teza monac
Post on 08-Jul-2018
217 Views
Preview:
TRANSCRIPT
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 1/418
Ş COALA NAŢ IONAL Ă DE STUDII POLITICE Ş I ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
Ş COALA DOCTORAL Ă
TEZA DE DOCTORAT
TEMA: Raporturile dintre Parlament şi autorit ăţ ile administra ţ iei publice din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale. Implica ţ ii aleacestora asupra drepturilor şi libert ăţ ilor fundamentale aleomului
CONDUCĂTOR DE DOCTORAT:
Prof.univ.dr. IRINA ZLĂTESCU
DOCTORAND:
CONSTANTIN MONAC
BUCUREŞTI- 2008 -
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 2/418
2C U P R I N S
Pag.
INTRODUCERE 7CAPITOLUL ILOCUL ŞI ROLUL PARLAMENTULUI ÎN STATUL DE DREPT
1.1. Adunările reprezentative - scurt istoric. Originile şi evolu ţ ia parlamentarismului românesc …………………………
17
1.2. Parlamentul - organul reprezentativ suprem al poporului românşi unica autoritate legiuitoare a ţării
37
1.3. Parlamentul şi principiul separa ţ iei puterilor în stat …… 421.3.1. Separaţia puterilor – definiţie, necesitate, începuturi, evoluţie 421.3.2. Principiul separaţiei puterilor în democraţiile moderne…. 49
CAPITOLUL IIPARLAMENTUL - SUVERANITATEA ŞI SECURITATEA NAŢIONALĂ AROMÂNIEI2.1. Parlamentul – organism de suveranitate naţională
a poporului român……………………………53
2.1.1. Poporul – titular absolut al suveranităţii ……………… 532.1.2. Funcţiile Parlamentului ca organism de suveranitate naţională 58
2.2. Rolul şi importan ţ a Parlamentului României în promovareasecurit ăţ ii na ţ ionale…………………………………
74
2.2.1. Conceptele de “ securitate na ţ ional ă”, “apărare na ţ ional ă”,“ordine publică”, “ siguran ţă na ţ ional ă”. Rolul Parlamentuluiîn promovarea lor………………………………………….
74
2.2.2. Strategia de Securitate Naţională a României………………. 86
CAPITOLUL III ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ. LOCUL, ROLUL ŞI FUNCŢIILE EI3.1. Administra ţ ia publică în statul român de drept ………………… 91
3.1.1. Puterea executivă şi administraţia publică …………………. 913.1.2. Semnificaţia şi definirea noţiunii de administraţie publică …. 96
3.1.3. Caracteristicile şi funcţiile administraţiei publice …………… 1023.1.4. Administraţia de stat şi puterea locală ……………………….. 1073.1.5. Administraţia publică în contextul integr ării europene ……… 1103.1.6. Cercetarea administraţiei publice. Metode noi de analiză …… 115
3.2. Structurile administra ţ iei publice. 1213.2.1. Noţiunea de structur ă a administraţiei publice ….………….. 1213.2.2. Semnificaţia noţiunii de autoritate publică în lumina
principiului separaţiei puterilor în stat……………………123
3.2.3. Sistemul autorităţilor administraţiei publice. Organizare,
definiţie, rol ………….……………………………………….
126
3.2.4. Relaţiile în sistemul administraţiei publice..………………… 131
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 3/418
3 Pag.
CAPITOLUL IVSPECIFICITATEA ŞI ROLUL AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEIPUBLICE DIN DOMENIUL SECURITĂŢII NAŢIONALE4.1. Securitatea na ţ ional ă domeniu important de activitate al
administra ţ iei publice ……………………………..………………
135
4.2. Specificitatea autorit ăţ ilor administra ţ iei publice din domeniulsecurit ăţ ii na ţ ionale…………………………………………………
139
4.3. Sarcini, atribu ţ ii, competen ţ e, capacitate juridică administrativă ………………………………………………………..………………
143
4.4. Actele autorit ăţ ilor administra ţ iei publice din sistemul institu ţ ionalal securit ăţ ii na ţ ionale……………………………. ………………
148
CAPITOLUL VANALIZĂ PRIVIND CADRUL ORGANIZATORIC ŞI FUNCŢIONAL ALAUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE DIN DOMENIUL SECURITĂŢII
NAŢIONALE5.1. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării – autoritate administrativă autonomă cu rol coordonator al securit ăţ ii na ţ ionale………………
153
5.2. Autorit ăţ ile administra ţ iei publice de securitate na ţ ional ă subordonate Guvernului …………………………………………
156
5.2.1. Ministerul Apăr ării . ..…………………………………….. 1565.2.2. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative ……….. 161
5.3. Autorit ăţ i administrative specializate în domeniul siguran ţ eina ţ ionale ……………………………………………………………
167
5.3.1. Scurt istoric, evoluţie, organizare şi atribuţii generale……… 1675.3.2. Autorităţi autonome - organizare, funcţionare, atribuţii…… 175
5.3.2.1. Serviciul Român de Informaţii…………………… 1755.3.2.2. Serviciul de Informaţii Externe…………………… 1785.3.2.3. Serviciul de Protecţie şi Pază……………………… 1815.3.2.4. Serviciul de Telecomunicaţii Speciale……………. 183
5.3.3. Structuri de informaţii departamentale – organizare,funcţionare, atribuţii …………………………………………
185
5.3.3.1. Structurile de informaţii ale MinisteruluiApăr ării …………………………………………..
185
5.3.3.2. Structura de informaţii a Ministerului Internelor şiReformei Administrative ……………………….
188
5.4. Necesitatea colabor ării şi cooper ării între structurile sistemuluiinstitu ţ ional al securit ăţ ii na ţ ionale Comunitatea Na ţ ional ă de
Informa ţ ii ………………………………………………………….
190
CAPITOLUL VIANALIZĂ ASUPRA RAPORTURILOR PARLAMENT – AUTORITĂŢI ALEADMINISTRAŢIEI PUBLICE DIN DOMENIUL SECURITĂŢII NAŢIONALE6.1. Cadrul de manifestare şi fundamentele raporturilor analizate …… 195
6.2. Natura şi elementele raporturilor ……………… 2046.3. Caracteristicile, tipurile posibile, formarea, modificarea şi stingerearaporturilor …………………………………………………
207
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 4/418
4 Pag.
6.4. Despre caracterul politic al raporturilor………………………… 2146.5. Modul de manifestare al raporturilor …………………………….. 217CAPITOLUL VIIMECANISMUL RAPORTURILOR DINTRE PARLAMENT ŞI AUTORITĂŢILE
ADMINISTRAŢIEI PUBLICE DIN DOMENIUL SECURITĂŢII NAŢIONALEÎN STATUL ROMÂN DE DREPT7.1. Activitatea structurilor parlamentare pentru realizarea securit ăţ ii
na ţ ionale a României………………………………………………… 219
7.1.1. Camera Deputaţilor şi Senatul. Organizarea lor internă …… 2197.1.2. Birourile permanente ale Camerelor……………………… 2207.1.3. Grupurile parlamentare…………………………………… 2227.1.4. Comisiile parlamentare…………………………………… 226
7.1.4.1. Rolul şi importanţa comisiilor parlamentare …… 2267.1.4.2. Comisiile pentru apărare, ordine publică şi
siguranţă naţională……………………………..
228
7.1.4.3. Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilorşi Senatului pentru exercitarea controlului
parlamentar asupra activităţii Serviciului Român deInformaţii………………………………………….
231
7.1.4.4. Comisia specială a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupraactivităţii Serviciului de Informaţii Externe ………
234
7.1.4.5. Comisiile de anchetă……………………………… 237
7.2. Func ţ ia legislativă a Parlamentului şi securitatea na ţ ional ă –dimensiuni, coordonate, realiz ări şi limite ………………………… 241
7.3. Controlul parlamentar şi securitatea naţională …………………… 2457.3.1. Controlul parlamentar asupra activităţii autorităţilor
administrative din domeniul securităţii naţionale – modalităţi,organizare, funcţionare ………………………………………
245
7.3.2. Unele coordonate, teze şi recomandări ale „Centrului de laGeneva pentru controlul democratic al for ţ elor armate”
privind controlul democratic parlamentar asupra activităţii
serviciilor de informaţii ……………………………………
253
7.3.3. Controlul parlamentar - factorii de risc şi ameninţările laadresa securităţii naţionale ……………….
256
7.3.3.1. Riscuri, pericole, ameninţări şi posibile agresiuni laadresa securităţii naţionale – delimitări conceptuale,moduri şi niveluri de percepţie……………………
256
7.3.3.2. Parlamentul şi securitatea naţională a României înfaţa evoluţiei actuale a unor riscuri, pericole,ameninţări şi posibile agresiuni……………………
263
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 5/418
5 Pag.
7.3.3.3. Exercitarea controlului parlamentar pentruidentificarea factorilor de risc, pericolelor şiameninţărilor la adresa securităţii naţionale aRomâniei………………………………………
269
7.4. Manifestarea raporturilor Parlament – autorit ăţ i administrative desecuritate na ţ ional ă în contextul integr ării euroatlantice a
României ………
275
7.4.1. Dimensiunea externă - componentă major ă, indispensabilă araporturilor dintre Parlament şi instituţiile de securitatenaţională………………………………………………….
275
7.4.2. Armonizarea legislativă pe domeniul securităţii naţionale -obiectiv important al integr ării euroatlantice a României.Aderarea României la NATO – un vis împlinit …………….
282
7.5. Ale coordonate ale mecanismului raporturilor analizate….............. 2887.5.1. Rolul şi funcţiile administraţiei parlamentare în cadrulraporturilor dintre Parlament şi autorităţile administrative dindomeniul securităţii naţionale.
288
7.5.1.1. Administraţia parlamentar ă. Concept, reglementare,interferenţe cu administraţia publică din domeniulsecurităţii naţionale………………………………
288
7.5.1.2. Statutul funcţionarilor publici parlamentari.Conexiuni cu domeniul securităţii naţionale……….
297
7.5.2. Manifestarea raporturilor Parlament – autorităţi administrativede securitate naţională în activitatea de protecţie ainformaţiilor clasificate ………………………………
299
CAPITOLUL VIIIRAPORTURILE PARLAMENT – AUTORITĂŢI ALE ADMINISTRAŢIEIPUBLICE DIN DOMENIUL SECURITĂŢII NAŢIONALE ÎN SITUAŢIILE DECRIZĂ ALE STATULUI DE DREPT 8.1. Con ţ inutul, necesitatea şi gradualitatea instituirii st ărilor
excep ţ ionale …………………………………………………………305
8.1.1. Criza ca stare de insecuritate na ţ ional ă. M ă surileexcep ţ ionale……………………………………………………… 305
8.1.2. St ările excep ţ ionale între necesitate şi oportunitate ………… 3088.1.3. Cu privire la amploarea mă surilor excep ţ ionale ……………… 310
8.2. Regimul st ărilor excep ţ ionale – legalitate, legitimitate, con ţ inutulraporturilor…………………………………………………………
315
8.3. Instituirea şi aplicarea regimului st ărilor excep ţ ionale………… 3238.4. Activitatea Parlamentului, Constitu ţ ia, sistemul legislativ, rolul
Justi ţ iei şi al structurilor de securitate na ţ ional ă pe timpul st ărilorexcep ţ ionale………………………………………………………
330
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 6/418
6 Pag.
CAPITOLUL IXIMPLICAŢII ALE RAPORTURILOR PARLAMENT – AUTORITĂŢIADMINISTRATIVE DIN DOMENIUL SECURITĂŢII NAŢIONALE ASUPRADREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI9.1. Definirea, evolu ţ ia şi manifestarea drepturilor şi libert ăţ ilor
fundamentale ale omului. Modul nou de reflectare a acestora înactuala Constitu ţ ie a României. Îndatoririle fundamentale……….
337
9.2. Garan ţ ii ale drepturilor şi libert ăţ ilor cet ăţ eneşti în contextulraporturilor analizate ………………………………………………..
348
9.2.1. Forme ale garantării drepturilor şi libertăţilor publice……… 3489.2.2. Parlamentul - garant al exercitării drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti……………………………………………………350
9.3. Restrângerea exerci ţ iului unor drepturi şi libert ăţ i în cazul st ărilorexcep ţ ionale…………………………………………………………
360
9.4. Conflictele armate şi drepturile omului. Aplicarea dreptuluiconflictelor armate în ţ ara noastr ă …………………………………
370
CONCLUZII ………………………………………………………………
PROPUNERI: Posibile soluţii de perfecţionare a raporturilor dintreParlament şi autorităţile administraţiei publice din domeniulsecurităţii naţionale ………………………………………………………
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ…………………………………
376
383
403
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 7/418
7INTRODUCERE
România, începând cu decembrie 1989, s-a înscris pe un drum nou, fiind
călăuzită, de principiile libertăţii, democraţiei, demnităţii, legalităţii; şi aceasta,
nu ca o simplă dorinţă a noastr ă, a românilor, ci pentru că noua cale de urmat s-aimpus cu necesitate.
Chiar de la început, majoritatea românilor au fost conştienţi de faptul că
demersul lor istoric pe noul drum este ireversibil. Privirile s-au îndreptat spre
modernism, spre noi valori, de sorginte occidentală sau tradiţionale româneşti,
ce puteau fi repuse în actualitate. Una dintre aceste valori incontestabile este
“statul de drept ”, rezultat al simbiozei dintre elementul “stat ” şi elementul
“drept ” sau cum este definit de către juristul francez Jacques Chevallier ca fiind
“tipul de regim politic în care puterea statului se afl ă încadrat ă şi limitat ă de
către drept .”1 Astfel, acest concept a apărut cu caracter de necesitate pentru
români, ca, de altfel, pentru toate popoarele din ţările foste socialiste, pornite pe
calea democraţiei şi pe respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului.
Evident, o caracteristică esenţială a statului de drept este separa ţ ia
puterilor în puterea legislativă , puterea executivă şi puterea judecătorească,
separaţie în cadrul căreia autorităţi publice ca Parlamentul, Guvernul,
Preşedintele Republicii sau Justiţia au o individualitate distinctă, o independenţă
dar şi o interdependenţă şi un echilibru funcţional, concretizate în sarcinile şi
atribuţiile lor. Acesta este principalul mecanism de evitare a concentr ării puterii
în mâinile unui deţinător unic, fiind, în acelaşi timp, principala garanţie a
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului.
După cum este cunoscut, teoria separaţiei puterilor în stat, apărută cu
aproape trei secole în urmă, avându-i ca promotori pe John Locke şi
Montesquieu, apoi pe Jean-Jacques Rousseau, este, în opinia profesorului Tudor
Dr ăganu, rezultatul apari ţ iei în lupta împotriva absolutismului monarhic a unor
1 A se vedea J. Chevallier, État de droit , în Dictionnaire encyclopédique et de sociologie du droit , Deuxième édition,sous la direction d’André Jean Arnaud, L.G.D.J., 1993, pag. 240.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 8/418
8 parlamente reprezentative, fie al nobilimii, fie al burgheziei, iar raporturile
dintre noile centre de putere devin guvernate de o constitu ţ ie ce garanta
cet ăţ enilor un număr de drepturi fundamentale. 2
Iată contextul în care putem să vorbim de raporturile ce se stabilesc între
structurile de putere ale statului, supuse unor „ ponderi şi contraponderi”,
acţiunii unui sistem de “ frâne şi contragreut ăţ i”3 capabil să împiedice organele
publice să abuzeze de atribuţiile cu care au fost învestite, aceste raporturi fiind
inevitabile în funcţionarea mecanismului complex – stat de drept .
În aceste raporturi îşi găseşte “ seva” problematica abordată de noi prin
prezenta lucrare, pe care o consider ăm de sine stătătoare, unitar ă şi singular ă pe
această temă, în conţinutul căreia ne-am propus să analizăm mecanismul
complex interrelaţional din cadrul unui segment al multitudinii de raporturi
dintre autorităţile publice în statul de drept, şi anume relaţiile dintre Parlament,
ca autoritate legiuitoare, şi o parte a administraţiei publice, parte care se
constituie într-un domeniu special, aparte, foarte important al acesteia –
autorit ăţ ile administrative specializate pe domeniul securit ăţ ii na ţ ionale.
Atât Parlamentul – unică autoritate legiuitoare a ţării, organ reprezentativ
suprem al poporului român -, cât şi autorităţile administraţiei publice din
domeniul securităţii naţionale îşi evidenţiază şi manifestă abilităţile de
promovare şi protejare a intereselor şi valorilor na ţ ionale în temeiul
responsabilităţilor, funcţiilor, sarcinilor, atribuţiilor şi competenţelor pe care le
au fiecare în parte. Dar acestea nu se pot materializa decât în angrenajul
complex al raporturilor dintre ele.
Aceste raporturi ce îşi au sorgintea, după cum am subliniat, în
principiul separaţiei puterilor în stat, implică în mod necesar echilibrul şi
interferenţa dintre puterile în cauză. Orice obiectiv de interes naţional,
2 A se vedea T. Dr ăganu, Introducere în teoria şi practica statului de drept , Editura Dacia, Cluj Napoca, 1992, pag.28-29.3 Ibidem, pag. 9.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 9/418
9dar mai ales realizarea securit ăţ ii na ţ iunii4 , nu poate fi înf ă ptuit f ăr ă
această interferenţă bazată pe raporturi clare, necesare, eficiente. Iar
orice disfuncţionalitate în aceste raporturi poate fi factor de insecuritate.
Oamenii nu se pot manifesta constructiv şi moral decât într-un mediu politic şi social cu funcţionare armonioasă, temeinic organizat juridic,
netensionat şi protejat faţă de resursele de insecuritate.
Pentru România fundamentul şi garanţia acestor raporturi îşi au temeiul în
primul rând în textul Constituţiei care, chiar în art.1, stipulează : “Statul se
organizează potrivit principiului separa ţ iei şi echilibrului puterilor – legislativă ,
executivă şi judecătorească – în cadrul democra ţ iei constitu ţ ionale.” 5
De asemenea, Legea fundamentală, în Titlul III “ Autorit ăţ ile publice”,
prezintă atribuţiile, competenţele şi sarcinile autorităţilor implicate în raporturile
care fac obiectul analizei noastre, text ce pune bazele cunoaşterii temeinice a
mecanismului funcţional interrelaţional dintre cele două categorii de instituţii
statale, mecanism generat de componenta legislativă - Parlament - şi, respectiv,
cea de administra ţ ie publică pe care o reprezintă, în cazul nostru, autorităţile
administraţiei publice din domeniul securităţii naţionale şi, mai ales, de
specificitatea şi de filosofia internă a organizării şi funcţionării fiecăreia dintre
aceste autorităţi.
Demersul nostru ştiinţific a necesitat o abordare la rândul eicomplexă, în spirit ştiinţific, interdisciplinar, doctrinar, modern,
impunând raportarea, în primul rând, la elemente conceptuale şi lametode de analiză ce ţin de domeniul ştiinţelor juridice - dreptconstituţional şi instituţii politice, drept administrativ şi ştiinţaadministraţiei, drepturile omului -, dar şi de alte domenii – management,ştiinţă şi doctrină militar ă, istorie, sociologie, politologie.
Este limpede faptul că, în mod direct sau indirect, prin abordarea acestei
problematici complexe se evidenţiază multiple elemente şi argumente care disting
4 Autorul Francisc Tobă este adeptul sintagmei “ securitatea na ţ iunii” în loc de “ securitatea na ţ ional ă” ; a se vedeaF.Tobă, Decizia politică şi securitatea na ţ iunii, Editura Licorna, Bucureşti, 2003, pag. 12-13.5 A se vedea Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, Articolul 1 aliniatul (4).
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 10/418
10tot mai mult existenţa unei noi ramuri a ştiinţei dreptului, deja recunoscută de
autori consacraţi – dreptul parlamentar.6
Pe de altă parte, analiza privind specificitatea, rolul, sarcinile, atribuţiile,
competenţele, capacitatea administrativă şi actele autorităţilor administraţiei
publice din domeniul securităţii naţionale am realizat-o în contextul mai larg al
locului, rolului, funcţiilor şi structurilor administraţiei publice în statul român de
drept. Am considerat imperios necesar să apelez la un cadru mai larg al
instrumentelor teoretico-metodologice, ştiinţifice pentru a evidenţia aspectele
doctrinare privind: puterea executivă şi administra ţ ia publică , definirea,
caracteristicile şi func ţ iile administra ţ iei publice, metodele de analiză în
domeniu, structurile şi rela ţ iile în sistemul administra ţ iei publice etc.
Numai în acest cadru am putut să realizez judecăţile de valoare asupra
autorităţilor administraţiei publice din domeniul securităţii naţionale, să
evidenţiez concepţia structurală a acestora, obiectivele lor concrete raportate la
nevoile societăţii şi modul specific în care acestea acţionează în regim de putere
publică, pentru satisfacerea unor interese publice de importanţă major ă pentru
societate. Aceste interese majore le găsim în Strategia de Securitate Na ţ ional ă a
României, iar securitatea naţională este, f ăr ă îndoială, un domeniu important de
activitate al administraţiei publice.
Dar totodată, am subliniat faptul că securitatea na ţ ional ă se distinge tot
mai mult ca valoare supremă a naţiunii ca un nou concept şi chiar o disciplină
ştiinţifică nouă. Conceptul său definitoriu a suscitat în ultimii ani un interes
deosebit din partea unor politologi, strategi, analişti politici şi din domeniulştiinţelor sociale, îndeosebi sociologi.
Abordările ştiinţifice, prin raportare la doctrinele politice ale sistemului
care reuşeşte să impună puterea politică, sunt cele care se impun pentru
completarea abordărilor ideologice. După aprecierea unui cunoscut analist
6 A se vedea în acest sens: M. Constantinescu, I. Muraru, Drept parlamentar , Editura Gramar, Bucureşti, 1994; I.Muraru, M. Constantinescu, Drept parlamentar românesc, Editura ACTAMI, Bucureşti, 1998; M. Constantinescu,
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 11/418
11american, termenul de securitate na ţ ional ă a încetat să fie utilizat doar de
politicieni în cadrul unor fraze retorice sau de către liderii militari pentru a
descrie obiectivele politice.7 Astăzi acest termen este adoptat, din ce în ce mai
mult, şi de către cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale a căror analiză
vizează modalitatea în care na ţ iunile planifică , realizează şi evaluează deciziile
şi politicile ce au ca finalitate dezvoltarea abilit ăţ ii de protec ţ ie a intereselor şi
valorilor na ţ ionale.8
Pe parcursul lucr ării evidenţiem şi analizăm securitatea na ţ ional ă ca
domeniu important de activitate al administra ţ iei publice, cu o specificitate
aparte, ce prestează un anumit fel de serviciu public na ţ ional ce vizează
apărarea, ordinea publică , siguran ţ a na ţ ional ă, absolut necesare pentru
existenţa şi buna funcţionare a statului de drept şi chiar a oricărui tip de stat (cu
o semnificaţie aparte în cadrul statelor totalitare).
Autorităţile administraţiei publice din domeniul securităţii naţionale ca
parte în raporturile analizate de noi, au caracteristicile lor definitorii care sunt pe
deplin compatibile cu sarcinile, atribuţiile, competenţele şi actele lor.
Ştiut fiind faptul că una din cauzele fundamentale ale dezechilibr ării
omenirii, generatoare de catastrofe, este contradicţia dintre individ şi societate se
impune, tot mai mult, orientarea spre valori şi spre principii spirituale. Un rol
important în acest sens, revine managerilor sociali care trebuie să acţioneze
pentru a se cunoaşte şi asigura starea de securitate, de a organiza cel mai bine
mijloacele şi resursele în domeniu.9
Astfel, se realizează o definire conceptuală tot mai pertinentă a stării desecuritate prin identificarea şi evaluarea reală şi relevantă a elementelor care
aduc atingere naţiunii şi prin proiectarea unor soluţii eficiente ce vor sta la baza
deciziilor în domeniu.
M. Amzulescu, Drept parlamentar , Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2004.7 A se vedea David & Sillis, International Encyclopedia of the Social Sciences, vol.11, Editura “The MacssimilianCompany & The Free Press”, New York, pag. 40-44.8 Ibidem.9 A se vedea Lucica Matei, Management public, Editura Economică, Bucureşti, 2006
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 12/418
12 Evident că elaborarea deciziilor pe segmentul major şi complex al
securităţii naţionale nu poate fi concepută decât prin existenţa unor capacităţi
teoretice şi metodologice performante de investigare, procesare şi proiectare.
Liderii politici, prin flexibilitatea în abordare şi reticenţa lor în a opta
pentru obiective definite explicit, şi liderii militari, precum şi alţi specialişti din
domeniul practic-aplicativ al securităţii naţionale care doresc ca obiectivele să
fie cât mai clar definite se întâlnesc în cadrul instituţionalizat al autorităţilor de
stat cu înalte responsabilităţi în domeniu. De aceea raporturile dintre aceste
autorităţi publice necesită o analiză temeinică, profundă, prin prisma mai multor
domenii ştiinţifice, pe care ne-am propus să o realizăm prin demersul nostru.
Raporturile având ca subiecte categorii distincte de autorităţi publice –
Parlamentul şi autorit ăţ ile administrative din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale –
instituţii de stat situate pe segmente diferite ale puterii publice sunt raporturi de
natur ă juridică, reglementate în mod deosebit prin norme constituţionale dar şi
prin norme de drept administrativ şi chiar de drept financiar. Din punctul de
vedere al ierarhiei normative, în reglementarea lor, primează normele
constituţionale şi cele cuprinse în legi organice în detrimentul legilor ordinare şi
a altor acte normative. Utilizând aceste norme în analiza noastr ă sub aspectul
obiectului şi al conţinutului, urmărim evidenţierea specificităţii raporturilor, a
tr ăsăturilor, a tipurilor posibile şi a modului lor de manifestare.
Dar, raportarea la mediul social şi, mai ales, la cel politic, în care sunt
integrate autorităţile publice analizate, le dă caracterul de instituţii politice sau
cu unele influenţe politice, ceea ce ne permite să evidenţiem, chiar dacă este mai
puţin pronunţat, şi caracterul politic al raporturilor, desigur f ăcând observaţiile
şi precizările necesare în ceea ce priveşte ingerinţa politicului în domeniul supus
analizei – securitatea na ţ ional ă. Susţinem ca această ingerinţă să fie în
descreştere continuă odată cu evoluţia procesului de consolidare democratică a
societăţii.
Distingerea şi afirmarea în dinamica practică a activit ăţ ii statale a
raporturilor analizate, observarea în mişcare a fiecărei componente a
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 13/418
13angrenajului ce formează mecanismul lor complex, constituie un obiectiv
esenţial al demersului nostru. Simpla cunoaştere a raporturilor, f ăr ă a le analiza
temeinic şi f ăr ă a pătrunde în intimitatea acestui mecanism complex, am
apreciat-o ca total insuficientă. Manifestarea funcţiilor de bază ale
Parlamentului - legislativă , de control parlamentar etc.10-, în domeniul complex
al securităţii naţionale şi r ăspunsul la solicitările acestor funcţii al autorităţilor
administrative din domeniu, în contextul coordonatelor, competenţelor,
obiectivelor şi sarcinilor lor concrete în stat, le-am considerat absolut necesare
de a fi supuse analizei noastre pentru descifrarea complexităţii şi funcţionării
angrenajului amintit.
În acelaşi timp, conexiunile dintre Parlament şi securitatea naţională, prin
prisma raporturilor la care ne referim, le-am evidenţiat şi analizat în orice
moment al existen ţ ei şi func ţ ionării statului de drept, în condi ţ ii de normalitate,
dar şi de criză, când analiza am f ăcut-o sub aspectul conţinutului şi al
necesităţii instituirii stărilor excepţionale în stat, a legitimităţii, legalităţii
acestora, a procedurii de instituire şi de aplicare a acestui regim, ţinând cont de
fiecare mutaţie în intimitatea raporturilor analizate.
O importanţă aparte pentru România, cu situaţia ei geopolitică,
geostrategică şi cu o democraţie în curs de consolidare, o prezintă globalizarea
ca realitate a lumii contemporane. Problematica securităţii naţionale, elaborarea
şi aplicarea deciziilor în acest domeniu nu pot face abstracţie de acest fenomen.
De aceea am considerat componenta globalizatoare ca fiind inevitabilă de a fi
luată în seamă în orice moment al funcţionării mecanismului raporturilor dintre
Parlament şi autorităţile din domeniul securităţii naţionale, dar nu oricum. Am
subliniat faptul că se impune să participăm la globalizare în mod controlat şi sub
imperativul – interes na ţ ional . O globalizare pasivă poate fi profund dăunătoare.
Dacă nu suntem capabili să controlăm problemele globale, atunci, în viitor,
acestea ne vor controla ele pe noi şi vom fi în deplină insecuritate. Ne-am
propus în lucrare să evidenţiem pregnant acest fapt, să asigur ăm astfel o
10 A se vedea Irina Moroianu-Zlătescu, Func ţ ia legislativă a Parlamentului, Editura IRDO, Bucureşti, 1996.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 14/418
14abordare globală şi unitar ă a securităţii naţionale. Şi, mai mult decât atât, în
acest context, am considerat necesar să subliniem multitudinea tipurilor de
riscuri, pericole şi ameninţări posibile şi, mai ales, noile ameninţări cu efect
globalizator ca: terorismul, crima organizat ă , proliferarea armelor de
distrugere în masă , agresiunile economico-financiare etc. Am reliefat clar
faptul că raporturile Parlament – autorit ăţ i administrative de securitate
na ţ ional ă trec tot mai mult dincolo de graniţele naţionale.
Constituţia României în urma revizuirii din anul 2003, prin introducerea
Titlului VI “ Integrarea euroatlantică”, şi legislaţia armonizată din domeniul
securităţii naţionale, precum şi laborioasa activitate pe linia diplomaţiei
parlamentare, desf ăşurate în ultimii ani, având ca obiectiv major pentru ţara
noastr ă aderarea la NATO şi integrarea în Uniunea Europeană, reprezintă de
asemenea o componentă esenţială dar mai ales de mare actualitate a
mecanismului raporturilor ce fac obiectul analizei noastre. Au apărut astfel şi noi
raporturi cerute de istorie şi cu implicaţii majore pentru securitatea naţională:
ROMÂNIA – NATO; ROMÂNIA – U.E.
Am analizat aceste raporturi ţinând permanent cont de aspectele actuale de
ordin constituţional şi, mai ales, de ordin administrativ ce privesc Comunitatea
Europeană, de transformările profunde pe care le suportă autorităţile
administraţiei publice naţionale în noul context, precum şi de factorii de
convergenţă ai administraţiei europene.
În cadrul demersului nostru ştiinţific au rezultat mereu alte aspecte ale
manifestării raporturilor avute în atenţie. Administra ţ ia parlamentar ă în plenitudinea manifestării ei şi ca o funcţie tot mai bine conturată a legislativului,
statutul funcţionarilor publici şi cel al funcţionarilor publici parlamentari, noul
cadru legislativ privind activitatea de protec ţ ie a informa ţ iilor clasificate şi
sarcinile Camerelor Parlamentului în acest domeniu au multiple conexiuni cu
securitatea naţională şi implicit cu autorităţile administrative ce-şi desf ăşoar ă
activitatea în domeniu.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 15/418
15 Drepturile şi libert ăţ ile fundamentale ale omului sunt astăzi o realitate de
necontestat, finalitatea întregii activităţi umane fiind şi mai mult decât o limbă
comună a tuturor oamenilor, iar influenţele în domeniu ale raporturilor analizate
de noi, ne-au obligat să extindem demersul nostru şi pe aceste coordonate.
Raporturile dintre Parlament şi autorit ăţ ile administrative din domeniul
securit ăţ ii na ţ ionale au implicaţii majore asupra drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului. Buna funcţionare a statului de drept dă depline
garanţii exercitării acestor drepturi şi libertăţi fundamentale, pe când
disfuncţionalităţile în activitatea autorităţilor publice şi mai ales în raporturile
dintre aceste autorităţi pot genera probleme grave privind garantarea şi
respectarea lor. Raporturile normale, echilibrate, situate pe un puternic temei
juridic şi pe echilibrul politic, social şi economic garantează şi asigur ă starea de
securitate naţională şi individuală şi, ca urmare, exercitarea neîngr ădită şi la
înalte standarde a drepturilor şi libertăţilor publice.
În societatea românească de azi, raporturile analizate de noi funcţionează şi
se r ăsfrâng asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului într-o
viziune nouă, modernă, într-un cadru constituţional românesc bazat pe prevederi
exprese cu caracter de noutate indiscutabilă în dreptul nostru constituţional de
după decembrie 1989.
Chiar din motive de securitate naţională, restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi, se face numai prin lege, numai dacă este necesar
într-o societate democratică , propor ţ ional cu situa ţ ia care a determinat-o în
mod nediscriminatoriu şi f ăr ă a atinge existen ţ a dreptului sau a libert ăţ ii .Aceste garanţii stipulate cu claritate în Constituţia României au o semnificaţie
cu totul aparte în cadrul analizei realizate de noi.
În abordarea obiectului complex a demersului nostru ştiinţific, am
considerat necesar să apelăm la metodele moderne de cercetarea a fenomenului
administrativ prin prisma tipurilor de analiză a administraţiei cunoscute în
doctrina de specialitate, respectiv în Ş tiin ţ a Administra ţ iei şi a Managementului public. Metodele de analiză: organiza ţ ional ă , func ţ ional ă , sistemică , sistemal ă,
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 16/418
16 prin criteriile şi condiţiile pe care le stabilesc, fiecare cu specificitatea şi limitele
sale, au mai presus de orice avantaje importante, de care am căutat să beneficiez
în anumite momente ale demersului de cercetare. În mod deosebit în analiza
structurilor administraţiei publice, a specificităţii şi rolului autorităţilor
administraţiei publice din domeniul securităţii naţionale, a complexităţii cadrului
organizatoric şi funcţional al acestora, dar şi pe parcursul cercetării complexităţii
mecanismului raporturilor am uzitat de instrumentarul oferit de metodele
anunţate. Privind, spre exemplificare, cercetarea efectuată, în concret, asupra
caracteristicilor definitorii ale autorităţilor administraţiei publice din domeniul
securităţii naţionale aceasta a beneficiat din plin de elemente de analiză
organizatorică sub aspectul autonomiei şi segment ării organiza ţ iei, ale
porozit ăţ ii frontierelor organiza ţ iei, ale analizei func ţ ionale sub aspectul
diferen ţ ierii şi chiar de o profund ă analiză sistemică.
Am considerat astfel că numai în acest mod ne putem îndeplinit obiectivul
major privind prezentarea raporturilor dintre Parlament şi autorităţile
administraţiei publice din domeniul securităţii naţionale în complexitatea şi
intimitatea lor dar şi importanţa funcţionării ireproşabile a acestora în statul de
drept.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 17/418
17CAPITOLUL I
LOCUL ŞI ROLUL PARLAMENTULUI ÎN STATUL DE DREPT
1.1. Adunările reprezentative - scurt istoric. Originile şi evolu ţ ia
parlamentarismului românescOriginile parlamentarismului actual sunt foarte îndepărtate. Încă din
Antichitate, când s-au pus treptat temeiuri instituţiilor societăţii şi ale statului, s-
au constituit consilii alcătuite din sfetnicii celui ce conducea treburile
comunităţii, dar şi adunări ale poporului (în primul rând ale luptătorilor) sau
adunări ale bătrânilor, având misiunea de a sf ătui, iar uneori de a tempera sau
chiar a stăvili acţiunile necorespunzătoare ale celui ce conducea, ajungând însă să ia şi hotărâri, mai ales când era vorba de regimuri republicane.11 Aceste
adunări au cunoscut o permanentă evoluţie istorică, în strânsă legătur ă cu
evoluţia gândirii filozofice şi morale, a concepţiei despre lume a oamenilor, a
relaţiei putere-om. Evoluţia lor istorică este comună cu evoluţia drepturilor
omului.12 În Enciclopedia Britanică se menţionează faptul că în Islanda înainte
de anul 1000, în Sicilia în anul 1130 şi în Anglia în jurul anului 1300 era
cunoscută existenţa unor adunări care aveau să constituie pentru viitor modelul
unor adunări deliberative.
François Borella apreciază că este totu şi, istorice şte, inexact să se spună că
Marea Britanie este mama parlamentului; Islanda are drepturi de anterioritate
şi Polonia preten ţ ii de simultaneitate. Dar, este adevărat că ea a servit de model
şi că anglomania observatorilor continentali nu este f ăr ă fundament. 13
Este totuşi un adevăr faptul că Marea Britanie este cunoscută astăzi ca fiind
ţara cu cea mai îndelungată tradiţie parlamentar ă. În timpul organizării feudale,
pe lângă Coroana britanică funcţionau Marele Consiliu, din care f ăceau parte
11 A se vedea D.Berindei, Evolu ţ ia istorică a Senatului, în Istoria Senatului României, Editura Regia Autonomă “ Monitorul Oficial ”, Bucureşti, 2004, pag.1412 A se vedea în acest sens pe larg, Irina Moroianu-Zlătescu , R. Demetrescu, Din istoria drepturilor omului, Ediţia a2-a, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti 2003 şi Irina Moroianu-Zlătescu, Drepturile omului un
sistem în evolu ţ ie, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 2007.13 François Borella, Les partis politiques dans l’Europe des Neuf , apud I.Muraru şi Simina Tănăsescu, Dreptconstitu ţ ional şi institu ţ ii politice, ediţia a 9-a revăzută şi completată, Editura “ Lumina Lex”, Bucureşti, 2001, pag.447
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 18/418
18delegaţi din întregul regat, şi Consiliul Privat , organism redus ce avea un
caracter permanent şi care asista pe rege în exercitarea atribuţiilor sale. Astăzi în
Marea Britanie există aprecierea potrivit căreia Consiliul Privat poate fi
considerat “ precursorul ” actualului Cabinet iar Marele Consiliu – din care
f ăceau parte reprezentanţii tuturor categoriilor populaţiei – reprezintă str ămoşul
actualului Parlament .
Secolul al XIV-lea, în mod progresiv, aduce modificări: Marele Consiliu se
împarte în două Camere - Camera Lorzilor , care apăra interesele marilor nobili
şi înaltului cler şi Camera Comunelor , ca reprezentantă a intereselor aleşilor
oraşelor şi ale micii nobilimi.
După cum recunosc istoricii englezi, apariţia Parlamentului britanic se
leagă de afirmarea sistemului de drept de Common Low. Tot istoricii britanici
afirmă că deşi Parlamentul a reprezentat o instituţie apărută în Evul Mediu şi cu
r ădăcini în Antichitate, dezvoltarea puterilor sale în timpul dinastiilor Tudor,
Stuart şi Hanovra, rezistenţa puternică faţă de teoriile politice ale Dreptului
roman acceptate în Europa, transplantarea în America a acestei instituţii au
reprezentat evenimente ce au ridicat istoria politică a Angliei într-o sfer ă
deosebită de cea a vieţii politice de pe continentul european. Ulterior, profesorul
Pierre-Henri Chalvidan găseşte în sistemul parlamentar britanic, chiar incipient,
originile structurilor politice actuale din S.U.A.14
Este de subliniat aici şi faptul că în Marea Britanie puterea legislativă a
Parlamentului îşi găseşte originea în Marea Chart ă concedat ă, din anul 1215, de
regele Ioan Făr ă Ţar ă, care consacra angajamentul monarhului “de a nu ridicanici un fel de impozit f ăr ă consim ţământul celor care le pl ătesc.”15 Apoi puterea
şi autoritatea suverană a Parlamentului şi totodată protecţia libertăţilor
individuale şi a siguranţei personale, au fost întărite prin documente precum:
14 Pierre – Henri Chalvidan, Droit Constitutionnel. Institutions et régimes politiques. A se vedeaV.Duculescu, Constanţa Călinoiu, Georgeta Duculescu, Tratat de teorie şi practică parlamentar ă , pag.30
15 Irina Moroianu-Zlătescu, R. Demetrescu, Drepturile omului-un sistem în evolu ţ ie, Institutul Român pentruDrepturile Omului, Bucureşti, 2007, pag. 12.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 19/418
19
Petition of Rights din 1628, Habeas Corpus Act din 1679, Bill of Rights din
1689.16
În Marea Britanie, prin întreaga istorie a dezvoltării sale, s-a demonstrat
faptul că libertatea parlamentar ă s-a dovedit un mijloc mult mai eficace decât
despotismul pentru afirmarea voinţei naţionale. Parlamentul britanic şi-a câştigat
un prestigiu deosebit în toate ţările lumii, evoluţia şi istoria sa oferind un model
demn de urmat pentru toate ţările care şi-au edificat instituţii democratice,
aceasta împotriva tendinţelor absolutiste de toate felurile. După aprecierile unui
cunoscut istoric britanic când Parlamentul nu era convocat, englezii se simţeau
ca oile f ăr ă cioban, dar în Scoţia biserica oferea în fiecare parohie o organizaţie
gata alcătuită pentru activitatea politică.17
Istoria Marii Britanii cunoaşte un termen devenit celebru, acela de
“Parlamentul cel lung”, denumit astfel datorită faptului că deşi neconvocat, el
continua să-şi afirme existenţa şi legitimitatea. În acest sens John Pym, un
cunoscut om politic britanic, aprecia că: Puterile Parlamentului sunt pentru
trupul politic, asemenea facult ăţ ilor ra ţ ionale ale sufletului pentru om.18 Între
puterea regală şi Parlament au existat adesea lupte, acestea culminând în anii
marelui r ăzboi civil (1642-1646), dar Parlamentul a sfâr şit prin a-şi impune în
mod nediscutat supremaţia. Execuţia regelui Carol I a marcat momentul maxim
al afirmării puterii parlamentare în confruntarea sa cu puterea regală.
Spre deosebire de Marea Britanie, Franţa şi Spania au avut, în Evul Mediu
un număr de “ st ări” şi de “ parlamente”, dar pe care n-au izbutit să le adapteze lacondiţiile moderne. Împotriva interpretării princiare date de Machiavelli nouluispirit naţional, dintre toate marile state naţionale numai Britania a rezistat, astăvilit curentul despotismului şi a elaborat un sistem prin care o adunare menită dezbaterilor, formată din persoane alese, putea guverna cu succes un imperiu, întimp de pace şi în timp de r ăzboi. 19
16 Ibidem, pag. 13.17 A se vedea G.M.Trevelyan, Istoria ilustrat ă a Angliei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1975, pag.1918 Ibidem, pag.31.19 Ibidem, pag.460.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 20/418
20 În Franţa Les États généraux (stările generale) constituiau o instituţie la
care monarhii f ăceau apel numai în vremuri de criză, în condiţiile când preluarea
unor noi impozite impunea un anumit grad de sprijin popular din partea
reprezentanţilor oraşelor, care acceptau cu foarte multă greutate puterea regală
centralizată.
În secolele XIV – XV în Franţa exista un “ Parlament ” denumit astfel de la
cuvântul parler , adică a vorbi, a lua cuvântul, a dezbate. La început (secolul
XIV) au existat aşa-numitele “cur ţ i suverane”, precursoare ale parlamentelor,
având în fapt atribuţia de a limita puterea regală în planul expansiunii sale. Dar
puterea regală era foarte ostilă oricărui parlament. A r ămas de notorietate,
înscrisă în istorie, acţiunea regelui Ludovic al XIV-lea, din 1668, care, intrând în
sala de şedinţe a Parlamentului din Paris, a distrus cu propria-i mână condicile
de procese verbale din vremea “ frondelor ” şi a rostit cuvintele : “ Ce a ţ i crezut,
domnilor, că statul sunte ţ i dumneavoastr ă ? Statul sunt eu “ Iar în 1673
monarhul absolut a ridicat Parlamentului dreptul său fundamental, care f ăcuse
din el o for ţă politică, şi anume dreptul de a înregistra legile propuse de rege, de
a le reţine şi de a prezenta obiecţii împotriva lor (dreptul de mustrare –
remontrance) şi astfel parlamentele au fost reduse la simplul rol al unor
instituţii judiciare. 20
În perioada premergătoare Revoluţiei Franceze, monarhia absolută a fost
nevoită să convoace totuşi “ st ările generale”, pe care le nesocotise în mod
flagrant şi în afirmarea cărora vedea o ştirbire a puterii regale. Aceasta a
reprezentat însă promovarea ideilor democratice şi revoluţionare. S-a remarcatacum şi o diferenţiere profundă între reprezentanţii primelor două stări, ai
clerului şi ai nobilimii, pe de o parte, şi reprezentanţii stării a treia (tânăra
burghezie, meseriaşii, micii comercianţi), care deveniser ă mult mai numeroşi în
urma reformelor, acceptate de rege.
20 A se vedea D.Almaş, C ăderea Bastiliei. Pagini de istorie universal ă, Editura Tineretului, Bucureşti, 1959, pag.125.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 21/418
21
Din partea stării a treia au fost alese multe personalităţi de frunte ale
spiritualităţii franceze din acea epocă, acestea promovând, prin intervenţiile lor,
idei democratice vizând afirmarea suveranităţii populare şi creşterea rolului
Parlamentului. Transformarea celei de-a treia stări în Adunare Na ţ ional ă,
concomitent cu ralierea unei păr ţi a clerului, condus de Abatele Grégoire a
constituit momentul culminant al emancipării şi al afirmării spiritului democratic
şi revoluţionar.
Reprezentanţii naţiunii au respins ordinul monarhului francez adresat
deputaţilor de a se dispersa, iar Mirabeau, adresându-se marchizului Drieux-
Brezé, trimis să disperseze Adunarea, a rostit celebrele cuvinte: “Duce ţ i-vă şi
spune ţ i celui ce v-a trimis că suntem aici prin voin ţ a poporului şi nu vom putea fi
sco şi de aici decât prin for ţ a baionetelor”. Abatele Sieyés, la rândul său, a
argumentat în mod doct şi solemn : ” Dacă n-am fi decât mandatarii, decât
slujba şii regelui, ne-am supune şi ne-am retrage. Dar, fiind noi trimi şii
poporului, trebuie să ne împlinim misiunea, liberi, curajo şi. Este vreunul dintre
noi care să se lepede de înalta încredere cu care a fost cinstit şi care să se
întoarcă la aleg ătorii lui spunându-le : mi-a fost frică , a ţ i încredin ţ at în mâini
prea slabe destinele Fran ţ ei?” 21
Iată că, în această etapă fr ământată, istoria parlamentarismului francez a
marcat şi numeroase momente progresive remarcabile. S-au succedat mai multe
adunări legislative, din ce în ce mai radicale, iar convenţia revoluţionar ă franceză
a fost aceea care l-a judecat pe regele Ludovic al XVI-lea şi l-a condamnat lamoarte.
Prin urmare, este de remarcat faptul că deşi în Franţa termenul de
“ Parlament ” era folosit pe atunci cu o semnificaţie limitată (“ st ările generale” –
instituţie convocată ad-hoc de monarhi pentru situaţii cu totul deosebite) el s-a
dovedit totuşi a reprezenta instrumentul prin care voinţa popular ă a reuşit să se
21 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 22/418
22afirme şi să se manifeste, ducând la consacrarea, pentru prima dată, a
Parlamentului în sensul modern, ca o instituţie reprezentativă naţională.
Desigur, şi în evoluţia altor state s-au înregistrat momente asemănătoare,
confruntări, situaţii în care Parlamentelor, de abia formate, li se recunoştea
dreptul de a-şi spune cuvântul în problemele ţărilor respective, dar şi situaţii de
recul, când instituţiile parlamentare, nesocotite flagrant, erau dominate de puterea
executivă. Aceasta recurgea adesea la simulacre de parlamente sau pur şi simplu –
preferând tactica monarhiei engleze şi franceze – renunţa cu totul să le mai
convoace.
Evoluţii asemănătoare s-au întâlnit în Olanda, Italia, Germania, în
ţările scandinave, peste tot transformările politice aducând cu eleconsolidarea şi afirmarea prerogativelor parlamentare. Se poate spunedeci că instituţia Parlamentului nu reprezintă o creaţie artificială sau deconjunctur ă, ci un elaborat al însăşi evoluţiei politice a societăţii,evoluţie de neconceput f ăr ă participarea maselor largi, în condiţiileafirmării şi consolidării naţiunilor, care implicau într-o măsur ă din ce înce mai mare existenţa unor forumuri democratice reprezentative,chemate să exprime şi să manifeste voinţa poporului.
Filosofii iluminişti, care au adus o contribuţie atât de bine cunoscută şi
apreciată la definirea rolului Parlamentului, au precizat cu multă exactitate rolul
instituţiei parlamentului în sistemul separaţiei puterilor în stat. În condiţiile în
care Montesquieu şi contemporanii săi au afirmat necesitatea unui echilibru şi a
unui control reciproc între puterile statului, rolul şi importanţa Parlamentului ca
exponent al puterii legislative devin dintre cele mai mari. Mai mult decât atât, în
teoria Dreptului constituţional se afirmă , în aceeaşi perioadă, ideea regimului
parlamentar, definit prin tradiţie ca reprezentând un regim de separaţie suplă şi de
colaborare echilibrată între puterile statului.
Deşi evoluţiile politice ulterioare au marcat şi apariţia altor forme
de regimuri, precum cel prezidenţial, semiprezidenţial sau directorial, şi
în aceste regimuri rolul Parlamentului a r ămas extrem de puternic, el
păstrându-şi prerogative deosebit de importante în activitatea de
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 23/418
23legiferare. Totodată, Parlamentul a exercitat şi exercită în continuare un
rol important prin controlul asupra executivului, control care în
sistemele democratice funcţionează indiferent de titulatura regimului
politic sau împrejurarea dacă regimul parlamentar ar fi “monist ” sau“dualist ” (prin aceasta înţelegându-se dacă executivul se prezintă faţă
de Parlament ca o singur ă entitate sau ca două entităţi, incluzând şeful
de Stat şi şeful de Guvern).
Formarea şi consolidarea naţiunilor europene în secolul al XIX-lea a impus Parlamentul ca instituţie fundamentală a statelor naţionale,
inclusiv în Ţările Române.Parlamentul modern al României a rezultat dintr-un proces
evolutiv general apar ţinând mijlocului secolului al XIX-lea şi s-aîncadrat acestuia, dar acest proces s-a întemeiat şi pe r ădăcini interne.Domnii au deţinut timp de veacuri puterea absolută, cuprinzând toatedomeniile vieţii sociale. Domnul era, între altele, singurul legiuitor, daraceastă prerogativă se exercita după ce, în prealabil, avea loc o
consultare a Sfatului Domnesc şi – când se impunea – a unor adunăride st ări cu o reprezentativitate mai largă.22
Adunările de stări nu erau permanente, dar , cu toate acestea, eleîmbr ăcau un caracter reprezentativ, fie şi limitat la unele categoriisociale, deşi în unele cazuri se vorbea de “ sfat cu toat ă ţ ara” sau de“adunare a toat ă ţ ara”, de obicei domnul recurgea la “ sfatul de ob şte” prin care se subînţelegea participarea unor reprezentaţi ai boierilor şi aiclerului. Marea Adunare a Ţării, la care participau şi reprezentanţi ai
or ăşenilor sau ai ţăranilor liberi, era convocată de domn în împrejur ări deînsemnătate major ă, când domnul simţea nevoia unei susţineri generale.23
În Transilvania, inclusă regatului ungar, aveau loc adunări într-
un comitat sau în mai multe sub denumirea de congrega ţ ii sau adunări
ale naţiunilor privilegiate – secui, saşi, maghiari -, dar cu mult mai
importantă a fost Dieta sau congregaţia generalis trium pactium, care
22 A se veedea D.Berindei, Premisele organizării vie ţ ii parlamentare moderne la români, în Op.cit. pag.21.23 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 24/418
24a funcţionat în Transilvania şi care a dobândit str ălucire mai ales în perioada
Principatului24. Spre deosebire de adunarea de stări din Moldova sau Ţara
Românească, dieta avea o activitate multiformă, ea ocupându-se de o
problematică variată şi mai ales dezvoltând o activitate de legiferare, care s-a
reflectat în 1653 în Approbatae Constitutiones Regni Transilvaniae et Partium
Hungariae eidem annescarium, în care au fost strânse şi sistematizate legile
adoptate. În 1669 a apărut o a doua culegere intitulată Compilatae
Constitutiones Regni Transilvaniae at Partium Hungariae eidem annescarium.25
Dieta nu cuprindea un număr fix de membri. Nucleul ei era format din
consilieri principari, care ocupau un loc în dietă în virtutea funcţiei pe care o
exercitau. Urmau magnaţii şi nobilii, prelaţii, funcţionari înalţi ai judeţelor şi
scaunelor – ordo senotorius – dar şi cetăţeni – ordo civicus -, reprezentanţii
oraşelor libere şi taxaliste, printre ultimii marcându-se şi prezenţa unor elemente
burgheze.
Pe de altă parte, în opinia unor autori, dezvoltarea constituţională a
României moderne a parcurs etapele şi procesele semnificative ale formării
principiului reprezentării voinţei suverane a poporului, ca unul dintre principiile
fundamentale de organizare politică a unei societăţi. Aceste etape şi procese au
purtat pecetea epocii, a condiţiilor social-istorice de dezvoltare a poporului
român, a aspiraţiilor sale de libertate şi de acces la conducere. Totodată,
formarea şi victoria principiului reprezentării, în prima jumătate a secolului al
XIX-lea, au reflectat în parte raporturile Principatelor Româneşti cu Imperiul
Otoman, precum şi cu celelalte mari puteri europene, în primul rând cu Rusia. 26
24 Relevant pentru dimensiunea parlamentar ă în ceea ce-i priveşte pe românii transilvăneni, în această perioadă esteRegimul liberal al Împăratului Austriei, Franz Joseph I - Diploma din octombrie 1660. Astfel Transilvania devine statautonom în cadrul Imperiului Habsburgic, iar românii din Transilvania trimit cei mai mulţi delegaţi în dieta respectiv
46, faţă de 42 unguri şi 32 saşii. De asemenea pentru prima dată se recunoaşte egala îndrept ăţ ire a na ţ iunii române,iar în viaţa publică se puteau folosi în administraţie şi justiţie toate cele trei limbi.25 A se vedea D. Berindei, Op.cit., pag.2226 A se vedea C.Ionescu, Tratat de drept constitu ţ ional contemporan, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2003, pag.613.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 25/418
25 Faptul că regimul parlamentar a fost instituţionalizat mai întâi în
instrumente internaţionale nu a afectat substanţial natura acestuia. Dar,
apreciem că altfel s-ar fi obiectivat principiul reprezentării poporului într-un
Parlament ale cărui reguli de organizare şi funcţionare ar fi fost de provenienţă
exclusiv românească, însă acest lucru nu era posibil pentru Principatele Române
la începutul secolului al XIX-lea. Oricum, aşa cum sublinia pe drept cuvânt
profesorul Tudor Dr ăganu, introducerea regimului parlamentar în ţara noastr ă,
deşi afectată prin unele abateri de la modelul clasic, a reprezentat în condiţiile
societăţii româneşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea şi primele patru
decenii ale secolului XX un hotărât progres în raport cu mecanismele de
guvernare autocrate din trecut. 27
Ca şi în celelalte ţări europene, în România, Parlamentul este o creaţie a
dezvoltării sociale, rezultatul luptelor duse de exponenţi ai noii clase sociale, în
plină afirmare, burghezia – împotriva puterii autocrate a şefului statului. Spre
deosebire însă de procesul de creare a parlamentelor în Europa centrală, crearea
Parlamentului în Principatele Române a r ăspuns şi unei nevoi de emancipare a
naţiunii române faţă de dominaţia ilegitimă a Imperiului Otoman.
Pe de altă parte, este incontestabil faptul că principiile şi spiritul
Revoluţiei franceze de la 1789 au avut un puternic ecou şi în România. În primul
rând s-a imprimat şi aici, foarte bine, ideea că statul nu poate fi confundat cu
tagma celor bogaţi, un rol foarte important în cadrul acestuia trebuie să-l aibă
poporul, naţiunea. Totodată, în acele condiţii românii au fost cuprinşi, ca şi
celelalte naţiuni ale continentului căruia îi apar ţineau, într-un proces complex de
trezire naţională, dar şi de incipientă modernizare. Spaţiul românesc n-a r ămas
str ăin de aceste importante mutaţii, mai ales că a avut loc trecerea de la neam la
na ţ iune, de la con ştiin ţă de neam la con ştiin ţă na ţ ional ă.28
27 A se vedea T.Dr ăganu, Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România până la 1916 , EdituraDacia, Cluj Napoca, 1991, pag.8.28 A se vedea D.Berindei, Op.cit ., pag.22.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 26/418
26 Sub acest imbold, în Muntenia, Tudor Vladimirescu în proclamaţiile sale,
a opus de fiecare dată obştea şi norodul unei minorităţi privilegiate şi a denumit
oastea revoluţionar ă “adunarea norodului”, ceea ce amintea de “assemblée du
peuple” – considerând-o totodată şi un organ reprezentativ. În acelaşi timp
Alexandru Ipsilanti propunea, la 19 aprilie 1821, printr-un manifest, separarea
puterilor legislativă şi executivă şi convocarea unei adunări a deputaţilor de
toate treptele. La sfâr şitul anului 1821 în Muntenia a fost elaborat un proiect de
reforme prin care se propunea înfiinţarea “unui stat de ob şte” pentru a se
delibera asupra tuturor problemelor de interes naţional.
Privind Moldova, originile parlamentarismului pornesc de la cunoscutul
Proiect de Constitu ţ ie a C ărvunarilor din 1822, proiect ce propunea, printre
altele,
grabnica constituire a “ sfatului ob ştesc” compus din episcopi, boieri şi un
boier desemnat de obştea boierilor din fiecare ţinut, precizându-se – în art.19 –
că puterea hot ărârei să fie punerea în mâna domnului împreună cu sfatul
ob ştesc”. Acest sfat obştesc, în concepţia documentului amintit, deţinea puterealegislativă împreună cu domnul. Istoricii şi gânditorii români au f ăcut dese
referiri şi aprecieri, uneori dintre cele mai elogioase la adresa Proiectului de
Constituţie a Cărvunarilor. După aprecierile lui A.D.Xenopol acesta a fost “cea
dintâi întrupare a unei gândiri constitu ţ ionale în Ţările Române” şi “cea dintâi
manifestare politică a cuget ării liberale”.29
De asemenea marele istoric Nicolae Iorga apreciază că Proiectul deConstituţie a Cărvunarilor, prin ideile sale, a contribuit la “regenerarea noastr ă
na ţ ional ă”. Sau, Dumitru Barnoschi consider ă că “originile vie ţ ii de stat
moderne democratice se încheag ă la noi în Constitu ţ ia Moldovenească de la 13
septembrie 1822”.30
29 A se vedea A.D.Xenopol, Istoria partidelor politice în România, vol.I, Bucureşti, 1910, pag.99; a se vedea totodată
şi Mihai T.Oroveanu, Istoria dreptului românesc şi evolu ţ ia institu ţ iilor constitu ţ ionale, Editura Cerna, 1995, p -202.ag.19730 A se vedea D.V. Barnoschi, Originile democraţiei române, “C ărvunarii”, Constituţia Moldovei de la 1822, Editura“Via ţ a Românească”, Iaşi, 1922, pag.4.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 27/418
27 Constituţia Cărvunarilor sau, după altă denumire, “ Memoriul
C ărvunarilor ” a fost până la urmă înlăturată din cauza opoziţiei unei păr ţi a
marii boierimi. Însă “Constitu ţ ia” conţine în mod indubitabil o serie de idei
valoroase ce au stat la baza dezvoltării constituţionale ulterioare a statului
român. Este de remarcat, în acest sens, recunoaşterea statutului de independenţă
a Moldovei care trebuie să devină aceeaşi ca pe vremea lui Bogdan, înfiinţarea
Sfatului obştesc ca adunare reprezentativă din care trebuia să facă parte şi boierii
de rang mai mic, care până atunci fuseser ă înlăturaţi din funcţii importante. În
acelaşi timp, Proiectul prevedea garantarea dreptului de proprietate şi principiul
exproprierii pentru cauză de utilitate publică. Cuprindea, de asemenea, o serie de
prevederi cu privire la libertatea individului, asemănătoare cu cele stipulate în
Declaraţia franceză a drepturilor omului şi cetăţeanului de la 1789: garantarea
libertăţii religioase; egalitatea tuturor la dobândirea unor slujbe publice,
menţionându-se că ocuparea funcţiilor trebuie să se facă numai după meritul
bunelor fapte şi după puterea vredniciei fiecăruia pentru slujbe ce e să i se
încredinţeze. În concepţia sa novatoare “Constitu ţ ia C ărvunarilor ” tindea spre
restrângerea puterilor domneşti, încredinţând dreptul de conducere efectivă a
ţării Sfatului ob ştesc, organ reprezentativ.
O concepţie novatoare deosebită o are în Moldova Dimitrie Sturza
reprezentant elevat al clasei boiereşti. Acesta preconiza crearea unei Camere
inferioare pe care o numea “divan de jos” ce trebuia să “închipuie … unui norod
slobod ”. În această idee se acorda pentru prima dată dreptul de vot ţăranilor,
“Camera inferioar ă” avea dreptul să discute şi să voteze bugetul, după expresia
sa “întocmai cum se obi şnuie şte în Englitera ţ ar ă slobod ă , vrednică de a se lua
paradigmă de la dânsa”. În viziunea lui Dimtrie Sturza, fiecare sat urma să
aleagă un delegat, iar aceştia, adunaţi la reşedinţa plăşii, să desemneze trei
delegaţi ai plăşilor spre judeţe, iar fiecare judeţ să desemneze trei deputaţi care
puteau să nu fie boieri.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 28/418
28 Tot în acest sens, în Ţara Românească şi Transilvania adepţii lui Tudor
Vladimirescu şi Gheorghe Lazăr, prin manifestele elaborate în 1822, propuneau
ca glasul celui mic să fie ascultat tot aşa cum şi a celui mare.
Asistăm astfel la o afirmare puternică a ideilor liberale şi progresiste pe plan intern, context în care prin Tratatul de la Adrianopol din 1829 s-a oferit
posibilitatea concretizării acestor idei în documente juridice obligatorii ce au stat
ulterior la baza organizării statale.
Un pas important în dezvoltarea constituţională şi parlamentar ă
românească l-au constituit cele două Regulamente organice, adoptate în anul
1831 în Muntenia şi în anul 1832 în Moldova, ca urmare a prevederilorTratatului de la Adrianopol. Aceste documente, cu conţinut cvasi-identic,
constituie actul de naştere al parlamentarismului în România, iar odată cu
aplicarea Regulamentelor Organice regimul constituţional românesc a că pătat
conotaţii moderne.
În vederea elabor ării şi finalizării celor două Regulamente Organice au
fost constituite comitete formate din reprezentanţi ai boierimii, patru de fiecare principat. Regulamentele cuprind desigur cadre constituţionale şi administrative
vizând norme şi reguli de organizare a puterilor statului, de drept administrativ,
financiar, de drept civil şi procedur ă civilă.
Profesorul Tudor Dr ăganu, în lucrarea sa “Începuturile şi dezvoltarea
regimului parlamentar în România până în 1916 ”, f ăcând referire la cele două
Regulamente Organice, aprecia că ele nu au fost concepute în spiritul care a precizatelaborarea constitu ţ iilor occidentale de la sfâr şitul secolului al XVIII-lea şi de la
începutul secolului al XIX-lea. Pe când în Apus constitu ţ iile au urmărit în primul
rând limitarea puterilor monarhului şi eliberarea din cătu şele economice, sociale şi
politice ale sistemului feudal, regulamentele organice erau în primul rând expresia
nevoii de a se curma abuzurile administrative , care – în lipsa oricărei legisla ţ ii
scrise în materie – constituiau o plag ă social ă deosebit de periculoasă pentrudezvoltarea ţărilor române. În al doilea rând, aceste regulamente reprezentau o
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 29/418
29încercare de a realiza un compromis între interesele protipendadei şi cele ale
boierimii mici şi mijlocii . Astfel, regulamentele nu aveau nimic revolu ţ ionar în ele.
Ele nu înlocuiau o orânduire de stat veche cu alta, nouă , ci retu şau doar liniile
generale de organizare existente. Ele extindeau privilegii, f ăr ă să creeze însă
libert ăţ i. 31
Cu toate că Regulamentelor Organice li se pot aduce o serie de critici, inclusiv
faptul că drept urmare a prevederilor Tratatului de la Adrianopol au consfinţit o
puternică influenţă a Rusiei în Principatele Române, nu poate fi ignorat nici faptul că
aceste documente au consacrat pentru prima dat ă principiul fundamental al
separa ţ iei puterilor în stat şi au favorizat dezvoltarea unor noi rela ţ ii economice.
Regulamentele Organice au totodată meritul că au înlocuit arbitrarul puterii
domnitorilor şi a introdus norme şi instituţii moderne de organizare a statului.
Iată ce ar ăta Nicolae Bălcescu, în acest sens, în scrierile sale: “… cu toate
relele sale, Regulamentul aduse însă oarecari principii folositoare şi se f ăcea un
instrument de progres. El recunoscu în drept principiul libert ăţ ii comerciale, despăr ţ i
puterile judecătore şti, administrative şi legislative şi introduse regimul parlamentar”. 32
În afar ă de consacrarea separaţiei puterilor, Ob şteasca Adunare, aleasă pe
termen de cinci ani, dispunea de atribuţiuni importante în ceea ce priveşte votarea
bugetului şi stabilirea impozitelor. De asemenea, ea dispunea de atribuţiuni care
ulterior au trecut în competenţa executivului, cum erau: arendarea ocnelor, vămilor
şi domeniilor statului, menţinerea în bună stare a domeniilor publice. Trebuia să vegheze la dezvoltarea agriculturii şi comer ţului, exercita un anumit control asupra
şcolilor, administraţiei bunurilor bisericeşti, carantinelor, închisorilor, aşezămintelor
de binefacere şi chiar asupra miliţiei. Ea putea semnala Domnului abuzuri şi lipsuri
din administraţie, săvâr şite inclusiv de către miniştri, dar ea nu avea dreptul de
ini ţ iativă legislativă, toate legile fiind trimise Adunării de către Domn, împreună cu
31 A se vedea T.Dr ăganu, Op.cit ., pag.39-40.32 A se vedea N.Bălcescu, Opere, vol.I , Editura Academiei Române, Bucureşti, 1953, pag.164.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 30/418
30un mesaj din partea acestuia, contrasemnat de un secretar de stat. După ce proiectul
era examinat în comisii, se adopta decizia cu majoritate absolută care era
comunicată Domnului printr-o scrisoare oficială, semnată de toţi cei care luaser ă
parte la vot. Numai Domnul putea propune Adunării amendamente sau o nouă
deliberare. El putea să refuze sancţiunea unei legi care nu-i era pe plac, f ăr ă să fie
obligat să motiveze această decizie.
Experienţa funcţionării Adunărilor Obşteşti a demonstrat că acestea, în pofida
limitării prerogativelor lor, au acţionat ca factor de manifestare a sentimentului
naţional şi democratic, opunându-se în multe cazuri unor acţiuni arbitrare ale
Domnitorului. Astfel, în 1843, Adunarea Obştească a Munteniei a respins un proiect
de lege care sporea atribuţiile judecătoreşti ale domnitorului. Acelaşi lucru s-a
petrecut şi cu un proiect privind regimul dotal, care îl interesa direct pe domnitor în
intenţiile sale de divor ţ. În anul următor, Adunarea a respins proiectul de concesiune
a unei mine către un cetăţean rus, împrejurare care l-a determinat pe domnitorul
Gheorghe Bibescu să dizolve Adunarea, guvernând prin decrete timp de doi ani de
zile.
Caracterul reprezentativ al Adunărilor Obşteşti ordinare era însă limitat
întrucât membrii acestor foruri legislative erau recrutaţi din rândul înaltei boierimi
care deţinea în exclusivitate drepturile politice.33
În programele Revolu ţ iei române de la 1848, viitoarea activitate parlamentar ă
şi legislativă a ocupat o poziţie însemnată, acest domeniu fiind considerat o cheie a
mersului înainte al societăţii româneşti.În Petiţia-proclamaţie de la Iaşi se cerea ca şedinţele Obşteştii Adunări să fie
publice şi ca membrilor lor să li se interzică să primească slujbe, ranguri şi
mulţumiri băneşti din partea puterii executive. Obşteştii Adunării urmau să i se
supună măsurile adoptate de puterea executivă “în ramul judecătoresc şi
administrativ” şi ei îi revenea să supună domnului “tot felul de lucruri privitoare la
33 A se vedea T.Dr ăganu, Op. cit ., pag.8.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 31/418
31 folosul ob ştesc”. De asemenea, se cerea dizolvarea Obşteştii Adunări înfiinţată şi
constituirea uneia noi în temeiul unor alegeri corecte.34
Tot în Moldova, Mihail Kogălniceanu a iniţiat Dolean ţ ele partidei
na ţ ionale, programul cel mai substanţial al revoluţiei române şi, de asemenea,un proiect de Constituţie. Documentul propunea un adevărat program de
reglementări democratice, printre care desfiinţarea rangurilor şi privilegiilor
personale sau din naştere, egalitatea tuturor în privinţa impozitelor, desfiinţarea
robiei, a boierescului şi împroprietărirea ţăranilor, egalitatea drepturilor civile şi
politice, Adunare obştească compusă din toate stările societăţii, domn ales din
toate stările societăţii, responsabilitatea miniştrilor şi a tuturor funcţionarilor
publici, libertatea individului şi a domiciliului, instrucţiunea egală gratuită
pentru libertatea individului şi a domiciliului, instrucţiunea egală gratuită pentru
toţi românii, desfiinţarea pedepsei cu moartea şi a bătăii, neamestecul
domnitorilor în activitatea instanţelor judecătoreşti etc.
În Muntenia, unde evenimentele revoluţionare au avut un caracter mai
pronunţat, a fost adoptată la 9 (21) iunie 1848 Proclama ţ ia de la Islaz , acceptată la 11 (23) iunie 1848 de domnitorul Gheorghe Bibescu sub presiunea maselor.
Spre deosebire de “ Dolean ţ ele partidei na ţ ionale” din Moldova, Proclama ţ ia de
la Islaz a avut nu numai forma, dar şi valoare a unui act constituţional, fapt ce o
situează în fruntea actelor revoluţionare ale anului 1848.
Din prevederile Proclamaţiei de la Islaz sunt de semnalat independenţa
administrativă şi legislativă, separaţia puterilor, egalitatea drepturilor politice,alegerea unui domn responsabil pe termen de cinci ani, căutat în toate stările
societăţii, reducerea listei civile a domnitorului, emanciparea clăcaşilor,
dezrobirea ţiganilor, instrucţiune egală, înfiinţarea unor aşezăminte penitenciare,
crearea gărzii naţionale. Dintre toate aceste prevederi se remarcă în mod special
cele menţionate la punctul 13, care proclamau emanciparea clăcaşilor “ prin
34 A se vedea D.Berindei, Problema organizării unei activit ăţ i parlamentare şi legislative în timpul Revolu ţ iei din1848, în Op.cit ., pag.25.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 32/418
32despă gubire”, problemă ce a suscitat, la timpul respectiv, mari dezbateri în
rândul conducătorilor revoluţiei.
După aprecierile din literatura de specialitate românească, două idei
principale se desprind totuşi în mod neîndoielnic din ansamblul prevederilorProclamaţiei. În primul rând, potrivit ei, la baza viitoarei organizări statale
trebuia să stea principiul suveranităţii poporului. În al doilea rând, această
suveranitate urma să fie exercitată prin reprezentarea tuturor stărilor societăţii în
cadrul unei adunări generale 35. Şeful statului era ales de Adunarea Generală,
fiind responsabil faţă de aceasta, şi astfel imaginea sistemului preconizat de
Proclamaţia de la Islaz se apropie mai mult de regimul convenţional consacrat
prin Constituţia franceză din 1793 decât de regimul parlamentar, inaugurat pe
vremea constituţiilor din 1814 şi 1830.
În Transilvania, în acelaşi an revoluţionar, se impunea, cu deosebită
vigoare, Mo ţ iunea de la Blaj , adoptată de Adunarea popular ă de la Blaj la 4 (16)
mai 1848. Acest important document, expresie a unui vibrant patriotism,
preconizează recunoaşterea drepturilor românilor ca naţiune, libertăţidemocratice moderne, în concordanţă cu cerinţele epocii care se afirma atunci.
Consider ăm relevant de subliniat ceea ce se arată în acea moţiune, şi anume că
naţiunea română, rezemată pe principiul libertăţii şi fr ăţietăţii, pretinde
independenţa sa naţională în respectul politic, ca să figureze în numele său, ca
naţiunea română să-şi aibă reprezentanţii săi în toate ramurile administrative,
judecătoreşti şi militare în aceeaşi propor ţiune, să se servească cu limba sa în
toate treburile ce se ating de dânsa, atât în legislaţiune, cât şi în administraţie.
Alte idei se refereau la egalitatea în drepturi şi foloase a bisericii române cu
celelalte biserici din Transilvania, la libertatea industrială şi comercială, desfiinţarea
cenzurii şi libertatea tiparului, asigurarea libertăţii personale şi a libertăţii adunărilor,
înfiinţarea de tribunale cu juraţi, înarmarea poporului sau garda naţională, înfiinţarea
35 A se vedea T.Dr ăganu, Op.cit ., pag.83.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 33/418
33de şcoli române în toate statele şi oraşele, gimnazii, institute militare şi tehnice şi
seminarii preoţeşti, precum şi a unei universităţi române dotate din casa statului,
purtarea comună a sarcinilor publice şi ştergerea privilegiilor.
În acelaşi timp, despre Transilvania se poate spune că, fiind încorporată lasfâr şitul secolului al XVII-lea de imperiul austriac, acesteia i s-a aplicat regimul
constituţional stabilit în Diploma Leopoldină din anul 1694. Dualismul austro-
ungar (1867-1918) a inspirat şi mai mult acest regim.36
Conven ţ ia de la Balta-Liman, încheiată între Rusia şi Turcia la 1 mai 1849 a
marcat un anumit regres în viaţa parlamentar ă românească. Potrivit acestei Convenţii,
Domnul nu mai era ales, ci era numit pe termen de şapte ani de Poarta Otomană, cuconsimţământul Rusiei. Totodată, Convenţia de la Balta-Liman a desfiinţat Adunările
Obşteşti, pe care le-a înlocuit cu divanuri, formate de boieri, numiţi de domn.
Celelalte prevederi ale Regulamentelor Organice au continuat însă să-şi păstreze
valabilitatea.
Conven ţ ia de la Paris din 1858 şi, mai ales, Statutul Dezvolt ător al
Conven ţ iei , adoptat în 1864, prin plebiscit, sub impulsul personalităţii domnitoruluiAlexandru I.Cuza, au perfecţionat şi lărgit principiul reprezentării Naţiunii. Sub
regimul parlamentar instituit de Convenţia de la Paris, forul legislativ a cunoscut un
evident proces de modernizare. Prin Statutul Dezvolt ător al Conven ţ iei de la Paris s-
a introdus în via ţ a parlamentar ă românească sistemul bicameral de organizare a
forului legislativ. Adunarea Ponderatoare – Senatul – se afla însă complet
subordonată Domnitorului, reprezentând voinţa acestuia şi nu reprezenta cu adevăratinteresele şi voinţa întregului popor.
Totuşi, în discursul său în cadrul sesiunii inaugurale a Senatului, din
6/18 decembrie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza definea rosturile
noii instituţii a Senatului. “ Institu ţ iile noastre – a spus el -, s-au completat
prin înfiin ţ area Senatului, carele, ca corp ponderator, compus din
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 34/418
34elemente conservatorice puternic de experien ţ a dobândit ă … va şti a feri
ciocnirile între puterile puternic de experien ţ a dobândit ă … va şti a feri ciocnirile
între puterile Statului, va men ţ ine echilibrul între dânsele şi a şa vor apăra neatinse
pactul fundamental şi libert ăţ ile publice ale României.” 37
Domnitorul a cerutsenatorilor şi deputaţilor să-l ajute la “ stingerea patimelor şi a urelor, prin înfr ăţ irea
tuturor claselor societ ăţ ii noastre sub un singur drapel, acela al binelui comun.” 38
Compoziţia socială, cu deosebire aristocratică a Parlamentului bicameral,
format din Senat şi Adunarea Electivă, în timpul domniei lui Cuza, nu a permis
îndeajuns progresul vieţii politice, fiind, totodată, o frână în calea reformelor
preconizate de Domnitor.
De-abia Constituţia din 1866, promulgată de Principele Carol I, a aşezat
definitiv instituţia Parlamentului pe baze moderne, democratice, similare organizării
şi funcţionării acestei instituţii în Europa Occidentală.
Începând cu această dată, Parlamentul României a avut un rol deosebit de
important în progresul general al ţării. După 1866, Parlamentul a fost martorul şi, nu
de puţine ori, iniţiatorul unor reforme politice de anvergur ă. În cadrul dezbaterilor
parlamentare, s-au conturat principii politice de guvernare, s-a format o tradiţie
democratică, s-au manifestat şi consolidat partidele politice. An de an, câte ceva s-a
adăugat, mutaţii au avut loc, calea spre neatârnare s-a lărgit zi de zi şi dobândirea
noului statut internaţional de libertate al ţării s-a impus cu mai multă acuitate.39 În
urma acestor mutaţii sub cupola Parlamentului României s-a dat citire, la 8 mai 1877,
Declara ţ iei de independen ţă a ţării, s-au ratificat, în 1920, Actele de unire a Provinciilor istorice române şti cu ţ ara.
Este important de subliniat şi faptul că în perioada primului conflict mondial,
care pentru România a coincis cu Marele R ăzboi al Unităţii Naţionale din 1916-1918,
36 Pentru instituţiile constituţionale şi evoluţia Parlamentului cu aplicabilitate în Transilvania, a se vedea V.D.Firoiu, Istoria statului şi dreptului românesc, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, pag.47 şi 220-228.37 Desbaterile Senatului României, Sesiunea 1864-1865,Bucureşti, 1865, pag.6.38 Ibidem. 39 A se vedea D.Berindei, Societatea românească în vremea lui Carol I (1866-1876), Editura Militar ă, Bucureşti,1992, pag.6.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 35/418
35atâta timp cât, din cauza vicisitudinilor istorice, Camera Deputaţilor şi Senatul au
funcţionat la Iaşi, ele s-au impus în conştiinţa românilor de pretutindeni drept ceea ce
realmente a fost Parlamentul Reîntregirii.40 Prin tot ce a înf ă ptuit, Parlamentul
român întrunit la Iaşi, acest înalt forum al ţării s-a constituit într-o adevărată tribună a
luptei pentru dobândirea deplinei unităţi naţionale. Ulterior, la deschiderea primului
Parlament al României întregite, “ Parlament al sufletului românesc”, cum va fi numit
apoi, Ferdinand avea grijă să releve că “Gândul nostru cel dintâi trebuie să fie la cei
cari, prin truda, prin vitejia şi prin jertfele lor, au luptat pentru întregirea neamului.” 41 Desigur printre cei a căror trudă era evocată în “… ceasul cel mai mare din istoria
noastr ă na ţ ional ă” 42 se aflau şi aceia care, ca reprezentanţi ai naţiuni, au contribuit
prin activitatea desf ăşurată de la tribuna Camerei sau a Senatului la înf ă ptuirea
României noi. Numai prin efortul şi sacrificiile unui întreg neam a fost posibilă
realizarea Marii Uniri, care a fost “… nu o unire teritorial ă , ci o adevărat ă contopire
na ţ ional ă , în care cel mai aspru scrut ător nu poate deslu şi ceea ce a fost şi ceea ce
este.” 43
Prin Constitu ţ ia din 30 iunie 1866 , după cum reiese din art.93, se stabilesc
raporturi de putere limitată ale Parlamentului asupra armatei (Regele este capul
puterii armate).
În perioada ce a urmat imediat Primului R ăzboi Mondial, Parlamentul nou ales
a acţionat îndeosebi pentru consolidarea legislativă şi administrativă a unirii tuturor
provinciilor româneşti cu România şi, în primul rând, pentru adoptarea unei noi
Constituţii, cea din 1923. Consider ăm important de subliniat faptul că în
perioada 1919-1939 Parlamentul României a adoptat un set unitar şi coerent de legi
privind organizarea şi înzestrarea armatei. Şi mai mult decât atât, atunci când se
40 A se vedea Gh.Buzatu,Gh.I.Florescu, Dana Beldiman, Senatul şi idealul unit ăţ ii na ţ ionale în 1916-1918, în Istoria
Senatului României, Editura Regia Autonomă “ Monitorul Oficial ”, Bucureşti, 2004, pag.237.41 Desbaterile Adunării Deputa ţ ilor , Şedinţa din 26 decembrie 1919, pag.284.42 Desbaterile Senatului României, Şedinţa din 1 decembrie 1934, pag.50.43 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 36/418
36dezbătau probleme ale apăr ării ţării, ordinii publice şi siguranţei naţionale
divergentele dintre partide erau trecute pe plan secund sau chiar anihilate44.
Regimurile politice personale din perioada 1938 - 1944, au slă bit regimul
parlamentar prin instituirea preponderenţei Executivului asupra Reprezentanţei Naţionale, afectând principiile democraţiei constituţionale şi tradiţiile parlamentare45.
După 1944, acestea au fost revigorate, dar numai pentru scurtă vreme.
Începând din 1948 Parlamentul României şi întregul sistem constituţional au
cunoscut un regres, ele fiind organizate după modelul socialist. S-a trecut la sistemul
unicameral ce a funcţionat sub denumirea de Marea Adunare Naţională.
Începând cu decembrie 1989 şi, mai ales, după adoptarea în 1991 a noii
Constituţii a României ţara a revenit la tradiţiile sale democratice şi la un Parlament
în plin consens cu standardele statului de drept. Constituţia revizuită din 2003
reflectă şi mai profund acest fapt, deschizând, totodată, calea spre aderarea ţării
noastre la organismele euroatlantice.
O discuţie care s-a purtat de-a lungul timpului este cea referitoare la
organizarea unicameral ă sau bicameral ă a Parlamentului.
În istoria constituţională a poporului român tradiţia fixează o Adunare
unicamerală.46 Ideea unei a doua Camere apare în secolul al XIX-lea prin
Regulamentele Organice dar având un singur rol, cel de alegere a Domnitorului.
Alexandru Ioan Cuza stabileşte prin plebiscit Statutul Dezvolt ător al Conven ţ iei prin
care se prevede organizarea bicamerală a Parlamentului, apărând astfel, după cum am
ar ătat anterior, cea de-a doua Camer ă, Corpul ponderator/Senatul . Constituţiile din
1866, 1923 şi 1938, considerate cele trei Constituţii monarhice, stipulează
bicameralismul . În anul 1946 printr-un act normativ47 a cărui constituţionalitate este
44 A se vedea A.Pentelescu, Probleme ale armatei şi de apărare a ţării în dezbaterea Senatului, în Istoria Senatului României, Editura Regia Autonomă, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2004, pag.325-326.45 Prin Decretul-lege nr.115/1938 privind apărarea ordinii în stat s-au dizolvat toate partidele politice, iar prin
Constitu ţ ia din 1938, art.61, Carol al II-lea a inventat o Adunare a Deputa ţilor constituită din reprezentanţi a treicategorii: agricultori, comercianţi şi ocupaţii intelectuale.46 A se vedea C.Ionescu , Op. cit ., pag.615.47 Decretul Lege nr.2218/15.07.1946 , M.Of., Partea I, nr.161/15.07.1946 şi Ziarul Diplomatic din 13 iulie 1946.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 37/418
37contestată48 s-a renunţat la bicameralism în favoarea unicameralismului, model ce a
fost transpus şi în constituţiile socialiste ulterioare. Senatul – Camera Superioar ă – cu
rol bine definit a fost suprimat pentru nu mai puţin de 44 de ani.
Iniţial, prin Decretul-lege nr.92/1990 şi apoi, în 1991, prin noua Constituţiedemocratică a României s-a revenit la tradiţia bicamerală a Parlamentului. Aprigele
dispute între susţinătorii unicameralismului şi cei ai bicameralismului au sfâr şit prin
victoria adepţilor formei a doua de organizare parlamentar ă, chiar dacă argumente
viabile au fost şi sunt în continuare şi într-o parte şi în alta. Discuţiile au fost reluate
în procesul de revizuire a Constituţiei în anul 2003, dar şi de această dată a fost
victorios bicameralismul, puţin reformat.
Începând cu anul 2005 tema se află iar ăşi în dezbaterea, mai ales a partidelor
politice, dar şi a specialiştilor: istorici, jurişti, politologi. Şi de această dată sunt
argumente de ambele păr ţi. În perspectiva situării noastre tot mai aproape de
democraţiile europene avansate, dar şi în temeiul unei tradiţii româneşti, deja
consacrate, opinăm pentru sistemul bicameral, dar cu o mai mare departajare în viitor
a atribuţiilor şi a competenţelor fiecărei Camere şi cu introducerea votului uninominal pentru senatori şi un număr egal de deputaţi.
1.2. Parlamentul – organul reprezentativ suprem al poporului român
şi unica autoritate legiuitoare a ţării
Transformările deschise în viaţa ţării noastre de Revoluţia din decembrie
1989 au dus implicit la reluarea vieţii parlamentare tradiţionale democratice
româneşti, bineînţeles la noi cote generate de experienţa parlamentarismului modernoccidental. Primul document al Revoluţiei române, “Comunicatul către ţ ar ă al
Consiliului Frontului Salvării Na ţ ionale”, a înscris în cele 10 puncte ale
Programului său, importante idei vizând: reinstaurarea democra ţ iei, eliminarea
vechilor structuri politice, edificarea unui cadru juridic nou, corespunzător
intereselor populare.
48 A se vedea C.Ionescu, Op.cit., pag.616.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 38/418
38 A urmat apoi perioada unor profunde transformări, perioadă care, şi
în domeniul activităţii parlamentare, poate fi împăr ţită în mai multe etape: 1)
Etapa Frontului Salvării Na ţ ionale; 2) Etapa Consiliului Provizoriu de Uniune
Na ţ ional ă; 3) Aplicarea Decretului-lege nr.92/1990, care a oferit cadrul
constitu ţ ional al ţării până la adoptarea Constitu ţ iei; 4) Etapa care a început o
dat ă cu adoptarea Constitu ţ iei din 1991.
În primele trei etape se instaurează progresiv regimul parlamentar
al noii Românii. Pentru început, prin Decretul-lege nr.2 din 27 decembrie 1989
toate noile structuri de stat sunt subordonate Consiliului Frontului Salvării
Na ţ ionale. Preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale avea atribuţii ce
decurgeau în mod firesc din conducerea unor structuri parlamentare, dar şi
atribuţii similare celor pe care le au şefii de stat în regimurile parlamentare.
Prin Decretul-lege nr.81 din 9 februarie 1990 a fost constituit
Consiliul Provizoriu de Uniune Na ţ ional ă , ceea ce a reprezentat în mod
incontestabil un nou pas înainte pe drumul democratizării ţării, al trecerii de la
structurile totalitare la mecanisme democratice, alese în mod liber. NoulConsiliu îşi modifică alcătuirea, organizându-se pe baze paritare, în sensul că
jumătate din numărul membrilor săi proveneau din Consiliul Frontului Salvării
Naţionale iar cealaltă jumătate urma să fie constituită din reprezentanţi ai
partidelor, formaţiunilor politice şi organizaţiilor minorităţilor naţionale,
cooptaţi în Consiliu. Pe bună dreptate aprecia profesorul Ioan Muraru:
“Consiliul Provizoriu de Uniune Na ţ ional ă a lucrat ca un veritabil parlament
adoptând multe decrete-legi de interes major pentru ţ ar ă”.49
Decretul-lege nr.92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a
Preşedintelui României, a fost adoptat ca urmare a unei largi dezbateri publice,
precum şi a consultărilor ce au avut loc cu partidele şi formaţiunile politice.
49 I.Muraru, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Ediţia a VIII-a, Editura ACTAMI, Bucureşti, 1998, pag.113.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 39/418
39 Prin bogatul său conţinut, ca şi prin importanţa prevederilor, Decretul-
lege nr.92/1999 a avut de fapt valoarea unui adevărat act constitu ţ ional .50
Consider ăm important de subliniat faptul că, alături de alte prevederi de
o deosebită importanţă, la art.2 din Decretul-lege nr.92/1990 se stipula: “Guvernarea României se realizează pe baza sistemului democratic pluralist, precum şi a
separa ţ iei puterilor legislativă , executivă şi judecătorească”. Prin acest act
normativ s-a adoptat sistemul parlamentar bicameral, stipulându-se că: “ Adunarea
Deputa ţ ilor şi Senatul se convoacă de drept în prima sesiune, în a 20-a zi de la data
alegerilor”; “Adunarea Deputa ţ ilor şi Senatul, în şedin ţă comună , se constituie de
drept în Adunare Constituant ă pentru adoptarea Constitu ţ iei României”.
Decretul – lege nr.92/1990, deşi s-a referit preponderent la problemele
alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui României, prezintă o însemnătate din cele
mai mari deoarece până la adoptarea Constituţiei României a guvernat cele mai
importante probleme legate de atribuţiile Preşedintelui, competenţele sale şi modul în
care urma să se asigure buna funcţionare a organelor şi instituţiilor de stat. De
asemenea, împreună cu Regulamentele parlamentare – Regulamentul Senatului şi Regulamentul Camerei Deputa ţ ilor , au constituit cadrul juridic fundamental care a
asigurat desf ăşurarea procesului legislativ, dar şi, pe un plan mai larg, afirmarea vieţii
parlamentare româneşti post-decembriste.
În urma alegerilor din 20 mai 1990 s-a constituit noul Parlament al ţării
într-o structur ă bicamerală: Senatul şi Adunarea Deputa ţ ilor .
Activitatea de bază a noului Parlament, pe lângă cea legislativă obişnuită, a fost aceea de elaborare a noii Constituţii din 1991. La 11 iulie 1990,
Senatul şi Adunarea Deputaţilor au adoptat, în şedinţă comună, Hotărârea nr.1/1990,
Regulamentul Adunării Constituante51, creându-se, în acelaşi timp, Comitetul
Adunării Constituante, compus din preşedinţii, vicepreşedinţii şi secretarii celor două
Camere. În acelaşi timp a fost aleasă Comisia de redactare a Proiectului Constituţiei
50 A se vedea V.Duculescu, Constanţa Călinoiu, Georgeta Duculescu, Op,.cit ., pag.416.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 40/418
40României, alcătuită din senatori, deputaţi, exper ţi, specialişti în drept constituţional şi
în alte discipline socioumane. În noua Constituţie s-au reflectat forma republicană de
guvernământ, regimul semiprezidenţial de guvernare, au fost conferite atribuţii
importante executivului etc.
De la constituirea sa din 9 iunie 1990 şi până în prezent Parlamentul
României a adoptat un număr important de legi şi hotărâri, legiferând o arie largă de
relaţii sociale, vizând multiple domenii privind: edificarea statului de drept, trecerea la
economia de piaţă, aderarea la un mare număr de instrumente internaţionale şi la
structurile europene şi euroatlantice, politice, economice şi de securitate.
Sintetizând, putem aprecia că legislaţia adoptată a vizat domenii precum:organizarea şi func ţ ionarea principalelor institu ţ ii ale statului; exercitarea
suveranit ăţ ii na ţ ionale; securitatea na ţ ional ă; economia na ţ ional ă; financiar-bancar;
protec ţ ia mediului; agricultura; administra ţ ia publică; protejarea şi garantarea
drepturilor omului; munca, salarizarea şi protec ţ ia social ă; justi ţ ia; legisla ţ ia penal ă;
legisla ţ ia civil ă; politica externă; învăţământul de toate gradele; sănătatea; cultura.
Pe legislaturi, numeric, Parlamentul României a adoptat legi şi hotărâri,după cum urmează:
● În perioada 9 iunie 1990 – 15 iulie 1992 – 217 legi, în totalitate
promulgate, şi 47 de hotărâri în plenul Parlamentului, 72 de către Senat şi 95 de către
Camera Deputaţilor;
● În a doua legislatur ă (16 octombrie 1992 – 21 noiembrie 1996) –
600 legi, dintre care 537 promulgate şi 99 de hotărâri în plenul Parlamentului, 147 de
către Senat şi 224 de către Camera Deputaţilor;
● În perioada celei de-a treia legislaturi (a doua legislatur ă
constitu ţ ional ă ) 1996 – 2000 au fost adoptate peste 1100 proiecte de legi şi propuneri
legislative, dintre care 850 promulgate, iar dintre acestea aproape 400 au fost legi de
aprobare sau de respingere a unor ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă.
51 Hot ărârea nr.1/1990 privind Regulamentul Adunării Constituante, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.90
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 41/418
41 ● În legislatura a patra 2000 – 2004, au fost adoptate 2493 de
legi şi propuneri legislative.
● În primele şase sesiuni ale legislaturii 2004-2008 au fost
adoptate 1126 de legi şi propuneri legislative, dintre care 708 au fost legi deaprobare sau de respingere a unor ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă.
În ultima legislatur ă încheiată, pe ansamblu, şi de la an la an, a
scăzut numărul de legi pentru aprobarea ordonanţelor de urgenţă şi a
ordonanţelor Guvernului în ponderea legilor adoptate. Astfel, faţă de ponderea
de 70% pe care o aveau proiectele legilor de aprobare a ordonanţelor
Guvernului, în baza unei legi de abilitare în procesul legislativ în anul 2001 şi de51% în anul 2002, în anii 2003 şi 2004 ponderea acestora în totalul iniţiativelor
legislative dezbătute şi votate de Parlament a fost sub 35%. În actuala
legislatur ă a crescut din nou ponderea legilor pentru aprobarea ordonanţelor de
urgenţă şi a ordonanţelor simple la 70%.
Consider ăm că activitatea Parlamentului României după 1990 poate
fi apreciată în mod special pentru munca susţinută, dar mai ales, pentru faptul că această instituţie a fost repusă în drepturile sale naţionale, situându-se ca putere
legislativă demnă de statul român de drept, aflat în plin proces de modernizare şi
în deplin consens cu standardele occidentale în domeniu. Treptat, instituţiile
democratice ale statului, între care Parlamentul ca instituţie fundamentală, au
înregistrat o funcţionare corectă, viabilă, armonioasă şi eficientă.
La fiecare început şi sfâr şit de legislatur ă activitatea parlamentar ă aformat obiectul unor noi reevaluări şi al unei canalizări spre obiectivele pe care
clasa politică le-a considerat importante.52
din 12 iulie 1990.52 Dezbaterile Camerei Deputa ţ ilor , Şedinţa din 18 decembrie 2000. A se vedea în acest sens aprecierea preşedintelui
Camerei Deputaţilor – Valer Dorneanu, în cuvântul rostit la 18 decembrie 2000, cu prilejul începutului legislaturii2000-2004: “ Parlamentul este chintesen ţ a democra ţ iei, temelia şi condi ţ ia oricărui stat de drept. Parlamentul este, înegal ă mă sur ă , purt ătorul de cuvânt al na ţ iunii şi autoritatea supremă care instituie cadrul juridic pentru func ţ ionarea statului”
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 42/418
42
1.3. Parlamentul şi principiul separa ţ iei puterilor în stat
1.3.1. Separa ţ ia puterilor – defini ţ ie, necesitate, începuturi, evolu ţ ie
Separa ţ ia puterilor în stat este acel principiu fundamental în organizarea,
funcţionarea şi activitatea autorităţilor în ansamblul lor, în conformitate cu care
puterea publică se manifestă în deplinătatea şi complementaritatea atributelor
sale prin existenţa puterilor legislativă , executivă şi judecătorească a căror
funcţionare şi exercitare se realizează în mod independent şi egal una faţă de alta
cu posibilităţi de cooperare şi control reciproc.
Separaţia puterilor în stat ca principiu esenţial al concepţiei statului de
drept constituie principalul mecanism de evitare a concentr ării puterii în mâinile
unui deţinător unic, fiind în acelaşi timp principala garanţie a drepturilor şi
libertăţilor individuale. Totodată, este elementul esenţial care guvernează în stat
întreaga organizare politică, raporturile dintre diferitele puteri ale statului,
relaţiile dintre puterea publică şi cetăţeni.
O primă necesitate care determină acest principiu este de ordin funcţionalşi constă în imposibilitatea practică ca exerci ţ iul întregii puteri publice şi al
tuturor func ţ iilor statului modern să revină exclusiv unei singure autorit ăţ i sau
numai unei singure categorii de autorit ăţ i. Această necesitate decurge din faptul
că diversitatea şi volumul sarcinilor ce revin statului contemporan pe ansamblu,
în cele mai variate sectoare ale vieţii sociale, precum şi dimensiunea geografică
a teritoriului şi numărul populaţiei au determinat de-a lungul timpului o creştere
tot mai accentuată a organelor publice din ce în ce mai specializate.
O a doua necesitate a separ ării puterilor ţine chiar de conceptul de
democraţie şi vizează nevoia de a nu mai îng ădui ca la nivelul uneia şi
aceleia şi autorit ăţ i să se concentreze o putere exorbitant ă şi discre ţ ionar ă în a
adopta legi, a le aplica şi la nevoie să judece încălcarea lor .53
53 A se vedea I.Santai, Drept administrativ şi ştiin ţ a administra ţ iei, vol.I, Editura RISOPRINT, Cluj Napoca, 2002, pag.70.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 43/418
43 Principiul separaţiei puterilor în stat, enunţat pentru prima dată de Aristotel
în lucrarea sa “ Politica”, a fost dezvoltat mai târziu cu deosebire de şcoala
dreptului natural (Gratius, Wolff, Puffendorf), iar mai târziu de John Lock,
găsindu-şi însă încununarea în opera lui Montesquieu.
“ Exist ă în toate constitu ţ iile – scria Aristotel – trei elemente în leg ătur ă cu
care un bun legiuitor trebuie să studieze ceea ce este avantajos pentru
fiecare”.
După părerea sa “una dintre acestei trei păr ţ i este aceea care deliberează cu
privire la problemele comune; a doua este aceea care are drept obiect
magistratura…; a treia este aceea care distribuie justi ţ ia.” 54
În pofida diferenţei de redactare faţă de terminologia modernă cu privire la
separaţia puterilor, elaborată de Montesquieu în secolul al XVIII-lea, multe
elemente din gândirea politică a filosofului antic premerg principiul care s-a
încetăţenit ulterior şi este recunoscut astăzi în toate democraţiile moderne: un
corp legislativ, o putere executivă şi un număr de judecători independen ţ i,
chema ţ i să împart ă justi ţ ia, în mod egal, tuturor membrilor cet ăţ ii.
În Anglia, o contribuţie remarcabilă la fundamentarea teoretică a
principiului separaţiei puterilor a adus-o cunoscutul filosof John Locke, în cartea
sa Essay on Civil Governement . Argumentând ideea separaţiei puterilor,
filosoful şi omul de ştiinţă englez sublinia că “tenta ţ ia de a pune mâna pe
putere ar fi prea mare dacă acelea şi persoane care au puterea de a face legile
ar avea în mâini şi puterea de a le pune în executare, deoarece ar putea să se
scutească de a se supune legilor pe care ele le fac.” 55 În consecinţă, după părerea sa, într-un stat bine organizat ar trebui ca puterea de a face legile să fie
încredinţată unei adunări special convocate în acest scop însă, după ce legile au
fost adoptate, adunările ar trebui să se separe şi să se supună legilor pe care le-au
acceptat.
54 Aristotel - Politica, IV.55 Cf.Paul Negulescu, Curs de Drept constitu ţ ional român, editat de Al.Th.Doicescu, Bucureşti, 1927, pag.299.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 44/418
44 Pronunţându-se în sprijinul durabilităţii şi stabilităţii legilor, John Locke
considera că “este de trebuin ţă ca să existe o putere care să vegheze la
executarea legilor ce sunt în vigoare. Astfel puterea legislativă şi puterea
executivă trebuie separate.” El admite totuşi, alături de cele trei puteri ale
statului, care trebuie să existe în mod necesar în orice stat, legislativă , executivă
şi federativă (relaţii externe), şi o a patra putere, denumită “ prerogativă”, care ar
cuprinde toate atribuţiile puterilor, lăsate la discreţia puterii executive, în caz de
pericol.56
Ideile lui Locke au avut o deosebită însemnătate pentru istoria doctrinelor
politice şi au exercitat o influenţă certă în viaţa constituţională a coloniilor
britanice din America de Nord. Ele au fost surse din care s-a inspirat Charles de
Secondat, baron de Montesquieu (1689-1755) atunci când, în cartea sa L’esprit
des lois, a reluat şi a adâncit problema separaţiei puterilor statului, dându-i o
for ţă şi o str ălucire nouă. 57
Reluând şi dezvoltând ideile lui John Locke, Montesquieu afirma că toţi
teoreticienii statului liberal au văzut în principiul separaţiei puterilor mijlocul
eficace de a slă bi atotputernicia statului, împăr ţindu-i atribuţiunile. Pornind de
la ideea că există o înclinaţie naturală a omului care deţine puterea de a abuza de
ea, Montesquieu a dezvoltat principiul că “ puterea trebuie să fie ţ inut ă în frâu
de putere”. În concepţia sa, separaţia puterilor reprezintă singurul mijloc prin
care se poate asigura respectul legilor într-un stat în care este posibilă existenţa
unui guvern legal. Atunci când, în mâinile aceleia şi persoane sau în ale
aceluia şi corp de dreg ători se afl ă întrunite puterea legislativă şi putereaexecutivă , nu exist ă libertate, deoarece se poate na şte teama că acela şi Monarh
sau acela şi Senat să întocmească legi tiranice, pe care să le aplice în mod
tiranic. Nu exist ă , de asemenea, libertate dacă puterea judecătorească nu este
separat ă de puterea legislativă şi de cea executivă. Dacă ea ar fi îmbinat ă cu
puterea legislativă , puterea asupra vie ţ ii şi libert ăţ ii cet ăţ enilor ar fi arbitrar ă ,
56 Ibidem, pag.306 – 307.57 P.Negulescu, Tratat de drept administrativ român, Vol. I, Bucureşti, 1925, pag.167.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 45/418
45căci judecătorul ar putea avea for ţ a unui opresor. Totul ar fi pierdut dacă
acela şi om, sau acela şi corp de frunta şi, fie al nobililor, fie al poporului, ar
exercita aceste trei puteri: pe cea de a face legile, pe cea de a aduce la
îndeplinire hot ărârile ob şte şti şi pe cea de a judeca infrac ţ iunile sau litigiile
dintre particulari.58
Deci, după Montesquieu, în orice stat există trei puteri distincte :
legiuitoare, executivă şi judecătorească, iar aceste trei puteri trebuie să fie
atribuite
unor organe separate şi independente unele de altele. Într-adevăr – spune tot
Montesquieu – având în vedere experienţa că orice om care are o putere este
înclinat să abuzeze de ea, este necesar să se găsească un mijloc pentru a se
stabili această tendinţă inerentă naturii umane. Pentru Montesquieu, acest mijloc
este uşor de identificat dacă se ţine seama de faptul că „ pentru a nu se putea
abuza de putere, trebuie ca prin a şezarea lucrurilor puterea să oprească
puterea.” 59
Principiul separaţiei puterilor a fost dezvoltat ulterior şi de Jean Jaques
Rousseau, dar filosoful francez foloseşte o logică diferită, considerând că
puterea legislativă se confundă cu însăşi suveranitatea şi nu poate fi exercitată
decât de întreaga naţiune. În opinia sa, puterea executivă este competentă numai
să emită acte particulare, care trebuie să rezulte din aplicarea măsurilor generale
adoptate de puterea legislativă. “ El nu poate concepe însă independen ţ a puterii
executive, căci aceasta este supusă puterii legislative, ale cărei ordine le
execut ă şi care o supraveghează , spre a vedea cum î şi îndepline şte atribu ţ iile fixate de dânsa.” Jean Jaques Rousseau mai scria că “ Principiul vie ţ ii politice
st ă în autoritatea suverană: Puterea legiuitoare este inima statului. Puterea
executivă este creierul care pune toate păr ţ ile în mi şcare... Nu prin legi
d ăinuie şte un stat, ci prin puterea sa legiuitoare." 60
58 A se vedea Montesquieu, Despre spiritul legilor , Editura Ştiinţifică, Bucureşti, pag. 192-207.59 A se vedea şi C.Monac, St ările excep ţ ionale, Editura Forum,Bucureşti, 2000, pag.27-28.60 A se vedea P.Negulescu,G.Alexianu, Tratat de drept public, Bucureşti, 1934, pag.244.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 46/418
46 Din punct de vedere juridic principiul separaţiei puterilor a fost consacrat în
numeroase documente de drept constituţional. Acest principiu şi teorie a stat la
baza Constitu ţ iei Statelor Unite ale Americii de Nord din 1787 şi a constituţiilor
diferitelor state care alcătuiesc această federaţie, iar art.16 al Declara ţ iei
franceze a drepturilor omului şi cet ăţ eanului l-a ridicat la rangul de principiu
esenţial al oricărei constituţii. Ca urmare, atât Constitu ţ ia franceză din 1791, cât
şi constituţiile franceze ulterioare şi numeroase constituţii din întreaga lume s-au
călăuzit în reglementările lor după acest principiu. În acest sens, unul dintre
părinţii actualei Constituţii a Statelor Unite, James Madison, ar ăta că
cumularea tuturor puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în
aceleaşi mâini, indiferent dacă acestea apar ţin unei singure persoane, unor puţini
sau la mai mulţi, sau dacă aceasta (cumularea) este ereditar ă, autonumită sau
electivă, poate fi considerată în mod justificat ca fiind adevărata definiţie a
tiraniei.61
În multe constituţii moderne principiul separaţiei puterilor este consacrat
expres, cum ar fi : Constitu ţ ia Cantonului Jura din Elve ţ ia (art.55), Constitu ţ ia
Republicii Moldova din 28 iulie 1994, care dispune în art.6 că “ puterile
legislativă , executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în
exercitarea prerogativelor ce le revin”. De asemenea, referiri la puterile statului
se regăsesc în Constituţiile Germaniei, Spaniei, Belgiei, Danemarcei, Greciei,
Finlandei, Italiei, Portugaliei şi altor state şi , după cum am ar ătat, în
Constitu ţ ia S.U.A.
În ceea ce priveşte România, Conven ţ ia de la Paris din 1858 precum şiConstitu ţ iile din 1866 şi 1923 au adoptat principiul separaţiei puterilor statului.
Toate constituţiile menţionate au plecat de la premisa că statul îndeplineşte
trei activităţi principale:
61 Respectfully Quoted, A Dictionary of Quotations.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 47/418
47 ● func ţ ia legislativă – prin care se înţelege activitatea statului ce are ca
obiect stabilirea de norme generale, de conduită umană, obligatorii şi de aplicare
repetată;
● func ţ ia executivă – care asigur ă bunul mers al vieţii publice prin
organizarea aplicării legilor şi prin punerea lor în executare la cazurile concrete,
cu posibilitatea de a se recurge, dacă este necesar, la for ţa de constrângere a
statului;
● func ţ ia judecătorească – adică activitatea de pedepsire a infracţiunilor
şi de soluţionare cu putere de a decide legal, în cadrul unei proceduri publice şi
contradictorii, a legilor juridice.
Aceste constituţii au prevăzut, totodată, că fiecare din funcţiile statului sunt
încredinţate unor organe distincte şi independente unul faţă de celălalt, în sensul
că ele acţionează f ăr ă vreun amestec din partea unui alt organ de stat, iar
între ele
există raporturi bine stabilite. Dar, în acelaşi timp, ele fiind silite să funcţioneze,
vor trebui să acţioneze de comun acord.
Constituţiile care au pus la baza lor principiul separaţiei puterilor statului
au fost preocupate să găsească nu numai modalităţi pentru menţinerea unui
echilibru între aceste puteri, “ puterea să oprească puterea”, dar şi diverse “ frâne
şi contragreut ăţ i, chemate să înl ăture pericolul unei alunecări spre adoptarea
de mă suri tiranice”.62
Constitu ţ ia României din 1991, chiar dacă nu stipula expres prin conţinut,
reflecta clar principiul separaţiei puterilor, însă Constitu ţ ia revizuit ă din 2003,
la art.1 alin.(4) consacr ă expres principiul separaţiei puterilor: “Statul se
organizează potrivit principiului separa ţ iei şi echilibrului puterilor – legislativă ,
executivă şi judecătorească – în cadrul democra ţ iei constitu ţ ionale” 63.
62 A se vedea T.Dr ăganu, Introducere în teoria şi practica statului de drept , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991,
pag.31.63 Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, elaborată în baza modificării şi completării Constitu ţ iei din 1991, prin Legea de revizuire a Constitu ţ iei României nr.429/2003, aprobată prin Referendum naţional şi publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr.758 din 29 octombrie 2003.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 48/418
48Legiuitorul a avut apoi în vedere, pe tot parcursul legii fundamentale, acest
echilibru instituţional al autorităţilor publice şi un regim semiprezidenţial, foarte
aproape de modelul francez. Astfel, preşedintele apare ca un organ tot atât de
reprezentativ ca şi Parlamentul şi cu o autoritate de aceeaşi mărime, fiind ales
prin vot universal, egal, direct şi secret.
În cadrul structurilor instituite de Constitu ţ ia României, autorităţi publice
ca Parlamentul, Guvernul, Pre şedintele Republicii sau Justi ţ ia, au o
individualitate distinctă şi o independenţă funcţională, concretizate în atribuţiile
lor.
Separaţia puterilor, ca modalitate de democratizare a vieţii politice şi
funcţionarea practică a structurilor create de ea depind în mare măsur ă de jocul
for ţelor politice şi sociale chemate să le dea viaţă. Conţinutul acestor structuri va
putea evolua, într-un sens sau altul, în funcţie de raporturile ce se nasc între
aceste for ţe, în orice moment al funcţionării statului de drept.
Regimurile politice totalitare de toate nuanţele au criticat principiul
separaţiei puterilor, susţinând că de fapt puterea ar fi “unică” şi că ea ar apar ţine
poporului şi, în consecinţă, nu ar putea în nici un caz să fie divizată. În realitate
însă prin ignorarea voită a principiului separaţiei puterilor şi prin eliminarea sa
practică din
constituţiile fostelor state socialiste a fost favorizată concentrarea puterii în
mâinile unor persoane şi negarea practică a oricăror mecanisme de conducere
colectivă. Principiul “unicit ăţ ii” puterii a netezit nu numai calea unor dictaturi,
dar a şi subordonat practic întregul sistem al organizării politice dominaţiei unuisingur partid, împrejurare ce a avut ca efect lichidarea opoziţiei politice, negarea
principiilor pluralismului şi, în final, îndepărtarea de la marile principii
democratice ale dreptului constituţional, validate de o întreagă experienţă
istorică.
Revenirea la democraţie a ţărilor din Europa Centrală şi de Est a impus tot
mai mult “reabilitarea” principiului separaţiei puterilor, recunoaşterea utilităţiisale ca un principiu fundamental de organizare politică şi de drept constituţional
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 49/418
49şi, totodată, premisa aşezării întregii vieţi sociale pe principii umaniste şi
democratice.
În cadrul separaţiei puterilor, parlamentele ocupă un rol dintre cele mai
importante, rol care s-a accentuat şi diversificat în decursul timpului, pe măsura
evoluţiei societăţilor democratice.
Aşa cum se cunoaşte – şi aşa cum s-a ar ătat în cadrul paragrafului
precedent,– în cadrul separaţiei puterilor în stat, parlamentele lumii au o lungă
şi fr ământată istorie. De la primele adunări consultative pe “ st ări”, convocate de
monarhi pentru a stabili plata impozitelor, până la marile parlamente moderne,
ale căror dezbateri şi hotărâri stârnesc interesul lumii întregi, instituţia
parlamentar ă a cunoscut o îndelungată istorie. Au fost, desigur, parlamente
obediente, care s-au transformat în adevărate anexe ale puterii executive, dar şi
parlamente revolu ţ ionare, care au cerut socoteală regilor, ori au impus
adoptarea unor documente programatice, cum a fost Declara ţ ia drepturilor
omului şi cet ăţ eanului, în timpul Revolu ţ iei Franceze.
1.3.2. Principiul separa ţ iei puterilor în democra ţ iile moderne
Chiar şi în democraţiile moderne modul de manifestare practică a
principiului separaţiei puterilor în stat cunoaşte forme diferite. Practic nu se
întâlnesc două state în care modalităţile concrete de separare sau distribuire a
funcţiilor legislativă, executivă, judecătorească să se repete într-o formă
identică.
Şi în cadrul aceluiaşi stat, în condiţiile în care prevederile constituţionalecare reglementează distribuirea atributelor de putere au r ămas neschimbate, s-au
constatat modificări ale raportului între puteri, în beneficiul uneia sau alteia
dintre ele. Astfel, în practica constituţională a Statelor Unite ale Americii,
raporturile dintre puteri, îndeosebi dintre puterea executivă şi cea legislativă,
cunosc o evoluţie distinctă în fiecare legislatur ă sau mandat prezidenţial.
Ambele puteri – legislativă şi executivă – exercită aşa-zisele puteri enumerate (cele expres stipulate în Constituţie) şi puteri subîn ţ elese (acele prerogative care
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 50/418
50ţin de natura funcţiei legislative sau executive). În ceea ce priveşte sursa
puterilor subînţelese (implicite) aceasta este interpretarea diferitelor texte din
Constituţie.64
Pe de altă parte, în Europa, după al doilea r ăzboi mondial, parlamentele au
reunit o multitudine de for ţe politice care îşi cuceriser ă legitimitatea popular ă în
lupta împotriva Germaniei naziste. Într-un astfel de parlament multicolor, f ăr ă
nici o majoritate absolută în arena parlamentar ă se desf ăşurau diverse jocuri
politice, iar guvernarea era greoaie.
În ceea ce priveşte Fran ţ a, prin Constituţia din 1958 s-au găsit o serie de
mecanisme pentru a diminua atotputernicia Parlamentului, urmând segmentarea
forului legislativ într-o majoritate parlamentar ă stabilă şi opoziţie. Pentru
echilibru, s-a amplificat dreptul parlamentarilor de informare şi de control
asupra membrilor Guvernului, precum şi influenţa lor asupra deciziei luate de
puterea executivă. Cu toate acestea, în prezent, se consider ă că rolul puterii
executive este primordial faţă de cel al puterii legislative.
Dar, pe de altă parte, se apreciază că, deşi parlamentele din diferite state
întreprind eforturi pentru contrabalansarea puterii executivului, r ămâne o
constantă a activităţii de conducere politică trecerea pe plan secund a competiţiei
(raporturilor) între legislativ şi executiv, corespunzător mecanismelor separaţiei
puterilor şi evidenţierea, în schimb, a confruntării între Guvern şi societatea
civilă, în special sindicate şi partide neparlamentare, care pretind că exprimă
nemulţumirile electoratului, a unor segmente socioprofesionale ale populaţiei
faţă de anumite obiective ale programului de guvernare sau măsuriguvernamentale nepopulare.65
Asistăm astfel la o luptă politică prin care se contestă legitimitatea
Guvernului, care nu mai are în centru Parlamentul ce ofer ă un cadru democratic
de negocieri şi soluţionarea conflictelor între majoritatea parlamentar ă şi
opoziţie, locul său fiind luat de grupuri de interese, sindicate, formaţiuni politice
64 A se vedea C. Ionescu, Op.cit ., pag.245.65 Ibidem, pag.248.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 51/418
51nereprezentative ce au ca scop r ăsturnarea Guvernului f ăr ă recurgerea la forma
parlamentar ă a moţiunii de cenzur ă.66
Faţă de această situaţie, în doctrina juridică românească se afirmă că în
zilele noastre accentul nu se pune pe separa ţ ia puterilor, ci pe colaborarea
lor”. 67
Încă din 1926 mari specialişti în drept constituţional, precum Barthélémy şi
Duez, remarcau că, din păcate, principiul separaţiei puterilor a suferit, în
semnificaţia sa exactă, o dublă alterare: 1) este exagerat sub influen ţ a spiritului
logic; 2) este deformat sub influen ţ a spiritului juridic.68
Un alt punct de vedere este cel al unui constituţionalist francez care
subliniază că se constată un decalaj important între „declinul ” teoriei trinităţii
puterilor, ce pierde progresiv din for ţe şi din valoarea sa explicativă pentru că ea
nu mai corespunde realităţii, şi percepţia ei de către opinia publică, care continuă
să creadă însă, respectiv de către clasa politică care continuă să o invoce.69
Referindu-se la distincţia dintre organele legislative şi cele executive,
acelaşi autor, pe aceasta o consider ă „ piatra unghiular ă a dreptului public
contemporan” dar şi „ piatra unghiular ă a structurii puterii publice”.70 Şi mai
subliniază că în concepţia teoreticienilor actuali, adevărata divizare nu constă
între puterea de a face legea şi cea de a o executa ci, pe de o parte, între puterea
ce apar ţine organelor executive de a conduce politica naţională utilizând în acest
sens aparatul administrativ de care dispun şi, pe de altă parte, libertatea lăsată
organelor deliberative (parlamentelor) de a controla acţiunile guvernului.71
Pe de altă parte, după aprecierea unui reputat profesor şi autor român principiul separa ţ iei puterilor nu a dispărut, dar aplicarea lui pe plan juridic se
66 Mişcările greviste din Franţa din decembrie 1995, declanşate de sindicate şi sprijinite de partidele politice destânga sunt o dovadă a “mut ării” luptei politice din Parlament pe str ăzi. A se vedea C.Ionescu, Op.cit ., pag.248.67 A se vedea I.Deleanu, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Tratat, vol.I, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1996, pag.82.68 Barthélémy et Duey, Précis élémentaire de droit constitutionel , Paris, 1926, pag.152.69 P.Pactet, Institutions politique, Droit constitutionnel , 9e edition, Masson, Paris, 1989, pag.113.70 Ibidem. 71 Ibidem, pag.114.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 52/418
52 pliază azi la comandamente politice pe care Montesquieu nu le putea avea în
vedere la data conceperii teoriei sale.72
Analiza practicii regimurilor constituţionale care îşi revendică existenţa şi
funcţionarea din principiul separaţiei puterilor în stat reflectă faptul că niciodată
această separaţie nu a fost perfectă. Chiar şi atunci când separaţia se doreşte a fi
una rigidă, specifică regimurilor prezidenţiale, nu este posibil funcţionarea
puterilor în stat în afara controlului reciproc, ca să nu mai vorbim de sistemele
politice parlamentare situaţie în care colaborarea puterilor este mai mult decât
evidenţă iar între executiv şi legislativ există cele mai largi punţi de comunicare,
putând astfel vorbi mai degrabă de o puternică interferenţă a unor funcţii statale,
decât de o separaţie a puterilor în stat. Pe acest fond în teoria şi practica
activităţii statale a apărut ideea colabor ării şi a echilibrului puterilor în stat care
se opun separ ării rigide a acestora.
Deci este incontestabil faptul că întreg parcursul dezvoltării sociale a fost
însoţit de evoluţia firească a principiului separaţiei puterilor în stat, care astăzi
presupune o abordare teoretică şi practică tot mai complexă şi mai obiectivă. Nu
putem vorbi astăzi de separaţia puterilor f ăr ă a lua mereu în consideraţie
echilibrul ,73 interferen ţ a, colaborarea acestora, într-un context social complex,
determinat de multipli factori interni şi internaţionali.
În concluzie, apreciem că atingerea obiectivului propus prin lucrarea de
faţă – analiza mecanismului raporturilor dintre Parlament şi autorit ăţ ile
administra ţ iei publice din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale - presupune cu claritate
şi stringenţă evidenţierea continuă a locului şi rolului Parlamentului de instituţiefundamentală în statul de drept cu accent pe coordonatele sale de parte implicată
în raporturile analizate.
72 A se vedea I.Vida, Puterea executivă şi administra ţ ia publică, Editura Regia Autonomă Monitorul Oficial ,Bucureşti, 1994, pag.2773 În Constituţia României este consacrat principiul „ separa ţ iei şi echilibrului puterilor”. A se vedea Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, art.1 alin.(4).
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 53/418
53CAPITOLUL II
PARLAMENTUL – SUVERANITATEA ŞI SECURITATEA NAŢIONALĂ
A ROMÂNIEI
2.1. Parlamentul - organism de suveranitate na ţ ional ă a poporului român
2.1.1. Poporul – titular absolut al suveranit ăţ ii
Suveranitatea reprezintă acea calitate a puterii de stat în temeiul căreia
această putere are vocaţia de a decide în numele poporului său, f ăr ă nici o imixtiune, în
toate treburile interne şi externe, cu respectarea suveranităţii celorlalte state, precum şi a
principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional. Rezultă că
suveranitatea implică interacţiunea a două componente esenţiale inseparabile ce se
condiţionează reciproc : suprema ţ ia puterii de stat şi independen ţ a acestei puteri .74
Altfel spus, suveranitatea este “interioar ă” şi “exterioar ă” sau, în fine, se
poate vorbi despre “ suveranitatea în stat ” şi “ suveranitatea statului”. Suprema ţ ia puterii
sau “ suveranitatea în stat ” exprimă dreptul puterii de stat de a decide, f ăr ă nici un fel de
îngr ădire din partea altor “ puteri sociale”, în toate problemele ce ţin de guvernarea
statală. Independen ţ a puterii exprimă plenitudinea şi necondiţionarea aceloraşi
prerogative pe plan extern.75
Teoriile juridice şi politice moderne recunosc unei singure autorit ăţ i –
poporul – calitatea de titular absolut al puterii (suveranit ăţ ii). Toate celelalte institu ţ ii
sau autorit ăţ i, puteri publice, primesc exerci ţ iul puterii sau ale unor func ţ ii ale puterii
numai prin delega ţ iune…76.
Deci suveranitatea naţională, ce apar ţine poporului şi se manifestă catr ăsătur ă definitorie a puterii de stat, se realizează numai într-un cadru temeinic organizat
de conducere a societăţii. Acest cadru organizat este statul ca fenomen social
74 În literatura juridică se subliniază faptul că definirea conţinutului suveranităţii prin supremaţie şi independenţă nuînseamnă divizarea suveranităţii în păr ţi distincte, de sine stătătoare, deoarece o asemenea împăr ţire ar avea uncaracter artificial faţă de caracterul unic şi indivizibil al suveranităţii. A se vedea în acest sens I.Muraru Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Editura ACTAMI, Bucureşti, 1997, pag.141.75 A se vedea I.Deleanu, Constitu ţ ia României – comentat ă şi adnotat ă, Regia Autonomă “ Monitorul Oficial ”,
Bucureşti, 1992, pag.10-11. 76 A se vedea I.Muraru,Simina Tănăsescu, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Ediţia a IX-a revăzută şicompletată, Bucureşti, Editura “ Lumina Lex”, 2001, pag.447.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 54/418
54instituţional, ca mod de organizare şi de manifestare a puterii publice şi care o exercită
pe aceasta prin “delega ţ iune” de la popor.
Consider ăm această subliniere foarte importantă, ea fiind stipulată cu
claritate în art.2 alin.(1) al Constituţiei României:“(1) Suveranitatea na ţ ional ă apar ţ ine poporului român, care o
exercit ă prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice
şi corecte, precum şi prin referendum.”
Legea noastr ă fundamentală face în acest caz şi o precizare de esenţa
democraţiei constituţionale ce vizează constituirea organelor reprezentative prin
alegeri libere, periodice şi corecte. Făr ă astfel de alegeri organele reprezentative nu
ar mai fi ale poporului ci, dimpotrivă, suprapuse lui. “ Într-o societate democratică
statul întotdeauna iese din urne”. 77
În aliniatul (2) din acelaşi articol, Legea noastr ă fundamentală stipulează:
“(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în
nume propriu.”
Această precizare este în strânsă legătur ă cu articolul 3 din „ Declara ţ ia
francez ă a drepturilor omului şi cet ăţ eanului ” din 1789, care precizează:
“ Principiul oricărei suveranit ăţ i rezid ă în mod esen ţ ial în na ţ iune. Nici un corp,
nici un individ nu pot exercita o autoritate care nu emană în mod expres de la
aceasta.”
Problema care se pune este prin ce mecanisme şi proceduri trebuieinstituite autorităţile politice astfel încât ele să “emane în mod expres” de la naţiune
şi să reprezinte voinţa membrilor săi ? Acestea nu pot fi decât organismele de
suveranitate naţională clădite de-a lungul evoluţiei societăţii. Aceste organisme
exercită puterea în limitele competenţelor ce le sunt atribuite, iar relaţia de putere
devine acum o relaţie bine definită prin dispoziţii constituţionale.
77 A se vedea M.Constantinescu, I.Muraru, A.Iorgovan, Revizuirea Constitu ţ iei României, Explica ţ ii şi comentarii,Editura Rosetti, Bucureşti, 2003, pag.8.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 55/418
55 În temeiul prevederilor constituţionale, organismele de suveranitate
na ţ ional ă , alese, ale poporului român sunt Parlamentul bicameral – Senatul şi Camera
Deputa ţ ilor, precum şi Pre şedintele României.
În cadrul organismelor amintite, Parlamentul ocupă locul central. Iar for ţasistemului parlamentar constă desigur în principiul suveranit ăţ ii na ţ ionale, în ideea că
Parlamentul reprezintă poporul, iar parlamentarii sunt delegaţii săi, care nu pot delega,
în nici un caz, prerogativele lor unor funcţionari ai statului. Principiul cunoscut încă din
dreptul roman, “delegata potestas non delegatur ” este pe deplin valabil şi azi. El, în
esenţă, se opune transmiterii oricăror prerogative parlamentare către alte instituţii de
unde şi fundamentul drepturilor şi prerogativelor parlamentarilor, independenţa de care
ei se bucur ă pentru înf ă ptuirea mandatului lor.
În această ordine de idei, în mod inspirat, sublinia, la timpul său, filosoful
şi omul politic irlandez Edmund Burke (1729-1797) : “Parlamentul nu este un congres
de ambasadori care exprimă interese diferite şi ostile, pe care fiecare urmăre şte să le
pă streze… Parlamentul este adunarea deliberativă a unei singure na ţ iuni, având un
singur interes, ca un întreg…”
78
Revigorarea ideii democratice şi eşecul formelor de guvernare totalitar ă au
demonstrat, f ăr ă putinţă de tăgadă, valoarea Parlamentului ca instituţie a statului de
drept, for ţa şi viabilitatea acestuia, ca exponent şi garant al suveranit ăţ ii na ţ ionale.
Parlamentele reprezintă astăzi în lume cele mai largi forumuri democratice de
reprezentare naţională, de dezbatere, laboratoare eficiente de elaborare a legilor, factori
de r ăspundere ai vieţii publice, elemente de contrapondere faţă de orice tentative de adiminua drepturile democratice.
Evoluând în mod firesc, odată cu transformările survenite în viaţa politică
importanţa Parlamentului, de reprezentant al suveranităţii poporului, s-a impus cu cea
mai mare vigoare, parlamentele hotărând asupra problemelor de fond ale ţărilor, asupra
soartei guvernelor, asupra utilităţii unor măsuri politice, formulând întrebări, deseori
78 Cf.Robert Andrews, The Concise Columbia Dictionary of Quatations.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 56/418
56incomode, la adresa Executivului, f ăr ă a mai vorbi de faptul că în unele sisteme politice
(regimurile parlamentare) parlamentele pot desemna şi pot demite pe însuşi şeful
statului.
Evoluţia istoriei şi vieţii politice şi juridice româneşti atestă că poporulromân a fost şi r ămâne un popor european cu voinţă integrată în istoria Europei. Din
spiritualitatea noastr ă nu au dispărut niciodată tradiţiile democrat-parlamentare,
constituţionale, înr ădăcinate şi experimentate de-a lungul istoriei noastre naţionale
moderne.
Căutând permanent forme şi principii juridice care să corespundă activităţii
şi vieţii lor parlamentare, propriei spiritualităţi, dar în pas cu evoluţiile acestora lanivelul ţărilor europene avansate, românii au devenit – după expresia lui Mihail
Kogălniceanu – o naţiune respectată, preocupată permanent de suveranitatea sa
naţională, iar în constelaţia statelor Europei o “na ţ ie care î şi are con ştiin ţ a drepturilor
sale şi curajul de a le apăra”. De aici şi marea înclinaţie a românilor spre viaţa şi
cultura juridică, spre un parlamentarism modern. Aceste preocupări au fost manifestate
încă de la începutul epocii moderne şi concretizate sub forma elabor ării şi aplicării unorlegiuiri care să dea viaţă celor mai importante şi perene valori şi tradiţii, ce au influenţat
şi determinat continuitatea poporului nostru şi întreaga lui evoluţie în spaţiul european.
Ca acte de importanţă deosebită pentru suveranitatea naţională, sub cupola
Parlamentului României s-a dat citire, la 9 mai 1877, Declara ţ iei de independen ţă a
ţării, s-au ratificat, în 1920, Actele de unire a provinciilor istorice române şti cu Ţ ara
ş.a.După anul 1989, prin revenirea ţării la tradiţiile sale parlamentare, la
bicameralism, instituţia Parlamentului în România a cunoscut neîndoielnic o serioasă
revitalizare, o schimbare de substanţă a conţinutului său şi bineînţeles un loc şi un rol
foarte bine definite în noul cadru constituţional al separaţiei puterilor în statul român de
drept. Potrivit Constituţiei art.61 alin.(1) “Parlamentul este organul reprezentativ
suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.”
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 57/418
57 Totodată, în urma eforturilor parlamentare de modernizare a legislaţiei,
Constituţia României numită, pe bună dreptate, şi “constitu ţ ie europeană”, se
caracterizează printr-o reală modernitate şi din punctul de vedere al încorpor ării în
cuprinsul său a unor principii şi norme ce reuşesc să caracterizeze şi să definească
elementele fundamentale caracteristice ale statului român de drept. Între acestea
“ suveranitatea” ocupă un loc deosebit de important, fapt pentru care chiar la
începutul Legii noastre fundamentale se stipulează: “România este stat na ţ ional,
suveran şi independent, unitar şi indivizibil.” 79
Ca organism de suveranitate naţională, potrivit prevederilor Constituţiei
şi legislaţiei electorale, Parlamentul României , compus din Camera Deputa ţ ilor şi
Senat , este ales pentru un mandat de 4 ani prin vot universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat. În baza normelor legale de reprezentare numărul senatorilor este mai
mic decât cel al deputaţilor, 137 faţă de 332 (în actuala legislatur ă)80. De asemenea
Constituţia stabileşte limita minimă de vârstă pentru candidaţii la funcţiile de
senatori – 33 de ani, deputaţi - 23 de ani. Chiar dacă atribuţiile şi prerogativele celor
două Camere sunt considerate aproape identice, apreciem că această diferenţiere de
vârstă, alături de altele la care ne vom referi pe parcursul lucr ării dau o conotaţie în
plus locului şi rolului Senatului în realizarea suveranităţii naţionale a României.
Organizarea şi funcţionarea internă a fiecărei Camere parlamentare sunt
stabilite prin Regulamente proprii, ceea ce consacr ă autonomie fiecăruia dintre
Corpurile legiuitoare şi a acestora faţă de alte autorităţi ale puterii statale.
Regulamentele Camerelor, dând curs prevederilor constituţionale, sunt documente
cu valoare normativă pentru toate aspectele ce privesc organizarea, funcţionarea,
activitatea curentă a acestui for legislativ, precum şi întreaga activitate a senatorilor
79 A se vedea Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, art.1 alin.(1).80 Este vorba de legislatura 2004-2008.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 58/418
58şi deputaţilor de reprezentanţi ai poporului în exercitarea suveranităţii naţionale.81
În ceea ce priveşte actele de major ă importan ţă pentru suveranitatea
na ţ ional ă a României, adoptate sub cupola Parlamentului României, în perioada de
după constituirea noului Parlament bicameral din 1990, cele mai semnificative leapreciem ca fiind:
Constitu ţ iile din 1991 şi 2003; Declara ţ ia Camerei Deputa ţ ilor privind
integrarea României în structurile politice, strategice şi economice euroatlantice,
din 12 iunie 1995; Declara ţ ia Senatului României privind integrarea ţării în
structurile politice, strategice şi economice euroatlantice din 15 iunie 1995;
Mesajul Pre şedintelui României şi Hot ărârea Parlamentului nr.36 din 18decembrie 2001 de aprobare a Strategiei de Securitate Na ţ ional ă; Mesajul
Parlamentului nr.1 din 10 aprilie 2002 privind aderarea României la NATO;
Declara ţ ia Parlamentului nr.2 din 25 noiembrie 2002 cu privire la invitarea
României de a începe negocierile de aderare la NATO; Legea nr.22 din 1 martie
2004 pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord; Declara ţ ia
Senatului României din 1 aprilie 2004 cu privire la admiterea oficial ă a ţăriinoastre în Alian ţ a Nord-Atlantică; Hot ărârea Parlamentului nr.10 din 13 mai 2004
pentru aprobarea Cartei Albe a securit ăţ ii şi apăr ării na ţ ionale a Guvernului.
2.1.2. Func ţ iile Parlamentului ca organism de suveranitate na ţ ional ă
Parlamentul, ca organism de suveranitate naţională, îşi exercită mandatul
său în acest sens prin funcţiile pe care le îndeplineşte:
a) func ţ ia legislativă 82 are ca temei constituţional art.61 alin.(1) din
Constituţia României: “(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al
poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.”
81 A se vedea Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr.28 din 24 octombrie 2005, publicat înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr.948 din 25 octombrie 2005 şi Regulamentul Camerei Deputa ţ ilor adoptat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8/1994. După modificările ulterioare a fost republicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.51 din 31 ianuarie 2001. Modificat iar prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.23 din 11noiembrie 2003. Republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1030 din 8 noiembrie 2004. Modificat şicompletat din nou prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.34 din 25 octombrie 2005, hotărâre publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr.950 din 26 octombrie 2005.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 59/418
59 Această funcţie prezintă o importanţă cu totul excepţională deoarece prin
intermediul său sunt elaborate normele de drept ce constituie reguli de conduită
obligatorii pentru toţi cetăţenii ţării. Legiferarea este deci împuternicirea
primordială a Parlamentului, acesta fiind structura puterii statale care adoptă
normele din vârful ierarhiei legislative: Constitu ţ ia, legile organice, legile ordinare,
hot ărârile de importan ţă major ă. 83
Într-o altă viziune putem aprecia că funcţia legislativă înseamnă edictarea de
norme juridice, obligatorii pentru executiv iar, în caz de litigii şi pentru puterea
jurisdicţională.
Exprimându-şi opinia asupra practicii concrete de realizare, un reputat
teoretician şi practician al „ Dreptului parlamentar ”,84 profesorul Ioan Vida, sublinia
că în rândul func ţ iilor parlamentare… func ţ ia legislativă are ponderea cea mai
important ă. De aceea, aceast ă func ţ ie, al ături de celelalte, este supusă unui set de
reguli constitu ţ ionale şi regulamentare, care-i facilitează realizarea, într-un mediu
adesea ostil la disciplină , concretizat prin dispute politice, prin interese
contradictorii, prin opinii şi luări de pozi ţ ie diferite, izvorâte din confruntarea
dintre majoritate şi opozi ţ ie.85
În precizarea importanţei şi rolului funcţiei legislative a Parlamentului,
consider ăm importantă şi aprecierea din doctrina de specialitate, potrivit căreia
activitatea legislativă are o importanţă definitorie în caracterizarea Parlamentului
având în vedere atât faptul că legea este în fruntea ierarhiei izvoarelor de drept, cât
şi în considerarea creşterii f ăr ă precedent a numărului şi complexităţii legilor în
societatea modernă, ceea ce a avut ca urmare o evoluţie importantă a condiţiilor de
82 A se vedea Irina Moroianu-Zlătescu, Func ţ ia legislativă a Parlamentului, Institutul Român pentru DrepturileOmului, Bucureşti, 1996.83 A se vedea V.Duculescu, Constanţa Călinoiu, Georgeta Duculescu, Tratat de teorie şi practică parlamentar ă,vol.I, Editura “ Lumina Lex”, Bucureşti, 2001, pag.71.84 În literatura de specialitate din ţara noastr ă, din ultimii ani, Dreptul parlamentar este recunoscut unanim ca avândun loc bine stabilit în cadrul sistemului de drept românesc,ca subramur ă a Dreptului constituţional. El este consecinţaformării parlamentelor în sensul modern al termenului şi, pentru noi, a evoluţiei parlamentarismului românesc dedupă 1989. A se vedea în acest sens: I.Muraru, M.Constantinescu, Drept parlamentar românesc,Editura Gramar,Bucureşti, 1999; M.Constantinescu, M.Amzulescu, Drept parlamentar , Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2004; V.D.Zlătescu, Introducere în legistica formal ă, Bucureşti, Editura Romprint, 1995; I.Vida, Procedura legislativă, Parlamentul României,Bucureşti, 1999; I.Vida, Manual de legistică formal ă. Introducere întehnica şi procedura legislativă, Bucureşti, Editura „Lumina Lex, 2000; ş.a.85 A se vedea I.Vida, Procedura legislativă, Parlamentul României, Bucureşti, 1999, pag.50.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 60/418
60exercitare a funcţiei legislative a statului. De aceea, modul în care ea se exercită este
semnificativ pentru întreaga competenţă constituţională a Parlamentului. 86
În literatura de specialitate funcţia legislativă a Parlamentului este prezentată
ca având câteva tr ă sături distincte, astfel:
● este o funcţie primordial ă şi prioritar ă, deoarece ea dă conţinut şi defineşte
Parlamentul ca putere legislativă în stat şi are precădere asupra celorlalte funcţii ale
acestuia;
● are un caracter complex; ea cuprinde o multitudine de activităţi şi
proceduri parlamentare ce se desf ăşoar ă pe parcursul mai multor etape, presupune
participarea unor diverse forumuri parlamentare (Birourile permanente, Comisiile
parlamentare, plenul fiecărei Camere, dacă este cazul, şedinţa comună a celor două
Camere etc.);
● are un caracter permanent ; ea se desf ăşoar ă pe tot parcursul unei
legislaturi, spre deosebire de alte funcţii, care sunt exercitate numai periodic sau în
anumite circumstanţe determinate (alegerea unor înalţi demnitari, exercitarea
funcţiei de control etc.);
● are un caracter politic, pe de o parte datorită faptului că în realizarea ei
intervin oameni politici ce reprezintă populaţia, dar şi partidele politice ce i-au
desemnat iar, pe de altă parte, datorită implicaţiilor majore ale acestei funcţii; aşa
cum este bine cunoscut, legile au o incidenţă directă nu numai asupra conduitei
cetăţenilor, dar şi asupra modului lor de viaţă, asupra nivelului lor de trai; în măsura
în care legile adoptate de Parlament corespund necesităţilor sociale, ele vor facilita
– desigur – progresul societăţii, iar în măsura în care nu vor ţine seama de toţifactorii menţionaţi, vor crea disfuncţionalităţi. 87
În ceea ce priveşte modalit ăţ ile prin care se exercită funcţia legislativă a
Parlamentului acestea pot fi directe şi indirecte:
86 A se vedea I.Muraru, M.Constantinescu, Drept parlamentar românesc, Editura ACATMI, Bucureşti, 1999,pag.121-122.87 A se vedea V.Duculescu, Constanţa Călinoiu, Georgeta Duculescu, Tratat de teorie şi practică parlamentar ă, Vol.I, Editura „Lumina Lex”, Bucureşti, 2001, pag.71-72.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 61/418
61 ● cele directe, legate de adoptarea propriu zisă a legilor, respectându-se
etapele şi procedurile ce alcătuiesc procesul legislativ;
● cele indirecte, prin luarea în discuţia Parlamentului a unor carenţe
legislative, prin sesizarea unor imperfecţiuni şi deficienţe, propunându-se adoptarea
legilor existente, modificarea lor sau luarea în considerare a unor împrejur ări care
determină reînnoirea completă a cadrului legislativ într-un anumit domeniu.
Exercitarea funcţiei legislative apar ţine teoretic numai Parlamentului, care o
exercită singur, ca atare într-o asemenea viziune trebuie interpretat şi art.61 alin.(1)
din Constituţia României potrivit căruia “ Parlamentul este… unica autoritate
legiuitoare a ţării”.
Potrivit prevederilor Regulamentelor celor două Camere, funcţia legislativă a
Parlamentului se exercită fie de către fiecare din Camere în parte, în şedinţe
separate, fie în şedinţe comune, în situaţiile în care Constituţia sau Regulamentul
şedinţelor comune prevăd acest lucru. Tot Legea fundamentală şi
Regulamentele Camerelor sunt cele care stabilesc procedura legislativă, acestea
desf ăşurându-se, în principal, în următoarele etape: a) ini ţ iativa legislativă; b)
examinarea proiectelor de lege sau a propunerilor legislative în Comisiile
parlamentare, încheiat ă , după caz, cu întocmirea unui raport sau a unui aviz; c)
dezbaterea în plenul fiecărei Camere; d) votarea; e) promulgarea legii.
În practică însă Parlamentul împarte această funcţie, sau unele elemente ale
acestei funcţii, cu Executivul sau cu electoratul , în situaţiile de referendum.
Implicarea Executivului în funcţia legislativă se realizează îndeosebi prin
delegare legislativă, în baza prevederilor art.115 din Constituţie, dar şi prin altemodalităţi cum sunt: ini ţ iativa legislativă, inclusiv iniţiativa revizuirii Constituţiei,
dreptul Guvernului de a prezenta amendamente motivate în scris, dreptul de veto al
Pre şedintelui României, în promulgarea legilor .
Tot Legea fundamentală, la art.108 – Actele Guvernului - prevede categoriile
de acte normative ce sunt de competenţa Executivului în activitatea sa de legiferare:
hot ărârile şi ordonan ţ ele, precizându-se că “ Hot ărârile se emit pentru organizareaexecut ării legilor ” (art.108 alin.(2)), ceea ce înseamnă că Guvernul reglementează,
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 62/418
62în baza legii, relaţiile sociale care se formează în domeniul executării legii
respective. Privind ordonanţele, “ simple” şi “de urgen ţă”, Constituţia face
delimitare între legea organică şi ordonanţă, dar asimilează ordonanţele ca for ţă
juridică cu legea, cu condiţia ca acestea să fie aprobate de Parlament, dacă legea de
abilitare o cere.
În baza celor prezentate anterior consider ăm justă sublinierea privind limitele
puterii legislative a Parlamentului .88 În ceea ce ne priveşte, apreciem că aceste
limite cel mai adesea se manifestă în situaţii extraordinare sau în cazul stărilor
excepţionale, când creşte rolul legislativ al Executivului prin adoptarea
ordonan ţ elor de urgen ţă 89 sau prin creşterea numărului decretelor preziden ţ iale,
aceste situaţii fiind determinate adesea de motive de securitate naţională.
Exercitarea funcţiei legislative cuprinde deci o serie de activităţi, căi şi metode
care se desf ăşoar ă în cadrul unei stricte respectări a procedurilor
constituţionale, neputând să se îndepărteze de la prevederile-cadru care, în baza
principiului separaţiei puterilor în stat, determină competenţa diverselor organe ale
statului. Vechiul principiu al “ suveranit ăţ ii Parlamentului” este înlocuit tot mai
mult astăzi de repartizarea precisă de competenţe, inclusiv în domeniul activităţii
legislative, între diversele organe ale statului.
Apreciem necesar de subliniat şi faptul că şi ierarhia legislativă dă o
conotaţie semnificativă manifestării suveranităţii naţionale şi implică totodată
aceeaşi ierarhie a realizării actului de suveranitate naţională. În acest caz elaborarea
Constituţiei este desigur actul suprem de suveranitate, act mult superior elabor ării
unei legi ordinare.
88 A se vedea V.Duculescu, Constanţa Călinoiu, Georgeta Duculescu, Op.cit ., pag.73.89 A se vedea art.115 alin.(4), (5), (6) din Constituţia României. La alin.(4) se precizează că :”Guvernul poate adoptaordonan ţ e de urgen ţă numai în situa ţ ii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânat ă…”.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 63/418
63 Constituţia României prin art.75 “Sesizarea Camerelor ”90 realizează o
adevărată reformă pentru optimizarea procesului decizional în activitatea legislativă.
Chiar în concepţia constituţională a egalităţii Camerelor, în sens funcţional acestea
sunt diferenţiate, pe de o parte, în Camer ă decizional ă şi, pe de altă parte, în
Camer ă de reflec ţ ie. Ca urmare Senatul are competen ţ a de Camer ă decizional ă
pentru ratificarea tratatelor şi a altor acorduri interna ţ ionale, ca şi pentru măsurile
legislative ce rezultă din aplicarea acestora, precum şi în domeniul legilor organice
care privesc organizarea şi func ţ ionarea statului. Şi din aceste competenţe
majore atribuite Senatului rezultă desigur o implicare superioar ă a acestei Camere
în exercitarea suveranităţii naţionale.
b) Func ţ ia de control parlamentar – este acea funcţie ce se exercită
de către Camerele legiuitoare în virtutea vocaţiei lor, ca autorităţi publice legitimate
electoral, de exercitare a unui control general, în numele şi ca reprezentant suprem
al poporului român, asupra întregii activităţi statale, prin modalităţile prevăzute în
Constituţie, Regulamentele Camerelor, legi. În acest caz nu putem aprecia altfel
decât că exercitarea acestei funcţii de către Parlamentul României este un act de
deplină suveranitate na ţ ional ă.
90 Iată conţinutul art.75 din Constituţie: Sesizarea Camerelor (1) Se supun spre dezbatere şi adoptare CamereiDeputaţilor, ca primă Camer ă sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau aaltor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2),articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propunerilegislative se supun dezbaterii
şi adopt
ării, ca prim
ă Camer
ă sesizat
ă, Senatului.
(2) Prima Camer ă sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consider ă că proiectele de legi sau propunerilelegislative au fost adoptate.
(3) După adoptare sau respingere de către prima Camer ă sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimiteceleilalte Camere care va decide definitiv.
(4) În cazul în care prima Camer ă sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1), intr ă în competenţa sadecizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Camer ă este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Camer ă sesizată, care va decide definitiv în procedur ă deurgenţă.
(5) Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care
Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională apar ţine primei Camere.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 64/418
64 Instituţia controlului parlamentar are dublă semnificaţie: pentru buna
func ţ ionare a întregului angrenaj al organizării statale cât şi ca func ţ ie a
Parlamentului.
În cel de-al doilea caz controlul parlamentar , în toate ţările lumii, reprezintă una din laturile cele mai importante ale activităţii parlamentare. După opinia unor
autori francezi termenul de control desemnează activit ăţ ile politice ale Adunărilor,
spre deosebire de activitatea lor legislativă , şi acoper ă o mare diversitate de
opera ţ iuni. 91
În aceeaşi ordine de idei în lucrarea Les Parlements dans le Monde 92, un
studiu elaborat de Uniunea Interparlamentar ă, se pune în lumină fundamentulcontrolului parlamentar astfel: “ For ţ a Parlamentului derivă din partea sa de a
supraveghea în ansamblul său ac ţ iunea politică şi administrativă a executivului şi
chiar de a o întrerupe atunci când ea nu corespunde dezideratelor na ţ iunii.”
Pe de altă parte, într-o monografie consacrată controlului parlamentar, se
subliniază faptul că instituţia controlului parlamentar îşi verifică viabilitatea sa prin
utilitatea pe care o reprezintă în procesul ocrotirii, dezvoltării şi garantării unorvalori publice ale statului de drept.93
După o altă opinie se estimează că func ţ ia de control parlamentar este la fel de
important ă ca şi func ţ ia legislativă. Ambele funcţii îşi au suportul teoretic în
principiul separaţiei şi echilibrului puterilor.94 Autorul subliniază faptul că
echilibrarea raporturilor de putere între legislativ şi executiv se face de către
legislativ, în principal, prin controlul parlamentar exercitat asupra Guvernului,
precum şi asupra Preşedintelui României în formele şi modalităţile prevăzute în
Constituţie şi în Regulamentele Camerelor.
Consider ăm important de precizat, în acest context, şi faptul că mijloacele de
control puse la dispoziţia Parlamentului difer ă în funcţie de regimul politic –
91 P. Avril, J. Gicquel, Droit parlementaire, 2e édition, Editura Montchrestien, Paris, 1996, pag.221.92 Les Parlements dans le Monde, Recueil des données comparatives, Presses Universitaires de France, Paris, 1977,
pag.711.93 A se vedea M.Enache, Controlul parlamentar , Editura Collegium, Polirom, Iaşi, 1998, pag.223.94 A se vedea C.Ionescu, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, vol.II, Sistemul constitu ţ ional românesc, Editura„ Lumina Lex”, Bucureşti, 2001, pag.261.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 65/418
65 parlamentar propriu-zis, preziden ţ ial sau semipreziden ţ ial , cum este cel din
România. În ultimele două cazuri funcţionează mult mai bine separaţia puterilor,
fiecare organ al statului având funcţii precise dar interdependente între ele, funcţii
ce se exercită în limitele competenţelor ce le sunt atribuite. Şi în aceste cazuri
Parlamentele au la dispoziţie un număr de mijloace de control.
Este de remarcat, totodată, ideea evidenţiată de majoritatea autorilor, că
Parlamentul exercită asupra Executivului un control exclusiv şi esenţialmente
politic. Toate mijloacele, instrumentele şi procedurile de control parlamentar,
inclusiv sancţiunile propuse, se aplică cu acest caracter esenţial politic.95
Privind caracteristicile controlului parlamentar asupra administra ţ iei o
dezvoltare a acestora o face profesorul Ioan Santai.96 Din studiul autorului reţinem
despre controlul legislativ că:
● se exercit ă asupra tuturor autorit ăţ ilor administrative, centrale, teritoriale
şi locale, indiferent de locul şi de modul de subordonare în ierarhia administrativă,
excepţie de la această verificare fac doar autorităţile executive cu activitate
jurisdicţională, ale căror atribuţii deosebit de specifice excedă competenţei puterii
legislative prin obiect şi procedur ă de înf ă ptuire, dat fiind faptul că ele vizează
soluţionarea unui conflict generat de încălcarea legii sau de vătămarea unui drept
subiectiv;
● include o multitudine de forme concrete ale activit ăţ ii administrative, atât
cele juridice (acte şi fapte), cât şi pe cele nejuridice (acte politice şi operaţiuni
tehnico-materiale), exceptând însă şi de această dată actele administrative
jurisdicţionale (rezultate din soluţionarea cu putere de adevăr legal a unei încălcăride lege), precum şi acele acte administrative determinate asupra cărora se
desf ăşoar ă o verificare jurisdicţională specială înf ă ptuită de organe ale
administraţiei publice având asemenea atribuţii (de pildă actele de pensionare,
brevete de invenţie) sau aflate în curs de soluţionare în faţa instanţelor judecătoreşti;
95 Controlul parlamentar, ce are caracter esenţialmente politic, se deosebeşte fundamental de controlul asupra
constituţionalităţii legilor care este un control jurisdicţional. A se vedea în acest sens F. Vasilescu, Controlul jurisdic ţ ional şi controlul politic, în Drepturile Omului nr. 3/1992, pag. 18-20.96 A se vedea I.Santai , Op.cit ., vol.II, pag.204-205.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 66/418
66 ● este complet , în sensul că vizează atât legalitatea cât şi oportunitatea
acţiunilor şi măsurilor verificate, deosebindu-se în acest sens de controlul
judecătoresc, limitat doar la aspectele de legalitate a actelor şi faptelor
administrative;
● constituie o verificare asupra administra ţ iei şi a componentelor sale
structurale ce rezultă în primul rând din principii constitu ţ ionale, netrebuind să
existe (ca în cazul altor forme de verificare a executivului) anumite reglementări
legale exprese care să prevadă condiţiile sau cazurile în care se exercită;
● poate fi atât general cât şi special vizând fie ansamblul autorităţilor şi
activităţilor administrative, fie un anumit nivel ierarhic, fie o anumită latur ă a
acestuia, dintr-o ramur ă sau domeniu de activitate ori cu privire la anumite acte sau
fapte determinate;
● este direct sub aspectul modalit ăţ ilor sale de realizare fiind înf ă ptuit de
autoritatea legislativă, prin diferite căi, f ăr ă ca să existe o interpunere a altor
autorităţi faţă de subiectul supus verificării;
● în baza principiului recunoa şterii autonomiei func ţ ionale a administra ţ iei
publice este, de regul ă , ulterior adoptării sau realizării măsurilor administrative,
întocmai ca şi cel judiciar;
● nu este exclusiv deoarece şi alte categorii de autorităţi ale statului
(Preşedintele Republicii, Justiţia şi chiar unele organe executive) verifică activitatea
administraţiei, motiv pentru care el se alătur ă şi se completează cu celelalte forme
de verificare constituind o importantă componentă în realizarea separaţiei şi, mai
ales, a echilibrului între puterile statului de drept.
După alte aprecieri din doctrina constituţională, controlul parlamentar este
necesar şi deplin.
Este necesar deoarece Parlamentul, ca organ de stat căruia poporul îi deleagă
funcţia deliberativă, are obligaţia să constate, prin modalităţile pe care le vom
prezenta şi analiza pe parcursul lucr ării, modul în care sunt respectate şi aplicate
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 67/418
67Constituţia şi legile, cum autorităţile statale îşi realizează rolul ce-l au în
mecanismul statal.97
Este deplin deoarece, în principiu, el se întinde asupra întregii activităţi
desf ăşurate potrivit Constituţiei şi legilor, Parlamentul având dreptul de a anula acte
ilegale, de a revoca organe de stat sau înalţi funcţionari a căror activitate este
nesatisf ăcătoare.98
Dar, totodată, apreciem ca important de remarcat faptul că acest control este
diferen ţ iat atât în funcţie de natura activităţii controlate cât şi de poziţia autorităţii
controlate în sistemul statal. Iată de ce în normele constituţionale şi în legi apar
nuanţări privind exercitarea controlului asupra structurilor statale, precum şi
modalităţi diferite dar şi limitate ale controlului. În acest sens, un control
parlamentar special se exercită asupra autorităţilor administrative din domeniul
securităţii şi, mai ales, din segmentul siguranţei naţionale.
Controlul parlamentar se exercită fie direct de către întregul Parlament fie, în
sistemul bicameral, de către una din Camerele sale, fie prin alte diverse mijloace şi
forme de control.
Analizând controlul parlamentar, este foarte important de subliniat şi faptul că
dreptul de control al Parlamentului asupra Executivului reprezintă şi o posibilitate
de manifestare a opoziţiei în legătur ă cu Guvernul, care de regulă reprezintă
majoritatea parlamentar ă.
În ceea ce priveşte Constitu ţ ia României în Titlul III, Capitolul IV privind
Raporturile Parlamentului cu Guvernul , aceasta consacr ă expres controlul
Legislativului asupra Executivului.99 Din ansamblul acestor prevederi rezultă clar
dreptul de control al Parlamentului asupra Guvernului.
97 A se vedea I.Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Ediţia a IX-a revizuită şicompletată, Editura “ Lumina Lex”, Bucureşti, 2001, pag.455.98 Ibidem.99 Controlul consacrat prin aceste prevederi constituţionale vizează: Informarea Parlamentului (art.111); Întrebări,
interpel ări şi mo ţ iuni simple (art.112); Mo ţ iunea de cenzur ă (art.113); Angajarea r ă spunderii Guvernului (art.114); Delegarea legislativă (art.115). O analiză atentă asupra acestor texte constituţionale, dar şi asupra altora (spreexemplu art.103 alin.(3), art.109, art.110) evidenţiază modalităţile, instrumentele sau procedurile de control parlamentar.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 68/418
68 Exercitarea diverselor forme şi modalităţi ale controlului parlamentar este
condiţionată, în toate cazurile, de raportul for ţelor politice, de acuitatea unor
probleme sau a altora, ca şi de alte priorităţi care pot apare pe parcursul unor sesiuni
parlamentare. Cel mai frecvent au fost utilizate procedurile de informare, anchet ă ,
întrebările şi interpel ările.
Totodată, putem vorbi de tipuri de control parlamentar .
1. control ex ante (anterior) şi control ex post (ulterior);
2. controlul de rutină (obişnuit) şi control ad-hoc (pentru situaţii speciale,
inclusiv anchete);
3. control propriu-zis şi reac ţ iile (urmările, implicaţiile controlului);
4. control efectuat de Parlament şi control încredin ţ at de Parlament altor
organe (de pildă Cur ţii de Conturi);
5. control exercitat asupra unor probleme de politică internă şi cel exercitat
asupra unor probleme de politică externă. 100
Apreciem că aceste tipuri de control sunt pe deplin valabile şi în cazul
instituţiilor de securitate naţională.
O altă clasificare a controlului este f ăcută de Uniunea Parlamentar ă, aceasta
având drept criteriu domeniile mari asupra cărora se efectuează controlul . Desigur
că un subdomeniu dintre acestea este şi cel al securităţii naţionale.
Efectele controlului parlamentar sunt importante şi profunde. Poziţia şi
competenţa organului legislativ determină ca în exercitarea dreptului de control al
acestuia asupra autorităţilor administrative, inclusiv asupra Guvernului, cel dintâi să
dispună de o gamă largă de măsuri ce se pot lua faţă de administraţie, chiar dacă
există şi anumite limite. Astfel, controlul parlamentar nu include dreptul de anulare,
de modificare ori de suspendare a actelor juridice administrative sau de sanc ţionare
directă a funcţionarilor vinovaţi de abaterile constatate, Parlamentul neavând
administraţia în subordine şi neputând să i se substituie în atribuţii.
100 Concluzii asupra tipurilor de control parlamentar au putut fi desprinse din dezbaterea realizată în cadrulSeminarului organizat pe această temă de Adunarea Parlamentar ă a Consiliului Europei în noiembrie 1996.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 69/418
69 Privind unele efecte ale controlului parlamentar, prin analiza pe care o face,
profesorul Ioan Santai subliniază următoarele aspecte101:
● În ipoteza art.115 alin.(1), (3) şi (5) din Constituţie, cu privire la
delegarea legislativă, prin care Parlamentul abilitează Guvernul să adopte
ordonanţe în domenii rezervate legii ordinare şi care nu fac obiectul legilor organice
– nerespectarea termenului de supunere spre aprobare parlamentar ă a acestor acte
atrage încetarea efectelor lor iar atunci când le ia în dezbatere Parlamentul poate
aproba sau respinge ordonanţele;
● În cazul tratatelor interna ţ ionale, a acordurilor, a conven ţ iilor şi a altor
acte de acest gen încheiate de Executiv, în temeiul art.4 din Legea nr.4/1991 privind
încheierea şi ratificarea tratatelor, Parlamentul exercită controlul asupra
administraţiei cu ocazia supuneri lor spre ratificarea acestuia, putând refuza
ratificarea sau denunţa actele astfel încheiate;
● În cazul dezbaterii în Senat a raportului întocmit de comisiile
parlamentare, potrivit prevederilor Regulamentului Senatului, dacă se relevă
existenţa unei abateri grave în activitatea unui membru al Guvernului, Senatul poate
cere primului ministru destituirea acestuia;
● În ipoteza în care dezbaterile asupra raportului comisiei
parlamentare dezvăluie abuzuri şi ilegalit ăţ i în activitatea Guvernului, Senatul şi
Camera Deputaţilor, în şedinţă comună, pot retrage încredea acordată Guvernului
prin adoptarea unei moţiuni de cenzur ă cu votul majorităţii deputaţilor şi al
senatorilor, potrivit prevederilor art.113 alin.(1) din Constituţie.
c) Func ţ ia de desemnare prin investire, alegere sau numire a unor
autorit ăţ i publice: acordarea votului de încredere Guvernului, numirea membrilor
Cur ţii de Conturi, numirea directorilor serviciilor de informaţii, numirea
Avocatului Poporului etc. Aceste numiri se fac în şedinţe comune ale Camerelor,
potrivit unui regulament102 adoptat cu votul majorităţii senatorilor şi deputaţilor sau
101 A se vedea I.Santai , Op.cit., vol.II , pag.207-108.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 70/418
70în şedinţă de plen a Senatului, în cazul alegerii reprezentanţilor societăţii civile în
Consiliul Superior al Magistraturii şi reprezintă desigur un act major de implicare a
Parlamentului în realizarea suveranit ăţ ii na ţ ionale.
d) Func ţ ia de informare – constă în culegerea, selectarea şi prelucrarea de informaţii, date, documente necesare înf ă ptuirii prerogativelor
constituţionale ale Camerelor. Începând cu petiţiile adresate de către cetăţeni, cu
solicitarea unor informaţii, cu întrebările sau interpelările adresate unor membri ai
Guvernului şi continuând cu activitatea comisiilor de anchetă, cu rapoartele
prezentate Parlamentului de către Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, serviciile
de informaţii, toate acestea constituie modalităţi de informare de o reală utilitate
pentru ca Parlamentul României să-şi exercite prerogativa de suveranitate
na ţ ional ă.
e) Ţinând cont de componenta externă a suveranităţii naţionale,
apreciem că putem reflecta mai mult asupra dezbaterilor din literatura de
specialitate cu privire la o aşa-numită funcţie “de determinare a cadrului general al
politicii externe”
103
sau “de conducere în politica externă”
104
. Şi acest fapt îlapreciem ca fiind o component ă important ă a suveranit ăţ ii na ţ ionale.
Consider ăm totodată că, în această perioadă în care ne aflăm în plin
proces de aderare la organismele europene şi euroatlantice şi când componenta
externă a suveranităţii naţionale cunoaşte o anumită “modelare”, este necesar ă
sporirea rolului diplomaţiei parlamentare printr-o intensificare bine direcţionată a
activităţii de relaţii externe, atât bilaterale cât şi în cadrul organismelorinternaţionale.
102 A se vedea Regulamentul şedin ţ elor comune ale Camerei Deputa ţ ilor şi Senatului, aprobat prin HotărâreaParlamentului României nr.4 din 3 martie 1992, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.34 din 4martie 1992.103 A se vedea I.Deleanu, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, vol.II, Editura Fundaţia “Chemarea”, Iaşi, 1992, pag.170.104 Profesorul Ioan Muraru prezintă această funcţie având în vedere atribuţiile Parlamentului privind: ratificarea şi
denun ţ area tratatelor interna ţ ionale, declararea st ării de r ă zboi, suspendarea sau încetarea ostilit ăţ ilor militare (art.65 din Constituţie). A se vedea I.Muraru, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Editura ACTAMI, Bucureşti,1997, pag.371.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 71/418
71 În actuala etapă de necesitate şi oportunitate istorică, pentru întregirea şi
consolidarea marii formaţii a statelor europene, Parlamentul României nu poate fi
decât foarte bine implicat în acest “ proces de modelare”, proces care, înainte de
toate, a impus o amplă acţiune de adaptări şi revizuiri constituţionale, atât pentru
statele membre ale U.E. dar, mai ales, pentru cele candidate.
Făcând apel la dreptul european comunitar şi la elemente de drept
comparat, observăm o evoluţie permanentă a componentei juridice a integr ării,
aceasta în strânsă relaţie cu dimensiunile ei economice şi politice. Tratatul de la
Maastricht, intrat în vigoare în 1993, a constituit un moment istoric în atât de
mediatizata confruntare dintre dreptul naţional şi construcţia europeană. Ca o
consecinţă a Tratatului, în majoritatea statelor membre U.E. au fost amendate
anumite prevederi constituţionale sau chiar au fost introduse dispoziţii noi privind
suveranitatea şi drepturile politice.
Consider ăm astfel necesar şi important de precizat faptul că integrarea
europeană implică, în acest domeniu, anumite adaptări în organizarea internă şi în
funcţionarea puterilor publice, dar f ăr ă a pune în discuţie echilibrele instituţionale şirelaţiile între puterile publice consacrate de Constituţiile ţărilor membre.
Pentru a da doar câteva exemple dintre statele membre U.E. care, în urma
semnării Tratatului de la Maastricht, au optat pentru introducerea în Legea
fundamentală a “unei clauze generale de autorizare”, menţionăm Olanda, Belgia,
Germania, Grecia. 105
105 Astfel: Constitu ţ ia Olandei prevede la art.92: “ Puterile legislative, executive şi judiciare pot fi conferite unororganiza ţ ii interna ţ ionale prin, ori în urma unui tratat….” Articolul 33 din Constitu ţ ia Belgiei stipulează: “Toate puterile emană de la na ţ iune. Aceast ă putere este exercitat ă în maniera stabilit ă prin Constitu ţ ie”, iar la art.34 secompletează: “ Exerci ţ iul unor puteri determinate poate fi atribuit prin tratat ori prin lege unor institu ţ ii publiceinterna ţ ionale”. În Constitu ţ ia Germaniei , la art.24 alin.(1) se menţionează în mod expres: “ Federa ţ ia poate, prinlege, să transfere puteri suverane către organiza ţ iile interna ţ ionale”. Constitu ţ ia Greciei dispune la art.1: “(2)Suveranitatea popular ă este fundamentul guvernării. (3) Toate puterile emană de la popor şi exist ă pentru popor şina ţ iune; ele vor fi exercitate după cum este prevă zut prin Constitu ţ ie”, iar art.28 alin.(2) prevede că: “ Prerogativele prevă zute de Constitu ţ ie pot fi, prin tratat ori în ţ elegere, exercitate de agen ţ ii ale organiza ţ iilor interna ţ ionale, atuncicând aceasta serve şte unui interes na ţ ional important şi promovează cooperarea cu alte state. O majoritate de treicincimi din numărul total al membrilor Parlamentului va fi necesar ă pentru a vota legea de ratificare a tratatului ori
a în ţ elegerii.” Referinţele la Constituţiile statelor menţionate au fost obţinute prin accesarea site-ului UniuniiInterparlamentare: http:www.ipu.org.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 72/418
72 În ceea ce priveşte statele noi membre ale U.E., un exemplu elocvent este
Republica Cehă, care a adoptat Legea constitu ţ ional ă nr.395/2001, prin care este
revizuită Constitu ţ ia din 1993 şi care introduce noi prevederi privind transferul de
puteri către organizaţiile internaţionale, noi relaţii intre Parlamentul şi Guvernul
naţional, între acestea şi Uniunea Europeană etc.
Iniţierea şi desf ăşurarea negocierilor de aderare a României la Uniunea
Europeană, în cadrul cărora Parlamentul, ca instituţie fundamentală a statului, a fost
permanent implicat, a reprezentat de-a lungul ultimei perioade, nu doar o
recunoaştere a progreselor economice şi politice înregistrate în ţara noastr ă, dar şi
importante acţiuni de reevaluare şi reconsiderare ale sistemului juridic din România,
în scopul realizării unei depline compatibilităţi cu principiile construcţiei europene.
În acest sens, prin revizuirea Constituţiei României, în anul 2003, s-a
inclus un nou Titlu (VI) - Integrarea euroatlantică care, în art.148, stipulează
faptul că aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în
scopul transfer ării unor atribu ţ ii către institu ţ iile comunitare, precum şi al
exercit ării în comun cu celelalte state membre a competen ţ elor prevă zute în acestetratate, se face prin lege adoptat ă în şedin ţ a comună a Camerei Deputa ţ ilor şi
Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputa ţ ilor şi senatorilor; ca
urmare a ader ării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum
şi celelalte reglement ări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fa ţă de
deciziile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de
aderare; iar Parlamentul, Pre şedintele României, Guvernul şi autoritatea
judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obliga ţ iilor rezultate din actul
ader ării.
Apreciem că această prevedere are o importanţă major ă şi dă substanţă şi
noi sensuri şi semnificaţii Legii noastre fundamentale, dar mai ales conceptului de
suveranitate naţională şi exercitării acesteia de către Parlament.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 73/418
73 Conţinutul ader ării presupune transferul unor atribute, cum ar fi, pentru
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, pentru Parlamentul European etc., cât şi
exercitarea în comun a unor competenţe cu statele componente. Consider ăm că acest fapt
nu afectează suveranitatea ţării ci, dimpotrivă, asigur ă realizarea ei la un nivel superior,
european, în folosul tuturor şi al fiecăruia în parte.
Aceasta presupune o implicare major ă a Parlamentului, prin activitatea
ambelor Camere, întrucât sub aspectul competenţei interesează specializarea funcţională
a ambelor Camere, cu majoritatea calificată de două treimi, reflectându-se astfel voinţa
majoritar ă a corpului electoral, fapt ce se constituie totodată, şi într-un act suprem de
suveranitate na ţ ional ă. Şi, mai mult decât atât, în acest demers se impune o strânsă
colaborare între toate instituţiile fundamentale ale statului – Parlament, Pre şedinte,
Guvern –, dar şi garanţii din partea acestora.
Interesant de remarcat este şi faptul că textul art.148 din Constituţie nu
vorbeşte de „un transfer de suveranitate” , suveranitatea naţională apar ţinând poporului
şi exercitându-se prin organul său reprezentativ suprem – Parlamentul -, ci numai de
„exercitarea în comun” a unor competenţe, ceea ce concordă cu practica majorităţiistatelor membre U.E. şi cu opiniile Comisiei de la Veneţia.106
O privire atentă, asupra P ăr ţ ii I (Principiile) din Tratatul de aderare la U.E.
a României şi Bulgariei, semnat la 25 aprilie 2005, ne confirmă acest fapt: prevederile
tratelor originare şi ale actelor instituţiilor devin obligatorii pentru noile state aşa cum
sunt obligatorii şi pentru statele membre şi chiar pe bază de derogări convenite în cursul
negocierilor de aderare; noile state membre ader ă la convenţiile şi acordurile încheiate deUniune cu ter ţe state, la convenţiile încheiate între statele membre şi se obligă să-şi
însuşească acquis-ul Schengen.
În temeiul celor relatate anterior apreciem că, în noile condiţii ale ader ării la
Uniunea Europeană, suveranitatea ţării se poate realiza la un nivel superior, european. În
acest context Parlamentul şi, în mod deosebit prin Senat, în calitate de Camer ă
106 A se vedea V.Duculelscu, ”Perspectivele Uniunii Europene: Delegare de “competen ţ e” sau delegare de“suveranitate”, în Revista Română de Drept Comunitar, nr.1/2003, septembrie-octombrie, Bucureşti, pag.60.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 74/418
74decizional ă în domeniu, are un rol esenţial în preluarea dreptului comunitar şi, în special,
în transpunerea directivelor.
Cu privire la prevederile actelor constitutive ale Uniunii Europene, acestea
ofer ă un cadru politic-instituţional şi competenţe mărite pentru parlamentele naţionale dea fi informate şi, de fapt, pentru a dobândi atribuţii de control asupra activităţii
comunitare, în conţinutul lor, f ăcându-se adesea referire la rolul parlamentelor na ţ ionale
în arhitectura europeană.107 Acest fapt a fost stipulat clar şi în Constituţia României, care
la art.148 alin.(5) prevede că: “Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului
proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării
institu ţ iilor Uniunii Europene”.
Aceasta este încă o dovadă clar ă a unor garanţii de exercitare a suveranităţii
naţionale de către Parlamentul României.
2.2. Rolul şi importan ţ a Parlamentului României în promovarea securit ăţ ii
na ţ ionale
2.2.1. Conceptele de “securitate na ţ ional ă” “apărare na ţ ional ă”, “ordine
publică”, “siguran ţă na ţ ional ă”. Rolul Parlamentului în promovarea lor
Evenimentele de la sfâr şitul anului 1989, ce au marcat pr ă buşirea
regimurilor comuniste şi căderea “cortinei de fier ”, urmate de evoluţii rapide şi de multe
ori surpriză, ale situaţiei politico-strategice în centrul şi estul Europei, au generat un
proces de amplă redefinire a raporturilor internaţionale, de dezvoltări şi clarificări
conceptuale, cu implicaţii directe, profunde asupra securităţii statale (naţionale).
Conceptul de Securitate na ţ ional ă 108 , întâlnit, după încheierea celui de-al
Doilea R ăzboi Mondial, tot mai des în discursurile unor politicieni, strategi sau analişti
din diverse domenii şi devenit chiar concept esenţial pentru politica internă şi externă a
unor state, a dobândit în ultimii ani o dezvoltare f ăr ă precedent, fiind pe cale de a se
107 A se vedea, printre altele, Declara ţ ia nr.23 asupra viitorului Uniunii Europene, anexă a Tratatului de la Pisa.
108 A se vedea C.Monac, Considera ţ ii privind securitatea na ţ ional ă din perspectiva evolu ţ iei unor riscuri, pericole,amenin ţări şi posibile agresiuni la adresa României, în Anuarul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şiIstorie Militar ă, 1998, Editura Militar ă, Bucureşti, 1999, pag.40-48.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 75/418
75constitui într-o veritabilă teorie ştiinţifică tot mai bine individualizată, dar şi cu implicaţii
practice deosebite.
Teoria ştiinţifică a securităţii naţionale realizează o nouă abordare a
conceptului, f ăcând apel la modele teoretice ce se refer ă la analiza comparativă araporturilor dintre for ţele armate, şi/sau la capabilităţile economice şi de altă natur ă de
susţinere a acţiunilor de atingere a obiectivelor propuse prin strategiile de securitate
naţională. Acestea construiesc securitatea naţională ca un raport de putere şi, ca urmare,
interpretările date stării de securitate permit modalităţi distincte de abordare a
problematicii identificării, descurajării sau contracar ării riscurilor şi ameninţărilor.
În raport de opţiunea decidenţilor politici, în sensul alegerii unuia dintremodelele existente are loc realizarea arhitecturii naţionale de securitate, având ca obiectiv
fundamental gestionarea performantă a “ st ării de insecuritate”.109
Conceptul de securitate na ţ ional ă sau de securitate a na ţ iunii a fost utilizat
pentru mult timp de către politicieni în cadrul unor fraze retorice iar de către lideri
militari pentru a descrie obiective politice.110 În ultima perioadă a fost tot mai mult
adoptat şi de către cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale, vizându-se atât aspecteleconceptuale cât şi definirea sa ca un domeniu nou de studiu.
În prezent statele sunt din ce în ce mai preocupate de securitatea lor
naţională. Ţările cu democraţii avansate, precum şi ţările foste membre ale Tratatului de
la Var şovia, unele state rezultate din fosta URSS sau din fosta Iugoslavie, care s-au văzut
într-un “vid de securitate”, au adoptat la nivelul Parlamentului, al Preşedinţiei Republicii
ori la alte niveluri de conducere statală documente programatice privind securitateanaţională. Ultimul document al SUA privind concepţia de securitate naţională a fost
adoptat în primăvara anului 1997. Germania, Fran ţ a şi Marea Britanie au adoptat, în
1994, aşa-numitele “C ăr ţ i Albe” care, spre deosebire de cele de dinainte de 1989, se
refer ă la o problematică mult mai largă decât cea a apăr ării militare. Securitatea naţională
a devenit astfel principala obligaţie a fiecărui stat. Apreciem că, al ături de suveranitate,
109 A se vedea F.Tobă, Decizia politică şi securitatea na ţ iunii, Editura Licorna, Bucureşti, 2003, pag.10-11.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 76/418
76decurgând din suveranitate şi subsumându-se acesteia, securitatea na ţ ional ă este,
totodat ă , valoare na ţ ional ă supremă în cadrul unui stat.
Din analiza definiţiilor date în decursul timpului securit ăţ ii na ţ ionale se
poate deduce o diversitate de moduri de înţelegere a acestui concept
111
dar şi un numitorcomun şi anume că securitatea na ţ ional ă are ca finalitate apărarea şi promovarea unor
interese şi valori şi, în acest sens, trebuie create condi ţ ii interne şi externe favorabile
pentru a putea reduce la minimum riscurile, pericolele şi amenin ţările la adresa lor sau,
adesea se foloseşte formularea succintă – securitatea na ţ ional ă reprezint ă abilitatea unei
na ţ iuni de a- şi proteja valorile interne fa ţă de amenin ţări externe. 112
Domeniul de studiu al conceptului de securitate naţională impune analizamodalităţilor în care naţiunea planifică, realizează şi evaluează deciziile şi politicile care
au ca finalitate dezvoltarea acestei activităţi.
În literatura de specialitate din ţara noastr ă securitatea na ţ ional ă este
prezentat ă ca fiind rezultatul ac ţ iunii permanente şi concrete, executate în timp de pace,
într-o concep ţ ie unitar ă , în domeniul politic, diplomatic, economic, militar şi în alte
sectoare, pe plan extern şi intern, prin care un stat, în raport cu alte state sau comunit ăţ ide state şi cu propria na ţ iune, î şi creează şi men ţ ine starea optimă de exercitare
neîngr ădit ă (la ad ă post de poten ţ ialele pericole) a independen ţ ei şi suveranit ăţ ii
na ţ ionale, de men ţ inere a integrit ăţ ii teritoriale, ordinii constitu ţ ionale şi de afirmare a
sistemului propriu de valori.
110 David & Sillis, International Enciclopedia of the Social Sciences, vol.11, Editura “The Macmilian Company &The Pfree Press” New York, pag.40-44.111 “Securitatea, în sens obiectiv, înseamnă lipsa amenin ţărilor la adresa valorilor, iar în sens subiectiv absen ţ atemerii că aceste valori vor fi atacate.” (Arnold Wolfers); “O na ţ iune are securitatea asigurat ă când nu trebuie să- şi sacrifice interesele sale legitime pentru a evita r ă zboiul şi este în stare, dacă este provocat ă , să le apere prin r ă zboi”(Walker Lippmann); “Securitatea este abilitatea unei na ţ iuni de a- şi proteja valorile interne de amenin ţări externe”(Enciclopedia interna ţ ional ă a ştiin ţ elor sociale); “Securitatea na ţ ional ă este acea parte a politicii guvernamentalecare are ca obiect crearea de condi ţ ii na ţ ionale şi interna ţ ionale favorabile protejării sau măririi valorilor na ţ ionalevitale împotriva adversarilor existen ţ i şi poten ţ iali” (Tager şi Simonie); “Securitatea na ţ ional ă cuprinde politica de
apărare tradi ţ ional ă a unei na ţ iuni, precum şi ac ţ iunile nelimitate ale unui stat pentru a asigura supravie ţ uireaîntregii sale capacit ăţ i, ca entitate politică în vederea exercit ării influen ţ ei şi îndeplinirii obiectivelor sale interne şiinterna ţ ionale” (Michael N.Loow).112 A se vedea F.Tobă, Op.cit ., pag.11.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 77/418
77 Securitatea naţională este deci un concept pluridimensional dimensiunile:
militar ă , economică , de mediu, politică şi social ă,113 - conjugate, alcătuiesc tabloul
complet al liniştii noastre. Totodată, securitatea naţională este un concept integrator , ea
subsumează şi înglobează, la rândul ei, alte concepte de mare valoare naţională:
apărarea, ordinea publică şi siguran ţ a na ţ ional ă. Sintetic se poate vorbi de o stare de
fapt pe care fiecare naţiune tinde să şi-o atingă, să şi-o asigure prin dimensiunile sale.
Astfel în Doctrina naţională a informaţiei pentru securitate, securitatea
na ţ ional ă este definită ca stare a na ţ iunii, a comunit ăţ ilor sociale, a cet ăţ enilor şi a
statului, fundamentat ă pe prosperitate economică , legalitate, echilibru şi stabilitate
socio-politică , exprimat ă prin ordinea de drept şi asigurat ă prin ac ţ iuni de natur ă
economică , politică , social ă , juridică , militar ă , informa ţ ional ă şi de alt ă natur ă , în
scopul exercit ării neîngr ădite a drepturilor şi libert ăţ ilor cet ăţ ene şti, manifest ări depline
a libert ăţ ii de decizie şi de ac ţ iune a statului, a atribu ţ iilor sale fundamentale şi a
calit ăţ ii de subiect de drept interna ţ ional.114
Analiştii politici, f ăr ă excepţie, abordează problema securităţii naţionale din
punct de vedere sistemic, prin raportare la sistemul politic creat de ideologiile carereuşesc să impună puterea politică.
Dar, în acest domeniu s-au produs şi se produc mutaţii importante, pe care le
apreciem ca fiind foarte necesare, prin raportarea sa la expertiza ştiinţifică a mediului
academic şi a comunităţii de afaceri. S-a impus definirea ca un domeniu nou de studiu,
constituirea unor capacităţi naţionale de cercetare a domeniului securităţii naţiunilor
având ca obiectiv procesul complex al planificării, implementării şi evoluării în domeniulsecurităţii naţionale. Aceasta şi ca urmare a faptului că decidenţii politici au sesizat
dificultatea proiectării unor soluţii dezirabile în domeniu pentru orizonturi de timp mediu
şi strategic.115
113 A se vedea lucr ările Summit-ului NATO din 1991.
114 Doctrina na ţ ional ă a informa ţ iilor pentru securitate a fost adoptată în şedinţa Consiliului Suprem de Apărare aŢării din 23 iunie 2004.115 F.Tobă, Op.cit.,, pag.12.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 78/418
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 79/418
79 Apărarea na ţ ional ă 119 este un ansamblu de activităţi adoptate şi
desf ăşurate de statul român în scopul de a garanta suveranitatea naţională,
independenţa şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia
constituţională. Apărarea naţională se raportează la sistemul social în ansamblul
său, este o component ă a securit ăţ ii na ţ ionale şi reprezintă un sistem de instituţii,
for ţe, resurse, măsuri şi activităţi specifice ale statului, instituite şi executate pentru
apărarea celor mai semnificative valori ale sale.
La rândul său, apărarea naţională include, ca subsistem de bază, apărarea
armată, dar, include şi alte domenii de acţiune specifice ei, ca de exemplu cel
politic, diplomatic, economic, de siguranţă, ordine publică ş.a.
În cadrul acestora, componenta cea mai importantă – apărarea armată a
ţării – este activitatea de întrebuinţare a for ţelor armate în vederea respingerii
acţiunilor armate ale agresorului şi învingerii inamicului. În acest scop se aplică arta
militar ă la toate nivelurile ei: strategia, arta operativă şi tactica.
La baza apăr ării naţionale se situează Strategia Militar ă a României120 ,
normă elaborată de Statul Major General şi aprobată de Guvernul României121
, princare se previzionează for ţele armate sub toate aspectele (mărime, structur ă,
înzestrare, pregătire), precum şi principiile întrebuinţării acestora. Strategia militar ă
vizează pregătirea armatei în vederea ripostei rapide, ferme şi decisive împotriva
oricărui tip de agresiune, pentru evitarea surprinderii strategice şi ducerea acţiunilor
militare în orice zonă de pe teritoriul naţional.
În mod sintetic, din ideile şi orientările actualei strategii militare aRomâniei pot fi extrase:
a) Principiile strategiei – care constau în orientarea defensivă,
capacitatea credibilă realizată la parametri calitativi, completarea treptată a for ţelor
119 C.Monac, în St ările excep ţ ionale, Editura “ Forum”, Bucureşti, 2000, pag.335.120 Ibidem, pag.342-343.121 A se vedea Hot ărârea Guvernului României nr.318 din 20 aprilie 2000 pentru aprobarea Strategiei Militare a României, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.191 din 4 mai 2000.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 80/418
80militare în caz de mobilizare, operaţionalitatea în cadrul naţional şi în structurile
multinaţionale, controlul democratic asupra for ţelor militare.
b) Scopul fundamental – ţelul politic al r ăzboiului – îl reprezintă
garantarea, prin folosirea în ultimă instanţă a puterii militare, a valorilorfundamentale ale statului: suveranitatea, independenţa şi unitatea statului român, a
integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.
c) Obiective pentru starea de pace: prevenirea şi descurajarea
oricărei acţiuni, agresiuni armate împotriva României, integrarea armatei în
structurile europene şi euroatlantice, menţinerea şi întărirea stabilităţii, securităţii şi
păcii pe plan internaţional.
d) Obiective pentru starea de criză: prevenirea şi gestionarea
situaţiilor de criză politică, militar ă, economică şi socială internă, prevenirea,
limitarea şi înlăturarea urmărilor catastrofelor, cataclismelor şi dezastrelor.
e) Obiective pentru starea de r ă zboi: victoria militar ă asupra
agresorului care acţionează în spaţiul de interes strategic al României, contribuţia la
apărare colectivă.
Ordinea publică , o alt ă component ă a securit ăţ ii na ţ ionale, reprezintă
starea de legalitate, de echilibru şi de pace socială prin care se asigur ă liniştea
publică, siguranţa persoanei, a colectivităţilor şi bunurilor, sănătatea şi morala
publică, a cărei menţinere, potrivit principiilor şi normelor stabilite prin Constituţie,
se realizează prin măsuri de constrângere specifice organelor de ordine.
Cuvântul ordine publică vine din limba latină de la “ordo, inis” şi evocă
ideea de dispoziţie sau de succesiune regulată cu caracter spaţial, temporal, logic,
moral, estetic122, iar în asociere cu alţi termeni (juridic, drept, public, stat,
Constituţie etc.) a dobândit şi o semnificaţie juridică, vorbindu-se despre noţiuni ca:
ordine constituţională, ordine de drept, ordine publică.
122 A se vedea Dic ţ ionar explicativ al limbii române (DEX), Ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti,1998, pag.726.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 81/418
81 Apreciem că este un fapt normal ce nu trebuie demonstrat că orice
colectivitate trebuie să-şi aibă ordinea sa. Aceasta creează coeziunea necesar ă între
indivizi, dă naştere, menţine, consolidează şi dezvoltă o societate. Romanii spuneau:
“ordo est anima rerum”, adică “ordinea este sufletul tuturor lucrurilor ”. Putem
vorbi despre ordine acolo unde sunt grupate mai multe persoane, lucruri sau
evenimente. O condiţie este însă ca ele să nu fie adunate la voia întâmplării, ci
grupate conştient pentru atingerea unui scop şi existând într-o strânsă coeziune.123
Un lucru important de reţinut este că “ fiecare persoană are dreptul să beneficieze pe plan social şi interna ţ ional, de existen ţ a unei ordini care să permit ă ca drepturile şi libert ăţ ile enun ţ ate în prezenta Declara ţ ie să- şi poat ă g ă si orealizare deplină.”124
Într-un sens mai larg, ordinea publică reprezintă ordinea politică,economică şi socială dintr-un stat care se asigur ă printr-un ansamblu de norme şimăsuri deosebite de la o orientare la alta şi se introduc în fapt prin funcţionareanormală a aparatului de stat, menţinerea liniştii cetăţenilor şi respectarea drepturiloracestora şi avutului public şi privat.
În societatea modernă, funcţionarea statului de drept şi democratic nu mai
poate fi concepută f ăr ă un cadru normativ adecvat care să prevină încălcarea
frecventă a ordinii publice. Ca urmare, statul este obligat, prin activitatea sanormativă, să-şi adopte măsurile pe care le consider ă necesare în acest domeniu,
circumscrise normalităţii internaţionale la care a aderat şi să asigure condiţii pentru
îndeplinirea lor.
Ordinea publică este o sinteză a componentelor sale şi anume:
● ordinea social ă , care semnifică o cooperare armonioasă şi
convie ţ uirea pa şnică f ăr ă a leza interesele şi drepturile membrilor societ ăţ ii;
● ordinea de stat, care vizează func ţ ionarea normal ă a ordinii de
drept create pentru asigurarea respect ării legilor;
123 A se vedea V.Brebu, Introducere în drept poli ţ ienesc român unificat , Editura Romfel, 1929.
124 A se vedea Declara ţ ia Universal ă a Drepturilor Omului, art.28, proclamată de Adunarea generală a O.N.U. la 10decembrie 1948, în Principalele instrumente interna ţ ionale privind drepturile omului la care România este parte,Vol. I, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 2007, pag. 5-11.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 82/418
82 ● ordinea natural ă care reprezint ă starea de echilibru a factorilor
naturali şi de mediu.
Multitudinea unghiurilor de vedere sub care este privită ordinea publică
confirmă diversitatea opiniilor ce, în esenţă, proclamă un anumit tip de libertate cecapătă o formă instituţionalizată prin “ordinea publică”.
Din punctul de vedere al dreptului administrativ, noţiunea de “ordine
publică” trebuie folosită pentru a desemna un minim de condiţii esenţiale pentru o
viaţă
socială convenabilă. Unii autori doresc să introducă şi alte noţiuni ca salubritatea,
liniştea publică, siguranţă civică, acestea fiind de fapt momente ale procesului de
protecţie a persoanelor şi bunurilor, precum şi aspecte de ordin social şi economic,
cum ar fi lupta împotriva criminalităţii.
Noţiunea de “ordine publică” în conţinutul său este delimitată strict de
prevederile legale. Ce este în afara prevederilor legale, poate ţine de domeniul etic,
cutumiar, dar poate foarte uşor cădea în latura anarhică, opusă democraţiei, deci în
afara interesului public, exprimat prin exercitarea atribuţiilor legislative.
Ordinea publică este o stare de drept şi de fapt care permite realizarea şi
menţinerea echilibrului bazat pe consensul social necesar funcţionării optime a
ansamblului social în condiţiile reglementărilor juridice interne în vigoare,
consacr ării apăr ării şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor, avutului public şi privat, a celorlalte valori supreme în scopul
promovării şi afirmării progresului social într-o societate democratică.
Referitor la diferenţele dintre ordinea de drept şi ordinea publică,apreciem că dacă orice tulburare adusă ordinii de drept se r ăsfrânge implicit şiasupra ordinii publice, nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul tulbur ării celei dinurmă. De asemenea, tulburarea ordinii de drept are implicaţii deosebite în primulrând în ceea ce priveşte menţinerea ori înlocuirea sistemului social, consecinţe, care,de regulă, nu sunt atât de grave în cazul tulbur ării ordinii publice. Totuşimanifestările care provoacă tulburarea gravă a ordinii publice pot degenera în
acţiuni care duc la tulburarea ordinii de drept şi, implicit, a drepturilor fundamentaleale omului.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 83/418
83 Iată de ce România, în calitatea sa de stat de drept, consider ă ordinea
publică o component ă de bază a dimensiunii sociale a securit ăţ ii na ţ ionale şi
acordă menţinerii acesteia o atenţie specială, bazată pe un cadru normativ în
continuă perfecţionare, comparabil cu cel din ţările cu democraţii avansate.
Siguran ţ a na ţ ional ă este o component ă important ă şi sensibil ă a
securit ăţ ii na ţ ionale. Şi în acest domeniu, întreaga activitate este guvernată de legea
fundamentală a statului – Constituţia - şi de alte legi speciale sau acte normative
care definesc cadrul juridic al asigur ării siguranţei naţionale. Prin metodele şi
practicile controlului parlamentar în domeniu, Siguranţa naţională este mai mult
decât celelalte componente ale securităţii naţionale în atenţia şi sub permanenta
supraveghere a Parlamentului.
Legea siguran ţ ei na ţ ionale defineşte Siguranţa naţională drept125 “ starea
de legalitate, de echilibru şi stabilitate social ă , economică şi politică necesare
existen ţ ei şi dezvolt ării statului na ţ ional român ca stat suveran, unitar, independent
şi indivizibil, men ţ inerii ordinii de drept, precum şi climatului de exercitare
neîngr ădit ă a drepturilor, libert ăţ ilor şi îndatoririlor fundamentale ale cet ăţ enilor potrivit principiilor şi normelor democratice stabilite prin Constitu ţ ie.”
Siguranţa naţională se realizează prin cunoaşterea, prevenirea şi
înlăturarea ameninţărilor interne şi externe ce pot aduce atingere valorilor
democratice, fundamentale ale statului de drept, în deplină conformitate cu legile
statului în vigoare şi obligaţiile asumate de acesta prin convenţiile şi tratatele
internaţionale referitoare la drepturile omului la care este parte.În domeniul siguranţei naţionale elementul de bază este informaţia - “cine
are informa ţ ie are putere”, iată un dicton foarte cunoscut în acest domeniu al
siguranţei naţionale, care ne sugerează că, de fapt, arma inteligenţei pe frontul
invizibil, dacă este întrebuinţată cu iscusinţă, devine pe cât de temută pe atât de
utilă. Iar autoritatea legislativă a ţării împreună cu întregul sistem al puterii de stat,
125 Legea nr.51/1991 privind siguran ţ a na ţ ional ă a României, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.163 din1991.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 84/418
84au nevoie de informaţie în actele lor de decizie politică şi legislativă şi de aplicare a
legilor.
Ca membru al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, România
acţionează în conformitate cu Doctrina integrat ă de informa ţ ii, contrainforma ţ ii şi securitate a NATO. În strânsă concordanţă cu aceasta, pe plan intern a fost elaborată
Doctrina na ţ ional ă a informa ţ iilor pentru securitate - document menit să genereze
cadrul teoretic de adaptare şi compatibilizare conceptuală a instituţiilor cu atribuţii
informative cu realităţile geopolitice şi geostrategice actuale, cu dinamica mediului
de securitate în care România acţionează şi se afirmă ca factor important.
Noile realităţi, generate de interesul strategic al României, de apropiere destatele democratice, de foştii adversari de pe frontul invizibil, compatibilizarea şi
interoperabilitatea cu structurile similare ale acestora reclamă folosirea aceluiaşi
limbaj conceptual pe care acum îl găsim în Doctrina na ţ ional ă a informa ţ iilor
pentru securitate, document care:
• furnizează elementele cadrului conceptual al activit ăţ ii sistemului
securit ăţ ii na ţ ionale;
• vizează integrarea şi coeren ţ a politicilor şi strategiilor de
securitate ale structurilor na ţ ionale de informa ţ ii, inclusiv complementaritatea
acestora cu esen ţ a, principiile şi conceptele fundamentale ale doctrinei Alian ţ ei;
• constituie, totodat ă , parte a ofertei de securitate la patrimoniul
strategic al Alian ţ ei.
Ca element definitoriu pentru Doctrina na ţ ional ă a informa ţ iilor pentru securitate, clarificarea conceptuală a sistemului securităţii naţionale, susţine înmarea măsur ă aprofundarea şi materializarea Strategiei de Securitate Na ţ ional ă lacare facem referire în cele ce urmează. Pe lângă o definire pertinentă a conceptuluide securitate na ţ ional ă şirul clarificărilor conceptuale continuă. Consider ăm deinteres în ceea ce ne priveşte analiza asupra:
a) Valorilor de securitate na ţ ional ă care desemnează relaţiile sociale
prin a căror existenţă şi manifestare se realizează atributele fundamentaleexistenţiale ale statului român, drepturile şi libertăţile constituţionale, precum şi
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 85/418
85ansamblul intereselor şi necesităţilor de securitate naţională. Ele constituie sistemul
axiologic de referinţă în elaborarea oricărei politici de securitate naţională, potrivit
dinamicii şi imperativelor mediului intern şi internaţional de securitate. Aceste
valori se exprimă prin: suveranitatea şi independen ţ a na ţ ional ă; unitatea şi
indivizibilitatea statului; identitatea na ţ ional ă; ordinea constitu ţ ional ă-
democratică; statul de drept; drepturile omului; libert ăţ ile cet ăţ ene şti; economia de
pia ţă; limba; cultura şi via ţ a spiritual ă.
b) Necesit ăţ ilor na ţ ionale de securitate, ca oportunităţi, trebuinţe şi
utilităţi indispensabile pentru apărarea, protejarea şi/sau promovarea valorilor ori
intereselor fundamentale, conştientizate şi asumate de statul român, care îi permit să
se manifeste competitiv faţă de provocările proceselor sociale evolutive şi să
prevină, să reducă ori să anihileze acţiunile distructive. Aceste necesităţi se refer ă
la: deciziile privind accesul la resursele strategice vitale existen ţ ei na ţ iunii;
trebuin ţ ele cet ăţ eanului şi ale comunit ăţ ii; protec ţ ia acestora fa ţă de orice
amenin ţări.
c) Intereselor na ţ ionale de securitate, prin care se desemnează nevoişi aspiraţii ale naţiunii de afirmare a propriilor valori şi de garantare a identităţii şi
existenţei naţionale, exprimate prin obiectivele, căile şi tacticile asumate prin
consens de întreaga societate în vederea înf ă ptuirii lor.
Interesele constituie reperul axiologic al politicilor şi strategiilor de
securitate naţională. Se refer ă la: stabilitatea internă şi regional ă; viabilitatea
sistemului; avu ţ ia na ţ ional ă; prosperitatea cet ăţ enilor; sănătatea fizică a popula ţ iei; protec ţ ia mediului înconjur ător.
Apreciem că interesele naţionale de securitate confer ă deplină legitimitate
instituţiilor naţionale create pentru a desf ăşura activităţi de cunoaştere, prevenire,
contracarare ori înlăturare a oricăror ameninţări şi agresiuni la adresa cetăţeanului,
societăţii şi statului.
Este foarte important, şi în această direcţie o mare r ăspundere o are
Parlamentul, pentru ca mijloacele de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 86/418
86naţionale să nu lezeze, în nici un fel, drepturile şi libertăţile fundamentale ale
cetăţenilor, viaţa particular ă, onoarea sau reputaţia lor, ori să-i supună la îngr ădiri
ilegale. Pentru aceasta este nevoie de reale garanţii constituţionale, legale şi de o
reală implicare parlamentar ă.
Este limpede faptul că Parlamentul, ca instituţie fundamentală a statului
nu-şi poate îndeplini rolul său în societate de exponent al suveranităţii naţionale, nu
poate elabora cele mai bune legi, nu poate realiza apărarea ţării, nu poate edifica o
anumită ordine de drept, o reală democraţie constituţională şi nu este în măsur ă să
garanteze drepturile şi libertăţile cetăţeneşti fundamentale decât într-un cadru de
deplină securitate naţională şi pe baza unei strategii adecvate.
2.2.2. Strategia de Securitate Na ţ ional ă a României
Realizarea şi menţinerea unui mediu de securitate presupune
necondiţionat elaborarea şi aplicarea unor decizii de mare importanţă în domeniu, în
cadrul cărora în prim plan se situează elaborarea strategiilor de securitate din partea
tuturor celor implicaţi. Iar, în cadrul acestora, strategiile militare au un loc bine
definit.
Strategia securit ăţ ii na ţ ionale126 este definită ca arta şi ştiinţa dezvoltării
şi folosirii resurselor politice, economice, diplomatice, psihologice,
informaţionale, sociale şi militare, şi de altă natur ă, pe timp de pace şi de r ăzboi,
pentru susţinerea la maximum a politicilor naţionale, iar în caz de r ăzboi pentru
amplificarea condiţiilor posibile şi favorabile obţinerii victoriei.
La nivel de stat, înf ă ptuirea acestui deziderat implică elaborarea unui
document programatic – Strategia de Securitate Na ţ ional ă – ca act fundamental al
unei naţiuni, derivat din Constituţie şi, totodată, o consecinţă directă a obligaţiilor
constituţionale.
126 A se vedea C.Monac, Considera ţ ii privind securitatea na ţ ional ă din perspectiva evolu ţ iei unor riscuri, pericole,amenin ţări şi posibile agresiuni la adresa României, în Anuarul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şiIstorie Militar ă, 1998, Editura Militar ă, Bucureşti, 1999, pag.40.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 87/418
87 Este demn de subliniat aici faptul că procesul elabor ării strategiei de
securitate deţine multiple contradicţii interne, îndeosebi între liderii politici şi liderii
militari, iar acestea au ca obiect, în primul rând, selectarea obiectivelor.
Fie pentru problemele interne, fie pentru cele externe liderii politici dorescmaximum de flexibilitate şi manifestă reticenţe în a opta pentru obiective definite
explicit.
Pe de altă parte, liderii militari au în atenţie tocmai necesitatea definirii cât
mai precise a obiectivelor, acestea constituind premisele şi ipotezele fundamentale în
procesul complex al planificării şi conducerii operaţiunilor militare.
Pornind de la necesitatea concordanţei dintre obiectivele dezvoltării sale
democratice şi cele ale stabilităţii şi securităţii europene şi realizând un echilibru optim
între componenta politică şi cea militar ă, statul român a considerat necesar şi oportun să-
şi definească o strategie proprie de securitate – STRATEGIA DE SECURITATE
NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI – document aprobat de Parlamentul României la 18
decembrie 2001 127.
Ca urmare a evoluţiilor majore pe domeniul securităţii naţionale a României
- Statutul de membru al Alian ţ ei Nord-Atlantice, procesul complex de integritate în
Uniunea Europeană - cu implicaţii asupra valorilor şi intereselor naţionale şi cu raportare
la un nou mediu de securitate, în şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din 17
aprilie 2006128 a fost adoptată o nouă Strategie de Securitate Naţională, document depus
la Parlament, urmând a fi dezbătut şi aprobat în şedinţa comună a celor două Camere.
Strategia defineşte interesele noastre na ţ ionale de securitate, ca şi
obiectivele pentru realizarea lor, modalit ăţ ile de evaluare a mediului interna ţ ional, de
securitate, factorii de risc şi vulnerabilit ăţ ile la adresa securit ăţ ii României, precum şi
direc ţ iile de ac ţ iune în politica de securitate na ţ ional ă, ea fiind expresia politică şi de
reglementare cea mai înaltă a statului român şi, totodată, instrumentul de fundamentare şi
orientare a acţiunilor din întreg sistemul securităţii naţionale.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 88/418
88 Prin implicarea şi efortul Camerelor Parlamentului în şedinţă comună,
Strategia de Securitate Naţională este, pentru acest domeniu de importanţă major ă
pentru ţar ă, expresia politică şi de reglementare cea mai înaltă a statului român,
instrumentul de fundamentare şi de orientare a acţiunilor din întreg sistemul
componentelor securităţii naţionale şi, totodată, rezultatul unui act important de
suveranitate na ţ ional ă.
Strategia are un orizont de evaluare pe termen mediu, cuprinzând elementele
predictibile – la un moment dat –, care influenţează realizarea obiectivelor de securitate
naţională a României.
Elaborată în strictă conformitate cu prevederile constituţionale şi ale legii înmaterie şi cu nevoile concrete, curente şi de perspectivă ale României în domeniu,
Strategia de securitate asigur ă, în mod necesar, continuitatea conferită de bogata
activitate legislativă anterioar ă şi de abordarea succesivă, de către documentele similare
precedente, a problematicii securităţii naţionale a statului român. S-a valorificat, astfel,
experienţa acumulată în ultimii ani, asigurându-se, totodată, şi coerenţa necesar ă cu
documentele specifice adoptate anterior, şi cu perspectiva imediată privind programele pentru integrarea României în Alianţa Nord-Atlantică şi în Uniunea Europeană.
Printr-o temeinică documentare şi analiză, prin acţiuni de diplomaţie
parlamentar ă, parlamentarii şi stafful tehnic implicat, precum şi reprezentanţii
instituţiilor de securitate naţională, şi-au adus o importantă contribuţie pentru ca
Strategia de securitate să fie act decizional marcat de actualitate, de realităţile din
societatea românească şi din lume, ca şi de perspectivele previzibile pe termen scurt şimediu ale vieţii interne şi internaţionale.
În acest sens, elementul definitoriu al Strategiei de Securitate Na ţ ional ă îl
reprezintă deschiderea mai largă a acestei problematici şi abordarea mult mai
cuprinzătoare a conceptului de securitate naţională, în condiţiile creşterii complexităţii
şi diversităţii aspectelor care au că pătat relevanţă pentru domeniul pe care-l analizăm şi
127 A se vedea Hot ărârea Parlamentului României nr.36 din 18 decembrie 2001 privind adoptarea Strategiei deSecuritate Na ţ ional ă a României, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.822 din 20 decembrie 2001.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 89/418
89în cadrul cărora lupta împotriva terorismului, ca acţiune de strictă actualitate, mai ales
după 11 septembrie 2001, a că pătat o dimensiune major ă.
Putem considera că această dată a marcat radical şi evoluţia politico-
militar ă la nivel mondial. Acest act terorist a fost urmat de un val de alte asemeneaevenimente (Madrid – 11 martie 2003, Londra – iulie 2005, Egipt – iulie 2005, Turcia
etc.) pentru a enumera numai câteva dintre cele mai sângeroase şi mult mediatizate.
Acestea sunt cele petrecute în afara zonelor fierbinţi, Afganistan şi Irak, zone unde
violenţa a atins cote nebănuite.
Totodată, pentru istorie dar şi pentru Strategia de Securitate Na ţ ional ă a
României, 11 septembrie 2001 a marcat şi un alt moment important – evocarea pentru prima dat ă a articolului 5 din Tratatul Organiza ţ iei Atlanticului de Nord .
Abordarea largă, printr-o temeinică analiză şi dezbatere parlamentar ă, a
problematicii securităţii naţionale a devenit posibil ă în condiţiile actuale şi prin
identificarea unor noi resurse interne de securitate, care au rezultat din corelarea mai
atentă şi punerea în valoare a tuturor dimensiunilor – politică, economică, militar ă,
diplomatică, informaţională, civică, socială, ecologică etc. – ale stării de securitate.
Strategia de Securitate Naţională scoate clar în evidenţă faptul că
r ăspunderea fundamentală pentru securitatea ţării o poartă Parlamentul, Preşedintele,
Guvernul, celelalte instituţii ale statului – potrivit prerogativelor constituţionale ale
fiecăreia. Datorită complexităţii aspectelor ce influenţează acest domeniu apreciem
necesar ca, în Sistemul securit ăţ ii na ţ ionale – care reprezintă instrumentul prin care se
operaţionalizează Strategia de securitate – să fie atrase structuri civice,neguvernamentale, academice şi comerciale, care deţin tehnologii şi informaţii conexe
cu securitatea naţională şi care pot contribui la formarea şi echilibrul mediului intern –
economic, social, civil şi militar. Iar acest fapt impune, desigur, o implicare major ă şi
profundă a Parlamentului, într-o strânsă colaborare cu autorităţile administrative din
domeniul securităţii naţionale, dar şi cu alte instituţii ale administraţiei publice.
128 A se vedea http//presidency.ro, Hot ărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr.62 din 16 aprilie 2006 .
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 90/418
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 91/418
91
CAPITOLUL IIIADMINISTRAŢIA PUBLICĂ. LOCUL, ROLUL ŞI FUNCŢIILE EI
3.1. Administraţia publică în statul român de drept
3.1.1. Puterea executivă şi administraţia publică
Puterea executivă, în sens funcţional, se defineşte ca o funcţie distinctă a
statului, alături de puterea legislativă şi puterea judecătorească.
Conţinutul funcţiei executive, cuprinde atribuţii specifice care fac obiectul
activităţii unor autorităţi publice distincte, ce au fost nominalizate de un autor francezastfel: definirea politicii generale a ţării, elaborarea proiectelor de legi necesare înf ă ptuirii
acestei politici, adoptarea actelor normative şi individuale necesare aplicării legilor,
luarea deciziilor necesare funcţionării serviciilor publice, întreprinderea unor măsuri de
executare materială, în materie de ordine publică, dispunerea teritorială a for ţelor armate
şi a celor de poliţie, conducerea relaţiilor internaţionale.129
Aceste atribu ţ ii se exercit ă de către diverse organe care formează fie unexecutiv monocratic, fie un executiv colegial sau reprezint ă o combinaţie a acestora.130
După o alt ă opinie, potrivit căreia, datorit ă dublei sale accep ţ iuni – materiale şi organice
–, complexit ăţ ii fenomenului la care se raportează şi concep ţ iilor diferite care o reflect ă ,
no ţ iunea de putere executivă sau executiv este o no ţ iune vag ă. Contradictorialitatea
dintre sensul real al no ţ iunii de executiv, de autoritate pe care o exercit ă şi sensul
etimologic al acesteia, care presupune ideea de subordonare, de execu ţ ie a legii, pune
probleme privind configurarea conceptual ă a puterii executive.131
129 A se vedea J.Cadart, Institution Politiques et Droit Constitutionnel , vol.I, Economica, Paris, 1990, pag.342; pentru detalii cu privire la concepţia unor autori francezi asupra noţiunii de putere executivă a se vedea I.Vida,Op.cit., pag.29-30.130 Ibidem131 Ch.Debbasch, J.Bourdon, J.M.Ponter, J.C.Ricci, Droit Constitutionel et Institutions Politiques, 3e éditions, Paris,1990, pag.110, apud I.Alexandru, Administraţia publică, Teorii, rela ţ ii, perspective, Ediţia a IV-a revizuită şiadăugită, Bucureşti, 2007, pag.61
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 92/418
92 Cu toate acestea, executivul cuprinde, în mod tradi ţ ional, două categorii de
organe: şeful statului şi guvernul care coexist ă sau nu.132
În acela şi timp, în concep ţ ia constitu ţ ional ă clasică , administraţia reprezintă
acţiunea puterii executive bazată pe procedee de putere publică. Administra ţ ia, înaceast ă opinie, nu este singura sarcină a executivului dar este o sarcină exclusivă a
acestuia. Faptul că nu este singura sarcină a executivului se argumentează prin aceea
că executivul are o serie de sarcini extra-administrative, exercitate în raporturile
constitu ţ ionale cu Parlamentul sau în rela ţ iile interna ţ ionale. Dar, în acela şi timp,
administra ţ ia este sarcina exclusivă a executivului , prin faptul că nu poate fi exercitat ă
nici de puterea judecătorească , nici de cea legislativă , în virtutea principiului
separa ţ iei puterilor în stat.133
În ceea ce prive şte unii autori de drept administrativ , ace ştia exclud ideea
de „executiv” înlocuind-o cu cea de „funcţie administrativă”, iar func ţ ia
administrativă este considerat ă ca una din cele trei func ţ ii ale statului al ături de func ţ ia
legislativă şi func ţ ia jurisdic ţ ional ă.134
În concep ţ ia altui autor de drept administrativ , prof.Jean Rivero, se admiteideea unei diferen ţ ieri între guvern şi administra ţ ie: guvernarea se refer ă la deciziile
esenţiale care angajează viitorul naţional; administraţia se ocupă de problemele
cotidiene care nu au propor ţiile guvernării. Dar ac ţ iunea guvernamental ă şi conducerea
administra ţ iei publice revin acelora şi organe şi se realizează prin acte de aceea şi
natur ă. Autorul este nevoit însă să recunoască că sunt situa ţ ii în care este foarte dificil
de a stabili frontiere între cele două domenii. De pild ă , numirea unor înal ţ i func ţ ionari,care fac parte din structurile guvernamentale, marchează o alegere politică sau are o
semnifica ţ ie pur administrativă ? 135
132 Ibidem133 G.Vedel, P.Deboloé, Droit Administratif , 10-e édition Paris, 1988, pag.56.134 A se vedea A.de Laubadere, Traite de Droit Administratif , LGDJ, Paris, 1980, pag.229135 A se vedea J.Rivero, Droit Administratif , 2 éme édition, Dalloz, Paris, 1987, pag.15.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 93/418
93 În aceea şi ordine de idei, J.Rivero subliniază că în toate regimurile politice
vom g ă si în fruntea administra ţ iei autorit ăţ i care au un caracter constitu ţ ional şi o
origine politică , autorit ăţ i care variază de la o formă de guvernare la alta.136
Tot în doctrina franceză se arat ă că autorităţile superioare ale administraţieicentrale au atât competenţe politice („de a determina şi conduce politica na ţ iunii”) cât
şi administrative137 , eviden ţ iindu-se că absen ţ a unei diferen ţ ieri organice creează o
problemă delicat ă în a face distinc ţ ia dintre func ţ ia guvernamental ă şi func ţ ia
administrativă şi în acest context, amploarea misiunilor, arta de a prevedea, gravitatea
alegerilor, tr ă sături care o caracterizează pe prima func ţ ie o situează , în principii, pe
un alt nivel decât pe cea de-a doua, caracterizat ă prin gestiunea cotidiană şi sarcinile
proprii de execu ţ ie. Astfel, Edouard Laferriere arat ă că a administra este a asigura
aplicarea cotidiană a legilor, a veghea asupra raporturilor cetăţenilor cu administraţia
centrală şi locală sau a diverselor administraţii între ele , iar a guverna este a veghea la
respectarea Constituţiei, la funcţionarea marilor puteri publice, a asigura raporturile
Guvernului cu Camerele, cele ale Statului cu puterile str ăine. 138 La rândul său, Maurice
Haurion139 afirmă că funcţia administrativă constă în modul esenţial în a face afacerile
curente ale publicului , iar funcţia guvernamentală constă în a rezolva problemele
excepţionale care interesează unitatea politică şi a veghea la marile interese naţionale. În
aceea şi materie, Georges Vedel scria că: a guverna este a trasa orientările generale, a
opera marile opţiuni şi a administra este a satisface zilnic numeroase nevoi colective pe
care statul le are în sarcina sa. 140 O dat ă determinat de dreptul constitu ţ ional statutul
organelor superioare ale statului, r ămâne dreptului administrativ să aibă în vedere
organizarea şi activitatea statului, din punct de vedere al satisfacerii nevoilor de interes
general şi gestiunea serviciilor publice şi dreptului public financiar.
136 Ibidem, pentru detalii A.Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.I, Ediţia 4, Editura All Beck, Bucureşti,2005, pag.39.137 J.Moraud-Deviller, Cours de droit administratif , 6e edition, Montchrestien, E.J.A., 1999, pag.85138 E.Laferriere, Traité de la jouristidtion administrative et des recours contenieux, vol.1, 1896.139 M.Haurion, Precis de droit administratif et de droit public, 12e ed, 1933140 G.Vedel, Manuel élémentaire de droit constituionnel , Ed.Sirey, 1949
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 94/418
94 Opiniile prezentate eviden ţ iază puncte de vedere diferite între speciali ştii în
drept constituţional şi cei în drept administrativ. În opinia primilor funcţia executivă a
statului nu se confundă cu autorităţile care exercită puterea executivă. În opinia celei
de-a doua categorii administraţia de stat şi executivul reprezintă o unitate structurală
unică, în ale cărei sarcini intr ă întregul conţinut al executivului.141
În pofida punctelor de vedere divergente, din opiniile de mai sus se poate
concluziona faptul că puterea executivă sau executivul îndepline şte func ţ ii
administrative, f ăr ă ca prin aceasta să se confunde cu administra ţ ia publică sau să se
limiteze la conducerea acesteia. Din punct de vedere structural executivul se
subsumează autorit ăţ ilor publice care exercit ă func ţ ia executivă.
Puterea executivă sau executivul , în sensul cel mai larg al termenului,
desemnează acea func ţ ie a statului care asigur ă executarea legii , func ţ ie ce înglobează
activit ăţ i extrem de diverse între care: exercitarea funcţiei de şef al statului,
coordonarea acţiunii administraţiei publice, pentru punerea în aplicare a legii,
desf ăşurarea unor acţiuni de aplicare, sau de organizare a aplicării legii, exercitarea unor
atribuţii care privesc impulsionarea procesului legislativ, ca şi conducerea generală astatului.142
Dacă analizăm teza din doctrina contemporană, potrivit căreia, funcţia executivă a
statului reprezintă un ansamblu de activit ăţ i prin care se realizează con ţ inutul legii,
care au ca obiect organizarea, aplicarea şi explicarea în concret a legilor, asigurarea
bunei func ţ ionări a serviciilor publice constituite în acest scop, precum şi emiterea de
acte normative şi individuale sau efectuarea de opera ţ iuni materiale prin care, pe batalegii, se intervine în via ţ a particularilor pentru a le dirija activitatea sau a le face
anumite presta ţ ii143 , trebuie să ţinem cont şi de faptul că, la ora actuală, în baza noilor
realităţi constituţionale , doctrina operează cu no ţ iunea de „executiv” pentru a evoca
activitatea publică ce nu este nici legiferare, nici justi ţ ie, realizat ă de autorit ăţ i cu
141 A se vedea I.Vida, Op.cit., pag.30.142 Ibidem.143 A se vedea T. Dr ăganu, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ia politică – Tratat elementar , Vol. I, Editura Lumina Lex,Bucureşti, 1998, pag. 214.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 95/418
95caracter constitu ţ ional şi cu origine politică , care impulsionează administra ţ ia publică ,
formând de fapt, conducerea acesteia144.
Funcţia executivă nu se reduce la aplicarea legii, domeniul ei fiind mult mai
larg, cuprinzând realizarea integrală a legii, în cadrul acesta putându-se recurge nunumai la emiterea de norme cu caracter general „secundum legem” ci, în anumite
cazuri, lege acordă autorităţilor administraţiei o adevărată „putere discre ţ ionar ă”145, pe
baza căreia acestea adoptă în anumite limite norme „practer legem”.
Din punct de vedere structural, executivul se subsumează autorit ăţ ilor
publice care exercit ă func ţ ia publică executivă şi nu se confund ă cu administra ţ ia
publică.146
În prezent în România în spiritul doctrinei contemporane moderne, expresia
de „executiv” este utilizat ă pentru a evoca, printr-o formul ă generică , pe cei doi şefi ai
puterii executive, pe miniştrii şi pe secretarii de stat.147 Dar, după am ar ătat, rolul
acestora nu se reduce la clasica func ţ ie a executivului, atât Pre şedintele cât şi Guvernul
sunt „şefi” (conduc, comand ă , coordonează , controlează ) structuri ale administra ţ iei
publice, realizând leg ătura dintre lege, politic şi activitatea de aplicare a legii, fie prinemiterea unor norme subsecvente, dar în limitele legii, fie prin prestarea unor servicii
publice încadrate în lege şi, prin aceast ă leg ătur ă , se declan şează impulsuri politice
care asigur ă punerea în mi şcare a vastului aparat al administra ţ iei publice.148
O analiză a sensului reglement ării din Titlul III al Legii noastre
fundamentale149 , în ansamblul său, şi din Capitolul V al acestuia reliefează delimitarea
dorit ă de legiuitor între „executiv” şi „administrativ”, adică între „zona preponderent politică a executivului” şi „zona tehnico-administrativă” a acestuia.
144 A. Iorgovan, Op. cit . vol. I, pag. 80.145 Dana Apostol Tofan, Puterea discre ţ ionar ă şi excesul de putere al autorit ăţ ilor publice, Editura All Beck,Bucureşti, 1999, pag. 275 şi urm.146 I.Alexandru, Administra ţ ia publică – teorii, rela ţ ii, perspective, Ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, pag.61147 A se vedea Constitu ţ ia României, art.102 alin.(3); Legea nr.90/2001 privind organizarea şi func ţ ionareaGuvernului României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.164/2001, modificată prin Legeanr.23/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.187/2004.148 A se vedea A.Iorgovan, Op.cit ., pag.72.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 96/418
96Chiar dacă apare capitolul cu denumirea „Administraţia publică” autorit ăţ ile publice
precizate în cadrul său nu sunt singurele autorit ăţ i ale administra ţ iei publice, sfera
administra ţ iei publice ca activit ăţ i fiind mai larg ă. 150 Subscriem opiniei potrivit căreia
prin aceast ă modalitate de sistematizare legiuitorul constituant a dorit să arate că
autorit ăţ ile publice prevă zute în Capitolul V al Titlului III fac numai administra ţ ie
publică atât la nivel central cât şi la nivel local şi nu „jocuri politice”.151 Acest fapt ar fi
ideal, dar apreciem că în realitate, în condi ţ iile actuale din România, politicul se
propag ă încă sim ţ itor de mult şi în intimitatea autorit ăţ ilor publice la care Constitu ţ ia
face referire prin Capitolul V al Titlului III.
Dar, nu numai prin raportarea la modul de sistematizare din Titlul III, ci şi
din unele formul ări exprese ale textelor din Constitu ţ ie rezult ă clar că sfera
administra ţ iei publice este mult mai larg ă decât sfera de activitate a autorit ăţ ilor
publice152 reglementate în Capitolul V. Astfel, potrivit art.102 alin.(1) din Constitu ţ ie
„Guvernul… exercită conducerea generală a administraţiei publice”, ceea ce confirmă
calitatea sa de structur ă a administra ţ iei publice.
Exemplu elocvent în acest sens este şi formularea din art.111 alin.(1) dinConstitu ţ ie, în care se precizează că „Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei
publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor…”
3.1.2. Semnificaţia şi definirea noţiunii de administraţie publică
În vechiul drept roman ad minister , termen de la care derivă administraţia din
zilele noastre, avea sensul de a duce la îndeplinire o misiune comandat ă.
Verbul „administratio” înseamnă a da o mână de ajutor, a conduce sau a dirija.
Cuvântul „administraţie” este aproape sinonim cu „minister ”, cu semnifica ţ ie de servitor,
îngrijitor, ajut ător. Acesta s-a format din r ăd ăcina „minos” – „minor ”, ce înseamnă mai
pu ţ in şi din prefixul „ad”, care indică direc ţ ia, sensul şi subliniază starea de inferioritate în
149 Titlul III – Autorit ăţ ile Publice cuprinde următoarele capitole: Cap.I- Parlamentul ; Cap.II- Pre şedintele României;Cap.III-Guvernul ; Cap.IV- Raporturile Parlamentului cu Guvernul ; Cap.V- Administra ţ ia publică; Cap.VI- Autoritatea
judecătorească.150 Este vorba despre: ministere, alte organe centrale de specialitate, prefect, organe locale de specialitate subordonate ministerelor, consiliul jude ţ ean, consiliul local, primar .151 A se vedea A.Iorgovan, Op.cit ., pag.65.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 97/418
97raport cu „magister ”, care înseamnă superiorul, şeful, cuvânt, care la rândul său s-a
format din „magis”, care înseamnă mai mult.153
Dic ţ ionarul limbii române re ţ ine pentru verbul „a administra” explica ţ ia: a
cârmui, iar pentru „administraţie” – totalitatea autorit ăţ ilor administrative existente într-un stat, sec ţ ie sau serviciu, care se ocupă de problemele administrative ale unei institu ţ ii
sau agent economic.
Fenomenul administrativ în evolu ţ ia sa a devenit din ce în ce mai complex,
complexitate ce decurge din faptul că se vorbe şte despre: administraţie publică şi privată,
de administratori şi de funcţionari publici care îndeplinesc funcţii administrative; de
persoane care sub comanda altora execută decizii şi de persoane care pun în aplicaredeciziile celor aflaţi într-o poziţie ierarhică superioar ă.154
În esen ţă a administra reprezint ă o activitate executivă pusă sub semnul
comenzii sau al deleg ării de atribu ţ ii. Dintre multitudinea de sensuri ale termenului de
administraţie preocupările teoretice au vizat în principal clarificarea no ţ iunii de
administraţie publică , luat ă ca formă de exercitare a puterii publice.155
În definirea no ţ iunii de administraţie publică , doctrina românească156 a avut
în vedere considera ţ iile şi concluziile diverselor şcoli doctrinare din Europa şi Statele
Unite ale Americii, realizând o abordare comparat ă a acesteia.
Prin trecerea în revist ă a doctrinei franceze se ofer ă prilejul în ţ elegerii
acestei no ţ iuni din perspectiva unor autori de prestigiu. Astfel, în lucrarea autorilor
Georges Vedel şi Perre Delvolvé „Droit administratif ” se relevă , după examinarea
doctrinei de drept public din Fran ţ a de până la 1958, că sintetic administraţia se poate
defini ca fiind exerciţiul puterii executive sub un regim de putere publică.157
152 Ibidem.153 A se vedea: Lucica Matei, Management public, Editura Economică, 2006, pag. 43 şi urm., precum şi Ani Matei, Analiza sistemelor administra ţ iei publice, Editura Economică, 2003, pag. 74 şi urm.154 A se vedea I.Vida, Op.cit ., pag.9.155 A se vedea I.Alexandru, Drept administrativ, Editura „ Lumina Lex”, Bucureşti, 2005, pag.34.156 A se vedea capitolul „ No ţ iunea de administra ţ ie publică în dreptul comparat ” din vol.I al Tratatului de drept administrativ al A.Iorgovan, pag.5-46157 G.Vedel, P. Delvolvé, Droit administratif , Presses Universitaires de France, 10e ed., Paris, 1988, pag.67
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 98/418
98 Definind „administraţia”, prof. André de Laubadére arat ă că este vorba deansamblu de autorităţi, agenţi şi organisme însărcinate sub impulsul puterilor politice, de aasigura multiplele intervenţii ale statului modern.158
Prof.Jean Rivero arat ă că în limbajul curent cuvântul administraţie
desemnează o activitate, faptul de a administra, de a gira o afacere, dar şi organele, adică structurile care exercită această activitate , primul fiind sensul material, cel de-al doilea
reprezentând sensul organic159 şi, în consecin ţă , prin administra ţ ie publică se desemnează
un ansamblu de organe prin care se dirijează şi se execută problemele publice. Autorul
consider ă administra ţ ia publică ca fiind activitatea prin care autorit ăţ ile publice asigur ă ,
folosind când este cazul prerogativele puterii publice, satisfacerea nevoilor de interes
public.160
Autorii germani evit ă o defini ţ ie expresă a administra ţ iei. Prof.Ernst
Frosthoff arat ă că aceasta se ocupă de propriile sale afaceri şi, în principiu, de propria
sa ini ţ iativă , subliniind că în dreptul public, no ţ iunea de administra ţ ie desemnează o
activitate a statului sau a unui titular de putere publică , f ăr ă a distinge între regulile de
drept privat şi cele de drept public aplicabile acestor activit ăţ i. Administra ţ ia apare, în
concep ţ ia sa, nu numai ca aparat executiv al unui sistem politic, ci şi ca un girant al serviciilor publice esen ţ iale ale vie ţ ii cotidiene.
La rândul lor, H.J.Wolff şi O.Bachof arat ă că administra ţ ia, în sens
material, este punerea în aplicare a afacerilor colectivit ăţ ii publice şi a membrilor
acesteia de către agen ţ ii colectivit ăţ ii desemna ţ i în acest scop.
În doctrina americană se pot întâlni variate defini ţ ii ale acestei activit ăţ i. O
asemenea defini ţ ie ajut ă la încadrarea acestui domeniu într-un larg context politic,
economic şi social, avându-se în vedere că termenul nu se limitează la management, ci
include împrejur ări politice, sociale, culturale şi juridice care afectează conducerea
institu ţ iilor publice. 161
158 A.Laubadère, Traité de droit administratif , sixiem edition, Paris, L.G.D.J., 1973, vol.I, pag.11159 J.Rivero, Droit administratif , deuxiem edition, Dalloz, paris, 1987, pag.11160 Ibidem, pag.16161 D.H.Rosenbloom în lucrarea „ Public Administration”, Understanding Management, Politics and Law, in thePublic Sector, Random House, New York, 1989, pag.3-36, apud I.Alexandru, Op.cit ., pag.34-35
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 99/418
99 În lucrarea sa „Public Administation”, David H.Rosenbloom relevă faptul
că Administra ţ ia Publică , ca multe alte str ădanii umane, este dificil de definit, dar
oamenii au cu to ţ ii un sens al acesteia de şi sunt păreri diferite despre cum ar putea fi
realizat ă. 162 La rândul său, Richard Stillman prezint ă defini ţ ii formulate de diferi ţ i
autori americani. 163 Astfel, John J.Corson şi J.P.Harris definesc administra ţ ia publică
drept activitatea prin care se realizează scopurile şi obiectivele guvernului , iar John
Pfiffner şi Robert Presthus arat ă că administraţia publică, ca domeniu de activitate, este
în principal preocupată de mijloacele pentru implementarea valorilor politice.
Dacă James W.Davis afirmă că administraţia publică poate fi cel mai bineidentificată cu ramura executivă a guvernării , Nicholas Henry formulează în mod
complex defini ţ ia administra ţ iei publice, aceasta diferind de tendinţele politice, atât prinaccentuarea comportamentului birocratic dar, mai ales, prin sistemul structurilor propriişi metodologilor aplicate pentru realizarea scopurilor guvernamentale. Dwight Waldoarat ă că procesul administraţiei publice constă în acţiunile de realizare a intenţiei saudorinţei guvernului. Este, din această cauză, activitatea activă, continuă, cea de afaceri aguvernului, preocupată, cu punerea în aplicare a legii, care este realizată de corpurilelegislative (sau alte autorităţi) şi interpretată de cur ţile de judecată, prin procesul deorganizare şi conducere.
„Dictionary of American Gouvernment and Politics” prezint ă pentru
sintagma „ public administration” următoarele explica ţ ii:
1. Funcţia executivă în guvern; executarea (aplicarea) politicii publice;
2. Organizarea şi conducerea poporului şi a altor resurse pentru atingerea
obiectivelor guvernării;
3. Arta şi ştiinţa conducerii aplicate la sectorul public. Dar administraţia
publică se extinde dincolo de conducerea publică (managementul public), ea include şiîmprejur ările politice, sociale, culturale şi legale care afectează conducerea instituţiilor
publice.164
Multitudinea de defini ţ ii demonstrează abordarea diferit ă , din diverse
unghiuri a conceptului de administra ţ ie publică , cât şi faptul că prezen ţ a sa este cât se
162 Ibidem163 R.Stillman, Public Administration: concept and Cases, Boston, Honghlon Wilfflin, 1978164 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 100/418
100 poate de activă în existen ţ a social ă şi se manifest ă ca o activitate esen ţ ial ă a
guvernării.
Abord ări diferite întâlnim şi în doctrina românească. Astfel, un autor ajunge
la concluzia că statul înfiinţează servicii publice, de menţinerea ordinii, de educaţie,finanţe publice, de pază a graniţelor ţării, administrarea domeniului public, ş.a. 165 Toate
aceste servicii publice, organizate într-un sistem de organe, alcătuiesc administra ţ ia
publică , în sensul de activitate, reprezint ă un sistem de organe care realizează
activitatea de executare a legilor . Sintagma administraţie publică este analizat ă în dublu
sens: ca activitate şi ca sistem de organizare.
Având în vedere prevederile Constitu ţ iei României, un alt autor consider ă că , îmbinând accepţiunea formal-organică şi sensul material – funcţional, administraţia
publică poate fi definit ă ca ansamblul activităţilor Preşedintelui României, Guvernului,
autorităţilor administrative autonome centrale, autorităţilor autonome locale şi, după
caz, structurilor subordonate acestora, prin care, în regim de putere publică, se aduc la
îndeplinire legile sau, în limitele legii, se prestează servicii publice. 166 Din aceast ă
defini ţ ie, autorul desprinde următoarele note dominante:a) activitate realizată numai de autorităţi executive şi administrative,
intitulate autorităţile administraţiei publice;
b) activitate de aducere la îndeplinire a legii (ceea ce înseamnă şi adoptarea
de acte normative cu for ţă juridică inferioar ă legii) sau, după caz, de organizare sau
realizare efectivă a serviciilor publice;
c) activitate ce se realizează în regim de putere publică, adică prin
intermediul prerogativelor acordate de Constituţie şi legi, ce fac să prevaleze înţelesul
public (general) atunci când este în conflict cu interesul particular.
Pornind de la dificultatea definirii şi la părerile diferite despre modul de
realizare a acesteia, remarcabilul specialist român în domeniu, profesorul Ioan
165 V.I.Prisăcaru, Tratat de drept administrativ român-Partea general ă, Editura Lumina Lex,Bucureşti, 1993, pag.25166 A se vedea A.Iorgovan, Op.cit ., pag.124-125
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 101/418
101 Alexandru, sus ţ ine faptul că o definire a administra ţ iei publice este necesar ă.167
Totodat ă , domnia sa sus ţ ine că: 1) pentru realizarea definirii se impune să se stabilească
care sunt graniţele generale ale administraţiei publice şi să fie exprimate principalele
concepte ale disciplinei şi practicii în domeniu; 2) definirea ajută la încadrarea
domeniului într-un larg context politic, economic şi social; 3) luarea în considerare a
definiţiilor majore ale administraţiei publice relevă faptul că există trei abordări
distincte pentru acest domeniu.168
De asemenea, după trecerea în revist ă a unor defini ţ ii din literatura
americană169 , profesorul I.Alexandru analizându-le exprimă concluzia că administra ţ ia
publică implică activitate, are contingen ţă cu politicul, tinde să fie concentrat ă în
ramura executivă a guvernării, difer ă de administra ţ ia privat ă şi este preocupat ă de
aplicarea legii. Totodat ă , prezint ă următoarea defini ţ ie a administraţiei publice:
folosirea teoriilor şi proceselor manageriale, politice şi juridice în vederea realizării
mandatelor guvernării legislative, executive şi judecătoreşti pentru a asigura
reglementările şi serviciile pentru societate în ansamblu, cât şi pentru segmentele
acesteia.170
Aceasta este privit ă atât din punct de vedere organic, cât şi din punct devedere func ţ ional.
Din punct de vedere organic , administra ţ ia este un ansamblu de institu ţ iicare au personalitate juridică , o competen ţă legal ă specifică în func ţ ie de domeniul încare î şi desf ăşoar ă activitatea.171
Din punct de vedere funcţional , administra ţ ia este considerat ă ca un
ansamblu de activit ăţ i extrem de diversificate: apărare na ţ ional ă , ştiin ţă şi cultur ă ,
167 I.Alexandru, Op.cit., pag.34.168 Ibidem.169 Sunt menţionate câteva definiţii prezentate de Richard Stillman în „ Public Administration: concepts and cases” (Boston,Houghlon Wifflin 1978), definiţii formulate de diferiţi autori americani, unele prezentate de noi în paginile anterioare la care seadaugă, după cum urmează: Felix şi Loyd Nigro dezvoltă definiţia administraţiei publice în cinci puncte: a) este un efort al unui grup care cooperează într-uncadru public; b) acoper ă cele trei ramuri – executivă , legislativă şi juridică – şi rela ţ iile dintre ele; c) are un rol important în formularea politicii publice şi este de aceea o parte a procesului politic; d) este diferit ă de administra ţ ia privat ă prin tr ă sături semnificative şi e) este asociat ă de aproape cu numeroase grupuri private şi de indivizi. A se vedea I.Alexandru, Op.cit ., pag.35.170 I.Alexandru, Op.cit., pag.67.171 În temeiul prevederilor Constituţiei României, în accepţie organică, administra ţ ia publică evocă următoarele
autorităţi publice: Pre şedintele României, Guvernul, ministerele şi alte organe direct subordonate Guvernului,organele centrale de specialitate autonome, institu ţ ii subordonate ministerelor, prefectul, organe locale de specialitate subordonate ministerelor şi conduse de prefect, organe autonome locale (consiliul jude ţ ean, consiliullocal, primarul) şi institu ţ ii subordonate acestora.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 102/418
102educa ţ ie, sănătate publică , protec ţ ie social ă , domeniul industrial şi agricol,
infrastructuri publice etc. În sens func ţ ional, no ţ iunea de administra ţ ie publică evocă
acte şi opera ţ iuni materiale prin care se execută legea, fie prin emiterea de norme
subsecvente , fie prin organizarea , sau, după caz, prestarea directă de servicii publice.
Pentru definirea conceptului de administra ţ ie publică au existat preocupări
şi din partea altor autori români172. Toate defini ţ iile date au în final acela şi numitor
comun, dar apreciem nota de modernitate şi acurate ţ e a defini ţ iei prezentate de
profesorul I.Alexandru. Din toate defini ţ iile şi explica ţ iile date putem descifra
perspectivele, dar mai ales caracteristicile şi func ţ iile administra ţ iei publice.
3.1.3. Caracteristicile şi funcţiile administraţiei publice
Administra ţ ia publică serve şte realit ăţ ile sociale în dinamica lor, ceea ce
presupune o ac ţ iune neîntrerupt ă care are drept scop asigurarea condi ţ iilor pentru
desf ăşurarea ritmică a vie ţ ii statului.
În îndeplinirea misiunilor ei administra ţ ia publică se eviden ţ iază prin
anumite caraceristici.173
172 Pot fi enunţate în acest sens definiţiile date: Prof. Ioan Şantai – care defineşte noţiunea de administra ţ ie publică,ca fiind acea categorie a autorităţilor de stat, constituită în temeiul aceleiaşi funcţii (forme) fundamentale de activitate, pe care o înf ă ptuiesc şi prin care se realizează, în mod specific, puterea publică. Importanţa noţiunii de administraţie publică în studiul dreptului administrativ şi cel al ştiinţei administraţiei, este pusă în evidenţă de faptul că sub aspectorganic, sistemul administrativ este cel care înf ă ptuieşte, în principal, activitatea executivă a statului, iar sub aspectfuncţional, actul decizional administrativ reprezintă cea mai importantă formă concretă prin care se manifestă autoritatea acestui sistem. A se vedea I. Şantai, Drept administrativ şi ştiin ţ a administra ţ iei, vol.I, Editura Risoprint, -Cluj Napoca, 2002, pag. 4; Prof. Iulian Nedelcu – cosider ă că, în ceea ce priveşte noţiunea de administra ţ ie publică,se impune a fi precizat că aceasta, atât în accepţiunea de activităţi de organizare a executării sau de executare înconcret a legilor, cât şi în cea de sistem organizatoric prin care se realizează organizarea executării sau executarea
legilor este mai cuprinzătoare şi nu se confundă cu administra ţ ia de stat , întrucât conceptul de administraţie publică se refer ă nu numai la Guvern şi ministere, respectiv la activitatea lor în domeniul aplicării legii, ci şi la activitate,respectiv la structura organizatorică, prin intermediul căreia se organizează aplicarea şi se aplică legea la nivelulunităţii administrativ-teritoriale, în conformitate cu principiul autonomiei locale şi al descentralizării administrative,aplicabile într-un stat de drept. A se vedea I. Nedelcu, A. Nicu, Drept Administrativ, Editura Themis, 2002, pag. 44;Prof. Corneliu Manda – ţinând seama de faptul că administra ţ ia publică, prin autorităţile sale, realizează acte juridice şi operaţiuni materiale, prin care se organizează executarea legii şi se execută legea, precum şi de faptul că aceasta organizează sau, după caz, prestează în mod direct servicii publice, defineşte noţiunea de administraţie publică, ca fiind ansamblul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi a structurilor acesteia, care, înregim de putere publică, aduce la îndeplinire legile sau prestează servicii publice, în limitele legii. A se vedea C-Manda, Drept administrativ-Tratat elementar, Editura Lumina Lex, 2001, pag. 37; Prof. Mircea Preda – defineşteadministra ţ ia publică, ca fiind acea activitate de organizare şi de executare în concret a legii, cu caracter dispozitiv şi prestator, care se realizează în principal, de autoritălile publice şi funcţionarea acestora şi, în subsidiar, şi de celelalte
autorităţi ale statului, precum şi de structurile organizatorice particulare care desf ăşoar ă activităţi de interes public. Ase vedea M. Preda Drept adminstrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pag. 13.173 H.Puget, Les institution administratives étrangères, Paris,Dalloz, 1969, apud .I.Alexandru, Administra ţ ia publică –teorii, rela ţ ii, perspective, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, pag. 72-76.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 103/418
103 1. Administraţia constituie un corp intermediar, creat în vederea acţiunii, ea
este f ăcută pentru a acţiona – context în care subliniem faptul că administra ţ ia este
subordonat ă , este subordonată întotdeauna Guvernului, care îi stabile şte ceea ce
trebuie să facă , îi nume şte şefii şi îi furnizează mijloacele. Ea este de asemenea
subordonată dreptului, legii care îi stabile şte obiectivele , îi fixează limitele , îi impune
respectarea unor garanţii.
Chiar subordonat ă , administra ţ ia, instrument al statului, are stabilite prin
lege puteri de care nu dispun persoanele particulare. Ea se mi şcă într-o re ţ ea de legi,
dar are totu şi o anumit ă ini ţ iativă şi o competen ţă decizional ă limitat ă.
Administra ţ ia îndepline şte două mari categorii de sarcini: de execuţie şi deelaborare. Supusă legii, dependent ă de Guvern şi conformându-se Parlamentului,
administra ţ ia posed ă totu şi o autoritate secundar ă , ea nu este numai subordonat ă , ci şi
puternică. Când administra ţ ia atinge un grad înalt de putere, apare situa ţ ia unui regim
birocratic, al unei birocra ţ ii omnipotente. Într-o astfel de situa ţ ie apare pericolul
îngr ădirii sau chiar suprimării drepturilor şi libert ăţ ilor cet ăţ ene şti.
2. Administraţia este ierarhizată şi ordonată. Ierarhia administrativă după modelul ierarhiei militare are scopul de a-i asigura coeziunea şi disciplina. În
acest cadru ierarhic se exercit ă puterea de comandament, de control şi disciplină.
Astfel, administra ţ ia poate fi supusă unui control intern derivat din puterea ierarhică ,
dar şi unui control judecătoresc , consecin ţă a proeminen ţ ei legii.
3. Administraţia este totodată remunerată, civilă, laică, egalitar ă
a) Agen ţ ii administra ţ iei primesc un salariu de la buget. Func ţ iile publice
gratuite sunt o excep ţ ie.
b) În toate ţările exist ă o armat ă şi o administra ţ ie militar ă şi alte institu ţ ii
cu caracter militar. Dar nevoile publice, altele decât cele de securitate na ţ ional ă , sunt
rezolvate prin administra ţ ia civil ă. În societ ăţ ile moderne arareori exist ă confuzii între
func ţ iile civile şi cele militare. Doar în situa ţ ii excep ţ ionale autoritatea militar ă
intervine legalmente în materie civil ă.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 104/418
104 c) Peste tot administra ţ ia este laică , deoarece ea folose şte un personal care
nu este clerical şi care nu intervine direct pentru asigurarea unor nevoi religioase.
Exist ă totu şi situa ţ ii în care cultul are caracter de serviciu public (în Anglia biserica
anglicană este recunoscut ă ca biserică de stat; în Italia şi Spania are un rol
concordiar).
4. Administraţia este formalistă, scrisă şi birocratică , ea ac ţ ionează după anumite proceduri, conform unor precedente, unui tradi ţ ionalism care poate antrenarutina şi care duce la un ritm lent.
Administra ţ ia are la bază documente, fapte, decizii şi consecin ţ e, conservateîn scris. Ac ţ iunea acesteia se desf ăşoar ă în birouri cu personal organizat în mici grupe.
Exager ările privind formalismul şi birocratismul pot duce la instaurarea unui regim
birocratic.5. Administraţia este permanentă şi necesită tot mai multă cunoaştere şi
tehnicitate. În administra ţ ie lucrează , în mod preponderent, func ţ ionari permanen ţ i,
care formează corpuri şi care-i asigur ă continuitate. Complexitatea tot mai mare a
administra ţ iei presupune tot mai mul ţ i speciali şti, tehnicieni, un personal calificat
profesionist, specializat.
6. Administraţia este compartimentată vertical şi orizontal. Acest lucru presupune probleme deosebite de coordonare şi comunicare, de centralizare şi
descentralizare, de concentrare şi deconcentrare, cărora trebuie să li se g ă sească
solu ţ ii.
7. Administraţia publică este în continuă expansiune. Societ ăţ ile publice
sunt în continuă cre ştere şi au consecin ţ e majore de ordin pozitiv sau negativ. Buna
func ţ ionare a administra ţ iei, a serviciilor publice este un element de lini şte. Mersuldefectuos al serviciilor publice este la origine multor crize politice sau chiar revolte
populare.
În realizarea unei administra ţ ii moderne este foarte important, să se ţ ină
cont de caracteristicile acesteia174 şi să se asigure un echilibru deplin în manifestarea
174 Prof. I. Şantai prezintă în mod succint patru caracteristici generale de administraţie publică, aceasta reprezintă unsistem unitar ce reuneşte în cadrul ei, în baza relaţiilor juridice, autorităţi aflate pe diferite nivele de organizăriadministrative; activitatea ei este constituită din acţiuni de prescriere sau dispoziţie – constituite din reglementări – şiacţiuni de prestaţie vizând activitatea concretă de aplicare a legii; este structurată funcţional şi teritorial, fiind alcătuită
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 105/418
105lor. Aceast ă cerin ţă asigur ă eficien ţă activit ăţ ii administra ţ iei publice şi face ca
cet ăţ eanul beneficiar să se simt ă respectat, tratat f ăr ă discriminare şi apărat în
exercitarea drepturilor sale. În acest fel cet ăţ eanul va avea deplină încredere în
administra ţ ia publică , fiind convins că necesit ăţ ile şi cerin ţ ele sale î şi vor g ă si
rezolvarea într-un cadru propice guvernat de legalitate şi buna credin ţă a aparatului
administrativ.
După cum rezult ă clar din literatura de specialitate, administra ţ ia publică
se caracterizează printr-o activitate în principal organizatorică realizat ă din pozi ţ ia de
intermediar pe care o are între planul conducerii politice şi planul unde se realizează
valorile politice, deciziile politice. 175
Aceast ă caracteristică nu exclude activitatea de conducere în administra ţ ia publică – ca activitate creatoare – ci, dimpotrivă , o presupune la anumite dimensiuni şiîn cadrul unor limite. Aceast ă activitate se desf ăşoar ă la un nivel subordonat, inferiorconducerii realizate prin Parlament, dar superior conducerii ce se realizează la nivelulregiilor autonome sau societ ăţ ilor comerciale, având drept obiect activit ăţ i productivede prest ări servicii sau social-culturale.
Pornind de la aceste considerente sunt eviden ţ iate următoarele funcţii ale
administraţiei publice în cadrul sistemului social global:
- Func ţ ia principal ă este cea de mecanism intermediar de execuţie , ce are
menirea de a organiza şi a asigura execu ţ ia, folosind autoritatea sa, iar la nevoie chiar
constrângerea. Aceast ă func ţ ie principală se realizează prin:
● func ţ ia de preg ătire a deciziilor politice sau chiar de colaborare
la adoptarea lor;
● func ţ ia de organizare a execut ării deciziilor politice;
● func ţ ia de executare direct ă , în concret – în anumite cazuri – a
deciziilor politice;
● func ţ ia de asigurare a execut ării deciziilor politice, care se
realizează fie prin convingere, fie la nevoie, folosind for ţ a de constrângere;
din autorităţi publice şi instituţii publice ce dispun de stabilitate instituţională şi continuitate funcţională; esteformalistă. A se vedea I. Şantai, Op.cit., pag. 4-5.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 106/418
106 ● func ţ ia de prestator al cererilor, dorin ţ elor şi necesit ăţ ilor
membrilor societ ăţ ii în fa ţ a autorit ăţ ilor competente a adopta decizii asupra acestora.
Pentru realizarea acestor func ţ ii, administra ţ ia publică î şi demonstrează
rolul său de colaborator al puterii politice în organizarea societ ăţ ii şi reglementarea func ţ ionării ei.
- În rândul funcţiilor derivate ale administra ţ iei publice, care se refer ă la
scopurile ac ţ iunilor desf ăşurate de aceasta, se înscriu:
● func ţ ia de instrument de conservare a valorilor materiale şi
spirituale ale societ ăţ ii;
● func ţ ia de organizare şi conducere a adapt ărilor ce se impun
datorit ă transformărilor ce se produc inerent în evolu ţ ia diferitelor componente ale
societ ăţ ii, în special în structura economică a acesteia. 176
În opinia altui autor, pentru a se pune în eviden ţă activitatea organizatorică
a administra ţ iei, se eviden ţ iază ca funcţii formale (nu de con ţ inut) ale acesteia:
•
func ţ ia de conducere; •func ţ ia de coroborare; •func ţ ia de îndrumare; •func ţ ia decontrol; •func ţ ia de punere în executare concret ă a masurilor dispune conform legii. 177
Trecerea în revist ă a func ţ iilor administra ţ iei publice ofer ă posibilitatea
în ţ elegerii modului în care aceasta se manifest ă în practica social ă şi pârghiile legale
pe care le are în dispozi ţ ie, pentru a transpune dezideratele sale în realitate.
Sfera de cuprindere a activit ăţ ii administra ţ iei publice este foarte larg ă , atât
din punct de vedere material, prin sfera domeniilor economico-sociale pe care le gestionează , cât şi din punct de vedere func ţ ional, prin amploarea variet ăţ ii institu ţ iilor
chemate să asigure aceast ă activitate.
Întinderea şi con ţ inutul activit ăţ ii administrative derivă din atribu ţ iile
expres prevă zute de legi şi alte acte normative pentru autorit ăţ ile şi institu ţ iile publice
abilitate să desf ăşoare diverse componente ale acestei activit ăţ i.
175 I.Alexandru, Op.cit ., pag.76176 Ibidem, pag.76 şi urm.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 107/418
107 Dacă prevederile constitu ţ ionale sunt atribuite Guvernului (organ central al
administra ţ iei; exercitarea conducerii generale a administra ţ iei publice), sunt legi
speciale, precum Legea pentru organizarea ministerelor ori Legea administraţiei publice
locale care prevăd importante atribu ţ ii de organizare pentru autorit ăţ ile administra ţ iei
publice de specialitate şi pentru autorit ăţ ile administra ţ iei publice locale.
Responsabilit ăţ ile ample şi variate ale acestor institu ţ ii reflect ă importan ţ a
lor în organizarea şi exercitarea activit ăţ ii de administra ţ ie publică cu puternice
consecin ţ e atât la nivel individual, cât şi la nivelul întregii societ ăţ i.
3.1.4. Administraţia de stat şi puterea locală.
În condi ţ iile statului modern, administra ţ ie conceput ă pe metode stricte de
centralizare nu poate fi pusă în aplicare. Aceasta, deoarece orice structur ă unitar ă ,
rigid ă , supercentralizat ă , presupune prin defini ţ ie lipsa unor verigi intermediare,
par ţ ial autonome, între puterea central ă şi destinatarii deciziilor luate de guvernan ţ i. În
niciun stat modern nu se poate concepe ca membrii guvernului să se poat ă ocupa
personal şi nemijlocit de solu ţ ionarea tuturor problemelor guvernării apărute pe
întreaga cuprindere a statului178
.
Chiar dacă centralizarea absolut ă , adică conducerea statal ă exercitat ă exclusiv de la centru, ar fi tehnic posibil ă , din punct de vedere politic nu ar fi dezirabil
să se încredin ţ eze atribu ţ iile guvernării unui singur centru de decizie, deoarece acestaar putea nesocoti interesele locale sau s-ar putea chiar să nu le cunoască179.
În acest context putem vorbi despre descentralizare şi deconcentrare.
A. Descentralizarea const ă în posibilitatea recunoscut ă de puterea central ă
colectivit ăţ ilor locale de a adopta în unele domenii sau la nivel teritorial anumite acte sau decizii, f ăr ă a se consulta în prealabil cu centrul sau a cere aprobarea
acestuia. Are, astfel, loc o redistribuire a competenţelor în cadrul administra ţ iei. Sunt
scoase din competen ţ a puterii şi autorit ăţ ii centrale anumite servicii publice de interes
local şi transferate în sarcina unor autorit ăţ i ale administra ţ iei publice locale.
Autorit ăţ ile respective (primari, consilii locale, consilii jude ţ ene) beneficiază de o
177 I. Şantai, Op.cit., pag. 5.178 C. Ionescu, Institu ţ ii politice şi drept constitu ţ ional , Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 70-71.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 108/418
108anumit ă independen ţă fa ţă de puterea central ă şi ac ţ ionează în mod autonom.
Independen ţ a şi autonomia lor este fundamentat ă pe faptul că aceste organisme sunt
alese şi nu sunt numite de puterea central ă.180
Ultimul sfert al secolul al XX-lea a fost marcat de un important transfer acompeten ţ elor statului către colectivit ăţ ile locale şi de antrenarea acestora, ca
împreună cu statul, să participe la administrarea şi amenajarea teritoriului, la
dezvoltarea economică , social ă , cultural ă , ştiin ţ ifică , la protec ţ ia mediului şi
îmbunăt ăţ irea calit ăţ ii vie ţ ii. Acest mod de cooperare între stat şi colectivit ăţ ile locale
demonstrează trecerea de la o descentralizare defensivă , care viza evitarea imixtiunilor
statului în afacerile locale, la o descentralizare ofensivă, care vizează extinderea
domeniului de acţiune al colectivităţilor locale dincolo de limitele sale naturale181.
Via ţ a ilustrează faptul că o centralizare excesivă şi, respectiv, o
descentralizare absolut ă afectează deopotrivă actul de conducere al administra ţ iei.
La baza descentralizării st ă un adevăr, şi anume că cei guverna ţ i î şi cunosc
mai bine interesele decât guvernantul de la centru şi pot gestiona cu mai mult ă eficien ţă
resursele ce li se alocă în acest scop.
În temeiul doctrinei de specialitate, descentralizarea presupune înfiin ţ areaunor subiecte de drept speciale, care beneficiază de autonomie în plan local(descentralizare teritorial ă ) sau cărora li se stabile şte competen ţ a material ă în anumitedomenii (descentralizarea serviciilor publice).
Este de subliniat faptul că în statele Europei occidentale mi şcarea de
descentralizare a avut loc odat ă cu grija men ţ inerii preeminen ţ ei statului, a autorit ăţ ii
depline a acestuia asupra întregului teritoriu na ţ ional, ceea ce a dus la adoptarea unormă suri de contrapondere la descentralizare182. Înt ărirea puterilor locale nu trebuie să
179 Ibidem.180 Descentralizarea, deci limitarea competenţelor administraţiei de stat s-a produs, mai întâi în majoritatea stateloroccidentale, prin recunoaşterea existenţei unor întreprinderi locale, instituţii şi servicii publice distincte faţă de cea destat şi administrate de către reprezentanţi aleşi ai colectivităţilor locale, lucru ce s-a produs în mod treptat. Dacă laînceput, aceşti reprezentanţi aleşi (adunări, consilii) îşi desf ăşurau activitatea sub un control strict al autorităţilor
administrative ale statului, în timp tutela se diminuează până când administraţia statului se rezumă la control a posteriori al legalităţii actelor. A se vedea I. Alexandru, Op.cit., pag. 93.181 I. Alexandru, Op.cit., pag. 93.182 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 109/418
109 pericliteze unitatea na ţ ional ă , caracterul intangibil al acesteia, proclamat prin textul
Legii fundamentale, care a fost şi este asigurat prin diverse mijloace.
Totodat ă , aplicarea politicilor descentralizatoare a dus la înt ărirea func ţ iei
statului de a rezolva conflictele dintre colectivit ăţ ile locale. Sub regimul juridic alinexisten ţ ei unor raporturi de subordonare între colectivit ăţ ile locale şi cele teritoriale
intermediare, se valorifică tutela administrativă a prefec ţ ilor care, pe lâng ă controlul
de legalitate, are rolul de armonizare a intereselor locale şi veghează la buna executare
a obliga ţ iilor lor.
B. Deconcentrarea ne ajut ă să în ţ elegem şi mai bine evolu ţ ia raporturilor
dintre administra ţ ia de stat şi puterea local ă şi, mai ales, efectele descentralizăriiasupra reparti ţ iei competen ţ elor în cadrul administra ţ iei de stat.
Deconcentrarea const ă în diminuarea puterii centrale prin acordarea unor
autorit ăţ i publice locale, ai căror titulari sunt numi ţ i de către puterea central ă , a
dreptului de a lua decizii pe plan local.183
Deconcentrarea este o modificare a centralizării, ea temperează
centralizarea prin plasarea în cadrul circumscrip ţ iilor administrative a
reprezentan ţ ilor puterii centrale care ac ţ ionează în numele acesteia.
Este vorba de repartizarea puterii de decizie a Guvernului în favoareaagen ţ ilor locali (prefec ţ i), numi ţ i de guvern în unit ăţ i administrativ-teritoriale. Prefec ţ ii
sunt însărcina ţ i să transmit ă şi să ia toate mă surile pentru a asigura respectareaordinelor Guvernului şi – în anumite limite – să decid ă , ei în şi şi, în calitate deîmputernici ţ i ai Guvernului.184
Prin deconcentrare sunt scoase din competen ţ a puterii centrale anumite probleme de interes local, ce urmează a fi solu ţ ionate de autorit ăţ ile locale, înfiin ţ ate în
acest scop.
Deconcentrarea nu anulează autoritatea puterii centrale. Agen ţ ii locali care
reprezint ă puterea central ă în unit ăţ ile administrative sunt numi ţ i de Guvern şi sunt
plasa ţ i sub controlul ierarhic al acestuia, având dreptul de a el aproba, suspenda,
183 P. Negulescu, Tratat de drept administrativ, vol. I, Bucureşti, 1934, pag. 611. A se vedea în acest sens şi DanaApostol, Probleme actuale ale descentralizării administrative, „Studiu de drept românesc”, nr. 3-4, 1991, pag. 143.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 110/418
110anula sau modifica actele emise. Controlul se exercit ă deopotrivă pentru motive de
legalitate şi oportunitate.
În ceea ce prive şte competen ţ ele autorit ăţ ilor deconcentrate se poate afirma
că acestea sunt extrem de variate şi variabile. Acesta pot fi, din punct de vedere alcompeten ţ ei materiale la nivel de administra ţ ie general ă (prefec ţ ii) sau pot să constea
într-un obiect sau domeniu specializat ( şefii serviciilor deconcentrate din minister), iar
din punct de vedere teritorial întinderea competen ţ ei depinde de suprafa ţ a
circumscrip ţ iei administrative delimitat ă pentru aplicarea lor.
Deconcentrarea constituie regula general ă de repartizare a atribu ţ iilor şi a
mijloacelor între diferite niveluri ale administra ţ iei civile a statului. Astfel, competen ţ a serviciilor centrale devine în principiu subsidiar ă. Aceasta trebuie limitat ă doar la
acele misiuni care prezint ă un caracter na ţ ional sau a căror executare, potrivit legii, nu
poate fi delegat ă la nivel teritorial. Administra ţ iile centrale trebuie să acopere doar
func ţ ia de concep ţ ie, organizare, direc ţ ionare, urmărire şi control.185
3.1.5. Administraţia publică în contextul integr ării europene.
După apari ţ ia comunit ăţ ilor europene, o problemă care s-a pus în fa ţ amultor autori de drept administrativ a fost aceea dacă asist ăm la na şterea unei noiadministra ţ ii sau numai a unui mecanism de cooperare între administra ţ iile na ţ ionale.186
Faza în care se afl ă ast ă zi Uniunea Europeană este aceea în care statele, cu
statutul lor de state suverane, nu se mai prezint ă în forma lor clasică. În acela şi
timp, în momentul de fa ţă , nu putem vorbi de o real ă integrare ci, mai degrabă , de un
sistem în devenire, situat din punct de vedere juridic undeva între organiza ţ ie
interna ţ ional ă şi stat federal. Unii autori consider ă ast ă zi juridic Comunitatea
Europeană „o organizaţie integrantă cu caracter evolutiv”187 . La baza ordinii
comunitare prezente st ă ideea de „suveranitate exercitată în comun. Apare deci ideea
de divizibilitate a suveranit ăţ ii, iar acesteia îi corespunde o concep ţ ie nouă asupra
184 C. Ionescu, Op. cit., pag. 72.185 I. Alexandru, Op. cit., pag. 95.186 Ibidem, pag. 449 şi urm.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 111/418
111 suveranit ăţ ii. Ideea de suveranitate divizibilă convine perfect pentru a descrie
funcţionarea unui mecanism de integrare evocat prin termeni ca „fuziune” sau „exerciţiu
în comun”188 al suveranităţilor, elemente indispensabile funcţionării acestui mecanism
integraţionist.189
Desigur că sublinierile de mai sus privesc atât aspectele constitu ţ ionale ale
comunit ăţ ilor, cât şi aspectele administrative. Prin urmare, aceast ă situa ţ ie a sistemului
comunitar se reflect ă şi în administra ţ ie.
Dacă ne referim la textele constitu ţ ionale cuprinse în Tratatul de la Roma
(1957) şi Tratatul de la Maastricht (1992), acestea nu exemplifică niciun model de
administra ţ ie publică pentru statele membre. Ele stabilesc natura democratică aregimului politic, iar aspectele legate de guvernare şi administra ţ ie sunt l ă sate la
discre ţ ia statelor membre. Astfel, nu se poate discuta încă de un model de administraţie
publică europeană.
Mult mai mult, în etapa actual ă , putem vorbi despre „spaţiul public
european”, prin acesta în ţ elegând existen ţ a intereselor generale, a ideilor publice pe
scurt a societ ăţ ii.190
Conceptul de „Spaţiu public european”, încă neconturat teoretic înterminologia ce vizează integrarea europeană , va cuprinde şi va descrie într-o manier ă
sistemică , mecanismele, procesele şi fenomenele ce guvernează dezvoltarea sectoarelor
publice şi a administra ţ iilor publice europene, eviden ţ iind conexiunile şi determinările
de natur ă administrativă , economică , social ă sau politică.
La nivelul Uniunii Europene, în momentul de fa ţă , se dore şte crearea unui
spa ţ iu public transna ţ ional, în mă sura unei identit ăţ i colective europene. 191
187 L. J. Constantinescu, La nature juridique des Communités europenées, Conferinţa Paul Henry Spaak, Liege, 1980.L. J. Constantinescu este un reputat specialist francez de drept comunitar, de origine română.188 A se vedea în acest sens V. Duculescu, Perspectivele Uniunii Europene: delegare de "competen ţ e" sau delegarede "suveranitate", in Revista Romana de Drept Comunitar nr. 1/2003, septembrie-octombrie, Bucureşti, pag. 60.189 J. V. Louis, L’ordre juridique communitaire, Ediţia a 5-a, Paris 1989, apend. A. Popescu, I. Jinga, Organiza ţ iieuropene şi euroatlantice, Editura Lumina Lex, 2001, pag. 87-88.190 A se vedea F. Guizot, Istoria civiliza ţ iei în Europa, de la căderea Imperiului Roman până la Revolu ţ ia Franceză (1828), Bucureşti, 2000, pag. 38; F. Guizot caracterizează civilizaţia europeană prin câteva tr ăsături: dreptate,legalitate, spa ţ iu public şi libertate.191 I. Alexandru , Op. cit , pag. 459.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 112/418
112 Prin art. I – 47 din Tratatul de instituire a unei Constitu ţ ii pentru Europa a
fost creat cadrul dezbaterilor publice europene şi al ini ţ iativelor cet ăţ ene şti –
acordarea cet ăţ enilor şi asocia ţ iilor reprezentative a posibilit ăţ ii de a- şi face cunoscute
opiniile şi de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de activitate ale
Uniunii. Mai mult decât atât, la ini ţ iativa a cel pu ţ in un milion de cet ăţ eni dintr-un
număr semnificativ de state membre, Comisia poate fi invitat ă să facă propuneri cu
privire la chestiuni pentru care cet ăţ enii apreciază că este necesar un act juridic al
Uniunii, în vederea punerii în aplicare a Constitu ţ iei Europene. Acesta este un izvor
pentru dreptul public european – drept ce acoper ă dreptul constitu ţ ional şi dreptul
administrativ. Astfel, Spa ţ iul public european, în complexitatea sa, cuprinde desigur un
„Spaţiu administrativ european” – ca o crea ţ ie a doctrinei, în legisla ţ ie neexistând un
astfel de termen.
Pe de alt ă parte, administra ţ iile publice din statele membre UE, de şi au o
structur ă foarte veche, ele s-au adaptat continuu, s-au modernizat. În sprijinul acestei
adapt ări şi modernizări au fost şi sunt: contactul constant dintre func ţ ionarii publici a
statelor membre UE şi Comisia Europeană; solicitarea de a dezvolta şi implementa
acquis-ul comunitar la standardele Uniunii; cerinţele impuse pentru un sistem de justiţie
administrativă unic pentru Europa; împărtăşirea comună a valorilor administraţiei
publice. Aceste aspecte le consider ăm ca având dublu efect – modernizări interne dar şi
asigurarea unei anumite convergen ţ e între administra ţ iile na ţ ionale – fapt pe care-l
putem considera ca „spaţiu administrativ european”.
În acela şi timp, dreptul public european reprezint ă , a şa cum am mai ar ătat,
temeiul pentru convergenţa între administraţiile europene , prin faptul că: sistemele
politice europene au r ămas fidele parlamentarismului; exist ă peste tot majoritate
parlamentar ă bazat ă pe vot; se practică referendumul; se pune accent pe
descentralizare, pe „administraţia de carier ă”, pe modelul european de
constitu ţ ionalitate.192 Acest lucru ne duce la ideea unei posibile mi şcări către o ius
192 A se vedea în acest sens F. B. Vasilescu, Constitu ţ ionalitate şi constitu ţ ionalism, Editura Naţional, Bucureşti,1999, pag. 14.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 113/418
113commune de-a lungul Europei193 , având ca urmare şi realizarea unui pachet de
caracteristici comune diferitelor administra ţ ii europene.
Institu ţ iile europene, chiar dacă majoritatea nu apar ţ in unu a şa-zis executiv
european, ele ţ in de legislativ sau de puterea judecătorească , realizează conformcompeten ţ elor lor şi obiective care ţ in de organizarea şi executarea reglement ărilor
private şi derivate, de administrarea justi ţ iei şi de gestiunea afacerilor comunitare.
Astfel, putem vorbi de activit ăţ i administrative producătoare (actele administrative) sau
nu (opera ţ iuni administrative) de efecte juridice şi guvernate de dreptul administrativ.
Totodat ă , unii autori consider ă că la nivel european, în sens formal, s-a
dezvoltat un concept suplimentar de administraţie , care acoper ă toat ă activitateaexercitat ă de către organele a căror sarcină principal ă este administrarea în sens
material, fie că aceste activit ăţ i sunt în sens material administrative, guvernamentale,
legislative sau judecătore şti. 194
Dacă ne referim la sarcina actual ă a Institu ţ iilor europene, aceasta const ă
în a asigura controlul administra ţ iilor na ţ ionale asupra mecanismului transna ţ ional 195.
Dreptul administrativ naţional are în momentul de fa ţă sarcina cea mai
important ă , aceea a integr ării într-un sistem global de îndeplinire de sarcini, în
condi ţ iile în care nu mai operează acea prezum ţ ie a competen ţ ei excesive a statului în
problema îndeplinirii sarcinilor fa ţă de popula ţ ie.
Este necesar ca în cadrul ordinii juridice europene să se privească dincolo
de frontierele na ţ ionale şi să se g ă sească r ă spuns la întrebarea: care sunt punctele
comune şi diferen ţ ele de solu ţ ii re ţ inute de sistemele de drept administrativ
na ţ ionale, nu numai din interes teoretic şi de drept comparat, ci şi din motive de
necesit ăţ i practice. Ră spunsul este că: ordinea juridică în devenire, dreptul comunitar
european are nevoie de a fi dezvoltat şi completat într-o manier ă pertinentă196 .
193 I. Alexandru, Drept administrativ comparat , Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pag. 14.194 J. Schwarze, European Administrative law, Office for official publications of the European Communities, Sweetand Maxwel, 1992, pag. 12.195 I. Alexandru, Op. cit., pag. 451.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 114/418
114 În opinia unui autor, dreptul comunitar este format în primul rând din
norme de drept administrativ, în particular de drept administrativ economic şi
management public. Aceasta deoarece vizează , pe de-o parte, organizarea şi
func ţ ionarea institu ţ iilor comunitare, actele emise de acestea şi confruntarea lor cu
tratatele de bază ale comunit ăţ ii şi reglement ările derivate iar, pe de alt ă parte, vizează
rolul de mijlocitor al administra ţ iilor publice na ţ ionale în realizarea politicilor
comunitare. Din aceast ă perspectivă , sintagma „comunitate de drept” folosit ă de
Curtea Europeană de Justi ţ ie, pentru a desemna comunit ăţ ile europene, ar putea avea
semnifica ţ ia de „comunitate de drept administrativ”. 197
Acquis-ul comunitar are menirea realizării unei convergen ţ e la nivelul
politicilor administrative dezvoltate de guvernele na ţ ionale, conducând treptat la
cererea unui Spaţiu administrativ european. Atunci când un stat membru are deficien ţ e
în implementarea legisla ţ iei comunitare, apar importante consecin ţ e legale. Statul este
acuzat de responsabilitatea non-contractual ă , prin ilegalitatea săvâr şit ă în nereu şita
transpunerii unei directive a Comunit ăţ ii Europene sau în aplicarea unui regulament al
acesteia. Se creează astfel o motiva ţ ie suficient ă oricărei persoane individuale, pentru a
solicita statului, printr-o curte judecătorească , compensarea daunelor produse.198
Pentru dezvoltarea dreptului administrativ european o importan ţă
covâr şitoare a avut-o componenta jurispruden ţ ial ă. Imensa majoritate a principiilor
juridice unanim recunoscute ast ă zi în dreptul comunitar, ca fiind aplicabile actelor
administrative, au fost elaborate de Curtea Europeană de Justi ţ ie. Aceast ă Curte
ac ţ ionează , în primul rând, ca o curte administrativă – în sensul dreptului continental
pentru Comunit ăţ i, în sensul de a proteja subiectele de drept, statele membre, precum şi
persoanele.199
Rezult ă limpede faptul că perspectivele viitoare ale dreptului administrativ
în Uniunea Europeană reprezint ă o cerin ţă de bază pentru acest sistem.
196 D. Dacian, Recursul administrativ prealabil în dreptul administrativ comunitar , Revista transilvană de ştiin ţ e
administrative nr. 2 (5), 2000, pag. 16.197 J. Schwarze, Droit administratif europèen, vol. I, Office des publications officielles des Communités Européenes, Bruxelles, 1994, pag. 8.198 Curtea Europeană de Justiţie în cazurile comune C6/90 şi C9/90, A. Francovich et V. Italia, 1991.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 115/418
115 În alt ă ordine de ide, profesorul I. Alexandru, analizând spa ţ iul public
european, reliefează ca factori cu rol de convergenţă administrativă europeană:
1. Tratatele CE şi legisla ţ ia secundar ă de implementare a lor, ca parte component ă a
legilor na ţ ionale ale statelor membre; 2. Contactul constant dintre oficialii statelor membre şi dintre ace ştia şi cei ai
Comunit ăţ ii Europene;
3. Curtea Europeană de Justi ţ ie are cel mai importat rol în formarea principiilor
administrative comune în Uniunea Europeană;
4. Fenomenul de întrepătrundere a legisla ţ iei Comunit ăţ ii Europene în sistemele
na ţ ionale;
5. Dimensiunea europeană , cu privire la statutul administra ţ iei publice, a programelor
academice;
6. Armonia între atractivitate şi impunere. 200
3.1.6. Cercetarea administraţiei publice. Metode noi de analiză.
Cercetarea şi definirea administra ţ iei publice are la bază o anumit ă specificitate a
ştiin ţ ei administra ţ iei, atât în ceea ce prive şte obiectul său, cât şi metodele sale. În
prezent, cercetarea în acest domeniu este caracterizat ă prin juxtapunerea disciplinelor
pe care le-a mo ştenit ştiin ţ a administra ţ iei, care este doar în stadiul pluridisciplinităţii ,
iar interdisciplinitatea , deci integrarea disciplinelor, va deveni posibil ă şi se va
generaliza pe mă sur ă ce ştiin ţ a administra ţ iei va ajunge la maturizare201.
Din doctrina de specialitate se desprind mai multe metode de analiză a
administra ţ iei: ştiin ţ a administraţiei, managementul public şi managerismul, analiza
199 O. Manolache, Drept comunitar , vol. 3, Justi ţ ia comunitar ă, ediţia a II-a, Editura AllBeck, 1999, pag. 8.200 I. Alexandru, Op. cit., pag. 463-465.201 I. Alexandru, , Administra ţ ia publică – Teorii, realit ăţ i, perspective, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, pag.114-117 şi 118-121.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 116/418
116 politicilor publice, analiza organizaţională, analiza funcţională, analiza sistemică,
analiza sistematică. 202 Toate acestea au importan ţ a lor în cercetarea actual ă a
administra ţ iei publice. Însă în analiza noastr ă metodologică ne propuneam doar o
prezentare succint ă a metodelor noi de cercetare în domeniu şi care ne-au fost de un
real folos în demersul ştiin ţ ific întreprins pentru realizarea prezentei lucr ări.
A. Analiza organiza ţ ional ă – ce are la bază ideea că succesul marilor organizaţii
constituie una din caracteristicile esenţiale, dacă nu caracteristica cea mai importantă a
societăţilor moderne203. În cadrul acestei analize se caut ă analogiile între organiza ţ ii, de
orice natur ă – publice sau private.
Analiza insist ă pe forma pe care o prezint ă unii autori: aceea a autonomiei înopozi ţ ie cu instrumentalitatea organiza ţ iei; aceea a porozităţii frontierelor în opozi ţ ie
cu ideea unui ansamblu administrativ perfect, distinct de mediul său; aceea a unei
segmentări a organiza ţ iei – în opozi ţ ie cu imaginea tradi ţ ional ă a unei administra ţ ii
ierarhice unitare. 204
În ceea ce prive şte referirea la autonomia organizaţiei , se subliniază faptul că în
contradic ţ ie cu ideea de organiza ţ ii total aservite se avansează ideea inexisten ţ ei sistemelor reglate sau controlate. Actorii individuali sau colectivi ce îl compun, în
cadrul constrângerilor, pe care le impune sistemul, dispun de o marjă de libertate pe
care ei o utilizează în mod strategic, în interac ţ iunile lor cu ceilal ţ i.205
Strategiile actorilor unei organizaţii sunt strategii de putere – este teza pe care o sus ţ in autorii la care ne referim, însă tot ace ştia neag ă faptul că actorii nu suntniciodat ă liberi total. Dar, totodat ă , ei pă strează întotdeauna un minimum de libertate
pe care pot s-o utilizeze împotriva sistemului. În ciuda analizelor ce au fost f ăcute deobicei, puterea nu este produsul unei structuri de autoritate, nici un ansamblu demijloace sau prerogative pe care le-ar putea apropia. Ei sus ţ in necesitateaabandonării concep ţ iei de „ putere represivă” în beneficiul analizei „ puterii de relaţie”,inseparabil ă a interac ţ iunii umane.
Administra ţ ia, în concep ţ ia autorilor francezi, se caracterizează prin existen ţ a
sistemelor de rela ţ ii care, în loc să func ţ ioneze ca apar ţ inând aceleia şi piramide
202 A se vedea în acest sens I. Alexandru, , Op. cit., pag. 147 şi urm. Şi Lucica Matei, Op. cit., pag. 39-49 şi 147-167.203 M. Crozier, Preface à J. G. March et H. H. Simon, Les organisations, Dunod, 1969.204 M. Crozier, E. Friedberg, L`acteur et le système, Seuil, 1977, apud. I. Alexandru, Op.cit ., pag, 147.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 117/418
117ierarhice, se dezvolt ă într-o complicitate bazat ă pe împăr ţ irea unei experien ţ e comune
de interese complementare şi de nome identice. Apare fenomenul de cuplu: în rela ţ iile
dintre prefec ţ i şi primari, între birocra ţ i şi notabili, „ prefectul se adresează primarilor
săi, un notabil la urechea prefectului său”.
Privind porozitatea frontierelor organizaţiei se sus ţ ine că nu exist ă frontier ă clar ă
nici net delimitabil ă între „interior ” şi „exterior ”, între organiza ţ ie şi mediul său –
organiza ţ ia este poroasă. A st ă pâni rela ţ iile unei organiza ţ ii cu mediul său înseamnă
putere în interiorul organiza ţ iei. Pentru a controla rela ţ iile sale cu mediul, o
organiza ţ ie trebuie să- şi creeze servicii specializate, în mă sur ă să trateze cu diverse
păr ţ i propice mediului înconjur ător.
Segmentarea organizaţiei. Se abandonează ideea unei administra ţ ii unitare,
ale cărei organe ar asculta de puterea central ă şi se sus ţ ine că , din contra,
administra ţ ia este segmentat ă , compartimentat ă , chiar prin rela ţ iile care exist ă între
ea şi mediul său. Tot în doctrina franceză se sus ţ ine că exist ă o împăr ţ ire a
administra ţ iei: unele structuri administrative colaborează cu notabilii locali, în timp
ce altele se definesc în mod esen ţ ial prin strategia lor de scurtcircuitare anotabilit ăţ ilor. 206
B. Analiza func ţ ional ă – insist ă în mod deosebit asupra a două teme: diferenţierea
şi disfuncţiile administra ţ iei.
În ceea ce prive şte diferenţierea , tema sa este foarte apropiat ă de tema
segmentar ă de la analiza organiza ţ ional ă. În ambele cazuri administra ţ ia apare într-o
imagine mai bogat ă decât cea monolitică obi şnuit ă. În timp ce segmentarea se explică
prin leg ăturile dintre organiza ţ ie şi mediul său, diferen ţ ierea se sprijină pe teorema
major ă a func ţ ionarismului: „un singur element poate avea mai multe funcţiuni; o
singur ă funcţiune poate fi îndeplinită de elemente inter şantabile”207 .
205 Ibidem. 206 P. Bremion, Se pouvoir périférique bureaucraties et notables dans le sustime politique française, Seuil, 1975.207 R. K. Merton, Elements de theorie et de methodes sociologique, Plan, Cole. Recherces au sciences humaines,1965, pag. 72.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 118/418
118 Pentru ca un singur element să poat ă avea mai multe func ţ iuni, domeniul de
administra ţ ie al unui singur organ investit cu func ţ ii diferite va da na ştere unor organe
mai specializate, investite fiecare cu una din func ţ iile care mai înainte erau asigurate
într-un mod diferen ţ iat. În alt ă ordine de idei, pentru ca elementele inter şantabile să
poat ă asigura una şi aceea şi func ţ ie, înseamnă că exist ă „echivalenţe” sau „substitute”
func ţ ionale, adică posibilitatea de a se recurge la organe structuri distincte pentru
îndeplinirea unor func ţ ii identice. Ş i într-un caz şi în altul se impune ideea unei
diferen ţ ieri interne a aparatului administrativ, care contribuie la îmbog ăţ irea şi
montarea imaginii propusă de modelele clasice ale evolu ţ iei administra ţ iei.
Disfuncţiile constituie aportul cel mai original al analizei func ţ ionale la
imaginea tradi ţ ional ă a administra ţ iei208. Conceptul de disfunc ţ ie reliefează faptul că o
activitate poate avea, pe de o parte, efecte negative asupra ansamblului sistemului, dar
totodat ă permite identificarea multor fenomene de rezisten ţă , de constrângere, de
tensiune sau de adaptare.
În analiza care se face asupra aceste teme, se face apel la distinc ţ ia fundamental ă
a lui Merton între func ţ iile şi disfunc ţ iile organizării birocratice: „ printre consecinţeleobservate, funcţiile sunt acelea care contribuie la adaptarea sau la ajustarea unui sistem,
dar şi disfuncţiile sunt acelea care jenează adoptarea sau ajustarea sistemului”.209
Dar în locul ra ţ ionalit ăţ ii absolute a lui Weber sau a ira ţ ionalit ăţ ii lui
Merton, în organiza ţ ie se poate descoperi o ra ţ ionalitate limitat ă – membrii
organiza ţ iei caut ă să adopte atitudinea cea mai ra ţ ional ă în privin ţ a contextului
particular în care ei ac ţ ionează.C. Analiza sistemică – are în aten ţ ie forma elaborat ă dat ă sistemului politic în
societatea global ă de către David Easton. Autorul insist ă asupra următoarelor
elemente: 1) interacţiunile în cadrul unei societăţi constituie un sistem de
comportament; 2) nu se poate interpreta în mod util semnificaţia acestuia dacă se
208 I. Alexandru, Op.cit ., pag. 151-152. 209 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 119/418
119consider ă că sistemul există într-un spaţiu vid; trebuie să-l situăm în raport cu mediul
său biologic, social, fizic şi psihologic; 3) acest sistem este, pe de altă parte, un sistem
deschis, astfel el trebuie conceput ca fiind supus influenţelor care rezultă din alte
sisteme prin care el este inserat în realitate; 4) faptul că anumite sisteme ajung să se
perpetueze, oricare ar fi şocurile primite din mediu, înseamnă că aceste sisteme trebuie
să aibă capacitatea de a reacţiona la perturbări şi astfel de a se adapta condiţiilor în care
se află. 210
Esen ţ ialul, în acest caz, se situează în analiza tranzac ţ iilor dintre sistem şi mediul
său. În aceasta const ă faptul că analiza lui Easton, de şi se adresează politicului, a putut
fi transpusă în domeniul administrativ şi vizează ca aspecte:
a) Interacţiunile sistemului administrativ cu mediul său.
După Easton, analiza sistemică distinge mediul sistemelor în două păr ţ i: în
interiorul şi în exteriorul societ ăţ ii; mediul intrasocietal cuprinde sistemele economic,
cultural, social etc., apar ţ inând aceleia şi societ ăţ i, ca şi sistemul politic şi extrasocietal ,
ce cuprinde sistemele situate în exteriorul societ ăţ ii analizate.
Ş tiin ţ a administra ţ iei, ast ă zi, are în vedere, în esen ţă , mediul intrasocietal al
administra ţ iilor şi analizează în mod deosebit, interven ţ iile sistemului administrativ şi
ale sistemului politic, economic şi social.
Astfel sistemul administrativ, ca sistem social, poate fi privit ca o entitate
dinamică , în interac ţ iune, în continuă transformare şi în permanen ţă leg ătur ă cu mediul
înconjur ător de la care se influen ţ ează şi pe care îl modifică , la rândul său,
nemijlocit.211
b) Persistenţa sistemului administrativ în mediul său.
Teoria persisten ţ ei sistemelor, un alt aport al analizei sistemice la studiul imaginii
administra ţ iei, nu apare la David Easton ca o teorie a echilibrului. După autor, un
sistem este supus unor perturbări, care pot provoca tensiuni în sistem. Astfel de situa ţ ii
apar atunci când variabilele esen ţ iale ale unui sistem sunt împinse dincolo de zona lor
210 D. Easton, Analyse du sisteme politique, Coll Analzse politique, Armand Colin, 1974, pag. 19.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 120/418
120critică. De aceea, mult timp, când sistemul în funcţie îşi păstrează variabilele sale
esenţiale în interiorul zonei lor critice se poate spune că un sistem persistă într-un fel
sau altul.212
Pe alte baze, îndepărtate de cele ale lui D. Easton se fac considera ţ ii care tind saexplice adaptarea, mai mare sau mai mică , sau rezisten ţ a la schimbările administra ţ iei,
comportamentele tradi ţ ionale, crizele şi perenitatea sistemelor administrative. 213
D. Analiza sistemal ă are ca autor pe Gerard Timsit, care afirmă că acest tip de
analiză este aplicabil în ştiin ţ a administra ţ iei, negând exactitatea conceptului de
analiză sistemică sau analiză structural ă. Autorul face constatarea că ştiin ţ a
administra ţ iei are nevoie de coeren ţă – singurul mod de a ordona clasa, tria, interpreta faptele – în condi ţ iile unei imense cantit ăţ i de date. Coeren ţ a o consider ă necesar ă din
următoarele considerente:
a) comparaţia dintre diferite sisteme este imposibilă f ăr ă coerenţă, deoarecedescoperirea şi utilizarea conceptelor comune diferitelor sisteme care transced
particularităţile naţionale constituie prima condiţie a comparaţiei:
b) pentru a acţiona pe un sistem, oricare ar fi el, normativ sau administrativ, pentru
a-i raţionaliza utilizarea sau pentru a-i limita extensia, presupune a fi descoperite deja,
nu doar for ţele sociale care comandă la funcţionarea sa, dar şi punctele pe care, în
interiorul sistemului, ele se sprijină şi de la care ele difuzează în tot sistemul. A separa
aspectele „interne” şi „externe” ale fenomenului administrativ sau, cum spunea Pierre
Bourdieu, a distinge între „opus operatum” şi „modus operandi” constituie prima
mi şcare necesar ă unei ştiin ţ e administrative214.
Pe de alt ă parte, s-au f ăcut mari eforturi de teoretizare în jurul conceptelor legatede model, strategie, genotip, fenotip , care are putea să fondeze o analiză sistematică aadministra ţ iei, ceea ce desigur d ă o mai mare rigoare ştiin ţ ifică asupra acesteia.
Analiza sistemal ă nu contest ă analiza prin alte mijloace, chiar dacă aduce critici unoradintre acestea.
211 A se vedea A. Matei, Op.cit ., pag. 50.212 D. Easton, Op.cit ., pag. 25.213 Catherine Lalumiere, A la recherche d’une cadre théorique pour l’étude de l’administration politique, Bulletinl’I.I.A.P., 1975, precum şi J. Chevallier şi D. Loschak, Introducere în ştiinţe administrative, Dalloz, 1974, pag. 92.214 P. Bourdieu, Le sens practique, Les editions de minuit, 1980, pag. 34.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 121/418
121 3.2. Structurile administraţiei publice.
3.2.1. Noţiunea de structur ă a administraţiei publice.
Termenul de structur ă provine din cuvântul latin struere , care are
semnifica ţ ia de a construi, a cl ădi. Prin structur ă se în ţ elege o anumit ă modalitate dealcătuire, de construc ţ ie, de organizare a unui corp sau a unui domeniu de activitate.215
Totodat ă , prin structura se în ţ elege atât modul în care sunt ordonate
elementele unui sistem cât şi rela ţ iile ce se stabilesc între acestea, pentru realizarea
func ţ iilor sistemului respectiv. În acest fel, un sistem se poate organiza în diverse tipuri
de structuri, dintre care în interesul analizei noastre, re ţ inem:
-
structura linear ă ( ierarhică ), care asigur ă , în principal, unitatea (coeren ţ a) în
conducere;
- structura funcţională care determina pluritatea conducerii;
- structura mixtă ( ierarhic-funcţională ), care îmbină primele două tipuri şi este
mai r ă spândit ă în practica administrativă şi economico-social ă.216
Referitor la administra ţ ia publică , multitudinea de autorit ăţ i
administrative ale statului şi ale autorit ăţ ilor locale, determină ordonarea în vederea
realizării func ţ iilorpe care acestea le au în baza criteriilor:
- teritorial , căruia îi corespunde structura ierarhică;
- funcţional sau al competen ţ ei materiale, căruia îi corespunde structura
func ţ ional ă.
Deci, sistemul administra ţ iei publice în întregimea sa este organizat sub forma
unei structuri, mixte ierarhic-func ţ ionale.
Cunoa şterea aprofundat ă a rela ţ iilor structurale interne ale administra ţ iei
publice – institu ţ iile administrative, autorit ăţ ile administrative, colectivit ăţ ile localeetc.,
regulile juridice sau nejuridice, mijloacele materiale şi umane ale administra ţ iei
publice, nu se pot realiza în bune condi ţ ii dacă nu stabilim mai întâi, care sunt
rela ţ iile, pe de o parte, între administra ţ ia publică central ă sau local ă , ca subsisteme
215 I. Alexandru, Op.cit.,,pag. 180.216 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 122/418
122ale sistemului social global şi celelalte elemente ce formează subsisteme distincte şi
care, împreună , compun mediul sau cadrul social înconjur ător al administra ţ iei
publice. Cunoa şterea rela ţ iilor dintre administra ţ ia publică şi celelalte elemente ale
sistemului social, mai ales a influen ţ elor reciproce între acestea, permite conturarea
rolului şi misiunilor administra ţ iei publice; într-un cuvânt adecvat limbajului adoptat
de teoria sistemelor, conturarea func ţ iilor administra ţ iei publice în cadrul societ ăţ ii.217
În doctrina contemporană , atât în dreptul administrativ cât şi în ştiin ţ a
administra ţ iei no ţ iunile de organizare, formă şi structur ă se pot adesea confunda
datorit ă con ţ inutului asemănător care le este atribuit. Juri ştii au preferat mult timp
no ţ iunea de organizare administrativă , vorbindu-se adesea de forme ale organizării
administrative. Reprezentan ţ ii ştiin ţ ei administra ţ iei, de fapt reprezentan ţ ii aplicării
principiilor şi tehnicilor managementului în administra ţ ia publică au utilizat un termen
specific acestei ramuri a ştiin ţ ei şi anume acela de structur ă , termen care în dreptul
administrativ a avut şi are aceea şi semnifica ţ ie cu cel de organizare administrativă , în
sensurile sale fundamentale. Dar organizarea ne prezint ă o institu ţ ie în a şezarea
componentelor sale, pe când structura ne duce mai departe, urmând a vedea şi relaţiile
din interiorul acesteia, ca şi pe cele ce apar în mediul în care există şi care confirmă
ceea ce este stabil şi esen ţ ial în organizarea sa.218
Pe aceast ă cale, administra ţ ia publică este conceput ă ca o în ţ elegere a unei
activit ăţ i într-un cadru organizatoric determinat. Totodat ă , no ţ iunea de structur ă , prin
rela ţ ionare cu alte elemente ale mediului în care activează , nu poate fi despăr ţ it ă de
activitatea ce se desf ăşoar ă în interiorul său şi nici de dependen ţ a şi de implica ţ iile
exterioare, deoarece rela ţ iile nu pot fi concepute f ăr ă desf ăşurarea activit ăţ ii
administrative. În opinia unui reputat profesor şi specialist, conceptul de organizare
este ancestral , cel de structuri este modern.219
217 A se vedea I. Deleanu, Introducere în teoria regl ării sistemului organelor statului, Editura Dacia, Cluj Napoca,1977.218 A se vedea I.Vida, Op.cit ., pag.13-14.219 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 123/418
123 Structurile administra ţ iei publice se organizează şi func ţ ionează cu scopul
de a atinge anumite obiective concrete în func ţ ie de nevoile pe care le are societatea.
Aceste nevoi sociale pot avea un caracter general (educa ţ ie, sănătate, cooperare, ordine
publică , siguran ţă na ţ ional ă ) sau pot fi de specific local (salubritate, energie,infrastructur ă , transport, locuin ţ e etc.)220
Pentru satisfacerea acestor nevoi, activitatea autorit ăţ ilor administra ţ iei
publice se realizează în regim de putere publică , aceasta fiind expresia împuternicirilor
(competen ţ elor) în virtutea cărora organele î şi exercit ă func ţ iile lor.221 Este vorba
despre prerogativele acordate de Constitu ţ ie şi legi ce fac să prevaleze interesul public
(general), atunci când este în conflict cu interesul particular.
În vederea atingerii scopului pentru care au fost constituite şi pentru careac ţ ionează structurile administra ţ iei publice, fiecare dintre ele contribuie în raport curolul pe care îl are în contextul legisla ţ iei în materie, afirmându-se ca o component ă aunui întreg. În acest întreg fiecare parte î şi aduce contribu ţ ia sa, dar atingereaobiectivului urmărit în respectiva activitate este dat de întregul ob ţ inut ca efect al
participa ţ iei fiecărei păr ţ i.
Pe de alt ă parte, în statul de drept autorit ăţ ile administra ţ iei publice
alcătuiesc un subsistem în cadrul sistemului autorit ăţ ilor publice.222
3.2.2. Semnificaţia noţiunii de autoritate publică în lumina principiului
separaţiei puterilor în stat.
Este cunoscut faptul că mi şcarea contemporană de idei din dreptul publicreliefează o serie de noi interpret ări asupra principiului separa ţ iei puterilor în statdepăşindu-se astfel cadrul rigid al „trinităţii puterilor ”.
Încă din 1926 mari speciali şti în drept constitu ţ ional, precum Barthélémz şi
Duez, remarcau că , din păcate, principiul separa ţ iei puterilor a suferit, în semnifica ţ ia sa exact ă , o dubl ă alterare: 1) este exagerat sub influenţa spiritului logic; 2) estedeformat sub influenţa spiritului juridic.223
Pe de alt ă parte, după aprecierea unui reputat profesor şi autor român
principiul separaţiei puterilor nu a dispărut, dar aplicarea lui pe plan juridic se pliază
220 Pentru detaliere a se vedea Lucica Matei, Managementul public, Ediţia Economică, Bucureşti, 2006, pag. 91.221 M. Haurion, Précis de droit constitutionnel 2-éme, Editura Sirei, 1929, pag. 347.222 I.Alexandru, I.Popescu, M.Căr ăuşan, D.Dincă, Drept administrativ, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag.82şi urm.223 Barthélémy şi Duez, Précis élémentaire de droit constituionel , Paris, 1926, pag. 152.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 124/418
124azi la comandamente politice pe care Montesquieu nu le putea avea în vedere la data
conceperii teoriei sale.224
Analiza practicii regimurilor constitu ţ ionale care î şi revendică existen ţ a şi
func ţ ionarea din principiul separa ţ iei puterilor în stat reflect ă faptul că niciodat ă aceast ă separa ţ ie nu a fost perfect ă. Chiar şi atunci când separa ţ ia se dore şte a fi una
rigid ă , specifică regimurilor preziden ţ iale, nu este posibil ă func ţ ionarea puterilor în
stat în afara controlului reciproc, ca să nu mai vorbim de sistemele politice
parlamentare, situa ţ ie în care colaborarea puterilor este mai mult decât evident ă iar
între executiv şi legislativ exist ă cele mai largi pun ţ i de comunicare, putând astfel vorbi
mai degrabă de o puternică interferen ţă a unor func ţ ii statale, decât de o separa ţ ie a
puterilor în stat. Pe acest fond în teoria şi practica activit ăţ ii statale a apărut ideea
colabor ării şi a echilibrului puterilor în stat care se opune separ ării rigide a acestora.225
În aceea şi ordine de idei, autorul unui valoros tratat de drept administrativ
apreciază că în perioada ce a urmat celui de-al Doilea Ră zboi Mondial, în constitu ţ iile
mai multor state legiuitorii constituan ţ i şi-au asumat riscul de a fi tradi ţ ionali şti în
formul ări, dar tributari la logică şi spirit juridic.
226
În sus ţ inerea şi completarea opiniilor relatate mai sus, consider ăm ca fiind
necesar a fi ad ăugate şi următoarele precizări:227
a) Niciodată şi nicăieri cele trei „ puteri” n-au fost complet separate. Putem
exemplifica acest lucru chiar pe fondul a trei din Constitu ţ iile României: Constituţia din
1923 , unde doctrina juridică a fundamentat ca principii corelative separaţia puterilor şi
colaborarea puterilor. Constitu ţ ia, consacrându-l expres numai pe primul, al doilearezultând din text prin modul în care erau reglementate procedura legislativă , formarea
şi func ţ ionarea Guvernului, desemnarea judecătorilor, contenciosul administrativ etc.;
Constituţia din 1991 nu consacr ă expres principiul
224 A se vedea I. Vida, Op.cit , pag. 27.225 Privitor la critica teoriei separaţiei puterilor în stat, a se vedea I. Deleanu, Drept constitu ţ ional , vol. II, Editura
Fundaţia Chemarea, Iaşi, 1992, pag. 115 şi urm.226 A se vedea A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, Ediţia 4, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2005, pag.39.227 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 125/418
125separaţiei puterilor , dar din con ţ inutul acesteia rezulta cu claritate separaţia,
colaborarea şi echilibrul acestora. Prin revizuirea Constitu ţ iei în anul 2003, chiar de la
început (art.1 alin.(4)) se consacr ă principiul „separaţiei şi echilibrului puterilor ”,
echilibrul fiind ra ţ iunea de a fi a teoriei.
b) Trinitatea puterilor ar fi devenit o frână pentru reglementarea unor
institu ţ ii gen Curtea Constituţională228 sau Avocatul Poporului care nu pot fi încadrate
exact în sfera niciuneia dintre puterile clasice.
În situa ţ ia acestui context doctrinar, mai to ţ i autorii evit ă expresia de
putere preferând expresiile de autoritate, funcţie, organ. Însăşi Constituţia României
operează cu no ţ iunea fundamental ă de autoritate publică, no ţ iune ce apare, pe de-o parte, în Titlul II consacrat drepturilor, libert ăţ ilor şi îndatoririlor fundamentale, iar pe
de alt ă parte, în Titlul III referitor la organizarea de stat şi care este intitulat
„Autorităţi publice”, dar sfera acestor autorit ăţ i nu este epuizat ă aici, le reg ă sim şi în
Titlul IV – Curtea de Conturi, Titlul V – Curtea Constituţională..
După cum observăm, no ţ iunea de „autorităţi publice” apare, pe de-o parte,
pentru desemnarea, în sensul doctrinei actuale a celor trei categorii de organe dinTitlul III al Constitu ţ iei, iar, pe de alt ă parte, este utilizat ă într-un sens mai larg pentru
a desemna orice organ politic f ăr ă distinc ţ ie. Este limpede faptul că , fa ţă de realit ăţ ile
politico-juridice actuale, precum şi fa ţă de stadiul gândirii din dreptul public
occidental, no ţ iunea de autorităţi publice apare preferabil ă celei de „ puteri publice”,
care ne limitează la „trinitatea” clasică.229
Legea nr.554/2004, Legea contenciosului administrativ d ă defini ţ ia no ţ iuniide „autoritate publică”, pe care o are în vedere: „orice organ de stat sau al unităţilor
administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea
unui interes public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi,
228 Evoluţia aplicării, pe plan juridic, a principiului separaţiei puterilor în stat a impus ca, deasupra celor trei puteri, să apar ă o autoritate raţionalizar ă şi raţionalizatoare care să le supună respectării Constituţiei. Aşa a apărut în istoria primului Reich şi în istoria celui de-a treia Republici franceze ideea de control al constituţionalităţii legilor, pentru ca
mai apoi să asistăm la instituirea dreptului instanţelor judecătoreşti de a controla constituţionalitatea legilor. A sevedea, în acest sens, I. Vida, Op cit ., pag. 28.229 A se vedea şi A. Iorgovan, Op.cit., pag. 57 precum şi T. Dr ăganu, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, vol. II,fascicul 1, Universitatea Ecologică „ Dimitrie Cantemir ” Facultatea de Drept, Târgu Mureş, pag. 7.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 126/418
126 persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate
publică sau sunt autorizate să prestare un serviciu public.”
3.2.3. Sistemul autorităţilor administraţiei publice. Organizare, definiţie, rol.
După cum am ar ătat anterior, multitudinea autorit ăţ ilor administrative ale statului şi ale colectivit ăţ ilor locale determină o ordonare în vederea realizării
funcţiilor pe care acestea le au, în baza celor două criterii: criteriul teritorial căruia îi
corespunde după cum ne arat ă structura ierarhică şi criteriul competenţei materiale sau
funcţional , căruia îi corespunde structura funcţională. Astfel întregul sistem al
administra ţ iei publice este amenajat sub forma unei structuri mixte, ierarhic
func ţ ionale.230
Abordarea structurii administra ţ iei publice prin prisma prevederilor
Constitu ţ iei României reliefează următoarele:
• Conducerea generală a administraţiei publice este încredin ţ at ă
Guvernului care, al ături de Preşedintele României reprezint ă autorit ăţ ile puterii
executive, dar care, prin atribu ţ iile ce le revin, îndeplinesc şi activit ăţ i administrative.
• Administraţia publică nu mai este o component ă a puterii executive sau„formă fundamentală de activitate a statului”, ci un corp profesional destinat realizării
permanente a serviciilor şi a ordinii publice, a şezat sub autoritatea puterii executive, în special al Guvernului.231
• Administra ţ ia publică încetează să mai fie în exclusivitate o
administra ţ ie de stat, ea divizându-se după criteriul teritorial , în administraţie de stat şi
administraţie locală. Administra ţ ia de stat, la rândul său, poate fi centrală , pentru care
competen ţ a se întinde asupra întregului teritoriu al ţării, sau teritorială , pentru care
competen ţ a se întinde asupra unei păr ţ i din teritoriul na ţ ional. În cazul administra ţ iei
publice locale, competen ţ a se întinde asupra unei unit ăţ i administrativ-teritoriale şi are
230 A se vedea I.Alexandru, Drept administrativ, Editura „ Lumina Lex”, Bucureşti, 2005, pag.126231 În doctrina franceză, administraţia de stat este constituită din ansamblul autorităţilor care formează putereaexecutivă şi serviciile de care aceasta dispune. Pentru a-şi exercita sarcinile, autorităţile administrative ale statuluidispun de mijloace şi de servicii organizate la nivel central, precum şi de „ servicii exterioare”, în rândul cărora intr ă,
potrivit Legii administraţiei teritoriale a Republicii, din 6 februarie 1982, toate serviciile deconcentrate ale statului încircumscripţiile teritoriale. Potrivit acestei concepţii, sarcinile statului în mod normal sunt încredinţate serviciilordeconcentrate, cu excepţia celor care prezintă un caracter naţional sau a celor care, în virtutea legii, nu pot fi delegate
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 127/418
127în vedere solu ţ ionarea intereselor colectivit ăţ ilor locale, interese care se armonizează
cu interesele generale. De asemenea, după criteriul competenţei , administra ţ ia publică
se clasifică în administraţie publică generală , care se exercit ă în orice domeniu de
activitate şi administraţie publică specializată , care se realizează într-o anumit ă
ramur ă sau domeniu de activitate. 232
Fa ţă de situa ţ ia ar ătat ă , prezent ăm ca structur ă a administra ţ iei publice în
România:
I. Autorităţi centrale:
a) Guvernul;
b) organele centrale de specialitate:
- ministerele şi alte organe subordonate Guvernului;
- autorit ăţ ile autonome;
c) institu ţ ii centrale subordonate ministerelor sau autorit ăţ ilor
autonome (inclusiv cele organizate ca regii sau ca societ ăţ i na ţ ionale).
II. Autorităţi teritoriale:
a) prefectul;
b) comisia jude ţ eană consultativă;
c) serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalteorgane centrale.
III. Autorităţi locale:
a) consiliul local şi primarul;
b) consiliul jude ţ ean;
c) institu ţ ii bugetare, regii autonome şi societ ăţ i comerciale
subordonate organic sau, după caz, func ţ ional consiliului jude ţ ean sau consiliului local.
233
nivelului teritorial. A se vedea în acest sens, André de Laubadère, Jean-Claude Venezia,Yves Gaudemet, Traité dedroit administratif, tome I, 12e, Edition LGDJ, Paris.232 A se vedea I.Vida, Op.cit ., pag.127 şi I.Alexandru, Op.cit ., pag.130..233 Pentru comparaţie prezentăm structura administraţiei publice din unele ţări europene: Fran ţ a – după reformele regionale şi municipale din anii 1970, 1972, 1982/1983, s-a trecut de la înaltul grad decentralizare ce data din timpul domniei lui Napoleon la descentralizare (cedarea puterii de decizie de la stat spreautorităţile administrative autonome) şi la descentralizare (transferul puterii de decizie de la departamentele centrale
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 128/418
128 Astfel, din punct de vedere al structurii organizatorice, subordonareaautorit ăţ ilor administra ţ iei publice fa ţă de autoritatea de vârf - Guvernul - se face, deregul ă , din treapt ă în treapt ă pe două linii, care corespund la două subsisteme cecompun sistemul autorit ăţ ilor administra ţ iei publice şi anume: prin subsistemulautorităţilor administraţiei publice cu competenţă generală şi subsistemul autorităţilor
specializate ale administraţiei publice. Analiza efectuat ă asupra autorit ăţ ilor administra ţ iei publice reliefează
faptul că atât în Constitu ţ ia României, cât şi în literatura de specialitate întâlnim atâtno ţ iunea de organe ale administraţiei publice cât şi pe cea de autorităţi aleadministraţiei publice , la prima vedere f ăr ă o posibil ă distinc ţ ie între o situa ţ ie sau alta.Chiar atunci când se realizează definirea cei mai mul ţ i autori utilizează no ţ iunea deorgane ale administraţiei publice , pe care o consider ă sinonimă cu cea de autorităţi aleadministraţiei publice.
Astfel, într-o defini ţ ie, organele administra ţ iei publice sunt prezentate ca fiind structuri organizatorice care, potrivit Constituţiei şi legii, au personalitate de
către cele subordonate şi locale). Totuşi şi în prezent Franţa este administrată de la Paris printr-o structur ă ierarhică astfel: administraţia publică centrală este condusă de preşedintele republicii şi de prim-ministru. Miniştrii conducfiecare un minister specific. Statul este reprezentat în departamente de un comisar al Republicii. Administra ţiaindirectă (funcţia publică teritorială constă în autorităţile publice teritoriale, municipii, departamente, regiuni), cuautonomie garantată prin Constituţie şi supusă supravegherii statului. Au crescut funcţiile municipiilor, influenţa
statului fiind limitată la controlul juridic.
Germania – prin Constituţie este reglată repartizarea jurisdicţiei administrative, între autorităţile federale şi landuri.Landurile au jurisdicţie acolo unde nu a fost stabilită nici o putere specială autorităţilor federale. Atât autorităţilefederale cât şi landurile pot exercita funcţiile lor administrative fie direct prin propriile lor organe, fie indirect prinentităţi legale, personalităţi juridice autonome (corporaţii, comitete, formaţii) acestea din urmă fiind supusecontrolului de legalitate al statului. Privind organele teritoriale municipale (autorităţile şi districtele legale) ele audreptul să regleze toate problemele referitoare la comunitatea locală şi în zona lor de responsabilitate. Un număr desarcini administrative sunt transferate unor păr ţi particulare (ex. companii de transport), cu anumite excepţii, cum ar fidomeniul protecţiei publice. Italia – în organizarea administraţiei beneficiază de o structur ă primordială la al cărei vârf se află Guvernul şiministerele de resort. Activităţile locale sunt subordonate ministerelor., Prefectul acţionează sub autoritateaMinisterului pentru Afaceri Interne şi are competenţe pe o provincie. Descentralizarea teritorială şi autonomia
administrativă, stipulate în art.5 al Constituţiei asigur ă autorităţilor locale (regiunilor, provinciilor şi municipalităţilor)drepturi extinse de autoguvernare. Acestea sunt guvernate de un consiliu (regional, provincial sau municipal), ales prin sufragiu universal direct. Primarul este preşedintele consiliului municipal. Unele regiuni exercită autoritateanormal, altele transfer ă puterile lor administrative provinciilor sau municipalităţilor. Pe lângă autorităţile localesistemul de administraţie descentralizat cuprinde şi serviciile publice (organizate de stat, de regiuni, provincii şimunicipalităţi), care au grade diferite de putere de autoguvernare. O încorsetare a autonomiei şi descentralizării oconstituie sistemul financiar care leagă autorităţile locale în bună parte de resursele de la stat.Grecia – prin Constituţie se face distincţie între administra ţ ia de stat (art.101) şi guvernarea local ă (art.102). Administra ţ ia de stat este condusă la nivel central de miniştrii de resort şi la nivel regional de prefecţi. Aceştia dinurmă au statut de organ administrativ general în regiuni, statut pe care-l împart cu organele speciale ale diverselorministere. Guvernarea local ă se realizează de către oraşe şi municipalităţi care sunt structuri corporatiste care nu aucompetenţe de a elabora legi şi care sunt supravegheate de către stat. Pe lângă guvernarea locală există şiadministraţia autonomă specială care constă în unităţi corporatiste constituite fie sub autoritatea dreptului public (ex.
colegiile de învăţământ superior), sau a dreptului privat (ex. întreprinderi publice).A se vedea în acest sens I.Alexandru: Structuri, mecanisme şi institu ţ ii administrative, Ed.Sylaghi, Bucureşti, 1996; Drept administrativ comparat , Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 2000; Administra ţ ia publică – teorii, rela ţ ii, perspective,Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 129/418
129drept public şi acţionează din oficiu pentru executarea legii sau prestarea serviciilor
publice, în limitele legii, sub controlul direct sau indirect al Parlamentului.234
În opinia altui autor, organele administraţiei publice sunt definite ca fiind
organele de stat care înf ă ptuiesc, în concret, activitatea puterii executive. În acest sens, se au în vedere anumite tr ă sături specifice: a) organele administraţiei publice sunt
înfiinţate prin lege sau în baza legii, ceea ce le acordă autoritatea publică necesar ă, în
îndeplinirea atribuţiilor ce le revin; b) întreaga activitate a acestor organe se desf ăşoar ă
pe baza şi în vederea executării legii; c) fiind organe de stat, organele administraţiei
publice au posibilitatea de a folosi for ţa publică a statului pentru asigurarea realizării
sarcinilor lor specifice; d) actele juridice adoptate sau emise de aceste organe sunt
supuse unui control de legalitate prevăzut de lege; e) activitatea acestor organe este
realizată în practică de un personal de specialitate – funcţionarii publici; f) întreaga
activitate a acestor organe se desf ăşoar ă în interesul statului, al respectivei colectivităţi,
precum şi al particularilor (persoane fizice şi juridice). 235
Totu şi la întrebarea organe ale administraţiei publice sau autorităţi ale
administraţiei publice ? se încearcă şi un r ă spuns, pe care-l consider ăm important de prezentat.236
Autorit ăţ ile administra ţ iei publice efectuează serviciu public237. Serviciul
public poate fi definit ca fiind acea organizaţie de stat sau a colectivităţii locale,
înfiinţată de autorităţi competente, cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerinţe ale
membrilor societăţii, în regim de drept administrativ sau civil, în procesul de executare
a legii.238
234 Dându-le această definiţie profesorul A.Iorgovan foloseşte noţiunea de organe ale administra ţ iei publice, pe careo consider ăm sinonimă cu cea de autorit ăţ i ale administra ţ iei publice. A se vedea A.Iorgovan, Op.cit ., pag.256-267.235 V.I.Prisăcaru, Op.cit ., pag.66 şi urm.236 Profesorul M.Preda arată că, de regulă, structurile organizate în sistem şi subordonate ierarhic sunt definite caorgane ale administra ţ iei, fiind totodată şi autorit ăţ i ale administra ţ iei. (Ex. Guvern, ministere, servicii publicedeconcentrate ale ministerelor). Sunt numai autorit ăţ i ale administra ţ iei publice cele care nu au structuri subordonate.(Ex. consiliile locale, consiliile judeţene, CSAT). Excepţie face Parlamentul care deşi nu au structuri subordonate este
definit de Constituţie ca organ.237 Termenul de serviciu public este utilizat atât în sens de organizaţie, organism social, cât şi în sens funcţional deactivitate desf ăşurată. A se vedea I. Alexandru, Op.cit., pag. 212-216 şi Lucica Matei, Op.cit., pag. 89-91 şi 327-361. 238 I. Alexandru, Op.cit., pag. 213.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 130/418
130 În practică se întâlnesc trei categorii de organiza ţ ii care prestează serviciul
public: a) organe ale administraţiei publice; b) instituţii publice; c) regii autonome de
interes public.
Serviciile publice poart ă denumiri diferite.
239
Spre exemplu:- secretariate (Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap)240;
- autorităţi (Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor
Statului);
- institute (Institutul Român pentru Drepturile Omului)241;
- administraţii (administraţii financiare);
-
secţii (secţii de poliţie);- şcoli;
- spitale;
- societăţi (Societatea Naţională a Căilor Ferate);
- regii autonome (Regia Imprimeria Naţională).
Caracter propriu-zis administrativ şi administrare după regulile obi şnuite
ale administra ţ iei publice întâlnim şi în cazul serviciilor publice administrativeteritoriale, care au personalitate juridică şi sunt constituite ca stabilimente publice,
sau care au o anumit ă autonomie financiar ă.
Ca activitate organizat ă şi autorizat ă de autorit ăţ ile administra ţ iei publice,
serviciul public ac ţ ionează pentru satisfacerea nevoilor sociale în interes public.
Rolul de intermediar al autorităţilor administraţiei publice între planul conducerii
politice şi planul unde se realizează valorile politice, nu exclude, după cum am maiar ătat, activitatea de conducere în administra ţ ia publică , ca activitate creatoare , laanumite dimensiuni şi în cadrul anumitor limite.242
În acest proces de conducere se reg ă sesc, în func ţ ie de nivelul ierarhic al
administra ţ iei respective, toate atributele conducerii, se recomand ă a fi aplicat un
239 Ibidem.240 Înfiinţat prin Hotărârea Guvernului României nr. 22/2001.241 Înfiinţat prin Legea nr. 9/1991.242 I. Alexandru, Op.cit., pag. 76.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 131/418
131ansamblu de metode şi reguli specifice, ceea ce ţ ine de managementul public , adică arta
responsabilului de a organiza cel mai bine mijloacele şi resursele.243
3.2.4. Relaţiile în sistemul administraţiei publice
Din cele ar ătate anterior, rezult ă clar faptul că administra ţ ia ni se prezint ă ca o unitate în diversitate. Examinând sistemul administra ţ iei publice dintr-o ţ ar ă se
ofer ă spre observa ţ ie imaginea unei totalit ăţ i administrative. Descompunerea acesteia,
prin analize succesive, în unit ăţ i din ce în ce mai simple ne eviden ţ iază un ansamblu de
rela ţ ii ce le unesc în interior sau în exteriorul totalit ăţ ii administrative. Orice fapt
administrativ sau obiect administrativ nu poate fi izolat de ansamblul din care face
parte. Administra ţ ia este un sistem de rela ţ ii, este un sistem în care nimic nu are semnifica ţ ie în sine, ci în care totul are semnifica ţ ie în func ţ ie de ansamblu.
În literatura de specialitate analiza rela ţ iilor în care este implicat ă
administra ţ ia, ca sistem de rela ţ ii, eviden ţ iază un ansamblu format din complexul a
patru rela ţ ii fundamentale: instanţele politice, economice, sociale şi administrative
înseşi. 244
În temeiul criteriilor de constituire în sistem a autorit ăţ ilor administra ţ iei
publice în administra ţ ia publică actual ă distingem ca tipuri de rela ţ ii:
- relaţii de autoritate – ce apar ca relaţii ierarhice determinate de structur ă
ierarhică şi relaţii funcţionale determinate de structur ă după competen ţ a specifică;
- relaţii de cooperare – obligatorii prin acte normative (formalizate) sau
facultative (neformalizate);
- relaţii de reprezentare – care de regul ă iau na ştere în raport cu
elementele exterioare sistemului autorit ăţ ilor administra ţ iei publice;
- relaţii de prestări servicii – ce se stabilesc preponderent în raporturile cu
cet ăţ enii. 245
243 Lucica Matei, Op.cit., pag. 61 şi urm. 244 A se vedea I.Alexandru, Administra ţ ia publică-teorii, realit ăţ i, perspective, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, pag.190.245 Ibidem, pag.198 şi urm.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 132/418
132 Prezent ăm analiza ansamblului de rela ţ ii la care ne referim pe direc ţ iile:
1. relaţii în cadrul sistemului autorităţilor administraţiei publice;
2. relaţii cu elementele exterioare sistemului autorităţilor administraţiei
publice.
1. În cadrul primei grupări distingem:
a) relaţiile dintre autoritatea de vârf a administraţiei publice şi
celelalte autorităţi ale administraţiei publice:
a1. dintre autoritatea de vârf a administraţiei publice şi ministere sau
alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale , ce sunt determinate de
raportul de subordonare dintre Guvern şi ministere sau alte organe centrale de
specialitate; este o subordonare orizontal ă ce determină rela ţ ii de autoritate ierarhice
care se exprimă prin dreptul de control al Guvernului asupra ministerelor şi a
celorlalte autorit ăţ i de specialitate ale administra ţ iei publice;
a2. dintre autoritatea de vârf a administraţiei publice şi autorităţilelocale ale administraţiei publice cu competenţă generală – consilii locale, primării –
care sunt rela ţ ii de autoritate ierarhice, determinate de competen ţ a general ă aGuvernului de a conduce întreaga administra ţ ie publică la nivel na ţ ional; însă autoritatea Guvernului asupra consiliilor locale trebuie să se manifeste în limitele legii şi cu respectarea principiului constitu ţ ional al autonomie administrative şidescentralizării serviciilor publice;
a3. dintre autoritatea de vârf a administraţiei publice şi autorităţile
locale de specialitate ale administraţiei publice , care sunt rela ţ ii de autoritate ierarhice
generate de structura unitar ă a subsistemului autorit ăţ ilor administra ţ iei publice de
stat; ele rezult ă din dreptul de control al Guvernului;
b) Relaţiile dintre ministere şi celelalte organe de specialitate aleadministraţiei publice centrale şi autorităţile locale sau teritoriale ale administraţiei
publice:
b1. între ministere şi celelalte organe centrale de specialitate ale
administraţiei publice şi autorităţile locale cu competenţă generală (consilii locale) ce
sunt determinate de faptul că aceste autorit ăţ i sunt situate în subsisteme diferite
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 133/418
133determinate după criteriul fundamental al competen ţ elor; între acestea nefiind
subordonate nu suntem în prezen ţ a unor rela ţ ii de autoritate ci în prezen ţ a unor rela ţ ii
de cooperare; dar între unele ministere sau organe de specialitate ale administra ţ iei
publice centrale şi autorit ăţ ile administra ţ iei publice locale cu competen ţ e generale
apar rela ţ ii de control, prin delegare de control asupra unei activit ăţ i (ex.: controlul
exercitat de Ministerul Finan ţ elor pe domeniul său de activitate);
b2. între ministere şi celelalte organe de specialitate ale
administra ţ iei publice centrale şi serviciile publice descentralizate ale acestora; sunt
rela ţ ii de autoritate de natur ă func ţ ional ă şi se realizează în sprijinul rela ţ iilor de
autoritate ierarhice dintre Prefect şi serviciile publice descentralizate din teritoriu,
conduse de acesta;
c) Relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice locale , dintre consiliul
local şi primar, care dintr-un anumit punct de vedere ar fi rela ţ ii de autoritate, ţ inând
cont de procedura valid ării primarului, jur ământul depus de acesta; dar analizând
modul de formare, prin faptul că ambele autorit ăţ i sunt constituite prin votul direct al
cet ăţ enilor, li se confer ă în egal ă mă suri legitimitate; putem eviden ţ ia existen ţ a, în primul rând, a unor rela ţ ii de cooperare şi control între consiliul local şi primar.
2. În cadrul grupării rela ţ iilor cu elemente exterioare sistemului
autorit ăţ ilor administra ţ iei publice distingem:
a) Relaţiile cu autorităţile publice care exercită puterea legislativă
a1. între Guvern şi Camerele Parlamentului sunt în primul rând rela ţ ii
de cooperare dar şi de control (control parlamentar) şi chiar mai mult, de a retrage
încrederea acordat ă Guvernului prin mo ţ iune de cenzur ă;
a2. ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale stabilesc cu Senatul şi Camera Deputaţilor rela ţ ii de cooperare sau de
control direct al Parlamentului;
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 134/418
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 135/418
135CAPITOLUL IV
SPECIFICITATEA Ş I ROLUL
AUTORIT ĂŢ ILOR ADMINISTRAŢ IEI PUBLICE DIN DOMENIUL SECURIT ĂŢ II
NAŢ IONALE
4.1. Securitatea na ţ ional ă domeniu important de activitate al administra ţ iei publice.
Subliniam anterior observaţia247 că administraţia publică poate fi caracterizată ca o activitate în principal organizatorică şi are poziţia de intermediar între planulconducerii politice şi planul unde se realizează valorile politice, deciziile politice.Dar, această caracteristică implică şi activitatea de conducere în administraţia
publică, ca activitate creatoare, bineînţeles la anumite dimensiuni şi în cadrul unor
limite.De asemenea, după cum am observat Strategia de Securitate Naţională este
un document programatic, fundamental al statului care stabileşte şi defineşte
interesele, obiectivele precum şi direcţiile de acţiune în politica de securitate
naţională. Acest document este o decizie politică. Administraţia publică are poziţia
de mecanism intermediar de execuţie cu menirea de a organiza şi de a asigura
execuţia, adică materializarea practică a Strategiei şi a celorlalte decizii politice în
domeniu. Astfel, prin autoritatea sa şi uneori chiar prin constrângere, administraţia
publică, începând cu autorităţile administraţiei publice centrale – Preşedintele
României şi Guvernul – continuând cu ministerele şi autorităţile autonome
specializate precum şi cu autorităţile centrale şi teritoriale subordonate acestora îşi
îndeplineşte funcţia de mecanism intermediar de execuţie pe domeniul securităţii
naţionale. Toate aceste autorităţi sunt implicate în direcţii cum sunt: pregătirea
deciziilor politice de securitate naţională şi chiar colaborarea în adoptarea lor;
organizarea executării acestor decizii politice; executarea directă în concret a
deciziilor politice pe domeniu; asigurarea executării prin convingere şi la nevoie
prin constrângere; prezentarea cererilor, dorinţelor şi necesităţilor membrilor
societăţii în faţa autorităţilor competente în a adopta decizii pe domeniu. Ca şi
247 A se vedea, I.Alexandru, Administra ţ ia publică-teorii, realit ăţ i, perspective, Ediţia a IV-a revăzută şi adăugită,Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, pag.76
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 136/418
136administra ţ ia publică , în general, administra ţ ia publică specializat ă pe domeniul
securit ăţ ii na ţ ionale, prin aceast ă func ţ ie, î şi manifest ă rolul de colaborator al
puterii politice în organizarea societ ăţ ii şi reglementarea func ţ ionării ei.248
În înf ă ptuirea deciziei politice pe domeniul securităţii naţionale, administraţia publică pune în aplicare Strategia de Securitate Naţională precum şi legile şi
celelalte acte normative ale autorităţilor statului. În acest cadru putem distinge:
a) Func ţ ia de asigurare a continuit ăţ ii şi perenit ăţ ii societ ăţ ii,
manifestându-se ca un instrument de conservare a valorilor materiale şi spirituale
ale societăţii a tradiţiilor naţionale. Autorităţile administraţiei publice din domeniul
apăr ării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, prin definiţia şi rolul lor în societate,sunt bine implicate în realizarea acestei funcţii. Şi mai mult decât atâta, uneori
doritoare de menţinerea unei ordini stabilite, pot fi acuzate de anumite iner ţii şi
tendinţe de imobilism.
b) Func ţ ia de organizare şi de conducere a adapt ărilor impuse de
transformările ce se produc în evolu ţ ia societ ăţ ii. Organizarea internă, ierarhia bine
stabilită în cadrul acesteia precum şi larga deschidere spre lumea cu tradiţiidemocratice le asigur ă autorităţilor administraţiei publice din domeniul securităţii
naţionale condiţii prielnice pentru exercitarea funcţiei la care ne referim. Procesul
de transformare profund democratică a administraţiei publice specializate pe
domeniul securităţii naţionale în anii dintre 1989 şi prezent, cu rezultate concrete ale
ader ării României la NATO şi a pregătirii componente de securitate naţională în
vederea integr ării ţării noastre în UE, este pe deplin edificator în acest sens.Securitatea naţională ca domeniu cu o specificitate distinctă în societate
solicită din partea administraţiei publice activităţi multiple, complexe şi specifice în
privinţa conducerii: de previziune şi programare; organizare a procesului de
execuţie; de decizie şi de pregătire a variantelor de decizie pentru decidentul politic;
coordonare a procesului de execuţie şi de control a întregii activităţi de punere în
248 Ibidem
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 137/418
137executare şi realizare a valorilor politice.249 („Administrer c’est prévoir, comande
ret controler”) 250
Este limpede faptul că, în domeniul securităţii naţionale, partea administraţiei
publice implicată îndeplineşte importante funcţii cu caracter politic privindexistenţa, organizarea şi funcţionarea statului. În acest domeniu administraţia
publică la care ne referim are şi funcţii cu un pronunţat caracter de ocrotire a
colectivităţilor umane a fiecărui membru al societăţii. Această funcţie
administrativă a ocrotirii existenţei omului, în opinia unor autori, duce la
posibilitatea unei „antropologii a administraţiei”.251
În ocrotirea colectivit ăţ ilor umane, administra ţ ia publică pe domeniul securit ăţ ii na ţ ionale se manifest ă ca factor cumulativ şi de convergenţă
transpartinică care urmăre şte să asigure starea de normalitate democratică la care
aspir ă societatea românească de ast ă zi – cet ăţ enii, comunit ăţ ile umane şi statul –
pe baza eforturilor ce vizează deplina instaurare a legalit ăţ ii, f ăurirea prosperit ăţ ii
economice, echilibru social şi stabilitatea politică.
Administra ţ ia publică pe domeniu realizează securitatea na ţ ional ă în cadrulordinii democratice prin: exercitarea deplină a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti;asumarea conştientă a responsabilităţilor; perfecţionarea continuă a capacităţii dedecizie şi de acţiune a tuturor autorităţilor statale; afirmarea României ca membruactiv al comunităţii internaţionale.
Administraţia publică pe domeniul securităţii naţionale se operaţionalizează
prin aplicarea legii într-un cadru ce cuprinde un ansamblu de decizii, planuri,
măsuri şi acţiuni menite să prevină şi să contracareze eficient riscurile şi orientările
ce pun în pericol valorile şi interesele naţionale, precum şi valorile care dau
identitate şi unitate construcţiei europene.
Activitatea administraţiei publice pe domeniu la care ne referim are ca scop
atât prevenirea şi contracararea pericolelor generate de mediul internaţional, cât şi
249 I.Alexandru, Op.cit., pag.77250 A se vedea H.Fayol, Administration Industrielle en générale. Prévoiance, organisation, commendement,coordonation, centrale, în Buletin de Société de l’Industrrie minerale 1916; La doctrine administrative dans l’Etat ,Conférence au 2-eme Congres des Scientes administratives, Bruxelles,1923.251 A se vedea M.T.Oroveanu, Introducere în ştiin ţ a administra ţ iei de stat , Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1975
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 138/418
138garantarea stării de securitate internă, în ansamblul său, a siguranţei personale şi
securităţii comunităţilor. Sunt vizate, totodată, securitatea energetică şi alimentar ă,
securitatea transporturilor şi a infrastructurii, securitatea sănătăţii publice, sanitar ă,
ecologică şi culturală, securitatea financiar ă, informatică şi informaţională. Sunt
integrate atât activitatea de politică externă, diplomatică şi de colaborare
internaţională cât şi cea a instituţiilor militare, a for ţelor de ordine publică,
activitatea structurilor de informaţii, precum şi cea a altor agenţii guvernamentale
cu responsabilităţi în domenii. Integrarea activităţii autorităţilor de administraţie
publică din domeniul securităţii naţionale şi armonizarea eforturilor acestora
vizează atât cadrul naţional cât şi dinamica relaţiilor în spaţiul comun de securitate
şi apărare european, precum şi spaţiul euroatlantic.
În etapa actuală administraţia publică pe domeniul securităţii naţionale are ca
obiectiv şi diminuarea substanţială a decalajelor privind deficitul de securitate faţă
de statele dezvoltate din spaţiul comunitar european – îndeosebi a celor referitoare
la standardele de calitate a vieţii - să întâmpine şi să contracareze ameninţările la
adresa cetăţenilor, comunităţilor, naţiunii şi statului român, să gestioneze operativ şi
eficient situaţiile de criză şi să participe activ la procesele de integrare şi cooperare.
Activitatea autorităţilor administraţiei publice în domeniul securităţii
naţionale de desf ăşoar ă în prezent după procesul de aderare a României la NATO şi
în plin proces de integrare a ţării noastre în Uniunea Europeană, ea reflectă
permanent modificările care au avut şi au loc în mediul de securitate intern şi
internaţional, realităţile şi tendinţele globale.
În domeniul, deosebit de important al securităţii naţionale, administraţia
publică acţionează cu eforturi şi resurse proprii dar şi în cooperare cu aliaţii şi
partenerii, în conformitate cu prevederile Strategiei de Securitate Naţională, ale
programelor naţionale în domeniu, ale strategiei de securitate a Uniunii Europene şi
ale conceptelor strategice ale Alianţei Nord Atlantice. Se vizează, în acest sens,
armonizarea eforturilor naţionale cu angajamentele internaţionale şi identificarea
resurselor şi modalităţilor de lucru apte să prevină şi să contracareze oportun
ameninţările.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 139/418
139 Dar, totodat ă , eforturile vizează promovarea democra ţ iei păcii şi stabilit ăţ ii
în vecinătate şi în alte zone de interes strategic, reducerea riscurilor, amenin ţărilor
şi vulnerabilit ăţ ilor, dezvoltarea capabilit ăţ ilor na ţ ionale, reformarea şi
transformarea profund ă a autorit ăţ ilor administra ţ iei politice ce ac ţ ionează pe
domeniul securit ăţ ii na ţ ionale.
4.2. Specificitatea autorităţilor administraţiei publice din domeniul securităţii
naţionale.
Este limpede faptul că în cadrul autorit ăţ ilor administra ţ iei publice întâlnim o
categorie de organe care prestează un anumit fel de serviciu public, cu sarcini,
atribu ţ ii şi competen ţă material ă special ă , de importan ţă major ă pentru existen ţ a şibuna func ţ ionare a statului de drept şi chiar a oricărui tip de stat (cu o semnificaţie
aparte în cadrul statelor totalitare). Acestea sunt autorit ăţ ile administra ţ iei publice
din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale „autorit ăţ ile care realizează marile servicii
na ţ ionale – apărare, ordine publică , siguran ţă na ţ ional ă”.252
Specificitatea autorit ăţ ilor administra ţ iei publice din domeniul securit ăţ iina ţ ionale o putem reliefa prin tr ăsăturile lor caracteristice ce se evidenţiază în
cadrul mai larg al structurii administraţiei publice. Acestea le prezentăm astfel:O primă caracteristică a acestor organe este aceea că ele sunt autorit ăţ i ce
înf ă ptuiesc o activitate administrativă , specializat ă într-un domeniu de importan ţă
major ă , absolut necesar ă pentru existenţa şi buna funcţionare a statului, securitatea
na ţ ional ă, cu componentele ei – apărare, ordine publică , siguran ţă na ţ ional ă.
Unele dintre ele sunt autorităţi ale administraţiei publice ministeriale subordonate
Guvernului (Ministerul Apăr ării, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative).
Altele, sunt autorităţi ale administraţiei publice autonome (Consiliul Suprem de
Apărare a Ţării, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe,
Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale), ce
funcţionează pe lângă sau sub controlul altor autorităţi de stat, sau sunt autorităţi
departamentale, dat fiind faptul că, specificul, atribuţiile, competenţele şi rolul lor în
buna funcţionare a statului de drept impun acest lucru.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 140/418
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 141/418
141S.R.I.) sau pot fi chiar organe locale cu autonomie de organizare şi funcţionare
având uneori chiar şi dublă subordonare (administraţia şi internele).
O a patra caracteristică a autorităţilor administraţiei publice, din domeniul
securităţii naţionale este aceea care le distinge în raporturile lor cu Executivul. Chiar
dacă unele dintre ele sunt subordonate Guvernului altele sunt autorităţi ale
administraţiei publice autonome sau structuri departamentale, în problematica lor
vizând apărarea ţării şi siguranţa naţională Preşedintele României este autoritatea
cea mai importantă.
Astfel, potrivit art.92 alin.(1) din Constituţie „ Pre şedintele României este
comandantul for ţ elor armate şi îndepline şte func ţ ia de pre şedinte al Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării.”
Pe de altă parte, potrivit art.118 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării
organizează şi coordonează unitar activit ăţ ile care privesc apărarea ţării şi
siguran ţ a na ţ ional ă , adică activităţile desf ăşurate de armată, poliţie, serviciile de
informaţii ale statului. Totodată, trebuie să avem în vedere că, potrivit legii de
organizare şi funcţionare a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, primul-ministru
este vicepre şedinte al acestuia iar ministrul apăr ării na ţ ionale, ministrul internelor
şi reformei administrative, directorii Serviciului Român de Informa ţ ii şi Serviciului
de Informa ţ ii Externe, precum şi şeful Statului Major General se afl ă într-o rela ţ ie
direct ă de subordonare func ţ ional ă special ă fa ţă de Pre şedintele Republicii. Pentru
directorii serviciilor de informaţii tenta de subordonare este şi mai pronunţată.
Preşedintele Republicii, ca unul dintre şefii al Executivului, r ăspunde aproape
exclusiv de aspectele ce ţin de serviciile de informaţii ale statului şi, alături de primul-ministru, de aspectele privind apărarea naţională şi ordinea publică.
O astfel de situaţie nu duce la pierderea naturii administrative a acestor organe.
A cincea caracteristică a autorităţilor administrative din sistemul instituţional
al securităţii naţionale este competen ţ a lor special ă, putând decide, conform legii,
numai în anumite limite ale sferei puterii publice ce formează sectoarele sau
domeniile lor de activitate. Ele îşi desf ăşoar ă activitatea în sectoare foarte binedeterminate - apărarea ţării, ordinea publică , siguran ţ a na ţ ional ă. Dar, apreciem
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 142/418
142că ele, sau cel puţin unele dintre ele sunt, în acelaşi timp, organe de domeniu ce
desf ăşoar ă activitate care depăşeşte limita sectoarelor enunţate. Spre exemplu
siguranţa naţională, ordinea publică şi chiar apărarea nu se pot realiza prin acţiuni
stricte, desf ăşurate în sectoarele respective, ci prin acţiuni de interferenţă dintr-un
sector de securitate naţională în altul şi chiar prin acţiuni în alte sectoare (social,
economic etc.).
Multidimensionalitatea conceptului de securitate naţională prezentată într-un
capitol anterior explică şi impune cu fermitate acest lucru.
A şasea caracteristică este aceea că ele au o profund ă determinare, generată
de permanenţa, volumul şi consistenţa sarcinilor specifice care revin statului, în
general, şi administraţiei publice în special. Aceasta desigur confer ă statului, ca cea
mai importantă instituţie a suprastructurii sociale, stabilitate şi continuitate
(permanenţa). În ceea ce priveşte autorităţile administraţiei publice din domeniul
securităţii naţionale, locul şi rolul lor în această direcţie sunt, indiscutabile. Ele au o
competenţă materială clar ă, iar statul nu poate exista şi funcţiona f ăr ă ele.
O a şaptea caracteristică , este aceea că autorităţile administraţiei publice din
domeniul securităţii naţionale desf ăşoar ă o activitate permanent ă , cu serviciu
neîntrerupt 24 de ore din 24. Ele acţionează în baza prerogativelor lor legale şi se
află în permanentă stare de operativitate. Se deosebesc în acest sens de Parlament
care lucrează prin legislaturi, sesiuni, şedinţe, şi de puterea judecătorească , care
acţionează sporadic, numai pe bază de sesizare, dar şi de celelalte autorităţi publice
care au de regulă un program de lucru de 8 ore zilnic.
A opta caracteristică constă în faptul că, func ţ ionarii din autorit ăţ ileadministra ţ iei publice de securitate na ţ ional ă îşi desf ăşoar ă activitatea după statute
proprii, speciale. O bună parte din personalul ce activează în autorităţile de
securitate naţională are statut de “militar ” şi îşi desf ăşoar ă activitatea după regimul
specific din domeniu, o altă parte are un “ statut profesional propriu”, apropiat de
cel militar (poliţiştii, ofiţerii de informaţii). Apreciem în acest context că, în
condiţiile instaur ării cerinţelor unui cadru democratic în domeniu, caracterizat princontrol civil, transparenţă, apropiere tot mai mare de cetăţean, protecţie şi
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 143/418
143siguranţă a acestuia, anumite zone dificile şi sensibile ale securităţii naţionale
trebuie să fie supuse pe mai departe rigorilor autorităţii şi disciplinei militare,
împotriva multor opinii care susţin demilitarizarea aproape completă. Aceasta este,
în opinia noastr ă, o condiţie esenţială pentru un stat democratic şi de drept ce se
respectă.
O alt ă caracteristică a autorităţilor administrative din domeniul securităţii
naţionale ţine de conducerea lor - unipersonal ă - în cazul ministerelor şi al
serviciilor de informaţii, colegial ă - în cazul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
În cazul conducerii unipersonale numirea conducerilor se face în mod diferit -
pentru miniştri după procedura cunoscută - pe lista primului-ministru dezbătut ă şi
aprobat ă în Parlament apoi prin numire de către Pre şedinte, pentru directorii
serviciilor de informaţii - prin numire de către Parlament, în şedin ţă comună a
celor două Camere, la propunerea Pre şedintelui României.
4.3. Sarcini, atribu ţ ii, competen ţ e, capacitate juridică administrativă
Sarcinile autorităţilor administraţiei publice din domeniul securităţii naţionale
reprezintă obiectivele pe care aceste organe de stat trebuie să le realizeze în cadrul
activităţii specifice pe care o desf ăşoar ă. Aceste obiective au la bază anumite
interese de stat corespunzătoare unor nevoi sociale reale – de apărare a ţării, de
realizare şi menţinere a stării de echilibru şi legalitate statală, de asigurare a
protecţiei, siguranţei şi liniştii cetăţenilor ţării. Acestor nevoi le corespunde
interesul statului de a avea: a) o armat ă na ţ ional ă , bine instruit ă şi dotat ă dar care,
datorită obligaţiilor asumate prin aderarea României la structurile euroatlantice,
trebuie să facă faţă nevoilor de asigurare a unei securităţi colective; b) for ţ e deordine şi interven ţ ie eficiente bine specializate (poliţie, poliţie de frontier ă,
jandarmerie, pompieri, protecţie civilă); c) servicii de informa ţ ii capabile şi
nevulnerabile; d) alte structuri necesare.
Pentru autorităţile administraţiei publice din domeniul securităţii naţionale
sarcinile după natura lor sunt preponderent de conducere şi organizare, dar şi de
prestaţie privind satisfacerea unor nevoi concrete ale colectivităţilor (asigurareaordinii publice, protecţiei, evidenţei persoanei, pazei contra incendiilor etc.)
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 144/418
144 După sfera de cuprindere întâlnim sarcini generale (de concepţie, de direcţie)
şi sarcini speciale sau tehnice ce se înscriu unor obiective concrete, precis
determinate la nivelul fiecărei autorităţi de securitate naţională.
În îndeplinirea sarcinilor (obiectivelor) lor autorităţile administraţiei
publice din domeniul securităţii naţionale au anumite atribu ţ ii clar stabilite prin
lege, acestea întrunind un complex de drepturi şi obliga ţ ii de care autorităţile dispun
pentru realizarea sarcinilor în domeniul în care ele acţionează. În prezentarea pe
care o vom face, într-un capitol următor, a fiecărei autorităţi publice din sistemul
securităţii naţionale vom lua la cunoştinţă, printre altele, de atribuţiile fiecăruia
dintre aceste organe, atribuţii ce sunt stipulate în legile de organizare şi funcţionare
şi care, alături de definire, loc, rol, sarcini, conturează clar individualitatea,
specialitatea şi importanţa major ă în cadrul administraţiei publice a fiecăreia dintre
autorităţile administrative la care ne referim.
Şi în cazul autorităţilor administraţiei publice de securitate naţională, ca în
cazul organelor administraţiei publice în general, atribuţiile sunt repartizate spre a fi
exercitate de către compartimentele şi persoanele care compun aceste autorităţi, însă
acestea nu le exercită în nume propriu, ci în numele organului respectiv.
Consider ăm, în acest cadru, ca foarte importante de f ăcut şi precizările
referitoare la relaţia dintre calitatea persoanelor ce compun autorităţile
administraţiei publice din domeniul securităţii naţionale şi atribuţiile lor în funcţie
de această calitate. Trebuie f ăcută o distincţie foarte clar ă, pe de o parte, între
persoanele care au calitatea de “militar ” şi care se supun prevederilor statutelor
cadrelor militare, pe de altă parte, sunt func ţ ionarii a căror activitate este
reglementată de “ statut profesional propriu”, cum sunt poliţiştii, iar o altă categorie
o reprezintă funcţionarii civili. Aceştia din urmă, la rândul lor, unii sunt titulari de
funcţii publice supuşi Statutului func ţ ionarului public, iar alţii sunt funcţionari
administrativi în sens larg al termenului şi sunt supuşi Codului muncii. În cazul
celor supuşi “ statutelor speciale” atribuţiile respective formează conţinutul func ţ iei
pe care o ocupă în ierarhia militar ă, funcţie ce se corelează cu gradul militar sau
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 145/418
145 profesional, ori conţinutul func ţ iei publice; pentru cei supuşi Codului muncii putem
vorbi de anumite sarcini de serviciu.
Pentru autorităţile administraţiei publice de securitate naţională atribuţiile
persoanelor supuse “ statutelor ” formează conţinutul funcţiei militare sau al funcţiei publice (al funcţiei publice cu statut special în cazul poliţiştilor) şi sunt primordiale
în a evoca competen ţ a.
Cu toate aceste precizări consider ăm necesar să subliniem şi observaţia
conform căreia: indiferent la ce categorie de funcţionari ne referim, nu se poate
spune, cu rigoarea pe care trebuie să o avem faţă de categoriile instituţiei dreptului,
că “atribu ţ iile” acestora definesc o aşa-numită “competen ţă personal ă”, în realitatedefinesc conţinutul unui raport juridic complex - raport de func ţ ie, respectiv, al
unui raport juridic de muncă.255
De aici rezultă şi definiţia competen ţ ei autorit ăţ ii administra ţ iei publice –
ca reprezentând ansamblul atribu ţ iilor stabilite de Constitu ţ ie sau de lege, ce
confer ă drepturi şi obliga ţ ii pentru a duce, în nume propriu şi în realizarea puterii
publice, o anumit ă activitate administrativă.256
Ca şi în cazul celorlalte autorităţi ale administraţiei publice, şi la cele dindomeniul securităţii naţionale se impune a fi clar delimitată competenţa activităţilorcu şi f ăr ă semnificaţie juridică săvâr şite de un organ în vederea realizării atribuţiilorsale. Competenţa, în sens juridic larg, reprezintă numai activitatea (actele şi faptele)cu caracter juridic, iar în sens strâns cuprinde numai ansamblul actelor juridice pecare le poate emite o autoritate în condiţiile sau cazurile prevăzute de lege. 257
Prin particularizare la studiul nostru, consider ăm important de a analiza şicaracterele competen ţ ei autorităţilor administraţiei publice din domeniul securităţii
naţionale:
Caracterul legal , ca o constantă a ştiinţei dreptului administrativ, evocă în
cazul nostru faptul că fiecare autoritate a administraţiei publice din domeniul
255 A se vedea A.Iorgovan, Op.cit ., pag.278 şi 289 şi Al.Negoiţă, Drept administrativ şi elemente ale ştiin ţ ei
administra ţ iei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, pag.122.256 A.Iorgovan, Op.cit., pag.278. 257 A se vedea I.Santai, Drept administrativ şi ştiin ţ a administra ţ iei, vol. I, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2002 pag.65.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 146/418
146securităţii naţionale are competenţa sa special determinată de către lege “în raport
cu sarcinile ce-i revin şi cu necesit ăţ ile diviziunii şi specializării în exercitarea
puterii de stat .”258
Caracterul legal este desigur mult mai profund în cazul autorităţilor
publice la care ne referim. Ele au la bază prevederi constituţionale şi legale clare,
sunt chemate să aplice legea într-un domeniu special, circumscris activităţii lor şi,
mai mult decât atât, să urmărească aplicarea legii şi să sancţioneze neaplicarea
acesteia.
Caracterul obligatoriu al competenţei acestor organe este de asemenea
indiscutabil. Competenţa lor este conferită de Constituţie sau de lege, nu este o
facultate ci o obligaţie major ă în stat, ele asigurând fundamentul legalităţii, ordinii,
stabilităţii sociale şi naţionale.
Caracterul autonom al competenţei autorităţilor administraţiei publice de
securitate naţională, este într-o strânsă interdependenţă cu caracterul legal al
acesteia şi presupune dreptul acestor autorităţi de a-şi exercita atribuţiile lor foarte
clare, dar şi obligaţia corespunzătoare a celorlalte autorităţi publice, mai ales a celor
ierarhic superioare, de a asigura condiţiile şi independenţa necesare realizării
dreptului la care ne referim. În cazul autorităţilor administraţiei publice de securitate
naţională caracterul autonom al competenţei lor este mult mai accentuat dat fiind
specificul acestora datorat principiului compartimentării activităţii care, în unele
situaţii, cum este cazul serviciilor de informaţii, acesta funcţionează până la nivelul
celor mai mici structuri. Facem precizarea că subordonarea nu trebuie să afecteze
caracterul autonom al competenţei.
O altă tr ăsătur ă vizează îndeplinirea atribu ţ iilor care constituie con ţ inutulcompeten ţ ei, pe de o parte de către organele de conducere în ansamblu lor iar, pe dealtă parte, prin exercitarea fiecărei funcţii publice din cadrul organului respectiv,adică exprimarea competenţei prin funcţie şi nu prin persoană.259
Astfel, competen ţ a material ă (“ratione materiae”) – ca formă de competenţă
ce are în vedere natura raporturilor sociale intrate în câmpul de activitate a unui
258 A se vedea I.Iovănaş, Drept administrativ şi elemente ale administra ţ iei de stat , Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1977, pag.122.259 A se vedea Al. Negoiţă, Op.cit., pag.241.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 147/418
147organ,260 este caracteristică în cazul de faţă în forma sa de competen ţă special ă prin
faptul că aceste autorităţi ale administraţiei publice acţionează într-un domeniu
limitat, distinct, cel al securităţii naţionale.
Competen ţ a teritorial ă (“ratione loci”) desemnează limitele spaţiale sau
geografice în care se manifestă competenţa materială specială a autorităţilor în
cauză. În cazul nostru, se manifestă în primul rând, la nivel naţional, ea cuprinde
întreg teritoriul statului, astfel activitatea acestor organe în domeniul securităţii este
una “na ţ ional ă” pe toate componentele sale. În al doilea rând, marea majoritate a
organelor pe care le analizăm au structuri zonale în anumite por ţiuni din teritoriul
naţional (interjudeţene, judeţene, locale).
Competen ţ a personal ă (“ratione personae”) este multiplă şi complexă în cazul
autorităţilor administraţiei publice din domeniul apăr ării, ordinii publice şi
siguranţei naţionale şi este determinată de calităţile multiple ale persoanelor faţă de
care se declanşează acţiunea acestor autorităţi (cetăţean român sau str ăin, major sau
minor, civil sau militar etc.).
În ceea ce priveşte competen ţ a temporal ă (“ratione temporis”), care
desemnează limitele în timp între care o autoritate îşi desf ăşoar ă activitatea, în
general pentru autorităţile din sistemul instituţional al securităţii naţionale aceasta
este permanentă, dar poate fi, în anumite situaţii, şi temporar ă (ex. aprobările
primite, în baza legii, de către Serviciul Român de Informaţii pentru a intercepta
convorbiri telefonice, în situaţiile temeinic motivate, sau diverse comandamente
create pe timpul calamităţilor naturale).
În strânsă legătur ă cu competenţa este capacitatea juridică administrativă, careeste definită ca aptitudine a autorit ăţ ilor administra ţ iei publice de a fi subiecte în
raporturile juridice administrative reclamate de realizarea competen ţ ei lor .261 Prin
capacitatea juridică administrativă autorităţilor din domeniul securităţii naţionale li
se confer ă calitatea de a fi titularul unor drepturi şi obligaţii care se cer a fi întrunite
de o anumită autoritate - specializată în cazul nostru pe un anumit domeniu, de
260 Ibidem, pag.69.261 A.Iorgovan, Op.cit ., pag.277.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 148/418
148importanţă deosebită pentru activitatea statală - de apărare, ordine publică ,
siguran ţă na ţ ional ă -, ceea ce o diferenţiază de alte autorităţi ale administraţiei
publice sau autorităţi publice în general şi, cu atât mai mult, de alte persoane fizice
sau juridice.
Reţinem şi în cazul capacităţii juridice administrative a organelor din domeniul
securităţii naţionale două note dominante pentru conţinutul acesteia: a) aptitudinea
de a fi subiect de drept; b) calitatea de subiect de drept în raporturile juridice pe
care le presupune realizarea competen ţ ei262 iar această calitate se poate manifesta
strict, în raporturile de drept administrativ în general, dar şi în raporturile
autorit ăţ ilor administrative de securitate na ţ ional ă cu Parlamentul, analizate de noi
pe parcursul lucr ării de fa ţă.
Desigur că sarcinile, atribuţiile, competenţa şi capacitatea juridică definesc
statutul propriu al autorităţii administraţiei publice, în general, şi, după cum am
ar ătat, acest lucru este pe deplin valabil şi în cazul autorităţilor administrative din
domeniul securităţii naţionale pe care noi le analizăm.
4.4. Actele autorit ăţ ilor administra ţ iei publice din sistemul institu ţ ional al
securit ăţ ii na ţ ionale
Analiza actelor juridice de autoritate emise de organele administrative din
sistemul instituţional al securităţii naţionale se impune a fi f ăcută în primul rând
după criteriul formei de conducere a acestor organe - colegială sau unipersonală.
Singurul organism cu conducere colegială este Consiliul Suprem de Apărare a
Ţării - autoritate administrativă autonomă, care, în baza prevederilor Constitu ţ iei
României (art.119) şi a Legii nr.415/2002 privind organizarea şi func ţ ionareaConsiliului Suprem de Apărare a Ţării, are rol de organizare şi conducere unitar ă a
autorităţilor din domeniul securităţii naţionale. Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării emite hot ărâri – acte normative obligatorii
semnate de Preşedintele acestuia şi comunicate autorităţilor administraţiei publice la
care se refer ă.
262 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 149/418
149 Pentru celelalte autorităţi din domeniul securităţii naţionale actele juridice de
autoritate sau de putere sunt acte administrative emise, de regulă, de către
conducătorii respectivelor organe. Atât miniştrii cât şi ceilalţi conducători ai
autorităţilor din acest domeniu emit ordine şi instruc ţ iuni şi aprobă regulamente în
aplicarea prevederilor legale cu for ţă juridică superioar ă. Ordinele pot fi normative
şi individuale iar instrucţiunile şi reglementările sunt întotdeauna normative, chiar şi
atunci când conţin o singur ă normă de reglementare. Regulamentele cuprind
întotdeauna mai multe norme.
Actele acestor autorităţi sunt întotdeauna obligatorii în baza competenţeiorganului respectiv. Ele pot fi emise cu sau f ăr ă consultarea organului colegial
(colegiul ministerului sau serviciului respectiv).Colegiul funcţionează ca organ consultativ pe lângă conducătorul autorităţii. El
nu are caracter deliberativ, nu poate adopta acte decizionale iar atât consultarea sa
de către ministru sau directorul serviciului cât şi hotărârile sale nu sunt obligatorii.
Astfel actele acestui organism pot fi considerate ca simple recomandări cu valoarea
unor orientări de principiu pentru acţiunea sau activitatea executivă la care se refer ă.
Atunci când sunt însuşite de către conducătorul autorităţii administrative ele se
concretizează în ordine, deci în acte obligatorii. Dacă nu are loc acest proces de
convertire, actele organului consultativ se pot aduce la cunoştinţa celor interesaţi
prin circulare, dar numai în temeiul acordului ministrului sau directorului respectiv.
Autorităţile administrative din acest domeniu mai pot emite şi alte acte juridice
de putere, ca de pildă îndrumări, precizări, norme, normative. Acestea nu se
deosebesc ca for ţă juridică de ordinele şi instrucţiunile ministrului sau, după caz, ale
directorului, deci sunt semnate de acesta şi sunt emise în vederea punerii în execuţiea unor acte superioare. În mod curent ele sunt aprobate sau sancţionate de către
conducătorul autorităţii, dar pot proveni şi de la conducătorii unor compartimente
interne (departamente, direcţii), în acest caz având o for ţă juridică inferioar ă actelor
ministrului (directorului).
Actele autorităţilor administrative din domeniul pe care-l analizăm comportă
însă o analiză specială, putând vorbi în acest caz de categorii de acte administrative
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 150/418
150speciale: acte referitoare la siguran ţ a na ţ ional ă; acte emise în circumstan ţ e
excep ţ ionale; acte de comandament cu caracter militar .
Actele referitoare la siguran ţ a na ţ ional ă pot fi emise numai de autorităţile
administrative specializate pe siguranţa naţională precum şi de Consiliul Suprem de
Apărare a Ţării şi nu pot fi transmise decât în baza legislaţiei privind protecţia
informaţiilor clasificate 263 şi ale legislaţiei referitoare la organizarea şi funcţionarea
respectivelor autorităţi.
Actele emise în circumstan ţ e excep ţ ionale pot fi emise pe timpul regimului
“ st ării de asediu” sau a “ st ării de urgen ţă” declarat în temeiul prevederilor
constituţionale şi legale. În astfel de situaţii operează prevederile constituţionale şi
cele cuprinse în Legea privind regimul stării de asediu şi regimul stării de
urgenţă.264 O referire mai detaliată la aceste aspecte o vom face într-un capitol
următor al lucr ării noastre.
Actele de comandament cu caracter militar sunt actele care r ăspund principalei
sarcini a unui comandament militar, aceea de a comanda, de a ordona ceva din
punct de vedere militar.265
Într-o abordare nouă Legea contenciosului administrativ la art.2 alin.(1) pct.j)
defineşte actul de comandament cu caracter militar ca fiind “actul administrativ
referitor la problemele strict militare ale activit ăţ ii din cadrul for ţ elor armate,
specifice organizării militare, care presupune dreptul comandan ţ ilor de a da ordine
subordona ţ ilor în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau
r ă zboi, sau, după caz, la îndeplinirea serviciului militar.” 266
263 A se vedea prevederile Legii nr.182/2002 privind protec ţ ia informa ţ iilor clasificate, Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr.248 din 12 aprilie 2002 şi ale Hot ărârii Guvernului României nr.585 pentru aprobareaStandardelor na ţ ionale de protec ţ ie a informa ţ iilor clasificate în România, Monitorul Oficial al României, Partea I,nr.485 din 5 iulie 2002.264 A se vedea Ordonan ţ a de urgen ţă a Guvernului nr.1/1999 privind regimul st ării de asediu şi regimul st ării deurgen ţă , aprobată prin Legea nr.453/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1052 din 12noiembrie 2004.265 În doctrina românească erau considerate acte de comandament cu caracter militar în timp de r ăzboi: modificarea şimi şcarea trupelor; concentrarea lor pe linia de atac sau de apărare, atacul, mutarea sau retragerea etc., iar în timpde pace: înfiin ţ area de unit ăţ i militare; reorganizarea şi desfiin ţ area unit ăţ ilor militare, transferarea unit ăţ ilormilitare dintr-o garnizoană în alta; delimitarea zonelor de recrutare, concentr ările de trupe pentru exerci ţ ii;
manevrele etc. A se vedea A.Teodorescu, No ţ iuni de drept administrativ, Partea I, Tipografia “Eminescu”, Bucureşti,1912, pag.432-433.266 A se vedea Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1155 din7 decembrie 2004.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 151/418
151 Potrivit art.5 alin.(1) pct.b) din lege, actele administrative cu caracter militar
nu pot fi atacate în contenciosul administrativ, după cum, potrivit aceluiaşi articol,
la alin.(3) este prevăzut faptul că: “ Actele administrative emise pentru aplicarea
regimului st ării de r ă zboi, al st ării de asediu sau al celei de urgen ţă , cele care
privesc apărarea şi securitatea na ţ ional ă , ori cele emise pentru restabilirea ordinii
publice, precum şi pentru înl ăturarea consecin ţ elor calamit ăţ ilor naturale, a
epidemiilor şi epizootiilor, pot fi atacate numai pentru exces de putere.”267
Distingem în acest caz particularităţi distincte foarte importante ale unor acte ale
autorităţilor administrative din sistemul instituţional al securităţii naţionale,
particularităţi generate de specificul acestor autorităţi şi care mai departe, după cum
vom observa, îşi vor pune amprenta asupra specificităţii raporturilor dintre ele şi
Parlament.
Consider ăm necesar, în acest context, să facem precizarea că a existat şi
continuă să existe tendinţa de încadrare a unor acte administrative emise de
autorităţi militare în sfera actelor de comandament cu caracter militar. Este cazul
ordinelor de numiri, eliber ări şi retrogradări în funcţii, mutări, detaşări, treceri în
rezervă, chemări în rândul cadrelor militare active, cât şi orice alte probleme care
privesc situaţia cadrelor militare.268 Ne raliem opiniei potrivit căreia trebuie f ăcută
distincţia necesar ă între actele autorit ăţ ilor militare cu caracter pur administrativ
(identice cu ale oricărei alte autorit ăţ i administrative) şi actele acestora care
vizează comanda for ţ elor militare, 269 atât în timp de pace cât şi în timp de r ăzboi.
În susţinerea opiniei noastre vine şi doctrina interbelică prin sublinierea
prof.Constantin G.Rarincescu, potrivit căreia, a admite că toate actele autorităţilormilitare, f ăr ă excepţie, intr ă în sfera actelor de comandament cu caracter militar,
fiind sustrase cenzurii instanţelor judecătoreşti, înseamnă a a şeza un organ de
autoritate publică , care în mod necontestabil face parte din puterea executivă , într-
o situa ţ ie privilegiat ă şi cu nimic justificat ă , într-un stat în care toate celelalte acte,
267 Ibidem.268 A se vedea A.Iorgovan, Op.cit ., vol.II, pag.615-621.269 Ibidem, pag.621.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 152/418
152chiar legislative, sunt subordonate principiului de legalitate, care st ă la baza
statului modern. 270
Legea contenciosului administrativ (Legea nr.554/2004), în noua sa abordare,
după cum am ar ătat mai înainte, vine cu precizări importante şi rezolvă în bună
măsur ă problema delimitării actelor de comandament cu caracter militar din totalul
actelor emise de autorităţile militare. Dar, în continuare, jurisprudenţa şi doctrina au
sarcina ca pe măsura confruntării instanţelor judecătoreşti de contencios
administrativ cu astfel de situaţii, ele să caracterizeze aceste acte administrative, cu
atât mai mult cu cât acestea sunt exceptate de la controlul de legalitate efectuat de
instanţele judecătoreşti de drept administrativ.271 Făr ă îndoială că, pe viitor, astfel de
clarificări, precum şi perfecţionarea normativă în acest domeniu, sunt de aşteptat şi
ca o consecinţă a complexităţii conceptului şi sistemului securităţii naţionale.
În concluzie, apreciem că autorităţile administraţiei publice din domeniul
securităţii naţionale prin caracteristicile lor distincte, prin sarcinile, atribu ţ iile,
competen ţ ele, actele şi prin capacitatea lor juridică administrativă se disting ca un
segment special, aparte, foarte important al administraţiei cu implicarea major ă şi
rol decisiv în buna funcţionare a statului de drept.
270 A se vedea C.G.Rarincescu, Contenciosul administrativ român, Ediţia a II-a, Bucureşti, 1936.271 A se vedea V.I.Prisăcaru, Tratat de Drept administrativ român, Partea generală, Ediţia a III-a revizuită şi adăugită de autor, Editura „ Lumina Lex”, Bucureşti, 2002, pag.436.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 153/418
153
CAPITOLUL VANALIZĂ PRIVIND CADRUL ORGANIZATORIC ŞI FUNCŢIONAL AL AUTORITĂŢILOR
ADMINISTRAŢIEI PUBLICE DIN DOMENIUL SECURITĂŢII NAŢIONALE
5.1. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării – autoritate administrativă autonomă cu rol coordonator al securit ăţ ii na ţ ionale
În temeiul prevederilor Constituţiei României “Consiliul Suprem de Apărare a
Ţării organizează şi coordonează unitar activit ăţ ile care privesc apărarea ţării şi
securitatea na ţ ional ă , participarea la men ţ inerea securit ăţ ii interna ţ ionale şi la
apărarea colectivă în sistemul de alian ţă militar ă , precum şi la ac ţ iuni de men ţ inere
sau restabilire a păcii.” 272
Dar ce este Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) ? R ăspunsul îl
găsim în art.1 din Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea CSAT:
“Consiliul Suprem de Apărare a Ţării este autoritatea administrativă autonomă
învestit ă , potrivit Constitu ţ iei, cu organizarea şi coordonarea unitar ă a
activit ăţ ilor care privesc apărarea ţării şi siguran ţ a na ţ ional ă.” 273
Găsim deci în cele două articole într-o formă sintetică, o autoritate a
administraţiei publice, autonomă faţă de Guvern, prezidată de Preşedintele
României, care este şi comandantul suprem al For ţelor Armate, ce are menirea de a
organiza şi coordona în mod unitar servicii fundamentale – apărarea ţării, ordinea
publică şi siguranţa naţională –, servicii cu implicaţii profunde, majore în
securitatea naţională a României.
Prin tradiţie, la noi, în acest domeniu se reiterează o dispoziţie a Constituţiei
din 1923,274 dar organisme similare sunt reglementate şi de alte constituţii
contemporane, dintre care unele într-o reglementare detaliată (de exemplu
Constituţia Portugaliei – Consiliul Superior al Apăr ării Na ţ ionale şi Constituţia
Ungariei – Consiliul de Apărare Na ţ ional ă).
272 Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, art.119.273 Legea nr.415/2002 privind organizarea şi func ţ ionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Monitorul Oficialal României, Partea I, nr.494 din 10 iulie 2002, art.1.274 În Capitolul V, Titlul V, art.122 din Constituţia României din 29 martie 1923 se stipula: “Se va înfiin ţ a unConsiliu superior al apăr ării ţării, care se va îngriji, în mod permanent, de mă surile necesare pentru organizareaapăr ării na ţ ionale.”
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 154/418
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 155/418
155 În exercitarea atribuţiilor 279 sale CSAT emite hot ărâri, care sunt obligatorii
pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice la care se refer ă.
278 Legea nr.415/2002, art.2.279 Potrivit Legii privind organizarea şi funcţionarea sa, CSAT are următoarele atribuţii:a) analizeaz ă şi/sau propune, potrivit legii, promovarea:● strategiei de securitate na ţ ional ă a României;● strategiei militare a României;● strategiilor de ordine publică şi siguran ţă na ţ ional ă ale României, în raport cu r ă spunderile institu ţ iilor abilitate;● datelor, informărilor şi evaluărilor furnizate de serviciile de informa ţ ii şi de celelalte structuri cu atribu ţ ii în domeniul siguran ţ ei na ţ ionale;b) la solicitarea Preşedintelui României, analizeaz ă şi propune măsuri pentru:● instituirea st ării de asediu sau a st ării de urgen ţă în întreaga ţ ar ă ori în unele localit ăţ i;● declararea mobilizării par ţ iale sau generale a for ţ elor armate;● respingerea agresiunii armate îndreptate împotriva ţării;● declararea st ării de r ă zboi şi încetarea sa;● ini ţ ierea, suspendarea sau încetarea ac ţ iunilor militare;c) propune spre aprobare:● punerea în aplicare a planului de mobilizare a economiei na ţ ionale şi a execu ţ iei bugetului de stat, pentru primul an de r ă zboi;● mă surile necesare pentru apărarea şi restabilirea ordinii constitu ţ ionale;d) avizeaz ă proiectele de acte normative ini ţ iate sau emise de Guvern privind: ● securitatea na ţ ional ă;● organizarea general ă a institu ţ iilor cu atribu ţ ii în domeniul siguran ţ ei na ţ ionale;● organizarea şi func ţ ionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţări;● preg ătirea popula ţ iei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare;● propunerile de buget ale institu ţ iilor cu atribu ţ ii în domeniul siguran ţ ei na ţ ionale;● aloca ţ iile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribu ţ ii în domeniul siguran ţ ei na ţ ionale;● condi ţ iile de intrare, trecere sau sta ţ ionare pe teritoriul român a trupelor str ăine;● numirea în func ţ iile prevă zute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora;e) supune spre aprobare comandamentului for ţ elor armate planurile de întrebuin ţ are a for ţ elor pe timp de pace, în situa ţ ii de criz ă şi lar ă zboi; f) aprobă:● orient ările de bază în domeniul rela ţ iilor interna ţ ionale privind securitatea na ţ ional ă;● proiectele tratatelor şi acordurilor interna ţ ionale în domeniul securit ăţ ii na ţ ionale sau cu inciden ţ e în acest domeniu;● stabilirea de rela ţ ii cu organisme similare din str ăinătate de către institu ţ iile şi structurile cu atribu ţ ii în domeniul siguran ţ ei na ţ ionale;● completarea structurilor militare cu efective, potrivit statelor de organizare în timp de pace;● executarea alarmei de lupt ă pentru aducerea structurilor militare în starea care să le permit ă trecerea, la ordin, la îndeplinirea misiunilor de
lupt ă;● planurile de ac ţ iune la declararea mobilizării şi la declararea st ării de r ă zboi;● planurile de ac ţ iune la instituirea st ării de asediu şi a st ării de urgen ţă;● proiectul planului de mobilizare a economiei na ţ ionale şi proiectul bugetului de stat, pentru primul an de r ă zboi;● planul verificării stadiului preg ătirii popula ţ iei pentru apărare prin exerci ţ ii şi antrenamente de mobilizare;● reparti ţ ia numărului de recru ţ i încorpora ţ i pe institu ţ iile cu atribu ţ ii în domeniul securit ăţ ii na ţ ionale;● obiectivele de preg ătire a teritoriului destinate asigur ării nevoilor opera ţ ionale ale for ţ elor sistemului na ţ ional de apărare;● nomenclatorul şi nivelul de constituire a rezervelor de mobilizare;● programele multina ţ ionale privind înzestrarea for ţ elor sistemului na ţ ional de apărare;● mobilizarea, în condi ţ iile legii, a agen ţ ilor economici a căror activitate este nemijlocit legat ă de asigurarea resurselor necesare apăr ării;● planul comun de interven ţ ie a unit ăţ ilor Ministerului Apăr ării şi ale Ministerului Administra ţ iei şi Internelor pentru limitarea şi înl ăturareefectelor dezastrelor pe teritoriul na ţ ional;● regimul re ţ elelor şi echipamentelor de telecomunica ţ ii speciale şi criteriile de repartizare a posturilor de abonat pentru utilizatorii acestorre ţ ele;● structura organizatorică şi atribu ţ iile Marelui Cartier General;● înfiin ţ area func ţ iei de comandant militar subordonat Marelui Cartier General şi atribu ţ iile acestuia pentru asigurarea conducerii unitare pe
timp de r ă zboi;● persoanele şi obiectivele care beneficiază de protec ţ ia şi paza Serviciului de Protec ţ ie şi Pază şi normele privind protec ţ ia antiterorist ă ademnitarilor români şi str ăini, precum şi a altor persoane oficiale;● rapoartele şi informările prezentate de conducători ai organelor administra ţ iei publice, referitoare la securitatea na ţ ional ă;● planurile generale de căutare a informa ţ iilor prezentate de institu ţ iile şi structurile cu atribu ţ ii în domeniul siguran ţ ei na ţ ionale;● principalele direc ţ ii de activitate şi mă surile generale necesare pentru înl ăturarea amenin ţărilor la adresa siguran ţ ei na ţ ionale;● structura organizatorică , efectivele şi regulamentele de func ţ ionare ale Serviciului Român de Informa ţ ii, Serviciului de Informa ţ ii Externe,Serviciului de Telecomunica ţ ii Speciale şi Serviciului de Protec ţ ie şi Pază;● cheltuielile operative destinate realizării siguran ţ ei na ţ ionale;● normele privind planificarea, eviden ţ a, utilizarea, justificarea şi controlul cheltuielilor operative destinate realizării siguran ţ ei na ţ ionale pentruinstitu ţ iile cu atribu ţ ii în acest domeniu;;● conturile anuale de execu ţ ie bugetar ă a cheltuielilor operative destinate realizării siguran ţ ei na ţ ionale, ale institu ţ iilor cu atribu ţ ii în domeniul siguran ţ ei na ţ ionale, după aprobarea rapoartelor asupra activit ăţ ii desf ăşurate de acestea;● înfiin ţ area, desf ăşurarea, dislocarea şi redislocarea, în timp de pace, pe teritoriul na ţ ional, a marilor unit ăţ i militare de la e şalonul brigad ă ,inclusiv, în sus;● propunerile de acordare a gradului de mare şal, de general, amiral şi similare;
g) coordoneaz ă activitatea de integrare în structurile de securitate europene şi euroatlantice, monitorizeaz ă procesul de adaptare a for ţ elorarmate la cerin ţ ele NATO şi formuleaz ă recomand ări, în concordan ţă cu standardele Alian ţ ei; h) numeşte şi revocă în/din func ţ ii, în cazurile şi condi ţ iile stabilite de lege;i) exercit ă orice alte atribu ţ ii prevă zute de lege în domeniul siguran ţ ei na ţ ionale.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 156/418
156 Activitatea internă a CSAT are la bază prevederile Regulamentului propriu
(2003), elaborat în temeiul prevederilor Legii nr.415/2002.
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării se convoacă de preşedintele acesteia,
trimestrial, sau ori de câte ori este necesar, necesitate impusă în mod deosebit deapariţia unor probleme de importanţă major ă privind apărarea ţării, ordinea publică
şi siguranţa naţională.
Dacă, în raport cu problemele aflate pe agenda de lucru a CSAT, se apreciază
necesar ă prezenţa altor persoane în afara membrilor acestui organism la lucr ări pot
participa ca invitaţi, cu aprobarea preşedintelui, reprezentanţi ai Parlamentului,
administraţiei publice centrale şi locale, ai organizaţiilor neguvernamentale, ai altor
instituţii publice cu atribuţii în domeniul apăr ării, ordinii publice şi siguranţei
naţionale, precum şi ai societăţii civile, persoane a căror prezenţă este necesar ă în
raport cu problemele aflate pe agenda de lucru.
Hot ărârile CSAT se semnează de preşedintele acestuia şi se comunică autorităţilor administraţiei publice şi instituţiilor publice la care se refer ă, integralsau în extras, cu excepţia celor pentru care se hotăr ăşte altfel, cu respectarea
prevederilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate.
5.2. Autorit ăţ ile administra ţ iei publice de securitate na ţ ional ă subordonateGuvernului
5.2.1. Ministerul Apăr ării
În temeiul prevederilor Legii nr.346/2006, Ministerul Apăr ării280 este
organul de specialitate al administraţiei publice centrale, care conduce şi desf ăşoar ă,
potrivit legii, activităţile în domeniul apăr ării ţării.
Ministrul Apăr ării r ăspunde în faţa Parlamentului, a Guvernului şi aConsiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru modul de aplicare în domeniul său de
activitate, a prevederilor Constituţiei, legilor şi hotărârilor Guvernului şi ale
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, ale celorlalte acte normative şi ale tratatelor
internaţionale la care România este parte.
280 Legea nr.346/2006 privind organizarea şi func ţ ionarea Ministerului Apăr ării, Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.654 din 28 iulie 2006.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 157/418
157 Ministerul Apăr ării este format din structuri centrale, structuri şi for ţe
subordonate acestora.
Structurile centrale ale Ministerului Apăr ării, subordonate direct ministrului
apăr ării, sunt: Departamentul pentru Politica de Apărare şi Planificare,
Departamentul pentru Rela ţ ia cu Parlamentul şi Informare Publică ,
Departamentul pentru Armamente, Statul Major General, Secretariatul General,
Direc ţ ia General ă de Informa ţ ii a Apăr ării, Direc ţ ia Management Resurse Umane,
Direc ţ ia Financiar-Contabil ă , Direc ţ ia Instan ţ elor Militare,Corpul de Control şi
Inspec ţ ie, Direc ţ ia Audit-Intern şi Direc ţ ia Medical ă.
Ministrul mai are în subordine directă: consilierii ministrului, Cabinetul
ministrului şi alte structuri.
Prin ordin comun al ministrului apăr ării, ministrului justiţiei şi procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt stabilite
raporturile de supraordonare a acestor păr ţi faţă de Direcţia Instanţelor Militare şi
Secţiile Parchetelor Militare.
Personalul Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ale Secţiei pentru combaterea infracţiunilor de
corupţie săvâr şite de militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se
subordonează ministrului apăr ării numai în ceea ce priveşte aspectele de natur ă
administrativă, stabilite prin ordin comun al ministrului apăr ării, al procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al
procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior
al Magistraturii.Structurile centrale ale Ministerului Apăr ării pot avea în compunere, după caz,
centre, direc ţ ii generale, direc ţ ii, oficii, servicii, sec ţ ii, birouri sau compartimente,constituite potrivit criteriilor stabilite prin ordin al ministrului apăr ării.
Ministerul Apăr ării are, totodată, în subordine statele majore ale categoriilorde for ţ e armate, comandamente, direc ţ ii, institu ţ ii militare de învăţământ, institu ţ iide cercetare, forma ţ iuni şi alte structuri.
În temeiul prevederilor unor regulamente aprobate de ministrul apăr ării
naţionale, la nivelul ministerului se constituie Colegiul Ministerului şi Consiliul de Planificare a Apăr ării, cu rol consultativ şi, respectiv, deliberativ.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 158/418
158 În exercitarea competenţelor conferite de lege ministrul apăr ării emite ordine şi instruc ţ iuni.
În ceea ce-l priveşte pe şeful Statului Major General, care este şef nemijlocit alfor ţelor militare, acesta emite ca acte ordine cu caracter militar , dispozi ţ ii şiinstruc ţ iuni, potrivit domeniilor de competenţă.
Ministerul Apăr ării are stabilite, prin lege atribu ţ ii şi responsabilit ăţ i.281
Structurile centrale ale Ministerului Apăr ării îşi exercită activitatea pe domeniide responsabilitate astfel:
Departamentul pentru Politica de Apărare şi Planificare coordonează îndeplinirea obligaţiilor internaţionale asumate, asigur ă aplicarea politicii de apărareşi planificarea integrată a apăr ării şi coordonează cooperarea politico-militar ă internaţională.
281 În art.5 din Legea nr.346/2006 privind organizarea şi func ţ ionarea Ministerului Apăr ării sunt precizateurmătoarele atribuţii şi responsabilităţi:a) constituirea structurii de for ţ e şi realizarea capacit ăţ ii de lupt ă a armatei pentru îndeplinirea misiunilor specifice ce revinacesteia; b) înfiin ţ area, desfiin ţ area, dislocarea şi redislocarea de unit ăţ i şi forma ţ iuni;c) elaborarea proiectelor de acte normative privind apărarea ţării;d) apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii în raporturile cu autorit ăţ ile publice, institu ţ iile de orice natur ă , precum şicu orice persoană fizică sau juridică , română ori str ăină , prin structuri proprii;e) încheierea tratatelor la nivel departamental şi a în ţ elegerilor tehnice în domeniul cooper ării cu armatele altor state;
f) coordonarea politicii şi activit ăţ ilor de integrare în organiza ţ iile interna ţ ionale la care România este parte, pentru structurile proprii, între ţ inerea şi dezvoltarea rela ţ iilor de cooperare politico-militar ă cu celelalte state şi asigurarea reprezent ării armatei înraporturile cu armatele altor state;g) managementul informa ţ iilor pentru apărare, al activit ăţ ii de informa ţ ii, contrainforma ţ ii şi securitate militare, precum şicolaborarea cu serviciile/structurile de informa ţ ii, contrainforma ţ ii şi securitate ale altor state sau organiza ţ ii interna ţ ionale lacare România este parte;h) realizarea planificării integrate a apăr ării;i) finan ţ area şi asigurarea execu ţ iei bugetului propriu; j) instruirea comandamentelor şi trupelor, preg ătirea de specialitate a personalului în activitate şi în rezervă;k) informatizarea tuturor domeniilor sale de activitate;l) managementul resurselor umane, organizarea şi conducerea învăţământului militar;m) protec ţ ia mediului în activit ăţ ile pe care le desf ăşoar ă;n) organizarea şi conducerea activit ăţ ii de informare şi rela ţ ii publice; o) emiterea regulamentelor specifice pentru organizarea şi func ţ ionarea structurilor militare, a comitetelor şi consiliilor
constituite pentru luarea deciziilor; p) cre şterea calit ăţ ii vie ţ ii personalului, asigurarea asisten ţ ei religioase a personalului militar şi civil, precum şi a asisten ţ ei sociale, medicale şi juridice a acestuia, în conformitate cu prevederile legale;q) implementarea, la nivelul ministerului, a politicilor publice şi a programelor de reformă a administra ţ iei publice;r) conducerea activit ăţ ilor de logistică;s) înzestrarea cu armament, tehnică de lupt ă , echipamente şi materiale specifice armatei, rela ţ iile cu industria na ţ ional ă deapărare şi cooper ările interna ţ ionale în domeniu;ş) coordonarea activit ăţ ii de comer ţ exterior privind importul şi exportul de produse cu destina ţ ie militar ă , în condi ţ iile legii;t) aprobarea, în limita competen ţ ei sale, a documenta ţ iilor tehnico-economice pentru lucr ările de investi ţ ii proprii, executarealucr ărilor de investi ţ ii proprii, precum şi urmărirea execut ării, la termenele stabilite, a tuturor lucr ărilor de investi ţ ii;ţ) mobilizarea armatei, constituirea for ţ elor de rezervă , rechizi ţ ionarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice la prest ări de serviciu în interes public;u) editarea de publica ţ ii în domeniile proprii de activitate;v) cercetarea ştiin ţ ifică , inven ţ ii şi inova ţ ii în armat ă , precum şi protec ţ ia drepturilor de proprietate intelectual ă asuprarezultatelor cercet ării;x) controlul intern şi auditul public intern.
Ministerul Apăr ării îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 159/418
159 Departamentul pentru Rela ţ ia cu Parlamentul şi Informare Publică
coordonează relaţia cu Parlamentul şi activitatea legislativă, asigur ă asistenţa
juridică şi reprezintă interesele Ministerului Apăr ării în faţa instanţelor de judecată
şi a altor organe cu activitate jurisdicţională, asigur ă relaţiile cu alte autorităţi
publice, precum şi cu organizaţiile neguvernamentale, îndrumă activitatea de
armonizare a actelor normative şi asigur ă asistenţă juridică, conduce activităţile care
privesc informarea publică şi mass-media militare şi coordonează activitatea de
soluţionare a problemelor sociale ale personalului.
Departamentul pentru Armamente elaborează şi coordonează politicile de
achiziţii în cadrul ministerului, în calitate de autoritate de reglementare în domeniu,
gestionează relaţiile cu industria naţională de apărare, asigur ă managementul
programelor de achiziţii pentru sisteme de armamente şi echipamente majore şi al
contractelor aferente, precum şi al activităţilor de cercetare-dezvoltare, planifică şi
desf ăşoar ă activitatea de cooperare internaţională în domeniul armamentelor şi
realizează controlul specific domeniului de competenţă pentru importurile şi
exporturile de produse speciale.
Fiecare departament este condus de un secretar de stat, care este şi şef al
departamentului.
Statul Major General asigur ă, conform legii, conducerea, organizarea,
planificarea şi operaţionalizarea for ţelor, ridicarea graduală a capacităţii de luptă şi
mobilizarea armatei, planificarea armamentelor, standardizarea în domeniul militar,
implementarea sistemului comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii,
informatică, supraveghere, recunoaştere, logistică şi infrastructur ă, desf ăşurarearelaţiilor militare internaţionale, asistenţa religioasă în Ministerul Apăr ării şi
încheierea înţelegerilor tehnice cu armatele altor state, promovează valorile
specifice culturii militare şi de educaţie civică.
Statul Major General pregăteşte şi conduce structurile militare care participă lamisiuni militare în afara teritoriului statului naţional.
La nivelul Statului Major General se constituie Comitetul Şefilor Statelor
Majore, cu rol consultativ. Organizarea şi funcţionarea acestuia se stabilesc prin
ordin al ministrului apăr ării.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 160/418
160 Direc ţ ia General ă de Informa ţ ii a Apăr ării asigur ă obţinerea, prelucrarea,
verificarea, stocarea şi valorificarea informaţiilor şi datelor referitoare la factorii de
risc şi ameninţările interne şi externe, militare şi nonmilitare, care pot afecta
securitatea naţională în domeniul militar, coordonează aplicarea măsurilor
contrainformative şi cooperarea atât cu serviciile/structurile departamentale
naţionale şi de informaţii, cât şi cu cele ale statelor membre ale alianţelor, coaliţiilor
şi organizaţiilor internaţionale la care România este parte şi asigur ă securitatea
informaţiilor clasificate naţionale, NATO şi Uniunea Europeană la nivelul
Ministerului Apăr ării.
Direcţia Generală de Informaţii a Apăr ării este condusă de un director general,
cadru militar în activitate. Directorul general este numit de către ministrul apăr ării,
cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Funcţia de director general este
asimilată funcţiei de secretar de stat.
Unele categorii de tehnică şi bunuri specifice se achiziţionează, în condiţiile
legii, prin structuri specializate proprii, de la parteneri interni sau externi.
Secretariatul General asigur ă realizarea şi coordonarea lucr ărilor de
secretariat, gestionează ansamblul relaţiilor şi circulaţia documentelor la nivelul
structurilor centrale, între minister şi autorităţile şi instituţiile publice, organizaţiile
neguvernamentale, persoanele juridice şi fizice, monitorizează elaborarea şi
transmiterea principalelor raportări periodice prevăzute de reglementările în
vigoare.
Secretariatul General asigur ă implementarea, monitorizarea şi evaluarea, la
nivelul Ministerului Apăr ării, a prevederilor cuprinse în strategiile şi programele dereformă ale administraţiei publice, elaborate pe baza Programului de guvernare,
precum şi a sistemului de control managerial.
Secretariatul general asigur ă gestionarea şi diseminarea documentelorclasificate în domeniul apăr ării, emise de NATO, Uniunea Europeană, statelemembre ale acestora şi alte state, la nivelul Ministerului Apăr ării.
Direc ţ ia Management Resurse Umane elaborează şi monitorizează aplicarea
strategiilor, politicilor şi reglementărilor în domeniile managementului resurselorumane, carierei individuale profesionalizate şi educaţiei militare.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 161/418
161 Corpul de Control şi Inspec ţ ie exercită atribuţii specifice de control general,
conform legii, şi evaluarea activităţilor desf ăşurate în Ministerul Apăr ării, în baza
ordinului ministrului apăr ării.
Direc ţ ia Financiar-Contabil ă asigur ă îndeplinirea sarcinilor financiar-contabile
ce revin ministrului apăr ării în calitate de ordonator principal de credite.
Direc ţ ia instan ţ elor militare asigur ă managementul funcţiilor militare la nivelul
instanţelor militare şi acţionează, împreună cu structurile de resort din Ministerul
Apăr ării, pentru compatibilizarea sistemului jurisdicţional militar cu cel din statele
membre NATO.
Direc ţ ia Audit Intern execută auditarea administr ării patrimoniului şi utilizării
fondurilor publice în Ministerul Apăr ării, în concordanţă cu reglementările legale.
Direc ţ ia Medical ă coordonează asigurarea asistenţei medicale şi sanitar-
veterinare, implementează politica naţională de sănătate la nivelul Ministerului
Apăr ării, elaborează concepţia privind funcţionarea serviciilor medicale şi sanitar-
veterinare.
În ceea ce priveşte personalul Ministerului Apăr ării, acesta este format din
personal militar şi personal civil ; civilii pot fi func ţ ionari publici sau personal
contractual . Ministerul îşi organizează propriul sistem de formare şi perfecţionare a
personalului militar, integrat în învăţământul naţional.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, Ministerul Apăr ării are dreptul să solicite
şi să obţină de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, de la agenţii
economici şi de la orice alte persoane juridice sau persoane fizice datele,
informaţiile ori documentele necesare.
5.2.2. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative
În temeiul prevederilor Ordonan ţ ei de urgen ţă a Guvernului nr.30 din
25 aprilie 2007 282, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative283 este organ de
282 Ordonan ţ a de urgen ţă a Guvernului nr.30 din 25 aprilie 2007 privind organizarea şi func ţ ionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.309 din 9 mai 2007.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 162/418
162specialitate al administraţiei publice centrale, subordonat Guvernului, care exercită,
conform Constituţiei şi legilor ţării atribuţiile ce îi revin.284
Pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de competenţă MinisterulInternelor şi Reformei Administrative exercită o serie de funcţii285 cooperează cu
celelalte ministere şi cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centraleşi colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale, structurile asociative aleacestora, patronatele şi sindicatele, asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale, cualte persoane juridice, precum şi cu persoane fizice, în limitele legii.
Raporturi complexe şi multiple se stabilesc între Ministerul Internelor şi
Reformei Administrative, pe de o parte, şi cele două Camere ale Parlamentului, pe
de altă parte. Complexitatea şi multitudinea acestor raporturi este dată de
283 Prin Ordonan ţ a de urgen ţă a Guvernului nr.24 din 11 aprilie 2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizareîn cadrul administraţiei publice centrale, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr.247 din 12 aprilie2007, s-a introdus actuala denumire de „Ministerul Internelor şi Reformei Administrative”.284 Principalele atribuţii ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, în temeiul OUG nr.30/25.04.2007, sunt:● apărarea drepturilor şi libert ăţ ilor fundamentale ale omului, a propriet ăţ ii publice şi private;● realizarea programului de guvernare şi a strategiilor în domeniul administra ţ iei şi al ordinii publice şi monitorizarea, înnumele Guvernului a elabor ării şi aplicării programelor de reformă institu ţ ional ă de către ministere şi celelalte autorit ăţ i aleadministra ţ iei publice centrale;● îndeplinirea obliga ţ iilor ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi participarea la procesul deelaborare a politicilor şi actelor normative comunitare în domeniile sale de competen ţă;● func ţ ia publică şi func ţ ionarii publici;●reprezentarea Guvernului pe plan local;● respectarea regimului general al autonomiei locale şi principiilor constitu ţ ionale ale descentralizării şi deconcentr ării serviciilor publice;
● parteneriat cu autorit ăţ ile locale şi cu structurile asociative ale autorit ăţ ilor publice locale;● activitatea privind parcurile industriale şi zonele defavorizate;● activitatea de cadastru, geodezie, cartografie şi publicitate imobiliar ă;● serviciile comunitare de utilit ăţ i publice;● administrarea rezervelor de stat;● protec ţ ia civil ă şi gestionarea situa ţ iilor de urgen ţă;● regimul actelor de identitate şi de stare civil ă , al pa şapoartelor simple, al permiselor de conducere şi al certificatelor deînmatriculare/înregistrare a vehiculelor;● administrarea şi protec ţ ia Fondului arhivistic na ţ ional;● asigurarea aplicării strategiei şi politicii Guvernului în domeniul preg ătirii economiei na ţ ionale şi a teritoriului pentru apărare;● asigurarea ordinii publice;● paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor şi valorilor;● prevenirea şi combaterea faptelor antisociale;● respectarea regimului juridic al frontierei de stat;
● regimul juridic al str ăinilor, al solicitan ţ ilor de azil şi al persoanelor care au dobândit o formă de protec ţ ie în România;● apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă a populaţiei şi bunurilor.285 Funcţiile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluinr.30/25 aprilie 2007, sunt:● func ţ ia de strategie, prin care elaborează politicile sectoriale şi strategiile de punere în aplicare a Programului de guvernare şia politicilor comunitare în domeniile sale de competen ţă;● func ţ ia de reglementare, prin care asigur ă elaborarea cadrului normativ şi institu ţ ional în vederea realizării obiectivelor
strategice şi a transpunerii acquis-ului comunitar pentru domeniile sale de competen ţă;● func ţ ia de autoritate de stat, prin care asigur ă punerea în aplicare şi respectarea reglement ărilor legale pentru domeniile salede competen ţă , precum şi monitorizarea realizării politicilor şi strategiilor în domeniile sale de competen ţă;● func ţ ia de reprezentare, prin care asigur ă , în numele statului sau al Guvernului, reprezentarea pe plan intern, pe plan extern şiîn cadrul institu ţ iilor şi structurilor Uniunii Europene pentru domeniile sale de competen ţă;● func ţ ia de management public, prin care asigur ă administrarea propriet ăţ ii publice şi private a statului pentru care statul esteresponsabil în domeniile sale de competen ţă , precum şi managementul serviciilor şi resurselor financiare şi umane;
● func ţ ia de autoritate de management pentru Programul opera ţ ional sectorial - Cre şterea capacit ăţ ii administrative;● func ţ ia de autoritate de management pentru Facilitatea Schengen;● func ţ ia de coordonare a utilizării asisten ţ ei financiare nerambursabile acordate României de către Uniunea Europeană pentrudomeniile sale de competen ţă;
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 163/418
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 164/418
164Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane. Aceste structuri au în
compunere unităţi centrale de specialitate, care, după caz, în funcţie de nivelul de
organizare, pot avea în subordine, la nivel teritorial, inspectorate, direcţii generale,
direcţii, servicii, mari unităţi, unităţi şi/sau subunităţi operative, de instrucţie,
medicale şi de învăţământ, precum şi de asigurare a acţiunilor şi suport logistic.
♦ Direc ţ ia General ă de Informa ţ ii şi Protec ţ ie Internă este structura
specializată a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative care desf ăşoar ă
activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate, în vederea asigur ării ordinii
publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale privind
misiunile, personalul, patrimoniul şi informaţiile clasificate din minister.
♦ Direc ţ ia General ă Anticorup ţ ie a fost înfiinţată prin Legea nr.161 din 30
mai 2005286 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei
în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, lege ce modifică
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.63/2003 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, prin introducerea, la articolul
11, a două alineate noi: „(3) În cadrul aparatului central al Ministerului Internelor
şi Reformei Administrative se înfiin ţ ează Direc ţ ia General ă Anticorup ţ ie ca
structur ă specializat ă pentru prevenirea şi combaterea corup ţ iei în rândul
personalului propriu. (4) Direc ţ ia General ă anticorup ţ ie este subordonat ă direct
ministrului administra ţ iei şi internelor.”
În temeiul legii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative îndeplineşte
atribuţii pe două domenii importante. 287
286 Legea nr.161 din 30 mai 2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.476 din 6 iunie 2005.287 A se vedea Ordonan ţ a de urgen ţă a Guvernului nr.30 din 25 aprilie 2007 privind organizarea şi func ţ ionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, art.3:a) în domeniul administraţiei publice:● monitorizează aplicarea prevederilor cuprinse în strategiile şi programele de reformă şi restructurare a administraţiei publicecentrale şi locale, elaborate pe baza Programului de guvernare, în conformitate cu politicile Uniunii Europene şi legislaţia internă,şi asigur ă realizarea strategiilor şi programelor în domeniul său de activitate;● îndrumă şi controlează activitatea prefecţilor şi a instituţiilor prefecţilor cu privire la exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege;● monitorizează cooperarea structurilor deconcentrate ale administraţiei publice centrale, de pe plan local, cu autorităţileadministraţiei publice locale;● îndrumă şi sprijină autorităţile publice locale şi aparatul de specialitate al acestora în aplicarea corectă şi unitar ă a prevederilor
legale şi în îndeplinirea atribuţiilor ce le sunt conferite prin lege;● asigur ă aplicarea în mod unitar a principiilor autonomiei locale şi descentralizării;● asigur ă aplicarea unitar ă pe întreg teritoriul ţării a legislaţiei în vigoare referitoare la atribuţiile de reprezentare a statului de cătrealeşii locali;● asigur ă aplicarea unitar ă pe întreg teritoriul ţării a atribuţiilor delegate prin acte normative, pentru domeniul său de competenţă;
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 165/418
165 ● elaborează, împreună cu celelalte ministere, propuneri privind îmbunătăţirea organizării administrativ-teritoriale a României,luând măsurile ce se impun pentru consultarea prin referendum a colectivităţilor locale interesate;● asigur ă evidenţa unităţilor administrativ-teritoriale, a satelor şi a celorlalte localităţi componente ale acestora;● organizează evidenţa denumirii unităţilor administrativ-teritoriale şi a satelor şi localităţilor componente:● asigur ă evidenţa aleşilor locali din unităţile administrativ-teritoriale;● asigur ă realizarea parteneriatului cu autorităţile administraţiei publice locale, prin consultarea acestora în vederea perfecţionăriicadrului legislativ şi instituţional şi prin acordarea de asistenţă tehnică în scopul accesării fondurilor Uniunii Europene;● avizează şi monitorizează acordurile şi convenţiile de cooperare pe care autorităţile administraţiei publice locale le încheie cuautorităţi ale administraţiei publice locale din alte ţări;● elaborează şi monitorizează strategii şi programe de dezvoltare a infrastructurii unităţilor administrativ-teritoriale cu finanţareinternă şi externă, precum şi a serviciilor publice de interes general;● sprijină dezvoltarea capacităţii financiare prin elaborarea de politici fiscale şi bugetare la nivelul administraţiei publice locale;● dezvoltă o bază naţională de date care să asigure un sistem informaţional unitar la nivelul administraţiei publice locale;● sprijină realizarea de investiţii locale în infrastructur ă şi în serviciile publice la nivel local;● implementează măsuri pentru înfiinţarea, sprijinirea şi dezvoltarea parcurilor industriale;● implementează programe pentru dezvoltarea parcurilor industriale, finanţate din sumele care se alocă anual din bugetul de statsau din alte surse atrase;● îndeplineşte obligaţiile ce îi revin conform legislaţiei în materia ajutorului de stat, în calitate de iniţiator/furnizor, pentrudomeniile de competenţă;● realizează, în domeniul său de activitate, dialogul şi parteneriatul social cu confederaţiile sindicale şi patronale reprezentative lanivel naţional;
● asigur ă, prin structurile de specialitate din subordine, aplicarea strategiei şi a Programului de guvernare în domeniulmanagementului funcţiei publice şi al funcţionarilor publici, formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale specializate înadministraţia publică, activitatea de geodezie, topografie, fotogrammetrie, teledetecţie, cadastru, cartografie şi publicitateimobiliar ă, activitatea de evidenţă a persoanelor, precum şi activitatea de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă civilă;● constituie şi utilizează Sistemul naţional informatic de evidenţă a persoanelor;● asigur ă constituirea, evidenţa, selecţionarea, păstrarea, conservarea şi folosirea în interes public a documentelor din Fondularhivistic naţional;● administrează, în condiţiile legii, rezervele de stat;● îndeplineşte, în condiţiile legii, prin structurile competente, funcţia de autoritate naţională de reglementare pentru următoareleservicii comunitare de utilităţi publice: alimentare cu apă; canalizare şi epurarea apelor uzate; colectarea, canalizarea şi evacuareaapelor pluviale; producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat, cu excepţia activităţilor de producere a energiei termice în cogenerare; salubrizarea localităţilor; iluminatul public; administrarea domeniului public şi privatal unităţilor administrativ-teritoriale;● organizează şi coordonează activitatea de personalizare, emitere şi evidenţa generală a documentelor de identitate şi a
paşapoartelor simple;● organizează şi coordonează activitatea de emitere şi evidenţă a permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare aleautovehiculelor rutiere;b) în domeniul ordinii, siguranţei publice şi securităţii naţionale:● stabileşte, potrivit legii, măsuri pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi a proprietăţii publice şi private;● organizează şi desf ăşoar ă, prin structuri specializate, potrivit competenţei, activităţi pentru prevenirea şi combatereaterorismului, a criminalităţii organizate, a traficului şi consumului ilicit de droguri, a traficului de persoane, a migraţiei ilegale, acriminalităţii informatice, precum şi a altor fenomene infracţionale şi fapte antisociale;● coordonează, evaluează şi monitorizează, prin organele de specialitate, la nivel naţional, aplicarea politicilor în domeniultraficului de persoane, precum şi a celor din domeniul protecţiei şi asistenţei acordate victimelor acestuia;● organizează, îndrumă şi coordonează activitatea de protecţie a persoanelor, bunurilor, obiectivelor şi valorilor şi organizează paza obiectivelor de importanţă deosebită date în competenţă potrivit legii;● elaborează şi asigur ă punerea în aplicare a documentelor strategice şi operaţionale privind întrebuinţarea, planificarea şirealizarea capacităţii operaţionale a for ţelor de ordine şi siguranţă publică pe timp de pace, în situaţii de criză şi la r ăzboi;● desf ăşoar ă, prin structuri specializate, potrivit competenţei, activităţi de prevenire şi combatere a acţiunilor de nerespectare aregimului juridic al produselor militare şi al produselor şi tehnologiilor cu dublă utilizare;● asigur ă, potrivit competenţelor, desf ăşurarea activităţii pentru efectuarea cercetărilor în legătur ă cu săvâr şirea unor fapte prevăzute de legea penală;● organizează activitatea de protecţie a martorilor;● solicită de la autorităţi publice, de la persoane fizice sau juridice informaţii, date şi documente necesare în vederea îndepliniriiatribuţiilor stabilite prin lege şi în limitele acesteia; poate recompensa persoanele fizice care acordă sprijin ministerului pentruîndeplinirea atribuţiilor specifice, din fondul repartizat cu această destinaţie, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului;● asigur ă respectarea regimului frontierei de stat a României şi realizează coordonarea interministerială în acest domeniu;● asigur ă, prin structurile specializate, aplicarea strategiei şi politicii Guvernului în domeniul pregătirii economiei naţionale şi ateritoriului pentru apărare, în condiţiile legii;● constituie şi utilizează Registrul naţional al armelor şi Cazierul judiciar;● constituie şi utilizează Sistemul naţional de evidenţă a str ăinilor; asigur ă respectarea regimului juridic al str ăinilor pe teritoriulRomâniei;
● implementează politicile României în domeniul azilului;● organizează şi execută asigurarea medicală şi psihologică a personalului propriu care participă la misiuni specifice;● conduce activitatea de informaţii, contrainformaţii şi securitate în domeniile sale de competenţă;c) alte atribuţii:
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 166/418
166 În subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative funcţionează
“ Institu ţ ia prefectului”. În temeiul Legii nr.340/2004 privind institu ţ ia prefectului 288, prefectul este reprezentantul Guvernului în plan local ce are misiunea de a
conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, calitate în
care are multiple atribuţii. În mod direct sau indirect multe din atribuţiile sale
vizează aspecte privind securitatea naţională.289
● elaborează, avizează şi ţine evidenţa proiectelor de acte normative care privesc activitatea ministerului, a unităţilor din structurasa, a autorităţilor administraţiei publice locale şi le susţine în faţa Guvernului şi a Parlamentului;● asigur ă participarea corespunzătoare la procesul de elaborare a politicilor şi actelor normative comunitare, îndeplinirea
obligaţiilor ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene, realizarea strategiilor şi programelor naţionaleadoptate în contextul politicilor Uniunii Europene şi reprezentarea României la Consiliul JAI şi în comitetele şi grupurile de lucruale Consiliului Uniunii Europene şi Comisiei Europene, pentru domeniile sale de competenţă;● asigur ă procesul de notificare a legislaţiei naţionale care transpune acquis-ul comunitar către Comisia Europeană şi informează Comisia Europeană cu privire la măsurile luate pentru aplicarea directivelor comunitare, în domeniile sale de competenţă;● asigur ă procesul de evaluare a gradului de compatibilitate a legisla ţiei naţionale în vigoare cu actele normative comunitare şiformulează propuneri în vederea acceler ării procesului de transpunere şi implementare pentru domeniile sale de competenţă;● fundamentează poziţiile României în procedurile precontencioase şi contencioase în faţa instanţelor şi a instituţiilor comunitare, pentru domeniile sale de competenţă;● elaborează cadrul instituţional şi normativ necesar pentru accesarea fondurilor comunitare în domeniul său de competenţă;● elaborează obiectivele şi orientările activităţii internaţionale în domeniul administraţiei publice şi afacerilor interne, potrivitProgramului de guvernare şi obligaţiilor ce îi revin din strategiile naţionale şi documentele internaţionale la care România este parte; organizează, coordonează, monitorizează, asigur ă şi execută, în ţar ă şi în str ăinătate, activităţi de cooperare, reprezentare şirelaţii internaţionale în domeniul său de competenţă;
● elaborează normele de înzestrare, întrebuinţare, întreţinere şi reparare pentru armament, tehnică militar ă şi alte bunuri din dotare, precum şi normele de consum pentru muniţii şi alte materiale; stabileşte normele privind planificarea materială şi financiar ă,decontarea, evidenţa şi controlul mijloacelor materiale şi băneşti necesare structurilor subordonate;● coordonează şi controlează respectarea de către structurile din subordine a reglementărilor cuprinse în actele normative propriide organizare şi funcţionare;● realizează managementul resurselor umane din cadrul ministerului;● elaborează proiectul de buget al ministerului, organizează şi controlează întreaga activitate economicofinanciar ă a ordonatorilorde credite;● realizează managementul logistic;● exercită atribuţiile ce îi revin, potrivit legii, cu privire la activitatea desf ăşurată de societăţile comerciale, precum şi de alte unităţisau formaţiuni din subordine;● organizează, coordonează şi controlează activitatea proprie de comunicaţii, informatică, poştă militar ă, precum şi cea în legătur ă cu cifrul de stat, secretizarea şi protecţia comunicaţiilor; administrează spectrul radioelectric guvernamental şi neguvernamentalatribuit pentru îndeplinirea misiunilor specifice;● implementează şi administrează sistemele complexe de comunicaţii şi tehnologia informaţiei atât pentru asigurarea misiuniloroperative proprii, cât şi pentru asigurarea nevoilor de cooperare ale structurilor ministerului cu alte instituţii, în calitate deintegrator stabilit prin acte normative specifice ori în alte cazuri stabilite prin lege;● organizează şi asigur ă, prin unităţile de specialitate proprii, asistenţă psihologică şi medicală profilactică, curativă şi derecuperare pentru personalul în activitate, cel pensionat, membrii de familie ai acestora şi alte categorii de asistaţi;● asigur ă protecţia juridică a patrimoniului propriu şi a intereselor sale legitime în faţa instanţelor de judecată;● organizează, conduce şi controlează activitatea de transparenţă decizională, informare publică şi de relaţii cu presa, tradiţii-educaţie, asistenţă religioasă şi sport, de realizare a publicaţiilor, filmelor, emisiunilor şi materialelor audiovizuale cu privire laactivitatea specifică;● negociază şi încheie contracte de asistenţă de specialitate pentru realizarea programelor de reformă în domeniul său de activitate;● conduce instituţiile proprii de învăţământ de specialitate;● r ăspunde de executarea măsurilor de apărare a ţării, în domeniul său de activitate, potrivit legii;● asigur ă desf ăşurarea tuturor activităţilor în conformitate cu normele de protecţie a mediului.288 Legea nr.340 din 12 iulie 2004 privind institu ţ ia prefectului, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.658 din21 iulie 2004.289 A se vedea Legea nr.340/2004 art.24 alin.(1). Printre atribuţiile prefectului cu referire directă la securitateanaţională prezentăm: g) asigur ă , împreună cu autorit ăţ ile şi organele abilitate, prerogativa şi aducerea la îndeplinire, în condi ţ iile stabilite prin lege, a mă surilor de apărare care nu au caracter militar, precum şi a celor de protec ţ ie civil ă;
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 167/418
167 În ceea ce priveşte personalul Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative, acesta se compune din: func ţ ionari publici; poli ţ i şti - func ţ ionari
publici cu statut special , ale căror competenţe şi atribuţii se r ăsfrâng în domeniul
ordinii şi siguranţei publice – cadre militare în activitate, personal contractual ,
precum şi solda ţ i şi grada ţ i voluntari.
5.3. Autorit ăţ i administrative specializate în domeniul siguran ţ ei na ţ ionale
5.3.1. Scurt istoric, evolu ţ ie, organizare şi atribu ţ ii generale
În legătur ă cu evoluţiile anterioare ale serviciilor secrete româneşti merită
amintită activitatea acestora în contextul când România a fost supusă celor mai mari
presiuni din istoria sa. S-a reîntregit după Primul R ăzboi Mondial, a fost ciopâr ţită la începutul celui de-al Doilea R ăzboi Mondial, r ămânând şi astăzi amputată de
câteva teritorii care nu sunt altceva decât trei mari boabe de lacrimi pe obrazul
neamului românesc. Este vorba de nordul Bucovinei, Ţinutul Her ţei şi Basarabia.
Până în anul 1905 existau pe teritoriul Vechiului Regat oficii de poli ţie înoraşe, dar care nu aveau atribuţii informativ-operative instituţionalizate. Abia înacest an ia fiinţă Serviciul Poli ţ iei Generale a Statului în Direc ţ ia Administra ţ ieiGenerale din Ministerul Interne şi Reformei Administrative, serviciu ce avea câtevaatribuţiuni informative, astfel la Prefectura Poliţiei Capitalei găsim un “Birou deinforma ţ ii”.290
R ăscoalele ţăr ăneşti de la 1907 surprind autorităţile vremii,motiv pentru care în anul 1908 a luat fiinţă Direc ţ ia Siguran ţ ei Generalea Statului. Pe lângă misiuni de poliţie, această direcţie avea sarciniinformative şi contrainformative.
În cadrul Direcţiei Siguranţei Generale a Statului funcţiona Serviciul Central alSiguran ţ ei Statului, ca aparat informativ. Cu acest aparat informativ statul român
intr ă în campania din 1913 şi în r ăzboiul de reîntregire din 1916-1918. Pe timpulr ăzboiului s-a constituit, în cadrul Marelui Cartier General (M.C.G.), o puternică
Brigad ă Special ă de Siguran ţă. În perioada 1918-1924, în cadrul noilor frontiere seînfiinţează Brigăzi de siguranţă, regrupate în Inspectorate de Siguran ţă. Acesteaacţionau contrainformativ peste frontier ă.291
h) dispune, în calitate de pre şedinte al Comitetului jude ţ ean pentru situa ţ ii de urgen ţă , mă surile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora şi folose şte în acest sens sumele special prevă zute în bugetul propriu cu aceast ă destina ţ ie;i) utilizează , în calitate de şef al protec ţ iei civile, fondurile special alocate de la bugetul de stat şi baza logistică de
interven ţ ie în situa ţ ii de criză , în scopul desf ăşur ării în bune condi ţ ii a acestei activit ăţ i etc.290 A se vedea C.Trancotă, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete române şti, Memorii, 1916-1924, Editura RozaVânturilor, Bucureşti, 1994, pag.133.291 Ibidem, pag.136.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 168/418
168 Apariţia unor structuri de informaţii clasificate se datorează lui Moruzov,
care în anul 1924, cu ajutorul unor ofiţeri proveniţi de la Marele Stat Major şi în
baza unui regulament de funcţionare, creează Serviciul Secret Român, cu două
secţii: Informa ţ ii şi Contrainforma ţ ii. Secţia de informaţii era alcătuită în majoritate
din ofiţeri, dar şi din civili, fiind împăr ţită în patru diviziuni: Frontul de Nord, de
Est, de Vest şi de Sud, la fiecare funcţionând câte un ofiţer ca şef al Agenturii.292
Secţia de contrainformaţii era compusă din elemente civile, care aveau sarcina să
culeagă informaţii politice, economice, pe linia minorităţilor etc.
În decursul anului 1938, Marele Stat Major înfiinţează, după indicaţiilelui Moruzov, birouri de contrainformaţii sub denumirea de “ Birouri Statistice.” Ele
se suprapuneau peste fâşiile de acţiune ale corpurilor de armată şi ale diviziilor.Aceste birouri îşi procurau informaţii fie direct, fie prin colaborare cu Poliţia,Siguranţa şi Jandarmeria.293 Aşadar, până în acest an, Serviciul Secret, ca organcivil, a fost subordonat şefului Secţiei a II-a din Marele Stat Major.
Anul 1917 consemnează victoria bolşevismului, în 1920 se instalează la putere hortysmul în Ungaria, 1922 aduce fascismul în Italia, iar în anul 1933 triumf ă naţional-socialismul în Germania. Toate aceste evenimente se succedă ameninţător,aducând la masa istoriei acţiuni revizioniste şi revanşarde. Aceste împrejur ăridictează în toamna anului 1940 o primă reorganizare a Serviciului Secret de
Informa ţ ii (S.S.I.).În anul 1942, S.S.I.-ul suportă o nouă organizare. Pentru realizarea unui
echilibru informativ cu alte state, personalul creşte de 5 ori. În 1943 mai survine o
reorganizare. Modificările mai importante se refereau la schimbarea criteriilor de
verificare a pregătirii profesionale a personalului şi la înlocuirea celor
necorespunzători.
Odată cu instaurarea guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945 şiîndreptarea României spre comunism, începe şi reforma S.S.I. Apare astfel
Securitatea, care va parcurge trei etape distincte: faza de început 1945-1948; cea de
mijloc 1948-1964, când funcţionează Direc ţ ia General ă a Securit ăţ ii Poporului şi,
ultima fază, 1964-1989, Consiliul Securit ăţ ii Statului şi apoi, Departamentul
292 Ibidem, pag.137.293 Ibidem, pag.138.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 169/418
169Securit ăţ ii Statului, care îşi încetează activitatea o dată cu pr ă buşirea regimului
comunist.294
După 6 martie 1945, când începe instalarea regimului comunist, secreează “ Brigada Mobil ă”, embrionul viitoarei securităţi. Aceasta penetrează toate
instituţiile informative şi de ordine publică ale statului, potrivit ordinelorKremlinului.295 Obiectivul strategic al Brigăzii Mobile a fost acela de a instalacomunismul cu orice preţ în România.
Direc ţ ia General ă a Securit ăţ ii Poporului (D.G.S.P.) era organizată pedouă compartimente: unul operativ şi altul ajutător. Pe linie operativă, dispunea deun compartiment de informaţii externe (spionaj) şi unul de contrainformaţiiinterne.296
După 1965, D.G.S.P. este reorganizată şi se va numi Consiliul Securit ăţ ii
Statului (CSS) şi apoi Departamentul Securit ăţ ii Statului (D.S.S.). Securitatea esteastfel cosmetizată, epurată de alogeni şi pusă în slujba statului totalitar.
În ceea ce priveşte structurile de informa ţ ii şi contrainforma ţ ii militare, în perioada 1905-1914 Marele Stat Major activa în domeniul informativ prin Sec ţ ia a II-a. La statele majore ale marilor unităţi funcţiona câte un Birou 2, după modelfrancez, care avea atribuţiuni contrainformative în armată şi de contraspionaj înteritoriul ţării. Ofiţerii special pregătiţi, cât şi agenţi de la frontier ă culegeauinformaţii din ţările vecine, dar în special din Ardeal, sprijinindu-se pe elementulautohton.297
În 1916 la M.C.G. funcţionează Biroul 2 Informa ţ ii, ca element
specializat în culegerea de informaţii în cadrul Sec ţ iei 1 Opera ţ ii, şi, separat,
Serviciul Ata şa ţ ilor Militari şi al presei.298 În februarie 1917 s-au aprobat
“Instruc ţ iuni asupra organizării şi func ţ ionării Serviciului de Informa ţ ii”, care
294 A se vedea N.Cosma, Cupola, Din culisele Securit ăţ ii, Editura Globus, Bucureşti, 1994, pag.19.295 Ibidem, pag.21.296
Compartimentul intern era organizat astfel:♦ Direc ţ ia I Contraspionaj , cu atribuţii specifice.
♦ Direc ţ ia a II-a Contrasabotaj , pentru protecţie economică.
♦ Direc ţ ia a III-a Informa ţ ii Interne, de fapt poliţia politică a regimului.
♦ Direc ţ ia a IV-a Contrainforma ţ ii Militare , cu atribuţiuni de protecţie în armată, miliţie şi securitate.
♦ Direc ţ ia a V-a, securitate şi gard ă .
♦ Direc ţ ia a VI-a, transporturi , cu atribuţii contrainformative în toată infrastructura transporturilor.
♦ Direc ţ ia a VII-a, filaj şi investiga ţ ii.
♦ Direc ţ ia a VIII-a, anchete penale.
În structura organizatorică se mai aflau: Serviciul K – cu protecţia cadrelor, Serviciul cifru, un compartiment logistic, apoiŞ coala de ofi ţ eri de securitate, Casa de cultur ă şi Spitalul militar. 297 A se vedea C.Troncotă, apud S.Petrescu, Op.cit., pag.77.298 Direcţia Informaţii Militare, Între fic ţ iune şi adevăr , Editura Militar ă, Bucureşti, 1994, pag.54.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 170/418
170fixează doctrina activităţii de informaţii militare şi, în acelaşi timp, scoate structurile
de informaţii militare de sub tutela altor compartimente care le afectau şi limitau
iniţiativa, organizarea şi desf ăşurarea acţiunilor secrete de procurare de
informaţii.299 În iunie 1918, prin Ordinul de zi nr.191, ia fiinţă “Sec ţ ia
Informa ţ iilor ”, sub denumirea de Sec ţ ia a 4-a. La cea de-a doua mobilizare, din
noiembrie 1918, Marele Stat Major, trecând de la organizarea de pace la cea de
r ăzboi, reţine pentru sine Secţia a 4-a Informaţii, în timp ce la Marele Cartier
General funcţionează un birou de informa ţ ii şi un birou de contrainforma ţ ii.300
Prin Înaltul Decret nr.1579 din 18 aprilie 1919, Marele Stat Major se
organizează pe două diviziuni. În Diviziunea a II-a a fost inclusă şi Sec ţ ia a 5-a
Informa ţ ii şi Contrainforma ţ ii, cu două birouri: Biroul 1 Informa ţ ii, care dispunea
de 4 sub-birouri (1 – Studiul Armatelor din Balcani, 2 – Studiul Armatelor din Vest ,
3 – Studiul Armatelor din Est, plus Germania şi Austria şi 4 – Redactarea şi
tipărirea buletinelor de informa ţ ii periodice), iar Biroul 2 Contrainforma ţ ii avea
două compartimente ( 1 – Culegerea şi adunarea prin agen ţ i a informa ţ iilor secrete
din ţările str ăine şi serviciul columbofil şi 2 – Serviciul de contrainforma ţ ii,
contraspionaj, propagand ă şi cenzur ă).301
În anul 1921, când armata română a fost demobilizată, serviciul deinformaţii militare nu sufer ă modificări esenţiale, el r ămânând în cadrul Diviziunii a
II-a a Marelui Stat Major, sub denumirea de Sec ţ ia a 5-a Informa ţ ii şiContrainforma ţ ii, cu patru birouri.
În anul 1925, Serviciul de Informaţii de la Marele Stat Major a fost ridicatde la rangul de secţie la acela de diviziune. La 1 octombrie 1927, Diviziunea a II-a
a devenit Sec ţ ia a II-a din Marele Stat Major .302
Anul 1934 constituie data când Serviciul Secret de Informaţii al Armatei
se adaptează la noile condiţii politice şi geostrategice. Ofiţerii din Marele Stat Major
care au elaborat regulamentul de funcţionare au avut în vedere experienţa Primului
R ăzboi Mondial, mai cu seamă în faza de debut a participării României, când mare
299 Ibidem, pag.55.300 Ibidem, pag.63.301 Ibidem, pag.64.302 Ibidem, pag.77.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 171/418
171 parte din teritoriul naţional fusese ocupat de armatele inamice. Serviciul Secret de
Informaţii al Armatei funcţionează până în noiembrie 1938 în subordinea
Ministerului Apăr ării Naţionale, iar după această dată, prin decizie ministerială,
trece în subordinea Marelui Stat Major.
Perioada premergătoare celei de a doua conflagraţii mondiale găseşte
structura de informaţii a armatei în faţa unor misiuni extrem de dificile. Totuşi
rezultatele muncii informative şi contrainformative au fost cu un pas înaintea
diplomaţiei, întrucât au reuşit să obţină un set de informaţii şi date foarte utile
factorilor de conducere politică şi militar ă în fundamentarea actelor de decizie
pentru apărarea şi promovarea intereselor naţionale, în condiţiile când cedările
teritoriale din vara anului 1940 le-au afectat foarte puternic organizarea, acţiunile,
dar mai ales strategia muncii informative.
Mai trebuie ar ătat că, în domeniul contrainformaţiilor militare,
competenţele S.S.I. mergeau doar până la por ţile cazărmilor. Orice supraveghere
informativă a ofiţerilor armatei de către S.S.I. se f ăcea numai cu aprobarea Marelui
Stat Major.
303
Între Secţia a 2-a din Marele Stat Major şi S.S.I existau cooper ări şicolabor ări strânse, ba chiar aveau o structur ă comună, ca de exemplu “Oficiul
Central de Cenzur ă”, pus sub comanda unui militar.304
Acest oficiu se ocupa cu cenzura scrisorilor, imprimatelor şi telegramelorinterne şi externe, iar în cadrul lui funcţionau, ca mobilizaţi pe loc, specialişti îndecriptări şi cunoscători de limbi str ăine. Eficienţa acestui oficiu în identificareaunor înscrisuri cu conţinut operativ pentru apărare şi siguranţă naţională adeterminat Marele Stat Major să organizeze oficii de cenzur ă în întreaga ţar ă.
Până la terminarea celui de-al Doilea R ăzboi Mondial, serviciile deinformaţii ale armatei au apărat şi promovat interesele statului român în faţa
puternicelor presiuni exercitate de for ţele revizionist-revanşarde, s-au perfecţionat şiadaptat permanent la dinamica evoluţiei factorilor de risc interni şi externi, astrategiei de apărare a ţării, s-au orientat spre cele 3 fronturi (de Est, de Vest şi deSud) sau spre ipotetice teatre de acţiuni militare, paralel cu supraveghereainformativă a ţărilor învecinate României, dar şi cu zone geopolitice maiîndepărtate.
303 Serviciul Român de Informaţii, Buletin de informare general ă de specialitate, nr.4/1996, pag.5.304 A se vedea C.Troncotă, apud S.Petrescu, Op.cit ., pag.80.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 172/418
172 Metodele, mijloacele şi procedeele folosite în procurarea informaţiilor,
atât cele clasice (agentura, filajul corespondenţei, supravegherea, interceptarea
radio, ancheta informativă), cât şi cele preventive dovedesc că Secţia a 2-a a
Marelui Stat Major deţinea un flux informativ strategic, operativ şi tactic de valoare,
despre potenţialii inamici sau aliaţi într-un r ăzboi generalizat.
După r ăzboi Secţia a II-a Informaţii este aproape neutralizată. Comisia
Aliată de Control (majoritar sovietică) se concentrează asupra reorganizării şi
supravegherii acestui serviciu de informaţii. Practic, în anul 1947, structura îşi
pierde caracterul său informativ-operativ în folosul eşalonului strategic al armatei.
Din iulie 1945 şi până în anul 1948 România nu a avut nici un ataşat militar
acreditat în str ăinătate. Prin urmare, Armata română nu a avut, practic, nici o
posibilitate de cunoaştere reală a evoluţiei fenomenului militar internaţional.
După 1948, odată cu reorganizarea Armatei române, îşi reia în mod timid
activitatea o foarte mică parte din ofiţerii care au apar ţinut Secţiei a 2-a Informaţii,
lucrând în cadrul Biroului de Legături Externe de pe lângă Marele Stat Major. La
15 februarie 1951, Secţia Informaţii din Marele Stat Major se transformă în Direc ţ ia Informa ţ ii din Marele Stat Major .305
Activitatea structurilor de informaţii militare se va desf ăşura, împotriva
voinţei conducerii strategice a armatei, sub umbrela Tratatului de la Var şovia; este
adevărat, numai în faza de debut, deoarece după 1964 vor trece printr-un amplu
proces de epurare şi fixare, în aceste structuri fiind încadrate în mod treptat cadre în
marea lor majoritate loiale statului român, dar sub comanda politică a P.C.R.În 1989, Armata română mai avea acreditaţi în str ăinătate numai 4 ataşaţi
militari, faţă de 48 de posturi existente în anul 1978.306
După Revoluţia din Decembrie 1989 structurile de informaţii militare
funcţionează în cadrul Ministerului Apăr ării Naţionale, neavând nici o altă
subordonare.
305 Direc ţ ia Informa ţ ii Militare. Între fic ţ iune şi adevăr , Editura Militar ă, Bucureşti, 1994, pag.137.306 Ibidem, pag.150.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 173/418
173 În februarie 1991, denumirea organului de informaţii militare din Marele
Stat Major a devenit Direc ţ ia de Cercetare a Armatei, în 1993, Direc ţ ia Informa ţ ii
Militare, iar în 1997 Direc ţ ia Informa ţ ii şi Reprezentare Militar ă.
Revoluţia din decembrie 1989 a cutremurat din temelii regimulCeauşescu. Este incontestabil că un rol, pe care istoria, timpul urmează să-l clarifice
referitor la căderea acestui regim, au avut şi serviciile de informaţii româneşti.
Numai că noua conducere revoluţionar ă, temporar supunându-le la tăcere, a lăsat
statul descoperit pentru mai mult timp, astfel că pe tărâmul r ăzboiului invizibil s-a
mai produs un cutremur. Nimeni nu a calculat pierderile, dar noi le apreciem ca
fiind extrem de mari. Din decembrie 1989 şi până în aprilie 1990, statul român a
r ămas f ăr ă acoperire şi protecţie informativă, atât în interior, cât şi în exterior.
Armata a fost aceea care, în parte, a avut sarcina să preia în subordine
Departamentul Securit ăţ ii 307, deci activităţile de natur ă informativă şi
contrainformativă în interiorul naţional, dar aceasta nu dispunea de for ţa şi
pregătirea necesare pe domeniu. După desfiinţarea Securităţii308 sistemul informativ
al României post-revoluţionare a cunoscut procese profunde de înfiinţare,
reorganizare şi reformare.309
La capătul a circa trei luni, în martie 1990 se înfiinţează Serviciul Românde Informa ţ ii (S.R.I.), apoi Serviciul de Informa ţ ii Externe (S.I.E.). Ulterior, în1991, a fost elaborată şi promulgată legea ce pune bazele funcţionării acestora.Potrivit Legii privind siguran ţ a na ţ ional ă a României, art.6,310 organele de stat cuatribuţii în domeniul Siguranţei Naţionale sunt:
Organe de stat autonome:
● Serviciul Român de Informaţii.● Serviciul de Informaţii Externe.
● Serviciul de Protecţie şi Pază.
● Serviciul de Telecomunicaţii Speciale
Structuri interne de informa ţ ii specializate din:
307 A se vedea Decretul-Lege nr.4 din 24 decembrie 1989.308
A se vedea Decretul-Lege nr.73 din 30 decembrie 1989309 Pentru detalii A.R.Timofte, Originile şi mărirea, declinul şi recunoa şterea lumii informa ţ iilor secrete, EdituraANI, Bucureşti, 2004.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 174/418
174 ● Ministerul Apăr ării.
● Ministerul de Interne.
● Ministerul Justiţiei.311
Referitor la activitatea de informa ţ ii de securitate na ţ ional ă, aceasta sederulează, în România, de către două autorităţi administrative - Serviciul Român de
Informa ţ ii (cu competenţe generale pe teritoriul naţional), Serviciul de Informa ţ ii Externe (cu competenţe generale în afara frontierelor) şi de către structuriledepartamentale de informa ţ ii, organizate în subordinea Ministerului Apăr ării,Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Serviciului de Protecţie şi Pază,fiecare având competenţe specifice respectivei instituţii.312
Activitatea tuturor acestor organisme se organizează şi se desf ăşoar ă
exclusiv în scopul obţinerii şi valorificării, pe căile prevăzute de lege, ainformaţiilor necesare realizării securităţii naţionale a României.
Structurile de informa ţ ii specializate din cadrul ministerelor sus-men ţ ionate sunt singurele organe de stat îndrituite de lege să desf ăşoare activităţi deinformaţii în domeniul siguranţei naţionale în cadrul acestor ministere.
După cum vom vedea, în cele ce urmează, activitatea de informaţii, precum şi misiunile structurilor de siguranţă naţională se organizează şi se stabilescîn raport cu ameninţările la adresa Siguranţei naţionale a României. Aceste instituţii
310 Legea nr.51/1991 privind Siguran ţ a na ţ ional ă a României, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.163 din 7august 1991, art.6.311 Direc ţ ia General ă de Protec ţ ie şi Anticorup ţ ie din Ministerul Justiţiei a funcţionat iniţial în cadrul Ministeruluide Interne, fiind înfiinţată din anul 1990 prin Hotărârea Guvernului României nr.97/1990 sub denumirea de ServiciuIndependent de Protecţie şi Anticorupţie.
După trecerea Direcţiei Penitenciarelor de la Ministerul de Interne la Ministerul Justiţiei în anul 1991 şi ServiciulIndependent de Protecţie şi Anticorupţie va funcţiona în subordinea Ministerului Justiţiei. Prin Hotărârea GuvernuluiRomâniei nr.212/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei „Serviciul” a fost transformat în„Direcţie Generală”. Temeiul legal al organizării şi funcţionării acesteia a fost Hotărârea Guvernului nr.212/2001 precum şi Hotărârea Guvernului nr.1025/2001 privind Programul Naţional Anticorupţie.
Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie din Ministrul Justiţiei a funcţionat aplicând prevederile legale şi
principiile ce se regăsesc şi la celelalte structuri de informaţii, având o serie de atribuţii specifice între care amintim:• supravegherea informativă a de ţ inu ţ ilor pentru a li se stabili întreaga activitate infrac ţ ional ă , complicii şi alte
leg ături;
• prevenirea evad ărilor şi a altor evenimente;
• cunoa şterea planurilor ce se fac în leg ătur ă cu săvâr şirea unor infrac ţ iuni după executarea pedepselor;
• actele de corup ţ ie privind neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu de către personalul Ministerului Justi ţ iei;
• pretinderea şi primirea de foloase necuvenite pentru u şurarea regimului deten ţ iei etc;
• verificarea, avizarea şi controlul asupra modului de aplicare şi respectare a Legii nr.182/2002 privind protec ţ iainforma ţ iilor clasificate în Ministerul Justi ţ iei, Ministerul Public şi structurile coordonate ori subordonate acestora.
În temeiul prevederilor Hot ărârii Guvernului României nr.127 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr.125 din 9 februarie 2006, Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie din MinisterulJustiţiei a fost desfiinţată.312 A se vedea în acest sens Cartea albă a securit ăţ ii şi apăr ării na ţ ionale-2004, pct.6.2.1.”Orientări generale pentruactivitatea de informaţii”; http//www.mapn.ro
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 175/418
175se organizează şi funcţionează potrivit legii şi se finanţează de la bugetuladministraţiei publice centrale. Activitatea lor este controlată de către Parlament.
5.3.2. Autorit ăţ i autonome – organizare, func ţ ionare, atribu ţ ii
5.3.2.1. Serviciul Român de Informa ţ ii
Este organul cel mai important din întreaga comunitate informativă
românească. A fost înfiinţat la 26 martie 1990313 iar în structura autorităţilor
statului român este considerat autoritate administrativă autonomă specializat ă în
domeniul informa ţ iilor interne referitoare la siguran ţ a na ţ ional ă a României, parte
component ă a sistemului na ţ ional de securitate.
Activitatea Serviciului Român de Informaţii este reglementată prin Legeanr.14/1992 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului Român de Informa ţ ii,314
cu modificările şi completările ulterioare, este organizată şi coordonată de către
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi este supusă controlului parlamentar, în
condiţiile legii.
Conducerea Serviciului Român de Informaţii este asigurată de către un
director cu rang de ministru, numit de către Parlament, în şedinţă comună a celordouă Camere, la propunerea Preşedintelui României.
Anual, sau ori de câte ori este nevoie, Serviciul Român de Informaţii
prezintă Parlamentului rapoarte asupra activităţii desf ăşurate de către Serviciu în
baza atribuţiilor ce-i revin.
Serviciul acţionează cu respectarea legii, pentru garantarea suveranităţii,
independenţei şi unităţii statului român, a integrităţii teritoriale şi democraţiei
constituţionale, a exercitării drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale
persoanei.
313 Decretul Consiliului Provizoriu de Uniune Na ţ ional ă nr.181 din 26 martie 1990.314 Legea nr.14/1992 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului Român de Informa ţ ii, Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.33 din 3 martie 1992.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 176/418
176 Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin,315 Serviciul Român deInformaţii desf ăşoar ă activitate operativă, informativă, tehnică, specializată, derealizare a siguranţei naţionale, utilizând toate sursele disponibile precum şi celesecrete special create, în scopul identificării oricăror ameninţări la adresa siguranţeinaţionale. În activitatea sa dedicată scopului ar ătat, S.R.I. creează, produce,
achiziţionează şi utilizează mijloace secrete şi, totodată, culege, verifică, protejează,stochează, valorifică informa ţ ii.
Prin unităţile sale, Serviciul Român de Informaţii:316
315 Serviciul Român de Informaţii are următoarele atribu ţ ii generale:
● participă la elaborarea strategiilor de securitate, apărare, ordine publică şi siguran ţă na ţ ional ă a României;
● elaborează strategia proprie privind realizarea siguran ţ ei na ţ ionale a României şi, pe baza acesteia, directivele de planificare strategică şi tactico-operativă;
● efectuează analize şi evaluări privind starea de siguran ţă internă a statului şi propune mă suri necesare pentru prevenirea şiînl ăturarea disfunc ţ iilor, vulnerabilit ăţ ilor, riscurilor, amenin ţărilor şi/sau pericolelor la adresa siguran ţ ei na ţ ionale;
● ob ţ ine, verifică , stochează , prelucrează şi valorifică date şi informa ţ ii din domeniul siguran ţ ei na ţ ionale; organizează eviden ţ eoperative şi documentare, precum şi arhive, în conformitate cu prevederile legale şi regimul accesului la informa ţ ii ce privesc siguran ţ a statului;
● organizează şi conduce structuri proprii specializate în culegerea, prelucrarea şi protec ţ ia informa ţ iilor privind starea de siguran ţă din teritoriul na ţ ional la pace, în situa ţ ii excep ţ ionale, în timp de r ă zboi sau sub ocupa ţ ie;
● ac ţ ionează în domeniul cooper ării cu servicii str ăine similare şi al ac ţ iunilor de parteneriat extern.
Totodată, Serviciul Român de Informaţii are o serie de atribu ţ ii specifice, pe domenii de activitate, astfel:
a) În domeniul informativ-operativ:
● apărarea Constitu ţ iei;
● identificarea riscurilor locale şi zonale;● asigurarea securit ăţ ii economice;
● activitatea de contraspionaj;
● activitate antiterorist ă;
● protec ţ ia informa ţ iilor clasificate “secret de stat”;
● identificarea agresiunilor informa ţ ionale;
● asigurarea securit ăţ ii interne a serviciului.
b) În domenii specializate şi tehnico-operative:
● asigurarea managementului resurselor informa ţ ionale;
● asigurarea juridică;● transport coresponden ţă secret ă;
● supraveghere operativă şi investiga ţ ii informative;
● comunica ţ ii şi tehnologia informa ţ iei.
c) În domenii func ţ ionale:
● secretariat;
● rela ţ ii externe;
● control şi audit intern;
● managementul resurselor umane;
● organizare, mobilizare şi opera ţ ii;● asigurare financiar-logistică , medical ă şi social ă. 316 A se vedea Legea nr.14/1992, art.6.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 177/418
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 178/418
178Prin lege aceste structuri sunt obligate să-şi acorde reciproc sprijinul necesar înîndeplinirea atribuţiilor lor.
Un loc important în activitatea Serviciului îl ocupă rela ţ ionarea saexternă.317
Din scurta prezentare este lesne de sesizat complexitatea activităţiiServiciului Român de Informaţii ca autoritate administrativă autonomă cu atribuţiistricte în domeniul siguranţei naţionale.
5.3.2.2. Serviciul de Informa ţ ii Externe
Este organul de stat specializat în domeniul informa ţ iilor externe privind siguran ţ a na ţ ional ă şi apărarea României şi a intereselor sale, a cărui activitateeste reglementată prin Legea nr.1/1998, privind organizarea şi func ţ ionareaServiciului de Informa ţ ii Externe, cu modificările şi completările ulterioare(republicată).318
Serviciul de Informa ţ ii Externe a fost prima instituţie informativă înfiinţată după decembrie 1989319. El este organizat ca autoritate administrativă autonomă, face parte din sistemul naţional de securitate şi este coordonat deConsiliul Suprem de Apărare a Ţării.
317 Activităţile întreprinse de S.R.I. pe dimensiunea externă vizează cu prioritate:
● consolidarea şi diversificarea rela ţ iilor de cooperare cu structurile similare str ăine, îndeosebi cu cele din spa ţ iul euroatlantic;
● extinderea, pe baza principiului beneficiului reciproc, a cooper ării (pe baze bi- sau trilaterale) cu servicii din ţări vecine, în scopul asigur ării unui climat de securitate regional ă , contracar ării diverselor categorii de amenin ţări transfrontaliere, precum şi
a altor tipuri de manifest ări, ce afectează ori pot afecta interesele păr ţ ilor;
● ini ţ ierea şi dezvoltarea raporturilor cu organisme interna ţ ionale angajate în combaterea amenin ţărilor nonmilitaretransfrontaliere.
Ca forme specifice de cooperare dintre S.R.I. şi serviciile partenere, asistăm la:
● întâlniri bi- sau multilaterale, între factorii de conducere din S.R.I. şi omologii din serviciile partenere;
● schimburi de informa ţ ii de natur ă general ă şi concret ă , periodic sau punctual;
● opera ţ iuni speciale comune vizând ac ţ iunile unor vectori apar ţ inând de autorit ăţ i ce derulează , pe teritoriile statelorreprezentate, ac ţ iuni de natur ă să afecteze interesele strategice mutuale;
● conlucrarea în sensul transpunerii standardelor occidentale în activitatea S.R.I. şi în reglementarea/func ţ ionarea mecanismuluiinstitu ţ ional românesc angrenat în realizarea securit ăţ ii na ţ ionale;
● diverse tipuri de activit ăţ i comune vizând perfec ţ ionarea preg ătirii profesionale a personalului.Cooperarea în rela ţ ionarea externă se realizează pe domenii prioritare cum sunt:
● prevenirea şi combaterea terorismului interna ţ ional;
● combaterea prolifer ării traficului cu substan ţ e, dispozitive şi tehnologii supuse controlului interna ţ ional asupra destina ţ iei finale;
● combaterea criminalit ăţ ii economico-financiare de amploare şi a crimei organizate;
● contracararea migra ţ iei clandestine şi a traficului ilegal de persoane;
● monitorizarea şi evaluarea riscurilor asociate unor evolu ţ ii tensionate din zone limitrofe;
● adaptarea reglement ărilor în materie de siguran ţă internă;
● perfec ţ ionarea preg ătirii personalului şi a dot ării de specialitate. 318 Legea nr.1/1998 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului Român de Informa ţ ii Externe, cu modificările şicomplet ările ulterioare, (republicat ă), Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.511 din 18 octombrie 2000.319 Hot ărârea Guvernului României (nepublicată) din 18 ianuarie 1990.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 179/418
179 Serviciul de Informaţii Externe îşi desf ăşoar ă activitatea în conformitatecu Constituţia României, legile ţării, hotărârile Consiliului Suprem de Apărare aŢării, precum şi cu regulamentele militare. Activitatea Serviciului de InformaţiiExterne are caracter de „secret de stat” .
Conducerea Serviciului de Informaţii Externe se asigur ă de către un
director, cu rang de ministru, numit de Parlament în şedinţă comună a celor două Camere, la propunerea Preşedintelui României.
Anual, sau ori de câte ori se impune, directorul Serviciului de Informa ţiiExterne prezintă Consiliului Suprem de Apărare a Ţării rapoarte referitoare lamodul de îndeplinire de către Serviciu a atribuţiilor ce-i revin.
Controlul asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe este exercitatde Parlamentul României, cu respectarea secretului asupra mijloacelor şi surselor deinformare şi are ca obiectiv verificarea concordanţei activităţii Serviciului cu
prevederile Constituţiei României şi cu politica statului român.Structura organizatorică, efectivele, regulamentul de organizare şi
funcţionare internă, atribuţiile Serviciului de Informaţii Externe se aprobă de
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
Serviciul de Informaţii Externe este autorizat ca, în condiţiile legii, să
folosească metode, să creeze şi să deţină mijloace adecvate pentru obţinerea,
verificarea, evaluarea, valorificarea şi stocarea datelor şi a informaţiilor referitoarela siguranţa naţională. Potrivit legii, sursele de informare, metodele şi mijloacele de
muncă nu pot fi dezvăluite faţă de nimeni şi în nici o împrejurare.
Pe de altă parte, “ Folosirea mijloacelor de ob ţ inere, verificare şi
valorificare a datelor şi a informa ţ iilor nu trebuie să lezeze în nici un fel drepturile
sau libert ăţ ile fundamentale ale cet ăţ enilor, via ţ a particular ă , onoarea sau
reputa ţ ia lor ori să îi supună la îngr ădiri ilegale.”320
Atribuţiile Serviciului de Informaţii Externe321 sunt relevate inclusiv în
sintagma de definire a instituţiei.
Alte atribuţii pot fi desprinse din Strategia SIE, astfel:
320 Ibidem, art.10 alin.(3).321 I.Duvac, Intelligence şi securitate na ţ ional ă, suport de curs, Universitatea Bucureşti, 2005, pag.69.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 180/418
180 • concentrarea activit ăţ ii pe direc ţ iile prioritare definite în baza
conceptelor de planificare strategică (combaterea terorismului şi crimei organizate
interna ţ ionale, contraspionaj extern şi protec ţ ie etc.);
• promovarea şi protejarea intereselor şi a imaginii României pe planinterna ţ ional.
Totodată, S.I.E., realizează următoarele activităţi stabilite prin lege:322
• avizează accesul la documente clasificate, la cifrul de stat şi la armament
pentru personalul din cadrul ministerelor şi a altor institu ţ ii publice, care
desf ăşoar ă activit ăţ i de lung ă durat ă în afara ţării, cu excep ţ ia celui apar ţ inând
Ministerului Apăr ării Na ţ ionale;
• coordonează activitatea şi controlul mă surilor privitoare la protec ţ ia
informa ţ iilor secret de stat pentru reprezentan ţ ele României în str ăinătate.
Mulţi din factorii de risc majori la adresa ţării: terorismul internaţional;tendinţele neonazioniste externe; riscurile de siguranţă din proliferareaarmamentelor sau tehnologiilor nucleare, a reţelelor crimei organizate, precum şi
celelalte ameninţări transfrontaliere de natur ă a leza siguranţa internă a statelor suntde sorginte externă. Acest fapt face ca rolul Serviciului de Informaţii Externe înmanagementul securităţii naţionale să se dezvolte anticipativ în raport cu dinamicaacestora.323
Personalul Serviciului de Informaţii Externe, ce se compune din cadremilitare şi salaria ţ i civili, are obligaţia de a păstra cu stricteţe secretul datelor şi alinformaţiilor cunoscute, inclusiv după păr ăsirea, în orice mod, a Serviciului. În modexcepţional unele date şi informaţii pot fi comunicate numai în cazuri autorizate delege, cu acordul prealabil al directorului Serviciului de Informaţii Externe.
În raport cu nevoile de realizare a siguranţei naţionale, personalulServiciului de Informaţii Externe îşi desf ăşoar ă activitatea deschis sau acoperit.
Cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Serviciul de
Informaţii Externe poate stabili relaţii cu organisme similare din str ăinătate.
322 Legea nr.182/2002 privind protec ţ ia informa ţ iilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr.248 din 12 aprilie 2002.323 I.Duvac, Op.cit ., pag.70.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 181/418
181 5.3.2.3. Serviciul de Protec ţ ie şi Pază
Potrivit prevederilor Legii nr.191/1998 324 privind organizarea şi
func ţ ionarea Serviciului de Protec ţ ie şi Pază , acesta este organ de stat cu atribuţii
în domeniul siguranţei naţionale, specializat în asigurarea protecţiei demnitarilorromâni, a demnitarilor str ăini pe timpul şederii lor în România, a familiilor acestora,
în limitele competenţelor legale, precum şi în asigurarea pazei sediilor de lucru şi a
reşedinţelor acestora, potrivit hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
Serviciul are structur ă militar ă şi este parte componentă a sistemului naţional de
securitate.
Serviciul de Protecţie şi Pază îşi desf ăşoar ă activitatea cu respectarea prevederilor Constituţiei României şi ale legilor ţării, a hotărârilor Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării, precum şi ale regulamentelor militare.
Activitatea Serviciului este organizată şi coordonată de Consiliul Suprem
de apărare a Ţării şi este controlată de către Parlament prin Comisiile pentru
apărare, ordine publică şi siguran ţă na ţ ional ă şi pe baza metodologiei de control
parlamentar. Anual, sau la cererea Parlamentului, directorul Serviciului de Protecţieşi Pază prezintă rapoarte cu privire la îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, potrivit
legii.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin Serviciul de Protecţie şi Pază seinter-relaţionează, stabilind relaţii de colaborare cu celelalte autorităţi administrativedin domeniul apăr ării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi cu celelalteministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale.
Instituţiile prezentate mai sus au obligaţia legală să acorde Serviciului de Protecţieşi Pază, în limita competenţelor legale, sprijinul necesar îndeplinirii atribuţiilor sale.
Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, Guvernul şi alte instituţiicentrale ale statului beneficiază de activitatea Serviciului de Protecţie şi Pază şistabilesc relaţii de colaborare şi cooperare, acordând în acest sens Serviciuluisprijinul necesar îndeplinirii atribuţiilor sale. Structurile administrative ale acestorinstituţii au o reală implicare în buna relaţionare cu Serviciul de Protecţie şi Pază.
324 Legea nr.191/1998 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului de Protec ţ ie şi Pază, Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr.402 din 22 octombrie 1998. A fost modificată şi completată prin OUG nr.103/2002, MonitorulOficial al României, Partea I, nr.669 din 9 septembrie 2002.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 182/418
182 Pentru protecţia demnitarilor români în afara teritoriului naţional,
Serviciul de Protecţie şi Pază cooperează cu serviciile speciale cu atribuţii în
domeniu din ţările gazdă.
Serviciul de Protecţie şi Pază poate stabili relaţii de colaborare cuorganisme similare din str ăinătate, cu aprobarea prealabilă a Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării.
Serviciul de Protecţie şi Pază este condus de un director, cu rang de
secretar de stat. Acesta organizează şi conduce activitatea Serviciului şi îl reprezintă
în relaţiile cu instituţiile fundamentale ale statului, ministerele, cu alte organe ale
administraţiei publice, cu instituţii şi organizaţii din ţar ă, precum şi cu organismesimilare din str ăinătate.
Structura organizatorică, efectivele în timp de pace şi în timp de r ăzboi şi
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Serviciului de Protecţie şi Pază se
aprobă de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, la propunerea directorului
Serviciului.
În temeiul Legii de Protecţie şi Pază îndeplineşte o serie de misiuni
specifice.325
325 Serviciul de Protecţie şi Pază, prin structurile sale specializate, are următoarele atribu ţ ii:
● organizează şi execut ă activit ăţ i pentru prevenirea şi anihilarea oricăror ac ţ iuni prin care s-ar atenta la via ţ a, integritatea fizică , libertatea de ac ţ iune şi sănătatea persoanelor a căror protec ţ ie este obligat să o asigure, precum şi pentru realizarea pazei şi apăr ării sediilor de lucru şi re şedin ţ elor acestora;
● organizează şi desf ăşoar ă activit ăţ i de culegere, verificare şi valorificare a informa ţ iilor necesare, numai pentru îndeplinireaatribu ţ iilor prevă zute la art.1 alin.(1), în condi ţ iile stabilite prin lege. Orice informa ţ ie cu valoare operativă de alt ă natur ă setransmite de îndat ă autorit ăţ ilor abilitate prin lege, pentru verificarea şi valorificarea acesteia;
● realizează schimburi de informa ţ ii şi cooperează cu servicii de informa ţ ii şi cu structuri departamentale cu atribu ţ ii îndomeniu, în ţ ar ă şi în str ăinătate, pentru îndeplinirea misiunilor specifice prevă zute la art.1 alin.(1);
● poate efectua, cu respectarea Legii nr.51/1991 privind siguran ţ a na ţ ional ă a României, verificări prin: solicitarea şi ob ţ inereade obiecte, înscrisuri sau rela ţ ii oficiale de la institu ţ ii publice; consultarea de speciali şti ori exper ţ i; primirea de sesizări sau notede rela ţ ii; fixarea unor momente operative prin mijloace tehnice sau prin constat ări personale;
● solicit ă procurorului, în cazuri justificate, cu respectarea prevederilor Codului de procedur ă penal ă , autorizarea efectuăriiunor activit ăţ i potrivit Legii nr.51/1991, în scopul culegerii de informa ţ ii pentru îndeplinirea misiunilor specifice. Opera ţ iuniletehnice pentru realizarea acestor activit ăţ i se execut ă de către Serviciul Român de Informa ţ ii;
● întocme şte, cu respectarea prevederilor Codului de procedur ă penal ă , acte de constatare ce pot constitui mijloace de probă şiconsemnează rezultatele activit ăţ ilor prevă zute la lit.c) şi, după caz, la lit.d);
● în vederea îndeplinirii misiunilor specifice, coordonează activitatea for ţ elor participante care apar ţ in institu ţ iilor implicate înefectuarea transporturilor şi telecomunica ţ iilor speciale, în ţ ar ă şi în str ăinătate, pentru demnitarii români şi str ăini cărora li seasigur ă protec ţ ie;
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 183/418
183 Persoanele îndreptăţite să beneficieze de protecţie şi obiectivele a căror
pază se asigur ă de către Serviciul de Protecţie şi Pază se stabilesc prin hotărâre aConsiliului Suprem de Apărare a Ţării.
Personalul Serviciului de Protecţie şi Pază se compune din personal militarşi salariaţi civili şi are obligaţia de a proteja informaţiile clasificate, în condiţiile legii.
Personalul operativ pe timpul îndeplinirii atribuţiilor este învestit cu exerciţiul autorităţii publice. Acesta este autorizat, după caz, să poarte şi să folosească arme de foc, arme albeşi alte mijloace de protecţie şi descurajare, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu,
precum şi în scop de autoapărare, în condiţiile prevăzute de lege. Activitatea operativă aServiciului constituie “ secret de stat ”.
Prin lege este stabilit ca “ În situa ţ ia în care obiectivele a căror pază esteasigurat ă în mod permanent sau temporar de către Serviciul de Protec ţ ie şi Pază sunt în
pericol ori atunci când exist ă informa ţ ii că se inten ţ ionează organizarea unor ac ţ iuni cele-ar putea pune în pericol, acesta, împreună cu autorit ăţ ile publice şi cu alte organe de
specialitate care, potrivit legii, au competen ţ e în domeniu, stabilesc zone de protec ţ ie aobiectivelor respective, în imediata apropiere a acestora, în care, la nevoie, poateinterzice sau limita, după caz, accesul .”326
5.3.2.4. Serviciul de Telecomunica ţ ii Speciale
Potrivit prevederilor Legii nr.92/1996 327 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului de Telecomunica ţ ii Speciale acesta este organul central despecialitate cu personalitate juridică, ce organizează, conduce, desf ăşoar ă, controlează şicoordonează activitatea în domeniul telecomunicaţiilor speciale pentru autorităţile
publice din România şi pentru alţi utilizatori.Serviciul este singura autoritate care emite norme tehnice obligatorii în
domeniul telecomunicaţiilor speciale. Potrivit prevederilor legii328 el garantează protecţiaşi confidenţialitatea telecomunicaţiilor speciale acestea fiind exceptate de la regimullicenţelor şi al autorizaţiilor prevăzute de Legea telecomunicaţiilor.
● intervine, independent sau în cooperare cu alte organe prevă zute de lege, pentru prevenirea şi contracararea ac ţ iunilor denatur ă să pună în pericol via ţ a, integritatea fizică , sănătatea sau libertatea de ac ţ iune a persoanelor cărora le asigur ă protec ţ ie şi
securitatea obiectivelor pă zite, precum şi pentru capturarea sau anihilarea elementelor teroriste ori agresive;● execut ă , independent sau în cooperare cu alte organe specializate, ac ţ iuni pentru căutarea, identificarea şi neutralizareaobiectelor suspecte care pot prezenta pericol pentru persoanele protejate sau pentru obiectivele pă zite;
● întreprinde, în colaborare cu organe specializate, mă suri pentru asigurarea asisten ţ ei medicale, profilactice şi terapeutice ademnitarilor a căror protec ţ ie intr ă în competen ţ a sa şi realizează , prin mijloace proprii, mă surile antiepidemice pentru prevenirea îmbolnăvirilor de natur ă infectocontagioasă , toxico-chimică sau produse de radia ţ iile ionizante, precum şi alteactivit ăţ i de profil în obiectivele permanente şi temporare;
● organizează , potrivit legii, activitatea proprie de apărare a secretului de stat şi de prevenire a scurgerii de date sau deinforma ţ ii care nu sunt destinate publicit ăţ ii;
● îndepline şte şi alte atribu ţ ii prevă zute de lege, specifice domeniului său de activitate.
326 Ibidem, art.28 alin.(1).327 Legea nr.92/1996 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului de Telecomunica ţ ii Speciale, Monitorul Oficialal României, Partea I, nr.169 din 30 iulie 1996. A fost modificată şi completată prin OUG nr.7/2002, MonitorulOficial al României, Partea I, nr.116 din 12 februarie 2002.328 Ibidem, art.1 alin.(4).
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 184/418
184 Serviciul de Telecomunicaţii Speciale are structur ă militar ă, face parte dinsistemul naţional de securitate. Activitatea sa este controlată de Parlamentul României
prin Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi în baza întregiimetodologii de control parlamentar. Activitatea Serviciului este organizată şi coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
În activitatea sa Serviciul de Telecomunicaţii Speciale colaborează cuinstituţiile din domeniul apăr ării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, cuMinisterul Comunicaţiilor şi cu regiile autonome aflate în coordonarea acestuia, cuoperatorii şi furnizorii de servicii de telecomunicaţii autorizaţi de MinisterulComunicaţilor, precum şi cu alte autorităţi publice ale statului.
Un sistem relaţional bine stabilit există între Serviciul de TelecomunicaţiiSpeciale şi utilizatorii re ţ elelor de telecomunica ţ ii speciale.329 În domeniul acestaun loc bine stabilit cu relaţii de colaborare funcţională îl are Parlamentul României.
Cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Serviciul deTelecomunicaţii Speciale poate stabili relaţii cu organisme similare din str ăinătate şi poate încheia acorduri de cooperare cu acestea.
Structura organizatorică a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale,atribuţiile componentelor sale funcţionale, efectivele şi resursele în timp de pace şiîn timp de r ăzboi, regimul reţelelor şi echipamentelor de telecomunicaţii speciale şimobilizarea Serviciului se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionarecare se aprobă de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
Conducerea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale este asigurată de un
director, cu rang de secretar de stat. Directorul Serviciului r ăspunde în faţaConsiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru activitatea pe care o desf ăşoar ă şi
prezintă acestuia rapoarte anuale.
În baza legii330 Serviciul de Telecomunicaţii Speciale îndeplineşteatribuţii specifice.331
329 Lista utilizatorilor re ţ elelor de telecomunica ţ ii speciale:1. Parlamentul României.
2. Preşedinţia României.3. Guvernul României.4. Instituţii care desf ăşoar ă activităţi în domeniul apăr ării, siguranţei naţionale şi ordinii publice.5. Administraţia publică centrală şi locală.6. Autoritatea judecătorească:
- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Ministerul Public- Consiliul Superior al Magistraturii
7. Curtea de Conturi.8. Curtea Constituţională.9. Organele de conducere din cadrul organismelor guvernamentale şi al unor organisme neguvernamentale de interesnaţional.330 A se vedea Legea nr.92/1996, art.11.331
Atribuţiile Serviciului de Telecomunicaţii Speciale sunt:● administrează , exploatează şi dezvolt ă re ţ elele de telecomunica ţ ii speciale;
● gestionează spectrul de frecven ţ e radio cu utilizare guvernamental ă , ce îi este atribuit pentru telecomunica ţ ii speciale;
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 185/418
185 Personalul din Serviciul de Telecomunicaţii Speciale este format dincadre militare şi salaria ţ i civili. Aceştia au obligaţia de a asigura confidenţialitateaîn utilizarea telecomunicaţiilor speciale, interceptarea comunicaţiilor fiindu-leinterzisă prin lege.
Penetrarea, întreruperea funcţionării şi distrugerea reţelelor de
telecomunicaţii speciale, precum şi interceptarea comunicaţiilor în aceste reţeleconstituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale.
5.3.3. Structuri de informa ţ ii departamentale – organizare, func ţ ionare,atribu ţ ii
5.3.3.1. Structurile de informa ţ ii ale Ministerului Apăr ării
În cadrul Ministerului Apăr ării funcţionează, în subordinea directă a
ministrului, Direc ţ ia General ă de Informa ţ ii a Armatei, structur ă de informaţii
militare ce are, la rândul ei, în subordine ca organisme specializate:
● ţ ine eviden ţ a şi monitorizează pe teritoriul na ţ ional, în scopul protec ţ iei, spectrul de frecvente radio aflat în gestiunea sa şi alorganismelor ce fac parte din sistemul na ţ ional de apărare, în baza unor protocoale încheiate cu acestea;
● execut ă controlul tehnic al re ţ elelor de telecomunica ţ ii din administrarea sa şi asigur ă confiden ţ ialitatea telecomunica ţ iilor speciale;
● organizează şi conduce preg ătirea pentru lupt ă şi mobilizare proprie, în conformitate cu prevederile legale, cu ordinele,instruc ţ iunile şi regulamentele militare;
● la proclamarea st ării de asediu sau de urgen ţă , la declararea mobilizării ori a st ării de r ă zboi asigur ă cu prioritate leg ăturile speciale pentru Marele Cartier General şi celelalte componente ale sistemului na ţ ional de apărare, la nivel central şi teritorial,conform legii;
● colaborează cu Ministerul Comunica ţ iilor şi cu institu ţ iile din domeniul apăr ării, siguran ţ ei na ţ ionale şi ordinii publice, în bazaunei metodologii comune, în scopul asigur ării compatibilit ăţ ii sistemelor proprii de telecomunica ţ ii cu cele din sistemul na ţ ionalde apărare, precum şi cu re ţ eaua publică de telecomunica ţ ii;
● asigur ă mă surile privind siguran ţ a na ţ ional ă în domeniul său de activitate, conform legisla ţ iei în vigoare;
● asigur ă inviolabilitatea instala ţ iilor, echipamentelor şi re ţ elelor de telecomunica ţ ii speciale, conform prevederilor legale;
● asigur ă respectarea specifica ţ iilor şi a standardelor tehnice şi de calitate, prevă zute de reglement ările legale în vigoare, în scopul dezvolt ării infrastructurii telecomunica ţ iilor speciale;
● organizează re ţ elele şi efectuează presta ţ iile de telecomunica ţ ii speciale având in vedere interesele beneficiarilor;
● stabile şte criteriile de repartizare a posturilor de abonat utilizatorilor re ţ elei de telecomunica ţ ii speciale şi le prezint ă spreaprobare Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
● desf ăşoar ă alte activit ăţ i necesare, cum sunt: aprovizionarea tehnico-material ă , inclusiv importuri, cercetare şi proiectaretehnologică şi în informatică , activit ăţ i de personal şi învăţământ, de transport, de asisten ţă medical ă şi recuperatorie şi activit ăţ i social-culturale şi sportive pentru personalul propriu, conform reglementarilor legale.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 186/418
186 ● Direc ţ ia Informa ţ ii şi Reprezentare Militar ă.
● Direc ţ ia de Protec ţ ie şi Siguran ţă Militar ă.
● Serviciul pentru Securitatea Informa ţ iilor.
a) Direc ţ iei Informa ţ ii şi Reprezentare Militar ă îi revin ca atribuţiuni
principale cunoaşterea fenomenului militar internaţional, sesizarea şi prezentareaoricărui pericol ce ar putea afecta independenţa, suveranitatea şi integritateateritorială a României, precum şi prevenirea agresiunilor indiferent de identitateaagresorului. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă participarea acestei structuri deinformaţii alături de celelalte organisme din domeniul siguranţei naţionale laactivitatea prin care se pune la dispoziţia decidentului militar informaţii oportune şide calitate necesare cunoaşterii situaţiei politice şi militare internaţionale, estimăriişi prognozării mersului evenimentelor şi fundamentării deciziilor referitoare laconduita României în contextul situaţiei geopolitice actuale. Direcţia Informaţii şi
Reprezentare Militar ă colectează, analizează şi pune la dispoziţia decidentuluimilitar informaţii de această natur ă, care sunt necesare cu prioritate, mai ales petimpul stărilor de precriză şi criză, referitoare la zonele şi spaţiile unde evenimenteletind să devină riscuri şi ameninţări pentru securitatea şi siguranţa statului român.332
b) Direc ţ ia Protec ţ ie şi Siguran ţă Militar ă este o structur ă specializată aMinisterului Apăr ării învestită cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale,specifică armatei. Scopul măsurilor întreprinse de această structur ă de informaţiiconstă în asigurarea protecţiei ferme a valorilor umane şi materiale ale armatei.333
332 Printre priorităţile activităţii de informaţii enumer ăm:
• urmărirea amenin ţărilor semnificative din domeniul militar (opera ţ ional şi tehnic);
• orientarea dezvolt ării pe termen lung a for ţ elor militare şi a achizi ţ iilor de tehnică militar ă;
• sprijinirea direct ă a opera ţ iunilor militare de orice natur ă executate de for ţ ele proprii, inclusiv a celor întreprinse pentrumen ţ inerea sau implementarea păcii, asigurarea de ajutor umanitar ori înl ăturarea dezastrelor;
• dezvoltarea unei strategii adecvate vizând contracararea pericolelor pe care le generează la adresa securit ăţ ii na ţ ionaleconflictele regionale, ac ţ iunile teroriste, mi şcările separatiste, extremiste şi anarhice, terorismul, traficul de armament şi dedroguri;
• avertizarea oportună despre pericolul de r ă zboi;
• informarea curent ă despre evolu ţ ia unor probleme de interes deosebit;
• suport pentru participarea proprie la negocieri sau pentru derularea unor ac ţ iuni diplomatico-militare;
• evaluarea independent ă cu privire la dinamica unor fenomene de interes pentru ţ ara noastr ă. 333 Direcţia Protecţie şi Siguranţă Militar ă are următoarele atribuţii:
● prevenirea, cunoa şterea şi înl ăturarea amenin ţărilor interne şi externe ce pot aduce atingere sistemului de valori privind siguran ţ a na ţ ional ă a României;
● prevenirea, descoperirea, cunoa şterea şi contracararea ac ţ iunilor de spionaj întreprinse la adresa organismului militar, aintereselor, competen ţ elor şi activit ăţ ilor acestuia;
● apărarea secretului militar şi de stat; descoperirea şi anihilarea căilor de scurgere a informa ţ iilor din domeniul militar;
● prevenirea, cunoa şterea şi contracararea intereselor ac ţ iunilor şi faptelor de natur ă să afecteze capacitatea de lupt ă şi ac ţ iunea armatei;
● prevenirea, descoperirea şi neutralizarea inten ţ iilor actelor şi ac ţ iunilor care ar putea aduce atingere produc ţ iei na ţ ionale deapărare, rela ţ iilor de cooperare economică interna ţ ional ă şi de comer ţ exterior, al căror obiect de activitate îl constituie produsele destinate apăr ării;
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 187/418
187 În viaţa curentă a tuturor statelor, structurile contrainformative sunt
organe care se implică în probleme ale securităţii naţionale şi depun toate eforturile
pentru protejarea secretelor proprii, prevenirea manipulării de către serviciile secrete
str ăine a organismelor proprii şi a persoanelor implicate în activitatea de stat. Se
poate pune în evidenţă faptul că, în general, activitatea de contrainformaţii
desf ăşoar ă acţiuni cum sunt: ● analiza contrainformativă distinct ă fa ţă de analiza
informativă; ● culegerea de informa ţ ii ca o activitate distinct ă fa ţă de cea executat ă
de serviciile de informa ţ ii; ● exploatarea informa ţ iilor care vizează apărarea
împotriva cercet ării adverse, neutralizarea cercet ării adverse, deturnarea activit ăţ ii
unor elemente ale spionajului str ăin şi obligarea lui să lucreze împotriva intereselor
propriilor structuri.
În concluzie, contramăsurile sunt proceduri de securitate care au drept
scop protecţia informativă împotriva tacticilor utilizate de serviciile de informaţii
str ăine şi sunt complementare activităţilor ce vizează, de exemplu, prevenirea
surprinderii prin zădărnicirea încercărilor adversarului de a dobândi un avantaj prin
cunoaştere.
Eşecul măsurilor în realizarea protecţiei de contraspionaj şi siguranţă ar
putea avea rezultate dezastruoase pentru armata în structurile căreia acţionează,
putând să genereze surprize de propor ţii, deoarece serviciile secrete ale diferitelor
state care se angajează, adesea, în acţiuni de amploare în acest domeniu folosesc
metode şi procedee complexe, între care: ● alegerea atent ă a ţ intelor ; ● evaluarea
vulnerabilit ăţ ii acestora; ● infiltrarea de agen ţ i; ● supravegherea psihică;
● compromiterea, şantajul etc.
c) Serviciul pentru Securitatea Informa ţ iilor ca structur ă cu
responsabilităţi în organizarea şi desf ăşurarea activităţii de securitate internă, are ca
atribuţiuni ce vizează, în principal, asigurarea circuitului informaţional, protejarea
● prevenirea, descoperirea şi neutralizarea inten ţ iilor şi ac ţ iunilor de sustragere sau folosire neautorizat ă de armament, muni ţ ii,materii explozive, radioactive sau toxice din obiectivele militare;
● prevenirea, contracararea şi neutralizarea ac ţ iunilor teroriste, diversioniste, extremiste, separatiste ori care pot pune în pericolunitatea, integritatea teritorial ă a României şi stabilitatea organismului militar.
Toate aceste atribuţii le identificăm ca având temei în prevederile Legii privind siguranţa naţională a României.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 188/418
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 189/418
189 Diviziunea supraveghere operativă , investiga ţ ii şi transmisiuni; ● Sectoare
administrative.
● Diviziunea de protec ţ ie internă îşi desf ăşoar ă activitatea prin
intermediul a 7 sectoare cu responsabilităţi pe următoarele structuri şi domenii deactivitate ale Ministerului: Aparatul Central cu unit ăţ ile subordonate; Inspectoratul
General al Poli ţ iei; Inspectoratul General al Jandarmeriei Române; Inspectoratul
General pentru Situa ţ ii de Urgen ţă şi Arhivele Na ţ ionale; Inspectoratul General al
Poli ţ iei de Frontier ă; Direc ţ ia General ă a Poli ţ iei municipiului Bucure şti;
Protec ţ ia Informa ţ iilor Clasificate.
● Diviziunea de informa ţ ii este organizată pe 6 sectoare ce vizează domeniile: siguranţă publică, fraude economico-financiare; violenţă şi crimă
organizată; anticorupţie; antidrog; criminalitate transfrontalier ă.
● Diviziunea de investiga ţ ii economico-strategice funcţionează pe 4
sectoare: armamente, muniţii şi tehnologii de vârf; neproliferarea şi controlul
precursorilor pentru armele de distrugere în masă, nucleare şi biologice; controlul
operaţiunilor comerciale cu produse strategice derulate prin vămi, porturi,aeroporturi, zone libere; criminalitate informatică.
● În ceea ce priveşte Diviziunea supravegheri, investiga ţ ii şi
transmisiuni, aceasta realizează: supravegheri operative; investigaţii; acţiuni
tehnice.
În afar ă de aparatul central, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie
Internă dispune şi de un aparat teritorial constituit din 9 servicii independente deinformaţii şi protecţie internă (în judeţele: Braşov, Bihor, Cluj, Constanţa, Dolj,Galaţi, Iaşi, Neamţ, Timiş) şi 32 de servicii de informaţii şi protecţie internă încelelalte judeţe ale ţării.
În activitatea ce o desf ăşoar ă Direcţia Generală de Informaţii şi ProtecţieInternă a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative promovează următoarele principii: obiectivitate; realitate; responsabilitate; integritate;transparen ţă; legalitate şi control parlamentar; respectarea drepturilor şilibert ăţ ilor omului; neutralitate fa ţă de orice ingerin ţă sau interes. Ea îndeplineşte
atribuţii specifice.334
334 Atribuţiile Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, pot fi sintetizate astfel:
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 190/418
190 Pentru îndeplinirea acestor atribuţii ale Direcţiei Generale de Informaţii şiProtecţie Internă, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative este autorizat, în
baza prevederilor Legii nr.51/1991 şi ale Ordonan ţ ei de urgen ţă a Guvernuluinr.63/2003 să deţină şi să utilizeze mijloacele tehnice specifice pentru obţinerea,
prelucrarea, verificarea, stocarea şi valorificarea de informaţii şi să desf ăşoare
activităţi de culegere de informaţii deschis şi/sau acoperit, în condiţiile legii. Deasemenea, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative poate solicita de laautorităţi publice, de la persoane fizice sau juridice informaţii, date şi documentenecesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor stabilite prin lege.
5.4. Necesitatea colabor ării şi cooper ării între structurilesistemului institu ţ ional al securit ăţ ii na ţ ionale. Comunitatea Na ţ ional ă de Informa ţ ii
Semantic, cuvintele colaborare, cooperare şi conlucrare au următoareasemnificaţie: a lucra împreună cu cineva, a-şi da concursul, a participa activ larealizarea unei acţiuni care se efectuează în comun, a contribui la realizarea uneiacţiuni. În lumea informaţiilor şi în contextul lucr ării de faţă, cei trei termeni au osemnificaţie aparte. Termenul colaborare, de fapt participarea la o acţiune f ăcută încomun, desemnează forma de relaţie, de exemplu, între organele de protecţie şisiguranţă militar ă şi celelalte structuri din domeniul siguranţei naţionale sau dincadrul mai larg al securităţii naţionale, în vederea soluţionării unor probleme deinteres comun. Cuvântul cooperare se refer ă la relaţiile şi legăturile dintre diferitecompartimente, persoane apar ţinând aceleiaşi structuri. Înţelesul acestui termen
prinde contur mai ales în actele, ordinele, instrucţiunile şi dispoziţiunile date de
conducerea, comanda structurii de bază şi vizează în mod deosebit aspecte decomplementaritate în îndeplinirea atribuţiilor şi sarcinilor. Noţiunea de conlucrare are aceleaşi înţelesuri cu ale colabor ării, numai că o vom defini ca relaţie dintrestructurile de securitate naţională şi alte instituţii, de pildă cele ale asigur ării ordinii
publice, asociaţii lucrative sau nonlucrative, organe de comandă, specialişti etc. caresă vină în sprijinul rezolvării unor sarcini specifice ori să dea soluţii în anumite
probleme controversate.
● prevenirea, documentarea şi contracararea faptelor ce constituie riscuri şi vulnerabilit ăţ i pentru misiunile, patrimoniul şi personalul Ministerului Administra ţ iei şi Internelor;
● asigurarea protec ţ iei fa ţă de ac ţ iunile crimei organizate, care inten ţ ionează să atenteze la via ţ a şi integritatea corporal ă acadrelor, să corupă , să compromit ă , să şantajeze, ori să le atrag ă la comiterea de infrac ţ iuni;
● ob ţ inerea de date menite să asigure protec ţ ia informa ţ iilor clasificate, inclusiv cele NATO;
● documentarea, prin mă suri de investigare speciale, a faptelor ce se constituie în riscuri pentru siguran ţ a publică , ainfrac ţ iunilor cu grad ridicat de pericol social, din domeniul economico-financiar, corup ţ ie, crimă organizat ă şi violen ţă , droguri,migra ţ ie ilegal ă , trafic de carne vie, ce se manifest ă ca fenomen sau prezint ă complexitate deosebit ă şi dificultate în administrareade probe;
● asigurarea controlului informativ asupra modului de respectare a regimului juridic în domeniul producerii, utilizării şicomercializării materialelor strategice supuse controlului destina ţ iei finale;
● executarea de ac ţ iuni calificate de supraveghere operativă şi investiga ţ ii;
● valorificarea cu operativitate a datelor şi informa ţ iilor ob ţ inute, către beneficiari.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 191/418
191 Activitatea specifică a structurilor de securitate naţională se află într-o
permanentă conexiune, interfaţă şi interdependenţă cu faptele, procesele, persoanele
fizice şi juridice, cu care acestea intr ă în contact. Prin urmare, întregul sistem al
securităţii naţionale, pentru a-şi îndeplini obiectivele, se va sprijini pe un principiu
fundamental, şi anume pe cel al colabor ării productive eficiente.
Strategia de securitate naţională a României menţionează, ca o modalitate
de acţiune “institu ţ ionalizarea unor forme de colaborare permanent ă între
structurile care contribuie la realizarea siguran ţ ei na ţ ionale”.
Aceste noi forme de colaborare sunt cerute acum stringent de interesele
naţionale de securitate şi siguranţă naţională a României, interese pe care strategiade securitate le defineşte ca fiind “acele st ări şi procese bazate pe valorile asumate
şi promovate de societatea românească , prin care se asigur ă prosperitatea,
protec ţ ia şi securitatea membrilor ei, stabilitatea şi continuitatea statului”.335
Acestea se concretizează în:
• men ţ inerea integrit ăţ ii, suveranit ăţ ii şi independen ţ ei statului român;
• garantarea drepturilor şi libert ăţ ilor democratice fundamentale,
asigurarea bună st ării, siguran ţ ei şi protec ţ iei cet ăţ enilor României;
• dezvoltarea economică şi social ă a ţării, în pas cu dezvoltarea
contemporană; reducerea sus ţ inut ă a marilor decalaje care despart România de
ţările dezvoltate europene;
• integrarea deplină a României în organele europene şi euroatlantice, NATO şi UE;
• afirmarea identit ăţ ii na ţ ionale şi promovarea acesteia ca parte a
comunit ăţ ii de valori democratice; valorificarea şi dezvoltarea patrimoniului
cultural na ţ ional şi a capacit ăţ ii de crea ţ ie a poporului român.
335 A se vedea Strategia de Securitate Na ţ ional ă a României, adoptat ă de Parlamentul României, prin Hotărâreanr.36 din 18 decembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.822 din 22 decembrie 2001.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 192/418
192 Desigur că afirmarea intereselor de securitate naţională se realizează în
condiţiile prevenirii şi înlătur ării riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii
naţionale.
La protecţia valorilor umane şi materiale ale ţării contribuie toatestructurile de securitate naţională. Pentru realizarea acestui scop instituţiile de
securitate naţională trebuie să-şi asigure coeziunea şi capacitatea de ripostă, fapt
care impune coordonarea şi canalizarea eforturilor pe direcţii operative prioritare în
cadrul unei colabor ări bine fundamentate, precise şi mai ales loiale. Iată cum această
colaborare se remarcă ca un principiu de bază, ca o necesitate obiectivă determinată
de activitatea practică. Astfel, colaborarea nu trebuie privită ca o atitudine
binevoitoare şi nu trebuie lăsată la libera apreciere a cuiva, ci trebuie înţeleasă ca
acel principiu impus printr-o normă elaborată de o autoritate legală.
Promovarea şi apărarea intereselor de securitate naţională constituie o
îndatorire şi o misiune de onoare a tuturor celor ce activează în sistemul instituţional
al securităţii naţionale; dar aceleaşi îndatoriri şi misiuni le revin tuturor cetăţenilor
patriei, ca o expresie a fidelităţii lor faţă de ţar ă, care au datoria morală de acontribui la asigurarea securităţii naţionale.
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării este autoritatea administrativă în
domeniu care, prin lege, are stabilit rolul de coordonator al activităţii de realizare a
securităţii naţionale. Apreciem astfel necesar ă şi chiar urgentă intensificarea
activităţii acestui organism pentru realizarea sub conducerea sa a unui cadru
organizatoric, legal şi sub control Parlamentar, pentru asigurarea unei colabor ărifructuoase între structurile de securitate naţională, având ca scop o mai bună
exploatare a produsului analitic al activităţii acestora.
Comunitatea Na ţ ional ă de Informa ţ ii 336 este astăzi în România o
realitate337. Orice analiză lucidă, obiectivă şi nepartizană a problematicii şi
336 Sub o anumită formă Comunitatea de informa ţ ii a existat prin coordonarea unitar ă a activităţii instituţiilor dindomeniul siguranţei naţionale, de către CSAT, prin protocoale de cooperare între aceste institu ţii ce vizau rezolvareaîn comun a unor probleme specifice.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 193/418
193activităţii instituţiilor din domeniul siguranţei naţionale evidenţiază clar necesitatea
optimizării şi eficientizării exploatării produsului analitic al acestora.
Transformările profunde suportate de serviciile de informaţii în ultimii ani le
creează acestora premisele necesare pentru un nou mod de abordare a rolului şi
menirii lor în societate, în strânsă interdependenţă cu nevoile societăţii dar şi cu
dinamica mediului actual de securitate.
Doctrina na ţ ional ă a informa ţ iilor pentru securitate338 - document
important menit să genereze cadrul teoretic de adaptare şi compatibilizare
conceptuală a instituţiilor cu atribuţii informative cu realităţile geopolitice şi
geostrategice actuale şi cu dinamica mediului de securitate în care România se
afirmă în mod activ, – vizează, printre altele, şi perfec ţ ionarea cadrului
organiza ţ ional–func ţ ional necesar concentr ării structurilor informative, potrivit
domeniilor, problemelor şi profilurilor specifice de activitate, asupra informaţiilor
cu relevanţă în planul securităţii. Scopul acestei acţiuni vizează sporirea eficienţei
serviciilor de informaţii pe linia prevenirii şi contracar ării riscurilor şi ameninţărilor,
precum şi în domeniul apăr ării şi promovării valorilor şi intereselor naţionale.
În acest context, problemele majore şi just formulate precum „necesitatea
consolid ării comunit ăţ ii de informa ţ ii” sau „care sunt obiectivele Comunit ăţ ii de
informa ţ ii din România ?”339 sunt în prezent de mare actualitate şi în centrul
dezbaterilor specialiştilor, dar ele au o miză mare şi pentru diver şi analişti şi în mod
deosebit pentru reprezentanţii partidelor politice.
În ceea ce ne priveşte apreciem că materializarea instituţională şifuncţională, pe temei legislativ, a Comunităţii Naţionale de Informaţii este în
prezent o necesitate obiectivă, stringentă.
337 Prin Hot ărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din 18 noiembrie 2005 s-au pus noi baze ale Comunit ăţ ii
Na ţ ionale de Informa ţ ii338 Adoptată în şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din 23 iunie 2004.339 Pentru detalii a se vedea I.Duvac, Op.cit ., pag.95-99.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 194/418
194 Apreciem, totodată, că viitoarea Lege privind organizarea şi funcţionarea
Comunităţii Naţionale de Informaţii trebuie să cuprindă prevederi clare referitoare
la faptul că aceasta (Comunitatea…..):
• nu se poate realiza decât în subordinea şi sub coordonareaConsiliului Suprem de Apărare a Ţării;
• trebuie supusă controlului parlamentar, prin pârghii legale,
transparente;
• impune clarificări în ceea ce prive şte beneficiarii produsului analitic;
• trebuie să fie reflectat ă coerent într-un pachet legislativ complex
începând cu legile privind: organizarea şi func ţ ionarea CSAT; securitatea
na ţ ional ă , organizarea şi func ţ ionarea structurilor de informa ţ ii etc.;
• presupune transformări interne şi reorganizări ale serviciilor de
informa ţ ii;
• impune gestionarea eficient ă şi profesionist ă a percep ţ iei publice
asupra Comunit ăţ ii Na ţ ionale de Informa ţ ii, pentru ca aceasta să nu fie identificat ă
ca fiind o alt ă securitate.
În concluzie, Comunitatea Na ţ ional ă de Informa ţ ii trebuie să se
manifeste ca o structur ă de analiză şi sinteză, de eficientizare a utilizării
informaţiilor şi nici într-un caz o structur ă care adună sub comandă unică serviciile
de informaţii. Acestea trebuie să-şi continue activitatea, şi în noile condiţii, cu
angajare deplină în domeniile de responsabilităţi ce le revin, dar să participe mai
mult la utilizarea eficientă integrată a produsului muncii lor sub cupola Comunităţii
Naţionale de Informaţii.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 195/418
195CAPITOLUL VI
ANALIZĂ ASUPRA RAPORTURILOR PARLAMENT – AUTORITĂŢI ALEADMINISTRAŢIEI PUBLICE DIN DOMENIUL SECURITĂŢII NAŢIONALE
6.1. Cadrul de manifestare şi fundamentele raporturilor analizate
Statul reprezintă cel mai important fenomen social instituţional şi totodată
cadrul organizat de conducere şi guvernare al societăţii având şi calitatea de
reprezentant oficial al acesteia. El a cunoscut o permanentă evoluţie istorică iar în
doctrina constituţională contemporană este definit astfel: “ansamblul organelor
politice de guvernare” şi că el „desemnează aparatul de direc ţ ionare a societ ăţ ii
politice” (Profesorul Ion Deleanu)340; “ forma organizat ă a puterii poporului, mai
exact mecanismul sau aparatul statal ” (Profesorul Ioan Muraru)341; “O institu ţ ie ce
are ca suport o grupare de oameni a şezat ă pe un spa ţ iu delimitat, capabil ă de a- şi
determina singur ă propria sa competen ţă şi organizat ă în vederea exercit ării unor
activit ăţ i care pot fi grupate în func ţ iile: legislativă , executivă şi judecătorească”
(Profesorul Tudor Dr ăganu) 342; “modul de organizare şi manifestare a puterii
publice pe un anumit teritoriu asupra unei popula ţ ii aflate în acel loc şi care
realizează conducerea social ă în ansamblul ei…” (Profesorul Ioan Santai)343.
Distingem clar faptul că din toate formulările folosite de diver şi autori în
definirea statului ies în evidenţă elementele esen ţ iale ale acestuia: formă de
organizare politică a unei colectivit ăţ i umane; un spa ţ iu geografic de localizare;
autorit ăţ i publice ce ac ţ ionează în numele poporului; prerogative ale autorit ăţ ilor
publice de a apăra ordinea statal ă , social ă şi juridică.
Rezultă limpede un lucru, şi anume că statul poate să apar ă, pe de o parte,ca ansamblu de autorităţi învestite prin Constituţie cu prerogative de putere iar, pe
de altă parte, ca fenomen social ce cuprinde actele şi faptele prin care se exercită
puterea şi care au ca finalitate organizarea şi coeziunea unei colectivităţi umane în
spaţiu şi timp.
340 A se vedea I.Deleanu, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, vol.2, Iaşi, 1992, pag.8.341 A se vedea I.Muraru, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Editura Actami, Bucureşti, 1995, pag.89.342 A se vedea T.Dr ăganu, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, vol.1, Târgu Mureş, 1993, pag.94.343 A se vedea I.Santai, Drept administrativ şi ştiin ţ a administra ţ iei, vol.I, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2002, pag.59.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 196/418
196 Esenţa statului o reprezintă însă puterea publică, putere cu un caracter
organizat ce constă în exercitarea acesteia într-un sistem unitar, în şi prin anumite
forme instituţionalizate numite fie autorit ăţ i publice, fie organe de stat sau puteri în
stat,344 ce se evidenţiază, după cum am mai ar ătat, prin trei componente distincte,
corespunzătoare formelor (funcţiilor) fundamentale de activitate: legislativă,
executivă şi judecătorească, şi care grupează persoane ce au o calitate determinată
(parlamentari, funcţionari şi magistraţi sau alte calităţi, ca de pildă consilieri,
exper ţi, constituiţi în organe sau autorităţi publice).
În acest cadru, puterea legislativă (Parlamentul) are rolul de a adoptalegile, puterea executivă (Administra ţ ia publică ) trebuie să le aplice, iar puterea
judecătorească (Justi ţ ia) are menirea de a soluţiona cazurile de încălcare a lor,sancţionându-i pe cei vinovaţi.
La rândul ei fiecare dintre componentele puterii reprezintă un sistem
unitar alcătuit din mai multe elemente structurale subsidiare. Parlamentul - alcătuit
pe sistem mono sau bicameral şi, în cadrul acestora, mai multe structuri
parlamentare. Executivul – compus din Guvern, Preşedinte şi care, împreună cu mai
multe autorităţi administrative, subordonate Guvernului sau autonome au, la rândul
lor, multiple alte elemente structurale. Puterea judecătorească - structurată
conform Constitu ţ iei şi Legii privind organizarea judiciar ă , are ca instanţă
supremă Înalta Curte de Casa ţ ie şi Justi ţ ie.345
Fiecare dintre componente – de bază sau subsidiar ă – constituie, pe mai
departe, o formă organizatorică distinctă de realizare a puterii publice, alcătuită din
una sau mai multe persoane şi care este înzestrată cu capacitatea juridică de a
participa în nume propriu la înf ă ptuirea sarcinilor ce revin în mod specific puterii
publice.
În analiza organizării de stat ca mod de constituire şi înf ă ptuire a puterii
publice consider ăm că este foarte important de avut în vedere:
344 Cu privire la definirea noţiunii de “autoritate publică”, în doctrina şi legislaţia românească actuală, a se vedea :A.Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.I, Ediţia 4, Editura ALLBECK, Bucureşti, 2005, pag.58-63 şi 256-267.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 197/418
197 ● locul pe care-l ocupă fiecare din organele publice în sistemul puterilor din
stat;
● modul de organizare sau constituire a componentelor de bază şi subsidiare
ce alcătuiesc organele publice;
● analiza sarcinilor, atribuţiilor şi competenţelor organelor în cauză; ●
modul de funcţionare şi raporturile în care se află autorităţile publice între ele. 346
În cadrul acestui sistem complex al puterii publice apar o multitudine de
raporturi ce se stabilesc, pe de o parte, între cele trei componente de bază ale puterii
şi, pe de altă parte, în cadrul organizatoric al fiecăreia dintre acestea sau între
componente ale acestui cadru şi o altă putere. Aceste raporturi confer ă unitatea de
organizare, funcţionare şi acţiune a întregului complex de autorităţi publice ce
formează structura statală.
Acesta este contextul în care realizăm analiza noastr ă relaţională şi care
vizează o parte a raporturilor multiple, complexe, din interiorul puterii publice
exercitate în stat – raporturile dintre Parlament ca putere legislativă şi autorit ăţ i
ale administra ţ iei publice la nivelul unui segment special şi specializat, aparte alacesteia, foarte important şi absolut necesar pentru existenţa şi funcţionarea statului
de drept – autorit ăţ ile administrative din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale.
A. Un prim suport al raporturilor la care ne referim este desigur, după cum
deja s-a observat, separa ţ ia puterilor în stat , principiu esenţial al concepţiei despre
statul de drept 347 cu rol fundamental în organizarea, funcţionarea şi activitatea
autorităţilor în ansamblul lor, în conformitate cu care puterea publică se manifestă în deplinătatea şi complementaritatea atribuţiilor sale prin existenţa puterilor
legislativă , executivă şi judecătorească, a căror funcţionare şi exercitare se
345 A se vedea , Constitu ţ ia României, 2003, Titlul III, Capitolul VI şi Legea privind organizarea judiciar ă nr.304/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.576 din 29 iunie 2004.346 A se vedea I.Santai, Op.cit ., pag.61.347 Asupra principiului separaţiei puterilor a se vedea Constituţia României, revizuită, art.1 alin.(3); Gh.Gheorghe,Separa ţ ia puterilor în stat – teorie şi realitate, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, pag.5-26; N.Ruja,
Controverse privind separa ţ ia puterilor în stat , Editura Cardial Lex, Cluj-Napoca, 1996, pag.5-59; I.Muraru, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Editura ACTAMI, Bucureşti, 1998, pag.254-258; A.Iorgovan, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Editura Jean Jouis Calderon, Bucureşti, 1994, pag.147, precum şi referirile noastre însubcapitolul 1.3. din prezenta lucrare.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 198/418
198realizează în mod independent şi egal una faţă de alta, cu posibilităţi de cooperare şi
control reciproc.
Separaţia puterilor în stat, ca principiu esenţial al concepţiei statului de drept,
fiind principalul mecanism de evitare a concentr ării puterii în mâinile unui deţinător
unic, este, în acelaşi timp, principala garanţie a drepturilor şi libertăţilor individuale.
Totodată, este elementul esenţial care guvernează în stat întreaga organizare
politică, relaţiile dintre puterea publică şi cetăţeni, raporturile dintre diferite puteri
ale statului.
Astăzi, în buna funcţionare a statului de drept şi în exercitarea puterii publice
principiul separaţiei este foarte necesar, iar după aprecierea sintetică a profesorului
Ioan Santai, acesta este impus de două mari necesităţi: 348
a) Prima necesitate a existenţei şi aplicării principiului separaţiei puterilor
este de ordin funcţional şi constă în imposibilitatea practică ca exerciţiul întregii
puteri publice şi a tuturor funcţiilor statului modern să revină exclusiv numai unei
singure autorităţi sau numai unei singure categorii de autorităţi. Diversitatea,
complexitatea şi volumul sarcinilor ce revin pe ansamblul statului contemporan în
cele mai variate sectoare ale vieţii sociale, precum şi dimensiunea geografică a
teritoriului şi cea numerică a populaţiei au determinat, de-a lungul timpului,
proliferarea, centrală şi locală, a organelor publice tot mai diversificate şi
specializate în activitatea lor.
b) A doua necesitate determinantă în separarea puterilor este de ordin
democratic şi rezidă în nevoia de a nu mai îngădui ca la nivelul uneia şi aceleiaşi
autorităţi sau categorii de autorităţi să se concentreze o putere exorbitantă şidiscreţionar ă care să aibă în mod exclusiv atât puterea de a adopta legi, competen ţa
de a le aplica, iar la nevoie să mai poată şi judeca încălcarea lor.
Consider ăm că principiul separaţiei puterilor în stat, odată realizat şi aplicat,
nu poate funcţiona f ăr ă existenţa pentru fiecare putere a unei posibilităţi legale şi
materiale de a veghea asupra altei puteri. Subliniem în acest sens opinia unui autor
348 A se vedea I.Santai, Op.cit ., pag.38.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 199/418
199 potrivit căreia trebuie ca fiecare putere să sancţioneze încercările altei puteri de a-şi
asuma puteri suplimentare, de preluare a unor prerogative ce apar ţin altei puteri sau
de adăugare a unor puteri suplimentare de natura celor care i-au fost conferite. 349
În ceea ce priveşte poziţia în cadrul separaţiei puterilor, a autorităţilor publice
între care analizăm raporturile, subliniem următoarele aspecte:
● Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica
autoritate legiuitoare a ţării care emană legile, iar autorit ăţ ile administrative din
domeniul securit ăţ ii na ţ ionale apar ţin administraţiei publice, ele exercită astfel
func ţ ii executive, punând în executare legile în domeniul căruia îi apar ţin şi în care
îşi exercită competenţele;
● Autorit ăţ ile de securitate na ţ ional ă, corespunzător domeniului de existenţă
şi manifestare a autorităţilor publice administrative, se regăsesc, în primul rând, la
nivel central sau na ţ ional : a) în subordinea Guvernului; b) ca autorit ăţ i
administrative autonome sau c) subordonate unor ministere, dar şi la nivel local sau
teritorial ca servicii deconcentrate apar ţinând autorităţilor corespunzătoare de la
nivel central şi chiar la nivel local (poliţia comunitar ă).
Atât Parlamentul cât şi institu ţ iile din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale sunt
autorităţi publice ce apar ţin unor puteri distincte ale statului, dar desigur că ele au
un rol important şi în ceea ce priveşte echilibrul şi colaborarea acestora.
Apreciem totodată că în contextul raporturilor la care ne referim şi în cadrul
separa ţ iei puterilor în stat , acţiunea autorităţilor administrative din domeniul
securităţii naţionale în funcţionarea lor practică, într-o societate democratică,
depinde, pe de o parte, de activitatea şi jocul for ţelor sociale şi politice din aceasocietate iar, pe de alt ă parte, de organizarea şi funcţionarea acestor instituţii şi, în
mod deosebit, de respectarea întocmai a unor principii de mare valoare ale activităţii
din domeniile apăr ării ţării, ordinii publice şi siguranţei naţionale:
● legalitate deplină;● echidistan ţă politică; ● obiectivitate şi impar ţ ialitate;● oportunitate.
349 A se vedea I.Muraru, Op.cit ., pag.195.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 200/418
200 Constatăm astfel că separaţia puterilor în stat ne pune în evidenţă un cadru
de relaţionare foarte important al autorit ăţ ilor administrative din domeniul
securit ăţ ii na ţ ionale, iar aici se remarcă desigur raporturile lor, de importanţă
deosebită, cu Parlamentul , ca raporturi speciale, complexe, vitale.
B. Un al doilea suport al raporturilor dintre Parlament şi autorit ăţ ile
administrative din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale este pus în evidenţă prin locul şi
rolul fiecărei componente a securit ăţ ii na ţ ionale în sistemul mai larg de
apărare, ordine publică şi siguran ţă na ţ ional ă , fiecare dintre aceste componente
fiind, aşa cum bine cunoaştem, o unitate distinctă dar şi un element al unui sistem
funcţional bine definit şi structurat corespunzător nevoilor şi intereselor naţionale
din domeniu.
În cadrul acestui sistem (angrenaj) fiecare dintre instituţiile din domeniul
securităţii naţionale se află în relaţii multiple, diverse şi complexe cu instituţiile
fundamentale ale statului (Parlament, Preşedinte, Guvern). Aceste raporturi, în
complexitatea şi diversitatea lor, sunt raporturi de subordonare şi control,
coordonare, informare, asigurare tehnico-materială etc. În acest sistem relaţional,
foarte importante şi benefice sunt relaţiile de informare şi colaborare, informare
şi cooperare dintre structurile de securitate naţională în activitatea lor de zi cu zi.
Apreciem benefice, în acest sens, prevederile Legii privind organizarea şi
func ţ ionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării,350 referitoare la necesitatea
colabor ării şi cooper ării dintre instituţiile din domeniul apăr ării, ordinii publice şi
siguranţei naţionale dar şi la rolul CSAT de coordonator al activităţii de realizare
a securităţii naţionale.Iată un complex de relaţii care implică, individualizează şi concretizează
la rândul său raporturile multiple şi complexe între Parlament şi fiecare din
domeniile de activitate ale autorit ăţ ilor administrative din domeniul securit ăţ ii
na ţ ionale. Rezultă de aici cu claritate şi explicaţia funcţionării a patru Comisii
parlamentare cu atribuţiuni pe domeniul securităţii naţionale: Comisiile
350 A se vedea Legea nr.415/2002 privind organizarea şi func ţ ionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării,Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.494 din 10 iulie 2002.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 201/418
201 permanente pentru apărare, ordine publică şi siguran ţă na ţ ional ă , câte una
pentru fiecare Camer ă a Parlamentului, dar şi Comisiile comune ale celor două
Camere, specializate pe serviciile de informaţii - Comisia comună permanent ă a
Camerei Deputa ţ ilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar
asupra activit ăţ ii Serviciului Român de Informa ţ ii şi Comisia special ă a Camerei
Deputa ţ ilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra
activit ăţ ii Serviciului de Informa ţ ii Externe.
C. Al treilea suport al raporturilor la care ne referim îl reprezintă componen ţ a
şi structura organizatorică a fiecărui subsistem al sistemului securit ăţ ii na ţ ionale,
subsistem care, la rândul său, are mai multe elemente structurale. După cum am
ar ătat, subsistemul siguranţei naţionale are în compunere mai multe instituţii, unele
autonome (S.R.I., S.I.E., S.P.P., S.T.S.) iar altele departamentale ce se regăsesc în
structurile unor ministere (Ministerul Apăr ării, Ministerul Internelor şi Reformei
Administrative). În primul rând, între toate aceste servicii de informaţii întâlnim
raporturi multiple: de informare şi colaborare, de informare şi cooperare etc. În
acest sens, rolul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării de coordonator al activităţii
de realizare a siguranţei naţionale este indubitabil. Comunitatea Naţională de
Informaţii realizată la nivelul acestei autorităţi va asigura coordonarea, colaborarea,
sprijinul şi informarea reciprocă la nivelul tuturor serviciilor de informaţii şi ai
structurilor departamentale de informaţii. Dar, după cum vom sublinia în setul de
propuneri din partea finală a lucr ării, Comunitatea Naţională de Informaţii este o
necesitate a actualei etape, ceea ce presupune realizarea ei pe un temeinic
fundament juridic, în spirit democratic al nevoii de informare, al factorilor
decizionali şi al interesului naţional. Prin lege vor trebui precizate clar raporturile
Comunit ăţ ii Na ţ ionale de Informa ţ ii cu Parlamentul .
Pe de altă parte, prin Constituţie şi prin legislaţia privind organizarea şifuncţionarea fiecărei structuri de siguranţă naţională sunt clar precizate raportăridiferite ale acestora la Parlament în funcţie de specificul lor. Într-un mod se
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 202/418
202raportează structurile autonome, dar şi acestea nu toate la fel351 şi într-un alt mod seraportează structurile departamentale care, în raporturile cu Parlamentul, suntintermediate prin ministerul din care fac parte.
Şi, bineînţeles, într-un mod diferit se raportează, cu subordonare, prin
intermediul Guvernului, Ministerul Apăr ării şi Ministerul Internelor şi Reformei
Administrative.
În acest context şi Parlamentul tratează în mod diferit aceste raporturi352, prin
intermediul comisiilor sale de specialitate şi prin o serie de nuanţe de prevederi
legale şi de proceduri parlamentare.
D. Al patrulea suport al raporturilor dintre Parlament şi autorităţile
administrative din domeniul securităţii naţionale este dat de sarcinile, atribu ţ iile şicompeten ţ ele fiecărei structuri de securitate naţională.
Securitatea naţională, după cum am văzut, reprezintă un domeniu complex.
Deşi dă aparenţa de unitate şi omogenitate în interiorul său există o foarte clar ă
specializare şi o protecţie internă a fiecărei structuri componente şi mai ales a
informaţiilor pe care le deţin. De aici decurg sarcini diferite, evidenţiate de
multitudinea de obiective care au la bază tot atâtea interese de stat corespunzătoare
unei nevoi sociale, naţionale reale. Tot de aici decurg atribu ţ iile legale, adică
complexul de drepturi şi obligaţii de care dispun, precum şi competen ţ ele legale,
adică multiplele activităţi ce le desf ăşoar ă.
12, 13 Spre exemplu: Controlul parlamentar asupra activităţii SRI şi SIE se exercită prin cele două comisii comune ale CamereiDeputaţilor şi Senatului specializate pe cele două domenii, iar controlul parlamentar asupra tuturor celorlalte autorităţiadministrative din domeniul apăr ării, ordinii publice şi siguranţei naţionale se exercită de către Comisiile permanente pentruapărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale celor două Camere legiuitoare. În altă ordine de idei, până la revizuireaConstituţiei, numirea directorului SRI se f ăcea de către Parlament, la propunerea Preşedintelui României, iar numirea celorlalţi şefide structuri din acest domeniu se f ăcea după alte proceduri dar, după adoptarea Constituţiei din 2003, conform prevederiloracesteia, toţi şefii serviciilor de informaţii autonome sunt numiţi de către Parlament, în şedinţă comună a celor două Camere, la propunerea Preşedintelui României, (art.65 alin.(2) pct.h) din Constituţie).
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 203/418
203 Această diversitate şi multitudine de sarcini, atribuţii şi competenţe determină
raporturi necesare dar oarecum diferite, specializate, cu Parlamentul. Şi, în aceasta
rezidă explicaţia înfiinţării mai multor comisii parlamentare cu atribuţii în domeniul
securităţii naţionale.
În fundamentarea raporturilor complexe dintre Parlament şi autorităţile
administrative din domeniul securităţii naţionale, ca raporturi între segmente diferite
ale autorităţii publice se impune să supunem analizei noastre următoarele elemente:
● organizarea institu ţ iilor de putere participante la raporturi;
● modul de func ţ ionare;
● mecanismul de interferen ţă dintre ele în cadrul raporturilor analizate.353
Dacă până în prezent am acordat o mai mare importanţă modului de organizare
şi funcţionare al autorităţilor publice în cauză, acum, şi în cele ce urmează,
cercetarea noastr ă evidenţiază mecanismul complex al funcţionării lor, deoarece în
condiţii practice de guvernare tocmai valoarea acestuia este esenţială. Principiul
separaţiei puterilor în stat şi celelalte suporturi adiacente sunt fundamente
importante dar nu trebuie înţelese în mod abstract, rigid. Puterile în stat, după cum
am mai subliniat, colaborează, iar după aprecierea unui specialist în drept
constituţional: “colaborarea poate fi rigid ă şi supl ă”.354
Apreciem totodată că acest sistem relaţional complex şi bazat pe
suporturile amintite dintre Parlament şi autorit ăţ i administrative din
domeniul securit ăţ ii na ţ ionale are o profundă semnificaţie, astfel:
a) pe de o parte, raporturile amintite vizează ac ţ iuni de informare,
diverse solicit ări şi proiecte de legi, de la institu ţ iile de securitate
na ţ ional ă spre Parlament, ac ţ iuni având drept scop adoptarea legilor în
deplină cuno ştin ţă de cauză şi în total consens cu obiectivele de
securitate na ţ ional ă şi interesul na ţ ional.
353 A se vedea C.Ionescu, Principalele forme de interferen ţă ale institu ţ iilor de guvernare în statul de drept , în“Studii de drept românesc”, nr.2/1995.354 A se vedea G. Vrabie, Rena şterea teoriei separa ţ iei puterilor în stat în România, în “Studii de drept românesc”,nr.3-4/1991.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 204/418
204 b) pe de alt ă parte, raporturile amintite înglobează rela ţ ii de
autoritate, coordonare şi, în mod deosebit, de control, exercitate de către
Parlament asupra structurilor de securitate na ţ ional ă , locul central
ocupându-l controlul parlamentar , exercitat prin formele şi metodele pecare le vom prezenta în cele ce urmează.
Raporturile dintre Parlament şi instituţiile de securitate naţională sunt caracteristice tuturor societăţilor democratice. Dar, apreciem că pentru ţările eliberate de curând de regimuri dictatoriale din EuropaCentrală şi de Est se impune, cu şi mai mare acuitate, existenţa şi permanenta perfecţionare a acestor raporturi, în paralel cu creşterea
rolului Parlamentului şi democratizarea instituţiilor din domeniulsecurităţii naţionale. Acestea sunt măsuri pe deplin necesare, având dreptscop îndepărtarea tot mai mare de regimul dictatorial din trecut şi parcurgerea drumului spre deplină consolidare democratică.
6.2. Natura şi elementele raporturilorÎn ceea ce priveşte natura raporturilor dintre Parlament şi
autorit ăţ ile administra ţ iei publice din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale,
aceasta este în primul rând juridică dar, după cum vom vedea, nu putem
neglija nici prezenţa elementului politic.
Apreciem că sunt raporturi juridice deoarece sunt create prin
acţiunea dreptului, a prevederilor a numeroase acte normative, începând
cu cele din vârful ierarhiei acestora – Constituţia, legile organice şi
ordinare – continuând cu hotărârile Parlamentului şi Guvernului,decretele prezidenţiale, regulamentele etc.355 La baza normativă a
355 Consider ăm ca norme juridice de bază, în segmentul pe care-l analizăm prevederile referitoare la relaţiile dintreParlament şi Autorităţile administrative din domeniul apăr ării, ordinii publice şi siguranţei naţionale cuprinse în:Titlul II şi Titlul III ale Constitu ţ iei României; legile privind organizarea şi func ţ ionarea autorit ăţ ilor administrativeamintite, prezentate şi comentate în Capitolul IV al lucr ării de faţă; Regulamentul Senatului, adoptat prin HotărâreaSenatului României nr.28/2005 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr.948 din 25 octombrie 2005; Regulamentul Camerei Deputa ţ ilor , adoptat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8/1994, republicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.51 din 3 ianuarie 2001, modificat şi completat prin Hotărârea Camerei Deputaţilornr.23 din 11 noiembrie 2003, şi republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1030 din 8 noiembrie 2004,modificat prin Hot ărârea Camerei Deputa ţ ilor nr.34/2005 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr.950 din 26 octombrie 2005, precum şi alte norme ce pot da naştere la raporturi fundamentale în domeniu.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 205/418
205domeniului se află desigur Constituţia, normele constitu ţ ionale fiind
definitorii în reglementarea organizării statale, a raporturilor şi
interdependen ţ elor dintre elementele structurale ale autorit ăţ ilor
publice.Totodată, în ceea ce priveşte implicarea ramurilor de drept,
raporturile dintre Parlament şi autorit ăţ ile administrative din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale ca relaţii dintre autorităţi publice pe paliere diferitesunt reglementate în mod deosebit prin norme constituţionale dar şi prinnorme de drept administrativ şi de drept financiar .
Prevederile constituţionale şi ale celorlalte acte normative îndomeniu se materializează în raporturi juridice concrete în care păr ţile(subiectele) – Parlamentul şi autorit ăţ ile administrative ce- şi desf ăşoar ă activitatea în domeniile apăr ării, ordinii publice şi siguran ţ ei na ţ ionale –apar ca titulari sau purtători ai unor drepturi şi obligaţii juridicecorelative.
În timp ce normele de drept la care ne-am referit şi actele în care suntcuprinse (actele normative) fac parte din sfera fenomenului juridicreglementativ sau normativ, raporturile juridice, pe care le analizăm,apar ţin domeniului relaţional, faptic al juridicului, cadru în care sedesf ăşoar ă multiple acţiuni ce se constituie în obiectul raportului juridic.Amintim în acest sens că, potrivit unei concepţii (concepţie majoritar ă înrândurile specialiştilor), raportul juridic concret (drepturile şi obligaţiilesubiectelor) se poate stabili numai în urma intervenţiei unui fapt juridic,adică un eveniment sau o acţiune umană, de existenţa căreia legea leagă producerea anumitor efecte juridice.356
Pe de altă parte, referindu-ne în concret la autorităţile publiceconsider ăm important de subliniat şi faptul că statul în organizarea sastructurală şi în desf ăşurarea activităţilor sale este guvernat de reguli juridice care-i reglementează cadrul instituţional de manifestare a puterii publice, iar statul de drept are cu atât mai multă nevoie de cadrulnormativ adecvat deoarece normele juridice reprezintă nu numai suportulorganizării şi al acţiunilor întreprinse, dar şi pentru că aceleaşi norme îistabilesc competenţele şi limitele în care şi până la care el îşi poateexercita intervenţia social-juridică. 357
356 A se vedea N.Popa, Teoria general ă a dreptului, Universitatea Bucureşti, 1992, pag.59.357 A se vedea I.Santai, Op.cit ., vol.I, pag.19.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 206/418
206 Spre deosebire de persoanele fizice, autorităţile publice au un câmplimitat de acţiune, în sensul că nu pot intra decât în acele raporturi dedrept şi nu pot săvâr şi decât acele acte sau fapte juridice pentru care legeale confer ă o competenţă determinată.358
Observăm c
ă punctul de vedere enun
ţat mai sus vine în completarea
teoriei ce susţine că anumite raporturi juridice se pot naşte direct din
norma juridică 359 şi are la bază o categorie aparte de raporturi juridice –
cele dintre autorităţile publice. Acest punct de vedere, chiar dacă este
exprimat într-un curs de “ Drept administrativ şi ştiin ţ a administra ţ iei”360
şi analizează raporturi stricte de drept administrativ, consider ăm că, prin
extrapolare, este pe deplin valabil şi în cazul analizei pe care o facem noi
privind raporturile complexe Parlament – autorit ăţ i administrative din
domeniul securit ăţ ii na ţ ionale.
În concluzie, apreciem că raporturile supuse analizei noastrereprezintă o categorie aparte a raporturilor juridice, care se nasc întreautorităţi publice distincte şi care sunt reglementate, în principal, de
către normele dreptului constitu ţ ional , dar şi de către normele altorramuri ale dreptului: administrativ, financiar , ele constând în acte şi fapte juridice pentru care legea le confer ă competenţă determinată.
În ceea ce priveşte păr ţ ile (subiectele) raporturilor Parlament –autorit ăţ i administrative din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale, am remarcatdeja că acestea sunt reprezentate întotdeauna de organe de stat (autorităţi publice). Una din păr ţi este întotdeauna aceeaşi – Parlamentul , cealaltă este reprezentată de una, mai multe sau toate autorit ăţ ile de securitate
na ţ ional ă. Întotdeauna păr ţile au o calitate special ă sub aspectuldreptului constituţional, dar şi al dreptului administrativ.Şi în aceste raporturi, obiectul constă în conduita (ac ţ iunea sau
inac ţ iunea) păr ţ ilor din rela ţ ia juridică ca titulare de drepturi şi obliga ţ i.
358 Ibidem, pag.20.359 Teoria la care ne referim a fost susţinută de mai mulţi specialişti în drept penal şi drept administrativ din perioadainterbelică dar mai ales din cea actuală. A se vedea în acest sens V.Dongoroz, Drept penal, partea general ă,
Bucureşti, 1939, pag.39; C.Bulai, Drept penal, partea general ă , partea introductivă, vol.I TUB, 1979, pag.114;I.Iovănaş Drept administrativ şi elemente ale ştiin ţ ei administra ţ iei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, pag.332; R.Ionescu, Drept administrativ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, pag.27-28.360 Este vorba despre punctul de vedere al profesorului I.Santai.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 207/418
207Conduita Parlamentului poate consta în acţiuni de legiferare în sprijinul
autorităţilor de securitate naţională, în acţiuni de control, de solicitare de
rapoarte şi informaţii. Iar în conduita celorlalte păr ţi ale raportului juridic,
putem constata acţiuni de executare a legilor, iniţiativă legislativă, prezentarea de rapoarte, informări, prezentarea la audieri, r ăspunsuri la
întrebări şi interpelări etc.
Ca în orice raport juridic, con ţ inutul raporturilor de faţă este formatdin drepturile şi obliga ţ iile specifice păr ţ ilor participante la relaţia dincadrul activităţii legislative sau executive ce se desf ăşoar ă. Este necesartotuşi ca, în acest caz, să ţinem cont de anumite particularităţi, astfel:
a) întotdeauna trebuie să avem în vedere faptul că drepturile fiecărei autorit ăţ i publice, participante la raportul juridic, fa ţă decelelalte, se prezint ă ca o îndatorire fa ţă de lege ce derivă din caracterulobligatoriu al competen ţ ei şi nu ca o facultate de genul drepturilor subiective recunoscute legal persoanelor fizice şi juridice;
b) drepturile şi obligaţiile din raporturile juridice la care noine referim nu pot forma obiectul unor renunţări ori tranzacţii din partea păr ţilor deoarece conţinutul relaţiei are predeterminare constituţională saulegală, voinţa organului declanşând doar aplicarea normei, oricerenunţare sau tranzacţie nu poate fi decât f ăr ă relevanţă juridică;
c) întotdeauna drepturile şi obliga ţ iile din raportul juridic întreaceste păr ţ i î şi pă strează caracterul de autoritate deoarece este produsulvoin ţ ei de stat manifestat ă în realizarea puterii publice;
d) în marea majoritate a cazurilor drepturile şi obliga ţ iile din acesteraporturi au un caracter nepatrimonial, dar sunt şi situa ţ ii când au
con ţ inut patrimonial (ex:solicitarea de aplicare sau aprobare a unorresurse bugetare). 361
6.3. Caracteristicile, tipurile posibile, formarea, modificarea şistingerea raporturilor
Referindu-ne la tr ăsăturile acestor raporturi putem evidenţiafaptul că:
361 A se vedea I.Iovănaş, Dreptul administrativ şi elemente ale administra ţ iei de stat , Editura Didactică şiPedagogică,Bucureşti, 1977, pag.29; I.Santai , Op.cit ., vol.I, pag.30.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 208/418
208 a) în primul rând, raporturile pe care le analizăm exprimă relaţiiîntre două categorii de autorităţi publice corespunzătoare unor formefundamentale, distincte, de exercitare a puterii publice: legislativă –atunci când asistăm la manifestarea de voinţă din partea Parlamentului;
executivă sau în sprijinul activit ăţ ii executive – atunci când este vorba de
manifestarea de voinţă din partea unei autorităţi administrative dindomeniul securităţii naţionale;
b) apreciem, totodată, că raporturile analizate sunt, în primulrând, raporturi juridice de drept constitu ţ ional fiind raporturi între organede stat, deci ambele păr ţi ale relaţiei juridice sunt autorităţi de stat,calificate cu calitate predeterminată. Dar, în acelaşi timp, le putem foarte bine include în categoria raporturilor juridice de drept administrativ eleavând întotdeauna una din păr ţi o autoritate administrativă din domeniulsecurităţii naţionale ce este angajată în înf ă ptuirea unei forme specificede activitate executivă; uneori pot fi chiar raporturi de drept financiar ;
c) raporturile juridice la care ne referim nu se pot forma, modificasau desfiinţa f ăr ă manifestarea unilateral ă de voin ţă a Parlamentului saua uneia din autorităţile administrative pe care le analizăm, manifestarecare, în marea majoritate a situaţiilor, se realizează în baza unor prevedericonstituţionale sau legale;
d) prin aceste raporturi sunt vizate numai interese generale, deimportanţă deosebită pentru stat, depăşindu-se total sfera intereselor personale sau private;
e) naşterea şi realizarea lor în concret constituie o obliga ţ ie pentru păr ţile participante;
f) sunt raporturi de putere, ce apar între autorităţi publice ce se
manifestă autoritar în cadrul relaţiei juridice în vederea realizării puterii
publice, dar în virtutea principiului separaţiei puterilor nu au legături desupra şi subordonare între păr ţile participante;
g) pentru ambele păr ţi acestea sunt raporturi juridice externe. Ele se
stabilesc, pe de o parte, în afara Parlamentului, iar pe de altă parte, în
afara autorităţilor administrative la care facem referire.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 209/418
209 Dat fiind particularităţile lor, apreciem că aceste relaţii dau naştere
unor raporturi de colaborare, control şi asisten ţă , f ăr ă a implica, aşa cum
am mai subliniat, supra sau subordonarea.
Raporturile de colaborare, în acest caz, implică relaţii între două
componente distincte ale puterii publice, având drept scop înf ă ptuirea
acestei puteri într-un domeniu special, aparte, al statului de drept.
Colaborarea se realizează pentru îndeplinirea unitar ă a sarcinilor şi are ca
obiective transpunerea pe plan juridic a relaţiilor sociale din domeniul la
care ne referim şi, în acelaşi timp, aplicarea întocmai a normelor juridice
– Constitu ţ ia, legile – pentru asigurarea şi garantarea securităţii naţionale
a statului.
Raporturile de control au în vedere o anumită formă specifică decontrol şi anume controlul parlamentar asupra modului de executare a prevederilor legilor, elaborate pe domeniul securităţii naţionale, dar şiverificarea unor acţiuni sau activităţi sub aspectul legalităţii, oportunităţii,necesităţii. Este un control în afara oricăror relaţii ierarhice de supra sausubordonare, este un control cu caracteristici distincte ce se desf ăşoar ă prin forme şi modalităţi specifice, bine reglementate prin Constituţie şi prin Regulamentele Camerelor Parlamentului unde sunt stabilite drepturi pentru Parlament şi obligaţii corelative pentru celelalte păr ţi.
Raporturile de asisten ţă , în cadrul relaţiilor pe care le analizăm,apreciem că se formează având în atenţie aprobarea prin vot de cătreParlament a unor persoane ce urmează a fi numite în funcţii (miniştri,directorii serviciilor de informaţii) sau a unor acţiuni şi activităţi(trimiterea peste graniţă a unor efective militare). Aceste raporturi suntde regulă obligatorii – stabilite prin lege -, dar pot lua naştere şi prinacţiuni facultative.
În ceea ce priveşte formarea, modificarea şi stingerea raporturilor care fac obiectul studiului nostru, consider ăm că acestea se realizează
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 210/418
210 prin intermediul unor acte juridice (individuale sau normative) 362 şi faptematerial-juridice.
Astfel, spre exemplu, na şterea unui raport juridic poate avea loc prinelaborarea unei legi, pe un segment de securitate naţională, ceea cereprezint
ă manifestarea de voin
ţă a structurii respective prin elaborarea
proiectului de lege şi depunerea acestuia la una din CamereleParlamentului, ceea ce confer ă drepturi şi obligaţii corelative de o parteşi de alta. Dreptul autorităţii administrative de a elabora proiectul delege şi de a-l depune la Parlament implică obligaţia Parlamentuluide a declanşa procedura legislativă, dar şi dreptul de a adopta saurespinge proiectul respectiv. Odată adoptată şi promulgată, legeaimplică obligaţia autorităţii publice administrative de a o executa, dar şidreptul Parlamentului de a controla modul de executare a legii.
Un raport juridic în cazul de faţă se poate forma, la cerere, prinelaborarea şi depunerea proiectului de lege sau din oficiu, în cazulcontrolului parlamentar precum şi în cazul propunerilor legislativeiniţiate de grupuri de senatori sau deputaţi.363
Consider ăm necesar de urmărit şi analizat, în acest caz, modificarearaportului juridic, care, spre deosebire de situaţiile generale, se poaterealiza sub aspectul elementelor sale obiect şi con ţ inut dar, apreciem că nu şi în ceea ce priveşte păr ţ ile, acestea fiind de fiecare dată aceleaşi:Parlamentul şi una, ori mai multe, sau toate instituţiile administrative dindomeniul apăr ării, ordinii publice sau siguranţei naţionale.
Apreciem că, în situaţia de faţă, s-ar putea purta o discuţie şi înlegătur ă cu structura bicameral ă a institu ţ iei parlamentare, cum este şi încazul ţării noastre. Deşi procedura legislativă implică acţiunea unitar ă acelor două Camere, consider ăm că, în temeiul principiului autonomieiCamerelor, dacă o lege se află în dezbatere la o Camer ă sau alta,raporturile institu ţ iei ini ţ iatoare a proiectului de lege se stabilesc cu fiecare Camer ă în parte. Mai mult decât atât, controlul parlamentar poatefi exercitat separat de către fiecare Camer ă. Dar, pe de altă parte, sunt şisituaţii în care Constituţia sau legea stabileşte “raporturi cu Parlamentul ”: rapoartele prezentate anual de directorii serviciilor deinformaţii, numirea directorilor serviciilor de informaţii, sau examinarea
362 A se vedea I.Iovănaş, Op.cit ., pag.30.
363 În temeiul prevederilor art.74 din Constituţie: „ Ini ţ iativa legislativă apar ţ ine, după caz, Guvernului, deputa ţ ilor,
senatorilor sau unui număr de cel pu ţ in 100.000 de cet ăţ eni cu drept de vot .” Problema care se pune este cine areiniţiativă legislativă în cazul autorităţilor administrative de securitate naţională autonome? Aceasta nu poate apar ţineîn nici un caz Guvernului şi este destul de dificil ca ea să apar ţină cetăţenilor. Consider ăm astfel că iniţiativalegislativă în acest caz apar ţine unor deputaţi şi senatori din comisiile de specialitate.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 211/418
211rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării etc.– acestea implică participarea şi votul Camerelor reunite în şedinţă comună aParlamentului.
Stingerea sau desfiin ţ area raporturilor juridice dintre Parlament şiautorit
ăţile administrative de securitate na
ţional
ă apreciem c
ă poate avea
loc prin intervenţia unor fapte (expirarea mandatului, expirareatermenului, r ăspunsul la interpelare sau întrebare pe o anumită problemă)sau prin intervenţia unei noi legi ce o abrogă sau suspendă, în totalitatesau anumite prevederi, din cea anterioar ă.
Totodată, se impune a fi subliniat faptul că, în ceea ce priveştemodul de manifestare a raporturilor actuale dintre Legislativ şi structurilede securitate na ţ ional ă, o analiză prin prisma prevederilor constituţionaleşi legale evidenţiază faptul că adoptarea legii, prerogativă a celui dintâi,este urmată de executarea acesteia de către cele de-al doilea. Este clar că Parlamentul nu mai poate interveni legislativ asupra activităţii concretede aplicare a legii desf ăşurată de autorităţile administraţiei publice, decâtindirect, prin abrogarea, modificarea sau înlocuirea legii, aceasta fiind ocale abstractă, pur normativă.
Nici posibilitatea acord ării votului de încredere (art.103 alin.(3) din
Constituţie), sau mo ţ iunii de cenzur ă (art.113 din Constituţie) Guvernului
de către Parlament, nici obligativitatea Executivului de a r ăspunde
întrebărilor şi interpel ărilor din plenul Camerelor (art.112 alin.(1) din
Constituţie), ori îndatorirea acestuia de a pune la dispozi ţ ia Camerelor
sau comisiilor acestora diferite date, informa ţ ii sau documente (art.111
alin.(1) din Constituţie) şi nici obligativitatea directorilor serviciilor de
informa ţ ii de a prezenta în fa ţ a Parlamentului rapoarte nu afectează caracterul legislativ al puterii Parlamentului şi nici delimitarea
funcţională clar ă a celor două categorii de autorităţi publice.
Aceste atribute, apărute în raporturile dintre Parlament şi autorităţile
administrative din domeniul securităţii naţionale se limitează numai la
stricta învestire şi dezînvestire de mandat guvernamental sau sunt
expresia unor atribuţii de control al Parlamentului asupra Executivului,
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 212/418
212nedecurgând din raporturi ierarhice, din moment ce acţiunile autorităţilor
administraţiei publice, inclusiv a celor din domeniul securităţii naţionale,
în realizarea propriilor atribuţii, nu sunt condiţionate de aprobarea
legislativă, ci numai de executarea legilor.Pe de altă parte, nici Executivul, la rândul său, nu poate interveni în
procesul de legiferare oricum şi oricând, ci numai limitat şi expres, prinini ţ ierea unor proiecte de legi (art.74 alin.(1) şi (3) din Constituţie) dintrecare unele în procedur ă de urgen ţă (art.76 alin.(3) din Constituţie).
În altă ordine de idei, încredinţarea puterii legislative de cătreParlament către Guvern, prin delegare legislativă, în temeiul căreiaacesta din urmă poate să emită ordonanţe, se realizează în temeiul uneiabilit ări exprese a Guvernului de către Parlament, printr-o lege specială, pe o perioad ă determinat ă şi numai în domeniul legilor ordinare (art.115alin.(1) şi (2) din Constituţie) sau, numai în situa ţ ii extraordinare, a cărorreglementare nu poate fi amânată şi cu obligaţia constituţională de amotiva urgenţa (art.115 alin.(4) din Constituţie), Guvernul poate adoptaordonan ţ e de urgen ţă (art.115 alin.(4) din Constituţie). De asemenea,exist ă obligativitatea supunerii Ordonan ţ elor Guvernului spre aprobarea Parlamentului (art.115 alin.(3) şi alin.(5) din Constituţie).
Asistăm deci la o independen ţă juridică , în sensul lipsei unei
subordonări funcţionale dintre legislativ şi executiv, independenţă care,
în cazul raporturilor dintre Parlament şi autorităţile administrative din
domeniul securităţii naţionale, se accentuează prin faptul că legile de
abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe nu pot avea ca obiect
legile organice – categoria de legi care reglementează în mod prioritardomeniul securităţii naţionale.
În baza situaţiei de independen ţă, prezentate anterior, putem analizaşi interdependen ţ a foarte necesar ă şi utilă în funcţionarea statului dedrept, ce are la bază raporturile dintre autorităţile publice ce sunt înatenţia noastr ă.
În literatura de specialitate, după cum am subliniat în capitoleleanterioare, este tratată şi această interdependenţă, vorbindu-se despre“colaborarea puterilor ”, despre “mecanisme de interferen ţă
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 213/418
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 214/418
214 6.4. Despre caracterul politic al raporturilor
Mediul politic este, de cele mai multe ori, hotărâtor în activitateaautorităţilor publice, în mod deosebit a celei legislative dar, în bună măsur ă, şi a celei executive.
Instituţiile
şi ac
ţiunile politice vizeaz
ă modul de exercitare a
puterii publice în raport cu poziţia fiecărui partid la un moment dat – la
guvernare sau în opoziţie.
În puterea legislativă reprezentarea politică este bine conturată, iar
interesele politice sunt promovate chiar prin politica legislativă a
Parlamentului. Legile sunt, în bună parte, expresia voinţei politice a
majorităţii parlamentare, voinţă imprimată activităţii legislative prin
intermediul grupurilor parlamentare, care stabilesc strategia de acţiune a
membrilor săi, de regulă, în fiecare etapă a procesului legislativ şi chiar
pentru fiecare act normativ în parte.
Dar, această voinţă poate fi materializată numai în funcţie de
reprezentarea grupului respectiv în Parlament şi de diferite înţelegeri,alianţe ce se stabilesc între grupurile parlamentare. Acest lucru se reflectă foarte bine mai departe pe parcursul desf ăşur ării procedurilor parlamentare deoarece, în baza “algoritmilor ” stabiliţi, după calculefoarte precise, Birourile permanente şi comisiile de specialitate au ocomponenţă strict propor ţională cu grupurile parlamentare, deci propor ţiade reprezentare a fiecărui partid politic sau grupare politică ce a acces înParlament. Pot fi şi excepţii reprezentând senatorii şi deputaţii
independenţi sau cei care nu au întrunit numărul necesar pentru a seconstitui într-un grup parlamentar.366
În ceea ce prive şte administra ţ ia aceasta este, în general, mai
detaşată de mediul politic, mai ales în structurile ei de execuţie. În
situaţia autorităţilor administrative implicate în raporturile noastre, mai
puţin la nivel central (miniştri, secretari de stat) unde criteriul de opţiune
politică are un rol important, iar aceştia sunt adesea implicaţi în acţiuni
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 215/418
215 politice (declaraţii, mesaje), personalul militar şi civil din structurile de
securitate na ţ ional ă este deta şat total de aceste criterii, fapt foarte clar
stipulat în legile de organizare şi funcţionare şi, în mod deosebit, în
statutele personalului şi în regulamentele instituţiilor. Pregătirea,competenţa, profesionalismul şi calităţile morale sunt decisive pentru
activitatea acestora.
O problemă care încă se mai pune este cea referitoare la implicareasau nu a criteriului politic în desemnarea şi numirea directorilor serviciilor de informa ţ ii. Dacă în prezent, în acest domeniu, încă maioperează criteriul politic apreciem că o dată cu consolidarea democraţieiîn România acest criteriu nu mai trebuie să opereze, el trebuie să lase loctot mai mult competenţei, profesionalismului şi calităţilor morale.
Secretarii generali şi chiar directorii generali şi directorii dinministerele cu competenţă în domeniul securităţii naţionale, ca de fapt şidin celelalte ministere sunt încă numiţi pe criterii politice, ceea cereprezintă o ingerinţă total nepermisă a politicului în administraţie. Acestfapt este chiar împotriva raţiunii statutului funcţiei de secretar general,funcţie care în minister, precum şi în celelalte instituţii în care seregăseşte, trebuie să asigure continuitate şi stabilitate, să preia şi să transmită „ ştafeta” de la o echipă de conducere politică la alta.
Ingerinţe politice nepermise sunt încă în ceea ce priveşte schimbarea,odată cu regimul politic, a echipelor de conducere ale unor structuridepartamentale din cadrul Ministerului Internelor şi ReformeiAdministrative: Poli ţ ie, Poli ţ ia de Frontier ă , Jandarmerie. Consider ămacest fapt de mare gravitate cu implicaţii majore asupra statutuluicadrelor respective, asupra coeziunii, eticii şi disciplinei militare sau profesionale, dar şi cu suspiciuni asupra moralităţii reprezentanţilor unui partid politic sau altul şi chiar a maturităţii democraţiei noastre.
În altă ordine de idei, pornind de la faptul că legile sunt expresiaintereselor politice ale majorităţii parlamentare dintr-un anumit moment,se pune şi problema dacă semnificaţia lor politică se menţine şi pe timpulaplicării acestora, activitate ce intr ă în sfera autorităţilor administrative.Consider ăm, în acest sens, şi cu prioritate pentru structurileadministraţiei publice din domeniul securităţii naţionale, că după
366 Pentru constituirea unui grup parlamentar, Regulamentul Senatului prevede un număr de minimum 7 senatori iarRegulamentul Camerei Deputaţilor prevede minimum 10 deputaţi.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 216/418
216adoptarea şi punerea în executare legile îşi pierd treptat semnificaţia lor politică iniţială. În procesul legislativ de realizare şi în executarea legilor,este de subliniat faptul că se au în vedere doar elementele juridiceinerente lor, dublate eventual de considerente de oportunitate sauactualitate na
ţional
ă sau local
ă, nefiind admise considerente politice care
să frângă promovarea legislaţiei sau să afecteze, prin discriminări,egalitatea în faţa legii.367
Analiza de mai sus reflectă natura politică a raporturilor dintre Parlament şi autorit ăţ ile administrative din domeniul securit ăţ iina ţ ionale care, comparativ, cu natura juridică , este mai puţin prezentă şicare sper ăm că pentru România se va diminua şi mai mult odată cuevoluţia procesului de consolidare democratică a societăţii.
Subliniem faptul că este absolut necesar ă această diminuare dar, înaltă ordine de idei, apreciem că relaţia dintre cele două medii r ămânehotărâtor influenţată şi de regimul politic, democratic sau nedemocratic,care guvernează viaţa social-politică, situaţie de care depinde, în bună măsur ă, implicarea politicului în aceste raporturi dar şi gradul derecurgere la mijloace de autoritate şi constrângere în detrimentul celorde conlucrare, colaborare, cointeresare. În funcţie de această situaţie,inclusiv principiul separa ţ iei puterilor în stat poate funcţiona în mod realsau poate fi la nivel declarativ ori chiar inexistent.
Subliniem totodată că întregul nostru sistem relaţional, Parlament –
autorit ăţ i ale administra ţ iei publice din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale se
derulează, după cum vom observa mai departe, în cea mai mare măsur ă,
în procesul exercitării funcţiilor de bază ale Camerelor Parlamentului:
legislativă şi de control parlamentar. “Parlamentul are misiunea de a
face legi şi de a controla puterea executivă” 368
reprezintă apreciereaunui reputat profesor de drept constituţional de la începutul secolului
trecut, afirmaţie ce este de mare actualitate şi pentru zilele noastre. Dar,
în analiza noastr ă, vom ar ăta şi argumenta manifestarea acestor raporturi
şi în cadrul altor funcţii şi activităţi ale Parlamentului sau ale instituţiilor
de securitate naţională.
367 A se vedea I.Santai, Op.cit ., vol.I, pag.18.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 217/418
217 6.5. Modul de manifestare al raporturilor
Complexitatea mecanismului inter-relaţional supus demersuluinostru impune cu stringenţă o abordare la rândul ei complexă, în spiritştiinţific, interdisciplinar, doctrinar modern, ceea ce presupune, în primulrând, raportarea la elementele conceptuale
şi la metodele de analiz
ă ce
ţin
de domeniul ştiinţelor juridice – drept constituţional şi instituţii politice,drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, drept parlamentar, drepturileomului -, dar şi de domeniul altor discipline – ştiinţă şi doctrină militar ă,istorie, politologie, sociologie.
Un obiectiv esenţial pe care-l avem în vedere în analiza raporturilor,alături de specificitatea şi tr ăsăturile lor, tipurile posibile etc. vizează distingerea permanentă şi afirmarea zi de zi în dinamica practică aactivităţii statale a acestora, observarea în mişcare a fiecărei componentea angrenajului ce formează mecanismul lor complex. Această analiză funcţională este indispensabilă formând un tot unitar cu analizaorganizaţională, sistemică. Ea este cea care ne permite o bună evaluare acapacităţii sistemului raporturilor analizate de noi.
Mai mult decât atât, această analiză ne permite evaluarea la zi dar şio viziune de perspectivă, ipoteze de evoluţie a raporturilor dintreParlament şi autorităţile administraţiei publice de securitate naţională.
Consider ăm necesar a sublinia faptul că doar simpla cunoaştere araporturilor, f ăr ă a le analiza temeinic şi f ăr ă a pătrunde în intimitateaacestui mecanism complex este total insuficientă şi redusă ca valoareştiinţifică. Implicarea structurilor parlamentare în realizarea acestorraporturi, manifestarea funcţiilor de bază ale Parlamentului – legislativă ,de control parlamentar, de determinare a cadrului general în politicaexternă etc.- în domeniul complex al securităţii naţionale şi r ăspunsurilela solicitările acestora al autorităţilor administraţiei publice din domeniu, precum şi fenomenul invers pornit de la aceste autorităţi spre Parlamentîn contextul şi limita competenţelor, obiectivelor şi sarcinilor lor concreteîn stat, le abordăm în toată complexitatea lor.
Conexiunile dintre Parlament şi autorităţile administraţiei publice dindomeniul securităţii naţionale, prin prisma raporturilor la care nereferim, consider ăm că trebuie evidenţiate şi analizate în orice moment alexistenţei şi funcţionării statului de drept în condi ţ iile obi şnuite denormalitate, de viaţă cotidiană dar şi în condi ţ ii de criz ă .
368 A se vedea C.G.Dissescu, Drept constitu ţ ional , Bucureşti, 1915, pag.715.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 218/418
218 Sub primul aspect analiza o facem în complexitatea ei ţinând cont derealităţile actuale româneşti, de paşii f ăcuţi de România pe caleaconsolidării democratice, de stadiul actual de maturizare şi funcţionare ainstituţiilor statului de drept, de eforturile în domeniu şi „visele împlinite”de
ţara noastr
ă – membr
ă NATO
şi parte a marii familii europene – U.E.
Evidenţiem astfel şi apariţia unor noi raporturi cerute de istorie şi cuimplicaţii majore pentru statul de drept şi securitatea naţională: România – NATO şi România – U.E.
Sub cel de-al doilea aspect analiza o realizăm sub imperativulconţinutului şi necesităţii instituirii stărilor excepţionale în stat, allegitimităţii, legalităţii acestora, al procedurilor de instituire şi aplicare aacestui regim, ţinând cont de fiecare mutaţie ce se produce în astfel desituaţii în intimitatea raporturilor analizate.
Şi într-un caz şi în altul am apelat la dreptul comparat dar şi la practica din administraţia publică pe domeniul securităţii naţionale dinţara noastr ă precum şi din ţările cu democraţii avansate.
Următoarele două capitole ale lucr ării prezintă pe larg analizanoastr ă privind modul de manifestare practică, concretă, în dinamica şicomplexitatea lor - Raporturile dintre Parlament şi autorit ăţ ileadministra ţ iei publice din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale, în condi ţ iilede normalitate dar şi de criz ă a statului de drept.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 219/418
219CAPITOLUL VII
MECANISMUL RAPORTURILOR DINTRE PARLAMENT ŞI AUTORITĂŢILE
ADMINISTRAŢIEI PUBLICE DIN DOMENIUL SECURITĂŢII NAŢIONALE ÎN
STATUL ROMÂN DE DREPT
7.1. Activitatea structurilor parlamentare pentru realizarea securităţiinaţionale a României
7.1.1. Camera Deputaţilor şi Senatul. Organizarea lor internă
Parlamentul bicameral al României este alcătuit din Camera Deputaţilor şi
Senat. Fiecare Camer ă se compune, după caz, din totalitatea deputa ţ ilor sau
senatorilor.
Camera Deputa ţ ilor şi Senatul lucrează în şedin ţ e separate. Camerele î şi
desf ăşoar ă lucr ările şi în şedin ţ e comune potrivit prevederilor art.65 alin.(2) din
Constitu ţ ie, la care vom face referire în paginile următoare.
În asigurarea caracterului deliberativ al şedin ţ elor Camerelor trebuie
avute în vedere mai multe reguli care vizează:
a) cvorumul , ce reprezintă numărul minim de parlamentari în prezenţa căroraCamera se poate întruni şi lucra legal; în cadrul dezbaterii pe articole a unui proiect
de lege sau a unei propuneri legislative, regulamentele Senatului şi Camerei
Deputaţilor nu prevăd prezenţa unui anumit număr de membri; cvorumul se impune
a fi asigurat în cadrul şedinţelor – majoritate simplă, în cazul adoptării legilor
ordinare, moţiunilor, hotărârilor etc.; majoritate calificată pentru adoptarea legilor
organice (în această categorie înscriindu-se majoritatea legilor ce reglementează domeniul securităţii naţionale); minimum două treimi din parlamentarii fiecărei
Camere pentru adoptarea legilor constituţionale;
b) conducerea lucr ărilor de către preşedintele Camerei, ajutat de
secretari;
c) respectarea cutumei privind aşezarea parlamentarilor în sala de
şedinţe pe grupuri parlamentare în scopul urmăririi comportamentului fiecărui parlamentar, mai ales la vot;
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 220/418
220 d) ţ inerea lucr ărilor în hemiciclu, pe timpul sesiunii ordinare sau
extraordinare, potrivit ordinii de zi. 369
Potrivit art.64 din Constituţie, Camerele Parlamentului îşi constituie
structurile, ca organe de lucru ale lor şi anume: Biroul permanent, grupurile parlamentare, comisiile parlamentare permanente, de anchet ă sau alte comisii
speciale, comisii comune, unele dintre acestea cu activitate directă pe domeniul
securităţii naţionale. Organele de lucru sunt alcătuite din parlamentari spre
deosebire de aparatul funcţional alcătuit din funcţionari parlamentari specializaţi pe
diverse domenii, inclusiv pe cel al securităţii naţionale.
Camerele nu trebuie confundate cu structurile lor interne, care au un rolajutător, acestora revenindu-le unele împuterniciri proprii, f ăr ă ca ele să poată lucra
în locul Camerelor. Camerele sunt astfel ajutate să poată decide în cunoştinţă de
cauză în mod ordonat şi eficient.
Atribuţiile organelor de lucru sunt stabilite în baza mandatului ce le-a fost
acordat de către Camer ă, mandat ce poate fi oricând retras sau modificat tot prin
hotărâre a Camerei. Ele sunt prevăzute în regulamentele Camerelor, în hotărâri aleacestora şi în regulamente proprii.
7.1.2. Birourile permanente ale Camerelor
Birourile permanente reprezint ă organismele de conducere ale Senatului
şi Camerei Deputa ţ ilor, constituite conform configura ţ iei politice a acestora,
rezultate în urma alegerilor, prin reprezentare propor ţ ional ă , în func ţ ie de numărul
mandatelor de parlamentar ob ţ inute de către fiecare partid şi forma ţ iune politică ce
au pătruns în Parlament şi validate. Din ele fac parte pre şedintele Camerei
respective, ales pe întreaga durat ă a legislaturii, şi un număr de vicepre şedin ţ i,
secretari şi chestori, număr stabilit prin Regulamentele Camerelor, ace ştia fiind
ale şi la începutul fiecărei sesiuni.370
369 A se vedea în acest sens M.Constantinescu, M.Amzulescu, Drept parlamentar , Editura Fundaţiei România demâine, Bucureşti, 2004, pag.19.370 Regulamentul Senatului la art.23 alin.(2) prevede pentru această Camer ă, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori,iar Regulamentul Camerei Deputa ţ ilor la art.20 alin.(2) prevede 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 221/418
221 Privind temeiul juridic al constituirii Birourilor permanente, este de
precizat faptul că , în art.64 alin.(2) din Constitu ţ ie, se stipulează : “Fiecare Camer ă
îşi alege un Birou permanent”…, legea fundamental ă stabilind şi principalele reguli
în acest domeniu.371
Birourile permanente al Senatului şi Camerei Deputa ţ ilor, ca organe de
conducere, au multiple şi complexe atribu ţ ii, de maximă importan ţă , pentru buna
func ţ ionare a acestor Camere şi exercitarea puterii legislative în stat.
Pe domeniul securităţii naţionale , Birourile permanente primesc, prin
Secretariatele generale, proiectele de legi şi propunerile legislative pe acest
segment, sesizează Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguran ţă na ţ ional ă şi, după caz, alte comisii permanente cu implicare de specialitate, în vederea
întocmirii rapoartelor şi a avizelor necesare derul ării pe mai departe a
procedurilor parlamentare, precizând totodat ă termene de lucru. Ulterior, după
întocmirea rapoartelor şi avizelor, tot Birourile permanente înscriu proiectele şi
propunerile respective pe ordinea de zi a şedin ţ elor în plen ale Camerelor.
De asemenea, pe segmentul securităţii naţionale , anumite probleme dedeosebit ă importan ţă se dezbat în cadrul Birourilor permanente ale celor două
Camere ale Parlamentului, în şedin ţă comună a acestora şi apoi se înscriu pe
ordinea de zi a şedin ţ elor comune ale Camerelor, care, potrivit prevederilor art.65
alin.(2) coroborate cu art.92 şi 93 din Constitu ţ ie, numai în aceast ă formul ă , pot să
decid ă asupra:372
● declar ării stării de urgenţă, stării de asediu, mobilizării par ţiale saugenerale, a stării de r ăzboi de către Preşedintele României;
● conţinutului rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
● numirii, la propunerea Preşedintelui României, a directorilorserviciilor de informaţii şi a exercitării controlului activităţii asupra acestor servicii;
● suspendării sau încetării ostilităţilor militare;
371 A se vedea Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, art.64 alin.(2).372 A se vedea Constitu ţ ia României art.65 „Ş edin ţ ele Camerelor ”, art.92 „ Atribu ţ iile Pre şedintelui României îndomeniul apăr ării” şi art.93 „ M ă suri excep ţ ionale”.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 222/418
222 ● solicitărilor Ministerului Apăr ării Naţionale sau ale Ministerului
Administraţiei Internelor şi Reformei Administrative privind scoaterea în afara
graniţelor naţionale a unor efective militare pentru participarea la exerciţii şi acţiuni
comune în cadrul NATO sau la operaţii de menţinere a păcii sub egida ONU.
La solicitarea Birourilor permanente ale celor două Camere, sau când
consider ă necesar, Comisiile parlamentare specializate pe domeniul securit ăţ ii
na ţ ionale întocmesc şi prezint ă acestora rapoarte cu privire la constat ările şi
concluziile rezultate în exercitarea atribu ţ iilor ce le revin.
Tot Birourile permanente în şedin ţă comună sunt acelea care organizează
rela ţ iile parlamentare externe ale Comisiilor cu atribu ţ ii în domeniul securit ăţ iina ţ ionale, stabilind inclusiv componen ţ a nominal ă a delega ţ iilor.
De asemenea, Biroul permanent aprobă , la propunerea Secretarului
general, Regulamentul privind accesul, paza, ordinea şi securitatea în localul
Senatului373 sau Camerei Deputa ţ ilor, coordonează şi aprobă activitatea pe linia
protec ţ iei informa ţ iilor clasificate etc.
7.1.3. Grupurile parlamentare
În opinia a doi renumi ţ i profesori374 şi autori, grupurile parlamentare
sunt considerate ca fiind “structuri organizatorice” întemeiate pe “afinităţi
politice”. Ei apreciază că fiind rezultat al reunirii voluntare a parlamentarilor,
crearea grupurilor parlamentare constituie o facultate, nu o obliga ţ ie, dar având în
vedere rolul politic şi cel regulamentar al grupului, parlamentarii ce nu apar ţ in nici
unui grup, prin însu şi acest fapt, sunt, de regul ă , marginaliza ţ i.”
Într-un raport prezentat în cadrul Asocia ţ iei secretarilor generali ai
Parlamentelor, Louis Madureira, analizând r ă spunsurile la un chestionar transmis
tuturor Parlamentelor membre ale Uniunii Interparlamentare, releva faptul că nu
373 A se vedea Regulamentul privind accesul, ordinea, securitatea şi serviciul de permanen ţă în Senat , aprobat prinHotărârea Biroului permanent al Senatului nr.4 din 20 februarie 2002374 A se vedea I.Muraru, M.Constantinescu, Drept parlamentar românesc, Editura ACTAMI, Bucureşti, 1999, pag.111.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 223/418
223exist ă o defini ţ ie unanim acceptat ă a grupurilor parlamentare, aceast ă problemă
constituind obiectul unor reflec ţ ii şi al unor controverse.375
Grupurile politice sunt prezente în via ţ a parlamentar ă , dar exist ă
deosebiri de la un sistem constitu ţ ional la altul. Astfel, în unele ţări precum Bahamas, Iordania, Monaco, Mauru, Tunisia existen ţ a partidelor politice nu este
oficial recunoscut ă în Parlament. În alte ţări, grupurile parlamentare sunt
considerate organisme politice (Spania, Portugalia), în timp ce în ţări precum
Fran ţ a, Italia, Germania, Belgia ele constituie organisme parlamentare, iar o serie
de ţări le atribuie caracter mixt, recunoscându-le calitatea lor de a fi în acela şi
timp organisme politice şi organisme parlamentare (Canada, Grecia, Elve ţ ia,
Norvegia, Islanda, Slovenia).376
Nici natura juridică a grupurilor parlamentare nu este suficient de clar ă ,
deoarece în unele ţări ele sunt considerate asocia ţ ii de drept public (Spania,
Elve ţ ia, Polonia, Canada, Senegal şi Grecia), în timp ce în altele sunt estimate a fi
asocia ţ ii de drept privat (Fran ţ a, Macedonia, Olanda, Noua Zeeland ă etc.).
Brazilia şi Marea Britanie nu recunosc personalitatea juridică a grupurilor parlamentare.377
Grupurile parlamentare, independent de situa ţ ie, dispun de propria lor
autonomie de organizare şi funcţionare. În cele mai multe state ele beneficiază de
aloca ţ ii şi de condi ţ ii logistice.
Cu referire la funcţiile şi prerogativele grupurilor parlamentare , trebuie
specificat că în unele state ele au dreptul de a prezenta propuneri legislative(Germania, Spania, Irlanda, Portugalia, Mali, Senegal, Elve ţ ia). În schimb, în Fran ţ a şi Marea Britanie grupurile parlamentare nu au posibilitatea de a prezenta propuneri legislative, ci numai parlamentarii care fac parte din acestea, în modindividual.
Majoritatea parlamentelor recunosc senatorilor şi deputa ţ ilor dreptul dea adresa întrebări şi interpel ări, de a participa la mo ţ iuni de cenzur ă , punând îndiscu ţ ie responsabilitatea politică a unor guverne. În Portugalia, art.183 al
375 Louis Medureira, Les statuts des groupes parlementaires, Rapport à la Réunion des Sècrétaires généraux des parlements, Bucureşti, 1995, pag.7.376 A se vedea V.Duculescu, Constanţa Călinoiu, Georgeta Duculescu, Op.cit ., pag.226.377 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 224/418
224Constitu ţ iei recunoa şte grupului parlamentar dreptul de a prezenta mo ţ iuni,
solicitând demiterea guvernului. Acela şi drept este prevă zut şi în Slovenia, cucondi ţ ia ca mo ţ iunea să întrunească semnăturile a 10 deputa ţ i membri ai grupului.
Alte parlamente sunt mai reticente în ceea ce prive şte dreptul grupurilor parlamentare de a pune în discu ţ ie responsabilitatea politică a guvernului.378
În Germania, grupurile parlamentare se bucur ă nu numai de dreptul de
ini ţ iativă legislativă , dar şi de acela de a propune modificări constitu ţ ionale.
În temeiul art.64 alin.(3) din Constitu ţ ia României “Deputaţii şi senatorii
se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit Regulamentului fiecărei Camere”.
Regulamentul Senatului prevede că pot face parte din grupurile
parlamentare senatorii care au fost aleşi pe listele aceluia şi partid sau ale aceleia şi
organiza ţ ii a cet ăţ enilor apar ţ inând minorit ăţ ilor na ţ ionale, alian ţ e politice sau
alian ţ e electorale, iar pentru constituirea unui grup parlamentar la Senat este
necesar un număr de cel pu ţ in 7 senatori. Senatorii membri ai unui partid politic
sau a unei organiza ţ ii a cet ăţ enilor apar ţ inând minorit ăţ ilor na ţ ionale nu pot
constitui decât un singur grup parlamentar .379
În ceea ce prive şte Regulamentul Camerei Deputa ţ ilor, acesta prevede
faptul că grupurile parlamentare se pot constitui din cel pu ţ in 10 deputaţi care au
candidat în alegeri pe listele aceluia şi partid sau ale aceleia şi forma ţ iuni politice.
Ace ştia nu pot constitui decât un singur grup parlamentar .380
În grupurile parlamentare se stabile şte pozi ţ ia, punctul comun de vedere
al parlamentarilor ce-l compun cu privire la o problemă sau alta, pusă în
dezbaterea plenului Camerei. De regul ă , acesta este un punct de vedere cu con ţ inut
politic şi decurge din pozi ţ ia partidului, alian ţ ei sau organiza ţ iei din care fac parte
parlamentarii respectivi. Aici se stabile şte adesea, anterior, votul pe care şi-l vor
exprima în plenul Camerei. Nu de pu ţ ine ori pe timpul dezbaterilor în plenul
Senatului sau Camerei Deputa ţ ilor, membrii unui grup parlamentar solicit ă
378 Ibidem, pag.227.379 A se vedea Regulamentul Senatului, art.15-21.380 A se vedea Regulamentul Camerei Deputa ţ ilor , art.13.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 225/418
225 suspendarea dezbaterilor pentru retragerea grupului în vederea consult ării şi
stabilirii pozi ţ iei acestuia cu privire la votul ce urmează.
În ceea ce prive şte legiferarea, în general, dar şi cea referitoare la
securitatea na ţ ional ă , ea poate fi mult influen ţ at ă de pozi ţ ia unui grup parlamentarîn problema supusă procedurilor legislative. Pozi ţ ia unui partid în problemele
securit ăţ ii na ţ ionale se materializează în legisla ţ ia corespunzătoare prin grupul
parlamentar ce asigur ă reprezentativitatea forma ţ iunii respective în Parlament.
Adesea controlul parlamentar în domeniul institu ţ iilor securit ăţ ii
na ţ ionale, mă surile întreprinse în acest segment social, deciziile importante ale
Parlamentului cu privire la apărarea, ordinea publică şi siguran ţ a na ţ ional ă pot fiini ţ iative şi pot reprezenta chiar decizii preliminare ale grupurilor parlamentare.
Desigur că , toate acestea depind de reprezentativitatea grupului parlamentar
respectiv în cadrul Camerelor Parlamentului. Dacă reprezentarea este majoritar ă
atunci şi influen ţ a este hot ărâtoare.
Însă ca rezultat al pluralismului politic, în Parlamentul României se
identifică majoritatea parlamentar ă (care sus ţ ine guvernul) şi opozi ţ ia, sauminoritatea parlamentar ă. Aceast ă schemă parlamentar ă oblig ă toate tendin ţ ele
parlamentare şi partidele politice să se alinieze pe două “fronturi”. În mod firesc
majoritatea are un rol deosebit, deseori decisiv în func ţ ia deliberativă a
Parlamentului. Un sistem democratic şi elastic permite însă reflectarea în deciziile
parlamentare şi a celorlalte tendin ţ e care nu-s majoritare dar care pot avea o
asemenea perspectivă. De aceea opozi ţ ia, care poate fi majoritatea de mâine,ocupă un loc oficial în cadrul institu ţ iilor politice şi deci şi a Parlamentului.
În ceea ce prive şte dezbaterile şi acordarea votului pe probleme din
domeniul apăr ării, ordinii publice şi siguran ţ ei na ţ ionale, în Parlamentul României
am asistat adesea la situa ţ ii de “consens naţional” în care, atât majoritatea
parlamentar ă , cât şi opozi ţ ia au avut puncte de vedere comune. Printre altele, ca
exemple edificatoare în acest sens, putem enumera adoptarea Strategiei deSecuritate Na ţ ional ă , a Legii nr.22/2004 pentru aderarea României la Tratatul
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 226/418
226 Atlanticului de Nord. Consider ăm acest fapt ca având o conota ţ ie deosebit ă , aceea
de supremaţie a interesului naţional precum şi de unitate deplină în faţa acestei
supremaţii.
7.1.4. Comisiile parlamentare7.1.4.1. Rolul şi importanţa comisiilor parlamentare
Comisiile parlamentare sunt organe de lucru constituite pentru preg ătirea
activit ăţ ii de legiferare, precum şi pentru realizarea func ţ iei de control
parlamentar.381
După cum subliniază cunoscu ţ ii autori francezi Pierre Avril şi Jean Gicquel
comisiile parlamentare reprezint ă “formaţiuni interioare” ale Parlamentelor. Ele
“informează, raportează şi propun, pentru a ajuta decizia, dar aceasta apar ţine
Adunării.” 382 Ele ocupă desigur un loc foarte important în activitatea tuturor
parlamentelor din lume.
Într-o monografie consacrat ă Senatului francez se aduc următoarele precizări:
Comisia parlamentar ă se prezintă ca un organism de lucru, specializat în studiul
anumitor probleme generale (fiscalitate, transport, probleme externe, apărare, ordine
publică, siguranţă naţională, probleme sociale, probleme culturale etc.) sau
speciale.383
Spre deosebire de grupul parlamentar, care reune şte în cadrul Camerei parlamentari care au acelea şi afinit ăţ i politice, comisia este înainte de toate oinstitu ţ ie cu caracter tehnic: ea une şte parlamentari pe principiul specialit ăţ ii pedomeniul respectiv, ceea ce î şi g ă se şte justificarea în necesitatea de a încredin ţ aunui organ specializat studierea tuturor problemelor - în special de ordin legislativ,dar şi de alt ă natur ă – înainte de examinarea lor în plen.384
În ceea ce prive şte natura comisiilor parlamentare, în literatura română
de specialitate exist ă mai multe opinii. Conform unei opinii acestea sunt
“organisme interne de lucru”, estimând că ele au un rol deosebit în preg ătirea
381
A se vedea: Regulamentul Senatului, art.43-79.382 P.Avril, J.Gicquel, Droit parlementaire, 2e édition, Montchrestien, Paris, 1996, pag.87.383 Apud V.Duculescu, Constanţa Călinoiu, Georgeta Duculescu, Op.cit ., pag.202.384 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 227/418
227lucr ărilor precum şi în “exercitarea funcţiilor parlamentare, cu deosebire a celor
legislative şi a celor de control.”385
Printr-un alt punct de vedere se sus ţ ine că natura juridică a comisiilor ar
fi aceea de “organe de stat”, bazându-se în aceast ă apreciere pe luarea înconsiderare a atribu ţ iilor ce revin comisiilor, “desemnând tocmai sfera de
autoritate sau de competenţă a unui organ de stat.”386
Pe de alt ă parte, prof.Cristian Ionescu exprimă opinia că nu s-ar putea
admite punctul de vedere potrivit căruia comisiile parlamentare ar fi “organe de
stat” deoarece chiar Regulamentele celor două Camere le definesc ca fiind “organe
de lucru” ale acestora. 387
În ceea ce ne prive şte, ne aliniem la aceast ă ultimă opinie, dar totodat ă
consider ăm că , indiferent de aprecierile asupra naturii comisiilor permanente, mult
mai important este rolul lor în activitatea de legiferare, în controlul parlamentar
dar şi în realizarea celorlalte func ţ ii parlamentare.
În acest context este important de subliniat şi faptul că , în ultimul timp, a
crescut mult rolul şi importan ţ a comisiilor permanente în desf ăşurarea procedurii
legislative,388 ele preluând o parte însemnat ă din prerogativele care, până atunci,
apar ţ ineau plenului Camerelor.389
Senatul şi Camera Deputa ţ ilor î şi constituie la începutul fiecăreilegislaturi şi, după caz, pe parcurs comisii permanente, comisii de anchet ă sau altecomisii speciale, precum şi comisii comune ale ambelor Camere. Comisiile suntalese, în principal, pe întreaga durat ă a mandatului unei Camere. În temeiul
prevederilor Regulamentelor Camerelor, în Senat func ţ ionează în prezent 16comisii permanente, iar în Camera Deputa ţ ilor 17 390 , dintre care câte una cucompeten ţă nemijlocit ă în domeniul securit ăţ ii na ţ ionale.391
385 A se vedea I.Muraru, Simina Tănăsescu, Op.cit., pag.477.386 A se vedea I.Deleanu, Institu ţ ii şi proceduri constitu ţ ionale, Editura SERVOSAT, Arad, 1998, pag.257.387 C.Ionescu, Op.cit., pag.643.388 A se vedea în acest sens Hot ărârea Senatului nr.5 din 17 ianuarie 2001 publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr.43 din 25 ianuarie 2001. În temeiul acesteia a fost modificat şi Regulamentul Senatului.389 A se vedea Regulamentul Senatului, art.66-76.390 A se vedea Regulamentul Senatului, art.66 şi Regulamentul Camerei Deputa ţ ilor , art.58.391 Este vorba despre Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguran ţă na ţ ional ă ce funcţionează la fiecare dincele două Camere ale Parlamentului.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 228/418
228 Dar, tot în domeniul securit ăţ ii na ţ ionale î şi desf ăşoar ă activitatea şi
două comisii comune ale Camerei Deputa ţ ilor şi Senatului, ce exercit ă control
asupra activit ăţ ii principalelor servicii de informa ţ ii.392 Deci, în ceea ce prive şte
controlul parlamentar exercitat asupra domeniului securit ăţ ii na ţ ionale, acesta se
realizează de către patru comisii parlamentare.
În acest cadru al controlului exercitat de către comisiile parlamentare
consider ăm important de eviden ţ iat, pe lâng ă alte modalit ăţ i, activitatea comisiilor
în teren, în cadrul institu ţ iilor pe care le controlează şi, în mod deosebit, la
e şaloanele inferioare: unit ăţ i, subunit ăţ i, forma ţ iuni, puncte de lucru, pichete, uzine
cu produc ţ ie special ă. Contactul direct cu oamenii, discu ţ iile purtate cu ace ştia,
cunoa şterea direct ă a condi ţ iilor lor de muncă şi via ţă , a problemelor cu care se
confrunt ă , apreciem că pot fi de un real folos pentru calitatea deciziilor
parlamentare.
Este, totodat ă , foarte important de subliniat faptul că , în îndeplinirea
sarcinilor Comisiilor la care ne referim, o contribu ţ ie dintre cele mai semnificative
o are activitatea desf ăşurat ă de stafful acestora, format din consilieri şi exper ţ i,buni cunoscători ai domeniului de preocupare al Comisiei respective. Calitatea
rapoartelor, a avizelor, a amendamentelor la proiectele de lege, oportunitatea
adopt ării legilor, un control parlamentar eficient, util, depind, în multe privin ţ e, de
preg ătirea de specialitate şi de experien ţ a în activitate a staffului tehnic. O dubl ă
preg ătire de specialitate – pe domeniul securit ăţ ii na ţ ionale şi juridică este absolut
necesar ă în acest caz.
7.1.4.2. Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
Sunt comisiile permanente de specialitate ale Camerelor, foarte
importante, în primul rând, datorit ă rolului pe care-l îndeplinesc şi al atribu ţ iilor
pe care le au în procesul legislativ pe domeniul securit ăţ ii na ţ ionale, domeniu
392 Este vorba despre: Comisia comună permanent ă a Camerei Deputa ţ ilor şi Senatului pentru exercitareacontrolului parlamentar asupra activit ăţ ii Serviciului Român de Informa ţ ii şi despre Comisia special ă a Camerei Deputa ţ ilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activit ăţ ii Serviciului de Informa ţ ii Externe.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 229/418
229 special, de însemnătate deosebit ă legiferat, de regul ă , în norme ierarhic
superioare, din categoria celor constitu ţ ionale şi organice.
Dar, în procesul de legiferare privind domeniul apăr ării, ordinii publice
şi siguran ţ ei na ţ ionale sunt implicate şi alte Comisii permanente ale Senatului şiCamerei Deputa ţ ilor, care pot fi adesea coraportoare sau solicitate să dea avize ca
de pild ă: Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci , pentru acte normative care
privesc bugetul institu ţ iilor din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale; Comisiile pentru
muncă şi protecţie socială , pentru legisla ţ ia privind condi ţ iile de muncă şi pensii;
Comisiile pentru învăţământ şi ştiinţă , pentru aspecte privind institu ţ iile militare de
învăţământ etc.
Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguran ţă na ţ ional ă potrivit
sarcinilor care le revin, sunt chemate să dezbat ă , să întocmească rapoarte asupra
proiectelor de lege sau propunerilor legislative cu care sunt sesizate în fond, sau să
întocmească avize , în situa ţ iile în care comisia în cauză este chemat ă să elaboreze
nu un raport ci un aviz, ce va fi transmis comisiei sesizate în fond, care va ţ ine
seama de acesta la elaborarea materialului final. În unele cazuri, şi în acest domeniu, Comisia de specialitate poate fi
solicitat ă de plenul Camerei să rediscute unele proiecte de lege sau propuneri
legislative, ori numai anumite articole din cuprinsul acestora.
Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguran ţă na ţ ional ă
desf ăşoar ă o activitate complexă ce rezult ă implicit din importan ţ a deosebit ă şi
sfera larg ă de manifestare a domeniului. Segmentul securit ăţ ii na ţ ionale, pe care-lanalizăm, se reg ă se şte aproape în toate sectoarele de activitate social ă şi este
coordonat de un sistem institu ţ ional larg, ce cuprinde: Organele supreme ale
puterii în stat – Parlament, Preşedintele Republicii, Guvern; Consiliul Suprem de
Apărare a Ţării - ca autoritate administrativă autonomă cu rol coordonator al
securit ăţ ii na ţ ionale; Ministerul Apăr ării; Ministerul Internelor şi Reformei
Administrative; autorit ăţ ile administra ţ iei specializate în domeniul siguran ţ eina ţ ionale ( Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 230/418
230de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale ); structurile interne de
informa ţ ii departamentale ( ale Ministerului Apăr ării, Ministerului Administraţiei
Internelor şi Reformei Administrative).
Regulamentele Camerelor şi cele al Comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguran ţă na ţ ional ă prevăd că şedin ţ ele acestor Comisii nu sunt publicedar, în mod excep ţ ional, Comisiile pot hot ărî invitarea la dezbateri areprezentan ţ ilor presei şi condi ţ iile în care lucr ările pot fi transmise la radio sauteleviziune.
Mini ştrii şi şefii structurilor de securitate na ţ ional ă au întotdeauna accesla lucr ările comisiilor, prezen ţ a lor fiind obligatorie dacă li se solicit ă expres acestlucru.
În interesul desf ăşur ării lucr ărilor comisiei pot fi invita ţ i să participe la
dezbateri speciali şti ori reprezentan ţ i ai autorit ăţ ilor publice sau alte persoane a
căror prezen ţă este necesar ă.
În cele ce urmează prezent ăm atribu ţ iile şi competen ţ ele Comisiei pentru
apărare, ordine publică şi siguran ţă na ţ ional ă a Senatului României, atribu ţ ii ce
sunt stipulate în Regulamentul de organizare şi func ţ ionare a acesteia:393
“Art.8.- (1) Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională este Comisia permanentă de specialitate a Senatului, abilitată să
examineze proiectele de legi sau propunerile legislative şi să hotărască asupra
avizelor sau rapoartelor care urmează a fi supuse dezbaterii Senatului.
(2) Comisia realizează controlul parlamentar asupra
instituţiilor apar ţinând sistemului apăr ării naţionale şi ordinii publice.
(3) Comisia poate efectua sau participa la analize, audieri şi
activităţi de documentare referitoare la problematica specifică sistemului naţional de
apărare, a celui de ordine publică şi siguranţă naţională.
(4) Comisia poate efectua, la sesizarea Biroului permanent al
Senatului sau din proprie iniţiativă, anchete parlamentare referitoare la unele
aspecte negative semnalate în activitatea autorităţilor publice.
393 A se vedea Regulamentul de organizare şi func ţ ionare a Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguran ţă na ţ ional ă, Senatul României, Bucureşti, februarie 2001.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 231/418
231 (5) Comisia dezbate şi hotăr ăşte asupra altor probleme
transmise de Biroul permanent al Senatului sau asupra cărora s-a sesizat din proprie
iniţiativă.”
Regulamentul şedin ţ elor comune ale Camerei Deputa ţ ilor şi Senatului prevede posibilitatea desf ăşur ării unor şedin ţ e comune ale comisiilor permanente,
cu întocmirea unui raport comun care se transmite Biroului permanent al fiecărei
Camere. 394
7.1.4.3. Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi
Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii
Serviciului Român de Informaţii
Este organizat ă şi func ţ ionează în baza Hotărârii Parlamentului României
nr.30 din 23 iunie 1993395 , hot ărâre adoptat ă în temeiul prevederilor Constitu ţ iei
României, Legii nr.51/1991 privind siguran ţ a na ţ ional ă a României şi ale Legii
nr.14/1992 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului Român de Informa ţ ii.
Comisia este alcătuit ă din 9 membri, ale şi pe durata unei legislaturi, în
şedin ţ a comună a celor două Camere, la propunerea Birourilor permanente ale
acestora, prin consultarea liderilor grupurilor parlamentare, cu votul majorit ăţ ii
senatorilor şi deputa ţ ilor. Membrii acestei comisii nu pot face parte, în acela şi
timp, din alte comisii parlamentare şi nici din Guvern. După alegere, dat ă fiind
importan ţ a deosebit ă a activit ăţ ii lor, membrii comisiei depun jur ământ în fa ţ a
celor două Camere. În legislatura 2004-2008, Senatul este reprezentat în Comisie
prin patru senatori, ce apar ţ in grupurilor parlamentare: Alian ţ a D.A. P.N.L.-P.D.-2, P.S.D.-1 şi U.D.M.R.-1, iar Camera Deputa ţ ilor prin cinci deputa ţ i ce apar ţ in
grupurilor parlamentare: P.N.L.-1, P.S.D.-2, P.R.M.-1, P.C.-1. Pre şedin ţ ia este
asigurat ă de un senator al Alian ţ ei D.A. P.N.L.-P.D.
394 A se vedea Regulamentul şedin ţ elor comune ale Camerei Deputa ţ ilor şi Senatului, adoptat prin Hot ărârea
Parlamentului României nr.4 din 3 martie 1992, art.9-17.395 Hot ărârea Parlamentului României nr.30 din 23 iunie 1993 privind organizarea şi func ţ ionarea Comisiei permanente a Camerei Deputa ţ ilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activit ăţ iiServiciului Român de Informa ţ ii, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.133 din 23 iunie 1993.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 232/418
232 Comisia exercit ă controlul concret şi permanent asupra activit ăţ iiServiciului Român de Informa ţ ii şi are următoarele atribu ţ ii:396
a) verifică dacă, în exercitarea atribuţiilor ce revin Serviciului Român deInformaţii în domeniul siguranţei naţionale, sunt respectate prevederile Constituţiei şi alecelorlalte acte normative;
b) examinează cazurile în care s-au semnalat încălcări ale prevederilor
constituţionale şi ale altor dispoziţii legale în activitatea Serviciului Român de Informaţii
şi se pronunţă asupra măsurilor ce se impun pentru restabilirea legalităţii;
c) analizează şi cercetează, la cererea oricăreia dintre comisiile
permanente pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale celor două Camere,
sesizările cetăţenilor care se consider ă lezaţi în drepturile şi libertăţile lor, prin mijloacele
de obţinere a informaţiilor privind siguranţa naţională; examinează şi soluţionează
celelalte plângeri şi sesizări, ce-i sunt adresate, în legătur ă cu încălcarea legii de către
Serviciul Român de Informaţii;
d) audiază persoana propusă de Preşedintele României pentru funcţia de
director al Serviciului Român de Informaţii, în legătur ă cu care prezintă un raport în faţa
celor două Camere ale Parlamentului;
e) examinează rapoartele prezentate Parlamentului, potrivit legii, de către
directorul Serviciului Român de Informaţii şi întocmeşte un raport propriu asupra
acestora, pe care îl înaintează Birourilor permanente ale celor două Camere;
f) examinează proiectele de buget pentru Serviciul Român de Informaţii şi
prezintă comisiilor parlamentare de specialitate observaţiile şi propunerile sale cu privire
la alocaţiile bugetare;
g) controlează modul de utilizare a fondurilor băneşti destinate din bugetul
de stat, precum şi constituirea şi folosirea mijloacelor extrabugetare pentru Serviciul
Român de Informaţii;
396
În temeiul art.64 alin.(4) şi al art.65 alin.(2) lit.h) din Constitu ţ ia României, al art.8 alin.(3) din Legea nr.51/1991 privind siguran ţ a na ţ ional ă a României şi al art.1 alin.(2)-(4) din Legea nr.14/1992 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului Român de Informa ţ ii.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 233/418
233 h) verifică modul de respectare a dispoziţiilor legale privind funcţionarea
regiei autonome, a societăţilor comerciale de producţie, instituţiilor sanitare şi
asociaţiilor cu caracter cultural-sportiv din cadrul Serviciului Român de Informaţii.
Conform prevederilor Hot ărârii privind organizarea şi func ţ ionarea saComisia, în exercitarea atribu ţ iilor ei de control, poate solicita Serviciului Român
de Informa ţ ii: rapoarte, informări şi explica ţ ii scrise, documente, date şi
informa ţ ii; Comisia poate audia persoane în leg ătur ă cu problemele analizate.397
Pe de alt ă parte, Serviciul Român de Informa ţ ii este obligat să pună la
dispozi ţ ia Comisiei, în timp util, rapoartele, informările, explica ţ iile, documentele,
datele şi informa ţ iile solicitate şi să permit ă audierea persoanelor indicate deComisie. Este important de subliniat faptul că exist ă şi excep ţ ii în acest sens,
excep ţ ii care au în vedere, potrivit hot ărârii: “acţiunile informative aflate în curs de
executare, alte activităţi operative privind siguranţa naţională, apreciate ca atare de
Comisie, la recomandarea biroului executiv al Consiliului director al Serviciului
Român de Informaţii, precum şi mijloacele şi metodele concrete folosite în munca
de informaţii, în măsura în care nu contravin Constituţiei şi legilor în vigoare.”
398
Anual, în şedin ţ a comună a celor două Camere, Comisia prezint ă un
raport referitor la activitatea desf ăşurat ă , iar la cererea Birourilor permanente ale
celor două Camere, sau când consider ă necesar, Comisia întocme şte şi prezint ă
acestora rapoarte cu privire la constat ările şi concluziile rezultate în exercitarea
atribu ţ iilor ce îi revin.
Hot ărârea Parlamentului nr.30/1993 stabile şte totodat ă procedura delucru a Comisiei şi precizează faptul că “lucr ările şi actele Comisiei fac parte din
categoria informaţiilor clasificate “secret de stat”, cu excepţia concluziilor cuprinse
în rapoartele Comisiei, care sunt autorizate de a fi f ăcute publice de către Birourile
permanente ale celor două Camere.399
397 A se vedea Hot ărârea Parlamentului României nr.30 din 23 iunie 1993, art.5.398 Ibidem, art.7 alin.(2).399 Ibidem .
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 234/418
234 Comisia poate să invite la şedin ţ ele sale pre şedin ţ ii Birourilor
permanente ale celor două Camere, pre şedin ţ ii Comisiilor pentru apărare, ordine
publică şi siguran ţă na ţ ional ă , precum şi membrii ai Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării.
În exercitarea atribu ţ iilor care îi sunt conferite, Comisia adopt ă decizii
cu votul majorit ăţ ii membrilor săi.
7.1.4.4. Comisia specială a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea
controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii
Externe
Este constituit ă , organizat ă şi func ţ ionează în baza Hot ărârii
Parlamentului României nr.44 din 27 octombrie 1998.400
Comisia este alcătuit ă din 5 membri, ale şi pe durata unei legislaturi, în
şedin ţ a comună a celor două Camere, la propunerea Birourilor permanente ale
acestora, prin consultarea liderilor grupurilor parlamentare, cu votul majorit ăţ ii
deputa ţ ilor şi senatorilor. În legislatura 2004-2008 Senatul este reprezentat în
Comisie prin doi senatori, apar ţ inând grupurilor parlamentare Alian ţ a D.A. P.N.L.
– P.D. şi , respectiv, P.S.D., iar Camera Deputa ţ ilor este reprezentat ă prin trei
deputa ţ i apar ţ inând câte unul grupurilor parlamentare: P.S.D., P.D., P.R.M.
Pre şedin ţ ia este asigurat ă de către deputatul P.D.
În ceea ce prive şte atribu ţ iile, potrivit Hot ărârii Parlamentului nr.44,
Comisia:401
a) analizează şi verifică respectarea Constituţiei şi a legilor României de
către Serviciul de Informaţii Externe;
b) verifică dacă ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ,
emise de conducerea Serviciului de Informaţii Externe, sunt în conformitate cu
400 Hot ărârea Parlamentului României nr.44 din 27 octombrie 1998 privind organizarea şi func ţ ionarea Comisiei
speciale a Camerei Deputa ţ ilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de Informa ţ ii Externe, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 5 noiembrie 1998.401 A se vedea: Hot ărârea Parlamentului României nr.44 din 27 octombrie 1998, art.6.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 235/418
235Constituţia şi cu legile României, cu hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a
Ţării şi cu hotărârile Guvernului, date în vederea aplicării deciziilor Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării;
c) analizează modul de fundamentare a bugetului Serviciului deInformaţii Externe şi verifică execuţia acestuia pe baza controalelor efectuate de
organele competente;
d) examinează cazurile în care în activitatea Serviciului de Informaţii
Externe s-au semnalat încălcări ale prevederilor constituţionale şi ale altor dispoziţii
legale şi se pronunţă asupra măsurilor ce se impun pentru restabilirea legalităţii;
e) analizează, verifică şi soluţionează sesizările cetăţenilor care se
consider ă lezaţi în drepturile şi libertăţile lor, prin mijloacele de obţinere a
informaţiilor privind siguranţa naţională şi apărarea intereselor României, de către
Serviciul de Informaţii Externe. Examinează şi soluţionează celelalte plângeri şi
sesizări care îi sunt adresate în legătur ă cu încălcarea legii de către Serviciul de
Informaţii Externe;
f) verifică criteriile de selecţionare şi promovare a cadrelor Serviciului
de Informaţii Externe;
g) verifică modul de promovare a intereselor României şi felul în care
activităţile Serviciului de Informaţii Externe sunt orientate, în principal, pentru
identificarea, analizarea, ţinerea sub control şi eliminarea riscurilor la adresa
siguranţei naţionale;
h) verifică modul de colaborare şi gradul de interoperabilitate dintre
Serviciul de Informaţii Externe şi celelalte instituţii cu atribuţii în domeniul
siguranţei naţionale;
i) verifică modul de cooperare cu instituţii similare str ăine;
j) avizează proiectele de lege care au legătur ă cu activitatea Serviciuluide Informaţii Externe;
k) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin hotărâri ale ParlamentuluiRomâniei.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 236/418
236 Consider ăm important de subliniat faptul că , în temeiul prevederilor
art.65 alin.(2) lit.h) din Constitu ţ ia României, Parlamentul î şi desf ăşoar ă lucr ările
în şedin ţă comună a celor două Camere pentru: “…h) numirea, la propunerea
Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaţii…” Acest text
constitu ţ ional este nou introdus prin revizuirea Constitu ţ iei din 1991, care prevedea
numirea de către Parlament doar a directorului Serviciului Român de Informa ţ ii.402
În baza noii prevederi constitu ţ ionale este limpede faptul că , se măresc
prerogativele de control parlamentar asupra activit ăţ ii Serviciului de Informa ţ ii
Externe, iar pentru Comisie apare încă o atribu ţ ie foarte important ă , şi anume,
aceea de audiere a persoanei propuse de Pre şedintele României pentru func ţ ia de
director al Serviciului de Informa ţ ii Externe şi prezentarea, în leg ătur ă cu aceasta a
unui raport în fa ţ a celor două Camere ale Parlamentului.
În exercitarea atribu ţ iilor care îi revin, Comisia solicit ă Serviciului de
Informa ţ ii Externe, prin intermediul directorului acestuia, documente, date şi
informa ţ ii şi poate audia persoane în leg ătur ă cu problemele analizate.403
Serviciul de Informa ţ ii Externe este obligat să r ă spund ă în timp util solicit ărilor comisiei şi să permit ă audierea persoanelor indicate de aceasta, cu
acordul prealabil al directorului Serviciului de Informa ţ ii Externe.404
Sunt exceptate de la prevederile art.7 şi 8: “documentele, datele şi
informaţiile în legătur ă cu acţiunile informative privind siguranţa naţională, aflate în
curs sau care urmează a fi executate, apreciate ca atare de către comisie, la
recomandarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, precum şi informaţiile care pot conduce la deconspirarea calităţii reale a cadrelor operative, la identificarea
surselor de informare, a metodelor şi mijloacelor de muncă concrete folosite în
activitatea de informaţii, în măsura în care acestea nu contravin Constituţiei şi
legislaţiei în vigoare”.
402
În temeiul prevederilor Legii nr.1/1998 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului de Informa ţ ii Externe,directorul Serviciului de Informaţii Externe era numit de către Preşedintele României.403 A se vedea Hot ărârea Parlamentului României nr.44 din 27 octombrie 1998, art.7404 Ibidem, art.8.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 237/418
237 La cererea Birourilor permanente ale celor două Camere sau ori de câte
ori consider ă necesar, Comisia întocme şte şi prezint ă acestora rapoarte cu privire
la constat ările şi la concluziile rezultate din exercitarea atribu ţ iilor care îi revin.
Hot ărârea Parlamentului nr.44/1998 mai prevede şi o serie dereglement ări de detaliu privind func ţ ionarea comisiei.405 Astfel, se dispune că
solicitarea datelor şi informa ţ iilor necesare Comisiei, precum şi orice alt demers în
rela ţ iile acesteia cu Serviciul de Informa ţ ii Externe se realizează de către Comisie
prin intermediul pre şedintelui său. În exercitarea atribu ţ iilor sale, Comisia poate
folosi exper ţ i din cadrul Serviciului de Informa ţ ii Externe, desemna ţ i de directorul
acestuia.
Comisia poate invita la şedin ţ ele sale pre şedin ţ ii Birourilor permanente
ale celor două Camere, pre şedin ţ ii Comisiilor pentru apărare, ordine publică şi
siguran ţă na ţ ional ă , membri ai Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, precum şi
alte persoane.
În exercitarea atribu ţ iilor ce îi sunt conferite, Comisia adopt ă decizii cu
votul majorit ăţ ii membrilor săi.
Lucr ările şi actele comisiei fac parte din categoria informa ţ iilor
clasificate “secrete de stat”, dacă sunt considerate de lege ca atare, cu excep ţ ia
concluziilor cuprinse în rapoartele acesteia, care sunt autorizate să fie f ăcute
publice de către Birourile permanente ale celor două Camere.
Membrii Comisiei au obliga ţ ia să respecte reglement ările legale privind
protec ţ ia informa ţ iilor clasificate în leg ătur ă cu toate documentele, datele şi
informa ţ iile de care iau cuno ştin ţă în exercitarea atribu ţ iilor care le revin,
asigurând deplina protejare a acestora, conform legilor în vigoare.
7.1.4.5. Comisiile de anchetă
Ancheta parlamentar ă reprezint ă unul dintre mijloacele prin care seexercit ă controlul parlamentar cu implica ţ ii şi obiective majore, directe sau
indirecte, privind securitatea na ţ ional ă. Ea se poate înf ă ptui fie sub forma unor
405 Ibidem, art.11.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 238/418
238comisii de anchetă,406 care sunt alese de plenul Senatului sau al Camerei
Deputa ţ ilor,407 ori de către cele două Camere în şedin ţă comună , sau prinintermediul oricărei comisii permanente408 care poate ini ţ ia o anchet ă parlamentar ă “în limitele competenţelor sale materiale, privitoare la activitatea desf ăşurată de unminister sau de altă autoritate publică centrală ori a unei instituţii de sub autoritatea
acestora”. 409
Comisiile de anchet ă pot invita şi audia “orice persoană care poate avea
cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natur ă să servească la aflarea
adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei”,410 inclusiv
persoanele oficiale, cu excep ţ ia Pre şedintelui României, a pre şedin ţ ilor celor două
Camere ale Parlamentului, a Avocatului Poporului, a membrilor Cur ţ ii
Constitu ţ ionale şi ai Cur ţ ii de Conturi, a judecătorilor Înaltei Cur ţ i de Casa ţ ie şi
Justi ţ ie şi a Procurorului General al Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de
Casa ţ ie şi Justi ţ ie.
Potrivit principiului separa ţ iei puterilor, comisia de anchet ă nu se poate substitui competen ţ ei unui organ de jurisdic ţ ie, nici Ministerului Public şi niciinstan ţ elor judecătore şti. Ea trebuie numai să culeag ă informa ţ iile necesare potrivitmandatului acordat şi să prezinte un raport cuprinzând prelucrarea acestorinforma ţ ii care, prin dezbaterea sa în Camer ă , este adus la cuno ştin ţ a opiniei
publice. 411
Înfiin ţ area unor comisii de anchet ă se poate face fie de către ambeleCamere, fie de către una dintre Camere.
Dintre comisiile de anchet ă parlamentar ă înfiin ţ ate de cele două Camere
men ţ ionăm Comisia parlamentar ă de anchetă privind actele de corupţie, Comisia de
anchetă asupra atribuirii de locuinţe pentru parlamentari, membri ai Guvernului şi
pentru persoane din aparatul Parlamentului, Guvernului şi Preşedinţiei, în perioada
406 Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, art.64 alin.(4).407 A se vedea Regulamentul Senatului art.78-79 şi Regulamentul Camerei Deputa ţ ilor art.72-73.408 Spre exemplificare putem menţiona în acest sens: Hot ărârea Parlamentului României nr.53 din 17 decembrie1998 privind Raportul Comisiei pentru politică economică , reformă şi privatizare a Camerei Deputa ţ ilor şi alComisiei economice a Senatului cu privire la ancheta desf ăşurat ă la Fondul Propriet ăţ ii Private (M.Of.nr.505 din 29decembrie 1998); Hot ărârea Senatului nr.10 din 10 iunie 1999 privind ini ţ ierea unei anchete (analize) de cătreComisia pentru buget, finan ţ e şi bănci a Senatului asupra oportunit ăţ ii alocării unor fonduri de la bugetul de stat pentru Banca Română de Comer ţ Exterior – BANCOREX S.A. (M.Of.nr.266 din 10 iunie 1999).409 A se vedea Regulamentul Senatului, art.76.410
A se vedea Regulamentul Senatului art.79 alin.(1).411 A se vedea I.Muraru, M.Constantinescu, Drept parlamentar românesc, Editura ACTAMI, Bucureşti, 1999, pag.292.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 239/418
2391990-1994; Comisia parlamentar ă de anchetă privind evaluarea situaţiei Societăţii
Române de Televiziune; Comisia parlamentar ă de anchetă privind desf ăşurarea
procesului de privatizare a societăţilor comerciale de către Fondul Proprietăţii de
Stat în anul 1997 etc.
Dintre comisiile înfiin ţ ate la nivelul Senatului se pot men ţ iona: Comisia
de anchetă privind cercetarea evenimentelor din decembrie 1989; Comisia de
anchetă privind activitatea Ministerului Culturii în perioada decembrie 1996-
octombrie 1999; Comisia de anchetă asupra activităţii Fondului Proprietăţii de Stat;
Comisia de anchetă privind cercetarea condiţiilor în care a fost privatizat
ROMTELECOM şi a consecinţelor acestei privatizări în plan economic şi al
siguranţei naţionale; Comisia de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor cu privire
la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor
închiriate de CIA pe teritoriul României. 412
Comisiei de anchet ă i se încredin ţ ează un mandat prin hot ărârea
parlamentar ă ce a dispus înfiin ţ area sa, mandat în care se precizează obiectivele
concrete ale acesteia. În unele situa ţ ii obiectivele comisiei de anchet ă sunt enun ţ ate numai într-
o formă general ă. A şa, de pild ă , prin Hot ărârea Senatului nr.20 din 11 octombrie
1999 pentru înfiin ţ area unei Comisii de anchet ă asupra activit ăţ ii Fondului
Propriet ăţ ii de Stat 413 , s-a dispus că aceasta se înfiin ţ ează “cu privire la
îndeplinirea principalelor obiective de privatizare şi la modul de administrare.”
Prin Hot ărârea Senatului nr.21 din 11 octombrie 1999, privind condi ţ iile privatizării ROMTELECOM 414 s-a cerut comisiei să stabilească dacă privatizarea a
fost f ăcut ă în condi ţ ii corecte, prin compara ţ ie şi cu modul şi condi ţ iile în care a
fost efectuat ă privatizarea societ ăţ ilor similare pentru comunica ţ ii din Europa
412 Comisia de anchet ă pentru investigarea afirma ţ iilor cu privire la existen ţ a unor centre de deten ţ ie ale CIA sau aunor zboruri ale avioanelor închiriate ale CIA pe teritoriul României a fost înfiinţată prin Hot ărârea Senatului nr.29din 21 decembrie 2005, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1177 din 27 decembrie 2005.413 A se vedea: Hot ărârea Senatului nr.20 din 11 octombrie 1999, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.498 din15 octombrie 1999.414 A se vedea: Hot ărârea Senatului nr.21 din 11 octombrie 1999, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.498 din15 octombrie 1999.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 240/418
240Central ă şi de Est. Totodat ă , s-a cerut să se verifice dacă s-au luat mă surile
necesare pentru protejarea cet ăţ enilor români care utilizează serviciile
ROMTELECOM şi pentru asigurarea siguranţei naţionale.
Finalul activit ăţ ii comisiilor este prezentarea rapoartelor, care urmează să fie dezbătute şi adoptate de plenul Camerei sau, după caz, de ambele Camere ale
Parlamentului, în şedin ţ a comună.
În hot ărârile ce se adopt ă se enun ţă constat ările rezultate, dispunându-se
totodat ă mă suri. A şa, de pild ă , prin Hot ărârea Parlamentului României nr.22 din
5 octombrie 1994 privind unele mă suri pentru combaterea corup ţ iei, s-a dispus
printre altele: 1) transmiterea către Parchetul General de pe lâng ă Curtea Supremă de Justi ţ ie a Raportului Comisiei parlamentare de anchet ă “în vederea investigării
şi soluţionării cazurilor semnalate în conformitate cu legile în vigoare” şi 2)
solicitarea din partea Guvernului, în termen de 30 de zile, a proiectelor de legi
referitoare la modificarea sau completarea Codului de procedur ă civil ă , Codului de
procedur ă penal ă şi altor legi “în vederea îmbunătăţirii şi asigur ării celerităţii
actului de justiţie.”
415
În problema locuin ţ elor demnitarilor, prin Hot ărârea nr.18din 22 noiembrie 1995, Parlamentul României a luat act de rezultatele anchetei,
manifestându- şi decizia “de a lua măsurile propuse în raport şi de a adopta
proiectele de legi necesare completării cadrului legislativ.” 416
În baza celor prezentate şi a exemplelor de mai sus, eviden ţ iem
următoarele concluzii:
a) Comisiile de anchetă sunt implicate de cele mai multe ori direct, darşi indirect, în cercetarea şi soluţionarea unor probleme ce ţin de securitatea şi
siguranţa naţională;
415 A se vedea: Hot ărârea Parlamentului României nr.22 din 5 octombrie 1994 privind unele mă suri pentru
combaterea corup ţ iei, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.290 din 12 octombrie 1994.416 A se vedea: Hot ărârea Parlamentului României nr.18 din 22 noiembrie 1995, Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.275 din 24 noiembrie 1995.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 241/418
241 b) Camerele legiuitoare prin plenul lor, prin Birourile permanente, prin
comisiile permanente, sau prin alte organisme pot iniţia şi decide, atunci când
situaţia o impune, înfiinţarea acestor comisii de anchetă;
c) De cele mai multe ori aceste comisii cooptează în aparatul lor de lucruexper ţi, specialişti de înaltă clasă profesională şi probitate morală, capabili să
soluţioneze problema respectivă;
d) În urma anchetelor performante, organele abilitate ale statului se
autosesizează sau pot fi sesizate asupra unor probleme grave ce afectează
securitatea naţională a României.
În final, se mai poate concluziona că activitatea de implicare a
structurilor parlamentare în realizarea Securit ăţ ii Na ţ ionale a României este
major ă , complexă , derivat ă din însăşi natura securit ăţ ii na ţ ionale ca problemă
prioritar ă , de stat.
7.2. Funcţia legislativă a Parlamentului şi securitatea naţională –
dimensiuni, coordonate, realizări şi limite
Primordial în domeniul securităţii naţionale, şi, în mod deosebit, pentru
componentele de siguranţă naţională şi ordine publică, este desigur atributul de
“legalitate”, de “domnie a legii”, de “ suprema ţ ie juridică a legii” – ceea ce
înseamnă că acest domeniu al relaţiilor sociale este unul aflat într-o necesar ă şi
strânsă interdependenţă cu legea, cu o triplă semnificaţie:
a) acest domeniu este reglementat juridic ca orice alt domeniu social;
b) este unul de aplicarea întocmai a legii;c) are cu preponderen ţă sarcini şi competen ţ e de supraveghere şi control a
aplicării legii.Apreciem astfel că func ţ ia legislativă a Parlamentului se manifestă pregnant,
precis şi coerent în domeniul securităţii naţionale, având la bază principiile
constituţionale ale ordinii democratice în statul de drept, principii unanim
recunoscute şi argumentate de teoria şi practica juridică: a) concep ţ ia despre
drepturi şi libert ăţ i a statului de drept; b) legea ca expresie a voin ţ ei generale;c) separa ţ ia puterilor statului; d) independen ţ a justi ţ iei; e) suprema ţ ia legilor .
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 242/418
242 În baza celor exprimate până în prezent în literatura juridică, suprema ţ ia legii
este un principiu constituţional al statului de drept ce exprimă acea tr ăsătur ă a legii,
în virtutea căreia legea elaborată de puterea legislativă a statului, în conformitate cu
litera şi spiritul Constituţiei, este superioar ă juridic tuturor actelor normative
existente într-un sistem constituţional, evident cu excepţia legii fundamentale. Sau,
după definiţia dată de profesorul Tudor Dr ăganu, supremaţia legii este “acea
caracteristică a ei care- şi g ă se şte expresia în faptul că normele pe care le stabile şte
nu trebuie să corespund ă nici unor alte norme în afar ă de cele constitu ţ ionale, iar
celelalte acte juridice emise de organele statului îi sunt subordonate din punctul de
vedere al eficacit ăţ ii lor juridice.” 417
Este astfel limpede faptul că obligativitatea legii – supremaţia acesteia asigur ă
ordinea constituţională în statul de drept. Acest fapt desigur este de esenţa cerinţelor
statului de drept, adică a preeminenţei legii în reglementarea relaţiilor sociale, în
sensul art.16 alin.(2) din Constituţie, potrivit căruia “ Nimeni nu este mai presus de
lege”.
Apreciem totodată că în acest context, oferit de principiile constituţionale ale
ordinii democratice din statul de drept, manifestarea funcţiei legislative a
Parlamentului României, în domeniul securităţii naţionale, poate avea loc numai în
cadrul stipulat prin art.1 din Constituţia ţării noastre, unde se arată că:
“(1) România este stat na ţ ional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
(3) România este un stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea
omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane,dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor
democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi
sunt garantate.
417 A se vedea T.Dr ăganu, Introducere în teoria şi practica statului de drept, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992, pag.58.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 243/418
243 (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului
puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei
constituţionale.
(5) În România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor esteobligatorie.” 418
Sau, cu alte cuvinte, vorbind de securitatea naţională a României, Parlamentul
îşi realizează funcţia sa legislativă în acest domeniu cu strictă delimitare din partea
caracterelor constituţionale ale statului român. Este şi acesta un motiv pentru care
Legea noastr ă fundamentală face multe alte referiri la problematica apăr ării ţării,
siguran ţ ei na ţ ionale, rolului for ţ elor armate, st ării de asediu, st ării de urgen ţă etc.,iar legile elaborate de Parlament ce vizează domeniile apăr ării, ordinii publice şi
siguranţei naţionale sunt cu preponderenţă legi din categoria “legilor organice” cu
putere juridică superioar ă şi elaborate într-o procedur ă parlamentar ă complexă.
Legile organice care ocupă locul secund în ierarhie, după cele constituţionale,
îmbracă tr ăsături distincte în funcţie de conţinutul lor şi de majoritatea de voturi
cerută pentru adoptarea acestora. Ele reprezintă prelungirea materiilorconstituţionale şi pot interveni numai în domeniile expres prevăzute de legea
noastr ă fundamentală, domenii în care Guvernul nu poate fi abilitat pentru a
interveni prin ordonanţe, ci doar prin hotărâri, acolo unde este cazul, pentru
organizarea executării acestora.
Examinând dispoziţiile Constituţiei României se poate reţine, din art.73, că
sistemul securităţii naţionale, cu toate componentele sale, se circumscrie în bună
parte domeniului de legiferare al legilor organice, categorie de legi ce
reglementează relaţiile sociale din segmentele de importanţă major ă ale societăţii.
418 A se vedea în acest sens şi: M.Constantinescu, I.Muraru, A.Iorgovan, Revizuirea Constitu ţ iei României, Explica ţ ii şi comentarii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003, pag.5-8. Autorii subliniază faptul că în procesul de revizuire aConstituţiei, prin Legea nr.429/2003, prevederile art.1 al Legii fundamentale au fost completate cu două principiifundamentale: separa ţ ia şi colaborarea puterilor în stat şi, în al doilea rând, suprema ţ ia Constitu ţ iei şi obligativitatealegilor (alin.(4) şi (5)). Primul principiu, deşi f ăcea parte din concepţia normativă a Constituţiei din 1991, după cumam mai ar ătat, s-a impus acum de a fi consacrat în mod expres, având avantajul pe care întotdeauna o normă expresă
prezintă faţă de aceea rezultată din interpretare: certitudinea, în mod strict, previzibilitatea în mod indubitabil. Aldoilea principiu al supremaţiei Constituţiei şi al obligativităţii legii, exprimă poziţia supremativă de supralegalitate aLegii fundamentale şi obligativitatea legii – legalitatea, ca esenţă a cerinţelor statului de drept, adică a preeminenţei
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 244/418
244 Pe de altă parte, este foarte important de precizat faptul că în mod exclusiv
reglementarea organizării şi funcţionării autorităţilor administrative din domeniul
securităţii naţionale se face prin lege. Ministerul Apăr ării şi până la reorganizare
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative au fost singurele ministere al căror
organizare şi funcţionare sunt reglementate de Parlament.419 Ulterior, organizarea şi
funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative au fost
reglementate prin “ordonan ţă de urgen ţă” supusă dezbaterii Parlamentului şi
devenită “lege”420, în condiţiile în care organizarea şi funcţionarea tuturor celorlalte
ministere au continuat să fie stabilită prin “hot ărâri de Guvern”. Dacă în practică
Guvernul încalcă în mod repetat prevederile art.117 alin.(1) din Constituţie, care
prevede că “ Ministerele se înfiin ţ ează , se organizează şi func ţ ionează potrivit legii”,
emiţând hotărâri în această materie, pentru ministerele prezentate mai sus nu s-a
întâmplat aşa. De asemenea, toate serviciile de informaţii sunt înfiinţate, organizate
şi funcţionează tot în baza legii.421
Dar, mai mult decât atât, apreciem în acest context că exercitarea funcţiei
legislative a Parlamentului este pusă în relaţie directă cu rolul acestei instituţii
fundamentale a statului de exponent al suveranităţii dar şi al securităţii naţionale.
Activitatea legislativă a Parlamentului pe domeniul securităţii naţionale este
complexă dar şi vastă, fapt ce rezultă din complexitatea domeniului, din diversitatea
şi numărul mare de structuri care îi apar ţin şi mai ales din nevoia de ordine şi
legalitate în domeniu. Apărarea, ordinea publică, siguranţa naţională trebuie să fie
domenii în care relaţiile sociale sunt puse pe temeiuri juridice clare, altfel nu poate
fi vorba de legalitate, echilibru, control şi supraveghere a executării legilor.
legii în reglementarea relaţiilor sociale, în sensul altei prevederi constituţionale (art.16 alin.(2): “ Nimeni nu este mai presus de lege”.419 A se vedea Legea nr.41/1990 privind organizarea şi func ţ ionarea Ministerului Apăr ării Na ţ ionale, MonitorulOficial al României, Partea I, nr.147 din 19 decembrie 1990 şi Legea nr.40/1990 privind organizarea şi func ţ ionarea Ministerului de Interne, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.146 din 18 decembrie 1990420 A se vedea Ordonan ţ a de urgen ţă a Guvernului nr.63/2003 privind organizarea şi func ţ ionarea Ministerului Administra ţ iei şi Internelor , devenită Legea nr.64 din 22 decembrie 2003 şi, ulterior, OUG nr.30/2007.421 A se vedea: Legea nr.14/1992 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului Român de Informa ţ ii, MonitorulOficial al României, Partea I, nr.33 din 3 martie 1991; Legea nr.92/1996 privind organizarea şi func ţ ionarea
Serviciului de Telecomunica ţ ii Speciale, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.163 din 30 iunie 1996; Legeanr.1/1998 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului de Informa ţ ii Externe, Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.7 din 12 ianuarie 1998; Legea nr.191/1998 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului de Protec ţ ie şi Pază, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.402 din 22 octombrie 1998.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 245/418
245 Perioada de tranziţie a României de la totalitarism la democraţie şi procesele
treptate de consolidare democratică, inclusiv a structurilor de securitate naţională,
au presupus o accentuată reformă legislativă în domeniu.
O importanţă major ă a avut-o şi continuă s-o aibă implicarea funcţiei
legislative a Parlamentului în procesul complex de armonizare legislativă în vederea
integr ării ţării noastre în structurile euroatlantice – integrarea în Uniunea Europeană
şi aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord, fapt evidenţiat prin completarea
Constituţiei revizuite cu Titlul VI “ Integrarea euroatlantică” cu cele două articole
148 „ Integrarea în Uniunea Europeană” şi 149 „ Aderarea la Tratatul Atlanticului
de Nord ” şi printr-o multitudine de acte normative adoptate în acest scop. Într-un
capitol următor al lucr ării noastre relief ăm, pentru perioada 1990 – 2007, întregul
efort legislativ al Parlamentului României pe domeniul securităţii naţionale dar şi
cel special direcţionat de adaptarea la cerinţele NATO. Distingem astfel coordonate
importante ale raporturilor dintre Parlament şi instituţiile de securitate naţională.
Drept urmare, funcţia legislativă a Parlamentului se exercită într-un mod
deosebit în domeniul securităţii naţionale, ceea ce evidenţiază o implicare specială
de înaltă r ăspundere naţională a Legislativului în realizarea securităţii naţionale, dar,
totodată, această funcţie, în anumite situaţii extraordinare determinate de stările
excepţionale de criză422, în care se poate afla statul de drept, poate fi limitată, după
cum vom vedea într-un alt capitol următor, din motive ce ţin desigur tot de
securitatea naţională.
7.3. Controlul parlamentar şi securitatea na ţ ional ă
7.3.1. Controlul parlamentar asupra activit ăţ ii autorit ăţ iloradministrative din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale – modalit ăţ i,
organizare, func ţ ionare
Instituţiile din domeniul securităţii naţionale – ca autorităţi administrative ce
realizează politica internă şi externă a ţării într-un domeniu distinct, special - sunt
supuse, în condiţiile prevăzute de Constituţie, controlului Parlamentului.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 246/418
246 Din analiza normelor constituţionale, a principiilor generale de drept
constituţional şi a practicii în domeniu din alte state rezultă faptul că sistemul
instituţional al securităţii naţionale acţionează în deplinătatea competenţelor sale
pentru realizarea atribuţiilor ce-i revin ca întreg şi ale fiecărei structuri în parte.
Controlul parlamentar se exercită numai în limita prevederilor constituţionale şi
legale şi prin folosirea modalităţilor pe care Parlamentul le are la dispoziţie,
ţinându-se permanent seama de specificul acestor autorităţi administrative.
Formele şi metodele controlului parlamentar sunt, desigur, după cum am
văzut, diverse şi variate, ele însumând o gamă largă de proceduri şi modalităţi de
control care, în cazul instituţiilor din domeniul securităţii naţionale, se raportează
fireşte, la sistemul relaţional al Parlamentului cu instituţiile în cauză şi, mai mult
decât atât, la specificul şi particularităţile activităţilor ce urmează a fi controlate.
Controlul parlamentar, şi în acest caz, poate avea un caracter deplin – prin
faptul că el se întinde asupra întregii activităţi desf ăşurate, potrivit Constituţiei şi
legilor speciale în domeniu, având dreptul de a anula şi în acest caz acte ilegale, de
a revoca instituţii sau înalţi funcţionari ai acestora a căror activitate este
nesatisf ăcătoare. Deci, ca în toate celelalte cazuri, şi în domeniul securităţii
naţionale putem aprecia controlul parlamentar ca fiind este necesar şi deplin.
Cât priveşte modalităţile specifice prin care se exercită controlul parlamentar
asupra autorităţilor administraţiei publice din domeniul securităţii naţionale acestea
pot fi sistematizate astfel:
a) Controlul parlamentar exercitat prin aprobarea de către Parlament a
unor acte ale Executivului a unor mesaje, rapoarte, programe. Potrivit Constituţiei
unele organe de stat au obligaţia de a prezenta Parlamentului spre rezolvare
prealabilă sau ulterioar ă unele acte sau mesaje, rapoarte, programe.
Au asemenea obligaţii constituţionale şefii de state, şefii de guverne. Astfel,
Parlamentul ascultă anual mesajul Preşedintelui României cu privire la principalele
probleme politice ale naţiunii între care cele privind securitatea naţională ocupă un
loc central (art.88 din Constituţie); aprobă, în prealabil sau ulterior, acte ale
422 A se vedea C. Monac, în St ările excep ţ ionale, Editura Forum, Bucureşti, 2000, pag.158-161.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 247/418
247Preşedintelui privind: mobilizarea par ţ ial ă sau general ă a for ţ elor armate;
declararea st ării de r ă zboi; instituirea st ărilor excep ţ ionale (art.92 alin.(2) şi (3)
din Constituţie); ascult ă şi aprobă programul Guvernului (art.102 şi 103 din
Constituţie); aprobă anual raportul Cur ţ ii de Conturi (art.140 alin.(2) din
Constituţie); nume şte Avocatul Poporului şi aprobă raportul acestuia (art.58 şi 60
din Constituţie).
b) Controlul exercitat prin comisiile parlamentare este un control eficient
practicat destul de des. În sens larg, comisiile permanente pot efectua control în
domeniul lor de activitate, dar sunt adesea situaţii când aceste funcţii sunt
încredinţate unor comisii speciale de control, cum sunt cele pe domeniul siguranţei
naţionale la care ne-am referit anterior, unor comisii de anchetă sau comisii
speciale. Aceste comisii au uneori puteri asemănătoare cu cele judiciare, citează
martori care au obligaţia legală de a se prezenta şi de a r ăspunde în faţa comisiei.
Constituţia României consacr ă comisiile de anchetă prin art.64 alin.(4).
c) modalităţile de acţiune prevăzute în Capitolul IV din Titlul III din
Constitu ţ ia României au deplină valabilitate şi pentru domeniul securităţii
naţionale. Prin art.111 al Legii fundamentale, referitor la informarea
Parlamentului, se stipulează: “(1) Guvernul şi celelalte organe ale administra ţ iei
publice, în cadrul controlului parlamentar al activit ăţ ii lor, sunt obligate să
prezinte informa ţ iile şi documentele cerute de Camera Deputa ţ ilor, de Senat sau de
comisiile parlamentare, prin intermediul pre şedin ţ ilor acestora. În cazul în care o
ini ţ iativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a
bugetului asigur ărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie. (2) Membrii Guvernului au acces la lucr ările Parlamentului. Dacă li se solicit ă
prezen ţ a, participarea lor este obligatorie.”
Exercitarea eficientă a controlului parlamentar presupune dreptul senatorilor şi
deputaţilor de a cere informaţii autorităţilor publice şi, desigur, obligaţia acestora de
a le furniza. Este şi motivul pentru care Constituţia, prin art.111, stabileşte că
Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice în cadrul controlului parlamentar al activităţilor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 248/418
248cerute de Senat, de Camera Deputaţilor sau de comisiile parlamentare, prin
intermediul preşedinţilor acestora. Regulamentele celor două Camere ale
Parlamentului României prevăd în detaliu modul de solicitare a unor asemenea
informaţii cu anumite nuanţări.
În temeiul celor prezentate mai sus, este limpede faptul că în privinţa
controlului Parlamentului asupra Administraţiei publice nu există excepţii şi deci
atât Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, ca autoritate administrativă autonomă cu
rol coordonator al securităţii naţionale, cât şi autorităţile administrative specializate
în domeniul securităţii naţionale, au obligaţia constituţională a informării
Parlamentului.
Apreciem, în acelaşi timp, că prevederile alin.(2) din textul constituţional
prezentat mai sus nu pot fi restrictive doar la miniştrii consideraţi membri ai
Guvernului şi aceasta din următoarele motive: pe de o parte şefii unor structuri de
informaţii sunt asimilaţi miniştrilor sau secretarilor de stat iar cei ai structurilor de
informaţii departamentale pot fi reprezentanţi sau delegaţi de către miniştrii lor la
lucr ările Parlamentului; dar, mai mult decât atât, tot în Constitu ţ ie, la art.68
alin.(1), se stipulează că “(1) Ş edin ţ ele celor două Camere sunt publice.” Deci
apreciem de prisos prevederea “ Membrii Guvernului au acces la lucr ările
Parlamentului”.
d) o altă modalitate de control parlamentar, stipulată prin art.112 din Legea
noastr ă fundamentală, este cea a întrebărilor şi interpel ărilor : 423
423 Întrebările pot fi adresate Guvernului sau miniştrilor potrivit art.112 din Constituţie sau altor conducători ai administraţiei publice (potrivitregulamentelor parlamentare).
Acestea sunt cereri adresate de către senatori sau deputaţi organelor de stat (îndeosebi Guvernului sau miniştrilor) în legătur ă cu activitateaanalizată de Parlament sau cu orice alte probleme sociale, economice, culturale, juridice. Prin întrebări se cer anumite informaţii, precizări etc.
Regulamentele Camerelor Parlamentului României stabilesc reguli detaliate privind întrebările, lucru firesc faţă de frecvenţa acestora înviaţa parlamentar ă şi de rolul lor în exercitarea funcţiei de control.
Sunt stabilite reguli privind: forma sub care pot fi formulate; conţinutul; timpul în care pot fi formulate (ziua, orele); conţinutul şi duratatimpului de r ăspuns; timpul pentru replică; anumite efecte juridice.
Interpel ările se deosebesc de întrebări atât prin importanţa lor sporită, cât şi prin regimul lor juridic deosebit stabilit de către regulamenteleCamerelor. De regulă obiectul oricărei interpelări se formulează în scris şi se depune la preşedintele Camerei care o supune atenţiei acesteia spre ahotărî dacă urmează a fi dezvoltată de îndată sau în care anume şedinţă. De asemenea, dacă se socoteşte necesar, discuţiile asupra interpelării seîncheie printr-o moţiune (art.112 alin.(2) din Constituţie). Interpelarea, de regulă, presupune un vot. Ea pune în joc responsabilitatea Guvernului înfaţa Parlamentului.
Potrivit Constituţiei (art.112) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să r ăspundă la interpelările sau la întrebările
formulate de senatori sau de deputaţi. Dispoziţiile regulamentare privesc timpul în care se pot adresa procedurile ce trebuie urmate.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 249/418
249 “(1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obliga ţ ia să r ă spund ă la
întrebările sau la interpel ările formulate de deputa ţ i sau de senatori, în condi ţ iile
prevă zute de Regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.
(2) Camera Deputa ţ ilor sau Senatul poate adopta o mo ţ iune simpl ă prin care
să- şi exprime pozi ţ ia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori,
după caz, cu privire la o problemă ce a f ăcut obiectul unei interpel ări.”
Consider ăm că prevederile acestui articol pot fi par ţial valabile pentru
sistemul instituţional al siguranţei naţionale în sensul că obiectul întrebărilor şi
interpelărilor în problematica securităţii naţionale şi, mai ales, a siguranţei naţionale
trebuie să fie limitat la aspecte de ordin principial, general, f ăr ă a avea în vedere
procedee, metode ce ţin de munca operativă, de posibilitatea desconspir ării de
persoane, de nume sau elemente ce intr ă sub incidenţa prevederilor legale privind
accesul la informa ţ iile clasificate.
Rezultatele controlului parlamentar, şi în cazul de faţă, pot fi, evident, diferite:
unele acţiuni de control cum ar fi, de pildă, informarea parlamentarilor se pot solda
cu obţinerea unor elemente necesare promovării unor viitoare proiecte de legi sau
propuneri legislative. Întrebările şi interpel ările care au ca obiect probleme acute
trebuie să ducă în mod necesar la corectarea unor deficienţe, la perfecţionarea
activităţii instituţiilor respective. În acelaşi timp, demiterea unor persoane cu
func ţ ii de conducere, care în temeiul controlului parlamentar şi-au dovedit
incompetenţa sau au săvâr şit abateri grave, r ămâne o măsur ă extremă, dar eficace,
pentru acele cazuri în care persoanele în cauză sau instituţiile supuse controlului
parlamentar nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle ce le reveneau. În
acest caz nu trebuie uitate procedurile de numire şi demitere din funcţii şi faptul că
în anumite situaţii Parlamentul este doar organ de avizare.
În cazul instituţiilor din domeniul apăr ării, ordinii publice şi siguranţei
naţionale un control eficient practicat cu consecvenţă este cel exercitat prin
comisiile parlamentare de specialitate comune sau speciale. Date fiind specificul şi
particularităţile activităţilor controlate, comisiile respective sunt cele mai îndrituite
să efectueze acest control. Dar, mai mult decât atât, Comisia comună permanent ă a
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 250/418
250Camerei Deputa ţ ilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar
asupra activit ăţ ii Serviciului Român de Informa ţ ii şi Comisia special ă a Camerei
Deputa ţ ilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra
activit ăţ ii Serviciului de Informa ţ ii Externe au fost înfiinţate cu un obiectiv clar ce
rezultă chiar din textul denumirii lor “controlul parlamentar ”.
În cadrul controlului exercitat de comisiile parlamentare este de evidenţiat
activitatea membrilor comisiilor în teren, în cadrul instituţiilor respective şi, în mod
deosebit, la eşaloanele inferioare: unităţi, subunităţi, formaţiuni, puncte de lucru,
pichete, uzine cu producţie specială. Contactul direct cu oamenii, discuţiile purtate
cu aceştia, cunoaşterea directă a condiţiilor lor de muncă şi viaţă, a problemelor cu
care se confruntă, apreciem că pot fi de un real folos pentru calitatea deciziilor
parlamentare.
În acest context consider ăm necesar să evidenţiem şi câteva coordonate
ale controlului parlamentar asupra serviciilor de informa ţ ii, acesta fiind un control
cu anumite particularităţi şi care dă adesea naştere la o serie de controverse şi
discuţii mai ales de natur ă politică şi chiar politicianistă, cu o explicaţie simplă şiclar ă în dictonul “cine de ţ ine informa ţ ia de ţ ine puterea”.
Baza juridică a controlului parlamentar asupra activităţii serviciilor de
informaţii este de natur ă constituţională, rezultând din Constituţia României art.65
alin.(2) lit.h), unde se prevede:
(2) Camerele î şi desf ăşoar ă lucr ările şi în şedin ţ e comune potrivit unui
regulament adoptat cu votul majorit ăţ ii deputa ţ ilor şi senatorilor pentru:…
h) numirea, la propunerea Pre şedintelui României, a directorilor serviciilor de informa ţ ii şi exercitarea controlului asupra activit ăţ ii acestor servicii.”.
La rândul său, cadrul legislativ special al activităţii de realizare a
siguranţei naţionale cuprinde o serie de prevederi specifice privind exercitarea
controlului parlamentar pentru fiecare serviciu de informaţii. Spre exemplificare,
prezentăm următoarele acte normative în vigoare:
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 251/418
251 ● Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României, la art.8
alin.(1) stabileşte că activitatea de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale
se desf ăşoar ă de către Serviciul Român de Informa ţ ii, organul de stat specializat în
materia informaţiilor din interiorul ţării şi de către Serviciul de Informa ţ ii Externe,
organul de stat specializat în obţinerea din str ăinătate a datelor referitoare la
siguranţa naţională. Totodată la alin.(3) prevede că: “ Activitatea organelor de stat
prevă zute la alin.(1) este controlat ă de către Parlament ”.
● Legea nr.14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului
Român de Informaţii la art.2 alin.(2)-(4) stipulează: “ Activitatea Serviciului Român
de Informa ţ ii este controlat ă de către Parlament ”. Anual sau când Parlamentul
hotăr ăşte, directorul Serviciului Român de Informaţii prezintă acestuia rapoarte
referitoare la îndeplinirea atribuţiilor ce revin Serviciului Român de Informaţii,
potrivit legii.
• Legea nr.1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de
Informaţii Externe stipulează, de asemenea, la art.3 : “Controlul asupra activit ăţ ii
Serviciului de Informa ţ ii Externe este exercitat de Parlamentul României, curespectarea secretului asupra mijloacelor şi surselor de informare… Controlul
parlamentar are ca obiectiv verificarea concordan ţ ei activit ăţ ii Serviciului de
Informa ţ ii Externe cu Constitu ţ ia României şi cu politica statului român...”
Organizarea, funcţionarea şi modalităţile de exercitare a controlului se
stabilesc prin hotărâre adoptată de Parlament.
În baza dispoziţiilor legale sus-menţionate, Parlamentul României a
adoptat Hot ărârea nr.30 din 16 iunie 1993 privind organizarea şi funcţionarea
Comisiei comune permanente a Camerei Deputa ţ ilor şi Senatului pentru
exercitarea controlului parlamentar asupra activit ăţ ii Serviciului Român de
Informa ţ ii şi Hot ărârea nr.44 din 27 octombrie 1998 privind organizarea şi
funcţionarea Comisiei speciale a Camerei Deputa ţ ilor şi Senatului pentru
exercitarea controlului parlamentar asupra activit ăţ ii Serviciului de Informa ţ ii Externe.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 252/418
252 Comisiile au dreptul să solicite Serviciului Român de Informaţii şi,
respectiv, Serviciului de Informaţii Externe rapoarte, informări şi explicaţii scrise,
date şi informaţii şi pot audia persoane în legătur ă cu problemele analizate.
Cât priveşte obliga ţ iile celor două servicii de informaţii, acestea constau,în principal, în:
a) punerea la dispoziţia Comisiilor în termen util a rapoartelor,
informărilor, explicaţiilor, documentelor, datelor şi informaţiilor solicitate;
b) permiterea audierii persoanelor indicate de Comisie (se
subînţelege că în măsura în care acestea fac parte din personalul Serviciului).
De la obligaţiile menţionate fac excepţie “ac ţ iunile informative aflate în
curs de executare, alte activit ăţ i operative privind siguran ţ a na ţ ional ă , apreciate ca
atare de comisie la recomandarea Biroului executiv al Consiliului director al
Serviciului Român de Informa ţ ii, precum şi mijloacele şi metodele concrete folosite
în munca de informa ţ ii, în mă sura în care nu contravin Constitu ţ iei şi legilor în
vigoare”424 şi, respectiv, “documentele, datele şi informa ţ iile în leg ătur ă cu
ac ţ iunile informative privind siguran ţ a na ţ ional ă aflate în curs sau care urmează a
fi executate, apreciate ca atare de către Comisie, la recomandarea Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării, precum şi informa ţ iile care pot conduce la
desconspirarea calit ăţ ii reale a cadrelor operative, la identificarea surselor de
informare, a metodelor şi mijloacelor de muncă concrete folosite în activitatea de
informa ţ ii, în mă sura în care acestea nu contravin Constitu ţ iei şi legisla ţ iei în
vigoare.”425
Ca mecanism de realizare a controlului, solicitarea datelor şi informaţiilornecesare fiecărei Comisii, precum şi orice alt demers în relaţiile acestora cuserviciile de informaţii pe care le controlează se realizează, pentru fiecare serviciu,
prin preşedintele comisiilor respective.
Solicitarea poate veni şi din partea oricărui alt membru al uneia sau alteia
din cele două Comisii, dar numai dacă există acordul acestora în plenul lor.
424 Hot ărârea Parlamentului României nr.30 din 23 iunie 1993 art.7 alin.(2).425 Hot ărârea Parlamentului României nr.44 din 27 octombrie 1998 art.9.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 253/418
253 Solicitările se adresează numai directorilor serviciilor de informaţii şi,
după caz, înlocuitorilor legali ai acestora.
Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru
exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român deInformaţii prezintă anual, în şedinţa comună a celor două Camere, un raport
referitor la activitatea desf ăşurată.
De asemenea, la cererea Birourilor permanente ale celor două Camere,
sau când apreciază necesar, fiecare din cele două Comisii prezintă Parlamentului
rapoarte cu privire la constatările şi concluziile rezultate din exercitarea atribuţiilor
ce le revin.
7.3.2. Unele coordonate, teze şi recomand ări ale „Centrului pentru Controlul
Democratic al For ţ elor Armate, Geneva” privind controlul democratic
parlamentar asupra activit ăţ ii serviciilor de informa ţ ii
Apreciem că în perioada ce a urmat Revoluţiei din Decembrie 1989, în
România activitatea de instaurare, perfecţionare şi consolidare pe baze democratice
moderne a vieţii parlamentare a fost permanent însoţită de realizarea pârghiilor de
control parlamentar asupra structurilor de securitate naţională şi, în mod deosebit,
asupra serviciilor de informaţii. În prezent în România există în acest sens cadrul
instituţional şi legislativ adecvat şi funcţional. Desigur că acesta este în permanenţă
perfectibil şi receptiv la cerinţele privind compatibilizarea şi interoperatibilitatea cu
sistemele similare din ţările membre NATO şi UE, dar reamintim că în acest proces
trebuie să existe în permanenţă un element fundamental – interesul na ţ ional .
Este astfel important de reamintit că, în contextul analizat, în cadrul
controlului parlamentar, şi pentru România sunt demne de luat în seamă, supuse
atenţiei şi analizei o serie de coordonate, teze şi recomandări ce se desprind din
activitatea Centrului pentru Controlul Democratic al For ţ elor Armate, Geneva.426
Pentru etapa în care ne aflăm când România este membru NATO, şi pentru faptul că
426 A se vedea A.R.Timofte, Originile şi mărirea, declinul şi rena şterea lumii informa ţ iilor secrete, EdituraAcademiei Naţionale de Informaţii, Bucureşti, 2004, pag.432-440.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 254/418
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 255/418
255 • comisia parlamentar ă de control nu trebuie să de ţ ină autoritatea
de a orienta serviciile de informa ţ ii către ini ţ ierea anumitor investiga ţ ii sau
abordarea anumitor cazuri; decizia în leg ătur ă cu persoanele sau cazurile care
necesit ă a fi investigate apar ţ ine executivului, deoarece comisia fiind un organ
politic, este supusă atât oportunismului politic cât şi reac ţ iilor exagerate;
• este de datoria membrilor comisiei să dovedească sim ţ de
r ă spundere şi să evite să dea amploare unor momente de criză;
• în activitatea de control este necesar echilibrul între pă strarea
independen ţ ei şi asumarea criticilor, pe de o parte, şi asigurarea unei atmosfere de
lucru între comisie şi serviciile de informa ţ ii, pe de alt ă parte;
• comisia de control trebuie să evite, în aceea şi mă sur ă , să devină
protectorul sau avocatul serviciilor de informa ţ ii;
• autoritatea comisiei de control a activit ăţ ii de informa ţ ii se
constituie într-un memento la adresa serviciilor de informa ţ ii de a- şi desf ăşura
corect activitatea şi într-o garan ţ ie pentru public, prin intermediul parlamentarilor
membri ai comisiei, că serviciile nu ac ţ ionează la bunul lor plac;
• controlul parlamentar trebuie să fie nepărtinitor şi discret;
experien ţ a a demonstrat că dacă membrii comisiei se dovedesc de încredere,
serviciile vor fi sincere şi directe cu ace ştia;
• comisiile de control trebuie să fie mai mult incisive decât să se
plaseze pe o pozi ţ ie de adversitate;
• accesul la informa ţ ii va spori pe mă sur ă ce încrederea cre şte;
• presiunile şi responsabilit ăţ ile de alt ă natur ă sunt cauza pentrucare pu ţ ini parlamentari dedică suficient timp deprinderii unei reale expertize înactivitatea de informa ţ ii, ceea ce înseamnă că accentul se va pune pe utilizareaexper ţ ilor din rândul personalului calificat;
• este indicat ă extinderea ariei de control dincolo de serviciile de
informa ţ ii, la utilizatorii de informa ţ ii;
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 256/418
256 • cei mandata ţ i să exercite controlul vor trebui să l ămurească
faptul că le pot fi încredin ţ ate informa ţ ii clasificate şi că au capacitatea de a emite
rapoarte complete, concise şi riguros argumentate, dar care să nu compromit ă sub
nici o formă securitatea na ţ ional ă;
• comisia parlamentar ă prin dezbaterile, audierile şi rapoartele
sale trebuie să contribuie la sporirea transparen ţ ei şi a vizibilit ăţ ii publice a
activit ăţ ii de informa ţ ii;
• comisia trebuie să contribuie la cre şterea nivelului de
con ştientizare a opiniei publice.
Chiar dacă în bună parte conţinutul acestor teze şi recomandări se regăsesc
în activitatea comisiilor noastre de control parlamentar, apreciem totuşi binevenită o
reflecţie atentă chiar repetată asupra lor.
7.3.3. Controlul parlamentar - factorii de risc şi amenin ţările la adresa
securit ăţ ii na ţ ionale
7.3.3.1. Riscuri, pericole, amenin ţări şi posibile agresiuni la adresa
securit ăţ ii na ţ ionale – delimit ări conceptuale, moduri şi
niveluri de percep ţ ie
Securitatea naţională privit ă ca deziderat şi împlinire exprimă profundevalen ţ e pozitive, după cum polul său opus, respectiv starea de insecuritate, esteexpresia valen ţ elor negative. Iat ă un spa ţ iu cuprins între securitate şi insecuritate,
pentru care opinăm că este cadrul în care putem vorbi de riscuri, pericole,amenin ţări şi agresiuni, dar şi de mă suri eficace de gestionare a acestora şi deapărare împotriva lor, respectiv de o strategie viabil ă privind securitateana ţ ional ă.427
Riscul este definit de Dic ţ ionarul explicativ al limbii române ca fiind“posibilitatea de a (se) ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz saude suportat o pagubă , pericol posibil”428 – definiţie foarte apropiată de cea a
pericolului – “situa ţ ia sau întâmplarea care pune sau poate pune în primejdieexisten ţ a, integritatea cuiva sau a ceva”.429
427 A se vedea C.Monac, în Op.cit ., pag.40-52.428 Dic ţ ionar explicativ al limbii române, (DEX), Ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, pag.929.429 Ibidem, pag.778.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 257/418
257 Consider ăm că, transpuse la domeniul securităţii naţionale, riscul şi pericolul
ca noţiuni uzitate în definirea stării de (in)securitate se detaşează într-o mică măsur ă
una de alta, pericolul urmând gradul, imediat şi foarte aproape riscul, fiecare
indicând un anumit nivel al stării de (in)securitate. Atât riscul cât şi pericolul
implică prezenţa factorului de afectare a securităţii, dar şi potenţialitatea
manifestării acestuia.
Amenin ţ area vizând securitatea naţională implică existenţa factorilor de risc
şi, într-o anumită măsur ă, dezechilibrul acestora (stare de pericol), dar mai ales
ceea ce îi este caracteristic acestei situaţi – exprimarea intenţiei sau voinţei de
acţionare a unui instrument de for ţă pentru intimidarea adversarului sau satisfacerea
unor interese proprii pe seama acestuia. Deci, în timp ce riscul şi pericolul sunt
subsumate ameninţării şi constituie agresiuni potenţiale, ameninţarea este o
agresiune nonviolentă şi/sau indirectă care, de cele mai multe ori afectează pe cale
nemilitar ă starea şi sistemul agresat, îmbr ăcând forme ale presiunilor politico-
diplomatice, culturale, ale agresiunii psihologice, informaţionale, economice,
imagologice etc. Dreptul internaţional public consacr ă drept exemple de ameninţări
cu for ţa activităţile şi demonstraţiile militare ale unui stat desf ăşurate la frontiera
altui stat sau propaganda de r ăzboi.
Agresiunea este acea acţiune prin care sunt vătămate valorile fundamentale ce
exprimă starea de securitate a unei ţări (integritate teritorială, suveranitate naţională,
ordinea constituţională etc.). Presupune întrebuinţarea violenţei, a for ţei atât în
formă directă (invadarea sau atacarea teritoriului unui stat de către for ţele armate ale
altui stat, ocupaţia militar ă, chiar şi temporar ă, bombardarea teritoriului altui stat,
atacul armat al unui stat împotriva for ţelor armate sau flotelor maritime şi aeriene
civile ale altui stat etc.), cât şi ca acte de agresiune armată indirectă (admiterea de
către un stat ca teritoriul său să fie folosit de un alt stat împotriva unui stat ter ţ,
trimiterea de către un stat, sau în numele său de bande înarmate sau de mercenari
care săvâr şesc acte împotriva altui stat, r ăzboiul radioelectronic etc.) sau, ceea ce
este de actualitate în ultimul timp, acţiuni ale terorismului internaţional.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 258/418
258 Deci, riscul, pericolul, amenin ţ area şi agresiunea trebuie înţelese ca forme
cu grad diferit de manifestare a ostilităţilor for ţelor geofizice naturale şi
socioumane, care acţionează din exterior, din interior sau combinativ asupra
sistemului de referinţă, în cazul nostru securitatea naţională. Fiecare dintre ele
analizat ca element gradual, dar şi din punct de vedere al conţinutului şi diversităţii,
exprimă o anumită stare de (in)securitate statală şi reprezintă noţiuni de maxim
interes în strategia securităţii naţionale.
Din concepţia unor state privind securitatea naţională desprindem implicări
directe ale noţiunilor la care ne referim.430 În concepţia Bulgariei securitatea
naţională este “acea stare în care pentru stat nu exist ă pericol de atac armat,
presiune politică sau obliga ţ ii economice (…). Securitatea na ţ ional ă se consider ă a
fi garantat ă atunci când conducerea de stat apreciază că nu exist ă amenin ţ are a
intereselor na ţ ionale, sau amenin ţ are exercitat ă de orice fel de presiuni şi obliga ţ ii,
sau că aceast ă amenin ţ are poate fi compensat ă , neutralizat ă sau controlat ă”.431
Pentru Elve ţ ia politica de securitate naţională constituie o parte a politicii globale,
consacrat ă ansamblului de pericole amenin ţătoare.432 În ceea ce priveşte Austria
“obiectivele politicii de securitate na ţ ional ă sunt apărarea popula ţ iei, a teritoriului
na ţ ional şi a valorilor fundamentale ale statului împotriva tuturor riscurilor,
pericolelor şi amenin ţărilor.
Exemplele prezentate reprezintă concepţia în domeniul securităţii naţionale a
unor state din categoria celor mici şi mijlocii unde, după cum am observat, noţiunile
de risc, pericol şi amenin ţ are se situează la loc central. În antiteză, se pot observa
obiectivele de securitate naţională adoptate de marile puteri, caz în care nu seoperează cu noţiuni cum sunt cele de risc, pericol, ameninţare, agresiune. Astfel,
obiectivele centrale ale strategiei securităţii naţionale a Statelor Unite ale Americii ,
sunt : “de a sus ţ ine credibil securitatea noastr ă cu for ţ e militare preg ătite pentru
lupt ă; de a impulsiona revitalizarea economică a Americii; de a promova
430 A se vedea C.Monac, Considera ţ ii privind securitatea na ţ ional ă din perspectiva evolu ţ iei unor riscuri, pericole,
amenin ţări şi posibile agresiuni la adresa României, în Anuarul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şiIstorie Militar ă, Editura Militar ă, Bucureşti, 1999, pag.43-44.431 A se vedea Doctrina militar ă a Republicii Bulgaria. 432 A se vedea La politique de sécurité de la Suisse, Berna, 1990, pag.10-22.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 259/418
259democra ţ ia peste hotare.”433 În ceea ce priveşte Federa ţ ia Rusă, obiectivul politicii
de securitate naţională este “realizarea securit ăţ ii şi apărarea cet ăţ enilor, a
societ ăţ ii; înt ărirea stabilit ăţ ii ruse; men ţ inerea actualelor limite geopolitice pe
perioada de tranzi ţ ie şi asigurarea unui rol demn şi a locului Rusiei în contextul
politicii mondiale”.434
O altă categorie cu care operează marile puteri atunci când abordează problema
securităţii naţionale este aceea de “interese na ţ ionale”. Spre exemplu Fran ţ a
exprimă trei feluri de interese: vitale, strategice şi care corespund responsabilit ăţ ii
interna ţ ionale a ţării şi a rangului său în lume. Federa ţ ia Rusă exprimă, pe de o
parte, ideea că interesele na ţ ionale integrează pe cele vitale ale individului, ale
societ ăţ ii şi ale statului, iar pe de alt ă parte, reliefează interesele sale na ţ ionale în
domeniul politicii externe care pot fi împăr ţ ite în trei categorii de bază: globale,
regionale şi în spa ţ iul postsovietic.435
După 1990 a apărut un spectru larg de tensiuni şi implicit de riscuri, precum şi
o gamă variată de manifestare a acestora, cum sunt:
• tensiuni interetnice;
• traficul de droguri, substan ţ e radioactive şi fiin ţ e umane;
• criminalitatea organizat ă transfrontalier ă;
• instabilitatea politică a unor zone;
• reîmpăr ţ irea unor zone de influen ţă;
• proliferarea entit ăţ ilor statale slabe, aşa-numitele „state eşuate” (failed
states), caracterizate prin administraţii ineficiente şi corupte, incapabile de a oferi
propriilor cetăţeni beneficiile asociate gestionării în comun a treburilor publice.436
433 A se vedea O strategie a securit ăţ ii na ţ ionale de angajare şi deschidere, Casa Albă, 1996 (traducere din limbaengleză), pag.3.434 A se vedea Politica de securitate na ţ ional ă a Federa ţ iei Ruse 1996-2000, traducere din limba rusă a documentului
publicat în STENARII Nr.2, mai 1996, pag.3.435 Ibidem.436 A se vedea C.Dumitru, I.Roceanu, Ră zboiul bazat pe re ţ ea – provocarea erei informa ţ iilor în spa ţ iul de lupt ă,Editura Universală Naţională de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2005, pag.10.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 260/418
260 O categorie nouă de riscuri sunt cele asimetrice, netradiţionale, ce pot consta
în acţiuni armate şi non-armate deliberate, având ca obiectiv afectarea securităţii
naţionale prin provocarea de consecinţe directe ori indirecte asupra vieţii
economico-sociale a unei ţări. Între riscurile de acest tip se pot enumera:
• terorismul politic transna ţ ional şi interna ţ ional, inclusiv sub formele
sale biologice şi informatice;
• ac ţ iuni ce pot atenta la siguran ţ a sistemelor de transport intern şi
interna ţ ional;
• ac ţ iuni individuale sau colective de accesare ilegal ă a sistemelor
informatice;
• ac ţ iuni destinate afect ării imaginii unei ţări în plan interna ţ ional;
• agresiunea economico-financiar ă;
• provocarea deliberat ă de catastrofe ecologice.437
Multe conflicte au fost cauzate de conducerea ineficientă, corupţia, abuzul
de putere, instituţiile slabe şi lipsa de r ăspundere care au erodat credibilitatea
statelor şi au condus la insecuritate regională. Din acest punct de vedere, în
prezent mai multe ţări şi regiuni riscă să fie prinse într-o spirală a conflictului,
insecurităţii şi săr ăciei.
Un factor de risc îl poate reprezenta şi dependenţa energetică. Criza din
Ucraina din domeniu este edificatoare în acest sens. Europa este cel mai mare
importator mondial de petrol şi gaze naturale, majoritatea furnizorilor aflându-se
în zona Golfului, în Rusia sau în Africa de Nord. Dacă în prezent importurile
acoper ă 50% din necesarul de energie, în 2030 acest procent va creşte la 70%.438
Un risc de tip nou, a cărui recrudescenţă a fost reiterată la începutul anului
2004, se refer ă la modificările drastice de climă pe care oamenii de ştiinţă le
prevăd pentru următoarele decenii.
437 A se vedea Strategia de Securitate Na ţ ional ă a României, adoptată prin Hot ărârea Parlamentului României nr.36din 18 decembrie 2001, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.822 din 20 decembrie 2001.438 A se vedea C.Dumitru, I.Roceanu, Op.cit ., pag.11.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 261/418
261 Acestea pot determina mişcări sociale sau pot intensifica migraţiile, în unele
scenarii ele putând duce chiar la conflicte de tip militar.
După încheierea r ăzboiului rece, mediul internaţional de securitate a fost
caracterizat de o deschidere tot mai mare a fluxurilor comerciale şi a investiţiilor
internaţionale, a evoluţiilor tehnologice. Un număr sporit de state, naţiuni şi popoare
a beneficiat de binefacerile libertăţii, prosperităţii şi democraţiei.
Aceste evoluţii pozitive au avut însă drept corolar o şi mai mare implicare a
unor grupări şi formaţiuni non-statale în afacerile internaţionale. Totodată, multe
probleme anterioare au r ămas nerezolvate, iar altele s-au acutizat. Astfel, conflictele
regionale au continuat să r ămână o sursă de instabilitate semnificativă şi să
influenţeze negativ activităţile economice. Zone de conflict cum ar fi cele din
Kaşmir, Peninsula Coreeană, Peninsula Balcanică, Caucaz sau Orientul Mijlociu au
influenţat atât direct, cât şi indirect, interesele Uniunii Europene.
Aceste circumstanţe internaţionale reclamă noi reguli în domeniul securităţii
internaţionale dar şi al securităţii naţionale a statelor. Redefinirea regulilor privind
securitatea internaţională după pr ă buşirea ordinii bipolare ridică însă numeroase
probleme, nu doar de ordin practic, ci chiar şi de ordin conceptual, inclusiv pentru
SUA, aflate deocamdată în poziţia de singur ă superputere.
Aceste dificultăţi sunt determinate de mai mulţi factori:
• mediul interna ţ ional a devenit mult mai dinamic şi mai complex decât în
perioada r ă zboiului rece;
• lipsa unui consens privind modul de abordare a securit ăţ ii interna ţ ionale a
permis manifestarea diverselor grupuri de interese la toate nivelurile, astfel încât
nu au putut fi elaborate politici consistente;
• datorit ă prolifer ării accesului la informa ţ ii în timp real (a şa-numitul „efect
CNN”) liderii politici trebuie să ia de multe ori decizii de moment care nu permit
evaluări mai profunde;
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 262/418
262 • multiplicarea institu ţ iilor specializate la nivel na ţ ional şi interna ţ ional
care abordează problemele din unghiuri specifice şi determină analize şi decizii
fragmentate;
• lipsa unui „model de securitate” rezonabil şi acceptabil pentru
majoritatea ţărilor lumii a favorizat reac ţ ii ad-hoc şi abord ări punctiforme.439
Din perspectiva anului 2005 mediul internaţional de securitate este caracterizat
şi de o ştergere a graniţelor dintre ameninţările cu caracter intern şi cele cu caracter
extern.
Globalizarea, manifestată prin accentuarea interdependenţelor multiple dintre
state, precum şi prin liberalizarea fluxurilor mondiale de mărfuri, servicii, capital şi
informaţii a f ăcut ca riscurile interne şi externe să se poată genera şi potenţa în mod
reciproc.
După 11 septembrie 2001 şi 11 martie 2004, mai mult ca oricând riscurile la
adresa mediului internaţional de securitate şi implicit la adresa securităţii naţionale a
statelor, în primul rând cele legate de proliferarea terorismului şi a armelor de
distrugere în masă se cer a fi combătute printr-o cooperare flexibilă, multilaterală,
echilibrată şi consecventă între state, cu accent pe măsuri vizând eliminarea
progresivă a cauzelor producerii lor.
Pe de altă parte, este important de avut în atenţie faptul că evaluarea riscurilor,
pericolelor, amenin ţărilor şi agresiunilor ca elemente de sine, dar şi în ce priveşte
complexitatea şi gradul lor de intensitate, poate fi alterată de gradul diferit de
percep ţ ie la nivel individual şi/sau de grup. Percepţia poate fi adesea afectată de
factori obiectivi sau subiectivi cum sunt: sistemul de principii, experienţele
anterioare, fundamentul cultural, mediul politic, determinări ale istoriei,
manipularea informaţiilor etc. Iată de ce apreciem că este foarte important ca atunci
când le analizăm şi ţinem cont de aceşti factori, să urmărim reducerea la maximum
a distorsiunilor perceptive şi să avem permanent în atenţie faptul că fixând un nivel
de avertizare în securitate prea jos riscăm risipa de resurse, iar fixându-l prea sus
439 L.Mureşan, A.Pop, F.Bonciu, Politica europeană de securitate şi apărare – element de influen ţ are a ac ţ iunilor României în domeniul politicii de securitate şi apărare, Institutul European din România, Bucureşti, 2004.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 263/418
263apare pericolul unei reacţii întârziate în faţa agresiunilor, iar Parlamentul ţării în
raporturile sale cu autorit ăţ ile din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale, are o mare
responsabilitate în luarea unor decizii bazate pe echilibrul percep ţ iilor .
7.3.3.2. Parlamentul şi securitatea na ţ ional ă a României în fa ţ a evolu ţ iei
actuale a unor riscuri, pericole, amenin ţări şi posibile agresiuni
În prezent România are o mare nevoie de un set coerent de politici de
securitate, orientate spre reale puncte de insecuritate. Câştigarea libertăţii de acţiune
internă şi externă ne-a dus într-un mediu de sporită insecuritate. În anii de după
decembrie 1989 “ sporul ” de insecuritate, cu o substanţă diferită de cea clasică,
specifică R ăzboiului rece, s-a accentuat.
Totuşi, Strategia de Securitate Na ţ ional ă a României 440 a reprezentat un pas
important, ea constituind expresia politică de referinţă a atributelor fundamentale
ale statului român în acest domeniu, ancorată la dinamica fenomenelor din realitatea
economică şi socială a ţării, dar şi la mutaţiile, adesea neaşteptate, care se produc în
lume. Prin modul în care este concepută Strategia vizează cerinţa unei mai mari
capacităţi de percepţie, evaluare şi abordare a tuturor acestor fenomene şi mutaţii
astfel încât r ăspunsurile şi reacţiile sistemului naţional de securitate să fie
întotdeauna adecvate realităţilor şi, totodată, în permanenţă subordonate intereselor
fundamentale ale ţării.
Summitul de la Praga, din noiembrie 2002 şi semnarea Tratatului de Aderare la
Alianţa Atlanticului de Nord marchează o recunoaştere deplină a eforturilor
deosebite ale României de a-şi asigura securitatea naţională. Chiar dacă la criteriilede aderare şi în mod deosebit la cele economice ţara noastr ă s-a situat departe faţă
de statele vechi membre NATO, totuşi eforturile f ăcute pe linia democratizării şi
440 A se vedea Strategia de Securitate Na ţ ional ă a României, adoptată în 18 decembrie 2001, prin Hot ărârea Parlamentului nr.36 din 18 decembrie 2001, dar şi propunerile din partea finală a lucr ării privind elaborarea unei noi
Strategii de Securitate Naţională corespunzătoare etapei în care ne aflăm.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 264/418
264restructur ării armatei şi, mai ales, poziţia geostrategică în noul context i-au asigurat
invitaţia de aderare.
Dar greul adevărat de acum începe. Şi în NATO şi în UE - la care accedem
putem deveni parteneri serioşi, credibili numai dacă vom fi acceptaţi în elita
occidentală. Pentru aceasta trebuie să ne delimităm şi să ne cunoaştem foarte bine
interesele naţionale şi să acţionăm cu inteligenţă, tenacitate şi unitate pentru
realizarea acestora.
În acest context o atenţie deosebită trebuie să acordăm noi, înaintea aliaţilor,
cunoaşterii, gestionării şi înlătur ării treptate a riscurilor, pericolelor, ameninţărilor şi
posibilelor agresiuni la adresa României. Şi aceasta numai prin efortul statului
român, efort care are două componente: internă şi de cooperare internaţională,
cooperare realizată, în primul rând, în cadrul alianţelor la care accedem.
În temeiul analizei întreprinse de noi subliniem faptul că:
Nevoia de securitate impune ca fiecare stat să fie pe deplin responsabil pentru
aceasta, să facă toate demersurile necesare pentru a şi-o asigura şi garanta, fapt pe
deplin valabil chiar şi atunci când statul face parte dintr-o alian ţă. Securitatea
na ţ ional ă nu poate fi importat ă , iar pe de alt ă parte alian ţ a nu realizează o
uniformizare a securit ăţ ii na ţ ionale ci caut ă , eviden ţ iază şi dezvolt ă elementul
comun al acestora, care este benefic tuturor.
În acest sens, consider ăm că este momentul ca specialiştii români în domeniul
securităţii naţionale să ofere factorilor de decizie şi, în mod deosebit,
Parlamentului, ca for legislativ suprem, rezultatele activităţii lor într-un mod mult
mai tranşant, atât la nivelul investigaţiei ştiinţifice, profesionale cât şi în domeniul
acţionalului, al soluţiilor propuse. Apreciem că până în prezent foarte puţin ne-am
depărtat de nivelul general, descriptiv, de prezentare din “Strategia de Securitate
Na ţ ional ă a României” -, de enumerarea în spiritul acestui document a Factorilor de
risc, a Vulnerabilităţilor şi a Direcţiilor de acţiune pentru asigurarea securităţii
naţionale a României, f ăr ă a merge la o abordare analitică profundă. Dar
recunoaştem cu toţii că sunt numeroase situaţiile în care unele riscuri fie sunt
percepute, fie se manifestă ca veritabile pericole sau ameninţări. Mai mult, reţinerea
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 265/418
265în a accepta această situaţie a dus pe unii analişti şi politicieni spre exagerarea unor
probleme nereale desprinse din panoplia cu fantasme ale trecutului, minimalizând
sau ignorând în acelaşi timp, periculos, noile riscuri, pericole, ameninţări şi
politicile de atingere a nivelului dorit de securitate.
Consider ăm că, în prezent, este interesant şi foarte necesar un demers de
profunzime în domeniu prin care să înf ăţişăm întreaga gamă de riscuri, pericole,
ameninţări şi posibile agresiuni la adresa securităţii României, să le evidenţiem şi să
le analizăm prioritar, pe cele mai probabile, pe cele apărute de curând, ca urmare a
unor mutaţii în plan intern şi internaţional, dar mai ales pe cele care, în desf ăşurarea
lor, au cunoscut o evoluţie graduală certă.
Activitatea parlamentar ă, mai ales prin funcţiile de bază ale instituţiei –
legislativă şi de control – se impune a fi foarte bine ancorată în această problematică
complexă ce ţine de securitatea şi interesul naţional.
Deşi Strategia de Securitate Na ţ ional ă prezintă principalii factori de risc din
mediul internaţional şi intern, care ar putea afecta securitatea naţională, apreciem
de asemenea ca pericole, ameninţări şi chiar agresiuni cu implicaţii profunde la
adresa securităţii României: declinul economic încă mare şi economia subterană, ce
conduce la diminuarea considerabilă a resurselor securităţii naţionale; marile costuri
sociale generate de tranziţia spre economia de piaţă (şomaj, protecţie socială etc.),
care favorizează amplificarea unor elemente şi acte antisociale (crimă organizată,
corupţie etc.); penetraţia culturală, tendinţa de discreditare sau de înlocuire a unor
valori autentice autohtone; exercitarea unor acţiuni manipulatorii asupra populaţiei
de către grupuri de interese ce acţionează în rândul mijloacelor de informare înmasă; slă biciuni în gestionarea optimă a comunicării în situaţii de criză; alimentarea
din interior şi din exterior a imaginii deformate şi nefavorabile a României în
str ăinătate; acţiunile segregaţioniste, separatiste, de enclavizare a unor zone şi de
federalizare a României: folosirea minorităţilor etnice ca vector în promovarea unor
politici revizioniste sau avansarea unor revendicări teritoriale; slă birea coeziunii
psihice a societăţii româneşti, ca urmare a săr ăciei, a manipulărilor prin mass-mediaşi a consumării energiilor în preocuparea de adaptare la procesele tranzitorii în
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 266/418
266desf ăşurare. În domeniul apăr ării armate o înţelegere eronată a limitelor inferioare
ale “ suficien ţ ei defensive”, acutizarea unor probleme sociale şi slă birea capacităţii
de reacţie militar ă, ca urmare a suportului logistic precar; sustragerile de armament,
muniţie şi traficul cu acestea; existenţa unor încercări de aservire şi de punere sub
control str ăin a unor sectoare economice strategice; acţiunile de subminare,
degradare şi aducere în stare de neîntrebuinţare a unor capacităţi de producţie şi
instalaţii de importanţă naţională; extinderea corupţiei, combinată cu dezvoltarea
unor activităţi economico-financiare paralele; structurile subterane, organizate după
principii mafiote şi racordarea acestora la reţelele internaţionale ale crimei
organizate etc.
Ultimele rapoarte 441 prezentate în faţa Parlamentului de directorul Serviciului
Român de Informa ţ ii prezintă corupţia şi săr ăcia ca ameninţări reale la adresa
existenţei noastre naţionale şi subliniază tranşant riscuri, pericole şi ameninţări de
certă actualitate pentru securitatea naţională a României, dar mai ales cauzele
profunde ale acestora, printre care: supraîncărcarea sistemului bancar cu
împrumuturi greşite; bătăliile dintre companiile globale pentru noi spaţii de
competiţie, marile întârzieri în afirmarea unei conştiinţe economice naţionale, ceea
ce a favorizat dezagregarea sistemului economic. În viziunea Rapoartelor
prezentate442 “sistemul bancar, sistemul financiar şi controlul asupra resurselor
energetice vitale constituie ţ intele cele mai vizate de diferite grupuri de interes şi de
presiune, care nu au obiective concordante intereselor fundamentale de securitate
na ţ ional ă.”
Alte ameninţări la adresa securităţii naţionale şi stabilităţii sociale prezentate înrapoartele amintite sunt: dezechilibrele balanţei comerciale şi a deficitului bugetar;
ineficienţa protecţiei sociale; devalorizarea monedei naţionale; exercitări abuzive
ale actului administrativ al justiţiei; grave disfuncţii în gestionarea fondurilor
caselor de asigur ări; mărirea decalajelor economice între diferite categorii ale
441 A se vedea Raportul privind activitatea desf ăşurat ă de Serviciul Român de Informa ţ ii în anul 2001, prezentat în
Parlamentul României, Editura Academiei Naţionale de Informaţii, Bucureşti, 2003, precum şi Rapoartele pe anii2002, 2003, 2004 dezbătute în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 20 decembrie 2005.442 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 267/418
267 populaţiei şi accentuarea gravă a săr ăciei. La acestea se adaugă agresiunile
informaţionale tot mai intense pentru slă birea statului şi a unor instituţii ale sale. Se
arată că: “Existen ţ a na ţ ional-statal ă continuă să fie amenin ţ at ă din direc ţ ia
grupurilor de interese care urmăresc împiedicarea afirmării interna ţ ionale a
identit ăţ ii na ţ ionale, precum şi blocarea perspectivei unei eventuale unit ăţ i de
con ştiin ţă şi de ac ţ iune a popula ţ iei românofone de pretutindeni.”
Criza acută pe plan politic, economic, social şi moral din Rusia şi Ucraina şi
tendinţele hegemoniste din această zonă apropiată României trebuie să fie
considerată ca real pericol şi chiar ameninţare.
Consider ăm, de asemenea, că se acordă o mică atenţie posibilelor agresiuni
nonviolente indirecte care pot îmbr ăca forme ale presiunilor politico-diplomatice,
acţiunilor agresive economico-financiare şi tehnologice, psihologice,
informaţionale, imagologice. O succintă referire doar la ultima din formele
enumerate care a fost subliniată şi în Rapoartele asupra activit ăţ ii S.R.I . ne duce
imediat cu gândul la ameninţări ce s-au abătut înainte, dar şi pe timpul conflictelor
din fosta Iugoslavie şi din Golf, r ăzboiului din Irak, dar şi împotriva statului român
şi a instituţiilor sale, ameninţări ce au avut drept suport acţiuni imagologice intense
şi deosebit de abile, reuşindu-se cu ajutorul mass-media, să se prezinte mediilor
politice şi opiniei publice internaţionale imaginea plănuită şi dorită, dar departe de
realitate.
Referitor la acest mod de ameninţare asupra securităţii statelor, Sergiu Tămaş
în lucrarea “Geopolitica” atr ăgea, încă de acum un deceniu, atenţia că “Una din
urmările majore de ordin geopolitic este deformarea hăr ţ ii mondiale în func ţ ie dereprezent ările geopolitice puse în circula ţ ie de for ţ ele ce domină agen ţ iile de presă
şi canalele de televiziune. Distorsionarea hăr ţ ilor regionale sau globale se face
prin: a) importan ţ a acordat ă anumitor evenimente şi trecerea în plan secund a
altora; b) publicitate inegal ă f ăcut ă diferitelor na ţ iuni; c) punerea în circula ţ ie a
anumitor imagini despre o ţ ar ă , imagini selectate, filtrate, recompuse pentru a
genera “percep ţ ii” pozitive sau negative despre o na ţ iune; d) comentarea ştirilor
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 268/418
268 prin prisma valorilor promovate de cei ce domină circula ţ ia informa ţ iilor. Prin
aceste diferite proceduri se reconstruie şte zilnic atlasul mintal al cet ăţ enilor”.443
Trebuie să remarcăm în cazul României, ca şi al altor state, faptul că în timp ce
riscurile, pericolele, ameninţările şi posibilele agresiuni din domeniul militar se
diminuează, cresc vertiginos cele din segmentele economic, cultural, social,
ecologic, psihologic, informaţional şi imagologic, după cum am ar ătat mai sus.
Calea graduală de la factorii de risc spre stadiul de pericol, ameninţare sau
agresiune armată poate fi str ă bătută uneori destul de rapid, în împrejur ări ce pot fi
mai mult sau mai puţin favorizate: de interesele şi rivalităţile marilor puteri în
stabilirea noii ordini politice şi economice internaţionale, în legătur ă cu Europa
Centrală şi de Est şi zona Balcanilor; de rezultatele în lupta cu terorismul
internaţional; de configurarea noului sistem de securitate european şi mondial, de
viitorul ONU, NATO şi al altor organisme şi alianţe internaţionale; de evoluţia
situaţiei geopolitice a României; de capacitatea societăţii româneşti de a depăşi
dificultăţile cu care se confruntă şi a-şi pune în valoare virtuţile europene.
Indiferent de situaţiile prefigurate, este cert că, în această etapă, continuă să
crească riscurile, pericolele şi ameninţările de natur ă internă care le potenţează
alarmant pe cele exterioare. Unele dintre ele pot deveni şi chiar sunt ameninţări
imediate (cele de natur ă economică, socială, politică şi militar ă) iar altele pot
produce efecte pe termen mediu sau lung sub forma unor ameninţări sau chiar
agresiuni ulterioare (cele de natur ă culturală, psihologică, tehnologică,
informaţională şi militar ă).
Succinta enumerare a unor riscuri, pericole, ameninţări şi posibile agresiuni, neconduce la ideea că, în nici un caz, nu poate fi aprofundată problematica complexă
şi vastă, de maximă importanţă a mecanismului raporturilor dintre Parlament şi
autorit ăţ ile administrative din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale a României, f ăr ă o
analiză pertinentă, atât din punct de vedere al existenţei, dar mai ales al fizionomiei
acţionale şi a rolului lor determinant în materializarea unei strategii de securitate
443 A se vedea S.Tămaş, Geopolitica, Editura Antet, Bucureşti, 1995, pag.221-222.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 269/418
269coerentă, viabilă şi sigur ă, strategie în cadrul căreia Parlamentul are un rol
definitoriu, prin implicarea funcţiilor sale, în mod deosebit a celei de control
parlamentar.
7.3.3.3. Exercitarea controlului parlamentar pentru identificarea factorilor de
risc, pericolelor şi amenin ţărilor la adresa securit ăţ ii na ţ ionale a
României
Analiza modalităţilor, conţinutului şi dimensiunilor controlului parlamentar
ne-a dus, f ăr ă rezerve, spre concluzia că acesta se înscrie foarte bine în angrenajul
mecanismului rela ţ iei dintre Parlament şi autorit ăţ ile din domeniul securit ăţ ii
na ţ ionale. Şi, nu numai atât – una din coordonatele acestui angrenaj are un obiectiv
precis: identificarea factorilor de risc şi a ameninţărilor la adresa securităţii
naţionale.
În cele ce urmează vom avea în atenţie şi vom prezenta succint principalele
forme de control parlamentar care pot duce la identificarea în timp real a factorilor
de risc la adresa securităţii naţionale. Vom folosi în acest sens şi o bază de date din
activitatea parlamentar ă în legislaturile 1992-1996, 1996-2000 şi 2000-2004.
Astfel, o formă prevăzută de lege pentru informarea senatorilor şi deputaţilor
vizează prezentarea la anumite intervale de timp de rapoarte şi informări privind
modul în care Guvernul, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale
şi regiile autonome ale statului îşi îndeplinesc sarcinile.
Controlul parlamentar are, în acest sens, ca o componentă importantă
verificarea modului de administrare a banilor publici.
Referitor la execuţia bugetului de stat şi utilizarea banilor publici, nu există nici un dubiu privitor la necesitatea supunerii acestei activităţi controlului
parlamentar.
De aceea, de regulă, o dată pe an, “Guvernul d ă seama” de activitatea sa, fie cu
prilejul prezentării proiectului de buget pe anul viitor, fie prin alte măsuri menite să
garanteze buna gestionare financiar ă.
O gestionare defectuoasă a banului public poate crea serioase vulnerabilităţi,riscuri şi ameninţări economiei şi societăţii, în ansamblul său.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 270/418
270 Interpel ările prezintă, după cum am mai ar ătat, un mijloc constituţional de
control al Parlamentului asupra Guvernului şi instituţiilor de specialitate care,
potrivit reglementărilor actuale, comportă o serie de deosebiri în raport cu
întrebările care sunt de regulă punctuale.
Astfel, atât Regulamentul Senatului, cât şi cel al Camerei Deputaţilor definesc
interpelările ca fiind cererile adresate în scris Guvernului sau altor autorităţi
administrative de către un grup parlamentar, de unul sau mai mulţi senatori sau
deputaţi, prin care se solicită explicaţii asupra politicii acestora în probleme
importante ale activităţii lor interne şi externe.
Interpelările se fac în scris, se înscriu într-un registru special şi se afişează la
sediile celor două Camere.
Iată câteva date privind situaţia interpelărilor la Parlamentul României:
Din analiza situaţiilor prezentate rezultă următoarele:
● În legislatura 1992-1996, în cele două Camere, circa 33% din interpelări
au vizat în mod direct probleme de securitate naţională privind vulnerabilităţi şi
factori de risc din domeniile economic şi social.
● În legislatura 1996-2000, circa 50% din interpelări au vizat în mod direct
probleme de securitate naţională privind factorii de risc din domeniul economic,
social şi factori de risc extern.
Apreciem creşterea accentului interpelărilor cu trimitere directă la siguranţa
naţională în perioada 1996-2000 ca rezultat, pe de o parte, al vulnerabilităţii
coaliţiei guvernamentale aflate la putere, dar şi al maturizării vieţii parlamentare în
general.● În legislatura 2000-2004 problemele de securitate naţională, deşi mult mai
puţine, s-au menţinut pe un loc important în tematica interpelărilor.
Comisiile de anchet ă parlamentar ă. În baza art.64 alin.(4) din Constituţie şi a
Regulamentelor Senatului şi Camerei Deputaţilor, cele două Camere pot înfiinţa
comisii de anchetă la cererea unei treimi din membrii săi.
În paralel pot efectua anchete şi comisiile permanente ale celor două Camere.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 271/418
271 Exercitându-şi această funcţie, Parlamentul a desf ăşurat, în mod deosebit, în
legislatura 1996-2000 o activitate importantă în domeniul controlului parlamentar,
atât la nivelul Guvernului, cât şi la nivelul autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale.
Obiectivele controlului parlamentar prin comisii de anchetă au fost dintre cele
mai importante, vizând vulnerabilităţi şi factori de risc la adresa securităţii
naţionale, ca de exemplu:
• investigarea cauzelor care au produs dezechilibre ecologice majore în
unele zone ale ţării;
• analiza clauzelor contractuale de vânzare de acţiuni
ROMTELECOM către OTE GRECIA, respectarea acestui contract, implicaţiile
privind protecţia cetăţenilor pe domeniul siguranţei naţionale;
• verificarea modului de valorificare a masei lemnoase şi a produselor
pădurii şi constatarea st ării contraven ţ ionale şi infrac ţ ionale din acest domeniu, în
perioada 1990-1998;
•
verificarea gestionării financiare a fondului propriet ăţ ii de stat;• reglementarea şi supravegherea pie ţ ei de capital;
• investigarea unor afirma ţ ii cu privire la existen ţ a unor centre de deten ţ ie
ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României,
afirmaţii ce creează suspiciuni cu implicaţii asupra securităţii naţionale şi a
alianţelor de securitate la care România participă.
În cele mai multe cazuri, rapoartele comisiilor de anchetă au fost finalizate cuhotărâri ale Senatului sau ale Camerei Deputaţilor, ori ale Parlamentului, unele
dintre ele constituindu-se în acte de sesizare ale Parchetului General cu privire la
ilegalitatea unor acte sau fapte constatate în activitatea de control parlamentar.
Mo ţ iunea simpl ă sau mo ţ iunea de cenzur ă. Moţiunea este un act prin care
Senatul sau Camera Deputaţilor, ori cele două Camere reunite ale Parlamentului, îşi
exprimă poziţia asupra unui aspect problemă internă sau externă ori cu privire la o
problemă ce a f ăcut obiectul unei interpelări.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 272/418
272 Mo ţ iunea simpl ă , conform art.112 alin.(2) din Constituţie, poate fi adoptată de
Senat sau de Camera Deputaţilor şi poate fi iniţiată de cel puţin 50 de deputaţi,
conform Regulamentului Camerei Deputaţilor 444 sau de cel puţin o pătrime din
numărul senatorilor, conform Regulamentului Senatului.445
În temeiul art.113 din Constituţie, mo ţ iunea de cenzur ă poate fi iniţiată de cel
puţin o pătrime din numărul total al senatorilor şi deputaţilor.
Moţiunile de cenzur ă şi moţiunile simple se publică în Monitorul Oficial
al României, Partea a II-a, şi sunt obligatorii pentru Guvern şi membrii săi, precum
şi pentru celelalte instituţii şi persoane vizate.
Prin adoptarea unei moţiuni de cenzur ă cu votul majorităţii senatorilor şi
deputaţilor, cele două Camere retrag încrederea acordată Guvernului.
În legislatura 1996-2000 au fost iniţiate de opoziţie la Senat 10, iar la
Camera Deputaţilor 13 mo ţ iuni simple.
De asemenea, au fost iniţiate 4 mo ţ iuni de cenzur ă care au fost dezbătute de
către Senat şi Camera Deputaţilor în şedinţe comune, majoritatea cu trimitere
directă la problemele securităţii naţionale, şi anume:• “Incapacitatea Guvernului Ciorbea de a guverna ţ ara” – 1997, iniţiată
de 140 de senatori şi deputaţi ai PDSR, PRM, PUNR;
• “Angajarea r ă spunderii Guvernului asupra programului de mă suri
privind reforma global ă a societ ăţ ii române şti” – 1997, semnată de 143 de senatori
şi deputaţi ai PDSR şi PUNR;
•
“Incapacitatea Executivului de a guverna ţ ara” – 1998, înaintată de 143de deputaţi şi senatori ai PDSR, PRM şi PUNR;
• “Angajarea r ă spunderii Guvernului asupra Proiectului de lege privind
accelerarea procesului de reformă”- 1999, semnată de 146 de senatori şi deputaţi
ai PDSR, PRM şi PUNR, 11 senatori şi deputaţi independenţi şi 1 deputat de la
Grupul minorităţilor naţionale.
444 A se vedea Regulamentul Camerei Deputa ţ ilor art.148.445 A se vedea Regulamentul Senatului art.153.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 273/418
273 În legislatura 2000-2004, s-au depus 15 mo ţ iuni simple la Senat şi 20 la
Camera Deputaţilor.
De asemenea, s-au depus şi dezbătut 3 mo ţ iuni de cenzur ă:
• “ Frigul şi foamea”, de către 190 de senatori şi deputaţi apar ţinând
Grupurilor parlamentare PNL, PD şi PRM;
• “Privind Angajarea r ă spunderii Guvernului asupra declara ţ iei de
r ă spundere general ă privind bilan ţ ul primului an de guvernare”, de către 189 de
senatori şi deputaţi ai PRM, PD şi PNL;
• o altă moţiune de cenzur ă depusă de către 176 de parlamentari din aceleaşi
partide “ Mafia sufocă România”.
Moţiunea ca act de control parlamentar cu implicaţii directe sau indirecte în
domeniul securităţii naţionale este utilizată şi în actuala legislatur ă. Astfel pe
parcursul celor 7 sesiuni parlamentare au fost depuse de către opoziţie 16 mo ţ iuni
simple la Senat şi 19 la Camera Deputaţilor. De asemenea a fost depusă, de către
133 de senatori şi deputaţi apar ţinând grupurilor parlamentare ale P.S.D. mo ţ iunea
de cenzur ă pe tema: „ Dictatura şi incompeten ţ a Guvernului T ăriceanu împotriva
integr ării europene a României” şi de către 119 senatori şi deputaţi apar ţinând
grupurilor parlamentare PD şi independenţi, moţiunea de cenzur ă cu tema:
„Guvernul T ăriceaniu trebuie să plece”.
Deşi atât moţiunile simple, cu o singur ă excepţie la Senat, cât şi moţiunile de
cenzur ă au fost respinse, după o perioadă de timp, unele dintre ele şi-au f ăcut
efectul, ca de exemplu: căderea Guvernului Ciorbea, destituirea unui număr
important de miniştri sau adoptarea unor programe coerente de redresare pe diferite
ramuri de activitate economică.
În concluzie, putem aprecia că sfera controlului parlamentar este foarte largă,
ea extinzându-se aşa cum este firesc, şi în derularea activităţilor de importanţă
major ă, cum sunt acelea care dau expresie suveranităţii şi securităţii naţionale.
În baza prevederilor Constituţiei, Parlamentul, prin activitatea sa,
fundamentează şi justifică, printre altele, nu numai preempţiunea acestei instituţii în
raport cu celelalte autorităţi statale, cât mai ales prerogativele de control care îi sunt
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 274/418
274 puse la dispoziţie prin Legea fundamentală, în raport cu Preşedintele României, cu
Guvernul sau cu alte autorităţi publice, inclusiv cu cele din domeniul securităţii
naţionale, în vederea asigur ării echilibrului puterilor şi a consolidării statului de
drept şi a acelei stări de echilibru, legalitate şi stabilitate absolut necesare bunei
funcţionări a societăţii româneşti.
Se constată că instrumentul de control parlamentar a fost şi este în mod
constant folosit de parlamentari, în special de cei din opoziţie, dar nu numai (a se
vedea legislatura 1992-1996, când la capitolul “întrebări”, reprezentanţii majorităţii
parlamentare din acea legislatur ă au depăşit numărul întrebărilor puse de opoziţia
parlamentar ă).
Controlul parlamentar a dat şi dă expresie consolidării democraţiei româneşti,
pluripartidismului românesc, maturizării unei clase politice care ştie să lupte cu
mijloace admise de lege, pentru apărarea intereselor şi a securităţii naţionale şi, nu
în ultimul rând, pentru dobândirea puterii.
Rolul Parlamentului în prevenirea sau contracararea punctuală a intervenţiei
unor posibili factori de risc la adresa securităţii naţionale este mediat de Guvern şi
de celelalte autorităţi ale administraţiei publice, inclusiv de cele din domeniul strict
al securităţii naţionale, autorităţi care asigur ă realizarea politicii interne şi externe a
ţării şi care au obligaţia să reacţioneze oportun şi adecvat la sesizarea Parlamentului
sau din proprie iniţiativă la diferite fenomene grave apărute pe plan intern sau
extern.
Deci, Parlamentul nu se substituie autorităţilor pe care le controlează, ci
verifică dacă acestea îşi îndeplinesc atribuţiile legale, în limitele legii, pentru
transpunerea în practică a cerinţelor statului de drept în scopul realizării politicii
generale a statului, pentru afirmarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor şi pentru asigurarea dezideratului securit ăţ ii na ţ ionale.
Consider ăm, în acest context, că se impune cu acuitate, şi sper ăm într-o
rezolvare prin aplicarea cu fermitate a Constituţiei, o schimbare a raportului
Parlament – Guvern la capitolul Ini ţ iative legislative şi Legiferare, îmbunătăţirea
acestui raport (în prezent în defavoarea Parlamentului), ce poate avea efect direct
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 275/418
275asupra perfecţionării mecanismelor statului de drept şi a consolidării principiului
separaţiei puterilor în stat şi acestea reprezentând resurse importante ale mediului
intern de securitate naţională.
7.4. Manifestarea raporturilor Parlament – autorit ăţ i administrative
de securitate na ţ ional ă , în contextul integr ării euroatlantice a României
7.4.1. Dimensiunea externă – component ă major ă ,
indispensabil ă a raporturilor dintre Parlament şi institu ţ iile de
securitate na ţ ional ă
Pacea, ordinea, lini ştea internă s-au asigurat şi se vor asigura mereu
ţ inând cont de determinarea direct ă de către climatul, manifestarea şi evolu ţ iarela ţ iilor dintre statele lumii, de pozi ţ ia marilor puteri ca actori principali pe scena
mondial ă , în esen ţă de complexitatea şi evolu ţ ia securit ăţ ii zonale şi interna ţ ionale.
Realitatea ultimilor ani a impus, firesc, necesar şi irevocabil, din şi în
perspectiva istorică , globalizarea existen ţ ei creatoare a lumii. Este normalitatea
unui proces care se produce nu doar prin expansiunea esen ţ ial ă şi inevitabil ă a
economiei, tehnologiei şi culturii, ci şi prin extinderea conving ătoare a democra ţ iei,libert ăţ ii şi securit ăţ ii interna ţ ionale.
România prin coeren ţ a angajării pragmatice, prin disciplina eforturilor
integratoare şi emanciparea politică a mesajului na ţ ional, prin asumarea,
respectarea şi apărarea valorilor comune ale democra ţ iei, drepturilor omului şi
economiei libere, printr-o politică de îmbunăt ăţ ire consistent ă a rela ţ iilor cu vecinii
şi cu marii actori mondiali, î şi construie şte securitatea sa na ţ ional ă în contextul globalizator complex, rapid, inevitabil şi cu ac ţ iune zonal ă puternică.
România apar ţ ine unui spa ţ iu de coliziune geopolitică de negociere ainfluen ţ elor sau domina ţ iilor, a unora dintre marii actori planetari – Rusia, S.U.A.,
Europa Occidental ă – ceea ce-i impune, în mod indubitabil, o raportare atent ă lamediul şi contextul extern. Uzitând de un exemplu istoric – Pactul Ribbentrop –
Molotov -, acesta a fost un tratat geopolitic în care noi am intrat având doar simplavină că destinul ne-a a şezat într-o veritabil ă “cumpănă a istoriei”, localizat ă la
intersec ţ ia dintre Balcani, Europa Central ă şi Rusia. Astfel, România, acest“spaţiu mioritic”, constituie centrul de coliziune a Europei şi nu o margine de
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 276/418
276 Europă. Pe spa ţ iul românesc s-a jucat şi se joacă în fapt o carte europeană , iarevaluarea şi analiza românească pe aceast ă problemă trebuie să fie din ce în cemai profund ă.
Astfel, într-un context constitu ţ ional echilibrat, adaptat muta ţ iilor care au
loc în societatea românească şi pe plan interna ţ ional, Parlamentul României estetot mai preocupat de a- şi pune în eviden ţă activitatea sa interna ţ ional ă în scopul
cunoa şterii problemelor acute, majore ale lumii de azi şi al identificării unor solu ţ ii
mondiale, opera ţ ionale, în conformitate cu interesul na ţ ional şi cu exigen ţ ele de
ordin extern. Al ături de celelalte institu ţ ii fundamentale ale statului, Parlamentul
este preocupat de evolu ţ ia controlat ă a României în procesul incert al globalizării.
Activitatea externă a Parlamentului în probleme ce ţ in de securitateana ţ ional ă , în contextul securit ăţ ii interna ţ ionale, este tot mai consistent ă şi mai
vizibil ă. Pe acest t ărâm am asistat în decursul timpului la evolu ţ ii spectaculoase.
De la motivarea că activitatea externă şi diploma ţ ia ar fi “treaba păr ţilor şi
nicidecum a popoarelor ”, apoi, până la aprecierea, relativ de curând, că aceasta ar
fi o prerogativă a Executivului, fundamentat ă pe ideea “raţiunii de stat”, s-a ajuns
la acest început de mileniu la recunoa şterea aproape unanimă a func ţ iei externe a Parlamentului, iar conceptul de “diplomaţie parlamentar ă” este deja pe deplin
consacrat şi viabil. Acest concept exprimă ideea general ă conform căreia
parlamentele (parlamentarii) ac ţ ionează în domeniul rela ţ iilor interna ţ ionale,
domeniu care, conform concep ţ iei clasice a statului, incumbă , de regul ă ,
guvernelor şi mai ales ministerelor afacerilor externe.
Dar, în contextul analizei noastre, trebuie să eviden ţ iem că la realizarea şi la consolidarea rela ţ iilor externe participă tot mai mult toate autorit ăţ ile
administrative de securitate na ţ ional ă. Aderarea la structurile de securitate, dar şi
la cele politice şi economice euroatlantice, nu poate fi conceput ă f ăr ă o colaborare
şi o compatibilizare a structurilor de securitate na ţ ional ă române şti, inclusiv
privind structura, organizarea şi func ţ ionarea lor care, în continuare, vor ac ţ iona
tot în interesul na ţ iunii române, dar după criteriile şi standardele europene şi
euroatlantice.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 277/418
277 Buna desf ăşurare mai ales, succesul şi eficien ţ a activit ăţ ii externe
incumbă , atât pentru Parlament, cât şi pentru institu ţ iile de securitate na ţ ional ă , o
consolidare a raporturilor dintre ele în plan intern şi, mai mult decât atât,
extinderea acestor raporturi în domeniul mai vast ce se extinde dincolo de grani ţ ele
na ţ ionale şi care, în noile condi ţ ii, au implica ţ ii deosebite privind securitatea
na ţ ional ă.
Aceast ă problematică poate fi abordat ă sub multiple aspecte, toate fiind
în mă sur ă să eviden ţ ieze o important ă dimensiune externă a raporturilor Parlament
- institu ţ ii din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale. Din motive de sistematizare vom
relata principalele direc ţ ii de ac ţ iune rezultate din atribu ţ iile Parlamentului în
domeniul politicii externe, direc ţ ii în care interferen ţ a cu autorit ăţ ile administrative
de securitate na ţ ional ă este inevitabil ă şi necesar ă.
Ratificarea tratatelor şi acordurilor internaţionale. Se realizează în
temeiul stipul ării în Constitu ţ ie a aprobării de către Parlament a Programului de
guvernare, prin care “se asigur ă realizarea politicii interne şi externe a ţării”
(art.102 alin.(1)) şi a ratificării tratatelor interna ţ ionale la care România este parte(art.11 alin.(2)). Rol major în acest domeniu îl au ambele Camere ale
Parlamentului dar implicarea Senatului este superioar ă. Acesta, potrivit art.75
alin.(1) din Legea fundamental ă , are competen ţă de Camer ă decizional ă pentru
“ proiectele de legi sau propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor
acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor
tratate sau acorduri.”
Multe din aceste tratate privesc în mod direct sau indirect aspecte ce ţ inde securitatea na ţ ional ă , raportat ă la mediul interna ţ ional de securitate. Se
stabilesc raporturi clare cu autorit ăţ ile de securitate na ţ ional ă , cu angajarea în primul rând a structurilor specializate ale acestora care au fost implicate direct înîncheierea tratatului sau acordului interna ţ ional respectiv. Exemple de astfel detratate sau acorduri ratificate de Parlamentul României sunt multiple. Prezent ămdoar două de maximă importan ţă şi actualitate: Acordul dintre statele păr ţi laTratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru
Pace (Legea nr.23 din 10 aprilie 1996), Legea pentru aderarea României la TratatulAtlanticului de Nord (Legea nr.22 din 1 martie 2004).
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 278/418
278 În analiza raporturilor noastre, în cazul de fa ţă , consider ăm necesar să
facem totu şi o constatare care vizează anumite limite ale prerogativelor
parlamentare în compara ţ ie cu competen ţ ele în materie ale structurilor
guvernamentale.
Astfel, interven ţ ia parlamentar ă în ratificarea tratatelor este supusă unor
restric ţ ii ţ inând cont de două feluri de considerente. Unele sunt de ordin tehnic , nu
textul tratatului este supus dezbaterii, ci doar aprobarea ratificării lui. Chiar dacă
aceast ă aprobare este solicitat ă sub forma unui proiect de lege, Parlamentul nu
dispune de posibilitatea amend ării tratatului în cauză , tratatul trebuind să fie
acceptat sau respins în bloc.
Sunt şi consideraţii de ordin politic – respingerea unui tratat reprezint ă
unele din actele cele mai grave, aceasta implicând dezavuarea publică a
Guvernului şi punerea lui în situa ţ ia delicat ă de a reveni asupra angajamentelor
asumate fa ţă de alte ţări. Apreciem totu şi că absen ţ a unor prerogative mai largi ale
Parlamentului în aceast ă materie nu a prejudiciat până în prezent manifestarea
func ţ iei sale externe. Dar consider ăm necesar ca Legislativul şi, în mod deosebit,Senatul în calitate de Camer ă decizional ă pe domeniu să aibă o implicare mai mare
pe întregul parcurs al preg ătirii şi semnării tratatelor şi acordurilor interna ţ ionale.
F ăr ă a se considera o ingerin ţă în activitatea executivă , diploma ţ ia parlamentar ă
trebuie să conlucreze îndeaproape cu diploma ţ ia Executivului, să-i acorde acesteia
din urmă un sprijin continuu, intervenind cu eficien ţă şi flexibilitate în situa ţ ii mai
delicate, deschizând mereu noi spa ţ ii de dialog, iar controlul parlamentar şi
informarea permanent ă a Parlamentului pot fi func ţ ii foarte utile în acest demers.
Controlul parlamentar asupra politicii externe vizează în primul rândmonitorizarea modului în care structurile administrative de securitate na ţ ional ă cuatribu ţ ii în rela ţ iile interna ţ ionale asigur ă transpunerea în practică a obiectivelorde politică externă ale României, precum şi utilizarea mijloacelor şi resurselor învederea atingerii acestor obiective.
Raporturile Parlamentului cu structurile administra ţ iei publice de
securitate na ţ ional ă , pe aceast ă direc ţ ie, se stabilesc pe mai multe căi, astfel:
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 279/418
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 280/418
280 permanente eficiente între Parlament şi Executiv cu implica ţ ii privind securitatea
na ţ ional ă.
În mod deosebit în legislatura 2000 – 2004 şi cu continuare în actuala
legislatur ă , Parlamentul României şi-a consolidat rolul de participant activ în sfera diploma ţ iei române şti, printr-o conlucrare fructuoasă cu structurile de
securitate na ţ ional ă cu competen ţ e în domeniu, acordând prioritate sus ţ inerii şi
promovării activit ăţ ilor şi priorit ăţ ilor strategice externe ale ţării noastre, în primul
rând integr ării în structurile de securitate europene şi euroatlantice. În cele mai
multe situa ţ ii, prin consensul partidelor parlamentare, s-a depus un efort constant
de colaborare între Camerele parlamentare, de coordonare institu ţ ional ă şi
colaborare cu Pre şedin ţ ia, Guvernul, Ministerul Apăr ării, Ministerul Internelor şi
Reformei Administrative, Ministerul Afacerilor Externe, celelalte structuri cu
competen ţ e în domeniu şi, pe baza principiilor coeren ţ ei, viziunii strategice,
avantajului specific şi complementarit ăţ ii între diploma ţ iile acestor institu ţ ii s-au
îndeplinit pe rând criteriile de aderare la Alian ţ a Atlanticului de Nord şi se fac, în
continuare, eforturi conjugate pentru integrarea în Uniunea Europeană , ţ inându-se
permanent cont de componenta de securitate, apărare şi politică externă a
acesteia.
Raporturile de colaborare mai sus amintite au vizat pe plan extern atât
rela ţ iile bilaterale cât şi cele multilaterale.
În plan bilateral au fost vizate următoarele obiective prioritare:
● Intensificarea leg ăturilor cu ţări membre ale NATO cu importan ţă strategică pentru interesele majore ale României de aderare la Alian ţă;realizarea unor ac ţ iuni eficiente de lobby pentru ratificarea Protocolului deaderare a României la NATO şi a Tratatului de aderare la U.E.;
● Dezvoltarea parteneriatelor cu statele vecine, bazate pe o strategiecoerent ă; înt ărirea rolului şi contribu ţ iei României la dezvoltarea cooper ării şi
stabilit ăţ ii regionale în Europa de Sud-Est.
În cadrul cooper ării multilaterale ac ţ iunile comune s-au concentrat pe
următoarele obiective:
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 281/418
281 ● Realizarea unei ac ţ iuni eficiente de lobby pentru ratificarea
Protocolului de aderare la NATO şi a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană
de către parlamentele statelor membre ale Alian ţ ei şi, respectiv, ale UE; un rol
deosebit l-a jucat România în acest sens în cadrul Adunării Parlamentare NATO
dar şi în cadrul celorlalte organisme parlamentare şi grupuri de prietenie;
● Intensificarea participării României, sub diverse forme, la
organiza ţ iile şi structurile regionale şi subregionale, promovarea dialogului
pragmatic şi afirmarea rolului ţării noastre de factor de stabilitate în aceast ă zonă
a continentului; amintim aici de rolul Delega ţ iei Parlamentului României la
Adunarea Parlamentar ă a O.S.C.E.
● Promovarea intereselor României în cadrul organiza ţ iilor
interna ţ ionale cu preocupări pe linia prevenirii şi combaterii amenin ţărilor
neconven ţ ionale la adresa securit ăţ ii (terorismul interna ţ ional, corup ţ ia şi crima
organizat ă , proliferarea armelor de distrugere în masă , traficul de droguri şi fiin ţ e
umane etc.), a protec ţ iei mediului, utilizării tehnologiilor informa ţ ionale etc.
● Promovarea culturii, spiritualit ăţ ii şi ştiin ţ ei române şti în lume dreptcomponente ale conceptului de securitate na ţ ional ă.
În condi ţ iile momentului actual al politicii externe române şti de după
aderare la 1 ianuarie 2007 – pentru Parlamentul României se impune, f ăr ă echivoc,
intensificarea interac ţ iunii cu parlamentele ţărilor membre ale Uniunii Europene
şi cu institu ţ iile UE.
La 25 noiembrie 2007, în România, au avut loc primele alegeri pentru Parlamentul European, un număr de 35 de parlamentari vor reprezenta ţ aranoastr ă în Parlamentul European, iar din anul 2009 când este propus să intre învigoare Tratatul de la Lisabona, România va avea 33 de europarlamentari.
Desigur că acest fapt a impus, totodat ă , crearea de structuri şi
mecanisme privind organizarea şi func ţ ionarea staffului parlamentar în rela ţ iile
externe, în cadrul cărora rela ţ iile cu Uniunea Europeană şi cu ţările membre ale
Uniunii capăt ă o semnifica ţ ie şi o importan ţă deosebit ă. În organismele staffuluitehnic al celor două Camere au apărut Direcţii de Afaceri Europene.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 282/418
282 O component ă important ă a activit ăţ ii actuale de integrare a României în
Uniunea Europeană este desigur cea de securitate na ţ ional ă , raportat ă la noile
condi ţ ii şi la structurile de securitate ale Uniunii Europene.
Apare astfel un nou cadru de manifestare a raporturilor dintre Parlament şi autorit ăţ ile administrative de securitate na ţ ional ă , iar acestea din urmă , la
rândul lor, sunt obligate să- şi reorienteze activitatea în plan extern ţ inând cont de
structurile de securitate actuale şi viitoare ale Uniunii Europene şi de participarea
inevitabil ă şi competitivă a ţării noastre la respectivele structuri.
7.4.2. Armonizarea legislativă pe domeniul securităţii naţionale -
obiectiv important al integr ării euroatlantice a României. AderareaRomâniei la NATO – un vis împlinit
După cum am observat, activitatea complexă cu multiple şi profunde
semnifica ţ ii na ţ ionale şi interna ţ ionale a Parlamentului României privind
promovarea şi materializarea securit ăţ ii na ţ ionale se desf ăşoar ă în acel cadru
strict delimitat, unanim recunoscut al îndeplinirii func ţ iilor Camerelor legiuitoare.
Din cele prezentate anterior rezult ă cu claritate că în fiecare din func ţ iileîndeplinite de către Parlament se reg ă se şte componenta de securitate na ţ ional ă.
Dar, în acest context, în etapa de aderare deplină a României la Tratatul
Atlanticului de Nord şi de plin proces de integrare în Uniunea Europeană , func ţ ia
legislativă a Parlamentului are o importan ţă major ă şi este supusă unei necesit ăţ i
obiective de adaptare la solicit ările legislative în aceast ă direc ţ ie.
În cadrul derul ării negocierilor de aderare cu Comisia Europeană şi aactivit ăţ ilor cuprinse în Programele na ţ ionale anuale de preg ătire a ader ării
României la NATO s-a subliniat, în mod repetat, necesitatea armonizării legisla ţ ieiromâne şti cu legisla ţ ia comunitar ă şi cu legisla ţ ia ţărilor membre a acestor
structuri446 iar, în acest context, componenta de securitate na ţ ional ă a fost şir ămâne una prioritar ă , dar şi de succes în care Parlamentul a avut şi are misiunea
grea şi onorant ă de a construi spa ţ iul legi şi de a controla executarea legii. Realizarea dezideratului ader ării ţării noastre la NATO este acum un fapt realizat, pe deplin edificator în acest sens.
446 A se vedea Rapoartele anuale de ţ ar ă privind stadiul acceler ării, elaborate de Comisia Europeană şi Programelena ţ ionale anuale de preg ătire a ader ării României la NATO.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 283/418
283 Pentru România statutul de membru cu drepturi depline al NATO
reprezint ă: garanţia securităţii şi stabilităţii, vitală pentru dezvoltarea perpetuă a
ţării; asigurarea accesului la procesul de luare a deciziilor majore în planul
securităţii europene şi euroatlantice; reconfirmarea apartenenţei statului român în
cadrul familiei occidentale; un fundament solid pentru relansarea şi dezvoltarea
politicilor proprii faţă de ter ţe state.
În concret, apreciind eforturile Parlamentului României pe direc ţ ia
armonizării legislative în contextul integr ării în spa ţ iul euroatlantic, eviden ţ iem
activitatea de revizuire a Constitu ţ iei, în primul rând prin introducerea Titlului VI
“Integrarea euroatlantică” cu cele două articole noi, art.148 “Integrarea în Uniunea
Europeană” şi art.149 “Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord”447,
articole ce stabilesc cadrul general şi condi ţ iile în care se face aderarea, precum şi
obliga ţ iile institu ţ iilor fundamentale ale statului în aceast ă direc ţ ie. Din cele două
articole rezult ă clar că implicarea func ţ iei legislative a Parlamentului este o
coordonat ă fundamental ă.
Alt ă revizuire a Constitu ţ iei din 1991 în domeniul securit ăţ ii na ţ ionale avizat “Apărarea ţării”, ca îndatorire fundamental ă a cet ăţ enilor României. În noua
formulare din Constitu ţ ia revizuit ă , prin art.55 alin.(2) se arat ă: “(2) Condiţiile
privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică”, Este o
formulare diferit ă de cea anterioar ă , formulare care nu mai prevede “serviciul
militar obligatoriu”. Înlocuirea sintagmei “serviciu militar” cu cea de “îndatoriri
447 Textul Titlului VI Integrarea euroatlantică din Constitu ţ ia României este următorul : “Art.148.-(1) AderareaRomâniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transfer ării unor atribuţii către instituţiilecomunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, seface prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi dinnumărul deputaţilor şi senatorilor. (2) Ca urmare a ader ării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legileinterne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în modcorespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. (4) Parlamentul,Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilorrezultate din actul ader ării şi din prevederile alineatului (2). (5) Guvernul transmite celor două Camere aleParlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor UniuniiEuropene.
Articolul 149 Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord: “Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din număruldeputaţilor şi senatorilor.”
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 284/418
284militare”, precum şi eliminarea din Constitu ţ ie a caracterului “obligatoriu”,
l ă sându-se acesta pe seama “legii organice”, sunt modificări care au o strânsă
leg ătur ă cu restructurarea şi profesionalizarea armatei române, în noile condi ţ ii
impuse de adaptarea la noile cerin ţ e şi noul mediu de securitate create prin
aderarea la NATO.
Consider ăm de asemenea foarte important de subliniat şi faptul că noua
Constitu ţ ie utilizează pentru prima dat ă sintagma “securitate naţională” 448 , chiar
dacă aceasta se face în mod sporadic.
Astfel, în elaborarea Constitu ţ iei României din 2003, respectându-se cu
rigoare principiile democratice ale statului de drept şi, în mod deosebit, principiul suprema ţ iei legii s-a avut în vedere ca, în textul acestei legi de vârf a arhitecturii
juridice a societ ăţ ii române şti, problematica privind securitatea na ţ ional ă în
contextul integr ării euroatlantice a României să- şi g ă sească locul cuvenit, urmând
ca din aceasta să continue legiferarea în detaliu pe domeniu într-o unitate coerent ă ,
armonioasă şi ierarhic articulat ă , aceasta fiind de acum obiectul unor legi speciale,
cu prioritate din categoria legilor organice. În mod direct sau indirect, întregul proces legislativ de creare a
condi ţ iilor ader ării la structurile euroatlantice şi de compatibilizare a legisla ţ iei
noastre cu acquis-ul comunitar şi legisla ţ ia ţărilor membre NATO are semnifica ţ ii
pe domeniul securit ăţ ii na ţ ionale. Subliniem doar câteva realizări legislative mai
importante, care au strânsă leg ătur ă cu domeniul pe care-l analizăm: Legea
nr.61/2000 privind ratificarea Acordului dintre statele păr ţi la Tratatele Atlanticuluide Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace; Legea
nr.143/2000 privind combaterea traficului şi a consumului ilicit de droguri; Legea
nr.257/2001 privind modul de acţiune împotriva aeronavelor care utilizează
neautorizat spaţiul aerian al României; Legea nr.81/2002 pentru aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Poliţiei de Frontier ă Române; ratificarea Acordului de Securitate cu NATO şi
448 A se vedea Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, art.27, art.31, art.53, art.119
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 285/418
285adoptarea Legii nr.182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate; Lega
nr.218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române; Legea
nr.360/2002 privind Statutul poliţistului; Legea nr.415/2002 privind organizarea şi
funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; Legea nr.39/2003 privind
prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate; Legea nr.477/2003 privind
pregătirea teritoriului şi a economiei naţionale pentru apărare; Legea nr.604/2003
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2003 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, Legea
nr.42/2004 privind participarea for ţelor armate la misiuni în afara teritoriului; Legea
nr.295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor; Legea nr.364/2004 privind
organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare; Legea nr.535/2004 privind prevenirea
şi combaterea terorismului; Legea nr.708/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Poliţiei Comunitare pentru ordine publică la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale; Legea nr.550/2004 privind organizarea şi funcţionarea
Jandarmeriei Române etc.
Ca un corolar al acestei activit ăţ i legislative laborioase se înscrie
adoptarea Legii nr.22 din 1 martie 2004 pentru aderarea României la Tratatul
Atlanticului de Nord 449 – act de supremă semnifica ţ ie pentru suveranitatea şi
securitatea na ţ ional ă a României.
Adoptarea acestei legi, în afar ă de componenta juridică a evenimentului,
a reprezentat încununarea eforturilor comune ale tuturor for ţ elor politice ale
societ ăţ ii române şti pentru realizarea unui obiectiv strategic de importan ţă major ă
a României postrevolu ţ ionare. Dezbaterile pe marginea proiectului de lege pentru
aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, din şedin ţ a comună a
Senatului şi Camerei Deputa ţ ilor din 26 februarie 2004, relevă pregnant acest fapt.
449 Legea nr.22 din 1 martie 2004 pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord , a fost adoptată înşedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor din 26 februarie 2004. Raportul la lege a fost întocmit în comun decătre Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi Comisiile pentru politică externă ale Senatuluişi Camerei Deputaţilor, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.185 din 3 martie 2004.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 286/418
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 287/418
287 În calitate de membru cu drepturi depline, România va putea promova pe
agenda Alian ţ ei teme menite să servească interesul na ţ ional din perspectiva nouă ,
europeană şi va putea participa activ la configurarea politicii NATO în domeniul
securit ăţ ii na ţ ionale.
Procesul de realizare a unei ordini juridice interne la noile standarde
politice şi juridice ale ader ării continuă. Se insistă pe completarea şi modificarea
legislaţiei în scopul compatibilizării depline a acesteia cu normele şi procedurile
existente la nivel NATO. Pe de altă parte, fiind în plin proces de acţiune a tuturor
factorilor politici naţionali, a structurilor parlamentare pentru crearea condiţiilor
îndeplinirii unui alt obiectiv strategic naţional – integrarea în Uniunea Europeană ,
componenta legislativă a securităţii naţionale trebuie să vizeze tot mai mult această
coordonată.
Implicarea Parlamentului României în lumina noilor cerinţe este şi se
impune a fi şi mai mult sporită şi în strânsă concordanţă cu opţiunea fundamentală a
ţării noastre de profunde reforme politice şi instituţionale pentru eficientizarea
activităţii în perioada post-aderare la NATO şi integrare în Uniunea Europeană.Un moment important l-a constituit în acest sens adoptarea de către
Camerele Parlamentului, în şedinţă comună, a Hot ărârii nr.10 din 13 mai 2004
pentru aprobarea Cartei albe a securit ăţ ii şi apăr ării na ţ ionale a Guvernului452.
Acest document, întocmit în conformitate cu Legea nr.63/2000 privind planificarea
apăr ării na ţ ionale a României sintetizează obiectivele, precizează definiţiile şi
corelează direcţiile de acţiune pentru componentele cu atribuţii în asigurareasecurităţii şi apăr ării naţionale în condiţiile ader ării ţării noastre la NATO şi creării
premiselor pentru integrarea României în Uniunea Europeană. În raportul comun,
întocmit de către Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale
Camerei Deputaţilor şi Senatului, se subliniază următoarele:453 „Carta albă a
securit ăţ ii şi apăr ării na ţ ionale stabile şte obiectivele şi sarcinile principale ale
452 Hot ărârea nr.20 din 13 mai 2004 pentru aprobarea C ăr ţ ii albe a securit ăţ ii şi apăr ării na ţ ionale a Guvernului afost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.540 din 16 iunie 2004.453 A se vedea Dezbaterile Senatului României din 19 mai 2004.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 288/418
288institu ţ iilor angajate în realizarea securit ăţ ii şi apăr ării na ţ ionale, mă surile şi
ac ţ iunile care urmează să fie întreprinse de acestea, resursele umane, materiale şi
financiare, resursele pentru constituirea şi preg ătirea for ţ elor participante la
apărarea na ţ ional ă , la asigurarea securit ăţ ii, conform misiunilor ce le revin.”
Adoptarea de către Parlament a Cartei albe a securităţii şi apăr ării
naţionale a Guvernului care stabileşte responsabilităţi majore („obiective şi sarcini”)
pentru instituţiile angajate în realizarea securităţii naţionale reprezintă desigur un
element în plus de argumentare a semnificaţiei, importanţei şi complexităţii
raporturilor dintre Camerele legiuitoare şi autorităţile cu responsabilităţi în
domeniul securităţii naţionale.
Toate cele prezentate mai sus au implicaţii majore pentru securitatea
naţională, dar şi ele, la rândul lor, nu se pot realizat decât într-un cadru de deplină
securitate naţională în contextul larg al securităţii regionale şi globale.
7.5. Alte coordonate ale mecanismului raporturilor analizate
7.5.1. Rolul şi funcţiile administraţiei parlamentare în cadrul
raporturilor dintre Parlament şi autorităţile administrative din domeniul securităţii
naţionale
7.5.1.1. Administra ţ ia parlamentar ă. Concept, reglementare,
interferen ţ e cu administra ţ ia publică din domeniul
securit ăţ ii na ţ ionale
Din definiţiile date noţiunii de administra ţ ie publică şi din concepţiile
doctrinare referitoare la aceasta454
, prezentate în Capitolul III al lucr ării noastre, seevidenţiază atât poziţia administraţiei publice în cadrul diferitelor activităţi aleautorităţilor statale sau ale colectivităţilor locale, precum şi cele două elementeesenţiale şi indispensabile ale administraţiei publice, şi anume elementul structural-organic şi elementul material-func ţ ional .
În general, toate definiţiile date administraţiei publice converg spre aceleaşi
elemente comune: administra ţ ia publică implică activitate de coordonare şi
454 I.Alexandru, Administra ţ ia publică. Teorii, realit ăţ i, perspective, Bucureşti, Editura „ Lumina Lex”, 1999, pag.67.I.Alexandru, Drept administrativ, Editura „ Lumina Lex”, Bucureşti, 2005, pag.33-40; A se vedea A.Iorgovan, Tratat
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 289/418
289organizare, preocupat ă de aplicarea legii, ce tinde să fie concentrat ă în ramura
executivă a guvernării, având astfel un statut diferit faţă de administraţia privată.
În demersul de definire a conceptului de administra ţ ie publică remarcăm o
precizare f ăcută de către unul dintre autori455, şi anume că activitatea de
organizare şi de executare în concret a legilor… se realizează , în principiu, de
autorit ăţ ile administra ţ iei publice şi func ţ ionarii acesteia şi, în subsidiar, de
celelalte autorit ăţ i ale statului…
Apreciem astfel că, în contextul acestei definiţii, dar şi în temeiul argumentării
noastre de mai jos, putem analiza noţiunea de administra ţ ie parlamentar ă, precum
şi raporturile acesteia cu autorit ăţ ile administra ţ iei publice din domeniul securit ăţ ii
na ţ ionale.
Administra ţ ia parlamentar ă este deci un tip specific de administraţie realizată
nu de o autoritate a administraţiei publice, ci de o altă autoritate publică –
Parlamentul, care se bucur ă de autonomie în virtutea principiului autonomiei
parlamentelor. Această administraţie autonomă este reglementată şi organizată prin
diverse acte adoptate de adunările parlamentare sau de conducerile acestora.
Administraţia parlamentar ă însumează serviciile aflate la dispoziţia structurilor
de conducere şi de lucru ale parlamentelor. Aceste servicii sunt conduse politic de
Preşedintele şi Biroul permanent al forurilor legislative, iar sub raport administrativ
de Secretarul general al acestora. Preşedintele este acela care garantează buna
desf ăşurare a activităţilor legislative, precum şi a serviciilor administraţiei.
Administraţia parlamentar ă îşi duce la îndeplinire misiunea în conformitate cu
deciziile luate la diverse niveluri de competenţă, pe baza regulamentuluirespectivului for legislativ.
Administra ţ ia parlamentar ă se caracterizează prin autonomia şi specializarea
sa. Acestea sunt caracteristicile ce marchează diferenţa specifică dintre
administraţia parlamentar ă şi celelalte forme de administraţie publică.
de drept administrativ, Vol.I, Ediţia 4, Editura ALLBECK, Bucureşti, 2005, pag.63-68; M.Preda, Tratat elementar dedrept administrativ român, ediţia a II-a, Editura „ Lumina Lex”, Bucureşti, 1999, pag.12.455 A se vedea M.Preda, Op.cit ., pag.12.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 290/418
290 În acelaşi timp, trebuie să remarcăm faptul că, deşi se bucur ă de autonomie,
administraţia parlamentar ă îndeplineşte, în sfera ei specifică de acţiune, funcţii
asemănătoare cu administraţia publică. Având în vedere că, în raport cu puterea
politică, administraţia publică are funcţia principală de “mecanism intermediar de
execu ţ ie”456, putem considera că şi administraţia parlamentar ă reprezintă un astfel
de mecanism de execuţie în raport cu structurile de conducere a forului legislativ.
Administraţia parlamentar ă asigur ă suportul teoretic şi practic de specialitate şi cel
logistic pentru desf ăşurarea activităţii parlamentare în toate aspectele ei.
Administraţia parlamentar ă se conduce după propriile norme şi regulamente,
prin care se stabilesc: structura serviciilor, atribuţiile acestora, relaţiile dintre ele,
fişa posturilor, angajarea personalului şi promovarea în funcţii, nivelul de salarizare
etc. Administraţia parlamentar ă are la baza activităţii sale principiile neutralit ăţ ii şi
independen ţ ei politice. Pentru ca aceste principii să fie respectate, la nivelul
parlamentelor există o separare clar ă între instanţele politice şi structurile
administrative ale acestora. Spre exemplu, în Parlamentul italian, autonomia
administraţiei parlamentare este atât de marcată încât dacă apar conflicte privind
relaţiile interne de muncă, acestea nu sunt de competenţa unor tribunale obişnuite,
ci trebuie supuse organelor juridice interne “ jurisdic ţ ia internă” sau “autodichia”,
care funcţionează în conformitate cu principiile constituţionale: “audi alteram
partem”, pronunţarea deciziilor în public, argumentarea deciziilor luate, precum şi
dreptul de apel la o instanţă superioar ă.
Aspectul juridic al autonomiei parlamentare îl reprezintă autonomia
regulamentar ă. Autonomia regulamentar ă a parlamentelor funcţionează în temeiuldreptului constituţional al adunărilor legislative de a-şi stabili propriile regulamente.
Acestea reprezintă acte juridice ce detaliază prevederile cu caracter general înscrise
în Constituţie, dispoziţii privitoare la constituirea şi organizarea internă a
Camerelor, fiind în acord şi cu legile în vigoare. În primul rând, regulamentele
456 A se vedea I.Alexandru , Op.cit., pag.83.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 291/418
291cuprind norme ce privesc alegerea organelor de conducere, modul de lucru,
procedura parlamentar ă şi dispoziţii generale privind organizarea administraţiei
parlamentare.
Astfel, în temeiul dispoziţiilor constituţionale, în cadrul Parlamentului
României, actele normative ce stabilesc o reglementare cu caracter de maximă
generalitate a administraţiei parlamentare sunt Regulamentul Senatului şi, respectiv,
Regulamentul Camerei Deputa ţ ilor . Aşa cum se ştie, Regulamentele Camerelor sunt
principalele acte normative ale acestora emise în temeiul dispoziţiilor
constituţionale, care cuprind ansamblul normelor privitoare la organizarea,
funcţionarea şi activitatea curentă a acestui for legislativ. Regulamentele Camerelor
Parlamentului României, ca şi regulamentele tuturor forurilor reprezentative
naţionale, reprezintă o adevărată lege internă457 cu privire la funcţionarea şi
disciplina acestora.
Regulamentul este adoptat în şedinţă plenar ă a fiecărei Camere, cu votul
majorităţii senatorilor sau deputaţilor. Putem aprecia că Regulamentul reprezintă “o
prelungire a Constitu ţ iei” în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea Camerelor.
Regulamentele care stabilesc organizarea şi modul de lucru ale Camerelor
proiectează şi structura serviciilor, respectiv a staffului tehnic de specialitate, a
personalului administrativ şi de deservire ce asigur ă suportul necesar pentru
exercitarea în bune condiţii a mandatului parlamentar.
Regulamentele Camerelor Parlamentului au fost elaborate în concordanţă cu
normele parlamentare acceptate de o practică îndelungată, precum şi cu standardele
internaţionale pe care le aplică şi le respectă toate parlamentele democratice dinlume. Spre exemplu, în ceea ce priveşte organizarea serviciilor Senatului, art.36 din
Regulament conţine, printre alte atribuţii care revin Biroului permanent al
Senatului, şi pe acela care se refer ă în mod special la administraţia parlamentar ă:
• supune aprobării Senatului structura serviciilor acestuia;
457 A se vedea Pierre Avril, J.Gicquel, Op.cit ., pag.11.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 292/418
292 • propune Senatului numirea sau revocarea Secretarului general şi a
Secretarului general adjunct;
• aprobă statul de func ţ ii şi regulamentele de organizare şi func ţ ionare a
serviciilor Senatului, la propunerea Secretarului general;
• controlează activitatea serviciilor Senatului;
• aprobă Regulamentul privind paza şi accesul în sediul Senatului.
Aceste dispoziţii se completează cu prevederile art.203, 204 şi art.205 care, în
esenţă, prevăd că serviciile Senatului sunt conduse de Secretarul general al
Senatului, ajutat de un Secretar general adjunct. Secretarul general şi Secretarul
general adjunct sunt numiţi de către Senat, pe durata legislaturii, la propunerea
Biroului permanent. Prin aplicarea principiului simetriei actelor juridice, revocarea
Secretarului general şi a Secretarului general adjunct se face de Senat, la propunerea
Biroului permanent sau a cel puţin 30 de senatori. Propunerea de revocare poate fi
formulată o singur ă dată în cursul unei sesiuni ordinare.
Secretarul general al Camerei, ajutat de Secretarul general adjunct,
coordonează activitatea departamentelor de specialitate, asigur ă documentele
necesare pentru buna desf ăşurare a lucr ărilor Biroului permanent şi ale şedinţelor în
plen, asigur ă inter-relaţionarea şi comunicarea dintre Camera legislativă respectivă
şi celelalte instituţii ale statului de drept. Secretarul general şi Secretarul general
adjunct îndeplinesc atribuţiile stabilite prin lege, prin hotărâri ale Senatului
(Camerei Deputaţilor) sau ale Birourilor permanente.
Secretarul general conduce întreaga activitate a serviciilor Camerei. Secretarul
general r ăspunde în faţa Camerei şi a Biroului permanent de modul în care îşi
îndeplineşte atribuţiile în asigurarea bunei funcţionări a serviciilor. În această
calitate, Secretarul general este abilitat să ţină legătura cu Preşedintele Camerei, cu
Biroul permanent şi cu mass-media, în probleme privind activitatea Senatului sau a
Camerei Deputaţilor.
Secretarul general este ordonator principal de credite. În această calitate,
r ăspunde de respectarea dispoziţiilor legale de utilizare a creditelor bugetare şi de
realizarea veniturilor, de folosirea cu eficienţă a acestora, de ţinerea la zi a
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 293/418
293contabilităţii şi prezentarea la termen a dărilor de seamă contabile asupra execuţiei
bugetare. De asemenea, Secretarul general ia măsuri pentru gestionarea, păstrarea şi
conservarea patrimoniului Camerei, precum şi pentru asigurarea integrităţii acestui
patrimoniu.
Secretarul general ia măsuri pentru aplicarea reglementărilor privind angajarea
şi promovarea în funcţie a salariaţilor. În domeniul personalului, Secretarul general
are următoarele atribuţii:
• aprobă , potrivit legii, angajarea sau avansarea în func ţ ie, sanc ţ ionarea
disciplinar ă şi eliberarea din func ţ ie a salaria ţ ilor din serviciile Camerei;
• nume şte şefii de departamente, cu avizul Biroului permanent;
• nume şte salaria ţ ii din serviciile Camerei în celelalte func ţ ii de conducere
prevă zute în statul de func ţ ii, astfel cum este aprobat de Biroul permanent;
• îndepline şte şi alte atribu ţ ii în acest domeniu stabilite prin lege, prin
hot ărâri ale Camerei sau ale Biroului permanent.
Luând din nou ca exemplu structura serviciilor Senatului,458 modificată de mai
multe ori în decursul legislaturilor, aceasta a r ăspuns cerinţelor de realizare a unei
alcătuiri organizatorice omogene, pliate pe necesitatea optimizării fluxurilor
informaţionale ale procesului legislativ şi ale activităţii serviciilor Senatului
angrenate în acest proces şi de creştere a rolului şi calităţii activităţilor staffului în
procesul legislativ. Serviciile Senatului sunt concepute în aşa fel încât să asigure
îndeplinirea atribuţiilor specifice ale acestei instituţii şi să contribuie la buna
desf ăşurare a activităţii legislative, ţinând cont de criteriile manageriale care
operează în domeniul instituţiilor publice.
În virtutea autonomiei sale regulamentare şi administrative, Senatul României
şi-a organizat un sistem de servicii de specialitate şi un aparat administrativ propriu,
care îi asigur ă funcţionarea de sine-stătătoare. Administraţia pune în aplicare
deciziile organelor politice, asigur ă gestiunea serviciilor necesare şi respectarea
458 Hot ărârea Senatului nr.20/2001 privind structura serviciilor Senatului a fost publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr.233/2001.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 294/418
294 procedurilor, acordă asistenţă tehnică senatorilor. Având un caracter permanent,
administraţia se află în serviciul Camerei parlamentare.
Administraţia parlamentar ă a Senatului este organizată în două mari
departamente, şi anume: Departamentul legislativ şi Departamentul pentru
informatică, buget, contabilitate şi logistică. Aceste departamente sunt organizate, la
rândul lor, pe direcţii, în funcţie de specificul activităţii, iar direcţiile pe servicii şi
birouri.
Un număr de direcţii, servicii şi compartimente autonome privesc relaţiile
parlamentare externe, resursele umane, serviciul pentru presă, relaţii publice şi
imagine, protocolul, secretariatele şi registratura, contenciosul, auditul intern.
De asemenea, administraţia Senatului r ăspunde şi de organizarea birourilor
senatoriale din teritoriu, care reprezintă structuri teritoriale care funcţionează
exclusiv pentru exercitarea mandatului de senator în circumscripţii. Personalul
încadrat la birourile senatoriale – un şef de birou senatorial, o dactilograf ă şi un
şofer - este supus cerinţelor privitoare la probitate profesională, afinităţi politice
comune şi respectarea strictă a confidenţialităţii activităţii desf ăşurate.
Pe temeiul dispoziţiilor cu caracter de principiu pentru conducerea şi
organizarea serviciilor Senatului şi care sunt cuprinse în Regulamentul Senatului,
s-au elaborat şi s-au adoptat regulamente şi norme ce reglementează în detaliu
activitatea personalului din stafful administrativ şi de deservire al instituţiei.
• Regulamentul de organizare şi func ţ ionare a serviciilor Senatului459
reglementează competenţele şi relaţiile funcţionale dintre componentele structurale
ale serviciilor, atribuţiile fiecărei structuri din cadrul structurii organizatorice a
Senatului, precum şi atribuţiile şi competenţele specifice ale personalului angajat.
De asemenea, acest regulament cuprinde, în partea introductivă, un capitol referitor
la Secretarul general (dispoziţii referitoare la numirea, revocarea şi atribuţiile
acestuia), precum şi un capitol distinct cu privire la atribuţiile şi r ăspunderile
comune ale persoanelor cu funcţii de conducere din structura Serviciilor Senatului.
459 Regulament aprobat prin Hot ărârea Biroului permanent al Senatului nr.6/2001.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 295/418
295 • În completarea acestui regulament, la sfâr şitul anului 2003 a fost
adoptat Regulamentul intern al personalului din serviciile Senatului460 menit să
r ăspundă exigenţelor impuse de noul Cod al muncii. Acest regulament cuprinde
drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor, regulile privind disciplina
muncii în instituţie, precum şi cele referitoare la procedura disciplinar ă. Este demnă
de menţionat în acest context aplicabilitatea dispoziţiilor art.261 din Codul muncii,
potrivit cărora orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la
dispoziţiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui
drept al său. Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este
de competenţa instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile
de la data comunicării de către angajator a modului de sancţionare a sesizării
formulate în condiţiile ar ătate mai sus.
• Regulamentul privind accesul, ordinea, securitatea şi serviciul de
permanen ţă în Senat 461 instituie o serie de reguli cu privire la accesul în sediul
Senatului, la ordinea în incinta şi în perimetrul Senatului, paza şi securitatea
Instituţiei, inclusiv norme referitoare la prevenirea şi stingerea incendiilor, reguli
privind organizarea şi desf ăşurarea serviciului de permanenţă, precum şi sancţiunile
aplicabile pentru nerespectarea tuturor acestor norme;
• Norme ce privesc regimul ştampilelor şi sigiliilor în Senat 462 stabilesc
tipurile de ştampile şi sigiliile utilizate, distribuirea, evidenţa, întrebuinţarea şi
păstrarea acestora, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării tuturor
acestor norme.În temeiul principiului autonomiei parlamentare, al cadrului organizatoric
şi funcţional prezentat mai sus şi al întregului mecanism al organizării interne şi al
funcţionării Camerelor Parlamentului463 în literatura de specialitate se susţine tot
460 Regulament aprobat prin Hot ărârea Biroului permanent al Senatului nr.14/2003.461 Regulament aprobat prin Hot ărârea Biroului permanent al Senatului nr.4/2002. 462 Normele au fost aprobate prin Hot ărârea Biroului permanent al Senatului nr.7/2002.463 Mecanismul organizării interne şi funcţionării fiecărei Camere presupune un ansamblu de activităţi desf ăşurate, destructuri şi resurse avute la dispoziţie de Camere pentru exercitarea funcţiilor acestora.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 296/418
296mai mult existenţa funcţiei parlamentare de organizare internă şi func ţ ionare a
fiecărei Camere, susţinere la care ne raliem şi noi.464
Func ţ ia de organizare internă şi func ţ ionare a Camerelor este
importantă, în primul rând, prin faptul că ea asigur ă condiţiile necesare pentruîndeplinirea celorlalte funcţii pe care deja le cunoaştem: legislativă; de control
parlamentar; de informare; de desemnare prin învestire – alegere sau numire - a
unor autorităţi publice; de asigurare a politicii externe.
Toate funcţiile Parlamentului sunt implicate nu numai sub aspectul
conţinutului şi al esenţei lor, după cum am văzut anterior, dar şi organizatoric şi
funcţional într-o relaţionare necesar ă cu autorităţile administrative din domeniulsecurităţii naţionale. Mecanismul este complex şi poate fi argumentat printr-o
multitudine de exemple ce ţin în general de latura organizatorică şi funcţională a
raporturilor dintre instituţiile statului, dar şi de principiile, cerinţele şi complexitatea
procedurilor parlamentare.
Structurile şi pârghiile administraţiei parlamentare sunt acelea care
interferează şi se interconectază cu structuri şi pârghii ale structurilor administrativede securitate naţională pentru: desf ăşurarea procedurilor legislative, organizarea
activit ăţ ilor şi derularea formelor de control parlamentar, informarea
parlamentar ă în domeniu; desf ăşurarea procedurilor de investire sau numire a
mini ştrilor de resort şi a directorilor serviciilor de informa ţ ii; asigurarea rela ţ iilor
externe ce ţ in de securitatea na ţ ional ă; aprobarea unor mă suri şi programe în
domeniul apăr ării, ordinii publice, siguran ţ ei na ţ ionale, îndeplinirea criteriilor deaderare la organismele de securitate euroatlantice; aplicarea mă surilor privind
st ările excep ţ ionale etc. Relaţionarea se face în primul rând prin Secretarul general
al Camerei care are atribuţii exprese pe această linie, dar există şi o relaţionare şi o
comunicare directă prin diverse structuri parlamentare şi în mod deosebit prin
stafful comisiilor parlamentare de specialitate.
464 Ase vedea, C.Monac, Structura internă şi func ţ ionarea Senatului. Rolul şi importan ţ a func ţ iei de Secretar general , în Istoria Senatului României, Editura Regia Autonomă ”Monitorul Oficial”, Bucureşti, 2004, pag.577-604.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 297/418
297 7.5.1.2. Statutul func ţ ionarilor publici parlamentari. Conexiuni cu
domeniul securit ăţ ii na ţ ionale
Dacă în statele democratice a fost recunoscută, dintotdeauna, competenţa
plenar ă a adunărilor parlamentare de a decide asupra organizării şi funcţionării proprii, precum şi de a elabora statutul propriului lor personal, acest lucru se
datorează faptului că autonomia statutar ă a propriilor funcţionari publici este unul
din elementele care asigur ă autonomia administrativă a fiecărei adunări
parlamentare faţă de puterea executivă.
Statutul funcţionarilor parlamentari ridică unele probleme deosebite, ce
necesită precizări care privesc fondul problemei în discuţie, şi anume:
a) mai întâi, autonomia statutar ă nu îi plasează pe funcţionarii
parlamentari “în afara legii”. Ei se supun unui regim statutar particular, adaptat
potrivit nevoilor proprii ale Camerelor, cu respectarea principiilor şi a garanţiilor
esenţiale pentru funcţia publică;
b) în al doilea rând , un statut autonom pentru funcţionarii parlamentari
apare atât ca o necesitate pentru a asigura independenţa Parlamentului faţă de
Executiv şi, în acest sens, este de natur ă să contribuie la echilibrul instituţiilor, cât şi
ca un r ăspuns adecvat la nevoile specifice ale adunărilor parlamentare;
c) în al treilea rând , datorită existenţei funcţiei publice parlamentare proprii şi a unui personal angajat prin concurs, fiecare Camer ă îşi asigur ă de fapt un personal aflat în serviciul său exclusiv, independent de Executiv şi cu un gradridicat de disponibilitate, personal a cărui stabilitate asigur ă continuitatea instituţiei
şi care are sau poate dobândi o competenţă specializată, adaptată necesităţilorfuncţionării Parlamentului.
Toate parlamentele din statele membre ale Uniunii Europene şi
majoritatea celor aflate în curs de aderare au elaborat un statut al funcţionarilor
parlamentari.
Datorită specificităţii şi intensităţii activităţii desf ăşurate, statutele
funcţionarilor parlamentari şi regulamentele interne prevăd o serie de condiţii
speciale pentru funcţionarii parlamentari, şi anume: un sistem de salarizare deosebit,
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 298/418
298 programe de lucru flexibile, adaptate activităţii parlamentare, un număr de zile de
concediu mai mare, alte facilităţi menite să stabilizeze şi să cointereseze personalul.
Principiile fundamentale ale activităţii funcţionarilor parlamentari, care se
regăsesc în statutele şi regulamentele pe care le menţionam mai sus, sunturmătoarele: impar ţ ialitatea, neutralitatea şi independen ţ a administra ţ iei faţă de
grupurile politice, transparenţa, uniformitatea serviciilor şi supravegherea lor de
către organele de conducere colegiale.
În România, în privinţa statutului funcţionarilor parlamentari este de
remarcat faptul că, în temeiul art.XV din Carta II, Titlul III al Legii nr.161/2003
privind unele mă suri pentru asigurarea transparen ţ ei în exercitarea demnit ăţ ilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei, care a intrat în vigoare la data de 21 aprilie 2003, Parlamentul avea
obligaţia ca, în termen de 90 de zile de la data intr ării în vigoare a legii să
armonizeze statutul funcţionarilor publici care îşi desf ăşoar ă activitatea în cadrul
structurilor sale de specialitate cu dispoziţiile Legii nr.188/1999 privind statutul
funcţionarilor publici, cu modificările ulterioare.Cu o anumită întârziere, Parlamentul României a adoptat Legea nr.7 din
11 ianuarie 2006 privind statutul func ţ ionarului public parlamentar, cu
modificările şi completările ulterioare465 care, în textul său, încă de la început,
stipulează: „ Art.1.-(1) Prezenta lege reglementează statutul func ţ ionarului public
parlamentar din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului României.”
Funcţionarii publici parlamentari numiţi în cadrul structurilor despecialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au un statut special, conferit de
atribuţiile şi r ăspunderile ce le revin, în scopul realizării prerogativelor
constituţionale ale Parlamentului.
Funcţia publică parlamentar ă este deci o funcţie specifică de carier ă,
autonomă, ce confer ă deţinătorilor un statut special. Acest statut special rezultă din
465 Legea nr.7 din 11 ianuarie 2006 privind statutul func ţ ionarului public parlamentar , a fost publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr.35 din 16 ianuarie 2006.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 299/418
299specificitatea activităţii desf ăşurate în cadrul unei autorităţi publice distincte în stat
– Parlamentul .
Consider ăm important de subliniat faptul că între funcţionarii publici
parlamentari, ca persoane ale căror funcţii precizate prin lege privesc activităţi careimplică exercitarea prerogativelor constituţionale ale Parlamentului, şi personalul
din structurile de securitate naţională, de asemenea persoane cu statut special,
putem evidenţia asemănări şi interferenţe în cadrul raporturilor pe care noi le
analizăm.
Asemănările ţin, în primul rând, de specificitatea, complexitatea şi
intensitatea activităţii desf ăşurate în fiecare din cele două domenii, dar şi de principiile şi cerinţele morale şi profesionale puse în faţa fiecăreia din categoriile la
care ne referim – legalitate, impar ţ ialitate, obiectivitate, neutralitate politică ,
subordonare ierarhică , loialitate, devotament, maximă responsabilitate,
confiden ţ ialitate, înalt ă competen ţă profesional ă. Parlamentul este o instituţie
fundamentală a statului de drept iar funcţionarii parlamentari sunt cei care: asigur ă
stabilitatea şi continuitatea şi, alături de senatori şi deputaţi, reflectă imaginea publică a Instituţiei.
O parte a funcţionarilor publici parlamentari sunt în relaţii directe deserviciu cu personalul militar, funcţionarii cu statut special sau funcţionarii publicidin instituţiile de securitate naţională. Sarcinile de serviciu le impun acest lucru. O
bună relaţionare la acest nivel poate avea efecte benefice asupra întregului complexal raporturilor dintre Parlament şi autorităţile administrative din domeniul securităţiinaţionale, cu direcţionare spre fluidizarea informaţiilor, desf ăşurarea procedurilor
legislative, organizarea şi desf ăşurarea controlului parlamentar, aplicarea corectă alegilor, realizarea unor acţiuni importante de interes naţional.
7.5.2. Manifestarea raporturilor Parlament-autorit ăţ i administrative de
securitate na ţ ional ă în activitatea de protec ţ ie a informa ţ iilor
clasificate
Accesul la informaţiile existente într-o societate este unul din principiile
fundamentale ale funcţionării statului democratic. Fiecare cetăţean are dreptul de a
se implica în procesele de decizie ale comunităţii, dar în egală măsur ă trebuie să
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 300/418
300con ştientizeze că promovarea intereselor legitime ale acesteia presupune şi
protec ţ ia informa ţ iilor clasificate (datelor secrete).
Prin Legea privind liberul acces la informa ţ iile de interes public, cu
modificările şi completările ulterioare466 se exceptează de la accesul liber al
cetăţenilor următoarele categorii de informaţii considerate informa ţ ii clasificate:
informa ţ iile din domeniul apăr ării na ţ ionale, siguran ţ ei şi ordinii publice, dacă fac
parte din categoria informa ţ iilor clasificate; informa ţ iile privind deliber ările
autorit ăţ ilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale
României, dacă fac parte din categoria informa ţ iilor clasificate; informa ţ iile
privind activit ăţ ile comerciale şi financiare, dacă publicitatea acestora aduce
atingere principiului concuren ţ ei loiale, potrivit legii; informa ţ iile cu privire la
datele personale potrivit legii; informa ţ iile privind procedura în timpul anchetei
penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse
confiden ţ iale ori se pun în pericol via ţ a, integritatea corporal ă , sănătatea unei
persoane în urma anchetei desf ăşurate sau în curs de desf ăşurare; informa ţ iile
privind procedurile judiciare, dacă publicarea acestora aduce atingere asigur ării
unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre păr ţ ile implicate în
proces; informa ţ iile a căror publicare prejudiciază mă surile de protec ţ ie a
tinerilor.
Activitatea de protecţie a informaţiilor clasificate este reglementată prin
acte normative specifice, respectiv Legea privind siguran ţ a na ţ ional ă a României,
cu modificările şi completările ulterioare467, Legea privind protec ţ ia informa ţ iilor
clasificate, modificată prin OUG nr.16/2005468, Hot ărârea de Guvern pentruaplicarea Normelor privind protec ţ ia informa ţ iilor clasificate ale Organiza ţ iei
Tratatului Atlanticului de Nord în România469 şi Hot ărârea Guvernului pentru
466 Legea nr.544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informa ţ iile de interes public a fost publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr.633 din 23 decembrie 2002.467 Legea nr.51/1991 privind siguran ţ a na ţ ional ă a României a fost publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.163 din 7 august 1991.468 Legea nr.182/2002 privind protec ţ ia informa ţ iilor clasificate a fost publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.248 din 12 aprilie 2002.469 Hot ărârea Guvernului nr.353/2002 pentru aplicarea Normelor privind protec ţ ia informa ţ iilor clasificate aleOrganiza ţ iei Tratatului Atlanticului de Nord în România a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr.315 din 13 mai 2002.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 301/418
301aprobarea Standardelor na ţ ionale de protec ţ ie a informa ţ iilor clasificate în
România470. Desigur că Parlamentul României a avut o implicare major ă în
elaborarea legislaţiei în acest domeniu special de mare importanţă pentru progresul
democratic al societăţii.
Potrivit acestor acte normative, obiectivul activităţii aferente protecţiei
informaţiilor clasificate îl constituie garantarea funcţionării normale a instituţiilor
statului de drept printr-o activitate laborioasă de apărare a valorilor fundamentale
ale societăţii româneşti circumscrise siguran ţ ei na ţ ionale, adică a acelei stări de
legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesar ă
existenţei şi dezvoltării statului naţional unitar român. Aceasta deopotrivă cu
respectarea dreptului de informare al cetăţeanului şi acesta bine reglementat juridic
prin Constitu ţ ie şi prin “ Legea privind liberul acces la informa ţ iile de interes
public” şi în deplină concordanţă cu conţinutul Declara ţ iei Universale a
Drepturilor Omului, al Conven ţ iei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului
şi a Libert ăţ ilor Fundamentale, al pactelor şi celorlalte tratate la care România este
parte, referitoare la dreptul de a primi şi de a r ăspândi informaţii.
Normele constituţionale şi legislative elaborate în domeniul protecţiei
informaţiilor clasificate, acte normative din categoria legilor organice, sunt un
rezultat al manifestării funcţiei legislative a Parlamentului. Dar, deopotrivă, ele se
regăsesc şi în componenta de control parlamentar. Prin aceasta, Parlamentul se
evidenţiază ca instituţie care asigur ă puterilor statului componenta juridică a
activităţii de protecţie a informaţiilor clasificate.
Dar, pe de altă parte, potrivit prevederilor Legii nr.182/2002“Parlamentul, Administra ţ ia Preziden ţ ial ă , Guvernul şi Consiliul Suprem de
Apărare a Ţării stabilesc mă suri proprii privind protec ţ ia informa ţ iilor secret de stat… Serviciul Român de Informa ţ ii asigur ă acestor institu ţ ii asisten ţă de specialitate.”471
470 Hot ărârea Guvernului nr.585/2002 pentru aprobarea Standardelor na ţ ionale de protec ţ ie a informa ţ iilorclasificate în România a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.485 din 5 iulie 2002.471 A se vedea Legea nr.182/2002, art.25 alin.(4).
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 302/418
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 303/418
303 securitatea internă; conlucrează cu unit ăţ ile Serviciului Român de Informa ţ ii,
potrivit competen ţ elor materiale şi atribu ţ iilor lor func ţ ionale pentru rezolvarea
sarcinilor privind securitatea internă , cooperează cu alte structuri cu atribu ţ ii în
domeniul siguran ţ ei na ţ ionale şi, în mod deosebit, cu structura na ţ ional ă de
specialitate – ORNISS.
În acest plan, Camerele legiuitoare ale Parlamentului României îşiraportează activitatea la următoarele cerinţe:
• existen ţ a unui sistem de reguli cunoscut de to ţ i;
• respectarea strict ă a regulilor de muncă;
• men ţ inerea vigilen ţ ei întregului personal (senatori, deputa ţ i, staff
tehnic, personal administrativ);• evaluarea informa ţ iilor puse în pericol şi consecin ţ ele asupra
activit ăţ ii specifice;
• compartimentarea strict ă a muncii şi asigurarea accesului lainforma ţ ii din baza de date pe niveluri de competen ţă , în conformitate curesponsabilit ăţ ile concrete – cu respectarea principiului “necesit ăţ ii de acunoa şte”;
• formarea şi utilizarea deprinderilor de autoprotec ţ ie şi
autoapărare.În vederea protejării informaţiilor clasificate NATO, măsurile de
securitate a personalului sunt menite:
• să prevină accesul persoanelor neautorizate la informa ţ iile NATOclasificate;
• să garanteze că informa ţ iile NATO clasificate sunt distribuiteexclusiv pe baza principiului “necesit ăţ ii de a cunoa şte”;
• să permit ă identificarea persoanelor care, prin ac ţ iunile lor, pot pune în pericol securitatea informa ţ iilor clasificate.
Din acest ultim punct de vedere se desprinde şi unul dintre obiectivele principale ale activităţii pe linia protecţiei informaţiilor clasificate – descoperirea şineutralizarea oricăror încercări de penetrare a institu ţ iei de către cadre şi/sauagen ţ i ai serviciilor de informa ţ ii str ăine.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 304/418
304
Dar este necesar de subliniat faptul că Hot ărârea Guvernului nr.353/2002 pentru aplicarea Normelor privind protec ţ ia informa ţ iilor clasificate ale NATO înRomânia a fost elaborată, într-o strânsă legătur ă cu cerinţele şi exigenţele Alianţei
pe această linie, înscriindu-se astfel în mediul necesar de armonizare legislativă în
cadrul NATO.Personalul Camerelor Parlamentului – senatori, deputaţi, membri ai staff-
ului tehnic – stabilit nominal şi aprobat de Birourile permanente, poate avea acces la
informaţiile clasificate numai în baza “certificatului/autoriza ţ iei de securitate”,
emis ca rezultat al procedurii de verificare şi avizare de către organele în drept, dar
restricţionat pe baza principiului “necesit ăţ ii de a cunoa şte”.
*
* *
Subliniem, în concluzie, faptul că mecanismul raporturilor dintre
Parlamentul României şi autorit ăţ ile administrative ale statului din domeniul
securit ăţ ii na ţ ionale este deosebit de complex şi dinamic şi, totodat ă , necesit ă o
permanent ă şi atent ă perfec ţ ionare în intimitatea şi sub toate aspectele sale.
Această perfecţionare este condiţia sine qua non a evoluţiei democratice a statului
român şi a realizării unei reale şi permanente securităţi naţionale.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 305/418
305CAPITOLUL VIII
RAPORTURILE PARLAMENT – AUTORITĂŢI ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE
DIN DOMENIUL SECURITĂŢII NAŢIONALE ÎN SITUAŢIILE
DE CRIZĂ ALE STATULUI DE DREPT
8.1. Con ţ inutul, necesitatea şi gradualitatea instituirii st ărilor excep ţ ionale8.1.1. Criza ca stare de insecuritate na ţ ional ă. M ă surile excep ţ ionale
Termenii de “ securitate”, “criză”, “risc” sunt utilizaţi foarte des în
discursul politico-diplomatic din România şi în general din ţările occidentale.
Aceasta confirmă un adevăr: timpul schimbărilor este şi timpul pericolelor, al
crizelor .
În ceea ce priveşte criza, aceasta este definită ca “ Manifestare a unor dificult ăţ i
(economice, politice, sociale etc.); perioad ă de tensiune, de tulburare, de încercări
(adesea decisive) care se manifest ă în societate.”473
Din punctul de vedere al unui specialist militar criza este definită “drept o
suit ă de amenin ţări, etapele fiind starea de pace, starea de diferend, confruntarea,
conflictul armat şi detensionarea situa ţ iei, urmat ă de noua stabilitate, riscurile care
dau tipul de criză fiind economice, politice, diplomatice, militare, interne,
interna ţ ionale, globale, previzibile, imprevizibile, potrivit unor criterii
circumstan ţ iale”.474
Criza este deci o stare de insecuritate naţională şi, în opinia noastr ă,definiţia ei poate fi prezentată mai complet, astfel : situa ţ ia când sunt amenin ţ ateiminent suveranitatea şi integritatea teritorial ă a statului, bazele sale democratice,cursul economiei na ţ ionale, sistemul administra ţ iei de stat, via ţ a şi sănătatea unei
mari păr ţ i a popula ţ iei, importante bunuri materiale, culturale şi mediulînconjur ător sau îndeplinirea unor obliga ţ ii interna ţ ionale, iar împotriva acestoramenin ţări nu se pot apăra sau ale căror urmări nu pot fi înl ăturate prin ac ţ iuneaobi şnuit ă a organelor puterii de stat, administra ţ iei teritoriale sau a persoanelor
fizice şi juridice.
473 Dic ţ ionarul explicativ al limbii române (DEX), Ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, pag.241.474 A se vedea G.Velicu, Drept şi legisla ţ ie, Editura Tipografia de Sud, Craiova, 1999, pag.102-103.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 306/418
306 Dezideratele privind cunoaşterea, prevenirea şi gestionarea situaţiilor de
criză ţin, înainte de toate, de un fundament teoretic deosebit de actual, mai ales
pentru societăţile aflate încă în tranziţie spre democraţie, cum este şi cazul
României. Acest fundament este cel pe care se situează una dintre valorile
democratice incontestabile – statul de drept – rezultat al simbiozei dintre elementul
stat şi elementul drept , sau cum este definit de către juristul francez Jacques
Chevallier – specialist în problemă – ca fiind “tipul de regim politic în care puterea
statului se afl ă încadrat ă şi limitat ă de către drept .”
Buna funcţionare, în condi ţ ii de normalitate, a statului de drept, privită ca
deziderat şi împlinire, exprimă profunde valenţe pozitive, după cum polul său opus,
starea de anormalitate, ce-i creează disfuncţionalităţi, este expresia valenţelor
negative, acesta fiind şi spaţiul în care se manifestă situaţiile de criză.
În această zonă a anormalităţii putem vorbi de acutizarea contradic ţ iilor
de natur ă economică , politică , social ă , etnică şi religioasă , ecologică ,
informa ţ ional ă , militar ă şi de alt ă natur ă , cu manifest ări de cele mai multe ori
violente, care afectează negativ sistemele de referin ţă , ordinea de drept, democra ţ iaconstitu ţ ional ă via ţ a cet ăţ enilor, drepturile şi libert ăţ ile acestora, sănătatea şi
morala publică , proprietatea publică şi privat ă şi periclitează grav securitatea
na ţ ional ă.475
Situaţiile de criză sunt însoţite de pericole grave care pot ameninţa însăşi
existenţa statului de drept sau normala desf ăşurare a vieţii sociale, economice şi
politice. Sunt situaţii neobişnuite şi nedorite în care sunt grav afectate chiar şiraporturile dintre instituţiile statale analizate de noi, deci separaţia şi echilibrul
puterilor în stat. Aceste situaţii trebuie în mod obligatoriu să fie luate în seamă,
prevenite şi rezolvate neîntârziat şi în modul cel mai “inteligent ” şi eficient de către
detentorii puterii politice în stat, dar şi de către autorităţile administraţiei publice din
domeniul securităţii naţionale care are un rol deosebit de important în acest sens.
475 A se vedea C.Monac, în St ările excep ţ ionale, Editura Forum, Bucureşti, 2000.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 307/418
307Rezolvarea lor impune adesea sacrificii printre care şi afectarea modului de
exercitare a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului.
Situaţiile de criză pot fi declanşate fie de factori interni, fie de factori
externi.În acest context starea de criz ă a statului este starea declarată de organele
de stat stabilite prin lege pentru rezolvarea unei situaţii excepţionale. În strânsă
legătur ă cu caracterul şi amploarea evenimentelor produse se instituie mă suri
excep ţ ionale care în textele constituţiilor, legilor şi în practica statelor, după cum
vom ar ăta în cele ce urmează, poartă diverse denumiri: starea de asediu, starea de
urgen ţă , starea excep ţ ional ă , starea de necesitatea, starea de alarmă , starea de pericol etc. Constituţia României stipulează la art.93 „Starea de asediu” şi „Starea
de urgen ţă”.
Definirea acestora o întâlnim în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.1/1999, aprobată prin Legea nr.453/2004476, astfel:
Starea de asediu reprezint ă ansamblul de mă suri excep ţ ionale de natur ă
politică , militar ă , economică , social ă şi de alt ă natur ă aplicabile pe întreg teritoriul ţării ori în unele unit ăţ i administrativ teritoriale, instituite pentru adaptareacapacit ăţ ii de apărare a ţării la pericole grave, actuale sau iminente care amenin ţă
suveranitatea, independen ţ a, unitatea ori integritatea teritorial ă a statului.
Starea de urgen ţă reprezint ă ansamblul de mă suri excep ţ ionale de natur ă
politică , economică , şi de ordine publică aplicabile pe între teritoriul ţării sau în
unele unit ăţ i administrativ-teritoriale, care se instituie în următoarele situa ţ ii:
a) existen ţ a unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea na ţ ional ă ori func ţ ionarea democra ţ iei constitu ţ ionale;
b) iminen ţ a producerea ori producerea unor calamit ăţ i care fac
necesar ă prevenirea, limitarea sau înl ăturarea, după caz, a urmărilor unor
dezastre.
476 A se vedea Ordonan ţ a de urgen ţă a Guvernului nr.1/1999 privind regimul st ării de asediu şi regimul st ării deurgen ţă, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.22 din 21 ianuarie 1999, aprobată prin Legea nr.453/2004,Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1052 din 12 noiembrie 2004
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 308/418
308 Pe de altă parte, prezentăm precizări din doctrină referitoare la măsurile
excepţionale:
Starea de asediu, în dreptul public, reprezintă un regim de restrângere a
libertăţilor publice în caz de ameninţare str ăină sau de tulbur ări interne, care secaracterizează prin extinderea sferei de competenţă a poliţiei, prin posibilitatea
desesizării autorităţilor civile în favoarea autorităţilor militare şi prin extinderea
competenţelor tribunalelor militare.477
Starea de urgen ţă reprezintă şi ea un regim de restrângere a libertăţilor
publice care se caracterizează prin extinderea puterilor ordinare de poliţie ale
autorităţilor publice în cazul unor evenimente extraordinare.478
Starea de asediu intervine în situaţii extraordinare care presupun
implicarea for ţelor armate, în timp ce starea de urgenţă este impusă de evenimente
interne extraordinare cum ar fi ameninţări la adresa siguranţei naţionale sau
democraţiei constituţionale, calamităţi naturale sau alte sinistre. În ambele situaţii,
măsurile excepţionale au în vedere fie întreg teritoriul al statului, fie unele zone sau
localităţi din ţar ă.479
Declararea stării de criză este o chestiune politică, un atribut alinstituţiilor sale fundamentale: Parlamentul, Pre şedintele, Guvernul şi al întregiiclase politice. Acestea sunt investite să asigure normalitatea, stabilitatea, echilibrulsocial intern, relaţii armonioase şi reciproc avantajoase pe plan extern. Apare astfel,în acest domeniu, o mare responsabilitate din partea factorilor politici.
8.1.2. St ările excep ţ ionale între necesitate şi oportunitate
Cunoaşterea, prevenirea şi gestionarea stărilor de criză sunt acţiunideosebit de importante şi complexe ce nu se pot realiza decât într-un cadru
constituţional şi legislativ adecvat, deci printr-o amplă implicare a Parlamentului şi
a autorităţilor administraţiei publice din domeniul securităţii naţionale.
477 A se vedea Lexique de termes juridique, 8-edition, Dalloz, Paris, 1990, pag.222.478 Ibidem.479 A se vedea I.Vida, Puterea executivă şi administrativă publică,Editura Regia Autonomă Monitorul Oficial ,Bucureşti, 1994, pag.63
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 309/418
309 Mai mult decât atât, pentru autorităţile publice responsabile, în situaţiile
de criză, se impune aplicarea unor reguli procedurale imperative, cerute prin
Constituţie şi prin celelalte acte normative care reglementează modul de instituire şi
de aplicare a regimului st ărilor excep ţ ionale, - în cazul României, după cum am
ar ătat, a “ st ării de urgen ţă” sau a “ st ării de asediu” – în funcţie de gradualitatea
situaţiei. Aplicarea acestor reguli atrage după sine o schimbare radicală, bruscă, în
funcţionarea angrenajului politic, social şi chiar economic al ţării. Şi, mai mult decât
atât, impactul este mare asupra psihicului oamenilor, se atentează la unele obiceiuri,
mentalităţi, se restrâng temporar drepturi şi libertăţi fundamentale.
Pericolele foarte grave, cum sunt agresiunea armată îndreptată împotriva
ţării, acţiunile sau inacţiunile ce vizează suveranitatea, independenţa, unitatea
statului sau integritatea sa teritorială, adversităţile sociale complexe, tulbur ările şi
manifestările care tind a r ăsturna ordinea constituţională şi liniştea statului şi pot
degenera în r ăzboi civil, încălcarea gravă a legalităţii, producerea ori iminenţa
producerii unor dezastre sunt elemente clare ce impun instituirea stărilor
excepţionale. De obicei, în astfel de situaţii, ordinea, liniştea şi pacea civilă nu se
pot impune decât prin măsuri de rezistenţă şi constrângere pe care autorităţile civile,
nu le pot garanta şi atunci se face apel la for ţele de ordine şi la for ţele armate.
Pot exista, totodată, şi situaţii care, descoperite de serviciile de informaţii
şi contrainformaţii, ridică problema securităţii structurii statale: mişcări subterane,
interese oculte, care prin amploarea lor devin foarte periculoase pentru ordinea
constituţională, pentru Guvern şi stabilitatea entităţii statale şi care, prin definiţie –
dat fiind caracterul lor ocult – sunt greu, dacă nu imposibil, de perceput de către
opinia publică. În baza acestor informaţii, de asemenea, se pot institui stările
excepţionale.
Prin declararea lor, stările excepţionale se substituie stărilor de drept
ordinare, adaptându-se necesităţilor de moment şi circumstanţelor anormale care le-
au provocat, ori în mod for ţat le-au adus, şi care în mod neîndoielnic le justifică.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 310/418
310Starea excepţională se impune, în mod obligatoriu, pe o anumită durată de timp,
atunci când toate interesele trebuie absorbite în necesitatea apăr ării comune.
Astfel, necesitatea condiţionează impunerea stărilor excepţionale, le
justifică exercitarea şi le limitează durata. Numai necesitatea - nu şi oportunitatea - poate justifica instaurarea unei stări excepţionale.
Necesitatea decurge din faptul că stările excepţionale reprezintă dreptul
publicului de a se autoapăra atunci când autorităţile civile nu sunt în măsur ă să
preîntâmpine sau să reziste unei primejdii publice, apelându-se la for ţe
suplimentare. Ele se justifică prin preexistenţa unui atac inamic dezastruos, printr-o
situaţie internă deosebită care impune controlul for ţelor armate asupra populaţieicivile, nu numai pentru a restaura ordinea şi legea, ci şi pentru a asigura ajutorarea
populaţiei, reluarea producţiei industriale, refacerea economiei, protecţia vieţii şi
proprietăţii, controlul evacuării şi traficului, precum şi prevenirea sabotajului sau a
altor ilegalităţi.
Faptul că stările excepţionale trebuie să fie dictate de necesitate iar
extinderea lor este în funcţie de circumstanţe le întăreşte valoarea ca obiect al procesului de legiferare al unei ţări.
Nevoia dictată de realităţile unei situaţii critice solicită măsuri imediate,importanţa necesităţii fiind determinată de măsurile ce trebuie luate în interesulapăr ării comune. Dacă se impune ca populaţia civilă să fie pusă sub controlulfor ţelor armate, pentru ca operaţiile militare să se desf ăşoare nestingherit, acestea nunumai că intr ă în împuternicirile constituţionale ale Parlamentului, Pre şedintelui şiGuvernului, dar devin pentru aceste organe de stat şi o obliga ţ ie constitu ţ ional ă
neîndoielnică.8.1.3. Cu privire la amploarea mă surilor excep ţ ionale
Adoptarea măsurilor şi folosirea for ţelor militare în cadrul stărilor
excepţionale depinde de amploarea şi complexitatea tulbur ărilor ce afectează
normalitatea statală. Desigur că în condiţiile unei invazii sau atac inamic ori ale unei
calamităţi naturale importante, for ţele şi mijloacele ce urmează să fie folosite vor fi
propor ţional mai mari decât în cazul unor tulbur ări locale de mică amploare.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 311/418
311 Nevoia instituirii stărilor excepţionale, urmată de amploarea măsurilor ce
se impun a fi luate şi de folosirea for ţelor militare, determinate la rândul lor de
amploarea pericolelor ce trebuiesc întâmpinate şi depăşite, cere o ierarhizare pe
niveluri a acţiunilor anticriză ale statului de drept. La pericole mai mari măsurile şi
acţiunile sunt mai ample şi mai profunde, la pericole mai mici acestea vor fi mai
reduse. În practica şi legislaţia statelor întâlnim diverse grade de ierarhizare şi
denumiri diferite ale situaţiilor excepţionale.
Astfel, în Fran ţ a întâlnim: “Starea de asediu” – prevăzută de Legea din 9
august 1849 480 , şi care poate fi declarată în caz de “ pericol iminent pentru
securitatea internă şi externă”, şi “Starea de urgen ţă”, prevăzută de Legea din 3
aprilie 1955 care poate fi declarată “ pe tot teritoriul statului sau numai într-o
unitate administrativ-teritorial ă în caz de:
● pericol iminent rezultat dintr-o gravă dezordine îndreptat ă
împotriva ordinii publice;
● producerea unui eveniment care prin natur ă şi gravitate are
caracterul de calamitate publică”.
Constitu ţ ia Greciei face referire numai la “Starea de asediu”, în cea a Spaniei stările excepţionale sunt situate pe trei niveluri ierarhice: “Starea deasediu”, “Starea excep ţ ional ă” şi “Starea de alarmă”. Legisla ţ ia Ungariei lestipulează tot pe trei niveluri, numindu-le: “Starea de pericol”, “Starea denecesitate” şi “Starea excep ţ ional ă”. În Italia, prin Legea siguran ţ ei publice seface ierarhizarea în “Starea de r ă zboi” şi “Starea de pericol ”, iar în Marea Britanie
prin Legea privind instituirea st ării de urgen ţă din 1947 se prevede ca stare
excepţională doar “Starea de urgen ţă”. Legea constitu ţ ional ă a Republicii Cehe din 22 aprilie 1998 prevede că
“după intensitatea, amploarea teritorial ă şi caracterul situa ţ iei” se poate declara:
“Starea excep ţ ional ă”, “Starea de amenin ţ are a statului” sau “Starea de r ă zboi”.
În doctrina polonez ă există : “Starea de calamitate natural ă”, “Starea
excep ţ ional ă” şi “Starea de r ă zboi”. În ceea ce priveşte Constitu ţ ia Germaniei ,
480 În Franţa, în anul 1848, când s-au produs grave manifestaţii ale Revoluţiei s-a legiferat starea de asediu, care aatras un cor de proteste; s-a argumentat că astfel se sugrumau libertăţile publice. Cu ocazia dezbaterilor parlamentare
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 312/418
312aceasta separ ă stările excepţionale în “Stare de apărare” şi “Stare de încordare”,
iar Constitu ţ ia Olandei se refer ă numai la “Stare de urgen ţă”.
Din scurta prezentare observăm în doctrina şi legislaţia statelor o abordare
pe 1-3 paliere a gravităţii stărilor excepţionale, cu denumiri oarecum diferite. Dar,în esenţă, de fiecare dată, este vorba despre o situaţie de criză mai mult sau mai
puţin profundă, situaţie în care se declar ă starea excepţională pentru salvarea
statului şi revenirea lui la starea de normalitate.
Într-o astfel de situaţie se pune în mişcare mecanismul complex al puterii
statului de drept, Parlament, Pre şedin ţ ie, Monarh, Guvern, se declanşează
proceduri parlamentare speciale şi sunt implicate în mod prioritar şi cu competenţesporite structurile executive de securitate naţională, acţionează diverse pârghii, au
loc transferuri de competenţe de la o putere la alta, intr ă în acţiune for ţa militar ă
organizată a statului, creşte sprijinul acordat autorităţilor administrative locale.
În România, începând cu 1864, prin Legea st ării de asediu, apoi prin
Constitu ţ ia din 1923 este consacrată şi utilizată denumirea de “Stare de asediu”.
Denumirea, consacrarea şi legiferarea stării de asediu, ca aproape întreaga legislaţieromână din acea perioadă, au fost de inspiraţie franceză. Ulterior, în perioada
postbelică, prin Constituţiile din 1948, 1952 şi 1965 se consacra “Starea de
necesitate” ce putea fi instituită pe întreg teritoriul României sau în anumite zone.
În condiţiile de dezvoltare democratică a României de după 1989 se
continuă inspiraţia din doctrina şi legislaţia franceză şi din experienţa românească
dobândită în baza aplicării Constituţiei din 1923, astfel că în prezent, în temeiul prevederilor Constituţiei, stările excepţionale în ţara noastr ă sunt analizate pe cele
două paliere: “ Starea de asediu” şi “ Starea de urgen ţă”.
Cazurile de extremă urgenţă impun declararea neîntârziată a st ării de
asediu.
pentru adoptarea legii stării de asediu, printre alţii, deputatul Grevy s-a ridicat violent şi a caracterizat proiectul cafiind „lege de dictatur ă militar ă”. Totuşi, legea s-a votat cu toate discuţiile fierbinţi care i-au însoţit proiectul.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 313/418
313 Caracterul de necesitate, specific stării de asediu, se traduce prin nevoia
stringentă de a se aplica for ţa militar ă pentru reprimarea sau contracararea for ţelor
beligeranţilor sau insurgenţilor.
Starea de asediu, fiind o măsur ă de siguranţă publică, are ca efectsuspendarea acţiunii legilor civile şi înlocuirea acestora cu regimul militar aceasta
fiind o coordonată importantă a raporturilor dintre Parlament şi autorităţile
administrative de securitate naţională.
Măsura poate fi generală, pentru întreaga ţar ă, sau numai par ţială, pentru
un anumit teritoriu sau localitate. Amploarea şi întinderea teritorială a măsurii sunt
determinate de natura, caracterul tulbur ărilor şi al mişcărilor şi de propor ţiile pericolului la care este expusă ţara.
În zona de sub controlul său, guvernarea militar ă temporar ă (dictatura
temporar ă) devine autoritatea guvernamentală supremă faţă de populaţia civilă, în
măsura prevăzută în actul normativ de declarare a stării excepţionale.
Regulile şi regulamentele ce impun controale şi restricţii pentru astfel de
situaţii vor fi publicate imediat sub formă de ordonanţe ale autorităţii militare.
Funcţiile de poliţie vor fi asigurate de către Comandamentul militar.
Se vor impune restricţii de securitate care implică limitarea exerciţiuluiunor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti fundamentale: interzicerea circula ţ iei laanumite ore şi camuflajul; restric ţ ii privind mi şcarea popula ţ iei; ocuparea de către
for ţ ele militare a unor locuri considerate ca importante din punct de vedere strategic, re ţ inerea temporar ă a persoanelor suspecte etc.
Scopul instituirii stării de asediu este de a reinstaura ordinea, astfel încâtfuncţionarea normală a autorităţilor civile să poată fi restabilită cât mai repede
posibil. Dincolo de acest scop, o stare de asediu nu are nici o justificare. Cu
excepţia situaţiei în care trebuie să asigure continuarea unei funcţii necesare, starea
de asediu nu urmăreşte să înlocuiască administraţia civilă. În limitele acestui scop,
subordonarea ultimă a autorităţii civile autorităţii militare este inerentă.
Starea de asediu real ă (efectivă ) ce poate surveni numai în timp de r ăzboieste situaţia care justifică autoritatea militar ă de a lua, în privinţa locuitorilor civili
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 314/418
314teritoriul sau din zona asediată, orice restricţie privitoare la drepturile lor, cu
condiţia ca acele restricţii să fie luate în scopul asigur ării unei rezistenţe complete,
ori în scopul ieşirii din zona asediată.
Deci, într-o accepţie clasică, declararea acestei stări excepţionale se justifică prin asedierea unui teritoriu sau localităţi de către trupele inamice, teritoriu
sau localitate care trebuie să se conducă după dispoziţii excepţionale, stabilite prin
legi ce trec asupra autorităţii militare o bună parte din puterile publice. Are două
cauze principale care o determină, cauze datorate ameninţărilor grave care se aduc
localităţii respective: (1) starea de r ă zboi, (2) o stare de pericol .
Aplicarea stării de asediu trebuie să fie justificată de necesitatea publică,de existenţa unei ameninţări reale pentru ordinea şi siguranţa publică.
Starea de asediu fictivă (politică ) poate surveni atât în timp de r ăzboi
(pentru teritoriile neasediate) cât şi în timp de pace şi constă în situaţia în care
locuitorii unei ţări, localităţi sau por ţiuni de teritoriu, sunt supuşi anumitor măsuri
restrictive în privinţa drepturilor lor, în scopul înlătur ării unor pericole iminente.
Aceste măsuri sunt luate de Guvern, în baza proclamării stării de asediu, prinautoritatea militar ă, în limitele prevăzute de actul prin care s-a instituit starea de
asediu.
Starea de asediu în timp de pace este deci o ficţiune a stării de r ăzboi reală
şi împrumutată de la aceasta din urmă, cu toate rigorile determinate de condiţiile şi
cerinţele comandate de raţiunea de stat.
Privind starea de urgen ţă, ne raportăm de regulă la pericole de mai mică intensitate, dar care impun totuşi declanşarea unei stări excepţionale. Ea poatesurveni numai pe timp de pace şi vizează, de regulă, existenţa unor ameninţări laadresa siguranţei naţionale sau democraţiei constituţionale, ceea ce face necesar ă apărarea instituţiilor statului de drept şi menţinerea sau restabilirea stării delegalitate. Ea mai poate viza situaţiile de producere sau iminenţa producerii unordezastre, ceea ce impune acţiunea organizată militar ă pentru prevenirea, limitarea şiînlăturarea efectelor acestora.
Necesitatea instituirii uneia sau alteia dintre stările excepţionale decurgedintr-o analiză temeinică a gravităţii pericolelor, demers ce constituie un atribut al
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 315/418
315factorilor de putere responsabili în stat şi are la bază prevederi constituţionale şi ale
altor legi în domeniu, criterii pertinente de apreciere, dar şi informaţii veridice şi
complete oferite de structurile de specialitate.
Deci, analiza gravităţii pericolelor la adresa statului de drept reclamă instituirea adecvată, graduală a stării excepţionale care se impune: starea de asediu
sau starea de urgen ţă.
8.2. Regimul st ărilor excep ţ ionale – legalitate, legitimitate,
con ţ inutul raporturilor
Unii autori, prin reflecţiile lor în studiile de teorie şi filosofie a
dreptului, sunt adesea preocupaţi de validitatea481 unei norme juridice sau a unui act
juridic. Astfel François Ost defineşte validitatea ca fiind acea tr ăsătur ă a normelor
sau actelor juridice care, într-o ordine de drept dată, le asigur ă acestora
recunoaşterea efectelor juridice pe care autorii au dorit să le confere. Validitatea
poate fi stabilită prin referire la trei criterii distincte: (1) validitatea formal ă,
asociată cu legalitatea, care este concepută drept conformitate a normei juridice sau
a actului juridic cu normele juridice superioare care stabilesc procedura elabor ăriinormelor juridice sau a actului juridic; (2) validitatea empirică, asociată cu
efectivitatea, care este definită ca fiind conformitatea comportamentului
destinatarilor normelor juridice sau al autorităţilor împuternicite să le aplice cu
normele juridice; (3) validitatea axiologică, asimilată cu legitimitatea, care este
considerată a fi confruntarea normelor juridice sau a actelor juridice cu norme,
valori şi principii extrajudiciare, în principal morale.482
Astfel legitimitatea sistemului juridic nu poate fi redusă la legalitate în
accepţiunea ei formală. Nu poate fi considerat ca legitim decât faptul care, dincolo
de validitatea lui formală, favorizează respectul persoanei umane.
481 A se vedea termenul “validitate” în Dictionnaire encyclopédique de théorie et sociologie du droit , sub redacţiaAndré-Jean Arnaud, Paris, Bruxelles, 1988.482 Ost François et Kerchave Michel van de, Jalons pour une theorie critique du droit , Publications des FacultésUniversitaires Saint Louis,Bruxelles, 1987, pag.542-545.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 316/418
316 Apreciem pe deplin valabile în această direcţie şi consideraţiile
autorului Ovidiu Tr ă snea.483 Calificarea legalităţii, ca valoarea pozitivă, depinde –
scrie autorul citat –, desigur, de conţinutul său concret, de raportul cu alte valori şi
de poziţia sa faţă de ele, mai ales faţă de cele morale şi juridice, ca aceea a justiţiei.
Aceasta este problema legitimit ăţ ii dreptului. În aceeaşi ordine de idei, Ovidiu
Tr ăsnea subliniază că principiul legitimităţii nu poate fi redus şi, cu atât mai mult,
nu poate fi întemeiat în mod exclusiv pe norme morale sau juridice; dimpotrivă, s-ar
putea spune, în ceea ce priveşte normele juridice, că el le înglobează şi le depăşeşte.
Principiul legitimităţii nu poate fi redus la o simplă normă abstractă sau concretizată
printr-o serie de legi, ci el reprezintă un fapt de cultur ă şi civilizaţie.
O modalitate de abordare a legitimităţii îi apar ţine lui Philippe
Gérard ,484 care arată că, în măsura în care normele juridice au aparent ambiţia de a
guverna viaţa colectivă a membrilor unei anumite comunităţi sociale, se poate pune
întrebarea dacă ambiţia este legitimă şi, prin aceasta, care sunt motivele de ordin
etic şi politic susceptibile de a justifica autoritatea pe care şi-o revendică, într-o
societate democratică, normele juridice. În opinia lui Gérard, democraţia ar putea fi
interpretată ca r ăspunzând unei situaţii în care există incertitudini în ceea ce priveşte
pretenţiile de legitimare în societate, iar cercetarea justificărilor legitimităţii trebuie
să fie orientată spre convingerile etice care au la bază democraţia şi care îşi găsesc
expresia în imperativele legalităţii şi autonomiei colective.
În această ordine de idei ne propunem să abordăm şi raportul legalitate
– legitimitate, în situaţiile de criză ale statului de drept, situaţii care impun
instituirea şi aplicarea regimului stărilor excepţionale, un subiect complex,
“ fierbinte”, mult discutat în decursul timpului, dar nelămurit complet nici până în
prezent, însă cu implicaţii majore, deosebite, în ceea ce priveşte raporturile dintre
Parlament şi autorit ăţ ile administra ţ iei publice din domeniul apăr ării, ordinii
publice şi siguran ţ ei na ţ ionale.
483 A se vedea O.Tr ăsnea, Filosofie politică, Editura Politică, Bucureşti, 1986, pag.320.484 A se vedea Gérard Philippe, Droit et démocratie. Reflections sur la légitimité du droit dans une societédemocratique, Publications des Facultes Universitaires Saint Louis, Bruxelles, 1995, partea a II-a.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 317/418
317 În cazul actului de instituire şi de aplicare a regimului stărilor
excepţionale, raportul legalitate - legitimitate capătă însă semnificaţii şi
intercondiţionări deosebite, generate tocmai de acest “caracter excep ţ ional ” al
situaţiei în care se găseşte statul de drept la momentul respectiv.
Ar ătam mai sus că legitimitatea înglobează legalitatea (normele
juridice) şi o depăşeşte. În cazul stărilor excepţionale este uneori posibil ca
legitimitatea să fie justificată chiar în condiţiile unei insuficiente legalităţi, fapt
foarte pronunţat în trecut dar care, cum vom observa în cele ce urmează, s-a atenuat
mult în decursul timpului.
Astfel, încă romanii au formulat principiul :” salus populi (reipublicae), suprema lex esto” (salvarea poporului (a republicii) să fie legea supremă), principiu
care voia să spună că atunci când intervin împrejur ări excepţionale, care pun în
pericol însăşi existenţa statului, organele lui pot lua măsurile necesare pentru a le
face faţă, acestea fiind legitime, chiar dacă în acest scop ar încălca legea. Cu alte
cuvinte, în temeiul principiului citat, întrucât salvarea statului este legea supremă,
toate celelalte legi trebuie să cedeze pasul în faţa ei.Raportat la ideea statului de drept, principiul “ salus reipublicae,
suprema lex esto” sau, cum se exprima Cicero, „inter arma silent leges”, ar
echivala cu a spune că, ori de câte ori intervine o stare excepţională, organele
statului pot să aprecieze, în funcţie de împrejur ări, dacă şi în ce măsur ă vor aplica
legile în vigoare.
În baza principiului ” salus reipublicae, suprema lex esto” se înţelege că pentru apărarea marilor interese ale statului s-ar putea lua măsuri chiar încălcând
dispoziţiile precise ale Constituţiei.
Ulterior, spre sfâr şitul secolului trecut, unii jurişti germani de mare
prestigiu (Gerbert, Ihering, Jelinek), continuând pe aceeaşi idee, au încercat să
susţină că statul încetează să mai fie supus legilor pe care le instituie el însuşi
atunci când acestea nu-i servesc propriile interese.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 318/418
318 Astfel Ihering formulează opinia potrivit căreia “ Exclusiva domnie a
legilor este sinonimă cu renun ţ area societ ăţ ii la libera folosin ţă a mâinilor proprii.
Cu mâinile legate s-ar preda societatea necesit ăţ ii încă păţ ânate, stând f ăr ă ajutor
în fa ţ a tuturor situa ţ iilor şi preten ţ iile vie ţ ii care n-ar fi prevă zute prin lege sau
pentru care legea s-ar dovedi insuficient ă. Este de şart ă credin ţ a că interesul de
drept şi al libert ăţ ilor politice ar pretinde cea mai posibil ă restrângere a puterii de
Stat prin lege; aceast ă părere se na şte din curioasa imagina ţ ie, că puterea ar fi un
r ău care trebuie învins cu posibil ă urgen ţă. Dar puterea în realitate este un bine la
care însă , ca la orice bun, pentru a-i l ă sa deschisă posibilitatea folosirii rodnice şi
vindecătoare, trebuie să cumpere şi posibilitatea abuzului”.
Opinia de mai sus a culminat cu poziţia unui cancelar german, Bethman
Halweg care, la 14 august 1914, declara în Reichstag că, în caz de ameninţare,
pentru binele suprem faci orice şi cum poţi: “ Necesitatea nu cunoa şte nici o lege.
Trupele noastre au ocupat Luxemburgul, poate şi Belgia. Aceasta este contrariu
drepturilor gin ţ ilor, însă noi ştim că Fran ţ a era preg ătit ă să pareze atacul şi un
atac al aripei noastre stângi pe Rin ne-ar fi putut fi fatal. Din aceast ă cauză a
trebuit să trecem cu vederea protestele justificate ale Luxemburgului şi ale Belgiei.
Când e şti amenin ţ at, cum suntem noi, şi când lup ţ i cum lupt ăm noi pentru binele
suprem faci cum po ţ i”.
De-a lungul istoriei dreptului au existat şi numeroase opinii care au
susţinut că, chiar în baza dreptului de necesitate, puterea executivă nu poate face
acte ilegale. Astfel, juristul francez Léon Duguit ar ăta că: “Sunt dispus a gândi că ,
în unele împrejur ări excep ţ ionale, Guvernul poate, sub presiunea necesit ăţ ii, să
dicteze în mod regulat regulamente legislative, regulamente care să suspende, să
modifice sau să abroge o lege formal ă existent ă , dar sub următoarele trei condi ţ ii:
(1) Trebuie să existe un r ă zboi înafar ă , o insurec ţ ie armat ă sau o grevă general ă de
func ţ ionari. (2) Trebuie să existe imposibilitatea material ă de a reuni Parlamentul,
sau cel pu ţ in în cazul când Parlamentul n-ar fi reunit, să existe o astfel de urgen ţă ,
încât nu s-ar putea accepta expirarea termenului minim indispensabil pentru a-l
convoca sau a-l reuni. (3) Trebuie ca regulamentul legislativ să fie f ăcut cu inten ţ ia,
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 319/418
319exprimat ă sau nu, dar real ă , ca acel regulament să fie supus ratificării
Parlamentului, de îndat ă ce va fi posibil la prima sa reuniune”.485
În doctrina românească, în mod deosebit în perioada interbelică,
numeroşi jurişti şi gânditori de marcă s-au oprit asupra acestei controversate probleme propunând soluţii interesante şi caracterizate prin poziţii uneori
divergente. Astfel s-a remarcat o opinie echilibrată, demnă de semnalat, potrivit
căreia dreptul de necesitate ar avea limite ra ţ ionale iar puterile date Guvernului
prin Constitu ţ ie nu se pot întinde decât pentru apărarea ţării şi a siguran ţ ei
publice, cu alte cuvinte victoria şi pacea înăuntru domină întregul drept de
necesitate.486
Pe de altă parte, se susţine că această teorie a necesităţii care poate
deveni aceea a ilegalităţii şi este formulată lapidar în adagiul latin: „ salus
reipublicae, suprema lex esto” derivă din dreptul Statului de a se conserva.
Guvernul are datoria de a face tot posibilul pentru conservarea Statului, recurgând
chiar la ilegalitate în caz de nevoie. În aceste cazuri, actele ilegale produc efecte
juridice. Spre exemplu, Guvernul f ăr ă lege, contrar art.128 din Constituţie (1923), proclamă starea de asediu care produce efecte juridice.487
Într-o altă opinie se admite că starea de necesitate este un act justificativ pentru puterea executivă de a face acte extralegale şi chiaranticonstituţionale. Totodată, se limitează şi se condiţionează împrejur ările care potduce la crearea stării de necesitate astfel: “Împrejur ările politice care pot duce lacrearea st ării de necesitate sunt de două categorii: (1) Interne, atunci când estevorba de un conflict puternic între clasele sociale sau o gravă tulburare l ăuntrică.
(2) Externe, atunci când este vorba de un conflict izbucnit între două state şi în care singura preponderen ţă a for ţ ei poate să hot ărască. Aceste două împrejur ări duc închip fiesc la crearea acelei st ări de necesitate şi în care ideea salvării Statuluiapare mai presus de ideea legalit ăţ ii”.488
În legătur ă cu raportul Putere executivă – Parlament pe timpul stării de
necesitate, respectiv cu competenţa Executivului de a edicta acte ilegale justificate
tocmai de această stare, se susţine că Parlamentul, cu discuţiunile sale neîncetate, cu
485 Leon Duguit, Traité de Droit Constitutionel , Paris, 1930, pag.753.486 A se vedea C.Dissescu, Drept administrativ, Bucureşti, 1934, pag.489-490487 A se vedea P.Negulescu, Regimul Decretelor Legi, Editura Dreptul, Bucureşti, 1920, pag.386.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 320/418
320tergiversările necontenite, poate primejdui ordinea în drept. Executivul este mai
aproape de realitatea faptelor, mai la curent cu nevoile Statului, mai direct informat
cu curentele ce-l domină, şi prin acţiunea sa rapidă şi hotărâtă, poate să înlăture
dintr-o dată pericolul care a doua zi poate fi fatal.489 În legătur ă cu declanşarea stării
de necesitate, se afirma că aceasta poate fi determinată de: “ Existen ţ a unui pericol
na ţ ional, urgen ţ a în luarea mă surilor, imposibilitatea de a lucra a organelor
legale”.490
În acelaşi timp, Generalul Constantin Manolescu prin scrierile sale,
ocupându-se îndeaproape de problematica complexă a stării de asediu şi abordând
legitimitatea acesteia prin prisma legifer ării ei, sublinia în 1936: “ N-a existat în
toate ţările din lume o lege mai r ă st ălmăcit ă , mai divers în ţ eleasă şi de aceea mai
criticat ă , decât legea st ării de asediu, îndeosebi atunci când ea se edictează în timp
de pace”.491
În decursul timpului şi în zilele noastre este tot mai mult acceptată
ideea că în cadrul acestor raporturi deosebite ce apar între Legislativ şi Executiv,
puterea executivă nu poate face acte ilegale în baza dreptului de necesitate.Concepţia potrivit căreia statul încetează să mai fie supus legilor când acestea nu-i
servesc propriile interese apare acum perimată. Această concepţie nu este
compatibilă astăzi cu ideea că statul nu este decât un instrument în serviciul
indivizilor, o expresie sintetică a intereselor lor. Întrucât nu poate invoca pentru el
un interes care ar veni în contrazicere cu drepturile tuturor, statului de drept îi este
tot mai str ăină ideea că el încetează de a mai fi supus legilor atunci când aceste
drepturi sunt contrare intereselor lui. Astăzi condiţiile impuse de Leon Duguit au
prins tot mai mult teren ele regăsindu-se în majoritatea legislaţiilor moderne.
488 A se vedea G.Alexianu Curs de drept constitu ţ ional , vol.I, Bucureşti, 1936, pag.356.489 Ibidem. 490 Ibidem. 491 General C.Manolescu, Starea de asediu – legitimitate şi legalitate, Bucureşti, 1936, pag.9.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 321/418
321 Pe de altă parte nu poate fi neglijată nici teoria circumstan ţ elor
excep ţ ionale, întâlnită în diverse sisteme juridice, cum este de pildă cel francez.
Astfel, potrivit acestei teorii, respectul pentru legalitate riscă să paralizeze
administraţia, interzicându-i să ia măsurile necesare sau impunându-i să le ia cu
întârziere. Se poate admite, în acest context, că situaţiile excepţionale autorizează
administraţia să acţioneze în aşa fel încât să nu fie compromis interesul general.
Astfel, autoritatea administrativă poate fi dispensată să respecte unele reglementări
legale care compromit acţiunea şi obligată să-şi desf ăşoare activitatea într-o
“legitimitate a crizei”.
Faţă de această acţiune există responsabilitate administrativă şi după
epuizarea perioadei de criză, r ăspunderea subzistând pentru o perioadă normală.
Cu astfel de situaţii delicate se confruntă în special autoritatea militar ă,
ea fiind cea menită să se implice pentru salvarea interesului general şi să-şi asume
marile riscuri.
Aceasta este o chestiune dificilă, în acest context fiind încă de
actualitate cele relatate de generalul Constantin Manolescu, încă din 1936,referitoare la complexitatea şi dificultăţile legii stării de asediu. Însă, în acelaşi
timp, este o chestiune foarte serioasă, necesar ă şi posibil de rezolvat.
În ceea ce ne priveşte, apreciem, în acest context, că diminuarea
riscurilor şi simplificarea situaţiei poate fi determinată de cel puţin două condiţii
deosebit de importante:
a) dezvoltarea normativă corespunzătoare, adecvat ă , amecanismelor statale consacrate st ărilor excep ţ ionale, o temeinică reglementare
juridică a raporturilor interinstitu ţ ionale ce apar în astfel de situa ţ ii;
b) o înalt ă responsabilitate a puterii, a factorului politic, angajarea părta şă a acesteia al ături de autoritatea militar ă , la gestionarea acestei“legitimit ăţ i a crizei” şi asumarea în aceea şi mă sur ă a riscurilor.
Aceste condiţii ţin în mod direct de raporturile dintre Parlament şi
autorităţile din domeniul securităţii naţionale, iar nerespectarea lor poate avea
implicaţii deosebit de dăunătoare şi uneori pe termen lung.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 322/418
322 Este indubitabil faptul că orice acţiune legitimă în condiţiile stărilor
excepţionale este implicit determinată, în primul rând, de legalitate. Dar, potrivit
opiniilor de mai sus, în astfel de situaţii unele acţiuni se pot desf ăşura în
“legitimitate a crizei”, ceea ce poate fi echivalent cu situarea la limita legalităţii şi
chiar în afara acestei limite, deci în afara unui cadru legal, fapt ce poate fi
incompatibil cu statul de drept.
Dar, totodată, analiza noastr ă în domeniu mai evidenţiază foarte clar un
fapt, şi anume că trebuie să fim conştienţi, în această problemă, de situaţia că la
toate eforturile care s-ar depune compromisul nu poate fi înlăturat în totalitate.
Subliniem aceasta ca o particularitate important ă a raporturilor Parlament –
autorit ăţ i publice din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale, în situaţiile de criză ale statului
de drept, chestiune puţin abordată în literatura de specialitate de la noi până în
prezent.
Statele democratice moderne au f ăcut paşi însemnaţi pe această linie,unele oferind modele veritabile în privinţa legislaţiei, dar şi a pragmatismului
privind acţiunile în cazul stărilor excepţionale: prevederi constituţionale clare,
concise, urmate de legi speciale în domeniu, de structuri organizatorice viabile, denorme şi reguli procedurale adecvate şi, mai mult decât atât, o înaltă responsabilitate şi un respect deosebit faţă de soarta naţiunii respective şi deinteresul naţional.492 Este un bun exemplu pe care trebuie să-l urmăm şi noi românii,cât mai repede posibil.
Constitu ţ ia României cuprinde dispoziţii de excepţie cu privire la
stările excepţionale, ceea ce denotă, după opinia noastr ă, că acceptă legitimitatea lor
într-un cadru constituţional şi legislativ adecvat. În baza Constituţiei noastre, legile
adoptate ulterior acesteia, ce vizează domenii cu implicaţii majore în sfera stărilor
excepţionale, cum sunt cele ce reglementează aspecte ale apăr ării naţionale, ordinii
publice, siguranţei naţionale sau protecţiei civile au surprins, în bună parte,
obiectivele şi măsurile ce revin domeniilor respective pe timpul instituirii regimului
stării de asediu sau al stării de urgenţă. Este o realizare, dar nu suficientă, gândindu-
492 A se vedea în acest sens prevederile: Constitu ţ iei Germaniei (art.35, 80a, 87a, 91); Constitu ţ iei Greciei (art.48);Constitu ţ iei Italiei (art.77); Legii nr.773 din 18 iunie 9031, Legea siguran ţ ei publice a Italiei (art.214-218); Legii din1947 privind instituirea st ării de urgen ţă a Marii Britanii ; Constitu ţ iei Olandei (art.103, 6-9, 12-13, 113);Constitu ţ iei Spaniei (art.116); Legii Constitu ţ ionale a Republicii Cehe (art.1-13) etc.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 323/418
323ne la complexitatea situaţiilor de criză care impun declararea stărilor excepţionale în
stat şi la noua stare de fapt creată prin procesul de aderare a României la NATO.
Aceste realităţi solicită un cadru legislativ pe măsur ă.
Consider ăm interesant de prezentat, în acest context, şi cele relatate de prof.Gaston Jeze şi regăsite într-o decizie a Cur ţ ii de Casa ţ ie din 1924 referitor la
regimul juridic al stării de asediu: “ Legea st ării de asediu nu trebuie comparat ă cu
legile ordinare. Ea nu poate fi interpretat ă după principiile acelor legi, căci ea are
ca scop a le contracara în bloc, substituind st ării de drept ordinare, o stare
excep ţ ional ă adaptându-se necesit ăţ ilor de moment şi circumstan ţ elor anormale
care au provocat-o, ori în mod for ţ at au adus-o, şi care în mod neîndoios o
justifică. Starea de asediu este f ăcut ă pentru o epocă în care toate drepturile, toate
interesele trebuiesc absorbite în necesitatea apăr ării comune. Pentru a defini acest
regim în efectele sale nu trebuie să ne raport ăm la legile de drept comun”.
8.3. Instituirea şi aplicarea regimului st ărilor excep ţ ionale
Din cele prezentate până acum se desprinde concluzia certă că
instituirea stărilor excepţionale este impusă de necesitate şi are la bază criteriitemeinice de fond şi de formă.
Criteriile de fond – vizează neîndoielnic securitatea na ţ ional ă: stabilitatea şi buna func ţ ionare a statului de drept şi ordinea constitu ţ ional ă , suveranitatea şi independen ţ a statului, unitatea şi integritatea sa teritorial ă , cerin ţ aîndeplinirii angajamentelor şi obliga ţ iilor asumate prin tratate interna ţ ionale.
Criteriile de formă – sunt regulile procedurale imperative, cerute prin
Constitu ţ ie şi celelalte acte normative, care reglementează modul de instruire şiaplicare a regimului st ărilor excep ţ ionale, reguli care impun o schimbare radicală,
bruscă, în funcţionarea angrenajului politic, social şi chiar economic. Şi, mai mult
decât atât, impactul este foarte mare asupra psihicului oamenilor, se atentează
asupra unor mentalităţi, obiceiuri şi chiar asupra drepturilor şi libertăţilor
fundamentale dobândite cu greu, timp de milenii şi garantate clar prin constituţiile
moderne. Iată de cel reglementările juridice, acţiunile şi măsurile practice privind
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 324/418
324regimul stărilor excepţionale sunt atât de complexe, “de divers în ţ elese, de mult
criticate şi, uneori, chiar r ă st ălmăcite”.
În condiţii de normalitate, viaţa cotidiană: politică, economică, socială are
cu totul alte priorităţi. Oamenii sunt captivaţi de cu totul alte griji, fapt pentru carese apleacă mai greu asupra necesităţii luării în considerare a unor eventuale stări
grave de criză prin care pot trece statul şi societatea.
Această problemă este totuşi în permanenţă în atenţia structurilor de
securitate naţională, ceea ce nu este suficient, mai ales atunci când acestea nu sunt
sprijinite economic pentru îndeplinirea obiectivelor lor de zi cu zi.
În astfel de situaţii o mare responsabilitate o au instituţiile fundamentale
ale statului de drept – Parlamentul, Pre şedintele, Guvernul – precum şi întreaga
clasă politică. Acestea sunt învestite să asigure normalitatea, stabilitatea, echilibrul
social intern, relaţii armonioase şi reciproc avantajoase pe plan extern, toate la cei
mai înalţi parametri posibili, la nivelul standardelor cerute de funcţionarea unei
democraţii moderne.
Instituţiile fundamentale ale statului şi oamenii politici trebuie să situezela acelaşi nivel de atenţie atât situaţiile de normalitate cât şi în cele de anormalitatece pot să apar ă în funcţionarea statului de drept, acţionând în acest din urmă caz îndouă moduri:
a) să facă tot ce le st ă în putin ţă pentru a le preveni;
b) dacă totu şi au apărut, să fie temeinic preg ăti ţ i pentru a le st ă pâni şi a asigura reintrarea în normalitate, în cel mai scurt timp posibil.
Totul impune un complex de acţiuni şi măsuri, în primul rând de natur ă
legislativă, dar şi de natur ă politică, economică, socială, militar ă, diplomatică,
psihologică etc. deci, acel complex de reguli procedurale imperative stabilite prin
Constituţie şi prin alte acte normative în domeniu.
În cele ce urmează prezentăm câteva consideraţii ce ţin de procedura
instituirii st ării excep ţ ionale şi de cea a desf ăşur ării unora dintre ac ţ iunile şi
mă surile care o pun în aplicare, toate acestea impunând manifestarea unor raporturi
deosebite între Parlament şi autorităţile din domeniul securităţii naţionale.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 325/418
325 Consideraţiile noastre vor avea ca temei, pe lângă prevederile Constituţiei
României, ale Legii privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă,
referirile celorlalte legi cu privire la stările de criză şi unele elemente ce ar putea fi
compatibile, rezultate din studiul legislaţiei în domeniu a unor ţări cu sistem
democratic avansat, modern, precum şi unele aspecte pozitive rezultate din
experienţa românească interbelică în domeniul reglementării, instituirii şi aplicării
stărilor excepţionale.
Studiile de drept comparat ne arată că regulile procedurale în situaţii de
criză pentru parlamentele diferitelor ţări, cu democraţii avansate, sunt foarte clar
stabilite prin constituţiile acestora, cu diverse nuanţe privind raporturile de moment
ale Parlamentului cu celelalte instituţii ale statului: Guvern, Pre şedinte – Monarh.
Însă în aproape toate aceste ţări rolul Parlamentului este hotărâtor.
Referindu-ne succint la prevederile constituţionale din unele ţări cu
democraţii avansate, reţinem ca reguli procedurale de instituire a stărilor
excepţionale: în Fran ţ a, starea de asediu poate fi decretată de Adunarea Naţională
sau instituită de către Preşedinte, cu acordul Consiliului de Miniştri, pentru o durată de 12 zile, ulterior impunându-se autorizarea Parlamentului. Starea de urgen ţă se
instituie de către Preşedinte cu acordul Consiliului de Miniştri pentru 12 zile,
perioadă pentru care nu este necesar ă aprobarea Parlamentului; în Grecia, Camera
Deputaţilor adoptă, la propunerea Guvernului, hotărârea de punere în aplicare pe
întreg teritoriul sau în anumite zone a st ării de asediu, pe o durată de 15 zile, iar
dacă Camera nu realizează cvorumul sau este în imposibilitate de a se întruni, starea
de asediu se instituie prin Decret prezidenţial, la propunerea Consiliului de Miniştri
şi în 15 zile se supune aprobării Camerei; în Italia, în cazuri extraordinare de
necesitate şi urgen ţă, Guvernul poate adopta, pe propria-i r ăspundere, acte
provizorii cu putere de lege care se supun în aceeaşi zi aprobării Parlamentului sau
cel mai târziu în 15 zile; în Olanda, starea excep ţ ional ă se instituie prin Decret
regal în cazurile stabilite prin Hotărâre a Parlamentului; în Spania, starea de alarmă
se declar ă de Guvern prin decret pe o durată de maximum 15 zile, informând despre
aceasta Congresul Deputaţilor, starea excep ţ ional ă se decretează de către Guvern
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 326/418
326după ce s-a obţinut aprobarea Congresului Deputaţilor pentru cel mult 30 de zile, iar
starea de asediu se instituie de către Congresul Deputaţilor cu majoritate absolută la
propunerea Guvernului, Congresul stabilind extinderea teritorială, durata şi
condiţiile de aplicare.
În ceea ce priveşte România, la art.93 “ M ă suri excep ţ ionale” din
Constituţie se stipulează:
“(1) Pre şedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau
starea de urgen ţă , în întreaga ţ ar ă ori în unele unit ăţ i administrativ-teritoriale şi
solicit ă Parlamentului încuviin ţ area mă surii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea
acesteia.
(2) Dacă Parlamentul nu se afl ă în sesiune el se convoacă de drept în
cel mult 48 de ore de la instituirea st ării de asediu sau a st ării de urgen ţă şi
func ţ ionează pe toat ă durata acestora.”
Deci, pentru România instituirea “ st ării de asediu” sau a “ st ării de
urgen ţă” este prerogativă constitu ţ ional ă preziden ţ ial ă, dar tot prin Constituţie se
precizează că luarea unei asemenea măsuri nu este lăsată la liberul arbitru al
Preşedintelui. Legea fundamentală prevede “încuviin ţ area de către Parlament a
mă surii adoptate” în cel mult 5 zile şi, dacă nu se află în sesiune el “ se convoacă de
drept în cel mult 48 de ore de la instituirea st ării de asediu sau a st ării de urgen ţă.”
Şi, mai mult decât atât, se solicită acestui for legislativ suprem funcţionarea pe toată
durata stărilor de criză.
Este indubitabil faptul că legiuitorul a vrut ca prin Constituţie să statueze
clar rolul şi verdictul Parlamentului în instituirea şi gestionarea stărilor
excepţionale, chiar dacă urgenţa impune aplicarea acestei măsuri post-factum.
Obiectul solicitării Preşedintelui, adresată Parlamentului, va fi aprobarea
pentru măsura luată, dar această solicitare nu este prealabilă, ci ulterioar ă
evenimentului. În această situaţie excepţională suntem martorii necesităţii delegării
unei păr ţi de competenţă din favoarea legislativului în favoarea executivului, fapt
justificat de urgenţa major ă când nu există timpul necesar pentru o aprobare
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 327/418
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 328/418
328 Întreaga activitate procedurală desf ăşurată, legislaţia şi hotărârile adoptate
de Parlament în această perioadă sunt desigur de o importanţă aparte pentru ţar ă,
pentru ordinea de drept, democraţia constituţională şi implicit pentru securitatea
naţională. Relaţionarea Parlament – autorit ăţ i administrative ale securit ăţ ii
na ţ ionale pe timpul stărilor excepţionale este cu totul deosebită.
Dar, în acelaşi timp, apreciem că este foarte posibil ca rapiditatea derulării
evenimentelor să impună ca actele normative cele mai oportune şi eficiente, uzitate
în astfel de situaţii, să fie decretele emise de Preşedinte.
Iată o problemă delicată care se pune: Cine are priorităţi în exercitarea
funcţiei normative în aceste situaţii excepţionale : Parlamentul, Guvernul, Pre şedintele ?
Consider ăm că toate aceste instituţii fundamentale ale statului îşi pot
îndeplini funcţia lor normativă, însă starea de anormalitate în care dictează
necesitatea, urgenţa şi oportunitatea impune adesea sistemul normativ cel mai
simplu şi rapid – decretele Preşedintelui – chiar dacă acesta este mai puţin
democratic. Iese pregnant în evidenţă, într-o astfel de situaţie, o componentă araporturilor pe care le analizăm, şi anume relaţia specială Parlament – Pre şedintele
ţării, în calitate de comandant al For ţelor Armate şi preşedinte al Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării Consider ăm că, în acest caz, cresc mult competenţele şi
implicarea acestui din urmă organism.
Dar, în situaţiile de criză cresc mult competenţele tuturor instituţiilor din
domeniul securităţii naţionale. Acestea sunt dictate de necesităţi, dar în limitelestabilite prin Constituţie, prin legislaţia privind regimul stărilor de criză, prinDecretul de instituire a “St ării de asediu” sau a “St ării de urgen ţă”. În întreaga ţar ă sau în zona în care s-a declarat starea de criză se aplică acum ordonan ţ ele şiregulamentele militare, se apelează mai mult, dar tot în cadrul legal corespunzătorunei astfel de situaţii, la metode şi mijloace specifice activităţii de informaţii.Precizăm că folosirea acestora, chiar şi în situaţiile excepţionale, nu trebuie să ducă la restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în altecondiţii decât cele prevăzute în Constituţie şi în alte legi.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 329/418
329 Privind func ţ ia normativă a Parlamentului, pe timpul st ărilor
excep ţ ionale , prin Constituţie mai există o limitare importantă a acesteia –
imposibilitatea de a elabora legi constituţionale, adică legi de revizuire a
Constituţiei – fapt prevăzut în mod expres la art.152 alin.(3) din legea noastr ă
fundamentală: “Constitu ţ ia nu poate fi revizuit ă pe durata st ării de asediu sau a
st ării de urgen ţă şi nici în timp de r ă zboi”.
Un alt punct de analiză se impune asupra prerogativei constituţionale
prezidenţiale de instituire a stărilor excepţionale. El rezultă tot din art.93 alin.(1)
din Constituţie, unde se stipulează că Preşedintele României instituie “ potrivit legii”
starea de asediu sau starea de urgenţă. Asistăm, în acest caz, clar la o condiţionare a
instituirii măsurii respective, care nu poate avea loc decât “ potrivit legii”. Acum
apare desigur întrebarea: care lege ?
Este clar că nu poate fi vorba decât de o lege specială ce reglementează
astfel de situaţii, iar măsurile şi acţiunile ce ţin de acestea, inclusiv activitatea
normativă a Preşedintelui, nu se pot întreprinde decât în temeiul acestei legi, care,
tot conform Constituţiei (art.73 alin.(3) pct.g), nu poate fi decât o lege organică. Şimai este foarte clar că, această lege trebuie să fie anterioar ă momentului instituirii
stării excepţionale, moment în care se pune doar problema aplicării ei.
Iată că pentru situaţiile de criză şi implicit pentru instituirea stărilor
excepţionale prevederile constituţionale sunt foarte necesare, şi chiar bine formulate
în actuala noastr ă lege fundamentală, dar insuficiente. Ele sunt detaliate prin textele
unor legi organice speciale. Aceasta este singura soluţie sigur ă, întemeiată din punctde vedere juridic.
Aici remarcăm că, în primii ani de reinstaurare a democraţiei româneşti,Parlamentul României nu a reuşit să elaboreze o lege organică care să reglementezeregimul stărilor de criză, ceea ce apreciem că a fost o mare greşeală pentru statulromân de drept, aflat în proces de consolidare şi care s-a confruntat adesea cusituaţii deosebite.
Această lacună legislativă a ieşit clar în evidenţă în perioada anilor 1990 –
1991, dar mai ales în ianuarie 1999, cu prilejul revoltei minerilor, când Preşedintele
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 330/418
330României, nevoit să instituie starea de urgenţă, s-a aflat dintr-o dată în
imposibilitatea de a-şi exercita această prerogativă constituţională. În aceste condiţii
delicate Guvernul a emis, în câteva ore ale unei nopţi, Ordonan ţ a de urgen ţă
nr.1/1999 privind regimul st ării de asediu şi regimul st ării de urgen ţă care,
conform regulilor procedurale, a fost depusă imediat la Parlament, dar a fost
revizuită, completată, supusă dezbaterii acestuia493 şi s-a adoptat ca lege doar în
2004.494
Deci Parlamentul României are o obligaţie naţională major ă în faţa
posibilelor situaţii de criză, care pot fi inevitabile în cazul oricăror comunităţi
umane organizate şi pe care o poate îndeplini numai printr-o strânsă relaţionare cu
autorităţile administrative ce-şi desf ăşoar ă activitatea în acest domeniu special,
aparte şi deosebit de important – al apăr ării ţării, ordinii publice şi siguran ţ ei
na ţ ionale. Acţiunile acestor instituţii pot fi cât mai oportune, eficiente, legitime şi
legale numai într-un cadru de deplină legalitate.
8.4. Activitatea Parlamentului, Constitu ţ ia, sistemul legislativ, rolul justi ţ iei
şi al structurilor de securitate na ţ ional ă pe timpul st ărilor excep ţ ionaleDupă cum am mai ar ătat, buna funcţionare, în condi ţ ii de normalitate, a
statului de drept, privită ca deziderat şi împlinire, exprimă profunde valenţe
pozitive, după cum polul său opus, starea de anormalitate, ce-i creează
disfuncţionalităţi, este expresia valenţelor negative, acesta fiind desigur şi spaţiul în
care se manifestă situaţiile de criză.
În acest context starea de criz ă a statului este starea declarată de organele de
stat stabilite prin lege pentru rezolvarea unei situaţii excepţionale, în strânsă
493 a) Procedura legislativă pentru adoptarea ca lege a OUG nr.1/1999, desf ăşurată în cursul anului 2004 a presupuso analiză foarte atentă şi amănunţită a textului iniţial şi chiar reexaminarea acestuia la cererea Preşedintelui României,înainte de promulgare. Au fost vizate multiple aspecte ce ţin de: concretizarea responsabilit ăţ ilor structurilor de securitate na ţ ional ă; condi ţ iile constitu ţ ionale ale limit ării unor drepturi şi libert ăţ i cet ăţ ene şti; prevederiledocumentelor interna ţ ionale în materia drepturilor omului; limitele ordonan ţ elor militare; unele aspecte privindlegalitatea implicării Pre şedintelui României etc.;
b) Cererea de reexaminare formulată în acest caz de Preşedintele României înainte de promulgarea legii reflectă o
coordonată importantă a raporturilor dintre Parlament şi Preşedintele României în calitatea pe care acesta din urmă oare de preşedinte al CSAT şi de comandant al for ţelor armate.494 Este vorba de Legea nr.453/2004, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1052/2004.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 331/418
331legătur ă cu caracterul şi amploarea evenimentelor produse, denumită stare
excep ţ ional ă.
Constituţia României cuprinde prevederi de excepţie cu privire la situaţiile de
criză din viaţa societăţii şi a statului de drept. Ea reglementează două ipoteze în carestările de criză pot declanşa luarea unor măsuri excepţionale:
a) prima ipoteză este aceea a unei agresiuni armate îndreptate împotriva
ţării, când preşedintele Republicii este autorizat să ia mă suri pentru respingerea
agresiunii şi să le aducă neîntârziat la cuno ştin ţ a Parlamentului, printr-un
mesaj;495
b) a doua ipoteză priveşte instituirea st ării de asediu sau a st ării de urgen ţă,496
în întreaga ţ ar ă ori în unele unit ăţ i administrativ-teritoriale, caz în care, se solicit ă
Parlamentului încuviin ţ area mă surii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea
acesteia.497
Constituţia nu precizează însă nici condiţiile în care starea de asediu şi starea
de urgenţă pot fi proclamate, nici consecinţele juridice ale instituirii lor. Tot ceea ce
ea stabileşte este organul competent să le instituie – Pre şedintele Republicii – şi procedura de urmărit în acest scop privind relaţia Pre şedinte – Parlament .
În ambele ipoteze enunţate mai sus în legea fundamentală apar precizări foarteimportante: “ Dacă Parlamentul nu se afl ă în sesiune el se convoacă de drept, în 24de ore de la declan şarea agresiunii”, în primul caz, şi “în cel mult 48 de ore de lainstituirea st ării de asediu sau a st ării de urgen ţă şi func ţ ionează pe toat ă durataacestora”, pentru cel de-al doilea caz498.
Este indubitabil faptul că legiuitorul a vrut ca prin Constituţie să se statueze
clar rolul şi verdictul Parlamentului în instituirea stărilor excepţionale, chiar dacă urgenţa impune implicarea acestei instituţii post-factum.
Pentru a doua ipoteză se mai face precizarea că Parlamentul funcţionează pe
toată durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, precizare care se coroborează cu
alta prevăzută la art.89 alin.(3) în care se stipulează că “ Parlamentul nu poate fi
495 Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, art.92 alin.(3).496 Cu privire la definirea “ st ării de asediu” şi a “ st ării de urgen ţă” a se vedea şi C.Monac, în Op.cit ., pag.81.497 Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, art.93 alin.(1).498 A se vedea Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, art.92 alin.(3) şi art.93 alin.(2).
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 332/418
332dizolvat… în timpul st ării… de asediu sau de urgen ţă.” Aceasta ne duce clar spre
concluzia că, chiar în aceste situaţii excepţionale, puterea legislativă este activă, se
pot elabora legi noi şi se pot aproba ordonanţele emise de Guvern.
Dar este foarte posibil ca rapiditatea derulării evenimentelor să impună ca
actele normative cele mai oportune şi eficiente, uzitate în astfel de situaţii, să fie
decretele emise de Preşedinte.
Iată o altă problemă delicată care se pune. Cine are prioritate în exercitarea
funcţiei normative în aceste situaţii excepţionale : Parlamentul –Guvernul –
Pre şedintele ?
Apreciem că toate aceste instituţii fundamentale ale statului îşi pot îndeplini
funcţia lor normativă, însă starea de anormalitate, în care dictează necesitatea,
oportunitatea şi urgenţa, impune sistemul normativ cel mai simplu şi rapid –
decretele Preşedintelui – chiar dacă acesta este mai puţin democratic.
Acum, alte două probleme se pun: în ce temei se emit decretele Pre şedintelui
privitoare la st ările excep ţ ionale şi care este întinderea reglement ării prin decrete
preziden ţ iale în acest domeniu ?
Privind temeiul emiterii decretelor, r ăspunsul este clar. Îndeplinirea atribuţiilor
Preşedintelui cu privire la stările excepţionale stipulate în Constituţie îi legitimează
acţiunea sa de a emite astfel de acte. În ceea ce priveşte întinderea reglementării,
consider ăm necesare unele discuţii. Astfel ne raportăm din nou la cele două ipoteze
în care stările de criză pot determina luarea unor măsuri excepţionale:
a) pentru prima ipoteză în care, conform Constituţiei “ În caz de agresiune
armat ă îndreptat ă împotriva ţării Pre şedintele României ia mă suri pentrurespingerea agresiunii…” apreciem că prevederea “ia mă suri” legitimează
acţiunile în această direcţie, acţiuni care, în plan normativ, se materializează în
decrete ale Preşedintelui.
b) pentru cel de-al doilea caz, prevederea constituţională “ Pre şedintele
României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgen ţă în întreaga
ţ ar ă ori în unele unit ăţ i administrativ-teritoriale…” legitimează pentru Preşedintedoar actul instituirii uneia sau alteia din stările excepţionale, dar şi acest act este
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 333/418
333condiţionat “ potrivit legii”. Care lege ? Este clar că nu poate fi vorba decât de o lege
specială ce reglementează astfel de situaţii. Deci, Constituţia îi legitimează
Preşedintelui dreptul de a institui starea de asediu sau starea de urgen ţă, dar
întreprinderea de acţiuni şi luarea măsurilor ce ţin de acestea nu se pot face decât în
baza acelei legi speciale, care, tot conform Constituţiei, nu poate fi decât o lege
organică.499 Şi este foarte clar că această lege trebuie să fie anterioar ă momentului
instituirii stării excepţionale, acum se pune doar problema aplicării ei.
Privind func ţ ia normativă a Parlamentului pe timpul stărilor excepţionale,
prin Constituţie există totuşi o limitare importantă a acesteia – imposibilitatea de a
elabora legi constituţionale, adică legi de revizuire a Constituţiei – fapt prevăzut în
mod expres la art.152 alin.(3) din legea noastr ă fundamentală: “Constitu ţ ia nu poate
fi revizuit ă pe durata st ării de asediu sau a st ării de urgen ţă şi nici în timp de
r ă zboi.”
Regimul juridic al stărilor excepţionale permite aplicarea normală a legislaţiei
penale, civile etc. afar ă de situaţiile când se impun anumite restrângeri, suspendări
sau modificări.
În ceea ce priveşte Justi ţ ia pe timpul stărilor excepţionale, aceasta se
realizează prin sistemul instanţelor judecătoreşti, existente în condiţiile de
normalitate – Înalta Curte de Casa ţ ie şi Justi ţ ie, cur ţ ile de apel, tribunalele,
judecătoriile, iar ca instan ţ e militare Curtea Militar ă de Apel, tribunalele militare
teritoriale, tribunalele militare de mare unitate. Referitor la organizarea
judecătorească, Constituţia României, la art.126 alin.(5) stipulează “ Este
interzisă înfiin ţ area de instan ţ e extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiin ţ ateinstan ţ e specializate în anumite materii cu posibilitatea participării, după caz, a
unor persoane din afara magistraturii”, fapt valabil desigur şi pentru situaţiile
excepţionale.
Deci în baza acestei prevederi, activitatea judecătorească va fi înf ă ptuită
numai de către instanţele ar ătate mai sus, existând totuşi posibilitatea ca, în cazul
499 În Constitu ţ ia României la art.73 alin.(3) lit.g) se stipulează foarte clar faptul că regimul stării de asediu şiregimul stării de urgenţă se reglementează prin lege organică.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 334/418
334stărilor excepţionale, prin lege sau decret să poată fi înfiinţate noi instanţe
judecătoreşti, de felul celor ordinare sau specializate, unele să fie comasate, separate
sau desfiinţate, iar competenţa lor teritorială, materială sau după calitatea persoanei
să poată fi modificată. Pot creşte mult, în astfel de situaţii, competenţele
tribunalelor militare.
Tot prin lege sau decret pot fi stabilite noi reglementări privind numirea şi
eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor, precum şi a preşedinţilor de
instanţe şi a procurorilor şefi ai parchetelor, mutarea şi detaşarea acestora.
Se aplică automat prevederile Codului penal şi ale Codului de procedur ă
penală în păr ţile ce privesc, pentru cazul stărilor excepţionale: pedepsele agravate şi
proceduri deosebite pentru unele infrac ţ iuni din categoria celor contra capacit ăţ ii
de apărare a patriei, contra păcii şi omenirii sau a furtului calificat etc. Prin lege
sau decret se pot aduce modificări celor două coduri astfel încât, în funcţie de
nevoi, şi alte prevederi ale lor să fie adaptate situaţiei stării excepţionale. Se pot
stabili noi infracţiuni, pot fi agravate pedepsele pentru altele, se pot stabili reguli
speciale pentru procedura penală militar ă.
Datorită implicaţiilor generate de instituirea şi aplicarea stării excepţionale, pe
durata stabilită prin decret, poate fi suspendată procedura aflată în curs atunci când:
datorit ă modificărilor operate nu se permite procedura juridică iar solu ţ ionarea nu
intr ă în competen ţ a altui organ; acuzatul sau păr ţ ile aflate în proces î şi îndeplinesc
obliga ţ iile militare sau dacă desf ăşurarea procesului are loc pe teritoriul
opera ţ iilor militare; dacă condi ţ iile excep ţ ionale nu fac posibil ă desf ăşurarea
procesului. Cazurile pot fi prescrise pe timpul suspendării, iar depăşirea termenelor
legale ca urmare a suspendării nu poate implica pierderi sau alte dezavantaje
juridice.
Personalul militar şi alte persoane implicate în structurile cu atribuţii pe linia
restabilirii ordinii şi stării de normalitate pot fi investite cu dreptul de
percheziţionare, reţinere şi arestare, fapt pentru care, în acest sens, se impune a fi
reglementată o procedur ă specială pentru stările excepţionale. Această procedur ă
trebuie să se încadreze în limitele prevăzute în art.23 din Constituţie referitor la
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 335/418
335libertatea individuală în sensul că “ Re ţ inerea nu poate depăşi 24 de ore” (alin.3), iar
“ Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal”
(alin.(4)). “În cazul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru
cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu cel mult 30 de zile, f ăr ă ca durata total ă
să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile” (alin.5).
Instituţiile judecătoreşti au competenţa să judece legalitatea arestării şi deţinerii
oricărei persoane care a fost reţinută pe perioada stării excepţionale.
O problemă care se pune este şi aceea a mijloacelor de pedepsire a celor care
încalcă ordonan ţ ele Comandamentului Militar . În situaţii de normalitate, un civil
poate refuza să se conformeze unui ordin militar. Această problemă de ordin juridic
apreciem că trebuie reglementată prin edictarea unui mecanism de pedepsire de
către instanţele judecătoreşti a persoanelor civile care au încălcat normele privind
regimul stării excepţionale, când nu s-a dispus instituirea legii mar ţiale. În primul
rând legislaţia privind regimul stării de urgenţă, de asediu sau de r ăzboi trebuie să
prevadă suficiente sancţiuni pentru încălcarea regimurilor respective.
Personalul investit cu aplicarea măsurilor stării excepţionale, indiferent dacă
acţionează sau nu sub imperativul vreunei legi speciale – privind regimurile stărilor
de urgenţă, asediu sau r ăzboi – este supus controlului administrativ şi judecătoresc,
în ceea ce priveşte faptele sale. Astfel, instanţele judecătoreşti militare au
competenţa să judece plângerile f ăcute împotriva unui membru al for ţelor armate,
pentru un act săvâr şit în virtutea misiunii sau poziţiei sale pe timpul stării
excepţionale. Există şi posibilitatea graţierii sau amnistiei, prin acte ale
Parlamentului sau Preşedintelui.Atunci când un membru al for ţelor armate este trimis în judecată, fie chiar într-
o cauză civilă, se va raporta imediat despre aceasta eşaloanelor superioare.
În cazuri cu totul deosebite, prin decret special, în unele zone sau pe întreg
teritoriul ţării, respectiv pe teritoriul aflat la momentul respectiv sub jurisdicţia
instanţei penale militare, se poate dispune instituirea legii mar ţ iale. Efectul legii
mar ţiale poate fi extins asupra infracţiunilor penale grave, care aduc atingeresecurităţii naţionale, capacităţii de apărare a patriei, raporturilor de subordonare,
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 336/418
336vieţii cetăţenilor, asupra delictelor de r ăzboi. Pentru infracţiunile care intr ă sub
incidenţa legii mar ţiale sunt prevăzute pedepse mari – închisoare pe viaţă sau
închisoare de la 15 la 20 de ani. În cazuri excepţionale, durata executării pedepsei
poate fi redusă.
Instituirea legii mar ţiale va fi publicată de îndată în presă, difuzată prin radio şi
televiziune, cât şi prin mijloace obişnuite pe plan local, iar aplicarea legii mar ţiale
intr ă în competenţa tribunalelor militare şi civile.
Legea mar ţială trebuie menţinută numai atât timp cât este necesar.
În situaţia în care for ţele militare sunt utilizate în caz de necesităţi impuse de
regimul stării de asediu sau al stării de urgenţă, pe teritoriul ţării, ultima măsur ă care
se va lua va fi instituirea legii mar ţiale, pentru judecarea celor care au nesocotit
prevederile legilor şi regulamentelor privitoare la securitatea naţională şi capacitatea
de apărare a patriei.
În cadrul constituţional, legal şi judiciar prezentat mai sus, pe timpul stărilor
excepţionale creşte substanţial rolul autorităţilor administrative cu responsabilităţi
în domeniul securităţii naţionale – Ministerul Apăr ării, Ministerul Internelor şi
Reformei Administrative, serviciile de informa ţ ii. Acestora li se alătur ă alte
organisme şi structuri constituite pentru astfel de situaţii: Comisia Guvernamental ă
de Apărare împotriva Dezastrelor, celulele de criză , comitetele jude ţ ene pentru
situa ţ ii de urgen ţă etc.
Acţiunea concretă a acestora impune adesea limitări, restrângeri ale exercitării
unor drepturi şi libertăţi.500
500 A se vedea Ordonan ţ a de urgen ţă a Guvernului României nr.1/1999 privind regimul st ării de asediu şi regimul st ării de urgen ţă art.17-22 şi art.25, 26 , Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.22 din 21 ianuarie 1999, aprobată prin Legea nr.453/2004, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1052 din 12 noiembrie 2004.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 337/418
337CAPITOLUL IX
IMPLICAŢII ALE RAPORTURILOR PARLAMENT- AUTORITĂŢIADMINISTRATIVE DIN DOMENIUL SECURITĂŢII NAŢIONALE ASUPRA
DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI
9.1. Definirea, evolu ţ ia şi manifestarea drepturilor şi libert ăţ ilor fundamentale ale omului în ţ ara noastr ă . Modul nou de reflectare aacestora în actuala Constitu ţ ie a României. Îndatoririle fundamentale
Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sunt astăzi o realitate de
necontestat şi totodată ele reprezintă finalitatea întregii activităţi umane,501
bineînţeles a aceleia progresiste şi democratice. Ele sunt mai mult decât o limbă
comună a tuturor oamenilor.Preocuparea pentru fundamentarea teoretică a statului şi a instituţiilor sale şi a
esenţei drepturilor şi libertăţilor de care beneficiază cetăţenii unui stat s-a împletit
cu preocuparea specialiştilor pentru definirea noţiunii de drepturi fundamentale.
O definiţie a drepturilor fundamentale ale omului le prezintă ca fiind acele
drepturi subiective ale cet ăţ enilor, esen ţ iale pentru via ţ a, libertatea şi demnitatea
acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a personalit ăţ ii umane, drepturi stabilite prin Constitu ţ ie şi garantate prin Constitu ţ ie şi legi . 502
O altă definiţie apropiată arată că: “ Prin no ţ iunea de drepturi fundamentalecet ăţ ene şti se desemnează acele drepturi ale cet ăţ enilor care, fiind esen ţ iale pentrudezvoltarea material ă şi intelectual ă a acestora, precum şi pentru asigurarea
participării lor active la conducerea statului, sunt garantate de însăşi Constitu ţ ie.”
503
Uneori drepturile fundamentale sunt definite ca acele drepturi consacrate de
Constituţie şi care sunt determinante pentru statutul juridic al cetăţeanului.504
Concluzia unanimă a teoreticienilor 505 este că drepturile fundamentale ale
omului sunt drepturi subiective, ele fiind, în ultimă instanţă, facultăţi ale subiectelor
501 A se vedea pe larg în Irina Moroianu-Zlătescu, Drepturile omului-un sistem în evolu ţ ie, Institutul Romîn pentruDrepturile Omului, Bucureşti, 2007.502 A se vedea I.Muraru, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Editura ACTAMI, Bucureşti, 1997, pag.174.503 A se vedea T.Dr ăganu, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, vol.I, Târgu Mureş, 1993, pag.122.504 A se vedea I.Muraru, Op.cit .,pag.173
505 A se vedea I.Deleanu, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Tratat, vol.1, Europa Nova, Bucureşti, 1996, pag.63.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 338/418
338raportului juridic de a acţiona într-un anumit fel, de a desf ăşura o anumită conduită
şi de a cere altora desf ăşurarea unei conduite corelative dreptului lor, sub sancţiunea
prevăzută de lege, sub protecţia statului, în scopul valorificării unui interes personal
şi legitim.506
Drepturile omului cunosc o evoluţie firească507 începând de la nerecunoaşterea
lor totală din antichitate sau de la „ statul poli ţ ienesc”508 al monarhiei absolute509,
continuând cu unele progrese în lupta boierimii pentru stabilirea unor privilegii în
faţa absolutismului monarhic510, cu aşa-numita Poliţie a drepturilor din Anglia din
1628511, cu actul numit Habeas corpus din 1679512 sau cu progresele de pe
continentul Nord-american de la sfâr şitul secolului al XVIII-lea513.
În Franţa concepţiile jusnaturaliste şi teoria separaţiei puterilor în stat s-au
afirmat puternic în cursul Revoluţiei de la 1789. Acestea au constituit sursa
ideologică a Declara ţ iei franceze a drepturilor omului şi cet ăţ eanului de la 1789.
Pe această bază în Declaraţie s-a exprimat şi concepţia asupra statului de drept,
506 Pe o asemenea bază s-a întemeiat de-a lungul timpului o anumită concepţie a raporturilor dintre individ şi stat, s-aînr ădăcinat în conştiinţa civică convingerea că există anumite drepturi inerente naturii umane opozabile statului.Puterea statului îşi găseşte treptat limitele sale în drepturile fundamentale recunoscute indivizilor, fapt ce a creat posibilitatea unei „opozi ţ ii” faţă de puterea bazată pe drept. A se vedea T.Dr ăganu, Introducere în teoria şi practica statului de drept, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992, pag.9507 Despre istoria şi evoluţia drepturilor omului a se vedea pe larg în: Irina Moroianu-Zlătescu, R. Demetrescu, Dinistoria drepturilor omului, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 2003 şi în Irina Moroianu-Zlătescu, Drepturile omului un sistem în evolu ţ ie, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 2007.508 Întrucât acest sistem de guvernământ se caracteriza prin „dreptul for ţ ei” iar nu prin „ for ţ a dreptului”, el a fost
adeseori desemnat prin termenul de „ stat poli ţ ienesc”.509 Siguranţa personală şi proprietatea privată au fost mult timp la discreţia arbitrului monarhului absolut, care puteaîn orice moment şi după bunul plac, să le r ă pească cetăţenilor libertatea şi să le confişte bunurile.510 Apar acum primele documente din care rezultă lupta boierimii pentru stabilirea unor drepturi – privilegii în faţaabsolutismului monarhic. Sunt cunoscute în acest sens Magna Charta a regelui englez Ioan f ăr ă de Ţ ar ă, de la 1215sau Bula de Aur a regelui maghiar Andras al II-lea de la 1222.511 Pentru manifestarea unor drepturi ale omului şi apariţia statului de drept se ivesc condiţii mai favorabile în secolulal XVII-lea în Anglia, unde, în 1628 prin aşa-numita Peti ţ ie a drepturilor au fost stabilite garanţii împotriva perceperii de impozite, f ăr ă aprobarea Parlamentului, împotriva arestărilor şi a confiscărilor de bunuri f ăr ă respectarea procedurilor de judecată normală.512 În 1679, prin actul numit Habeas corpus, s-a încredinţat tribunalelor controlul asupra reţinerii şi arestăriicetăţeanului. Au fost afirmate libertatea cuvântului şi a dezbaterilor în Parlament, ca şi dreptul cetăţeanului de aadresa petiţii regelui.513 În America de Nord scrierile lui Locke şi Montesquieu au dus, şi în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea laînr ădăcinarea în conştiinţa coloniştilor a ideii că oamenii au avut drepturi înnăscute a căror recunoaştere de către statnu poate deveni realitate decât dacă puterile legiuitoare, executivă şi judecătorească sunt separate.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 339/418
339rezumată în fraza „Orice societate în care garan ţ ia drepturilor omului nu este
asigurat ă şi nici separa ţ ia puterilor determinat ă nu are constitu ţ ie”.514
Curentul de idei declanşat de Declara ţ ia franceză a drepturilor omului şi
cet ăţ eanului, din 1789, urmat ă de cele din 1793 şi 1848, precum şi cel generat de
evoluţiile ulterioare în domeniu, s-a impus în aşa măsur ă încât şi-a găsit oglindire în
mai multe documente internaţionale binecunoscute. Asemenea documente sunt:
Declara ţ ia universal ă a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a
O.N.U., la 10 decembrie 1948 , Pactul interna ţ ional cu privire la drepturile
economice, sociale şi culturale şi Pactul interna ţ ional cu privire la drepturile civile
şi politice, ambele adoptate de Adunarea Generală a O.N.U., primul la 9 decembrie1966, iar al doilea la 16 decembrie 1966. La fel, Declara ţ ia asupra drepturilor
copilului, din 20 noiembrie 1959, Declara ţ ia asupra eliminării tuturor formelor de
discriminare rasial ă , din 20 noiembrie 1963, Declara ţ ia privind eliminarea
discriminării fa ţă de femei, din 7 noiembrie 1963, Declara ţ ia drepturilor
persoanelor handicapate, din 9 iulie 1975, Actul Final al Conferin ţ ei pentru
Securitate şi Cooperare în Europa, încheiat la Helsinki, la 1 august 1975 decătre statele europene, Statele Unite ale Americii şi Canada, precum şi documentele
adoptate ulterior de aceleaşi state, cum sunt Carta pentru Noua Europă , adoptată la
Paris în noiembrie 1991 şi cele de la Bucureşti, din 6-10 iulie 2000 şi mai nou Carta
drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, în contextul Tratatului de la
Lisabona-2007 . Prin aceste documente s-au conturat şi chiar s-au instituţionalizat
anumite standarde generale privind drepturile omului.
515
În plus, s-au instituţionalizat structuri internaţionale de promovare şi cooperare
a statelor în domeniul drepturilor omului. Cadrul instituţional internaţional este
format din organizaţiile internaţionale guvernamentale care au competenţă în
această materie.516
514 Declaraţia Drepturilor omului şi cet ăţ eanului, Franţa, 1789, art.16.515 A se vedea pe larg în V.D.Zlătescu, Irina Moroianu-Zlătescu, Drepturile omului în ac ţ iune – Human Rights in Action, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 1994.516 A se vedea pe larg tratarea problematicii drepturilor omului la nivel instituţional, în A.Năstase, Drepturile omului – religie la sfâr şit de secol , Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 1992, pag.72.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 340/418
340 În aceste structuri menţionăm, îndeosebi, Organiza ţ ia Na ţ iunilor Unite cu
instituţiile sale specializate (Consiliul Economic şi Social; Comisia pentru
Drepturile Omului; Centrul pentru Drepturile Omului, condus de Înaltul Comisar
ONU pentru Drepturile Omului şi, respectiv, Organiza ţ ia Interna ţ ional ă a Muncii;
Organiza ţ ia Na ţ iunilor Unite pentru Educa ţ ie, Ş tiin ţă şi Cultur ă ), Consiliul
Europei ( în special , Comisia Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea Europeană
a Drepturilor Omului); OSCE ; Comisia Interamericană a Drepturilor Omului,
Curtea Interamericană a Drepturilor Omului – ca organism autonom cu caracter
jurisdicţional.517
În Principatele Româneşti merită să menţionăm că printre încercările vechi de
stabilire a unor drepturi-privilegii, smulse Domnului de către boieri, trebuie evocat
Hrisovul lui Leon Tom şa din 1631, care este considerat o adevărată Cartă a libertăţii
– asemănătoare ca esenţă, cu Magna Charta a regelui englez Ioan f ăr ă de Ţar ă, de la
1215, sau cu Bula de Aur a regelui maghiar Andrei al doilea, de la 1222. Hrisovul
românesc consfinţeşte înţelegerea dintre Domnitor şi Adunarea de stări, constituită
din boierii mari şi mici, boierii mazili, roşii şi logofeţii domneşti.518 Se revendicau
vechile privilegii de care aceştia se bucuraser ă înainte de “obiceiurile rele ce au fost
adaos de oameni str ăini în ţ ar ă.” În faţa presiunilor boierimii Domnul Leon Tomşa
a acceptat doleanţele acesteia, jurându-se că le va respecta sub sancţiunea
blestemului.519
La sfâr şitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, în ceea ce
priveşte Ţările Româneşti, şi-au f ăcut prezenţa prevederi referitoare la o serie de
drepturi şi libertăţi, acesta fiind incluse în diferite programe de reformă cu caractersocial-economic cum ar fi: Ultimatumul lui Horea din 11 noiembrie 1789; Supplex
Libellus Valachorum din 1791; Proclama ţ ia lui Tudor Vladimirescu din 21 ianuarie
1821; Programele revolu ţ ionare din 1848 de la Blaj, Izlaz şi din Moldova;
Protocolul Adunării Na ţ ionale a românilor transilvăneni din 15-17 mai 1848.
517 A se vedea pe larg în Irina Moroianu-Zlătescu, Op.cit.518 A se vedea C.Ionescu, Institu ţ ii politice şi drept constitu ţ ional , Editura Economică Bucureşti, 2002, pag.298.519 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 341/418
341 De asemenea, au fost incluse prevederi de aceeaşi natur ă în unele documente
internaţionale referitoare la Principatele Române cum ar fi: Tratatul de pace de la
Bucure şti din 1812; Conven ţ ia de la Paris din 1858.
Ideile Declaraţiei franceze au prins rapid teren în Constituţiile şi legile adoptate
de Parlamentele naţionale, iar acest fapt a fost valabil şi pentru Principatele
Române.
Reflectarea lor în sistemul constituţional român şi constituirea ca institu ţ ie
juridică a drepturilor şi îndatoririlor fundamentale ale cet ăţ enilor s-a f ăcut pentru
prima dată, într-o concepţie modernă, în Constitu ţ ia din 1866 . Desigur aceasta nu
s-a f ăcut pe un teren gol, ci pe baza unor începuturi, prezentate anterior, şi a unor
acte constituţionale anterioare, cum sunt Regulamentele Organice, care au prevăzut
în conţinutul lor unele drepturi, ca de pildă cele electorale, acordate însă în baza
censului de avere.
În Constituţia din 1866 drepturile şi libertăţile cetăţeneşti au fost reflectate:
“într-o concep ţ ie politico-juridică proprie gândirii filozofice şi politice a Europei
occidentale din prima jumătate a secolului al XIX-lea”520, concepţie înrudită desigur
cu spiritul Declara ţ iei omului şi cet ăţ eanului, adoptată de Adunarea Naţională a
Franţei din 1789.
În Titlul II “ Despre drepturile Românilor ”, Constituţia din 1866 prezintă:
libertatea conştiinţei, libertatea învăţământului, libertatea presei, libertatea
întrunirilor, egalitatea în faţa legii, libertatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului,
inviolabilitatea proprietăţii ş.a., într-o redactare proprie unui document modern.521
Constitu ţ ia României din 1923, preluând, tot în Titlul II “ Despre drepturile Românilor ”, drepturile proclamate în Legea fundamentală din 1866, a consfinţit în
plus libertatea presei, votul universal şi contenciosul administrativ, totodată a dat
tuturor textelor o redactare mult mai sistematizată şi mai clar ă.522
520 Ibidem, pag.298-299.521 A se vedea I.Muraru, Gh.Iancu, Constitu ţ iile române, Ediţia a III-a, Regia Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti,1995, pag.31-38.522 Ibidem, pag.63-69.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 342/418
342 Sub autoritatea Constitu ţ iei din 1938 şi a legisla ţ iei adoptate în timpul
guvernării mare şalului Ion Antonescu, exercitarea drepturilor cetăţeneşti a purtat
amprenta autoritarismului celor două regimuri politice dar, cu toate acestea, în
perioada respectivă drepturile esenţiale nu au fost cu totul înlăturate, drepturile
cetăţeneşti fiind, în general, respectate. Credem că excepţie a f ăcut perioada
septembrie 1940 – ianuarie 1941.
În Constitu ţ iile din 1948, 1952 şi 1965 prin drepturile şi libertăţile
cetăţeneşti proclamate s-a reflectat natura regimului politic socialist, cu
caracterul represiv al guvernării din perioada 1948-1964 şi cel de
democraţie socialistă ulterioar ă.
În limitele impuse de natura sistemului politic socialist, Constituţia din 1965 “aconsacrat o anumit ă tendin ţă de liberalizare a institu ţ iei juridice a drepturilorcet ăţ ene şti, atât cât putea permite natura sistemului politic socialist ”.523
Pe baza schimbării fundamentale a regimului politic după 22 decembrie 1989
s-a format o nouă concepţie a legiuitorului român asupra rolului statului în ceea ce
priveşte proclamarea şi garantarea reală a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Ca
urmare, Constitu ţ ia României din 1991 a inclus în conţinutul său întreaga gamă de
drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului consacrate în documentele
internaţionale de referinţă în acest domeniu. De subliniat este faptul că, potrivit
art.20 din Constituţia din 1991, “ Dispozi ţ iile constitu ţ ionale privind drepturile şi
libert ăţ ile cet ăţ enilor vor fi interpretate şi aplicate în concordan ţă cu Declara ţ ia
Universal ă a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România
este parte.”
Constitu ţ ia din 2003, rezultat al unui laborios proces de revizuire a Constitu ţieianterioare, concretizat iniţial în Legea nr.429/2003 524 îşi completează art.20 cu unnou alineat (2), în care se arată că: “ Dacă exist ă neconcordan ţ e între pactele şitratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este
523 A se vedea Constitu ţ ia Republicii Socialiste România, Bucureşti, 21 august 1965, Titlul II.524 Legea de revizuire a Constitu ţ iei nr.429/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.758din 29 octombrie 2003. Ea a fost aprobată prin Referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 343/418
343 parte, şi legile interne, au prioritate reglement ările interna ţ ionale, cu excep ţ iacazului în care Constitu ţ ia sau legile interne con ţ in dispozi ţ ii mai favorabile.”
Apreciem această prevedere ca pe o abordare superioar ă a problematicii
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ea înscriindu-se desigur în
materializarea obiectivului esenţial al revizuirii Legii fundamentale – instituirea temeiurilor constitu ţ ionale pentru integrarea ţării noastre în comunitatea
euroatlantică , adică Uniunea Europeană şi Pactul Atlanticului de Nord,
optimizarea corespunzătoare a sistemului decizional în cadrul regimului politic,
perfec ţ ionarea democra ţ iei constitu ţ ionale prin proclamarea unor noi drepturi
fundamentale şi, îndeosebi, prin înt ărirea mijloacelor constitu ţ ionale a drepturilor
şi libert ăţ ilor cet ăţ ene şti.
525
În temeiul obiectivului avut în vedere, prin procesul de revizuire, Titlul II
“ Drepturile, libert ăţ ile şi îndatoririle fundamentale” 526 din noua Constituţie a
României cuprinde multiple elemente noi, multe dintre acestea regăsindu-se în
conţinutul şi modul de manifestare a raporturilor dintre Parlament şi autorit ăţ ile
administra ţ iei publice din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale.527
525 A se vedea M.Constantinescu, I.Muraru, A.Iorgovan, Revizuirea Constitu ţ iei României, Explica ţ ii şi comentarii,Editura Rosetti, Bucureşti, 2003, pag.4.526 A se vedea Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003,Titlul II art.15-60.527 Iată-le pe cele mai semnificative:● dreptul păr ţ ilor la un proces echitabil şi la solu ţ ionarea cauzelor într-un termen rezonabil (art.21);● dispunerea arest ării preventive de către judecător şi numai în cursul procesului penal, pe o durat ă total ă care să nu depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile (art.23);● derog ările excep ţ ionale, prin lege, prin care se poate pătrunde în domiciliul sau re şedin ţ a unei persoane f ăr ă învoirea acesteia şi dispunerea perchezi ţ iei de către judecător, precum şi condi ţ iile în care se efectuează aceasta (art.27);● dreptul la informa ţ ie nu trebuie să prejudicieze mă surile de protec ţ ie a tinerilor sau securitatea na ţ ional ă (art.31);● garantarea accesului la cultur ă; libertatea persoanei de a- şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii na ţ ionale şi universale; obliga ţ ia statului de a asigura pă strarea identit ăţ ii spirituale, sprijinirea culturii na ţ ionale, stimularea artelor,
protejarea şi conservarea mo ştenirii culturale, dezvoltarea creativit ăţ ii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artisticeale României în lume (art.33);● recunoa şterea de către stat a dreptului oricărei persoane la un mediu înconjur ător sănătos şi echilibrat ecologic; asigurareacadrului logistic pentru excitarea acestui drept; îndatoririle persoanelor fizice şi juridice de a proteja şi a ameliora mediulînconjur ător (art.35);● modificarea în sensul reducerii limitelor minime de vârst ă pentru candida ţ ii la alegeri pentru demnit ăţ i înalte de stat: 23 de ani pentru deputa ţ i, 33 de ani pentru senatori şi 35 de ani pentru func ţ ia de Pre şedinte al României (art.37);● dreptul cet ăţ enilor români de a alege şi de a fi ale şi în Parlamentul European, în condi ţ iile ader ării României la Uniunea Europeană (art.38);● dreptul la alegerea profesiei, meseriei, ocupa ţ iei sau a locului de muncă , dreptul la mă suri de protec ţ ie social ă şi enumerareaacestor mă suri (art.41);● garantarea şi ocrotirea propriet ăţ ii private, indiferent de titular; dreptul cet ăţ enilor str ăini şi al apatrizilor de a dobândi propriet ăţ i private asupra terenurilor numai în condi ţ iile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din altetratate interna ţ ionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condi ţ iile prevă zute de o lege organică , precum şi
prin mo ştenire legal ă; interzicerea na ţ ionalizării sau a oricăror altor mă suri de trecere silit ă în proprietatea publică a unorbunuri pe baza apartenen ţ ei sociale, etnice, religioase, politice sau de alt ă natur ă discriminatorie a titularilor (art.44);● garantarea accesului liber al persoanei la o activitate economică , libera ini ţ iativă şi exercitarea acestora în condi ţ iile legii (art.45); dreptul la asigur ările şi asisten ţ a social ă publică şi privat ă în condi ţ iile legii; protec ţ ia copiilor şi a tinerilor, protec ţ ia social ă a persoanelor cu handicap (art.47, 49, 50);
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 344/418
344
O revizuire de fond a suportat art.49 al Constituţiei din 1991, devenit art.53 al
noii Constituţia, referitor la Restrângerea exerci ţ iului unor drepturi sau al unor
libert ăţ i a cărui analiză o vom face într-un paragraf ulterior.
Apreciem astfel că, în ceea ce priveşte problematica drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului, Legea noastr ă fundamentală a suportat o revizuire
considerabilă de fond, înscriindu-se prin aceasta indubitabil pe linia modernizării şi
europenizării sale, punându-se astfel bazele unei noi democraţii constituţionale în
România şi realizându-se, în acelaşi timp, o proiecţie clar ă a viitorului nostru
european.
Pe de altă parte, Constituţia României ca şi majoritatea constituţiilor statelor
lumii nu stabilesc încadr ări categoriale ale drepturilor cetăţeneşti. De altfel, din
punctul de vedere al valorii juridice nu există nici o deosebire între drepturile şi
libertăţile omului. Se consider ă că numai garantarea reală a tuturor drepturilor
permite afirmarea plenar ă a personalităţii şi demnităţii umane.528
Înscriindu-se pe aceste coordonate ale garantării reale a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale, Constitu ţ ia României, prin Titlul II le prezintă pe acestea
în două capitole, pe articole, bine structurate şi într-o redactare clar ă, cuprinzând în
acelaşi timp întreaga universalitate, egalitate, unitate şi intercondiţionare a lor într-o
societate modernă, democratică, cu largă deschidere la aderarea în structurile
europene. Capitolul I “ Dispozi ţ ii comune” stipulează: Universalitatea; Egalitatea;
Cet ăţ enii români în str ăinătate; Cet ăţ enii str ăini şi apatrizii; Extr ădarea şi
expulzarea; Tratatele interna ţ ionale privind drepturile omului; Accesul liber la justi ţ ie. Capitolul II “ Dreptul şi libert ăţ ile fundamentale” tratează în următoarea
ordine: Dreptul la via ţă şi la integritatea fizică şi psihică; Libertatea individual ă;
Dreptul la apărare; Via ţ a intimă , familial ă şi privat ă; Inviolabilitatea domiciliului;
Secretul coresponden ţ ei; Libertatea con ştiin ţ ei; Libertatea de exprimare; Dreptul
● ob ţ inerea recunoa şterii dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei pentru persoana
văt ămat ă într-un drept al său ori într-un drept legitim de o autoritate publică , printr-un act administrativ sau prin nesolu ţ ionareaîn termen legal a unei cereri, r ă spunderea patrimonial ă a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare şi r ă spundereamagistra ţ ilor care şi-au exercitat func ţ ia cu rea-credin ţă sau gravă neglijen ţă (art.52).528 Ibidem.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 345/418
345la informa ţ ie; Dreptul la învăţătur ă; Accesul la cultur ă; Dreptul la ocrotirea
sănăt ăţ ii; Dreptul la mediu sănătos; Dreptul la vot; Dreptul de a fi ales; Dreptul de
a fi ales în Parlamentul European; Libertatea întrunirilor; Dreptul de asociere;
Munca şi protec ţ ia social ă a muncii; Interzicerea muncii for ţ ate; Dreptul la grevă;
Dreptul la proprietate privat ă; Libertatea economică; Dreptul la mo ştenire; Nivelul
de trai, Familia; Protec ţ ia copiilor şi a tinerilor; Protec ţ ia persoanelor cu
handicap; Dreptul de peti ţ ionare; Dreptul persoanei văt ămate de o autoritate
publică; Restrângerea exerci ţ iului unor drepturi sau al unor libert ăţ i.529
Apreciem în acest context că prin modul de realizare şi funcţionare
a raporturilor dintre Parlament şi autorităţile administraţiei publice din
domeniul securităţii naţionale se pot oferi noi, sigure şi reale garanţii
pentru drepturile şi libertăţile publice, dar acest fapt îl vom detalia în
subcapitolele următoare.
Existenţa drepturilor şi libertăţilor fundamentale impune în mod obligatoriu şiîndatoriri fundamentale, deoarece este de neconceput ca membrii unei colectivităţiumane să nu aibă anumite obligaţii faţă de societatea în care tr ăiesc, dar şi faţă desemenii lor luaţi individual sau la nivel de grup.
Drepturile cetăţeanului impun respect, garanţii şi o anumită conduită din partea
statului şi, totodată, respect şi comportament corespunzător din partea semenilor săi.
Reamintim aici concluzia unanimă a teoreticienilor că drepturile fundamentale ale
omului sunt drepturi subiective în temeiul cărora titularii lor pot să desf ăşoare o
anumită conduită şi să cear ă altora desf ăşurarea unei conduite corelative dreptului
lor, sub sancţiunea prevăzută de lege, în scopul valorificării unui interes personal şi
legitim.530
Ca şi în cazul drepturilor şi libertăţilor fundamentale, fiecare stat, în funcţie de
regimul şi realităţile politice, de cerinţele sociale existente la un moment dat
529 A se vedea Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, Titlul II, Capitolele I şi II.530 A se vedea I.Deleanu, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Bucureşti, 1991, pag.63.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 346/418
346stabileşte îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. Deci şi acestea pot avea conţinut
şi obiective diverse, de la un stat la altul, de la o etapă istorică la alta.
Îndatoririle fundamentale mobilizează oamenii la realizarea scopurilor
societăţii constituind în acelaşi timp garanţia, printre alte garanţii, că drepturile
fundamentale se pot realiza efectiv.
Din noianul de obligaţii pe care un cetăţean le poate avea, în multitudinea de
raporturi juridice – inclusiv cele constituţionale –, numai unele au valoare de
îndatoriri fundamentale, deci o valoare mai mare, ce se reflectă şi în regimul juridic
special ce li se atribuie. Ca atare ele sunt expres formulate în chiar textul
Constituţiei
Rezultă că îndatoririle fundamentale sunt veritabile obligaţii juridice, adică
acele obligaţii ale cetăţenilor considerate esenţiale de către popor, pentru realizarea
intereselor generale înscrise în Constituţie şi asigurate în realizarea lor prin
convingere sau la nevoie prin for ţa de constrângere a statului.531
Este totodată de subliniat faptul că stipularea în Constituţii a îndatoririlor
fundamentale are la bază şi prevederile unor pacte internaţionale referitoare la
drepturile omului, care stabilesc că omul are îndatoriri faţă de semenii săi şi faţă de
colectivitatea căreia îi apar ţine şi este dator a se str ădui să promoveze şi să respecte
drepturile recunoscute în pacte.
Constitu ţ ia României stipulează în Titlul II, Capitolul III: “ Îndatoririle fundamentale”, acestea referindu-se la “ Fidelitatea fa ţă de ţ ar ă” (art.54);“ Apărarea ţării” (art.55); “Contribu ţ ii financiare” (art.56); “ Exercitarea drepturilor şi libert ăţ ilor (art.57).532
Consider ăm important de subliniat faptul că în raporturile dintre Parlament şiinstituţiile din domeniul securităţii naţionale prezintă interes deosebit îndatoririle
fundamentale prevăzute în art.54 şi 55 ale Constituţiei.
Prevederile constituţionale din art.54 privind “Fidelitatea fa ţă de ţ ar ă”: “(1)
Fidelitatea fa ţă de ţ ar ă este sacr ă. (2) Cet ăţ enii cărora le sunt încredin ţ ate func ţ ii
publice, precum şi militarii, r ă spund de îndeplinirea cu credin ţă a obliga ţ iilor ce le
531 A se vedea I.Muraru, Op.cit ., pag.177.532 A se vedea Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, Titlul II Capitolul III.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 347/418
347revin şi, în acest scop, vor depune jur ământul cerut de lege”, se regăsesc în
legislaţia referitoare la domeniul special al securităţii naţionale şi reprezintă un
obiectiv de bază al controlului parlamentar pe acest domeniu. Pe de altă parte, este
de neconceput ca autorităţile administrative ce acţionează în domeniul apăr ării,
ordinii publice, siguranţei naţionale, precum şi întregul personal din acest segment,
personal cu statut special, să nu aibă drept crez fundamental “ Fidelitatea fa ţă de
ţ ar ă”. Şi mai mult decât atât, marea majoritate a acestor oameni acţionează sub
jur ământ de credinţă.
În acelaşi timp prevederile art.55 ale Constituţiei României “ Apărarea ţării ”:
“(1) Cet ăţ enii au dreptul şi obliga ţ ia să apere România.
(2) Condi ţ iile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege
organică…”, dau reglementare pe lângă “dreptul ” şi “obliga ţ iei” militare a
cetăţenilor, ca îndatorire sfântă de onoare a acestora. Se dă în sarcina legii organice
stabilirea condiţiilor privind îndeplinirea îndatoririlor militare, îndatoriri ce vor
reveni tuturor cetăţenilor români, bărbaţi şi femei.533 Acest text constituţional suplu
permite, totodată, reglementarea îndatoririlor militare, în funcţie de nevoile ţării, dar
şi de alianţele militare la care România este parte, precum şi de exigenţele pregătirii
militare într-un asemenea context.
În aplicarea prevederilor constituţionale şi legale privind “ Apărarea ţării” sunt
desigur implicate în primul rând structurile de specialitate – apărare, ordine
publică, siguran ţă na ţ ional ă. Raporturile optime dintre acestea şi Parlament creează
cadrul necesar şi condiţiile pentru ca fiecare cetăţean să-şi îndeplinească îndatorirea
fundamentală de apărare a ţării.Rezultă limpede că şi în domeniul Îndatoririlor fundamentale Legea noastr ă
fundamentală vine cu o abordare textuală modernă, cu precizări clare, f ăr ă echivoc,
privind obligaţiile cetăţeneşti, cu accent precis pe loialitatea faţă de ţar ă, buna
credinţă, respectul faţă de valori şi faţă de semeni.
533 A fost elaborată în acest sens Legea nr. 446/2006 privind preg ătirea popula ţ iei pentru apărare, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 348/418
348 9.2. Garan ţ ii ale drepturilor şi libert ăţ ilor cet ăţ eneşti în contextul
raporturilor analizate
9.2.1. Forme ale garant ării drepturilor şi libert ăţ ilor publice
Înscrierea în Constitu ţ ie este prima şi cea mai importantă garanţie a
respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Legea fundamentală dă acestora o
for ţă juridică superioar ă aceea de dispoziţie constituţională.
În faţa autorităţilor publice există o cale eficientă de garantare a drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti ce rezultă din dreptul recunoscut persoanei, ale cărei
drepturi au fost încălcate de o autoritate publică , printr-un act administrativ, de a
cere instan ţ ei judecătore şti recunoa şterea dreptului pretins, anularea actului şi
repararea pagubei. 534
Apreciem, în acelaşi timp, că un rol foarte important în garantarea drepturilor
şi libertăţilor publice îl are Curtea Constitu ţ ional ă 535. În calitatea sa de garant al
suprema ţ iei Constitu ţ iei Curtea se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor,
tratatelor, regulamentelor Parlamentului, hotăr ăşte asupra excepţiilor de
neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele etc. exercitând astfel un control
riguros, exigent, de înalt profesionalism în acest domeniu. Desigur că, în acest
context, orice dispoziţie legală referitoare la unul sau altul dintre drepturile
fundamentale, apreciate de Curtea Constituţională ca fiind neconstituţionale, nu se
aplică. În activitatea Cur ţii, nu reprezintă importanţă faptul că s-a exercitat controlul
de constituţionalitate al unei legi de către un organ politic înainte de promulgarea
acesteia sau de instanţa judecătorească pe calea judecării unei excepţii de
neconstituţionalitate, ridicată de una dintre păr ţi, în cadrul unui proces.Constituţia României, încă din 1991, a receptat din practica internaţională a
garantării şi siguranţei drepturilor fundamentale ale omului Institu ţ ia Avocatului
Poporului (ombudsmanului).536 Instituţia ombudsmanului este de origine suedeză
534 A se vedea Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, art.52 alin.(1). Titlul V, “Curtea Constitu ţ ional ă”.535 Ibidem, Titlul V, “Curtea Constitu ţ ional ă”.536 A se vedea alte detalii ale instituţiei ombudsmanului în: I.Muraru, Op.cit ., pag.370-371; C.Ionescu, Dreptconstitu ţ ional şi institu ţ ii politice, vol.I, Bucureşti, 1994, pag.174-176; I.Ceterchi, Institu ţ ia Ombudsmanului înSuedia, în “Studii de drept românesc”, nr.3/1991.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 349/418
349(1766), r ăspândindu-se apoi şi în alte ţări. Ea funcţionează sub diferite denumiri
precum: comisarul parlamentar, apăr ătorul poporului, apăr ătorul public, mediatorul
public, avocatul poporului, procurorul parlamentar.
Ombudsmanul este o persoană (sau mai multe) independentă, numită de către
Parlament pentru a supraveghea administraţia. Instituţia cunoaşte două forme
importante: ombudsman-ul cu competen ţă general ă şi ombudsman-ul cu
competen ţă special ă.
Ombudsmanul cu competen ţă general ă are misiunea de a primi toate plângerile
cetăţenilor contra exceselor şi abuzurilor administraţiei, de a face anchete şi de a
interveni pe lângă Guvern.
Ombudsman-ul cu competen ţă special ă controlează anumite servicii. De
exemplu, în Germania, el controlează armata.
Rolul fundamental al Avocatului poporului este de a apăra drepturile şi
libertăţile cetăţeneşti, îndeosebi în raport cu autorităţile publice şi în special cu cele
executive.
Avocatul poporului este numit de către Parlament, pentru o durată de 5 ani. Pe
durata mandatului său Avocatul poporului nu poate îndeplini nici o altă funcţie
publică sau privată. El îşi exercită atribuţiile fie din oficiu fie la cererea persoanelor
interesate.
Avocatul poporului r ăspunde numai în faţa Parlamentului, având obligaţia de a
prezenta celor două Camere rapoarte. În aceste rapoarte Avocatul poporului îşi
prezintă activitatea dar el poate face şi recomandări privind perfecţionarea legislaţiei
sau luarea unor măsuri pentru ocrotirea libertăţilor publice.Prin revizuirea Constituţiei din 2003, se perfectează textul în domeniu şi în
art.58 alin.(1) al acesteia se stipulează: “(1) Avocatul Poporului este numit pe o
durat ă de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libert ăţ ilor persoanelor fizice…” iar
în art.59 alin.(1) se arată că: “(1) Avocatul Poporului î şi exercit ă atribu ţ iile din
oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libert ăţ ile lor, în limitele
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 350/418
350 stabilite de lege.”537 Deci, rezultă clar că rolul Avocatului Poporului este apărarea
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Din dispoziţiile constituţionale mai rezultă că Avocatul Poporului este o
instituţie (autoritate publică), dar şi o persoană învestită cu anumite atribuţii.
În contextul analizei noastre vom reliefa, în cele ce urmează, rolul
Parlamentului şi al unor autorităţi din domeniul securităţii naţionale în garantarea
drepturilor şi libertăţilor publice.
9.2.2. Parlamentul - garant al exercit ării drepturilor şi libert ăţ ilor cet ăţ ene şti
Respectând egalitatea puterilor statului, nu putem să nu constatăm că, prin
sarcinile deosebite care îi revin, puterea legiuitoare dispune de anumite posibilităţide afirmare, care îi sunt proprii şi care o situează în fruntea tuturor instituţiilor
statului. Aceste posibilităţi proprii se remarcă pregnant şi în ceea ce priveşte
garantarea drepturilor şi libert ăţ ilor fundamentale ale omului , garantare care
constituie o problemă internă a fiecărui stat, dar care decurge şi din documente
internaţionale de mare valoare.
Garantarea de către Parlament a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti îşi are
sorgintea, înainte de toate, în concep ţ ia în domeniu a statului de drept . Construcţia
teoriei statului de drept cu implicaţiile ei privind respectarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului nu este opera hazardului sau produsul unei
logici pur interne a câmpului juridic. După cum aprecia profesorul Ion Deleanu “ea
î şi are sorgintea antică în dreptul natural ”, drept înr ădăcinat într-o anumită realitate
socială şi politică. Lipsită de acest substrat, separată de referinţele sale, teoria
statului de drept nu apare decât golită de substanţă, un cadru nesemnificativ.
Dar, este tot atât de adevărat faptul că existenţa acestei premise nu este
suficientă prin ea însăşi, pentru ca în practică să se poată vorbi de un “ stat de
drept ”, cu un “ Parlament preocupat de existen ţ a şi respectarea drepturilor şi
libert ăţ ilor cet ăţ ene şti”, ci este necesar ă îndeplinirea şi a altor condiţii.
537 A se vedea Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, Titlul II, Capitolul IV „ Avocatul Poporului”
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 351/418
351 Astfel, Parlamentul – organ reprezentativ suprem al poporului garantează
drepturile şi libertăţile cetăţeneşti numai în condiţiile în care legea este expresie a
voin ţ ei generale.
Statul de drept este statul domniei legilor. Dar, întrucât statul de
drept nu se poate imagina f ăr ă garantarea reală a aceloraşi drepturi pentru
toţi cetăţenii şi, ca urmare, potrivit concepţiei lui de bază, legea chemată
să se impună respectului general nu poate fi expresia arbitrar ă a voinţei
unei minorităţi de indivizi, trebuie să fie o sinteză a intereselor şi
aspiraţiilor întregii comunităţi, să fie expresia fidelă a voinţei generale,
corespunzând intereselor tuturora şi ale fiecăruia.
Numai în măsura în care reprezintă voinţa tuturora şi a fiecăruia, legea reflectă
“drepturile cet ăţ ene şti de autor ” asupra ei şi va avea autoritatea necesar ă pentru a se
impune respectului întregii societăţi.538
Această idee şi-a găsit o formulare, care a influenţat în mare măsur ă gândirea
politică a secolului al XVIII-lea şi al XIX-lea, în celebra oper ă a lui Jean-Jacques
Rousseau: Contractul social .
Dacă se înl ătur ă din pactul social ceea ce nu este de esen ţ a lui, - ar ătaJ.J.Rousseau - se va g ă si că el se traduce în următorul termen: fiecare din noi puneîn comun persoana sa şi întreaga sa putere sub direc ţ ia supremă a voin ţ ei generale.
În opinia acestui gânditor, titularul suveranităţii, adică al puterii supreme de stat îlreprezintă totalitatea semnatarilor contractului social, prin care oamenii, renunţândla libertatea lor naturală absolută, au creat societatea civilă şi au instituit oorganizaţie publică superioar ă voinţelor individuale.539
Această concepţie a fost consacrată solemn în art.6 al Declara ţ iei Franceze a Drepturilor Omului şi Cet ăţ eanului din 1789, potrivit căreia: “legea este expresiavoin ţ ei generale. To ţ i cet ăţ enii au dreptul de a concura personal sau prinreprezentan ţ i la formarea ei”.
538 A se vedea T.Dr ăganu, Introducere în teoria şi practica statului de drept , Editura Dacia, Cluj Napoca, 1992, pag.20-21.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 352/418
352 Referindu-se, în acest context, la statul de drept, Paul Cosmovici arată că
acesta trebuie să ac ţ ioneze pe baza şi respectând forma dreptului, ca expresie a
voin ţ ei generale. Tr ă săturile sale caracteristice se aseamănă , de altfel, ideilor
esen ţ iale ale unui regim juridic democratic din societ ăţ ile moderne şi anume:
suveranitatea poporului care î şi g ă se şte expresia în alegeri libere şi un sistem
politic pluralist, separa ţ ia puterilor şi limitarea prerogativelor preziden ţ iale,
independen ţ a judiciarului, egalitatea cet ăţ enilor în fa ţ a legii, libertatea de opinie şi
de expresie, dreptul de asociere etc. adică promovarea şi protec ţ ia drepturilor
omului.540
Deci, premisa statului de drept, potrivit căreia legea trebuie să fie expresia
voinţei generale, nu se realizează necondiţionat, prin simplul fapt că a fost instituit
un sistem de adoptare a legilor, bazat pe existenţa unei largi democraţii –Parlamente
naţionale viabile, solide, reprezentative, fie ele întregite chiar cu unele instituţii de
democraţie directă. Vrând, nevrând, până la urmă existenţa statului de drept apare
condiţionată de înr ădăcinarea în conştiinţa civică a convingerii – reflectată
bineînţeles şi în legislaţie şi în întreaga activitate parlamentar ă – că exist ă un număr
de drepturi inerente naturii umane care trebuie recunoscute, respectate şi garantate
de către stat, în orice împrejur ări şi faţă de toţi cetăţenii, f ăr ă deosebire de sex,
profesiune, naţionalitate sau rasă, indiferent de sistemul de alegere a organelor
reprezentative şi de condiţiile de participare a alegătorilor la activitatea acestora.
Aşa cum afirmă juristul american Learned Hand: libertatea zace în inimile
bărba ţ ilor şi femeilor; când ea moare acolo, nici o constitu ţ ie, nici o lege, nici un
tribunal nu o poate salva.Activitatea României şi a Parlamentului său în acest domeniu constituie o
consecinţă firească a ader ării ţării noastre la principiile care guvernează o societate
modernă şi democratică. Încă de la semnarea Tratatului de Pace de la Paris, în
februarie 1947, România se obliga faţă de Puterile Aliate şi Asociate semnatare să
539 A se vedea J.J.Rousseau, Contractul social , Editura Antet , 2000, pag. 14-17.540 A se vedea P.Cosmovici, Les Communautés européennes et l’Etat de droit , în Revue Roumaine des sciences juridiques, nr.1-2/1994, pag.6.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 353/418
353ia toate măsurile necesare pentru a asigura tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia
română, f ăr ă deosebire de rasă, de sex, de limbă sau religie, folosinţa drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Tratatul preciza că legile în vigoare în
România nu vor stabili sau implica, în conţinutul sau în aplicarea lor, vreo
discriminare între persoane de cetăţenie română, pe temeiul rasei, al sexului, al
limbii sau al religiei lor.
Însă adevărata activitate a României şi a Parlamentului său în acest domeniu
constituie o consecinţă firească a ader ării ţării noastre, după 1989, la principiile care
guvernează o societate modernă şi democratică şi mai ales a angajării depline în
drumul spre marea familie care este Uniunea Europeană.
Un pas important în domeniu l-a f ăcut Adunarea Constituantă prin textul
Constitu ţ iei din 1991, care a consacrat şi garantat tuturor cetăţenilor României f ăr ă
nici un fel de discriminare, “ Drepturile şi libert ăţ ile fundamentale” de care aceştia
beneficiază.
Ca urmare a unei importante activităţi parlamentare Constitu ţ ia României a
suportat în anul 2003, rezultată dintr-un amplu şi complex proces de revizuire. După
cum am mai subliniat, prin Titlul II Capitolele I şi II a fost reluată şi completată
într-o viziune nouă, modernă şi eficientă problematica drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului şi, mai mult decât atât, au fost cuprinse în acest domeniu
prevederi exprese cu caracter de noutate indiscutabilă în dreptul nostru
constituţional de după decembrie 1989. Referindu-ne doar la art.20 al noii noastre
Legi fundamentale, acesta stipulează : “(1) Dispozi ţ iile constitu ţ ionale privind
drepturile şi libert ăţ ile cet ăţ enilor vor fi interpretare şi aplicate în concordan ţă cu Declara ţ ia Universal ă a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la
care România este parte.
(2) Dacă exist ă neconcordan ţ e între pactele şi tratatele privitoare
la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte şi legile interne,
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 354/418
354au prioritate reglement ările interna ţ ionale, cu excep ţ ia cazului în care Constitu ţ ia
sau legile interne con ţ in dispozi ţ ii mai favorabile.”541
Rezultă cu claritate că România, prin Constituţia sa, se angajează la
respectarea necondiţionată a prevederilor Declaraţiei Universale a DrepturilorOmului, a pactelor şi tratatelor internaţionale în domeniu la care este parte şi dă
prioritate reglementărilor internaţionale. Mai mult decât atât, prioritatea
reglementării internaţionale nu se aplică dacă în Constituţie sau în legea internă
soluţia este mai favorabilă decât reglementarea internaţională. Este limpede faptul
că standardele internaţionale sunt în favoarea omului, dar şi acestea pot fi depăşit de
legile interne mai favorabile lui.
Dispoziţiile constituţionale se completează cu prevederile altor legi, elaborate
de Parlament, care reafirmă şi dezvoltă pregnant în relaţiile sociale, reglementate de
normele juridice apar ţinând diferitelor ramuri de drept, principiul respectării şi
garantării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor la standarde
europene şi internaţionale. Dar există şi posibilitatea ca prin legislaţia internă aceste
standarde să fie depăşite.Parlamentul României în activitatea sa, prin comisiile parlamentare şi în plen,
dezbate proiecte de lege sau propuneri legislative referitoare la exercitarea
drepturilor omului sau la alte domenii care sunt în strânsă legătur ă cu această
problematică. Putem vorbi chiar de un cadru juridic privind exercitarea drepturilor
cetăţeneşti.542
Legislaţia românească ce stipulează şi protejează drepturile şi libertăţile
cetăţeneşti este multiplă şi în permanentă completare şi modernizare. Câteva
exemple sunt edificatoare: Legea nr.48/2002 privind aprobarea Ordonan ţ ei
Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi combaterea tuturor formelor de
discriminare, Legea nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violen ţ ei în
familie, Legea nr.239/2003 pentru aprobarea Ordonan ţ ei Guvernului nr.14/2003
541 Constitu ţ ia României, Bucureşti, 2003, art.20 alin.(1), (2).542 A se vedea în acest sens V.Duculescu, Protec ţ ia juridică a drepturilor omului, Editura “ Lumina Lex”, Bucureşti,1994, pag.214-215.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 355/418
355 privind înfiin ţ area, organizarea şi func ţ ionarea Autorit ăţ ii Na ţ ionale pentru
Persoanele cu Handicap; Legea nr.283/2003 pentru ratificarea protocolului
op ţ ional la conven ţ ia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare fa ţă de
femei, adoptat la New York la 6 octombrie 1999.
Desigur că aici trebuie evidenţiate actele normative vizând domeniul
drepturilor sociale fundamentale: Codul muncii; Legea privind completarea Legii
nr.19/2000 referitoare la sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigur ări
sociale; cadrul legislativ referitor la drepturile sociale ale diferitelor categorii
profesionale sau de vârst ă ale popula ţ iei: militari, poli ţ i şti, veterani, invalizi şi
văduve de r ă zboi. Toate acestea sunt repere normative semnificative în domeniu.
În acelaşi timp, legislaţia noastr ă penală şi civilă se află în permanentă
modernizare şi ancorare la legislaţia internaţională privind drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului. Apreciem în acest context adoptarea de către Parlamentul
României a Legii nr.277/2002 pentru retragerea rezervelor formulate de ţ ara
noastr ă la cele patru Conven ţ ii de la Geneva din 12 august 1949 pentru protec ţ ia
victimelor de r ă zboi.
De mare importanţă este adoptarea de către Parlamentul României a Legii
nr.544/2001 privind liberul acces la informa ţ iile de interes public,543 lege prin care,
în conformitate cu Constituţia şi cu documentele internaţionale ratificate de ţara
noastr ă, se consacr ă un drept fundamental al persoanei – accesul liber şi neîngr ădit
la orice informaţii de interes public. În acelaşi timp respectiva lege stabileşte
obligaţii corelative pentru autorităţile şi instituţiile publice în ceea ce priveşte
asigurarea respectării şi garantarea acestui drept faţă de orice cetăţean şi faţă demijloacele de informare în masă.
Parlamentul îşi îndeplineşte, în bună măsur ă, rolul de garant al drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti şi prin comisiile permanente de specialitate privind drepturile
omului, comisii ce funcţionează la ambele camere ale Parlamentului sub denumirile
de: Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorit ăţ i – Senat şi Comisia pentru
543 Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informa ţ iile de interes public, Monitorul Oficial al României, Partea I,nr.633 din 23 octombrie 2001.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 356/418
356drepturile omului, culte şi problemele minorit ăţ ilor na ţ ionale – Camera
Deputa ţ ilor . Aceste comisii reprezintă structuri parlamentare de specialitate cu
atribuţii multiple, în domenii privind: drepturile omului şi ale cetăţeanului;
problemele minorităţilor; libertatea de conştiinţă; problemele cultelor religioase,
libertatea de exprimare prin alte mijloace decât presa. Ele desf ăşoar ă, totodată, o
bogată activitate externă, conlucrând strâns cu organismele internaţionale
preocupate de promovarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului.
Spre exemplificare, potrivit Regulamentului propriu de organizare şi
funcţionare art.1 “Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorit ăţ i este
organul de lucru al Senatului, constituit pentru preg ătirea activit ăţ ii de legiferare şi
pentru realizarea func ţ iei de control parlamentar ….”544
Totodată pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, o importanţă
deosebită o prezintă adoptarea Legii nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între
femei şi bărba ţ i,545 lege în temeiul căreia, alături de alte realizări practice concrete,
începând cu septembrie 2003, la fiecare din cele două Camere ale Parlamentului
mai funcţionează încă câte o comisie permanentă – Comisia privind egalitatea de
şanse între femei şi bărba ţ i.
544 Prin art.3 al Regulamentului, Comisia îşi precizează atribuţiile, astfel:● examinează proiecte şi propuneri legislative, în vederea elabor ării rapoartelor sau avizelor;● solicit ă rapoarte, informa ţ ii şi documente de la autorit ăţ ile publice;● efectuează anchete parlamentare din proprie ini ţ iativă sau la solicitarea Biroului permanent, căruia îi prezint ă
raport;● controlează modul în care ministerele şi celelalte organe ale administra ţ iei publice respect ă drepturile omului şiminorit ăţ ilor, conform programului de guvernare aprobat de Parlament;● dezbate şi hot ăr ăşte asupra altor probleme transmise de Biroul permanent;● invit ă să participe la dezbateri speciali şti sau reprezentan ţ i ai autorit ăţ ilor publice;● constituie din proprie ini ţ iativă sau la solicitarea Biroului permanent subcomisii şi stabile şte competen ţ a şi sarcinile acestora;● la propunerea Pre şedintelui Comisiei, desemnează unul sau mai mul ţ i raportori dintre membrii săi;● poate ţ ine şedin ţ e comune cu alte comisii permanente în vederea redact ării unui raport comun ;● poate ini ţ ia anchete parlamentare, în limitele şi condi ţ iile art.69 din Regulamentul Senatului;● decide asupra modului de soluţionare a petiţiilor ce i-au fost repartizate de Biroul permanent sau adresatedirect spre examinare;● audiază în şedin ţă comună cu Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorit ăţ i a Camerei Deputa ţ ilor, sau cu
alte comisii permanente ale Senatului/Camerei Deputa ţ ilor candida ţ ii pentru func ţ ia de ministru în a căror atribu ţ iiintr ă reglementarea drepturilor omului şi minorit ăţ ilor.545 Legea nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărba ţ i, Monitorul Oficial al României, Partea I,nr.301 din 8 mai 2002.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 357/418
357 Toate aceste comisii cu atribuţii în sfera drepturilor omului au, în primul rând,
atribuţii legislative. Ele dezbat şi întocmesc rapoarte asupra proiector de lege sau
propunerilor legislative ce vizează drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului
şi le avizează pe acelea care ţin de alte domenii şi au implicaţii asupra drepturilor
omului. Aceste comisii exercită şi o importantă funcţie de control parlamentar.
Activitatea lor se regăseşte pregnant în raporturile dintre Parlament şi autorităţile
administraţiei publice din domeniul securităţii naţionale.
Legea nr.27/2004 privind aprobarea Ordonan ţ ei Guvernului nr.77/2003
pentru modificarea şi completarea Ordonan ţ ei Guvernului nr.137/2000 privind
prevenirea şi sanc ţ ionarea tuturor formelor de discriminare reflectă eforturile de
punere în aplicare a principiului egalităţii şi nediscriminării consacrat prin
dispoziţiile art.16 din Constituţia României, ca şi prin pactele şi tratatele ratificate
de ţara noastr ă. Acest act normativ situează România printre puţinele state europene
ce beneficiază de o asemenea reglementare.
Ridicarea legisla ţ iei noastre penale la standardele europene privind protec ţ ia
drepturilor şi libert ăţ ilor fundamentale ale omului a constituit un alt obiectiv de
mare importanţă. Apreciem în acest context adoptarea de către Parlamentul
României a Legii nr.277/2002 pentru retragerea rezervelor formulate de ţ ara
noastr ă la cele 4 Conven ţ ii de la Geneva din 12 august 1949 pentru protec ţ ia
victimelor de r ă zboi.
Standardele europene în practica legislativă a drepturilor omului în România
impun desigur şi reforma organiz ării şi func ţ ionării sistemului judiciar , printr-o
legislaţie care să asigure recursul la o justiţie independentă şi impar ţială şi cuimplicaţii majore asupra parchetelor şi instanţelor militare.
Prin Legea nr.303/2004 privind Statutul magistra ţ ilor s-a creat un cadru
normativ coerent şi unitar pentru această categorie profesională cu un rol deosebit
de important în statul de drept. Legea reafirmă independenţa şi impar ţialitatea
judecătorilor, condiţiile unui comportament european al acestora şi asigur ă condiţii
şi garanţii esenţiale pentru aplicarea unui tratament juridic nediscriminatoriu păr ţilorîn procesul penal sau civil şi pentru combaterea fenomenului corupţiei.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 358/418
358 Pe de altă parte, în temeiul Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciar ă,
obiectivul, structura şi competenţele instanţelor judecătoreşti din ţara noastr ă sunt în
conformitate cu obiectivele stipulate în instrumentele juridice internaţionale. El
vizează prioritar respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei.
În ceea ce priveşte Ministerul Public şi acesta s-a bucurat de adaptări
legislative importante cu implicaţii majore asupra protecţiei drepturilor omului, ce
au vizat, în principal, înfiinţarea Parchetului Na ţ ional Anticorup ţ ie şi apoi
reorganizarea acestuia în Departamentul Na ţ ional Anticorup ţ ie şi, ulterior, în
Direc ţ ia Na ţ ional ă Anticorup ţ ie şi dispariţia structurii bicefale. Direcţia Naţională
Anticorupţie are în originea sa structur ă specializată pe infracţiunile de corupţie
săvâr şite de către militari.
O altă lege deosebit de importantă a cadrului normativ pe care-l analizăm este
Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii care face din acest
reprezentant al autorităţii judecătoreşti din România garantul independen ţ ei
justi ţ iei. Organizarea democratică a acestui organism din judecători şi procurori,
aleşi în adunările generale ale magistraţilor, din reprezentanţi ai societăţii civile
aleşi de Senat, alături de ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Cur ţi de Casaţie şi
Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie se ridică desigur la nivelul standardelor europene pertinente în materie şi
este în măsur ă să excludă orice imixtiuni în actul de justiţie, să asigure
impar ţialitatea acestuia, independentă, dar şi r ăspunderea magistraţilor, toate acestea
având desigur ca finalitate respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului.Dar activitatea parlamentar ă de garantare a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti
cuprinde, după cum rezultă din Regulamentele Camerelor şi din Regulamentele
comisiilor permanente, multiple alte acţiuni specifice cum sunt: controlul
parlamentar prin anchete parlamentare, audierea unor persoane, întrebări şi
interpel ări; audierea şi dezbaterea unor rapoarte, mesaje şi programe ale
institu ţ iilor care au astfel de obliga ţ ii, potrivit legii; dreptul parlamentarilor de acere şi a ob ţ ine informa ţ iile necesare; rezolvarea peti ţ iilor cet ăţ enilor şi nu în
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 359/418
359ultimul rând prin controlul parlamentar exercitat asupra institu ţ iei Avocatul
Poporului. Toate acestea vizează desigur şi raporturile Parlamentului cu instituţiile
de securitate naţională.
În ceea ce priveşte Avocatul Poporului este de subliniat faptul că numirea
acestuia se face de către Parlament546 în faţa căruia (a Camerelor reunite) prezintă
rapoarte anuale sau când se solicită. Organizarea şi funcţionarea instituţiei se
stabilesc prin lege organică.547
Tot în spiritul garantării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti legiuitorul
constituant a prevăzut la art.60 că :” Rapoartele (prezentate de Avocatul Poporului
n.n.) pot con ţ ine recomand ări privind legisla ţ ia sau mă suri de alt ă natur ă pentru
ocrotirea drepturilor şi libert ăţ ilor cet ăţ enilor .”
Totodată pe linia implicării Parlamentului României în promovarea şi
garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului se înscrie buna sa
colaborare cu prestigioasa instituţie de cercetare, formare, informare şi consultanţă
în domeniu – Institutul Român pentru Drepturile Omului . (I.R.D.O.)
Înfiinţat prin Legea nr.9/1991,548 Institutul Român pentru Drepturile Omului,
ca instituţie independentă cu personalitate juridică de drept public, are o strânsă
legătur ă cu cele două Camere ale Parlamentului României – chiar prin Lege549 este
stipulat faptul că “Cheltuielile Institutului vor fi acoperite din bugetul
Parlamentului”550 iar “ Rapoartele anuale ale Institutului vor fi trimise spre
informare Parlamentului”.
Totodată, Institutul Român pentru Drepturile Omului este condus de un
consiliu general ce cuprinde reprezentanţi ai grupurilor parlamentare, membri aicomisiilor permanente de specialitate ale Camerelor Parlamentului, alături de
oameni de ştiinţă şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale din domeniul
546 A se vedea Constitu ţ ia României art.65 alin.(2) pct.i).547 Legea privind organizarea şi func ţ ionarea institu ţ iei Avocatului poporului, nr.35/1997, Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr.48 din 20 martie 1997.548 Legea nr.9/1991 privind înfiin ţ area Institutului Român pentru Drepturile Omului, Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.24 din 30 ianuarie 1991.549 Ibidem, art.8-9.550 Referitor la veniturile şi cheltuielile Institutului Român pentru Drepturile Omului acestea se derulează şi prinFundaţia IRDO ce funcţionează în regim de Organizaţie nonguvernamentală.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 360/418
360drepturilor omului, desemnaţi de Birourile permanente ale Camerelor şi validaţi de
acestea.551
Dar, mergând mai departe de aceste aspecte cu caracter preponderent
administrativ, relaţionarea dintre Parlamentul României şi Institutul Român pentru
Drepturile Omului are o mare profunzime de conţinut ce vizează în special:
organizarea împreună a unor reuniuni şi manifest ări ştiin ţ ifice de înalt ă ţ inut ă
multe dintre ele în strânsă colaborare şi cu organismele interna ţ ionale cu activitate
privind drepturile omului; informarea şi documentarea reciprocă , mai ales în ceea
ce prive şte practicile şi uzan ţ ele interna ţ ionale în domeniul drepturilor omului;
contribu ţ ii comune la elaborarea legisla ţ iei pe domeniu; efectuarea de studii şi
cercet ări privind aspecte ale promovării şi respect ării drepturilor omului în
România şi pe plan interna ţ ional etc.
Apreciem în acest context că în temeiul unui cadru legal bine stabilit şi prin
iniţiative şi acţiuni reciproce judicios corelate şi coordonate raporturile Parlament –
activit ăţ i ale administra ţ iei publice din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale se manifestă
într-un cadru de strictă respectare şi promovare necontenită a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului.
9.3. Restrângerea exerci ţ iului unor drepturi şi libert ăţ i în cazul st ărilorexcep ţ ionale
Respectarea drepturilor şi libertăţilor individuale, inclusiv a celor care se
exercită în grup, ţine de chiar conceptul de libertate. Declara ţ ia drepturilor omului
şi cet ăţ eanului (Franţa, 1789) prevede la art.4 că: “Libertatea const ă în a putea face
tot ceea ce nu d ăunează altuia” . Posibilitatea juridică a stabilirii unor limitări
r ăspunde nevoii de a asigura securitatea juridică a drepturilor şi libertăţilor
celorlalţi, atât în perspectiva intereselor lor individuale, cât şi a celor naţionale sau
de grup, a binelui public ca expresie sintetică a acestor interese. Ea rezultă cu
claritate şi în mod explicit din Declara ţ ia Universal ă a Drepturilor Omului,552 din
551 Ibidem art.5.552 A se vedea Declara ţ ia Universal ă a Drepturilor Omului, art.29, alin.(2), în Principalele Instrumente Interna ţ ionale privind drepturile omului la care România este parte, Vol. I, Instrumente universale, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 2007.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 361/418
361 Pactele interna ţ ionale privind drepturile omului, din celelalte convenţii în acest
domeniu. Examinând aceste documente vom observa că prevederile care permit
limitări, restrângeri sau derogări sunt plasate la fiecare drept sau libertate, eventuale
grupe de drepturi, cu care sunt compatibile şi că ele pot fi admise dacă sunt expres
prevăzute de lege şi dacă sunt necesare într-o societate democratică, îndeosebi
pentru a proteja securitatea naţională, ordinea publică, sănătatea sau morala publică,
drepturile şi libertăţile celorlalţi etc. De asemenea, limitările trebuie stabilite
exclusiv în vederea favorizării binelui general într-o societate democratică.
Pe de altă parte, libertatea individuală, în accepţiunea lui Montesquieu –
“dreptul de a face ceea ce legile îng ăduie”, se limitează la prevederile legilor, la
ceea ce colectivitatea organizată înţelege să permită. Libertăţile nu pot să-şi întindă
imperiul dincolo de limitele legii, ba chiar – în lipsa acestora – dincolo de ceea ce
este permis de colectivitatea organizată. Cu alte cuvinte, ignorarea degradării
valorilor sociale, a distrugerilor materiale de tot felul şi în acest timp structura
statală să nu intervină decât cu un slab paliativ este, după Montesquieu, o sinucidere
mai mult decât conştientă.553
În acest context, printr-o analiz ă de drept comparat , putem afirma că, în
general, constitu ţ iile moderne ale ţărilor democratice stabilesc principiul potrivit
căruia exerci ţ iul unor drepturi şi libert ăţ i poate fi restrâns numai prin lege, atunci
când o asemenea măsur ă este justificată de existenţa stărilor excepţionale.
Astfel art.16 din Constitu ţ ia francez ă din 1958 554 vorbeşte despre exercitarea
unei “dictaturi temporare”, pentru a face faţă unei crize grave ce ar putea pune în
pericol democraţia, ceea ce presupune implicit limitarea exerciţiului unor drepturi şilibertăţi. Constitu ţ ia Greciei 555, în art.48, prevede că, în cazul situaţiilor
excepţionale, Camera Deputaţilor adoptă, la propunerea Guvernului, hotărârea de
punere în aplicare pe întregul teritoriu naţional, sau în anumite zone, a stării de
asediu, instituie tribunalele excepţionale şi suspendă, în totalitate sau par ţial,
553 A se vedea Montesquieu, Despre spiritul legilor , Editura Ştiinţifică, Bucureşti,pag. 192, 2007.554 A se vedea Constitu ţ ia Fran ţ ei, 1958, art.16,Editura All Beck, Bucureşti, 2002.555 A se vedea Constitu ţ ia Greciei, art.48, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 362/418
362 prevederile Constituţiei referitoare la: inviolabilitatea persoanei (art.5 alin.(4));
existen ţ a mandatului de arestare (art.6); legalitatea arest ării (art.8);
inviolabilitatea domiciliului (art.9); libertatea reuniunilor (art.11); libertatea
asocierilor nelucrative şi dreptul de asociere al func ţ ionarilor publici (art.12
alin.(1) şi (4)); dreptul de exprimare şi difuzare a opiniilor (art.14); secretul
coresponden ţ ei şi comunica ţ iilor (art.19); dreptul la muncă (art.22 alin.(3));
libertatea sindical ă şi liberul exerci ţ iu al drepturilor (art.23). De asemenea,
Constitu ţ ia Olandei 556 prin art.103 face referiri la drepturile ce pot fi restrânse prin
Hotărârea Parlamentului pe durata stării de urgenţă, având ca scop protecţia
sănătăţii, asigurarea traficului, combaterea sau prevenirea dezordinilor. Acestea
vizează următoarele: manifest ările privind religia sau credin ţ a să se desf ăşoare
numai în spa ţ ii închise (art.6); restrângerea drepturilor privitoare la radio şi
televiziune (art.7); restrângerea dreptului la asociere (art.8); restrângerea
dreptului la adunări şi demonstra ţ ii (art.9); pătrunderea într-o locuin ţă f ăr ă voin ţ a
ocupantului sau violarea secretului coresponden ţ ei (art.12 şi 13). Şirul exemplelor
ar putea continua.
Titlul II – Capitolul II al Constitu ţ iei României tratează, după cum s-a ar ătat,
drepturile şi libertăţile fundamentale de care se bucur ă cetăţenii ţării noastre. Dintre
aceste articole, pentru analiza de faţă interesează cele care au legătur ă directă cu
securitatea naţională, respectiv cele al căror exerciţiu poate fi restrâns din astfel de
motive, ţinându-se cont de următoarele consideraţiuni:
În primul rând , trebuie precizat că textele constituţionale privitoare la
drepturile şi libertăţile fundamentale nu pot fi suspendate în totalitate. Indiferent degravitatea situaţiei într-un stat democratic nu s-ar putea justifica o astfel de măsur ă.
În al doilea rând , practica instaur ării stărilor excepţionale generate de situaţii
de criză a înregistrat numai afectarea anumitor drepturi şi libertăţi, care au fost
considerate la momentul respectiv că periclitează însăşi fiinţa statală. Diferenţele de
regim juridic s-au datorat întotdeauna gradului de îngr ădire variabil al exercitării
556 A se vedea Constitu ţ ia Olandei, art.103, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 363/418
363acestora, permis de către autoritatea militar ă, în baza competenţelor legale ce i se
acordă în prealabil.
În al treilea rând , reglementarea stărilor de criză se impune să se raporteze şi
la contextul ce excede orizontul naţional, avându-se în vedere factori cum sunt:
● apariţia unor noi ameninţări (dezastrele ecologice transfrontaliere;
accidentele majore legate de centralele nucleare; criminalitatea organizată; atacurile
teroriste extrem de periculoase etc.);
● creşterea interdependenţelor statale;
● redimensionarea importanţei acordate individului, drepturilor omului şi
situarea ţării noastre la noi parametri în acest domeniu;
● globalizarea şi adâncirea integr ării statelor în structuri inter şi suprastatale
(pericole care afectează mai multe state, ameninţări ce solicită un tratament din
perspectivă nu numai naţională, ci şi internaţională).
În al patrulea rând , trebuie să se ţină cont de dezvoltarea impetuoasă şi
recunoaşterea valorii reglementărilor de drept umanitar ale protecţiei civile, crearea
unor structuri non-militare pentru protecţia populaţiei civile în situaţii care înainte
erau de domeniul cazuisticii declar ării stării de asediu.
Constitu ţ ia României include şi câteva consideraţii privind posibilităţile de
restrângere a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în situaţii excepţionale, astfel:
Art.23. “ Libertatea individual ă” cuprinde printre altele şi următoarele
dispoziţii: “(1) Libertatea individual ă şi siguran ţ a persoanei sunt inviolabile. (2)
Perchezi ţ ionarea, re ţ inerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în
cazurile şi cu procedura prevă zute de lege.” După cum observăm, aceste prevedericonstituţionale sunt foarte clare şi restrictive, orice acţiuni contrare trebuie să fie
strict prevăzute de lege, prevederi ce pot desigur să se refere şi la situaţii de criză.
Art.25. “ Libera circula ţ ie”: “(1) Dreptul la liber ă circula ţ ie, în ţ ar ă şi în
str ăinătate, este garantat. Legea stabile şte condi ţ iile exercit ării acestui drept .”
Rezultă implicit faptul că pot fi restricţii privind exercitarea dreptului la liber ă
circulaţie, care trebuie prevăzute prin lege, iar aceste prevederi pot avea în vederesituaţiile excepţionale.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 364/418
364 Art.27.- “ Inviolabilitatea domiciliului” stipulează: “(1) Domiciliul şi
re şedin ţ a sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau r ămâne în domiciliul ori
în re şedin ţ a unei persoane f ăr ă învoirea acesteia. (2) De la prevederile alineatului
(1) se poate deroga prin lege în următoarele situa ţ ii: … c) apărarea securit ăţ ii
na ţ ionale sau a ordinii publice… (3) Perchezi ţ ia se dispune de judecător şi se
efectuează în condi ţ iile şi formele prevă zute de lege.”
Deci una din situaţiile derogatorii privind inviolabilitatea domiciliului
priveşte “apărarea securit ăţ ii na ţ ionale sau a ordinii publice”, dar şi condiţiile
acesteia trebuie stabilite în mod expres prin lege.
În legătur ă cu acest articol mai trebuie precizat că reglementarea de detaliu
privind inviolabilitatea domiciliului este de domeniul codului de procedur ă penală.
Explicaţia introducerii acestor prevederi în Constituţie exprimă dorinţa de a da o
autentică garanţie acestui drept, care a fost supus de multe ori, în trecut, unor
încălcări arbitrare. Este de remarcat, în mod deosebit, prevederea de la alin.(3),
potrivit căreia “ perchezi ţ ia se dispune de judecător şi se efectuează în condi ţ iile şi
formele prevă zute de lege.”
Codul de procedur ă penal ă şi Legea nr.51 din 29 iunie 1991 privind
siguran ţ a na ţ ional ă a României cuprind prevederi care dispun că efectuarea unor
măsuri specifice de informaţii (ascultarea convorbirilor telefonice, pătrunderea în
domiciliul unor cetăţeni etc.) pot fi f ăcute numai pe baza aprobării organelor
judiciare şi pe un termen determinat. De asemenea, Legea privind siguran ţ a
na ţ ional ă statorniceşte, în concordanţă cu interesele statului nostru şi experienţa
altor state, cadrul necesar desf ăşur ării întregii activităţi privind siguranţa naţională.Este de subliniat că în lege sunt precizate organele de stat care exercită atribuţii în
domeniul siguranţei naţionale, modul în care acestea desf ăşoar ă activitatea de
informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale precum şi faptul că activitatea de
informaţii se desf ăşoar ă numai în conformitate cu prevederile legii şi este controlată
de către Parlament. Sunt enunţate, totodată, obligaţiile şi r ăspunderile organelor de
stat, ale organizaţiilor publice sau private, instituindu-se şi un regim de sancţiuni pentru fapte care contravin principiilor legii.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 365/418
365 Revenind la Constituţie, în art.30 se stipulează că:“(1) Libertatea de
exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credin ţ elor şi libertatea crea ţ iilor de
orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de
comunicare în public sunt inviolabile.” “… (2) Cenzura de orice fel este
interzisă…(4) Nici o publica ţ ie nu poate fi suprimat ă.” Dar tot în conţinutul
aceluiaşi articol se subliniază că: “(8) Ră spunderea civil ă pentru informa ţ ia sau
pentru crea ţ ia adusă la cuno ştin ţă publică revine editorului sau realizatorului,
autorului, organizatorului manifest ării artistice, proprietarului mijlocului de
multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condi ţ iile legii. Delictele de
presă se stabilesc prin lege.” Aceste delicte pot fi stabilite şi în legătur ă cu apărarea
ţării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
Art.31. “ Dreptul la informa ţ ie” stipulează: “(1) Dreptul persoanei de a avea
acces la orice informa ţ ie de interes public nu poate fi îngr ădit…(3) Dreptul la
informa ţ ie nu trebuie să prejudicieze mă surile de protec ţ ie a tinerilor sau siguran ţ a
na ţ ional ă.”
Aceste prevederi sunt detaliate prin Legea nr.544/2001 privind liberul acces
la informaţiile de interes public 557 dar şi prin Legea nr.182/2002 privind protecţia
informaţiilor clasificate, astfel: 558
În continuare în art.39 al Legii fundamentale “ Libertatea întrunirilor”, se
arată că “Mitingurile, demonstra ţ iile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt
libere şi se pot organiza şi desf ăşura numai în mod pa şnic, f ăr ă nici un fel de
arme.” Fapt ce denotă că organizarea de mitinguri, demonstraţii, procesiuni în afara
acestor prevederi iese din starea de constituţionalitate şi normalitate şi poate afectasecuritatea naţională aducând după sine măsuri restrictive.
Art.40. “ Dreptul de asociere” are în vedere, printre altele, următoarele: “(1)
Cet ăţ enii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte
forme de asociere. (2) Partidele sau organiza ţ iile care, prin scopurile ori prin
557 Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informa ţ iile de interes public, Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.633 din 23 octombrie 2001.558 Legea nr.182/2002 privind protec ţ ia informa ţ iilor clasificate, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.248 din12 aprilie 2002.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 366/418
366activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de
drept ori a suveranit ăţ ii, a integrit ăţ ii sau a independen ţ ei României sunt
neconstitu ţ ionale. (4) Asocia ţ iile cu caracter secret sunt interzise.”
Art.43. “Dreptul la grevă” arată: “(1) Salaria ţ ii au dreptul la grevă pentru
apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. (2) Legea stabile şte
condi ţ iile şi limitele exercit ării acestui drept, precum şi garan ţ iile necesare
asigur ării serviciilor esen ţ iale pentru societate.” În situaţia stărilor de criză aceste
servicii esenţiale pentru societate pot fi de importanţă capitală, de aceea “ prin lege”
acest drept poate fi limitat.
Legiuitorul nu a scă pat din vedere şi o stipulare expresă, printr-un singur
articol dens în conţinut, a posibilităţii de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau
a unor libertăţi. Desigur că, în bună măsur ă, această restrângere vizează securitatea
naţională a ţării. Astfel, în art.53 se arată: “(1) Exerci ţ iul unor drepturi sau al unor
libert ăţ i poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz,
pentru: apărarea securit ăţ ii na ţ ionale, a ordinii, a sănăt ăţ ii ori a moralei publice, a
drepturilor şi a libert ăţ ilor cet ăţ enilor; desf ăşurarea instruc ţ iei penale; prevenirea
consecin ţ elor unei calamit ăţ i naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru
deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesar ă într-o
societate democratică. M ă sura trebuie să fie propor ţ ional ă cu situa ţ ia care a
determinat-o să fie aplicat ă în mod nediscriminatoriu şi f ăr ă a aduce atingere
existen ţ ei dreptului sau a libert ăţ ii.”
Prin procesul de revizuire, din 2003, a textului art.49 din Legea noastr ă
fundamentală, apare art.53 cu unele modificări. Astfel, a fost introdusă exprimarea“ securitate na ţ ional ă” în loc de “ siguran ţă na ţ ional ă”, modificare motivată pe
parcursul lucr ării noastre de necesitatea unei abordări conceptuale mai largi,
siguranţa naţională fiind doar una din componentele securităţii naţionale, dar şi de
necesitatea utilizării terminologice folosite în cadrul NATO şi al Uniunii Europene.
Apoi, la cazurile în care prin lege se poate restrânge exerciţiul unor drepturi
se adaugă şi cele “ale unui dezastru”. Şi această situaţie este una care poate generadeclararea stării excepţionale.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 367/418
367 Dar cel mai important adaos este acela ca restrângerea să fie “necesar ă într-o
societate democratică”. Se realizează astfel valorificarea unei condiţii prevăzute atât
în Conven ţ ia europeană a drepturilor omului cât şi în Pactele interna ţ ionale
referitoare la drepturile omului. Acesta este un criteriu foarte important de
apreciere atât pentru legiuitor cât şi pentru judecătorul constituţional.
De asemenea, ca accentuare a marelui principiu constituţional al egalităţii în
drepturi, noua prevedere impune ca măsura ce determină restrângerea “ să fie
aplicat ă în mod nediscriminatoriu”.
Este limpede faptul că, pentru motivele prevăzute în Constituţie la art.53, se
pot restrânge unele drepturi şi libertăţi care afectează în anumite circumstanţe buna
desf ăşurare a activităţii de guvernare sau pun în pericol buna funcţionare sau chiar
existenţa statului de drept. Posibilitatea acestor restrângeri prevăzută de legiuitorul
constituant este adusă chiar de documentele internaţionale.559
O atentă analiză a prevederilor art.53 din Constituţie evidenţiază o primă
opţiune, şi anume aceea că s-a stipulat numai instituţia restrângerii drepturilor sau a
libertăţilor, nu posibilitatea suspendării lor.560 Această opţiune corespunde
prevederilor art.29 alin.(2) din Declaraţia universală a drepturilor omului, potrivit
cărora: “În exercitarea drepturilor şi libert ăţ ilor sale, fiecare om nu este supus
decât numai îngr ădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita
recunoa ştere şi respectare a drepturilor şi libert ăţ ilor altora şi ca să fie satisf ăcute
justele cerin ţ e ale moralei, ordinii publice şi bună st ării generale într-o societate
democratică.”
Pe cale de consecinţă, potrivit art.53, alineatul final, restrângerea “nu poateaduce atingere existen ţ ei dreptului sau libert ăţ ii”.
Aceasta, în fond, este diferenţa esenţială dintre suspendarea sau pierderea
dreptului şi restrângerea exerciţiului său. Restrângerea constituie o limitare şi deci
559 A se vedea în această direcţie: Conven ţ ia Europeană a Drepturilor Omului art.10 şi 11; Protocolul nr.4 alConven ţ iei Europene a Drepturilor Omului, art.2; Protocolul Interna ţ ional cu privire la drepturile civile şi politice
art.18 ş.a., în Principalele instrumente interna ţ ionale privind drepturile omului la care România este parte , Vol. II, Instrumente regionale, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 2007.560 A se vedea M.Constantinescu, I.Muraru, Constitu ţ ia României comentat ă şi adnotat ă, Regia Autonomă “ Monitorul Oficial ” Bucureşti, 1992, pag.118.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 368/418
368ea nu poate avea ca efect suprimarea dreptului. Un drept al cărui exerciţiu a fost
restrâns constituie un drept al cărui exerciţiu, în aceste limite, este liber. Aceasta
reprezintă o garan ţ ie constitu ţ ional ă ce rezultă din însăşi consacrarea prin
Constituţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
O alt ă garan ţ ie, prevăzută de acelaşi alineat, este aceea a principiului
propor ţionalităţii, în virtutea căruia restrângerea unui drept sau a unei libertăţi
“trebuie să fie propor ţ ional ă cu situa ţ ia care a determinat-o”. Acesta presupune ca
orice restricţie să fie numai în scopul pentru care a fost prevăzută (în concordanţă şi
cu prevederile art.18 din Conven ţ ia pentru drepturile omului şi libert ăţ ilor
fundamentale) şi în anumite limite strict necesare, în funcţie de situaţia ce justifică
restricţia, de coordonatele acestei situaţii.
Tot o garan ţ ie este şi aceea că “restrângerea să fie aplicat ă în mod
nediscriminatoriu”. Motivele pentru care se aplică restrângerea: „apărarea
securit ăţ ii na ţ ionale, a ordinii, a sănăt ăţ ii ori a moralei publice, a drepturilor şi
libert ăţ ilor cet ăţ enilor…” înlătur ă orice încercare de discriminare, toate acestea
vizează interesul naţional şi presupun egalitate în drepturi şi îndatoriri şi totală
coeziune naţională. În plus “legea” prin care se restrâng drepturile şi libertăţile este
egală şi valabilă pentru toţi. 561 Asistăm în acest caz la un exemplu de interacţiune
şi completare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale stipulate în Constituţia
României.
Însă cea mai însemnat ă garan ţ ie constitu ţ ional ă a legalităţii restricţiei este
aceea că ea poate fi instituită, potrivit alin.(1) numai prin lege şi numai dacă se
impune, după caz, pentru: “apărarea securit ăţ ii na ţ ionale, a ordinii, a sănăt ăţ iiori a moralei publice, a drepturilor şi libert ăţ ilor cet ăţ enilor; desf ăşurarea
instruc ţ iei penale; prevenirea consecin ţ elor unei calamit ăţ i naturale, ale unui
dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”, ceea ce corespunde situaţiilor de
criză ale statului de drept.
561 A se vedea art.16 alin.(1) şi (2) din Constituţia României, care stipulează: “(1) Cet ăţ enii sunt egali în fa ţ a legii şi aautorit ăţ ilor publice, f ăr ă privilegii şi f ăr ă discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 369/418
369 Restrângerea prin lege, şi în acest caz este vorba de – lege organică -, situată
pe plan superior în ierarhia legislativă, înlătur ă orice arbitrariu, iar motivele
restrângerii, după cum am ar ătat, sunt de suprem interes naţional.
Apreciem necesar de subliniat faptul că din formularea destul de generală a
art.53 din Constituţie rezultă că poate fi restrâns exerciţiul oricărui drept înscris în
Legea fundamentală. Există însă anumite drepturi constituţionale al căror exerciţiu
este greu de admis că ar putea fi restrâns. Spre exemplu, art.21 “ Accesul liber la
justi ţ ie”, care la alin.(1) – (3) stipulează: “(1) Orice persoană se poate adresa
justi ţ iei pentru apărarea drepturilor, a libert ăţ ilor şi a intereselor sale legitime. (2)
Nici o lege nu poate îngr ădi exercitarea acestui drept. (3) P ăr ţ ile au dreptul la un
proces echitabil şi la solu ţ ionarea cauzelor într-un termen rezonabil” şi art.24
“ Dreptul la apărare”, care stipulează: “(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În
tot cursul procesului, păr ţ ile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit
din oficiu”. Este foarte clar că acestea sunt drepturi fundamentale a căror exercitare
nu poate fi restrânsă într-un stat de drept şi nu poate fi sub nici o formă “necesar ă
într-o societate democratică”, chiar şi în cazul situaţiilor de criză ale acesteia.
Aproape în toate ţările cu sistem prezidenţial sau semiprezidenţial (cum este
şi cazul României), potrivit prevederilor constituţionale, declararea stării
excepţionale şi implicit restrângerea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti este
prerogativă prezidenţială îndeplinită printr-o strânsă relaţionare cu Parlamentul.
Pentru aceasta Preşedintele României are la îndemână şi un organism special
(autoritate administrativă autonomă ce organizează şi coordonează unitar activităţile
privind apărarea şi securitatea naţională) supus controlului parlamentar. Acestorganism – după cum s-a mai ar ătat - este Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.562
562 Reamintim faptul că acest organism este stipulat în multe din constituţiile contemporane: SUA – ConsiliulSecurit ăţ ii Na ţ ionale; Portugalia – Consiliul Superior al Apăr ării Na ţ ionale; Ungaria – Consiliul de Apărare
Na ţ ional ă; Italia, Fran ţ a, Turcia, Egipt, Bulgaria etc. În Constitu ţ ia României la art.119 este prezentat ConsiliulSuprem de Apărare a Ţării. Pe larg activitatea acestuia este reglementată prin Legea nr.415/2002 privind organizarea şi func ţ ionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.494 din 10 iulie2002.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 370/418
370 Mai departe, autorităţile administrative de securitate naţională acţionează
conform atribuţiilor pe care le au. Observăm astfel clar mecanismul raporturilor
dintre Parlament şi aceste institu ţ ii în cazul st ărilor excep ţ ionale şi implica ţ iile ce
se r ă sfrâng asupra drepturilor şi libert ăţ ilor cet ăţ ene şti.
Consider ăm, totodată, ca fiind importante de subliniat în acest context şi
prevederile Conven ţ iei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libert ăţ ilor
Fundamentale, art.15 „ Derogarea în caz de stare de urgen ţă.” Prin Legea
nr.30/1994563 România rectifică Convenţia plan, dar rezerva de a nu împiedica
respectarea reglementărilor interne privind sistemul disciplinar militar, cu condiţia
ca durata privării de libertate să nu depăşească termenele prevăzute de legislaţia în
vigoare.
9.4. Conflictele armate şi drepturile omului. Aplicarea dreptuluiconflictelor armate în ţ ara noastr ă
Conflictele armate (r ă zboaiele) reprezintă întotdeauna o explozie de violenţă.
Atunci când statele nu mai sunt capabile să-şi reglementeze în mod paşnic, prin
negocieri, disensiunile sau diferendele dintre ele (în aparenţă pentru că nu mai pot,
dar în realitate pentru că nu mai vor să o facă), ele recurg la arme. R ăzboiul este un
r ău prin esenţa sa, el produce suferinţe numeroase şi grele celor care-i cad victime.
Astăzi nu există cineva care să vrea să justifice r ăzboiul ca atare, dar trecutul
apropiat şi chiar prezentul ne permit să asistăm la numeroase r ăzboaie, chiar dacă
acestea sunt interzise de către dreptul internaţional. Asistăm, în general, la
următoarele situaţii:
● Un stat atacă alt stat ; deci se comite o agresiune, o acţiune ilicită
împotriva statului respectiv. Dreptul internaţional modern obligă statele să-şi
rezolve diferendele dintre ele prin mijloace paşnice, f ăr ă folosirea for ţei.
Documentul fundamental în domeniu, Carta Na ţ iunilor Unite, interzice r ăzboiul şi
563 A se vedea Legii nr.30/1994 privind ratificarea Conven ţ iei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libert ăţ ilor Fundamentale şi a Protocoalelor Adi ţ ionale la aceast ă Conven ţ ie, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.135 din31 mai 1994
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 371/418
371chiar ameninţarea cu întrebuinţarea for ţei împotriva integrităţii teritoriale şi
independenţei politice a unui stat;564
● Un stat se apăr ă împotriva agresorului f ăcând astfel uz de dreptul său
legitim de apărare; dacă este susţinut de un stat ter ţ, asistăm la legitimă apărare
colectivă. Tot Carta Naţiunilor Unite permite unui stat atacat să se apere prin for ţă,
acesta utilizând dreptul său legitim de apărare.565 În virtutea dreptului colectiv la
legitimă apărare, acelaşi lucru este valabil şi pentru statele ter ţe care se alătur ă celui
atacat; 566
● ONU decide să ia mă suri armate, represive şi colective în vederea
restabilirii păcii, atunci când un stat nu respectă obligaţiile stabilite prin Carta
Naţiunilor Unite, respectiv ameninţă şi încalcă regulile păcii ori comite un act de
agresiune.
Dar, un conflict armat poate interveni chiar în interiorul unui stat şi atunci
asistăm la un r ăzboi civil. Fiind vorba de “ probleme interne ale unui stat ”,
r ăzboaielor civile nu li se aplică interdicţia generală privind r ăzboaiele cu toate că
acestea pot fi duse adesea în mod inuman.
Deci, r ăzboiul este interzis de către dreptul internaţional, dar sub rezerva
dreptului oricărui stat de a se apăra împotriva unui agresor, precum şi celui al
comunităţii internaţionale de a sancţiona pe membrii care au încălcat grav ordinea
juridică internaţională.
Legitime sau nelegitime, r ăzboaiele au loc şi chiar în număr mare şi au ca
victime numeroase - oamenii. Apare astfel o multitudine de probleme umanitare.
Oamenii sunt loviţi brutal, violent şi nemilos în drepturile lor fundamentale: dreptulla viaţă, dreptul la libertate etc.
Astfel, din profunde raţiuni umanitare s-au impus norme care să reglementeze
problemele umanitare ce decurg din conflictele armate şi care să restrângă dreptul
păr ţilor în conflict de a întrebuinţa metode şi mijloace de r ăzboi cu efecte
564 A se vedea Carta Na ţ iunilor Unite, art.2 pct.4.565 Ibidem, art.51.566 Ibidem, art.41-42.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 372/418
372dezastruoase pentru oameni. Aceste norme apar ţin dreptului interna ţ ional umanitar
– ramur ă a dreptului internaţional public.
În doctrina românească a dreptului umanitar, acesta este definit ca: ansamblul
de norme de drept interna ţ ional, de sorginte cutumiar ă sau conven ţ ional ă ,
destinate a reglementa în mod special problemele survenite în situa ţ ii de conflict
armat interna ţ ional şi neinterna ţ ional .567
Făr ă a intra în mai multe detalii cu privire la specificul dreptului umanitar,
consider ăm necesar a sublinia faptul că sensul şi scopul acestuia este de a proteja
persoana umană, de a-i ocroti demnitatea în această situaţie extremă care o
reprezintă r ăzboiul. Ne aflăm astfel în situaţia unui compromis între necesitatea
militar ă şi obiectivul umanitar . Necesitatea militar ă este dată de fenomenul r ăzboi
şi, în primul rând, de nevoile militare legitime, iar obiectivul umanitar îl reprezintă
nevoia de a proteja persoana umană, individul care nu participă sau nu mai participă
la ostilităţi. Rezultatul compromisului la care ne referim trebuie să fie o
reglementare care impune limite efective puterii militare, f ăr ă ca totuşi să facă
imposibilă exercitarea acesteia atunci când se poate face în mod legitim.
Este foarte limpede faptul că Dreptul interna ţ ional umanitar reprezintă
drepturile omului în timp de conflict armat, iar acesta are ca obiect persoana umană,
în situaţia ei extremă care este r ăzboiul.
Garanţiile stabilite în promovarea şi protejarea drepturilor omului împotriva
abuzurilor sunt valabile în orice timp şi în orice împrejur ări, cu posibilitatea
restrângerii acestora în situaţii excepţionale. Spre deosebire de convenţiile asupra
drepturilor omului, care sunt aplicabile în orice împrejur ări, normele şi mecanismelede protecţie apar ţinând dreptului umanitar au fost elaborate numai pentru situaţii
extraordinare, deosebite – cele de conflict armat. Pe de altă parte, dispoziţiile
dreptului umanitar definesc relaţiile cu adversarul: prizonierii de r ăzboi ca membri
ai for ţelor armate ale inamicului, populaţia civilă din teritoriul ocupat etc.
567 A se vedea I.Cloşcă, I.Suceavă, Dreptul interna ţ ional umanitar , Editura “Şansa”, Bucureşti, 1992, pag.11.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 373/418
373 Cunoaşterea şi respectarea legilor şi obiceiurilor r ăzboiului şi aplicarea
dreptului conflictelor armate are tradiţii centenare în ţara noastr ă. Practic, până la
Primul R ăzboi Mondial, în perioada considerată cea mai fructuoasă pentru
codificarea dreptului conflictelor armate, România a ratificat toate tratatele
internaţionale de referinţă.568
Instrumentul juridic cel mai semnificativ ce stă la originea dreptului
conflictelor – Conven ţ ia pentru ameliorarea soartei militarilor r ăni ţ i în armatele de
campanie (din 22 august 1864) care stabilea condiţiile juridice care permit
serviciilor sanitare ale armatei să-şi îndeplinească funcţiile lor specifice în caz de
r ăzboi569 a fost primul tratat în domeniu la care au aderat Principatele Unite prin
Decretul Domnesc nr.1173 din 8 octombrie 1874,570 aceasta chiar în condiţiile în
care statul român nu îşi dobândise încă independenţa.
Acest act de aderare şi altele care au urmat în perioada imediat următoare au
impus adoptarea unor legi în conţinutul cărora s-au reflectat integral sau secvenţial
“legile şi obiceiurile r ă zboiului”: Legea de înfiin ţ are a Societ ăţ ii Române de Cruce
Ro şie, promulgată prin Decretul nr.1744 din 10 septembrie 1876; 571 Codicele de
justi ţ ie militar ă, adoptat în 1873 şi modificat în 1881; Codicele de justi ţ ie pentru
corpul marinei, adoptat în 1883;572 Legea asupra rechizi ţ iilor militare din 6 aprilie
1906 ş.a.
Dar, cea mai semnificativă din perspectiva subiectului abordat este “ Legea
pentru executarea art.27 şi 28 ale Conven ţ iei de la Geneva relativă la
îmbunăt ăţ irea soartei r ăni ţ ilor şi bolnavilor din armatele în campanie, precum
pentru executarea Conven ţ iunii de la Haga din 1907, relativă la adoptarea lar ă zboiul maritim a principiilor Conven ţ iunii de la Geneva”.573
568 A se vedea I.Cloşcă, I.Suceavă , Op.cit ., pag.58 şi I. Safta Dreptul interna ţ ional umanitar şi armata română.Tradi ţ ie şi actualitate în Revista Română de Drept Umanitar, nr.1, 1993, pag.24.569 A se vedea textul în: Asociaţia Română de Drept Umanitar (ARDU), Dreptul interna ţ ional umanitar alconflictelor armate, Editura “Ş ansa”, Bucureşti, 1993, pag.145.570 Ibidem. 571 A se vedea Apărarea Na ţ ional ă şi Parlamentul României, Vol.1, Editura Militar ă, Bucureşti, 1992, pag.155.572 Ibidem. 573 Ibidem, pag.288.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 374/418
374 Ca urmare a acestei laborioase activităţi de legiferare armata României a avut
un rol major în elaborarea unor instrucţiuni şi regulamente în scopul difuzării şi
aplicării dreptului conflictelor armate pe timpul Primului R ăzboi Mondial.
În perioada interbelică măsurile de aplicare a dreptului conflictelor armate s-au
întemeiat pe experienţa şi realizările de prestigiu din epoca anterioar ă, iar ca
operaţiuni de ratificare pot fi consemnate: cea a Protocolului referitor la prohibi ţ ia,
întrebuin ţării în r ă zboi a gazelor axfisiante, toxice sau similare şi a mijloacelor
bacteriologice, semnat la Geneva la 17 iunie 1925,574 precum şi cele privind
Conven ţ ia relativă la tratamentul prizonierilor de r ă zboi şi Conven ţ ia pentru
ameliorarea soartei r ăni ţ ilor şi bolnavilor din armatele în campanie, ambele
semnate la Geneva la 27 iulie 1929,575 acestea influenţând ulterior procesul de
legiferare în dreptul intern, conţinutul regulamentelor militare şi desf ăşurarea
acţiunilor pe timpul Celui de-al Doilea R ăzboi Mondial.
Impactul catastrofei mondiale produse de cel de-al Doilea R ăzboi Mondial
asupra opiniei publice internaţionale şi asupra specialiştilor a determinat, la scurt
timp, adoptarea unor importante instrumente juridice privitoare la protecţia
victimelor de r ăzboi.576 România a ratificat Conven ţ iile de la Geneva din 1949, la 1
iunie 1954, iar în 1958, Conven ţ ia pentru protec ţ ia bunurilor culturale în caz de
conflict armat , încheiată la Haga la 14 mai 1954.
După decembrie 1989, odată cu revenirea ţării noastre la regimul parlamentar
democratic şi în noul context geopolitic şi geostrategic euroatlantic interesul pentru
domeniul dreptului conflictelor armate a crescut substanţial.
În primul rând, a fost reluat procesul de ratificare a unor instrumente juridicede mare importanţă ce nu au fost ratificate de către autorităţile comuniste:
Protocolul adi ţ ional la Conven ţ ia de la Geneva din 12 august 1949 relativ la
protec ţ ia victimelor conflictelor armate interna ţ ionale (Protocolul I) şi Protocolul
adi ţ ional la Conven ţ iile de la Geneva din 12 august 1949 privind protec ţ ia
574 Publicat în Monitorul Oficial nr.128 din 1 octombrie 1929.575 Publicată în Monitorul Oficial nr.215 din 1931.576 Au apărut cele patru Convenţii de la Geneva semnate la 12 august 1949 care au înlocuit convenţiile din 1929 şi par ţial Convenţia a patra de la Haga din 1907.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 375/418
375victimelor conflictelor armate f ăr ă caracter interna ţ ional (Protocolul II), din 8 iunie
1977577; Conven ţ ia pentru interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de
arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive
sau care ar lovi f ăr ă discriminare, semnată la New York în 1982578; Conven ţ ia cu
privire la interzicerea perfec ţ ionării, prelucr ării, stocării şi utilizării armelor
chimice şi distrugerea acestora, semnată la Paris la 13 ianuarie 1993.579
De asemenea, au fost retrase rezervele f ăcute la unele convenţii în domeniul
Dreptului umanitar 580 şi cele la Protocolul relativ la prohibirea întrebuin ţării în
r ă zboi a gazelor axfisiante, toxice sau altele similare şi a mijloacelor
bacteriologice.581
În acelaşi timp au fost acceptate amendamentele la Anexa nr.1 a Protocolului
adi ţ ional I la Conven ţ ia de la Geneva din 1949 582 şi, totodată, România a f ăcut
declaraţia de recunoaştere a competenţei Comisiei interna ţ ionale de stabilire a
faptelor , în temeiul art.90 al Protocolului adiţional I la Convenţiile de la Geneva din
1949.583
Totuşi această efervescenţă în planul ratificării nu a fost urmată de o activitate
legiuitoare necesar ă în domeniu. A fost elaborată Legea protec ţ iei civile nr.106 din
1996 584 ce a înlocuit vechea lege a apăr ării civile, apoi şi aceasta a fost înlocuită
prin Legea privind protec ţ ia civil ă nr.481 din 2004 585 dar în această zonă a
legifer ării şi, în general, a perfecţionării raporturilor dintre Parlament şi autorităţile
administraţiei publice române cu responsabilităţi în domeniu apreciem că mai sunt
multe şi urgente chestiuni de f ăcut.
577 Prin Decretul nr.224 din 11 mai 1990, Monitorul Oficial, Partea I, nr.86-69 din 14 mai 1990.578 Prin Legea nr.40 din 24 mai 1995, Monitorul Oficial, Partea I, nr.103 din 29 mai 1995.579 Prin Legea nr.125 din 9 decembrie 1994, Monitorul oficial, Partea I, nr.356 din 22 decembrie 1994.580 Prin Decretul nr.225 din 121 mai 1990, Monitorul Oficial, Partea I,nr.68-69 din 14 mai 1990.581 Prin Legea nr.39 din 1 iunie 1995, Monitorul Oficial, Partea I, nr.125 din 6 iunie 1991.582 Prin Legea nr.32 din 26 august 1995, Monitorul Oficial, Partea I, nr.82 din 4 iunie 1995.583 Prin Legea nr.27 din 26 aprilie 1995, Monitorul Oficial, Partea I, nr.77 din 27 aprilie 1995.584 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.241 din 3 octombrie 1996.585 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1094 din 8 noiembrie 2004.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 376/418
376C O N C L U Z I I
Cercetarea asupra Raporturilor dintre Parlament şi autorit ăţ ile administra ţ iei publice din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale, cu referire şi la implica ţ iile acestorraporturi asupra drepturilor şi libert ăţ ilor fundamentale ale omului, a fost
proiectată şi realizată pe mai multe coordonate esenţiale, menite să asigure lucr ăriiunitate ideatică şi coerenţă redacţională, avându-se în vedere:
● Prevederile Constituţiei României şi teoria dreptului constituţional şi
a instituţiilor politice, clădită de o serie de autori renumiţi în domeniu şi,
evidenţierea, în baza acestora, a rolului Parlamentului de organ reprezentativ
suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, prezentând
fenomenul printr-o scurtă sinteză istorică, evolutivă, a parlamentarismului în
general şi a celui românesc în special, până la coordonatele existenţei şi manifestării
sale actuale;
● Pornindu-se de la conţinutul Legii fundamentale, evidenţierea printr-o
serie de argumente, a faptului că Parlamentul este expresia unei valori supreme în
stat – suveranitatea na ţ ional ă -, că Parlamentul este organism de suveranitate
na ţ ional ă şi, cu anumite particularităţi, adaptări, r ămâne organism de suveranitate
naţională chiar şi în condiţiile integr ării României în structurile euroatlantice;
● Reliefarea totodată a faptului că, alături de suveranitate, decurgând din
suveranitate şi subsumându-se acesteia, securitatea na ţ ional ă este, de asemenea,
valoare supremă în stat ; prezentarea conceptuală, dar şi practic-aplicativă a acestei
valori naţionale în complexitatea, multidimensionalitatea şi cu componentele ei –
apărare, ordine publică , siguran ţă na ţ ional ă – şi a rolului Parlamentului în
promovarea şi materializarea securităţii naţionale;
● Evidenţierea în mod analitic a Strategiei de Securitate Na ţ ional ă a
României, cu accent pe raportarea ei la mediul actual de securitate, generat de
evoluţia mondială globalizantă, de escaladarea şi pericolul f ăr ă precedent ale
terorismului internaţional, subliniindu-se eforturile şi paşii realizaţi, în acest
context, de ţara noastr ă pentru aderarea la structurile de securitate europene şi
euroatlantice; am subliniat şi argumentat faptul că atât Strategia de Securitate
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 377/418
377 Naţională a României, cât şi teoria conceptuală referitoare la securitatea noastr ă
naţională sunt într-o permanentă şi rapidă evoluţie şi au o ţintă precisă – interesul
na ţ ional ;
● Analiza şi definirea conceptului de administra ţ ie publică în statul dedrept. Reliefarea rolului, locului, semnifica ţ ie, caracteristicilor şi func ţ iilor
administra ţ iei publice, a factorilor de convergen ţă spre o administra ţ ie europeană
în noul context al integr ării, prezentarea metodologiei cercetării în domeniul
administraţiei publice cu accent pe metodele noi moderne de analiză:
organiza ţ ional ă , func ţ ional ă , sistemică , sistematică. O atenţie deosebită am acordat
structurilor administraţiei publice analizate în complexitatea lor „internă” şi
„externă”.
● Sublinierea locului, rolului şi specificit ăţ ii autorit ăţ ilor administra ţ iei
publice din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale în activitatea administrativă a statului;
analiza organizării şi funcţionării acestor instituţii, a sarcinilor, atribuţiilor,
competenţelor, capacităţii lor juridice administrative, a actelor lor etc. a vizat
găsirea şi evidenţierea caracteristicilor lor definitorii de organe publice ceacţionează în stat într-un domeniu distinct, specializat, de maximă importanţă
pentru existenţa şi buna funcţionare a acestuia – securitatea na ţ ional ă, cu
componentele ei – apărare, ordine publică , siguran ţă na ţ ional ă , ca domeniu
important de activitate al administraţiei publice;
● Scoaterea în evidenţă a faptului că însăşi organizarea, func ţ ionarea şi
atribu ţ iile autorit ăţ ilor administrative din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale aucomplexitatea şi, în acelaşi timp, diversitatea lor , iar îndeplinirea obiectivului
fundamental al acestor instituţii de exercitare a autorităţii statale în domeniul amintit
se poate face printr-o strânsă colaborare şi cooperare între ele şi acest fapt le
situează pe un plan superior în raporturile lor cu Parlamentul;
● Reliefarea raporturilor dintre Parlament şi autorităţile administrativedin domeniul securităţii naţionale ca o component ă de bază a sistemului complex alraporturilor ce se stabilesc între autorit ăţ ile publice, care confer ă unitatea deorganizare, funcţionare şi acţiune a structurii statale; raporturile analizate de noi au
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 378/418
378ca păr ţi, pe de o parte, Parlamentul ca putere legislativă iar, pe de altă parte,administra ţ ia publică, dar aceasta nu în întregime, ci numai par ţial, la nivelul unuisegment special, aparte al ei – autorit ăţ ile din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale;
● Analiza clar ă a fundamentelor şi a necesit ăţ ii raporturilor analizate,
f ăcând apel la: principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat; locul şi rolulfiecărei componente a securităţii naţionale în sistemul mai larg al apăr ării, al ordinii
publice şi al siguranţei naţionale; componenţa şi structura organizatorică a fiecărui
subsistem al sistemului securităţii naţionale; sarcinile, atribuţiile şi competenţele
fiecărei structuri de securitate naţională;
● În ceea ce priveşte semnifica ţ ia sistemului rela ţ ional complex şi bazat
pe raporturile amintite am urmărit sublinierea, pe de o parte, a faptului că raporturile analizate de noi vizează rapoarte, acţiuni de informare, diverse solicitări
şi proiecte de legi de la instituţiile de securitate naţională spre Parlament, acţiuni
având drept scop adoptarea legilor în deplină cunoştinţă de cauză şi în total consens
cu obiectivele de securitate naţională şi de interes naţional; pe de altă parte,
raporturile analizate înglobează relaţii de autoritate, de coordonare şi, în mod
deosebit, de control, exercitate de Parlament asupra structurilor de securitatenaţională, locul central ocupându-l, în acest sens, controlul parlamentar ;
● Argumentarea naturii juridice a raporturilor analizate, dat fiind faptul
că acestea sunt create prin acţiunea dreptului, a prevederilor, a numeroase acte
normative, începând cu Constituţia, iar normele juridice implicate în aceste
raporturi apar ţin ramurilor dreptului constituţional, administrativ sau financiar; dar
am mai constatat că aceste raporturi reprezintă un segment aparte al raporturilor juridice care se nasc între organe de stat apar ţ inând unor categorii distincte ale
autorit ăţ ilor publice, iar subiectele (păr ţile) lor - Parlamentul şi autorit ăţ ile
administra ţ iei publice din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale - au întotdeauna o
calitate special ă sub aspectul dreptului constituţional, dar şi al dreptului
administrativ;
● Evidenţierea caracterului politic al raporturilor analizate, acesteastabilindu-se între structurile de putere ale statului, structuri cu caracter politic, mai
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 379/418
379ales în ceea ce priveşte Parlamentul, care este constituit din reprezentanţi ai
poporului pe baza unor programe ale partidelor politice, programe puse în practică
în activitatea administraţiei publice, dar am apreciat totodată faptul că în activitatea
de administraţie publică politicul se diminuează treptat şi că se impune să se
diminueze tot mai mult, odată cu consolidarea democratică a societăţii, mai ales în
cazul autorităţilor din domeniul securităţii naţionale unde, mai mult decât în alte
păr ţi, trebuie să predomine profesionalismul, moralitatea şi stabilitatea
func ţ ional ă;
• Reliefarea prin analiză şi prin exemple de atribuţii, competenţe şi activităţi
concrete, a faptului că toate structurile Camerelor Parlamentului României dar, în
mod deosebit, comisiile de specialitate permanente, comune, speciale, de anchetă,
prin modul lor de organizare şi funcţionare internă, prin activitatea şi rolul lor în
derularea procedurilor parlamentare, sunt profund şi necesar implicate în buna
func ţ ionare a raporturilor supuse analizei noastre;
● Analiza modului în care sistemul rela ţ ional la care ne referim se manifest ă , cu
preponderenţă în procesul exercitării funcţiilor de bază ale Parlamentului –
legislativă şi de control parlamentar –, dar şi în cadrul altor funcţii şi activităţi ale
acestuia sau ale autorităţilor de securitate naţională; am accentuat pe prezentarea
dimensiunilor, coordonatelor şi realizărilor privind implicarea celor două funcţii în
înf ă ptuirea securităţii naţionale şi, ca direcţii aparte, evidenţierea concretă a
procesului legislativ preocupat de permanenta armonizare a legislaţiei interne cu
legislaţia europeană în domeniu şi rolul controlului parlamentar în identificarea
factorilor de risc, a pericolelor şi a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale a
României, cu referire la influenţele noului mediu de securitate generat de
manifestarea f ăr ă precedent a terorismului internaţional simbolizat prin atacurile din
11 septembrie 2001 de la New York; am ar ătat şi demonstrat faptul că, în contextul
integr ării României în NATO şi UE, multitudinea raporturilor dintre Parlament şi
autorităţile din domeniul securităţii naţionale îşi afirmă o conota ţ ie nouă , deosebit ă ,
cu o component ă externă accentuat ă; sunt de asemenea analizate şi alte coordonate
ale raporturilor avute în vedere: cele generate de rolul şi implicarea administra ţ iei
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 380/418
380 parlamentare; de r ă spunderile Parlamentului pe linia protec ţ iei informa ţ iilor
clasificate;
● Demersul nostru are o dimensiune aparte în ceea ce priveşte cercetarea
în dinamică a raporturilor dintre Parlament şi sistemul institu ţ ional al securit ăţ iina ţ ionale eviden ţ ierea manifest ării acestora în condi ţ ii de normalitate dar şi în
situa ţ iile de criză ce pot să apar ă în func ţ ionarea statului de drept – st ările
excep ţ ionale; legitimitatea, legalitatea stărilor excepţionale, necesitatea şi
procedurile de instituire şi aplicare a acestora, temeinic analizate, f ăcând apel la
istoria noastr ă naţională şi, în mod deosebit, la elemente de drept comparat din ţările
cu democraţii avansate, evidenţiază, pentru astfel de situaţii, un conţinut şi tr ăsături
deosebite ale raporturilor analizate de noi; în funcţionarea raporturilor noastre, am
ar ătat şi faptul că, în cazul stărilor excepţionale, balan ţ a înclină de partea
Executivului, cre şte rolul Pre şedintelui, al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării,
al unor ministere şi al altor structuri guvernamentale cu atribu ţ ii în domeniu; în
plan normativ se aplică prevederile Constitu ţ iei referitoare la st ările excep ţ ionale -
starea de asediu sau starea de urgen ţă - şi, evident, ale Legii privind starea de
asediu şi starea de urgen ţă , primează emiterea decretelor Pre şedintelui, însă se
menţine rolul de control al Parlamentului, care îşi desf ăşoar ă activitatea conform
prevederilor constituţionale pentru astfel de situaţii;
● Analiza raporturilor Parlament – autorităţi ale administraţiei publice
din domeniul securităţii naţionale şi sub aspectul implica ţ iilor pe care acestea le au
asupra drepturilor şi libert ăţ ilor fundamentale ale omului; analiza a fost f ăcută prin
prisma prevederilor Declara ţ iei universale a drepturilor omului, ale pactelor şi ale
celorlalte tratate la care România este parte, dar şi prin cele ale Constituţiei
României, care realizează tratarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului
într-o manier ă modernă, europeană şi universală; în centrul atenţiei am situat
evidenţierea rolului Parlamentului de garant al exercitării drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti, procedura constituţională de restrângere a acestora, în anumite situaţii
şi, în mod deosebit, în cazul stărilor excepţionale, cu precizările de maximă
importanţă şi comentariile asupra prevederilor constituţionale potrivit cărora
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 381/418
381restrângerea poate fi dispusă numai prin lege, numai dacă este necesar ă într-o
societate democratică; aceasta trebuie să fie propor ţ ional ă cu situa ţ ia care a
determinat-o; să fie aplicat ă în mod nediscriminatoriu şi f ăr ă a aduce atingere
existen ţ ei dreptului sau libert ăţ ii; nu a fost scă pată din vedere nici analiza
implicaţiilor raporturilor noastre asupra drepturilor omului în caz de conflict armat,
cu referire la prevederile documentelor internaţionale, la normele şi practica
românească în domeniu.
Apreciem că efortul nostru de cercetare l-am canalizat, în esenţă, spre a
evidenţia elemente importante privind:
♦ teoria şi practica parlamentar ă, raportată la ştiinţa dreptuluiconstituţional şi a instituţiilor politice;
♦ organizarea, sarcinile, atribu ţ iile, competen ţ ele, capacitatea juridică
administrativă , actele unui segment important şi special al administraţiei publice -
autorit ăţ ile din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale, prin raportare la teoria dreptului
administrativ şi la ştiinţa administraţiei;
♦ fundamentarea teoretică conceptual ă dar, mai ales, practic-aplicativă
a unei valori supreme, cu caracter plurivalent şi multidimensional, indispensabilă
pentru existenţa şi funcţionarea statului de drept – securitatea na ţ ional ă;
♦ drepturile şi libert ăţ ile fundamentale ale omului, existenţa şi
garantarea acestora în statul de drept român actual.
Toate cele de mai sus au fost prezentate şi analizate fiecare distinct dar, înmod deosebit - acesta fiind şi obiectivul fundamental al demersului nostru ştiin ţ ific - sub aspectul interdependenţelor funcţionale dintre ele, într-un angrenaj special,multilateral şi complex, bine armonizat, dinamic, cu implicaţii majore în practicaactivităţii statale, definit de noi Raporturile dintre Parlament şi autorit ăţ ileadministra ţ iei publice din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale. Implica ţ ii ale acestoraasupra drepturilor şi libert ăţ ilor fundamentale ale omului.
Pe parcursul analizei, am exprimat opinii, puncte de vedere personale,
propuneri de posibile soluţii de perfecţionare a raporturilor analizate, urmărindu-
se:
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 382/418
382 a) angajarea unor dezbateri şi a dialogului pe aceast ă temă important ă ,
complexă , incitant ă , mereu perfectibil ă;
b) sesizarea şi sensibilizarea autorit ăţ ilor publice la care facem referire,
a factorilor lor de decizie, asupra necesit ăţ ii perfec ţ ionării activit ăţ ii în domeniu;c) sublinierea cu claritate a rolului şi importan ţ ei conceptului şi
ac ţ iunilor practice privind securitatea na ţ ional ă în statul român de drept, în
contextul securit ăţ ii europene şi interna ţ ionale cu numitor comun – interesul
na ţ ional .
Avem deplina încredere că scopul nostru va fi atins şi va fixa alte proiecţii
de viitor.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 383/418
383PROPUNERI: Posibile soluţii de perfecţionare a raporturilor dintre
Parlament şi autorităţile administraţiei publice din domeniulsecurităţii naţionale
Stabilindu-se între puteri ale statului raporturile dintre Parlament şi autorităţile
administrative din domeniul securităţii naţionale sunt raporturi de putere, bazate pe
legalitate şi legitimitate. Totodată, sunt, după cum am constatat, raporturi cu un
conţinut special, aparte, de natur ă juridică , dar şi politică. Ele au implicare în plan
intern şi internaţional şi stau la baza elabor ării şi aplicării deciziilor statale într-un
domeniu vital – securitatea na ţ ional ă.
Rezultă, f ăr ă îndoială, cât de importantă este buna funcţionare a acestor
raporturi, ceea ce presupune perfecţionarea lor continuă, perfecţionare pentru care
propunem mai multe direcţii de acţiune, astfel:
1. Stabilirea şi definirea clar ă , f ăr ă echivoc, a obiectivelor ce sunt de atins în
cadrul acestor raporturi, obiective ce au drept corolar securitatea na ţ ional ă în
complexitatea ei. Pentru aceasta avem nevoie, în continuare, de o abordare
ştiinţifică, pe bază de repere şi argumente clare şi consistente, a conceptului de
securitate na ţ ional ă, a multidimensionalităţii acestuia şi sesizarea permanentă şi
oportună a centrelor de greutate a domeniilor societale ameninţate de insecuritate.
Abordarea ştiinţifică în acest domeniu presupune paşi importanţi dincolo de
abordările clasice şi ideologice, care privesc statul ca instrument de dominare şi
control; presupune privirea şi analiza statului ca gestionar al naţiunii, ceea ce
implică oferirea de explicaţii clare, argumentate, convingătoare, care să asigure
analiza pertinentă a organizaţiilor sociale cu rol major în funcţionarea naţiunii.
Securitatea naţională în momentul de faţă nu o putem privi şi analiza decât
proiectată în diversitatea domeniilor societale. Trebuie să găsim în permanenţă
argumente pentru a explica sintagmele uzuale, atât din limbajul politic, cât şi din cel
ştiinţific, precum: “securitate economică”, “securitate militar ă”, “securitate
social ă”, “securitate politică”, “securitate ecologică”, “securitate informa ţ ional ă”
etc. Sau, în cadrul relaţiilor internaţionale: “ securitate interna ţ ional ă”, “securitate
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 384/418
384comună”, “securitate colectivă”, “securitate regional ă”, “securitate zonal ă” etc.
Şi, mai mult decât atât, să evidenţiem elementele de cuantificare a acestora, într-un
context sau altul.
Subliniem faptul că societatea are nevoie de un cult al securit ăţ ii na ţ ionale,dar şi de o cultur ă de securitate, fiindcă numai aşa poate fi participantă conştientă
la realizarea obiectivelor de securitate. Iar, pentru aceasta, este clar de ce, în
definirea obiectivelor de atins în raporturile supuse analizei noastre se impune, din
ce în ce mai mult, deplasarea din zona ideologiilor, care pot fi deseori surse de erori,
în zona cercetării ştiinţifice performante, bazată pe criterii cuantificabile, care poate
să identifice corespunzător ansamblul şi diversitatea proceselor ce intervin în
evaluarea şi realizarea stării de securitate a naţiunii. În prezent, în mod deosebit,
agresiunile informa ţ ionale şi procesele globalizante, în complexitatea lor, impun cu
stringenţă acest fapt.
2. Conceperea, conceptualizarea şi direc ţ ionarea Strategiei de Securitate
Na ţ ional ă , ac ţ iune ce se afl ă în strânsă interdependen ţă cu obiectivele de securitate
naţională. Am ar ătat că România dispune de o Strategie de Securitate Na ţ ional ă ca
document fundamental al statului nostru. Aceasta prin conţinutul şi direcţionarea ei,
analizate de noi, a r ăspuns conceptual şi programatic, în mare măsur ă, nevoilor de
securitate ale ţării, prin raportare permanentă la mediul de securitate european şi
internaţional şi, mai mult decât atât, printr-un fapt notoriu, asigurarea îndeplinirii
unui obiectiv fundamental al României în domeniu – aderarea la Alian ţ a Nord- Atlantică.
Prezentul ne situează într-o altă etapă – post-aderare la NATO şi plin proces
de integrare în Uniunea Europeană. Este logic faptul că acum şi pe viitor Strategia
de Securitate Naţională a României trebuie să vizeze noi coordonate, să fie pe
deplin ancorată în realităţile mediului de securitate intern, european şi internaţional
la zi, să fie conectată la amploarea şi pericolul ameninţărilor asimetrice, să reflectenoua identitate europeană şi euroatlantică a României.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 385/418
385 Resursele politice, economice, diplomatice, psihologice, informaţionale,
sociale, militare şi de altă natur ă ale României trebuie planificate şi utilizate într-un
nou context şi cu maximă eficacitate pentru susţinerea noilor politici de securitate
naţională. Cu claritate şi precizie trebuie acum definite: noile interese na ţ ionale de
securitate şi obiectivele pentru realizarea lor; modalit ăţ ile de evaluare a noului
mediu intern şi interna ţ ional de securitate; noile riscuri şi noile vulnerabilit ăţ i la
adresa securit ăţ ii României, precum şi direc ţ iile noi de ac ţ iune în politica de
securitate na ţ ional ă.
În complexitatea ei multidimensională, securitatea na ţ ional ă presupune un
amplu efort naţional pe toate dimensiunile şi cu raportare la dependenţele de mediul
extern. Nu putem vorbi acum de Strategia de Securitate Naţională f ăr ă a ţine cont de
nevoia de performan ţ e economice ca pilon al securităţii naţionale, de „ securitatea
energetică”, „securitatea biologică”, „securitatea alimentar ă”, securitatea
ecologică”, „ securitatea informa ţ ional ă” etc. analizate, cuantificate şi prognozate în
plan intern şi cu ancorare permanentă la influenţele asupra acestora a factorilor
externi, prezenţi şi viitori.
Strategia de Securitate Naţională nu poate fi definită f ăr ă o analiz ă atent ă a
fenomenului globaliz ării cu marile sale implica ţ ii asupra mediului de securitate
contemporan, fenomen ce creează atât noi oportunităţi de dezvoltare cât şi noi
riscuri de ameninţări. România trebuie să fie conştientă de r ăspunderile ei globale şi
de marele risc de a r ămâne în afara proceselor globalizatoare ce pot avea efecte
naţionale benefice.
Strategia de Securitate Naţională, în contextul globalizării, trebuie să acorde un
capitol aparte, tratat cu prioritate absolută, securit ăţ ii energetice. Perspectivele
sumbre privind epuizarea rezervelor mondiale de petrol în 40 de ani, de gaze
naturale în 60 de ani şi de cărbune în 400 de ani sunt pe deplin mobilizatoare în
acest sens.
În Strategia de Securitate Naţională a României se impune a fi relevat cuclaritate şi chiar cuantificat rolul ţării noastre de vector dinamic al securit ăţ ii şi
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 386/418
386 prosperit ăţ ii în regiunea M ării Negre şi modul de manifestare a acestui rol în
calitate de stat membru NATO dar, totodată, şi ca vecin şi partener cu celelalte state
riverane. Promovarea unei strategii euroatlantice de securitate şi prosperitate şi a
unei cooper ări economice pragmatice şi eficiente în regiunea Mării Negre, cu
accent pe interesele na ţ ionale de securitate energetică, reprezintă pentru ţara
noastr ă un obiectiv de securitate de mare importanţă strategică.
Strategia de Securitate Naţională va trebui să cuprindă obiective clare, bine
sistematizate, fiecare dintre ele fundamentat pe expertiză şi argumente -, cu bătaie
pe termen de 5 ani, dar şi direc ţ ii de ac ţ iune pe termen de 10-15 ani. Influenţele
tot mai mari ale mediului extern asupra acesteia presupun pe lângă o permanentă
ancorare internaţională şi obiective comune cu cele de politică externă şi diplomaţie
românească.
Strategia de Securitate Naţională trebuie să definească succint şi clar locul,
rolul, obiectivele, sarcinile şi competenţele autorităţilor publice din domeniul
securităţii naţionale, să aibă un caracter pragmatic şi predictibil şi să rezolve şi
problemele controversate din domeniu, cum ar fi spre exemplu: 1) care va fi peviitor rolul şi întinderea participării for ţ elor armate române la misiuni în afara
grani ţ elor na ţ ionale? În ceea ce ne priveşte opinăm în acest sens pentru
modera ţ ie, echilibru şi în perspectivă limitarea doar la opera ţ iuni de men ţ inere a
păcii. 2) cu ce for ţ e şi mijloace vom face fa ţă unor situa ţ ii de criză interne unde ne
sim ţ im tot mai descoperi ţ i? Edificatoare sunt situaţiile de catastrofe naturale, fapt
pentru care propunem redimensionarea, dotarea corespunz ătoare şi creşterea
operativit ăţ ii unor for ţ e speciale cu preg ătire genistică , protec ţ ie NBC şi de avia ţ ie
(elicoptere) în cadrul Inspectoratului General pentru Situa ţ ii de Urgen ţă din
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. 3) mai avem nevoie de for ţ e
active şi de rezervă în plan teritorial? În ceea ce ne priveşte facem trimitere la
experien ţ a unor state din zona democra ţ iilor occidentale care pun mare accent pe
existen ţ a şi preg ătirea unor astfel de for ţ e şi pe utilizarea lor în situa ţ ii de criz ă .
4) cum trebuie realizate pe mai departe restructurarea şi redimensionarea
serviciilor de informa ţ ii? Propunem continuarea demersurilor în domeniu cu
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 387/418
387accent tot mai mare pe creşterea eficien ţ ei şi corectei func ţ ionări, în afara
oricăror paralelisme şi excese de competen ţ e, într-un cadru de deplin control
democratic parlamentar şi extraparlamentar. România are nevoie de servicii de
informa ţ ii care să asigure lini ştea cet ăţ enilor, drepturile şi libert ăţ ile lor
fundamentale.
Participarea României la Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) şi
la Politica de Securitate şi Apărare Comună (PSAC) trebuie să fie în centrul
atenţiei. În funcţie de situaţia actuală şi de perspectivele evoluţiei acestor
componente, ţara noastr ă, ca nou membru UE, trebuie să analizeze şi să-şi
stabilească ofertele angajării viabile în plan european, dar şi perspectivele cele mai
convenabile în plan naţional privind for ţele propuse, dimensiunea şi specializarea
acestora, argumentele referitoare la complementaritatea, dispunerea şi misiunile
majore, de interes european, pe care le pot îndeplini.
Apreciem că elaborarea Strategiei de Securitate Naţională, ca problemă major ă
de interes naţional, trebuie să fie rezultatul unor dezbateri largi, democratice, al
efortului comun, deopotrivă al autorităţilor publice de prim rang în stat responsabileîn domeniu - Preşedin ţ ia, Parlamentul, Guvernul -, al tuturor autorit ăţ ilor
administra ţ iei publice specializate, al unor organisme nonguvernamentale, al
mediilor academice, universitare, de afaceri etc. Acestea trebuie să-şi utilizeze
toate resursele umane de specialitate, întreaga expertiză ştiinţifică în domeniu,
întreaga capacitate de diagnoză şi prognoză, să analizeze cu multă atenţie şi în mare
profunzime mediul extern de securitate, cu toate subtilităţile evoluţiilor acestuia la
un moment dat dar, mai ales, ale celor posibile viitoare. Pentru aceasta trebuie să se
pună în mişcare efortul creativ naţional, inteligenţele şi energiile din domeniu, să se
lase la o parte politicianismul ieftin, neproductiv şi toate orgoliile. Aderarea la
organismele europene şi euroatlantice în sine, chiar dacă presupune garanţii de
securitate pentru România, nu rezolvă nici pe departe problematica complexă a
securităţii noastre naţionale.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 388/418
388 Iată-ne într-un cadru necesar şi propice de perfec ţ ionare a raporturilor dintre
Parlament şi autorit ăţ ile administrative de securitate na ţ ional ă căruia trebuie să-i
acordăm maximă atenţie fiindcă elaborarea şi aplicarea Strategiei de Securitate
Naţională presupune, până la urmă, pe lângă efort naţional conjugat şi ţintă precisă
– interesul na ţ ional . În acest cadru se impune, mai mult ca oriunde, ca accentul să
fie pus deopotrivă pe „ separarea puterilor” pe „colaborarea puterilor ” pe
„echilibrul puterilor ”.
3. Perfec ţ ionarea raporturilor Parlament-autorit ăţ i de securitate na ţ ional ă
sub aspectul elementelor acestora : subiecte (păr ţ i), obiect, con ţ inut , ceea ce ne
duce la găsirea soluţiilor necesare privind perfecţionarea cadrului instituţional al
autorităţilor statale implicate în aceste raporturi, a conduitei acestora, pornind de la
rolul şi funcţiile lor în stat, de la responsabilităţile, competenţele, atribuţiile,
sarcinile, capacitatea juridică şi actele lor.
Desigur, Constituţia, Regulamentele Camerelor parlamentare, legile sau alte
acte normative referitoare la organizarea şi funcţionarea autorităţilor publice
implicate în raporturile analizate de noi cuprind, în general, “ prevederi la zi” în ceeace priveşte cadrul lor structural-organizatoric şi funcţional şi chiar cu adaptări “de
ultimă or ă” la cadrul instituţional din democraţiile occidentale. Exigenţele privind
realizarea cadrului instituţional şi legislativ în vederea ader ării la NATO şi integr ării
în Uniunea Europeană a României ne-au ajutat mult în acest sens. Însă, mai sunt
probleme importante de rezolvat, atât în plan legislativ, cât şi în cel practic-
aplicativ.
Comisiile parlamentare permanente de specialitate trebuie să devină “micro-
laboratoare” de analiză, selectare de informaţii şi propuneri de decizii pertinente în
ceea ce priveşte elaborarea legislaţiei, asigurarea controlului parlamentar şi a
celorlalte funcţii în domeniul securităţii naţionale. Numirea în comisii a unor
parlamentari cât mai specializaţi cu expertiză şi experienţă în domeniul securităţii
naţionale, selectarea unor consilieri şi exper ţi profesionişti şi performanţi în
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 389/418
389domeniu, cărora să li se asigure stabilitate, autoritate profesională şi stimulare
corespunzătoare sunt măsuri ce pot fi hotărâtoare în acest sens.
Propunem, totodată, schimbarea denumirii fiecăreia din comisiile permanente
de specialitate de la cele două Camere ale Parlamentului din “Comisia pentruapărare, ordine publică şi siguran ţă na ţ ional ă” în “Comisia pentru securitate
na ţ ional ă”. Aceasta este denumirea adecvată etapei în care ne aflăm şi care
presupune, totodată, din partea acestor Comisii, implicare mai mare şi expertiză
adecvată în fiecare din dimensiunile securităţii naţionale.
În ceea ce priveşte autorit ăţ ile administrative de securitate na ţ ional ă,
apreciem că trebuie continuat şi intensificat procesul de restructurare şidemocratizare a structurilor, de compatibilizare a acestora cu cele similare din ţările
vest-europene. Fiecare dintre autorităţile administrative din domeniul securităţii
naţionale trebuie să-şi definească cât mai precis şi să-şi consolideze statutul propriu
în noile condiţii, având mereu în atenţie şi analiză ansamblul elementelor acestui
statut – sarcini, atribu ţ ii, competen ţ e, capacitate juridică administrativă sau de
orice altă natur ă. La aceasta se adaugă, în mod necesar, eficientizarea folosiriielementelor lor structurale interne – resurse umane, materiale şi financiare.
Este necesar ca Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Serviciul
Român de Informaţii, să dispună de elemente de expertiză şi analiză profundă
pentru a întreprinde măsuri eficiente şi prompte împotriva ameninţărilor grave şi de
mare actualitate la adresa securităţii naţionale – corup ţ ia şi terorismul. Este
necesar ă o cooperare foarte strânsă între serviciile de informa ţ ii, între acestea şi Direc ţ ia Na ţ ional ă Anticorup ţ ie, structurile departamentale specializate pentru
desf ăşurarea permanentă cu respectarea întocmai a prevederilor constituţionale, a
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi în afara oricărui spectacol
mediatic, a luptei împotriva corupţiei şi a criminalităţii economico-financiare.
În procesul perfecţionării raporturilor sub aspectul elementelor lor, un rol
important îl are şi respectarea obligaţiilor fiecăreia dintre păr ţi privind: depunerea şidezbaterea la timp în Parlament a proiectelor de legi şi a propunerilor legislative ce
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 390/418
390vizează domeniul securităţii naţionale, a Rapoartelor anuale întocmite de serviciile
de informaţii, a celorlalte informări necesare; eficienţa audierilor şi analizelor în
comisiile de specialitate; exercitarea altor forme de control parlamentar etc.
4. Perfec ţ ionarea raporturilor Parlament-autorit ăţ i administrative de securitate na ţ ional ă prin implicare parlamentar ă în plan local, teritorial.
Parlamentul ca organism de suveranitate naţională este reprezentantul naţional al
puterii (suveranităţii) poporului, iar parlamentarii sunt delegaţii poporului prin care
acesta uzează de puterea sa. Este total inadmisibil ceea ce se întâmplă în unele
situaţii, când puterea poporului, odată delegată unor parlamentari, aceştia nu o
utilizează în interesul poporului suveran. Acest fapt se observă uneori prin lipsa de
comunicare parlamentar ă cu consiliile locale, cu primarii, cu autorităţile
administrative desconcentrate, cu membrii circumscripţiilor electorale, prin
dezinteresul faţă de problemele şi nevoile multiple ale cetăţenilor de ordin social,
economic, multe dintre ele cu implicaţii majore privind securitatea individuală şi
desigur securitatea naţională.
Totodat ă , raporturile Parlament-institu ţ ii de securitate na ţ ional ă trebuie perfecţionate prin implicarea şi informarea parlamentarilor asupra situaţiei şi
activităţii structurilor deconcentrate de apărare, ordine publică şi siguranţă
naţională.
În temeiul Legii nr. 340/2004 privind institu ţ ia prefectului586, prefectul, ca
reprezentant al Guvernului în plan local, are o serie de atribuţii în domeniul
securităţii naţionale, atribuţii care privesc măsuri de apărare care nu au caractermilitar, de protecţie civilă, de prevenire şi de gestionare pentru situaţii de urgenţă
etc. Apreciem că parlamentarii pot fi de un real folos în sprijinul acestor activităţi
printr-o bună colaborare, comunicare, informare şi control parlamentar, ceea ce ar
avea drept rezultat funcţionarea şi perfecţionarea raporturilor analizate de noi.
586 Legea nr. 340/2004 privind institu ţ ia prefectului, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 21 iulie2004.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 391/418
391 5. Matricea legislativă ca modalitate de transpunere în plan juridic a
cadrului institu ţ ional şi func ţ ional al raporturilor . Ca urmare a eforturilor în plan
legislativ din ultima perioadă, eforturi generate de nevoile de perfecţionare şi
democratizare societală şi, îndeosebi, de armonizare a legislaţiei româneşti cu
legislaţia statelor membre ale Alianţei Nord-Atlantice şi ale Uniunii Europene, am
apreciat că dispunem în prezent de un cadru constituţional şi legislativ, în general
corespunzător, pentru realizarea obiectivelor noastre în domeniul securităţii
naţionale. Prevederile constituţionale şi legale la care am f ăcut referire pe parcursul
lucr ării, realizările legislative la zi, susţin această afirmaţie. Desigur că acest cadru
legislativ este mereu perfectibil şi se impune a fi adaptat tot mai mult la statutul
actual al României şi la situaţia ei în faţa noilor ameninţări.
Consider ăm în acest sens că, în actuala perioadă postaderare la Alianţa Nord-
Atlantică, se impune cu acuitate continuarea procesului de realizare a unei noi
ordini juridice interne, la noile standarde politice şi juridice ce vizează completarea
şi modificarea legislaţiei în scopul compatibilizării depline a acesteia cu normele şi
procedurile existente la nivel NATO. Pe de altă parte, integrarea României în
Uniunea Europeană cere direcţionarea atentă a procesului legislativ spre adoptarea
acquis-ului comunitar ce vizează pilonul de politică externă şi de securitate
comună, bazat pe interesele comune şi pe tradiţiile constituţionale şi legale comune
ale ţării noastre cu statelor europene.
Constituţia României cuprinde, după cum subliniam, o serie de prevederi ce se
constituie în fundament al raporturilor dintre Parlament şi autorităţile din domeniul
securităţii naţionale. În astfel de situaţii Parlamentul acţionează, de regulă, în
şedinţe comune ale celor două Camere. Prevederile art.65 alin.(2) sunt edificatoare
în acest sens. Ele se refer ă la: declararea mobilizării totale sau par ţ iale; declararea
st ării de r ă zboi; suspendarea sau încetarea ostilit ăţ ilor militare; aprobarea
strategiei de securitate na ţ ional ă (n.n.); examinarea rapoartelor Consiliului
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 392/418
392Suprem de Apărare a Ţării; numirea, la propunerea Pre şedintelui României, a
directorilor serviciilor de informa ţ ii, ascultarea şi dezbaterea rapoartelor anuale şi
exercitarea altor forme de control asupra activit ăţ ii acestor servicii.
De asemenea, prevederile art.73 alin.(3) privind modalitatea reglementării prin
lege organică fac referire la: organizarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
regimul st ării de mobilizare par ţ ial ă sau total ă a for ţ elor armate şi al st ării de
r ă zboi; regimul st ării de asediu şi al st ării de urgen ţă.
În ceea ce priveşte atribuţiile Preşedintelui României în domeniul apăr ării
(art.92) şi în instituirea măsurilor excepţionale (art.93), acestea se îndeplinesc prinimplicarea Parlamentului, ceea ce atrage după sine şi naşterea unor noi raporturi
Parlament – autorit ăţ i de securitate na ţ ional ă.
Articolul 118 referitor la For ţ ele armate şi articolul 119, cu referire la
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, vin să completeze fundamentele
constituţionale ale raporturilor ce fac obiectul analizei noastre.
Prin acţiunea de revizuire a Constituţiei, din anul 2003, s-a introdus pentru
prima dată sintagma “ securitate na ţ ional ă”. Aceasta o întâlnim la art.53 alin.(1)
“apărarea securit ăţ ii na ţ ionale”, fiind invocată ca unul din motivele de restrângere
a unor drepturi sau a unor libertăţi, şi la art.119 cu referire la Consiliul Suprem de
Apărare a Ţării care organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc
“apărarea ţării şi securitatea na ţ ional ă”.
Cu tot respectul pentru probitatea profesională a personalităţilor ce au lucrat la
revizuirea textului Legii fundamentale, apreciem că nu s-a f ăcut o delimitare
conceptuală “apărare na ţ ional ă” – “ securitate na ţ ional ă”, folosindu-se în multe
situaţii “apărare na ţ ional ă” deşi se impunea clar “ securitate na ţ ional ă” sau în unele
situaţii, după cum se observă, cele două concepte sunt folosite împreună. Chiar
dacă prin această nedelimitare conceptuală nu este afectată fundamental esenţa
raporturilor analizate în lucrarea noastr ă, pentru cei mai puţin obişnuiţi cu această
terminologie se pot crea confuzii.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 393/418
393 Pe de altă parte, apreciem că sunt încă probleme de rezolvat în ceea ce priveşte
conţinutul unor acte normative, coerenţa unor prevederi şi, mai ales, corelarea
textului acestor acte cu prevederile Constituţiei şi, în general, cu ierarhia
legislativă, atât pe verticală cât şi pe orizontală. Rezolvarea problemelor de această
natur ă se impune cu fermitate, având drept scop realizarea unei arhitecturi
instituţionale şi funcţionale performante, armonioase, menite să confere competenţe
şi responsabilităţi optime, precum şi asigurarea complementarităţii diferitelor
componente ale structurilor administraţiei publice implicate în raporturile noastre,
raporturi ce au ca finalitate valoarea naţională supremă - securitatea na ţ ional ă.
Se impune de urgenţă angajarea instituţiilor cu responsabilităţi şi competenţe
în domeniu, într-o strânsă cooperare şi sub coordonarea Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării în îmbunătăţirea unor acte normative, dar şi în elaborarea unor
proiecte de legi şi propuneri legislative de mare importanţă pentru actuala etapă şi
pentru viitor cum sunt cele privind organizarea şi func ţ ionarea fiecărui serviciu de
informa ţ ii. De maximă urgenţă este adoptarea, de către Parlament, a noii Strategii
de Securitate Na ţ ional ă.
Apreciem necesar ă elaborarea şi a altor legi de mare actualitate cum ar fi: o
nouă lege a apăr ării na ţ ionale care să valorifice recentele dezvoltări conceptuale
privind securitatea şi apărarea naţională, responsabilităţile şi competenţele
diferitelor autorităţi publice în domeniu.
De asemenea sunt absolut necesare şi de maximă urgenţă un nou Statut al
cadrelor militare; adoptarea legilor din pachetul privind siguran ţ a na ţ ional ă: Legea securit ăţ ii na ţ ionale a României; Legea privind comunitatea na ţ ional ă de
informa ţ ii; Legea privind activitatea de informa ţ ii, contrainforma ţ ii şi protec ţ ie,
Legea privind înfiin ţ area, organizarea şi func ţ ionarea Autorit ăţ ii Na ţ ionale pentru
Interceptarea Comunica ţ iilor acestea venind să optimizeze şi să eficientizeze
resursele specializate din domeniul securităţii naţionale, să îmbunătăţească calitatea
pregătirii personalului şi regimul funcţiei publice speciale pe care acesta o
îndeplineşte. În strânsă legătur ă cu aceasta propunem înfiinţarea, după modelul
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 394/418
394francez, a Consiliului Superior al Func ţ iei Militare, ca autoritate autonomă
subordonată Guvernului.
6. În plan legislativ, apreciem că se impune, în regim de urgenţă şi
concomitent cu elaborarea celorlalte legi privind securitatea naţională, adoptareaunei noi legi de organizare şi func ţ ionare a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
Legea nr.415/2002 ce a înlocuit vechea Lege nr.30/1990, are destule lacune în
punerea de acord a textului său cu noile realităţi din politica de securitate naţională
a României dar şi, în ceea ce priveşte conţinutul ei, atât în plan tehnico-juridic, cât
şi în plan logico-juridic.
Apreciem că, date fiind importanţa şi semnificaţia problematicii legiferate prinaceastă lege organică, structura ei tehnico-juridică trebuie să aibă în vedere o
redactare clar ă, concisă, concretă, f ăr ă echivoc, cu respectarea întocmai a
supremaţiei Constituţiei, iar trimiterile la alte acte normative, trebuie să fie directe şi
precise.
În actuala formă, chiar conţinutul textului articolului 1, care defineşte Consiliul
Suprem de Apărare a Ţării ca “autoritate administrativă autonomă învestit ă , potrivit Constitu ţ iei, cu organizarea şi coordonarea unitar ă a activit ăţ ilor care
privesc apărarea ţării şi siguran ţ a na ţ ional ă”, difer ă de textul constituţional
referitor la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării care este mai complet şi, printre
altele, vorbeşte despre “apărarea ţării şi securitatea na ţ ional ă”. Este astfel necesar,
să fie realizată o situaţie de normalitate în care textul legii să preia şi să dezvolte
textul constituţional şi, bineînţeles, să se asigure folosirea sintagmei securitatena ţ ional ă, ca terminologie unitar ă şi atotcuprinzătoare.
Pe de altă parte, în articolul 2 se arată că “ Activitatea Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării este supusă examinării şi verificării parlamentare”, formulare
diferită de cea din Constituţie, din Regulamentele Camerelor şi dintr-o serie de alte
legi, unde se vorbeşte de “control parlamentar ”, ca termen pe deplin consacrat.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 395/418
395 Consider ăm că Legea nr. 415/2002 are deficienţe şi în ceea ce priveşte
sistematizarea atribuţiilor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării dar, mai ales,
privind punerea de acord a acestor atribuţii cu realităţile actuale, cum sunt: aderarea
ţării noastre la NATO, şi la Uniunea Europeană; participarea militar ă a României
la misiuni în afara teritoriului na ţ ional; riscurile, pericolele şi amenin ţările,
interne şi transfrontaliere de mare actualitate - corup ţ ia, terorismul, proliferarea
armelor de distrugere în masă , criminalitatea transfrontalier ă; realizarea
Comunit ăţ ii Na ţ ionale de Informa ţ ii etc.
Privind problematica st ărilor excep ţ ionale, aceasta este prezentată în mod
lapidar, f ăr ă precizări concrete, clare, fapt inadmisibil având în vedere sarcinile şi
competenţele speciale ale Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi nevoile de
operativitate şi precizie în acţiune pentru astfel de situaţii.
În concluzie, noua lege privind organizarea şi funcţionarea autorităţii
administrative autonome învestită cu organizarea şi coordonarea unitar ă a
activităţilor ce privesc securitatea naţională, ca prioritate normativă, trebuie să fie
mai complet ă şi cuprinzătoare, mai bine structurat ă , în deplină concordan ţă cu prevederile Constitu ţ iei României, ale legisla ţ iei armonizate privind aderarea
României la NATO şi integrarea în Uniunea Europeană , adaptat ă evolu ţ iei noilor
riscuri, pericole şi amenin ţări la adresa securit ăţ ii na ţ ionale şi maturizării
institu ţ iilor democratice ale statului român, nevoii reale de securitate şi interesului
na ţ ional ale României la începutul mileniului trei.
7. Referitor la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării ne exprimăm opinia şidin alte puncte de vedere:
a) Însăşi denumirea de Consiliu Suprem de Apărare a Ţării o consider ăm ca o
formulă neinspirată. Termenul “Suprem” ţine de perioada de dinainte de 1989 şi
inspir ă un grad de superioritate maxim şi ierarhic al puterii statale, f ăr ă conotaţie
democratică şi contravine chiar cadrului legislativ în domeniu, care prezintă
Consiliu Suprem de Apărare a Ţării ca fiind o “autoritate administrativă …” supusă controlului parlamentar. Pe de altă parte, termenul “apărare”, după cum am mai
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 396/418
396ar ătat, restrânge domeniul securităţii naţionale doar la una din componentele sale.
Ca urmare, credem că ar fi oportun şi propunem ca, la o primă amendare a
Constituţiei, denumirea acestei autorităţi să fie Consiliul Securit ăţ ii Na ţ ionale.
b) Fiind „autoritate administrativă autonomă”, Consiliul nu se poate limitadoar la un număr de şedinţe (ordinare şi extraordinare) f ăr ă a beneficia de resurse
proprii de natur ă organizatorică, informaţională, de un buget propriu. Nu poate fi
eficient în activitate f ăr ă a dispune de un aparat propriu, care să aibă tocmai acele
competenţe şi atribuţii de documentare şi informare operativă în domeniu, de
analiză, sinteză şi prognoză, în măsur ă să propună, cu maximă oportunitate, cele
mai bune soluţii în luarea deciziilor privind organizarea, perfecţionarea,
coordonarea unitar ă a activităţilor ce privesc securitatea naţională. De asemenea,
consultanţa ştiinţifică este indispensabilă. Un centru de documentare şi cercetare în
domeniu, aflat în directa sa subordonare, poate asigura informarea necesar ă,
diagnoza, expertiza şi fundamentarea deciziilor privind securitatea naţională.
c) Consiliul Securit ăţ ii Na ţ ionale este autoritatea care va asigura
“comunitatea na ţ ional ă de informa ţ ii” absolut necesar ă realizării siguranţeinaţionale. Problematica comunit ăţ ii na ţ ionale de informa ţ ii trebuie stipulată cu
precizie şi claritate în viitoarea lege privind organizarea şi funcţionarea Consiliului
Securităţii Naţionale şi dezvoltată ulterior printr-o altă lege organică specială. În
opinia noastr ă, Comunitatea Na ţ ional ă de Informa ţ ii nu poate funcţiona decât sub
autoritatea Consiliului Securităţii Naţionale şi având o structur ă suplă, activă,
eficace, pe două componente: Comitetul operativ, compus din consilierii de stat
pentru securitate naţională ai Preşedintelui şi ai primului-ministru şi din şefii tuturor
structurilor de informaţii, şi Oficiul pentru informa ţ ii integrate, ca organism
permanent de lucru privind centralizarea, analiza, sinteza şi evaluarea informaţiilor,
acesta fiind format din specialişti în domeniu. Comunitatea Naţională de Informaţii
în ansamblul său nu poate fi decât un organism consultativ, în subordinea şi sub
autoritatea Consiliului Securităţii Naţionale; de Comunitate587 trebuie să r ăspundă
587 Prin „Comunitate”, în cuprinsul textului, vom înţelege Comunitatea Na ţ ional ă de Informa ţ ii.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 397/418
397nemijlocit, ca membru în Consiliul Securităţii Naţionale, consilierul preziden ţ ial
pentru securitate na ţ ional ă. Competenţele şi atribuţiile acestui organism pot fi de
tipul celor ale instituţiei din SUA – “ National Information Structura”, având ca
scop rezolvarea unor proiecte bine definite, conceptualizarea unitar ă a culegerii,
procesării, stocării, transmiterii, evaluării şi eficientizării utilizării informaţiilor,
prin coerenţă funcţională în parteneriat instituţionalizat. Comunitatea Naţională de
Informaţii, odată realizată şi legiferată, trebuie să fie de reală utilitate pentru o
activitate eficientă şi oportună a Consiliului Securit ăţ ii Na ţ ionale, Administra ţ iei
preziden ţ iale şi Guvernului în luarea deciziilor. Ameninţările cu care se poate
confrunta România necesită decizii flexibile şi rapide. Totodată, prin modul său de
organizare şi funcţionare, Comunitatea Naţională de Informaţii trebuie să înlăture
orice suspiciune cu privire la faptul că serviciile de informaţii sunt utilizate numai
în interesul anumitor structuri statale sau pentru supravegherea şi şantajarea
adversarilor politici sau acţionează împotriva drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale cetăţenilor. Legea privind organizarea şi func ţ ionarea Consiliului Securit ăţ ii
Na ţ ionale şi Legea privind organizarea şi func ţ ionarea Comunit ăţ ii Na ţ ionale de
Informa ţ ii trebuie să stipuleze clar necesitatea şi modalitatea de exercitare a
controlului parlamentar asupra Comunităţii.
Propunem, în acest sens, ca cele două Comisii comune de control parlamentar
asupra activit ăţ ii Serviciului Român de Informa ţ ii şi, respectiv, a Serviciului de
Informa ţ ii Externe să formeze, la rândul lor, o Comisie comună de control
parlamentar asupra Comunit ăţ ii Na ţ ionale de Informa ţ ii care prin Hot ărâre a
Parlamentului, să i se stabilească obiective, competenţe şi sarcini concrete privind
controlul asupra Comunit ăţ ii. Totodată, anual sau ori de câte ori este nevoie, în
Parlament să se prezinte Raport asupra activit ăţ ii Comunit ăţ ii Na ţ ionale de
Informa ţ ii.
d) Totodată, Consiliul Securităţii Naţionale trebuie să asigure „comunitatea
na ţ ional ă antiterorist ă”. Situaţia internaţională de după 11 septembrie 2001 a impus participarea României la r ă zboiul global împotriva terorismului, elaborarea unei
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 398/418
398Strategii na ţ ionale de combatere a terorismului, dezvoltarea unui sistem ideatic de
referinţă şi totodată constituirea unor structuri naţionale profesionalizate în
domeniu. Dar, deocamdată, aceste structuri se pregătesc în mod independent în
cadrul fiecărei componente din sistemul instituţional al securităţii naţionale. Se
impune cu necesitate revigorarea bazei normative şi doctrinare a întrebuinţării
acestor for ţe, o strânsă cooperare între structurile antiteroriste, dar şi o coordonare
naţională unitar ă, eficientă a lor, pe bază de obiective clare.
e) Colegiul Na ţ ional de Apărare, aflat în prezent în structura MinisteruluiApăr ării Naţionale, precum şi Colegiul Superior de Siguran ţă Na ţ ional ă din cadrul
Academiei Naţionale de Informaţii trebuie să-şi găsească locul sub cupola
Consiliului Securit ăţ ii Na ţ ionale ca o instituţie unică sub denumirea de Colegiul
Na ţ ional de Securitate, având ca obiectiv pregătirea liderilor politici şi militari la
cel mai înalt nivel, asigurându-le acestora înalte competenţe în evaluarea situaţiilor
şi conceperea deciziilor în domeniul securităţii naţionale.f) Consiliul Securit ăţ ii Na ţ ionale trebuie să fie acela care să pregătească şi să
lanseze programe speciale de sensibilizare şi informare a funcţionarilor publici şi a
întregii opinii publice asupra rolului şi importanţei securităţii naţionale, asupra
tuturor dimensiunilor acesteia şi a obligaţiilor lor de a fi coparticipanţi activi la
materializarea deciziilor politico-militare la nivel naţional şi local.
Cetăţenii României trebuie să fie permanent conştienţi de
multidimensionalitatea securităţii naţionale şi, potrivit specializării şi ocupaţiei
fiecăruia, să contribuie concret, practic la realizarea securităţilor: individuale,
colective, na ţ ionale.
Prefecţii şi subprefecţii, în calitate de înalţi funcţionari publici, trebuie
monitorizaţi şi sprijiniţi de către Consiliul Securităţii Naţionale în îndeplinirea
atribuţiilor lor privind securitatea naţională, inclusiv prin programe speciale în
domeniul pregătirii personale şi a populaţiei judeţului.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 399/418
399 g) Democraţia, dar şi interesul cetăţeanului faţă de problema securităţii
naţionale, presupune ca opinia publică să fie bine informată, inclusiv, dacă nu chiar
mai ales, pe această problematică sensibilă de interes naţional. Consider ăm ca fiind
foarte importantă în acest sens dezvoltarea capacit ăţ ii Consiliului Securit ăţ ii
Na ţ ionale de a comunica cu cet ăţ enii, de a le câ ştiga interesul şi încrederea, în
problemele de securitate, de la con ştientizarea, identificarea şi până la gestionarea
acestora. Preocuparea şi organizarea internă specializată a Consiliului pe această
linie nu pot fi decât pe deplin benefice.
h) Propunem preluarea de către Consiliul Securit ăţ ii Na ţ ionale a actualei
componen ţ e a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, la care să se mai adauge
ministrul transporturilor şi ministrul sănăt ăţ ii, ca lideri ai unor ministere cu
implicaţii şi responsabilităţi majore pe domeniul securităţii naţionale.
i) Totodată, propunem ca în cadrul Consiliului Securit ăţ ii Na ţ ionale să se
stabilească atribuţii clare pentru preşedinte şi vicepreşedinte iar, în scopul
perfecţionării raporturilor acestuia cu Parlamentul, la şedinţele trimestriale sau ori
de câte ori se impune să fie invitaţi preşedinţii comisiilor parlamentare despecialitate.
j) Pornind de la competenţele sporite ale Pre şedintelui României şi ale
Consiliului Securit ăţ ii Na ţ ionale în situaţiile de criză ale statului, se impune
realizarea unei armonizări şi coerenţe legislative: Constitu ţ ie – Regulamentele
Camerelor parlamentare - Legea privind organizarea şi func ţ ionarea Consiliului
Securit ăţ ii Na ţ ionale; Legea privind Comunitatea Na ţ ional ă de Informa ţ ii – legile privind organizarea şi func ţ ionarea institu ţ iilor din domeniul securit ăţ ii na ţ ionale -
Legea privind instituirea st ării de asediu şi a st ării de urgen ţă –Regulamentul
intern de func ţ ionare a Consiliului Securit ăţ ii Na ţ ionale, Regulamentul de aplicare
a prevederilor Legii privind instituirea st ării de asediu şi a st ării de urgen ţă.
k) Pornind de la cerinţele majore, pe plan internaţional şi naţional, privind
afirmarea şi protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi de laimplicaţiile demersurilor pe linia securităţii naţionale asupra acestui domeniu,
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 400/418
400 propunem ca noul Consiliu al Securit ăţ ii Na ţ ionale, să aibă ca unul din obiectivele
majore garantarea drepturilor şi libert ăţ ilor cet ăţ ene şti, aceasta concretizându-se
prin: rela ţ ionarea şi cooperarea cu institu ţ iile specializate în drepturile omului, în
primul rând cu Institutul Român pentru Drepturile Omului; con ţ inutul materialelor
prezentate; analize şi rapoarte în domeniu; mă suri asiguratorii şi de control asupra
deciziilor luate şi ac ţ iunilor întreprinse etc.
8. Propunere de lege ferenda:
Consider ăm că, în sinteză, un Proiect de lege privind organizarea şi
func ţ ionarea Consiliului Securit ăţ ii Na ţ ionale ar trebui să aibă în atenţie, în
principal, următoarele elemente ce ţin de structura sa logico-juridică:
▪ Dispozi ţ ii generale – vizând definirea Consiliului Securităţii Naţionale,
determinările existenţei şi funcţionării acestui organism, scopul său, locul unde
funcţionează, alte elemente privind ancorarea sa în problematica statului de drept
etc.
▪ Securitatea Na ţ ional ă a României – vizând definirea conceptului de
securitate naţională, a sistemului de securitate naţională, a componentelor sale, a
nevoii de securitate a ţării noastre, a factorilor de risc, pericolelor şi ameninţărilor la
adresa statului român. De asemenea, trebuie cuprinse, pe scurt, obiectivele
României privind securitatea naţională, cadrul naţional şi internaţional în care
acestea se realizează, sistemul de alianţe la care participă şi cum participă,
construirea noii identităţi europene şi euroatlantice a României etc.
▪ Componen ţ a şi func ţ ionarea Consiliului Securit ăţ ii Na ţ ionale – elementestructurale, funcţiile de conducere, cine convoacă acest organism şi în ce situaţii,
periodicitatea convocării, cvorum de lucru, procedura de vot, acte normative emise,aparat tehnic de analiză, sinteză, control şi mod de lucru etc.
▪ Organisme nemijlocit subordonate Consiliului Securit ăţ ii Na ţ ionale –
prezentare, loc, rol, obiective, sarcini, competenţe.
▪ Controlul parlamentar asupra activit ăţ ii Consiliului Suprem de Apărare a
Ţării – necesitate, conţinut, modalităţi concrete de realizare în temeiul prevederilor
art. 65 alin. (2) lit. g) din Constituţia României.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 401/418
401 ▪ Atribu ţ iile Consiliului Securit ăţ ii Na ţ ionale:
♦ prezentare într-o structurare şi delimitare clar ă pe domenii de interes
privind securitatea naţională a statului român, pe responsabilităţi ale structurilor
autorităţilor publice centrale şi locale, cu respectarea riguroasă a principiilorseparaţiei puterilor în stat şi a supremaţiei legii;
♦ prezentarea atribuţiilor în temeiul obligaţiilor asumate de România prin
aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord şi prin semnarea Tratatului de aderare la
Uniunea Europeană.
▪ Atribu ţ iile speciale ale Consiliului Securit ăţ ii Na ţ ionale – pe linia
instituirii şi aplicării stării de urgenţă, stării de asediu, mobilizării par ţiale sau
generale, a declar ării stării de r ăzboi, eventuale consultări obligatorii a
reprezentanţilor altor puteri în stat.588
▪ Comunitatea Na ţ ional ă de Informa ţ ii – rol, mod de realizare, obiective,
atribuţiile şi competenţele consilierului prezidenţial responsabil în domeniu,
responsabilităţile şefilor structurilor de informaţii, definirea clar ă a
responsabilităţilor şi domeniilor de activitate ale serviciilor de informaţii.
▪ Comunitatea Na ţ ional ă Antiterorist ă – rol, mod de constituire, obiective,
misiuni, modalităţile de coordonare naţională unitar ă şi de cooperare între
structurile cu responsabilităţi în domeniu.
▪ Atribu ţ iile pre şedintelui Consiliului Securit ăţ ii Na ţ ionale – asigurarea
interimatului în lipsa acestuia.
▪ Atribu ţ iile vicepre şedintelui Consiliului Securit ăţ ii Na ţ ionale.
▪ For ţ a obligatorie a actelor normative adoptate de Consiliul Securit ăţ ii
Na ţ ionale.589
588 Aşa cum se practică în multe ţări cu experienţă democratică apreciem că este necesar ca şi la noi luarea unordecizii în aceste domenii să fie precedată de consultarea prealabilă a preşedinţilor celor două Camere aleParlamentului.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 402/418
402 ▪ Sanc ţ iuni.
▪ Dispozi ţ ii finale - care vor cuprinde alte precizări în domeniu ce se vor
aprecia ca fiind necesare.
** *
Acestea sunt doar câteva posibile solu ţ ii pe care le propunem pentru
perfecţionarea raporturilor dintre Parlament şi autorit ăţ ile administrative din
domeniul securit ăţ ii na ţ ionale în etapa actuală. Realităţile practice, complexe şi
cercetările viitoare, în mod necesar, vor solicita şi proiecta şi alte soluţii de
perfecţionare a acestor importante raporturi. Credem cu toată convingerea că oriceîmbunătăţire adusă raporturilor în cauză bazat ă pe respectarea prevederilor
constitu ţ ionale şi pe echilibru între nevoile de securitate şi drepturile şi libert ăţ ile
fundamentale ale cet ăţ enilor poate fi un amplificator de valori naţionale supreme –
democra ţ ie, securitate, prosperitate. Viitorul r ămâne deschis pentru toţi cei care
suntem interesaţi de această problematică vastă, complexă, incitantă.
589 Consiliul Securit ăţ ii Na ţ ionale emite hotărâri obligatorii pentru toţi cetăţenii ţării şi pentru instituţiile şiorganismele la a căror activitate se refer ă.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 403/418
403 BIBLIOGRAFIE GENERAL Ă
1. Acte normative şi documente oficiale
*** Constitu ţ ia României, Regia Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 2003
*** Legea nr.51/1991 privind siguran ţ a na ţ ional ă a României, în M.Of. nr.163din 7 august 1991
*** Legea nr.14/1992 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului Român de Informa ţ ii, în M.Of. nr.33 din 3 martie 1992, cu modificările şi completărileulterioare (OUG nr.72/2001; OUG nr.52/2003)
*** Legea apăr ării na ţ ionale a României nr.45/1994, în M.Of. nr.172 din 7 iulie1994 cu modificările şi completările ulterioare (OUG nr.13/2000; OUGnr.74/2002; Legea nr.38/2002; Legea nr.42/2004)
*** Legea nr.92/1996 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului deTelecomunica ţ ii speciale, în M.Of. nr.163 din 30 iunie 1996. Modificată
prin O.U.G. nr.7/2002, în M.Of.nr.116 din 12 februarie 2002
*** Legea nr.1/1998 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului de Informa ţ ii Externe, cu modificările şi completările ulterioare, republicată înM. Of. nr.511 din 18 octombrie 2000
*** Legea nr.191/1998 privind organizarea şi func ţ ionarea Serviciului de Protec ţ ie şi Pază, în M. Of. nr. 402 din 22 octombrie 1998. Modificată prinOUG nr.103/2002, în M.Of. nr.669 din 9 septembrie 2002.
*** Ordonan ţ a de urgen ţă a Guvernului nr.1/1999 privind regimul st ării deasediu şi regimul st ării de urgen ţă, în M.Of.nr.22 din 21 ianuarie 1999,aprobată prin Legea nr.453/2004, în M.Of.nr.1052 din 12 noiembrie 2004
*** Legea nr.90/2001 pentru organizarea şi func ţ ionarea Guvernului României,
în M. Of. nr. 164 din 2 aprilie 2001
*** Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informa ţ iile de interes public, înM.Of.nr.633 din 23 octombrie 2001, cu modificările şi completărileulterioare (Legea nr.371/2006; Legea nr.381/2006)
*** Legea nr.182/2002 privind protec ţ ia informa ţ iilor clasificate, în M.Of.nr.248 din 12 aprilie 2002. Modificată prin OUG nr.16/2005, în M.Of.nr.205 din 210 martie 2005 şi prin Legea nr.268/2007 , în M.Of.nr.678 din 4octombrie 2007
*** Legea nr.218/2002 privind organizarea şi func ţ ionarea Poli ţ iei Române, înM. Of. nr. 305 din 9 mai 2002
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 404/418
404 *** Legea nr. 277/2002 pentru retragerea rezervelor formulate de România la
cele patru Conven ţ ii de la Geneva din 12 august 1949 pentru protec ţ iavictimelor de r ă zboi, în M. Of. nr. 368 din 31 mai 2002
*** Legea nr.360/2002 privind Statutul poli ţ istului, în M. Of. nr. 440 din 24iunie 2002
*** Legea nr.415/2002 privind organizarea şi func ţ ionarea Consiliului Supremde Apărare a Ţării, în M. Of. nr. 494 din 10 iulie 2002
*** Legea nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violen ţ ei în familie, înM. Of. nr. 367 din 29 mai 2003
*** Legea nr.283/2003 pentru ratificarea Protocolului op ţ ional la Conven ţ iaasupra eliminării tuturor formelor de discriminare fa ţă de femei, adoptat la New York la 6 octombrie 1999, în M. Of. nr. 477 din 4 iulie 2003
*** Legea nr.22/2004 pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord , în M. Of. nr.185 din 3 martie 2004
*** Legea nr.42/2004 privind participarea for ţ elor armate la misiuni în afarateritoriului statului român, în M. Of. nr. 242 din 18 martie 2004
*** Legea nr. 340/2004 privind institu ţ ia prefectului, în M. Of. nr.658 din 21iulie 2004
*** Legea nr.481/2004 privind protec ţ ia civil ă în România, în M. Of. nr.1094din 8 noiembrie 2004
*** Legea nr.550/2004 privind organizarea şi func ţ ionarea Jandarmeriei Române, cu modificările şi completările ulterioare, în M. Of. nr.1175 din 13decembrie 2004.
*** Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, în M. Of. nr.1155 din7 decembrie 2004
*** Legea nr.7/2006 privind statutul func ţ ionarului public parlamentar , cumodificările şi completările ulterioare, în M.Of. nr.35 din 16 ianuarie 2006
*** Legea nr.346/2006 privind organizarea şi func ţ ionarea Ministerului Apăr ării, în M.Of. nr.654 din 28 iunie 2006
*** Legea nr.446/2006 privind preg ătirea popula ţ iei pentru apărare, înM.Of.nr.990 din 12 decembrie 2006
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 405/418
405*** Ordonan ţ a de urgen ţă a Guvernului nr.24/2007 privind stabilirea unor
mă suri de reorganizare în cadrul administra ţ iei publice centrale, în M.Of.nr.247 din 12 aprilie 2007.
*** Ordonan ţ a de urgen ţă a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea şi
func ţ ionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, în M.Of.nr.309 din 9 mai 2007.
** *
*** Regulamentul Senatului, aprobat prin Hot ărârea Senatului României nr. 28din 24 octombrie 2005, publicat în M. Of., Partea I, nr. 948 din 25 octombrie2005
*** Regulamentul Camerei Deputa ţ ilor , adoptat prin Hot ărârea Camerei Deputa ţ ilor nr.8/1994, republicat în M. Of. nr. 51 din 31 ianuarie 2001,modificat şi completat prin Hot ărârea Camerei Deputa ţ ilor nr. 23 din 11noiembrie 2003. Republicat în M. Of. nr. 1030 din 8 noiembrie 2004.Modificat din nou şi completat prin Hot ărârea Camerei Deputa ţ ilor nr. 34din 25 octombrie 2005. Republicat în M. Of. nr. 35 din 16 ianuarie 2006
** *
*** Tratatul Atlanticului de Nord , semnat la 4 aprilie 1949
*** Strategia de Securitate Na ţ ional ă a României, adoptată prin Hot ărârea Parlamentului României nr.36 din 18 decembrie 2001, Bucureşti, 2001
*** Strategia Militar ă a României, aprobată prin Hot ărârea Guvernului României nr.318 din 20 aprilie 2000, în M.Of.nr.191 din 4 mai 2000
*** Cartea Albă a Securit ăţ ii şi Apăr ării Na ţ ionale a României - 2004, aprobată prin Hotărârea Parlamentului României nr.10 din 13 mai 2004
** *
*** Hot ărârea Parlamentului României nr.30 din 23 iunie 1993 privindorganizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a CamereiDeputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupraactivităţii Serviciului Român de Informaţii, în M. Of. nr. 133 din 23 iunie1993
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 406/418
406*** Hot ărârea Parlamentului României nr.44 din 27 octombrie 1998 privind
organizarea şi funcţionarea Comisiei speciale a Camerei Deputaţilor şiSenatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului deInformaţii Externe, în M.Of. nr.417 din 5 noiembrie 1998
*
* *
*** Hot ărârea Senatului României nr.29 din 21 decembrie 2005 privindînfiinţarea unei comisii de anchetă pentru investigarea afirmaţiilor cu privirela existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelorînchiriate de CIA pe teritoriul României, în M.Of. nr.1177 din 27 decembrie2005
* *
*
*** Hot ărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 36 din 5 aprilie 2002 privind Strategia na ţ ional ă de promovare şi combatere a terorismului.
*** Hot ărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din 23 iunie 2004 privind Doctrina na ţ ional ă a informa ţ iilor pentru securitate
*** Hot ărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr.62 din 17 aprilie 2006 privind Strategia de Securitate Na ţ ional ă a României
* *
*
*** Rezoluţia Adunării Generale ONU nr. 32675/XXV din 9 decembrie 1970, Principiile de bază pentru protec ţ ia popula ţ iei civile în conflictele armate
*** Conven ţ iile I-IV de la Geneva din 12 august 1949
*** Protocoalele adi ţ ionale nr. I şi II la conven ţ iile de la Geneva
*** Declara ţ ia universal ă a drepturilor omului, Institutul Român pentruDrepturile Omului, Bucureşti, ediţie de buzunar
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 407/418
407*** Drepturile omului. Documente, Bucureşti, Themis Edit S.R.L., 1994
*** Ordinea publică , apărarea şi siguran ţ a na ţ ional ă, Bucureşti, Monitorul Oficial , 1994 (Parlamentul României. Legislaţie românească, vol. 13)
*** Documente de bază ale Comunit ăţ ii şi Uniunii Europene, Iaşi, Polirom, 1999
*** Studii de securitate, apărare na ţ ional ă şi istorie miliar ă. Anuar 1998,Bucureşti, Editura Militar ă, 1999
*** Hot ărâri ale Cur ţ ii Europene a Drepturilor Omului, Iaşi, Polirom, 2000
*** Tratat privind instituirea unei Constitu ţ ii pentru Europa, publicat în JurnalulOficial al Uniunii Europene din 16 decembrie 2004
*** Principalele instrumente interna ţ ionale privind drepturile omului la care România este parte.Vol.1-2, Bucureşti , Institutul Român pentru DrepturileOmului, 2007
*
* *
*** Constitu ţ ia Republicii Socialiste România, adoptată la 21 august 1965,Bucureşti, 1965.
*** Constitu ţ ia Republicii Italiene, Editura All Beck, Bucureşti, 1998.
*** Constitu ţ ia Fran ţ ei, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.
*** Constitu ţ ia Greciei, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.
*** Constitu ţ ia Statelor Unite ale Americii, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 408/418
4082. Lucr ări, dic ţ ionare
*** Geneza Constitu ţ iei României – 1991. Lucr ările Adunări Constituante, RegiaAutonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 1998
*** România NATO, Cronologie 1989-2004, Institutul pentru Studii Politice deApărare şi Istorie Militar ă, Editura Militar ă, Bucureşti, 2004
** *
ALEXANDRU Ioan,
(coordonator)
Drept administrativ, Editura Omnia, Braşov, 1999
ALEXANDRU Ioan, Drept administrativ comparat, Editura Lumina Lex,Bucureşti, 2003
ALEXANDRU Ioan,CĂR ĂUŞAN Mihaela,BUCUR Sorin,
Drept administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti,2005
ALEXANDRU Ioan, Administra ţ ia publică , teorii, realit ăţ i, perspective, Ediţia a IV-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007
ALEXANDRU Ioan,CĂR ĂUŞANU Mihaela(coordonator),GORJAN Ilie,IVANOFF Ivan Vasile,MANDA Cezar Corneliu,
NICU Alina-Livia,R ĂDULESCU Crina,SĂRARU Cătălin Silviu,
Drept administrativ în Uniunea Europeană , Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007
ALEXIANU George, Curs de drept constitu ţ ional , Bucureşti, 1936
ALEXIANU George, Principii de drept constitu ţ ional, Bucureşti, 1939
AVRIL Pierre,GICQUEL Jean,
Droit parlementaire, Editure Montchrestien, 3-eedition, Paris, 2004
AIMEL M.,BONNET F.,JACOB J.,
Management de l’Administration, De BoeckUniversité, Bruxelles, 1993
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 409/418
409 AUBY J.M.,FROMMONT M.,
Recursurile împotriva actelor administrative în ţărilecomunit ăţ ii Economice Europene, Paris, 1971
BARNARD C.I., The Functions of the Executive, Heardvard University
Press, 1938,Cambridge Mass, 1938BARTOL K.M.,MARTIN D.C.,
Management 2nd Edition, McGraw-Hill, Inc., NewYork, 1994
BĂDĂLANEugen,
Sensul transformării, Editura Militar ă, Bucureşti, 2005
BANCIU Angela, Istoria vie ţ ii constitu ţ ionale din România (1866-1991),
Casa de Editur ă şi Presă Ş ANSA, Bucureşti, 1996
BĂLAN Emil, Drept administrativ şi proceduri administrative,Editura Universitar ă, Bucureşti, 2002
BĂLAN Emil, Institu ţ ii de drept public, Editura All Beck, Bucureşti,2003
BĂLAN Emil, Drept financiar, Editura All Beck, Bucureşti, 2004
BERGER Vincent, Jurispruden ţ a Cur ţ ii Europene a Drepturilor Omului, Institutul Român pentru Drepturile Omului, ediţia a III-a, Bucureşti, 2001
BREZOIANU Dumitru, Drept administrativ şi organizarea de stat în România,
Editura Lucretius, 1998
BREZOIANU Dumitru, Drept administrativ român, Editura All Beck,Bucureşti, 2004
BOVEE L.C.,DOVEL P.G.,
Management, McGraw-Hill, Inc., New York, 1993
CAPITANT René La reforme du parlementarisme, Paris, 1936
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 410/418
410CAPPELLETTI M., Drept constitu ţ ional comparat,
Indianapolis/N.York/Charlottesville, Virginia, 1979
CARRE de MALBURG R., Contribution a la Theorie generale de l’Etat, Paris,
1920, vol.I
CĂLINOIU Constanţa,VEDINAŞ Virginia,
Teoria func ţ iei publice contemporane, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999
CĂLINOIU Constanţa,DUCULESCU Victor,DUCULESCU Georgeta,
Tratat de teorie şi practică parlamentar ă , Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001
CĂLINOIU Constanţa,DUCULESCU Victor,
Drept parlamentar , Editura Lumina Lex, Bucureşti,2006
CHEVALIER Jacques,LOSCHAK Danielle,
Introducere în ştiin ţ a administrativă , Dalloz, 1974
CHEVALIER J., Science administrative, Presses Universitaires deFrance, Paris, 1986
CONSTANTINESCUMihai,DELEANU Ion,IORGOVAN Antonie,MURARU Ioan,VASILESCU Florin,VIDA Ioan,
Constitu ţ ia României – comentat ă şi adnotat ă, RegiaAutonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 1992
CONSTANTINESCUMihai,IORGOVAN Antonie,MURARU Ioan,
Revizuirea Constitu ţ iei României, Explica ţ ii şicomentarii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003
CONSTANTINESCUMihai,IORGOVAN Antonie,MURARU Ioan,TĂ NĂSESCU Elena
Simina,
Constitu ţ ia României revizuit ă. Comentarii şiexplica ţ ii, Editura All Beck, Bucureşti, 2004
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 411/418
411CONSTANTINESCUMihai,MURARU Ioan,
Drept parlamentar, Editura Gramar, Bucureşti, 1994
CONSTANTINESCU
Mihai, NICOLAE Şerban,AMZULESCU Marius,
Parlamente europene, Editura Fundaţiei “România de
mâine” , Bucureşti, 2003
CONSTANTINESCUMihai,AMZULESCU Marius,
Drept parlamentar, Editura Fundaţiei “România demâine” , Bucureşti, 2004
DAVID Aurel, Na ţ iunea între „starea de securitate” şi „criza politico-militar ă”, Editura Licorna, Bucureşti, 2000
DEGERATU Constantin,
ŞERBAN Floarea,ŞUŞU Adrian,ZAMFIR Constantin,
Executarea ordinului militar , Editura Militar ă,Bucureşti, 1999
DELEANU Ion, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Tratat, vol. I şiII, Editura Nova, Bucureşti, 1996
DELEANU Ion, Delegarea legislativă – Ordonan ţ ele de urgen ţă ale
Guvernului, în Dreptul , anul XI, seria a III-a, nr.11/2000, pag. 3-12
DIACONESCU Gheorghe,ŞERBAN Floarea,PAVEL Nicolae,
Controlul democratic asupra armatei în România, Editura Enciclopedică, Bucureşti,1996 (AsociaţiaManfred Wörner)
DIACONU Ion, Drepturile omului, Institutul Român pentru Drepturile
Omului, Bucureşti, 1993
DISSESCU Constantin, Drept administrativ, Bucureşti, 1934
DR ĂGANU Tudor, Introducere în teoria şi practica statului de drept ,Editura Dacia, Cluj Napoca, 1992
DR ĂGANU Tudor, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, vol. I-II,
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 412/418
412DUCULESCU Victor,CĂLINOIU Constanţa,DUCULESCU Georgeta,
Drept constitu ţ ional comparat , ediţia a III-a, revizuită şi adăugită, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002
DUCULESCU Victor, Protec ţ ia juridică a drepturilor omului, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 1994
DUGUIT Leon, Traité du Droit Constitutionnel , vol. I-III, Paris, 1927
DUVERGER Maurice, Institutions politiques et droit constitutionnel , vol. I şiII, Paris, 1975
ENACHE Marian, Controlul parlamentar , Editura Polirom, Iaşi, 1998(Ştiinţe juridice)
FILIPESCU Ion P.,FUEREA Augustin,
Drept institu ţ ional comunitar european, ediţia a 3-a,Editura Actami, Bucureşti, 1997
FORMEZ R., Ricera sull’organization e il fuzionamente delleadministrazioni centrale e periferche delle Stato,Roma, 1983
GEAGIU Sonia,IFTENIE Cristi
Institu ţ ia preziden ţ ial ă, Editura Dobrogea, 2005
GERARD Philippe, Droit démocratique. Reflections sur la légitimité dudroit dans une société démocratique, Publications desFacultés Universitaires, Saint Louis, Bruxelles, 1995
GIECQUEL Jean, Droit constitutionnel et institutions politiques,Montchrestien, Paris, 1995
GOMIEN Donna, Introducere în Conven ţ ia europeană a drepturiloromului, Editura ALL, Bucureşti,1993
GRECUL Gr.D., Starea de asediu actual ă, Bucureşti, 1928
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 413/418
413GULICK L.,URWICH L.,
Papers of the Science of Administration, Institute of Public Administration, Columbia University, NewYork, 1937
HITT L. M.,MIDDLESMIST R.,D.,
Management, West Publishing Company, New York,1996
HUGHES, Owen E., Public management and administration, AnIntroduction, St.Martin’s Press, 1994
IONESCU Cristian, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Sistemulconstitu ţ ional românesc, vol. I şi II, ediţie revizuită şiadăugită, Editura Lumina Lex , Bucureşti, 2001
IONESCU Cristian, Tratat de drept constitu ţ ional contemporan, EdituraAll Beck, Bucureşti, 2003
IONESCU Cristian, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Editura AllBeck, Bucureşti, 2004
IORGOVAN Antonie
Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, EdituraGaleriile J. L. Calderon, Bucureşti, 1994
IORGOVAN Antonie, Noua lege a contenciosului administrativ, Geneză şiexplica ţ ii, Editura Roata, Bucureşti, 2004
IORGOVAN Antonie, Tratat de drept administrativ, vol. I şi II, Editura AllBeck, Bucureşti, 2005
JEANNEAU B., Principii generale de drept în jurispruden ţ aadministrativă , Paris, 1954
LAUBADÈRE A., de, Traité de Droit Administratif, LGDJ, Paris, 1980
LEFTER Cornelia, Drept comunitar institu ţ ional , Editura Economică,Bucureşti, 2001
LUCHAIRE Fr.,CONAC G.,
La Constitution de la République française, Paris, 1979
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 414/418
414MAIORESCU Titu, Istoria politică a României sub domnia lui Carol I ,
Editura Humanitas, Bucureşti, 1994
MANDA Corneliu, Drept administrativ, Tratat elementar, Ediţia a-III-a
revăzută şi adăugită, Editura Lumina Lex, Bucureşti,2005
MANOLACHE George(general),
Procuratura Penal ă Militar ă, vol. I-II, Bucureşti, 1923
MANOLESCU Constantin(general),
Starea de asediu – Legitimitate şi legalitate, Bucureşti,1936
MARCHAND I.Y., L’ordinaire de la République, Les Editions de Paris,
Paris, 1996
MASCLET Jean-Claude, Des Communautés Européennés à l’Union Européenneîn „l’Union Européenne”, Les notices de laDocumentation Française, Paris, 2004
MATEI Ani, Analiza sistemelor administra ţ iei publice, EdituraEconomiei, Bucureşti, 2003
MATEI Ani,MATEI Lucica,
Acquis comunitar şi administra ţ ie publică , EdituraEconomică, Bucureşti, 2000
MATEI Lucica, Management şi administra ţ ie publică. Modelul japonez, Editura Economică, Bucureşti, 1999
MATEI Lucica,
CHABROT Chr,DINCĂ D,
Colectivit ăţ ile teritoriale. Experien ţ a franceză , Editura
Economică, Bucureşti, 2000
MATEI Lucica, Servicii publice, Editura Economică, Bucureşti, 2004
MATEI Lucica, Dezvoltarea economică local ă , Editura Economică,Bucureşti, 2005
MATEI Lucica, Managementul public, Ediţia a 2-a revizuită, EdituraEconomică, Bucureşti, 2006
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 415/418
415
MEDAR Sergiu,(coordonator)
Informa ţ iile militare în contextul de securitateactual,Editura CIEA, Bucureşti, 2006
MICULESCU Petre, Statul de drept , Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998
MONAC Constantin,SAVA Constantin,
St ările excep ţ ionale, Editura Forum, Bucureşti, 2000
MONTESQUIEU,Charles-Louis,
Despre spiritul legilor , vol. I, Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1964
MOREAU Defarges
Philippe,
Organiza ţ iile interna ţ ionale contemporane, Institutul
European, Iaşi,1998MOROIANU Emil, Câteva remarci privind statul de drept , în Studii de
drept românesc, nr. 1/1993
MOROIANU-ZlătescuIrina,
Func ţ ia legislativă a Parlamentului, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 1996
MOROIANU-ZlătescuIrina, Protec ţ ia juridică a drepturilor omului, SNSPA şiIRDO, Bucureşti, IRDO, 1997
MOROIANU-ZlătescuIrina,
A culture of peace, democracy and tolerance in România, Regia Autonomă Monitorul Oficial,Bucureşti, 2002
MOROIANU-ZlătescuIrina,
Prolegamene la un drept institu ţ ional comunitar,Editura Economică, Bucureşti, 2003
MOROIANU-ZlătescuIrina,DEMETRESCU C. Radu,
Drept institu ţ ional european şi politici comunitare, Casa editorială Calistrat Hogaş, 2001
MOROIANU-ZlătescuIrina,DEMETRESCU C. Radu,
Din istoria drepturilor omului, Institutul Român pentruDrepturile Omului, Bucureşti, 2003
MOROIANU-Zlătescu
Irina,DEMETRESCU C.Radu,
Drept institu ţ ional comunitar şi drepturile omului,Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti,2005
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 416/418
416MOROIANU-ZlătescuIrina,
Drepturile omului un sistem în evolu ţ ie, InstitutulRomân pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 2007.
MOURGEON Jacques, Les droits de l’homme, (Drepturile omului), Presses
Universitaires de France, Paris,1990
MURARU Ioan, Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, Ediţia a 8-a,revizuită, Editura Actami, Bucureşti, 1998
MURARU Ioan,IANCU Gheorghe,
Constitu ţ iile române, ediţia a 4-a, Editura Actami,Bucureşti, 2000
MURARU Ioan,CONSTANTINESCUMihai,
Drept parlamentar românesc, Editura All Beck,Bucureşti, 2005
MURARU Ioan,TĂ NĂSESCU Simina,
Drept constitu ţ ional şi institu ţ ii politice, ediţia a XI-a,revizuită şi completată, Editura All Beck, Bucureşti,vol.II, 2003, vol.II, 2004
MUREŞAN Liviu,
coordonatorPOP Adrian,BONCIU Florin,
Politica europeană de securitate şi apărare – element
de influen ţ are a ac ţ iunilor României în domeniul politicii de securitate şi apărare, Institutul Europeandin România, Bucureşti, 2004
NĂSTASE Adrian, Drepturile omului – religie a sfâr şitului de secol, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti,1992
NĂSTASE Adrian, Drepturile omului, Societate civil ă , Diploma ţ ie parlamentar ă , Institutul Român pentru DrepturileOmului, Bucureşti, 1994
NEGOIŢĂ Alexandru, Drept administrativ, Editura Silvy, Bucureşti, 1997
NEGULESCU Paul, Regimul Decretelor Legi, Editura Dreptul, Bucureşti,1920
NEGULESCU Paul, Tratat de drept administrativ. Principii generale, vol.I,ediţia a IV-a, Editura A.Marvan, Bucureşti, 1934.
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 417/418
417OROVEANU T.Mihai, Istoria dreptului românesc şi evolu ţ ia institu ţ iilor
constitu ţ ionale, Editura Cerna, Bucureşti, 1995
PETRESCU Stan, Informa ţ iile a patra armă , Editura Militar ă, Bucureşti,1999
PETRESCU Stan, Apărarea şi securitatea europeană, Editura Militar ă,Bucureşti, 2006
POP Teodor Leon, Constitu ţ iile României, Bucureşti, 1984
POPESCU A.
JINGA. I.
Organiza ţ ii europene şi euroatlantice, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2001
POPESCU Sofia, Statul de drept în dezbaterile contemporane, EdituraAcademiei Române, Bucureşti, 1998
PREDA Mircea, Autorit ăţ ile administrative publice, Ediţia a 2-a,Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002
PREDA Mircea, Drept administrativ, Partea generală, Editura LuminaLex, Bucureşti, 2006
PREDA Mircea,VASILESCU Beronica,
Drept administrativ, Partea special ă, Editura LuminaLex, Bucureşti, 2007
PRISĂCARU I.Valentin, Tratat de drept administrativ român, partea generală,
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002
RIVERO Jean, Droit administratiff, 2éme éd, Dalloz, Paris,1987
ROTARU Nicolae, Criză şi Dialog, Editura RAO, Bucureşti, 2003
ROSENBLOOM D.H., Public administration, Random House, New York,1986
8/19/2019 Teza Monac
http://slidepdf.com/reader/full/teza-monac 418/418
418ROUGET Didier, Le guide de la protection internationale des droits de
l’homme, Edition La Pensée sauvage, France, 2000
ROUSSEAU, Jean-Jacques
Contractul social, Editura Antet, 2000
SANTAI Ioan, Drept administrativ şi ştiin ţ a administra ţ iei, vol. I şi II,Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2002
SIMION H.A., Administration et processus de decision, Economica,1983
SIMIONESCU Aurelian,BUD Nicolae,BUŞE Florian,
PURCARU-Stamin Ion
Control managerial, Editura Economică, Bucureşti,2006
TĂMAŞ Sergiu, Dic ţ ionar politic. Institu ţ ia democra ţ iei şi culturacivil ă, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993
TOBĂ Francisc Decizia politică şi securitatea na ţ iunii, EdituraLicorna, Bucureşti, 2003
TR ĂSNEA Ovidiu, Filosofie politică, Editura Politică, Bucureşti, 1986
TRANCOTĂ Cristian, Eugen Cristescu, Asul serviciilor secrete române şti. Memorii 1916-1924, Editura Roza vânturilor,Bucureşti, 1994
VASILIU C.G., Controlul constitu ţ ionalit ăţ ii legilor , Bucureşti, 1929
top related