turism cultural in centre istorice urban

8/15/2019 Turism Cultural in Centre Istorice Urban

1/25

1

TURISM CULTURAL ÎN CENTRE ISTORICE URBANE DE DIMENSIUNI MICI ŞI MEDII

- DIRECŢII DE ACŢIUNE ARHITECTURAL URBANISTICE -STUDII DE CAZ DIN ROMÂNIA

VOLUMUL I (I din II)

1

I. ASPECTE RELEVANTE ALE TURISMUL CULTURAL

I.1. Apariţia şi evoluţia turismului în timpI.1.1. Scurtă incursiune în istoria turismuluiI.1.2. De la turismul de masă la turismul cultural

I.2. Tipuri şi forme de turism – trăsături, interferenţe, tendinţeI.2.1. Tipuri şi forme de turismI.2.2. Tipuri alternative de turism – interconexiuni

I.2.3. Piaţa turistică internaţională: evoluţie si tendinţe

I.3. Apariţia şi evoluţia turismului culturalI.3.1. Incursiune în apariţia şi motivaţia turismului culturalI.3.2. Creşterea producţiei culturaleI.3.3. Convergenţa turismului şi a culturii

I.4. Turismul cultural (urban) - definiţii şi clasificăriI.4.1. O încercare de definire a turismului culturalI.4.2. Clasificarea definiţiilor turismului culturalI.4.3. Definirea turismului cultural urban

I.4.4. Tipuri de oraşe pentru turismul cultural urbanI.4.5. Turismul cultural urban: o piaţă în creştereI.4.6. Natura schimbătoare a turismului culturalI.4.7. Evenimentul de capitală culturală europeană

I.5. Profilul turistului culturalI.5.1. Statistici asupra turismului culturalI.5.2. Contextul social al turismului culturalI.5.3. Tipologia turistului cultural

I.6. Impactul turismului culturalI.6.1. Impactul economic al turismului culturalI.6.2. Impactul turismului cultural asupra culturiiI.6.3. Cosmetizarea culturilor

I.7. Turismul în RomâniaI.7.1. Apariţia şi evoluţia turismului românescI.7.2. Potenţialul turistic în RomâniaI.7.3. Tipuri şi forme de turism în RomâniaI.7.4. Impactul integrării României în Uniunea Europeană asupra turismuluiI.7.5. Tendinţe ale dezvoltării turismului românesc

1 Aspecte relevante din literatura de specialitate, concepte esenţiale, sinteze şi concluzii la studiile de caz analizate în

detaliu în volumul de anexe.


2/25

2

II. POTENŢIALUL TURISTIC ÎN CENTRE ISTORICE URBANE

II.1. Literatura de specialitate: investigaţii şi impactII.1.1.Bunurile de patrimoniu tangibileII.1.2. Produse de turism culturalII.1.3. Evaluarea potenţialului turistic

II.2. Metodologia de evaluare a potenţialului turistic la o destinaţie de patrimoniu culturalII.2.1. Modelul competitivităţii unei destinaţii de turism II.2.2. Modelul matricei de potenţial turisticII.2.3. Fişă tip de indicatori de turism de patrimoniu culturalII.2.4. Adaptarea şi contribuţia la metoda matricei de potenţial

II.3. Studii de caz: centre istorice urbaneII.3.1. Noţiunea de centru istoric urbanII.3.2 Elemente de atracţie turistică în centre istorice urbaneII.3.3. Date statistice cu privire la activitatea turistică din centre istorice urbane din România

II.3.4. Clasificarea oraşelor istorice din RomâniaII.3.5. Sinteze studii de caz - centre istorice urbane din România II.3.6. Concluzii asupra potenţialului turistic în centre istorice urbane mici şi medii dinRomânia

III. CAPACITATEA DE ABSORBŢIE A DEZVOLTĂRII TURISTICE ÎN CENTREISTORICE URBANE

III.1. Literatura de specialitate: direcţii şi influenţeIII.1.1. Aspecte legate de componenta urbanistică

III.1.1.1. Organizarea traficului urban

III.1.1.2. Spaţii şi trasee pietonaleIII.1.2. Aspecte legate de componenta esteticăIII.1.2.1. Intervenţii asupra structurii urbaneIII.1.2.2. Intervenţii de arhitectură în mediul protejat urban

III.1.3 Aspecte legate de componenta socialăIII.1.3.1. Restructurarea funcţională în centre istoriceIII.1.3.2. Modelul oraşului turistic–istoricIII.1.3.3. Infrastructura turistică

III.2. Model de analiză pentru evaluarea capacităţii de absorbţie a dezvoltării turistice încentre istorice urbane

III.2.1. Starea de conservare a centrului istoricIII.2.2. Legătura centrului istoric cu restul oraşuluiIII.2.3. Elemente proxime centrului istoric (zona de protecţie)III.2.4. Traficul urban în centrul istoricIII.2.5. Integrarea funcţiilor turisticeIII.2.6. Imaginea urbană istoricăIII.2.7. Elemente de detaliu arhitectural-urbanistice

III.3. Studii de caz: centre istorice urbane din Transilvania – comparativ cu centre istoricedin sud-estul Europei

III.3.1. Regiunea Transilvaniei în România şi context EuropeanIII.3.2. Sinteze studii de caz – centre istorice urbane


3/25

3

III.3.2.1.a. Oraşul istoric Petrovaradin (Serbia)III.3.2.1.b. Oraşul istoric Alba IuliaIII.3.2.2.a. Oraşul istoric Novi Sad (Serbia)III.3.2.2.b. Oraşul istoric Baia MareIII.3.2.3.a. Oraşul istoric Pécs (Ungaria)III.3.2.3.b. Oraşul istoric SibiuIII.3.2.4.a. Oraşul istoric Sümeg (Ungaria)III.3.2.4.b. Oraşul istoric Cisnădie

VOLUMUL II (II din II)2 – VOLUM ANEXE FIŞE DE STUDII

EVALUAREA POTENŢIALULUI TURISTIC - FIŞE STUDII DE CAZ(anexe aferente capitolului II din volumul I)

- ZONA TRANSILVANIEI:- Oraşul istoric Alba Iulia- Oraşul istoric Baia Mare

-

Oraşul istoric Sibiu- Oraşul istoric Cisnădie- Oraşul istoric Sălişte

- ZONA MOLDOVEI:- Oraşul istoric Botoşani- Oraşul istoric Suceava

- ZONA BANAT-MUNTENIA:- Oraşul istoric Câmpulung Muscel- Oraşul istoric Drobeta Turnu Severin

- ZONA DOBROGEI:- Oraşul istoric Sulina

EVALUAREA CAPACITĂŢII DE ABSORBŢIE A INFRASTRUCTURII TURISTICE -FIŞE STUDII DE CAZ (anexe aferente capitolului III din volumul I)

- ZONA TRANSILVANIEI:- Oraşul istoric Alba Iulia- Oraşul istoric Baia Mare- Oraşul istoric Sibiu

-

Oraşul istoric Cisnădie

2 Analiza detaliată a centrelor istorice de la studiile de caz, ca bază pentru sintezele, analizele şi concluziile din

volumul principal.


4/25

4

REZUMATUL LUCRĂRII DE DOCTORAT

Subiectul lucrării de doctorat s-a concentrat pe studiul Turismului cultural în centre istoriceurbane de dimensiuni mici şi medii, obiectivul principal al acestui demers fiind propunerea unordirecţii de intervenţie arhitectural-urbanistică în dezvoltarea turistică a centrelor istorice urbane,

cu aplicabilitate pentru studii de caz de pe tot teritoriul României.Turismul şi patrimoniul cultural stau la baza a două domenii majore, de sine stătătoare,puternic dezvoltate şi complexe, aflate totodată într-o continuă schimbare datorită evoluţieiconceptelor care le guvernează. Adesea aceste domenii acţionează în paralel, urmându-şi fiecarepropriul drum, deşi interferează pe anumite paliere prin prezenţa unor elemente comune, precumvalorile de patrimoniu care la un moment dat devin atracţii pentru turism. Apar astfel zone deconfluenţă, unde turismul se bazează pe, şi descoperă valorile de patrimoniu, iar patrimoniul estevalorificat prin vizitarea turiştilor. Motivaţia cercetării prezentate în această lucrare se găseşte în aspectele contradictorii care apar în relaţia dintre dezvoltarea turismului cultural (mai precisdezvoltarea infrastructurii turistice specifice) şi valoarea obiectivelor de patrimoniu (mai precistrăsăturile lor specifice demne de a fi conservate). În acest context, scopul acestei cercetări se

concentrează pe conturarea şi identificarea intervenţiilor arhitectural-urbanistice efectuate în scopturistic, astfel încât acestea să nu afecteze valorile de patrimoniu, cu exemplificare pentruansamblurile de centre istorice urbane de dimensiuni mici şi medii. Astfel, pe parcursul lucrării s-a propus o metodologie de lucru pentru determinarea direcţiilor de intervenţie în dezvoltareaturistică în centre istorice urbane din perspectiva durabilităţii. În primul rând, a fost preluat şiadaptat pentru centre istorice urbane modelul matricei de potenţial turistic dezvoltat de cătreMcKercher şi du Cros - ca primă fază în conturarea nivelului de turism latent la o destinaţieculturală. Aplicarea şi dezvoltarea acestui model, bazat pe aprecierea relaţiei de ponderare întreatracţia de piaţă şi capacitatea de absorbţie a intervenţiilor turistice într-o destinaţie de patrimoniu,este urmată de propunerea concretă a unei metodologii de lucru în vederea integrării intervenţiilorarhitectural-urbanistice necesare dezvoltării unei infrastructuri turistice în centre istorice urbane,

pe baza evaluării capacităţii de absorbţie a centrului istoric la dezvoltarea turismului.În contextul anterior conturat, lucrarea prezentă aduce o serie de contribuţii la

problematica dialogului între turism şi patrimoniu, atenţia concentrându-se mai ales asupraaspectelor arhitectural-urbanistice în centre istorice urbane. În acelaşi timp, amploarea şicomplexitatea studiilor de caz alese contribuie nemijlocit la aprofundarea cercetării în aceastădirecţie de studiu, oferind o bază pentru intervenţii practice în domeniu.

***

Prezenta lucrare de doctorat este alcătuită din două volume. Primul volum cuprindeaspecte relevante din domeniul patrimoniului de arhitectură şi al turismului cultural, trecând în

revistă principalele aspecte tratate în literatura de specialitate, discutând conceptele esenţiale şimetodele de studiu propuse, şi prezentând sinteze şi concluzii ale unui număr de studii de caz,alese dintre centrele istorice urbane mici şi medii din România. Primul volum curpinde trei părţi,cu privire la caracteristici esenţiale ale turismului cultural în capitolul 1, potenţialul turistic încentre istorice urbane în capitolul 2 - cu o investigare a literaturii de specialitate, preluarea,adaptarea şi îmbunătăţirea unui model de evaluare a potenţialului turistic, testat pe centre istoriceurbane româneşti de dimensiuni mici şi medii şi, în ultimul capitol, 3, capacitatea de absorbţie adezvoltării turistice în centre istorice urbane - cu o investigare a literaturii de specialitate şipropunerea unui model de evaluare a capacităţii de absorbţie în centre istorice urbane, aplicat lastudii de caz din Transilvania, comparativ cu studii de caz sud-est europene. Al doilea volum allucrării cuprinde anexe, concretizate prin fişe de studiu care prezintă detaliat cazurile centreloristorice urbane studiate, care formează baza pentru sintezele, analizele şi concluziile din primulvolum al lucrării.


5/25

5

În Capitolul I, cercetarea se axează în primul rând pe prezentarea caracteristiciloresenţiale ale turismului (şi ale turismului cultural), cu accent asupra acelor aspecte care au impactasupra valorilor de patrimoniu cultural. Fiind vorba despre un subiect puţin considerat în legăturăcu oraşele istorice româneşti, subiect care tratează atât aspecte de arhitectură şi urbanism, cât şiaspecte legate de turism, necesitând astfel o abordare pluridisciplinară, a apărut necesară încă dela început efectuarea unei examinări detaliate în sfera turismului, pentru a vedea cum a apărut şi aevoluat turismul, cu ce anume se ocupă turismul, ce fel de forme şi tipuri de turism există, dacă şicum interferează acestea între ele, ce înseamnă turismul cultural şi turistul cultural, ce fel deimpact are turismul asupra resurselor folosite (inclusiv asupra patrimoniului arhitectural), şi, nu înultimul rând, situaţia prezentă din România, ca necesitate a investigaţiei subiectului şi în ţaranoastră.

Argumentarea prezenţei arhitecturale în turism apare încă din 1856, când John Ruskinoferă în mod indirect un răspuns la întrebarea referitoare la relaţia dintre arhitectură şi turism,menţionând că: „Arhitectura este arta care aşează şi împodobeşte edificiile ridicate de om pentruorice fel de utilizare, astfel încât perceperea lor să contribuie la sănătatea sa mintală, puterea şi

plăcerea sa”,3 având astfel tranziţia de la arhitectură către domeniul turismului, incluzândplăcerea, detaşarea şi relaxarea aduse de către actul călătoriei. Diferite forme de călătorie au

existat încă din cele mai vechi timpuri, chiar şi pentru plăcere, relaxare şi cunoaştere, fenomenulturistic, aşa cum este cunoscut în prezent, având o expansiune explozivă ca efect al revoluţieiindustriale, cu impact asupra tehnologiei şi dezvoltării industriei transporturilor. Diferite forme şitipuri de turism au dat dovadă de mare varietate şi diversitate pe parcursul timpului, acestea fiindde altfel interconectate între ele: în acest context, turismul cultural interferează cu turismul deagrement (sub aspect distractiv, dar şi educativ), cu turismul de afaceri sau cu tipuri noi de turismcare implică protejarea resurselor culturale (de ex. ecoturism), dar şi cu turismul de pelerinaj,agroturismul şi turismul de odihnă şi recreere.

Cum a apărut însă turismul cultural, aşa cum este fenomenul cunoscut în prezent ?Turismul cultural a apărut şi s-a dezvoltat iniţial ca un panaceu la efectele nedorite ale turismuluide masă, prin transformarea culturii în atracţie turistică, deşi în timp a adus propriile sale

probleme, de care se ocupă astăzi nenumărate studii în domeniu, printre care şi lucrarea de faţă.Referitor la definirea turismului cultural, considerând multitudinea de definiţii propuse,împărţite pe categorii şi nu numai, apare oportună crearea sau alegerea unei definiţii caresă servească scopului lucrării de faţă, aşa cum nenumărate asociaţii şi organizaţii de profilşi-au elaborat propriile definiţii de lucru, pornind de la conceptul general al turismuluicultural. Se remarcă însă definiţia particulară pe care o dă ICOMOS în 1976 în special cu privirela monumente şi situri, acestea fiind menţionate ca resursă culturală de sine stătătoare printremulte altele. În acelaşi timp, se observă accentul care cade pe eforturile de întreţinere şi protecţieale monumentelor şi siturilor istorice în scopul valorificării turistice, după cum se poate vedea:„Turismul cultural este acea formă de turism al cărui scop este, printre multe altele,descoperirea de monumente şi situri. Turismul cultural exercită asupra acestora din urmă un

efect pozitiv, în măsura în care şi contribuie, pentru a-şi satisface propriile interese, laîntreţinerea şi protecţia acestora. Datorită beneficiilor socio-culturale şi economice pe care leoferă populaţiilor implicate, această formă de turism justifică de fapt eforturile de întreţinere şide protecţie pe care comunitatea umană le pretinde” (Carta Turism Cultural, ICOMOS, 1976).

Astfel, definirea turismului cultural a fost acceptată pentru studiu ca formă de turism careimplică şi descoperirea de monumente şi situri, asupra cărora exercită un efect pozitiv,contribuind pentru propriile interese la întreţinerea şi protecţia acestora. Definiţia turismuluicultural oferită de către ICOMOS întruneşte toate elementele existente în relaţia dintre turism –patrimoniu construit (monumente şi situri) – conservarea şi protejarea acestora (întreţinere şiprotecţie). În acest context, apare firesc a considera potrivită pentru studiul de faţă această

3 John, Ruskin, The seven lamps of architecture, John Wiley & Son, New York, 1865, p. 7: “ Architecture is the art

which so disposes and adorns the edifices raised by man for whatsoever use, that the sight of them contribute to hismental health, power and pleasure.”


6/25

6

definiţie pentru turism cultural, având în vedere că include în discuţie cei trei piloni ai actualeicercetări: turism, patrimoniu construit, conservare şi protecţie.

În urma analizei unor aspecte care ţin de natura şi situaţia practicanţilor de turism cultural(şi nu numai), se poate completa tabloul aferent turismului cultural prin intermediul introspecţieiasupra tipurilor de turişti care frecventează atracţii culturale. Referitor la profilul turistuluicultural, în general acesta se recunoaşte ca fiind o persoană elevată, cu un nivel de educaţie şi devenit relativ înalt, adesea cu ocupaţii în domenii culturale (sau cel puţin conexe). În timp însă,tipologia turistului cultural reflectă diferite niveluri de implicare în consumul cultural, în funcţiede motivaţia personală. În acest context, dezvoltarea turismului cultural capătă noi coordonate,exitând o legătură nemijlocită între natura vizitatorilor şi amploarea fenomenului turistic la odestinaţie de patrimoniu cultural.

În continuare, dintre aspectele esenţiale referitoare la turismul cultural, se remarcă punctulnevralgic din sfera impactului dezvoltării turismului. Impactul economic al dezvoltării turismuluicultural se prezintă versus impactul fenomenului turistic asupra culturii, cu accent pe procesul decosmetizare al culturii ca necesitate în consumul acesteia de către turişti, cu efect ulterior şi asupraautenticităţii. Ca impact al turismului cultural, este evidentă importanţa turismului (şi rolul săupozitiv) ca pârghie economică potenţială în dezvoltarea şi planificarea unei destinaţii de

patrimoniu cultural, prin profitul financiar obţinut. In acelaşi timp însă, impactul fenomenuluituristic asupra culturii nu este întotdeauna benefic. Având în vedere ponderea deosebită pe care oare cultura în această discuţie, formând baza pentru subiectul turismului cultural, un accent aparteşi o detaliere implicită cade asupra impactului socio-cultural, cu precădere asupra problemelorautenticităţii şi ale comercializării (turistificării) culturii şi relaţia sa cu turismul cultural.Transformarea bunurilor culturale în produse culturale cosmetizate, amenajate cât mai atrăgătorpentru consumul de către turişti, este un proces prin care cultura poate suferi transformăriimportante, conturându-se adesea o zonă de divergenţă între cele două domenii. Acest aspectcontradictoriu, care în unele situaţii afectează bunurile de patrimoniu care formează chiaratracţiile majore - baza activităţii turistice, a declanşat de fapt obiectivul prezentei cercetări şianume găsirea modalităţii celei mai potrivite de conciliere între intervenţiile survenite în urma

dezvoltării turismului şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural. O justificare se găseşte şiîn faptul că scopul nu este ca patrimoniul să fie păstrat îngheţat într-o anumită fază, ca un muzeu,ci ca transformările să fie lăsate să se abată asupra sa fără a-i afecta însă trăsăturile de valoare. Lareproşurile aduse impactului negativ al turismului asupra obiectivelor de patrimoniu, s-a punctatla un moment dat faptul că asupra acestora s-au abătut în timp nenumărate catastrofe, şi războaie,şi cutremure, şi inundaţii, şi în ciuda caracterului lor negativ, fiecare a lăsat o amprentă pozitivă,foarte admirată în prezent. În acest sens, de ce să nu poată fi privit şi turismul în acest fel, ca unfenomen care este specific epocii şi este firesc să se întâmple, încercând binenţeles ca dezvoltareasa să nu afecteze tocmai valorile de patrimoniu.

Un ultim aspect cu privire la domeniul turismului face referire la dezvoltarea sa înRomânia. Existenţa turismului în teritoriul românesc are o bogată tradiţie şi înainte de revoluţia

din 1989 (de ex. turism montan, balnear, de litoral), dar integrarea în Uniunea Europeană adeterminat susţinerea turismului ca axă prioritară de dezvoltare prin Programul OperaţionalRegional, implicând astfel restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural cadomeniu subordonat procesului turistic.

În acest sens, se poate remarca din seria de enumerări făcute atât pentru lucrările eligibilede intervenţie, cât şi pentru indicatorii urmăriţi pentru monitorizare şi evaluare, cum toateaspectele care ţin de lucrările de restaurare sunt subordonate turismului, fără a exista o direcţie deacţiune care să evaluaze în prealabil dacă acest turism are exclusiv un efect benefic asuprapatrimoniului, sau poate avea în unele situaţii şi aspecte negative care afectează chiar valorile depatrimoniu (teoretic, tocmai acele valori care atrag turiştii, dar care riscă să fie distruse printurism). Aceste constatări confirmă faptul că ceea ce se întâmplă în prezent în România, porneşte,în mod atipic, de la dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, care la un moment dat, printredomeniile de intervenţie cuprinde şi restaurarea şi valorificarea (ce-i drept durabilă !) apatrimoniului cultural. În momentul subordonării acestei activităţi turismului, accentul cade


7/25

7

asupra modalităţilor de a atrage turiştii cât mai repede şi uşor (după cum indicatorii şi obiectivelesugerate dovedesc), existând riscul de a fi ignorate exact acele valori culturale care constituieprincipalele surse de atracţie, dar care dintr-o înţelegere deficitară pot fi valorificatenecorespunzător, uneori chiar distruse definitiv.

Această direcţie de intervenţie, cu privire la modalităţile de restaurare şi valorificareadurabilă a patrimoniului cultural, cât şi crearea/ modernizarea infrastructurilor conexe va facesubiectul cercetării în lucrarea de faţă, în ideea de a aduce restaurarea şi valorificareapatrimoniului cultural în prim plan, ca domeniu de sine stătător, şi nicidecum subordonatturismului, propunându-se pe parcursul lucrării o abordare care să pornească de la identificareavalorilor culturale ale patrimoniului şi modalităţile de integrare a dimensiunii turistice în cadrulrestaurării de monumente.

Având ca argument situaţia actuală din România, cu privire la restaurarea şi valorificareapatrimoniului cultural prin prisma turismului, pe parcursul cercetării care urmează, se va propunemai întâi o modalitate de evaluare cât mai reală a potenţialului turistic de la o destinaţie depatrimoniu cultural, în ideea de a oferi un instrument de lucru echilibrat pentru amploareaintervenţiilor turistice şi şansa ca acestea să fie benefice destinaţiei respective. În completare,continuarea cercetării se va concentra pe intervenţiile efective întreprinse asupra patrimoniului

cultural, în ideea în care deja s-a stabilit necesitatea, natura şi amploarea intervenţiei în urmaevaluării potenţialului turistic, propunându-se o metodă de stabilire a capacităţii de absorbţie apatrimoniului cultural aflat tocmai în faţa a ceea ce direcţiile de intervenţie ale ProgramuluiOperaţional Regional sugerează prin crearea/ modernizarea infrastructurilor conexe.

***

În Capitol al II-lea este cercetat potenţialul turistic al centrelor istorice urbane, fiindfăcută mai întâi o trecere în revistă a unor rezultate importante din literatura de specialitate.

Noţiunea de potenţial turistic rezultă a fi una foarte complexă, cuprinzând o serie de aspecterelevante de luat în considerare. Totuşi, adesea evaluarea potenţialului turistic este percepută, în

practică, drept nu mai mult decât întocmirea unei baze de date cu privire la obiectivele turistice devizitat şi includerea lor în promovarea turistică, presupunându-se, în mod eronat, că acest demerseste suficient pentru a constitui suportul de lucru în operaţiunile de integrare a dimensiuniituristice în cadrul gestionării patrimoniului cultural. În mod similar, adesea este ignoratăfragilitatea resurselor culturale care constituie tocmai baza pentru turism, acestea fiind exploatatefără a se stabili o limită, un prag peste care să nu se mai intervină, în scopul de a nu afectaelementele de valoare care atrag de fapt turiştii. Examinând literatura de specialitate, s-aconsiderat că o metodă adecvată direcţiei de studiu a acestei lucrări este modelul matricei depotenţial propus de către McKercher şi du Cros.4

Modelul matricei de potenţial a lui McKercher şi du Cros5 oferă un răspuns la frământărileprecedente legate de impactul turismului asupra destinaţiilor de patrimoniu cultural, fiind un prim

act de ponderare în obţinerea unei stări de echilibru între dezvoltarea turismului şi managementulpatrimoniului cultural. Pe lângă importanţa atracţiei de piaţă, acest model introduce în practica despecialitate noţiunea de capacitate de absorbţie în relaţie cu activitatea turistică a zonei şi adestinaţiei. Tradus şi adaptat din engleză, unde apare ca robusticity, capacitatea de absorbţiepresupune auto-reglare, amortizare şi adaptare la noile condiţii existente până la un anumit nivelde permeabilitate maximă, după care intervine saturarea şi nu mai poate fi primit nimic în plusfără să se modifice trăsăturile specifice existente şi de valoare. Astfel, modelul matricei depotenţial cuprinde analiza a două aspecte principale: atractivitatea pentru turism a destinaţieistudiate (în cazul lucrării de faţă – a centrului istoric urban în ansamblul său) şi capacitatea deabsorbţie (aşa cum a fost definită şi detaliată în cadrul lucrării). Ca urmare, aspecte referitoare la

4 Bob, McKercher şi Hilary, du Cros, Cultural Tourism: The partnership between tourism and cultural

heritage, Routledge, New York and London, 2009, p. 185-195.5 Ibidem.


8/25

8

atracţia turistică şi capacitatea de absorbţie vor fi analizate împreună, pentru a stabili pondereafiecărui tip de activitate în dezvoltarea turismului.

În continuare, se optează pentru preluarea, adaptarea şi îmbunătăţirea acestui model deevaluare al potenţialului turistic, model care este testat pentru cazul centrelor istorice urbaneromâneşti de dimensiuni mici şi medii. Ideea de bază a utilizării acestui model este aceea căreprezintă un prim pas extrem de important în evaluarea şi planificarea atât pentru dezvoltareaturistică, cât şi pentru gestionarea patrimoniului cultural, bazându-se pe o determinare realistă apotenţialului turistic. Acest lucru implică evaluarea simultană a necesităţilor turismului şi alepatrimoniului cultural, ca modalitate de găsire a echilibrului între cele două direcţii. Ca urmare,având în vedere faptul că o evaluare nerealistă şi sumară a potenţialului turistic încă de la începutpoate influenţa amploarea dezvoltării turismului într-o anumită destinaţie de patrimoniu cultural,acest demers apare ca primă fază necesară în dezvoltarea turistică la o destinaţie de patrimoniucultural, formând baza pentru identificarea şi elaborarea direcţiilor de intervenţie în scop turisticla o asemenea destinaţie.

Autorii modelului propun o fişă tip de investigare, preluată şi adaptată de către autoarepentru situaţia ansamblurilor de centre istorice urbane. Fişa cuprinde indicatori de evaluare carefac referire atât la atracţia de piaţă şi infrastructura turistică, cât şi la semnificaţia culturală a

patrimoniului şi capacitatea de absorbţie a destinaţiei în raport cu turismul. Pentru fiecareindicator a fost propusă evaluarea prin intermediul a şapte calificative, care variază de lainexistent, foarte redus, ..., şi până la foarte ridicat şi excepţional. În acest sens, pentruexemplificare vor fi prezentate succint câteva aspecte în ceea ce priveşte cazul orăşelului istoricSulina, situat în Delta Dunării, care are câteva particularităţi deosebite ce îi influenţează atâtatracţia de piaţă, cât şi capacitatea de absorbţie.

Fig. 1 – Sulina: zona sitului istoric protejat, cu marcarea monumentelor reprezentative

Spre exemplu, în fişa tip de investigare a potenţialului turistic, la atracţia de piaţă, opondere importantă o are zona înconjurătoare (evaluată cu calificativul excepţional), dar şiaccesibilitatea locaţiei, exclusiv pe apă (evaluată din acest motiv cu foarte redusă). În mod similar,la capacitatea de absorbţie, o pondere importantă o are fragilitatea şi starea de degradare aansamblului, dar şi impactul dezvoltării turismului asupra patrimoniului construit şi, mai ales,asupra celui imaterial (evaluate cu calificativul ”foarte redusă” în raport cu posibilitatea de aasimila diferite intervenţii).


9/25

9

Fig. 2, 3, 4 – Sulina: exemple de locuire tipică în zona sitului urban protejat

Relaţia dintre cele două dimensiuni analizate (gestionarea patrimoniului şi dezvoltareaturismului) poate fi arătată în cadrul unei matrici, care face legătura între evaluarea atracţiei depiaţă raportată la capacitatea de absorbţie a destinaţiei, permiţând evaluarea fiecăreia dintreacestea ca fiind redusă, moderată sau ridicată.

Fig. 5 – Modelul matricei de potenţial, propus de către McKercher şi du Cros6

Rezultatele din fişa tip propusă de autorii modelului se însumează pentru fiecare dintrecele două aspecte analizate, apoi scorurile realizate se trec în matrice pe axele corespunzătoare,obţinându-se poziţia precisă prin intersectarea rezultatelor de pe orizontală (corespunzătoratracţiei de piaţă) cu cele de pe verticală (corespunzător capacităţii de absorbţie). În funcţie depoziţionarea bunului analizat în această matrice, se pot propune în procesul de planificareulterioară diferite tipuri de acţiuni de intervenţie, adecvate locaţiei analizate. Spre exemplu pentruun bun cultural cu atracţie turistică ridicată, dar capacitate de absorbţie redusă se recomandădezvoltarea limitată a turismului, depăşirea unui anumit prag nefiind benefică în procesul deprotejare al valorilor aferente resurselor culturale în curs de turistificare.

***

Modelul matricei de potenţial touristic, testat pentru cazul particular al centrelor istoriceurbane, s-a dovedit eficient, mai ales prin introducerea interpretării grafice a distribuţieicalificativelor corespunzătoare factorilor-cheie şi interpretarea acestora în evaluarea potenţialuluituristic. În ceea ce priveşte folosirea modelului matricei de potenţial pentru studii de caz de centreistorice urbane (privite în ansamblu, aşa cum apar figurate în Lista Monumentelor Istorice), s-aurealizat următoarele:

---- a fost preluat, adaptat şi completat modelul matricei de potenţial, prin redefinireaparţială a factorilor cheie luaţi în considerare în fişa tip şi aplicarea lor pentru cazul particular alansamblurilor de centre istorice urbane (situaţie nouă faţă de propunerea iniţială, axată pe

evaluarea potenţialului turistic a diverse obiective singulare de patrimoniu cultural);

6 Ibidem.


10/25

10

---- pentru fiecare din cele două direcţii de analiză (atracţia de piaţă şi capacitatea deabsorbţie) s-a introdus interpretarea grafică a distribuţiei calificativelor corespunzătoare factorilorcheie în evaluarea potenţialului turistic. Datorită acestui nou mod de interpretare, s-a propus oîmbunătăţire a reprezentării grafice a potenţialului turistic din modelul original al matricei:potenţialul turistic nu mai este reprezentat punctual ca însumare a calificativelor de pe cele douăaxe ale matricei, ci pentru fiecare distribuţie a calificativelor acordate în cazul fiecăreia din celedouă direcţii se determină centrul de greutate, precum şi gradul de grupare sau dispersare alcalificativelor în jurul acestuia (dispoziţia difuză a unor factori cheie este reprezentată printr-osferă de potenţial, în cadrul căreia potenţialul turistic real poate avea variaţii minore, acest noumod de reprezentare fiind mult mai realist şi evocativ pentru fiecare caz în parte);

Fig. 6 – Sinteza contribuţiilor personale propuse pentru modelul matricei de potenţial

---- studiile de caz alese au fost selectate în urma analizei globale a tipurilor de centre

istorice româneşti în funcţie de şapte criterii, şi anume: mărimea oraşelor, durata de viaţă,tipologia centrelor, gradul de conservare al centrului istoric, caracterul imaginii urbane, funcţiileactuale ale centrului istoric şi sisteme de aşezări existente în teritoriu. Astfel, a fost posibilădetectarea unor cazuri definitorii din mai multe puncte de vedere (geografic, istoric, structural,morfologic, arhitectural etc) şi care pun probleme variate în ceea ce priveşte relaţia cu dezvoltareaturismului. Ca urmare, studiile de caz alese au fost suficient de complexe, mai ales fiind vorba decentre istorice urbane de dimensiuni mici şi medii (pentru că acestea sunt cele mai sensibile laimpactul intervenţiilor, un oraş mare este mult mai robust şi mai puţin expus), varietatea şiamploarea studiilor de caz fiind necesară ca suport în testarea pe cât mai multe situaţii amodelului matricei de potenţial propus spre adaptare şi completare.


11/25

11

Fig. 7 – Harta României: locaţia celor 10 studii de caz alese pentru detaliere

---- a fost astfel testată şi verificată metoda matricei de potenţial pentru zece studii de cazromâneşti (centre istorice urbane de dimensiuni mici şi medii din Transilvania, Banat, Muntenia,Moldova şi Dobrogea – Alba Iulia, Sibiu, Cisnădie, Sălişte, Baia Mare, Suceava, Botoşani,Câmpulung Muscel, Drobeta Turnu Severin şi Sulina), fiind dovedită atât varietatea şicomplexitatea situaţiilor în raport cu dezvoltarea turismului, cât şi viabilitatea modelului propusspre adaptare şi completare de către autoare;

---- în urma amplasării finale, prin suprapunere, a studiilor de caz în matricea de potenţial,a fost posibilă nu numai evaluarea potenţialului turistic aferent fiecărui centru istoric în parte, ci şi

diferenţierea acestora în funcţie de potenţialul lor turistic. Astfel, pentru fiecare oraş în parte, înbaza reprezentării grafice elaborate în matrice, s-au putut face interpretări şi recomandări privinddirecţia de dezvoltare a turismului. Spre exemplu, în cazul oraşelului Sulina, datorităamplasamentului în cadrul rezervaţiei biosferei Delta Dunării, aflată în patrimoniul UNESCO,atracţia turistică a rezultat destul de mare, dar totuşi, datorită fragilităţii mediului înconjurător şi aldestinaţiei însăşi, cu un bogat patrimoniu imaterial, se recomandă dezvoltarea limitată aturismului, cu activarea anumitor forme de turism care valorifică patrimoniul cultural existent,fără a-i distorsiona valoarea şi trăsăturile specifice, punându-se accent pe valorificarea condiţiilorexistente de infrastructură turistică primară (ca parte a experienţei vizitatorului, corespunzătoaredeja cunoscutului agroturism), şi nicidecum construirea de vile, pensiuni, hoteluri şi alteleasemenea (corespunzătoare turismului urban);


12/25

12

Fig. 8 – Matricea de potenţial turistic: suprapunerea studiilor de caz

---- analiza matricei rezultate prin suprapunerea reprezentării grafice a tuturor studiilor decaz a permis clasificarea oraşelor studiate în funcţie de importanţa relativă a celor două direcţiiinvestigate: se obţin astfel diferite grupări de oraşe cu centre istorice în funcţie de potenţialul lorturistic, făcându-se interpretări şi recomandări în baza noii reprezentări grafice elaborate înmatrice. Spre exemplu, oraşele studiate cu dimensiunile cele mai mici se remarcă printr-ofragilitate mai mare (capacitate de absorbţie mai redusă) faţă de o dezvoltare intensă a turismului,fiind necesară găsirea unor forme de turism alternativ în zonă. Exemple detaliate pentru câtevastudii de caz, precum şi metoda îmbunătăţită, sunt prezentate în câteva publicaţii (I. Bucurescu,2012, 2013, 2014);

----

metoda matricei de potenţial, împreună cu completările propuse, poate fi consideratăun model important în activităţile de planificare a dezvoltării unor regiuni, fiind un instrument delucru care poate să răspundă într-o manieră durabilă asupra cerinţelor conflictuale întâlnite învalorificarea turistică a patrimoniului;

---- chiar dacă acest model a fost iniţial propus pentru studiul diverselor obiective depatrimoniu cultural dintr-un loc (de ex. monumente, muzee, situri arheologice etc), analizamodelului pe o serie semnificativă de studii de caz a arătat că, cu un număr foarte mic de adaptări,poate fi preluat şi aplicat la analiza centrelor istorice.

***

În acest punct, apare oportună propunerea unui demers teoretic care să aibă menirea de aînlesni evaluarea capacităţii de absorbţie a unei locaţii de patrimoniu cultural la dezvoltareaturistică, combinând criterii de analiză atât din domeniul turismului, cât şi din domeniulreabilitării urbane. În continuarea demersului de la capitolul precedent, Capitolul al III-lea s-aocupat de studiul mai aprofundat al uneia dintre axele din matricea de potenţial, şi anumeproblema capacităţii de absorbţie a dezvoltării turistice în centrele istorice urbane, întrucât, înacest caz, modul de integrare al dimensiunii turistice, precum şi intervenţiile urbane au un rolaparte, o atenţie deosebită fiind acordată componentelor arhitectural-urbanistice.

Capitolul al III-lea începe, de asemenea, cu prezentarea unor abordări şi rezultate dinliteratura de specialitate şi continuă cu propunerea unui model de evaluare a capacităţii deabsorbţie pentru centre istorice urbane, aplicat la studii de caz din Transilvania, comparativ cu

câteva studii de caz sud-est europene. Literatura de specialitate a fost până în prezent orientatămai mult spre analiza şi critica unor cazuri particulare, mai ales exemple negative de intervenţii, şimai puţin spre selectarea şi propunerea unui mod de tratare a principalelor probleme care se pun


13/25

13

în cazul valorificării turistice a oraşelor înzestrate cu un ansamblu de centru istoric. Astfel, pentruînceput, studiul a investigat principalele direcţii de acţiune cu privire la intervenţiile efectuateasupra patrimoniului arhitectural-urbanistic în scopul dezvoltării turismului (baza infrastructuriituristice şi tendinţele de dezvoltare ale acesteia) şi s-a avut în vedere mai ales modelul oraşuluituristic-istoric după Ashworth şi Tunbridge,7 privind structura oraşelor istorice, cu subliniereaimportanţei diverselor zone turistice şi a modalităţilor de interacţiune dintre acestea.

Modelul oraşului turistic-istoric după Ashworth şi Tunbridge8 este relevant pentruînţelegerea tendinţei de dezvoltare, integrare şi extindere a funcţiunilor turistice în cadrul unuioraş istoric, cu principiile de formare a relaţiilor de interdependenţă aferente (modelul fiind bazatpe studiul în oraşe medii). Astfel, în fundamentarea modelului de evaluare al capacităţii deabsorbţie a dezvoltării turistice au putut fi preluate câteva idei: suprapunerea funcţiunilor turisticecu alte funcţiuni ale oraşului istoric (principalele dotări de infrastructură turistică fiind unităţile decazare - exclusiv turistice şi cele mai importante, apoi alimentaţia şi comerţul cu de-amănuntul casatisfăcând nevoile turiştilor, aspect care rezultă şi din statisticile efectuate); apoi într-un oraşistoric funcţiunile turistice apar şi în afara centrului istoric (dar în relaţie cu acesta prin existenţaunor axe de legătură) şi integrarea funcţiunilor turistice se face treptat, de la apariţia lor înproximitatea atracţiilor turistice primare, până la extinderea lor şi în afara centrului istoric, în

proximitatea nucleelor turistice secundare şi posibil independente.Cu privire la modalitatea de abordare a direcţiei de lucru în evaluarea capacităţii deabsorbţie a dezvoltării turistice a fost adusă în discuţie o nouă metodă pentru evaluarea niveluluiadmis al dezvoltării turistice la o destinaţie de patrimoniu cultural, cu aplicare directă în cazul defaţă pentru centre istorice urbane. Prin sintetizarea bibliografiei parcurse, au rezultat ca fiindrelevante câteva aspecte în relaţia dintre reabilitarea de patrimoniu şi dezvoltarea turismuluicultural, care au condus la propunerea unor criterii având aspecte comune pentru ambele domenii.Aceste criterii conţin în acelaşi timp probleme abordate în reabilitarea de monumente istorice,aspecte care influenţează dezvoltarea turismului la o destinaţie de patrimoniu cultural, precum şiaspecte care au impact asupra valorii culturale specifice monumentelor. Anume, criteriile propusepentru analiză sunt: starea de conservare a centrului istoric, legătura centrului istoric cu restul

oraşului, elemente proxime centrului istoric (zona de protecţie), traficul urban în centrul istoric,integrarea funcţiilor turistice, imaginea urbană istorică şi elemente de detaliu arhitectural-urbanistice. Criteriile propuse rămân o listă deschisă şi pot să apară şi alte aspecte relevante de lacaz la caz, în vederea rafinării modelului propus (având intenţia ca acesta să poată fi testat înviitor nu numai pentru centre istorice urbane de dimensiuni mici şi medii, ci şi pentru monumenteistorice izolate, centre istorice rurale etc, situaţii care aduc în discuţie apariţia unor aspecte noi înrelaţie cu criteriile deja prezente în analiză).

Pentru fiecare criteriu în parte este propusă o definiţie (ce anume înseamnă criteriulrespectiv din punct de vedere al dezvoltării turistice în centre istorice urbane), fiind argumentatăalegerea criteriului, sunt definiţi principalii indicatori avuţi în vedere în evaluarea criteriului înfuncţie de condiţiile necesare pentru a obţine o stare de echilibru, sunt semnalate relaţiile de

interdependenţă între criteriile propuse, precum şi elementele de ghidare necesare în apreciereacapacităţii de absorbţie a dezvoltării infrastructurii turistice la destinaţie. Spre exemplu, criteriulreferitor la legătura centrului istoric cu restul oraşului presupune:

- definiţie: posibilitatea de extindere a infrastructurii turistice în afara zonei cu obiectiveturistice a centrului istoric;

- indicatori folosiţi în evaluare: nuclee turistice secundare în cadrul oraşului, centre dedezvoltare ale oraşului, arterele de legătură cu restul oraşului (cu trafic motorizat saupietonale);

- criterii cu care se relaţionează: criteriul referitor la starea de conservare a unui centru istoric,criteriul referitor la traficul urban şi criteriul referitor la integrarea funcţiilor turistice;

7 G. J., Ashworth şi J. E., Tunbridge, The tourist-historic city: retrospect and prospect of managing the heritage city,

Pergamon (an imprint of Elsevier Science), 2000, p. 70-81, 83-104.8 Ibidem.


14/25

14

- elemente de ghidare în aprecierea nivelului capacităţii de absorbţie: o conexiune directă,facilă între centrul istoric şi restul oraşului favorizează extinderea în lungul arterelor delegătură a dotărilor turistice (capacitate de absorbţie ridicată); o conexiune indirectă, dificilăîntre centrul istoric şi restul oraşului sau sub-nuclee izolate cu potenţial turistic defavorizeazăextinderea compactă a infrastructurii turistice (capacitate de absorbţie redusă).

Studiile de caz alese pentru testarea modelului de evaluare a capacităţii de absorbţie a

dezvoltării turistice în centre istorice urbane se bazează pe rezultatele precedente de la evaluareapotenţialului turistic, fiind cu precădere oraşele care au o atracţie de piaţă ridicată sau tinzând spreridicată, din acest motiv, acestea fiind considerate cele mai expuse la intervenţiile în scop turistic.Majoritatea oraşelor din Transilvania întrunesc aceste condiţii, mai ales datorită stării deconservare ridicate a centrelor istorice comparativ cu restul ţării unde se găsesc mai degrabăcentre istorice parţiale sau destructurate, aceasta însemnând şi o cerere şi activitate mai ridicată pepiaţa turistică. Oraşele analizate din Transilvania sunt Alba Iulia, Sibiu, Cisnădie şi Baia Mare.Pentru propunerea de intervenţie arhitecturală în scop turistic au fost analizate şi o serie de oraşesud-est europene având caracteristici arhitectural-urbanistice şi o evoluţie istorică asemănătoare,ca exemple de bună practică, putându-se prelua şi adapta în România soluţii realizate în cadruldezvoltării turismului în aceste centre istorice. Oraşele analizate sud-est europene sunt Pécs şiSümeg din Ungaria, Novi Sad si Petrovaradin din Serbia.

***

Ca exemplu de analiză comparativă, în relaţie cu criteriul referitor la legătura centruluiistoric cu restul oraşului, este prezentat în cele ce urmează Sibiul, în comparaţie cu Pécs-ul, deunde au putut fi preluate prin comparaţie câteva direcţii de intervenţie în baza similitudinilorexistente între cele două oraşe: vor fi semnalate numai câteva dintre aceste aspecte, considerate afi cele mai relevante pentru studiul de faţă şi ca dovadă a aplicabilităţii modelului de evaluare acapacităţii de absorbţie al dezvoltării turistice:

-

din punct de vedere al legăturii centrului istoric cu restul oraşului, cu ocazia evenimentuluiCapitală Culturală Europeană 2010, la Pécs a fost revitalizată zona fabricilor de porţelan Zsolnay(monument de patrimoniu industrial), fiind reabilitată ca Centru Cultural de sine stătător cu rolulde a decongestiona zona centrului istoric de concentrările de turişti, dar şi pentru diversificareaatracţiilor turistice oferite;

Fig. 9, 10, 11 – Pecs: Ansamblul fabricii Zsolnay recent reabilitat şi noul centru de conferinţe şibiblioteca

De asemenea, pe axa de legătură centru istoric – fabricile Zsolnay au mai fost construiteun centru de conferinţe şi o bibliotecă pentru evenimentul Capitală Culturală Europeană 2010,fiind satisfăcut necesarul de dotări cu dimensiune turistică care nu ar mai fi putut fi absorbite în

concentrarea de valori din centrul istoric medieval.


15/25

15

Fig. 12 – Pecs: relaţia dintre centrul istoric şi zona fabricilor Zsolnay recent reabilitate

- ca urmare, pentru Sibiu, în urma unei evaluări detaliate a relaţiilor existente între centrulistoric al oraşului, zonele proxime centrului istoric (cum ar fi zona de patrimoniu industrial clasatăca zona protejată Cibin-centru (dar practic ne-exploatată din punct de vedere turistic) şi restul sub-nucleelor independente cu potenţial turistic (cum ar fi Muzeul Satului, malurile Cibinului,ansamblul bisericii fortificate de la Guşteriţa), a rezultat faptul că extinderea infrastructuriituristice a centrului istoric poate fi absorbită înspre zona de patrimoniu industrial, fiind o soluţiefoarte plauzibilă, având în vedere exemplul precedent al oraşului Pécs;

Fig. 13 – Sibiu: relaţia între centrul istoric şi zona proximă cu patrimoniu industrial, precum şirelaţia cu Muzeul Satului

De asemenea, aşa cum s-a întâmplat şi la Pécs, apare firesc ca pe axa de legătură întrecentrul istoric şi Muzeul Satului, care tranzitează zone valoroase ale oraşului (zona protejată cuvalori arhitecturale a cartierului Iosefin, precum şi parcul Sub Arini), să poată fi absorbite şi să se


16/25

16

concentreze mai multe dotări de infrastructură turistică în viitor decât în lungul altor axe delegătură între centrul istoric cu restul oraşului.

Fig. 14, 15, 16 – Sibiu: patrimoniu industrial din zona Cibin centru, Muzeul Satului, respectivansamblul bisericii fortificate Guşteriţa

Desigur, analiza prezentată este mult mai amplă, concentrându-se efectiv asupra tuturorzonelor şi sub-zonelor din oraş care au o legătură cu turismul în baza criteriilor de evaluare

propuse, astfel încât în final au rezultat suficiente recomandări de intervenţie în scop turistic întoate zonele centrului istoric şi, de asemenea, un plan de dezvoltare al turismului în paşi concreţi.

În urma analizei centrelor istorice urbane în funcţie de criteriile mai sus menţionate, auputut fi elaborate reglementări pentru fiecare studiu de caz în parte (recomandări, dar şi restricţiisau permisivităţi), iar acestea sunt propuse a fi integrate în viitor în regulamente de urbanism sauchiar planuri de dezvoltare turistică, figurând ca intervenţii arhitectural-urbanistice cu privire ladezvoltarea (şi mai ales integrarea) dimensiunii turistice în cadrul contextului istoric existent aloraşelor istorice analizate.

***

În concluzie, investigarea principalelor direcţii de acţiune legate de intervenţiile cele maifrecvent efectuate asupra patrimoniului arhitectural-urbanistic în scopul dezvoltării turismului acondus la propunerea unui model de analiză a capacităţii de absorbţie a dezvoltării turistice încentre istorice urbane, care a contribuit prin următoarele:

---- au fost stabilite o serie de criterii de evaluare a zonei de limită în privinţa intervenţiilorefectuate în scop turistic, respectiv alegerea indicatorilor pentru obţinerea unei stări de echilibrudin punctul de vedere al criteriului analizat;

---- criteriile de evaluare propuse sunt considerate ca fiind cele mai semnificative pentrudezvoltarea turistică la destinaţii de patrimoniu cultural, acestea având impact atât asupraturismului, cât şi asupra patrimoniului, şi mai ales asupra resurselor culturale ale acestuia.

Criteriile propuse sunt: starea de conservare, legătura cu împrejurimile, elemente de periferie(zona de protecţie), traficul, integrarea funcţiilor turistice, imaginea istorică şi elemente de detaliuarhitectural-urbanistice;

---- criteriile mai sus menţionate pot fi valabile la orice destinaţie de patrimoniu cultural,fiind particularizate în lucrarea de faţă pentru aplicarea la centre istorice urbane, precum: starea deconservare a centrului istoric, legătura centrului istoric cu restul oraşului, elemente proximecentrului istoric (zona de protecţie), traficul urban în centrul istoric, integrarea funcţiilor turistice,imaginea urbană istorică şi elemente de detaliu arhitectural-urbanistice;

---- fiecare criteriu de analiză propus a fost detaliat în ceea ce priveşte definiţia sa,argumentarea alegerii sale, principalii săi indicatori, relaţiile sale cu celelalte criterii, şi uneleelemente de ghidare în aprecierea nivelului capacităţii de absorbţie;

---- modelul de evaluare al capacităţii de absorbţie a dezvoltării turistice propus a fostaplicat pentru oraşe din Transilvania (Alba Iulia, Baia Mare, Sibiu şi Cisnădie), în scopul stabiliriimodalităţilor de intervenţie arhitectural-urbanistice cele mai potrivite în dezvoltarea turistică, princompararea cu studii de caz europene similare (Petrovaradin şi Novi Sad din Serbia, Sümeg şi


17/25

17

Pécs din Ungaria); astfel, au putut fi elaborate concluzii şi recomandări specifice pentruintervenţii arhitectural-urbanistice care integrează şi o componentă turistică;

---- pe baza criterilor şi indicatorilor propuşi, modelul de evaluare a dezvoltării turistice încentre istorice urbane poate încadra între anumite limite intervenţiile arhitectural-urbanisticeadecvate, astfel încât specificitatea oraşului, dată de resursele sale culturale, să nu fie afectată, cidin contră acestea să fie valorificate prin integrarea dimensiunii turistice. Recomandările propusepot fi integrate în planuri urbanistice sau regulamente de urbanism, sau în propunerea unui planintegrat de dezvoltare a turismului;

---- lista de criterii propusă în acest model nu este exhaustivă, ci se consideră că în funcţiede caz mai pot fi adăugate şi alte criterii care reprezintă aspecte esenţiale pentru specificitateaaparte a destinaţiei analizate; astfel, pentru acest model se au în vedere unele dezvoltări şi aplicaţiiviitoare, care iau în considerare posibilitatea de generalizare sau particularizare a modelului şipentru altfel de destinaţii de patrimoniu cultural, de la oraşe mari cu zone istorice cu dezvoltareturistică, la sate înzestrate cu elemente de patrimoniu imaterial sau situri istorice izolate.

***

Concluzii finale. Lucrarea de faţă, prezentată drept teză de doctorat, a avut ca punct destart interesul autoarei în domeniul restaurării monumentelor istorice, încă de pe băncile facultăţii,urmat de o serie de specializări post-universitare în acest domeniu. Urmând acest fir, domeniulrestaurării şi conservării patrimoniului cultural mi-a apărut din ce în ce mai mult de neseparat decel al turismului, un fenomen şi, în acelaşi timp, o industrie uriaşă care se dezvoltă în modimplacabil, principala problemă apărând astfel găsirea celui mai bun mod de a utiliza forţa saeconomică spre beneficiile conservării patrimoniului cultural pentru generaţiile viitoare.

Studiile de caz din această teză sunt constituite de zece oraşe din România, de dimensiunimici şi medii, înzestrate cu centru istoric, alese astfel încât să acopere o mare diversitate de situaţiişi criterii de clasificare, în special în relaţie cu dezvoltarea turismului, provenind din zoneleetnografice importante ale ţării. Acestea sunt (în ordine alfabetică): Alba Iulia, Baia Mare,

Botoşani, Câmpulung Muscel, Cisnădie, Drobeta Turnu-Severin, Sălişte, Sibiu, Suceava şi Sulina.Pentru comparaţie, au fost analizate şi patru oraşe din străinătate apropiate de Transilvania, douădin Serbia (Petrovaradin şi Novi Sad) şi două din Ungaria (Pécs şi Sümeg). In toate cazurile, pelângă consultarea unui vast material informativ, autoarea a efectuat vizite personale de studiu.

Pe parcursul lucrării s-au elaborat unele propuneri concrete menite să contribuie la analiza,evaluarea şi rezolvarea situaţiilor conflictuale apărute între dezvoltarea turismului şi gestionareapatrimoniului cultural. Deşi a apărut şi s-a dezvoltat iniţial ca un panaceu la efectele nedorite aleturismului de masă, turismul cultural a adus în timp propriile sale probleme prin transformareaculturii în atracţie turistică, existând riscul de a afecta resursele culturale, recunoaşterea acestuifapt conducând la investigaţii şi cercetări reflectate într-o literatură de specialitate extrem debogată. Deşi este o zonă de lucru aflată la limita dintre domeniul turismului şi domeniul

patrimoniului, aria de cercetare este foarte vastă, astfel încât cercetarea actuală s-a axat pe unsubdomeniu, şi anume acela al modalităţilor de integrare a componentei turistice în centre istoriceurbane de dimensiuni mici şi medii. Astfel, a fost studiat modul în care poate fi abordată problemaconflictului dintre dezvoltarea turistică şi valorificarea patrimoniului cultural în asemeneadestinaţii. Această alegere are o relevanţă deosebită şi datorită faptului că turismul urbanreprezintă cea mai impresionantă creştere a turismului atât în Europa, cât şi pe plan mondial.

În urma investigaţiilor şi propunerilor efectuate pe parcursul acestei lucrări, se poateconsidera pe bună dreptate că această zonă de studiu aflată la graniţa între domeniul turismului şicel al patrimoniului, deşi este încă o arie de cercetare destul de restrânsă, are mari posibilităţi dedezvoltare şi investigare (şi urgente, de asemenea), având în vedere extinderea cu repeziciune afenomenului turistic. Contribuţiile personale la această direcţie de cercetare reprezintă un pas înconlucrarea durabilă a celor două domenii implicate şi pot fi continuate în viitor ca mod deinvestigare, evaluare şi punere în practică.


18/25

18

BIBLIOGRAFIE

- Ashworth, G.J. şi Tunbridge, J.E., The tourist-historic city: retrospect and prospect ofmanaging the heritage city, Pergamon - an imprint of Elsevier Science, 2000

- Asociaţia naţională a ghizilor de turism din România, Cartea ghidului din turism, EdituraArtpress, Timişoara, 2006

- Boghean, C., Perspectivele dezvoltării durabile a turismului românesc, Revista de Turism, nr.3, 2007, p. 58-62- Brooks, Graham, Visitation to major heritage sites – some essential planning consideration,

Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional de Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p.14-19

- Bucurescu, Iuliana, Assessment of tourism potential in historic towns. Romanian case studies. Proceedings of the International Symposium on Cultural heritage protection in times of risk -Challenges and Opportunities, Istanbul, 15-17 nov., ICORP ICOMOS, Yildiz TechincalUniversity Press, 2012, p. 87-97

- Bucurescu, Iuliana, Tourism potential in historic towns: Romanian case studies, European

Journal of Tourism, Hospitality and Recreation, nr. 4, 2013, p. 101-130- Bucurescu, Iuliana, Managing tourism and cultural heritage in historic towns: Examples from

Romania, 2014, acceptată pentru publicare în revista Journal of Heritage Tourism- Centrul de Studii şi Cercetări în domeniul Culturii, Date pentru potenţialul cultural şi turistic

al localităţilor din România - sursa www.culturadata.ro, accesat la data de 14 septembrie 2013- Chiriac, Crina Alexandra, Oportunităţi de dezvoltare a noi forme de turism în România în

perspectiva pieţei unice europene, Teză de doctorat Academia Ştiinţe Economice, Bucureşti,2008

- Consiliul Judeţean Sibiu, Masterplan pentru domeniul turismului în judeţul Sibiu, Marketscope Bucureşti, 2010

- Curinschi Vorona, Gheorghe, Centrele istorice ale oraşelor, Edit. Tehnică, Bucureşti, 1967- Du Cros, Hilary, A new model to assist in planning for sustainable cultural heritage tourism,

International Journal of Tourism Research, nr. 3, 2001, p. 165-170- Edson, G., Heritage: Pride or Passion, Product or Service, International Journal of Heritage

Studies, nr. 10, 2004, p. 333-348- ETC (2013). European Travel Commission. European Tourism in 2012: Trends and

Prospects. Quarterly Report Q1/2013- Feilden, M. Bernard, Conservation and tourism, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional

de Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 59-66- Gali-Espelt, N., Identifying cultural tourism: a theoretical methodological proposal , Journal

of Heritage Tourism, vol. 7, 2012, pp. 45-58- Gheorghiu, Teodor Octavian, Cetăţile Oraşelor. Apărarea urbană în central şi estul Europei

în Evul Mediu, Simetria: Bucureşti, 2000- Hovinen, G., Heritage issues in urban tourism: An assessment of new trends in Lancaster

County, Tourism Managament, vol. 16, 1995, p. 381-388 - Institutul Naţional de Statistică, Cheltuielile turistice ale nerezidenţilor în anul 2013,

Comunicat de presă nr. 69, 2014- Jamieson, Walter, Planning for small town cultural tourism, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific

Internaţional de Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 90-96- Landorf, C., Evaluating social sustainability in historic urban environments, International

Journal of Heritage Studies, vol. 17, 2011, p. 463-477


19/25

19

- Lagroup & Interarts, City tourism and culture - the european experience, A report producedfor the Research Group of the European Travel Commission (ETC) and for the WorldTourism Organization (WTO), ETC Research Report nr. 1/ 2005, Brussels, 2005

- Lord, Barry, Cultural tourism in Ontario, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional deTurism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 126-131

- Luca, C-tin şi Chiriac, Crina Alexandra, Manualul ghidului de turism, Gemma Print,

Bucureşti, 2002- MacDonald, Gillian Mary Elizabeth, Unpaking cultural tourism, Simon Fraser University,

Fall, 2004- McKercher, Bob şi du Cros, Hilary, Cultural Tourism: the partnership between tourism and

cultural heritage, Routledge, New York and London, 2009- McKercher, B., şi du Cros, H., Relationship between tourism and cultural heritage

management: evidence from Hong Kong , Tourism Management nr. 26, 2005, p. 539-548- Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 670 bis/1, Lista Monumentelor Istorice, 2010- Moulin, Claude, Changing values and approaches in appreciating the built environment by

tourists and host communities, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional de Turism

Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 137-145- Mounir, Bouchenaki, The interdependency of the tangible and intangible cultural heritage, A

14-a Adunare Generală şi Simpozion Ştiinţific ICOMOS “Place – memory – meaning: preserving intangible values in monuments and sites”, Victoria Falls – Zimbabwe, octombrie2003

- Muscalagiu, Arabela, Potenţialul turistic cultural al oraşelor din depresiunea Transilvaniei şivalorificarea acestuia (teză de doctorat – rezumat), Universitatea Babeş-Bolyai - Facultateade Geografie (Catedra de Geografie Umană), Cluj-Napoca, 2011

- Mydland, L. şi Grahn, W., Identifying heritage values in local communities, InternationalJournal of Heritage Studies, nr. 18, 2012, p. 564-587

- Nistoreanu, P., Aprecieri asupra fenomenului turistic cultural, Revista de Turism, nr. 3, 2007,p. 16-23

- Orbaşli, Aylin, Tourists in Historic Towns - Urban Conservation and Heritage Management,Taylor & Francis Group, London and New York, 2009

- Papageorgiou, Alexandre, Integration urbaine, Editura Vincent, Fréal et Cie, Paris, 1971- Pascariu, Gabriel, Curs Zona centrală în marile oraşe, Universitatea de Arhitectură şi

Urbanism Ion Mincu, Bucureşti, 2007- Paţac, Filip, Istoria comerţului şi turismului, editura Eurostampa, Timişoara, 2008- Petroman, Ioan, Managementul turismului cultural în judeţul Timiş: politici de intervenţie,

Editura Eurostampa, Timişoara, 2010- Programul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 (PND), extras decembrie 2005- Programul Operaţional Regional 2007-2013 (POR), august 2007- Richards, Greg, Cultural Tourism in Europe, Association for Tourism and Leisure Education

(ATLAS), 2005- Roman, Andras, Historic towns and tourism, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional de

Turism Cultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p.154-160- Ronald, Gill, The architectural and urban heritage of Jakarta – A case study for planning for

cultural tourism in cities in Indonesia, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional de TurismCultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 70-82

- Ruskin, John, The seven lamps of architecture, John Wiley & Son, New York, 1865


20/25

20

- Shemdin-Simison, Gouhar, The integrated approach in cultural tourism towards guidelinescommunicating a protected heritage, Al 10-lea Simpozion Ştiinţific Internaţional de TurismCultural, Sri Lanka, ICOMOS 1993, p. 169-173

- Tőzsér, Anett, Competitive tourism destination, International Tourism Conference,Gheorgheni, 2009

- Trişcu, Aurelian, Arhitectura, obiectiv şi cadru pentru turism, Editura Tehnică, Bucureşti,

1976- Ţane, N. şi Thierheimer, W., Classification in Romanian tourism, Proceedings of the

International Conference BIOATLAS, Journal of EcoAgriTourism nr. 1-2 /2008,Universitatea Transilvania Braşov

- Worthing, A.G. şi Geffner, J., Prelucrarea datelor experimentale, Editura Tehnică, 1959- www.culturaldata.ro, accesat la data de 14 septembrie 2013- www.mdrt.ro/dezvoltare-regionala/programul-operational-regional-2007-2013, accesat la data

de 14 mai 2011- http://statistici.insse.ro, accesat la data de 15 februarie 2013- http://www.unesco.org/new/en/unesco, accesat la data de 20 februarie 2013- www.telegraph.co.uk/travel/destinations/europe, accesat la data de 12 martie 2014- www.turism.gov.ro/informatii-publice, accesat la data de 13 aprilie 2014

BIBLIOGRAFIE STUDII DE CAZ

ORAŞUL ISTORIC ALBA IULIA

---- Anghel, Gheorghe, Fortificaţiile oraşului Alba Iulia, Revista DacoRomânia, nr. 44, 2009,editura Altip, Alba Iulia

---- Anghel, Gheorghe, 290 de ani de la fondarea cetăţii bastionare din Alba Iulia , RevistaDacoRomânia, nr. 13, 2005, editura Altip, Alba Iulia

---- Anghel, Gheorghe, Fortificaţii medievale de piatră secolele XIII-XVI , Cluj, 1986---- Blăjan, Mihai, Aşezarea antică Apoulon, Revista DacoRomânia, nr. 1, 1999, Editura Altip,

Alba Iulia---- Cloşca, L. Băluţă, Apulum: Alba Iulia, centru de iradiere a romanităţii în Dacia, Revista

DacoRomânia, nr. 12, 2003, editura Altip, Alba Iulia---- Fabini, Hermann, Universul cetăţilor bisericeşti din Transilvania, Editura MonuMenta, Sibiu,

2009---- Fleşer, Gheorghe şi Băieţan, M. Alexandra, Alba Iulia: oraşul şi monumentele sale ---- Fundaţia Naţională a Tinerilor Manageri, Strategia de Dezvoltare a Judeţului Alba pentru

perioada 2007 - 2013, 2007---- Lucian, Marina şi Muntean, Andreea, Promotional strategy of the Alba Iulia fortress, Analele

Universităţi Apulensis, vol. 2, nr. 10, 2008, Alba Iulia---- Lucian Marina, Muntean Andreea şi Claudiu Ştefani, Development directions for the tourism

offer of the Alba Iulia fortress - qualitative assessments, Analele Universităţi Apulensis, nr.11, vol. 2, 2009, Alba Iulia

---- Marketscope, Studiu de piaţă în domeniul turismului în judeţul Alba (raport final), 2008---- Oceanu, Elena, Cetatea Alba Carolina devine produs turistic cu fonduri Regio, Revista Regio,

nr. 5, 2011---- Planul Integrat de Dezvoltare Urbană a Municip. Alba Iulia, Strategia dezvoltării zonei de

ac ț iune urbană ---- Primăria municipiului Alba Iulia, Strategia de dezvoltare a municipiului Alba Iulia, 2005---- http://art-historia.blogspot.ro, accesat la data de 15 februarie 2013---- http://www.apulum.ro, accesat la data de 4 martie 2013


21/25

21

---- http://www.cetatea-albacarolina.ro, accesat la data de 13 martie 2013

---- http://www.cjalba.ro, accesat la data de 5 martie 2013

---- http://www.dacoromania-alba.ro, accesat la data de 24 aprilie 2013

---- http://www.eurourbanism.ro, accesat la data de 11 septembrie 2013

---- http://www.informatiadealba.ro, accesat la data de 15 februarie 2013

---- http://www.monitorulab.ro, accesat la data de 10 martie 2013

----

http://proalba.ro, acceat la data de 5 martie 2013---- http://statistici.insse.ro, accesat la 12 martie 2013

---- http://www.taravinului.ro, accesat la 12 martie 2013

---- http://turism.apulum.ro, accesat la data de 4 martie 2013

---- http://www.unesco.org/new/en/unesco, accesat la data de 13 martie 2013

---- www.vauban.asso.fr, accesat la data de 21 martie 2013

---- http://www.ziarulunirea.ro, accesat la data de 21 martie 2013

ORAŞUL ISTORIC BAIA MARE

- Arhitect Intelsoft, Plan Urbanistic General (PUG) – Regulament Local de Urbanism (RLU)

-

Bucurescu, Iuliana, Tourism Potential in Historic Towns: Romanian Case Studies, EuropeanJournal of Tourism, Hospitality and Recreation, vol. 4(2), 2013, p. 101-130

- Greceanu, Eugenia, Structura urbană a ansamblului medieval Baia Mare în secolul al XV-lea,Historia Urbana, tomul XIV, nr. 1, 2006, p. 143-164

- Mitru, Ildikó şi Paskucz, Ştefan, Proiectul de reabilitare Centrul de Afaceri Millennium III

Baia Mare, caietele Tuşnad, Baia Mare, 2005- Niedermaier, Paul, Städtebau im Mittelalter. Siebenbürgen, Banat und Kreischgebiet (1242-

1347 ), Köln, Weimar, Wien, 2002- Niedermaier, Paul, Städtebau im Spätmittelalter. Siebenbürgen, Banat und Kreischgebiet

(1348-1541), Köln, Weimar, Wien, 2004

- Primăria Oraşului Baia Mare, Planul Integrat de Dezvoltare al Municipiului Baia Mare

-

http://www.baiamarecity.ro, accesat la data de 2 februarie 2012- http://www.castanet.ro, accesat la data de 2 februarie 2012

- http://www.etnografie-maramures.ro, accesat la data de 2 februarie 2012

- http://www.maramuresmuzeu.ro, accesat la data de 2 februarie 2012

- http://muzeuminbm.ro, accesat la data de 2 februarie 2012

- http://planetariulbm.wordpress.com, accesat la data de 2 februarie 2012

- http://www.subm.ro, accesat la data de 2 februarie 2012

- http://www.teatrulbm.ro, accesat la data de 2 februarie 2012

ORAŞUL ISTORIC BOTOŞANI

- Greceanu, Eugenia, Ansamblul urban medieval Botoşani, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2009

- Strategia de dezvoltare locală a municipiului Botoşani 2008-2015

- http://www.adevarul.ro, accesat la data de 21 septembrie 2012

- http://www.administratie.ro, accesat la data de 13 martie 2013

- http://www.bisericavovideniabt.ro, accesat la data de 22 septembrie 2012

- http://www.botosani.ro, accesat la data de 7 septembrie 2012

- http://www.casaventura.botosani.ro, accesat la data de 21 septembrie 2012

- http://www.ebotosani.net, accesat la data de 21 septembrie 2012

- http://www.eminescuipotesti.ro, accesat la data de 7 septembrie 2012

- http://www.jurnalulbtd.ro, accesat la data de 21 spetembrie 2012

- http://www.primariabt.ro, accesat la data de 21 septembrie 2012

- http://www.protbt.ro/parohii, accesat la data de 22 septembrie 2012


22/25

22

- http://www.turismbotosani.ro, accesat la data de 7 septembrie 2012

ORAŞUL ISTORIC CÂMPULUNG MUSCEL

---- Cantacuzino, Gh.I., Câmpulung – vechi monumente şi biserici, Editura Vremea, Bucureşti,2002

----

Cantacuzino, Gh.I., Unele consideraţii privind începuturile oraşului Câmpulung şi ale curţiidomneşti, Historia Urbana, Tomul XVI, nr. 1-2, 2008, p. 29-35

---- Căprăroiu, Denis, Asupra începuturilor oraşului Câmpulung , Historia Urbana, tomul XVI, nr.1-2, 2008, p. 37-65

---- CIOR, Atlas istoric al oraşelor din România – Câmpulung , Editura Enciclopedică, Bucureşti,2008

---- Instituţia Prefectului judeţul Argeş, Studiu de dezvoltare durabilă judeţul Argeş, Piteşti, 2012

---- Municipiul Câmpulung, Promovarea activităţilor de marketing şi a produselor specifice

municipiului Câmpulung Muscel - judeţul Argeş, 2010

---- Oprescu, Carmen, Câmpulungul muscelean în epoca lui Ştefan cel Mare. Consideraţii asupra

evoluţiei oraşului până la începutul secolului al XVI-lea, Historia Urbana, tomul XI, nr. 1-2,

2004, p. 9-22---- Oprescu, Carmen, Factorul politic în evoluţia oraşului Câmpulung Muscel , Historia Urbana,

tomul XIV, nr. 2, 2006, p. 263-270

---- Oprescu, Carmen, Mediul geografic şi dezvoltarea Câmpulungului în epoca modernă. Dealul

Flămânda, Historia Urbana, tomul XIX, 2011, p. 27-45

---- Oprescu, Carmen, Negru Vodă Monastery and its place in the history of Câmpulung town,

Historia Urbana, tomul XVIII, 2009, p. 33-43

---- Oprescu, Carmen, Vilegiatura şi modernizarea spaţiului urban din Câmpulung Muscel (1890-

1920), Historia Urbana, tomul XV, nr. 1-2, 2007, p. 237-249

---- SC Calitas SRL, Studiu de marketing – Castrul Câmpulung Jidova, 2012

---- www.campulung-muscel.ro, accesat la data de 25 octombrie 2012

---- www.evenimentulmuscelean.ro, accesat la dat de 25 octombrie 2012

---- www.primariacampulung.ro, accesat la data de 25 octombrie 2012

ORAŞUL ISTORIC CISNĂDIE

- Carp, Constanţa (arhitect şef proiect), Bucurescu, Iuliana (arhitect), Studiu Istoric Ansamblul Bisericii Evanghelice Fortificate din Hărman

- Consiliul Judeţean Sibiu, Masterplan pt. domeniul turismului în judeţul Sibiu, MarketscopeBucureşti, 2010

- Fabini, Hermann, Universul cetăţilor bisericeşti din Transilvania, Editura MonuMenta, Sibiu,

2009 - Fabini, Hermann, Atlas der Siebenburgisch sachsischen, Kirchenburgen und Dorfkirchen,

Monumentan verlag Hermannstadt und Arbeitskreis fur Siebenburgishe Landeskunde

Heidelberg, 1998

- Niedermaier, Paul, Der mittelalterliche Stadtebau in Siebenburgen, im Banat und im

Kreischgebiet , Arbeitskreis fur Siebenburgishe Landeskunde Heidelberg, 1996- Părean, Ioan, Legende din Mărginimea Sibiului, Editura Salgo, Sibiu, 2008

- Primăria oraşului Cisnădie, Strategia de dezvoltare a oraşului Cisnădie - Voicu Vedea Victor, Deneş Nicolae, Oprişiu Mircea , Sibiu ghid turistic, Sibiu, 1973

- http://www.cisnadie.ro, accesat la data de 22 august 2012

- http://www.covtex-feizy.ro, accesat la data de 22 august 2012

-

http://www.stilcarpet.ro, accesat la data de 22 august 2012

ORAŞUL ISTORIC DROBETA TURNU SEVERIN


23/25

23

- Baboniu Sanda Nastasia, Nedelcu Iulian, Mitrace Ofelia, La ville de Turnu Severin - de sa fondation en tant que chef-lieu du departement de Mehedinţi a sa transformation en centre

episcopal , HU tomul XVII, 2009

- Brătuleanu, Liviu, Documente privind podul de la Drobeta aflate în arhivele austriece, BCMI,anul XX, nr. 1-2, 2009

- Crăciun, Cristina, Observaţii, ipoteze privind topografia Drobetei sec. II-III , BuletinulComisiunii Monumentelor Istorice, Bucureşti, nr.1-2, 2006

-

Davidescu, Mişu, Drobeta în secolele I-VII e.n., Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980

- Gheorghiu, Teodor Octavian, Drobeta Turnu Severin, ipoteză de evoluţie urbanistică, HistoriaUrbana, tomul IX, nr. 1-2, 2001

- Oceanu, Elena, Muzeul Regiunii Porţilor de Fier în plin proces de restaurare, Revista Regio,nr. 5, 2011

- http://www.administratie.ro, accesat la data de 13 martie 2013

- http://www.baileherculane.ro, accesat la data de 17 iulie 2012

- http://www.coridorulverde.ro, accesat la data de 17 iulie 2012

- http://www.drobetaturnuseverin.ro, accesat la data de 17 iulie 2012

- http://dunareadintrenoi.wordpress.com/dunarea, accesat la data de 18 iulie 2012

-

http://www.ecomunitate.ro, accesat la data de 20 septembrie 2012- hhttp://www.ecoturismpnpf.ro, accesat la data de 11 iulie 2012

- http://www.eurourbanism.ro, accesat la data de 13 martie 2013

- http://www.finantare.ro , accesat la data de 17 iulie 2012

- hhttp://www.mehedinti.insse.ro, accesat la data de 17 iulie 2012

- ttp://www.mehedinti.djc.ro , accesat la data de 24 iulie 2012

- http://www.primariadrobeta.ro, accesat la data de 17 iulie 2012

ORAŞUL ISTORIC SĂLIŞTE

---- Consiliul Judeţean Sibiu, Masterplan pentru domeniul turismului în judeţul Sibiu,

Marketscope, Bucureşti, 2010---- Fabini, Hermann, Universul cetăţilor bisericeşti din Transilvania, Editura MonuMenta, Sibiu,

2009

---- Grecu, Victor, Săliştea Sibiului - străveche vatră românească, Editura Astra, Sibiu, 1990

---- Irimie Cornel, Dunăre Nicolae, Petrescu Paul, Mărginenii Sibiului – civilizaţie şi cultură populară românească, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985

---- Părean, Ioan, Legende din Mărginimea Sibiului, Editura Salgo, Sibiu, 2008

---- http://www.marginimea-sibiului.ro, accesat la data de 27 iulie 2012

---- http://www.saliste-sibiu.ro, accesat la data de 8 august 2012

ORAŞUL ISTORIC SIBIU

- Avram Al., Crişan Vasile, Sibiu: ghid cultural turistic, Editura FF Pres, Bucureşti, 1998

- Bota, Sorina, Sibiu: poveştile oraşului, Editura InfoArt Media, Sibiu, 2012

- Carp, Constanţa (arhitect şef proiect), Bucurescu, Iuliana (arhitect), Studiu Istoric Ansamblul

Bisericii Evanghelice Fortificate din Hărman - Consiliul Judeţean Sibiu, Masterplan pt. domeniul turismului în judeţul Sibiu, Marketscope

Bucureşti, 2010

- Documentaţie UNESCO Sibiu, septembrie, 2005

- Fabini, Hermann, Atlas der siebenburgisch sachsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, band

I, Monumenta Verlag Hermannstadt und Arbeitskreis fur Siebenburgische Landeskunde e.v.

Heidelberg, 1998- Fabini, Hermann, Universul cetăţilor bisericeşti din Transilvania, Editura MonuMenta, Sibiu,

2009


24/25

24

- Fundaţia pentru reabilitare Urbană, Plan integrat de dezvoltare 2009 - 2015 (PIDU), 2010- Ghidul Muzeului Naţional Brukenthal, Sibiu, 2010

- Niedermaier, Paul, Der mittelalterliche Stadtebau in Siebenburgen, im Banat und im

Kreischgebiet , Arbeitskreis fur Siebenburgishe Landeskunde Heidelberg, 1996- Primăria Municipiului Sibiu, Plan Urbanistic General (PUG) – Regulament Local de

Urbanism (RLU)

- Proiectul de cooperare româno-german GTZ, Planul de Management pentru Centrul Istoric al

Sibiului, 2005

- www.baroc.sibiu.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013

- www.cultura.sibiu.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013

- www.patrimoniu.sibiu.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013

- www.sibiu.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013

- www.sibiu2007.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013

- www.tribuna.ro/stiri/cultura/legendele-cetatii.html, accesat la data de 22 aprilie 2013 - www.turism.sibiu.ro, accesat la data de 6 aprilie 2013

ORAŞUL ISTORIC SUCEAVA

- Bucurescu, Iuliana, Assessment of Tourism Potential in Historic Towns: Romanian CaseStudies, Proceedings of the ICOMOS International Conference Cultural Heritage Protection in

Times of Risk: Challenges and Opportunities, Istanbul 2012, Yildiz Technical University

Press, 2013, p. 87-97

- CIOR, Atlas istoric al oraşelor din România – Suceava, Editura Enciclopedică, Bucureşti,

2005

- Curinschi Vorona, Gheorghe, Centrele istorice ale oraşelor, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1967

- Minciu Rodica, Stanciu Pavel, Bukovina’s tourism perspectives – a strategic approach, Journal of Tourism, nr. 10, 2010, p. 81-90

- Stanciu, Pavel, Studiul pensiunilor turistice din judeţul Suceava, Revista de Turism, nr. 4,

2007, p. 48-53- Strategia de dezvoltare durabilă a municipiului Suceava 2009-2015

- http://www.bucovinaturism.ro, accesat la data de 7 martie 2012

- http://historia.ro, accesat la data de 1 martie 2012 - http://www.stefancelmare.ro, accesat la data de 7 martie 2012

ORAŞUL ISTORIC SULINA

- Atelierul Itinerarii culturale ale Europei de sud-est, sub egida ICOMOS, Sofia, 2000,

- Brătuleanu, Liviu, Documente privind podul de la Drobeta aflate în arhivele austriece,

Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, anul XX, nr. 1-2, 2009

-

Brătuleanu, Liviu, Consideraţii asupra unor posibile atitudini legate de conservarea integrată – Sulina, parte a peisajului cultural , Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, nr. 1-2,Bucuresti, 2006, p. 255-263

- Bucurescu, Iuliana, An analysis of some recent statistics of the Romanian tourism, Journal of

Tourism, nr. 11, 2012, p. 38-44

- Bucurescu, Iuliana, Assessment of Tourism Potential in Historic Towns: Romanian Case

Studies, Proceedings of the ICOMOS International Conference Cultural Heritage Protection inTimes of Risk: Challenges and Opportunities, Istanbul 2012, Yildiz Technical University

Press, 2013, p. 87-97

- Bucurescu, Iuliana, Tourism Potential in Historic Towns: Romanian Case Studies, EuropeanJournal of Tourism, Hospitality and Recreation, vol. 4(2), 2013, p. 101-130

-

Consiliul local al oraşului Sulina, Sulina: Plan Integrat de Dezvoltare - Meiţă, Vasile, Materiale ecologice pentru construcţiile din Delta Dunării, Revista Urbanism,

Arhitectură, Construcţii, vol. 1, nr. 1, 2010, p. 31


25/25

- http://www.cimec.ro, accesat la data de 09.01.2012

- http://www.primaria-sulina.ro, accesat la data de 13.01.2012

ORAŞELE ISTORICE PETROVARADIN şi NOVI SAD

-Darko Polić, Urban Planning Process of Cultural Heritage Area of Petrovaradin Fortress in

Novi Sad , Serbian Town Planners Association, Novi Sad, 2008 -Popovic, Marko şi Simic, Gordana, The European Heritage Days – fortifications in Serbia,

Institutul pentru Conservarea Monumentelor de Cultură din Serbia, Inpress, Belgrade, 2003

-Vukadinovic, Vanja, Urban planning of Novi Sad in the period of post-socialism, Serbian

Architectural Journal, nr. 2, 2010, p. 155-180

-www.novisad.rs, www.novisad.org, www.turizamns.rs, accesate la data de 14 februarie 2014

ORAŞELE ISTORICE SÜMEG şi PÉCS

- ESPON 2013 Programme, Territorial Approaches for New Governance - case Study 10: The

ECC Pécs Project and the Challenges of Territorial Governance, 2013- ECORYS, Ex-post evaluation of 2010 European Capitals of Culture - Final Report for the

European Commission, DG Education and Culture, 2011

- Pécs 2010, Bordless city - European Capital of Culture

- Trocscanyi, András, The spatial implications of urban renewal carried out by the ECC

programs in Pécs, Hungarian Geographical Bulletin 60 (3), 2011, p. 261-284

- www.sycultour.eu, www.sumeginfo.hu, www.sumeg.hu, www.sumegvar.hu, accesate la data

de 28 februarie 2014

turism cultural in centre istorice urban

Documents