O I S P R A V Ă A A P A Ş I L O R C A P I T A L E I . - (Veri explicaţia).

2 . — No. f T, UNIVERSUL LITERAR LiinT, 2 " Apri l ie Í9"ff.

I U B I Ţ I - V A crâmpbiu

< f c

E M . G t r i e a * o

Ce naaţes S та££шшкі|.: mal айгаШн eitor № franiD? pe liiúre, ca scninr-barea, primenirea щеі? De-asufra pâ-.•ntàntuluï' înfloreşte viaţa pfômaditâ Inăuatrul lui, şi astfel primăvara so­seşte!

Intro singură noapte, într<p singura noapte caldă/'tetelatiL, йоагаа пашь-lor'se deschide, frpnaete s e feafaeaut muguri. Şi 'n larg' tupríssal btdÇï o mireazmä proaspătă5,. Ia început ne­desluşită, îmbată Muntele toate, — e t » şi animal. E- chemarea í a v í s t í a ta-turor atomilor,, « sCrigţS&i srfteiuiaî care parca-p швріе pie ptnl ţi-ţ? zice : «Trăeşte» П «iui«ţr-v$ i*T «-Ia&iţbvâ» ! La asta ta cadfeaamă fiœ-ce frun-zişoară, fiece' jeefeüä,, fr«ee ramorâ plecată în aer,, eu mişcarea aesmijer-dătoare a unul taaţ ce-ar sta sä te euv-prindă. «Itifeiţi-vâî l—şi 'n inimă sânţi o tresărire, <şi 'n- ochi îţî rnSereştr bov curia, şi fiecare cuvânt aï i r a aé-fï fie o noti,. ş t toată, vorba » «lubiţi-vă» !' ş i r n amuţire iţf chipuri dragj fü s£um$e> ] dele par*ea iţi zâmbesc» treţe par'că,-ţiiirad,,ailaiitHrîe păşesc. «luK^va» ! ţi вааШ$аІѴ

ai zece suflete să. te p a p - ftnpăr|i .cat dintr*un бшйжС « f a u ^ ^ E ^ r ţ n-al mat « t a ranci, paf«ä яааС pământul aceídStv eamrsenagte im rânu lui, pe oSm&ifefi a«as6a să râ­mai veşnic,, mi v&mM macac ca o. frunză cane ж foaée aprofia <ht & aEtăs frunză, aa. fiii dia вгаЬа ee sa poaât pleca sp№ alfe furr « Soaiea caaneqE poate atimgje Bœœfe еаяаГеГ eî efe aM floare. «інйіфйЛ»- ? şi pnácSaaT v r e a să respiri", sătfS atftre. îa sâegp, fa sai­lle t тігеаяна Hfeariur titítaFÍt — Яа*-rea tinere|ü ф-& dragjMtet,... sva păV rerilo r de; sâai !

„O» fsán*,, Jenaiule?'' Şi «and să-î în-ffiktd тШиа- ріісвяе! cu'n onănunchî de uwzicî! Ш, usttnra, că «fear fi fost а й а aşîif i lovifee cu c e v a In cap. Dar a$a, îmî'Venea. aă'nfând manele să » l a s să mát b a t ă v numaï aa, not privi fie edUî dbr sare avea partră. au ţâşneai*-«Й6 расдаіаР N'a r a m a * mwrenï ne u r ­zicat în oasă şi ne-am fugărit prin crgrad», prin grffcrrrrèf, pe arătură şf toate tufele de urzici *le-am distrus..

De pe la vremea mâncareï au înce­put a curge -plocoanele. Intal veniră FJâmânaanil î a frunte c u Ion. Eobau-tanat, eSfee p**rt». fis braţft. un тЩ %та% creţ şa negru ea. p ă c o r a ţ i c?à sEebiţă a l b * f a f r u s t e ş i 'o a f i rmi l eo>-zei. Ш і ШаЩЛаА. miete t , S dädar Fol Мщи-TaatSer ф. тзтаОА Ш ftrasncï t n p a l m a aducătorului . GA u& cârd d e paseri negx» ae ridica** eăciafete

aecï de gfaeasf rásuearJfc „ S a tra-eşt î Охш&ШхШ S a v « t ră iască gfeatoT* — Asemenea ţi. s f i S o a m e n i benţ . ri M t r î ţ a e a g ä a ä B l Ia ехцвм, e e a r * s S >aa4 d i a peiríra ріаеовиіаае

A Ş E . Р&вй * a ţ i а и т г а , venirS en ПІосовьд*- C ^ f t t e s i L geejjodariï dia. Fundoaia . F t t e n e ^ . GerdoneníL U-^ ш а і И I s tofí fi » a * ? p H t i t Ьіпе^ •«* Ь * і « ж в в е с а а * - е я a m t H t a t i f r

• a era t a to t f iaatnl e f f r a i e a r fi fe tea i te

e » вДгаа g o a l a ori

c ins tesc şii Ghaorg*e m. ѴЗИапйС se [ toate рааЦІІе: ge c&metm datt? cu Вй> jăHheşte tutfuror c S vecuilus nintiitl' g a r « de a e a m * în Ktur ţ , pe gik'tki,' 4І Bbî fra daü p en t iu g£6ní sra-gva-graee"

, dff «te*<S»uá Tgik-1 pe ГНШМІ

H M i A g a ţ t iertat sau»d*f » ö * u e . e e t i e l ' . i * B . E í i a i s á t o

SF.GHEORGHE Căzuse. Jir яшЛ aeslae, SC

ghe a doua. zi de- P^ştî, ігйг'» n de soare, ( cer* .«amu ş i c a l iwsüte scuturate de fkiaie. De-, mxdt m s c a s a ­se Sf. Glieorgue î n t r » аяедмамь жі, iar hargaital n o , ^ m . ВДаіаДІдаіітг Gheorghii, mg p&vestea^ ев^аааоаавяа mani le vir'itr fai <ltiniiiint1.il dir gar le, că el a, *p«eait S E g j n . i i ^ i i ' ţ g a -Vincf'î'n рггЭЕлвмгамг ,^É№feaaaV' d a a -tuncî, taxe- nw#r r„.. i a o*ï«,.v*to da»-şprece c i—^ tragàHdaOtïBeâÉBfrdfct gura clumi rutei s ä séarpÉafeíaucapv. cu toate eă nuri mânca, măricuţ, căiHiiSţarri I A şi eram tare vese l c ă m a ; văd оосееШтшшѵрИВпшшяая&і sărbătoare Sa sat. M

Din cerdacwî stetepat dfc. veam deabroa* In tulpam а.ІАГІ*.. C m h • iiiwaiiitii i fe , unde-şi-unde- se 1 iMinai, a l i a . Tu pomilor тйгешаЩ. I V nuciî s t u f e t rate şi cândi te rea un codbra ca o apă, s pr imăver i i . CEăm săgetau га«еац.іаг te тте-а Evadä ve ­cină cucui Iş,î storifea vartaice^te- в п -mele. Toţi s ' A E d a s I a bisesieu, в а -maî eu c u B i d ă Bütrfta râmasem acasă.

N'am s ta t вгаИ AÎARU ţ i eîopoteîb delà :,deal"- a a p r â s . a vestă s f a r ^ t a l slujbei. P e I» paartil іѵеееаа оалык niî spre casa , î a b a r a t carate, rtőő-când căcîcoa рчгт акрШ easef ţ i 'ncl inânâ captiL Ѵпіш d r u a v Ia Gbeorghe a Anei d n a t e s a iBQte. fete. Năvălise flăcăii cu urzici, Te'ngî'ămă-dise în şură şi le „hărniceau".

Când s'au întors a noştri delà bi­serică a luat cu eî şi pe duduia Mă­ria Costinescu. Delà poartă m'au să­getat ocbiî ei ca coaja de castană coaptă. Par'c-o văd într'o bluză sub­ţire de cit albăstriu şi cu manele albe goale până la coate.

р м е а т - е а ш - Д И а і м ^ : ataţfaffraaef aatHrtei t fpiaUu,n.aaHUatte . v a ţ .

п ж в fHfâaafjaa» a aa adúot-

a s caV'eraş. % r a a v n eafaaaa- c a te і а в к и і p & r i e г а ш а г е - ţ . o a e i i u f auzirăm i&sete te^agOMBL Va-sffii Condei, beat , e a coana, brnacaric a s oci%. împleticind pftrioaitfc теава s p i e c c a i i f c'o t ab lă f n m â o a V e a a n o a o u i dm raţă . Im a m a tuf f№» c â f N a

cu о с Ш teaas^K afürosáad dfevaate a racfcift.. „ S î n i i ' m â n a

C s o a e № № { L să vă d » s 'maeaea.." eSmă s& riidice! асагЭе de рваіва, av

ІішмгИ şr csola să fac scrob Mngăt В г ё р * - Ми& ш răs no£ d e pă ţan ia Aa? Taeüif СаяОеЛ, care totus> at еава-Ш.ІЫ, d a x n » I a w U t a a i B 6 a c ä s i t w *rpăi-ee a plecat , Masa-Teader cu'n

ne-a arătat căi o a i a а ѵ э д а

i S'affl acbräabaJt üarrujrilfe a s tă auf:: o-MmumK« ѵшіМ' ae и Ш . бЗегавпй nouf catSE cu prea m u i t ă jale în funiîuP pungef. N u j n a î aşteaptă gospodaáií cu nerăbdare ziua Sf. Gheorghe. tNîi-maî bătaia cu urzici a m a l rămas. Că vechilul nou lociteşte" în Hârlau ca şi c u m i-ar fi ruşine să stee in x a n ä ett Іаеиіідиа nektek

Moşim a intrat a * aaStel atreb СеяШШаІ е^» ai f a a i a t e test ort Ш Botoşani , orf l a Kaiba te míjtocat сажрѵічі, P iocoaae i* a a т о г а ф Caaandfa Ш V a s ö e Ceadeï a i * part» d e ao& de ratai Vresaorï n o o l f Lis-n e e&oăl Ş i е ш в m i яе umpfti ecbi l d e l a c i ä m l e ä a d m i gftndese Ia t iav pagüe тесЫ, ЬаЬаІ^ввкае, e a оѣісе-і ш Я г s tr lmoţe^tL ес toeettneet aa pairaaeac, a s o i ţ a , ar fagroaaa ава Botonal a l t a r ииіііяішіі Іофвшшх-t a t e l u .

2 3 Aprifte «9If.

S C ¥ M . MAWPAS3ANT

RAZBUfiABEA V ă d o r a

e a fiai es o гйе- d a Ia

S a t e i i a i e I n t a i ü a -

Oraşui, anexat fatff|jpa^^g№ebB«cK a aumte ta i , a t â x a a

jcater deaaue#a a d r S ţ i a x i n a f d s prsrifflncila a a n a a e e e a ^ o p n . st t&av laEiî, până.Jar-cea»iaai j o a s a aar te a StodisiieL .baagifiuatirln b d , da eea-І а Ж nautic ş i fBcanJBrâada -I a ţ r a a -a a ' t e fn h i R a m , o adaneitari t »tâa-eoaaa, eaae f t e c a o a coridor ur iaş , S авгсеа d e p**t, tiasSad p a n a Ia

ргж&г dsodt ^rasl.dK-stăaef despbr eate, i m n i r а а а т ^ - а і а ^ а к а п в ж Й а -

«& d a r l S fa 6 хЯе тавсмг carat Ш с а Л г о ш о і £»

pe pantblonï,, pe пшшй.. BucăQE de g ä c g e ж îmdiegaeerat pt

barbX ^ pe rj№~. Bă№Sna manaă Иіеерлі аШй. «or­

bească. La zgefflotu£ acestuiî giae» ca­feaua Шси ! # .

— Lasă ! ffp al să fiï răzbimat, i i f БіІиГ meű, copttuf^meu". FIT pe pace,

.doi'mi, veî fi răzbunat.. . auzî? Mama ta îţi promite. ŞL ea îşi tine totde*'

чіпа vorba, tu o ştii bine. Ş l Încet a» apleca- daaaunrS lu i ţ n f

Kai bmete-I r e d die cel*- ale mortuftia A tunel , Semfflaafa. începu att э с й »

eeaaea. Scutea urlete pKngätoarat monotoHe, sfăgietoare. oribile.

Astfel rămăseseră acolo p â n ă • ааш zi, amândoui : femeaa şi ea>

pe» ' ^Zăă, Coane-Mitrfţă, cff I a « to- ЙИа affi i á t da-aeasă,. d s l a Casandrav dafcaf^ Şi. s ă d e a m c a toţ i i i a r ansş-

№ ' в я а № şi «ДИим* capi. cm n ïâaa ie vâzata te eM-вашЕеапі- c a кэ(і£г de-аях a n

ave; c a t « e a i . ested şt ѵйаагали l à peex tä a a grap> c a da 7—9 ашжеві, f a t rânte c a Cbeargflg a TSdanS; en d a n i ^Sùtf jpoTHMbaee а а а ф с а г а А%Ё№ ш а і f a s e » e d s â i şf. aeara ve-. i i a a . tarage c a *aaft oondaeStazt Gbeoagbe a VXdaaaT e un. ora cEa (ro> s a ^ e a s a i a cwraai ir- p a r c * t e Iragf

e i „ b u n a zirak." t » d a s a V ş i äfc'te'ncaJfr e a e t

iee^aaki are- d e apeta. Nat ana eşit toţi tei.cHdicr aMa ţinâadu-ne- r ă * o t ^ \ » е а - « ш - е а . _ nj-coa-coe-eoane SR. Mí-rafctó4rfetrita._ I a 4 a 4 - * f c ' анѴ aW^raa^MeAu-ma-mnlţi aVaaa. Caa» caa-na "Tr^tri-«i-riţă. Ş i i-a d a t ş i tuf 4 Mi. „,1a'n te uita. ce g o M I a ada% B n moşn-Toader, uşoara c a рава. . . Botárát că'» cloşte. . . Ie-o furat delà fmmte d«-acasa_. Şi ba tár d t nw sts ieà Condei отШе... aveam pe ce l e p a n e L.."

ï V la. tottcä ве-аяі a n s Ia aorS. In f a ţ a banului , aub nucul Păriutelua, în nar i de colb^ f lăcăii a sudaţ i , e v pefflăriiC pl ine de Ьогшия, d e tremu­rici ş i d» potral s i fete subţirele, e s cozâe înflorite, învârteau b r â u l i a r c â n d s« luau l a neică doui câta doui , când se învârteau, l i s e r idicau ftzstt-aoorete până. I a gteaae de ae vedea iî pulpele grSaatfe. Gfeeergne Ш д е к * astăzi n u face parale, саЧГ г т а fui şi s 'A chefuit de dimineaţă. Dar tot tremură arcuşul în m â n a lui ş i ru­seasca măruntă să îngână cu • cobza luî Ion a Leontoaeî. Scrânciobul um­blă şi calfa cu'n muşu iag de urz'cî, enoieşte pe cei. ce-nu plătesc.. Pe MAIIR-ginea şanţului înverzit, gospodinele privesc, iar în faţa hanului oamenii

d a l b a tacă. coûter ! d e astfel pe a-

strtea-set avenCe-

і&шееяЯІ idnftatira, ceactX sas&v ДогвіиДтД toace, t e r a s a » g e n u d e i жтжй eorăb i i i t

YtaÉuí aeteDOtenst лацсЯ valurilfr вгіМІ, £№r-qda cra—ta p^aat^. >oae& da eţ . p a îeff p e o d a d e a r a c a p n i t a c u w U ; e i patraada t a vjdjtaaa afe c ă r u i naabMí I» pasticgte. Tâşnituri l* palixfe a l e зся іне і , da p e ш в а а і г » -te fe sââacf negre c a i f a f sa te t prin toa te t&2&zrrri£* a a taeiqaiea d e fâ-şU da p t o i ă e a fiJla* pi ашІпУептИ Ia

ape£ Sama iui, s i tuata

аііясаѴ d a e n cele tre i cast o r n a t să lbatec şi

teist E a teăâa a c a l aaaaaf t a f iu l «f Aa-

ftwri» s i e a i Щ і і ш tar r3igmîrTante" n o етішаі вшеа d a r аІаЬц e n partd h m g ş i aaţmc d e raam eieueaeasea„ c a s a f b l o a e a taaănateT. l a väaSteaze . Iuea; $t a spra , d * rasa вшаавеаэсй, iHte"» s a s r a , , d ^ p l » ceavtS, Anto­n i e а а я е і і ш f a ииашІС a ü r a n m o d Ъшь e s a i e v i t u r ă d e сав|М d a t a d e Ni­ç o i s e Ravsatati, c a n c M a r te aceea f a g i te träna m a n a . ргнпі с ю р п і ef p a е а і е nàyfie teaeatarE S

daurrtmaarmïdttâBii m mişcată , privitidUi 1; p e a n a a . tetin>-zänd B i â s a - I эіаЬа pa cadavru, e s II ргшвізв гіаЬ*шаге- Kis aiaf vru sä v a d a p e BÎBsefff ş i s e Incbise e a mar­tu l ş i e n căţeaua care urla. E a urla mereu 1» piciorul patu lu i c a с а р ш îndreptat spre- stUpdwaf e¥ ş t e a e e a da încovoiată. Nu era mai puţin a-tinsă de cât m u m a , care aplecată a-cura peste corpul mortului , cu ochii fixi, p lângea cu lacrimi marî, mute, privindu-1. Tânărul, înt ins pe spate, îmbrăaat cui haiiiaH groasă,, găiurifeă. şi ruptă în dreptul' pieptului, părea că doarme; dar era plin cu sânge în

Antonio* Saverini fii îngropat ziua următoare şi de aci îna in te n u se mal varbi de e l în Bonifaci».

N u lăsase nici frate, n ic i veri n j apiratpiaţî. Nic i u n bărbat n u era a-eoto ca. să.-I răzbune... S ingura m a n i » la i m a l g â n d e a Ia acesta .

Tfe cealaltă parte a strâmtoriî e a vede de dimineaţă p â n ă searăv u n punct a lb pa coastă. E r a u n orăşe l mie aasdraian, Longoaasdy unde s a refo°iasera bandfiţff «а»»ісаяі şf uav aHarrţiL Ш pewidaâ. aproape- sujj jmt acest s a t Ів fa ţa eaasGei patriei IorK

toarril a l a n e a . In aces t orăşel,- ee* ţ b a e a s e retoaiase» şf PScolae B a -votefi.

a r i de tot, toată î iu î i ca aşesa-fft l a fsnastra , . e a privea acolo g â e -diadu-s» l a razbanare, n u n ar pa ­te» s-"o> faea e a а ^ ц Л і г а м т е п і , і к -гйяай. a « t de apewapa «fa g n o ^ a . Ива m s р е і е а ^ a i t e - e e а^рѵваиа,. să u i t e d ^ j n a t a a a t a t 4 f i e r t "p&«ïMto(vrnI teL f9mt шх patea sA-narA»*-nicţ в в л » t e a a S aştepte. C e a ü t e p a ? N u m a i

aav аж£ a a a ă ţ a v c a a i a Sidaratni-с я и а в ж ГЩрчігтг. Ia<- picioarele tu. aaafaia; d a r e&te o d a t ă c â n d

m i н а і tRBa Stapftan*. e a ш& ade­s e a ca şa Caan I a r fi strigat, ca. ş i c â a d baflctal ei d e a a ă a a ţ , incoaso-laiii l . i a r fi pdfdrat a a aaneniv p»

D a r într'a aapte- câadtSeeaBanta. fn» eepa a l eafa. аашаа daeodatS аягч » idee, « a p t e s е Х Ш ш п заШа£ес şâ erad. Вк Ш c a r e t a ateâl l a Bilit.

u nFiadiiii ni te revaisaíul' daae te. biserica, Acoi» sc

TBgjkr tegea«icb»tikpe>pia£säv uro» ternata teainftea tef Пмашегей^ іш-ріогавоаЧ sTo a j a t e a* • asstlnâV s a d e a саграів і « • пера£шеіоз> pm-feaea c a r e sS-f 6 * da fafes c a s ă răz­b e a * p e f i e l eL Ape i s e reîntoarse. Avea. te carte i m aatof vecnl desfurn-daâ, car* servea te strânsei apei- de рімія; B gpfi tfupá ce-î räsCurnä^ î l r e z o n S tea* de p ă m â n t cu pietre- şj> barucf; daptt aceea tagi. ea l a a ţ u î pe SemiBanfia d e ef ş i infirăt te oefa-iat e t

Aci a s pjteaau încoa ş i îocok> faea laeetar» pe te odae e a «мгЬй ţi n ta m e ­n a spre coaaaa Sard in ie i

A m l e e r a eriarinalni i Cä»aaa. ta&tS zrua ş i fleatăi ввар-

Іва arS . . Bătrâna, de ctunineaţă, й a-d№». apA într'o farfurioară;: daoi ш-a ú : m a l жвМ; n ic î жгра nicî paiae;.

ісигэе liiKi. Semillanta» A donai z i e a a v e a

partd zbârlit ş i o s a műi au d e laatU

m*4 dadut tusét nimiitr sä А Ш Ю А І Ц І (inseniE fiinrma-

l £ t r a e u a VÖC« răgyşit* . Snoä • noapte treca.

AtnncL te zori de dîmaaieaţa, тшг a t a SaverJai aa dus» Ia vec ia з і - l raa-9 » s a l d t a d e e « teate d» pate . Dopa aceea luă vechile haine pe care le purtase altă dată bărbatul eî şi le umplu de paie ca să se asemene ca un trup omenesc. Inainte de aşeza manechinul pe pământ, în faţa cuşteî unde. era Semil lanta, legă de ea a-cest manechin , care părea aşezat ast. fel, că stă în pjcioare. După ce ispră-

Lunï, 25 Affilie ІШ. ÜMVERSUL LITERAR No. 17. — 3.

e l tot, îşî înfăşură, c a p u l î n mij locul ш ш і ţol vsechiu.

Căţeaua mirată, privea l a -omul a ces ta de paie şi se s tăpânea cu greu­tate , de ş i foamea o dobóra.

In tirepul acesta, b ă t r â n a cumpă­rase d e la măcelar o bucată de^ -oâr-u a t Reîntoarsă acasă, e a aprinse focul Î H curte, aproape de cuşcă ş i prăji câanatui. Sémi l lante , trieb uni­tă, sărea, făcea spumă la gură, c u ochii fixaţi pe grătar, a i eftrui miros îl pătrundea în stomac. Apoi bătrâ­n a făcu din aceas tă&ocată de cărnat fript un fel de cravată o m u l u i de pac. & învârti <te maî m u l t e orî împreju­rul gâtu lu i , părând c i ar vrea să-1 bage în el. După ce totul fu gata, ea dcslegă căţeaua. P r i n i r u n salt for­midabil , c ă ţ e a u a r j unse gâ tu l ma-nechinuluî , şi. cu labcfb pe umaru-î, începu să^ sfâşie. C ă m c u o bucată d e pradă în gură , pe urmă, aruncftn-du-se de odată, îşi înf ipse colţi i în te-găfură ьишЬ-е d in nou eâte-va bu­căţi de hrană, і "scăzu iarăşi , sări însă în curând foarte îndârji tă; cu muşcături mari . cu dinţ i i Î I sfâşie faţa şi prefăcu în bucăţi <ot gâtul-

Bătrâna, afTuişcaiă şi mată . ori-vea e u ochi i aprinş i . Apai înlănţui din nou căţeaua fără ca alte dwuă zile să-î maî dea d e mâncare , şi re­începu d in nou acel s traniu эзеег-ciţiu. Timp de trei luni o obişnui cu acest fel de luptă, la hrana asta lua­tă gratie muşcături lor. De acum nu o maî lega, dar cu un gest o făcea să se asvârle asupra manechinului .

O învăţă cum să-1 rupă, c u m să-1 sfâşie, fără chiar să-i maî pună hrană împrejurul gâtului . O recom­pensa însă dăndu-î la urmă cârnatu l fript de ea.

îndată ce zărea un om, SemiHania se cutremura, pe urmă se indrcpta cu ochii către stăpâna sa care i î stri­ga : Marş ! cu o voce sunătoare, ridi­când degetul.

Când îşi închipui că timpul a so­sit, mama Saverini merse să se spo­vedească şi s ă se grijeaseă într'o Duminecă de dimineaţă cu o nerăb­dare mare, apoi după ce se îmbracă cu ha ine bărbăteşti, să pară un bă­trân sdrenţ iros , ea merse însoţită de un pescar sard, care o duso împ»euaà cu căţeaua, de cealaltă parte.

Avea, în sacul eî de pânză, un câr-nat mare. Semi l lanta era înfometată de mai biaae de două zile.

Bătrâna în fiece moment o făcea s ă s imtă hrana mirositoare şi o es-cita astfel.

Ele intrară în Long.osa.rdo. Acolo întrebă pe un brutar de locuinţa lui Nicolae Eavolal i .

El i ş î reli'asiP vechea lui meserie, aceea de tâiaplar.

II găsi lucrând s ingur în fundul a-lelieruluî.

Bătrâna crăpă uşa şi chemă: — Hei ! X'icolae ! El se întoarse; atuncî bătrâna as­

muţ ind câinele, îî strigă : — pe el! pe el! muşc.ă-1! Animalul , ii*ebunit, se repezi şi-1 a-

pucă de gât. Omul înt inse braţele, se cutremură şi căzu Ia pămănt .

T i w p de câte-va minute , el se svâr-eoli, bătând pământu l cu picioarele; pe urmă rămase nemişcat, pe când Semil lanta îl rupea gâtul prefăcân-du-1 fâşii, iaşi i .

Doui vecini, s tând la poartă, îşî a-minteau foarte b ioe că au văzut e-şind pe bătrân cu an câine negru, , care mânca , in tot timpul, ceva ce- :

nuşifi ce-î dedea stăpână-su! Bătrâna, pe seară, a junse la ea şi

dormi l inişt ită noaptea aceea. 2'rad. din fr. de t oan T. SI. I.

. щ; '

SFATURI PENTRU VARĂ

Intrăm în vară; obişnuiţ i-vă cu bâile reci. Dimineaţa udaţi-vă bine gâtul cu apă rece. Vă veţi feri ast-fel de varia­ţiile atmosferice şi iarna nu veţi maî ti exD'işî la răcei'i, dureri de gât, gu-turaîarl şi aşa maî inooio.

Boclorid casei.

Vrei tu •să-gî căseţti fericirea In ochii aprinşi de femee ? Dar ţi-e de ajuns o scăntee De-apururî să-(i plângi prăbuşirea,

Câel ori tete patimi şine pune In varbete piitte dt^evesmi, Tu dă-le, cu alte 'nţel'surt, Pornirilor täte mbvne.

Zéiabind, jfis ţi-o 'tOùide si aton, Tu SÉtarée-l vrajirüe-f toate ; Dar vdu-ţî aminie ai, poate, Асоѣ s'ascund г ţi ara.

St dacă te-o strängt în braţă, ta seama, că 'n riimer-î păgâni, Satan, prefăcut într'o zâni, De tine durerea ţi-адЩі.

МотеЦ '»Mräitäc ín ţim-ţi Cărările inimi 'nchite, Sű nu-fí, vezi. comoara de vise Cn oefttî ă-e plânsele mnefî.

Şi clipă cu cupă la pândă Să-ţî fie Ш génütd ; iar daca Te-o 'n frânge сигл-ш, ш nu facă Din tine o nouă isMndă.

Căci sufletu-ţl vrând sa-fi înfrupte Te-o duce spre soare orbeşte, Dar ta—biet Icar—le ferefte Să nu tazî сж-wriptie rupte

... Şi nu-ţi maî câta fericirea In ochii aprinşi de femee. Căcî {i-c de ajuns o scăntee De-apurur'i să-ţi plângi prăbuşirea !

B гаііа. P. Dftuesca»

B

V I S D E FERICIRE

Ca î n totdeauna seara ae întâl­n e a m amândoi î n cuibul «ostru de restrişte, s inguri , neturburaţi de nimeni , c a două păsărele ce s'as-cund în întunerecul păduri i , ca să-şî spună dorul k>r în pace.

Une-ori petreceam câteva clipe de linişte împreună şi ne despărţeam. Alte ori n e pierdeam t impul până târziu cu povestirile noastre vesele sau triste, după cum se potriveau cu firea.

... întunerecul nopţii domneşte a-cum pretutindeni unde-mî arunc privirile. Doar luna, călătorea tai­nică şi veşnic gânditoare mal lu­minează cărarea spre cuibul nos­tru.

. . . .Târziu iar împreună. După v r e o câte-va g lume, începe

să-mi povestească visări luî de feri tire, cum îî zicea eu.

„După o zi de frământare cazonă compusă d i n exerciţii de marş , de tragere şi de călărie, mă întorsei pe înserate acasă rupt d e oboseală, m a l mul t mort de cât v iu, căcî îţi poţî închipui în ce hal ajungi după o muncă — сша să-î zic — titanică, pe viaţă şi pe moarte, că aşa trebue ; să fie ostaşul, zice căpitanul . In \ sfârşit eram iară între ceî patru pe- • reţî ai camerei mele, în atmosfera ! liniştită, dulce ce-o stăpâneşte, to- j lănit în pat. !

Soarele scăpătase după dealuri. Cerul era aprins ca de foc. Şi-un amurg vesel, o adiere linişti­

tă de vânt d* primăvară. Se înoptase. Păsări le , cari ciripeau răsfăţate

în văzduhul desmierdător ş i dulce al Naturii şi se înbăiau brăzdând aerul p â n ă mai adineauri , dormeau toate pe la cuiburi le lor. Doar zum­zetul vre-aneî insecte de seară ş i murmurul r i tmat al râului .şerpitor se m a i auzeau , încolo l inişte, pace i ş i amu ţa re.

Şi aşi fi vrut să mal stau mul tă vreme astfel în armonia asta, î n l i- , mştea as ta neturburată, a tât depri-elnică gândului călător şi aduceri­lor aminte, dar m ă robise somnul şi nicî mintea nu m ă m a î ajuta să-mi ţes iar în închipuire frumoasele zile de fericire! Pleoapele îmî picau de somn şi-niî opreau vederea.

Trebue să fi fost târziu, căcî bu­

ciumul păzitorilor de noapte răsuna î n p iaţa primăriei.

Stinsei lumina ş i m ă căleai să-mî m a î împrăşti i gânduri le mul te şi să m ă odihnesc, căcî a doua zi, fu în-speeţia generalului .

Câteva clipe şi se sfârşi cu amin-'tirele, cu aiurările, dormeam dus, ca buşteanul

* Intr'un târziu, când se cam se

c a m sfârşea cu bodhia . începură frământări le visului .

O! da! visele sunt a ţa de plăcute uneori, c ă al wrea să nu te maî deş­tepţi din vrăjirea lor, d in mreaja în care te-au încătuşat. Alteori sunt urâte, cu întâmplăr i rele şi înfio­rătoare, cari te î n s p ă i m â n t ă şi-ţî turbură hodînaJ Dar vise le plăcute, frumoase prind pe cel buni î n mrea­ja fericii-eî; cele rele ş i urâte tru­desc pe cei -ursuzi, pe răutăcioşi , р э ceî cu viţurl urâte cu caracter mâr­ş a v , pe cei ce-* drag i diavolului . Visele bune, авгжімяѵіаіваге vin ce­lor nevinovaţi , căraţi l a suflat щ la minte , celor ce kîisesc pe Dansaaezeú c u .smerenie şi camste, buaăoară dră­gălaşi lor copil, a căror in imă e ua mărgăritar ae.pătal ş i s trălucitor de: .renütótaíap, еаіш e lumina шагеіыі. Ce fruBieasă-i capalăriai Te s imţ i fericit n u m a i c a copil , aunaaî l a vâr­sta asta fragedă, ferită de griji ş i de păcate, poate fi c ineva fericiţi.. Şi: totuşi şi în vis m a i poţi ti fericit.. . ,

.... Ş i i a aces t târziu v i sam, vi- • aam că e r a m departe, departe de toi in eukne« ferieiret mele p ă m â a teşti.

E r a m ш bravele fermecătoare a le adoratei mele. trupşorul eî fraged, mlădios ca trestia îl cuprindeam în braţele mele c.apml m e u anáaat pe pieptu-I plin şi fermecător. Ii s im­ţeam biîzele-i calde at ingându-mi o-brazul înfierbâBtai, ociiiî, b-nzete-mi , l a s fârş i i toi ce îi era c i drag ş i . î l plăcea. La sărutări le eî nu ră­m â n e a m dator, ci le înapoiam cu prisosinţă şi din c â n d în când n e a-lă luram obrajii ş i s tă team aşa căţei va clipe, îu pl ină ©aeade. Ne sim- : ţeam atât de fericiU .şi ne apuneam ' poveşti drăgălaşe .cu feţi-fsnumosl şi ne .sărutam ^i îmbrăţişam, -ca doî

flămtlnsi d.c drcgmle. Era aşa dc- m i n u n a t ă în visul

meu. Părea maî frumoasă ca ori­când, cu părul e i negru ca păcura şi ondulat , c u chipul eî iabujorat , cu ochii eî scânteetorî ş i negr i ca două picături de p ă c u r ă cu i â m b e -tul e î fermecător, ce i se i-vea pe buze, cu pieptul ei ro­tund, învăluit cu л pânză străvezie de mătase, cu mânisoarele eî fine, catifelate, în sfârşit î n întreaga ei fi inţă părf.a m a î pHnă de farmec.

Din când in c â n d n e şopteam u-nul altuia: „O! cât te iub&sc! de-чл şti tu cu* ie iubesc!" ş i câte-o lacri­mă de fericire, furişată pe sub gene, însoţea cuvintele acestea. Şi apoi iară: Aşi voi sä Jim vecinie împre­ună., să ne spunem, unul altuia pu­surile, să nc mângăem în ceasurile grele şi crude ale vic(iî, su nc iubim mereu, c-a douî fraß buni şi nedes părţiţî... asculţi, vecinie M Um îm­preună şi íá... ." şi deodată nă luca aceasta gingaşa, blândă., dispăru în zări. ca răpită de o putere nevăzută, tainică.

.... Şi se sfârşi visul ş i cu ;ei feri­cirea mea, căci m ă .deşteptai

*

Cât d e fericit adi iœauxi .eram în bra­ţele iubitei şi câ t de nenorocit a-cum, când iată^mă aruncai iar de valurile vieţii în vârtejul lumi i ne­sătule de gaîtoeaul a trăgător a l aurului . . . .

Răsăritul soarelui c u razete-i ase­mănătoare unor l imbi de foc, ce pă­trund pretutindeni, m ă maî făceau să cred o cl ipă î n fericirea visului de adineauri.

Păsărelele neastâmpărate c a tot­deauna îşi l egănau iară ca ş i erî trupşorul lor fraged î n văzduhul desmierdător şi curat. Tot într'un

zbor se avântau c â n i în înăl ţ imi , când i n a iuazhn î după musc uliţe şf grăunţe să le ducă puişorilor.. .

... Ş i şueru l fabrkelor ş i uruitul carelor ş'al trăsuri lor ş i tropotul caîkw ş i «gomotul l u m i * toate reîn­cepură c a şi erî. Viaţa de toate che­le i ş i depăna i a r maî departe firul ei nesfârşit™.

... ічнтааі fericirea m e a s e sfâr­şise. "

La aceste cuvinte ochii amându­rora — s imţ ind deopotrivă durerea rop'eşlţoare a fericirii pierdute—se umplură ae lacrîmî__. de lacrimi a-mare.

Buciumul vestea miezul nopţii şi n e <4spărţir£m cu i n i m a îndure­rată d e irfAestea triată a „visului de fericirt".

Kmffîaa I . C f a e i a n u a

C U G E T Ă R I Adesea nenorocirile s e întorc iu fo ­

losul nostru şi ruinele ceie mari ne pregătesc m i i mari giorîî.

Seneca

Epitete carî—-iată marea scriitorilor. J. de Gomcmirt

T e ohişaueşfl a privi ca necesităţi ai® vieţâ"'tuerärite nefolositoaTR.

Репеіш

Frtiinasul este nabura întreagă. Puskin

Ştiinţa e religia viitorului. AL.Dumas fitú

Atenţia e probitatea inteligenţei. Gounod

— Э

F E T I Ţ Ă G U I A T U N — Nuvelă de Alex. Öculoü —

P e rîul Iriunjiul trăia frumoasă fetiţa Guiatun. Bătrânul Eghin, o laà într'o zi de îa tatăl el.

Abia se porniseră sloiurile pe riîi ş i Eghin răsări d în pământ ca ar­gintul viu, să ceară pe mica Guia­tun.

Eghin era vestit ş i bogat vânător şi murea de dor, după mica Guia­tun. Mâna i dreaptă fusese d'un urs s fâş iată; dar a c u era de mult vindecată şi bătrânul Eghin, uitase şi ăsA chin.

— Să-mî dai p'a ta fetiţă, că 's vânător de viţă, zise Eghin bătrâ­nul , tatălui Guiatun, tu aï un co­pil — nu, o fată, să mi-o dai mie cala.

A lui Guiatun lată, gândi la a sa fată şi zise:

— Da tu Eghin, ce vrai, mie ca să-mî dai? Ce dai lui Eghin bătrân pentru al fetei tânăr sâo?

— Eu ti voi da, multe şi mărunte şi de toate, piei scumpe, şi gloanţe ş i praf.

Tatăl Guiatunei maî privi spre a-p u s de Soare şi i ar apoi gândi.

— Nu. . . e prea de t impriu, copi-lu-I încă prea zglobiu, lasă să mai crească, să se cuminţească, e prea !ti»erică şi-i încă prea m i c ă . , nu e îacă timpul.

Eghin, lucru '1 hotărâse, şi ce el voise, trebuia împlinit , el, spa ima fiarelor ş i s tăpânul codrilor.

Konul, cu daruri încărcat, aştep­ta în pragul oolibei l e g a t Egh in bătrânul , dăsagi î plini d e s c a r c ă de piei scumpe şi alte lucruri multe.

— Uite, eü aş i socoate, c'aci aï de toate, ş i g loanţe ş i praf. şi piei un vraf, zise el blând ca un miel. Ş i dacă tu vrei poţi pe toate s ă le iei şi poţi să vânezi, peste tot, pe unde crezi ş i pe unde vrei, până în valea Sisieh era.. Chiar az i poţi pleca la vâ­nat, n'am bănat.

Şiretul Eghin, fără mult chin, î l înduplecase, pe tatăl Guiatuneî uşor îl înşe lase cu praf şi piei şi fata-í luase. . Zis şi făcut, al Guiatuneî tata, o

A. — Mo. 1 7 . U N I V E R S U L L I T E R A R L u n ï , 2 5 Apn ' j i ie 1 9 1 1

Parlamentarii noştri

0-1 CONST. C. BACALBASA

I l u s t r am azi galeria Pa r l amen ta r i lo r noştri cu portretul d-luî Consianl in Bacalbaşa, noul deputa t al colegiului el I î - lca de Ilfov.

D-l Gonst. Bacalbaşa este una din cele ma l s impat ice figuri ale Adunăr i i deputaţ i lor şi discursul sân do debut a fost o strălucită dovadă a pregătiri i ce arc p en t ru viata pa r l amen ta ră .

E d rep t că această pregăt i re , d-l Const . Bacalbaşa o daloreşlo celor 30 de an i de ziarism, in cari d-sa n scris şi a lucrat cu conv ingere , cu pa t imă, cu talent şi în cari a acumula t cel ma l bogat material de cunoşi in ţ î asu-

;pra tu turor stări lor noastre sociale şi economice .

Ziariştii r omân i au sărbătorit deu­năzi pe confratele lor p r i n t r ' u n ban­chet, In care s'au scos în relief tonte calităţile şi mer i te le d-luî deputat Ba­calbaşa.

vândusc pe biata (atu, pe dăsagi l Încurcaţi.

Ju-ia! Ju-ia! chiui, el şi pentru ul­t imă oară. spre răsărit privi... Ju-ia! Ju-ia Guialunl

Ca un copil ascultător şi bun, în­dată veni şi Guiatun. surind ca o puică, într'o cămăşuică din piele de capră.. . tatăl ci îi zise:

— E) t e a luat, luî te-am dat, el ţi va. fi bărbat.

Guiatun mititică, coprinsă de fri­că şi de supărare, îndată, tresare., ae .scutură... so agi tă şi apoi linişti­tă, după. Egliin s'o. dus.

Vin, fetita mea, vin, după bătrâ­nul Egbin şi aii pornit; renul îna­inte, călcând cu minte, urcând me­reu, suflând toţi din greu, până. afi a j u n s în Valea Iziunjiul. Şi Guiatun s ă r m a n a , se uită înapoi orfană; dar nu mai zărea ce doria, casa părin­tească.

II Pe valea Iziunjiul se lasă, iătă-i

la Eghin acasă. — Uite, m a i aşteptăm o lună şi aî

%ă fii a. mea nevastă bună. — Nu, nu vrea îl. de bărbat să te

ta Ci. Chicoteşte şi râde Egliin, l ângă

vatra de foc se aşează şi apoi cuvân­tează:

— - Nu, nu I n'ai să fii a mea ne­vastă, să nu te temi dc asta". I i i ! hi ! hü Eu sunt bătrân.. . în lume i sgo-mot, viată, tropot, păraele murmu­ră şi şoptesc, pietrele pocnesc, oa­meni i vorbesc... aşa că-î a ş a ? . . . Pe cer, stelele pier, soarele, smoala au­rie, pe pământ trimite vie.. . şi pe pă­m â n t îi Eghin, el vede bine, ocheşte şi m a i bine.. . Nu-I aşa c ă i aşa?

— Nu, eu nu vreau ! Şi râde Egli in, râde mulţumit , se

clătină, se scutură de râs îndrăcit, haina- i de piele groasă şj de vreme roasă, se scutură pe el.

— Va să zică nu vrei sS fii, nu vrei, de bărbat să m ă iei ? In zadar 'ti arăţi tu ghiarele — ca fiarele, tu n'nl auz i t , că E g h i n i v â n ă t o r vestii? şi că nic i o f i a ră , nu-î scapă d in g h i a r ă . d inţ i i r ân j e ş t i ca nevăs tu i că , na m ă sDeriî pu ică , ne m i n e , E g h i n

mare vânător, re prinde pasărea din sbor şi nici o d a i a greş e! n'a dat — cât a v â n a t !

G u i a t a n in p ic ioare se scoată şi ca lovită d'o g rea boală , în mâni c apu 'şl copr inde şi a se f r ă m â n t a p r inde , mărge le l e şi cercei foşnesc şi se is-besc, tot corpu-I d r ă g u ţ u l , se s c u t u r ă micu ţu l .

Mica. G u i a l u n ă , cu un g las ce în d e p ă r t ă r i suria ä se jeli p r i nde :

„Trestioară subţirică, vestejeşte se usucă", murmură vântul, îmi fură cuvântul , trestioară-t, Guiatun fe­cioară, inimioară-î au otrăvit cu fie­re, Guiatun moare de durere".

Şi cântă mica Guiatun, cântec du­reros, ce suna duios :

„Frumosul soare a apus Noaptea neagră a adus Durerea mă frământă

In pădurea păsările nu maï cântă", „întunericul mă înspăimântă" Oi ia, Oiia !

— Şi taci eă Tjn-mî placi, zâmbeşte Eghin. Şi numai cânta aşa cântece secî că 's prea reci.

Guiatun, In sus necăjită sare şi îf tremura tot corpul de mâhnire mare.

— Da. voi plânge, pân'ce durerea îmi voiu st inge, eii sunt puiul de lup rătăcit, de la părinţi răpit, voiu sgârîa, voi urla, mi voi scoate ochii amândoui să nu vă maT văd pe voi.

Drept răspuns Eghin bătrânul, rîde hainul .

— Scoatc-T, la pământ aruncă-I şi i vă ridica ol bătrânul corb, ş cine va rămâne orb? Bătrâne corb, n'are ce perde, el i duce sus p'un copac verde şi acolo i ѵй ciugul i şi tu vel orbi.

Cei doui ochi negri, Guiatun nu şi-i m a i scoase; d a r nici lui Eghin n'are să-î lase, ci peste râu ochii s'aruncă şi zăreşte în luncă pe Boia Vânătorul şi o prinde dorul de tâ­nărul Boia, care încetinol, f lueră al său căţel. Bala i frumos, vânător curngios.

— Fi-fu, fi-fu, flueră Ba la ca o gă inuşă p'a sä căţeluşă din degete pocneşte, cânele-şi momeşte .

Şi Guiatun bine l'a zărit, lăcră-milc şi şterge grăbit

— Cine-i acolo? Guiatun întreabă. Eghin bătrânul, pumnii îş i în­

cleştează şi dc necaz turbează. — Cine? vânător ca mine. He!

helhc! Ia, o veveriţă jupuită un di-hor puturos, ca un fricos, ce ciugu­leşte înflămânzit. gunoaiele fiarelor.

Şi răutăcios din ochi clipeşte, pesle vale priveşte. Bătrânul Eghin, eu un gând meschin, o scoică de barcă pc apă împinge cu gândul pe Bala d'al stinge.

— Bala! Vin, vin că te ch iamă E-ghin, şi treci, de ce pleci, vino ne­greşit, avem de povestit. Bala hai? de ce nu vrei?

Frumosul Bala. se uită cu fală, spre Eghin zimbeşte, pe rîs se por­neşte.

— Iacă nu plec, da pe und* să trec? — Ceva. m a i sus, un podeţ t'-am

pusl — Nu viu că i vai şi chiu, bine o

ştiu, răspunde Bala. lui Eghin vi­cleanul. Urmăresc un jdier şi nu voi să-f perd urma după el m ă duc s ă i şi apuc în scorbură.. .

Egli in i şi gata, cu puşca încăr­cată, cu cremene legată, ia la ochi, în Bala ţinteşte, dar nu nimereşte.

De necaz turbează şi aşa cuvin-tează:

— Măi tu drace, nu te abate încoace l u p u ş o r cu ochi i verzi, caută să nu te pierzi, or de te oi prinde pe jos te oî întinde şi c'o crăcăna mare itî rup a ta spinare. Or tu l u p u ş o r şi­ret, drac proclet, păsărică pe copac a l zărit şi d'aia din drum te-ai o-prit... şi mereu rânjeşte şi se necă­jeş te , b ă t r â n u l E g h i n ; iar B a l a a porn i t -o lin. p r i n p ă d u r e a deasă , la s c o r b u r ă să iasă .

— Cine a fost? î n t r ebă G u i a l u n . cu rost. şi p a l m a st răşina ochi lor i ine«, să. v a d ă m a l bine i p lace . 1

— Şi cine a fost spune? nu ştii al său nume?

Guialun iar întreabă şi să se găsească tn treabă, bătrânului nu-î dă p a r e şi dc drag i face.

— Arma jos îşi lasă şi să răspun­dă nici că-î pasă.

— Cine era? Dar Guiatun bine văzuse, , când

Bala in pădure se ascunse.

III. Piscurile munţi lor albe de zăpadă

strălucesc, ca nişle lumini enorme în depărtări mijesc. . . natură-şl cân­ta desprimăvărarea , isvoarele des-gheţarea, plantele înmugurirea , in­sectele desamorţirca, totul tnviază, natura proerează, până şi j ivinii es din visulnl.

Bătrânul Eghin pe Inserat, a ple­cat, după vânat, prada îşi aşteaotă; la locul de „Sărătură" se îndreaptă, acolo va veni Renul cel sălbatec, care să l ingă—lacom—nebunatic .

Guiatun mica, rămâne s ingurică, în grabă o curea 'şî face şi un lea­găn să se joace, se sue p'o bârnă şi d o cracă îl atârnă.

Se leagănă, se saltă şi în sus sare, cât poate- de tare, se lasă pe spate, iar se avântă , s ingură ae încântă, stă de se priveşte, apoî îşi zîmbeşte, trupu-şî mlădiază, apoî II examinea­ză, dacă tot. frumoasă, dacă i sub­ţirică, dacă i tinerică.

Priveşte împrejur, la copacul sur, cel cu coaje groasă, cu care Eghin coliba îşi învelise. . . ochii în sus ri­dică, i părea că pică un vultur, din nori, drept, pe pământ cade...

Fetita Guiatun apoî se înveseleşte şi cerului albastru ea frumos gră-eşte; soaroluî ea frumos se roagă,

— . .Soare — sorişor, stai mal în­cetişor, puţin mă aşteaptă, a m să-ţî spun o şoaptă. . . . eu la tine tiu şi doresc să viu să, săr din cracă. în cracă.. . şi are să'ti placă, ce ţi-oi spune eu.

Şi se trecu ziua tn plânsur. şi în râsuri şi seara sosi.

Târziu noaptea sosi şi Egbin, tâ­rând u-şi strâmbele picioare şi su­f lând din greu — ca Ia vânătoare.

— Heî! Iată, vezi, a mea fată? Bemi nu-î? Da în norocii cui? Şi era unul, I'arn urmărit, dar aşa se vede că nu era rostit strămoşilor să'l aduc dar... . am umblat în zadar. . .

— De ce nu l'aï ucis? — Fiindcă n u 's decis, încă să nun­

tesc, să mă veselesc. — Şi asta când va fi oare? — Când luna — moare! Şi bătrânul l inguşitor pe lângă

Guiatun se dă încetişor, ce bătrân zănatic, foarte îndemânat ic , începe s'o alinte, cu dulci cuvinte, cu şosele cu momele să o zăpăcească, ca să'l iubească.

Luî Iagathan zeului har! Lui Gu­iatun frumos dar, a putut Eghin să aducă.

— Dar ea, nici câ'l auzea. — Ce frumos dar! — E în zadar. — Iată şi darul! — D a l a tătarul. — Hal, ghici Guiatun. ce dar

bun?! Guiatun, cu coada ochiului , se

uită. — Samuri , mulţi---? s a m u r i ? — He ! cu coada ochiului i f u r î î l — Hm ! jderi şi azî ea şi ieri.. . — Nu "s jderi ca ieri, i ris, de viu

prins, cu ochi de aur. . . — Oh! ochiţi i stins, fu mort l'aï

prins. Şi îl mai privi odată, curioasa

fată, risul să-1 maï vadă. . . cloru-I — pentru femei — nadă.

Eghin m â i dete prin colibă o raită şi apoi cu o bătrână haită pe lângă Guiatun se dete, ochi dulci a face nevinovatei fete.

— Dar ăst dar frumos, pentru ce norocos, 'I p r egă t i t ?

— Hm. B u r s u c a lb ! — Ce lot cûrâe.. . bol.işorul tău, ce

tot m â r â e ? — G u i a t u n s i n g u r ă ' ş i ş o p t e ş t e ;

toi. m ă r ă e ?

— Guiatun singură şî şopteşte : — Jnimioara-rnI bale, să se rupă

se sbat-e.... încet.inel se opreşte şi a-poi bate iar la fel...

Şi Egli in bătrânul , spre ea se a-pleacă, de bucurie, mâin i l e 'şi freacă şi încet îi şopteşte :

— Şi-am să te îmbrac în pielicele moi. din vânat de soi. l eagăn moale îţi voi împleti, uşor să poţi adormi, şi tu vel fi copilul bun a m e a fetiţă Guiatun.

Dar Guiatun se întoarce spre el şl din blândă, ca un miel se schimbă d'odată. şi încruntată, sare, ca un erete, gata d'apărare.

—• Du-te în pădure, colo, sub pie­trele sure, i o nevăstuică, aia-i a ta puică.

Şi se Infinie Eghin. — Flecăreşt l nimicuri , capu ţi-i la

loc? — Cum e a) tău crezi ? Şi rău so înfurie Egbin , p ă r u l

se sbâcleşte, ca lupului coama, gura. ÎI spumează, ochii f ulgercază, pâ're că turbează.

— U ! u ! strigă el - şi codrul la fel., s tâncută hârţigoasă, copilă mof­turoasă, fugi, fugi departe de mine, că-î rău de tine, sufletul luî Eghin de supărare-! plin, vederea mi-î în-tunecalâ , m â n a mi-I nelegală, nările mi se umflă, mân ie 'mi insuflă, la tino acu săr şi te inii de păr...

— Guiatun râde aci copilăros, nei răutăcios.

— Săi, In cele adânci văl. bursuc bătrân, urât păgân. Păru ţi h albi!, capu-ţi zăpăcit, urechile nu surzit, m â n a înţepenită şi de urs sucită. . . Hal , dacă poţî — s ai.. .

Dar Guiatun tî gata d'apărare, ca рідіса care, pra.da-şi pândeşte, pumnii 'şi încleştează ŞL-I desface se încordează. . .

Bătrânul Egbin, foarte senin, IM-râs se porneşte şi se preface că pace doreşte.

— Te-am văzut, te-am plăcut, \c-am luat. . . . şi destule ani dat şi gloan­ţe, şi praf şi piei, îu lreg vraf, ele . <•. nu vrei acu să mă iei?

Şi chicoteşte bătrânul de răsună, codrul şi de crezi, c ă i stol de iiu'ui-rezî... cari se cică lese...

— H e i ! — zice Eghin, eu te îngri­jesc, eii te. cresc, pentru că ie iubesc, şi iată că-I lunffi nouă şi asta-îi ;i doua, de când te aştept şi am şi drept... să fiï tu a mea femee... eii mâine după vânat am şi plecat. vre­me să apuc. jertfă strămoşi lor să-1 a-d u c , şi apoi să nunt im, să ne iubim.

Şi vede şi se strâmbă şi apoi în sus sare, ca nebun el pâre. cojocul îşi desbracă şi iar îl îmbracă, lemne multe grămădeşte pe vatră, un foc mare luminează întreaga şatră.

Printre norul gros de fum albastru, l imbi de foc luminează în noapieâ adâncă. Eghin stă pe o s tâncă şi de acolo se pripeşte.. .

! Urmează V Tiatl. de G h . I». Bi- l insKv-

RAZE DE SOARE

S e scalda razele de soare. Prin ramuri verzi şi aurite. Şoptind cuvinte dulci, venite

Din lunii încântătoare.

Copile-a cerului albastre Prin geamuri limpezi se strecoară, ... De-a lor dulceaţă se 'nfioará

Şi florile din g lastre.

Pdn' la. isvond din cărare De 'n codru av pătruns în taină. Şi undcle-г prefac în haină

Dc dulci mărgăritare.

Totu-i pătruns de 'nfţorarca Privirilor lor dulci si calde Când ies o pânză dc smaralde

Cât no încape zarea. l o : i n S t r a t u l

Do.-oîi'iî.

b u r i , 2 5 A p r i l i e , Ш 1 . U N l V E l i b l L L I T E R A R N o . 1 7 . —

E L E C T R A — după traditiunea aulică —

Grecii vechi ori de câte-ori vor-biaft de o femee rea, cu incl inat iuni criminale, ÎI ziceau ,,Ială şi aceasta, e o ilrăncpoală a ElcclrcX, fiica lui Dar au, care şi-a omorât bărbatul în noaptea nun tel".

Electra a fost una din cele cinci­zeci de fete ale lui Danau , cunoscute sub numirea de Danaide sau fiicele lui Danau.

Supunându-se poruncei tatălui lor, care 'e dăduse pumnale , pentru a-şl omorî logodnicii , ele executară toate acest măcel în noaptea nun tei afarà de Hypermncslra, logodnica lui Lunecă.

I lypcrmncstra fu tradusă Inpin-ica unui tribun'al pentru a fi pedep­sită penii ii nesupunerea sa la ordi­ni le tatălui el, dar fiind) declarată inocentă de popor, ca fu redată, lui l .ynreu.

Din porunca lu i Jupiter Danai­dele fură purificate de Mercur ş l dc Minerva pentru măcelul ce Гай co­urs .

D a n a u s îşi promise felele celor ce ".•oi li triumfat în jocurile gymnice la cari el invi lă t inerimea din Argos, estici că, cel ce va fi înv in i întâiul va p u f e a alege dintre fetele sala şi aşa până ia sfârşitul ş irului de fete.

Era obiceiul la Greci ca g inc i i î să ofere présente socrilor. Danau îşi dispensă ginerii să îl dea presentele obicenuite.

Danaidele fură omorîtc "moveună cu tatăl lor dc LynccCi. precum, no spune un scholast a lui Euripide In Uccuba.

Apollndor din Rodos no spune că Danaidele, fură purificate do crima lor şi scutite dc orî cc penalitate, dar tradijia populară lc represintă condamnate în infern, să umple un poloboc fără fund.

Există de s igur o legătură între a-

ceastă tradiţie şi vorbele sarcastice, pe care poporul lc adresează fetelor pe cari voeşte să le năcăjească, zi-cându-le ,,că să fie cu minte că la nuntă are să le caro apă cu ciurul!

Logodnicul Electre! se numia Pr-risthenc.

Electra ora de o frumuseţe uimi­toare, încât. închega apele, cum zice Românul , din causa aceasta ea fu pusă în numărul stelelor în conste­laţ ia Pleiadelor.

Ea a fost fiica lui Alias, zeul munte , c u m ne spune Homer, ce susţ ine coloanele puternice pe cari se reazemă cerul şi pământul .

Mama Electre! ne mumia Pleiona. Electra era" o fată foarte sburdal-

nică, părinţii el adesc-orî o dojeniaü să fie cu minte şi să se gândească la ceea ce face, dar ea devenea din oc în cea mal rea şi neascultătoare.

Jupiter se transformă într'un tâ­năr de tot frumos şi întoarse capul fetei făcându-I doul copil pe Jasion şi Dard anus.

E a aduse Pa l lad ium la Troia din Athena, vechea imagine a deiţel Pal las , ce era conservată în secret şi onorată ca un ta l i sman de m â n ­tuire publică. Pa l lad ium din Troia a obţinut o mare însemnătate în an­tichitate.

Servius, un scriitor roman, vor­bind de Electra, ne spune că ea s'a măritat cu Coryihos regele Italiei dc la care a avut un fiu cu numele Jasion, pe când Jupiter o făcu ma­ma lui Dardanus.

Electra dar luase Palladium din Athena şi '1 duse la Troia, dându-1 ca présent lui Dardanus.

Electra îmbrăţişa P a l a d i u m im­plorând ajutorul Minervcî. Zeiţa sau Jupiter s'a înfuriat cumplit zi­când că imag inea a fost profanată dc o femee, care nu mal era fecioară, aruncă Paladium în împrejurimile Troici, iar llus, regele Troiel, îl aşeză în templul, cc-1 ridică în onoarea lui Jupiter şi a zeiţei Minerva.

Electra văzând căderea. Troiel îşi smulse părul de durere şi de întris­tare.

Sub acest aspect. Troienii o puse­ră în numărul zeilor, în numărul stelelor, unde continuă a trăi ca o cometă pe bolta cerească.

Servius, un sciitor roman, vor­bind de Electra. ne spune că, 'atât de mare a fost întristarea el văzând căderea Troiel încât ea dispăru din grupa de stele, din constelaţia din care făcea parte.

Din cele spuse m a l s u s résulta, că Grecii vechi prin imaginaţ ia lor po­etică zeificau pe toate femeile fru­moaso şi po toate fetele a căror pur­tare era în deplin acord cu frumu­seţea lor şi corporală, şi spirituală.

O femee rea şi infernală, capabilă de fapte rele şi de infamii nici oda­tă n'a fost pusă în rândul stelelor nici zeificată.

In unul din numorile viitoare ale „Universului literar" voiii vorbi de o altă Electra, fiica lut A g a m e m n o n şi a Ciytemnestreî, care e m a l cunoscută do cât cele două Electre despre cari a m vorbit,

Л. V â n t u l

SCRIITORII ROMÁM

D L A L . H O D O Ş (ION GORUN)

- B -

NESTIÜTOR

In lumea mea trăiam de-o veşnicie Neprihănit de zbuciumul iubireî. Eram stăpân pe farmecile firet. Neştiutor de ce-a fost dat să fie.

Dar ochi-li. blânzi ca de copil, cuminte Au răscclit pustiul meu de Qcindufi Şi din adânc veniră rânduri, raiduri Icoane dragi ce nu 'ncap în cuvinte.

îngândurat, zâmbii ca de-o vrăjire Ce din senin în cale-mi răsărise Şi mă trezii din lumea mea de vise Şoptind sfios poveslea-ii de iubire.

Piteşti. I. IV. P â r v u l e s c u .

Distinsul scrii tor al cărui portret h dam azi la ga l ena scriitorilor r o m â n i , d-1 Al . Hodoş—cunoscut sub pseudo­n imul Ion G o r u n — este colaboratorul «Universu lu i» .

Cititorii noştri cunosc şi pretuesc pe d-1 Al . Hodoş ma i b iuc decât Ii l -am face noi cunoscut şi preţui t .

Scri i tor do elită, cunoscător du seama al moravur i lo r şi l imbii româneş t i , lu­crările d-lui Л1. Hodoş vor râmam» pr in t re cele de frunte in l i teratura noast ră .

P R O V E R B E Pal cu mâinile şi aiergi cu picioa­

rele.

Arß ochii roată şi mâna culbece.

Dacă moare dascălul rămâne cartea.

Trebue să legi calul unde zice Loerul

Fugi de cel ce ia mămăliga cu furca de fier.

IEMILIAN — Acum nu ne m a l rămâne de cât

să mergem la lucru în m i n a dc sare. E foarte grea munca asta, dar trebue să no învăţăm cu dânsa, căci altfel murim de foame, un. urma urmei. . ."

Vorbind astfel, prietenul meu Emí­lián îşi scoate punga din buzunar poale pentru a zecea oară, şi încre-dinţându-se că era tot aşa de goală cum fusese şi în ajun, oftă, îşi lăsă capul pe spate şi privi fluerând înce­tişor, spre cerul senin şi arzător.

Stăteam pe o movilă de nis ip, cam la trei verste departe de Odessa, dc unde venisem şi unde nu găs isem de lucru, şi f lămânzi cum eram, ne gândeam încotro să apucăm. lemi-l ian, sta lungi t pe nis ip cu capul în spre stepă şi cu picioarele spre mare, In timp ce valuri le calde, murmu­rând uşor, îf spălau picioarele goale şi murdare. Privea cu ochi i în soare, şi când se întindea ca o pisică, când se t.ira până la ţărmul mărel , a şa că valurile în mişcarea lor 11 udau până. aproape de umeri.

Eu priveam în spre port, în drep­tul căruia se ridica un munte de gu-noao şi care era învăluit de nouri de fum cenuşi i , şi do unde venea lu­necând pe suprafaţa undelor un vuct surd şi nelămurit , dc la lanţu­rile ancorelor, de la locomotivele trenurilor de marfă, de la zgomotul lucrătorilor dc corăbii. Nu găs isem acolo njmic care să ne poată reînvia speranţa perdută, ca să putem afla vre-un mijloc de câştig. Mă sculai şi zisei lui Iemil ian :

— ..EI, m e r g e m Pn m i n ă la l u c r u ? — „Bine zieî !... chir al să poţi lu­

cra şi tu ? niă î n t r ebă el incef, fă ră să sc ui te la m ine .

— „Vom vtrtiri, 1

— ,,A.şa dar mergem ! repetă Iemi­lian fără să mişto de jos.

— „Nicî vorbă ! — „Foarte bine. Să mergem. . . Să

lăsăm dracului afurisita de Odesă, Inghiţi-o-ar pământul!. . .

— „EI bine, scoală şi haidem. Cu blesteme nu câştigi nimic.

— „ U n d e ? In mina de sare ? Foar­te bine. Dar trebue să ştii, scumpul meu frate, că nici acolo nu-I vre-o pricopseală, chiar dacă ne ducem.

—„Dar tu s ingur al zis că mer­gem.

— „AI dreptate, am spus. . . ce-am spus. . . Nu tăgăduesc ce-am zis Dar e adevărat şi asta ; acolo nu-î nici o pricopseală

— „Pentru ce ? — . .Pentru cc? Tu crezi că acolo

ne aşteaptă numai po noi şi o să ne zică : bine aţi venit d-lor, poftiţi în-coa, plecati-vă capul şi luaţi bani delà noi. Nu, nu merge aşa. Faptele sunt altfel. Acum noi suntem stăpâni pe noi. . .

— „EI bine ! Haide acum. — „AÍ răbdare.. . Va trebui să mer­

g e m la Directorul mine i şi cu multă umil inţă ÎI vom spune : Am venit la Excelenţa Voastră ca să ne aducem pieile spre vânzare, fiţi milost iv şi ni le jupuiţ i pentru 60 de copeici pc zi, ş i apoi. . .

— Ia l a s ă ! Scoală şi s ă p o r n i m . P â n ă la apusul soarelui ajungem În satele pescarilor, le vom ajuta să-şî strângă năvoadele , şi poate s ă ne dea ceva de mâncare pentru asta.

— M â n c a r e ? AI d r ep ta t e . Au să ne dea ceva de m â n c a r e şi În dea-j u n s : p n s c a r i i s u n t o a m e n i de t rea­bă . S ă m e r g e m . . . . D a r m a r e pr icop­sea lă n'u să. facem ; n ' a v e n i n o i v e

săptămâna asta. . . . co să faci ? Se sculă, ud până la piele, so întin­

se, vârî mâinele în buzunarile pan­talonilor făcute din bucăţi de s ac , scotoci prin ele. scoase din nou m â i ­nele goale, privi râzător la ele şi le duso spre ochi.

- - N i m i c . . . Caut prin ele de patru zile şi tot nimic. Afurisită întâmplare şi asta, măi frate.

A p u t a i ă m de-alungnl ţărmului; ruinai din vreme în vreme mal schimbam câte o vorbă. Picioarele ni se afundau în nisipul moale plin de ghiocii melcilor de mare. care sunau la fiecare lovitură a valuri­lor. Dinspre mare ad ia un vânticel l iniştit şi proaspăt, care ne răcorea, perzându-so apoi în stepă şi târând după el nouraşî subţiri de colb.

Iemil ian, care totdeauna era vesel, părea acum trist şi fără curaj , şi băgând de seamă acest lucru, încer­cai să-1 înveselesc puţin.

— „Dragă Iemilian, ia mai poves­teşte-mi ceva' din viaţa ta !

— „Cu dragă inimă frate, dar gra­iul mi s'a slăbit, din pricina stoma­cului gol.. . la om stomacul e un lu­cru mare ; poţi găs i câţi dobitoci vrei, dar nici unul fără stomac. Dacă al împăcat stomacul şi sufletul e m a l mulţumit . Orice m u n c ă ome­nească porneşte delà stomac. . . dar asta o ştii şi tu foarte bine !

Tăcu un r ă s t i m p . —,,Da, f ra te , dacă mi-ar a svâ r l i

marea a c u m o mie de rub le , pe lo­cul aces ta pe care-1 vezi, aşi face o c â r c i u m ă ; pe tine te-aşî pune maî m a r e peste ea, mie mi-aşî face un pat sub t e ş g h e a ş i mi-aşî aşeza o ţ e a v a de là boloboc până l a gură, şi c â n d aşi do r i ca să m ă î m b ă t de toa te bucu r i i l e şi- p lăcer i le , a ş i po-ronc i : Max ime , d ă d r u m u l la c a n e a şi gâ l , ga l . gal. . . m i - a r c u r g e v i n u l d r e p t pe gâ t . N u m a î să tvăeştî I emi ­l ian! Ar fi f rumos , sii m ă ia d rac i i : P e ţ ă r a n , pe s t ă p â n u l ogoare lor , pe el ' -aşi j ispui. Dacă a r veni şi m 'ai-

ruga : Iemilian ia dă-ml o litră dc rachiu pe datorie. Ce ? Cum ? Pe da­torie ? Dacă vrei să-ţi dau, dâ-mî carul tău cu bol, şi-ţi daü.. . I I a ! H a l H a ! Ce burtă aşi m a ! f a c e !

— „De co ai fi a şa do rău, doar şi el sufere şi rabdă de foame.

— „Ce, moare de foame? Cine, foarte bine. Dar eu nu mor dc foa­m e ? Drăguţul meu, cu rabd dc foa­me nînectat. de când m'am născut, cu toate că nu-I scris în nici o lege.. . E drept, şi el rabdă.. . Dar do c e ? Dit) pricina secetei? Nu -ml vine a crede... m a l întâi e secetă în capu-i, ş'apol po ogor... m ă 'nţclegl? De ce n u l foamete şi secetă şi'n alte tărl ? Pentru că acolo nu lc-a crescut, cap oamenilor numai ca să se, scarpene după urechi ! Acolo oameni i mun­cesc cu cumpăncală . Asta este. Acolo pot schimba ploaia pe a doua zi dacă nu e nevoe de ca astăzi, şi chiar soarele îl pot potoli dacă se arată prea îndrăsneţ. Dar noi ce mij loace avem? Nici unul , frăţioare.. . . Ş'apoî ce mal vorbesc degeaba.. . Dacă aşi avea o cârc iumă şi o mie de ruble ce bună afacere ar m a l f i ! . . . .

Iarăşi tăcu, îşi scoase din nou punga din buzunar, după cum era obiceiul, o întoarse pe dos, o privi, scuipă apoi în ea şi o aruncă apoi în mare. Valurile înghiţ iră punguli-ţa uşoară şi păru că voesc să o de­părteze de ţărm, dar după ce o pur-tară puţin în vâl toarea lor, o arun­cară din nou pe "ţărm.

— Nu vretî... . aşa-I ? Dar trebue să o primiţi. . .

Iemil ian luă din nou punga, vâri o piatră în ea şi o asvârl i departe în mare. Eu râdeam.

— Şi de ce r âz i ? Ce fel de oameni mai sunteţi şi voî. Citiţi cărţi multe , le purtai! chiar cu voî. dar nu p'.V-îţt cunoaş t e sufletul u n u l om. . . Urâciu­ne cu p a t r u ochi ce eşt i . . . .

Aceste vorbe m i le spuse mie şi c â n d m ă n u m i s e „ U r â c i u n e cu patru och i" ş t i a m că se s u p ă r a s e rău pe

6. m. i ? . UNIVERSUL LITERAR Luni, 23 Aprilie l f l ï ï .

Eine. N u m a i In clipele de mânie şi > u r ă î n po tr iva . tuttrror îşî bătea c ş i de ochelarii mei . Totuşi aceas-

poreclă îmi dădea în. ochii lui o mândrie şi o însemnătate deosebită, c á d In cele d intâ i zile, cândi ne-am împrietenit, î m i zâna. n u m a i „Dum­neavoastră" foarte respectuos, deşi

l cărasem ăntândoî e&rbunî pe o cora­bie româneasca ş i ca ş i dânsul erara rtot atât de jeuţeiit , zgâriat ş i .negru c a dracvri

K cerul ertare şi c » gândul de-al Îmblânzi puţin, începui să-I istori­sesc despre al te ţări, încercând să-I d,avedese c ă ideile Iui despre mersul soarelui ş i a l nouri lor s u n t poveşti.

— l a ' n auzi ! . . . . F r u m o s ! . . . Da. . . û a . . . m o r m ă i d i n vreme Ы vreme, d a r luaî s eama eft interesul pentru Цйгііе streine ş i pentru oameni i şi lu> crurite dc acolo, n a era. marc în po­tr iva obiceiului său, şt pierdut în •gânduri privea înainte î n dtepărtărl, abca auz ind co.-î spuneam.

— Toate ce-mi spu i sunt frumoase lucruri mă întrerupe el deodată, fă-când c u m â n a o mişcare dispreţuia

. toare. „Dar te întreb eu!.. D a c ă near eş i în cale acum u n ©m bogat , cu bani mulţ i" — apăsând pe vvulfî şi :parivindu-mă cu coada ochiului , — l 'a ï gâtui pentru c a să poţ i cumpăra ce-ti trebue cu banii l u i ?

Mă înspăimântai , i — F ă r ă îndoială, n u F aş! gă-tui... -i-am răspuns. — nimeni n u are drep­tul de a-şî agonis i cele сс-ï trebucsc prin je luirea unui om.

— E hei.. . Da... asta c scris n u m a i In cărţi, m a l mult pentru împăcarea cugetului, dar, dacă domnului caro a scris aceste sfaturi i s'ar i i întâm­plat s ă fie într'o încurcătură, şi. el a r fi omorât pe altul pentru a se mântu i pe el? Dreptul'.' Acesta-I drep­tul !...

Şi pumnul puternic al Iul Iemi­l i an îmi apăru înaintea nasului . „Ş i toţi oameni i se călăuzesc de acest drept Ş i apoi ce se cheamă drept" ? Iemi l ian tăcu, întunecat , l ă sând î n jos genele lui lungi ş i stufoase. Nu-I răspunsei nimic, şt i ind că era za­darnic să încerc să-î dovedesc contra­riul, când era mânios . Aruncă In m a r e o bucată de lemn, de care se împedicase, oftă, şi-mi zise .

— ,,Aşî fuma.. . In stepă, la dreapta noastră, zări­

sem doi ţărani care şedeau jos ş i priveau în spre noî. Ne îndreptarăm în spre el.

— B u n ă ziua ! le zise Iemil ian. Nu aveţi cumva să-mi daţi o ţ igară ?

Unul din ţărani întoarse capul spre tovarăşul luî, scuipă un smoc de tutun mestecat in g u r ă ş i II ziso cu un ton batjocoritor :

— Ce zici Mihaî, oare ăşt ia vor tutun •}

Mihaî îşi îndreptă privirile spre cer, părând a cere milostivirea lui Dumnezeii, apoî se întoarse ş i r.e zise :

— Bună ziua, dar încotro ? — La Ostacow, la mina de sare. — V'a chemat cineva acolo. ? Tăcurăm; г-poi ne aşezarăm lângă

dânşii . într'un răstimp Mihaî zise : — la s a m a Nichita, ia-ţi punga să

nu ţi-o fure corbii. Nichita rase, şi-şî ridică punga de

jos. — Vreţi «ă iumaţî ? — N'am fumat de mul t şi a m vrea

să fumăm, — răspunsei eu mirat de această privire ş i de încumetarea obraznică a ţăranilor.

— Puteţi fuma, dacă aveţ i ! . . . — Ascultă, ţăran obraznic.. . Taci

din gură. . . Dacă voeşti s ă ne dai t > tun dă-ne; dar să nu-ţi baţi joc de noi. . . Afurisitule, ţi-aî prăpădi t cu­getul în stepă ?... te pocnesc de nu te maî mişti din loc, răcni Iemil ian înfuriai.

Ţ ă r a n i i săriră în picioare înspăi­m â n t a ţ i , puseră, m â n a p e ciomegele lor ' :mgî ş i se apropiarä unul de al­tul.

— E hei fraţilor, încercaţi n u m a i ,«Ie începe ţ i ! . . . Io zise Iemil ian.

Ţ ă r m i aceştia aveau m a r e poftă

de bătae; de aceasta nu m ă îndoiam de loc. Iemil ian n u m a i atâta aştepta judecând după pumni i încleştat! ş i ochi t aprinşi de u n foc sălbatec.

Eu n u aveam nicî putere, nici chef să m ă apuc de bătae şi căuta ! să-I domolesc.

— Staţi 'oamonï buni . . . Tovarăşul meii e prea apr ins şi nu-I*cam bine.. . vôT d a e ă voi ţ i , f i ţ i o a m e n i de treabă daţi-ne puţin tutun, ş i noi ne vedem de drum.. .

M î h i l se triiă la M c h i t a ş i începu rä s ă râcfir. amândouL

— De ce n u ne -aß spus asta m a l de m ul t ?

Miha? v â r a дпапа în buzunar şi scoase o p u n g ă marc şi nc-o dete. íyíchita băgă m â n a în traistă şi-mî dădu o pâine mare ş i o bucată de slă­n ină sărată. Lc luai pe amândouă,

Iemil ian se aşeză jo s şi mormăi m â n i o s printre dinţi : Bătu-v'ar Dumnezeu !

Ţărani i sc îndepărtară încet, în­cet, uitând ase din vreme în vreme înapoi spre noi. Noi s tăm jos, fără să ne uităm la eî. Apoi începurăm s ă m â n c ă m din pâinea albă, gustoasă ş i d in s lănină. Iemi l ian m â n c a cu o pofiâ nebună, îmbucând cu lăcomie si părea eă se ascunde dc mine ca s5 nu-1 văd.

Se însera. Peste mare, departe, se cobora, amurgul , învestmântând jocul undelor cu o pânză aîU*atie. D in depărtări, părea Că d i n adâncuri le m ă r e ! se rûTceS o g rămadă de nori galbcnf-albaşlri, înconjurată d e u n roşu azuriu, îndepărtându-se In зоте stepă şi mărind din ce în ce amur­gul. Departe, în marg inea stepei, un mănucliiu c'o raze de la soarele cara apunea, arunca cu bogăţie asupra pământului şi cerului răsfrângeri măreţe. I n ţărmuri se zbăteau valu­rile, ; a r marea cu necontenita-! fră­mântare când roşie, când albastră, era măreaţă şi fermecătoare.

— Acum putem fuma.. . S ă ă i a dracu dc ţărani !...

Iemilian oftă uşurat, liniştit, pă­rând a fi isprăvit cu ţăranii .

— Mergem înainte, ori dormim aci ? Eü nu a m gust să merg îna­inte.

— Dormim aicî, ü răspunsei . — Aşa dar dormim aic i ! . . . B i n e !

şi sc to'ăni i>e pământ cu faţa în чив, iritând'use spre cer.

Tăcere adâncă. Iemil ian fuma şi scuipa din vreme în vreme; eu admi­ram cu nesaţiu tabloul acesta încân­tător gustând în tăcere măreţ ia se­rei. Va'urile se zbăteau monoton în ţărm.

— Poţi să-mî spui tu ce mi-î spu­ne, dar eu ştiu că-î bine când' poţi să croeşii în capul unuî om bogat, m a l ales dară pot l şi eçtï îndemânatec, zise Iemil ian.

— іѴГЛ.піііе odată cu bodogănelele astea alo tale. îi yiseï eu mânios .

— Koriofîăneli ? ce rău găseşt i tu în faptul acesta. Ciede-mă că eu a m 4ă 1 fac. Sunt de 4> de ani şi de 20 dc ani îmi bat caov l cu lucrul ăsta.

f;i- când te gân 'eşti ce v ia ţă păcă­toasă duc ! O viată de câine. N'am nicî casă nici masă , nici lucru, ni­mic, nimic. . . mal rău de cât un câi­ne... Sunt om ? Nu, dragă frăţioare, n u ! O duc de azi pe mâine, m a i rău de cât un vierme, de cât orl-c-i l ighioană. . . cine poa.te citi în sufletul meu ? Nimeni. . . Şi-apoî când m ă gândesc că sunt oameni cari trăesc mulţumiţ i !... de ce să nu trăesc şi eu ca ei ? Ah ! lua-v'ar sa tana de pung a ş i !...

Se întoarse repede spre mine şi îmi zise :

— Ştii , eram o d a ^ . să. . . dar n'am dat, v i tă ce sunt, mi-a fost milă. Vrei să-ţî istorisesc ?

încuvi inţa i cu grăbire. Iemi l ian m a l trase odată d i n ţi­

gară şi începu : — Ceea ce vreau să-ţî istorisesc

s'a întâmplat la Pol tava, sunt acum opt ani . Eram comis l a un negustor de lemne. Treburile a u m e r s bine t imp de un an, dar m a l târzu a m început să beau ş i într'o bună zi a m

Şterpelit s tăpânului m e u 60 ruble. M'a dat tn judecata ş i m'a condam­n a t tre! luni închisoare ş i a şa mal departe, după c u m se ebişnueşte . După isprăvirea pedepsei, mi-au dat drumul. Dar unde să m ă duc?

I n oraş n u puteam s ă m ă m a i In­tőre, căci m ă cunoşteau toţi; că plec a iurea n u aveam nici ha ine nici parale. M'a'm dus l a u n o m cu­noscut care era s tăpânul unei câr­c iumi ş i se îndeletnicea ou dosirea pungaşi lor , d e oare ca găzdu ia ori ce fe l do oameni ş i le ascundea fap tele rele. Omul aces ta a v e ä u n su­flet foarte b u n şi, dealtminterl , era crnsfât în afacerile l u i şi foarte des­ch i s Ia minte. Éra un mare cărtu­rar, citise foarte rault ş i cunoştea bine viaţa. Mă duc l a dânsul ş i II zic: Dragă Pave l Petrov, ajută-mă. De ce nu? as ta pot s'o fac, îmi răs­punsese eL Omul trebue s ă ajute pe aproapele luf, dacă este de aceeas treaptă cu dânsul. R ă m â i aici, mă­n â n c ă şi bea, dar m a l a les taci!. . . . Ce o m c u m se cade ş i Petrov ăstal Aveam u n respect deosebit pentru dânsul , ş i el m ă iubea mult . Câte odată sta zile întregi sub tejghea ş i citea despre haiduci i sicilieni. Toa­te cărţile pe care le avea cl poves­teau n u m a i fapte dc ale haiduci lor, ş i pe semne- făcoau ş i o! câte odată omoruri de oameni , când trebuia. Mari ş i frumoaso fapte au săvârşit dar tot în iad s'au dus!... ş i de ş i erau o a m e n i care-şî dădeau seamă do ce au cap ş i braţe la urma ur mei, vine procurorul ş i toato s'au sfârşit. Totul e perdut.

Şi c u m îţi spun, a m stat la Pe­trov ăsta, o lună. două; 1 îmi citea şi-mi povestea multe. I n t impul a-cesta, a m băgat de s e a m ă că veneau figuri întunecate şi aduceau lucruri scumpe : ceasornice, brăţări ş i alte le, ş i el lc plătea mai cu nimic. Daeă unul cerea un pret, Pavel Petrof î l da pe jumătate dar.... plătea cinstit. Din pricina asta să vezî ce scandal ! Urlete, răcnet, zgomot dar la u r m a urmeî se potoleau toate... . Aşa e lu­cru tâlhăresc, frăţioare, şi apoi m a l târziu a jung tot pe m â n a procuro­rul tri... ş i pentru ce? Pentru că cel prins e bănuit de spargere şi furtul a unei sute de ruble. O sută de ru­ble!.... Viaţa unuî om numai o sută de ruble preţueşte? Prostule, zic eu lui Pavel Petrov, toate faptele astea pe care le faci . n'au nici un rost şi nu preţuesc atâta muncă. . .

Hm! cum să te fac să înţelegi, îmi răspunse el, cine nu preţueşte puţi­nul nu e i n stare a avea m a i mult, şi oameni i aceşt ia nu-şî dau seamă de valoarea lor şi aceasta e un lu­cru de seamă. U n o m care-şl dă sea­m ă de valoarea lui s'ar înjosi să fu­re 20 de copeici, cu oreţul uneî spargeri?.. Eu cred că nu. . . Ş i în­cepu să-mî dovedească cu pilde, cum trebue să se poarte un o m cuminte. . Am vorbit mult de tot asupra aces­tui fapt... îî ziseî: de timp îndelungat îmi muncesc creerul c u m aşi putea să-mî încerc norocul în chipul ăsta; şi de oare ce eşti un om care-ţî daî bine s eamă de astfel de lucruri, te-şî ruga să m ă sfătueştl cum aşi putea lucra m a l bine?... Asta o pot face, îmî răspunse el, dar ar fi maî bine să faci tu din capul tău, fără să m a l ceri ajutor de la alţii!

Iată ce zic eu: Negustorul Oboi-noff, de pi ldă, trece în fiecare săp­tămână, s ingur în trăsură de la fabrica luî de cherestea spre casă; precum ştii ş i tu el are tot-deauna bani la dânsul şi pe lângă a s t a m a i are ş i bani din vânzarea lemnelor. E câşt igul dintr'o s ă p t ă m â n ă în­treagă şi, după cât aud, zilnic se face vânzare de aproape 300 ruble!... ce aici?... Eu nu-I răspunse! n i m i c , m ă gândeam. . . . înţe leg i a c u m ce trebue să faci.. . îmî zise eL Iemilian tăcu şi începu să-şî ră­sucească o ţ igară.

— , ,Da frăţioare, miram muncit mult capul cu afacerea asta, şi chiar în noaptea aceea, m'am pus

la pândă într'un stufiş aproape d& râu; aveam cu mine un drug de fer c a m de vre-o 12 chi lograme. . . Era pe la sfârşitul lui Octombrie... uite îmi aduc aminte ca a c u m . . Noaptea uni era prielnica, întunecoasă ça sufletul unul om... Locui era. foarte bun. In fata mea era podul, căruia îi erau rupte câteva scânduri aga că negustorul era nevoit s ă meargă cu trăsura l a pae.

Stăteam şi aşteptam^.. Aveam des­tul c u r e i Şi puteam s ă omor ş i zece negustorii . . . Mă gândeam î n s ă cum aş i putea lovi m a l bine.. . O izbitură şi . . . . gate . . ч

Iemil ian se ridică în sus. — Da. . . . Pândesc ş i lovesc.. . N'am

de cât s ă izbesc bine ş i banii sunt al mei. O lovitură şi. . . r ă m a s bun!.. . Dar сгзяі tu oare că omul e s tăpân pe voinţa Iul? Nu-I adevărat, ş i da­că crezi ş i tu asta, apoi eşti rătăcit..

Ia spune-mi, de pildă, ce aï să faci mâine? N u şt i i . . . N u poţi şti dacă apuci la dreapta sau la s t â n g a —

... Şi cum îţî spun, stăteam acolo ş i aşteptam una. . . ş i s'a întâmplat cu totul alfc-ceva, o întâmplare, ciu­dată de tot... Cum stam acolo ş i aş­teptam văd deodată că dinspre oraş v ine cineva pe jos, după cât mi s'a părut un om beat, c u un c iomag în mână,, mormăind ceva d in gură şi plângând. . . II auzeam sughiţurile. . . Aştept să vie maî aproape ş i văd că era o femee... Am să-ţi arăt drumul —cugetai eu, n u m a i vino tu m a i a-proape.. . O văzui însă că se apropie de râu şi începu să bociască.. . Iubi­tul meu cu ce ţi-am greşit eu s ă me­rit a ş a pedeapsă?.. . Iubite frate, bo­cetul acesta era sfâşietor... Mă tu-pilez încet la pământ; dar ea vine deadreptul către mine. . . Mă lipesc încet de p ă m â n t E a se apropie ne­contenit do mine, încât era aproape să m ă calce.. . începu apoi din nou să bocească: De ce a m meritat eu asta? Pentru ce? şi căzu deodată cât era de Uingă lângă mine. Tângui-rele el erau aşa de jalnice cum nu pot să-ţi spun şi... uite acum când îţi povestesc parcă s imt cum m i ье sfâşie inima.. . Eu stam nemişcat , ea suspina încetişor.. . De la o vreme a m perdut răbdarea... Maî bine iug de aici, îmi zisei în gând. . . Dar în cl ipa aceea eşi luna dintre nouri, frumoasă şi luminoasă ca într'un vis. . . . Mă răzămaî i n coate şi mă uitai l a ea şi. . . ş i planurile mele so risipiră ca fulgii în v â n t Numai gândeam nimic!. . . O priveam şi i-n i m a începu să-mî bată cu putere... Era o copilită tânără de tot, băiae cu ochii mari , frumoşi, ş i care pri­veau aşa de c iudat . , umeri i îî tre­murau eu putere sub povoara plân­sului . . . Nu ş t iu cum dar deodată a m simţit u n fior... de rnilă. Mă fac că tuşesc. E a să sperie şi întreabă nelinişt ită şi cu frică; cine-I acolo? cine-î? cine-i acolo?... Mă scol în pi­cioare ş i î f zic: , ,Eu sunt!... Dai: ci­ne eşti d-ta? întrebă ea, — făcînd ochii mari şi tremurând.. . cine eşti d-ta?

Iemil ian râse. — Cine sunt eu? Mal întî i linişteşte-

te şi nu-ţi fie frică că nu-ţi fac ni­m i c . Eu-, sunt u n o m din poporul numeros al celor ce cerşesc, î i răs­pund eu..;. I -am s p u s minciuna asta căci nu puteam să-î spun că stăteam acolo ş i a ş t ep tam să omor un om.. . Ea îmi zise: eu a m venit aici ca să mă arunc în apă, să m ă omor... . Cuvintele astea l e spuse în a ş a Iei, încât s imţi i c u m o durere începu să m ă furnice prin spate şi asta ţi-o spun foarte serios, măi frate.:. Şi după c u m vezi, ce trebuia s ă j a c ?

Iemi l ian lăsă să-I cadă braţele daalungul trupului, privindu-mă me­lancolic şi zâmbind; apoî reîncepu:

— Am început să-I v o r b e s c , ce i-am spu& nu-mi mal aduc aminte.. . der î l vorbeam aşa de frumos în cât şi mie îmi plăcea s ingur.

Nici nu ştiu ce aşi fi putut face al­ta când era aşa de tânără şi aşa de frumoasă!. . . O frumuseţă cum ra l

Luni, 25 Aprilie, 1911. UNIVERSUL LITERAR No. 17. — 7.

fee eăeeşlfe... Dît, frate d'ragă, şi o Chema Eizi. I-am vorbit mult . . . Ce? ŞtiiM eu? Inima vorbea... ffi» m * ргімеа posomorâta şl tara зШ-mff tiea mul tă luare aminte . Intr.'urit rât» timpi Începu să vorbească şi ztmbi. 'Çâmul se însenină chipul mă simţi i «laln, s lab de tot. /Cm căzut tn ge-'тшшіЬІ tnaftriaBd: Donrnisnarafl... .fruiflt n'a#n mittut grât. . . Щ frătfee-Ire, ЯиІ luai (гарзгХ între! m í m l , m* pri iœ drept In oelil şt începu să nmlfi drăjg taş , cum e гцдаіаюШ п и т а И ß * por*5ete... vedeam rrurrraT cfl buzele î s t ntişpau parcă ar fi vrut să -mi spue сеѵаб.. Intr'o vreme îmî zise: Şl d-ta eştD nefericit ca şi mine . . . . D a prie= teneţ, a ş a a fost. Apoi IrţeKL ntók* saV r u t a * uşor pe frunte.. . ЕВда mimai; l'atâe înţe legi tu? ca- am î n g e r . . . Ştii tas, în toţi cel 47 de ani aJ vieţei

'nielle nu m'am simţi t m a l fericit car in offpa aceea. . . . Vezi! Şi când te gândeşt i cu ce planuri mă dusesem exolfe?.... Aşari: viaţa!. . . .

I emi l iam î ş j Rezemă cap uit Intre mâinf şi tfion Sub vneja povestiră!: lui , tăceam şi uu şji mă. uitam îrt-spre maro care» ím müjcarwa-I regn*-

li

, . . . r . . . . . _ „se? m a n i l e sufi) cap; e i p r i v e a cerut latfe părea, pieptul! unul, umg c a n s | „ « « e i L stele, finttov respiră l iniştit fb- s o m n u l «donc. l' " -, nr. r, respiră

—... Se scul® apoi , şiimfl z lser Insoteşte-măf ptûaS аеиові!.. Plécav răm.. Mergeam-, otBturtî de» ea-, daat parcă- nu maF s imţeam 1 p ă m â n t u l sub picioare.. . . souvuirr. Începu »%• ml spun istoria veţei el.... Veat tm, erath negustorii . . . iun sttidum ai va> era negustori un student a vo­nít ur> casă. la. dânşii, ca-, sâ - i daai Iso­ţii. . . . mat fin wnmă" siaiTi iubit; El a plecatt la йіѵЛШГяга- dupante; şj ош 1-a aşteptat ipână eut і&ргадчэяаса db. învăţat şi s'o ea de nevastă, diipffi cumi se înţeleseserat...

Dter ei i m s'a. mal întors. . . A pri­mit <в scrisoare; dea'fc el! Ib caroM spu­nea. oB nu mnïï p o a t e s & itto ttn casiL-torieţ, căcT nu soj mal potr ivesc . . . în tâmplarea astm « îndurerat nesu­puşi pe biata., copilă, şj de- aceea ae. hrUTtaâse ca sá sn.omoane.. . . Intetogfi In timp сечпіі t&mriseaiiionstca. ajunv sertb» acasă' lo> dansat. . . . fini zise Ifc. despAîtiro:

— BTumäf. cu llinev dragul, meu; de* maires eu plec de: aici . . . Iţi treime; iCevoi nnnî? Să-mi' spuî drept, să uu (ѳ s i leşt i de l o c . . .

— — Nu (fiimiriéïiiir-fT; II răepuiif sei. BHj-ini inslinr* nimic, tir mul lu-KiesBSC... Pri mette te rog... stărui ea.... Qrl-câf eram de jerpelit, l o ­tuşii ffi răspunsei mândru: Nu', dom-nişamră, n'atrr пеѵов db nituir.;... Bu­ni i tini егаіГ- гггів ttr gând atuncIT.. Imii visa biând: nicî odată n'am să* te iuti... Imi eşti străin dar. totuşi aşa dti aproape, prieten der- suferin­ţ ă — Dar asta n'ar» nimic a face cu eswestirew.... î n t o e m p s e Kamillen*. încea#iid să fiuneze cu poftă. Apoi roîuaepu:

юте£игіпіГ tffcsce: odancăV S u m a t îşi! cjäEUaa cSntiscutíE aBfşmiir;

ţii aces t canftec verrem рйпЖ Rn. m i n e pjt aTtíplle vastului? thcHtL еш auspi--miE slăfa at umili sufîbtt сЙіішШ. na. Va |ş

î «tal.... Trait dm DSïn» аГяжаЛЦв

Ea a l ţp lecat Eu m'am aşezat pe banca, d inaintea casei . Eram. Întris­tai: peste шйвигіЬ.. ѵепй paznicul! dB*rieuBte„ (Or c a u g tu aciS? — î m trefW el: VmP pare> c* vreP sff ş4ergf ceva*..... Scos dim fine d a puritarae> Iul, îl trăsei o< рвЛвв d a г&ШяаІ strada. . . "Цоеіе, sùèrfitucl,, scandal

( arpei la <яаЗДв;.. Ѵгеш sK ms& nu » IjflHtc altfel. (îteaft la япІЦІеэ-П zisei, Hitte,, mfíee Vau una!.. . S&B nsa£ dădui ' o> palmaV.. Măi aşezaB dtn imn ne. bancă. . . S?0* ifra l a fuge* iras aveam» poftă... Aba dormit la poliţie. . . diml-neatţa. mi-aui dat; drumaul..

M'am dus ia Pavel Petrov. . . P e imcUe ai! йаюа a î ingaşuie? ПпП zise, all гЯеЯиа IM рвіѵеагас.' era tot шсв» Ігп)Г a a şfi «di de eauf McOxsß îmi gtou; că era puţin schimbat. . . II povestii tntiSmpISreai.... ЕЭ1 m ă aseulift cui multă luare aminte) ape l QnT zisa: l eml l ian NiKfficr, e ş t i un mägaT şi un. guguman. . . . Să . al. hunatat a. ş i să. nr. carii de la? orare»... m^îf înţeles?.. . .

\ A-rtr. plheott ş i am' fsgsăVW cm dansul . . — Asta mt*E po.vestea> ЙаЩоасеІ •Pärciu 9к fun# ï йж ваШСа^, fljîi pu>

(lustratía noastră eoloraUV

UuHtraţi® ofidoiatfi'din prima pagina a numäruluTVn'ostru de .azi reprezintă

Juma din osite nmîî recenxe: ispräetvli ato-desbeaeilon-dfa ge; la ітгнг§ені1ез біегог-

jmlhii, cărora-. П. ssân dat numele dfe1. «Ф-paaü» al canfiaţMur lor fm ticS'ldeiIi da lat Paris.

.Cititorii noştri îşi amintesc d'e şti­rea dată de « Universul" a unei tâl-' hăriî. comise dPennSzî pe şoseaua Vă-căr£§,liLox..

® cset.l de. derbeJb" аигайкасlînga» детіешііав o căruţp f'ncîîcatăi eu liia-cmirfl tfe goepodărnr şi'îh ear« strouaw şi cinci femei cu cărăuşul, cari veneau spre (îăpitali.

Derbedeu' aui Încercat1 să prade că­ruţa, au lovit pe femei, au tras fo­curi' da ravolvor şi> tălhacia. ar. fi, fost

[ffiatniffi dacă- nu- arrffinterveniß asuir-'urulif dte soldhö des Ife. иейііешпяяиГ

VScàrastË. ШЮш dintre tffinant; aui gntucffîastv

, № arjrataţîv fair slţp gate» гпв izfiutíh sS» ffigr.

' К я aJ te «E-Itaï <Z ÉL. ІЗівыгІИ

I ß k s pri ni ea аЖЬш ţii intrai ar£ unde

s e aapăfâi adhvărafa? autoritaterrmrală\ mc este niai puţ}№ adâvfirat^, aăt însăşi ciegjli aii navae- .Ki csat maf mere oură-tpiiik- л eouşţilnţjt,. gentnm tafţutea efiş-ІАцрі şi: pccsadki cea. fficaK dèB^ârmt9 iiv-dependenţăk.

! * Gir tftt urutautatea пейгапіВДП are:

i p u t a i » dh-a; prariuc» celfc nraiî mart jdurerij sufleteşti;, сш і Ш amul tre-

"fhurditi! vmrme яЯ s e ttrgrudeaacăi de uutereai morală",, pentru a uus cădea

SviûlimSi ai*. Femela care nu iubeşte pe un bărbat,

ort care ar fi el, nu ştie a'i menaja nevoita ?» tiuscepobilităole, precum nraiî асеаі care nuisaimândreştes cu sues-sele actelor şi faptelor lui morale.

• Numai din reala desvoltare fizică a

unui popor, naşte- cea, ma£ai& şp din a»-cestea, prin sufîbienţă conducătorilor iui, cea. mai sănătoasă şi omogeDă gospodărie. Ringurile căi de uutere şi maninî ale unui' neain.

Deţi. flloaroful: nu vade ctoaftt: aceea cb-î place şi nu aude decât ceea ce'I interesează, totuşi lîlosofia aprof.UD-de;B-ăi tot si: toates

O r e f e t t t l р и а в і і с й BffslanaCi. — BărSaftiH drtate are' ab­

s o l u t ă паѵов? de> litrujjűE. Arm a&íí pree-criîîJ mu mealcameul} fii: urmai сашів-. are1 s S dbaranăi.

Doamna- — Barr oSrcă. и,'а>»вані săi le? ia f

DimOasau. — Ätumni s ă cp ieB <fi-tav eis ЬагонйЯІ dî-ta».ff-- aaassâ аіШБ Hmşteaţ ăbf carej ааяе UEvae».

-St-

1 Goraillâţţi pentru: on-c* tfc.ală sau seoatereaj umui dinte fffiiiB diu-erav, 1» Pbhcliuica.

Su — C A L E A . K A W O V E t - S BÜacref pnins. ІШвть-ѴінЩ, * Se^ wm&säj, riariăcalţ, mpedfr,. S i # dkmre

< IKepntSocgt,, о і п ш і в п і ; silil&H b o n l e І і ітегяШ sşi' cfe f e u i « ï З^йШіШХ^^ашотпів, ѵаѵсіпаМ' BiioctíunSícutmarciw; sublimau,

E H R L I C H 6 Щ A B S E V l C ş . a Se aplică" tratameniiit ori-cărul doctor

D I N Ţ I se-, scat,, se carîţă,, *e [іІетЬеага,. se pun.

Mibereasà aaiitiftcatet medicaib R é s o l u s » psfriăf lu> nreWe- 1W я о я г а

Corespondează ce provincia

ORIENTALE ParfumeazSj adt

mirabi! gura ?i die trog arlrces mirosi arit at gurel. Cu­tia 501 banii 1*- drogueril şi farmarcii. A 5» observa marca : «Semiluna cu stea».

R r l É i i v a n i l Тігис mândra primăvara,, BWndunelele cu ea sosesc;:, VJtí'ea, crângul înverzeşte* 5Ϋ salcâmii tnflorescl Toata firea jubilează Noi sjte.ranie încolţesc; Se deschid not oriiontur%, PPhtmi caii carî iubesc! Iar- fta manca farmacie, Dc g» ИШатісиІSărai Zi ф riowfftk lucrătorii, Intrfvn mm*<ttr ігнттпаі Tot yiiqBUWf „ffrmma ftoaaf Acest preparaţi dîsiins, Căci de ЪипеГ&І efecte Lumea întreagă s"a с о п т я » . ' „Crerna Flota-'!. „Crema F**era"#

f Toatsr doamnele o cer, Căabpmti ea se fac frumoasa. Ca thgeril din cer. Uli

C A l t O I . S ( ItflNB

D . A . P u c h e r * C o »m ішш iß ®A m\ Mmm

Calea Victoriei 148 (yis-a-vis de ргінР іігЬвй b fete t! m i : S.T ы

mm m\ mi ш;иі шшіш lH"«?il»«f;lă. e o m -p R - f t î l e l f I O -«nr r ( « i I à ШЬеѵя

fam BlipfeWplJîî o r i - e r t r a m n â s ; c r -

m n n : ¥ »«;î 1 0 0 -

i i o i i t i i l » 8 , 5 0 Ctwnea» , » 5 , — i u n t u r i b i u ' a f n » 4 . — F u t i a l c . . . « 4 , -Ijíéa, «te* у і с і * ' . . . » t 'OfMpit tUî. p i c i o r . » ~.'«ifl î n m i i ş i d c ».i.-«ety,-

l i n s î » 3 , 7 3 C l o p o t » 1 - -S p i j ă c u e i t f m t t . » - - 1 0 M e t i w v e ѵ « г с c l i c » . » — 4 0 С й с і F r a n c e / . c i l t ' l a 7 № b a n i

paifrâr t a f G h i d o o oi?I-<*« S t > r m ă 1 « ! 5 , 5 ( 1 Toi Mal de actesosfi mai

efihr ca orr undit. Cenetî calalhiul' ilustrai pralis f-i. franco

E ш interesul оисвіеі famili să se aboneze la

SĂNĂTATEA eea> mai bunfrcevis-tSf dé medirinSE: po­pulară cu admira­bilul supliment gra-

Щ Fericită fi owmoarà pentru

orî-ce cano. Fie-care număr con-

, ţ|ije-a2 paginii mari, " onţrat ilustrate.

Hum* d> probă gratis la cerere.— Afcwamen-tbl anual 6 UE1.— Rettabţia şi ADfflintttaţia, Revntt. «S1 natat'ea» 6tr Tritaafii/uu b Bucureşti Notaţi binoadresal. 1Ш

m a i i r t e c » b e ţ i v u l s a î n f r â n g ă l e g e a

Vhirifccarl-I Í4»niu44v c a a l c n u l u l s ă fî d i s t r u s s ă n ă t a t e a , p u t e r e a s i a l u i , suiû c a m o a r nea s ă fi. f ă c u t i m p o s i b i l a , v i n d e e a r e u Pufl

V I N D E C A Ţ I B E Ţ I A

alL

/ —

COOM este un surogat pentru alcoeuişs; afectul hù estet ca.baţî.wuliw detesta.baiuunle sçi-taaab. COOH este cu totul n e v a t f f m ă t o r - ş i effectul'lut este atât de eficace, lo cât persoanele cele

maî'. iaciiuatte Ь^іеГ пш devin. nici. adalà recidive; C№0.fIJ este cea mal nouî- invenţiune care ştiinţa a pr.adus-<r Ih aceasíu prifintítt şi-a scăpat

, până acum. miî da Mâneai dio nevoi, mizerie şi ruină. COO.tr este un preparat свге se disolvă uşor, şi care spre exemplu poată 6 ptistfe c a r e пшг

nagartí iö> Gafawuubărbi!ülui; fără; ca aca*la si-simt» owa. Ih oelë mal multe cazuri, el nici nu ştie pentru ce nu mai' poate & suporte deodată spir.Uii,. şj crede., câ aceastai eate efectul, uneii i+rea

•ѵаш-i consumaţii, aşa cum nu mai. putem mâna», o mátacare din oare am. gustat pre» des: COO:U ar lrehui sut dea fie-cajejtată fiului său, studentului înainte de a cădea la examen,

cScî, chiar dacă'nu este» dedat bellei, alcoolul totuşi1 slăbeşte: créerai.. Ibi general ai tírab'ui. fi»-care. care nu se poate aoţiue'dtaicooi, srea™ àbsS- de- COfWf. A cesta

este cu totul, newbtàmktor, Har*oau» tei conservă sănătatea şi economiseşte- foarte muly Ьапц p« carî i-ar-fl'cheltuit altf&l'pentrU ^ 1 1 - bere, ţuica, sau) гааайіш,

föntiafaceiile suni pedepsite. — Preparatul COOM costă 1 0 l e i şi se trimite contra plăţii anterioare saü contra ramburs numai prin :

<5->'

CS2

5 S '

Scrisorile sunt de frgneat cui 8 5 B a n i si'cărţile poştarie cu 1»0 b a n f

U N I V E R S U L LITIÍKAR

< И|>»|| I î.

— M o . 1 7 . U N I V E R S U L L I T E R A K LUDÏ, 2 3 Apri l i e , 1 ÍJ 1 i .

NOUILE MARI PREMII O F E R I T E D E Z I A R U L

UNIVERSUL" ABONAŢILOR SĂI, LA TRAGEREA DIN MAIÜ 1 9 H .

0 NOUA VILA LA SINAIA ,,Vila Theodora", construită anume pentru tragerea viitoare, pe ètr. I. C. Brătianu,

In poziţia cea mal splendidă din localitate.

Un salonaş modern compus dm :

i canapea , 2 Ibloliuri, 4 scaune si o m asii de mijloc, foarte e legant , cumpăra t delà fabrica de mobile de ar tă , / . Hre-zoi, calea Raliovei, SO, u n d e se găseşte in per­manen t ă o bognlă şi a-leasă expoziţie de mobile

de toate genur i l e .

Uli DORMITOR DE BRONZ

de m a r e valoare, cum­părat delà Induslriá me­talică «.Marca», Rule-vardul Elisabeta, No. 8.

0 garnit» ă de mobilă

P E N T R U I N T R A R E compusă din :

1 canapea , 4 scaune , 2 l'o'oliurî şi o masă . c u m -păi'ăle delà cunoscutul magazin de mobile de trestie şi baiului. Lil-tman. str . Lipscani , 3.

Un domitor de lemn fin

construit în marea fa­brică de mobile de lemn Marin V. Ganta, şo-ьэаиа Mihaï Bravul, No. Í7 şi str. Şerbănică, 10. Sucursala calea Victoriei,

No. 107.

0 scoria românéscà şi o

bluză ûle) de mătase delà Bazarul Naţional

calea Victoriei, 110

U N SALONAŞ

dibambu cumpărat (lela cunoscuta fabrică de mobile in a-cest gen, E. A. Pucher, calea Victoriei, 148. Su­cursala Bulevardul Eli­sabeta, No. 18, la «Go­

mei a Haley».

0 dormeză, două foţoliuri şi un pa avan artistic lucrate in vechiul aielier de tapiţerie loan Niailescu, ъіг. Cámpineanu, 31

1 pereche de cercei eu diamante ţ^oZi^l 0 pendulă de stejar aluniat şi o lavă argintată ; cumpărate de la magazinul de încredere Schmidt & St'ra- <

lulat calea Victoriei No. 53. •

0 bicicletă, o puşcă de ѵаШоііге şi un pistol c u m P Ä T a t e de la marele magazin de biciclete

«шіиіікм, ş i a m e B D z i s s m a n n ^ C a | e a victoriei 44.

i n gramofon, o vioară, un flaut şi o harmonica cumpărate de la cunoscutul magazin de muzică Jean Feder,

calea Victoriei 54.

<>

1 pendula de perele şi li lingiirile de argint Ulil'ilo i»ll Hill» c u m P ö r a l e de la cunoscutul magazin X »Illlull III (IUI «Ceasornicăria Colţeh, str. Colţei 31 g

0 Splendidă Rochie albă l u c r a l a a r l i s t i c i n a j u r u r L * 0 dormeuză, i foţoliuri şi un paravan artistic,

lucrate in vechiul atelier de tapiţerie «loan Niculescu», strada Câmpineanu No. 3 1 .

\ ceasornic de aur, c u t r e j c a p a c e , pentru bărbat.

1 brăfară de aur 14 kt., cu 5 perle fine. î ceasoarnice de aur pentru doamnă, i inel de aur cu rubin, pentru bărbat.

rhare valoare.

0 irumotsă şi pre|ioasă broşa. lin inel de'aur 14 kt. pecetar pentru bărbat. 6 ceasoiirniee remontoir de argint cu 3 capace 1 ceasornic de metal emailat. In binoclu fin. (\ ceasoarnice remontoir, de metal. \ elegantă compotieră argintată, d e m a i e mioare

inve d. căpi­

tan Cas ta no.

50 cutii de cremă, pudră şi săpun „FLORA" in cutii speciale, făcute anume pentru abonaţii noştri.

9A nl'wluiln ül'irilíl.'llü reprezintând fotografiile Regelui piatllCIC dlglllldlt; şj Reginei, comandate anume

pentru premii. Toţi acei cari se abonează cu începere de azi,

mai primesc gratuit şi un volum din MemorlUo Regeln! Carol L

Două aparate economice de încălzit, d e v e n , a l e