definitorii
Abstract: Syriac Christian Poetry in Late Antiquity. A brief
introduction. The article begins with a chapter on the origin of Syriac
poetry, where I point out that it originated in heterodox environments
related to Bardesanes in the northern Mesopotamiancityof Edessa.
Thereafter I refer to the time of Ephrem the Syrian and the poetic
movement he generated by trying to combat heresies. I describe the
two forms of his metrical poetry, i.e.memr and madrš, while also
refering to the genre called soghth, which is in fact a special type of
madrš. Afterwards I deal with three other smaller Syriac poetic forms and I
briefly introduce the most important Syriac poets from Late Antiquity as well
as some special features of their poetry.
Keywords: Syriac poetry, Bardesanes, memr, madrš, soghth, Ephrem
the Syriac, Jacob of Serugh, Narsai.
1. Preliminarii
Dumnezeu prin psalmi i cântri, cretinii au integrat în cultul
liturgic creaii poetice înc de la începuturile Bisericii. Exemple
gritoare în acest sens sunt cuvintele Apostolului Pavel din
Epistola ctre Coloseni 3:161, dar i mrturia proconsulului roman
Doctorand la Facultatea de Teologie a Universitii Geor-August din Göttingen,
Germania. 1 „Cuvântul lui Hristos s locuiasc întru voi cu bogie. Învai-v i povuii-v
între voi cu toat înelepciunea. Cântai în inimile voastre lui Dumnezeu,
mulumindu-I în psalmi, în laude i în cântri duhovniceti” – Coloseni 3:16.
Andrei
MACAR
122
Plinius cel Tânr2, de la începutul secolului al II-lea. Este bine
cunoscut faptul c cele mai vechi cântri religioase ale primilor
cretini erau psalmii i unele texte cu caracter poetic extrase din
Vechiul i Noul Testament3. Totui, aa cum aflm din Coloseni
3:16, cretinii întrebuinau la adunrile lor religioase, alturi de
aceste imne, i alte „cântri duhovniceti”, adic compoziii
poetice originale cu caracter spiritual4, fapt confirmat i de
apologetul latin Tertulian († cca 220)5. Nu avea s treac mult
timp pân când aveau s apar chiar i colecii întregi de imne
cretine originale. Cel mai gritor exemplu îl constituie opera
anonim Odele lui Solomon, aprut nu mai târziu de anul 125,
care folosete tehnica poetic a psalmilor. Aceast colecie
reprezint cea mai veche carte de imne cretine despre care avem
cunotin6.
2 „Ei [cretinii, subl. ns.] au susinut c vinovia i greeala lor se refer întru totul
la faptul c erau obinuii s se adune într-o zi stabilit ca s-I cânte un imn în
mod antifonic lui Hristos, ca Dumnezeu…” – PLINY THE YOUNGER, Complete
Letters, X, 96, translated with an introduction and notes by P.G. Walsh,
Oxford, Oxford University Press, 2006, p. 278-279. 3 Cf. Ene BRANITE, Liturgic general, ediia a III-a, Galai, Edit. Episcopiei
Dunrii de Jos, 2002, p. 315-319. 4 Cf. Petre VINTILESCU, Despre poezia imnografic din crile de ritual i cântarea
bisericeasc, Cluj Napoca, Edit. Renaterea, 22005, p. 9. 5 „Dup splarea mâinilor cu ap i aprinderea lumânrilor, fiecare este îndemnat
s înale cântri lui Dumnezeu dup puteri, din crile sfinte, sau din propria sa
minte”. Vezi: TERTULIAN, Apologeticul, XXXIX:18, trad. Eliodor
Constantinescu, revzut de David Popescu, în PSB vol. 3, Bucureti, Edit.
Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1981, p. 94. 6 Dei majoritatea Odelor lui Solomon s-au pstrat în limba siriac, ele nu pot fi
încadrate ca aparinând poeziei cretine siriace întrucât provin dintr-un mediu
teologico-cultural diferit (de exemplu forma lor poetic nu corespunde deloc
cu cea a poeziei siriace). Odele au fost redactate cel mai probabil de un autor
evreu care îl recunoscuse pe Iisus ca Mesia. Cercetrile cele mai noi au artat
c acesta era originar din Palestina sau din nord-vestul Siriei, el redactând
imnele fie într-o form timpurie a limbii siro-aramaice, fie chiar în limba
greac. Din punct de vedere formal, aceste imne se aseamn cu Psalmii lui
David, iar coninutul lor oglindete atât idei iudaice i cretine, cât i unele
elemente proto-gnostice. În plus, autorul las s se întrevad familiaritatea sa
cu cercurile eseniene prin similitudinile de limbaj dintre ode i Regula
comunitii de la Qumran. Odele lui Solomon cunoscute astzi provin din trei
Poezia cretin siriac în Antichitatea târzie.
O scurt introducere în elementele ei definitorii
123
Un pas înainte spre dezvoltarea unei poezii cretine variate ca
form de expresie l-a constituit recursul autorilor la tehnicile
imnodice ale lumii elenistice. Astfel, plecând de la modelul imnelor
pgâne în proz, apar, înc din secolul al II-lea, omilii poetice7.
Unul dintre primele exemple îl reprezint celebrul text Despre Pati
al episcopului Meliton de Sardes († cca 180), care înc mai pstra,
totui, destule urme ale tehnicilor poetice semitice8. Multe dintre
imnele cretine compuse pân în prima jumtate a secolului al IV-
lea nu s-au pstrat9, dar simbioza realizat între poezia i proza din
lumile semitic i greac, precum i nevoia concret a Bisericii de a
combate diferite grupri eretice care întrebuinau imnele pe scar
larg aveau s determine, de pe la mijlocul secolului al IV-lea, un
aflux de texte poetice în spaiul orthodox10. În Rsritul cretin,
aceast dezvoltare nu a fost apanajul exclusiv al comunitii
vorbitoare de limb greac, ci s-a manifestat viguros i în sânul
comunitii vorbitoare a limbii siriace11 din zona nordic a
surse: 40 dintr-un manuscris în limba siriac, 5 dintr-un manuscris în copt i
una dintr-un manuscris grecesc (un vers din oda nr. 19, indisponibil în
întregime, este cunoscut printr-o citare în limba latin la scriitorul Lactaniu).
Pentru o introducere i o traducere în englez a odelor, vezi: James H.
CHARLESWORTH (ed.), The Earliest Christian Hymnbook. The Odes of
Solomon, Cambridge, James Clarke & Co, 2009 (informaiile introductive le-
am preluat de la p. XIII-XXIII). 7 Dimitri CONOMOS, „Hymnography”, in John A. MCGUCKIN (ed.), The
Encyclopedia of Eastern Orthodox Christianity, vol. I: A-M, Oxford, Wiley-
Blackwell, 2011, p. 321. 8 John A. MCGUCKIN, „Poetry and Hymnography (2): The Greek World”, in Susan
ASHBROOK-HARVEY/David G. HUNTER (eds.), The Oxford Handbook of Early
Christian Studies, Oxford, Oxford University Press, 2008, p. 645. 9 Câteva scurte cântri cretine vechi, folosite anterior secolului al IV-lea, care s-au
pstrat, ar fi formulele doxologice, cântarea Lumin lin, precum i aclamaia
cunoscut în tradiia siriac sub numele lkh mr (ie Doamne). Vezi: Ene
BRANITE, Liturgic general, p. 319; François CASSINGENA-TRÉVEDY,
„L’Hymnographie syriaque”, în François CASSINGENA-TRÉVEDY/Izabela
JURASZ (eds.), Les liturgies syriaques, (Études Syriaques 3), Paris, Geuthner,
2006, p. 185. 10 Dimitri CONOMOS, „Hymnography”, p. 321-322. 11 Limba siriac este o form a limbii aramaice târzii, provenind din zona oraului
Edessa (astzi Urfa, în sud-estul Turciei) din nordul Mesopotamiei, fiind
Andrei
MACAR
124
Mesopotamiei, la grania de est a Imperiului Roman. Cretinii de
aici au început s foloseasc atât de mult poezia în viaa Bisericii,
încât nu este greit s afirmm c aceasta a devenit pentru tradiia
lor teologic caracteristica principal12, ajungând s joace un rol
foarte important în întreaga istorie a literaturii siriace.
Datorit caracteristicilor ei unice i a feluritelor forme de
expresie, poezia siriac a atras atenia cercettorilor i a început s
fie tot mai studiat i tradus începând cu secolul al XX-lea. În
ultimii ani, întâlnim din ce în ce mai des referiri la ea i în spaiul
teologic românesc, fie c vorbim de contribuii proprii ale autorilor
români13, fie de traducerile în limba român ale unor articole i
atestat din secolul I d. Hr. Aproape toat literatura disponibil în limba siriac
clasic provinde de la comunitile cretine care s-au dezvoltat de acolo
începând cu secolul al II-lea. „Epoca de aur” a limbii i literaturii siriace este
perioada secolelor IV-VII. Dup aceea, ea a început s fie înlocuit de cretinii
tradiiei siriace cu limba arab, cunoscând, totui, în secolele XI-XIII o
perioad de renatere (aa numita „renatere siriac”). Siriaca clasic înc este
folosit astzi ca limb liturgic, dar exist i încercri ale unor intelectuali i
savani de a reînvia forma clasic ca limb vorbit (aa numita „siriac
kthobonoyo”). Ca limbi vorbite având la baz siriaca clasic, exist mai multe
dialecte, între care cele mai cunoscute sunt turoyo (în provincia Mardin din
sud-estul Turciei) i sureth (în nordul Irakului, în special în zona Mosul). Vezi:
Aaron M. BUTTS, „Syriac Language”, în Sebastian BROCK et alii (eds),
Gorgias Encyclopedic Dictionary of the Syriac Heritage, Piscataway, Gorgias
Press, 2011, p. 390-391. Articol disponibil online la adresa
https://gedsh.bethmardutho.org/entry/Syriac-Language (accesat la 28.02.2021). 12 Sebastian Brock, reputatul cercettor al cretinismului siriac de la Universitatea
din Oxford, preciza c „...exist un numr important de trsturi care
deosebesc tradiia siriac local de alte tradiii [cretine, subl. ns.]. Probabil c
cea mai important trstur distinctiv este folosirea ampl a poeziei, atât ca
vehicul pentru teologie, cât i pentru învmântul catehetic” – Sebastian
BROCK, „colile teologice de la Antiohia, Edessa i Nisibis”, trad. Andrei
Macar, în Teologie i via, 1-4/2016, p. 160-161. 13 Menionm aici doar contribuiile care au dedicat mcar un capitol poeziei
siriace. A se vedea urmtoarele capitole: Literatura sirian imnografic (p.
270-271), în Ioni APOSTOLACHE, „Privire retrospectiv asupra aspectelor
hristologice din teologia sirian” în Mitropolia Olteniei, 1-4/2012, p. 252-272;
Imnografia, o caracteristic a teologiei siriene (p. 185-187) i Dimensiunea
hristologico-mistic a imnografiei siriene (p. 187-190), în IDEM, „Teologia
sirian de la formare la afirmare”, în Studia Universitatis Babe-Bolyai.
Poezia cretin siriac în Antichitatea târzie.
O scurt introducere în elementele ei definitorii
125
volume tiinifice14, sau chiar de traducerea unor exemple de poezie
siriac15. Recent, chiar i intelectuali de marc din România s-au
Theologia Orthodoxa, 1/2014, p. 179-190; Expresia poetic a teologiei syriene
(p. 139-140), în Ovidiu PANAITE, „Note introductive pentru o contextualizare
istoric i cultural a cretinismului syriac (II)”, în Altarul Reîntregirii, 2/2014,
p. 125-144; Mistica legturii nupiale în imnografia siriac (p. 119-122) i
Cântarea Cântrilor, surs de inspiraie în imnografia siriac (p. 122-124), în
Ioni APOSTOLACHE, Întunericul luminos. Confluene i idei mistice la Prinii
Orientali. Scrisorile lui Ioan Sabba, misticul sirian din Muntele Dalyatha,
Craiova, Edit. Mitropolia Olteniei, 2019, 326 p. 14 A se vedea urmtoarele capitole din studii sau volume traduse în românete:
Forma poetic (p. 42-44) i Poetul ca teolog (p. 48-50), în Sebastian BROCK,
Efrem Sirul. I: Ochiul luminos. Viziunea spiritual a lumii la Sfântul Efrem
Sirul. II: Imnele despre Paradis, trad. Mircea Ielciu i Ioan I. Ic jr., Sibiu,
Edit. Deisis, 1998, 287 p.; Discursurile în versuri (mimre) i imnele
(madrashe) (p. 265-268), în André de HALLEUX, „Privire critic asupra operei
efremiene”, anex în Sebastian BROCK, Efrem Sirul. I: Ochiul luminos..., p.
261-274; Temele poeziei siriace (p. 53-56) i Categorii de poei sirieni (p. 57-
60), în Ignatius Aphram I BARSOUM, Mrgritare risipite. O istorie a
literaturii i tiinelor siriace, trad. Ovidiu Tma, cuvânt înainte de Terezia
Filip, Baia Mare, Edit. Proema, 2016, 632 p. 15 Cele mai cunoscute creaii poetice siriace disponibile în limba român sunt cele
ale Sfântului Efrem Sirul. Ele au fost traduse din limbi moderne (englez,
francez, german), iar nu din originalul siriac, având la baz, totui, cele mai
apreciate traduceri contemporane realizate pe baza originalului. A se vedea
urmtoarele imne: imnele raiului, în Sebastian BROCK, Efrem Sirul. I: Ochiul
luminos..., p. 195-260, sau în Sfântul Efrem Sirianul, Imnele raiului, trad. Ioan
I. Ic jr., Sibiu, Edit. Deisis, 2010, 152 p.; imnele Naterii i Artrii
Domnului, în IDEM, Imnele Naterii i Artrii Domnului, trad. Ioan I. Ic jr.,
ediia a II-a, Sibiu, Edit. Deisis, 2010, 221 p.; imne despre Postul Mare i
Sfintele Pati, în IDEM, Imnele Presimilor, Azimelor, Rstignirii i Învierii,
trad. Ioan I. Ic jr., Sibiu, Edit. Deisis, 22010, 253 p.; imnele perlei I-V, în
„Sfântul Efrem Sirul. Imnele Perlei (I i II)”, trad. Ioni Apostolache, în
Teologie i via, 1-4/2012, p. 224-236, i în „Sfântul Efrem Sirul. Imnele
Perlei (III-V)”, cuvânt introductiv i trad. Ioni Apostolache, în Teologie i
via, 5-8/2013, p. 186-212. În afar de imnele efremiene, mai avem în
traducere româneasc i alte compoziii poetice siriace, majoritatea anonime,
traduse, de asemenea, dup ediiile moderne. A se vedea: Tânguirea Mariei,
nepoata lui Avraam din Qidun (scris sub forma unui acrostih în ordine
alfabetic), în Sfintele femei ale orientului sirian, texte prezentate i traduse din
limba siriac de Sebastian P. Brock i Susan Ashbrook-Harvey, trad. Gheorghe
Fedorovici, Bucureti, Edit. Sophia, 2005, p. 71-76; Heruvimul i tâlharul
Andrei
MACAR
126
artat contieni de faptul c tradiia cretin siriac a produs
„capodopere de poezie liturgic“16. Prin urmare, merit din plin s
zbovim asupra problematicii poeziei cretine siriace, într-un efort
de sincronizare la dezbaterile cercettorilor occidentali asupra
ei,urmrind s-i prezentm succint originea, reprezentanii de marc
i formele în care a fost exprimat, precum i caracteristicile
principale.
i primele opere poetice
Spaiul geografic i cultural în care a aprut poezia siriac
este localizat în nordul Mesopotamiei, mai precis în oraele
Edessa17 i Nisibis18 cu teritoriile dimprejurul lor. Fiind situate pe
Drumul mtsii, Edessa i Nisibis erau, în primele secole cretine,
punctele principale de atracie din nordul Mesopotamiei i locul de
întâlnire dintre mari culturi, civilizaii i religii ale lumii antice.
Substratului aramaic autohton din cele dou orae i s-au adugat,
de-a lungul timpului, influene parto-iraniene (zoroastriene), arabe
(poem dialogic), în Sfântul Efrem Sirianul, Imnele raiului, p. 127-134; Imne
dedicate Maicii Domnului, în Mireasa luminii. Imne din Bisericile Siriene
despre Maica Domnului, trad. Ioni Apostolache i Hermina Maria
Apostolache dup versiunea în limba englez a prof. Sebastian Brock, Craiova,
Edit. Mitropolia Olteniei, 2019, 242 p. (volumul cuprinde imne liturgice,
poeme dialogice i omilii în versuri); imn anonim de Boboteaz, în Ioni
Apostolache, Întunericul luminos. Confluene..., p. 127-137. 16 Vezi: Teodor BACONSCHI, „Ucenicii lui Evagrie”, în Dilema veche, nr. 879, 11-
17 februarie 2021, disponibil la adresa https://dilemaveche.ro/sectiune/din-
polul-plus/articol/ucenicii-lui-evagrie (accesat la 14.02.2021). 17 Astzi oraul Urfa, în sud-estul Turciei. Pentru o prezentare introductiv a
specificului cultural din Edessa, vezi capitolul Edessa – istorie, cultur, religie
(p. 131-140), în Andrei MACAR, „Structuri de învmânt religios în Edessa.
coala perilor”, în Studii Teologice, 1/2015, p. 129-158. 18 Astzi oraul Nusaybin, în sud-estul Turciei, pe grania cu Siria. Pentru o scurt
prezentare, vezi: Hidemi TAKAHASHI, „Nisibis, Nibin, Nusaybin”, în
Sebastian BROCK et alii (eds), Gorgias Encyclopedic Dictionary..., p. 310-311.
Articol disponibil online la adresa https://gedsh.bethmardutho.org/entry/Nisibis
(accesat la 28.02.2021).
O scurt introducere în elementele ei definitorii
127
i, mai ales, elenistice i iudaice19. Comunitatea iudaic din regiune
avea o prezen multisecular i era foarte influent cultural prin
academiile teologice de care dispunea20. Limbile principale vorbite
aici erau greaca i acel dialect al aramaicii din care avea s se
cristalizeze limba siriac (numit, de aceea, isiro-aramaic), o
parte semnificativ a locuitorilor fiind bilingv (în special la
Edessa). Peisajul cretin al regiunii, în primele patru secole, nu era
unul omogen. La Edessa i Nisibis coexistau, alturi de cretinismul
autentic, mai multe grupri de inspiraie cretin, deloc lipsite de
influen, care aveau ca figuri centrale nume precum Marcion,
Bardesanes sau Mani21.
Trebuie spus faptul c sursele disponibile pân acum ne
arat c poezia siriac a aprut pentru prima dat tocmai în rândul
acestor grupri eretice. Cele dou mrturii disponibile în acest
sens sunt Istoria bisericeasc a lui Sozomen († cca 450)22 i un
19 Pentru detalii, vezi: Judah B. SEGAL, Edessa: „The Blessed City”, Oxford, Clarendon
Press, 1970, 308 p.; Ute POSSEKEL, Evidence of Greek Philosophical Concepts in
the Writings of Ephrem the Syrian, (Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium
580, Subsidia, 102), Leuven, Peeters, 1999, 265 p. (capitolul Nisibis, Edessa, and
the Hellenization of Mesopotamia, p. 13-32); Paul S. RUSSELL, „Nisibis as the
background to the life of Ephrem the Syrian”, în: Hugoye: Journal of Syriac
Studies, 2/2005, p. 179-235; Rocco PALERMO, „Nisibis, capital of the province of
Mesopotamia: some historical and archaeological perspectives”, în Journal of
Roman Archaeology, 27/2014, p. 456-471. 20 Despe prezena iudaic în nordul Mesopotamiei, vezi: Han J.W. DRIJVERS, „Jews
and Christians at Edessa” in Journal of Jewish Studies, 1/1985, p. 88–102. 21 Cf. IDEM, Cults and Beliefs at Edessa, Leiden, Brill, 1980, p. 175-196. 22 Sozomen afirm despre începuturile poeziei siriace urmtoarele: „eu nu sunt în
necunotin de faptul c au existat câiva brbai foarte învai i în Osrhoene
[regiunea a crei capital era Edessa, subl. ns.], precum Bardesanes, care a
întemeiat erezia numit dup numele lui, i Harmonius, fiul su. Se spune c
acesta din urm era foarte elevat în tiina greac i a fost primul care a adus
sub jugul metrului i al modurilor muzicale limba lui matern [adic siriaca,
subl. ns.] i a dat corurilor compoziiile sale. Chiar i astzi sirienii le cânt,
adeseori, cântrile, folosind, îns, melodiile, iar nu versurile lor. Pentru c
Harmonius nu a fost lipsit întru totul de erezia tatlui su, nici de doctrinele
filozofilor greci despre suflet, despre originea i descompunerea corpurilor i
despre reîncarnare... Vzând Efrem c sirienii sunt sedui de frumuseea
cuvintelor i a ritmului poeziilor lui Harmonius, iar prin aceasta se obinuiau s
gândeasc la fel ca el, s-a aplecat asupra înelegerii metrului folosit de
Andrei
MACAR
128
imn împotriva ereziilor al Sfântului Efrem Sirul (cca 306-373)23.
De aici aflm c primii autori care au compus poezie siriac au
fost Bardesanes (152-222) i fiul su Harmonius, acetia
organizând chiar coruri care interpretau creaiile în cadrul
adunrilor religioase. Efrem accentueaz c Bardesanes a introdus
metrul în tehnica poetic i a încercat s-l imite pe psalmistul
David prin frumuseea poeziei i prin cele o sut cincizeci de imne
pe care le-a compus24. Sozomen ne mai arat c Efrem era
contient de atracia exercitat de aceste imne asupra cretinilor,
fiind îngrijorat de faptul c acetia ajungeau prin ele la învturi
Harmonius, dei nu cunotea cultura greac, reuind s compun pe muzica
scrierilor lui Harmonius texte conforme cu dogmele Bisericii... De atunci,
sirienii cânt melodiile lui Harmonius, dar folosind cuvintele lui Efrem” –
SOZOMÈNE, Histoire Ecclésiastique, Livre III, 16, 5-7, (Sources Chrétiennes
418), traduction par † André Jean Festugière, revue par Bernard Grillet, Paris,
Éditions du Cerf, 1996, p. 150-153. André de Halleux afirm c atribuirea
originii poeziei siriace lui Harmonius este legendar, acest fapt fiind sugerat
chiar de numele lui, în timp ce Sebastian Brock consider informaia pe care
ne-o livreaz Sozomen despre tiina greac a lui Harmonius ca fiind „produsul
ovinismului cultural grecesc”. Prin aceasta, Sozomen ar vrea s scoat în
eviden c Harmonius a preluat de la greci tehnica poetic. Vezi: André de
HALLEUX, „Privire critic asupra operei...”, p. 266; Sebastian BROCK, „Poetry
and Hymnography (3): Syriac”, în Susan ASHBROOK-HARVEY/David G.
HUNTER (eds.), The Oxford Handbook of Early..., p. 659. 23 „El [Bardesanes, subl. ns.] a compus imne crora le-a adugat melodii; / El a
compus cântri i a introdus metrul; / El a divizat frazele prin caden i
msuri. / i a oferit oamenilor sfini otrav amar disimulat în dulcea. /
Bolanvii nu au avut cum s aleag un remediu folosiror sntii // El a vrut s-
l imite pe David i s se împodobeasc cu frumuseea lui. / Nzuind la aceleai
elogii, el a compus precum David / O sut cincizeci de cântece...” – ÉPHREM
DE NISIBE, „Hymne LIII“, în Hymnes contre les hérésies. Hymnes contre
Julien, tome II (Sources Chrétiennes 590), texte critique du CSCO – Edmund
Beck, introduction, traduction, notes et index Dominique Cerbelaud, Paris, Les
Éditions du Cerf, 2017, p. 320-321. 24 Cu excepia unor versuri ale lui Bardesanes citate în unele imne efremiene i în scrieri
ale autorului siro-oriental Theodor bar Koni, nu s-a pstrat nimic din creaia lui
poetic. Vezi: Rubens DUVAL, La littérature syriaque, Paris, Librairie Victor
Lecoffre, 1900, p. 18; Han J.W. DRIJVERS, „Solomon as Teacher. Early Syriac
Didactic Poetry”, in H.J.W. DRIJVERS et alii (eds.), IV Symposium Syriacum 1984.
Literary Genres in Syriac Literature (Groningen – Oosterhesselen 10-12
September), (Orientalia Christiana Analecta 229), Roma, 1987, p. 123.
Poezia cretin siriac în Antichitatea târzie.
O scurt introducere în elementele ei definitorii
129
teologice greite. Prin urmare, el alege s imite melodiile i
tehnica acestor compoziii, înlocuind textele cu unele orthodoxe25.
Relatarea lui Sozomen este confirmat, parial, de Efrem însui,
care afirm într-un imn c a încercat prin opera lui s fac
concuren ereziilor i s le combat26.
Aceste mrturii textuale ne arat, aa cum afirm F.
Cassingena-Trévedy, c ar fi „o iluzie s considerm extraordinara
înflorire imnografic din Mesopotamia secolului al IV-lea –
«miracolul efremian» i continuarea sa – ca fiind un fel de generaie
spontan. În realitate, Efrem beneficiaz, mai mult decât se consider
în general, de o tradiie literar i de reprezentri elaborate în medii
eterodoxe, el motenind un instrument deja perfecionat de
predecesori fascinani”27. Acest instrument apruse într-o cultur
retoric i poetic în care elementele siro-aramaice, de origine
semitic, s-au dezvoltat într-un mod aparte în ambiana nord
mesopotamian impregnat subtil de cultura elenistic. Totui, nu este
uor s identificm influenele elenistice din poezia siriac, iar pentru
aceast chestiune cercettorii nu au gsit înc soluii definitive28. Ele
nu trebuie, îns, subestimate, pentru c îi fac simit prezena în
modelele de gândire i în unele expresii folosite de poei29.
Pe de alt parte, elementele siro-aramaice locale sunt
dominante i evidente în forma pe care a îmbrcat-o poezia siriac.
Multe dintre ele înfieaz semnificative asemnri stilistice i
25 La fel ca în Orient, ereziile au stimulat apariia poeziei orthodoxe liturgice i în
Occident. Ambrozie de Milan i Augustin de Hipona au fost impulsionai s
foloseasc poezie imnografic în combaterea arienilor i a donatitilor care
reuiser s-i atrag pe muli prin creaiile poetice pe care le întrebuinau. Cf.
François CASSINGENA-TRÉVEDY, „L’Hymnographie syriaque”, p. 192. 26 „Eu nu am tulburat linitea turmei tale /Ci, atât cât mi-a fost posibil, / Am dat
deoparte lupii din ea. / i am construit dup puterile mele / Împrejmuirea
imnelor, / Pentru oile staulului tu” - ÉPHREM DE NISIBE, „Hymne LVI“, în
Hymnes contre les hérésies, p. 365. 27 François CASSINGENA-TRÉVEDY, „L’Hymnographie syriaque”, p. 191. 28 Despre influenele elenistice în opera lui Efrem Sirul i a poetului Narsai, vezi:
Ute POSSEKEL, Evidence of Greek Philosophical Concepts..., 265 p.; Sebastian
BROCK, „Greek Words in Ephrem and Narsai: A Comparative Sampling”, în
Aram 11-12/1999-2000, p. 439-449. 29 François CASSINGENA-TRÉVEDY, „L’Hymnographie syriaque”, p. 186-187.
Andrei
MACAR
130
tematice chiar cu poezia iudaic din perioada de început a
cretinismului. Ele suntdeterminate de înrudirea lingvistic ide
schimburile culturale generoase dintre evrei i cretinii siriaci30.
Putem aminti, între acestea, câteva asemnri identificate de O.
Münz-Manor într-un studiu comparativ al unor creaii poetice
siriace i iudaice: importana acordat metrului silabic,folosirea
acrostihului, coninutul organizat în succesiuni de rânduri a câte
patru versuri, dimensiunea narativ a textului, prezena dialogului
între personajele menionate i dezvoltarea coninutului textului
biblic-surs în cadrul textului poetic31.
3. Formele poetice siriace i reprezentanii lor
Cel care a folosit magistral instrumentul poetic siriac al
predecesorilor a fost Sfântul Efrem Sirul32. Nscut la Nisibis în
jurul anului 300, Efrem a activat în cea mai mare parte a vieiica
diacon-imnograf în localitatea natal, fiind ucenic al Sfântului
Iacob, episcopul Nisibisului (participant la primul Sinod
Ecumenic de la Niceea). În anul 363, a fost nevoit s abandoneze
oraul atunci când romanii l-au cedat Persiei sasanide, iar ultimii
zece ani din via i-a petrecut la Edessa. Creaia sa poetic siriac
a avut un scop pastoral i teologic, urmrind s contribuie la
statornicirea orthodoxiei în nordul Mesopotamiei. Ea este ancorat
30 Vezi nota 20 i studiile: Han DRIJVERS, „Syrian Christianity and Judaism”, în
Judith LIEU/John NORTH/Tessa RAJAK (eds.), The Jews among Pagans and
Christians in the Roman Empire, Londra, Routledge, 1992, p. 124-146; Gerard
ROUWHORST, „Jewish Liturgical Traditions in Early Syriac Christianity”, în
Vigiliae Christianae, 1/1997, p. 72-93. 31 Ophir MÜNZ-MANOR, „Hebrew and Syriac Liturgical Poetry. A Comparative
Outlook“, în Aaron M. BUTTS/Simcha GROSS (eds), Jews and Syriac
Christians. Intersections across the First Millennium, (Texts and Studies in
Ancient Judaism 180), Tübingen, Mohr Siebeck, 2020, p. 231-253. Analogii
între poezia siriac i cea iudaic mai menioneaz i R. Duval. Vezi: La
littérature syriaque, p. 16-17. 32 Pentru cercetrile teologiei româneti despre Efrem Sirul, vezi: Varlaam
MERTICARIU, Literatura patristic în teologia româneasc (I). Bibliografie,
Bucureti, Edit. Basilica, 2009, p. 639-660.
Poezia cretin siriac în Antichitatea târzie.
O scurt introducere în elementele ei definitorii
131
profund în textul i universul biblic i recurge, adesea, la imagini
i exemple din lumea înconjurtoare33. Nu greim afirmând c
poezia lui a devenit modelul principal la care s-au raportat
creaiile poetice siriace de mai târziu i doar rareori au reuit s o
depeasc34.
Cele dou forme poetice fcute celebre de Efrem Sirul se
numesc madrš (pl. madrše)35, adic „imnul” i memr (pl.
memre)36, adic „discursul” sau „omilia metric”. Ele sunt diferite
sub aspect formal, dar au ca element comun fundamental metrul
siriac (syr.mšut). Acesta este diferit de cel al poeziei greceti care
avea la baz cantitatea lung sau scurt a silabelor (de exemplu în
epopee, tragedie sau în poezia liric)37, fiind bazat pe numrarea
silabelor (syr. hegyne)38.În cele ce urmeaz, vom arta specificul
celor dou mari genuri poetice, cu variaiunile lor, aplecându-ne,
33 Ute POSSEKEL, „The Emergence of Syriac Literature to AD 400”, in Daniel KING
(ed.), The Syriac World, Londra, Routledge, 2019, p. 318-319. 34 Rubens DUVAL, La littérature syriaque, p. 19. 35 Madrš înseamn în siriac atât „imn” i „poem în versuri”, cât i „comentariu”
i „expunere”. Vezi: J. PAYNE-SMITH, A Compendious Syriac Dictionary,
Oxford, Clarendon Pres, 1903, p. 254. Pentru o explicaie detaliat a
etimologiei, plecând de la rdcina cuvântului, cu referire i la alte limbi
semitice, vezi: François CASSINGENA-TRÉVEDY, „L’Hymnographie syriaque”,
p. 193-194. 36 Termenul memr nu desemneaz în siriac doar omilia metric, ci i un discurs
în proz (corespondent al grecescului logos), un tratat, sau chiar un capitol al
unei cri. Vezi: J. PAYNE-SMITH, A Compendious Syriac Dictionary, p. 247;
Sebastian BROCK, „Later Syriac Poetry”, în Daniel KING (ed.), The Syriac
World, p. 334. 37 Petre VINTILESCU, Despre poezia imnografic..., p. 14: „În poezia clasic,
accentul sau prosodia era metric sau mai bine zis cantitativ. Îi spunem astfel
pentru c indica nu accentul propriu-zis sau tonul, ci durata sau cantitatea
silabelor, corespunztoare cantitii vocalelor; vocalele lungi i respectiv
silabele lor au în ritmul metric o valoare dubl decât cele scurte. În prosodia
metric, deci, mldierea vocii la silabele lungi era o chestiune de durat, de
intensitate, de timbru”. 38 Pentru o discuie detaliat a metricii siriace, vezi: J.-P. MARTIN, De la métrique
chez les Syriens, Leipzig, 1879, 71 p.; Gustav HÖLSCHER, Syrische Verskunst,
Leipzig, 1932, 206 p.
Andrei
MACAR
132
succint, i asupra altor trei genuri aprute în Antichitatea târzie, dar
care nu au cunoscut o posteritate la fel de grandioas.
3.1. Memr
numr de silabe (izosilabice). Cele mai folosite msuri în memrele
siriace sunt cea de apte silabe, aparinându-i lui Efrem Sirul („metrul
efremian”), i cea de dousprezece silabe („metrul sarugian”), fcut
celebr de autorul miafizit Iacob de Sarug (cca. 451-521), considerat
a fi i maestrul genului memra39. Alturi de acestea erau folosite, mai
rar, msura de cinci silabe (a lui Balai de Blash – secolele IV-V),
msura de ase silabe i cea de opt silabe. Cea mai popular msur a
devenit cea a lui Iacob de Sarug, fapt pentru care o bun parte din
memrele efremiene au încetat s fie întrebuinate i, prin urmare, s-au
pierdut. Memr nu era divizat în strofe, iar uneori putea s aib
dimensiuni foarte întinse ce depeau dou mii de versuri. Ea era
destinat recitrii ritmate, fiind compus mai ales pentru
întrebuinarea liturgic la marile srbtori i la comemorrile
sfinilor. Memrele mai erau folosite în cadrul instruciei catehetice a
cretinilor, iar uneori i în spaiul privat, ca lectur duhovniceasc40.
În cadrul acestui gen poetic, un loc special îl ocup memrele
narative. Acestea repovestesc evenimente biblice sau biografii ale
personajelor biblice i integreaz rostiri ale personajelor. În plus,
memrele narative nu conin aproape deloc intervenii omiletice ale
autorului, dar uneori acesta alege s dezvolte coninutul textelor
biblice prin adugarea unor episoade fictive41. Un exemplu elocvent
este reprezentat de dou memre din secolul al V-lea despre Avraam
i jertfirea lui Isaac (Facerea 22), atribuite eronat Sfântului Efrem
(cel mai probabil anonime)42. Contrar descrierii vetero-
39 Cf. François CASSINGENA-TRÉVEDY, „L’Hymnographie syriaque”, p. 204. 40 Rubens DUVAL, La littérature syriaque, p. 20-21; Ignatius Aphram I BARSOUM,
Mrgritare risipite..., p. 50. 41 Sebastian BROCK, „Poetry and Hymnography (3): Syriac”, p. 663. 42 Pentru textul original siriac, o traducere în englez i un comentariu, vezi:
Sebastian BROCK, „Two Syriac Verse Homilies on the Binding of Isaac”, în Le
Poezia cretin siriac în Antichitatea târzie.
O scurt introducere în elementele ei definitorii
133
testamentare, autorul memrelor o introduce în desfurarea
evenimentelor pe Sara, soia lui Avraam, i o transform în eroina
întregului episod. Alte memre narative celebre sunt: memr despre
Iona i pocina ninivitenilor (autentic efremian) i memr despre
Iosif i fraii si (atribuit uneori lui Efrem, alteori lui Balai)43.
Prima dintre acestea este folosit liturgic în timpul postului
ninivitenilor din tradiia siriac, dar a devenit cunoscut în întreg
spaiul cretin prin traducerile în greac, latin, armean, georgian
i etiopian (geez)44.
Un alt grup de memre face parte din categoria poeziei
dialogice dramatice, care include atât madrše (cu varianta
soghyth) cât i memre, multe fiind compuse în secolele V-VI.
Originea lor trebuie cutat într-un vechi gen de dispute vizavi
de prioritatea în rang din literatura antic sumerian i acadian
din Mesopotamia. Aceast categorie prezint legturi evidente
cu poezia cretin greac ulterioar, atât la nivel formal, cât i în
privina coninutului. În plus, cercettorii au dovedit c ea i-a
manifestat influena i în lumea arab prin traduceri directe sau
adaptri45. Compoziiile din categoria poeziei dialogice
dramatice au fost clasificate pentru prima dat de Sebastian
Brock, care a identificat cinci tipuri diferite46. Unele dintre
aceste tipuri sunt prezente fie numai sub form de memr, fie
numai ca madrš/soghth, fie în ambele forme. Redm aici
tipurile identificate de S. Brock care includ memre dialogice
Muséon, 1-2/1986, p. 61-129 (republicat cu pstrarea paginaiei din original în
cap. VI din IDEM, From Ephrem to Romanos. Interactions between Syriac and
Greek in Late Antiquity, Aldershot, Ashgate Variorum, 1999). 43 IDEM, „Poetry and Hymnography (3): Syriac”, p. 662-663. 44 Despre variantele siriace i traducerile acestei memr, vezi: IDEM, „Ephrem’s
Verse Homily on Jonah and the Repentance of the Nineveh: Notes on the
Textual Tradition”, in Peter VANDEUN/Antoon SCHOORS/Carl LAGA (eds),
Polihistôr. Miscellanea in Honorem Caroli Laga Septuagenarii, (Orientalia
Lovaniensia Analecta 60), Leuven, Peeters, 1994, p. 71-86 (republicat cu
pstrarea paginaiei din original în cap. V din Sebastian BROCK, From Ephrem
to Romanos...). 45 Sebastian BROCK, „Dramatic Dialogue Poems”, în H.J.W. DRIJVERS et alii (eds.),
IV Symposium Syriacum 1984..., p. 135. 46 Cf. Ibidem, p. 136-137.
Andrei
MACAR
134
dramatice (doar patru din totalul de cinci tipuri), urmând ca într-
un subcapitol ulterior s ne referim i la madršele din aceast
categorie.
Tipul I cuprinde o singur memr („Trupul i Sufletul II”,
atribuit lui Iacob de Sarug47)i este caracterizat de un dialog
realizat sub forma perechilor de versuri care alterneaz între
personaje. Din acest tip lipsete naraiunea, cu excepia unei scurte
introduceri. Tipul II este o form derivat din primul, dar de data
aceasta nu mai întâlnim alternana câte unei perechi de versuri a
fiecruia dintre cele dou personaje, ci alternana unor blocuri cu
numr neuniform de perechi. Tipul II cuprinde dou memre:
„Împotriva evreilor” – nr. 6, a lui Iacob de Sarug48 i „Cedrul i
Via de vie”, a lui David bar Paulos49. Tipul IV este format
exclusiv din memre, fiind caracterizat de un cadru narativ extins în
care sunt purtate dialoguri. Tema abordat în aceste memre este
întotdeauna biblic (spre deosebire de celelalte tipuri), dar, având
în vedere c autorul spune, de fapt, o poveste, nu sunt prezente
47 Memra „Trupul i Sufletul II” este editat de Sebastian Brock în Sogyatha
mgabbyatha [Selected Dispute Poems], Glane-Holland, 1982, p. 93-102.
Volumul este disponibil online la adresa: https://archive.org/
details/BrockSugyathaMgabyatha/page/n65/mode/2up (accesat la 23.02.2021).
O traducere în englez este disponibil în Han J.W. DRIJVERS, „Body and Soul:
a perennial problem”, în G.J. REININK/H.L.J. VANSTIPHOUT (eds), Dispute
Poems and Dialogues in the Ancient and Mediaeval Near East. Forms and
Types of Literary Debates in Semitic and Related Literatures, (Orientalia
Lovaniensia Analecta 42), Leuven, Peeters/ Departement Oriëntalistiek, 1991,
p. 121-134. Pentru textele poetice siriace coninând dispute între suflet i trup,
vezi: Sebastian BROCK, „Tales of Two Beloved Brothers: Syriac Dialogues
between Body and Soul”, în Leslie S.B. MACCOULL (ed.), Studies in the
Christian East in Memory of Mirrit Boutros Ghali, Washington D.C., 1995, p.
29-38 (republicat cu pstrarea paginaiei din original în cap. IX din Sebastian
BROCK, From Ephrem to Romanos...). 48 Pentru o ediie a textului siriac împreun cu o traducere în limba francez, vezi:
Micheline ALBERT (ed.), „[Homélie VI] de Mar Jacques, contre les juifs”, în
Jaques de Saroug. Homélies contre les juifs, (Patrologia Orientalis 38.1),
Turnhout, Brepols, 1976, p. 161-181. 49 O ediie incomplet ofer P. Y. DOLABANI, Egrth d-Dwd bar Fawlos,
Mardin, 1953, p. 166-167, apud Sebastian BROCK, „Dramatic Dialogue
Poems”, p. 136.
O scurt introducere în elementele ei definitorii
135
elemente omiletice. Aici pot fi încadrate i unele texte poetice din
categoria memrelor narative menionate mai sus: cele dou memre
despre Avraam i jertfa lui Isaac i cea despre Iosif i fraii si.
Specific doar acestei categorii este memr anonim „Avraam i
Sara în Egipt” (cf. Facerea 12:10-20), renumit întrucât subiectul
este rar abordat în literatura omiletic cretin50. Tipul V, ultimul
din lista lui S. Brock, cuprinde memrele care introduc elemente
omiletice în naraiunea dramatic. Prin ele, autorul introduce
coninuturi moralizatoare i exegetice, sau se adreseaz direct
unuia dintre personaje. În acest tip se încadreaz, aproape
exclusiv, numai memrele, iar cele mai multe dintre ele au fost
redactate de Iacob de Sarug i Narsai (cca 410-503) – memr
„Despre Iosif”.
3.2. Madrš
Madrš, adic „imnul”, este o compoziie a genului liric,
fiind alctuit din versuri dispuse în strofe (syr. bayt) de lungimi
diferite. Spre deosebire de memr, unde întâlnim în general un
numr redus de msuri posibile (mai ales cinci, apte sau
dousprezece), madršele pot folosi un numr foarte variat de
msuri. Totui, în întreg cuprinsul unui astfel de imn vom avea
întotdeauna acelai numr de silabe51. Madršele Sfântului Efrem
i cele posterioare au fost, fr îndoial, compuse pentru a fi
cântate. Nu tim îns dac i cele anterioare, aprute în medii
eterodoxe, au fost cântate sau doar recitate52. Madršele efremiene
erau interpretate fie de un solist, în timp ce un cor cânta refrenul
50 Pentru o ediie a textului siriac, vezi: Sebastian BROCK/Simon HOPKINS, „A
Verse Homily on Abraham and Sarah in Egypt. Syriac Original with Early
Arabic Translation”, în Le Muséon, 1-2/1992, p. 87-146. 51 Rubens DUVAL, La littérature syriaque, p. 22; Sebastian BROCK, „Poetry and
Hymnography (3): Syriac”, p. 658. 52 Pentru o discuie asupra acestei chestiuni, vezi: Kathleen E. MCVEY, „Were the
Earliest Madrš Songs or Recitations?”, în G.J. REININK/A.C. KLUGKIST (eds),
After Bardaisan. Studies on Continuity and Change in Syriac Christianity in
Honour of Professor Han J.W. Drijvers, (Orientalia Lovaniensia Analecta 89),
Leuven, Peeters/ Departement Oosterse Studies, 1999, p. 185-199.
Andrei
MACAR
136
(syr. nth53), fie de dou coruri, fiecruia revenindu-i câte un
vers. Dac mrturia lui Iacob de Sarug din memr despre Sfântul
Efrem este adevrat, atunci mai cunoatem faptul c acestea erau
coruri de femei54.
amintite cuvintele introductive (syr. ql55) i acrostihul.
Cuvintele introductive sunt preluate dintr-un imn foarte cunoscut,
rolul lor fiind acela de a indica melodia care trebuie folosit la
interpretarea vocal a respectivei madrš. Numrul acestor
melodii este foarte mare, fiind identificate, numai pentru acele
madrše transmise sub numele lui Efrem Sirul, cel puin aptezeci
i cinci de melodii56. În total, tradiia poetic siriac cunoate în
jur de o sut cincizeci de qle, dar o bun parte dintre ele nu sunt
folosite decât foarte rar57. Cellalt element important al acestui
gen, acrostihul58, este cunoscut înc din versiunea ebraic a
53 Termenul nth înseamn „refren”, „rspuns liturgic”, dar i „imn” al
genului poetic nth. Vezi: J. PAYNE-SMITH, A Compendious Syriac
Dictionary, p. 405. În tradiia siro-oriental („nestorian”) nth a
devenit, în secolele IX-XI, chiar un gen poetic folosit liturgic. Acesta este
caracterizat de o structur cu trei pri, dintre care dou, prologul i
epilogul, cuprind linii (pri de vers) de lungimi diferite, în timp ce partea
principal este împrit în versuri care au un numr fix de linii
izosilabice. De regul, un vers conine patru linii scrise în msura de apte
silabe. Uneori, apare i un acrostih alfabetic. Cei mai mari reprezentani ai
acestui gen au fost Giwargis Warda i Khamis bar Qardahe. Vezi:
Alessandro MENGOZZI, „Onith”, în Sebastian BROCK et alii (eds),
Gorgias Encyclopedic Dictionary..., p 318. Disponibil online la adresa
https://gedsh.bethmardutho.org/Onitha (accesat la 28.02.2021). 54 Sebastian BROCK, „Poetry and Hymnography (3): Syriac”, p. 659. 55 Sensul principal al lui ql este „voce”, „sunet”, dar mai înseamn i „expresie”,
„tonalitate”, „vers” care indic melodia unei cântri. Prin ql se mai face referire
la ablonul silabic al unei madrš, iar în cadrul liturgic poate desemna un întreg
poem în strofe. Vezi: J. PAYNE-SMITH, A Compendious Syriac Dictionary, p. 505;
Sebastian BROCK, „Poetry and Hymnography (3): Syriac”, p. 659. 56 Ignatius Aphram I BARSOUM, Mrgritare risipite..., p. 50-51. 57 Sebastian BROCK, „Later Syriac Poetry”, p. 328. 58 Despre originea acrostihului pot fi spuse urmtoarele: „Folosit pentru prima
dat de Cicerone i de Dionisie din Halicarnas, în primele veacuri ale
cretinismului acrostihul (κρος – aflat la capt, extremitate, din afar,
στχος - vers) a primit aceeai importan ca i refrenul. Proveniena
O scurt introducere în elementele ei definitorii
137
Plângerile lui Ieremia 1-4), iar în Peshita, traducerea siriac a
Bibliei, este pstrat doar în Plângerile lui Ieremia59. În madršele
siriace este folosit mai ales acrostihul alfabetic, fiecare strof
având la începutul ei câte una din cele douzeci i dou de litere
ale alfabetului siriac, ceea ce face ca respectiva madrš s
conin douzeci i dou de strofe. Un acrostih întâlnit mai rar
este cel onomastic (cu numele autorului), prezent înc din
compoziiile efremiene (de exemplu în madršele despre
Biseric). Dei depete cadrul temporal al prezentului studiu,
merit amintit aici faptul c, începând cu secolul al IX-lea, poeii
siriaci au introdus rima în structura genului madrš. Aceast
evoluie are de-a face cu dorina lor de a imita poezia arab, într-
un context în care cretinismul siriac începea s-i exprime tot mai
des geniul creativ în limba arab60.
acrostihului nu este cunoscut, dar fiindc cele mai vechi dovezi ale
acrostihului se gsesc în rugciunile babiloniene, se pare c originea
rsritean nu poate fi exclus. Exist dou tipuri de acrostih: cel alfabetic
(divizat în acrostihul exterior i interior) i cel onomastic. Acrostihul
alfabetic a trecut în imnografia cretin prin intermediul modelului ebraic
(de exemplu Ps. 118 [sic! corect Ps. 119 din tradiia ebraic a VT, subl.
ns.], alctuit din 22 de secvene legate între ele prin literele alfabetului
ebraic) i sirian (imnele efremiene)... Din veacul al IV-lea, acrostihul
începe s fie folosit din ce în ce mai mult de imnografii cretini,
câtigându-i definitiv un statut privilegiat în tehnica poeziei imnografice,
îndeosebi a acatistului” - Alexandru PRELIPCEAN, „Cuvinte, d-mi
cuvinte”. De la viaa „smeritului Roman” la teologia poetic a Melodului
bizantin, Sibiu, Edit. Astra Museum, 2017, p. 144-145. 59 Ophir MÜNZ-MANOR, „Hebrew and Syriac Liturgical Poetry...”, p. 234, n. 11. 60 Sebastian BROCK, „Poetry and Hymnography (3): Syriac”, p. 658.
Sincronizarea la formele poeziei arabe avea s mearg chiar mai departe de
atât, iar unii reprezentani moderni ai tradiiei siriace, precum învatul
patriarh miafizit siro-ortodox Ignatius Aphram I Barsoum (1887-1957), nu
au vzut cu ochi buni aceast dezvoltare. Patriarhul afirma cu indignare c
„la finele secolului al treisprezecelea, unii poei fanatici au început s imite
cu exagerare instrumentele retorice arabe aa cum sunt paronomaza i
antiteza. S-au forat s compun poezie, spoliindu-i opera prin snobism i
complexitate, prejudiciind echilibrul delicat dintre form i coninut” -
Ignatius Aphram I BARSOUM, Mrgritare risipite..., p. 51.
Andrei
MACAR
138
poetice denumite în siriac soghyth (sg. soghth)61. Ele au ca
trstur principal strofa izosilabic compus din patru versuri a
câte apte silabe. Întrucât aceste compoziii erau destinate cântrii,
ele au la început o ql (melodia), iar strofele sunt separate adesea
prin nth (refren). De cele mai multe ori este prezent i acrostihul
alfabetic, care nu apare de la prima strof, ci abia mai târziu, de la
momentul începerii dialogului, întrucât primele strofe sunt
introductive. Specificul acestui acrostih este faptul c el este dublu,
fiecrei litere a alfabetului siriac corespunzându-i câte o replic a
celor doi participani la dialog. Prezena acrostihului alfabetic dublu
face ca lungimea imnelor soghth s fie de peste patruzeci i patru
de strofe, adugând i strofele introductive care variaz între dou i
dousprezece strofe62. O mare parte a compoziiilor soghth provin
din secolele V-VI i ar putea s îi aib originea în contextul
cântrilor liturgice, având în vedere c ele sunt transmise aproape
exclusiv în manuscrise liturgice ale slujbelor de sear63. Majoritatea
temelor prelucrate poetic în soghth sunt biblice, dar exist i
situaii când tematica compoziiei este din afara Bibliei, personajele
fiind preluate din istoria Bisericii sau reprezentând personificri:
împrteasa Elena i evreii, Chiril i Nestorie, trupul i sufletul,
lunile calendarului, grâul i aurul64.
Dei sunt atestate i sub alte forme65, madršele de tipul
soghth au devenit foarte populare sub forma poeziei dialogice
61 Pentru imne din aceast categorie traduse în limba român, vezi: Imne dialog
(Sogyatha), în Sfântul Efrem Sirianul, Imnele Naterii i Artrii..., p. 189-
218; Heruvimul i tâlharul, în IDEM, Imnele raiului, p. 127-134; Imne despre
Maica Domnului - Soghita 1-3, în Mireasa luminii. Imne..., p. 101-125. 62 Sebastian BROCK, „Syriac Dispute Poems: The Various Types”, în G.J.
REININK/H.L.J. VANSTIPHOUT (eds), Dispute Poems and Dialogues..., p. 110-111. 63 Sebastian BROCK, „Later Syriac Poetry”, p. 329. Pentru lista manuscriselor care
conin sogyth, vezi: IDEM, „Syriac Dispute Poems...”, p. 117-119. 64 Sebastian BROCK, „Poetry and Hymnography (3): Syriac”, p. 664. 65 IDEM, „Syriac Dispute Poems...”, p. 110.
Poezia cretin siriac în Antichitatea târzie.
O scurt introducere în elementele ei definitorii
139
coninând sau nu dispute între personaje, menionat în subcapitolul
3.1.Trei din cele cinci tipuri ale poeziei dialogice dramatice
identificate de S. Brock (cf. supra, p. 8) cuprind soghyth i
madrše clasice. Tipul Ile conine pe amândou (un exemplu este
„Disputa dintre Moarte i Diavol” a Sfântului Efrem66), în timp ce
în tipul II apar numai primele (de exemplu soghth anonim
„Disputa dintre Grâu i Aur”67). Tipul III, pe care nu l-am prezentat
mai sus întrucât nu includea memre ci exclusiv soghyth i
madrše clasice, este reprezentat de imnele în care dialogul este
dominant, dar poate avea mai mult de dou personaje. În plus, apare
un cadru narativ evident, iar replica unui participant nu mai este
restrâns la o singur strof care alterneaz cu replicile celorlali, ci
participanilor li se pot acorda replici de dimensiuni diferite. Un
exemplu este soghth despre Avraam i Isaac68, care red
istorisirea din Facerea 2269.
Trei genuri poetice aprute în Antichitatea târzie care au
cunoscut o întrebuinare mai redus decât memr, madrš i
soghthi sunt folosite în cadrul cultului liturgic se numesc tešbut,
quqoyo i takšefto. Tešbut (pl. tešbt =„doxologii“) este o form
poetic cunoscut din tradiia siro-oriental70, fiind compus din
66 Pentru o traducere în limba german, vezi: EPHRÄM DER SYRER, Carmina
Nisibena, nr. 52 (Bibliothek der Kirchenväter - ediie electronic), disponibil la
adresa https://bkv.unifr.ch/works/193/versions/214/divisions/86585 (accesat la
26.02.2021). 67 Pentru ediia textului siriac al acestei sogth, vezi: Sebastian BROCK, Sogyatha
mgabbyatha..., p. 111-112. 68 Textul siriac împreun cu o traducere în limba german a fost publicat de Bruno
Kirschner în articolul su „Alfabetische Akrosticha in der syrischen
Kirchenpoesie”, în Oriens Christianus. Römische Halbjahrhefte für die Kunde
des christlichen Orients, 1-2/1906, p. 44-69. Volumul este disponibil online la
adresa https://archive.org/details/orienschristian00grgoog/page/n41/mode/2up
(accesat la 26.02.2021). 69 Sebastian BROCK, „Dramatic Dialogue Poems”, p. 136-137. 70 În cadrul cretinismului siriac exist dou mari ramuri: cea vestic sau siro-
occidental, reprezentat de Biserica Siro-Ortodox sau Iacobit (miafizit), de
cântri de laud. Cele mai multe provin din secolele V-VII i au fost
compuse de autori precum Barsauma de Nisibis († cca 495), Sabrisho
(† 604), Ishoyahb al II-lea († 645), Babai cel Mare († 628) i Babai
de Nisibis (secolele VI-VII). Majoritatea sunt compuse în perechi de
câte patru silabe i au, uneori, un acrostih alfabetic. O parte dintre
aceste tešbt au fost preluate i în tradiia liturgic maronit71.
Celelalte dou forme poetice sunt cunoscute din tradiia siro-
occidental72. Quqoyo (pl. quqoye = „cântri scurte”, „olari”) a aprut
în secolele V-VI, iar cel care a compus primele astfel de cântri i a
dat numele acestui gen este Simon Olarul sau Quqoyo († 514). Ele
sunt cunoscute dintr-un manuscris siro-occidental copiat în anul 1568
de episcopul Bahnam din Arbo, care i le atribuie eronat pe toate
Sfântului Efrem Sirul73. În ce privete forma poetic takšefto
(„rugminte”, „implorare”), avem de-a face cu cântri de implorare.
S-au transmis pân astzi aproximativ dou sute cincizeci, dar nu este
clar cine este autorul lor. Unii le atribuie pe toate lui Rabula de
Edessa († 435), în timp ce alii consider c printre autori se mai
numr Efrem Sirul i Marutha din Takrit († 649)74.
3.5. Reprezentani ai poeziei siriace în Antichitatea târzie
Creaia poetic a Sfântului Efrem Sirul a fost imens. Dac
dm crezare surselor antice care ne relateaz despre ea, aflm c ar
Biserica Siro-Malankara din India i de Biserica Maronit, i ramura estic sau
siro-oriental, reprezentat de Biserica Asirian a Rsritului (cunoscut
adesea ca „Biserica Nestorian”), de Biserica Caldeean i de Biserica Siro-
Malabar din India. Pentru mai multe informaii în limba român despre
Bisericile Siro-Ortodox i Asirian, vezi: Martin TAMCKE, Cretinii din Tur
Abdin. O introducere în istoria Bisericii Ortodoxe Siriace, trad. Drago Boicu,
Sibiu, Edit. Andreian, 2015; Wilhelm BAUM/Dietmar W. WINKLER, Biserica
Asirian a Rsritului. O scurt introducere în istoria cretinismului siro-
oriental, trad. Andrei Macar, Iai, Edit. Doxologia, 2020. 71 Sebastian BROCK, „Later Syriac Poetry”, p. 330. 72 Datorit provenienei lor siro-occidentale, transliterm vocala lung „a” (scris
în alte situaii ca „”) din denumirea celor dou forme poetice, sub forma „o”,
deoarece „a”-lung este pronunat i tansliterat „o” în tradiia siro-occidental. 73 Ignatius Aphram I BARSOUM, Mrgritare risipite..., p. 117. 74 Ibidem, p. 117-118.
Poezia cretin siriac în Antichitatea târzie.
O scurt introducere în elementele ei definitorii
141
fi scris „aproximativ trei sute de miriade75 de versuri”, conform
mrturiei lui Sozomen76, „un ocean de memre”, dup cum afirm
Iacob de Sarug77, i „ase sute optsprezece madrše”, dup o not
din manuscrisul Syr. 10 Sinaiticus78. Cele mai vechi manuscrise
siriace cu opere efremiene provin de la începutul secolului al VI-
lea, dar multe dintre textele transmise nu îi aparin în realitate lui
Efrem. De exemplu, faptul c metrul de apte silabe a devenit
cunoscut ca „metrul efremian“ a determinat atribuirea multor
memre scrise în acest metru lui Efrem79. Cel care a realizat, cu
destul succes, restabilirea textelor autentic efremiene a fost
benedictinul Edmund Beck (1902-1991), acesta editând critic i
difereniat atât textele siriace autentice, cât i pe cele neautentice, în
38 de volume din colecia Corpus Scriptorum Christianorum
Orientalium80. Alturi de contribuia esenial pe care a adus-o la
popularizarea exprimrii poetice a teologiei, Efrem a intrat în istorie
i pentru faptul c a fost cel mai important scriitor de madrše.
Creaia sa a început s fie tradus i în alte limbi, proces început cu
limba greac chiar din timpul vieii lui. De-a lungul secolelor,au
urmat traduceri în armean, georgian, copt, etiopian,
arab,slavon i latin. O bun parte dintre aceste traduceri au fost
75 O miriad cuprinde un numr de zece mii, dar termenul se folosete i pentru a
desemna o cantitate foarte mare, nenumrabil. Numrul indicat de Sozomen
este, desigur, ireal. 76 Sozomène, Histoire Ecclésiastique, Livre III, 16, 4, p. 150-151. 77 Joseph P. AMAR (ed.), A Metrical Homily on Holy Mar Ephrem by Mar Jacob of
Sarug, (Patrologia Orientalis 47.1), critical edition of the Syriac text,
translation and introduction,Turnhout, Brepols, 1995, p. 32-33. 78 François CASSINGENA-TRÉVEDY, „L’Hymnographie syriaque”, p. 196. 79 Sebastian BROCK, „Poetry and Hymnography (3): Syriac”, p. 662. 80 Ioan I. IC jr., „O teologie poetic a misterului pascal”, studiu introductiv în
Sfântul Efrem Sirianul, Imnele Presimilor, Azimelor..., p. 8. Alturi de acest
studiu, pentru o introducere în problematica poeziei efremiene a se vedea i:
Ioan I. IC jr., „Sfântul Efrem, cretinismul siriac i cealalt teologie”, studiu
introductiv în Sebastian Brock, Efrem Sirul. I: Ochiul luminos..., p. 5-20 i
André de HALLEUX, „Privire critic asupra operei efremiene”, anex în
Sebastian BROCK, Efrem Sirul. I: Ochiul luminos..., p. 261-274.
Andrei
MACAR
142
realizate, îns, dup „Efremul grec”, fapt pentru care ele nu
pstreaz mai nimic din formele poetice siriace originare81.
Între autorii care au compus poezie siriac la sfâritul
secolului al IV-lea i în prima jumtate a secolului al V-lea îi
amintim pe Cyrillona, Rabula al Edessei i Balai de Blash. Despre
Cyrillona, informaiile biografice sunt foarte puine i incerte. Se
crede c a activat la sfâritul secolului al IV-lea pentru c
menioneaz într-un poem o invazie a hunilor82. Scrierile lui,
exclusiv poetice, au fost descoperite de cercettori la jumtatea
secolului al XIX-lea i sunt transmise într-un singur manuscris
pstrat la British Library. Ele au fost considerate înc de la
momentul descoperirii ca aparinând celor mai importante mrturii
ale poeziei siriace timpurii83. Compoziiile autentice ale lui
Cyrillona sunt în numr de cinci:Despre instituirea Euharistiei,
Despre splarea picioarelor, Despre Patele Domnului Hristos,
Despre calamiti, Despre Zaheu.
Rabula a fost episcop de Edessa între 411-435, fiind un
convertit care a îmbriat cretinismul la vârsta adult. El stpânea
deopotriv greaca i siriaca, a intrat în monahism i s-a remarcat ca
un susintor înfocat al Sfântului Chiril al Alexandriei în cadrul
dezbaterilor hristologice ale epocii (ar fi tradus în siriac scrieri de-
ale sale). În ce privete activitatea scriitoriceasc, Rabula s-a
81 Pentru o discuie despre corpusul efremian în limba greac, vezi: André de
HALLEUX, „Privire critic asupra operei...”, p. 268-274. Referitor la corpusul de
texte greceti atribuite lui Efrem Sirul merit amintit proiectul dlui asist. dr.
Alexandru Prelipcean de a traduce în limba român opera efremian din corpusul
grecesc, dup ediia lui Konstantinos G. Phrantzolas. Vor fi publicate opt volume
în colecia „Patristica. Seria: Traduceri”, de la Editura Doxologia. Pân în prezent
au ieit de sub tipar primele trei volume: Sfântul Efrem Sirul, Erminii
scripturistice, Iai, Edit. Doxologia, 2018; Sfântul Efrem Sirul, Despre cea de-a
doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, Iai, Edit. Doxologia, 2018; Sfântul
Efrem Sirul, Cuvântri de laud la sfini, Iai, Edit. Doxologia, 2019. 82 Carl W. GRIFFIN, Cyrillona: A Critical Study and Commentary, tez de doctorat
susinut la The Catholic University of America, Washington D.C., 2011, p. 43
(teza de doctorat include ediia textului siriac i o traducere în englez, fiind
disponibil online la adresa https://cuislandora.wrlc.org/islandora/object/
etd%3A125, accesat la 28.02.2021). 83 Ibidem, p. 2.
O scurt introducere în elementele ei definitorii
143
remarcat prin canoanele pentru preoi, monahi i bnay qym („fiii
legmântului”), dar i prin imnele pe care le-a compus84. Acestea
din urm sunt cunoscute în tradiia siro-occidental cu numele
takšefto i însumeaz în jur de ase sute de versuri poetice (nu toate
îi aparin cu certitudine lui Rabula). Ele sunt cântri de implorare
dedicate marilor praznice, Maicii Domnului, sfinilor, dar i celor
adormii85.
Balai de Blasheste foarte cunoscut prin asocierea numelui su
cu metrul de cinci silabe. Unii cercettori din secolul trecut au
afirmat c el fusese ucenic indirect al Sfântului Efrem Sirul, întrucât
ar fi studiat cu un elev al su. Balaii-a desfurat activitatea în
zona Alepului, fiind horepiscopul mitropoliei, dar nu deinem
informaii precise despre viaa lui. O surs din secolul al XI-lea
susine c el a devenit episcop de Blash (astzi localitatea
Maskanah din nordul Siriei, la vest de lacul Asad). În anul 432, a
scris cinci madrše în msura de cinci silabe prin care îl elogiaz pe
Acachie al Alepului. A compus numeroase memre în aceeai
msur de cinci silabe, care sunt folosite i astzi în cult de cretinii
siriaci (îndeosebi cele despre pocin i moarte). Alte memre sunt
dedicate sfinirii unei biserici din Chalcis (în nordul Siriei) i
Sfântului Gheorghe86.
În secolul al V-lea, un important reprezentant al poeziei
siriace a fost Narsai (cca 410 – 503), numit în tradiia siro-oriental
„harpa Duhului Sfânt” i „limba Rsritului”87. El s-a nscut în
nordul Mesopotamiei, în teritoriile care fceau parte din Imperiul
Sasanid, iar dup ce a rmas orfan la vârsta de 16 ani, a fost luat în
grij de unchiul su, stareul mnstirii Kfar Mari situat la vest de
fluviul Tigru. Narsai a petrecut o perioad în aceast mnstire,
84 Susan ASHBROOK-HARVEY, „Rabbula of Edessa”, în Sebastian BROCK et alii
(eds), Gorgias Encyclopedic Dictionary..., p. 348. Disponibil online la adresa
https://gedsh.bethmardutho.org/entry/Rabbula-of-Edessa (accesat la
28.02.2021). 85 Ignatius Aphram I BARSOUM, Mrgritare risipite..., p. 263. 86 Ibidem, p. 264-265. 87 Aaron Michael BUTTS, „Narsai’s Life and Work”, în Aaron M. BUTTS/Kristian
S. HEAL/Robert A. KITCHEN (eds), Narsai. Rethinking his Work and his World,
Tübingen, Mohr Siebeck, 2020, p. 1.
Andrei
MACAR
144
apoi a plecat s studieze la „coala perilor” din Edessa88. Fiind un
student strlucit, a rmas mai departe în cadrul colii ca profesor,
iar în jurul anului 450 a primit chiar i funcia de rabban (director).
Aceast responsabilitate a încetat odat cu expulzarea sa din
Edessa, despre care nu avem o dat cert, dar tim c a avut loc
între anii 457 (moartea lui Ibas de Edessa) i 489 (închiderea
„colii perilor” de ctre împratul Zenon). Cel care l-a primit cu
braele deschise pe Narsai a fost Barsauma, episcopul din Nisibis,
localitate la est de Edessa, aflat sub controlul perilor sasanizi. La
îndemnul episcopului, Narsai a înfiinat la Nisibis o nou coal
teologic89 pe care a condus-o pân la moartea sa. Prin activitatea
lui didactic, aceast coal a preluat preocuparea pentru studiul
intens al operei lui Teodor de Mopsuestia († 428), care începuse la
coala din Edessa cu traducerea în siriac a scrierilor sale90.
Opera poetic a lui Narsai este foarte extins. Autorul siro-
oriental Abdisho bar Brikha († 1318) afirm c Narsai a scris 360
de memre, împrite în dousprezece volume. Dintre toate aceste
memre mai sunt cunoscute numai în jur de 80, iarcel mai vechi
manuscris al memrelor disponibil provine din secolele XII-XIII91.
88 Despre activitatea „colii perilor” din Edessa i închiderea ei, vezi studiul
nostru „Structuri de învmânt religios în Edessa. coala perilor”, în Studii
Teologice, 1/2015, p. 129-158. 89 Despre aceast coal teologic, vezi: Ute POSSEKEL, „Selbstverständnis und
Bildungsauftrag der Schule von Nisibis“, în Zeitschrift für Antikes
Christentum, 1/2015, p. 104-136; Sebastian BROCK, „colile teologice de la
Antiohia, Edessa i Nisibis”, trad. Andrei Macar, în Teologie i via, 1-
4/2016, p. 149-168. 90 Lucas Van ROMPAY, „Narsai”, în Sebastian BROCK et alii (eds), Gorgias
Encyclopedic Dictionary..., p. 303. Disponibil online la adresa
https://gedsh.bethmardutho.org/entry/Narsai (accesat la 28.02.2021). 91 Pân acum au existat mai multe ediii i traduceri ale unora dintre memrele lui
Narsai, dar nu toate corespundeau exigenelor criticii textuale. Prin urmare, cu
câiva ani în urm, a fost iniiat un proiect de editare critic i de traducere în
limba englez a tuturor memrelor disponibile scrise de Narsai, coordonat de
Aaron M. Butts, Kristian S. Heal i Robert A. Kitchen. În cadrul acestui proiect
a aprut pân acum volumul: Aaron M. BUTTS/Kristian S. HEAL/Sebastian
BROCK, Clavis to the Metrical Homilies of Narsai, (Corpus Scriptorum
Christianorum Orientalium 690, Subsidia 142), Leuven, Peeters, 2021, 166 p.
(prima parte include o enumerare a memrelor alturi de manuscrisele în care
O scurt introducere în elementele ei definitorii
145
În privina formei folosite, cele mai multe memre au fost scrise în
msura de dousprezece silabe, iar câteva în msura de apte silabe.
Narsai a dedicat coninutul lor în special exegezei biblice, temelor
teologice, liturgice i morale92. Una dintre memre este o aprare a
unor dascli ai teologiei antiohiene, i anume Diodor de Tars,
Teodor de Mopsuestia i Nestorie. Este cunoscut faptul c Narsai s-
a intersectat pentru un timp la Edessa cu un alt mare compozitor de
poezie siriac, în persoana lui Iacob de Sarug (cca 451 – 521). Dac
pe cei doi îi unea interesul pentru poezie, opiunile teologice îi
despreau. Primul a ales s duc mai departe,prin poezie,
motenirea teologic i exegetic a antiohienilor i a lui Teodor de
Mopsuestia, în timp ce al doilea, dei l-a folosit discret pe Teodor în
memrele sale, a ales s rmân mai apropiat de Efrem Sirul i Chiril
al Alexandriei93.
Iacob de Sarug este unul dintre cei mai cunoscui autori din
tradiia siro-occidental, unde este numit „flautul Sfântului Duh” i
„harpa Bisericii”. Nscut la Kurtam, localitate pe malul fluviului
Eufrat, Iacob a primit educaia teologic la „coala perilor” din
Edessa. Dup aceea, a fost horepiscop de Hawra, iar la vârsta de 67
de ani ajunge episcop de Batnan da-Srug94. Aa cum am amintit
deja, Iacob este maestrul genului memr, folosind msura de
dousprezece silabe (metrul sarugian). Tradiia menioneaz c ar fi
scris 763 de memre, dar pân la noi s-au transmis sub numele lui
sunt disponibile, de ediiile precedente i de traduceri i studii realizate pân
acum. Partea a II-a este un studiu al manuscriselor, iar partea a III-a este o
concordan. Dintre ediiile i traducerile mai vechi, vezi: Frederik G. MCLEOD
(ed.), Narsai’s Metrical Homilies on the Nativity, Epiphany, Passion,
Ressurection and Ascension, (Patrologia Orientalis 40.1), critical edition of
Syriac text and English translation, Turnhout, Brepols, 1979; Judith FRISHMAN,
The Ways and Means of the Divine Economy. An Edition, Translation and
Study of Six Biblical Homilies by Narsai, Leiden, Rijksuniversiteit, 1992 (tez
de doctorat). 92 Aaron Michael BUTTS, „Narsai’s Life and Work”, p. 6-8. 93 Lucas Van ROMPAY, „Narsai”, p. 303-304. 94 Pentru mai multe informaii biografice despre Iacob de Sarug în limba român,
vezi: Ioni APOSTOLACHE, „Specificul apologetic al teologiei lui Iacob de
Sarug în contextul teologiei siriene”, în Revista Teologic, 4/2015, p. 56-57;
Ignatius Aphram I BARSOUM, Mrgritare risipite..., p. 276-283.
Andrei
MACAR
146
numai 380 (nu toate îi aparin cu certitudine), cele mai vechi
manuscrise disponibile fiind chiar din secolul al VI-lea95.
Ludând creaia poetic a lui Iacob de Sarug, patriarhul siro-
ortodox Ignatius Barsoum (1887-1957) spunea c ea include
„capodopere i frumusei care uimesc raiunea i copleesc inima.
Ele se caracterizeaz de asemenea, prin stilul lor imaculat i prin
precizie, prin subiectele atractive, exprimarea meteugit, prin
fermitatea i limpezimea formei”96. Patriarhul îi îndeamn struitor
pe cretini s foloseasc scrierile lui Iacob în viaa duhovniceasc:
„citii memrele sale care îndeamn la lepdarea plcerilor lumeti i
pocin; vei constata c înainte de a fi ajuns la final, inima voastr
a renunat deja la lucrurile pmânteti, umplându-se de iubire,
credin i sfinenie. Indiferent cât de departe eti de starea de
dreptate, memrele sale îi vor sensibiliza sufletul ca s bai la ua lui
Dumnezeu, s intri i s locuieti împreun cu El”97. Memrele lui
Iacob cuprind multe comentarii scripturistice, dar abordeaz i teme
precum învierea, credina, rugciunea, pocina, virtuile cretine,
mariologia, apostolii i martirii. Ele sunt cântate zilnic în cultul
Bisericii Siro-Ortodoxe98. Alte memre sunt dedicate unor sfini,
cum e cea despre Simeon Stâlpnicul, dar exist i ase memre
polemice împotriva evreilor, între care una este scris sub forma
dialogului dintre un cretin i un evreu. În afar de memre, lui Iacob
de Sarug îi mai sunt atribuite în manuscrise atâtmadrše, cât i
soghyth, dar numrul lor este mult mai redus99.
Contemporan cu Iacob de Sarug a fost poetul Simon Olarul
(† 514), despre care nu avem informaii biografice foarte precise.
95 Sebastian BROCK, „Yaqub of Serugh”, în Sebastian BROCK et alii (eds), Gorgias
Encyclopedic Dictionary..., p. 433-434. Disponibil online la adresa
https://gedsh.bethmardutho.org/entry/Yaqub-of-Serugh (accesat la
28.02.2021). Întreaga poezie metric a lui Iacob de Sarug este în proces de
editare i traducere la editura Gorgias Press (Piscataway, New Jersey), în
colecia „Texts From Christian Late Antiquity”, mai multe volume fiind deja
publicate. 96 Ignatius Aphram I BARSOUM, Mrgritare risipite..., p. 276-277. 97 Ibidem, p. 277. 98 Ibidem, p. 278-279. 99 Sebastian BROCK, „Later Syriac Poetry”, p. 329.
O scurt introducere în elementele ei definitorii
147
tim c s-a nscut în zona Antiohiei i se ocupa cu fabricarea
vaselor de lut. Tradiia ne spune c el a început s compun poezii
lipsite de complexitate în timp ce lucra la roata lui, pe care mai apoi
le cânta folosind melodii renumite. Acestea au ajuns s formeze un
nou gen poetic cunoscut sub denumirea quqoyo, care a ptruns în
grupul select al cântrilor liturgice din Biserica Siro-Ortodox. Între
subiectele abordate de compoziiile lui Simon Olarul amintim
Naterea Domnului, Învierea i minunile lui Iisus, Maica
Domnului100, profeii i sfinii101. Simon ar fi fost ludat pentru
poezia sa chiar de Iacob de Sarug, care l-ar fi vizitat la atelierul su
în anul 510102.
Din perioada secolelor V-VI mai exist aproape dou sute de
memre în perechi de versuri a câte apte silabe,transmise într-un
singur corpus sub numele lui Isaac de Antiohia103. În acest caz, nu
avem îns de-a face cu un singur autor, fapt cunoscut înc din timpul
episcopului Iacob de Edessa (cca 630-708), ci cu trei, despre care nu
sunt cunoscute prea multe informaii biografice: Isaac al Amidei,
Isaac Antiohianul i Isaac din Edessa104. Isaac al Amidei ar fi fost
elev al lui Zenovie, ucenic al lui Efrem Sirul, i ar fi vizitat Roma i
Constantinopolul în timpul împratului Arcadie (395-408). El ar fi
scris o memr despre jocurile seculare din Roma i una despre
cderea Romei în anul 410 sub vizigoii lui Alaric, dar niciuna dintre
100 Imnele lui Simon Olarul despre Maica Domnului au fost traduse i în limba
român de Ioni Apostolache i Hermina M. Apostolache dup traducerea în
limba englez a lui Sebastian Brock. Vezi: Mireasa luminii. Imne..., p. 146-155. 101 Pentru nou imne ale lui Simon editate i traduse în limba german, vezi:
Sebastian EURINGER, „Die neun «Töpferlieder» des Simeon von Gêšîr”, în
Oriens Christianus. Halbjahrshefte für die Kunde des christlichen Orients,
neue Serie, 3/1913, p. 221-235. Volumul este disponibil online la adresa
https://archive.org/details/in.ernet.dli.2015.56167/mode/2up (accesat la
28.02.2021). 102 Ignatius Aphram I BARSOUM, Mrgritare risipite..., p. 273-274. 103 Doar o parte dintre ele au fost publicate, în timp ce multe sunt înc în
manuscris. Vezi: Paul BEDJAN (ed.), Homiliae S. Isaaci Syri Antiocheni,
Paris/Leipzig, Harrassowitz, 1903, 860 p. Volum disponibil online la adresa
https://archive.org/details/homiliaesisaacis01isaauoft (accesat la 28.02.2021). 104 Sebastian BROCK, „Later Syriac Poetry”, p. 328.
aceste memre nu s-a pstrat105. Isaac Antiohianul a fost un preot
renumit din Edessa, activând în timpul împratului roman Zenon. El
a cltorit la Antiohia în timpul patriarhului Petru Gnafes (470-471
i 485-489) i a fost implicat în controversa privitoare la cântarea
Trisaghion. La Antiohia, Isaac ar fi vzut un om care mergea inând
un papagal învat s cânte Trisaghionul, ceea ce l-a determinat s
scrie o memr despre cele petrecute. Aceast compoziie poetic a
circulat sub numele „Isaac Antiohianul” pentru c autorul ei se afla
la Antiohia atunci când a redactat-o106. Despre ultimul din cei trei
poei cu numele Isaac cunoatem i mai puine lucruri. El ar fi fost
preot la Edessa în prima parte a secolului al VI-lea, iar în timpul
disputei teologice din ora a fost, iniial, susintor al gruprii
miafizite. Dup un timp, Isaac a renunat la convingerile mai vechi i
a devenit susintorul teologiei calcedoniene, redactând mai multe
memre în favoarea acesteia107.
Una dintre cele mai importante caracteristici ale poeziei
siriace din Antichitatea târzie este exprimarea teologiei prin poezie.
În acest demers, poeii siriaci au folosit din plin, alturi de textul
biblic, bogia simbolurilor, a metaforelor i a imaginilor. Astfel, a
luat natere o nou form de exprimare a adevrurilor de credin,
diferit de cea din lumea greco-latin care era impregnat de
conceptualismul filozofiei greceti. Cele dou forme de teologhisire
pot fi complementare, dar spre deosebire de teologia greac,
105 Edward G. MATHEWS jr., „Isaq of Amid”, în Sebastian BROCK et alii (eds),
Gorgias Encyclopedic Dictionary..., p. 212. Disponibil online la adresa
https://gedsh.bethmardutho.org/entry/Ishaq-of-Amid (accesat la 28.02.2021). 106 Edward G. MATHEWS jr., „Isaq of Antioch”, în Sebastian BROCK et alii (eds),
Gorgias Encyclopedic Dictionary..., p. 213. Disponibil online la adresa
https://gedsh.bethmardutho.org/entry/Ishaq-of-Antioch (accesat la 28.02.2021);
Ignatius Aphram I BARSOUM, Mrgritare risipite..., p. 267. 107 Edward G. MATHEWS jr., „Isaq of Edessa”, în Sebastian BROCK et alii (eds),
Gorgias Encyclopedic Dictionary..., p. 213. Disponibil online la adresa
https://gedsh.bethmardutho.org/entry/Ishaq-of-Edessa (accesat la 28.02.2021).
O scurt introducere în elementele ei definitorii
149
teologia poetic siriac are avantajul c nu caut definiii clare i
rspunsuri unice, ci încearc s evidenieze i s preamreasc
tainele cretinismului, având la dispoziie instrumentul poetic care
permite rspunsuri multiple, favorizând pluralitatea108.
Poezia siriac se mai distinge prin caracterul ei descriptiv,
atât în compoziiile care explic textul scripturistic, cât i în cele
care au ca în vedere temele teologice. În plus, ea înfieaz o
dimensiune ascetico-penitenial, îndemnând, adesea, renunarea la
bunurile acestei lumi i orientarea vieii spre pocin i cutarea
mântuirii. Uneori poezia siriac a luat forma elegiei, anumite creaii
poetice exprimând prerea de ru pentru pcatele svârite sau
lamentaii ale cretinilor din timpul prigonirilor sau al calamitilor
naturale. De asemenea, exist poezii care deplâng durerea interioar
produs de pierderea unor personaliti i chiar a crilor siriace
(poeme mai târzii, posterioare secolului al XIII-lea). Pe de alt
parte, am vzut c poezia siriac a secolului al IV-lea a mai fost
folosit i ca instrument de critic i de protest împotriva ereticilor,
cretinii fiind avertizai s se îndeprteze de învturile unora ca
Bardesanes, Marcion sau Mari i s adere la credina dreapt. Ea
folosete lauda pentru a-L slvi pe Dumnezeu i a cinsti Biserica
Sa, precum i pentru a identifica modelele pe care cretinii trebuie
s le urmeze în viaa lor: profeii,apostolii, Maica Domnului, sfinii,
martirii i personalitile teologice. Dei în poezia siriac a
Antichitii târzii nu i-au fcut loc ideile filozofilor greci, acestea
aveau s apar, mai târziu, la autori din timpul renaterii siriace
(secolele XI-XIII). Au fost preluate mai ales cele despre valoarea
sufletului i modul de perfecionare a lui i îndemnurile la atitudini
morale durabile (în poeziile lui Bar Madani i Bar Hebraeus)109.
S. Brock consider c poezia siriac mai este caracterizat de
prospeime, stil direct, bogie de imagini biblice i valoare
didactic remarcabil110. Ea a fost folosit în trecut pentru
transmiterea învturii de credin, dar i-a pstrat aceast valoare
108 Cf. Sebastian BROCK, „Syriac Liturgical Poetry - A Resource for Today”, în
The Harp. A Review of Syriac and Oriental Studies, 8-9/1995-1996, p. 54. 109 Cf. Ignatius Aphram I BARSOUM, Mrgritare risipite..., p. 53-55. 110 Sebastian BROCK, „Syriac Liturgical Poetry...”, p. 55.
Andrei
MACAR
150
pân în zilele noastre, având un potenial remarcabil atât pentru
educaia religioas, cât i pentru instrucia catehetic i teologic.
De exemplu, faptul c în cadrul poeziei dialogice sunt accentuate
anumite momente dramatice ale relatrilor biblice, le face pe
acestea s fie uor de reinut. Pe de alt parte, poemele narative care
redau episoadele biblice într-un mod plin de via, îmbogind
textul surs cu elemente imaginative, îl determin pe cititor s
recurg permanent la detaliile textului biblic111. Importana poeziei
siriace pentru învmântul teologic poate fi ilustrat prin valoarea
ei exegetic. De pild, Sfântul Efrem Sirul interpreta Biblia fie prin
comentarii clasice, fie prin memrele i madršele lui. Acestea din
urm sunt interesante atât pentru faptul c ele descoper sensuri
spirituale ale textului sacru, pentru care Efrem era contient de
necesitatea inspiraiei divine,cât i prin anumite soluii exegetice
care ne arat c el cuta uneori rspunsul la nelmuririle din textul
biblic chiar în tradiia iudaic a midraurilor i targumelor, atât de
rspândite în zona Mesopotamiei.
Nu în ultimul rând, poezia siriac este important i merit
studiat pentru interferenele care au existat între ea i imnografia
cretin de limb greac. Cel mai cunoscut exemplu este faptul c
genurile madrš i memr i-au lsat amprenta asupra condacului,
forma poetic dezvoltat de marele imnograf bizantin Roman
Melodul (cca. 490-556)112. Pe de alt parte, trebuie amintit c au
existat, începând cu secolul al VII-lea, traduceri de texte liturgice
greceti în limba siriac. Unele dintre ele sunt cunoscute în siriac cu
numele manyt, fiind rspunsuri liturgice pentru psalmi compuse în
greac de Sever al Antiohiei († 538), pe care le-a tradus în siriac
episcopul Pavel de Edessa. Ele au fost integrate în cultul Bisericii
Siro-Ortodoxe (sau Siro-Iacobite), iar din secolele VIII-IX au fost
amestecate cu alte cântri siriace i adaptate sistemului melodic de
opt glasuri, cunoscut din tradiia bizantin. Tot începând cu secolul al
111 Ibidem, p. 60-61. 112 Cf. William L. PETERSEN, „The Dependence of Romanos the Melodist upon the
Syriac Ephrem: Its Importance for the Origin of the Kontakion”, în Vigiliae
Christianae, 2/1985, p. 171-187; Alexandru PRELIPCEAN, „Sfântul Roman Melodul
- imnograful desvârit al Ortodoxiei”, în Studii Teologice, 2/2011, p. 59-105.
Poezia cretin siriac în Antichitatea târzie.
O scurt introducere în elementele ei definitorii
151
VII-lea au mai fost traduse în siriac poeme iambice ale Sfântului
Grigorie Teologul prin osteneala lui Candidatus al Amidei, dar o
mare importan a avut traducerea mai multor canoane greceti. Între
autorii preferai s-au numrat Andrei Criteanul, Ioan Damaschinul i
Cosma de Maiuma, iar traducerile au fost realizate de cretinii
bizantini din Siria (melkiii), care foloseau în cult atât limba greac,
cât i limba siriac. Ei au pstrat folosirea limbii siriace în cult pân
pe la începutul secolului al XVIII-lea, când ea a fost înlocuit
definitiv cu araba. O parte dintre aceste canoane au fost integrate i în
cultul siro-iacobiilor, dând natere „canoanelor siriace”, un nou gen
în cadrul poeziei de limb siriac113.
Prin urmare, cunoaterea mai aprofundat a formelor poetice
siriace i în teologia româneasc se dovedete a fi relevant nu doar
pentru îmbogirea culturii teologice, dar i pentru valoarea ei
catehetic evident i pentru interferenele cu imnografia bizantin.
Prezenta expunere, limitat doar la perioada Antichitii târzii i la
genurile poetice principale, se cere a fi completat cu un studiu care
s reliefeze i alte forme poetice siriace (de exemplu
qanon,nth). În plus, merit insistat asupra coleciilor de texte
tiprite care conin poezie siriac (Fenqitho, Hudr etc.), dar mai
ales asupra principalelor manuscrise cunoscute, întrucât ele conin
de multe ori variantele complete ale textelor poetice abreviate în
coleciile tiprite.
ÉPHREM DE NISIBE, Hymnes contre les hérésies. Hymnes contre
Julien, tome II (Sources Chrétiennes 590), texte critique du
113 Sebastian BROCK, „Poetry and Hymnography (3): Syriac”, p. 666-667; IDEM,
„Later Syriac Poetry”, p. 333.
Andrei
MACAR
152
SFÂNTUL EFREM SIRIANUL, Imnele raiului, trad. Ioan I. Ic jr.,
Sibiu, Edit. Deisis, 22010.
IDEM, Imnele Naterii i Artrii Domnului, trad. Ioan I. Ic jr.,
Sibiu, Edit. Deisis, 22010.
SFÂNTUL EFREM SIRUL, Imnele Perlei I-V:
„Sfântul Efrem Sirul. Imnele Perlei (I i II)”, trad. Ioni
Apostolache, în Teologie i via, 1-4/2012, p. 224-236.
„Sfântul Efrem Sirul. Imnele Perlei (III-V)”, trad. Ioni
Apostolache, în Teologie i via, 5-8/2013, p. 186-212.
Sfântul EFREM SIRUL, Erminii scripturistice, trad. Alexandru
Prelipcean, Iai, Edit. Doxologia, 2018.
IDEM, Despre cea de-a doua venire a Domnului nostru Iisus
Hristos, trad. Alexandru Prelipcean, Iai, Edit. Doxologia, 2018.
IDEM, Cuvântri de laud la sfini, trad. Alexandru Prelipcean,
Iai, Edit. Doxologia, 2019.
ALBERT, Micheline (ed.), „[Homélie VI] de Mar Jacques,