REV! STAI STORICAROMAN

MCMXXXIIIVOLIII.FASCII-III

-

-

_

www.dacoromanica.ro

COMITETUL DE DIRECTIEG. I. BRATIANU, profesor la Universitatea din Iasi.G. M. CANTACUZINO, arhitect diplomat al Statului Francez.N. CARTOJAN, profesor la Universitatea din Bucuresti.C. C. GIIIRESCII, profesor la Universitatea din Bucuresti.S. LAMBRINO, profesor la Universitatea din Bucuresti.P. P. PANAITESCU, profesor la Universitatea din Bucuresti.

ROSETTI, profesor la Universitatea din Bucuresti.

CUPRINSULPagina

I. Articole 133--265D. Russo, Cronica Moldovei de N . Chiparissd (17161717 ) 133-151G. I. Brbitianu, Notes SUY les Gnois en Moldavie auXV-e siecle 152-158N. Cartojan, e Ceasornicul Domnilor de N. Costinoriginalul spaniol al lui Guevara 159-171P. P. Panaitescu, La route commerciale de Pologne ala Mer Noire au Mo yen Age 172-193Than C. Filitti, Cronicarul Dumitrache 194-202B. Slatineanu, Con,tribufiuni la studiul portretelor luiMihai Viteazul, insofite de un nou portret 203-216Dinu V. Rosetti, Sdpdturile arheologice dela Snagov 217-226Dan Simonescu, Un Octoih al lui Bojidar Vucovicila noi i legdturile acestuia cu tipografia romeineascd. 227-233Dimitrie G. Ionescu, Tratatul incheiat de Gheorghe.tefan cu Ruqii in 1656 234-247Gh. Duzinchevici, Contribufii la Istoria Romdnilor intimpul rdzboiului Crimeii 248-258A. Iordnescu, Observafiuni critice asupra cronicii luiMiron Costin . 259-265

II. Miscellanea 266-271Const. C. Giurescu, Geneza poeziei e Speranla a luiEminescu 266-268C. Grecescu, Schitul Trocaia 268Damian P. Bogdan, Originea clauzei Kit INK np-h,-MAHKA Att H'kCT " din documentele slavo-muntene

. 269-270Damian P. Bogdan, In chestiunea autenticitdfii inscrip-fiei funerare a voevodului muntean Nicolae AlexandruBasarab 270-271

Are.

.

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVEI DE N. CHIPARISSA(1716-1717)

Nu stiu daca in intreaga istoriografie romaneasca mai este un eve-niment atat de des si de amanuntit povestit, cum e cazul cn biruintarepurtata de Mihai Racovita impotriva Nemtilor in anul 1716-1717.Trei cronicari contimporani, Neculce, Pseuclo-Muste i Pseudo-Amiras,au descris-o pe larg in sirul povestirii br, o cronica anume s'a alcatuitpentru a o vesnici in toate amanuntele ei, i ceva mai mult: intreGalata si Cetatuie, unde s'a dat lupta, s'a facut o movila peste trupuriledusmanilor cazuti, i alaturi de ea s'a ridicat un ciardac i o crucede piatra de dimensiuni colosale pe care s'au sapat slove, transmi-tand cu vocea lor lapidara izbanda lui Mihai Racovital impotrivaNernti lor.

lucru curios ! Cronica care s'a alcatuit pentru a transmiteposteritatii aceasta biruinta s'a bucurat de atatea editiuni in limbagreaca si romank de cate n'a avut parte nicio cronica romaneasca.Textul grecesc al ei s'a publicat intai de E. Legrand, in Epistolairegrec, Paris, 1888, p. 253-276, supt titlul Naco2dov Kvgraetacrei Atininotgrdjv avjOdvrao gv Mo2baflicit xcera 1-6 1716 Zrog gni rijg rYn7g.4ysitoviag xoi5 51inj2.o.rdzov, yabivordrov xai b'eo(peovgrov ediNvrovxal ilyexivog nciong MoMoP2aziag xvelov xveiov IcocivvovPaxofliraa floefldba (Nicolae Chiparissa, Povestirea celor intarnplatein Moldova in anul 1716 in a treia domnie a prea inaltatului, preastralucitului si de Dumnezeu pazitului domn i stapanitor a toataMoldova chir Ioan Mihai Racovita Voda) 1 Aproape in acelas timp

1 Dupa un manuscris aflat in posesia sa, vezi Legrand, Epistolaire grec,p. 282. Un alt manuscris grecesc, faira numele autorului, se afla in bibliotecaMetohului Sfantului Mormant din Constantinopol supt Nr. 545=371 dupa nouanumerotare, vezi Papadopulos Kerameus, `Ieeoao2vbar1x1) 13t1Rto29-4xn, 4, p. 345.Acest manuscris cu toate ca a fost cunoscut i citat de Legrand, /. c., n'a fostutilizat in editia sa. Manuscrisul lui Legrand ne da numele autorului Croniceiin forma. de Kwrageaadc; mai obi*nuite forme sant Kwraelciatic i Kwrdewcrog,pe cari singure Ie gasim in A. Motovrolied, Td veoealivosd sal,oca dvdpara (Nu-mele proprii neogreceti), Atena, 1912, p. 139 ; dar i forma Kwraewacig revine

EdiiiIe i.traducerile

cronicii

quip.'

www.dacoromanica.ro

134 D. RUSSO

publica si C. Erbiceanu acest text dupa un alt manuscris in Croni-carii greci, p. 65-86, insotindu-1 de o traducere in limba romana 1.Fara sa cunoasca editia i traducerea lui Erbiceanu, Al. G. Sutu apublicat in Arhiva societdlii Viinfifice qi literare din Iai, i (1889-9o),p. 81-103, o nou traducere in limba romand dupa textul publicat deLegrand ; in fine traducerea lui Sutu s'a reprodus pe urrna in parte

in Uricarul, 13 (1889), p. 348-376.Dar nici Erbiceanu nici Sutu n'au stiut de existenta unui vechi

manuscris, aflat in Bibliot. Acad. Rom. Nr. 157, fondul romanesc,care cuprinde aceast cronica in limba romana supt titlul Istoriaprimejdiilor i a rdzboailor ce s' au tcimplat in Tara Moldovii in anul1716, in a trie domnie a pre luminatului i pre indllatului i cu toatdbundtate i vitejie impodobitului Domn Io. Mihai Racovild Voevodd.

Original i Textul romanesc s'a pstrat fara nume de autor, cel grecesc setraducere afla supt numele lui Chiparissa, niciunul ins nu spune c e tradus din

limba greacal sau romana ; prin urmare, ca s putem raspunde laintrebarea : care text a servit celuilalt ca original, trebue sa le comparamcu luare aminte ca s gsim care e originalul i care e traducerea.

Am ardtat cu alt prilej cat de greu si de nesigur e de multe ori sate pronunti dacd un anumit text vechi pastrat intr'o limba e ori-ginal sau tradus dintr'o altd limbd 2; se schimba ins cu desavarsirechestia cand avem acelas text in cloud diferite limbi, cum se intamplin cazul de fat, i putem sa le compardm unul cu altul. In aserneneacazuri, cat de iscusit ar fi traducatorul, e cu neputinta s nu se tra-deze ; e cu neputinta ca un cercetator cunoscand finetele limbii ori-ginalului si a traducerii sa nu gaseasc in anume pasagii c cutareexpresiune idiomatica arata originalul i talmdcirea ei stangace aratatraducerea, cd cutare vers putea sa fie intrebuintat sau citat de unGrec i nu de un Roman, sau Myers. Dac mai cu seama traducatorule i un slab stilist, nu lipsesc in traducere i pasagii neinteligibile faraajutorul originalului, nu lipsesc adjective calificative caH intr'o anumelimb au rostul Mr, dar caH fiind traduse, probeaza pana la evidentaobarsia Mr exotica.

Pe cat stiu, numai N. lorga a vorbit de cele doua redactiuni aleacestei Cronici in Istoria Literaturii Romdne in secolul al XVIII-lea,

in limba greac. 0 biserica din Constantinopol, aflatl, in cartierul Psamatia,se cheam5, "Aytog retheytog 6 Kvnaewodg, vezi M. I. Ghedeon, XeovoyeciTov'Anombuttuipara ( Notiple unui cronicar), Atena, 1932, J. 74.

1 Cronicarii greci, ed. C. Erbiceanu, Bucureti, 1888, p. LXIX, intrOducere.2 D. Russo, Cronica Ghiculetilor, in Buletinul Comisiei Istorice a Rometniei,

vol. 2 (1916), p. 15.

si

1

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOI,DOVEI 135

vol. I, p. 214-218 = ed. a 2, vol. 2, p. 247-251, si a ridicat chestiacare din ele a servit celeilalte ca original. *i desi Iorga gdseste ca ver-siunea romdneascd e foarte curgdtoare i are toatd infeitilarea unui ori-ginal, desi exprim indoieli fiindc se intalnesc in forma greceascd uneleromdnisme lexicale sau de sintaxd: astfel Cci2n, care e romdnescul jale,va. vuetaovv 7265craav, ceea ce inseamnd a lua limb, totus e aplecata crede Ca in greceste a fost alcatuita intai lucrarea unui Grec, adre-sata altui Grec. Eu cred c indoielile lui N. Iorga nu sant intemeiate.Cuvantul Ccari, care revine des la autorii clasici (vezi de pilda Eschil, Zd2.11 j jaleAgam., 656, Platon, Republ., 496 e i astdzi de o intrebuintare pan-elenica i insemneaza turburare, furtund, ameteald; d2 n'are nimica face cu romanescul jale (care in greceste se zice 215nm 7,211pic). Dealtfel 4.(i271 s'ar fi putut aduce ca argument pentru intaietatea redac-tiunii romanesti, numai daca in pasagiul invocat grecescului Cd2n i-arcorespunde in textul romanesc cuvantul jale, ceea ce nu e cazul. DacalIorga ar fi comparat textele, ar fi Vazut ca in locul cu pricina textulromanesc n'are jale ci furtund (f. 18 v = p. 269, ed. Legrand).

Dar si expresiunea a prinde limbd (adica a lua informatii, a face A prindeun prizonier dela care sa iei informatii despre dusman), nu presu- limbapune un izvod romanesc. Ce e drept, aceasta expresiune revine asade des in textele vechi romanesti, traduse sau originale, incat nu putemsa o consideram ca strdinism nici in limba romana. 0 intalnim nunumai la Dosoftei, Psalmi in versuri, 78, 45:

sa prinza i paganii limbac tu Doamne nu ne esti cu scarb

si la Ureche (ed. Picot, p. zoo j 182), la cari putem presupune o in-fluenta straina, dar i la Miron Costin, ed. V. A. Urechia, p. 477: Td-tarii prindeau in toate zilele dela Le# limbd, la autorul LetopisetuluiTdrii Moldovei, ed. C. Giurescu, p. 78, 16, la Neculce (p. 66, ed. Al.Procopovici) etc., adica l autori cari au scris direct in limba roman.Dar acelas lucru se intampla i cu textele grecesti; expresiunea re-vine des i in textele cari n'au fost traduse din alt limba, ci s'au scrisdeadreptul in cea greack cum e de pilda Rdzboiul intre Tura qi prim-cipele V metier de Ioachim din Cipru (ms. Acad. Rom. 37, p. 49, fondulgrec),

7Ltdoere ;Lai aeig Curd Savroi5vovg 7265 Goaav r xai n /tam xajath,aard -covg zdaa(Poate sa prindeti i voi dela ei limbadela care s aflati faptele lor),

V.

C),

" locos xal

www.dacoromanica.ro

136 D. RUSSO

Istoriile lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul (Hurmuzaki, Do-cumente, 13, p. II, 13, sau Elemeridele dacice ale lui Daponte (vol 1,p. 77 si 83, ed. Legrand). i dad pentru Daponte s'ar putea obiectadi el cunoscand limba romana intrebuinteaz un romanism curentin mediul in care tria, nu tot asa e i cazul cu Ioachim din Ciprucu Alexandru Mavrocordat Exaporitul, cari nu stiau romaneste.

Dar Iorga a scapat din vedere ea' aceasta expresie nu numai ca ecomuna limbii romane i neogrecesti, ci revine atat in limba turccu acelas inteles dil almak (prendre langue, faire un prisonnier pourle faire parler, Zenker), cat si in limba franceza prendre langue (veziLittre s. v.), si italiana prender lingua (vezi Petrochi s. v.) 1, si nu enecunoscutd nici limbilor slave, vezi de pilda Dictionarul Academieidin Petrograd s. v. jazyk.

In ce priveste limba greaca, expresiunea in chestiune revine si laautorii bizantini, la Kekavmenos de pilda (secol. al ir-lea), la Ana Corn-nena (secol. al 12-lea), sau la Continuatorii lui Teofan 2 Aceasta expre-siune a prinde limbci, fiind incetatenita in mai multe limbi, nu e uncriteriu sigur prin care sal putem deosebi originalul de traducere. Dim-potriva, exist indicii in amandoua textele, cari nu lash' nicio indoialac originalul e cel grecesc. Iata cateva :

1 Cp. Manstein, Memoires historiques, politiques et militaires SUY la Russie,Paris, 186o, vol. r, p. 225: ces troupes s'tant avances jusqu'a la rivire deJegorlik, ils envoyrent un petit dtachement pour prendre langue; ibidem, vol.2, p. so: les Cosaques Saporogiens, qui avaient te envoyes pour prendre langueetc. ; Veridica Raccolta de giornali di Buda sino alla presa d'esla, Venetia, 1686,Num. 2, Giornale Dal Campo cesareo a Sant' Andrea, in data 16 Giugno 1684,P. 4: Tornb la mattina una spia fidata, che S. A. S. havea mandato a prenderlingua del nemico, portando : che la gliarnigione di Buda era di 10.000 huomini.Iata i traducerea acestui pasaj facutd de Iacob TO Taxi, iyi,etaev k'vagxarcioxorro;, rOv Onoiov eizs arellet 1510)2Orarog Aweeaixag vci ncien yAlocoavdrso raig zkoosig, q9eQorrag netig etc 99152a$cv Tab" Mnovhowdov 4i.ov ,u6vov Sixaxtbcieg dvoyarcn, p. 7 din manuscrisul Acad. Rom. Nr. 495. E de notat ckaceastil preVoash Adunare a efemeridelor Budei a fost tradusa. din limba italianin cea greaca de medicul Iacob Pilarinb, din indemnul lui Constantin Branco-veanu, mare logofdt al Tdrii RomdneVi. Un manuscris cu aceasta traducere faranumele traducatorului se afla in Biblioteca Acad. Rom. (astazi evacuat laMoscova) supt Nr. 495, fondul grecesc ; un alt manuscris cu numele traducatoruluiI. Pilarind i cu mentiunea ca traducerea a fost facutl. din indemnul lui ConstantinBrancoveanu, mare logofat, se pastreazd in manastirea Ivirului, Sf. Munte(Codex Athous, 4276), vezi Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts onMount Athos, Cambridge, 1895-1900, vOl. 2, p. 37.

2 Kekavmenos, Strategicon, ed. Wassiliewsky- Jernstedt, Petersburg, 1896,p. 9, 16: cinocrreaortat, na,oet cob' rvocietoe etc TO xecurijaat y2e5ocav (se trimetde tine iscoade ca sd prinda limbd); Ana Comnena, ed. Bonn, 2, 207, 20 (P. 394

Pilarints

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVEI 137

Marie Sa nu numai domn bun era, ce i indrznet i viteaz,c au sttut impotriva neprietenilor neprietin i asupra vraj-masilor vrjmas si au surpat ca alt Iraclie viteaz mareatainaltata spranceana a vrajmasilor (manuscrisul 157, f. 22 v).

Acest pasagiu presupune fara doar i poate un prototip grecesc. Acelau surpat ca alt Iraclie viteaz flare* i ndllata sprdnceand e de sigurtradus intocmai dup fraza idiomaticd greceasca care se afla in textulgrecesc: ai xargfia28v, thg d22og'lleanylijg iteyaAdvvxog, n'iv (Jo Paeetvnal innegivriv dqvi)v reo v SvattEviov (p. 274, ed. Legrand). Greculzice a da jos sprdnceana cuiva, fiindca ingamfarea o vede in spran-cenele ridicate 1, pe cand in romaneste aceastal expresie e un nonsens ;Romanul in cazuri analoage taie nasul cuiva, nu-i surpa sprancenele.Cu greu un Roman ar fi scris comandant chir conte de Stainville (totacolo, f. 3 v), daca n'ar fi avut inaintea lui originalul grecesc xotc-jactvcirre xve(ov wine bg fraev131,22s (p. 254, ed. Legrand).

Cand comparam urmatoarea pericopa din textul romanesc:

Pentrucd singur mark sa intru osabit socoteala intre acestivremi infloresti ca un trandafir, lucesti ca un luceafr, lumi-neaza ca un soare in mijlocul domnilor, pana ce pentru sl-vitile sale fapte i pentru destoiniciia de lauda ale sale vitejiia,

pentru atata si de multe feliuri bunatati, abia Omirul celintru lini mare dascal facatoriul de stihuri elinesti ar puteas laude pre marie sa cum s cade (tot acolo, f. 23" si 249

cu pericopa corespunzatoare din textul grecesc :

C): oxonotig iv otetTdeotg ginettne rOnotg neecciOeeiv rd neei TO Beeepolivrov xaiy2thacrav mini) ixdOev xoykyal (a trimis iscoade in diferite locuri ca s' observesituatiunea lui Boemund i sd-i adued de acolo limbd); Theophanes continuatus,ed. Bonn, p. 476, : xarawsonficat ;sal 7.1Q arijaac yAthaaav neoaera;ev (a trimisca s iscodeascil. i sd prindd limbd). Caut5. i Ducange, Glossarium ad scrip-tores mediae et infimae graecitatis la: y2aiacra 0 H. Tiktin, Dictionar Romdn-German la cuvantul limbei. Despre expresia a prinde limbd a tratat V. Bogreacu acribia lui cunoscutd de mai multe ori, vezi Revista istoricd, 2 (1916),p. 187-8, 5 (1919), p. 134 not, 6 (1920), p. 185-6 0 in ziarul Neamul Romdnesc,Iasi, 25 Fevruarie 1918. Totu0 N. Iorga 0 in a doua editie a Istoriei LiteraturiiRonadneVi, Bucureti 1926, vol. 2, p. 335, n. 2, crede c expresiunea a prindelimbd e un moldovenism.

1 Sprncenele frind considerate ca sediul ingamfdrii, dqvi.); (spranceana)se ia des in limba greac'd ca sinonim cu ingdmIare, v. Stephani, Thesaurus s. v.Cp. Daponte, Ephemerides daces, ed. Legrand, i, p. enneitElni ciTek noiv.Nettracio (spranceana semeatd a Nerntilor).

: 4

si

gi

www.dacoromanica.ro

138 D. RUSSO

Mdvri yete weirof) 151pri2d.rng xar' aaieETov 20ov v -xelvotg roic xevotg 00u thg edSov, gard.flev (og doreov,xavir6yaCev c ijAtog ev iteoto rdv 4yEictovoo. diore Oca za1lowIxa xatoo,thitara xai eita enaivoo dv6eayalkuaraxai 6ia tetc toocukag xai Tr721scarrag worof deerag 11161tg 6peya2o(pcovOratoc uLv notriuirv "0,uneog 40e2,ev doOat ixavOgva eywo,utdon dVcog xai dnoyecovuoc tv aOrof ya2rivern7za(p. 275, ed. Legrand),

ne convingem pe deplin e textul grecesc e fata, iar cel romanesc dosulcovorului. Nurnai cu ajutorul textului grecesc intelegem c intru osd-bitd socoteald insemneaz ca o exceplie; ea fidnd ce pentru sldvitile sale/ape i pentru destoiniciia de laudd ale sale vitejiia vrea sh zicd cqaincdt pentru eroicele sale fa pte i pentru vitejiile sale vrednice de laudd.

Tot asa si urmdtoarele randuri:

In scaonul acestui domn privind cineva 1-ar viclea adevdratincungiurat de intdlepciune, de dreptate, de milosardiia si dealt multimea buntdtilor, ce urmeazd bunii credint ca unuistdpnitor a lor (f. 231,

le intelegem pe deplin, dacd le compardm cu originalul grecesc :

Eig uyozov rdv. 0e6vov 2e2'ovotv &cagy/Comic uvag40818 T6v iei ndvuog neetxwatottevov Curd zip Teovriacv, cindn'Tv StxatooinPriv, Curd niv aon1ayxviav xai dnd td enaourovmlijo'og reo"v deerdiv, 67rof dxo2ov1oi5atv thc cienydv .0)11pOoil3stav (p. 275, ed. Legrand),

si dacd avem in vedere c in ultima frazd se face aluzie la cunoscutamaxima: nacubv To5v deeui5v 4yeittthv gutty sziogfleta (dintre toatevirtutile evlavia e cea dintai dup care urmeazd i celelalte).

acele cloud versuri, ce se afl pela sfarsitul cronicii (f. 23", p.275, ed. Legrand), din limba greac s'ar fi putut traduce bine r duin limba romand, dar e cam greu s admitem c intre cronicarii romanise aflau asa de adanci cunosatori ai limbii grecesti ca sd citeze ver-suri omerice, i existau i elenisti asa de iscusiti cari puteau imediats recunoascd c In aceasta. prozd:

.136rd i apa curd si copacii cei nalti odrdslescsi pnd cndu-si soarile lumineazd i luminata lund

se ascund urmatorii exametri:

ainoi5

r

Bee

i

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVRI 139

"Ec r' ?iv awe re ez:13 al bivbeect paned re1,42n,;law; r' dvtthv 2dynn, Aaut:Tre4 TE GE2.41,711.

Dar pe langa acestea se intercaleaza in povestire i alte versuriexpresiuni poetice i in special omerice, cum sant de pilda: ladOeo;

99thg (un om deopotriva cu un zeu, Legrand, p. 274), care revine desin Iliada, vezi de pilda 2, 565 ; liye,athv dyct796; neareedg(bun stpanitor si in acelasi timp un viteaz luptator, tot acolo, p. 274),vers luat din Iliada, 3, 179 ; 2ctitgreogveodpoetpog ijAtog (soare strlu-citor, p. 274), ceeace arata clar ca originalul nu poate s fie romanesc.Caci asemenea versuri i floricele omerice nu-si prea au locul supt panaunui cronicar roman, pecand la un Grec se explica usor ca reminiscentedin studiile sale clasice sau, ce e mai probabil, ea citate din autoriipe cari zilnic Ii citea i interpreta cu elevii sal in sward. Caci autorulcronicei e foarte probabil ed a fost profesor la scoala greceasca dinIai, si asa s'ar explica i stilul lui mai mestesugit, limba lui catha-revusa care se deosibeste asa de milt de limba apla a lui Amiras, saua autorului Cronicei GhiculeVilor 2.

In unele parti traducatorul roman n'a inteles originalul, de pilda :

Macarca toate grelile i toate intunecdrile in zilele mdriii sale(cu mijloace, care numai Durnnezau stie) mai mult decat inalte vremi s'au prilejit, etc., f 23r

este ru tradus dupa :

El ',cal ndrca r emi nal oi xiv6vvot sic rdv xatedv rov(xei,uctatv ol olde xijetoc) einee not avitfle134,,caotv etc., p.274, ed. Legrand (desi toate nenorocirile i primejdiile (pentrujudecatile pe cari numai Domnul le stie) in zilele sale s'auintamplat mai mult ca orcand) ;

Dumnezeu, vrea sa zicd autorul, a trimis primejdii i nenorociri pentrumotivele pe cari noi oamenii nu le cunoastem, caci judecatile Domnuluisant nephtrunse (cu aluzie la Epistola Ciitre Romani, II, 33 ; cp. siOrologiu, ed. Sf. Sinod, Bucuresti, 1902, p. 27, io).

Mai trebue relevat ca." desi in cronica se slaveste o fapti petrecutasupt domnia lui Racovita, totus se vede de departe c eroul pove-stirii e Grecul Constantin Ipsilanti postelnicul, ale carui insusiri

Versurile sant luate din Epigramele atribuite lui Omer, 3, 2, ceea ce n'auobservat editorii Legrand i Erbiceanu.

2 Vezi si mai jos, p. 140.

r' r'aixtardig

1

www.dacoromanica.ro

Continutulcronicii

140 D. RUSSO

sufletesti i trupesti, frumusetea, dreptatea, vitejia, iscusinta strategica,etc., sant proslavite in stil ditirambic de cronicar (p. 275, ed. Legrand).Nu-i vorbd, cronicarul tamaiaza din belsug i pe domn, dar se vedeclar c indrepteaza mai cu drag fumul cadelnitei catre postelniculinzestrat cu haruri extraordinare. Mai ales lauda care se aduce domnuluia.' a stint A se inconjoare de nobili boieri Greci, invatati i culti, printrecari stralucea postelnicul Ipsilanti (p. 275, ed. Legrand), scade cevadin meritele ce le-a avut Domnul in biruinta contra Nemtilor, darne d un argument ca sa ne convingem ea' cronicarul, care lauda pestemasura pe Ipsilanti l'arigradeanul, care admir pe Racovita fiindcaa stint A se inconjoare de Greci, face si el parte, daca nu din nobiliiboieri, dar cel putin din invatatii greci dimprejurul domnului. Asadar marturia manuscriselor grecesti, cari in titlu poart numele luiChiparissa, coroborata cu argumentele aduse mai sus, ne convingepe deplin ca originalul s'a scris in limba greack dupd care s'a traduspe urma de un anonim si in Erni:a romana.

Cronica noastra povesteste cu deamanuntul biruintele castigate deRacovita in anii 1716 si 1717 impotriva Nemtilor. Povestirea aceastane e cunoscuta si din Neculce (p. 35c-363, ed. A. Procopovici), dinPseudo-Muste (p. 58-67, ed. Kogalniceanu) i Pseudo-Amiras (p. 124135, ed. Kogalniceanu) ; dar chiar dac lipseau aceste cronici, inscriptialunga de pe crucea comemorativa, ridicata de Racovita pe locul unde s'acastigat biruinta, ar fi fost deajuns ca sa se pastreze amintirea celorpetrecute 1. Faptele sant expuse in cronica' cu mare bogatie de atria-

1 Faptele din anii 1716 si 1717 sant expuse pe larg de A. Vasilescu, inOltenia sub Austriaci, Bucuresti, 1929, p. 52-56; C. 0 Virgil sSotropa, Tdtariiin Valea Rodnei, in Anuarul Institutului de Istorie Na0onald din Cluj, Cluj, 3(1924-23), p. 260-266. Inscriptia depe crucea ridicata de M. Racovita lapoalele dealului Nicolina, de lang5, Iasi, a fost publicata de T. Codrescu inUricarul, 4 (1857), p. 311-312; s'a reprodus de N. A. Bogdan, in Ora,sulIasi, 1913, p. 330 si de Virg. Draghiceanu in Buletinul Conjs. MonumentelorIstorice, 6 (1913), p. 156-157. Vezi I Uricarul, 4 (1857), p. 310-324, unde sepublica doll& hrisoave ale lui M. Racovita, referitoare la navalirea Nemtilor inIasi in anul 1717. Cp. Uricarul, 9 (1887), p. 155-160 si N. Iorga, Lupta luiMihai Racovila cu boierii rebeli, dupd un act non, in Revista Istoricd, 7 (192i),p. 62-67. Monumentul acesta e pomenit si de Neculce, p. 362, ed. Al. Pro-copovici. Un alt monument, spre amintirea victoriei sale in Bucovina, a ridicatM. Racovita la Varna, despre care vezi T. V. Stefanelli, Stdlpul lui MihaiRacovitd in Bucovina, in Anal. Acad. Rom., Seq. 1st., seria 2, torn. 36 (1914),p. 1038; i Iorgu G. Tomo., Monumentul Stdlpul lui V odd din Varna,Cernauti, 1923. Despre un alt monument comemorativ al izbanzii lui GrigorieGhica contra Tdtarilor, monument numit movila lui Grigorie Vodd, pomenesteCronica atribuita. lui Amiras, p. 165, ed. Kogalniceanu.

Iai,

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVEI 141

nunte, iar laudele la adresa lui Racovita si a postelnicului sau Ipsi-lanti sant exagerate peste orce msurd.

Cine este acest Ipsilanti postelnicul stim precis din alte izvoare.Fin al lui Hagi Iani, frate cu renumitul Manolachi Chiurci-basa, Con-stantin Ipsilanti a fost mare orator al Patriarhiei, postelnic supt MihaiRacovita i hatman supt Grigorie Ghica 1. Cronicarii ne spun c a jucatun rol insernnat ca om politic, dar in special ii lauda iscusinta stra-tegica. Cronica atribuit lui Amiras ne spune (p. 159, ed. Kogalni-ceanu) ca a fost postelnic al lui Mihai Racovita care pentru niste cuvintede nemicci a unora de ai sdi 1-a departat cu toate c i-a lost de marelobos si pe urmd de mare stricdciune 2; c parasind pe Racovita a trecutcu toti oamenii si la Grigorie Voda, care il avea ca om mai de credintdsi la tot sfatul si din postelnic 1-a facut hatman fiind om adevdratde treabd (Pseudo-Amiras, p. 159, ed. Kogalniceanu). Pseudo-Muste

numeste bun viteaz, fiind slujit la Moscali, la Cazaci, stiind rdndulindrdznef i cu slat bun (p. 65, ed. Kogalniceanu). De asemenea

autorul Cronicei Ghiculestilor descrie amnurrtit i lanai planul stra-tegic prin care a biruit pe Nemti si a atras laudele stpanirii (p. 890-892) 3.

Acest Ipsilanti e eroul povestirii lui Chiparissa, si cu toate ca lau-dele la adresa domnului Mihai Racovita nu sant precupetite, dar scoa-terea in evidenta a meritelor lui Ipsilanti si mai ales elogiul cu carese incheie cronica pun cam in penumbra pe vodd fata de postelniculsau: Racovit doreste sa curete tara de nvlitorii Nemti i intreprindeo expeditie impotriva lor dup indemnul postelnicului Ipsilanti (p. 261,ed. Legrand). Curagiosul postelnic trece intr'o noapte fr luna Ca-lare Siretul i numai cu ocrotirea lui Dumnezeu scapa de nu se inneac.Daca planul lui de a merge in timpul noptii catre manastirea Mirasi de a lovi pe neasteptate pe dusmani nu s'a putut executa, de vinasant Tatarii, can n'au indrznit s treaca raul in timpul noptii (p. 262).Ataca pe neasteptate pe Nemti i ii distruge, cucereste manastireaMira si scoate din mana Tatarilor pe Muntenii, pe cari ii robisera la

1 Atanasie Comnen Ipsilanti, Td perd xiv &cooly, ed. Aftonidi, p. 323 ;acela in Hurmuzaki, Documente, ed. Papadopulos-Kerameus, vol. 13, p. 170 ;Neculce, ed. Al. Procopovici, p. 401-2 ; Cronica Ghiculestilor, p. 863 (despreaceast cronicl. vezi D. Russo, Cyonica Ghiculestilor, in Buletinul Comisiei Istorice

Romdniei, vol. 2 (1916), p. 9).2 Cronicarul face aluzie la mazilirea lui Racovita, pug. la cale de Manolachi

Chiurci-basa, fratele lui Constantin Hatmanul; vezi amanuntele certei si maziliriila Comnen Ipsilanti, ed. Papadopulos-Kerameus in Hurmuzaki, Documente,vol. 13, p. 171.

3 Vezi D. Russo, Cyonica Ghiculestilor, in Buletinul Convisiei Istorice a Ro-mdniei, 2 (1916), p. 24-25.

ConstantinIpsilanti

ii

a

www.dacoromanica.ro

Cronicarulbine infor-

mat

142 D. RUSSO

Focsani (p. 263-64). Tot postelnicul se duce la Casin i urmdrestepe dusmani pand la granita Ungariei, de unde intorcandu-se se intal-neste cu domnul la Casin (p. 265). In fruntea a i5oo caldri i pedestri,inarmati toti cu pusti, cutreerd muntii cdutand pe dusmani (p. 267-8).Ipsilanti spune sultanului Ttarilor din partea domnului Ca datorialor e sa slujeasc imparatia si nu sd prade (p. 269-270). Racovitaapreciind insusirile deosebite ale postelnicului sdu 1-a intrebuintatin felurite ocaziuni i trimitandu-1 ca strateg a castigat biruinta im-potriva dusmanilor (p. 276).

Cronica noastr ca o cronica oficiald e bine inforrnata ; cronicarulcunoaste si reproduce scrisoarea pe care a trimis-o generalul de BrasovTige care Racovita cerand dea haraci (p. 254-5, ed. Legrand) ;de asemenea i scrisoarea prin care Nemtii dela Bistrita cereau ajutordela generalul de Sibiu. Redd convorbirile intre Colceag i Racovita(p. 269-271), intre Ipsilanti i Sultanul Ttarilor (p. 270) ; reproducecuvintele spuse domnului de trimisul generalilor de Brasov si Sibiu(p. 272-3), etc. Descrie toate luptele date si biruintele castigatede Racovita cu multe amanunte, pe cari nu le gasim nici in Neculcenici in cronicile atribuite lui Muste i Amiras. i e de observat ca intreacstia i cronica noastr nu se vede nicio legdturd, asa incat e sigurCa autorii acestor letopisete n'au cunoscut cronica lui Chiparissa..

CUM S'AU FACUT EDITIILE I TRADUCERILEDUPA CRONICA

Editia textului grecesc, data la lumina de E. Legrand in al sduEpistolaire grec, s'a fdcut pe baza unui singur manuscris ; e de regretatc acest elenist n'a utilizat si manuscrisul aflat in biblioteca MetohuluiSf. Mormant din Constantinopol, cu toate cd stia de existenta lui(Epistolaire, p. 282). Erbiceanu comparand editia lui Legrand cu unalt manuscris aflat in posesia sa, i constatand in el mai multe omi-ten ne spune:

Aceste omiteri provin din cauza Ca in manuscriptul meu sicare probabil sd fie a lui Chiparissd, lipsesc, exist (sic !) insin publicatia acestui cronicar fcutd de d-1 Emile Legrand inEpistolaire grec, si le-am intercalat numai in textul grecesc.Irni pare e continutul frazelor ( !) ar reclama interpunerealor (Cronicarii greci, pagina nepaginatd, care vine dupa p. 86).

Din cele reproduse mai sus reiese cd Erbiceanu credea c editeazdchiar autograful lui Chiparissa, dar totus nu s'a sfiit a introduce in

sa-i

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVEI 143

textul autentic multe fraze pe care le considera ca interpolari, a carorinterpunere o reclama conlinutul frazelor! Cand scria aceste lucrurila sfarsitul lucrarii, Erbiceanu uitase 1 ca la p. LXIX din Cronicariisal scrisese Ca a fdcut publicarea textului dupd o copie scrisd de mdnaunui Romn, pentru care am dat preste multe erori ortografice, si nu estemai vechi deceit dela finele secolului trecut. 0 simpla comparatie a celordoua editii arat pana la evidenta c manuscrisul intrebuintat deErbiceanu a fost o copie proasta plina de omisiuni pe care ins edi-torul, in mod cu totul straniu, le atribue autorului ! Dar daca editiilede pand acum s'au facut fara critica, interpretarea acestei croniciprezinta neajunsuri si mai grave.

Traducerea unui text scris de un maiestru al condeiului e relativlesne de facut ; calitatile stilistice ale originalului se transmit in parte

traducerii, chiar daca ea se face de un autor mediocru, logica ori-ginalului te constrange sa fii logic, precizia stilului te face s teexprimi cu precizie, chiar daca esti prolix din fire, claritatea lui trece inparte si in traducere, chiar daca aceasta calitate nu distinge pe tra-ducdtor. Dimpotriva, traducerea unui text prost scris e o opera foartegrea, traducatorul trebue sa prinza exact si s exprime clar ceea cescriitorul n'a conceput decat foarte vag si a exprimat incoherent.Adica, trebue sa Lea terneinic o operatie mintala pe care n'a facut-oautorul, s prinza ideea lui nebuloasa i pe urma exprime intr'oalt limb. Dup asernenea texte, chiar dac faci o traducere con-stiincioas, tot nu multumesti pe cititorul care nu stie ce operatiegrea e o asemenea traducere. Salturile in expresiune si in gandire,lipsa de argumentatie sau de inlantuire logica, repetirile obositoarece se intalnesc la autorii inferiori, cari chiar dupa ce au exprimat oidee banala de 2 sau 3 ori cu prolixitate, tot cred ca nu-i va pricepe

Asemenea eclipse de memorie revin des in Cronicarii greci. De pilda la p.6411, nota 16 cuvantul Ghelmunzia se explicai: o imbrdcciminte ca a celor mortide culoare galbind inchisd ca a pielei morniilor; dar la p. 228111, nota 86 uitandce a spus mai sus, Erbiceanu scrie: ghelmumia sunt oamenii de prin piatci, carela un semnal dat, penfru curiozitate, se adund in mare numdr la monzent! i e deobservat cd cuvantul yelmumia (cum trebue transcrisa forma grecizata dupaturcescul yel mumu) revine in amandoua pasagiile in acelas sens in aceeasipovestire, repetat cu acelecui cuvinte, i insemneazd felinar! Zaheregitii la p.64111, nota 60, Erbiceanu zice c sant: ambulanti, nestatornici; dar la p. 2281V,nota iii uitand explicatia data scrie: sdraci, lipio, miseri ; in amandou pasagiilezaheregii (sau zaharagii cum e forma romaneasc6) insemneaz ingrifitori deproviant (zaherea) ! Gemghizii dupg p. 64111, nota 59 sant matelotii, dupa p.2281V, nota 110, sant adundturd de sdrdcime; in amandoua pasagiile ghimigii(cum e forma romaneascd) insemneazal marinari.

Traducerilecronicei

sa

si

si-o

www.dacoromanica.ro

144 D. RUSSO

cititorul toate aceste pete care revin in multe opere, indataceincerci sa le traduci intr'o alta limba (de inlturat nu poti sa le inlaturi,de indulcit abia ti se permite ici colo) cititorul crede Ca se datoresctraducatorului ; astfel dupd ce te stracluesti s. refaci in minte muncaintelectuala pe care din incapacitate sau din lene n'a putut s o Leaautorul, care urmeaz a fi tradus, dupa ce traduci cu toatal constiin-ciozitatea i abnegatia o lucrare prost scrisa i incoherenta, vine citi-torul care nu-si da seam de greutatile problemei traducerii, in aparentaasa de simpla, si tacit sau pe fata iti aruncd in spinarea ta, a traducato-rului, defectele originalului, intocmai cum atribue traducatorului

unui original clasic, chiar clack traducatorul n'a fost in stare sa leredea decat intr'o masura foarte redusa. Acestea se intampl chiar cutraducatorul cel mai constiincios si.cel mai pregatit din toate punctele devedere. Dac insa un text prost scris vine sa-1 traduc un om fara pre-

fara anumite insusiri, se intelege lesne la ce rezultate va ajunge.S luam un caz concret. Avem de tradus o opera, o cronica de

pada', care nu are insusirile stilistice ale textelor clasice. E scrisd inlimba greac moderna de un Grec, care traieste in Principate, carenu intrebuinteaz o limb precis i curata., ci o amesteca cu cuvinteromanesti, turcesti i italieneti. Notiunile romanesti le imbraca inmod stangaci intr'un vestmant grecesc, ba chiar ici colo (ca s arateinalta lui cultura clasica) in limba lui Omer, intrebuintand adjectivecalificative, expresiuni i versuri intregi din reminiscentele lui omerice.Un asemenea text vine sa-1 traduca cineva in limba romana, fr sacunoasca limba greacal decat intr'o masur foarte slab, fara s tiece e Omer, Far s manuiasc macar bine limba lui materna, f Ara spriceapd cuvintele turcesti cari au intrat in limba romand si se intal-nese la fiecare pas la cronicari, fara sa fi citit un cronicar roman dinaceia cari au povestit pe larg episodul cuprins in cronica pe care ipropune a o traduce, fara sa fi cercetat dac existd o alt traducerein limba romana a textului pe care vrea sa-1 traduca, fara sa stie cee respectul cititorilor i respectul operii straine, pe care vrea sa o Leaccesibila acelora, cafi nu cunosc limba originalului.

Traducerea Iat cazul lui Al. Sutu, care a tradus din limba greaca Cronicalui Sutu lui Chiparissa. Cu o asemenea lipsa de pregtire si de insusiri, indispen-

sabile pentru a face o traducere suportabila, e lesne de ghicit la cerezultate putea s ajunga si a ajuns traducatorul, i intrucat cerce-tatorii pot sa utilizeze o traducere in care de mai multe ori a traduspe dos, a skit randuri intregi unde nu pricepea, a prescurtat si inter-vertit textul fr sa avizeze pe cititor, etc. Invinuirile sant grave,asa incat trebue sa le dovedesc cu fapte concrete.

cali-Utile

gatire i

1

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVRI 145

TJn intreg paragraf (incepand cii xcti grai natv para. la OgrovOaovv, p. 270, ed. Legrand) a fost omis ; mai mult de o pagina dela sfarsita fost suprimata intervertindu-se sirul povestirii i toate acestea farasa se instiinteze cititorul.

Velicico si Conlescu (Baioxog si KorraioxovAog) se transforma detraducator in Belisc i Congesc, iar haraciul zaedrai) se traduce cu.addlmas (p. 86 Arhiva din Iasi, vol. (1889) = p. 254, ed. Legrand).1C2,Zgraig ( = talhar, haiduc) se traduce mazil, iar Tovacroirov (= oaste)cu copii de casd, p. 87 = p. 256-7, ed. Legrand. Acelas cuvantTow:J(764ov la p. Ioo (= 272, ed. Legrand) se traduce cu podghiaz, desi evorba de armata lui Mihai Racovita. Z;e2aficovco (= a robi) se traducecii a jdfui (p. 89 = p. 258, ed. Legrand). Traducatorul crede ca ToOta(= tuiuri) insemneaz coif, ca. -coenzavg (= gebhane, munitiuni) e unacu urdie (ceeace insemneaza tabard, oaste), c ciohodarul veziruluie comisul epitropului (p. 92 p. 261, ed. Legrand). Cnvantul not/Wpm(= palanca) care a intrat aproape in toate limbile europene si revinela fiecare pagina in cronicari cu sensul de : intritura improvizata cutrunchiuri infipte in pamant, care a dat numele multor localitatiintarite in acest mod 1, acest cuvant, pe care traducatorul putea satgaseasca in dictionarele franceze, italiene, engleze, nemtesti, turcesti,poloneze, rusesti, spaniole, latinesti, etc., il traduce cu ingrdmddiride oaste (p. 92 = 261, ed. Legrand) 2. ClIVantlll tot asa de des intre-buintat de cronicari pcircan (nctexdvc) , prin care se intelege o intarirede lernn numit in frantuzeste cheval de frise, palissade, il traducela p. 96 (= 266, ed. Legrand) cii tufdrilari, la p. 97 (= 267, ed.Legrand) cu pdduri 3. Cuvantul turcesc tactmeAgxt, (p. 263, ed. Legrand),

Lom Palanca, T exg-17a2a7xual, Daponte, Ephrndrides daces, ed. Legrand,t, p. 67; Hcadyxa Pci0a, ibid., p. 7; Tea 17 a2dpcct (romaneste Nova Palanca,ung. Uj Palanka, aproape de Biserica Albh, comitatul Noului Severin, Sozreny),ibid., p. lot ; Arhizar Palanca, ibid., p. 342. In Marele Dictionar al Romanieisant trecute vreo zece localitati cu numele de .Palancci.

2 Palancile se faceau 0 de pamant, vezi Letopiselul Moldovei, ed. Giurescu,p. 83, 21. i in limba greach moderna revine des cuvantul; v. Alexandru Mavro-cordat Bxaporitul, `Throelat, in Hurmuzaki, Docuniente, 13, p. 13, 24, 29;Daponte, Ephmrides daces, ed. Legrand, x, p. 60-67.

3 Pa.rcanele se puneau de obicei imprejurul taberei, ceeace cronicariiexprima cu a lega tabdra cu pdrcane imprejur, vezi Pseudo-Costin, in CroniceleRomdniei, ed. Koghlniceanu, 2, p. 107, i Pseudo-Amiras, ibid., 3, p. i8 : 'larda doua zi poposind Moscalii aproape de Prut si legdnd tabcira cu care 0 impldndu-lede pdmdnt, i pe delaturi puind pdrcane, au pus pedestrime intre care 0 infraPdrcane. Pentru a Fasa sh intre in tabhrl. se deschideau pdrcanele 0 se fdcea poartd,Neculce, p. 304, ed. A. Procopovici. Cf. Manstein, Mdmoires historiques politiqueset militaires sur la Russie, Paris, 186o, i, p. 148-9: Les chevaux de /rise ont

i

=,

www.dacoromanica.ro

146 D. RUSSO

care e sinonim cu cuvantul polonez parcan il traduce in ase diferitefeluri !, vezi mai jos p. 147-148. Cuvantul roaxa2OCca (= sacaluse, tunurimici, bombarda, sclopetus, sclopetum pogonatum, ceeace Nemlii numescDoppelhacken, dupd forma pe care o are qi astdzi (Bogdan, DocumentulRdzenilor din 1484 qi organizarea armatei moldovene, in Anal. Acad.Rom., Sect. 1st., seria 2, 30 (1908), p. 426), la p. 91 ( = p. 260,ed. Legrand) se traduce cu proaVe, dar la p. 94 (= p. 263, ed.Legrand) cu steaguri. 7'6 paociat rol3 xdareov care insemneaza parteacetatii aflata afara de fortificatie (athxaareov, neodarstov) se tra-duce cu inima cetdfii, p. 98 = 268, ed. Legrand 2.

nu numai expresiunile militare, sau cuvintele vechi sant traduseran ; chiar cuvintele comune sant redate pe dos de Sulu. ENalgoiikiat(= a respecta) la p. 93 = p. 262, ed. Legrand se traduce cu a ameigi ; TdTap) = de dimineata, a doua zi de dimineatd, e tradus cu degrabd

t d'une grande utilite, car des qu'on tait entr dans le camp on les plantaitalentour, et l'arme tait garantie de toute surprise, se trouvant dans une especede retranchement. Despre palancd i pdrcan vezi si R. Rosetti, Evolutia fortifi-catiunii la Ronzdni dela 1504 la 1654, in Mem. Acad. Rom., Sect. 1st., seria 3,tom. 12 (1932), p. 300-301.

Cuvntul revine mai des in textele grecesti supt forma de xactexupdixt(ciarchifelec i in turceste), cp. Daponte, Ephmrides daces, t, p. 83 si 183. Cae acelas lucru cu parcanul se vede din textele cronicarilor: iard Tdtarii au 0lovit /cird veste la tabdra lui 5eremet pcind in pdrcane au mers (Cronica, atri-buit lui Nicolae Costin, 2, p. 103 in Cronicile Rolndniei, ed. Kogalniceanu),ceeace in traducerea Cronicii Ghiculetilor e redat cu: oi g Tat-dem iexduevotTO xa-rdatv cverti-inz 6191.1nociv allpvioicog eig 76 rciunovedv Toy gozg d1roli 170316riaaavetc TO juracp.cdvt ijtoe ractEncupa6a (= iar Tatarii venind dup ei s'au repezitflir veste in tabbra lui pang.' se apropiara de pdr can adicd cearchilelec (Cronica

p. 664, inedita; despre ea vezi D. Russo, Cronica GhiculeVilor,in Buletinul Comisiei Istorice a Romdniei, 2 (1916) p. 3-85). i in Cronicaex pedi/iei Turcilor in Morea, ed. N. Iorga, Bucuresti 1913, p. 91, citim: au luatun parcan, un ceascufelechi, uncle Iorga in noth observd: e sic ! Numai in ms. z .Cu

CRONICA MOLDOVI 147

p. g8 i 99 = 269 I 270, ed. Legrand. Exondg = scop, tel, fiind con-fundat probabil cu axdrog se traduce cu intunecime p. 93 = p. 262,ed. Legrand.

Si e de observat Ca toate aceste greseli de neiertat nu exista in tra-ducerea veche, care e superioara din multe puncte de vedere elucubra-tiunii lui Sulu.

Ca sa se vaza aceasta superioritate dau aci paralel o bucata dinamandoud traducerile. Cp. originalul grecesc in editia Legrand, p. 263.

Traducerea veche din manuscrisulAcad. Rom. Nr. 157 f. 12 v.

Dumnealui vel postelnic daca ausosit la Miera au gsit toate ga-tite de razboiu cu pdrcane, cu za-hare si cu sasa sacalicse, i usamnstirii Inca era de fier si denafara alta usa, de lemn cu pdrcane,si in vreme de chinclie au dat focpdrcanilor i usilor de au ars ; luat-au 0 sacalusile. Gasit-au i doaobarelci cu iarba de pusca i din-du-le foc s'au intors indesard laOdobesti, si au triimis vesti ManiSale lui Voda ; a doa zi au sositsi Marie Sa Voda in Odobesti.

Iar pard a sa zabavi Moldoveniila Miera etc.

Traducerea SutuP. 94

Iara boerul postelnic venind laMira, o afl pregatit de rdzboiucu perdele, cu metereze de pociumbi,cu urdie si merinde destule si 6steaguri, dar i poarta minastiriio aveau de fier i pe din afaraalta de lemn cu sarampoaedinainte, i asa deoarece sosit eraceasul au dat fOc tdrusilor, saram-poaelor si portilor si le-au ars si ioau luat i steagurile. Gasird i cloudpoloboace de praf de puscaarzindu-le s'au intors intr'un tdrziula Odobesti.

Insa cat vreme se aflau Moldo- 15venii la Mira, etc.

5

In bucata de mai sus traducatorul vechi traduce corect cuvantulroanTabsta care revine de trei ori in originalul grecesc cu pdr-cane (ranclurile 3, 6 si 8) ; Sutu il traduce intai cu: perdele, metereze delui Mistra, adich tot exocastron. Cp. Daponte, Ephemerides daces, ed. Legrand,1, p. 70 I 244, 2, p. XV; Gustav Meyer, Neugriechische Studien, 2 p. 16, Viena1894 i Th. Capidan, Aromdnii, Bucuresti, 1932, p. 372.

Cele mai multe greseli de mai sus se datoresc ignorantei limbii grecesti ;dar se vede c a contribuit la unele din ele i vanitatea traduchtorului de aardta ch poseda vocabularul arhaic al cronicarilor. Astfel in loc sa intrebuintezecuvintele cunoscute de toat lumea armata sau oastea, a crezut ca e mai frumos ascrie podghiaz (p. too); in loc de prozaicul tdlhar, pune un cuvAnt arhaic niazilfAr sh. stie ins ch. podghiaz se zice de armatele de incursiune, fAr sh stie chmazil insemneazh destituit, scos din functiune. CuvAntul urdie, pe care se vede cA

auzise, dar nu stia exact ce insemneazd, II crede sinonitn cu munitiuni, pechndin realitate insemnez tabdrd, lagdr, oaste.ii

m

si

www.dacoromanica.ro

148 D. RUSSO

pociumbi, urdie (rindurile 3-4), pe urma cu: arampoae dinainte(randul 7) si in fine cu: tcirui, arampoae (randurile 9-10). Cuvantulracoca2dia din originalul grecesc traducatorul vechiu il traducecorect: sacaliqe (randurile 4. 9), cum revine foarte des in textele vechiromanesti, pecand Sutu il traduce cu: steaguri (randurile 5,11).Cuvantul fled Ov in traducerea veche e redat corect indesard (randul II),pe cand Sutu il traduce cu: intr' un tarziu (randul 13). "Dect rofi nercioi5din textul grecesc in traducerea veche e corect talmacit: in vremede chindie (randul 7), pe cand la Sutu e gresit tradus: sosit era ceasul(randul 8-9) 1.

Traducatorul vechi traduce integral textul, pecand Sutu suprimatacit cateva randuri fara niciun motiv (vezi randurile 12-14 din tra-ducerea veche, care exista intocmai si in textul grecesc).

Tra ducerea Nici traducerea lui C. Erbiceanu, ca orice a iesit din pana acestuilui cdrturar, nu e recomandabild. Erbiceanu crede c tui e cap de armata,

Erbiceanu pdlanca, crede c. sant ling de soldati aqezati spre a observa invaziuneainamicilor; cuvantul ciarchifelec Erbiceanu ii scrie tarhfelechii si neasigura c inseamnd toate cele necesare rdzboiului, adicd maqindrii, carede transport, munitiile, etc., etc., inseamnd i tunuri de asediu i de camp!Cronicarii greci, pagina nepaginata, care vine dup p. 86, notele 4, 7, 9.

Erbiceanu traduce rd Taxi) cu curand, in loc de a doua zi de dimi-neald (ibid., p. 67) 2

Am crezut de datoria mea s relevez toate aceste lucruri si srecomand cercettorilor, cad nu cunosc limba greack cand ar vrea sutilizeze acest izvor sa recurga la vechea traducere anonima, cuprinsain manuscrisul 157, deoarece ea din multe puncte de vedere redd fondulmai bine decat traducerile acute de Sutu i Erbiceanu. i generali-

Cuvntul turcesc ikindi = dupd pranz e foarte mult intrebuintat deGrecii moderni supt forma de ;alai, sau xtvri (pronunta: kidi), vezi Somavera,Tesoro della lingua greca-volgare ed italiana, Paris, 1709, S. v. ; Cp. si LouisRozenvalle, Les empyunts tures dans le grec vulgaire de Roumelie, Paris, 1912,p. 41 (Extrait du Journal Asiatique, pe 1911, p. 105). Gresit spune L. aineauu,Influenla orientald, la cuvantul chindie ca. vorba lipseste la Grecii moderni.

2 TO rap), sau ravci, insemneaza des de dintineatd i pe urma mdine, intocmaicum Morgen, demain, mdine (din mane) au ajuns la intelesul de mdine.Siguranta cu care Erbiceanu explica cuvintele, despre intelesul carora n'arenici cea mai vaga idee, e fard seaman; mai sus la p. 143 am dat cateva probe.lath Inca. cloud mostre: expresiunea rOv reovv eai riff/taxa care insemneaza

lac 0 o traduce: it leagci si ochii! (Cronicarii gyeci, p. 173). Cuvantulturcesc ianghin, care insemneaza loc, incendiu, crede ca vrea sa ian poftiminduntru (Cronicarii gyeci, p. 98 si 2281, n. 8).

Si

rind,3i lere,dwai,

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVEI 149

zand cazul pot sa zic ca mai totdeauna, cand avem o traducere vechedupd un text grecesc, trebue s'o preferim uneia proaspdt f acute, fiindcatot batranii din secolii trecuti cum au fost fratii Greceni de pilda.stiau mai bine greceste i traduceau mai constiincios, cleat elenistiiimprovizati din zilele noastre 1.

Bucuresti

RESUM

D. Russo

Aucun vnement de l'histoire roumaine n'a fait l'objet d'autantde recits detaills que la victoire remportee par Mihai Racovitza surles troupes allemandes, en 1716-1717 ; les chroniqueurs contempo-rains de l'evenement: Neculce, Pseudc-Muste et Pseudo-Amiras ontdonne des recits detailles de l'evenement; une chronique speciale ate consacre au rcit de cette bataille ; enfin, un monticule a eteeleve sur l'emplacement on les soldats tues au cours de la batailleont ete enterres et on a eleve non loin de l une croix en pierre dedimensions colossales, pourvue d'une inscription.

Ancune chronique n'a ete reproduite autant de fois, dans sa ver-sion grecque ou roumaine, que la chronique qui a ete consacre aurecit de cette bataille. La version grecque du rcit a ete publie

1 Aceste observatii nu sant facute cu spirit de cartire sau de dusmanie fa-0de raposatii profesori Sutu i Erbiceanu, ci numai cn sa se vada. cat de multe de facut in privinta editrei i interpretdrii textelor vechi i cu cata rezervatrebue sI. intrebuintam traducerile din greceste, f acute de elenistii inaprovizati,cari cu o superficiala cunoastere a limbii grecesti se incumeta a traduce textevechi, adica a lumina pe ceilaIi, fara sa fie mai intai luminati ei

Cine vrea s traduca un text scris intr'o limba straina, trebue sa cunoascaaceasta limb in toate finetele ei, sa patrunz continutul textului i mentalitateaautorului strain, sa curioasca institutille tirnpului i imprejurarile tratate intext si din alte izvoare contimporane, sa priceapl. aluziile i sa le faca accesibilecititorului, si in sfarsit sa marturiseascd sincer ce n'a priceput el, traducatorul,nu sal suprime tacit, sau sI. interpreteze pe ghicite ceea ce n'a inteles, nici sa.forteze textul ca s spue ce-i place traducatorului.

Dar acestea sant locuri comune, ar spune cititorul. Recunosc si eu Ca santbanalit4i, dar eine ar cerceta cu bagare de searna multe traduceri in limbaromana facute in zilele noastre dupa un secol de invatamant liceal i uni-versitar s'ar convinge c aceste betnalitali au rdmas pana acurn necunoscutemultor traducatori i dl. ele trebuesc mereu repetate.

2

WOO.

www.dacoromanica.ro

150 D. RUSSO

pour la premiere fois par E. Legrand dans Epistolaire grec, Paris,1888, p. 253-276, sous le titre suivant: Ntxo2dov Kvnaetaad dobiriotgrdiv avyficivrwv ev MoMakt XaTet re) 1716 grog &ci x7c reirrig4ye,uoviac roc) iivri2orcirov, yabivordrov xai Oeopeove4rov cv5OZvrov;sal *leiadvog ndarig MoMoPaziag xvelov xvetov ' Ithdvvov Mtvii2Paxof3traa I3oeflaa (Nicolas Kyparissas, Rcit des vnements survenusen Moldavie en 1716, pendant le troisieme regne de Son Altesse sr-nissime, loan Michel Racovitza, Prince de toute la Moldavie). Presqueen meme temps, C. Erbiceanu publiait une seconde version du recit,dans Cronicarii greci, Bucuresti, 1888, p. 65-86, et l'accompagnaitd'une traduction roumaine. Enfin, Al. G. Sutu, sans avoir connu Fedi-tion et la traduction de Erbiceanu, donnait dans Arhiva Societeltiitiin/ifice qi literare din Iai, I (1889-1890), p. 81-103, la traduction

roumaine du texte publie par Legrand ; cette traduction a ete reproduitepar la suite dans Uricarul, 13 (1889), p. 348-376.

Ni Erbiceanu, ni Sutu n'ont connu la plus ancienne version rou-maine de cette chronique (XVIII-e siecle), qui est conservee dans laBibliotheque de l'Academie Roumaine (section des manuscrits, no. 157).Le texte roumain ne porte pas d'indication d'auteur ; le texte grecest place sous le nom de N. Kyparissas, sans qu'il soit dit si le texteest traduit du grec ou du roumain. Le texte grec ne contient aucunindice qui nous permette d'affirmer qu'il a ete traduit du roumain.Les expressions Cci2n et va, nicitiovv y2ioaaav, que l'on a ernes etretraduites du roumain, sont grecques. Zci2ri du texte grec n'a rienvoir avec le roumain jale (dans le texte toumain cikri est rendu parfurtund #tempete, orage ). Na MGM/YU yAth (may (prendre langue) estune expression que l'on rencontre souvent chez les auteurs byzantins,chez Kkavmenos, Anna Comnena, etc., et encore plus souvent engrec moderne ; on retrouve cette expression aussi en turc, en frangais,en italien et de mme en slave ; ce n'est done pas une expression pu-rement roumaine. Le texte roumain, par contre, contient des expres-sions purement grecques qui remontent a un original grec. Ainsi,l'expression grecque xargficds gnriegivriv .3990v rth v c5voicevii3vest rendue gauchement par a surpat inaltata sprancean6 a vrjma-silor , et de meme les adjectifs qualificatifs lodl,sog yvthg, 4ye1ucbvr' dyaNc xeareedg r' clizartr4g, 2a,ungonveoditooTo; ipaog; enfin, lesvers des epigrammes attribuees a Homere sont rendus en roumainpar de lourdes periphrases ; ii y a done des preuves certaines quel'original a ete ecrit en grec. Ajoutons, pour finir, que les incohe-rences du texte roumain et les expressions qui ne peuvent etreentendues qu'a l'aide du texte grec correspondant prouvent jusqu'a

rv

a

www.dacoromanica.ro

MONICA MOLDOVEI 151

l'evidence que le texte grec forme l'endroit de la trame, tandis que letexte roumain n'en est que l'envers.

L'dition de Legrand est de beaucoup la meilleure. Les traduc-tions de Sutu et de Erbiceanu sont pleines de fautes: les savantsroumains qui ne lisent pas le grec feront done bien de recourir plutta l'ancienne traduction roumaine, qui rend mieux l'original grec.

2*

www.dacoromanica.ro

NOTES SUR LES GENOIS EN MOLDAVIEAU XV-E SIECLE

y a dejA quelques annes que M. Iorga, dans une communicationpresentee a l'Academie Roumaine, ajoutait quelques renseignementsinteressants a ceux qu'il avait reunis dans ses etudes historiques surChilia et Cetatea-Alba 1. Ii y etait question plus particulirement deplusieurs negociants venitiens etablis A Monchastro dans la deuxiememoitie du XV-e siecle et des pertes que leur avaient fait subir les piratesturcs et catalans de la mer Noire et de l'Rgee ainsi que les conqurantsde Constantinople, en 1453.

Quelques travaux plus recents apportent de nouvelles contribu-tions A l'histoire des colonies italiennes sur le littoral roumain de lamer Noire, A l'epoque qui marque precisment le declin de leurs rela-tions commerciale et le retour des regions pontiques au regime de l'e-conomie fermee, au temps de l'empire ottoman. Apres avoir etudieles origines de ces etablissements, dans les dernires annes du XIII-esiecle 2, ii n'est pas sans interet de pouvoir ajouter quelques notes surla derniere periode de leur existence, qui coincide avec le grand de-placement des voies commerciales, aux debuts de repoque moderne.

* *

On connaissait le projet de l'empereur Sigismond d'ouvrir unenouvelle route aux marchands de ses villes hongroises et allemandeset d'utiliser la voie du Danube, pour un commerce plus actif avec lesports de la mer Noire et du proche Orient. C'est en janvier 1418 qu'iladressait aux freres Johann et Konrad Fischer l'ordre d'tablir untrafic regulier, par la vallee du Danube, avec Kilia, Pera et Caffa 3.

1 Lucruri noui despre Chilia ci Cetatea Albd, dans Acad. Rom., Mem. Seq.Ist., III, V (1925), p. 325 sq.

2 Vicina, Contributions a l'histoire de Cetatea-Albd, dans Acad. Roum.,Bulletin de la sect. hist., X (1923) et XIII (1927).

3 Altmann, Die Urhunden Kaiser Sigismunds (Regest. a Imperii, r), No. 2857.Cette route tait connue. Le 6 mai 1381, les comptes de la colonie de Caffa men-tionnaient l'envoi de plusieurs messagers adveyssus Licostomont . . . et unum missumde versus Budani (Iorga, Notes et extraits J. servir it l'hist. des Cyoisades, I, p. 13) .

II

www.dacoromanica.ro

NOTES SUR LES GENOIS EN MOLDAVIE AU NV-E SIECLE 153

Les nouveaux documents, tires par M. H. Heimpel des ArchivesVaticanes, permettent de se rendre compte de toute la portee de ceprojet et de mieux l'encadrer dans la politique generale de l'empereur 1.Deja, au printemps de 1412, Sigismond envoyait des ambassadeursa la colonie genoise de Caffa, pour organiser une ambassade commune,au nom de l'Ernpire et de Genes, qui devaient presenter des proposi-tions precises au Khan tatare Djelaleddin du Kiptchak et l'engager

retablir l'ancienne voie commerciale de Crimee en Asie Centrale.Par la mer Noire et les bouches du Danube, elle pouvait etre relieeau trafic fluvial de la Hongrie et de l'Europe Centrale et elle auraitcontribue ainsi a detourner le commerce de l'Extreme-Orient de l'R-gypte et de la Mediterranee orientale, o dominait a cette poque lepavillon venitien.

11 y avait peut-etre dans ce plan aussi vaste d'une politique commer-ciale mondiale , dans le sens le plus complet de ce terme a cettepoque, une reminiscence des anciens projets de croisade et de blocuseconomique etablis contre l'Egypte musulmane, depuis la fin du XIII-esiecle. Deja, Sanudo l'Ancien prefera it a Alexandrie, le grand entreptdes Infideles, la voie de la mer Noire et de l'Asie Centrale 2 Mais dansle projet de l'empereur Sigismond ii s'agissait de bien autre chose.Ce n'etaient plus les Infideles qu'il s'agissait de reduire par une inter-ruption partielle ou totale du commerce maritime qui enrichissait leursports: c'etait Venise qu'il importait de frapper dans ses ceuvres vives,Venise qu'il tait impossible de deloger de la cte dalmate et contrelaquelle la diversion genoise etait toute indique, en Italie au pointde vue politique et en Orient au point de vue commercial 3.

Ces perspectives ne rnanquaient pas de grandeur et ouvraient a lapolitique imperiale des horizons nouveaux. Mais les circonstancesetaient difficiles et le moment parait avoir ete mal choisi. Le Khantatare, auquel l'empereur Sigismond envoyait ses ambassadeurs,etait assassine en anfit 1412. A Genes, un parti hostile aux Montferrats'emparait du gouvernement en 1413 et detachait la republique del'alliance imperiale. Lorsque l'empereur voulut reprendre en 1418 ce grand dessein de son regne, au moment ou s'achevait le concile de

Zur Handelspolitik Kaiser Sigismunds, dans Vierteljahrschri I I Par Sozial-u. Wirtschaftsgeschichte, XXIII (1930), p. 145-156.

2 Secreta Fidelium Crucis, in Bongars, Gesta Dei per Francos, Hanovre, 1611,p. 22-23 ; cf. mes Recherches sur le commerce genois dans la mer Noire, Paris,1929, p. 293.

3 La guerre contre Venise, tait commencee depuis la fin de l'anne 1411,Heimpel, ouvr. cite., p. 14S.

www.dacoromanica.ro

154 G . I. BRATIANU

Constance, la situation en Orient ne lui etait gure plus favorable.Les fret-es Fischer se trouvaient dans rimpossibilit d'tablir la voiecommerciale qui leur etait indiquee. Sous l'impulsion energique deMohammed I-er, les Tures avaient repris l'offensive sur le Bas-Danube.

La chronique de Siikriillah mentionne la campagne victorieuse deFarm& ottomane contre le prince Mircea de Valachie et la reprise des for-teresses de Giurgiu stir le Danube, de Ieni-Sala et d'Isaktcha en Dobrogea.En 1420 Kilia, possession moldave en 1412, etait au pouvoir des Turcs ;la principaut valaque leur payait un tribut annuel 2 et une premiereattaque etait lance contre Cetatea-Albh, a l'embouchure du Dniester,comme un avertissement adresse au prince Alexandre de Moldavie etune premiere ebauche de la grande expedition de 1484, qui devaitrattacher definitivement ces deux ports de la mer Noire a l'empireottoman. En 1421, Guillebert de Lannoy assistait h la reparation eth la remise en &tat des fortifications de la ville du Dniester, par leMoldaves et les Lithuaniens, qui se sentaient galement menaces parles progres de la conquete turque. Les bouches du Danube etaientfermees au trafic de l'empire avec les colonies gnoises de Crimee. Cer-tains voyageurs pouvaient encore prendre cette route ; c'est ainsi querempereur byzantin passa encore par Kilia en 1424, en revenant aConstantinople.

Tous ces evenements ont eu une influence considerable sur toutle developpement economique de la Moldavie. L'ouverture d'unegrande voie de navigation, le long du Danube, aurait donn au com-merce de la principaute, au debut du XV-e siecle, une orientation tout afait differente de celle que lui imposait le voisinage des villes marchandesde Galicie et les besoins de leur trafic avec les ports de la mer Noire.L'axe principale du commerce moldave tait tracee du Nord au Sud ;

1 N. Iorga, Chilia Cetatea-Albct, p. 76-77. Trait de Lublin en 1412. Cf.Heimpel, ouvr. cite., p. 153.

2 La chronique persane de Siikriillah, redigee aprs 1456, a t publiee parM. Th. Seif, dans les Mitteilungen zur osmanischen Geschichte, t. II. Voici lepassage essentiel, qui complete le texte de Nechri: De sa residence de Brousseil [Mohammed I-er] alla en Roumlie dans l'intention de faire la guerre auxValaques mecrants et ennemis. Dans cette region ii y avait trois forteresses,qui avaient t detruites par la calamit des Infidles. Toutes les trois, ii lesremit en tat ; l'une s'appelait Sakgy, la seconde Jeni Sale, la troisime Jor-kowi. De la il marcha contre les Hongrois et prit la forteresse de Sewarin. Quandles Infidles maudits qu'Allah les confonde virent et comprirent la puis-sance, le pompe et la splendeur des Musulmans, ils demanderent la paix, pri-rent le Tribut sur leur nuque et se rangrent parmi les serviteurs de la HautePorte Imperiale. Ds envoyerent au service trois fils de princes des Infidlesavec toute leur maison, leurs serviteurs et leur suite... 5.

1

4

www.dacoromanica.ro

NOTES SUR LES GENOIS EN .MOLDAVIE AU XV-E SIECLE 155

elle tait mme anterieure a l'existence de la principaute, puisque lacarte de Dulcert, en 1339, notait deja le passage a Lww des marchandsqui se rendaient aux ports de la Baltique et de la a Bruges I. La Hanseavait deja atteint l'apogee de son expansion commerciale sur les Coatesde la Baltique et ses marchands se trouvaient en relations d'affairestres suivies avec la Pologne 2 Ce developpement du commerce de laBaltique a exerce indirectement une influence considerable sur lesvilles de Galicie et leurs relations avec les ports de la mer Noire.

En 1344, lorsque les Tatars du Kiptchak bloquaient les coloniesitaliennes de Crimee, c'etait encore par la Galicie que les ambassadeursvenitiens s'acheminaient vers la mer Noire 3. La principaute, a sesdebuts, s'est instituee gardienne de cette voie commerciale naissanteet l'on peut dire qu'ici vraiment la route a cree l'Etat.

En 1408, le privilege d'Alexandre-le-Bon pour Lww confirmaitdes relations dej anciennes entre cette ville et la Moldavie. La voiedu Danube aurait determine une ligne transversale du trafic, de l'Ouest

l'Est: elle aurait certainement deplace le mouvement d'importationet d'exportation de la principaute, de la Pologne vers l'Europe Cen-trale. La division de la Moldavie entre ces deux zones d'influence,deja esquisse au trait de Lublin, en 1412, a ete presque realisee,quelques annees plus tard, au temps des luttes fratricides entre lesfils d'Alexandre-le-Bon ; elle aurait peut-etre trouv dans ces circon-stances des elements nouveaux et une base conomique plus durable 4.

.Kilia, entrept allemand et hongrois, se serait oppose a Cetatea-Alba, qui serait rest le debouch de la Pologne et de la Lithuanie.

11 n'en reste pas moins vrai que le projet de rempereur Sigismondclaire tout le developpement ulterieur de la politique hongroise surle Danube et nous montre le veritable objet de la lutte pour Kilia,dans la premiere moitie du XV-e siecle. Mais la comme ailleurs, Iiconquete turque a ferme la voie au commerce international, en reser-vant a Constantinople toutes les ressources des regions riveraines dela mer Noire. t.

Carte de Dulcert, Majorque 1339 (Paris, Bibliothque Nationale): posteavadunt per mare gothalandie ad partes fiandres, specialiter in bruges.

2 Cf. l'orientation bibliographique de l'article de M. F. Rrig, Les raisonsintellectuelles d'une suprimatie commerciale: la Hanse, dans Annales d'hist. eco-nomique et sociale, II (1930), p. 481 et suiv.

3 Thomas, Diplomatarium veneto-levantinuni, I, p. 266-67.Cf. I. Nistor, Die auswlirtigen Handelsbeziehungen der Moldau, Gotha,

1911, p. 8o-81.

www.dacoromanica.ro

156 G. I. BRATIANU

II n'y a pas de nouveaux renseignements sur les colonies genoisesde Kilia et de Cetatea-AlbA, et la date a laquelle les postes militairesdes colonies italiennes ont et remplaces par la domination moldavereste encore incertaine. D'ailleurs ce changement de pavilion n'avaitpas entraine une rupture des relations commerciales.

M. Iorga avait dja mentionne les relations de Venise avec Mauro-castro oii elle nommait un consul en 1436. Les Genois continuaientgalement a trafiquer avec leur ancienne possession 1, qui etait resteA cette poque un important marche d'esclaves 2. Les relations corn-merciales se maintenaient encore, aussi bien avec Constantinople qu'avecla Crimee.

M. Banescu, qui a poursuivi A Genes les recherches de M. Iorga,nous en apporte la preuve dans un acte de 1448. Ii y est fait mentiond'un droit special d' y, pour cent sur toutes les marchandises des Gnois qui deleruntur aid conducentur Mocastrurn et que exinde extrahenturde eo loco per mare 3. Les comptes de la colonie de Caffa mentionnaientbeaucoup de Roumains ; on le savait dj par les publications deM. Iorga. Ii faut relever cependant dans l'article de M. Banescu un Vallachus de Ihujhavia en 1464, dans lequel il est permis d'identifierun habitant de Suceava et un Michael Balsi qui appartient sansdoute a la famine moldave des Bals. Nous examinons ailleurs les renseig-nements sur les trois habitants de Vicina signales a Caffa entre 1442et 1465. Il est certain qu'il y a la une preuve evidente de l'existence dece port au XV-e siecle, et que la mention de cette localit par les por-tulans de l'epoque n'est pas absolument fictive.

Le projet de l'empereur Sigismond, que nous venons d'analyser,prouve toutefois que Vicina tait dj bien dechue de son importancede jadis, puisque c'etait Kilia qui reprsentait pour l'empereur, lesGenois et les Byzantins, en 1418 et en 1424, le principal centre com-mercial aux embouchures du Danube.

* *

Par contre, un renseignement interessant sur les habitants descolonies genoises de la mer Noire et leurs relations avec la Moldavie

Iorga, Notes et extraits p. servir a Phis/. des Croisades, I, p. 573-574 et681. V. aussi V. Vasiliu, Sur la seigneurie de Tedoro e en Crime au XV-e siecle,dans Melanges de l'Ecole Roumaine et France, 1929, I, p. 302.

2 V. N, Iorga, 0 mentiune neobservatd a Romdnilor la Bizantini, dans Rev.Istoricd, XIX (1933), p. 159.

3 V echi legclturi ale Icirilor noastre cu Genovezii, dans Inchinare lui NicolaeIorga, Cluj, 1931, p. 35, anexe, I.

1

*

www.dacoromanica.ro

NOTES SUR LES GENOIS EN MOLDAVIE AU XV-E SIECLE 157

se trouve dans la chronique allemande du regne d'tienne-le-Grand,decouverte recemment a Munich par M. Olgierd GOrka. C'est a la foisun epilogue de la chute de Caffa et pent-etre aussi l'origine d'une legendedont les chroniques moldaves du XVII-e siecle ont garde le souvenir.Voici le passage en question, qui indique aussi tine autre date pour laprise de Caffa que celle que nous connaissons par d'autres sources I:

In dem selbygen jar in dem menet Februarij an dem 9 tag namendy Thurcken Kaffa eyn, und beluden 32 gross schyll mit gutteren mitgrossen schatzen and in lezlichss schiff 12 burgers Kyn,der and 4 Turcken.Und schickten dy mit namen ken Constantinopel; do besprechten sych dyejungling, do sy au/f eyn nacht um eyn stunde das sy sych solden gartotten. Es geschach an dem 19 tag Februarij an eynem sonabent zu nacht;do der schtochen sye dy dy Turcken and Got gab gluck, das der wynddye schyll gar Tryb gen Kylja zu. Vnd do kam der Stephan voyvodaseyn folck mit 400 wegen and lumen dy gutter mit den junglyngen andbrachten das gar auff dy Schotze; do theylet der her dye jungling aussder Schotze. In der selbygen zeyt worden dye Caffer and Venedyger gewar,das dye kinder bey dem Stephan voyvoda waren and waren des ser fro.Vnd schyckten irn ser vil gelte and fflor, das er dy jungling frey lyss;do cleydet der fayvoda dy jungling gar and lyss sye gar frey; und welchwolden heyrn zyhen, dy lyss er in Vnger land bleyten. Es blyben yr ailauff der Schotze, dy noch heyt do seyn 2.

Ii y a l un rcit sensiblement different de la relation recueillie parle P. Vigna, qui niontre les refugies genois de Caffa echoues a Cetatea-Alba et depouills par le seigneur de l'endroit 3, pour etre rejetes ensuiteau-dela des frontieres, sans argent et sans ressources. D'autre part,la phrase es blyben yr vil auff der Schotze , semble se rapportera un plus grand nombre de refugies que les douze jeunes gens recueillis

Kilia. Ii semblerait que les refugies de Caffa etaient plus nombreuxdans la capitale moldave. Ii faut noter aussi ce detail, que l'emplace-ment de la chapelle destinee a l'envoye moldave a Constantinople, leBogdan-Serai, se trouve dans un quartier voisin de la Porte d'Andrinopleet reserve prcisernent aux Genois transportes de Caffa sur le Bosphoreapres la prise de la ville par les conquerants ottomans. La rnosquee deKefele-Djami garde encore leur souvenir. Ce rapprochement est assezsignificatif.

1 Pour la chute de Caff a, v. Iorga, Chilia >ci Celatea-Albd, p. 14.2.Kronika czas6w Stelana Wielkiego Moldawskiego (1457-1499), dans

Polska Akademja Umiektnoici, Cracovie, 1931, p. 102-103.3 Codice diplomatico delle colonie tauro-liguri, dans A Ili della Soc. ligure di

storia patria, VII, II (1879), p. 171-72.

2

www.dacoromanica.ro

158 G. I. BRATIANU

Les chroniques moldaves paraissent avoir garde, elles aussi, quelquesouvenir de ces evenements. Ii serait difficile de s'expliquer autrementl'origine de la legende, qui survit chez les chroniqueurs du XVII-e siecle,et qui attribue la fondation des vines de Suceava, Hotin, Cetatea-Albh,

Neamt et meme Roman, avec leurs forteresses, aux Ianovezi 1.Cette supposition paraissait dj invraisemblable a Demetrius Can-temir, qui la rejetait rsolument dans sa Description de la Moldavie 2.Il est vrai que c'est un peu l'habitude, dans toutes les regions voi-sines de la mer Noire, d'attribuer aux Genois toutes les constructionsanciennes de quelque importance, mais la presence des refugies deCaffa qui s'etablissent a Suceava, apres la prise de leur vine par lesTures, apporte a cette legende un semblant de realite et tout au moinsune explication. Nous savons qu'tienne-le-Grand, epoux d'une prin-cesse de Mangoup, proposait aux puissances chretiennes de recon-querir la Crimee et de forcer le blocus ottoman de la mer Noire. Iletait trop tard pour des projets aussi ambitieux ; la domination turquene devait plus etre ebranlee dans ces regions jusqu'aux guerres de lagrande Catherine. Le seul heritage que la Moldavie eut h recueillir dela chute des colonies genoises fut la presence, sur son territoire, dequelques marchands echappes a la capture de leur vine et h la deporta-tion des habitants de Caffa h Constantinople. Ils ont dii contribuer,dans la mesure de leurs moyens et de leur experience, h l'essor com-mercial de la principaute moldave dans les dernieres annes du XV-esiecle.

G. I. BRXTIANUIasi

Letopiselul Tdrii Moldovei, intocmit... de Simion Dascalul, ed. C. Giurescu,Bucarest, 1916, p. 16.

2 Descriptio Moldaviae, d. de l'Acad. Roumaine, p. 23-24. Cf. Iorga,Chilia si Cetatea Albd, p. 41 et suiv.

Kilia,

www.dacoromanica.ro

CEASORNICUL DOMNILORDE N. COSTIN SI ORIGINALUL SPANIOL

AL LUI GUEVARALiteratura pareneticA. Prelucrarea lui N. Costin dup opera

celebrului predicator al lui Carol Quintul, Antonio Guevara, nu este oaparitiune singuratica in literatura noastra. veche. Dimpotrivd, ea stain legatura-cu un ciclu intreg de plasmuiri i traduceri anterioare, carevadesc aceeasi preocupare de a face educatia viitorilor Principi, con-ducatori de State. Sirul incepe cu cunoscutele Invataturi ale lui Neagoecatre fiul sal% Teodosie, a caror paternitate este azi controversat 1.Prin scopul urmarit ca i prin natura cuprinsului Mr, aceste invataturise apropie de asa numitele Oglinzi ale Domnitoyilor din literatura bizan-tina, care, dupd cum a aratat d. D. Russo in pretiosul sau studiu desintezd, Elenismul in Romania (p. 58-6o), incep sal fie traduse i cetitela noi din secolul al XVII-lea.

Inca din timpul cand Brancoveanu ai cdrui copii harnici cresteausub calauza dascalului Maiota carmuia tara in pace, ieromonahulHrisant Notara, nepotul Patriarhului Dosotheiu al Ierusalimului,transpunea dupa indemnul Domnului, prin perifraza, in greaca modernd,Invataturile lui Vasile Macedonatnul catre fiul sau coregent, Leon.Aceste invataturi atribuite marelui imparat bizantin pe care Krum-bacher 11 compard cu Carol cel Mare si Napoleon I catre fiul sau,ra.mas in istorie cu supranumele de Filosoful, s'au tiparit in tipografiamanastirii Snagovului de care ieromonahul Antirn Ivireanu, in anul1691. Cartea, a avut rsunet si in societatea romaneascd a veacului alXVIII-lea, deoarece a fost talmacit si in limba noastra, raspandindu-sein nurneroase copii 2. In aceeasi epocd, s'au tradus probabil i cele 72 decapitole parenetice scrise in versuri de catre Agapet diacon in marea

1 Cf D. Russo, Studii bizantino-romdne, Bucuresti, 2907, p. 31 i urm.;Studii gi critice, Bucuresti, 1910. p. i i urm. A se vedea i ultima pa'rere ad-lui N. Iorga, in Istoria literaturii romdneyti. Introdu:ere sinteticd, Bucuresti,1929, p. 56.

2 Bianu i Nerva Hodos, Bibliografia veche romdneascci, p. 324-326.I.

1

www.dacoromanica.ro

i6o N. CARTO JAN

biserica. a Sfintei Sofia catre elevul sail Justinian, cu prilejul urcariiacestuia pe tronul Bizantului. Opera facea parte din prograrnul deinvatamant al Academiei grecesti intemeiata in Bucuresti de SerbanCantacuzino i Brancoveanu. Traducerea in litnba rornanzasca se pa-streaza in cateva manuscripte din Biblioteca Academiei Romane,dintre care cel mai vechi pare a data dela sfarsitul secolului alXVII-lea sau dela inceputul celui de al XVIII-lea.

Literatura parenetica bizantina avea s dobandeasca o actualitatemai vie la noi in secolul al XVIII-lea, cand Grecii fanarioti sunt numitide Turci pe tronurile tarilor noastre. In nazuinta de a-si pregati copiiipentru o misiune asa de inalta, Fanariotii pun in maim tineretuluivechile tratate bizantine, care apoi dela dascalii curtilor domnesti autrecut la Academiile grecesti din Iasi si Bucuresti. Intre caetele descoala gdsite in vechile noastre biblioteci, caete care se pastreazd acumin Biblioteca Academiei Romane, s'au gasit multe exernplare din carese poate deduce cat de mutt a fost cultivat genul acesta in cultura ti-neretului fanariot dela noi.

Primul Domn fanariot, N. Mavrocordat, a avut o deosebit predilectiepentru acest gen literar. El a tradus din limba latina in limba greacaTeatron politicon care de f apt este o adevarata Oglinda a Domnitorilor,caci cuprinde capitole ca acestea: o Stapanitorul este dator sa petreacao vieat cinstita i supusii lui urmeze ca si umbra trupului sau Stapanitorul s aiba ministri sau sfetnici buni, cu care sa se sfatuiascala svarsirea trebilor celor grele i sa fie ca niste pzitori ai Statului sau

atunci sa va lati stapanirea lui . Opera a fost rdspandita i cetita lanoi cu interes ; ea a fost tradusd si in limba romana i dupa ce a circulato bucata de vretne in manuscris, a fost revazutd i tiparit in 1838 prin indemnarea si stdruirea lui Chesarie, Episcopul Buzdului, deGrigore Plesoianu, in tipografia Episcopiei.

N. Mavrocordat punea o grije deosebit ca sa-si pregateasca copilulpentru a-i urma in domnie. Petre Depasta ne spune textual ca < petnarul Constantin care inflcria cu frumusetea virtutii, tatal su ildeprindea zilnic, perfectionandu-1 prin ardtarea celor privitoare la Statsi se gandia a-I face principe in tara Moldovenilor, pentru care ii pro-punea satuiri i invataturi scrise cu mama sa, pentru inteleptirea in celedivine si ale Statului . Aceste invataturi au fost publicate intai ingreceste si in tradacere francezd de Legrand 1 apoi de C. Erbiceanu

EphemMides Daces..., par Const. Dapontes, ed. Legrand, Paris, 188o, I, TA''(textul grecese) .1 II, p. XXIXXVII (traducerea franceza"). Textul grecescrepublicat de A. Papadopulos Kerameus, in Documente Hurntuzachi, XIII, Eu-cureti, 1909, p. 459-462 (textul grecesc ; in paginele uringtoare aith lucrare

sa-i

si

si

1

www.dacoromanica.ro

o CEASORNICUI, DOMNILOR DE N. COSTIN 161

in tranucere romaneasca dupd o copie facuta in anul 1727 1. Invd-taturile cuprincl sfaturi privitoare la vieata morald i religioas, laeconomie, la administrarea tarii si la raporturile acesteia cu tarile vecinesi mai ales cu imperiul otoman. Unele sfaturi sunt interesante prin con-fesiuni sincere, altele vadesc preocup area pentru o educatie in sens de-mocratic a celui ce avea s villa, la timpul sdu, in Moldova, cu reformeliberale in favoarea taranimii, ea de pada' : sd nu la.i ca tdranii sd lielzedreptatiti si in sfarsit subliniem o recomandatie intr'adevdr surprin-zdtoare pentru primul Domn fanariot, recomandatie care dovedesteperspicacitatea lui: S ai putini cavasi, putini Fanario,ti .

In atmosfera acestor preocupari accentuate in cultura noastra lainceputul veacului al XVIII-lea ap are prelucrarea lui N. Costin, Cea-sornicul Domnilor.

N. Costin a fost mare logof at in divanul lui Nicolae Mavrocordata scris iatr'o lumin simpatica cronica oficiald a domniei lui 2.

SA fi aleatuit el cu materialul lui Guevara Ceasornicul Donznilorsub impulsul primit dela Domnul sau? Nu ar fi exclus. Niciuna dincopiile traducerii i prelucrarii lui Nicolae Costin, pe care le cunoastempan azi, nu ne destainue data cand i imprejurdrile in care a fost aka.-tuita. Si aceasta este de o irnpprtanta deosebit in rezolvarea chestiunii,deoarece, dupd cum se stie, N. Costin n'a avut parte s se bucure multvreme de prietenia pe care i-o ardta Mavrocordat: in Septemvrie 1712,iesind in tail sa-si cerceteze mosiile i bucatele , s'a bolnavit si incateva zile platit si el cum zic cronicarii datoria ceaa's-teased .

0 serie de fapte ar ingadui totusi aceasta presupunere. In biblio-teca lui Constantin Mavrocordat, care a mostenit biblioteca tatluisau, se pastra dupa cum aflam dintr'un catalog intre alte opereprivitoare la buna carmuire si Institutione del Prencipe cliristiano< tradotto di spagn,uolo in lingua toscana per Mambrino Roseo < da Fa-briano ), carte aparuta. la Venetia in 1544 3.sirnilar5, a lui Mavrocordat). Traducerea romneascd de G. Murnu, in Scrieri

Documente greceVi privitoare la Istoria Romdnilor, culese i publicate in tomulXIII din Documente Hurmuzachi..., traduse de G. Murnu p: C. Litzica, Bucu-reti, 1914, p. 415-416.

Arl-iva tiintifice din Iasi, II, (1890), p. 372-377.Legaturile lui N. Costin cu familia Mavrocordat sunt mai vechi. Despre

o scrisoare a lui Alexandru Mavrocordat celtre e r6.5 x9oroo7caraQico N ixoAdq.,Kazorirtp)), vezi Niog Eanvokevlbuaw, III (1906), p. 452.

3 N. Iorga, Pilda tunilor Donzni din trecul fatd de .coala romdneascd,extras din Analele Academiei Romdne, Seria II, Tom. XXXVII, Mem. Seg.1st., Buc., 1914, p. 42-118, nr. 29. Intregirile din paranteze sunt fAcute de noi.

te

fi

1 Societdii

1i a

2

www.dacoromanica.ro

162 N CARTO JAN

Mambrino Roseo da Fabriano este traducatorul primei versiuni ita-liene a operei lui Guevara : Marco Aurelio con el Relox de Prencipe.Aceast traducere apdruse cu un an mai inainte la Venetia, iar Insti-tutione del Prencipe Christiano este de fapt tot Ceasornicul Domnilorprelucrat i prescurtat de la cartea I cap. 28, fail viata lui Marcu Aurelia

fard pretinsele lui scrisori, In aceeas biblioteca se gaseste notata subtitlul -1-Cov B2axix6v Bti311cov 1 traducerea lui Nicolae Costin astfel:`Deo2dytcov rrv 4yeitovoo rijg MoMal3tag ,u6-ray2o)rr1oNv Curd na2citaivgriecov io-roeteov naea NosoAdov K000ravrivov ( = Kwariv9v ) 2 Me-yed.ov AoyoN-cov rijg Mo25ai 3 lag, ;sal 6tet 7reograyilg rou inpn),ordrov.A0Ogv-rov 4,1teov ittErayeaq9Nv v I'm(*) 1712, go Piliiavt'-ov 1u flo'oRatg zovreolK

CRASORNICIII, DOMNIDOR 0 DR N. COSTIN 163

Domnilor sunt multe elemente personale ale lui N. Costin. Astfel ar fi :prefata in care autorul binevoeste a vorbi ceva despre sine, despre vieata

scopurile sale precum i unele pasaje in care intercaleaza. obser-vatii personale in care da numeroase si naive amanunte asupra feluluicum cheltuiau timpul elegantele moldovence ; ca loc s'a ganditla sotia lui Logofeteasa Elena, ca in alt loc este o alusie la D. Cantemir 1etc. In Introducerea sinteticd la Istoria literaturii romdneVi, 1929, d.Iorga a revenit insa asupra acestei pdreri: Candva am crezut ca. asa-numitul Ceasornicul Domnilor care se stia cd este o adaptare dupa ocarte spaniold Horologium principum de Guevara, cuprinde totusi oparte privitoare la vieata Moldovei: mi se parea cal pleaca pentru anumeparti din imprejurarile moldovenesti dela inceputul secolului al XVIII-lea.Controlul facut la scoala noastra din Franta arata Ca nu exis La un cuvantcare sal nu fie tradus. Ceasornicul Domnilor poate fi interesant in cepriveste forma, poate fi intrebuintat ca documentare filologicd, estechiar o lecturd placuta, dar originalitate nu cuprinde nicio pica turd .

Ceilalti istorici literari s'au ocupat in treacat de Ceasornicul Domnilor.D. Sextil Puscariu 2 11 caracterizeaza ca o scriere filosofica ce cu-prinde multe invataturi despre felul cum are s se poarte domnitorulsi cum sa fie crescuti copiii traduse dup modelul sau, Istoria lui MarcAureliu de Spaniolul Guevara ; d. G. Pascu drept un rorhan politic ,dar nu poate sti daca N. Costin a avut sub ochi textul francez ori vreotraducere latina ori greceasca .

Nu putem incheia aceste randuri privitoare la istoricul parerilor si alstudiilor privitoare la Ceasornicul Domnilor,, Fara a mentiona i pe d. Em.C. Grigoras. D-sa, dupa ce descifrase criptele Psaltirei Scheiane, totscormonind prin vechi hartoage facea mereu noi i neasteptatedescoperiri . in literatura . Descoperirea d-lui Grigoras era cd N.Costin este primul fabulist roman. Opera lui, Ceasornicul Domnilor, este in mare parte versificata, adic, discursul taranului in fata Se-natului roman este aproape tot in versuri..., ori, cum fabulele, facandparte din literatura populara, in genere, nu-si schimba decat camasa,circuland prin timp i spatiu, cei cari le-au versificat trec drept autoriilor . Prin urmare N. Costin este : primul nostru fabulist 3.

Doi ani mai tarziu, d. Grigoras, gasind la Cluj traducerea latina aoperii lui Guevara care se gdsia insa si in Biblioteca Academiei Ro-mane in doua editii starueste din nou asupra descoperirii sale ea tra-ducerea lui N. Costin este in versuri cantitative..., pe cand originalul

1 Istoria literaturii rorndne din secolul XVIII, I, Bueureti 1926, p. rorro2.Istoria literaturii romdne . Epoca veche, ed. II, Sibiu, 1930, p. 145.

3 Revista Propilee literare I, (1927), nr. 24, p. 6-8.

intenn

*

sir

a

www.dacoromanica.ro

164 N. CARTO JAN

latinesc este in proth . Aceasta. traducere ne spune d-sa esteatat de bund pentru acea epoca, incat, dupa cum e i in versuri, ea poatefi considerat drept o quasi-opera originala . nu numai atat, dar d-samai descopera in traducerea lui N. Costin o a doua opera, quasi-origi-nala. : Discursul foe patul mortii al lui Marc-Aureliu care este si el inversuri cantitative 1.

In ranclurile ce urmeaza voi cauta sal lamuresc mai precis ce esteCeasornicul Domnilor, sa stabilesc din ce limb este tradus, care suntraporturile dintre traducerea lui Costin i originalul spaniol si in sfarsitce este cu versurile cantitative ale d-lui Grigoras.

Subiectul. Titlul de Ceasornicul Domnilor sub care este cunoscutala noi opera lui Guevara este de fapt subsidiar ; adevdratul titlu este:Libro Aureo del gran emperador Marco Aurelio con el Relox de Principes(Cartea stralucit a marelui imparat Marcu Aureliu cu CeasorniculDomnilor) 2.

Opera este de fapt alcatuit din cloud elemente diferite pe carefantezia autorului le-a reunit intr'un singur tot: romanul istoric, MarcuAureliu, si opera cu caracter parenetic un fel de Oglinda a Domnito-rilor Ceasornicul. Domnilor.

Vieata lu Marcu Aureliu, plina de citate din scriitorii antici, servesteca un fel de cadru istoric al intregei opere. Autorul pretinde cal ar fidescoperit-o, dupd indelungate cercetari, in biblioteca din Florenta,printre cartile lasate de Cosma de Medicis. Manuscrisul ar fi fost scris inlimba greaca ; Ins unele pasagii se gaseau si in limb a latina. El ar fitranspus textul, cu ajutorul prietenilor sal, din limba greaca in limbalatina., din limba latind in limba vulgard cu sudoarea lui con missudores proprios si din limba vulgard asa de aspra, intr'un stil literarplin de dulceata.

Povestea untti manuscris grecesc, descoperit la Florenta, era o misti-ficare literara asemanatoare cu aceea de care au facut atata uz, invre-murile apropriate de noi, romanticii.

Pretinzand ca. opera sa are la bath un manuscris grecesc si revendi-

1 Convorbiri Literare, 1930, p. 753.767.= Folosesc pentru studiul de fat 5. editia publicat la Madrid in 1650. Titlul

complet: Libro aureo del gran emperador Marco Aurelio, con el Relox de Prin-cipes, compuesto por el nzuy reverendo, y magnilico seiior Don Antonio de Guevara,obispo de Guadix, Predicador, y cronista del Seiior Einperador Carlos Quinto, alSeiior don. Ivan de Oviedo, del Consejo de su Magestad, y su Fiscal en el de Hazienda87, con privilegio. En Madrid. Por Carlos Sanchez, y a su costa. Aiio de MDCL(165o). Vendese en lcz calle de Atocha, en la esquina de la Aduana, en casa de DianBautista Tauano, mercader de libros.

c

i

www.dacoromanica.ro

CEASORNICUI, DOMNILOR* DE N. COSTIN 165

cand numai paternitatea stilului, Guevara a voit sal treacal toate fic-tiunile imaginatiei sale ca fapte reale si s atraga atentia asupra operei,care ar fi infatisat vieata istorica i actele autentice ale imp dratului roman.

Dar cadrul istoric mai are, cred, Inca un rost. Opera lui Guevara cu-prinde in domeniul educatiei politice si morale sfaturi i adevaruri pecare un episcop, in numele sau, nu le-ar fi putut da atunci cu inimausoard. De pilda: cum ar fi putut in Spania lui Carol al V-lea, care semandria c soarele nu apune niciodata in imparatia .sa, tocmai pre-dicatorul curtii imperiale sa se ridice fatis impotriva setei de expansiune

cuceriri in America a conationalilor sdi? Admirabila apologie a paciicu aratarea vanitatii triumfului, a nenorocirilor ca.sunate de rdzboaiea desagregarii morale a societatii putea fi ins transpus in trecut, pevremea cand Romanii cucereau Asia, si ea putea fi pusa in gura stoiculuiimparat roman. Astfel acolo unde Guevara nu putea vorbi in numelesalu, putea ceda cuvantul lui Marcu Aureliu i acesta la randul sauspune ceeace Guevara nu indrasnia.

De aceea nu trebue sa ne surprind faptul c, desi Guevara pretindec reproduce istoria veridical a marelui imparat dupa un manuscrisaflat in Florenta, intercaleaza totusi, aldturi de elemente autentice,citate false, anecdote inventate i scrisori apocrife ale unor personagiifabuloase 1 Acest chip original de a amesteca istoria cu imaginatia si inalte opere ca de exemplu in Menosprecio de Conte i in Ante de Mareari-a atras lui Guevara o critica severa din partea unuia din cei mai buniumanisti ai timpului sau, Pedro de Rhua, profesor in cetatea Soria 2Dar scopul lui Guevara nu era de a reconstitui vieata veridica a impara-tului filosof, ci de a se servi de cadrul ei, real sau pldsmuit, pentru a in-fatisa, cu caldur si avant retoric, conceptiile sale de educatie religioas,moral si

Pentru a se intelege mai clar cuprinsul i caracterul operii lui Guevara,voi disocia cele doua elemente componente cel istoric si cel didacticpentru a le infatisa pe rand.

Viata lui Marcu Aureliu este expus mai intai in liniile ei mari,intr'un prim capitol, care schiteaza nasterea, urcarea pe tron, casatoriacu Faustina, fiica lui Antonin Pius, razboaiele, cultura si opera impara-tului. Pupa aceasta urmeazd o serie de scrisori ale lui M. Aureliu catrediferite persoane; de pilda : una catre prietenul sdu Pollion in care

1 D. Menendez y Pelayo, Origines de la novela, Tom. I, Madrid, 1905, p.CCCXLV. Mai pe larg Ren Costes, Antonio de Guevara son oeuvre, Bordeaux,Paris, Bibliothdque de l'Ecole des Hautes Etudes hispaniques, fasc. X, 2, 1926, p44-31 1 71-75.

2 Vezi Ren Costes, op. cit., p. 191-203.

3

e

si5i

politica.

www.dacoromanica.ro

166 N. CARTO JAN

povesteste anii copilariei studioase petrecute in insula Rodos si in careevoca cu pietate amintirea profesorilor si. 0 altd scrisoare a impa-ratului catre un alt prieten Cornelius pune in relief calamittile raz-boaelor ; alta care Cincinat subliniaza datoria pe care o au carmuitoriide a cere in ceasuri de cumpnd sfatul oamenilor intelepti i invatati ;o serie de mai multe scrisori adresate sotiei sale Faustina contin sfaturipdrintesti privitoare la educatia morala a ficei lor Lucilia.

Sunt i cateva epistole galante, presupuse c ar fi fost adresate deinteleptul imparat, in ceasuri de libertinaj, curtezanelor romane Bo-hemia si altele in societatea cdrora si-ar fi petrecut anii tineretii.Aceste scrisori de dragoste, in afard de camin, care nu au niciun temeiin realitatea istorica si care deformeaza personalitatea stoicului imparat,au placut asa de mult societtii spaniole din vremea lui Carol Quintul,incat, chiar dupa ce Guevara le-a scos din opera sa regretand ca le-aplasmuit ele au fost copiate cu mana, dup editii mai vechi, i adaogatela textele autorului.

Scrisorile lui Marcu Aureliu sunt despartite intre ele prin istorioaresi anecdote referitoare la vieata imparatului, menite s scoata mai binein relief caracterul i virtutile lui. Asa, de pilda, e discutia dintre MarcuAureliu si sotia sa, Paustina, care, ispitit de curiozitate, doria sa punamina pe cheia dela cabinetul de lucru, pe care imparatul 11 tinea inchis,pentru ca nimeni s nu patrunda inauntru i sa ravaseascal scumpelelui crti. Aceasta discutie contradictorie intre soli unul subliniinddefectele femeii, cealalt defectele barbatilor este ca un fel de mictratat filosofic asupra cdsatoriei.

Uneori sunt incorporate in roman si povestiri dramatice, buna-oard: istoria narata si de Plutarh, a unei femei din Galata, Camma,care consimte sa se casatoreasca cu ucigasul sotului salt, pentru a razbunape cel rapus. In clipa in care alaiul nuptial se intorcea dela altar, undese celebrase casatoria ei cu tandrul care, orbit de patima dragostei, iiucisese sotul, Camma, cantand imnuri in cinstea Dianei, intinde nouluisot pe pragul casei, paharul cu vin, in care picurase otrav si din c aredupa aceea bea ea insasi.

Dintre numeroasele povestiri intretesute in cuprinsul romanului,una a devenit celebra. Este El villano del Danubio (taranul dela Du-nare).

Episodul are de scop