scripta manent nr 1 2014

1

PRIMĂRIA

Ş I

CONSIL IUL

LOCAL

G R Ă D I N A R I

C A R A Ş -

S E V E R I N

R O M Â N I A

C E N T R U L

C U L T U R A L

„CARAŞUL”

G R Ă D I N A R I

C A R A Ş -

S E V E R I N

R O M Â N I A

Scripta Manent

C A S A C U L T U R A L Ă „ C A C O V A ” D I N G R Ă D I N A R I

C E N A C L U L L I T E R A R „ P A N Ă C Ă R Ă Ş A N Ă ”

* A n u l V I * n r . 1 ( 2 1 ) * m a r t i e 2 0 1 4 * 2 4 p a g i n i

Cu sprijinul

primarului

comunei

Grădinari

În acest număr semnează :

Iryss C. (2,3); Nana I. Fi l ip (4); Dorina Enuică (5); Iulia Carmen Enache (6);

Cosmin Pincu (7); Cosmin Pincu, Paloma Catina (8);

Lorin Cimponeriu, Iu lia Carmen Enache (9); Ion Colojoară (10);

Codruţ Anca (11- 17,24); Ionel Turcoane (18,19); Ionel Crăciun (19 -23)

ISSN 2284 – 7960

2

ÎN DAR

Un spirit bun mi te-a adus în dar

Să-mi luminezi întunecata noapte

Iar inima se-aprinde ca un jar

Când pe tăcute-mi spui caldele şoapte.

O seară ca de vis mi te-a adus

Când nu credeam că pot să mai visez.

Cu ochii pironiţi, cu gândul dus

De fericire râd ori sângerez.

Un gând nebun mai trece uneori

Să-mi tulbure-ale inimii bătăi -

Ştiu c-o să pleci şi asta-mi dă fiori…-

Şi iar mă-nnec visând în ochii tăi,

Capul mi-l plec pe pieptu-ţi dezgolit

Ca fruntea să-mi dezmierzi cu sărutări.

Nu vreau să ştii că ochiul mi-e-nroşit.

Ce ţi-aş răspunde ţie la-ntrebări

Când mi-ai venit adus de spirit bun

Să-mi bucuri visu-n noaptea-ntunecată?

Cu gândul ce mă bântuie, nebun

O să mă-mpac târziu sau niciodată…

DOAR OCHII

Doar ochii tăi mă liniştesc,

Doar mâna ta ce mă dezmiardă.

După sărutul tău tânjesc

Focul de patimi să mă ardă.

Doar un sărut mă ţine vie

Atingerea îmi dă fiori,

Mă dau din drag, cu totul ţie

Când mă săruţi fierbinte-n zori.

În ochii tăi care-mi şoptesc

Ce buzele nu pot să-ngâne

Mă-nnec şi-acum, mă liniştesc

Dar îmi stârnesc simţiri păgâne.

Doar mâna ta mă încălzeşte

Când mă cuprinzi la piept cu dor.

Un vis ascuns din gând zâmbeşte

Născut din dorul călător.

La pieptul tău înc-o secundă

Înc-un minut mai vreau, şi-apoi

Cu trup de val tu mă inundă

Dispară tot...să fim doar noi...

3

O SĂ AŞTEPT

Căuşul palmei tale-i adăpost

Inimii mele dăruită ţie.

M-ai deşteptat din visul meu anost

C-o sărutare. Şi-am simţit că-s vie .

Braţele tale care mă-npresoară

Scut s-au făcut inimii-nstrăinate;

Mă ţin mai strâns, tăcerea să nu doară,

M-alintă-n mângâieri de dulci păcate.

Privirea-ţi dăruieşte sclipiri fierbinţi în noapte,

Îmi răscoleşte trupul şi mă topesc de dor.

Din buzele cu gust de piersici coapte

Mă-nfrupt, flămândă de dulceaţa lor.

Doar stelele, complice, tăiniue sărutarea

Şi cerul ne veghează zâmbindu-ne-n luciri.

Timpul duşman, ne luminează zarea

Şi-aduce dor în inimi şi-n priviri.

Şi va mai trece-o zi, şi încă una

Şi-o să te-aştept în noapte să îmi vii

Să fim doar noi, cu stelele şi luna.

Un zâmbet, un sărut, din mii şi mii...

O LACRIMA

Un gând fugar, o lacrimă fierbinte

În noapte e ecoul glasului ce minte.

Iubesc minciuna ta. Doar ea mă ţine vie

Pentru cât timp doar cerul poate-o ştie...

Nu vreau nimic... în noapte chipul tău

Grăbit se-ndepărtează mânat de gândul rău

Mă văd cu mâna-ntinsă, cu lacrima fierbinte.

Departe-i un ecou al glasului ce minte.

Doar lacrima mi-e soră, mi-e prietenă, mi-e mamă

Iubirea mă răneşte din nou; nu mai mi-e teamă.

Păstrez doar amintirea din glasul care minte.

Ce dulce-i amăgirea tăcutelor cuvinte...

4

NANA

ILEANA FILIP

Denis, pericol public

Ursuleţi de pluş pe căruţul tău,

Pădurea în noapte se dezlănţuie

Devii uşor ostaticul ei.

Bufniţa urlă

Te scufunzi în apa tulbure.

Micile vietăţi te surprind.

Alge.

Întunericul nopţii te sperie,

Copacii veghează asupra-ţi ca o nălucă.

Oraviţa, 26.01.2014, 18.50

Chin, jale

Chin, jale,

Rafale de vânt în toată Oraviţa,

Oamenii baricadaţi în suflete şi în case...

Tristeţea se citeşte pe feţele lor.

E multă agitaţie interioară,

Repaus, mintea gândeşte prostii,

Boală, suferinţă continue

Bate vântul.

Oraviţa, 16.02.2014, 17.18

NANA

ILEANA FILIP

Linişte pură

Luna veghează întregul Banat,

Stelele strălucesc pe cer,

Valul de lumină mă mângâie

Clopotele nu mai răsună.

Linişte de sidef.

Cimitirul e adormit?

Catedrala se înalţă spre cer,

Suflete adormite,

Linişte pură.

Actori în propria viaţă,

Întristaţi sau plini de fericire,

Se întorc spre cer, spre iubire.

Simt căldura ei.

Adorm visând.

Oraviţa, 16.02.2014, 17.15

Lumânări de cristal

Mă cuprinzi în braţele tale,

Mă săruţi fierbinte,

Mă mângâi peste buze cu degetul,

Apoi mă săruţi din nou.

Mă acoperi cu trupul tău

Mă răcoreşti cu sărutări,

Mă atingi cu acele cuburi de gheaţă,

Adormi uşor.

Izul vinului roşu

Lumânări de cristal.

Oraviţa, 17.02.2014, 00.28

5

Dorina Enuică

Erata

Înşiruite ca mărgelele

Ce stau la gâtul neputinţei,

Colorate, incolore,

Şi pătrate, şi rotunde,

Multe negre,

Câteva albe…

Aliniate ca la şcoală,

Înscrise-n tuş

Pe tabla vieţii.

Atârnă greu, precum o cruce.

Le duc în braţe

Ca pe-un blestem…

Este osânda existenţei,

E datoria de-a trăi,

Promisiunea de-a greşi…

Numai greşeli , sau

Doar păcate ?

Ca un testament al morţii

Ce trebuie să-l scrii trăind.

Ca pe-o crotalie de piatră,

E o povară de povară,

E un stigmat, sau nu, sau poate...

E numai o simplă Erată !

Dorina Enuică

Deja vu

Să-nchidem poarta către lume,

Să pot s-ascult în taină gândul

Ce mi-l trimiţi timid şi cald

Şoptind în adiere vântul.

Să comentăm romanul serii

Al cărui scriitor e dus

Dar, el cu noi se-ntruchipează

Chiar dacă nu-i nimic de spus.

Să privim la dans de flăcări

Din şemineul strămoşesc

Şi-n vina, până la finaluri,

Să mă iubeşti, să te iubesc .

Şi contopiţi ca-ntr-o statuie

În ziua cea de „rămas-bun”,

Cu aducerile-aminte,

Să răsfoim un vechi album.

6

Iulia Carmen Enache

dincolo de primăvară

ca să mă rosteşti am închis uşa iernii

am trecut pragul desculţă

caut colţul ierbii să pot răsufla

mi-e cald şi plouă

locuim în acelaşi vis

sar marginea cuvintelor

soare apus în privirea ta

ochii mei sărută noaptea

calc pe vorbe strivite

nu te mai aud

simţi zborul

te ţine de mână

Iulia Carmen Enache

valurile întâmplării

ne jucam alergând litere

îndrăznesc

păşesc departe de poveste

suflet frânt după ţipetele dorului

abisuri de neîncredere

am adus iubirii

sărut neliniştea

povestindu-i de noi

cum aş putea să eternizez simţirea

uneori n-am cuvinte

amintirile nu se albesc

un dans de pas în doi

mă şopteai cu mâinile

lăsam sunetele să mă năpădească

îmbrăţişam nemărginirea

pierdută în somnul poeziei

pribegesc spre alt ţărm

zbor înspumat pe un val

cu aripi împrumutate

7

Cosmin Pincu

***

Mai scrie-mi despre cum se coc

La noi, pe sub streşini, lăstunii

Şi ramuri trosnesc sub potop

De poame, ca-n facerea lumii.

Cum satul dă-n pârg de copii

Şi cresc isihii pe-nserate,

De nucul sihastru, o vorbă să-mi scrii,

Mai blânde să-mi pară durerile toate.

Cum ard spicele vara-n ogor

Iar florile sărută câmpia

Şi, mamă, cum ţie ţi-e dor

De când m-a-nghiţit pribegia.

Cosmin Pincu

Între noi

Între noi a rămas, nerostit, un roman

Şi caii vieţii duc criza-nainte

Între noi, la ferestre, mai plouă avan

Şi nici o speranţă nu moare cuminte.

Între noi mai tresar, uneori, numai eu

Când iarna pictează poeme

Când vântul se zbate cu aripi de zmeu

Şi neaua ingenuă de dorul tău geme.

Între noi, pastoral, înfloresc, galaxii

Ca un vis ce se naşte din scrum

Sunt bătrân, ruginesc, nu mai vii,

Într-o zi voi pleca, voi iubi, pe alt drum.

Colectivul de redacţie :

Mi hai Laz aro v : re dac t o r şe f ad junc t ;

Do r i na Enui c ă: pro c e sare , c o re c t ură;

Vi c he nt i e Mo l i n : at i v i t . c ul t ural re l i g i o ase şi c ânt ăr i

Co druţ Anc a: re l aţ i i i n t e rne – i n t e rnaţ i o nal e

şi t e hno re dac t are .

8

Cosmin Pincu

Femeia

E cea mai minunată dintre lumi

Parfumul ei dezlănţuie magia

Şi niciodată nu ştii să-i rezumi

Căldura, patosul, minunăţia.

Anemotropul totului peren,

Cu mari sau mai mărunte idealuri,

Limanul indecisului boem

Ori insula târzie dintre valuri.

E viaţa-ntipărită-n alte vieţi,

Războiul, pacea, tocmai de aceea

A mă opri vreodată nu puteţi,

Să cânt magia, lumea şi femeia.

Paloma Catina

păşesc prin aer

şi îngropată-mi e

privirea-n nisipuri ,

ce înaltă îmi e umbra!

şi goale cuvintele,

căzute peste ramuri

de veghe.

noaptea curgea

şi ea

printre genele

unui înger

îmbrăcat

in rugăciunile

de care mă proptisem

să nu cad .

9

Lorin Cimponeriu

***

Mai departe de inima ta,

Ancorată de un chei

Într-un ţărm,

O corabie îmi duce inima

Într-o stea.

***

O peşteră plină cu suflete

E un sarcofag.

Albi îngeri cad pe pământ,

Săgetători pândesc zorile,

Lângă Samson

Femeia plină de bube

Iese din apa sărată.

***

Stau pe tipsia de argint

Între două zgomote:

Unul e albastru fermecat,

Asemenea unui zeu.

Păsările vin spre tine

Ca două gânduri albe

Crescute într-o pădure de ferigă.

Iulia Carmen Enache

valurile întâmplării

ne jucam alergând litere

îndrăznesc

păşesc departe de poveste

suflet frânt după ţipetele dorului

abisuri de neîncredere

am adus iubirii

sărut neliniştea

povestindu-i de noi

cum aş putea să eternizez simţirea

uneori n-am cuvinte

amintirile nu se albesc

un dans de pas în doi

mă şopteai cu mâinile

lăsam sunetele să mă năpădească

îmbrăţişam nemărginirea

pierdută în somnul poeziei

pribegesc spre alt ţărm

zbor înspumat pe un val

cu aripi împrumutate

10

Ion Colojoară

( poezie în grai )

Vara-n grâne

Un punct roşu călător,

A tr icut prăstă răzor,

Ba cu zboru’, ba cu fuga,

S-a topit în dăpărtăr i…

Şini cregiţ c -a fost oari ?

- păpăruga.

S-a lăsat acu dân zbor,

Viesălul grânari lor ,

Î i măi mari ca gândacul ,

Dăr cu ar ipi ş î cu c ioc,

Samănă a f i i boboc,

A- l ghiş i nu - i gr ieu dăloc…

- pitpalacu.

La fântâna dântr -un lan,

Î l adapă pră plăvan,

Şuierând duios cosaşă,

Când, lângă un ochi dă apă,

S-a oprit dân zbor, s -adapă

- f luturaşu.

M-a îmrăţâşat câmpia,

Grânie până -n dăpărtăr i

Unduiesc sub caldă boari ,

Dântr -odată aşa -ţ v ini

Să c i crez în lumi div ini

Când frumos dasupra-ţ cântă

- ciocârl ia !

11

LA DOLOAVE – SERBIA 12 ianuarie 2014

ANSAMBLUL FOLCLORIC „CARAŞUL”

GRUPUL VOCAL DE LA ASOCIAŢIA ION CREANGĂ

ŞI ANSAMBLUL FOLCLORIC

AL CASEI CULTURALE 25 MAI DIN DOLOAVE

Regia artistică: Lucia Danilov şi Codruţ Anca

Coregrafia: Lucia Danilov, Codruţ Anca şi Ciprian Curt

Solist vocal: Georgiana Marişescu

12









13









14

B A L U L B L O J I L O R

ediţia a V-a, GRĂDINARI 08 MARTIE 2014

Sub patronajul primarului comunei Grădinari

ION MOŞOARCĂ

Coloana sonoră: Nicu Popovici, foto: Codruţ Anca

15




ION MOŞOARCĂ


16




ION MOŞOARCĂ


17

între

I N I Ţ I A T I V A R O M Â N I L O R D I N S E R B I A

ş i

Asociaţia Culturală „CENTRUL CULTURAL CARAŞUL” d i n G r ă d i n a r i

2 2 m a r t i e 2 0 1 4 l a h o t e l u l u i „ L e p e n s k i V i r ” d i n l o c a l i t a t e a

D o n j i M i l a n o v a c R e p u b l i c a S e r b i a

A U S E M N A T :

I N I Ţ I A T I V A A s o c i a ţ i a C u l t u r a l ă

R O M Â N I L O R „ C E N T R U L C U L T U R A L C A R A Ş U L ”

D I N S E R B I A G r ă d i n a r i J u d e ţ u l C a r a ş - S e v e r i n

P r e ş e d i n t e D i r e c t o r e x e c u t i v

B o i a n B a r b u c i c i C o d r u ţ A n c a

18

Nicolinţ, (Voivodina, Serbia) repere istorice

Săpăturile arhelogice efectuate de-a lungul aniilor au dovedit existenţa unei

aşezări umane pe vatra actualei localităţi, astfel că din epoca bronzului au fost găsite un

celt, fragmente din ceramică şi tumuli (movile) în hotarul satului. Muzeul din Belgrad

expune obiecte găsite în Nicolinţ, care datează din Hallstatt I (Epoca fierului), iar în anii

1991-1992 s-au efectuat săpături arhelogice în aproprierea satului, la „Cânipişte“ unde

au fost descoperite obiecte din mai multe perioade. Cele mai vechi descoperiri datează

din epoca Neolitului (circa 5000 de ani înainte de Hristos), apoi obiecte din secolul IX şi

XI, a doua jumătate a secolului al XII-lea, secolul al XV-lea, precum şi unele monede din

1611.

După cum a consemnat istoricul şi cercetătorul vârşeţean, Felix Mileker, primele

atestări documentare despre Nicolinţ datează din anul 1404, când localitatea se

aminteşte sub denumirea de Szent Miklos. Felix Mileker siusţine că la începutul secolului

al XV-lea, deci în acea perioadă, au existat două aşezări cu denumirea de Szent-Miklos

(una în comitatul Caraş). În anul 1698 se amintesc două localităţi, Nicolinţul Mic şi

Nicolinţul Mare, dar pe la sfârşitul stăpânirii turceşti în Banat dispar ca denumire, pentru

ca în anul 1717 să apară o singură localitate, Nicolinţ.

În anul 1723, unii locuitori din Cacova (actuala localitate Grădinari, judeţul Caraş-

Severin, România) au arendat de la Camera imperială suprafeţe de pământ în hotarul

Nicolinţului, pentru ca în anul 1744 aceeaşi Cameră să permită la 40 de familii să se

mute, din satul lor suprapopulat, în localitatea Nicolinţ. Aceştia s-au stabilit pe teritoriul

numit „Selişte”, la răsărit de Nicolinţul-Mic, noului aşezământ dându-i-se numele de

Cacova Mică, Klein Kakova. La scurt timp, în 1746 au ridicat o biserică din lemn. Acest

teren fiind mlăştinos şi mereu inundat, în anul 1774 locuitorii din Cacova Mică se mută pe

vatra Nicolinţului Mare, care primeşte apoi denumirea de Nicolinţ.

În anul 1791 zidesc o nouă biserică, considerată de unii chiar prima biserică, dar

care a fost demolată prin 1917 după construirea actualei biserici. Azi a rămas o cruce de

piatră în mijlocul satului, lângă şoseaua asfaltată, între şcoala elementară şi noua

biserică, a cărei construire a început înaintea Primului război mondial şi toate lucrările au

fost terminate după acest război, ea fiind una dintre cele mai frumoase în regiune, cu

două turnuri şi o cupolă.

La sfârşitul secolului al XIX (1894) sub influenţa administraţiei maghiare se schimbă

numele satului în Temes Miklos, denumire păstrată până după primul război mondal,

când prin decretul Ministerului de interne al Regatului SCS din 1920 (nr. 1002/1920)

denumirea satului se schimbă în Nikolinţe, ca doi ani mai târziu, deci în 1922 acelaşi

minister, prin decretul nr. 6800/1922 să schimbe numele satului în Nicolinţ (Nikolinci în

limba sârbă). ca

Primele date cu privire la numărul locuitorilor datează din 1717 când la Nicolinţ

sunt menţionate 10 case. În anul 1749 Cacova Mică avea 66 case iar în 1751, 70 case.

După datele menţionate pe harta Iosefină a Banatului (1769-1773 ) la Cacova Mică au

fost înregistrate 147 de familii şi chiar 4016 locuitori, ca în anul 1782 să fie înregistraţi

1203 locuitori, în 1785, 140 case, în 1799, 143 case şi 1494 locuitori.

19

Înanul 1827 la recensământ au fost 2642 de locuitori, iar la recensământul din

1837, 2500 locuitori. În 1854 satul a avut 2771 locuitori, ca încontinuare numărul

locuitorilor să crească încontinuu, astfel că în 1896 au fost 3065 locuitori, 1880-3063,

1890-3299, 1900 – 3458, 1910 - 3483. La recensământul din 31 ianuarie 1921,

Nicolinţul avea 3230 de locuitori şi prima dată se menţionează că românii sunt majoritari,

numărul lor fiind de 3040.

După cel de-al Doilea război mondial situaţia demografică a Nicolinţului a fost

următoarea: 1948-2862 locuitori, 1953-2820, 1961 – 2716, 1971 – 2377, 1981 – 1905,

1991 – 1634, 2002- 1499.

BANATUL

Banatul reprezintă provincia istorică situată în extremitatea sud - estică a

entităţii teritoriale Mitteleuropa.

Arealul Banatului, având aproximativ forma unui pătrat, are, ca limite naturale,

la nord râul Mureş, la vest râul Tisa, la sud fluviul Dunărea, iar la est un traseu prin

vestul Carpaţilor Meridionali şi prin sudul Carpaţilor Occidentali.

Suprafaţa Banatului, de 28 526 kmp este astăzi împărţită între trei ţări. Cea mai

mare parte, cca. două treimi, aparţine României (18 966 kmp), cca. o treime aparţine

Serbiei (9 276 kmp), iar o mică parte, 284 kmp aparţine Ungariei. Din punct de vedere

administrativ, teritoriul Banatului este, în prezent, divizat astfel:

În România:

- judeţul Timiş, în întregime

- judeţul Caraş - Severin, mai puţin localităţile Băuţar, Bucova, Cornişoru, şi Preveciori,

formând, împreună, comuna Băuţar

- judeţul Arad, doar partea de la sud de râul Mureş

- judeţul Mehedinţi, numai Baia Nouă, Dubova, Eibenthal, Ieşelniţa, Orşova şi Sviniţa.

Câteva localităţi din arealul tradiţional bănăţean au dispărut sub apele lacului de

acumulare Porţile de Fier.

- judeţul Hunedoara - localităţile Sălciva şi Pojoga

În Serbia:

partea situată la est de Tisa a provinciei Voivodina:

- Districtul Banatul de Nord (sârbă: Severni Banat) (mai puţin municipalităţile Ada,

Senta şi Kanjiza , situate la vest de râul Tisa)

- Districtul Banatul Central (sârbă: Srednji Banat)

- Districtul Banatul de Sud (sârbă Južni Banat)

precum şi în Serbia centrală:

- Zona numită Pančevački Rit, formând partea din stânga Dunării a municipalităţii

Palilula, inclusă zonei metropolitane Belgrad

În Ungaria:

- O mică parte din comitatul Csongrád şi anume partea situată în unghiul sudic format

de râurile Tisa şi Mureş, până la frontiera de stat cu România şi Serbia.

Istoric

După înfrângerea revoluţiei de la 1848, răsplătind fidelitatea sârbilor, care s-au

plasat, în timpul conflictului, de partea autorităţilor imperiale, s-a constituit, urmare

Ionel Turcoane

20

hotărârii împăratului din 18 noiembrie 1849, provincia Voivodina Sârbească şi

Banatul Timişean (Woiwodschaft Serbien und Temescher Banat). Provincia cuprindea

teritorii din Banat (cu excepţia graniţei militare), Bačka şi Syrmia. În fruntea provinciei,

formal, se afla Marele Voievod, unul dintre numeroasele titluri purtate de împărat.

Operativ provincia era condusă de o locotenenţă imperială avându-l în frunte pe

guvernator. Provincia a fost organizată în 5 cercuri (Kreise) împărţite în plăşi (Bezirke),

astfel:

- cercul Timişoara cu plăşile Aradu Nou, Lipova, Buziaş, Ciacova, Vârseţ şi Timişoara

(193 sate şi 280808 locuitori)

- cercul Lugoj cu plăşile Făget, Lugoj, Bocşa şi Oraviţa (234 sate şi 219803 locuitori)

- cercul Becicherecu Mare cu plăşile Tőrőkbecse, Kikinda Mare, Sânnicolau Mare, Biled,

Jimbolia, Modoş si Becicherecu Mare (108 sate şi 336763 locuitori)

- cercul Neusatz (Novisad)

- cercul Zombor

Ultimele două cercuri cuprindeau teritorii din afara Banatului istoric.

Populaţia provinciei era, din punct de vedere etnic, foarte diversă. Aici trăiau

347.459 de români, 321.110 sârbi, 335.080 germani, 221.845 maghiari şi alte etnii.

Oraşul de reşedinţă al provinciei a fost Timişoara.Limbile oficiale au fost germana

şi sârba.

Provincia Voivodina sârbească şi Banatul timişan a fost desfinţată în octombrie

1860, revenindu-se, în Banat şi Bačka, la sistemul comitatens maghiar. Teritoriul

Syrmiei a fost integrat Slavoniei. Conducerea administrativă în comitate o aveau

primcomitele (prefectul), vicecomitele (subprefectul), pretorii (şefii plăşilor), Congregaţia

comitatensă.

Banatul românesc

Urmând modelul sovietic, în 1950 autorităţile comuniste au introdus, prin Legea

nr.5 / 6 septembrie 1950, organizarea administrativ teritorială pe regiuni. Deşi a durat

doar până în 1968, împărţirea teritoriului naţional în regiuni şi raioane a cunoscut, pe

parcurs, restructurări importante.

Iniţial teritoriul Banatului românesc a fost distribuit unui număr de trei regiuni,

foarte asemănătoare judeţelor actuale: Arad (doar parţial bănăţeană), Timişoara şi

Severin.

Această structură a durat doar doi ani, până în 1952, când regiunea Severin a

fost desfiinţată, cele două regiuni rămase cunoscând redistribuiri importante de teritoriu.

În 1956 a dispărut şi regiunea Arad, pentru ca, din1960, regiunea Timişoara să fie

redenumită Banat. Iată o descriere succintă a acestor transformări succesive:

Regiunea Arad, având reşedinţa la Arad, cuprindea, în perioada de maximă

expansiune, după 1952, un teritoriu cu puţin mai mare decât actualul judeţ Arad. La

început regiunea nu cuprindea zona Sânnicolau Mare, care i-a fost atribuită prin

reorganizarea din 1952.

Între 1952 şi 1956 regiunea era împărţită în 6 raioane: Arad, Criş ( cu reşedinţa la

Chişineu Criş), Gurahonţ, Ineu, Lipova şi Sânnicolaul Mare, doar ultimele două raioane

fiind bănăţene. În 1956, odată cu desfiinţarea acestei regiuni, teritoriul i-a fost împărţit

între regiunile Timişoara şi Oradea.

Regiunea Severin, situată în sudul Banatului, a avut cea mai efemeră existenţă:

doar doi ani (între 1950 – 1952). Oraşul de reşedinţă a fost Caransebeş. Din punct de

vedere teritorial, avea o suprafaţă doar cu puţin mai întinsă decât actualul judeţ Caraş-

Severin, incluzând şi zona tradiţional bănăţeană aflată astăzi în sud - vestul judeţului

Mehedinţi

Regiunea Timişoara, cu reşedinţa la Timişoara, cuprindea, la început, o

suprafaţă cu puţin mai mare decât cea a actualului judeţ Timiş. Era împărţită, atunci, în

trei raioane: Deta, Sânnicolau Mare şi Timişoara. În 1952 a pierdut zona Sannicolau

Mare, care a trecut la regiunea Arad, dar i s-a adăugat întreg teritoriul regiunii Severin.

Între 1952 şi 1956, în componenţa acestei regiuni erau nouă raioane: Almaş (Mehadia),

21

Caransebeş, Deta, Făget, Lugoj, Moldova Nouă, Oraviţa, Reşiţa şi Timişoara. În 1956,

prin Decretul nr. 12 cu privire la modificarea Legii nr. 5/1950 pentru raionarea

administrativ-economică a teritoriului RPR (publicat în Buletinul Oficial al R.P.R. nr. 1 din

10. ian. 1956), regiunii i s-a adăugat şi partea sudică a fostei regiuni Arad.

Regiunea Banat A fost înfiinţată prin Legea nr. 3 / 27 decembrie 1960 pentru

îmbunătăţirea împărţirii administrative a teritoriului R.P.R., cuprinzând spaţiul fostei

regiuni Timişoara, dar şi teritorii din fosta regiune Arad. Reşedinţa regiunii a fost la

Timişoara. Regiunea se întindea pe teritoriile actualelor judeţe Timiş, Caraş-Severin şi,

parţial, Arad, partea sudică, inclusiv municipiul Arad, până la nord de localităţile Macea şi

Pâncota, incluzând o fâşie importantă situată la nord de râul Mureş, din afara Banatului

tradiţional.

Astfel, suprafaţa totală a acestei entităţi administrativ – teritoriale, amintind de

Banatul istoric, era, în 1961, de 21.000 km² pe care trăiau 1.234.340 locuitori.

Regiunea Banat era împărţită în 12 raioane şi 16 oraşe, dintre care 4 aveau un statut

special, de oraşe regionale (Timişoara, Reşiţa, Arad şi Lugoj). Cele 321 de comune din

regiune cuprindeau, în total, 601 sate.Regiunea cuprindea raioanele: Arad, Bozovici,

Caransebeş, Deta, Făget, Lipova, Lugoj, Moldova Nouă, Oraviţa, Orşova, Sînnicolau Mare,

Timişoara, dar şi oraşul regional Reşiţa, a cărui suprafaţă şi număr de localităţi erau

similare celor ale unui raion.

18 decembrie 1964 - prin Decretul 799 au fost făcute schimbări de nume ale unor

localităţi;

În 1968, prin Legea nr. 2 / 16 februarie 1968 privind organizarea administrativa a

teritoriului Republicii Socialiste Romania, s-au desfiinţat raioanele şi regiunile, revenindu-

se la denumirea de judeţe pentru noi entităţi administrativ – teritoriale care, cel puţin în

cazul Banatului, seamănă mai mult cu regiunile din 1950 decât cu judeţele antebelice. Cu

această ocazie colţul sud – estic al Banatului, cu oraşul Orşova, a fost alipit unui judeţ

oltenesc – Mehedinţiul.

Iar nordul Banatului, vreo 40 de sate, oraşul Lipova şi Aradu Nou, au fost

atribuite judeţului Arad. Şi, pentru ca tacâmul să fie complet, judeţul Caraş-Severin a

primit câteva sate hunedorene, în timp ce alte două sate bănăţene, de la Mureş, au fost

integrate judeţului Hunedoara.

Şi iată cum, după fărâmiţarea Banatului de la sfârşitul primului război mondial,

procesul a continuat, astfel încât astăzi găsim localităţi bănăţene în cinci judeţe

româneşti, într-unul unguresc, în trei districte şi într-o zonă metropolitană din două

provincii sârbeşti. Ce să mai spunem de situaţia inedită că trei oraşe mari, din afara

Banatului – Belgrad, Szeged şi Arad au, astăzi, cartiere în Banat.

Prin aceeaşi Lege nr. 2 au fost schimbate unele nume de localităţi, în timp ce

numeroase altele au dispărut, operându-se, pe cale administrativă, numeroase comasări.

Banatul sârbesc

Repere cronologice

- 25 nov.1918 - Adunarea sârbilor şi a altor slavi de la Novi Sad a proclamat unirea

Voivodinei (Banat, Bačka şi Baranja) cu Regatul Sârbilor.

- 1918 - 1922 - Banatul sârbesc a format districtul Veliki Bečkerek.

- 1922 - 1929 - Teritoriul Banatului sârbesc a fost împărţit între provinciile (oblast)

Belgrad şi Podunavlje, ultima cu reşedinţa la Smederevo.

- 3 oct. 1929 - apr. 1941 - Teritoriul ţării este divizat în banovine (banate). Cea mai

mare parte a teritoriului Banatului sârbesc a fost inclusă în Dunavska Banovina, având

capitala la Novi Sad. Oraşul Belgrad, împreună cu Zemun şi Pancevo au constituit o

unitate administrativă separată de banovine.

- apr. 1941 - 23 oct. 1944 - Banatul sârbesc, Šumadija şi Braničevo au format o

http://www.banaterra.eu/romana/extras-din-decretul-799-1964-schimbarea-numelor-unor-localitati

http://www.banaterra.eu/romana/extrase-din-anexele-legii-nr-2-din-16-februarie-1968

22

Dunavska Banovina restrânsă, ca parte a statului sârbesc marionetă, sub ocupaţie

militară germană.

Banatul s-a aflat doar nominal sub autoritatea Serbiei, practic fiind administrat de

minoritatea germană.

A fost condus de un vice-ban (Vize-Banus) care era, formal, subordonat

ministrului de interne de la Belgrad. Limbile oficiale erau germana şi sârba.

Banatul sârbesc a fost împărţit, în acea perioadă, în următoarele subdiviziuni

administrative (districte): Pančevo, Vršac, Bela Crkva, Kovin, Jaša Tomić, Veliki

Bečkerek, Velika Kikinda, Novi Becej, Nova Kanjiža, Kovačica şi Alibunar.

Întreaga administraţie bănăţeană provenea din rândurile minorităţii

germane.

Demnitarii locali de rang superior erau numiţi de către guvernul marionetă de la

Belgrad, la propunerea vice-banului.

Chiar şi judecătorii şi notarii erau etnici germani. Administraţia poştală, a căilor

ferate şi a fiscului erau în mâinile grupului etnic german.

Administraţia civilă a minorităţii germane era dublată de ocupaţia militară a armatei

germane, coordonată de un comandament militar.

- după război - A fost constituită provincia Voivodina, pe bazele vechii banovine

dunărene.

- 1948 - Localităţile Borča şi Ovča au fost incluse în aria administrativă a oraşului

Belgrad

- 7 apr. 1963 - Provincia autonomă socialistă Voivodina, având capitala la Novi Sad. A

inclus şi teritoriul Banatului sârbesc.

- 5 iul. 1989 - A fost revocat statutul de autonomie al Voivodinei

- 28 sept. 1990 - A fost înfiinţată Provincia Autonomă Voivodina

Evoluţia populaţiei pe teritoriul Banatului sârbesc 1910 - 1991 (locuitori):

etnia 1910 1921 1931 1948 1953 1961 1971 1981 1991

sârbi 229568 235148 261123 358067 374258 423837 434815 424765 423475

germani 125374 126519 120541 17522 - - 165 - -

maghiari 108662 98463 95867 110446 112683 111944 103093 90445 76153

români 73303 66433 62365 55678 55094 54447 49455 43474 35935

slovaci 16223 17595 17900 20685 21229 22306 22139 21392 19903

alte etnii 13270 14840 27783 39238 53899 43334 56092 92808 93924

total 566400 559096 585579 601626 617163 655868 665759 672884 648390

Notă: Populaţia localităţilor Borča şi Ovča, incluse din 1948 în teritoriul administrativ al oraşului Belgrad, a fost scăzută din populaţia Banatului sârbesc. Pentru întocmirea tabelului au fost folosite datele recensămintelor maghiare respectiv iugoslave (sârbeşti) din anii corespunzători.

Schimb de teritorii

Un protocol referitor la câteva insule dunărene şi la un schimb de localităţi

între România şiRegatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor a fost încheiat la Belgrad la

24 noiembrie 1923.

Urmare acestuia, în 1924 localităţile Jimbolia (pana atunci Dzombolj), Checea Croată,

Beba Veche, Pusta Cherestur, Ciortea şi Iam, care aparţinuseră Regatul sârbilor,

croaţilor şi slovenilor au intrat în componenţa României, în timp ce Modoş (Modoš, astăzi

Jaša Tomić), Părdani (Ninčićevo, astăzi Međa ), Şurian (astăzi Šurjan), Căptălan (astăzi

Busenje), Krivobara (astăzi Markovićevo) şi Gaiu Mare (astăzi Veliki Gaj), care

23

aparţinuseră României, au fost cedate Regatului sârbilor, croaţilor şi slovenilor. Jimbolia a

fost efectiv predată Statului Român la 10 aprilie 1924.

Bibliografie:

Lemkin, Raphaël - Axis rule in occupied Europe. Laws of Occupation. Analysis of

Gouvernment Proposals for Redress, The Lawbook exchange, ltd., Clark, New Jersey,

2005, pag. 252-253, 603

Documentar: Ionel Crăciun

http://www.banaterra.eu/romana/toponimii/b/banat/index.htm

24

Regionalisme din Banat

•arşou – hârleţ

• ai – usturoi

• niauă – zăpadă

• săcrin – sicriu

• obor, avlie – curte

• a orândui – a face curăţenie

• ciganie, pălăcincă, fund – cratiţă

• cindă – sufragerie

• târnaţ – coridor

• şpoiert – sobă pe care se face mâncare

• sobă – cameră

• cârpă – batic

• cotrinţă – partea din spate , oeste poale

la femei

• peşchiri – prosop

• lăvor – lighean

• cinieri, – farfurie

• furchiţă – furculiţă

• şol – cană

• sopon – săpun

• crumpei – cartofi

• părădaisă – roşie

• păşcănat – păstârnac

• clisă – slănină

• şpinat – spanac

• ştrimfi – coirapi

• a sta la givan – a sta de vorbă

• dârză – cârpă

• potcă – ceartă

• a sudui – a înjura

• a beşceli – a certa

• a crişi – a sfătui, a atenţiona

• croafnă – gogoaşă

• traocă – cutie

• stelaj – raft

• cridenţ – dulap

• a fărbui – a vopsi

• pomoroancă – portocală

• coceţ – coteţ

• chică – coadă împletită

• pipară – ardei

• pipară măruntă – boia

• foaie – ziar

• cucuruz – porumb

• podrum – pivniţă

• curechi – varză la butoi

• a şurlui – a spăla

• uică – unchi

• păsuli – fasole

• goşci – musafiri

• goşci – musafiri

• uiagă – sticlă

• o ţâră – puţin

• coşie – căruţă

• şiur – sită mare

• pui mesâ – sertarul de la masă

• srujac – saltea umplută cu frunze de porumb

• ghije – frunzele porumbului

• dună – plapumă cu pene de gâscă

• firiang – perdea

• plivais – creion

• ţucăr – zahăr

• iorgovan – liliac

• misăriţă – faţă de masă

• bumb – nasture

• tulipan – lalea

• imală – noroi

• figeu – capac pentru oală

• ştamplu – păhărel

• icoană – fotografie

• fireastă – geam

• a sa chici – a se aranja

• şod – comic

• tolcieri – pâlnie

• sfetăr – bluză

• şirneală – cerneală

• potcă – ceartă, sfadă

• jâradă – claie de fân

• ludaie – dovleac

• ligăv – pretenţios la mâncare

• nădraji – pantaloni

• şielui – a inşela

• prâsluc, chintuş, laibăr – vestă

• picmez – gem

• lapci covăsât – iaurt

• a se ortăci – a se împrieteni

• scovardă – clătită

• jiep – buzunar

• a molări – a zugrăvi

• moalăr – fotograf

• cauc – polonic

• cotarcă- hambar

• poniavă – pătură

• a se şuşcăi – a se văita

• a ima – a murdări

• hârţ – şoarec

• bagsama – bănuiesc

• modroaţnu – canapea

• başea, ceacea – nenea

• rumânele – farduri

Codruţ Anca

scripta manent nr 1 2014

Documents