referat cu plan de nursing ira.docx

7/27/2019 REFERAT CU PLAN DE NURSING IRA.docx

http://slidepdf.com/reader/full/referat-cu-plan-de-nursing-iradocx 1/16

1

NURSING IN NEFROLOGIE

TEMA IRA

AMG II GRUPA B

GRUPA V:

AVRAM FLORIN,

BALUTOIU FLORENTINA,

COLISNIUC MIHAELA VALERIA,

TEUSAN LUMINITA,

CHIABURU CORINA,

Motto:

„ Sănătatea reprezintă comoara cea mai

de preţ şi cea mai uşor de pierdut.

Totuşi, cel mai prost păzită.”

R. Augier

NOŢIUNI DE ANATOMIE

Aparatul urogenital - este format din aparatul urinar şi genital. Cea mai mare parte a produşilor de excreţie se elimină, printr -un

ansamblu de organe care formează aparatul excretor.

Aparatul urinar - este alcătuit din cei doi rinichi şi de căile evacuatoare ale urnii: calice, bazinete, uretere, vezica urinară şi

uretra.

Rinichii - organele secretoare ale urinii, au formă de boabe de fasole şi sunt situaţi de o parte şi alta a coloanei lombare. Fiecare

rinichi, încojurat de un strat celulo-adipos şi învelit de o capsulă fibroasă inextensibilă, este situat în loja renală.



2

Rinichii au o margine externă convexă, o margine internă concavă

şi doi poli: unul superior şi altul inferior. Pe partea concavă se află hilul renal,

alcătuit din artera şi vena renală, limfaticele, nervii, joncţiunea uretero -

bazinetală. Rinichiul drept este situat ceva mai jos decât cel stâng. Loja renală

este limitată în sus de diafragm, în spate de ultimele două coaste şi dedesubtul lor

de muşchi şi de aponevrozele lombare, iar înainte, de viscerele abdominale. In

jos, loja renală este deschisă [de aici, uşurinţa cu care se produce ptoza renală].

Situarea lombo-abdominală a rinichiului explică de ce durerile

renale pot fi resimţite lombar, abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se

evidenţiază ca o masă abdominală şi de ce flegmoanele perinefritice cu evoluţie

superioară îmbracă simptomatologie toracică.

Nefronul - unitatea anatomică şi fiziologică a rinichilui, alcătuit din

glomerul [polul vascular] şi tubul urinifer [polul urinar]. Numărul nefronilor din cei

doi rinichi se evaluează la 2 milioane.



3

Glomerulul - primul element al nefronului - este alcătuit dintr-un ghem de capilare care rezultă din ramificaţiile unei arteriole aferente,

provenită din artera renală. Capilarele se reunesc apoi şi formează, o arteriolă eferentă, care se capilarizează din nou în jurul primei porţiuni a

tubului urinifer.

Tub urinifer - al doilea element al nefronului - se prezintă, sub forma unui canal lung de 50 mm, format din următoarele

segmente; capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa Henle,tubul contort distal şi tubii colectori. Capsula Bowman - are forma unei cupe

care înconjuară glomerulul şi este alcătuit din două, foiţe.

Capsula Bowman, împreună cu glomerulul pe care îl conţine, poartă numele de corpuscul Malpighi. Din tubi contorţi distali, prin

canalele colectoare şi canalele comune care se deschid în papilele renale, urina formată trece în calice şi de aici în bazinet.

Legătura bazinetelor cu vezica urinară - organ dotat cu o musculatură puternică şi situat în pelvis, înapoia pubisului - este

realizată, prin cele două uretere. Traiectul abdomino-pelvian al ureterelor explică posibilitatea compresiunii acestora de către fibroame, chisturi

ovariene sau cancere recto-sigmoidiene.

Uretra -canalul excretor al vezicii - are la femeie un traiect foarte scurt, spre deosebire de bărbat, la care traiectul este lung şi

traversează prostata, de unde posibilitatea compresiunii uretrale de către un adenom, de prostată, cu răsunet asupra întregului arbore urinar.



4

NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE

Rinichiul este un organ de importanţa vitală şi are

numeroase funcţii, dintre care funcţia principală constă în formarea

urinei. Prin aceasta se asigură epurarea organismului de substanţe

toxice. Formarea urinei se datorează unui mecanism complex de

filtrare la nivelul glomerulilor şi de reabsorbţie şi secreţie la nivelul

tubilor, prin filtrarea glomerularâ se formează urina primitivă [ 150 1

urină primitivă/24 ore, din filtrarea a 1500 1 plasmă]. Urina primitivă

are compoziţia plasmei, dar farâ proteine, lipide şi elemente

figurate. Conţine deci apă, glucoza, uree, acid uric şi toţi electroliţii

sângelui.

In faza următoare, la nivelul tubilor care reabsorb cea

mai mare parte a filtratului glomeruiar, se formează urina definitivă.

Totuşi la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau în

mare cantitate substanţele utile şi în cantitate mică, pe cele toxice.

Substanţele utile sunt substanţe cu prag, care sunt eliminate prin

urină numai când concentraţia lor sanguină a depăşit limitele

fiziologice [apă, glucoza, NaCl, bicarbonaţi]. Substanţele toxice sunt substanţe farâ prag, eliminarea lor urinară facându-se imediat ce apar în

sânge.

Apa este reabsorbitâ în proporţie de 99%, glucoza în întregime [condiţia este ca în sânge să existe mai puţin de 1,60 g glucoza %o],

sărurile şi în particular clorura de sodiu, în proporţie variabilă [98 -99%]. Substanţele toxice nu sunt reabsorbite decât în proporţie mai mică

[33% uree, 75% acid uric]. Rinichiul are şi propietăţi secretorii, putând elimina şi chiar secreta unele substanţe, ca amoniacul, cu rol foarte

important în echilibrul acido-bazic.



5

Urina formată permanent - diureza [1,5-2,5 ml/min] - se depozitează în vezica urinară, de unde când se acumulează o anumită

cantitate [250-300 ml], se declanşează reflex micţiunea - deschiderea sfîncteralui vezical şi golirea vezicii.

Micţiunea - este un act conştient, deschiderea şi închiderea sfincterului vezical putând fi comandate voluntar.

Rinichiul are şi rol predominant în menţinerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de acizi şi cruţarea bazelor, menţinând

pH-ul la cea. 7,35. Rinichii mai asigură constanta presiunii osmotice a plasmei eliminând sau reţinând, după caz, apa şi diferiţi electroliţi.

In concluzie, rinichii îndeplinesc în organism trei funcţii de bază:

• funcţia de epuraţie sanguină;

• funcţia de menţinera a echilibrului osmotic;

• funcţia de menţinere a echilibrului acido-bazic.

Alterarea acestor funcţii conduce la apariţia sindromului de insuficienţă renală, urmată uneori de instalarea comei uremice.

Insuficienta renala acuta - simptome, diagnostic, tratament

Deseori in urma tratarii necorespunzatoare a unor boli se poate ajunge la instalarea insuficientei renale acute.

Ce este insuficienta renala acuta?

Insuficienta renala acuta (IRA) apare brusc atunci cand rinichii nu mai pot sa isi indeplineasca functiile - de filtrarare a produsilor de

metabolism si de eliminare a excesului de apa si electroliti din organism.

Insuficienta renala acuta este definita ca fiind o conditie patologica in care rata filtrarii glomerulare este redusa brusc, ceea ce determina o

retentie acuta a unor metaboliti endogeni si exogeni (uree, creatinina, potasiu, fosfati, sulfati, medicamente etc.), care sunt in mod normal

eliminati de rinichi.

Volumul de urina eliminata poate sa scada, si atunci se instaleaza oliguria care reprezinta situatia in care rinichii elimina sub 400 ml/zi de urina.

Dar in cursul evolutiei acestei afectiuni se poate ajunge la suprimarea completa a diurezei (anuria) adica rinichii nu mai pot sa elimine deloc

urina.

O alta situatie care se poate intalni in cursul instalarii insuficientei renale acute este ca diureza (eliminarea de urina) sa fie normala sau chiar

crescuta, ceea ce semnifica ca mecanismele de concentrare ale urinii de la nivelul rinichilor au fost afectate.

Cele mai severe forme de insuficienta renala acuta se intalnesc la cei internati in spital, in special cei internati in secti ile de anestezie si terapie

intensiva.



6

Cauzele aparitiei insuficientei renale

Este important sa se stabileasca cauza care a dus la aparitia insuficientei renale acute pentru a se putea institui un tratament adecvat.

Astfel, in functie de cauza insuficientei renale acute se disting urmatoarele forme IRA:

1. Prerenala (functionala): apare in cazul unor situatii patologice care prezinta in cursul evolutiei un volum sanguin scazut, ceea ce va

determina si scaderea fluxului sanguin renal. Apare in cazul a 60-80% din cazuri, in urmatoarele situatii: diaree, varsaturi, deshidratare,

peritonita, ocluzie intestinala, sindrom hepato-renal, trombembolism, anevrism arterial disecant, hipertensiune maligna, pierderi de sange in

cazul traumatismelor, infarct miocardic acut, embolie pulmonara, chirurgie cardiaca, insuficienta cardiaca severa.

2. Renala (parenchimatoasa): se instaleaza in cazurile in care partile componente ale rinichiului sufera diferite leziuni.Se intalneste in 10-20 %

din cazuri. Apare in urmatoarele situatii: glomerulonefrita, nefrita interstitiala, sindrom hemolitic-uremic, boli autoimune, administrarea de

medicamente nefrotoxice cum sunt: unele antibiotice, unele anestezice, dar si produsele pe baza de iod utilizate in radiograf ie si intoxicatia cu

metale grele: arsenic, plumb, uraniu

3. Postrenala (obstructiva): apare in doar 10% din cazuri, atunci cand se produce obstructia acuta a cailor urinare. Se poate intalni in obstructieureterala bilaterala si litiaza renala pe rinichi unic.



7

Simptomele insuficientei renale

Simptomele care pot sa apara in caz de insuficienta renala acuta sunt:

- anuria (incetarea producerii de urina);

- oliguria (scaderea producerii de urina sub 400 ml/zi);

- edeme ale membrelor inferioare;

- senzatie de sete;

- lipsa poftei de mancare

- greata si varsaturi;

- cefalee (durere de cap);

- dureri abdominale;

- somnolenta;

- confuzie;

- anxietate;

- hematurie (sange in urina);

- tulburari de ritm cardiac;

- convulsii;

- coma.

Astfel in cursul evolutiei IRA se disting mai multe faze:

- faza preanurica: acesta dureaza intre 24-36 ore si este faza de instalare brutala a IRA;

- faza anurica: cu durata intre 4-21 de zile, se caracterizeaza prin modificari cantitative ale eliminarii normale a urinei;

- faza de reluare a diurezei: dureaza intre 7-10 zile, diureza incepe sa revina la normal, iar starea generala incepe sa se amelioreze;

- faza de recuperare functionala renala: este ultima faza de evolutie a bolii, rinichii isi revin la normal, perioada necesara pentru recuperare

este cuprinsa intre 6-12 luni.

In 1-5% din cazuri IRA evolueaza spre insuficienta renala cronica, iar 10% din cazuri prezinta dupa vindecare sechele semnificative.

Stabilirea diagnosticului de insufiecienta renala



8

Medicul va incepe evaluarea unui pacient suspectat de insuficienta renala cu realizarea anamnezei pentru a afla istoricul bolnavului si al

debutului bolii. Apoi va efectua un examen fizic, si va recomanda efectuarea unor investigatii suplimentare, cum ar fi: analize de sange

(hemoleucograma, creatinina serica, viteza de sedimentare a eritrocitelor, uree, glicemia), teste de urina (clearence-ul creatininei,

deteminarea cantitatii de urina eliminata in 24 ore, densitate urinara, osmolaritate urinara, ureea, natriu urinar).

Testele imagistice ce pot fi efectuate sunt: radiografia simpla, ecografie renala simpla, ecografie renala Doppler, urografia intravenoasa,

pielografia, arteriografia renala, tomografia computerizata, rezonanta magnetica nucleara si punctie biopsie renala.

Tratamentul insuficientei renala acuta

Principalele obiective ale tratamentului IRA sunt de restabilire a functiei renale si de mentinere a functiilor vitale, dar si a echilibrului hidro-

electrolitic si acido-bazic. Pentru indeplinirea obiectivelor tratamentului este extrem de important sa se stabileasca cauza care a dus la

instalarea IRA.

Astfel tratamentul etiologic urmareste indepartarea sau ameliorarea cauzei care a dus la producerea IRA, ca de exemplu: intoxicatii (se va

administra antidotul si se va realiza epurarea extrarenala), volum sanguin scazut (se va suplini pierderea de lichide, sange, plasma),

medicamente (se intrerupe administrarea medicamentelor responsabile de declansarea IRA), obstructie (se va incerca inlaturarea obstructiei),

afectiuni renale (se va trata afectiunea renala cauzatoare).

Tratamentul patogenic incearca ameliorarea functiei renale prin administrare de diuretice (Manitol, Furosemid), vasodilatatoare si

antibiotice.

In unele cazuri va fi necesara efectuarea dializei, medicul va putea opta pentru realizarea hemodializei , hemofiltrarii sau a dializei peritoneale.

Medicul poate recomanda si efectuarea unei interventii chirurgicale fie pentru inlaturarea unei obstructii, fie in cazuri grave pentru realizarea

unui transplant renal.

STUDIU DE CAZ

NUME PRENUME: ****

VARSTA: 30ANI

OCUPATIA: SOMER

DIAGNOSTIC: IRA



9



10



11



12



13



14



15



16

referat cu plan de nursing ira.docx

Documents