short history of the reformed church music, with … 05 32.pdf · 2018-01-23 · imn din cartea de...
TRANSCRIPT
Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9
279
SHORT HISTORY OF THE REFORMED CHURCH MUSIC, WITH ASPECTS OF THE
REFORMED CHURCH AT PIATRA CRAIULUI
Orosz Otília Valéria PhD Student, West University of Timișoara
Abstract:Reformed church music has got twofold roots: Gregorian songs and folk songs, which have
developed throughout national histories in parallel with prevailing social and cultural life. The Gregorian foundation is given by the liturgical practice formed and supported by the Latin rite
ecclesiastic culture, including denominational education in the Middle Ages. The practice and
traditions of folk songs come from the epic folk heritage, e.g. ballads and heroic songs; therefore, they easily settled in church music practice.
The Reformation of the 16th century quickly spread among the Hungarian population, and the Saxons
of Transylvania. In Transylvania, only the Hungarian Szekler population remained strongly affiliated
to the Roman Catholic Church. First in recoded history, religious freedom was declared by the parliament of the Transylvanian Principality, in 1568.
The Reformed Church music has three fundamental pillars: hymnbooks since 1536, organ music since
the early 19th century, and choir music, from the second part of 19th century. The hymnbooks are used as liturgical books; they are based on the first collection by Huszár Gál in 1560. Additionally,
graduals, later psalms and cantionales were translated and published by Szenczi Molnár Albert in
1607.In the Reformed Church in Romania, Királyhágómellék District, the tradition of church singing
is defined by the hymnbook of Debrecen, edited in 1806, 1877 and 1921. Special motifs and elements of church singing are present in Satu-Mare and Sălaj country, where a hymnbook of 1923, being
edited in Cluj, remained in use until 1996.This topic is highly relevant in the 500th jubilee year since
the beginning of the Reformation movement, initiated by Martin Luther, on 31 October 1517.
Keywords: church, choir, organ, hymnbook, reform
Introducere
Teritoriul Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului (Partium) înainte de 1918 a
aparținut Eparhiei Reformate de dincoace de Tisa, cu centrul la Debrețin. Cântarea
bisericească a fost determinată de folosirea cărților de cântece din Debrețin1. O parte din
județul Satu-Mare și Sălaj a aparținut Eparhiei Reformate din Ardeal, din această cauză aceste
comunități au folosit cartea de cântece apărută în Cluj2, până la apariția și introducerea în
folosință a cărții de cântece din 1996, destinată tuturor comunităților reformate din lume.
Aceste două cărți au determinat în mare parte obiceiurile și tradițiile cântării bisericești,
respectiv repertoriul de cântece.
1 Csomasz Tóth Kálmán,A református gyülekezeti éneklés, Budapest, 1950. In: Edițiile din Debrețin: 1774, 1778,
1806, 1877, 1921 2 Ibidem, Edițiile cărților de cântece din Cluj: 1744, 1777, 1813, 1837, 1877, 1923
Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9
280
Inițiala cărților de cântece din Oradea, 1566 și din Cluj, 1744
Imn din cartea de cântece a lui Huszár Gál din 1560
Pregătirea cantorilor
În Transilvania pregătirea învățătorilor-cantori datează din 1863, a pornit în cadrul
școlii pedagogice din Aiud3. Pregătirea a durat trei ani, între discipline găsim muzica, iar ca
instrument orga și vioara. În pregătirea generației următoare, profesorii de muzică au preluat
rolul cantorilor de colegiu4. Odată cu înființarea școlilor pedagogice pregătirea cantorilor a
luat o formă adecvată. Până la sfârșitul primului război mondial, atât în școlile pedagogice de
culte cât și în cele de stat pregătirea cantorilor s-a desfășurat la un nivel înalt, de exemplu în
școlile din Arad, Deva, Cluj, Cristuru-Secuiesc.
În perioada interbelică, Eparhia Reformată din Ardeal a elaborat un regulament de
pregătire a cantorilor din 19 puncte, cu centrele de examen în Aiud și Târgu Secuiesc. Acest
regulament a fost în vigoare până în anul 1948. În acest an reforma învățământului a separat
cele două funcții – cea de învățător și de cantor – dar a și interzis învățătorilor să
îndeplinească sarcinile de cantor.
Cercetările recente au scos la iveală existența unui curs al cantorilor din localitatea
Albiș, județul Bihor între anii 1950-1952. La aceste cursuri au participat 22 de cantori din
toată eparhia5.
În perioada comunismului pregătirea cantorilor a fost facultativă, cu centre la Oradea
respectiv Cluj-Napoca s-au organizat examene la solicitarea celor care au dorit să obțină
calificare, dar fără să ofere pregătire de specialitate anterioară. Cantorii erau nevoiți să se
pregătească individual.
În anul 1990 s-a înființat Institutul de Cantori-învățători din Târgu-Mureș, care până în
zilele de azi pregătește cantori la un nivel de specialitate înalt.6
3 Bakó Botond, Tanítóképző a Bethlen Kollégiumban, Revista Művelődés, anul L. aprilie 1997, pp. 24-25. 4 „cantuspraeses‖, învățători-cantori 5Református Zenei Kalendárium 2018, In: Balláné Bakó Erzsébet, Albisi kántorok a XX. században, Cluj-
Napoca, 2018.
Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9
281
În anii 2000, nefiind școală de cantori în eparhie, unii dintre cantorii din Partium s-au
înscris la cursurile de pregătire a cantorilor din Ungaria, respectiv Budapesta, Miskolc sau
Debrețin. Aceste cursuri se organizează în vacanța de vară, durează trei săptămâni și
funcționează pe mai multe nivele, astfel se poate obține calificare diferențiată pentru cantori și
organiști (manualiteri sau pedaliteri).
Odată cu înființarea Universității Creștine Partium din Oradea s-a lansat specialitatea
Muzică religioasă, aceasta a funcționat între anii 1998-2002. După acest an, pentru a obține
acreditarea facultății de muzică, specialitatea s-a transformat în Pedagogie muzicală. Mulți
dintre profesorii care au terminat specialitatea Muzică religioasă, lucrează în domeniul
bisericii ca și cantor-organist și dirijor.
În anul 2005 Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului a organizat Cursul
Cantorilor Reformați cu sediul la Oradea, după modelul cursurilor din Ungaria. La aceste
cursuri în decurs de 12 ediții au participat peste 100 de cantori din eparhie.
Orga, ca și instrument bisericesc
În Transilvania7, în evul mediu, muzica de orgă a fost prezentă în bisericile romano-
catolice, repectiv confesiunile desprinse din aceasta după reforma din 1517 (calvinistă,
evanghelistă, unitariană). Orga, inițial a fost instrument muzical de cult, mai tîrziu a devenit
instrument de concert. Folosirea lui a făcut posibilă răspândirea culturii organistice și a
muzicii din Apus, a avut influență asupra dezvoltării vieții muzicale din Transilvania, sub
protejarea principilor și nobililor iubitori de muzică. Curțile princiare și nobiliare au devenit
astfel centrele de cultură umanistă. Cărturarul și umanistul Joannes Kajoni, pictor și sculptor,
organist și constructor de orgi, a achiziționat o orgă din Slovacia în anul 1659 și a construit la
mânăstirea din Șumuleu-Ciuc. Tătarii au distrus mânăstirea împreună cu orga. Kajoni a
construit o altă orgă în 1664. Remarcabile sunt: orga bisericii evangheliste din Sibiu
(Johannes Vest) din sec. al XVII-lea, pozitive din biserica reformată din Dumbrava (Cluj) ,
biserica evanghelică din Rupea (1726). Cei mai remarcabili constructori de orgi din
Transilvania din sec. al XVIII-lea au fost Johannes Hahn cu atelierul din Sibiu, respectiv
Johannes Prause cu atelierul din Brașov.
Sinodul din 1567 din Debrețin a interzis folosirea orgii în bisericile reformate. În lipsa
acesteia cântatul bisericesc a fost condus de cantor, respectiv de elevii din școala reformată.8
Școala reformată din Aiud era prima, care în secolul al XVII-lea a introdus orga pentru
conducerea cântatului bisericesc „pro cantu exactione‖9. Organistul trebuia să învețe copii
săraci pe gratis, iar pe copii mai bine situați contra cost. Colegiul din Târgu Mureș a avut orgă
din 1697, iar cel din Cluj începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Construcția orgilor din Transilvania a fost lansată de Sinodul din Mugeni în anul 1761,
și a luat un elan mare în secolul al XVIII-lea, atât în bisericile reformate, cât și în cele
romano-catolice, fapt ce s-a produs și sub influența construcțiilor de orgi din bisericile sașilor
evangheliști. Multe instrumente din bisericile reformate provin din bisericile săsești10
, după ce
acestea a fost vândute și înlocuite cu orgi mai mari. Putem afirma faptul că astăzi cele mai
vechi instrumente din Transilvania se găsesc în bisericile reformate.
Dintre orgile construite în sec. al XVIII-lea multe s-au distrus. Instrumente foarte
vechi se găsesc la Păucișoara, Dumbrava, Mujna, Cechești, Bicălatu, Brâncovenești, Aluniș11
.
6 Benkő András, Kántorképzésünkről, Revista Művelődés, anul L. aprilie 1997, pp. 29-32.
7Orgile din România, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2008, pp. 5-9. 8 Losonczy Lajos, Református templomaink és az orgona, Athenaeum Kiadó, Budapest, 1942, pp. 132-137. 9 Pentru cântare exactă, precisă 10 Dávid, István, Műemlék orgonák Erdélyben, Editura Polis, Cluj-Napoca; Editura Balassi, Budapesta, 1996. 11 Kovács László Attila, Árva Erdélyi orgonák, In Erdélyi Református Naptár, 1995, pp. 132-137.
Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9
282
Construcția orgilor romantice în Transilvania a apărut târziu, astfel încât până la
sfârșitul secolului al XIX-lea s-au construit doar orgi mecanice.
Constructori de orgi transilvăneni, cu activitate în regiunea Partium
Jean Calvin în liturghia din Geneva nu a folosit nicio muzică instrumentală, conform
principiilor de bază a slujbei evangheliste. A respins corul, orchestra, dar și orga. În
Transilvania principele Bethlen Gábor a ajutat reconstrucția orgii catedralei din Aiud,
construită în timpul domniei reginei Izabella. După moartea principelui, soția lui a donat orga
comunității evangheliste din Sibiu12
.
Dintre constructorii de orgi transilvăneni amintim pe Kolonics István; el se stabilește
în Târgu Secuiesc în anul 1855. A construit orga bisericii romano-catolice din Aiud,
Șumuleu-Ciuc (reconstrucția orgii Kájoni), instrumentele lui din întreaga Depresiune
Carpatică se numără între cele mai bune și rezistente.
Leopold Wegenstein s-a stabilit înTimișoara în anul 1888, preluând atelierul
maistrului Hromadka József. În anul 1926 s-au alăturat tatălui fii Richard, József și Viktor,
din acest an va funcționa sub numele „Wegenstein und Söhne‖ (Wegenstein și Fii). În
atelierul Wegenstein s-au construit peste 400 de instrumente bisericești, până în anul 194413
.
Benedikt Komornik, a cărui activitate desfășurată la Oradea se conturează în sec. al
XIX-lea; cea mai veche orgă din Partium construită de Komornik se găsește la biserica
reformată din Săcueni (1820). Besnyő Ferenc, născut în Episcopia Bihor, a avut activitate tot
în sec. al XIX-lea, remarcabilă este orga din biserica reformată Diosig, construită de maistrul
în 1851. Kiszely István, din timpul activității sale din Oradea se cunoaște orga din Sărmășag,
care s-a demolat în timpul unui incendiu. Jónás István, a cărui activitate se incadrează între
constructorii Johannes Cremer și Országh Antal, cel mai mare instrument construit de Jónás
este orga din sinagoga neolog din Oradea. Szeidl Ferenc a construit orga bisericii
evangheliste din Oradea, ultimii ani de activitate ai săi sunt legați de orașul Târgu Mureș14
.
Trebuie să remarcăm constructorul din Banat Dangl Antal& Fiul, cu activitate între
1840 și 1909, construiește orgi mecanice, cea mai mare orgă păstrată fiind la Tomnatic, jud.
Timiș. Strosz István15
, începând din anul 1840 construiește 26 de orgi, dintre care găsim
instrumente în Berveni, Berea, Tiream și Curtuișeni (jud. Satu-Mare și Bihor).
Dintre constructorii de orgi ai sec. XX cu activitate în regiunea Partium amintim pe
Galli György și fiul Antal din Satu-Mare, Blahunka Sámuel din Satu-Mare, Dukász Endre din
Carei, Johannes Kremer din Oradea (între 1800 și 1835). Angster József din Pécs (Ungaria) a
construit peste 80 de intrumente pe teritoriul țării noastre. Szabó Gy. László, constructor
12 Kovács László Attila, op. cit. 13 Szigeti Kilián, Régi magyar orgonák, Szeged, Zeneműkiadó, Budapest, 1982, pp. 220-243. 14 Molnár József, Nagyváradi orgonaépítők, In Református Kalendárium, 2003, pp. 182-186. 15Enyedi István, Szatmár megye műemlék orgonái, Szatmári Múzeum Kiadó, 2004, pp. 13-14.
Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9
283
orădean, are peste 30 de instrumente, cea mai mare fiind în biserica reformată Olosig din
Oradea16
.
Rolul orgii este în primul rând conducerea solemnă a cântării bisericești, așa cum a
afirmat Csomasz Tóth Kálmán în lucrarea scrisă17
despre cântarea bisericească. Restaurarea
orgilor este o problemă permanentă de păstrare a patrimoniului organistic. Multe instrumente
nu funcționează, respectiv nu toate au fost curățate, revizuite, acordate, intonate cel puțin
odată la zece ani. Comunitățile mici nu au posibilități financiare pentru reconstrucție, în cele
mai multe cazuri le înlocuiesc cu instrumente electronice care nu au o sonoritate
corespunzătoare, specifică liturghiei bisericești. Folosirea acestor instrumente electronice,
răspândite îndeosebi în ultimii 15-20 de ani, care de multe ori provin din donații și au o
calitate foarte slabă, întrerup o tradiție de mai multe secole.18
Trebuie să amintim și construcția de orgi din ultimele două decenii. Remarcabili
constructori de orgi sunt Pap Zoltán din Odorheiu-Secuiesc, respectiv Albert József din Cluj-
Napoca19
Apariţia şi dezvoltarea culturii corale bisericeşti reformate în regiunea Partium
Activitatea corurilor de bărbați a avut mare însemnătate în sec. al XIX-lea în viața
muzicală a populației maghiare respectiv germane. După modelul corurilor din Anglia, în
prima jumătate a sec. al XIX-lea se înființează primele asociații de coruri bărbătești, punând
bazele instituției „Liedertafel‖.20
Importanța lor constă în primul rând în dezvoltarea spiritului
și solidarității sociale. Această formă de organizare și de manifestare coincide cu dezvoltarea
și consolidarea vieții de cetățean în localități, mai ales în orașe.
Tradiția corurilor de bărbați s-a consolidat în mijlocul sec. al XIX-lea. În 1867 la Arad
s-a înființat Asociația Corurilor de Bărbați, având ca dirijor pe compozitorul renumit Erkel
Ferenc, până în anul 1881. În urma activității sale , aproape în fiecare oraș respectiv în fiecare
instituție importantă s-a înființat cor. După anii 1860 s-au organizat foarte des întâlniri corale
la nivel de țară. La întâlnirea de coruri din 1933 la Budapesta au participat 200 de coruri21
.
Aceste coruri au participat atât la evenimentele culturale de stat, cât și la cele bisericești.
Dintre școlile reformate Maróthi György a fost primul profesor, care a lansat cântarea
pe armonii în Colegiul Reformat din Debrețin. El a publicat melodia psalmilor din Geneva cu
studii teoretice în 1740, respectiv melodiile lui Claude Goudimel pentru cor de patru voci
împreună cu câteva prelucrări de cântece germane, în 1743. Această muzică de colegiu a fost
practicată de renumitul cor Kántus din Debrețin22
. La Satu-Mare cântarea pe armonii a fost
lansată de Bardócz Pál în 1742, iar în 1744 și elevii Colegiului din Nagykőrös au cântat pe
mai multe voci. În anul 1753 a existat cor pe mai multe voci și în școala din Târgu Secuiesc,
cu dirijorul Orbán Zsigmond23
.
În Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului în multe comunități existau coruri de
bărbați la sfârșitul secolului al XIX-lea care au participat și la întâlnirile corale amintite mai
sus. Corul bisericii Orașul Nou din Oradea timp de patru ani a organizat baluri caritative, din
donațiile acestor întâlniri s-a construit orga în 1904 de firma Wegenstein. În perioada
16Orgile din România, op. cit. 17 Csomasz Tóth Kálmán,op. cit. 18 EnyediPál,AMagyar Egyházzenei Társaság állásfoglalása az elektronikus hangkeltésű orgonautánzatokról, Magyar Egyházzene, Budapest, 1995-1996, nr. III, p. 124. 19Orgile din România, op. cit. 20 Liedertafel = original o asociație de coruri bărbăteși, care au început repetițiile de cor lângă masa festivă 21Szabolcsi Bence-Tóth Aladár: Zenei lexikon. Zeneműkiadó, Budapest, 1965. 22 Csomasz Tóth Kálmán, Maróthi György és a kollégiumi zene, op. cit. pp. 14-15. 23Bakó Botond, op. cit. p. 25.
Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9
284
interbelică activitatea corurilor s-a schimbat radical. Apar corurile mixte. Repertoriul de
cântece se va schimba, odată cu dezvoltarea culturii corale în urma activității lui Kodály
Zoltán, cel care a depus bazele pedagogiei muzicale moderne. În perioada comunismului
activitatea corală a fost suprimată, neavând posibilitate de libera întrunire. Învățătorii-cantori
au fost nevoiți să aleagă între școală și biserică, formațiunile corale au pierdut astfel dirijorii.
După 1989, în comunitățile bisericești s-au reînființat multe coruri, respectiv s-au
organizat altele noi. Dintre cele nouă protopopiate existente, în șapte se organizează în fiecare
an întâlnire de coruri, ceea ce ajută la întărirea spiritului de comunitate, la dezvoltarea unui
repertoriu adecvat și prețios.
Repertoriul coral bisericesc reformat s-a îmbogățit considerabil paralel cu apariția
cărții de cântece din 1948 din Budapesta. Reforma cărții de cântece nu s-a putut realiza, decât
prin pregătirea cantorilor respectiv cu un repertoriu coral care servește la învățarea și
popularizarea cântecelor noi, sau chiar a celor vechi, care au fost reluate în cartea de cântece
după aproape 150 de ani lipsă. Din acest moment sarcina și responsabilitatea corurilor
bisericești a crescut considerabil. Oda cu înființarea Cursului de pregătie a cantorilor la Fót
(Ungaria) fost editat volumul Egyházzenei vezérfonal (Ghid de muzică sacră24
),în două
volume.Primul volum conține programa cursului, obiectivele și materialul didacic, iar al
doilea un repertoriu coral bogat pentru coruri bisericești. Printre compozitori găsim numele lui
Csomasz Tóth Kálmán, profesor universitar la Instiutul Teologic din Budapesta, redactorul
cărții de cântece din 1948, Gárdonyi Zoltán, Ádám Jenő, Osváth Viktor – discipolii lui
Kodály Zoltán și alții.
Reforma cântării bisericești reformate din Partium și Ardeal
Reforma cântării bisericești în Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului și în
Eparhia Reformată din Ardeal a pornit odată cu editarea cărții de cântece din 1996, tipărită cu
ocazia organizării Întâlnirii Reformaților din lume (Oradea, 1996). Această carte a fost
redactată de profesorul Máté János, conținutul cărții se îmbogățește considerabil în
comparație cu cele două cărți folosite anterior (vezi introducerea). Prima parte a cărții conține
cei 150 de psalmi genevieni cu melodia ritmică, a doua parte conține cântece de laudă, dintre
care aproape 50 de cântece au fost preluate din materialul cărții de cântece din 1948 (cântece
istorice din secolul al XVI-lea respectiv cântecele altor popoare). Cu editarea acestei cărți se
lansează reforma cântării bisericești în ambele eparhii de pe teritoriul României, reformă care
a schimbat ambele cărți de cântece folosite anterior (Debrețin, 1921 respectiv Cluj, 1923).
Numai după această schimbare pornește cursul cantorilor din Oradea în 2005, deoarece
discuțiile privind structura cărții, pregătirile tipografice, hotărârile Sinodului cu privire la
introducerea acestei cărți în folosința bisericilor a durat aproape 10 ani.
Rolul unui cor bisericesc este în primul rând consolidarea, întărirea, susținerea
cântatului bisericesc. În liturghie o piesă corală poate adânci mesajul predicii, prin care
credincioșii vor înțelege mai profund învățătura. Membrii corului bisericesc sunt credincioșii
cei mai activi dintr-o comunitate, care participă la activități caritative, sunt prezenți la
pregătirea agapeurior.
Concluzie
Istoricul evoluției cântării bisericești se poate urmări pe linia cărților de cântece
folosite. Comunitățile reformate și-au păstrat identitatea prin tradiția cântării și a liturghiei în
limba maternă, timp de 500 de ani. În anul 2017 evenimentele dedicate aniversării a 500 de
ani de la Reforma din 1517, lansată de Martin Luther înWittenberg, au avut în focus cele trei
documente de bază ale religiei calviniste maghiare: traducerea Bibliei din 1590 (Károli
Gáspár, Vizsoly), traducerea Psalmilor din 1607 (Szenczi Molnár Albert, Herborn),
24Egyházzenei vezérfonal, tanfolyami jegyzet, Református Zsinati Iroda Sajtóosztája, Budapest, 1969.
Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9
285
Catehismul din Heidelberg (1577, Pápa). Evoluția cântării bisericești de la graduale, psalmi și
canționale folosite în evul mediu, apariția orgii ca instument bisericesc până la consolidarea
cărților de cântece prezintă totodată o dezvoltare a culturii muzicale sacre. Secolele XIX-XX,
îmbibate de diferitele reforme, curente, tendințe de înnoire au dus la cristalizarea valorilor, la
punerea în evidență a unui material consolidat, care nu se devalvează cu timpul, transmite
mesajul credncios și biblic în orice împrejurări istorice.
BIBLIOGRAPHY
Bakó, Botond, Tanítóképző a Bethlen Kollégiumban, Revista Művelődés, anul L. aprilie 1997.
Benkő, András, Kántorképzésünkről, Revista Művelődés, anul L. aprilie 1997.
Csomasz Tóth, Kálmán,A református gyülekezeti éneklés, Budapest, 1950.
Csomasz Tóth, Kálmán, Maróthi György és a kollégiumi zene, Akadémiai Kiadó,Budapest,
1978.
Dávid, István, Műemlék orgonák Erdélyben, Editura Polis, Cluj-Napoca; Editura Balassi,
Budapesta, 1996.
Egyházzenei vezérfonal, tanfolyami jegyzet, Református Zsinati Iroda Sajtóosztája, Budapest,
1969.
Enyedi, István, Szatmár megye műemlék orgonái, Szatmári Múzeum Kiadó, 2004.
Enyedi, Pál, AMagyar Egyházzenei Társaság állásfoglalása az elektronikus hangkeltésű
orgonautánzatokról, Magyar Egyházzene, Budapest, 1995-1996, nr. III, p. 124. Kovács, László Attila, Árva Erdélyi orgonák, In Erdélyi Református Naptár, 1995.
Losonczy Lajos, Református templomaink és az orgona, Athenaeum Kiadó, Budapest, 1942.
Molnár, József, Nagyváradi orgonaépítők, In Református Kalendárium, 2003.
Orgile din România, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2008.
Szabolcsi, Bence; Tóth, Aladár: Zenei lexikon. Zeneműkiadó, Budapest, 1965.
Református Zenei Kalendárium 2018,In: Balláné Bakó Erzsébet, Albisi kántorok a XX.
században, Cluj-Napoca, 2018.