RAO Intemqtional Publishint Crmpanycruput Elirori.l RAO

P.O. Box 2-t24 Bucur€tti, ROMAMA

W.r/t THACKERAYUaaityFait

Wodd'$ Oassics - Odord UniveBity pll$, 1983

TnducerE din lilDba tnncezaCONSf/INTA TANASESCU

IOAN FRI,,NZETIT

@ RAO hlemarionat Pubtishiry Conpary, 2003pe ru versiunca In limba mmrnA

' CoFrtr cotccti€iDONESTAN

Pe coFrtlTAMES T|SSOT, portpfde fcn eri

Tlprul af,ecutlt daALF TDI NYOTTDA AG

Dehren; Uog.dr

s€pcohic 2m3

tsBN 93-5?6t57-2

lrrrt rfl

CUPRINS

nO Veduva $ mama / 7EO(VI Cum poli trai un an de zile din nimic,

9i hca bine / 21

Eo(VII Subiectul continua / 33

noffIII O fanilie foa e strlmtorata / 53

trO(D( Un capitol foarte cinic / 73

IL in care Becky e recunoscuti de familie / 85

IJ in care Becky viziteaza din nou castelul

sEAmosilor sai / 97in care e vorba de familia Osbome / 112

in carp cititorul mbuie sa ts€aca

pe ld Capetown / 122

Un capitol laturalnic lntre Londra

si Hampshire / 135

inrc Hampshire si Londra / 148

Lupte$lncercari/160Gaunt House / l7lln care cititorul e introdus tn lumea mare / lE4in care gustam trei feluri de mincarc

$oprajituri/200ln care se lnfitipaza o taradi carg

poate sau nu poate lncurca pe cititor / 223

in care tordul Steyne se arati intr-o foartebinevoitoare lumini / 249Eliberarea si catasnofa / 263

XIJV

ILVILVIIg,v[ILVIIIru(ulIIIIII

LMuminica, dupa batilie / 276LV in care subiectul coftllrlu,1287LVI Georgy devine un gentleman / 309LVII Eothen / 326LVIU Prietenul nosfiu, maiorul / 338LIx Baffinul pian / 353LX Reintoarceri in lumea sus-pusa / 368LXI in carc se sting doua lunini / 377LXII Am Rhein / 395LXIII in care lntilnim o veche cuno$tinta / 410LXry Un capitol vagabond / 427LXV Treburi $i distractii / 450LXYI Amantium irae / 461LXVII in care e vorba despre na5teri,

casatorii $i decese / 482

CAPITOLULXXXV

VeduYa $i mama

$tirile despre marile batalii de la Quatre Bras gi WaterlooajunserA in Anglia ln acelagi timp. Gazette fu prima care pu-

b[ca rezultatul celor doua lupte: primind aceasti glorioasaveste, intreaga Anglie se inhori de bucurie ti de teama. Ama-nuntele urmara dupa aceea; si dupa anunlarea victoriilor, sosi

9i pomelnicul raLnililor si al mo4ilor. Cine poate reda groaza

cu care era deschisl si citita lista respectivl! inchipuili+l so-

sind, in fiecare sat $i aprcape in frecare gospodarie din cele

trei regate, coplesitoarea noutate a batalilor din Flandra, $isendmentele de fericire ti recunoitintl, de durerc 9i de sflgie-toarc groaza cu care furl citite de la un cap la altul listelecuprinzind pierderile suferite de armatx englezli cind se afladaca prietenul iubit sau ruda scapase cu via16 sau ctrzuse. Oricine ipi va da osteneali sA rasfoiasca un teanc din ziarele de

atunci nu poate sa nu simt6, chiar gi acum, dupA atita trecere

de vreme, rastimpul acesta de lncordata asteptare. Listele de

mo4i si ranili se succedau de peo zi pe alta; te opreai la mij-loc ca intro povestire carc avea sa urmeze, Gindid-vi ce tre-buie si fi simtit oanenii aceia o data cu liecare li$a care

ietea, ftua inherupere, proaspita, de sub tipa! si daca h Franoastra se stimise atita vilva ln jurul unei bAtilii in care erau

angajatri numai douazeci de mii de{i nogri, gindili-vi in ce

hal fusese timp de douazeci de ani Europa, unde oamenii se

luptau nu cu miile, ci cu milioanele; iar fiecare dintre ace$tia,

doborindu -gi dupmanul, rinea de moafie $i alta inima nevino-YatA aflata undeva, departe.

W.M. THACKERAY

Vegtile pe care aceasta faimoasa Gazeate le adurc Osbor-nilor insemnau o lovitura ingrozitoare atlt pentru familie, cit 9ipentru capul ei. Fetele i5i dadum frlu liber durcrii. Baffinultata, copletit de mihnirc, se simti lncl gi mai doborit de soar-ta $i de nenorocirca lui. El se straduia sa se convinga ca baiatulfusese pedepsit de providenp pentru propria neascultare, darnu indraznea sa-$i marturiseasca faptul cA asprimea pedepsei

il inspaiminta si ca blestemele i se lmpliniseri prca devreme.Uneori se cutremura de groaz4" ca Si cum el insu$i ar h fostautorul nenorocirii pe care o chemase asupra frului sau. ina-inte exista o posibilitate de lmpacarc. Ar fi putut muri nevastalui George, Si acesta s-ar fi putut lntoarce acasa gi-ar fi pututspune: ,,Tata. sint un pacatos!" Dar acuma nu mai e.ra nici onadejde. George stAtea de cealalti parte a prapastiei, peste carenu se poate nece, privindu-gi pirintele cu ochi lndurerali.Batrinul Osbome isi aduse aminte cum odat{, demult, pe cindGeorge avusese frigud $i cind toata lumea crcdea ci baiatul vamuri, el $atea llnga patul flului sau, mut, ln timp ce micululse uita la taica-sau fix, cu o tristele sflgietoarc. Dumnezeule,cum se mai agita el, tatAl, de doctor ii cu clta ne$Aplniti ln-grijorare se linea dupa acesta; ce copletitoare durere i se luasede pe inimi clnd, dupi ce frigurile trecurA, baiatul iti rcveni

9i-9i privi dh nou tatel, cu o ciutaturi carc-l recunostea! Daracuma nu mai exista nici un ajutor sau leac qi nici vreun prilejde impicare; 5i mai ales nu se giseau cuvinte lndeajuns deblinde care sl domoleasca $ufia ranita a mosneagului, sau sa-ilinitteascA sufletul lnveninat ii lmpovirat de suferinp" $i egreu de spus ce sflrteca mai cmnt inirna orgoliosului parinte -durerea pe care-o resimlea la gindul ci fruliepise de sub pute-

rea iertirii sale, sau aceea cA recunoa$terea grepelii, recunoa5-tere pe care mlndria lui o aStept4 n-avea cum sa-i mai vina-

Oricare i-ar fr fost simFmintele insi. aprigul birtrin nu leimpartarea nimanui. Niciodata nu rostea numele fiului sau lnprezenla fricelor sale; dar porunci celei mai ln vlrsta sa facain a$a fel lnclt toate femeile din casa sa-gi puni haine cemite;

BiLCIUL DE$ERTACIUNILOR

si ceru ca toti servitorii sl se imbrace de asemenea in negru,

Toate seratele gi ospetrele trebuiau, fAra indoiala, arfnate.Viitorului sau ginere - care hotadse data nunUi - nu i se po-

meni nimic, dar lnfatigarea domnului Osbome spunea destul,

impiediclndu-l astfel pe domnul Bullock de-a pune vreo in-trebare sau de-a grAbi intr-un fel sau altul aceasta ceremonie.

El gi cu doamnele vorbeau uneori pe $optite despre lucrulacesta in salon, unde tatal nu intla niciodata. Batdnul statea

lot timpul ln biroul sAu, toate incaperile din faia ale casei

fiind inchise pina cind avea si ia sflrSit doliul cel mare.

Cam la trei saptamlni dupa 18 iunie, unul dinhe cunos-

culii domnului Osbome, sri William Dobbin, trecu pe la lo-cuinta domnului Osbome din Russell Square, cu o figuri citse poate de palida si de chinuita, $i starui si-l vada pe rcspec-tivul gentleman. DupA ce fu introdus in camera acestuia gi

dupa clteva cuvinte cirora nici gazda 9i nici musafirul nu ledadura vreo importanta, primul scoase dintr-un plic o scri-soarc sigilata cu o pecete marc ro$ie.

- Fiul meu, maiorul Dobbin, zise consilierul cu oarecare

soviial{, mia fimis o scrisoare prhn-un ofitrer din rcgimen-tul al ...Jea, care a sosit ieri la Londra. in scrisoarea trimislde fiul meu era una gi pennu dumneat4 Osborne!

Consilierul puse scrisoarea pe masa, iar Osbome ll fintuicu privirea clteva clipe fara sa scoata nici o vorba- Cautaturalui ll lnspaiminta pe trimisul maiorului Dobbin, carc, dupa ce

se uiti citva timp, ca un vinovat, la lndweratul parinte, se

grabi sa plece fara sa mai rosteasca nici un cuvint.Pe scrisoare se putea descifra bine cunoscuta si cutezi-

toarea caligrafie a lui George. Era aceea pe carc o scrisese

lnainte de ivirca zorilor zilei de 16 iunie, cu pulin lnainte de-ase despi4i de Amelia. Marca pecete ro$ie purta blazonul fal-sei pajuri pe care Osbome gi-l insu5ise dinAnuarul nobilimii,avlnd ca motto: Pax in bellol,blazonul casei ducale cu care

I Pace in razboi (lat.).

l0 W. M. THACKERAY

trufasul batrin incerca sA-Si inchipuie ci se inrudefte. Minacare scrisese rindurile acestea n-avea sa mai poarte nicio-data nici condei gi nici sabie. Chiar gi pecetea care le sigilase

ii fusese furatA pe cimpul de batalie. Tatal nu ltia insa nimicdespre asta, dar ramase citva timp aga, buimac si ingrozit,uitindu-se la scrisoare, Era gata-gata sa se prabu$easca

atunci cind incepu s-o deschida.

Ali avut vreodata vreo neinlelegere cu un prieten drag'lCe mult te dor $i te mustrd scrisorile lui, trimise pe vremea

dragostei $i a increderii! Ce sfi$ietoare tristele e si te oprestiasupra acestor impetuoase mirturisiri ale unei iubiri apuse!

Ce epitafuri mincinoase sint ele pe cadavrul afecliunii! Ce

intunecate gi crude deslugiri asupra vielii 9i a desenaciunilorei! Mulli dintre noi am primit sau am scris asemenea scrisori,cu care s-ar putea umple sertare intregi. Ele sint ca lucrurileacelea tainice pe care le pastram, dar de care ne e frica.Osbome tremura de multa ueme in fap scrisorii primite de

la fiul sau mon.Scrisoarea bietului baiat nu spunea multe. Fusese prea

mindru pentru a-!i da pe fap duiosia de care ii era plinA

inima. Spunea doar ca, in ajunul unei mad bAtaIi, dorea sa-fiia ramas-bun de la tatil sau $i sa-l implorc in mod solemn sa

aiba grija de sotia si poate ti de copilul pe care il lasa h urmalui. $i marturisea, ciindu-se amamic, cl viala dezordonata pe

care-o dusese $i risipa lui necugetate ii mincasen mare parte

din mica motlen e ramasa de la maica-sa, ii rnullumea tata-

lui sau pentru generoasa purtare din trecut; si-i fagaduia ca,

fie ca va cadea pe cimpul de lupta, fie cA va supravietui, are

sa se poarte in asa fel incit sa faca cinste numelui de George

Osbome. Temperamentul lui britanic, orgoliul 5i poate ca $isfiala il impiedicasera de a spune mai multe. Tatal n-avea

cum sa vada sarutul pe care il pusese George pe adresa scri-sorii. Domnul Osbome o lasa sa-i cada din mina, coplerit de

cea mai amamica 9i mai inversunati lovitura pe care-o pri-

mise dragostea lui dezamagittr ti setea lui de razbunare, i$i

iubea inca fiul, dar de iertat nu-l iertase'

Totuti, cam la vreo doua luni duPe asta, cind domnisoa-

rele casei se dusera la biserica cu tatal lor, ele observara ca

batrinul s-a asezat in alt loc, nu acolo unde statea de obicei

cind se ho6ra sa ia si el Pane la serviciul divin; 9i ca acolo,

de pe banca aceasta din fata, priYea linti peretele de deasupra

capetelor lor. Ceea ce le facu $i pe domnisoare sa se uite in

direclia spre care se indrePtau ochii incafcati de durerc ai

tatalui lor; si ele vazura o frumoasa placA funerara, rcpre-

zentind Britannia Plingind deasupra unei ume; sabia ruptA si

leul culcar aretau ca micul monument fusese ddicat in cinstea

unui luptator cazut. SculPtorii din vremea aceea aveau la

indemina gramezi inttegi de asemenea embleme funerarc;

asa cum se mai Pot vedea incl pe perelii bisericii Sf' Paul,

care slnt acoperiti cu sute de asemenea tufase alegorii pa-

gine. $i ele erau cerute in mod statomic tn timPul celor dintii

cincisprezece ani ai rccolului despre care vorbirn'

Sub pomenita marmura comemorativa era sculptata bine

cunoscuta Si pomPoasa steml a Osbomilor; iar inscriplia spu-

nea ca monumentul era ,,ridicat ln amintirea lui George

Osbome-junior, Esquirc, fost cApitan al regimentului al "'-leade infanterie al Maiest4ii sale, cizut in ziua de 18 iunie

1815, in virsta. de doudzeci si opt de ani, intru aPararea re-

gelui gi a patriei sale, ln glorioasa batdie de la Waterloo'

Dulce et decorum est pro patria morf'l.Vederea acestei Piefie le tulbura in ata masura pe cele

doua suori, incit domnigoara Maria fu sihta se iasa din bise-

rica. Credinciogii se ferira cu resPect din calea acestor fete

tndoliate, care nu-gi mai puteau opri plinsul' 9il compltimiri

din toare inima pe aprigul 9i batrhul tata, care ramasese ln-

cremenit ln fala placii comemorative a ostaiului cAzut'

I Placut ti fn[nos este sa mod pentru Patrie (lat.).

t2 W. M. T}IACKERAY

,,Are s-o ierte vreodatA pe sotia lui George?" se intrebarafetele indata ce trecu primul val de durere. in legaturd cu po-sibilitatea unei impacari cu tinara vaduva se discuta de ase-

menea foarte mult fi printre cunoscutii familiei Osbome,care Stiau despre ruptura dintre tatA 9i flu, rupturA pricinuitade cdsitoria lui George. $i atit genrlemenii din Russell Square,cit Si cei din City pusera ramataguri.

Daca surorile simtreau oarecare nelinilte cu privire la po-sibila recunoagtere a Ameliei ca facind parte din familie,aceasta neliniste crescu pe data cind, spre sfir$itul toamnei,pArintele lor anuntl ca pleaca in shainAtate. El nu spuse unde,dar nu le fu greu sa se incredinteze numaidecit ci pagii lui sevor indrepta spre Belgia, $i ttiau prea bine ca vaduya luiGeorge se mai gasea incl la Bruxelles, intr-adevar, aveauvesti destul de exacte despre biata Amelia de la.lady Dobbingi de la fiicele acesteia. Inimosul nostru capitan fusese ina-intat in grad, in urma mofii pe cimpul de lupti a maioruluisecund al regimentului; iar bravul O'Do\a,d, care se distin-sese in mod deosebit, ca, de altfel, ori de clte od avusese pri-lejul sl-gi arate singele rece 9i curajul, ajunsese colonel gi fu-sese decorat cu Ordinul Bath in grad de cavaler.

Foa e multi dintre vitejii regimentului al ...Jea, careavusese mari pierderi in cele dout zile ale btrtaliei, erau incala Bruxelles ln toama aceea, ca sa-ti vindece ranile. Luni dezile dupi marca incle$tare, orasul arata ca un imens spitalmilitaq dar pe masuri ce trupa 9i ofilerii incepeau sa se intre-meze si st-!i parAseasca paturile de suferinF, gAdinile !i lo-calurile publice se umpleau de fogti combatanli schiloditi,batrini $i tineri, care, abia scapad de la moade, se aruncara inviltoarca jocului de cir1i, a veseliei qi a dragostei, ata cumobignuiesc toli cei din Bilciul degenaciunilor. Domnul Osbomedescoperi u$or pe ci[iva luptatori din regimentul al ...Jea.El cuno$tea foarte bine uniforma lo1 ba se obignuise chiar siurmAreascA toate avansa,rile Si mutirile din regiment gi-i pla-cea sa vorbeasca. despre regiment $ despre ofiterii lui ca $i

BiLcruL DESERTACIUNILOR 13

cum ar fi fost ti el unul dintre ei. A doua zi dupi sosirea luila Bruxelles, in timp ce iegea de la hotelul sau, care era

chiar ln fala parcului, domnul Osborne vizu un soldat inbine cunoscuta uniforma odihnindu-se pe-o banca de piatrldin grrdina $i, tremurind, se duse si se ateza linga ranitulacesta ln convalesceniA.

- Ai fost in compania capitanului Osbome'l ll lnheba el

si adauga dupa un rastimp: Era ba,iatul meu, domnule!

Omul nu era din compania capitanului Osbome, dar i5i ridica bratul ranit 9i il saluta cu tristete si plin de respect pe gen-

tlemanul acesta prebugit, cu privirca pierduta, carc-i vorbise.

-Nu gAseai in toata amata oftler mai chipe' 9i mai bun

ca el! zise soldatul, urmind sa-i dea ;i alte lAmuriri.

Sergentul companiei capitanului, pe care o comanda

acum cApitanul Raymond, era Si el in ora$, abia vindecat de

rana pe care o primise in umAr, Domnia sa Putea sa-l vadi,daci binevoiegte, iar acesta avea posibilitatea se-l pune la cu-lent cu odce ar dori sa stie despre... despre actriunile regi-mentului al ...-lea. Dar Domnia sa il vazuse, fara indoiala, pe

maiorul Dobbin, devotatul prieten al bravului clpitan; $ pe

doamna Osbome, care era gi ea aici 9i care fusese bolnava,dupi curn auzise gi el spunlndu-se. Se zice cl fusese ca ieSitidin minti timp de $ase saptamlni, daca nu ii mai mult. DarDomnia sa stie prca bine lucrurile astea.

Osbome puse o guinee ln mlna osta'ului gi ii spuse ci vamai cAplta inca una daca vine cu sergentul respectiv la H6teldu Parc, fagaduiala care Il puse foarte curind pe subofiler lnfata domnului Osbome. $i primul osta$ plec4 iar dupi ce po-vesti unuia Si altuia dintre camarazii sai cN sosise tatal cApi-

tanului Osbome, 9i ce donn la€ la minA gi generos era, se

duseri ii-i trasera un chef cale tinu clt guineele provenite dinorgolioasa punga a badnului si indoliatului pirinte.

in toviralia sergentului, carc abia inhase gi el in convales-

c€nF, Osborne facu un drum pini la Waterloo 5i la Quatre-Bras,drum pe care il bateau pe atunci mii de concetateni de-ai lui.

II