şaria) şi „criteriile occidentale actuale privind egalitateafemeilor”35.

Eforturi considerabile de îmbunătăţire a condiţiei femeii au existat şiexistă în istoria recentă a lumii arabe. Iată câteva exemple: în 1956,preşedinteletunisianadatcâtevalegiînfavoareafemeilor.În1959,Irakularevizuit şi a îmbunătăţit legile privind căsătoria, custodia copiilor şimoştenirea. Unele ţări au interzis poligamia, iar eforturile în acest senscontinuă36.

Existăşicâtevapoziţii socialeprivilegiateale femeilor: soţiaunui fostpreşedinte egiptean conducea Consiliul Naţional Egiptean al Femeilor;regina Rania a Iordaniei a luptat pentru cauza femeilor, iar soţia şefuluiQataruluipromoveazădrepturilefemeilor.

Autoritateafemeiiînfamilieesteclarprecizată.Eadecide„înproblemelegate de cheltuielile din gospodărie, de creşterea şi educarea copiilor,

uneorişidearanjareacăsătoriilor”37.Femeileaubanişiproprietăţi,însănucheltuiescnimicpeîntreţinere,iar„dupăcăsătoriedeţincontrolulbanilorlorşialmoştenirii”38.Cândajungsoacre,capriciilelorsuntlegepentrubărbaţi.

IX.9.Căsătoria,divorţulşieducaţiacopiilorînislam

PoligamiaaapărutînsecolulalVII-lea,odatăcuînceputurileislamului,înurma unor războaie devastatoare ce au condus la creşterea numărului devăduveşiorfani.Afostjustificatăsocialşiargumentatăprinversetul4:3dinCoran.

ÎnPeninsulaArabică,poligamianumaiesteastăzilargrăspândită.Doar„1 sau 2% din totalul bărbaţilor căsătoriţi au mai mult de o soţie”39.Condiţiile practicării poligamiei sunt foarte clar instituite. Trebuie să fiisuficientdebogat,săainevoiedeajutorînmuncăşisăfii înmăsurăsă-ţionorezitoateobligaţiiledebărbatşidesoţ.

Unexempludepoligamieintensmediatizatdin2001încoaceestecelallui Osama Bin Laden. Celebrul lider al organizaţiei Al-Qaeda ar fi fostcăsătoritcu11-16femei,darnumaicupatrudintreeleînacelaşitimp.Cifrapatruesteinstituităcanumărmaximdesoţiiînislam.Interesantestefaptulcă bărbaţii musulmani nu consideră condiţia femeii ca fiind opresivă şidiscriminatorie.Eaestemaicurândvăzutăca„oposibilitatedecunoaştereanaturiifeminine”40şicaoformădeprotecţiecontra„stresului,competiţiei,tentaţiilorşiposibilelorinsultedinsocietate”41.

Deseori,căsătoriilesuntaranjatedepărinţi.Dece?Dinrespectfaţădeinstituţiasacrăa familiei.Totuşi, înprezent, importanţadecizieimirilor înceeacepriveşteviitorullorestetotmaimare.Musulmaniidincomunităţilerurale şi din Peninsula Arabică „preferă să încheie căsătorii cu verii degradele I şi II”42. Poziţia financiară solidă este importantă, iar în cazulcăsătorieiîntreveri,baniirămânînfamilie,subformădezestre/moştenire.Oastfeldecăsătorie contribuie şi la „reîntărirea solidarităţii între rude”43.Totuşi,în10%dintrecazuriaparproblemegenetice.

Loialitatea faţă de familie. Cel dintâi jurământ de credinţă al arabilorestefaţăderude/clan,şinufaţădenaţiune.Devotamentul/obligaţiilefaţădefamilie se află pe primul loc, după fidelitatea faţă de prieteni şi locul demuncă. În plus, există obligativitatea să-ţi ajuţi financiar rudele. Familiaasigură suportul emoţional; rudele îşi apără reciproc onoarea, îşi apărăcoeziuneadegrupînfamilie,astfelîncâtconflictelesuntrare.

Onoarea familiei este cea mai mare sursă de presiune socială asupraunuiindivid.Familiileputernicemusulmane,aliatecualtefamiliiputernicemusulmane, formează comunități rezistente presiunilor social-politice.Rezultăoordinesocialăprofundă,temeinicconsolidată.

Divorţul la musulmani. La arabii creştini, tema divorţului nu prea sepune, susţine Margaret K. Nydell. Confesiunile lor interzic divorţul.„Musulmanilor le este însăpermis, legea religioasă reglementândcumareatenţiedivorţul.”44 Încondiţiile încarerudelearanjeazăcăsătoria,divorţulnupresupuneomaredurere.Încadrulritualuluitradiţionaldedivorţ,înfaţacomunităţii, bărbatul spune: „Divorţezde tine”45.Dacă rosteşte formulaodată saudedouăori, cuplul semaipoate împăca;dacăo repetă şi a treiaoară,despărţireaestedefinitivă.

Astăzi, ritualul s-amodificat. În faţa tribunalelor seprecizeazădreptulfemeilor lapensiealimentarăşi la întreţinereacopiilor.Pentru femeieestemai greu să divorţeze, dar poate reuşi dacă invocă înmod repetatmotivecredibile: „Absenţa copiilor, părăsirea domiciliului de către soţ, lipsa deajutordinparteaacestuia”46.

În Iordania, Siria şi Maroc se stipulează în contractul marital dreptulfemeii de a cere prima divorţul. La divorţul pronunţat de o femeiemusulmană, soţul îi plăteşte o sumă considerabilă de bani, reprezentândhotărâreadedespărțire. Femeiamai primeşte sprijin financiar şi timp detrei luni după divorţ, perioadă obligatorie pentru a se vedea dacă a rămasînsărcinată. Copiii minori aflaţi în custodie primesc alocaţie. Normal,tradiţional, custodia copiilor îi revine mamei. Copiii „trebuie să stea cumamapânălaoanumităvârstă(deobiceișapteanilabăiețișinouăanilafete,daraceastadiferădelaoţarălaalta)”47.

Creşterea copiilor. În islamul tradițional a existat o preferință clarăpentru băieţi. Motivul era acela că băieții sporesc influenţa familiei însocietate.Eisunteducaţisăfieagresivişihotărâţi.Fetelesuntîncurajatesăfie pasive. Odată cu şcoala şi serviciul, atitudinea fetelor se schimbă.Calitatea principală a unui „copil bun” în cultura arabă este „purtarearespectuoasă în faţa adulţilor”48. Toţi membrii unei familii urmăresceducareacopiluluiconformaceloraşivalorişimentalităţi.Acesteasuntpuseînjoculsocialoriundeînaceastălume.

1. Bibliografia referitoare la islam este complexă. Selectăm totuşi câtevatitluri:JoachimWach,Sociologiareligiei,ed.cit.;JulienRies,Sacrulînistoriareligioasăaomenirii,capitolul„SacrulînIslam”,ed.cit.;MirceaEliade,Istoriacredinţelorşiideilorreligioase,vol.I-IV,ed.cit.;GillesKepel,Dumnezeuîşiiarevanşa.Creştini,evreişimusulmanirecuceresclumea,EdituraArtemis,Bucureşti,1994;FrithjofSchuon,Să înţelegemislamul. Introducere în spiritualitatea lumii musulmane, EdituraHumanitas, Bucureşti, 1994; Frithjof Schuon, Despre unitateatranscendentă a religiilor, traducere de Anca Manolescu, EdituraHumanitas,Bucureşti,1994;JeanDelumeau(coord.),Religiilelumii,ed.cit.; Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizaţiilor, Editura Litera,Bucureşti,2012;LucianBlaga,Cursdefilosofiareligiei,ed.cit.;RemusRus,Istoriafilosofieiislamice,EdituraEnciclopedică,Bucureşti,1994;Andrei Pleșu, Despre îngeri, Editura Humanitas, Bucureşti, 2012;ChristianTămaș,Crize contemporane: ofensiva islamului,EdituraArsLonga,Iaşi,2004;MaliseRuthven,Islamul.Foartescurtăintroducere,EdituraAlfa,Bucureşti,2004.

2. Mircea Eliade, Istoria crediţelor şi ideilor religioase. Vol. III: De laMahomedlaepocaReformelor,ed.cit.,p.64.

3.Ibidem,p.66.

4.Ibidem.

5.Ibidem.

6.Ibidem.


8.ChristianTămaș,op.cit.,p.127.

9.Ibidem.

10.Ibidem,p.129.

11.ChristophorPartridge,op.cit.,p.362.

12.AzzedineGuellouz, „Islamul”, în JeanDelumeau (coord.),op. cit., p.294.

13.Ibidem.

14.Ibidem,p.296.

15.Ibidem,p.300.

16.Ibidem,p.301.

17.Ibidem.

18.Ibidem.

19.Ibidem,p.305.

20.Ibidem,pp.312-320.

21.Ibidem.


23.Ibidem.

24.VeziînacestsensşiNicuGavriluţă,Mamaproştiloremereugravidă.Sociologia patologiilor cotidiene, Editura Institutul European, Iaşi,2010, capitolul „Islamizarea tăcută a Europei. Cazulminaretelor”, pp.147-153.

25.VezidetaliiînChristianTămaș,op.cit.,p.139.

26.AzzedineGuellouz,art.cit.,p.273.

27.Ibidem,p.274.

28.FrithjofSchuon,Despreunitatea transcendentăareligiilor,ed.cit.,p.141.

29.Ibidem.

30.Ibidem.

31.Ibidem,p.142.

32.Pentrudetalii,veziPhilippeBontry,„Ipostazealefenomenuluireligios:apariţiilemariale,pelerinajeleşiportulvălului”,învolumuldeinterviurisemnat de Cristina Gavriluţă, Sacrul şi californizarea culturii. Şapteinterviuridesprereligieşiglobalizare,EdituraPaideia,Bucureşti,2008,pp.119-141.

33.MargaretK.Nydell,Ce ştim despre arabi?, traducere deDiana Şipu,EdituraNiculescu,Bucureşti,2008,p.73.

34.Ibidem.

35.Ibidem.

36.Ibidem,p.74.

37.Ibidem,p.76.

38.Ibidem.

39.Ibidem,p.79.

40.Ibidem,p.81.

41.Ibidem.

42.Ibidem,p.104.

43.Ibidem.

44.Ibidem,p.105.

45.Ibidem.

46.Ibidem.

47.Ibidem,p.106.

48.Ibidem,p.107.

CapitolulX

Hinduismul

X.1.Hinduismul.Aspectegenerale

Religiahindusă1 areo istorie specifică. „Arienii începuseră săpătrundă înIndia de nord-vest la începutulmileniului al II-lea.”2 400-500 de animaitârziu, ocupau bazinul Indusului superior, Punjabul. Centrele clasice alehinduismului erau Mohenjo-Daro şi Harappa. Vechii locuitori ai acelorținuturiaveauanumitecaracteristici:pieleaneagră,„fărănas”,vorbitoriaiunei limbibarbare şi practicanţi ai cultului falusului.Simbioza celordouăpopulaţiiestemitologizatăînRigVeda.

Ocuparea unui nou teritoriu era marcată simbolic prin ridicarea unuialtar dedicat zeului focului, Agni. În esenţă, toţi cei care construiau unasemenea altar puteau fi consideraţi stabilizaţi pe acel teritoriu (veziSatapathaBrāhmana,tratatteologicdinperioada1000-800î.Hr.).Or,aratăEliade, ridicarea altarului închinat zeului Agni este imitarea rituală aCreaţiei.Setrecedela„haos”la„Cosmos”3.

X.2.Cosmogoniileindiene

Suntomoştenire transmisădinpreistorie. Importante sunt interpretările şirevalorizărilepecarevechiiindienile-audatcreaţiei.Existăpatrutipuridecosmogoniicarei-auinteresatpepoeţiişiteologiiVedelor4:

a)creaţiaprinfecundareaApelororiginare.Aici,înimnulXdinRigVeda,zeul înfăţişat ca „embrion de aur” plutea deasupra Apelor. Apoi,

„cufundându-se în ele, el fecundează Apele care îl zămislesc pe zeulfocului,Agni…”5;

b)creaţiaprinsfârtecareaunuiGigantprimordial,Puruşa(Omul).Acestaera un androgin care zămislea energia creatoare feminină şi apoi eranăscutdeea.ZeiisacrificăacestOm„şidincorpulsăutăiatînbucăţisenasc animalele, elementele liturgice, clasele sociale, pământul, cerul,zeii…”6. Acest sacrificiu avea o funcţie exemplară. În Rig Veda sespune: „Zeii au jertfit jertfa prin jertfă”. Adică Puruşa era, totodată,victimăsacrificialăşidivinitateasacrificiului;

c) creaţia plecând de la o unitate-totalitate care era deopotrivă fiinţă şinonfiinţă. „Nu era decât principiul nediferenţiat «Unu» (neutru).”7

Respirafărăsuflare,mişcatdinsineînsuşi.Călduraprovocatădeasceză,tapas, a dat naştere „Unu”-lui potenţial sau embrionului „învăluit devid” (ape primordiale). Din acest germene se va dezvolta Dorinţa,sămânţadintâiaConştiinţei.Creaţiafenomenalărămâneoenigmă.Zeiis-au născut după, deci nu sunt autorii creaţiei lumii. În concluzie,„conştiinţa,caşiUniversulsuntprodusuldorinţeiprocreatoare(kāma).Se recunoaşte aici unul dintre germenii filosofiei Sāṃkhya-Yoga şi aibudismului”8;

d)creaţiaprindespărţireaCeruluidePământ.„ActuldemiurgicalluiIndracare fulgeră şi-l rupe în bucăţi pe Dragonul primordial slujeşte dreptmodelunoracţiuniatâtdedeosebitecumsuntzidireauneicase,oriundueloratoric.”9

Plecânddelaacestescenariicosmogonicevechihinduse,putemînţelegemultmaibinesoteriologiaşiritualurilesocialedinhinduism.

X.3.Ascezăşicăisoteriologiceînhinduism

Tapasestetermenulfolositdehindușipentruadesemna„călduramistică”,„asceza”. Rădăcina tap se traduce prin „a se încălzi” sau „a fierbe”10.Fenomenul este universal. Încălzirea practicată prin diverse tehnici

psihofiziologice şi printr-o alimentaţie foarte condimentată apare şi lamagicienii culturilor primitive11. Obţinerea forţei magico-religioase esteadeseaînsoţitădeocăldurăinterioarăputernică.Căiledeobţinereatapas-uluisunt:

–postul(veziparalelacucreştinismul);

–statullângăfocsauînsoare;

–absorbţiadedroguri(mairar);

–reţinerearespiraţiei12.

Scopul acestor ritualuri ascetice era obţinerea eliberării. În hinduismexistămaimultecăideobţinereaeliberării.Ceacarepresupuneritualurileasceticedeprovocareacălduriiinterioaresebazeazăpecultulsacrificiului.TexteleUpanişadelor vor devaloriza însă puterea sacrificiului. Acesta nueste complet fără o meditaţie profundă asupra sinelui (ātman). Aceastămeditație scoate în evidență limitele clare ale sacrificiului. Credinciosulînțelege atunci că prin sacrificiu nu se obține eliberarea de condiționareakarmicăaacesteilumici,dimpotrivă,renaștereaîntr-olumeinferioară.

Cum se mai poate obţine eliberarea? Ṛṣi-i au propus o calesoteriologică diferită de calea străveche a sacrificiului vedic. Este vorbadespre cunoaşterea ezoterică. Ea era deja exaltată în Vede şiBrāhmana.Necunoaşterea marilor mistere echivala cu o a doua moarte.Gnoza, saucunoaşterea tainică şi salvatoare, va învinge de acum înainte avidyā, întraducere,ignoranţametafizică.Eaascunderealitateaultimă.Dareaesteînacelaşi timp şi creatoare, susţine Mircea Eliade. Creează structurile şidinamismul existenţei umane. Datorită avidyā, oamenii ignorau urmărilefaptelorlor.Avidyāera,aşadar,primacauzăaluikarmanşisamsāra.

Evadareadinacestcercviciossefacepringnoză(vidyāsaujñanā).Ea

esteoaltăcaledeeliberare.

X.4.Textedebazăalehinduismului

•Vedele.AşacumscrieMirceaEliade,unprimcorpusde texte religioasealeIndieiestereprezentatdecunoaștereasacrăconținutădeVede.Eas-atransmisdingeneraţieîngeneraţie.

Vedelecuprindpatrucategoriidetexte(secoleleXV-Xî.Hr.):

a)RigVeda,rugăciuni,incantaţii,ritualuri,laude,textefilosoficeetc.–„Vedastrofelor”;

b)YajurVeda–„Vedaformulelorsacrificiale”;

c)SāmaVeda–„Vedamelodiilorsacrificiale”;

d)AtharvaVeda–„Vedadescântecelormagice”;

•Brahmanele („comentariibrahmanice”) sunt scrieri înprozăcaredescriuritualurilesacrificiului,înspecialritualulfoculuisacru.

• Aranyaka („textele pădurii”) sunt studiate în spaţii izolate, asociale.Studierea lor în spaţiul social rural sauurbancivilizat este consideratăpericuloasă. Alături de Upanişade, Aranyaka cuprind „forme deveneraremultmaicontemplativeşispirituale”13.

• Upanişadele (800-300 î.Hr.) (upa = „alături”, nishad = „pus”). Întraducereliberă,Upanişadelesunttexteceseascultăstândaşezatlângăun maestru. Ele cuprind elemente de mistică şi filosofie. Sacrificiulvedic a căzut în desuetudine, însă literatura upanişadică a rămas încăvie. Ea conţine teme metafizice, soteriologice şi religioase legate de„sacrificiulinterior”,denaturaSinelui(ātman);demisterulfiinţeidivineimpersonale şi universale (Brahman). Învăţăturile din Upanişade audreptscoppregătireaspiritualăaneofituluiînvedereaeliberăriiSinelui(ātman)decaptivitateatrupuluişiamateriei(Prakriti).

•Dharmasastra(„TratateleOrdiniiUniversale”).AldoileacorpuspecareseîntemeiazăhinduismulesteSmr’ti–„tradiţiaîncredinţatămemoriei”.

Cuprindediscursulunorpersonajedivinetransmisoral,dingeneraţieîngeneraţie. Se adresează comunităţii hinduse. Brahmanii le considerăinferioare Vedelor. Aici la loc de cinste sunt Legile lui Manu,Rāmāyana, Mahābhārata, cele şase darśana: Mīmāmsā, Vedanta,Nyāya, Vayśeṣika, Sāmkhya şi Yoga. La acest capitol mai figureazăPurāṇa„povestirileantice”.Elecuprindscenariicosmogonice,descrierialevârstelorlumii.

• Tantra. Este un alt corpus, care cuprinde texte revelate şi scrise însanscrită.

X.5.Zeiireligieihinduse

În religia hindusă există foarte multe divinităţi14. Dintre acestea, rolurisocialefoarteimportanteauavutdivinităţiprecum:

a)Aditi,zeiţaenigmatică,MamaZeilor;

b)Uṣas,zeiţadimineţii;

c)Rārtri,zeiţanopţii;

d)MareaZeiţă,expresieatriumfuluireligiozităţiiextrabrahmanice;

e)Dyauṣ,zeulindo-europeanalcerului,respectivVaruṇa,unzeusuveran.El a luat locul lui Dyauṣ. Este Regele Universului şi face parte dinfamiliadivinăceamaiveche,numităAsura.Easeaflăînconflictcuzeiitineri.Aceştiaşi-auînsuşitputerilesacreînurmaconflictuluimitologic.

De zeulVaruṇa se leagă două noţiuni religioase foarte importante: ṛta şimāyā. Ṛta este participiul trecut al verbului „a se adapta”. Numeşte„ordinea lumii, ordine cosmică, liturgică şi morală în acelaşi timp”15.Termenulesteinvocatdemaibinede300deoriînRigVeda.Făurirealumii s-a făcut potrivit lui Ṛta, zeii acţionează după Ṛta, stăpânindritmurile cosmice şi conduitamorală.Cu timpul,Varuṇa a devenit undeus otiosus, supravieţuind doar în erudiţia ritualiştilor şi în folclorulreligios.Înlimbaclasică,ṛtavafiînlocuitcuvocabuladharma.

f)Māyā.Termenulestederivatdinrădăcinamāy,„aschimba”.ÎnRigVeda,māyā reprezintă „schimbarea stricătoare sau dăunătoare a bunelormecanisme, schimbarea demonică şi înşelătoare şi, totodată, stricareastricăciunii”16. Există deci māyā rele şi bune. Primele: numescvicleşugul, vrăjile. Exemplu: transformarea de tip demonic a şarpeluiVṛtra, magicianul, trickster-ul. Alterează ordinea cosmică, împiedicămersul soarelui, ţine apele legate. Celelalte sunt māyā ale lui Indra,folositeatuncicândseluptăcuforţeledemonice,şimāyācosmologică–apanaj al zeilor suverani, creatoare de forme şi fiinţe. Fiind o noţiuneambiguăşichiarambivalentă,māyāaajunssăînsemneiluziecosmică.(Pe de o parte, numeşte transformarea magică, demonică, pe de altăparte, puterea creatoare a luiVaruṇa.)Mai târziu, îndarśanaVedanta,Cosmosulînsuşivadeveniunsistemdeschimbăriinconsistente,ireale.

g) Indra– zeul celmai popular, are 250 de imnuri înRigVeda. „El esteeroul prin excelenţă, modelul exemplar al luptătorilor, adversarulredutabilalpopulaţiilorDasyuoriDasa.”17Estedemiurg,personificarea exuberanţei vieţii, a energiei cosmice şi biologice. Băutor de soma,Indra este arhetipul forţelor genezice: declanşează uraganele, stârneşteploaia,comandăapele.

MitulcentraldinRigVedaestecelîncareIndraîlînvingepeVṛtra,balauruluriaş care închide apele în „adâncul muntelui”. Este vorba despremotivulmiticuniversalalconfruntăriidintreunzeuşiunmonstrumarinofidian. Vezi: Ra – Apophis (egipteni); Zeul Ninurta şi Asag(sumerieni),MardukşiTiamat(babilonieni),ZeusşiTyphon(greci).

h)Agni.„ÎnVeda,zeulAgni reprezintăprinexcelenţăsacralitatea focului,darelnuse lasăcircumscrisdeacestehierofaniicosmiceşi rituale.”18

Asemenea lui Hermes, Agni este crainic între cer şi pământ. Prinmijlocirea lui, ofrandele ajung la cer. Este arhetipul preotului, fiindnumitsacrificatorsaucapelan.DeaceeaimnurilecareîisuntînchinatesegăsesclaînceputulRigVedei.Estezeulveşnic tânăr fiindcărenaştecu fiecare foc ritual. Are rol apotropaic: alungă întunericul,îndepărtează diavolii, apără de boli şi vrăji. Deşi este omniprezent înviaţareligioasă,totuşielnudispunedeomitologieapreciabilă.

i)Soma.„Cucele120deimnurice-isuntconsacrate,SomaaparecafiindaltreileazeudinPanteonulvedic.”19Edificiltotuşisădesparţirealitatearituală (planta şi băutura) de zeul cu acelaşi nume. Mitologia esteneglijabilă,considerăEliade.Celmaiimportantmitsereferălaorigineacelestă a somei. Planta creşte înmunţi, un ţinutmitologic acolo undeCerulcomunicăcuPământul.Somaesteprietenulşiocrotitorulaltorzei,înprimul rândal lui Indra. ÎnRigVeda,sacrificiulsomei este celmaipopular:„inimaşicentrulsacrificiului”.Soma/haomaesteformulaindo-iranianăabăuturiine-morţii.Provoacăexperienţeextatice, prelungeşteviaţa,alungăbolile,reînsufleţeşteinima,sporeştevigoareasexuală.Esteînexclusivitatebăuturazeilor.Earelevăoexistenţăplenarăşibeatifică,o comuniune cu zeii şi cu universurile paralele. În India arhaică,asemenea experienţe s-au atins şi pe alte căi: „asceza ori exceseleorgiastice,meditaţia,tehnicileyoga,devoţiuneamistică”20.

j)Viṣṇu.OcupăunlocmodestînRigVeda,darvadeveni înepocaclasicăunul dintre Marii Zeii. Este o zeitate binevoitoare faţă de oameni,prietenşiapropiatalluiIndra.Simbolizează,înacelaşitimp,„întindereaspaţialănesfârşită (care faceposibilăorganizareaCosmosului),energiabenefică şi atotputernică proslăvind viaţa, şi axa cosmică sprijinindlumea”21.Abia înUpanişadeledinadouacategorie (contemporanecuBhagavadgītā,secolulalIV-leaî.Hr.),Viṣṇuvafiexaltatcazeusupremdestructurămonoteistă.

k)Rudrá.Esteodivinitatedetipcontrar.Nuareapropiaţiprintrezei,nu-iiubeşte pe oameni, îi terorizează prin furia sa demonică, doborându-iprin boli şi calamităţi. Locuieşte în păduri şi jungle. Este „domnulfiarelorsălbatice”,fiindreprezentatcupăruldeculoarebrun-închis,cupânteculnegruşispateleroşu.

Este exclus de la sacrificiul soma: primeşte doar resturi de ofrandealimentareşioblaţiunisacrificialevătămate.Acestzeu„simbolizeazătotce este haotic, periculos, imprevizibil”22. DinRudrá-Śiva vedic, el vadeveniZeulSuprem,aşacumapareînUpanişade.

Areunrolsocialcutotulspecial:estestăpânulyoghinilor.Estedeopotrivăşi „amantul divin”, fiind venerat sub forma unui falus (linga). În

concluzie,„Shivareprezintănaturadebazăarealităţii,polaritateadintrea trăi şi a muri, asceticul şi eroticul, pe ale căror relaţii se sprijinăîntreagaviaţă”23.

X.6.Casteleînsocietateahindusă

Iniţial,conformtradiţiei,castelehinduseeraugrupuriprofesionale.„Naturaprofesieideterminagraduldepuritate.”24Brahmaniierauşisuntconsideraţiaficeimaipuri,oameni„fărăpată”,membrideelităaiuneigrupărisocialesuperioareceseocupadoarcupracticilespirituale.

Prezentămmaijospatrudintrecelemaicunoscutecastehinduse:

a) brahmanii. În calitate de preoţi, îndeplineau şi ritualurile. Cu timpul,casta brahmanilor a devenit „o parte esenţială a vieţii sociopolitice, încentrul preocupărilor sale aflându-se statutul ritualic şi îndatoririleregelui, menţinerea ordinii sociale şi stabilirea normelor decomportamentindividualînconformitateculegeamoralăaDharmei–adatorieisaudreptăţii”25.

Comportamentulsocialcontinuăşiastăzisăfieevaluatînraportcudharma,însăşicuanumitevariabilesociale,cumarficategoriasocială(varna)sauetapadinviaţapersonală(ashrama);

b)militarii;

c)negustorii-bancheri.Din cadrul acestei caste făceauparte şi „nobilii cufuncţiideconducereîninstituţiilestatului”26;

d) sclavii, oamenii de rând. Era numită şi „casta oamenilor liberi”. Aiciintrau şimembrii unor grupuri sociale dezavuate, cum ar fi gunoierii,tăbăcarii, tâmplarii, zugravii şi alţii. Erau stigmatizaţi ca impuri, însensulcăaveauokarmăgrea,negativă,consecinţădirectăaunorpăcatesăvârşiteînexistenţeleanterioare.Evident,mobilitateasocialăîncastaapatra,sudra,eraceamailimitată.

Căsătoriile aveau loc între membrii aceleiaşi caste sau între casteasemănătorvalorizatedinpunctdevederesocial.Femeiasecăsătoreşte înurmaunui acord sau contract social stabilit între familii asemănătoare dinperspectiva încadrării lor în sistemul social. Teoretic, o femeie se poatecăsătoricucinevadincastelesuperioare,însăniciodatăcuunbărbatdintr-ocastăinferioară.Acestfapteste„considerattabu”27.

Trebuie menţionate şi schimbările legate de importanţa castei însocietateahindusăurbanădinzilelenoastre.Acum,

casta nu mai determină ocupaţia, venitul sau statutul social al uneipersoane.Castaînceteazăsămaifietrăsăturamarcantăaidentităţii,maiales înmediul urban, unde profesiile şi locurile demuncămoderne lepermitangajaţilorunoarecaregraddeautonomiepersonală28.

Totuşi, casta continuă să rămână un element destinal al tuturorhinduşilor, chiardacă importanţa ei socială este schimbătoare.Dovadă stăfaptul cănici politicile publicehindusepromovate la nivel de legislaţie şiConstituţie, sub influenţa luiGandhi, nu au reuşit să şteargă dinmentalulsocial hindus ideea de castă. Mai exact, au fost avantajaţi din punct devederesocial,economicşiprofesionalceidinultimelecaste.Dece?Pentruanuseconverti labudism, islamsaucreştinism.Cutoateacesteavantaje,oricâtşi-arfidorit,ein-aupututscăpadecondiţionareasistemuluisocialalcastelor.O reacţie de refuz a venit imediat din partea castelor superioare.Ele „au început să se opună acestei politici, susţinând că discriminareapozitivă le-a subminat statutul economic”29. Opoziţia s-a transformatdeseori în conflict public, iar conflictul a luat între timp şi formaconfruntărilor politice: pe de o parte, sunt cei ce se numesc savarna(aparţinătoriai sistemuluicastelor), iarpedealtăparte,ceinumiţiavarna(ceseopunsistemuluidecastă).Astăzi,cutoţiisegrupeazăînorganizaţiişipartidepoliticepentrua-şiapărainteresele.

Bărbaţiiprimelortreicastesuntconsideraţiînmentalulsocialhinduscafiind „dedouăori născuţi” (adică iniţiaţi).Prin iniţiere, aceştiadobândesc

„drepturi depline în societate”30. Au posibilitatea să parcurgă cele patrustadiiclasicealeexistenţeihinduse:

a)brahmacārya(învăţătura,studiul);

b)datoriadeaficapdefamilie;

c)retragereaînpădure;

d)renunţarealalume.

De regulă, astăzi sunt parcurse doar primele două. Cât priveşte castabrahmanilor,trebuiemenţionat„faptulcăbrahmanii(membriiprimeivarna)nu sunt toţi preoţi şi că nu toţi preoţii sunt brahmani”31. Rolul lor socialconstă în oficierea sacrificiilor. Totuşi, în unele sate hinduse se aduc lastatuilezeilorofrandececonstaudincarne,fărăoficierearitualuluidecătreunbrahman.Înoraşe, lamarile locuridepelerinaj, ritualurilesuntoficiatede către brahmani. În marile temple Shiva din sudul Indiei, brahmanultrebuie să fie căsătorit şi să fi obţinut o consacrare prin stropire de la unpreot bătrân. Brahmanii nu au biserică, în sensul clasic, creştin altermenului. Toate ritualurile sunt oficiate în temple. În sine, templul esteproprietatea zeului. Averile sunt gestionate de preoţi şi de oameniistatului32.

X.7.Practicireligioaseînfamiliahindusă

Ritualurile.Sepracticauîncasaceluicareurmasăaducăsacrificiulsaupeun teren învecinat, atunci când nu existau sanctuare. Cu ocazia ritualuluisacrificiului se ofereau lapte, unt, cereale şi prăjituri. Semai sacrificau şianimale: capre şi vaci, tauri şi berbeci, cai. Odată cu Rig Veda, cel maiimportantsacrificiudevinesoma.

Clasificarearitualurilor:

a)ritualuri domestice – erau împlinite de stăpânul casei şi justificate prin

tradiţie (smr’ti). Exemplu: întreţinerea focului, sărbătorile agricole,naştereacopiilor,căsătoria,funeraliile;

b)ritualuri solemne– erau practicate, în general, de oficianţi.Autoritateaacestoraseîntemeiaperevelaţiadirectă(auditivă–śrúti)aadevăruluiveşnic. Aceste sacrificii erau prezidate de un brahman (neutru). Elsupravegheaîntăcereşiinterveneadoaratuncicândsestrecuraoeroare.Primea jumătate din plata cuvenită preoţilor, fapt care atestă din plinimportanţasa;

c)ritualulsacrificăriicalului (Aśvamedhá).Este„celmai important şicelmairenumitritualvedic”33.Erapracticatdoarderegelevictorios,caredevenea Suveran Universal. Sacrificiul avea efecte asupra întregiicomunităţi;

d) ritualul sacrificării bărbatului (Puruṣamedha). Acesta îl reprezenta pePuruṣa-Prajāpati,Omul-Cosmic,cares-aautosacrificat.ÎnIndia,susţineEliade,sacrificiuluman„ilustraometafizicădetipsoteriologic”34.

X.8.Avortul

Asemenea marilor religii ale lumii contemporane, hinduismul nu acceptăavortul. De ce?Motivaţia este una specifică. Este vorba despre faptul căviaţaestesacrăşi,prinurmare, întinareaeiar fiunsacrificiu. Înaldoilearând, în hinduismul contemporan există şi omotivaţie socială importantă.Hinduşii continuă să aibă un veritabil cult al familiei cu mulţi copii, înspecial băieţi. În al treilea rând, există şi o motivaţie metafizică – adezavuării avortului. „Un fetus avortat ar putea fi lipsit de ocaziaîmbunătăţirii karmei în această viaţă şi de eliberarea din ciclulreîncarnării.”35O asemenea reprezentare socială a avortului a dus, printrealtele,laexploziademograficăaIndieicontemporane.

Din moment ce nu există şanse reale ca practica avortului să fierecunoscută oficial, hinduşii încurajează politicile publice cu privire lafolosirea contracepţiei. Succesul acestor politici este modest totuşi,

deoarece majoritatea hinduşilor îşi doresc familii numeroase, cu băieţimulţi,caresă-iajutelabătrâneţeşisăleducănumelemaideparte.Înanii’60,deexemplu,prim-ministruldeatuncialIndiei(IndiraGandhi)acerut„aplicareaforţatăaunuiprogramdeplanificarefamilialăînurmacăruiamiide femei şi bărbaţi au fost sterilizaţi”36. Rezultat: proiectul politic alpremieruluihindusacunoscutunmareinsucces.Afost„primaînfrângereaPartiduluiCongresuluidupătreideceniideguvernare”37.

ÎnIndiacontemporană,nudoaravortulşicontracepţiasuntdezavuate,cişi suicidul. Argumentele sunt tot de ordin religios: a) suicidul vine „încontradicţie cu principiul ahimsei…”38, deoarece se aplică un act deviolenţă asupra propriei persoane (mai exact, asupra trupului, o formărafinatădeorganizareamaterieiprakriti,darşiasupraspiritului,ātman);b)suicidulreprezintăoseparaţienenaturalăasufletuluidecorpcarevagarantao„povarăkarmicăuriaşăînurmătoareareîncarnare”39.

Existădouăexcepţiide laaceastăunanimădezaprobareasuicidului înhinduism.Primaesteveche şi sepracticădoar în anumite zone ruraledinIndia. Ea vizează sinuciderea soţiei la moartea soţului. Cea de-a douaexcepţiesereferălaritualulpostuluitotal(postpânălamoarte).Acestritualsacruesteaprobatdoarpentruuniibătrâniaflaţidejapepatuldemoarteşicare au atins un nivel înalt al evoluţiei spirituale care să le permităeliberareasufletuluidelanţulpermanentalnaşterilorşialmorţilor.Această„moarte graduală”40 face parte dintr-un ritual sacru care trebuie să fiepublic.

1.Din diversa bibliografie ce tratează acest subiect, recomandăm:MirceaEliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I-IV, ed. cit.;Heinrich Zimmer, Filosofiile Indiei, Editura Humanitas, Bucureşti,1997; Heinrich Zimmer, Mituri şi simboluri în arta şi civilizaţiaindiană,EdituraHumanitas,Bucureşti,1994;HeinrichZimmer,Regeleşicadavrul, EdituraHumanitas, Bucureşti, 1994, 2007; PaulDeussen,Filosofia Upanişadelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994; HajimeNakamura, Orient şi Occident, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997;J.M. Kitagawa, În căutarea unităţii, Editura Humanitas, Bucureşti,

1994; Jean Delumeau (coord.), Religiile lumii, ed. cit.; Kim Knott,Hinduismul.Foartescurtăintroducere,EdituraAlffa,Bucureşti,2002;Liviu Bordaş, Iter in Indiam. Imagini şi miraje indiene în drumulculturii române spre Occident, Editura Polirom, Iaşi, 2006; JacquesBersani(coord.),Enciclopediareligiilor,ed.cit.,2005.

2.Ampreluat informațiileprivindaspectelegeneralealehinduismuluidinMircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase. Vol. I:De laepocadepiatrălamistereledinEleusis,ed.cit.,p.182.

3. Pentru detalii, vezi secțiunea „Arienii în India”, dinMirceaEliade,op.cit.,pp.182-184.

4. Le prezint folosind secțiunea „Cosmogonii și metafizică”, din MirceaEliade,op.cit.,pp.206-209.

5.Ibidem,p.206.

6.Ibidem,p.206.

7.Ibidem,p.207.

8.Ibidem,p.208.

9.Ibidem.

10.Ibidem,p.213.

11.Ibidem.

12.SintezădupăMirceaEliade,op.cit.,p.214.


14.Ampreluat informațiile despre divinitățile hinduse dinMirceaEliade,op.cit.


16.Ibidem,p.187.

17.Ibidem,p.190.

18.Ibidem,p.192.

19.Ibidem,p.194.

20.Ibidem,p.196.

21.Ibidem,p.197.

22.Ibidem,p.198.

23.ChristophorPartridge,op.cit.,p.148.

24.Ibidem,p.157.

25.Ibidem,p.137.

26.Ibidem,p.135.

27.Ibidem,p.157.

28.Ibidem,p.158.

29.Ibidem,p.173.

30.Ibidem,p.135.

31.JacquesBersani(coord.),Enciclopediareligiilor,ed.cit.,2005,p.402.

32.Pentrudetalii,vezisecțiunea„Preotul,brahmanul, templulzeului”,dinvolumulcoordonatdeJacquesBersani,op.cit.,pp.402-406.


34.Ibidem,p.203.


36.Ibidem.

37.Ibidem.

38.Ibidem.

39.Ibidem.

40.Ibidem.

CapitolulXI

Budismul

XI.1.Buddha–întemeietorulbudismului

Cel supranumit Buddha va fi cunoscut în timp drept întemeietorulbudismului1.Înmitologiabudistăexistăcâtevamomenteesenţialealeviețiiviitorului Buddha: viaţa prinţului Siddhārtha, cele patru întâlnirisemnificative,Marea Plecare, cele patru adevăruri, „calea de mijloc” sau„caleacu8braţe”.„Budismulestesingurareligiealcăreiîntemeietornusedeclară nici profetul unui Dumnezeu, nici trimisul Său şi care, în plus,respinge însăşi ideea unui Dumnezeu Fiinţă Supremă.”2 El este doarTrezitul (Buddha), „o călăuză şi unmaestru spiritual”3. S-a născut în 558î.Hr.laKapilavastu,într-ofamilieregală,şiadecedatîn478,la80deani.

Pentrucredincioşi,viaţasaafosttransfigurată,dobândind„dimensiunilemitologicespecificeMarilorMântuitori”4.Şi-aalessingurpărinţii, întimpce era zeu în cerul zeilor.Conceperea sa a fost imaculată.Apătruns prinşolduldreptalmameisalesubformaunuielefantsauaunuicopilde6luni.

Dupăce a făcut cei şaptepaşimitologici, viitorulBuddhaa exclamat:„Suntcelmaiînaltdinlume,suntcelmaibundinlume,suntcelmaibătrândin lume; aceasta este ultima mea naştere; nu voi mai avea o altăexistenţă”5.Statuiledin templu i se închină.Ghicitorii recunoscpecorpulsău „cele 32 de semne fundamentale şi cele 80 de semne secundare ale«Marelui Om»…Un bătrân ṛṣi, Asita, zboară prin văzduh din HimalayapânălaKapilavastu,ceresă-lvadăpenou-născut,îliaînbraţeşi,înţelegândcăvaajungeBuddha,începesăplângă,ştiindcăel,Asita,nuvatrăidestulcasă-ipoatăurmaînvăţătura”6.

Tatălui i s-a prezisMarea Plecare a Fiului, dar nu a putut face nimicpentrua-ischimbadestinul.Fiulsăuarepatruîntâlniridestinalecare,înceledinurmă,l-auconvinssăurmezecaleaascezeipentruadeveniBuddha:

a)primaîntâlnireafostcuunbătrândecrepit:aaflatcăexistăbătrâneţe;

b)ceade-adouaafostcuunbolnavslăbit,livid,arsdefierbinţealafebrei:aînţelescăexistăboală;

c) a treia întâlnire a fost cu unmort: prinţul a fost consternat de sfârşitulineluctabilalvieţiiomeneşti;

d)ultimaîntâlniredestinalăafostceacuuncălugărcerşind,calmşisenin.Prinţulaavutatuncirevelaţiaunuimareadevăr:religiatepoatevindecademizeriilevieţiiomeneşti.

Aşa cum scrie Mircea Eliade, viitorul Buddha contemplă noapteatrupurile goale şi dizgraţioase ale concubinelor adormite. Zeii intervinscufundând întreguloraş într-un somnadânc. „Deaici înainte, zeiinuvormaijucaniciunrolînbiografiafabuloasăaluiBuddha.”7

Prinţulevadatdinpalatulregalvafiuceniclamaimulţimaeştri,darsearatăafinemulţumit.StăpâneştetehnicileYoga,dartoateacesteaiseparafiimperfecte.Îşialegeapoiunlocundetimpdeşaseanisededicăcelormaiaspre mortificări. Atinge prin penitenţe condiţia de Sākyamuni („ascetSākya”). Înţelege atunci inutilitatea ascezei totale şi se decide să-şiîntrerupăpostul.Cunoscusetotce-iputeaoferiviaţa.

Înzdrăvenit înurmaacceptării unei ofrande (dar şi părăsit de cei cincidiscipoli),Buddha se retrage în pădure subunarboredepipal, unde estedecissăobţinătrezirea.EstemomentulcândîlatacăMāra,moarteaînsăşi.Rezistă asaltului proferat de strigoi, demoni şi monştri prinmeritele saleanterior câştigate. Ele îi creează în jur „o zonă de protecţie şi rămâneneatins”8. Māra solicită locul de sub arbore. Buddha, cu gestul clasicalatingeriipământului,o invocăpeMareaMamă,„mamanepărtinitoareatuturor”9.AceastadinurmăvasusţinemeriteleviitoruluiBuddha,iarMāravafiînvins.

XI.2.Celepatruadevărurişicaleademijloc

Doctrinabudistăconţine,înesenţă,patruadevărurişicaleademijloc.

•Primuladevăr:Totulestesuferinţă.„Naştereaestedurere,bătrâneţeaestesuferinţă,boalaestesuferinţă,moarteaestesuferinţă.Afiunitcuceeacenu-ţiplaceînseamnăsuferinţă.Afidespărţitdeceeaceîţiplace[…],a nu poseda ceea ce doreşti înseamnă suferinţă.”10 Beatitudineaspirituală este efemeră. Eul, o simplă combinaţie de forţe fizice şipsihice.

•Aldoileaadevăr:Origineasuferinţeiestedorinţa.Aceastădorinţăsausetecautănoisatisfacţii:plăceri,dorinţadeperpetuare,dorinţadeextincţie,stăpânire, putere, control. Extincţia sau sinuciderea nu sunt o soluţiepentrucănutescotdinsamsāra.Eleîmpreunăproducreîncarnarea.

Ignor faptul că, dominând lumea şi aducând-o sub controlul ego-ului, facposibil riscul de a nu mă mai putea controla pe mine însumi. În alţitermenişiîncutotulaltcontext,esteexactproblemaciberneticiideazi:oricesistemcareseapropiedeautocontrolulperfectriscăautoanularea.Exemplu: „eumint” – afirmaţia este adevărată înmăsura în care estefalsă,şiinvers.Apareuncercviciosnesfârşit.

•Altreileaadevăr:Eliberareadesuferinţăconstăînabolireadorinţei.Eaduce călugărul budist în Nirvana. Nu întâmplător, unul dintre numeleNirvaneiestechiar„Stingereasetei”.

•Al patrulea adevăr „revelează căile care duc la încetarea suferinţei”11.Există calea cu 8 braţe sau calea de mijloc care duce la abolireaDorinţei.

Cele8braţesunt:

1)opiniecorectă,adevărată;

2)gândirecorectă;

3)vorbirecorectă;

4)activitatecorectă;

5)mijloacedeexistenţăcorecte;

6)efortcorect;

7)atenţiecorectă;

8)concentrarecorectă12.

XI.3.Doctrinabudistă

„Meditând la primele două adevăruri nobile – suferinţa şi origineasuferinţei –, ascetul descoperă impermanenţa, deci nonsubstanţialitatea(pāli: anattā) lucrurilor, şi totodată nonsubstanţialitatea propriei salefiinţe.”13

ConformînvăţăturiiluiBuddha,totceeacefiinţeazăînlumeseclasificăîncincicategorii/ansambluri/agregate:

a)ansamblul aparenţelor sau al sensibilului (lucrurilemateriale, organelesimţurilorşiobiectelelor);

b)senzaţiileprovocatedecontactulcucelecinciorganealesimţurilor;

c)fenomenelecognitive(percepţiişinoţiuni);

d)construcţiilepsihiceconştienteşiinconştiente;

e)gândurile14.

Toate reprezintă lumea, lucrurile şi condiţia umană. Fac parte dintr-oserieacauzelorşiefectelor,avieţilorşirenaşterilornumită„coproducereacondiţionată”15.Eaare12factoriceseproducînlanţ.Iatăcâţivadintreei:

ignoranţa → voliţiunile → construcţiile psihice → dorinţa (sexuală) →bătrâneţea→moartea→renaşterea.

Seneagă realitateapersoanei,dar şipeceaaprincipiuluivital,ātman.După Eliade, există o funcţie ascetică a acestei negaţii: „Meditând lairealitateapersoanei,edistrusegoismulînînseşirădăcinilesale”16.

NegareaSineluiridicăprobleme.Dacăs-arrecunoaşteexistenţaSinelui(ātman), atunci Buddha ar fi minţit şi ar fi fost catalogat drept filosofeternalist. Dacă nu, ar fi fost considerat nihilist. Prin urmare, răspunsulcorect asumat de Buddha este tăcerea! Se neagă subiectul, dar se exaltăfapta sa şi fructul ei. Numai actele există, nu şi actorul. Numai suferinţaexistă,nuşicelcesuferă.Buddharefuzăsubtilităţilefilosoficepentrucăarfi încurajat disputele metafizice, orgoliul intelectual. Ar fi împiedicatTrezirea.Problemelefilosoficeerau, înfond,„insolubilepringândireşi lanivelulverbalizării”17.DoarexperienţaTreziriipoateoferirăspunsul.

Prin Trezire, călugărul budist atinge Nirvana, beatitudinea.Preafericireaesteatinsăcu„ochiulsfinţilor”încădinviaţadepepământ.Ease poate obţine şi prin meditaţii şi concentrări de tip yoga. Iniţiatul îşitransmută experienţa profană, se detaşează de dorinţă, simţind bucurie şifericire. Apoi îşi linişteşte activitatea intelectuală, obţinând seninătatea şiunificarea gândirii. Se detaşează de bucurie, rămânând indiferent, darconştientdecorpulşibeatitudineasa.

În final, el obţine puritatea absolută şi gândirea trează. Golită deconţinut,gândireaseconcentreazăasupra infinităţiispaţiului,conştiinţeişiasupra nihilităţii a ceea ce a existat. În final se obţine oprirea oricăreipercepţii de idei. Fiziologic, ascetul intră în stare cataleptică, atingândNirvanacutrupul.

XI.4.Ipostazesocialeşiculturalealebudismului

Indiferentdenumărulcredincioşiloranunţatperiodicdestatistici,budismulcontinuăsăfie„apatrareligiecamărimedinlume”18.Peprimeletreilocuri,

înordine,semenţincreştinismul,islamulşihinduismul.

Cercetările istoriceşisociologicerelevăexistenţamaimultorformedebudism.Elesuntclasificatedupăcriteriulapartenenţeilaozonăgeograficăsauistoricăbineprecizată.Iatăcâtevadintreacestea:

•Budismul tibetan şi chinez.A fost şi el victima politicii de opresiune înurma preluării conducerii de către comuniştii chinezi. Persecuţiile auatins grademaxime în urmaRevoluţiei Culturale. Între 1950 şi 1959,China a distrus o bună parte din budismul tibetan prin „prădareamănăstirilor; distrugerea bibliotecilor şi a însemnelor religioase;executareaunoradintrecălugări;torturareaşiîntemniţareaaltora”19. Înanii’80,Chinaacunoscutunrevirimentdenuanţăliberalăşiaîncercatsă repare ororile şi crimele săvârşite în Tibet. A restaurat mănăstiriledevastate de revoluţie, călugării se întorc în mănăstiri unde reiaudisputeletradiţionalereferitoareladogmăşiprimescunsalariuoficial.ProblemarelaţiilorcuDalaiLamaesteînsădepartedeafirezolvată.

•Budismulmongol.AflatînrazadeacţiuneaRusieisovietice,budismuldinMongoliafusesedistrusînjurulanului1920,cuoviolenţănemaivăzută.În anii ’90 s-audescoperit gropi comune conţinând corpurile amii decălugări executaţi.Multemănăstiri au fostdistruse între1927 şi1928,daropartedintreeleaufostreconstruiteîntre1990şi1992.

Existăolegăturăfoartestrânsăcupolitica.Sediscutădesprereinstaurarea,laMănăstireaGandandinUlanBator,aluiLamareîncarnat,celcareafosttimpdemaimultesecoleşefulbisericiimongole.AveaoautoritatemaimaredecâtceaaluiDalaiLama.

• Hīnayāna, în pāli Theravāda, cuprinde astăzi zone ca Sri Lanka(Ceylonul),Birmania,Thailanda,Laos,Cambodgiaşianumitedistrictedin Bangladesh. Sociologic, aici templul satului este instituţia careasigura educaţia elementară a populaţiei laice. Învăţătorul este uncălugărcaresocializeazăcutoţiceilalţi.

• Budismul din Asia de Sud-Est. Este întâlnit în Indonezia, unde a fostdislocatdeislam.ÎnBirmania,Laos,CambodgiaşiVietnam,Buddhanu

va fi valorizat ca fiind cel ce renunţă la lume. Mai curând el esteStăpânul Legii, Suveranul. Rezultă de aici o simbioză între spiritulpoliticşisocial.Înfaţaactualelorprovocărioccidentale,Buddhavaoferiacestorseminţiiunsensalidentităţiiproprii.

• Budismul japonez. A fost introdus în Japonia prin Coreea, în a douajumătateasecoluluialVI-lea.DinsecoleleVIII-IX,budismul japonezvafisupuscontroluluistatului.AniidinastieiMeiji(1868-1912)cunoscoconfruntareviolentăcuşintoismulşiopersecutareabudiştilor.

•ŞcoalaZen(închinezăCh’an, însanscrităDhyāna)vafibinestructuratăsocial în Japonia.Rinzai zen este formade zen folosită special pentrusamuraişinobili.Sōtōzenesteunfeldezenpopular,accesibilmaselorsociale.

XI.5.Răspunsulbudismuluilaprovocărilelumiicontemporane:contracepţia,avortul,sinuciderea,donareadeorgane,pedeapsacumoartea

În afara celor patru adevăruri nobile şi a căii demijloc (sau cu 8 braţe),budismuldeierişideazisemaiîntemeiazăşipeCodulEticalcelorCinciPrecepte.EleaufostenunţatedeSiddhārthaGautama însuşi„cu2.500deani înurmă: sănuucizi; sănu furi; sănuabuzezide sex; sănuminţi; săeviţiintoxicaţiadeoricefel”20.Înbazatemeiuluispiritualconţinutdecoduletic, budiştii încearcă să răspundă convingător provocărilor lumiicontemporane.Opoziţieunanimănuexistăînnicioţarăbudistă.Pedealtăparte,budismulnuesteînnicioţarădinlumereligiedestat.Aşadar,existăinterpretări diferite ale textelor sacre şi opinii diferite ale comunităţilorbudiste(decălugărişilaici).Oopinie–unanimăîncomunităţilebudiste–cuprivirelarefuzareapedepseicumoarteavineîncontradicţieculegislaţialaicăaunorţăricepermitînanumitesituaţiiaplicareaacesteipedepse.

Înceeacepriveştecontracepţia,budismulareunpunctdevedereclarşisuccintformulat.Dacăviaţacopiluluiîncepeînmomentulconcepţiei,atunci

„metodelecontraceptivesuntacceptate înmăsura încareacesteanupot ficonsiderateaucidecevaceîncănuexistă”21.

Avortul presupune uciderea unei fiinţe umane şi, prin urmare, esterespins(vezişiprimulpreceptalcoduluimoralbudist:„sănuucizi”)22.

Donareadeorgane are ca scop diminuarea suferinţei şi salvarea unorvieţiumane.Prinurmare,esteacceptată.

Sinuciderea şi eutanasia voluntară sunt privite „prin prisma efectelornegative asuprakarmei individuale şi, implicit, a efectelor acesteia asupraurmătoarei reîncarnări”23. Aşadar, cele două practici sunt respinse şidescurajate.

Dinpunctdevederesociologic,putemsusţinecuargumenteconsistenteimplicarea socială a budismului. Un exemplu ar fi alcătuirea în 1989 aReţeleiBudiştilorImplicaţiSocialdecătreunlaicbudistdinThailanda.Maiexistă şi organizaţiaAmida Trust dinAnglia.Ambele îi susţin pe cei dincategoriile sociale defavorizate de sistemul capitalist european sau de celamerican. Convingerea lor este că „oprimarea, sărăcia şi suferinţa suntcauzatedestructurilenedrepteşidelăcomiacorporatistăacelorbogaţi”24.

O altă soluţie budistă la problemele sociale cauzate de sistem estemeditaţia.Eaoferăposibilitateacreşteriistăpâniriidesine,acompasiuniişia altruismului. Menţine sănătatea şi tonusul necesare unei munci socialesolicitanteşi,deseori,dezumanizante.Maiconcis,înultimultimpasistămla„creştereacentrelordemeditaţiepentru laicidinOrientşiOccident”25.Dece?Pentrucă„implicareasocialăşicompasiuneatrebuiesămeargămânăînmânăcustăpânireadesine,meditaţiaşiînţelepciunea”26.

1. Bibliografia despre budism este diversă şi inegală ca valoare.Recomandăm Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase,vol. I-IV, ed. cit.; Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, Dicţionar alreligiilor, ed. cit.; Heinrich Zimmer, Filosofiile Indiei, ed. cit.; AlanWatts,Dao.Caleacaocurgeredeapă,EdituraHumanitas,Bucureşti,1996; Jean Delumeau (coord.), Religiile lumii, ed. cit.; HajimeNakamura,Orient şi Occident, ed. cit.; Giovanni Filoramo, Marcello

Massenzio, Massimo Raveri, Paolo Scarpi, Manual de istorie areligiilor,traduceredeMihaiElin,EdituraHumanitas,București,2003;Jean-François Revel, Matthieu Ricard, Călugărul şi filosoful, EdituraIrecson,Bucureşti,2005.

2. Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase. Vol. II:De laGautama Buddha până la triumful creștinismului, traducere de CezarBaltag,EdituraPolirom,Iaşi,2011,p.67.

3.Ibidem.

4.Ibidem.

5.Ibidem,p.68.

6.Ibidem.

7.Ibidem,p.69.

8.Ibidem,p.70.

9.Ibidem.

10.Ibidem,pp.83-84.

11.Ibidem,p.84.

12.Ibidem.

13.Ibidem,p.85.

14.Ibidem.

15.Ibidem.

16.Ibidem,p.86.

17.Ibidem,p.87.




21.Ibidem.

22. Pentru o analiză comparativă a reprezentărilor avortului în creştinism,

veziNicuGavriluţă,Antropologiesocialăşiculturală,EdituraPolirom,Iaşi,2009,pp.217-233.

23.Atlasulreligiilorlumii,ed.cit.


25.Ibidem.

26.Ibidem,p.215.

CapitolulXII

Jainismulșireligiasikh

XII.1.Jainismul.Mitologiasocialăaîntemeierii

Definită frecvent de sociologi ca fiind una dintre cele mai mici religiiimportante ale lumii contemporane, jainismul este prezent frecvent înstatisticiîntr-unprocentmodest(2%înIndia).Înschimb,comunităţijainistenumeroaseexistă„înAfricadeEst,AmericadeNordşiEuropadeVest”1.

Jainismul2 ca religie trimite la numele întemeietorului, Jina„Triumfătorul”(asupralumii).Mahāvīraîntemeietorulafost„ultimuldintrecei douăzeci şi patru Jina («învingători» ai transmigraţiilor)”3. În religiajainistăseîmbinădouătradiţii:„Digambara(«ceiîmbrăcaţicucerul»,adică«goi») şi Svetāmbara («cei îmbrăcaţi în alb»)”4. Prima tradiţie cuprindetratatesistematicedinsecolulId.Hr.Adouatradiţiecuprindezecidetratategrupateînşasesecţiuni.

Mahāvīra – întemeietorul jainismului. Contemporan cu Buddha,Mahāvīras-anăscutlaBihar, într-ofamiliedebrahmani.Existăşi înjurulacestuimareîntemeietordereligieomitologieconstruităşicultivatăsocial.Conform acesteia, pe când era copil, „ar fi fost mutat de zeul Indra înmatricea prinţesei Triśala, aşa încât pruncul să se nască într-o familieregală”5.Maimulte„visepremonitoriiovestescpemamădesprenaştereamiraculoasăcevaavealoc”6.

VaficrescutasemeneaunuiPārśva,fiindconsideratal24-leafăcătordevaduripentrucaalţiisăpoatătreceapa(Pārśvaatrăitcu250deaniînaintealuiJina)7. (Încreştinism,pontifex înseamnă„constructoruldepoduri”.)La30deani,dupămoarteapărinţilor,Jinavaluadrumulpustiei.

XII.2.Stiluldeviaţădincomunităţilejainiste

Ascetul jainist îşi asumă cele cinciMari Legăminte (mahāvrata): „Să nuucidă,sănumintă,sănufure,sănuaibăraporturisexualeşisănustrângăaveritrecătoare”8.AsemenealuiBuddha,Mahāvīraobţineiluminarea„subunarboresāl,într-onoaptedevară,pemalulunuirâu”9.Înurmarevelaţiiloravute,Mahāvīra devine kevalin (asemenea arhatului budist). Ştie tot ce afost, ce este şi ce va fi în toate universurile.După dobândirea iluminării,MahāvīradevineJina(„Triumfătorul”)şiîntemeiazăcomunitateajaina,decălugărişilaicideambelesexe.

Doctrina jainistă cuprinde cele Trei Giuvaeruri, esenţă a învăţăturiijainiste:

a)DreaptaViziuneasupraLumii;

b)DreaptaViziuneasupraGnozei;

c)DreaptaViziuneasupraPurtării.

Obţinerea eliberării este scopul ultim în jainism. Eliberarea estecondiţionată de „eliminarea Karman-ului şi de intervenţia vreuneibunăvoinţedivine”10.

Reprezentareareligieijainistedesprekarmanseamănăcuideeapneumeila vechii greci. Astfel, karman-ul este „o formă de materie subtilă care,asemenea unui fel de funingine, se infiltrează în suflet, dă naştereconflictelor, obscurităţii, dependenţei faţă de un corp şi de o condiţie deexistenţă determinată”11. Soluţia jainistă constă în „extirparea violentă(nirjara)akarman-uluidejaconsumat”12şiîmpiedicareapătrunderiialtuia.

În celelalte religii ale Indiei, karman-ul se înlătură prin asumareaconsecinţelor lui (fericite/nefericite). Mai exact, prin coacerea fructelor.Pentrucafructelesăsecoacă,eleaunevoiedeocăldurăputernică.Pentrucaomulsăseeliberezemairepede,arenevoiedeocăldurăinterioarămaiputernică(tapas).Soluţiaesteascezatotală.

Pentrueliberareadekarman, jainismulpropunesoluţiaspecialăavieţii

monahale. Pentru a împiedica infiltrarea noului karman este nevoie de„tripla supraveghere (gupti) a activităţilor sale mentale, verbale şicorporale”13.Această supravegherecomplexăestecompletatăcu respectulvieţiişipracticareacelorzecevirtuţi:„răbdare,umilinţă,dreptate,puritate,sinceritate, stăpânire de sine, severitate, abstinenţă, sărăcie şi supunere”14.Rezultăunveritabilmoddeviaţă.Înconformitatecuel,călugăruljainavaîndura cele 22 de neplăceri, printre care „foamea, setea, frigul, căldura,ciupiturileinsectelor,seducţiafeminină,ocările,dezamăgireadeanupriminimicatuncicândceredepomanăetc.”15.

Stilul de viaţă al jainiştilor privilegiază înmod special asceza. Existămaimultetipurisocialedeasceză:

a) asceza externă, ce presupune „posturi cu o durată şi o intensitatevariabile”16.Este interesant şi rarisim faptul că religia jaina acceptă şiformaultimăapostului,adică„sinucidereaprinînfometare(sallekhana),lacareauacces,cupermisiuneasuperioruluilor,uniicălugărideosebitdespiritualizaţi”17.Această formăultimă, radicală,deascetismsemainumeşte şi santhara (postul până la moarte). Din moment ce sute deoameni îşi pierd anual viaţa în felul acesta, „o serie de activişti dindomeniul judiciar au încercat deja să scoată ritualul santhara în afaralegii”18;

b)asceza internă are învedere „mărturisireavoluntară agreşelilor în faţasuperiorului comunităţii şi executarea pedepsei aplicate, îndeplinireaserviciului divin pentru întreaga comunitate, studierea legii jaina,antrenamentînconcentrarementală(dhyāna)”19.

Intrareaîncomunitateamonahalăsepoatefaceşila7anişijumătate,pentru ambele sexe, dar, de obicei, are loc mai târziu. Există un ritualspecific al iniţierii ce presupune renunţarea de către novice la averiledobândite, apoi raderea pe cap şi depunerea celor cinci jurămintecapitale/legăminte: nonviolenţa, rostirea adevărului, cinstea, castitatea,sărăciaasumată.Jainiştii suntcălugări itineranţicare trăiescdinpomenişiasistenţaspiritualăpecareooferăfrecvent.

Operelefilantropiceşidecaritatesuntîncurajatedinplin.Laiciipotsăacumulezecinstitbogăţii,darsănulerisipeascăostentativ.Dimpotrivă,eisunt sfătuiţi să investească banii în „construirea de temple, de spitale,donaţiişidiverseaşezăminte”20.Lalimită,asemeneaprotestanţilorcreştinidinprimelegeneraţii, laicii jainapotsă-şiasumeo„asceză intramundană”deosebitderespectată.Înconcluzie,comunitateajainaesteunadeosebitdeunităşisolidară.

Din punct de vedere sociologic, Michel Hulin observă o trăsăturăspecifică a acestei comunităţi hinduse. Este vorba despre existenţa uneidistanţesocialemiciîntrecălugărişilaici.Înacestecondiţii,

acceptarea necondiţionată a principiului nonviolenţei i-a condus pecredincioşiijainalaabandonareaîndeletniciriloragricole,aserviciilorîncadrul armatei şi la îndreptarea acestora spre profesiuni urbane ca, depildă, comerţul de lux (producerea bijuteriilor), administraţie, băncietc.21.

Înbazarespectăriiahimsei (principiul nonviolenţei), jainiştii îşi asumădieta vegetariană şi consumă doar hrană care nu a fost „produsă prinmaltratareavreuneifiinţe…”22.Nuacceptănicisălucreze„înindustriicarecontribuieînvreunfellaexploatarealucrătorilororialecăreiprodusesuntcreate cu intenţia rănirii altora”23. În concluzie, jainismul se diferenţiazăfaţădealtereligiialelumiicontemporaneşiprinfaptulcăpropuneunstildeviaţăfoartebineadaptatatâtvieţiilaice,câtşiceleicălugăreşti.Aşacumammenţionat,distanţelesocialesuntmici,iartemplele–dincolodefuncţialorreligioasăşispirituală–auşi„roluldeaîntărirelaţiilesocialedininteriorulcomunităţii”24.

Sociologic, jainiştii sunt mai aproape de spiritul castei vaisya dinhinduism. Există elemente specifice cultului jaina (severitatea doctrinei,puritanismul, conservatorismul, asumarea endogamiei) care „au dus la overitabilă concentrare de bogăţie în sânul comunităţii, la o înlesnire astudiuluişilaoacumulareacunoaşterii”25.Prinurmare,deşipuţini,jainiştii

au un rol economic, social, intelectual foarte important în Indiacontemporană.

XII.3.Ceestereligiasikh?

Termenulsikh26 (în sanscrită apare sub forma śiṣya, iar în pāli sikkha) setraduce întotdeaunaprin „discipol”, „elev”. „Sikhismulpoate fi consideratdrept o ramură a misticii de tip bhakti.”27 Sikhiştii sunt discipoliifondatorului Gurū Nānak şi ai celor nouă succesori spirituali ai acestuia.Aşadar,religiasikhcuprinde„totalitateapracticilorşidoctrinelorprofesatedeceizecegurusikh”28.

Sursele religiei sikh: După moartea celui de-al zecelea guru (GurūGobind Singh) (1666-1708), religia sikh se întemeiază pe Nobila Carte(GurūGranth Sahib) – 1.430 de pagini, ceea ce presupunemulte ore delectură.NobilaCarteesteCarteaSfântăacredincioşilorsikh,bazareligieilorşiînvăţăturacelor10guru.

XII.4.GurūNānak,întemeietorulreligieisikh

Mitologiaconstruităsocialînjurulacestuifondatorîlprezintăcaavând„untemperament liniştit şi contemplativ, iubind rugăciunea şi neavând nici oînclinaţiecătrevreomeserie”29.Cultivarelaţiiledevoţionaledintrehinduşişi musulmani. Simpatiza săracii. Experienţa de la Sultanpur i-a marcatexistenţa:„Adispărut,sespune,într-unrâu,timpdetreizileşitreinopţi”30.După această experienţă repeta necontenit: „Nu există hinduşi. Nu existămusulmani!”. Părăseşte familia la 27 de ani şi se dedică pelerinajului şiexperienţelorspirituale.

XII.5.Ideidebazăînreligiasikh

Specialiştii actuali în studiul religiei sikh sunt de acord cu existenţa unorideidebazăaleacesteireligii:

a)„Dumnezeuesteunicşiimpersonal.”31EstedesemnatprinexpresiaAkalPurakh („Omul atemporal”, „Fiinţa supremă nesupusă timpului”,„Principiulabsolutetern”)32.Celde-al zeceleaguruvadadivinităţii o„conotaţie războinică şi justiţiară…”33. Dumnezeul credincioşilor sikhsevanumiSarabLoh,adică„Oţelul”.Simbolulsăuvafisabia.

b)Refuză ideeahindusăde întrupare şi pe ceadepogorâredivină a uneiființeceleste,așacumapareeaînislam,deexemplu.

c)Divinulsereveleazăcanume,cuvântoriginar,sunetfundamentalsaucavoceaunuiguru.

d)Salvareadinsamsāra(ciclulnesfârşitalnaşterilorşialmorţilor)sefaceprinrepetareamurmuratăanumeluidivin.

e)Ritualurileavândoimportanţăspecialăsuntcelelegatedealegereaunuinume,deiniţiere,căsătorieşidefuneralii.

f)Depăşirea egoismului şi aorgoliului se faceprin recitareaunorcântecedevoţionaleîncomun,cuacompaniamentmuzical.

g)Respingediferenţeledintrecaste,faptilustratşideritualulserviriimeseiîncomun.

h)Valoareaeticăfundamentalăesteegalitateaîntreoameni.

i)Cultulhraneisfinte,KarahParshad(făină,zahărşiuntdegresat).

j)Solicităîncetareapracticiisati(sacrificiulvăduvelor).

k)Nuseacceptăconsumuldealcool,tutunşimortificărilecorporale.

l)Tradiţiamilitarăsikhpresupuneportulcelordouăsăbii.Credinciosulsikhstă sub semnul coincidenţei contrariilor: este deopotrivă „cuvios şisoldat”,„sfântşirăzboinic”.

De mai multe ori în istorie, războinicii sikh au devenit o sursă afundamentalismului, extremismului şi terorismului. Odată cu cel de-alzecelea guru – Gurū Gobind Singh –, apare ordinul militar şi războinic

Khalsa („Purii”). În această structură socială, obligaţia netăierii părului serespectă. Cel de-al zecelea guru le-a cerut discipolilor (bărbaţi/femei) săpoarteceicinciK:

–Kes–pletenetăiate,barbănerasă;

–Kangha–unpieptenecetrebuiepurtatîncoc.Bărbaţiiîşileagăpărulcuturbanulalb/colorat,femeile–cueşarfă;

–Kara–brăţarădeoţel;

–Kach–pantaloniscurţi(purtaţipesubhaine);

–Kripan–sabie,pumnal34.

CeicinciKsuntautorizaţideConstituţiaindiană.GurūGobindSinghaformat o armată de paria deveniţi lei (singh), adică războinici până lamoarte.DupămoartealuiSingh,acesta„desfiinţeazăşifuncţiadeguru”35.

Gurdwara este locul clasic de adunare şi rugăciune al credincioşilorsikh. Aici se desfăşoară viaţa socială a adepţilor sikh. Este o combinaţiearhitecturală între stilulmongol târziu şicelhindus.Clădireanuare statuialezeilor,idoli,obiectedecult.

EsteveneratăaiciPrimaCarte(GurūGranthSahib).LaAmritsar,primacarteesteadusăpânălaTempluldeaurînprocesiune,înfiecaredimineaţă,într-un fel de litieră de aur, „în mijlocul cântărilor devoţionale alecredincioşilor”36. După lectura zilnică, Cartea Sfântă este închisă şiacoperităpetimpdenoapte.Dincarteciteşteunpreot,granthi.

AscultândsaucitinddinCarteaSfântă,credinciosulsikhîndeplineşteoparte esenţială a ritualului. Aici laudă Numele într-o mare adunarereligioasă.Princântărişimuzici,credinciosulîşipurificăsufletulşiaccedela „Sunetul fundamental”37. Rugăciunea are loc individual sau în grupulfamilial de trei ori pe zi:dimineaţa (în zori), seara (la apusul soarelui) şinoaptea(înaintedeculcare).

XII.6.Sărbătorilesikh

Toate sărbătorile au loc în lăcaşurileGurdwara. Se desfăşoară cu ocaziaunor aniversări importante, cumar finaşterea luiGurūNānak (jumătatealui noiembrie) saunaşterea lui GurūGobind Singh (jumătatea lui iunie).Mareaprocesiuneacredincioşilorsikh–HolaMahalla–are locanualpe23martie. Există şi alte sărbători foarte importante, cum ar fi ceremoniaKhalsa,adicănoulansărbătoritlajumătatealuiaprilie,precumşioficiereaScripturiiGurūGranthSahibpe1septembrie.ÎnIndiacontemporanăexistătradiţia purtării „scripturiiGurūGranth Sahib în procesiuni prin oraşe şisate”38.Lafeldeimportantesuntşisărbătorileconsacratealtorguru.

XII.7.Religiasikhşiviaţapolitică

Dintotdeauna,comunitateasikhafostominoritatediscriminatădemongoli,musulmani, hinduşi. Pentru a se proteja, credincioşii sikh au creat SinghSabha(AdunareaLeilor)în1873.AapărutșilucrareaNusuntemhinduşideKhanSingh, în1898.Adepţii religieisikhauînfiinţat în1920şiunpartidpolitic,AkaliDal(„AdepţiaiAtemporalului”).În1947,regiuneaPunjaberaîmpărţită între India şiPakistan.Populaţiile hindusă şi sikh s-audezbinat.Cutimpul,membriisikhauemigrat înAnglia,SUA,Canada,GermaniaşiînAsia de Sud. În 1984,Templul de Aur este asediat de armata indiană.Prim-ministrulIndiraGandhiesteasasinatdepropriilegărzidecorp(sikh).

Astăzi,membriisikhsolicităunteritoriudoarallor.AcestasevanumiKhalistan(„Ţaracelorpuri”),loculundeactualiicredincioşisikhvorputeatrăiînpace,bucurieşideplinăsiguranţă39.

XII.8.Familiasikh

Diferenţele faţă de majoritatea hindusă i-au determinat pe membriicomunităţiisikhdinPunjab,deexemplu,săseorganizezediferitdinpunct

de vedere social, dar au păstrat modelul clasic, patriarhal, al familiei.Bărbatulcelmaivârstnicîşiexercitădeplinautoritatea,numaicăautoritateasanusemanifestăîncadreledeterminatemetafizic,socialşireligiospropriiunei caste anume. Autoritatea sa se manifestă la nivelul familiei extinseformatedin„frăţii”–adicădin„familiilecareaparţinunuianumitgrupdeîndeletniciri”40:agricultori,tâmplari,pielarietc.

XII.9.Căsătoriasikh–unsingurspiritîndouătrupuri

Există şi astăzi în cadrul comunităţilor sikh un respect special pentruoamenii căsătoriţi. „Sikhismul respinge noţiunile de celibat şi lepădare desine.”41 Opt dintre cei nouă guru au fost bărbaţi căsătoriţi. Absolutremarcabilestefaptulcăactulcăsătorieinuestesimplificatînreligiasikhlanivelulunuibanalcontractsocialsaualuneialianţedeputereîntrefamilii.Nicimăcarnestăvilitelepasiuniale trupuluinupot justificaactul socialalcăsătoriei.Înesenţă,căsătoriasikhesteo„legăturăspirituală”42carefacecuputinţămisterulexistenţei„unuisingurspirit îndouă trupuri (ek jotedoyemurti)”. Prin urmare, divorţul nu există. „Nu este de mirare că învocabularulsikhistsauhindusnuexistăuncuvântechivalentdivorţului.”43

Motivul „spiritului în două trupuri” din sikhism aminteşte de fiinţaspirituală de tip androginic care apare în tradiţiile arhaice graţie uniriispirituale a soţului şi soţiei.Cel de-al treilea este unel şi o ea în aceeaşimăsură. Este unitatea spirituală a celor două sexe, fapt ce simbolizeazăarmonia,împlinireaşichiardesăvârşireaspiritualăprinactulcăsătoriei.Subdiverseforme,ideeaesteprezentăşiînreligiacreştină.

Înalegereasoţului şia soţiei,credincioşii sikh respectăanumite reguliendogamice şi exogamice„conformcărorapartenerii sepotgăsinumai înpropria castă”44. Cei care încalcă norma sunt stigmatizaţi social şi„consideraţiopatăpeblazonulfamiliei(izzat)”45.

Caşiînaltereligiitradiţionale,naştereaunuicopileste interpretatăcaundardivin.Darulestecuatâtmaipreţiosşibucuriacuatâtmaimare încazulîncarecopilulestebăiat.Sikhismulcultivăşiastăziuntipdesocietate

patriarhalăîncarebărbaţiipreiauputerea,autoritateaşidreptuldeadecide.Ei oficiază şi ritualurile funerare în familie. Numai primesc nume de labunicişimătuşapaternă,cialeatoriu,dela„primaliterădepepaginalacaresedeschideAdiGranthşisealegeunnumecaresăînceapăcuaceasta”46.


2.Am folosit, în special,MirceaEliade, IoanPetruCulianu,Dicţionaralreligiilor,ed.cit.;JeanDelumeau(coord.),Religiilelumii,ed.cit.

3. Nalini Balbir, „Jainismul”, în Jacques Bersani (coord.), Enciclopediareligiilor,ed.cit.,p.60.

4.MirceaEliade,IoanPetruCulianu,op.cit.,p.307.

5.Ibidem.

6.Ibidem.

7 .Vaduleste simbolulcăiisoteriologice (desalvarea sufletului), iarapaestesimbolulvieţii.


9.Ibidem.

10.MichelHulin,„Jainismul”,înJeanDelumeau(coord.),op.cit.,p.411.

11.Ibidem.

12.Ibidem.

13.Ibidem,p.412.

14.Ibidem.

15.Ibidem.

16.Ibidem.

17.Ibidem.


19.MichelHulin,op.cit.,p.412.

20.Ibidem,p.413.

21.Ibidem,p.414.


23.Ibidem.

24.Ibidem.

25.MichelHulin,op.cit.,p.414.

26. LakshmiKapani, „Religia Sikh”, în JeanDelumeau (coord.),op. cit.;MirceaEliade,IoanPetruCulianu,op.cit.


28.LakshmiKapani,op.cit.,p.416.

29.Ibidem,p.417.

30.Ibidem.

31.Ibidem.

32.Ibidem.

33.Ibidem.

34.DetaliiînMirceaEliade,IoanPetruCulianu,op.cit.,p.247.

35.Ibidem,p.248.

36.LakshmiKapani,op.cit.,p.422.

37.Ibidem.


39.Pentrudetalii,veziLakshmiKapani,op.cit.,p.424.


41.Ibidem.

42.Ibidem.

43. Ibidem, p. 236. Nu întâmplător, rata divorţurilor în religia sikh esteextrem de scăzută. Divorţul este o ruşine pentru ambii soţi. Totuşi,

bărbatul este discriminat pozitiv, în sensul că nu este stigmatizat şi sepoatebucuradeonouăcununiereligioasăşilarecăsătorire.Femeianu,pemotivcă„numaipoatefioferitădreptKanyādān(fecioarăîndar)”.

44.Ibidem.

45.Ibidem.

46.Ibidem,p.236.

CapitolulXIII

ReligiileChineișiJaponiei.Daoismul,confucianismul,șintoismul

XIII.1.Daoismulşinoţiuneadedao

Statisticile anunţă existenţa câtorva milioane de daoişti în întreaga lume.MajoritateatrăiescînChina,TaiwanşiAsiadeSud-Est.ÎnSUAşiEuropade Vest există un număr impresionant de gânditori daoişti. Tradiţiareligioasă a daoismului înChina a avut de suferit, fiind violent suprimată„în timpul Revoluţiei Culturale (1966-1976)”1. Ea şi-a revenit abia dupăperioada de dezgheţ ce a urmat acestei revoluţii. Astăzi, chinezii aplicădeopotrivăideişiprincipiidindaoism,confucianismşibudism.

Chinaanticăacompletatînmodoriginalrelaţiamicro-/macrocosmosînciclul„principiilorantagonice,darcomplementarecunoscutesubnumeledeyang şi yin”2. Opoziţiile yang-yin se referă la opoziţiile cosmice, laantitezelearhetipale, lacontrariileexistentepestetot înlumeşi înunivers.Yin, de exemplu, reprezintă „vremea răcoroasă şi acoperită”, „lăuntricul”,„obscuritatea”, „feminitatea”. La rândul său, Yang simbolizează „timpulînsoritşicălduros”,„exteriorul”,„lumina”,„masculinitatea”.

„TransformareaneîntreruptăaUniversuluiprintr-oalternanţădeyangşiyinreprezintă,casăspunemaşa,aspectulexterioralluiDao.”3CeesteînsăDao? În sens propriu, scrie Mircea Eliade,Dao se traduce prin „drum”,„cale”, „a spune” în sensul dedoctrină.Esteo cale spiritualădeurmat încomunitate, un anumit tip de conduită morală, dar şi arta armonizăriiCeruluicuPământul,amagieicureligiaşiaoamenilorcusacrul.

XIII.2.LaoZişidaoismul

LaoZi,unmaregânditoralChinei,incompatibilcuConfucius,apusbazelereligiei daoiste. Aceasta conţine anumite idei reprezentative, dintre careamintim:

•OmultrebuiesătrăiascăînaccordcuDao,ascunsşianonim.

•LaoZiesteautorullucrăriide„peste5.000decuvinte”DaodeJing,„celmai profund şi enigmatic text din literatura chineză”4. El reprezintăfilonulideaticaldaoismului.

•Trebuiesăpracticiîncalitatedeliderşiconducătormetodawuwei,adică„nonfapta”,„nonacţiunea”5.

XIII.3.Tehniciledeviaţălungăîndaoism

În ultimă instanţă, ţelul daoismului era „dobândirea imortalităţii fizice”6.„Nemuritorul”eramodelulsocialultimalcredinciosuluidaoist.Ideogramastrăveche era aceea „a unui om care dansa, fluturându-şi mânecile, ca opasăre”7.Zborulera simbolul recunoscutalnemuririi.Obţinereanemuririiavea la bază principiul hrănirii forţelor vitale ale neofitului. Cum? PrinalimentareacuenergieacelortreiCâmpurideCinabru:primulcusediulîncreier, aldoileaplasat lângă inimă, iar al treilea subburic.Eraprezentăoluptăinterioarăcurăuldintrup,exprimatmetaforicprinentităţilemaleficenumiteviermi.AceştialocuiescînceletreiCâmpurideCinabru.

Reţinerea suflului peste 1.000 de respiraţii, dublată de absorbireaemanaţiei solare şi lunare, de o excelentă concentrare şi de vedereainterioarăaCâmpurilordeCinabrupoateducelaobţinereanemuririi8.

Longevitatea şi chiar nemurirea erau obţinute prin tehnici sexualedublate de unele ritualuri magico-religioase. Era vorba, printre altele,despre„caleayin”, a întoarcerii sămânţeipentrua irigacreierul. Energiavitală nu se împrăştie. Actul sexual nu trebuie să se finalizeze cu emisie

seminală. Sămânţa circulă împreună cu „respiraţia” de la Câmpul deCinabru inferior la cel superior, formând „embrionulmisterios” al nouluitrup nemuritor. Se dezvoltă „corpul pur”, „care, la moartea, aparentă, aadeptului,sedesprindedecadavruşiseducelângăceilalţiNemuritori”9.

Înurmaacestuiefort,pentrua-şirefacecreierul,daoistularenevoiedemult yin. De aceea îşi schimbă des partenera. De aici ritualul sexual alîmpreunării respiraţiilor, cu rădăcini în „ceremoniile agrare aleprotoistoriei”10,scrieEliade.

XIII.4.Confucianismulşimitologiaîntemeietorului

DateledemograficemenţioneazăconstantfaptulcăreligiaconfucianistăestepracticatădemilioanedecredincioşidinChina,Coreea,VietnamşiJaponia.Evident,eaesteprezentăîntoatădiasporachineză.

Religia confucianistă11 se întemeiază pe şase cărţi clasice: „Yi Jing(«Cartea schimbărilor»), Shi Jing («Cartea odelor»), Shu Jing («Carteaedictelor»),Li Ji («Memorial de rituri»), Yue Jing («Cartea Muzicii») şiChun-qin(«Analeledeprimăvarăşidetoamnă»)”12.

KongFuZidevineînviziunealatinăConfucius,adicăMaestrulKong.SenaştelajumătateasecoluluialVI-leaî.Hr.înprovinciaShandong,„într-ofamilieîncaretatălaparţineaaristocraţieimilitareinferioare”13.„Îiplăceauritualurile şimuzica, dar acestea nu i-au deschis calea spre nici o funcţiepublică.”14 Conform tradiţiei, Confucius devine „slujbaş civil abia lacincizeci de ani, dar şi-a abandonat postul după un an”15. Târziu începeinstruirea spirituală a discipolilor pentru a-i transforma în ren (oamenidesăvârşiţi). Scopul lui ultim era acela de a schimba societatea prinmijlocireaunorelitesocialeşispiritualefoarteeficiente.

XIII.5.Doctrinaconfucianistă

Există în confucianism anumite idei de bază sistematizate în raport cuscrierileîntemeietorului:

•Ren este„gentlemanulcareexceleazăprincorectitudine formală în toateîmprejurărilevieţii,delacelemaibanalelacelemaineaşteptate”16.

• Semizeazămult pe ritual. Prin el, lucrurile îşi păstrează specificul (li).Acesta asigură continuitatea situaţiilor sociale şi poziţia individului înansamblulsocietăţii.

•Confucianismuloferăomoralăburgheză (I.P.Culianu)cea stat labazaImperiuluiChinezpânăîn1911.Consolidaprivilegiilesocialeobţinutenuprinnaştere,ciprineducaţieşicomportamentformal.

• Alături de daoism şi budism, confucianismul constituie „patrimoniultradiţionalalchinezilor”17.

• Într-un anumit sens, confucianismul n-ar fi o religie: demitologizeazăcredinţeletradiţionale.

• „Cerul încetează să mai fie zeu, dar rămâne ca un principiu caregaranteazăordinea”18.

•Confucianismulareoîncărcăturăsocialăimpresionantă.Oameniitrebuiesă-islujeascăpeoameni,şinufiinţelesupranaturale;„Cândoameniinusunt în stare să-i slujească pe oameni, cum pot ei sluji nişte fiinţespirituale?”19.

•Orientarea spre viaţa socială este evidentă: „Dacănu cunoşti viaţa, cumveicunoaştemoartea?”20.

•Confucianismulesteoreligie fărăpreoţi.Oficianţii ritualurilorsuntacei„erudiţi-birocraţi care promovează prin examen în toate posturiledisponibiledinadministraţiaimperială,centralăşiprovincială”21.

•ScopulsupremalconfucianismuluiesteobţinereaCăiideMijloc(Dao).

•SecautăunechilibrupermanentîntrevoinţaPământuluişivoinţaCerului.

• Scopul ultim al confucianismului este desăvârşirea umanităţii prinîndeplinireaîndatoririlorsocialepotrivitcuceeaceeste„cinstitşidrept”

(li).

•„Tatăltrebuiesăfietată,fiultrebuiesăfiefiu!”Iubireapaternăaredreptrăspunspietateafilială.Acestaestemodelulsocialînconfucianism.

• Pietatea se manifestă şi faţă de familie, şef, patrie, împărat. Uneori,pietatea filială confucianistă, clasică, tradiţională, a fost deturnată însupunereoarbăfaţădesistemultotalitarchinez.

•Confucianismularecultulsocialal„şefilorluminaţi”şial„funcţionarilorresponsabili”.

• Conform filosofiei lui Confucius, Dao este întemeiată după VoinţaCerului.AteconformaluiDaoînseamnăaurmavoinţaCerului.

•CaleaCeruluipecareodescoperiîntineînsuţiafostilustratăexemplardeeroiicivilizatori.

• „Omul superior”, „omul nobil” practică sacrificiile şi ritualuriletradiţionale.

•Confucianismulnuneagăexistenţaspiritelor,darlecontestăimportanţa.

• Comportamentul ceremonial corect declanşează în societate o forţămagico-religioasăveritabilă.ExempluldatdeMirceaEliadeestecelalSuveranului-înţelept Shun: „El stătea, pur şi simplu, cu gravitate şireverenţă,cufaţaîndreptatăspremiazăzi(posturaritualăasuveranilor)şi asta era tot…”22. Aceste puteri magico-religioase active în omcălăuzesc societatea şi Cosmosul. „Cine are o purtare dreaptă, nu arevoie să poruncească.” Eliade interpretează că prin gestul „săvârşitpotrivitnormei”23 îşifacesimţităprezenţa„onouăepifanieaarmonieicosmice”24.

•Conformgândirii luiMirceaEliade, confucianismul transmută gesturile,comportamentele în ritualuri, păstrându-le spontaneitatea. Toate au ointenţieşiostructurăreligioase.MetodaluiConfuciusseapropiedeceaadaoiştilorprivindrecuperareaspontaneităţiioriginare.

•Menirea„omuluinobil”(bun,înţelept,curajos)esteaceeadeaguverna.

•UnmeritspecialalluiConfuciusesteaceladearelevadimensiuneasacră

amunciişiaactivităţiisociale.

Reforma radicală era, în viziunea lui Confucius, soluţia socială învremuri de criză. Cine să o facă? „Şefii luminaţi” şi „funcţionariiresponsabili”, credeau confucianiştii. Or, Confucius n-a fost un „şefluminat”, ci un „învăţător privat”. La 250 de ani după moarte, suveraniidinastiei Han au încredinţat confucianiştilor administraţia imperiului.Serviciilepubliceaufostastfelcondusemaibinede2.000deani.

Astăzi, confucianismul nu mai are rolurile politice, sociale şiadministrative din trecut25. Totuşi, „idealul obligaţiei sociale, cel albunăstării colective şi al devoţiunii filiale”26 continuă să fie actuale însocietateachineză.Maimult,confucianismularevenitînforţăînsocietateachineză imediat după Revoluţia Culturală. „Citirea cu voce tare dinAnalectele lui Confucius este încă o datorie zilnică pentru unii şcolarichinezi,iarcursuriledeconfucianismsuntreintroduseînuniversităţi.”27

XIII.6.Şintoismul

Una dintre ţările fascinante ale lumii care îmbină admirabil tradiţia cu(post)modernitateaesteJaponia.Prinurmare,„nuestedelocsurprinzătorcăritualurile şintoiste sunt practicate până în ziua de azi”28.Dar ele nu suntnicipedepartesingureleritualurireligioasepracticatedejaponezi.

În Japonia contemporană există patru mari religii: budismul,confucianismul, creştinismul (după 1549), respectiv şintoismul.Asumareaprofundălanivelsocialatreidintrecelepatrureligiiesteilustratăşideuncelebruproverbnipon:„Japonezultrăieştecaunconfucianist,secăsătoreştecaunşintoistşimoarecaunbudist”29.

Cuvântulshintō înseamnă„Calea(to, în chinezădao)urmatădekami,divinităţiletutelarealetuturorlucrurilor”30.

XIII.7.Spiritelekami

Totceestecreatarecamodelhierogamiacosmică,ancestrală,scrieMirceaEliade. Rezultă, printre altele, generaţii de zeimijlocitori numiţi kami. Întradiţia orientală, acestea sunt „manifestări omniprezente ale sacrului”31.Indiferent ce au fost la origine – forţe ale naturii, strămoşi veneraţi sausimpleconcepte–,spiritelekaminuaveausanctuare.„Teritoriullornuestemarcatdecâtatuncicândsecelebreazărituriînonoarealor.”32

Din punct de vedere sociologic, ştim că „fiecare grup uman structuratposeda propriul său kami”33. Cu timpul, după unificarea imperiului, seimpunedominanţaunuikamialîmpăratului.

Sanctuarulşintoist „este lăcaşul unui kami legat de un colţ anume denatură:unmunte,opădure,ocascadă”34.

XIII.8.Şintoismulînviaţasocială

Japonezulmodern „respectă prohibiţiile geomantice (de exemplu, intrareaîntr-ocasănutrebuiesăfieniciodatăorientatăsprenord-est)şicalendarulzilelorfasteşinefaste”35.

În zonele rurale din nordul Japoniei „itako, femeimedium oarbe caredauglassufletelordefuncţilor,continuătradițiaacelormiko36.Eletrăiescînsate separate, ignorate, dacă nu ostracizate de ierarhia religioasă şi nuoperează niciodată în riturile comunitare. Aparţin unei lumi religioaseliminaleşicunoscşipatroneazălaturamaiobscurăaimaginaruluireligiosalmorţii: într-adevăr, alături de sufletele paşnice şi binevoitoare alestrămoşilor, se arată figuri pline de angoasă, fantasme neîmpăcate alemorţilordemoarteviolentă,sufleteleuitateşilipsitedeconsolareariturilormemoriei, spiritele îndurerate ale copiilor nenăscuţi. Sunt consideratesufletevindicativeşipericuloase,careîihărţuiescpeceivii,aducândbolişimoarte.Stăînputereaaceloritakosădeaglasplângeriilor,săleeliberezededureresauchiarsălealungeprinriturideexorcizare”37.

Respectarea acestor veritabile specialiste ale sacrului ilustrează pozițiasocială cât se poate de onorabilă a şintoismului în Japonia contemporană.Evident, această prețuire numai atinge cotele impresionante de dinainteaanului1945.Dece?PentrucăatuncișintoismuleraaxatpecultulimperialșiaveaîncentrulsăusanctuaruldelaIse.Acum,religiașintoistă„aîncetatsă mai fie obiect de studiu în școlile de stat, iar respectarea practicilorșintoisteadevenitopțională”38.Cutoateacestea,șintoismulcontinuăsăsebucuredeunrespectsocialapreciabil.Contribuiedinplinla(re)construcțiaidentitățiisocialeajaponezilorcontemporani.


2. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase. Vol. II:De laGautamaBuddhapânălatriumfulcreştinismului,ed.cit.,p.24.

3.Ibidem,p.25.

4.Ibidem,p.31.

5.Ibidem.

6.Ibidem,p.36.

7.Ibidem.

8.DetaliiînMirceaEliade,op.cit.,pp.37-39.

9.Ibidem,p.39.

10.Ibidem.

11.MirceaEliade,IoanPetruCulianu,Dicţionaralreligiilor,ed.cit.

12.Ibidem,p.127.

13.Ibidem.

14.Ibidem.

15.Ibidem.

16.Ibidem,p.128.

17.Ibidem.

18.Ibidem.

19.Ibidem.

20.Ibidem,p.129.

21.Ibidem.


23.Ibidem.

24.Ibidem.

25. Despre situaţia religiei în China astăzi în raport cu distrugerileregimurilor totalitare, vezi Adam Yuet Chau (ed.), Religion inContemporary China, Routledge, Londra, 2010. Cartea oferă operspectivă interdisciplinară asupra situaţiei exacte din teren apracticilor religioase chineze. Un loc special îl ocupă revitalizarea,regenerareaşirevigorareareligiilorchineze.


27.Ibidem.

28.Ibidem,p.324.


30.Ibidem,p.351.

31.Ibidem,p.353.

32.Ibidem,p.354.

33.Ibidem.

34.Ibidem,p.355.

35.Ibidem,p.357.

36. Miko erau inițial femeile șaman din Japonia. Astăzi este „o tânărăfemeiedinsanctuarcare,reculeasășisolemnă,executădansulkaguraîntimpul riturilor comunitare” (Giovanni Filoramo et al., Manual deistorieareligiilor,ed.cit.,p.380).

37.GiovanniFiloramoetal.,op.cit.,p.381.


CapitolulXIV

BisericaScientologică

XIV.1.Ceestescientologia?

Scientologia este numele unei mişcări religioase. După unii sociologi aireligiilor,eaarfi„religiasecoluluiXX”,bucurându-sedeunsuccessocialmaimultdecâtremarcabil.Etimologic, termenultrimitelascire (lat.)=„acunoaşte”; logos (gr.) = „cuvânt, idee, teorie, raţiune”.Aici are sensul de„învăţătură despre cunoaştere”1. Astăzi, scientologia este cunoscută dreptBisericaScientologică.

FondatăînCalifornia,în1954,deinginerulnavigatorLafayetteRonaldHubbard (1911-1986), scientologia2 a combinat literatura de ficţiune cupsihanaliza freudiană, ficţiunea cu ştiinţa modernă a sănătăţii mentale(dianetica).Născutla13martie1911înNebraska,Hubbardafostfiulunuimilitar american. A călătoritmult în Orient şi a avut trei căsătorii ratate.Lucrarea sa capitală esteDianetica – ştiinţamodernă a sănătăţiimentale(1950). La 21 iulie 1955, Hubbard „prezintă certificatul de înregistrareoficialăaFundaţieiBisericiiScientologice”3.

Astăzi,scientologiaesteprezentăînmaimulteţări.Aremiidebiserici,misiunişiorganizaţii,darşicâtevamilioanedeadepţi.Seîntemeiazăpeostructurăsocialăierarhică,înbaza„uneischemefoarteprecise,avândşaptesecţiisaudiviziişidouăzecişiunudedepartamente”4.

În jurul scientologiei gravitează şi alte instituţii sociale cu numesemnificative: „Colegiul pentru filosofie aplicată, Colegiul de Dianetică,Centrul de celebritate, Institutul pentru filosofie aplicată, Biserica NoiiCredinţe, Centrul de Comunicare etc.”5. Acestora li se adaugă „Comisia

pentru protecţia cetăţeanului împotriva abuzului de informaţii, Comisiapentrureformapoliţiei,Asociaţiapentruumanizareaconflictelorideologico-religioase, Uniunea pentru umanitate în relaţia cu religiile şi minorităţile,Societatea pentru promovarea toleranţei religioase în relaţiile interumane,Narcononetc.”6.

XIV.2.Doctrinascientologică

Plecând,înaintedetoate,delascrierilefondatoruluiL.RonHubbard,putemsistematizaideiledebazăaledoctrineiscientologice:

• Omul este alcătuit „din trup (body),minte (mind), înţeleasă ca raţiune,spiritsausimţireşitetan(unfeldesufletalspiritului,adevăratuleu)”7.

•Tetanul „este veşnic şi parcurge un lung şir de reîncarnări”8. Hubbardsusţine că poate dovedi ştiinţific acest fapt prin intermediuldianeticii.Tetanul – spirit nemuritor – a uitat că este spirit. În joc este ideeagnosticăa„salvatoruluisalvat”.

• Mintea cuprinde trei părţi principale:mintea analitică,mintea reactivă(formădesupraveţuireatrupului)şiminteasomatică9.

•Cuajutorulmetodeideaudiere,eulprofundpoatefieliberatde„psihoze,nevroze,constrângerişipresiuni…”10.

•Conceptul de MEST („materie”, „energie”, „spaţiu”, „timp”) semnificăpărţilecomponentealeuniversuluifizic11.

•ConceptuldeThetaînlocuieşteenglezesculthought.Înseamnă„capacitatedegândire”12.

•Engramelesuntcelecareprovoacăbolilepsihosomatice.Prinacţiunealor,Hubbard explică nevrozele, psihozele, sinuciderile şi comportamentele„aberante”13.

• Conceptul de dinamică este un ansamblu de impulsuri instinctive ceacţioneazăladiferitenivelealevieţii14.

•ReligiahindusăşiceabudistăsuntprecursoarealeBisericiiScientologice.

• Scientologia conţine un amplu sincretism. Sunt idei preluate dinOrient,GreciaşiOccident.

•Întâmplărilenegativenecauzeazăsuferinţareactivândengramele.

• Dumnezeu este prezentat de Biserica Scientologică într-o viziunepanteistă. Este echivalat cu „natura”, „infinitul”, „cea de-a OptaDinamică”,„teta”(viaţa)etc.

• Omul are ca esenţă tetanul. În principiu, omul este bun, fiind creaţiedivină. A căzut în materie (trup), nu în păcat, idee prin excelenţăgnostică.Plictisiţi,tetaniiaucreatînjoacăpropriileuniversurimentale,apoi au devenit prizonierii lor. Au mai acumulat şi engrame… Prindetectareacuelectropsihometrul,personalitateaomuluieste„clarificată”şi „detensionată”. Scopul este atingerea unui înalt grad de libertate,„precum şi statutul de TO – «tetan operaţional». La «podul cătrelibertatetotală»seajungedoardupămulţianidestudiuşipractică”15.

•Societateaesteoproiecţiementalăatetanilor.Areoaparentărealitate.

XIV.3.Ritualurilescientologice

Audierea.Esteunprimexerciţiuceconstăînrepetareacontinuăînfaţaunuiauditor/instructorafaptelorsemnificativedinviaţaprezentă,darşidinceleanterioare.„Repetarea,princonfesiune,aunorasemeneafaptesefacepânăîn momentul în care novicele însuşi, epuizat din cauza suprasolicităriinervoase,ajungesărâdăşisă-şiridiculizezepropriileacte.”16Seştergastfelefectelenegativealeexistenţeloranterioare.

Regimuldeviaţăestestrictfărădrogurişialcool.Serecomandăsomnulde7-8orepenoapte.Sebeau8-9paharedelichidepezi.Suntinterzisealtepractici spirituale. Se cere discreţie. Grupul practicanţilor este obligat sărupăoricecontactcusocietatea,maipreciscuceicarenucredîndianetică.Politicaaceastaestenumită„separare”.Exerciţiilefizicesuntcombinatecuconsumuldevitamine.Seurmăreşteoalimentaţiefărătoxine,combinatăcu

saune17.

Într-unul din procesele intentate Bisericii Scientologice din Germania(Hamburg),seafirmacădozelemaridevitaminedinalimentaţieprovoacăostare de euforie pe bază hormonală. Se creează astfel dependenţă descientologie, rezultând o manipulare financiară18. Reacţia socială a venitimediat din partea apostaţilor (foştilor membri) şi a societăţii civile.Scientologiaafostacuzatăcăarfiun„imperiudeafacericareevităplătireataxelor…”19. Răspunsul liderilor scientologi a constat în mai multe„ameninţări,hărţuirişilitigiiprelungite”20.

Existăritualuricepresupunşioofertăspecialăpentrucopii.Copilulesteun tetan într-un trup tânăr. El se comportă uneori asemenea bolnavuluipsihic sau schizofrenicului. Trebuie eliberat de slăbiciuni şi emoţii, desuferinţă şi de orice patologie cu ajutorul şedinţelor de audiere. Evident,copiiiînvaţălagrădiniţe/şcolipropriiBisericiiScientologice.

XIV.4.Scientologia–BisericaVIP

Astăzi,„Biserica-mamăScientologicăInternaţionalăarecartierulgenerallaHollywood,laCentrulInternaţionalalCelebrităţilorBisericii”21.

Este un fapt notoriu apartenenţa la Biserica Scientologică a unorpersonalităţiprecumTomCruise,JohnTravolta,KirstieAlley,SonnyBono,ChickCorea,JennaElfmanşialţii.

1. Nicolae Achimescu, Noile mișcări religioase, Editura Limes, Cluj-Napoca,2012,p.201.

2. De referinţă pentru acest subiect sunt cărţile întemeietorului BisericiiScientologice, L. Ron Hubbard, publicate la Editura Excalibur,Bucureşti, în 2009:Scientologia.Fundamentele gândirii, Scientologia.Onouăviziuneasupravieţii,Problemelemuncii.Scientologiaaplicatăînmuncacotidiană.

3.NicolaeAchimescu,op.cit.,p.204.

4.Ibidem,p.205.

5.Ibidem.

6.Ibidem,pp.205-206.

7.Ibidem,p.207.

8.Ibidem.

9.Ibidem.

10.Ibidem,p.208.

11.Ibidem.

12.Ibidem.

13.Ibidem,p.209.

14.Pentrudetalii,veziNicolaeAchimescu,op.cit.,p.209.


16.NicolaeAchimescu,op.cit.,p.211.

17.Ibidem,p.213.

18.Ibidem,p.215.


20.Ibidem.

21.Ibidem.

CapitolulXV

NewAge

XV.1.CeesteNewAge?1

Este o nouă mişcare religioasă care pledează pentru „transformareaindividului şi a societăţii prin inspiraţie spirituală şi holistică, rezultândastfel o «eră nouă»”2. Este un proiect foarte ambiţios, ce urmează a seîmplinialtfeldecâtînversiunilereligiilortradiţionale.SpecificulNewAgearconsta,întrealtele,şiînexistenţaunei„oarecarestructuriaaderenţilorînabsenţaclerului,alocurilordeînchinare,auneiscripturisaudogme”3.

Adepţii mişcării New Age ar fi, din punct de vedere sociologic, maimult de gen feminin. De ce? Pentru că se respectă şi se cultivă în modspecial sacrul feminin şi lipseşte autoritatea exclusivmasculină. Există înNewAgeşiun„cult”specialal„babyboomers”,adică„oameninăscuţilasfârşitulanilor ’40şi începutulanilor ’60,careaucrescut în timpulnoilormişcărisocialeşialinteresuluirenăscutpentruOrient,contribuindastfellatendinţadedistanţaredereligiiledominante”4.

ÎncarteasaSfârşitullumii.Temerişisperanţelaschimbareamileniului,DamianThompsoninvocăastrologiapentruaexplicaorigineamişcăriiNewAge5. Astfel, soarele parcurge în aproximativ 26.000 de ani o rotaţiecompletă a întregului ciclu zodiacal. Acesta este marele an cosmic sauplatonician. Pentru străbaterea fiecărei constelaţii, soarele are nevoie de2.100 de ani, timp în caremomentul echinocţiului de primăvară de la 21martie semută în constelaţia următoare.Acum, începutul primăverii trecedinconstelaţiaPeştilorînceaaVărsătorului.

XV.2.DoctrinaNewAge

Înurmaamplorii luatedemişcareaNewAge înanii ’80şi ’90,unaccentspecials-apuspe„spiritualitate”îndetrimentul„religiosului”.AdeptulNewAgeeste„spiritual”, şinu„religios”.„Spiritul”esteunatributautoasumatce presupune, printre altele, convingerea că „există şi o altă cale spreDumnezeu,înafarareligieiorganizate”6.Deexemplu,unsondajdeopinierealizat de BBC în Marea Britanie în iulie 2000 confirma acest fapt:„spiritualii” au obţinut 32%, „religioşii” 28%, „nereligioşii” 22%,„agnosticii”10%,iar„ateii”8%7.Cercetărilesociologicedeterenefectuateulterior anului 2000 vin şi ele să susţină această tendinţă de creştere anumăruluisubiecţilorcaresedeclară„spirituali”.

Trebuie însă menţionat un fapt foarte important. Nu toţi „spiritualii”devinprozeliţiNewAge.Maimult, a fi „spiritual”nuexclude statutuldeomreligioscare frecventeazăobiserică tradiţională.Certeste însăcănoiiadepţi ai mişcării New Age includ sfera „religiosului” în cea a„spiritualităţii”.FaptulsepoatededuceşidincuprinsuldoctrineiNewAge.

BrunoWürtzşiDamianThompsonnuanţeazăideiledebazăaleacesteimişcărireligioasespeciale.Înesenţă,elesunturmătoarele:

a)depersonalizarealuiDumnezeu;

b)divinizareapanteistăaomului;

c)interpretarealudicăacreaţiei;

d)răulconstăînignoranţă;

e)NewAgepracticăosintezăaînţelepciuniiorientalecuştiinţaoccidentală.

Automântuirea8.

XV.3.PersonalităţiNewAge

UnadintretezeledebazăalemişcăriiNewAgesusţineexistenţauneicrize

sociale şi spirituale a creştinismului. Ierarhiile ecleziale n-au pututtransforma omul. Numai oamenii transformaţi de divinitate ar puteatransforma, la rândul lor, omul. Printre aceştia, mişcarea New Age îienumeră pe Fritjof Capra, David Bohm, Marilyn Ferguson, ArnoldKeyserling, Karl H. Pribram, Johan Quanjer, Rupert Sheldrake, GeorgeTrevelyan, Francisco Varela, Teilhard de Chardin, RobertMuller,MorrisBerman,DavidSpangler,HelenaBlavatsky,AliceBailey,BenjaminCreme,Srī Aurobindo, Leopold Brandstätter, Helena Roerich, Raymond Moody,ElisabethKübler-Ross,AntonLaVey.

Helena Petrovna Blavatsky (1831-1891). A întemeiat societateateosoficăintitulatăMiracleClub.MareaFrăţieAlbăsauIerarhiaspiritualăesteogrupare„compusădinfiinţemântuite,scăpatedeciclulreîncarnărilorşiinstalatepeînălţimileHimalayei,deundeconduclumeaprinintermediulunoroamenialeşi”9.Printreei, ÎnvăţătorulUniversal–Hristos. Iisusar fidiscipolulsău,instrumentulsăuuman.

AliceBailey(1880-1949).Hristosulei„nuesteidenticcuîntemeietorulcreştinismului. El îi iubeşte pe toţi adepţii cinstiţi ai diferitelor culte, aituturorreligiilorşiconfesiunilor”10.

Benjamin Creme (n. 1922). Hristos nu este unul şi acelaşi cu Iisus!Hristosul doar l-a anunțat pe Iisus şi va sosi, în curând, el însuşi pePământ11. Într-oaltăversiuneNewAge,din1977,Hristos seaflădejapePământ.Epifania lui trebuia săaibă loc înanul1982,„dara fost amânatădinpricinadezinteresuluimanifestatdeopiniapublicămondială”12.

RenéGuénon (1886-1951).Autorul lucrăriiLeThéosophisme.Histoired’une pseudo-religion (1921) deconstruieşte cu măiestrie ezoterismul şiocultismulde tipBlavatskysauPapus.Autorulneagăpânăşi„capacitateaoricărui individ dinOccident de a lua legătura cu o organizaţie ezotericăautentică”13.ApracticaarteleoculteînOccidenteste„unmareriscmentalşichiarfizic”14.

EdgarMorin(n.1921).ÎnvolumulcolectivDel’ancienneàlanouvelleBabylone. Le retour des astrologues (1971), sociologul francezinterpretează pasiunea pentru astrologie „ca izvorând din criza culturală a

societăţiiburgheze”15.Astrologiaar facepartedintr-onouăgnoză,unacepriveşteeraVărsătoruluişimişcareaNewAge.Apareînspecialînmediileurbaneşiînrândulintelectualilor.

XV.4.CauzelesocialealesuccesuluimişcăriiNewAge

În lucrareaOcultism, vrăjitorie şi mode culturale16, Mircea Eliade oferăanumiteexplicaţiialecauzelorşialesuccesuluisocialînregistratîntimpdemişcareaNewAge:

a)RevoltaîmpotrivaoricărorinstituţiireligioasetradiţionaledinOccident,aşaarputeafiformulatăocauzăarevirimentuluidetipNewAge.Înjocnu ar fi atât o critică a dogmelor, cât insatisfacţia socială faţă deBiserică.Înfond,sociologiiaudemonstratcăceicarecriticauBisericasedovedeauafieiînşişineştiutoriaipropriilortradiţii;

b) Membrii mişcării New Age au căutat în Biserică experienţesacramentale, gnoză, misticism. Au găsit doar o Biserică creştinăapuseanăinteresatădedogmă,liturghieşisocial;

c)Revanşa victimelor târzii ale persecuţiilor ecleziastice prin intrarea înrândurilemişcăriiNewAge;

d)Atracţiainiţieriipersonale.Creştinismularespinsdelaînceputtipuldereligie-misterbazatăperitualurideiniţieresecrete.Misterulcreştineraasumat şi aclamat deschis. Elitismul gnostic cu ritualurile sale secreteera stigmatizat. Creştinismul se adresa tuturor. Or, ezoterismulcontemporanmarcaNewAgeoferăsentimentulcărespectivulomestealesşivalorizatcapersonalitatedin„mulţimeaanonimăşistingheră”17;

e)Căutareastăriidecomuniunecareacţielastructuriledepersonalizatealesocietăţii(post)moderne;

f)Nevoiadesiguranţăîntr-olumeaschimbărilorrapide;

g)Nevoiaderecunoaşteresocială,celpuţinlaniveldegrup;

h) Revendicarea unei noi identităţi culturale prin practicarea ritualurilorspecificespiritualităţiiezotericeşioculteşifascinaţiaexercitatădeele.

Toateacestecauze (şialtele)explicăsuccesul totmaimarealmişcăriiNewAge în Occidentul american şi european. Astăzi, sub diferite forme(ecologism, opere de caritate, noi modele educaţionale, cursuri deautoperfecţionare şi de dezvoltare a personalităţii, reţele de socializareonline),mişcareaNewAge este prezentă şi în Europa de Est, inclusiv înRomânia.

1 . Vezi în acest sens şi Nicolae Achimescu, Religii în dialog, EdituraTrinitas, Iaşi, 2006, capitolul „New Age – expresie a sincretismuluicontemporan”, pp. 357-386; Claudiu Dumea, New Age. Noua religiepentruolumeglobalizată,EdituraSapienţia,Iaşi,2012.


3.Ibidem.

4.Ibidem.

5. Daniel Thompson, Sfârșitul lumii. Temeri și speranțe la schimbareamileniului, traducere de Cristian Banu, EdituraAldo Press, București,1999,p.234.


7.Ibidem.

8.Pentrudetaliidespreacesteidei,veziBrunoWürtz,NewAge.ParadigmaholisticăsaurevrăjireaVărsătorului,EdituradeVest,Timișoara,1994,p.12.

9.Ibidem,p.65.

10.Ibidem,p.66.

11.Ibidem,p.68.

12.Ibidem,p.69.

13.MirceaEliade,Ocultism,vrăjitorieșimodeculturale.Eseuridereligiecomparată, traducere de Elena Bortă, Editura Humanitas, București,1997,p.87.

14.Ibidem.

15.Ibidem,p.81.

16.Ibidem,pp.84-86.

17.Ibidem,p.85.

CapitolulXVI

Francmasoneria

XVI.1.Francmasoneria–osocietatesecretă?

Specialiștiiînștiințareligiilorrecunoscînunanimitateexistențaîndelungatăîncursulistorieiasocietățilorsecrete1.Eleaufăcutșifaccuputințărelațiaomului cu absolutul prin intermediul unor căi ezoterice de cunoaștere.Acestea–spredeosebiredecăileexoterice–seadreseazăunuigrupspecialde aleși și de privilegiați în raport cu mulțimile. În termeni sociologici,societățilesecrete–cudoctrinelelorezotericedemântuire/eliberare–auuncaracterelitist.„Elitist,deoareceadepțiisuntpuținnumeroși,considerându-se o mână de aleși cărora le este rezervată adevărata mântuire.”2 Acestconclavdebărbațiși(uneori)femeidețindoctrineoculteșipracticăritualuristranii, niciodată accesibile „ignoranților”, „muritorilor de rând” sau„profanilor”.

Din perspectivă sociologică, elementul central al tuturor societățilorsecrete este chiar secretul. „El este liantul, chiar fundamentul lor: fără el,favoareacontactuluiprivilegiat cudivinitateadispare, iaradepții au soartacomună a muritorilor.”3 Remarcăm importanța specială pe care membriiacestor societăți o dau sentimentuluiapartenenței la un grup ocult, elitist,uneori discret, alteori secret. Doar acest grup de inițiați le poate ofericonfortul psihic și certitudinea unei situații sociale alese, respectiv a uneicondiții post-mortem privilegiate. Una dintre cele mai vechi, maiprestigioase și mai controversate societăți secrete a fost și estefrancmasoneria.

XVI.2.Ceestefrancmasoneria?

Unadintreprimelemenţionărialetermenuluifrancmasondateazădin1536,anulapariţieilucrăriiluiWilliamBonde,ThePrilgrimageofPerfection.Eravorba despre o corporaţie elitistă medievală, scutită de impozite, careconstruia catedrale. Francmasonii au avut dintotdeauna o organizareriguroasă, centrată în jurul secretului profesional. Aveau ritualuri secrete,simboluribiblice,gnosticeşielementealevechilorreligiidinEgipt,Greciaşi Imperiul Roman. Primiimaeştri francmasoni au fost călugări. Aveau omanieră deosebită de a se saluta şi a se recunoaşte, precum şi ovestimentaţiecutotulaparte.

XVI.3.Tipuridemasonerie

La început, corporaţia medievală construia catedrale gotice, păstrândsecretelearhitectonice.Simboluleierasalcâmul,arborelecareaînfloritpemormântul arhitectului Hiram Abi. Prin urmare, francmasonii interpretauartazidiriiatâtînsensliterar,câtşisimbolic.Înfuncţiedeaceastărealitate,exegeţiiregăsescdouătipuridemasonerii:

a)masoneriaoperativă.Vecheabreaslămasonicăeradenumităoperativă–opus („efort”, „creaţie”). Membrii ei erau arhitecţi, zidari, dulgheri.Operauasupramateriei,desăvârşind-oînoperedeartă;

b) masoneria speculativă, de la speculum, „oglindă”. Avea ca scoprealizarea unor proiecte utopice de reformă socială, similare celor dinNoua Atlantidă a lui Fr. Bacon. „Ziditorul” este un alt nume al luiDumnezeu, iar zidirea un alt nume al Creaţiei. Epistola întâia cătreCorinteni3,16este semnificativă înacest sens:„Nuştiţi,oare,căvoisunteţi templual luiDumnezeu şicăDuhul luiDumnezeu locuieşte învoi?”.

XVI.4.FrancmasoneriaînRusia

ÎnopinialuiDanielBeresniak,sepoatespunedespreonaţiunecăaintratînfaza modernă a istoriei sale atunci când a ajuns să-şi făurească instituţiicapabile să medieze conflictele sociale, în loc să le elimine. Secolul alXVIII-lea aduce cu sine instituţii sociale noi, unele sub semnul unorperspective masonice şi moderne. Prin mijlocirea noilor instituţii şi amasoneriei,s-aîncercatrăspândireaînRusiaaideilorIluminismului.

ÎnRusia, francmasoneriapătrunde în timpul luiPetrucelMare (1689-1725)4.Esteun timp social caracterizatprinmodernism,progres tehnic şigândire a Luminilor. Sub conducerea fiicei lui Petru cel Mare, ElisabetaPetrovna,apardouăloji importante:„LojaDiscuţiei, laPetersburg,şiLojaZorobabel şi Steaua Polară, la Riga”5. Ritualurile erau cele din Anglia,GermaniaşiSuedia.Marelepariueraaceladeaadaptaritualurilepentruaficompatibilecumentalulsocialrus.Or,LojaTăcerii(condusădeConteledeMelesino) ar fi fost compatibilă cu „sufletul slav”. Treptele iniţierii erauceleclasice:ucenic,calfăşimaestru.UrmaupatruGradeÎnalte:

a)MaestruAlesalBolteiÎntunecate:BoltaÎntunecată„simbolizaloculundea fost îngropat meşterul Hiram, arhitectul Templului regelui evreuSolomon,asasinatdetreicompanioniticăloşi”6;

b)MaestruşiCavalerScoţian: „Deplaseazăsicriul luiHiramşidescoperăpiatrafundamentalăşitezaurulTemplului”7;

c) Filosof: „Cercetează ştiinţa ermetică şi descoperă pe această caleiluminareacare-ivaîngăduisăreaducăvârstadeaurpepământ”8.PrinacestetreigradevortrecetoţimembriiOrdinului;

d) ÎnvăţatalTemplului–MagnusSacerdos.Ţi se relevă tainamorţii şi adestrămării trupeşti. A iubi moartea este o provocare specială, darabsolutnecesară,căcimoarteasingurăteducespredesăvârşire.

Caleamasonerieiruseaveaînatenţieacelaşimodelutopicalsocietăţiitotale, al celei de-a patra Rome. Mesianismul social era combinat cu

ideologiareformatoare.Totularindicaunanume„sfârşitalistoriei”.

„Înziuade12august1822,ţarulAlexandruIaporuncitministruluisăude Interne, contele Kociubei, să dispună închiderea tuturor lojilormasonice.”9 Ocupându-se cu politica, masoneria ar pune în primejdiesecuritatea statului.Masoneria devine de acum societate secretă. Avea înprincipal scopuri de ordin spiritual: cunoaşterea de sine, penitenţa,edificareaTempluluilăuntric,dezvoltareaputeriidepătrunderesufletească,contemplaţiaetc.

Schimbarea socială este condiţionată de cea lăuntrică. Altfel nu amobţine libertatea, ci doar siguranţa. Lojile ruseşti cuprindeau membriindiferentdestatutullorsocial.Adunaulaunlocoamenicare,altminteri,n-ar fi ajuns să se întâlnească. Francmasoneria era asemenea unei Bisericilăuntrice.Făceauparteşipreoţii.Numărulevreilorerafoartemic.

Au fost însă prezente personalităţile literare ale timpului. Puşkin, deexemplu,afostiniţiatla21deaniînLojaOvidiudinChişinău.PersonajulsăuEvgheniOneghin,aristocratşiblazat,paresăfifostcreatdupămodelulanumitorfrancmasoni.Tolstoinuafostfrancmason.TurghenievşiBakuninau fostdeasemenea francmasoni. În1917,TereşcenkoajungeministrudeFinanţeînnoulguverncusprijinfrancmason.

XVI.5.FrancmasoneriaînPolonia

Pe vremea călugărului Copernic, Universitatea din Cracovia era singuraunde „se mai preda Cabala…”10. Lojele poloneze reprezentau cele maicosmopolite centre din Europa de Est.Din 13 ianuarie 1774, laVarşoviafuncţionaoautoritateprovincialăafrancmasoneriei.

XVI.6.FrancmasoneriaînRomânia

În imaginarul social, francmasonul întruchipează de cele mai multe ori

negativitatea.Cruceaşiicoanai-arfacerău.Rezultădeaicirelaţiaadversăcultivată şi mediatizată în timp dintre Biserică şi francmasonerie. DupăRudolfSuţu,autorullucrăriiIaşiideodinioară,„ceadintâilojămasonicăarfi fost întemeiată la Iaşi în anul 1735, sub domnia prinţului fanariotConstantinMavrocordat”11.Abiadupă1825avemosituaţiedocumentatăalojilormasonicedepeteritoriulromânesc.

Dinpunctdevederesociologic,categoriileprofesionalereprezentateînlojilemasoniceromâneştierau:medicii(25-30%),apoiprofesorii.„Înspeţă,medicii şi profesorii, la un loc, depăşesc jumătate din efectivele lojilorromâneşti.”12

În1918,masonii româniau luatparte laedificareaRomânieiMari.Sevorimplicaapoiînproblemelenaționalealeromânilor.După30decembrie1947 (abdicarea regelui), lojile sunt restrânse, fără să fie interzisenumaidecât. Ele se vor închide în 1948. După instaurarea la putere acomuniştilor,masoniiromâni,„asociaţiforţelorrăului,auformat,începândcuanul1950,obiectulunorpersecuţiidinceîncemaiviolente”13.

XVI.7.FrancmasoneriaînfostaCehoslovacie

Francmasoneriacehăianaştereînstatulcehînfiinţat„caurmareaPrimuluiRăzboi Mondial şi a destrămării imperiului multinaţional alHabsburgilor”14. Specificul masoneriei cehe este dat de cultura orașuluiPraga(înmodspecialdemitulGolemului).

1.De referinţăeste şi cartea sociologuluiGeorgSimmel,Despre secret şisocietateasecretă,EdituraArt,Bucureşti,2008.

2. Jean-Francois Signier (coord.), Societățile secrete, Editura Rao,București,2006,p.10.

3.Ibidem,pp.10-11.

4.DanielBeresniak,FrancmasoneriaînEuropadeEst,traducereșicuvânt-

înaintedeDanLăzărescu,EdituraNemira,București,1994,p.23.

5.Ibidem.

6.Ibidem,p.24.

7.Ibidem.

8.Ibidem.

9.Ibidem,p.40.

10.Ibidem,p.142.

11.Ibidem,p.106.

12.Ibidem,p.110.

13.Ibidem,p.122.

14.Ibidem,p.69.

CapitolulXVII

OrdinulTemplierilor

XVII.1.CeesteOrdinulTemplierilor?

Ordin călugărescmilitar întemeiat în 1119 la Ierusalim de cătreHugo dePayens.Numeleşi-liaudelaTemplulluiSolomon.OrdinulTemplierilorafost desfiinţat de Filip al IV-lea cel Frumos (care a domnit între 1285 şi1314). În1307,majoritateamembrilorOrdinului, inclusivMareleMaestruJacques de Molay, au fost arestaţi. Au fost torturaţi pentru a recunoaşteacuzeleaduse,dupăcareaufostarşiperug.

Apariţiaordinuluiseleagădecruciadeleeuropene.OrdinulTemplierilorera o comunitate de călugări militari ce urmau să păzească drumurilepublicecareduceauspreŢaraSfântă,precumşiteritoriiledinjurulacestora.Deşieraulaici,cavaleriiaufăcutînfaţaPatriarhuluiIerusalimuluiceletreilegăminte monastice: de ascultare, de castitate şi de sărăcie. Erau numiţi„săraciicavaleriailuiHristos”.

Sf.Bernardprezintăînsintezănouafuncţierăzboinicăastfel:„CavalerulluiHristosproducemoarteaşioprimeştecuceamaimaresiguranţă.Dacămoareestepentrubinelesău,dacăucideepentruHristos”.Iatăoexpresieaideologiei războiului sfânt. Ordinul Templierilor beneficiază de mariprivilegiiacordatedePapă.

XVII.2.StructurasocialăşistiluldeviaţăspecificeOrdinuluiTemplierilor

Literatura sociologicăde specialitate referitoare la societăţile secrete şi, înmodspecial,laOrdinulTemplierilorprezintăurmătoareastructuraresocialăaacesteicongregaţiisacre:

a)MareleMaestru(dinsecolulalXIII-lea),alespeviaţă;

b)cavalerii.Eireprezentaucelenouăprovincii;

c)înalţiidemnitari(comandori,maripreoţi,călugări-inspectori);

d)sergenţiişiturcopolii(soldaţiindigeniaflaţiînsoldaOrdinului);

e)fraţiiservitori1.

Templieriibeneficiaudeolibertateneobişnuităpentruacelevremuri.

Stiluldeviaţătemplierîmbinaelementeleprofanecucelesacre:serviciudivin,rugăciune,meditaţie,douămesepezi,carnedetreioripesăptămână.

Veşmintele:rasăşi„mantaalbă,împodobităcuocruceroşiecucapetelelăţite…”2. Crucea simboliza sacrificiul lui Hristos. „Când unul dintre eimurea,masa lui continua să fie servită vreme de patruzeci de zile pentrucerşetori.”3

Cifra9aveaosimbolisticăprivilegiatădetoţiTemplierii.Ordinul„aveanouă fondatori, nouă provincii şi nouă mii de comandori”4. Simbolisticacifrei a fost subliniată atât de Parmenide, care spunea că numărul 9reprezintă lucrurile absolute, cât şi de Avicenna, în viziunea căruia oricenumărnuestealtcevadecâtnumărul9saumultiplulluiplusunexcedent.

XVII.3.ProcesulTemplierilor

Printreacuzaţiilecarele-aufostadusemembrilorOrdinuluiTemplieriloraufostşiurmătoarele:

a)ritualulcălcăriicrucifixului.Nupentrua-lrenegapeIisus,cipentrua-iafirmagloriapură.NufiulluiDumnezeumurisepecruce,ciunagitatorpolitic care i se substituise. Poate că încercau astfel să-i disculpe pe

evrei. Acest ritual s-ar putea explica şi prin influenţele diverse alereligiilordinPalestinaaceluitimp.Iudaismul–„sănu-ţifacichipcioplitşiniciunfeldeasemănareaniciunuilucrudincâtesuntîncer,sus…”(Ieşirea 20, 4). Islamul se revendică de la acelaşi Dumnezeu al luiMoise.Deaceeanuexistauniciînsinagogi,niciînmoscheiimaginialeDivinităţii. Ideea Dumnezeului care s-a făcut Om a fost consideratădrept dogmă în secolul al IV-lea, în urma Conciliului de la Niceea.„DocentiştiiconsideraucăIisusnuîmbrăcasedecâtaparenţauneiformeomeneşti; arienii, discipolii preotului alexandrin Arius, susţineau, nufărăoanumitălogică,ideeacă,dacăFiulfusesezămislitdeTatăl(lucruadmis de toţi creştinii), el nu putea fi veşnic precum acesta din urmă,fiindcăastfelarfidoizei.”5Înviziuneagnosticilor,creaţiadivinăeradeordin spiritual, fiind actul gândirii lui Dumnezeu asupra lui însuşi.Universul material – marcat pe vecie de imperfecţiune – este operademiurgului rău. În concluzie, gnosticii refuzau dogma întrupării luiHristos;

b)adorarealuiBafomet,unidolcucapdeţap.Eraarătatdoarceloriniţiaţi.Nu era propriu-zis idol, căci ar fi contrazis ritualul scuipăriiCrucifixului;

c) sărutul ca semn al homosexualităţii. Templierii interogaţi au precizatfaptulcăsăruturileeraudate„lacapătulşiriispinării,subcentură,apoipeburic,apoipegură”6.

Explicaţia reală nu are nici o legătură cu practicarea homosexualităţii.Dimpotrivă, estevorbadespreun ritual iniţiatic prost saudeloc înţeles decei mai mulţi. Primele trei săruturi corespund celor trei plexuri: sacral,lombar, mezenteric. Sărutul dat pe gură între bărbaţi simboliza unirearăsuflărilor, deci a spiritelor.Era interpretat şi caungaj de fidelitate,maialesdesupunere.Semaifoloseşteuneorişilaslavi.

De ce s-a întâmplat tragedia legată de Ordinul Templierilor? Printrealtele, pentru că Filip cel Frumos era permanent în căutare de mijloacefinanciareşidoreaconfiscareaaveriilor.

Lideriitemplieriloraufostarşiperugîn13mai1310.JacquesdeMolay

afost torturatşiapoiarsperugîn18martie1314,dupăceşi-ablestematcălăii: „Nenorociri se vor abate în curând asupra celor care ne condamnăastăzi pe nedrept”. O lună mai târziu, Papa Clement al V-lea murea. Înacelaşi an, Filip cel Frumos moare misterios în urma unui accident devânătoare.

Procesul intentat Templierilor, deşi avea două aspecte (politic şireligios), nu a putut trece sub tăcere dimensiunea iniţiatică a Ordinului.Existaoanumităelităocultă,completneştiută.EaaadusmaideparteideeadeTemplu.Ordinulseplasadeasuprastatelor,încercândsăcreezeoordineinternaţională,osinarhie,cuoputereunicădeasupraelementelorpoliticeşireligioase.

În acest sens, Ordinul Templierilor făcea figura unui corp străin înrândulsocietăţiimedievale,motivpentrucareregeleFranţeil-aşidesfiinţat.

XVII.4.OrdinulTemplierilorînRomânia

La 9 octombrie 2004, ziarul Ziua anunţa că la Bucureşti începea săfuncţionezeMarelePriorat,celcareconduceceiaproape100de templieriromâni.MarelePriorareînjurde50deani.CeremoniileauloclaBisericaLuteranădinBucureşti.AuparticipatdemnitariaiOrdinuluiSupremMilitaral Templului din Ierusalim şiMareleMaestru (portughez)DomFernandoPintoPereiradeSousaFontes.

1.Pentrudetalii,veziGérardşiSophiedeSède,Ocultismulînpolitică.DelaPitagorapânăînzilelenoastre, traduceredeRaduPetrescu,EdituraNemira,București,1996,p.49.

2.Ibidem,p.48.

3.Ibidem.

4.Ibidem,p.66.

5.Ibidem.

6.Ibidem,p.69.

CapitolulXVIII

Şamanismul

XVIII.1.Ceesteşamanismul?

DupăI.P.Culianu,termenulşaman1s-artraduceprinvrăjitor,magician.

Cuvântul turcesc obişnuit care desemnează şamanul este kam. Iakuţii,kirghizii, uzbecii, kazahii şi mongolii folosesc alţi termeni. Mareleşamandinperioadainvaziilormongoleestenumitbeki;eladatprobabilturcescul beg, „stăpân, domn”, care a devenit apoi bey. IstoriciimusulmaniîiatribuiauluiGenghisHanînsuşiputerisamanice.2

Definiţie:Şamanismulnuestepropriu-zisoreligie,„ciunansambludemetode extatice şi terapeutice al căror scop este de a obţine contactul cuuniversul paralel, dar invizibil, al spiritelor şi ajutorul acestora îngestionareatreburiloromeneşti”3.

DupăM.Eliade4, şamanismulesteun fenomenreligiosprinexcelenţă,originardinspaţiulcentral-asiatic.Cuvântulşamanismprovinedintunguzulshaman.Şamanulcoexista,încentrulşinordulAsiei,alăturidepreotşidecapul de familie. O primă definiţie dată de Mircea Eliade este cea careechivaleazăşamanismulcuotehnicăaextazului.

Şamanul nu este preot. De ce? Nu are biserică, nu există cler, slujbăcodificată.Şamanulnuestevrăjitor.Excepţiefaccazurileîncareagreseazăşiucidedeladistanţă.Şamanulnuestemediu.Lumeaspiritelorcucareelcomunicănusereducela lumeamorţilor.Deobicei,șamanulsecomportă

caunomnormal.Doarînperioadedecriză,catastrofe,boalăsautensiunesocială,eldevineşaman.Dacăesteineficient,econdamnatlamoarte.

În comunităţile arhaice, unde nu exista o separare a puterilor şi odiviziune socială a muncii aşa cum ne-o reprezentăm noi, europenii,şamanuleraunspecialistalsacruluicumultealtefuncţiisociale.DupăcumspuneaEliade,„şamanulesteteologşidemonolog,specialistalextazuluişivindecător,auxiliaralexpediţiilordevânătoare,protectoralcomunităţii şialturmelor,psihopompşi,înanumitesocietăţi,eruditşipoet”5.

A.Ohlmarks,unautorclasicinvocatdeEliade6,susţinecăşamanismular fi la origine un fenomen exclusiv arctic, datorat influenţei mediuluicosmicasuprasistemuluinervosallocuitorilordinţinuturilepolare.Cualtecuvinte, frigul excesiv, nopţile lungi, singurătatea, lipsa vitaminelor ar fiinfluenţat constituţia nervoasă a populaţiilor arctice, provocând isteriementalăsautransăşamanică.

Cum s-a pus semnul echivalenţei între epilepsie şi şamanism, în acestcaz şamanismul ar fi un fenomen lipsit de conţinut religios, o imitație aadevăratului misticism. Totuşi, scrie Eliade respingând această teorie,comunităţile tradiţionale (cele sudaneze, de exemplu) disting clar întreepilepsie şi transa autentică. Prima nu este deloc acceptată, fiind de laînceputrecunoscută.

Dacăşamanulestebolnav,aratăM.Eliade,estepentrucăvocaţiais-arevelat prin boală şi, mai mult, este un bolnav care s-a vindecat singur.Şamanul face cu putinţă recăpătarea echilibrului.De regulă, omul este unsubiectalecăruicapacităţiîntreccumultmediacomunităţii.

XVIII.2.Căilesocialealeconsacrăriişamanice

ÎnopinialuiMirceaEliade,şamansepoateajunge„a)prinvocaţiespontană(«chemare» sau «alegere»); b) prin transmitere ereditară a profesieişamanice; şi c) prindeciziepersonală sau,mai rar, prinvoinţa clanului”7.

Indiferent de căi, dubla instruire prin viziuni extatice şi învăţăturătradiţionalăesteesenţială:

a) prin vocaţie spontană sau alegerea de către spirite. Se întâlneşte înAmericadeNord(laindieniideprerieşiCalifornia).Semneclasicealevocaţieişamanicesuntcelereferitoarelaviseleîncarecadeopersoană,apoi scapădeoprimejdie,areviziuni şi, în sfârşit,oboalăpecareunşaman recunoscut o va vindeca. În multe situaţii, viitorului şaman îiapare în vis un maestru care îl roagă să-i preia funcţia. Iniţierea oprimeşte însă de la spiritele superioare. În toate situaţiile, atunci cândtânărulrefuzăiniţierea,sfârşeşteprinaseîmbolnăvi;

b) prin transmitere ereditară. Este întâlnită în Siberia. Neofitul fuge deacasăşimanifestăsincope.Faptuleste interpretatcaposedaredecătrespiritulunei rudedecedate.Ceidincomunitate îl îndeamnăpeviitorulșaman să respecte interdicţiile sexuale şi alimentare, să dobândeascăviitoarelecapacităţişamanice;

c)princăutareavoluntară,darcuaprobareaspiritelor.Frecventălavârstapubertăţii, în America de Nord. Presupune retragerea în locuri pustii.Neofitulfacebăideaburi,fumigaţiicupelin,apoibăicuapărece.Cautăviziunile prin practici şi privaţiuni autoimpuse: coborârea în fugă apovârnişurilor,înotulcontracurentului,postul,abstinenţasexuală;

d)prinvoinţacomunităţii.Niciînacestultimcaz,alegereaclanuluinutrecepesteexperienţaextatică.Dacăeanuareloc,atuncişamanulnuvamailualoculceluidefunct.

Aşa cum scrie Mircea Eliade în Șamanismul şi tehnicile arhaice aleextazului, şamanul are capacităţi fizice şi intelectuale neobişnuite. Deexemplu,putereadeconcentrareşidecontrolîlfacsăsemişteîntr-unspaţiustrict delimitat, cuo încărcătură remarcabilă de accesorii șamanice, fără aatingesauadistrugecevaanume.Număruldecuvinteuzitatestede12.000,comparativcuceilalţimembriaicomunităţiicarenufolosescmaimultde4.000. Este uneori cântăreţ, poet, instrumentist, medic, dar niciodată opersoanăcuhandicap.

XVIII.3.Ritualurileiniţieriişamanice

Iniţiereaşamanicăpresupuneunscenariubinecunoscutînistoriareligiilor:moarte simbolică, tortură, înviere. Un moment esenţial al învierii îlconstituiecapacitateaneofituluidea-şivedeapropriulschelet.Acestlucrueste posibil în urma unui efort susţinut de asceză fizică şi contemplarementală.

ÎnopinialuiEliade,prinputereasacră,şamanulpoatesă-şi„dezbrace”corpul de carne şi sânge, îl poate purifica, rămânând doar la niveluldurabilităţiischeletului.Acestadevinepurşistrălucitor.Atuncieltrebuiesăcunoascăşisănumeascătoatepărţilecorpuluişi toateoaseledupănumelelor.Faptulnuesteconsemnatîndiscursulobişnuitalmembrilorcomunităţii,ciînlimbajulsecretînvăţatdelabătrâniişamani8.

Tot Mircea Eliade scrie că vizualizarea şi contemplarea propriuluischeletsuntinterpretatediferit,înfuncţiedespaţiulistoricşiculturalundeaulocacesteevenimenteşamanice.Astfel:

a) în spaţiul cultural şi social al vânătorilor şi păstorilor, osul este înţelesdreptsursăavieţiiumaneşiaMariiVieţianimale.Atereducelastareadescheletechivalacuoreintegrareînmatriceavieţii,decicuoreînnoireşicuorenaşteremistică;

b)înAsiaCentrală,acoloundeexistăstructuriculturalebudisteşitantrice,reducerea la starea de schelet are mai curând o valoare ascetică şimetafizică, anticipându-se marea putere disolutivă a Timpului. Viaţaeste înţeleasăprin exerciţiul gândirii aşa cumeste ea de fapt: iluzie şiamăgire,unchipalnefiinţei;

c)încadrulşamanismuluinord-american,sursaputerilorneobişnuitenuesteunică. Ea poate fi găsită în fiinţele divine, în sufletele strămoşilorşamani,înanimalemitice,înobiectesauînanumitezonecosmice.

XVIII.4.Funcţiilesocialealeşamanismului

Înprincipal,douăarfifuncţiilesocialealeşamanului:

a)medic/vindecător. ÎnAsia,America deNord şi Indonezia, şamanul arefuncţiademedicşivindecător:cautădiagnosticul,aducesufletulfugaralbolnavului,îlprindeşi-lobligăsăreintreîntrupulpărăsit.

Pe de altă parte, şamanul nu se mulţumeşte doar să descopere şi săexorcizezespiritelerele.Leintegreazăînpropriulluicorp,leposedă,lechinuieşilealungă.Deci,întimpultransei,şamanulînceteazăsămaifieom:devinedeaceeaşinaturăcuacestespirite.Riscurilesuntenormeşinu de puţine ori şamanul sfârşeşte prin a cădea el însuşi sub putereaspiritelorreleşiafi,înceledinurmă,posedat;

b)psihopomp. Șamanul conduce sufletulmortului în Infern. Este deci unpersonaj psihopomp. Din comunitate este singurul care cunoaşteregiuniledinafaraacesteilumi.DoarşamanulpoatecălătoriînInfern,înCer,deşiriscuriledeaserătăcisaudeasepierdenusuntdelocexcluse.

Nu de puţine ori, scrieMircea Eliade, menirea unui şaman este de acălăuzi sufletulceluidecedat în lumeadedincolo.Aceastaesteconceputăcu totuldiferit lapopoareleAsieiSeptentrionale.Totulare loccaaici,darpedos.Cândpepământesteziuă,acoloestenoapte:deaceeasărbătoareamorţilor are locdupă apusul soarelui.Verii de aici îi corespunde iarnadedincolo.Mânastângădeaicioarecorespondentpeceadreaptădedincolo.Deaceea,beltiriipunobiecte înmânastângăamortului.Totceeaceesterăsturnataiciseaflăînpoziţienormalădincolo.Esteşimotivulpentrucareobiecteleoferitedeasupramormântuluiserăstoarnăsauchiarsesparg.

Indiferentdefuncţiilesocialeexercitate,ritualulşamanicesteîngeneralacelaşi.Elseîntemeiazăpe:

a)sacrificiileadusefiinţeiceleste;

b)ascensiuneasimbolicăaşamanuluişiînfăţişarealui,împreunăcusufletulanimaluluisacrificat,înainteazeului.

Acesta este un zeu cu totul diferit faţă de Marele Zeu, cel căruia la

începuturi îi era adresat sacrificiul. Întregul prestigiu şi toată putereaşamanului se întemeiază pe forţa sa extatică. El se substituie preotului însacrificiile oferite Fiinţei Celeste, dar substituirea presupune chiar oschimbare a ritualului: ofranda se transformă în psihoforie, ceremoniedramaticăbazatăpeexperienţeextatice.

XVIII.5.Tipologiaşamanismului

Existăomarediversitatedereprezentărişipracticişamanice.Deobicei,elesuntclasificateînraportcuzonelegeograficeundeseregăseşteşamanismul.Astfel,avem:

•şamanismulasiatic.Uniispecialişticontemporanisunttentaţi„deaatribuiorigini şamanice picturilor rupestre din Siberia (către 1000 î.Hr.), pebaza trăsăturilor distinctive pe care le au în comun cu costumele şiritualurileşamaniceatestatedeantropologi”9;

• şamanismul din Siberia Septentrională. Instituţia socială a şamanuluidiferă în funcţiedeputerile sale. Întotdeauna însăcostumul/accesoriilesale cuprind următoarele: tobadin lemnul copacului/arborelui cosmic,tichiaşicostumul;

•şamanismul popoarelor arctice.Eliadedescrie acest tipde şamanismcafiind unul special. În primul rând se caracterizează printr-o intensitatedeosebită.Şamanuleste legat într-uncortcarevafiscuturatdespirite.Practică vindecarea bolii prin tehnica ghicitului bazată pe vibraţiagreutăţii unui obiect ţinut în mână atunci când i se pune o întrebarespiritului;

•şamanismulcoreeanşijaponez.Aicişamanismul„estepracticatîngeneralde femei. Orbirea este un semn sigur de elecţiune”10. Femeia nord-coreeanămoşteneşte,deobicei,darurileşamanicepelinieereditară;

•şamanismulnord-americanpresupuneoascezăneobişnuită.„Înmulteariigeografice,şamaniitindsăformezeasociaţiiprofesionale.”11;

• şamanismul sud-american „cunoaşte toatemotivele prezente în alte ariiculturale:boalainiţiatică,vizualizareascheletului,căsătoriacuunspirit,vindecareaprinsucţiuneetc.”12.Înschimb,puneunaccentdeosebitpefolosirea substanţelor halucinogene şi a ceremoniilor colective deiniţiere;

•şamanismulromânesc?MirceaEliadearechiarunstudiu(cuacelaşititlu)pe această temă. Aminteşte că, în 1925, folcloristul maghiar GyörffyIstvánatrăgeaatenţiaasupracaracteruluişamanicalpracticilormagicela moldoveni. El îşi baza afirmaţiile pe datele oferite de misionarulMarcusBandinus(secolulalXVII-lea).

Dupăpărerea luiEliade, româniiar fi trăit spresfârşitulEvuluiMediuîntr-o unitate politică şi culturală cu populaţiile asiatice. În timpulRusaliilor, româncele cădeau în extaz şi făceau prorociri. Este şamanism?M.Eliadeesteconvinscănu.Argumenteleluiarfi:

a)lipsavocaţiei,iniţieriişiuceniciei;

b)lipsacostumuluiritualşiaspiritelorauxiliare;

c)lipsafacultăţiideaprovocatransedupădorinţăşideaostăpâni;

d)absenţacapacităţilordevindecare;

e)lipsacaracteruluipsihopompalceremonialului.

ConformteorieiluiMirceaEliade,laromânieravorbadoardeostareextaticăcondiţionatăcultural.Esteaccesibilă femeilordinanumite sate şidoarînceletreiziledeRusalii.„Trezirea”provocatăprindansşimuzicănuesteaicidenaturăşamanică.Ritualulesteasemănătorcucelalcăluşarilor,chemaţisăvindecebolnaviicudansurileşicântecelelor,conchideEliade.

XVIII.6.Neoşamanismul

Relatărileşiaventurilespiritualealeşamanuluinuaudispărut în timpurilemoderne.DupăM.Eliade, şamanular fi supravieţuit lanivelulmentalului

social.Aluatchipulerouluidinliteraturaepică,deexemplu.Maimult,este„posibil,deasemenea,caeuforiapreextaticăsăficonstituitosursăapoezieilirice”13.Pregătindu-şistareadetransă,şamanulcheamăspiritele,utilizeazălimbajulsecret,imităţipătulanimalelorşicânteculpăsărilor.Stareapecareoobţineastfelpuneînmişcarecreaţialingvisticăşiritmurilepoezieilirice,scrieEliade.

Limbajulpoeticcontemporanpăstreazăautonomiaşiperfectalibertatealimbajului extatic de tip şamanic. Pe de altă parte, lumea de spectacol şiuniversulşedinţeişamaniceamintescdelumeaprimă,originară,azeilor.

*

Dincolo de supravieţuirile culturale ale şamanismului, situaţia acestuifenomenfascinantafost tragicăînregimuriledetiptotalitar.Deexemplu,şamanismulasiatics-aaflatînsecolulXXsubregimcomunistsovieticsauchinez.Pestetotînaceastăsocietatetotalitară,

şamanii au fost persecutaţi, fiind consideraţi înmod greşit şefi locali,duşmanideclasă.Cumnuexistautemplesauoierarhiecaresăpoatăfiatacate, au fost distruse elementele simbolice ale cultului, tobele le-aufostluateînchipdetrofee,unorachiarlis-adatdrumuldinelicoptercasă demonstreze că pot zbura, iar mulţi alţii au fost condamnaţi ladeportareînlagăreledemuncă14.

Cutimpul,situaţias-amaischimbat.Cum

înadâncultaigaleinuexistaumedicimoderni,i-aulăsatpeşamanisă-iîngrijeascăpebolnavi,iarlateleviziuneasovieticăsaulafestivaluriledefolclorauapărutchiarcâţivabătrânipăstrătoriaitradiţiilorsiberienecareprezentanţiaiuneianumeidentităţişiaiunuipatrimoniucultural15.

În prezent, şamanii ruşi îşi desfăşoară activitatea ca tămăduitori. Au

interesecomerciale.

În America de Nord, indienii – condamnaţi la o integrare socialăforţată – au trăit tulburări şi crize psihice deosebite. Ca remediu, ei aureactivat şamanismul. Practică şi astăzi „alături de Dansul soarelui (Sundance), purificarea prin abur (sweat lodge), şedinţele de vindecare cuajutorulpietrelorsfinte(yuwipi),stărilecolectivedeconştiinţăalterată”16.

ÎnPeruexistă„practiciurbanepentruşamaniimetişi:şamaniidinpădurevinsăfacăschimbdeexperienţăcumagiadelaoraş,iarsemi-indieniidinoraşepleacăsă-şiîmprospătezeforţeleînpădure”17.

ÎnAsia, şamanii „migrează spreSingapore şiCoreeadeSud,pentru arăspunde nevoilor emigranţilor din interior”18. Se remarcă şi revigorareaorganizaţiilorcoreenedeşamanismfeminin.Elereactualizeazăşiaduclazivechile practici de tip şamanic. Japonia contemporană trăieşte şi ea orevigorareaşamanismuluiîncadrulnoilormişcărireligioase.

Ocauzăspecialăacreşteriiinteresuluipentruşamanismulcontemporanoconstituie–celpuţinînmediilesocialeeducate–succesulscrierilorunorantropologi occidentali. De exemplu, în anii ’80, antropologul CarlosCastanedas-afăcutapologetulşamanismului.Oameniideştiinţăl-auacuzat(pe bună dreptate) de simplificări şi falsuri ale fenomenului. Şamanismulaparelaelca„modelalternativdepercepţieauneirealităţinecunoscute”19.AfostuceniculşamanalunuiindianYagui(DonJuan),specialistînplantenarcoticeşihalucinogeneutilizateînvrăjitorie.Aînvăţatsăaibăviziunişisă le interpreteze. S-a autodenumit profet al lumii occidentale. A promiscontrolulemoţiilor,echilibrul,fericireaprinconsumuldepeyotl.

Alţi şamani contemporani. Danièle Vazeilles, specialistă în „PasăreaTunetului”şiîn„BizoniţaAlbă”delaindieniiSioux,obiectultezeisalededoctorat,„deşinuposedăviziuneaşamanică,vedefoartebinetotceţinedeşamanişideexportuldeşamanism”20.

Alți inițiați în șamanism dau „lecţii de învăţare a roţii medicinei”21.Cursurileconținşicevaşamanism,alăturideartemarţiale,dansulsoarelui,tehnici militare specifice infanteriştilor americani şi învăţătură de tipCastaneda.

Acest neoșamanism combină ritualuri orientale de control și ritmare arespirației cu dansuri frenetice, practici șintoiste de servire a ceaiului şimuzicăcontemporană.Înconcluzie,șamanismulactualdetipcomercialestecu totul altceva decât ceea ce „făcea, în anii ’50, Aldous Huxley graţiemescalinei”22.

Cum se explică sociologic succesul acestor practici neoşamanice?Conform antropologului francez Claude Rivière, o parte a societăţiioccidentale actuale, „pierzându-şi credinţa în sacrul instituţionalizat debisericilecreştine,încearcăsăregăseascăsacrulprinaltemijloace:divinaţieşivindecare,asceză,călătorieînlumeaspiriteloraliateomului,extazcusaufărădrogurihalucinogene”23.

1. Există o bogată literatură de specialitate care tratează semnificațiileșamanismului. Vezi, în acest sens, Jean-Paul Roux, La Religion desTurcs et des Mongols, Payot, Paris, 1984; E.R. Dodds, Grecii şiiraționalul, Editura Polirom, Iaşi, 1998; Carlo Ginzburg, Istorienocturnă.Ointerpretareasabatului,EdituraPolirom,Iaşi,1996; IoanPetru Culianu, Călătorii în lumea de dincolo, Editura Polirom, Iaşi,2007;DanièleVazeilles,LesChamanes, LeCerf, Paris, 1991;MirceaEliade, Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului, traducere deBrînduşa Prelipceanu şi Cezar Baltag, Editura Humanitas, Bucureşti,1997;MarioMercier,Şamanismşişamani,EdituraMoldova,Iaşi,1993etc.

2.MirceaEliade,IoanPetruCulianu,Dicţionaralreligiilor,ed.cit.,p.345.

3.Ibidem.

4.Vezi celebramonografie asupra şamanismului a luiMircea Eliade,op.cit.

5.Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase. Vol. III:De laMahomedlaepocaReformelor,ed.cit.,p.21.

6.VeziMirceaEliade,Șamanismulşitehnicilearhaicealeextazului,ed.cit.

7.Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase. Vol. III:De la

MahomedlaepocaReformelor,ed.cit.,p.22.

8.Pentrudetalii,veziMirceaEliade,Istoriacredinţelorşiideilorreligioase.Vol.III:DelaMahomedlaepocaReformelor,ed.cit.,pp.23-24.


10.Ibidem,p.348.

11.Ibidem.

12.Ibidem,p.349.

13.MirceaEliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase.Vol. III:De laMahomedlaepocaReformelor,ed.cit.,p.30.

14. Claude Rivière, Socio-antropologia religiilor, traducere de MihaelaZoicaș,EdituraPolirom,Iași,2000,p.151.

15.Ididem,p.152.

16.Ibidem.

17.Ibidem.

18.Ibidem.

19.Ibidem.

20.Ibidem,pp.152-153.

21.Ibidem,p.153.

22.Ibidem.

23.Ibidem.

CapitolulXIX

Magia

XIX.1.Semnificaţiilesocialealemagiei

Etimologic,termenulmagie1areosemanticăfoartebogată.Trimiterilesuntlaasirianulmaga–„sacerdot”;grecesculmageia–„vrăjitorie”,„farmece”;latinescul magus – „preot persan”; chaldeeanul maghdim – „înaltăînţelepciune”,„filosofiesacră”.

Magia este, aşadar, un sistem de ritualuri şi practici întemeiate pecredinţa în putereamagului de a acţiona asupra realităţii cu ajutorul unorforţeneomeneşti,prinmijloaceocultesauparanormale.

Supoziţiagândiriimagiceesteaceeacă,încosmos,existăforţeocultepecareomul lepoatemanipula în favoareasau împotriva lui. Înmentalitateaveche,tradiţională,magiaera„ştiinţaşireligiamagilor”.Magiieraupreoţiilui Zoroastru şi solii zeilor (chaldeeni, egipteni, iranieni sau ai celor dinAmericaprecolumbiană).

XIX.2.Funcţiilesocialealemagiei

În general, magicienii veritabili luptau împotriva răului. Răspundeau laatacuriledemonilorşilaefecteleritualurilorvrăjitoreşti.Practicaumedicinamagică: abăteau trăsnetul asupra duşmanilor şi provocau catastrofe.Proferaublestemedeosebitdeeficiente.Exemplu:ṛṣi-iindieniatingeauprincuvintelerugăciunilorlorchiarpezei.

XIX.3.Cercetărisocioantropologiceclasiceasupramagiei

R.H.Codrington,TheMelanesians,1891.Cerceteazăreprezentărilemagiceşi constată că esenţialul fenomenului magic îl reprezintă mana. Ea esteesenţa sacrului. E o forţă impersonală, stăpânită de om. Ideea apare lamelanezieni.Mana nu este doar apanajul magicienilor: fiecare om, prinpracticioculte,opoatestăpâni.

Br. Malinowski,Magie, ştiinţă şi religie. Tradiţia confirmă magia şioferăprilejulaccederiilaea,susţineantropologulpolonez.Magianuderivădinsimplaobservareanaturiişidincunoaşterealegilorei.

Alți autori susțin ideea că magia apare ca urmare a legăturii stabiliteîntrefenomenelenecunoscuteşicelecunoscute.Stareaemoţionalăesteceacareprilejuieşterealizareaunorlegăturişirelaţiidetipcauză-efect.

J.Frazer,Creangadeaur.Magiaesteoparaştiinţăşiopseudoartă.Aredouă legi principale. Legea similitudinii, specifică magiei homeopatice.Legeacontactului,propriemagieicontagioase.Dincombinareacelordouărezultămagiasimpatetică.

J. Maxwell, Magia. Migraţia popoarelor a produs schimbări dementalităţi.Practicilespiritualealeînvinşiloreraustigmatizate,demonizate.Preoţiideveneaumagicieni şivrăjitori.Ritualurileerauprezentateca fiindpracticispecificeliturghieinegre.Maxwelldistingeîntreactulreligioscareesteorugăciuneşiactulmagicînţelescaexpresiauneivoinţe.

É. Durkheim, Formele elementare ale vieţii religioase. Magia, spredeosebiredereligie,nuarebiserică.Nuarecomunitatemoralăformatădinansamblul credincioşilor. Totuşi, Durkheim vedea frontierele dintre celedouăcafiindincerte.

Evans-PritchardacercetatcomunităţileazandedinestulAfricii,undeadescoperit faptul că practicile magice sunt socialmente şi moralmenteneutre. Distinge între sorcery şi witchcraft. Primul fenomen presupunearecurgerealamagiepentruaînfăptuifărădelegi.Seacţioneazăprinpropria

voinţă, având scopuri condamnabile social. Al doilea fenomen aduce înprim-plan un personaj tragic, victima unor forţe irezistibile, înnăscute saudobânditevoluntardetimpuriu.

HenryCharlesLea.Sorcery esteun fenomencultural şi spiritual ce semanifestăînEuropa,însecoleleX-XV.WitchcraftesteopracticăspiritualătransformatăînerezieinspiratădeDiavol.Ritualurilemilenarealefertilităţiis-autransformatînsabaturi,subpresiuneaautorităţilorcreştine.

Carlo Ginzburg, Istorie nocturnă. O interpretare a sabatului.Analizează supravieţuirea după o mie de ani de creştinism a cultelor defertilitate din Europa Apuseană. Benandanţii erau oameni născuţi cumembranaamnioticăpecareopurtauagăţatădegâtcaoamuletă.Înnopţiledesolstiţiuseluptaucuvrăjitorii.

XIX.4.Cercetăriromâneştidespremagie:GheorghePavelescu

Unprimexemplude sociolog româncare a cercetatmagia esteGheorghePavelescu.AcestaaparticipatlacercetărilemonograficeefectuateînMunţiiApuseniasupramagiei2, într-o regiunececuprindeaaproximativpatruzecide sate. Existau trei posibilităţi metodologice de cercetare a mentalităţiimagice în satul tradiţional românesc: a) limitarea cercetărilor la unităţisociale mai restrânse; b) studierea doar a unor comunităţi; c) studiereaelementeloresenţialealemagiei.

Gheorghe Pavelescu a ales-o pe cea de-a treia. Cercetarea a avut treimomenteesenţiale:

a)schiţareageneralăaconcepţieimagicedesprelumeşiviaţă;

b)apariţiaunuigrupsocialceobţineavantajedintehnica„vrăjitoriei”;

c)cercetareaincantaţiilormagice.

ŞcoalaGustiștiafoartebinecăs-austudiatmaimultdoaranumiteforme

de literatură populară (balade, basme, doine). S-au cercetat mai puţincântecele rituale (colinde, bocete, descântece), credinţele, superstiţiile şiobiceiurilepopulare,scrieGheorghePavelescu.Or,magiadăseamaîntr-omare măsură de mentalităţile tradiţionale şi moderne ale românului.CercetărilesocioantropologicedinApuseniaufostcoordonatedeInstitutuldeŞtiinţeSocialealRomâniei,subpreşedinţialuiD.Gusti.

Echipa monografică de la Cluj a fost coordonată de prof. IuliuMoldovan.Anchetaadurat53dezileşis-adesfăşuratînperioada16iulie–14octombrie1940.Încele41desatecercetates-auînregistratsuperstiţiile,datinileşipracticilefolositedelocalnici,respectiv200dedescântece.

De ce magia? Răspunsul lui Gheorghe Pavelescu este foarte clar şiconvingător.Pentruacunoaştemaibinementalitatearomânească.„Sufletulţăranului este plin de experienţe ancestrale, multimilenare, fiind stăpânit,uneori chiar torturat, de elemente arhaice care vin din străfundurileistoriei.”3 Chiar experienţa şi orientarea practică a ţăranului român suntlegate de viziuneamagică. Ea semai păstrează în satele răsfirate, situatedeparte de căilemoderne de comunicaţie, dar „cu fiecare octogenar ce sestinge în anonimatul unui cătun de munte se închide pentru totdeauna otainăşisepierdsemnificaţiipentrugesturirămaseneînţelese”4.

Astăzi, magia a supraviețuit în forme care nu sunt revolute, depăşite,considerate simple fosile culturale într-o civilizaţie vie, cu deschiderieuropene. Ele sunt prezente consistent în viaţa cotidiană a românului.Uneori,componentamagicăapracticilorsocialeesteclară,evidentă,alteorieste camuflată. Din nefericire, magia din cultura românească este încontinuare insuficient cunoscută. Aşa a fost situaţia şi în timpul luiGheorghePavelescu.

XIX.5.Caracteristicilemagiei

Magiaşivrăjitoria,înviziunealuiGheorghePavelescu,comportăanumitediferenţe.Cele două nu sunt identice.Astfel,magia ar fi un ansamblu deelementespiritualeşiafectivelacare„participă”întreagacomunitate.Este

maicurândomentalitatesubiacentăşiacceptată.Vrăjitoria,înschimb,esteo tehnică individuală, apanaj al unor specialişti. Vrăjitorii sunt elitamagicienilor.Eitrăiescmaiviu,intensşidramaticmentalitateamagică.

Magianu esteo simplă supraviețuire aunor culturi vechi, precreștine.Nu se transmite doar pe cale inițiatică unor aleși. Există, dupăGheorghePavelescu, o creaţie magică, chiar şi acum, în unele sate retrase dinRomânia.Gândireamagicăestespontanăşinusedesfăşoarădupătipareşistereotipuri. Exemplu: vrăjitorul nu preia un descântec ad litteram. Preiaimaginileintuitive,adicăideile.Exemplu:descânteceledinApusenipreluatedesuroridelamamădiferăfoartemult.

Gândireamagică prezintă variante interindividuale: un descântec estecreatdemaimulțiactorisociali,doarprinsubstituiride imagini.Existăşivarianta intraindividuală, conform căreia un vrăjitor prezintă la anumiteintervale de timp un descântec în alte versiuni. Cochetează pe margineaunor imagini intuitive (uneori în proză, atunci când nu mai dispune decapacitateaversificării).

Magia românească, susţine Gheorghe Pavelescu, exclude într-o maremăsurăgenulliric,daresteprezentdinplinîngenulepic.Unvrăjitorpoatepovestilanesfârşitmiturişilegende;mairarînsăestecapabilsăprezinteopoezielirică.Magiaadezvoltatsentimentuldramatic.

În concluzie, modelul de cercetare socioantropologică a magiei laromânipecare l-amselectatpentruaceastăcartepoateprovoca şi stimulanoicercetăriasupraipostazelormagieiînsocietatearomâneascăactuală(şinunumai).

1.BronisławMalinowski,Magie, ştiinţă şi religie, EdituraMoldova, Iaşi,1993; Robert Muchembled, Magia şi vrăjitoria în Europa din EvulMediu până astăzi, traducere de Maria şi Cezar Ivănescu, EdituraHumanitas, Bucureşti, 1997; J. Maxwell, Magia, Editura UniversEnciclopedic, Bucureşti, 1995; Ioan Petru Culianu, Eros și magie înRenaștere. 1484, Editura Polirom, Iaşi, 2003; James George Frazer,

Creanga de aur, Editura Minerva, Bucureşti, 1980; GheorghePavelescu, Magia la români. Studii și cercetări despre magie,descântece șimană, EdituraMinerva, București, 1998; Lucian Blaga,Despre gândirea magică, Editura Garamond, Bucureşti, 1992; ArturGorovei, Credinţe şi superstiţii ale poporului român, AcademiaRomână, Bucureşti, 1915; Roger Bastide, Éléments de sociologiereligieuse, Éditions Stock, Paris, 1997, pp. 16-42. Recomand în moddeosebit temeinica cercetare semnată de Ioan Pop-Curşeu, Magie şivrăjitorieînculturaromână,EdituraPolirom,Iaşi,2013.

2. Cercetările sociologice, antropologice și etnologice care au avut casubiect magia sunt numeroase.Menționez aici doar câteva dintre ele:Gheorghe Pavelescu,Mana în folclorul românesc. Contribuţii pentrucunoaştereamagicului,Sibiu,1944;GheorgheF.Ciauşanu,Superstiţiilepoporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi şi nouă,Academia Română, Bucureşti, 1914; Artur Gorovei, op. cit.; ElenaNiculiţă-Voronca, Datinile şi credinţele poporului român, vol. I-II,Editura Polirom, Iaşi, 1998; Simeon Florea Marian, Descântecepoporane române, Tipografia R. Eckhardt, 1886; S.Fl. Marian,Vrăji,farmece şi desfaceri, Academia Română, 1896; Artur Gorovei,Descântecele românilor, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1931 (cu obibliografie completă); Gheorghe Focşa, „Contribuţie la cercetareamentalităţii satului”,ArhivapentruŞtiinţă şiReformăSocială, anulX,1932, pp. 159-174;Gheorghe Focşa, „Aspectele spiritualităţii săteşti”,Sociologie românească, anul II, 1937, pp. 197-211. Tot din ŞcoalaGusti,ŞtefaniaCristescu-Golopenţiaaavut înatenţiepracticilemagicedin sate, în special din Druguş. Vezi „Gospodăria – în credinţele şiriturile magice ale femeilor din Druguş”, Monografia Druguşului,Bucureşti, 1940; „Practicamagică a descântecului de «strâns» în satulCornova”, înArhivapentruŞtiinţă şiReformăSocială, 1932,pp.371-380.Legatdemonografiaîncercetareamagicului,veziDimitrieGusti,Traian Herseni, Îndrumări pentru monografiile sociologice, EdituraUniversităţii din Bucureşti, Bucureşti, 1940; Adrian Fochi, Datini şieresuri popularede la sfârşitul secolului alXIX-lea,EdituraMinerva,Bucureşti,1976;IonMuşlea,Ovidiu,Bârlea,Tipologiafolclorului.Din

răspunsurile la chestionarul lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu, EdituraMinerva,Bucureşti,1970;AntoanetaOlteanu, Ipostazealemaleficuluiîn medicina magică, Editura Paideia, Bucureşti, 1998; AntoanetaOlteanu, Şcoala de solomonie. Divinaţie şi vrăjitorie în contextcomparat, Editura Paideia, Bucureşti, 1999; Monica Budiş,Microcosmosulgospodăresc.Practicimagiceşireligioasedeapărare,EdituraPaideia,Bucureşti,1998.

3.GheorghePavelescu,Magialaromâni.Studiișicercetăridespremagie,descânteceșimană,ed.cit.,p.4.

4.Ibidem,p.6.

CapitolulXX

Satanismul

XX.1.BisericaluiSatan

FirstChurchofSatan„afostfondatăînanul1966,decătreAntonSzandorLaVey,unfostfotografdepoliţie”1.1966devineAnulUnu,AnnoSatanaspentru cultul satanist. Are în centrul săuLiturghia neagră, care cuprindezeceporunci şi un jurământ2.Constă, printre altele, înpracticareapedos,blasfematoare,aritualuluicreştin:

a)crucifixulesterăsturnat;

b)altarulesteacoperitcunegruînlocdealb;

c)lumânărilesuntnegre;

d)imnurilesuntcântateînsensinvers;

e)ritualulestecelebratdeunpreotrăspopit.

De fiecare dată când numele lui Dumnezeu sau al lui Iisus trebuieproslăvite,sescuipăpecruce.

XX.2.SatanismulînRomânia.Oabordaresociologică

Oanalizăsociologicăfoarteutilăasuprasatanismuluiafostrealizatălanoide Mircea Chiorean şi Cristina Gavriluţă3. Conform lui M. Chiorean,sataniştii români au ca locuri predilecte de adunare cimitirele, bisericilevechi,părăsite, locurilepustii,dărâmăturileunorvechi locuinţe.Pânăa se

ajunge la practicile din spaţiile sociale menţionate, satanismul a ajuns înRomâniapemaimultecăi.

ExistămaimulteetapesauvalurialeexpansiuniisatanismuluiînEuropaşiînRomânia:

a)primulvalaavut loc în1990.Atuncis-au formatoseriedegrupuripefilieră germană, în Ungaria, Polonia, Cehia (Moravia). Expansiuneasatanismuluisepliapeconsumuldedroguri;

b)aldoileavalaavutlocîn1991.Atunci,cusprijinulsataniştilorpolonezi,au luat naştere grupări sataniste în Ucraina, mai întâi în rândulminorităţii poloneze, apoi şi în rândul tinerilor din Kiev, Cernăuţi şiTiraspol.Cutimpul,satanismulaajunsşiînRusiaşiînBasarabia;

c)al treilea val a avut loc în 1992. A cuprins România din trei direcţii.Faptul a fost marcat de turneul formaţiei The Beldam, între 21septembrieşi1octombrie1992,înmaimulteoraşedinTransilvania.

GrupărileclandestinedinKievşiLvovauintratînlegăturăcusataniştiimaghiari pentru a pătrunde şi pe teritoriulRomâniei. Foarte perseverent afostgrupulGalaxienilordinKiev,condusdeunproorocautointitulatLike.Acesta colabora cu un ofiţer KGB. Concluzia lui Mircea Chiorean esteclară:ApariţiasatanismuluiînRomâniacoincidecuproliferarea„noilorrutetranscontinentale de trafic cu droguri din Asia Centrală ex-sovietică sprepieţelededesfaceredinEuropadeVest”4.

XX.3.Practicisatanisteînoraşeleromâneşti

Cercetările Poliţiei Române atestă prezenţa satanismului în unele dintremarile oraşe ale României. Galaţiul este unul dintre ele. Aici apar„închinători lacele33despiritegalactice”.LaBotoşaniexistaorganizaţiamoderată numită „Ucenicii Satanei”. În municipiul Iaşi, scrie MirceaChiorean, „practicile satanice au atins proporţii îngrijorătoare”5. Elepresupuneauautomutilări,libertinajsexualtotalşialteperversiuni.

Cine sunt sataniştii români? Sociologic, ei sunt în special elevi şistudenţi, cu vârste cuprinse între 12 şi 25 de ani. Sunt atraşi şimai apoifascinaţidepracticile sataniceprinmijlocireaproastei înţelegeri amuziciihard-rockşiheavy-metal,princonsumuldebăuturialcooliceşidroguri,darşi prin lectura „ocultismului de tarabă”. Practică sacrificiile de animale şiprofanările de morminte. Majoritatea adepţilor provin din familiidezorganizate.

ÎnConstanţaauexistatpracticisataniceîngrupuride40depersoane.Înmai 1995, trei satanişti constănţeni au ucis doi bărbaţi, inspirându-se dinritualurile sataniste. Tot aici s-a furat sânge uman dintr-un laboratorhematologic, pentru a fi oferit spre consum fraţilor întru Satana. Lapercheziţia realizată de Poliţie s-au găsit obiecte specifice ritualurilorsatanice:unmanechin(mulaj)însemnatcucifra666,opentagramă,revistaDracula,cuţite,unpistolartizanaldinlemncucapse,caietecuînsemnări,briciul cu sângele închegat al victimelor, unTestamentsatanic semnat cudegetul înmuiat în sânge. Victimele aveau gâtul tăiat de trei ori, semnulcruciipefrunte,pentagramacrestatăcubriciulpeobraz,frunteşiabdomen.

Din documentelePoliţieiRomâne aflămdespre existenţa unor practicisataniceşi înuneleşcoligeneraleşi liceedinmunicipiulTulcea.Sataniştiitulceni s-au remarcat în special prin profanări de cimitire. Cei din oraşulCernavodă îşi dădeau întâlniri nocturne în cavouri. În Timiş, sataniştiipracticau sexul în grup, consumul de droguri şi jertfirile de animale. Unindividşi-atorturatprietena,îndemnând-osăsesinucidă.ÎnOradeaanului1998,cimitirulmunicipalafostprofanatdesatanişti.LaFăgăraş,„FiiiluiSatan”seîntâlneauîntr-osinagogăpărăsită.Eraucutoţiiîmbrăcaţiînnegru,nespălaţi,pletoşi.LagâtaveaucruceacuIisusHristosrăsturnat.Seadunaulaora12noaptea,marţea,ziconsideratăfavorabilăritualurilorsatanice.

XX.4.GradeleiniţieriiînBisericaluiSatan

Existămaimulteetapeşigradealeiniţieriiînsatanism.Însinteză,elearfiurmătoarele:

a)gradele1şi2–suntgradeinferioare,modeste,pentruîncepători;

b)gradul3–presupunesacrificiideanimale;

c)gradul4–combinăsacrificiiledeanimalecuacteledezoofilie;

d) gradul 5 – obligă la sacrificarea unui copil care nu a avut timp săpăcătuiască;

e)gradul6–amestecăsacrificiulcupedofiliaşinecrofilia;

f) gradul 7 – culminează cu sinuciderearituală, desfăşurată într-un cadrusolemn6.Numaiceiiniţiaţiaudreptulsăînfiinţezenoi„BisericialeluiSatan”şisăfienumiţi„liderilocali”.

Dincolodeacesteconsideraţiilegatedesatanism,decăilepătrunderiiluiînRomânia,depracticilesatanicedinspaţiileurbaneromâneştişidegradeleiniţierii, temacaatarepoate fiobiectulunor studii şi cercetări sociologicemaimultdecâtinteresante.

1.NicolaeAchimescu,Noilemişcărireligioase,ed.cit.,p.289.

2.DetaliidespreBisericaluiSatangăsimşiînHughB.Urban,„TheageofSatan: Satanic sex and the Black Mass, from fantasy to reality”, înMelissa Wilcox (ed.), Religion in Today’s World. Global Issues,SociologicalPerspectives,Routledge,NewYork,2012,pp.387-409.

3.CristinaGavriluţă,TheEverydaySacred.Symbols,Rituals,Mythologies,LapLambertAcademicPublishing,2013,pp.33-61.

4. Mircea Chiorean, Satanismul. Ideologie sau religie, Editura Aion,București,1999,p.116.

5.Ibidem,p.119.

6.Pentrudetalii,veziMirceaChiorean,op.cit.,pp.117-118.

CapitolulXXI

Alchimia

XXI.1.Ce(nu)estealchimia?

Aşa cum arăta Serge Hutin, alchimia derivă din latinescul alchemia,amestec de substanţe ce acţionează unele asupra altora. Alchimistulamesteca minereuri şi adăuga diverse substanţe, dar „urmărind«desăvârşirea» metalului, «transformarea» lui în aur, urmărea de faptpropriadesăvârşire”1.

AşacumscriaMirceaEliade,înţelesuluniversalalalchimieieraacelaaltransmutării materiei. Mentalitatea tradiţională considera minereul unembrionînpântecelePământului-Mamă.Tendinţafireascăaacestuiaeradeasetransforma,într-untimpfoarteîndelungat,înaur.Eliadeafirmăclarşidirect: singurul fiu dorit al naturii este aurul. Ceilalţi sunt „monştri”,„avortoni”, făpturi neizbutite. Or, susţine din nou Eliade, alchimistul seinterpune, mijlocind procesul şi accelerând trecerea timpului. Se obţineastfelaurul,celcarepeplansimbolicesteechivalentcunemurirea.

În varii cărţi ale sale2, Mircea Eliade analizează scenariile istorico-simbolicealealchimiei.Trimiterilesuntlaalchimiaelenistică,babiloniană,chineză,indianăşitantrică.

•Alchimiaelenistică.Pentruvechiigreci,scrieEliade,unitateamaterieieraunadevărrecunoscut.Ideeanaturalăadeveniriivafiînsătranspusăîntr-un scenariu alchimic. Drama naturii va deveni una a substanţei vii dincreuzetul alchimic. Transformarea naturii ilustrează o altă ipostază aritualului iniţiatic.După cum spuneaMircea Eliade, iniţierea este ubicuă.Astfel:

a) există un scenariu iniţiatic al ciclului vegetal. El presupune suferinţa,moartea şi învierea plantelor şi prin ele, asigurarea imortalităţii pentru„spiritelevegetale”;

b) există un scenariu inițiatic specific unor zei din Grecia antică.Protagonistul unui asemenea scenariu cunoaşte suferinţa, moartea(ocultarea) şi învierea. Încercarea sa devine arhetipală pentru oriceneofitcarecautădesăvârşirea;

c)şiexistă–înaltreilearând–acelaşiscenariuiniţiatictranspusdedataaceastamaterieialchimice.

Materiavasuferi,vamuri,vaînvia,fiindastfeltratatăpringrilainiţieriide către alchimist. Scenariile iniţiatice de pe planul spiritului vor fitransferatemateriei.Ceeacepeplanspiritualducelalibertateşidesăvârşire,pe plan alchimic va duce la obţinerea Pietrei Filosofale, susţine repetatMirceaEliade.

Un instrument important almanipulăriimetalelor în scop alchimic erafocul.Aristotelvedeatrecereaprinfoccaunmijlocalpurificăriimetalelor.Dacă focul acţioneazăasupraunui lucru, înseamnăcăacel lucrunu estepur. Proba focului era proba ultimă. Piatra Filosofală şi aurul alchimicsimbolizau nemurirea, libertatea absolută. În alchimie, un alt nume datPietreiFilosofaleafostrebis(„lucrudublu”).

•Alchimiachineză.PrimultextalchimicdateazădinChinasecoluluialII-lea î.Hr.Aici se insistăasupracaracterului ritualicşi sacrualalchimiei.Motivul este cel al aurului alchimic, care se deosebea de cel pur prinvirtuţile sale. Asimilat, acest aur prelungea viaţa și vindeca trupul. „Săadăugăm însă că aurul alchimic sebucurăde ceamaimare stimă în toatăliteraturachineză.”3Aurulalchimic,numit şi„elixirulvieţii”,erapurificatde orice urmă telurică, pământească, de yin. Asigura regenerarea şinemurirea.ÎncarteaaIV-aa lucrăriisale,PaoP’uTzu,celebrulalchimistchinez,insistaasupraadouătipuridealchimii:a)exoterică,alchimiacaartăa transmutării mineralelor, a obţinerii aurului şi argintului; b) ezoterică,

înţeleasăcatehnicăsacrădeobţinereaPietreiFilosofale.

Presupune din partea alchimistului preliminarii ascetice (ritualuri,posturi, sacrificii, purificări).El ajunge, la limită, să sehrăneascădoar cusuflurilecosmice.Există însăreguliprecisealeacestuiritual.„Dupăunelereţete,atestateînsecolulalIII-lead.Hr.,emanaţiasoareluitrebuieabsorbitălaamiază(cândyangesteînplinăputere)şiaceeaalunii(conţinândyin)lamiezul nopţii. Dar, mai ales, trebuie reţinută respiraţia; printr-o vedereinterioarăşiobunăconcentrareagândirii,omulîşipoatevizualizarespiraţiaşiopoatecălăuzicătreceletreiCâmpurideCinabru.Dacăîşipoatereţinesuflulpeoperioadăde1.000derespiraţii,elobţinenemurirea.”4

Textele sacre sunt obscure atunci când se referă la respiraţia totală, încircuit închis, de la cap până la călcâie. Aşa cum arată Eliade, aceastărespiraţieîţidăunsentimentalîmplinirii,alautonomieidepline.

XXI.2.Fenomenologiaşisimbolisticaalchimiei

Opusulalchimieiareîntotdeaunalocîntr-unciclubinedefinit,carecuprindemaimulteetape. InvocândmanuscrisedinsecolelealXV-leaşialXVIII-lea, dintre care unul semnat deGiovanni d’Andrea,ConstantinBălăceanuStolnicisintetizeazăetapeleopereialchimiceastfel:

•Nigredo. „Este vorba de constituirea, prin operaţii complexe, a uneisubstanţe care se structurează pe fundul creuzetelor, retortelor sau încuptor.”5 Se mai numeşte massa confusa, dissolutio, putrefactio.Simbolismul ei este dublu. „În primul rând – pe plan macrocosmic –, elîntruchipeazăhaosulprimordial,premateria,începuturilecosmogoniei.”6Peplan microcosmic, amestecul simbolizează „stadiul prenatal al fiinţeiumane,epocasaembrionară,acelregressusaduterum”7.Înjocestepentruneofitoadevăratămoarteiniţiatică,însensulcoborâriiînInfern,alanihilăriiEului,alatingeriistăriihaotice,maiscrieConstantinBălăceanuStolnici.

• Albedo sau Leukosis. Prin transformări speciale, masa neagră va

deveni o substanţă alb-argintie, strălucitoare.La ea se referă textele vechiatunci cândonumescmetaforic „aramăalbă”, „mercurpurificat”, „mielulincubat”, „laptele fecioarei”, „lună plină” etc.8. Simbolismul acesteitransmutărihermeticesereferăpeplanmacrocosmicla„ieşireauniversuluidin haos, realizarea actului creaţiunii (acel fiat lux al genezei), ţâşnirealuminiidinîntunericulprimordial”9.

Pe plan microcosmic, această transformare alchimică „simbolizeazătrecerea de la nefiinţă la fiinţă a Anthroposului, trecerea dintr-o staresumbră,încareeconfundatcuPhysis,lastarealuminoasăaconştientizăriisale”10.

• Xanthosis sau Citrinitas. Acum, „masa alb-argintie (lunară) estetransformatăîntr-omasăgalben-aurie”11.Lanivelmacrocosmic,fenomenulreprezintă organizarea, o anume „solarizare a cosmosului”12. La nivelmicrocosmic, are loc „trecerea de la naivitatea pură a copilăriei lamaturitatea spirituală şi la o stare aptă pentru integrarea conştientă aAnthroposului în universul creat, dar şi pentru comprehensiuneatranscendentului”13. Alchimistul obţine acum iniţierea şi o cunoaştere asecretelorlumii.

Trecerea de laAlbedo laXanthosis este mijlocită de existenţa a douăstadiiintermediarecarefaccuputinţăiniţierea:

a) viriditas – o substanţă verde, simbol al „căutării adevărului pe drumulasprualiniţierii”14.Acestverdeestelegatdesmarald,piatrasacrăaluiHermes Trismegistul. El este autorul lucrării Tabula smaragdina, oadevărată „biblie a alchimiştilor”, arătaConstantinBălăceanuStolnici.Smaraldulestepiatra sacră încarea fost sculptatGraalul,vasmiticaliniţieriiînmiturilemedievaleşiceltice.„Înunelemanuscrise(Sapientiaveterumphilosophorum),aceststadiuintermediarestesimbolizatdeunleu(Leoviridis).”15

b) cauda pavonis (coada păunului) – „este un produs multicolor carerealizeazăpe fundul retortei o imagineprecumcea apenelordepăun,imagine care a fost şi ea socotită a exprima simbolic procesul

iniţierii”16. Reunirea mai multor culori exprimă „unificarea tuturortradiţiilor, contopirea tuturor învăţăturilor într-un adevăr unic şimisterios,ţintatuturoriniţierilorezoterice(philosophiaperennis)”17.

•RubedosauIosis–esteprodusulfinalroşu.MaiestenumitşiAbraxas,termen„pecarealchimiştiil-aupreluatdelagnostici,înspecialdelagnosalui Basilide, unde este una din denumirile date Arhontelui suprem…”18.Metalul este pur, asemenea cinabrului sau chinovarului. Pe un plan maisubtil,procesulsimbolizapurificarealăuntrică.Alchimistulputeaajungelaobţinerea unor puteri speciale (siddhi). De aceea Mādhava „considerăalchimiadreptoramurăaluiHathaYoga”19.

Veritabilul alchimist avea şi puteri cosmogonice. Astfel, cu ajutorulPietrei Filosofale putea obţine „din materia minerală o fiinţă umanoidădotată cu conştiinţă”20. Este vorba de acei homunculuşi, fiinţe dotate curaţiune şi grai. Paracelsus le-a consacrat o întreagă carte. Această„palingenezăalchimică”estecombinatăcu ideeacămetaleleşimineraleleau viaţă, scrie Constantin Bălăceanu Stolnici. Prin urmare, prinhomunculuşi, nu este vorba despre „o creaţie a viului din neviu, ci otransmutaţieavieţiidinmineraleîntr-oformăcvasiumanădeviaţă”21

*

Înipostazenoi,actuale,anumiteideişisimbolurialchimiceseregăsescîn ştiinţa contemporană.Nu este vorba doar despre chimie.Din punct devederesociologic,alchimiştiiauconstituitungrupiniţiaticşi(conformunorautori)osocietatesecretăspecială.Sentimentulapartenenţei launconclaviniţiatic, alăturidealteveritabileelite, eradublatdeosolidaritate socialătemeinică, profundă. Ideea de secret a fost capitală în asigurareacontinuităţii şi transmiterii intergeneraţionale a acestei fascinante artespirituale (aşa cum o prezintă admirabil şi Ioan Petru Culianu înEros şimagieînRenaştere.1484).

1.MirceaEliade,Alchimiaasiatică,EdituraHumanitas,Bucureşti,1991,p.162.

2.Vezi, în acest sens, şi celelalte cărţi ale luiMirceaEliade în care facereferire laalchimie: Istoriacredinţelor şi ideilor religioase.Vol. II:DelaGautamaBuddhalatriumfulcreştinismului,ed.cit.,p.39;Făurarişialchimişti, traducere de Maria şi Cezar Ivănescu, Editura Humanitas,Bucureşti,1996.

3.MirceaEliade,Alchimiaasiatică,ed.cit.,p.11.

4. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase. Vol. II:De laGautamaBuddhapânălatriumfulcreştinismului,ed.cit.,p.37.

5. Constantin Bălăceanu Stolnici,Cunoaştere şi ştiinţă, Editura Fundaţiei„AndreiŞaguna”,Constanţa,1997,p.373.

6.Ibidem.

7.Ibidem,pp.373-374.

8.Ibidem,p.374.

9.Ibidem.

10.Ibidem.

11.Ibidem,p.375.

12.Ibidem.

13.Ibidem.

14.Ibidem.

15.Ibidem.

16.Ibidem.

17.Ibidem,pp.375-376.

18.Ibidem,p.376.

19.Ibidem,p.377.

20.Ibidem,p.380.

21.Ibidem,pp.380-381.

CapitolulXXII

SahajaYoga

XXII.1.SahajaYoga.Consideraţiigenerale

Din perspectiva sociologiei religiilor, Sahaja Yoga face parte din noilemişcări religioase. De fapt, exemplificăm în această carte noile mişcărireligioasedeinspiraţieorientalăcudenumireadeacumclasicăSahajaYoga.

Întemeitoarea lor este ShriMataji Nirmala Devi (n. 21 martie 1923).Matajiînseamnă„mamasfântă”,Nirmalasetraduceprin„imaculata”,„ceapură”,iarDeviprin„ceadivină”.

Mataji Nirmala Devi a învăţat tehnicile de meditaţie în ashramul luiMahatma Gandhi. Are studii de medicină şi psihologie. „Este fiica uneifamilii de brahmani, practicantă a confesiunii creştine protestante.”1 Labătrâneţeapărăsitcreştinismulpentruaprofeţinouaformădemântuireprin„realizarea sinelui”.După căsătoria celor două fiice ale sale s-a stabilit înOccident.SahajaYogaareastăzicentreînSUA,Australia,Canada,MareaBritanie,Franţa,Elveţia,Austria,Olandaşiînsud-estulEuropei.

XXII.2.DoctrinaSahajaYoga

Etimologic,sahajaînseamnă„uşor”,adică„yogauşoară”.AccentulestepuspeKundalini, natura feminină a energiei divine. La 5 mai 1970, MatajiNirmalaDevi, „mama divină” a tuturor celor existente, „întruparea fiinţeisupremepepământ”,aprimitunmesajdivin,conformcăruiaaveamisiuneasfântădea-i îndrumapeoamenispremântuire.Ideiledebazăalemişcării

religioaseSahajaYogasunt:

•Sahajaestestareaprimordială,originară,plenarăaexistenţeiumane.

•Surselebucurieiseaflăînpropriafiinţă,însinelenostru.

•Fiecaredintrenoisuntemoparteauniversuluiîncareneintegrăm.

•Totceseîntâmplăînuniversîşiaregenezaîn„putereaiubiriidivine”.

•Când fătul are 2-3 luni, „iubirea divină” pătrunde ca o coloană de raze,dispersându-selanivelulsistemuluinervos.

•Omul senaşte cu această energiedatădedivinitate, încercând în timpulvieţiisărecunoascăenergiadragosteidivine.

• Energia divină se adună în cele şapte chakre existente de-a lungulcoloanei vertebrale, apoi se aşază sub formă de energie Kundalini înosulsacral,labazaacestuia.

• După naştere, fontanela prin care pătrunde în trup dragostea divină secalcifiază.Atunci,omulseseparădedivin, fiindstăpânitdeconştiinţaeului.Nu-şimaicunoaşteinconştientuluniversal.Legăturaaurestabilit-operfectBuddhaînceilalţiprofeţişiîntemeietoridereligii.Refacereaeiserealizeazăprinasceză,sacrificiişieforturispirituale.

•SahajaYogaesteometodăconfortabilădeadeschidefontanelaşideanerecupla la dragostea divină. Tehnica presupune frecţionarea uşoară acorpului în zona chakrelor, rostirea de expresii rituale, credinţa înputereavibraţiilordivineemanatedinportretul luiShriMatajiNirmalaDevi.

•Eliberareasepoateobţineîntimpulvieţiipracticantului.

•Existăîninteriorulnostruunmecanismsubtil, iarcuajutorul luisesizămstareacelortreicanaleşiacelorşaptechakre.

•„Canalulstâng, idanadi, corespundesistemuluinervossimpatic stângşireprezintă emoţiile, dorinţele, trecutul, aspectul feminin alpersonalităţii.”2

•„Celdrept,pingalanadi, corespunde sistemuluinervos simpaticdrept şisusţine activitatea fizică şi intelectuală, planificarea, aspectulmasculin

alpersonalităţii.”3

• „Canalul central, sushumna nadi, corespunde sistemului nervosparasimpaticşiguverneazăechilibrulfizic,mental,emoţionalşievoluţiaspirituală.”4 Acest tip de armonie este echivalentă cu dao sau tao,respectiv„caleademijloc”.

•Kundalinispargefontanelaşipătrundeîn„împărăţialuiDumnezeu”,adicăînprofunzimilepropriuluisine.

• Activarea energiei Kundalini se face prin ritualuri ce presupunconcentrarea,privireaşiatingereaimaginii„mameidivine”.

• În faţa fotografiei fondatoarei sepuneo lumânareaprinsă,pentruaardenegativitateacepleacădinnoi.Seaşazămâinilepegenunchi,sedeschidîncetochii şi sepriveşte în liniştepunctul roşudinmijlocul frunţii luiShri Mataji Nirmala Devi. „După câteva secunde, se poate verificadeasupra creştetului, la 10-20 cm, cu palma mâinii drepte, existenţa«brizei răcoroase» ce iese din fontanelă.”5 Abia atunci are lociluminarea,adicăunireaadevăratuluisinecuAbsolutuldivin.

XXII.3.SahajaYogaînRomânia

Yoga înversiuneaSahajadevineuncorpusde tehnici simple, ce audreptscop „trezirea unei energii speciale” (www.sahajayoga.ro). Ele fac cuputinţă rezolvarea problemelor create de stresul cotidian, căutarea şiaprofundarea sensului existenţei şi, în cele din urmă, deschiderea minţiicătrenoievoluţiispirituale.

CuiiseadreseazăSahajaYoga?Dinpunctdevederesocial,acesttipdepracticăvineînajutorultuturorcelorcarecautăsădescoperesensulprofundalexistenţeişi, totodată,noi resurse interioarepentruoviaţăechilibratăşiliniştită.Yoga înversiuneaSahajaeste„o stareaexistenţei”,unacu totulspecială.PresupunerealizareaspontanăaSinelui.

SahajaYogaesteindicatăoricărorpersoane,darînmodspecialcelor

foarte emotive, sensibile, uşor condiţionabile şi care în cazuri extremetind spre depresie şi, de asemenea, celor aflate la polul opus, foarteactiveşiîntreprinzătoare,foartepuţinpreocupatedesentimente,tinzândîn cazuri extreme spre agresivitate şi dominare – toate îşi găsescechilibrul şi descoperă un sentiment nou de pace şi o disponibilitatemajorăpentruviaţaimediată;chiarşibolileşidisfuncţiiletindsădisparătreptat6.

Sahaja Yoga este considerată „unica soluţie pentru emancipareaumanităţiişitransformarealumii”.

XXII.4.Soteriologie,filantropieşicaritateînmişcareaSahajaYoga

Din perspectivă sociologică, putem prezenta mai multe exemple deimplicareînviaţasocialăamişcăriiSahajaYoga,inclusivînRomânia.Arfivorbadespre:

•ConferinţeleSahajaYoga.În2005,laCasadeCultură„FriedrichSchiller”dinBucureştiauavutlocconferinţedesprecentriienergeticiaicorpuluiuman (chakre), urmate de filme documentare şi audiţie de muzicăindianăclasică.

•MuzicaSahajaYoga.Concertedemuzicăindianăclasicăaulocîndiferitecase de cultură dinRomânia. Exemple: concertele grupului ploieşteanNirmal Bhakti, urmate de expuneri ale tehnicilor yoga în versiuneaSahaja.Potrivitfilosofieihinduse,căutătoriiadevăruluiurmeazădiferitecăi pentru a atingemukti sau eliberarea, realizarea sinelui. În muzicaindianăclasică,seurmăreşteemitereanoteiperfecteswara.Însanscrită,„swa înseamnă «sine», iar ra «a pune în lumină», «a ilumina». Cândmuzicianul merge în profunzime atingând esenţa sinelui său,

ascultătorul este purtat spre noul nivel de conştiinţă la care artistul seridică”7.

MişcareaSahajaYogadinRomâniaareunasemeneagrup:SangeetLahari.MajoritateasuntstudenţiromânicarepracticăSahajaYogaşiaustudiatmuzicaindianăclasicălaAcademiadeMuzicăşiArteFrumoase„LateP.K. Salve” din Nagpur. Sunetul acestei muzici păstrează ceva dinenergia sunetului primordial care a făcut cu putinţă chiar apariţiauniversului. O asemeneamuzică devine o cale spre acel illo tempore,transfigurândsilniciiletimpuluişiservituţileistoriei.Ascultândaceastămuzică, seproduceo stare specialăde comuniune cudivinitatea şi, înceledinurmă,sepoateobţineşieliberarea.

•Realizareasineluiînspaţiulpublic.Delaascezaclasicăasfântuluiindiansetrecela„realizareasinelui”înplinăsocietateoccidentală.Ritualuldeiniţieredinintimitateapustiuluidevineacumspectacolpublic.Exemplu:înperioada16-19iunie2005,laSalaPalatuluidinBucureştiaavutlocworkshopulcutema„Practicaspiritualăîncotidiansauepocarealizăriisineluiînmasă”.StandulSahajaYogacuprindeafotografiidefondatorişirafturicucărţi.

•Copiii şiSahajaYoga. 28mai2005:Filarmonica„PaulConstantinescu”din Ploieşti organizează împreună cu Asociaţia Sahaja Yoga unspectacol pentru ceimici, care a cuprins „scurte scenete inspirate dinmitologiaindiană,precumşipiesedemuzicăclasică,cânteceşidansuritradiţionaleindiene”8.

• Sahaja Yoga şi asistenţa socială. Asociaţia culturală Sahaja Yoga asusţinut (în iunie-august 2001) programe artistice în centrele deplasament dinBucureşti („Pinocchio”, „Salvaţi copiii”, SfântaMaria”,„S.O.S. Satele Copiilor”). Celor mici li s-au prezentat informaţii peînţelesullordesprecorpulenergeticşipracticileyogaşi,bineînţeles,s-aexperimentatşirealizareasinelui.Copiilorlis-auprezentatapoimuzicăşi dansuri indiene.Li s-a format „sentimentul unei realeprotecţii şi alafecţiunii”,sentimentcelelipseşteatâtcaurmareaabandonuluidecătrepărinţi, cât şi ca urmare a lipsei unei vieţi de familie. Meditaţia –individuală şi colectivă – i-a pus pe copii în situaţia să simtă energia

Kundalinicapenişte„vibraţiirăcoroase,bucurieşilinişteinterioară”9.

Activităţi similare au avut loc şi la Centrul „Poiana Soarelui” de lângăBraşov.SpectacolulmuzicalsusţinutdegrupulChaitanyadinBucureştiafostprilejuldealisevorbicopiilordespremitologiaşispiritualitateaIndiei.

Copiiiauprimitînfinalcadouri:banane,bomboaneşibeţişoareparfumate.„Pe faţa lor strălucea o nouă bucurie: dincolo de fructe şi dulciuri,inimilelorprimiserăiubireaşibucuriapurăaspiritualităţii.”10

Astăzi,practicilespiritualeşifilantropicepromovatedemişcareaSahajaYogacunoscexpresii,formeşiipostazenoi,înacordcucerinţelesocietăţiiactuale.AcestfaptseîntâmplăînOccidentulamerican,european,înEuropadeEstşi,bineînţeles,înRomânia.

1.NicolaeAchimescu,Noilemişcărireligioase,ed.cit.,p.181.

2.Ibidem,p.184.

3.Ibidem.

4.Ibidem.

5.Ibidem,p.185.

6. „Cum se petrece transformarea?”, disponibil online lawww.sahajayoga.ro.

7. „Swara – o seară de muzică indiană clasică în interpretarea grupuluiSangeetLahari”,disponibilonlinelawww.sahajayoga.ro.

8.„SpectacoldedicatZileiCopiluluilaFilarmonicadinPloieşti”,disponibilonlinelawww.sahajayoga.ro.

9.Ibidem.

10.Ibidem.

CapitolulXXIII

RelaţiileBiserică-Stat

XXIII.1.ModelulseparaţieiradicaleastatuluideBiserică

Celebradeacum relaţiedintreStat şiBisericăaduce în atenţie, înaintedetoate, importanţa socială şi politică a religiei în lumea de azi. Tema otratează convingător şi Anne Saris într-un studiu despre stat, religie şiBiserică în contextul internaţional actual1. Plecândde la celebra afirmaţieatribuităluiAndréMalraux„SecolulXXIvafireligiossaunuvafideloc”,profesoara de laDepartamentul de Ştiinţe Juridice aUniversităţii Québecdin Montréal susţine cu deplină îndreptăţire că aceasta „îşi păstreazăîntreagaactualitatepentrucăfenomenulreligiosîndiferitelesaleaccepţiunisegăseşteîncentrulsceneiinternaţionale”2.

Înesenţă,relaţiaBiserică-Statesteoexpresiealegăturilordintrenecreatşi creat, dintre eschaton şi istorie. J. Zizioulas pune în dezbatere ideeaBisericii înţeleasă drept o „comunitate escatologică, instituită de Fiul şiconstituită de cătreDuhul Sfânt”. Prezenţa celei de-a treia persoane a Sf.Treimisemnificăaducereaînistorieaeschatonului.Bisericaaremenireadeatransfiguralumeaaceastasubsemnulveaculuicevasăvie.

Statul, în schimb, instituţie istorică prin excelenţă, are tendinţa de aistoriciza Biserica. Există două tendinţe de limită ce trebuie evitate:istoricizareatotalăaBisericiişisacralizareastatului.

ÎnţărileUniuniiEuropeneexistămaimultemodelealerelaţiilordintreStatşiBiserică3.Înprincipal,eleserezumălapatru.Primuldintreelearfimodelul francez sau cel al separaţiei radicale a Statului de Biserică. Este

prezent astăzi înmaimulte ţări, cum ar fi Franţa, Olanda, Turcia, Rusia,Irlanda(formal).ModelulaapărutcareacţielastatutulspecialalPapei.Aexistatatuncioamplăconfruntareîntresacerdotiumşiregnum.

Revoluţia Franceză a dus la separaţia radicală a Bisericii de Stat.Secularizareavieţiipoliticedupă1789presupunea:

a)absenţasprijinuluifinanciarpentruBisericădinparteastatului;

b)rangulsocialnesiguralpersonaluluidecult;

c)regimulprivatalstudiuluiteologic;

d)admiterealimitatăareligieiînşcolilepublice.

RaduPredanumeşteacestmodeliconoclasmsocial.Astăzi,înFranţasedialogheazămaimultcuBiserica,darstareaesteceaauneilaicităţicalme.Statul secular nuprivilegiază – cel puţin oficial – o anume religie sauunanumecultreligios.

În Olanda, separaţia radicală Biserică-Stat ca urmare a unei evoluţiisecularizateascosdinjocinfluenţacatolicăşiprotestantă.

XXIII.2.ModelulidentificăriitotaleastatuluicuBiserica

Modelulenglez estenumelesubcarea fostconsacratmodelul identificăriitotalea statului cuBiserica.O treimedintre ţările comunitareaplicăacestmodel.Printreele,Anglia,Suedia,Danemarca,Norvegia,Finlanda.Stat=Biserică? Parlamentele sunt instanţe supreme în materie religioasă.Guvernulsusţinefinanciaractivitateabisericilordestat.

Existădiferenţeîntrebisericadestatşibisericanaţională(cumeacumînGrecia).Biserica de stat obligă statul la neutralitate diferenţiată faţă dealte biserici şi confesiuni. Biserica naţională nu restrânge neutralitateadiferenţiată a statului. Are ca principiu de funcţionare un criteriu al

parităţii: asistența financiară pe care o oferă statul e proporţională cunumărulmembrilor.Existăşicriteriulsubsidiarităţii,conformcăruiastatulintervinedoaracoloundebisericileşiconfesiunilenusedescurcăsingure.

Regimul relaţiei dintre Stat şi Biserică din Anglia este unul diferit.Parlamentulsancţionează legilebisericeşti.EpiscopiianglicanisuntnumiţideRegină,curecomandareaprim-ministrului.AceştiasuntmembridedreptînCamerasuperioarăaParlamentului.

XXIII.3.ModelulcooperăriidistincteaStatuluicuBiserica

ModelulgermanalcooperăriidistinctedintreStatşiBisericăesteprezentşiîn alte ţări, cum ar fi Spania, Italia, Belgia, Luxemburg, Austria şiPortugalia.ÎntreBisericăşiStatexistăseparareşicooperare.

În Germania, separaţia Biserică-Stat nu apare în Constituţie. Toateconfesiunilerecunoscutesuntîncadratejuridiccapărţialedreptuluipublic.Statul asigură (prin spaţiu şi bani) predarea în şcolile de stat a religiei înfuncţiedestructuraconfesionalăaclaselor(art.7).Celelalteaspectesocialeale implicării Bisericii vizează asistenţa religioasă în armată, închisori,spitaleetc.

Toateacesteaspectesuntprecizateînlegilelandurilorşiînprotocoaleleîncheiate între Biserici şi Stat. Confesiunile încasează prin stat impozitebisericeştidelacredincioşi.Cuaceştibani,Bisericaîntreţinemiidespitaleşi aşezăminte sociale (grădiniţe, gimnazii, căminepentrubătrâni).Omareparteaactivităţilorserealizeazăcuajutorulvoluntarilor.

XXIII.4.Modelul„simfoniei”bizantinealrelaţieidintreStatşiBiserică

Acestmodelesteprofunddiferitdecelapusean, fiind instituitpemodelulgândiriiluiAureliuAugustinprivind„celedouăcetăţi”.ÎnBizanţs-aimpusmodelulsimfoniei,alîntrepătrunderiiStatuluicuBiserica.

Actul de naştere al acestui model este legat istoric de convertireaîmpăratuluiConstantinlacreştinism.ÎmpăratulprimeşteunlocînBiserică.Aceasta„l-aînvestitcudarurilesale,prinintermediulungeriisfinte”4.Şil-aasumatpeîmpăratnudoarcapeuncapalstatului,cicaunomdotatcuocharismăspecială.Bulgakov îlnumeşte„mirealBisericii”,având întipăritîn sine „chipul lui Hristos însuşi”5. Diferenţa esenţială este aceea că azibisericarecunoaşteînoameniistatuluidoarpealeşiicueventualăcharismă,nicidecummiriaiBisericii.

Simfonia ca model social a fost consacrată de Iustinian (483-565).Biserica şiStatul formeazăun trupcomun,cudouăcomponentedistincte:sacerdotium(preoţia)şiimperium(putereaimperială).Celedouăpărţisuntindependente, neexistând un control absolut. Atribuţiile erau diferite.Împăratul convoca conciliile şi punea în practică decretele. Episcopulelaboradecretele.ProblemelefinanciareşiadministrativealeBisericiieraurezolvate de împărat, însă Biserica era prezentă (spiritual) în politicastatului. Scopul simfoniei bizantine era sanctificarea puterii politice înpersoanareprezentantuluieisuprem.

Modelulsimfonieibizantineatrecutîntr-uncondeumbrădupăcădereaConstantinopolului.Bulgariişisârbiiaudoritsăconducăîntreagaortodoxie.Aueşuatşiatuncis-auresemnatconstruindu-şibisericinaţionale.

Biserica bizantină a fost interesată în mod special de creştereademografică. După Constantin,mulţi s-au creştinat superficial pentru a firecunoscuţicacetăţeniaiimperiului(afiimperial=aficreştin).Înaceastăaventurăiniţialăacreştinăriis-auacceptatmulteelementepăgâne,caremaiapoi au format tradiţia creştină. Schmemann observă anumite analogiidintre păgânism şi creştinism privind: Sol Invictus – Crăciun, epifaniapăgânădepe6ianuarie–Boboteaza,cultulpăgânalDioscurilor–cultulsfinţilornemercenari,elogiereaeroilorpăgâni–modulde scriereavieţiisfinţilor, iniţierea păgână – explicarea sacramentelor creştinecatehumenilor.Uniicreştinirefractarilastiluldeviaţăcreştinalimperiului

s-auretrasînpustiespreamărturisiescatologiaBisericiişipentruarefaceidealulprimeicomunităţicreştine.

În istorie au fost consemnate mai multe denaturări ale raportuluiBiserică-Stat. Exemplu: împăratul cucereşte lumea în cea mai profanămanieră. Escatologia a fost tradusă simplist, în termeni seculari. „DupăcădereaBizanţului,acestvisescatologics-aîntrupatînImperiulrusortodoxşiînstatelebalcanice.”6ReligiadevinefuncţiaceamaiputernicăaStatuluiomnipotent. Cu timpul, funcţiile politice şi religioase devininterschimbabile. Împăratul devine „egal cu apostolii”, iar episcopii ajungmagistraţi.

XXIII.5.Modelulreligieidestat

Spre deosebire de guvernările laice şi de statele seculare din Occidentuleuropean şi american, în lume există şi state religioase. „Multe ţări arabesunt organizate ca state islamice. Înmod similar, budismul este religia destatînmulteţăriasiatice,iarIsraelulesteoficialstatevreu.”7

Într-unstudiu important8,RaduPredaaduce îndiscuţieneasumareadecătre clasa politică românească a celor trei mari modele occidentale(„francez”, „german”, „englez”). Biroul Comisarului pentru DrepturileOmuluidincadrulConsiliuluiEuropeimenționeazămodelulreligieidestatcare funcţionează în state precumGrecia şiŢările Scandinave. Se solicitărespectareastrictăaunorprincipii,cumarfi:

a)discriminareapozitivăsănuaibăcaefectdiscriminareanegativăaalteireligiisauconfesiuni;

b)bisericileminoritaresăbeneficiezecelpuţindedreptulderecunoaştereapersonalităţiilorjuridice;

c)criteriulnumăruluidemembrinutrebuieluatînconsiderareatuncicândseareînatenţieacordareastatutuluispecialpentruoanumităbiserică;

d) istoria şi tradiţia unei ţări au un cuvânt esenţial de spus cu privire la

condiţiabisericilor;

e)libertateaconstruiriilăcaşelordecult;

f)încasareacontribuţiilordelamembriibisericiirespective;

g)înfiinţareadeinstituţiicaritabileşiumanitare.

Situaţia actuală a acestor modele este oarecum diferită faţă de ceaclasică9. Această împărţire pe modele este, în opinia lui Silvio Ferrari,depăşitădinpunctdevedereistoric.Deexemplu,BelgiaşiIrlandasuntţăriasumatemodelului separatist, însăBisericaRomano-Catolicăareopoziţiejuridică mai bună decât în ţările cu un model de tip cooperare. BisericaAnglicanăestebisericănaţională,însăareunsprijinfinanciarmairedusdinparteastatuluienglezdecâtceldecarebeneficiazăbisericileprotestanteşiceaRomano-CatolicăînGermania.

AceastăsituaţienouăcepresupuneamesteculmodelelordeconlucrareaBisericiicuStatulesteexplicată,printrealtele,şiderelaţionareareligieicudrepturileomuluişicueternatemăalibertăţii10.Eaaduceînatenţiapublicătematoleranţeişiaintoleranţeireligioase.

1.AnneSaris,„L’Étatetlareligionsurlascèneinternationale”,înSolangeLefebvre şi Robert R. Crépeau (eds.), Les Religions sur la scènemondiale,Pressesdel’UniversitéLaval,Québec,2010,pp.39-59.

2.Ibidem,p.39.

3. Subiectul este foarte bine analizat înmaimulte lucrări de specialitate,între care: Paul Negruț, Biserica şi Statul. O interogaţie asupramodelului„simfoniei”bizantine,EdituraInstitutuluiBiblic„Emanuel”,Oradea,2000;Ioan-VasileLeb,RaduPreda(coord.),CulteleşistatulînRomânia,EdituraRenaşterea,Cluj-Napoca,2003;RaduPreda,Bisericaîn Stat. O invitaţie la dezbatere, Editura Scripta, Bucureşti, 1999;RevistaRomânădeSociologie,nr.1-2,1999.

4.SergheiBulgakov,„TheOrthodoxChurch”, înPaulNegruţ,Biserica şi

Statul. O interogaţie asupra modelului „simfoniei” bizantine, EdituraInstitutuluiBiblic„Emanuel”,Oradea,2000,p.19.

5.Ibidem.

6.Ibidem,p.31.


8. Radu Preda, „O perspectivă ortodoxă asupra relaţiei Biserică-Stat. 9teze”,înIoan-VasileLeb,RaduPreda(coord.),op.cit.,pp.65-78.

9 . O foarte bună analiză din perspectivă juridică a relaţiei dintre Stat şiBiserică se găseşte în Radu Carp,Religie, politică şi statul de drept,EdituraHumanitas,Bucureşti,2013,pp.85-90.

10.Pentrudetalii,veziFidesetLibertas, jurnalulAsociaţiei Internaţionalepentru Libertate Religioasă, ediţia 2010-2011 despre „Religie,DrepturileOmuluişiLibertateReligioasă”.

CapitolulXXIV

(In)toleranţaalterităţiireligioase

XXIV.1.Sensuriletoleranţei

Sensurileslabe,comuneale toleranţeipresupunacţiuneade„a îndura”,„asuporta pe cineva”. La limită, celălalt este acceptat formal, dar în fondajunge să fie ignorat. Ignorarea celuilalt, „suspendarea diferenţei cadiferenţă”1,conduceînceledinurmălainutilitateadialogului.

În Dicţionarul Webster, toleranţa este definită ca acţiunea de „arecunoaşteşiarespectacredinţele,opiniileşipracticilealtoraetc.,fărăaleîmpărtăşi” şi „a îndura sau a suporta (ceva sau pe cineva pe care nu îlagreezi în mod special)”2. Ai propria opinie. Îl asculţi, îl cunoşti şi îlrespecţipecelălalt.Creştineşte,îţiasumiversetelebiblicecarecer„pacecuceldiferit”,„smerenie”,„blândeţe”,„răbdare”,„dragoste”,„milă”,„iertare”.Toleranţa tradiţională presupune „a-i respecta pe alţii, indiferent de rasă,crez,naţionalitatesausex”3.

Exempleneotestamentaredetoleranţă:Iisus,evreu,avorbit„respectuosşi dezinvolt cu o samariteancă”4 şi amâncat cu „perceptorii de taxe”5. Aîncălcat tabuurilecelemaiseverealebărbaţilorevreiatingândleproşii. I-acerut femeii cananeene să creadă în el pentru ca fiica ei să sevindece. Înconcluzie,atoleraînseamnăsăaccepţiomul,darnureligia,convingerileşicomportamentul lui.Distingi întrepersoanaca atare (pe careo accepţi) şicredinţele,practicile,stilurileeideviaţă,pecarenuleaccepţi.

XXIV.2.Ipostazesocialealetoleranţei

• Indulgenţa. Este variantă slabă a toleranţei, aşa cum o numeşte AndreiPleşu.„Ştiicăareloconeregulă,nuconsimţilacomitereaei,darotrecicu vederea, te prefaci că nu iei notă de existenţa ei.”6 Exemplele luiPleşu: elevii ce fumează pe hol, furtul ţigărilor de pe birou etc. Estetolerareaneesenţialului.Risculesteacelacăpoatefiînceputullipseidecontrolsocial.

•Complicitatea. Reprezintă varianta mai tare a toleranţei. „Nu mai poţitrececuvedereaneregula,dardecizi,învirtuteaunuicalculpragmatic,săoîngădui.”7DinnouexempleleluiAndreiPleşu:bacşişulşi„casadetoleranţă”.

•Resemnarea. Este o altă ipostază socială a toleranţei. „Vezi neregula, orespingi interior, dar o suporţi, o înduri ca pe ceva inevitabil.”8

Exemplu:accepţiadulterulpentrucănucrezi înposibilitateaeradicăriilui. Toleranţa se transformă, la limită, în laşitate. Încerci să salveziaparenţele.Teresemnezidedragulimaginiipropriişialcuplului.

• Toleranţa pasivă. Este acea formă a toleranţei bazată pe ignoranţă şiindiferenţă.Suntemdrăguţişigeneroşicuceidiferiţidenoipentrucănuîi cunoaştem şi nu ne interesează. Un exemplu clasic din cercetărilesociologice româneşti din anii ’90: 55,6% dintre adulţii României(persoane de peste 18 ani) susţineau că nu cunosc alt cult sau altăorientarereligioasădinRomânia.

•Toleranţa tăcută. În formularea lui Andrei Pleşu, ea poate fi exprimatăastfel: „N-am nevoie să te înţeleg ca să te accept”; „n-am nevoie sădiscut cu tine pentru a-ţi da dreptate”9. Se instituie peste tot o„universalătăcere,surâzătoare,pacifică,otăcerepentrucaredialoguleun bruiaj indezirabil”10. Indiscutabil, toleranţa tăcută e o formă depatologie socială. Ea devine „un soi de anestezie logică şi axiologică,simptomaluneivoioaseparaliziiinterioare”11.

•Intolerabilul–limităatoleranţei.Altfelspus,întrebareaesteurmătoarea:care este „câmpul de toleranţă” în domeniul social? Exemple: Poţi săadopţi o lege în articole contradictorii sau care se anulează reciproc?Refuzul de a-ţi descoperi faţa la firescul control din aeroport este

considerat a fi ceva intolerabil? Se poate permite practicarea unorritualuristrăvechicaresfideazăcontextulcivilizatalOccidentului?

•Paradoxul–unriscaltoleranţei.Situaţiaestesugestivşiprofunddescrisăde Andrei Pleşu prin următorul exemplu: minoritarul etnic, sexual şireligios solicită să i se recunoascădiferenţa,dar, în acelaşi timp, să tecomporţifaţădeelcaşicumdiferenţan-arexista.Principiulsubiacenteste următorul: „Diferenţa care ne desparte e secundară faţă deumanitateacareneuneşte”12.Prinurmare,tolerantulesteprizonierîntr-un cerc vicios: dacă acceptă diferenţa – discriminează; dacă acceptăegalitatea–minimalizeazădiferenţa.

XXIV.3.Toleranţăşiintoleranţăîncontextinternaţional

Incontestabil,tema(in)toleranţeireligioaseesteunademaximăactualitate.Iatăcâtevaexemple,maivechişimainoi,careilustreazăacestfapt.

•Germaniaanilor’80.Părinţiiuneielevebavarezeprotesteazăvehementşirepetat la adresa prezenţei simbolurilor religioase (în mod special acrucifixului) în spaţiul public,mai precis pe pereţii unei săli de clasă.Cazul ajunge în mai multe instanţe, iar cele de la Regensburg şiMünchen resping acţiunea. În schimb,CurteaConstituţionalăFederalăde laKarlsruhe ledădreptatepărinţilor. Înmodspectaculos, istoriaserepetăînRomâniaanului2006.Lanoi,profesorulbuzoianEmilMoiselansează ideea interzicerii simbolurilor religioase aparţinând oricăreiconfesiunişireligiiînşcolilepublicedinRomânia.

•Portulvăluluidecătrecetăţeniigermanideoriginemusulmană.Discuţias-a purtat în Germania, începând tot cu anii ’80. Totul a plecat de lafaptulcăoprofesoarădeliceudinBaden,cetăţeanăgermanădeorigineafganăşideritmusulman,estedatăînjudecatăpentrucăpoartăvălullaore. Într-unaltcontext (francez),problemase reia în2003.Estevorbadespre refuzul elevelormusulmanedinFranţa de a veni la şcoală fără

văl.

• Scandalul publicării caricaturilor lui Mahomed reprezintă un recentexemplu ce a readus în discuţie ideea (in)toleranţei religioase. Într-unziardanezsuntpublicatemaimultecaricaturialeprofetuluiMahomed.Înmodprevizibil,scandaluldevineinternaţional.ProfanăriiProfetuluişimaculării Coranului i s-a răspuns prin satanizarea Occidentului şiironizareaHolocaustului.Arezultatunteribilscandalceilustrează,dinpunctulnostrudevedere,reciprocaintoleranţăexistentăîntrecreştinişimusulmani.

• Declaraţia Papei Benedict al XVI-lea cu privire la islam din AulaUniversităţiidinRegensburg,pe12 septembrie2006, reprezintăunaltexemplu cunoscut ce readuce în atenţie intoleranţa religioasă. Papa adeschis cutia Pandorei afirmând că Jihadul ar fi o formă ultimă deviolenţă „incompatibilă cu natura lui Dumnezeu şi a sufletului fiinţeiumane”.Larândulsău,profetulMahomedarfifostsursauneiviolenţeistorice: a cerut ca religia musulmană să fie impusă pretutindeni cuspada. Papa şi-a continuat discursul citând din Manuel al II-leaPaleologul,împăratalConstantinopoluluiîn1391:„Arată-mi,totuşi,ceaadusnouMahomedşiveigăsinumailucrurireleşiinumane,precumdispoziţiasadeaserăspândicuspadacredinţapecareelopredică”.

Ulterior, Papa a solicitat să se facă distincţie între textul împăratuluibizantin şi convingerile sale personale, distincţie pe care el însuşi ar fitrebuitsăofacăîntimpuldiscursului,darnuafăcut-o.Maimult,laslujbadebinecuvântarededuminică,Papaaspusdoarcăregretăşicăesteprofunddezolat de faptul că i s-au răstălmăcit spusele. Nici vorbă de scuzeexprimatepublicîntr-omanierăcâtsepoatedeclară.

Reacţiilenuauîntârziatsăapară.Valurideprotestşimitinguriauavutloc în toată lumeamusulmană (Turcia, Egipt, Pakistan, Kuweit etc.). AliBardakoğlu,însărcinatulcuafacerireligioasealTurciei,l-aacuzatpePapăde„aroganţăşiostilitate”.AcceptăcriticapecarePapa–cateolog–opoatefacereligieiislamicesaumembrilorei,darnuacceptăprofanareaCoranuluişi a Profetului. Preşedintele Turciei l-a acuzat de faptul că nu înţelege

Islamul.Ogrupareteroristăirakianădeclara:„Nuvomavealiniştepânănuvom distruge crucile voastre pe teritoriul vostru. În primul rând, cruceamare de la Vatican”. Această grupare a cerut atacarea Vaticanului şi aRomei. Reprezentanții oficiali ai musulmanilor i-au solicitat preşedinteluiChiracsăîntrerupăoricerelaţiediplomaticăcuVaticanul.(ÎnFranţaexistăcâteva milioane de musulmani.) Frăţia Musulmană din Egipt a promisrăzbunare.Papa a fost asociat cupredecesorii săi dinEvulMediu care auprovocat cruciade pentru care Papa Ioan Paul al II-lea şi-a cerut scuze.MohammedalVI-leaalMaroculuiaprotestatşişi-aretrasambasadoruldelaVatican.Femeilemusulmanepurtătoaredevălscandaulozincidegenul„Papa trebuie spânzurat”. Şeful comunităţilormusulmane dinGermania afost pe bună dreptate indignat de faptul că Papa făcea deosebirea dintrecreştinismşiislampecriteriulviolenţei;creştinismulînsuşiaavutpropriileviolenţeşiconvertiriforţate.BisericicreştineaufostatacateînCisiordaniaşiînFâşiaGaza.Înfinal,auavutlocconsultări laVaticancuambasadoriituturorţărilormusulmane.

Toate acestea relevă incontestabil actualitatea şi importanţa(in)toleranţeireligioase.

1. Andrei Pleşu,Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri, EdituraHumanitas,Bucureşti,2006,p.75.

2. Josh McDowell, Bob Hostetler, Noua toleranţă, Editura Aqua Forte,Cluj-Napoca,2006,pp.5-6.

3.Ibidem,p.17.

4.Ibidem.

5.Ibidem.

6.AndreiPleşu,op.cit.,p.80

7.Ibidem,p.81.

8.Ibidem,p.83.

9.Ibidem,p.75.

10.Ibidem.

11.Ibidem,p.76.

12.Ibidem,p.97.

CapitolulXXV

Fundamentalismulreligios

XXV.1.Fundamentalismulreligios–unfractalînspațiulHilbert

Capitoluldefaţăoferăoperspectivănouădetipfractalicsauunaspecificămetodei complexităţii multidimensionale, de înţelegere afundamentalismelor religioase1. Am preluat această metodă din opera dedupă 1986 a lui Ioan PetruCulianu şi o aplicăm asupra câtorva tipuri defundamentalismreligiosprezent încele treimarimonoteisme2.Amfolosittipologia celor şapte ipostaze ale fundamentalismului religios realizată deMajid Tehranian şi analizată profund şi detaliată corespunzător de SanduFrunzăînadmirabilasacarteFundamentalismulreligiosșinoulconflictalideologiilor.

Noutatea metodologică rezidă în preluarea metodei lui Ioan PetruCulianu și aplicarea ei pe tema fundamentalismului religios. Rezultă unveritabil„arborealfundamentalismuluireligios”şioprezentarenuanţatăafuncţionării şi creării mentale a tipurilor de fundamentalism. De aicidecurgeşiimportanţaanalizeifenomenuluisocialalfundamentalismuluidinperspectiva complexităţii multidimensionale dezvoltate de Ioan PetruCulianu.Eaconstă, înaintede toate, în încercareadeaanticipaviitorulpeprincipiilejoculuideşahşiînşansapecareaceastăpredicţiene-ooferădealimitaefectelenegativealefundamentalismelorreligioaseînîntreagalume.

XXV.2.Şapteipostazealefundamentalismului

religios

Dereferinţă în literatura româneascădespecialitatea temeiestecartea luiSanduFrunză,Fundamentalismul religios şi noul conflict al ideologiilor3.În cel de-al treilea capitol al lucrării, la începutul secţiunii consacratefundamentalismului creştin, Sandu Frunză invocă prima folosire atermenului„fundamentalist”.ElfacetrimiterelabaptistulCurtisLeeLawscarel-afolositîn1920cusensulde„reîntoarcerelafundamentelebiblice”.Fundamentalist era credinciosul care alegea să îşi asume datele prime,originare, ale creştinismului, în antiteză cu secularismul şi relativismulmoral (post)modern.Conformfundametalismuluibaptist,Bibliaconţine însine totul.Trecutul,prezentul şiviitorul suntprezentedeopotrivă în textulrevelat.Prinurmare,oriceadaptare,modificaresauschimbarearitualuluişiatextuluicreştinînacordcuprezentulpostmodern,relativistşidesacralizateste refuzată şi stigmatizată ca atare. „Fundamentalismul este o reacţieîmpotriva teologiei liberaleşiafrecventăriibisericiidecătreoamenipuţininteresaţidereligie.”4

Plecând de la această primă folosire a termenului, Sandu Frunzădetaliază tipologia lui Majid Tehranian privind cele şapte modele defundamentalismreligios5.

a)Primulmodelestecelalfundamentalismuluicaantisecularism.Elareînatenţiereacțiasocialăamplă– inclusivacategoriilorsocialemarginaleoccidentale–contravalorilor Iluminismului şidemocraţieioccidentalecontemporane. Societatea occidentală actuală, hipertehnologizată şimarcatădetotfeluldecrize,nuareuşitsăofereunrăspunsîntrebărilorcapitale care privesc orice fiinţă umană cu sensibilitate metafizică,religioasă şi morală: Care este sensul vieții? În ce constă misterulmorţii?Deceexistărăulîntr-olumecreatădeunDumnezeubun?

b) Cel de-al doilea model este cel al fundamentalismului definit caantielitism.Înjocestereacțiafrustrată,deseorielementară,acategoriilorsocialepauperedinîntregulOccident.Reacțiapresupune,printrealtele,oreconvertireîncadrulnoilormişcărireligioase,creștineșiorientale,ce

se bazează pe fundamentele scripturale și sacre. Poate cel maispectaculos exemplu este cel al teleevenghelismuluiamerican. Sute demii de oameni se lasă fascinaţi de charisma unor lideri religioşi,excelenţi vorbitori şi manipulatori ai unor discursuri antielitiste şipopulare în raport cu Biserica şi datele metafizico-simbolice alecreştinismului.

c)Fundamentalismulcaantiimperialism reprezintă cel de-al treileamodelanalizat de Majid Tehranian. Trimiterea precisă, arată Sandu Frunză,este la un anume tip de reacție față de dominația colonială șipostcolonială occidentală în multe colţuri ale lumii. Reacţia socială,catalogată drept fundamentalistă, face trimitere la redescoperireaoriginilor, rădăcinilor culturale, religioase şi spirituale ele uneidenominaţiuni, grupări, etnii sau ale unui întreg popor.Este vorba, deexemplu,dereîntoarcereaactualălafolclor,lavalorileculturiipopulareșilaspecificulspiritualprofundalfiecăreinaţiuni.

Un exemplu concludent ar fi cel al indienilor nord-americani ce îşi(re)descoperăcupasiuneşidăruireideileşiritualurilemagico-religioaseproprii.Preţuirealorfațădepropriatradițiereligioasăpoateficitităşicao reacţie ostentativă faţă de creştinism, înţeles ca o religie de tipimperialist.La fel, afro-americanii îşi redescoperă astăzi spiritualitateaveche, proprie şi autentică. Un alt exemplu ce poate ilustrafundamentalismul ca antiimperialism este cel ce ne aduce în atenţiecreşterea bugetului alocat de guvernul maltez pentru cercetareaştiinţificăaculturiipopulareşiavalorilorvechi,autentice.

d) Fundamentalismul ca anticomunism reprezintă o altă ipostază afundamentalismuluipropusdeTehraniancareacțieadversăînraportcuun regim politic totalitar. Specifică este, în acest caz, reacţiaprotestantismul american faţă de capcanele unui regim demonic ce arăspânditoriundeînlumeteroareşigroază.

e) Următoarea categorie este cea a fundamentalismului ca atitudineantimodernistă. În fond, este vorba de reacția unor grupuri politico-religioaseprotestatare,uneoriviolente,reacțiecesevreaoalternativălastatulliberal,secular,detipoccidental.Exemplu:reacțiaviolentăaunei

părți a lumii islamice față de Occident. Trimiterea precisă este laorganizaţiaAl-QaedaşilapartidulHezbollahînLiban.

f)Fundamentalismul ca antifeminism este penultima categorie dintre celeanalizate de Majid Tehranian. Un asemenea tip de fundamentalismvizează reacția de tip clasic, patriarhal, contra purtării vălului înOccidentdecătrefemeilemusulmane.Acesttipdefundamentalismesteorientat și împotriva practicării avortului şi a exhibării ostentative acrucii. Nu în ultimul rând, el este orientat împotriva acceptăriihomosexualității şi în favoarea a ceea ce noi, occidentalii, numimdiscriminareafemeii.

g)Însfârşit,fundamentalismulcaantidecadențăreprezintăoformăsocialăde reacție contradegradării vieții spiritualemodernedinOccident și acrizeitradițiilorreligioase.Sepropunalternativedepraticăspiritualăşide reactualizare a tradiţiilor religioase în forme noi, inedite, dar carepăstreazăintactmesajulreligiosoriginar,revelat.Semnificativdinacestpunct de vedere este fundamentalismul de tip scripturalist. El trimitedoar la textul revelat al Sfintei Scripturi şi la trăirea vie, puternică,ardentăaiubiriidivine.

Concluzia este limpede formulată de Sandu Frunză: „Toate acestemodele explicative subliniază încă o dată pluralitateamişcărilor ce pot ficuprinse sub termenul fundamentalism şi marea varietate de abordări pecareacestemişcărilereclamă”6.Termenul„fundamentalism”şi-aîmbogăţitsemantica fără precedent, dar oferă şi posibilitatea unor abordăritransdisciplinare.

XXV.3.Interpretareafractalicăafundamentalismuluireligios

Tezanoastrăesteaceeacăunadintrevariantelehermeneuticedeabordareafundamentalismului este cea de tip binaro-fractalic. Așa cum am maimenționat, metoda pe care o aplicăm în cercetarea ipostazelor

fundamentalismului este inspirată din scrierile lui Ioan Petru Culianu dedupă 19867. Ammai aplicat-o în timp şi asupra altor fenomene culturaleşi/sausociale8.

Conform acesteia, toate modelele de fundamentalism religios se potîncadra în cuprinsul unui set de reguli şi al unuimecanism de generare.Setul de reguli ar include afirmaţii, axiome,propoziţii elementare, ultime,nedecompozabile. Ele ar putea fi următoarele: „Există fundamentalismreligios”; „Adevărul se află doar în Sfânta Scriptură”; „Religia însemnăîntoarcerelabazelescripturalealecredinţei”.

Odată enunţate aceste reguli, ele se vor combina în virtutea unuimecanismmentaldegenerarea interpretărilor.Teoretic,aceste interpretărisuntinfinite.Geneticşifuncţional,elesuntperfectegale.Teologic,socialşimoral există mari diferenţe între un model şi altul. Metoda complexităţiidimensionale nu privilegiază aspectele teologice sau politice referitoare launanumetipdefundamentalism.Accentulestepuspegenerareamentalăavariantelorde fundamentalism.Ele coexistă iniţial într-un spaţiuvirtual alminţii omeneşti. Fiecare dintre ele tinde apoi să se deruleze în timp şiistorie,formândscenariialemultorevenimentesociale.

Culianususţineapebunădreptatecăexistăundubluşiinteresantjocalintrăriiunuiscenariuvirtualînistorie.Pedeoparte,anumiţioamenialegoanumităversiuneafundamentalismuluişiîidauviaţă.Dacăexistăcondiţiilesocialeșipoliticenecesare,atunciaceaversiunedevineşioficială,însensulcă este autorizată instituţional şi formal. Celelalte interpretări pot fietichetate drept eretice şi nonconformiste. Alegerea depinde mult decontextulsocial,istoric,politic,teologicşijuridic.

Pe de altă parte, mai interesant este faptul că o anumită versiune afundamentalismuluinealegepenoi.Prinmijlocireanoastră,easeruleazăîntimpşiistorie,„alegându-nepenoipentruadevenivictimesaueroi”(IoanPetru Culianu). Suntem deja jucaţi şi manipulaţi de fantasmelefundamentalismuluiatâtdesubtil,încâtnicimăcarnusuntemconştienţideacest fapt.Este cunoscut faptul cămanipularea perfectă este cea care nicimăcar nu îţi oferă cea mai vagă bănuială că ai putea fi manipulat. Esteposibil ca jocul posesiunii de către fantasmele fundamentalismului să fie

unulatâtdesubtil,încâtnicimăcarsănufiebănuitcăexistă.

Toatemodelelefundamentalismuluireligiossegrupeazăasemeneaunuiarbore. Preluându-l şi adaptându-l pe Culianu, l-am putea numi „arborelefundamentalismului religios”. Unele ramuri pot rămâne veşnic virtuale,altelepotaveaşansaintrăriiîntimpşiistorie.

Foarteimportantestefaptulcăputemanticipa–asemeneajucătoruluideşah– cuo clipămaidevremecevariantenoide fundamentalismvormaiapărea.Oprognozăesteîntotdeaunaimportantăpentrucătepoatepuneîngardă faţădeunpotenţialpericolal fundamentalismuluiviolent.La feldeimportantă este şi lecţia oferită de interpretarea binaro-fractalică afundamentalismului religios. Ea ne învaţă că diferitele forme defundamentalismreligiosdinaceastălumesunt,înultimăinstanţă,jocurialeminţii.Eletrebuie„jucate”,şinuluatefoarteînserios.Fiindproduseleunorcombinaţii de idei şi rezultatele unor subtile jocuri ale interpretării,fundamentalismele nu merită să devină motiv de conflict, excludere,marginalizareşichiarcrimă.

Ce obsevăm? Faptul că din aplicaţia noastră a metodei complexităţiimultidimensionale asupra fundamentalismului religios rezultă un adevărat„fractal în spaţiul Hilbert”. Fundamentalismul este „un fractal în spaţiulHilbert”. Un asemenea fractal este o realitate care se subsumează uneireguli.Regula ar fi una simplă: „Există fundamentalism”.Odată enunţată,ea face cu putinţă un adevărat joc al interpretărilor. Am ilustrat joculinterpretărilorcuşapteasemeneaversiunihermeneutice.SpaţiulHilbertesteunspaţiucumaimultedimensiuni.Toatesuntocupateîntimpdeversiunileinterpretativealefundamentalismului.

Aşa cum am menţionat deja, genetic şi funcţional toate modelelefundamentalismului sunt reale şi egale. Istoric, cultural,moral şi teologic,doarunasingurăesteceaadevărată.Careesteaceea?Greudespus,pentrucăoameniisuntceicareconcedoanumitădozădeveridicitateuneivariantesaualteiadefundamentalism.Estecuputinţăcaversiuneaprimăsăfieceaadevărată. Conform acesteia, fundamentalismul înseamnă întoarcea labazele scripturale ale credinţei, adică la fundamente. Aşa gândea în 1920baptistulCurtisLeeLaws.Or,dincolodeacestfaptposibil,existăadevăruri

construite social cu privire la celelalte forme de fundamentalism. Întreadevărurile acestor fundamentalisme există luptă, competiţie. Unele pierd(celemaimulte),altelecâştigă.

RevenindlatipologialuiTehranian,observămorelativăasemănareîntrecele şapte fundamentalisme. Toate apar şi se impun ca reacţii şi atitudiniconstruiteînraportcuanumiteprovocăriale(post)modernităţii.

Totuşi, fundamentalismul ca antimodernism s-a impus cu succes,trecându-le deseori în umbră pe celelalte.Un rol special în acest sens l-aavut şi îl are mass-media. Ea manipulează, de exemplu, mentalul sociallegândfundamentalismulexclusivdespaţiul islamic.Acestadinurmăesteintens mediatizat ca fiind un ţinut al permanentului conflict armat, alterorismului,crimeişirăzboiului.

Nu se cunosc sau se trec voit sub tăcere componentele profunde alespiritualităţii religioase şi sociale islamice, ajungându-se la o reprezentarefragmentarăşi falsăa islamului, subsemnulnefastal fundamentalismului.În esenţă, ar fi vorba despre reducerea occidentală a şariei doar la codulpenal represiv, despre ignorarea dimensiunii spirituale a Jihadului, despreneluarea în calcul decât a interpretării literale a Coranului, întreţinută deintelectualii tehnicimusulmanişcoliţi înOccident,detrecereasubtăcereareacţiilor faţă de secularizare şi modernizare în versiune occidentală, detratarea cu superficialitate a sistemului social din spaţiile musulmanetradiţionale,acoloundenuavemde-afacecuseparaţiadetipoccidentalaputerilorînstat.

Aşa se ajunge la construcţia socială a fundamentalismului islamic.Or,interpretareafractalicăafundamentalismelorreligioaseneoferăoexcelentăposibilitatedeaînţelegecevadinmecanismulmentalalproduceriilor,darşidinmodulîncareuneledintreelesederuleazăînistorie,alegându-nepeuniidintrenoipentrua-idevenivictimesaueroi.

Dezvăluirea esenţei mentale, ideatice a variatelor forme defundamentalism ne-ar ajuta să înţelegem odatămaimult că „totul este înminte”,iarminteaneestedatăpentruaneînţelegemaibinecondiţiaumană,şinupentruaodistruge.

XXV.4.Fundamentalismul–expresieaintoleranţeireligioase

Dincolo de toate interpretările date fundamentalismului religios, cert estefaptul că acesta reprezintă o mişcare socială reactivă, defensivă în faţadiferitelor provocări9. Mass-media a manipulat substanţial fenomenul,legându-l, de exemplu, de spaţiul islamic. Exemplu de acum comun: laîntrebarea „Fundamentalismul religios este: hindus, creştin, islamic,budist?”, solicitându-i-se respondentului să aleagă doar o variantă derăspuns,elvaasociafundamentalismulcuislamul.Esteunstereotipnegativcuprofunderădăcinisocialeșiculturale.

Fundamentalismul confiscă transcendenţa lui Dumnezeu. Avem de-aface cu un Dumnezeu justiţiar! Fundamentaliştii sunt locotenenţii lui pepământ.Îiştiuvoiaşi,prinurmare,administreazăpedepseşirecompenseînnumelelui.

În sensoriginar, fundamentalismul înseamnă, în absolut toate religiile,„întoarcerealascrierileoriginalesacreşiaplicarealorlaproblemelemoraleşi sociale ale prezentului”10. Însă astăzi, în lumea occidentală, sensuloriginar a fost distorsionat de reprezentanţii mass-media, de politicieni,diplomaţi,militarişianaliştipolitici11.S-aimpusunsenssecund,construitsocialşifărătemeireligios:estevorbadesprereacţiaextremistăşiviolentăcontra Occidentului şi creştinismului (în special). Acest sens secund alfundamentalismului echivalează între ele noţiunile clasice de islamism,islammilitant,respectivislampolitic.

În realitate, extremismul şi fanatismul nu definesc fundamentalismulreligiosînesențașiprofunzimealui.Maicurând,fundamentaliştiiautenticisuntoameniprofundreligioşicarepăstreazătradiţiile(suntconservatori)şise întorc la sursele originare ale credinţei lor, încercând să le adaptezetimpului prezent. Extremiştii şi fanaticii sunt mult mai puţini şi, în fond,nereprezentativi pentruo religie anume. „Islamiştii care recurg la violenţăsuntmaipuţindeozecimedintr-unprocent.”12Înconcluzie,nutrebuiesăgeneralizăm la nivelul unei întregi societăţi scandările publice,

demonstraţiile de stradă violente, masacrele pe care le vedem intensmediatizatedeteleviziuni.

TeoriasociologicăapredicţieicreatoareparecăafuncţionatfoartebineînOccident(înspecialînSUA)după11septembrie2001.Neadevăruriabilconstruite şi profesionist mediatizate au dus la convingerea multoroccidentali că avemde-a face cuun jihadamerican, finanţat de saudiţi şicontrolat de extremişti islamici care conduc 85% dintre moscheile de peteritoriul SUA. De asemenea, s-a confundat antiamericanismul real almultormusulmanicusimpatiaşisusţinereamanifestatefaţăde teroriştişi,înmodspecial,faţădeOsamaBinLaden,dupăcumaratăMargaretNydell.

Îngeneral,fundamentalismulesteoreacţielasecularizare,modernizareşi occidentalizare în lumea islamică. Exemplu: Egiptul în 1952. S-aschimbat sistemul economic, dar s-a păstrat cultura tradiţională. Religia adevenitunmijlocdediscreditareaeliteipolitice.Fundamentalismulislamicreconfigurează astăzi identitatea socială a musulmanilor prin apel laimaginar,magic, simbolic.Ceea ce noi numim fundamentalismislamic einumesc islam politic, înţeles ca alternativă la ideologiile occidentale.Presupun, printre altele, aplicarea integrală a şariei, învăţareapede rost aCoranului,autoritateaabsolutăaprofesoruluişiabsenţaspirituluicritic.

XXV.5.Simbolurilesocialealefundamentalismuluiislamic

Grație mass-media avem ocazia să cunoaștem o parte dintre simbolurilereprezentative ale fundamentalismului islamic13 văzut ca o amplămișcaresocială.Opartedintreacestesimbolurisunturmătoarele:

• douămitraliere şi între ele Coranul. Simbolul apare pe banderola unortineridinLahore,nord-estulPakistanului,ceparticipălaomanifestaţieantiamericanăînseptembrie2001.DoreauanexareaKashmirului;

• Coranul şi pumnalul. Cele două simboluri au fost prezente în Jihadul

islamic palestinian, în cadrul unei adunări din Fâşia Gaza din aprilie2001;

•veşmântulalb.Esterecunoscutcafiindsimbolulmartiruluiprinexcelență.Purtătorii acestui veșmânt reînnoiesc angajamentul antiisraelian.Îngeneral, veşmintele albe în lumea islamică sunt asociate morțiisacrificiale sau martirajului. Este prezentă aici o simbolistică profunddiferită de cea creștină. Apare şi la militanţii mişcării palestinieneHamas,deexemplu.

XXV.6.Fundamentalismulislamicşisensurilejihadului

Înprivinţaoriginii fundamentalismului islamic,experţiis-aupusdeacord.Membrii mişcărilor radicale, extremiste şi violente provin deseori „dinmandra (şcoli religioase), care propovăduiesc instaurarea legii Şaria şiîntoarcerea la o interpretare literală a legii religioase”14. Indiferent devariantelefundamentalismuluiislamic(moderate sauconservatoare–cumeste cazul talibanilor din Afganistan), cu toţii sunt de acord să lupte„împotrivaoccidentalizăriiculturiişiobiceiurilor”15.

În această luptă, religia este manipulată, devenind un pretext alfanatismului politic şi al manifestărilor de violenţă paroxistică. Niciodatăexegeţiireligioşiaitextelorsacren-augăsitînCoran,deexemplu,justificăripentru atacurile cumplite de la World Trade Center şi pentru sabotareatrenurilor,pentruatentatelesinucigaşeşiucidereadeoameninevinovaţi.

Sensurile jihadului16. Iniţial,Marele Jihad avea un sens spiritual. Sereferea la lupta interioară,obligatoriu spirituală, ceacare schimbă lăuntricomul.MiculJihad are ca obiect permisiunea coranică de a acţiona contraunuilidernedrept.Astăzi,liderulnedreptesteSUA.Reducândşaria(legea)doar la un cod penal represiv pentru cetăţeni, noii fundamentaliştidistorsionează adevăratul jihad şi veritabila religie islamică. Un al doileasens al jihadului era cel comunitar. Se referea la lupta pentru putere,

succesiune şi conducere dintre triburile arabe. Exempul clasic este cel alconflictuluidintresunniţişişiiţicuprivirelaalegereacalifului.

Al treileasensal jihaduluiesteunulsocial.Priveşte războiuldeclanşatdemusulmaniîmpotrivacelordealtăreligie(creştinăsauiudaică),respectivcu un alt stil de viaţă (occidental). Este esenţial de ştiut faptul că jihadul„trebuie proclamat numai ca autoapărare”17. Nu este niciodată atac, ciîntotdeauna apărare. Teroriştii şi extremiştii musulmani au speculatpermanenta atitudine de tip colonial, dominatoare a Occidentului şi auinterpretat-o drept un permanent atac. Prin urmare, ei au găsit justificarejihaduluiînţelesca„autoapărare”.

Cauzele fundamentalismului islamic sunt diferite. Ele au în atenţie oproastă înţelegere a islamului de către occidentali. O altă cauză ţine dedeschiderea spre Occident a lumii musulmane, fapt ce a dus la creştereadependenţeieconomiceşipolitice faţădeacesta.Atuncicânda fostvorbadespre o asumare de către tinerii musulmani a modernităţii occidentale,acestfaptaavutdreptconsecinţăpierdereaidentităţiiculturaleşispirituale.Occidentalii au sprijinitdoar lideriidespotici, faptcareacreatoprofundănemulţumire în lumeamusulmană.O cauză specială ţine de interpretarearăzboiului ca o pedeapsă pentru asumarea modernităţii occidentale înversiunihilare,degenulsocialismuluiislamic.Tocmaideaceeas-ainvocatjihadulcaformăultimăasupravieţuirii.

De ce islamul este astăzi foarte puternic? Pentru că a păstrat tradițiareligioasăîntoatăpuritateaei.Legeafacepartedinsferadivinului.Pentrumusulmani,legeadivinăestemultmaieficientădecâtînsistemuloccidentalal separaţiei puterilor în stat. Exemplu: învăţatul musulman este teolog,jurist, om politic. Neexistând în islam un sistem democratic de tipoccidental,voceacomunităţiirespectăvoceaînvăţatuluidincetate.Lipseştedistincţia dintre liderul laic şi cel religios. Oamenii sunt egali în faţa luiDumnezeu. Instituţiile statului nu sunt separate de cele religioase. Prinurmare,existăoautoritatetotală.

Liderii fundamentalişti – cu excepţia şiiţilor din Iran – provin dincategoria socioprofesională a intelectualilor de formaţie tehnică. Suntingineri. Prin urmare, practică o lectură liberă a Coranului, privilegiind

sensul literalalconţinutuluisacrual textului. Inginerii reproşează liderilorreligioşifaptulcăauruptlegăturilecutradiţia,pactizândcumodernitateaşicusistemulpoliticoccidental.

Ei reuşesc să îi atragă pemulţi tineri şimembri frustraţi ai propriilorcomunităţi, oferindu-le ajutor social şi/sau financiar18. Acolo undeautorităţile statului sunt neputincioase, liderii grupărilor islamiste„furnizează o serie de servicii, cum ar fi în cadrul şcolilor, clinicilor,agenţiilor de asistenţă socială”19. Mai mult, „acordă sprijin financiarfamiliilor nevoiaşe”20 din „Egipt, Liban, Maroc, Algeria, Tunisia şiYemen”21.Acestegrupări,deregulăbineorganizateşifinanţate,aucreat„ostructurăinstituţionalăparalelăcuceaastatului”22.Lalimită,putemspunecăseatingeabsurdul:islamiştii/teroriştiivorprimisprijinşidinparteacelorcare„nusuntdeacordcuconvingerilelor”23.

Un exemplu clasic de organizaţie islamistă radicală, cu un importantsprijinsocial,este„grupareaşiităHezbollah”24dinLiban.Adeţinut locuriînParlament şi a ajuns şi la conducere.Este exemplul celmai potrivit departid politic legitim care este stigmatizat drept „organizaţie teroristă”.Sprijinul popular consistent deţinut de acest partid islamist radical nu sejustifică doar prin simpatii ideologice şi prin ample succese de convertiresocială.Maicurând,acontat faptulcă„Hezbollahadeschispentrumiidefamiliilibanezeşcoli,spitale,farmacii,clinicistomatologice,oferindslujbe,burseşcolareşiasistenţăsocială”25.

XXV.7.Fundamentalismulreligiosşiterorismulsuntconstrucţiisociale

Succesul unor organizații islamiste radicale gen Hezbollah se combinăuneori cu insuccesul politicilor puterilor occidentale în țările musulmane.„CentrulpentruStudiiStrategice şi InternaţionaledinWashington trece laproblemenerezolvateeşeculimpuneriiuneisecurităţidurabileînAfganistanşi în Irak.”26 Insuccesul securității durabile ține și de politica relativă amarilorputeriînraportcustatelelumii.

Unexempludeacumclasicdeconstrucțiesocialăaterorismuluiestecellegatdesituațiaambiguăacecenilorînanii’90.Concret,cecenii suntmaiîntâi terorişti, apoi luptători pentru libertate. Totul s-a decis în funcţie depoliticaSUAfaţădeRusia.Astfel,după11septembrie2001,Rusiapuneladispoziţia SUA bazelemilitare din sudul ţării. Convinge statele din jurulAfganistanului să accepte trupele americane.Rezultatul socialnu s-a lăsatmult aşteptat: cecenii au devenit terorişti islamişti. Situaţia se schimbă în2003, când SUA intervine în Irak, iar Rusia e de partea Franţei şiGermaniei.Ceceniisuntacumluptătoripentrulibertate.

Înconcluzie,RusiaşiSUAs-auunitformalcontra terorismului,dar ledespart interesele: competiţia pentru dominaţia asupra resurselor naturaledin Caucaz; influenţa în spaţiul postsovietic; influenţa SUA în NATO;influenţaNATOînEuropa.

Un alt exemplu foarte actual de rivalitate între Rusia și SUA, cu oconsistentăcomponentă religioasăși teroristă,esterăzboiulcivildinSiria.Ideea construcției sociale și politice a terorismului și fundamentalismuluieste susținută și de evenimentele tragicedin zonă.Siria, un important statdinOrientulMijlociu,aregranițeartificialeconstruitedeputerilecolonialeeuropeneînanii’20.

Astăzi, în condițiile „reechilibrării confesionale”, situația semodifică.Încearcă cu greu să revină la normalitate.Această revenire în forță are înprimul rând o dimensiune religioasă. „Majoritatea sirienilor sunt sunniți,însățaraestecondusădeminoritateaalawită,oramurăașiiților.”27Aceastăminoritate religioasă conduce dictatorial și îi discriminează pemajoritariisunniți.Încondițiilecăderiiactualuluiregimpolitic,domniaalawițilorpoateluasfârșit.AceștiadinurmăsuntdeparteapreședinteluiAssadpentrucăelși tatăl său le-a oferit privilegii, autoritate și putere. Astăzi, rușii îistigmatizează pe sunniții revoltați împotriva regimului fundamentalist șimarxist al președintelui Bashar al-Assad drept „teroriști”. Dimpotrivă,alawiții șiiți sunt gratulați cu apelativele „eroi”, „luptători pentru apărareațării”etc.SUA,avândalte interesepolitice, economiceși financiaredecâtRusia,folosescaceleașistigmate,darînsensinvers.

1. Într-oprimă formă, în limbaengleză, textulaapărut înDanielaDunca,CorneliaGășpărel(eds.),KnowledgeandActionwithintheKnowledge-BasedSociety.SocialandPoliticalPhilosophy,Ethics,PsychologyandEducationalSciences,EdituraInstitutulEuropean,Iași,2012,pp.49-57.

2. Tema a fost cercetată şi în cadrul unor şcoli de vară la Universitatea„Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu amplă participare internaţională.Vezi, în acest sens, Nicu Gavriluţă, România în starea Bardo.Publicistică şi dialoguri culturale, Editura Provopress, Cluj-Napoca,2006,pp.74-76.

3.SanduFrunză,Fundamentalismulreligiosşinoulconflictalideologiilor,EdituraLimes,Cluj-Napoca,2003.AmfolositînspecialcapitolulalIII-lea,„Fundamentalismulreligios”.

4. Anthony Giddens, Sociologie, traducere de Radu Săndulescu, ViviaSăndulescu,EdituraAll,Bucureşti,2001,p.500.

5.Majid Tehranian, „Fundamentalist impact on education and themedia:An overview”, în Sandu Frunză, op. cit., capitolul al III-lea,„Fundamentalismulreligios”.

6.SanduFrunză,op.cit.,p.81.

7. Pentru detalii, vezi şiNicuGavriluţă,Culianu, jocurileminţii şi lumilemultidimensionale,EdituraPolirom,Iaşi,2000,înspecialpp.97-118.

8. Este vorba despre analiza timpului social, din perspectiva metodei luiIoan Petru Culianu, în volumul Fractalii şi timpul social de NicuGavriluţă,EdituraDacia,Cluj-Napoca,2003.Apoiampropusoanalizăbinaro-fractalică a practicilor yoga în lucrarea Mişcări religioaseorientale. O perspectivă socio-antropologică asupra globalizăriipracticilor yoga, Editura Fundaţiei Axis, Iaşi, 2006. Am interpretattrupul şi sexualitatea din aceeaşi perspectivă a complexităţiimultidimensionale în studiul „Corpul şi sexualitatea în practicile delimită ale interpretării”, în Ştefan Afloroaei (coord.), Limite aleinterpretării,EdituraAxis, Iaşi, 2001, pp. 63-83 .Nu în ultimul rând,amavut în atenţie hermeneutica terorismului în „Terorismul românescdin decembrie ’89. O analiză din perspectiva hermeneuticii de tip

fractal”,studiuintroductivlavolumulJeanServier,Terorismul,EdituraInstitutulEuropean,Iaşi,2002,pp.5-28.

9 .Vezi şiMichaelBlain,TheSociologyofTerrorism:Studies inPower,Subjection, and Victimage Ritual, Universal Publishers, Boca Raton,Florida, 2009, în special partea I, pp. 23-63; Jonathan Webber,„Rethinkingfundamentalism:ThereadjustmentoftheJewishsocietyinthe modern world”, în Lionel Caplan (ed.), Studies in ReligiousFundamentalism, State University of New York Press, pp. 95-121;SamuelC.Neilman,MenachemFriedman, „Religious fundamentalismandreligiousJews:ThecaseoftheHaredim”,înMartinE.Marty,ScottAppleby(eds.),FundamentalismObserved,TheUniversityofChicagoPress,Chicago,Londra,pp.197-264.

10.MargaretK.Nydell,Ceştimdesprearabi?,ed.cit.,p.133.

11.Pentruoanalizăfoarteingenioasăafundamentalismuluipefondulsocialal secularizării, vezi şiMirel Bănică,Religia în fapt. Studii, schiţe şimomente,EdituraEikon,Cluj-Napoca,2011,maialespp.145-257.

12.MargaretK.Nydell,op.cit.,p.134.

13. Vezi şi Stephen Vertigans, Militant Islam: A Sociology ofCharacteristics,CausesandConsequences,Routledge,Abingdon,2008.Aceastăcarteabordeazădintr-operspectivăstrict sociologicămişcărileislamicemodernedintoatălumea,inclusivcomponentalorsimbolică.

14.OlivierRoy,„Radicalismulislamic”,înJacquesBersani,Enciclopediareligiilor,ed.cit.,p.160.

15.Ibidem.

16.Pentrudetaliidesprejihadşiradicalismulislamic,vezişiGillesKepel,Allah in theWest: IslamicMovements in America andEurope, PolityPress,Cambridge,1997;Jihad:TheTrailofPoliticalIslam,I.B.Tauris,Londra,2004;TheRootsofRadicalIslam,SaqiBooks,Londra,2005.


18. Vezi şi Alan Krueger,What Makes a Terrorist: Economics and theRootsofTerrorism,PrincetonUniversityPress,Princeton,2007.


20.Ibidem.

21.Ibidem.

22.Ibidem,p.143.

23.Ibidem.

24.Ibidem.

25.Ibidem.

26.Cotidianul,nr.215,11septembrie2006,p.16.

27.AlawițiisuntelitareligioasășipoliticăașiițilordinSiria.Specificăloreste retragerea periodică în locuri discrete din nordul Siriei pentru apracticadisimularea.Îșiconstruiescunanonimatsocial,creeazăperdeledefumpentrua-şipracticaritualurilesecrete.Mulțiistoricișisociologiai religiilor îi consideră membri ai unei societăți secrete religioasestrăvechi. Au în compoziția lor socială mai multe etnii (arabi, perși,turci, kurzi). Ele se mențin în comuniune grație asumării voluntare aunei doctrine secrete, combinată cu ritualuri inițiatice proprii. Cusprijinulfrancezilor,în1922,alawițiiauobținuttitluldestatpentruunanume„TeritoriuAutonomalAlawiților”. În1936, acest statmicesteasimilatdeSiria. Începândcu1970,generalulalawitHafezal-Assadîiaduce la putere.Astăzi, în condițiile războiului civil dinSiria, alawițiisuntputerniccontestațișistigmatizațidreptteroriștidecătremajoritateasunnită.

CapitolulXXVI

Secularizarea

XXVI.1.Secularizarea–oabsențăacodurilordesens

Paradigmelediscursuluisociologicdespresecularizare,secularizareaprivitădin perspectivă istorică, formele secularizării în erele preindustrială,industrialăşipostindustrială,sensurilesocialealesecularizăriisuntanalizatedetaliat de JožeBajzek şiGiancarloMilanesi în lucrareaSociologiadellaReligione1. De asemenea, revista Fides et Libertas consacră un numărspecial secularizării. Aceasta este pusă în relaţie cu libertatea religioasă,legislaţia europeană şi actualele politici referitoare la drepturile omului2.Analizatrebuieînsăsăînceapăcusemanticatermenuluisecularizare.

Aşa cum arată Jean Baubérot, „termenul «secularizare» estepolisemantic”3. Etimologic, secularizarea provine din termenul latinsaeculum. Inițial, acesta desemna „vecii vecilor” sau întregul unui timp(durata).Nuîntâmplător,timpulplenarsemăsuracasecol(osutădeani).

JeanDelumeaua surprins foartebine înțelesul teologic al secularizăriicând s-a referit laEuropaprotestantă a secolului alXVI-lea și la „refuzulteologic, începândde laLuther, de a stabili odiferență sacramentală întrepastorișilaici”4.

Sensulpursocialalsecularizăriiesteacelade

însuşireabunurilorecleziasticedecătreputereacivilă,fiecăestevorbadetransferurilegatedeReformaprotestantă(însecolulalXVI-leaşiînsecolul al XVII-lea), fie de proprietăţi ale Bisericii Catolice,renaţionalizate şi vândute ca „bunuri naţionale” în cursul RevoluţieiFranceze5.

În joc este un sens tare al secularizării, unul cu profunde conotațiinegative. Acesta are în atenție secularizarea ca instrument ideologic șipolitic de luptă contra religiei și Bisericii. Tocmai de aceea sociologulenglez David Martin propunea înlocuirea temenului „secularizare” cu unaltul,„atâtatimpcâtoriceutilizareasecularizăriireverbereazăprinecourileneplăcutealeconotațiiloreimailargi”6.

Reluat peste timp într-o altă formă, acest sens prim al secularizării vadesemnamodulîncare„organizațiilereligioaseîșimențininfluențasocială,averea și prestigiul”7. Teza lui Anthony Giddens este că „organizațiilereligioase au pierdut progresiv și mult din influența politică și socialădeținută anterior, iar această tendință se remarcă în lumea întreagă, deșiexistă unele excepții”8. Astăzi, aceste excepții devin tot mai numeroase.Faptulacestaconfirmăodată înplus reîntoarcereauneimaripărția lumiioccidentale la credințele și practicile religioase, chiar și în chipuri noi,inedite.

Oaltăipostazăasecularizăriisereferăla„incapacitateamarilorsistemereligioase de a mai ține împreună sub control diferitele dimensiuni aleexperienței religioase, individuale și colective”9. Lipsa de control și deofertăspiritualăadecvatăstructuriideașteptareatinerelorgenerațiiaudus,uneori, la apariția noilor mișcări religioase de ispirație iudeo-creștină sauorientală.

Ideea este surprinsă și de RobertMerton. Pentru cunoscutul sociolog,secularizareapresupuneînlocuireaunormecanismesocialenefuncționalecualtele funcționale. Astfel, „magia sau anumite rituri și credințe religioasesunt funcționale din cauza efectului lor asupra stării de spirit sau desiguranță a credinciosului”10. Atunci când aceste mecanisme magico-religioaseîmpreunăcuefectelelordispar,suntînlocuitecualtemecanismenereligioase.Secularizareapresupuneașadardominanțasocialăasistemelorșimecanismelorsocialelaice,profane11.

O altă dimensiune a secularizării cercetată sociologic se referă lareligiozitate. În termenii luiAnthonyGiddens,aceastacuprindeansamblul

de credințe, idei și valori pe care și le asumămembrii unui grup, ai uneicomunitățisausocietăți.CorelațiadintrecriteriulcantitativistalfrecventăriiBisericiișicredințaînideișivalorireligioasenuestesimplă.„Multălumecucredințereligioasenuparticipăcuregularitatelaslujbelereligioasesaulaceremoniilepublice.”12Aceastanu înseamnăcăoameniinuauașteptărișiconvingeri profunde de natură religioasă. Invers, dacă frecventează des șifoarte des Biserica, nu înseamnă automat ca au și convingeri religioaseputernice.AșacumsusțineAnthonyGiddens,uniioccidentalimergfrecventlaBisericăpentrucăexistă încomunitateoputernicăstructurăsocialădeașteptarecareleagăcomportamentulsocialalbătrânuluidemersulfrecventla Biserică. Alții, dimpotrivă, merg frecvent la Biserică în virtutea unuiîndelungobicei.

Unaltsensteologicalsecularizării,prezentîncatolicism,areînatenţie„trecereaunuiomalBisericii–presupuscătrăieşteînafara«secolului»(însensul cuvântului saeculum: lume) – în «stare seculară», adică la viaţasecolului(fiecăpărăseştesaunupreoţia,dacăerapreot)”13.

Peter Berger, un clasic al sociologiei religiilor, defineşte succintsecularizareacafiind„procesulprincaresectoarealesocietăţiişialeculturiisuntsustraseautorităţiiinstituţiilorşisimbolurilorreligioase”14.Sustragerease cuantifică și prin „scăderea numărului de membri ai organizațiilorreligioase…”15caremerglaBiserică.Acelașisociologamericanapuslauncolocviu din 1993, la Universitatea Harvard, o întrebare interesantă:„Unitatea situației religioase aEuropeiOccidentalenu sebazeazăoarepeexcepționalitateasacareoseparăderestullumii?”16.ElaadăugatcăVestulEuropeieste singurul loc încare teoriileclasiceale secularizării au suportfizicobservabil.„Disparițiabisericiidepescenapublică, ruperea legăturiibiserică-stat,[…],privatizareasasuntfenomenecontrarecelorcareaulocînrestullumii.”17

XXVI.2.Resacralizareaviețiisociale

Luatde sinestătător, criteriul frecventăriiBisericii este simplist șioferăo

imaginesuperficialăaviețiireligioase.Elnupoatefiaplicatunitar tuturorțărilor europene. În realitate, există foarte mulți oameni cu convingerireligioaseprofunde,uneori îndisonanțăcuceleoficiale,darcarenumergfrecvent la Biserică18. Motivațiile sunt diferite, dar nu ne îndreptățesc săafirmămunmaresuccesal stiluluideviață laic,pedeplindesacralizat. ÎnEuropadeEst,deexemplu,bisericilesuntprezentedinplinînviațasocială,iar privatizarea religiei este dublată de o prezență publică puternică aBisericii.

BryanWilson,unaltautordereferinţă,scriedespresecularizarecăarfi„procesul prin care instituţiile, ideile şi practicile religioase nu mai suntsocialmente încărcatedesens”19.Suntvidedeoricesemnificaţie.Evident,definiţia lui Wilson este exagerată şi nerealistă. Niciodată în spaţiuloccidentalsimbolurile,ritualurileşimitologiilereligioasenuaufostlipsitedesens.Auavutunsens(deregulăoriginar)ocultatsauaudobânditsensurisocialelipsitedeoriceconţinutrevelat,ceeaceestecutotulaltceva.

Înschimb,secularizareacuprindeînmodcertactivitățicumarfi:

–raţionalizareavieţiisociale;

–privatizareareligiei;

–creştereaautonomieiinstituţiilorsocialeînraportcuBiserica;

–confiscareaaverilormănăstireștidecătrestat;

–diminuareatimpului,efortuluișiaresurselordedicatecelorsacredecătremulțioccidentali;

– orintarea generală a oamenilor către empiric, pragmatic, concret, îndetrimentulpracticilorspiritualeșireligioase;

– trecerea pe plan secund a pasiunilor artistice, poetice, filosofice șiprivilegierea profesiilor ce asigură șanse mai mari pentru inserțiacetățenilorpepiațamuncii.

Fenomenul secularizării crește odată cu cel al globalizării. În 1981,Bryan Wilson a intuit foarte bine această realitate socială numind-o

societalizare: „Procesul prin care o colectivitate atât de numeroasă decomunitățiși indiviziesteatrasă într-orețeacomplexăde interdependențe,în care rolurile lor sociale sunt articulate rațional, se numeștesocietalizare”20. Astăzi, corelația dintre secularizare și societalizare adevenitunfaptaproapedelasineînțeles.

Înafarasecularizăriiaurămascomunităţileşiobunăparteasocietăţii,îngeneral21.Elitele intelectuale şi liderii politici au fost atinşi profunddeefectele „dezvrăjirii lumii” (o altă sintagmă sinonimă cu secularizarea).Marea majoritate a populaţiei din Occident a asistat însă la revenirea înultimultimpareligieiînsferapublică22.Exemple:încredereamareşifoartemare de care se bucură bisericile creştine în Europa de Est după 1990;revirimentulislamuluiînOccident;succesulimensalmişcărilorevangheliceînAmericadeSud.

Reîntoarcerea la religie și Biserică se observă și în țările puternicsecularizate. Ea este constant impulsionată de nenorociri și dezastre. Înliteratura de specialitate sunt date exemple de acum cunoscute: moarteacelor94desuporteriaiechipeidefotbalLiverpoolînaprilie1989,tragediadin11 septembrie2001dinSUA,masacrul de laErfurt,Germania, 2002.„Aici,înfostaGermaniedeEst,undeniveluldepracticareareligieiascăzutmaimultdecâtaltundevaînlume,aexistatunadevăratafluxsprebisericiledeobicei pustii.”23La fel s-a întâmplat „atunci când feribotulEstonia s-ascufundat în Marea Baltică cu o mulțime de suedezi la bord și când, înSuedia, bisericile s-au umplut de persoane care participau la slujbelefunerare”24.ConcluziafoartesubtilformulatădeCharlesTayloresteaceeacă „identitatea religioasă sau spirituală a maselor de oameni rămâne încontinuaredefinitădeformedeviațăreligioasădecareaceștiaseținînmodobișnuitlaodistanțăapreciabilă”25.ElesuntclardefinitedereligiacreștinăînEuropa.InteresantăesteremarcaluiTaylor(lacaresubscriufărărezerve)că învățămsăprețuimmaimultpropriilecredințeșisimbolurile religioaseatuncicândîivedempealțiicumșileasumășileprețuiescpealelor.

AnthonyGiddens,înlucrareaSociologie,susțineșielcă„arputeapăreaciudatsăsugerămcăinfluențareligiei în lumeamodernăeste îndeclin”26.Argumentele cunoscutului sociolog britanic se referă la fundamentalismul

islamic din Iran, Orientul Mijlociu, Africa și India, caracterizat ca fiind„foartedinamic”27 și refractar occidentalizării.Mai sunt aduse în discuțiecelebrele conflicte din Irlanda de Nord dintre catolici și protestanți saufantasticulentuziasmcatoliccarecuprindeAmericadeSudlafiecarevizităaPapei.

Larândulsău,JacquesLacansearătaîn1974foarteoptimistînceeaceprivește viitorul religiei. El avea în minte „religia adevărată” (pentru el,confesiuneacatolică):„Religia,maialesceaadevărată,areresursepecarenicimăcarnuleputempresupune”28.Aceste resurse le-ar folosi înprimulrând pentru a oferi un sens descoperirilor științifice recente. Conformcreștinismului, ele se cer compatibilizate cu credința în Dumnezeu. Or,preoțiicreștinisuntadevărațimaeștriînaconferisensșisemnificațielatotceea ce aduc în atenția opiniei publice oamenii de știință. La limită,Vaticanul a reușit să compatibilizeze până și credința în existențaextratereștrilorcucanoanelereligieicreștine.

1. Jože Bajzek, Giancarlo Milanesi, Sociologia della religione, Elledici,Torino,2006,maialespp.165-179.

2. Fides et Libertas, număr special „Secularism şi libertate religioasă”,2011-2012.

3. Jean Baubérot, „Secularizarea”, în Jacques Bersani, Enciclopediareligiilor,ed.cit.,p.219.

4. Jean Delumeau, În așteptarea zorilor. Un creștinism pentru mâine,traduceredeGiulianoSfichi,EdituraPolirom,Iași,2006,p.205.

5.Ibidem.

6. David Martin, The Religious and the Secular, Schocken Books, NewYork,1969,p.16.

7.AnthonyGiddens,Sociologie,ed.cit.,p.501.

8.Ibidem,p.502.

9.MirceaMandache, „Procesul de secularizare și modernizarea societățiieuropene”,RevistaRomânădeSociologie, anulX, serienouă,nr. 1-2,1999,p.27.

10.RobertMerton,Elémentsde théorieetdeméthodesociologique, Plon,Paris,1965.

11.Despresecularizareînsocietateaactuală,vezişiDetlefPollackşiDanielV.A.Olson(eds.),TheRoleofReligioninModernSocieties,Routledge,2012,înspecialcapitolele1-2,6-7şi10.

12.RobertMerton,op.cit.

13.Ibidem.

14.Ibidem,p.220.

15.AnthonyGiddens,op.cit.,p.501.

16. Danièle Hervieu-Léger, „La religion des Européens: Modernité,religion, sécularisation”, în Identités religieuse en Europe, La

Decouverte,Paris,1996,p.10.

17.MirceaMandache,art.cit.,p.31.

18. Pentru detalii, vezi Olivier Bobineau, Sébastien Tank-Storper,Sociologiedesreligions,ed.cit.,maialesparteaaII-a,„Versunmondesécularisé”,pp.41-87.

19.MirceaMandache,art.cit.,p.31.

20.BryanWilson,Religia din perspectivă sociologică, traducere deDanaMariaStrăinu,EdituraTrei,București,2000,p.178.

21. Vezi şi Nicu Gavriluţă, „La vie religieuse dans la Roumanie post-communiste.Uneapprochesociologique”,înNadjiRahmania(coord.),La Roumanie dans l’Europe: Intégration ou transition prolongée,L’Harmattan,Paris,2010,pp.183-193.

22. Un studiu substanţial despre critica secularizării este semnat deAlexandruTofan,„HansBlumenbergandthecritiqueofsecularization”,EuropeanJournalofScienceandTheology,vol.8,nr.3,2012,pp.57-65.Vezi şiAlexandruTofan, „Secularization andReligiouspluralism.Towardagenealogyofpublicspace”,EuropeanJournalofScienceandTheology,vol.7,nr.2,2011,pp.5-17.

23.CharlesTaylor,„Religiaastăzi”, înCamilUngureanu(coord.),Religiaîndemocrație.Odilemăamodernității,EdituraPolirom,Iași,2011,p.165.

24.PeterBerger,„ReligionandtheWest”,TheNationalInterest,80,2005,pp.113-114.

25.CharlesTaylor,op.cit.,p.165.

26.AnthonyGiddens,op.cit.,p.501.

27.Ibidem.

28. Jean-Pierre Denis, De ce scandalizează creștinismul?, traducere șiprefață de Eduard Florin Tudor, EdituraNemira, București, 2012, pp.362-363.

Bibliografieselectivă

Achimescu,Nicolae,Religiiîndialog,EdituraTrinitas,Iaşi,2006.

Achimescu, Nicolae, Noile mişcări religioase, Editura Limes, Floreşti,2012.

Afloroaei, Ştefan,Privind altfel lumea celor absurde, EdituraHumanitas,Bucureşti,2013.

Aimé,Michel,Metanoia. Fenomene fizice ale misticismului, traducere deRaduI.Petrescu,EdituraNemira,Bucureşti,1994.

AsociaţiaConştiinţăşiLibertate,FidesetLibertas,vol.I-II,CasadeEditurăViaţăşiSănătate,Bucureşti,2011-2012.

Bajzek, Jože; Milanesi, Giancarlo, Sociologia della religione, EditriceElledici,Torino,2006.

Bastide, Roger, Éléments de sociologie religieuse, Éditions Stock, Paris,1997.

Baubérot,Jean,Versunnouveaupactelaïque?,Seuil,Paris,1990.

Bălăceanu Stolnici, Constantin, Cunoaştere şi ştiinţă, Editura Fundaţiei„AndreiŞaguna”,Constanţa,1997.

Bănică, Mirel, Religia în fapt. Studii, schiţe şi momente, Editura Eikon,Cluj-Napoca,2011.

Beresniak,Daniel,Francmasoneria înEuropadeEst, traducereşicuvânt-înaintedeDanLăzărescu,EdituraNemira,Bucureşti,1994.

Berger,Peter,„ReligionandtheWest”,TheNationalInterest,2005,80,pp.113-114.

Bersani, Jacques (coord.), Enciclopedia religiilor, traducere de NicolaeConstantinescu,ProEditura,Bucureşti,2005.

Blain,Michael,TheSociology ofTerrorism: Studies inPower, SubjectionandVictimageRitual,UniversalPublishers,BocaRaton,Florida,2009.

Bobineau, Olivier; Tank-Storper, Sébastien, Sociologie des religions,ArmandColin,Paris,2007.

Carp,Radu,Religie,politicăşistatuldedrept.Secvenţeleuneiacomodări,EdituraHumanitas,Bucureşti,2013.

Chau, Yuet Adam (ed.), Religion in Contemporary China. RevitalizationandInnovation,Routledge,Londra,2010.

Chiorean, Mircea, Satanismul. Ideologie sau religie, Editura Aion,Bucureşti,1999.

Cuciuc, Constantin, Religii noi în România, Editura Gnosis, Bucureşti,1996.

Cuciuc,Constantin,AtlasulreligiilorşialmonumenteloristoricereligioasedinRomânia,EdituraGnosis,Bucureşti,1997.

Delumeau, Jean (coord.), Religiile lumii, traducere de Bogdan Budeş,EdituraHumanitas,Bucureşti,1996.

Delumeau, Jean, În aşteptarea zorilor. Un creştinism pentru mâine,traduceredeGiulianoSfichi,EdituraPolirom,Iaşi,2006.

Denis,Jean-Pierre,Decescandalizeazăcreştinismul?, traducere şiprefaţădeEduardFlorinTudor,EdituraNemira,Bucureşti,2012.

Dion, Michel, „Les religions et «la Nouvelle Alliance»”, CahiersInternationauxdeSociologie,vol.86,1989,pp.35-39.

Dumea,Claudiu,NewAge.Nouareligiepentruolumeglobalizată,EdituraSapienţia,Iaşi,2012.

Durkheim, Émile, Formele elementare ale vieţii religioase, traducere deMagdaJeanrenaudșiSilviuLupescu,prefațădeGillesFerréol,EdituraPolirom,Iaşi,1995.

Eco,Umberto,PendululluiFoucault, traducereşinotedeŞtefaniaMincu,postfaţădeMarinMincu,EdituraPolirom,Iaşi,2013.

Eliade,Mircea,Alchimiaasiatică,EdituraHumanitas,Bucureşti,1991.

Eliade, Mircea, Nostalgia originilor. Istorie şi semnificaţie în religie,traduceredeCezarBaltag,EdituraHumanitas,Bucureşti,1994.

Eliade, Mircea, Ocultism, vrăjitorie şi mode culturale. Eseuri de religiecomparată, traducere de Elena Bortă, Editura Humanitas, Bucureşti,1997.

Eliade,Mircea,Şamanismulşitehnicilearhaicealeextazului,traduceredeBrînduşa Prelipceanu şi Cezar Baltag, Editura Humanitas, Bucureşti,2007.

Eliade,Mircea,Istoriacredinţelorşiideilorreligioase,vol.I-IV,traduceredeCezarBaltag (vol. I-III) şiMaria-MagdalenaAnghelescu (vol. IV),EdituraPolirom,Iaşi,2007-2011.

Eliade,Mircea;Culianu,IoanPetru,Dicţionaralreligiilor,cucolaborarealui H.S. Wiesner, traducere de Dan Petrescu, Editura Polirom, Iaşi,2007.

Filoramo, Giovanni (coord.), Istoria religiilor, vol. I-V, traducere deCornelia Dumitru (vol. I-II, IV-V), Smaranda Scriitoru (vol. I) şiHanibalStănciulescu(vol.III),EdituraPolirom,Iaşi,2008-2010.

Filoramo,Giovanni;Massenzio,Marcello;Raveri,Massimo;Scarpi,Paulo,Manual de istorie a religiilor, traducere de Mihai Elin, EdituraHumanitas,Bucureşti,2003.

Frunză,Mihaela;Frunză,Sandu,„Institutionalaspectsoftheethicaldebateoneuthanasia.Acommunicationalperspective”,JournalfortheStudyofReligionsandIdeologies,vol.12,nr.34,2013,pp.19-36.

Frunză,Sandu,Fundamentalismul religios şi noul conflict al ideologiilor,EdituraLimes,Cluj-Napoca,2003.

Gavriluţă,Cristina,Sacrulşicalifornizareaculturii.Şapteinterviuridesprereligieşiglobalizare,EdituraPaideia,Bucureşti,2008.

Gavriluţă, Cristina,The Everyday Sacred: Symbols, Rituals, Mythologies,LAPLambertAcademicPublishing,Saarbrücken,2013.

Gavriluţă, Cristina; Gavriluţă, Nicu, Sociologia sportului. Teorii, metode,aplicaţii,EdituraPolirom,Iaşi,2010.

Gavriluţă,Nicu,Mentalităţişiritualurimagico-religioase,prefaţădeŞtefanAfloroaei,EdituraPolirom,Iaşi,1998.

Gavriluţă, Nicu, Culianu, jocurile minţii şi lumile multidimensionale,EdituraPolirom,Iaşi,2000.

Gavriluţă, Nicu, Imaginarul social al tranziţiei româneşti. Simboluri,fantasme,reprezentări,EdituraDacia,Cluj-Napoca,2001.

Gavriluţă, Nicu, Fractalii şi timpul social, Editura Dacia, Cluj-Napoca,2003.

Gavriluţă, Nicu, Hermeneutica simbolismului religios. Studii şi eseuri,EdituraFundaţieiAxis,Iaşi,2003.

Gavriluţă, Nicu, Mişcări religioase orientale. O perspectivăsocioantropologică asupra globalizării practicilor yoga, EdituraFundaţieiAxis,Iaşi,2006.

Gavriluţă, Nicu, România în starea Bardo. Publicistică şi dialoguriculturale,EdituraProvopress,Cluj-Napoca,2006.

Gavriluţă, Nicu,Antropologie socială şi culturală, Editura Polirom, Iaşi,2009.

Gavriluţă,Nicu,„LaviereligieusedanslaRoumaniepost-communiste.Uneapprochesociologique”,înNadjiRahmania(coord.),LaRoumaniedansl’Europe: Integration ou transition prolongée, L’Harmattan, Paris,2010.

Gavriluţă,Nicu,Mamaproştilor emereugravidă. Sociologiapatologiilorcotidiene,EdituraInstitutulEuropean,Iaşi,2010.

Giddens, Anthony, Sociologie, traducere de Radu Săndulescu şi ViviaSăndulescu,EdituraAll,Bucureşti,2001.

Hatzfeld, Henri, Les racines de la religion. Traditions, rituel, valeurs,

ÉditionsdeSeuil,Paris,1993.

Heilman, Samuel; Friedman, Menachem, „Religious fundamentalism andreligiousJews:ThecaseoftheHaredim”,înMartinE.Marty,R.ScottAppleby, Fundamentalism Observed, University of Chicago Press,Chicago,1992.

Hervieu-Léger, Danièle, „Le religion des Européens:Modernité, religion,secularisation”,înIdentitésreligieusesenEurope,LaDecouverte,Paris,1996.

Hjelm, Titus; Zuckerman, Phil (eds.), Studying Religion and Society.SociologicalSelf-Portraits,Routledge,Londra,2013.

Hubbard, Ron L., Problemele muncii. Scientologia aplicată în muncacotidiană,EdituraExcalibur,Bucureşti,2009.

Hubbard,RonL.,Scientologia.Fundamentele gândirii,EdituraExcalibur,Bucureşti,2009.

Hubbard, Ron L., Scientologia. O nouă viziune asupra vieţii, EdituraExcalibur,Bucureşti,2009.

Iancu, Ioana; Balaban, Delia-Cristina, „Religious influences in inauguralspeeches of US presidents”, Journal for the Study of Religions andIdeologies,vol.12,nr.34,2013,pp.81-100.

Idel, Moshe,Mesianism şi mistică, traducere de Ţicu Goldstein, EdituraHasefer,Bucureşti,1996.

Idel,Moshe,Perfecţiunicareabsorb.Cabalaşi interpretare, traduceredeHoria-Florian Popescu, cuvânt-înainte de Harold Bloom, EdituraPolirom,Iaşi,2004.

Kapani,Lakshmi,„Religiasikh”,înJeanDelumeau(coord.),Religiilelumii,traduceredeBogdanBudeş,EdituraHumanitas,Bucureşti,1996.

Kepel, Gilles, Allah in the West: Islamic Movements in America andEurope,PolityPress,Cambridge,1997.

Kepel,Gilles,Jihad:TheTrailofPoliticalIslam,I.B.Tauris,Londra,2004.

Kepel,Gilles,TheRootsofRadicalIslam,SaqiBooks,Londra,2005.

Krueger, Alan B.,WhatMakes a Terrorist: Economics and the Roots ofTerrorism,PrincetonUniversityPress,Princeton,2007.

Leb, Ioan Vasile; Preda, Radu, Cultele şi statul în România, EdituraRenaşterea,Cluj-Napoca,2003.

Lefebvre, Solange; Crépeau, Robert (eds.), Les religions sur la scènemondiale,Pressesdel’UniversitéLaval,Québec,2010.

Mandache, Mircea, „Procesul de secularizare şi modernizarea societăţiieuropene”,RevistaRomânădeSociologie, anulX, serienouă,nr. 1-2,1999.

Martin,David,TheReligiousandtheSecular,SchockenBooks,NewYork,1969.

McDowell,Josh;Hostetler,Bob,Nouatoleranţă,EdituraAquaForte,Cluj-Napoca,2006.

Merton, Robert, Éléments de théorie et de méthode sociologique, Plon,Paris,1965.

Negruţ,Paul,BisericaşiStatul.Ointerogaţieasupramodelului„simfonieibizantine”,EdituraInstitutuluiBiblicEmanuel,Oradea,2000.

Nistor,Mihai,Fenomenologiasacrului,EdituraCantes,Iaşi,1996.

Nydell, Margaret K., Ce ştim despre arabi?, traducere de Diana Şipu,EdituraNiculescu,Bucureşti,2008.

Partridge, Christopher, Religiile lumii, traducere de Eva GeorgetaCatrinescu, Cozmin Mihăilescu şi Mihaela Eros, Editura Mladinska,Bucureşti,2009.

Pavelescu,Gheorghe,Magia la români. Studii şi cercetări despre magie,descânteceşimană,EdituraMinerva,Bucureşti,1998.

Pleşu, Andrei, Despre bucurie în Est şi Vest şi alte eseuri, EdituraHumanitas,Bucureşti,2006.

Pollack,Detlef;Olson,DanielV.A.(eds.),TheRoleofReligioninModernSocieties,Routledge,NewYork,2012.

Pollo, Mario, Sacro e società nella seconda modernità. Fenomenologiadell’esperienzareligiosa,EditriceElledici,Torino,2010.

Popa,Gheorghe,Comuniuneşiînnoirespiritualăîncontextulsecularizăriilumii moderne, carte tipărită cu binecuvântarea Î.P.S. Daniel,MitropolitulMoldoveişiBucovinei,EdituraTrinitas,Iaşi,2000.

Pop-Curşeu,Ioan,Magieşivrăjitorieînculturaromână.Istorie,literatură,mentalităţi,EdituraPolirom,Iaşi,2013.

Preda, Radu, Biserica în Stat. O invitaţie la dezbatere, Editura Scripta,1999.

Ries, Julien,Sacrul în istoria religioasă a omenirii, traducere deRoxanaUtale,EdituraPolirom,Iaşi,2000.

Rivière,Claude,Socioantropologiareligiilor,traduceredeMihaelaZoicaş,EdituraPolirom,Iaşi,2000.

Sahaja-Yoga,„Cumsepetrecetransformarea?”,www.sahajayoga.ro.

Sahaja-Yoga, „Spectacol dedicat Zilei Copilului la Filarmonica dinPloieşti”,www.sahajayoga.ro.

Sahaja-Yoga, „Swara – o seară demuzică indiană clasică în interpretareagrupuluiSangeetLahari”,www.sahajayoga.ro.

Schuon, Frithjof,Despre unitatea transcendentă a religiilor, traducere deAncaManolescu,EdituraHumanitas,Bucureşti,1994.

Sède,GerardşiSophiede,Ocultismul înpolitică.De laPitagorapână înzilelenoastre, traducere deRadu Petrescu, EdituraNemira,Bucureşti,1996.

Simmel,Georg,Religia, traduceredeCamilMureșanu,prefațădeMihaelaCăluț,postfațădeRudolfPoledna,EdituraDacia,Cluj-Napoca,1999.

Simmel,Georg,Despresecretşisocietateasecretă,EdituraArt,Bucureşti,2008.

Solomon, Norman, Iudaismul. Foarte scurtă introducere, traducere deFlorinSicoie,EdituraAllfa,Bucureşti,2003.

Souzenelle,Annickde,Simbolismulcorpuluiuman,traduceredeMargaretaGyurcsik,EdituraAmarcord,Timişoara,1996.

Taylor,Charles, „Religia astăzi”, înCamilUngureanu (coord.),Religia îndemocraţie. O dilemă a modernităţii, postfaţă de Aurelian Crăiuţu,EdituraPolirom,Iaşi,2011.

Tămaş, Christian, Crize contemporane: ofensiva islamului, Editura ArsLonga,Iaşi,2004.

Tănase, Laurenţiu,Pluralisation religieuse et société en Roumanie, PeterLang,Berna,2008.

Thompson, Damian, Sfârşitul lumii. Temeri şi speranţe la schimbareamileniului, traducere de Cristian Banu, EdituraAldo Press, Bucureşti,1999.

Tocqueville, Alexis de, Despre democraţie în America, traducere deMagdalenaBoiangiu șiBeatriceStaicu,EdituraHumanitas,Bucureşti,2005.

Tofan, Alexandru, „Hans Blumenberg and the critique of secularization”,EuropeanJournalofScienceandTheology,septembrie2012,vol.8,nr.3,pp.57-65.

Urban,HughB.,„TheageofSatan:SatanicsexandtheBlackMass,fromfantasytoreality”,înMelissaWilcox(ed.),ReligioninToday’sWorld.GlobalIssues,SociologicalPerspectives,Routledge,NewYork,2012.

Velasco, Juan M., Introducere în fenomenologia religiei, traducere deCristianBădiliţă,EdituraPolirom,Iaşi,1997.

Vertigans,Stephen,MilitantIslam:ASociologyofCharacteristics,CausesandConsequences,Routledge,Abingdon,2008.

Voicu,Mălina,„Religie”,înLazărVlăsceanu,Sociologie,EdituraPolirom,Iaşi,2011.

Webber, Jonathan, „Rethinking fundamentalism: The readjustment ofJewishsocietyinthemodernworld”,înLionelCaplan(ed.),StudiesinReligious Fundamentalism, State University of New York Press,

Albany.

Weber, Max, Sociologia religiei. Tipuri de organizări comunitarereligioase, traducere deClaudiuBaciu,EdituraUniversitas,Bucureşti,1998.

Weber,Max, Introducere în sociologia religiilor.Confucianism şi taoism,traducere de Mihai Eugen Avădanei, traducerea notelor de JohannKlusch,studiuintroductivdeGeorgePoede,EdituraInstitutulEuropean,Iaşi,2001.

Wilcox, Melissa (ed.), Religion in Today’s World. Global Issues,SociologicalPerspectives,Routledge,NewYork,2012.

Willaime, Jean-Paul, Sociologia religiilor, traducere de Felicia Dumas,EdituraInstitutulEuropean,Iaşi,2001.

Wilson, Bryan, Religia din perspectivă sociologică, traducere de DanaMariaStrăinu,EdituraTrei,Bucureşti,2000.

Würtz, Bruno,New Age. Paradigma holistă sau Revrăjirea Vărsătorului,EdituradeVest,Timişoara,1994.

***,Atlasulreligiilorlumii.Oistorieilustratăamarilorcredinţe,traducerede Bogdan Gheorghiţă şi Matei Iagher, Editura Puzzle WorksPublishing,Bucureşti,2009.

***,JournalfortheStudyofReligionsandIdeologies,vol.11,nr.33,2012,pp.3-331.

Indexdenume

A

Afloroaei,Ştefan223n.8

Anderson,Scott94n.21

Aristotel86,196

B

Bastide,Roger19,33-34

Baubérot,Jean233

BălăceanuStolnici,Constantin197-199

Beckford,JamesA.36

Beresniak,Daniel166-167

Berger,Peter77n.2,235

BinLaden,Osama113,227

Blaga,Lucian29

Booth,William98

Bopp,Franz40

Brugmann,Karl40

Bruno,Giordano42

Buddha69,129-137,202

Bulgakov,Serghei210

C

Calvin,Jean88-89

Cassirer,Ernst41

Castaneda,Carlos183

Champion,Françoise36

Chiorean,Mircea191-192

Clément,Olivier71

Codrington,RobertHenry186

Comte,Auguste39

Confucius148-149,151-152

Cristescu-Golopenţia,Ştefania187n.2

Cuciuc,Constantin74,76-77

Culianu,IoanPetru37,150,175,199,219,223-224

Cullmann,Oscar67

D

Davie,Grace36,77n.2

Delumeau,Jean233

Descartes,René42

Dieterlen,Germaine47

Dodds,EricRobertson175n.1

Dunca,Daniela219n.1

Durkheim,Émile19,23-29,186

E

Eco,Umberto43

Eliade,Mircea19,30,33,41,46-49,52-53,62-63,65,86,117,120,123,127,130,133,147,149,151,153,162,175-181,195-197

Erasmus,Desiderius85

Evdokimov,Paul67

Evola,Julius111

F

Ferrari,Silvio212

Filoramo,Giovanni135n.36

Fochi,Adrian188n.2

Focşa,Gheorghe187n.2

Frazer,JamesGeorge186

Frunză,Sandu61n.34,219-222

G

Gandhi,Indira125,127,144

Gandhi,Mahatma201

Gavriluţă,Cristina26n.35,111n.32,191

Gavriluţă,Nicu26n.35,27n.37,135n.22,219n.2,223n.8

Giddens,Anthony234-235,238

Ginzburg,Carlo187

Gottfried,Arnold29-30

Grebel,Conrad88

Griaule,Marcel47

Guénon,René36,161

GurūNānak141,144

Gusti,Dimitrie188,188n.2

H

Hubbard,L.Ron155-157

Hubert,Henri28

Hulin,Michel140

Hutin,Serge195

Huxley,Aldous183

I

Idel,Moshe43

IisusHristos37,68-69,73-74,79,85,87,89,95,97,99,102,161,172-173,191,193,213

J

Jeffs,Warren93

K

Kuhn,Adalbert40

L

Lacan,Jacques238

Lang,Andrew46

LaoZi148

LaVey,AntonSzandor161,191

Lea,HenryCharles187

LeBras,Gabriel34-35

Luckmann,Thomas36

Lullus,Raymundus42

Luther,Martin80,83-86,88,233

M

Macioti,MariaImmacolata37

Mahomed69,83,101-104,107-109,111,216

Maritain,Jacques86

Martin,David234

MartínVelasco,Juan39

Mauss,Marcel25,27-28

Merton,Robert234

Miller,William95

Müller,Max40-41

Müntzer,Thomas84-85

Muşlea,Ion188n.2

N

Nistor,Mihai80

Nydell,MargaretK.112,114,227

O

Olteanu,Antoaneta188n.2

Otto,Rudolf36

P

Pavelescu,Gheorghe187-190

Pettazzoni,Raffaele40,48

Pleşu,Andrei214-215

Poede,George32

Popa,Gheorghe72

Poulat,Émile20

Preda,Radu208,211

Pritchard,Evans41

R

Richard,Gaston28

Rivière,Claude183

Russell,CharlesTaze98

S

Schmidt,Wilhelm46-47

Schuon,Frithjof110

Servier,Jean223n.8

Simmel,Georg19,29,36

Smith,Joseph91,93,95

Spencer,Herbert40,45

T

Taylor,Charles238

Tămaş,Christian107

Tehranian,Madjid219-222,225

Thompson,Damian159-160

Tillich,Paul42

Tocqueville,Alexisde19-22

Tylor,EdwardBurnett45

V

Vazeilles,Danièle183

W

Wach,Joachim33

Weber,Max19,30-32

Willaime,Jean-Paul19,77n.2

Wilson,Bryan236-237

Würtz,Bruno160

Z

Zizioulas,John207

Zwingli,Ulrich88

Indextematic

A

abraxas199

activitatepolitică,importanţateologică89

acţiunesocială32

aculturaţie,fenomenede33

AdamKadmon51

administrarereligioasă,tipuride30,150

Adonai99

adoraţie,starede104

adventus95

Agni41,117-118,122

ahimsa128,140

AkalPurakh142

alawit231-232

albedo197-198

alchimie

chineză195-196

elenistică195-196

anplatonician159

anabaptist87-88

animism45-46

Aranyaka120

ArmataSalvării87,98

ascetismlaic89

asceză30,68,118-119,123,130,139-140,178,180,183,202,204

externă139

internă139

intramundană31,140

semnalelecţiuniidivine30

asistenţăsocială205,230

AtharvaVeda120

ātman119,121,128,133

avidya120

avort,îniudaism59-60

Āyat102

B

Bafomet173

BatMitzvah62

bhakti141

biserică

destat208-211

naţională70-71

botezaladulţilor,simbolistică95

brahmacārya125

brahman121,124,126,137,201

Brahmane120

budism

dinAsiadeSud-Est134

japonez135

mongol134

tibetanşichinez134

C

Cabala51,56,168

CaleaCerului151

caleacu8braţe(demijloc)129,131,135

caleayin148

calendar

gregorian75

iulian75

califat108

calvinism31,88-89

CartealuiMormon91-92

CarteaSfântă141,143

catolicism34-35,65-66,77-81,88,235

caudapavonis198

călugărmilitar77,171

căsătorie

plurală93

religioasă92

sikh145-146

temporară109

căutarevoluntară177

CâmpurideCinabru148,197

ceicinciK143

chakră202,204

circumambulaţiune106

citrinitas198

complexitatemultidimensională219,223-224

complicitate214

comunitate

creştină72,84

decălugări135,138,171

jaina138-141

monahală140

conciliuecumenic66-67,79-80,99,173,210

conformismsezonier35

construcţiesocială

afundamentalismuluiislamic225

aterorismului231

consubstanţiere88

contracepţie127-128,135

Contrareforma79

coproducerecondiţionată132-133

Coran101-103,105,107-108,113,216,225,227-230

cosmogonieindiană118-119

creaţie

plecânddelaounitate-totalitateceeradeopotrivăfiinţăşinonfiinţă118

prindespărţireaCeruluidePământ119

prinfecundareaapelororiginare118

prinsfârtecareaunuigigantprimordial118

şilimbă42,47

creştinismînSUA21,71,93,95

criză19,22,36,151,161-162,176,182,221-222

cultulmorţilor/strămoşilor46

D

Dansulsoarelui182

dao147-148,150-152,202

dar55,68,74,96,105,146,180,210

deusotiosus47,122

dezvrăjirealumii237

dharma122,124

Dharmasastra121

Dhyāna135,139

dianetică155-156,158

disident35,93,98

divorţullamusulmani113-115

Doctrinăşilegăminte92

dogmă

ainfailibilităţiipapei79

apredestinării89

aPurgatoriului79

sacră108

donaredeorgane135-136

E

efecteeconomicealecredinţelorreligioase19,30

eliberare89,119-121,127-128,131,138-139,165,202,204

elixirulvieţii196

eticaprotestantăşispiritulcapitalismului30-31

eutanasie

îniudaism60-61

voluntară136

evrei

conservatori59

ortodocşi58-59

reformatori57-58

extaz,tehniciarhaice176

F

familie

cerească92-93

extinsă145

loialitatefaţăde114

onoarea114

femeie,statutulsocialînislam112-113

fiinţărăufăcătoare27

filioque66-67,79

fractal,înspaţiulHilbert219,224

francmasonerie165-169

funcţie

areligiei24

demedic/vindecător179

depsihopomp179

socialăamagiei185-186

socialăaşamanismului179

fundamentalism

caanticomunism221

caantidecadenţă222

caantifeminism222

caantiimperialism221

caantisecularism220

caatitudineantimodernistă222,225

islamic(şicauze)227,229

religios(şiarborele)219-232

G

genomenon48

glosolalie96

gnoză120,138,162

Golem43,169

grade113,167,193-194

GranthSahib141,143-144

grupare

hierocratică30

şiităHezbollah222,230-231

Gurdwara143-144

guru56,141-145

H

Hadith102,109

Hamas228

hasidism56-58

Hegira102

hermeneia37-38

hermeneuticafenomenuluireligios37

hierogamiecosmică153

hijab111-112

hima106

Hinayana134

hirotonisireafemeilor87

HolaMahalla144

hotărârededespărţire114

husit87

I

iconoclasmsocial208

idanadi202

identitateculturală163,229

Iehova99

imagineintuitivă189-190

imam103,105,107-108

imperium210

Indra119,122-123,137

indulgenţă

completă80

parţială80

iniţiereşamanică178

inseminareartificialăîniudaism60-61

intolerabil215

intoleranţă89,212-213

iosis199

islam

militant226

politic226

islamism56,107,226

itako153-154

Î

încredere32

întâlniredestinală130

J

jainism137-140

jihad102-103,216,225,228-229

american227

sensuri228

jocurialeminţii224

K

kach143

kam175

kami152-153

kangha143

kara143

KarahParshad142

karman120,138-139

kes143

khalsa143

kharidjit107-108

kippah63

kripan143

Kundalini201-203,205

L

leukosis197

liturghieneagră191

luteranism78,83,86

M

maestru56,120,129,149,167,171-172,174,177

magie

homeopatică186

simpatetică186

mahāvrata138

mahdism103

mana28,186

mandra228

MareaIertare(IomKipur)55

MareaSchismă65-67

MarelePontif,supremaţiaînbiserică79

MartoriiluiIehova98-99

masonerie

operativă166

speculativă166

māyā121-122

mâncarecuşer63

mecanismdegenerare223

meditaţie51,68,119,133,136,172,201,205

Mesia56-57,59

MEST(concept)156

metodism

conservator97

liberal97

miko153

mireasă,cumpărare109

mirungere,simbolistică72-73

misticism162,176

MişcareaLubavich58

Mişna50,59

mit23,26,34,40-41,52,122-123,141,149,169,178,190,198,236

model

alidentificăriitotaleastatuluicuBiserica208-209

alreligieidestat211-212

alseparaţieiradicaleastatuluideBiserică207-208

al,,simfoniei”bizantine209-211

mormon91-95

mukti204

multiculturalism21,46

musulman 69, 101-110, 112-114, 141-142, 144, 175, 215-217, 222, 225,227,229,231

N

negustor-bancher124

neoşamanism181,183

NewAge159-163

nigredo197

Nirvana131,133

noilemişcărireligioase30,182,201,221

O

obligaţie

civilă109

morală109

religioasă109

omulnobil151

organizaţiireligioase136,155,234-235

origineareligiei24,29,40

ortodoxie

fundamente73-74

structuraactuală70,74

P

paria143

Parousia91,93,98

Pascalie76

pedeapsăcumoartea135

pelerinaj106,126,142

Pentateuh49-50

pentēkostē96

Perlademarepreţ92

Pesah54

peyotl183

phainomenon48

piatrafilosofală196,199

pietatefilială29,151

pingalanadi202

pioşi35

pluralismreligios21

poligamie93-95,109-110,112-113

concomitentă109

portulcelordouăsăbii142

post

depenitenţăşipurificare69

extrem69

iniţiatic69

încreştinism70

negru(total)70

rigurosşipermanent69

poziţiesocială29,112

practicant

regulat35

religios35

practicăsatanică192-194

prakriti121,128

predicţiecreatoare227

preoţie68,84,210,235

profeţie50-51

prorocire96,181

psihoforie179

purdah111

putere

legitimatăcharismatic31

legitimatăraţional-legal31

legitimatătradiţional31

R

raţionalitate,tipuride30

Ramadan69,105-106

Reforma79-80,83,233

reguli

endogamice145

exogamice145

relaţii

Biserică-Stat20,30,207-209,212n.9

sociale29,106,140

religie

apoporului35

afro-braziliene33

caexpresieaculturii39

carealitatecolectivă24

casocietatetransfigurată24,27

explicaţiaevoluţionistă40

hindusă(şizei)117,121,157

limbajul40-43

mitică39

realitatestrăveche39

sikh137,141-146

trăită35

religiozitate29,36,121,235

ren149-150

resemnare214

revelaţie

auditivă101,126

directă126

RigVeda117-118,120-123,126

ritual

alcălcăriicrucifixului172

alcircumciziei62

alsacrificăriibărbatului127

alsacrificăriicalului127

catolic80

domestic126

religios23,60,152

sexual111

solemn126

RoşHaşana(AnulNou)55

rubedo199

Rudrá123

rugăciune23,28,50,57,62-63,67,85,104-106,109,120,141,143,172,186

S

Sabat54,58,95

sacerdotium208,210

sacrament67,210

sacrificareaprimuluicopil52

sacru

fast27

nefast27

sălbatic34

şiambiguitate25-26

şicamuflareaînlumeasocială36,39

SahajaYoga201-205

Sākyamuni130

SāmaVeda120

samsāra120,131,142

satanism191-194

sati142

Sărbătoareasorţilor(Purim)55

scientologie155-158

Scrierile50

secret50,56,70,102,108,162,165-166,168,171,178,181,198-199,232n.27

sectă30-31,96,98

secularizare36,88,96,208,225,227,233-237

Seferha-Zohar51

SeferYetzirah43,51

sens,reconstrucţiasocială30

sentiment

colectiv27

religios28

Septuaginta50

sexualitatemusulmană110-111

SfântaEuharistie68,72,74

Sfinteletaine67,74

SfinţireaTemplului(Hanuca)55-56

Shema63

shintō152

siddhi199

sikh137,141-146

simfoniebizantină209-210

sincretismreligios53

SinghSabha144

sinucidere128,131,135-136,139,157,193-194

sistemjuridicmusulman108-109

socialismislamic229

societalizare237

societatesecretă165,168,171,199,232n.27

SolaScriptura32,85

solidaritatedegrup62,72

soma122-123,126

spovedanie35,68,85

structură

religioasădetipcosmic53

socialădeaşteptare234-235

sudra124

sunnit107-109,229,231-232

surah102

sushumnanadi202

swara204

Ş

şamanism

alpopoarelorarctice176,180

asiatic175,180,182

dinSiberiaSeptentrională180

nord-american178,180

românesc180

sud-american180

şaria104,107-108,112,225,227-229

ŞcoalaZen135

şiit107-109,229-230

T

taină

acununiei68

amirungerii67-68,73

aSfântuluiMaslu68

taliban109,228

Talmud50-51,58,60

Tantra121

tao202

tapas118-119,139

teleevanghelismamerican221

terorismislamic216,225

Theravāda134

Theta156

tetan156-158

textedebază

alecultuluimormon92

alehinduismului120

aleislamului102

aleiudaismului49-51

aleluteranismului83

alereligieisikh142

toleranţă58,156,212-214

pasivă214

tăcută214

Tora43,49-50,57-59,62-63

totemism25-26,46-47

tradiţiecreştină97

tradiţionalist32

transmitereereditară177,180

trupprovizoriu99

tulama107

Ţ

ţadic56

U

ucenic167,181

Upanişade119-121,123

V

varna124,126

Varuṇa121-122

văl110-112,215-217,222

viaţăprivată22,107

viriditas198

Viṣṇu123

viziuneextatică177

vocaţiespontană177

voinţacomunităţii59,177

vrăjitorie183,185-189

W

wuwei148

X

xanthosis198

Y

YajurVeda120

yang147,197

yin147-149,196-197

yoga51,121,123,130,133,201,203-205,223n.8

Z

zeitateprotectoare27

archive.org · nicu gavriluŢĂ (n. 1963), sociolog, antropolog şi eseist. profesor universitar...

Documents