REDACÞIA:

Miron BETEG, Mircea PRICÃJAN, Alexandru SERES, Ion SIMUÞ,

Traian ªTEF Redactori asociaþi:

Mircea MORARIU, Marius MIHEÞ, Aurel CHIRIAC

REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA:Oradea, Piaþa 1 Decembrie, nr. 12

Telefon: 40-259-41.41.29; 40-770-850068E-mail: familia@rdslink.ro

revistafamilia1865@gmail.com(Print) I.S.S.N 1220-3149

(Online) I.S.S.N 1841-0278www.revistafamilia.ro

TIPAR: Imprimeria de Vest, Oradea

Revista figureazã în catalogul publicaþiilor la poziþia 4213

Idee graficã, tehnoredactare ºi copertã: Miron Beteg

Revista este instituþie a Consiliului Judeþean Bihor

Seria a V-aseptembrie 2011

anul 47 (147)Nr. 9 (550)

REVISTÃ DE CULTURÃ

Fondator: IOSIF VULCAN1865

Apare la Oradea

Responsabil de numãr:Mircea Pricãjan

Numãrul este ilustrat cu reproduceri ale lucrãrilorartistului plastic Marcel Lupºe, din ciclul Flori de leac, 2010.

Responsabilitatea opiniilor, ideilor ºi atitudinilor exprimate în articolele publicate în revista Familiarevine exclusiv autorilor lor.

ABONAMENTE LA FAMILIARevista Familia anunþã abonaþii ºi cititorii cã la abonamentele efectuate direct la redacþie se acordão reducere semnificativã. Astfel, un abonament pe un an costã 60 de lei. Plata se face la sediul insti-tuþiei.De asemenea, se pot face abonamente prin platã în contul:RO80TREZ0765010XXX000205, deschis la Trezoreria Oradea. Abonamentul pe un an costã 72 delei. Redacþia va expedia revista pe adresa indicatã de cãtre abonat.

DIRECTOR:IOAN MOLDOVAN

FAMILIAREVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ

CUPRINS

EditorialMarius Iosif - Discriminarea viitorului 5AsteriscGheorghe Grigurcu - „Rãnile mari ale sufletului” 10Schiþã în cãrbuneAl. Cistelecan - Documentele unui combatant optzecist 14 AtropinaAlexandru Vlad - Vorbitorul 19Un scriitor, doi scriitoriAlex ªtefãnescu - Alte amintiri cu Adrian Pãunescu 21Fusion jazz & blues de Daniel Vighi 23Nisipul din clepsidraVasile Dan - În preajma Regelui 27Replay @ Forward de Ioan Moldovan 29 Cronica literarãMarius Miheþ - Despre Bogdan O. Popescu ºi Florin Ardelean 33 Petru M. Haº - Despre Caius Dobrescu 43Explorari de Mircea Morariu 46CriterionDoina Hanganu-Bumbãcescu - Aspecte privind

lexicul eminescian 49Spectacolul poezieiDan Danilã 55Mihai Posada 57Ioana Ileana ªteþco 61Eugenia Þarãlungã 68Carmen Tania Grigore 70Sorin Lucaci 77Proza Anca-Domnica Ilea - Cavalerul ºi prinþul 85RecuperariNicolae Mareº - Lucian Blaga, diplomat 91Tudor Petcu - Fenomenul Piteºti 96MeridianeCodruþ Constantinescu - Un jurnal moscovit 100Ovidiu Morar - Despre Harold Bloom 111Poeme de Ingeborg Bachmann 119Cartea de teatru de Mircea Morariu 127Cronica teatralã de Mircea Morariu 131

5

Când vorbim despre discriminare ne gândim doar la acea atitudi-ne prin care o categorie de cetãþeni este desconsideratã ºi lipsitã de anu-mite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. ªi e bine cã seluptã împotriva unei asemenea atitudini care întârzie apariþia unei marinaþiuni europene, o naþiune care, fãrã sã aibã omogenitatea celei ameri-cane, ar trebui sã se nascã în câteva zeci de ani, o naþiune care, deºi poli-fonicã, ar trebui sã adere la modelul omului european. Acest model arecred ca valori principale: profesionalismul, moralitatea ºi toleranþa, câtºi, mai înainte de toate, dorinþa de a cunoaºte.

Existã însã ºi discriminãri potenþiale care apasã asupra generaþii-lor viitoare, asupra copiilor noºtri ºi a copiilor copiilor noºti.

Observ în ultimii ani, o scãdere a capacitãþii de exprimare la tineri,folosirea unui limbaj rudimentar, o incapacitate de a formula propoziþiiºi fraze complexe. Pe de altã parte, înjurãturi care ºi pe un marinar beatl-ar face sã roºeascã, cum spune un prieten, au intrat în limbajul curent,le auzi pe stradã la tot pasul, rostite nu neapãrat la mânie ci, cred, casubstituenþi ai unor cuvinte ºi expresii necunoscute. Folosirea lor þineºi de un teribilism al adolescenþei, dar ºi de grave lacune în cunoaºterealimbii. M-a amuzat, ºi nu prea, când, fãrã sã vreau, am vãzut un tânãrcare, privind fascinat un imens pluton de cicliºti ce traversa oraºul, aspus cu o desãvârºirã candoare: „Ai, sã-mi bag ....!” Cuvinte ca „fantastic”,„extraordinar” sau chiar popularul „tulai” nu existau pentru el ºi s-a ex-primat cu o expresie care, din lipsã de altceva, a ajuns sã aibã conotaþi-ile cele mai diferite. Diminuarea capacitãþilor lingvistice pare a fi un fe-nomen general ºi el pare a se datora atât scãderii comunicãrii familiale,cât ºi scãderii drastice a apetenþei pentru lecturã, înlocuitã fiind de tele-vizor sau computer, dar ºi de telefonul celular.

Editorial

Marius Iosif

Discriminarea viitorului

Lingviºtii sunt în general de acord cã marele salt de gândire s-aprodus prin limbaj. „În prezent, oamenii de ºtiinþã considerã cã mutaþiageneticã în urma cãreia a rezultat specia noastrã a fost o modificareneuronalã, care i-a permis omului sã foloseascã gramatica ºi sintaxa. (Afolosi sintaxa înseamnã a înlocui înºiruirea aleatorie a cuvintelor, pecare o întâlnim la copiii care abia ºi-au însuºit vorbirea, cu îmbinareacuvintelor sub forma unor structuri ierarhizate, prin folosirea unor sub-structuri precum propoziþiile, care sunt delimitate de mãrci abstractecum sunt: „deºi”, „deoarece”, „dacã nu”, „întrucât” etc.) Aceastã capaci-tate s-a dovedit a fi un avantaj atât de semnificativ, încât i-a permis luiHomo sapiens sã domine toate celelalte specii de hominizi” spune Cyn-tia Stokes Brown, bazându-se pe studiile unor eminenþi lingviºti.

Modelat de lecturã, europeanul a fost un civilizator ºi un profesio-nist, om al lucrului bine fãcut. Raþionalismul ºi algoritmul acþiunii prac-tice sunt caracteristici esenþiale ale omului european. Una din lecturilefundamentale ale europeanului a fost Robinson Crusoe, ºi poate nici nune dãm seama cât de adânc a implantat în noi ideea de civilizare ºi pro-gres prin muncã susþinutã. Cel puþin în mine aceastã idee era atât de pu-ternic sãditã în subconºtient, încât am resimþit o ciudatã revoltã la lec-tura cãrþii lui Tournier, Vineri, sau limburile Pacificului, deºi descope-risem limitele modelului european ºi valorile societãþilor arhaice. Mo-delul european rãmâne însã unul axat pe valori de creaþie ºi permanentdeschis printr-o realã curiozitate, prin dorinþa de a cunoaºte ºi, de aici,de a-ºi putea recunoaºte erorile ºi, poate cã abolirea colonialismului ºiapariþia ecologiei sunt cele mai distincte semne ale capacitãþii noastrede autocorecþie.

Ce se întâmplã astãzi ? Iatã un sondaj fãcut pe un numãr de cin-cizeci de tineri. Dintre aceºtia 63% declarã cã nu le place sã citeascã pemotivul cã se plictisesc, cã sunt prea lungi, cã, spune unul, „mi-e lene”.Dintre cei care afirmã cã le place sã citeascã 91% sunt selectivi afirmândcã le plac doar anumite cãrþi ºi abia 9% considerã cã au mult de învãþatcitind. Lectura se învaþã, ea presupune formarea unei deprinderi, dez-voltarea unor abilitãþi, a capacitãþii de proiecþie a cuvântului în imagine,ºi aceastã învãþare presupune un efort de concentrare ºi de urmãrire aunui traseu narativ la început, ºi apoi de idei. Rãsplata constã nu doar înplãcerea lecturii, dar, mai ales în stimularea propriei gândiri, a unor abi-litãþi de exprimare, dar ºi a creativitãþii în general.

Scãderea capacitãþii lingvistice actuale îºi are poate coresponden-tul în perioada decãderii romane, dupã cum spune Ortega y Gasset,prin preponderenþa folosirii latinei vulgare: „Nu se cunoaºte bine aceas-

Marius Iosif

6

tã latinã vulgarã, iar noi ajungem la ea, în bunã parte, prin reconstrucþii.Dar ceea ce se ºtie este de ajuns ºi poate chiar prea mult pentru a ne în-grozi de cel puþin douã dintre caracterele sale. Primul este incredibilasimplificare a mecanismului sãu gramatical, în comparaþie cu cel al la-tinei clasice. Savuroasa complexitate indo-europeanã, pe care o conser-vase limba claselor superioare, este înlocuitã de vorbirea plebee, cu unmecanism foarte simplu, dar totodatã – sau tocmai de aceea – foartegreoi, aproape material; o gramaticã ezitantã ºi perifrasticã, fãcutã dintentative ºi ocoliºuri, cum e aceea a copiilor. Este într-adevãr, o limbãpuerilã, sau gaga, incapabilã sã redea ambiguitãþile fine ale raþionamen-tului, nici scânteile lirismului. Este o limbã fãrã luminã ºi fãrã cãldurã,prin care sufletul nu poate sã transparã ºi pe care el nu o poate înviora,o limbã tristã, care merge pe dibuite”.

Ce se întâmplã ?Într-o carte deosebit de bine informatã cum e Efectele televiziunii

asupra minþii umane de Virgil Gheorghe, carte elaboratã pe baza unortemeinice studii ale unor cercetãtori americani ºi australieni, se consta-tã cã vizionare televizorului produce nu concentrarea pe care o reflec-tã emiterea de unde beta, unde de frecvenþã mai mare, ci o stare de re-laxare a creierului reflectatã de undele alfa de frecvenþã joasã, o pasivi-tate a creierului care inhibã activitatea emisferei cerebrale stângi, ceacare e responsabilã pentru organizarea, analiza ºi judecata datelor pri-mite. O cantitate uriaºã de informaþii intrã în creier fãrã ca acesta sã omai poatã controla, discerne ºi analiza. Vizionarea îndelungatã de cãtrecopii a programelor de televiziune modeleazã structurile neuronale, de-terminând cortexul sã-ºi formeze o atitudine pasivã faþã de mediu,având de fapt efectul unui drog. Concluziile cãrþii sunt sumbre ºi dacãacestea ar fi doar pe jumãtate adevãrate, ar însemna cã asistãm la înce-puturile dezumanizãrii.

Nu e uºor sã înþelegem ceea ce se petrece pentru cã schimbareaeste cu totul nouã in istoria umanitãþii, dar constatãm o translaþie de laapetenþa pentru valori de creaþie la cea pentru valori de consum ºiaceasta pe fondul unei lipse de responsabilitate în cadrul familiei ºi-apoial societãþii. Un fel de panem et circenses pare a domina comportamen-tul multora, dreptul la consum nefiind echilibrat de dorinþa creaþiei.Existã, cu siguranþã, un efect supermarket ce fundamenteazã o atitu-dine copilului, implantându-i un mecanism al dorinþei cât ºi imagineaunei lumi în care a fi fericit înseamnã a primi. Diferenþa faþã de genera-þiile care îºi fãceau singure jucãriile, ca ºi jocurile, trebuie cã e crucialãîn sensul formãrii atitudinii faþã de lume. Experienþa copiilor noºtri se

Discriminarea viitorului

7

petrece într-o lume de-a gata, o lume prefabricatã, în care a pretinde îlînlocuieºte pe a face. Divertismentul însuºi e prefabricat de mijloaceleaudio-vizuale ºi el se cere pur ºi simplu consumat, iar nu obþinut prinefortul lecturii. Experienþele fundamentale ale noilor generaþii nu sepetrec în lumea realã, ci într-o lume virtualã pe care adulþii le-o pun ladispoziþie cu o convingere, profund greºitã, cã a avea înseamna a fi fe-ricit. Fãrã sã vrem ajutãm la crearea unui om nou, a unui mutant ce, ase-meni prinþului Siddharta, e þinut departe de lumea realã.

Cauza mai adâncã stã probabil în amplificarea fãrã precedent lu-mii virtuale în zilele noastre cãci, dacã, ascultându-i pe marii iluminaþicare vãd însãºi realitatea lumii noastre ca pe una virtualã, înseamnã cãrealitatea pe care o construiesc mijloacele audio-vizuale e una de douãori derivatã. Experienþele în câmpul virtual destramã fiinþa umanã, im-plicând-o într-o irealitate devastatoare. Existã un bovarism livresc, acea„putere acordatã omului de a se concepe altul decât este” (Jules deGaultier), dar, se pare, cã el este cu totul minor faþã de bovarismul elec-tronic. Modelele impuse de mijloacele audio-vizuale creeazã un fel demitologie a forþei ºi violenþei centrate pe un eu nestãpânit. Nu e de mi-rare cã apar tineri fãrã interioritate, trãind prin impulsuri modelate deficþiunile care le-au fost implantate prin mirajul lumii virtuale, aºa cums-a întâmplat cu teroristul norvegian al cãrui eu bolnav era stimulat ºi dejocuri electronice cum sunt World of Warcraft sau Modern Warfare 2.Nici tinerii protestatari anarhiºti din Franþa sau Marea Britanie nu aufost mânaþi în acþiunile lor decât de motivaþii de consum ºi încredin-þarea cã ei meritã sã aibã ce-ºi doresc doar pentru cã sunt ei.

Mersul lucrurilor, ºi Roma a decãzut datoritã mersului lucrurilor,conduce la crearea unui om tot mai înstrãinat de umanitatea sa, de crea-tivitatea sa, a unei fiinþe care se autodiscrimineazã printr-o sensibilitateartificialã, dezrãdãcinatã de firesc. Mereu nemulþumit, pentru cã valo-rile de consum produc o saþietate efemerã, omul nou e la sine doar înmiºcare, în neastâmpãr, în dorinþã, de fapt. Prins în mecanismul de con-sum, omul nou îºi viseazã fericirea ca putinþã de a consuma fãrã limite.

Ceea ce creºtem pot fi niºte oameni îndepãrtaþi de modelul euro-pean, niºte tineri discriminaþi care nu vor mai avea acces la tezaurul cul-tural european, pentru cã, dupã cum cred unii, ceea ce nu poate fi atinsdecât cu un anume efort spiritual e useless. Un patriotism european nuse poate dezvolta decât prin respectul faþã de marile valori culturale aleEuropei, ale întregii Europe. Ce se va întâmpla când Cervantes,Shakespeare, Camus, Goethe, Eminescu º.m.a. nu vor mai fi înþeleºi? Vaurma poate o barbarie la fel de întunecatã ca cea de dupã cãderea Im-

Marius Iosif

8

periului Roman. Fãrã un respect bazat pe înþelegere ºi admiraþie pentruvalorile culturale lumea nu poate intra decât în derivã. Existã un patri-moniu cultural european a cãrui admiraþie ºi preþuire ne-a fãcut pe noi,românii închiºi în lagãrul comunist, sã devenim europeni cu mulþi aniînainte de-a îndrãzni sã credem cã se va putea realiza unificarea euro-peanã. Acest patrimoniu ne unise dincolo de graniþe ºi misiunea gene-raþiei noastre a fost aceea de a sparge Cortina de Fier, pãstrând legã-turile cu o Europã de care comunismul ceauºist încerca sã ne rupã.ªtiam prea bine cã Europa e înainte de toate un spirit ºi tocmai acestspirit de care eram pãtrunºi prin lecturile noastre am încercat sã-l co-municãm. România fusese cât se poate de europeanã pânã la instau-rarea comunismului ºi nu pot aici sã nu mã gândesc la destinul exem-plar al marelui sculptor român Constantin Brâncuºi care, nãscându-seîntr-un sat din România, a plecat pe jos la Parisul pe care îl admira atât,ºi, ajuns aici, a reuºit sã dãruiascã Europei, ca ºi umanitãþii, o operã încare transpare o înþelepciune de mult uitatã. Europenizarea de fondcare ne caracteriza a devenit, sã sperãm cã doar pentru o vreme, oeuropenizare de formã. Existã o bunãstare materialã ºi o bunãstare spiri-tualã; dacã prima þine de o necesitate terestrã, cea de a doua doar e ceacare înnobileazã fiinþa umanã dându-i sens existenþei. A nu cultiva valo-rile care au dus la crearea culturii ºi civilizaþiei noastre ar însemna sã neamãgim producând o europenizare de suprafaþã care submineazã defapt europenizarea de adâncime.

Excluderea literaturii din studiul limbilor strãine e o concesieamabilã fãcutã inapetenþei pentru lecturã ºi problematica spiritualã.„What’s the time?” sau „What’s the weather like today ?” acoperã întrea-ga culturã englezã, cred unii, cât despre „To be or not to be/ That’s thequestions”, ce prostie mai e ºi aia ?!

ªi pentru a încheia fãrã concluzii instructiv-moralizatoare, sã lã-sãm faptele sã vorbeascã. Iatã o ºtire de pe Internet:

„Muzicianul britanic Noel Gallagher, fostul ghitarist ºi compozitoral trupei Oasis, a catalogat operele dramaturgului William Shakespearedrept „vorbãrie fãrã sens”, informeazã nme.com, citat de Mediafax.

Amintindu-ºi de vizionarea spectacolului de teatru „Hamlet”, cuJude Law, Gallagher a explicat cã „nu a înþeles niciun moment despre ceera vorba în piesã”. „Mã gândeam: „ªtiu cã vorbesc în englezã, dar e ovorbãrie fãrã sens” Pot sã apreciez acþiunea ºi faptul cã ei (actorii n.r.) auînvãþat toate acele replici, dar ... ce naiba se întâmplã?”, a declarat muzi-cianul.

Discriminarea viitorului

9

10

Rãnile mari ale sufletului se acoperã treptat cu o crustã. Rãnilemici, nefiind angajate vital, sîngereazã întruna.

*

O ciudatã asemãnare fizicã între figura lui Velemir Hlebnikov ºicea a lui B. Fundoianu, ambele oarecum în rãspãr, vãdind parcã o uºoarãtumefiere a inadaptãrii, o bosumflare de adolescenþã neîncheiatã.

*

L-am ascultat deunãzi pe N. A., cuvîntînd la o festivitate închinatãlui Eminescu. Retor gãunos la culme. Mai întîi vorbeºte, apoi se ascultãvorbind, abia apoi gîndeºte.

*

Întîlnesc urmãtoarea caracterizare a mea, care nu mi se pare chiarneadevãratã, sub semnul numerologiei: „ªapte este numãrul psihic alcelor nãscuþi în ziua de 7 sau 16 sau 25 ale oricãrei luni. Nativii suntguvernaþi de Ketu sau Nodul Sud al Lunii. Influenþa maleficã a lui Ketuîi face pe nativi sã fie nehotãrîþi, neliniºtiþi, instabili. Ei întîmpinã atîteaeºecuri în viaþã, încît ajung la convingerea cã sunt ghinioniºti. Au sufletbun, sunt romantici, sentimentali ºi independenþi. Oratori excelenþi,pot mobiliza publicul bazîndu-se pe argumentele folosite. Sunt prie-tenoºi, cîºtigîndu-ºi cu uºurinþã popularitatea. Sunt buni planificatori,idealiºti ºi materialiºti în acelaºi timp. Iubesc misterul ºi se învãluie în el.Sunt atraºi de ºtiinþele oculte. Au propriul lor mod de-a explica fe-nomenul ºi nu urmeazã nicio religie convenþionalã. Cred într-o coexis-tenþã paºnicã ºi se pot adapta oricãrui mediu strãin. Au o memorie exce-

Asterisc

Gheorghe Grigurcu

„Rãnile mari ale sufletului”

„Rãnile mari ale sufletului”

11

lentã. Viaþa lor se stabilizeazã dupã vîrsta de 34 de ani. În orice situaþie,nativii dau dovadã de originalitate, iar subiectul lor preferat este filoso-fia”. Ca sã vezi!

*

Autori importanþi, de scos în relief ca atare: dintre cei trecuþi în lu-mea umbrelor, Radu Petrescu, Petru Creþia, Florin Mugur, iar dintre ceice se aflã între noi, Luca Piþu.

*

Îmi spunea I. Negoiþescu: „cu Eugen Simion n-am putut gãsi nicio-datã un limbaj comun”.

*

Blaga a scris despre… Adrian Pãunescu, fãrã a-l cunoaºte: „În vre-muri de rapide prefaceri sau de radicale rãsturnãri, ai prilejul de a vedeanumai oameni care se înghesuie spre întîiul plan al vieþii publice. Sunt,de obicei, aceiaºi care s-au înghesuit ieri. Sunt indivizi care se vor vãzuþiîn orice împrejurãri ºi care nu suportã gîndul de a sta cel puþin cîtvatimp în umbrã sau mãcar în penumbrã. Un asemenea individ, cînd îieste dat sã vadã, de pildã, o înmormîntare, este în stare sã invidieze pevãduva acelui mort: cã ea - ºi nu el - este întîia persoanã în coloana ceurmeazã dricul”.

*

Blaga folosea des în conversaþie adjectivul „romanþios”. În vorbi-rea lui Labiº revenea mereu verbul „a mima”.

*

Nu poþi adînci decît lucrurile în care crezi.

*

O iubire autenticã e dumnezeiascã prin neîmplinirea ce-o conser-vã ca virtualitate. Ce iubire mare ar putea fi consideratã ca fiind cu ade-vãrat împlinitã?

*

Clujul, în decembrie 2002. Oraº închis (de astãdatã sufleteºte)pentru subsemnatul, epuizat, acum doar o simplã defilare de simboluriprecum filele unei cãrþi sau secvenþele unui film, fantomã nu doar afiinþelor, ci ºi a zidurilor ce-l compun ºi cu toate acestea nu ºtiu cum odih-nitor, straniu liniºtitor precum impersonalitatea gingaºã a unui colind.

*

Urare auzitã pe stradã: „sã fie într-un ceas cu cuc!”.

Gheorghe Grigurcu

12

*Din ce trãieºte prietenia? Din raporturile pe care le stabileºti cu

tine însuþi prin intermediul Celuilalt. Cînd aceste raporturi funcþio-neazã, sentimentul prieteniei înfloreºte. Cînd se blocheazã, prieteniapiere. Interesant este faptul cã stingerea unei prietenii îþi poate produceo satisfacþie rea, precum constatarea cã un blestem s-a împlinit. Din cestrãfunduri porneºte oare aceastã „eliberare” strîmbã, tîrzie, ce nu sepoate uºor scuza pe sine, nici mãcar atunci cînd îþi dai seama cã nu eºtitu cel ce a rupt prietenia? O scînteie din Infern se abate peste sufletultãu care nu se poate împãca nici mãcar cu postura de vinovat fãrã vinã.Drept ilustraþie supremã a fost ºi va rãmîne pentru mine V. L.

*

Decembrie 2002. Amarul Tîrg e scãldat în festive ghirlande de lu-mini multicolore, prin graþioasa strãdanie a Primãriei, dar în apartamen-tul de bloc tremurãm de frig: 11 grade C! Încã o „formã fãrã fond”?

*

Nespus regret cã nu l-am cunoscut pe Bacovia, cu toate cã aveamprilejul. Student fiind la ªcoala de literaturã, îl întîlneam, la Casa Scrii-torilor, pe fiul sãu, Gabriel, care insista sã vin la ei în vizitã, pe strada Frã-sinet. Amînam mereu, cu nepãsare, nebãnuind cã sejurul meu bucu-reºtean va fi foarte scurt. Imprudenþã sau un semn al Destinului, menita mã învãþa minte? De cîte ori lucrurile amînate se pierd pentru totdeauna,se prefac în cenuºa propriei noastre vieþi?

*

„Acum mucenicia înseamnã marginalizare. Nu-i maiaruncã nimeni pe credincioºi în groapa cu lei, nimeni nu mai vrea unmartiraj vizibil, fiindcã tocmai cei care-l provoacã sau ar putea sã-l pro-voace nici nu mai pot crede în el, ºi, necrezînd, nu au cum sã-l punã înscenã. Raportul dintre cãlãu ºi victimã este subtil. Vremurile s-au schim-bat, s-au rafinat, s-au cizelat ºi, astfel, în locul suprimãrii directe ºi bru-tale, soluþia cea mai eficace pentru a atinge acelaºi scop este cea a margi-nalizãrii. Judecata, de altminteri, meritã luatã în seamã. Închide-l pe omîn singurãtatea sa! Dacã are în el credinþã adevãratã, sihãstria îi va fi deajuns ºi nu va avea nevoie de altceva. Dacã nu, atunci va ajunge otrãvittocmai de toxinele unui orgoliu nesatisfãcut. Aºadar, mucenicia înseam-nã chiar înfruntarea cu propriile noastre slãbiciuni. Credincioºii suntpuºi la încercare tocmai cînd sunt puþini, ignoraþi, dispreþuiþi ºi, para-doxal, nu atunci cînd trec la luptã vizibilã” (Sorin Dumitrescu).

*Poezia: un joc care nu poate fi niciodatã definitiv cîºtigat, ci doar

jucat.

*

„Savanþii englezi au descoperit formula fericirii, demonstrînd cãstarea de mulþumire, cum este definitã noþiunea de fericire în mai toatedicþionarele lumii, poate fi exprimatã matematic, transmite BBC. Pînã aajunge la formula Fericirea = P + (5 x H) + (3 x E), oamenii de ºtiinþã auintervievat peste o mie de persoane. În formula respectivã, P reprezin-tã «caracteristica personalã», care presupune concepþia de viaþã a per-soanei, capacitatea ei de adaptare la noile condiþii de viaþã ºi capacitateade suportabilitate la greutãþi. Prin E, cercetãtorii britanici au desemnat«existenþa», incluzînd aici starea de sãnãtate, stabilitatea financiarã, prie-tenia etc., iar prin H - indicele «standardelor înalte», care implicã respec-tul de sine, ambiþiile, simþul umorului. Unul dintre participanþii la acestproiect, Pete Cohen, a declarat cã formula este mai complicatã decîtpare, persoana care ar dori sã stabileascã nivelul fericirii sale trebuindsã rãspundã la mai multe întrebãri. Doar dupã aceea se poate deduce,cu ajutorul formulei, indicele fericirii, situate pe o scarã de la 0 la 100 depuncte” (Adevãrul, 2002).

*

Greºeli, dupã toate aparenþele, în evaluarea poeziei, sub condeiullui I. Negoiþescu: N. Labiº ºi Cezar Ivãnescu subestimaþi, Nichita Stã-nescu supraestimat. Dar subtilul, strãlucitorul critic de poezie a gãsit decuviinþã a-mi spune, la scurt timp dupã ce a publicat comentariul intitu-lat Descrierea unui poet: „m-am gîndit la tine, pe cînd scriam despre Ni-chita. Aveam de fapt tot atîtea motive de a-l aprecia favorabil ºi de a-l res-pinge”. Mã întreb de ce a ales ultima soluþie. Am impresia (mi-a dat cevade înþeles în acest sens) cã vor fi jucat un rol o serie de factori moral-bio-grafici, precum dorinþa de-a fi în actualitate, «la modã», de-a nu distor-siona în raport cu tinerii, de-a se împãrtãºi din succesul lor ºi, poate,complexul celui marginalizat sub cîteva raporturi, stare ce spera a se di-zolva în preajma presupusului complex de superioritate al celui glo-rios…

„Rãnile mari ale sufletului”

13

14

Nu ºtiu dacã Gheorghe Perian se prenumãrã (ºi auto-prenumãrã)printre discipolii manolescieni, dar critica lui respectã în literã (ºi încã,pe cît pare, cu spontaneitate) toate comandamentele din decalogul re-dactat de pontif. Ea e clarã, precisã, simplã, concisã, adecvatã, echili-bratã ºi transparentã, concretã, în fine, în gîndire ºi expresie. N-am reluataici toate cele zece porunci manolesciene, dar ºi cele neînºirate sînt lafel de respectate. E drept cã Perian nu e tot timpul un critic atît de sobruºi de echilibrat (dar nici Manolescu nu ºi-a respectat întotdeauna tablade legi critice) pe cît rezultã din articolele strînse în Literatura în schim-bare (Editura Limes, Cluj, 2010) – un volum de lichidare a sertarului ºi,deci, în primejdie normalã de eterogeneitate. Paginile lui cele mai per-formante sînt cele de vervã, cele în care calcã peste canonul ascetic almoderaþiei ºi nu-ºi reprimã nici spiritul ludic ºi ironic, nici fervoareaamãnuntelor ºi picanteriilor, lucrînd în cernealã cãlinescianã. Aici însãPerian e preponderent sobru, fãrã tuºe zglobii, legat strîns de idee ºi dedemonstraþie. Lucrul nu e cel mai firesc (nici mãcar pentru Perian),întrucît e vorba de cel mai polemic volum al sãu, fãcut din articolescrise, în majoritate, în „deceniul al nouãlea” (carele e considerat chiarde Perian „o epocã de militantism ºi fervoare”) ºi contaminate, zice elînsuºi, de „spiritul de efervescenþã generaþionistã”. Dacã aceastã conta-minare a dus doar la echilibrul judecãþilor ºi la fermitatea nuanþelor, nerezultã cã, în plinã epocã de transformãri ºi de minþi în fierbere, Periana fost singura minte rece, chiar ºi fãcînd, anume, „criticã de susþinere”.Prima jumãtate a volumului nu face doar „pereche” (aºa zice Perian) cuScriitori români postmoderni (din 1996), ci e chiar introducerea celipsea de acolo. Conceptul de „postmodernism” era, în Scriitori..., doarunul implicit ºi operativ, fãrã o reflecþie prealabilã limpezitoare. Aceastãreflecþie e fãcutã acum (în volum, fireºte; articolele sînt de pe vremea

Schiþã în cãrbune

Al. Cistelecan

Documentele unui combatant optzecist

primelor bãtãlii pentru postmodernism), chiar dacã nu frontal, ci maidegrabã incidental ºi diseminat. Devine însã mai limpede de ce eraupostmoderniºti scriitorii din celãlalt volum.

Literatura (ca mai toate) nu stã pe loc; chiar dacã stã, ea, de fapt,se miºcã, întrucît, dupã instrucþiunile lui Caþavencu, dã înapoi. E o disci-plinã fãrã stare; o disciplinã de metamorfozã permanentã (ºi-mi cerscuze pentru atîta înþelepciune nevoitã). Dacã un critic vrea sã sublin-ieze, printr-un titlu-manifest, schimbarea, înseamnã cã nu poate fi vorbadoar de „dinamismul intrinsec” al lieraturii (cum zice Dana Sala în„Familia”, nr. 6/2011), ci de oarece frenezie anormalã, de oarece precipi-tare cu consecinþe spectaculoase. Te-ai aºtepta ca Perian sã aibã un senti-ment de vertij al schimbãrii, cam aºa cum l-a avut, bunãoarã, AlecuRusso cînd a constatat cã „Moldova s-a schimbat în 16 ani din talpã pînãîn vîrv”. Perian nu e însã chiar atît de uluit de ritmul schimbãrii, deºi fa-ce asistenþa tinerei – pe atunci – generaþii ’80 ºi-i marcheazã (mai toate)eforturile de schimbare literarã. Ba, aº zice, uneori ritmul acesteia i separe prea lent, cãci altfel nu vãd de ce vrea el sã punã critica „sã stim-uleze mersul literaturii” (în loc sã se lase „împotmolitã în preocupãrimetodologice”) (pp. 33-34). E drept cã, prin comparaþie, deceniul nouãrezultã mai agitat („literatura românã a trecut în acest deceniu de la sta-bilitate la miºcare”), dar „miºcarea este înceatã, anevoioasã” (p. 74). Ceeace, desigur, nu e în acord cu sentimentul eroic al schimbãrii trãit decongeneri. Dar Perian nu vitejeºte generaþia ’80 ºi, chiar dacã o asistã cumaximã empatie, pare destul de rezervat în privinþa ritmului asumat.Pînã ºi mai tîrziu, prin 2007, privind senin înapoi, deceniul schimbãriii se pare a fi doar unul de început al acesteia: „de abia în deceniul alnouãlea au început sã aparã semnele unei schimbãri, care de atunci s-autot înmulþit ºi s-au extins” (p. 103). Dacã-i aºa, înseamnã cã schimbareapropriu-zisã, urmînd legea saltului cantitãþii în calitate, abia urmeazã ase face în deceniul urmãtor (sau în cele urmãtoare). În acest caz, nu lise poate da optzeciºtilor dispensã de inovaþie, cum le acordã Perian:„Generaþia ’80 nu are motive sã inoveze. Ea a inovat deja, atunci cînd afost nevoie ºi cînd a fost vremea sã inoveze” (p. 86). Acuma, fie genera-þia a inovat destul în deceniul nouã ºi poate trãi mai departe din rentainovaþiilor de atunci, fie a presãrat doar ceva semne de schimbare ºi,deci, încã ar mai fi avut treabã. Mã tem cã aici Oana Diniþoiu (care credecã „lucrurile stau cu totul invers” - decît crede Perian - ºi cã „evoluþiapostdecembristã a optzeciºtilor este /.../ o probã de foc”) („Observatorcultural”, nr. 559/2011) are mai multã dreptate – ºi chiar mai multã con-secvenþã logicã - decît Perian. Optzeciºtii n-aveau cum ieºi la pensie ino-

Documentele unui combatant optzecist

15

Al. Cistelecan

16

vativã doar cu ce-au promis în deceniul nouã. Fireºte, judecãþile lui Pe-rian nu sînt bãtute în cuie, ele doar exagereazã, pe moment, o nuanþã.Cã nici el nu crede în renta optzecistã se poate deduce din relansareaoptzecismului ca „eveniment” dominant al ultimului deceniu din seco-lul trecut: „Din perspectiva istoriei literare se va vedea cã adevãratul eve-niment literar al ultimului deceniu din secolul douãzeci a fost revenireascriitorilor postmoderni în peisajul editorial, ºi nu irupþia memorialis-ticii” (pp. 161-162). Revenirea nu e, se subînþelege, doar un fapt de sta-tisticã, ci unul de axiologie literarã (deci, inclusiv, de inovaþie).

Altminteri, combatanþa optzecistã e cea care susþine tensiuneaprimelor pãrþi ale volumului. Iar în problemele tactice ale combatanþei,Perian procedeazã cît se poate de metodic. El redã, mai întîi, prestigiuconceptual ºi operativ (în cadrul istoriei literare, întrucît „generaþia esteo noþiune de periodizare”, p. 43) „generaþiei”, accentuînd asupra celortrei determinante ale acesteia, adicã asupra factorilor „biologic, social ºitemporal”, din care greutatea decisivã cade pe cel dintîi, deoarece „eldecide în ultimã instanþã succesiunea generaþiilor” (p. 59). Sînt aici cîte-va diferenþieri destul de nete faþã de conceptul „generaþiei de creaþie” allui Vianu, dar ºi faþã de viziunea „promoþionalã” susþinutã de Ulici. În aldoilea rînd, tot dupã un bun manual de tacticã, respinge cîteva din „val-orile” generaþiei precedente – ºi în primul rînd persistenþa „romanuluiobsedantului deceniu”, redus la o purã schemã în anii ’80, sau reconver-tirea lui în roman istoric. Tot o miºcare de front e ºi tentativa de a revalo-riza proza scurtã, specia cu care defila, la începuturi, falanga prozato-rilor optzeciºti. În fine, a treia operaþiune (chiar dacã ele nu sînt aºezateîn aceastã ordine în volum) e reprezentatã de focalizarea pe atributelespecifice ale literaturii optzeciste ºi pe progresia postmodernistã, pesemnele de schimbare ca atare. Mutaþia cea mai radicalã operatã deoptzeciºti în poezie, de pildã, constã în schimbarea regimului „confesiv”ºi subiectiv al acesteia cu unul dialogic: „Intertextualitatea /.../, pentrucare poezia nu mai înseamnã confesiune, cuprinzînd cu totul altcevadecît memoriile unui suflet, determinã o renunþare la criteriul sinceri-tãþii” (p. 68). Derivã de aici ºi „un refuz al tranzitivitãþii poemului, since-ritatea fiind, de fapt, în scrisul predecesorilor, relaþia specificã dintrepoet ºi realitate” (idem). Versurile optzeciste, „prea puþin raportabile larealitate”, lasã „mai degrabã impresia unor construcþii autonome în lim-baj” (p. 69). Pentru o poezie ce ostenteazã în stilul „realistic” ºi consem-nativ, speculînd anume efectele de real, aserþiunea lui Perian e destul deneliniºtitoare, întrucît „realismul” poeziei a fost una din ideile dirigenteale poeticii optzeciste. Dacã Perian o resimte ca inaplicabilã sau inadec-

Documentele unui combatant optzecist

17

vatã, devine cã e vorba de un faliment de intenþii. Pe de altã parte, nuºtiu de ce readuce el în dezbatere „sinceritatea” (care e un concept po-trivit doar pentru literatura confesivã ca atare, pentru jurnale, memoriietc., cea în care se ºi poate minþi, de altfel), cînd în cauzã nu poate fidecît „autenticitatea”. Pe de a treia parte, dacã locul „sinceritãþii” (ca „in-diciu de valoare”) e luat de „ingeniozitate, virtuozitate, rafinament, sub-tilitate etc” (p. 71), devine ºi mai imediat cã poezia aceasta e una manie-ristã. Ceea ce, cu siguranþã, ar fi o ofensã, mãcar pentru o bunã parte dinpoeþii generaþiei. Cum nu e vorba de lucruri asupra cãrora Perian însuºisã insiste argumentativ (ci doar asertiv), le lãsãm cum sînt, deºi nu sîntîn folosul unei manifestaþii de schimbare.

Excelent prozator de idei ºi moderator de dezbateri conceptuale,Gheorghe Perian e, fireºte, mai întîi un critic aplicat. În volumul de faþãel îºi expune (dar nu pe larg) toate abilitãrile (inclusiv cea de istoric lite-rar), salvînd compoziþia de amestec printr-o dicþiune rãspicatã ºi etalînddestulã supleþe (stilisticã ºi de idee) ca sã nu poatã fi tratat de combatantdogmatic. Documentele lui de pe frontul optzecist, datînd din vremeacînd acesta era în ofensivã, îl aratã, totuºi, ca pe un susþinãtor sceptic,deºi ferm. Oricum, mai degrabã aºa decît entuziast cu ochii închiºi ºi cuorice preþ.

noapte-ntr-o grãdinãulei pe pânzã

19

Se întâmplã sã-l aud uneori vorbind în gura mare pe coclauri, rãs-tit de obicei deºi asta nu înseamnã neapãrat cã ar fi fost cu cineva. Nubombãne ca omul care s-ar întâmpla sã vorbeascã singur, ci rosteºte cu-vintele rãspicat, chiar sonor, doar cã nu aud nici un fel de rãspuns. Mo-dul de frazare presupune preopinent, chiar mai mulþi. Aruncã vorbeleca pe niºte jerbe. Face pauze de parcã ar aºtepta rãspuns, ori rãspundeacineva cu voce mai scãzutã care nu ajungea la urechile mele. Din cauzavegetaþiei înalte nu-l vãd, îi aud doar cuvintele. Apoi am început sã per-cep mecanismul: nu cã ar vorbi singur, dar dacã se întâlneºte cu cinevaºi schimbã câteva cuvinte îºi continuã apoi discursul fãrã sã þinã cont cãinterlocutorul a rãmas pe undeva, ocupat cu treaba lui. Vorbitorul, astae porecla lui în sat, ºi nu m-ar mira sã ºi-o fi scornit-o cumva singur.

Scund, cândva roºcovan ca toþi cei din familia lui, acum era preacãrunt sã se mai observe. Ochi albaºtri, apoºi. Faþa de un roºu aproapepurpuriu. Pãlãrii pleoºtite, fie cã e cea de varã, fie cã e cea de iarnã.

Trece prin faþa porþii ºi vorbeºte cu mine fãrã sã mã priveascã înochi ºi nu m-ar mira sã continue discuþia pânã ajunge în pãdure, sauunde merge el cu cãruþa. Vrea sã-i fac o poezie. Îmi oferã primul vers:„Omule cu calul sur” – el însuºi fiind acela. Îl rãcneºte tare, îl proclamã,sã aud cum sunã, sã prind ritmul, sã percep rima. „Unde-i mânzul sã þi-lfur”, continui eu prompt ºi facil.

E încântat ºi aºteaptã urmarea, poezia toatã. Câteva strofe mãcar,cât poate el þine minte pe de rost.

„Mai târziu, când ne mai vedem”, îl potolesc eu. „Nu e simplu, trea-bã grea”.

Atropina

Alexandru Vlad

Vorbitorul

Rãmâne nedumerit o clipã, de parcã versurile ar fi luat-o razna.Apoi salutã vesel cu douã degete ºi-ºi vede de treabã. Biciul e înfiptundeva la capra cãruþei, ca o antenã.

Nu uitã ce i-am promis ºi când trece cu cãruþa prin faþa casei melemã ocheºte, ridicã pãlãria de pe ochi ºi recitã distihul ºi aºteaptã sã vadãcum mã descurc . „Nu-l mai ai, deci l-ai vândut?” ofer eu. Se opreºte, seîncruntã, dar nu-i vine nimic în minte. Nu i se putea cere lui sã aibã ta-lent. Eu eram poetul, la urma urmelor. Eu potriveam cuvintele.

„L-ai pierdut sau l-ai bãut?” întreb tot eu. Putea sã fie adevãrat. Repetã totul de la început, memoreazã ºi deocamdatã e mulþumit.

Vom continua când ne vom mai vedea. Trage de hãþuri deja altfel, nu fo-loseºte biciul, el ºi calul sunt de-acum eroi de baladã.

Îl aud cum începe sã declame ca un stentor înainte de-a ajunge îndreptul porþii mele, fãrã mãcar sã se asigure cã sunt în curte. Apoi co-menteazã, spune cã despre el se va scrie o poezie, va ajunge faimos.Parcã ar avea cãruþa plinã cu oameni care nu ºtiu nici pe departe cineeste el. Nu-ºi pierde niciodatã firul vorbelor, asta nu, acestea ies ca niºtepanglici, hazoase chiar ºi când (am spus) nu existã interlocutor.

ªi apoi iatã cã-l gãsesc într-o noapte culcat pe asfaltul rãmas caldîncã de peste zi. Prãvãlit acolo, mai bine zis. Eu veneam de la pescuit ºiîntunericul mã prinsese undeva la jumãtatea drumului spre sat. Întreclãdirea deja pustie a Bufetului ºi izvorul uitat deschis, care se auzeacum curge de la þeava lui de zinc, undeva în dreapta, zãcea lungit ca unsac de cartofi peste linia albã care marca mijlocul ºoselei. O ºosea altfelcirculatã peste noapte de camioane uriaºe.

M-am apropiat sã vãd despre ce e vorba, încã nu bãnuiam c-ar pu-tea fi un om, un om viu, inert însã de parcã ar fi cãzut din negrul ceru-lui. Când l-am întors cu faþa în sus ºi l-am întrebat: „Ce ai omule? Ai pãþitceva?” mi-a rãspuns: „Nu. Sunt doar beat!”

Atâta tot deci. Am încercat sã-mi amintesc, alarmat, când trecuseultima oarã pe lângã mine una din maºinile acelea lungi, cu faruri or-bitoare ºi claxoane rãguºite. Din acelea care trãgeau parcã vântul înurma lor. Ceva trebuia fãcut.

„Sã nu te trag la margine, sã nu te calce un camion?” întreb eu. ªi îmi rãspunde ca ºi cum asta ar fi doar problema mea. Cu voce

scãzutã, guturalã, pe care i-am recunoscut-o dupã cum accentua con-soanele.

„Dacã poþi.”

Alexandru Vlad

20

21

În lunga varã fierbinte a anului1987, când am cãlãtorit cu Adrian Pãu-nescu prin Ardeal, am avut un accidentde maºinã. Adrian conducea un ARO,iar eu o Lada 1200 break. Un localnic a virat la stânga de pe banda întâi(eu eram pe banda a doua) ºi m-a lovit în portiera din dreapta-spate, vio-lent, punând în pericol viaþa Domniþei. N-a lipsit mult s-o omor chiar eu,la câteva secunde dupã producerea accidentului, pentru cã am datrapid în marºarier tocmai când ea, speriatã, voia sã coboare din maºinãºi pusese un picior pe asfalt.

Adrian ne-a ajuns din urmã, a vãzut dezastrul ºi a înþeles rapidceea ce eu îi relatam dezlânat, din cauza emoþiei momentului. Om deacþiune, m-a lãsat la locul accidentului sã aºtept miliþia ºi a luat-o peDomniþa cu el ºi cu Carmen. De ce? Pentru cã vãzuse ceea ce numai unom sensibil ºi bun poate sã vadã. Cã Domniþa era ºocatã de cele întâm-plate – se albise la faþã ºi tremura, ca ºi cum ar fi fost bolnavã de friguri– ºi exista riscul sã nu se mai urce vreodatã în vreo maºinã sau sã nu maiîndrãzneascã sã conducã ea însãºi una (avea ºi ea permis de conducere,iar prin Ardeal a ºi condus de câteva ori).

Adrian îºi iubea foarte mult maºina de teren – ca arabul din poezialui George Coºbuc calul. Nu lãsa pe nimeni, nici mãcar pe Carmen, s-oconducã. ªi totuºi, atunci, pentru a-i distrage Domniþei atenþia de la celeîntâmplate sau pentru a-i reda sentimentul firescului în relaþia cu omaºinã, a rugat-o sã conducã ea ARO. În zadar a încercat ea sã-l refuze.Drept urmare, s-a suit la volan ºi a condus perfect, câteva zeci de kilo-metri.

Un scriitor, doi scriitori

Alex ªtefãnescu

Alte amintiri cuAdrian Pãunescu

Alex ªtefãnescu

22

Ulterior Domniþa mi-a povestit cât de bine i-a fãcut aceastã schim-bare de situaþie.

***În 2009, în ziua ultimei confruntãri dintre Traian Bãsescu ºi Mir-

cea Geoanã, pentru ocuparea postului de preºedinte al României, Adri-an ºi Carmen erau în vizitã la noi, la grãdinã. Stãteam toþi patru în um-brarul înconjurat de cireºi ºi pruni, acum cu frunzele cãzute, ºi vor-

beam – despre ce altceva sãvorbim? – despre alegeri.Eu, cu mai puþinã tragere deinimã, Adrian, cu o pasiunedezlãnþuitã. Avea pe masãcâteva telefoane mobile ºi lefolosea frenetic, când peunul, când pe altul, ca sã seþinã la curent cu evoluþiaevenimentelor. Când pri-mea vreo veste favorabilãlui Mircea Geoanã, se bucu-ra copilãreºte, iar eu ºiDomniþa, bineînþeles, ne în-tristam. Observând asta, luiAdrian i s-a fãcut ruºine sãse mai bucure când noi of-tam ºi, cu extraordinara, ne-verosimila lui delicateþe, alansat urmãtoarea idee:

– Dragii mei, ce bineîmi pare cã suntem pe pozi-

þii politice opuse! Dacã câºtigã Mircea Geoanã, mã bucur eu. Dacã ieseînvingãtor Traian Bãsescu, vã bucuraþi voi. Indiferent de rezultat, cinevadintre noi se bucurã!

Adrian Pãunescu tînãr

23

Era pe vremea prohibiþiei

În acei ani moº Viaceslav s-a hotãrât cu baba Borislava sã meargãla America, timpurile erau grele, multã lume pleca sã facã bani acolo, aºacã s-au hotãrât ºi ei. Au vorbit cu fratele Micoarã de la pocãiþi, cum li sespunea pe atunci baptiºtilor. În urmã cu 37 de ani a murit bunicafratelui Micoarã, acesta îºi aduce aminte chiar în momentul în care sepregãtesc sã plece la America despre acest lucru. Au mers cale lungãprin munþi de valuri, e lucru de mirare câtã apã e pe lumea asta, le-apovestit mai apoi, dupã ce s-a întors din lumea aceea, moº Viaceslav. Alucrat multã vreme – cel puþin aºa i s-a pãrut lui – la abatoarele dinChicago. Pe la împachetat carne, la omorât ditamai bicii care veneau deprin vãile ºi dealurile pe unde creºteau în ciurde uriaºe. Nu s-ar puteaspune deloc cã au dus-o greu, era pe vremea prohibiþiei, nimeni nu aveavoie sã consume alcohol ºi toatã lumea era cu gândul la el, toþi îºi doreauasta, probleme se petreceau ca în saloanele denumite speakeasy, care îºitrãgeau numele de la mãtuºa Kate Hester, aceea care le striga clienþilorei din salonul din McKeesport, nu departe de Pittsburg. „Vorbiþi încet,bãieþi”, aºa le striga mãtuºa cu ochii pe vitrina birtului, atentã sã nu deabuzna caraliii. În atare situaþie moº Viaceslav s-a descurcat pe loc, a anali-zat cum se prezintã situaþia ºi nu i-a trebuit multã vreme sã se decidã ºisã treacã la fãcut de þuicã dintr-un cazan improvizat pe care l-a modern-izat cu pricepere, în aºa fel încât a rezultat o maºinãrie cu un randamentdeosebit. Alcoolul l-a vândut pe la localurile speakeasy cu alþi doi ro-mâni de prin pãrþile Banatului cu care s-a întâlnit la abatoarele unde lu-crau cufundaþi pânã în genunchi în sânge de vacã ºi porc. Sigur cã þuicas-a vândut ca pâinea caldã, stãteau la coadã negrii sã capete sticluþe cutãrie. Faptul nu era strãin de miºcarea Harlem Renaissance, deºi aceasta

Fusion jazz & blues

Daniel Vighi

Daniel Vighi

24

se petrecea în New York: oricum ceva, ceva a rãzbit ºi prin cartierelemuncitoreºti din Chicago. Pe vremea când moº Viaceslav fierbea rãchie,numitul James Weldon Johnson era cel dintâi dintre afro-americani careajungea profesor la ºi s-a impus mai apoi ca dascãl într-ale scrisului crea-tor, cum i se spune pe româneºte lui creative writing. Totul ar fi mers deminune dacã n-ar fi apãrut un nenorocit de lituanian pe nume JurgisRudkus ajuns la The Yards care se zice Curþi, Ocoale sau Dvoreþ în cãu-tarea lui “American dream” în romanul Jungla de Upton Sinclair. LuiJurgis, lui sau nepotului sãu, i s-au aprins cãlcâiele dupã baba Borislavacare era, ce-i drept, frumoasã ºi cu mult vino-ncoa, aºa cã ãsta una, douãse arãta la ei pe acasã ºi se uita la ea ca boul înainte de a ajunge la cuþit-ul din The Union Stock Yard & Transit Co.

Raport informativ în epoca sixties

În dimineaþa de 4 octombrie raportez cã misiunea informativã m-a adus la Santa Monica, eram în trecere întrucât interesele mele erauîntr-un loc pe care foarte bine l-a caracterizat colegul Ivan Sturionov dinserviciul bulgar, este vorba de capiºtea spoielii ºi a snobelii ºi anumeHollywood. Am trecut ºi pe la Santa Monica ºi am aflat cum stã treabade la un român de-al nostru pe care îl avem noi aici încã din anii cincizeciîn poliþie. De la acesta am aflat cã s-a petrecut moartea suspectã a uneicântãreþe de-a miºcãrilor anarhiste a mult discutaþilor hippies care suntniºte elemente sociale tinere certate total cu legea, cu un comporta-ment ºi o vestimentaþie cu totul nepotrivite. Suspomenita decedatãJanis Lyn Joplin era capul muzicilor ºi al anarhismului. Eu mã plimbaminformativ pe traseul the Beach, adicã plaja care avea încã material infor-mativ la soare, apoi la locaþia cunoscutã pe nume The Pier unde se aflãun Carusel foarte mare, un scrânciob, cum se spune la noi, construit pela 1922. Desigur cã am ajuns ºi la barurile ºi cluburile de pe Third StreetPromenade. Raportez cã aici se aflã foarte multe formaþii de muzicã, totaici sunt ºi tot felul de vagabonzi care îºi spun artiºti, cântã pe strãzi ºilumea nu e mulþumitã din cauza lor dar nu au cum sã reacþioneze dincauza faptului cã libertatea este asiguratã pentru oricine, ceea ce va ºiduce în final la ruina SUA. În legãturã cu informaþia cerutã despre JanisLyn Joplin vã pot spune cã a murit ºi ea ºi James Marshall Hendrixînainte cu douã sãptãmâni din cauza aceloraºi probleme care macinãsocietatea capitalistã, ºi anume anarhismul ºi consumul de droguri. Amraportat toate acestea ca sã ajute la supravegherea informativã a grupu-

Fusion jazz & blues

25

lui de la Timiºoara în care existã, dupã cum mi s-a spus, ºi odrasle aleunor cadre din structurile superioare din miliþie care sunt adepþi aicelor doi.

Paranoid se nãpusteºte pe sub pridvorul sãlii de aºteptare din gara Cruceni

Stãm acu în garã în drum spre Fâºie. Nenea miliþianul ne con-troleazã actele, buletinele, noi ne aºezãm alãturi bulendrele, boarfele,ghitãrile, Pitiu apucã muzicuþa, îºi pune suportul din aluminiu, pe datãºi-l aºazã la gurã ºi o lungeºte cu un bubblegum music, aiuritoare, lumease uitã speriatã, câþiva juni se adunã ºi se uitã cu admiraþie, stãm întrebulendrele colorate, ºi Pitiu e în clasa de pian la liceul de muzicã ºi ºtiemai bine decât toþi cum e cu muzica asta, el ne instruieºte; ºi cel mai bunînvãþãcel al lui este J.H., golanul, bãtãuºul, fiul lui tãtiku care e la mititicaºi mulþi zic cã ºi J.H. îi va apuca pe urme, a ºi fost la un pas mai anul tre-cut când era cât pe ce sã-l bage pe unul în spital în urma unei încãierãri,icneºte la muzicuþã amicul Pitiu bubblegum music ºi miliþianul seîncruntã enervat, v-am zis eu sã cântaþi, zice miliþianul pe când învârteîn mâini buletinele ºi noi stãm proscriºi, ce bine e sã fi proscris, ce binee sã fi urât, sã dai impresia ºi chiar sã fii din altã lume, chiar eºti, stai aici,înainte de a o apuca pe drumul spre Fâºie, în drum spre Insula de Varãde pe râul limpede. Mergem în excursie, zicem cât mai naiv miliþianu-lui, cât mai inofensiv, ce bine e sã fii aºa, sã vii cu iubire: love ºi iarã love,zicem. Noi nu suntem ca Ozzy, ca Terry zis Geezer, de la Black Sabbathcu al lor Paranoid: „ia sã-i punem la treabã”, zice Mandragora ºi cautã înminunatul sãu radio ºi magnetofon, scula aceea nemaivãzutã ºi nemaiîn-tâlnitã, ºi gãseºte, miliþianul se încruntã, verificã, noi stãm acolo la uºabiroului pe care scrie, pe o firmã ºlampãtã, Miliþia TF, acolo stãm, ºiMandragora a gãsit, uite cã a gãsit ºi dã drumul lui Osbourne sã scuipeversurile ritmate din singel-ul Paranoid în gara de la Cruceni, nudeparte de Fâºie, pe sub arcele de fier încovoiat, vopsite verde din vre-muri de dinainte de rãzboi, ºi babele îºi fac cruce, ºi junii din garaCruceni se apropie sã ne vadã, sã se uite la ale noastre þoale, la pãrul nos-tru, la ceaunul nostru, la ciucurii de la jeansi, la mocasini, la ghitara luiJ.H., la ghitara ºi muzicuþa lui Pitiu, la cordeluþa cu mãrgeluþe a lui J.J., latricoul cu Jimi Hendrix, la cel cu Janis Joaplin se uitã, ºi miliþianul sil-abiseºte încruntat, analizeazã buletinele, ºi Paranoid se nãpusteºte pe

sub pridvorul sãlii de aºteptare din gara Cruceni, nu departe de Fâºie, ºiBill Ward împuºcã realul, îl rãvãºeºte cu tobele, cu nebunia iute, iute, rit-matã, ºi alãturi, peste sãlciile râului mormãie îmbufnatã chitara bas a luiTerry Geezer Butler, “daþi mai încet”, ne spune intimidat miliþianul, s-auadunat junii, babele invocã divinitãþi protectoare, invocã apocalipsa,lumea sub zodia Sabatului întunecat. “Plecaþi degrabã de aici, aþi înneb-unit sau ce-i cu voi”, zice miliþianul învins de tulburãrile care se aratã laorizont, de spaimele mistice ale bãtrânelor ºi de poftele libertine alejunilor adunaþi sã-i vadã pe nenorociþii ãºtia, arãtãrile astea, þiganii ãºtiacare nu par a fi þigani, sunt altceva, dracu’ sã-i ia, copii de ºtabi de la par-tid ºi de la securitate amestecaþi cu golani ºi curve, o lume cu susu-n jos,plecaþi, e destul, opriþi cântarea nebunã, aºa zice miliþianul ºi plecãm, neducem mai departe, apucãm ghitãrile, ceaunele, rucsacele, pãºim pepietrele cubice ale strãduþelor bãtrâne ºi o apucãm mai departe spreFâºie, spre apele limpezi, spre câmpiile pline de de prãfãria ºi gloduluscat strãbãtut de cârduri de gîºte ºi turme de vaci.

Fragmente de roman în ritm Fusion jazz & blues

Daniel Vighi

26

27

Am inventat Sãvîrºinul literar extrem de tîrziu, poate nu ºi tardivînsã, abia în 1998. Deºi el aºtepta acolo între vãile verzi ale Zãranduluicare coboarã pînã în apa molcomã, blîndã a Mureºului ce taie Ardealulde Banat, Sãvîrºinul de Fãget. Mascota regalã a locului, Castelul, fuseseîmbrãcatã, peste cinci decenii, în cele mai umile ºi umilitoare haine: spi-tal de nebuni, alcoolici, tebeciºti, cuibuºor de nebunii, departe de ochiilumii, pentru activiºti locali ºi centrali, refugiu, în weekend, pentru cîteun general roºu bucureºtean sau membru de vazã de sus, mai bãtrîior,dar cu utecistã model la purtãtor.

***

Atunci, în 1998, se împlinise un an de la moartea subitã a „unui fiual satului” – expresie cãzutã în folclor, din cînd în cînd salvatã de alta, ºimai veche ºi mai adevãratã, „întoarcerea fiului risipitor” cãruia i se ºi taieviþelul cel gras, fireºte postum. El era „Dorel Sibii, autor de cãrþi pentrucopii” cum îi plãcea singur sã se persifleze, de care puþini îºi vor fi adusatunci aminte, sãvîrºineni sau nu. Repauzat la doar cincizeci de ani uºortrecuþi, Dorel Sibii fusese un argint viu de om încã tînãr ºi hîtru, cu unumor inepuizabil, condimentat ironic, numai atît cît sã nu cadã fãrã restîn anecdotic, în banc. Scrisese multe cãrþi de teatru ºi prozã rimatã pen-tru copii pe care teatre profesioniste din deceniile ºapte-opt se bãteausã le joace.

Festivalul literar ce-i poartã numele l-am început sceptic ºi dezar-mat, împins la spate mai mult de primarul de atunci al Sãvîrºinului, el în-suºi poet în grai bãnãþean, Ioan Vodiceanu, într-un cãmin cultural aproa-pe în ruinã, cu geamuri sparte ºi scaune rupte, umed ºi friguros în zilelede toamnã tîrzie, cu pînze uriaºe de pãianjen atîrnînd la fereºti în loc de

Nisipul din clepsidrã

Vasile Dan

În preajma Regelui

Vasile Dan

28

perdele. Erau alãturi de mine cîþiva scriitori din Arad, dar, îmi amintesc,ºi cîþiva din Banatul sîrbesc, din Novi Sad, în frunte cu nonconformistulºi mereu imprevizibilul, în scris, Pavel Gãtãianþu, invitaþi chiar de prima-rul comunei. An de an, chiar spre mirarea mea, banchetul literar autum-nal de la Sãvîrºin a crescut în valoare ºi amploare, contaminîndu-se încetde spiritul locului care, parcã, atît ºi aºtepta: sã fie, odatã ºi odatã,redescoperit. Sã-i fie redescoperitã frumuseþea cea veche, semnificaþiaistoricã, regalã. Întoarcerea acasã a Regelui Mihai, a PrincipeseiMargareta ºi a Principelui Radu, asocierea lor intempestivã la un eveni-ment de artã al locului, Festivalul, prin coparticiparea din 2006 a „Fun-daþiei Culturale Principesa Margareta” care va oferi de atunci încoace,ediþie de ediþie, cîte un premiu unui scriitor contemporan cu operã a fã-cut din el o atracþie mai mult decît literarã, ºi nu doar pentru partea devest a þãrii. Printre premiaþii „Fundaþiei Culturale Principesa Margareta”sînt Adrian Popescu, Ion Mureºan, Vasile Dan, Daniel Vighi, HoriaMedeleanu, Cassian Maria Spiridon – la ultima ediþie, cea de anul aces-ta, Ioan Moldovan. Tot din acel an, 2006, Uniunea Scriitorilor, prin filialaei arãdeanã, organizeazã o tabãrã de creaþie, un workshop, cum se spu-ne astãzi, timp de o sãptãmînã, pentru doisprezece scriitori tineri per-formanþi. Tabãra editeazã cîte o antologie la fiecare ediþie finanþatã deprimarul locului, acum dl Gheorghe Pleº, ºi acordã premii celor mai val-oroºi tineri scriitori. Printre ei nume confirmate de alte premii, ulte-rioare, ale Uniunii Scriitorilor: Radu Vancu, ªtefan Manasia, Marin Mãlai-cu-Hondrari, Vlad Moldovan, V. Leac, Oana Ninu, T. S. Khasis, MirunaVlada, Andrei Dosa.

***

Sãvîrºinul este o oazã istoricã, intelectualã ºi, iatã, literarã, departe,foarte departe de zgomotul ºi furia þãrii. Discret ºi temeinic el poate in-fluenþa, cine ºtie, ºi cele din jurul lui, nu doar literare, cu starea sa de spi-rit exemplarã, de echilibru, adevãr ºi creativitate.

29

IOAN-PAVEL AZAP – UªA CU PICIOA-RELE PE PÃMÂNT. Cu sagacitatea-i verificatã de a-tâtea ori, Petru Poantã descrie astfel lirismul laIoan-Pavel Azap: „Este întrucâtva uimitor cum seconservã lirismul, o anume vibraþie afectivã, într-o poezie care pare mai degrabã dispusã spre paro-dierea ºi bagatelizarea propriilor criterii de consti-tuire. Secretul constã în principal din simulareastângãciei atât la nivelul versificaþiei, respectiv, alprozodiei, cât ºi al imaginarului. Existenþa e per-ceputã aici din perspectiva unui banal mereu stu-pefiant, dar ºi cu „poante” neaºteptate care dau di-namism aparentei deriziuni a vieþii cotidiene. Far-mecul de naturã ludicã vine în fond din mimareasubtilã a inocenþei. Pânã ºi referinþele livreºti, laBacovia îndeosebi, au aerul stângaci al unorcliºee. În realitate avem de-a face cu o decon-strucþie ingenioasã ºi cvasi-umoristicã a solemni-tãþilor de tot felul ºi cu practicarea unui minima-lism de un rafinament cu totul special. O formulãpotrivitã pentru modul acesta de poezie ar fi nai-vismul ironic.” (text pe coperta a IV-a). În textelesale din Uºa cu picioarele pe pãmânt, invariabildouã strofe, variabilã fiind doar lungimea ver-surilor, poetul se joacã cu delicateþe, umor ºi iro-nie de-a poezia, preocupat parcã doar de plãcereade a face plãcere unui cititor amic, el însuºi prezu-mat a fi cult, sentimental ºi cu simþul umorului.Mãºti succesive îi vin la îndemânã: cea bacovianã,cea minulescianã, parcã ºi ceva din Topârceanu,

Replay @ Forward

Ioan Moldovan

Ioan Moldovan

30

ceva din Brumaru, altceva din Ursachi, câte-un e-cou din Cezar Baltag, poate ºi din celãlalt Cezar,Ivãnescu – totul utilizat cu graþie ºi cu abilitate,pentru ca textul sã nu (de)cadã în pastiºã ºi voceapersonalã a poetului sã nu fie distorsionatã pre-cum cea a ventrilocului. Iatã câteva exemple: „o,dacã moartea ar avea/ coapse prelungi de catifea/sâni preamãreþi din fulgi de nea/ cu sfârc din boa-be de cafea// buzele dulci de baclava/ privirea fã-rã de perdea/ ºi ochi cu irisul în stea - / aº spunenu de m-ar chema…?!” sau: „la toamnã când se cocscoruºii/ când viii povestesc cu duºii/ când fierbemustul-ametist/ (ca-n anteversul pãºunist)// cândse prefirã funigei/ când noatenii-au uitat de miei/când sar cartofii din pãmânt – / la toamnã dar numai curând” sau, în fine, „trec adolescente stradape patine cu rotile/ semaforul arde în culori nu-bile/ în vitrine manechine cu privire sumbrã/ cer-ºetori blazaþi moþãie la umbrã// pe Feleac pascturme paºnice de oi/ bilingv un idilic cântec decimpoi/ lin plutesc vapoare pe Canalul Morii – /orice-ar spune lumea nu beau scriitorii”.

***

ADRIANA (- RODICA) BARNA ESTE Opoetã pe nedrept insuficient cunoscutã. Recentulvolum de la editura „Charmides” ar trebui sã iºtecomentarii critice dintre cele mai entuziaste, pen-tru cã poezia pe care o scrie poeta din Bistriþa (înprezent este custode la Complexul Muzeal Ju-deþean Bistriþa-Nãsãud) nu e cu nimic mai prejosdecât a celor mai cunoscuþi colegi de generaþie(optzecistã). A debutat editorial în 1994 cu Ma-nual de supravieþuire, volum premiat de Uniu-nea Scriitorilor. Douã piese de teatru – Concursde împrejurãri ºi Arcimboldo&Comp – sunt tipã-rite în 1999. E prezentã în antologia poemului înprozã românesc (Speaking the Silence) alcãtuitãde Adam Sorkin („Polirom”, 2001). Poate aceastã

Replay @ Forward

31

lipsã de precipitare editorialã sã fie pricina rece-ptãrii nesatisfãcãtoare.

Volumul e tehnoredactat de Geor-giana Cotuþiu, cãreia îi aparþine, de aseme-nea, realizarea copertei ºi a ilustraþiilor. UnCD conþine 19 poeme citite de persoanediferite între care ºi Ada Milea, unul singurîn rostirea autoarei. În plus, partea finalãreproduce comentarii de pe la diversepoeme incluse în carte.

Textele sunt relatãri ale unui spiritexcedat de real, cu acumulãri de detalii ca-nprozã, cu notaþii diaristice, dar cu neaºtep-tate translãri în spaþii lirice a cãror consis-tenþã e datã de complicate, subtile ºi surprinzã-toare scurt-circuitãri între datele imediate alerealitãþii ºi informaþia culturalã, livrescã, inter-pretatã subiectiv-metaforic ºi simbolic. „Un norde emoþii” leviteazã în fiecare compoziþie, înlãuntrul cãrora „Timpul curge circular”, ºi scrisuldevine o sumã de cãlãtorii virtuale sau de expe-rienþe sentimentale ºi reflexive puternic person-alizate. O „ars poetica” gãsim în Temeri:„Cãlãtoresc printre vorbele mele/ ca un strãin ce-ºi cautã / un loc de popas,/ în sãlbãticia în-destulatã/ de puternicii zilei./ Trec fraudulos cuprivirea/ peste întrebãri ºi mã opresc/ la rãspun-suri./ Pun cap la cap haine, oameni lucruri. /Caut dovezi cã exist/ ca ºi când/ viaþa nu mi-ar fide-ajuns./ Mi-e mai aproape oceanul, decât uscat-ul cu pomii verzi./ Scriu o confesiune,/ ca o resti-tuire, / semnez/ ºi þi-o trimit”. Poemele AdrianeiBarna sunt confesiuni ºi restituiri, cãutãri ale unordovezi de dincolo de masiva ºi opaca realitate alefaptului mereu mirabil al existenþei, dar nu prinocolirea realului ci prin strãpungerea sa cuprivirea poeticã: „Sufletul meu e transparent, ca olentilã de contact, / vãd clar prin el,/ iar ochii meivãzãtori se strãmutã spre copaci ºi prin ceva/ dinfoºnetul verde al frunzelor atinse de grindinã.”

***

DESPRE MIRELA LUNGU. Dan-SilviuBoerescu, Horia Gârbea ºi Liviu Antonesei vincu texte de acreditare (pe coperta a IV-a) a debu-tului poetic al Mirelei Lungu. Toþi trei ajung la în-cheierea entuziastã cã tânãra poetã debuteazã înforþã ºi elocvent. Pe rând ºi fragmentar: „MirelaLungu este o revelaþie inconfortabilã. Scrie cu odirecteþe care te pune în dificultate, abordeazãsubiecte tabu ºi, mai presus de toate, impune unaer de senzualitate greu de suportat de cãtrepudibonzi.” „Debutul Mirelei Lungu este de faptcartea unei poete experimentate, cu deplin con-trol asupra recuzitei sale ºi care se cuvineurmãritã cu atenþie.” „De fapt, motivul cel maiimportant pentru care îmi place aceastã poezieeste tonul sãu, amestecul incredibil de reuºit, ali-ajul dintre jubilaþie ºi dezabuzare, chiar cinism.”Ce mai poþi zice/scrie? Subscriem ºi noi. Am vor-bit la o lansare a cãrþii la Sibiu spunând cã tânãrapoetã scrie cu o frapantã maturitate despreetern complicata relaþie amoroasã concentrân-du-ºi energia liricã nu atât asupra sentimentali-tãþii erotice cât asupra efectelor pe care prezenþasau mai ales absenþa celuilalt le provoacã în fiinþapoetei însetate de puritate, de adevãr, de frumos.Text dupã text, e dezvoltatã o „cazuisticã” liricãpe o singurã voce care are acces deopotrivã la„intelectul ce se pricepe cel mai bine la presti-digitaþii”, la tehnicile ºi strategiile de ultimã orãale poeticii ºi stilistice postmoderne, la „ritua-lurile fantastice” ale corporalitãþii, cum ºi la vio-lenþele devenite canonice de limbaj ale celormai tinere poetese de pe la noi. Odatã eliberatã(prin aceastã carte) de „biografia coapselor”, Mi-rela Lungu are acum de descoperit alte teritoriinecunoscute ale biografiei sale poetice.

Ioan Moldovan

32

33

În prozã, Bogdan O. Popescu dezvoltã conceptele din poezia lui:ironie ºi autoironie, spirit ludic, inventarierea sentimentelor ºi explozia lornostalgicã, eºecul ºi ratarea, grotescul temperat, umorul ºi contaminãrilelivreºti. Viaþã de aruncat este o colecþie de întâmplãri ºi amintiri despreiregularitãþile ºi senzaþionalul vieþii. Toate prozele au în comun un nucleuepic, dezvoltat în marginile unor interogaþii variabile. Uneori ele dau tonulîntregii structuri narative, alteori dramatizeazã prin resemnare.

Interesat de fãrâmele de viaþã, Bogdan O. Popescu reþine cu vãditãsatisfacþie mecanismul reacþiilor umane din societate într-o situaþieextremã. Intereseazã jocul, felul cum psihologia imediatã a omului civilizattrateazã o anomalie, schimbând ori pãstrând mãºti diverse. Omul cu limbascoasã prezintã reacþia unor cãlãtori dintr-un metrou european faþã cuschimonosirile unui copil suferind de sindromul Down. Bolnavul e un pre-text pentru autorul-narator sã înregistreze viitoare personaje. Proza aducecu Dracul în clopotniþã a lui Poe, chiar dacã insuficient construitã. Ideea eaceeaºi: elementul destabilizator care pune la grea încercare rigiditateaunei societãþi: lumea care se agaþã de refulãri din bun-simþ, fãþãrnicia ei, saupur ºi simplu, în cazul de faþã, reacþia din civilizaþie în legãturã cu o boalãpsihicã.

Bogdan O. Popescu este un specialist, cum arãtase ºi în poezie, aldepozitãrii unui tip de amintiri în memorie. În plan secund, el mizeazã pefelul în care se poate manipula lumea subconºtientului. Scriitorul e un hoþde vieþi, dar ºi un gardian al unor amintiri ce riscã deseori sã evadeze, trans-formându-se mereu, de multe ori nebãnuit. Banalul vagon de metrou, spi-

Cronica literarã

Marius Miheþ

Graniþe de tensiune

Bogdan O. Popescu, Viaþã de aruncat,

Prefaþã de Mircea Cãrtãrescu,Iaºi, Editura Polirom, 2011

Marius Miheþ

34

talul, unitatea militarã sunt spaþii elementare ale psihologiei sociale, ori, încazul unui scriitor, ele devin laboratorul unui experiment. Sunt jocuri de-acivilizaþia, cu reacþii ale mãºtilor sociale, tãcute, dar clocotind de gândurinespuse. Bolnavul din Omul cu limba scoasã este deopotrivã o fiinþãnefericitã prin condiþia ei fizicã, dar ºi o corporalizare a refulãrilorfiecãruia. Fuck 30 years! urmãreºte acelaºi mecanism psihologic deraportare la social într-o situaþie specialã: la 30 de ani, o femeie împlinitã arerevelaþia morþii ºi încearcã în preajma aniversãrii sã salveze gândul fatalitãþiiprin soluþionãri amânate. Îndrãgostirea rãmâne variabila din acest context,astfel cã pleacã la Bruxelles pentru a-ºi vizita fostul iubit, Olivier, muribund.Mai ales pentru cã niciodatã între ei „n-a fost o dragoste întreagã”. Impresiapredestinãrii dominã acþiunile eroinei, de aceea e dispusã sã refacã inclu-siv fizic realitatea trecutã, însã eºueazã.

Bogdan O. Popescu insistã asupra senzaþiei de (i)recuperabil cuprin-sã într-o psihologie a trecerii. Sunt bine schiþate pragurile psihologice careschimbã percepþia asupra sinelui ºi mai apoi asupra memoriei, ºi, deasemenea, felul cum acþionãm brusc la comanda unei presiuni a timpului.Aceste graniþe de tensiune se activeazã de cum lãsãm garda jos graþie unorpraguri ale vârstei, transformându-ne în fiinþe fragile, neputincioase,tratând trupul cu dezgust ºi fãrã respect. Jurnalul unei cãlãtorii imposibileredã folclorul taximetriºtilor volubili, cu istorisirile lor ºi personaje care seunesc în stranii coincidenþe. Naratorul savureazã micile detalii, aiurit depropriile farse. Poveºtile se leagã ºi-ºi gãsesc reperele în realitate, iar prota-goniºtii corespondenþii reali. Miros de femeie bãtrânã este un text prousti-an cu influenþe cãrtãresciene despre felul cum senzorialul sedimenteazãevenimentele în memorie. În strania expansiune a memoriei, refugiul înjoc ºi imaginaþie rãmân soluþii la-ndemânã, neputincioase, însã, în faþa iu-birii. Drumul cãtre gol este istoria unui individ care încheie etapele ascen-siunii sociale ºi apoi renunþã la tot pentru a recupera promovãrile vieþiipersonale; cursa din viaþã merge într-o direcþie greºitã, de aceea trebuiecorectatã prin întoarceri la simplitatea intimã a lumii. În redescoperireaelementarului, timpul e iarãºi insuficient, de astã datã cel esenþial, alcunoaºterii. Probabil începutã ca roman, nuvela ªobolanii se lovesc deziduri este cea mai complexã piesã a volumului. Trei fire narative alcãtuiescacest text, intersectându-se prin elemente reale ºi fictive. Mai întâi povesteade dragoste a poetului Mihai Abulescu, plecat într-o tabãrã de creaþieînainte de-a începe facultatea. Relaþia cu Iustina Ion, o profesoarã cãsã-toritã, e catalizatorul istoriei iubirii, iar în plan general, tabãra radiografiazãcenacliºtii anilor `80 – o istorie anecdoticã a literaturii. Un alt fir narativredã experienþele din stagiul militar ale aceluiaºi Mihai. Tabãra ºi unitatea

Cronici literare

35

militarã sunt douã surse de creaþie, douã etape cu reziduuri ale memorieiîncrustate definitiv de iubire ºi scris.

Bogan O. Popescu analizeazã trecutul din unghiul complicitãþilor, fieale prieteniilor, fie ale influenþelor livreºti. Nu lipsesc notaþiile despre sub-versivitate, în care ideea de grup ºi publicaþiile posibil duºmãnoase suntrepede amendate. Amplitudinea obsesiei pentru Iustina - o doamnãBovary derutatã de seducþia literaturii - este dublatã contrapunctic deproza lui Gabriel Cristofor, prietenul lui Mihai din tabãra de literaturã, inti-tulatã ªobolanii se lovesc de ziduri, o foarte reuºitã alegorie, cu deschiderispre realismul magic. Nu lipsesc observaþiile despre imposibilitãþile nor-malitãþii, când iubirea reduce literatura la formule siropoase ºi comporta-mentele apar comic-deviante. Cele douã fire narative principale, plusmetaficþiunea lui Cristofor, alcãtuiesc finalmente o poeticã a timpului: untimp efervescent al îndrãgostirii, un altul mort, al armatei, ºi în fine, un altreilea, legiferat de ficþiunea din ficþiune. ªobolanii din povestirea cititã laconcurs ºi cei din timpul stagiului militar sunt simboluri ale alteritãþii ºianunþã iniþieri complete. Acelaºi sentiment al epuizãrii unei etape întâlnimºi în Viaþã de aruncat, o poveste despre instalarea derizoriului în cuplu. Ac-centul cade pe interogaþiile psihologice ale începutului unui sfârºit. Cera-sela ºi obiectele din viaþa ei sufocã personajul-narator; expulzat dintr-ununivers al energiilor vitale din cauza lucrurilor ce se înmulþesc ameþitor,eroului nu-i rãmâne decât speranþa resemnãrii. Când ºi la ce renunþãm? Cearuncãm din viaþã? Sunt douã feþe ale aceleiaºi întrebãri ce traverseazãîntregul volum. Un rãspuns mai aplicat este Ultima, o pledoarie oniricãdupã Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Visele nu sunt reprezentãri alesubconºtientului, ci manipulãri ale unui sistem de spionaj al viselor. Încãutarea femeii ideale, doctorul Dorin Cernat recunoaºte în Bianca nudoar acest prototip, cât înscenarea unui Big Brother al viselor. Singuraºansã e sã ascundã de agenþia diabolicã acest tip de fericire oniricã ºireuºeºte pentru cã, spune el, „Eu sunt scriitor, eu nu am nevoie sã dorm casã visez. Eu visez cu ochii deschiºi!”.

Aparent eterogen, volumul lui Bogdan O. Popescu foloseºte înfiecare text problematizãri ale memoriei. Sunt amintiri rãtãcite, altele,devalorizate cu mult timp în urmã, sunt recuperate ficþional; peste acesteatroneazã amintirile ideale, conservate prin numeroase strategii. Nu-ireuºesc atunci când încearcã sã intervinã ca autor descoperit în text,detonând astfel senzaþia de detaºare ºi implicare misterioase din parteaunei instanþe.

Viaþã de aruncat este o carte despre evaluãrile ficþionale ale memo-riei. Sunt povestiri ce surprind întregul proces de ordonare a unui spaþiu

Marius Miheþ

36

ce reþine dupã reguli labirintice adevãruri intime ºi generale. Autorul esteatent la miºcãrile insesizabile ale depunerii amintirilor ºi radiografiazãficþional proeminenþele acestora. Rezultã astfel poveºti despre devenire ºialteritate, despre teama de responsabilitate, în care renunþarea ispiteºte ºipare a câºtiga - prin iluzia libertãþii - noi teritorii ale imaginarului. Principalarealizare a acestor proze stã în crearea unor graniþe de tensiune, în egalãmãsurã senzoriale, imaginare ºi psihologice. Aici se faciliteazã organizareaintrigii, precum ºi transferul de energii ºi simboluri ale textelor. Bogdan O.Popescu debuteazã în prozã operând cu instrumentele obiºnuite alepoeziei lui, însã pe un teritoriu supraetajat pe care reuºeºte sã-l tapeze cuimagini flotante ºi efuziuni contradictorii, productive literar. Impresia ge-neralã, dincolo de modulaþiile autoficþionale, este cã materialul uman sedefineºte prin ceea ce renunþã ºi prin ceea ce colecþioneazã în memorie.În dezbaterea personalã, aceastã stranie proprietate care e memoria dic-teazã sensul destinului. Astfel cã migraþiile ºi reprimãrile, fericirile îndoiel-nice sau speranþele motivate, toate vor contribui la senzaþia de autentici-tate. Aceasta pare a fi miza lui Bogdan O. Popescu în prozã. Dacã insistãasupra adâncimilor textului ºi are timp de prozã va da, cu siguranþã, ºi unfoarte interesant roman.

Mirajul contingenþei ºi alte seducþii

Florin Ardelean,Povestiri de duminica,

Editura Arca, Oradea, 2010

Florin Ardelean a publicat douã volume de povestiri ºi are în lucruun roman intitulat Mitologia rigorii. Primul volum, Schiþe erotice (2007) asurprins de la bun început. Cititorii revistei „Familia” ºtiau însã de încercã-rile prozastice ale fostului redactor, din anii premergãtori debutului. Florin

Cronici literare

37

Ardelean se ipostaziazã într-un scriitor cu preocupãri mai mult decât inso-lite. El se aratã curajos prin miza eroticã abordatã. Ca analist ºi comentatoral revistei de culturã orãdene nu trãdase niciodatã acestã tentaþie a deta-buizãrii. Ea se materializeazã odatã cu Schiþe erotice, stârnind vii reacþii,majoritatea divergente, mai ales pentru un public restrâns ºi conservator.Povestirile lui au o expresivitate deosebitã ºi contrariazã prin subiectele,tramele ºi recuzita folosite. Schiþele lui Florin Ardelean sunt exerciþii desenzualitate. El atacã o sensibilitate a publicului arhicunoscutã în culturanoastrã, pudicã ºi îmbibatã de prejudecãþi.

Literatura eroticã este o provocare pentru autorul orãdean. Miza luinu stã în prefigurarea unor scene erotice; el nu cautã nici scandalosul,ferindu-se abil de kitsch ºi literatura de divertisment. Contrar a ceea ce secrede, a scrie o carte de dragoste ori eroticã nu e lucru uºor, F. Ardelean ºtieasta foarte bine. Pentru majoritatea autorilor sunt cele mai dificile cãrþi. Maimult decât un rãsfãþ ºi o extravaganþã, literatura eroticã pare a fi pentruArdelean o competiþie cu sine pentru a-ºi face buletin de prozator. Eldebuteazã cu un tip de prozã niciodatã privilegiatã în spaþiul nostru ºimereu amendatã, indiferent de epocã. Volumul este scris, fãrã îndoialã, ºidintr-un pariu personal cu literatura. F. Ardelean se luptã – uneori preademonstrativ - cu sensibilitãþile, prejudecãþile ºi inhibiþiile într-un timp încare ofensiva mediaticã ar trebui sã banalizeze acestã literaturã. Cu sigu-ranþã volumul este scris implicând ºi o teatralitate anume, autorul vrând sãºocheze prieteni ºi sã satisfacã duºmani fãrã aderenþã culturalã, dar adepþiai cancanului. Dinamicã ºi stilizatã, scrisã mereu cu grija pentru atmosferã,creând intensitãþi deopotrivã plastice ºi verbale, naraþiunea lui Ardeleanreclamã o intimitate pierdutã, ori adãpostitã îndãrãtul prejudecãþilor ºitabuurilor sociale. Textele lui Ardelean sunt mostre ale unei aparenteimpuritãþi. În subtext citim o luptã cu pudoarea ºi interdicþiile, chiar cureceptarea unor superstiþii amuzante. Lui Ardelean îi reuºeºte acest tip deliteraturã prin sugestia transmisã cu precizie, prin felul cum dirijeazã regis-trele lexicale ori altele timid-metafizice, condimentând totodatã discursulcu un lirism aparte. Calitatea textelor stã în redarea ºi construcþia voluptã-þilor, prin gradaþiile senzuale ºi în general prin felul cum realizeazã vertijulerotic.

În schiþele lui Ardelean voluptatea nu e niciodatã schematicã, ea tra-verseazã niveluri ale sensibilitãþii atent manevrate de un regizor ludic, mareamator de farse inhibatoare ºi doctor în anatomia ºi psihologia eroticã.Uneori textele pierd din coeziune din cauza unui tezism, evident ºi oare-cum inevitabil într-un volum cu asemenea mizã. În Povestiri de duminica(2010), Florin Ardelean trece dincolo de erotismul decelat cu obstinaþie

Marius Miheþ

38

dupã modelul unor Sollers, Nin, Miller ori Nabokov, optând pentru o nara-þiune oarecum tradiþionalã din care nu lipseºte substratul erotic. Acestaeste redat mai mult la modul eliadesc, cu ecouri din Ibrãileanu, Rebreanuºi Radu Þuculescu. Cartea are alura unui roman prin personajele migra-toare ºi anumite episoade-ecouri. Deºi prin structurã pare eterogen, volu-mul creeazã senzaþia de unitate ºi construcþie. Existã un crescendo al im-plicãrii vocii narative în text, iar pe mãsurã ce avansãm, ea se suprapune cucea a autorului, formând la un moment dat o firavã polifonie.

Povestiri de duminica este un roman fragmentat al copilãriei,dublat de un La lilieci bihorean, dar fãrã ºarjele ºi umorul specifice. FlorinArdelean îmbrãþiºeazã o dimensiune a copilãriei din care parodicul, ironiaori nostalgia sunt excluse pentru a favoriza datele întunecate ale formãriiunei interioritãþi. Este o opþiune pentru autenticitate. Se deruleazã în vo-lum drame ºi tragedii, iniþieri ºi eºecuri. Între lumini ºi umbre, câºtigã ostare de tainicã obscuritate, în vreme ce culorile sunt fie cele ale pasiunii,fie ale spaimei ºi traumei. Aºadar o lume configuratã expresionist, cuîntruchipãri ale rãului, patologicului ori primitivismelor redate cu talent ºidesfãºurate în scenarii simple, dar de efect. Satul lui Florin Ardelean este unloc din care minunile ºi veselia structuralã lipsesc pentru cã fascinaþia rãu-lui este infinit mai ademenitoare. Naratorul matur reviziteazã locurile dinmemoria copilului de altãdatã reþinând aceste aspecte fluviale. Dincolo deasemenea imagini, evenimentele redate au în comun o sugestie temporalã- duminica, însã proza nu câºtigã astfel nici prin simbolism, nici prin recur-sul la posibile alegorii. Idilic ºi deconstruit, satul copilãriei atrage prin vio-lenþa notatã deopotrivã prin ochii copilului, prin memoria idealã ºi prinmadelainele maturului - atras de atmosfera tenebroasã a propriei istoriiinterioare. Altãdatã un spaþiu paradisiac, satul rãmâne un simplu pretextpentru o copilãrie ce se pierde în chipuri clarobscure, dar palpitã secven-þial prin fantazãri frumoase.

Accentele autobiografice susþin o carte despre întoarcere, desprereevaluarea memoriei ºi a spaþiilor privilegiate din timp. Toate povestirileau o construcþie spiralatã, în sensul cã subiectul principal al naraþiei esterepede învãluit de altele, pentru a reveni la final, stabilind interogaþia.Începutã ca o amintire senzaþionalã, Povestea Hanþuluidescrie scena unuiom în care ia foc pãlinca; istoria e asezonatã cu o întâmplare eroticã,încheiatã moralizator despre ce înseamnã emanciparea femeii în vremeasatului comunist. Sanda nu are nicio ºansã sã-ºi câºtige o libertate, chiar ero-ticã, pentru cã femeia e mereu obiect de schimb între bãrbaþi; în aceste sce-narii, Ardelean nu e foarte departe de modelul borgesian. Autorul maturîncearcã sã refacã fãrã credibilitate amãnunte ale trecutului lãsând copilu-

Cronici literare

39

lui narator descrierea realitãþii. Martor a ceva fabulos, el crede cã povesteae ceva mai mult decât o înºiruire de miracole.

E un timp al memoriei destul de fragil, imposibil de încorporat înmemoria afectivã pentru cã, de fapt, aparþine imaginaþiei. Într-o lume totali-tarã unde se danseazã pânã la epuizare, comunitatea aºteaptã evenimentul- de la trecerea soldaþilor la te miri ce scântei sociale. Flãcãrile ce ies deoda-tã cu respiraþia lui Hanþu sunt un spectacol al imaginaþiei copilului ºi unulcarnal pentru Sanda, celãlalt martor. F. Ardelean subliniazã limpede cã fic-þiunea face realitatea ºi tot ea decide graniþa dintre posibil ºi imposibil.Aceeaºi ramã spectaculoasã urmãreºte ºi Sãu. Amintirile coºmareºti nu în-treþin istoria pentru cã ea se întrerupe dupã scenariul spiralat. Povestea nuelucideazã ºi nu construieºte, în schimb este surprinsã atmosfera beþivilorprin vizita la unchiul ªchiopul, care ramificã naraþiunea prin aventurileerotice din timpul rãzboiului, ºi cele ale prezentului, semnalând primeleexperienþe erotice ale Anei ºi lupta femeilor pentru Potyoc.

Fãrã conºtiinþã de sine, lumea din Povestiri de duminicaeste o lumedegeneratã, uitatã în ritmuri ale firii prea puþin civilizate. Deºi abia schiþat,reþinem pe Sãu ca un om liber într-o lume închisã, vesel trãitor în trup ºi înafara istoriei. O poveste cu þigani deruleazã notele erotice iniþiatice dinprimul volum, pornind de la o imagine grotescã: un hoþ cu piciorul tãiat.Reþinem felul cum aceastã lume se raporteazã la tragedii care nu sunt luateîn serios ºi stã sub semnul unei justiþii particulare, unanim acceptatã.Pentru toþi, faptele macabre devin banalitãþi ºi motive de amuzament.Aceasta este lumea care pãstreazã structurile primitive refuzând oricetransfigurare modernã. Duminica ºi moartea este iarãºi o poveste despreintimitatea cu moartea, intermediatã de spaimã ºi traume incipiente.Vlaicu îºi înjunghie socrul în timpul unei furtuni, frica de trãsnet se trans-formã în spaimã de moarte pentru puberul de odinioarã, iar când unchiulviolent vrea sã liniºteascã nepotul-narator, trauma se însufleþeºte. Tentativade omor descrie familiarizarea cu muribunzii, tot o madelainã a morþii.Bunicul narator întrerupe experienþa copilului ºi descrie atrocitãþileruºilor din rãzboi. Sunt poveºti macabre continuate de altele, din timpulreal - Gobi, fiul bunicului este înjunghiat. Cauza este aceeaºi femeie-obiect,în acest caz transformatã în femeie-trofeu.

Naratorul este un foarte bun cunoscãtor al naturii feminine. Perso-najele feminine au un fel de structurã animalicã; îmblânzite, ele devinobiecte uzuale, alteori niºte obiecte râvnite, dar cu o personalitate de multeori dualã, malefice chiar. În grãdina Jidovilor spaimele ºi emoþiile violentese nasc inconºtient (copilul bea otravã fãrã sã ºtie), fie prin implicarea adul-þilor justiþiari (joaca de-a Necuratu`). Florin Ardelean insistã asupra cons-

Marius Miheþ

40

trucþiei imaginaþiei coºmareºti odatã cu aceste agresiuni ale realitãþii. O po-veste despre cum frica ºi rãul se potrivesc în mintea copiilor. Din pãcate,deraparea în erotism stricã toatã trama naraþiunii. În schimb, La Criº este oprozã bine þesutã în jurul frivolitãþii ºi a iniþierii amânate de puterea imagi-naþiei. Despre cum se vindecã teama prin înfruntare vorbeºte Bãtaia.Lupta pe viaþã ºi pe moarte dintre tatã ºi fiu e un spectacol social, crând unsuspans primitiv. Scena aminteºte de bãtaia mamei ºi direcþioneazã naraþi-unea spre altele, secundare. Reþinem ca ineditã scena pescuitului cu cai, cear fi meritat o dezvoltare. Naratorul se fereºte totuºi sã se confeseze întru-totul ºi preferã scene ºi frânturi de memorie pentru a transmite senti-mente trunchiate. O poveste tristã dezbate suferinþa din dragoste adoles-centinã, cãptuºitã narativ de o alta, dintre director ºi frumoasa soþie, dezbi-naþi din cauza geloziei. Este o prozã poeticã despre cum iubirea transfor-mã frumuseþea în fantomatic. Lecturile copilãriei sunt amintite înGhemotocul ºi tulburarea, o istorisire despre puterea cãrþilor de-a se subs-titui realitãþii. Naºterea bibliotecii se petrece pe fondul laºitãþii sociale ºi alzvonurilor vechi. În Cruzimi, vocea narativã e tot mai personalã; dacã în de-butul volumului autorul ezitã sã intervinã categoric în text, acum discursuladoptã fãþiº perspectiva memorialisticã. Reþinem un episod al exerciþiuluimorþii, acþionat de Lupu - un Smerdeakov, prin torturarea ºi uciderea uneipisici. Tot aici apare dimensiunea politicã (tatãl care ascultã Vocea Ameri-cii). Pentru prima datã se numeºe o formã totalitarã clarã, precum ºi opre-siunea - pânã atunci pititã în duºmanul de clasã, chiaburul.

Ritmul volumului este întrerupt subit prin trei proze-confesiuni inti-tulate Fragmente. Dispare distanþa auctorialã, ºi discursul este limpede u-nul diaristic; acum fantezia þâºneºte pentru a definitiva experienþe prousti-ene incomplete.

Regresiile au rolul unei stranii purificãri, obligatorii pentru a ajungela sine. Naratorul recunoaºte ficþiunea plãsmuitã pentru a acoperi expe-rienþe eliptice ºi nefuncþionale. Dependenþa de trecut aduce cu o reîncar-nare, iar retrospecþia defineºte adevãratul paradis: al timpului regãsit. Dis-cursul este tot mai sincopat, ºi aduce cu niºte note de prozator ce n-au fostdezvoltate. Memorabile sunt scenele în care percepem un totalitarism cemuºcã din destinele personajelor (Floarea moare de frig, Rudy nu lasãpâinile din mânã nici înghiþit de ape etc.), conturând subtil condiþia mize-rã a societãþii.

Fragmentele sunt elogii aduse imaginaþiei. Erotismul însuºi se fil-treazã prin tarele închipuirii (episodul Silvia), chiar ºi atunci când pãrinþiise rãzboiesc, nãscocind adulterul celuilalt. La graniþa dintre basm ºi reali-tate se situeazã ºi episodul cu nebunele satului, implicând un prizonierat

terifiant ºi superstiþiile cu strigoi. Tot din cauza superstiþiilor se amânã ºiplecarea din sat, în Urma. Aici biografia se suprapune ficþiunii, scinzândnaraþiunea în mini-episoade vag gotice. Captivitatea copilãriei se multi-plicã prin încarcerarea în semne prevestitoare. La fel, rezistenþa la schim-bare îºi are baza în fantasmele fabricate cu migalã. Naratorul ºtie sã manipu-leze eficient eul sãu infantil atrãgându-l în capcanele trecutului neºtiut decititor. E o cursã cu multe invitaþii ºi întâlniri neaºteptate.

Florin Ardelean utilizeazã un concept frecvent în ambele volume,voyeurismul. Un mediator sigur de distanþare auctorialã dar ºi de înregis-trare fidelã a evenimentelor din postura de martor. De asemenea, se dove-deºte un maestru al frivolitãþii, cu efecte stilistice garantate, iar când ºi când,în inginerii textuale. Se remarcã la acest autor capacitãþile ludice, prea pu-þin valorificate. Atracþiile circului uman din proza lui Florin Ardelean suntgreu de refuzat ºi seduc prin nonºalanþã, sugestia autenticitãþii ºi elocvenþaconfesiunii. Scenele erotice au rolul familiarizãrii cititorului cu o anumitãrealitate, mai mult decât posibilã. Pãrãsind în cele din urmã prejudecãþileºi pudibonderiile, scufundarea în memorie se petrece firesc, legaþi numaide centura de siguranþã a fanteziei. În proza lui Florin Ardelean graniþeledintre ficþiune ºi non-ficþiune sunt întotdeauna neclare ºi se suprapun ade-seori, iar autorul pãstreazã înadins aceastã neclaritate, câºtigând în inter-pretãri ºi simbolism. Florin Ardelean este un excelent scriitor ce s-a desco-perit relativ târziu, capabil de multe surprize, de bunã seamã substanþiale.Odatã trecut torentul biografic, rãmâne de vãzut cum se reinventeazã înpariul cu proza pe termen lung.

Cronici literare

41

grãdina lui antonulei pe pânzã

43

Un scriitor care produce probleme, nu numai de naturã tematicã, te-ma umanã, în variantele ei, fiind azi obiect comun, ci ºi teoreticã, dincolode diegesis ºi mimesis, este Caius Dobrescu. Acest atestat scriveron, lansatca poet de tip nou, tipul rãzvrãtitului rafinat ºi politicos, abordeazã de la ovreme speþa romanului, cu temeritate, tenacitate ºi anvergurã. În parantezãfie spus: ce face omul acesta când nu scrie, au este el nimic altceva decât ospecie pur ºi simplu, adicã exclusiv scriitoare, demnã de compasiune ºi ad-miraþiune.

Dupã mai multe cãrþi ºi dupã romanul Tezã de doctorat, la care puþinizoreau sã-l citeascã, þintind el la o mie de pagini, noul romancier editeazãun gen de Þiganiada Europei actuale, în fine, ceva între Istoria ieroglificãºi Pseugokynegetikos. Cartea se intituleazã EUROMORPHOTIKON. La pri-ma vedere a titlului s-ar putea crede cã este vorba despre un tratat de mor-fologie la dispoziþia studenþilor în limba europeanã, dacã autorul n-ar pre-ciza cã afacerea asta este un „roman în versuri”. Asta mai treacã-meargã, ro-mane în versuri au scris ºi de-alde Homer, Vergiliu, Sandu Puºkin ºi alþii.Însã, de data aceasta, treburile se complicã, deoarece autorul EUROMOR-PHOTIKONULUI ne oferã, dintru început ºi modul de întrebuinþare: PRO-LOG ºi/sau ARGUMENT, cu riguroase explicaþii tehnice, adicã teoretic ºipractic-literare asupra conbustibililor „destinaþi direct Motorului Epic”.Mai mult ca sigur se prefigureazã renaºterea epopeii, acum la sfârºitul lu-mii, ceea ce înseamnã viziunea circularã a naraþiunii terestre, deoareceepopeea era, iniþial, povestea genezelor. Dar sã tratãm cu respect aserþiu-nea noului Homer: „lucrarea de faþã este o încercare serioasã (în sensul cãa fost luatã cât se poate de în serios) de a explora virtuþile narative ale versu-

Cronica literarã

Petru M. Haº

Între Istoria ieroglificã ºiPseudokynegetikos

Caius Dobrescu,Euromorphotikon,

Editura TracusArte, 2010.

Petru M. Haº

44

lui”. Principial ºi bãrbãteºte ar fi ca la un romanþ stihuit sã rãspundem cu orecenzie în versuri, ceea ce ar însemna sã trãim, ruginiþi cum suntem, vre-mi de aur. Însã numai dupã ce vom fi parcurs cu meticulozitate puncteleA, B1, B2, B3, C, D1, D2, D3 (sunt cam 8), din îndreptarul de cetire.

Post festum se precizeazã cã „Euromorphotikon spune povesteaunui Congres al Dragostei Abundente, plasat pe o imaginarã insulã medi-teraneanã,…” . ªi aºa Ieuropa devine o Grotã a Gong-Resului, pentru cãacum viaþa lumii a devenit o tragi-comicã parodie cu pretenþiile de rigoare.Ce poate fi mai mult dragul ºi amuzantul de Gong-Res, decât o ciorovãialãla nivel înalt ºi mai ales dotatã, doldora de infrastructurã, tehnologie, stilurietc., o ciorovãialã (ca sã rimeze) euro-mondialã. Nebunia lumii acesteia n-afost vreodatã mai furibundã, cu batiste „umede”, însã ºi „nonumede” ºimãnuºi „pudrate cu talc”, dar ºi „fãrã talc”. Tot felul de „membrane de pro-tecþie”. Protecþia este la mare cinste, se vede, ea nereducându-se la membra-nele mai subþiri, mai robuste: „O mânã protejându-i, / ca inteligenþa emoþii-le, sânii mici ºi rotunzi, / cealaltã umbrindu-i parþial privighetoarea / perfectepilatã”. Lumea se erodeazã precum statuile Vechii Grecii, îºi pierde iden-titatea, pentru cã ce fel privighetoare mai e aceea „perfect epilatã”. Se ducenaibii tot ciripitu’.

În marea ºi frumoasa harababurã, întrebãrile vin de la sine: „încotrosã se îndrepte biata noastrã Norvegie?”. Pentru cã dincolo de suma difi-cultãþilor ºi barajelor pe care le pune în faþa europeanului comun-comuni-tar, cartea de faþã, prin patosul credinþei, prin monoteismul ei fierbinte, darfãrã a fi direct enunþat, provoacã la cele mai ciudate reflexii, de genul: —Doamne, da’ fain Babilon ne-ai mai pregãtit! La dragoste s-ar pricepe maicu seamã degetele rafinate ale celebrilor numismaþi, deoarece ea e faþaunei monede, ºi cu astea numismaþii se ocupã. Moneda are douã feþe su-rori, una dintre ele e dragostea, pesemne ura – cealaltã. Existã dragosteabundentã? N-ar fi asta un pleonasm? O întreagã fenomenologie ºi her-meneuticã, de la Ying ºi Yang la prinþul Platon, luând-o-încetinel prin KamaSutra ºi celelalte sutre nescrise: „Acum rulez mult mai liber ºi pot sã mã gân-desc la tot ce n-am fãcut”.

Nu se ajunge prea uºor în Think Tank-ul Auxiliar al Rãsãritului ºi, peurmã, surprizele sunt dintre cele mai diverse: „Nimerisem într-un/ cuib deviespi care se-nþepau pãtimaº între ele, dar care/ de cum ne-au vãzut, s-aucoalizat ºi s-au nãpustit peste noi”. Pãi, dacã viespea e feministã?

Conglomeratul de stiluri, epic, liric ºi dramatic, produce o bogatãimpresie, ca ºi domeniile cunoaºterii angrenate în discursul poetic, cunoaº-tere în dublã versiune: diacronic ºi sincronic. Chestiuni tragice, cumplitesunt tratate în stil ludic, iar copilãria devine apanajul adulþilor.

Între Istoria ieroglificã ºi Pseudokynegetikos

45

Poetul resuscitã/creeazã mituri ºi mitologii, care mai de care inci-tante, de la sumerieni prin vechii ebrei, greci, Noul Testament etc, pânã laera contingentã a TASTATURII ºi a celor mai recente instalaþii de privire ºiascultare, urmãrire sau lichidare. Fantasticul e la el acasã, atât cel de sor-ginte miticã, metafizicã, cât ºi acela tehnico-ºtiinþific, gen Cãlãtorie sprecentrul pãmântului, ca un aparat de protecþie a complicatei viziuni actuale.

Toponimia ºi onomastica trimit spre demersuri de etimologie se-manticã, dupã cum arborescentul bagaj informaþional sugereazã noiaparate pentru a avea o carte completã: note ºi glosar.

Exibiþiile erosului în toate variantele sale, de la mineral la biologic ºispiritual sunt practicate textual ºi spiritual cu o stupefiantã naturaleþe.Parcã am pluti pe talazurile marii enciclopedii.

Este oferitã promoþional, pentru toate gusturile ºi posibilitãþile,Europa, cãlare sau pe trecere de pietoni, de grotã ºi elicopter, ºalupã.Sincer, ºi numai aºa, din dragoste abundentã, adicã d-aia care dã peste mar-ginile recipientului erotic. Primiþi dar infernul actual, de tip nou, deoareceacela vechiu, al ambasadorului sui-generis, Dante, se-ncearcã a fi indus prinmetode americane, chinezilor.

Euromorphotikon este, morfologic ºi sintactic, maxim-surprinzã-toare, privitã atât în ansamblu, cât ºi ca fineþe a detaliului. Autorului i s-a în-tâmplat în varii situaþii sã fie luat drept altul, dar nimic nu poate fi mai po-trivit. Este el sceptic sau optimist privind integrarea ºi instituþiile europe-ne? Un text de o atare amploare nici nu trebuie sã rãspundã acestei curiozi-tãþi. Dar, pentru cã tot face textul trimiteri, ºi ca sã încheiem cât mai simplu,vom face un citat:

„Bea apã din fântâna ta ºi din izvoarele puþului tãu.Ce, vrei sã þi se verse izvoarele afarã?ªi sã-þi curgã râurile pe pieþele de obºte? Lasã-le sã fie numai pentru tine, ºi nu pentru strãinii de lângã tine.Izvorul tãu sã fie binecuvântat ºi bucurã-te de nevasta tinereþii tale.ªi pentru ce, fiule, ai fi îndrãgostit de o strãinã…?Cel rãu este prins în înseºi nelegiuirile lui…El va muri din lipsã de înfrânare, se va poticni din prea multa lui ne-

bunie”. (Din cap. 5 – Proverbele).

Post Scriptum:Desigur cã textul EUROMORPHOTIKON propune nenumãrate un-

ghiuri de atac, unghiuri pe care continuãm a le avea în vedere, deºi, din eco-nomie de categorii apriorice: timp ºi spaþiu, nu le-am utilizat.

46

Îmi amintesc cã pe vremea dejaatât de îndepãrtatã a studenþiei, unul din-tre profesorii mei de la Filologia clujeanãne împãrtãºea opinia cã titlul unui romancelebru al lui Gabriel Garcia Márquez ar figreºit tradus în româneºte. Cã o versiuneaprecum Un veac de singurãtate nu edeloc conformã cu substanþa (la substan-ficque moelle - cum ar fi spus Rabelais)cãrþii, cã traducerea corectã, e drept cã ºimai apropiatã de titlul în limba spaniolã,

ar fi fost O sutã de ani de singurãtate. ªiasta deoarece veacul înseamnã, la urmaurmei, o unitate de diviziune convenþion-alã, cãreia fiecare îi cunoaºte deopotrivãînceputul, cât ºi sfârºitul (ceea ce în ma-tematicã se numeºte interval închis), întimp ce suta nu se supune unor asemeneaconstrângeri.

Mi-am amintit de de toate acesteavãzând titlul masivei cãrþi O tranziþie mailungã decât veacul .- România dupãCeauºescu (765 de pagini), apãrutã în a-nul 2011 la Editura Curtea Veche din Bu-cureºti, carte scrisã “la douã mâini” de po-litologul american de origine românã Vla-dimir Tismãneanu ºi filologul timiºoreanMircea Mihãieº. Mai exact spus, ne aflãmîn faþa unei cãrþi transcrise, deoarece ea re-produce o suitã de dialoguri avute, periodic,de la sfârºitul lui 1995 ºi pânã în vara anu-lui 2005 de cei doi buni prieteni ºi tovarãºide cause, de idei ºi idealuri. Încã ºi maiexact spus, e vorba despre un volum de tipmatrioºkã fiindcã în interiorul lui suntreunite mai multe cãrþi. Unele deja cunos-cute - Balul mascat, Încet spre Europa,Schelete în dulap, Cortina de ceaþã,reprezentând transcrierea dialogurileavute în anii 1996, 2000, 2004, 2008 - ceadin urmã- Orbirea voluntarã- ineditã.Dialoguri ce îºi propun sã surprindã, sãcomenteze, sã desluºeascã meandreleunei tranziþii lungi, obositoare, chinuitoa-re, cu suiºuri ºi coborâºuri, cu aºteptãri ºiiluzii, cu convulsii, dar ºi cu momente încare, poate cã nu a rãsãrit neapãrat soa-rele, dar mãcar a putut fi zãritã policromiacurcubeului ce pãrea sã anunþe cã roºul

Explorãri

Mircea Morariu

O tranziþie mai lungãdecât veacul - Româniadupã Ceauºescude Vladimir Tismãneanu ºi Mircea Mihãieº

Explorãri

47

comunist, doar formal abolit la 22 decem-brie 1989, începe, în chip real, sã îºi piardãdin intensitate.

Formaþia de specialist în istoria co-munismului românesc a lui Vladimir Tis-mãneanu se dovedeºte beneficã. ªi aceastafiindcã multe dintre evenimentele asupracãrora reflecteazã cei doi interlocutori îºigãsesc explicaþia, mai mult sau mai puþinevidentã, în trecutul comunist al Ro-mâniei, un trecut care fie nu a vrut, fie nua fost lãsat sã ne pãrãseascã. Formaþia depolitolog, familiarizat cu conceptele despecialitate, dar ºi al moduluiui în care s-apetrecut tranziþia în celelalte þãri foste co-muniste din Estul european a aceluiaºiVladimir Tismãneanu, e iarãºi utilã deoa-rece ajutã explicãrii specificului, din nefe-ricire, negativ al þãrii noastre. Cultura po-litologicã dobânditã graþie unor lectureasidue de Mircea Mihãieº se aratã iarãºidemnã de semnalat, iar consecinþele eipentru anvergura ºtiinþificã a discuþiilordintre cele mai reale. Astfel încât cartea eun amestec, în general bine dozat, de isto-rie, analizã politologicã punctualã dar ºicomparativã ºi de exerciþiu de memorie.O memorie ale cãrei funcþii nu sunt nicisuprasolicitate, nici supraevaluate. MirceaMihãieº formuleazã o temã de discuþie, te-mã ce dobândeºte, în chip natural, subte-me, iar respectiva temã e epuizatã încursul unui dialog, de dimensiuni varia-bile, consumat de-a lungul câtorva oredintr-o anumitã zi. Dialog cu numeroasedivagaþii, analepse, cum se numesc ele înnaratologie, menite sã explice prezentul,prezent ce înseamnã un hic et nunc încare amestecul dintre dinamic ºi static enu numai aiuritor ci ºi cu consecinþe din-tre cele mai serioase.

La sfârºitul anului 1995, când în-cep dialogurile reþinute în carte, Româniaavea o structurã politicã semiautoritari-tarã. Partidul preºedintelui Ion Iliescu, caºi Ion Iliescu însuºi dãdeau semne a se fieternizat la putere, opoziþia era slabã, cuacþiuni neconvingãtoare ºi cu impactredus în mase. Se guverna mai cu seamã

prin ordonanþe de urgenþã, se mima refor-ma pe care, de fapt, guvernul Vãcãroiu nuo agrea sub nici o formã, se practica joculde-a decomunizarea ºi privatizarea, se afir-ma vocal opþiunea pentru orientareaeuro-atlanticã a þãrii, fusese semnat, cuorgoliul fruntaºului în întrecerea socialis-tã, un parteneriat strategic cu SUA, se vor-bea despre dorinþa intrãrii în NATO ºi aaderãrii la UE, dar privirea spre Moscovaera atât de insistentã, încât era imposibil sãnu fie vãzutã cu ochiul liber. Aºa încât vic-toria CDR ºi a lui Emil Constantinescu înalegerile din noiembrie 1996 a putut ficomparatã cu un miracol. De unde, fãrãîndoialã, ºi intensitatea dezamãgirilor ulte-rioare. În iunie 2010, când are loc ultimaserie de convorbiri dintre Vladimir Tismã-neanu ºi Mircea Mihãieº, existã, cum bineobservã Mircea Mihãieº, “ similitudini–mãcar de percepþie, dacã nu de realitate,în ce priveºte România acelui moment ºiRomânia de acum. Dar ºi deosebiri. Atuncisperanþa era intactã, astãzi România pare oþarã înfrântã”. În seria de trei convorbiridin 2010 Orbirea voluntarã, VladimirTismãneanu ºi Mircea Mihãieº îºi fixeazãdrept sarcinã elucidarea motivelor acesteisituaþii. Din pãcate, o fac în chip partizan,într-o încercare deloc convingãtoare dejustificare a propriilor poziþii de susþinã-tori încãpãþânaþi ai preºedintelui TraianBãsescu. Pentru toate relele din þarã suntvinovaþi fosta guvernare, Cãlin PopescuTãriceanu, liberalii ºi pesediºtii, încer-carea de suspendare a lui Traian Bãsescu,mogulii ºi, desigur, orbirea voluntarã.Nici un cuvânt însã despre faptul cã azi seguverneazã aproape exclusiv prin ordo-nanþe de urgenþã, cã nici o lege importan-tã nu mai trece prin procedurã parlamen-tarã, nici un cuvânt despre extravaganþeleºi tendinþele autoritariste ale preºedin-telui, despre declaraþiile sale deloc con-forme cu demnitatea funcþiei, despre ex-travaganþele fiicelor sale (mirarea faþã deintruziunea în viaþa privatã a lui Traian Bã-sescu a celor doi amici e aici de-a dreptuliezuitã), nici un cuvânt despre clientelis-

Mircea Morariu

48

mul politic portocaliu, nici un cuvânt des-pre debila calificare profesionalã a unorminiºtri, nici o silabã despre atentatul laadresa independenþei unora dintre celetrei puteri ale statului, nici o referire laConstituþia care a devenit obiect de târ-guialã, nici o vorbã despre ruptura dintreguvernaþi ºi guvernanþi, nici un cuvântdespre precaritatea dacã nu cumva chiarinexistenþa politicii externe a României.Doar un lamento despre preþul pe caretrebuie sã îl plãteascã aºa-ziºii intelectualiai lui Bãsescu pentru pretinsa lor clarvizi-une. Care intelectuali au început, cel puþi-ni unii dintre ei, sã se dezvrãjeascã. Doarun lamento care, adesea atinge forma pe-nibilului, asupra tragismului condiþiei lorpersonale, adicã a condiþiei de cruciaþi alui Vladimir Tismãneanu ºi a lui MirceaMihãieº, condiþie derivatã din statutul decomentatori la Evenimentul zilei. ªi cameniul sã fie complet ºi altruismul garan-tat, un lamento despre tragismul con-diþiei jurnaliºtilor de la aceeaºi gazetã, untragism altminteri cu vârf ºi îndesat rãs-cumpãrat de onorariilor grase plãtitepetru statutul de colaborator al Televizi-

unii Române parcã mai înfeudatã decâtoricând dupã 1989 unei singure porunci.Impopularitatea incontestabilã de careare parte azi Traian Bãsescu e explicatã,dacã nu cumva chiar socotitã de cei doianaliºti drept o expresie a urii. Sã în-þelegem cã în opinia lor trãsãtura definito-rie a românilor e ura gratuitã, iar cea a luiTraian Bãsescu ºi a puþinilor lui susþinã-tori devoþiunea ºi sacrificiul? Mi se pare cãcecitatea lui Vladimir Tismãneanu ºi a luiMircea Mihãieº, doi oameni incontestabilinteligenþi, e un trucaj ieftin ºi interesat.

Orbirea voluntarã mi se parepartea cea mai vulnerabilã a cãrþii tocmaifiindcã e marcatã de un intens subiecti-vism ºi vizibilã, grosierã înregimentare.De unde prudenþa cu care se cuvine eaparcursã ºi înþeleasã. Aºa încât zicereaprofesorului Tudor Vianu “aºtept sã obo-seascã nedreptatea”, reprodusã pe supra-coperta a patra a volumului, e în continu-are de mare actualitate, cu un sens alaºteptãrii e, în cazul meu, e sensibil diferitde cel dorit de Vladimir Tismãneanu ºiMircea Mihãieº.

49

Strãduindu-se sã gãseascãun cât mai amplu registru de nu-anþe ºi sã dea o cât mai puternicãstralucire unei limbi prin care sãexprime bogãþia gândurilor ºisentimentelor sale, Eminescu afolosit, valorificând tot ce era mai preþios în vocabular, vechi sau nou.Adãugând celui existent o extraordinarã varietate de sensuri proaspetela care nu se gândise nici un poet pânã atunci, a dãruit poeziei ro-mânesti podoaba ei cea mai de preþ, o nouã limbã artisticã. Arta cuvân-tului sãu ºi-a extras seva din limba Maicii Teofana încrustatã în „ diata”poruncitã „cãlugãraºului Gavriil”, aflatã încrustatã pe piatra de mor-mânt de la Cozia, din cea a lui Dosoftei, mitropolitul cãrturar din Mol-dova, a Mioriþei ºi a colindelor, a limbii tuturor acestor moºteniri, îmbi-natã cu cea vorbitã de el însuºi ºi de prietenul sãu, Creangã, precum ºicu toate noutãþile lingvistice ale secolului sãu. Dacã ne gândim cãaceastã operã s-a fãurit în mai puþin de douã decenii, cã Eminescu a datcreaþii lirice care pot sta alãturi de capodoperele din literatura lumii,vom putea aprecia mãsura geniului sãu. Vorbind despre poeziile luiEminescu, G. Ibrãileanu spune cã „ orice vers al lui Eminescu este o în-trebuinþare nouã a limbii ºi o orchestratie nouã a muzicii ei”.

Apariþia lui Eminescu în literatura noastrã reprezintã un momentrevoluþionar pentru limba artisticã. El a prelucrat întregul materiallingvistic existent, alegând de fiecare datã cuvintele care corespun-deau cel mai bine intenþiilor sale artistice. Într-unul din studiile sale(„Contribuþie la studiul fondului principal de cuvinte” – în Studii ºicercetãri lingvistice, nr. 1-2, 1954, p. 12-13), D. Macrea spune cã faþã de

Criterion

Doina Hanganu-Bumbãcescu

Aspecte privind lexicul poetic eminescian

Doina Hanganu-Bumbãcescu

50

cele 5765 de cuvinte ale dicþionarului lui Cihac, ºi faþã de cele 43.269 aledicþionarului lui Candrea, vocabularul tuturor poeziilor lui Eminescunu cuprinde decât 3607 cuvinte, care au însã o circulaþie totalã de33.846. Din aceastã statisticã deducem cã printr-o creaþie de adevãratdemiurg, Eminescu a înmulþit valenþele expresive ale cuvintelor – deciºi numãrul lor – folosindu-le într-o nouã modalitate, preluând ºi înnoindastfel pe cele vechi sau uzate.

Eminescu a moºtenit de la înaintaºi o limbã literarã lipsitã demlãdiere, trebuind sã lupte pentru dezvoltarea ei ca sã poatã exprimaidei ºi sentimente variate ºi nuanþate, neexprimate pânã atunci de poeþi.

n cele ce urmeazã vom cãuta sã dãm câteva exemple din care sãse vadã cum a uilizat marele poet materialul lingvistic pe care îl avea laîndemânã, pânã a izbutit sã creeze înalta poezie din elegii, sonete,scrisori.

Asocierea neologismelor cu vocabularul limbii vii spre realizareaunui ton poetic indestructibil este una din noutãþile tehnice emines-ciene. Astfel, în versul: „Drept preot – toarce – un grier un gând fin ºiobscur” (Melancolie), cele douã cuvinte, „fin ºi obscur” , pe atunci neo-logisme, alãturate celorlalþi termeni obiºnuiþi, printre care ºi un fone-tism moldovenesc, „grier”, sugereazã singurãtatea ºi pãrãsirea.

Îmbinarea cuvintelor noi cu cele din limba vorbitã, ca în versul:„Colonii de lumi pierdute vin din sure vãi de haos” (Scrisoarea I), mate-rializeazã ºi apropie de noi crearea galaxiilor ºi drumul lor în univers.Haosul devenind „sure vãi” se concretizeazã în imaginaþia noastrã.

În versurile antume, nu se întâlneºte – credem – niciodatã adver-bul „foarte”, uzat prozaic ºi lipsit de semnificaþie poeticã. Poetul îl înlo-cuieºte în Lucreafãrul, de exemplu, cu cronicãrescul„ prea”, „o prea fru-moasã fatã”, aºa cum îl gãsim la I. Neculce: „le-au ieºit nemþii înainte ºi i-aubãtut pre rãu” (Letopiseþul Þarii Moldovei, cap. XII ).

Ideea de superlativ o realizeazã folosind procedee noi ca în ver-surile „La aceste academii de ºtiinþi a zânei Vineri / Tot mai des se perin-deazã ºi din tineri în mai tineri” (Scrisoarea II) sau : „ Ca pe-un uriaº co-vor/ Vede þarã lângã þarã ºi popor lângã popor” ori : „Iara flamura ceaverde se înalþã an cu an,/ Neam cu neam urmându-i zborul ºi sultandupã sultan” (Scrisarea III) în care utilizeazã repetiþia. Aceastã modali-tate va fi preluatã mai târziu ºi de alþi poeþi, dacã ar fi sã amintim numaide G. Coºbuc, ale cãrui versuri din Vestitorii primãverii sunã astfel : „N-aþiplâns vãzând cum trece în zbor/ Spre miazã noapte nor cu nor?”.

Demitizând pe unii conducãtori de oºti care au dorit sã ne cuce-reascã þara, Eminescu le vestejeºte aureola realizând nuanþe de ironie ºi

Aspecte privind lexicul poetic eminescian

51

dispreþ atunci când, pome-nindu-le numele, o face înspiritul limbii populare.Vestitul împãrat Darius de-vine „Dariu al lui Istaspe” caºi când ar fi vorba de „Chi-riac al lui Goian” sau de„Nic-a lui ªtefan a Petri” dinHumuleºti , prin analogie ,minimalizând figura îngâm-fatului rege.

Cuvinte ale cãror sen-suri pãreau definitiv stator-nicite, capãtã valori noi. Înversurile: „ªi aceastã ciumã-nlume ºi aceste creaturi”(Scrisoarea III), cuvântul su-bliniat înseamnã contrarsensului propriu, ºi anume„stârpituri”, fiinþe infe-rioare, iar cuvântul „juvaier”din versul aceleiaºi poezii:„N-o sã aflu într-ai noºtri vre

un falnic juvaier?” are înþelesul total opus celui obiºnuit, adicã nu „omde valoare”, ci „soi rãu”. Un alt vers, tot din Scrisoarea III, cuprinde ex-presia „niºte rãi” : „Voi sunteþi urmaºii Romei ? Niºte rãi ºi niºte fameni”.Cuvântul „rãi” capãtã înþelesul vorbirii vechi, cronicãreºti, în care era fo-losit pentru a desemna pe criminali.

n exemplele de mai sus s-a vãzut cum Eminescu a modificat sen-sul unor cuvinte obiºnuite transformându-le în invective. În versul careurmeazã însã, putem observa procesul invers: „Ca un chip uºor de îngere-arãtarea adoratei” (Scrisoarea IV).

Vechiul înþeles al cuvântului „arãtare” , care înseamnã stafie, ºti-mã, a pierit, fiind înlocuit de unul proaspãt: apariþie suavã.

Alteori, un cuvânt capãtã diferite sensuri, acestea depinzând devocea care le rosteºte. Când în Scrisoarea III, Baiazid spune: „ ªi purtatde biruinþã, sã mã-mpiedic de-un moºneag?”, vorba „moºneag” musteºtede ura ºi dispreþul cuceritorului , devenind în gura lui o insultã. Dar înrãspunsul cumpãtat al lui Mircea: „De-un moºneag, da, împãrate, cãcimoºneagul ce-l priveºti, / Nu e om de rând, el este domnul Þãrii

Româneºti”, cuvântul „moºneag” subliniazã demnitatea rangului ºi înþe-lepciunea vârstei (ca ºi la Alecsandri care îºi numeºte eroul „bãtrânulDan”).

E adevãrat cã Eminescu a „silnicit” uneori limba, aºa cum a afirmatG. Cãlinescu, dar a fãcut aceasta forþând-o sã genereze noi armonii poeti-ce. În versurile :”Prin codru jalnic trece vânt/ Se pleacã ramuri la pã-mânt”(poezie postumã), lipsa articolului celor douã cuvinte de bazã mã-reºte sentimentul dezolãrii, al pãrãsirii. Procedeul în sine e arhaizant, îlgãsim ºi la poeþi ca F.Villon: „Blanche comme neige”.

Formele vechi de limbã - cuvinte sau expresii - au cãpãtat valorimetaforice noi, devenind noutãþi artistice în vocabularul poetului. Cer-cetarea lor este departe de a fi epuizatã, cu toate studiile – multe la nu-mãr – apãrute pânã acum. Studierea celui mai mare liric al nostruînseamnã de fapt studierea întregii limbi poetice româneºti, deoareceîn versurile sale, începând cu vocabularul, totul e nou ºi neaºteptat caprospeþime ºi forþã evocatoare. S-a putut vedea ce preþ mare a pusEminescu pe limba poporului, despre care spunea cã are „ farmeculnoutãþii”, ºi cu câtã dragoste s-a aplecat asupra folclorului, a documnen-telor ºi a cronicilor, precum ºi cât de profundã s-a dovedit cunoaºtereaserioasã pe care o avea asupra literaturii înaintaºilor ºi a contempo-ranilor. Limba literarã creatã de el reprezintã o culme ºi a rãmas pânã as-tãzi model nepreþuit pentru posteritate.

Doina Hanganu-Bumbãcescu

52

spectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEI spectacolulpoeziei spectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEI specta-colul poeziei spectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEIspectacolul poeziei spectacolul poeziei SPECTACOLULPOEZIEI spectacolul poeziei spectacolul poeziei SPECTA-COLUL POEZIEI spectacolul poeziei spectacolul poezieiSPECTACOLUL POEZIEI spectacolul poeziei spectacolulpoeziei SPECTACOLUL POEZIEI spectacolul poeziei specta-colul poeziei SPECTACOLUL POEZIEI spectacolul poezieispectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEI spectacolulpoeziei spectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEI specta-colul poeziei spectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEIspectacolul poeziei spectacolul poeziei SPECTACOLULPOEZIEI spectacolul poeziei spectacolul poeziei SPECTA-COLUL POEZIEI spectacolul poeziei spectacolul poezieiSPECTACOLUL POEZIEI spectacolul poeziei spectacolulpoeziei SPECTACOLUL POEZIEI spectacolul poeziei specta-colul poeziei SPECTACOLUL POEZIEI spectacolul poezieispectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEI spectacolulpoeziei spectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEI specta-colul poeziei spectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEIspectacolul poeziei spectacolul poeziei SPECTACOLULPOEZIEI spectacolul poeziei spectacolul poeziei SPECTA-COLUL POEZIEI spectacolul poeziei spectacolul poezieiSPECTACOLUL POEZIEI spectacolul poeziei spectacolulpoeziei SPECTACOLUL POEZIEI spectacolul poeziei specta-colul poeziei SPECTACOLUL POEZIEI spectacolul poezieispectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEI spectacolulpoeziei spectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEI specta-colul poeziei spectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEIspectacolul poeziei spectacolul poeziei SPECTACOLULPOEZIEI spectacolul poeziei spectacolul poeziei SPECTA-COLUL POEZIEI spectacolul poeziei spectacolul poezieiSPECTACOLUL POEZIEI spectacolul poeziei spectacolulpoeziei SPECTACOLUL POEZIEI spectacolul poeziei specta-colul poeziei SPECTACOLUL POEZIEI spectacolul poezieispectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEI spectacolulpoeziei spectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEI specta-colul poeziei spectacolul poeziei SPECTACOLUL POEZIEIspectacolul poeziei spectacolul poeziei SPECTACOLUL

flori de leaculei pe pânzã

55

Îngerul morþii

nu are chip, el nu e un norvegian blondcu ochii albaºtri, nici un arab cu pielede aramã, nici un asiatic cãzut în vriedin Shambala – chipul lui e noaptea desub gluga fãrã þeastã, aburul greu careadie dinspre abator, adâncul unui smârccare soarbe tot ce se miºcã – un viermeneadormit care bea numai limfã caldã,cuibãrit în mãduva din ceafa oricui aredoar o unicã, strâmbã oglindã, alcool cenu mai pãrãseºte sângele, opiul pupileide sticlã opãritã, privirea ºarpelui carefixeazã un ºoarece. El nu are o spadãsau o suliþã, el are toate spadele ºi toatesuliþele, toate vãpãile ce au ars cândvasub soare. El se amestecã în mulþime ºie fericit când simte greutatea pistoluluisau a cartuºelor de dinamitã, el valseazãdin mers când ºtie cã un resort interiorviseazã întâlnirea cu capsa focosului, else parfumeazã cu pulbere neagrã ºi sulf.Priveºte tabloul Meduzei ºi îi zâmbeºtedar mai mult îi place uciderea pruncilor,la care viseazã mereu. E vecinul tãu descarã, colegul de servici, vânzãtorul deziare colorate de la colþ, cu crime ºi sexpe prima paginã, om cu ochi de peºte ce

Un singur poem

Dan Dãnilã

nu va clipi ºi nu va transpira niciodatã.κi taie în carne ca sã încerce agerimeatãiºului, bea otravã fãrã nici o grimasã.Sub hainã are un buton roºu pe care îlmângâie îndelung înainte sã îl apese.

25.07.2011

Dan Dãnilã

56

57

/NOI/

eu dintr-un neam de câini sunt ºi de lupialbi colþi de crini îmi însteleazã carneacu mânã cu tot unul altuia ne mâncãm din mâinicreºtem unul peste altul unul din altul înmugurim cum

albinele în stupiîn basmele noastre cu peºti ne sãturãm ºi cu pâinidar nu ºtim:reginele fagurilor noºtri sunt lepra zãpada sau sarea ?

/CEL MAI VECHI LUCRU PE PÃMÂNT E DIAMANTUL/

negru crin subþirecu lebãda pe umãr ºi lipsitde amintiri personale îºi aminteastrãvezimea „zãpada fiinþei” cristalcarbonizat: cãci lebãdanu-l mai iubea

/SPERANÞA MOARE DAR NU SE PREDÃ/

cã nu e om sã iasãdin limba maicii saleºi sã rãmânã viu – spuneam când

Poeme

Mihai Posada

sã treacã firea în fiinþã cândsã intre viaþa în literaturã prafulse alege ºi pulberea: non omnis moriar

/BOIERII MINÞII/

lucian blaga de partizanii rezistenþeiprin culturã adjudecat când boieriiminþii în patria lor de editurifãrã numãr n-au gãsit o minteînvãþatã în mãsurã sã transpunãgândirea sistematicã a lui Blagaîn germanã în francezã sau italianãsau în spaniolã în englezã ori rusãori în limba celui mai poliglot poporebraica – la douãzeci de anide culturã fãrã nicio rezistenþãcând poþi publica oricetext (orice text?)

cu nemaivãzutã fãrãdegrabãorhideea dupã alt ritm înfloreºteegalã cu sine în clopotul inimiila fel de rar sângele-i bateofilirea

/BANII SAU VIAÞA/

„numai prenume purtândprecum neantul sau femeilealeatorii” humanioarele„veniº” – sufletul comerþului

dupã ce a tradus treizeciºitrei de metri de bibliotecãdin trei limbi de mare circulaþiemircea ivãnescu – refuzat de comisia nobelprix pe motiv cã nu se aflã tradus în limbi de mare circulaþie

Mihai Posada

58

mircea eliade probabil gãsit prea tradusînainte de moarte ºi el în limbi de asemeneade prea mare circulaþie mândra lume nouã a cãrþiidemocraþie plãtitã cu ciorandat cu înãlbitorepurat

/ HERPES /

cãlare stau la gurile dunãriipe-o grãmãjoarã de bãlegarca ciuperca campioanã (sic!)cacofonizând agrar (la modul gregar)pe-un strat de culturãmartor am un grãdinar campion al bureþilor stratului martorpentru cultura mea aluvionarãdatã pe breazdã direct la canal europeanînflorit pe gura cu ieºire la marecorect revelat endocrinca un pont corect aºezatpe obraz veteran euxin

/HISTORIA AUGUSTA/

cât numai sarea de multla roºia montanã care de aursã poleieºti via appia ºi sã-þi rãmânãde câteva fundãturi ºi trotuare istorice(în imperiul roman am intratprin trãdare ºi am ieºitpe cauþiune)

hoardele de aur ºi cornulde aur mai galben ca mãmãliga demai târzior a rãmas o vorbã

Poeme

59

: aur cãcãlãu mãria ta ca la turci (neatârnarea de înalta poartã a venitdupã nenumãrate trãdãri presãratecu strãlucitoare momente de glorieprin zalele unui lanþ de cauþiuni)

lãcomia ºi falaîn monumente statui sarcofage bijuteriidin butoaie ghiftuite cu pastile de aurmidas la buda ºi-ar fi mâncat mâinilede invidie (am ieºit pe cauþiuneºi din supuºenia imperiuluiaustro-ungar cu trãdãrile de rigoare)

aur zburãtor ºi nemigratorstolul cu puii de aur ºi cloºcas-au dus dus a fost ºi-au rãmasde poveste (prin trãdaream intrat în imperiul sovieticnumai cu capul ºi cauþiuneao plãtim pânã în ziua de azi)

nebunia în rãzboi cu demenþape aurul nostru bat calpã monedãpentru eternul comerþ la paritateocult stabilitã ca timpulprobabil (nu mai vorbesc de cauþiunileplãtite imperiului morganatic nazist)

o istorie de trãdãri & cauþiunite minunezi ºi te întrebi ca un copilunde se duce s-a tot dusatâta amar de bãnet aur curat ca lumina

eram cei mai viteji dintre traciam fost grânarul europeitoþi împãraþii râvneau la petrolulromânilor – suntem o pepinierãuniversalãde curve

Mihai Posada

60

61

Camerista

Viaþa mea e pensiunea unde sunt cameristãderetic prin camere, lustruiesc, dau cu mopulde câte ori plecaþi rãvãºite rãmân plecãrilepe jos, prin dulapuri, prin baiefel de fel de mirosuri, tristeþi, talismanepiepteni, cuie ºi chiar instrumente muzicale

Anul trecut a fost un an bun, am gãsit fluiereîn fundul unei odãi am gãsit fluiereseamãnã cu fluierul piciorului ºi cântãde parcã supt plapuma pielii ascundem zãpadã

Sunt din os, inegale ºi desperecheatece mã fac cu mâinile meledouã ºi de aceeaºi mãrime?

Mângâie sunetul, curbeazã pereþiichiar ºi ferestrele se fãcurã rotundepensiunea se învârte cu ele într-un piciorpe fluierul lui cântãtorDoamne ce vacarm în odãile nelocuiteºi cam la întâmplarecurg din tablouri culori la marginea rameicerul ºi marea de-a valmaadunã în cãrãmizile curbe

Poeme

Ioana Ileana ªteþco

sentimente de ocaziepaharele cad pe podea cu sunete tandrecâtã discreþie din partea barmanilorsub covoraº mascheazãurma lor topitã-n alcool

Ni se face o sete grozavã, limba cucului se usucãîn ceasul cu cuc straºnicã setea când te întorci învelitîntr-o placentã mai caldã decât aceea în careodatã pentru totdeaunadin înãlþimea unui sunet orfanveneai cu candoarea înscrisã în buletin

cobori cu setea din tine înaltã precum iubita ºefului de etajSunt cameristã mã pricep la sunete înalteºi nu aº zice cãci despre setea iubiriin-am cunoºtinþã

Am învãþat la ºcoala de cameriste despre suneteºi despre iubiricum ºi cu ce instrumente pot fi îmblânziteprimul pas : îndulceºte privirealumina ochilor sã fie la aceeaºi intensitatecând au prins înãlþimea doritãfã-te una cu elealtfel devin mai sãlbatice ca sãlbãticiuneaºi joacã jocuri periculoase cu mintea ºi inima tate suie la etajul cel mai de susºi de acolo te amãgesc sã cobori bruscmai jos cu o octavãte târãsc dupã ele pânã devii ori amintireori substantiv comun fãrã amintiripe unde-aþi mai fost ºi ce-aþi mai uitatprin odãile Luidereticate de mine

Cântã singure ºi mulþimile sunt în delir

Ioana Ileana ªteþco

62

melodii mai uºoare spre dimineaþãcând se culcã-n poem pe perina cea rãvãºitãdin mintea taºi nu tac în ruptul capului nu tacpânã ultimul sunet insinueazã trupului tãuscorburi muzicale ascunzãtori de sunete hoaþecare astupã singure gura tuneluluila întoarcere moartea sã nu le gãseascã

oricare cameristã când se respectãspalã picioarele Cuvântului mai întâimai apoi îºi spalã obrazulºi iese în pensiune la agãþat fãrã ruºine

Pe tãietorul de lemne-mi pun capulºi voi aþi fost pe acolochiar dacã numai la capãt ne este dat sã înþelegemvechile tehnici de recuperarecâte cuvinte sunt vii ºi câte ascund sunetuldin care ne tragemInima se face micã, micã de tot strãbate odaia neºtiind încotro sã se îndreptecheamã camerista sã-i cânte un cântec de leagãndereticã golul, alungã urâtulaltor sunete ce înnegrirã pereþii

Citesc pe buze de la distanþã vorbe

spuse pe tonul de sub portativvorbe care n-ar înveli un sunet copilE datã dracului babasingurã îºi trage preºul þesut cu modele alesede sub picioarele strâmbepraf mult ºi scame ridicã pânã-n tavanapoi implorã dimineaþa sã o þinã de mânã

Sunt cameristã citesc pe buze ºi întunericuliar de sub unghii confuziileau fost scoase cu penseta afarã

Poeme

63

La volum potrivit cuvintele se înveºmântã de iarnãprin colþuri cuvinte lichide anunþã inundaþiivine camerista în vârful picioarelorînchide robinetul dã cu mopul încetsã nu se trezeascã praºcãii din somnul de jos strigând:Afarã din pensiune cartea fãrã vecini

Apoi ne strângem la cafeluþã-n oficiuo bârfã selectã între noi, cameristelecât de largã-i lumea ºi cerul cât de înaltbârfim ca fetele la o carte prea mult amânatão carte înaltã cât necositele ierburidimprejurul pensiunii plecarã cosaºiiºi cine cu sunete întregi urechi-i confiscãscoica ce lãsa lucrarea”cu dãltiþa în creieranevoioasã ca ºi spãlatul picioarelor”„Poate mutaþi într-o vârstã fãrã vecini”„vom lãsa cartofului puterea sã se recuze”„înainte sã ni se ducã copilãria pe trenul forestier”„cãci prea e ieftinã mâna de lucru in poezie”oricare cameristã ºtie sã ridicemâna de lucru la înãlþimea ochilor

Graniþa prieteniei strânge sunetele orfanedin care venim goi pe veciecuvinte cu dublu înþeles ºi poveºtile spuse o singurã datãgraniþa prieteniei pe toate le lumineazãcând este lãsatã deschisãde multe ori trezindu-te singurcu buzele uscate strigi împrejuruluiÎnaltulescuturã glodul ce-i atinse picioarelede pute cangrena pânã-n ºcoala primarㄺi nu mai putem sãruta talpa piciorului”

La graniþa aceea pândeºte Cuvântulcu slova intactãdoar puþin obosit

Ioana Ileana ªteþco

64

V-am înscris în registru cu numele întregamprentã pe ziua care ne trece Nichita Ion Gavril Ioan Gheorghela pensiunea unde sunt cameristãde câte ori dau cu mopul se ºterge câte o literãfemeie sunt ºi las de la minecâte o literã neîntrebatã

Sunt cameristã lustruiescCuvântulpânã la os

Cãlãtoria cu degetul pe zãpadã

De ne-ar fi datãîncã odatãsecunda dintâine-am naºte bãtrâni ºi am ajunge copiicapãtul dãruirii ne cheamãcu faþa spãlatãîn zãpezile vii

Paharul cu lacrimi cautã mereumâna care-l ridicãdeasupra capului tãuca în somn cuvinte lichide sorbimdin flacãrã se face flacãrã de luminãse face cântec în limbã strãinã Lasã-l sã te cunoascãsãrutã-l cu sãrutul umbreipe gurã

De ne-ar fi datãîncã odatã secunda aceeane-am naºte Cuvântori arc de luminãcãzut pe pãmântuitãriisã-i dea sens

Poeme

65

Raftul de cãrþi Transilvania

Se adunarã o samã de oameni pe raft. Dezvãluie o tainã mai mare cumtainelor lor. Meºteresc, la munte, la ºes, la raftul de cãrþi Transilvania El cântã ºi se lasã cântat, el plânge ºi se lasã plâns, el tace ºi se lasãtãcut. Un raft de bizuialã.Gliseazã între cer ºi pãmânt raftul, fiinþã vie cu cãrþile vii, capãtul dinsus în aerul rarefiat al tristeþilor noastre, capãtul din jos, greu de cãrþi ºide lacrima lor. Un raft vertical.Cãrþile se înghesuie una în alta ºi fac împreunã o singurã carte. Raftulse încovoaie sub greutatea ei. Capãtul de sus s-a prins în palma lui D-zeu bãtucitã de câte cotoare a strâns. Tãcerea se îngusteazã ºi prindefileu trec zglobii numele secerãtorilor;Ion, Gavril, Ioan, Gheorghe.Vijelioase trec prin defileu numele de pe raft ºi mai aºteaptã ºi alteisprãvi în oglinda ce ne-ar putea arãta chipul scrijelit pe raft în formãde carte.Oricâte vaiete se aud „mâna de lucru este foarte ieftinã în poezie’’ ºiInvierea se lasã scrisã de multe ori dar cititã o datã pentru totdeauna.Pe raftul de cãrþi Transilvania stau vertical cãrþi ce nu pot fi atinse dedegradare biologicã ºi nici de ploaia cu spume a chimiei umane.Pe raftul de cãrþi Transilvania, inima lasã locul Cuvântului stropit larãdãcinã de râul ce trece subteran din Ocoliº la Pãltiniº din Viena laParis via Suciu de Sus.

Ioana Ileana ªteþco

66

flori de leaculei pe pânzã

68

30 decembrie dintr-un an

ne-am trezit creºtinice mi-e catolic, ce mi-e ortodoxdin punctul de vedere al filipinezeice mi-e Roma sau Româniapentru dãdaca thailandezãcare întregeºte mâna ocrotitoareeducãtrateazãmicuþul Lucapeltica Ilincastelarii ºi ploile lor de stelesau artificiile ordinarepe toate drumurile înainte de 1989

suntem copiii lui Dumnezeuadicã am fost trimiºi aici ca sã suferimºi darul cel mai mare estea da fiinþã orizontalãunuiterenorizontaldefotbalpe care se încleºteazãsperanþe care nu sunt ale tale

Poeme

Eugenia Þarãlungã

cosmic garden

sã jefuieºti un muribundca ºi cum am fi în rãzboiun colþ de raiare ºi meremã hrãnisem cu cele anterioarede prin rãzboaiecosmic gardencartier vitreg pentru un ins de pripas

practicasem întoarcerile de 180 de gradesãdisem mereu la rãdãcinile altoramerii de la dreaptade la stângao dedicaþie scrijelitã pentru copilul luiºi pentru al luiºi pentru al lorlasãnoi vom avea copii în cer

Poeme

69

70

Expresii de dragoste

Sfâºii cerul de dorde tãcerede fricãluna e gata sã lãcrimezeîn fereastrãinvocând numele tãu

te caut cu o certitudineegalã cu noapteaprimei noastre contopiri

nu o sã mai plec niciodatãdin aceastã singurãtateîn care m-ai celebrat

îmi vine sã îmi arunc trupulca pe un bãnuþîn sudoarea amintirilor.

Cerul din ochii tãi

Inima mea este o poartãfãrã zãvorse scuturã de pe margini rugina

mã trece chiar acum un orb

Poeme

Carmen Tania Grigore

Poeme

71

întrebându-mã de nuanþa ochilor tãi

cum aº putea sã-i expliccã am sacrificat o icoanãîn schimbul unui cer transparent?

Conºtiinþa percepþiei

Cãutãtor de perle cum eºtite strecori în carnea meaprin ochiuri de sârmã

nodurile îmi þin respiraþiaaproape de buze

e dureros sã aiconºtiinþa percepþiei – îþi spun

te simt atât de tulburãtorcând atingi epava strigãtuluimemoria de mireasãºi plexul solarîncât mi-e teamã cã vei descoperi întâmplãtoriadul din mine.

Descãtuºare

Degetele talesunt ca un mãnunchide clepsidrecu fiecare mângâieream senzaþiaunei decantãri senzorialedin care doar duhul sãrutuluim-ar putea tulbura

Carmen Tania Grigore

72

uneori atingerea tamã strãbateca o fibrilaþiealteori ca o sideralãurmã de melc

de fiecare datã însãrespiraþia taeste sinonimã cu descãtuºarea.

Doar foamea de o rodie

Toate aceste gândurimã cuprind ca o iederã încinsãumãrul abureºteun dor interzisamurgul ascute sãbii de ceaþãºi mânã ecouriprin pãdurea de griji

precum o culoare desprinsã din noaptese împrãºtie clipadependentã de somn

eu tac ascunsãîn iarba amarã

doar foamea de-o rodiem-ar putea convingesã intru în trupulscuturat de buze ºi ochi

adormitã-n þãrânapãrãsitã de cruceun suflu sistolic îmi întoarcevârsta pe dos.

Poeme

73

Dor peste dor

Împotmolit printre stelegesticulezi neputinþaîmi dai de înþelescã îmi vei telefona în curândîmi ceri sã rãmân la celãlalt capãt de lumeoricum drumul spre nicãieri mã dezarmeazã

îmi pierd cu fiecare oftatvârfuri de lanceºi devintot mai vulnerabilãla ideea de îmbrãþiºare

inima îmi sare din pieptºi foiþele ei sunt purtate de vântse lipesc de retinã dor peste dor.

Fructul de sare

Poftesc la un fruct de sarerãscopt pânã devine mirajca orice mireasãmi-e teamã sã muºcdin culoarea ochilor tãi

se umflã o voce în minemã strigã cu unduiri de poetinevitabil el mã seducecând îþi ºoptesc cã mi-e dor

atârn de lacrima clipei cu trupul împrãºtiat în suspine

Carmen Tania Grigore

74

ruga îmi zboarã circularprin etaje de focnoaptea aceasta e albãcum albã e sarea buzelor tale.

Gest hieratic

Livezile au rãmas neînfloritecrengile au tremuratcând le-am atinsverdele platonicaº fi putut sã te cautdar paºii s-au retras obosiþide la pomul cel lãudat

în urma mea frunzele ºopteau sibilinicaccelerându-mi respiraþia

mi-am strâns degetelepânã când singurãtateami-a transpirat în palmãlicãreau curcubee în amprentedar tu n-ai ºtiut

mi-am trecut hieraticmâna prin iarbãfãrã sã-mi pese cãm-aº fi putut rãniîn amintirile ciuntite.

Pândesc lumina unui sãrut

Umbre se adâncesc peste umbrenimeni peste nimenipânã cândpleoapele se agaþãde marginea unui zâmbetpândind lumina unui sãrut

eunu mi-am pierdut starea de graþie

mã furiºez ca o semilunãºi te strig prin ostroavele cereºti

îmi trec palmapeste creºtetul nopþiisimt frigul aglomeratîntre punctele de suspensie

dezleg inima din trupºi ea aleargã bezmeticãspre întâmpinarea ta.

Uneori realitatea mã sperie

În dimineaþa aceastam-am trezit mai frumoasãalbul din oaseluceºte sideral

oglinda mã sperie ºi evit contactul cu realitatea

mã retrag în minecu miºcãri de felinã

respiraþia se precipitãprecum o lebãdãcare aleargã pe suprafaþa apeiînainte de a-ºi lua zborul.

Poeme

75

flori pentru octavulei pe pânzã

77

Sorin Lucaci s-a nãscut în 1970 la Bucureºti din pãrinþi ardeleni.A urmat cursurile liceului de filologie-istorie “Zoia Kosmodemianskaia” din Bucureºti.A absolvit Facultatea de Psihologie-Sociologie a Universitatii Hyperion in 1994.A publicat in revistele literare SLAST (1989), Contrapunct, Litere, Caiete Silvane, Viaþa Româneascã, Acolada, Apostrof, Cafeneaua literarã, Vatra Veche, Citadela. A debutat în volum în anul 2009, la Editura Vinea, cu „Revolta îngerilor”.

sunt gata sã depun armele

cineva înãuntrul meu ridicã statui de gheaþã fosforescentãparcã se ºi aude sunetul drujbei modelând-o ºi zarva licuricilor de zãpadã împânzind arterele cineva depune eforturi serioase în acest sens, nu glumãaltcineva adulmecã pete de mucegai ºi dâre de ulei lãsate de camioanele cu navetiºti venite seara din orãºelul Mcineva înãuntrul meu savureazã moartea cu pofta unei femeigravide recondiþioneazã biserici uitate de lumeun animal negru ºi pãros mestecã de zor ca pe niºte snickersuri bucãþi mãrunte de tristeþe bolborosind vorbe fãrã înþelesîn faþa televizorului cu ecran extraplat(cumpãrat în rate de la supermarket)unde au loc dezbateri serioase privind viitorul omenirii încãlzirea globalã ºi moºtenirea geneticã a vikingilorserile cu miros de ambrã ºi mosc au devenit între timp simple accesorii parfumate la brelocul cu chei se deschid uºile micuþului infern din strada mântuleasadeparte de noi liliecii vampiri mimeazã holocaustul ca un spectacol ieftin de pantomimã

Poeme

Sorin Lucaci

anul ãsta vreau sã slãbesc sã citesc mai mult sã ajung la portoalegresã renunþ la vechile obiceiuri mi-am propus o groazã de lucruri ºi bineînþeles cã nici jumãtate din ele nu voi duce la îndeplinirespiritul combatant s-a ascuþit mai ceva ca lupta de clasãîntre primatele cu deget opozabil ºi celelalte mamifereºi dacã genele false ale somnului sunt chiar genele mele cu genele voi adormi îngerul aºezat pe ochiul de sticlã ºi dacã vinul ce se aude gâlgâind în gâtlejul paznicului de anticariat e chiar sângele tãu cu mirosul sângelui voi ademeni cârtiþa de grãdinã spre locuri mai pitoreºtiacum mi-e somn sunt gata sã capitulez în faþa unor fosile din precambriansã ridic batista albã cu mâna tremurândsunt gata sã depun armele, fraþilor

o sã-mi cumpãr oraºul acesta

m-am nãscut undeva într-un cãtun în ucrainaaproape de cernãuþi noaptea vorbeam mult în somndupã ce toatã ziua spãrgeam baloane rozalii de sãpun în urechea bunicului“atcroite cnigu ” þipa mama mereuîn timp ce eu citeam “suferinþele tânãrului Werther”îi spuneam cã n-am chef sã-nvãþ ºi cãîl aºtept pe tata pânã-ºi termina borºul de peºtepe vremea aceea aveam mult peºte prutul era aproapeºi plecam împreunã pe ogredinafãceam fotografii la minut cu aparatul tatei smenaînvãþam câte cinci cuvinte ruseºti pe anaveam o copilãrie fericitãatât de fericitã încât ne ascundeam emoþiile prin hambare straniimai la vale aveam un lot mare de pãmântunde cultivam criza de hârtiecopiii satului ridicau lângã ºcoalã piramide giganticedin borcanele puse pentru iarnã

Sorin Lucaci

78

într-un colþ al casei înconjurat de toate speciile de pisici“canarul începea sã creadã în binefacerile coliviei”într-o zi am primit niºte bani de la tataeram bucuroso sã-mi cumpãr oraºul acesta, îi spuneam o sã vã arãt eu cã o sã-mi cumpãr oraºule ieftin nu costã decât douã ruble ºi cincizecie frumos oraºul vãd totul ca-n palmãmi-ar mai trebui o jachetã s-a cam lãsat frigul

concert nr. 2 pentru pian si orchestrã(poem despre un om care suferã fãrã vinã)

tatãl meu bolnav în acel anotimp straniu citea ziarul cu gravitatea momentului hibernând în liniºtea sa ierarhicãiubea femeile pe tocuri înalteºi pentru acest fapt dorea sã iasã cât mai grabnic la pensiesã priveascã de la mansardã femeile cu tocuri înaltetata liniºtit ºi tãcut toatã ziuaîn cãruciorul sãu de paralitic“nebãrbierit cu buzunarele pline de stafide”privea acvariul cu cele trei salamandreîi plãcea sã le spunã “micile mele ºopârle”vorbim în timp ce viaþa te închide într-un cercca un vajnic luptãtor de sumoun cerc din care ar fi indicat sã nu evadezi, îmi spunea tataîn seara asta nu mai are rost sã îmbrac halatul meu de simþurivoi rãmâne lângã tata ascultând rachmaninov(concertul nr.2 pentru pian ºi orchestrã)“nebãrbierit cu buzunarele pline de stafide”

Poeme

79

lumea mea nu e decât un pãpuºar logodit cu deznãdejdea

am intrat pe uºa cerului izbind-o de perete trosc pleosccumva sã-i cer socotealã lui dumnezeu pentru toate fãrãdelegilesi pentru toate inadvertenþelepentru toate omisiunile ºi pentru toate crimele împotriva umanitãþiiºi tot rahatul ãsta de viaþãºezi lângã mine, mi-a spushai vino, ºezicum vezi lumea de aici? sã-mi spui dragul meu dacã ai nevoie dealte dioptriiînainte de toate spune-mi cum vezi lumeaºi apoi discutãm ºi de nemulþumirile de frustrãrile talecum o vezi? neagrã? nu cenuºie? prea putin albastrã? deloc, i-am rãspunsapoi am înþeles cum stã treaba cu lumea vãzutã de susde ce soarele lumineazã mai puternic la polide ce furnica se aflã în inferioritate faþã de miriapodul scolopendra giganteacea mai mare specie de miriapozi ºi de ce lemnul câinesc estefolositpentru amenajarea gardurilor viide ce în fiecare dimineaþã fluviul zambezi îºi varsã lacrimile încloaca oceanuluide ce denisa mãnâncã dimineaþa numai cereale integrale culaptede ce marele rechin alb îºi poartã dragostea confraþilor întrearipioarele dorsalede ce ioana ºi-a dezbrãcat inima ca floarea roºie de pin în faþalogodnicului din mogadishude ce gondolierul viseazã veneþii în ochiul de oazã al deºertuluide ce gândul inofensiv al mânzului adoarme în fiecare searã pe coapsa sfântului duhºi toate se vedeau aºa ca o întoarcere fireascã la originila sensul primordial al lucrurilor

Sorin Lucaci

80

ei, cum vezi lumea, mã-ntreba dumnezeu cu o oarecare condescendenþãnorii de cânepã se hlizeau în jurul nostru de parcã eram douãmarionete într-un carusel celestgrimasele îngerilor ca niºte rãni deschise supurând durerea ºiteama ºi moftul ºi aroganþaîmi muºcau din memoria de porþelan cheaguri risipite de sângece ai putea pretinde de la dumnezeupoate un gram de nemurire poate o bucãþicã micã de cer decare sã agãþi lozinci antioficialece ai putea pretinde de la dumnezeusilabisind încet cuvântul pã-cat ca un os de peºte subþire ascunsîn limba de nisipca veteranul la grumazul arcaºului plutitor ce i-a spintecat rouade pe braþul dreptºi atunci, i-am strigat însetat de o picãturã de nemurirehe he doamneee dumnezeuleeelumea mea nu e decât un pãpuºar logodit cu deznãdejdea

prin tot ceea ce s-ar putea numi la un moment dat viaþã

cum ridic ninsoarea la rang de virtute într-o iarnã cu vulpi argintii ca niºte gulere pufoasela gâtul memoriei afectiveºi cum bezmetic ridic noaptea peste oraº ca o uriaºã umbrã polarã aflatã în pragul nebunieiºi starea de saturaþie care-þi inundã corpul când aºteptidimineaþaprecum apa de ploaie în gâtlejul muribundului

înaintezi în virtutea inerþiei, prietene,prin tot ceea ce s-ar putea numi la un moment dat viaþã ºi chiar crezi asta cu convingere apoi treci prin bezna luminatã obscur de o rãtãcitã pânzã depãianjenpânã dincolo de sensul acestei lumi fãrã de sens nici înserarea nu se ruºineazã de epilogul lucrurilor

Poeme

81

nici viaþa nu-ºi ia propria viaþã în seriosnici dragostea nu-ºi mai linge rãnile ca dupã un rãzboi pierdutnici moartea nu-ºi mai ademeneºte enoriaºiicu poveºti la gura sobeiºi n-ar trebui sã vorbeºti despre firescul sau nefirescul zilelordar o faci cu virtuozitatea unui menestrelnici despre ceaþa care ne acoperã sufletele smulse din orbitãdespre spaþiu sau timp despre privirea ta aparent inocentã în pragul uºii vechi din lemnde stejardespre umbra ta cãlãtoare din care am reþinut doariluzia de sãnãtate ºi bunãstare a lucrurilorºi ma întrebai: stai aºa, dar cum vine asta?

poate doar ceaþa timpurie a lucrurilor ne va salva mã-mpleticesc ºi-ngenunchi par cã mã rog deºi e doar senzaþia cu mâinile negre ºi lungi ale aºa zisului vis acoperind ca o margine de lume un râu neºtiut

în rest nu e decât corpul meu traversând o imensã patã de cernealã

în vacanþa de varãpetrecutã undeva între dealurile rozalii din vatã de zahãr amdescoperittot felul de femei în paginile cãrþilorcitite ºi necititefemeia rãsfãþatã tolãnitãpe urechea elefantului de pluºgemea de plãcerefemeia pisicãfemeia vulpefemeia furnicãfemeia tigrudevastând pãduri de nesomn ºi de greaþãfemeia portavion învãluind în fiecare dimineaþã oraºelul

Sorin Lucaci

82

în panglici de gheaþã multicoloretotul e verosimil totul e posibil acum aici în aceastã camerã rusticãunde pe vremuri stãteam liniºtiþi ascultândpicioruºul de lemn al contrabasului prãfuitbãtând ritmic tac tac tac tac în podeaua casei cu ºobolaniplãmânii memoriei pudraþi cu scandaluri mãrunte mãrunte

într-o dimineaþã ploioasã dumnezeu ºi-a vãrsat sãmânþaîn cãruþa fermieruluiºi tuberculii joviali au rãsãrit prin coviltir ca o fãrãdelegedispreþul faþã de credinþa cultivatorului de pepeninu ajutã la nimic pe aceste meleaguriaºa cã nu te îngrijoraîntr-un târziu vei avea lumea la picioarele tale, îmi spuse amiculdin copilãriecu femeile tale descoperite prin cãrþiîntinse pe covoare uriaºe persaneîn rest nu e decât corpul meu putredtraversând o imensã patã de cernealã

Poeme

83

suferinþa naºte frumuseþeulei pe pânzã

85

Undeva, în Asia, într-un îndoielnic Ev Mediu, un Prinþ ajunge, lanumai optsprezece ani, la cârma regatului sãu: rãzboinic fãrã pereche,înzestrat pentru domnie, dar încã asemeni unei fiare tinere, tãinuind cape o slãbiciune o fire duioasã, ºi ca atare prea îndârjit sã se facã temutprin orice mijloace.

Despre aplecarea lui pentru alþi bãrbaþi, lumea-ntreagã are deºtire; dar (spre a-ºi scuti ocara vreunui favorit, pesemne cu douã feþe,care sã mai ºi dea apã la moarã unor uneltiri de ale curtenilor) dânsul agãsit o cale de a-ºi împlini poftele fãrã a înceta sã fie StãpânulAtotputernic! Rânduieºte, adicã, turniruri unde toþi tinerii (supuºi de aisãi, ori veniþi de aiurea) care (înfruntându-se) se aratã vrednici de a semãsura cu dânsul, fãrã zãbavã trebuie s-o facã, învinsul urmând (pelângã un haraci gras) sã se punã în genunchi ºi, cu gura, sã-i aducãînvingãtorului un omagiu cum nu s-a mai pomenit...

Ca sã cutezi o asemenea prinsoare, musai sã fii ori foarte (chiarprea) încrezãtor în iscusinþa-þi la luptã, ori nesãbuit: Prinþul nostru pare-se cã le întrunea pe amândouã, ca sã nu mai vorbim de noroc; cãci, pânãacum, tot dânsul s-a dovedit cel mai tare! ªi nici pãþiþii, nici neamurileacestora nu pot barem stârni vreo rãzmeriþã: cãci o atare batjocurã, maicuminte-i sã n-o trâmbiþezi pe toate gardurile; iar într-un regat rãzboinic,a te da în lãturi de la un turnir ar fi lucru încã ºi mai de ruºine...

La o nouã strigare, junele tiran vede înfãþiºându-se un Cavalerstrãin (cu vreo cinci ani mai vârstnic decât dânsul), a cãrui armurã nupoartã nici un soi de blazon, de parcã ar fi vrut sã-ºi fãureascã unul doardintr-a sa vitejie; ºi care (în loc s-o coteascã spre arenã) îºi îndeamnãarmãsarul taman spre cortul dinaintea cãruia ºade Prinþul în jilþ, încon-jurat de alaiul sãu. Straja crãiascã numaidecât dã sã se punã zid în cale-i;dar curiozitatea stãpânului a fost aþâþatã, ºi acesta îi face semn sã seapropie. Or, cu îndrãznealã (deºi fãrã sumeþie), noul-sosit îi cere îngã-

Proza

Anca-Domnica Ilea

Cavalerul ºi prinþul

Anca-Domnica Ilea

86

duinþa de a-l chema din capul locului (fãrã alte încercãri pregãtitoare) laluptã dreaptã, cu rãmãºagul de a pune, odatã pentru totdeauna, capãtînjosirii, nevrednice de marele Monarh ce-i sortit sã devinã altminteri, lacare îºi supune floarea regatului!

Un murmur, aproape strigãt, de uluire face sã tãlãzuiascãmulþimea îmbulzitã: cum poate fi careva atât de smintit încât sã alergede bunãvoie spre pierzanie? Dar iatã cã despotul primeºte înfruntarea,statornicind, la rându-i, astfel: dacã dânsul (ca de obicei) îºi va adeverivoinicia, nu se va mai mulþumi cu orânda, ci cutezãtorul acela trebui-vasã i se dea rob, jucãria plãcerilor sale pânã ce se va sãtura; dar dacã, dinîntâmplare, va fi rãmas, nu numai cã-ºi va þine partea sa de tocmealã, darse va ºi pune pentru un ceas, în chip de haraci, la cheremul celuilalt!

De îndatã ce potrivnicii se aflã faþã-n faþã, sfârºitul bãtãliei sevãdeºte mai mult decât îndoios: deopotrivã de neînfricaþi, de vânjoºi ºide destoinici fiind, ºi pe deasupra meºteri în a-ºi precumpãni, cuascuþimea minþii, mãruntele cusururi, încercare dupã încercare, pas de-aputea alege între dânºii, oricât de hârºiþi ar fi juzii!

Pradã unor simþãminte ce se bat cap în cap, pe care nu maiizbuteºte sã le descâlceascã, Prinþul sfârºeºte prin a curma turnirul laegalitate. În picioare pe o movilã, cu glas rãspicat ºi maiestos, proclamã(astfel ca toatã suflarea sã-l poatã auzi) ridicarea vechiului ucaz; dupãcare, întorcându-se spre Cavaler, îi spune cã, de vreme ce nu-l bãtuse, fi-vasilit sã-l lase slobod, dar cã (deopotrivã învingãtori ºi învinºi) amândoitrebui-vor sã-ºi þinã cuvântul, dându-se unul în voia celuilalt...

Norodul se risipeºte care-ncotro, mulþumit îndestul de aceastãîncheiere, ºi cu sporitã smerenie dinaintea unui cârmuitor care (înciuda vârstei fragede) s-a priceput, cu înþelepciune ºi mãreþie, sã-ºi rãs-cumpere purtarea fãrã a-ºi pierde obrazul. Unde mai pui cã zisul Cavaler(tare chipeº, aproape la fel de tânãr la port ca Prinþul lor, afarã de pletele-iîncãrunþite înainte de vreme ºi de muºchii sãi ceva mai noduroºi, la acãrui vitejie, dar ºi mãrinimie, au fost obºte martori) a cucerit toate inim-ile; iar Bãtrânii din Sfat mai cã prind nãdejdea cã lucrul ce neîntârziat seva petrece în cortul crãiesc va vesti zorii unor vremuri mai bune pentruþarã!

Singuri, fãrã platoºã ori coroanã, cu pielea catifelatã de o baiecaldã ºi întremãtoare, cu pletele împletite cãzându-le pe umeri,înveºmântaþi doar într-o cãmaºã albã peste niºte nãdragi de urºinic,rãmân doar doi tineri, în picioare faþã-n faþã, privindu-se: departe desilnicul ºi recele jind pe care jocul l-ar cere, ba chiar cu prea multã dul-ceaþã, dupã chiteala stãpânului locului...

Cavalerul ºi prinþul

87

Mânios pe stânjeneala încercatã, acesta îºi aºazã mâinile dogori-toare pe umerii celuilalt, le lasã s-alunece în jos pe coaste pânã pe ºol-duri, înºfãcându-le ºi atrãgându-l la sine cu o smuciturã. Dar, tot atât denãprasnic, îi dã drumul ºi îi întoarce spatele, bodogãnind cã aºa, ziua-n-amiaza mare, cu toatã mojicimea ce-i pândeºte pe-afarã, n-ar fi lucruvrednic de un crai; ºi cã un potrivnic de o atare plãmadã are ºi dânsuldreptul la mai multã cinstire: deocamdatã, e poftit la ospãþul ce urmeazãfiecãrui turnir; dar la noapte vor împãrþi culcuºul, iar datoria amânduro-ra fi-va ºtearsã de pe rãboj...

Bãtrânii Sfetnici clatinã din cap a încuviinþare vãzându-i cum ºedunul lângã altul în jurul mesei celei mari: fie ca acel strãin plin de virtuþi(ce nici n-ar ajunge, aºadar, sã ameninþe rânduiala lãuntricã a regatului)sã poatã ostoi cu asupra de mãsurã, ºi pentru o bunã bucatã de vreme,patima Prinþului, dând cugetului acestuia rãgazul sã se plece numaiasupra treburilor domniei!

Seara, în iatacul sãu, din nou singur cu Cavalerul, junele domn (casã-ºi mai þie cumpãtul) îi spune cã înainte de culcare citeºte întotdeau-na câteva file de prin scrierile pe care pune sã i le aducã din toatemeleagurile cunoscute ale lumii: ºi cum nici vorbã nu-i sã-ºi schimbetabieturile, oaspele sãu n-ar binevoi oare sã-i citeascã dintr-o carte,înainte de-a se lungi alãturi de dânsul...? Îl ascultã, tolãnit pe perne, ºirãsunetul acelui glas la cãpãtâi îi iuþeºte necuvenit bãtãile inimii; dar a-lîntrerupe prea curând ar însemna sã se dea în vileag: rabdã aºadar, cudinþii strânºi, pânã se va curma canonul pe care singur ºi l-a poruncit!

Dar iatã cã, punând jos cartea ºi ridicându-se în picioare, celãlalt,pe negândite, i se apleacã peste creºtet: coama-i cârlionþatã ce se prãvaleca o draperie, ascunzându-i pe amândoi, ºi niºte buze parcã cioplite cucustura, dar totuºi dulci, închizându-se peste gura lui cea uscatã ºiamarã, care (luatã pe nepusã masã) tresare ºi se lasã încãlzitã, sieºi redatãºi vârstei sale aievea.

Pe când acelaºi glas (pentru întâia oarã ºovãitor, fãcând sã fremetelimba înfãºuratã ca o iederã în jurul limbii sale) îl roagã fierbinte sãcreadã cã nu-i defel ruºinos sã ai simþãminte; cã silnicia e numairãzbunarea celor slabi, iar puterea adevãratã se nutreºte din duioºiadãruitã ºi primitã, între oamenii aleºi: cãrþile l-ar fi putut învãþa acestlucru, de nu ºi-ar fi pus în zadar lacãt inimii! Uite, dânsul, un Cavalerrãtãcitor, de pripas, e gata sã i-o dovedeascã, de s-ar îndura a-i primichezãºia de prieteºug...

Zace Prinþul, nemiºcat: un întuneric rece îi izbeºte fruntea înfier-bântatã, pe care pletele celuilalt n-o mai ocrotesc; a suflat în lumânãrile

Anca-Domnica Ilea

88

înmiresmate ºi i s-a întins aproape, culcându-l pe braþu-i drept ºi cumâna stângã deznodându-i cãmaºa: gura lui pe umãr, pe piept, coborân-du-i lin spre pântece; apoi braþele lui amândouã cuprinzându-l, lipindu-lde sine încã orbit de ceea ce n-a mai adus nici pe departe cu zvâcnirilescurte, haìne, aproape dureroase, cu care era deprins.

ªi (lucru neînchipuit) se simte atât de bine, pentru întâia oarã înviaþa lui, cã doar atâta mai doreºte: sã se dedea somnului pufos, dupã cemai apucã sã vadã mâna fârtatului sãu trãgând pe furiº plapuma peste eiamândoi... Se crapã de ziuã când se deºteaptã: cu capul pe umãrulCavalerului încã adormit (de nu cumva doar se preface, ca sã-i laserãgazul sã cugete...). Catã lung la strãinul acela (care, din senin, face pen-tru dânsul cât toatã împãrãþia): cu ochi încãrcaþi de dragoste ºi urã, deuitare de sine ºi neîncredere; poate cã-i un Vrãjitor care i-a fãcut niscaifarmece pentru a-i rãpi puterile ºi diadema; ºi chiar de n-ar fi decât unom ca toþi oamenii, cum sã-i îngãduie a-l amãgi ca pe un þânc? Pe deasu-pra, i-a mai ºi fãcut pe amândoi sã-ºi calce legãmântul, împiedicându-l,cu tertipurile-i de îmblânzitor de ºerpi, sã înfãptuiascã lucrul pentrucare (ºi numai pentru asta) îl primise în pat!

Atunci îi aude iarãºi (fãrã sã i se fi sumes pleoapele) glasul,spunându-i cã pumnalul se aflã colo, la-ndemânã, cã n-are decât sã i-lîmplânte în astã inimã care, oriºicum, a lui este de azi înainte: o faptã maiîndurãtoare decât sã-l trimitã îndãrãt în pribegia-i ca pe o gãoace golitã...Iar Prinþul, împurpurându-se, îºi abate privirile de la tãiºul care, pentruo clipitã, i-a licãrit în întunericul subþiat: ce gând nevrednic de un Rege,pe care celãlalt i l-a scutit înainte sã i se înfiripe bine sub þeastã, ocrotin-du-l de sine însuºi, ca un prieten credincios chiar la vederea unei atarinerecunoºtinþe!

E rândul lui de-acuma sã se plece peste buzele celuilalt, sorbindu-leca pe o licoare a uitãrii, murmurându-i cã niciodatã n-o sã-i mai dea voiesã-l pãrãseascã; cât despre lucrul ce se cuvine prãznuit între dânºii,cunoaºte un loc mai bun decât aici, singurul vrednic de o aºa înaltã cinste:acolo vor merge amândoi, chiar azi, fãrã ºtirea nimãnui... Iar prietenul,înduioºat de stângacele, ciudat de sfioasele-i dezmierdãri, îi aminteºte,zâmbind, cã din clipã-n clipã palatul va sã se deºtepte...

De dimineaþã ºi pânã la amiazã, junele Prinþ îºi vede de îndatoriricu îndãtinata-i dârzenie; dar dupã masa de prânz (pe când Curteaîntreagã moþãie dusã), îi face Cavalerului semn sã-l urmeze. Trãgândfiecare peste cap gluga unei mantãi negre, se strecoarã pânã la graj-durile crãieºti, se aruncã amândoi în ºa ºi o pornesc în galop aprig cãtrepãdurea ce se întinde sus pe deal, strãjuind oraºul.

Cavalerul ºi prinþul

89

Acolo, într-o poianã, lãsându-ºi bidiviii sã pascã în tihnã, se afundãîntr-o galerie îngustã, pe care Prinþul a scos-o la luminã dând la o parteun morman de mãrãcini ºi un pietroi mare, cãlãuzindu-i pânã la o hrubãîmpodobitã cu covoare bogate, ea însãºi deschisã spre o limbã de nisipauriu, împresuratã de ierburi ºi de tufe, la malul unui râu cu apã linã.Aici vine dânsul, de copil, sã afle pe ascuns un strop de pace ºi de sin-gurãtate: aici vrea sã cunoascã ºi dragostea în braþele celui care i-a fosthãrãzit!

Cu miºcãri încete, îºi leapãdã de pe dânºii straiele; pentru întâiaoarã, se sorb îndelung din ochi, preþãluindu-se ca voinicii ºi minunân-du-se ca ibovnicii; se azvârlu fãrã preget în ºuvoiul limpede, înoatã, seîmproaºcã, se zbenguie ca doi prunci. ªiroitori, se aburcã îndãrãt peþãrm; într-un avânt pãtimaº, Cavalerul îºi înfãºoarã pe braþ pletele lungi,negre ºi linse, îngreuiate de apã, ale junelui sãu oblãduitor: atârnat desuflarea-i, îl culcã pe mantaua desfãºuratã, piept la piept, îl învaþã odurere scurtã ºi o plãcere lungã, apoi la rându-i îl primeºte în sine, iarrâul pãstreazã taina suspinelor îngemãnate.

Odatã ce ºi-au þinut juruita, slobozi sunt s-o ia de la capãt, peîndelete, cu mii de dezmierdãri; dupã care fac cale-ntoarsã, cãci soarelescãpãtând îi dã Prinþului de veste cã se apropie ceasul sã-ºi aduneMiniºtrii în sala Tronului. Aceia (fãrã prea mare mirare) aflã cã l-a numitpe strãin Scutierul ºi Strãjerul lui cu firman ºi (ca unuia devenit în luptã,dar ºi în aºternut, egalul unui cap încoronat) i-a dat privilegiul de a i seînchina nu prosternându-i-se la picioare, ci sãrutându-l pe buze...

Adorm înlãnþuiþi în odaia crãiascã. A doua zi dimineaþa, zi de Judeþpentru pricinile de rând, junele Prinþ (cãruia dragostea îi dã aripi) searatã sclipitor, deopotrivã mai hotãrât ºi mai drept decât pânã atunci,iscând în urmã-i un cor de binecuvântãri ºi de laude neprefãcute. Dar învan catã pe chipul prietenului rãsfrângerea recunoºtinþei obºteºti: dim-potrivã, iatã-l posomorât, trist, aproape dispreþuitor...

De cum rãmân singuri, se grãbeºte sã-l dojeneascã, doar pentru a-lauzi întorcându-i dojana: de voieºte sã se poarte ca un crai falnic ºimilostiv, apoi s-o facã pentru cã se simte chemat spre asemenea fapte,iar nu pentru ca sã aibã cu ce se-mpãuna dinaintea ibovnicului! ªi de nusuferã ca prietenul, spre binele lui, sã-i trânteascã în obraz niscai ade-vãruri supãrãtoare, apoi sã-l dea morþii, ori sã-l lase sã se ducã la dracu-npraznic! Cãci, ºi de se iubesc, nu se cuvine sã uite cine sunt amândoi:dânsul doreºte sã-i stea alãturi pentru a-l ajuta sã se înalþe cât mai sus, iarnu doar pentru a-i încãlzi aºternutul! ªi de astã datã, preaiubitul e nevoitsã se plece dinaintea înþelepciunii sale...

Anca-Domnica Ilea

90

Astfel, cu iuþeala ºtiutã, anii zboarã, iar steaua junelui Rege suiefãrã istov. Turnirurile îi sunt de acuma vestite ca niºte încercãri de maremãiestrie, îndestulãtoare pentru a tãia cheful celor care ar umbla sãnãvãleascã peste þarã, încât nu mai are a se rãzboi cu nimeni în veci; iaro atât de dreaptã ocârmuire e un asemenea izvor de bunãstare, încât numai are de ce merge sã ia ceva de pe la vecini.

A trecut de treizeci de ani; iar prietenul cu tâmple argintii, dar cuchipul încã tânãr, e tot nelipsit de lângã dânsul: deºi, din ce în ce maides, Regele îngrijat îl prinde cu privirea înceþoºatã, pierdutã îndepãrtãri; iar în ultima vreme îi pare împuþinat ºi stins.

Într-o zi, nestrãmutatul fârtat primeºte o nouã misie de tainã, cumnu o datã i s-a mai încredinþat. Pe când se înapoiazã de unul singur,cãlare, de-a lungul potecii ce-l purtase spre cetate, parcã acum o veºni-cie, zãreºte, la vreo poºtã dinaintea sa, un alt cãlãreþ oprit de-a curmezi-ºul, tãindu-i drumul; fãrã sã parã însã ameninþãtor, ba chiar statura luiare ceva binecunoscut...

Ajuns în dreptul lui, îl vede sãltându-ºi viziera coifului: nu-i o nãlu-cire, ci însuºi Prinþul lui cel multiubit, înveºmântat într-o armurã fãrãnici o stemã, precum a sa! ªi îl aude spunându-i cã ºi-a lãsat tronulfeciorului fratelui sãu mezin, aidoma de-acum celui care dânsul fusesecând se întâlniserã: cãlãuzit de un tatã ºi de niºte Sfetnici chibzuiþi, spri-jinit de o junime vânjoasã ºi ºcolitã, acela negreºit avea sã domneascãmai bine decât fusese dânsul în stare!

Cãci mai departe de atâta nu ºtie rãzbi; ºi alta nu-i mai rãmâne defãcut de azi înainte decât sã-l rãsplãteascã pe omul care l-a îndrãgit ºi pecare între toþi îl îndrãgeºte, în singurul chip vrednic de iubirea lor: ple-când, adicã, în lumea largã cu dânsul, încotro îi vor purta paºii, împãrtã-ºindu-i ºi primejdiile ºi noroacele, nemaitrãind decât pentru dânsul ºinemaipunând niciodatã nimic mai presus de dânsul!

Ridicându-se în scãri, Cavalerul cel cu Plete Albe înlãnþuiemijlocul Cavalerului cel cu Plete Negre, punându-i pe buze ultimul sãrutde supus ºi dintâiul sãrut de ibovnic slobod; apoi dau laolaltã pinteni bi-diviilor, ºi ºleaurile lumii le pierd urma...

Februarie 2011

În traducerea autoarei dupã

originalul în francezã (2003)

91

Se ºtie cã timp de zece luni, Poetul din Lancrãm a fost ataºat depresã la Legaþia României din Varºovia. Era deja un nume consacrat înþarã cu volume proprii reprezentative pentru lirica româneascã de dupãprimul rãzboi mondial, dramaturg ºi publicist. ªi la îndemnul soþiei sale,însã personal nemulþumit de modul în care ºi-ar fi putut organiza viaþa,onorariile primite pentru contribuþiile înserate în presa vremii sau învolum fiind extrem de modeste, hotãrãºte sã devinã diplomat. Personal,Venturia Goga, o persoanã influentã a acelor vremuri, îl ajutã sã ajungãla Ioan Mitilineu, ministrul afacerilor strãine, pentru a se angaja în diplo-maþie. Ministerul avea nevoie stringentã de a plasa la Varºovia un bundiplomat pe probleme de presã, însãrcinatul cu afaceri a.i. consilierulVasile Grigorcea tocmai semnalase în þarã cã presa polonezã publicãmateriale neprietenoase la adresa României, imaginea þãrii fiind destulde ºifonatã de unele articole chiar de scandal.

Cuplul Blaga, care avea chiar în familie un diplomat de seamã alacelor vremuri, dar ºi în toatã perioada interbelicã, pe ministrulplenipotenþiar, Caius Brediceanu, membru în delegaþia românã laTratatele de pace de la Paris, a acceptat sã meargã în nord, „pe drumulcronicarilor”, ajungând pe Vistula la 4 noiembrie 1926.

Chiar la începutul anului 1927 însã, Lucian Blaga ºi ºeful misiunii,ministrul plenipotenþiar, Alexandru T. Iacovaky, sunt puºi în faþa unuifapt insolit de gestionat.

Recuperãri

Nicolae Mareº

Lucian Blaga, diplomat laVarºoviasauDespre primul articol-dezminþirepublicat în limba polonã

Nicolae Mareº

92

O infamie sau atacul insolent la adresa Þãrii unei Regine frumoase

Din frumoasa „idila” trãitã în timpul manifestãrilor consacrate luiChopin, în noiembrie 1926, prima acþiune de anvergurã la care Blaga aavut fericitul prilej de a participa, nu va mai rãmâne mare lucru. Aveausã se amplifice atacurile la adresa þãrii pe care consilierul VasileGrigorcea le anticipa cu câteva luni mai înainte. În chiar primele zile alanului 1927, un ziar obscur din cele duºmãnoase îl aduce pe LucianBlaga în realitatea crudã a presei intrigante, în slujba unor forþe obscure,nu numai pe el, dar ºi ministerele de externe din capitalele celor douãþãri: Varºovia ºi Bucureºtii.

Aºadar, exact la începutul anului 1927 a apãrut un material dorita fi de scandal, pentru a-ºi asigura astfel tirajul, în goanã dupã cititori,noul ziar având o orientare vãdit sionistã: Dziennik Warszawski. Prininsolenþa atacului, „articolul” întrecea tot ceea ce apãruse potrivnicRomâniei pânã atunci în presa polonezã, îndreptat fiind - prin titlul subcare apãrea -, împotriva monarhiei româneºti. ªeful misiunii ºi ataºatulde presã au fost primii chemaþi sã gestioneze, ºi au fãcut-o cu mare calmfaþã de furibundul atac venit din partea unui publicist de origineevreiascã: H.W.

Titlul dat de autorul anonim era: „Þara urâtã a unei Regine fru-moase”. Când a primit raportul de la Varºovia cu privire la incidentulcreat, semnat de ºeful misiunii, Alexandru T. Iacovaky, ºeful externelor,Ioan Mitilineu – cel care îl trimisese în post la Varºovia pe Lucian Blaga–, l-a considerat drept o infamie.

La fel era vãzut ºi de majoritatea polonezilor, care aveau un cultpentru Regina Maria, ºi aveau de ce, dupã gesturi de prietenie ºi sprijinpe care le dovedise încã din aprilie 1919, dar mai ales în timpul viziteimareºalului Jozef Pilsudski la Sinaia, în septembrie 1922 ºi mai ales acelei efectuate de cuplul regal în Polonia, în iunie 1923, când regina valãsa pagini memorabile despre întâlnirea ei cu Polonia.

Din perspectiva timpului trecut ºi cu anumitã experienþã înmaterie, putem reþine conlucrarea strânsã, corectã dintre ministrulplenipotenþiar, Alexandru Iacovaky, care cu experienþa diplomaticã dedecenii va conlucra în modul cel mai constructiv cu noul diplomat,Lucian Blaga, scriitor cu o experienþã recunoscutã prin articolele publi-cate în presa româneascã dar ºi în Prager Press.

Propunerea fãcutã de Legaþie a fost de a sugera MinisteruluiAfacerilor Extene polonez (instituþie ºocatã la rându-i de cele întâm-

Lucian Blaga, diplomat la Varºovia

93

plate!), sã susþinã publicarea în Warszawianka (ziar de orientare pro-gresistã, de dreapta – N.M.), al cãrui director era un cunoscut profesorºi parlamentar, Zdzislaw Stronski, figurã ilustrã a politicii poloneze pânãîn 1955, articolului: Depãºirea mãsurei. Atac împotriva României.Blaga, personal, s-a implicat la redactarea grupajului care se va publica,asigurând ziarului din partea sa un rãspuns demn. Sub el figura ca autortot anonim, dar : Un Român.

Semnãtura aducea cu sine forþa naþiunii aliate pe care o reprezen-ta ºi nu douã iniþiale scornite de o minte bolnavã, sub care se ascundeanumai urã ºi dorinþã de scandal.

Astfel, Lucian Blaga a semnat o paginã de argumente logice,demnã de un condei încãrcat de virtuþi. Românul s-a dovedit a fi detaºatfaþã de infamia scornitã clar pentru a defãima emblema României. Avenit cu fapte din realitãþile româneºti aduse la zi. Semnatarul rãspunsu-lui s-a ridicat sobru ºi hotãrât în apãrarea celei mai distinse ºi iubiteromânce, atât de veneratã în timpul rãzboiului ca: Mamã a rãniþilor.Epitetul trecuse de mult ºi peste fruntariile þãrii, încât nu mai era nece-sar sã-i aminteascã în vreun fel numele Reginei. ªi n-a fãcut-o.

Rãspunsul demn al unui român

Remarcabile sunt rândurile redactate demn pentru a înãbuºiscandalul provocat de laºul care semnase cu cele douã iniþiale, retribuit,cu siguranþã, de oficine sau forþe care nu doreau relaþii apropiate româ-no-polone.

Pseudonimul folosit de Blaga pentru prima ºi ultima oarã în publi-cistica sa era, în acelaºi timp, extrem de transparent, îndeosebi pentrumediile ziaristice, diplomatice ºi scriitoriceºti de la faþa locului. Pentruistoria presei româneºti, în care acest demers trebuie consemnat, dar ºipentru a-l prezenta pe autorul Paºilor profetului, în postura de omdrept ºi nu de justiþiar, iatã textul respectiv:

Fanteziile urâte ale unui om lipsit de frumuseþe.

În numãrul 2 al noului ziar evreiesc “DziennikWarszawski” a apãrut un articol lipsit de cele mai ele-mentare scrupule gazetãreºti despre România. Fantazia per-vertitã de lecturi inchizitoriale a autorului, ascuns în dosuliniþialelor, localizeazã în România tot ce a adunat de prin

romane senzaþionale cu subiecte din evul mediu: sclavie,boieri crânceni, inchiziþie, bãtãi, ºi tot ce unei imaginaþii cuînclinãri mazohiste îi place sã-ºi închipue. Lipsa de tact ºi decavalerism cu care amestecã în toate cele imaginate ºi peSuveranii unei þãri, amice cu Polonia, trebue sã o trecem cuvederea, fiind-cã depãºeºte uzanþele unei prese civilizate.Autorul acelui articol face parte desigur dintre cei ce ºtiudespre România numai atât cã are femei frumoase ºi tem-niþe urâte, întâiul lucru e foarte adevãrat, ºi al doilea edeasemenea adevãrat întru cât nici alte þãri nu au temniþemai frumoase decât România. Nu ºtim de ce autorul arti-colului cere tocmai României sã-ºi þinã arestaþii în temniþe-saloane. Din simpatie pentru comuniºti ?

Cât e de bine informat autorul articolului închestiune se poate controla asupra câtorva din afirmaþiu-nile sale. El spune cã prin noua reformã agrarã dinRomânia s’au înfiinþat doar un milion ºi jumãtate de nouigospodãrii. Ei nu, numãrul gospodãriilor noui se ridicã la2 milioane, 650 de mii, cea-ce dovedeºte cã România poatesã serveascã ºi altora de exemplu pentru generozitatea cucare a înþeles sã se îngrijeascã de cei sãraci.

Autorul mai spune cã clasa marilor proprietari seluptã cu toate mijloacele înpotriva exproprierei. Acesteafirmaþiuni trebue sã-i opunem iarãºi o rectificare: sãspunem cã preþul unui pãmânt expropriat a fost fixat lapatru mii lei hectarul. Din clipa când s’a fãcut reforma,proprietarii au pierdut încã 40% din preþul ce trebuia sã’lprimeascã în urma cãderei leului, ºi în plus încã vre-o 60%din valoarea titlurilor de rentã ce le-au primit în schimbulpãmântului, titluri cari au acum un curs scãzut de 38%.

Totuºi nici un glas în þara româneascã nu s’a ridicatsã cearã vre-o despãgubire pentru pierderea aceasta. Aºaau înþeles boierii români sã fie la înãlþimea vremei.

Autorul trece la probleme minoritãþilor dinRomânia ºi spune cã evreii trebuiau în vechea Românie sãpoarte petec galben pe hainã. Informaþia aceasta e scoasãdin istoria evului mediu. În realitate România a fost unadin puþinele þãri în care evreii n’au purtat nici odatã petecgalben. Mai departe autorul spune cã în România s’a des-fiinþat pedeapsa cu moartea, pentru ca locul ei sã’l ia

Nicolae Mareº

94

uciderea lentã în temniþi. Cât de adevãratã e ultima afir-maþiune, se poate vedea dupã falºificarea realitãþei înîntregime: în România n’a existat nici odatã pedeapsa cumoartea. Lucrul acesta dovedeºte mai bine decât ori ºi ceblândeþea poporului român. În ce priveºte informaþiunileasupra chinurilor inchizitoriale ale justiþiei româneºti, elesunt toate luate din istoria inchiziþiei sau din talmud, ºilocalizate jignitor în România.

Cã existã în România ºi anti-semiþi e adevãrat, fiind-cã anti-semiþi existã în toate þãrile. Dumnezeu n’a fãcutlumea dintr’un singur ton. Nu ºtim însã ce servicii pot sãfacã evreilor din România articole cum e cel atât de inju-rios la adresa acestei þãri publicat de „DziennikWarszawski”. Asemenea articole vor fi desigur reproduseîn întregime de cutare ziar anti-semit din România, ºi nuºtim dacã anti-semiþii români vor privi lucrurile cu aceiaºiliniºte ºi cu acelaº umor ca ºi noi.

Un Român din Varºovia.

Pentru a surprinde ºi reacþia „culiselor diplomatice”, amintim deschimbul de adrese între Legaþia României de la Varºovia ºi MinisterulAfacerilor Strãine din Bucureºti. Acesta ne dovedeºte cã Lucian Blaga a tre-cut demn ºi sigur un prag dintre cele mai neplãcute din cariera sa. Nu ºtimde ce despre acest episod neplãcut nu avem nici un semnal în schimburilede epistole pe care poetul le avea cu cei apropiaþi din þarã? Nici Blaga per-sonal nu va mai reveni asupra acelui episod neplãcut.

Sã fi considerat a fi un gest necavaleresc, atât de nedemn ºi de efe-mer ca sã îi mai dea, în continuare, ºi cea mai micã atenþie, sau – din multprea bun simþ – n-a dorit a-l mai face cunoscut ºi celor apropiaþi? L-aîngropat se vede în tãcere.

Un lucru foarte important pe planul intern al misiunii, despre carenu ºtim în ce mãsurã Legaþia României în Polonia ºi Lucian Blaga personalîl ºtiau, va fi cã Preºedinþia Consiliului de Miniºtri, Direcþia Generalã aPresei ºi Propagandei a început simultan cu cele petrecute, publicarea -într-un buletin al Presei interne ºi strãine - ºtirilor transmise de ataºatul depresã român de la Varºovia.

În timpul celor opt luni pe care Lucian Blaga le-a mai petrecut laVarºovia va duce o bãtãlie publicisticã de mare forþã ºi fineþe în acelaºi timppentru a dezminþi tot felul de scorneli ºi calomnii cu argumente dintrecele mai diferite ºi nãucitoare pentru adversari.

Lucian Blaga, diplomat la Varºovia

95

96

Aflându-ne într-o strânsã legãturã cu ideea înnãscutã a iubirii ºi acunoaºterii, înþeleasã ca acea cunoaºtere a iubirii de înþelepciune, secreeazã în mod automat un raport consistent între religia iubirii ºiacceptarea neprevãzutului. O astfel de premisã reprezintã un apel cãtreclasicele imperative socratice potrivit cãrora prin iubire omul învaþã sãse cunoascã pe sine însuºi în încercarea sa de a-l cunoaºte pe celãlalt. Unasemenea demers presupune însã o realã capacitate de a distinge binelede rãu ca ºi pedeapsa de rãzbunare. Altfel spus, omul, ca urmare a iubiriide sine ºi faþã de celãlalt în care se cufundã, va tinde cãtre acceptareafaptului cã pedeapsa, iar nu rãzbunarea, este singura care ar putea sãþinã aprinsã flacãra dreptãþii ºi a moralitãþii elementare. Explicaþia con-stã în ideea cã „aplicarea unei pedepse nu admite sã se rãspundã la onedreptate cu o altã nedreptate”.1 Adicã, nedreptatea nu poate fi elimi-natã decât printr-o evaluare criticã ºi analiticã care sã corespundã stan-dardelor iubirii faþã de cel care comite o greºealã ºi nu faþã de aceagreºealã. Deci, luând în considerare dimensiunea socraticã a iubirii,prin pedeapsã înþelegem raportarea noastrã la celãlalt ca fapt de a-l rein-troduce în orizontul responsabilitãþii individuale care sã-l pregãteascãulterior ºi pentru o responsabilitate colectivã.

Pe baza realitãþilor mai sus menþionate, în ce mãsurã am fi îndrep-tãþiþi sã întreprindem un demers de tip socratic în ceea ce priveºteFenomenul Piteºti care sã ne faciliteze posibilitatea unei argumentãri în

Recuperãri

Tudor Petcu

Fenomenul Piteºti - unposibil apel cãtreSocrate?

Val

eriu

Ga

fen

cu

1. Gregory Vlastos, Socrate-ironist ºi filosof moral, Humanitas, Bucureºti, 2002, p. 155

Fenomenul Piteºti - un posibil apel cãtre Socrate?

97

favoarea semnificaþiei acestei tragedii ca un nou apel cãtre Socrate? Înacest sens putem vorbi fãrã nici un fel de reþinere de o religie a iubiriidesãvârºitã prin acceptarea suferinþei provocatã de cãtre torþionarii dela Piteºti sub aspectul imperativului socratic de percepere a suferinþeiîn calitatea ei de învãþare a cunoaºterii de sine. În consecinþã vom luaînainte de toate ca punct de plecare suferinþa lui Valeriu Gafencu, numitde cãtre Nicolae Steinhardt „sfântul închisorilor”, ca descoperire adimensiunii înãlþãtoare a binelui transpusã în formã socraticã.

Motivul pentru care suntem tentaþi sã-l includem pe ValeriuGafencu în ecuaþia de faþã ca principal termen operaþional constã înfaptul cã el a reuºit întotdeauna „sã se impunã prin exemplu ºi cuvânt”.2

Având în vedere contextul social ºi politic în care a avut loc FenomenulPiteºti, Valeriu Gafencu, în calitatea sa de membru al Frãþiilor de Cruce3

se afla într-o situaþie întru totul contrastantã cu politica stalinistã aPartidului Comunist Român. Desigur, obiectivul principal al sistemuluicomunist, prin intermediul creãrii unor astfel de temniþe ºi închisori,era acela al eliminãrii ideii de Dumnezeu chiar din inima omului pen-tru a se crea în cele din urmã o societate exoneratã de preceptelecreºtine, asemãnãtoare cu circumstanþele extinse la nivelul Europei deEst si Centrale pe care ar fi dorit sã le stabileascã Stalin. Tocmai de aceeacineva ca Valeriu Gafencu era considerat un veritabil duºman al PCR, iarideea iniþierii unei multitudini de torturi ºi metode de reeducare nupãrea deplasatã. Astfel, în diferite închisori din þarã au luat naºtere acþi-uni criminale al cãror scop final era exterminarea „duºmanilor poporu-lui”. Iar atunci când atingem acest punct al discuþiei, închisoarea de laPiteºti ne atrage cel mai mult atenþia mai ales pentru cã acolo a avut locceea ce Alexandr Soljeniþân a numit în Arhipelagul Gulag „genocidulsufletelor”. Datã fiind o astfel de situaþie, cum era posibilã pânã la urmãacea rezistenþã spiritualã care sã implice acceptarea suferinþei ºi chiar amorþii în sensul celei mai adecvate desãvârºiri ontologice definitã celmai clar prin raportul de comuniune cu Dumnezeu? Din acest punct devedere nu putem sã facem abstracþie de raþiunea sentimentului ºi senti-mentul raþiunii în lupta perpetuã a deþinuþilor de la Piteºti cu un sistemde valori instituþionalizate ce nu se identificau cu însãºi esenþa naturiiumane. De asemenea, nu sunt de trecut într-un plan secundar nici liber-tatea raþiunii si raþiunea libertãþii ca principale coordonate socratice aleluptei pentru supravieþuirea sufleteascã pe care anumiþi deþinuþi de la

2. Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, ed. Christiana, Bucureºti, 2006, p. 733. Frãþiile de Cruce erau aripa de tineret a Miºcãrii Legionare, care viza formarea unei educaþiicreºtine ºi naþionaliste a elevilor ºi a studenþilor

Tudor Petcu

98

Piteºti au trebuit sã ºi-o asume. Toate acestea ne determinã sã neraportãm în primul rând la exemplul lui Valeriu Gafencu, fãrã a faceabstracþie de ceilalþi deþinuþi care într-o mãsurã mai mare sau mai micãau reuºit sã rãmânã fideli unui sistem axiologic transpus în formatradiþiei creºtine ca sentiment ºi comportament firesc.

În ceea ce-l priveºte pe Valeriu Gafencu, primul lucru pe care îlputem afirma este urmãtorul: credinþa de nezdruncinat în ideea cãDumnezeu nu poate fi smuls din sufletele oamenilor i-a conferit aceacapacitate extraordinarã de depãºire a obstacolelor impuse de aceitorþionari pentru care trebuiau aplicate cele mai inimaginabile metodede reeducare. De altfel, în acele momente istorice porunca “Sã nuucizi!”a fost transformatã în mod sistematic ºi programat în aceea de aucide, însã Valeriu Gafencu, fundamentat pe o adevãratã convingereaxiomaticã creºtinã s-a raportat la astfel de tratamente ca la un fel deproblematicã care îi era lansatã pentru a depãºi un obstacol în încer-carea de a atinge pragmata, adicã cunoaºterea a ceea ce se ascunde din-colo de aparenþe.

Ca urmare a celor invocate mai sus, Valeriu Gafencu era consideratde cãtre torþionarii de la Piteºti, în special de cãtre Eugen Þurcanu, unretrograd mistic care împiedica realizarea planurilor pe care sistemulcomunist le avea pentru societatea româneascã. De fapt, Gafencu îngri-jora mai mult prin forþa de convingere pe care o avea asupra celorlalþideþinuþi, iar din acest punct de vedere avem responsabilitatea moralã dea-i reaminti pe Ioan Ianolide ºi Radu Gyr. Din moment ce “credinþa luia fost sprijinitã de inteligenþa sa sclipitoare ºi amândouã s-au topit înfocul dragostei ce mistuia cele mai adânci fibre ale sufletului sãu”4,Valeriu Gafencu a reprezentat piatra de temelie pentru marea majori-tate a colegilor lui de închisoare. Pe de altã parte, el a avut chiar putereade a-i transforma pe anumiþi deþinuþi torþionari, sau altfel spus de a-idetermina sã revinã la autenticitatea virtuþii ºi valorilor creºtine în sen-sul în care prin sacrificiul lui a dovedit cã pentru nimic în lume nu meri-tã sã renunþi la ceea ce þi-a fost sãdit în momentul creaþiei chiar dacã înjoc ar fi ºi propria viaþã.

Despre Valeriu Gafencu nu avem cum sã discutãm doar la un nivelde prezentare prin raportare la contextul istoric în care se afla, ci ºi însensul unei reale mãrturii despre suferinþã ca principalã treaptã deascensiune cãtre nivelul superior al conºtiinþei unde se aflã sãdit ade-vãrul absolut pe care nu îl putem cunoaºte în adevãratul sens al cuvân-

4. Cf. Ioan Ianolide, op cit, p. 74

tului pentru cã fiecare conºtiinþã reprezintã un moment unic care nu vamai exista vreodatã în istoria creaþiei. Iar Valeriu Gafencu reprezintã ceamai clarã dovadã în privinþa conceptului de conºtiinþã unicã mai alesdacã ne gândim ºi la realitatea paradoxalã conform cãreia prin suferinþalui a arãtat cã viaþa în închisoare poate fi mult mai curatã, “poate maicuratã decât afarã”.5 Ca urmare a lipsei dorinþei lui de a se impune,Valeriu Gafencu a reuºit sã transmitã în primul rând un mesaj dedragoste ºi de rugãciune fãrã nicio tentã de teoretizare pentru cã singu-rul aspect prevalent era demnitatea umanã care se manifesta fãrã doarºi poate numai cu acceptarea suferinþei pentru puterea de a o depãºi.Nu degeaba s-a considerat cã el “era un om care trãia cuvântul luiDumnezeu la un nivel foarte înalt, al marilor pãrinþi ºi anahoreþi”.6

Astfel, modalitatea în care noi am putea percepe semnificaþia suferinþeilui Valeriu Gafencu în sensul socratic al termenului, se edificã pe urmã-toarele trei coordonate: situarea sa dincolo de înþelegere, cunoaºtereatacitã ca mijloc suprem de comunicare ºi sacrificiul suprem care îºigãseºte forþa evocatoare în înþelegerea suferinþelor celorlalþi ca fapt de ale transforma în parte integrantã a propriei suferinþe. Deci, ValeriuGafencu evidenþiazã, în ceea ce priveºte înþelegerea FenomenuluiPiteºti, lupta pentru supravieþuirea sufleteascã ce are nevoie de o ade-vãratã pace a minþii aflatã în plinã comuniune cu pacea sufleteascã.

Fenomenul Piteºti - un posibil apel cãtre Socrate?

99

5. Viaþa Pãrintelui Gheorghe Calciu dupã mãrturiile sale ºi ale altora, ediþie îngrijitã la MãnãstireaDiaconeºti, ed. Christiana, Bucureºti, 2007, p. 406. Ibidem p. 43

100

1. Introducere

Walter Benjamin s-a nãscut la 15 iulie 1892, în Berlinul celui de aldoilea Reich german, într-o familie de evrei înstãriþi ºi asimilaþi. Tatãlsãu, Emil Benjamin, fusese bancher la Paris înainte de a se stabili laBerlin unde s-a ocupat cu comerþul de antichitãþi. Benjamin a urmat atâtcursurile Universitãþii din Freiburg cât ºi pe cele ale UniversitãþiiHumboldt din Berlin, studiind filosofia. Nu a luat parte la confruntãrilePrimului Rãzboi Mondial, continuându-ºi studiile la Universitatea dinBerna unde i-a întâlnit pe Ernst Bloch ºi Dora Sophie Pollak, ce avea sã-idevinã soþie, dãruindu-i ºi un fiu, Stefan Rafael (1918-1972). În 1919Benjamin ºi-a susþinut teza de doctorat cu subiectul Conceptul criticis-mului în romantismul german. Nefiind capabil sã-ºi întreþinã familia,Benjamin s-a întors la Berlin în casa pãrinteascã. În 1921 a publicat eseulCritica violenþei ( Kritik des Gewalt). În 1924 a petrecut câteva sãp-tãmâni în insula Capri unde a cunoscut-o pe Asja Lacis, întâlnire careavea sã-i schimbe viaþa. În 1926 a început colaborarea cu publicaþiilegermane Frankfurter Zeitung ºi Die Literarische Welt care i-au permissã stea câteva luni ºi la Paris. La sfârºitul anului 1926 se plaseazã sejurulsãu de douã luni la Moscova. Dupã doi ani s-a separat de soþie, divorþândîn 1930. Ascensiunea extremei-drepte în Germania l-a fãcut sã aleagãexilul, la fel precum mulþi alþi intelectuali germani de origine evreiascã(dar nu numai). Încã din 1933 a luat în calcul posibilitatea sinuciderii.Fãrã bani ºi fãrã speranþe, Benjamin a fost gãzduit atât de BertholdBrecht, un stalinist devotat, cât ºi de fosta sa soþie, la San Remo. Politicaantisemitã a Germaniei naziste avea sã-l afecteze direct încã din 1938

Meridiane

Codruþ Constantinescu

Un jurnalmoscovit

Walter Benjamin

când autoritãþile germane i-au retras cetãþenia, Benjamin devenind ast-fel apatrid, fiind internat pentru câteva luni de autoritãþile franceze înlagãrul de lângã Nevers, în centrul Burgundiei. Dupã ce a fost eliberat s-aîntors la Paris de unde a fugit la 14 iunie 1940, cu o zi înainte de intrareatrupelor germane în oraº, refugiindu-se în sudul Franþei. Autoritãþilenaziste aveau întocmite liste cu disidenþii de origine germanã care rezi-dau în Franþa ºi trebuiau arestaþi, numele lui Benjamin figurând pe unadintre ele. În august 1940 a obþinut vizã pentru Statele Unite, plãnuindsã traverseze Atlanticul din Portugalia neutrã. Însã pentru a ajunge înPortugalia trebuia sã traverseze Spania. A trecut graniþa franco-spaniolafãcând parte dintr-un grup de refugiaþi însã Franco ar fi dispus anulareatuturor vizelor de tranzit pentru refugiaþii francezi, ordonând poliþieispaniole sã-i trimitã înapoi. Versiunea oficialã. Deznãdãjduit ºi bãnuindcã oricum va ajunge în mâinile Gestapo, Benjamin s-a sinucis, adminis-trându-ºi o supradozã de morfinã în noaptea din 25 septembrie 1940,într-un hotel din orãºelul catalan Portbou. Cele mai importante cãrþiscrise de Benjamin sunt: Afinitãþile elective ale lui Goethe-1922,Originile dramei tragice germane - 1928, Lucrarea artei în era repro-ducþiei mecanice - 1936, Parisul celui de al doilea imperiu înBaudelaire-1938 sau Despre conceptul istoriei -1939. Gândirea luiBenjamin a fost influenþatã de marxismul lui Berthold Brecht, de teoriacriticii a lui Adorno dar ºi de misticismul evreiesc al lui GerschomScholem.

2. Jurnalul

Îndrãgostit de bolºevica Asja Lacis, Benjamin care simpatiza ºi elcu regimul sovietic ºi ideologia comunistã încã înainte de a ajunge îndecembrie 1926 la Moscova, îºi încearcã norocul timp de douã luni incapitala raiului sovietic dorind sã se integreze în viaþa culturalã moscovi-tã. Cum credea el cã ar putea-o face fãrã a vorbi o fãrâmã de rusã, este oaltã întrebare însã jurnalul sãu moscovit1 reprezintã o altã oglindã prinintermediul cãreia se reflectã realitãþile sovietice. Întreaga materie a jur-nalului moscovit este ocupatã de legãtura ciudatã pe care a avut-oBenjamin cu Asja Lacis, cãreia i-a dat zilnic târcoale. Relaþia dintre cei doiera cu atât mai complicatã cu cât Lacis era în mod oficial concubina(devenind în ultimii ani din viaþã soþia) regizorului german BernhardReich care era bine implantat în mediul cultural oficial moscovit. Ba maimult, pentru ca menajul à trois sã fie ºi mai complicat, Benjamin a locuit

Un jurnal moscovit

101

Codruþ Constantinescu

102

o perioadã din timpul petrecut la Moscova chiar în camera lui Reich.Din nefericire pentru aspiraþiile erotice ale lui Benjamin, el a gãsit-o peAsja internatã într-un sanatoriu din Moscova!

Jurnalul lui Benjamin reprezintã o frescã interesantã a capitaleisovietice cãtre sfârºitul perioadei NEP pentru cã, trebuie subliniat,Benjamin ºi-a petrecut sejurul sovietic doar la Moscova, în timpul singu-rului respiro pe care l-a permis un Stalin care încã lucra la confiscareamanetelor puterii absolute de la care trebuiau îndepãrtate toate cele-lalte potenþiale ameninþãri (cea mai serioasã fiind reprezentatã deTroþki care în anul 1927 a fost exclus din Biroul Politic, din PCUS ºi, maiapoi, exilat în Kazahstan iar în 1929 expulzat din URSS): NEP care a fostiniþiatã chiar de Lenin în 1921 dupã ce a constatat blocajul total aleconomiei ºi agriculturii din Rusia “Putem sã dãm puþin înapoi fãrã sãdistrugem dictatura proletariatului”2 NEP proslãveºte o reîntoarcereparþialã la economia de piaþã: denaþionalizarea ºi libertatea comerþuluiintern, deschiderea faþã de investitorii strãini, denaþionalizarea între-prinderilor industriale cu mai puþin de zece salariaþi (...) se pune capãtla þarã rechiziþionãrilor forþate, înlocuite cu un impozit în naturã, apoi înbani. (...) În oraºe se constituie o nouã clasã de afaceriºti, nepmen.Aceste mãsuri permit producþiei industriale ºi agricole sã renascã rapid.Dar statul pãstreazã controlul marii industrii ºi al bãncilor ºi, prinurmare, al economiei.” În 1929 Stalin pune în practicã ameninþãrile pro-fesate de Lenin ( “Este o mare greºealã sã se creadã cã NEP a pus capãtterorii; ne vom întoarce la teroare ºi la teroarea economicã”) ºi reiaasaltul temporar amânat asupra liberei iniþiative, începând colec-tivizarea forþatã.

Benjamin a propus colectivului care redacta Marea EnciclopedieSovieticã un text despre Goethe, un subiect pe care-l stãpânea foartebine, dupã cum o atestã ºi volumul Afinitãþile elective ale lui Goethe,tipãrit în 1922.

De altfel, în jurnal se plânge de ezitarea acestuia în a-i da unrãspuns ferm, dacã-l publicã sau nu. Pentru cã aºtepta rãspunsulComisariatului Poporului pentru Educaþie care, atunci când a venit, la29 martie 1929, i-a demolat studiul, dupã cum o atestã scrisoarea publi-catã în anexele volumului. Într-o scrisoare descoperim ºi metodeletimide prin care se încerca seducerea scriitorului: “Mâine o sã am o con-vorbire cu Kameneva (sora lui Troþki) care se ocupã de relaþiile custrãinãtatea. Vor sã îmi organizeze þinerea unei conferinþe. Cred chiar cã

se discutã sã mi se ia un interviu despre impresii moscovite.”4Din mate-ria jurnalului se poate deduce atât cã greutatea simbolicã a lui Benjaminnu era deosebitã pentru autoritãþile sovietice care nu s-au mobilizat înmod deosebit pentru a-l cuceri pe scriitorul german5 dar ºi faptul cã sis-temul de fermecare încã nu era bine pus la punct, cãlãtoria lui Benjamindatând de la sfârºitul anului 1926. NEP oferise iluzia unei relative liber-tãþi care s-a manifestat ºi în domeniul vieþii publice. A fost dus sã vizitezeKremlinul însã “vizita fusese prost organizatã” ºi, înainte de a-l pãrãsi,intrã în clubul Membrilor Armatei Roºii unde descoperã o “hartaEuropei în forme simplificat schematizate. Dacã învârþi de o manivelãaflatã alãturi, se aprind, unul dupã altul, în ordine cronologicã, locuriledin Rusia ºi din restul Europei în care a trãit Lenin. Dar aparatulfuncþiona prost, se aprindeau simultan mai multe locuri.”6 Din rân-durile scrise de Benjamin observãm cã viaþa în Moscova nu era completlipsitã de mici distracþii intelectual-burgheze precum diverse piese deteatru la care ia parte, restaurante mai mult mai puþin acceptabile,muzee (de exemplu la Muzeul de Istorie Benjamin a admirat o expozi-þie de icoane!), cinematografe sau concerte de muzicã clasicã. “Înaintede amiazã în catedrala Sfântul Vasile. Exteriorul luceºte în culori calde,prietenoase, peste zãpadã. Planul regulat a fãcut posibilã o construcþiea cãrei simetrie nu poate fi surprinsã din orice direcþie te-ai uita la ea.Întotdeauna pãstreazã o anumitã rezervã, iar contemplarea acestei con-strucþii nu ar putea-o surprinde decât din înaltul avionului, împotrivacãruia constructorii au uitat sã se apere. Interiorul nu a fost doar golit,ci eviscerat asemenea unui vânat ucis, fiind transformat într-o atracþiemuzealã dedicatã educaþiei maselor.”7 Cu NEP sau fãrã NEP, fricaasumãrii unor pãreri, în scris sau la nivelul simplelor discuþii, nu dis-pãruse, fapt remarcat de vizitatorul occidental.“- Metoda de a scrie înRusia: o amplã expunere a subiectului, pe cât posibil fãrã nimic altceva.Nivelul de educaþie al publicului este atât de scãzut, încât unele for-mulãri nu au cum sã nu rãmânã neînþelese.”8

“(...) temerea generalã, dominantã aici, în a-þi exprimã, public pãr-erea. Dacã întrebi o persoanã pe care nu o cunoºti prea bine despreimpresia sa cu privire la o piesã de teatru sau la un film oarecare, afli cã:Aici se spune cã ar fi aºa ºi pe dincolo sau în general, s-a exprimat pãre-rea cã...”9

Benjamin nu dezvoltã subiectul fie din neºtiinþa fie din alte raþiu-ni. Benjamin se înºealã în legãturã cu intenþiile puterii sovietice, cãzândîn capcana NEP “În unele discuþii purtate cu Reich am vorbit despre câtde ambivalentã este starea Rusiei în acest moment. În exterior, guvernul

Un jurnal moscovit

103

cautã pacea, pentru a putea derula contracte comerciale cu stateleimperialiste: în interior cautã, înainte de toate, sã suspende comunismulmilitant, tinzând sã instaureze o pace de lungã duratã între clase ºi sãdepolitizeze viaþa civicã, in mãsura în care acest lucru este posibil. Pe dealtã parte, în formaþiunile de pionieri, în Comsomol, tineretul este edu-cat într-un spirit revoluþionar. Asta înseamnã cã revoluþia nu este pentruacest tineret o experienþã, ci doar un slogan.”10

3. Întâlnindu-l pe Roth

Un alt scriitor de limbã germanã care a vizitat Uniunea Sovieticãpentru a relata cele gãsite acolo a fost Joseph Roth. Nãscut în anul 1894în partea austriacã a Imperiului Austro-Ungar, în orãºelul Brody, delângã Lvov, din Galiþia, într-o familie evreiascã. Asemeni multor altorevrei germanofoni ºi Roth a fost toatã viaþa ataºat sentimental de dublamonarhie (“singura patrie pe care am avut-o”), spre deosebire de naþi-unile conlocuitoare (printre care se numãrau ºi românii - nu toþi!- dinAustro-Ungaria). Dupã destrãmarea Imperiului Austro-Ungar, JosephRoth a plecat în Germania, stabilindu-se la Berlin unde a devenit unziarist de succes, publicând reportaje în prestigiosul cotidian liberalFrankfurter Zeitung, cãlãtorind în întreaga Europã (Albania, Polonia,Italia, sudul Franþei) devenind o versiune germanã a lui Albert Londres,fiind în consecinþã foarte bine plãtit, printre cei mai bine plãtiþi ziariºtigermani ai epocii (o marcã pentru fiecare rând scris!). Precum Londresºi Roth a primit însãrcinarea de a descoperi ce se întâmplã în patria mis-terelor, în þara sovietelor. Cãlãtoria lui de informare a durat întresfârºitul lui august ºi sfârºitul lui decembrie 1926. Seria sa de articolepublicate în ziarul Frankfurter Zeitung, intitulatã “Reise in Rußland”(Cãlãtorie în Rusia)11 a cunoscut un mare succes la cititori fiind publi-catã în 18 numere ale ziarului. Dupã cum observa cu rãcealã ºiBenjamin, încã ataºat Uniunii Sovietice, Roth îºi pierduse iluziile comu-niste. Cei doi s-au întâlnit ºi la Moscova, în decembrie 1926 dupã ce sevãzuserã ºi la Paris, dupã cum o mãrturiseºte Benjamin, la începutul jur-nalului sãu moscovit. “Când îmi reamintesc întreaga searã, Roth îmi faceo impresie mai puþin bunã decât la Paris.” La 16 decembrie 1926Benjamin îi face un scurt portret destul de nedrept coreligionarului sãu:“Roth pare sã trãiascã pe picior mare, camera de hotel - la fel de euro-peanã ca restaurantul - trebuie sã coste mult, ca ºi ampla sa cãlãtorie deinformare, care l-a purtat pânã în Siberia, Caucaz ºi Crimeea. În conver-

Codruþ Constantinescu

104

saþia care a urmat citirii articolului sãu, l-am obligat rapid sã arate departea cui este. A reieºit, într-un cuvânt, faptul cã a venit bolºevic(aproape) convins în Rusia ºi cã o pãrãseºte ca regalist. Ca de obicei, þaratrebuie sã suporte costurile pentru schimbarea culorii convingerii aces-tor oameni, care sosesc aici ca politicieni roºu-rozalii (sub semnul uneiopoziþii stângiste ºi al unui optimism stupid). Faþa îi este brãzdatã de osumedenie de riduri ºi dã senzaþia neplãcutã cã posesorul ei stã continuula pândã. Acest lucru m-a frapat ºi douã zile mai târziu, când l-am reîntâl-nit la Institutul Kameneva.»12 În ciuda inamiciþiei pe care o resimteBenjamin, în parte datoratã ºi invidiei faþã de posibilitãþile materiale alelui Roth, destinul celor doi a cunoscut acelaºi dramatism tulburãtor,acelaºi tragism existenþial în care s-au amestecat exilul, dezrãdãcinarea,pierderea speranþei în umanitate ºi demenþa antisemitã. Ambii scriitoris-au exilat în Franþa dupã venirea la putere a lui Hitler, ambii sperând lao ipoteticã salvare peste Ocean, ambii sinucigându-se (versiunea ofi-cialã a morþii lui Benjamin), Roth în ajunul scufundãrii Franþei, în anul1939, dupã ce a devenit un alcoolic inveterat13 iar Benjamin dupãprãbuºirea Franþei, tocmai pentru a nu fi predat de cãtre autoritãþilespaniole celor franceze ºi, implicit, celor germane, care aveau listeexhaustive cu trãdãtorii de Vaterland. Fiind evrei ºi, în plus, gânditoriliberi, cochetând cu comunismul pentru a-l renega, destinul lor, odatãînhãþaþi de Gestapo, este uºor de imaginat.

4. Impresii sovietice

În ciuda atracþiei exercitate de ideologia ºi sistemul comunist ºiasupra lui Benjamin, reflecþiile critice la adresa situaþiei regãsite laMoscova nu lipsesc. “Mai întâi într-un magazin de stat, unde se aflau înpartea superioarã a pereþilor scene cu figuri din carton, în care era prea-mãritã fuziunea muncitorimii cu þãrãnimea. Reprezentãri în gustul dul-ceag, rãspândit pe aici: secera ºi ciocanul, o roatã dinþatã ºi o altã uneal-ta, meºterite, absolut incredibil, din carton îmbrãcat în mãtase. În acestmagazin nu se gãsea decât marfã pentru þãrani ºi proletari. Mai nou, subregimul economic nu se mai produce decât aºa ceva în fabricile de stat.Tejghelele sunt luate cu asalt. Alte magazine, care sunt goale, nu vândstofe decât pe bonuri sau - la liber - au preþuri de neabordat.”14

În primele zile, Benjamin a descoperit cât de alunecoasã era capi-tala sovieticã. La propriu! “Câte ceva despre ceea ce este specificMoscovei. Mai ales în primele zile, am fost marcat de efortul de a mã

Un jurnal moscovit

105

obiºnui cu mersul pe niºte strãzi complet acoperite de gheaþã. Trebuiesã am atâta grijã la paºii pe care-i fac, încât nu prea mai apuc sã mã uit înjur. (...) Se pot vedea foarte des cordoane lungi în faþa magazinelor destat; pentru unt ºi alte produse importante, lumea se aºeazã la coadã.”15

Se mirã de unicitatea sovieticã: “Se ajunge ºi la locuinþe. Aici se plãtescla metru pãtrat. Preþul metrului pãtrat depinde de nivelul salariuluicelui care închiriazã locuinþa. În afara de asta, orice cheltuieli cedepãºesc o parte aferentã de 13 metri pãtraþi de persoanã se plãtescîntreit, atât la chirie cât ºi la încãlzire.”16

Benjamin dezvoltã ºi subiectul cerºetoriei, unul destul de prezentîn relatãrile cãlãtorilor occidentali în primii ani ai Sovietelor. “Cerºitulnu este unul agresiv, ca în sud, unde insistenþa zdrenþãroºilor maitrãdeazã o urmã de vitalitate. Aici avem o corporaþie a muribunzilor.Colþurile de stradã ºi, mai ales, cartierul în care strãinii îºi vãd de tre-burile lor sunt aºternute cu legãturi de zdrenþe, asemeni unor paturi înmarele spital Moscova, care se aflã sub cerul liber. Cerºitul în tramvaieste altfel organizat. Anumite rute includ opriri de o mai lungã duratã.Cu aceste ocazii apar cerºetorii, care fie iau vagonul de la un capãt laaltul, împingându-se prin mulþime, fie câte un copil se posteazã într-uncolþ ºi începe sã cânte. Dupã care îºi adunã copeicile. Foarte rar vezi pecineva sã dea ceva. Cerºitul ºi-a pierdut fundamentul esenþial, conºtiinþaîncãrcatã a societãþii, care deschide cu mult mai mult buzunarele decâtmila. Au, ca nicãieri altundeva, diferite etaje, galerii, în care totul aratã lafel de gol ca ºi în cele ale domurilor - Butucãnoasele încãlþãri din pâslãîn care umblã þãranii ºi femeile cu bunã stare fac din cizma, cu forma eistrânsã pe picior, aproape un obiect de lenjerie intimã, cu toate con-strângerile unui corset.”17

Benjamin, neºtiind limba rusã (lamentãri constante în jurnal) maiaflã ce ºi cum de la Reich, rivalul sãu: “Vreau sã adaug aici ce am aflat cuun timp în urmã de la Reich cu privire la numele pruncilor în ierarhiacomunistã. Din momentul în care pot sã arate cãtre portretul lui Leninei sunt numiþi oktiabrs. În aceeaºi searã am mai aflat un termen bizar.Este expresia foºti oameni, folositã in legãtura cu acele cercuri decetãþeni deposedaþi de revoluþie, care nu au putut sã se adapteze noilorcondiþii.”18 ªi pe el l-a bântuit tentaþia intrãrii în partid cu tot ceea ceaducea aceasta: “Încã o reflecþie: intrarea în partid? Avantaje hotãrâtoa-re: post sigur, un mandat, chiar dacã unul virtual. Un contact organizatºi garantat cu oamenii. Împotrivã: a fi comunist într-un stat care stãpâ-neºte proletariatul înseamnã renunþarea totalã la independenþa privatã.Practic, îi delegi partidului responsabilitatea de a-þi organiza propria

Codruþ Constantinescu

106

viaþã. Dar acolo unde proletariatul este asuprit, înseamnã sã te raliezi cla-sei asuprite, cu toate consecinþele care pot decurge mai devreme saumai târziu de aici. Caracterul seducãtor al rolului de pionier - în mãsuraîn care nu ai avea colegi ale cãror acþiuni sã-þi demonstreze cu fiecareprilej cât de îndoielnicã este o asemenea poziþie. În partid: avantajulenorm de a-þi putea proiecta propriile gânduri într-un câmp de forþãprestabilitã. (...) Atât timp cât voi continua sã cãlãtoresc, este evident cãintrarea mea în partid mai cã nu poate fi luatã în considerare.”19

5. Întoarcerea

Având dificultãþi de adaptare, constatã cã “Viaþa în Rusia este pen-tru mine prea dificilã în interiorul partidului, iar în afara lui nu oferãmulte ºanse, rãmânând aproape tot atât de dificilã.“ De aceea sehotãrãºte sã plece înapoi în Germania, nu fãrã a resimþi atât durereaeºecului integrãrii în sistemul cultural sovietic care i-ar fi permis sãrãmânã lângã Asja. Ultimele rânduri sunt relevante în aceastã direcþie.“Cu geamantanul mare pe genunchi, am alunecat în sanie pe drumulcãtre garã, plângând, în lumina incertã a amurgului.” Despãrþirea deiubita letonã nu a fost definitivã cãci ºi ea a pãrãsit Moscova, devenindasistenta lui Berthold Brecht la Berlin, trãind o perioadã cu Benjamin.Întors la Berlin, filosoful a fost repede dezamãgit cãci “Berlinul este unoraº mort pentru cineva care vine de la Moscova. Oamenii de pe stradãîþi par îngrozitori de singuri, fiecare se þine foarte departe de ceilalþi ºise miºcã stingher în mijlocul unei mari porþiuni de stradã.” ªi descoperãfarmecul ºi importanþa Moscovei ”noua opticã pe care o dobândeºti înceea ce le priveºte (mentalitãþile - n.m.) este câºtigul cel mai importantcu care te întorci dupã o ºedere în Rusia. Oricât de puþin ajungi sãcunoºti Rusia - ceea ce înveþi acolo este sã observi ºi sã judeci Europadin perspectiva unei conºtiente înþelegeri a ceea ce se petrece în Rusia.Acesta este primul lucru care i se impune unui european luminat.Tocmai din aceastã pricinã ºederea în Rusia este un test extrem de pre-cis pentru cãlãtorul strãin. Cãci ea îl forþeazã sã îºi defineascã poziþiacu cea mai mare fineþe.20 (...) Cine scruteazã mai adânc condiþiileruseºti nu se va simþi prea repede împins spre acele abstracþiuni care seaflã fãrã nici un efort la îndemâna europeanului.”21 În ciuda dezamãgir-ilor, poate chiar pentru a le masca, Benjamin scria la 27 februarie 1927unui apropiat: “pentru mine aceste douã luni au fost o experienþãinegalabilã. Am plecat de la premisa cã doresc sã mã întorc îmbogãþitintuitiv, iar nu teoretic, ºi consider acest lucru câºtigat.”22

Un jurnal moscovit

107

6. Mister ºi G.R.U.?

Se pare cã viziunea destul de idilicã a filosofului, reprezentant demarcã al ªcolii de la Frankfurt, faþã de comunism a evoluat, astfel încâtultima sa lucrare, Despre conceptul istoriei. Teze despre filosofia istoriei(1939) reprezintã una dintre cele mai puternice deconstrucþii alemarxismului, fapt ce, conform teoriei ziaristului Stephen Swartz evo-catã în articolul The Mysterious Death of Walter Benjamin, nu i-a lãsatindiferenþi pe agenþii serviciilor secrete sovietice, foarte bine infiltraþiatât în Spania ca urmare a rãzboiului civil ºi penetrãrii masive a tabereirepublicane cât ºi în Franþa. Conform acestei versiuni, Benjamin nu s-arfi sinucis ci ar fi fost lichidat de aceiaºi agenþi care l-au asasinat pe WilliMunzemberg, în aceeaºi perioadã. În favoarea acestei teorii, Schwartzaduce mai multe argumente:. 1. judecãtorul spaniol care a anchetatmoartea lui Benjamin nu face nici o referire la existenþa morfinei 2.Benjamin ar fi lãsat o scrisoare de rãmas bun adresatã lui Adorno uneiadin însoþitoarele sale în care îºi explicã gestul însã plaseazã cadrul însatul Portbou din Pirinei în timp ce el se afla în orãºul Portbou de pecoasta catalanã dar ºi limba în care erau scrise aceste rânduri: înfrancezã! Greu de crezut cã un scriitor de limbã germanã ar fi scris înfrancezã unui alt vorbitor de germanã! Textul acestei scrisori ar fi fostdistrus de cea cãreia îi fusese înmânat, din motive de securitate, fiindreconstituit de aceasta din memorie! O altã ciudãþenie relevata deSchwartz: chiar dacã Banjamin avea o vizã americanã valabilã care i-ar fidat dreptul sã intre cu trenul în Spania, el a ales sã treacã Pirineii pe jos!Inexplicabil, grupului din care fãcea parte ºi Benjamin i s-a permis decãtre poliþia spaniolã sã-ºi continue drumul cãtre Lisabona a doua zi. Înplus, manuscrisul la care Benjamin lucra de mai mult timp ºi pe care-lducea cu sine într-o valizã a dispãrut fãrã urmã (cineva din grupul derefugiaþi a afirmat ulterior cã a pierdut-o în trenul care-l ducea de laBarcelona la Madrid). Motivaþia lichidãrii lui Bejamin ? La Paris ar fi cir-culat în niºte cercuri suspecte, înþesate cu simpatizanþi ºi agenþi secreþisovietici care ar fi avut tot interesul sã elimine un martor incomod.Aceastã teorie este susþinutã ºi de faptul cã serviciile secrete ale celordouã sisteme totalitare se aflau într-o strânsã colaborare, parafatã oficialde Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939. Benjamin a devenitdupã moartea sa unul din autorii marxizanþi foarte prizaþi în mediileuniversitare occidentale, de aceea pânã ºi moartea sa ar fi convenit deminune, demonstrând distrugerea individualitãþii de cãtre regimurilefasciste, o teorie facilã ºi convenabilã. Nu trebuie uitatã arta

Codruþ Constantinescu

108

GRU/NKVD în a regiza sinucideri profesioniste.23 Sinucidere sau nu,destinul lui Benjamin rãmâne unul edificator pentru soarta insignifi-antã a individului în epoca totalitarismelor.

Note:

1. Walter Benjamin Jurnalul moscovit, Idea Design&Print Editura, Cluj, 20082. Dicþionarul comunismului, coordonator Stephen Courtois, POLIROM, Iasi,2008, pag. 4203. Ibidem, pag. 4214. Walter Benjamin, op.cit., pag.1085. Altfel nu se explicã de ce Benjamin noteazã cu conºtiinciozitate de fiecare datãcând trecea pe la bancã pentru a schimba bani (mãrci în ruble). În mare mãsurã,ºi-a plãtit singur sejurul, un fapt de neconceput pentru Rolland, Marcuse sau Gideºi toþi ceilalþi scriitori care au vizitat Uniunea Sovieticã în anii 30.6. Op. cit., pag. 517. Pag.218. Pag.109. pag.2610. pag.4211. Toate au fost reunite într-un volum “Reise nach Rußland. Feuilletons,Reportagen, Tagebuchnotizen 1919-1930 » Hiepenheuer&Witsch GmbH, 1995.12. Jurnal moscovit de Walter Benjamin, pag. 22-23 Institutul Kameneva era defapt V.O.K.S. care era condus în acea perioadã de sora lui Trotky ºi sotia luiKamenev.13. Limba engleza are o expresie minunatã, greu de tradus în românã heavilydrinker.14. Op. cit., pag.2315. Ibidem, pag 14.16. Ibidem, pag.1217. Ibidem, pag. 1818. Ibidem, pag.6719. Op. cit., pag.5820. Subl. noastrã21. Idem, pag.8722. Idem, pag. 10923. Artã moºtenitã de mai toate serviciile secrete din Est! Cele din lumea a III-acomunistã, aºa -zisa lume nealiniatã fiind mult mai directe, practicând masacrulfãrã perdea!

Un jurnal moscovit

109

pãpãdieulei pe pânzã

111

În epoca „haoticã” de astãzi (cum o numeºte el, preluând teoria ci-clurilor istorice a lui Vico), dominatã în cercetarea literarã de decon-structivism, multiculturalism ºi alte „ºcoli ale resentimentului”, criticulºi profesorul american Harold Bloom (n. 1930) face o figurã cu totul a-parte, excentricã, se poate spune. Cãrþile sale, fascinante prin erudiþie ºiverva polemicã scânteietoare, fac în primul rând apologia canonului ºia esteticului mai presus de toate, strãduindu-se sã menþinã ºi sã consoli-deze câteva repere axiologice fundamentale în condiþiile unei deriveepistemologice tot mai accentuate. Cea mai celebrã rãmâne, desigur,Canonul occidental („The Western Canon”, 1994), la care se mai poateadãuga Anxietatea influenþei („The Anxiety of Influence”, 1973)1, unuldintre primele studii în care autorul îºi dezvoltã teoria sa despre creaþiapoeticã, ambele traduse, de altfel, în româneºte cu puþini ani în urmã.2

În esenþã, teoria în discuþie, schiþatã deja în studiul de debut dedi-cat poeziei lui Shelley (1959), e fondatã pe o presupoziþie de sorgintefreudianã (aºa-numitul „principiu al anxietãþii”) – grefatã pe o reinter-pretare a tezei lui Nietzsche din Genealogia moralei –, ºi anume cãorice poet începe sã scrie urmând exemplul altor poeþi a cãror creaþieo admirã, însã aceastã admiraþie se transformã, inevitabil, în resenti-ment atunci când descoperã cã poeþii idolatrizaþi au spus tot ceea ce arfi vrut el sã spunã; în acel moment, apare dorinþa de a se despãrþi deaceºtia (proces psihologic numit „anxietatea influenþei”) ºi de a-ºi elab-ora propria viziune poeticã, de a trece, vorba lui Malraux, „de la pastiºã

Meridiane

Ovidiu Morar

Harold Bloom sau nostalgia canonului estetic

1 Completatã de A Map of Misreading, 1975.2 E vorba de Canonul occidental, traducere de Delia Ungureanu, Editura Art, 2007 ºi Anxietateainfluenþei, traducere de Rareº Moldovan, Editura Paralela 45, 2008.

Harold Bloom

Ovidiu Morar

112

la stil”. Anxietatea influenþei, susþine Bloom în studiul cu acelaºi titlu,„reiese dintr-un act complex de rãstãlmãcire «tare», o interpretare crea-toare” (strong misreading), numitã ºi „meprizã poeticã”, a creaþiei unuiasau mai multor precursori iluºtri. (p.20) Aceasta s-ar produce întotdeau-na printr-o „rea-citire a poetului înaintaº, un act de corecþie creatoarecare e în fapt ºi cu necesitate o interpretare greºitã.” (p.76) Astfel, de pil-dã, „fãrã lecturile lui Keats din Shakespeare, Milton ºi Wordsworth, n-amavea odele ºi sonetele sale, nici pe cei doi Hyperion. Fãrã lecturile luiTennyson din Keats, n-am avea mai nimic din poezia lui Tennyson” etc.(p.21) E vorba deci de un proces psihologic mai complicat (oarecum si-milar complexului oedipian) prin care poetul, marcat inconºtient de

lectura creaþiilor unui antecesor, pãs-treazã în poezia proprie, în palimpsest,urme ale acestora, deºi în modconºtient le recuzã. Suferind, într-omãsurã mai mare sau mai micã, de o„anxietate a influenþei”, el vrea sã seelibereze de sub tutela maestrului ad-mirat pentru a se afirma la rândul sãu,însã, în mod inconºtient, preia încreaþia sa tocmai elementele pe carele-a apreciat la acela. Avem de-a face,aºadar, cu o teorie a intertextualitãþiide sorginte psihanaliticã, pe care auto-rul o considerã valabilã pentru oricecreaþie poeticã; mai mult, în Canonuloccidental, el ajunge sã afirme cãnicio operã „canonicã” (i. e., de valoa-re) nu se poate sustrage procesului in-fluenþelor literare, va sã zicã nu poate

fi în întregime originalã: „Scrierea de valoare este întotdeauna orescriere ºi o revizuire ºi se bazeazã pe o lecturã ce face loc sinelui sauacþioneazã astfel încât sã redeschidã vechi opere în faþa noilor noastresuferinþe.” (p.38) Procedând prin reducþie, s-ar putea afirma, în con-secinþã, cã toþi scriitorii care au urmat unuia situat în centrul canonului(care, în opinia autorului, nu poate fi altul decât Shakespeare, „cel maimare scriitor al tuturor timpurilor”) suferã de anxietatea influenþei aces-tuia. În viziunea lui Bloom, întreaga istorie a poeziei moderne (ºi, amputea adãuga, a literaturii moderne) „e o istorie a anxietãþii ºi a caricatu-rii salvatoare de sine, a distorsiunii, a revizionismului pervers, voit, fãrã

Despre Harold Bloom

113

de care poezia modernã ca atare n-ar putea exista.” (Anxietatea influen-þei, p.76) Totodatã, asistãm la un declin inexorabil al poeziei de la Re-naºtere la postmodernism similar cu declinul societãþii europene invo-cat de Nietzsche în Genealogia moralei, declin datorat preluãrii puteriide cãtre cei slabi, mânaþi de resentimente împotriva celor puternici ºibuni. Astfel, dacã „Shakespeare aparþine epocii uriaºilor de dinainte depotop, de dinainte ca anxietatea influenþei sã devinã centralã înconºtiinþa poeticã” (p.57), pânã la urmã „poezia va sfârºi de propria-imânã, ucisã de puterea trecutului ei.” (p.56) Funestã proorocire!

Desigur, teoria lui Bloom, fatalmente reducþionistã ca orice teorieasupra creaþiei poetice, ridicã destule semne de întrebare. În primulrând, pare desigur forþatã ideea cã orice scriitor suferã de aºa-zisa „anxie-tate a influenþei” ºi chiar unii dintre autorii comentaþi au respins-o înprincipiu. Sã fie oare întreaga istorie a literaturii doar un câmp de bã-tãlie canonicã între urmaºi ºi predecesori? Admiþând în genere cã o a-nume relaþie intertextualã se stabileºte, vrând-nevrând, între fiecaretext ºi alte texte anterioare, ca ºi, de altfel, cu întreg sistemul literaturii,înseamnã oare neapãrat cã fiecare scriitor e un „om al resentimentului”,care scrie doar pentru a demonstra cã-ºi poate depãºi predecesorii?Harold Bloom priveºte întreaga istorie a literaturii în termeni de com-petiþie ºi luptã, vorbind, de pildã, despre „meciul fãrã sfârºit” dintre EzraPound ºi Browning, despre „rãzboiul civil” dintre Wallace Stevens ºi ro-manticii Wordsworth, Keats, Shelley, Emerson ºi Whitman (Anxietateainfluenþei, p.58), ba chiar despre „conflictul neîncetat” dintre Platon ºiHomer (Canonul occidental, p.34), ceea ce ni se pare destul de ciudat:doar pentru cã era invidios pe gloria acestuia (vorbind în termenii luiBloom, Homer reprezenta în acel moment „centrul canonului”) sã fi de-cretat oare Platon (în Republica) excluderea tuturor poeþilor din ce-tatea idealã? Dar, la urma urmei, de ce sã fi invidiat un filosof gloria unuipoet? ªi chiar admiþând acest lucru, cum mai funcþioneazã atunci „anxi-etatea influenþei” în cazul dialogurilor platoniciene, discursuri esenþialdiferite în raport cu poemele homerice?

Sã vedem însã ce reprezintã canonul ºi de ce (mai) e importantãconservarea lui în continuare. În studiul dedicat acestei probleme,scriere polemicã, fãrã îndoialã, dupã cum putem deduce din prefaþã,Harold Bloom considerã cã nu poate fi vorba doar de o listã de autoriimpusã prin tradiþie de instituþiile literare ºi fetiºizatã, ca orice alt bunde consum: „Nimeni nu are autoritatea de a ne spune ce este canonuloccidental, mai ales dupã 1800.” (Canonul occidental, p.63) Dar încondiþiile acestea, se mai poate oare vorbi de canon în sensul consacrat

Ovidiu Morar

114

al termenului, i. e. de listã de texte cese bucurã de autoritate deplinã în ca-drul unui cult ori al unei instituþii oa-recare (în cazul nostru, al literaturii)?Rãzboindu-se cu toþi adversarii auto-nomiei esteticului, Bloom susþine cã evorba tocmai despre textele cu indis-cutabilã valoare esteticã, adicã despreacele scrieri care „au supravieþuit uneilupte uriaºe în cadrul relaþiilor soci-ale”, luptã care însã n-are nimic în co-mun cu marxista luptã de clasã, ci e oluptã pur individualã, tragicã în fond,între scriitor ºi condiþia sa. Valoareaesteticã, dupã Bloom, nu e stabilitã decritici, ci e imanentã fiecãrei creaþii, eabazându-se, în cazul fiecãrui autor, „pememorie ºi pe durere”, adicã pe „dure-rea de a renunþa la plãcerile facile înfavoarea celor dificile” (p.64) Rezultão definiþie la fel de ne-canonicã a ca-nonului: o pleiadã de scriitori care „auschimbat paradigme”, adicã au ruptcu tradiþia literarã atât de net încâtcreaþia lor pare stranie în ochii con-temporanilor. (p.30) Pentru a pã-trunde în canon, deci, un scriitor tre-buie sã câºtige lupta cu tradiþia, valoa-rea sa esteticã stabilindu-se printr-ocompetiþie cu înaintaºii (în acelaºispirit agonal de sorginte greceascã pecare autorul îl considerã a sta la bazaîntregii literaturi occidentale), cãci, înfond, „esteticul ºi competiþia suntunul ºi acelaºi lucru”. (p.34) Astfel, dacã „totul la Platon stã în conflictulneîncetat dintre filozof ºi Homer”, iar odele lui Pindar dedicate victorieila jocurile olimpice „sunt ele însele victorii asupra oricãrui posibil o-pozant”, scriitorii contemporani trebuie sã se ia la întrecere cuShakespeare ºi Dante, vârfuri ale literaturii moderne deocamdatã neega-late (ºi, de altfel, crede Bloom, pentru totdeauna inegalabile). Canonul

Despre Harold Bloom

115

nu e, va sã zicã, stabilit de critici, academicieni sau de vreo altã instituþietranscendentã, ci „scriitorii înºiºi fac canonul” (p.517), cu condiþia sãdepãºeascã tradiþia, subsumând-o, aceasta constituind, de altfel, ºi „celmai puternic test al canonicitãþii.” (p.55) Prin opoziþie cu critica de in-fluenþã marxistã (neoistoristã, feministã, deconstructivistã etc.), numitãironic „ªcoala Resentimentului”, Bloom afirmã cã existenþa canonuluinu e arbitrarã, depinzând de varii relaþii de putere, ci „în canon se poatepãtrunde doar prin forþã esteticã, construitã în principal dintr-un amal-gam de stãpânire a limbajului figurativ, originalitate, cunoaºtere ºi exu-beranþã în stil.” (p.55) E suficientã, însã, îndeplinirea acestor criterii (dealtfel, destul de vagi) pentru ca autorul respectiv sã devinã canonic?Rãspunsul lui Bloom pare sã reclame o condiþie suplimentarã (ºi, amadãuga noi, paradoxalã): stranietatea (canonical strangeness), adicã „unfel de originalitate, care ori nu poate fi asimilatã, ori ne asimileazã ea penoi în aºa mãsurã încât nu ne mai apare stranie.” (p.31) Aºadar, cu câtdistanþa faþã de locurile comune e mai mare, cu atât opera în chestiunepoate suscita un mai mare interes, scriitorul cu adevãrat valoros fiindneapãrat subversiv „faþã de toate valorile – proprii sau generale.” (p.56)Mergând mai departe cu raþionamentul, Bloom ajunge sã afirme, abso-lutizând acea laturã a experienþei estetice pe care ªklovski ºi alþii au nu-mit-o „insolitare”, cã lectura unei opere ºi, în genere, a unui autor canonic„nu oferã plãcere, ci neplãcere” (p.57), cãci scriitorul în cauzã, vrândneapãrat sã rupã cu tradiþia literarã, nu poate rãspunde aºteptãrilor pu-blicului vremii sale, ci dimpotrivã, le contrazice sistematic.

Evident cã ºi aceastã concepþie despre canonul literar iscã o seriede nedumeriri ºi obiecþii. În primul rând, admiþând ideea cã nu se poatestabili canonul în mod arbitrar, prin decret (fatalmente abuziv), cummai e posibilã atunci existenþa lui? E suficient sã fii un scriitor de valoare(conform criteriilor lui Bloom) pentru a pãtrunde automat în canon?Destule cazuri din istoria literaturii universale infirmã aceastã credinþã,începând chiar cu cel al lui Shakespeare, revelaþie târzie a romanticilor.Valoarea acestuia, însã, e absolutizatã în mod dogmatic de Bloom, care,abandonând complet spiritul critic, e capabil sã emitã aserþiuni cate-gorice (unele de-a dreptul ridicole) de genul: „Shakespeare a scris ceamai bunã poezie ºi prozã din tradiþia occidentalã” (p.37); „Shakespearestabileºte standardele ºi limitele literaturii” (p.73); „Nimeni nu are bo-gãþia de mijloace a lui Shakespeare” (p.77); „Shakespeare a avut cea maimare acuitate perceptivã, a gândit mai profund ºi mai original decâtoricare altul ºi a stãpânit limba fãrã efort, depãºindu-i cu mult pe toþi,chiar ºi pe Dante” (p.80); „Shakespeare, care nu s-a bazat prea mult pe

Ovidiu Morar

116

filozofie, e mai important în cultura occidentalã decât sunt Platon ºiAristotel, Kant ºi Hegel, Heidegger ºi Wittgenstein” (p.38); „Nimeni ºioricine, nimic ºi totul în acelaºi timp, Shakespeare este canonul occiden-tal.” (p.98) Desigur, valoarea universalã a creaþiei shakespeariene nu maipoate fi astãzi contestatã, în primul rând datoritã receptãrii de care sebucurã aceasta pe toate continentele lumii. Dar cum poate fi compara-tã ea de cãtre un vorbitor nativ de limbã englezã cu valoarea altor creaþiiscrise în alte limbi? Sau cum poate fi comparatã valoric o operã dramati-cã (în speþã, cea a lui Shakespeare) cu una poeticã (de pildã, a lui Dante)sau, mai mult, cu una filozoficã? Pe de altã parte, dacã, dupã cum consi-derã Bloom, „un test al formãrii canonului” e „puterea de contaminare”a fiecãrui scriitor în parte (p.518), de ce sã fie Shakespeare cel mai im-portant scriitor al canonului occidental în condiþiile în care, de pildã,„Franþa îºi pãstreazã o culturã literarã relativ neshakespearianã” (p.96),„pânã în epoca modernã, Spania nu a prea avut nevoie de Shakespeare”(p.97), în Germania efectul lui Shakespeare, chiar asupra lui Goethe, „egreu de estimat” (p.96) º. a. m. d.? Iar aceste din urmã constatãri nu con-trazic oare chiar teza cã „toþi marii scriitori de dupã Shakespeare suferãde anxietatea influenþei lui Shakespeare” (p.37)?

În al doilea rând, se poate constata cã însãºi teoria canonicitãþiiemisã de Bloom nu se verificã în cazul tuturor scriitorilor incluºi în pro-priul lui canon. Sunt oare Tolstoi, Emily Dickinson, Dickens sau GeorgeEliot autori care au schimbat paradigme? Ce are, totuºi, straniu literatu-ra lor? Putem spune apoi despre romanul lui Cervantes cã lectura sa nune provoacã plãcere? ªi dacã literatura nu trebuie sã provoace plãcere,ci neplãcere, cum afirmã autorul pentru a-l contrazice neapãrat peBarthes, rezultã oare cã receptorii ei sunt un fel de masochiºti? Ce maireprezintã atunci emoþia esteticã? În fine, Bloom pare sã susþinã ideealipsei de valoare educativã a canonului, cãci: „Citind operele canonicenu vom deveni mai buni sau mai rãi, mai folositori sau mai dãunãtori so-cietãþii. (...) Tot ce ne poate oferi canonul este o bunã folosire a proprieisolitudini, acea solitudine a cãrei formã finalã este confruntarea indi-vidului cu propria mortalitate.” (p.56) Dar în aceste condiþii, (de ce) maiavem oare nevoie de canon? Sã (mai) fie acesta important doar ca ghidde lecturã? Bloom pare sã acrediteze aceastã idee atunci când considerãcã principala funcþie practicã a canonului e „rememorarea ºi ordonarealecturilor de o viaþã.” (p.65) Însã în cazul acesta înseamnã cã tot ce a mairãmas din canon e tot o simplã listã, fatalmente arbitrarã, dupã cum odovedeºte chiar selecþia operatã de autor în anexa de la sfârºitul cãrþii(pe lângã faptul cã lista scriitorilor de limbã englezã e mult extinsã în

Despre Harold Bloom

117

raport cu ceilalþi autori, lipsesc destulenume ºi opere importante, iar scriitoriiromâni sunt omiºi cu desãvârºire).

Fãrã îndoialã, apãrarea canonu-lui estetic pare perfect legitimã în con-diþiile în care critica actualã pare sãacrediteze (atunci când o mai face)numai ideea de canon cultural. Rãz-boindu-se cu aceasta, Bloom ajungeînsã din nou la judecãþi abuzive, pre-cum: „Pragmatic vorbind, «deschide-rea canonului» a însemnat distrugerealui. Ceea ce se predã acum include, cuorice preþ, pe cei mai buni scriitori,care se întâmplã sã fie femei, africani,sud-americani, asiatici ºi care nu au deoferit decât resentimentele lor, pe care

le-au dezvoltat ca parte a propriei lor raþiuni de a fi.” (p.35) Rezultãaºadar cã nu numai critica actualã (aºa-numita „ªcoalã a Resenti-mentului”) ar fi de vinã pentru includerea în canon a scriitorilor care nusunt albi, europeni ºi bãrbaþi, ci cã înºiºi aceºtia sunt niºte resentimen-tari penibili care forþeazã intrarea în canon cu orice preþ. Prin aceastãidee, Bloom rãmâne încã prea tributar gândirii lui Nietzsche din Genea-logia moralei, aplicând în mod forþat teza moralei resentimentului la li-teratura marginalilor: aºa cum morala în societatea europeanã ar fiapãrut dintr-o reacþie resentimentarã a celor slabi împotriva celor puter-nici, scriitorii marginalizaþi pânã acum pe criterii rasiale, sexuale etc.luptã sã pãtrundã în canon ºi sã-i scoatã cu forþa pe cei acreditaþi de otradiþie europeano-falo-centricã. Sã nu aibã oare chiar niciunul dintreautorii respectivi valoare esteticã? Dar poate fi aceasta stabilitã prindecret? În privinþa relaþiei dintre canon ºi valoarea esteticã, mi se parecã avem de-a face cu un paradox. Pe de o parte, deºi e validatã a posteri-ori printr-un act de reflecþie criticã, cred cã valoarea esteticã reprezintãtotuºi un dat obiectiv, ceea ce face pânã la urmã posibilã, dupã cumopina Kant, o judecatã criticã universal valabilã (evident cã nu poþi situala acelaºi nivel valoric un sonet de Petrarca sau un roman de Dostoievskicu orice scriiturã puerilã). Pe de altã parte, nu existã criterii fixe ale ju-decãþii estetice, astfel încât canonul (care pânã acum a fost creat de criti-ca literarã) reprezintã un construct prin excelenþã subiectiv, inevitabilimperfect (chiar ºi lista lui Bloom e imperfectã) ºi nu un model tran-

scendental imuabil. Aºa se face cã, din motive discutabile, destule creaþiide valoare au fost lãsate pe dinafarã, rãmânând din pãcate cvasi-necu-noscute, în vreme ce altele poate mai puþin semnificative au fost, dim-potrivã, de multe ori supraevaluate. Ca atare, niciun canon nu trebuieabsolutizat (cum s-a întâmplat, de pildã, la noi cu istoria literarã a lui G.Cãlinescu, veritabilã Biblie a criticii româneºti), ci privit cum grano sa-lis, gata oricând a-l amenda.

Incitante prin caracterul lor polemic, pledoariile lui HaroldBloom pentru canon ºi autonomia esteticului reprezintã probabil ex-presia unei exasperãri a autorului (format intelectual în spiritul iudaical cultului Cãrþii) faþã de fenomenul de masificare a societãþii contempo-rane ºi de transformare a artei în marfã de consum, precum ºi faþã depolitizarea studiului literaturii ºi de tendinþa tot mai accentuatã în criti-ca actualã (în special în cea americanã) de a elimina ierarhiile ºi gra-niþele dintre literatura „înaltã” ºi cea „joasã”, dintre cultura de masã ºicea de elitã etc. ºi de a anexa esteticul la alte teritorii mai vaste, etero-gene, precum culturalul, socialul sau politicul. În buna tradiþie a Cabaleiºi a Gnozei (la care se referã în mod explicit în teoriile sale), HaroldBloom considerã literatura o experienþã limitã, similarã celei mistice,reclamând aºadar o iniþiere a celui ce aspirã sã pãtrundã în arcanele ei.Demersul sãu e, probabil, unic în contextul criticii actuale, mai curândaplecatã (cel puþin în spaþiul nord-american) spre deconstrucþie ºi stu-dii culturale decât spre hermeneuticã, iar apãrarea canonului esteticpare chiar, în atare condiþii, un act donquijotesc (însuºi autorul pare sãadmitã acest lucru când îºi intituleazã chiar primul capitol al cãrþii dedi-cate acestei chestiuni Elegie pentru canon). Lectura cãrþilor sale rãmâneînsã, pentru orice ins ce aspirã la înþelegerea literaturii „înalte”, o provo-care utilã ºi, în acelaºi timp, datoritã stilului cuceritor ºi asocierilor inso-lite, surprinzãtoare, o experienþã desigur plãcutã.

Ovidiu Morar

118

119

Ingeborg Bachmann s-a nãscut pe 25 iunie 1926 în Klagenfurt, Austria,în familia unui profesor de ºcoalã primarã. Tatãl provenea dintr-o familie de þãrani, mama – dintr-o familie de mici întreprinzãtori. Încã de timpuriu îºi însuºeºte o profundã culturã umanistã. Studii defilosofie, drept, germanisticã ºi psihologie la Universitãþile din Insbruck,Graz ºi Viena. Doctorat cu o dizertaþie despre filosofia existenþialistã alui Martin Heidegger în 1950. Primele poezii îi apar in publicaþia „Lynkeus. Poezie, Artã, Criticã“ dinViena (Nr. 1, decembrie 1948 - ianuarie 1949). Întreprinde cãlãtorii destudiu ºi documentare în Franþa, Anglia, Italia, lucreazã ca redactor, dramaturg, lector ºi docent, dar centrul preocupãrilor ei rãmâne înprimii ani lirica. Volumul de poezii DIE GESTUNDETE ZEIT (TIMP REVOCABIL),Frankfurt/M, 1953, are un succes imediat ºi rãsunãtor, bucurîndu-se deo primire triumfalã din partea criticii: „Aceastã operã este una din celemai mari realizãri poetice ale secolului nostru, este de o frumuseþecare sãlãºuieºte în tot ceea ce este gîndit ºi trãit în mod pur“ (NeueZüricher Zeitung). Cu urmãtorul volum de versuri ANRUFUNG DESGROSSEN BÄREN (INVOCATIE LA URSA MARE), München, 1956, seîncheie practic o operã poeticã ce marcheazã un punct de cotiturã înlirica europeanã a secolului XX. Alimentatã de convulsiile unei sensibiltãþi ultragiate de convenienþã, Ingeborg Bachmann redã cuvîntului de toate zilele energia lui primordialã. De mare succes se bucurã de asemenea proza ºi teatrul ei liric precumºi traducerile din poezia italianã (Giuseppe Ungaretti). Un accidenttragic a pus capãt vieþii autoarei în toamna anului 1973, cînd forþa eicreatoare se gãsea la apogeu.

DIE GROSSE FRACHT – MAREA RECOLTÃ

Die große Fracht des Sommers ist verladen,das Sonnenschiff im Hafen liegt bereit,wenn hinter dir die Möwe stürzt und schreit.Die große Fracht des Sommers ist verladen.

Poeme

Ingeborg Bachmann

Das Sonnenschiff im Hafen liegt bereit,und auf die Lippen der Gallionsfigurentritt unverhüllt das Lächeln der Lemuren. Das Sonnenschiff im Hafen liegt bereit.

Wenn hinter dir die Möwe stürzt und schreitkommt aus dem Westen der Befehl zu sinken;doch offnen Augs wirst du im Licht ertrinken,wenn hinter dir die Möwe stürzt und schreit.

Recolta marii veri e îmbarcatã, vasul solar stã pregãtit spre pol, cînd pasãrea ce þipã cade-n gol.Recolta marii veri e îmbarcatã.

Vasul solar stã pregãtit spre pol,ºi-n zîmbetul statuii de fecioarã prind chip ei ce-au trãit odinioarã. Vasul solar stã pregãtit spre pol.

Cînd pasãrea ce þipã cade-n golordin de sabordaj mai e sã vinã; cu ochi deschiºi te-nneacã în luminã, cînd pasãrea ce þipã cade-n gol.

ALLE TAGE – SITUAÞIE COTIDIANÃ

Der Krieg wird nicht mehr erklärt,sondern fortgesetzt. Das Unerhörteist alltäglich geworden. Der Heldbleibt den Kämpfen fern. Der Schwacheist in die Feuerzonen gerückt.Die Uniform des Tages ist die Geduld, die Auszeichnung der armsälige Sternder Hoffnung über dem Herzen.

Er wird verliehen,wenn nichts mehr geschieht,

Ingeborg Bachmann

120

wenn das Trommelfeuer verstummt,wenn der Feind unsichtbar geworden istund der Schatten ewiger Rüstungden Himmel bedeckt.

Er wird verliehenfür die Flucht von den Fahnen,für die Tapferkeit vor dem Freund,für den Verrat unwürdiger Geheimnisseund die Nichtachtungjeglichen Befehls.

Rãzboiul nu mai e declarat,ci se perpetueazã tacit. Inimaginabilula devenit cotidian. Eroulse þine departe de lupte. Cel slaba pãtruns în zonele de foc.Uniforma zilei e rãbdarea,decoraþia e steaua umilãa speranþei, agãþatã deasupra inimii.

E acordatãcînd nu se mai întîmplã nimic,cînd focul de baraj a amuþit,cînd duºmanul s-a fãcut nevãzutºi umbra veºnicei înarmãri acoperã cerul.

E acordatãpentru dezertare,pentru vitejie în faþa prietenului,pentru divulgarea secretelor nedemneºi încãlcarea oricãrui ordin.

SCHATTEN ROSEN SCHATTEN – UMBRE ªI TRANDAFIRI

Unter einem fremden HimmelSchatten Rosen

Poeme

121

Schattenauf einer fremden Erdezwischen Rosen und Schattenin einem fremden Wassermein Schatten.

Sub un mare cer strãinumbre ºi trandafiripe-un pãmînt strãin trandafiri ºi umbreîntr-o apã strãinã eu umbrã.

NACH DIESER SINTFLUT – DUPÃ ACEST POTOP

Nach dieser Sintflut möchte ich die Taube,und nichts als die Taube,noch einmal gerettet sehn.

Ich ginge ja unter in diesem Meer!flög sie nicht aus,brächte sie nichtin letzter Stunde das Blatt.

Dupã acest potopaº vrea sã vãd porumbelul,ºi nimic altceva decît porumbelul,încã o datã salvat.

M-aº duce la fund în aceastã mare !dacã el nu ºi-ar lua zborul,ºi nu s-ar întoarce cu rãmuricaîn ultimul ceas.

Ingeborg Bachmann

122

PSALM 1 - PSALM 1

Schweigt mit mir, wie alle Glocken schweigen!

In der Nachgeburt der Schreckensucht das Geschmeiß nach neuer Nahrung.Zur Ansicht hängt karfreitags eine Handam Firmament, zwei Finger fehlen ihr,sie kann nicht schwören, daß alles,alles nicht gewesen sei und nichtssein wird. Sie taucht ins Wolkenrot,entrückt die neuen Mörderund geht frei.

Nachts auf dieser Erdein Fenster greifen, die Linnen zurückschlagen,daß der Kranken Heimlichkeit bloßliegt,ein Geschwür voll Nahrung, unendliche Schmerzenfür jeden Geschmack.

Die Metzger halten, behandschuht,den Atem der Entblößten an,der Mond in der Tür fällt zu Boden,laß die Scherben liegen, den Henkel...

Alles war gerichtet für die letzte Ölung.(Das Sakrament kann nicht vollzogen werden.)

Tãceþi cu mine tãcerea clopotelor !

Prin ce a rãmas de la naºterea spaimelor umblã canaliile dupã hranã nouã. Ca mostrã, de vinerea mare atîrnã o mânãpe firmament, douã degete îi lipsescºi nu poate jura cã nimic, dar absolut nimic nu a fost ºi nici nu va fi. Se afundã în purpuriul norilor,extaziazã pe noii ucigaºiºi îºi ia calea.

Poeme

123

Noaptea pe acest pãmîntrepede-te la fereastrã, ridicã violent storurile,ca suferinþa tãinuitã de bolnavi sã fie datã în vileag,un ulcer spornic, dureri infinitepe toate gusturile.

Mãcelarii opresc, înmãnuºaþi,respiraþia celor daþi în vileag,luna în uºã cade la pãmînt, nu aduna cioburile, mânerul...

Totul era pregãtit pentru ultimul mir.(Sacramentul nu poate fi împlinit.)

EINEM FELDHERRN – UNUI STRATEG

Wenn jenes Geschäft im Namen der EhreErgrauter und erblinderter Völkerwieder zustande kommt, wirst du ein Handlanger sein und dienstbarunsren Gemarkungen, da du’s verstehst,sie einzufrieden mit Blut.Voraus in den Büchern schattetdein Name, und es verleitetsein Anflug den Lorbeeren zum Wuchs.

Wie wir’s verstehen: opfre keinem vor dirund rufe auch Gott nicht an. (Verlangte ihn jeteilzuhaben an deiner Beute? War er jeein Parteigänger deiner Hoffnungen?)

Eins sollst du wissen:erst wenn du nicht mehr versuchst,wie viele vor dir, mit dem Degenden unteilbaren Himmel zu trennen,treibt der Lorbeer ein Blatt.Erst wenn du mit einem ungeheuren Zweifeldein Glück aus dem Sattel hebst und selbstaufspringst, verheiß ich dir Sieg!

Ingeborg Bachmann

124

Denn du errangst ihn nicht damals,als dein Glück für dich siegte;zwar sanken die Fahnen des Feindesund Waffen fielen dir zuund Früchte aus Gärten,die ein anderer bebaute.

Wo am Horizont der Weg deines Glücksund der Weg deiner Unglücksin eins verlaufen, richte die Schlacht.Wo es dunkelt und die Soldaten schlafen,wo sie dir fluchten und von dir verflucht wurden, richte den Tod.

Du wirst fallenvom Berg ins Tal, mit den reißenden Gewässernin die Schluchten, auf den Grund der Fruchtbarkeit,in die Samen der Erde, dann in die Minen von Gold,in den Fluß des Erzes, aus dem die Standbilderder Großen gehämmert werden, in die tiefen Bezirkedes Vergessens, Millionen Klaften von dort,und in die Bergwerke des Traums.Zuletzt aber in das Feuer.

Dort reicht dir der Lorbeer ein Blatt.

Când ºtiuta afacere în numele onoareiunor popoare senilizatese pune din nou pe rol, e rostul tãu sã fiislugã – ºi anume de folosteritoriilor noastre, pentru cã te pricepisã le îngrãdeºti cu sânge.Numele tãu îºi întinde umbraîn cãrþi, ºi ascensiunea luiinstigã laurul sã creascã.

Pe înþelesul nostru: nu aduce jertfã nimãnui ºi nu-l invoca nici pe Dumnezeu. (A pretins el vreodatã sã fie pãrtaº la prada ta? A fost el vreodatãun adept al speranþelor tale?)

Poeme

125

Un lucru sã ºtii:abia când nu mai încerci,ca mulþi înaintea ta, sã despici cu sabia cerul indivizibil,încolþeºte o frunzã de laur.Abia atunci cînd, pradã unei cumplite îndoieli, îþi laºi norocul sã descalece ºi însuþi te arunci pe cal, îþi prevãd victoria.

Cãci nu tu ai forþat norocul odinioarã,când el a învins pentru tine;e drept cã steagurile duºmanului s-au plecatºi arme þi-au cãzut la picioareºi fructe din grãdinisãdite altul.

Unde drumul norocului tãuºi drumul nenorocului tãu se întîlnesc la orizont, pregãteºte lupta.Unde se întunecã ºi soldaþii dorm,unde ei þi se aliniazã ºi au fostînjuraþi de tine, rînduieºte moartea.

Vei cãdeade pe munte în vale, cu apele sãlbatice în rîpe, în strãfundul fertilitãþii, în seminþele pãmîntului, apoi în minele de aur,în ºuvoiul mineral, din care se toarnãstatuile celor mari, în zonele adînci ale uitãrii, milioane de stînjeni de acolo,ºi în subteranele visului.Dar la urmã în foc.

Acolo îþi dãruieºte laurul o rãmuricã.

Prezentare ºi traducere deConstantin DRAGOª

Ingeborg Bachmann

126

127

Am primit cu câteva luni în urmã de la sculptorul ºi scriitorul ti-miºorean Aurel Gheorghe Ardeleanu cea mai recentã carte a sa de dra-maturgie. Se numeºte Mãºtile scribului ºi reuneºte între coperþile ei pa-tru piese de teatru, scrise, ba chiar rescrise într-un interval consistent detimp - vreo 40 de ani. A apãrut în colecþia Clubul dramaturgilor coor-donatã de Ion Cocora la Editura bucureºteanã Palimpsest, editurã con-dusã de acelaºi Ion Cocora, ºi care, alãturi de Fundaþia Culturalã „CamilPetrescu”, cu mânã de fier ºi imense sacrificii diriguitã de criticul Flo-rica Ichim, sunt singurele ce se ocupã în mod sistematic de editarea cãr-þii de ºi despre teatru.

Titlul volumului ca ºi felul în care a fost el conceput sunt relevantepentru intenþiile sale. Cartea are un evident caracter bilanþier, reuneºtetot ceea ce a scris mai semnificativ, dar ºi mai rezistent la proba timpu-lui, în domeniul literaturii dramatice Aurel Gheorghe Ardeleanu, în-cearcã sã se supunã modelului volumelor de teatru comentat, tipãritepânã cãtre sfârºitul anului 1989 de Editura Eminescu. O prefaþã inte-ligentã, cu valoare de sintezã asupra scrisului dramaturgic al lui AurelGheorghe Ardeleanu, prefaþã datoratã editorului, confesiuni de creaþiece fixeazã în timp, dar ºi din punct de vedere subiectiv, fiecare piesã an-tologatã, evidenþiindu-i destinul, desigur, textul piesei, în ceea ce pareforma lui definitivã, comentariile critice apãrute cu ocazia reprezentãriiori publicãrii lui în volum reprezintã substanþa cãrþii.

Mãºtile scribului dã seama despre felul în care a evoluat ºi s-a pre-cizat prin timp felul de a scrie teatru al lui Aurel Gheorghe Ardeleanu.Precizarea a evoluat în rafinare - iar antologia are meritul de a evidenþia

Cartea de teatru

Mircea Morariu

Mãºtile scribului

Aurel Gheorghe Ardeleanu,Mãºtile scribului,

Editura Palimpsest, Bucureºti,2010

Mircea Morariu

128

cu vârf ºi îndesat aceastã realitate - , dramaturgul a devenit în timp totmai sigur pe sine ºi pe mijloacele sale, piesele au dobândit un grad decomplexitate ºi de problematizare din ce în ce mai ridicat. Însã, în modparadoxal, aceste calitãþi nu s-au convertit nicidecum într-un mai consis-tent succes scenic. Ar fi fost de aºteptat ca scrierile dramaturguluitimiºorean sã beneficieze de un destin teatral mult mai generos. Nu afost sã fie. E greu de stabilit vinile ºi vinovaþii, iar dacã încerci sã o faciajungi la concluzia cã dezinteresului incontestabil din partea teatrelor,modului haotic în care se întocmesc repertoriile, scãderii ponderii se-cretariatelor literare în procesul stabilirii acestuia ºi altor cauze de acestgest li se asociazã ºi excesiva discreþie a scriitorului ca ºi îndelungatuluiproces de elaborare al fiecãrei piese.

În Argumentul la Napoleon, soldatul ºi femeia sau Îngerul cãlãu,Aurel Gheorghe Ardeleanu ne reaminteºte o zicere a lui Albert Camus,ºi anume cã piesele nu se citesc, se joacã. Scrierile destinate scenei setipãresc doar atunci când nu au o altã ºansã. Nu ºtiu dacã lucrurile stauneapãrat aºa. Tipãrirea în volum nu exclude reprezentarea, dimpotrivãs-ar cuveni sã o stimuleze. Din pãcate, nici Napoleon, soldatul ºi femeia,editatã în anul 2000 (despre care mi se reaminteºte cã am scris înFamilia nr 3/2001), nici Leoaica rãnitã sau Ce faþã rãnitã are fiara, dedeparte cea mai complexã piesã a lui Aurel Gheorghe Ardeleanu,apãrutã în volum tot la Editura Palimpsest în anul 2009 ºi pe care am co-mentat-o în Familia nr. 3/2010, nu au avut parte de acest drum firesc. ªiaceasta în ciuda unor argumente estetice ce ar fi îndreptãþit un destincontrar. Poate cã nedreapta receptare scenicã a piesei Leoica rãnitã, sãfi fost provocatã, aºa dupã cum scriam în cronica deja menþionatã, de totmai consistenta îndepãrtare în timp faþã de evenimentele din decem-brie 1989 ºi de tot mai pronunþatul dezinteres ce le este arãtat. Deºi, tre-buie spus cã preþul pe care scrierea îl plãteºte contingentului ºi factualu-lui e destul de scãzut, ºi cã, din contrã, gradul de problematizare al textu-lui e ridicat, cã dramaturgul e preocupat nu atât de fapt sau de contin-gent cât de impactul factorului psihologic aflat la originea lui. Importan-tã e parabola, nu relatarea, semnificativ e interesul pentru dublul statutde victimã ºi de cãlãi al personajelor ºi în mai redusã mãsurã pentruconcretul dintr-un anume timp.

Dacã indiferenþa cu care a fost întâmpinatã, cel puþin pânã acum,de cãtre teatre, Leoaica rãnitã sau Ce faþã rãnitã are fiarã ar putea aveao oarecare explicaþie – destul de debilã - jocul de-a reprezentatul de carea avut parte Napoleon, soldatul ºi femeia mi se pare absolut fãrã nici onoimã. Poate cã mai relevant pentru substanþa textului, pentru parabola

Cartea de teatru

129

despre loialitate ºi trãdare, despre minciunã ºi adevãr, despre fidelitateºi fãþãrnicie ce reprezintã substanþa piesei, e cel de-l doilea titlu al ei -Îngerul cãlãu. Iar cum nici trãdarea, nici fãþãrnicia, nici minciuna, nicialte rele similare nu au dispãrut din repertoriul cotidian al umanitãþii,nereprezentarea piesei e încã ºi mai enigmaticã pentru un spirit lucid.

Coroanã pentru Doja, scriere de debut a lui Aurel Gheorghe Ar-deleanu, montatã de regretatul regizor Ioan Taub, pe scena Naþionaluluitimiºorean în stagiunea 1972/1973, are, aºa dupã cum s-a observat la vre-mea potrivitã, un apãsat caracter brechtian. Dincolo de asta, ea sur-prinde în tuºe pronunþate, intens colorate, bufonada tragicã, regizatã deZapolya, a pedepsirii lui Gheorghe Doja. Piesa are un considerabil ca-racter poematic dublat de o subtilã formã de umor negru hrãnit din sa-dismul supradilatat al celui ce comandã pedeapsa. Umor eficient ºi per-cutant sublimat în tragism.

În fine, Tentaþia, jucatã de Teatrul Naþional din Timiºoara, maiîntâi într-un spectacol-coupé, în stagiunea 1983 - 1984, iar mai apoi, ostagiune mai târziu, într-un spectacol de sine stãtãtor, cu alura ei dethriller, cu personajele bine conturate, cu replici ce nu înseamnã nicide-cum o simplã înºiruire de cuvinte, cu roluri ofertante, cred cã ar puteaînsemna oricând o... tentaþie realã pentru doi actori virtuozi. Totul e capiesa sã aibã ºansa de a fi recititã de cine trebuie.

Sper, aºadar, ca antologia Mãºtile scribului sã însemne nu doar unact editorial demn de semnalat, ci unul cu urmãri materiale în plan sce-nic.

ierburi/ miresme/ parfumeulei pe pânzã

131

Cronica teatral[

Teatru ºi politicã?

Readucerea neaºteptatã în actualitatede cãtre preºedintele Traian Bãsescu aproblemei exploatãrii zãcãmintelor deaur ºi argint de la Roºia Montanã, în miezde august, când mai toatã România e o þarãtoropitã de cãldurã ºi parcã ieºitã din timp,acþiunile de lobby deloc discret, nici unmoment mascat ale ªefului Statutului înfavoarea demarãrii proiectului, reacþiilepotrivnice destul de dure ale unor ONG-uri ce atrag atenþia asupra riscurilor impli-cate de folosirea cianurilor º.a.m.d. au avutimprevizibile urmãri ºi în viaþa teatralãromâneascã. Într-un moment în careTeatrele de stat se aflau încã în vacanþã, încare, în cel mai bun caz, se repeta în ved-erea premierelor ce urmeazã sã deschidãnoua stagiune, o deschidere ºi ea amânatãîn vremea din urmã spre final de septem-brie ºi început de octombrie, autorii spec-tacolului Roºia Montanã pe linie fizicã ºipe linie politicã aflat în repertoriulTeatrului Maghiar de Stat din Cluj i-autrimis regizorului Tompa Gábor, direc-torul respectivei instituþii de culturã, oscrisoare deschisã în care îi reproºeazãdezinteresul...interesat, manifestat în pro-movarea ºi programarea montãrii cu prici-na. Scrisoarea, în realitate un protest cedobândeºte la un moment dat o anume ve-hemenþã cu accente acuzatoare, e iscãlitãde Radu Apostol, Gianina Cãrbunariu, Pe-ca ªtefan ºi Andreea Vãlean, componenþi

ai grupului dramAcum, deopotrivã sem-natari ai textului ºi (în parte) regizori aiproducþiei, afirmã cã, prin ceea ce autoriiei socotesc a fi programarea voit defec-tuoasã, publicului i s-ar fi refuzat întâlnireacu spectacolul, iar lor, creatorilor, oblitera-rea a ceea ce ei numesc „exprimarea artis-ticã în libertate”.

Din pãcate, în scrisoarea celor de ladramAcum sunt cam multe neadevãruriºi nepermis de multe omisiuni, pertinentrelevate de rãspunsul la obiect al lui Tom-pa Gábor. Începând de la faptul cã TeatrulMaghiar de Stat din Cluj nu are nicidecumstatut de co-producãtor, ci de producãtorce ºi-a asumat integral toate cheltuielile, ºicontinuând cu detaliul cã numãrul marede spectacole aflat în portofoliul insti-tuþiei clujene nu permite o programaremai susþinutã a producþiei ajunsã motiv dedisputã. Nici o vorbã despre faptul, delocde neluat în seamã, cã la premiera oficialãdin data de 5 decembrie 2010 sala a rãmas,la pauzã, semi-goalã, lucru care, din câte separe, s-a petrecut ºi cu ocazia prezentãriispectacolului, în luna aprilie 2011, încadrul Festivalului dramaturgiei româ-neºti de la Timiºoara. În pofida faptului cãspectacolul a primit un premiu acordat deun juriu internaþional. Nici o vorbã, de ase-menea despre faptul cã Roºia Montanã pelinie fizicã ºi pe linie politicã e una dintrecele mai puþin perfomante producþii aleTeatrulu, o instituþie ce are statutul de li-der incontestabil în miºcarea teatralã ro-mâneascã.

Mircea Morariu

Mircea Morariu

132

Din textul fãcut public de semnatariispectacolului aflãm cã Roºia Montanã pelinie fizicã ºi pe linie politicã ar fi „un pro-iect de teatru împotriva proiectului mi-nier Gold Corporation”, „un proiect deteatru împotriva Statului român care ºi-aabandonat cetãþenii”. Aceste lucruri beli-coase ar fi afirmate- ni se spune în scri-soarea-protest - într-un trailer realizat deBogdan Georgescu, trailer ignorat ºi sabo-tat de aceeaºi conducere ca ºi de serviciulde marketing ale Teatrului Maghiar deStat din Cluj. Sincer, eu unul care am vãzutºi am scris despre producþia în cauzã, amavut nevoie de citirea acestui protest ca sãrealizez cât de combativ ºi curajos ar fispectacolul. Deºi nu se supune decâtparþial specificitãþilor genului teatruluidocumentar din care se reclamã, RoºiaMontanã pe linie fizicã ºi pe linie politicã,subliniazã - ºi bine face - mai curândbezna în care e scufundatã problema, rea-litatea cã opinia publicã, dar nici ei, reali-zatorii, care au petrecut ceva vreme în lo-calitatea din Apuseni, nu deþin destule de-talii despre riscurile ºi avantajele pe carele implicã tratamentul chimioterapic lacare ar urma sã fie supuse respectivele zã-cãminte spre a fi scoase la ivealã ºi apoi va-lorificate. Am evidenþiat în cronica apã-rutã la vremea potrivitã, cronicã antolo-gatã în cartea mea Spectator cu bilet defavoare - 2010 Un an teatral aºa cum l-am vãzut (Editura Universitãþii din Ora-dea, 2011), cã spectacolul propune unfinal deschis, dar ºi cã problema eenunþatã destul de indecis, de tremurat,de neclar, stabilirea faptelor, premisã e-senþialã pentru orice fel de demers deteatru documentar, fiind în suferinþã. Fi-nalul deschis mi s-a pãrut un atu tocmaifiindcã nu este rostul teatrului sã lã-mureascã o problemã cu nenumãrate ne-cunoscute economice, istorice ori po-litice, ci doar sã o readucã în conºtiinþapublicului. Precara stabilire a faptelor,enunþarea confuzã a problemei mi s-aupãrut un mare defect. Mãrturisesc cãînainte de a scrie cronica, am avut nevoie

de timp ºi de documentare spre a-mireaminti ºi clarifica premisele faptice aleprodusului artistic vãzut. Ceea ce numaisemn bun nu e.

Am citit scrisoarea celor de ladramAcum în nr. 589/2011 al sãptãmânalu-lui Observator cultural. Scrisoarea e pre-faþatã de un intro semnat de criticul IuliaPopovici. Care, dacã îmi amintesc bine, apublicat în paginile aceleiaºi reviste, o cron-icã în care evidenþia nenumãratele defecteale spectacolului, din care capital i se pãrea,ca ºi mie, de altfel, acela cã prin extrem depuþine module din compunerea lui, acestas-ar supune rigorilor ferme ale teatruluidocumentar. În intro-ul în cauzã, Iulia Po-povici afirmã ºi ea dezinteresul interesat alproducãtorului, subliniind cã atitudineaacestuia ar încuraja „periculoase teorii con-spiraþioniste”, ridicând deopotrivã „nu-meroase semne de întrebare asupra nebã-nuitelor legãturi între artã, politicã ºi bani”.

De fapt, textul Iuliei Popovici ne lasã sãînþelegem cã legãturile nebãnuite sunt maipuþin nebãnuite decât am fi tentaþi sã cre-dem, cã ea, cel puþin, le intuieºte dacã nucumva chiar le cunoaºte, ºi cã, în realitate,Tompa Gábor ar rãspunde unei comenzipolitice. Iulia Popovici omite, cu evidentãrea credinþã, dupã pãrerea mea, cã RoºiaMontanã pe linie fizicã ºi pe linie politicã s-ajucat ori nu s-a jucat într-o perioadã în caremai nimeni nu mai era acut interesat deproblemã. Înainte ca Ministrul Culturii sã îºifi dat avizul de descãrcare arheologicã ºiînainte ca preºedintele României sã îºi filuat un al doilea job în serviciul de PR alCompaniei Gold Corporation. Drept pen-tru care conjuncþile dintre teatru ºi politicãafirmate ori insinuate atât de autorii specta-colului cât ºi de Iulia Popovici sunt, pourune fois, deplasate, apãrând mai degrabãdrept reflexul unui deplasat ºi poate intere-sat (de politica editorialã a Observatorului.Cultural, între ealtele) „voi scandal cu oricepreþ”. Un scandal pe care, la rândul ei, IuliaPopovici îl vrea la suprapreþ dar care se do-vedeºte extrem de ieftin.

Cronica teatralã

133

Absenþa omogenizãrii

Teatrul L.S.Bulandra din Bucureºti- ÎNSEM-NÃRILE UNUI NECUNOSCUT – dramati-zare de Ion Cojar dupã un roman de F.M.Dostoievski; Traducerea romanului: TamaraGane; Regia artisticã ºi lighting design:Alexandru Darie; Scenografia: Maria Miu;Cu: Mihai Constantin, Virgil Ogãºanu,Tamara Buciuceanu, Alexandru Potocean,Ana Ioana Macaria, Manuela Ciucur, MarianRâlea, Ion Besoiu, Gheorghe Ifrim, Petre Lu-pu, Mirela Gorea, Andrei Runcanu, BogdanaDarie, Ilinca Manolache, Lucian Ifrim, Antoa-neta Cojocaru; Cu participarea CoruluiAccoustic-dirijor: Daniel Jinga; Data repre-

zentaþiei: 24 iunie 2011

Despre Însemnãrile unui necunos-cut, spectacol devenit realitate cãtre sfâr-ºitul stagiunii 2010/2011 ºi care poate fivãzut la Sala Toma Caragiu a Teatrului L.S.Bulandra, se vorbea demult în mediileteatrale româneºti. Se ºtia de un numãrdestul de apreciabil de ani cã regretatulregizor ºi pedagog Ion Cojar lucrasedestul de mult la dramatizarea romanuluiSatul Stepancikovo ºi locuitorii sãi (Dinînsemnãrile unui necunoscut) datânddin perioada de început a creaþiei luiDostoievski (1859), roman în careexegeþii literari au identificat, de altfel fãrãdificultãþi prea serioase, nenumãrateinfluenþe gogoliene. Însuºi autorul De-monilor îºi recunoºtea descendenþa dinilustrul sãu predecesor - Suntem cu toþiinãscuþi din mantaua lui Gogol!, exclamael -, confirmând diagnosticul pus de criticulVladimir Belinski, cel care, dupã lecturamanuscrisului primei cãrþi a lui FiodorMihailovici, Oameni sãrmani (1846),nota: A apãrut un nou Gogol. În plus, semai ºtia cã tot Ion Cojar a început repetiþi-ile la spectacol, cã acestea nu au fost toc-mai comode, cã au implicat cãutãri cevamai consistente decât cele specificeoricãrei premiere, cã directorul de scenãa operat o seamã de modificãri în dis-tribuþie. Dupã moartea autorului adap-tãrii, o anume perioadã a plutit incerti-tudinea asupra viitorului spectacolului,apoi regizorul ºi directorul Teatrului

Bulandra, Alexandru Darie, a fãcut anun-þul cã, plãcându-i dramatizarea, va conti-nua munca maestrului cãruia, de alt-minteri, îi va ºi dedica montarea. Din În-semnãrile despre spectacol, datorate luiAlexandru Darie ºi publicate în caietul desalã al premierei (un caiet luxos, cu o pre-zentare graficã demnã de toatã stima,însã, paradoxal, extrem de zgârcit în infor-maþii tocmai despre cartea ce stã la bazadramatizãrii), reþin mãrturisirea regizoru-lui potrivit cãreia a pãstrat 99,99% dincomponenþa distribuþiei finale lãsatã depredecesor, cã s-a îndrãgostit de dramati-zare, cã a citit-o ca o piesã despre teroare,teroarea fãcutã cu milã dumnezeiascã,teroarea fãcutã cu intenþia de a facebine. Cã a citit Satul Stepancikov ºi locui-torii sãi ca un amestec de viaþã ratatã cu(ºi n.m. M.M.) poveºti de dragoste care nuduc nicãieri ºi cu acest mãscãrici careterorizeazã toatã casa. De fapt, conchideAlexandru Darie, e un univers terorizatde un personaj.

Romanul lui Dostoievski e vast, amplu,polifonic. Cu numeroase digresiuni în tre-cutul unora dintre personaje (ca, deexemplu, în cel al Generãlesei). Toateaceste digresiuni, unele cu caracter alu-vionar, au fost îndepãrtate de semnataruldramatizãrii care - ºi avem numeroase in-dicii în acest sens - a încercat sã simplificepovestea, sã o facã inteligibilã, în confor-mitate cu regulile scenei. Despre ce evorba de fapt? Tânãrul Serghei Alexan-drovici e chemat de unchiul sãu, colo-nelul Egor Ilici Rostanaev, la moºie spre ase cãsãtori cu guvernanta Nastenka. ªiasta fiindcã unchiul doreºte sã punã ca-pãt zvonurilor, deloc neîntemeiate, referi-toare la o relaþie amoroasã între el ºi gu-vernanta Nastenka. Numai cã, odatã ajunsla moºia colonelului, viitorul mare specia-list în mineralogie (în pietre, cum dis-preþuitor îl numeºte mai întâi Gene-rãleasa, apoi mai toþi ai casei) gãseºte olume nebunã, o lume pe dos, o casã de ne-buni. Adevãratul stãpân nu mai e Rosta-naev, ci Foma Fomici, personaj uluitor

Mircea Morariu

134

prin ridicolul sãu – a fost atâta vreme bu-fon încât a ajuns el însuºi sã aibã nevoiede bufoni, cum îl caracterizeazã cineva -,pe care unii îl socotesc adevãratul bine-fãcãtor, cum l-a proclamat Generãleasa,iar despre care alþii au presentimentul cãîi va distruge pe toþi. Foma Fomici e un felde Tartuffe, un discoureur, un bufon, unactor ratat ce îi mai fascineazã pe unii maislabi de înger ºi de minte, un amestec bi-zar de dictator real ºi de dictator de bâlci,un farseur de joasã speþã ºi un manipula-tor versat. κi bate joc de toatã lumea, îºiaflã timp sã îi umileascã atât pe servitori(mai cu seamã pe ciudatul Falalei ºi peoctogenarul Gavrilã Camaedin, cãruia îicere sã înveþe ºi sã i se adreseze în franþu-zeºte), îºi plânge de milã, dar cel mai multîi place sã îºi batã joc de adevãratul stãpânal moºiei de la care aºteaptã sã i se adre-seze cu Excelenþã. Nu toþi cei ce se adã-postesc ori servesc în imensa casã a co-lonelului Rostanev sunt cu adevãratentartuffiés, ca sã preiau cuvântul folositde Genette spre a caracteriza personajeledin celebra piesã a lui Molière, unii, pre-cum Evgraf Larionîci Ejevikin sau IvanIvanîci Mizincikov, simuleazã supunereafiindcã o atare atitudine le este folosi-toare, º.a.m.d. Serghei priveºte mai întâitimorat, apoi uimit, mai încolo dezgustat,ceva mai târziu revoltat ceea ce se întâm-plã, iar primul de neînþeles i se pare a finimeni altul decât unchiul sãu. Serghei ecorpul strãin, e cel ce încurajeazã începu-turile de revoltã ale adevãratului stãpân, euimit, dezamãgit, dezolat de abandonuri-le acestuia.

Dupã cum cred cã s-a putut deducedin acest amplu ºi niþeluº cam prea didac-tic rezumat al conþinutului, romanul luiDostoievski e fãcut dintr-o mulþime depoveºti complementare, din numeroasepiste narative. Are, cum s-a observat, oconstrucþie polifonicã. Aºa încât operaþiade trecere dintr-un gen literar în altul nu enicidecum simplã. Lucrul la birou secuvine neapãrat completat în repetiþii, elesunt cele ce dezvãluie neclaritãþi ºi impre-

cizii, impun limpeziri, aratã dacã dinmateria epicã s-a tãiat prea mult ori preapuþin.

Mã tem cã în spectacol limpezirileacestea nu sunt suficiente ºi vin destul detârziu în ansamblul regizat de AlexandruDarie. Cel puþin în prima parte a montãrii,directorul de scenã pare sã se fi concen-trat în special pe elaborarea nebunieiapocaliptice din casa colonelului. A fostfascinat de formã ºi nu de clarificareapoveºtii. A þinut sã ne arate cât mai apãsat,la modul cât mai grotesc cu putinþã, câtmai gogolian, colecþia de indivizi ce îºi facapariþia din nenumãratele încãperi oridin curtea casei lui Rostanaev ºi care seconcentreazã într-o încãpere de formãtrapezoidalã, un fel de tunel de trecere(scenografia: Maria Miu) pe care nimeni,nici un personaj nu vrea sã îl pãrãseascã,din care, de fapt, nimeni nu va fi cu ade-vãrat izgonit. Existã în spectacol o scenãremarcabilã, cea în care Rostanaev îl dãafarã pe Foma Fomici, sãtul nu de trata-mentul ce i-a fost aplicat lui de acesta, cirevoltat de jignirile aduse Nastenkãi,scenã remarcabilã prin dramatismulconþinut. Din pãcate, scena în cauzã mi separe a funcþiona izolat în economia mon-tãrii. Lui Alexandru Darie i-a fãcut plãceresã se aplece asupra aspectelor colorate,sacrificând substanþa. I-a plãcut gãselniþacu corul bisericesc (unul de virtuozi,neîndoielnic), dar a supralicitat-o. Nu s-amulþumit cu atât, a pus la cale un fel deomagiu în stil american adus lui FomaFomici, ºi uite aºa Corul Accoustic ajungesã cânte, cu accent rusesc, un cântec dinfolclorul afro-american, sãrbãtorirea uzur-patorului amintind astfel de un alt textmolieresc, Burghezul gentilom. Iar înmomentul final, montarea cade în revuis-tic, resimþit tot ca un apendice nedorit, înpofida faptului cã octogenara TamaraBuciuceanu (Generãleasa) are nerv ºivitalitate.

Ceea ce surprinde - pe mine, care îl cu-nosc pe Alexandru Darie încã din vremeaînceputurilor sale (ºi ale mele) în meserie

Cronica teatralã

135

m-a surprins chiar neplãcut - e precari-tatea lucrului cu actorii. Nedesãvârºireaacestuia. Mai exact, mirã absenþa voinþei ºia încercãrilor de omogenizare valoricã.Unii dintre componenþii distribuþieievolueazã la considerabile cote artistice.Mã gândesc la Ion Besoiu (GavrilãCamerdin), la Marian Râlea (Falalei), laAntoaneta Cojocaru (foarte bunã în rolulmut Praskovia Iliniºna), la Ana Ioana Ma-caria (concentratã, cu fior tragic în Nas-tenka). Alþii scapã cam multã vopsea dintubul ce le-a fost pus la dispoziþie spre a-ºicolora personajele. E cazul lui Petre Lupu(Evgraf Larionîci Ejevkin), al BogdaneiDarie (cu un deranjant, prin imobilitatealui, zâmbet afiºat pe toatã durata specta-colului - iar durata e consistentã, aproapepatru ore), poate chiar ºi al Mirelei Gorea(Anfiºa Petrovna), dar ºi al ManueleiCiucur (Perepilþina). E foarte bun Gheor-ghe Ifrim (Mizincikov), ºi e bun nu doarîn secvenþa monologului, ci ºi în momen-tele fãrã text, când personajul sãu se aflã lapândã. Pânda, supravegherea, ascultatul lauºi e un motiv recurent în spectacol. Se

cuvine evidenþiat de asemenea joculIlincãi Manolache (Saºa). Andrei Runcanu(Pavel Semionîci Obnosin) sau LucianIfrim (Vidopleasov) au evoluþii corecte.

Lipsa de omogenizare pe care o a-cuzam mai sus se manifestã flagrant încazul interpreþilor rolurilor principalemasculine. Mihai Constantin (Rostanaev)nu a gãsit încã cel mai riguros ºi mai bundrum cãtre personajul încredinþat. Sevede cu ochiul liber cã actorul a cãutat, cãîn cãutãrile sale a vrut cu obstinaþie sã fiealtfel decât a fost în Oblomov, numai cãdeocamdatã nu a identificat formula ceamai bunã. În schimb, efortul de epurare amijloacelor ºi efectelor de prisos, aocheadelor ºi fasolelilor s-a soldat cu re-zultate maxime în cazul lui VirgilOgãºanu, interpretul lui Foma Fomici. E,de departe, cel mai izbutit rol din specta-col, cel mai reuºit rol din creaþia din ulti-mii ani a lui Virgil Ogãºanu ºi una dintrecele mai proeminente realizãri artistice lacategoria roluri principale masculine dinstagiune.

Gongoric

Teatrul Odeon din Bucureºti-VIAÞA E VISdupã Calderón de la Barca; Traducerea:Mihaela Creþu: Un spectacol de: DragoºGalgoþiu; Costume: Doina Levintza;Video: Sabnina Spatariu; Cu: Marius Stã-nescu, Nicoleta Lefter, Gabriel Pintilei,István Teglas, Dan Bãdãrãu, Mihai Sma-randache, Ionuþ Kivu, Marian Ghenea,Mugur Arvunescu, Ioana Marchidan,Paula Niculiþã, Laurenþiu Lazãr, Mircea N.Creþu; Data reprezentaþiei: 25 iunie 2011

Viaþa e vis e una dintre cele mai cu-noscute piese de teatru rãmase de labarocul literar ºi dramaturgic spaniol.Se vorbeºte despre ea în toate istoriileliterare, în toate manualele de istoriateatrului universal, se fac referiri lascrierea lui Calderón ori de câte ori ela-nurile comparatiste vor sã stabileascã

diferenþele dintre visul de facturã ba-rocã ºi cel specific romantic. Fiindcã -nu-i aºa?- în funcþie nu doar de vremuri,ci ºi de esteticã nu s-a visat aidoma întoate epocile istorice, literare ori dindiacronia dramatrugiei . Dar dacãViaþa e vis se bucurã de notorietateprintre literaþi ºi printre istoricii litera-turii dramatice, nu de aceeaºi simpatieare parte textul lui Calderón de laBarca în rândul practicienilor scenei.Cel puþin printre regizorii români.Cum altfel s-ar explica oare detaliul cãaceastã partiturã din bibliografia oblig-atorie a oricãrui student la Teatru ori laFilologie a fost reprezentatã pentruprima oarã în România într-un specta-col semnat regizoral de Mihai Mãniuþiuºi care a avut premiera în februarie1984 la Teatrul Naþional din Cluj? Un

Mircea Morariu

136

spectacol despre care îmi amintescdoar cã a fost lung ºi destul de confuz.

Tot confuz, extrem de confuz, dardin fericire scurt - dureazã doar un ceasºi jumãtate - e spectacolul înscenat laTeatrul Odeon de regizorul DragoºGalgoþiu . Directorul de scenã are însãgrijã sã ne previnã cã e vorba despre omontare dupã Calderón, ceea ce impli-cã numeroase libertãþi faþã de textul debazã. Dragoº Galgoþiu a folosit o tradu-cere nouã, nu însã ºi foarte izbutitã,semnatã de Mihaela Creþu. A tãiat avân-tat din basmul dramatic lãsat de dra-maturgul spaniol, a mai redus ºi dinpersonaje, pe unele le-a dublat (aºa seface cã Astolfo ºi Clotaldo sunt jucaþi decâte doi actori, adicã de Mihai Sma-randache ºi de Ionuþ Chivu, respectivde Marian Ghenea ºi de Mugur Arvu-nescu), ba chiar a inventat personaje.Aºa au apãrut Visãtorii (Marius Stã-nescu, Nicoleta Lefter, Gabriel Pin-tilei), niºte homless- i din prezent ce vi-seazã povestea, ajung sã o interfereze,sã declame ºi ei fragmente de text(chiar, de ce trebuie ei sã declame devreme ce vin dinspre lumea noastrãatât de grãbitã, de confuzã ºi de neaten-tã la rostire?), sã împrumute, uneori pa-rodic, gesturile eroilor principali. Vi-sãtorii descind cu biciclete sau fãrãdintr-un cartier odinioarã luxos, azi sor-did, lãsat în paraginã (se folosesc înacest sens proiecþiile filmice datorateSabinei Spatariu) ºi se ciocnesc cu po-vestea respingãtorului Segismundo

(István Teglas semneazã un rol ale cãruimãrci de înregistrare se gãsesc îndisponibilitãþile fizice, caznele ºi ges-turile respingãtoare ale personajului)ºi a regelui Basilio (Dan Bãdãrãu, cu onemodificatã mascã îndureratã), aRosaurei (Ioana Marchidan) ºi Estrellei(Paula Niculiþã) cãrora li se mai adaugãGeneralul (Laurenþiu Lazãr) ºi Guardul(Mircea N. Creþu). Personajele polone-ze sunt superb înveºmântate în cos-tume de epocã, create de marea, incon-fundabila Doina Levintza. Unele imagi-ni, privite izolat, sunt frumoase, darfrumoase în sine, au o retoricã aparte,numai cã, din nefericire, nici nu secombinã într-un tot dinamic (deºicinetica lor e ceva mai susþinutã decâts-a întâmplat în Epopeea lui Ghilga-meº), nici nu transmit nimic, specta-colul fiind un exemplu de netranzitivi-tate, de lipsã cronicã de comunicare cuspectatorii. Asta în pofida faptului cãmontarea e scãldatã generos în muzicã,cel mai generos citându-se frumoasapartiturã scrisã de Michael Galassopentru filmul in the mood for love allui Wong Kar Wai. Numai cã ºi la capi-tolul ilustraþie muzicalã îºi face locagresiv ºi deranjant eteroclitul ºi nemã-sura.

Unii vor spune cã Viaþa e vis dupãCalderón de la Barca, la Teatrul Odeondin Bucureºti, e un spectacol de facturãpostmodernã. Pentru mine e doar unulpletoric, gongoric ºi teribil, teribil deplictisitor.