51

Ado

ptar

ea e

uro:

cos

turi

sau

bene

ficii?

Adoptarea euro: costuri sau beneficii?�

Cristian SocolLector universitar doctor

Aura SocolAsistent universitar doctorand

Academia de Studii Economice Bucureºti

Abstract. This paper evaluates the present estate of euro implementation in Monetary and EconomicUnion (EMU). The Romanian admittance in EU at January 2007 increases interest to study the transmis-sion and coordination mechanisms, related to mix common monetary policy – different fiscal policyacross the countries in the euro area. Our study focuses on Euro Zone using the Optimum Currency AreaTheory and empirical evidences. The controversies beetwen economists regarding the construction pro-cess of EMU remain large. The paper evaluates the costs and benefits of adopting the euro and the maineffects of Romanian integration in European Monetary Union. What are the consequences of implement-ing the „tye hands” strategy for Romanian financial authorities? Can Romania solve the potentialconflict between real and nominal convergence relating the European integration? What is the beststrategy for Romania with the aim to obtain a faster real convergence with the European Union coun-tries? Can Romania maximize the benefits to adopting euro in 2014? Is the European Union a OptimumCurrency Area?

Key words: optimum currency area; cost; benefits; European Monetary Union; euro; convergence.

�

Ce ne spune teoria…

Teoria zonelor monetare optime (ZMO) este cea carestudiazã costurile ºi beneficiile asociate adoptãrii uneimonede unice; ea se axeazã în principal pe costuri, a cãrorminimizare depinde de anumite condiþii caracteristiceeconomiilor þãrilor participante. Beneficiile se referã lacâºtigurile obþinute din eliminarea costurilor asociateschimbului valutar ºi la importul de credibilitate a bãnciicentrale a uniunii, care reduce expectaþiile inflaþioniste ºi,implicit, nivelul inflaþiei. Costurile sunt legate de efectelenegative ale renunþãrii la politica monetarã independentãºi la mecanismul cursului de schimb, ca instrumente deajustare a ºocurilor asimetrice între potenþialii membri ai

uniunii monetare. Cu cât nevoia de a efectua ajustãri aleratei nominale de schimb este mai micã, cu atât costurileparticipãrii la uniunea monetarã se diminueazã, iar aceststadiu de integrare este benefic pentru participanþi.

Teoria ZMO oferã justificarea economicã a realizãriizonelor monetare. Aceasta a indicat cã un sistem de cursuride schimb fixe este potrivit pentru acele þãri integrate încomerþul internaþional ºi în care factorii de producþie suntdestul de mobili pentru a realiza o ajustare în caz de ºocasimetric. Este adevãrat cã decizia de a avea rate de schimbfixe poate aduce avantaje, dar ºi dezavantaje. Astfel, o þarãpoate sã absoarbã efectele distorsionante ale ºocurilor

Eco

no

mie

teo

reti

cã º

i ap

licat

ã

52

asimetrice prin modificarea ratei de schimb(1). Costurile ºibeneficiile pe care le poate avea o þarã care intrã într-ozonã în care cursurile de schimb sunt fixe depind de mãsuraîn care propria economie se poate integra ºi face faþãconcurenþei economiilor potenþialilor parteneri. Dupã cumse ºtie, o þarã are mai multe avantaje din aderarea la o zonãmonetarã, dacã economia sa e bine integratã cu celelalteeconomii ale þãrilor member(2).

1. Costurile unei monede unice (analizã prinprisma teoriei ZMO)

Problema principalã a uniunilor monetare este legatãde costurile acestui proces. Cele mai importante costurisunt localizate la nivel macroeconomic ºi apar din cauzafaptului cã se pierd importante instrumente ale politiciieconomice. Altfel spus, ca urmare a renunþãrii laindependenþa politicii monetare, autoritãþile naþionale numai pot realiza ajustãri prin utilizarea instrumentelormonetare, deoarece se cedeazã prerogativele politiciimonetare unei autoritãþi centrale; în plus, statele membrevor avea o influenþã mai mare sau mai micã în procesuldecizional, funcþie de mai mulþi factori, situaþie care poatefi perceputã ca negativã pentru statele cu influenþã redusã.

Dimensiunea costurilor asociate pierderiiinstrumentelor de politicã economicã depinde dediferenþele dintre þãri. În cazul existenþei unor diferenþe(atât în structura economicã, cât ºi din punct de vederelegal ºi instituþional), economiile în cauzã trebuie sã deþinãalternative la instrumentele monetare, pentru reglarea

ºocurilor. Devine astfel important de aflat care ar putea fiprobabilitatea apariþiei ºocurilor asimetrice ºi ceinstrumente alternative pot fi utilizate în lipsa ratei deschimb sau a ratei dobânzii. Teoria ZMO ne spune cãproprietãþile zonelor monetare optime reprezintã condiþiipe care trebuie sã le îndeplineascã statele care doresc sãparticipe avantajos la o uniune monetarã. Existenþa acestorcondiþii face puþin probabilã prezenþa ºocurilor asimetricesau, în cazul apariþiei unor astfel de ºocuri, asigurãinstrumente eficiente de ajustare.

Altfel spus, costurile cresc atunci când se manifestãºocuri ale cererii sau ale ofertei care afecteazã diferiteconomiile participante la uniunea monetarã (ºocurileasimetrice), atunci când existã preferinþe diferite pentruºomaj ºi inflaþie, diferenþe legislative, diferenþe între ratelede creºtere sau când mecanismele de ajustare nufuncþioneazã (nu existã sisteme de ajustare a ºocurilor,instituþiile pieþei muncii funcþioneazã diferit sau se menþindiferenþe între sistemele fiscale) (de Grauwe, 2003).

Costuri determinate de apariþia ºocurilor asimetrice.Din diverse motive (de exemplu, modificarea bruscã apreferinþelor consumatorilor spre bunurile de import),cererea agregatã (CA) în þara X poate evolua diferit faþã decererea agregatã în þara Y (X ºi Y formeazã o uniunemonetarã). Un ºoc pe latura cererii determinã astfel oreducere a cererii agregate în X ºi o creºtere a cererii agregateîn Y. Folosind modelul cerere agregatã (CA) – ofertãagregatã (OA), observãm cã efectele sunt diferite în celedouã þãri (figura1).

P2

P1

P1

P2

CA1

PIB1

PY

OA1 CA1

CA2

PIB1 PIB2

PX

PIBX

Ţara X Ţara Y

PIB2 PIBY

OA1

CA2

Figura 1. Manifestarea ºocurilor asimetrice

Astfel, o reducere a cererii agregate în X va determinamicºorarea producþiei reale, ceea ce va determina reducereanivelului de ocupare. În scurt timp, þara X se va confruntacu situaþia „deficitelor gemene” (deficit bugetar ºi deficitde cont curent). Spre deosebire de X, þara Y va înregistraexcedent bugetar ºi, de asemenea, excedent de cont curent.Observãm, astfel, cã un ºoc al cererii creeazã problemediferite celor douã þãri. În lipsa posibilitãþii de a utiliza

cursul de schimb, o echilibrarea automatã a economiilorcelor douã þãri este posibilã, dacã salariile din X ºi din Ysunt flexibile, iar mobilitatea forþei de muncã este ridicatã(soluþii propuse de Mundell). Dacã una din cele douãcondiþii nu se realizeazã în practicã, cele douã þãri nu suntîncã pregãtite sã facã parte dintr-o zonã monetarã, avândmai multe avantaje dacã îºi pãstreazã independenþamonetarã.

��

���

����

���

���

��

���

�

����

������

Costuri determinate de preferinþe diferite ale þãrilorfaþã de inflaþie ºi ºomaj. Preferinþele diferite ale þãrilor faþãde inflaþie ºi ºomaj creeazã potenþiale costuri în cazul uneiuniuni monetare. În Figura 2 (partea dreaptã) suntreprezentate curbele Phillips pentru UE ºi o þarã X(România, de exemplu)(3). Axa verticalã aratã rata demodificare a salariilor (w), iar axa orizontalã rataºomajului (u); în partea stângã a figurii este reprezentatãrelaþia dintre modificãrile salariilor ºi modificãrilepreþurilor, relaþie care poate fi scrisã astfel:

w *= � * + q*, (1)unde:

w* = rata de creºtere a salariilor�

* = rata inflaþieiq* = rata de creºtere a productivitãþii muncii

Conform ecuaþiei (1), putem scrie :

WUE

*= �UE

* + qUE

* (2)W

R* = �

R* + q

R* (3)

De asemenea, conform teoriei paritãþii puterii decumpãrare (PPP), între România ºi UE putem scrieurmãtoarea relaþie:

e *= �R

*- �UE

*, (4)unde:

e *= rata deprecierii leului în raport cu euro.

Ecuaþia (4) aratã cã, atunci când rata inflaþiei este maimare în România decât în UE, pentru a nu-ºi pierdecompetitivitatea externã, România trebuie sã-ºi depreciezemoneda în raport cu euro. Dacã România ºi UE formeazãînsã o uniune monetarã, atunci cursul de schimb nu maipoate fi folosit ca instrument de politicã; prin urmare e*= 0,ceea ce înseamnã cã ratele inflaþiei în UE ºi România trebuiesã fie egale. Dacã rata inflaþiei în România este mai maredecât în UE, în condiþiile unui curs de schimb fix, produseleromâneºti îºi pierd competitivitatea.

UE ºi România au preferinþe diferite faþã de inflaþie ºiºomaj (figura 2). România alege sã se situeze în punctulA

R, în timp ce UE alege combinaþia specificã punctului

CUE

; astfel, România preferã un ºomaj mai scãzut ºi o inflaþiemai ridicatã, în timp ce UE alege combinaþia inversã.

Atât timp cât ratele inflaþiei sunt diferite, un curs deschimb fix între leu ºi euro nu este sustenabil. Pentru ca uncurs de schimb fix între leu ºi euro sã poatã fi menþinut,este necesar ca ratele inflaþiei din cele douã zone sã fieegale (e*= 0). În aceastã situaþie, costul unei uniunimonetare între România ºi UE constã în faptul cã atâtRomânia, cât ºi UE trebuie sã accepte alte combinaþiiinflaþie-ºomaj, respectiv situarea în alte puncte ale curbeiPhillips, mai puþin convenabile decât în situaþia iniþialã.Astfel, România se deplaseazã pe curba Phillips în punctul

CR, în timp ce UE trebuie sã aleagã punctul A

UE. În acest

fel, în WUE

* creºte, iar WR

* scade; conform relaþiei (1), �UE

*

în UE va creºte, iar �R

* va scãdea, astfel încât ratele inflaþieidin cele douã zone se vor egaliza.

Confom teoriei economice, pe termen lung curbaPhillips este verticalã, iar autoritãþile nu mai pot alegeîntre inflaþie ºi ºomaj. Aºadar, pe termen lung, în cazulunei uniuni monetare, România ºi UE îºi pot egaliza rateleinflaþiei stabilind un curs de schimb fix fãrã niciun cost întermeni de ºomaj; având în vedere însã cã, cel puþin petermen scurt, compromisul inflaþie-ºomaj existã, putemspune cã pentru þãrile cu rate ridicate ale inflaþiei, aderareala o uniune monetarã presupune, pe termen scurt, acceptareaunui ºomaj mai mare.

Un alt cost potenþial apãrut în urma introducerii uneimonede unice este dat de eventualele diferenþe deproductivitate între þãrile participante la uniunea monetarã.Dacã rata productivitãþii (q*) este mai mare în UE decât înRomânia (figura 2)

WUE

*= �UE

* + qUE

* => �

UE* = W

UE *- q

UE*

WR

* = �R

* + qR

* => �R

* = WR

* - qR

*

Dacã România ºi UE formeazã o uniune monetarã,atunci e*= 0, unde

��

�� ��

����

��

����

����

�� ���

��

��

��

�

��

�

��

�

����

��

��

��

Figura 2. Costuri determinate de preferinþele diferite ale þãrilor

faþã de inflaþie ºi ºomaj

e *= �X*- �UE

* => �UE* = �R

*

atunci:WUE

*- qUE* = WR

* - qR* sau

WUE *- WR

* = qUE* - qR

*

Dacã ratele productivitãþii sunt diferite în cele douãzone care decid sã formeze o uniune monetarã (de exemplu,mai micã în România), atunci creºterile salariilor nominaleîn România trebuie sã fie mai mici decât cele din UE. Dacã,din diverse motive, nu se întamplã astfel, atunci aparcosturi.

Eco

no

mie

teo

reti

cã º

i ap

licat

ã

54

De asemenea, în literatura de specialitate se fac adeseareferiri la diferenþele instituþionale pe piaþa muncii saudiferenþele în ceea ce priveºte ritmurile de creºtereeconomicã, ca fiind costuri ale integrãrii unei þãri într-ozonã monetarã. Astfel, pentru þãrile cu instituþii eterogeneale pieþei muncii, formarea unei uniuni monetare presupunecosturi mari. Aceasta deoarece în cazul unui ºoc pe laturaofertei, efectele asupra preþurilor ºi ºomajului în aceste þãripot fi diferite (funcþie de gradul de centralizare sindicalã).În plus, cursul de schimb nu mai poate fi utilizat, iar drepturmare ajustarea acestor efecte se va realiza mult mai greu.

În ceea ce priveºte diferenþele de creºtere economicã,participarea la o uniune monetarã este mai costisitoarepentru þara cu un ritm mai mare de creºtere economicã,decât pentru þara cu un ritm mai mic; în acest caz esteindicat ca þara cu un ritm mai mare ºã-ºi pãstreze propriamonedã. Þãrile cu ritmuri mai mari de creºtere economicãînregistreazã ºi ritmuri mai mari de creºtere a importurilor.Pentru a mãri ritmul de creºtere a exporturilor, aceste þãritrebuie sã realizeze creºteri de competitivitate prindeprecieri reale ale propriilor monede. Cum participarea lao uniune monetarã exclude posibilitatea deprecierii reale,þãrile care au nevoie de ritmuri mai mari de creºtere (þãrileîn dezvoltare) ar putea fi dezavantajate.

Costuri determinate de diferenþele între sistemelefiscale ale þãrilor. Participarea la o uniune monetarãpresupune pentru þãrile implicate acceptarea unorconstrângeri în ceea ce priveºte modul de finanþare adeficitelor bugetare. Din cauza diferenþelor între sistemelefiscale, þãrile utilizeazã diferite combinaþii de finanþareprin îndatorare ºi finanþare monetarã a deficitelor bugetare.

Constrângerea bugetarã este datã de relaþia:

G – T + rB = dB/dt + dM/dt,unde:

G = nivelul cheltuielilor guvernamentale (excluzândplãþile cu dobânda la datoria guvernamentalã);

T = veniturile fiscale;r = rata dobânzii la datoria guvernamentalã;B ºi M = baza monetarã.

Deficitul bugetar este alcãtuit din deficitul primar (G –T) ºi plãþile cu dobânda la datoria guvernamentalã (rB) ºise poate finanþa prin îndatorare (dB/dt) sau prin creºtereabazei monetare (dM/dt). Un guvern raþional va încerca sãcompare costul marginal al creºterii veniturilor prin mãrireafiscalitãþii cu costul marginal al creºterii veniturilor prinsenioraj; în situaþia în care costul marginal al creºteriiveniturilor prin mãrirea fiscalitãþii depãºeºte costul mar-ginal al creºterii veniturilor prin inflaþie (senioraj), unguvern alege varianta de creºtere a inflaþiei. În general,þãrile cu sisteme fiscale subdezvoltate considerã avantajossã-ºi mãreascã veniturile bugetare prin senioraj, deoarececosturile de creºtere a veniturilor bugetare prin mãrireafiscalitãþii sunt mai mari decât costurile de creºtere a

veniturilor bugetare prin inflaþie (de obicei este cazul þãrilorîn curs de dezvoltare). În concluzie, þãrile mai puþindezvoltate care intrã într-o uniune monetarã alãturi de þãricu un nivel de dezvoltare superior vor trebui sã mãreascãfiscalitatea pentru a-ºi finanþa deficitul. Însã creºtereafiscalitãþii în þãrile mai puþin dezvoltate va conduce lapierdere de bunãstare (Burda, Wyplosz, 1997).

Analiza de mai sus evidenþiazã diferenþele semnificativecare existã între þãri; pentru a corecta aceste diferenþe,þãrile pot apela la diferite instrumente de politicãeconomicã sau la instrumentul curs de schimb. Conformteoriei zonelor monetare optime, în cele mai multe situaþii,þãrile au la dispoziþie instrumente alternative la cursul deschimb. Însã aderarea la o uniune monetarã nu este de doritatât timp cât costurile ei sunt mai mari decât beneficiile,iar diferenþele între þãri sunt mari, îngreunând sarcinaminimizãrii costurilor (de Grauwe, 2003).

2. Benefiiciile unei monede unice

De cealaltã parte a „baricadei” îºi fac simþitã prezenþasusþinãtorii unei monede unice, susþinãtori care aduc dreptargumente beneficiile înregistrate de pe urma unei uniunimonetare, criticând persistenþa pe termen lung a unoreventuale costuri.

Dacã, în general, costurile monedei unice se referã lanivelul macroeconomic al economiei, beneficiile acesteiasunt analizate mai ales la nivel microeconomic. Astfel, înprincipiu, beneficiile monedei unice se referã la eliminareacosturilor de tranzacþie asociate schimbului valutar, precumºi eliminarea riscului generat de incertitudinea privindevoluþia viitoare a cursurilor de schimb.

Câºtiguri rezultate din eliminarea costurilor detranzacþie. În contextul unei uniuni monetare ºi, respectiv,al unei monede unice, costurile de tranzacþie dispar.Câºtigul publicului larg din eliminarea costurilorpreschimbãrii unei monede cu altã monedã este evident.La nivelul întregii uniuni monetare, dispariþia acestorcosturi genereazã câºtiguri, însã ele nu sunt repartizateuniform. Pentru cã ceea ce pentru unii reprezintã caºtig,pentru alþii reprezintã pierdere (de exemplu, cazulrenunþãrii la taxele aferente schimbului valutar: cei care leplãteau sunt în câºtig acum, însã pierd cei care iniþial lepercepeau; aceste tip de inconveniente se pot înlãtura odatãce „perdanþii“ se vor adapta la noul context ºi se vor orientaspre altã formã de profit).

Eliminarea costurilor de tranzacþie genereazã ºi uncâºtig indirect, respectiv reducerea discriminãrii prin preþîntre pieþele naþionale, larg practicatã pe pieþele þãrilor dinUE, datoritã segmentãrii puternice a pieþelor naþionale. Înaceste condiþii, costurile de tranzacþie mari împiedicã unconsumator dintr-o þarã sã cumpere acelaºi bun dintr-o altãþarã. În lipsa acestor costuri de tranzacþie, consumatoriivor putea achiziþiona bunurile pe care le vor de acolo undesunt mai ieftine.

55

Ado

ptar

ea e

uro:

cos

turi

sau

bene

ficii?

Câºtiguri de bunãstare generate de scãdereaincertitudinii. În general, oamenii vor sã fie siguri înprivinþa evoluþiei veniturilor lor. O evoluþie incertã acursului de schimb creeazã o stare de nesiguranþã, care vaconduce la pierdere de bunãstare. Astfel, eliminarea risculuivalutar poate conduce la o creºtere de bunãstare.

În acelaºi timp, costurile amintite mai sus pot fi analizateºi dintr-o altã perspectivã. Din acest punct de vedere,diferenþele dintre þãri existã, însã problema este în cemãsurã aceste diferenþe sunt relevante, astfel încât prezenþalor sã împiedice realizarea unei uniuni monetare.

Apare astfel întrebarea: în ce mãsurã existã ºi semanifestã ºocurile asimetrice despre care vorbeºte RobertMundell? Conform viziunilor „optimiste”, creºtereagradului de integrare va conduce într-o mai mare mãsurã lao compatibilizare a structurilor economiilor ºi într-o mãsurãmai micã la apariþia unor ºocuri asimetrice; în plus, încondiþiile realizãrii unei pieþei unice, majoritatea ºocurilorpe latura cererii vor tinde sã aibã un efect simetric. Existãînsã ºi viziunea pesimistã, care nu eliminã ipoteza ºocurilorasimetrice. Potrivit acestei viziuni, economiile de scarãpot conduce la apariþia unor efecte de aglomerare. Astfel,efectul de concentrare a producþiei va conduce la pierdereaavantajelor oferite de economiile de scarã. Astfel,integrarea comercialã, potrivit acestei abordãri, conducela apariþia ºocurilor asimetrice. ªocurile asimetrice ar fifavorizate de gradul înalt de concentrare a anumitorindustrii într-o anumitã þarã. În acest caz, þãrile care s-arconfrunta cu asemenea ºocuri ar putea prefera sã poatãutiliza cursul de schimb pentru a echilibra economia. Caredintre cele douã viziuni este mai aproape de realitate?

Evidenþele empirice în spaþiul european, analizate deFrankel ºi Rose (1996), susþin varianta optimistã. Cei doiautori au susþinut caracterul endogen al criteriilor ZMO,plecând de la ideea cã þãrile cu cele mai strânse relaþiieconomice tind sã aibã o mai mare concordanþã a ciclurilorde afaceri ºi au afirmat cã accentuarea integrãrii datoritãunificãrii monetare va duce la sincronizarea mai bunã aciclurilor economice ºi la apropierea de statutul de zonãmonetarã optimã. Cu cât corelaþia ºocurilor va fi mairedusã, cu atât vor creºte costurile unei uniuni monetare,în lipsa posibilitãþilor de ajustare pe termen scurt aeconomiei prin intermediul cursului de schimb. Costurileunei simetrii mai reduse pot fi compensate de benefiicileunui grad mai mare al integrãrii economice, ceea ce permiteo mai bunã alocare a resurselor în economie. Aceastãabordare reprezintã una din paradigmele teoriei zonelormonetare optime ºi are implicaþii covârºitoare. Astfel,participarea unei þãri la o uniune monetarã, deºi nu satisfacecriteriile unei zone monetare optime, va conduce ex-antela creºterea gradului de integrare ºi de corelare a ciclurilorde afaceri. De fapt, obiectivul principal pentru care serealizeazã o uniune monetarã este acela de a câºtiga de peurma beneficiilor, chiar dacã acestea nu pot fi identificatede la început (varianta ex-ante) sau apar dupã o anumitã

perioadã de timp (varianta ex-post).Cel mai important cost, adesea invocat, face referire la

renunþarea la independenþa politicii monetare, respectivutilizarea instrumentului cursului de schimb. Cu toate astea,ne putem întreba: în ce mãsurã este politica monetarãnaþionalã eficientã în corectarea diferenþelor dintre þãri?Pierderea independenþei monetare constituie un obstacolsuficient, astfel încât sã se renunþe la intrarea într-o zonãmonetarã? Existã diferenþe semnificative între þãri, carenu dispar în cadrul unei uniuni monetare. Abandonareainstrumentului cursului de schimb poate fi consideratã uncost al uniunii monetare, însã trebuie sã avem în vedere cãmanipularea cursului de schimb nu afecteazã permanentvariabilele reale (producþia ºi ocuparea). Totuºi, modificareacursului de schimb este un instrument puternic la îndemânaþãrilor care vor sã elimine dezechilibre macroeconomicemajore, cu costuri mai mici în termeni de producþie ºi ºomaj.Cu toate astea, experienþele multor þãri aratã cã, atuncicând deprecierea este utilizatã sistematic, rezultatul estecreºterea inflaþiei, fãrã sã existe câºtiguri în termeni deproducþie ºi ocupare(4).

Întrebarea la care trebuie sã rãspundem în continuareeste: în ce mãsurã modificãrile nominale ale cursului deschimb afecteazã permanent cursul real de schimb al uneimonede? Presupunem cã din diferite motive cerereaagregatã în România scade. Pentru a face faþã acesteiprobleme, România îºi depreciazã moneda (Figura 3). Carezultat al deprecierii leului faþã de euro, cererea agregatãîn România creºte de la CA

1 la CA

2 ºi corecteazã

modificarea iniþialã nefavorabilã. Noul punct de echilibrueste E

1. Acest nou echilibru (E

1) nu va putea fi pãstrat mult

timp, deoarece devalorizarea leului mãreºte preþurilebunurilor importate, fapt ce afecteazã costurile deproducþie. Totodatã, pe mãsurã ce puterea de cumpãrare aveniturilor lucrãtorilor din România scade, aceºtia vor presaîn sensul creºterii salariilor nominale. Toate acesteadeterminã scãderea ofertei agregate (de la OA

1 la OA

2).

Prin urmare, preþurile cresc ºi producþia scade. Creºtereapreþurilor alimenteazã în continuare presiunile salariale,fapt ce determinã scãderea în continuare a ofertei agregate.În final, echilibrul se va realiza în punctul E

2 (singura

modificare pe termen lung rãmâne creºterea preþurilor,variabilele reale revin la valorile iniþiale).

Figura 3. Efectele politicii de devalorizare

E0

OATL P

Y

CA1

CA2

OA1

OA2

E1

E2

Eco

no

mie

teo

reti

cã º

i ap

licat

ã

56

Putem concluziona cã modificãrile cursului de schimbnominal afecteazã doar temporar competitivitateaindustriilor unei þãri. Devalorizãrile nominale conducnumai temporar la devalorizãri reale. Pe termen lung,modificãrile cursului de schimb nominal nu afecteazã cursulde schimb real al monedei unei þãri. Concluzia conformcãreia, pe termen lung, cursul real de schimb nu esteinfluenþat de modificãrile cursului nominal nu implicã însão lipsã a costurilor pentru þãrile care renunþã la instrumentulcursului de schimb. Problema este însã cã, pe termen lung,nu cursul de schimb rezolvã problemele generate decaracteristicile specifice pieþelor bunurilor din þãri diferite.Soluþiile la problemele generate de diferenþele structuraledintre þãri þin de politicile structurale, ºi nu de politicilemonetare. Manipularea cantitãþii de bani sau a cursului deschimb nu poate rezolva problemele generate dediferenþele structurale dintre þãri.

Ce ne aratã practica...

În continuarea acestei analize vom încerca sã definimcadrul actual al dezvoltãrii monedei unice euro în UniuneaEconomicã ºi Monetarã (UEM). Pentru început, estesemnificativ de aflat dacã Uniunea Europeanã, zona undefuncþioneazã moneda unicã euro, este ea însãºi o zonãmonetarã optimã.

Din punctul de vedere al similaritãþii ºocurilor, analizaempiricã aratã cã ºocurile din UE sunt destul de asimetrice(de exemplu, þãrile din nordul Europei produc mai multebunuri care presupun tehnologii performante ºi competenþeridicate ale forþei de muncã decât þãrile din sudul Europei).Unii dintre cei mai semnificativi factori determinanþi aiconvergenþei ciclurilor de afaceri sunt comerþul bilateraldintre þãrile membre (exprimat prin indicele comerþuluibilateral ICB), gradul de integrare economicã (GIE),specializarea comercialã (exprimatã prin indicelespecializãrii comerciale ISC) ºi divergenþa structuralã(exprimatã prin indicele divergenþei structurale IDS). Înrelaþia de mai jos sunt specificate ºi influenþele acestorfactori asupra convergenþei ciclurilor (Böwer,Guillemineau, 2006), aºa cum decurg acestea din analizeleempirice:

Convergenþa ciclurilor de afaceri = f(+ ICB; + GIE; -ISC; - IDS),unde:

- ICB se calculeazã ca medie a ponderii relaþiilorcomerciale bilaterale dintre þãrile i ºi j (importuri +exporturi) în relaþiile comerciale totale.

∑= +++

+++=

T

1t jtjtitit

jitjitijtijt

ExpImExpImExpImExpIm

T1ICBij ;

unde:t = anul; T = numãrul de ani

- GIE calculat ca medie a ponderii exporturilor ºiimporturilor unei þãri i în PIB.

∑=

+=

T

1i i

iii PIB

ExpImT1GIE

- ISC mãsoarã suma diferenþelor dintre ponderile unuisector de activitate în exporturile totale a douã economii.

∑∑ ∑== =

−=T

1tjnt

N

1n

T

1tintij )k

T1k

T1(absISC ,

unde:

ntk - ponderea sectorului n în totalul exporturilor uneiþãri, la momentul t;

abs – valoare în modul.- IDS este definit ca sumã a diferenþelor dintre ponderile

la PIB ale diferitelor sectoare de activitate economicã.

∑∑ ∑== =

−=T

1tjnt

N

1n

T

1tintij )S

T1S

T1(absIDS ,

unde:

ntS – ponderea sectorului n în PIB-ul unei þãri, în t.

Analizele empirice demonstreazã cã nu existã o sincronizarea ciclurilor de afaceri între þãrile Uniunii Europene, motiv pentrucare ºocurile pot afecta în mod diferit fiecare regiune(5). În ceeace priveºte deviaþiile specifice ale creºterii economice a uneiþãri faþã de o tendinþã pe termen lung a creºterii la nivel UE,economiile celor ºase þãri fondatoare se deplaseazã mai uni-form decât regiunile SUA, de exemplu.

Bayoumi & Eichengreen (1992) au demonstrat cã existãun grup central de þãri care pot forma o uniune monetarã(Franþa, Belgia, Germania, Olanda, Danemarca) datoritãrelaþiilor foarte strânse dintre ele ºi mai ales datoritã faptuluicã politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei.Pentru celelalte þãri, corelaþia ºocurilor nu este atât de ridicatã(în cazul Irlandei fiind chiar negativã). Concluzia este cã încele ºase state fondatoare riscul producerii de ºocuri asimetriceeste mai mic decât în SUA, deci existenþa unei rate de schimbpentru efectuarea de ajustãri nu este necesarã. Pe de altã parteînsã, observaþiile ratelor de creºtere ºi, implicit, rezultatelecercetãrii sunt influenþate ºi de rãspunsurile la ºocuri, careinclud ºi politici naþionale relativ independente.

În ceea ce priveºte criteriul ZMO referitor la integrareafiscalã, Mongelli (2002) studiazã trei ipostaze ale integrãriifiscale: convergenþa fiscalã, stabilizarea fiscalã ºicentralizarea fiscalã. Integrarea fiscalã este o proprietatea zonelor monetare optime care poate asigura realizareaajustãrilor prin intervenþia autoritãþilor(6). Convergenþafiscalã existã deoarece statele din zona euro au trebuit sãîndeplineascã criteriile de la Maastricht, iar acum trebuiesã respecte prevederile Pactului de Stabilitate ºi Creºtere.Pe de altã parte, integrarea economicã conduce laarmonizarea mai rapidã a statelor în domeniul impozitãriisau legislaþiei fiscale. Stabilizarea fiscalã – cu ajutorulinstrumentelor fiscale – depinde de capacitatea statelor de

57

Ado

ptar

ea e

uro:

cos

turi

sau

bene

ficii?

a se încadra în prevederile Pactului de Stabilitate ºi Creºtere.Atât timp cât statele membre pot utiliza stabilizatorii fiscalinaþionali pentru atenuarea eventualelor ºocuri, necesitateautilizãrii ratei de schimb sau a altor instrumente sediminueazã. Centralizarea fiscalã presupune utilizarea unuibuget supranaþional; prin centralizare fiscalã se pot realizatransferuri fiscale de la nivel comunitar spre zonele afectatede ºocuri. În Uniunea Europeanã însã federalismul fiscal nueste foarte dezvoltat, deoarece guvernele ºi-au pãstratautoritatea asupra stabilirii încasãrilor ºi cheltuielilorbugetare; în plus, bugetul UE are dimensiuni reduse, neavândun rol de stabilizare a economiilor (Pelkmans, 2003).

Importanþa gradului de flexibilitate în interiorul uneiuniuni monetare (flexibilitatea salariilor, ca mecanism deajustare pentru atenuarea ºomajului cauzat de apariþiaºocurilor asimetrice, mobilitatea forþei de muncã,mobilitatea capitalului) este semnificativã. Astfel, în situaþiaîn care ºocurile asimetrice ar apãrea, cum funcþioneazãmecanismele de ajustare a pieþei? Mc Morrow (1996) aratãcã flexibilitatea salariilor în Uniunea Europeanã este redusã,salariile fiind mai flexibile în SUA ºi Japonia decât în UE; înceea ce priveºte mobilitatea forþei de muncã, în UE este mairedusã faþã de SUA, de exemplu, unde migraþia dintre statejoacã un rol foarte important pentru reducerea ºomajului(7).Pelkmans (2003) apreciazã cã mobilitatea redusã a forþei demuncã în Europa este, într-o oarecare mãsurã, explicabilã,în primul rând din cauza costurilor mari pe care legenereazã(8). Toate acestea fac ca mobilitatea forþei de muncãsã nu reprezinte un instrument de bazã pentru ajustãri în cazde ºocuri asimetrice. Din punctul de vedere al mobilitãþiicapitalului, ceea ce intereseazã sunt fluxurile de investiþiistrãine directe, deoarece acestea ar putea sã realizeze ajustãrimai ales pe termen lung(9).

Din punctul de vedere al gradului de deschidereeconomicã, diverse studii aratã cã majoritatea statelor din UEau un grad de deschidere a economiei cãtre alte þãri din UEcuprins între 10 ºi 20% din PIB; iar, în general, tendinþa estede creºtere a comerþului între þãrile Uniunii Europene. O analizãde tip costuri – beneficii pentru statele UE presupune însãrezultate diferite, deoarece gradul de deschidere diferãsemnificativ. Pentru unele state, caracterizate prin dimensiuneredusã ºi grad de deschidere ridicat, ar putea rezulta beneficiinete. Pentru alte state, nu este clar dacã ele pot forma o zonãmonetarã optimã cu ceilalþi membri UE. Cu toate acestea,chiar dacã nu este îndeplinit acest criteriu, pot exista avantajedin participarea la Uniunea Economicã ºi Monetarã, deoareceexistenþa altor proprietãþi ale ZMO poate estompa insuficienþadeschiderii economice.

Integrarea politicã are ºi un rol principal. Actualaarhitecturã instituþionalã a Uniunii Europene ºi mai alesSistemul European al Bãncilor Centrale pot conduce la ouniune politicã parþialã. Integrarea politicã are un rol im-portant: o mai bunã coordonare a politicilor naþionale,cooperarea mai bunã în domeniul legislativ, cedarea unorprerogative din domeniul politicilor economice cãtre

instituþiile comunitare. Existã însã ºi dificultãþi cauzate deimposibilitatea de a stabili competenþe ºi obiective în uneledomenii, aplicarea limitatã a principiului majoritãþii, lipsavoinþei politice pentru un buget federal care sã poatãfuncþiona cu rol de reglare în cazul ºocurilor asimetrice.

În concluzie, condiþiile pentru a forma o zonã monetarãoptimã sunt dificil de comensurat, ceea ce face o analizã detipul costuri-beneficii destul de greu de realizat. Însãeconomiºtii care au testat empiric teoria zonelor monetaresunt de acord cã Uniunea Europeanã nu reprezintã o zonãmonetarã optimã. Analizând zona euro din punctul de vedereal teoriei zonelor monetare optime se poate afirma cã esteformatã dintr-un grup eterogen de þãri. Datele empiricesugereazã faptul cã nucleul UEM (Germania, Franþa, Italia,Belgia, Olanda) evolueazã simetric cu economia zonei euro,iar periferia (Irlanda, Spania, Grecia) are o evoluþieparticularizatã în comparaþie cu cea a acestei zone. Migraþiaanualã între statele membre ale zonei euro nu reprezintã decât0,75% din populaþia rezidentã ºi 0,4% din populaþia UE. Înplus, circulaþia forþei de muncã are în vedere mai ales forþa demuncã înalt calificatã. Astfel, se pot accentua disparitãþile dedezvoltare între þãri ºi între regiuni, ceea ce va favoriza apariþiaºocurilor asimetrice. Ponderile în comerþul intraindustrial suntfoarte dispersate de la þarã la þarã; astfel, nucleul UEînregistreazã ponderi de peste 75% ºi, în plus, un grad ridicatde diversificare a producþiei (prin urmare, aceste þãri vor fiafectate mai puþin de ºocurile asimetrice). Activitãþileindustriale au tendinþa de concentrare în þãrile periferice aleUE, iar serviciile în nucleul zonei euro. Diferenþele dintreinstituþiile pieþei muncii din interiorul UEM constituie ºi eleo sursã pentru ºocuri asimetrice. În anumite privinþe (comerþulintraindustrial, sistemele de securitate socialã) putem afirmacã Uniunea Europeanã nu este numai eterogenã, ci este formatãdin clustere de þãri.

În acest context, credem cã devine prioritar rãspunsul laîntrebarea: „Ce poate face un grup de þãri pentru a se apropiade statutul de zonã monetarã optimã?” Acest lucru ar puteafi realizat prin creºterea gradului de convergenþã sau princreºterea flexibilitãþii, deci îmbunãtãþirea mecanismelor princare se pot realiza ajustãri. Reducerea divergenþelor esteîntr-o oarecare mãsurã la îndemâna decidenþilor ºi se poaterealiza prin diverse forme de unificare politicã. Creºtereagradului de flexibilitate, prin flexibilitatea salariilor ºi omai bunã mobilitate a forþei de muncã, presupune însã amplereforme ale pieþei forþei de muncã, necesare, dar greu deimplementat. Putem astfel concluziona cã decizia politicãa cântãrit foarte mult în realizarea UEM, neexistând unrãspuns clar din partea rapoartelor care au analizatcriteriile ZMO, nici mãcar în privinþa membrilor iniþiali(10).

Ce s-a întâmplat în Uniunea Europeanã dupãadoptarea monedei unice...

Hotãrârea de a crea o Uniune Economicã ºi Monetarã (UEM)a fost adoptatã în decembrie 1969 la întâlnirea ºefilor de stat la

Eco

no

mie

teo

reti

cã º

i ap

licat

ã

58

Haga. În acelaºi timp, a fost constituit un grup de experþi condusde P. Werner, prim-ministrul luxemburghez, care sã studiezeproblemele pe care le ridicã aplicarea în practicã a acestei hotãrâri.În 1970 este prezentat ºi aprobat planul Werner, având dreptobiectiv crearea UEM, în trepte, pe parcursul perioadei 1971-1980. Obiectivul final al procesului de unificare economicã ºimonetarã, conform planului Werner, era crearea Bãncii CentraleComunitare ºi a monedei unice.

În 1988, în cadrul Consiliul European de la Hanovra,misiunea de a studia ºi propune etapele concrete pentru aajunge la uniunea economicã ºi monetarã îi revinepreºedintelui Comisiei Europene, J. Delors. ComisiaEuropeanã a elaborat o serie de studii ºi analize care aucompletat raportul Delors, principala contribuþie a acestorstudii a constat în evaluarea avantajelor ºi costurilor uniuniieconomice monetare. Aceastã evaluare s-a realizat în cincimari domenii (Tratatul de la Maastricht).

În 1993, în Olanda, se ajunge la un consens în ceea cepriveºte criteriile de convergenþã la uniunea economicã ºimonetarã, îndeplinirea acestora reprezentând testul eco-nomic de evaluare a stadiului de pregãtire a unei economiipentru aderarea la aceastã uniune. Apare astfel Tratatul de laMaastricht (convergenþa nominalã), tratat care nu prevedeun calendar strict pentru adoptarea monedei unice, lãsândacest proces la latitudinea fiecãrei þãri, în consultare cuComisia Europeanã ºi cu Banca Centralã Europeanã(11). Însãtratatul prevede cã numai þãrile care dovedesc atingerea uneiconvergenþe durabile pot participa la etapa finalã a uniuniieconomice ºi monetare ºi acordã o mai mare importanþãconvergenþei nominale decât celei reale. Tratatul de laMaastricht nu face referire la criterii de convergenþã realã,însã problema convergenþei reale este cel puþin la fel deimportantã ca ºi cea a convergenþei nominale(12).

Uniunea Europeanã valideazã astfel teoriaendogenitãþii: pentru a intra în zona euro, nu este nevoiede îndeplinirea criteriilelor ZMO, ci de criteriile restric-tive impuse prin Tratatul de la Maastricht, presupunându-secã structurile economice ale þãrilor acceptate se vor

armoniza dupã intrarea lor în zona monetarã, integrareamonetarã favorizând chiar acest proces.

Dupã Tratatul de la Maastricht, pãrerile analiºtiloreconomici ºi politici au continuat sã fie diferite în ceea cepriveºte efectele concrete ale abandonãrii propriei lor politicimonetare naþionale. S-au fãcut referiri la urmãtoarele consecinþemajore ale introducerii monedei unice euro: creºtereatransparenþei ºi a competitivitãþii; o singurã piaþã, mult maifuncþionalã; pieþe de capital în care moneda sã fie euro;creºterea gradului de capitalizare a bãncilor; diminuareanumãrului de investitori în bãncile ce acordã credite ieftine;dispariþia politicilor naþionale în sfera valutarã; relaxareapresiunilor pe piaþa financiarã ca urmare a dispariþiei cursurilorde schimb; scãderea costurilor determinate de risc; o nouãvalutã, competitor puternic al dolarului SUA ºi al yenuluijaponez; reducerea tendinþelor inflaþioniste etc.

Cert este cã adoptarea monedei unice a produs unificãri ºiintegrãri majore pe pieþele europene. Începând cu 1 ianuarie1999 s-a creat o alternativã având mãrime ºi puteri similare cucele ale monedei americane, dolarul. Pentru investitorii îndolari americani cea mai îngrijorãtoare caracteristicã aeconomiei SUA este reprezentatã de deficitele contului curent.Dacã aceastã tendinþã va continua, atunci investitorii probabilcã vor privi euro ca o valoare atractivã pe termen lung. Pe dealtã parte, cele mai îngrijorãtoare caracteristici ale UniuniiEuropene pentru investitorii în euro sunt reprezentate derigiditãþile sale structurale ºi numeroasele probleme legate deºomaj(13). Pe termen lung, efectele euro asupra ratei ºomajuluirãmân controversate. Pe de o parte, unii specialiºti susþin cãeuro va reprezenta un avantaj pentru gãsirea de noi locuri demuncã; pe de altã parte, alþi specialiºti considerã cã fãrã pieþeflexibile ale forþei de muncã sau transferuri fiscale între þãrileeuropene ºi în lipsa unor ajustãri independente ale ratelordobânzilor, euro va aduce instabilitate, urmând a fi pierdutemilioane de locuri de muncã. Astfel, evidenþele empiriceînregistrate în zona euro aratã cã, pe ansamblul zonei euro,rata ºomajului a scãzut (în perioada 1994-2005) dupãadoptarea monedei euro (tabel 1).

1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 Zona euro 10,8 10,5 10,7 10,6 10,0 9,1 8,1 7,9 8,3 8,7 8,9 8,6 Belgia 9,8 9,7 9,5 9,2 9,3 8,5 6,9 6,6 7,5 8,2 8,4 8,4 Germania 8,3 8,0 8,5 9,1 8,8 7,9 7,2 7,4 8,2 9,0 9,5 9,5 Spania 19,5 18,4 17,8 16,7 15,0 12,5 11,1 10,3 11,1 11,1 10,7 9,2 Franţa 11,7 11,1 11,6 11,5 11,1 10,5 9,1 8,4 8,9 9,5 9,6 9,7 Italia 10,6 11,2 11,2 11,3 11,3 10,9 10,1 9,1 8,6 8,4 8,0 7,7 Luxemburg 3,2 2,9 2,9 2,7 2,7 2,4 2,3 2,1 2,8 3,7 5,1 4,5 Olanda 6,8 6,6 6,0 4,9 3,8 3,2 2,8 2,2 2,8 3,7 4,6 4,7 Austria 3,8 3,9 4,3 4,4 4,5 3,9 3,6 3,6 4,2 4,3 4,8 5,2 Portugalia 6,9 7,3 7,3 6,8 5,1 4,5 4,0 4,0 5,0 6,3 6,7 7,6 Finlanda 16,6 15,4 14,6 12,7 11,4 10,2 9,8 9,1 9,1 9,0 8,8 8,4 Suedia 9,4 8,8 9,6 9,9 8,2 6,7 5,6 4,9 4,9 5,6 6,3 7,8 Norvegia 5,4 4,9 4,7 4,0 3,2 3,2 3,4 3,6 3,9 4,5 4,4 4,6 Marea Britanie 9,3 8,5 7,9 6,8 6,1 5,9 5,4 5,0 5,1 4,9 4,7 4,7 SUA* 6,1 5,6 5,4 4,9 4,5 4,2 4,0 4,8 5,8 6,0 5,5 5,1 Japonia* 2,9 3,1 3,4 3,4 4,1 4,7 4,7 5,0 5,4 5,3 4,7 4,4

Rata ºomajului înainte ºi dupã adoptarea monedei euro

Tabelul 1

Sursa: Baza de date Eurostat, 2006.* datele din aceste þãri au fost folosite pentru comparaþie

��

���

����

���

���

��

���

�

����

������

În acest moment, UEM are deja ºapte ani de funcþionare,rãmânând un stadiu de integrare complex, deoarece cadrulde politicã economicã este format din politica monetarãunicã ºi un set de politici naþionale. Banca CentralãEuropeanã (BCE) a reuºit sã aplice o politicã monetarãunicã de succes, cel mai mare succes al UEM realizându-seîn domeniul stabilitãþii macroeconomice. Pe bazastabilitãþii preþurilor, UEM îºi permite o ratã a dobânziidestul de redusã, situaþie favorabilã dezvoltãrii economice.

Dacã în ce priveºte stabilitatea preþurilor s-au regãsit pedeplin avantajele uniunii monetare, trebuie sã urmãrim ºialte aspecte ale economiei, pentru a evalua primelerezultate ale funcþionãrii UEM.

Pânã în prezent, de la realizarea UEM, politica monetarã afost gestionatã eficace, ratele dobânzii menþinându-se laniveluri reduse, fãrã a pune în pericol creºterea economicã.Cu toate acestea, în perioada 1999-2004, zona euro a înregistratperformanþe mai slabe în ceea ce priveºte creºterea economicã.

� ����� ����� ����� ����� ����� ����� ����� ���� ������ �� ���� ���� ���� ���� ���� ���� ���� ���� ����

������� ��� ���� ���� ���� ��� ���� ��� ���� ���

��������� ��� ���� ���� ��� ���� ��� ���� ���� ����

������� ���� ���� ���� ��� ���� ���� ���� ���� ���

������� ���� ���� ���� ���� ���� ���� ���� ���� ����

�������� ���� ���� ��� ��� ��� ��� ��� ���� ����

������� ���� ���� ���� ���� ���� ���� ���� ���� ����

� !��" ��� ��� ���� ���� ���� ��� ���� ��� ���� ����

#������ ���� ���� ���� ���� ��� ���� ���� ��� ���

$ %����� ���� ���� ��� ���� ���� ���� ���� ���� ����

&'�� ������ ���� ���� ���� ���� �� ���� ���� ��� ����

��������� ���� ���� ���� ���� ���� ���� ���� ���� ����

� ����� ���� ���� ��� ���� ���� ���� ���� ���� ����

(�������������� ���� ���� ���� ���� ���� ���� ��� ���� ����

Rata inflaþiei în UE înainte ºi dupã trecerea la moneda unicã

Tabelul 2

Sursa: Baza de date Eurostat, 2006.

Sustenabilitatea finanþelor publice în UE a avut oevoluþie negativã. Astfel, ponderile deficitelor bugetare ºiale datoriei publice în PIB au crescut, datoritã incapacitãþiiunor guverne de a realiza consolidarea fiscalã în primii aniai UEM. Situaþia poate fi îmbunãtãþitã însã, princontinuarea reformelor structurale ºi a pieþei forþei demuncã, planul stabilit de decidenþii din zona euro prinstrategia Lisabona.

Deficitele bugetare în UE (% din PIB)

Tabelul 3� ����� ����� ���� ����)'���� �'�� ��� ���� ���� ���

�� �� ���� ���� ���� ����

� ����� ����� ���� ����)'���� �'�� ������ ������ ������ �����

�� �� ���� ����� ���� ����

Sursa: Baza de date Eurostat, 2006.

Datoria publicã în UE (% din PIB)

Tabelul 4

Sursa: Baza de date Eurostat, 2006.

În ceea ce priveºte integrarea comercialã, euro a avut unimpact important, efect care se estimeazã cã va creºte în aniiurmãtori. Conform calculelor Comisiei Europene, se aratã cãefectul estimat al UEM asupra comerþului intraeuro variazãîntre 7% ºi 18%. De asemenea, Comisia Europeanã prezintãunele studii care aratã cã prin realizarea UEM volumulinvestiþiilor strãine directe a crescut semnificativ. În acelaºitimp, efecte mai vizibile ale introducerii euro apar în domeniul

integrãrii pieþelor financiare, proces ce poate fi privit ºi ca unmijloc de potenþare a unei creºteri economice ridicate, printr-omai bunã alocare a resurselor, creºterea investiþiilor ºi mãrireaproductivitãþii. Eliminarea riscului valutar a condus lacreºterea lichiditãþii pe pieþele financiare, precum ºi la o maimare transparenþã ºi concurenþã în domeniul serviciilorfinanciare. UEM demonstreazã astfel cã beneficiile integrãriifinanciare sunt substanþiale ºi durabile, acestea fiindargumentate prin omogenitatea mai mare a pieþelor,consolidarea apãrutã la nivelul intermediarilor, dar ºi deapariþia unor noi produse ºi tehnici financiare.

������

Principalul beneficiu al Uniunii Monetare poate ficonsiderat uºurinþa ajustãrii la un ºoc. Beneficiile uneimonede unice se regãsesc la nivel microeoconomic ºi seconsiderã cã nu sunt epuizate pânã nu sunt cuprinse toateþãrile din lume (fapt confirmat ºi prin iniþiativa curentã apreºedintelui UE, prin Angela Merkel, de a propune ouniune vamalã cu SUA, ca prim pas de integrare). Existãpatru beneficii ale ratelor de schimb fixate în modirevocabil: scãderea costurilor volatilitãþii ratei de schimb,reducerea costurilor de tranzacþie, a incertitudinii, dar ºiscãderea „preferinþei locale”. Deºi politica monetarã esteperceputã ca neputincioasã în influenþarea variabilelorreale pe termen lung, UE poate fi apropiatã de o zonãmonetarã optimã. Actuala zonã euro poate avea beneficiinete pozitive, pe mãsurã ce mecanismele de ajustarefuncþioneazã mai bine, iar economia devine mai flexibilã.

���

��

���

���

��

����

�� �

���

�

��

���

(1) În cazul în care cursul de schimb este flotant, politica monetarãdevine puternicã, iar politica fiscalã slabã. Situaþia inversã estevalabilã atunci când existã un curs de schimb fix.

(2) Gradul de integrare economicã se referã la integrarea pieþelorbunurilor – amploarea schimburilor – ºi integrarea pieþelor factorilor –facilitatea cu care se deplaseazã forþa de muncã ºi capitalul.

(3) Analiza este valabilã numai când curba Phillips pe termen scurteste stabilã (guvernele pot alege între o inflaþie mai mare ºi unºomaj mai mic, de exemplu; sunt cunoscute ºi acceptate criticilereferitoare la stabilitatea curbei Phillips, potrivit cãrora atuncicând anticipaþiile inflaþioniste cresc, curba Phillips se deplaseazãîn sus, iar autoritãþile nu mai pot alege diverse combinaþii inflaþie-ºomaj).

(4) În acelaºi timp, creºte instabilitatea macroeconomicã, datoritãanticipaþiilor inflaþioniste ale agenþilor economici privaþi, careaºteaptã noi devalorizãri.

(5) efectele unui ºoc simetric (de exemplu impactul creºterii rateidobanzii a BCE, asupra producþiei ºi preþurilor) sunt asimetrice(în Grecia producþia scade, dar mai mult decât scade în Olandasau Belgia; acelaºi lucru se poate spune ºi despre preþuri,într-o þarã scad mai mult, în alta mai puþin).

(6) Mundell, în 1961, ajunge la concluzia cã atunci cand þãrileeuropene îºi vor controla deficitele bugetare, îºi vor putea fixacursurile de schimb obþinându-se multe beneficii ºi fãrãsacrificarea suveranitãþii.

(7) Pe de altã parte, ºi mobilitatea între sectoare în cadrul aceleiaºiþãri are un rol semnificativ, deci nu conteazã numai mobilitateaîntre þãrile UE.

(8) Pelkmans aminteºte diferenþele de culturã ºi lingvistice (diferenþecare în SUA, de exemplu, nu existã); pierderile de capital datoratevânzãrii proprietãþilor din zonele aflate în recesiune; pieþeleimobiliare nefuncþionale. Precizeazã apoi cã este important derezolvat problema protecþiei sociale ridicate; astfel, ajutoarelede ºomaj sunt naþionale, au un nivel ridicat ºi sunt ºi diferenþiate;ar trebui concepute diverse facilitãþi pentru cãutarea de locuri demuncã peste graniþã, încurajatã mobilitatea forþei de muncã.

(9) Comisia Europeanã prezintã unele studii care aratã cã prinrealizarea UEM volumul investiþiilor strãine directe a crescutsemnificativ. Rezultatele cercetãrii susþin cã recenta încetinire aISD atrase de Marea Britanie nu se datoreazã numai efectelorratei de schimb, ci poate fi o consecinþã a neadoptãrii euro.

(10) „Pe termen lung, o uniune monetarã între toate þãrile UE esteinevitabilã ca urmare a creºterii gradului de integrare economicã,însã expune pe participanþi la anumite riscuri economice. Pe dealtã parte, aderarea la UEM este în ultimã instanþã o deciziepoliticã” (de Grauwe, 2004).

(11) Comisia Europeanã nu va mai acorda nicio derogare permanentã,în ceea ce priveºte trecerea la moneda unicã euro, aºa cum s-aîntâmplat în cazul Marii Britanii ºi al Danemarcei, carebeneficiazã de o asemenea derogare.

(12) Mulþi autori considerã criteriile teoriei zonelor monetare optimeca fiind, de fapt, criteriile de convergenþã realã. Conform teorieizonelor monetare optime, þãrile pot câºtiga reciproc din deþinereaunei monede comune atunci când structurile lor economice suntasemãnãtoare, fãrã riscul ca unele dintre ele sã fie afectate negativîn cazul unor ºocuri asimetrice.

(13) Cu privire la faptul cã euro va lua locul dolarului, pãrerilespecialiºtilor sunt dintre cele mai diferite.

������� ���

Bayoumi, T. , Eichengreen, B. ,”Shocking aspects of Europeanmonetary unification”, CEPR Discussion Paper, nr. 643,Londra, 1992

Bayoumi, T., Eichengreen, B., „Ever Closer to Heaven? An Opti-mum Currency Area Index for European Countries”, Euro-pean Economic Review, nr. 41, 1997

Böwer, P., Guillemineau, F., „Determinants of business cyclesynchronisation across euro area country”, European CentralBank Papers, nr. 587, 2006

Burda, M., Wyplosz, C. (1997) Macroeconomie. O perspectivãeuropeanã, Editura All Beck

Buitter, W., Grafe, C., “Anchor, Float or Abandon Ship: ExchangeRate Regimes for Accession Countries”, CEPR DiscussionPaper, 2002

Dinu, M., Socol, C., Niculescu, A. (2005). Economia României. Oviziune asupra tranziþiei postcomuniste, Editura Economicã,Bucureºti

Dinu, M., Socol, C., Niculescu, A. (2006). Fundamentarea ºicoordonarea politicilor economice în Uniunea Europeanã,Editura Economicã, Bucureºti

de Grauwe, P. (2003). Economics of Monetary Union, OxfordUniversity Press, Forth edition

de Grauwe, P., Schnabl, G., “Nominal versus Real Convergencewith Respect to EMU Accession – EMU Entry Scenarios forthe New Member States” , CEPR Discussion Paper, 2004

Emerson et al. (1992). One market, One money: an evaluation ofthe potential benefits and costs of forming an economic andmonetary union, Oxford University Press

Fleming, M., „On Exchange Rate Unification”, The Economic Jour-nal, vol. 81, 1971

Frankel, J., Rose, A., “The Endogeneity of the Optimum CurrencyArea Criteria”, NBER, Working Paper, nr. 5700, 1996

Kenen, P., “A Theory of Optimum Currency Areas: an EclecticView”, în lucrarea Mundell, R., Swoboda, A., (eds.), Mon-etary Problems of International Economy, University of Chi-cago Press, 1969

Krugman, P. (1993), „Lessons of Massachusetts for EMU”, înTorres, F., Giavazzi, F., Adjustment and Growth in the Euro-pean Monetary Union, Oxford University Press

Krugman, P., Obstfeld, M. (2003). International economics, theoryand policy, De Boeck Universite

Mc Kinnon, R., „Optimum Currency Areas and Key Currencies”,Stanford University Working Papers 2001

Mc Kinnon, R., „Mundell, the Euro and Optimum Currency Ar-eas”, Stanford University Working Papers, 2000

Mc Kinnon, R., „Optimum Currency Areas”, American EconomicReview, nr. 53, 1963

Mc Morrow, K., „The Wage Formation Process and Labor MarketFlexibility in the Community the US and Japan”, EconomicStudies, nr. 118, 1996

Mongelli, F.,”New Views on the Optimum Currency Areas Theory:what is EMU Telling us?”, ECB Working Paper, nr. 138, 2002

Mundell, R.,”A Theory of Optimum Currency Areas”, AmericanEconomic Review, nr. 51, 1961

Pelkmans, J. (2003). Integrarea europeanã. Metode ºi analizãeconomicã, Institutul European din România, Ediþia a II-a,Bucureºti

*** Revista de economie teoreticã ºi aplicatã, www.ectap.ro*** Comisia Europeanã, www.europa.eu.int*** Baza de date Eurostat, www.eurostat.com