carte citire lb rom cls2

8/20/2019 Carte Citire Lb Rom Cls2

http://slidepdf.com/reader/full/carte-citire-lb-rom-cls2 1/161

1

Alexandrina Cernov, Elena Piligaci, Elena Scripa

Manual pentru clasa a 2-aa şcolilor cu predarea în limba română

Recomandat de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei,Tineretului şi Sportului al Ucrainei

Львів

Видавництво «Світ»2012

Citirea



2

УДК 821.135.1(075.2)ББК 84(4РУМ)я7 Ч-49

© Чернова О.Г., Пілігач О.Г.,Скріпа О.К., 2012

© Чернишева Т.С. ілюстрації,2012

© Видавництво «Світ», макет,художнє оформлення, 2012

Рекомендовано Міністерством освіти і науки,молоді та спорту України

(наказ МОНмолодьспорту України від 07.02.2012 р. № 118)

ISBN 978-966-603-769-8

Ч-49

Експертизу здійснював Інститут педагогіки НАПН України

Консультант Г. І. Магас

Видано за рахунок державних коштів. Продаж заборонено

Чернова О.Г.

Літературне читання. Румунська мова для загальноосвітніх навчаль-

них закладів з навчанням румунською мовою : підручник для 2 класу/ О.Г. Чернова, О.Г. Пілігач, О.К. Скріпа. – Львів : Світ, 2012. – 160 с. : іл.

ISBN 978-966-603-769-8УДК 821.135.1(075.2)

ББК 84(4РУМ)я7



3

ДЕРЖАВНИЙ ГІМН УКРАЇНИ

Versuri de Pavlo Ciubinski

Muzică de Mihail Verbiţki

Ще не вмерла України і слава, і воля,

Ще нам, браття молодії, усміхнеться доля.

Згинуть наші воріженьки, як роса на сонці.

Запануєм і ми, браття, у своїй сторонці.

Refren:

Душу й тіло ми положим за нашу свободу,

І покажем, що ми, браття, козацького роду.



4

Semne convenţionale:

— Citeşte

— Judecă şi răspunde corect

— Vocabular

— Reţine!

DRAGI ELEVI!

Soarele strălucitor a îngălbenit cu razele sale frunzele toam-

nei. Voi, deja pentru al doilea an, vă grăbiţi la sunetul zglobiual clopoţelului, care vă cheamă la şcoală. Începe un nou an şcolar, o nouă treaptă pe scara cunoştinţelorvoastre. Această scară este constituită din mai multe disci-pline şcolare, însă, nici una dintre ele nu poate însuşită fărăcunoaşterea limbii, ea ind bazată pe cuvânt — pe cuvântulmatern pe care îl veţi întâlni în aceast manual sub diferiteforme.

Autorii poeziilor, povestirilor şi basmelor pe care le veţi citi audepus un efort enorm pentru a-i da cuvântului forme artisticedeosebite. Vă oferim, dragi copii, acest manual, care este o părticică dinmarea comoară a neamului nostru. Citiţi-l cu sârguinţă şi doaratunci veţi înţelege care este importanţa cuvântului în viaţanoastră de toate zilele!

Vă dorim succese!



5

BUNĂ ZIUA, ŞCOALĂ!Struguru-i albastru,Măru-i rumenit.— Bună ziua, şcoală!— Bine aţi venit!

Ne-am cuprins cu marea,

Codru-am răscolit.— Bună ziua, şcoală!— Bine aţi venit!

Bine-i în vacanţă, Însă te-am dorit.— Bună ziua, şcoală!

— Bine aţi venit! (Grigore Vieru)



6

TROFIMAŞ SE GĂTEŞTE DE ŞCOALĂ

Îs două săptămâni

de când Tromaş nu-şi mai rupe cămăşilesubsuoară. Două săp-tămâni de când îşi roa-de picioarele cu niştepietricele. Şi dacă nuvine repede iarna, o să

le facă destul de cura-te.

Două săptămânide când tot curăţă bu-zunarele, zvârlind ce are de prisos într-însele. Şi nu le maipoate deşerta odată.

Se găteşte de şcoală.Ţâncuşorul lor umblă prin ogradă. Fâţâie din coadă. Şi se

miră că nu mai are nimic legat de dânsa. Badea Zânel, când înhamă caii, nu mai caută biciuşca prin buruieni. O ia de undea pus-o. Lelea Catinca de mult nu mai rupe albituri ca să-i legelui Tromaş când un deget, când un cot.

Tromaş se duce la şcoală...

(Ion Druţă)

• Cum credeţi, de ce Tromaş şi-a schimbat atât demult comportarea?• Citiţi rândurile în care se spune cum se pregăteşte

Tromaş de şcoală.

• Ce gânduri te frământau pe tine la sfârşit de vacanţă?



7

GUGUŢA

S-a adunat toată mahalaua să-l petreacă pe Guguţă laşcoală. Surioara îi ajuta să ducă orile. Din urmă venea tatacu banca lui Guguţă în maşină. Directorul şi-a prins toate me-

daliile în piept. A ieşit în poarta şcolii şi a dat mâna cu Guguţă.Banca au primit-o în clasa a doua. Lui Guguţă i-au dat una

nouă în clasa întâi şi l-au pus alături de o fată.— Cum te cheamă? a întrebat-o Guguţă la lecţie. Fata a

aşteptat până a sunat clopoţelul şi i-a răspuns:— Mă cheamă Guguţa.

(Spiridon Vangheli)

• Ce moment important din viaţa lui Guguţă e descris în text?• Cu cine a făcut cunoştinţă Guguţă? Ce părere ţi-ai

format despre Guguţa? De ce?



8

ÎNVĂŢĂTOAREA

Brumărel cu re albe

Sună-n frunza de mes-teceni...De la primele silabeCine-n lume ne petrece?

Cine ştie a ne spuneO legendă mai frumoasă,Şi în inimi să adune

Slava cărţilor aleasă?

Cine ştie să asculteMai atent şi mai fericeConjugarea la cuvinteCe-o vorbesc în grabăpicii?

Numai ea, învăţătoarea, Are darul ista sfânt, —Să deschidă lumea marePe aripă de cuvânt!

(Mihai Roman)

• Ce ne spun primele două versuri?• Cum apare învăţătoarea în poezie? De ce?

• Cum înţelegeţi versurile:Să deschidă lumea marePe aripă de cuvânt! • Găsiţi însuşirile potrivite după modelul:

blândă

Învăţătoare inteligentă ...



9

CĂRŢILE

Bunicul i-a adus lui Marinel un pachet. – Ce se aă acolo, bunicule? – Un dar pentru tine, nepoate. Marinel a desfăcut repede

pachetul. A găsit în el mai multe cărţi. Băiatul nu a fost prea încântat. Deodată, zări un bileţel în care scria: Cercetează căr -ţile, nepoate! Vei găsi o comoară.

Marinel răsfoi paginile. Dar comoara, nicăieri. – Să încerc să citesc, poate au ceva.

Numai după ce a citit băiatul toate cărţile, a înţeles tâlcul cu-

vintelor bunicului. Proverb

Cartea este o comoară de învăţături.

• De ce nu a fost Costache prea încântat de daruladus?• Când a descoperit băiatul valoarea cărţilor? De ce?

• Cui credeţi că i-a mulţumit Marinel atunci când a desco-

perit tâlcul cuvintelor?

Vocabular comoară – mare bogăţie tâlc – înţeles, rost încântat – plin de bucurie cercetare – căutare, informare



10

DE CE ARE GIRAFA GÂTUL LUNG

Când era mică, Girafa nu

se prea deosebea de celelal-te vietăţi din pădure. Împre-

ună cu toţi se bronza la soa-

re. Se juca de-a mi jatca. Iarcând pleca la cinema, îşi luabilet numaidecât în rândul în-

tâi. Ca să vadă mai bine.

Când Girafa a împlinitşapte anişori, părinţii au da-t-o la şcoală.

La o lecţie de caligra-

e învăţătoarea a lăudat-ocă are un scris frumos. Deatunci Girafa şi-a luat nasulla purtare.

— Ia priviţi la Elefantcum îl face pe “o”, parcă-i oroată, zicea Girafa, întinzând gâtul spre caietul vecinului.

Apoi căuta să ajungă până la banca lui Urechilă.— Vai, ce scris urât!La sfârşit de an ecare primi câte un cadou. Urechilă — un

brojban de varză. Ursache — un coş cu zmeură. Numai Girafa

s-a ales cu o notă mică la purtare şi cu un gât lung cât un stâlpde telegraf.

(Victor Prohin)

a-şi lua nasul la purtare — a se obrăznici• Cum era girafa, când a venit la şcoală?

• De ce ea şi-a luat nasul la purtare?

• Cu ce s-a ales Girafa la sfârşit de an şcolar? De ce?• Povestiţi conţinutul textului.



11

ALFABETUL TOAMNEI

Toamna a început să scrie

Într-o carte cu copertă aurieCâte şi de toate,Cu creioane colorate. A pornit de la A, Adică de la alune, Apoi a scris despre mere,Gutui şi prune,

Despre struguri şi nu mai ştiu ce,Până a ajuns la Z, Adică la zmeielePe care le scriu păsările călătoare în zare. – Hei, toamnă, care arginteştirouă, Au strigat bucuroşi copiii,Bine ai venit în clasa a doua!

REVEDERECodrule, codruţule,Ce mai faci, drăguţule,Că de când nu ne-am văzut,Multă vreme au trecut...Codrule, cu râuri line,Vreme trece, vreme vine,

Tu din tânăr precum eştiTot mereu întinereşti. (Mihai Eminescu)

• Observaţi imaginea. Citiţi cu atenţie versurile.• Spuneţi de ce poezia se numeşte Alfabetul toamnei.• Cum credeţi de ce toamnascrie într-o carte cu copertă aurie?• Amintiţi-vă literele alfabetului limbii române



12

CULORILE BOBIŢELOR DE POAMĂ

Lăstarii viţei-de-vie au

apărut demult, demult. Bă-trânii spun că ei au apărutdin puterea soarelui şi apământului.

Primele ciorchine erau încărcate cu bobiţe. Elecreşteau văzând cu ochii.

Într-o singură zi din zori şipână în amurg lăstarii în-

mugureau, strugurii îno-reau, bobiţele se umpleaucu must şi se coceau.

Strugurii care se coce-au la răsăritul soarelui că-

pătau culoarea purpurie arăsăritului. Acei care se coceau în amiaza zilei căpătau culoa-

rea aurie a soarelui. Bobiţele care se coceau la chindii şi înamurg căpătau culoarea albăstrie-întunecată a înserării.

Astfel strugurii de poamă au căpătat culorile soarelui şi alecerului din zilele senine şi calde de vară.

(Folclor)

Vocabular

lăstar — ramură tânără care creşte din rădăcinasau tulpina unei plante

ciorchine — strugure purpurie — roşie-închisă amurg — înserare

Povestiţi cum şi-au căpătat culorile bobiţele de poamă.



13

TABLOUL

Gheorghiţă vrea să de-

seneze o toamnă. Mai întâipe foaie au apărut câtevafrunze galbene. Dar parcătoamna înseamnă numaifrunze? A mai schiţat apoiconturul unui strugure. Darparcă toamna înseamnă

numai strugure? A mai de-senat două mere roşii, opălărie de oarea-soarelui,un stol de păsări...

S-a uitat apoi cu atenţiela toate şi îşi zise: “Nu, încănu mi-a reuşit. Toamna e

mult mai frumoasă”.Băiatul aşeză foaia şi îispuse bunicăi:

— Mă duc mai bine să-iajut mamei la culesul mere-lor.

Şi iată de acum ţine calea spre livadă...

Primul om pe care l-a întâlnit aici a fost nenea Ion, bri-gadierul. Stătea lângă un munte de lăzi şi îşi nota ceva încarneţel.

— A-a-a, tu eşti, Gheorghiţă! exclamă nenea Ion. Şi decine zici că ţi-i dor: numai de mămica sau şi de mere?

Nenea Ion îi alese câteva mai arătoase:— Ia-le, şi să-mi creşti mare şi frumos ca şi mărul ista

rămuros, glumi el. Da mămica ta lucrează pe sectorul delângă vie. Ai s-o găseşti uşor.



14

Pentru un moment Gheorghiţă a rămas uimit. Privea lamâinile lui nenea Ion. Erau mari, osoase, bătătorite, dar îipăreau neobişnuit de frumoase. În ele chiar şi merele aveau

un farmec deosebit.Ceva mai târziu, când ajunsese la mămica şi când

culegeau de acum împreună mere, Gheorghiţă întrebă peneaşteptate:

— Mămico, aşa-i că-s frumoase mâinile lui nenea Ion?Ca ale tale.

— Da, Gheorghiţă, frumoase. Frumoase pentru că mun-

cesc.Seara, când s-a întors acasă, băiatul a cercetat atent cuprivirea tabloul început de cu zi, a luat un creion şi a dese-nat pe foaie două mâini, ce semănau cu mâinile lui neneaIon, cu mâinile mamei.“Iată ce-i lipsea tabloului!” se dumeri deodată Gheorghiţă.

În mâinile acestea şi merele, şi strugurii, şi oarea-soare-

lui — totul prinsese viaţă. Înseninat la faţă, Gheorghiţă scrie mai jos: “Toamna”.

(Vasile Romanciuc)

• Ce a vrut să deseneze Gheorghiţă? • De ce băiatul nu putea termina desenul?

• Cum erau mâinile lui nenea Ion? La ce concluzie a ajunsGheorghiţă?• De ce tabloul a prins viaţă numai atunci, când a fost com-

pletat cu cele două mâini muncitoare?

Vocabular mere arătoase — mere mari, frumoase, rumene

a schiţa conturul — a desena marginile, liniile princi-pale



15

SOARELE ŞI GUTUIUL

Soarele cu raza lui

Pune frunze în gutui. Apoi pune şi gutuie,Tocma-n vârf, pe ram, le suie.

Soarele aşa munceşte,Pân’ gutuia se-ndulceşte.Iar când frunza-i arămie,

El gutuia mi-o dă mie. (Ion Vatamanu)

SOARELE

Umbla pe unde umbla Soarele, dar se abătea şi pe la că-suţa puiului de graur. Alunga cu razele întunericul din căsuţăşi puiul se făcea mai mare. Soarele îl mângâia pe frunte, îipunea luci în pene şi se juca cu el. S-au împrietenit amândoi şi într-o bună zi puiului i-a intrat în cap că Soarele răsare pentrudânsul. I-a spus-o unei rândunele. Rândunica l-a râs şi i s-a

lăudat că Soarele e al ei. I l-a dat mama. Puiul de graur a căzutpe gânduri. A doua zi s-a sculat cu noaptea-n gene şi cată spre răsărit,

de unde venea Soarele de ecare dată. Întâi şi-ntâi Soarele a făcut cerul albastru. Apoi s-a por -

nit pe la casele oamenilor. S-a căţărat şi pe la grăuraş. El aclipocit din gene — aşa întâlnea Soarele. Pe urmă copiii l-aupetrecut la râu. Râul l-a primit în valurile lui şi l-a lăsat să sescalde până la fund. Împrospătat, Soarele a ieşit din apă, a îm-prăştiat în luncă raze să se joace uturaşii şi rândunelele, iar

• Numiţi acţiunile pe care le face soarele.• Observaţi prin ce cuvinte sunt ele redate în poezie.• Explicaţi sensul lor



16

singur s-a furişat în livadă şi a făcut zarzării galbeni. Din livadăa coborât într-un lan de grâu. Aici a rămas să lucreze cu razelepână a îmbrăcat tot grâul în aur.

Peste câteva zile puiul de graur l-a întâlnit într-un lan derăsărită — îi potrivea coroniţe pe frunte. Puiul se lumină:— Iată cum e Soarele. Da eu credeam că el răsare numai

pentru mine. O să-i spun şi rândunelei....Era toamnă. Soarele se răcea şi graurii se pregăteau de

ducă. Puiul care crescuse aproape cât mamă-sa se uita cuinimă tângă la Soare şi-l căina:

— Mititelule, te răceşti, că ai dat căldura ta la alţii...(Spiridon Vangheli )

S-AU AURIT A TOAMNĂ PĂDURILE...

Zilele trec. S-au aurit a toamnă pădurile cu arborii tineri aiIpoteştilor...

Iazurile s-au acoperit cu o pânză subţire, de verdeaţă. Fi-rele ierburilor ascunse taie oglinda domol mişcătoare şi păsăricu pene galbene trec peste ele, clătinându-le blând.

Se aud sunete îndepărtate... Ciocănitorile? Nu, gospodariibat nuci cu prăjini lungi şi cad în otava proaspătă frunze rupte.Şi cad nuci lemnoase, îmbrăcate cu cămăşi zdrenţuite. Mustamar curge în lut. Se face poteca amară.

...Degetele lui Mihai sunt negre. Degete mici cu unghii ste-

late de noiţe... E septembrie...(George Tomozei)

• Găsiţi în text expresiile care au sensul de:a) a se scula în zori,b) a se uita supărat.

• Cu ce a fost preocupat Soarele în cursul zilei?

• Ce a înţeles, în sfârşit, puiul de graur?• Ce ne învaţă această poveste?



17

RAPSODII DE TOAMNĂ

(Fragment)

A venit întâi o boarePe deasupra viilor,Şi-a furat de prin ponoarePuful păpădiilor.Mai târziu, o coţofanăFără ocupaţie A adus o veste-n goanăŞi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,Plopii şi răsurileSpun că vine-un vântde iarnăRăscolind pădurile.

Într-o clipă, alarmate,Ies din şanţuri vrăbiile.Papura pe lac se zbateLegănându-şi săbiile... (GeorgeTopârceanu)

Vocabular păpădie — plantă cufrunze lungi, crestate

şi ori galbeneponoare — râpe, coaste

prăpăstioasea face senzaţie — a face

vâlvă, zarvă multărăsură — nume dat unei

specii de trandar sălbatic,măceş



18

SFÂRŞIT DE TOAMNĂ

Oaspeţii caselor noastre,

cocostârci şi rândunele, Părăsit-au a lor cuiburişi-au fugit de zile rele;Cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor,Pribegit-au urmăritede al nostru jalnic dor. (Vasile Alecsandri)

ULTIMA NOAPTE DE TOAMNĂ

Şi-a pierdut pădureaHaina pe poteci.Cum o să îndureVânturile reci?

Au slăbit goruniiŞi perechi-perechi În lumina luniiStau ca la priveghi.

Clipocind din gene,

Ramurile plâng,Iarnă, hai aşternePlapumi peste crâng! (Petru Zadnipru)

• Ce sentiment vă trezeşte lectura versurilor? • Lămuriţi sensul ecărei propoziţii.

• Citiţi expresiv poeziile. • Cum înţelegeţi expresia: „Ramurile plâng”.



20

PÂRTIA

Dacă s-ar întâmpla să plece şi el la lucru, Bobocel s-arduce împreună cu mama. Şi acolo unde n-o să poată el, l-aajuta mama. Şi acolo unde n-a înţelege el, i-a lămuri mama. Şilasă că, până la urmă, s-or întoarce ei seara nu mai rău decâtalţii.

Dacă s-a întâmpla într-o duminică la club să cânte muzicaşi toţi să joace, el va alege pe sora sa Ileana. Şi pe unde nus-a pricepe el, l-a învăţa sora. Dacă n-a şti bine cum să ducăfata în joc, l-a duce sora pe dânsul. Şi lasă că n-or ei de râsullumii.

Dacă s-a întâmpla să ajungă aşa deodată om mare şia trebui să-şi ridice casă în sat, l-a ruga pe tata să-l ajute.

Şi acolo pe unde n-a putea el, l-a ruga pe tata. Acolo unden-a şti el cum, o să-l povăţuiască tata. Şi lasă că n-or face ei ocasă mai urâtă decât celelalte.



21

Dacă, ferit-a sfântul, s-a întâmpla să e război, el se vaduce la bătaie cu bunicul. Că bunicul a trecut de amu prin douărăzboaie şi are patru medalii. Acolo unde se va teme el, l-a îm-

bărbăta bunicul. Acolo pe unde n-o să poată el trece, l-a trecebunicul. Şi lasă că s-or întoarce ei de la bătaie tot atât de bine,cum s-or întoarce şi ceilalţi.

Cu astfel de gânduri vine Bobocel dis-de-dimineaţă, cugeanta în spate, la şcoală. Şi îi pare grozav de bine că areatâtea neamuri şi n-au să-l lase în drum la greu. Nu-i vorbă, aravea şi acum nevoie de o mână de ajutor. Deseori stă singurlângă tablă şi aşteaptă... Dar ca să vezi, din atâtea neamuri nu

se repede nimeni.— Pentru că la învăţătură, i-a spus odată tata, e tot aşa caşi cum omul porneşte iarna la drum. Singur trebuie să-şi cro-iască pârtie...

(Ion Druţă)

GRĂMĂJOARĂ Atunci când peste sat vine ploaie cu furtună şi tună, şi ful-

geră, iar din streşinile casei curg şiroaie, atunci Bobocel se as-cunde în ungher şi se gândeşte, că gata, de data asta nu maiscapă ei. Dar au avut noroc de un tată voinic şi priceput. Casafăcută de tatăl lui era şi ea voinică, pricepută. Cât n-ar încer -cat-o ploaia, ea nu se da şi până la urmă se trece şi furtuna.Se potoleşte ploaia şi Bobocel adoarme fericit în culcuşul lui.

Atunci când peste sat vine iarna cu frigurile celea mari, cuger şi viscol, şi îngheaţă ferestrele, de nu se mai vede nimic,şi îngheaţă copacii în grădini, îngheaţă vrăbiile sub streaşină,

• Găsiţi şi citiţi propoziţiile care conţin gândul principal.• Formulaţi-l concis şi scrieţi-l.

• Împărţiţi povestirea în fragmente după următoarele titluri:• La lucru cu mama.• La război cu bunicul.• La club cu sora Ileana.• La învăţătură singur.• La ridicat casă cu tata.



22

atunci Bobocel se face ghem în fundul cuptorului şi îşi zice, căgata, de data asta nu mai scapă. Dar stai, că se aud paşi. Intrăbunelul cu o sarcină de vreascuri, se lasă într-un genunchi

la gura sobei, aprinde focul. Şi pentru că e om bun la inimătătuca, focul pe care-l aprinde el în sobă arde vesel, de parcănu arde, ci spune pătăranii. Şi încep a se dezgheţa ferestrele.Iar frigul de afară se aşază pe prispă şi ascultă pătăraniile pecare le înşiră focul în vatră.

Atunci când îl prinde foamea pe drum şi lui Bobocel i separe că n-o să mai ajungă odată acasă, că n-au să-l mai ducăpicioarele, atunci îi răsare de undeva din văzduh chipul mamei

lui, care îl tot cheamă spre dânsa şi el tot vine, şi vine, iar cumpăşeşte pragul casei, parcă nici foamea nu-l mai chinuie. Atunci când prinde a se însera şi casa lor e numai umbre,

atunci pe Bobocel începe a-l prinde tristeţea. I se pare că aşas-or pierde ei prin întuneric, până nu se vor mai putea găsiunul pe altul.

Dar vine de pe undeva sora şi întreabă:— Ce staţi prin întuneric?

Aprinde lumina şi, pentru că-i fată frumoasă şi veselă defelul ei, lumina pe care o aprinde ea e darnică, veselă şi totvine de sus, să tot stai o viaţă în lumina ceea.



23

Şi, frământând toate acestea într-o seară, când s-au aşe-zat ei cu toţii la masă şi aşteptau să răstoarne mama mămăli-guţa, Bobocel a zis:

— Îi mare lucru când oamenii trăiesc aşa, grămăjoară, cumtrăim noi.La care tata a zâmbit şi a zis:— D-apoi că altfel nici nu se poate.

(Ion Druţă)

CÂNTEC Astăzi o-ntrebă bunica

pe nepoata ei Florica:— Ce-ai visat azi-noapte-n visde zâmbeai de nedescris?— Am visat numai minuni!Munţi şi ape şi străbuni.Şi-am visat, răspunse fata, —Soarele mare cât roata,

pe bunica, pe bunicu,pe mămica, pe tăticu,şi-o păpuşă, pare-mi-se,şi vreo două-trei caise...

(Nichita Stănescu)

• Găsiţi şi citiţi propoziţiile care conţin gândul principal.

• Ce gânduri îl frământă pe Bobocel?• Găsiţi şi citiţi cuvintele care arată cum era tata, bunelul,mama, sora.• Exprimaţi ideea principală a povestirii printr-un proverb.

• Ce a văzut în vis Florica? Găsiţi răspunsul în poezie. • Ce înseamnă toate acestea pentru ecare dintre noi?

• Ce cuvânt foloseşte poetul pentru a le numi pe toate?• De ce le numeşte astfel?



24

CUIELE

Omul avea un fecior rău cum era erea. Lenea curgeade pe el, în timp ce cu uşorul trai era prieten de cruce.Doar de blestemăţii şi rele era bun. Tătâne-său nu-l bătu,

cum făceau alţi părinţi. Bătu câte un cui în uşă de ecareboacănă a neisprăvitului; cuiul şi fapta de ocară.Timpul curse, uşa se umplu; devenise zid de cuie. N-aveai

unde pune un deget şi ul omului se înfurie, vorbind către tatăl său:— Nicăieri ca la noi. De ce ai bătut cuie în uşă?— Tu le-ai bătut, zise tatăl.— Eu?

— Da. N-ai făcut tu rele, duium, cutare şi cutare, nu mai ţinminte câte la număr?



25

— Făcut, recunoscu ul.— De ecare faptă rea am înpt câte un cui. Priveşte, ăsta

eşti, vorbi tatăl, posomorându-se rău.

— Nu-i supărare, cuiele se pot scoate; eu voi acela, pro-mise ul.

— Poate făcând tot atâtea fapte bune, spuse tatăl şi îşivăzu de propriile griji.

Odrasla lui îşi luă rolul în serios, se făcu alt om, de nere-

cunoscut, încât fapta de laudă şi actul de mărinimie deveniră

obişnuinţă. Nu trecea zi să nu ia cleştele spre a scoate un cui-două din uşa fărădelegilor lui.Timpul curse, uşa se goli şi ul alergă într-un suet la ta-

tăl său, care albise pe cap, trăgea să moară. Spuse către el,strălucind de bucurie:

— Văzut-ai, tată? Nu mai e nici un cui. Le-am scos petoate!

— Dar găurile? (Folclor)

Copiii — cinstea părinţilor,iar părinţii — lauda copiilor.

Proverb

• Cum era ul?• De ce tatăl a început să bată cuie în uşă? Ce însem-

nau acele cuie? Dar găurile?

• Povestiţi o faptă bună prin care i-aţi bucurat pe părinţi.



26

RĂSPLATA

Într-un sat de munte, era un om vestit pentru hărnicia sa.

Dar, pe cât de muncitor era omul, pe atât de leneş era ul său.Toată ziua ar stat degeaba şi tot nu s-ar plictisit. Numai că, într-o după-amiază, se duse la tatăl său şi îi spuse:

– Tată, am văzut pe uliţă nişte băieţi încălţaţi cu ghete noi,foarte frumoase. Aş vrea şi eu aşa ghete.

– Măi băiete, i-a răspuns omul, dacă ai munci şi tu cât depuţin, ţi-aş da banii de ghete, dar aşa, pe degeaba, zi şi tu, edrept?

N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat supărat. A doua zi,iar s-a dus să-i ceară bani tatălui său. Dar şi de data aceastapărintele l-a refuzat.

Când a venit şi a treia zi, ţăranul i-a spus: – Eu am treabă aici, în grădină. Dar, în pod, e o grămadă

de grâu ce trebuie vânturat, că altfel se umezeşte şi se strică.Pune mâna pe lopată, vântură tu grâul şi pe urmă vino aici şi îţi dau bani să-ţi cumperi ghetele.

S-a urcat băiatul repede în podul casei, dar nu prea îltrăgea inima la muncă. Aşa că s-a culcat pe un braţ de fân,apoi a mai tras şi un pui de somn, după care a alergat încurte, strigând:

– Gata tătucă, am vânturat tot grâul. Acum îmi dai banii?Nu! a răspuns omul categoric. Ţi-am spus să vânturi grâul,

nu să pierzi vremea. Treci în pod şi fă ce ţi-am spus!

A plecat iar băiatul în pod, dar nu putea înţelege de undeştia tata că el nu vânturase grâul. Probabil că l-a surprinsdormind şi nu l-a trezit, că altfel nu se poate...

Aşa că, după ce s-a urcat iarăşi în podul casei, s-a pus lapândă, în loc să aibă grijă de grâu. A stat el preţ de jumătate deceas, cu ochii aţintiţi spre tatăl său, care muncea de zor în curte,şi, socotind el că-i de ajuns, se duse iarăşi în grădină.

– Tată, am terminat toată treaba, n-a rămas bob de grâu

neîntors. Acum îmi dai banii? – Măi băiete, după ce că eşti leneş, mai eşti şi un mare



27

mincinos. Nu ţi-e ruşine? Să ştii că, dacă nici de data asta nu teduci în pod şi nu faci ce ţi-am spus, nu mai vezi nici o gheată. Ai înţeles? Când a văzut băiatul că altfel nu se mai poate, s-a

urcat în pod, a pus mâna pe lopată şi a început să vânturegrâul. Dar, cum a băgat lopata în grămadă, a găsit ascunsă îngrâu o pereche de ghete nou-nouţe, exact aşa cum îşi doreael. De bucurat, s-a bucurat, cum era şi de aşteptat, dar, înacelaşi timp, îi crăpa obrazul de ruşine pentru minciunile sale.Fără să-l mai pună nimeni, a vânturat tot grâul, după care s-adus şi în grădină să îşi ajute tatăl.

Acum simţea, într-adevăr, că merită ghetele, dar, mai mult

decât atât, simţea cât de bine este să i alături de părinţii tăi şisă îi ajuţi.

MINCIUNA ARE PICIOARE SCURTE ŞI O AJUNGE DIN

URMĂ ADEVĂRUL.(Poveste populară)

Întrebări Răspunsuri

Ce i-a cerut băiatul tatălui său?

Băiatul nu a găsitghetele indcă în loc săvânture grâul, el stătea

prin pod.

Ce l-a pus tatăl său să facă?Băiatul a înţeles că min-

ciuna are picioare scurte şieste uşor descoperită.

De ce nu a găsit băiatul ghetelede la început?

Băiatul i-a ceruttatălui său să-i cumpere o

pereche de ghete.

Ce a înţeles băiatul din acea stă întâmplare? Tatăl l-a pus pe băiatsă vânture grâul din pod.

• Uneşte întrebarea cu răspunsul corect:



28

BUNICUL ŞI NEPOTUL

Un biet tată îmbătrânise aşa de tare, că aproape nu maiauzea, vederile îi slăbiseră aproape de tot, iar când mânca, dincauza tremuratului, mai toată ciorba îi cădea din lingură pânăs-o ducă la gură. De aceea ul şi nora s-au hotărât să nu mai

servească masa împreună cu el. Îi făcură un locuşor lângă va-

tră, unde moşul putea să mănânce fără să-i scârbească.Şi din ziua accea îi dădeau mâncarea într-o strachină de

lut, dar nici măcar atât cât să se sature. Căuta bătrânul cu pri-virile-i slabe mijite printre gene la masa cea plină cu de toatela care se ospătau tinerii cu băieţelul lor şi plângea în suetulsău de amărăciune.

Într-o zi, când primi porţia de mâncare cu mâinile tremu-

rânde, scăpă strachina jos şi aceasta se făcu numai cioburi. Nora sări la el cu vorbe răstite, ajutată de soţul ei, ul moş-

neagului. Dar bătrânul se închise în el şi nu scoase o vorbă.Doar două lacrimi lungi se prelinseră din ochii lui slăbiţi de ve-dere. Din când în când, fară să vrea, scotea câte un oftat adânc.

Şi-i cumpărară din târg o strachină de lemn, din care trebuiasă mănânce de-acum înainte.

Într-o seară, bărbatul şi femeia observară că băieţelul lor,o şchioapă de copil de vreo patru anişori, îşi făcea de lucru cucâteva scândurele.



29

– Dar ce faci tu acolo? îl întrebă tatăl său. – Fac o covăţică, din care să mâncaţi voi, tată şi mamă,

când veţi slăbiţi de puteri şi neputincioşi ca bunicul.

Atunci amândoi părinţii se uitară erţi unul la altul şi pricepu-ră crunta nedreptate ce o făcuseră bătrânului lor tată şi socru.

Apoi, fără o vorbă, îl luară amândoi pe moş şi-l aduseră lamasă.

– De acum încolo vei mânca numai la masă, cu noi, îi zisefemeia cu blândeţe, mângâindu-i pletele albe. Apoi, luându-şicopilul în braţe, îi mulţumi pentru lecţia dată.

De atunci s-a mai întâmplat ca bătrânul să mai scape dinlingură câte un pic de ciorbă, dar nimeni nu l-a mai luat vreodatăla rost, câte zile a mai trăit.

( după Fraţii Grimm)

Alege varianta corectă:

„vederile îislăbiseră”

înseamnă:

„plângea însuetul său deamărăciune” înseamnă

„vorberăstite”

înseamnă

„slăbiţide puteri”

înseamnă

- vedeafoarte puţin;

- era vesel;- cuvinte

frumoase;

- un omslab ca

înfăţişare;

- şi-a pierdutochelarii;

- era foarte trist; - vorbedulci;

- un omputernic

- a orbit;- îi curgeau

lacrimile- ceartă

- un ombolnav

• De ce bătrânul a fost pus să mănânce separat de familie?

• Ce simţea moşneagul văzând cum este tratat de copiii săi? • Ce lecţie le-a dat băieţelul părinţilor săi?



30

RĂDĂCINILE

Se stârneşte vânt. Lui Stă-

nică i se pare că nucuşorul se îndoaie prea tare. – Bunele, mă tem să nu se

rupă, zise el îngrijorat. – Pune-i o proptea, zise bu-

nelul. Cât îi mititel, are nevoiede sprijin.

Stănică alege un băţ potri-vit, îl înge adânc lângă copă-

cel, îi leagă uşurel unul de altul. – Acum stai fără grijă, spu-

ne bunelul. Degrabă o să i seprindă rădăcinile şi nici un vântn-o să-l mai dea jos.

Băiatul se uită la puiet, la nucul cel bătrân şi se gândeştela ceva.- Bunele, face el, da eu de ce n-am rădăcini? Dacă se în-

tâmplă de se stârneşte un vânt mare...Bunelul zâmbete:- Dacă se stârneşte un vânt mare, care să te dea jos, ai să te ţii

de tăticu-tău şi de mămică-ta. Şi de mine. Şi de toţi ceilalţi ai noştri. Căci, COPACUL SE ŢINE CU RĂDĂCINILE, IAR OMUL —CU NEAMURILE.

(Aurel Scobioală)

• De ce era îngrijorat Stănică?• Ce sfat i-a dat bunelul?

• Care sunt rădăcinile băiatului?

• Ce ne învaţă lectura?• Cum putem numi textul altfel?



31

ÎN SATUL BUNICILOR

În satul bunicilor, cerul se sprijină de dealuri şi văile au

aşternute de-a lungul râuleţelor covoraşe verzi. Păsărelvine cu Doiniţa pe ospeţe la ţară.

Păsărel e un pici cu doi ochi ca două prune. Are pistruipe vârful nasului şi un păr mereu ciufulit. Chiar şi când nusuă boare de vântuleţ. Uneori e băiatul cel mai cumintedin lume. Îi plac foarte mult poveştile...

Doiniţa are doi anişori şi jumătate. Ea abia se vede din

iarbă. Dar poate de acum alerga singură. Păsărel arde denerăbdare să-i facă Doiniţei cunoştinţă cu satul bunicilor.Vara grădinile lui îs roşii de cireşe. De aceea i s-a spussatul Cireşi...

– Bună ziua, bunicuţă! Bună ziua, bunele! - strigă ei dindrum. Bunicii se bucură nespus când îi văd. Copiii prind îndată să se joace cu Motanul - Mustaţă-Zburlită-Stă-pe-Plită. Aleargă prin faţa casei. Se caţără prin cireşi. Zburdăca doi iezi, cât mi ţi-i ograda.



32

Apoi intră în casa bunicilor. De când Păsărel cu Doiniţan-au fost pe aici, au apărut şi schimbări. După reparaţie,bunelul a mutat patul în locul unde se aa altădată masa,

lângă sobă. Să-i e mai cald. Iar masa a aşezat-o undeera mai înainte patul.

– Bunele, se miră Păsărel, da ce, de azi încolo o sădormim pe masă şi o să mâncăm pe pat?!! Bunelul zâm-beşte...

(Nicolae Dabija)

• Cum înţelegi expresiile: cerul se sprijină de dealuri şivăile au aşternute de-a lungul râuleţelor covoraşe verzi ?

• Cum e descris Păsărel în text? Dar Doiniţa?

• De ce satul bunicilor se numeşte Cireşi?• Cum credeţi, de ce copiii l-au numit pe motan Mustaţă-Zburlită-Stă-pe-Plită?• Cu cine îi compară autorul pe copii?• De ce întrebarea băiatului stârneşte zâmbetul bunelului?• Personajele povestirii sunt: ..............



33

ANIMALE

SĂLBATICE



34

VEVERIŢA ŞI LUPUL

O veveriţă sări de pe o

creangă şi căzu drept peun lup ce numai bine setrezise. Lupul făcu un salt,o prinse şi vroia s-o mă-

nânce. Veveriţa îl rugă: – Dă-mi drumul... Lu-

pul îi zise:

– Bine, ţi-oi da dru-

mul, numai să-mi spui dece voi, veveriţele, sunteţiatât de vesele? Eu întot-deauna mor de plictiseală,iar voi, când mă uit, vă tothârjoniţi printre ramuri şinu staţi locului o clipă.

Veveriţa i-a răspuns: – Dă-mi voie să mă urc mai întâi în copac şi îţi voi răspunde de

acolo, căci aici mă tem de tine.Lupul îi dădu drumul, iar veveriţa o zbughi în copac şi îi

vorbi: – Te plictiseşti pentru că eşti rău. Răutatea îţi frige inima.

Iar noi suntem vesele, deoarece suntem bune la inimă şi nu-i

facem nimănui nici un rău. (Lev Tolstoi)

• Cum este lupul?• De ce veveriţele sunt totdeauna vesele?

• Ce ne învaţă lectura?

• În câte părţi putem împărţi conţinutul textului?



35

CODRUL FERICIT

A fost odată o pădure verde. În mij-

locul ei, iarba lucioasă ascundea gâzeminunate. Un copac puternic se ridica învăzduh. Vorbea cu soarele strălucitor.

Deodată se aude din depărtare un ţi-păt înorător.

– Oare ce se aude? – Îndată îmi voi trimite razele luminoase să cerceteze toată

pădurea şi să ae cine tulbură liniştea pădurii.Fluturii speriaţi s-au ascuns prin iarba înaltă. Păsările gure-

şe se întrebau ce-o .Una dintre raze se întoarse din cercetare şi spuse: – În inima pădurii este un vânător rău care fugăreşte un

biet iepuraş. Atunci toate vietăţile pădurii se hotărâră să-l ajute pe iepu-

raşul speriat. Copacii înalţi începură să-şi mişte crengile, săsperie câinele. Soarele dogorî mai puternic, să-l ardă pe vâ-

nător. Pietre puternice se rostogoleau pe cărare şi-l loveau pevânător. Atunci câinele vânătorului se hotărî să-şi părăseascăstăpânul şi să rămână alături de animalele pădurii.

Am crezut că-mi eşti prieten, dar văd că m-am înşelat! zisevânătorul mâhnit.

– Eu sunt prieten doar cu cei care nu vor răul altor vieţui-

toare şi de aceea voi rămâne cu ele în pădure.Vânătorul, rămas singur plecă din pădure. Câinele este fe-

ricit că şi-a găsit adevăraţii prieteni.Iepurele stă acum liniştit că nu-l mai sperie nimic.

• Cine tulbura liniştea pădurii? • Cum l-a ajutat natura pe iepuraş?

• Ce hotărâre a luat câinele vânătorului?• De ce povestirea se numeşte „Codrul fericit ”?



36

GRIVEI

E bătrân. Înţelege că-i bă-trân. De când s-a îmbolnăvit,nu-l mai strigă nimeni, nu-lmai mângâie nici o mână, nuse mai întoarce spre el nici opereche de ochi.

A slujit cu credinţă. Două-zeci de ani, vară şi iarnă, în

curtea aceasta a trăit şi a pă-

zit-o. Într-o dimineaţă şi-a zărit

stăpânul de departe, venindspre el, cu mâinile la spate,ţinând ceva ce sclipi la o în-torsătură în bătaia soarelui.Pentru el venea. Atunci, în

suetul lui parcă a încercat nu o durere, ci o jale adâncă pen-

tru stăpânul pe care-l văzuse copil, cu care se jucase, cu caremersese la câmp, la picioarele căruia se culcase de atâtea orisă primească, supus, vergile ce i se cuveneau. Şi jalea aceas-ta parcă-i dădu puteri; se sculă şi, scheunând, plângând, setârî către stăpânul lui, se târî şi, când ajunse, îi linse picioareleca şi cum şi-ar luat rămas bun. Apoi închise ochii şi, încolăcit,aşteptă. Aşteptă mult. I se făcuse milă stăpânului? Bubuitura

nu curmă liniştea ogrăzii. Îşi adună toate puterile, apoi, ca şi cum cineva l-ar gonitdin urmă, se depărtă cât putu mai repede, ieşi din curte şi oluă pe drum, înspre pădure. Şi în clipa în care-şi dete suetul,se ridică pe picioarele de dinainte şi cu capul întors spre curte,urlă, ca şi cum şi-ar luat un rămas bun.

(Emil Gârleanu)

• Ce emoţii v-a trezit lectura? De ce? • Cum e Grivei acum? Dar cândva?

• A rămas Grivei credincios până la urmă?

(Fragment)



37

CIOBĂNILĂ

Rătăcit, dulăul de la stână a poposit chiar la poarta şcolii.La început, copiii l-au alungat cu pietre, crezând că e turbat.

Dar, el tot pe lângă şcoală a rămas.S-au împrietenit repede. Când se stârnea vreo încăierare,

intra voiniceşte între copii şi îi despărţea cu capul. – Ce nume să-i punem, copii? întrebă domnul într-o zi. – Ghiocel, domnule! – Ba nu, Brânduşel, zise altul. – Eu zic Ursei, sări o fetiţă. – Nu-i bine! Să-i spunem Duman. – Stai, mă, că ăsta nu-i bou! – Bujor să-i zicem! – Dar ce, e oare? El e voinic ca un leu. Să-i zicem Leu. – Nu se poate, domnule, leul nu creşte la noi, zice unul mai

învăţat. – Eu zic să-l botezăm Ciobănilă, spune dascălul nostru. El

vă păzeşte întocmai ca un cioban.

Şi Ciobănilă i-a rămas numele. (Vasile Voiculescu) Alege-ţi varianta corectă:

Cum credeţi, care este continuarea poveştii?

● Cum este primit dulăul la şcoală? cu dragoste;

a) să iubim şi să îngrijim animalele; cu pietre;

b) câinele este un prieten de nădejde al omului; cu interes;c) dragostea câinelui pen tru stăpân e mare;

● Ce desprindem din această lectură?● Cum îi vede câinele pe copii?a) ca pe nişte prieteni;b) ca pe nişte miei care trebuie păziţi;

c) ca pe nişte stăpâni.



38

PUIŞORII

Rândunelele se pregătesc de plecare. Străbat văzduhul canişte săgeţi.

Pe prispa casei, copilaşul urmăreşte jocul stolului de păsări.

Printre ele se aă şi cei trei pui ai lui. Îi căpătase de la mămica.De era neastâmpărat, ea îi zicea: “Fii cuminte, dacă vrei să-ţidau puii!”. El a fost cuminte. Puii au crescut. Îi cunoştea bine,deşi toţi semănau între ei.

Păsărelele s-au odihnit puţin. Apoi s-au ridicat deodată cutoatele.

Câteva au atins uşor streaşina casei. Îşi luau rămas bun

de la el şi de la cuibul lor. Copilul a privit stolul şi a început săplângă: – Puişorii!... – Nu plânge, puiul mamei! Au să se întoarcă la primăvară

( după Emil Gârleanu)

Vocabular

văzduh— aer

prispă — terasă îngustă de-a lungul peretelui caseistreaşină — marginea prelungită în afara acoperişului casei



39

COZONACUL

Odată, brutarul a coptun cozonac şi a plecat cuel in pădure.

– Am să-l dăruiesc ce-

lei mai bune vieţuitoare, aspus bătrănul.

Într-un luminiş s-a întâl-nit cu bursucul.

– O, ce cozonac grozav!a zis el. Încotro mergi?

– Vreau să-l dăruiesccelei mai bune vieţuitoare.Care este, după părerea tacea mai bună?

– Eu sunt cel mai bun! astrigat bursucul.

– Nu, nu tu eşti! a clătinatdin cap brutarul şi a plecat

mai departe.

• Unde se porneau păsările călătoare?• De ce plângea copilaşul?

• Când se vor întoarce păsările acasă?• De ce trebuie să ocrotim păsările?

Găseşte cuvinte cu acelaşi sens: văzduh, străbat, stol,căpătase, cuminte, s-a înălţat, fugă, zare.

Găseşte cuvinte cu sens opus: plecare, în faţa, neas-

tâmpărat, odihnit, toate, s-a înălţat, plânge, înainte.• Compune un dialog între copil şi puişori.



40

S-a întâlnit apoi cu iepurele care, văzând cozonacul, a zis: – Ce cozonac înmiresmat! Ce vrei să faci cu el? – Vreau să-l dăruiesc celei mai bune vieţuitoare din pădure.

– Păi, eu sunt cel mai bun! Cum de n-ai aat încă? – Nu ştiu! i-a răspuns brutarul. Am să mă mai gândesc.Chiar atunci a ieşit dintr-o tufă ariciul. – O, ce cozonac frumos! Unde-l duci? a intrebat el. – Vreau să-l fac cadou celei mai bune vieţuitoare. Cine crezi

că-l merită?S-a gândit ariciul, apoi a răspuns;

– Dă-i cozonacul jderului. El este foarte bun. Nu va uita sărupă câte o bucată pentru broasca ţestoasă şi pentru veveriţă. Îl va servi şi pe bursuc şi pe iepure. Lor le plac foarte mult co-

zonacii.Brutarul s-a bucurat. – Acum ştiu, a spus el, cui o să dau cozonacul.Voi aţi ghicit cui?

( după Alexandru Lelior)

• Ce a pregătit brutarul? • Cui dorea brutarul să dea cozonacul?• Cine s-a lăudat că e cea mai bună vieţuitoare?

• Cui a dat brutarul cozonacul?• De ce ariciul a fost cosiderat cea mai bună vieţuitoare?

Completaţi proverbul potrivit acestei întâmplări:“Lauda __________________________________________ ________________________________________________ _______nu îl_____________________________________

__________”



41

POVESTEA CURCUBEULUI

Şapte stele multicolore au alunecat într-o dimineaţă de peboltă şi au căzut pe Pământ. Au încercat să se înalţe dinnou, uturându-şi razele, dar zadarnic. Simţindu-se într-unloc străin şi îndepărtat, au început să plângă.

Şi lacrimile stelei albastre au colorat mările şi văzduhul;iarba şi pădurea şi-au luat culoarea din lacrimile stelei verzi;orile au îmbinat culorile celorlalte stele. Lumea devenea tot

mai frumoasă pe Pământ, dar stelele nu-şi încetau plânsul.Vieţuitoarele s-au strâns toate înduioşate şi au încercat săle ajute. Păsările s-au oferit să le înalţe pe aripile lor. Dar înscurtă vreme au fost învinse de atâta înălţime. Au mulţumitpentru frumosul penaj cu care s-au ales din nobila încercareşi au cerut sfatul altor inţe.

Împăratul Păianjenilor veni în sfârşit, după multă gândire,

cu o idee. – Numai singure vă veţi putea salva – le zise.



42

Pentru aceasta, timp de şapte ani învăţaţi să toarceţi r dinpropriile lacrimi. Apoi, vă veţi urca pe vârful cel mai înalt şiveţi înălţa un pod de pânză subţire până la cer.

Aşa făcură. Şi când vieţuitoarele pământului văzură caleamulticoloră înălţată pe cer, ştiură că stelele în sfârşit ajunserăiarăşi la casa lor. Se bucurară, dar le păru şi rău, pentru că le îndrăgiseră foarte.

Îşi alinară părerea de rău privind culorile cu care stelele înzestraseră Pământul. Când şi când, după ce ploaia spăla

văzduhul, pământenii revedeau cu nostalgie podul stelelorcolorat în roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şiviolet. Îi dădură numele de CURCUBEU, semnul apropieriidintre Pământ şi Cer.

(Legendă)

• Cum au ajuns steluţele pe Pământ?• De ce mările şi văzduhul sunt albastre?

• Ce sfat le-a dat Impăratul Păianjenilor?• Când văd oamenii curcubeul?• Completează enunţurile folosind cuvintele potrivite din text:a) Vieţuitoarele _____________toate ___________şi au în-

cercat__________________.b) _________ devenea tot mai __________ pe Pământ, dar __________ nu-şi ____________ plânsul.

c) Îi dădură____________ de ________________, semnulapropierii dintre __________ şi Cer.

• Desenaţi un curcubeu.



43

IEPURELE ŞI ARICIUL

Se povesteşte că era odată o familie de arici care-şi aveau

casa într-un câmp de carto. Intr-o dimineaţă de duminică,ariciul porni vesel şi plin de voie bună să-şi viziteze ogorul.Nu s-a îndepărtat bine de casă, când s-a pomenit dintr-o

dată cu vecinul iepuraş în faţa sa. Ariciul l-a salutat politicos,dar iepuraşul, care era tare îngâmfat şi înţepat, n-a binevoitsă-i răspundă. Dimpotrivă, l-a luat peste picior, întrebându-lde ce se plimbă aşa de dimineaţă, în loc să-şi folosească

picioarele strâmbe la altceva mai bun. Ariciul s-a supărat şi l-a provocat la concurs de alergare.Iepurele a primit bucuros, ind convins că ariciul nu are nicio şansă. Îşi imagina cum va primi bănuţul pe care au pusrămăşag. Cei doi şi-au dat întâlnire peste o jumătate de oră, în câmp.

Ariciul s-a dus acasă şi i-a spus nevestei sale ce s-a în-

tâmplat şi a rugat-o să-l ajute. Aricioaica s-a speriat la înce-

put, dar apoi a înţeles planul ariciului şi i-a dat dreptate. Eli-a spus că se vor întrece pe ogorul cel lung de nu i se vede



44

capătul. Ea va sta la celălat capăt şi când îl va vedea pe ie-

pure venind, va trebui să iasă în faţa lui, zicând ”D-apoi eu decând te aştept !” .

Când au ajuns la ogor, ariciul i-a arătat nevestei sale lo-cul unde să se ascundă, iar el a pornit către locul de start.Iepurele îl aştepta nerăbdător. S-au aşezat ecare pe câte obrazdă şi imediat au pornit în alergare.

Dar, în timp ce iepuraşul a alergat ca o săgeată, ariciuldupă ce a făcut câţiva paşi, s-a ascuns în brazdă. Pe cândsă ajungă în capătul celălalt al ogorului, iepuraşul s-a trezit

cu aricioaica în faţa sa, spunându-i: „D-apoi eu de când teaştept !”Iepurele a rămas înlemnit de mirare, indcă el credea

că-i ariciul, aşa bine semănau cei doi. I-a propus ariciului săse mai întreacă o dată şi a şi pornit într-o goană de-i sfârâ-

iau călcâiele şi uturau urechile. Dar cum a ajuns în capătulcelălalt, ariciul l-a întâmpinat strigând: „D-apoi eu de când te

aştept !”.Şi uite aşa a alergat iepurele de şaptezeci şi trei de ori.De câte ori ajungea într-un capăt sau în celălalt, ariciul oriaricioaica îi ieşeau în întâmpinare şi-i strigau: „D-apoi eu decând te aştept”. Ariciul a câştigat întrecerea şi s-a întors feri-cit acasă împreună cu nevasta lui.

Se spune că de atunci nici un iepure nu se mai ia la între-

cere cu vreun arici. ( după Fraţii Grimm)

• Cum l-a întâlnit iepurele pe arici? • La ce fel de concurs l-a provocat ariciul pe iepure?• Cine l-a ajutat pe arici?

• De ce ariciul a câştigat întrecerea?



45

PUIŞORUL ŞI VULPEA

Stai cuminte acum, şi-o să-ţi spună bunica o poveste cuun pui de găină care a fost neascultător ca tine. Puişorul voiasă se ducă în crâng, măcar că i-a spus mama, de multe ori,să nu plece din curte, să nu se ducă-n crâng, căci acolo e vul-pea nemiloasă. De vulpe se tem şi raţele, şi găinile, ba chiarşi cocoşii.

Dar puiul n-a vrut să ţină seama de sfaturile mamei şi a

pornit, legănându-se pe picioare, hai-hui, ca un copil care nu ecuminte.„Hei, şi cine e vulpea? se gândea puişorul. Să poftească

să-mi iasă înainte, că eu, haţ, îi scot ochii cu ciocul!”Deodată se opri. Dintr-un tuş dădu buzna o lighioană.

Vulpea! Da, da chiar ea... Vai, puiul o să moară! De ce n-aascultat-o pe maică-sa?

Dar iată că vulpea n-are gânduri vrăjmaşe. Nu îl sugrumă.Nu îl mănâncă.



46

Vulpea îl priveşte domol, ca o bunicuţă bătrână, şi-i spune : –Te-ai speriat, micuţule? Fii pe pace. Nu-ţi fac nimic. Au

născocit despre mine gurile rele multe neadevăruri. Eu nu

mănânc pe nimeni. Din contră, vă iubesc pe voi, găinuşelor,cocoşeilor, păsărelelor. Uite, ca să vezi cât sunt de milostivă, îţi spun că nu eu vă duşmănesc, ci vulpoiul roşcat, care-i ve-cinul meu. Chiar în noaptea asta vrea să vină la voi, să vămănânce. Spune-mi unde sunt fraţii tăi, să-i vestesc de cuvreme .

Şi vulpea n-a avut nevoie să vorbească mai multe, căcipuişorul cel neastâmpărat şi prostuţ o crezu pe cuvânt, bachiar se înduioşă de atâta bunătate .

Vrei să ştii ce-a mai fost? A fost prăpăd şi jale. Puişorul adus-o pe vulpe în bătătură, i-a arătat cum se deschide uşa,unde sunt răţuştele, gâştele, găinuşele şi cocoşeii, iar vulpea,lacomă şi făţarnică, a gâtuit toate făpturile din ogradă şi peurmă l-a mâncat şi pe el...

(Ion Pas)

• Ce-l învăţa mama pe puişor?• Ce se gândea neascultătorul, când a plecat în

crâng?• De ce vulpea nu l-a mâncat deodată?• Imaginează-ţi un dialog între puişor şi mama lui, înainte

de a porni din curte.• Scrieţi câteva propoziţii, folosind grupurile de cuvinte:i-a spusn-a vrutlegănându-sedintr-un tuşa dus-oi-a arătat

l-a mâncatnu-ţi fac



47

COPIII DIN CRÂNG

Doi copii, un frate şi o soră, au pornit într-o zi spre şcoală.Drumul lor trecea pe lângă un crâng cu umbră deasă. Pe drumera cald şi praf, iar în crîng – răcoare şi veselie.

– Ştii ce? spuse băiatul surorii sale. Mai avem destul timpsă ajungem la şcoală. Acolo e cald acum, plictiseală, pe când în crâng trebuie să e tare plăcut.

Aruncară amândoi abecedarele în iarbă, se luară de mânăşi se afundară în desiş. Într-adevăr, în crâng era larmă şi vese-

lie.Primul lucru pe care l-au zărit copiii a fost un gândăcel auriu.

– Joacă-te cu noi, i-au spus ei gândăcelului. – M-aş juca cu plăcere, răspunse gândăcelul, dar n-am

timp: trebuie să-mi adun mâncare pentru prânz. – Joacă-te cu noi, i-au spus copiii unei albine galbene şi

pufoase. – N-am timp să mă joc cu voi, răspunse albina, trebuie să

adun miere.

– Dar tu n-ai vrea să te joci cu noi? o întrebară copiii pefurnică.



48

Furnica însă n-avea timp nici să-i asculte; trăgea un paide trei ori mai mare decât ea şi se grăbea să-şi construiascălocuinţa-i măiastră.

Copiii au încercat atunci să intre în vorbă cu veveriţa, îndemnând-o şi pe ea să se joace cu dânşii, dar veveriţa adat din codiţa ei stufoasă şi le-a răspuns că trebuie să strângăalune pentru iarnă.

Porumbelul le-a răspuns şi el: – Eu clădesc un cuib pentru puişorii mei.Iepuraşul cafeniu alerga spre pârâu să-şi spele botişorul.

Nici orile albe de fragă n-aveau vreme de pierdut cu copiii.Se bucurau că timpul e frumos şi se grăbeau să adune razele în fructele gustoase şi zemoase.

Copiilor li se făcu urât, indcă în jurul lor toţi aveau treabăşi nimeni nu vroia să se joace cu ei. Au alergat atunci la pârâu.Clipocind printre pietre, pârâul şerpuia prin crâng.

– Tot n-ai tu nici o treabă, îi ziseră copiii, hai, joacă-te cu

noi! – Cum? Eu n-am nici o treabă? clipoci supărat pârâul.Copii leneşi ce sunteţi! Uitaţi-vă la mine: muncesc zi şi noapteşi nu am nici o clipă de odihnă. Cine le dă de băut oamenilorşi animalelor?

Dar voi ce-aţi făcut astăzi, leneşilor? Alergaţi prin crâng,ba îi mai împiedicaţi şi pe alţii să lucreze.

NU UITAŢI CĂ ODIHNA ŞI JOACA NU SUNT PLĂCUTEDECÂT PENTRU ACELA CARE A DUS PÂNĂ LA CAPĂT TOTCE A AVUT DE FĂCUT.

Pe copii i-a cuprins ruşinea. S-au dus la şcoală şi, cu toatecă au ajuns târziu, au fost sârguincioşi la învăţătură.

(Konstantin Uşinski)

• Care a fost comportamentul copiilor la început?• Cum credeţi, de ce i-a mustrat conştiinţa?



49

FURNICA STĂRUITOARE

O furnică negrişoară o ţinea la fuguţa spre casă. Le duceacopilaşilor un r de mac. Când colo ce să vadă: drept în mijloculdrumului zace un sâmbure de bostan. Mare, dulce, aromat. Fur -

nica lasă rul de mac, aruncă în spate sâmburele de bostan, darnu-l poate ţine. Sâmburele se cotileşte jos. Furnica îl ridică înspate. Sâmburele cade jos din nou. Dar gospodina nu se lasă.

Deodată aude cum cineva râde înfundat.Furnica îşi roteşte privirile şi dă cu ochii de Libelulă. – Ai ridicat sâmburele de o mie de ori, zice Libelula. Nu ţi

s-a făcut lehamite? Lasă-l în plata Domnului, că doar n-o să-ţi

iasă nimic. – Păgubesc acei care văd în lucrul lor numai nereuşitele, îirăspunde Furnica.

Şi se apucă iarăşi de sâmbure. Îl ridică în spate şi pornispre casă. Sâmburele n-a mai căzut.

Ce furnică stăruitoare!(Vladimir Suhomlinski)

• Cum descrie autorul stăruinţa furnicii? • Citiţi expresiv dialogul dintre Furnică şi Libelulă.



50

IARNA



51

VINE IARNA

Vine, vine, vine iarna.

Vine de departe, hăt,Cu căciuli de promoroacăŞi cojoace de omăt.

Vine gerul care puneFlori de gheaţă la fereşti,iar bunica ne va spune

Lângă sobă noi poveşti...

PRIMII FULGI

A venit un fulg la geamŞi s-a aşezat pe-un ram.Ramul bate-n geam —

vedeţi?Vine iarna, măi băieţi!

Şi-au ieşit copiii roi,Mai micuţi, mai măricei,Să-i culeagă albi şi moiCa pe nişte ghiocei.

(Grigore Vieru)

• Spuneţi ce-i real şi ce-i închipuit în poezie.• Câte tablouri vă imaginaţi citind poeziile?

• Descrieţi oral unul dintre ele.

• Ce e caracteristic pentru iarnă?



52

HAI, COPII DIN LUMEA TOATĂ!

Ninge iată, ninge iată,Ninge până-n zare, hăt!Hai, copii din lumea toată,

Să ne batem cu omăt!Şi mai hai cu toţi grămadăSă-nălţăm un moş vioi,Moşul nostru de zăpadăSă se vadă de la noi!

Haideţi, micilor tovarăşi

De pe tot pământul, hai!Ninge iarăşi, ninge iarăşiPeste dragul nostru plai. (Grigore Vieru)

• Găsiţi şi citiţi versurile în care se spune că ninge multşi moşul de zăpadă e mare.

• Care versuri din poezie s-ar mai putea folosi ca titlu?• Cine, după părerea voastră, se adresează copiilor dinlumea toată?



53

GUGUŢĂ

Iarna l-a găsit sub cuşmă, în satul Trei-Iezi. I-a plăcut mă-tuşii Ierne băieţelul. Au alergat tot atunci fulguşori din patru zărisă-l vadă şi l-au făcut alb din cap până-n picioare — un omuleţde zăpadă. Numai că de sub cuşmă ieşea un nouraş de fum.

Fulgii credeau că Guguţă face focul sub cuşmă... He, deunde să ştie că nu-i fum, da-i suarea lui Guguţă? Şi de ce săfacă focul? Când şi-a pus cuşma în cap, a dat frigul afară.

După ce au mai gospodărit prin ogradă, fulgii au chematbăieţelul la portiţă. Guguţă s-a frecat la ochi: drumul nu era.S-a suit Guguţă pe portiţă să vadă dacă este câmpul. Câmpulşedea pe câmp şi dealurile erau, dar s-au făcut toate albe şis-au târât către satul lui.

– Oare de ce s-au grămădit dealurile lângă sat? se întrea-

bă Guguţă. A, mătincă vor să ierneze aici...El şi-a apăsat cuşma şi a zis bucuros: – Ia ce multă iarnă a venit la noi!Iar fulgii, văzând nouraşi de aburi deasupra porţii, tot mai

credeau că Guguţă face focul sub cuşmă...(Spiridon Vangheli)

• Ce e neobişnuit în text? De ce?

• Spuneţi ce l-a făcut pe Guguţă să exclame: “Ia cemultă iarnă a venit la noi!” Găsiţi răspunsul în text şi citiţi-l.

• Cu ce dispoziţie întâlneşte Guguţă iarna? Cum aţi aat?• Pregătiţi-vă şi povestiţi fragmentul care v-a plăcut mai

mult.• Găsiţi şi puneţi în locul punctelor cuvintele care lipsesc:Uite colo prin ogradă /Joacă fulgii de... ./Uite colo-n zare

hăt /Joacă fulgii de... . /Uite ici, pe geana mea, /S-a oprit unfulg de... . /Eu din geană nu clipesc,/ Căci mă tem să nu-l... .



54

CU SANIA

Trei zile şi trei nopţi a nins.

Petrică aştepta să se opreas-că ninsoarea ca să poată ieşicu săniuţa. Băiatul îşi tot întrebamama:

– Acum pot să merg cu sa-nia?

– Nu vezi că ninge? Vrei să-ţistrice căciula cea nouă?

Într-o zi, slăbise frigul. Petricăprivea pe fereastră. Începu săplângă. Bunica îl întrebă:

– De ce plângi, copile? – Ninge şi nu pot ieşi. Că-

ciula se strică. – Hai, ia săniuţa şi pleacă!

Nu mai este aşa de frig. – Dacă nu mai este aşa frig, voi ieşi fără căciulă. Să nu se su-

pere mama. Mama îl zări pe fereastră. Îi aduse căciula. – Nu e bine să ieşi fără căciulă. Nu se mai strică. Ninge rar.

• Să lucram!• Citiţi în lanţ (fără întreruperi: ecare spune câte un enunţ).

• Citiţi pe roluri.• Citiţi întrebarea bunicii şi răspunsul băiatului.• Găsiţi cuvinte cu acelaşi înţeles:

se uită, supărare, bucurie.• Găsiţi cuvinte cu sens opus: nopţi, se opreşte, slab.• Ce puteţi spune despre purtarea lui Petrică?

Cine vine de la muntecu steluţe albe-n frunte? (Iarna)

Moale, albă şi pufoasăPentru câmp e haină groasă. (Zăpada)



55

CUŞMA LUI GUGUŢĂ

Tata i-a făcut cuşma mai mare ca s-o aibă şi la anul. – Cade peste ochi, tată.D-apoi ridic-o, Guguţă, că altă treabă n-ai în iarna asta.Hm! Guguţă n-are treabă?! Om vedea cui ar să-i cadă

cuşma...Da în satul Trei-iezi se lăsa tot mai mare ger. Oamenii ie-

şeau din casă încotoşmănaţi, iar când mergeau, parcă aveau

scripcă la picioare.Odată Guguţă venea de nu ştiu unde. Pe lângă moară iaca

se întâlneşte cu o fetiţă din clasa întâia cu cărţile subsuoară.Era vânătă de frig.

– Dă să le duc eu, arată Guguţă la cărţi. – Tu? îl măsoară fata cu ochii, dar în loc să zică “nu”, i le dă,

apoi îşi vâră mâinile în mâneci şi haide-hai după Guguţă.

Rămâne în urmă o casă, două... Merge băiatul, da un gândnu-i dă pace: “Dacă n-am geantă, îşi zice, le pun sub cuşmă.



56

O să încapă şi capul, şi cărţile estea de clasa întâi”.Şi Guguţă îşi scoate cuşma şi o întoarce cu gura în sus, dar

vede fetiţa şi i se face încă o dată milă de dânsa.

– Aşa-i, că ţi-i frig? – Olecuţă, dârdâie fata. – Ştii ce, pune cuşma mea în cap! – Nu, Guguţă. Ai să îngheţi tu. – Dacă n-o iei, o las aici, şi o aşază pe zăpadă.Scârţ-scârţ — se duc amândoi... Tremură băiatul de frig, dar

n-are încotro. Cuşma rămâne singură în mijlocul drumului. În-

toarce capul ba Guguţă, ba fata să vadă dacă mai este acolo.Cuşma, când îşi dă seama că stăpânul o leapădă, unde îşiadună toate puterile şi când trage odată aer cu gura — se facemai mare.

Atunci Guguţă dă o fugă, o aduce pe umăr şi intră cu tot cufată sub cuşmă. A dus fata acasă, apoi şi-a căutat de interesullui. De atunci băiatul răsărea ca din pământ la poarta şcolii,

mai ales când trebuia să iasă clasa întâi.De luni până sâmbătă cuşma a tot crescut. Acum încăpeauşase fete sub ea. Odată, pe un viscol, au dus-o şi pe învăţă-

toarea lor acasă. Când rămânea loc, lua şi băieţi. – Măi, ce cuşmă vine pe drum! ieşeau pe la porţi cei din Trei

Iezi. Îi cât un stog de fân.După ce împrăştia copiii pe la pragurile lor, cuşma se făcea

iar mică, s-o poată pune Guguţă în cui... (Spiridon Vangheli)

• Ce e neobişnuit în această povestire? Găsiţi şi citiţifragmentele respective.

• Ce aţi aat despre Guguţă? Povestiţi cum este el.• Explicaţi înţelesul îmbinărilor de cuvinte:

parcă aveau scripcă la picioare;îi măsoară faţa cu ochii;răsărea la poarta şcolii.



57

NU MAI IES DIN DERDELUŞ

Nu mai ies din derdeluş,

Săniuţa mea, uşoară,Ca racheta din deal zboară,O conduc ca un şofer,Pe tălpigile-i de er...Este loc pe derdeluşPentru toţi, dar eu, acuşi,Mă gândesc să ies în stradă,

Toată lumea să mă vadă...Hei, ca vântul am pornit,Nici nu mai pot oprit...Dar ce-i asta? Aoleu! Asta n-am dorit-o eu!Sania a luat-o pe drumŞi-n faţă apare-acum

O căruţă cu un cal,

Parcă am în faţă-un deal...Cum să fac ca să opresc?Vai de mine, o păţesc!!!Of, noroc! Azi am scăpat!Căruţaşu-a observatŞi-a oprit la timp, altcumRămâneam lovit în drum...Dar m-am lecuit de-acuşi,Nu mai ies din derdeluş...“Tot păţitu-i învăţat” —E-o vorbă de om prudent,Deci, decât accidentatMai bine să i... atent! (Ştefan Irimescu)

• De ce nu trebuia să iasă băieţelul cu sania îndrum?

• Pe cine a întâlnit el acolo? Ce a făcut căruţaşul? Ce învăţătură v-a dat această întâmplare?• Explicaţi titlul poeziei.



58

MAŞINA CARE MĂNÂNCĂ ZĂPADĂ

Toată noaptea a nins.Oraşul e alb. Gerul pişcă de obraji. – Tăticule, uite colo o maşină care mănâncă zăpadă! – Maşina ceea curăţă strada, Lenuţo. Ca să poată circula

transportul. – Şi unde e dusă pe urmă zăpada, tăticule? – O cară basculantele în câmp. Zăpada este un fel de în-

gheţată dulce pentru câmpii. Primăvara câmpia soarbe mustulzăpezii. Semănăturile se fac verzi şi frumoase.

– Tăticule, maşini pentru strâns gerul sunt? – Nu sunt. Pentru că nu trebuiesc. Gerul face bine omului.

Gerul purică aerul, te înviorează, îţi dă sănătate. Uite ce ru-menă şi frumoasă te-a făcut gerul.

– Atunci las’ să e ger, tăticule!(Grigore Vieru)

Vocabular purică — curăţătransport — maşinisoarbe — bea

1. Povestiţi ce aţi aat despre zăpadă şi despre ger.



59

SĂRBĂTORI

DE IARNĂ



60

VEVERIŢA ŞI MORARUL

Prezintă: Ariciul.Participă: Veveriţa, Ursul-Spălător, Iepuraşul.

A r i c i u l(arătând spre Veveriţă).Veveriţa, gospodina, A gătit de luni făinaŞi-acum n-are din ce coacePentru urători colacii.

V ev e r i ţ a

(cercetând un sac gol).Vai de mine, ce mă fac?N-a rămas nimic în sac.Nici pomină de făină!...Urătorii de-o să vină,Ce le-oi pune-n torbuliţe?Doar de Anul Nou băieţii Au să umble cu uratul,Să cutreiere tot satul...(Împăciuitor).Ei, dar n-am de ce mă teme.Pân’ duminică e vreme.Mâine-n zori mă ducla moară...(Pune boabe în sac).Şi umând cu greu povara,Drept la Ursul-Spălător Chiar deunăzi i-a dat zor...Vev e r i ţ a (oprindu-se în pragul morii).Bine mi te văd, bădie!Să nu-ţi e cu bănat, Am un sac de măcinatŞi, te rog, porneşte moara...



61

Urs u l -S pă lă to r (arată, bocăneşte uşurel în roată).Iată, totul a-nţepenit.

Parc-amu-i de morărit?V ev e r i ţ a (bocindu-se).Dac-aşa mi-a fost norocul...Urs u l -S pă lă to r (dând din mână)a lehamite, se lasă pe prispă).Rabdă pân’ la primăvară!V ev e r i ţ a .Uite-l doarme! Cum vă place!

Of, de-amu ce mă voi face? A r i c i u l (arătând spre Iepuraş,care vine grăbit, îmbrăcat însalopetă, cu un ciocan în mână).Iată, Iepuraşul vine...Dă-i îndată lui de ştireCă-i dăm moara în primire!Vev e r i ţ a (către Iepuraş).

Iepuraşe, te-nvoieşti?I epu raş u l .Dă un mai să spargem gheaţa.Chiar amu de dimineaţă!..(Loveşte cu maiul).Moara, iată, s-a pornit!..V ev e r i ţ a (bucuroasă).Căci eşti meşter iscusit!

I epu raş u l . Ai să coci chiar azi colaci!..V ev e r i ţ a .Rumeni, rotunjori şi mari...I epu raş u l .Numai buni pentru plugari.V ev e r i ţ a . Împletiţi şi dreşi cu ou...

I epu raş u l .Ca-n ajun de Anul Nou. (Vitalie Filip)

•Citiţi textul pe roluri. •Explicaţi înţelesul ghi-citorii de mai jos:Nu-i făină şi se cerne,Nu e preş, dar se aşterne,Nu e piatră şi-o arunci.Ce poate să e atunci?



62

ÎN SEARA DE CRĂCIUN

Afară ninge liniştit, În casă arde focul,Iar noi, pe lângă mama stând,De mult uitarăm jocul.E noapte, patul e făcut,Dar cine să se culceCând mama spune de Iisus

Cu glasul rar şi dulce:Cum s-a născut Hristos în frig În ieslea cea săracă,Cum boul peste el suaCăldură ca să-i facă.Cum au venit la ieslea luiPăstorii de la stână

Şi îngerii cântând din cer,Cu ori de măr în mână. (George Coşbuc)



63

ÎNGER, ÎNGERAŞUL MEU...

Fulgii cad, se-aştern troiene.

Înger, îngeraşul meu, Ajută-i lui Moş Crăciun,Că-i bătrân şi merge greu.

Drumul să nu-l rătăcească Îi arată, îngeraş, Alb e totul, nu se vede

Unde-i sat, unde-i oraş.

Vocabular iesle — jgheab în care se dă de mâncare vitelor în grajd

• De ce sunt copiii aşa de liniştiţi?• Unde a venit pe lume Iisus?

• Cine a întâmpinat sosirea pe lume a Mântuitorului?• Citiţi strofele în care este înfăţişată naşterea lui Iisus.• Explicaţi proverbul: Vorba dulce mult aduce!

• Selectaţi din poezie toate cuvintele care exprimă acţiuni.• Alegeţi unul dintre ele şi alcătuiţi propoziţii cu el, punând înfaţă şi cuvintele ieri, acum, mâine.

• Care sunt sărbătorile de iarnă? • Ce sărbătorim de Crăciun?• Citiţi şi învăţaţi pe de rost poezia “Înger, îngeraşul meu”.

• Cum crezi, cine se roagă în poezie îngeraşului? Argumen-tează răspunsurile.



64

STEAUA SUS RĂSARE

Steaua sus răsare

Ca o taină mare,Steaua străluceşte,Magilor vesteşte:

Că astăzi CurataPrea nevinovataFecioara MariaNaşte pe Mesia.

Magii, cum zărirăSteaua, şi porniră,Mergând după razăPe Hristos să-L vază.

Şi dacă porniră

Îndată-L găsiră,La Dânsul intrarăŞi se închinară

Cu daruri gătite,Lui Hristos menite,Luând ecare

Bucurie mare.

Care bucurieŞi aici să e,De la tinereţe,Pân’ la bătrâneţe.



65

COLINDE, COLINDE!

Colinde, colinde!

E vremea colindelor,Căci gheaţa se-ntinde Asemeni oglinzilor Şi tremură braziiMişcând rămurelele,Căci noaptea de azi-iCând scânteie stelele.

Se bucură copiii,Copiii şi fetele,De dragul Mariei Îşi piaptănă pletele,De dragul MarieiŞi-al Mântuitorului,Luceşte pe ceruri

O stea călătorului.

(Mihai Eminescu)

O, BRAD FRUMOS

O, brad frumos, o, brad frumos,Cu cetina tot verde,

Tu eşti copacul credinciosCe frunza nu şi-o pierde.O, brad frumos, o, brad frumos,Cu cetina tot verde.

O, brad frumos, o, brad frumos,Cu cetina tot verde,

Eu când te văd mă simt duios,Tristeţea ta mă pierde.



66

O, brad frumos, o, brad frumos,Cu cetina tot verde.

O, brad frumos, o, brad frumos,Cu Moş Crăciun când vine,Te-am aşteptat atâţia aniŞi-am plâns în rând cu tine.O, brad frumos, o, brad frumos, Am plâns în rând cu tine. (Mihai Eminescu)

PLUGUŞORUL

(Folclor) Aho, aho, opriţi aiciŞi pocniţi vârtos din bici!

Bună seara la portiţă,La băieţi şi la fetiţe. Am venit la dumneavoastrăSă întindem sub fereastrăBrazde noi de bucurie,De mărire să vă e. Anul Nou ce-n uşă bate,Cu noroc şi sănătate, Anul de zidiri şi pace,Ne-a trimis pe noi încoace,Ne-a trimis să vă hăim,Pluguşorul să pornim.— Strângeţi roata, băieţei,Să sunăm din zurgălăi,Să răsune peste văi!— Hăi! Hăi!



67

SĂ TRĂIŢI, SĂ-NFLORIŢI...

Să trăiţi, să-noriţi

Pe plaiuri roditoare,Să creşteţi voinici sub soare,Să se înzecească,Să se însutească Auru-n câmpie,Strugurii în vie,Poamele-n livezi,

Vitele-n cirezi.Toată ţara mea,Oamenii din eaFie tari ca piatra,Iuţi ca săgeata,Harnici ca albina, Ageri ca lumina.La anul şi la mulţi ani!



68

URĂTORII

Când a rămas până la Anul Nou un mâine şi doi de poimâi-

ne, Pomul de iarnă a deschis uşa şi a intrat înaintea tatei încasă. Întâi Doiniţa a bătut din palme, apoi i-a arătat Pomului deiarnă unde doarme ea şi unde o să crească el...

Apoi s-au aprins luminiţele şi Pomul de iarnă cu Doiniţa eraugata de Anul Nou. Dar Anul Nou nu vine aşa. Lui îi place săaudă pe la case zurgălăi şi strigăte “Hăi, hăăii!”

Au sosit şi urătorii. Era şi Guguţă printre ei. Aveau nişte tă-

lăngi cât cuşmele, iar coada buhaiului era mai cât Guguţă delungă.

– Moş pădurar, primiţi urătorii? a întrebat Guguţă. – Primim, primim! a răspuns tata.Şi când s-au pus băieţii pe urat, zângăneau ferestrele şi se

cutremura casa:«Seara asta din ia searăTare-i bună şi uşoară.

Cu trei re de mătasăBine v-am găsit la masă!Şi cu trei de busuiocBine v-am găsit pe loc!»Iar când strigau:«Ian mai îndemnaţi, măi!Hăi, hăăăii! —

Doiniţa sărea în sus de bucurie.Dimineaţă, cum s-a trezit, Doiniţa a alergat la geam. Din toa-

te părţile o semănau fulgii. Iar un fulg, legănându-se, îi cânta:«Să trăieşti, să înoreşti!Ca un măr pe la fereşti!Pui de soare, pui de stea —Doină, Doină, soră-mea!Uite-n jur câţi frăţioriŢi-au venit la sărbători!»

(Spiridon Vangheli )



69

RUGA PUIULUI DE BRADCând i-a rănit Titirică piciorul, bradul a tresărit. Acum auzea

cu cetina nişte vaiete îndepărtate... A-a, plâng brazii colo sus, înŢara Munţilor.

“Tată-munte, îl ruga un pui de brad, ascunde-mă, că audtoporul!”

“Tuc-tuc! se auzea, într-adevăr, toporul. Tuc-tuc!”

“Unde să te ascund, ule?!” murmura muntele.“Tuc-tuc! E-he, deseară-ţi pun veşmânt de împărat! Tuc-tuc!”“Lasă-mă cu tata, îl ruga puiul de brad. Lasă-mă în verde

ram cu pasărea neam!”“Tuc-tuc. Păi, fără tine nu mă duc. Deseară-ţi pun în frunte

o stea...”“O, îmi ei tot cerul şi îmi dai o stea de tinichea?! Scăpaţi-

mă dar voi, măi fraţi, toporul din pădure alungaţi!...”

(Spiridon Vangheli )

• Ce e neobişnuit în text?• Împărţiţi textul în fragmente după următoarele titluri:

„ Împodobirea bradului”„ În ajun de Anul Nou”„ Au sosit urătorii”„ În dimineaţa Anului Nou”• Completaţi: Picii toţi se strâng grămadăLângă omul de...

• Ce e neobişnuit în text?• Citiţi textul pe roluri.

• Formulaţi ideea principală.

• Alcătuiţi o compunere cu titlul “Puiul de brad”.



70

LA SĂNIUŞ

Într-o iarnă cu zăpadă, mă

bucuram de prima mea vacan-ţă. Moş Irimia îmi cioplise o să-

niuţă. Împreună cu fratele meuam pornit cu băieţii satului spreDealul Morii.

Atunci am învăţat cârmuireasăniei. Cel mai meşter în trea-

ba asta mă dăscălea: – Îndreaptă sania cu picioa-

rele, lucrează din călcâie!El s-a aşezat dinainte în săniu-

ţă, iar eu la spatele ui. Cu şiragulde săniuţe după noi, am pornit-o la vale, într-un vuiet şi într-o

pulbere de zăpadă.Făceam o larmă nemaipome-

nită. Şirag ne căţăram pe costi-şă, trăgând săniile după noi, şirag ne dădeam drumul chiuind.Omătul sclipea în mii de scântei.

Şi acum îmi amintesc de iarna aceea ca de una dintre celemai rare clipe ale vieţii mele.

(după Mihail Sadoveanu)

Vocabular şirag – şir, unul după altulcârmuirea – conducerea

mă dăscălea – mă învăţa

cel mai meşter – cel mai cunoscător, mai priceput



71

OMUL DE ZĂPADĂ

Afară era iarnă. Cădeau lin steluţe albe peste pământuladormit, dăruind ecărui acoperiş atâta zăpadă cât pentru ocăciulă caldă şi ţuguiată. Înserarea păşise devreme pe uliţelesatului, iar printre orile de gheaţă, măiestrit ţesute pe gea-

muri, luminiţe palide clipeau nemulţumite de pre marea grabă în care erau aprinse. Şi Omul de Zăpadă din curtea noastrăprivea totul fericit, că mama Iarna l-a adus din nou desfăşu-

rat în mii de fărâme albe, din care mâna mea l-a făurit peel, cu nas de morcov, ochi de tăciune şi gură de cretă roşie.

(A. Pop-Dincă)

• Care sunt jocurile de iarnă ale copiilor? • Descrieţi oral tabloul imaginat pe baza textului.• Cum era omul de zăpadă?

• Scrieţi un text despre iarnă începând cu propoziţia: cad fulgimari de zăpadă.



72

ISTORIA FIULUI RISIPITOR

Un om avea doi i. Şi a zis cel mai tânăr tatălui său: – Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avuţie. Şi tatăl le-a

împărţit lor avuţia sa. Şi nu după multe zile, adunându-şi toate,ul cel mai tânăr a plecat într-o ţară departe. Acolo şi-a cheltuittoată averea sa, trăind în desfătări.

Şi după ce el a cheltuit tot ce avea, s-a făcut foamete mare în ţara aceea şi el a început a duce lipsă. Atunci tânărul s-a lipitacolo de un locuitor cu stare, care l-a trimis să-i pască porcii.Şi el îşi sătura foamea din roşcovele şi din rădăcinile ce mân-cau porcii.

Şi sculându-se, se duse la tatăl său.Şi când era încă departe, l-a zărit tatăl lui şi i s-a făcut milă

de dânsul. A alergat înaintea lui şi l-a sărutat.Şi i-a zis lui, ul: – Tată, greşit-am la cer şi înaintea ta şi nu sunt vrednic a mă

chema ul tău.Dar tatăl a zis slugilor sale:



73

– Aduceţi haina cea mai bună şi-l îmbrăcaţi şi-i daţi inel îndeget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi şi viţelul cel mai grasşi-l înjunghiaţi şi să mâncăm şi să ne veselim! Că ul acesta

era mort şi a înviat, şi pierdut era şi s-a aat.Şi au început a se veseli. În ziua aceea ul cel mai mare era la câmp. Şi când a venit

şi s-a apropiat de casă a auzit cântece şi jocuri. Şi a chematpe unul dintre servitori şi l-a întrebat ce sunt acestea. Acesta îispuse toate câte se petreceau în casa tatălui său. Şi s-a mâ-niat ul cel mai mare şi nu voia să intre. Atunci tatăl său a ieşitafară şi l-a poftit în casă. Dar ul zise către tatăl său:

– Tată, de atâţia ani slujesc ţie şi niciodată porunca ta n-amcălcat. Şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied, ca să măveselesc cu prietenii mei. Acum însă când veni ul tău, acestacare şi-a prăpădit toată averea, junghiaşi pentru el viţelul celmai gras!

Atunci tatăl i-a zis lui: – Fiule, tu în toată vremea eşti cu mine şi toate ale mele sunt

ale tale. Se cădea a ne veseli şi a ne bucura, căci fratele tău,

acesta, mort era şi a înviat, şi pierdut era şi s-a aat!N-au trebuinţă de doctori cei sănătoşi, ci cei bolnavi.(Povestire populară)

• Cu ce a greşit ul cel mic în faţa tatălui său? • De ce tatăl în loc de pedeapsă îl întâmpină pe ul

risipitor cu daruri şi petreceri?• Ce i-a spus tatălui ul mai mare?

• Explicaţi, cum înţelegeţi vorbele tatălui: «Că ul acesta mortera şi a înviat, şi pierdut era şi s-a aat»; «N-au trebuinţăde doctori cei sănătoşi, ci cei bolnavi».• De ce povestea se numeşte «Istoria ului risipitor»?• Cum înţelegeţi expresia:„Ziua bună de dimineaţă se cunoaşte”.

Proverbe

Ascultă învăţăturile tatălui tău şi nu uita poveţele mamei tale. Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte. Dacă nu e cap, vai de picioare!



74

VULPEA ŞI COCOSTÂRCUL

Trăiau odată o vulpe şi un cocostârc. Ei s-au împrietenit

bine. Iată într-o zi îi zice vulpea cocostârcului: – Să vii, mă rog, la mine, cocostârcule, pe ospeţe!S-a dus cocostârcul la prietena sa, da vulpea a pus la masă

o farfurie cu lapte şi a împins-o dinaintea cocostârcului. Şi zicecu hâtrie:

– Ajunge, prietene, ajunge din masă! Cocostârcul tot cioc!cioc! tot cioc! cioc! cu clanţul lui lung — nu poate mânca.

Da vulpea în vremea asta a lins tot laptele din farfurie.

– Ajunge din masă, ajunge, că n-am mai mulţi prieteni! zicevulpea.

– Mulţumesc, răspunde cocostârcul. Da tu mâine poftim pela mine pe ospeţe!

– Bine, cocostârcule, zice vulpea, oi veni! A doua zi a venit vulpea la cocostârc. El i-a pus vulpei pe

masă carne cu carto într-un gavanos de sticlă nalt şi strâmt la

gât. A dat gavanosul dinaintea vulpii şi zice: – Ajunge din masă, prieteno, ajunge!



75

Vulpea s-a apropiat de gavanos, a vrut să bage capul —nu intră; a încercat cu laba — nu poate. Atunci vulpea a linsgavanosul primprejur pe dinafară şi cu asta s-a mântuit masa.

De atunci s-a stricat prietenia între vulpe şi cocostârc.

MIORIŢA

– Mioriţă laieLaie, bucălaie,

De trei zile-ncoaceGura nu-ţi mai tace!Ori iarba nu-ţi place,Ori eşti bolnăvioară,Drăguţă mioară? – Drăguţule bace,Dă-ţi oile-ncoace,La negru zăvoi,Că-i iarbă de noiŞi umbră de voi.Stăpâne, stăpâne, îti cheamă şi-un câine,Cel mai bărbătescŞi cel mai frăţesc,Că l-apus de soareVreau să mi te-omoareBaciul ungurean

• Ce aţi aat din acest text? • Examinaţi desenul şi găsiţi rândurile respective din

text. • Care este ideea principală a textului?

Proverb

Omul fără prieten e ca pasărea fără cântec.



77

dădu bătut, zicând că el unul nu pricepe cum e cu putinţă dintrei bănuţi să întorci o datorie, să dai cu împrumut, ba încă să-ţimai pui şi gura la cale.

– Stai că-ţi lămuresc eu, Măria ta, grăi nevoiaşul către rege. Am un tată bătrân şi neputincios, pe care-l îngrijesc, şi-mi plătescastfel datoria, pentru că m-a crescut. Îmi hrănesc feciorul -se cheamă că-i dau cu împrumut, ca la rândul său să-mi ereazem bătrâneţilor. Iar cu al treilea bănuţ trebuie să trăiesc şieu carecumva.

(Poveste slovacă)

PRIETENUL

Un prieten — ştiţi voi oare?!E comoara cea mai mare!

Omul fără de prieteniE ca bradul fără cetini.

Ca ogorul fără apăŞi ca stânga fără dreaptă.Un prieten, ia aminte,Nu se cumpără, nici vinde!

Vocabular nevoiaş – sărac ,anevoioasă – grea, reazem – sprijin.

• De ce regele rămase nedumerit?• Ce făcea nevoiaşul cu trei bănuţi?

• Cum este nevoiaşul? De ce?• Ce ne învaţă lectura?

• Ce comparaţie foloseşte poetul, când vorbeştedespre prietenie?

(Grigore Vieru)



78

DOI PRIETENI

Rătăceau doi prieteni prin

pădure. Când colo le ieşi în caleun urs. Unul dintre băieţi o rup-se la fugă cât îl ţinură picioarele.Se căţără într-un copac şi se piti în frunziş. Iar celălalt rămase înmijlocul drumului. Fiindcă nu-iveni nimic în minte, se trânti josşi se prefăcu mort.

Ursul se apropie de băiat şi începu să-l adulmece. Iar băia-tul, nemişcat, îşi ţinu cum puturăsuarea. Mai mult leşinat defrică. Ursul îi mirosi îndelungfaţa şi, părându-i mort cu ade-vărat, îşi văzu de drum.

Când ursul dispăru, celălalt

băiat coborî din copac şi râse: – Ei, ce ţi-a şoptit ursul la ureche? – Ce să-mi şoptească? Mi-a spus că-s răi oamenii care-şi

lasă prietenul la nevoie.(Lev Tolstoi)

Decât o mie de sfaturi,mai bine o mână de ajutor.

Prietenii ţi-i capeţinumai prin fapte bune.

Proverbe

• Ce trebuia să facă băiatul, ca să îndreptăţeascănumele de prieten?

• Cum credeţi, corespunde acestui text titlul “Doi prieteni”?• Dar cum l-aţi intitula voi?



79

CAII LUI TÂNDALĂ

S-a dus Tândală la vânătoare. Şi deodată zăreşte sub tufarun iepure. Se uită la iepure şi îşi face socoteală:

– Îl împuşc, carnea o mănânc, pielicica o vând; îmi cumpărun purcel, îl cresc mare, îl vând, cumpăr o viţică, cresc din eao vacă şi o vând şi-mi iau iapă; iapa va avea mânz, mânzul acreşte — oi avea doi cai şi, când i-oi înhăma pe amândoi — hi-hi-hii! căiuţii tatei!

De mare bucurie a tras un chiuit. Iepurele a şi sărit de subtufar şi — dus a fost!

(Folclor )



80

Un fricos avea de făcut un drum lung. Ajungând într-o pă-

dure, l-a apucat seara.El ducea în spate, pe un băţ, două căldări. Când s-a întu-

necat de-a binelea, a început a tremura de frică, din care prici-nă căldările au început să hodorogească. Atunci fricosul zice:

– Tăceţi, căldărilor! Nu vă temeţi, că sunteţi cu mine.(Folclor)

CĂLDĂRILE FRICOSULUI



81

POVESTEA UNUI OM LENEŞ

Cică era odată într-un sat un om grozav de leneş; de leneş

ce era, nici îmbucătura din gură nu şi-o mesteca. Şi satul, vă-zând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului,hotărî să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire şialtora. Şi aşa se aleg vreo doi oameni din sat şi se duc la casaleneşului, îl umă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe unbutuc nesimţitor, şi hai cu dânsul la locul de spânzurătoare!

Aşa era pe vremea aceea.

Pe drum se întâlnesc ei cu o trăsură în care era o cucoană.Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om care semăna a bolnav, întrebă cu milă pe cei doi ţărani, zicând:

– Oameni buni! Se vede că omul cel din car e bolnav, săr -manul, şi-l duceţi la vreo doftorie undeva, să se caute.

– Ba nu, cucoană, răspunse unul dintre ţărani; să ierte cin-stită faţa dumneavoastră, dar aista e un leneş care nu credemsă mai având păreche în lume, şi-l ducem la spânzurătoare,ca să curăţim satul de-un trândav.

– Alei! oameni buni, zise cucoana, înorându-se; păcat,sărmanul, să moară ca un câine, fărădelege! Mai bine du-ceţi-l la moşie la mine; iacătă curtea pe costişa ceea. Eu amacolo un hambar plin de posmagi, ia aşa, pentru împrejurărigrele, doamne fereşte! A mânca la posmagi, şi-a trăi şi el pelângă casa mea, că doar ştiu că nu m-a mai pierde Dumne-

zeu pentr-o bucăţică de pâine. Da, suntem datori a ne ajutaunii pe alţii. – I-auzi, măi leneşule, ce spune cucoana: că te-a pune la

coteţ, într-un hambar cu posmagi, zise unul dintre săteni. – Dar muieţi-s posmagii? zise atunci leneşul, cu jumătate de

gură, fără să se cârnească din loc. – Ce-a zis? întrebă cucoana pe săteni. – Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul. Ia, întreabă,

că muieţi-s posmagii? – Vai de mine şi de mine, zise cucoana cu mirare, încă asta



82

n-am auzit! Da el nu poate să şi-i moaie? – Auzi, măi leneşule: te prinzi să moi posmagii singur, ori

ba?

– Ba, răspunse leneşul. Trageţi mai bine tot înainte! Ce maiatâta grijă pentru astă pustie de gură! Atunci unul dintre săteni zise cucoanei: – Bunătatea dumneavoastră, milostivă cucoană, dar degea-

ba mai voiţi a strica orzul pe gâşte. Vedeţi bine, că nu-l ducemnoi la spânzurătoare numai aşa de ori de cuc, să-i luăm nă-ravul. Cum chitiţi? Un sat întreg n-ar pus oare mână de lamână, ca să poată face dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta?Doar lenea-i împărăteasă mare, ce-ţi baţi capul!

Cucoana atunci, cu toată bunăvoinţa ce avea, se lehăme-

teşte şi de binefacere şi de tot, zicând: – Oameni buni, faceţi dar cum v-a lumina Dumnezeu!Iar sătenii duc pe leneş la locul cuvenit, şi-i fac felul.Şi iacă a scăpat şi leneşul acela de săteni, şi sătenii aceia

de dânsul.

Mai poftească de-acum şi alţi leneşi în satul acela dacă le dămâna şi-i ţine cureaua.

Ş-am încălecat pe-o şea, şi v-am spus povestea aşa.(Ion Creangă)

Vocabular fărădelege — ticăloşie, faptă rea

sopon — săpun chitiţi — socotiţi, credeţi, judecaţi se lehămeteşte — se satură, se plictiseşte

• De ce au hotărât oamenii din sat să-l spânzure peleneş?

• De ce a refuzat leneşul să mănânce posmagii cucoanei?

• Ce poveşti ale lui Ion Creangă aţi mai citit?• Citiţi cu atenţie povestea şi scrieţi în caiete proverbele şizicătorile despre lenevie şi leneşi.



83

PRUTUL

Cândva demult hălăduia pe aceste locuri un balaur groaz-

nic — moartea lumii. Şi avea balaurul cela şase capete, carevărsau văpăi de foc. El era veşnic treaz. Când trei capete dor -meau, altele trei se deşteptau. Pe unde se abătea acel balaur,pustia satele, pârjolea câmpiile, ardea pădurile. Câţi viteji aufost pe atunci, nici unul n-a putut să-l răpună.

Şi s-a aat la timpul acela în codru un voinic cu buzduganşi cu paloş de douăzeci şi cinci de puduri. Se zice, că era aşa

de voinic, că să avut pământul toartă, îl întorcea cu iarba în jos.S-a dus voinicul la balaur şi aşa luptă s-a luptat, că pămân-

tul s-a hurducat, apele s-au tulburat, luna în sânge s-a înche-

gat. Trei zile şi trei nopţi s-au luptat şi nu se puteau dovedi niciunul. Într-o putere erau. Ce a făcut voinicul? A luat bine seamala balaur şi în clipa, când cele trei capete adormeau şi altele

trei se trezeau, a tras cu paloşul şi le-a tăiat pe toate şase. Atunci s-a revărsat sângele balaurului, ca să-l înece pe voinic.Vorba veche: nici mort nu-l iartă. Şi a tot curs sângele acela lavale până la Dunăre, până la Marea Neagră, dar pe voinic nul-a prins.

Iată de ce unii şi astăzi zic, că Prutul îi din neam de balaurdin vremea veche.

(Folclor

)

• Cum e descris balaurul? • Descrieţi-l pe voinic.• Povestiţi cum l-a biruit voinicul pe balaur.• Citiţi cu atenţie povestea şi scrieţi în caiete proverbele şizicătorile.



84

GREIERUL ŞI FURNICA

Greierul în desfătareTrecu vara cu cântare,Deodată se trezeşte,Că afară viscoleşteŞi mâncare el nu are.La vecina sa furnică, Alergând cu lacrimi pică,

Şi se roagă să-l ajute,Cu grăunţi să-l împrumute:Ca de foame să nu moară

Numai pân’ la primăvară.Furnica l-a ascultat,Dar astfel l-a întrebat: – Vara când eu adunam,Tu ce făceai? — Eu cântam În petrecere cu toţi. – Ai cântat?... îmi pare bine,

Acum joacă dacă poţi,Iar la vară fă ca mine!

• Cum credeţi, de ce furnica i-a răspuns greierului aşa? • Citiţi fabula pe roluri.

Proverbe

Cine nu lucrează, nu trebuie să mănânce.Cel care doarme ziua, ămânzeşte noaptea.Cel care spune minciuna, este ca cel care fură.



85

ALBINA ŞI PĂIANJENUL

Era odată o femeie şi avea doi copii, un băiat şi o fată.Copiii au plecat amândoi în lume să-şi caute de lucru, pentrucă mama lor n-avea putere să-i ţină. Băiatul a intrat învăţăcella un ţesător de pânză, iară fata căra pietre pentru zidarii carefăceau case. După câtăva vreme mama lor s-a îmbolnăvit demoarte şi a rugat pe un om din satul său să ducă veste copiilor.Omul, după mult umblet prin lume, a găsit pe băiat şi pe fată.Băiatul era tocmai la războiul de ţesut şi, când i-a spus omulde ce a venit, băiatul răspunse:

– Eu ce să-i fac? Las’ să moară, că e bătrână şi i-a sositceasul. Eu nu pot să plec, că prea am mult de lucru.

Şi a rămas băiatul tot la război şi a ţesut mai departe şi n-a

plecat.Pe fată a găsit-o omul suind schelele cu pietre în poala ha-

inei. Şi când i-a spus de ce a venit, fata a lăsat pietrele jos, şi a început să plângă, şi a plecat într-un suet spre casă.

Mamă-sa, când a văzut-o, s-a ridicat din pat şi, de multăbucurie, i s-a limpezit suetul, dar s-a făcut neagră de supă-

rare când i-a spus că băiatul n-a vrut să vie. A luat capul fetei

între mâini, şi a sărutat-o pe frunte, şi a zis:



86

– Măcar că el a uitat de mine tocmai în ceasul morţii mele,eu vă iubesc deopotrivă pe amândoi. Îl iubesc şi-l iert; şi, dacăa făcut el cu asta vreun păcat, să-l judece Dumnezeu, că e

drept şi puternic, şi judecata lui e fără greşeală. Aşa a zis biata mamă, apoi şi-a lăsat capul pe căpătâi, a

închis ochii şi a murit.Şi în clipa aceea fata s-a făcut albină, iar băiatul păianjen.Şi de atunci păianjenul trăieşte singur, veşnic singur, fără

fraţi şi surori şi fără părinţi. El fuge de lumină şi veşnic îşi ţesepânza prin locuri întunecoase şi e tot posomorât şi supărat, iar

oamenii îl urgisesc, şi, oriunde îl aă, îi strică pânza, şi pe el îlfugăresc, şi-l omoară. Dar albina de atunci e veselă, şi toatăziua zboară de pe o oare pe alta şi trăieşte cu părinţii ei şi cufraţii şi cu surorile la un loc. Iar oamenii o iubesc şi o văd cudrag, căci ea cu toţii împărţeşte ceea ce adună şi tuturor le dădin mierea ei. Iar casa ei e fagurul cel galben ca soarele; şidin ceara albinelor fac creştinii lumânările, pe care le aprind în

ceasul morţii şi le pun să lumineze sub icoana Maicii Domnului.(Simion Florea Marian, folclorist bucovinean)

• Cum s-au purtat copiii cu mama lor?• Unde lucra băiatul şi unde lucra fata?

• Cum credeţi, de ce băiatul a fost prefăcut în păianjen, iarfata în albină?

• Care a fost comportarea oamenilor faţă de ei? Citiţi încă odată ultimul fragment.• Găseşte cuvinte cu sens opus:

sănătos - rău-bătrân - bucurie -departe - lumină -

• Explică sensul îmbinărilor de cuvinte:s-a făcut neagră de supărare,s-a limpezit suetul.



87

PRIMĂVARA

Acum plouă, acum e vreme frumoasă, ba câteodată şi nin-

ge. Zilele cresc mereu. Când e vremea bună, soarele e cald şivesel. Pe câmpul verde se joacă mieii. Au înfrunzit pădurile. Plugarii încep să are. Copacii au dat în

oare. Pajiştea e şi ea numai ori. Mierla uieră în zăvoi. Noap-tea cântă privighetoarea. Cucul îşi strigă numele prin pădure.

Pretutindeni vezi păsărele zburând cu paiele-n cioc, ca să-şifacă un cuib moale şi călduros. Au sosit şi rândunelele, care lealungă din cuiburile lor pe obraznicele vrăbii ce s-au adăpostit

acolo peste iarnă.Fluturi sunt destui, albi şi galbeni. Zboară şi gândăceii de

toate neamurile. Musculiţele se joacă în voie. Furnicile harniceau toată ziua de lucru. Albinele umplu cu zumzetul lor crângulşi câmpiile.

Ce de mişcare, ce de viaţă şi veselie peste tot! Întreaganatură parcă-i în sărbătoare.

(George Coşbuc)



88

SOSIREA RÂNDUNICII

Rândunica a sosit,Primăvara vine.

Iată mugurii-nverzesc,Grădiniţele-noresc,Tot e viu şi-ntineritCăci e cald şi bine.Ger, zăpadă, tot s-a dus.

Primăvara vine!

Răsărit-au mândre oriŞi prin zări se văd cocori,Verde-i jos, senin e susCăci e cald şi bine. (George Coşbuc)

AŞA DE MICĂ ŞI CIUDATĂ...

Un băieţel s-a oprit cu săniuţa lângă o salcie. Obosise să-niuţa şi a hotărât să-şi mai tragă suetul. Băieţelul a auzit cum

• Ce schimbări se petrec în natură primăvara? • De ce spune autorul că natura este în sărbătoare?

• Copiaţi fragmentul în care se vorbeşte despre păsărele.• Povestiţi cum îngrijiţi voi păsărelele în timpul iernii.• Formulaţi ideile principale din text.

• Care sunt semnele primăverii? • Ce se întâmplă primăvara în natură?

• Învăţaţi poezia pe de rost.• Scrieţi poezia din memorie.• Citiţi poezii despre primăvară de George Coşbuc şi de Vasile• Alecsandri şi notaţi expresiile frumoase..



89

o crenguţă plăpândă îi spuse alteia, căscând dulce: – Ah, dacă mi-aş desface mugurii! Ce mult aş vrea să-i

mângâie soarele!

– Mai stai, surato! Vezi că e frig? – Încă n-a venit primăvara, mai aşteaptă, intră în vorbă altă

crenguţă.Iar tulpina-mamă, clătină îngrijorată din cap: – Vai, ce ţi-a trăsnit?Şi vorbi parcă pentru sine, aplecându-se spre crenguţă: – Eşti aşa de mică, ciudată şi prostuţă! Mă tem că într-o zi

o să te găsesc îmbobocită în braţele gerului crud.Se întoarce apoi cu rugă către celelalte surori mai mari. – Aplecaţi-vă şi ocrotiţi-o, că-i mică şi fără minte... Dacă

s-ar găsi o rază de soare s-o mângâie! Crengile-surori au cu-

prins-o grijuliu. – Vino! O să-ţi spun o poveste. – Şi eu...

– Ştiu una despre vară şi despre rouă.Dar zvăpăiata crenguţă se smulse din braţele lor. – Vai ce neascultătoare e! uieră vântul, care tocmai trecu

pe alături. Atinse crenguţa şi o frânse.Salcia se aplecă spre crenguţa neascultătoare, încercând

s-o ridice în braţe... – Ce bine-ar s-o ducă cineva în casă, la cald... şopti ea.

Băieţelul luă crenguţa şi o ascunse sub cojocel. Era mân-

dru şi fericit. – Ce bine-i! săltă crenguţa. Iar săniuţa şuiera din urmă pe

zăpada moale.Mama a pus crenguţa într-o vază, în colţul cel mai luminos

al odăiţei. Peste o zi... Ce minune! – An! Tare-i bine!Mugurii au împins cojiţa şi de sub ea şi-a făcut loc un nă-

suc pufos, apoi altul. – Mămico, ia vezi!



90

– Sunt drăguţi. Pufoşei ca nişte mărţişori. – Sunt ai mei! se mândri şi crenguţa.Iar sania cu băieţelul îşi croi drum spre salcie, s-o bucure

că crenguţa ei cea mică n-a murit. Să-i spună cum şi-au iţitmuguraşii năsucurile pufoase.

(Claudia Partole)

PRIMĂVARA

Primăvara e frumoasă. Îivezi tot farmecul la ţară. Sim-

ţi cum respiră pământul, cumrăsare iarba ravă. Prin ogrăzimişună lume fel de fel: miei,

ieduţi, pisici, curcănaşi, bo-bocei, puişori. Aproape toatevietăţile vin pe lume anumeprimăvara, ca până în toam-

nă, până la iarna viitoare săprididească să crească mari.

Cine nu se bucură de so-

sirea primăverii? Pe cine aiputea să-l ţii în casă? Ies şi ur -şii din bârlogul lor, şi insectelese trezesc din somn. Începe onouă viaţă, ca la un semn alunui dirijor nevăzut.

Primăvara ne aduce sărbătoarea Paştelui. Cu toţii ne bu-

curăm de învierea lui Iisus Hristos. Aşa şi ne salutăm: Hristosa înviat! Cu adevărat a înviat!

(Claudia Partole)

• Citiţi expresiv fragmentul care v-a plăcut mai mult! • Ce tablouri vă imaginaţi citind textul? Descrieţi oralunul din ele.



91

GHIOCEII

A auzit Radu vorbe între

grauri, că în hârtop au ră-sărit Ghioceii.

– Oare cine-s Ghioceii?s-a întrebat Radu.

– Măi Cuţulică, hai înhârtop să-i vedem.

De departe Radu cre-

dea, că în hârtop a nins,dar când s-a apropiat, ma-re i-a mai fost mirarea:“Ninsoare cu picioruşe şibască? În iarbă verde?”

– Aceştia-s Ghioceii, Cuţulică, s-a dumerit Radu.

Văzându-i aşa de mulţi şi frumuşei, Cuţulică a rămas cu guracăscată. Radu s-a gândit să ieie hârtopul cu tot cu Ghiocei şisă-l ducă în sat copiilor, dar... s-a amărât. Cum o să încapădealurile în sat? Ş-apoi or vrea Ghioceii? În sat o să-i calcemaşinile şi o să plângă.

– Mai bine să vină copiii aici, a şoptit un Ghiocel. – Ce Ghiocel deştept! s-a bucurat Radu. Haidem, Cuţulică,

să chemăm copiii. (Spiridon Vangheli)

• Găsiţi propoziţiile în care se vorbeşte despre ghioceica despre oameni. Cine-i Cuţulică?

• Ce a vrut să facă Radu când a văzut Ghioceii?

• Ce a propus un Ghiocel?• Ce aţi înţeles din text despre protejarea naturii?



92

PRIMĂVARA

Primăvara cea măiastră

Pune ori în glieŞi-n văzduh voios răsunăTril de ciocârlie.

Soarele-ndrăzneţ şi falnicDă pe cer să iasă,Sărutând cu foc câmpiaCa pe o mireasă...

(Taras Şevcenko)

Cine luminează şi încălzeşteŞi departe se găseşte.

(Soarele)

Ghicitoare

Vocabular glie — pământtril — cântecul unei păsări

• Cum vă închipuiţi câmpia descrisă în poezie? • Găsiţi rândurile în care autorul vorbeşte despre primă-

vară şi soare ca despre oameni.• Cine este autorul acestei poezii?• Ce poezii ale lui Taras Şevcenko mai cunoaşteţi?



93

MARTIE

Din caier încâlcit de nouri

toarce vântulre de ploaie.

Fluşturatici fulgi de neaS-ar aşeza-n noroi,dar cum li-e silă —se ridică iar

şi zboară să-şi găseascăcuib pe ramuri.

Vânt şi-i frig —iar muguriiprea lacomi de lumină îşi zgulesc acumurechile în guler. (Lucian Blaga)

Vocabular uşturatic — nebunatic, zvăpăiat, nestatornic

a zguli — a ascunde

• Ce tablouri vă imaginaţi citind poezia? Recitiţi versurilerespective.

• Faceţi descrierea orală a unuia vers. Ce elemente vaconţine el, dacă l-aţi desena cu creioane colorate?



94

CINE E HARNIC

Mama a turnat

supă în farfurii şi azis: – Eu mă duc la

lucru. După ce veţimânca, să strângeţimasa, să spălaţi far -furiile şi lingurile.

– Bine, mămică!

a spus Costel. – Eu am să fac

totul! a strigat Olgu-ţa.

Numai Grigoraşn-a zis nimic.

După ce copiii

au mâncat, Olguţa şi-a amintit, că trebuie să plece la o priete-

nă. A plecat la joacă şi Costel.Rămânând singur, Grigoraş a spălat farfuriile şi lingurile.

Pe urmă a măturat podeaua, a udat orile.Când s-a întors mama de la lucru, în casă totul strălucea

ca oglinda. Mama s-a uitat la Olguţa şi la Costel şi a zis: – Ce copii cuminţi am eu! Văd că vă place munca!Olguţa şi Costel au plecat ochii în jos. Ei nu ştiau ce să

spună. (Valentin Roşca)

• Ce au făcut copiii după ce au mâncat? Au ascultat demama sau nu?

• Care din copii este cel mai harnic?• Cum s-au simţit Olguţa şi Costel când a venit mama?

• Voi vă ajutaţi părinţii?



95

PUII

– Pui golaşi, cum staţi în

cuiburiFără plăpumioare? – Ne-nvelim cu ale mameiCalde aripioare. – Dar când mama nu-iacasăŞi ploiţa cerne?

– Ne-nvelim atunci cu frunzaRamurii materne. – Dacă n-o să vie mamaŞi-o să cadă frunza? – Cum nu o să vie mama?!Cum să cadă frunza?! (Grigore Vieru)

ZÂMBETUL MAMEI

De ce e necăjită oare mama? E aşa de bună, când e vese-

lă! Parcă ar soare în casă.Nici vorbă că şi oamenii mari au necazuri. Mihăiţă ştie

aceasta. Ştie că atunci când elevii nu învaţă lecţiile, mamasuferă. Astă iarnă, când tata a stat bolnav la spital, mama um-

bla tristă. Atunci când el face vreo şotie, mama se supără. Dar

acum? Tata e sănătos. Mihăiţă n-a făcut nici o năzbâtie. Eleviisunt în vacanţă. Ce n-ar da Mihăiţă s-o vadă pe mama veselă,zâmbind, râzând bucuroasă?

• În ce formă e scrisă poezia? • Cine se adresează puilor? • Explicaţi semnele de punctuaţie în ultimele două versuri.• Memorizaţi poezia.



96

Pisica toarce lângă el, iar furnicile aleargă vesel pe cără-

ruşă.Mihăiţă stă pe gânduri. Şi deodată se ridică şi se porneşte

spre casă.De obicei, Mihăiţă o roagă pe mama: – Spune-mi, te rog, o poveste... Cu un tractorist. Şi mama,

dacă are timp, îi spune poveşti în care toţi Feţi-Frumoşii îstractorişti. Mama ştie că Mihăiţă vrea să e tractorist. Iar dacăn-are timp, îl întreabă:

– De ce nu-mi spui şi tu o poveste? Cu un tractorist. – Eu nu pot, răspunde Mihăiţă şi se duce la joacă. Acum însă îi va spune o poveste. Se va strădui s-o spună

frumos. Aşa ca mama să se bucure.(Raisa Lungu)

• De ce a zâmbit mama?

• A

jutaţi-l pe Mihăiţă să alcătuiască o poveste şi povestiţi-o.• Citiţi textul pe roluri.• De ce textul a primit titlul «Zâmbetul mamei».



97

FLOARE PENTRU MAMA MEA

Alb cu roşu fac o oare,

Cea mai rară dintre ori. Azi îi prind la piept mămicăiMândra oare — un mărţişor.

— Fii, mămico, sănătoasă,Că frumoasă eşti mereu,Lângă inima ta bună

Poartă mărţişorul meu.Dragă-mi eşti şi scumpă tare,Mamă, ca o oare sfântă. Alb cu roşu mărţişorulLângă inima ta cântă.

(Iulian Filip)

MOŞ VISCOL ŞI PRIMĂVARA

Era pe la sfârşitul iernii. Altădată, pe vremea asta mirosea

a primăvară. Acum s-a stârnit ca din senin o furtună. Moş Vis-col, din sania lui de gheaţă, azvârlea zăpadă peste pământ.Voia să înghită totul în jur. Văzând pământul ameninţat, Primă-

vara i-a ieşit în cale. – Ce pofteşti, Moş Viscol? l-a întrebat ea. – Să vii cu mine în munţi, să te ascund în peşteră. N-apuc

bine să mă aşez pe case şi pe câmpii, pe livezi şi pe ogoare,

că mă şi pomenesc aici cu tine şi cu vântul cald. Îmi luaţi îm-părăţia pământului!

• Ce spune poetul despre mărţişor?

• Amintiţi-vă cine cheamă Primăvara conform armaţii-lor din textele pe care le-aţi citit.• Ce ştiţi despre mărţişor?



98

– Zăpada este făcută să intre în pământ, să ajute seminţe-

le să încolţească, pentru a da apoi omului hrana cea de toatezilele! i-a răspuns Primăvara. Tu le ţii pe toate îngheţate. Nici

copiii nu se pot juca. Am să rog soarele să topească păturilede gheaţă.

– Să poftească numai soarele să se arate! Îl trimit pe frate-

le meu, Gerilă, şi o să-l îngheţe, a râs Moş Viscol. – Nu te mai lăuda, moşule! i-a răspuns Primăvara. Soarele

e mai puternic, el înseamnă viaţă, lumină, căldură pentru oa-

meni, pentru animale, pentru plante.

– Îi arăt eu lui! a strigat Moş Viscol, dar glasul i-a fost îne-cat de şiroaie de apă, căci zăpada începuse să se topească laatingerea razelor calde ale soarelui care zâmbea de după unnorişor.

Mulţumită, Primăvara s-a înălţat uşor, deasupra pămân-

tului. Un ciripit de pasăre s-a auzit din pădure. Un ghiocel astrăpuns cu spada pojghiţa de zăpadă. În aer plutea parfum

de viorele. (Mihail Sadoveanu)

Cine-şi paşte oile,

Scuturând cojoacele, Adunând vântoaicele?

Ghicitoare

Vocabular s-a stârnit — a început, a izbucnitpojghiţă — coajă subţire

• Ce a făcut viscolul la sfârşitul iernii?

• Ce anotimp a învins?• Din partea cui a primit primăvara ajutor?• Citiţi textul pe roluri.• Împărţiţi textul în fragmente şi scoateţi ideile principale.



99

AU SOSIT COCORII

Într-o noapte de primăvară, s-a auzit în înălţimile albastretânguirea ostenită a cocorilor.

Soseau din depărtări în această adevărată, a lor veche şineuitată ţară, să-şi clocească ouăle şi să-şi crească puii.

Iarba a prins colţ fraged şi nou. Livezile s-au împodobit cuori albe, ca pentru o albă sărbătoare de pace. Copiii învăţausă râdă şi mieluţele cu canaf în urechi să zburde.

Stolul cocorilor s-a rotit deasupra câmpului. Parcă vâsleaucu aripile lor mari şi obosite. Căpitanul lor, cel mai bătrân, agrăit către cei mai tineri:

– Pe oamenii aceştia îi cunosc. Mâine au să scoată plugu-rile, pe urmă au să arunce sămânţa în brazdă. Iarăşi au să e

holde de grâu. Iar au să duruie morile. Să ne alegem un locaici.Stolul a început să se rotească tot mai aproape de pământ

şi s-a lăsat într-un târziu jos, strângându-şi aripile cu foşnet demătase veche.

(C. Petrescu)

• Când se întorc pe meleagurile noastre cocorii?

• Cum arată natura la venirea cocorilor?• De ce se aşază cocorii pe câmp?• Împărţiţi textul în fragmente şi intitulaţi-le.



100

SORA ŞI FRATELE

Am o soră — apa rece,Mă sărută — somnu-mi trece!Când mă spală, când mă scaldă,E duioasă, blândă, caldă!Dacă nu-s băiat cuminte,Poate şi mai erbinte!Dar mai am şi-un frate bun —E bădiţa meu săpun.El din ochi îmi face: — Rabdă,Toţi — şi mici, şi mari — se scaldă.

(Constantin Dragomir)

BATISTA

Nicuşor e micŞi areNumai două buzunare,Şi-i deprins să ţină-n ele

Toate cele.Ţine-n ele cutioare,Pietricele, bumbi, mosoare,Hârtiuţe colorate,Ba şi altele de toate,De te miri, cum pot să-ncapăŞi nu crapă...Ce să vă mai spun de el?Cred că n-ar strica defelDacă Nicu ar avea Încă un buzunărel.C-are multe-n buzunare,Numai o batistă n-are! (Liviu Deleanu)

• Cum vă imaginaţi buzunarul lui Nicuşor? Descrieţi-l. • Ce ne învaţă poezia? • Cum mai spunem la bumbi?



101

PERNA SOMNOROASĂ

Vai, ce greu Andrei se scoală!

Iar a-ntârziat la şcoală.Intră supărat în clasă:— Eu mă scol la vreme, dar Am o pernă somnoroasă —Cum mă scol, m-adoarme iar... (Petru Cărare)

LENEŞUL

L-a prins lenea pe DominteŞi mi-l culcă, mi-l întinde...S-ar întoarce, dar nu-i place,Nici gimnastică nu faceŞi nici cartea nu-l atrage.

Pentru leneş nu e bunNici spălatul cu săpun.Şi nici haina periatăNu-i convine niciodată.Când toţi harnicii lucrează,El stă-n pat pân’ sub amiazăŞi tot cască la căldurăCogea gură cât o şură.

Numai când e la mâncare,Haţ, de lingura cea mare! (Andrei Lupan)

• Observaţi ce spune autorul despre leneş.

•Când leneşul e harnic?

• Ce înţelegem prin expresia: „Haţ, la lingura cea mare!”.



102

OMUL HARNIC

Dintr-o prună creşte-un prun,Din alună — un alun,Dintr-o ghindă — un stejar,Din arţar — tot un arţar.

Dintr-o nucă nuc răsare,Drumul creşte din cărare,Din izvor — fântână, râul,Iar din bob răsare grâul.

Omul harnic din ce creşte?

Din copilul ce munceşte. (Constantin Dragomir)

• Exprimaţi ideea principală a poeziei printr-un proverb. • Găsiţi versul care conţine această idee.

Continuă:

prun — prună nuc — nucăalun — alună vişin — vişină



103

URIAŞUL CU TREI OCHI

Într-o zi, la oraş, Am văzut un uriaş —Cât un brad de munte! —Cu trei ochi în frunte.

Mai aaţiCă i-s ochii coloraţi:Roşu, galben, verde —Toate celea vede.

Ochiul roşu când clipeşte,Lumea se opreşte.Cât nu te-ai grăbi de tare,Nu treci strada... Ai răbdare!

Ochiul galben te priveşteŞtrengăreşte: Încă-o clipă, băieţică,Şi poţi trece fără frică!

Ochiul verde se trezeşte,Uriaşul te pofteşte:Hai, fetiţe, hai, băieţi, Acum — treceţi, dacă vreţi!

Uriaşul mi-a plăcut.

Strada am trecut.Şi, cât sunt de mititel,M-am apropiat de el,

Întrebându-l fără teamă:— Nene, cum te cheamă?M-a privit,Mi-a zâmbit

Binevoitor:— Eu sunt nenea Semafor! (Vasile Romanciuc)



104

NĂLUCA

Când pădurarul a adus-o din codru, era un pui mic şi fricos.Cu ochii mari şi umezi, se uita rugându-se la toţi, gata să fugă.Dar cu vremea se îmblânzi. Înţelese că nimeni nu-i voia

răul. Începea să vină singură la doniţa cu lapte. Ziua stăteaascunsă în tuşurile de zmeură din livadă. Seara răspundea lachemarea noastră, când îi întindeam câte o bucată de zahăr.

Fiindcă fugea atât de sprinten, tata a botezat-o: “Năluca”.Iar Năluca îşi cunoştea numele.

Toate vietăţile din ogradă: câinii, păsările şi pisicile erauacum dispreţuite de noi. N-aveam altă grijă decât de Năluca.“Ce face Năluca?” “Unde s-a ascuns Năluca?” “I-a dat cinevalapte astăzi?” Aşa a crescut în mijlocul nostru.

Tata spunea chiar că s-a îmblânzit prea repede. Parcă îipărea că o vede amestecându-se laolaltă cu toate animaleledomestice şi că a uitat atât de repede libertatea pădurii.

E adevărat că, uneori, se oprea sub umbra nucilor din li-

vadă, cu urechile ciulite şi cu nările umate în vânt. Miroseauadierile aduse din poienile codrului. Atunci ochii ei erau mai

• Citiţi versurile în care e descris semaforul.• Cum este explicată funcţia lui?

• Despre ce fel de ochi se vorbeşte în poezie? Ce sens maiare acest cuvânt?

Vocabular intersecţie — loc unde se întretaie două drumuri, străzipasaj pietonal — porţiune de stradă cu marcaje speci-

ale (linii albe), folosită ca loc de trecere pentru pietonipasaj pietonal subteran — trecere special amenajată sub

pământtrotuar — porţiune a drumului destinată circulaţiei pietonilor

partea carosabilă — porţiune a drumului destinată circula-

ţiei autovehiculelor



105

umezi şi păşea mai încet, cu botul în pământ. Năluca era tris-tă. Nu mai răspundea la chemările noastre. Nici nu voia săse atingă de bucata de zahăr pe care i-o întindeam în palmă.

Într-o seară, când cineva a uitat poarta deschisă, Năluca a fu-git. A doua zi, culcuşul căprioarei era gol...(Cezar Petrescu)

PÂINEA

Să nu arunci, copile,Pâinica jos nicicând,

Că undeva, departe,Plânge-un copil ămând.

• Ce titlu s-ar mai potrivi textului? • Împărţiţi textul în fragmente. Intitulaţi-le.



106

Şi cată-un colţ de pâinePrin urne-nfrigurat,Şi dacă nu-l găseşte,

Adoarme-nlăcrimat.

Şi-n somn ce i se-aratăTu să-ţi închipui poţi?Pământul ca o pâineCe-ajunge pentru toţi.

(Leonida Lari)

• Ce îndemn se desprinde din poezie? • Găsiţi şi citiţi versurile în care se explică motivul aces-

tui îndemn. Aduceţi şi alte argumente.• Exprimaţi gândul principal al poeziei printr-un proverb.

Cu ciomege m-au lovit, Între pietre m-au strivit;Chiar în jar am fost băgată,Cu cuţitul spintecată,Dar, deşi mă chinuieşte,Toată lumea mă doreşte. (Pâinea)

Ghicitoare

Vocabular un colţ de pâine — un călcâi de pâine înfrigurat — nerăbdător, în grabă



107

SPICUL DE GRÂU ŞI PLEAVA

Un lan de grâu se legăna sub adierea vântului uşor de vară.Sub bolta albastră părea o mare aurie. Spicele încărcate deboabe se aplecau spre pământ. Nu era prea departe secerişul.

Pe toată întinderea, doar câteva spice stăteau cu capul însus, privind pe deasupra lanului.

– Ce mândre suntem noi! — a zis cu îngâmfare unul dinspice — nu ne aplecăm deloc. La drept vorbind, noi stăpânimpoporul de spice. Stăm deasupra tuturor.

– Aşa ar , a răspuns un spic gârbovit, de nu s-ar întâmplaca în spicul vostru să nu e decât pleavă. Noi, cele aplecate,

purtăm boabe grele, rod aurit din care la anul vor răsări multealte spice.Cum vorbeau ele aşa, s-a auzit un foşnet. Veneau sece-

rătorii, iar după câtăva vreme a început şi treierişul. Din spiculgârbovit au căzut boabe mari şi grele.

– Ce boabe frumoase! Grâu de soi! au spus oamenii. Să-lţinem de sămânţă.

Spicul cel ţanţoş a mişcat nemulţămit din mustăţi. Nici oboabă n-a căzut din el. A rămas doar pleava...

– Daţi pleava la o parte! au strigat muncitorii. Şi ea s-a ridi-cat, purtată de vânt. Aşa se întâmplă când eşti lăudăros... Vezi paiul din ochiul

altuia şi nu vezi bârna dintr-al tău!(Alexandru Mitru)

Vocabular pleavă — rămăşiţe de la grâu după treierat; coji fără

valoaregârbov — cu spatele încovoiatţanţoş — semeţ, mândru, fudulbârnă — trunchi de copac folosit în construcţii

• De ce câteva spice de grâu stăteau drepte?• Ce au păţit spicele lăudăroase?

• Citiţi textul pe roluri.• Povestiţi în scris o întâmplare care să se poată încheia cuconcluzia lecţiei date.



108

ZI DE VARĂ

Într-o frumoasă zi de vară mi-am făcut legăturica, am pus-

o în vârful băţului şi am luat-o la picior pe drumul cel mare, împărătesc. Holdele mirositoare se coceau de arşiţa soarelui.Mi-am împins pălăria în vârful capului, aşa încât fruntea rămâ-nea liberă şi goală. Fluieram alene un cântec monoton şi maripicături de sudoare îmi curgeau de pe frunte.

Zi de vară până-n seară am tot mers, fără să stau defel.Soarele era acum la apus. Aerul începea să se răcorească.Holdele păreau că adorm, legănate de freamătul lung. De-a

lungul drumului de ţară, oamenii se întorceau de la lucrul câm-pului, cu coasele în spinare. Boii trăgeau încet în jug şi carulscârţâia. Românul mergea alături de car şi pocnea din bici.

Una câte una se aprindeau stelele, tremurând în nemăr -ginirea albastră a cerului şi luna, bălana lor regină, palidă cao mireasă, trecea ca o seceră de argint prin norii albicioşi şisubţiratici. Se pogora o noapte caldă şi minunată de vară.

(după Mihai Eminescu)

• Pe unde se plimbă eroul povestirii?• Cum arătau holdele?

• Ce a întâlnit în drumul lui?• Arătaţi ce momente ale zilei descrie autorul şi care sunt

caracteristicile lor.• Descrieţi luna aşa cum v-o închipuiţi în urma lecturii ulti-

mului alineat.• Citiţi poezia Noapte de vară de George Coşbuc.

Vocabular legăturică — mai multe obiecte legate împreunămonoton — care are acelaşi ton (despre culori, melodii)

jug — cadru de lemn care se pune animalelor care trag un car se pogora — se cobora



109

CELE DINTÂI RAZE

Şi-a scos soarele ca-

pul de după deal şi a trimisde zor gonaşii săi — razeleaurii, ca să trezească toatevieţuitoarele.

Prima rază a zburat şi acăzut pe ciocul unei ciocâr -lii. Şi-a scuturat ciocârlia ari-

pile, s-a ridicat din cuibul eisus, sus, în slăvi, şi a prinsa-şi zice versul de argint:“Ce plăcută-i răcoarea dimi-neţii! Ce bine şi larg e subcerul albastru!”

Cea de-a doua rază adat peste un iepuraş. Iepu-

raşul a mişcat repede foar -fecele urechilor şi a zbughit-o vesel prin poiana plină derouă: s-a dus să caute iarbă gustoasă pentru mâncare.

Cea de-a treia rază a intrat într-un coteţ. Cocoşul a bătutdin aripi şi a strigat: “Cu-cu-ri-gu!” Găinile au zburat din pătul,cotcodăcind, şi au început a scurma.

Cea de-a patra rază s-a strecurat într-un stup. Albina-gos-podina a ieşit din chilioara ei de ceară, s-a oprit o clipă în pră-

guleţul casei, apoi a întins aripile şi zum-zum! s-a dus să adu-

că miere din orile cele mai parfumate.Cea de-a cincea rază a nimerit în dormitorul copiilor, în pă-

tucul unui băieţaş leneş. Lumina-i bătea drept în ochi, dar luinici nu-i păsa: el s-a întors pe partea cealaltă şi zii cu sforăitul

mai departe.(Konstantin Uşinski)



110

BUNICUL SOARE ŞI PIC-PIC

Bunicul Soare are mulţi nepoţei. Cât ţine pământul — tot ne-poţei de-ai lui. Îndată ce răsare, bunicul zâmbeşte către Firicelulde iarbă:

– Văd eu, nepoţele, că ai pe gene stropi de rouă! Îşi scoate

din buzunar batista, îi şterge ochii, îl sărută pe frunte şi îi lasă unmănunchi de raze. – Mulţumesc, bunele!

• Împărţiţi textul în fragmente: Prima rază; A doua rază; A treia rază; A patra rază; A cincea rază.

• Ce tablouri vă imaginaţi pe baza acestor fragmente?

• Care vă place mai mult?• Descrieţi-l.

Vocabular gonaşi — cercetaşi

chilioară — căsuţă

gârbov — cu spatele încovoiat ţanţoş — semeţ, mândru, fudul bârnă — trunchi de copac folosit în construcţii



111

Firicelul de iarbă rămâne vesel — cântă şi se joacă cu sforilevântului. Iar bunicul Soare surâde de acum Furnicii şi îi dăru-ieşte mănunchiul de raze ce i se cuvin — să-şi poată încălzi

căsuţa-muşuroi şi s-o lumineze din toate părţile. Apoi îşi vedede drum.Şi iată că zăreşte o colină arată, semănată, dar, deocamda-

tă, neagră, aşa cum au lăsat-o plugurile şi grapele.Deasupra colinei se dă în scrânciob Pic-Pic. Bunicul Soare

surâde şi îi dăruieşte şi lui un mănunchi de raze. – Să te văd totdeauna vesel! – Mulţumesc, bunele! strigă Pic-Pic, dându-se mai departe

în scrânciob.Nu trece mult şi Soarele parcă simte în urma sa un val de ră-

coare. “Ce poate ?” îşi zice el în gând.Tot dându-se în scrân-ciob, Pic-Pic s-a desprins de norul cela de deasupra colinei şia început să cadă în jos. Întâi încet, apoi mai repede, tot mairepede. Şi tot dădea din mâini şi striga:

– Bunele, bunele! Ajută-mă!Bunicul Soare a descins brâul cu şapte culori, numit curcu-

beu, şi l-a aruncat cu un capăt pe arăturile negre.

– Apucă-te bine! Am să te ridic înapoi în scrânciob. Huup!Huup! Uite-aşa!Când se vede în largul cerului, Pic-Pic se bucură iar. – Mulţumesc, bunele! – Să trăieşti. Ai făcut o minune. Ia priveşte colina ceea!Pic-Pic se uită în jos: – A înverzit?! – Da, Pic-Pic! Bravo ţie!

Şi bunicul Soare îşi continuă drumul hăt departe, la capătulpământului, unde îl aşteaptă un puişor de pinguin, zgribulit defrig, pe un gheţar plutitor care se cheamă aisberg...

(Mihail Garaz)

• Citiţi textul pe roluri.•Cine este Pic-Pic?

• De ce e numit Soarele bunic?

• Imaginaţi-vă întâlnirea Soarelui cu puişorii de pinguin şi al-cătuiţi un dialog.



112

VARA

Vara e cea mai bogată în trufandale. Ne vine cu cireşe laurechi şi până în august ne tot îmbată cu arome fel de fel. Ebogată în de toate. Nu zadarnic se spune că o zi de vară hră-

neşte un an. Toţi — de la om până la furnică — vara se trudescpentru a avea de toate iarna, când pământul se odihneşte şi

doarme sub plapumă albă.Soarele e atât de darnic încât ai vrea mereu să te scalzi.

Şi plantele, şi pământul aşteaptă să e stropite, dacă nu deploaie, cel puţin cu stropitoarea să le ude cineva.

Cea mai călduroasă lună e cea de la mijloc, care e întreluna iunie şi august. Iulie — luna lui cuptor. Aşa i se spune -

indcă e aşa de cald, parcă ai cu adevărat pe cuptor.

Şi vara sunt sărbători. Zilele de naştere ale celor născuţivara. La începutul verii e Duminica Mare. Zilele de vară sunt



113

harnice. Rămân pentru odihnă duminicile, că aşa a fost menitde Dumnezeu — oamenii după o săptămână de muncă să seodihnească. Celelalte zile sunt de lucru.

Cine o mai harnic vara?! Albina?! De la oare la oarealeargă, parcurgând până la zece kilometri pe zi pentru a adu-

na o picătură de miere. Poate furnica e mai harnică. Se spunecă duce o povară mai grea decât e corpul ei... Dar când urmă-

reşti cum îşi fac cuibul unele păsărele?! Aduc în plisc ricelede iarbă uscată, nisip, fărâmă de ţărână, pietricele... Sunt atâtde truditoare! Cum rămâne atunci cu gândăcelul de grădină

care toată ziua rotunjeşte cocoloşul de pământ până îl face, caun mare meşter, rotund-rotund, ca abia atunci să sfredeleascăo gaură pentru a-şi face... legănuţ! Da omul? Toată vara adunăpentru iarnă...

Frumoasele seri de vară! Toţi se adună acasă obosiţi în jurul mesei. Împăcaţi şi fericiţi, greieraşii îşi acordă vioara şicântă, licuricii aprind felinarele, broaştele îşi încep cântecul lor

adormind apele. Şi stelele clipesc încântate de farmecul uneizile de muncă încheiate. Până toamna sărută prima frunză în-

tâlnită în cale, vara zburdă fericită.(după Claudia Partole)

• Cum este descrisă vara? • Care sunt sărbătorile de vară?• Cine e cel mai harnic vara?• Povestiţi despre hărnicia albinei, furnicii şi a păsărelelor.

• Ce aduce naturii, omului o seară de vară?

Vocabular trufanda — cea dintâi roadă din cursul anului



114

Lecturi suplimentare

ISTORIOARE MORALE. FABULE.

POEZII ŞI PROVERBE

(Din “Abecedarul” lui Ion Creangă)ALBINA ŞI PORUMBIŢA

O albină căzu într-o baltă. O porumbiţă o văzu de sus: earupse o foaie din pom şi i-o aruncă. Albina se puse pe dânsa şiscăpă din baltă. Mai târziu această porumbiţă şedea pe casă.Un vânător trăsese cocoşul puştii la ea. Dar albina veni. Pic! Îl

împunse în mână. Puf! Glonţul trecu în lături. Porumbiţa scăpă.

CORBUL

Corbul furase o bucată de caş şi se pusese pe un arbore înalt. Când începu să mănânce caşul, îl văzu o vulpe şi-i zise:

— Corbule! Ce pasăre frumoasă eşti! Penele tale, strălu-cesc ca penele vulturului. Dacă-ţi este şi glasul aşa de frumos,apoi tu eşti împăratul păsărilor.

Luaţi un caiet aparte pentru lectura suplimentară încare să înscrieţi părerile voastre despre povestea saupovestirea pe care aţi citit-o.

Notaţi în caiet:— numele autorului;— denumirea poveştii sau a povestirii;— care sunt eroii pozitivi şi negativi;

— care sunt faptele bune şi faptele rele săvârşite de ei;— cuvintele şi expresiile necunoscute, explicaţi-le.



115

Această laudă umă pe deşertul corb, şi el începu a cron-

căni. Dar când îşi deschise ciocul, scăpă caşul. Vulpea îl apu-

că, îl înghiţi şi râse de prostia corbului.

CEARTA NU ADUCE FOLOS

Doi băieţi mergeau împreună la plimbare. Trecând ei pelângă un nuc, au găsit jos la rădăcina lui o nucă. Unul zice:

– Nuca este a mea, pentru că eu am văzut-o întâiaşi dată. Altul zice:

– Ba! nuca este a mea, pentru că eu am ridicat-o întâiaşidată.

Certându-se ei aşa pentru nucă, iată că vine un băietanmai mare şi zice: – Staţi, nu vă certaţi! Eu voi face pace între voi.

• Citiţi şi transcrieţi în caiete propoziţiile care urmează.• Subliniaţi cuvintele care se scriu prin liniuţă.

Du-te la loc! Ia-ţi cartea şi citeşte! — Moşule! Vrei să-ţi arătun lucru? — Dă-mi pace! Ce-ai să-mi arăţi? — Mi-am făcut unzmeu! — Fă-ţi mai bine un caiet pentru scris.



116

Stând băiatul în mijlocul lor, desface nuca în două şi zice: – Astă jumătate de coajă este a celui ce a văzut întâiaşi

dată. Cealaltă jumătate de coajă este a acelui ce a ridicat-o.

Însă miezul este al meu, pentru că v-am împăcat.Făcând aceasta, băiatul s-a dus mai departe zicând: – Că aşa se folosesc certătorii. Iar băieţii au rămas cu co-

jile în mână.

SĂNĂTATEA ESTE CEA MAI SCUMPĂ COMOARĂ

Un june se întâlni odinioară cu învăţătorul la care învăţase

la şcoală când era mai mic şi începu a se tângui că este neno-rocos. Învăţătorul îl întrebă: că, în ce se cuprinde nenorocirealui? Iară el zise:

– Toţi cei ce au învăţat cu mine la şcoală, sunt în starebună şi avuţi, iară eu sunt lipsit de toate.

– Cum poţi să i lipsit de toate, când te văd sănătos? Apoi îl apucă de mână şi îi zise: – Astă mână este sănătoasă şi bună de lucru; ori ai da să

ţi-o taie cineva pentru o mie de galbeni? – Ba! Asta n-aş face-o, răspunse junele. – Tu ai ochi sănătoşi; oare ai da să-ţi scoată pentru o mie

de galbeni? — Tu ai picioare sănătoase; oare ai da să-ţi taieunul pentru o mie de galbeni?

– Ferească Dumnezeu! Să fac eu una ca aceasta. – Aşa dar: nu te tângui, dragul meu, că eşti lipsit de toate.

Dacă ai mâini sănătoase, picioare sănătoase şi ochi sănătoşi,

nu eşti sărac, pentru că sănătatea este cea mai scumpă co-moară.

• Ce fel de om era acel june?• Cum vi se pare, bine l-a sfătuit învăţătorul?

• Cum credeţi, oamenii neputincioşi merită să e ajutaţi?Proverbe

• Cum ţi-i aşterne, aşa vei dormi.• Cel ce aşteaptă mură-n gură nu ajunge ziua bună.• Sârguinţa face pânza, iară lenea pierde vremea.



117

ISCOADA

De cum s-a ivit lumina,

A ieşit din stup albina,Să mă vadă, izma-creaţă A înorit de dimineaţă?

Se-ngrijeşte gospodinaDe-noreşte şi sulna,Căci plutise văl de ceaţă

Astă-noapte, pe verdeaţă.

A găsit toată grădina Înorită şi verbina,Şi s-a-ntors, după povaţă,Cu o probă de dulceaţă.

(Tudor Arghezi)

Vocabular iscoadă — spion izma — plantă cu frunzele dinţate şi orile trandarii

verbină — plantă cu ori roşii, albe sau liliacii

• Cum arată grădina dimineaţa? • Ce formează mai mulţi stupi la un loc?• Învăţaţi poezia pe de rost.• Alcătuiţi propoziţii în care să arătaţi şi însuşirile potrivite aleobiectelor denumite de cuvintele: grădină înorită, /.../.../.../albină harnică /.../.../.../.• Alcătuiţi un scurt text despre albine, în care să arătaţi ce fo-

losesc oamenii de la aceste insecte. Întrebuinţaţi şi cuvintele:polen, miere, ceară.



118

HORA

Cum e cercul în copac,tot aşa este şi hora,e rotundă ca un veac,şi erbinte cum e ora.

Cum e cercul la fântâni,este tot aşa şi jocul,hora vine din străbuni

cum din vetre urcă focul.

Parcă vifor se stârneşte,când bat tălpile pământul,hora iute se-nvârteştedupă cum este şi cântul!...

(Florin Costinescu)

Memorizaţi versurile.



119

DOINA

Fluier, uieraş de os,Nu e cântec mai duios!

Fluier, uieraş de fag,Şi nici cântec aşa drag!

Nu e pasăre măiastrăSă nu cânte doina noastră! (Constantin Dragomir )

PROVERBUL

Măi copile, te întrebDacă ştii acest proverb:“A mare nu-i mirare, A om e lucru mare”.

Vocabular străbun — strămoşesc

vifor — viscol, furtună

• Povestiţi cum se dansează hora. • Cu ce compară autorul hora?• Selectaţi comparaţiile din poezie: Cum e cercul la copac....

• Găsiţi cuvintele care arată cum e cântecul. • Ce legătură este între uier şi doină? • Povestiţi ce ştiţi despre doină.



120

Măi copile, nu-i frumoasăVorba cea lăudăroasă:“Spicul plin stă aplecat,

Spicul gol stă ridicat”.

Măi copile, ia şi-nvaţă,Ia şi-nvaţă de la viaţă:“Tot se dă cu-mprumutŞi ce-i rău şi ce-i plăcut”.

(Grigore Vieru)

EMINESCU

Mama îmi citeşte,Iară eu repet:“Eminescu-mi esteCel mai drag poet.

Limba ni-i frumoasă,Dragă băieţel,Căci în limba asta A vorbit şi El”.

(Vasile Romanciuc )

• Ce poveţe dă cititorului poetul? Cum face el aceasta? • Încercaţi să alcătuiţi şi voi o strofă, după modelul dinpoezie.• Ce spune poetul despre vorbă, spic? Găsiţi şi alte cuvintecare s-ar potrivi pentru acest context.



121

VULTURUL ŞI PISICA

O pisică se juca cu mâţişorii săi prin iarbă, la margineasatului. Soarele primăvăratic încălzea binevoitor şi întreaga fa-

milie era nespus de fericită. Când colo un vultur mare de ste-

pă, neştiut şi nevăzut, s-a repezit din înălţime ca fulgerul şi a înhăţat un mâţişor. N-a dovedit însă să-şi ieie zborul, că pisicaa şi pus ghearele pe el. Vulturul a lăsat mâţişorul şi s-a năpustitasupra pisicii bătrâne. S-a încins o luptă pe viaţă şi pe moarte.

Vulturul era puternic în aripi, tare în cioc şi în gheare. Fiindmai voinic, i-a sfârtecat pisicii blana, i-a scos chiar şi un ochi.Dar pisica nu se lăsa, a înpt ghearele în vultur şi l-a muşcatde aripa dreaptă.

Acum biruinţa părea să e de partea pisicii, dar vulturul era încă destul de puternic, pe când pisica slăbise totuşi: ea şi-astrâns ultimele puteri, s-a repezit asupra răpitorului, l-a dobo-

rât la pământ şi într-o clipă i-a crâmpoţit capul. Apoi, uitând derănile şi durerea ce o avea, a început să lingă mâţişorul însân-

gerat...(Konstantin Uşinski)



122

VEVERIŢA

Deşi eram la jumătatea lui aprilie,

pădurea încă mărturisea suferinţa ier -nii. Fagi şi plopi rupţi şi dărâmaţi mărtu-

riseau bătăliile trecute. Pădurea păstra încă, în cuprinsul ei, o mâhnire şi-o obo-

seală. Mierle şi alte câteva păsări zări-sem numai în tuşurile de la margine. În adâncuri însă nu fâlfâiau zboruri, nuţârâiau glasuri. Era neclintire şi tăcere.

Motocel, băiatul lui Gheorghe Melu, umbla înainte pe că-

rarea ce ducea în fundul râpei. Deodată se opri în neclintireapădurii pustii şi dădu un strigăt de bucurie. Înălţă braţul şi arătăspre furca unui fag:

— O veveriţă!

Ne oprirăm în cărare şi căutarăm cu privirile minunea pecare o descoperise copilul.Era într-adevăr o veveriţă, un ghem de blăniţă de culoarea

ăcării, cu coada stufoasă adusă pe spinare spre urechi, c-uncăpşor minuscul în care licăreau ochişorii, cu două boabe deploaie ori de lacrimi.

Tăcurăm. Era însă tot neîncrezătoare. Se furişă pe o cren-

guţă subţire, apoi, desprinzându-se de acolo, trecu pe un fagmai bătrân. Făcuse o săritură, fără îndoială, de pe o creangă

• Ce calităţi ale pisicii sunt evidenţiate în text? • Ce puteţi spune despre alte personaje?

• Explicaţi expresia neştiut şi nevăzut .• Formulaţi ideea principală a povestirii.• Găsiţi un alt titlu potrivit pentru această povestire.



123

joasă, în înălţime, însă fără nici o sforţare, ca şi cum puful eide acără se desprinsese de aici şi plutea în sus. Acolo, înfagul cel bătrân, se opri puţin, cercetându-ne, apoi dispăru iar

în partea cealaltă. De-acolo nu ne vedea ea, şi-şi închipuia, cugrăunciorul ei de înţelegere, că n-o vedem nici noi.

Îndată ce mă lăsai la vale, o văzui iar. Rămasei în urmatuturor privind-o atent şi neclintit. Se temea încă. Mai păstra în gând amintirea dezastrului şi a marii bătălii. Bănuia încă oprimejdie acum când cânta soarele în crengi şi stătea neclinti-tă ca o frunză, lipită strâns de trunchiul fagului bătrân. Cu ure-

chea grămădită în scoarţă, asculta un ceasornic, care băteaacolo mărunţel, măsurând timpul. Nu era însă decât inimioaraei de puişor al fagului, al pădurii şi al primăverii.

(după Mihail Sadoveanu)

Vocabular minuscul — foarte mic dezastru — nenorocire mare

mare bătălie — bătălia pe care a avut-o de dus cu iarna

• Citiţi fragmentele care cuprind:a) tabloul sfârşitului de iarnă;b) înfăţişarea veveriţei:c) pădurea.

• Descrieţi şi voi înfăţişarea unui animal cunoscut. • Desenaţi o veveriţă.



124

DE PE-O “BUNĂ-DIMINEAŢĂ”

De pe-o “bună-dimineaţă”

Cu tulpină de cârcel, A sărit un gândăcelCu mustăţile de aţă.

Alţi gândaci mărunţi şi roşii,Care-şi poartă ecareOchelarii pe spinare,

Dorm la soare, somnoroşii!Iar pe-un r de păpădie,Ce se-nalţă, drept, din iarbă,Suie-un cărăbuş, cu barbă, În hăinuţă aurie.Suie, mândru şi grăbitSă vestească-n lumea mare: – Preacinstită adunare,Primăvara a sosit!

(Otilia Cazimir)

Vocabular bună-dimineaţa — oare cunoscută şi sub numele deZorea

cârcel — organ al unor plante, cu ajutorul căruia se agaţă deobiectele din jur

• Arătaţi care sunt principalele însuşiri atribuite: tulpinii, Zorelei, gândăcelului, gândacului roşu, cărăbuşului.

• Ce înţelegeţi prin îmbinărea de cuvinte: poartă ochelarii pespinare?



125

POEZII DESPRE ANIMALE

VRĂBIUŢA

– Nu mă bateţi, băieţei,Că mă doareŞi m-aşteaptă puii mei Cu mâncare.

O BROSCUŢĂ

O broscuţă oac-oac-oacSe plimba pe lângă lacŞi când m-a văzut pe-aproape A ţâşnit de spaimă-n ape.Nu ştia, şi-mi pare rău, —Ce fetiţă bună-s eu...

UN GÂNDAC

Un gândac prostănacMă întreabă ce mai facŞi mi se propteşte-n faţă,Răsucindu-şi o mustaţăPeste la de desenPe care-am picat un tren…Zic: Ce faci atâta gură,Când habar n-ai depictură!?



126

NENEA LUP

Zdup, zdup, zdup,

Vine nenea lup,Umblă prin oraşDupă iepuraşŞi întreabă unde, În ce loc se-ascunde?..Iar el stă la masăChiar la noi în casă.

Şi întreabă unde, În ce loc se-ascunde?..

ARICIUL

Vino, Pici, te rog încoaceŞi mi-i pune aţa-n aceDin frunziţe gălbeneleSă-mi cos şapte cojoceleSă m-ascund de iarnă-n ele.



128

ÎN PĂDURE

Prin arinişte

E linişte.Prin poieneIepuraşii mor de lene,Prin desişUrşii caută agriş,La izvoareSe adapă căprioare.

Merg la piaţă vulpileBlănuri noi să-şi cumpere.Se întorc din drum bur suciiCă mi-i strâng amarpapucii.Un mistreţ cu soaţa luiSapă groapă nu ştiucui.Lupul stă ascuns, tâlharul,Clănţănind şi tremurând:Cum îl vede pădurarul —Poc! Şi-l culcă la pământ!

(V. Roşca)

Memorizaţi poezia.



129

ŢARA NOASTRĂ

Unde-am zis întâi cuvântul

Şi-am simţit sub tălpi pământul,Unde-i soarele mai mareŞi măicuţa ce mă are,Unde ochiul mi se pierde Între şes şi codrul verde,Unde bolta-i mai albastră — Acolo e ţara noastră.

(Leonida Lari)

PĂDUREA

Casa bunicilor e chiar la marginea pădurii, copacii sunt atâtde înalţi, încât nu li se vede vârful.

La geana codrilor mai e şi o poiană mare-mare, plină cu

stoguri de fân, ca nişte căciule aşezate pe pământ... Iată o lă-custă se întrece să sară de pe un stog de fân pe altul...

Aici, când se lasă întunericul, sosesc iepuraşi urecheaţi,un cerb cu coarnele rămuroase cât toată pădurea, ca să se joace sub o lună de aur, ca un corn de taur, şi să pască iarbăcu tot cu căpşune...

Ziua vin copiii din sat să zburde, să-şi închipuie jocurile lor,

să cânte, să danseze, să zică cimilituri, dar mai ales ghicitori,ca aceasta pe care o spune de ece dată Anicuţa:E verde, dar nu-i şopârlă,De ghiceşti, îţi trag o sfârlă...Iar ea: Anicuţa, codăncuţaŞtie atâtea ghicitori...

Numai că, adeseori,Ne zice, cu bucurie, —Răspunsul nici ea nu-l ştie...



130

Joaca lor îndrăgită e totuşi de-a mijatca. Atunci, în acestcolţ de pădure, sub ece frunză stă ascuns câte un copil, dupăece copac — câte un prichindel, în ecare stog de fân — câte

un puşti...Numai câte nu-ţi povesteşte pădurea dacă îi ştii graiul: iatăaici, s-a rezemat cu coarnele de tulpina stejarului un cerb, din-

coace pe roua proaspătă se văd urmele unei vulpi deşuchea-

te, aici o pasăre a ciugulit nişte semincioare.Pe o stiblă de trifoi copiii zăresc o buburuză scuturându-şi

aripioarele; e semn că o să plouă.Buburuză-ruză,

Zboară de pe frunză,Că vine ploiţaŞi-ţi udă rochiţa —cântă ei în cor de răsună poieniţa. Deodată cerul se întu-

necă. O bură de ploaie trece peste poiană.Plouă, plouă, plouăŞi iarba se face nouă! —

se bucură Doiniţa. Apoi iar se arată soarele. Copiii pără-sesc umbrela stejarului uriaş şi-şi continuă jocurile lor.

( Nicolae Dabija)



131

ÎN LUMEA

BASMELOR



132

POVEŞTI ŞI POVESTIRI

FETIŢA-CÂT-DEGEŢELUL

– Ce oare minunată! strigă cu încântare femeia şi sărută petalelecele frumos strălucitoare.

Şi cum sărută ea petalele, numaice-auzi ţăcănind ceva acolo, înăun-

trul bobocelului, şi oarea se desfă-

cu. Chiar lalea era, iar în potirul ei

şedea o fetiţă mică-mititică, doar câtun degeţel de mare. Aşa îi puse nu-

mele maică-sa: Fetiţa-cât-Degeţelul.***

– Uite-l şi pe fecioru-meu! Ai să-liei de bărbat, ş-aveţi să trăiţi de mi-nune acolo, la noi în mâl.

– Oac, oac, breche-che-cheche!atâta a putut spune feciorul.

***

O mâncau din ochi nu alta cărăbuşii pe Fetiţa-cât-Degeţe-

lul. Dar duducele lor strâmbau din antene a mirare şi scârbă.

***

– Ei, acu găteşte-ţi zestre, copilă dragă, îi spuse bătrânaşoricioaică. Că te măriţi c-un om de seamă şi trebuie să ai detoate după cuviinţă la casa ta!..

Fetiţa-cât-Degeţelul izbucni în plâns şi-i povesti rânduniciice năpastă a dat iarăşi peste dânsa.

– De-acu vine iarna cea geroasă, spuse rândunica, şi euplec departe-departe, în ţările calde.

Vrei să vii şi tu cu mine?

***



133

– Doamne, ce frumos e! şopti Fetiţa-cât-Degeţelul cătrerândunică.

Crăişorul acesta era ul regelui ellor. Iar în ece potir de

oare din preajma castelului îi vieţuiau supuşii — eli împără-ţiei orilor.

Se cam speriase la început crăişorul văzând cum dă năva-

lă din zbor rândunica spre oarea lui, căci el era aşa de micuţ,iar rândunica aşa de mare! Dar când o zări pe Fetiţa-cât-De-

geţelul, îi veni inima la loc. Niciodată nu văzuse el o fetiţă atâtde frumoasă!

***Şi atunci din ecare oare se ridicară în zbor eli, adu-

cându-le daruri. Dar mai mult ca toate o bucurară pe Fetiţa-cât-Degeţelul aripioarele acelea străvezii de libelulă pe care ile prinseră eli de umeri ca să poată şi ea zbura din oare înoare. Eh, ce mai bucurie şi petrecere se porni atunci!

***

– Rămâneţi cu bine, rămâneţi cu bine! a mai ciripit ea odată şi s-a pornit în zbor spre casă, spre depărtata ei Dane-

marcă. Acolo îşi avea ea cuibul chiar sub fereastra unui unchiaş

sfătos şi mare meşter la istorisit pătărănii şi poveşti. De la ea aaat el povestea Fetiţei-cât-Degeţelul, iar noi, de la el auzind-o, bucuroşi am fost să v-o istorisim şi Dumneavoastră.

(Hans Cristian Andersen)

Vocabular

petală — ecare dintre foile care alcătuiesc corola unei oripotir — parte a unei ori alcătuită din corolă şi caliciu

elf — personaj supranatural imaginat ca o inţă delicată,binevoitoare (sau răuvoitoare)

• Completaţi conţinutul poveştii.



134

CIUBOŢELELE OGARULUI

Povestea spune că într-o toamnă, Iepurele pornise spreun iarmaroc vestit. De mult se gândea el că i-ar sta bine cu opălărie albă cu pană de păun şi cu o scurteică verde, dar nupentru asta se grăbea el spre iarmaroc, ci ca să-şi cumpereceva pentru încălţat, că era desculţ.

Începuseră ploile de toamnă, vântul împrăştia frunzele pepoteci şi frigul prinse să-l strângă de picioare. De aceea, îşi în-fundă pălăria veche până peste urechi, îşi strânse zăbunul pe

trup şi iuţi pasul, ca să ajungă mai repede la iarmaroc.Şi cum mergea Iepurele, uitându-se când în dreapta, când în stânga, ciulind urechile la orice foşnet, iată că mai spre sea-ră se întâlni pe o potecă cu Ogarul... Ogarul era gras, voi-nic, îmbrăcat într-o şubă călduroasă şi purta în picioare nişteciuboţele nou-nouţe. După ce-şi dădură bineţe, ca doi călătoride treabă, porniră împreună prin desişul pădurii. Iepurelui i sescurgeau ochii după ciuboţelele Ogarului, pentru că tare maierau frumoase, iar lui îi era straşnic de frig la picioare!

– Cât ai dat pe încălţări? întreabă sos Iepurele. – Doi galbeni, cât să dau! îi răspunde fudul Ogarul. – Mă duc şi eu la iarmaroc — adaugă Iepurele — să-mi

cumpăr ciuboţele. – Păi, tot acolo merg şi eu, am treabă cu un negustor...

Ciuboţele se găsesc câte vrei, numai bani să ai!

– Am doi galbeni, şopti Iepurele.Ogarul nu spuse nimic, ci îşi răsuci vârful mustăţilor ca şicum lui nu i-ar păsat câţi bani are Iepurele.

Şi au mers ei aşa, au mers, până s-a întunecat de-a bine-lea. Drumul nu-l mai vedeau bine. O ploaie rece şi deasă seabătu în calea lor, că-i dârdâiau bietului Iepure dinţii de frig.

– Uite ce zic eu, cumetre, vorbi Ogarul. Te văd desculţ... Şiapoi e noapte şi frig... Mai ai şi bani la dumneata... Bani am şi

eu... şi cine ştie cu cine ne putem întâlni, că pădurea e plinăde tâlhari.



135

— Şi ce-i de făcut atunci? întrebă Iepurele.— Păi, de ce sunt pe lume hanuri? Pentru vreme de noapte,

pentru adăpost. E pe aproape hanul Ursului. Eu zic să tragem

la el, dormim şi pornim mâine dimineaţă. Poate până atuncimai stă şi ploaia...

Iepurele nu avu încotro şi-l ascultă pe Ogar.Scuturându-şi luleaua de uşa hanului, Moş Martin îi primi

bucuros: – Ce vreme rea! Nu te-ar lăsat inima să laşi pe cineva

afară! Hei, şi dumneata mai eşti şi desculţ... Treci colea lângă

foc, de-ţi încălzeşte picioarele!Iepurele se apropie zgribulit de vatră. În afară de ei şi han-

giu nu mai era nimeni în han. Moş Martin ieşea din când încând afară şi se uita de-a lungul drumului, să vadă de nu cum-

va se mai îndreaptă spre hanul lui niscaiva călători. – Eu zic să cerem ceva de mâncare — şopti Ogarul — şi

udătură.

– Cere dumneata, cumetre. Mie nu mi-e foame. Şi apoinu am nici mărunţiş. Că dacă schimb un galben, rămân toatăiarna desculţ.

– Hei, că ciudat mai eşti, cumetre! Dar cine ţi-a cerut, mărog, să-ţi schimbi galbenii? Pentru plată, am eu bani destui. Cădoar nu mă voi lăcomi la un sărac ca tine...

Şi, întorcându-se Moş Martin în han, Ogarul spuse:

– Ei, Moş Martine, dă-ne ceva de îmbucat şi de băut! – Am nişte plăcinţele... – Aş mânca şi eu din ele! – Am friptură, faguri de miere şi vin de stade... – Dă-ne de toate şi din toate, cumetre, spuse Ogarul lin-

gându-şi buzele. Moş Martin îşi puse şorţul pe dinainte, ca unhangiu adevărat ce era, şi prinse a aduce bunătăţile. Ogarul începu să înghită cu lăcomie, bucată după bucată. Iepurele seruşină şi abia-abia gustă şi el o bucăţică de plăcintă cu varză.Şi poate n-ar gustat deloc dacă nu l-ar poftit Ogarul.



136

– Mănâncă, cumetre, că de la dumneata mănânci.Ogarul parcă nu mâncase de o lună, aşa-i trosneau fălcile

şi-i umbla limba în gură. Până să-şi fumeze Moş Martin lulea-

ua, Ogarul mâncă toată mâncarea din han. La urmă ceru ocană cu vin de stade, pe care o bău pe nerăsuate. Iepurelese uită mirat. Se minuna şi Moş Martin.

– Măi, măi, încă n-am văzut un drumeţ mai ămând cadumneata... Să-ţi e de bine, Ogarule! Şi acum, vorba ceea:«Frate, frate, da’ brânza-i pe bani». Aţi mâncat şi aţi băut nu-

mai bine de doi galbeni.Ogarul prinse a se căuta prin buzunări. Căută prin buzună-

ri la pantaloni, căută în şubă, dar degeaba căuta: nu avea niciun ban. În cele din urmă, spuse Iepurelui:

– Plăteşte dumneata, cumetre! – Cum să plătesc! Aşa ne-a fost vorba? – Plăteşte, că am uitat punga acasă. Îţi dau eu banii la iar -

maroc. Am să mă împrumut de la un prieten negustor...— Cum? Vai, ce să mă fac?! Să rămân desculţ?Ogarul începu să râdă pe sub mustăţi. Moş Martin îşi ieşi

din re. – Mie să nu-mi umblaţi cu de-astea! Plătiţi, că altfel am eu

ac de cojocul vostru! – El m-a poftit şi la han, el m-a poftit şi la masă, spuse chi-

cotind Ogarul. El să plătească... – Nu-i adevărat, Moş Martine. Eu n-am mâncat mai nimic.

Vine iarna şi, dacă plătesc, rămân desculţ... – Ei, că doar n-oi încălţa eu toţi desculţii din lume! Că a

mâncat şi a băut Ogarul e drept, dar lucru curat aicea nu-i... Acum îmi dau eu seama ce fel de muşterii îmi sunteţi! V-aţisfătuit să-mi faceţi pagubă... Şi Moş Martin apucă un ciomag,pe care îl ţinea pitit după uşă pentru asemenea călători, şi îlridică spre Ogar.



137

Ogarul îl arătă pe Iepure. Iepurele văzând ciomagul, în-

cepu să tremure de frică. Şi de voie, de nevoie, scoase dinbuzunar băsmăluţa în care avea legaţi cei doi galbeni şi plăti

Ursului. Moş Martin se uită la ciuboţelele Ogarului, apoi la pi-cioarele goale ale Iepurelui, mârâind ceva şi luă galbenii. Oga-rul îşi şterse mustăţile, se culcă şi adormi fără grijă.

Moş Martin, văzând că nu mai vine nimeni la han, se duseşi el în odaia lui să se întindă puţin pe o laviţă. Numai Iepurelenu se culcă. Cum putea să doarmă? Rămăsese fără bani... Şide afară vântul se auzea mai furios şi ploaia bătea în ferestre.

De necaz, Iepurele începu să plângă pe înfundate. Cumde se lăsase păcălit de Ogar? Ofta şi se gândea că în curândva veni iarna... vor viscole şi zăpezi mari... Va mult mai frig,iar el va umbla zgribulit şi desculţ... Ogarul sforăia într-o odaie,Moş Martin în alta, numai pe bietul Iepure nu-l prindea somnul.

Şi a stat Iepurele, a stat până la miezul nopţii. Şi s-a totgândit şi răzgândit, ce să facă, ce să dreagă? Parcă vedeacum desfăcuse băsmăluţa şi-i dăduse lui Moş Martin banii...

Cum Ursul stătuse o clipă pe gânduri, uitându-se când la ciu-boţelele Ogarului, când la picioarele lui, de parcă ar voit să-ispună ceva. Ce anume? Deodată, în mintea Iepurelui se făculumină. Îşi şterse lacrimile şi intră în odaia Ogarului. Ciuboţe-lele erau puse lângă sobă, să se usuce. Nu mai stătu pe gân-duri... încălţă ciuboţelele Ogarului, păşi încet, ieşi din han şiţine-o, băiete, tot într-o fugă.

«Dacă le-am plătit eu, sunt ale mele, doi galbeni fac, doigalbeni mi-a mâncat Ogarul», se gândea Iepurele, afundându-se tot mai mult în pădure şi-n noapte.

(Călin Gruia)

Vocabular

zăbun — haină bărbătească purtată de ţărani, făcută

din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fărămâneci, împodobită cu cusături



138

CUM S-A STRICAT PRIETENIADINTRE CÂINE ŞI PISICĂ

Prietenia cea adevărată nu se spune cu vorbe, că vorbelezboară, se arată cu fapte, că faptele rămân.

Şi mai lesne te aperi de duşman, decât de-acela ce zice căţi-e prieten şi umblă numai cu gânduri necurate!

Se povesteşte că ar fost odată prieteni câinele şi pisica.

E drept că-i mult de-atuncea... E mult... Din vremea cândnici câinele şi nici pisica nu trăiau încă pe lângă om. Erau săl-bătăciuni. Locuiau prin pădure.

Pisica se apropiase în acel timp de câine şi, miorlăind sub-ţire, îl îndemnase:

– Nu vrei să m prieteni buni? Să vânăm laolaltă, să stăm într-un bârlog, să împărţim prada? Nu vrei?

Câinele a lătrat scurt şi s-a învoit. Au întins şi-o masă ca sălege prieteşug. Le-au cântat şi lăutari: o pupăză şi nişte greieri.

– O să vânăm pe rând! a spus pisica. Întâi e rândul tău... Şisă vezi să te întorci cu pradă bună. Eu o să am în vremea astagrijă de gospodărie.

Câinele a plecat să vâneze. Pisica s-a aşezat şi a începutsă toarcă.

N-o bătea vântul, n-o uda ploaia. Sta şi-aştepta să vină

câinele cu prada.Şi câinele umbla, alerga prin pădure, peste coclauri şi pes-te tot...

• De ce se grăbea iepurele la Iarmaroc? • Pe cine l-a întâlnit în drum?

• Ce l-a sfătuit Ogarul pe Iepure?• Ce s-a întâmplat în hanul lui Moş Martin?• Cum a procedat Ogarul?• De ce Moş Martin se uită la ciuboţelele Ogarului, iar apoi lapicioarele goale ale Iepurelui? Cum a înţeles mai târziu Iepu-rele privirile lui?



139

Deodată, i-a ieşit în cale o ca-

pră. A început s-o latre şi s-o go-

nească spre bârlog.

A auzit pisica lătratul câineluişi tropotul caprei. Le-a ieşit înain-

te, prefăcându-se obosită: – Vai, grele mai sunt treburile

gospodăriei!... – Nici eu n-am stat degeaba,

vezi bine! a zis câinele, privind cu

mulţumire capra ce behăia speri-ată. A băgat capra în bârlog şi a

vrut să se odihnească. – Ce, crezi că merge aşa?... a

început să miorlăie pisica, bătând pământul cu coada. Du-te-npădure şi mai vânează. Ne trebuie bucate pentru iarnă. Nu-i

vreme de pierdut... Aşa ţi-e prietenia? Eu trudesc din greu cugospodăria, tu vii doar cu o capră şi te aşezi la odihnă... Nu,băiete. Hai şi porneşte la treabă! Aşa miorlăia pisica, că-l du-

rea capul pe bietul câine!... Şi-a băgat coada între picioare şi a început să-i ceară iertare c-a supărat-o.

Până la urmă, pisica s-a înduplecat să-l ierte. Iar câinele aplecat din nou la vânătoare.

Dar înainte de a pleca, a spus: – Nu te supăra. De vrei, mulge capra... Mi-e poftă de niştelapte!

– Numai la mâncare ţi-e gândul — l-a certat — la treabănicidecum... Hai pleacă, nu mai pierde timpul de pomană!

A plecat bietul câine. Ce să facă? A colindat pădurea înlung şi-n lat. A scotocit tuş după tuş. S-a luat după un iepu-

re, l-a fugărit... dar iepurele a pierit. A lătrat către o coţofană,cu gând s-o sperie să cadă jos, dar coţofana a deschis plisculmare, a râs de el şi a zburat.



140

Se înnopta. Printre copaci abia se mai zărea o pâlpâire delumină.

Îi era ruşine câinelui să vină acasă fără nici o pradă. Îi era

de gura pisicii...Dar n-avea ce să facă. A luat-o spre bârlog... Nu era greu

să ae prin întuneric unde-i bârlogul. Acolo, la intrare sta pisi-ca. Ochii ei verzi, răi, străpungători, luceau ca două luminiţe.Era sătulă. De cum plecase din nou câinele la vânătoare, serepezise la capră. O mulsese, mâncase laptele, se săturase.

Se aşezase apoi la gura bârlogului, privind la stele, lingân-

du-se alene pe mustăţi, torcând...«Frumoasă-i viaţa când ştii să ţi-o trăieşti! îşi zicea ea mul-ţumită. Şi mai ales când ai un prost de câine lângă tine».

Pe când şedea aşa, iată, îl vede şi pe câine. Se strecură încet printre copaci, cu coada între picioare şi cu spinarea în-

covrigată de ruşine. – Pe unde ai fost, nemernicule? a început să-l certe pisica.

Ai fost la crâşmă ori la vreo petrecere? Te văd venind pe treicărări. Vânatul l-ai lăsat în plata lui! Aşa ţi-e felul! De ăsta îmieşti?... Sărmana, sărmănica de mine, şi eu care te aştept ă-

mândă şi trudită aici acasă!... A început şi bietul câine să lăcrămeze de mila ei. S-a dezvi-

novăţit cum a putut. A cerut iertăciune că nu este mai vrednic. – Să bem lapte! a spus el.

– Laptele! s-a mirat pisica. De unde lapte? – Păi, n-am vânat eu azi în zori o capră? a întrebat câinele. – Ba da! – Şi n-am adus-o la bârlog? – Adevărat! – Şi n-a rămas să mulgi tu capra, să bem lapte? – De care lapte tot vorbeşti? s-a făcut pisica că nu-şi aduce

aminte. – Păi, n-am vânat dimineaţă o capră? a început iar să spu-

nă câinele, cam supărat.



141

– Aşa e. – Şi n-am adus-o la bârlog? – Ba da.

– Şi n-a rămas s-o mulgi? – Adevărat! a miorlăit pisica, socotind iute ce să mai răs-

pundă. – Păi, unde e laptele pe care l-ai muls? – Laptele?... Care lapte?... A!... Laptele caprei? – Da, da. – Cu laptele de capră s-a întâmplat aşa! Au venit nişte şoa-

reci ămânzi... Spunând cuvintele acestea, pisica şi-a şters olacrimă cu coada. – Şi mai departe? – Au venit şoarecii şi m-au rugat să le dau să mănânce

ceva... Tu ştii că sunt miloasă. Le-am dat lor laptele. Credeamc-ai să aduci şi tu vreo pradă în seara asta din pădure... Dartu... tu eşti nevrednic.

– Să mâncăm capra! a îndrăznit să îngaime câinele. – Capra e pentru iarnă, a sărit pisica la câine cu ghearele.Să nu te atingi de ea. O fac pastramă pentru timpuri grele. Şicum s-o lumina de ziuă, să pleci iar la vânat. Să nu te întorciacasă fără pradă. Altminteri, s-a sfârşit cu tine.

A plecat câinele în zori iarăşi la vânătoare. A alergat încoa-

ce, a alergat încolo...

Acasă, pisica a sărit la gâtul caprei. A doborât-o şi a începuts-o mănânce.Mânca şi se-odihnea. Nu avea nici o grijă.«Frumoasă-i viaţa când ştii să ţi-o trăieşti!... se gândea ea.

Şi mai ales când ai pe lângă tine un prost de câine».Iar câinele, în vremea asta, gonea pe ploaie, gonea pe vânt,

căuta vreo pradă s-o aducă acasă, să scape de gura pisicii.Da’ e că se apropia iarna şi se trăgeau sălbătăciunile-n

bârloguri şi-n vizuini, e că se zvonise prin pădure că umblăcâinele la vânătoare, nu se mai găsea nimica, nici o pradă.



142

A umblat multă vreme, multă vreme, zadarnic. Abia-şi maitrăgea suetul de izbovit, şi burta-i sta lipită de spinare.

Nemaiavând alta ce face, s-a dus acasă, cu gând să mai

ceară o dată iertare pisicii. S-o roage să-i dea numai o înghiţi-tură de pastramă. Şi, cum o prinde oleacă de putere, să poatăpleca iar la vânătoare.

– Nemernicule — a ţipat pisica — unde-i vânatul? Ce mi-aiadus?

I-a spus câinele c-are ghinion. Că n-a găsit nimică prin pă-

dure. Să-i dea numai o înghiţitură de pastramă.

– Care pastramă? a făcut pisica pe uimita. – Pastrama de capră! a răspuns câinele. – De care capră tot vorbeşti? – Capra pe care am vânat-o şi am adus-o la bârlog. Lapte-

le ei l-ai dat şoarecilor! N-ai zis că ai s-o faci pastramă pentruiarnă?

– Am zis.

– Atunci unde-i pastrama? – De ce pastramă tot vorbeşti? a încercat din nou pisica săfacă pe mirata.

Dar câinele a înţeles-o de data asta pe şireată. Şi-a rânjitcolţii.

– A!... Pastrama? s-a făcut pisica dintr-o dată că îşi aduceaminte. Să vezi, au venit şoarecii la mine, m-au legat fedeleş

şi au mâncat pastrama. Atunci când eşti prea bun, îşi bat toţi joc de tine!... A alergat degrabă câinele la şoareci: – Aţi cerut lapte de la pisică? Aţi mâncat voi pastramă? – Noi? au zis şoarecii în cor. Te minte pisica. Nu ştim gustul

de lapte şi nici cel de pastramă!...S-a întors câinele acasă. A înhăţat-o pe pisică de ceafă

şi-a tărbăcit-o. (De vrei să te muşte câinele, întărâtă-l!...) A în-

ceput pisica să-l zgârie pe câine şi să-l stuchească între ochi.S-au bătut bine. S-au tăvălit unul pe altul prin toată pădurea.



143

Şi tot aşa, bătându-se, s-au fugărit până într-un sat. Aici, i-au văzut oamenii, i-au despărţit. Pe câine l-au legat

în lanţ, şi pe pisică au vârât-o în bucătărie. Să n-o mai muşte

câinele. Şi nici să nu-l mai stuchească pe dulău, să nu-i maisară-n ochi.

Dar ei nu şi-au uitat necazul până astăzi. Când se întâl-nesc, câinele latră şi cere pastrama, îi cere laptele, o înhaţăşi o muşcă. Pisica îl stucheşte între ochi, îl zgârie, miorlăie şi-lface leneş şi nevrednic.

Şi tot de-atunci, de când au dat-o şoarecii de gol, pisica îi

stârpeşte unde-i aă... Îi caută, îi mănâncă şi le spune: – De nu m-aţi dat voi de gol, şi-acum mi-aducea câinelemâncare, mă odihneam, nu aveam nici o grijă. Aşa am să vă înghit pe voi... Ca să vă săturaţi...

Iar puii lor, copii şi nepoţi, au rămas să se duşmăneascăpe vecie.

Sau, cum s-ar spune cu altă vorbă: părinţii au mâncat agu-

ridă, copiilor li s-au sterpezit dinţii. ( Alexandru Mitru)

• Ce i-a propus pisica câinelui? • Ce făcea pisica? Ce făcea câinele?

• Cine nu avea dreptate: câinele sau pisica?• Cum este pisica?• Cum este câinele?• De ce se duşmănesc câinele şi pisica?• Explicaţi, cum înţelegeţi expresiile din text: prietenia ceaadevărată nu se spune cu vorbe; vorbele zboară, iar faptelerămân; apără-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă voi

apăra singur .



144

IZVORUL FERMECAT

Cică demult, pe când

făcea plopul pere şi răchitamicşunele, trăia undeva lapoalele munţilor, la o răscru-

ce de drumuri, un potcovarvestit, care potcovea caii luiFăt-Frumos. Trebuie să ştiţică nu cu una cu două se

potcovesc caii năzdrăvani;de aceea, câţi ucenici ve-

neau la el să înveţe meşte-

şugul, nici unu’ nu rămâneamai mult de o zi.

Nu ştiu cum se făcu, darodată se nimeri să vină la ucenicie un băiat îndrăzneţ şi pri-ceput, care învăţă meşteşugul într-un ceas şi după aceea elsingur, într-o zi, potcovi o herghelie de cai!

[...] Meşterul se bucură de ucenic, îl îndrăgi ca pe copilulsău. O singură slăbiciune avea băiatul: poveştile. Dacă vreuncălător începea o poveste, apoi ucenicul se aşeza pe o butu-

rugă, îşi proptea tâmplele în palme, se uita în ochii drumeţuluifără să clipească, fără să scoaţă o vorbă, fără să-i pese cătrece vremea. Şi potcoavele se topeau în foc, focul se stingea,

se lăsa noaptea şi calul rămânea nepotcovit. Într-o seară, aproape de asnţitul soarelui, pe când meş-

terul se aa la un iarmaroc îndepărtat, după potcoave de aurşi argint, sosi o făptură ciudată, de pe altă lume parcă, şi care,spre mirarea băiatului, începu să vorbească în grai omenesc.

— Ehei, de mult n-am mai dat pe aici. Unde-i meşterul?— Nu-i acasă. Dar ce ai cu el?

Pe băiat, cât pe ce să-l pufnească râsul. Nu avea nici oasemănare cu caii, dar cum ucenicul era isteţ, pricepu că slu-



145

ţenia aceea burduhănoasă, cu picioare lungi şi subţiri ca aţa,nu putea decât puricele năzdrăvan despre care îi pomenise într-una din zile meşterul său.

— Nu cumva eşti puricele năzdrăvan?— Da, eu sunt.— Purice n-am potcovit încă, dar cred că nu-i chiar aşa de

greu...— Dar nici uşor. Fiecare potcoavă trebuie să aibă nouăzeci

şi nouă ocale de er. Numai aşa mă simt uşor şi pot zbura înslava cerului ca să aduc poveşti.

Când auzi ucenicul despre ce-i vorba, făcu ochii mari şi ungând năstruşnic îi veni în minte.— Fii fără grijă, te potcovesc îndată. Aţâţă focul, umă foalele, care prinseră să se vaite şi să

sue în cărbuni. Pe dată vatra se lumină de jăratic, iar erul se înroşi. Apucă apoi ciocanul şi începu să bată zdravăn, de seumplu toată potcovăria cu scântei de aur, spre mirarea purice-

lui năzdrăvan.Nu trecu multă vreme şi prinse a-i potrivi puricelui potcoa-

vele. După ecare potcoavă de nouăzeci şi nouă de ocale,puricele spunea că se simte din ce în ce mai uşor, şi că abiaaşteaptă să poată zbura. Dar băiatul, după ce îi bătu cea dinurmă potcoavă, nu-l întrebă cum se simte, ci dintr-o săritură îl încălecă cu nădejde.

[...] Îl purtă puricele peste ape întinse şi întunecate, pestemunţi prăpăstioşi, peste cetăţi şi împărăţii, zburând în jos,zburând în sus, zburând ca vântul, zburând ca gândul, dintr-o parte în alta a lumii, chipurile să-l sperie pe băiat, ca să-itreacă pofta de poveşti. Ucenicul nu se da bătut.

— Ori mă duci să-mi arăţi de unde iei poveştile, ori rămâncălare pe tine până ţi s-or toci potcoavele de nori şi văzduh.

[...] S-o albit sau nu de spume puricele năzdrăvan deatâta zbor prin ţări, de atâtea sărituri de pe un vârf de muntepe altul povestea nu spune. Dar, după vreme îndelungată,



146

simţind că puterile îi slăbesc din ce în ce mai mult şi că pot-coavele i se tocesc de văzduhuri, îi spuse cu mâhnire băia-

tului:

— Scumpă-i plata potcoavelor mele, dar n-am încotro. Tevoi duce acolo unde voieşti, căci m-ai biruit...

Şi, încovoindu-şi picioarele subţiri ca aţa, sări din vârfulunui munte într-o vale adâncă, străjuită de jur-împrejur depiscuri semeţe, acoperite de brazi. Flori de toate culorile eraupresărate pe pajiştea verde a văii, iar miresmele lor scăldauca într-un abur copacii drepţi ca lumânările. Totul în acea vale

părea nemişcat: şi oare, şi iarbă, şi ram. Stâncile de la poa-lele munţilor, albe ca omătul şi bătute cu pietre scumpe, pă-

reau că ascultă şi ele împreună cu orile şi copacii un cântecfermecat, care nu semăna cu nici un cântec auzit vreodată.Venea cântecul din înaltul munţilor, din adâncul pământului,din mireasma orilor, din lumina soarelui? Nimeni n-ar pututspune. Mai degrabă era cântecul de bucurie din inima uce-

nicului, pentru că ajunsese în lumea poveştilor. Poate că deaceea toate în jur săreau cuprinse de vraja cântării: şi munţii înalţi, şi stâncile albe, de la poalele lor, şi copacii, şi iarba, şiorile, şi pământul de sub tălpile lui. Cântecul era nespus defrumos şi parcă nu se mai sfârşea.

[...] Ucenicul porni să cunoască Valea Poveştilor. Cânteculfermecat îl însoţea peste tot locul, când vesel ca pârâul, când

duios ca foşnetul frunzelor, când liniştit ca rădăcinile lor. Şi totumblând băiatul prin acele locuri tainice şi necunoscute, se po-

meni în faţa unui izvor. Dar ce izvor! Avea şipotul cu totul şi cutotul de aur. Pe ucenic îl cuprinse o sete nemaipomenită, darcând se aplecă să bea, altă ciudăţenie: din şipot nu curgea nicio picătură de apă. Auzi din el un glas. Se apropie mai mult. Se-

tea îi pieri îndată. Prin şipotul de aur curgeau poveşti şi legende.Rezemat de izvor, prinse să-l asculte. Glasul fermecat spunealegendele orilor, ale păsărilor, poveştile munţilor, poveştile voi-nicilor. Glasul era neobosit. Cum sfârşea o poveste, începea



147

alta, şi apoi alta, care de care mai minunată şi nemaiauzită. Peucenic îl cuprinse o vrajă şi uită de sine, uită de tot. Nu vedeanimic în jur, nici când soarele răsărea şi apunea, nici când luna

cobora în pârâiaşul din vale, nici când frunzele copacilor se scu-turau. N-auzea nici şuierul crivăţului pe crestele munţilor, nusimţea bătaia ploilor în obraji, nu-i era nici foame, nici sete. As-

culta poveştile şi legendele care se împleteau cu cântarea ace-

ea măiastră din inima lui. Şi cum se sfârşea o poveste, începeaalta, şi el n-avea de unde să ştie că în jurul izvorului cu şipotulde aur răsăreau în ecare primăvară alte ori, că alţi nori se

alungau pe sus, că arborii pe care-i văzuse la început drepţi calumânările erau aplecaţi, bătrâni şi scorburoşi, şi că alţi copacitineri se ridicaseră demult, drepţi ca lumânările, spre piscurilesemeţe ale munţilor. Glasul fermecat nu ostenea. Cum isprăveao legendă, începea alta şi pe nici una n-o spunea de două ori.Izvorul cu şipotul de aur curgea parcă drept în inima uceniculuişi poveştile auzite se aşezau una peste alta sub fruntea lui, ca

într-o carte. Ucenicul nu se gândea decât la un singur lucru: săaudă cât mai multe poveşti, cât mai multe, ca apoi să le ducă în lume. Glasul părea fără sfârşit. De câte ori a încercat să seridice, de atâtea ori izvorul începea altă poveste şi o vrajă nelă-

murită îl ţinea acolo legat cu funii nevăzute. Într-o zi se ridică în picioare şi voi să plece, dar picioarele îi

rămăseseră nemişcate. Glasul fermecat tocmai începuse «Po-

vestea izvorului cu şipotul de aur». Se rezemă din nou s-o as-

culte. Şi din poveste aă el ce trebuie să facă pentru a scăpade vraja acelor locuri, ca să poată duce mai departe poveştile în lume. Nu mai stătu pe gânduri şi, cu un cosor ce-l avea încingătoare, prinse să sape, să vadă adâncimea şipotului deaur în trupul pământului. Nimeni nu ne poate spune cât o săpat. Deodată însă glasul fermecat se opri. Se opri şi cânte-

cul şi ucenicul se cufundă într-un somn adânc. Când se trezi,se văzu la marginea unui râu, într-un loc cunoscut, pe undecopilărise. Fruntea îi era grea şi erbinte. Se aplecă să ia apă



148

să şi-o răcorească. Pe dată însă se feri şi scoase un strigătde uimire. Îşi văzuse chipul în apă. Părul îi era alb ca omătul,obrajii zbârciţi, spinarea încovoiată, numai ochii îi erau tineri şi

limpezi aşa cum şi-i ştia el. Trecuseră, se vede, mulţi ani fărăsă-şi dea seama. Îşi aduse aminte de meşterul potcovar.

Porni să-l caute. În acea răscruce nu mai era nici urmă depotcovărie. Întrebă pe oamenii pe care-i întâlni:

— Nu ştii unde s-a mutat potcovarul?— Care potcovar, moşule?— Acela care potcovea caii lui Făt-Frumos... Caii năzdră-

vani...— De aşa minune nu se pomeneşte prin părţile noastre.Dar să-l întrebăm pe cel mai bătrân om din sat.

Omul cel mai bătrân din sat a dat din umeri, spunând cămulte a văzut şi a auzit în cei o sută de ani pe care-i duce-nspinare, dar de un asemenea potcovar nici pomeneală.

S-a mâhnit ucenicul potcovarului că nu-şi poate aa meş-

terul, dar ind înţelept nu i-a fost greu să priceapă că vremeamăturase de mult cenuşa făurarului. În cele din urmă porniprin ţară să spună poveştile pe care le auzise în valea aceeaminunată.

(Călin Gruia)

• De ce ucenicii plecau peste o zi de la potcovar? • Ce îi plăcea băiatului îndrăzneţ şi priceput care veniseşi el în ucenicie?• Ce i-a cerut băiatului puricele năzdrăvan?• Ce făcu băiatul după ce-l potcovi pe purice?• Ce a văzut el în Valea Poveştilor?• De ce nu l-a mai găsit pe potcovar?

• Explicaţi expresia: când făcea plopul mere şi răchita micşu-

nele.



149

FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ

Au fost odată, în vremurile de

demult, au fost un împărat şi-o împărăteasă. Şi cum nu se în-

durase soarta să le hărăzeascăun urmaş, nu trecea zi în care sănu se tânguie amândoi: «Cât degoală ne e casa şi ce fericiţi am de-am avea şi noi un copil!» Dar

coconul cel mult dorit se lăsa aş-teptat de multă vreme...Şi iată că-ntr-un sfârşit, pe

când împărăteasa se scălda înapa unui râu, o broască sări dinunde, pe prundişul malului, şi-igrăi astfel:

— Aă, Măria ta, că-ţi va în-deplinită dorinţa; căci până a nu trece anul, vei aduce pe lumeo fetiţă.

Şi se împlini întocmai ceea ce spusese broasca; împără-

teasa născu o fetiţă şi era atât de frumoasă fetiţa, că împăratulnu-şi mai încăpea în piele de bucurie. Cum voia să se împărtă-

şească şi alţii din bucuria lui, Măria-sa dădu o mare petrecere,la care pofti nu numai rudele, prietenii şi cunoscuţii, ci şi ursi-toarele, ca să le câştige toată bunăvoinţa şi grija faţă de soartacopilei.

În toată ţara aceea erau treisprezece ursitoare, dar pentrucă împăratul nu avea decât douăsprezece talere de aur în caresă le servească bucatele, una dintre ele nu fu poftită la ospăţ.

Petrecerea se prăznui cu mare strălucire şi, când fu să se încheie, ursitoarele înzestrară copila cu cele mai alese daruri:una îi hărăzi să se bucure de virtute, a doua — de frumuseţe,a treia — de bogăţie, şi aşa, pe rând, ursitoarele îi dăruiră tot



150

ce-şi poate dori omul pe lumea asta. În clipa când cea de-aunsprezecea ursitoare tocmai îşi sfârşea urarea, numai ce in-

tră valvârtej cea de-a treisprezecea. Pasămite, venise să se

răzbune pentru că nu fusese poftită şi ea la serbare. Şi, fărăca măcar să arunce cuiva vreo privire, rosti cu un glas tunător:

— Când va împlini fata cincisprezece ani, să se-nţepe c-unfus şi să moară!

Apoi nu mai adause nici un cuvânt şi, întorcând spatele lacei de faţă, părăsi sala tronului. Toţi încremeniseră de spaimă,dar cea de-a douăsprezecea ursitoare, care nu-şi rostise încă

urarea, se apropie de leagăn şi, indcă nu-i sta în putinţă săridice blestemul, ci doar să-l mai îndulcească, glăsui aşa:— ...Dar să nu e moartă, ci să cadă într-un somn adânc,

care să ţină o sută de ani! Împăratul, care dorea din tot suetul s-o ferească pe iubita

copilă de năpasta blestemului, dădu poruncă să se pună pefoc toate fusele din împărăţie.

În ăst timp, fetiţa creştea şi însuşirile cu care o înzestrase-ră ursitoarele îşi arătau roadele cu prisosinţă; era atât de fru-

moasă, de cuminte, de prietenoasă, de înţeleaptă, că oricine ovedea o îndrăgea pe dată.

Se întâmplă însă că tocmai în ziua în care domniţa îm-

plinea cincisprezece ani, împăratul şi împărăteasa să e duşide-acasă, şi fata să rămână singură în palat. Ca să-i treacă

de urât, luă la rând încăperile; zăbovi ea prin tot felul de săli şiodăi şi colindă aşa, după pofta inimii, ceasuri întregi, până ceajunse şi la un turn vechi. Urcă scara îngustă şi întortocheatăce ducea sus şi se pomeni în dreptul unei uşi micuţe. În broas-

că era vârâtă o cheie ruginită şi când o răsuci, uşa sări în lături,şi fetei îi fu dat să vadă într-o cămăruţă o femeie bătrână, bă-

trână, care sta şi torcea cu sârguinţă un fuior de in.— Bună ziua, bătrânico,— spuse domniţa — da’ ce faci

aici?— Iaca, torc şi eu! răspunse bătrâna, dând din cap.



151

— Da’ ce naiba-i aia de se răsuceşte aşa de repede? între-

bă fata şi, luând fusul în mână, încercă şi ea să toarcă.Dar de-abia-l atinse, că se şi împlini blestemul şi domniţa

se înţepă la un deget. Şi ce să vezi: de jur-împrejurul palatului începu să crească

un tufăriş de mărăcini, ca un gard viu! An de an, mărăcinişul se înălţa tot mai mult şi, în cele din urmă, cuprinse toţi pereţii pân’la căpriori, ba se mai întinse şi pe deasupra, de nu mai puteaivedea palatul defel, nici chiar steagul de pe acoperiş.

A mers vestea-n lume despre frumoasa adormită, căci aşa

o numeau toţi pe tânăra domniţă; şi la câte-un răstimp se gă-sea câte un u de crai, care încerca să străbată prin tufărişulde mărăcini şi să pătrundă până la palat.

Dar de răzbit, n-a răzbit, n-a răzbit nici unul, din pricină cămărăcinii se prindeau laolaltă ca şi când ar avut nişte mâinighimpoase şi nu-i lăsau să înainteze măcar un pas.

După amar de ani, prin acele meleaguri iată că mai veni

un fecior de împărat. Şi, întâlnindu-se el cu un bătrân, acesta-ipovesti despre gardul de mărăcini care împrejmuia palatul deamar de ani... Şi-i mai zise că-n palat, o ică de crai, frumoasăcum nu se mai aa alta pe lume, dormea într-un somn adânc,de vreo sută de ani. Şi că tot de atunci dorm şi împăratul şi împărăteasa şi toţi curtenii. Şi mai ştia bătrânul, de la bunicu-său, că se perindaseră pe-acolo mulţi feciori de împărat care încercaseră să răzbească la palat prin tuşul de mărăcini, dar

că toţi s-au pierdut fără urmă, agăţaţi printre spini, murind de-omoarte cumplită.

Atunci tânărul îi vorbi cu semeţie:— Mie nu mi-e teamă defel, şi aă c-am să mă duc s-o văd

pe frumoasa adormită, chiar de-ar să-mi pierd viaţa!Şi oricât încercă bătrânul cel omenos să-l abată pe ăcău

de la acest gând, nu izbuti, căci acesta era neînduplecat în

hotărârea lui.Se nimeri însă că tocmai atunci se împlineau cei o sutăde ani şi sosise ziua în care frumoasa adormită trebuia să se



152

deştepte din somnul ei lung. Când feciorul de împărat se apro-

pie de tufărişul de mărăcini, mai-mai nu-i veni să-şi creadăochilor, căci mărăcinii se prefăcură pe dată în puzderie de ori

mari şi frumoase, ce se dădeau la o parte din faţa lui, lăsân-du-l să treacă nevătămat. Şi, după ce trecea el, cărarea sestrângea din nou şi orile se preschimbau iarăşi într-un zidghimpos, de nestrăbătut.

În curtea palatului văzu o mulţime de cai şi nişte ogari, caredormeau pe lespezile de piatră. Pe acoperiş, hulubii dormeaucu căpşoarele vârâte sub aripi... De-ndată ce intră în palat,

văzu acelaşi lucru: muştele dormeau pe pereţi, iar la bucătărie,bucătarul ţinea mâna întinsă, ca şi cum ar vrut să apuce dechică pe ajutorul său, în timp ce o slujnică şedea pe-un scă-

unel, având în faţă o găină neagră, pe care abia apucase s-o jumulească de câteva pene, cu o sută de ani în urmă.

Şi feciorul de crai merse mai departe, până ce ajunse însala tronului. Aici îi găsi pe toţi curtenii dormind un somn ca

de plumb, iar mai în fund, sus pe tron, dormeau împăratul şi împărăteasa. Colindă el mereu alte şi alte încăperi, fără săse oprească măcar o clipă. Şi tot palatul era cufundat într-otăcere aşa de adâncă, că-ţi puteai auzi răsuarea. În cele dinurmă, ăcăul ajunse în turn şi deschise uşa cămăruţei în caredormea tânăra domniţă. Şi era atât de frumoasă în somnul ei,că feciorul de împărat nu-şi mai putu lua ochii de la ea şi, aple-

cându-se, o sărută.Dar, de îndată ce-o atinse cu buzele, frumoasa adormităclipi din gene, deschise ochii şi-l privi cu drag. Coborâră apoiamândoi din turn şi, ca la un semn, împăratul şi împărăteasase treziră şi ei, şi atunci se treziră toţi curtenii.

Se priveau unii pe alţii, miraţi, şi mai-mai să nu le vină săcreadă ochilor. Caii din curte se ridicară şi începură să-şi scu-

ture coama; ogarii săriră sprinten în sus, dând vesel din coadăşi gudurându-se; hulubii de pe acoperiş scoaseră căpşoarelede sub aripi şi, rotindu-şi privirile în zare, îşi luară zborul spre



153

câmpie; muştele începură să se mişte pe pereţi bâzâind întru-

na; focul din bucătărie se dezmorţi şi-şi înteţi vâlvătaia; mân-

carea de pe plită porni să clocotească; friptura prinse iar să

sfârâie; bucătarul trase o palmă zdravănă ucenicului său, careprinse să ţipe ca din gură de şarpe; iar slujnica se apucă de jumulit găina şi n-o mai lăsă din mână până nu-i smulse toatepenele...

Apoi se prăznui cu mare strălucire şi alai nunta fecioru-

lui de împărat cu frumoasa adormită, şi amândoi trăiră fericiţipână la sfârşitul zilelor.

(Fraţii Grimm)

POVESTEA CEASULUI CU INIMĂ

Trăia odată, demult, într-un oraş mare, un ceasornicarbătrân, adică un meşter care face şi drege ceasuri deşteptătoare,ceasornice, pendule şi ornice cu cuc. Într-o zi, plimbându-seprintr-o pădure de la marginea oraşului, văzu un ceas aruncatla rădăcina unui stejar. Dar ce ceas? O minune de ceas!

Era mare cât un băiat sau o fetiţă de patru ani, avea limbilede aur şi cifrele de pietre scumpe. Nu, niciodată nu mai văzuseceasornicarul un asemenea ceas!

Îl privi din faţă, îl privi din spate, apoi trase cu urechea. Darceasul nu făcea tic-tac.

— E stricat, e stricat de bună seamă, îşi spuse meşterul. Am să-l iau eu, am să-l dreg şi-o să vestesc în tot oraşul, ca

acel care l-a pierdut să şi-l poată lua.Zis şi fâcut. Cum a ajuns acasă, ceasornicarul s-a pus pe

• Ce îşi doreau împăratul şi împărăteasa? • Cum li s-a împlinit dorinţa?

• De ce a blestemat-o pe fată cea de a treisprezecea ursi-toare?

• S-a împlinit visul împăratului şi împărătesei?



154

treabă, a desfăcut cutia ceasului şi a văzut că ceasul nu făceatic-tac numai pentru că nu avea pitic.

Nu ştiaţi? Păi sigur, pe vremea aceea, în ecare ceas

locuia câte un pitic. El era cel care mişca roţile dinţate şi băteaun ciocănel, făcând tic-tac, tic-tic-tac...

Meşterul văzu aşadar că ceasul cel minunat nu mergepentru că n-are pitic. Cine ştie ce i se întâmplase de dădusebir cu fugiţii şi părăsise mândreţe de ceasornic!

Dar ceasornicarul nu se sperie şi nici nu se amărî. Sepotrivea numai bine căci, iată, doar cu o zi în urmă cineva

călcase din greşeală peste un ceas şi — cum cel ce făcuseboroboaţa era un om mare şi gras — ceasul se făcuse praf.Meşterul îl scosese mai mult mort decât viu pe bietul pitic alceasului, care plângea cu lacrimi uriaşe cât o gămălie de ac.Şi-l vârâse deocamdată într-un sărtar. Acolo sărmanul pitic,harnic nevoie mare, ciocănea într-una şi facea tic-tac, tic-tic-tac. Dar se ostenea de pomană pentru că, vezi bine, sărtarul

nu putea arăta ora exactă...— Piticuţule — spuse ceasornicarul, deschizând sărtarul— ia te uită ce ceas a găsit tata pentru tine...

— Ura-a-a! strigă piticul şi, de bucurie, îşi zvârli căciuliţacât colo.

Apoi se grăbi să intre în noua locuinţă, unde se puse de îndată pe treabă, ciocănind cu multă tragere de inimă şi făcând

tic-tac, tic-tic-tac, aşa cum numai un pitic vrednic poate să facă,dacă se ştie gospodar în ceasul lui.Şi măcar că meşterul aşezase ceasornicul la vedere în

vitrină, şi dăduse răvaş prin oraş, zilele treceau fără să seivească nici urmă de păgubaş. Dar, într-o zi, împăratul ieşi laplimbare şi, trecând prin faţa dughenei, văzu în vitrină ceasulcu limbi de aur şi cifre de pietre preţioase. Atunci îi spuse

meşterului:— Vreau să-ţi cumpăr ceasul!Degeaba îşi răci gura ceasornicarul, de pomană-i lămuri



155

povestea ceasului şi-i arătă că nu e de vânzare, împăratul oţinea una şi bună:

— Vreau să-l cumpăr! Vreau să-l cumpăr!

Ei, n-a mai avut ce face meşterul şi i l-a vândut... Iar împăratul a luat ceasul şi l-a aşezat în sala tronului, undestăteau de strajă doi ostaşi.

— Iacă — le spuse el ostaşilor — să-l păziţi ca ochii dincap!

Din ziua aceea se petrecu însă un lucru tare ciudat. Cândprimea împăratul pe câte un boier care venea să se plângă

că-l necăjesc ţăranii, abia îi spunea împăratul: «Vorbeşte! Îţidau voie să vorbeşti o oră...» că ceasul cu limbi de aur şi arătacă ora trecuse!

Pleca boierul supărat, fără să apuce să deschidă măcargura.

Dacă venea însă o văduvă, care îl învinuia pe boier că-ifură şi ultima bucăţică de pâine, împăratul îi spunea:

— Ei, vorbeşte şi tu! Îţi dau voie să vorbeşti o clipă...Şi iată că după ceasul cu limbi de aur clipa ţinea, ţinea şinu se mai sfârşea... Pleca văduva numai când spusese tot ceavea pe inimă!

Dacă au văzut aşa, s-au strâns boierii într-o zi şi s-au dusla împărat.

— Măria ta, nu se mai poate... Ceasul Măriei tale ne face

viaţa amară. Nu merge bine, Măria ta!— Ceasul meu cu limbi de aur şi pietre scumpe? strigămânios împăratul, care era nespus de mândru de ceasul lui.

— Cu limbi de aur, Maria ta, întocmai. Nu mai putem trăide răul lui...

Întâia oară nici n-a vrut să-i asculte împăratul. A doua oarătot aşa. A treia oară, când s-a mai lămurit şi el, l-a chemat pe

meşterul ceasornicar şi i-a spus:— Ascultă, meştere! Se plâng boierii mei că ceasul cu limbide aur nu merge cum se cuvine...



156

— Vai de mine! Păi e un ceas minunat!...— Minunat, neminunat, să faci bine să-l cercetezi şi să-l

dregi, că nu mai am zi bună cu boierii mei!

— Să-l iau, Măria ta, se învoi ceasornicarul.Luă el aşadar ceasul, îl duse acasă şi-l desfăcu. Piticul

ceasului stătea la datorie; nu dormea, nu căsca şi ciocăneaharnic tic-tac, tic-tic-tac.

— Ce-i, piticuţule? întrebă meşterul. De ce se plânge Măriasa?

— Meştere, meştere — ofta piticul — ce să fac dacă am oinimă? Inima ţine cu oamenii nevoiaşi şi nu-i iubeşte pe boieriihrăpăreţi... Atunci pun ceasul să meargă mai încet sau mairepede, după cum cred eu că-i bine.

Meşterul dădu din cap. Doar avea şi el o inimă şi-l înţelegeatare bine pe piticul cel inimos!

— Cum să facem atunci? se frământă meşterul. Cum să

facem?Şi cum se frământa el aşa, deodată îşi aduse aminte că în oraşul acela venise cu o zi în urmă un ceasornicar, desprecare se zvonea că-i tare priceput. Se duse la el şi-i ceru sfatul.

— Las’ pe mine! spuse acesta. Am să născocesc eu ceva.Şi, cum era un om rău, care ţinea să-l bucure pe împărat,

născoci un pitic de er, atât de iscusit lucrat, încât putea face

tot ce făceau şi piticii adevăraţi. La fel ciocănea tic-tac, tic-tic-tac, la fel punea ceasul în mişcare, dar... n-avea inimă.

Tare s-au bucurat boierii şi împăratul când li s-a înfăţişatceasul cu limbi de aur şi pitic de er. L-au aşezat în sala tronuluişi de atunci din nou vorbiră boierii câte o oră, iar nevoiaşii câteo clipă...

Apoi, îmbătrânind, piticii din ceasornice se mutară rând perând în ţara poveştilor, şi în locul lor fură aşezaţi pitici de er,sau arcuri, lanţuri, pendule şi cuci. Până în zilele noastre se



157

cunosc ceasuri cu arc, cu lanţ, cu pendulă sau cuc, dar ceasuricu pitic nu se mai cunosc decât în poveştile prietenului meu,care scrie toate poveştile pentru copii. Şi ceasuri cu inimă, tot

aşa...Da, dar n-avem ecare dintre noi câte o inimă?

(Vladimir Colin)

•Citiţi încă o dată prima propoziţie. Explicaţi prin ce sedeosebesc ceasurile: deşteptător, pendulă, ornic,

ceasornic?• Ce fel de ceas a găsit bătrânul ceasornicar în pădure?

Descrieţi-l.• Cum înţelegeţi voi faptul că ceasul nu avea inimă?• Ce fel de pitic a găsit ceasornicarul în sărtar? Găsiţi

fragmentul în care este descris piticul?• Cum muncea noul pitic?• Cu cine ţinea inima piticului? Găsiţi şi citiţi fragmentul

în care piticul recunoaşte că «inima lui ţinea cu oamenii

nevoiaşi».• Cum îi judeca piticul pe cei săraci şi cum îi judeca pe ceibogaţi?

• Ce a făcut noul ceasornicar cu piticul şi de ce?• Unde s-au mutat piticii adevăraţi din ceasornic?• Explicaţi, cum înţelegeţi cuvintele şi îmbinările de cu-

vinte: inimos, om cu inimă mare, a avea inimă, om fără inimă,

lucrând cu tragere de inimă.

Vocabular

răvaş — scrisoarehrăpăreţ — lacom

a se zvoni — a se răspândi vestea, a se anunţa dugheană — prăvălie



158

CUPRINSŞcoala. Bună ziua, şcoală! (Gr. Vieru)....................................................5Tromaş se găteşte de şcoală. (I. Druţă).................................................6Guguţă. (S. Vangheli)...............................................................................7

Învăţătoarea. (M. Roman)........................................................................8Cărţile.......................................................................................................9De ce are girafa gâtul lung. (V. Prohin)...................................................10 Alfabetul toamnei. .................................................................................11Revedere. (M. Eminescu)........................................................................11Culorile bobiţelor de poamă. (Folclor)....................................................12Lectură. Tabloul. (V. Romanciuc)..........................................................13Soarele şi gutuiul. (I. Vatamanu)............................................................15Lectură. Soarele. (Poveste) (S. Vangheli).............................................15S-au aurit toamna pădurile. (G. Tomozei)..............................................16

Rapsodii de toamnă. (G. Topârceanu)...................................................17Sfârşit de toamnă. (V. Alecsandri)..........................................................18Ultima noapte de toamnă. (P. Zadnipru).................................................18Familia. Pârtia. (I. Druţă).......................................................................20Grămăjoară. (I. Druţă).............................................................................21Cântec. (N. Stănescu)............................................................................23Cuiele. (Folclor)......................................................................................24Răsplata. (poveste populară).................................................................26Bunicul şi nepotul. (Fraţii Grimm)............................................................28Rădăcinile. (A. Scobială)........................................................................30

În satul bunicilor. (N. Dabija)...................................................................31Animalele sălbatice. Veveriţa şi lupul. (L. Tolstoi).................................34Codrul fericit...........................................................................................35Grivei. (E Gârleanu)...............................................................................36Ciobănilă. (V. Voiculescu).......................................................................37Puişorii (E. Gârleanu)..............................................................................38Cozonacul (A. Leilor)..............................................................................39Povestea curcubeului.............................................................................41Iepurele şi ariciul. (Fraţii Grimm)............................................................43Puişorii şi vulpea. (I. Pas)......................................................................45

Copii din crâng. (K. Uşinski)...................................................................48Furnica stăruitoare. (V. Suhomlinski).....................................................49Iarna. Vine iarna. Primii fulgi. (Gr. Vieru)...............................................51Hai, copii din lumea toată! (Gr. Vieru)....................................................52Guguţă. (S. Vangheli)..............................................................................53Cu sania.................................................................................................54Cuşma lui Guguţă. (S. Vangheli).............................................................55Nu mai ies din derdeluş. (Şt. Irimescu)..................................................57Maşina care mănâncă zăpadă (Gr. Vieru).............................................58Sărbători de iarnă. Veveriţa şi morarul. (V. Filip)...................................60

În seara de Crăciun. (G. Coşbuc)............................................................62 Înger, îngeraşul meu..............................................................................63Steaua sus răsare..................................................................................64Colinde, colinde (M. Eminescu).............................................................65



159

O, brad frumos. (M. Eminescu)..............................................................65Pluguşorul. (Folclor)...............................................................................66Să trăiţi, să-noriţi. (Folclor)...................................................................67Urătorii. (S. Vangheli).............................................................................68

Ruga puiului de brad. (S. Vangheli).......................................................69La săniuş. (M. Sadoveanu)....................................................................70Omul de zăpadă. (A. Pop-Dincă)...........................................................71Lectură. Istoria ului risipitor. (Poveste populară).................................73Vulpea şi cocostârcul. (Folclor)..............................................................74Mioriţa. (Folclor).....................................................................................75Povestea cu trei bănuţi (Poveste slovacă).............................................77Prietenul. (Gr. Vieru)...............................................................................77Doi prieteni. (l. Tolstoi)...........................................................................78Caii lui Tândală (Folclor)........................................................................79Căldările fricosului. (Folclor)..................................................................80Povestea unui om leneş. (I. Creangă)....................................................81Prutul. (Folclor)......................................................................................83Greierul şi furnica...................................................................................84 Albina şi paianjenul.(S. Fl. Marian).........................................................85Primăvara. Primăvara (G. Coşbuc).......................................................87Sosirea rândunicii. (G. Coşbuc).............................................................88Primăvara. (C. Partole)..........................................................................90Ghioceii. (S. Vangheli).............................................................................91Primăvara. (T. Şevcenko).......................................................................92Martie. (L. Blaga)....................................................................................93

Cine e harnic. (V. Roşca)........................................................................94Puii. (Gr. Vieru)......................................................................................95Zâmbetul mamei. (R. Lungu)..................................................................95Floare pentru mama mea. (I. Filip).........................................................97Lectură. Moş Viscol şi Primăvara. (M. Sadoveanu)..............................97 Au sosit cocorii. (C. Petrescu)................................................................99Sora şi fratele. (C. Dragomir), Batista. (L. Deleanu)............................100Perna somnoroasă. (P. Cărare), Leneşul. (A. Lupan)..........................101Omul harnic. (C. Dragomir)..................................................................102Uriaşul cu trei ochi. (V. Romanciuc).....................................................103

Năluca. (C. Petrescu)...........................................................................104Pâinea. (L. Lari)...................................................................................105Spicul de grâu şi pleava. (A. Mitru).......................................................107Zi de vară. (M. Eminescu)....................................................................108Cele dintâi raze. (K. Uşinski)...............................................................109Bunicul soare şi pic-pic. (M. Garaz).....................................................111Vara. (După C. Partole).........................................................................112Lecturi suplimentare. Albina şi porumbiţa, Corbul.............................114Cearta nu aduce folos..........................................................................115Sănătatea este cea mai scumpă comoară...........................................116

Iscoada. (T. Arghezi)............................................................................117Hora (F. Costinescu).............................................................................118Doina. (C. Dragomir), Proverbul. (Gr. Vieru) .......................................119Eminescu. (V. Romanciuc)...................................................................120



160

Румунською мовою

Зав. редакцією К.В. Даскалюк Редактор Г.І. Унгурян

Художній редактор І.Б. ШутурмаКоректор М.Л. Істратій

Художник Чернишева Т.С.

Формат 70х100 1/16. Ум. друк. арк. 13,0. Обл.-вид.арк. 10,75

Тираж 2150 пр. Зам. № 282-12Державне підприємство

«Всеукраїнське спеціалізоване видавництво «Світ»79008 м. Львів, вул. Галицька, 21

Свідоцтво суб’єкта видавничої справи ДК № 2980 від 19.09.2007www.svit.gov.ua

e-mail: [email protected]

[email protected]

Навчальне виданняЧернова Олександрина Григорівна

Пілігач Олена ГеоргіївнаСкріпа Олена Костянтинівна

Літературне читанняРумунська мова для загальноосвітніх навчальних

закладів з навчанням румунською мовою 2 клас

Друк на ПРАТ «Львівська книжкова фабрика «Атлас»79005 м. Львів, вул. Зелена, 20

Свідоцтво суб’єкта видавничої справи ДК 1110 від 02.11.2002

ВИДАНО ЗА РАХУНОК ДЕРЖАВНИХ КОШТІВ. ПРОДАЖ ЗАБОРОНЕНО

Vulturul şi pisica. (K. Uşinski)..............................................................121Veveriţa. (După M. Sadoveanu)...........................................................122De pe-o “bună-dimineaţă”. (O. Cazimir)...............................................124Poezii despre animale. Vrăbiuţa, Broscuţa, Un gândac.......................125

Nenea lup, Ariciul.................................................................................126 În pădure. (V. Roşca)...........................................................................128Ţara noastră. (L. Lari), Pădurea. (N. Dabija).......................................129 În lumea basmelor. Fetiţa-cât-degeţelul.( H.C. Andersen).................132Ciuboţelele ogarului (C. Gruia).............................................................134Cum s-a stricat prietenia dintre câine şi pisică (A. Mitru).....................138Izvorul fermecat (C. Cruia)...................................................................144Frumoasa din pădurea adormită (Fraţii Grim)......................................149Povestea ceasului cu inimă (V. Colin)..................................................153



Навчальне виданняЧернова Олександрина Григорівна

Пілігач Олена ГеоргіївнаСкріпа Олена Костянтинівна

Літературне читанняРумунська мова для загальноосвітніх навчальних

Vulturul şi pisica. (K. Uşinski)..............................................................121Veveriţa. (După M. Sadoveanu)...........................................................122De pe-o “bună-dimineaţă”. (O. Cazimir)...............................................124Poezii despre animale. Vrăbiuţa, Broscuţa, Un gândac.......................125

Nenea lup, Ariciul.................................................................................126 În pădure. (V. Roşca)...........................................................................128Ţara noastră. (L. Lari), Pădurea. (N. Dabija).......................................129 În lumea basmelor. Fetiţa-cât-degeţelul.( H.C. Andersen).................132Ciuboţelele ogarului (C. Gruia).............................................................134Cum s-a stricat prietenia dintre câine şi pisică (A. Mitru).....................138Izvorul fermecat (C. Cruia)...................................................................144Frumoasa din pădurea adormită (Fraţii Grim)......................................149Povestea ceasului cu inimă (V. Colin)..................................................153

carte citire lb rom cls2

Documents