Learning from extraordinary minds Howard Gardner

Everybody is a genius. But if you judge a fish by its ability to climb a tree, it will live its whole life believing that it is stupid.

A. Einstein

Capitolul Learning from extraordinary minds este primul capitol din cartea denumita The pursuit of excellence through education, in care ne sunt prezentate perspectivele mai multor oameni de stiinta si cercetatori asupra promovarii si stimularii excelentei in educatie. Autorul acestui capitol este Howard Gardner, un psiholog american care a devenit cunoscut in cadrul lumii stiintifice datorita teoriei sale revolutionare, teoria inteligentelor multiple. Aceasta teza a inteligentelor multiple vine n contradictie cu perspectiva psihometrica anterioara si insista asupra faptului ca inteligenta nu trebuie conceputa ca un construct unidimensional, ci ca o serie de sapte inteligente independente.

Gardner si-a facut publica teoria sa asupra inteligentei umane dupa ce a realizat o serie de cercetari aupra vietii si personalitatii unui grup de oameni cu abilitati intelectuale deosebite. A analizat istoricul si realizarile acestor personalitati si a extras concluzii prin care si-a argumentat ipoteza existentei mai multor tipuri de inteligente. El ne prezinta fragmente din cercetarile lui si in capitolul de fata si sustine ca sistemul educational ar trebui sa se centreze pe identificarea si dezvoltarea abilitatilor fiecarui individ in parte. Pentru inceput, el defineste conceptul de persoana exceptionala in sensul de geniu, de individ cu abilitati deosebite intelectuale si creatoare. Astfel, o persoana exceptionala realizeaza prin munca si creatia sa un impact semnificativ asupra unui domeniu de interes. Lotul de personalitati celebre si extraordinare alese de H. Gardner in vederea studiului a fost compus din oameni de stiinta (Albert Einstein, Charles Darwin, Sigismund Freud) artisti ( Pablo Picasso, W. A. Mozzart, Martha Graham) si lideri politici sau religiosi (Papa Ioan al XXIII-lea, Martin Luther, Margaret Thatcher). Aceste personalitati remarcabile au revolutionat umanitatea din punct de vedere stiintific, cultural si politic, iar capacitatile lor extraordinare nu pot fi puse la indoiala. Psihologia nu s-a ocupat foarte de mult de studiul problematicii geniilor, dar fiecare scoala de psihologie a manifestat interes fata de acest subiect. Psihanalistii, de exemplu, au accentuat importanta mediului familial in timpul copilariei mici, si mecanismele defensive si sublimarile implicate in construirea unei personalitati extraordinare. Facand abstractie de variabilele externe, behavioristii au investigat modalitatile de recompensa care faciliteaza devoltarea inteligentei si abilitatilor, iar cognitivistii au analizat seturile mentale si mecanismele cognitive specifice. Eysenck considera ca anumite tipologii de personalitati si de temperament se regasesc la majoritatea persoanelor considerate genii, iar alti oameni de stiinta considera ca o anumita tipologie de motivatie intrinseca predispune catre genialitate. Gardner identifica cele doua modalitati de abordare ale oamenilor de stiinta in studiul personalitatilor excaptionale, modalitatea nomotetica si cea idiografica. Prin modalitatea nomotetica, se aduna cat mai multe date despre persoanele vizate si se extrag niste concluzii cu caracter de generalitate. Modalitatea idiografica consta in studiul individual al fiecarei persoane si analiza tuturor particularitatilor specifice. In studiul sau, Gardner, porneste utilizand abordarea idiografica si ajunge treptat la o abordare nomotetica. Astfel, el aduna cat mai multe informatii despre fiecare personalitate exceptionala, studiaza intensiv mediile acestora de viata, personalitatile, caracteristicile si modalitatile de lucru. Apoi, analizand datele obtinute, compara personalitatile din studiul sau si extrage paternuri similare.

Gardner abordeaza de asemenea tema innascut sau dobandit in personalitatile geniilor. Astfel, el observa ca daca la unii indivizi genialitatea s-a manifestat din copilaria mica, la altii, aceste trasaturi apar la maturitate. Exista persoane precum Mozart sau Picasso, care si-au manifestat inca de mici talentul si persoane precum Einstein si Darwin care au fost in timpul scolii niste elevi mediocrii. Asadar la unele genii, genetica si-a facut simtita prezenta de timpuriu, in cazul altora, munca, pasiunea si devotamentul au potentat capacitatea intelectuala existenta. De asemenea, exista copii care au manifestat talent din primii ani, dar ajunsi la maturitate, nu si-au fructificat potentialul intr-un mod semnificativ. Gardner sesizeaza asemanari in cazul geniilor care si-au manifestat de mici copii talentul. In viata fiecaruia exista un adult indrumator, care ii descopera talentul, ii stimuleaza interesul si ii pune la dispozitie materilalele si recuzita necesare dezvoltarii abilitatilor. Dureaza in medie cam 10 ani de munca pana cand copilul talentat va ajunge sa-si perficetioneze abilitatile si cunostintele si sa stapaneasca domeniul ales. Cunoasterea si stapanirea unui domeniu nu sunt suficente pentru a aduce un aport semnificativ la acesta, pentru a realiza ceva creativ si inovator. Autorul considera ca un creator trebuie sa aiba o personalitate nonconformista, sa se rupa de practicile conventionale, deoarece o persoana obedienta si complianta, chiar daca va atinge nivelul de expertiza necesar, nu va revolutiona in niciun fel domeniul ales.

Gardner a reflectat in lucrarea sa si la conditiile contextuale care favorizeaza dezvoltarea unei personalitati extraordinare. El si-a pus intrebarea cum ajung aceste personalitati sa se intersecteze cu domeniile in care sunt talentati, si totodata daca istoricul lor ar fi fost diferit in alte conditii spatio-temporale. De exemplu, Einstein nu ar fi fost un fizician asa de renumit daca s-ar fi nascut cu jumatate de secol mai devreme sau mai tarziu, iar Darwin, nu avea talentul matematic sau managerial care l-ar fi ajutat sa exceleze in biologia moleculara in ziua de azi. Asadar, la crearea unei perosnalitati extraordinare, pe langa abilitati speciale, concura conditiile de mediu, familiale, contextul istoric si influenta unor alte personalitati cu rol de mentori sau colaboratori.

Autorul observa un comportament similar la mai multe din persoanlitatile studiate. In jurul varstei de 20 de ani, acestia isi parasesc orasul sau tara natala si isi continua studiile in una din capitalele europene considerate centre de stiinta si cercetare. In aceste noi locatii, miciile genii intalnesc alte persoane pasionate de aceleasi domenii, cu care leaga prietenii stranse. In perioada de studiu, creatorii aspiranti, gasesc lacune sau slabiciuni in anumite domenii si isi dedica munca si interesul rezolvarii acestor probleme care le starnesc interesul. Din cauza muncii asidue care le ocupa cea mai mare parte din timp dar si a ideilor indraznete, revolutionare care starnesc cel putin la inceput, marginalizarea din partea colegilor de breasla, personalitatile extraordinare duc o viata izolata, singuratica. Pe parcursul vietii lor, aceste minti ilustre se inconjoara totusi de cateva persoane care le ofera suport emotional si intelectual. Suportul intelectual le ofera garantia ca mai exista si alte persoane care simpatizeaza cu ideile lor indraznete, iar suportul afectiv ii ajuta sa supravietuiasca criticii si contestatiilor colegilor de breasla. Cu toate acestea, geniile sunt cunoscute pentru relatiile amicale si amoroase disfunctioanle sau deviante . Majoritatea tind sa aiba un caracter dificil de suportat si sa manifeste un egocentrism exagerat. Un ziar britanic a spus despre Einstein ca genialitatea lui este invers proportionala cu amabilitatea. O explicatie pentru acest gen de comportament este faptul ca ei isi centreaza existenta pe munca lor si nu pe intretinerea relatiilor sociale, si este bine cunoscut faptul ca nu poti sa excelezi in doua domenii in acelasi timp. Gardner considera util studiul vietii si personalitatilor acestor genii, deoarece acestea ne pot releva modalitati de perfectionare a sistemelor instructiv-educative. Find adeptul teoriei inteligentelor multiple, considera ca valorizarea in scoala doar a abilitatilor lingvistice si logico-matematice este o prejudecata ce aduce multe prejudicii atat indivizilor cat si societatii, deoarece succesul scolar nu este urmat de cele mai multe ori de succes profesional. Din aceasta perspectiva, indatorirea scolii este considerata de Gardner, ca fiind aceea de a identifica si dezvolta aceste tipuri de inteligenta. Scoala ar trebui, prin ajutorul sau, sa permita individului sa atinga obiectivele personale si profesionale care corespund evantaiului propriu de inteligente. De asemenea, prin studierea vietii si reusitelor unor personalitati extraordinare, copiii isi vor putea alege modele de urmat si vor invata cum isi pot atinge visele. Astfel, aceste personalitati pot deveni modele de inspiratie motivationale pentru tinerele generatii, deoarece foarte multi au perseverat in ciuda obstacolelor si a frecventelor esecuri. Privesc fiecare infrangere ca o oportunitatea declarat Jean Monnet. E prea prost ca sa invete ceva, mai bine sa se duca acasa si sa incerce sa se realizeze intr-un domeniu in care nu e nevoie de prea mult efort le-a spus profesorul parintilor. Copilul despre care e vorba era Thomas Edison, si a inventat becul dupa aproximativ 5000 de incercari esuate. Cand a fost intrebat cum se simte stiind ca a esuat de aproape 5000 de ori inainte sa inventeze becul, Thomas Edison a spus: Nu am esuat. Am gasit 5000 de feluri in care nu se face un bec. Am ales acest capitol deoarece viata si personalitatea geniilor mi se par subiecte fascinante. De asemenea, sunt adepta teoriei inteligentelor multiple postulata de H. Gardner si consider ca sistemul de invatamant ar trebui reformat si centrat pe dezvoltarea resurselor fiecarui copil. Plecand de la ideea ca toti suntem diferiti n spirit ca si in inteligenta, considerca educatia cea mai eficienta este aceea care pleaca de la premisa acestei diferente, nu cea care o ignorain numele unui etalon sau standard cu care trebuie sa ne confruntm pentru a ne ocupa locul n lume si in societate. Asadar, programele educationale, metodele de nvatamant si formele de evaluare trebuie satin cont in designul si organizarea lor de diferenele existente ntre indivizi sisale ofere posibilitti de dezvoltare.Ruseanu Ana MariaMaster SOPO, Anul II