pot ﬁ validate statistic legile lui carlo cipolla i ulterior chiar ......revista română de...

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 12 / 201942

Pot fi validate statistic legile lui Carlo Cipolla şi ulterior chiar extinse?

Prof. univ. dr. habil. Gheorghe SĂVOIUUniversitatea din Piteşti

Lect. univ. dr. Marian ŢAICUUniversitatea din Piteşti

Rezumat Articolul răspunde distinct, logic şi secvenţial la dubla întrebare

din titlul său şi validează statistic legile lui Carlo Cipolla, apoi iniţiază o

primă extindere testată, iar, la fi nalul investigaţiei, enunţă alte şapte posibile

legităţi. Introducerea constituie o încercare de sintetizare a trăsăturilor ce

delimitează stupiditatea umană, axată pe identifi carea variabilei prostiei la

nivel individual şi descrie interesul tot mai extins pentru această manifestare

antică şi modernă în acelaşi timp. Urmează natural o retrospectivă cu

accent pe literatura dedicată prostiei individuale, axată pe identifi carea unor

semnifi caţii şi manifestări tot mai diverse ale stupidităţii umane, aproximată

prin incompetenţă, ce se extinde dincolo de legile lui Carlo Cipolla la alte

legi ale lui Peter, Florentin, Murphy etc., Metodologia precede prezentarea

rezultatelor unei anchete de opinie crosdisciplinară, repetată şi îmbunătăţită

între 2017 şi 2019. O primă elaborare şi pilotare a unui chestionar cu cinci

întrebări, dedicate testării legilor prostiei a fost realizată de către primul autor

al acestui articol şi publicată alături de Mladen Cudanov în 2015, în revista

ESMSJ. Ulterior chestionarul a fost extins de autorul lui la şase, respectiv

la 13 întrebări, concentrându-se pe testarea legilor imbecilităţii umane şi pe extinderea acestora. Noua echipă de cercetare include pe Marian Ţaicu,

trecând la investigarea unui eşantion de 73 de studenţi, Erorile și interpretările

în contextul conţinutului noului chestionar, ca şi a opiniilor celor ce au alcătuit

noul eşantion prelevat prin sondaj, prin tehnica voluntariatului, precum și

unele aspecte ale impactului prostiei sau imbecilităţii umane sunt descrise în secţiunea centrală subliniind importanţa metodelor statistice aplicate. Câteva

remarci fi nale dezvăluie opiniile autorilor articolului cu rolul accidental

favorabil al prostiei în cercetare şi educaţie, dar ăi cu privire la tematica altor

cercetări dedicate prostie umane.

Cuvinte cheie: imbecilitate umană, prostie, Homo Stupidus, om

obşnuit (inteligent), idealist, ticălos, eşantion, sondaj, chestionar, legile lui

Carlo Cipolla, ipoteze şi testări statistice, extindere, coefi cient Gini- Struck,

test t.

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 12 / 2019 43

1. Un portret sumar al prostului (Homo Stupidus) şi al variabilei imbecilităţii

Despre prostie, stupiditate sau imbecilitate s-au scris texte în diverse situaţii, conjuncturi sau dispoziţii, contexte, texte sau chiar subtexte, cu ironie, autoironie sau chiar cu cinism, cu lehamite, interes sau dezinteres, cu umor, mai ales cu umorul spânzuratului, cu seriozitate sau neseriozitate, sistematic sau din întâmplare, ambiguu sau riguros exact, cu sentimental probabilului sau al improbabilului, îndelung argumentat sau total neargumentat, explicit sau implicit, implicat sau neimplicat, din interiorul fenomenului sau ca outsider etc. Ceea ce se încearcă în acest articol nu este în mod cert un text de pionierat, ci o testare a imbecilităţii umane din interiorul fenomenului, o portretizare sumară a lui Homo Stupidus, pornind de la premiza că nu poţi vorbi despre subiecte majore, excluzându-te sau neimplicându-te ca manifestare, caz, element, individ, altfel spus ca unitate statistică. Din multiplele aspecte distinctive, enumerate de Andrei Pleşu, în procesul de identifi care a purtătorului informaţiilor despre imbecilitate şi de evaluarea a prostiei (Pleşu, 2015), cum sunt ignoranţa, lenea, inteligenţa academică şi emoţională (IQ şi EQ scăzut), caracterul infect, frustrările, exprimarea incorectă şi lipsa umorului, au fost selectate şi valorifi cate pentru a portretiza nerozia umană un număr restrâns, integrându-l astfel mai uşor în spaţiul terestru, prin similitudine tridimensională. Dacă ne uităm în oglindă cu sinceritate ne detestăm cu siguranţă, cel puţin de fi ecare data când remarcăm acolo prezenţa potenţială a prostiei noastre care ne pândeşte clipă de clipă, prin trei din semnele sale defi nitorii sau cu caracter comportamental universal: i) lipsa gândirii, în paralel cu supralicitarea propriei cunoaşteri ca grad de acoperire şi conţinut; ii) identifi carea unei senzaţii de ură, mai mult sau mai puţin viscerală, la contactul cu gândirea sau cugetarea altora; iii) absenţa umorului sau a perceperii conţinutului celei mai banale glume spuse în preajma noastră… Populaţia proştilor este o populaţie etern umană din care, dacă ai un pic de bun simţ, nu te vei exclude niciodată, aşa cum de altfel o face chiar Socrate, când recunoaşte că singurul lucru pe care îl cunoaşte cu certitudine rămâne acela că nu ştie. Absenţa prostiei este deseori identifi cată cu prezenţa raţionamentului logicii complexe, acela care posedă un astfel de raţionament devenind natural reductibil la sintagma „gândeşte pluridisciplinar şi multidimensional, inclusiv despre ceea ce gândeşte”. Prezenţa prostiei în cugetarea ştiinţifi că, prin antinomie cu defi nirea paradoxală anterioară a unei gândiri primordiale, cum este aceea a logicii, conduce la un radicalism imprevizibil, reductibilă prin aproximare la expresia „prostul este acela care nu numai că nu gândeşte niciodată, dar va fi total împotriva cugetării ca o trăsătură defi nitorie a


individului şi a condiţiei umane a acestuia”. Prostul educat, cu precădere unidisciplinar, nu se dezminte nici el de esenţa prostiei ca fenomen uman. Se constată astfel că prostia apare şi ca un fel de nihilism în faţa obişnuinţei sănătoase de gândi, iar deţinătorul acestei valori astfel nerecunoscute, adică prostul, evoluează de la absenţa gândului de orice fel, către un soi de anarhism în raport cu apariţia fenomenului cugetării. Ca urmare, prostul nu numai că nu suportă niciodată fenomenul gândirii, ci urăşte permanent pe cei care gândesc, indiferent dacă o fac mai bine sau mai rău, exclusiv pentru ei înşişi sau şi pentru comunitatea din care fac parte.

2. O retrospectivă minimală a literaturii dedicate prostiei Literatura axată pe tematica prostiei (imbecilităţii, stupidităţii etc.) sau literatura despre Homo Stupidus este una la fel de interesantă şi benefi ciază de o dispersie spaţială şi temporală aproape la fel de mare ca şi literatura dedicată lui Homo Sapiens. Cea mai recunoscută ca vechime, dar mai ales ca impact, rămâne lucrarea lui Erasmus din Rotterdam, Elogiul prostiei, apărută în primul deceniu al secolului XVI, sub titlul Laus Stultitiae, ca dualitate a nebuniei şi stupidităţii. Alte două de lucrări majore ca referinţe bibliografi ce sunt cele două istorii ale fenomenului stupidităţii umane, recunoscut ca unul cu adevărat nemărginit de către autori, respectiv de Walter Boughton Pitkin în A Short

Introduction to the History of Human cu modestia introducerii într-o temă mult prea vastă, Stupidity, apărută în 1932, la New York şi István Ráth-Végh, în Istoria culturală a prostiei omenești, în 1938, la Budapesta. Ambii dezvoltă istoric tema stupidităţii fi xând repere memorabile printre proştii lipsiţi de pereche, pe care vechii greci i-au poreclit morosophes (de la cuvintele din greaca veche Μωρία - nebunie şi Σοφία – înţelepciune), un soi de neghiobi, care se imaginau înţelepţi, demonstrând în aproape fi ecare pagină că prostia omenească rămâne un ingredient inerent şi plin de prospeţime al vieții umane. O altă lucrare importantă apărută în acest domeniu atât de vast şi de original, trebuia să fi e una care să deţină un caracter exhaustiv, intitulată evident Enciclopedia Prostiei (în original De Encyclopedie van de Domheid

sau Morosofi a,), care avea să fi e scrisă de Matthijs van Boxsel între 1986 şi 2001. Ca o concluzie indubitabilă a lucrării menţionate, prostia constituie o alternativă în contrast complet cu inteligenţa sau înţelepciunea, pentru oricine încearcă să înțeleagă logica şi continuitatea acestei lumi a imbecilităţii, complet opuse celei a raţionalităţii, dar nu exclude existenţa neroziei printre oameni consideraţi inteligenţi. Încă de la apariţia teatrului antic, în amfi teatrul grec sau mai târziu în cel roman, unde prostul adoarme pur şi simplu sau în piesele în care


imbecilul a pus lucrurile importante în locuri sigure, fără a ţine minte şi unde, un dramaturg atât de creativ ca Teofrast, nu putea să nu conceptualizeze şi stupiditatea umană, aşa cum se poate constata cel mai clar în Caractere. Teofrast a făcut aces lucru apelând la discontinuitatea şi lentoarea comportamentală specifi ce neghiobului şi a prezentat prostia ca „încetineala minții, exteriorizată prin vorbe și fapte”. Imbecilitatea a evoluat terminologic în Renaștere, de la sensuri extrase din teatralitatea lumii, către semnifi cări medicale, delimitând o formă mai ușoară de handicap sau retard mental, care impunea supraveghere continuă, aşa cum o descrie Michel Foucault, în Istoria nebuniei în epoca

clasică, pentru ca tot prostia să fi e asimilată ulterior unor manifestări specifi c melancoliei excesive (Ofrim, 2015). Modernitatea stupidităţii politicului şi agresivitatea ineptă a confl ictului de la cel individual, la cel militar, completează varietatea prostiei umane, incluzând printre reperele valoroase lucrările Despre prostie (Über die Dummheit, 1937), a lui Robert Musil, precum şi Triumful prostiei. Mic tratat

despre prostia inteligenţei (2008), a Belindei Canone. Cea dintâi nuanţează frământările prostiei, extazul şi agonia implozivă a imbecilităţii umane pentru o societate afl ată în confl ict (Musil, 2013), iar cea de-a doua accentuând prostia oamenilor inteligenţi, în stilul specifi c al ironiei constructive (Canone, 2008). Un prost special este prostul academic, care “umblă cu şabloane şi ne invită

pe toţi să dormim pe un pat a lui Procust ideatic” (Costreie, 2015), conturând un mediu îmbălsămat de prejudecăţi şi lipsit de creativitate prin defi niţie. Cu cât avem convingerea că anumite zone geografi ce constituie sursa prostiei, cu atât procedăm asemeni prostului academic şi expunem în locul unor realităţi propriile prejudecăţi. Imbecilitatea putând fi localizată mai degrabă în mintea fi ecăruia dintre noi, devine tot mai clar că este prezentă oricând şi pretutindeni pe Terra. Prostul apare obsesiv oriunde, de la Brabant în Olanda (Erasmus, 1959), la Caracal (Ofrim, 2015), de la câmpie sau şes (Buff on, 2007), la munte (Eco, 2018). Prostia, ca produs al aroganţei imbecilităţii educate, a fost şi este etnicizată prin plasament structural substitutiv, de tipul la ei şi nu la noi, pentru a deveni în realitate “un stereotip asociat alterității:

belgienii sînt proști pentru francezi, irlandezii pentru englezi, bulgarii pentru

români etc” (Ofrim, 2015). Literatura autohtonă dedicată prostiei are rădăcini adânci, de la clasicii Anton Pan, în Povestea vorbei unde simitudinea între prostie şi nerozie pe de o parte şi nebunie pe de alta devine axul narativ, discriminarea prostului se fundamentează în primul pe vorba acestuia, “doar se cunoaşte

omul prost din vorbuliţă”, fi ind greu de scos din capul prostului, “mai ales

când este din născare, rămâne mereu amăgitoare pentru omul stupid, deoarece “prostul face ce vede şi ce aude crede”. Prostia nu se asociază cu cinstea, iar


“cine-i de treabă cu prostul nu s-adună”, ci se transmite ca o epidemie cu un impact copleşitor în demografi a locală, nemărginirea în timp a neroziei fi ind asemenea unui coşmar al neîmplinirii individuale neaoşe: „Prost din prost

care se naşte, E ca vita, dar nu paşte, Prost trăieşte, fără nume, Prost se

duce şi din lume...!” (Pann, 1853). Conştientizarea prostiei pare mai degrabă o descoperire contrară acesteia într-o confruntare imediată aşa cum o face Ion Creangă atunci când afi rmă, cu umor: “ştiu că sunt prost, dar când mă

uit în jur, prind curaj”. De altfel povestitorul Creangă realizează în Prostia

omenească, o descriere în profunzime a prostiei, cititorul resimţind abisalitatea fenomenului, impactul lui apocaliptic, aparenta unicitate în diversitate, lipsa graniţelor sale temporale sau spaţiale, integrând imbecilitatea românească într-un spaţiu mult mai larg şi reuşind să realizeze o internaţionalizare fenomenologică asigurată de criteriul regretului minim. Prostia la noi, deşi pare din interior incomparabilă, în realitate sau prin comparaţie nu este cu nimic mai prejos decât în alte părţi... O lucrare de identifi care a manifestărilor româneşti defi nitorii pentru neghiobia modernă, realizată de Cătălin Ţîrlea, în 1997, se intitulează Prostia

la români şi se remarcă prin complexitatea semnifi caţiilor atribuite şi devine un reper bogat, nu numai din cauza faptului că este unul relativ recent, ci şi ca urmare a impactului ascendent al neghiobiei naţionale. Într-o altă carte, în 1999, intitulată Elogiul prostiei.Psihologie aplicată la viaţa cotidiană, o lucrare cu un impact psihologic semnifi cativ în cultura românească, Vasile Pavelcu portretizează prostul prin apelul la eternitate şi trăinicie: „dacă eşti

prost eşti pentru toată viaţa”, dar şi prin asocierea neghiobiei cu norocul, cu autenticitatea şi comoditatea.

Numărul 617, din 10-16 decembrie 2015 este dedicat de revista Dilema

veche şi de redactorul ei Andrei Pleşu acestui subiect devenit imploziv la noi, sub un titlu aparent modest, Prostia – cîteva repere. Inadecvarea, caracterul de imitator în contexte complet diferite, ermetismul şi incifrarea exprimărilor, eroarea plasării discursului în alt sistem de referinţă, abuzul de limbaj greu de digerat, rigiditatea, constanţa în a face gafe, predictibilitatea argumentaţiei ilogice, blocarea prin formalism autoimpus şi formalităţi insuportabile, ostentaţia şi incompetenţa crasă, pedanteria şi incoerenţa perpetuă, imposture şi parvenitismul completează prostia noului val de nerozi, ce se consideră stilaţi şi atoateştiutori, dar mai ales prin copy paste, descurcăreţi şi aparent cultivaţi, sfătoşi, care nu dau doi bani pe cei cărora le oferă sfaturile, oameni care scriu mai mult chiar decât citesc, dar orice ar face tot proşti rămân… (Costreie, 2015). Apelând la vorbele lui Alexandru Paleologu, care spunea că “oamenii inteligenţi ating cote de prostie pe măsura inteligenţei lor”, Andrei Pleşu descrie prostia ca o condiţie obişnuită şi chiar necesară, dacă nu


permanent cel puţin la anumite intervale de timp, umanităţii, în conformitate cu care toţi oamenii sunt proşti din când în când…” (Pleşu, 2015). Cel mai bun portret autohton al prostiei rămâne acela realizat în detaliu de Andrei Pleșu, un portret la care s-a făcut apel în introducere, dar care merită detaliat acum şi care expune câteva trăsături excelent conturate, aparent relativizante, şi care îi măresc profund vizibilitatea prostului (Săvoiu, Čudanov, 2015): a) exhaustivitatea cunoașterii aparente, infl exibilitate și lipsa oricărei îndoieli și solemnitatea excesivă portretizează prostul într-un crochiu remarcabil drept: „cineva care ştie, n-are dubii şi dacă eşti atent îţi şi explică.

Iar dacă nu înţelegi eşti prost! Sau dacă nu eşti de acord cu ce îţi explică…

Prostul, în general, nu poate fi contrazis, pentru că are convingeri de beton.

Pe lângă faptul că prostul este ştiutor, în general, este şi foarte serios, solemn

[…], mereu din profi l, statuar, infl exibil, mineral […] sfătos, are mereu

soluţii” (Pleşu, 2015); b) permanența posesiunii asupra dreptății și adevărului

comunicată într-un limbaj standardizat pe care toată lumea îl valorifi că refl ex

și evident nimeni nu îl mai înțelege: „prostul are dreptate cu o consecvenţă

tulburătoare, prostul este reductibil la o singură schemă: are câteva idei fi xe,

o vorbire de obicei standardizată” iar în universul educational și academic, în

special, standardizarea ca semn al prostiei ia proportții neașteptat de mari…

” (Pleşu, 2015); c) sufi cienţa intelectuală sau celebra aroganță ce-l defi nesc,

lipsa de vocația profundă a îndoielii şi, din această cauză, eterna fericire și

mulţumire în raport cu sine; d) plenaritatea acțiunii imbecilității în favoarea

altora și în paguba personală a prostului, familiei acestuia, comunității și

țării sale, defi nesc un tipar distinctiv al acţiunii lui oriunde și oricând; e)

incapacitatea spirituală de a “râde de tine” (Paul Valery) și incapacitatea

de a te autoironiza în public care defi nesc omul liber și moral format prin

reciprocitatea sensurilor îl consacră;

Tratarea prostiei ca temă de refl ecție majoră contemporană poate fi

identifi cată chiar şi în publicaţiile specializate ale unor laureați ai premiului

Nobel, de exemplu în economie, ca în cazul lui Joseph Stiglitz și a incitantului

său articol “The politics of economic stupidity”, unde imbecilitatea este

invocată drept singura explicație în situații de abordare complet eronată a

domeniului economic, perpetuu sau oscilant, articolul având ecou după 2014,

când marea problemă a economiei globale a devenit aceea a politicilor tot mai

proaste și a politicenilor din ce în ce mai proşti (Stiglitz, 2014).

Reperul bibliografi c cel mai important pentru acest articol îl constituie

opera lui Carlo Cipolla, un economist italian, preocupat de istoria economiei în

mod constant, ale cărui publicaţii apar odată cu începutul deceniului al şaselea

al secolului XX (Cipolla, 1963; 1967) şi devin relevante în domeniul enunţat.

Carlo Cipolla a formulat pentru prima dată un set de legi ale imbecilităţii


umane (Cipolla, 1987; 1998; 2014), pionieratul rigurozităţii sale fi ind unul recunoscut, conform umorului imaginilor ce i-au însoţit constatările... Legile lui Carlo Cipolla sunt detaliate, validate şi relativ extinse în cadrul cercetării plasate în secţiunea majoră a acestui demers crosdisciplinar de analiză sociologică realizat cu ajutorul metodelor statistice.

3. Metodologia cercetării Anterior iniţierii demersului investigativ asupra prostiei, defi nită ca variabilă complexă cu un grad mare de volatilitate temporală şi spaţială şi cu scalare afectată de fragilitate excesivă, au existat un număr mare de opțiuni ale autorilor: 1) formularea unei teorii de tip ToE (Theory of Everything), axată pe o triplă scalare, prezentată ca eterogenă şi disfuncţională, cu ajutorul unui simbol axat pe interacţiuni în fi gura 1; 2). gruparea calitativă sintetică, dar şi fl exibilă, axată pe variabila discriminantă a prostiei ca efect multiplu al unor variabile tot mai diverse; 3). structurarea conceptualizărilor şi tipologizărilor contemporane ale prostiei prin stratifi cări delimitate pe domenii ale activităţii umane (educație, cercetare, economie etc.); 4). prezentarea şi cuantifi carea minimală a legilor imbecilității sau prostiei umane aparţinând lui Carlo Cipolla (Cipolla, 1997); 5. detalierea apariţiei şi persistenţei unor erori în procesele de cuantifi care şi testare a legilor lui Carlo Cipolla (Cipolla, 1998); 6) elaborarea unor formulare de identifi care a perspectivelor expansiunii legilor lui Carlo Cipolla (Cipolla, 2014); 7). modalităţi de alcătuire a unei echipe de cercetare legilor lui Carlo Cipolla în contextul prezenței prostiei în mediul educaţional academic; 8). soluţii succesive de prelevare şi investigare a percepției prostiei și a impactului acesteia; 9). investigarea şi analiza opiniilor individuale despre existenţa sau inexistenţa unor praguri ale prostiei şi a unor limitări globale de natură cantitativă maximale sau minimale ale imbecilităţii umane; 10). analiza opiniilor referitoare la impactul educaţional sau academic al informaţiei asupra prostului sau imbecilului. În fi nal, în cadrul cercetării realizate nu s-a optat exclusiv şi integral pentru vreuna dintre cele zece opţiuni, ci, pe parcursul articolului, s-a realizat o investigaţie parţial repetitivă pe două direcţii majore de testare şi extindere, inovativă extinzându-se câte puțin la fi ecare opţiune în parte.


Elementele majore ale unei noi teorii despre tot (Theory of Everything), care nu funcţionează grafi c şi unde accentul cade pe prostie

Fig. 1

Sursa: Preluată, uşor modifi cată şi redefi nită după Săvoiu, Čudanov, 2015.

Chestionarul iniţial a fost lansat printre studenţi la seminar şi modifi cat

ulterior cu accent pe sensuri şi claritate, iar forma fi nală a a fost valorifi cată

în cadrul cercetărilor fi ind prezentată în Anexă nr. 1. Au fost prelevate prin

tehnica voluntariatului trei eşantioane succesive de 50, 157, şi la fi nal 73

de studenţi respondenţi, ce aparţineau domeniului științe economice, de la

un număr de nouă specializări ale programelor de masterat şi licenţă, de la

Universitatea din Piteşti

Metodele statistice sau procedeele concrete de calcul statistic aplicate

în investigaţia sociologică au fost complexe depăşind metoda sondajului,

respectiv adăugând la metoda analizei de concentrare – diversifi care cu

ajutorul coefi cientului Gini – Struck, în formaula de calcul clasică:

(1)

şi metoda de testare a diferenţelor semnifi cative structurale între

opinii exprimate de respondenţi cu ajutorul testului t determinat în varianta

A3.


Relaţii specifi ce de calcul ale statisticii testului t (formula lui t calculat)

Tabel nr. 1

Condiţii specifi ce ale aplicării testului t Determinarea statisticii testului

A. Teste de comparare (între eşantioane egale şi inegale)

A1. Eşantioane de mărimi egale, varianţe

egale

1 2

2 21 2

x xt

S S

n

-=

+

(2)

A2. Eşantioane de mărimi inegale, varianţe

egale

1 2

2 2

1 1 2 2

1 2 1 2

( 1) ( 1) 1 1

2

x xt

n S n S

n n n n

+

-=

- -+

+ -

æ öç ÷è ø

(3)

A3.Eşantioane de mărimi inegale, varianţe

inegale

1 2

2 21 2

1 2

S S

n n

x xt

-=

+

(4)

Sursa: Săvoiu, G., (2013). Modelare economico – fi nanciară. Gândirea econometrică aplicată

în domeniul fi nanciar, Bucureşti: Editura Universitară.

4. Rezultate şi discuţii

Istoria economică şi autorii acţiunilor cu impact economic apar la

Carlo Cipolla destructurate într-o manieră carteziană, în cele patru cadrane

clasice dar cu un conținut specifi c, conferit de activitatea membrilor unei

comunităţi umane delimitate de interesul lor individual simultan cu cel

comunitar, interes exprimat ca intensitate atât pe abscisă cât şi pe ordonată de

la – la +, în fi g. 2):


Lumea fenomenelor economice, destructurată în patru cadrane de Carlo Cipolla după abscisa interesului personal şi ordonata interesului

comunităţii din care fac parteFig. 2

Toate legile lui Carlo Cipolla se confi rmă în opiniile studenţilor iar prin confruntarea grafi că a rezultatelor investigaţiilor pe parcursul a doi ani (2017-2019), iar tendinţele de concentrare simplifi că un proces de validare în mod semnifi cativ. În fi gura 3 sunt redactate rând pe pe rând fi ecare din cele cinci întrebări, detaliate prin opţiunile de răspuns, apoi se sintetizează cu ajutorul unui grafi c structural, expus probatoriu, rezultatele anchetelor realizate prin cele două eşantioane şi, între reprezentările paralele, se enunţă legile lui Carlo Cipolla.


Legile lui Carlo Cipolla validate de răspunsurile studenţilor între 2017 şi 2019

Fig. 3I1. După opinia dvs., cum este numărul proștilor? 1.1. mai mare decât cel anticipat de dvs. 1.2. mai mic sau egal cu nivelul anticipat de dvs. 1.3. nu știu / nu răspund

Numărul indivizilor imbecili în viață este mereu și în mod inevitabil subestimat de toată lumea. (Cipolla, 2014, p.19)

I2. Există comunităţi distincte într-o populaţie umană, în care să nu apară imbecili ? 2.1. da 2.2. nu 2.3. nu știu / nu răspund.

Probabilitatea ca un anumit individ să devină imbecil este independentă de orice altă însușire a respectivei persoane. (Cipolla, 2014, p. 24)

I3. În opinia dvs, cine credeți că pierde cel mai mult în urma acțiunii imbecilului? 1.imbecilul 2. comunitatea 3. imbecilul și comunitatea 4. nimeni nu pierde.

Un prost sau imbecil este o persoană care cauzează pierderi unui alt individ sau grup de indivizi, fără a câstiga nimic în schimb, uneori chiar suferind pierderi de pe urma actiunilor sale (Cipolla, 2014, p. 38)

I4. Cât de mare este puterea distrugătoare a imbecilului în raport cu anticipările dvs.?4.1. mai mare. 4.2. mai mică sau cel mult egală. 4.3. nu știu / nu răspund.

Non–imbecilii sau inteligentii vor subestima întodeauna infl uenta negativă a imbecililor. Îndeosebi non – imbecilii sau inteligentii vor uita mereu că, indiferent de moment, loc sau circumstante a avea de-a face si/sau a te asocia cu imbecilii se va dovedi cu sigurantă o mare greseală. (Cipolla, 2014, p. 58)

I5. Cine are cel mai distrugător impact asupra unei comunități umane?5.1. imbecilul (prostul) 5.2. idealistul 5.3. ticălosul.

Imbecilul este cel mai periculos tip de persoană. (Cipolla, 2014, p. 61)

Și corolarul acesteia

Imbecilul este mai periculos decât un răufăcător. (Cipolla, 2014, p. 61)

Sursa: Realizat de autori conform datelor agregate din opiniile respondenţilor la întrebările 1-5.


O primă propunere de extindere a legilor lui Carlo Cipolla a fost deja validată în timp de către opiniile aceloraşi studenţi (fi g. 4):

O primă extindere a legilor lui Carlo Cipolla validată de răspunsurile studenţilor între 2017 şi 2019

Fig. 4

Dacă priviţi acțiunile unui imbecil în timp, credeți că prostia lui se concentrează pe un

singur domeniu sau se diversifi că în mai multe?

6.1. se concentrează pe un singur domeniu 6.2. se diversifi că 6.3. nu știu / nu răspund.

Imbecilul nu se concentrează asupra

unui singur aspect, ci prostia acestuia

se extinde şi se diversifi că ori de câte ori

va accesa un alt domeniu.

Sursa: Realizat de autori conform datelor agregate din opiniile respondenţilor la întrebările 1-5.

Analiza concentrării – diversifi cării la nivel fi ecărei legi în parte cu referire la cele enunţate de Carlo Cipolla relevă o tendinţă de validare tot mai accentuată a tuturor acestora (tabel nr. 2)

Evoluţia coefi cientului Gini - Struck în raport cu cercetările din 2017-

2018 şi 2019

Tabel nr. 2

Legile

lui

Carlo

Cipolla

Cercetarea din 2017-2018 Cercetarea din 2019

1 HH* = 0,4050 Coefi cientul G-S = 0,3279 HH* = 0,5822 Coefi cientul G-S = 0,6110





6 (propunere)

HH* = 0,7184 Coefi cientul G-S = 0,7600 HH* = 0,9606 Coefi cientul G-S = 0,9700

Sursa: Datele au fost calculate de autori pornind de la răspunsurile structurate ale respondenţilor

*Notă: HH reprezintă abrevierea pentru coefi cientul Herfi ndahl – Hirschman


Volatilitatea în exces a imbecilităţii umane se regăseşte şi în tentativa de testare a stabilităţii unor opinii exprimate de studenţi despre prostie.

Valorile lui t obţinute cu ajutorul testării ipotezei invalidate de

identifi care a unei diferenţe structurale semnifi cative între cercetările

din 2017-2018 şi 2019

Tabel nr. 2

Legile lui

Carlo Cipolla

Valoarea testulului t aplicat ipotezei existenţei unor medii

structurale semnifi cativ diferite între 2017-2018 şi 2019

t calculat t teoretic

1 1,238782 3,4822 0,586968 3,4823 0,955739 3,4824 0,963293 2,7765 1,147995 3,482

6 (propunere) 0,606518 3,482

Sursa: Datele au fost calculate de autori pornind de la răspunsurile structurate ale respondenţilor

Valorifi când un nivel de semnifi caţie de 0,05 şi comparând cu valoarea lui t teoretic de 3,482 pentru legile 1,2,4,5,6 precum şi de 2,776 pentru legea cu numărul 3, în ceea ce priveşte numărul de structuri generate şi valoarea acestora, de către respondenţi prin exprimarea opiniilor lor, toate cele 6 (incluzând şi propunerea de extindere) trec testul şi impun validarea stabilităţii în timp a celor două investigaţii despre imbecilitatea umană. În ceea ce priveşte o extindere în continuare a legilor lui Carlo Cipola se mai pot lua în considerare şi întrebările de la 7 la 13 din chestionarul aplicat în 2019, care au generat atât dominante specifi ce, cât mai ales un fi ltru de identifi care a prostiei chiar în cadrul eşantionului extras (n = 73), unde s-au înregistrat 6 persoane cărora li se aplică favorabil acest aspect calitativ. Acest fi ltru apare în urma corelării răspunsurilor 7.2 la întrebarea I7 (respondentul se plasează în situaţia de a avea un mic profi t alături de un imbecil sau prost),

cuplat cu 9.3 la întrebarea I9 (cel ce răspunde devine mai ataşat sau chiar

mai cooperant cu imbecilul sau prostul) şi/sau 10.3 la I10 (informaţiile nu au

niciun efect). În fi gura 5 sunt prezentate succesiv rezultatele la întrebările I7-I13 în grafi ce sintetizatoare, toate descriind după o primă investigaţie alte posibile legi ale prostiei umane ce se se pot valida sau invalida numai prin cercetări repetate, aşa cum s-a procedat cu I6.


Legi noi ale prostiei umane ce extind conţinutul celor expuse deja de

Carlo Cipolla şi care se cer a fi validate prin cercetări viitoare

Fig. 5

Intrebarea de unde poate fi obţinută o nouă lege a imbecilităţii ce se impăune a fi ulterior validată

Reprezentarea grafi că a opiniilor rezultate

I7. Într-o economie/companie condusă de proşti, în spatele cărora stau ticăloşi (hoţi), cum vă veţi plasa?7.1. în situaţia de a avea un profi t cât mai mare alături de ticălos

7.2. în situaţia de a avea un mic profi t alături de prost

7.3. în situaţia neutră, în care nici nu veţi câştiga şi nici nu veţi

pierde, alături de un om obişnuit 7.4. în situaţia de a pierde relativ puţin alături de idealist. În economie sau într-o companie imbecilul îşi doreşte să obţină un mic profi t alături de alţi proşti

I8. În raport cu care dintre categoriile structurale descrise de Cipolla (oameni obişnuiţi, idealişti, ticăloşi, proşti), un imbecil (prost) devine mai confl ictual şi chiar mai agresiv? 8.1. imbecilul (prostul) 8.2. idealistul 8.3. ticălosul

8.4. omul obişnuit 8.5 cu toţi la fel 8.6. cu niciunul dintre ei.

Un imbecil este în confl ict permanent sau devine mai agresiv la

orice contact cu idealiştii în special sau chiar şi cu oamenii obişnuiţi uneori.

I9. În raport cu care dintre categoriile structurale descrise de Carlo Cipolla (oameni obişnuiţi, idealişti, ticăloşi, proşti), un imbecil (prost) devine mai ataşat sau chiar mai cooperant?9.1. imbecilul (prostul) 9.2. idealistul 9.3. ticălosul 9.4. omul

obişnuit 9.5 cu toţi la fel 9.6. cu niciunul dintre ei.

Un imbecil devine tot mai ataşat sau este din ce în ce mai cooperant în primul rând cu proştii şi abia mai apoi cu ticăloşii.

I10. Ce impact au informaţiile asupra deciziei unui imbecil (prost) în timp ? 10.1 îl transformă într-un om prosper 10.2 il conduc spre faliment

10.3 nu au niciun efect.

Informaţiile au un efect falimentar asupra unui imbecil sau în caz general sunt lipsite de orice efect în luarea unei decizii de către un

prost.

I11. Pornind de la sensul major acordat imbecilităţii de Carlo Cipolla, ce credeţi despre următoarea afi rmaţie: un prost educat sau cu şcoală este mai prost ca unul lipsit de educaţie sau şcoală? 11.1. este adevărată 11.2 este falsă 11.3. nu știu / nu răspund.

Imbecilul educat sau şcolit nu oferă o certitudine a ameliorării

prostiei, ci mai degrabă devine şi mai prost ca impact distructiv în

comunitate.


I12. În comportamentul uman prostia poate deţine simultan atât

un prag minim, cât şi unul maxim de manifestare ?

12.1. numai un prag minim 12.2. numai un un prag maxim

12.3. atât un prag minim cât şi unul maxim 12.4. nu știu / nu

răspund.

Imbecilitate fi ind mereu subestimată, chiar şi atunci când detectăm anumite praguri maxime sau minime ale acesteia ele sunt mai degrabă estimări prea optimiste şi mai puţin maxime.

I13. 13. Se schimbă oare cantitatea globală de prostie odată cu

pragurile în timp, în spaţiu sau structural ?

13.1. numai pragurile 13.2. numai cantitatea 13.3. şi pragurile şi

cantitatea 13.4. nimic nu se schimbă 13.5. nu știu / nu răspund.

Imbecilitate totală şi pragurile sale se schimbă permanent ascendent, se dilată pretutindeni şi în orice substructură a populaţiei, dar rămâne practic mereu subestimată.

Sursa: Grafi cele au fost reprezentate de autori pornind de la răspunsurile structurate ale

respondenţilor iar noile legi au fost enunţate prin interpretarea atentă a acestor reprezentări

sintetice.

Rezultatele majore ale acestei cercetări confi rmă existenţa unor sufi ciente resurse pentru multiplicarea legilor imbecilităţii umane, creativitatea prostiei fi ind cu mult mai mare decât se poate imagina în lumea normală şi cu atât mai mult va creşte numărul lor în viitor.

5. Concluzii “Imbecilitatea, prostia sau incompetențe au jucat prin hazard și roluri pozitive în multe întâmplări din istoria cercetării și a educației naționale și international. 1/5 și ¼ din descoperiri s-au afl at sub impactul unor erori. Există și exagerări după care impactul ar ajunge la 1/3 sau chiar ½ ceea ce ar putea explica de ce oamenii de știinta consideră atât de mulți și atât de des că au avut noroc. Louis Pasteur a devenit chiar faimos prin formularea devenită deja celebră: “Norocul favorizează întotdeauna doar o minte pregătită”, iar Nassim Nicholas Taleb numește anti -fragilitate tocmai valorifi carea șansei neașteptate” (Săvoiu, Čudanov, 2015). Intervalul de timp a concentrat structura răspunsurilor confi rmând legile lui Cipolla şi de aici apare o întrebare esenţială legată de fenomenele care au provocat acest fapt conturând robusteţea şi fermitatea din opiniile exprimate de studenţi. Ce s-a întâmplat în viaţa pubică sau care sunt informaţiile, persistente, personajele şi deciziile cu impactul lor, care au produs presiunea acestei concentrări relevate de schimbările valorice ale coefi cientului Gini – Struck în perioada 2017-2019? Cercetările noastre viitoare se vor axa atât pe identifi carea unor răspunsuri la aceste întrebări, cât şi pe determinarea


pragului adecvat de semnifi caţie al unei cercetări statistice dedicate prostiei, pornind de la volatilitatea ei specifi că, pe determinarea erorilor standard în investigarea şi modelarea imbecilităţii umane, pe noile efecte benefi ce absolut întâmplătoare ale prostiei umane în educaţie, cercetare, tehnologizare etc., pe dinamica pragurilor prostiei, precum şi pe obsedantul contur al unei teorii de tip ToE centrată pe erori şi delimitată de prostie.

Anexa 1

Chestionarul maximizat, valorifi cat în cercetarea fi nală din 2019

��

��

� �� !"�#�� !�� !�� "�

�� #"#"�� #"$"��#"%"�� #"&"��"� �!"�� #�� $"#"��$"$"��$"%"��'��"�$�%�� %"#"��"��%"$"�� %"%"��'��"�&�%'��(�� &"#"��"�&"$"�� "�&"%"��'��"�)�%�� (�� ("#"�� ("$"�� ("%"�� "�*�+� �� (�� )"#"�� )"$"��)"%"��'��"��

,��#�� - �� .�� ./0��1� ��

*"#"��+�� *"$"�� *"%"��+�� *"&"�� "��

2�� (�� %��/��.��.�� .��.�1�� /��1�� . 0��(��,"#"�� ,"$"�� ,"%"�� ,"&"�� ,"(�� ,")"�� "�3�� (�� %��/��.��.�� .��.�1�� /��1��.�� 0�� -"#"�� -"$"�� -"%"�� -"&"�� -"(�� -")"�� "��4�%�� /��1��#."#�� /��#."$�� #."%��"��%� ��5�� . �� . ��##"#"��##"$�� ##"%"��'��"�� '��(�� '�.��"��#$"#"�� #$"$"�� 0��#$"%"��+�� +�� 0��#$"&"��'��"��$�6�� 0�� (�� (�� #%"#"�� #%"$"��#%"%"�� #%"&"��1��#%"("��'��"-��@H�� #��0 �� %&')

|

Sursa: Realizat de coordonatorul cercetării, aplicat şi prelucrat în echipă restrânsă în 2019


Bibliografi e

1. Buff on, 2007. Œuvres, ed. S. Schmitt and C. Crémière, Paris: Gallimard. 2. Canone, B., 2008. Triumful prostiei. Mic tratat despre prostia inteligenţei,

Bucureşti: Ed Nemira 3. Christianto,V., (2015). A Biblical Theory of Everything Inspired by the Johannine

Prologue, Lambert Academic Publisher (LAP), Saarbrucken, Germany. 4. Cipolla, C. M., (1963). Currency Depreciation in Medieval Europe, The Economic

History Review, Second Series, Vol XV, No.3, pp. 413-422. 5. Cipolla, C. M., (1967). Money, Prices, and Civilization in the Mediterranean

World, Fifth to Seventeenth Century. New York: Gordian Press. 6. Cipolla, C. M., (1987). The Basic Laws of Human Stupidity. Whole Earth Review,

Spring 1987. 7. Cipolla, C. M., (1998). The Basic Laws of Human Stupidity. Il Mulino, Bologna. 8. Cipolla, C. M., (2014). The Basic Laws of Human Stupidity. [Legile fundamentale

ale imbecilitatii umane], Ed Humanitas, Bucuresti. 9. Costreie, S., (2015). Prostia academică, Dilema veche, nr. 617, 10-16 decembrie

2015 Available on line at: https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/

prostia-academică, Accessed at 8 November 2019.

10. Creangă, I., (1874). Prostia omenească, Iaşi: Editura Învățătorul copiilor. 11. DEX‚ 16, (2016). Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a revăzută și

adăugită, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic Gold.

12. Eco, U., (2018). Pe umerii giganţilor: prelegeri susţinute la festivalul La

Milanesiana, între 2001 şi 2015, Bucureşti: Editura Rao. 13. Erasmus (1959). Elogiul prostiei. București: Editura ştiinţifi că. 14. Martin Page (2004). M-am hotărât să devin prost, (Comment je sui devenu

stupide, 2001), Bucureşti: Editura Humanitas. 15. Musil, R., (2013). Despre prostie (Über die Dummheit, ed I -1937), Bucureşti:

Ed ALL 16. Ofrim, A., (2015). Chipuri ale prostiei, Dilema veche, nr. 617, 10-16 decembrie

2015 Available on line at: https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/chipuri-ale-prostiei, accessed at 7 noiembrie 2019.

17. Pann, A., (1853). Culegere de proverburi sau Povestea vorbii. De prin lume

adunate şi iarăşi la lume date, Părţile I-III, Bucureşti: EdituraTipografi a lui Anton Pann.

18. Pavelcu, V., (1999). Elogiul prostiei. Ppsihologie aplicată la viaţa cotidiană, Iaşi: Editura Polirom.

19. Pitkin, W., B., (1932). A Short Introduction to the History of Human Stupidity,

New York and London: Whittlesey House, McGraw-Hill Book Company & Simon and Schuster.

20. Plesu, A., (2015). Conferință despre prostie, Available on line at: https://www.youtube.com/watch?v=FAbNhfCwLhk/ Accessed in 3 October 2019.

21. Pleşu A. (2015). Toţi suntem proşti. Dar mai proşti ca oamenii inteligenţi, mai

rar, HotNews.ro Available on line at: https://www.hotnews.ro/stiri-esential-20218953-andrei-plesu-toti-suntem-prosti-dar-mai-prosti-oamenii-inteligenti-mai-rar.htm Accessed in 2 October 2019.

22. Pribeagu, I., (2005). Mic și al dracului. Antologia unui rege al umorului, vol. I, București: Editura Teșu.


23. Pribeagu, I., (2007). Mic și al dracului. Antologia unui rege al umorului, vol. II, București: Editura Teșu.

24. Pribeagu, I., (2018). Picante, ștrengare, impertinente, București: Editura Teșu.

25. Ráth-Végh, I., (1938). Istoria culturală a prostiei omenești.Bucureşti: Editura Garamond

26. Săvoiu, G., (2019). Pot fi validate statistic legile lui Calo Cipolla şi ulterior chiar

extinse? Expunere la Seminarul naţional Octav Onicescu al SRS Bucuresti, 22 noiembrie 2019.

27. Săvoiu, G., (2013). Modelare economico – fi nanciară. Gândirea econometrică

aplicată în domeniul fi nanciar, Bucureşti: Editura Universitară. 28. Săvoiu, G., Čudanov, M., (2015). Stupidity and normal distribution or the

contemporary impact of the Carlo Cipolla’s laws, ESMSJ, vol 13, Available on line at: http://www.esmsj.upit.ro/ No13_2015.html, Accessed in 3 October 2019.

29. Stiglitz, J., (2015). The Politics of Economic Stupidity, Available on line at http://www.socialeurope.eu/2015/ 01/ economic-stupidity/ Accessed at 8 November 2019.

30. Ţîrlea, C., (1997). Prostia la români, Bucureşti: Editura Paideia. 31. van Boxsel, M., (2005). Enciclopedia Prostiei (De Encyclopedie van de

Domheid), Bucureşti: Ed. Lux Sublima.

pot ﬁ validate statistic legile lui carlo cipolla i ulterior chiar ......revista română de...

Documents