"The History Boys" de Alan Bennett

"The History Boys" de Alan Bennetttraducerea Vlad Cristache

Distributia:

Profesorii

Hector - Mihai Dinvale

Irwin- Radu Iacoban

Dna Lintott - Daniela Ionita Marcu

Directorul - Cristian Nicolaie

Elevii

Posner - George Albert Costea

Dakin - Alex Ion

Scripps - Cezar Grumazescu

Timms- Gabi Costin

Lockwood - Conrad Mericoffer

Crowther Emilian Marnea

Rudge - Dan ClucinschiAkthar- Alex Voicu

Regia si scenografia - Vlad Cristache

ACTUL I

(O sala de clasa intr-un liceu de baieti din nordul Angliei. Anii 80. Hector intra. E imbracat in echipament de motociclist: geaca de piele, manusi, casca. 8 elevi de clasa a XII-a il ajuta pe Hector sa se dezbrace de echipament. Fiecare elev scoate un obiect vestimentar si il prezinta publicului.)

LOCKWOOD (cu manusile): Les gants.

AKTHAR (cu esarfa): Lecharpe.

RUDGE (cu geaca): Le blouson daviateur.

TIMMS (ii da jos casca): Le casque.

(Il descoperim pe Hector, un profesor de cinzeci si ceva de ani. Dakin, ii intinde o jacheta.)

DAKIN : Permettez-moi, monsieur.

(Hector isi pune jacheta.)

HECTOR: Bien fait, mes enfants. Bien fait.

(Infatisarea lui Hector denota un om de o excentricitate studiata. Poarta papion. Incepe cursul.)

HECTOR: Abia acum se domoleste furtuna tinerimii Angliei dupa lupta cu obstacolele obligatorii ale verii.

Felicitations tuturor. Foarte bine, Scripps! Bravo, Dakin! Crowther, te felicit! Si tu Rudge, bine! Remarcabil. Toti, toti meritati un premiu. Toti, toti ati facut un lucru atat nobil cat si necesar: I-ati satisfacut pe membrii comisiei de examinare de la Bacalaureat si prin ei ati facut sa jubileze insusi Ministerul Educatiei. Iar acum, fluturandu-mi prin fata diplomele cu note mari, aceste atestate de conformism dupa care ati tanjit atat, v-ati reintors la mine pentru a va relua educatia.

RUDGE: Pai Bacalaureatul ce a fost?

HECTOR: Baieti, baieti, baieti. Bacalaureatul e scrisoarea de acreditare, patalamaua, antetul CV-ului vostru. Viza de trisor in viata. Acum e timpul sa umplem spatiile goale dintre atestate. Dupa cum veti observa consultand Orarul, prestigiosul nostru Director a investit aceste cursuri cu titlul eufemistic de

(Posner cauta eufemism in dictionar.)

Cultura Generala.

POSNER: Eufemism nlocuiete un cuvnt sau o expresie neplcut, jignitoare sau obscen cu un cuvant sau o expresie blanda, vaga.

HECTOR: Expresia blanda, vaga e Cultura Generala iar cea obscena Cunostinte Inutile. Superflue (Ii face semn lui Posner) prostioare, din categoria Ce ne pasa?.

POSNER: Superfluu care este de prisos, nefolositor.

HECTOR: Daca vreodata, fereasca Cerul, voi fi responsabil cu Orarul as numi acest curs O pierdere de vreme. Nimic din ce se intampla aici nu va va ajuta sa aveti succes, sa ajungeti in top Dar, va rog, nu uitati: Cunoasterea e extrem de pretioasa, chiar daca nu serveste la nimic. am incheiat citatul.

Cine a spus asta? Lockwood? Crowther? Timms? Akthar?

(Pauza)

Eu, un strin nfricat, ntr-o lume pe care nu am neles-o

AKTHAR: A. E. Housman, dom profesor.

HECTOR: A.E. Housman, dom profesor.

TIMMS: Asta nu era poponar ?

HECTOR: Naparca obraznica si ignoranta ce esti! Nu mai folosi cuvantul asta.

(il loveste in cap cu un manual scolar.)

TIMMS: Dar si dumneavoastra il folositi!

HECTOR: Da, domnule, stiuDar eu sunt batran si decrepit.

CROWTHER: N-aveti voie sa dati in noi, dom profesor. Am putea sa va reclamam.

HECTOR: (mimeaza exasperarea) Stiu, stiu.

DAKIN: Ar trebui sa ne tratati cu mai mult respect, dom profesor. Suntem candidati pentru burse de prestigiu. Ne-am inscris toti la Oxford si Cambridge.

(Se lasa liniste. HECTOR se aseaza la catedra vizibil socat.)

HECTOR: Frigeti-ma in flacari de pucioasa! Scaldati-ma-n strafund de rau de foc!

Am crezut ca s-a terminat cu aiureala asta. Am crezut ca, dupa anul trecut, ne multumim cu institutii mai putin ilustre Derby, Leicester, Nottingham. Poate chiar si iubitul meu Sheffield. Scripps, tu crezi in Dumnezeu. Crede si in mine: uita de Oxford si Cambridge.

De ce vreti sa mergeti acolo?

LOCKWOOD: Vechi, profu. Rezista trecerii timpului.

HECTOR: Nu! E pentru ca alti baieti vor sa mearga acolo. E lozul castigator. Asa ca v-as fi foarte recunoscator (il loveste cu manualul) daca nici unul din voi n-ar mai vorbi de Oxford (il loveste) sau de Cambridge (il loveste) la ora mea. (il loveste) Exista viata si-n alta parte.

DAKIN: Iar dati in noi.

HECTOR: Copile, sunt dascalul vostru. Tot ce fac in aceasta camera e dovada increderii mele in voi. Ma las total in mainile voastre. E un pact. Impartim acelasi colt de paine.

Ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta. Oxford si Cambridge !

(pune capul pe catedra o parodie a disperarii)

POSNER: (Edgar) Maria-ta, deschide ochii!

TIMMS: (Kent) Lasa-l

Sa paraseasca in tihna lumea asta,

Destul l-a tras pe roata ei cea cruda.

POSNER: (Edgar) S-a stins, intr-adevar.

TIMMS: (Kent) E de mirare

Cum de-a putut sa rabde pana-acum,

Caci viata lui de mult se ispravise.

(Se aude SONERIA. HECTOR se ridica)

HECTOR: (Kent) Pe mine, doamne, ma asteapta-n drum

Stapanul meu ; e-acolo si ma cheama

Si nu pot zabovi prea mult la vama.

POSNER: (Edgar) In cumpana cu-atat de grele vremuri

Voi spune-acum ce simt, nu ce se-nvata.

TIMMS: Nu ne suparam cand ne pocnea. Era-n gluma. Nici nu durea. Erai chiar bucuros ca te-a ales.

CROWTHER: Face pe nebunul.

LOCKWOOD: A dat in mine. In mine n-a dat niciodata.

RUDGE: Da in tine daca te place. Eu nu ma calific.

DAKIN: (amuzat) Eu sunt numai vanatai.

SCRIPPS: E adevarat ce a zis. Chiar cred in Dumnezeu. Nimeni n-o mai face. Ca filatelia e demodat. Cred ca si Parintele ma considera un ciudat.

Dar profu se bucura : Cartea de rugaciuni. Psalmi. Bravo tie!

(In CANCELARIE)

DIRECTORUL: Doamna Lintott, Dorothy.

LINTOTT: Domnule Director?

DIRECTORUL: Candidatii pentru Oxbridge. Baietii tai de la istorie. Ai planuri speciale cu ei?

LINTOTT: Lucrarile de final de an sunt foarte bune.

DIRECTORUL: Lucrarile de final de an sunt FOARTE bune si asta datorita tie, Dorothy. N-am avut niciodata atat de multi cu 10. Remarcabil. Dar, ce avem de facut mai departe, pedagogic vorbind?

LINTOTT: S-o tinem tot asa?

DIRECTORUL: Ah. Crezi?

LINTOTT: Asa am facut si-n alte dati.

DIRECTORUL: Da, da, da. Fara prea mult succes. Nimeni anul trecut. Nimeni acum 2 ani cand am avut ultima data un admis la istorie la Oxford sau Cambridge?

LINTOTT: Nu prea fac diferenta.

DIRECTORUL: Intre Oxford si Cambridge?

LINTOTT: Intre centrele univeristare. Anul trecut 2 la Bristol, unul la York. Cu un an inainte...

DIRECTORUL: Da, da. Stiu asta, Dorothy. Dar eu ma gandesc la palmaresul scolii, la clasamentul national al liceelor. Atragerea de fonduri. Raport pozitiv la guvernator. Vreau ca acesti baieti sa fie cineva, sa-ti faca cinste, sa ne faca cinste. Stau bine la capitolul cunostine, informatiidar le lipseste ceva. Le trebuie ceva in plus.

LINTOTT: Ceva in plus?

DIRECTORUL: Ceva diferit. Ambalaj cred ca e cuvantul potrivit.

LINTOTT: Stiu bine materia. Evenimentele istorice, faptele mentionate simplu si organizate bine nu au nevoie de un Ambalaj frumos.

DIRECTORUL: Dorothy, cred ca au.

LINTOTT: Adica un strop de scortisoara, o umbreluta in cocktail? Examinatorii Oxbridge sunt asa de naivi?

DIRECTORUL: Naivi, Dorothy? Sau poateumani? Eu ma gandesc la elevi. Sunt baieti isteti, evident. Bine intsruiti, indubitabil. Dar, un pic camordinaire?Trebuie farmec. Polish. Omul renasterii.

LINTOTT: Da, domnule director.

DIRECTORUL: Hector.

(Directorul iese si Hector intra.)

HECTOR: Domnule Director.

LINTOTT: Parca si tu ai incercat la Cambridge, nu?

HECTOR: Oxford. Am copilarit in Yorkshire, intr-un orasel industrialam vrut sa incerc ceva nou. Adica vechi. Atat timp cat era vechi voiam sa fiu admis.

LINTOTT: Eu am terminat la Durham. Daca vechimea e un criteriustatea bine.

HECTOR: Sheffield nu mi-a placut. Manastiri, coridoare lungi, biblioteci anticeincepusem sa confund invatatul cu mirosul de piatra rece. Bine ca n-am fost la Oxfordnici pana astazi n-as fi facut diferenta.

LINTOTT: Durham e un loc bun pentru Istorie. Acolo am mancat prima mea pizza. Am mai facut si alte chestii in premiera, dar pizza se remarca.

Intr-o dimineata, catedrala era plina de ceata, iti vine sa crezi? Minunat!

M-as bucura sa incerce cativa sa dea acolo.

HECTOR: Nici o sansa.

LINTOTT: Conducatorul nostru neinfricat a decis. Si avem baieti isteti, mai isteti ca anul trecut. Dar, se pare ca nu e de-ajuns.

HECTOR: Nici pe vremea mea nu era.

LINTOTT: Saracii de ei.

SCRIPPS: Eram de serviciu, asa ca l-am vazutCred ca era prima lui zi. Astepta in fata biroului. Am zis ca e un coleg nou, asa ca I-am zambit. Apoi a aparut Felix.

DIRECTORUL: Tu cine esti?

IRWIN: Irwin.

DIRECTORUL: Irwin?

IRWIN: Profesorul suplinitor.

DIRECTORUL: Ah, chiar. Da, da, da.

(Il furiseaza pe Irwin in birou.).

SCRIPPS: Hector zicea ca, daca imi place sa scriu, ar trebui sa tin un jurnal. Cred ca mi-a parut foarte suspicioasa venirea lui Irwin, pentru ca am notat-o. O aparitie clandestina un cuvant pe care abia il invatasem si nu eram foarte sigur cum se pronunta.

DIRECTORUL: Examenul e in decembrie. Avem aproape trei luniai fost la Cambridge, deci stii ce trebuie facut.

IRWIN: Oxford.

DIRECTORUL: M-am gandit si eu sa merg la Oxford. Darpe vremea mea adia un vant de schimbare rasturnarea traditiilorintelegi tu: spirit de aventura.

IRWIN: Si unde ati mers pana la urma?

DIRECTORUL: Sunt georgraf. Am fost la Hull.

IRWIN: Aa.

DIRECTORUL: Avem o gasca sprintara de baieti. Toti pasionati. O singura ciudatenie. Rudge. E hotarat sa dea la Oxford. Nici o speranta. Ar putea intra la Nottingham intr-un an prost. Dar, altfel, toti destepti. Insa au nevoie de polish. De originalitate. Asta-I treaba ta. Stam prost in clasament. Vreau sa ajungem acolo sus cu Manchester Grammar School, Haberdashers Askes. Leighton Park. Sau aia e inchisoare? Nu conteaza.

(Pauza. In soapta)

Am un post liber la catedra de istorie. Obtine-mi burse Irwin, urca-ne in clasament si postul e al tau. Ma incorseteaza un pic programa scolara, dar cred ca iti pot strecura 3 ore pe saptamana.

IRWIN: Nu-I suficient.

DIRECTORUL: Sunt de acord. Da, da, da. Totusi, domnul Hector, expertul nostru in literatura e la Cultura Generala. Pune multa pasiune, dar nu in spiritul programei . Nu, nutotal extra-curricular.

In conditiile astea, poate reusim sa mai ciupim o ora.

(se uita la el)

Esti foarte tanar. Lasa-ti mustata! Impune respect.

(In sala de clasa. Muzica. Posner canta Edith Piaf)

HECTOR: Ou voudriez-vous travailler cet apres-midi?

RUDGE: Dans un garage.

BAIETII: Non, non.

SCRIPPS: Pas encore. Ayez pitie de nous.

HECTOR: Dakin. Ou voudriez-vous travailler aujourdhui?

DAKIN: Je voudrais travailler dans une maison de passe.

HECTOR: Oo-la-la.

BAIETII: Quest ce que cest? Quest-ce quune maison de passe?

POSNER: Un bordel.

HECTOR: Tres bien. Mais une maison de passe ou tous les clients utilisent le subjonctif ou le conditionnel, oui?

(Hector ii face semn lui Dakin care iese din clasa. Dakin bate la usa.)

HECTOR: Voila. Deja un client ! Qui est la femme de chambre?

POSNER: Moi. Je suis la femme de chambre.

HECTOR: Comment appelez-vous ?

POSNER: Je mappelle Simone.

(Dakin bate la usa din nou.)

AKTHAR: Simone, le monsieur ne peut pas attendre.

(Posner deschide usa si face o reverenta.)

POSNER: Bonjour, monsieur.

DAKIN: Bonjour, cherie.

POSNER: Entrez, sil vous plait. Voila votre lit et voici votre prostituee.

HECTOR: Oh, ici on appelle un chat un chat.

DAKIN: Merci, madame.

POSNER: Mademoiselle.

DAKIN: Je veux metendre sur le lit.

HECTOR: Je voudrais As vrea sa ma intind in pat la conditionnel sau la subjonctif.

(Dakin da sa se intinda pe jos.)POSNER: Mais les chaussures, monsieur, pas sur le lit. Et vos pantalon, sil vous plait.

DAKIN: Excusez-moi, madmoiselle.

POSNER: Oh! Quelles belles jambes!

DAKIN: Ai grija!

POSNER: Et maintenant Claudine. (Timms)

DAKIN: Oui, la prostituee, sil vous plait.

(Scripps ii acompaniaza la pian. Canta La vie en rose)

CROWTHER: Monsieur, je pensais que vous voudriez des preliminaires?

DAKIN: Quels preliminaires?

POSNER: Claudine. Quels preliminaires sont sur le menu?

TIMMS (Claudine): A quel prix?

DAKIN: Dix francs.

TIMMS (Claudine): Dix francs? Pour dix francs je peux vous montrere ma prodigieuse poitrine.

DAKIN: Et maintenant, pourrais-je caresser la poitrine?

TIMMS (Claudine): Ca vous couterait quinze francs. Pour vingt francs vous pouvez poser votre bouche sur ma poitrine en agitant

LOCKWOOD: En agitant qoui?

(Bate cineva la usa.)

POSNER: Un autre client.

(Deschide usa.)

HECTOR: Ah, cher Monsieur le Directeur.

(Intra Directorul si Irwin.)

DIRECTORUL: Domnule Hector, sper ca nu

(Hector il admonesteaza cu degetul.)

HECTOR: LAnglais, cest interdit. Ici on ne parle que francais, en accordant une importance particuliere au subjonctif.

DIRECTORUL: Oh, ah. Et quest ce-que ce passe ici? Pourqoui cet garcon Dakin, nu?est sans sespantaloni?

HECTOR: Quelquun? Ne soit pas timide. Dites a cher Monsieur le Directeur ce que nous faisons.

(Baietii au inghetat.)

DAKIN: Je suis un homme qui

HECTOR: Vous netes pas un homme. Vous etes un soldat un soldat blesse; vous comprenez, cher Monsieur le Directeur soldat blesse?

DIRECTORUL: Soldat ranit, da.

HECTOR: Ici cest un hopital en Belgique.

DIRECTORUL: Belgique? Pourquoi Belgique?

AKTHAR: A Ypres, dom director. Pendant la Guerre Mondiale Numero Une.

HECTOR: Cest ca. Dakin est un soldat blesse, un mutile de guerre et les autres sont des medecins, infirmieres et tout le personnel dun grand etablissement medical et therapeutique. Continuez, mes enfents.

DIRECTORUL: Mais

(Un baiat incepe sa geama.)

AKTHAR: Quil souffre !

LOCKWOOD: Ma mere! Ma mere!

AKTHAR: Il apelle sa mere.

LOCKWOOD: Mon pere!

AKTHAR: Il appelle son pere.

LOCKWOOD: Ma tante !

DIRECTORUL: Sa tante?

TIMMS: La famillie entiere.

HECTOR: Il est distrait. Il est distrait.

IRWIN: Il est commotionne, peut-etre?

(Se lasa liniste in clasa dupa aceasta intruziune neasteptata.)

HECTOR: Comment?

IRWIN: Commotionne, comotie cerebrala.

(Un moment de pauza.)

HECTOR: Cest possible. Commotionne. Oui, cest le mot juste.

DIRECTORUL: Permettez-moi dintroduire Monsieur Irwin, notre nouveau professeur.

HECTOR: Enchante.

DIRECTORUL: Ce que je veux

HECTOR: Veuilleveuille

DIRECTORUL: Vei-uile. Destul cu tampenia asta. Adica nu tampenie, nudar Domnule Hector, esti constient ca acesti elevi sunt candidati Oxbridge?

HECTOR: Da? Sunteti sigur? Mie nu mi-a zis nimeni nimic.

DIRECTORUL: Domnul Irwin ii va antrena pentru examen, dar intervine problema timpului. I-am facut rost de trei cursuri pe saptamana si ma gandeam

HECTOR: Exclus, domnule Director.

(Hector isi pune mainile la urechi.)

DIRECTORUL: E doar o chestiune temporara. Si e ultima data, promit.

HECTOR: Si data trecuta a fost tot ultima data.

DIRECTORUL: Ma gandesc la baieti.

HECTOR: Si eu la fel. Non. Absolument non. Non. Non. Non. Cest hors de question. Et puis, si vous voulez mexcuser, je dois continuer la lecon. A tout a lheure.

(Directorul se uita la Irwin.)

DIRECTORUL: Cacat!

( Directorul si Irwin ies din clasa. Suna clopotelul. Pauza)

RUDGE: Are dreptate, dom profesor. Nu prea mai avem timp.

HECTOR: Asa, pe cine las acasa?

(Nu se ofera nimeni.)

HECTOR: Sigur pot sa las pe cineva in drum. Cine e la rand? Dakin?

DAKIN: Nu eu, dom profesor. Raman prin oras.

HECTOR: Crowther?

CROWTHER: Ma duc sa fac jogging, dom profesor.

HECTOR: Akthar?

AKTHAR: Cursuri de informatica.

POSNER: Vin eu, dom profesor.

HECTOR: Nu, nu. O lasam pe alta data.

SCRIPPS: (resemnat) Vin eu, dom profesor.

HECTOR: Ah, Scripps.

(Hector iese.)

SCRIPPS: Ce nu fac eu pentru Iisus.

(Pe drum spre iesire ii arata lui Dakin degetul mijlociu.)

POSNER: M-as fi dus eu. Dar cu mine nu vrea.

DAKIN: Nu te califici.

TIMMS: Nici eu.

DAKIN: Iti zic eu, bucura-te!

IRWIN (impartind caietele de control): Plictisitor. Plictisitor. Extrem de plictisitor. Un triumf cel mai plictisitor dintre toate.

DAKIN: Am atins toate punctele.

IRWIN: N-am zis ca e gresit. Am zis ca e plictisitor. Nivelul de cunostinte e zguduitor. Aspecte interesante zero. Inventivitatezero. Originalitatenicaieri.

DAKIN: Apropos, dom profesor, stiu ca traditia solicita excentricitati din partea dascalului dar as prefera sa nu mai aruncati caietele. Au tendinta sa se destrame.

CROWTHER: Asa am fost invatati, dom profesor.

LOCKWOOD: Doamna Lintott descurajeaza efectele popmpoase. Asta e istorie nu istericale dramatice

TIMMS: Aveti un scris de rahat, dom profesor.

Uite, in loc de IRWIN am citit sunt tupeist . Tre sa zica ceva treaba asta, nu?

IRWIN: Ai probleme cu vedereasi stim cu totii de la ce vine asta.

TIMMS: Vai, dom profesor! Sa fie asta o aluzie fina la mitul lui Onan.

IRWIN: Se poate. Ar putea fi chiar si o gluma.

TIMMS: Gluma, dom profesor? Aha. Deci, sa inteleg ca glumele vor face parte din program? Trebuie neaparat sa stim asta, ne afecteaza modul de gandire.

AKHTAR: Nu va deranjeaza expresia mod de gandire, dom profesor? Domnul Hector nu prea o agreaza. A zis ca daca ne prinde ca mai zicem ca exista doar un mod de gandire ne trage un sut in locurile moi ale anatomiei masculine.

(IRWIN ii priveste un moment in liniste)

IRWIN: In perioada Reformei Protestante e atestata documentar existenta a 14 preputuri ale lui Hristos. Dar, se credea ca preputul autentic se gaseste in basilica Sf Ioan Lateran din Roma.

DAKIN: Sa nu credeti ca suntem socati ca ati folosit cuvantul preput, dom profesor.

CROWTHER: Da. Unii dintre noi chiar il mai avem.

LOCKWOOD: Totusi, Posner nu-l mai are. Posner ecum ar veni, evreu. Asta e unul din multele lucruri pe care Posner nu le are.

(Posner sopteste Ma pupi in cur)

LOCWOOD: Nu-i ceva rasist, nu dom profesor?

CROWTHER: Nu e?

LOCKWOOD: E legat de rasa, dar nu-I rasism.

AKHTAR: De fapt nici eu n-am preput. Musulmanii n-au.

(Pauza. IRWIN priveste elevii.)

IRWIN: A fost vreunul din voi la Roma? Nu? Ei bine, veti concura cu baieti si fete care au fost. Si ei au fost si la Roma si la Venetia si la Florenta. Fara indoiala ca au facut si cursuri, au studiat ce au vazut acolo. Asa ca ei, in mod sigur vor sti ca daca au de facut un eseu legat de Biserica in perioada Reformei Protestante o prostioara ciudata cum ar fi preputurile lui Hristos trebuie mentionata. Asa ca eseurile lor, spre deosebire de ale voastre, nu vor fi plictisitoare.

Imaginati-va examinatori plictisiti.

Imaginati-va 60, 160 de lucrari, una mai competenta decat cealalta. Cele 14 preputuri ale lui Hristos vor straluci ca o raza de soare. Cand apar preputurile lui Hristos o sa simta ca au castigat la loto.

(IRWIN face o pauza.)

Ar trebui sa-I urati !

CROWTHER: Pe cine?

IRWIN: Sa-I urati, pentru ca acesti baieti si aceste fete impotriva carora veti concura voi, au fost ingrijiti ca niste cai pursange si pregatiti doar pentru aceasta cursa. Pe baza eseurilor pe care mi le-ati dat, n-aveti nici o sansa.

CROWTHER: Pai atunci de ce ne mai strofocam?

IRWIN: Nu stiu. Chiar nu stiu. Imi imaginez ca va doriti asta. Sau parintii vostri isi doresc asta. Domnul Director in mod sigur isi doreste asta. Dar, de ce sa aruncati banii pe fereastra? Judecand dupa eseurile astea, n-are nici un sens. Mergeti la Newcastle si fiti fericiti.

(Pauza lunga)

Desigur, exista o alta cale.

CROWTHER: Cum?

TIMMS: Sa copiem?

IRWIN: Poate

(Suna clopotelul. IRWIN se pregateste sa iasa din clasa.)

IRWIN: Apropo, Dakin

DAKIN: Da, dom profesor?

IRWIN: Nu te mai tine de mistouri. Nu mai e timp de asta .

(IRWIN iese)TIMMS: Ce labagiu.

DAKIN: Toti trebuie sa o faca, banuiesc.

CROWTHER: Sa faca ce?

DAKIN: Sa-ti arate ca inca sunt in priza. Preputuri si chestii din astea. Vai dom profesor, ce nebunatic sunteti!

SCRIPPS: Iarta-l. E doar cu cinci minute mai batran decat noi.

DAKIN: Si, cum a fost cu Hector pe motor?

SCRIPPS: Ca de obicei. Numai ca de data asta am reusit sa pun ghiozdanul intre noi. Cred ca s-a gandit ca m-a incalzitdar de fapt era manualul de Economie.

(Se opresc din vorbit cand apare Posner.)

POSNER: Pentru ca mi-a stagnat cresterea nu sunt inclus in genul asta de conversatii. Se presupune ca nu-nteleg. In realitate, ar fi surprinsi sa afle cat de multe stiu despre ei si despre corpurile lor si despre tot restul.

SCRIPPS: Imi aduc aminte ca buricul lui Dakin era mic si tare ca o afina necoapta. Buricul lui Posner era moale si semana cu buricul unei portocale. Posner il invidia pe Dakin, buricul lui si tot restul. Ca aceasta invidie s-a transformat in dragoste, inca nu-i trece prin cap lui Posner. Pana in prezent i-a provocat numai suferinta si nefericire.

(Posner pleaca si cei doi isi continua conversatia.)

DAKIN: Cateodata mi-as dori sa-si incerce norocul. Sa se duca maxim.

SCRIPPS: Posner?

DAKIN: Hector.

SCRIPPS: Pai isi incearca norocul. Asta-I problema.

DAKIN: Dar nu pe motor. Ma cac pe mine de frica. Tremur in curbe. Sa se duca maxim intr-un mediu stabil.

Aproposse aude ca Rudge face sex.

RUDGE: Doar vinerea. Trebuie sa am weekend-ul liber pentru rugby si golf.

Nimeni nu crede ca am vreo sansa la examenul asta. Sa-I fut in gura.

DAKIN: In prezent am o relatie cu Fiona, secretara directorului. Bineinteles ca el nu stie. Inca nu ne-am pus-o, dar cand se va intamplasper sa se intample la el pe birou.

SCRIPPS: Cacat!

DAKIN: Cum zice si Domnul Director: trebuie sa-ti trasezi obiective.

(In Cancelarie.)

LINTOTT: Tipul asta noupare competent.

HECTOR: Da. Deprimant de competent.

LINTOTT: In general barbatii sunt foarte buni la Istorie.

HECTOR: De ce neaparat la Istorie?

LINTOTT: Au talent la povestit. Fac asta natural. De exemplu: fostul meu sot. Imi spunea niste basme.

HECTOR: Era istoric?

LINTOTT: Lintott? Nu, contabil. A fugit cu una in Dumfries.

HECTOR: Dakin e un baiat aratos, dar e oarecum trist.

LINTOTT: Tie toti iti par tristi, Hector, de fiecare data. Eu n-as zice ca e trist, mai degraba ne-futut.

HECTOR: Dorothy.

LINTOTT: Credeam ca o sa te amuze, e un adjectiv compus. Tie iti plac adjectivele compuse.

HECTOR: E destept, totusi.

LINTOTT: Toti sunt destepti. Am avut eu grija de asta.

HECTOR: Vezi, tu le oferi o educatie. Eu le ofer mijloacele ca sa-ti reziste. Formam acea entitate iubita de falnicul nostru Director: o echipa.

LINTOTT: Fata de altii, tu gandesti pe termen lung. In zilele noastre, profesorii iau cartile pe care le-au descoperit ei cand erau studenti si le baga in programa. Atat. Si apoi se intreaba de ce elevii lor nu sunt la fel de pasionati cum erau ei. Nu-I stimulezi sa descopere, d-aia! Sau ma insel?

HECTOR: Poate ca Auden avea dreptate. Dorothy, Lasa-l pe fiece copil din grija ta

LINTOTT: Da, stiu, sa fie tulburat caci va putea indura! Dar cati copii a avut Auden?

(In sala de clasa.)

IRWIN: Asadar, ajungem la concluzia total ne-surprinzatoare ca, din punctul de vedere al poetilor, Primul Razboi Mondial a fost nasol.

Avem munti de cadavre de ambele parti, nu? Hecatombe, cum se pare ca toti ati citit pe undeva

Stie cineva ce inseamna?

POSNER: Jertfirea in masa a unor fiinte fara aparare: vite, capre etc.

DAKIN: Daca ne gandim ca Wilfred Owen spunea ca oamenii erau macelariti ca vitele, cred ca hecatombe e termenul potrivit.

IRWIN: E adevarat, dar nu trebuie sa fim asa de ingusti la minte. Ce altceva mai avem? Hai, bifati-le pe toate.

CROWTHER: Razboi de transee.

LOCKWOOD: Strategii militare ineficiente.

TIMMS: De ambele parti.

AKTHAR: Prostia generalilor.

TIMMS: Idioti, dom profesor.

DAKIN: Mai ales, Haigh.

POSNER: Umilirea Germaniei la Versailles. Retrasarea granitelor.

CROWTHER: Ruhr si Rhineland.

AKTHAR: Rata somajului imensa. Inflatie.

TIMMS: Prabusirea Republicii de la Weimer. Haos in interiorul Germaniei. Si ascensiunea lui Hitler.

IRWIN: Deci, concluzia noastra generala este ca originile celui de-al Doilea Razboi Mondial se gasesc in rezolvarea nesatisfacatoare a Primului Razboi.

TIMMS: (sovaitor) Da. (mai sigur pe el) Da.

(Ceilalti aproba.)

IRWIN: Felicitari ! Universitatea Bristol va asteapta cu bratele deschise. Manchester tanjeste dupa voi. In Leeds ar fi onorati. Dar, eu sunt examinator la Oxford si tocmai am citit 70 de lucrari in care scrie acelasi lucru si am adormit.

SCRIPPS: Dar tot ce-am spus e adevarat.

IRWIN: Ce legatura are adevarul cu toata treaba asta? Ce relevanta are adevarul in general?

Hai sa ne intoarcem in 1914 si sa vedem situatia din alt unghi.

Germania nu vrea razboi si daca exista o cursa a inarmarilor, Marea Britanie conduce detasat. Desi, nu exista nici un motiv pentru care noi am vrea razboi. N-avem nimic de castigat. Mai bine am sta deoparte si am lasa Germania si Rusia sa se lupte in timp ce noi ne vedem de treaba si culegem roadele imperiului.

Astea sunt fapte.

De ce nu vrem sa ni le asumam? Vitele, muntii de cadavre. Nu vrem sa recunoastem ca razboiul a fost in parte si din vina noastra. De ce? Pentru ca foarte multi cetateni britanici si-au pierdut viata. O fotografie pe fiecare noptiera. Iar tot acest doliu a invaluit adevarul. Sloganul comemorarilor e de teama sa nu uitamar trebui sa fie de teama sa nu ne-amintim. Si ar trebui sa va dati seama ca Memorialul Eroilor Neamului, Statuia Soldatului Necunoscut si alte chestii de genul asta sunt anestezice. Nu exista un mod mai bun de a uita un lucru decat comemorarea lui.

Dakin

DAKIN: Da?

IRWIN: Tu ai emis judecati morale despre Haigh.

DAKIN: Batalia de la Passchendaele. Pe Somme. A fost un macelar, dom profesor.

IRWIN: Dar macar a obtinut ce a vrut. Nu, nu, adevaratul dusman pentru reputatia lui Haigh este Soldatul Necunoscut. Empatia a intunecat ratiunea.

LOCKWOOD: Si-atunci cum ramane cu poetii ?

IRWIN: Ce-i cu ei? De fapt, daca citesti ce spuneau si nu ce scriau, o sa observi ca majoritatea a savurat razboiul.

Siegfried Sassoon a fost un ofiter foarte bun. Wilfred Owen de-abia astepta sa se intoarca pe front. Amandoi destul de insetati de sange.

DAKIN: Iar preputurile, dom profesor? Un mic ornament?

IRWIN: (il ignora) Si daca vreti neaparat sa alaturati razboiului poezia, lasati-l pe Wilfred Owen si incercati cu Kipling:

AKTHAR: Nu mersi.

IRWIN: Si de te-ntrebi de ce-am murit:

Parintii nostri au mintit.

Cu alte cuvinte

TIMMS: Oh nu, dom profesor. Cu tot respectul, pot sa va opresc? Nu, cand e vorba de un poem sau de orice alta opera de arta nu putem sa spunem niciodata : cu alte cuvinte Daca e intr-adevar o opera de arta nu pot exista ALTE cuvinte.

LOCKWOOD: Da dom profesor. De-asta si este o opera de arta. Poti sa te uiti la un Rembrandt si sa zicicu alte cuvinte? Poti?

(Irwin e incurcat de raspunsurile baietilor. Il trezeste Rudge)

RUDGE: Deci, care-i verdictul, dom profesor? Ce-mi notez?

IRWIN: Rudge, poti sa-ti notezi asa: Nu trebuie sa notez fiecare cuvant pe care profesorul il spune.

Si mai poti sa notezi ca Primul Razboi Mondial a fost o greseala. Nu a fost o tragedie.

Iar, cat priveste adevarul, Scripps, am observat ca te preocupa foarte multAdevarul e la fel de nesemnificativ intr-un examen precum moda vestimentara la un club de Striptease.

DAKIN: Chiar credeti asta sau incercati sa ne provocati, sa ne faceti sa gandim?

SCRIPPS: Nu puteti sa va faceti ca poezia nu exista.

LOCKWOOD: Nu, dom profesor. Arta invinge.

(suna clopotelul.)

SCRIPPS: Ce parere aveti de asta ?

Acele lungi, neuniforme cozi,

Ce asteapta rabdatoare,

De parc-ar sta sa intre

Pe-un stadion: La Oval sau la Villa Park.

Coroanele de palarii.

Soarele arzand pe chipuri stravechi

Care ranjesc de-ti zici ca

Totul nu-I decat o poanta spusa-n zi de sarbatoare

(Ceilalti intervin si continua poezia 1914 a lui Larkin.)

LOCKWOOD: Nicicand aceeasi inocenta,

Nicicand de-odinioara pan-acum.

AKTHAR: Barbati ce-si lasa gradinile aranjate...

POSNER: Mii de casnicii

Ce vor dura putin mai mult

TIMMS: Nicicand aceeasi inocenta,

Nicicand.

IRWIN: Cum de stiti toti asta pe de rost? (derutat, incepe sa tipe.) In orice caz nu ne raspunde la intrebare.

(Irwin iese.)

SCRIPPS: Cam atat despre mortii nostri gloriosi.

DAKIN: Apropos de Passchendaele, va pun la curent cu treaba cu Fiona?

SCRIPPS: Nu.

DAKIN: Ea e Frontul de Vest. Azi noapte, de exemplu, fara sa intampin rezistenta am fost in recunoastere si am spionat terenul Te intereseaza?

SCRIPPS: Nu. Zi mai departe.

DAKIN: Cat privestelocul cu pricina.

SCRIPPS: Cacat.

DAKIN: Vreau sa zicn-am ajuns la el, si in nici un caz in el. Dar am ajuns aproape de el. Moment in care inamicul, daca-mi permiti sa o numesc asa pe frumoasa Fiona, s-a refugiat in transee. N-am mai trimis alte dispozitive si la ora 23:00 trupele noastre s-au retras.

Si eu care incepusem seara crezand ca asta va fi asaltul final.

SCRIPPS: Tu chiar te distrezi bine.

DAKIN: Partea frumoasa e ca metafora chiar se potriveste. Adica, trupele care mergeau in linia intai trebuiau sa treaca prin zona fostelor batalii unde fiecare centimetru de teritoriu a fost aprig contestat. Asa si cu mine sa zicem de exemplu cu tatele ei: ele au cedat acu vreo trei saptamani in urma unei campanii prelungite. Acum am acces direct la ele. Sunt punctul de pornire, linia intai pentru atacurile sustinute pe care le intreprind in zona de sud.

SCRIPPS: Nu mai pot. Opreste-te.

DAKIN: Oricum, macar ma descur mai bine ca Felix.

POSNER: Felix?

SCRIPPS: De ce? El nu o..

DAKIN: Incearca. Alearga dupa ea prin biroupoate-poate o reusi sa o pipaie.

SCRIPPS: Nici nu vreau sa-mi imaginez asta.

DAKIN: E si el om.

POSNER: Daca stai sa te gandesti bine, metafora nu se potriveste perfect.Pentru ca, cel mai probabil ce face Fiona e un plan de retragere treptata. Tu nu te impui. Ea nu e coplesita de forte mai numeroase.

Crezi ca te place?

DAKIN: Bineinteles ca ma place.

POSNER: Pai atunci nu e o disputa teritoriala. Voi de fapt negociati pacea.

SCRIPPS: Anunta-ne cand ajungi la Berlin.

DAKIN: Incepe sa-mi placa de el din ce in ce mai mult.

POSNER: De cine? De mine?

DAKIN: De Irwin. Desi el ma uraste.

(Dakin iese.)

POSNER: Of, Scrippsy, nu mai suport sa-l ascult, dar vreau sa-i sorb fiecare cuvant. Ce-o insemna asta?

(Posner canta o strofa din Bewitched acompaniat de Scripps la pian. Suntem din nou la curs.)

HECTOR: Foarte frumos, Posner! Iar acum, sa trecem la poezie de o alta facturausor mai traditionala.

(Timms bombane.)

HECTOR: Timms mormaie? Ce inseamna asta?

TIMMS: Dom profesor, nu prea inteleg poeziile.

HECTOR: Nu prea le intelegi? Eu nu le inteleg niciodata. Dar invata-le!

Le stii acum si le intelegi cand va fi timpul.

TIMMS: Nu vad cum am putea intelege ceva. In toate poeziile e vorba de lucruri care noua inca nu ni s-au intamplat.

DAKIN: Vorbeste in numele tau.

HECTOR: Dar ti se vor intampla, Timms. Iar atunci, vei avea antidotul la indemana! Durere. Dor. Fericire. Chiar si cand esti muribund Vei fi pregatit.

Va facem patul de moarte aici, baieti.

LOCKWOOD: I-auzi!

HECTOR: Poezia e ca un trailer de film. In curand pe ecrane!

(Bate cineva la usa. Hector le face semn baietilor sa faca liniste.)

HECTOR: (in soapta) (Hamlet) O, marsavie! Zavorati intrarea !

Tradare! Cautati-o peste tot!

(Cineva inceara usa.)

HECTOR: ( nu se mai oboseste sa vorbeasca in soapta.) Ia sa vedem, batai in usa in literatura?

Procesul de Kafka incepe cu o ciocanitura.

Altcineva?

POSNER: In Don Giovanni Statuia Comandorului.

HECTOR: Excelent.

SCRIPPS: Iata, Eu stau la usa si bat. Apocalipsa

TIMMS: (se uita pe coridor) A plecat, dom profesor.

HECTOR: Foarte Bine.

TIMMS: (catre ceilalti baieti) Irwin.

HECTOR: Cel mai adesea ciocanitura in usa e eludata in literatura. Se banuieste doar ca s-a batut la usa. Dar nu e sigur.

Oare ucigasii au batut la poarta catedralei Canterburry inainte sa-l asasineze pe Beckett?

Moartea bate la usa, presupun.

Dragostea.

Din pacate insa sansa nu te bate pe umar. Si nici la usa.

(Hector se uita la ceas)

HECTOR: Buuuun. Hai sa ne prostim un pic. Unde-I pusculita?

(Posner ii aduce o cutie de conserva.)

TIMMS/LOCKWOOD: O, dom profesor. Avem una

HECTOR: Hai, doua lire fiecare.

TIMMS: Avem una tare de tot.

LOCKWOOD: Nu o s-o ghiciti sigur. N-aveti cum.

HECTOR: Ramane de vazut.

TIMMS: Trebuie sa fumam, dom profesor.

HECTOR: In regula.

(Scripps acompaniaza scena la pian.)

TIMMS: Gerry, te implor, ajuta-ma!

LOCKWOOD: Postim o tigara?

TIMMS: Da.

LOCKWOOD: Pot sa mai vin din cand in cand pe aici?

TIMMS: Oricand vrei tu. E si casa ta. Aici sunt oameni care te iubesc.

LOCKWOOD: Si ai sa fii fericita, Charlotte?

TIMMS: Oh Gerry, hai sa nu cerem luna de pe cer. Avem stelele.

(Hector se preface ca e pus in dificultate. Se uita in cutia de conserva, numara banii din pot.)

HECTOR: S-ar putea oare sa fie Paul Henreid si Bette Davis in Acum, Calatorule ?

TIMMS: Aw, profu.

HECTOR: E un film celebru. Naparci mici si ignorante ce sunteti!

LOCKWOOD: N-am auzit in viata mea de el.

HECTOR: Walt Whitman. Fire de iarba

Nespusa-ti dorinta de viata si pamant

Va fi implinita.

Navigheaza, cauta si gaseste-te

Acum, Calatorule!

Scoateti banii! Hai, 2 lire fiecare!

LOCKWOOD: Cacat!

HECTOR: Cand spui cacat, Lockwood, inteleg ca te referi la binecunoscuta conexiune dintre bani si excremente.

LOCKWOOD: Aveti dreptate, profu.

HECTOR: Bun. Ei bine, acum o sa-ti spun exact cat cacat este in pot, si anume fix 50 de lire.

(Toti ies, in afara de Rudge care ramane sa lucreze. Intra Dna Lintott)

LINTOTT: Ah, Rudge.

RUDGE: Doamna.

LINTOTT: Sicum va intelegeti cu domnul Irwin?

RUDGE: Einteresant, doamna, daca stiti ce vreau sa zic. Adica, ma face sa-mi fie dor de cursurile dumneavoastra.

LINTOTT: Chiar? Ma bucur sa aud asta.

RUDGE: Da, adica de chestii cu o baza solida. Punctul A- Punctul B-Punctul C. Domnul Irwin e mai pe improvizatiemai la liber. Stiti? Adica, dumneavoastra ne-ati bagat pe gat faptele, seci si acum cautam sosuri, condimente, ca sa capete aroma.

LINTOTT: Asta v-a spus domnul Irwin?

RUDGE: Aa, nu, doamna. Metafora e a mea.

LINTOTT: Noteaz-o ca sa n-o uiti.

(In clasa. Cursul lui Irwin.)

TIMMS: Unde locuiti, dom profesor?

IRWIN: Undeva la periferie, de ce?

TIMMS: Undeva la periferie, vaaaai. Sa nu-mi spuneti ca intr-o mansarda?

AKTHAR: Si aveti o dieta pe baza de pizza si hamburgeri, sau va preparati specialitati gastronomice rafinate?

TIMMS: Poate niste cartofiori prajiti

IRWIN: Ma descurc. Tu nu ma intrebi nimic, Dakin?

DAKIN: Ce vor ei de fapt sa afle, dom profesor, e daca aveti o viata. In afara scolii. Sau noi suntem viata dumneavoastra?

IRWIN: Daca ati fi ar fi sinistru, pentru ca ..(imparte caietele de control).. astea sunt mai deprimante ca niciodata.

Daca vrei sa inveti despre Stalin, studiaza Henric al VIII-lea.

Daca vrei sa inveti despre Margaret Thatcher, studiaza Henric al VIII-lea.

Daca vrei sa inveti despre Hollywood, studiaza Henric al VIII-lea.

Abordarea care pare gresita, e corecta.

O intrebare are o intrare principala si o usa laturalnica. Nu intrati direct, luati-o prin invaluire, pe usa din dos.

Nu mergeti cu turma. Fiti smecheri.

De exemplu, sa luam cazul lui Stalin. Opinia generala este ca a fost un monstru. Contra-argumentati! Gasiti ceva, orice, de spus in apararea lui.

In zilele noastre, Istoria nu mai e bazata pe convingeri personale. E un show, e entertainment.

Si daca nu e, faceti-o sa fie !

RUDGE: M-am prins. E un truc.

IRWIN: O intrebare e despre ce stim, nu despre ce nu stim. De exemplu, o intrebare despre Rembrandt poate da nastere unui raspuns despre Francisc Bacon.

RUDGE: Si daca nu stim nimic nici despre el?

IRWIN: Atunci despre Turner, sau Ingres.

RUDGE: Pai si daca

TIMMS: Marii maestri

Vorbind despre suferinta nu se inselau niciodata.

Cum se furiseaza ea cand cineva cineaza,

Cand deschide fereastra,

Cand merge agale pe strada .

IRWIN: Ati facut asta cu domnul Hector?

TIMMS: Ce?

IRWIN: Poezia. Ai citat din cineva. Din Auden, nu?

TIMMS: Da? Asa am facut?Nici nu mi-am dat seama. Pur si simplu se revarsa din mine.

IRWIN: De ce incuie usa?

(Baietii se uita unul la altul mimand uimirea.)

AKTHAR: Incuie usa? Chiar face asta?

TIMMS: Ne apara, dom profesor..

LOCKWOOD: De fortele malefice ale Progresului.

CROWTHER: De Fantomele Hi Tech .

AKTHAR: De Viitor, dom profesor.

POSNER: E doar pentru ca nu-i place sa fie intrerupt.

CROWTHER: Un ciudat.

AKTHAR: Trebuie sa tii usile inchise, dom profesor. Suntem o tara de hoti.

LOCKWOOD: Niste gunoaie, nu mai au nimic sfant.

TIMMS: E strigator la cer, tinerii din ziua de azi, ar omori-o si pe ma-sa ca sa faca rost de bani.

LOCKWOOD: Am auzit ca fac si sex in locuri publice.

CROWTHER: Si-I lasa sa umble liberi pe strazi! E dezgustator.

AKTHAR: Rusine!

IRWIN: Respecta programa? Sau face lucruri la intamplare?

BAIETII: Intrebati-l pe el, dom profesor. Noi n-avem de unde sa stim.

AKTHAR: Cultura, dom profesor.

TIMMS: Cunoastere de dragul cunoasterii.

POSNER: Nimic util, dom profesor. Nu seamana cu cursurile dumneavoastra.

IRWIN: Ah, deci lecturi suplimentare. Cultura generala.

LOCKWOOD: Nu, nu. Poate sa fie si cultura foarte particulara. Domnul Hector zice ca daca stim o carte pe de rost, nici nu conteaza daca e o carte proasta. Important e sa aprofundam cuvintele si sa ne intre in suflet, in inima. Pune pret pe cuvinte.

CROWTHER: Si pe inima.

LOCKWOOD: Da, dom profesor. Inima.

Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste.

CROWTHER: Pascal, dom profesor.

LOCKWOOD: Mult mai rafinat decat trucurile dumneavoastra. Mai nobil.

POSNER: Dar mai putin folositor. Domnul Hector nu e asa focusat ca dumneavoastra.

TIMMS: Nu, nu e deloc focusat. E destul de neclar, dom profesor.

AKTHAR: Dumneavoastra sunteti mult mai focusat.

CROWTHER: La dumneavoastra macar intelegem care-I treaba. La el la ore, in 90% din cazuri habar n-avem ce facem.

TIMMS: Suntem niste biete oite ratacite, dom profesor. Unde suntem?

AKTHAR: Sunteti foarte tanar. Sigur nu sunteti student?

IRWIN: Din pacate nu.

LOCKWOOD: De ce, din pacate ? Nu va face placere sa ne predati? Nu suntem buni invatacei?

DAKIN: Va place Auden, dom profesor?

IRWIN: Unele poezii.

DAKIN: Domnul Hector e innebunit. Stim totul despre Auden. A fost profesor in tinerete, stiati?

IRWIN: Da, parca asa tin minte.

DAKIN: Sigur a fost. Cu cine credeti ca semana mai multcu dumneavoastra sau cu domnul Hector?

IRWIN: Habar n-am. Dar, de ce ar trebui neaparat sa semene cu vreunul din noi?

DAKIN: Cred ca aducea mai mult cu domnul Hector. Mai neingrijit, haotic. Stiti ca isi giugiulea elevii? Auden, nu domnul Hector.

IRWIN: Stii mai multe despre el decat mine.

DAKIN: Asterne-ti tamplele-adormite

Pe pieptul meu deznadajduit.

Sunt doar om.

Asta a fost scrisa pentru un elev. Socant, nu?

IRWIN: Asadar, ati putea raspunde la o intrebare despre Auden.

BAIETII: Ce? Nu, dom profesor. La admitere? In nici un caz.

TIMMS: Chestiile de la domnul Hector nu sunt pentru examen. Sunt ca sa devenim fiinte umane complexe.

IRWIN: Acest examen e despre absolut tot ce stiti, despre absolut toate cunostintele pe care le aveti. Asa ca, daca apare o intrebare despre Auden, sau despre oricine altcineva, si stiti sa vorbiti despre astatrebuie s-o faceti.

TIMMS: Imposibil! Sa ne punem sufletul pe tava?

AKTHAR: Ar fi ca o tradare, un sacrilegiu.

LOCKWOOD: Chiar nu mai e nimic sfant?! Suntem socati!

POSNER: Eu as raspunde, dom profesor. Si ei ar raspunde. Fac misto de dumneavoastra.

LOCKWOOD: Anglie, esti aici de prea mult timp

Si canti ce-ai mai cantat

Intr-o mai mandra zi.

Acum sunt doar prostii.

IRWIN: Ce-i asta?

LOCKWOOD: Nu stiti?

IRWIN: Nu.

LOCKWOOD: Se poate, dom profesor. E Stevie Smith.

IRWIN: Cum sa fie astea cunostinte inutile? Cum sa nu profitati de ele? Daca trebuie sa faceti un eseu despre post imperialism, declinul unui imperiu si chestii din astea, citatul asta perfect ca incheiere.

AKTHAR: N-am putea face asta, dom profesor. Asta nu e educatie, e cultura.

IRWIN: Mai aveti asi in maneca?LOCKWOOD: Normal, tot felul.

(suna clopotelul.)

LOCKWOOD: Un tren! Un tren!

(Scripps canta din Rachmaninov- Concertul pt pian no 2)

POSNER: (Celia Johnson) Chiar am vrut s-o fac.

Am stat acolo, chiar pe margine.

Dar n-am putut. N-am fost destul de curajoasa.

As vrea sa pot spune ca gandul la tine si la copii

m-a impiedicatdar n-a fost asta.

Nu aveam nici un gand.

Aveam doar dorinta arzatoare sa

nu mai simt nimic niciodata.

Sa nu mai fiu nefericita niciodata.

Aproape c-am lesinat.

IRWIN: Ce-I asta?

BAIETII: Shhhh!

SCRIPPS: (Cyril Raymond) Laura.

POSNER: (Celia Johnson) Da, dragule.

SCRIPPS: (Cyril Raymond) Ai visat ceva urat

POSNER: (Celia Johnson) Da.

SCRIPPS: (Cyril Raymond) Pot sa te ajut cu ceva?

POSNER: (Celia Johnson) Intotdeauna ma ajuti, dragule.

SCRIPPS: (Cyril Raymond) Iti multumesc ca te-ai intors la mine.

(Ea plange, el o imbratiseaza. Baietii aplauda.)

IRWIN: Dumnezeu stie de ce ati invatat pe de rost un film. E Brief encounter, nu?

BAIETII: Foarte bine, dom profesor! Nota 10. Bravo!

IRWIN: Sper ca stiti ca acest curs a fost o uriasa pierdere de vreme.

DAKIN: Exact ca orele domnului Hector. Si ele sunt o pierdere de vreme.

IRWIN: Da, desteptule! dar el nu incearca sa va bage la facultate.

(in cancelarie.)

LINTOTT: Site-au poreclit baietii?

IRWIN: Din cate stiu eu, nu.

LINTOTT: O porecla e o realizare. Un blazon. Inseamna ca te plac. Eu sunt tottycam lipsit de imaginatiedarin fine.

IRWIN: Hector n-are porecla.

LINTOTT: Sigur ca are: Hector.

IRWIN: Dar asa il cheama.

LINTOTT: Porecla e tot Hector. Il cheama Douglas, desi singura persoana care i se adreseaza asa e sotia lui. Stiu, pare socant, dar e insurat.

IRWIN: Posner a vrut sa ma vada ieri. Are o problema.

LINTOTT: N-ai porecla, dar iti impartasesc problemele. Rareori mi s-a intamplat.

POSNER: Dom profesor, cred ca s-ar putea sa fiu homosexual.

IRWIN: Am vrut sa-i zic: Posner inca n-ai cum sa fii nimic.

LINTOTT: Esti tanar, poate d-asta ti se destainuie. Eu n-am avut niciodata avantajul asta.

POSNER: Il iubesc pe Dakin.

IRWIN: Dakin stie?

POSNER: Da. Nu i se pare surprinzator. Desi, in principiu, lui Dakin ii plac fetele.

IRWIN: Mi-a fost mila de el. N-am stiut ce sa mai zic.

LINTOTT: Cel mai greu le e sa inteleaga ca si profesorii sunt oameni.

POSNER: Credeti ca e doar o faza?

IRWIN: Tu crezi ca e doar o faza?

POSNER: Poate o sa treaca.

IRWIN: Poate

POSNER: Dar nu sunt sigur ca vreau sa treaca. In orice caz vreau sa intru la Cambridge. Daca reusesc, poate ca Dakin ma va iubi. Sau poate ca n-o sa-mi mai pese. Dumneavoastra va auto-analizati vreodata?

IRWIN: Toti facem asta

POSNER: Sunt evreu.

Sunt pitic.

Sunt homosexual.

Si locuiesc in Sheffield.

Sunt futut pe viata!

LINTOTT: Si tu ce-ai zis?

IRWIN: Ca a injurat? Nimic, am trecut peste.

LINTOTT: E un test. Un mod de-a afla daca ai incetat sa-I mai fi profesor si I-ai devenit prieten. E un baiat istet, o sa vezidata viitoare o sa sara calul mai mult. Si ce-ati mai vorbit?

IRWIN: Nimic. Nu. Nimic.

(Dna Lintott iese.)

IRWIN: Posner?

POSNER: Da, dom profesor.

IRWIN: Ce se petrece la cursurile domnului Hector?

POSNER: Nimic. Si oricum, n-ar trebui sa ma intrebati asta.

IRWIN: Quid pro quo.

POSNER: Ar trebui sa plec

IRWIN: Invatati poezii. Din proprie initiativa?

POSNER: Uneori. Te face sa-ti doresti asta.

IRWIN: Cum?

POSNER: E o conspiratie, dom profesor.

IRWIN: Impotriva cui?

POSNER: Impotriva omenirii. Nu ma simt confortabil. Pot sa plec?

IRWIN: De-aia incuie usa?

POSNER: Ca sa nu faca parte din sistem. Time-out. Piua. Treaba noastra. Cunostinte inutile. Pot sa plec?

IRWIN: De ce nu ai vorbit cu domnul Hector despre Dakin?

(Pauza.)

POSNER: Voiam un sfat. Domnul Hector mi-ar fi dat un citat. Din Housman, probabil. Literatura e medicament, intelepciune, leucoplast, tot. Dar de fapt nu e, nu?

SCRIPPS: Posner nu a spus-o, dar, din moment ce rareori isi lua ochii de pe Dakin, stia ca si Irwin se uita la el din cand in candsi voia ca Irwin s-o recunoasca. De fapt, voia doar companiesa nu fie singurul.

IRWIN: O sa treaca.

POSNER: Da, dom profesor.

IRWIN: Apropo, Posner.

POSNER: Da, dom profesor.

IRWIN: Trebuie sa incerci sa dobandesti spirit de contradictie. Esti prea supus.

POSNER: Da, dom profesor. Nu, domprofesor.

(Posner, acompaniat de Scripps canta ultima strofa din When I Survey the Wondrous Cross)

DAKIN: Sicare-I treaba cu religia. Ce faci exact?

SCRIPPS: Merg la biserica. Ma rog.

DAKIN: Da?

SCRIPPS: Consuma foarte mult timp. Nici n-ai idee.

DAKIN: Si altceva?

SCRIPPS: E important si ce nu faci.

DAKIN: Adicanu laba? Te-ai dus pe copca. Nu-i ok.

SCRIPPS: Nu e pentru totdeauna.

DAKIN: Da? Sa ma anunti cand va fi ziua cea mare ca sa-ti las intimitate.

SCRIPPS: Imi inchipui ca trebuie sa consum povestea asta de dragoste cu Dumnezeu acum, altfel o sa ma bantuie toata viata.

Parintii, bineinteles ca o detesta. Cica sunt prea batranicios.

Pentru consumul de droguri erau pregatiti. Liturghia, in schimb i-a cam dat peste cap.

Totusi, unele lucruri inca nu le-nteleg. Se spune ca trebuie sa-l iubesti pe Dumnezeu pentru ca Dumnezeu te iubeste pe tine. De ce? Posner te iubeste, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-l iubesti pe Posner. Ai crede ca Dumnezeu e un mega-caz de dragoste neimpartasita.

E Hector minus motocicleta.

Dumnezeu ar trebui sa fie realist. Nu-I datoram nimic.

DAKIN: Asta-I o chestie misto de zis la Cambridge.

SCRIPPS: Nu.

DAKIN: De ce? E original.

SCRIPPS: E ceva personal.

DAKIN: Cacat.

SCRIPPS: Sa nu te-auda Hector. L-ai dezamagi. Esti elevul lui preferat. Hai, testeaza-ma.

DAKIN: La ce?

SCRIPPS: T. S. Eliot.

Un pictor al Scolii Umbriene

A proiectat peste un strat de gesso,

Nimbul Domnului botezat.

Pustietatea e murdara si crapata,

Dar prin pala, stravezia apa,

Lucesc talpile Lui inocente.

Iar deasupra pictorului

Stau Tatal si Duhul Sfant.

DAKIN: Asta-i despre tabloul ala din Muzeul National de Arta?

SCRIPPS: Da.

DAKIN: Stai. Nu-mi spune.

Pierro della Francesca.

Auzi, stii ce? Chiar suntem destepti in pula mea.

SCRIPPS: (razand) Stii cum pari si mai destept? Nu spune Pierro della Francesca. Zi doar Piero.

DAKIN: Da?

SCRIPPS: Aham.

DAKIN: Ca Elvis.

SCRIPPS: Exact. Te-ai prins.

DAKIN: Totusi, cu cat citesti mai mult, cu atat iti dai seama ca literatura e numai despre loseri.

SCRIPPS: Nu-I adevarat.

DAKIN: E consolare. Literatura de doar consolare.

SCRIPPS: Poate fi si celebrare, bucurie

DAKIN: Da, dar e scrisa cand bucuria a trecut. Cand s-a consumat. Deci si cand e bucurie, e amaraciune. E consolare. D-asta si simt oamenii nevoia sa scrie. Orice ar zice Hector, eu cred ca literatura e injositoare.

SCRIPPS: Chiar crezi asta?

DAKIN: Da.

SCRIPPS: Adica nu-I doar un antrenament pentru examen? Ganduri originale si din astea

DAKIN: Nu.

SCRIPPS: Pentru ca e exact genul de chestie pe care ar inventa-o Irwin.

DAKIN: Bine, e adevarat ca de la el am invatat ca ai voie sa gandesti si asa. El a ratificat treaba asta. Nu stiam ca poti sa pui la indoiala arta si literatura.

SCRIPPS: Imagineaza-ti ceea ce e de neimaginat. Cine te poate opri? Numai nu-I spune lui Hector.

DAKIN: Nu.

SCRIPPS: Si daca literatura ti se pare consolareincearca religia.

DAKIN: De fapt nu e in intregime ideea mea.

SCRIPPS: Nu?

DAKIN: Am citit o carte de Kneeshaw.

SCRIPPS: De cine?

DAKIN: (ii arata cartea) Kneeshaw. Un filozof. Frederick Kneeshaw.

SCRIPPS: Cred ca se pronunta Nietszche.

DAKIN: Cacat. Cacat. Cacat.

SCRIPPS: Ce s-a intamplat?

DAKIN: Am vorbit cu Irwin despre carte si nu m-a corectat. M-a lasat sa-I zic Kneeshaw. O sa creda ca sunt total dobitoc. Cacat.

(Irwin si Hector.)

IRWIN: Mi se pare ca baietii stiu mai mult decat imi spun.

HECTOR: Nu fac toti baietii asta? Cred ca modestia trebuie incurajata.

IRWIN: La un examen? Le-a intrat in cap ideea ca ceea ce fac la cursurile dumneavoastra e secret, e interzis pentru admitere.

HECTOR: Nu ma surprinde. Eu socot ca examenele, fie ele si pentru Oxford sau Cambridge, sunt dusmanul educatiei. Asta nu inseamna ca nu socot ca insasi educatia e dusmanul educatiei. Totusi, daca dumneata crezi ca ajuta, o sa vorbesc cu ei.

IRWIN: As aprecia.

Va impartasesc sentimentele legate de examenedar nu trebuie sa uitam ca fac parte din viata. Sunt sigur ca si dumneavoastra vreti ca ei sa se descurce bine si gablonturile culturale pe care le-ati predat ar putea inclina balanta.

HECTOR: Cum ai spus? Gablonturi? Asta crezi dumneata ca suntGablonturi? Mici citate pe care le folosesti ca sa ornezi o lucrare? Gablonturi?

Spune-le cum vrei: vorbe, ciorbe, socoteli.dar te implor, nu le mai zice gablonturi!

IRWIN: Ma gandeam ca ar fi util ca ei sa

HECTOR: Oh, ar fi foarte utilFiecare raspuns ca un pom de Craciun decorat cu Gablonturile potrivite. Numai ca sunt invatate pe de rost, au patruns in suflet, in inima. Si acolo le e locul. Si ca si alte taine ale inimii nu trebuie sa fie spurcate si daruite oricui doar pentru ca ai spus dumneata Drepti!.

IRWIN: Si-atunci pentru ce le memoreaza? Educatia nu e ceva de care te folosesti la batranete cand te incalzesti la gura sobei. E pentru ACUM. Examenul e intr-o luna.

HECTOR: Si ce se intampla dupa examen? Iti spun eu: viata merge mai departe. Gablonturi!

(Directorul si Irwin.)

DIRECTORUL: Cum se descurca baietii nostri? I-ai pus pe sine?

IRWIN: Cred ca da.

DIRECTORUL: Crezi? Ori e alba ori neagra. Deci?

IRWIN: Intotdeauna examenul e oarecum o loterie.

DIRECTORUL: O Loterie. Ce loterie? Nu suna prea incurajator. Te rog sa n-o dai in bara. Am patit-o de prea multe ori.

IRWIN: Nu sunt sigur ca baietii pun la bataie toate cunostintele pe care le au. Ce invata de la domnul Hector, de exemplu.

DIRECTORUL: Zi mersi! Domnul Hector are o credinta nezdruncinata in puterea cuvintelor, a artei. Si din experienta mea, examinatorii Oxbridge cauta ceva mai picant.

Pana la urma, nu vorba despre cat de multa literatura stiu. Ci despre cat de mult stiu despre literatura.

Poa sa recite pana le amortesc falcile la ce-i ajuta?

Dorothy.

(Dna Lintott intra. Directorul iese.)

LINTOTT: Daca vei continua in aceasta profesie, vei invata un lucru: in orice scoala, inamicul numarul unu al culturii este Directorul. Iarta-l pe Hector. Incearca din rasputeri sa fie genul de profesor pe care elevii si-l vor aminti. Despre care vor povesti nepotilor.

IRWIN: Nu inteleg de ce e sunt asa de secretosi. Parca ar fi o secta.

LINTOTT: Nu mi-as face griji in privinta asta. Cine-I cel mai bun? Dakin?

IRWIN: El e cel mai abil.

LINTOTT: Si cel mai frumusel.

DAKIN: Da? Imi da tot timpul impresia ca stie mai mult decat mine.

LINTOTT: Sunt sigura ca asa e. In toate privintele. In prezent, are o relatiecred ca asta e termenul corect cu secretara Directorului.

IRWIN: Nu stiam.

LINTOTT: Ceea ce inseamna ca probabil stie mult mai multe decat noi. Nu ma surprinde.

IRWIN: Nu.

LINTOTT: Trebuie stiute lucrurile astea.

IRWIN: Da

LINTOTT: Sunt sigura ca Posner le stie.

SCRIPPS: Cam pe la jumatatea semestrului, ceva s-a intamplat. Felix turbat, Hector chemat la raport, Fiona retrogradata.

(Hector si Directorul.)

DIRECTORUL: Predai cu usile inchise.

HECTOR: Din cand in cand.

DIRECTORUL: De ce?

HECTOR: Nu-mi place sa fiu intrerupt.

DIRECTORUL: Din predat?

(Pauza.)DIRECTORUL: Sunt furios.

Sotia mea, doamna Armstrong, face munca voluntara. O data pe saptamana. La magazinul crucii rosii.

De regula lunea. Numai ca saptamana asta a facut si miercurea.

Magazinul nu e foarte aglomerat, asa ca doamna Armstrong mai citeste, se mai uita pe fereastra

Ma urmaresti?

La drum, la semafoare, la oameni, si asa mai departe.

(Pauza.)

In trei randuri a vazut si o motocicleta.

Un baiat sta pe saua din spate.

Un barbat pipaie.

Ieri a notat numarul de inmatriculare al motocicletei.

Pentru un moment, nu o sa spun nimanui nimic despre incidentul asta. Esti in prag de pensionare. Propun sa acceleram demersul. Te pensionezi la finalul semestrului.

N-ai nimic de zis?

HECTOR: Ah- mor, Horatio

Otrava-nfrange duhul; n-am s-apuc

S-aud ce zic englezii

DIRECTORUL: Nu-I momentul pentru versuri.

HECTOR: As crede ca abia acum e intr-adevar momentul pentru versuri.

DIRECTORUL: Ti-am spus ca sunt furios?

HECTOR: Da, cred ca mi-ati zis, domnule Director.

DIRECTORUL: Nu te-ai gandit deloc la consecinte?

HECTOR: Ahsa ma gandesc?

Cand te gandesti ca doi plus doi fac patru

Si niciodata cinci sau trei.

Iar inima-I de mult nemangaiata

Asa evrei nu vrei.

DIRECTORUL: Esti incorigibil. Banuiesc ca sotia ta nu stie?

HECTOR: Habar n-am. Ce stiu sau ce nu stiu femeile a fost intotdeauna un mister pentru mine.

Apropo, si ea e voluntar la crucea rosie. Se pare ca toate sunt.

Filantropie in toate formele ei.

DIRECTORUL: Ai de gand sa-I spui?

HECTOR: Nu stiu. Oricum, nu sunt sigur ca ar interesa-o.

DIRECTORUL: Bun. Mai am ceva sa-ti zic.

(zambeste.) Hm. Ce ciudat ca pana si cele mai tragice intamplari se transforma in discutii despre Orar. Irwin m-a tot cicalit, ii trebuie mai multe ore. Date fiind imprejurarile, cred ca se impune o mica concesie din partea ta. De acum incolo vei imparti cursurile cu el

HECTOR: Sa le impart?

DIRECTORUL: Exact.

Metoda ta de predare, fie ea e eficienta sau nu, mi s-a parut intotdeauna egoista. Nu tine cont de interesele baietilor, ci de o conceptie tampita pe care o ai despre cultura.

Daca lucrezi in echipa cu cineva, poate se va putea corecta asta.

Intre timp, gandeste-te la situatia in care esti. Nu vreau sa te dau afara. Ar fi neplacut. Cel mai simplu pentru toate partile implicate ar fi daca te-ai pensiona.

(Hector da sa plece.)

HECTOR: Nu s-a intamplat nimic.

DIRECTORUL: Cum nimic? Ai pipait organele genitale ale unui baiat si mergeai cu 8o la ora.

HECTOR: Impartasirea cunoasterii e in sine un act incarcat de erotism. Inca din Renastere

DIRECTORUL: Ma fut in de ea Renastere. Ma fut in ea de literatura, si-n Platon, si-n Michelangelo si-n Oscar Wilde si-n toti pederastii pe care-I predai. Asta e o scoalasi NU E NORMAL.

(Dupa ce s-a intalnit cu Directorul, Hector, imbracat in echipamentul de motociclist sta singur in clasa. Posner intra.)

HECTOR: Ah, Posner. Fara Dakin?

POSNER: E cu domnul Irwin, dom profesor.

HECTOR: Bineinteles.

POSNER: Parcurg subiecte de admitere mai vechi si noteaza intrebarile.

HECTOR: Ah. Pornografie. Nu-I nimic. Trebuie sa purtam batalia mai departe si fara el. Ce-ai pregatit pentru saptamana asta?

POSNER: Hodge Tobosarul de Thomas Hardy

HECTOR: Oh. Frumos.

(Posner spune poemul pe de rost.)

Il arunca si pe Hodge tobosarul.

El odihneste neimbalsamat

La umbra unui mic deal ce tulbura campia.

Si noapte dupa noapte,

Constelatii straine-l lumineaza.

Hodge va fi pururi o parte

Din acea campie necunoscuta.

Iar pieptul lui din miazanoapte

Va inmuguri

Intr-un copac de miazazi.

Si stranii constelatii vor domni

Pururipeste-al sale stele.

HECTOR: Bine. Foarte Bine. Ce parare ai?

(Posner se aseaza langa el.)

POSNER: Ma intrebam, dom profesor, daca versul Hodge va fi pururi o parte din acea campie necunoscuta. e inspirat din Rupert Brook. Intr-un petic de pamant strain acel pamant fertil, un praf mult mai bogat ascunde

HECTOR: Ai dreptate. Asa este. E acelasi gand, doar ca la Hardy e mult mai bine exprimat, credcred..ca e mai, cu picioarele pe pamant. La propriu chiar.

Ce spui de numele lui?

POSNER: Hodge?

HECTOR: MmmmE foarte important ca are un nume. Sa presupunem ca Hardy vorbeste despre Razboiul Anglo-Zulusau poate de Razboiul Anglo-Bur. Astea au fost primele razboaie unde soldatiisoldatii de randau fost comemorati. Numele lor au fost inscriptionate pe monumente de razboi. Pana atunci soldatii erau necunoscuti.

Asadar, desi e aruncat la groapa comuna, ramane tot Hodge tobosarul. Desi e un biet baiat, pierdut in capatul celalalt al lumiitot are un nume.

POSNER: Cati ani avea?

HECTOR: Din moment ce era tobosar, probabil ca era foarte tanarmai tanar ca tine, chiar.

POSNER: Nu. Hardy.

HECTOR: A, cati ani avea Hardy? Cand a scris asta, cred ca era de varsta meavreo 60 de ani.

A avut o viata trista, desi a fost apreciat.

Neimbalsamat e o expresie tipica pentru Hardy.

E un adjectiv compus, format prin adaugarea prefixului ne- in fata substantivului, sau a verbului.

Ne-iubit. Ne-apreciat. Ne-spovedit. Ne-mangaiat.

Si Larkin folosea des asemenea cuvinte. Ne-loial. Ne-om.

Poeziile amandurora comunica insingurare Simti ca nu apartinsunt exclusi, sunt marginali.

Din cauza neincrederii in sine, sau a timiditatii, se tin deoparte. Nu sunt printre oameni. Ai avut si tu senzatia asta?

POSNER: Da, dom profesor. Am simtit asta un pic.

HECTOR: Cand citesti, cele mai frumoase momente apar cand dai peste ceva un gand, un sentiment, un fel de a vedea lucrurile care ai crezut ca e special si propriu tie. Si deodata, iata-l pus pe hartie de altcineva, o persoana pe care n-ai cunoscut-o niciodata, cineva care poate ca e deja mort de mult. E ca si cum o mana a iesit din carte si a strans-o pe a ta.

(Hector intinde mana, si avem impresia ca Posner o va lua, sau ca Hector isi va pune mana pe genunchiul lui Posner. Dar momentul trece.)

HECTOR: Ma-I zi-mi o data ultima strofa si apoi esti liber.

(Intra Dakin cu o casca de motociclist in mana.)

HECTOR: Iar acum, dupa ce l-am aruncat neimbalsamat pe Hodge tobosarul, trecem la tanarul Locotenent Dakin. Cu casca in mana, prezent la apel.

DAKIN: Imi pare rau, dom profesor.

HECTOR: Nu, nu. Ai avut lucruri mai importante de facut. Ce-I cu casca?

DAKIN: E randul meu pe motor. E miercuri, dom profesor.

HECTOR: Da?..A, da, asa e miercuri. Dar nu, azi nu. Nu. Azi o luam in directii diferite.

(citeaza din Zadarnicele chinuri ale dragostei)

Cuvintele lui Mercur sunt aspre cand urmeaza cantecelor lui Apollo. Tu pe-acolo, noi pe-aici.

(Hector iese iute. Dakin si Posner raman mirati.)

ACTUL II

(Irwin e cu cinci ani mai batran. E intr-un scaun cu rotile. Vorbeste catre o camera de luat vederi.)

IRWIN: Daca vrei sa inveti despre Stalin, studiaza Henric al VIII-lea.

Daca vrei sa inveti despre Margaret Thatcher, studiaza Henric al VIII-lea.

Daca vrei sa inveti despre Hollywood, studiaza Henric al VIII-lea.

(Muzica si secventa video.)

IRWIN: Aceasta este Abatia Rievaulx, iar acest sant este latrina Abatiei.

E foarte trist ca, oricat de sublima e splendoarea ruinelor marilor noastre abatii, pentru cardurile de turisti apatici, viata monahala prinde contur doar atunci cand admira toaletele.

(Tuseste si se opreste. Se aude voice over- vocea regizorului emisiunii tv.)

REGIZORUL: Esti ok?

IRWIN: Da.

REGIZORUL: A sunat un pic prea a dom profesor. Baga un zambet cand vorbesti.

IRWIN: Da?

REGIZORUL: Reia de la viata monahala.

IRWIN: Viata monahala prinde contur doar atunci cand admira toaletele.

Nu-I intereseaza calugarii care se trezesc cu noaptea-n cap sa cante prima slujba a diminetii. Nu ii intereseaza rugaciunile si slava adusa neincetat cerurilor. Nu. Ii intereseaza buda.

Dumnezeu e mort. Cacatul traieste.

Pe vremuri, in lipsa hartiei igienice, calugarii se stergeau la fund cu material textil lana, muselina, chiar bucati de tapiserie. E de presupus ca le spalau si le refoloseau de mai multe ori, iar intr-un final le aruncau la gunoi. Cateva dintre aceste carpe au supravietuit. Au fost dezgropate din santurile de scurgere in care au fost aruncate cu 500 de ani in urma, pentru a fi expuse astazi in muzeul abatiei.

Patronul Abatiei, sfantul Aelred, este ingropat aici la Rievaulx. Si se banuieste ca una dintre aceste carpe de sters la fund a fost folosita chiar de catre sfant.

Ce fac pelerinii zilelor noastre? Contempla anticele carpe, binecuvantate nu de sfantul fund ci de trecerea timpului

Sunt vechi si au supravietuit. Au devenit relicve Si mult mai multi pelerini vin astazi sa le admire, decat veneau in era credintei adevarate.

Suntem creduli, dar in alt mod ca in trecut. Cultul nostru s-a schimbatdar in nici un caz nu e mai rezonabi, mai intelept sau mai ra

(se incurca iar)rational.

Scuze.

REGIZORUL: Nu esti in apele tale. Sigur esti ok?

IRWIN: Sunt bine.

REGIZORUL: Pauza 5 minute.

(Irwin isi muta scaunul cu rotile in dreptul unui barbat care l-a privit in tot timpul asta.)

IRWIN: Suna cunoscut?

POSNER: O parte, da.

IRWIN: Usor sententios, dar cred ca asta nu-I o noutate.

POSNER: Am uitat ce inseamna sententios.

IRWIN: Afectat. Tupeist. Care se da in spectacol. Fals.

POSNER: Dar ati fost un profesor foarte bun.

IRWIN: Oamenii sententiosi sunt buni mai ales pentru televizor. Ma ajuta si scaunul cu rotile. Disabilitatea te face sa pari sincer.

(pauza.)

IRWIN: Sper ca te platesc bine. A cui a fost ideea?

POSNER: A psihologului meu. S-a gandit ca m-ar ajuta.

IRWIN: Ce s-a intamplat la Oxford?

POSNER: Cambridge. Nu mi-a mers bine.

IRWIN: Da, parca am auzit ceva.

POSNER: Mi-am consumat toata energia ca sa intru si apoi am ramas fara nimic. Credeam ca am ajuns cineva. Dupa aia mi-am dat seama ca munca abia incepea.

(Pauza.)

POSNER: Apropo de bani, psihologul meu a zis ca daca sunt platit pentru treaba asta, ar putea avea un efect terapeutic.

IRWIN: Ma mir ca intereseaza pe cineva. Nu prea e cine stie ce poveste.

POSNER: Nici nu trebuie sa fie. Sunteti o vedeta.

IRWIN: Carteaai scris-o singur?

POSNER: Da. Bine, m-a ajutat si cineva de la ziar. Stati linistit, sunteti bine pus in pagina.

IRWIN: Si Hector?

(Posner nu spune nimic.)

POSNER: N-am pomenit nimic despre dumneavoastra si Dakin.

IRWIN: Nu s-a intamplat nimic intre mine si Dakin.

POSNER: Eu cred ca s-a intamplat.

IRWIN: Nu. Nu-i adevarat.

POSNER: Obisnuiati sa spuneti ca asta nu conteaza.

(pauza.)

POSNER: Va placea de el.

(Irwin nu raspunde.)

POSNER: Vreti sa vorbim despre asta?

IRWIN: Despre ce? Nu s-a intamplat nimic.

POSNER: Si el va placeanu? Spuneti-mi! Trebuie sa stiu.

IRWIN: De ce? De ce?

(pauza.)

IRWIN: Stai putin, ma inregistrezi?

(Posner nu zice nimic.)

IRWIN: Tu chiar ma inregistrezi Cum de ai ajuns in halul asta?

POSNER: Nu vor s-o tipareasca decat daca spuneti ceva.

IRWIN: Perfect.

POSNER: Aveti ocazia sa spuneti povestea in versiunea dumneavoastra.

IRWIN: Nu exista nici o poveste.

POSNER: Doar nu vreti sa pareti ca Hector.

IRWIN: N-am fost ca Hector. Si acum du-te in pula mea de-aici!

Trebuie sa ma reintorc in lumea lui Henric al VIII-lea, care dintr-odata imi pare foarte dragalasa.

(Pleaca cu caruciorul de langa Posner.)

REGIZORUL: Esti gata?

POSNER: Imi dati un autograf ?

(Posner ii intinde o carte de-a lui Irwin. Irwin ia cartea.)

IRWIN: Catre cine sa fie?

POSNER: Catre mine. David.

IRWIN: Nu ti-am spus niciodata David. Ti-am spus Posner. O sa scriu Pentru Posner. Si daca ti se pare neprietenosai dreptate, asa si e.

POSNER: Dar

(Posner iese. Irwin se pune in lumina.)

IRWIN: OK. Putem incepe.

REGIZORUL: Motor si actiune.

IRWIN: Suntem creduli, dar in alt mod ca in trecut. Cultul nostru s-a schimbatdar in nici un caz nu e mai rezonabi, mai intelept sau mai rational.

Credinta noastra e mai simpla.

Ei se inchinau sfinteniei, noi ne inchinam celebritatii. Ei venerau intens piosenia, noi veneram apatic vechimea. In catehismul nostru vechi e bine, mai vechi e si mai bine, antic e cel mai bine, cu un bonus pentru arheologie pentru ca e singurul punct in care Istoria incepe sa semene cu shopping-ul.

Pentru noi, lucrurile valoreaza mai mult decat oamenii.

Henric al VIII-lea a dizolvat manastirile, a expropriat terenurile bisericii si a interzis pelerinajul. Pe noi nu ne socheaza comunitatile risipite, chinurile martirilor sau interzicerea actului sfant al rugaciunii Nu. Pe noi ne socheaza pierderea lucrurilor.

Ceea ce e intr-un fel ironic, daca ne gandim ca la origini, viata monahala e fuga de lumea materiala.

In concluzie, putem afirma ca doar in momentul dizolvarii, manastirile s-au apropiat de idealul lor initial. Deci, multumita tiranului de Henric al VIII-lea, manastrilie si-a atins telul si apoteoza.

(Un moment de liniste.)

REGIZORUL: Minunat. Doar ca nu sunt foarte sigur de apoteoza.

IRWIN: E BBC2.

(Revenim in clasa. Hector e intr-o dispozitie sumbra, melancolica.)

POSNER: Apoteoza moment de maxima implinire

(Hector e cu gandurile in alta parte.)

Dom profesor. Apoteoza moment de maxima implinire.

HECTOR: Oh, da. Omul-dictionar. Bravo!

Acum. V-as ruga sa fiti putin atenti. Am sa vaam ceva foarteimportant sa va spun.

(Pauza.)

AKTHAR: Stim, dom profesor.

HECTOR: Oh.

DAKIN: O sa impartiti cursurile cu domnul Irwin.

HECTOR: Eh.

LOCKWOOD: De ce faceti asta, dom profesor ?

HECTOR: Asta ? Oh. Se pare ca e o chestiune ce priveste buna functionare a Orarului.

Bun. Ce voiam sa va spun e ca

LOCKWOOD: Dar, ce rost are? Cursurile dumneavoastra sunt total diferite de ale lui. Ethos-ul e total diferit.

TIMMS: Si noi savuram din plin contrastul.

CROWTHER: Ne delectam cu el.

LOCKWOOD: Yin si yang, dom profesor.

AKTHAR: Alb si negru.

TIMMS: Diversitate, dom profesor.

HECTOR: Shhhh, baieti. Shhhh. Cateodata cateodata ma coplesiti.

DAKIN: Oh, nu. Daca am vrea sa va coplesim am fi ca si Cordelia si n-am spune o vorba.

HECTOR: Nu vezi ca n-am dispozitia necesara pentru?

DAKIN: Ce dispozitie, dom profesor? Cea subjonctiva? Dispozitia posibilului? A lui ce-ar fi daca?

HECTOR: Gasiti-va ceva de lucru. Cititi.

LOCKWOOD: Sa citim? Haideti, dom profesor Nu e distractiv deloc.

AKTHAR: Plictisitor.

HECTOR: Distractiv? Asta sunt eu distractiv?

TIMMS: Azi nu. Deloc.

HECTOR: Asta credeti voi ca sunt cursurile mele? Distractie?

LOCKWOOD: Dar e bine. Distractia e buna. Intotdeauna ati spus ca..

POSNER: Nu sunt doar distractie, dom profesor.

AKTHAR: Vreti sa va cante Posner ceva? V-ati simti mai bine?

HECTOR: Liniste! Taceti din gura. Toti. LI-NI-STE!copii cretini.

Ce s-o fi intamplat? Cum dracului de-am ajuns sa-mi risipesc viata in locul asta nenorocit. N-a mai ramas nimic din mine. Plecati de-aici. Liberi. Plecati acasa.

(Hector pune capul pe catedra.

Baietii chicotesc. Dupa un timp isi dau seama ca vorbea serios.

Se simt rusinati. Scripps ii face semn lui Dakin ca Hector plange.

Scripps e cel mai aproape de Hector. Ar trebui sa-l atinga, sa-l consoleze, dar nu o face. Nici Dakin.

Posner e singurul care vine, ezitant, si-l bate pe spate pe Hector.)

POSNER: Dom profesor.

(Posner il mangaie stingher pe spate.)

SCRIPPS: Eu eram cel mai aproape de el. Ar fi trebuit sa intind mana, sa-l ating, sa-l consolez. Dar n-am facut-o. Nici Dakin. De fapt, nici unul dintre noi.

(Se uita la Dakin care-si intoarce privirea.)

SCRIPPS: Mai tarziu am scris totul in jurnal.

(Hector se ridica si-si sufla nasul.)

HECTOR: Nu stiu ce m-a apucat.

N-am de ce sa plang, n-am de ce sa ma lamentez.

Destul. Fara lacrimi. Intram in sezonul secetos

Iertati-ma, sunt doar un bosorog senil.

(Baietii sunt inca un pic jenati.)

TIMMS: Dom profesor, astia doi au pregatit ceva care o sa va inveseleasca.

DAKIN: Da. Un film, dom profesor.

HECTOR: Oh, un film. Minunat, minunat. Si fabuloasa suma de 50 de lire in pusculita.

DAKIN: (arata spre Scripps) El e femeia.

HECTOR: Dati-I drumul.

(Francesca Scripps, canta sonata Pathetique a lui Beethoven la pian. James Mason Dakin, schiopateaza. Merge spre pian.)

DAKIN: Francesca. Imi apartii. Trebuie sa fim impreuna pentru totdeauna. Stii asta, nu? Promite-mi ca o sa fii numai a mea. Promite-mi!

(Ea neaga usor din cap.)

DAKIN: Te incapatanezi? Foarte bine. Daca nu vrei sa-mi canti mine, nu vei mai putea sa-I canti nimanui.

(O loveste cu bastonul peste degete. Ea tipa si iese plangand din camera.)

HECTOR: Daca spun: concertul pentru pian al lui Grieg?

DAKIN/SCRIPPS: Nu, dom profesor.

HECTOR: Daca spun: Svengali?

DAKIN/SCRIPPS: (incep sa se felicite) Nu, dom profesor. Nu.

HECTOR: Dar daca spun 1945, James Mason si Anne Todd in Al Saptelea Voal?

DAKIN/SCRIPPS: Aww, dom profesor!

(Ceialti baieti se bucura de victoria lui Hector.)

HECTOR: Banii. Banii, baieti! 2 lire de caciula.

(Suna clopotelul. Baietii ies. Hector ramane singur la catedra.)

DIRECTORUL: Ti-a spus de ce se pensioneaza?

LINTOTT: Mai mult sau mai putin.

DIRECTORUL: Ma surprinde. Eu n-am zis nimanui nimic. Am avut o discutie cu el si i-am spus sa-si reconsidere situatia. M-as bucura sa se pensioneze.

LINTOTT: Da. Dar, el ar vrea sa mai ramana. D-asta am vrut sa va vorbesc.

DIRECTORUL: Vrei sa-ti spun ce e in neregula cu Hector ca profesor?

Nu ca n-ar avea rezultate. Are. Dar sunt nepredictibile si necuantificabile, iar in actualul sistem educational sunt inutile.

Sa presupunem ca-si face bine treaba, se poate. Dar, nu exista nici o metoda prin care sa-l pot evalua.

E inspirat, in mod sigur, dar cum cuantific asta?

Si in plus, n-are simtul masurii. Acum cateva saptamani l-am prins ca preda Franceza. Franceza! Cand el e profesor de Engleza.

Ieri dimineata, am auzit un baiat cantand. L-am chestionat si am aflat ca toata clasa stie versurile de la My way a lui Frank Sinatra.

Dorothy, ce legatura are Sinatra cu educatia?

Pe cale de consecinta, sunt bucuros ca si-a mangaiat elevii pe oute. Macar chestia asta o pot eticheta.

E o dovada de necontestat ca el trebuie sa ne paraseasca.

Am fost atat de fericit in noaptea cand Dna Armstrong mi-a dat vestea, ca, spre surprinderea ei a devenit si dansa o victima neputincioasa a hartuirii sexuale. Iti spun asta, ca sa intelegi cam cat de mult m-a bucurat informatia.

Bineinteles, n-o se le povestesc asta inspectorilor.

(Dna Lintott nu zice nimic.)

DIRECTORUL: Nu stiai? Nu ti-a spus de ce se retrage?

LINTOTT: Nu, asta nu.

DIRECTORUL: Am presupus ca stii.

LINTOTT: Nu.

DIRECTORUL: In orice caz, trebuie sa ramana intre noi. Secret.

LINTOTT: Si-a mangaiat elevii pe oute.

DIRECTORUL: N-as vrea sa spun mai mult. Ai fost si tu casatorita, stii la ce ma refer. Plus ca, asta s-a intamplat pe motocicleta. Gandeste-te la diferenta de varsta. La viteza! Stim cu totii cat de periculoasa e soseaua aia.

Nu, nu. E in interesul tuturor ca Hector sa se retraga in cel mai scurt timp.

(Directorul iese. Intra Irwin.)

DIRECTORUL: Irwin.

IRWIN: Domnule Director.

LINTOTT: Iarta-ma ca folosesc o expresie grosolana, dar e singura care exprima exact ceea ce vreau sa spun. Directorul nostru este o pizda proasta si condescendenta.

Ce parere ai despre Hector, crezi ca e un profesor bun?

IRWIN: Da, banuiesc dar ce stiu eu? De ce? Ce s-a intamplat?

LINTOTT: Nimic. Nimic. (Lintott da sa plece.) N-are el curs acum?

IRWIN: Ba da. Dar, nu stii? Imparte orele cu mine.

LINTOTT: Imparte? Cine a avut aceasta idee geniala? Nu-mi spune

(Lintott iese bombanind. Intra Baietii, urmati de Hector. Se asaza in banci. Au un aer trist.)

IRWIN: Vreti sa incepeti dumneavoastra?

HECTOR: Cum vrei.

IRWIN: De obicei cum incepeti? E totusi cursul dumneavoastra. Cultura Generala.

HECTOR: Baietii decid. Intreaba-I pe ei.

IRWIN: Bun. Ce propuneti ?

(Baietii nu raspund.)

HECTOR: Haideti, dragii mei, nu mai fiti bosumflati.

DAKIN: Nu stim ai cui suntem, dom profesor. Ai dumneavoastra sau ai domnului Irwin.

IRWIN: Conteaza?

TIMMS: Bineinteles, dom profesor. Depinde cum ne vreti: visatori, sau cinici?

HECTOR: Va vrea bine crescuti, naparca mica si obraznica ce esti.

(Il loveste cu manualul.)

TIMMS: Uitati-va, dom profesor. Sunteti martor. Da in noi. Ar putea fi dat afara pentru asta.

IRWIN: Hai, gatapotoliti-va.

Ma gandeam ca am putea vorbi despre Holocaust.

HECTOR: Doamne iarta-ma! Oroarea asta e in programa?

IRWIN: Sigur. Programa include si cel de-Al Doilea Razboi Mondial.

HECTOR: Se poate, se prea poate.

IRWIN: Desi, intrebarile de la examen nu se limiteaza la un anume curriculum.

HECTOR: Dar cum poti sa predai despre Holocaust?

IRWIN: Uite, asta e o intrebare buna. Poti ai dreptul sa predai despre Holocaust?

AKTHAR: Are cauze. Are consecinte. E un subiect ca oricare altul.

SCRIPPS: Nu ca oricare altul, fii serios. Nu ca oricare altul.

AKTHAR: Nu, dar e o tema de discutie.

HECTOR: Acum se fac si excursii cu scoala, nu? La Auschwitz. La Dachau. M-am intrebat intotdeauna unde isi mananca sandwich-urile, unde-si beau sucul?

CROWTHER: La centrul de informatii pentru turisti. Exact ca in oricare alt loc.

HECTOR: Isi fac poze cand sunt acolo? Zambesc? Se tin de mana? Nimic nu mi se pare cuviincios. Asa cum si intrebarile pe tema asta la examen mi se par necuviincioase.

Cum poti sa scrii un eseu, oricat de bun ar fi, fara sa minimalizezi suferinta?

IRWIN: E o chestiune de tact.

HECTOR: Nu de tact. De decenta.

LOCKWOOD: N-ai putea scrie ca Holocaustul depaseste cu mult limitele imaginabile ale suferintei, si ca singurul raspuns adecvat este tacerea?

DAKIN: Da. Totusi, ai putea da raspunsul asta la foarte multe intrebari. Nu?

HECTOR: Asa e Dakin. Din nefericire asa e.

DAKIN: Ce nu poate fi spus trebuie tinut in tacere.

(Hector mormaie si-si pune capul pe catedra.)

Am zis corect, nu? Wittgenstein.

IRWIN: Da, foarte bine.

HECTOR: Nu. Nu e foarte bine e meschine usuratic. E jurnalism.

DAKIN: Dar dumneavoastra ne-ati invatat asta.

HECTOR: Nu, nu eu te-am invatat. Wittgenstein, in mod sigur, nu si-a extirpat gandul asta din suflet ca tu sa-l transformi intr-un slogan dragalas. Cum poti sa nu vezi asta? Te credeam mai istet.

DAKIN: Inteleg, dom profesor. Numai ca nu sunt de acord. Nu mai sunt de acord.

TIMMS: Dom profesor

(Hector are capul in palme.)

HECTOR: Da?

TIMMS: Ne-ati spus mai demult vorbeam de transeene-ati spus ca moartea unui om spune mai mult decat a unui batalion intreg...si ca nu poti empatiza cu omorul in masa, ca e statistica.

POSNER: Doar ca evreii n-au murit pur si simplu. Au fost procesati. Carne procesata. Asta-I diferenta.

IRWIN: Bine puncat.

HECTOR: Nu, nu-I bine punctat. Posner n-a punctat. A vorbit din suflet!

DAKIN: Dar? Sa presupunem ca primim o intrebare despre Hitler si cel de-Al Doilea Razboi Mondial si folosim ideea domnului Irwin, cum ca Hitler nu e un monstru dement ci un om de stat

HECTOR: Un om de stat?

IRWIN: Nu om de stat, Dakin, un politician. N-as spune ca a fost un om de stat.

DAKIN: Un politician, atunci. Ce-I drept unul haotic si impulsiv, dar care functioneaza pe directia politicii externe traditionale a Germaniei

IRWIN: Da?

DAKIN: Am putea spune ca lagarele de concentrare trebuie puse in contextul viziunii lui de politica externa.

(Pauza.)

IRWIN: Cred ca ar fi inoportun.

HECTOR: Inoportun? Inoportun?

IRWIN: In primul rand, nu ar fi adevarat.

SCRIPPS: Ce conteaza adevarul? Credeam ca deja am stabilit, cel putin in ceea ce priveste examenul de admitere, ca adevarul e irelevant.

HECTOR: De ce nu puteti sa condamnati odata lagarele de concentrare ca fiind o oroare de o inimaginabila cruzime.

(Baietii se amuza, jenati.)

LOCKWOOD: N-are nici un rost, dom profesor. Toti o sa scrie asta. E raspunsul standard. Lagarele de concentrare, ceva fara precedent, genocid, etc. etc. etc.

HECTOR: Nu. Nu-ti dai seama ca pana si sa zici etcetera e monstruos? Etcetera ar fi zis si nazistii, ar fi redus genocidul la o simpla abreviere verbala.

LOCKWOOD: Bine, poate nu etcetera. Dar, trebuie sa abordam intr-un mod original subiectul. Poate, sa vedem ce precedent exista si sa dam Holocaustului proportia corecta.

SCRIPPS: Proportia corecta!?!

DAKIN: Ok, nu proportia. Sa-l punem in context.

POSNER: Dar a pune ceva in context e primul pas spre a recunoaste ca poate fi inteles si explicat. Si daca poate fi explicat, inseamna ca poate fi si justificat.

RUDGE: Tout comprendre cest tout pardonner.

(Hector isi da o palma in cap.)

IRWIN: Foarte bine, Posner.

POSNER: Nu, nu e foarte bine. Chiar vorbesc serios.

DAKIN: Ce voiam sa spun prin a-l pune in contextE exact ca la Dizolvarea Manastirilor. Adica, manastirile au fost dizolvate si pana la Henric al VIII-lea. Zeci de manastiri.

POSNER: Da. Deosebirea e ca eu nu mi-am pierdut rudele la Dizolvarea Manastirilor.

IRWIN: Bine punctat.

SCRIPPS: Nu mai spuneti Bine punctat. Nu-I bine punctat. E autentic, e adevarat. Pentru dumneavoastra Holocaustul e doar un subiect ca oricare altul.

IRWIN: Nu. Dar asta e Istorie. Distantati-va de evenimente.

(Suna clopotelul.)

IRWIN: Mi se pare ca a mers destul de bine.

HECTOR: Papagali! Tout comprendre cest tout pardonner. Ugh.

IRWIN: Sunt pe drumul cel bun. Cred ca au inteles in sfarsit ideea.

HECTOR: Stii care e partea cea mai proasta Imi doream ca ei sa faca pe grozavii, sa intervina cu citatul perfect. Imi doream sa fie competitivi.

Cred ca a sosit timpul sa ma retrag.

(Hector si Irwin ies. Intra Scripps si Dakin.)

DAKIN: Chiar nu inteleg. Niciodata nu mi-am dorit mai mult sa fac pe plac cuiva, ca acum cu Irwin. Bine, excluzand femeile.

SCRIPPS: Eu inca nu ma pot obisnui cu treaba cu inventatul. Sa argumentezi ceva in care nu crezi, doar de dragul de a fi original. Asta nu e Istorie, e jurnalism.

DAKIN: Stai sa vezi cum e cu sexul. Inventezi tot timpul. Incerci sa pari interesant, rebel. Gagicile innebunesc la fazele astea. Iti spun eu, Istoria e sex.

SCRIPPS: Vorbim.

Oricum, n-o sa am parte prea curand, nu? Cat inca e Dumnezeu in peisaj.

DAKIN: Hector nu ma mai iubeste.

SCRIPPS: Norocul tau.

DAKIN: Crede ca am dezertat la inamic.

SCRIPPS: Am observat ca s-au rarit si plimbarile cu motorul.

DAKIN: Nu. Aia e altceva. O sa plece din scoala, stiai?

SCRIPPS: Profu?

DAKIN: Sa nu mai zici. Stiu de la Fiona.

SCRIPPS: Il dau afara? Cine s-a plans?

(Dakin ridica din umeri.)

SCRIPPS: D-aia nu ne mai scoate el la plimbare

DAKIN: Saracul Dar, sa stii ca intr-un fel nu-mi pare rau.

SCRIPPS: Normal ca nu. Gata cu masajul genital la 100 km la ora.

DAKIN: Gata cu abuzurile

(Pauza.)

DAKIN: Auzicrezi ca suntem marcati pe viata?

SCRIPPS: Sa speram ca da. Poate asa o sa devin si eu Marcel Proust.

(In biroul directorului.)

DIRECTORUL: Am primit o scrisoare de la parintii lui Posner. Un cuplu fermecator. Evrei, bineinteles. Tatal pensionar, fost negustorPosner ecum ar veniun copil facut la batranete.

IRWIN: E inteligent.

DIRECTORUL: Evreii sunt, de regula. Inteligenta e fructul discriminarii, se pare. Scrisoarea e apropos de Holocaust.

IRWIN: A aparut in discutie.

DIRECTORUL: Cum, de altfel, e si normal. Un moment definitoriu. Un punct de cotitura, o linie de demarcatie. Inainte si dupa.

Totusi, Posner-pere, usor surescitat, are niste mici obiectii fata de remarca ta, cum ca ar trebui sa dam Holocaustului proportia corecta.

IRWIN: N-am spus chiar

DIRECTORUL: Domnul Posner il defineste ca pe un eveniment istoric unic care nu poate fi, in nici un caz, comparat cu Dizolvarea Manastirilor.

Ei bine, ce om intreg la minte ar propune comparatia?

IRWIN: E adevarat ca am discutat despre cum ar trebui atacat subiectul la examen

DIRECTORUL: Ai mentionat totusi ca e un eveniment regretabil, nu ?

(Irwin tace.)

Sper din tot sufletul ca n-ai insinuat ca nu a existat.

IRWIN: Nu, nu. Doar ca baietii se intrebau..

DIRECTORUL: (brusc nervos) Nu conteaza ce se intrebau ei! Ma intereseaza ce le spuneai tu!

IRWIN: Le spuneam, ca exista feluri in care pot aborda problema, evitand lamentarile. Datoria istoricului

DIRECTORUL: Irwin. Ma fut in el de istoric.

Am doi parinti evrei care ameninta ca ma reclama la primarie. Le-am explicat ca esti tanar, fara experienta ca iti doresti ca baietii sa se descurce bine la examen, si ca entuziasmul ti-a dereglat simtul proportiilor.

O sa le trimiti o scrisoare in care-ti ceri scuze.

IRWIN: Da.

DIRECTORUL: Parca ti-am sugerat sa-ti lasi mustata?

(Posner canta o strofa din Sing as we go de Gracie Fields.)

IRWIN: Le povestesti tot ce se intampla la scoala?

POSNER: Taica-meu e batran. Il intereseaza. Am zis doar ca Holocaustul e un fapt istoric ca oricare altul. Si unchiu-meu m-a pocnit.

IRWIN: Imi pare rau. E vina mea. Am fost prealipsit de compasiune, cred. Holocaustul nu e inca o notiune abstracta, cu timpul insa va deveni.

(Pauza.)

POSNER: Dom profesor, nu vreau s-o tin langadar, daca totusi vine vorba de Holocaust?

IRWIN: Acasa?

POSNER: Nu, la examen.

IRWIN: Surprinde-i. Esti evreu. Ti se permite orice.

POSNER: Nu-ti trimit lucrarile acasa, nu?

(Intra Dakin si Scripps.)

DAKIN: In slujba Majestatii Voastre.

IRWIN: (In drum spre iesire.) Asa zisele eseuri sunt pe catedra.

(Irwin iese.)

DAKIN: Chiar mi-a facut placere sa-l scriu pe asta. Cred ca incep sa ma prind. Manipulezi faptele, e ca un joc.

(Se uita pe lucrare sa vada ce nota a luat.)

DAKIN: Cacat. Nu lasa deloc de la el. Lucid si pana la un punct convingator, dar daca ai ajuns la o concluzieeu n-am prins-o

SCRIPPS: Ai observat ceva ciudat la scrisul tau?

DAKIN: Ce?

SCRIPPS: Incepe sa semene cu al lui.

DAKIN: Nu o fac constient, sa stii.

SCRIPPS: Si tu scrii la fel ca el.

POSNER: Nu. Dakin scrie ca el. Eu scriu ca Dakin.

DAKIN: Face minuni pentru viata sexuala.

Se pare ca vorbesc non-stop numai despre el, cel putin asa zice Fiona. Singurul moment cand tac din gura e cand ne-o punem.

SCRIPPS: Ti-ai pune-o cu el?

DAKIN: M-am intrebat si eu asta. Cred ca da. Ar rasari soarele si pe strada lui. E doar o laba, pana la urma.

SCRIPPS: Ce te face sa crezi ca el si-ar pune-o cu tine?

(Dakin zambeste.)

Cacanar arogant.

DAKIN: Arhiepiscopul de Canterbury stie ca vorbesti asa urat?

SCRIPPS: Deci cu Fiona, pe Frontul de Vest, iti merge bine Ai gasit o bresa.

DAKIN: Am gasit o bresa. Am semnat armistitiul. Tratatul de la Versailles. Acum e Republica Weimer.

SCRIPPS: Decadenta?

(Dakin da din cap zambind.)

POSNER: Nu te sperie gandul ca se va termina repede?

DAKIN: Ce, sexul?

POSNER: Vreau sa zic, ce viitor ai cu ea?

DAKIN: Un viitor care continua pe directia asta: Sex.

(Pleaca spre iesire.)

Imi place de elmi-as dori ca si lui sa-i placa de mine.

(Dakin iese.)

POSNER: Irwin sigur il place. Rareori se uita la altcineva.

SCRIPPS: De unde stii?

POSNER: Pentru ca si eu fac la fel. Privirile noastre se intalnesc cand ne uitam la Dakin.

SCRIPPS: Oh, Poz, o sa treaca.

POSNER: Da, e doar o faza. Cine zice ca vreau sa treaca? Totusice chin, ce chin.

SCRIPPS: Hector ti-ar spune ca e singura educatie care conteaza.

POSNER: Pacat ca nu se dau si note.

(Hector, Irwin si Dna Lintott stau la un birou. Simularea examenului.)

IRWIN: Daca