nomen artis -nr.3 - anul i, 2011

8/3/2019 Nomen Artis -Nr.3 - Anul i, 2011

http://slidepdf.com/reader/full/nomen-artis-nr3-anul-i-2011 1/131



decembrie

RREEVVIISSTTĂĂ DDEE CCUULLTTUURRĂĂ UUNNIIVVEERRSSAALLĂĂ

******RReev v iissttaa „„ ““ î î şşii pprrooppuunnee ssăă ccoonnttrriibbuuiiee llaa pprroommoov v aarreeaa ttaalleenntteelloorr lliitteerraarree,, llaaccrreeaarreeaa uunnuuii cclliimmaatt ddee ccuullttuurrăă aauutteennttiiccăă şşii rreessppoonnssaabbiillăă,, î î nn ccoonnccoorrddaannţţăă ccuu v v aalloorriillee uunniiv v eerrssaalleeşşii ccuu ttrraaddiiţţiiiillee pprrooggrreessiissttee,, î î nn ccoonntteexxttuull gglloobbaalliizzăărriiii şşii î î nntteeggrrăărriiii ssppiirriittuuaallee uunniiv v eerrssaallee..

******Î Î nn ppaarrtteenneerriiaatt ccuullttuurraall ccuu EEddiittuurraa AAmmaannddaa EEddiitt BBuuccuurreeşşttii

PPuubblliiccaaţţiiee lluunnaarrăă,, iinnddeeppeennddeennttăă -- ffoonnddaattăă llaa BBuuccuurreessttii,, î î nn aannuull 22001111



–– ăă ăă ăă

2

„Chipul uman al lui Hristos este alcătuit din armonia a nenumărate virtuţi, anenumărate aspecte ale binelui, care reflectă în chip uman însuşirile lui Dumnezeu. Celce prin fapte statornice de diferite feluri imprimă în sine diferitele virtuţi, imprimă

prin aceasta înseşi trăsăturile chipului lui Hristos sau dă formă umană, în persoanasa, însuşirilor lui Dumnezeu, asemenea lui Hristos. Şi aceasta e o adevăratăparticipare la Dumnezeu şi o reflectare a lui Dumnezeu prin fiinţa noastră personală.“

D D u u m m i i t t r r u u S S t t ă ă n n i i l l o o a a e e -- T T e e o o l l o o g g i i a a d d o o g g m m a a t t i i c c ă ă

„Adevărata posesiune a lui Dumnezeu este în spirit, în dorinţele interioare şi spirituale îndreptate către Dumnezeu, nu într-o cugetare continuă şi asemănătoare, căciaceasta ar fi imposibil sau foarte dificil pentru natura omenească şi nici n-ar fi cumult mai bine. Omul nu trebuie să se mulţumească doar cu un Dumnezeu pe care-lgândeşte, pentru că atunci când gândul dispare, dispare şi Dumnezeu.“

MMeeiisstteerr EEcckkhhaarrtt -- CCaarrtteeaa ccoonnssoollăărriiii ddiiv v iinnee

AANNUULL II,, nnrr.. 33,, 22001111 –– ffoonnddaattăă llaa BBuuccuurreeşşttii ddee VViioorreellaa CCooddrreeaannuu TTiirroonn şşii MMiihhaaii CCăăttrruunnăă




ANUL I/Nr.3 /Revistă fondată, în anul 2011, la Bucureşti de Viorela Codreanu Tiron şi Mihai Cătrună

3

INNTTEERRVVIIUU CCUU

DDoommnnuull Consul Onorific al României la Nisa,

ŞŞTTEEFFAANN DDEE FFAAŸŸ 1

Dacă intenţionaţi să vă petreceţi conce-diul de odihnă pe Coasta de Azur, nu ezitaţisă-l căutaţi pe domnul Consul Onorific alRomâniei la Nisa, domnul Ştefan de Faÿ . Nuveţi regreta. Veţi avea ocazia să întâlniţi unuldintre puţinii oameni care mai vorbeşte astăzidespre patriotism, cu înflăcarare şi caldură,care evocă România şi pe oamenii ei cu oemoţionantă vibraţie a sufletului. Având unarbore genealogic ale cărui rădăcini pot fi

identificate cu aproape două mii de ani în urmă,Ştefan de Faÿ nu pare împovărat de gloriaantecesorilor săi, deşi nu e puţin lucru să ai unstrămoş patern Cavaler Cruciat, iar altulmatern din neamul lui Bogdan Voievoddescălecătorul. Între aceste repere istoricefascinante s-a derulat şi convorbirea noastră.

R: În profesiunea de credinţă a tatălui dvs.,Ştefan J. Faÿ , datată Paris, 10 octombrie

1993, acesta lăsa de înţeles că originile familieinu sunt româneşti. Ce ştiţi despre strămoşii dvs.Paterni? Cine au fost ei?

1 Fiul lui Ștefan Vasile Andrei, Baron de Fay, (n. 2 iulie 1919,

Seuca, România - 26 iunie 2009, Nisa, Franța), a fost un scriitor șigenealogist francez, originar din România, care a publicat operioadă de timp (înainte de 1973) și sub numele de ȘtefanAndrei. Este descendent al famiilor nobiliare de Fay, (tatăl,Joseph, Baron de Fay, deputat și diplomat) și Kemény (mama,Gabriela, Contesă Kemény). La data de 31 mai 2009 i s-a conferit,

în România, Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer, categoria A"pentru literatură".

Şt. de F.: - Pentru ca distinsul cititor să aibăo imagine cât mai clară despre Ştefan J. Faÿ ,aş începe prin a reda textul profesiunii sale decredinţă: „Primul - şi cel mai puternic atribut

al apartenenţei la un neam ţine de cultura încare trăieşte omul. Eu nu-s român prin sânge,ci prin cultură, prin limbă. Limba şi cultura mi-au dat mie Patria. Ele m-au făcut român. PeTata, la răscrucea marilor întrebări pe care lepunea istoria, l-a facut român obţiunea pentrudreptatea cauzei româneşti în problema Tran-silvaniei. Pentru el, dreptatea i-a impusatitudinea. Pentru mine nu a existat chestiuneaalegerii. M-am născut într-o cultură, într-o

limbă, într-o privelişte dominată de aceastălimbă ale cărei farmec şi bogaţie transcend-dentală le-am simţit din copilărie; nu pot să leaparţin decât lor, adică României. Ştiu căaceastă Românie este asediată fără încetarede toţi duşmanii şi chiar prietenii ei, dar nu măvoi preda celor care încearcă a-mi jefui oridenigra Patria".

Textul acestui credo se gaseşte, celpuţin pentru Tata, la capătul unui foarte lungperiplu al familiei. Fiecare dintre noi purtăm însufletul nostru istoria familiei din carecoborâm. Prin cine ştie ce „capricii" ale des-tinului, de unele personaje istoricii şi genea-logiştii s-au ocupat şi astfel, mărturii despre eiau ajuns până în zilele noastre. Dar şi altefamilii pot avea o istorie la fel de bogată, dacănu chiar mai bogată şi uneori mai onorabilădecât familiile care s-au bucurat de atenţia

istoricilor. Aşa că, în timp, unii vor fi desco-periţi şi vor deveni celebri, iar alţii, acumcelebri, vor intra în uitarea cu care luptăm printot ce facem, fiecare pentru familia sa şipentru descendenţii săi. Aşa au facut ŞtefanJ. Faÿ - Tatăl meu, aşa a facut Voica - născutăBogdan, Mama mea, aşa voi face şi eu, aşa vorface, sunt sigur, şi copii mei.

R.: Cum s-au manifestat aceste "capricii" ale

istoriei, cum le numiti, în cazul familiei dvs.?





4

Şt. de F.: În cazul familiei noastre, trebuiesă aduc trei mulţumiri pentru scoaterea ei dinuitare. În primul rând, Tatalui meu, Ştefan J.Faÿ , scriitor, care între 1942 şi 1997 s-apreocupat de strângerea informaţiilor docu-mentare pentru a scrie istoria familiei; apoi ocontribuţie importantă a adus-o prietenulnostru, genealogistul şi profesorul universitardr. Mihai Sorin Rădulescu; de asemeneatrebuie sa mulţumesc genealogiştilor francezi,şi sunt mulţi acestia, care, fără sa avem vreuncontact direct cu ei, s-au preocupat de genea-logia familiei noastre aducând la suprafaţănume şi date care coboară departe în timp;

sunt cei de pe situl Geanet.fr. Deviza familieinoastre este „Par toute voie chemine" care arputea fi tradus cu „Pe orice drum îmi găsesc calea". Începuturile familiei le găsim, atâtdupă Tata, cât şi după Mama, foarte departe

în negura timpului. După Mama, familia se tragedin vechea familie Bogdan, a descălecătoruluidin Moldova. Din partea Tatei, familia vine dinFranţa, iar numele provine de la cel al locali-tăţii care, înainte de cruciade, se numea

FAYUM.

R.: Puteţi încerca să schiţaţi, chiar şi sumar,genealogia paternă?

Şt. de F.: La începuturile ei, ramura fran-ceză a familiei se numea Chapteuil (dar o găsimşi sub numele Capdeuil). Familia se stabileşte înfieful baroniei ei din localitatea Fay sur Lignon(din zona Velay, numită până în 1921 Fay le

Froid ) de la poalele munţilor Mezenc şi îşiadauga numele baroniei devenind Chapteuil deFaÿ , pentru ca, mai târziu, să rămână numai"de Faÿ". După mai mulţi genealogişti francezi(vedeţi site-ul internet Geanet citat mai sus),cel mai îndepărtat strămoş ar fi Saint Ursain,cunoscut şi sub numele latin Saint Ursulis şicare ar fi trăit pe la anii 260 (nu-i o greşeală!).Există documente care atestă continuitateafamiliei de-a lungul următorilor 700 de ani.

Apoi, la 1095, îl găsim pe Pierre de Faÿcare, la chemarea Papei Urban al V-lea, de laClermond Ferrand, pleacă în prima Cruciadă.Astfel blazonul familiei figurează înainteaanului 1840 în Sala Cruciaţilor din PalatulVersailles. Jean-Claude Morel în monografia sa«Fay sur Lignon» menţionează trei băieţi aicruciatului Pierre de Faÿ : Sylvion, Pons şiFrançois. După J.C. Morel, François de Faÿ afost unul dintre cei opt cofondatori alOrdinului de Malta. Pot spune ca încerc ointensa emoţie ca 900 de ani mai târziu să fiuprimit în Ordinul cel mai prestigios din lume lanaşterea căruia un de Faÿ a fost cofondator.

Familia de Faÿ numară peste 40 de cavaleri aiOrdinului de Malta, dintre care trei seodihnesc în Catedrala Ordinului din la Valetta.

R.:Şi totuşi, cum s-au învălmăşit drumurileistoriei, astfel încât strămoşii dvs. să ajungă şipe meleagurile noastre?

Şt. de F.: În secolul al XII-lea, familia deFaÿ a ajuns la curtea regelui Ungariei, Bella al

IV-lea. După celebrul Szabolcs de Vajay,preşedintele Asociaţiei Mondiale a Genealo-giştilor, documentele atestă fără greş prezen--ţa familiei la curtea regelui cel puţin din anul1188 prin Rugaci de Faÿ (probabil maghiari-zarea lui Rogerius). Apoi, fiii acestuia, Don şiBarnabas de Faÿ , participă în 1241, alături deregele Bela, la bătălia cu turcii, de la Saiou-Muhi. Barnabas cade în luptă. Regele îşi pierdecalul. Pe blazonul familiei este ilustrată scena

în care Don de Faÿ ţine dârlogii calului său pecare-l dă regelui pentru a-l salva. Calul secabrează, îl loveşte pe Don la umăr cu copita şilegenda spune ca regele l-a întrebat pe Cava-lerul Don: „Fajiy, Fay?" , adică "Te doare,Fay ?". După bătălia pierdută de rege, Dondevine curierul personal al Regelui Bela al IV-lea. Tot legenda spune că regele, dorind să-l

înnobileze pe Don de Faÿ pentru bravura şifidelitatea sa, s-a lovit de faptul că Don avea

deja titlul nobiliar de baron din Franţa şi deci





5

nu putea fi reînnobilat. Atunci regele ar fidecis ca, în loc ca Don sa ia numele proprietăţiice i se dăruia la Abauy, proprietatea sa pri-mească numele Fay al cavalerului. Familia deFaÿ a stat sute de ani în Ungaria, devenind,pentru o bună perioadă de timp, una dintrecele mai importante familii. În secolul al XIX-lea, scriitorul şi fabulistul Andras Fay a fostunul dintre iniţiatorii Academiei Maghiare,fondator al Bancii Naţionale Ungare şi primaral Budapestei.

R.:Cine a fost primul strămoş care s-a născut şia trăit pe actualul teritoriu al ţării noastre?

Şt. de F.: Bunicul meu după Tata, Iosif deFaÿ , s-a născut în Transilvania şi s-a căsătoritcu Gabriela Kemeny, descendentă din IoanKemeny. A fost mai întâi Capitan de Făgăraş,apoi Principe al Transilvaniei. Ioan Kemeny setrăgea din familia Micula de pe Someş cunumele maghiarizat în Kemeny. Iosif de Faÿ , la

îndemnul insistent al lui Octavian şi EugenGoga, al lui Octavian Tăzlăuanu şi al altor mari

patrioţi români, a fost deputatul secuimii dinOdorhei în Parlamentul României, iar discursulsău în româna pe care abia o învaţase pentruacea ocazie, pe 19 februarie 1920, nu numai căa fost ovaţionat, dar şi remarcat de NicolaeIorga, pe atunci preşedintele Parlamentului.Regele Ferdinand i-a propus bunicului meuintrarea în diplomaţie. A fost numit respon-sabilul Legaţiei Române de la Tokyo şi,

învătând pe lângă alte 13 limbi şi japoneza, a

fost ales de ansamblul Corpului Diplomatic dinJaponia să ţină discursul la aniversareaMikado-ului. Apoi a ajuns prim-secretar deambasadă la Bruxelles, unde se pare că a fostasasinat. În orice caz, a fost găsit fără viaţă,

în condiţii neelucidate. Pentru meritele sale, afost decorat cu Coroana României, SteauaRomâniei şi Ordinul Soarelui Rasare al Japo-niei.

- Dar ascendenţa genealogică pe linie maternă?

Şt. de F.: Cred că nu greşesc prea multafirmând că şi din partea Mamei moştenesc oistorie la fel de bogată, care începe de laBogdan Descălecătorul şi şerpuieşte printremarile familii din Moldova: Muşatinii, Cantemir,Rosetti, Ghika. Monseniorul Vladimir Ghika - dela care am primit în august 1952 prima

împărtăşanie - era unchiul Mamei. Povesteaspune că la Căiuţi, în conacul familiei, s-aupregătit multe dintre cele ce au dus la UnireaMoldovei cu Muntenia. Se spune, de asemenea,că fiul hatmanului Răducanu Rosetti, şi el penume Răducanu, i-ar fi dat lui Cuza o moşiepentru ca astfel Cuza să poată candida la

domnie. Străbunii Bunicei mele vin din Scoţia,Irlanda şi Anglia prin familia Wemiss Swan,stabilită tot în Moldova pe la 1880. Dar pentrucă istoria Moldovei este mult mai cunoscută decititor, nu voi insista mai mult.

R.: V-aţi format într-o familie nu numai cu ogenealogie impresionantă, ci şi cu variate preo-cupari literare şi artistice…

Şt. de F.: Într-adevar! Mama a terminatdreptul, dar a fost cercetătoare în domeniulistoriei şi al limbii române. A creat un dicţionarunic de corespondenţe între limba română,bretonă şi, prin ea, cu cea presupus celtă. Ainventariat şi analizat circa 400 de cuvinte dinlimba română, care nu au etimologie slavă, cumafirmă unii lingvişti, ci au rădăcini multanterioare. Ele sunt celte! Când mijloacelefinanciare îmi vor permite, voi publica acest

dicţionar de excepţie şi extrem de valoros,cred eu, pentru România. Cu acelaşi prilej vorfi traduse, cel puţin în franceză, şi carţileTatalui meu, cele care se pretează pentru capublicul francez să cunoască mai bine aceastăţara care este România. Celelalte cărţi ale luiŞtefan J. Fay (precizez că şi-a adăugat lanume iniţiala "J" în amintirea Tatălui său pecare îl venera) vor fi reunite în cofrete peteme şi reeditate în limba română.





6

- Totuşi, aceasta nu reprezintă o premierăeditorială… O bună parte a carţilor sale au fostpublicate la edituri clujene. Recent, aţi revenit

în oraşul nostru cu prilejul lansarii unui volum decorespondenţă al tatalui dvs. Ce va leagă de

Cluj? Sau, poate, de oamenii săi?

Şt. de F.: Tata era mult mai legat de oraşuldumneavoastră decât mine. Se legase mai alesde oamenii Clujului: criticii şi istoricii literariIrina Petraş şi Mircea Popa, publiciştii Ilie Radşi Constantin Mustaţă, profesorul Mircea Gogaşi atâţia alţii pe care eu îi ştiu mai puţin şi lecer iertare că nu-i citez. Am venit toamnatrecută ca să-l reprezint la lansarea cărţii "De

amicitia" - o culegere de 200 de scrisori întredomnul Ilie Rad şi Tata. El plecase deja în "altăgalaxie", cum îi plăcea să-l parafrazeze peEliade. Tata a găsit în Clujul Transilvaniei încare s-a născut (la Iernut) oameni cu care s-a

înţeles bine, dincolo de cuvinte şi cu care afraternizat pentru acelaşi ideal fundamental,dincolo de orice polemică. Şi după plecarea sa,tot de Cluj a rămas legat pentru că aici vaapare volumul Fără-mituri , părţi din jurnalulsău între 1948 şi 1989.

R.: Din volumele apărute până acum, am înţelescă preocupările artistice ale tatalui dvs. nu selegau doar de literatură…

Şt. de F.: Da. Tata nu a fost doar scriitor, cişi sculptor. Ca ucenic al lui Ion Jalea, la 16 ania realizat ştiuletele de porumb de pe piesa de1 leu din anii 1940. De-a lungul vieţii, a făcutnenumărate portrete dintre care ultimele aufost patru bazoreliefuri ale nepoţilor lui:Pierre şi Serge de Faÿ , al Andreei Mănoiu, darşi al lui Panait Istrati, acesta din urmă pentrua fi pus la una din casele în care a trăitscriitorul român descoperit la Nisa. Ştefan J.Fay a fost şi pictor. Pictor original şi cu multăpersonalitate. Ca portretist a creat oremarcabila galerie de portrete care ne umple

casa de istoria familiei, începând cu secolul alXV-lea prin Principele Ioan Kemény, trecând

prin al XVI-lea cu portretul lui ManolacheBogdan (decapitatul), apoi Dimitrie Cantemir.Hatmanul şi fiul său cu aceleaşi nume RăducanuRosetti sau Grigore Ghika ne amintesc desecolul XVII şi XVIII. Ştefan J. Fay ramâneprin ceea ce a scris, a pictat şi sculptat, prinfelul cum a trăit, un adevărat personaj delegendă iar eu, prin tot ce voi putea face, măvoi strădui să îl păstrez astfel în conştiinţafamiliei, prietenilor şi a românilor.

R.: Ce legatură există între biografia fabuloasăpe care aţi evocat-o anterior şi faptul că, înprezent, sunteţi Consul Onorific al României laNisa?

Şt. de F.: De-a lungul vieţii, acumulămcunoaştere, relaţii şi experienţă de viaţă pecare avem datoria, dar şi dorinţa, de a letransmite atât copiilor cât şi celor care suntinteresaţi. În ce mă priveşte, pot spune că amacumulat extrem de multe din toate acestea.Am fost un privilegiat. Graţie părinţilor ammoştenit, un veritabil tezaur, o istorie

excepţională. Am trei baieţi (toţi trei vorbescromâneşte) cărora încerc să le transmit tot cepot cu fiecare ocazie care mi se iveşte. şi vădcă toţi trei sunt înscrişi pe panta reuşitei:Ştefan, cel mai mare dintre ei, este Consilierpersonal al unui Ministru din Franţa, Sergiuurmează cursurile de pregătire pentruexamenul la şcolile superioare franceze, iarPierre este în primul an de liceu. Dar cumdisponibilitatea îmi este mult mai mare decât

atât şi cum ei i se adaugă o altă dimensiunemoştenită prin educaţie şi, aş zice, chiargenetic, numită patriotism (cuvânt pe care, dinmare păcat, multă lume îl consideră prăfuit şichiar jenant sau ruşinos de afirmat), atuncicând mi s-a propus să fiu Consul Onorific alRomâniei la Nisa, sperând ca voi avea ce face înaceasta funcţie, am acceptat.Mai există, însă, şi un alt motiv pentru care amprimit această onorantă funcţie, motiv

moştenit mai întâi prin educaţie şi apoi princonvingere; îl citez pe Tata: avem o datorie





7

faţă de ţara care ne-a dat limba şi cultura . Amacceptat şi pentru că am crezut şi cred foartemult că trebuie făcută cunoscută România laNisa. De aceea am creat Catedra-tribuna aRomâniei «Dimitrie Cantemir» pentruconferinţe cum au fost: Mircea Eliade, Panait Istrati, Eugen Ionescu, dar şi Unirea Principa- telor, Napoleon al II-lea şi Francmasoneria,Icoanele pe sticla sau Casele tradiţionale româneşti. În acelaşi spirit, de a facecunoscută România prin ce are ea mai bun, se

înscrie şi Saptamâna Filmului Românesc de la Nisa aflată la a treia ediţie, sau crearea unuiCentru Cultural Franco-Român, noutate în

Franţa şi deloc în concurenţă cu InstitutulCultural Român, ci dimpotrivă.

R.:La reşedinţa dvs. de la Nisa, acolo unde esteşi consulatul, aveţi o bibliotecă românească de obogăţie extraordinară. Ce conţine? Cum aţiconstituit-o şi cum o îmbogăţiţi?

Şt. de F.: Centrul Cultural Franco-Român vaporni având ca nucleu o bibliotecă excepţională

de circa 10. 000 de volume, în mareamajoritate în franceză şi al cărui conţinutacoperă domenii cum ar fi istoria, religiile,ezoterismul, simbolismul etc. Este vorba deFondul Paul Barbaneagra , prieten spiritual,cineast şi eminentă personalitate a exiluluiromânesc în general şi, în special, al celui dinFranţa. Acestui fond, care are calitatea demagnet cultural, i se vor adauga câteva altefonduri, mai modeste, luate în parte fiecare,

dar care vor însuma alte circa 15. 000 devolume. Familia noastră va construi şi va punela dispoziţie sediul acestui Centru CulturalFranco-Român, care va fi dotat cu un localpentru bibliotecă, cu săli de conferinţe, deproiecţie, de recepţii, de expoziţii etc. Tot aiciva fi amenajat şi sediul Consulatului Onorific alRomâniei de la Nisa şi Reprezentanţa secţieiromâne a Ordinului de Malta pentru sudulFranţei-Corsica şi Monaco. În rezumat trebuie

spus că, în mod normal, străbunii care stau peumerii fiecăruia din noi nu ne lasă să facem

orice, ei încearcă prin prezenţa lor istorică săne înscrie pe noi, urmaşii lor, în aceeaşi albie aistoriei pentru a participa la rândul nostru laadâncirea ei.R.: Soţia dvs., doamna Ioana de Faÿ, esteautoarea proiectului bisericii româneşti de laNisa. Care este povestea acestui proiect? Cândva fi el finalizat?

Şt. de F.: Ioana Glavce de Faÿ (a căreifamilie are, de asemenea, o bogată istorie,Lady Douglas-Hamilton, de exemplu, fiind unadintre mătuşile sale) este absolventă aInstitultului de Arhitectură "Ion Mincu" de la

Bucureşti promoţia 1984. În martie anultrecut, Ioana a oferit parohiei de la Nisaproiectul unei Biserici dar, în ultimul moment,terenul a fost vâdut unui „fabricant deblocuri". S-a căutat un alt teren. Pentru acestal doilea teren, s-a organizat la Bucureşti unconcurs de arhitectură având ca temaconstruirea primei Biserici Ortodoxe Românela Nisa, concurs câştigat de ea. Biserica va fi

în stil inspirat din cel Brâncovenesc. Va fisingura biserică cu mozaicuri exterioare dinFranţa. Proiectul este gata şi cererea depermis de construcţie va fi depusă la sfârşitullunii ianuarie. Cei peste 5 000 de români dindepartamentul Alpilor-Maritimi vor avea, însfârşit, lacaşul pe care şi-l râvnesc de acumzece ani, de la crearea primei ParohiiOrtodoxe Române la Nisa. Parohie care a

început cu mai puţin de 15 enoriaşi de

Crăciunul anului 2001 şi care, de Paştele lui2008 a întrunit peste 1 200 de credincioşi.





8

Sunt cu atât mai bucuros şi chiar mândru,recunosc, cu cât la originea acestui proiect s-au găsit numai patru persoane: Doamna IleanaCotrubaş, celebra mezosoprana, DomnulManfred Ramin, soţul Domniei sale, arhitectaIoana Glavce de Faÿ şi cu mine. Primii copii

ministranţi au fost Sergiu şi Pierre de Faÿ , peatunci în vârsta de numai de 9 şi 7 ani, iarprimele icoane împărăteşti au fost oferite noiiparohii tot de Ioana. Mai pot adăuga faptul că

înrudirea familiei noastre cu MonseniorulVladimir Ghika prin Mama, care i-a fost nepoa-tă, a făcut ca Episcopia catolică de la Nisa(care era la curent cu deschiderea "procesului"sau de beatificare) să ne pună la dispoziţie ceamai frumoasă capelă din departament, cea a

marelui seminar. Un alt „semn de sus" a fost căprima slujbă a avut loc, cum am spus, deCrăciun, adică de ziua de naştere nu doar aMântuitorului, ci şi a lui «Oncle Vladimir»,Monseniorul Vladimir Ghika!

R.:După toată această fantastică şi aproapemitică biografie, a mai rămas, oare, cevanespus?

Şt. de F.: Dacă-mi permiteţi, aş adăuga caŞtefan J. Faÿ a plecat dintre noi aşa cum adorit, în pace cu sine. Mai mult decât atât,graţie unui extraordînar hazard, pe care l-aşnumi voia Domnului, la numai trei zile înainte demomentul despărţirii, a primit primul exemplardin ultima lui carte scrisă împreună cupublicistul clujean Ilie Rad: De Amicitia. Apoi,la numai câteva minute, primea decretul princare România lui aşa de dragă îi recunoşteaeforturile întregii sale activităţi de scriitor

pentru restituirea excepţionalei sale istorii,decret prin care i se decerna Ordinul Meritul Cultural pentru Literatură. A putut astfel săse despartă de noi în pace şi discreţie, aşa cuma trăit, şi, în plus, cu sentimentul că şi-a

împlinit cea mai mare parte din datoria sa.Subliniez - numai în parte pentru că, înultimele sale zile mi-a mărturisit regretul cănu a putut scrie despre cei pe care i-acunoscut. Cartea s-ar fi numit: Portretele celor cincizeci care mi-au modelat viaţa. Estevorba de Mircea Vulcănescu, Octavian Goga,Ion Jalea, Constantin Noica, Mircea Eliade,Monseniorul Vladimir Ghika, George Enescu,

Generalul Racoviţă-Cehan, Octavian Tăslă-uanu, Mircea Cancicov, fraţii Cernovodeanu,Ferdinand Barch, Constantin Gane, IuraKulibin, Esteban şi Dafina Voiculescu şi multialţii. Dumnezeu să-l ierte! Fără nicioexagerare şi orgoliu, cred că Bunul Dumnezeuva avea mult de căutat până va gasi ceva deiertat la Ştefan J. Faÿ . Pentru toate celespuse aici (dar foarte incomplete), îndrăznescsă spun că Ştefan J. Faÿ a fost, este şi va

ramâne un Sfânt laic. Ştefan J. Faÿ , Tată,Bunic şi Străbunic, a fost pictor, sculptor,scriitor, dar mai ales mare patriot şi revelatoral istoriei adevărate a României, pe care aiubit-o fără limite şi cu un devotament nemă-surat.

Nisa, 24 ianuarie 2010

******

Şi în semn de recunoştinţă faţă decultura română şi pentru cei ce contribuie laperpetuarea ei şi, totodată, la creştereavalorii ei, redăm mai jos câteva rânduridespre lansarea volumului „De Amicitia“,volum semnat de prof.univ.dr. Ilie Rad înamintirea unui mare artist - Ştefan J.Faÿ– scriitor, pictor, sculptor -, volum lansat laCluj în sediul Uniunii Scriitorilor.





9

Volumul “De amicitia“ a fost lansat lasediul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor români,de scriitorul Ilie Rad2; este un volum decorespondenţe, care conţine scrisori trimisede Ştefan J. Fay lui Ilie Rad” (1988-2009).

Volumul scriitorului este prefaţat dedr. Irina Petraş, preşedinta Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor care scrie următoarele:

Foto: Dna Irina Petraş şi Ştefan de Faÿ

„Ni se propune aici o carte de citit mai întâipe nerăsuflate şi de recitit apoi pe îndelete. Omărturie a unei vieţi deloc uşoare, dar, fără

îndoială, pline şi împlinite. Tot ce scrie ŞtefanJ. Fay este confesiune, document şi, în sensulcel mai înalt al cuvântului, manifest”.

2http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii_membrii_756_RAD-

Ilie.html

La eveniment au fost prezenţi şi Ştefande Faÿ , fiul scriitorului Ştefan J. Faÿ ,Consulul Onorific al României la Nisa (Franţa),conf. univ. dr. Mircea Goga şi prof. univ. dr.Mircea Popa.

Volumul care conţine 200 de scrisori, afost lansat în lipsa marelui scriitor Ştefan J.Faÿ , care a plecat dintre noi pe 26 iunie 2009.Înainte cu 2 zile de a se stinge, Ştefan J. Faÿ ,a primit de la Ilie Rad volumul „De Amicitia“ şila nici o jumătate de oră, a primit un fax de laConsulatul României din Marsilia care îl anunţacă, prin Decretul nr. 900 din 31 mai 2009,semnat de preşedintele Traian Băsescu, a fostdecorat cu Ordinul Meritul Cultural în gradde Ofiţer, categoria A „Literatură”.

N.N., foto O.C.

PPiiccttuurrăă ddee MMaaiiaa MMaarrttiinn33

3http://maiamartin.weebly.com/

http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii_membrii_756_RAD-

http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii_membrii_756_RAD-





10

Născut în 2 iulie 1919, la Seuca, jud.Mureş (a murit în 2009, la Nisa). Este fiul luiJoseph de Fay şi al Gabrielei (n. Kemény).Consemnată în documente ungureşti încă de la1128, familia Fay a dat, de-a lungul secolelor,vestiţi militari, ambasadori (la Înalta Poartă şi laVeneţia), guvernatori, scriitori, pictori sau muzi-

cieni, precum Fáy András (1786-1864), clasic alliteraturii maghiare, sau un alt Fáy András(+1911), fabulist şi scriitor în Esperanto, buniculscriitorului nostru.

Tatăl lui Ştefan J. Fay, doctor în dreptinternaţional, specialist în istorie şi poliglot, afost deputat al secuilor în Parlamentul Româ-nieiMari (discursurile sale au fost elogiate de Nico-lae Iorga), prieten politic cu Octavian şi EugenGoga, Octavian C. Tăslăuanu ş.a., devenind ulte-

rior prim-secretar al Legaţiei României la Tokyoşi Bruxelles (unde a murit în condiţii până azineelucidate).

Mama sa cobora din familia lui IoanKemény, general şi principe transilvan. Soţia sa,Voica Bogdan, descendenta mai multor familiidomnitoare din Moldova – Bogdan, Cantemir,Sturza – şi strănepoată a lui Grigore Ghica, ulti-mul domn al Moldovei.Volume: (sub pseudonimul Ştefan Andrei):

Noul oraş , roman (1952), Spre şantier , roman(1953), Împreună , povestiri (1953), Pe drumuri

craiovene , reportaje (1954), Pe Şoseaua Basa- rab , reportaje (1955), Minerii din Valea Jiului ,reportaje (1955), Fata plutaşului , roman (1956);(cu numele său): Acea noapte, acea zi de iarnă ’33 (1973); La cina din nouă sute şapte (1977;

ediţia a II-a, 2008); Caietele locotenentului Florian , roman (1983); Moartea baroanei , roman(1988; ediţia a II-a, text integral. Postfaţă deIrina Petraş, 1994); Sokrateion. Mărturie despre Mircea Vulcănescu (1991; ediţia a II-a,1998); Bal la castel , povestiri (1993; ediţia a II-a, 2002); Caietele unui fiu risipitor , fragmente de jurnal (1994); Sub casca de aur a lui Mambrino , povestiri (1997); Ioan Kemény. Me- morii. Scrierea vieţii sale. Ediţie şi prefaţă de

Ştefan J. Fay. În româneşte de Pap Francisc.Cuvânt înainte de acad. Camil Mureşanu (2002);Cronologia lui Ioan Kemény (Caietele unui roman care nu s-a scris)/ 2002; Epistolar. Correspon- dence/Bucureşti/Paris . Corespondenţa cu Mar-cel Moreau. Traducere şi prefaţă de Irina Pe-traş (2005); Monseniorul Vladimir Ghika (2005;ediţia a II-a, 2009); Un mileniu în 51 de ani (2006); Rădăcinile răscoalelor ţărăneşti dinRomânia. 1907, schiţă istorică (2007). De amici-

tia. Scrisori trimise de Ştefan J. Fay lui Ilie Rad (1988-2009) - Volum omagial la împli-nirea, de către Ştefan J. Fay, a vârstei de90 de ani cu o prefaţă de Irina Petraş(2009). Decorat cu Ordinul Meritul Cultural înGrad de Ofiţer, categoria A, Literatură (2009).

spune Constantin MustaţăŞi cât de mult îşi dorise să mai trăiască

o săptămână! S-a stins vineri, 26 iunie, la Nisa.În 2 iulie ar fi trecut pragul ’90... O viaţăpresărată cu de toate, dar, mai ales, cu sufe-rinţe. O poveste tulburătoare. Când s-a născut,era deja România Mare: 1919, Săuca, un sat din

judeţul Mureş. Un maldăr nesfârşit de amin-tiri. O casă de secui, în care avea să se scrie

istoria românească. Şi s-a dus. A dus Dincolo şi î ncă nescrisa istorie. A lăsat, însă, şi o

http://maiamartin.weebly.com/

http://maiamartin.weebly.com/





11

bibliotecă... „Caietele unui fiu risipitor”, eJurnalul unei vieţi, aşa cum a fost ea. A fostpatru ani „japonez”, la Tokyo, crescut de obonă în care a văzut chipul blând al uneiromânce din Bichişul lui din Ardeal. Apoi, drumal tatei spre Europa, la Bruxelles. Prim-secre-tar al legaţiei... O misiune pe care Voica, soţiasa, n-o dorea. Pentru Ştefan şi Andrei, venisevremea şcolii, dar, poate intuiţia femininămergea mult mai departe. După doi ani, diplo-matul român se-ntorcea acasă, pentru totdea-una, să-şi doarmă somnul. Era anul 1927...Peste ani, avea să afle şi adevărul. I l-a spusministrul de Externe deatunci, George Maco-

vescu, oferindu- i lui Ştefan de Fay documenteaduse din arhivă: „Un dosar subţire, în care seaflă o mare tragedie”... A fost otrăvit!

Dar câte drame n-aveau să se maiadune! Moartea mamei, când fraţii de Fayaveau doar în jur de douăzeci de ani,arestarea, în 1949, confiscarea „castelului” dinBichiş - Luduş, domiciliu forţat la Alba-Iulia,zilier, dulgher, normator la Bicaz. Au fost,

însă, şi lumini. E secui, dar s-a considerat

dintotdeauna român. Nu prin sânge, ci princultura în care a trăit: „Pe Tata, la răscruceamarilor întrebări pe care le punea istoria, l-afăcut român opţiunea pentru dreptatea cauzeiromâneşti în problema Transilvaniei. Pentru el,dreptatea i-a impus atitudinea. Pentru mine nua existat chestiunea alegerii. M-am născut

într-o cultură, într-o limbă, într-o priveliştedominată de această limbă al cărei farmec şibogăţie transcenden-tală le-am simţit din

copilărie; nu pot să le aparţin decât lor, adicăRomâniei. Ştiu că această Românie esteasediată fără încetare de toţi duşmanii şi chiarprietenii ei, dar nu mă voi preda celor care

încearcă a-mi jefui ori denigra Patria”...Lumini... Cum poate fi altfel atunci când

ai avut şansa să fii în preajma familiei MirceaVulcănescu? Dar să cobori adânc în istoria şicultura românilor prin Octavian Tăslăuanu şiprin urmaşii lui? Dar să-ţi cauţi rădăcinile prinneamul kemenilor? Dar să te bucuri de sprijinul

lui Octavian Goga, după moartea lui Iosif deFay? El este cel care a stăruit, în numele Con-siliului Dirigent de la Sibiu, să devină deputatal secuilor în primul Parlament al RomânieiMari. În chiar şedinţa de deschidere, secuii l-au mandatat să vorbească în numele lor şi săfacă o declaraţie fermă de aderare. O cuvân-tare înflăcărată, care a ajuns pe masa Trata-tivelor de Pace de la Paris.

A locuit la Ilarie Chendi, în vremeastudenţiei de la Academia de Arte Frumoasedin Bucureşti, unde a urmat doi ani desenul şisculptura, s-a aflat în preajma marelui profe-sor şi sculptor Ion Jalea (care îşi pierduse

mâna stângă pe front, la Mărăşeşti), s-abucurat de elegantele dialoguri epistolare cuprietenul său Marcel Moreau, adunate în volum,

în anul 2005, la Editura Casa Cărţii de Ştiinţădin Cluj-Napoca. Romanul istoric „La cina ceadin nouă sute şapte” (Editura Albatros, 1997),s-a bucurat şi de buna apreciere a luiConstantin Noica. Ca şi schiţa de portreteuropean „Monseniorul Vladimir Ghika” (rudăprin alianţă!) sau „Transilvania - un mileniu în

51 de ani. Mărturie istorică”, lucrări intratedeja în bibliografiile culturii româneşti. Altedouă lucrări vizându-l pe Ioan Kemeny(„Memorii”, „Cronologie” - roman istoric) oferăcititorului român şansa de a pătrunde înintimitatea lumii ardeleneşti. „Caietele locote-nentului Florian” e un alt document privinddrama românilor ardeleni. Istorie exactă. * ...Ştefan Fay a plecat. A lăsat o bibliotecă şi-olegendă. Amintiri care vor dăinui.

La Nisa, la 3.000 de kilometri de Patrie,se odihneşte. A lăsat grijile fiului său, Ştefande Fay - jr. Cineastul care ne-a dăruit ultimulşi tulburătorul interviu cu Mircea Eliade. Şi,cine ştie, poate că ar trebui să ne aşteptăm şila bucuria de a-l cunoaşte pe această cale peseniorul Ştefan de Fay. Oricum, mulţumesc dininimă vechiului şi bunului meu prieten, multi-plului premiat pentru filmele de televiziune pecare le-a realizat şi difuzat în programele delimbă maghiară, care a acceptat să ne





12

deplasăm la Nisa, pentru un amplu interviu cuscriitorul şi omul care ne-a părăsit. Era preatârziu şi a rămas doar calea epistolară, cupagini de rară frumuseţe, care vor devenicapitol într-o viitoare carte.

Ştefan de Fay a iubit Ardealul, a vibratpentru România, iar fiul său, consulul onorifical României la Nisa, are de dus mai departe omoştenire care n-are unitate de măsură. Ca şiMaria de Fay - Mănoiu, pe care destinul a dus-o departe, pe malul „Dunării noastre” - Hudson,

în Molford, SUA. În urmă cu câteva zile,Ştefan de Fay ar fi împlinit 90 de ani. Fie-văodihnă veşnică...! Notă. Din 26 iunie, Iosif şi

Ştefan de Fay sunt din nou împreună, după 82de ani. Să rememorăm câteva fragmente dindiscursul deputatului secuilor, Iosif de Fay, înprima şedinţă a Parlamentului României Mari:

„Domnilor, înainte de toate, vă rog săiertaţi greşelile cuvântării mele, deoareceromâneşte eu numai de câteva luni vorbesc. (...)Având nădejdea că interesele sale vitale vor fiocrotite în marginile noului Stat, secuii auprimit cu linişte şi cu încredere unirea cu

România (Aplauze prelungite). (...) Domnilordeputaţi, de multe secole - 1500 de ani -secuimea trăieşte strânsă într-un colţ dinmunţii Ardealului. În acest enorm timp, parteacea mai mare a vieţii, secuimea a petrecut-o cacopil vitreg al Statului Maghiar (Aplauze pre-lungite). (...) Ca cetăţean credincios al StatuluiRomân, şi ca secui care îmi iubesc neamul, amvenit în acest loc, nevoind să ţin seama de aceateroare nestăpânită societăţii, cu care răpo-

saţii conducători au voit să silească pe secui săse bată cu morile de vânt (Aplauze). Noi amadus cu noi încredere şi ca răspuns cerem tot

încredere. (...) Făcându-se astfel, eu suntconvins că în scurt timp, poporul secuiesc va fiuna din pietrele cele mai sigure la edificiulRomânei Mari (Aplauze prelungite şi îndelungrepetate).

Răspunsul domnului Nicolae Iorga, pre-şedinte:

„D-lor, mulţumesc în numele D-voastrăd-lui deputat baron Iosif de Fay pentrucuvintele spuse în numele secuilor, care, şialături de Ştefan cel Mare au luptat la PodulÎnalt, în 1475, pentru apărarea Moldovei şi aromânilor, şi care, în cea mai mare parte, suntvechi fraţi ai noştri români, care şi-au pierdutlimba. (Deputatul a amintit în cuvântul său,despre participarea secuilor, la 1600, în oşti-rea lui Mihai Viteazul, pentru dezrobireaArdealului! - n.a.) Îi mulţumesc pentru încre-derea ce-o pune în Statul nostru român, careva şti să preţuiască şi să susţină această

încredere! (Aplauze prelungite!).

(articol apărut în Condeiul Ardelean)





13

RReellyy TTaarrnniicceerrii

Trunchi de copac

mi-e nesfârșit refrenul unui cântec,zbătându-se să iasă printre pleoape,sub tâmple, ceață groasă stă să-ngroapedurerea ce o mint cu un descântec,

trunchi de copac scobit pe dinafarăde păsări timp, cu cioc de ghionoaie,ce de pe frunte, riduri îmi despoaie,

mă-ntorc în sine-mi către-odinioară,

de mult se-adun’ furtuni să mă doboaredar eu, tăcut, rămân tot în picioare

DDrraaggoosstteeaa LLuuii DDuummnneezzeeuu

Trei cruci pe-un deal, pe Dealul Căpăţânii.Pe ele-atârnă-n frânghii strâns legaţi,

Şi ţintuiţi de braţe, în piroane,În crudă agonie, trei bărbaţi.

Şi pe toţi trei, Pilat îi judecase.Toţi trei au fost bătuţi, batjocoriţi,Toţi trei purtat-au crucea în spinare,Şi-apoi urcaţi pe ea şi răstigniţi.

Şi încă mulţi până atunci şi după,Au suferit acelaşi crunt calvar,

Sfârşind în agonie şi ruşineO viaţă irosită în zadar.

Şi mulţi se întrebau şi se întreabă:“Cu ce a fost de alţii deosebit?A suferit la fel cu ei, pedeapsaŞi tot la fel cu ei a şi murit! “

Da, când priveşti la trupurile moarte,Poţi spune c-a murit la fel ca ei,

Chiar dacă-şi dădea Duhul, fără vină,Nu Îl deosebeai dintre cei trei.

Când L-am văzut cu-o seară mai ‘nainte,Rugându-se-n grădina Ghetsimani,Trei ucenici Îl însoţeau, dar iată-iDormind un somn adânc, pe bolovani.

Şopteşte ridicând spre Tatăl, ochii,Fiul dintâi, născut din Dumnezeu;Sudori de sânge-I picurau pe frunte:“ Tată, paharu-acesta e prea greu!

Ştiu c-am venit în lume pentru Tine,Ca să găsesc tot ce era pierdut,Şi voi plăti pe cruce preţ de sângeCa să răscumpăr ce a fost vândut.

Dar, Tată, Eu sunt Fiu născut din Tine

Şi una suntem, cum am fost mereu.Iar când voi lua pe umeri vina lumii,





14

Nu voi mai fi cu Tine-un Dumnezeu!

Cum să suport eu clipa blestemată,Când, adunând tot ce-ai dispreţuit,Voi fi o urâciune pentru Tine,Păcat, pe lemnul crucii răstignit!!!

Îţi vei întoarce ochii de la MineŞi se va-ntuneca întreg pămîntul.Şi cum voi sta Eu despărţit de Tine,Ca să-mplinesc pe cruce, legământul?!

Nu cred că am să pot să beau paharul !Din cupa de păcate nu pot bea!!!

Dar totuşi Doamne, totuşi, pentru Tine,Voi face voia Ta, nu voia Mea!!! “

Acum am înţeles de ce, pe cruce,Din toţi, doar El era deosebit:Când s-a făcut păcat pe lemnul morţii,Ne-a arătat, cât Tatăl, ne-a iubit !!!

Înscriindu-se în peisajul liric diversificat al

momentului, Petru Făgăraș impune, în liniifundamentale, prin recentul volum de versuri,Risipit în curcubeu (Editura Altip, Alba Iulia,2010), un univers al nuanțelor multiple, alinterferențelor de perspectivă literară, speci-fice modernității plurivalente. Poezia sa consti-tuie alternativa scriptică ce înregistrează,dincolo de aparențe, surplusul de gânduri șitrăiri ce-l traversează pe poetul sebeșan,Petru Făgăraș fiind o prezență activă a

Cenaclului literar ,,Lucian Blaga”, un pasionatfotograf și om de cultură, atent la devenirileartei în sinuosul traseu al postmodernitățiiculturale.

Toposul imaginarului poetic se configurează între două repere geografice fundamentale,Valea Sebeșului, cu a sa alchimie montană demuzică și contemplare, și austeritatea RâpelorRoșii, care subsumează inevitabil și experiențalirică blagiană, devenită reper valoric funda-mental în acest decor evanescent de lumină șicultură. ,,Din Stânca Nemuririi,/ curg stelelespre Râpele Roșii!.../ umbra Titanului acoperăcerul,/ vărsând muguri de lacrimi/ în Pârâul dinmunți!.../și-n Valea Frumoasei/se-adună sus-pine/punți către veacuri/ în frâu curcubeu!...”(Titanul ).

După sugestia titlului, universul poetic seașază cu generozitate sub luminiscența unui





15

curcubeu de raze ce pare să unească, printr-unarc simbolic, pământul de cer, viața deeternitate, ființa de absolut. Avem invariabilsenzația unei continue înălțări pe culorile opti-miste ale curcubeului, simbolistica astraluluibeneficiind de o figurație vastă. Bucuria clipeise asociază cu lumina, cu iubirea de frumos, cuo lume visată care cade în falduri bogate,suprapunându-se peste universul realității, darfiind în același timp traversată de un fiormeditativ și o abia perceptibilă melancolie.

Această lume ipotetică trăiește într-oarmonioasă desfășurare de imagini, fără a se

lăsa totuși iremediabil captivă în orizontuloptimist al curcubeului. Sărutul împăcării,curcubeul ca liant între lumea de jos și cea

înaltă, celestă proiectează pe un fond elegiac,o tristețe metafizică, adâncită în scorburacuvântului, căci poezia lui Petru Făgărașrămâne una a discreției și a gestului rar,executat cu eleganță și noblețe, însoțit de otăcere care tulbură, precum în versurile:,,Cred că sunt/ arcul ploii,/ sau poate-s doar,/

lumina din parc!.../ și mă închid/ în arbori,/ prinlicărul chemărilor/din stele!.../ abia atuncipământul/ se va uimi de drumurile mele…/ abiaatunci vei putea,/ la țărmuri/ să-mi aduniepavele,/ din nisipul scoicilor,/ pline demistere!...” (Misterul unui poet ).

Poemele prezentului volum graviteazăhieratic în jurul iubirii ca sentiment dominantce asigură coerența și solemnitatea vieții, chiar

dacă uneori eul liric pare alungat într-o zonă asolitudinii cu fragilitatea și vulnerabilitatea ei.Poezia lui Petru Făgăraș cântă inefabilul iubirii,fără senzualități deformate, ci cu potolirea șicalmul maturității sau chiar cu o pronunțatăpercepție spirituală: ,,Mi-e sufletul rai încolțit/și izvor!.../ durerile tale se varsă în mine!.../Mireasma iubirii/ în ceruri se vinde!.../ IarDumnezeu/ ne-a transformat/ aripile în mâini/ca să putem iubi!...” (Destin ).

Neîncorsetate strict în tipare clasice,poeziile par mai degrabă afiliate unor formulemoderne, mult mai libertine, ce nu excludtotuși muzicalitatea, fără a o căuta îndeosebi.Nici excesul de metafore nu este o dominantăa demersului liric de față, chiar dacă o anumepropensiune spre înțelegerea expresionistă alumii împletește cu vivacitate un șal al regis-trelor lexicale de sorginte cultă. Accentulcade, așadar, pe latura picturală, pe creionareadetaliului fin, a stării interioare, pe decodareaatmosferei ce imprimă un stil al sobrietății șisincerității totodată. Alte poeme converg spreo mai accentuată latură confesivă sau de natu-

ră ludică, fără a-și pierde însă fiorul căutărilorși răspunsurilor fundamentale.

Discursul liric certifică o comuniuneprofundă cu teluricul, așezat însă în proximi-tatea astrelor, cu tainele veșniciei spre caregândul înnoadă incantatoriu versuri de dra-goste, relativ luminoase, asociate spiritului,credinței divine, armoniei universale pe careeul liric încearcă, la rândul său, prin elanul

creator, să o completeze, configurând un regimal candorii interioare. ,,La marginea cărărilordin noi,/ te chem în taină/ Visarea să-ți pierzi,/prin melancolia frunzelor ce cad,/ cu umbreruginii!.../ Vino, peste miriștea sufletului meu,/transformat în gară,/ în care nimeni nu vine,/din care nimeni nu pleacă!.../ mă-mbăt apoi cuun strop de vin/ din lacrimă de soare,/ din apatimpului retras în matcă!.../ de dorul tău,/ eumai rămân!...” (Suflet ).

Se poate remarca destul de ușor tonulcvasi-religios, disponibilitatea afectivă a euluiliric, profund contaminat de miracolul absolu-tului din ființa umană, de focul stelar al privy-rilor sau de sentimentul participării la un ade-vărat ritual al existenței. De aici, fascinația

împlinirii prin actul iubirii spiritualizate, printaina magistrală a dăruirii de sine. ,,Ascultbriza mării,/ în gustul răsăritului/ de soare…/nisipul din clepsidră,/s-a adunat pe țărmul/





16

sărutat de valuri,/ce curg curcubeu/ prin noi…/sub pleoape/de visuri-lumină/din labirintulveșniciei,/un înger ne-nalță,/ cu mâinile-n eter/și-n palme ne curge setea/ revărsată într-o/mare de dragoste!...” (Medita ț ie ).

Petru Făgăraș înregistrează în culorinealterate de faptul cotidian mărunt,neliniștile ființei, precum și aventura onirică auniversurilor paralele, totodată cu gestulmărinimos și solitar al reconstrucției, alresemantizării personale, al acompaniamentuluide senzații și reflecții, modelate cu naturalețeși deplin elan tineresc. În zborul său intelectivși afectiv, poetul desenează siluete spiritualeale înălțării, eludând programatic erodareatrupului sau amenințarea morții (pe care în modevident le recunoaște): ,,În miresmele / bujo-

rului de munte/ cu tandre. Doruri-petală,/ curggândurile mele/ pe piscuri/ de speranțe…/ducând semințe/ curcubeu,/ ce le-am sădit înnoi/ zi de zi…/ și încolțesc în timp,/ niciodatăpierdut!...” (Semin ț e curcubeu ).

Un dor nostalgic și abia șoptit de viațăfrenetică se face totuși simțit în acest cadrual împăcării crepusculare cu lumea și cu sine:,,M-ascund în maci/crezând că vei veni…/ în

șoapta dimineții, /dar ploaia-lacrimă/ m-astins…/ doar fluturi albi/ și-o Crisalidă/ m-au

amăgit cu dorul,/ când încă norii/ tot maiplâng,/ rămân aici/ în câmp de maci/ și-ncet măscutur/ de petale!...” (Dor )

Risipit în curcubeu reușește, în opinianoastră, să creioneze printr-o gesticulație afineții și lirismului, un imaginar poetic pe cât decoerent, pe atât de personal.

Felicitări autorului!

A consemnat:

Prof. dr. Monica Grosu

Redac ț ia Armonii Culturale 4

4http://www.armoniiculturale.ro/





17

MMeellaanniiaa CCuucc

,,,, Î Î nnaappooii llaa vviiiittoorr,,,,

NNiiccoollaaee BBăăcciiuuţţ55

Nicolae Băciuţ este unul dintre cei maiefervescenţi creatori pe care îi are astăzi patriaLimbii Române.

Poet, publicit, editor, promotor şi artizanal diferitelor evenimete culturale cu răsunetnaţioanl, dar şi internaţional, Nicolae Băciuţreşeşte ca puţini alţii dintre colegii sciitori, săscoată în raftul librariilor carte după carte.

Făcând rabat la confortul personal,

scriitorul alunecă printre lentilele travaliuluizilnic, scapă din maşinăria societăţii, care îi cereobolul, şi scrie. Scrie. Ceea ce face NicolaeBăciut este, nu doar un travaliu de rutină, unexerciţiu de împlinire a unui destin literar clar,ci o meserie de credinţă.

Spirit şi trup colaborează în aceastăctitorire de pagini de literatură, care are marelemerit de-a fi nu doar redată într-un stil literarinconfundabil, dar care, prin fiecare lucrare

editorială demonstrează că vivacitatea talentuluisău nu şi-a pierdut din esenţă. Viaţa în starea salucidă, cu apoteotice sclipiri de filosofie intelec-tuală şi acel praf de polen de duh, care vine şi îidă poetului ce-i al Poetului, fac deja ,din operalui Nicoale Băciut o averea publică.

Pagini de Istorie literară, secveţe decritică lucidă cum numai un filolog sadea, cadomnia sa, poate să elaboreze, - poeme, articolesociale, monografii şi portrete de oameni... Iată

5http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Baciut

un puzzle de armonii livreşti ce poartăsemnătura: Nicolae Băciuţ.

Pentru acest răgaz de lectură, am alesÎNAPOI LA VIITOR, - un titlu care cuprindesub umbrela, evident modernă, 234 de pagini

tipărite şi care, se împart între dialoguri inte-lectuale, eseuri, întâmpinări de-o eleganţă rară,până la cărţile colegilor de breaslă, la fulguraţiide gânduri şi tuşe de portrete ale unor Oamenicare îşi au locul lor garantat în galeria marilorromâni.

Nicolae Băciuţ este printre extrem depuţinii scriitori pe care îi cunosc, curat,necontaminat cu morbul ranchiunii, a invidiei şiluptei pentru a fi în ,,topul,, cărţilor săptămânii.

Scrie despre colegi cu bucurie! Nu e puţin lucru.Dăruieşte pentru că are de unde dărui.În volumul ,,Înapoi la viitor“ găsim o

superbă spovedanie de scriitor. Nicolae Băciuţrăspunde întrebărilor unuor elevi de liceu. Încădin start autorul declară: „Nu mi-ar fi plăcut sămă nasc într-o altă limbă.“

Concret, clar! Dar, Nicolae Băciuţrăspunde zi de zi la această întrebare, prin ceeace face, şi mai ales prin ceea ce scrie şi cum

scrie. Stăpâneşte cuvintele printr-o afinitateevidentă cu Limba Română, şi ele, cuvintele i sesupun, îi devin complici de nădejde în alcătuireafrazelor de o rară frumuseţa dublată de

înţelepciune. Nicolae Băciuţ are disciplina scri-sului şi acest exreciţiu iese ca uleiul la suprafaţă

în alcătuirea textelor. Tot ce scrie este litera-tură. Buna.

În cele opt interviuri pe care le consem-nează, (cei supuşi „tirului“ fiind, în ordine alfa-

betică: Melania Cuc, Daniel Drăgan, RomulusFeneş, George Filip, Valentin Marica, LucianVasiliu şi George Vulturescu), autorul lasă spaţiularg pentru cel pe care doreşte să-l ,,radio-grafieze“. Nu-i scapă detaliile , nuanţa şi aici, aşcrede că meseria de jurnalist de rang inter-naţional, şi-a demonstrat cu prisosinţa valenţele.Textul curge ca de la sine, fără hiatusuri întrepersonalităţile celor doi, - subiect şi intervi-evator. Este o sărbătoare să dialogez cu NicolaeBăciuţ omul şi scriitorul depotorivă.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Baciut

http://www.armoniiculturale.ro/





18

Mai departe, pe ,,firul“ paginilor ajungemla o seamă de cronici literare. Aici, verbul serotunjeşte, autorul devine insistent pe frază,adesea insistă pe forma şi consistenţa cărţii pecare o prezintă, sau o recenzează.

Stilul este inconfundabil. În speţă, bene-ficiază de atenţia criticului Nicolae Băciuţcărţile semnate de :Srafim Duicu, Lazăr Lădariu,Elena M. Câmpan, Liliana Moldovan, Florica Z.Costea, Grigore Avram, Gheorghe NicolaeŞeican, pentru ca, mai apoi să se apelece cuatenţie şi generozitate asupra unei game întregide ,,producţie“ editorială de dată recentă,analizând şi promovând antologii, anuare, scriinddespre evenimente culturale la care a participat,

şi care, dacă nu ar fost consemnate în carte, arfi ieşit sigur din memoria colectivă.Nicolae Băciuţ are darul de-a nemuri

Clipa cea repede. În ultima parte a volumului, au-torul adună într-o interesantă ,,Poiană a luiIocan“ spaţii, personalităţi, spirit creator, -totulridicat la un standard de literatură modernă, cuştaif vizual şi capabilă să pună cititorul înlegătură directă cu lumea reală.

Cu cartea ÎNAPOI LA VIITOR , Nicolae

Băciut a mai pus o ,,cărămidă“ la edificiulcultural pe care îl slujeşte prin ceea ce face şiprin ceea ce scrie. Document şi lecturăagreabilă, cartea de faţă îşi are locul ei perafturile bibliotecilor, în scoli şi centre decultură din Tară şi din diaspora românească. Otraducere a cărţii, în una din limbile de largăcirculaţie, ar fi potrivită pentru promovareaRomâniei Culturale în lumea cea mare. Un fel depaşaport al ideilor care ne leagă şi care, ne

despart, ca naţiuni, în acest creuzet infernal alglobalizării galopante.Timpul nu este încă trecut.

A consemnat pentru noi Melania Cuc

Să vezi o Lună într-un Bob de Nisip Şi un cer într-o Floare Salbatică,

Să cuprinzi Infinitul cu palma mâinii tale Şi Eternitatea într-o oră

William Blake

DESCOPERIREA JAPONIEIprin intermediul scriitoarei

FLOAREA CĂRBUNE,eseu de Mihai LEONTE

Când spui Japonia te gândeşti la sintagma;Ţara Soarelui Răsare! Despre Japonia ştiam doarcât să dau răspunsuri la teme generale. Încă deprin 1966 se vorbea despre Japonia ca despre

ţara renăscută din propria cenuşă. În zilelenoastre aproape zilnic ne este dat să auzim deJaponia. Nu credeam că mă va interesa aceastăţară în mod deosebit. Iată însă că aveam săcunosc pe Internet pe cea care m-a făcut sădescopăr cu adevărat Japonia. Această persoanăfiind Floarea CĂRBUNE devenită reporter ama-tor prin Japonia.

Floarea CĂRBUNE a primit un cadoubinemeritat din partea fiicei sale Cristina; mai

multe călătorii în Japonia. Din aceste călătoriicititorii se vor alege cu o nouă descoperire aJaponiei. Prin simplitatea cu care scrie, ca cititorvei crede că Floarea CĂRBUNE este un novice înale scrisului.

Cititorule ai căzut într-o capcană fără săvrei! Vei fi surprins să afli că autoarea maimultor cărţi are mai multe studii decât considerăcititorul. Că lasă impresia simplităţii, este simţulmodestiei caracteristic românului provenit dinmediul rural. Prin scris spune Floarea CĂRBUNE,,A descoperit o nouă dimensiune a vieţii”





19

Nu o putem contrazice, fiindcă oricine vadescoperi acest adevăr, căutându-l! Aventurascrisului continuă prin aceste călătorii efectuatede Floarea CĂRBUNE în Japonia. Este un câştigimens pentru cititorul de limbă română de pe

mapamond, căci fiind în această modernă epocă ainternetului, mulţi cititori aflaţi în diversepuncte ale Planetei Albastre, vor redescoperiaceastă ţară minunată care este Japonia. Încercsă o însoţesc pe Floarea CĂRBUNE în călătoriilesale! Îmi amintesc fără să vreau de un alt româncălător prin Asia, Nicolae MILESCU Spătarul(1638- 1708 ) Descopăr că în Japonia natura esterespectată cu sfinţenie. Faptul că parcurile dinTokyo sunt riguros amenajate.

În Tokyo există o catedrală ortodoxăSfântul Nicolae6. Surprinzător nu-i aşa? Asta pelângă alte lăcaşuri de cult religios creştin,precum Catedrala Învierii Domnului.

Cititorul descoperă acele festivaluridedicate fiecărui anotimp. Autoarea descoperăasemănări între sărbătorile japoneze şi cele

româneşti, prin simplitate, dar şi prin magia lor.Aflăm că la festivalul Primăverii, fasolea esteridicată la un rang superior ca aliment, dar şi ca

6Catedrala Învierea Domnului, cunoscută şi sub denumirea de

"Nikorai-do" - Sfantul Nicolae al Japoniei, este o impresionan-tă biserica ortodoxadin Tokyo, Japonia. Aceasta a fost construită,de către muncitorii japonezi, împreuna cu un arhitect rus, spresfarsitul secolului al XIX-lea. Grav avariată în urma cutremurului depământ din anul 1923, Biserica Învierii Domnului, din Tokyo, va fireconstruită de către localnicii ortodocşi. Această măreaţă bisericăa fost construită spre sfarsitul secolului al XIX-lea, fiind terminată îndata de 8 martie 1891. Arhitectura acesteia a fost proiectată decatre arhitectul Michael A. Shchurupov, iar lucrarile au fost realizatede către muncitori japonezi.

spirit al vieţii. Japonezii consideră că tot ce estenatural are o valoare magică!

Un alt aliment nelipsit din la japonezi esteorezul care participă activ la hrana curentă, darşi la marile sărbători fiind nelipsit de la orice

masă festivă. Incursiunea autoarei FloareaCărbune în lumea japoneză dă naştere la obser-vaţii fine şi utile datorate unor studii atente.Sunt prinse în vizor istoria, învăţământul,bucătăria tradiţională şi tot ce cuprinde ciclulvieţii normale pe zile, luni, anotimpuri. Suntexpuse aspecte care vor surprinde plăcut citi-torul prin exactitatea informaţiilor. Consider căaceastă călătoare ocazională în Ţara SoareluiRăsare poate fi desemnată cu titlul onorific de

Ambasador al României, căci nu prea cred căexistă mulţi oameni care duc peste mări şi ţări,numele ţării noastre gratuit în lume.

Nu este uşor să te străduieşti săorganizezi un eveniment de lansare a unui volumromânesc în Japonia. Aici fiind vorba de volumulantologic IZVOARELLE VIEŢII 2009.

Citez din prezentarea doamnei FloareaCĂRBUNE; ,, Literatura reprezintă şi ea punteade cunoaştere între două popoare prietene. Cum

în acest an - anul 2009, se împlinesc 50 de ani deprietenie româno - japoneză, m-am gândit să faco lansare de carte în Japonia. (iar noi, pentru căluna noiembrie, 2011 este luna Japoniei înRomânia am găsit de bunăcuviinţă să inserăm înrevista de pe acestă lună acest eseu a dlui MihaiLeonte./n.r.)

E vorba de antologia « Izvoarele vieţii »la care au contribuit 28 de poeţi românicontemporani din ţară sau din străinătate. Am

certitudinea fermă că, poezia poate fi o uşă des-chisă spre inima poporului român implicit aculturii acestuia. Peste pragul acestei uşi poatetrece oricine doreşte să ne cunoască obiceiurileşi tradiţiile. În această zi de 22 respectiv 23august 2009 (ţînând cont de fusul orar), într-oţară de la marginea lumii, Ţara Soarelui Răsare,se lansează un volum de poezii, „Izvoarele vieţii »

în limba română volum antologic al poeţilor NET-işti. În prezenţa unor distinse persoane japo-neze, iubitoare de muzică de jazz şi de poeziedar şi a câtorva turişti români. Deschid





20

evenimentul cu tricolorul alături şi cu alb-roşuldrapel al Japoniei, apreciind importanţa semicentenară a prieteniei dintre aceste douăpopoare. Este o bucurie împlinită, bucuria de aciti din versurile câtorva poeţi români ce mi-au

dat girul de a-i reprezenta. Desigur, „căpitanul”vasului a vorbit în ambele limbi, a tradus inter-venţia mea cât şi a celorlalţi români şi a cititselectiv, din poeziile volumului. A încheiat prin ale mulţumi: d-lui Mihai LEONTE pentru iniţiativapionieratului în tipărirea creaţiei poeţilor români;Siminei Silviei ŞCLADAN pentru abnegaţia cucare a coordonat antologia, Adinei CristinaGHINESCU pentru copertă, cuvânt, video clip şipostere; Niculinei VIZIREANU pentru grafica

deosebită, Gabrielei PETCU pentru graficaanunţului, tuturor poeţilor ce au fost alături denoi cu gândul şi inima pline de dragoste. Volumul„Izvoarele vieţii» ne adunase să celebrăm prie-tenia româno-japoneză şi, cu multă bucurie, afirmcă a fost un veritabil succes. A fost uneveniment artistic şi cultural de mici proporţiidar cu o largă valoare sentimentală, bilaterală.Arborând Drapelul patriei lângă inima de român,Cristina, în calitatea sa de „căpitan”, ne-a urat:

„Vânt bun la pupa!» spre 2010 cu «Speranţelevieţii» în suflet»!Mulţumim gazdelor, Shinya şi Cristina,

pentru generozitate, cântăreţilor pentru recita-luri dar şi publicului, atât de delicat şi amabil.

Japonia de asemeni o poate numi caCETĂŢEAN al său pentru promovarea cu atâtpatos şi devotament a ceea ce a scris şi suntsigur va mai scrie despre această ţară magică,referindu-ne la Japonia.

Mihai LEONTE

AARRTTUURR SSIILLVVEESSTTRRIILLAA TTRREEII AANNII DDEE LLAA UURRCCAARREEAA Î Î NN

NNIIRRVVAANNAA

Au trecut trei ani şi vor mai trece mulţialţii de la urcarea în Nirvana de când marelecărturar şi promotor al culturii noastre Artur

Silvestri s-a urcat în Nirvana la data de 30noiembrie, 2008. Au trecut trei ani şi ne emereu dor de prezenţa sa vie şi de cuvântulsău „cules de pe pajiştile infinit colorate şi cu

parfumuri inefabile, pe care le parcurge fără oprire, ne cuprinde şi ne supune, strecurând în noi înţelesuri superioare, menite să ne extragă din contigent”.(Acad. Prof. Dr. Zoe Dumitrescu-Buşulenga).

Chiar dacă au trecut trei ani de când atrecut în lumea umbrelor, a rămas numele săusă strălucească în lumină prin scrisul şi faptelesale.

Unul din marele mele regrete este acelacă a plecat în eternitate fără să am şansa să-lcunosc personal, de altfel, aşa cum s-a

întâmplat cu foarte multe persoane cu carecomunica prin internet. Nu ne-am văzut ochi înochi, dar am simţit de la bun început că faceparte din viaţa mea, motiv pentru care merg la





21

mormântul său pentru reculegere ori de câteori mă aflu în ţară şi nu uit nici aici în Canada,din când în când, să-i aprind o lumânare.Asemenea situaţii nu se întâmplă decât atuncicând în viaţă întâlneşti ceva special şi n-amnicio îndoială că acest om - atât de deosebit -a fost un om special, cu o forţă spiritualăieşită din comun, înzestrat şi cu ceva puteriparanormale, un om care degaja atâta linişte,siguranţă, înţelegere şi bunatate aşa cum nu îţieste dat să întâlneşti decât rareori în viaţă.Când am trimis primele scrieri spre publicarecu destinaţia "Intermundus Media", nu aveamnici cea mai vagă idee cu cine voi intra în

legătură, luasem adresa la întâmplare de peinternet, îmi placea cum suna.Cu fiecare mesaj pe care-l primeam

semnat Artur Silvestri se degaja câte ceva dinputernica sa personalitate şi ceva din fiorulrafinamentului unei culturi vaste, încât măfăcea să deschid ochii tot mai larg, ca în faţaunor descoperiri venite pe neaşteptate.Semăna cu o comoară pe care o dezvăluiamtreptat şi nu puteam să-mi dau crezare ochilor.

Într-un timp, când am văzut că nu mi-au apărutnişte scrieri pe care le trimisesem pentrupublicare, am adresat rugămintea să-mi comu-nice cu ce aspect din cele scrise nu au fost deacord. Mi-a răspuns imediat că nu au sositaceste scrieri. „Eu am un număr de scriitori decare mă ocup personal şi scrierile lor vin directla mine. Aceste scrieri nu mi-au sosit şi în altăparte nu am unde să le caut. Aştept să leretrimiteţi."

Comunicarea asta m-a surprins. Veneade la Preşedintele "Asociaţiei Românilor pentruPatrimoniu", personalitate marcantă a culturiinoastre şi eu eram la începutul încercărilormele literare. Şi astfel, am păşit înainte şimereu am avut în minte cuvintele sale de

îndemn din care reproduc acum doar câteva:„…fericit cel ce ocupă un loc pe pământ, iardacă acel loc este binecuvântat de spiritulliterei scrise, atunci este cu adevarat un omfericit". Şi eu am gustat din această fericire.

Din toată corespondenţa purtată pe internetam constatat că toate gândurile mele, chiar şicele mai adânci, cele pe care încă nu lescosesem nici eu la suprafaţă, mi le-arecepţionat şi că au avut ecou în gândurile sale,ba mai mult, le-a dus mai departe. Nu ne-am

întâlnit faţă în faţă, dar ne-am întâlnit înspirit. A existat un flux care era reciproc şiam rămas cu convingerea că era înzestrat şi cuceva puteri paranormale şi că a fost un om cuaură mistică. Chiar şi atunci când trimiteamesaje colective, eu simţeam că mi se adre-sează direct şi mie. Fără această prezenţă înviaţa mea, deşi scurtă, astăzi nu aş fi unde mă

aflu acum.Dar dincolo de ceea ce mă determinăpersonal la recunoştinţă şi neuitare, sunt multealtele care îl situează pe podiumul înalt aloamenilor aleşi ai unei ţări.

Ideile la care mă refer acum nu suntnoi, au fost spuse şi subliniate de multepersonalităţi remarcabile ale culturii noastre,dar socotesc că nu s-a spus îndeajuns, oricâtde mult le-am repeta şi de aceea revin asupra

lor, mai ales asupra unui fapt ieşit din comun.Puterea cu care a fost înzestrat acestom de excepţie, l-a determinat să încerce ofaptă uriaşă, să oprească declinul spiritual alţării noastre, să pună stavilă distrugerii multortradiţii care de-a lungul anilor au fost conside-rate temeiuri ale vieţii în spaţiul nostru carpa-tin, să schimbe acest mod de a gândi care nesufocă, un mod de viaţă viclean şi fals. A vrutsă lupte împotriva dezrădăcinării românilor şi a

modelelor de viaţă atât de eronate care s-auimpus în modul nostru de existenţă şi să aducăun aer proaspăt în ţară, să situeze România peun loc onorabil în lume. Pentru înfăptuireaacestui gând a înfiinţat "Asociaţia Românăpentru Patrimoniu" adunând în jurul său inte-lectuali români de pretutindeni, care „privesc

în aceeaşi direcţie".A fost uimitoare forţa cu care a luptat

pentru a-şi îndeplini acest mare vis, Renaş-terea României. Credea cu toată convingerea





22

că în acea profundă Românie Tainică sunt valoriumane capabile de o nouă construc-ţie morală aţării.

Nu e inutil să ne reamintim, iarăşi şiiarăşi că avem atâta nevoie de renaştereaacelei Românii Tainice, acea Românie curată,capabilă să-şi iubească înaintaşii, să-şi priveas-că critic trecutul, să-şi îndrepte privirile spreun viitor luminos, o Românie după care tânjesctoţi românii de bunăcredinţă, mulţi la număr.

Într-o astfel de Românie, câţi româninu s-ar întoarce la vatra străbună, câţi alţii n-ar renunţa la visul împlinirii pe alte meleaguri,câţi romani n-ar fi fericiţi bând apa limpede

din fântâna pământului strămoşesc! ?Dar Dumnezeu l-a chemat la El fiindcăţării noastre poate că nu-i venise încă momen-tul mântuirii, poate că mai avem de plătitpentru multele îndepărtări de la Cele Sfinte,sau poate că este numai o încercare pe caretrebuie să o trăim aşa cum ne-a fost datulsorţii. Cine poate desluşi rosturile hărăzite deCel de Sus?!

Pentru lumina unui astel de gând măreţ

se impune să ne reamintim chipul celui care începuse să îi pună câteva temelii. Stau mărtu-rie, scrieri şi nenumarate fapte în folosulromânilor şi în mod special, demersurile făcutepentru a aduna în sentimente şi în gânduri peromânii de pretutindeni înfiinţând pe cheltuialasa prestigiosul imperiu mediatic "AsociaţiaRomânilor de Pretutindeni" pentru o mişcareculturală în ţară şi în străinătate, activitatepreluată după dispariţia sa de către devotata

sa soţie, Mariana Brăescu-Silvestri.Artur Silvestri a însemnat Speranţa ca

lumea să fie mai bună şi asta nu trebuie s-ouităm niciodată !Am aşternut aceste însemnări având în mintecuvintele pe care le-a notat referindu-se laistoria noastră şi la oamenii mari ai ei:

"Uitarea merită să fie un blestem".

A consemnat Elena Buică Buni,Toronto

LLAAOO TTZZEEDDeesspprree ttrraadduucceerreeaa î î nn lliimmbbaa rroommâânnăă

aa ccăărrţţiiiiTTAAOO TTEE CCHHIINNGG --CCAALLEEAA PPUUTTEERRIIII ––

Traducere din limba chinezăde Daniel Medvedov 7

(continuare din nr. 1-2)

3. SHIBUMI – Lumina de cenuşă(Pu Shang Hsien Shih . . .)

Nu-ţi etala talentele, aşa ceilalţi nu se vor întrista,

Nu-ţi arăta comorile, pentru a nu provoca înalţii dorinţa de a fura

Nu privi cu jind, aşa nu-ţi vei tulbura inima

Din acest motiv, înţeleptul îşi goleşte inima,dar îşi umple pântecul

Pierde orice dorinţă, dar are grijă demădularele lui,

E acelaşi cu toţi, nu caută nimic, nu vreanimic...

Dacă eşti viclean, nu te arăta aşa,

Se face orice cu a ne-face, nimic nu rămânenefăcut...

4. CINE EŞTI ?:Făt-Frumos din Lacrimă

(Ch’ung Tao Erh Yung)

Rămâi între ochi cu Calea

Şi fă din asta un obicei

Poate că nu e uşor...

7Ph Dr. in Philosophy , 1981 - International Institute for

Cultural Philosophy, East-West Essence Society, Taipei, China ;Specialist in Theology, 1997; Catholic University Andres Bello,Caracas, Venezuela; Specialist in Chinese Culture , 1981 -University of Chinese Culture, Taipei, Republic of China, 1981;

Graduated in Cinematic Arts , 1975 - University of Theatricaland Cinematic Arts, Bucharest, Romania.





23

Ca într-un vârtej,

Vei ajunge la matca tuturor lucrurilor

Roade toate asprimile

Dezleagă toate legăturile

Potriveşte-te în desăvârşire pentru a primi

lumina Fă-te unul cu ţărâna,

Rămâi în linişte, ca şi cum ai sta aşa pentrutotdeauna

Fiinţa e sinele tău, fiica nimănui

Arhetipul lui Făt-Frumos şi IleanaCosânzeana...

5. MEDITAŢIA(T’ien Ti Pu Jen)

Cerul şi Pământul nu sunt amabili,Pentru ei, toate fiinţele sunt păpuşi.

Nici înţeleptul nu e prea amabil,Pentru el, la fel, fiinţele sunt păpuşi.

Spaţiul cuprins între cer şi pământEste asemeni unor foale care se mişcăneîncetat,Când e plin, se goleşte, Când e gol, seumple...

Multe vorbe sunt ca şi cum nu ai spune nimic,Nu există ceva mai bun decât meditaţia...

6. POIMANDRES(Ku Shen Pu Szu)

Fiinţa e adâncă şi nu moare niciodată

Trăieşte lângă Sufletul ascuns

Intră în viaţă prin poarta secretă

E fiinţa, rădăcina cerului şi a pământului...

Suav, suav, ca un ghem ce nu se terminăniciodată

Cu cât îl desfaci,

Cu-atât mai greu vei ajunge la capătul lui... Foloseşte-l, nu are sfârşit..

7. ÎNAINTE ŞI DUPĂ:Esenţa şi Substanţa(T’ien Ch’ang T Chiu)

Cerul e pururea şi pământul durează etern...

Şi ce face etern cerul şi pământul?

E fiindcă ei nu trăiesc pentru propriile lor

interese De-asta durează...

La fel şi înţeleptul,

El îşi vede de trup, după

Şi din acest motiv, trupul său e original

Extern la trup şi etern lăuntric...

Aşa, trupul său durează...

Cum nu-şi dă importanţă sieşi, Fiinţa sa îi este împlinită...

8. A FI CA APA(Shang Shan Jo Shui)

Cea mai înaltă bunătate este ca apa

Apa e bună fiindcă împinge toate vietăţile şipe nimeni nu presionează

Se adaptează la tot şi merge pururea sprefund, unde nimeni nu vrea să meargă

Uite de ce sunt atât de puţini cei ce cautăCalea...

Trebuie să te simţi în largul tău în orice loc

Trebuie să ai inima adâncă

Trebuie să aduci binele tuturor

Trebuie să vorbeşti cu încredere în ceea cespui

Trebuie să dispui de tot când eşti şeful

Trebuie să consideri ca bune, toate lucrurile

Trebuie să fii atent în orice moment...

Gândirea superioară nu se opune la nimic şi

din acest motiv nimeni nu se plânge...

9. CALEA CEA MARE(Ch’ih Erh Ying Chih)

Înainte ca ceva să se umple, e mai bine să teopreşti...

Dacă ataci în neştire,

Nu te vei putea apăra.

Dacă îţi umpli casa cu aur şi jad,

Nu vei putea să le păstrezi.

Dacă-ţi pui toată credinţa în faimă şi onoare,

Curând, te vei simţi disperat...

Fă-ţi treaba ta, şi-apoi uită de tot.

Aşa e Calea Cerească ...

10. OGLINDA SECRETĂ A PRIVIRII(Tsai Ying P’o Pao I ...)

Dacă încerci să-ţi concentrezi fiinţa şi să o faciuna cu trupul,

Vei putea să te simţi compact.

Dacă te ocupi de practica energiei până a teface flexibil,





24

Vei putea fi ca un prunc nou-născut

Dacă-ţi speli şi-ţi curăţi privirea secretă,

Vei putea să te păstrezi întreg.

Dacă-i iubeşti pe toţi şi rabzi societatea,

Vei putea ajunge la a nu face nimic...

Dacă reuşeşti să deschizi şi să închizi PoartaCerului

Îţi vei putea domina membrul...

Dacă ajungi să înţelegi cele patru principiiuniversale,

Vei putea şti ce e Vidul...

Ajută-i pe ceilalţi, nutreşte-i...

Nutreşte-i, fără a-i lega...

Lucrează, fără a cere nimic nimănui...

11. FIINŢA E UN VID . . .(San Shih Fu Kung I Ku . . .)

Treizeci de stinghii are o roată,

Dar ceea ce contează,

E golul dintre ele...

Cu lut se tot fac ulcioarele,

Dar ceea ce contează,

E golul ce-l au înăuntru şi de-acolo, tot folosullor...

Se fac uşi şi ferestre la casă,

Dar ceea ce e de folos, e golul lor pedinăuntru...

În a face este atunci scopul

Dar folosul se va găsi în a fi gol...

12. SIMPLITATEA AUSTERĂ(Wu Se Ling Jen Mu Mang...)

Cele cinci culori aduc o ceaţă în ochiioamenilor

Cele cinci sunete îndepărtează fineţea auzului Cele cinci gusturi strică savoarea

Concursurile şi vânătoarea strică ceasulinimii

Şi bogăţiile-i pierd pe oameni

De-asta înţeleptul, are grijă de pântecul său,şi nu de ochi

Îşi întoarce privirea de la ceea ce estedeparte şi pune mâna pe ce e aproape...

13. IUBIRE(Ch’ung Ju Jo Ching...)

Primeşte harul şi nenorocirea ca o surpriză...

Suferinţa atinge doar corpul tău...

Cum să înţeleg eu – Primeşte har şi nenorocire ca o surpriză?

Harul ne înalţă,

Nenorocirea ne coboară...

A le pierde, e la fel de surprinzător !

Aşa ar trebui să înţelegem harul şinenorocirea , ca o surpriză.

Cum aş putea înţelege că ceea ce suferă e

doar corpul?

Suferinţa există fiindcă am un corp. Dacă n-aşavea corp – unde s-ar găzdui suferinţa?

Aşa ar trebui să înţelegem că ceea ce suferăeste corpul .

Cine consideră important a se sacrifica pentruceilalţi,

Păi să i se împrumute lumea...

Dar cine îi iubeşte pe toţi,

Acestuia, ar trebui să i se dea cadou lumea întreagă !

14. REGATUL FĂRĂ DE LUCRURI

(Shih Chih Pu Chien . . .)

Forma fără formă

Imagine fără figură

Iluzie nebuloasă

Când îl primesc, nu-i văd începutul

Când îl urmez, nu-i văd sfârşitul

Respectă vechile tradiţii

Şi vei avea în mâînile tale hăţurile întâmplărilor de acum...

Ochii nu-l pot vedea...

Numele său e ceea ce nu are formă... Auzul nu-l poate auzi,

Numele său e ceea ce nu are zgomot...

Mâinile nu-l pot atinge...

Numele său e ceea ce nu are corp.

Tripla calitate insondabilă

Care se confundă cu unul...

Ceea ce e afară nu e luminat...

Ceea ce e lăuntric, nu e întunecat.

Se mişcă în neştire, fără nume...

Până ce face un cerc întreg, În regatul fără de lucruri ...





25

15. PORTRET(Ku Chih Shan Wei...)

Adepţii de demult,

Erau plini de bunătate, Atât de subtili şi de secreţi,

Că era greu să-i descoperi.

Nimeni nu ar putea să le facă portretul...

Dar eu voi încerca...

Goi, ca o vale...

Opaci, ca un eleşteu plin de nămol.

Cine oare poate să treacă de la umbra laclaritate, aşa, într-o clipă, fără ca nici măcarsă clipească....

Discreţi, ca un musafir...

Atenţi, ca o bucată de gheaţă ce se topeşte... Adevăraţi, ca un trunchi de copac necioplit...

În Calea cea Mare, acel ce nu încearcă să seumple,

Nu e atins de curgerea timpului.

16. ÎNTOARCEREA(Chih Shu Chi...)

Atinge sumprema goliciune,

Păstrează-te, în linişte...

Înaintea oricărei agitări... Ca un muşuroi al lucrurilor...

Eu aş privi acea întoarcere...

Fiindcă orice vietate,

După ce a înflorit,

Se întoarce la rădăcina sa...

A se întoarce la rădăcini,

Se numeşte linişte...

Se numeşte a se întoarce la destinul său...

A se întoarce la destinul său se numeşte a fi

constant [ceea ce e întotdeauna aşa]

Şi a cunoaşte ceea ce este întotdeauna aşa,este iluminarea

A nu cunoaşste ceea ce e întotdeauna aşa

Este a alerga ca un orb, către nenorocire...

Cel ce cunoaşte ceea ce este întotdeauna aşa,

Îmbrătişează şi atinge împlinirea...

Iar cine îmbrătişează şi atinge împlinirea,

Va fi drept ...

A fi drept e a fi măreţ...

A fi măreţ e a fi ceresc...

Iar a fi ceresc este a fi unul cu Marea Cale... Întreaga viaţă va fi în afără oricărui pericol...

17. A SE FACE OPAC(T’ai Shang Hsia Chih...)

Marele Maestru, se face mic, pururea...

În urma acestui lucru, ajunge să fie iubit şislăvit de discipolii lui...

Apoi, ajunge să fie de temut,

Şi mai târziu ajunge chiar să fie dispreţuit.

Dacă nu ai încredere în ceilalţi,

Ceilalţi nu vor avea încredere în tine...

Înţeleptul e şters, un om de puţin e cuvinte...

El îi ajută pe toţi, ca să se emancipeze...

„Uite fructul muncii noastre” - vor striga ei,apoi...

18. MINCINOŞI IPOCRIŢI(Ta Tao Fei . . .)

Când Calea cea Mare a fost uitată,

S-a născut dragostea şi dreptatea.

Cu raţiunea şi cu filozofia,

S-au născut mii de ipocriţi mincinoşi...

Din vrajba între toţi membrii familiei,

S-a născut cuminţenia fiilor şi dragostea detată...

Din balamucul curţilor domneşti şi dinuzurparea tronului,

S-a născut cinstea...

19. ERUDIŢII...(Chueh Sheng Ch’i Chih...)

Lasă-ţi deoparte cunoştinţele şi viclenia...

Aşa, toţi ceilalţi vor profita mult mai mult...

Lasă deoparte dorinţa ta de dreptate şi de a ficinstit,

Aşa va înflori din nou iubirea de tată... Lasă deoparte grija ta şi goana de câştig...

Aşa vei vedea cum dispar hoţii şi tâlharii...

Chiar dacă aceste trei lucruri sunt de folospentru a guverna,

Ar trebui să alegi simplitatea şi să îmbrăţişezispontaneitatea...

Să pierzi importanţa persoanei tale,

Şi să pui frâu dorinţelor tale...





26

20. A CUNOAŞTE, NU E ÎNŢELEPCIUNEA

(Chueh Hsueh Wu Yu...)

Mai lasă studiile, că aşa vor dispare grijile

În ce e diferit Da şi Nu ? În ce e diferit pozitivul şi negativul ?

Ceea ce îl sperie pe altul, trebuie, oare, să măsperie şi pe mine la fel?

Cât de absurd sună asta!

Toată lumea strigă şi benchetuieşte,

Ca şi cum ar fi un carnaval...

Un circ întreg plin de tiribombe...

Doar eu, rămân în pace,

Fără să mă mişc,

Par un prunc nou-născut care încă nu a

surâs... Retras, ca un cerşetor,

Doar eu par aşa de neajutorat...

Cât de tâmpit sunt eu !...

Ce idiot !...

Fiecare pare rău, şi mai rău...

Doar eu tac, şi tac...

Fiecare cu negoţurile lor...

Doar eu mă abţin, sălbatec, şi aşa, căpos...

De ce oare sunt eu aşa de singular?

Fiindcă ştiu cum să mă alimentez de la sânul

maicii mele...

(va urma – în nr. 4 „O mică biografie“ a autorului)

Pentru voi, dragi cititori, cu urări de bine şisănătate!

Daniel Medvedov

ELENA BESSINGER8

DDiirrii j joorruull iinnv v iizziibbiill

Se-arată demn ,cu piept ieşit la scenă

Cuvânt nu e ,nu e nici floarel-atingi şi vrei să pară de-abanossfios,răsunet rar, cu surle şi cu tobe,dar dintr-o dat suava ei chemaremă-nvăluie-n uitareşi-adorm.Cum vrei cu frişcă sau cu miere?iar pat de flori mă-n văluie-n miresmeşi las lumina să pătrundă adanc, în suflet şi în

gând.o mană invizibilă mă-ndeamnă să revin,căci nu e timpşi nici moment nu etardiva transforma uimit culoarea în visare.

Dirijorul invizibil/ulei/panza/ semnat Bissinger 2010

8http://fineartamerica.com/profiles/elena-bissinger.html





27

VVrrăă j jiittee ddee ssooaarree

Cu capul ridicat în soarepriveau nepăsătoare cinci floricrezând că sunt a lor surateplecate în vacantă-n stateprintre nori.

Şi nu văzură bunăoarăun grădinar zelos devoie marec-a lor sortire avea să fieo surtă amintire vie

în soare.

Şi cum plecară toate cincivoioase c-a venit soroculse-nveselesc şi chicotescnu văd că ei schimbară joculcu nenorocul.

Sfârşiră toate cinci vacanţa într-un pahar mai măricel în glastra ce privea din casăla soarele filtrat stingher

dintr-un ungher.

19 feb. 2011

Vrajite de soare - ulei/panza/tehnica încutit/semnat Bissinger 2011

Al treilea ochi, ulei pe pânză – Elena Bessinger

TTooaammnnaa ccaa oo ppuunnttee

Şi toamna te-mbie la pas domol să treciprin parcuri şi prin vie când frunza ce se ştie aruginit pe vecis-auzi un fâlfâit de aripi ce-n zbor neimblânzita despuiat copacii ce-n noapte ne-auzit

descântec de fecioare, a serii lungi de toamnăcărea cea golasă de paşi târzii te-ndeamnă.

Şi rece şi-aburindă de galben fistichiemă-ntreb de bună oară e roua de cu seară?de-i deasă şi bătută şi sură şi tăcutănu vezi pe nicăierea mai clar de-un pas saudouăşi vântul ce adie e numai nebunie?că se zburlesc copacii şi câmpul cu ciuline

să laşi la întâmplare a vremilor bătaie?căci plânge vinu-n cupe şi plânge cu suspinecă toamna ce imparte cu noi alai ce vinede frunze veştejite, de feţe zgribulitenu vrea să ne-nspăimânte, nu vrea să sedezmintăcă e doar ca o punte ce-n treacăt ea venisete laşi de fulg atinsă în iarna ce nu ninse.

Poeme şi pictură de Elena Bessinger

http://fineartamerica.com/profiles/elena-bissinger.html





28

HHaaoossiiaaddaa:: rroommaann ppeennttrruu ttiinneerreett ssaauuaassppiirraaţţiiee ffiilloozzooffiiccăă sspprree oo lluummee iiddeeaallăă??

de Menachem M. Falek9

În tinereţea mea, şi câţiva ani dupăaceea, mi-a plăcut să citesc romane ştiinţifico-

fantastice. Am citit atât în limba ebraică cât şi în limba română, aşa că am cunoscut ramurilede cărţi şi idei din est şi cele din vest. Axiomaramurei metafizice a scrierii ştiintifico-fantastice este: ca să te ocupi de filosofietrebuie să ai imaginaţie foarte dezvoltată (înafară de nevoia de cunoaştere a logicei), şi casă te ocupi de literatura stiinţifico-fantasticătrebuie să fii curios, înţelegător, inteligent şifoarte îndrăzneţ. Au trecut de atunci mulţi

ani, din zilele în care citeam entuziastmatfiecare carte fantastică ce ajungea în mânamea, şi din zilele când am învăţat filozofie launiversitate. Şi iată, că la un festival la caream participat în România (Festivalul PoezieiEuropene „Naţiunea Poeţilor”, Suceava,2011) poetul şi prozatorul tânăr din Ucraina,Cernăuţi, Anatol Viere, mi-a dat cadou o carte

în limba română, carte care apare să se ocupede multe lucruri dureroase.

Înainte să primesc cartea, în antologiafestivalului am găsit câteva poeme scrise depoetul Viere, cu talent adevărat, şi l-am rugatsă îmi trimită încă câteva poeme prin mail. Elmi-a mărturisit că, deja de aproape 4 ani numai scrie poezii şi preferă să scrie proză.

9

,Vicepreşedintele „Asociaţiei Scriitorilor în LimbaEbraică din Israel”.

Cartea ce am primit-o a fost publicată câtevazile înaintea festivalului.

Dintr-un puct de vedere, vârsta tânără,entuziasmul cu care a vorbit şi poemeletalentate ale sale m-au făcut curios. Din altpunct de vedere, numele cărţii este bizar şiprivirea la capitole ne învaţă ceva despreconstrucţia cărţii, ca roman construit dinpovestiri scurte (cinci microromane), titluricomplicate şi subtitluri nu mai puţin ciudate.Pe deasupra, de la felul cum se deschidefiecare microroman şi fiecare capitol, primimun simţământ ciudat, o nevoie de citire foarteconcentrată ca să înţelegem ce citim. Stilul

acesta e foarte cunoscut în romanelefantastice. E clar că aceste lucruri au fostdestule ca să mă convingă să citesc aceastăcarte.

Şi încă o notă înainte de a vorbi desprecarte, un detaliu important după părerea mea,faptul că scriitorul are al doilea titluuniversitar – master în lingvistică, şi că a avutca temă de cercetare numele de străzi, faptcare a lăsat amprente în toată cartea sa, şi

obsesia de a inventa nume şi de a le explica eevidentă. Într-o paranteză se poate spune că, înainte cu câţiva ani, tânărul Anatol şi-aschimbat numele de familie în Viere (dincuvântul „înviere”, fară prefixul „în”), actfoarte declarativ. Nu ştiu dacă el a fostconştient că peste câţiva ani acest lucru o săaibă legătură directă şi cu romanul lui. În oricecaz e clar, şi din convorbirile mele cu dânsul lafestival, şi din carte, că el trăieşte literatura,

trăieşte temele scrise, el şi textul sunt unul şiacelaşi.

După cum am menţionat, cartea cuprin-de 5 capitole. Numele cărţii e „Haosiada” (mise pare încă unul din multe cuvinte inventatede scriitor), şi subtitlul e „roman-taximetrist”.În pagina de credit, scriitorul se adreseazăcititorului şi vorbeşte despre moarte, suflet,simţăminte feminine. El dedică romanul victi-melor omeneşti şi între ele sunt victime defoamete, de războaie, de avorturi, de holo-





29

caust, de droguri, de SIDA, de accidentenucleare (Cernobîl şi Fukushima). Câteodată, îndiferite capitole, şi în special la începutul lor,sau la sfârşit, el se adresează directcititorilor (se pare că din spatele personajelorromanului) şi vorbeşte cu ele, le propune săpărăsească sau să continue cu cititul, le averti-zează de un capitol dificil, le propune să-lomită, fapt care mareşte curiozitatea de aciti. Capitolele sunt numite „traseuri” (traseulce-l vor face eroii cărţii, dar şi cititorii), şi la

începutul fiecărui capitol e desenat un semn deorientare, de circulaţie, care, după citireacărţii, împuterniceşte sensul textului. Fiecare

capitol, denumit „microroman”, ca şi cum arvrea să spună că e nuvelă independentă, începecu câteva definiţii şi date la definiţii: traseul/tarif/pornire/staţionare/timp/km/suma/client

Primul capitol este un capitol filozofic,ce are loc după dezastrul din Cernobîl (Cerno- bâl, ucraineană Чорнобиль /Ciornobil, rusă - Чернобыль/Cernobîl), unde eroul numit Nos-tradam, taximetrist, conduce prin străzilepustii şi prin capul lui trec multe gânduri

filozofice: „Am o senzaţie, că am trecut cutoată planeta pe lângă ceva foarte important şin-am observat”, „Decurentaţi planeta şi îl vomvedea pe Dumnezeu desculţ între noi” (pg. 6) şialtele. Interesant e, că toate sunt opusefelului nostru obişnuit de referinţă şi degândire. El se referă la oameni ca distrugătorimai mari decât maşinile, natura şi alte lucruriartificiale. Omul e cel ce omoară, face experi-mente a căror rezultat sunt victime omeneşti

(de exemplu exepimente cu maimuţe care autransferat SIDA de la animale la om),războaie, accidente de reactoare nucleare şialtele. Astfel el spune în pagina a şaptea: „...sunt mai rău decât un animal! Sunt om… Omuluicontemporan nu-i mai este suficient să-şiascundă golul interior în hainele exterioare,pentru că deşertăciunea lui a ajuns la unapogeu, contemporanul nostru îşi ascunde

întregul corp în interiorul maşinii ţesute dinmetal”. Din cele spuse, e clar că acţiunea se

desfăşoară într-un viitor, viitor întunecat, apo-caliptic, asemânător la descripţii cu multecărţi fantastice din anii 50-60 ale secoluluitrecut.

De Crăciun, personajul principal salvea-ză din frigul străzii o femeie de vârsta a doua,şi încearcă să o distreze de sărbătoare, cutoate că, se pare că, ea a trecut câtevaevenimente psihotraumatice, şi de aceea îieste greu să se bucure, să râdă. Iată cum odescrie pe această femeie autorul (pg. 16):„Femeia era cu dantura tip dinte-pauza-dinte-pauza-dinte. Maria deja nu avea nimic feminin

în înfăţişarea ei. Corpul ei era un mecanism

ruginit, blana pielii ei era demult mâncată decariile timpului nemilos, sânii erau veştejiţi şiatârnau fără folos între corp şi pământ, parcădouă fructe care au hotărât să-şi ia rămas-bun de la creanga maternă, dar parcă mai staupe gânduri. Faţa ei era tatuată de riduri, carepurtau urmele băuturilor alcoolice de calitateproastă, frigului străzii, arsurilor de soare,mâncării mucegăite, vorbelor putrede, râsuluihimeric, timpului pierdut zile nenumărate –

toate aceste lucruri erau tatuate pe faţa ei.”Şi, în continuare, în timp ce vorbeşte cu ea, o întreabă de ce plânge în zi de sărbătoare, zi debucurie. Ea răspunde: „Dumnezeu a creat omulcu lacrimi, dacă vroia ca omul să nu se plângă îlfăcea fără lacrimi…” (pg. 17). Convorbirea cuea ajută scriitorul să-şi descrie viaţa dupădezastrul din Cernobîl, după catastrofă.

În următoarele capitole din primul mi-croroman scriitorul creează teoria despre for-

mele de culturi dezvoltate pe planetele solareşi în jurul lor. Cartea e plină de terminologiestiinţifică, în special fizică. După planuldescris, 40 de oameni de ştiinţă trebuie săpună în funcţie, pe data de 12.12.2012 la ora12, „egotransferul” – maşina care poate trececonştiinţa umană în formă electronică. În cartee vorba de câteva tipuri diferite de oameni:inteligenţă biologică, inteligenţă mecanică şiprin folosirea „egotransferului” inteligenţăelectronică. Aici se dă definiţia despre Dum-





30

nezeu ca Energie Inteligentă a Absolutului(EIA). Nu am să descriu toată cartea, dartotuşi trebuie de notat că ideile acestea suntdezvoltate în continuare, şi includ, printrealtele, trecerea eroului prin „gaura neagră” dinRealitatea noastră în altă realitate-dimensiune.Termeni ştiinţifici precum antimaterie sunt

împrăştiaţi ca particulele elementare printoate capitolele cărţii.

Împreună cu dezvoltarea ştiinţifico-futuristică are loc o idilă între personajulprincipal şi prietenele lui Mona şi sora ei gea-mănă – Lisa, toate acestea pe fundalul dra-gostei mare şi pure pentru iubita lui Arabela.

Nostradam devine conducătorul lumii, întâlneşte după Poarta Cerului (gaura neagrădin centrul galaxiei) pe Iisus Cristos, şi bea cuel o halbă de bere, în timp ce se uită la un jocde fotbal între suflete, şi profită de ocazie casă discute cu Iisus despre diferite întrebărice frământă omenirea de mai multe secole.Iisus e Monalis (mona=masculin şi lisa=feminin)şi cei ce sunt ca Iisus includ în ei amândouăsexuri, situaţie perfectă. Monalisii au fost

creaţi de Dumnezeu, şi ei au creat omul, sepa-rând genomul monalisului în două particule.Nostradam, în drumul lui de întoarcere dinrealitatea-dimensiune, Infinitus, câtre realita-tea-dimensiune, Haosiada, şi dragostea luiArabela, face un popas pe o planetă locuită deroboţi. Roboţii au fost construiţi acolo, înaintecu mii de ani, de oameni, ca experiment, şi dupăaceea au fost părăsiţi pe planetă. Interesanteste faptul că roboţii îşi amintesc legende în

care se povesteşte că oamenii i-au creat şi deaceea ei practică un cult de inchinare omului,cu diferite ceremonii în amintirea creatoruluilor (ceremonii care ne amintesc de religiile dinviaţa cititorilor).

Trebuie de menţionat încă o dată, înparanteză, că toate numele au semnificaţiesemantică şi o parte din ele au legături cucreştinismul. De exemplu, numele: Maria, Iisus,Nostradam, Monalisii, Mona şi Lisa, şi în sfâr-şit, Arabela. Toponimia, de care s-a ocupat

scriitorul la universitate, lasă amprente nunumai la multe invenţii de nume şi abrevieri,dar şi la explicaţiile obsesive, ca cititorul să leţină minte şi să le înţeleagă, dar şi la numeleeroilor.

Încă un punct important la înţelegerearomanului complicat, cu o structură specială şiunică la care imaginaţia nu are graniţe, este îngreşeala omenească ce crede că moarteacorpului biologic e sfârşitul vieţii, moarteatotală. Din cauza asta oamenilor le este fricăde moarte. Dar după ce citim acest roman,

înţelegem că moartea corpului biologic enaşterea sufletului, eliberarea sufletului, deci

viaţa eternă, fără lipsa de perfecţie biologică.În carte există multe lumi locuite, şicând e nevoie se pot terraforma lumi noi, ceeace înseamnă că nu există problema exploziei depopulaţie. În developarea romanului este şi oreferinţă (la convorbirea între Nostradam cuIisus) despre Diavol şi concluzia e că numaiomul a putut inventa, sau a putut fi, Diavol, casă poată învinovăţi pe cineva de greşelile luiproprii.

În ultimul capitol Nostradam şi Arabelahotărăsc să revină la corpuri biologice (care aufost îngheţate), şi să trăiască pe planeta careo primesc cadou, începând o nouă generaţie, onouă viaţă pe o planetă virgină. În majoritateacărţii personajele sunt descrise ca suflete.Corpul lui Arabela a fost îngheţat la vârsta de25 de ani, şi la acest corp şi această vârstă vareveni când va dori. Nostradam a pierdut cor-pul, care a fost ars după atacurile kamikaze a

„Laboratorului European pentru Fizica Particu-lelor”, de gruparea teroristă „CalendarulMaya”, care propovăduia sfârşitul lumii pe datade 12.12.2012. Din noroc, s-a păstrat depozitullui de celule. Printr-o hotărâre comună a lui şi aArabelei, corpul ei se decongelează şi clonul luicreşte în corpul iubitei lui. Ea creşte dragos-tea în sine, clonul iubitului ei creşte în ea:„Dragostea mea, eu vreau să te cresc în mine,să simt cum te mişti sub inima mea, cum măalinţi din interior...” (pg. 114) Descripţia în





31

acest capitol e foarte sensibilă şi frumoasă, şicuprinde printre altele legătura specială întremamă şi făt, transmisiuni telepatice de mesaje.O dată cu naştere, corpul Arabelei e îngheţatdin nou ca să fie decongelat peste 17 ani, cândcorpul nou a lui Nostradam va fi mai aproapede vârsta ei biologică. Atunci, cele două perso-naje vor ajunge la planeta lor, ca să înceapă onouă generaţie de oameni, un început nou deviaţă.

Plotul cărţii e foarte complicat, cu mul-tă imaginaţie, aproape la graniţa fanteziei(chiar atât, încât trebuie folosite drumuriscurtate de rezolvări în stilul „deux ex

machine”, de exemplu în ultimul capitol, foarteasemănător cu multe alte romane fantastice).Cu toate astea, descrierile şi talentul cu care escrisă cartea, răsplăteşte efortul citirii ei.Merită încă de menţionat că modul în care seocupă de întrebări filozofice, de Dumnezeu,religii, Iisus, utopie, sexualitate şi naştere(incluzând senzualitatea feminină de la vârstade fetiţă, prin trecerea la experienţa lesbianăşi transformarea în femeie totală, sentimen-

tele mamelor în timpul ce se simt însărcinate,bucuriile şi fricile), viaţă şi moarte, eternitate,şi căutarea răspunsului la întrebarea dacăviitorul poate fi optimist, ocupaţia intelectualădespre creare şi suflet, toate acestea sunttratate adânc, sensibil şi inteligent.

Către sfârşit vreau să citez câteva pro-poziţii, fragmente metaforice, interesante, dindiferite locuri în carte, care dovedeşte adânci-mea gândirii şi calitatea talentului cu care e

scrisă cartea, de exemplu, la pagina 40: „LumeaNouă noi o transformăm în Lume Veche, pentruca urmaşii noştri să aibă un motiv pentru cău-tarea altei lumi noi.”

Sau, când urcă în taxi pe una dintreprostituate, el îşi spune în cap: „mintea noastrădoarme strâns în pantaloni şi visează fuste”. Şi

în continuare, prostituatele sunt numite „zei-ţele asfaltului” (pg 44); După câteva pagini(49) el o descrie pe Lisa, prostituată drogatăpe care a salvat-o: „Femeia şi-a pierdut cunoş-

tinţa în poziţie de crucifix. O blondă cu pieptperfect şi piciore lungi, asemănătoare acelorceasornicului care s-au oprit la jumătate denoapte. Îi goală şi albă ca varul, parcă a mâncatpraf de cretă. Pe ambele braţe se văd urme deseringi, nu-i o fărâmă de piele teafără, toată îispartă. Parcă a cusut Diavolul prin corpul ei cufire invizibile”.

Şi încă: „…dar scriitorul seamănă şi cuDiavolul, pentru că adună suflete în carte” (pg116) şi: „Evitaţi excesul de sare, zahăr şigrăsimi! Citiţi cărţi! Cititul nu dăunează sănă-tăţii!” (pg. 117).

La fel este aliniatul la pagina 118: „Am

citit ploaia de pe cer – nu erau lacrimi; Am cititceaţa dimineţii – nu era fum; Am citit Soarele– nu era conectat la o sursă electrică; Am cititpasărea – era mai complicată decât un avion;Am citit un fluture – era mai frumos decât întablouri; Am citit visele – aveau un scenariumai interesant decât filmele… Cine a spus căDumnezeu îi analfabet?”.

Punctul slab al acestui roman, la fel cala toate romanele fantastice, şi e clar că şi la

scrisurile filozofice, e felul în care suntdescrişi eroii. Personajele cărţilor de acestfel sunt flat-e şi nu adânci. Dulceaţa dragosteidintre Nostradam şi Arabela, descriereaneconcretizată, precum tehnica Sfumato înpictură, a legăturilor romantice, e proeminentlângă descrierea dragostei fizice şi sexului cucelelalte femei. E clar că acestă concentrare

într-un plot filozofico-fantastic, şi angajamen-tul la întrebări despre lume şi funcţionarea ei,

sunt mult mai importante decât adâncimeacaracterelor eroilor.

Dacă vrem să rezumăm, din punctul devedere al unui cititor de romane fantastico-filozofice, putem spune că romanul acesta einteresant şi scris cu talent. Cine nu e obişnuitcu acest fel de scris, nu e sigur că va citi pânăla sfârşit, şi atunci va pierde ocazia de a

întâlni un studiu şi o convorbire cu întrebărifilozofice, întrebări provocative şi intere-sante. În cazul acesta el va pierde ocazia să





32

înoate în marea îndrăznirii, curiozităţii, întâl-nirii cu alte concepte despre religie învelită

într-o broderie de gânduri şi analize filozoficestrânse cu o curea de umor.

Nu se poate termina această referinţăla recrearea filozofică a vieţii, aşa cum e des-crisă în cartea aceasta, fără să ne reamintimcă scriitorul, Anatol Viere, şi-a schimbatnumele în „Viere”, ceea ce înseamnă „înviere”,adică a da o viaţă nouă – ceea ce el oferăcititorului acestei cărţi.

BBOORRIISS MMAARRIIAANN

Meduză

O zi de scrum, viitor de bronz,

Naivi suntem întru legendă,Castele Morții înălțăm,Strigăt al vieții în arendă.Pe marmuri flori împrăștiind,Iubind, bogat în anotimpuri,Vezi aștri cum se-aprind, se stingÎn falduri, aurori și nimburi.Curpins de vrajă și de verb,Poetul seamănă cu-o frunză,Nervurile, un labirint,

Cum trece raza prin meduză.

Pepenele roșu

Pepenele roșu este cel mai roșuDe pe planeta noastră albastră,El ara apă multă, ceva sânge de pasăre,Dar, nu uitați, glutathione, licopene șiPene de struț.Guava și Papaya sunt premiante,

Prietene din facultate,Au multe fibre, fire, bani,

Dar Carotenul nu e-n plan.Carotenul, bietul elevs-a însurat cu Genevieve,deși Geneva i-a respinsmai dinadins.Domnu Faust, domnu Faust,Îl cunoști pe Mickey Mouse?Îl cunoști pe Harry PorterCare nu plătește notăLa restaurantul PLEASE?Domnul Faust e un ins,Peste-o oră va fi prinsDe Mefisto în capcană,Ca un șobolan cu blană,

Margareta – a lui damăNu mai vrea să țină seamă,Astfel că ajunse FaustUnde merge – un adaos.Graiul meu

Cel ce gândește singur,va rămâne singur,cel ce scrie pentru sine,va rămâne nime.

Privind prin firul de nisip,Zăresc o lume de furnici,De ele eu nu mă dezic,De-aș fi chiar greier cu sclipici.Mă trag din Yeti, Neanderthal,Din Cro-Magnon sau din Adam,Îmi e totuna, însuși BaalEra puțin cam canibal.Trecutul meu himalaian,

Din Ur, apoi în Canaan,Galiția și Patra Neamț,Eu sunt bogatul făr-un sfanț.De aceea mă înclin adâncGraiului meu frumos și blând.

***





33

Parte de vorbireLui Iosif Brodski

Suntem oarecum magi, oarecum tirani,Ne scoatem pălăria în fața celor sărmani,Robul râde din adâncuri,Parcă-s valuri, parcă-i vântul,Mai jucăm la cazinou, în baruri,Ne mai cad nefericite zaruri,Iar la urmă vom plăti cu totul,Asta știe masa, behemothul,Nu suntem nici Odiseu, nici Telemac,Cin-se naște mag, rămâne mag,

Păsările se ascund prin case,Vocile sunt răgușite, roase,Iar tigrul n-are dinți, doar o proteză,Am aflat secretul la coafeză,De sub piatră îmi vorbește un prieten,mi-a fost drag, dar nu ținea dietă,fluturii mai dau de știre uneoridespre viața lumilor- surori,regii Stewart aveau farmec, în proțapne zâmbește însăși Marie Stewart.

La fel Maximilian în MexicNu cunoștea revolta, nici din lexic,De aceea ne întoarcem la balet,Sub lustre-nalte, lucitor parchet,Până să vină alte hoarde de barbari,E bine s-adunăm crăițari.

Balerina - Raymond Leech

GÂNDURI DESPRE SENECTUTE

Motto:Nu suntem toţi egali în faţa bătrâneţii.

Despre bătrâneţe credeam altceva înainte de a o trăi. Trăind-o, mi se pare foartedeparte de părerile pe care le aveam întinereţe, păreri pe care le reîntâlnesc acum lacei mai tineri decât mine. Este foarte ciudatsă te simţi tânăr în timp ce societatea tecrede bătrân. N-ai cum să cunoşti aceste“trăiri” fără să le trăieşti. Ioana, prietena mea

din copilărie, fără nicio clasă primară, dar cu înţelepciunea omului din popor, îmi spunea:“Ştii ce simt eu acu` la bătrâneţe? Că asta osă-mi treacă, aşa cum trece o boală şi o să fiuiar cum am fost, să iau sapa la spinare şi să măduc la treabă, că fără mine parcă stă lumea înloc”.

Preocuparea mea de acum, cea a scrierilor,de multe ori îmi împinge gândurile spre rostu-rile scrisului la vârsta senectuţii. Ce gândesc şi

ce simt acum? Mi se pare că bătrâneţea poatefi considerată un suflet tânăr într-o carcasăveche şi că în scrieri nu vezi carcasa. Şi maieste ceva de luat în seamă: orarul îmbătrâniriiacum este altul, durata vieţii a crescut cu 10-20 de ani faţă de anii `80. Eu m-am pensionat“de bătrâneţe” la 55 de ani, iar fiica mea,aproape de acestă vârstă, este în culmeaaptitudinilor de muncă.

Scurgerea anilor poate să rideze pielea,

dar sufletul nu, iar în domeniul scrisului, poate





34

fi un câştig în plus. Atins de aripa timpului,vigoarea trupului seniorilor a trecut de parteacealaltă, a sufletului, şi flacăra vie a tinereţii adevenit lumina de mai târziu, iar experienţa lorpoate să valoreaze cât iniţiativa tinerilor.Mulţi tinerii care dau târcoale scrisului, chiardacă sunt înzestraţi cu har, nu rămân pe acesttărâm, mai ales dacă acesta se face prinvoluntariat, aşa cum sunt multe publicaţii. Ei seorientează mai mult pe planul împlinirilorexistenţei practice. Scrisul cere o relaxare pecare tensiunea problemelor zilnice nu le-o

îngăduie prea mult.Senectutea îşi are incontestabil valorile ei.

Ea poate fi o vârstă eliberată de dorinţaaurului şi a averii pe care să le înlocuiască cumireasma fânului cosit, cu frumuseţea macilor

înfloriţi, cu doine ascultate în fapt de seară pepragul casei bătrâneşti, cu seninul cerului, şioceanul de stele, cu puritatea albului zăpezilorşi treptat cu toate minunile simple care dausensul cel mai profund al vieţii. Senectutea teeliberează de gânduri ascunse, de calculeimpure, lăsându-ţi loc pentru armonie, echi-

libru, măsură în tot ce faci, te întoarce sprenevinovăţia din timpul prunciei. Porţile sufle-tului sunt mai larg deschise încât, scânteile delumină şi căldură îşi găsesc calea mai uşor spresemenii lor. Trăirile sufleteşti rămân vii, nu

îmbărânesc în ritmul trupului. Strunele vioriiinimii mai pot spune taine în şoapte, gura maipoate gusta nectarul florilor de suflet, maipoate să soarbă roua de pe flori, urechea maipoate să asculte un cântec lin, uitând de tot şi

toate, ochiul mai poate să se înveselească laculorile vieţii, să privească seninul cerului cuoceanul de stele, obrajii pot să se bucure deadierea unui vânticel cu miresme de primavară,să se lase mângâiaţi de seninul dimineţilor

însorite şi nu de puţine ori se poate întâmplasă-şi piardă firea trăind la temperaturi înalteca în anii tinereţii.

Primesc pe internet nenumărate reviste on-line şi nu am putut remarca pe nicăieri dife-renţa de vârstă între semnături. Dacă ai ceva

de spus, o spui cu harul atât cât l-ai primit dela bunul Dumnezeu. E citit sau nu un autor,indiferent de vârstă, doar prin ceea ce spuneşi cum spune.

Scrierile seniorilor nu sunt invitaţii latrăiri într-o lume depăşită. Chiar dacă vorbescde alte timpuri, ei extrag esenţe care aucaracter de permanenţă. Sunt sondaje carepătrund în receptorul senzaţiilor şi ale trăi-rilor, scrieri izvorâte dintr-o mare altitudinesufletească, de o mare înălţime creştină şiprofund românească. În scrierile seniorilor seoglindeşte bogata experienţă de viaţă filtratăprin sita vremii. Faptele de viaţă revin la

suprafaţă ca dintr-o lume a misterelor, canişte tablouri dintr-un muzeu privite de ladistanţă şi în linişte, acum cu alte faţete,formând un nou izvor de viaţă şi de înţelegere.

Şi mai este ceva de care trebuie să seţină seama, nu suntem toţi egali în faţabătrâneţii, nu întotdeauna vârsta înaintată

înseamnă şi declin. Există o artă de a îmbărânifrumos, să rămâi în interior tânăr, activ, pre-zent. Mulţi oameni se păstrează tineri la 70 de

ani pentru că ştiu să fie optimişti şi să râdă decei care au îmbătrânit la 20 de ani. Dacă aniizbârcesc pielea, lipsa de entuziasm zbârceştesufletul.

Pentru anumite forme ale inteligenţei, cumeste cea verbală, la bătrâni pot pune înevidenţă performanţe maxime care se menţin

în bună măsură mulţi ani. Sociologii o numescinteligenţă cristalizată ce are la bază inter-acţiunea aptitudinilor rezultate prin sociali-

zare şi educaţie, e vorba de o inteligenţăfluidă.

Bătrâneţea este o vârstă intersantă desprecare nu s-au facut destule studii şi cercetări,se cere o abordare mai realistă a vârstnicilor.În studiile care au apărut, specialiştii au ajunsla concluzii luminoase, că vârstnicii ştiu maibine să valorifice timpul şi să evite situaţiilede stres, să iasă din situaţii grele, să-şivalorifice creativitatea, că pot fi înţelepţi, darnu acri, săritori, dar nu dominanţi, demni, dar





35

nu aroganţi. Am fost surprinsă şi eu când amcitit că specialiştii, având asemenea argument-te, consideră bătrâneţea ca cea mai fericităperioadă a vieţii şi m-a străbătut un fior: nu echiar rău dacă îmbătrâneşti, dar să nu uiţi săfii tânăr.

Acesta este un punct de vedere diametralopus cu ceea ce ne obişnuise comunismul.Astăzi, mulţi români au o adevărată oroarepentru bătrâneţe pe care nu am remarcat-o şila alte popoare pe unde m-au dus paşii, iarCanada, ţara în care trăiesc acum, poate fi unbun exemplu. În România întâlneşti adeseatendinţa de excludere a bătrânilor din viaţa

sociallă şi de a-i obliga la mai multe exercitiifizice pentru a se da laoparte din calea altora.Când se vor aşeza lucrurile în rostul lor şi înRomânia, oamenii mai tineri vor înţelege căbătrâneţea, e un fenomen complex şi poate fitoamna rodului bogat şi un adevarat tezaur de

înţelepciune, aşa cum am pomenit din moşi-strămoşi.

Şi dacă atributul bătrâneţii este înţelep-ciunea, de ce să fie lipsită literatura de acest

tezaur? Şi dacă senectutea este perioada cândai urcat pe cele mai înalte culmi ale vîrstei, nu-ţi vine în gând întrebarea: dacă tot sunt pevârful dealului, de ce să nu admir panoramavieţii şi să mă bucur de ce văd? Ştim cu toţiică e mai bine să fii pe deal, decât sub el.

Dansatoarea - Raymond Leech

LLUUCCIIAANN GGRRUUIIAABBIISSEERRIICCAA DDIINN AADDÂÂNNCCUURRII

Motto:„Părea că printre nouri s-a fost deschis opoartă,Prin care trece albă regina nopţii moartă.’’

(Mihai Eminescu - Melancolie)

Săcălaia, august 1996

Vâslesc molcom prin apa aparent întunecată datorită adâncimii lacului, vege-taţiei subacvatice, nămolului de pe fund şi

reflectării cerului înnorat în oglinda fluidă. Nuam mai pescuit în lacul Săcălaia de pe vremeacând eram elev de liceu, adică de vreo douăzecişi cinci de ani. Începând cu 1990, din cauza

jenei financiare, nu ne mai petrecem concediile(Emil, băieţelul nostru de cinci anişori, Maria,soţia mea şi cu mine) decât la Dej, la mamaacasă.

Prima impresie când ajungi la Săcălaiaeste că te afli în Delta Dunării, luciul apei, de

circa un kilometru, un kilometru şi jumătatelungime şi circa o jumătate de kilometru lăţi-me, fiind ascuns într-un corset de trestii gân-ditoare verzi, cu creştetele maronii. Pescuitulse poate practica numai din bărcile care se

închiriază de la cabana aflată în apropiere,lângă şoseaua secundară Cluj - Gherla. Apaeste foarte adâncă, începând cu doi, trei metrila buza stufului şi până la circa treizeci demetri la mijloc, justificând formarea laculuiprintr-o scufundare tectonică.





36

În cabana care le este destinată, pescarii potdormi în paturile etajate ale camerelor comu-ne, sau în cele din căsuţele de vară construitemai recent. Ţin minte, pe vremuri, în vecheaclădire, puricii şi ploşniţele ne făceau harcea-parcea. Dimineaţa, când fotonii imponderabilişi absolut penetrabili ai luminii, generaţi de re-actorul cosmic solar printr-o reacţie de fisiune/fusiune nucleară divină, spulberă întunericulumbrei Pământului, pescarii, cu tot harnaşa-mentul încărcat în raniţe (mâncare, haine,momeli etc.) - pentru că nu vor mai ieşi la maldecât în caz de forţă majoră (nevoi fiziologice)-,fac coadă la debarcader, luându-şi în primire,

de la cabanier, bărcile şi vâslele necesare.Ancorele constituiau încă de pe vremealui Ceauşescu, o problemă privată (una dintrepuţinele din România totalitară), fiecare pes-car trebuind să şi le confecţioneze singur, le-gând câte un bolovan cu o sfoară/sârmă, sufi-cient de lungi pentru ca greutatea să ajungă pefundul lacului. Cum pietre mai acătări nu seprea găsesc în zonă, pescarii posesori deautoturisme îşi poartă ancorele în portbagaje,

fabricate din saboţii de frână ai vagoanelor, împrăştiaţi cu dărnicie lângă orice cale feratădin ţară. Venind odată cu fratele meu laSăcălaia, nu am găsit o piatră potrivită pentruancoră decât la un kilometru de cabană şi amalergat din răsputeri cu ea în braţe spre de-barcader, înjurând de mama - focului printredinţii, imaginându-mi câţi peşti enormi puteamprinde în acest interval de timp pierdut pentruveşnicie.

Trezindu-mă din reverie, ancorez lângătrestii, undeva în apropierea debarcaderului.Întind două undiţele telescopice marca Gipo-pescar, fiecare de câte şase metri lungime,momesc locul cu tărâţe amestecate cu pâine,apă şi zaţ de cafea. Aştept încordat primatresărire a plutei. Ochii îmi ies din orbite ca laun broscoi orăcăind, sau ca la un câine făcându-şi nevoile. Zadarnic! pe măsura trecerii tim-pului încep să mă plictisesc. Peisajul a devenitcenuşiu. Trestiile par triste, norii călătoresc

încet ca nişte bivoli înjugaţi la o căruţă laNima, sat luat în răspăr din această pricină,situat în apropierea oraşului Gherla. Iminenţaploii ar trebui să stârnească peştii. Într-adevăr, un lin cenuşiu, de vreo jumătate dekilogram, sare lângă barcă. Repede iau oundiţă, îi pun în cârlig un boţ de mămăligă cât onucă şi lansez pluta exact în centrul roto-coalelor lăsate în apă de săritura fatală apeştelelui. Îl prind imediat şi îl ridic cuminciogul în barcă.

‘’Aşa mai merge’’ - îmi zic mulţumit,punând linul în juvelnic. Speranţele renăscute

îmi sunt spulberate de următoarele ore de

acalmie. Nu mai prind decâ tot un lin, mult maimic decât primul.„’Dar unde sunt plăticile de altădată? -

pe care le prindeam când veneam în vacanţelede vară cu foştii colegi de şcoală: Dorin Pop(zis Leneşul căci trebuia să tragem tare multde el să-l trezim dimineaţa, ca să mergem lapescuit), Nelu Paşca (zis Noe, pentru că avea obarcă pe Someş) şi fratele meu Marinel (zisPictorul, fiind foarte talentat la desen, lucru

confirmat astăzi prin câştigarea existenţeifamiliei sale)’’ - mă întreb înciudat. Desigur,eram năbădăioşi, schimbam des locurile depescuit, spre disperarea pescarilor bătrâni,care ne spuneau că trebuie să stăm nemişcaţiore întregi în barcă. O singură dată le-amrespectat sfatul, coechipierii mei rămânând pemal să se joace cu mingea şi am pescuit singurtoată după-amiaza. Într-adevăr am prins două-trei plătici cam de câte o jumătate de

kilogram şi alte zece-douăsprezece mai mici şiaş mai fi achiziţionat şi altele dacă nu se dădeasemnalul de retragere de pe lac, prin douăfocuri de armă trase de cabanier.

‘’Ce vremuri!’’ Surâzând prin neguratimpului ridic ancorele, lăsându-mă plutind înderivă rembaudian, atras parcă de o căraremisterioasă pe care o descopăr uimit printretrestiile de pe malul opus şi pe care nu ţinminte să o fi văzut până acum.





37

Cerul s-a întunecat şi mai mult. Oglinda laculuirămâne imobilă. Mă întind pe spate în barcă.Printr-un ochi senin, deschis brusc printregenele norilor, se prăbuşeşte în lac un fasicolde raze solare, dezvăluindu-i adâncurile exact

în dreptul misterioasei cărări dintre trestiileadormite. Mă ridic în picioare urmărind traseulluminii fascinantei lanterne cosmice aprinsesubit.

O mare de ierburi subacvatice, un-duindu-se leneş, se detaşează cu claritate.„Pădurea scufundată!’’ - exclam fără voie. „Darce-i asta?’’

O altă imagine se suprapune peste cea

precedentă. O biserică răsturnată, cu douăturle orientate spre adâncuri şi treptele de laintrare, spre suprafaţa apei! Ca şi cum unedificiu de pe mal s-ar reflecta în unde.

„’Ce poate provoca această priveliştehalucinantă?’’ Pe mal, dealurile înverzite suntacoperite de păşuni, în cer niciun nor nuseamănă cu o biserică şi dacă ar fi aşa,imaginea ei din oglinda apei s-ar deplasa,modelul aerian fiind dus de vânt! Mă ciupesc

de mâini, de obraji, biserica din abisuri per-sistă! Ierburile încep să freamăte, făcând locunei tinere femei, îmbrăcată într-o rochie albă,lungă. Parcă ţine un copil în braţe şi se plimbăneliniştită pe trepte, privind înapoi speriată.Pădurea subacvatică se zbuciumă iar şi apardoi ieniceri cu turbane negre pe cap şi săbiiletrase. Femeia se repede la uşa bisericii, tragezadarnic de clanţă -, aceasta rămâne încuiată.Începe să bată deznădăjduită cu pumnii în

poartă, îngenunchează când soldaţii se apropie,apoi se chirceşte peste copilul ei, încercândzadarnic să-l protejeze cu scutul trupului eifragil.

(Va urma)

Lucian Gruia

LLeeggee șșii pprraaff

De ce aș avea urme de praf pe mine?Aştrii oarecare trecuți din când în cînddesculți prin osul meusfărâmându-se şi sfărâmându-mă,Am urme de ninsori în părca și cum…m-a nins din interiorgândul, nesomnul, ora rotundăAcea maşină funcționează ca unsă în cerdeși nu are aer şi nici apă,

însă aici… aici deloc!Aici se poticneşte tot timpul, se strică,

se blochează,aici nu vrea să ruleze după legile normale,euclidieneCe-i trist?...Încă nu am reuşit să găsesc alte legicărora toate rotițele să l-i se supună,deşi, probabil, e mai simpluaceastă supunereunei legi străine,această alunecare prin irațional şi nefiresc

a unui corp sau gândce se găseşte mai bine servit,precum îndrăgostitul legii iubirii,unei altfel de legi guvernatoare.De ce aş avea urme de praf pe mine?Aştrii nu trec prin osul meu,Osul meu trece prin osul meu!

Mihai Păun





38

OOCCTTAAVVIIAANN CCUURRPPAANN

OO ccaarrttee aa aav v eennttuurriiii,, ccuutteezzaannţţeeii şşii--aa ddoorruulluuii ddee--aaccaassăă:: EEXXIILLUULL RROOMMÂÂNNEESSCCLLAA MMIIJJLLOOCC DDEE SSEECCOOLL XXXX

UUnn aalltt ffeell ddee „„ppaaşşooppttiişşttii”” rroommâânnii î î nn FFrraannţţaa,,CCaannaaddaa şşii SSttaatteellee UUnniittee

Surprinzându-ne plăcut, OctavianCurpaş ne oferă, în miez de toamnă, o cartescrisă într-o manieră diferită de cea cu caresuntem obiş-nuiţi, o îmbinare reuşită întrerelatarea de tip jurnalistic, reportericesc şianaliza profund psihologică a unei palete largi

de profile umane şi istoriile lor de viaţă. Dupăcum reiese chiar din subtitlul ales cu grijă decătre autor. Un alt fel de „paşoptişti”români–

în totalitate reali -,aparţinând primului val derefugiaţi politic din România postbelică, chiarei sunt eroii lucrării de faţă şi, mai mult decâtatât, unii trăiesc încă în Statele Unite.

La prima vedere se prea poate să avemiluzia greşită a unei înşiruiri de relatări rebeleaparţinând unui personaj inedit, acest nea

Mitică plin de surprize, prototipul cuteză-torului neinhibat de explorarea necunoscutuluişi al autodidactului, avid de cunoaştere, încre-zător în forţa sa fizică dar mai ales în tăriapsihică de a depăşi obstacolele care îi bareazăvizibil drumul spre împlinire. În realitate însă,Octavian Curpaş, neobositul jurnalist de ieri,scriitorul cu acte în regulă de azi, reuşeşte

într-un mod original să realizeze o radio-grafie a emigraţiei româneşti la mijloculsecolului XX, supunând atenţiei cititorului o

categorie interesantă de emigranţi, tributaricutezanţei şi spiritului de aventură, răbdării şiaşteptării, dorinţei şi neputinţei, euforiei şinegrei disperări în momentele de grea cumpă-nă, în aceeaşi măsură. Ei sunt cei care au avutcurajul şi tăria psihică de a descinde dintărâmul ierbii verzi de-acasă pe meridianelelumii, căutându-şi frenetic calea şi luptând cubraţele, inima şi mintea pentru realizarea dezi-deratelor lor – la prima vedere fantasma-gorice. Eroii cărţii sunt prietenii lui DumitruSinu, alias nea Mitică, exemple reale de curajşi abnegaţie în străduinţa lor de a accede într-un alt fel de spaţiu, în care principiul merito-

cratic nu ţine cont nici de origini, nici de clasăsocială.Nea Mitică – vinovatul principal al

dezvăluirilor întâmplărilor structurate decătre Octavian Curpaş în cele 30 de capitole -,este doar axa în jurul căreia se rotesc poveş-tile adevărate ale unor români îndrăzneţi,inteligenţi, neînfricaţi, care, odată ajunşi în lu-mea nouă se zbat să-şi realizeze visele cu tru-da minţii şi a braţelor şi chiar reuşesc. Pe

scheletul unor însemnări făcute de nea Miticăpe parcursul celor peste 63 de ani de pribegieşi relatările sale trunchiate despre oamenicare i-au marcat viaţa, autorul, priceput înextragerea informaţiei de la interlocutor (sănu uităm, Octavian Curpaş deţine un portofoliu

însemnat de interviuri realizate de-a lungulcarierei sale jurnalistice) şi neîntrecut docu-menttarist, ţese într-un mod original, frânturidin viaţa apropiaţilor lui Dumitru Sinu în pânze

de carte-document, o completare originalăadusă istoriei emigraţiei româneşti.

Întâlnirea dintre autor şi viitorulsău subiect de carte are loc în holul unui hoteldin Phoenix, Arizona, purtând numele CORO-NADO, care citit de la cap la coadă şi adaptatcontextului, ne conduce spre sintagma – O, DA,NOROC! – putând fi considerată leit-motivulvieţii exilatului care speră în steaua noro-coasă. De aici începe şirul relatărilor ce stau labaza scrierii acestei cărţi. Oare norocul ce





39

radiază prin toţi porii hotelului Coronado esteoare doar al lui Mitică, sau al nostru, alcititorilor, care avem ocazia să pătrundemastfel în tainele vieţii emigranţilor, poate, nude puţine ori invidiaţi de către unii dintre noi?În opinia mea, este un câştig pentru toţi ceicare vor citi pe nerăsuflate o carte scrisă cutrudă, responsabilitate şi dăruire, incubând omuncă asiduă de documentare din surse scrise(multiplele trimiteri la istoria românilor dinperioada postbelică) şi în aceeaşi măsură dinsursa vie, directă – autorul folosindu-se abil deinformaţii prelevate direct de la unii dintreeroii încă în viaţă (Tiberiu Cunia, Luciana

Stănilă, Doina Nicula, copiii doctorului TraianStoicoiu).Nea Mitică derulează pe ecranul

sufletului foiletonul vieţii de emigrant în maimulte episoade, în care apar doar cele maiimportante dintre cele vreo 460 de personaecu care s-a intersectat de când a părăsitRomânia. Aceşti adevăraţi artizani ai riscului şiamici fideli ai aventurii (în sensul bun alcuvântului) sunt luptători ai revoluţiei pentru

mai bine, într-o lume nouă, fie că aceasta esteFranţa, Canada sau Statele Unite ale Americii.Farmecul şi ineditul respiră prin filele cărţiiscrise cursiv, graţie talentului şi stilului scrii-toricesc specifice autorului, frumos armoni-zate cu îndrăzneala de a scrie despre persona-

je reale, interesante şi foarte diverse. Inter-locutorul său, nea Mitică, îi facilitează pătrun-derea subtilă în istoriile de viaţă ale unuicomplex de profile umane, pe care le şlefu-

ieşte în atelierul literar, prezentându-le subforma unor adevărate modele, ziditoare decetăţi de suflet românesc pe trei continente:Europa, America, Africa.

Mai mult sau mai puţin cunoscuţi, eru-diţi sau oameni simpli, dar plini de spirit, prie-tenii lui nea Mitică sunt caractere oţelite deviaţa în exil, dar cu sufletele înrourate mereude dorul de acasă: oameni cu două patrii, darcu un singur suflet – sufletul de român! VasileŢâra – un bistriţean cu studii la Sorbona,

Costică Vâlceanu – scriitor de cancelarie alelitelor culturale canadiene, Dan Isăcescu –simbolul aventurierului pribeag printre cloşaripe malul Senei, Sandu Ionescu – prototipulbusinessman-ului autentic, exponentul românu-lui harnic şi-al patriotului postbelic în persoanalui Ion Ritivoi – liberalul de încredere al luiBrătianu sunt doar câţiva dintre cei desprecare putem citi în paginile cărţii. Nu inten-ţionez pe toţi să vi-i dezvălui, dar nu-i pottrece cu vederea pe Tiberiu Cunia – care astăzitrăieşte la Syracuse, New York şi pregăteştepentru tipar cel mai complet Dicţionar Expli-cativ al Limbii Aromâne -, sau pe Eugen Ştefă-

nescu al cărui nume-l poartă un domeniu împă-durit din Guineea – expert FAO, timp de 26 deani în Africa. Nu este de neglijat figura proe-minentă a doctorului Traian Stoicoiu – românulal cărui bisturiu a adus vindecarea multor ca-nadieni din Calgary şi unul dintre cunoscuţii luiConstantin Brâncuşi şi-al adevărului despreoperele sale.

După ce a parcurs cartea, Tiberiu Cuniamărturiseşte: „Deşi mulţi dintre noi au plecat

pentru libertate şi o viaţă mai bună, am fost şimulţi care am plecat cu gândul de a reveni înţară. Generaţia noastră nu a putut face altcevadecât să ţină vie, în străinătate, în conştiinţalumii, o viziune a unui popor subjugat de odictatură comunistă. Poate că, după ce voi ter-mina dicţionarul, aş putea scrie o intro-recen-zie, comentarii asupra personajelor şi a eveni-mentelor pomenite de Mitică. Nu că este im-portant să dau şi o altă imagine a lor, dar, într-

un fel, mi-ar face mare plăcere (mie, dacă nucititorilor!), să trăiesc din nou, în amintire,timpurile din trecut. Ori, mult mai mult decâtatât, să scriu o lucrare în care să se vadăinterpretarea mea, a atmosferei din mijloculrefugiaţilor de atunci, a dorinţelor şi simţă-mintelor ce-i animau atunci, dorul de ţară, defamilie şi visele ce le aveau, ce-i obsedau… “Condeiul scriitorului nu lasă să treacă neob-servate nici valorile naţionale răma-se acasă, având un exponent remarcabil în per-





40

soana doamnei profesor doctor Luciana Stă-nilă, unul dintre deschizătorii de drumuriai pepinierei de medici şi specialişti în ştiinţemedicale – Universitatea de Medicină şi Far-macie Iuliu Haţieganu din Cluj Napoca. LucianaStănilă este o fiică a Sebeşului de Sus, dinMărginimea Sibiului, vecină şi prietenă a luiDumitru Sinu, despre care vorbind şi astăzi, onumeşte Lucica. De fapt, toate povestirileadevărate ale lui nea Mitică sunt reflectareaevidentă a spiritului românesc rămas viu însufletul sibianului cutreierând continente încăutarea desăvârşirii.

Nea Mitică! Însuşi diminutivul folosit de

prieteni pentru Dumitru Sinu avertizează citi-torul că are de-a face cu un personaj îndrăgit,care inspiră simplitate şi apropiere, ingenio-zitate şi spontaneitate. El este exponen-tul descurcăreţului, iar numele, chiar i se po-triveşte de minune! Nu trebuie să-nvăţ niciomeserie! – afirma Dumitru Sinu atunci când,departe de ţară, apropiaţii îi strecurau subtilideea că i-ar prinde bine să stăpânească omeserie. Dar lui nu i-a păsat de spusa nimănui –

meserie n-a învăţat, dar s-a descurcat – acutreierat lumea, a muncit şi a reuşit să-şifacă un rost, să aibă o familie minunată, sădeţină propriul hotel, să deschidă sufletul şipunga atunci când este cazul şi, mai ales, nu auitat niciodată că este român!

Copil orfan de mamă de la trei ani,crescut în spiritul sănătos al omului simplu decătre tatăl şi bunicii săi – oameni harnici şi cufrica lui Dumnezeu din Mărginimea Sibiului -,

ajunge ca la vârsta maturităţii să ia o deciziecapitală pentru viitorul său, apucând drumulstrăină-tăţii: Iugoslavia, Italia, Franţa,Canada, Sta-tele Unite! Iată drumul exiluluiurmat de Dumitru Sinu! Muncă şi risc,dezamăgire şi împlinire subumbrarul norocului,toate-şi dau mâna, şi împreună îi aducsatisfacţia finală! Prieten cu toţi cei de la carea avut de învăţat – chiar dac-au fost români,evrei, ţigani sau alte naţii… Mitică Sinu s-adescurcat şi despre toţi vorbeşte frumos.

N-a avut posibilitatea să urmeze şcoli înalte, deşi, Doamne, cât i-a plăcut cartea! Dara ştiut şi a vrut mereu să înveţe, să cunoască şisă se înconjoare de prieteni erudiţi, se trezeade 30 de ori pe noapte şi citea şapte ore pezi, după cum mărturiseşte însăşi Nicole, cana-dianca de origine franceză ce-i este soaţă de-o

jumătate de secol şi pe care o cataloghează cafiind cea mai româncă dintre canadience, pen-tru că a dorit şi a reuşit să stăpânească, înnumai şase luni, limba română. «Acasă» a luinea Mitică este o oază de linişte rătăcită înforfota oraşului, o casă spaţioasă, fără pre-tenţii exuberante, dar cu mult gust şi foarte

primitoare, caldă, din pereţii căreia parcărăzbate mirosul cernelii şi aroma dulce aamintirilor – ne spune autorul. Îi este biblio-teca plină de cărţi valoroase, aparţinând litera-turii române şi universale; citeşte beletristică,istorie, filosofie, despre vieţile scriitorilor şimarilor învăţaţi ai lumii. Dar nu-şi uita obârşiaşi neamul.

Descins în lumea nouă din Sebeşul deSus, din Mărginime, nea Mitică rămâne cu

amintirea satului în suflet. Îşi aduce aminte,până în cele mai mici amănunte, de locuri, deoameni, de obiceiuri şi tradiţii de care-i estedor. Consătean cu Goga şi Cioran, aşa seconsideră Mitică, pentru că şi cei doi coloşi aiculturii româneşti au aceleaşi rădăcini, puter-nic înfipte-n ţinuturile Sibiului. Nu degeaba, înconversaţiile sale îndelungi cu autorul, neaMitică recită cu patos versurile poeziei Casanoastră, devenite chiar formă de salut între

cei doi parteneri de dialog: „De ce-ţi ştergiochii cu cămaşa,/Ori plângi, vecine Niculaie?…“Cu siguranţă, Dumitru Sinu plânge, asemenitânărului său vecin, Octavian Curpaş, atuncicând îşi amintesc, acolo, sub soarele fierbinteal Arizonei, de glasul mamei care spune, ase-meni prototipului uman elogiat în minunatulpoem al lui Goga: „Şi parc-aud pocnet de bici/Şi glas stăruitor de slugă/Răsare mama-n col-ţul şurii,/Aşază-ncet merindea-n glugă…/Înduioşată, mă sărută/Pe părul meu bălan, pe





41

gură: /«Zi Tatăl nostru seara, dragă, /Şi să teporţi la-nvăţătură»…

Făcând referire la rostul vieţii, neaMitică are un veritabil model de gândire filo-sofică, în însuşi Luceafărul poeziei româneşti,Mihai Eminescu. Şi aceasta se remarcă dindialogul avut cu autorul:„Dar până la urmă, totEminescu e cel mai mare! Şi, printre altele,pentru faptul că a spus: «Poţi zidi o lume-ntreagă/Să dărâmi orice ai spune/Peste toateo lopată/De ţărână se depune», şi-apoi con-tinuă, atenţionându-mă subtil: Niciodată să nuuiţi lopata lui Eminescu! Nea Mitică mi-a vorbitde multe ori despre efemeritatea vieţii: La

mine la hotel, adesea îi întreb pe americaniiăştia, ce părere au despre moarte şi dacă s-augândit vreodată la realitatea morţii. Rămânsurprins când constat că majoritatea dintre einici nu se gândesc că într-o zi vor muri; poţi săfaci orice în viaţa aceasta pentru că până laurmă tot la lopata lui Eminescu ajungi! Adevă-rat şi foarte bine punctat!

Multe s-ar mai putea spune pe margineaacestei cărţi-document, însă doresc să vă las

să-i dezlegaţi misterele prin plăcerea lecturii…Octavian Curpaş a adunat mereu în jurul său,benevol, truditori pe tărâmul cuvântului cărorale-a promovat necondiţionat scrierile şi le-a

încurajat latura creativă, susţinând propagareapermanentă a suflului cultural românesc petoate meridianele lumii. Deşi ne-a obişnuit cuintervenţiile sale jurnalistice prin prestaţia-ineobosită în ziarele şi revistele din diaspora peparcursul mai multor ani – şi a făcut-o bine -,

iată că această carte îi întregeşte imaginea cuaceea de cărturar priceput, dându-ne posibi-litatea de a cunoaşte tainele unei lumi în careel însuşi vieţuieşte: o lume a necunoscutului încare dacă pătrunzi eşti nevoit să te adaptezi,să-ţi modelezi viaţa şi să-i îmbrăţişezi princi-piile, dar fără să poţi vreodată să-ţi uiţi rădă-cinile.

A consemnat Georgeta Minodora Resteman

RROODDIIAANN DDRRĂĂGGOOII1100

Respiraţia tatei

îndoaie geamul la casăSe-aude cum cântecul în păsări îngheaţăşi serii îi curge lumina pe faţănu mai ştiu cum arăta trupul în care

mi-am petrecut o iarnă înfierbântatăcasa de o lacrimă stă rezematăacum sub tălpile trecătorilor întunericul ţipăşi-afară singurătatea se înfiripărespiraţia tatei îndoaie geamul la casăoare câtă zăpadă încape într-un corpde mireasă ?prietenul meu a luat moartea de la începuteu fiecare şoaptă de-a ta o sărutmama mă aşteaptă cu lacrimi aburindepe masăşi-o zăpadă flămândă dă buzna în casă

Lumina tolănită în iarbămai citeşte o carte

Eşti tristă ca o capcană de păsări cântătoareşi trupurile noastre ies noaptea ca din maretu mereu eşti nepermis de frumoasăpădurea se gândeşte să dea buzna în casădoar lacrimile mamei ne mai aşteaptă-n gărişi visurile ard ca nişte lumânări

trec singur printre luturi fără fundşi păsări speriate în mine se ascundacum rănile noastre sunt dureros de departelumina tolănită în iarbă mai citeşte o carteşi iarăşi ne plesneşte o toamnă peste gurăvai plânsul mamei mele e-un fel de arătură

Rodian Drăgoi

10http://www.rightwords.ro/detalii-autor/rodian-dragoi





42

„„RRuuggăăcciiuunneeaa uunnuuii ddaacc::PPooeemmuull ccaa bbiinneeccuuv v âânnttaarree

şşii bblleesstteemm““AAuuttoorr:: PPrrooff..ddrr.. pphh.. TThheeooddoorr DDaammiiaann

Este evident că atunci când a scrisRugăciunea unui dac Eminescu era într-o fazăde profundă decepţie. Era mistuit de o durerepe care doar o menţionează dar despre care nudă amănunte.

Poemul e o rugăciune, deşi una neobiş-nuită, ciudată, dar totuşi rugăciune. Este inte-

resant de remarcat că deşi nu le are în ordineaconsacrată, totuşi el conţine elemen-tele esen-ţiale ale unei rugăciuni tradiţionale: lauda careconstituie aspectul dogmatic al textului, invo-carea şi slăvirea sau doxologia.

În cazul nostru poemul începe obişnuitcu partea teologico-dogmatică unde atributeledivinităţii sunt conştientizate şi enumera-te.Aici însă poetul introduce şi doxologia lasfârşitul strofei a doua (în loc de a o plasa în

finalul poemului): “Sus inimile voastre! Cântareaduceţi-i/ El este moartea morţii şi înviereavieţii”, după care urmează invocarea, cerereapropriu-zisă care este un fel de autoblestem şicare predomină întreaga rugăciune.

O altă ciudăţenie în partea teologico-dogmatică a poemului constă în aceea că înstrofa întâia adresarea către Dumnezeu seface la persoana a doua singular de la care setrece la persoana a treia singular în strofele

ce urmează, pentru ca în ultimele două să serevină la adresarea la persoana a doua singular.

E ca şi cum poetul vorbeşte deopotrivă cuDumnezeu şi cu altcineva, acel altcineva putândfi chiar şi propriul său eu. Văzut în dimensiuneasa teologică poemul pare să reprezinte în modfidel munţii biblici – Garizim şi Ebal, primul depe care se dădeau binecuvântările, al doilea depe care se aruncau blestemele.

Mai mult decât atât, în afară de aceas-tă bipolaritate care poate surprinde într-orugăciune, Garizimul şi Ebalul trec din fizicatextului în metafzica acestuia, din repartiţiafizică pe strofe, în Dumnezeu, personajulprezent în text dar de dincolo de text.Revenind la structura generală a poemului

(lauda, doxologia, cererea, în loc de laudă,cerere, doxologie) vedem că prima partereprezintă o descriere serioasă, aşezată, sis-tematică a divinităţii, echivalentă cu omărturisire de credinţă, ca un fel de captatiobenevolentiae ce are menirea să construiască obază solidă pe care să se ridice apoi cererea.

Strategia psihologică este comună înreligie ca şi în relaţiile din viaţa de zi cu zi: cucât cererea pe care o ai e mai mare, mai grea,

mai dificilă, mai urgentă, cu atât introducereae mai bine gândită, mai solidă, mai elaborată,mai convingătoare. Ceri ceva dificil de lacineva, începi prin a prezenta persoana caavând calităţi ce depăşesc cu mult ceea ce ceripentru a reduce cât mai mult posibilitatea de afi refuzat. O astfel de portretizare e menită

în acelaşi timp să facă şi plăcere celui ce oascultă, să-i deschidă inima către tine.

Iată cum apare în poem această

descri-ere sau laudă a divinităţii în câtevapuncte esenţiale, identice cu modul cumDumnezeu este descris de învăţătura decredinţă creştină:

1. Dumnezeu este necreat. El există dinveci. El precede totul: “Pe când nu era moarte,nimic nemuritor/Nici sâmburul luminii de viaţădătător/Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nicitotdeuna/Căci unul erau toate şi toate erauuna …/Pe-atunci erai Tu singur…” Sau: “Elsingur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii.”

http://www.rightwords.ro/detalii-autor/rodian-dragoi





43

2. Dumnezeu este creator: “El zeilor dăsuflet”, “şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei”,El “din noian de ape puteri au dat scânteii.”Este sugerată aici şi creaţia ex nihilo: “Pe cândpământul, cerul, văzduhul lumea toată/ Eraudin rândul celor ce n-au fost niciodată”, faptcare, în discurs omenesc, întăreşte la maximumcalitatea de creator a Atotputernicului.

3. Dumnezeu este mântuitor: “El este-alomenimei izvor de mântuire.” A vorbi deDumnezeu în această însuşire a Sa, înseamnă aface aluzia aici în primul rând şi la alte calităţidivine cum ar fi dragostea, mila, generozi-tatea, dar a include şi întreaga istorie a

căderii, căci mântuieşti ceea ce este căzut dintreapta condiţiei originare.Trebuie remarcat în acest context al

interpretării teologice a poemului şi faptul cădin cele trei calităţi estenţiale ale divinităţiienumerate mai sus, prima, existenţa din veci,ni-l prezintă pe Dumnezeu în raport cu Sine,câtă vreme celelalte două, creaţia şi mântuireani-L prezintă în raport cu lumea. Nici ordinea

însuşirilor nu este aici întâmplătoare deoarece

pentru a ilustra şi mai convingător atotputer-nicia divină, este necesar a-l prezenta peDumnezeu în totală independenţă de creaţie, şinumai apoi în legătură cu aceasta.

A doua parte din structura poemuluieminescian este, aşa cum am afirmat, doxo-logia, care în mod normal ar fi trebuit plasatăla sfârşitul rugăciunii. Aici, ea se află la sfâr-şitul strofei a doua: “Sus inimile voastre! Cân-tare aduceţi-i,/El este moartea morţii şi învie-

rea vieţii!”Gândind la conţinulul ideatic al textului

schimbarea locului doxologiei (comparativ culocul ei tradiţional în rugăciuni) poate să îşiaibă o justificare acceptabilă. După toată seriade atribute şi merite divine, doxologia vine înmod natural ca un corolar. În plus, ea este denatură teologico-dogmatică şi vine în conti-nuarea directă a unei părţi tocmai cu acest tipde conţinut. Adică, partea divină mai întâi, şiapoi, cererea, partea umană.

Doxologia eminesciană din acest poemnu este o simplă slăvire, aşa cum am zice înobişnuitul “Mărire Tatălui şi Fiului şi SfântuluiDuh” sau “Că Úie se cuvine toată slava, cinsteaşi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Sf. Duh”, cimai mult, ea cuprinde şi un îndemn mobilizator:“Sus inimile voastre? Cântare aduceţi-i”, detipul “Veniţi să ne închinăm Împăratului nostruDumnezeu!” sau ca cel întâlnit în colinde: “Iasculaţi voi gazde mari!” sau “Hristos se naşte,veniţi la închinare”, şi iarăşi “Sus boieri nu maidormiţi/ vremea e să vă gătiţi.”

Motivul pentru care Dumnezeu trebuieslăvit, dacă nu s-a înţeles bine din enumerarea

însuşirilor divine, ni se reiterează de poet înversul justificativ “El este moartea morţii şi învierea vieţii”, vers ce face trimitere directăla imaginea lui Hristos cel răstignit şi înviat.Versul sună ca o parafrază la un altul dintroparul Învierii Domnului “Hristos a înviat dinmorţi/ cu moartea pe moarte călcând”.

Deşi expresia “învierea vieţii” poatesuna fie oximoronic, fie pleonastic, în contex-tul dogmaticii creştine ea îşi găseşte locul şi

sensul ei precis, deşi paradoxal, frumos ilus-trat în versurile din Prohodul Domnului: “Înmormânt viaţă, pus ai fost Hristoase”, sau “Darcum mori viaţă, şi cum stai în mormânt?”, faptce arată grăitor sursa de inspiraţie a poetuluicel puţin pentru această secţiune a poemului.

A treia parte a rugăciunii este, para-doxal, blestemul. Acum cititorul este mutat depe muntele Garizim, pe Ebal.

Primul lucru care trebuie remarcat aici

este că şi blestemul este un act religios. Avemde a face aici cu un blestem de sine extrem dedur, aproape neobişnuit de elaborat care pe deo parte arată profunda durere şi deziluzie încare se află poetul, iar pe de altă parte un felde împietrire a inimii, de încăpăţânare contrapropriei sale existenţe, atitudine ce poate ficu uşurinţă considerată ca nihilistă. Blestemul,aşa cum e formulat în unele locuri în poem, caun fel decoincidentia oppositorum , cu cei doitermeni principali în relaţie de opoziţie sau ca





44

un paradox (ex.:“să blăsteme pe-oricine demine-o avea milă/Să binecuvânteze pe cel cemă împilă”) aminteşte de versurile lui Cervan-tes de caracter similar dar de context diferit:“Caut viaţa-n faptul morţii/ Sănătatea-n boli ocat/Libertatea sub lăcat/ Ieşirea-ndărătulporţii/Cinstea-n cel ce m-a trădat,” dar şi demodul cum Hristos căuta cinstea-n trădător,sau cerea iertarea pentru cei ce-l omorau.

Diferenţa între aceste două exemple şitextul eminescian constă în aceea că primelese întemeiază pe o idee pozitivă în subtext, întimp ce la Eminescu, ideea din subtext estenegativă. De aceea aici avem de a face cu un

blestem, iar acolo cu o atitudine ce ţine dedomeniul binecuvântării.Este extrem de interesant de observat

că în acest poem, blestemul, care predomină întregul discurs, este formulat atât ca cerere,cât şi ca argument. Blestemul ca cerere aratădependenţa autorului de Dumnezeu. De fapt elnu se blestemă singur – cum s-ar părea – ci îicere lui Dumnezeu lucruri nedorite de nimenipentru el însuşi (ex.: “să pot să-mi blestem

mama pe care am iubit-o”, sau “iar celui ce cupietre mă va izbi în faţă/ Îndură-te Stăpâne,şi dă-i pe veci viaţă”).

În acest caz, ceea ce pare a fiautoblestem nu este blestem, ci o rugăciunedisperată către Dumnezeu. Rămâne, desigur, lalatitudinea lui Dumnezeu să împlinească sau nuacest gen de rugăciune. Dar tocmai aiciintervine celălalt aspect, menţionat mai sus,blestemul ca argument.

Ştiind bine că Dumnezeu va vrea sau nuva vrea să împlinească o astfel de rugăciune,poetul, în profunda-i deznădejde şi durere,

încearcă să-l convingă, să-l determine peDumnezeu să acţioneze aşa cum este rugat.Poetul o spune răspicat: “Spre ură şiblestemuri aş vrea să te înduplec” – se adre-sează el lui Dumnezeu, pe care în acelaşi timp

încearcă să-L şi provoace, să-L supere ca să fiesigur că va acţiona cum îi cere poetul: “Să cer

a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec”, auzimdeclarându-se cu strategică obrăznicie.

Şi lungimea discursului autoflagelant, caşi insistenţa aici observată sunt menite, deasemenea, să contribuie la convingerea întâi şiapoi înduplecarea divinităţii spre a ascultaciudata deprecaţie.

Nu se poate trece cu vederea modul încare poetul se adresează divinităţii în contex-tul împlorării pe care o discutăm: el nu îi zice“Doamne”, “Dumnezeule”, Atotputernice”, ci odată “Stăpâne”, dar mai ales “Părinte”. Acestapelativ ce indică o relaţie filială, implică oapropiere maximă între două persoane; totuşi,

în cadrul poemului el are un caracter ambiguu:Pe de o parte, dacă faci o rugăciune insistentăla cineva care ţi-i părinte, speri să ai mai marişanse de reuşită. Pe de altă parte, cum arputea cineva care ţi-i părinte să-ţi asculte şisă dea curs unei rugăminţi care ţi-i detriment-tală şi care l-ar face şi pe el să sufere?

Utilizarea acestui apelativ ar putearidica următoarea întrebare: chiar dacă era înneagră depresie, voia poetul într-adevăr ceea

ce cerea, sau cererile lui reprezentau un fel deretorică a supărării, indignării, mâniei saudurerii, aşa cum se întâmplă că de multe ori lasupărare şi durere spunem lucruri pe care înfapt nu le dorim? Poemul se încheie cu dorinţametafizică a autorului de a dispărea fără deurmă în stingerea eternă.

Deşi s-ar părea la prima vedere, nucred că este vorba aici de o dispariţie în sensulnihilist al cuvântului în primul rând pentru că

rugătorul se adresează lui Dumnezeu care esteopusul oricărui nihilism, şi în al doilea rândpentru că ştiindu-i calităţile, între care şiubiquitatea, chiar şi în moarte şi dincolo de ea,este clar şi pentru poet că nu te poţi ascundesau dispărea definitiv de la faţa lui Dumnezeu.

Aşa cum spune psalmistul: “Unde mă voiduce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta, unde voifugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De măvoi pogorî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripilemele de dimineaţă şi de mă voi sălăşlui la





45

marginile mării, şi acolo mâna Ta mă va povăţuişi mă va ţine dreapta Ta” (Psalm 138: 7-10).

Această interpretare este confirmatăde faptul că în strofa a treia, în final, el cerelui Dumnezeu îngăduinţa de a intra în veşniculrepaos, expresie ce indică mai degrabă exis-tenţa sufletului în Împărăţia lui Dumnezeudecât anihilarea lui ultimă şi definitivă. Repaoseste odihnă, iar în creştinism odihna de vecieste înţeleasă ca şi comuniunea finală, eternăcu Dumnezeu. Aşadar, dispariţia fără urmă nueste un omnis moriar în acest poem, ci doardispariţia din lumea aceasta plină de tulburărişi dureri, din această lume unde moartea într-

adevăr şterge orice urmă, tot cum spune, dinnou, psalmistul: „Omul, ca iarba-s zilele lui; înflorirea lui e ca floarea câmpului, aşa va în-flori; un vânt trece peste el şi nu mai este, nicilocul nu i se mai găseşte” (Ps 103: 15-16).

În sfârşit, cererea finală a poetului nupoate fi de factură nihilistă tocmai pentru căacesta, crezând în Dumnezeu, Îl roagă pe El săacţioneze. Un act nihilist ar fi fost sinuci-derea. Dar rugăciunea în care Dumnezeu nu

este negat, ci dimpotrivă afirmat, cu tăria cucare se face lucrul acesta la început, nu poatefi nihilistă.

Rugăciunea unui dac? Iată o întrebarebună la care putem reflecta îndelung. E vorbaaici de un dac din timpul dacilor antici, sau deun român, poetul, care se consideră dac?

Acestea sunt lucrurile pe care le ştimnoi despre atitudinea religioasă a dacilor? Saudimpotrivă! Ei care credeau în Zamoxe şi în

viaţa veşnică, care mergeau cu curaj la moartecu gândul că-L întâlnesc pe Dumnezeu, puteausă aibă ei această stare de negare şi denigrarede sine? Desigur nu.

Dacii fiind credincioşi, erau decioptimişti încrezători în ei şi în Dumnezeu,curajoşi, căci credinţa generează speranţa şigândirea pozitivă. Deci dacă asta esterugăciunea unui dac, poate că Eminescu întoată suferinţa şi deziluzia lui, şi dincolo de el,tocmai aceasta vrea să ne arate: că speranţa

şi credinţa nu l-au părăsit, şi că în ciudacuvin-telor întunecate el păstrează în sufleto lumină şi o forţă care-l pot, în final,ajuta să supravieţuiască, înfruntând până lacapăt toate asperităţile genialului său des-tin.

***

Metamorfoză II – Mihai Cătrună

Eminescu şi Goethe – Doina Leahu





46

PPEETTRRUU FFĂĂGGĂĂRRAAŞŞ

CĂLATOR

Am călătorit prin vârste,vremelnic, în straiede prinţ şi de nomad !...La praguri de răscruci,din tunetul anilor,m-a atinstăcerea visărilor…şi te-am întâlnitpe Tine !...

VOYAGEUR

J’ai voyagé au travers les âges,passager, en habits de prince et de nomade!...Au seuil des carfours,Du coup de tonnerre des années,Mon rêve silencieux m’a foudroyé…Et je t’ai rencontré, Toi!...

DORINŢĂ

Îmi e dor de-o despărţire, în nemărginitele păduriale întâlnirii noastre!...şi-apois-adorm învelit în furtuna,iscată

în sensul giratoriual destinului !...pe covorul moale al viselorlângă ţărmul iubirii !...

DÉSIR

Je rêve d’un au revoir,dans les forêts infiniesde nos rencontres!...et que je m’endorme après,saisi par l’orage,au rond point du destin!...

sur le tapis tendre des rêvesau bord de l’amour!...

SUFLET

La marginea cărărilor din noi,

te chem în tainăVisarea să-ţi pierzi,prin melancolia frunzelor ce cad,cu umbre ruginii!...Vino, peste miriştea sufletului meu,transformat în gară,

în care nimeni nu vine,din care nimeni nu pleacă!...mă-mbăt apoi cu-un strop de vindin lacrimă de soare,

din apa timpului retras în matcă!...de dorul tău,eu mai rămân!...

ÂME

Au bord de nos sentiers intérieurs,Mon appel secretPour que ton rêve et son ombrage rougeâtres’évanouissent

comme la mélancolie des feuilles qui tombent,Viens, au-dessus de la chaume de mon âmeTransformée en gareOù personne ne vientet d’où personne ne part!Et m’ennivrant d’une goutte de vinD’une larme ensoleilleéComme tu me manquesDe l’eau du tempsJ’y reste encore...





47

POEMUL APEI

Plutesc în valuri de speranţe,Sap maluri şi hrănesc iubirea,

Râu de iluzii, ignoranţe,Îmi fac incertă nemurirea.

Curg necondiţionat spre tine,Şi-nfrunt mereu realitatea,Stau prizonieră în cabine,Şi-aştept să văd loialitatea.

Tu mă urăşti când sunt furtună,Îmi pui diguri înainte,

Dar mă iubeşti, când am o lună,În nopţi cu dragoste fierbinte!...

Gândesc la muzica celestă,Şi-aştept mereu să fiu sorbită,Dar mulţi din lume mă detestăŞi uneori ajung în criptă!...

Mă-nalţ mereu şi cad în crânguri,În lacrimi, doruri, bob de rouă...

Am coborât iar în adâncuri,Ca mâine să mă dărui VOUĂ!...

Traducerea în l. franceză

de Virginia Smărăndiţa Brăescu.

Foto – Emanuel Tânjală

EEmmiilliiaa IIv v aannccuu

Psalm de noapte si de zi

Ziua mă îngân cu păsările, Doamne,Mă și întreb dacă păsările zboară când enegurăTot ziua număr orele și încerc să mă conving căviața nu e o curgere,ci un set de cercuri concentrice, cicluri decoborîri și urcușuri în cercTot ziua mă minunez cum nu pot, precum

bătrânul artist din roman,să stabilesc unde este punctul în care un râu sevarsă în celălalt.

Noaptea mă adun cu liniștea și mă prefac încandelă -rugăciune aprinsă până când soarele va răsăridin nou.

Cu ziua și cu noaptea mă îngân, Doamne,

mă adun în mănunchiuri de cântec,iar apoi mă risipesc în muzica altora.

Cu viața mea, Doamne, cum să mă adun?Cu muzica mea, Doamne, cum să mă împac?Cu viețile altora cum să nu mă risipesc?

Prefă-mă, Doamne, într-o rugăciune,nu una deșartă, ci una roditoarePrefă-mă, Doamne, în ce crezi tu că mă pot

împlini





48

Dă-mi forma cuvântului tău ascuns, nerostit încăRostește-l, Doamne, pentru mine,să-i simt ecoul cât toată viața mea.

Duc în mine o scoică

Duc în mine o scoică,pereți de sidef ascunși în tăcere,doar marea îmi recunoaște plânsul.Duc în scoică o perlă,lumină pictată în întuneric,picătură de viață cântătoare,doar pământul și copacii îmi recunosc versul.

Duc în mine o mare în care plânge o scoică, în ea perla cântă din adâncuri spre fiecareapus și răsărit de soare.Raze sporadice de lumină,foc ascuns în ape înghețate,

îmi duc taina în tăcere,zâmbesc către lunăși plâng către soare,binecuvântând suferința de a înțelegecă lumina se naște din cele mai întunecate zări.

Moartea meduzelor

Se spune că și meduzele merg să moarăpe un țărm de insulă.Chiar și ele, libere în albastrul rece aloceanului,pornesc spre călătoria ultimă,spre capătul de lumeunde apa rămâne numai începutul de drum.

Aruncate afară din lumina spectrală a valurilor,meduzele aleg să moarăbucurându-se pentru prima și ultima datăde îmbrățișarea mistuitoare a soarelui.

Emilia Ivancu,

Lector de limba română la Universitatea „Adam

Mickewicz”, Poznan, Polonia

CCRRIISSTTIIAANN NNEEAAGGUUTăcere

Ce noapte se aşterne peste veac,Şi cum mai gem durerile prin trupuri,Când lăncierii cernelei simpatice tacCuprinşi de somnolenţă, lehamite şi friguri.

Culorile drapelului par nedefinite,De după care se simt umbrele intruse,Modificând concepte, tradiţii şi cuvinte,Peniţe în repaus, cu grăsime unse.

Condeiele ilustre au adormit profund

În pacea inamică dintre călimări,Şi iată cum tiptil, tot vin şi se ascundActorii principali ai marilor trădări.

Atitudinea sforăie visând eroism;Nimeni nu demască, nimeni nu acuză,Condeiele ilustre, în narco-paroxism,Şi-au tras peste turtă suficientă spuză.

Sentinţă pronunţată e toată această eră,

Actul de cultură nu are permisSpre sensul patriotic... Oprit la barierăSe-acceptă ca idee, dar e de fapt proscris.

Mi-e dor de tine...

Eu te-am rugat. Tu, ai spus "NU"Şi-n tot acest grabit procesNe-am despărţit... răstălmacind şi eu şi tu,Vorbe cu dublu înţeles.





49

M-am trezit prima zi fără tineÎn lacrimi, neluate-n seamă de singurătate;Şi tot depărtându-te, pierdeai printre ruine,Speranţa de a-mi spune că... încă se maipoate...

Uite... şi toamna ne vrea împreună,Să foşnim sub paşi uscate frunze;Mi-e atât de dor să te mai ţin de mână,Mi-e atât de dor... să te sărut pe buze.

Trec prin locurile noastre copleşit.Te-aştept deşi, sunt conştient că n-ai să viiŞi-mi este dor de toate câte ne-am şoptit,Iubita mea... absentă noapte - zi.

Rugă

Suprapus rotundului de Lună,Cad în genunchi cu mâinile-mpreuneFumegând, în bezna cobaltină,Jăratecul vocabulei din rugăciune.

Încalc conceptele spiritualeŞi mă proclam umanul ce refuză

Lumea, doar ca instincte criminale,Lumea xenomană, retardă şi confuză.

O, Doamne!Aşa cum dărui mântuire,Aşa cum naşteri mai aprobi,Dă Tu nebunilor gândireŞi-o rază magică spre "orbi"Iar de mă ai în evidenţeÎnscris în opisul ceresc,

Pune acestei lumi interferenţePe tot ce are mai grotesc.

Trubadurul singuratic – Anonimul

(Născut la 01 august 1952 în Târgu Jiu. Absolvental Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică

în anul 1975. Este căsătorit, soţia fiind absolventăde cibernetică, împreună au doi băieţi Ion Bogdan şi

Cristian.)

Adalbert GYURIS11

În urmă cu peste 20 de ani amdescoperit în mai multe publicaţii caricaturi cese deosebeau de cele clasice. Erau semnateHoraţiu Mălăele12.

Tot pe atunci am făcut câteva xilo-gravuri, sculpturi în lemn, după acestecaricaturi. Cu primele mele lucrări,împreună cutatăl meu m-am dus la Bucureşti, în ideea sămă întâlnesc cu autorul de drept. Am avut

noroc, Horaţiu a fost acasă. Ne-a primit cutoate onorurile. A admirat lucrările mele, mi-amai dat caricaturi şi m-a încurajat să continuu.De atunci ne-am întâlnit de mai multe ori,legându-se o strânsă prietenie de care eu suntmândru. De aproape 15 ani participăm împreunăla evenimente culturale deosebite ţinute înţară şi peste hotare, Horaţiu susţinând

11 http://ro.wikipedia.org/wiki/Adalbert_Gyuris12

http://www.horatiumalaele.ro/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Adalbert_Gyuris

http://ro.wikipedia.org/wiki/Adalbert_Gyuris





50

spectacole de excepţie şi amândoi participândcu expoziţii.EL este un artist complex, un profesionist,talentul lui se manifestă în tot ce face:actor,grafician, caricaturist şi regizor. „Noi rezis-tăm datorită mirajului scenei şi al publicului.”

A.G: Cum ai descoperit pasiunea pentruteatru ?

H.M.: Eu am plecat spre Bucureşti cu gândulde a da examen la Arte Plastice, la Teatrul,,Bulandra”, în perioada mea pregătitoare pen-tru ,,N. Grigorescu”, am văzut câteva specta-cole de memorie a teatrului românesc într-o

perioadă în care un mare maestru al artei, penumele lui Liviu Ciulei, încerca o reînviere cares-a numit în epocă reteatralizarea teatrului.Aşa ceva a avut loc în câteva ţări din occident.Nu era ceva nou, însă era susţinută de un marepedagog şi de un mare făuritor de teatru.Se schimbau două stiluri, de la cel tipic,monoton la un teatru al imaginii, al invenţiei, almobilităţii şi al spiritului.Atunci în Bucureşti au avut loc la aproape

toate teatrele evenimente deosebite condusede regizori de faimă cum ar fi: Ciulei, Pintilie,tânărul Andrei Şerban. Aceste evenimente m-au ,,trezit” şi pe mine în sălile de teatru. Amrămas uluit de ce se întâmpla şi mi-a ,,răs-turnat” ideea şi convingerea de a da la arteplastice. Am zis că în nebunia mea şi în nebuniatinereţii pot să fac această meserie de actor.În aceste spectacole i-am văzut pentru primaoară mai ,,vii ca niciodată”, scriu despre asta şialtele în cartea mea ,,Horaţiu despre Mălăele”pe: Octavian Cotescu, care ulterior mi-adevenit şi profesor, pe Toma Caragiu cu caream avut privilegiu să-i fiu prieten până lamoartea lui în cutremurul din 1977; pe VictorRebengiuc, Marin Moraru, Gina Patrichi. Amvăzut marii actori ai ţării, şi, poate, toateacestea au făcut ca eu să dau la teatru şi sprebucuria mea am reuşit.

A.G.:Cine ţi-a descoperit talentul la desen?

H.M.: Îmi face plăcere să povestesc. La şcoală în primele clase primare am fost un elev tareslab la acestă disciplină. În clasa întâi am luatpremiul doi, singurul din clasă, toţi ceilalţi auprimit premiul întâi. Am ,,pătimit” din cauzadesenului. Părinţii mei s-au mutat în alt cartieral oraşului Tg.Jiu, eu frecventând clasa a douala altă şcoală şi învăţătoarea mi-a dat ca temăpentru vacanţă să fac cât mai multe desene, sădevin mai îndemânatic. La terminarea vacanţeidesenam tot ca înainte. Pot să spun că însistemul de învăţământ destul de învechit, denenorocit se simte nevoia de o schimbare caacest sistem să capete interes şi apoi viaţă.

Mă refer la reciprocitarea dintre elev şidascăl, mai ales că tu ai fost profesor şi înţelegi. Am doi băieţi şi ştiu ce se întâmplă înaceastă zonă. Mă gândesc uneori de ce am

învăţat de acidul dezoxiribonucleic şi suntmulte astfel de exemple. Evident că multedintre ele în grija pentru mine le-am uitat.Revenind la desen, când am trecut în clasa acincea, a venit un profesor, terminase la Cluj şicând m-a văzut desenând mi-a zis că sunt…

genial. Cum desenam eu n-a mai văzut penimeni… Eu desenam pe mai departe ca înainte, însă profesorul m-a ambiţionat şi încurajat.

A.G.:A fost lung drumul de la perioada de carepovesteşti la stilul care te caracterizează?

H.M.: Adevărul este că am lucrat enorm,profesorul Nicu Gherghe m-a îndrumat şisupravegheat. Am făcut enorm de multeacuarele, am continuat cu goaşe, la urmă am

trecut la ulei şi am avut chiar expoziţie la finalde liceu în Târgu Jiu. După ce am ajuns laBucureşti şi am devenit actor am avut mult maipuţin timp liber şi atunci am recurs lacaricatură. Acest gen implică din partea celuicare face aşa ceva, să cunoască psihologiaomului şi cunoaşterea subiectului foarte bine.O caricatură nu înseamnă a îngroşa doar niştelinii, defecte faciale. O caricatură trebuie săscoată acel ceva din subiect, care este îninteriorul său şi merge spre exterior.

http://www.horatiumalaele.ro/





51

A.G.: Revenind la meseria ta, e grea actoria ?

H.M.: E foartea grea şi foarte frumoasă. Enorocită şi cea mai nenorocită meserie dinlume. E norocită pentru că poţi să modifici

viaţa şi că poţi creea personaje. Este omeserie frumoa-să, se lucrează în echipă,comunici cu alţi actori care la rândul lorsunt fenomene, uneori oameni deosebiţi,gândesc altfel, umblă altfel şi de multe oriajungi să comunici cu specta-torii şi enemaipomenit. Nu se poate exprima princuvinte marea bucurie, aceasta este marearăsplată a noastră…

A.G.: Vorbind de răsplată,e recompensată bineacestă nobilă meserie în România?

H.M.: În acest sens este nenorocită, noirezistăm datorită mirajului scenei şi alpublicului. Din păcate încă traversăm operioadă de mare criză şi se pare că lucrurilese aşează greu în matcă. Însă actorii îşi factotdeauna meseria, asta e viaţa lor, au prietenideosebiţi, pe care nu pot să-i ignore, prieteni

ca: Moliere, Shakespeare, Caragiale şi mulţialţii ca ei.

A.G.:Îţi mulţumesc pentru tot, mă bucur că aiavut încredere în mine şi îţi doresc să ai partepe mai departe doar de bucurii şi multe succese.

H.M.:Şi eu mă bucur, eşti un fan al meu tare,,nebun”, atât de consecvent şi fantastic,,nebun”, ce-ţi risipeşti din timpul tău. Mi-aifăcut lucrările mele cu pasiune şi cu desă-

vârşire. Pentru mine este extrem de flatant şiacestă prietenie este un privilegiu.

A.G.: În faţa ta Horaţiu fac o adâncă reverenţăşi îţi sărut mâinile tale de maestru şi OMminunat.

Adalbert GYURIS/ (Germania)

PPrrooff..ddrr.. TTeerreezziiaa FFiilliipp

MMIINNTTEEAA DDEE PPEE UURRMMĂĂ........ ŞŞII EEFFIICCEENNŢŢAA EEIIÎ Î NN IISSTTOORRIIEE

Mintea de pe urmă a românului este osintagmă lapidară, ironică şi sentenţioasă, dinacelea care definesc sapienţa popularăformată-n secole şi milenii. Cu pregnanteconotaţii sancţionare, enunţul vizează rodireatardivă a minţii omeneşti ori obiceiul de-a înţe-lege lucrurile post factum, adică după consu-marea lor. Pentru acelaşi tip de situaţii înţe-lepciunea populară are şi alte sentinţe la fel deironice şi de sugestive, După ploaie, chepeneag!Cât de lapidare, – şi memorabile! – cele douăenunţuri esentializează ironic o întreagă filo-

sofie de viaţă aplicată unor situaţii mai multsau mai puţin similare, eşecuri ori succese tar-dive, adesea inutile, din care individul merităsă-nveţe pentru totdeauna ceva....

În accepţiune populară, omul rodeşte înexistenţa sa, şi el precum copacul iar fructelesale sunt deciziile şi faptele înţelepte şi bene-fice atunci când sunt realizate la timp, în con-cordanţă cu experienţele traversate, cu edu-caţia, cu circumstanţele, cu timpul social şi

istoric în care se află individul. Mintea de peurmă nu vizează însă vârsta individului, căci seştie că mintea umană e mai rodnică şimai benefică la maturitate şi senectute. Cummintea e fructul fiinţei, binefăcător cândindividul dă soluţii bune unor fapte şi experi-enţe mai mult sau mai puţin dezirabile,sintagma are şi un al doilea sens, subtil. Ea sereferă şi la capacitatea umană de-a-şi sincro-niza sapienţa cu evenimentele pe care le

trăieşte şi faţă de care trebuie adesea să iape loc decizii rapide şi bune, oricât de incon-





52

venabile ar fi cestea. Dacă, dimpotrivă reacţiaacesta se întâmplă abia târziu, rodul minţiiriscă să fie un fruct puţin amar, mai puţinreuşit, mai degrabă o mimare a sapienţei decâto decizie benefică pentru individ şi societate.

Prin urmare când cineva adoptă o atitu-dine, propune o soluţie optimă circumstanţelor,când rezolvă bine o problemă, e vorba de min-tea ce rodeşte bine şi la timpul potrivit, şinu la urmă, cândva, după – post factum. Dimpo-trivă, când cineva adoptă o atitudine sau odecizie, bună în esenţa ei, dar tardivă, dupăconsumarea faptelor, atunci soluţia e formală,superfluă, ineficientă. Atunci vorbim de mintea

de pe urmă. Dacă mintea ce acţionează la timp,este responsabilă cu deciziile bune, eficiente, în schimb mintea venită târziu, după, este mai întotdeauna numai pe jumărate eficientă şi demulte ori, chiar deloc. Aceste sintagme înţe-lepte se vor fi născut din experienţa milenară,căci realul românesc fie el trecut sau prezent,ne dă frecvent asemenea pilde ce echivaleazăcu soluţiile tardive, care nu mai au ca efectdecât un impact formal asupra realităţii pe

care mintea umană e chemată – nu-i aşa nunumai să o guverneze, ci să o îndrepte pe caleabună.

Bunăoară, când un sportiv importantmoare, ori când pierdem irecuperabil o vedetăsau o personalitate publică, oficialităţile noas-tre de la vârful societăţii se trezesc brusc,aşa ca dintr-o amorţeală ori dintr-un fel deautism, şi încep să exercite gesturi protocol-lare, dar evident, nu foarte sincere câtă vreme

atitudinea aceasta nu e constantă şi consec-ventă, ci una de circumstanţă.. Se depun coroa-ne la catafalcul celui dispărut, ba chiar sevarsă lacrimi, se ţin discursuri şi se mimeazăpreţuire, regrete, aprecieri, – tardiv, dinpăcate! – generoase redefiniri ce finalizeazăcu un bene merenti , acordat cu graţie, postfactum ori post mortem. S-a întâmplat în cazulmorţii unui fotbalist, când l-am văzut pepreşedinte vărsând lacrimi şi conferind post-mortem un titlu important în semn de recu-

noaştere a valorii celui dispăprut, în cazulfuneraliilor poetului Adrian Păunescu, în cazulmorţii liderului ţărănist Ion Diaconescu etc.Nimic nepotrivit, în aparenţă, cu prezenţaautorităţilor supreme la aceste ceremonii, dim-potrivă toată aprecierea.

Unde apare însă contradicţia situaţieice pare a ilustra sintagma cu mintea de peurmă? Ei bine, atâta timp cât personalităţivaloroase trăiesc în realul nostru, alături denoi şi de autorităţi, printre şi cu noi, deciden-ţilor politici şi administrativi le sunt şi le-aufost mereu indiferente, – dacă nu cumvaostile? – rămânând neatente la prezenţa,

munca şi valoarea lor, la contribuţia, la ideile,la demersurile ori la aspiraţiile lor. Preasuntem obişnuiţi, noi toţi, oameni comuni şioameni politici, din rezervă şi dintr-o prost

înţeleasă şi prost exercitată superioritate afuncţiei ori a poziţiei, ori dintr-o eronată per-cepţie a modului în care ne practicăm profesia,sau funcţia pe care-o deţinem,... să-i ignorămpe cei de lângă noi, valoroşi, tăcuţi, unici.

Când, doar la urma urmelor recunoaş-

tem valoarea unor personalităţi de mai maresau mică anvergură, istorice, culturale,artistice, când numai după declamăm publicsusţinerea şi recunoaşterea lor, atunci e oproblemă gravă, cu bunul-simţ, cu abilităţile derelaţionare şi comnicare, cu nivelul de culturăminim, probabil, cu educaţia şi morala pe carear fi dezirabil să le aibă decidenţii. Atunci evi-dent, e vorba nu de mintea care rodeşte efici-ent la timpul potrivit, în ritm cu întâmplările şi

cu valorile, ci despre mintea de pe urmnă.Când vedem azi personalităţi politice de

vârf în trecutul recent, bunăoară pe d-nul IonIliescu, căruia nimeni nu-i poate contesta niciflerul politic, nici abilităţile dobândite în lungacarieră activistică, la şcoala de înalte studiipolitice, ori în exercitarea calităţii de preşe-dinte, acompaniind familia regală şi devenitsusţinător al proiectelor Casei Regale, simpa-tizant al ei, ce să creadă publicul? Ne putemgândi tocmai la acest tip de reacţie, post-





53

factum. Când în anii 90 am asistat uluiţi laasaltul maşinii regale de către trupe înarmate,la întoarcerea familiei regale din drumul spreCurtea de Argeş, la claustrarea ei ore întregila Aeroportul Otopeni, la expedierea ostilă dinţară în acelaşi stil practicat de Dej şi Groza în‘48, domnia sa era decidentul nr. 1 al ţării. Eraacompaniat la putere de alţi demnitari deveniţiazi simpatizanţi regali etc. Să le fi venit aces-tor domni decidenţi atunci,mintea aceea de peurmă? Să-şi fi dat ei seama de cinismul şi me-fienţa situaţiei din 90? de eroarea comisăatunci?

Ne spunem, desigur: “foarte bine că

politicii noştri şi-au revizuit conceptul de de-mocraţie şi atitudinea faţă de regalitate”. Darproblema e alta: Cât de eficientă mai e azipentru starea ţării, simpatia sau politeţea faţăde rege şi regalitate. Ne mai serveşte oare aziaceastă recunoaştere tardivă? Mai produceacum această atitudine ţării noastre efectulbenefic pe care, certamente, l-ar fi putut aveaasupra ţării în toţi cei 20 de ani?

Cred că în primul rând politicienii ar

avea de învăţat ceva şi pentru totdeauna dinaceste atitudini tardive, din aceste treziritârzii: a activa mintea cea bună la vremeacuvenită. Altfel istoria, realul în care trăim, seva derula mereu sub efectul numai pe jumătatesau deloc benefic al minţii de pe urmă.

„„AA ttrraadduuccee ppeennttrruu aa aapprrooppiiaa lliitteerraattuurrii aallttffeelliinnaacccceessiibbiillee””..

Meseria de traducător în zilele noastre,dificultatea medierii între două culturi, colabo-rarea cu scriitorul italian Claudio Magris şisemnificaţia culturii central-europene. Sunttemele interviului cu Ljiljana Avirović, profe-sor de teoria şi practica traducerii la ŞcoalaSuperioară de Limbi Moderne pentru Inter-preţi şi Traducători a Universităţii din Triest.

Eseistă şi traducătoare din italiană în

sârbo-croată, din sârbo-croată în italiană şi dinrusă în italiană (printre autorii traduşi numă-rându-se: Claudio Magris, Fulvio Tomizza, Ma-risa Madieri, Miljenko Jergović, Danilo Kiš,Mihail Bulgakov, Boris Pasternak, Mihail Ler-montov), Ljiljana Avirović a primit nenumăratepremii, inclusiv prestigiosul Premiu NaţionalItalian pentru Traducere în anul 2002 şidecoraţia Ordinului Steaua Solidarităţii Ita-liene în gradul de Cavaler, acordate de Preşe-

dintele Republicii, Carlo Azeglio Ciampi, cuurmătoarea motivaţie care îmbrăţişează în-treaga sa producţie literară şi culturală: „Şi-afocalizat interesul asupra unor autori italienicelebri din secolul XX (...) şi asupra persona-lităţii scriitorilor contemporani din zona tries-tină, care trimit la noţiunea culturală de litera-tură de frontieră. (...) Îndelungata sa active-tate didactică (...) a angajat-o într-o la fel deprolifică activitate de traducere în limbaitaliană a unor autori ruşi, croaţi şi sârbi,clasici şi contemporani”.

Ljiljana Avirović, ce reprezintă pentru dumnea-voastră traducerea literară?

Traducerea este pentru mine un modusvivendi. A apropia literaturi altfel inaccesibileeste adevărata menire a acestei profesii. Din

păcate, este o meserie mult prea bine cunos-cută pentru efortul creativ pe care îl presu-





54

pune şi sunt, desigur, mândră de premiile pecare le-am câştigat, dar, în acelaşi timp, tre-buie spus că este şi neadecvat tratată, dacă negândim la planul economic. Este motivul pentrucare numeroşi traducători înzestraţi cu talentau încetat să mai traducă. Păcat! S-a pierdut oaltă ocazie în lupta pentru calitate. Traduc deaproape treizeci de ani. În măsura în care esteposibil, lucrez cu autori care sunt mari scrii-tori şi mari gânditori. De la ei învăţ foartemult. Învăţ ce este marea literatură şi ce estemarea erudiţie. În esenţă, traducând, învăţ.

Cât de importantă este medierea între douăculturi pe care o realizează traducătorul?

A transmite sau a media cultura este foarteimportant. Ce alt sector ar putea să apropie cumai mare succes şi adeseori să concilieze cul-turi care nu se cunosc? Din păcate, nu esteniciodată suficient. În cazul meu, se întâmplăfrecvent ca un scriitor din zona fostei Iugos-lavii ori să nu fie citit cât ar trebui, pentru cănu este recenzat, ori să fie citit de un public

foarte restrâns. Astfel, cultura bosniacă, spreexemplu, a fost mediată în Italia mai ales deopinioniştii care despre Bosnia ştiu prea puţi-ne, când ar fi fost, în schimb, deajuns să ne

încredinţăm „celor mai bune condeie” ale aces-tora, nepermiţând ca tragedia belică să sedeclanşeze în numele unui pericol al islamuluiradical care, după cum au avertizat, trebuia săiradieze tocmai din zona respectivă.

În ce măsură traducerile pot reprezenta în zilelenoastre un vehicul al brand-ului cultural al uneiţări?

Pot, şi încă cum! În mare măsură. Dacă nicicultura reprezentată într-o întreagă literatu-ră, de ieri, de azi şi de mâine, nu este sufici-entă pentru a deveni un brand cultural al uneiţări, nu o va face, cu siguranţă, un produsindustrial. Literatura cu majusculă cuprinde în

sine toate componentele unui brand de cea maibună calitate. Trebuie doar să i se acorde „ce-

tăţenia”, să i se dea posibilitatea de a exista într-o manieră mai ordonată şi conştientă. Oauspicabilă politică culturală mai puţin schizo-frenică şi aproximativă ar avea multe de făcut

în acest sens. Aşa cum stau lucrurile în ziua deazi, suntem din ce în ce mai mult martorii pre-zenţei, pe piaţa cărţii străine în limba dedestinaţie, a unor opere literare care – aşacum spunea Bulgakov – nu ar trebui să fiepublicate nici măcar în propria limbă.

Cunoaşteţi foarte bine mediile editoriale italiene.Cât este de dificil a le „impune” un autor dincultura croată?

Editorilor italieni le propun, nu le „impun”, ar fiun lucru imposibil, doar acea literatură pe careo consider de cea mai bună calitate. Însă decele mai multe ori, nici aceasta nu este deajuns. Dar eu nu renunţ. Continuu să propun şisă redactez fişe detaliate doar pentru „perleleliterare”, făcând astfel – cel puţin aşa cred,având în vedere că este vorba de o muncăabsolut gratuită – un bine atât receptorului,

cât şi autorului, care îşi doreşte mult să fiecitit şi în străinătate. E o chestiune de orgoliu.Dacă autorii nu ar fi orgolioşi, probabil că arproduce mai puţină calitate şi mai multă can-titate. Aceasta din urmă nu mă interesează.

Claudio Magris şi cultura central-europeanăUn punct de întâlnire între noi este legat deClaudio Magris. Ce ne puteţi spune desprecolaborarea dintre traducător şi scriitor?

Dacă toţi scriitorii ar fi atenţi şicolaboranţi cu traducătorii lor, aşa cum esteClaudio Magris, munca noastră ar fi mult maifacilitată. Cred că este un caz excepţional. Îicunoaşte bine pe aproape toţi traducătorii săi(cel puţin pe noi, cei mai vechi) şi le acordă

întreaga susţinere: ştiinţifică (în căutarea sur-selor citate şi în explicarea posibilelor punctede neînţelegere a textului), umană (în a ne

considera, chiar în mod nemeritat, egali cu el însuşi, adică un coautor), morală (în a ne con-





55

sidera întotdeauna prieteni, chiar rivali decondei, prieteni în orice caz).

O ultimă întrebare: sunteţi traducătoare croată în limba italiană şi triestină de adopţie de mulţi

ani. Cum v-aţi defini identitatea: dublă, multi-plă, în mişcare?

Identitatea mea este indefinibilă. Desigur,sunt o croată care trăieşte şi lucrează de maibine de treizeci de ani în Italia, traduce dincroată în italiană, dar publică mult şi în croată.Aşa cum mă simt acum în ceea ce priveşteidentitatea (dublă, multiplă, în mişcare...), m-am simţit încă din primul moment în care am

ajuns în Italia. Cred că nu am pierdut nimic dinceea ce-mi aparţine, îmbogăţindu-mă, în acelaşitimp, cu noi experienţe culturale. Dacă, totuşi,ar trebui să o fac şi aş putea alege cărei cul-turi să-i aparţin, aş alege-o pe cea central-europeană. Acelea sunt rădăcinile, cultura,mâncărurile mele şi smântâna care în Italia îmilipseşte. Îngăduiţi-mi un moment de vanitatelegat de fraza de mai sus: chiar în Istria (laPisino), în mai 2008 mi-a fost acordat unpremiu pentru traducerea în croată a roma-nului Alla cieca de Claudio Magris. O lună laGraz, lucru care mă umple de bucurie. Să mergla Graz! În căutarea rădăcinilor mele central-europene, pentru a înţelege de ce un strămoşfoarte bogat, Duro Avirović, îi trimitea să

înveţe acolo pe fiii săraci ai servitorilor săi, dece tocmai de acolo cumpăra numeroase icoane,de ce bunica mea, între cele două războaie

mondiale, de câte ori putea, lua căruţa şi seducea la Graz şi la Viena. Ştiu că acolo voi găsi,cu siguranţă, şi istro-români, cei care autrecut prin Triest şi apoi s-au dus la Graz, cutriplul lor strat identitar de acum. Şi acestaeste un patrimoniu cultural central-europeancare trebuie păstrat.

Interviu realizat şi tradus din italiană de Afrodita Carmen Cionchin

Dala aceasta de marmură. Trepteleacestea de marmură. Scara în spirală. Le vedeacum pentru prima dată. Le simte acum pentruprima dată. Urcase de nenumărate ori, însă,parcă senzaţiile unui alt eu trăiseră acele ima-gini şi acele acţiuni.

Dala aceasta de marmură. Adâncitura

ce poartă în golul ei e mântuirea tuturor paşi-lor. Paşi ce au lăsat în acest gol o trecere as-pră. Piatra se opune privirii, e dură, mată. Reti-na e împovărată de acest galben impur. O căl-dură imperceptibilă se ridică spre el de acolo.Nu-şi poate întoarce privirea. Căldura îi pă-trunde în ochi. Talpa pantofilor îi transmiteaceeaşi temperatură, persistentă, învăluitoare.Venele o împrăştie în trup. Venele urcă. Ochiiprivesc. Încă puţin şi ajunge în spatele lor.

Încă puţin şi ajunge în spatele venelor. Atunci îi pătrunse un cuţit rece în scoica privirii. O-chiul se pătrunde de întreaga imagine. Nu adilatat-o. Şi înainte perceperea a fost aceeaşi.Ochiul însă, este pătruns numai de ce înţelege.Dalele albe, lucitoare ce o încadrează. Celedouă, albe şi reci. Privirea tinde să alunece peele. Lasă atunci cele două tablouri mari, delemn greu. Le sprijină de perete. Locul efoarte îngust. Le ţine cu o mână. Cealaltă selasă, tăcută, pe marmură. Vede acum porii largi





56

ai celei din mijloc. Îi pipăie. Colcăie, parcă, miişi mii de celule. Sub luciul rece al dalelor ce ostrăjuiesc, o reţea fină de vinişoare albăstrii

încheagă un joc nefiresc. Şi cea din mijloc afost odinioară aşa! Vede pentru prima datăgrilajul cu lujeri zvelţi, de fier. O lucrăturămăiastră ce îl desparte ca un gard viu, îm-pietrit, de golul din centrul scării. Încet, pri-virea se ridică. Simte acum, pentru prima datăfrumuseţea spiralei: mergi înainte, dar, defapt te ridici… sus… tot mai sus… exact dea-supra punctului de unde ai pornit. A înaintat?

Nici un ornament. Pereţii vechi… Ten-cuiala căzută. Zidul de piatră în spatele ei. Ce

forţă se ascunde în grosimea lui?! Formatencuielii căzute din dreptul lui. Ce bine oştie… Câtă viaţa este în ea, acum. Un călăreţuriaş cu o lance în mână. O acoperă cu palma. Îicuprinde braţul. Ce bine e. Frigul îl învineţeşte.O, ce bine este. Şi-l retrage. Palma a îngheţat,dar, ochiul simte căldura acelei imagini. Călduraşi răcoarea marmurei. Frumuseţea spiralei…

Cu inima fulg iau tablourile şi urcalergând. Am senzaţia că stau nemişcat şi un

înger din minunile apocrife mă ridică uşor,vertical, fără nici un efort. Nu ştiu când amajuns în camera de sus. Lumina veselă cepătrundea prin ferestrele mari, ogivale (fărăgeamuri), se joacă în cele mai ascunse colţuriale încăperii. Le sprijin atent de perete şialerg după altele. De fapt, nu sunt tablouriobişnuite. Bucăţile acestea masive, din lemngreu, au fost pictate de prea multă vreme.Sunt Icoane vechi, imemorial de vechi…

Culorile se păstrează încă vii, strălucitoare,gesturile hieratice sunt pline de graţie pură.Surâsurile chipurilor sunt îngheţate în imensedepărtări. Privirile lor… ascunse de timp! Mânasubţire, încremenire verticală, cu degetelealungite în gest… Drept, arătătorul le dominăpe toate în înălţime şi atitudine. Mijlociul,inelarul şi cel mic coboară uşor în evantai.Policele, adus, gârbov parcă, priveşte totuşitimid sus, aproape paralel cu arătătorul. Alegaltele două şi reiau urcuşul. Dala de marmură.

Paşii mei. Adânciturile nu sunt totuşi la fel.Învârt turnul, repede, de câteva ori în jurulmeu şi… Din nou sunt sus. Le aşez cu grijă. Omantie de smarald. Buze roşii. Paloarea. Ochiinegri ai lemnului sunt şi mai adânci. Adânci cumnumai ochii negri, fără pupile, pot fi…

Cobor şi căldura plăcuta din jur mă învă-luie din nou, uşor. Uşor ca razele soarelui dimi-neţii, uşor ca privighetoarea ce cântă… Celedouă şiruri de marmură albă este răcoarea lor.

Mai iau două tablouri şi plutesc… Turnulse roteşte în jurul meu… Un buchet de narcisede fier; o ramură de magnolii împietrite; un altcălăreţ.

Lumina din încăpere devine maiputernică. Turnul este mai înalt. Ce multe icoa-ne sunt… Paşii mei aleargă după altele. Îiopreşte câteodată gâlgâitul aerului de primă-vară… copacii ca nişte icoane de ciorchini albişi roz…

Viaţa pulsează puternic în viaţa rege-nerată a Creaţiunii. Dalele roase au mugurit.Vinişoarele albaştre se trezesc vieţii!Lemnul lor tare şi catifelat îi mângâie palmele

înfrigurate. Imaginile lor hieratice, dar, hotă-râte, îl călăuzesc către acolo, sus. Acum alear-gă desculţ. Talpa goală se-mbată din ce în cemai mult de căldură… Lumina de sus strălu-ceşte şi mai puternic. Bobocii se deschidsoarelui meşter. Călăreţul şi-a aruncat lancea.Iar acele minunate culori pe lemn s-au răs-pândit în jur: în copaci, în flori, pe buze, înochii şi obrajii fetelor care îl privesc în tăcere.Mâinile lor, cu degetele frumos alungite, îl

cheamă, privirile lor vii îi surâd, căldura lorsubtil ancestrală îl atrage… Urc. Am o icoană înfiecare mână. Îngerul mă ia uşor şi intru în ca-mera din turn. Zăbovesc mai mult… Câtă stră-lucire! Verdele acela este puţin crăpat,coşcovit. Unele personaje au riduri accentuate.Desigur, şcoala rusă. Eu nu aş fi făcut riduri.Este foarte cald. Cobor. Urc… Câte o ramăgrea, din lemn, în fiecare mână. Dala dură, demarmură. Talpa mă ustură. Hainele mi se lipescde trup. O transpiraţie caldă mă năclăie, mă





57

înăbuşă. Căldura creşte. Iată, câteva flori s-auofilit. Călăreţul, parcă, e trist. Urc, atunci, pedalele albe, lucitoare. Nu mai sunt reci. Mâinilemă dor. Ce mult e până sus. Nu am ştiut pânăacum. Şi nici un ornament. Iar tencuiala căzută.Ce zid gros mă desparte… Îmi aşez, din nou,palma pe el. Ce cald este! Urc iarăşi. Ridic cugreu privirea. Picioarele se târăsc. Mâinile se

încleştează de lemnul care mă trage… În jos…Palmele transpiră. Se acoperă de o pastăcleioasă. Sunt culorile… În sfârşit am ajuns.Arătătorul acela…Tăcut. Cine sunt acei ochi?!Unele sunt pe jumătate degradate. Mă aşez pe

jos şi stau neclintit. Stau. Luminà. Afară, viaţa

pulsează puternic. Şi mie îmi bate inima…Cobor.Urc. Două pietre de moară ce aproape

îmi smulg două mâini: dureroase arcuri încor-date. Nu mai sunt decât mâini! Două coloanemari, încordate la maxim, dureros de încor-date. Adâncitura mă doare. Piciorul, nu marmu-ra. Dala e ascutiţă, dură, rea. Porii s-au căscat.Rânjesc la mine. Mă ard. Mă dor. Şi ochii măard. Mâinile mi s-au lipit de piatră. Cineva îmi

apasă capul cu putere… Mă doare ceafa. Nu maivăd decât dala din faţa mea. Mai e grilajul deflori? Dala din faţa mea. Mai este camera desus? Dala din faţa mea. Să nu cad… Dogoreşte!Ce strâmt este-aici. Dala din faţa mea… Nu maipot să trec. Trebuie să-mi strecor umerii, coa-tele, şoldurile, ramele mari şi grele. Mă opresc.Stau, stau. Pornesc. Urc. O forţă nevăzută măcoboară, parcă. Eu urc. Nu! Mă coboară. Cuunghiile şi cu dinţii… Urc… Mă coboară şi mai

mult... Cine eşti ?! O treaptă. Cine sunt?! Încă otreaptă. Cine eşti?! O treaptă şi încă o treaptă.Am mai urcat puţin. Cât de mult m-a coborât?Unde sunt ? Mă opresc. Gâtul e ţeapăn. Nu maipot ridica privirea şi capul urcă la înălţimeatreptelor. Iar şi iar şi iar… Sudoarea mi-apătruns după gât, pe sub haine. În gură, în ochi.Mă ustură. Mă usucă. Mi-au crescut douăpietre mari în mâini. Orbesc. Sărat. Câţivapaşi. Înţepenesc. Braţe lungi. Dureri şi mailungi. Coboară prin vine în tot trupul. Curge

durerea în mine! Am ajuns. Ce este? Ce se întâmplă?! Nu văd. Nu văd bine… Ochii. Da!Ochii aceia negri... Mă privesc. Negri. Adânci.Mă sufocă. Ochii!

Şi atunci i-am smuls… Am ridicat lemnulacela şi l-am sfărâmat de marmură. Ochii! Câtăforţă a rămas în mine! Se întunecă. Sfărâmtotul. Sângerez. Sfărâm… sfărâm: surâsuri…roşii buze… degetele… adâncitura… arde…turnul… se-nvârte… cobor… urc… iar cobor… seroteşte… sfărâm… amestec… mi-e rau… ochii!…sfărâm… ochii… mă sfarm… mi-e rău. Mi-e rău!Cerul. Cât albastru s-a folosit pentru el!Linişte. Ce curios ! N-am mai dormit de mult în

poziţia asta. Mă doare capul. Am visat cevaurât. Trupul e amorţit. Un piron îmi ţintuieştecentrul frunţii. Mă doare locul: «Adâncitura cepoartă în golul ei… atunci îi pătrunse un cuţitrece… mâna e îngheţată… o lumină veselă…paloarea… turnul… se-nvârte… aleargă desculţ…turnul… mă arde… ce strâmt e… ochii…sudoarea în ochi… Ochii ! »

Se ridică brusc. «Am visat. Nu esteadevărat… Nu poate să fie adevărat!» Se uită

în jur, dar nu i se aşează nici o mână credin-cioasă pe umăr: «Prietene, ai visat!» Fuge golit,spre turn. Spirala este străină. Ce repedeajunge sus. E amiază. Îl opreşte. «Nu eadevărat… Nu poate fi adevărat!» O senzaţiefără nume îi cuprinde măruntaiele şi urcă încet,

încet şi sigur spre gâtlej… Nimic nu scăpasefuriei. O bestialitate inumană, sau cu atât maiumană, se degajă din încăperea aceea. Dinfrângerea acelor mâini rugătoare, despărţite

de braţe… Din surâsurile acelea, despărţite dechipuri… Din icoanele acelea, vechi şi fragile,despărţite de ele însele… Din ochii aceia, muţişi negri… despărţiţi de priviri… Gâtul se umplede ceva vâscos. Ochii îi ies din orbite. Un urletprelung, de durere sau uşurare, se contopeştecu liniştea şi tristeţea acelei încăperi.

Le simte acum pentru prima dată, însă,parcă un alt eu trăise acele imagini şi acele în-tâmplări. O căldură imperceptibilă se ridicăspre el. Venele o împrăştie în trup. Ochiul este





58

pătruns numai de ce înţelege. Vede cum poriilargi… o reţea fină de firişoare albăstrui.Frumuseţea spiralei. Căldura şi răcoarea mar-morei. Frumuseţea spiralei este căldura şi ră-coarea marmorei ?!Viaţa pulsează puternic în inima renăscută acreaţiei. Dogoreşte ! Tâmpla îngheaţă. Aleargăspre fereastră… O căldură aurie peste tot…Ochiul începe şi el să se răcească… Doarcentrul arde.

***NOTE CRITICE:

Cartea lui Eugen Cojocaru este o biruinţăextrasă dintr-un fundal negru: pe crânceneleerori şi orori ale lui dec. 89 şi ale lunilorurmătoare, se clădeşte un cântec de victorie,fiindcă numai astfel "avem şansa să scăpăm debolşevismul ăsta nenorocit al ruşilor". Pentru a

înfăţişa acest scop suprem, este utilizat unscenariu verite al întâmplărilor de la Cluj dinacele vremuri însâgerate. Cartea este un apella luciditate şi dreptate, făcut din perspectiva

filosofică a unicităţii fiinţării demne, cuaportul utopiilor ameliorative privind paradisulterestru. Apelul la luciditate vine dintr-oconstatare generală: aceea că „furia estetotdeauna direct proporţională cu mărimeanecunoaşterii“. Folosind scenarii alternative,cartea face o paralelă simbolică între situaţiade la noi şi cea din America. Tonalitatea gene-rală a ei este de mărturisire, autentificată decalitatea autorului de martor direct al eveni-

mentelor. Cartea întreagă este expresia nevoiide mărturisire. În acest sens, ea constituieuna dintre puţinele mărturii autentice ale ceeace se numeşte revoluţia din 89, care începuseacţiunea de curăţire a societăţii bolnave dinRomânia, acţiune devenită apoi lentă şi caredurează încă. De aici, actualitatea ei inalte-rabilă.

Titu POPESCU

***

Eugen Cojocaru este un împătimit jurnalist, înainte de toate, şi un atent observator alvieţii politice internaţionale. După un debut în2002 cu un roman dedicat balcanismelor, in2003 publică o carte de specialitate, „Arta –Concept şi istorie”, o încununare a studiilorsale în teoria şi istoria artei. Membru alAsociatiei Internaţionale a Artiştilor Romani –Literart XXI şi al Consiliului de Conducere alAsociaţiei Scriitorilor Români din Germania,Eugen Cojocaru şi-a propus să aducă în atenţiapublicului român de pretutindeni, rodulobservărilor sale atente din viaţa cotidiană.Aşa cum îşi începe şi „Big Bangs Back”,

personajele din carţile sale au fost, există şivor fi mereu în amintirea autorului.

Romanian Global News - Interviu

Scriitor talentat, jurnalist de excepţie, EugenCojocaru este un exponent din generaţia maitânără a culturii şi spiritualităţii româneşti dinexil. Cu scrierile sale, şterge graniţelegeografice, atribuind zestrei noastre culturaleo valenţă universalã.

Alexandru TOMESCU





59

VViioorreell MMuuhhaa

A A p p r r h h o o d d i i ̀̀ t t e e t t e e a a ş ş t t e e p p t t ! !

M-ai înşelat cu încă o iarnă, dar te iert.Şuvoiul vieţii, sângele îmi înfierbântă. Simbolurilezeiţei mă răscolesc prin timpuri. Spuma mării eirâde către ţărmul din mine. Mărul de aur, păcatul

primit drept premiu, îl ţin în inima mea depăcătos. Scoicile mărilor se deschid acum şi leaud glasul. Dorinţa răbufneşte şi fiorii măcuprind. Imnul Homeric se aude dispre zărileprimăverii, păşind pe câmpii de flori. Muşchii,fibre de oţel în coamele cailor, mătură vântuliernii rămas printre ultimile câmpii ale iernii,cabrându-se. Zeiţa vieţii se întoarce. Pleoapelemi se apleacă în jos, tremurânde de prea lumi-nă.Albul zăpezii rămase aruncă sclipiri în dugi de

raze de soare. Umbra aleargă fără obosealăascunsă, păstrând încă umezeala pământului cenegru absoarbe lumina. Creionul cerului cu mâiniuriaşe scrie pe pământ zile cu parfum de soare şinopţi răcoroase. În aşteptare totul stă ascuns.Cerul, pământul şi subpământul, ca un arc uriaş

îndoit, aşteaptă să trimită viaţa o nouăprimăvară.

Vântul ciupeşte prin nevăzutul său chip,pe la colţuri de clădiri şi case. Un fuior de abur

în zare, mângâie cerul şi-mi dăruieşte în ochidepărtări de amintiri. Pe colţul unei case văd opată umedă care se ceartă cu o alta, mai mare,pentru suprafaţa pe care trebuie să o cuprindăfiecare. Este semnalul că anii trec şi este timpulrenaşterii. Pe un fir de iarbă, clătinându-se încetşi firavă, se deplasează o gâză. La fereastra uneiclădiri se apleacă o faţă lumi-nată de frumuseţeaalbei feţe şi-a negrului său păr, strigănd un nume.Un grup gălăgios de pitici cu mici săculeţi înspate, minunăţii în zâmbet şi culoare, se agită în

jurul unui minuscul căţel. Un prichidel cu căciulaşui se agaţă de un copăcel şi îl scutură, strigând:

- De ce nu înfloreşti tu, primăvară?În faţa magazinului de pe o stradă, o

fată, de zor, întoarce spre lumea nevăzutului, în-

tr-o pungă, fructe de toamnă târzii. La o frize-rie, prin geam, un tânăr stă încordat şi îşi revede

înaitea sa, imaginar, viitorul chip, fără ceea ceiarna i-a pus drept prea multă naturală căciulă.Un bătrân sprijină un baston, păşind prin timp,aşteptând să se oprească în faţa lui o scară debloc, uitându-se într-o straiţă. O maşină amba-lează supărată pe stradă, ca să iasă cu o roatădintr-o groapă. Doi îndrăgostiţi merg încet, ţi-nându-se de mână de parcă se iubesc sub lună.

Neatenţi dau peste o bătrână.- Ei… maică! Nu aveţi loc pe stradă?Am tranversat încă o dimineaţă din dru-

mul vieţii şi este amiază. Gândurile purtătorilorde viaţă se împrăştie în direcţii necunoscute, darunite de cineva cu o forţă uriaşă spre acelaşidrum. Mergând mă uit la copacii de pe margineadrumului de viaţă şi ascult glasurile lor caretuşesc de fumul de maşini, care câteodată îi

îneacă. Şi ei aşteaptâ frunze de viaţă salvatoare.

Mă opresc pe loc şi aşez cuminte imagini pe feliide timp, prin retina ochiului meu în drumul meude viaţă. Semnul trecutului îmi spune prinaceastă amiază, că acolo în taină, am în imagini undepozit de gânduri. Cărţile imagini le orâduiescpe rafturile din inimă şi suflet, fiecare acolounde au atins pe acela care sunt eu. Răsucesctrecutul cu faţa spre viitor şi aşez drum alb delumină. În ghioceii din mâinile florăreselor vădclopoţeii cântănd colid la poarta primăverii.

Undeva, în toată ţara, aud trezirile de subpământ. Melcul se întoarce să ia o gură de aer cusoare. În pădure un cerb despică aerul, umblândmăreţ printre copaci, spre căprioara care tre-mură cu urechile ciulite, în aşteptare. Văd unde-va, departe, între dealuri, cum o femeie punecergi grele, pe un gard, să dea drumul iernii.Camera mare dintr-o casă prin ferestrele largdeschise, adună sclipiri şi pete de cer în alb denori, prin ochii unei vesele fete. Un tren printr-ovale întunecoasă, trage greu un şir de căsuţe





60

albastre argintiu. Cu fruntea sprijinită de geam,un băieţel strigă arătând cu degetul:

- Uite, mamă, încă ce multă zăpadă este!Uite şi copacii!

Totul se trezeşte din întuneric, din um-

bră, semiumbră, din frig şi rece şi cu toţii strigă în cor:

- Vrem să vii tu, primăvară, cu caişii, cucireşii tăi, cu zâmbet de floare, cu albine caremângâie unduirile pămăntului în zbor, harnice. Săvii pentru noi toţi, reîntoarce-te spre noi şi vii-tor. Văd pământul prin spinarea sa neagră, necu-prinse câmpii, cum împrăştie mirosul său prinaburii iernii trecute. În braţe strânşi pe albulcetăţii dragostei, contopiţi, într-unul din lăca-

şurile vieţii, un ea şi un el, se iubesc, încercândsă atingă un punct de univers şi poate să şicreeze un pumn de viaţă. Iubirea lor există,printre vestitorii primăverii. Încetul cu încetultotul începe să renască vesel şi în parfum desoare, în râul timpului şi-n marea corabie a vieţii.

- Căpitane… strigă matrozul de la pupă,privind zarea. Am trecut iarna, sutem deja înmările primăverii! De udeva de sus din înălţmi,Aphrodi`te şopteşte încet spre pământ:

- Iubiţi-vă, copii mei! Iubiţi-vă lume!Înfloriţi şi puneţi zămbet de reînnoire pechipurile voastre ! Dar niciodată să nu uitaţi pecei din urma voastră, căci şi ei au fost câdvaflori, iar voi sunteţi din seminţele lor, răsăriţi dindragoste!

Viorel Muha

Pictură de William Adolphe Bourguereau

BLINDER SPIEGELGedichte

...UND BABYLON

Motto:

Tränenflocken Schneckengang über Augendeichselstangen stimmen an den Minnesang

leise streifend Ohrenschlangen

BLINDER SPIEGEL

Schreie nicht!Der stumme Blindehat seinen Hundauf dich gerichtet.

Du sollst nicht fragenwer der Stumme istoder der Blindedenn dannwerden

die Schreiedich zerstückeln.

Du sollst nicht schreiendenn du hast gerichtet!

ERMATTEN

Die Augen trauen uns nicht mehr,

wir kriechen nach den Lautenund tasten uns





61

durch rohes Fleisch;Die Augen trauen uns nicht mehr.

Das Licht verwandelt sich im Hirnzu Wörtern und zu Phrasen,die Wörter trauen uns nicht mehrseit wir den Satz vergaßen:- Hört auf zu sagen was ihr blinddurch Blitze habt erfahren!

Die Finger trauen uns nicht mehr,wir schleichen nach den Düftenund sagen: -Sieheund sagen: - Spüre

und sagen: - Glaube uns.Wir trauen Augen ohne Lichtund Fingern ohne Kuppe -.

Die Augen trauern uns nicht nachdie Ohren bleiben stumm,die Sätze sinken in den Lautaus dem das Licht entstand.

DIE NIEDERLAGE DES BAKIS

Die stumme Einsamkeitschreitihre Blindheit aus:

"-Du sollst die Saitendeiner Augentasten!"

Der Mund der Einsamkeitverdirbtdas Kollektiv.

Lernen zu denkenohne Gedankenlehreist ein Ertrinkenin der Wüstebevor

der Regen kommt.

SO ÄHNLICH DREHT DAS KARUSSELL

Und wieder ist's so weit:Die Glocken läuten,

Abschiedsgeschenkewerden verteilt,Särge verkauft.

Und wieder einmalwerden alte Windelnim Frühjahrsputz gewaschen.

Und wieder ist es Tagund wieder Nacht

und wieder zucken Fingeram Abzug,und wieder regnet esaus Strohhalmwolkenschwerund wieder ist's so weit:Die Glocken läutenAbschiedsgeschenkewerden wiederwieder...





62

AAuuttoorrii rroommâânnii î î nn ttrraadduucceerreeaaddoommnnuulluuii CChhrriissttiiaann WW.. SScchheennkk(rubrică serial: partea a II-a)

EXIL

Adrian Alui Gheorghe13

Der Briefträger kam und klingelte aus Versehenich dankte ihm, weil er noch glaubtdass ich Verbindung zu den andren hab. Danachlas ich fortwährend die Abhandlung Ciorans überden Zerfall, unterstrich ein paar einfache Sätze,die ich,wie mir schien, schon irgendwo gelesen hatte.Die Dinge sind im Allgemeinen, wie die Menschen,

bekannt.Es kam niemand mehr, es ist fast Nacht, dieSchatten kehrenzurück in die Dinge. Ich zünde die Flamme desGasherdes an:Ich möchte mich nicht einsam fühlen.

Aus. Der Überlebende und andere Gedichte erschienen in Axa Verlag in Iasi 1997, Reihe"D ichter der 80-er Generation ", Herausgeber

Gellu Dorian.Ins Deutsche von Christian W. Schenk

23/459 Skript XXIV

13http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Alui-Gheorghe

PERORATIONLucian Vasiliu 14

Ich könnte die durchsichtige Lilie besingen.Ich könnte euch mit der Metapher den Halsumdrehen.Ich könnte mich mit den Hymen beschäftigen.Ich könnte euch mit schmeichelnden Vokabelnverführen.

Ich könnte euch entzücken mit dem Knöchelder Frau,die von Shakespeare geliebt wurde und die

Christus nicht kannte

Nichts von alldem.Alles von alldem:Ich ziehe die Felddecke hochhöre mir die Nachrichten anund träume

den Alarm!

Franz von Lenbach - Lolo von Lenbach with Daughters

Marion and Gabriele

14http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Vasiliu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Alui-Gheorghe

































63

DIE KRANKHEITMarin Sorescu15

Doktor, ich spüre etwas TödlichesHier in der Gegend meines Seins,Es schmerzen mir alle Körperteile,

Tags schmerzt mich die Sonne,Und nachts der Mond und die Sterne.

Ich bekam einen Krampf in der Wolke amHimmelDen ich bis jetzt noch nie bemerkteUnd jeden Morgen wach ich aufMit einem Gefühl von Winter.

Umsonst nahm ich allerlei Medikamente,

Ich habe gehasst und geliebt, habe lesengelerntUnd sogar ein paar Bücher gelesen,Ich sprach mit den Menschen und dachtenach,Ich war gut und ich war schön...

All diese Dinge zeigten keinerlei Wirkung,Doktor,Und ich gab einen Haufen Jahre dafür aus.

Ich glaube, dass ich am Tod erkrankt binEines TagesAls ich geboren wurde.

(Gedichte, 1965)

15

http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/sorescu.php

DAS DOMINOPRINZIPGellu Dorian 16

Er sagt sich:

ich habe auf nichts verzichtetfürs Nichts;auf meinem Tischreihen sich die Fehler dieser Welt - ichselbst fehlerhaft und düster.Ich mache mir keine Illusionendasdurchs Leben in Gedichten

ich mich aufrichten könnteoder sogar einem anderen beibringensich aufzurichten; - wenn's nicht malHomergelungen ist, bis jetztdas Böse zu verbannen,dann mir nicht mal so viel, -doch ein Körnchen Illusionbleibt immer nochundwie nach dem Dominoprinzipreihe ich die Fehler dieser Welt,ich selbstfehlerhaft und düster.

16http://ro.wikipedia.org/wiki/Gellu_Dorian





























http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Vasiliu


http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Vasiliu





64

GEBOREN IN UTOPIAS tefan Aug. Doinaş 17

Aufgebrochen aus dem Heimatdorf,

kam er erneut in seinem Dorfe an; reitendverließ er es und trat erneut auf seineKindheitsstrasse. Inzwischen sein Gesichtergreist. Er traf die Kinder derKinder, deren Väter die Kinder waren,mit denen er einst Blinde Kuh spielte.

Dann, beim Absteigen, sah er die Braut,die imJasmin schlief. ZerknitterteHautlandkartenblätterten von seiner Handfläche ab.Der Stein schrie unter der Ferse,Medaillenund Lerchen machten ihn taub. Die Hämmelstießen an das Tor, das Korn floss auf dieGassen;Stricknadeln so groß wie Fichten, harzig,werkelten in den Lüften, strickten Düfte.

Gefragt von wo er komme, gab er zurAntwort:"Geboren, großgeworden, lebend inUtopia".

17http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Augustin_Doina%C8%99

GEBOREN IN UTOPIAŞtefan Aug. Doinaş

Aufgebrochen aus dem Heimatdorf,kam er erneut in seinem Dorfe an; reitendverließ er es und trat erneut auf seineKindheitsstrasse. Inzwischen sein Gesichtergreist. Er traf die Kinder derKinder, deren Väter die Kinder waren,mit denen er einst Blinde Kuh spielte.

Dann, beim Absteigen, sah er die Braut,

die imJasmin schlief. ZerknitterteHautlandkartenblätterten von seiner Handfläche ab.Der Stein schrie unter der Ferse,Medaillenund Lerchen machten ihn taub. Die Hämmelstießen an das Tor, das Korn floss auf dieGassen;

Stricknadeln so groß wie Fichten, harzig,werkelten in den Lüften, strickten Düfte.

Gefragt von wo er komme, gab er zurAntwort:"Geboren, großgeworden, lebend inUtopia".

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Augustin_Doina%C8%99



























http://ro.wikipedia.org/wiki/Gellu_Dorian





65

Poetul şi scriitorul Mëhill Simon Velaj18 s-anăscut în Gllogjan din Peia, Lugu i Baranit,Kosova, la 20 iulie 1957. A terminat studiilepentru limbă şi literatură. A lucrat ca învăţătortimp de nouăsprezece ani, în oraşul său natal.Mëhill Velaj este membru al Asociatiei Scrii-torilor Albanezo-Americani încă de la înfiinţareasa, în 2001. De asemeni este membru alAsociaţiei Internaţionale a Artiştilor Plastici(International Artists and Writers Association(IWA), cu sediul în Ohio, SUA, şi membru al Aso-ciaţiei Mondiale a Poeţilor (World Poets So-ciety), cu sediul în Larissa, Grecia.

Este un entuziast, un optimist admirator deartă şi literatură, un admirator al frumosului şi almăreţiei în artă şi istorie. Creativitatea poetică aautorului se vădeşte prin volumele sale: "ŞuviţeleAulonei" (poezii), 1995, "Metamorfozele terei"

(poezii), 2007, "Flori care creştem pe pietre"(poezii), 2009, "Eu şi tu, Etude" (poezie ), 2010,"Şi dacă nu viaţa" (poezii),2010, “Our walk intime” (“Mersul noastru în timp") (poezie), 2011,"Cucuveaua în hanul iadului" (poezii), 2011, "Codulde Rai "(„Kodi i Parajsës”) (colecţie de poezii înlimba română), 2011. Iar în proză prin: "Insulapescăruşului" (povestiri şi nuvele), 2009„Strigătul secolului" (roman), 2010 şi „Eu am aduspe Doruntina" (povestiri), 2011. Publicistică:

18http://www.albanianliterature.org/writers/mhill_velaj.htm

"Stilou", 2011. Coautor la: “Who's Who"- "Poetryfrom five continents" - Anthology of Struga PoetryEvenings, 2009, "Itaca Cuvântului", editată deFotjonart, „Inima părintească”, publicat de cătrecomunitatea virtuală „Memedheu”. Scrie din când în

când în presa albanezo-americană, respectiv înziarele „Illyria" şi „Bota sot", în SUA, în presaalbaneză din Albania şi Kosova, la „Fjala e lire”,Londra (Anglia), precum şi în website-uri şi diferiteforumuri on-line ale compatrioţilor săi.

ŞI DACĂ POVESTESC

Ca vinovat din nou,

M-am târât,Pe drumurile fără sfârşit ale oraşului,Pietrele scoteau capul din ţntuneric,Încrucişau privireaDe frică,De foc,De groază...

Cei care au gătit păcatele,Uimirea uimitorului,Masacrul durerosAl dorinţelor,Al vinovăţiei,Al omorurilor,Cei ce ziua numărau cadavrele,Noaptea înmormântau viii,Cei care lăsau păcatelePe pământ,În cer,În leagănele pământurilor noastre.

În ochii trişti ai oamenilor din jur,Vedeam lacrimi gri,Vedeam crăpătura buzelor,Care avertizau confruntarea cu păcatele,Ca într-o ziNiciodată nu vor scăpa de pedeapsa.

Da, această este adevărat,Adevărul adevărului,Ca sufletul nostru însuşi.

Şi încă imi vin din urmăŞi când sa mă prindă pe mine,

http://www.albanianliterature.org/writers/mhill_velaj.htm





66

Păcătosul din urmă,Le voi povesti:De cer,De pământ,De flori,

De vise,De culori,De sunete,De cântec,De plânset...De laptele mamelor,De săruturi...

PLECAREA DIN PATRIE

Nu ştiu când am plecat,Dacă era întuneric sau lumină,Eram un trup fără suflet.Nu știu unde să mergem,Plecarea te îngrozea,Copiii încărcaţi în traistă,Timpul să nu ne judece,Săpleci din patria ta,Pentru a merge în străinătate,Este trădare, gândeam acele zile,

Trădare faţa de patria mea.Atunci şi astăzi aceasta întrebareNe distruge sufletul.Intr-adevăr am meritat,Sa lăsam patria noastră...

CĂTRE RADACINI

Eternitatea nu era în aceasta lume,Că aici suntem degeabă.

Am rămas rău în aceasta sursă de îndoială,Vinovat este geniul sau străinătatea?Bunicul sau mama când s-au născut?Marea înlăcrimatăÎmi fugea cu soarele,Norii mă vedeau pe mine, săracul,Numele meu...Pierd speranțele nevoitSângele in vene îmi curgeSă mă întorc în Prishtina, în Tirana sau în VloraÎn Gllogjanul meu coroana de flori,Frumos si când e ploaie si când e zăpadă.

Sau întotdeauna drumurilor care se sinucid,Emigrant să stau şi să putrezesc.

ÎNTÂLNIREA CU KOSOVA ÎN PARADIS

A venit îngerul şi m-a prins de mâna,Când am călcat prima scară a Raiului,Şi m-a condus înalt şi mai înalt către porțilecerului,Totul pentru mine a devenit albastru.Numai nu uita ca orice stea care este acolo,Arată cât te iubesc,Ca eu sunt în nemurire,În inima ta, Kosova mea!

MAREA ESTE PATRIA POETULUI

Îmi închipui ca sunt înecat,Şi nu îmi vad cuvintele care mă navighează,Din mare in mare,

Dincolo de granițele inimii care mă conduc.Voi din nou spuneți ca greșiți,Mă contraziceți din țărmuri,Acolo unde se aprinde focul cu apa,Si unde sufletul îmi arde.Aceasta este patria cuvântului poetului,Sa știți bine in ora de geografie,Si când profesorul va da teme de istorie.Acel bunic cu barba alba,Al tuturor poeților lumii,

Mi-a spus când eram tânăr,Nu a ieșit din mare acel monstru negru,Poetul s-a născut,Când marea era în furtuna.

Traducere din l. albaneză – Baki Ymeri





67

Excelenţa Sa Domnul Ambassador Sami Shiba şiDoamna Klementina Shiba – la primirea oaspeţilor

În data de 28 noiembrie, RepublicaAlbania – prin Excelenţa sa domnul ambasadorextraordinar şi plenipotenţial al Albaniei înRomania: domnul Sami Shiba însoţit de soţia sadoamna Klementina Shiba - au sărbătorit şicinstit Ziua Naţională19 a republicii Albania

într-un cadru festiv, plin de căldură spirituală,unde au fost prezenţi membri ai corpuluidiplomatic acreditat în Romania (ambasadorii şidiplomaţi ai ambasadelor din: Turcia, Grecia,Franta, Germania, Italia, etc.), oameni de artăşi cultură (Ion Caramitru, prof. Gelcu şi DoinaMaksutovici, prof.dr. Luan Topciu, Gheorhe

19 Eveniment ce a avut loc în anul 1921 – anul acesta împlinindu-se 99 de ani de

la cucerirea Independenţei Republicii Albania.

Bucura, Viorela Codreanu Tiron, actriţa DoinaGhiţescu, ziarişti etc. ), reprezentaţi ai vieţiipolitice, şi ai Ministerului Afacerilor Externe(prin prezenţa doamnei director EneAlexandru), prinţesa Lia de Romania etc.

Un eveniment special pentru Albania,dar şi pentru România - care îşi va sărbătoriZiua Naţională peste numai două zile - , şi carear trebui să fie şi pentru români un memento încare să ne amintim de comunităţile româneştide dincolo de graniţe, de limba şi istoriaromânilor din întreg spaţiul European.

Relaţiile dintre Albania şi România suntfoarte bune, cu legături istorico-culturale de

prietenie dintre cele două popoare şi cu ocooperare care acoperă toate domeniile.România este un aliat al Albaniei în structuraNATO şi un partener important pe drumul eicătre integrarea în Uniunea Europeană.

***Sufocaţi de americanizarea care aimpus sărbătorile de peste an ca adevăraterepere ale vieţii socio-culturale din România,uităm că la sud de Dunăre trăieşte o naţiune încomponenţa căreia se găseşte o mare comu-nitate de români, rămasă pe acele locuri dinepoca în care Dunărea nu era fluviul caredesparte pe români de slavii de sud, ci o puntede legătură între românii care locuiau pe

ambele maluri.Descendenţi ai ilirilor, de origine indo-

europeană, prezenţa acestei populaţii în actu-ala Albanie datează de aproape un mileniu

înaintea erei creştine, ceea ce face din poporulalbanez unul din cele mai vechi din Europa, dinaceeaşi perioadă cu strămoşii noştri, dacii.Cuceriţi de Romani şi Bizantini, iar din 1478 deOtomani, albanezii au stat jumătate de mileniusub ocupaţie turcească, ca în secolul trecut să





68

aibă parte de cel mai crunt regim comunist dinistorie.

Figura emblematică a istoriei Albanieieste Gerge Skanderberg, cel care a conduslupta împotiva turcilor, înainte ca ţara să intresub stăpînire otomană, iar luptătorii albanezisă fie transformaţi în mercenari. Abandonatede către regimul comunist de la Bucureşti,zecile de şcoli şi biserici româneşti construitede statul român în perioada interbelică auajuns în paragină, iar un capitol important alistoriei românilor a fost şters din memorie.

După schimbarea regimurilor comuniste,comunităţile româneşti din Albania au renăs-

cut, dar sînt lăsate de izbelişte de Guvernul dela Bucureşti, deşi există zeci de mii dealbanezi de origine română care vorbesc olimbă română arhaică şi plină de cuvinte pecare noi, în România, nu le mai avem nici îndicţionare. Dacă adăugăm că imnul Albaniei afost compus de Ciprian Porumbescu, iar limbaalbaneză are cuvinte pe care le găsim şi înlimba română vorbită, înţelegem altfel istoriaromânilor.

Valentin MUSCĂ ***

Albanezii, un popor mândru şi fascinant,merită stimaţi numai şi pentru remarca luiNicolae Iorga, care spunea: „Albanezii suntverii noştri buni”. Legăturile albanezilor cuRomânia sunt colosale. În urmă cu 160 de ani,

în România, albanezii au întocmit primulabecedar în limba lor maternă (1844). Aici au

fost întemeiate primele societăţi culturale şipatriotice albaneze (de la 1884 încoace).

Pe strada Lipscani a funcţionat primatipografie albaneză (1886). În urmă cu 120 deani, în România a apărut primul număralsăptămânalului Shqiptari - Albanezul (1888).Între anii 1887-1938, la Brăila, Bucureşti şiConstanţa, au apărut în jur de 30 de ziare şireviste albaneze. La Biserica Dintr-o Zi s-aoficiat prima liturghie albaneză (1911), iar într-o şedinţă istorică ţinută în Hotelul Continental

s-a hotărât ca Albania să obţină independenţa.Iar România este prima ţară din lume care arecunoscut independenţa Albaniei.

În plus, „dacă românii ar fi uniţi cualbanezi, ar fi domnit asupra Balcanilor”, ar fispus Regele Carol I, în 1900.

***

În prezent se fac eforturi pentru învăţarea limbii literare albaneze actuale.Drapelul roşu cu vulturul bicefal în centru afost adoptat de Societatea „Bashkimi”(Unirea), cu inscripţia Societăţii deasupra.

Drapelul albanez era ridicat cu ocaziasărbătorilor mari româneşti şi albaneze încădin primul deceniu al secolului al XX-lea lasediile societăţilor culturale albaneze sau ladiferite manifestari ale acestora.

Imnul albanez este „Cântecul steagului”,text scris de poetul albanez din Romania,Asdreni (Aleks Stavri Drenova) şi pus penotele cântecului „Pe-al nostru steag e scrisunire” al compozitorului român Ciprian Porum-

bescu. El a fost cântat prima dată la Bucureşti în anul 1907, fiind adoptat de către albanezi în1912 la proclamarea Independenţei de stat caimn până în zilele noastre.

Castelul Beratti – monument din sec. XIII





69

(continuare din nr. 1-2)

De ce din interferenţa Luminii cu Trans- figurarea după un lung drum cosmogonic ne-amales numai cu Tristeţea Lumii ? Ce o fi însemnândTristeţe, câtă vreme nici îngerii nu mai au puteresă zâmbească?!

La pagina 632 a aceluiaşi Dicţionar al Limbii române contemporane , semnat de VasileBreban, am găsit o explicaţie cât se poate deinteligibilă:

„Tristeţe, tristeţi, s.f.. Stare de spirit apăsătoare; mâhnire, amărăciune.”

Pe care din ele le-or fi căutat instincteleumane pentru că Lumina a reflectat din mări şi

oceane aceleaşi raze trimise de Dumnezeu?Fiindcă infinitul de Lumină căzut pe neinfinutulpământului sunt trimise înapoi prin Trans- figurarea razelor după asemănarea şi chipul luiDumnezeu. Odată cu ele spiritele noastre ajung

în Univers şi rătăcesc pe acolo cum rătăcesc şipe pământ, incapabile să realizeze o armoniecosmică pentru că nu ştiu cum să bată la porţilesfinţilor, deşi mintea lor repetă într-o continuăelucubraţie: „Bate şi ţi se va deschide! ”. Aşa se

face că starea de spirit de acolo toarnă aceeaşilumină către noi şi fiindcă zâmbetele nu se mai

întorc, ne acoperă Tristeţea . Pesemne că Astre-le ştiu mult mai bine cum se face „Deschidere liberă într-o conversaţie ”.

Şi a adunat atâta Tristeţe lumea, încât şifrumuseţea face umbră. Şi-atunci, ce se poatesuporta şi ce nu se poate trăi de o Conştiinţă ,

înainte ca aceasta să-şi fi pierdut luciditateaspre un sens ultim?

Dacă supărarea localizează individul, iarTristeţea – lumea, atunci se poate suportaprostia şi nu se poate trăi Inconştienţa . Dinacelaşi chin lăuntric al neînţelesului, desfăşor de

la p.267 al aceluiaşi Dicţionar , cuvântul Incon- ştient pentru a putea să separ timpul de gândulmeu.

„Inconştient, -ă, inconştienţi, -te , adj.,s.n. 1. Adj. Care nu este conştient, care şi-a

pierdut cunoştinţa. 2 . Adj. Care nu are o atitudine conştientă faţă de realitatea încon-

jurătoare; fără minte, fără judecată. 3. S. n.Totalitatea formelor psihice care scapă

conştiinţei.”

Factorul esenţial este conştiinţa . Nece-sitatea aceleaşi interferenţe ne canalizeazăraţiunea spre o lume acvatică şi aerobică, delocpământeană; imersiunile Inconştienţei trans- figurează Lumina în suferinţa spumei valurilor,revărsând în iluzii debordante până la limiteleţărmurilor noastre. Şi iată, cum cel „Care nu este conştient, care şi-a pierdut cunoştinţa ”

intră într-o „Stare de spirit apăsătoare ”. În câtealte limbi să se exprime omenirea, dacă totDicţionarul Lumii nu a găsit sensul de a puteatrăi, fără suportarea prostiei.

Treapta finală a eternităţii te aban-donează în zădărnicia unui nimic şi te acoperămâhnirea unui amurg prematur, ca şi cum nu ar fiexistat pentru tine niciodată răsăritul. Şi-atunci,această mâhnire nu vine ea de la cei „Care nu are o atitudine conştientă faţă de realitatea





70

înconjurătoare ”? Iată, interferenţa Tristeţii cuInconştienţa ne trezeşte Conştiinţa spre alteorizonturi ale Luminii Transfigurării . Darcunoaştem noi un alt fel de răsărit sau un alt felde amurg?!...

Marea creează senzaţia de Tristeţe iaradâncul ei senzaţia de Inconştienţă . De aceea,numai ţipătul unui pescăruş îţi poate da gustul de„amărăciune ” pentru că nu ai aripi să zbori. Şitotuşi te trezeşti că pluteşti într-o continuăderivă; că te faci pulberi şi te întrebi înplinătatea echivocului, dacă nu cumva „Totali- tatea formelor psihice care scapă conştiinţei”

este rezultanta „amărăciunii ”. Mă gândesc, acumafară atâtea păsări cântă iar germenii mor însâmbure!…

De ce oamenii au înţeles că natură înseamnă numai ceea ce se află în interiorul inimiişi nu ceea ce se află şi în interiorul Conştiinţei ?

Este atâta mister în germenul uneiseminţe încât nu poţi găsi „totalitatea formelor

psihice ” ale acestuia de a crăpa o stâncă pentrua gusta din Lumină . Şi tulpina lui; frunzele lui;florile lui; din rodul pământului îşi clădeştefructul. Acesta înseamnă că nu a cunoscut amă-răciunea. Numai fructele nu scapă Conştiinţei .

Cât de important este să poţi să guşti dinrodul pământului tău! Nu ai avea cum să maicunoşti amărăciunea, iar Tristeţea ar fi otortură metafizică stinsă de Luminile Transfigu-

rării prin metamorfoza pietrelor. Poate că ar fitrebuit să ne naştem toţi sfinţi pentru a culegefructe din piatră ori poeţi pentru a răspândipolenul florilor. Căci nu am auzit pe nimeni să-şipiardă minţile de fericire ori orbiţi de puritateaflorilor să-şi piardă „lumina ochilor ”.

Munţii în tăcerea lor îşi fac inimi din văpăide flăcări la intersecţia cu azurul. De aceea s-arupt tocul scriind istoria, iar filele i-au rămasflendurite de vânturi, care au aruncat cerneala pe

cer şi de atunci el a rămas albastru. Înduplicitatea lor, acum nu mai ştiu cine are priori-tate: Tristeţea sau Inconştienţa .

Dacă ar fi să iau sensul „Care nu are o atitudine conştientă faţă de realitatea înconjurătoare ”, nimic nu mă poate opri dinfierberea aburilor avântaţi spre azur din care sedesprinde explozia cosmică a conştiinţei înecată

în vulgaritatea dezlănţuită a dogmelor şi ideolo-giilor incendiare, o avalanşă de distrugeri, ce teface să te topeşti întru-un flux moral, trăindprin a muri zilnic în tine într-un lung leşin depoezie.

Apele în murmurul lor au oprit Adevărul.De aceea numai cascadele vorbesc după ce unfulger a turnat mai multe trăsnete în loc de unul.De aici s-au născut şoaptele, dar ele nu pot firostite decât în miez de noapte. Şi atunci, cândse spune Adevărul?

În obsesia unei furtuni, ne abandonămpaşii în fugă; abia atunci fiorii cosmici dezgolesc

luciditatea unei clipe rătăcite pentru nefiinţă. Şinu căutăm noi nedezmeticiţi ochiul unui lac să neprivim în oglindă? Căci e atâta conştiinţă înluciditate, încât nu ar încăpea în tine şi ai luaforma oceanului. Poate aici arheologii ar des-coperi liniştea frunzei plecată în delirul unuicapriciu trecător şi, Doamne cât adevăr s-arspune! Ai vedea lumea în adâncul ei prin verdelefrunzei.

Vezi în adâncul lumii

Eşti şi nu exişti,trăieşti pentru că nu trăieştişi te legi mai mult de viaţă,te aşezi alături de gândire;priveşti în adâncul ei,crezând că te oglindeşti în raţiune.Şi trupu-ţi se-nmoaie în fluid

îmbălsămând lumea în tineşi nu mai încapi în trupul tău





71

de tristeţea ei, începi să nu mai fii om,te înalţi o emanaţie în infinit,

în propria-ţi singurătate,şi orice ai face e prea puţinfiindcă vezi în adâncul eiceea ce ar fi trebuit să mângâi.Toate razele nu-ţi ajungsă te topeşti în iluzii,pleci fără să întrebi de nimeni,rupt din nesfârşita umbră,Lumina ţipă din pământ spre cer,căldura ei să te atingă.

(Din volumul „Luminile transfigurării“, Junimea2007, p.22)

Maria Cozma, Paris, 15 noiebrie 2011

Transfigurare - Raymond Leech

Foto Marin Mincu20

Giovanni Rotiroti21: „Maestrul şiMemoria”.

În amintirea lui Marin Mincu

Un omagiu adus personalităţii regretatuluiMarin Mincu, reputat italienist, scriitor şicritic literar care a predat mulţi ani în Italia,la universităţile din Torino şi Florenţa, decătre Giovanni Rotiroti, cel care i-a fost mai

întâi student şi apoi colaborator, fiind înprezent profesor de Limba şi LiteraturaRomână la Universitatea „L’Orientale” dinNeapole, scriitor şi psihanalist. „Ceea ce mă

fascina cel mai mult la profesorul meu –sub-liniază Rotiroti – era dimensiunea etică şi su-biectivă a poetului-traducător: meşteşugulcuvântului înţeles ab origine ca traducerepermanent în act şi sondare a memoriei într-olimbă străină, care generează vitalitateanesfârşită a poeziei”.

Prezentul ca metaforă a trecutului „În faţamorţii celuilalt nu ne rămâne decât memoria,adică interiorizarea, întrucât celălalt nu mai

este nimic în afara amintirii noastre; noi înţelegem că celălalt rezistă închiderii memo-riei noastre interiorizante chiar de la luminaobscură a acestui vid. Pornind de la golulacestei absenţe irevocabile celălalt ne apareca altceva, este altceva pentru noi, la moarteasa ori în faţa unei posibile morţi, pentru căastfel se manifestă limitele eului şi alenoastre, obligaţi fiind să ne asumăm ceea ce

20 http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Mincu21

http://www.ilcounseling.it/percorsi/Giovanni.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Mincu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Mincu





72

este mai presus şi diferit de noi, în acelaşitimp în afara şi în interiorul nostru” (JacquesDerrida).

Imagini îndepărtate se suprapun, prindcontur în memorie, precum o scenografieideală a prieteniei; uimirea, fiorii, cuvintele,culorile, vechile legături indestructibile. Ima-gini care repropun permanent prezentul cametaforă a trecutului. Amintiri, mărturii,neconstrânse de vreo obligaţie. Împărtăşireaaceleiaşi pasiuni, întâlnirile, nerealizărilemarchează încontinuu existenţa fiecăruiadintre noi şi ne cer să dăm mărturie despreele. A da mărturie înseamnă în mod paradoxal

profanare, desigilare a unei cripte subiectivefoarte bine păzite, alcătuită din reprezentărişi cuvinte. Mărturia elimitează sfera sacruluirestituind ceea ce este profan, ca act etic, cadorinţă a unui gest sau a unei expresii cerămâne în aşteptare, en souffrance , precumscrisorile de dragoste niciodată expediate, darmereu şi dintotdeauna aşternute pe hârtie. Dinaceastă criptă subiectivă este imposibil să teeliberezi.

Aşadar, ce rămâne din toate? Un nume,taina unui nume pe care nu contenim să-lsalutăm până la sfârşitul vieţii noastre, ca oposibilitate mereu deschisă, mai ales atuncicând cineva pleacă mult prea repede dintre noi.

„Mitul” Marin Mincu la Florenţa

Am avut norocul să-l întâlnesc pe MarinMincu în luna noiembrie a anului 1985, să-i

devin student şi, ulterior, colaborator, îmbră-ţişând idealul său neobosit de a face cunoscutăliteratura română în Italia şi de a o difuza.

Rolul intelectual al lui Mincu în Italia sepoate regăsi în opera susţinută de scriitorcare a abordat cu mult curaj aproape toategenurile literare: critică literară, proză, poe-zie. Extraordinara sa activitate ştiinţifică estedovada unei fizionomii culturale complexe carea reuşit să-şi impună pe bună dreptate notorie-

tatea nu numai în Italia, ci şi în panorama lite-raturii mondiale.

Poligraf plin de zel, un adevărat spiritfaustian, Marin Mincu era deja un mit laFlorenţa. Ceea ce mă atrăgea la cursurile salede la universitate – pe care le desfăşurascriind cu creta pe tablă textele poeziilorromâneşti – era în primul rând viziunea saglobalizantă asupra literaturii. Ceea ce ţinea sătransmită studenţilor săi florentini era îndeo-sebi punerea în act a textului literar printr-origuroasă şi pertinentă lectură generatoare desens, graţie jocului subtil şi dificil de sesizatal semnificanţilor lingvistici.

Obiectivul ultim al lui Mincu era acela de afundamenta autonomia literarităţii faţă deorice suprastructură ideologică impusă dinexterior, care tindea să micşoreze putereaunui text sau să-i minimalizeze vitalitatea,limitându-l la un semnificat univoc şi prinnatura sa arbitrar.

Dimensiunea etică şi subiectivă a poetului-traducător Marin Mincu îşi asuma aserţiuneatextualistă conform căreia textul exprimă el

însuşi totul şi susţinea la cursurile sale căpoezia este o materie aproape impalpabilă,care se sustrage oricărei tentative pozitivistede a fi fixată într-o terminologie statică, fiindsupusă acelei entropii permanente intrinsecămodului său de existenţă. El le dădea stu-denţilor posibilitatea să deprindă în mod direct– prin lectura, analiza şi traducerea în italianăa marilor poeţi precum Eminescu, Barbu, Blaga,Stănescu – un sistem de semne autoreflexive

şi autoreferenţiale în care subiectul poetic eradefinitiv abolit în truda constantă de permu-tare şi combinare care caracterizează „practi-ca semnificantă” a scriiturii.

Originalitatea direcţiei critice inauguratede Marin Mincu la Florenţa constă în îmbinarearaporturilor dintre text şi existenţa care

întruchipează starea interioară a scriiturii prinmodalităţile de punere în act a jocului inter-textual şi existenţial, orientat mai ales sprecăutarea pasionată a autenticităţii formelor de

http://www.ilcounseling.it/percorsi/Giovanni.htm





73

expresie, dincolo de simplul şi mecanicul joccombinatoriu al semnelor scripturale.

Ceea ce mă fascina cel mai mult la pro-fesorul meu de Limba şi Literatura Română eradimensiunea etică şi subiectivă a poetului-traducător: meşteşugul cuvântului înţeles aborigine ca traducere permanent în act şisondare a memoriei într-o limbă străină, caregenerează vitalitatea nesfârşită a poeziei.

Prezenţa lui Marin Mincu la Florenţa a însemnat pentru mine mai presus de toate omărturie etică, în primul rând o etică a lecturiişi o etică a scrierii, o vitalitate expresivănăscută din pasiunea pentru filologie, cu o

deosebită capacitate de a asculta şi o extra-ordinară disponibilitate de a intra în joc princuvintele autentice ale existenţei. De la el am

învăţat o veritabilă lecţie de civilizaţie, caacelea pe care doar maeştrii adevăraţi, foartegreu de întâlnit astăzi, ştiu să le dea.

Articol scris în l. italiană deGiovanni Rotiroti

şi tradus în l. română de

Despina Grozăvescu

Veneţia – Andrei Brănişteanu22

22http://www.tablouri.com/

Andrea Mucciolo23

RITORNO ALLA FONTE

Un miraggio m’appareaccennatotra la fitta boscaglia,dove il solenon può entrare.Ricamatosulla seta pura,avvolge di pensierila tenue entitàancorametà umana,che stanca lambiscela volta del cielo.Ma tu,proprio tu,che apri l’infinito

crei un nuovo universodi luce, argento e oro,tumi guideraialtrove,dove gli angeli senz’alibevono ancoradalla fonte.

23http://www.andreamucciolo.com/andrea_mucciolo.html

http://www.tablouri.com/




























74

Massimo Milani

Solo un soffio di vento

accompagna i miei passiin questa ancor giovanee tiepida luce del mattino.Umidi sentieri tra i campifragore di scompigliate frondee quel profumo di terrache sempre diventa respiro.Così, in questa semplicitàprendono corpo i pensierie gli innocenti desideri

già gocce di gioia ed attesa.E’ di questi brevi momentiche voglio aver caro ricordoè di quest’aria di libertàche non voglio far nostalgia.Io vivo qui l’alba e il tramontonel lento scadere del tempoe nell’esaudirsi di un sognoti vorrei, anche in silenzioma ancora al mio fianco.

Io Vivo in Gratitudine…

Per tutto quello che ho datoe per tutto quello che ho ricevuto.Per la bellezza nella mia vitae per i dolori che ho conosciuto.Per le sfide che ho affrontatoe per quanta strada ho fatto finora.Per il mio coraggio e i miei doni

e per la saggezza che ho conquistato.Per il viaggio e l’esperienza

e per la gentilezza lungo la via.Per i miei sogni e i miei desiderie per la fiducia che ho imparato.Per la gioia e l’inspirazione,e per lo scopo che ho appena scoperto.

Per i miracoli che verranno,e per quello che il domani ha in serbo per me.Per tutto l’amore che ho conosciutoe per quello che ho ancora da dare.Per i miei amici, per la mia casa, e per la miafamigliae per il tempo di trovare me stesso.Per l’abbondanza e la semplicitàe per la grazia e l’opportunità.Per la possibilità di fare la differenza

e per la fede di sapere che la farò.(D.D. Watkins)

GIUSEPPE UNGARETTI

Sentimento del tempo1931

E per la luce giusta,Cadendo solo un'ombra violaSopra il giogo meno alto,La lontananza aperta alla misura,Ogni mio palpito, come usa il cuore,Ma ora l'ascolto,T'affretta, tempo, a pormi sulle labbraLe tue labbra ultime.

Agonia

Morire come le allodole assetatesul miraggio

O come la quagliapassato il marenei primi cespugliperché di volarenon ha più voglia

Ma non vivere di lamento

come un cardellino accecato G.U.

http://www.andreamucciolo.com/andrea_mucciolo.html





75

Italia a fost ţara invitată de onoarela Târgul de carte „GAUDEAMUS“ 2011.

În contextul special al aniversării a 150 deani de la unirea provinciilor italiene într-unsingur stat, Târgul Gaudeamus a sărbătorit,timp de cinci zile, limba şi cultura italiană laBucureşti.

Alături de preşedintele de onoare alTârgului, Luciano de Crescenzo, personalitateplurivalentă a culturii italiene actuale, scriitor,actor şi regizor de film, jurnalişti şiprofesionişti ai cărţii şi radio-ului au fostoaspeţii Târgului, în intenţia de a prezentapublicului din România o imagine cât mai variatăşi fidelă a culturii italiene de azi.

Îngândurare - Raymond Leech

În dialog cu ŞtefanDamian24 despre noua colecţie

„Biblioteca Italiană XXI”

Colecţia „Biblioteca Italiană XXI”,coordonată de Ştefan Damian, a editurii DaciaXXI din Cluj-Napoca.

Am discutat cu italienistul ŞtefanDamian despre publicaţiile şi proiectele noiicolecţii, despre felul în care „traducerile fac oliteratură" (convertind în pozitiv aserţiuneadin programul „Daciei literare” de la 1840), caşi despre actuala prezenţă a literaturii italiene

în România şi promovarea acesteia printr-o

iniţiativă mai amplă şi articulată la nivel deinstituţii culturale.

- Domnule profesor Ştefan Damian, cum s-anăscut colecţia „Biblioteca Italiană XXI” pe careo coordonaţi şi ce obiective îşi pro-pune?

- Ideea unei „Biblioteci Italiene” este una caremă urmăreşte de mulţi ani, adică mai dinaintede a fi devenit redactor la vechea editură„Dacia” din Cluj, din perioada când am început

să public nu doar poezie şi volume de prozăproprii, ci şi traduceri. Este vorba despre aniistudenţiei, când, fiind redactor la revista„Echinocţiu”, am tradus primele poezii (nudintre autorii cei mai comozi, fiindcă prin1970, Mario Luzi, de exemplu, scria destul decomplicat pentru puterile unui novice!) şi mi-am„făcut mâna” încercând să pătrund sensurileascunse şi multiple ale autorilor de opera căro-ra mă ocupam. Ideea m-a „persecutat” când am

24http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii_membrii_471_DAMIAN-Stefan.html





76

devenit redactor de literatură la editura clu- jeană, iar în anii în care am încetat să mailucrez pentru „Dacia”, după 1990, a devenitchiar programatică. De aceea am fondat osocietate culturală intitulată „Pro-Amicizia”interesată în strângerea relaţiilor culturaleromâno-italiene şi de promovare a culturiipeninsulare la noi. Ea a sponsorizat publicareaunor antologii de poezie şi a unor poeţi cuvolume proprii. Câţiva ani mai târziu am fondatşi o editură, I.D.C. Press, care şi-a făcut unţel din promovarea culturii italiene la noi. Cuaceastă editură am publicat vreo douăzeci detitluri, care s-au adăugat celor publicate cu

fosta editură „Facla” din Timişoara, cu „Nona”din Piatra Neamţ, cu „Eikon” din Cluj-Napoca.Aşadar, atunci când directorul editurii DaciaXXI mi-a solicitat colaborarea, am acceptat-obucuros, nutrind convingerea: cu cât va creştenumărul iniţiativelor publicistice, cu atât celedouă culturi se vor cunoaşte mai bine, iarrelaţiile dintre noi şi italieni vor fi tot maistrânse şi mai profunde.

-Care sunt publicaţiile apărute până acum şiformele de promovare ale acestora?

- La Editura Dacia XXI am publicat douăromane de Grazia Deledda, Incendiu între măslini şiCenuşă, un volum de proză scurtă dinperioada Scapigliaturii italiene, intitulat„Ofiţerul Negru“ şi o antologie de soneteitaliene din perioada Renaşterii datorate celorşase poete mai cunoscute, Veronica Gambara,Vittoria Colonna, Tullia D'Aragona, IsabellaMorra, Gaspara Stampa, Veronica Franco.Volumele au fost prezentate cu diferite ocazii,la târgurile de carte din Cluj şi Bucureşti, laFiera del Libro din Torino, la manifestările pecare Editura le-a organizat mai ales înTransilvania (librării, întâlniri cu cititorii, cusau fără participarea mea), prin recenzii înziare, reviste, radio şi TV. Ele se bucură de obună popularizare şi pe site-urile Editurii.

Ce titluri aveţi în plan pentru anul viitor?

În prezent suntem în tratative pentru repu-blicarea clasicilor trecentişti (Dante, Bocca-ccio, Petrarca), dar şi pentru promovarea unorautori moderni, mai puţin sau deloc cunoscuţi

în spaţiul românesc. Totul depinde, însă, deposibilităţile materiale pe care editura va reuşisă le aloce şi „BID”-ului („Biblioteca ItalianăDacia”), fiindcă plaja ei de acţiune este deo-sebit de variată şi vastă. Arta traducerii şi„bipolaritatea expresivă” a limbii române.

Ce reprezintă, pentru dumneavoastră, tradu-cerea literară?

Încă din tinereţe m-a obsedat afirmaţia din

programul „Daciei literare” de la 30 ghenadie1840, şi anume că „traducerile nu fac o lite-ratură”. Am încercat să desluşesc tâlcul ver-bului „a face” în acest context şi nu am preafost de părerea ilustrului nostru înaintaş:traducerile constituie o literatură (atât pentrucultura de origine, cât şi pentru cultura desosire!), pot fundamenta literatura naţională, opot corela cu ceea ce se petrece pe plan inter-naţional. O bibliotecă de traduceri îi poate

permite cititorului nostru să cunoască trecutulşi prezentul literar al unei naţiuni de la careare de învăţat, tot la fel cum şi acea naţiune aavut de învăţat de la altele, de-a lungul seco-lelor. În acelaşi timp, traducerea literarădeschide apetitul pentru opera unuia sau altuiadintre autori, preferinţa pentru stil, pentruaprofundarea celor două limbi, permite opţiuni,preferinţe etc.

Consideraţi importantă colaborarea dintre tradu-cător şi scriitor?

Un scriitor nu se naşte din „nimic!” El este unprodus al acumulărilor succesive, al sedimen-tărilor şi descoperirilor altora, este, într-unfel, un fel de „hârtie de turnesol” care aasimilat ceea ce i s-a oferit. Traducând maimulte romane şi nuvelele unuia dintre cei maiimportanţi scriitori italieni de la începutul

secolului trecut, Federigo Tozzi (încă insu-ficient cunoscut chiar şi în Italia!), am învăţat

http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii_membrii_471_DAMIAN-Stefan.html

http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii_membrii_471_DAMIAN-Stefan.html





77

de la el scrierea abruptă, tăierea netă a super-fluului, eliminarea intervenţiei autorului întext, reîntoarcerea la un lexic arhaic, umorulde situaţii...

Aţi tradus în română atât poezie, cât şi proză.Din perspectiva traducătorului, care vă este maiaproape şi de ce?

-Există multe puncte comune în traducereatextului poetic şi a celui narativ. Dar sunt şinumeroase deosebiri. Şi nu doar în ceea cepriveşte volumul de muncă, timpul acordat uneitraduceri. Cred că totul depinde de afinităţiletraducătorului, de stilul autorului, de modul lui

de a gândi şi a se exprima, de acea „formamentis” specifică unuia sau altuia dintre autori.Nu trebuie să se uite şi faptul că fiecare autorse individualizează prin stil, iar stilul este unrezultat al mai multor factori, uneori desluşiţi,alteori mai puţin evidenţi. Personal, prefertraducerile de poezie, odată capacitat de unautor mă simt în largul meu, chiar dacă şi aicieste nevoie de foarte multe nuanţări, de folo-sirea „bipolarităţii expresive” a limbii noastre.

Prin acest concept, nu ştiu cât de eficient, încerc să spun că în traducerea în româneştene putem folosi fie de termeni arhaici (latinis-me, slavisme ori cuvinte din fondul străvechi),fie de neologisme. Ori, şi aici consider că artatraducătorului (dacă există una!) este de oarmonioasă combinare a celor două. Tradu-cătorul este, astfel, dependent de autor, deintenţiile acestuia din textul de pornire. Dareste şi el însuşi, aşa cum a dovedit-o cuprisosinţă cea mai importantă traducătoare deliteratură italiană din spaţiul românesc, EtaBoeriu.

Traduceţi şi din română în italiană. Cum vedeţitraducerea într-o limbă diferită de cea proprie?

Am tradus puţin (doar zece volume de versuri)din româneşte. Este, oricum, o activitate cu ungrad de dificultate mai ridicat decât tradu-

cerea din italiană în română! În ceea ce măpriveşte, prefer să scriu în italiană. Am public-

cat două volume, unul intitulat, „Racconti diTransilvania“ – povestiri, (Ed. Santi Quaranta,Treviso) şi romanul „La farfalla dalle ali bru-ciate“ (Ed. Nemapress, Roma-Alghero), reela-borând texte scrise anterior în româneşte.

Într-o privire de ansamblu, cum evaluaţi actualaprezenţă a literaturii italiene în România? Autoriicontemporani sunt îndeajuns reprezentaţi?

-Din italiană se traduce destul de mult, dar şidestul de neîngrijit. Nu doresc să intru înpolemici, dar am constatat că există „şcoli detraduceri” în care textul de pornire este doarun pretext pentru reformularea lui „după

ureche”. În ceea ce mă priveşte, până acum amtradus cincizeci de titluri: proză, poezie,studii, eseuri filosofice. Sunt mulţi autoriicunoscuţi doar pe spaţii restrânse, dar pe caream pariat. Cel mai recent volum este „Lafattoria delle allodole“, de Antonia Arslan(Ferma ciocârliilor, tradus în colaborare cucolega Gabriela Lungu), roman publicat deeditura Ararat din Bucureşti în 2010. Dar, cupărere de rău trebuie să spun că nu există o

iniţiativă amplă, articulată, la nivel de instituţiiculturale suficient de bine dotate (inclusivmaterial), interesate de promovarea culturiiitaliene (la noi şi aiurea!). Se lasă totul peiniţiativa privată. Or, şi aceasta are limitele ei,mai ales într-o situaţie economică precară, cumeste cea de astăzi. Cred că un asemenea rol i-ar putea reveni de drept Institutului Italiande Cultură din Bucureşti şi filialelor acestuia,care şi-ar putea orienta activitatea şi pestimularea acestor activităţi publicistice,cunoscut fiind impactul pe care cartea (tipări-tă, ori difuzată prin mijloace moderne) îl poateşi trebuie să îl aibă.

Interviu realizat de Afrodita Carmen Cionchin 25

25http://afroditacionchin.ro/





78

SSccuurrttăă sscchhiiţţăă iissttoorriiccăă aaiinntteerrffeerreennţţeelloorr rroommâânnoo--iittaalliieennee..PPrreezzeennţţaa iittaalliiaannăă î î nnttrree rroommâânnii

Legăturile dintre români şi italieni da-tează, prin strămoşii acestor două popoare –fără nicio exagerare – de circa două milenii,adică de când romanii au venit pentru primaoară în contact cu dacii (traco-daco-geţii) şi de

când legiunile romane victorioase au cucerit,rând pe rând, întinse regiuni din fosta Dacie,creând pe ruinele ei câteva provincii romane26.De-atunci, sigiliul Romei a fost pus pentru ve-cie la Dunăre şi la Carpaţi. Chiar şi astăzi, une-le dintre cele mai importante oraşe din Româ-nia se laudă cu titlul de municipiu obţinut iniţialpe vremea romanilor, iar între emblemele lorde suflet (la Bucureşti, Cluj-Napoca, Timi-şoara, Târgu-Mureş, Turda etc.) se află invari-abil şi statuia Lupei capitolina . Fireşte, dacăvorbim de legături în popoarele român şi italianşi, mai ales, între statele italian şi român,atunci lucrurile se apropie mai mult detimpurile noastre, fiindcă România şi Italia – caentităţi politico-naţionale moderne – au apărutabia în secolul al XIX-lea. Identitatea româ-nilor este însă profund şi iremediabil legată deItalia şi de latinitate, încât, de multe gene-

raţii, copiii sunt educaţi în familie şi în şcoală în cultul Romei. La construcţia ideologiei naţio-nale moderne, descendenţa romană a românilorşi latinitatea limbii lor au constituit pilonii debază. În acest spirit, în secolele al XVIII-leaşi al XIX-lea – în Transilvania mai ales, subimpulsul curentului iluminist al Şcolii Ardelene

26Vezi, despre trecutul românilor, Stephen Fischer-Galaţi, Dinu C.

Giurescu, Ioan-Aurel Pop (coord.), Una storia dei Romeni , Cluj-Napoca, 2003; I.-A. Pop, I Romeni e la Romania, Cluj-Napoca,2004.

– istoria românilor începea invariabil cu fonda-rea Romei la 753 î. Hr. (ab Urbe condita ).

De aceea, intensele raporturi româno-italiene din epoca modernă nu pot fi înţelesefără antecedentele lor îndepărtate. ImperiulRoman a cucerit şi anexat sau controlat la sudşi la nord de Dunăre, din secolul I şi de la

începutul secolului al II-lea, d. Hr., regiuniledintre Munţii Haemus (Balcani) şi fluviu, cuDobrogea, apoi Muntenia, sudul Moldovei, Olte-nia, Banatul, Transilvania etc., transformândcea mai mare parte a lor în provinciile romaneMoesia şi Dacia. Pe aceste teritorii, stăpânitede romani între circa 175 şi 400 de ani, s-a

produs, prin mijloace variate, un intens procesde romanizare, în urma căruia, deopotrivă lanord şi la sud de Dunăre, pe arii vaste, s-aformat cel mai răsăritean popor romanic dinEuropa – poporul român. Acest popor, ca şimulte altele, a avut până în secolul al XIX-leadouă nume, unul prin care s-a denumit el însuşişi acesta este numele de rumân sau român (derivat din latinescul Romanus ) şi altul princare l-au denumit străinii şi acesta este

numele de vlah (valah ), cu mai multe variante(derivat din numele primului trib celtic roma-nizat, Volcae ), însemnând latinofon sau vorbi-tor de limbă latină. Acest fenomen al dublei,triplei etc. denumiri se întâlneşte la mai multepopoare, între care germanii, grecii, ungurii,albanezii, polonezii, finlandezii, irlandezii,olandezii. Existenţa românilor în istorie, capopor romanic constituit, poate fi atestatăprin surse începând cu secolele IX-X, când ei

apar pomeniţi în scris, după confruntarea sauchiar în confruntare cu valurile de invadatoriaflaţi în migraţie. Semnificativ este faptul căromânii, deşi creştinaţi în limba latină, maiprin misionari veniţi de timpuriu din lumearomană, au ajuns să depindă de biserica de laConstantinopol (Noua Romă) şi să fie, prinurmare, de rit bizantin (adică ortodocşi). ÎnEvul Mediu, românii, ca şi italienii, au trăit înmai multe state, situate în principal în regiunileistorice Transilvania, Ţara Românească şi Mol-

http://afroditacionchin.ro/





79

dova. Între secolele al XI-lea şi al XIII-lea,Transilvania a fost cucerită de Regatul Unga-riei, iar Ţara Românească şi Moldova s-au con-stituit în principate puternice şi de sine stă-tătoare, afirmate după anii 1300. Pe teritoriulTransilvaniei, statul ungar a colonizat printreromânii existenţi (amestecaţi cu alte micietnii), grupuri de maghiari, secui, saşi şi alteneamuri. Înaintarea otomană în Europa aconstituit o ameninţare pentru toate popoarelecreştine din zonă şi pentru statele lor, supusetreptat, în forme diferite. Astfel, în timp ceImperiul Bizantin, Bulgaria, Albania, Serbia şichiar o mare parte din Ungaria au fost cuce-

rite în mod direct şi transformate în provinciiale Imperiului sultanilor, Ţara Românească,Moldova şi Transilvania au rămas ca principateautonome, cu dreptul de a se conduce singure,dar cu anumite obligaţii faţă de otomani. Întimp ce, începând cu secolul al XIV-lea, stateleşi instituţiile lor creştine din Balcani au fostdesfiinţate, la nord de Dunăre, în Ţara Româ-nească, Moldova, Transilvania şi în vecinătatealor, au continuat să funcţioneze principi creş-

tini, cu nobilime locală, cu biserică şi toatecelelalte realităţi, turcii nereuşind să se stabi-lească acolo, nici să aibă proprietăţi imobiliare,nici să construiască moschei şi nici să facă pro-zelitism islamic.

Astfel, în Principatele Române a înflorit, în ciuda vicisitudinilor, o civilizaţiecreştină puternică, situată la zona de interfe-renţă dintre catolicism şi protestantism, pe deo parte, şi ortodoxie, pe de alta. În aceste

regiuni din preajma Carpaţilor, se puteau vedeaconvieţuind cupolele emisferice ale bisericilor

în stil bizantin, cu arcurile romanice şi cuogivele bisericilor gotice. Aici s-au afirmat uninteresant stil al Renaşterii şi un baroc cu pu-ternice influenţe locale, toate vădind numeroa-se interferenţe.

În aceste locuri îndepărtate şi exotice,dar fascinante, au ajuns de timpuriu călători,negustori, artişti, militari şi emisari din stateleitaliene şi mai ales din partea Sfântului Scaun.

Izvoarele narative vorbesc despre primiiitalieni pe teritorii care aparţin astăziRomâniei încă din secolul al XI-lea. Astfel,după înfrângerea de către unguri a duceluilocal Ahtum, la 1030, în Cenad, în nordulBanatului, se organiză prima episcopie latină(pe locul unei mănăstiri bizantine), în frunte cuepiscopul Gerardo Sagredo, originar dinVeneţia27. Colonişti occidentali – valoni şiitalieni – sunt cunoscuţi de timpuriu la Oradea(Varadinum), în vestul României, unde uncartier se numea, încă din Evul Mediu, cum senumeşte şi azi, Veneţia (Velenţa). Un călugăritalian numit Rogerius a fost surprins tot la

Oradea de marea invazie tătaro-mongolă(1241-1242), luat prizonier şi dus spre răsăritşi apoi eliberat; astfel, el a putut scrie o lucra-re numită Carmen miserabile , devenită un im-portant izvor pentru istoria românilor dinsecolul al XIII-lea28. Tot în regiunile apusene,nu departe de Oradea, este consemnată pe la1283 cetatea Olosig, ceea ce duce cu gândultot la italieni (în limba maghiară, olasz

înseamnă italian). Este demn de notat faptul că

în aceeaşi limbă maghiară, român se zice olah ,un singur sunet diferenţiind numele dat româ-nilor de cel dat italienilor, semn că unguriiconsiderau înrudite cele două popoare.Comunităţi italiene erau prezente şi în extre-mitatea sud-estică spaţiului românesc, pe malulMării Negre şi la gurile Dunării, unde negus-torii genovezi şi veneţieni, începând cu secoleleal XIII-lea şi al XIV-lea, îşi desfăceau măr-furile lor, în oraşe-porturi precum Chilia, Ceta-

tea Albă sau Vicina29.Constructorii, arhitecţii şi artiştii

italieni sunt prezenţi încă din secolul al XIV-lea, cum se întâmpla la Timişoara, unde regeleCarol Robert (1307-1342) din ramura napo-

27 Şerban Turcuş, Saint Gerard of Cenad or the Destiny of a

Venetian around the Year One Thousand , Cluj-Napoca, 2006.28

George Popa-Lisseanu, Izvoarele istoriei românilor , vol. V.Cântecul de jale a lui Rogerius, Bucureşti, 1935.29

Ştefan Pascu (sub îngrijirea), Colloquio romeno-italiano "IGenovesi nel Mar Nero durante i secoli XIII e XIV" – Bucarest 27-28 marzo 1975, Bucureşti, 1977.





80

litană a dinastiei de Anjou şi-a stabilit pentruun timp (între 1307 şi 1315) capitala; aici,meşterii italieni au ridicat pentru suveran ocetate impresionantă30. În prima parte asecolului al XV-lea, un urmaş al lui CarolRobert, anume regele-împărat Sigismund deLuxemburg (1387-1437) l-a numit pe condo-tierul florentin Fillipo Scolari – cunoscut şi subporecla de Pippo Spano31 – comite de Timiş. Ela luptat alături de oştile domnului ŢăriiRomâneşti, Dan al II-lea, împotriva turcilor, arefăcut şi construit cetăţi de apărare, cuajutorul italienilor şi a propagat culturaRenaşterii în Banat şi Transilvania32. Un bio-

graf al său spune că era de mare elocvenţă,vorbind, „în afară de limbile florentină şiungară, germana, poloneza şi boema… şiromâna, aşa de bine, încât oricare din ele păreapropria lui limbă33. Marele comandant militarIancu de Hunedoara, "ultimul mare cruciateuropean", el însuşi comite de Timiş, voievod alTransilvaniei (1441-1446) şi guvernator alUngariei (1446-1452), originar dintr-o familieromânească (şi numit, de aceea în documente

latine, la începutul carierei, Iohannes Olah ), şi-a petrecut o parte din tinereţe şi a învăţatarta militară la curtea familiei ducale Viscontidin Milano, a avut în preajmă arhitecţi italieni,dar şi clerici precum cardinalul Giulio Cesarinişi călugărul franciscan Giovanni da Capestrano,inchizitor papal34. Numit în mediul italian "ilcavaliere Bianco" (de la Ianco, diminutiv de laIoan), marele strateg a învăţat să lupte de lacâţiva italieni, între care pomenitul Pippo

Spano, contele Francesco Carmagnola (de laAcademia Militară din Milano), Niccolò

30Nicolae Luca, L'emigrazione storica italiana dei Friulani in

Romania, Invillino, 2006, p. 35-36.31

Acest cuvânt înseamnă în maghiară chiar "comite". Scolari aliasSpano era născut în 1369 la Tizzano, lângă Florenţa.32 Ghizella Nemeth Papo, Adriano Papo, Pippo Spano. Un eroe

antiturco antesignano del Rinascimento, Mariano del Friuli, 2006.33

George Lăzărescu, Nicolae Stoicescu, Ţările Române şi Italia

până la 1600, Bucureşti, 1972, p. 63.34

Ana Dumitran, Loránd Mádly, Alexandru Simon (edited by), John Hunyadi and his time ("Between Worlds", II; "Mélangesd'Histoire Générale", I), Cluj-Napoca, 2008, passim.

Piccinino şi Francesco Sforza. Victoriile luimilitare contra turcilor erau celebrate laVeneţia ori la Roma. Enea Silvio Piccolomini(papa Pius al II-lea) i-a deplâns moartea şi l-alăudat pentru marile sale calităţi: "a fost denaţionalitate română şi de descendenţă destulde modestă; dar a avut o puternică inteligenţă,mare suflet şi virtute", sporind "nu atât gloriaungurilor, cât a românilor, din care se născu-se"35. Papa Calixt al III-lea l-a numit pe Iancu"unicul atlet preaputernic al lui Hristos". Fiullui Iancu de Hunedoara, Matia Corvinul, adevenit rege al Ungariei (1458-1490) – unuldintre cei mai mari suverani – şi a făcut să

prospere în ţara sa Renaşterea italiană. A fost înconjurat de italieni, a avut-o ca soţie peBeatrice de Aragon, fiica regelui Neapolelui,fiind gazda a numeroşi italieni, între caresecretarul şi cronicarul său, Antonio Bonfini,cel care i-a dus, din imaginaţie, ascendenţapână la familia romană Corvina. Poetul curţiisale, Alessandro Cortesi, îl arată pe regepreocupat de îndeplinirea unui sacru mandatcivil, de continuarea tradiţiilor romane ale

înaintaşilor săi şi chiar de "impunerea înRăsărit a legilor italice" (Italas Orienti imponere leges )36.

Românii, ca şi ungurii, saşii, secuii şicelelalte popoare din Europa Centrală şi Sud-Estică, au avut în Evul Mediu conştiinţa deapărători ai Creştinătăţii, adică ai civilizaţieieuropene şi şi-au luat foarte în serios acestrol, inclusiv prin construirea de cetăţi, castele,biserici şi oraşe fortificate. În această acţi-

une, un important rol l-au avut meşterii italieni,invitaţi anume pentru această operă sau veniţisinguri, spre a se pune în serviciul unor principisau a altor comanditari şi, deopotrivă, al"Republicii Creştine". Era atunci un timp deefervescentă colaborare între creştinii apu-seni şi cei răsăriteni, mai ales după ce Conciliulde la Ferrara-Florenţa (1438-1439) deciseseunirea celor două biserici. La acest conciliu,

35G. Lăzărescu, N. Stoicescu, op. cit., p. 77.

36Ibidem, p. 83.





81

ţinut pe pământul Italiei, au fost prezenţi şi înalţi clerici români, între care mitropolitulDamian al Moldovei. La scurt timp dupăaceasta, voievodul Moldovei, Ştefan cel Mare(1457-1504) – cel mai important principe pecare l-au avut românii în Evul Mediu – s-asprijinit şi el pe italieni, inclusiv pe anumiţimedici trimişi la curtea sa de la Suceava dinPeninsula Italică.

Ştefan cel Mare a avut cele mai strânserelaţii cu Veneţia, unde a trimis dese solii şi deunde a primit diplomaţi, cu veşti valoroase pen-tru Creştinătate. Principele român însuşi s-aadresat prin ambasadorii săi Romei, Veneţiei,

Florenţei şi Genovei, anunţându-le victoriilesale întru apărarea Creştinătăţii şi cerândajutoare. El scria în aceste scrisori că ţara saera „poarta Creştinătăţii", care, dacă ar cădea,ar pune "în mare pericol toată Creştinătatea"şi că, deşi cealaltă Ţară Românească (l'altra Valachia ) se supusese sultanului, el înţelegea săapere Ţara Românească a sa, atât de "folo-sitoare pentru treburile creştine" în general37.Între italienii trimişi la Ştefan cel Mare, s-au

aflat Paolo Ognibene, veneţienii EmanueleGerardo şi Matteo Muriano, Ieronimo daCesena şi alţii38. Despre marele principe, auscris veneţienii Marino Sanudo şi Donado daLezze, vicentinul Giovanni Maria Angioletto,Filippo Buonacorsi da Gemignano (stabilit înPolonia), Antonio Bonfini (da Ascoli, stabilit înUngaria) şi alţii. Buonacorsi remarcă într-olucrare a sa că polonii îi numesc pe româniWolochi , adică prin acelaşi termen ca şi pe

ceilalţi indigeni din Italia – Wlochy – "doar cu omică schimbare de accent", fiindcă "polonii îiştiu pe aceştia <pe români> drept italieni"39.

37Ibidem, p. 88-93.

38 Vezi studiile lui Enrico Basso, Adrian Niculescu şi ŞtefanAndreescu din volumul lui Sante Graciotti (a cura di), Italia e

Romania. Due popoli e due storie a confronto (secc. XIV-XVIII) ,Firenze, 1998, p. 83-169.39

I. C. Chiţimia, Umanistul polonez Philippo Buonacorsi-Callimachus şi originea latină a poporului român, în"Romanoslavica", XV, 1967, pp. 203-209.

Raporturile româno-italiene40 continuămult mai intens în secolul al XVI-lea, prinprincipi precum Neagoe Basarab (1512-1521)sau Mircea Ciobanul (1545-1559, cu între-ruperi), pentru care a lucrat un apreciatarhitect-constructor, numit Luca Italus ; prinAloisio (Alvise) Gritti – fiul natural al dogeluiveneţian Andrea Gritti – ca se visa principe alTransilvaniei, iar pe fiii săi îi vedea principi aiŢării Româneşti şi Moldovei; prin principesaIsabella Zápolya, fiica Bonei Sforza şi aregelui polon Sigismund, ajunsă, alături desoţul său (Ioan Zápolya), în fruntea Transil-vaniei şi chiar a Ungariei; prin Ecaterina Sal-

varessi, soţia principelui român AlexandruMircea (1568-1577), al cărei nepot (Radu Mih-nea), înainte de a fi domn, a fost trimis laRagusa şi la Veneţia, beneficiind de educaţieitaliană; prin pretendenţi care se intitulau"principi" şi "regi" ai Ţărilor Române şiprotectori ai catolicismului şi care bântuiauprin Italia etc. Cei mai mulţi dintre aceştipretendenţi – unii dintre ei cu drepturi reale ladomnie – şi-au pus speranţele în ajutorul

Veneţiei. Aşa a fost Petru Cercel, domn alŢării Româneşti (1583-1585), care, princultura şi educaţia sa aleasă, a stârnitsentimente de simpatie în Italia41. El a devenitprotejatul regelui Franţei, Henric al III-lea şial mamei sale, Caterina de Medici, care nuezitat să ceară la Poartă acceptarea lui PetruCercel drept domn al Ţării Româneşti. În 1581,Petru Cercel era primit cu mari onoruri laVeneţia şi prezentat dogelui drept protejat al

regelui Franţei şi al papei Grigore al XIII-lea.Astfel, senatul a pus la dispoziţia prinţuluiromân o galeră până la Ragusa şi o mie detaleri. După scurta sa domnie, Petru Cercel s-aaflat la Roma, la Veneţia, la Mantova, înaintede a fi ucis la Constantinopol. A fost consi-derat unul dintre oamenii cei mai instruiţi ai

40Vezi şi volumul lui Grigore Arbore Popescu (a cura di),

Dall'Adriatico al Mar Nero: Veneziani e Romeni, tracciati di storie

comuni , Roma, 2003.41Cristian Luca, Petru Cercel, un domn umanist în Ţara

Românească, Bucureşti, 2000.





82

timpului ("parla in diverse lingue e l'italianobenissimo"), a fost prieten al poetului Fran-cesco Pugiella, a scris poeme în limba italiană, afost lăudat de secretarul său genovez, FrancoSivori, de medicul său, Marcello Squiarciallupo.Un alt principe român legat de Italia a fostPetru Şchiopul, domn al Moldovei, care apărăsit tronul la 1591 şi s-a stabilit la Trento,apoi la Bolzano şi apoi într-un castel din Tirol.Mormântul său se află însă la Bolzano. Fratelesău, principele Ţării Româneşti, Alexandru Mir-cea – cum arătam – fusese căsătorit cu itali-anca Ecaterina Salvaressi, iar fiica sa, Maria,

în a doua căsătorie, avea să devină soţia patri-

cianului veneţian Paolo Minio, fiul lui SerScipione, cerând să fie înmormântată la mănăs-tirea San Maffio din Murano, refăcută demătuşa sa, Marioara Adorno Vallarga, sorapomenitei doamne Ecaterina Salvaressi. Fiul luiPetru Şchiopul, Ştefan, a devenit, la Bolzano şila Insbruck, un catolic fervent, iar ginerelesău, grecul Zotu Ţigarà, a murit la Veneţia,fiind înmormântat la catedrala ortodoxă SanGiorgio dei Greci42.

Prima Biserică ortodoxă San Giorgio dei GreciLa fel de mare ca interesul principilor

români pentru Italia a fost preocupareaitalienilor pentru români şi ţările române. Înacest sens, de mare interes sunt scrierile

42G. Lăzărescu, N. Stoicescu, op. cit., p. 130-133.

provenite de la autorii din Peninsula Italică. La1500 exista deja o tradiţie a referinţeloritaliene despre români. De la papa Inocenţiu alIII-lea (pe la 1200), Poggio Bracciolini (1380-1459), Flavio Biondo (1392-1463) sau Enea SilvioPiccolomini (1405-1464) până la AlessandroCortesi (1460-1491), Antonio Bonfini (circa1427-1502), Filippo Buonacorsi Callimaco (1438-1496) sau Nicolaus Machinensis, episcop deModrussa şi legat papal, italienii vorbesc despreoriginea romană a românilor despre limba lorderivată din latină43. Ba Antonio Bonfini spunecă românii şi-au apărat de-a lungul istoriei "maimult limba decât viaţa"44, iar Nicolaus Machi-

nensis ştie că românii au o limbă folosită înserviciul divin şi în scriere, adică slavona (ilirica)şi o alta, proprie (vernaculus sermo ), foarteapropiată de limba romanilor şi de italiană, pecare o folosesc ab incunabulis 45. Se mai ştia încădin vechime – iar unii dintre aceşti autoriconsemnează acest fapt – că românii au douănume: unul pe care şi-l dau ei înşişi şi carepăstrează amintirea Romei (rumân /român ) şialtul dat de străini (Valachus , cu variante)46,

despre care Piccolomini (papa Pius al II-lea)spune la modul fantezist că provine de la numelegeneralului roman Flaccus47. Tot înainte de1500, unii autori pretind că au aflat opinia

43 Alexadru Marcu, Riflessi di storia rumena in opere italiane dei

secoli XIV e XV , în "Ephemeris Dacoromana", I, 1923; Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei , ediţia a II-a, Bucureşti, 1993, p. 32-76; Claudio Isopescu, Notizie intorno ai

Romeni nella letteratura geografica italiana del Cinquecento, în"Bulletin de la Section Historique de l'Académie Roumaine", XVI,1929; Maria Holban (volum îngrijit), Călători străini despre Ţările

Române, vol. I, Bucureşti, 1968; G. Lăzărescu, N. Stoicescu, op.

cit., p. 245-270.44

Călători străini..., I, p. 483.45 A. Armbruster, op. cit., p. 64-66; Şerban Papacostea, Geneza

statului în evul mediu românesc. Studii Critice, ediţie adăugită,Bucureşti, 1999, p. 245-246.

46 Recent, s-a evidenţiat că într-un fragment de cronicăuniversală elaborat în Italia prin 1313-1315 şi copiat la 1394 decătre florentinul Ammaretto Mannelli, s-a folosit şi etnonimulromân, alături de cel de valah. Vezi Şerban Turcuş, Prima

mărturie străină despre etnonimul "român" (1314), în "Cele trei

Crişuri" (Oradea), seria a III-a, an I (2000), nr. 7-9 (iulie-septembrie), p. 1-14.47

Călători străini..., I, p. 472 (text latin la p. 474).





83

descendenţei romane a românilor de la aceştiadin urmă (de la anumiţi români)48.

Astfel, în secolul al XVI-lea, lumeasavantă şi politică italiană şi italianofonă avea oidee destul de precisă în legătură cu românii,care participaseră cu oarecare succes în secolulprecedent la cruciada târzie49. După 1500,odată cu sporirea mobilităţii şi cu expansiuneaotomană spre Apus, interesul pentru EuropaCentrală şi de Sud-Est se măreşte. Din circa 35de autori italieni care s-au referit între 1500 şi1593 (până la domnia lui Mihai Viteazul, derulată

între 1593 şi 1601, care trebuie tratatăseparat) la spaţiul României de mai târziu, 30

vorbesc despre identitatea românilor sau aunora dintre români, adică despre originearomânilor, limba lor, numele, confesiunea, portul,obiceiurile, instituţiile lor etc. Fireşte, nu vor-besc toţi despre toate aceste elemente şi nicinu o fac mereu în acelaşi fel.

De exemplu, dintre cei 30 de autori stu-diaţi, 20 pretind că românii se trag din romanisau din italici, unul (Tranquillo Andronico50) căprovin din daci şi romani, unul spune că sunt

urmaşi de italieni (Giovanni Botero51), altul căprovin din italieni şi longobarzi (Ferrante Capeci,care mai adaugă că sunt cei mai vechi locuitori aiTransilvaniei52), iar încă vreo cinci (Mario Negri,Mancinelli, Sivori, Rocca, Bocignoli53) nu spunnimic clar în acest sens. Francesco Massaroafirmă că Transilvania este o colonie a roma-nilor54, iar Antonius Buccapadulius spune doar căprincipele Moldovei, Petru Şchiopul, este de

48 Ş. Papacostea, op. cit., p. 239-248.49 G. Lăzărescu, N. Stoicescu, op. cit., p. 7-314; D. Găzdaru,

Menţiuni italiene şi dalmatine din secolul al XVI-lea despre

limba şi poporul românesc, în "Arhiva", XLVII, 1940, passim;A. Armbruster, op. cit., p. 49-142.

50 A. Armbruster, op. cit., p. 89-90; G. Lăzărescu, N.Stoicescu, op. cit., p. 278-280.

51Ibidem, p. 139-140, respectiv, p. 321-325.

52Ibidem, p. 131, respectiv, p. 309-311.

53Textele lor sau comentarea acestora se află în lucrările

citate (Călători străini , volumele lui A. Armbruster, G.Lăzărescu şi N. Stoicescu şi altele).54

Călători străini..., I, p. 162.

stirpe romană55. Explicaţia acestei origini nuapare întotdeauna. Dar Francesco della Valleştie, de exemplu, de la călugării Mănăstirii Dealude lângă Târgovişte, că împăratul Traian şi apoialţii au venit cu soldaţii Romei şi au colonizatDacia56. Antonio Maria Graziani vorbeşte şi eldespre o colonie a latinilor de la împăratulTraian57, iar Giovanandrea Gromo spune căromânii provin din colonia romană lăsată(întărită) de Hadrian în Transilvania, după cefusese adusă în zonă de Tiberiu, care ar filuptat contra regelui Decebal (anacronism evi-dent)58. Giovanni Lorenzo d'Anania crede căValahia este o fostă colonie romană a senatului,

creată ca stavilă în calea barbarilor59

.Pentru cei mai mulţi autori, originearomânilor este asociată cu numele lor, iar acestnume este dublu: vlahi-rumâni (români). Refe-ritor la numele de vlahi (cu variante), dat destrăini românilor, nouă autori (M. Coccio, G.Candido, T. Andronico, A. Centorio, P. Giovio, G.Ruggiero, G. L. d'Anania, F. Commendone, A.Possevino)60 preiau teoria lui Enea SilvioPiccolomini din secolul precedent. Conform

acesteia, numele de vlahi ar proveni de numelegeneralului roman Flaccus. Mulţi italieni, mai alescei care călătoriseră prin „Dacia", ştiau însă căromânii nu se numeau pe sine vlahi. Un grup deautori (T. Andronico, Fr. della Valle, Fr. Capeci,anonimul de la 158761) spune clar că vlahii senumesc pe sine români (romani), alţii sau aceiaşi(R. Maffei62, anonimul de la 1587, Fr. della Valle,

55 A. Armbruster, op. cit., p. 129.56

Călători străini..., I, p. 321; A. Armbruster, op. cit., p. 90-91; G. Lăzărescu, N. Stoicescu, op. cit., p. 282.

57Călători străini..., II, p. 377; A. Armbruster, op. cit., p. 108;

G. Lăzărescu, N. Stoicescu, op. cit., p. 288.58

Călători străini..., II, p. 312; A. Armbruster, op. cit., p. 124;G. Lăzărescu, N. Stoicescu, op. cit., p. 292.

59A. Armbruster, op. cit., p. 126; G. Lăzărescu, N. Stoicescu,

op. cit., p. 299.60

Vezi nota 21.61

A. Armbruster, op. cit., p. 131-132.62 A. Armbruster, op. cit., p. 84; G. Lăzărescu, N. Stoicescu,op. cit., p. 270.





84

A. Possevino63) precizează că numele românilorvine de la anticii romani şi că aceasta aratăoriginea lor romană. În fine, Fr. della Valle, A.Guagnini64, G. Gromo şi acelaşi anonim de la 1587mai adaugă că românii înşişi (unii dintre ei)pretind (cu mândrie) că se trag din romani. Unalt grup de autori (A. M. Graziani, G. Ruggiero65,G. L. d'Anania, raportul misiunii ordinului iezuitdin 158866, anonimul iezuit de la 158367, G.Botero) aduc drept argument al originii romanea românilor limba pe care aceştia o vorbeau şi pecare o priveau ca pe un document viu.

Limba este considerată ea însăşi dreptmarcă a identităţii în aproape toate lucrările de

epocă. Dintre cei 30 de autori studiaţi, doarpatru (A. I. Burgius, B. de San Giorgio, Fr.Massaro şi A. Buccapadulius) nu se referă lalimba românilor. Ceilalţi, toţi într-un fel saualtul, arată latinitatea limbii române: 12 spun căromâna provine din latină sau romană, fiindatunci, în secolul al XVI-lea, "coruptă" sau"stricată" faţă de forma din antichitate; optautori pretind că limba românilor se trage dinitaliană (italică, itală) sau că seamănă cu italiana;

doi umanişti ştiu că româna provine din latină şiitalică (italiană); alţi doi spun că limba conţinemulte latinisme, unul (G. L. d'Anania) că estelatino-slavonă, iar altul (Fr. Sivori68) că este unamestec de elemente latine, italice (italiene),greceşti şi slave. Acest din urmă autor – FrancoSivori – era informat la faţa locului, fiindcăfusese secretar personal al principelui ŢăriiRomâneşti, Petru Cercel (1583-1585) şi trăiseprintre români. Giulio Mancinelli69, iezuit care a

fost şi el în Ţara Românească şi Moldova, parecel mai aproape de adevăr când spune că limbaromânilor "este jumătate latină şi [latină]

63A. Armbruster, op. cit., p. 129; G. Lăzărescu, N. Stoicescu, op.

cit., p. 302. Vezi şi Călători străini..., II, p. 527-607.64

Călători străini..., II, p. 291.65

Ibidem, p. 630-631.66

A. Armbruster, op. cit., p. 132.67

Ibidem, p. 130, nota 151; Călători străini..., II, p. 594.68

A. Armbruster, op. cit., p. 138. Vezi Ştefan Pascu, Petru Cercel şi Ţara Românească la sfârşitul sec. XVI, Sibiu, 1944, passim.

69Călători străini..., II, p. 519.

vulgară", fiind primul autor cunoscut care leagăromâna de latina vulgară70.

Unele texte, mai puţine, se referă şi laconfesiunea românilor. Marcantonio Coccio71,Giulio Ruggiero, Antonio Possevino, Anibal diCapua72, anonimul de la 1587, FrancescoCommendone73 arată că românii sunt creştini derit grecesc (bizantin, răsăritean), dar unii dintreautori, mai ales iezuiţii, sugerează că ei au fostiniţial aderenţii bisericii catolice şi că ar puteafi readuşi uşor la această din urmă confesiune.Mai ales papii Grigore al XIII-lea (1572-1585),Sixt al V-lea (1585-1590) şi Clement al VIII-lea(1592-1605), pe baza documentelor Conciliului

de la Trento, au promovat ofensiva bisericiiromane şi în Europa de nord, central-orientală şide sud-est. Biserica catolică urmărea, în acestcadru, deopotrivă convertirea românilor şimenţinerea lor în alianţa creştină antiotomană.Autorii explică cercurilor papale titlurile dedrept ale Sfântului Scaun asupra coloniei roma-ne de la Dunăre, cel mai important fiind dat deapartenenţa tradiţională a românilor la sferalatinităţii74.

Între elementele care-i individualizeazăpe români ca urmaşi ai romanilor, care dovedescoriginea comună a acestora – în afara dateloristorice, a limbii şi numelui – se mai menţionează:agricultura, creşterea animalelor sau literele (?)la M. Coccio; antichităţile şi medaliile romane laJ. B. Castaldo75; obiceiurile şi legile la P. Giovio76

şi Fr. Commendone; instituţiile, obiceiurile şiportul la A. M. Graziani, chipul (înfăţişarea) şiobiceiurile, în raportul misiunii ordinului iezuit

din 1588.Mulţi autori italieni au exprimat opinii în

legătură cu unitatea etnico-lingvistică şi identi-tatea românilor din Moldova, Ţara Româneascăşi, uneori, din Transilvania. Astfel, Raffaelo

70G. Lăzărescu, N. Stoicescu, op. cit., p. 309, A. Armbruster,op. cit.,

p. 132, nota 155.71

G. Lăzărescu, N. Stoicescu,op. cit., p. 271-272.72

A. Armbruster, op. cit., p. 129-130.73

Ibidem, p. 128.74

Ibidem, p. 128-129.75Ibidem, p. 104.

76Ibidem, p. 105.





85

Maffei (Volterano) spune că spaţiul dacic,ocupat în timpul lui de Transilvania (Septem Castra ) şi de Valachia împărţită în două (adicăŢara Românească şi Moldova) - adică, în liniimari, teritoriul României de azi –, este locuit deurmaşii coloniştilor romani, vorbitori de limbăsemiitalică77. Tranquillo Andronico afirmă că întimpurile vechi toţi românii trăiau sub un singurprincipe şi că ulterior s-au divizat78; tot el vor-beşte despre "două Valahii"79. A. IoannesBurgius ştie că Moldova şi Transalpina (ŢaraRomânească) se cheamă împreună Valachia80, iarG. Lorenzo d'Anania relatează despre "ValahiaMare şi Mică" (cele două state româneşti extra-

carpatice), expresie preluată apoi de G.Botero81. A. M. Graziani vede unitatea etnică aromânilor din fosta colonie traiană prin limbă,instituţiile lor politice, obiceiuri şi port82.Însoţitorul anonim al lui Possevino (1583) aratăcă cei care îşi ziceau şi în vremea lui romani(români) în Transilvania locuiau şi în Ţara Româ-nească şi Moldova, până la Marea Neagră83.Celălalt anonim, care scrie la 1587, spune că lasud de Moldova se află Valahia, unde locuitorii,

numiţi tot români, folosesc aceeaşi limbă, ace-leaşi costume şi au acelaşi rit84. GiovanandreaGromo situează Banatul de Lugoj şi Caransebeş

în Valachia Cisalpina (Valahia Transalpină eraŢara Românească!), iar Ferrante Capeci subli-niază şi el unitatea etnică a românilor din celetrei ţări; el situează Lugojul şi Caransebeşul înValachia , adică într-o ţară românească, semn alunei realităţi demografice şi chiar instituţionaleşi al unei denumiri uzitate în epocă şi consem-

nate şi de către alţi autori85. Franco Sivori ara-tă că limba locuitorilor Ţării Româneşti este şi

77Ibidem, p. 84; G. Lăzărescu, N. Stoicescu, op. cit., p. 270-

271.78


Călători străini…, I, p. 248.80 A. Armbruster, op. cit., p. 89, nota 32; G. Lăzărescu, N.

Stoicescu, op. cit., p. 273.81 G. Lăzărescu, N. Stoicescu, op. cit., p. 321.82


Ibidem, p. 130, nota 151.84Ibidem, p. 131-132.

85Ibidem, p. 131; G. Lăzărescu, N. Stoicescu, op. cit., p. 310.

aceea a locuitorilor din ţara vecină a Moldovei,oameni viteji, care cred că nu sunt în lumepersoane deasupra lor86. Ascanio Centorio afir-mă că Moldova se află în unitate cu Ţara Româ-nească şi că ambele provincii poartă un singurnume, acela de Valacchia 87.

Natural, cele mai valoroase observaţiiasupra românilor le fac acei autori care au fostei înşişi, cu diverse prilejuri, în ţările locuite deromâni. Importante sunt şi informaţiile livreşti,pentru că ele probează un curent de opinie înlumea intelectuală privitor la romanitatearomânilor. Autorii care au fost în Ţările Românesau în vecinătate (Ungaria, Polonia) prevalează –

sunt în număr de 19 – faţă de cei care s-auinspirat exclusiv din alte surse. De altfel, tocmaimartorii oculari, cu rare excepţii, dau şi cele maiexacte ştiri despre români. Spre exemplu, R.Maffei, care a fost în Ungaria, se află printreprimii care renunţă la derivarea numelui deValachus din cel al generalului Flaccus88. MicheleBocignoli, trecător prin Ţările Române, doreşteo cooperare în lupta contra turcilor între ŢaraRomânească, Transilvania şi Moldova, fiindcă

supunerea acestor ţări de către sultan ar însemna sfârşitul ungurilor şi polonilor89.Francesco della Valle, secretar al lui Aloisio(Alvise) Gritti, a avut ocazia să discute personalcu românii, să vadă cum limba acestora era puţindiferită de italiană, cum se numesc ei români,"fiindcă zic că au venit în vechime de la Roma",cum povestesc unii dintre români despre coloniade romani făcută de împăratul Traian în Dacia;grăitoare în sensul autenticităţii informaţiilor

este propoziţia "Ştii româneşte?", reprodusă deFrancesco della Valle, ca marcă a latinităţiilimbii şi poporului90. Tranquillo Andronico, şi elsecretar al lui Aloisio Gritti, spune că Flaccus arfi impus căsătoriile între daci şi romani, amestecdin care s-ar fi născut românii, care chiar şi

86 A. Armbruster, op. cit., p. 138-139.87

Ibidem, p. 103, nota 70.88

Ibidem, p. 84.89Călători străini…, I, p. 175-180.

90Ibidem, p. 321-340, A. Armbruster, op. cit., p. 90-91.





86

atunci se chemau pe sine romani (... et nunc se Romanos vocant )91. Tot de la localnici va fi auzitT. Andronico şi ideea unei vechi unităţi politice aromânilor, prezentă şi mai târziu în culturaromânească şi ilustrată, între alţii, de savantulDimitrie Cantemir. Altminteri, autorul italian nu-i simpatizează pe români şi nici nu are motive s-o facă, după toate peripeţiile călătoriei sale.Totuşi, chiar discordiile interne şi obişnuinţa dea-şi ucide principii – pe care autorul le remarcăla români – sunt privite ca mărturii ale originiilor romane, în sensul că şi romanii vechi făceauaceleaşi lucruri92. Ajuns în Transilvania, gene-ralul Castaldo vrea să reconstituie Dacia după

felul în care romanii cuceriseră aceastăprovincie. G. Gromo vede că românii sunt răspân-diţi în toată Transilvania, iar A. Possevinoobservă că secuii trăiesc amestecaţi cu româniişi că aceştia din urmă au statut politic inferior

în ţară. Este important că toţi autorii caresusţin că românii înşişi se numesc pe sine romanisau că pretind că se trag din romani (T.Andronico, Fr. della Valle, G. Gromo, F. Capeci,autorul descrierii de la 1587, A. Guagnini), au

fost în Ţările Române şi au avut ocazia sădiscute personal cu români. Uneori constatăriledirecte, la faţa locului, sunt îmbinate cuinformaţiile livreşti sau cu opiniile exprimate devecinii românilor. Astfel, la Alessandro Guagnini,la anonimul iezuit din 1583 sau la FerranteCapeci93, teoria originii romane a românilor estecompletată şi capătă o coloratură dată demodelul polon (poate şi polono-ungar) preluatmai ales de la Martin şi Ioachim Bielski: românii

sunt urmaşii romanilor, dar al unor exilaţi şicondamnaţi romani, indezirabili în Italia94; pen-tru argumentare se dă, în mod paradoxal,exemplul poetului Ovidius, trimis forţat la Tomis(adică nu în Dacia, ci în Moesia), în timpul luiAugustus (cu circa un secol înainte de cucerirea

91 A. Armbruster, op. cit., p. 90; G. Lăzărescu, N. Stoicescu,op. cit., p. 278; Călători străini…, I, p. 246-255.

92

A. Armbruster, op. cit., p. 90, nota 36.93 Vezi ibidem p. 109 (nota 89), 130 (nota 151), 131.94

Ibidem, p. 117-121.

Daciei). Pe de altă parte, cu strămoşi ca Ovidius,românii s-ar fi putut mândri, dacă teoria nu ar filuat curând o tentă defăimătoare (= româniierau urmaşii scursorilor Romei). Aici este vorbadespre o elaborare teoretică, cu rădăcini înrealitatea secolului al XVI-lea, când Moldova(numită de poloni Valahia) încerca repudiereasuzeranităţii polone, când moldovenii (numiţi depoloni valahi), ortodocşi şi priviţi ca "barbari" şimai puţin civilizaţi de către vecinii lor catolicidin nord, nu păreau, la prima vedere, chiar fraţicu romanii vechi şi cu italienii. De altfel, niciimaginea polonilor în mediul moldovenesc nu esteprea luminoasă. Nici în Evul Mediu sau în epoca

Renaşterii, celălalt, vecinul diferit şi ciudat, nuse bucură de atribute măgulitoare. Altfel spus,alteritatea apropiată are mai degrabă peste totconotaţii negative. De aceea, italienii, situaţideparte de români, în ciuda unor deformări, aupuncte de vedere mai credibile, mai obiective.

Mărturiile călătorilor şi autorilor italienidespre români şi ţările locuite de ei în secolul alXVI-lea trebuie luate în consideraţie din maimulte motive: oferă informaţii veridice despre

societatea românească a epocii; arată pe ceelemente se baza identitatea românilor atunci;subliniază rolul fundamental al limbii române înpăstrarea romanităţii românilor; caracterizareade către italieni a limbii vorbite români dreptlatină sau italiană coruptă, ca şi observaţiile căromâna seamănă cu italiana şi că se poate învăţauşor şi repede arată autenticitatea informa-ţiilor; atestă că unii români susţineau ei înşişioriginea romană a poporului lor.

Italienii au acordat în secolul al XVI-lea,ca şi anterior, cu mobilitatea lor caracteristică,o atenţie specială Europei Centrale şi Sud-Estice. Dintre toţi străinii, italienii au lăsat celemai multe mărturii despre români. Credibilitatealor este relativă, dar mult mai mare decâtrelatările altora. În aceste mărturii, îi vedem peromâni identificaţi prin originea romană, prinlimbă, nume, confesiune, obiceiuri, port, chip,instituţii etc. Sub numele de Valahia sunt ade-sea cuprinse Ţara Românească şi Moldova, sin-





87

gurele state româneşti (cu organizare politicăromânească) de atunci, dar uneori şi Banatul.Mai general este numele de Dacia, utilizat dupămaniera arhaizantă a Renaşterii şi referitor laTransilvania, Moldova şi Ţara Românească, adicăla România de mai târziu. Datele invariabiledespre latinitatea limbii române în secolul alXVI-lea înlătură aserţiunile grăbite formulateuneori privind (re)latinizarea românei graţieoperei Şcolii Ardelene. Natural, româna a evo-luat şi s-a modificat ca oricare limbă, a primittreptat foarte multe neologisme (mai ales deorigine latină), dar a fost mereu, prin structuragramaticală şi vocabular, o limbă romanică. Prin

italieni, acest adevăr a pătruns în Europa occi-dentală, fiind preluat treptat nu numai de cer-curile savante, dar şi de opinia publică.

În epoca lui Mihai Viteazul (1593-1601)şi a primei uniri politice a Ţărilor Române sub unprincipe român (1599-1601), contactele dintreitalieni (italici) şi români sporesc. Papa Clemental VIII-lea ştia bine că românii aveau două statela Dunărea de Jos, conduse de principi creştini"schismatici", care nu ar trebui să lupte alături

de turci, ci s-ar putea revolta şi ei contraacestor asupritori, fiind alături de ceilalţicreştini, în cadrul ligii sfinte. De aceea, dupăinstrucţiunile papei, solul Alessandro Cumuleotrimis la Mihai Viteazul era menit să lereamintească românilor, în noiembrie 1593,"ch'essi sono colonia d'Italiani e che non devono volontariamente entrare in guerra ove possono spargere il sangue de' proprii parenti" (= că eisunt colonie de italieni şi că nu trebuie să intre

de bună voie în război ca să verse sângelepropriilor rude")95. Tot atunci, papa se adresaprincipelui român, în latineşte, cu aceste cuvin-te: "am auzit că ai suflet mare şi că tu şi poporultău sunteţi urmaşii latinilor sau italienilor, aşa

încât cu atât mai mult este de crezut că sunteţidoritori de gloria strămoşilor voştri"96.

95G. Lăzărescu, N. Stoicescu, op. cit., p. 147.

96

Documente privitoare la istoria românilor culese deEudoxiu de Hurmuzaki , vol. III, 2, Bucureşti, 1888, p. 38-39;Ibidem, vol. III, 1, Bucureşti, 1880, p. 175.

Un alt capitol al raporturilor româno-ita-liene se referă la sfera artistică. Zeci de artiştiitalieni sunt menţionaţi în secolele XVI-XVIII înŢările Române, în domeniile picturii, arhitecturii,construcţiilor97 sau muzicii. De exemplu, arhi-tecţii militari din secolul al XVI-lea lucrau laOradea sub conducerea lui Simone Genga şi,spre finele aceluiaşi secol (între 1579 şi 1584),cu ajutorul veneţianului Ottavio da Baldigara98.Alţii sunt Petrus Italus din Lugano, DomenicoRidolfini din Camerino, Achille Tarduccio dinCorinaldo şi Giovan Marco Isolano, AlessandroClippa, Antonio da Bufalo, Alessandro da Urbino,Martino da Spezia, Andrea Trevisano. În seco-

lele al XVII-lea şi al XVIII, sunt pomeniţi înTransilvania mantovanul Giovanni Landi, vene-ţianul Agostino Serena, veronezul GiacomoResti, cunoscutul Giovanni Morando Visconti, ar-tişti, arhitecţi care au lucrat la construcţia unororaşe şi palate, la Oradea, Bistriţa, Alba Iulia99,Miercurea Ciuc, Sighişoara, Vinţ, Făgăraş, Blaj,Gherla, Bonţida etc.

Aceşti călători, artişti plastici, arhitecţi,muzicieni sunt, totuşi, persoane sau grupuri izo-

late, venite în Ţările Române cu scopuri deter-minate şi, cel mai adesea, pentru perioadelimitate. Fireşte, unii au rămas printre românisau alături de alte etnii din spaţiul care avea săalcătuiască România modernă, dar nu se poatevorbi despre fenomene de masă. Abia secolele alXVIII-lea şi al XIX-lea urmau să aducă oschimbare de situaţie. Trebuie remarcat, înprimul rând, că Imperiul Habsburgic, dupăcucerirea Transilvaniei (1688-1699) – ţară

autonomă, tributară anii 1541 şi 1688 ImperiuluiOtoman – şi obţinerea Banatului de la turci(1718), a dus o politică de colonizare organizată

97Vezi, de exemplu, vol. Nicolae Sabău (a cura di), Maestri

ticinesi in Transilvania tra cinquecento e settecento , Cluj-Napoca, 2007.98

Nicolae Luca, L'emigrazione storica italiana dei Friulani in

Romania, Invillino, 2006, p. 36-38.99

Vezi , recent, Gabriela Mircea, Carmen Stânea, Diana

Ciugudean, Alexandru Ştirban, Relaţii culturale româno-italiene oglindite în patrimoniul muzeului albaiulian

(secolele al XVI-lea – al XXI-lea), Alba Iulia, 2010.





88

în aceste zone, dornic să le integreze cât maibine, să beneficieze de supuşi fideli şi pricepuţi,utili "binelui public", adică statului. Astfel,alături de şvabi, în Banat au fost aduşi cehi,francezi, spanioli şi italieni. Între italieni se

întâlnesc nume precum Anzilutti, Buzzi,Gussetti, Gazzoli, Gottardi, Mattioni, Masutti,Palma, Pecci, Partelli etc.

În secolul al XIX-lea, în acelaşi timp cuItalia, s-a format România modernă, în urmadezvoltării treptate a conştiinţei naţionale şi adesfăşurării luptei de emancipare naţională.Românii, deşi erau cel mai numeros popor din

sud-estul Europei şi dobândiseră trăsăturileunei viguroase naţiunii, trăiau în principal în treiprincipate, dintre care două erau tributarePorţii otomane, iar unul făcea parte din ImperiulHabsburgic. Revoluţia română de la 1848-1849 amarcat şi dorinţa programatică a românilor dese emancipa de sub dominaţiile străine şi de a-şirealiza statul naţional, în acord cu dezideratelecelorlalte popoare europene.

După 1848, obiectivul fundamental al

românilor, care formau, cum spuneam, încă dinsecolele al XVII-lea şi, mai ales, al XVIII-lea,o naţiune modernă, s-a dovedit a fi unitateapolitică naţională. Orice naţiune merita să aibă– în acord cu ideologia dominantă atunci –propriul său stat unitar, privit drept cadru deconservare şi de dezvoltare a corpului naţional

în ansamblu şi al fiecărui individ care compuneaacest corp. Imperiile şi regatele multinaţionaledădeau semne de oboseală, nu se mai puteau

menţine prin preceptele lor medievaledepăşite, prin absolutism şi neoabsolutism, prinsoluţii parţiale, care nemulţumeau grav popoa-rele asuprite. Trecuse vremea popoarelor "cuistorie" şi a celor "fără istorie", a celor "supe-rioare" şi a celor "inferioare", a unora "cu misi-une istorică dominatoare", faţă de altele, "năs-cute să trăiască supuse".

După 1848, dorinţa masivă de unire aromânilor într-un stat naţional – cultivatăintens şi conştient de către o elită instruită şi

activă – a fost conjugată cu acţiunile pe planinternaţional, de obţinere a sprijinului marilorputeri. Românii ştiau că, fără suportul unoradin marile puteri, efortul lor intern de unire nuputea avea succes şi că unirea trebuia făcută

în etape, cum aveau să procedeze şi italienii,germanii sau alţii. Era clar că, înainte de unireaprovinciilor ocupate efectiv de străini, trebuiaformat un nucleu de stat naţional din Moldovaşi Ţara Românească, care erau state aproapeindependente, cu clase politice şi cu instituţiiromâneşti. Unirea românilor într-un stat naţio-nal a cuprins următoarele etape:

1) 1848-1859-1866: unirea Moldovei şiŢării Româneşti într-un stat, numit oficialRomânia şi recunoscut ca atare de către marileputeri;

2) 1877-1878-1881: Războiul pentruIndependenţă a României şi recunoaştereaoficială a independenţei absolute a ţării peplan internaţional; unirea Dobrogei cu Româniaşi proclamarea ţării drept regat;

3) 1916-1918-1920: participarea

României la Primul Război Mondial; unirea cuRomânia a Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei,Banatului, Crişanei şi Maramureşului; recunoaş-terea pe plan internaţional a statului naţionalunitar român.

Jumătatea secolului XIX şi deceniilecare au urmat au marcat pentru mai multenaţiuni o epocă de formare sau de consolidare

a unităţii lor politice. Aşa a fost cazul ger-manilor, italienilor, românilor, dar şi al ameri-canilor, care, în urma Războiului Civil (1861-1865), au evitat secesiunea şi au întărit forţanaţiunii lor. Un puternic model pentru români,pe calea înfăptuirii obiectivelor lor naţionale, afost cu siguranţă cel italian100.

100

Ştefan Delureanu, Risorgimento italiano e risorgimentoromeno, Napoli, 2005; idem, Mazzini şi românii în

Risorgimento, Bucureşti, 2006.





89

Aceste schimbări profunde din viaţaromânilor în secolul al XIX-lea şi la începutulsecolului al XX-lea au creau în societatearomânească o dinamică fără precedent, care aatras şi numeroase forţe, inclusiv demografice,din exterior. Nici italienii nu au rămas străini deastfel de evoluţii şi de realităţi, mai ales că oparte importantă din nordul Peninsulei Italice seafla sub dominaţia Habsburgilor, ca şi o mareparte din provinciile locuite de români. Cu altecuvinte, unii italieni veneau uşor în Banat,Crişana, sau Transilvania fiindcă veneau înacelaşi stat, călătoreau in aceleaşi coordonateteritorial-administrative. Iar din Transilvania,

nu era greu să treacă munţii spre sud ori spreest, adică în Ţara Românească şi Moldova. Dealtminteri, unii dintre colonişti ajungeau să vinădirect în Principate şi apoi în România, fărăvreun popas transilvănean. Totuşi, în Tran-silvania, sunt pomeniţi încă din 1821, între 40 şi50 de "talieni", tăietori de lemne şi agricultori,stabiliţi la Stavila, nu departe de Cluj, pentru caulterior, în 1851, să înceapă un întreg proces alemigrărilor italiene101. Prima "expediţie" avea

să-i aibă drept protagonişti pe circa 60 delocuitori ai satului Predazzo (din Trentino),veniţi în Transilvania în condiţii de extremănecesitate. Au urmat apoi alţi trentini şi alţiitalieni, cu miile, veniţi să lucreze în Transilvania(şi România), să găsească condiţii mai bune deviaţă, într-o regiune care semăna cumva cuTrentino şi unde se vorbea o limbă neolatină,relativ uşor de învăţat. Emigranţii italieni aulucrat pământul, au tăiat şi prelucrat lemnul, au

construit drumuri, căi ferate, case şi palate,monumente etc. Urmele lor se văd la Braşov, laTimiş (lângă Braşov), la Sibiu, în secuime, dar şila sud de Carpaţi102.

Începând cu anii 1830, sunt pomeniţianumiţi ţărani friulani103, veniţi să lucreze

101Vezi Marco Felicetti, Renzo Francescotti, Sulle ali di una

rondine. Storie di migrazioni , 2002, Trento.102

Ibidem, p. 73-132, 151-166.103

Paolo Tomasella, Renzo Francesconi, Emigranti friulani in Romania dal 1860 ad oggi. Un protagonista ritrovato:

Geniale Fabbro maestro costruttore, Pordenone, 2007.

pământul în Oltenia, la chemarea unor latifun-diari locali, care aveau nevoie de mână de lucru.Se vorbeşte despre un tânăr român – PetreOprean – care plecă după 1860 în Patria Friu-lană orientală, în căutarea unor mărturii des-pre latinitatea poporului său. De acolo, de pecâmpiile de la Cormons şi din zonele agricole delângă Udine, Cividale del Friuli şi Gorizia, aufost aduse în România circa 30 de familii deagricultori locali, ţărani săraci, în marea lormajoritate analfabeţi, găzduiţi la Işalniţa104.Alte familii au venit ulterior la Breasta, Lunca-Mofleni, Creţeşti, Atârnaţi, Craioviţa, în îm-prejurările Craiovei. Belunezii ajunşi în aceste

regiuni fondară un sat numit de români Talieni(Italieni), ai cărui locuitori lucrau moşia fami-liei Argetoianu. Alte familii de italieni s-austabilit la Calafat, Craiova, Băileşti, PiscuVechi, Ghidici, Desa etc. Unii italieni au venit,ceva mai târziu, în Moldova, unde era nevoie despecialişti mecanici, treierători, specialişti înmaşini cu aburi. În anumite surse din a doua

jumătate a secolului al XIX-lea, mai ales scri-sori private, se amintesc "coloni rurali italieni

care trebuie să abunde în România" sau "ocolonie agricolă stabilită pe râul Olt"105. Unanumit Alberto Pansa scria în jurnalul său în1879 că a vizitat colonia italiană de la Corneşti,nu departe de Iaşi, unde veniseră 41 demuncitori pentru a pregăti casele, în aştep-tarea familiilor lor, care aveau să ajungă dupăSfântul Mihai, veniţi aproape toţi dinTrecenta106. Aceştia aveau să fie apoi trans-feraţi la Cataloi, în Dobrogea, unde primiră în

concesiune de la statul român 1080 de hectarede teren păduros pentru 25 de ani, trans-format cu greutate în ogor fertil. În deceniul1880-1890, alte 3000 de persoane sărace –mai ales din Emiglia-Romagna şi Friuli veniră lacererea regelui Carol I spre a se stabili peDunăre, în vecinătatea oraşului Călăraşi. Uniidintre aceştia aveau să plece apoi la Bucureşti,

104

N. Luca, op. cit., p. 52.105Ibidem, p. 54.

106Ibidem, p. 55.





90

Ploieşti, Craiova şi Târgovişte, spre a lucra cazidari, pietrari etc. Grupuri de italieni, ca şicolonişti individuali aveau să se stabilească înRomânia şi după 1900 şi, mai ales, după 1918, înRomânia Întregită, care, cu cei aproape 300000 de kilometri pătraţi ai săi era cam demărimea Italiei şi se afla în poziţia de arecepta cât mai multe forţe şi resurse umanepentru dezvoltarea sa. Abia regimul comunist,instaurat în România după Al Doilea RăzboiMondial, cu ajutorul tancurilor sovietice, aveasă oprească în mod brutal aceste convergenţe– inclusiv venirea şi afirmarea italienilor –conducând la evoluţii dramatice pentru toţi

locuitorii României.În secolul al XIX-lea (între 1831 şi1878) s-au stabilit la Bucureşti, în modtemporar sau permanent, numeroşi italieni,majoritatea din regiunile nord-vestice alePeninsulei Italice107. În ultimul sfert al acelu-iaşi secol, italienii stabiliţi în România prove-neau preponderent din nord-estul ţării, numă-rul lor crescând la cumpăna secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, perioadă care poate fi

considerată drept vârful "marii emigraţii".Italienii stabiliţi la Bucureşti până la dobân-direa independenţei complete (1877-1878)erau de diferite profesii, iniţial profesori,doctori, chimişti, publicişti, artişti, pentru cadupă 1860 să predomine comercianţii, micii

întreprinzători, arhitecţii, constructorii, mun-citorii urbani, specializaţi în activităţi desistematizare a oraşelor, în construcţia dedrumuri şi căi ferate. Ambianţa şi amploarea

acestui proces este exprimată în chip fericit,la începutul secolului al XX-lea, de către unitalian a cărui familie se stabilise în România cucâteva decenii mai înainte: "În orice muncădificilă, în orice lucru unde se întâlnea luptatitanică a umanităţii pentru progres: căiferate, construcţii grandioase, instalaţii elec-

107Raluca Tomi, A Chapter of the Italian Immigration in the

Romanian Principalities: the Italians of Bucharest (1831-1878), în "Revista Arhivelor/ Archives Review", LXXXIX,2007, nr. 3-4, p. 180-202.

trice complicate, de la tunelul de la Simplonpână la digurile egiptene, de la refacereaoraşelor elveţiene şi germane până la culturapământului în La Plata, muncitorul italian, ro-bust, ferm, neobosit ne apare ca un campion almuncii"108.

Numărul italienilor stabiliţi în Bucureşti în perioada 1837-1876 a fost de peste 100,majoritatea de cetăţenie sardă. GiuseppeCanevaro, Giovanni Batista, Gerolamo Momolo,Giovanni Flore, Domenico Bernato, LazzaroSerafimi, Giovanni Sonna, Giovanni Fieschi etc.erau întreprinzători, oameni de afaceri,comercianţi, posesori de hoteluri, mici maga-

zine şi restaurante109

. Este foarte cunoscutcazul lui Gerolamo Momolo, cu un restaurant,sală de dans şi sală pentru spectacole deteatru. Pe la 1850, Giovanni Flore fabrica şivindea pentru elite îngheţată originală napo-litană, iar Domenico Bernato, cu puţin înainte,făcea comerţ cu lipitori. Sunt pomeniţi însă şimeşteşugari şi meseriaşi, ca S. Andrenovici, G.Panezzi, G. Coralli (brutari), Martini (zidar), F.Oliva (fiu de lemnar), G. Zanchi (bijutier), G.

Ausenio (peruchier) etc. În 1860 au intrat înBucureşti 107 italieni (în comparaţie cu 6355austrieci sau 119 ruşi), iar în 1861 – 224 italieni(faţă de 8024 austrieci sau 125 ruşi)110.

Mulţi italieni au fost fondatori de şcolişi profesori. Limba italiană era vorbită în mediivariate, de la Curtea domnească (princiară)până la oamenii de rând. Astfel Luigi Gianellonicu familia sa aveau din 1835 (pentru câtevadecenii) o "academie de băieţi", în care au

studiat copiii unei importante părţi a eliteitimpului şi căreia autorităţile româneşti i-auacordat o importanţă deosebită. Alte şcoli debăieţi au fost cele ale lui Strfano Coliva (1843)şi Gerolamo Abbeatici (1846). Existau însă şişcoli de fete, legate de numele unor profe-soare italiene precum Elise d'Angelo, EmiliaBranzii, Emilia Luzzatto. S-au păstrat şi alte

108

Ibidem, p. 202.109Ibidem, p. 184.

110Ibidem, p. 180-182.





91

nume de dascăli italieni: Orazio Spinazzola(napolitan), Gian Luigi Frollo, Clelia Bruzzesi,Bongianni, Lodovico Guglielmo, BenedettoFranchetti, Ettore Carini, Vaschelli, IuliaMalanotti, Cosimo Costanza, MargheritaTizzoni111 etc.

Gian Luigi Frollo s-a implicat, după1869, cu succes în disputa privind ortografiaromânească, a predat timp de peste douădecenii (sprijinit la concursul pentru ocupareapostului de către însuşi Bogdan PetriceicuHaşdeu) la universitate şi a devenit o prezenţăculturală activă în România, încât la moartea saistoricul Ioan Bogdan putea să scrie aceste

generoase cuvinte: "Frollo s-a identificat multcu noua sa patrie, înălţat prin meritele salepersonale la catedra de la Universitatea dinBucureşti, el i-a învăţat pe studenţi încă de la

începutul activităţii sale didactice să iubeascăistoria şi să aibă cea mai mare încredere înviitorul poporului român"112.

Benedetto Franchetti, fost luptător întrupele lui Garibaldi, venit la Bucureşti în1852, a dus mai departe planul lui Guglielmo,

fondând Şcoala Naţională Filarmonică, iarEttore Carini, vechi membru al Scalei din Mila-no, a devenit în 1873 profesor la conser-vator113.

Marco Antonio Canini, profesor de limbaitaliană, exilat după Revoluţia din 1848 de laVeneţia, a fost martor la alegerea lui Alexan-dru Ioan Cuza la Iaşi (ianuarie 1859) şi a scris,cu această ocazie, un "Imn României"114. Între8 iunie şi 19 iulie 1859, el a publicat "Buletinul

răzbelului din Italia", cu scopul de a-i informape români despre mersul evenimentelor războ-iului franco-sardo-austriac, dar şi de a-i con-vinge pe aceştia că Italia, de la care România

îşi primise numele şi limba în antichitate,devenise "inima civilizaţiei moderne". România– conform lui Canini – trebuia "să fie gata nu

111Ibidem, p. 189-192.

112

Ibidem, p. 192-193.113Ibidem, p. 196.

114Ibidem, p. 193-196.

numai a asculta istoria, dar şi pentru a o face",dar nu oricum, ci "de a o face în mod demn destrăbunii şi de fraţii săi francezi şi italieni". Înacest periodic, s-au publicat veşti desprevictoria de la Magenta, despre sângeroasabătălie de la Solferino, au apărut apeluri lasolidaritatea popoarelor romanice, unite delimbile lor neolatine: "Nicio naţiune din Europanu e mai interesată în triumful alianţei italo-franceze ca naţiunea română; precum Austriaapasă o mare parte din frumoasa Italie, apasăşi o parte din frumoasa Românie"115. Canini amai scos tot atunci şi publicaţia "Libertatea şi

înfrăţirea popoarelor", fără să mai nutrească

acelaşi entuziasm, cel puţin faţă de Napoleonal III-lea, acuzat de trădare pentru semnareatratatului de la Villafranca, prin care Veneţiarămânea pe mai departe sub stăpânireaustriacă: "Nenorociţi italieni, dar mai cuseamă nenorociţi veneţieni! Aţi văzut câteo-dată un om care stă să se înece şi zăreşte oscândură şi vrea să se apuce de dânsa, cânddeodată îi e smulsă din mâini? Astfel suntsărmanii veneţieni… Veneţienii aşteptau pe un

alt Napoleon să repare crimele Franţei de la1797… Nenorocita Veneţie, amăgită şi trădatăde două ori!" În urma acestui act de curaj, lacererea consulului Franţei, Canini a fost expul-zat din Principate de către autorităţile româ-ne. Alţi publicişti italieni prezenţi în Româniaau fost G. Gargiulo şi E. Croce. Cel din urmă –Enrico Croce – profesor de muzică, cu studii laRoma şi Milano, a trăit la Bucureşti şi la Iaşi.El a scos (alături de un poet român), între 1866

şi 1871, săptămânalul de cultură muzicală "Ecomusicale di Romania. Ziar de muzică, belle-arte, teatru şi varietăţi", în care a publicatarticole despre şcoala de arte frumoase, des-pre cea de muzică, despre Societatea Filarmo-nică, dedicând portrete cântăreţilor şi com-pozitorilor Malibran, Rubini, Weber, Cimarosa,Beethoven, Bellini şi dedicând cronici fiecăruispectacol de la opera condusă de BenedettoFranchetti. Enrico Croce a contribuit la "Re-

115Ibidem, p. 194.





92

vista Europeană", a fost director al ziarului"Lombardia" şi a fost legat de apariţia la Bucu-reşti a bisăptămânalului "La voce di Romania.Primo diario italo-romeno in Romania" (între 31octombrie 1878 şi 30 ianuarie 1879). Devenitsimpatizant şi iubitor al României, Enrico Crocea susţinut independenţa absolută a ţării înpresa italiană, scriindu-i importantului ompolitic român C. A. Rosetti: "Eu sunt entuziastde frumoasa dumneavoastră Românie, DomnuleRosetti. Eu am încercat în mai multe rânduri săintru în corespondenţă cu oamenii dumnea-voastră de stat şi cu ziariştii dumneavoastră,oferindu-le publicitatea ziarului meu, deoarece

România este un pic mai puţin cunoscută înItalia"116.Un rol important în menţinerea legă-

turilor cu Italia, în cultivarea imaginii celordouă popoare şi în progresul Principatelor l-auavut şi medicii117. Pietro Ferrari, cu studii laPadova, era pomenit în 1831-1838, ca supusaustriac. Alţi medici au fost Adolfo Pregli,Francesco Nisate (chirurg, supus austriac şiel), Claudio Agostini, Eduardo Vignali (cu studii

la Modena). În timpul Războiului Crimeii (1853-1856) şi după acest eveniment, până laRăzboiul de Independenţă (1877-1878), maiapar în surse Volfrino Marini (medic de bata-lion în armată) şi Eduardo Caponi (consemnat la1877 în Bucureşti), participant la campania din1866 din nordul Italiei. De asemenea, peparcursul secolului al XIX-lea, mai aparfarmacişti italieni la Bucureşti, precum Giu-seppe Raimondi (supus austriac), proprietarul

farmaciei "La Speranza" sau un anume Gio-vanni, în vârstă de 50 de ani în 1838118.

În 1833, Honore Costa şi Claudio Bon-gianini au avut – fără succes – iniţiativa fon-dării la Bucureşti a unui teatru italian, mai ales

în urma marelui succes pe care-l aveau trupelede artişti italieni, care dădeau în mod curentspectacole în Principate, încă de la finele

116

Ibidem, p. 197.117Ibidem, p. 198-199.

118Ibidem.

secolul al XVIII-lea. Opera italiană de laBucureşti a fost însă fondată în 1843, când V.Sansoni a încheiat un contract cu primăriaoraşului şi a primit o subvenţie de 600 deducaţi imperiali. Prima reprezentaţie a fost în5 septembrie 1844, cu "Norma". "Curierulromânesc" scria atunci: "Limba italiană osocotesc ca o nouă arie şi un frumos începutpentru cultivarea limbei noastre şi operaitaliană ca o adevărată însufleţire a gustuluicelui întreg asupra muzicei. Numai teatrulitalian poate să ne fie un bun model şi adevărat

învăţător pentru un teatru naţional"119.Prin urmare, prezenţa italiană în Ţările

Române şi în România secolului al XIX-lea afost deosebită, manifestându-se pe multipleplanuri. De la ţărani săraci, mânaţi de lipsuri,de la zidari şi mineri, dornici de muncă pentrusupravieţuire, până la constructori, arhitecţi,medici, profesori, ziarişti şi artişti, unii veniţi

în grupuri, alţii individual, unii cu scopul de arămâne pentru totdeauna, alţii cu planuri derevenire în Italia, unii ajunşi de bună voie laCarpaţi şi la Dunăre, alţii ca refugiaţi politici

etc., cu toţii au adus cu ei un mesaj dintr-olume adesea mitică pentru români, fiindcă eralegată de originile lor, de limba lor şi desperanţele lor. Cultivarea programatică alatinităţii în cadrul ideologiei naţionale româ-neşti moderne, de la Şcoala Ardeleană până laromantism, au creat în imaginarul colectiv oimagine aparte pentru Italia, pentru lumea eişi, mai ales, pentru spiritualitatea ei. Şcoala şitiparul (mai ales publicaţiile periodice) au

condus treptat la răspândirea ideilor despreoriginea romană, despre latinitatea limbii,despre mitica Italie până la nivel popular, prineforturile unei elite tot mai conştiente şiconsistente, dornice să făurească edificiulnaţional al românilor în cheie europeană şioccidentală. O componentă importantă în acestproces urma să fie modelul italian, vehiculat înPrincipate nu doar de românii care fuseseră înPeninsulă, ci şi de italienii înşişi, prezenţi în

119Ibidem, p. 199-200.





93

număr tot mai mare, cum s-a văzut printreromâni.

În acest cadru – special în raport cualte meridiane geografice – ajungea laBucureşti, în 1877, Luigi Cazzavillan, cel maiimportant, mai cunoscut, mai popular şi maiprolific dintre toţi ziariştii italieni stabiliţi înRomânia. El a devenit o adevărată emblemă aItaliei, înscriindu-se între creatorii spiritualiimportanţi şi între făuritorii de instituţiiculturale moderne din România.

Material inedit oferit cititorilor noştri

de acad. Ioan Aurel Pop,

Luigi Cazzavillan –Caricatură de Constantin Jiquidi

Piaţa San Pietro, proiectată de renumitularhitect Bernini120

120http://en.wikipedia.org/wiki/Gian_Lorenzo_Bernini

TTeeooddoorr DDuummee

EEuu,, ssiinngguurraa ppooaarrttăă sspprree mmââiinnee

voi îmbătrâni frumosatât cât să pot navigaprin urechea timpuluică doar mareadeschisă ca un pântecrevarsă culoarea pestesomnul adâncit

în trupul apeivoi călători liniştitdincolo de ani până când

fiul meu va trece prin mine -singura poartă deschisăspre altă naştere...

"dreptul la suferinţă, un privilegiu divin"

vine o vreme când nu mai accepţi nimicvrei să te injectezi cu liniştechiar şi religia ţi se pare

o căpuşă paralizată sub pieleşi vrei să o puide - o partesă închizi tot circuitulsentimentelor care te-au trădat

bei din tine ca să poţipretinde că trăieşti

un gând apăsător atârnă de cuvântca un sunet de clopot

http://en.wikipedia.org/wiki/Gian_Lorenzo_Bernini
















94

te subţiezi tot mai multşi nu-ţi place nici să respiri

înghiţi aerul din golul prin carete pregăteşti să treci...

nu de tot

zidurile cresc încet şi-i târziu pelocul unde cândva era un drumo margine albăşi nicio zvâcnire de omde parcă n-ar mai fi nimicdincolonici măcar o zi

în care să te ascunzi...oricum astăzi nu se mai întâmplă nimic

***

mărturisesc că mi-am rânduit paşii în sensul acelor de ceasornicşi de-atunci rabd...

Iarna în Cişmigiu – Petre Chirea

IIoonn PPooppeessccuu BBrraaddoosscchhii

Autoportret

de multă vreme nu mai scriulampa se stinge singură de fiecare datăel mi-a spus să pleci în lume

o să-mi cumpăr ochelari noi ca să-ţi citescpoeziilen-a mai apucat a murit peste şapte zileştiut doar de mine şi de Dumnezeuanii au trecut peste catedrala părăsităşi neputinţele s-au adunat într-un cortegiufuneraruitarea bate în ziduri ruginitede multă vreme nu mai scriucurând şi eu o să morştiut numai de bunul Dumnezeu

Melancolia ca poezie

plouă peste suflete albe de case în toamna cum o calmă visaremelodia de amurg timpuriucheamă năluci de întunericşi strada adoarme păzită de ursitoarese aud ciocănituri în fereastra magicăo joacă timidă de ramuri sau semnul timpului

aproape orologiul bate clipa de rugăciune în odaia cu pereţii mai albi ca lumina dintâidulapurile de cărţi discută filosofiecu pardoseala boierească vopsită în roşualături eleganţe de mobilă neagrăasortată cu daruri de vechi tapiseriiprivirile focului din şemineumângâie fruntea unui tablou de Aman

în mâna poetului o cupă cu şampaniezâmbeşte aristocratic spre clipele trecătoare

sfinţii din icoane gonesc singurătăţile





95

MARIANA BENDOIU

PĂMÂNT

Regăsindu-teMă întorcÎn braţele talePământ.Glasul meuA fost, de fapt,Al tău.Când atingerea pielii tale uscateMă doareMă gândesc

La palmele din care îmi cresc rădăcini…De ce mi se încurcă prin părPăsările?

I. Creaţii francofone:

La Mode:

- À quoi c’est la mode aujourd’hui, chérie?

Me demande curieuse mon amie.- Désolée, j’ai perdu, entre temps, les nouvelles,Moi, je n’ai rien en commun avec elle!

- C’est impossible comme ça, ma chérie,On achète, à la mode, tout produit! Il y a plein d’offres qui nous font du plaisir…Le moindre truc c’est pas simple à choisir!?

- Malgré toute innocence et ma peine,Je n’accepte que La Mode soit ma reine!

Moi, je suis moi, pourquoi faut-elle me dire Quoi porter ou manger pour maigrir?!?

- À quoi bon les dépenses et les petits sacrifices? Je préfère rejouir par des autres délices…Je m’en fiche de modèles de saison, de clichés.Ma chérie, l’uniforme, j’ai jamais accepté!

Moda

- Ce mai e la modã, draga mea,Prietena mã-ntreabã curioasã.-Îmi pare rãu dar n-am mai auzit de ea ;

La drept vorbind, chiar nici nu-mi pasã !-Nu poți trãi, aşa, ca-ntr-un copac ;Luãm orice produs numai la modã !-Existã multe oferte azi care ne plac ;Alegerea nu este prea comodã...

-În ciuda ignoranței mele şi a greşeliiN-accept sã-mi fie moda suveranã!Eu sunt aşa cum sunt şi vreau sã ştii

N-o sã-mi dicteze ce îmbrac ori cum mã cheamã !

La ce bun cheltuieli şi atâtea sacrificii ?Pe gustul meu n-am voie sã mã-mbrac ?!Mã bucur eu, cum pot, din altfel de deliciiPentru cã uniformele, nu-mi sunt pe plac!

Besoin d’amour

Besoin d’amour, de partager Tous les chagrins, d’être embrassé,Besoin de joie, d’être heureux,De rendre éternel son feu,Besoin de regarder les yeux Bien aimés,De refléter Leur beaux lueurs toujours joyeux,Besoin de s’inquietter un peu,Besoin de s’adoucir aux lèvres Autant imaginées en rêves,





96

Et de toucher, de caresser,Besoin d’aimer et d’être aimé ! Besoin de s’envoler aux cieux Jusqu’au soleil, jusqu’aux dieux,De ne jamais disputer Et de rester ainsi, collés !

Nevoie de dragoste

Nevoia de dragoste, de a împãrţiToate dorurile, nevoia de sãrut,Nevoia de bucurie, de-a se ferici,De a-şi face focul infinit,Nevoia de a privi în ochii

Iubiţi,De a reflectaSclipirile lor vesele , lumina,Nevoia de a se mai îngrijora,Nevoia de a se îndulci în plusDin buzele imaginate în visŞi de-a atinge, de a mângâiaNevoia de a iubi şi de a ierta!Nevoia de a se ridica spre noriPânã la zei, mai sus de sori,

Nevoia de a fi cuminţiŞi de a rãmâne aşa, lipiţi!

Danse, danse, la belle fille

Danse, danse, la belle fille Avec ton châle aux franges ; En rythmes de ta Kabylie,Rappelle-moi les anges...

Charmante ballerine,Bouge, bouge ton joyeux dos ; Fait sauter la poitrine Me rendre plus heureux !

Fait voir, la belle fille,Tes bras pleins de bijoux ! C'est ta peau qui brille...Je rêve de tes bisous !

Tu me fais tant souffrir,

Plus que tous mes chagrins ! Je t'aime jusqua’à mourir ; C’est toi mon vrai destin...

Danseazã, frumoasã fatã:

Danseazã, frumoasã fatã;Ia-ţi salul cu ciuciuri!Pe ritmuri kabile mã poartã…Ca îngerii sã mã bucuri!

Danseazã mereu, mai departe;Roteşte-ţi mijlocul voios!Pieptul plin sã-ţi tresalte;

Fã-mã cel mai norocos!Aratã ce tare-ţi sclipeşteBraţul cu bijuterii!Pielea ta mã-nnebuneşte;Aş vrea sã te mângâi…

Mã faci sã sufar mai din plinDecât necazurile meleDar te iubesc şi mã alin

Pentru cã eşti al meu destin!

Dansatoare - Raymond Leech.





97

Cuviosul Român Anatolie Tihai:(Impresii dintr-o călătorie în Japonia)

TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ deVlad Cubreacov121

(Traducere din limba rusă)

Cuviosul Anatolie Tihai, misionar român în Japonia, secolul XIX Aden, Ceylon, Singa-pore, Saigon, Hong-Kong, Shanghai şi Nagasaki– iată popasurile din timpul călătoriei mele cuvaporul până în Japonia, din anul 1872.

I. Din Suez până la AdenCălătoria aceasta pe apă din Suez până

la Aden a fost monotonă şi plictisitoare. MareaRoşie a fost tot timpul liniştită, încât, dacă s-ar fi stricat vremea măcar cât de puţin, tot aifi zis că ne-am fi bucurat. Nu-mi amintesc sămai fi avut nici până atunci şi nici după aceea ocălătorie pe mare atât de plictisitoare. DinSuez până la Aden se socotesc a fi 1308 mile,iar noi am străbătut această distanţă timp de6 zile. Odată cu trecerea de Bab-el-Manteb,societatea noastră a putut admira ţărmurileArabiei care se vedeau în stânga. Vaporul nos-tru a acostat în portul Aden pentru mai puţinde o zi. Adenul nu prea avea faimă deosebităsub aspect comercial, căci mărfurile erau doaraduse aici din interiorul Arabiei, pe cămile şiasini, dar aceste mărfuri, se pare, nu sunt

transportate peste Oceanul Indian, văzându-seşi din faptul că vaporul nostru şi-a făcut doar orezervă de apă şi de cărbuni. Adenul nu estedeloc atrăgător nici ca oraş. El le aparţinebritanicilor, drept dovadă servind şi drapelulenglez care flutură deasupra uneia dintre

înălţimile fortificate. Aici însă nu veţi vedeaacea curăţenie, acele drumuri minunate pe carele puteţi vedea în alte oraşe coloniale engleze

121 http://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Cubreacov

din Orient. Adenul se află pe o peninsulă aridăşi pietroasă din partea de răsărit a unui vulcancare acum este stins complet, iar legăturaoraşului de continent se face printr-un drumaşternut pe şapte arcade. Aici îşi are un marebazin de apă şi depozitele de cărbune de mină,adus din Anglia, „Peninsular and Oriental Com-pany”, tocmai de aceea toate vapoarele îşi facaici rezervele de apă şi de cărbuni pentrucălătoria de mai departe în Oceanul Indian.Între altele, locuitorii Adenului sunt destul denumeroşi, constituind aproape 20 de mii dearabi, la vedere foarte murdari. Pentru dori-torii de a se opri la Aden există un hotel curat

şi confortabil, „Hotel of the Prince of Wales”,ale cărui litere de pe firmament pot fi citite,folosind binoclul, de pe puntea vaporului. Toatăziua cât am stat aici, ne-au distrat băieţandriiarabi care se bălăceau în jurul vaporului, deparcă s-ar fi născut în apă: se menţineau cuuşurinţă la suprafaţa apei câte o oră întreagă,scufundându-se după orice monedă cât de micăde argint aruncată de pe vapor şi scoţând-o depe fundul apei cu o iuţeală de necrezut. Mulţi

dintre arabii pe care i-am văzut aici aveaupărul cârlionţat şi roşcat. Unii dintre călătorigândeau că părul lor este roşcat de la natură,dar s-a văzut că arabii adeniţi îşi ung părul cuvar, de la care părul lor, altminteri negru, devi-ne roşcat.

II. Din Aden până în Ceylon

Cât am mers de la Aden până în Ceylon

m-a ţinut de vorbă unul din condrumeţii mei, untânăr funcţionar spaniol. Acesta ba intra îndezbateri religioase despre virtuţile Bisericiicatolice şi ale celei ortodoxe, ba se lăuda că nurecunoaşte infailibilitatea papală, însă ceea cem-a uimit cel mai mult e faptul că un funcţio-nar al unui stat european, care bineînţeles astudiat istoria şi geografia, nu făcea deosebire

între ruşi şi turci. Avusesem cu el vorbădespre asta şi mai înainte, dar peste vreo 5-6zile, văzându-mă scriind, veni la mine, se uită la

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Cubreacov

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_Cubreacov





98

scris şi mă întrebă dacă scriu cumva turceştede vreme ce nu vede în cele scrise de mine nicio literă latină. Este de mirare că asemeneatineri ajung să fie funcţionari în Spania. Şicând stai să vezi că tocmai el se lăuda că nuexistă în toată Europa profesori atât de stră-luciţi ca în Spania!

În largul Oceanului Indian am întâlnitmai multe vase şi, ceea ce e de mirare, este căorice pasager se bucura de orice punct ce sezărea la geana întinsurilor mării, de parcă ne-ar fi venit în întâmpinare un oaspete îndelungaşteptat. Atunci toţi ieşeau pe punte la auzulprimei veşti că se zăreşte ceva în largul mării:

fie insulă, fie corabie, fie vapor. Noaptea pri-veliştea mării este de o frumuseţe rară. Ceminunat şi plăcut este să stai cu ochii pevalurile în care se răsfrânge propria-ţi lumină!În jurul vaporului, cât cuprinzi cu ochii în

întunericul nopţii, saltă în unduiri valuri stră-lucind cu o lumină lată fosforescentă. Uitaţi-văla urma pe care o lasă vaporul pe ape, aceastaeste o dâră largă şi luminoasă, al cărei capăt sepierde treptat în întunericul din spatele

nostru…, iar în acest şuvoi luminos vedeţi clipo-cirea a mii de alte puncte strălucitoare aseme-nea stelelor îndepărtate. De jur-împrejur este

întuneric, cerul este posomorât şi doar lângăinsuliţa noastră plutitoare vezi ici-colo câte unpumn de lumină care ba apare, ba disparedintr-odată. Iar fâşia de lumină lăsată devapor în urma sa nu va înceta să vă absoarbăprivirile, dacă doriţi să o admiraţi.

(va urma)

Hakodate. 11 (23) februarie, anul 1877. Publicat în nr. 2 din 8 ianuarie 1878 al revistei „Missioner” (Misionarul) de la Moscova. Traducere din rusă de Vlad Cubreacov.

în viziunea doamneiFloarea Cărbune

Nu mă sfiesc a spune că Mihai Cătrună,pictorul suprarealist, călătoreşte pe aripile luiPegasus, în trecutul Neamului românesc ... Şi,din peregrinările sale, el ne aduce mesaje de lastrămoşii Neamului ... El este mesagerul folositde „Sybilla” Dacică.

Mihai Cătrună , artist de excepţie,pătrunde cu uşurinţă dincolo de aparenţe,dincolo de limitele omeneşti. Cu ochiul minţii,atent la mesaje şi detalii, pictorul a creattabloul „Sybbila”, Marea Preoteasă care l-aslujit pe Zalmoxis, zeul dacilor ...

„Sybilla” îşi înscria profeţiile pe frunze

şi flori iar vântul purta pe aripile sale, până încele mai îndepărtate zări, informaţiile inscrip-ţionate în parfumul florilor şi pe frunzele ste-

jarilor... „Ele adeveresc şi vor adeveri pesteveacuri, vitalitatea şi înţelepciunea Neamuluinostru care, asemenea stejarului, după fur-tună, se va înălţa mândru spre soare, păşindcurajos pe Calea Luminii ... ”

Legendele spun că, în munţii sacrii ai

României, pe vârful Kogaionon, numit şiMuntele Sfânt al Geţilor, într-una din peşteris-a retras Zalmoxi... Pe creştetul albit al Koga-iononului se află Crucea Cerului, pădurile cecresc aici, sunt încărcate de mister şi magie…

Dacii au crezut în nemurire iar M.C. prinintermediul tabloului său „Sybilla” ne reamin-teşte aceasta. Mesajul său întăreşte credinţa

în renaşterea Conştiinţei şi Spiritului Neamului

Nostru.





99

Priviţi tabloul! Priviţi cu ochii sufletului!Priviţi locul încărcat cu energii pozitive, „Sy-billa”, bătrânii stejari, zăpada ... Tabloul trans-mite calm, linişte, cunoaştere, înţelepciune...Dincolo de cuvinte se nasc senzaţiile şipercepţiile născătoare de reflecţii profunde,de mit şi legendă, de fapte şi secrete dezvă-luite... ce aduc revelaţii. Simţiţi chemarea?Simţiţi că... nimic nu va mai fi ca înainte?„Sybilla” ne vorbeşte ...

Cine are ochi de văzut ... să vadă!

SybillaE-nmărmurită şi albă pădurea,Înveşmântată în cristale sclipitoare,Prin inima ei, sanctuar de Lumină,Străbate Calea o frumoasă, suavă, Sybillă.Fecioara în taină se roagăLa zeii ce suflet i-au dat,Să traverseze în pace pădurea,Cu sufletul deschis, neîntinat.

E început de drum sau început de LumePalatul iernii de cleştar?Oare, copacii i-s prieteni sau martori

îngheţaţiCe însoţesc cărarea către dealul vieţii?Zăpadă pură, alb-albastrăO-nvăluie-n lumină de herminăŞi calea din pădure prinde viaţă,Scăldată-n frumuseţe şi candoare.Din rouă târzie şi raze de soareE plămădită albastra ninsoare,Pădurea în sine, întreagă-i o floareŞi-n inima ei, Sybilla, petală- splendoare ...

Uneori, şi îngerii plâng...

Uneori, şi îngerii plângÎn clipa când zborul li-i frânt,Şi rădăcini le-au crescut în pământ,Astfel rămânând doar goi şi trişti în vânt...

Cerul plânge alături de îngeriŞi geme de-ale lor înfrângeri.Îngerul devenit om pe PământE frunză rătăcitoare în vânt,E adiere, speranţă şi gândŞi zbor în cuvânt.E ploaie, e soare şi rouă în zori,E trecerea discretă a fiecărei flori,Viaţa lui e clipă în Univers,E fir de nisip în deşertul imens.Îngerul plânge când Omul râde,Trecând prin viaţă nepăsătorŞi aripa ocrotitoare i se frângeDe dor, de-atâtea ori, de-atâtea ori...

Floarea Cărbune

Sybilla- ulei pe pânză, Mihai Cătrună





100

MMAARRIINN VVOOIICCUUValul nopţii

Târzie, noaptea mi-a intrat în casă,

Cu valuri moi purtând berbeci de mare,Senin surâde şi apoi se lasă,Încet rostogolită la picioare.

Valul nopţii încet mă împresoară,Şi ţese pacea fără de cuvinte,Grav întunericul rotund măsoară,Un ceas tăcut de-aducere aminte.

Bolţi de întuneric jalnic agitate,Se arcuiesc în noapte peste stânci de-amar

Pândesc pustiul formelor ciudate,Când o mică perlă cade-n noapte iar.

Valul nopţii - haină ce îmbracă,O insulă cu ţărm tivit de fiere,Un înger alb îmi face semn şi pleacă,Chip şi gând de muritor ce piere.

AADDIINNAA LLOOZZIINNSSCCHHII

Sub un cer senin de azur

Fără nori şi foarte purLângă marea de cristalLiniştită, fără valSidefie, strălucind în soareInima ta e o piatră ce doare.O ridic şi o iau în palma meaŞi o simt pulsând tristeţeSingurătate de pescăruşMelancolie şi nobleţe.O piatră albă şlefuităCu trăsături line şi delicate

Fără colţuri, ascuţişuriSuflet singur prin hăţişuri

Atât de albă, ovală şi receUn pescăruş se zbate să plece.

Violoncelul durerii

Urlă dintre munţi furtuna şi se-aude dedeparteBubuind la mizul nopţii marea în deliruri verziGreierii ce nu ştiu somnul ţârâiesc din strunesparteLuna varsă raze tulburi peste pomii din livezi.Plânge-ncet jarul din sobă şi se roagă îngenunchiE împovărat de gânduri, trăiri strânse în

manunchiSpectrul zilei somnoroase îşi dă ultima suflarePrecum e rănit nedrept puiul unei căprioareTristeţea genei sumbre mărunt strălucitoareColierul sfânt de lacrimi rebele şi amareLumina scânteindă în ochii tăi albaştriMi-aduc aminte toate cum suntem numai noiCei tineri, cei sălbatici, războinici şi vioiŞi iată că acum din nou mi te arăţiNu doar în vis, ci-n viaţa mea ca-n alte dăţi

Învingător şi plin de caldul tău avântVioloncel gemând durerea pe pamânt.

Flori şi muzică - Andrei Brănişteanu122

122http://www.tablouri.com/





101

IUBIRI NETRĂITE

de Valeriu Cuşner 123

Iubirile noastre netrăitecând zburam unul spre celălaltşi niciodată nu s-au atinspentru că zborul era prea înalt.

Iubirile noastre neîmplinite,aprinse când a fost prea târziu,când lumina din noi o stingeaacelaşi discret lampagiu!

Iubirile noastre flămândede ce, de ce n-au răpusgratiile prejudecăţilor amare?De ce nu s-au înălţat spre soare,şi n-au putut să răneascăcenzurile noastre prea funerare?

Iubirile noastre chinuite,cu dorinţele lor expirate,ghemuite în noi s-au strâns.

Iar aripile lor scurtate în zboruri latente au plânsamintindu-ne mereu, mereude neîmplinirile noastre trucate.

A semnat Valeriu Cuşner

123http://www.valeriu-cusner.home.ro/

RUGĂ

Doamne,dă-mi să port crucea ta,să simtdacă a mea e mai grea!

Dă-mi voiecununa de spini să ţi-o scot,să simtde mai am pe ce să o port,şi cuiele cu care-au vrut să te omoare,să simtde mai am mâini şi picioare!

Şi, iartă-mă, Doamne,că-ţi cerşi lacrimile tale pline de sânge,pentru că,nu am, nici măcar, cu ce plânge

Mâini împreunate pentru rugă *- pictor,

desenator şi gravor german Albrecht Dürer (1471-1528)

(* Vom reveni cu o mică „poveste“ a acesteipicturi în nr. următor al revistei.)

http://www.valeriu-cusner.home.ro/






102

Fur (ieri)

ne tăvălim în mlaștinine înecăm în moarteși osândim cuvântulstrivindu-l de pământ

din el în miezul nopțiicând corbi-și țipă aniise nasc aliterațiisub umerii de vânt

la poarta lumii- nchisă în lanțuri veșnicia împarte-n rații zborulbucăților de cer

când ne privim în dungăcând ne urâm a temeriși ne-atârnăm albastrulfuriei la rever

ŞI-I TOAMNĂ, IUBITE...

un arbore-și țipăpustie chemareun câine î și catăstăpânul pierduto pasăre moare

în palma întinsăgri cerul îmbracăcuvântul e mut

o frunză î și plângeculcușul de-o varăși zboru-i mai scurtc-o lungime de pascând aripa-și tânguie'n seara zăludăpe-a inimii creastătimpul rămas

captiv în cetate'n zvelte acorduricu toamna pe umeriși vise-n privirio lume croiește

o alta împartea noapte albastrăa gând dezveliri

și-i toamnă iubiteiar ochii nu-mi lasăa mie luminăa ție amorne-ascundem sub dalecărarea ne pierde

ne fuge de noine cheamă a dor

Padurea de Arama - : Andreescu Razvan124

124http://www.tablouri-de-vis.ro/tablouri_de_toamna/





103

Citind versurile lui Djamal Mahmoud, născut în Siria, în 1962, devenit medic în ţara noastră,scriind înlimba română cu o surprinzătoareproprietate, nu putem a nu avea în vedere raportulOrient-Occident. Neîndoios, acest poet s-a„occidentalizat” în bună măsură, precum foartenumeroşi congeneri ai d-sale, afirmaţi în planulactivităţilor intelectuale. Nu mai puţin, elementelefunciare ale Orientului de obîrşie persistă în poezia

ce ne-o oferă, aidoma unor fantasme izvorîte dinstraturile adînci ale fiinţei ce nu încetează a obîntui. Fantasme ilustrative pentru semnificaţiasimbolică a celor două puncte cardinale, cărora lecorespund peisaje contrastante. Dacă Occidentul etoposul toamnei, al norului şi mlaştinii, al materieiamorfe, stagnante, Orientul reprezintă primăvara,lumina, căldura, cerul însorit. În gîndirea chineză,cele două mari energii complementare suntnumite yn, puterea feminină, glacială, pasivă, şiyang,

puterea masculină, caldă, dinamică. Apartenenţarăsăriteană a lui Djamal Mahmoud e mărturisităfără echivoc: „spre răsărit ne îndreptăm / pestebosfor se învîrt roţile / îl zăresc pe saul călare / cuo cruce mare în mînă / ea mă priveşte / i se văddoar ochii ca de şoim încătuşat / din ei saltădeşertul în căutarea ploii / privirile ni se sărutădeasupra apei // caut pustiul în fiecare / ochi defemeie” (pod). Dar confruntarea cu Apusul nurămîne fără urmări. Acesta e resimţit ca un mediu

închis care terifiază fiinţa, ca o temniţă strîmtă ce

o sufocă. Reacţiile la acest spaţiu advers suntenergice: „între sufletul meu şi văzduh / e un trup

şi o cămaşă de forţă” (pînză umedă). Sau: „îmi înfigpicioarele într-un sac de piele / făcut la comandă /la cea mai veche fabrică de saci / de pe pămînt /(…) mă ghemuiesc în el / las o mică fereastră cît onară de om / ca să pot lua din cînd în cînd / cîte un

pumn de aer / ca să pot privi spre cer / din aceastăgrămadă de gunoi / unde sunt abandonat ca unprunc nedorit” (singur). Autorul pare a suferiaşadar de o claustrofobie determinată de ospiritualitate geografică. Eliberarea de o asemeneateroare cu abisale rădăcini se produce prin viziuneaspaţiului deschis spre „un cer / ce se face / din ce

în ce mai înalt” (sticlă). Spiritul i se regăseşte prinsenzaţia lărgimii, a golului primăvăratic, germinator,ce rezonează în încăperile spaţioase, cu ziduri

însufleţite de culori tonice, cu ferestrele deschise

către univers: „geamurile sunt larg deschise încamera mea / portocalele atîrnă de crengi încănecoapte şi verzi // stăteam pe o bancă într-unparc / cărările erau goale copacii la fel de goi /ochii tăi erau verzi atît de verzi / iar pămîntul atîtde alb şi umed / ne sărutam doar / ne sărutamsorina // în casa mea sunt camere mari şi multeacum / pereţi coloraţi şi înalţi” (tablou). Pe acestfundal energetic predomină stihia masculină, yang.Învolburarea erotică se înalţă pînă la patetism:„khayam / nu avea doar plantaţii de nisip / niciesenin / mai multe sînge decît ţarul / ah de ai şti /cîte femei se aştern în mine / şi cîte deşerturi amde stins acum” (esenin).Sufletul universal la care sufiştii raporteazăOrientul pulsează în eul poetului care, pe de-oparte, se simte cufundat în tenebrele occidentale,pe de alta se pune în legătură organică cu regnurile.Acest simţămînt de comuniune cu materia cosmică îicorijează torpoarea, îi întoarce faţa cătresimbolismul originar: „a trecut destul timp de cînd

mă gîndesc / să mă ridic / s-a întrerupt curentul /atîta beznă s-a făcut în jur / încît nu mai vădabsolut nimic / copacul pe care-l priveam din geam /şi-a mutat rădăcinile în tălpile mele / acum sunt unarbore cu vezica urinară plină” (mobila de bucătărieare aceeaşi culoare). Între viaţă şi moarte graniţadevine permeabilă, sîngele are gust de lămîie,bardul se simte un rege al apei, într-o susţinutăconvivialitate a structurilor materiale şi spiritualeale lumii. Metamorfozele materiei nu-i ocolescfăptura corporală, întrucît din umeri i se ridică

două stoluri de păsări migratoare, pasionate în aşagrad de linii şi cercuri încît izbutesc a alcătui, cu

http://www.tablouri-de-vis.ro/tablouri_de_toamna/

http://www.tablouri-de-vis.ro/tablouri_de_toamna/





104

arca din capul său, cruci, semiluni, stele cu şaseunghiuri. Cuprins de o frenezie a ocultelorcomunicări, poetul se declară capabil a modelaobiecte din substanţa uranică: „am adus cerul încamera mea / am croit din el costume cămăşi /

rochii arăbeşti / şi chiar cîteva pijamale / dinpetice / am făcut un cîine / pe care îl scot laplimbare / în zilele de vineri sîmbătă şi duminică”(lanţuri). În aceeaşi atmosferă de witz melancolic,suntem informaţi că „trecutul are miros de blană deurs” şi că un ceas de perete „îşi scoate limbaprintre aburi / arătîndu-ne ora exactă” (mozart).De cele mai multe ori însă domină nota gravă acontemplaţiei absorbante. O contemplaţie de unmisticism sui generis, în care subiectul se revarsă

în obiect, devine partea integrantă a acestuia: „m-

am foit puţin / ai simţit / închideai fermoarul /rochiei tale albe // voi tăcea ca un sîmbure / întine” (hibernare). Aceeaşi comuniune duios-informaţională funcţionează între entitatea umanăşi cea vegetală, ca un ceremonial al integrării într-oabsconsă unitate. Autorul se reazemă de trunchiulunui palmier care-l mîngîie cu aerul din palma sa,istorisindu-i diverse întîmplări, bunăoară că a fostplantat într-o zi de toamnă, la aceeaşi oră la care is-a născut interlocutorul: „în casă nu era nimicverde pe atunci / în afară de el şi de ochii mamei”(umbra). Nu lipseşte nici fachirismul (forma dură,sacrificială prin masochism, a aceleiaşi comuniuni):„sorin are gura plină de cuie / cu privirea-n jos lescoate unul cîte unul / le înfige-n tălpi ca nişterădăcini” (cuie). Avem a face aici cu un neastîmpăral materiilor fecunde, acelaşi din care au izvoditfigurile unei zeităţi cu mai multe braţe şi cu maimulte capete.Dar se iveşte şi un moment în care autorul nostruresimte insuficienţa materiei, năzuind spre un

contact imediat cu divinitatea. O astfel de năzuinţăe formulată tranşant, ultimativ, într-o manieră cenu mai corespunde echilibrului luminos, extazieirăsăritene: „n-am destul sînge să înalţ temple / să-ţi adăpostesc geamătul / mi s-a făcut dor dedumnezeu / vreau să-l văd chiar acum” (timbre).Modalitatea dualităţii contemplaţie-acţiune,specifică Orientului, prezentă în numeroase texteale lui Djamal Mahmoud, nu apare totuşi cuconsecvenţă. Îşi face loc în creaţia sa acel procesal occidentalizării care a cuprins, inevitabil, cultura

Orientului. Un ton elegiac se insinuează în aceastăviziune de răscruce: „în drumul de întoarcere am

poposit / în palma sa / în timp ce ningea peste mine/ adulmecîndu-mă un cal rusesc / ce şi-a pierdutcălăreţul în luptă // mort deja / am aprins un băţde chibrit / în memoria ei / şi am privit în urma mea/ pînă mi-am ars degetul arătător” (mort deja am

aprins un băţ de chibrit). Dramatismul coloreazăimaginile aidoma sîngelui: „trupul tău plăpînd şinevinovat / dansează valsul morţii mele / şi al

învierii apelor moarte / nu ştii/ că din cămaşa tapurpurie / precum sîngele scurs / în această noapte/ se vor naşte culorile” (culorile). Micile ritualuriintime pe care le cultivă Djamal Mahmoud sunt maipuţin iniţiatice decît lirice, informate deincertitudine, anxietate, pustiire, oglindind apelestătute, umbrele groase ale lui yn. Ex orientelux? Iată încă o dovadă a faptului paradoxal că

soarele culturii a ajuns la o mişcare inversă.

Cronică de Gheorghe Grigurcu

125

Vârste

Atâtea morţi în jurul tău atâtea morţi ameţitoareabia le poţi număra ori nu mai poţicum un beţiv pahareleIon Covaci Davideanu ZubaşcuMircea Iorgulescu şi celălalt M(Mopete vreau să zic)şi MHS cum o bufniţă avangardistămai ieri cumnatul Michi din Germania(nu l-ai văzut niciodată doar la telefoni pâlpâia glasul cum o lumânare)şi oare ai putea-o uita pe căţeaua Cuţamasivă şi domoală aidoma unui deal?

125http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Grigurcu





105

atâţia morţi în preajma cărora devii mai tânărtot mai timid nu-ţi mai stau la-ndemânănici vorbele cum o haină care se-ncheie cu greupriveşti năuc bărbaţii şi femeile trecând pe stradă(anul acesta sunt la modă sandalele romane)cu picioarele goale proaspete ca apa Gilortuluiaripile ventilatoarelor feliazăvăzduhul ca pe-o pâinecuţitele se-ascut de-acum de-a dreptulpe tocila Soareluiviermele-n măr cum o cheie-n broascăte copilăreşti porţi pantaloni scurţiai grijă să-ţi faci temele pe-a doua zipe copacii stufoşi din Parcul Amarului Târg

ciorile trag cu sete din ţigarăn văzduhul văratic vâscoslibelule bat din aripi de cognacmunţii Parângului fac grimase-n oglindăaidoma cocotelorobrazul pur al studenteise dizolvă-n pahar cum un cub de gheaţăpână şi Îngerii umpluţi cu benzinăexplodează-n Orientul Mijlociuatâtea morţi în jurul tău atâtea morţi ameţitoare

ce-ai mai putea decât s-aştepţisă redevii nemuritor cum un nou născut.

Vârste , ulei pe pânză, – Doina Leahu

şşii aall ssăăuuEEXXCCUURRSS HHEERRMMEENNEEUUTTIICC BBAALLDDAARREEZZ,,

de Marcel Turcu

Am în faţă un nou volum – Baldar senumeşte. Autorul: Florin Contrea, - şi-a publi-

cat textul în Editura Anthropos din Timişoara.Din coperta iniţială consemnez imaginea tur-bionară a unui... ceva sau cineva, genuin. Maidegrabă acesta pare malefic, – lucru sugerat şide subiect. Ni se evocă/invocă un cadru exis-tenţial ce permite deschiderea perspectiveiinterioare. Naraţiunea oscilează biunivoc – dela memoria fără cheie către ceea ce ascundeexpresia – cu cheie, înspre descifrat misterulsimbolului central: o fiinţă a abisurilor acva-

tice, o caracatiţă, însă hipno-tică ce aduce luiBaldar, - eroul transfigurat de forţe nepre-cizate, - traversând stări între între extaz şicoşmar.

Prin analiză sondăm personalitatea au-torului; infinit multiplicată în personaje –citadin dar şi sanguinar, se împiedecă de sine

însuşi, fuge de noi dar – mai ales, – de sine însuşi. Din asta rezultă apăsătoare singurătatecompensată de dorinţa de a fi aici, mereualături. Lecturând cartea, constatăm cum seconturează acţiunea în spirală cu o ştiinţă acreşterii în abstract, aparent fără ideal precis.Pe alt plan – vorbim acum de stil; ademenirealimbii este aceea care induce acel suflu allocutorului ce conferă, cui citeşte, dorinţa de acontinua periplul alături de autor, dar şi... deerou. Urmărim atent cum se construieşte –trudnic, „curăţirea mlaştinii” – vezi „Plânsul lui

Nietzche”; cum stă pe loc, cum se roteşte rep-tila/zburătoare cu zgomot, provocând furia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Grigurcu





106

metarealului – depărtând eroul de ideal. In-trat într-un joc al destinului Baldar, precumodinioară (în 1001 de nopţi,) neguţătorul coră-bier Simbad, - are a se confrunta cu cele 12ozeneuri psihotice, extrase când din Magiecând din Istorie... Uneori câştigă partida pre-cum acela, alteori – mai deloc. Urmărim con-sternaţi, precum la Voiculescu ori... Borges,cum: „...dispare mitul din conştiinţă”. Per-sonajele cad, fără date personale, în Mael-strom, într-un fluid rotit în spirală, în fe-nomen psi, din univers în alt... Univers. Ajunsprin hazard în Centrul de studii parapsiho- logice , Baldar este supus experimental, la „tra-

uma regresiei” din care apoi, este evadat dinbuncăr – ori, posibil „expulzat” intenţionat, -traversând un timp pozitiv-negativ, în căutareamonstrului pierdut...

Traversăm – după primul sfert al volu-mului – prin accedia, în domeniul „sofoculturii”.Ne place cum oficiază sărbătorile – aievea,fericire fără scop sau, dimpotrivă, va alunecaplonjând în abisuri subterane. Imagine haluci-nantă de „soiree tribală” din care emană inter-

jecţii oraculare. Doar cineva mai respiră subsoare... Atâta tot!Stilistic, avem a constata: sufocarea

epicului sub cascada stărilor de spirit primare,de unde rezultă mai degrabă un... poem-para-bolă. În scena pavată cu cenuşa bătrânilor, dinCentrul de comandă al vidului avem a suporta„supra-solicitarea monologului”. Baldar apare înipostaze contrare: când filozof – mesianism;„prăjit” – când vraci preistoric ce amestecă –

alchimic, fiolele. Mentalul romancierului acţio-nează prin reducţie eidetică sugerând celui celecturează: „...prefer să bănuiesc numai... ce vamai fi”. Epicul pare intersectat de lirismulmonocelular, găsim şi exemple de optică deimplorator; vezi cum... în peştera de sub vulcan„Universul fosăia...” Personajele captu-rate demonstru devin sclavi biciuiţi de bestii; duc oexistenţă cavernală într-un decor întu-necat alspaţiilor închise. Simboluri dure, scientiste,intermitent barbarii din proză „mai şi gân-

desc”... Romanul încadrabil în categoria sti-listică: eroico-burlesc; tensiunea epică se în-carcă fără ieşire. Intenţionând să facă „pai-dee” preferă să rămână în fantastic. Kalmarulinfernal are ceva de „deus absconditus” prin-tre entităţile prevăzute cu solzi ori carcase.Autorul demonstrează plenar ce anu-me poateface un balaur când se-nfurie. Acţiu-nea con-sistentă se rarefiază treptat până când epiculdevine eseu raţional. Când evenimentele dra-matice apar, iată că romanul se termină. Deapreciat căldura viguroasă a toposului caresubstituie mari grupări epice cu psihologie co-lectivă. Scriitor spiritual, generos şi modest,

(cf. şi caracterizarea din prefaţă), - aduce„elogiul fotoliului” oferindu-ne un roman cres-tomatic. Omul cu umbra prea mare face aluziela un „cavalerism epic”. Personajele au mai multgânduri decât chip.

Capitolul în care evoluează Docenţius neduce gândul la medievalii minesingeri, oameni aiNordului care răpun în lupte mitice şarpele celnegru şi gigant. În schimb, Kalmarul subteran

întruneşte însuşiri multiple; poate fi Marele

Stăpân care coagulează concretul, dar şi Ma-estrul de ceremonii funeste, ori Maestru alSolului negru. Prin contrast, Thomas şi Baldarne apar ca justiţiari sau filozofi, când nu suntmoderni gladiatori.

Model de istorie fieroglifică – cu aromede balcanism oriental, de empirism dezabuzat, seproduce proiecţia concretului în conştiinţă.Personajele setate par slab securizate epic,urmare directă a lecturilor „complicate” ale

autorului. Analizând compoziţia operei de laepicul de început, unde se schiţează direcţiileacţiu-nii, constatăm pe parcurs, avansul ele-mentului raţional până spre final unde totul setopeşte în festivism. Epicul dispare rămânândconstrucţia ideilor, ca într-un fel de asediubiunivoc care scurtcircuitează jocul acţiunilor.Ideile n-au conflict, doar numele proprii auaspecte conflictuale. În final, sunt de apreciatvarietatea şi bogăţia ideatică a sentenţelor în

care excelează Thomas, ca un înţelept oriental,un maestru în arta zen a haiku-u-lui poetic.





107

MMAARRIIAANN PPĂĂTTRRAAŞŞCCUU

OO PPOOSSIIBBIILLĂĂ PPRROOFFEESSIIUUNNEE DDEE CCRREEDDIINNŢŢĂĂ

,,Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!” (Matei 17.19 )

Cred că fiecare dintre noi a fost întrebatmăcar o dată în viaţă: ,,Crezi în Dumnezeu?”, iarrăspunsul, probabil, n-a fost altul decât: ,,Da!”. Eibine, eu m-am temut întotdeauna să dau un astfelde răspuns, pentru că de fiecare dată mi se păreacă aş fi minţit. Şi astfel, răspunsul meu era întot-deauna acesta: ,,Nu atât cât ar trebui!”. Ceva maitârziu, am realizat că acest răspuns se asemănasurprinzător cu cel dat lui Iisus de tatăl copiluluistăpânit de ,,un duh mut”: ,,Cred, Doamne, ajutănecredinţei mele!”, şi m-am bucurat de această,,descoperire”. Dar de unde provine acest răs-puns? De la observaţia dură a lui Iisus: ,,Dacă aţiavea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, aţizice muntelui aceluia «Mută-te de aci» şi el s-armuta”, şi de la mărturisirea psaltică: ,,Certând,m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat!”.

Pe de altă parte, privind retrospectiv,constat acum că am avut parte de reuşite maimari sau mai mici (pentru mine, ,,reuşită” inseam-nă a trece cu fruntea sus peste obstacolele vieţii,mari sau mici), numai atunci când am nădăjduit înDumnezeu şi am crezut în ceea ce fac. Cred înadevărul revelat, în adevărul moral şi în adevărulraţional-pragmatic, cred în dreptate, cinste şicorectitudine. Cred în cuvântul dat şi respectat.Detest nedreptatea, minciuna, impostura, ipocri-zia, prostia arogantă sau - într-o exprimareneacademică, dar mai plastică - fudulă. Cred cutărie că ,,neştiinţa nu-i o dovadă, ignoranţa nu-i

un argument” (Spinoza). De asemenea, detestincomepetenţa, superficialitatea, nepăsarea, lu-

crul făcut de mântuială după principiul unorconaţionali: ,,Merge şi aşa!”. Susţin cu tărie că numunca făcută oricum îl înnobilează pe om, ci,eventual, rezultatele ei, căci de prea multe ori,,aflatul în treabă este metodă de lucru la români”

(Petre Ţuţea). Detest lipsa de consecvenţă, ambi-guitatea, trădarea, căci uneori constat şi eu cudurere, ca şi Marin Preda, că ,,poporul acesta arputea fi un popor mare, dacă ar scăpa de licheleşi lichelism” sau, ca Horia Bernea, că ,,în Românianu sunt posibile decât două ipostaze ale exis-tenţei umane: lichea ori câine bătut!”.

Pentru toate acestea şi pentru multe altele,trebuie să încercăm, cât mai mulţi, să schimbămceva, fiecare după puterile noastre, în această

stare de lucruri, căci, să nu uităm, doar ,,imbeciliinu se încumetă să schimbe lumea, le e mai uşor săo răstoarne” (Vasile Ghica). Dacă ar fi săparafrazez rugăciunea abatelui Őttinger:,,Dă-miDoamne, putere, calm şi înţelepciune; puterepentru a schimba ceea ce poate fi schimbat,calm pentru a suporta ceea ce nu poate fischimbat şi înţelepciune pentru a face dife-renţa între ele!”), aş spune că dacă omul şi-arfolosi puterea numai pentru a face binele, răb-

darea - numai pentru a suporta răul care nu poatefi schimbat/îndreptat şi inteligenţa - numai pen-tru a face diferenţa între bine şi rău, atunci lu-mea ar fi aproape perfectă sau, în orice caz, maiaproape de Dumnezeu. Ar trebui să ne dea degândit faptul că ,,mai presus de cei neştiutori,sunt cei care ştiu să citească; mai presus de ceicare ştiu să citească, sunt cei care citesc mult;mai presus de acei care citesc mult, sunt cei carereţin; mai presus de cei care reţin sunt cei care

înţeleg, iar mai presus de cei care înţeleg, suntcei activi, care creează şi adaugă” (din filosofiaindiană).

În fond, ceea ce rămâne în urma noastră, înafara copiilor, sunt descoperirea şi creaţia (ştiin-ţifico-tehnică, umanistă şi artistică), adică tocmaiceea ce formează cultura. Dar atenţie: ,,toatedevin nesigure, de îndată ce ne îndepărtăm dedrept şi de morală” (Cicero); cu alte cuvinte,prognozând, putem spune că toate devin deşer-tăciuni dacă ne îndepărtăm de Dumnezeu şi de





108

ceea ce se cuvine a face, inclusiv dacă ne înde-părtăm de semenii noştri

(,,Adevăr grăiesc vouă: dacă aţi făcut toateacestea unuia dintre aceştia mai mici ai mei, miemi-aţi făcut!” – grăit-a Domnul).

…………………………………………………………Textul de mai sus a fost inclus în docu-

menttarul întocmit cu prilejul celei de-a patrareuniuni-atelier a Clubului Oamenilor de Ştiinţă,Cultură şi Artă, din cadrul Forumului Cultural alRâmnicului, coordonat de domnul Gheorghe Dea-conu, care a avut loc în ziua de 27 aprilie 2006 laBiblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”, subgenericul „Personalităţi culturale vâlcene” şi alcărei protagonist am avut onoarea să fiu. Tot

acolo, la secţiunea „Proiecte”, era prevăzută, în-tre altele, publicarea lucrării Monografia comu-nei Câineni – judeţul Vâlcea şi a unui volum debeletristică intitulat (atunci) Cursă rapidă . La

începutul anului 2008, după trei ani de muncă (nuelaborarea lucrării în sine a fost grea, ci zba-terea solicitantă pentru publicarea ei), la Editura„Fortuna” a apărut, în sfârşit, Monografia comu-nei Câineni – judeţul Vâlcea. Şi iată, de-abiaacum, îmi onorez, sper, cealaltă promisiune –

cartea de beletristică.Intenţia de a publica o astfel de carte aapărut prin 1986, cu mult înainte ca eu să devinmembru al Societăţii Culturale „Anton Pann” şi,ulterior, al Forumului Cultural al Râmnicului. Ini-ţial, mă gândisem la o nuvelă sau chiar la unroman (?!) şi, atunci, în plin dezastru comunist,am început să aştern pe hârtie primele rânduri,reluând scrisul iarăşi şi iarăşi, nemulţumit defiecare dată de ceea ce scrisesem anterior. După

1989, am renunţat la gândul de a mai scrie litera-tură, deşi manuscrisul Cursă rapidă devenisedestul de consistent, iar până atunci scrisesem şicâteva poezii, imposibil de publicat, deoarece înele criticam regimul comunist. Prima poezie secheamă Limba noastră şi am scris-o în 1983, lamoartea lui Nichita Stănescu (singura publicabilăatunci). Au urmat El vrea (1987), El se teme (1987), Adunare festivă (1988) şi Stare neînchipuită (1989). Toate au fost citite în cadrulcenaclului Societăţii Culturale „Anton Pann” înanul 2006 şi, ulterior, publicate în revistele

„Monitorul cultural” şi „Povestea vorbei”. De ase-menea, în revista „Povestea vorbei”, mi-au apărutcâteva texte literare încadrabile în genul „prozăscurtă”: Chircuţ, Teşcuţoaia, Mărian Frântu,Seminar de filosofie.

În anul 2005, când am început document-tarea pentru monografia comunei natale, am dat

întâmplător peste foile îngălbenite, cu mai multevariante de început pentru Cursă rapidă. Amintrodus-o ca proiect în documentarul din 2006,cu toate că atunci eram aproape convins că nu voipublica niciodată proză literară de sine stătă-toare. Vă mărturisesc faptul că puţine lucruri măobsedează, printre ele – orice promisiune făcutăşi neonorată (încă).

Acest volum de proză nu ar fi apărutniciodată, dacă nişte prieteni apropiaţi nu ar firemarcat în urma activităţii mele publicistice unoarecare talent scriitoricesc. Printre ei, ţin să îimenţionez în mod deosebit pe Mihai Sporiş,Costea Marinoiu, Petre Cichirdan, GheorgheDeaconu, Ion Soare şi, desigur, George Achim,care a binevoit a considera acest volum ca fiindun roman autentic şi care s-a oferit să-mi fieredactor de carte.

Ceea ce veţi citi în volumul de faţă, estedeparte de ambiţiosul proiect pentru Cursă rapidă, din care nu am făcut decât nişte preluăriparţiale şi pe care le-am inclus în povestirea Vise.Totul a fost scris în ultimele şase luni (când scriuaceste rânduri, suntem în iunie 2009), impulsulfinal fiindu-mi dat de Petre Cichirdan, careintenţionează să publice o antologie a cenacluluiliterar al Societăţii Culturale „Anton Pann”. Primapovestire, finalizată într-o primă variantă, a fost

Cravata roşie, de pionier . Au urmat celelalte, cuexcepţia povestirii Vise . Am reluat apoi Cravata roşie …, care, în cele din urmă, a ieşit de trei orimai mare decât varianta iniţială. În fine, ultima afost Vise , adică tocmai cea care conţine pasajeaşternute pe hârtie încă înainte de 1989.

Sunt conştient că, înainte de a fi apreciatădin punct de vedere literar, cartea va stârni con-troverse. Pentru convenienţă, voi spune aici şiacum, că orice asemănare cu realitatea este pur

întâmplătoare, dar dumneavoastră vă veţi da, de-





109

sigur, seama, că ‚,viaţa bate filmul’’ (pssst! Rămâ-ne doar între noi)!

De asemenea, doresc să precizez faptul cădetest unanimitatea, ca şi lipsa de originalitatereală, creativă, şi nu cu orice preţ, inconsistentă,

derizorie şi, de cele mai multe ori, vulgară.Întotdeauna, părerile unanime mă pun pe gânduri,căci întotdeauna ele sunt un indiciu clar că celpuţin o parte dintre cei care le au, este făţar-nică, ipocrită sau, pur şi simplu, mincinoasă! Pe dealtă parte, dacă părerile unanime sunt sincere (nuneapărat şi logic-reale), aceasta indică lipsa deoriginalitate, de gândire cu propriul cap şi, de cenu, incultura sau chiar gradul de îndobitocire alunei comunităţi. Aşa că eu nu cer nimănui să fie

de acord cu părerile mele personale, care, recu-nosc, transpar din conţinutul volumului de faţă.Dimpotrivă! Înainte de a mă judeca pe mine(desigur, negativ), reţineţi că, „cine vrea sădobândească în viaţă recunoştinţa contempo-ranilor, acela trebuie să meargă în pas cu ei; darprin aceasta nu se realizează niciodată cevamare!”(Schöpenhauer). In ceea ce mă priveşte,„mă tem mai puţin de planurile duşmanilor mei,decât de propriile-mi greşeli”(Tucidide). De

asemenea, cred, că „este mai important cum gân-deşti decât ce gândeşti”(Clausius).Din aceste motive, veţi înţelege de ce n-am

rugat pe nimeni să-mi prefaţeze acest volum depovestiri: pentru că, automat, indiferent oricinear fi fost, s-ar fi simţit obligat „să mintă fru-mos”.[…] De asemenea, nu vă grăbiţi să mă

înjuraţi, vă asigur că nu sunt aşa cum veţi fitentaţi să mă etichetaţi la primul impuls. Dimpo-trivă, am scris aceste povestiri din dragoste

sinceră faţă de locurile natale şi faţă de cele încare m-au purtat valurile vieţii, ca şi faţă demulţi semeni de-ai mei, deşi, trebuie să recunosc,

înainte de a mă considera român, prefer să fiuloviştean.

(va urma)

Altfel

Singurătatea îşi scrie legile ei

orice ai face te poartă de mână,aproape servilă îţi arată deşertul,domeniile et fără sfârşit. Deodatăte abandonează pe mal, promiţândcă o să revină curând. Lângă putredealge, scoici, cimitire marine. Bănuieşticătuşa dar nu vezi nimic la încheieturi,simţi o briză care aduce glasuri depăsări, când ţi se face dor de cevainefabil. O fântână, o casă cu prispă?Oare cine îţi zâmbeşte la fereastră?Vine seara iar peste zări se întindumbrele albe, parcă adie un voalde mireasă. Te întâmpină lucrurineaşteptate, poduri de fier, un peronvertical, un oraş cu femei, ce departe.Alt cer. În singurătate sunt toate.

MotiveExistă întotdeauna un motiv să disperi,să dispari – lumea ca o iubită care uităprea repede sau fântâna pe care toategurile însetate o părăsesc. Poate aerulnecredincios care ne respiră sau o furtunăiscată din senin. Prăbuşirile inevitabile,aproape dorite, din anotimp în anotimp.Altfel bucuriile simple, reveria zilnică,

naivitatea tainelor (firul de iarbă, pasărea,carnea vegetală). Viaţa, drumul printre ele,





110

mersul pe această sârmă. Şi uneori timpulsuspendat al iubirii. Atunci parcă înţelegi,racordat la reţeaua aceea ultrasecretă. Saute miri de orice şi constaţi că unul a scris

în alt secol despre acestea. În altă limbă,pe alt continent, iar apoi cineva a tradusaceste mesaje esenţiale. Dar nimeni încănu a descris parfumul femeii părăsite în zori,o umbră acum de prisos pe care o lepezidupă ce i-ai deznodat toate sforile. Iar părulei tace, fără memorie, ca un arcuş ciufulitşi e prea târziu să mai cauţi partitura.

NIRVANAVa fi o poartă ţintuită-n stele,cascadă nevăzută de tămâişi-o voce care va şopti : rămâi,ceva cu păr de aur şi inele,

o zeitate cu pleoapa strânsă,bolborosind ceva nedesluşit,pe care n-o vei înţelege însă

când îi vei trece pragul, obosit

ca un fachir cu nestemate-n talpăplutind peste jăratic, zâmbitor,intra-vei în nirvana, mai uşordecât o rază în lumina calpă.

Sub cerul fremătând – Andrei Brădişteanu

UN CREZ ÎN LUMINĂÎN TOAMNA POEŢILOR

Toamna mea

Toamna aceasta mi-e scrisă-n destinCu frunze pălind sub pribege-adieriDe vânt… port în mine sălbaticul chinŞi-altar îmi zidesc din tumult de tăceri.

Cu râuri de soare îmi scald dimineţiCuminte, albastrul de cer mă-nfăşoară,Sub flori ce se sting îngropate-n tristeţi

Zac muguri de gânduri ce mă-nfioară.

Când stelele cad peste ierburi uscatePe umerii gârbovi se-aştern, ruginii,Speranţe ce-au fost până ieri nestemateAcum… rătăcite-s prin câmpuri pustii.

Mi-e toamnă în suflet şi lacrimă cerulCând cioburi de vise se sparg, rând pe rândPrin ploaia de gânduri pluteşte misterulŞi-un dram de speranţă nectar picurând.

Un lut frământat în licorile toamnei,Un crez în Lumină şi-n gândul de bine,Voaluri de-aramă ascund chipul „doamnei”Marame de doruri de oameni şi-albine...





111

Muguri

În muguri plesniţi sub zăpezi deja înroşitese-aude glasul sevelor murmurândpartitura aceea ce-n clipe tihniteo ascultam, câteodată plângând...

cuprinzându-mă de mijloc uşorvântul dansând cu norii deasupra noastră

îmi sfârtecă mantia ţesută din fire de dorşi-mi descoperă umerii încărcaţide miresmele florilor din fereastră...

ascult încă murmurul tainic al sevelor

culegându-mi faţa sfâşiată din pulberi de steleoglindindu-mi murele coapte-ale ochilor în lacul inimii flămânde de tine...iar visele melecu muguri plesnind a magnolii roziiscăldate-n izvor de iubire primăvăratecămă-ntreabă unde-s caii albi şi feţi -frumoşiisau cenuşăresele nopţilor târziiDoamne, inima mea-i rătăcită, sălbatecă-iprintre seve şi muguri plesnind sub zăpezile

roşii..

Spre Vârful Omu - Adrian Brănişteanu/ulei pe pânză

în cronica tăcerii te-ascunzi încet

şi file, îţi răscolesc aluatulde pâine

în secunde,ce-au răstignit pe ramuri,

în cruce adunate,toată esenţa vieţii.tu-n puncte,doar o simţi.o linie albastrăuneşte ceruri muteşi dintr-un fir de ceară,reconstruieşti cetăţi.

pe aripa întinsă,de vissă-ţi fie haină,tu desenezi o hartăşi-o gheară-nfigi în frunţi,de munţi ce au doar zarea,solie să le-aducă,nisipul tainei albe,din peşterile-adânci...

în cronica pădurii

te-aşterni,naşti infinitul.trăirile-ţi sunt pure.doar gesturi nu ştii ducela capăt de-ntrebare.rămâne doar răspunsulsau poate doar un şarpeşi-o virgulă s-aleagăce colb mai răscoleştecu trupu-i de şopârlă,

când doar iţeşte capul





112

din ierburile 'nalte...Tu te-ncropeşti gândire

în sfera cea de apă.pământ se vede-n umbrădar Tu asculţi şi vezi...de dincolo de visuri,idei sau gânduri moarte...Tu, taci.Te-aud prin minecum treci, cum creşti,alegi,o tâmplă infinită

în care pulsul vieţiiadună frământare

apoi, trânteşte-n piatră,inscripţia păgână,mai sfântă decât totce s-ar fi scris vreodată

în filele creştine:credinţa pură, dură,lăsând în urmă hoţi,de suflete, de inimi,

de gânduri prea născute...Doamne,

când vei opri Tu,circul,acesta de netoţi?-------------------------------------

poem în proză

ascult geamătul lunii

...când pietrele din mâinile stelelor o ating.a răsărit doar o clipă pentru a fi apă a ceruluicu reflexii de dor.până la tine, dragostea mea, ajunge strigătulei,risipind nisipul sau cenuşa fierbinte furată din

jarul de jad al secundelordin buzunarul de vânt al timpului.trăit sau nu,se aruncă în metaforele crucificate pe podeţe

de lemn.fierul aşteaptă arcuit mişcarea din urmă.

luceşte vârful şi sunetul devine dureros decuratcând retează virgula a doua de la finalulumbrei.s-au aşternut umbrele cinelor de taină,răspândind aroma sensurilor curate.firimiturile de pâine şi jad au fost împărţitevrăbiilor.un corb aştepta doar pietrele mărunte de jadşi ochii absenţi, deşi luminoşi,ai celor ce cântă doar în orgile tainice dintunelurile pământului.visează corbul, simfonia întoarcerii pe alnouălea ram,

cu ecoul albit de atâtea aşteptări.sunetele nu mai sunt decât picături de luminăiar culorile,vrajba-şi încetează,lăsând gândurile curăţate de minciuna absurdeilumi umane.

în braţele toamnei mă ascund,plecând în paşi de vals într-o frază timidă,dar atât de puternic aşternută pe altarulbanalului:

nu deschide porţile altarului în care miezulfiinţei străluceşte...mâna de gheaţă atât aşteaptă să-l transforme

în sfera nimicului pământean.

luna...nu mai geme. e linişte şi noaptea îşismulge una câte una aripile întunecate,pentru a-şi dezveli rotundul chip sculptat înfumul roadelor visurilor.adorm cu pleoapele deschise spre tine, iubire,

rugând pasărea lunii să-mi păstreze comoara încă o veşnicie.

floarea de aur dezveleşte cheia de la poartaapelor albe,lăsând tăcerii,rombul gol din inima cuvântului nerostit.linişte...

Î Î nnttrr--uunn ccuuvvâânntt î î nnccaappee î î nnttrreeaaggaa lluummee





113

Timpul îşi cerne fulgii uitării. Iris al cerului -arc divin!În răvăşirea vântului ştrengar prin pădurimulticolore pluteştearoma de toamnă ruginie-rubinie cu parfum destruguri copţi- miroase a toamnă la tot pasul -

Liniştea apelor cu flacăra bărcii o aprinde. Deunde-a venit,

încotro se va duce? Nu ştie nimeni nouarăscruce,Pluteşte în larg - cu aur amurgul îi vopseştevâslele.

Nu e prea simplu să cobori, să te întorci apoiaripă înroşită de suflet, să discerni firele delumină,să-i vezi curcubeul, să-i auzi dulcele cântec şi

să-l păstrezi mereu... E doar inima mea ceacare-i primeştecerul şi îngemănarea culorilor?

Într-un cuvânt încape întreaga lumea, într-uncuvânt încă nespus,

într-o silabă trecătoare, nerostită! Ecoulnumelui tău într-un verb -Eu Sunt - tot ce Tu eşti în mine, acea imagine aAbsolutului!

Toate mor. Pe unde vei trece noaptea vei auzi

şoaptelestrăzilor pustii, a caselor părăsite, aferestrelor nedeschise.Pe unde vei trece noaptea vei auzi lacrimapietrelor, tânguireacopacilor tăiaţi şi-a râurilor secate... Pustiullor începe dincolo de noi!Ne adapăm setea la izvorul magic al vieţii şi

jocului ei,Ne deschidem aripile spre rădăcinile noastre întaina fiecărui ceas!

Înainte de a intra în tăcere culegem azurul,semănăm vise,

pătrundem în abisuri, învingem timpul precum opasărepeste mările cerului ce-şi reia imagineapierdută.

Linişte-n gând, linişte-n suflet, linişte-n spirit!În toate linişte! Tăcerea ce ne înconjoarăne trimite spre regăsire dând aripi gândului deLumină.





114

Muză tiranică

Mi-ai ieşit în cale,spulberându-mi seninul.Mi-ai pus în faţă,pustiul deşertului.Undeva se zăreşte o oază,departe, atât de departe...

Încât setea care mă chinuie,se resemnează.

Inelul

Ne-am aşezat ....pe unul din inelelelui Saturn,

de vreme ce-ai fugit... în ceasul logodnei.Când inelulce trebuia să ne lege,s-a lărgit enorm,aruncându-ne

în două emisfere.

Vocea pământului

Un pat de flori mi-a aşternut primăvara,pe covorul verde crud al ierbii.Zefirul tainic mi-a murmurat,mergi, mergi, colindă pământul,

în lung şi în lat, fără hat,dar într-o zi... te vei întoarce.Ţi-am pregătit odihna, liniştea şi pacea,mult visate.Dormi în corul îngerilor, în licărul stelelor,

în gemetele vântului şi ale valurilor. În ciripitul păsărilor şi susurul izvoarelor,

pe un pat de flori, parfum şi culori,iubite, cântate, admirate de mii de ori.

Ochiul veşnic deschis-conştiinţa

Mă vezi şi mă mustri,aducându-mi aminte,

ce trecătoare suntprin această lume.Mă laşi să greşesc,apoi mă faci să sufăr,ca într-un final să mă simt,mai uşoară decâto pasăre în zbor.Cârd de cocori rătăcitori,scrutând zările albastre,sărmane păsări sihastre,gândurile noastre.Unde vă aveţi odihna?când veţi înceta hoinăreala,osteneala şi căutarea?

Culorile muzicii – Raymond Leach





115

Vânătorii de semeni…

(pentru cei ce ne “vânează” în fiecare zi)

să stingeţi luminadin calea viforuluişi-a hoardelor de trădătorice-au pornit vânătoarea

în lume…

să-ntindeţi capcanepe fiecare câmp roditorşi să-ngropaţi sub brazdăticăloşiavânzătorii de semeni… aceşti diabolicinăscuţi dintr-un blestem…şi cine mai ştievreo rugă ( de mai ştie…)s-o murmure uşor

( ca pentru sine)iar fiecare lacrimăprelinsă în ţărânăsă stingăiadulcuibărit ca o fiară

în inimă haină…să ridicaţi zidurişi munţi de întunericniciodată lumină…

în calea nelegiuiriişi-a celor botezaţi cu “apa crimei”….… să vă rugaţi( de mai ştiţi vreo rugă)şi sufletulde-o spaimă cumplităsă-i cuprindă…mult mai cumplitădecât a Hiroshimei…decât a Hiroshimei…

Toamnă – Raymond Leach





116

FILE DE JURNAL FĂRĂ SFÂRŞIT…Vine o zi când cuvintele singure te caută şi se lasămângâiate de mâna ta, de vorba ta prin rostire sau

de gândul din care încolţesc. De teamă să nu lepierzi, să nu le uiţi, să nu rămână prăfuite undeva,le aduni cu grijă, le pui aripi şi le dai drumul săajungă la toţi cei care, nu pot trăi fără frumosul dinele. Fiecare filă a jurnalului are o poveste… şi aşvrea să citeşti ca şi cum ar fi ale tale, pentru că ţile dăruieşte un om ca şi tine, dăruit de Dumnezeucu iubire, credinţă, speranţă.

Ana Urma

Pe aripile vremiiMă cheamă-n taină toamna pe sfârşite,Îi răvăşeşte-un vânt hain veşmântul,Şi-n gri tăcut îmbracă tot pământul,Cercei de rouă rece îi lunecă pe frunte,Mă mângâie în treacăt cu frunza rătăcită,Pe-altară pururi verde din muguri juruită,Purtând ascunsă umbra din luminiş frunzos,Şi-o vara ce-i poveste în strugure zemos,

De frunza-i călătoare mi-e sufletul atinsFurişă-n amintire un semn de carte pus,Un galben evantai ce-l înfăşor în gânduri,Cu roşu broderie din sângeriu în rânduri!Mă fac cu frunza una şi-o ţin atât de strâns,Că arde mută palma şi-albastru ochiul strânsDin lacrimă de stele cu gust amar, mă scuturCa un migdal în floare, căderii să m-alătur...Pe aripile vremii se-nchide toamnei cartea,Nectar de mângâiere umple-va nou cetatea,

În cupă loc să facă şi iernii celei reci,A vieţii noastre plinul pe lungile poteci.

Ne-om înfrăţi în toamne pe drum înspre apus,Când facem semnul crucii în rugă de-i ajuns,Statornic gând pe cale cu dor ţinut aprins,Să şi găsim izvorul din care ne-am desprinsŞi-n toamna pe sfârşite cu frunzele cărunte,Culege haru-n suflet fără de glas cuvinteŞi-n limba rugăciunii acest cântec închin,Aceluia ce-n toamne ...ne va găsi veghind.

Albastru…

Pe drumul meu spre neuitare,Sfielnic îmi preadu privirea,

Adânc albastrului de dinlăuntru,Şi-nvăţ supus tăcerii alfabetul.Un nor pribeag ca frunza în cădere,De-apasă gândul cât doar o părere,Din tainic bob va răsări un altul,Ce a `nflori sub roua din ÎnaltulŞi îmi va scrie-n piatra de hotar,Cu-aripa-I sfântă psalmi de dor,Să-mi ţină pasul devenirii drept,Tot căutând să fiu mai înţelept,

S-adun podoaba cuvintelor divine,Din straiul alb al vechilor poemeGătită arma rugăciunii ca un nimb,Să cuceresc, un ultim pisc s-ating...Înrourat e cântul în notele de slavă,Umila bucurie pe strune striga: Ava!Iar versul împletit cu-astrala rugă,Albastru fi-va când cerul o să plângă,Ca un străjer în lan de in sălbatic,Păzi-voi pietrei scrisul singuratic,

O mână nevăzută zarea mi-a deschide,Luminii să ridice o ultimă hlamidăŞi-atuncea când voi fi învăţat destul,Din vechi tipar luat cu împrumutul,Va răsări sublim din fostele cuvinteAlbastru iris …de Tine să asculte!





117

DDaanniieellaa VVOOIICCUULLEESSCCUU

indigo evolution

el avea nevoie de roşu lângă negru... îl văd cum răsfoieşte tratatul despre dragoste.

miroase linia serii, se face spirală în spirală.cerul curge vulcanic din ochiul lui Stendhal.şi frunzele au ceva uşor, o înclinare spre nord,unde aerul e liber să râdă, să îmbrăţişeze...şi să aştepte firescul mistic, îngerii să cânte.*degetul lui e ca descrierea calmă a unui drum,parcă ai ajunge, la apus de soare, lângă Nil...şi umbra bărcii nu s-ar mai îndoi de nimic gri.sub pielea inimii ai pocni, ca să vezi serenitatea,

petalele de trandafiri ale buzelor de dor, sărutulce trece prin ochiul al treilea, ideea de magnetic,dezvelind beţia de şoapte. whiskey şienergizante.

eu sunt acvila!

şi seara avea sfârcuri de coacăze roşii,visa pe un braţ de compas, vocale...şi ploaia avea umeri de îndrăgostiţi,curgea din octave de turcoaz, semne

de mirare, transe de consoane...şi era atât de bine pe fuiorul lui yang!el avea ochi de general, cămaşă bleu,de prezent, mă iubea... era perfect,ca un careu de sărut... şi-l iubeam!şi totul era limpede... xanthosis,pe mijlocul brăţării lui de prooroc!

purta cămaşă neagră, fierbinte

rădăcinile violet mă ţin de mână!

o lacrimă aurie respiră o liuzie.buzele sunt treze, ca în noaptea de 11.

echilibrul se dă cu sania pe coastă!regele e o umbră de echer, ametistultimpului cade pe inima tăcerilor.o toamnă cu Emily Dickinson...

toamnă italiană

mi-am adus aminte, ieri,de ceaiul cu rom şi lămâie,preparat de el... de fapt,el îmi servea zâmbetulde care aveam atâta nevoie!

închid ochii, şi pe râul indigoal iubirii dintre noi... treccercurile albastre, repezi,

ale uimirilor noastre!nebuni, ca un puzzle cu străzi,respiram filozofia invizibilăa liniei dintre yin şi yang!ce a mai rămas pe margineafracţiei venusiene? visul...şi-ntrebarea cu frunze de topaz!„da', Julieta, o fi acasă?”

soare de reîntoarcere

am luat o frunză roşiede pe treapta mănăstirii,era exact ca inima mea,atâta parte întunecată,privind la cercurile mici,zglobii, de lumină roz...şi-am plecat cu privireaAnei, totul mirosea a simplu,mă ridica! prin suflet, umbla

întrebarea... am murit deja?şi-am grăbit paşii spre tine,ca să te scriu pe diagonală,pe fluier de dor, încercuindaura umărului tău stâng...şi-am iubit chiar şi soarelede lacrimi, desenul şoaptelor,acel da şi nu... din triunghiuldreptunghic, tangoul prins

în zâmbet de amor... şi altele!

Poemele fac parte din al doisprezecelea volum, „Umbra ploiidevine Fortuna”, Editura „Scrisul Românesc”, 2011





118

În romanele Melaniei Cuc, fiecare volumare etapa sa cronologică, epoca istorică,personaje care se deosebesc între ele sau seaseamănă, după cum merge firul ,,poveştii”. În„Femeie în faţa lui Dumnezeu”, prozatoarea seapleacă spre civilizaţia Samizegetusei şicredinţa bătrânului Zamolxes, dar face şitrecerea spre condiţia femeii în lumea de azi.

Romanul se inscrie în proza erosului,

având ca temă mitul iubirii şi motivul cuplului.Experienţele limită trăite de eroină, aflată încăutarea iubirii perfecte, simbolizează unita-tea primordială a spiritului uman, dorinţa de adescoperi absolutul. Totuşi, o astfel de iubirenu poate fi oferită decât de Dumnezeu, Celdespre care autoarea afirmă în carte că venea„călărind un asin; nu avea plete, nici barbă, nicimustăţi… doar o coroană aprinsă de spini.”Melania Cuc – „O scriitoare originală”

,,Numele scriitoarei Melania Cuc… esteun nume care mi-a reţinut atenţia prin unelepoezii, proze, însemnări, interviuri, reportajeşi anchete literare ce au impus-o în peisajulliteraturii române contemporane ca pe o scrii-toare originală şi înzestrată cu multiple dispo-nibilităţi creatoare”, spunea istoricul literarNicolae Scurtu. Autoare a douăzeci de volumede versuri şi proză, printre care „Impozit pe

dragoste”, „Tablete contra disperării”, „Fruc-tul oprit”, „Miercurea din cenuşă” sau „Graal”,Melania Cuc este deţinătoarea a numeroasenominalizări, distincţii, diplome, premii şimedalii. Între acestea se remarcă PremiulEditurii Minerva pentru Poezie, obţinut laFestivalul de literatură „Moştenirea Văcă-reştilor”, Târgovişte, 1988 sau DIPLOMA şiPremiul I , acordate la Concursul Naţional deProză “Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 2003.

În 2009, Melania Cuc primeşte Diplomaşi Titlul de Femeia Europeană pentru Muni-

cipiul Bistriţa, pentru cultură europeană.Fiecare din cărţile pe care le-a scris MelaniaCuc are viaţa ei, destinul şi vibraţia proprie.De referinţă pentru opera sa sunt cărţile deproză, dar şi cele cu tablete. „O monedă subţire“

Acţiunea din povestirea Melaniei Cuc,“Femeie în faţa lui Dumnezeu” oscileazăundeva, la limita dintre real şi fabulos. Aşacum o spune şi titlul, eroina este o femeie,„Dacia Diugan, singura artistă din lume care îşiasigurase nu averea imobiliară, nu contul dinbancă, nu sănătatea, nu viaţa, ci… picioarele”,dansatoare în trupa Gloria Mundi. Dacia ajunge

într-un moment de răscruce în viaţă, când arede parcurs un intinerariu spiritual decisiv.Fugită de acasă pentru că este sătulă de exis-tenţa artificială pe care o duce în lux, alăturide Sergio, un bărbat care nu o iubeşte, ci doarprofită de pe urma ei, Dacia o întâlneşte întren pe baba Chiva, ţigancă dăruită cu “harul”ghicitoriei, un fel de oracol, de profetesă, care

îi anunţă dansatoarei, viitorul. Călătoria ei spreMunte se realizează într-o atmosferă fantas-

tică, noaptea, cu acest personaj misterios,Chiva, care în cele din urmă, dispare, ca şi cumar fi fost „extrasă prin vrajă.” De la Chiva,Dacia află „ce va va fi sigur”, cu ea. „Acolo,unde văz că te-o trimes Soarta, nu-s-există

prăvălii cu chiloţi-şnur şi cu pija-male de mătasă… Tu, soro, dacă mai ajungi până la capăt de linie îi bine, îi tare bine…”, o anunţăChiva.” Mai mult, baba dispare şi pe banchetaunde stătuse, rămâne „o monedă subţire” ce

„mărturisea, fără cuvinte, că fiinţa aceea nufusese chiar o fantasmă… Dacia simţi cumacvila regală din efigie, îşi împlântă clonţul,scormoneşte în carnea sa tânără, cum îicuibăreşte cu indiferenţă la durere, celulădupă celulă, cum îi atinge şi măduva din şiraspinării, dar… osul vertebrei este încă puter-nic, tare şi nu se rupe, nu se frânge de bună-voie.» Acvila sau pajura reprezintă în simbol,un spirit protector al lumii, începutul, arhaicul,primordialitatea. „Lumea din care plecase”





119

Dacia are parte de un “dincolo” şi un “din-coace”. Ea se crede „detaşată de lumea dincare plecase. Dincolo, în lumea din care eaevadase sau din care fusese ,,extrasă”, era

încă zi plină, era amiază, cu arşiţă trasă înaparate sofisticate de climatizare, caniculăpurtată direct dintre ciulinii bărăganelor deodinioară. Dincoace, în vagonul de lemn vechi,lumina Lunii pline mânjea noaptea ca pe ociozvârtă de carne crudă, vopsea în roşu delupanar feţele celor două făpturi – una ca şibătrână şi cu aur cât să astupe cu el o fântână;cealaltă încă în putere, dar… fără dorinţestrict personale, fără bagaje şi care se credea

detaşată de lumea din care plecase.”Dacia părăseşte această lume civilizată, în care rămâne Sergio, cel pe care îl iubea şi pecare „îl aşteptase să urce pe munte, să o cauteşi s-o găsească.” Fosta Divă ajunge pe Munte şipătrunde într-o altă lume, o lume veche, arhai-că, cu rosturi din veşnicie. Aici o găseşte Mutu,om ce trăieşte „în cealaltă parte a Piscului”,care vânează împreună cu lupii. El o duce încasa lui Barbă, bărbat „voinic ca un taur, dar

blând din fire ca mielul şi frumos ca un zeupregătit de ursitoare să înfrunte pentru alţiiprimejdiile”, ce îşi câştigă traiul din „negoţ cumiere şi păstrăvi”. “Un alt Dumnezeu”

Dacia, femeia cu nume simbolic, trăieş-te un vis, într-o lume arhaică, a cutumelor, încare oamenii se închină „bătrânului Zeu”, ne-fiind încă pregătiţi să accepte „rosturile şilegile primite de la un alt Dumnezeu, unul careSe născuse din femeie pentru ca mai apoi să se

lase prins, crucificat, cum le povestea preotulsosit la ei de la Pont.” În timp ce asistă la oceremonie ritualică, „în creierul” ei „se dădealupta între fantasmagoric şi realitate… Chiva,vrăjitoarea, îi rămânea singurul detaliu clar dinviaţă.” Cei în mijlocul cărora trăieşte se închinăSoarelui, aşteptând „un semn de la vechiul lorZeu”. Ne aflăm într-un univers în care creşti-nismul abia acum începe să pătrundă, în lumeadacilor, la Sarmizegetuza. Aici, Dacia, numepredestinat, ajunge să „execute în faţa lui

Dumnezeu numărul forte al luptei ei decisivedintre două civilizaţii atemporale”, între douărealităţi – una pe care o cunoaşte şi alta sprecare aspiră.

Între simbolurile care se detaşează încarte este acela al casei în care Dacialocuieşte cu Barbă, „bărbat şi femeie, perecheunită prin timpi şi spaţii nedefinite”. Aceastălocuinţă este un simbol al întoarcerii dinspre olume, lumea civilizată, contemporană, spretrecut. Este un spaţiu al iniţierii în ritualurileceleilalte lumi, o trecere de „dincolo” către„dincoace”. Tot din lumea de „dincoace” faceparte şi prinţul TalariK, fiul Mătcii, îndrăgostit

şi el de Dacia. Pentru ea, „Sergio juca rol deprinţ, se numea TalariK! Sergio-TalariK-Barbădeveniseră trei imagini într-o singură ramădecolorată.” Dacia se întoarce mereu în tre-cutul din care vine, încearcă să recupereze mă-car momentele semnificative, însă singura cer-titudine este că sta „nepăsătoare, dezbrăcatăde voinţa personală, sta în faţa lui Dumnezeucare… era nehotărât între a-i arăta ce e binesau rău.” “Drumul… spre Piscuri”

Important este şi ritualul la care Daciaeste supusă de Matcă, mama prinţului TalariK,decisă să îşi despartă fiul de această „vrăji-toare” apărută de niciunde, pe care vrea „s-o

jertfească cu mâna sa”. Cele două urcă sprePiscuri. „Drumul acela, spre Piscuri, Matca nu-lmai făcuse niciodată nici cu gândul, nici cupasul, doar auzise, de la ciobanii din vale,despre locul unde urcau şi se rugau, locuitorivechii dave , cei care aveau curaj şi putere să

ajungă pe culme şi să depună jertfă în vin şi îngrâne Zeului lor, un zeu ca toţi oamenii, adicădin carne şi sânge”. Dacia se loveşte derezistenţa Mătcii şi de duritatea concepţiilorei conservatoare, specifice lumii căreia îi apar-ţine. Şi totuşi, Dacia învinge. Religia nouă învin-ge vechiul, păgânismul, profanul. „Chiar subochii ei, Dacia sta în veşminte ca din aur, nu pestâlp şi nu legată cu frânghii de mâini şi picioa-re. Era răstignită direct pe o cruce de aer.”Din acest moment, Matca îi oferă respectul şi





120

atenţia cuvenite celei pe care o iubeşte prinţulTaraliK. „Armăsarul din vis”

Un moment de referinţă în carte, mar-când finalul istoriei Daciei, este naşterea ino-rogului – „calul din vis”, Vifor. Dacia şi TaraliK,femeia şi bărbatul, cuplul, asistă la venirea pelume a acestuia. „Nu se înşela, era un inorogde-adevăratelea! Mânzul din poveste o aştep-tase pe ea, acolo în pustietate, să o convingă cătot o Lume era cât încăpea şi cât nu încăpea înbasme… Era un inorog adevărat, poate ultimulde pe Pământ.” Inorogul, numit şi licorna sauunicorn, este un animal mitologic, reprezentatca un cal alb având un corn în mijlocul frunţii.

Legendele descriu acest corn ca deţinândputeri miraculoase: vindecă bolile, curăţă răul,dă viaţă. Inorogul este şi simbolul omului supe-rior, neînţeles de cei din jurul său. Cu simbolulinorogului de altfel, se şi încheie „Femeie înfaţa lui Dumnezeu”. Dacia Diugan, dansatoareafugită de acasă şi salvată de pe un vârf demunte, dintr-un sloi de gheaţă, ajunge în urmaunei operaţii fatale, într-un scaun cu rotile.Tot ce s-a întâmplat în carte a fost visul

acesteia, în timp ce zăcea, zbătându-se întreviaţă şi moarte, pe stânca Muntelui. Aici, planulfantastic pare să se încheie, lăsând loc celuireal. Dacia scapă cu viaţă, însă rămâne para-lizată, într-un scaun cu rotile. Picioarele eiasigurate nu îi mai sunt de niciun folos. Într-oseară, Dacia se află alături de Sergio, la unspectacol de circ. În program urmează o dre-sură de cai. „Brusc, Dacia se ridică din căru-ciorul supersofisticat… De la locul ei, din sală,

văzuse armăsarul din vis,- un cal cu coamaspulberată ca o zăpadă… Era el, mânzul inorog!Retrăia cu intensitate colosală clipa, limitadintre real şi poveste. Printre oamenii cu grijafacturilor care le umpleau zilnic cutiile poştale,trecea Inorogul!” „Până când coama sa albăacoperi palmele ei” Fiinţa aceasta din altălume, o recunoaşte. Ştie cine e Dacia, nu auitat că ea l-a ajutat să vină pe lume. „Inorogulnu mai ştia, uitase ce-i teama, uitase de pova-ră, ce-i cravaşa sau găleata cu apă stătută, din

regie. Era iar un simbol fără dimensiune pre-cisă. Se cambră falnic, îşi aplecă doar grumazulpână când coama sa albă acoperi palmele ei.”

Tragismul este ilustrat indirect încarte, prin descrierea stărilor Daciei, careoscilează permanent între speranţă şi dez-nădejde. Semnificaţia paradisiacă a visuluiDaciei, în care este descris un univers nevăzut,naşte o întrebare – ceea ce am citit până acuma fost o simplă călătorie prin întuneric sau oincursiune într-un fragment excepţional redat,din viaţa şi religia străbunilor noştri, dacii?

Cu certitudine, cititorul va înţelege că aavut ocazia, prin talentul de prozatoare al

Melaniei Cuc, să asiste „pe viu” la o autenticăpagină de istorie antică.De altfel, evadarea Daciei în acest

necunoscut este pentru autoare un simplupretext. Intenţia sa a fost şi rămâne aceea dea ne provoca la descifrarea unor semnificaţiitainice şi adânci, cum este de exemplu, cea aMuntelui.

În final, între cele două divinităţi, Dum-nezeu adevărat şi un zeu „din carne şi sânge”,

rămâne Dacia, o femeie în faţa lui Dumnezeu.Iar ea ştie ce are de făcut. „Trebuie doar săaştept trenul meu, poate drezina care să măscoată în lumea adevărată. Voi dormi în haltă,pe banca scrijelită-n briceag, voi recitirevistele mototolite… cu date de apariţie carenici nu există!”

A consemnat Octavian CURPAŞ Arizona





121

Împrejurările vieţii m-au făcut să-miduc existenţa în Ardeal mai mulţi ani, aproapetoată tinereţea mea. Multe erau diferenţele

între Ardeal şi partea de sud a ţării, de undeveneam: portul, graiul, obiceiurie, comporta-mentul… Obişnuită cu firea zgomotoasă şiadeseori explozivă a bucureştenilor, munte-nilor sau a oltenilor, ajunsă în Ardeal, nu

conteneam să mă mir de vorba liniştită şicomprtamentul mai supravegheat al locuitorilorde pe aceste meleaguri. Chiar când erau maiexpansivi, comportamentul avea frâu binestrunit.

Deşi România are un spaţiu mic faţă dealte ţări, unitatea în diversitate îi dă un sporde frumuseţe. Un exemplu semnificativ pentrucomportamentul mai temperat al ardelenilor,

mi s-a părut că se desprinde semnificativdintr-o relatare a unui detaliu din timpulmarelui eveniment trăit cu mare intensitate deoameni la 1 Decembrie 1918.

Unui mai vârstic prieten, oftalmologulCoriolan Bucur, îi plăcea să-mi povesteascădespre impresiile tatălui său, preotul IuliuBucur, de la adunarea din Alba-Iulia, la care aparticipat cu un entuziasm pe care l-a purtat însuflet pâna la fârşitul vieţii.

Entuziasmul acelor zile carecuprinseseră zările, făcea ca bucuria lăsată învoia ei să zboare până în înaltul cerului. Pentruprima dată şi spre durerea noastră, pentrusingura dată, România se afla între hotarele eifireşti, cu toate provinciile. Imaginea acesteiRomanii „dodoloaţă” cum ne spune Lucian Blaga,

nu am mai avut-o din 1940 încoa şi nu o putem încă întrezări curând. Atinci era marea bucurie

a oamenilor pentru înfăptuirea unei dreptăţi lacare am sperat o prea lungă vreme, dar era şisperanţa unei ţări înfloritoare. Visul acesta s-aimplinit. În următorii ani, am avut maximum de

înflorire economică, de dezvoltare a artelor şiculturii, de apogeu în politică…Aşa îmi explic dece o varstică prietenă a familiei noaste care acălătorit mult în lume, când era întrebată undear dori să trăiască de-ar avea posibilitatea să-şi aleagă ţara, răspundea invariabil: ”ÎnRomânia din perioada interbelică.”

Aşadar, entuziasmul oamenilor din acelezile avea un profund temei. Se cutremura

pământul şi zările de atîta bucurie. Laadunarea de la Alba-Iulia, lîngă preotul IuliuBucur, se nimerise un om cam între douăvârste, îmbrăcat în straie tărăneşti, curate,aşa cum erau toţi cei prezenţi, semn derespect pentru această zi cu totul deosebită.Omul striga din toţi plămânii:

TRĂIAAAASCĂ ROMÂNIA MARE!!!TRĂIAAAASCĂ UNIREA!!!TRĂIAAAASCĂ

IULIU MANIU !!!Răsuna vocea lui ca un tulnic. Lângă el,

soţia, în costum naţional, îi ţinea isonul. Când aapărut Iuliu Maniu, entuziasmul a făcut săstrăbată fiori în toată suflarea. Uralele nu maiconteneau. Atunci, preotul Iuliu Bucur i-afăcut semn cu mâna vecinului să se domoleascăşi i-a şoptit cu blândeţe: „Bine, bine, badedragă, acum hai şi-om asculta ce ne spune

domnul Iuliu Maniu”. Dar omul l-a privit cu ochiiscânteind şi i-a răspuns promt şi deplin stăpânpe el: „ Nu pot, domule părinte, nu pot, trebuiesă mai strig până mă stâmpăr. Am venit dinvârful munţilor cu femeia mea o zi şi o noaptepe drum cu carul cu boi ca să putem strigaaice. Trebuie să strig ca să îmi găsescstâmpărul. Şi iarăşi a început:

TRĂIAAAASCĂ ROMÂNIA MARE!!!

TRĂIAAAASCĂ UNIREA!!! TRĂIAAAASCĂIULIU MANIU !!!…





122

În pieptul acestui om care nu-şi găsea„stâmpărul”, deşi se vedea că este un om cuvorbă şi purtare cumpănite, ca şi toţi ardelenii,se simţea suflarea întregului nostru neam, aşacum nu a mai fost niciodată, moment rămasunic în istoria noatră. Ziua aceasta a fost pedeplin îndreptăţită să devină ziua naţională aRomâniei.

Glasul acela din istorie se contopesctecu cel al nostru de astăzi şi din viitor înurarea:

ELENA BUICA – Toronto

Fotografii originale din Bucurestiul lui 1 Decembrie1918! Puteţi găsi accesând link-ul de mai jos:

http://art-historia.blogspot.com/2008/08/in-plina-vara-pe-temperaturi-de-38.html?mid=53

Arta (mea) este realitatea însăşi. Artanu este o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată - poate însingura realitate valabilă.

Tot ceea ce încerc să fac este să împinggraniţele artei tot mai adânc în necunoscut.

Aş vrea ca lucrările mele să se ridice înparcuri şi grădini publice, să se joace copiiipeste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şimonumente născute din pământ, nimeni să nuştie ce sunt şi cine le-a făcut - dar toatălumea să simtă necesitatea şi prietenia lor,ca pe ceva ce face parte din sufletulNaturii.

Nu trebuie respectate sculpturile mele.Trebuie să le iubeşti şi să ai dorinţa să te joci cu ele... Eu vreau să sculptez formecare pot da bucurie oamenilor.

Eu nu creez Păsări - ci zboruri.

Măiastră!... Ea se zbate aprig, ca totceea ce am realizat, până astăzi, ca să se înalţe spre ceruri.

Eu văd această Pasăre de aur foartedeparte - la o sută de kilometri depărtareşi de o asemenea măreţie, încât să umple întreaga boltă cerească.

Sculpturile mele sunt fecioarele mele!...Le gătesc ca de nuntă!

Eu nu doresc să reprezint în sculpturilemele făpturi terestre - hamali grei - ci

http://art-historia.blogspot.com/2008/08/in-plina-

http://art-historia.blogspot.com/2008/08/in-plina-





123

fiinţe înaripate şi eliberatoare. Şi, pentruaceasta, nu ar trebui să glorificămnicidecum munca în sine sau dificultateaefortului. Acestea rămân cele mainenorocite dintre lucruri şi nu sunt, îndefinitiv, decât un mijloc. Însă până şiCreatorul le-a împrumutat, în drumul său.

Eu am voit să înalţ totul dincolo depământ. Cocoşii mei cântă! Şi păsările melezboară!

Apropo de cum e să nu-ţi simţi trupul: într-o zi, după ce lucrasem o dimineaţă

întreagă la un bloc enorm de marmură, amobservat că întreg atelierul mi se stropisecu sânge. Era de la mâinile mele – în care-mi făcusem câteva răni adânci.

Sunt imbecili cei care spun desprelucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce einumesc abstract este cel mai pur realism,deoarece realitatea nu este reprezentată deforma exterioară, ci de ideea din spatele

ei, de esenţa lucrurilor.

Eu nu dau niciodată prima lovitură pânăcând piatra nu mi-a spus ceea ce trebuiesă-i fac. Aştept până când imagineainterioară s-a format bine în mintea mea.Câteodată durează săptămâni întregi pânăcând piatra îmi vorbeşte. Trebuie să privescfoarte atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la vreoaparenţă. Mă depărtez cât mai mult posibil

de aparenţe.

Nu căuta în sculpturile mele formeobscure sau tainice, pentru ca eu îţi oferbucuria pură. Priveşte la ele pâna ce levezi. Cei mai aproape de Dumnezeu le văd.

Simplitatea nu este un scop în sine, darajungi la simplitate în pofida ta însuţi apro-piindu-te de sensul real al lucrurilor.

CCOONNSSTTAANNTTIINNBBRRÂÂNNCCUUŞŞIIv v ăăzzuutt ddee MMiirroonn MMaanneeggaa

A fost un artist universal, pentru că a avut

prezen a de spirit să rămână etnic. S-aprins din vreme cum func ionează lumea i s-a conformat rapid resorturilor ei, devenind,pentru toată genera ia moderni tilor, un felde pustnic creator.

N-a fost chiar un pustnic, pentru că iubeaintens viaț a, cu toate risipirile și plăcerile ei.Doar că n-a alergat după aceste plăceri - așacum n-a alergat nici după glorie (pe care o

iubea, de asemenea) - le-a lăsat să-l caute ele.L-au căutat și l-au găsit. Aproape toatefemeile care i-au trecut pragul, atrase cafluturele de lampă, au trecut în mod fatal șiprin patul lui primitiv din locuinț a-șantier. S-abucurat de ele fără să le dea nimic în schimb,furându-le chipul și esenț a, pe care le-atransformat în statui.Și-a construit cu migală eternitatea, ca ungospodar oltean, mobilând-o cu lucruri și vorbe

esenț iale, îndelung șlefuite și lustruite, înaintede a le aranja frumos pe corlata126 lumii.A fost și a rămas oltean, dar un oltean esenț ial,olteanul absolut. Așa cum lucrurile deveneau,prin mângâierea mâinilor lui, evanescente șiimateriale, cuvintele - rostite cu o zgârceniedin ce în ce mai mare spre sfârșitul vieț ii – i-audevenit vorbe de duh care i-au consacrat

126

corlată, poliț

ă în jurul cuptorului, pe care seț

in vasede bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici.





124

definitiv legenda de șaman al arteiuniversale. (Miron Manega)

Reproduceri după câteva lucrări

Masa tăcerii

„Am şlefuit material pentru a afla liniacontinuă… şi când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat pestemâini.“

Constantin Brâncuşi

Cuminţenia pământului

Poarta sărutului

(va urma în nr. 4 – Despre Artă şi artişti)

Supliciu – Constantin Brâncuşi





125

„Când vrei ceva cu adevărat, totUniversul conspiră să poţi obţine ce doreşti"Paulo Coelho

Adeseori marile adevăruri le percepemdintr-o dată şi parcă ne pătrund întreagafiinţă, ghidându-ne apoi prin viaţă pentru totrestul zilelor noastre. Poţi înţelege într-o clipă

lucruri despre care ai citit şi ai auzit o mulţi-me. Le citeai, le ascultai, dar treceau pe lângătine fără să le faci ale tale pentru că lumina

înţelegerii nu apăruse încă.În ceea ce mă priveşte, aparţin creşti-

nismului prin botez, am studiat cu pasiuneaceastă religie a iertării, dar nu am înţeles-opână când nu am citit despre un om care şi-afăcut din iertare şi iubire legea vieţii sale. Şiacel om era evreu.

Am citit la un moment dat memoriileunui medic psihiatru însărcinat să asigureajutor medical prizonierilor proaspăt eliberaţidin lagărele de concentrare fasciste. Oameniaduşi la limita umanului, epuizaţi fizic şi moral.Însă un evreu polonez ocupa un loc aparte. Deşisuportase şase ani ororile lagărului, avea ochiistrălucitori, ţinuta dreaptă şi o energieaproape inepuizabilă. Vorbea curent engleza,franceza, germana, rusa, la fel de bine ca şipoloneza, devenind astfel un fel de interpretoficial al taberei. Compasiunea sa nesfârşităpentru tovarăşii de suferinţă îi strălucea pefaţă, iar când medicul simţea că nu mai areputere, se îndrepta spre această lumină.Astfel, într-o zi a aflat secretul victoriei aces-tui om în faţa nenorocirilor.

„Locuiam în cartierul evreiesc dinVarşovia împreună cu soţia, cei trei fii ai noştri

şi cele două fiice. Când nemţii au ajuns pestrada noastră i-au aliniat pe toţi la perete şi

apoi au deschis focul cu mitralierele asupra lor.I-am implorat să-mi dea voie să mor alături defamilia mea, dar pentru că vorbeam germana,m-au trimis cu un grup de muncă. Atunci atrebuit să mă hotărăsc imediat, urma să îiurăsc pe nemţi pentru că făcuseră asta? Era osoluţie uşoară. Eram avocat şi văzusem ceefecte cumplite poate să aibă ura asupraspiritului uman şi asupra inimii oamenilor. Iatăcă ura venea chiar atunci pentru a ucide şasefiinţe care contau cel mai mult pentru mine. Înacel moment crucial pentru mine, am hotărâtca tot restul vieţii mele - zile sau ani, pentrumine nu mai conta cât anume - să iubesc

fiecare fiinţă pe care o voi întâlni".Pentru mine îndemnul „Iubiţi-i pe duş-manii voştri!" îmi părea imposibil de realizat.Însă acest om mi-a arătat cum poate deveniposibil. Mai întâi trebuie să ierţi, apoi iubireavine de la sine şi-ţi umple inima. Să ierte şi săiubească fiecare fiinţă: aceasta era forţa tai-nică ce menţinuse pe acest bărbat într-ofoarte bună stare de sănătate, chiar în mij-locul acelor privaţiuni cumplite. Prin urmare,

dacă vrei - poţi, chiar şi iertarea este tot unact de voinţă. Acest bărbat a vrut să ierte şi aiertat. „Dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, totUniversul conspiră să poţi obţine ceea cedoreşti".

Cel mai adesea noi spunem: nu pot săiert pentru că..., dar dacă ar fi să fim cinstiţicu noi am spune: nu vreau să iert pentru că...!Adesea pentru a ierta pe cineva căutămdiferite motive care să-l facă pe celălalt demn

de iertare în faţa noastră. Un prieten îmispunea de curând că a putut să-şi ierte uncoleg de serviciu pentru şicanele pe care i lefăcea doar după ce a aflat ce copilărie nefe-ricită a avut acesta. Adică necazurile îndurate

în copilărie îl făceau demn de iertare. Şi atuncil-am întrebat: Dar dacă colegul tău ar fi avut ocopilărie fericită, nu l-ai mai fi putut ierta?

Acestea cred că se întâmplă în momen-tul în care situăm actul iertării la nivel mental,





126

transformându-l într-un raţionament mai multsau mai puţin corect.Dar aceasta să fie oare iertarea de care nevorbeşte Iisus?

Nu întâmplător, pe calea creştină,iertarea este măsura iubirii. În singurarugăciune pe care Iisus ne-a lăsat-o, avem şimăsura iertarii: „...şi ne iartă nouă greşalelenoastre precum şi noi iertăm greşalelegreşiţilor noştri...".

Iar dacă iertarea şi iubirea sunt nedes-părţite, atunci ar trebui să căutăm iertarea îninimă, nu în minte. Căci până la urmă cine pecine iartă şi ce anume iartă?

Cine pe cine iartă...? Ştim noi cuadevărat cine suntem? Doar 10% din capacită-ţile noastre mentale aparţin conştientului, res-tul de 90% rămân încă un mister. Şi atunci,dacă iertăm cu mintea, doar 10% din noi iartă,restul oare ce zice?

Şi atunci când spun „eu" , unde anume înfiinţa mea mă regăsesc pe mine? Unde mătermin eu şi unde începe celălalt? Unde începeDumnezeu?

Ce anume iartă? Suntem noi oarecapabili să înţelegem această lume, să-L înţele-gem pe Dumnezeu, să-I înţelegem jocul? Ade-seori în viaţă am văzut că lucrurile nu sunt aşaprecum par a fi.

O poveste auzită de la bunica spuneacam aşa: Într-o zi, Dumnezeu şi sfântul Petruau venit în lume şi, înnoptând la un om bogat,acesta i-a poftit să doarmă în grajd. Toatănoaptea Dumnezeu s-a ocupat cu astuparea

unei găuri într-un perete. În noaptea urmă-toare au poposit la un om sărac şi chiar în aceanoapte omului i-a murit vaca, singura sursă dehrană pentru întreaga familie. Atunci sfântulPetru a întrebat: "Cum sunt, Doamne, posibileunele ca acestea, bogatului i-ai reparat perete-le, iar săracului i-ai lăsat să-i moara văcuţa?"„Petre, adevăratul sens al lucrurilor esteacesta: în peretele acela era un ulcior cugalbeni şi l-am astupat să nu-l afle bogatul. Iarcât despre sărac, află că în noaptea aceea

îngerii morţii au venit să-i ia soţia şi le-am datvăcuţa în schimb".

Deci, lucrurile nu sunt aşa cum par a fi.Aşadar, ştim noi cu adevărat ce iertăm?

Şi dacă devenim conştienţi că nu ştimtotul, că nu putem controla totul, că mai presusde noi este o Voinţă care a creat totul şimenţine totul, atunci voinţa de a ierta devinede fapt voinţa de a te abandona în faţa Voinţeidivine. Iar această Voinţă este Voinţa de aiubi, pentru că Dumnezeu este Iubire.

Iertarea este în inima ta, este alegereata să poţi spune: „Doamne, facă-se Voia Ta!".

Maria Dan





127

Sumar (numărl 3- decembrie, 2011)

Interviu cu Domnul Consul Onorific al României la Nisa, Ştefan de Fay /p.3ŞTEFAN J. FAŸ – artistul, Irina Petraş şi Ilie Rad /p.8Biografii selective/p. 10Rely Tarniceri/p.13Monica Grosu – recenzie – Petru Făgăraş /p. 14Melania Cuc şi Nicolae Băciuţ /p.17DESCOPERIREA JAPONIEI – eseu de Mihai Leonte /p.18Elena Buică Buni – Despre Artur Silvestri /p. 20Daniel Medvedov - TAO TE CHING/p.22Elena Bessinger /p.26Menachem M. Falek şi Anatol Viere /p.28Boris Marian /p.32Elena Buică Buni – Gânduri despre senectute/p.33Lucian Gruia – Biserica din adâncuri (partea I-a) /p. 35Mihai Păun / p. 37Octavian Curpăn - Exilul românesc /p.38Rodian Dragoi /p. 41Theodor Damian – Rugăciunea unui dac /p.42Petru Făgăraş – poezii bilingve (româno-franceză) /p. 46Emilia Ivancu /p. 47Cristian Neagu /p. 48Interviu cu Horaţiu Mălăiele, de Adalbert Gyuris /p. 49Prof. dr. Terezia Filip – Mintea cea de pe urmă... /p.51Interviu cu Ljiljana Avirović - A traduce pentru a apropia literaturi... /p.53Eugen Cojocaru - Răcoarea unui tabou /p. 55

Viorel Muha /p. 59Christian W. Schenk /p. 60Autori români în traducerea lui Christian W. Schenk/p.62

(Adrian Alui Gheorghe/p.62, Lcian Vasiliu/p. 62, Marin Sorescu/p.63,Gellu Dorian /p.63

Ştefan Aug. Doinaş /p. 64Poezia albaneză din SUA /p. 65Ziua Naţională a Republicii Albamia / p. 67Maria Cozma – Arta Cuvântului (II) /p. 69

Giovanni Rotiroti: „Maestrul şi Memoria” /p. 71(În amintirea lui Marin Mincu)





128

Andrea Mucciolo /p. 73Massimo Milani/p.74Gaaudeamus /p. 75Ştefan Damian /p.75

(despre noua colecţie „Biblioteca Italiană XXI”)Acad. Ioan Aurel Pop /p. 78(Scurtă schiţă istorică a interferenţelor româno-italiene)

Teodor Dume /p. 93Ion Popescu Bradoschi /p. 94Mariana Bendoiu /p. 96Cuviosul Român Anatolie Tihai- /p- 97

(traducere din l. rusă de Vlad Cubreacov)(rubrica serial)

Arta realistă şi Mihai Cătrună /p.98Marin Voicu 7p.100Adina Lozinschi /p. 100Valeriu Cuşner – Iubiri netrăite /p. 101Carmen Huzum /p.102Djamal Mahmoud văzut de Gheorghe Grigurcu /p.103Gheorghe Grigurcu – poem/p. 104Florin Contrea - de Marcel Turcu /p. 105Marian Pătraşcu /p. 107

Dan Dănilă/p. 109Georgeta Resteman /p. 110Anne Marie Bejliu /p.111Irina Lucia Mihalca /p. 113Flora Mărgărint /p. 114Valentina Becart /p. 115Ana Urma /p. 116Daniela Voiculescu /p.117Melania Cuc/p. 118

Ecouri ale zilei de 1 Decembrie/ Elena Buni / p. 121Brâncuşi/122Voinţa de a ierta /Maria Dan/ p. 125Sumar /p. 127





129

Editura Amanda Edit. – E-mail : [email protected]

©Toate drepturile de copyright aparţin Editurii Amanda Edit.

Pentru relaţii şi referinţe despre cine poate publica şi cum se pot trmite materialele pentru numărulurmător vă rugăm să accesaţi : nomenartis.wordpress.com – pagina pentru autori!

Vă mulţumim!

ŞI VĂ DORIM SĂRBĂTORI FERICITE ŞI PLINE DE BUCURII!

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]

nomen artis -nr.3 - anul i, 2011

Documents