comportamentul instinctual sexual postuniversitare... · sindromul turner 45, xo deficit statural,...

COMPORTAMENTUL INSTINCTUAL SEXUAL

Prof. Dr. Doina COSMAN

COMPORTAMENTUL SEXUAL ŞI REPRODUCTIV

–  instinctul sexual/comportamentul sexual, influenţat de factori socioculturali şi servind şi altor scopuri decât reproductive

CAUTAREA PLACERII –  autostimularea creierului a fost observată experimental la

animalele de laborator ce-şi auto administrau stimulări electrice ale hipotalamusului lateral.

–  Zonele implicate în sistemul de recompensă situate la nivelul tegmentului ventral, ariei septale, cortexului prefrontal şi hipotalamusului lateral sunt considerate responsabile de efectul de recompensă (prezent şi în consumul de droguri).

I. Dezvoltarea sexualităţii

•  Se desfăşoară în paralel cu: –  Maturarea şi creşterea somatică –  Dezvoltarea psihologică

•  Este condiţionată de dezvoltarea armonioasă a patru factori: –  Identitatea sexuală (dpdv cromozomial) –  Identitatea de gen –  Orientarea sexuală –  Comportamentul sexual

A. Perioada prenatală Tulburarea Pattern

cromozomial Caracteristici fiziologice şi comportamentale

Sindromul Klinefelter

47, XXY 47, XYY 47, XXX

Dezvoltare sexuală întârziată prin deficit de testosteron Ocazional impulsivitate, agresivitate Tulburări de fertilitate

Sindromul Turner

45, XO Deficit statural, amenoree, posibil crize epileptice

Tulburarea

Pattern cromozomial

Caracteristici fiziologice şi comportamentale

Sindrom adrenogenital

46, XX

Androgeni fetali în exces, masculinizarea organelor genitale externe, imprimă un aspect masculin al comportamentului (fenotip masculin)

Sindromul lipsei de sensibilitate la androgeni

46, XY

Sex genetic masculin, defect al receptorilor de testosteron, organe genitale externe feminine (fenotip feminin)

B. Perioada de sugar şi copilăria •  La naştere:

–  Se atribuie statutul de sex –  Consilierea părinţilor în caz de ambiguitate anatomică

•  Primul an de viaţă –  Reflexele de supt şi înghiţire –  Elemente ale contactului corporal (ex. atingerea, îmbrăţişarea)

•  În primii ani de viaţă – diferenţe de comportament –  Fetele au aptitudini verbale mai dezvoltate –  Băieţii au aptitudini vizual-spaţiale şi matematice mai dezvoltate şi sunt mai agresivi

•  De la vârsta de 2 ani şi jumătate – conştientizarea propriului sex =achiziţia identităţii de gen: –  Odată stabilită este foarte rezistentă la schimbare –  Ideal e să fie în concordanţă cu fenotipul organelor genitale

•  La sugar: –  Apar răspunsuri genitale, corelaţii somatice ale excitării genitale –  Se înregistrează atingerea şi explorarea OGE –  S-au înregistrat cazuri de masturbare până la orgasm

•  De la 2 ani se observă conduite afectuoase de tip atingeri, îmbrăţişări, sărut

•  La 3 ani: –  Există conştiinţa rolului legat de sex –  Există conştiinţa diferenţelor la nivelul OGE

•  La 4 ani: –  Apare jocul cu notă sexuală, de tipul: “Doctorul şi asistenta” –  E prezent interesul legat de procreere –  Apare nevoia de intimitate la baie şi la îmbrăcare/dezbrăcare –  Persistă curiozitatea faţă de propriul corp şi faţă de activităţile

intime ale altora •  De la 5-6 ani copiii devin mai rezervaţi în a-şi expune corpul, iar

conştientizarea şi interesul faţă de diferenţele dintre sexe cresc

C. Pubertatea şi adolescenţa •  Perioada prepubertară:

–  Jocul sexual cu copii de acelaşi sex sau de sex diferit –  Numărul fetelor şi al băieţilor ce au experimentat

orgasmul creşte treptat •  Pubertatea:

–  Maturarea organelor sexuale –  Vârsta de debut a scăzut în ultimii 150 de ani

•  Adolescenţa: –  Apar preocupări legate de:

•  Schimbările anatomice •  Dezvoltarea instinctului sexual

–  Apar diferite probleme cărora trebuie să le facă faţă ca: •  Masturbarea •  Identitatea sexuală •  Debutul vieţii sexuale

•  Sarcina •  Avortul •  Bolile cu transmitere sexuală

D. Perioada de adult •  Indivizii trebuie să facă faţă multiplelor opţiuni in

ceea ce priveşte: –  Căsătoria –  Creşterea copiilor –  Stilul de viaţă/ritmul vieţii sexuale

•  Apar probleme şi conflicte cauzate de: –  Presiunea conformismului –  Infertilitate –  Sarcină –  Apariţia copiilor –  Monotonie

–  Stimă de sine scăzută –  Preocupările pentru carieră –  Prezenţa unor boli –  Abuzul de alcool

•  La vârsta de maturitate deplină (40-55 ani) începe adaptarea la procesul de îmbătrânire: –  Petru unii constituie o eliberare –  Alţii trăiesc sentimente de anxietate şi disperare –  Interesul şi activitatea sexuală persistă, dar diminuă

cu vârsta –  La femei apare menopauza:

•  Subţierea mucoasei vaginale şi reducerea lubrefierii vaginale pot duce la discomfort în timpul actului sexual

•  Se scurtează faza de orgasm, contracţiile uterine pot deveni spastice şi dureroase, iar faza de rezoluţie devine mai rapidă

–  La bărbaţi: •  Schimbările sunt mai treptate şi debutează mai târziu •  Se înregistrează întârziere în instalarea erecţiei, scade

intensitatea ejaculării şi volumul acesteia, rezoluţie mai rapidă a erecţiei, creşte perioada refractară, se răresc erecţiile matinale şi nocturne

E. Vârsta a III-a

•  Sexualitatea continuă să fie importantă •  Atingerile, mângâierile, intimitatea,

comunicarea afectivă sunt importante pentru bunăstarea vârstnicului

•  Dorinţa pentru act şi funcţiile sexuale pot diminua

•  Scade frecvenţa raporturilor sexuale

II. Influenţe culturale şi psihologice asupra comportamentului sexual

•  Cultura •  Familia •  Statutul socio-economic •  Convingerile religioase

A. Factorii socio-culturali

B. Factori psihologici •  Comportamentul sexual presupune

existenţa unui instinct sexual înnăscut, pe care se dezvoltă apoi componenta învăţată

•  Învăţarea comportamentului sexual începe din copilărie şi provine din trei surse principale: – Manipularea sugarului şi copilului mic de către

părinţi şi familie – Auto-stimularea genitală, ca sursă de plăcere – Observarea interacţiunilor parentale

•  În copilărie atingerea fizică într-un climat de securitate emoţională va determina dezvoltarea unor sentimente pozitive faţă de propriul eu şi a unei stime de sine crescute

•  In adolescenţă comportamentul sexual se dezvoltă prin: –  Senzaţii obţinute prin autosatisfacere, multe dintre

componente fiind însoţite de fantasme sexuale –  Primele mângâieri şi sărutări cu parteneri de sex diferit sau

de acelaşi sex –  Primele experienţe legate de actul coital

•  În perioada de adult: –  Se presupune că s-a format deja o legătură stabilă

emoţională şi sexuală –  S-a observat că frecvenţa interacţiunilor sexuale este mai

crescută în cuplurile căsătorite –  Masturbarea rămâne o modalitate de descărcare a energiei

sexuale în lipsa unui partener stabil

•  Comportamentul sexual se va ajusta pe parcursul anilor, în funcţie de interese, priorităţi, capacităţi biologice restante valide şi nivelul comportamentului sexual anterior.

•  Traumele de natură sexuală din copilărie generează anxietate şi culpabilitate, şi ulterior, stângăcie în exprimarea sexualităţii.

•  Trebuie ţinut cont de prezenţa în antecedentele individului a unor situaţii patologice ca: traumatisme cu lezarea măduvei spinării, intervenţii chirurgicale de tip mastectomie, histerectomie, enterostomă, boli cu transmitere sexuală, tratament biologic ce poate afecta comportamentul sexual.

PARAFILIILE

1. Definiţie •  Parafiliile sunt un grup de boli ale căror

principale trăsături sunt: –  Nevoi sexuale imperative, intense, recurente –  Fantezii sexuale care induc excitaţia, implicând:

•  Obiecte (altele decât un partener uman) •  Rănirea sau umilirea propriei persoane sau a partenerului •  Copii sau alte persoane care nu îşi dau consimţământul

•  Parafiliile nu reprezintă doar probleme de ordin psihiatric sau psihologic, multe sunt ilegale şi pot produce traume emoţionale semnificative şi uneori prejudicii în ceea ce priveşte integritatea corporală a victimelor

2. Epidemiologie •  În medie 20-25% dintre femei şi 8-10% dintre bărbaţi

au avut relaţii sexuale cu persoane mature înainte de pubertate sau sub vârsta de 18 ani (Finkelhor 1986)

•  4,8% dintre bărbaţi şi 2,1% dintre femei au afirmat că obţin plăcere sexuală inducând durere partenerului şi 2,5% dintre bărbaţi şi 4,6% dintre femei au afirmat că obţin plăcere când sunt stimulaţi dureros (Hunt 1974)

•  32% dintre elevele de liceu (Cox & McMahon 1978) şi 44% dintre asistentele medicale britanice (Gittleson, Eacott & Mehta 1978) au afirmat că au fost victime ale exhibiţionismului.

•  Nu există dovezi care să sugereze că incidenţa parafiliilor ar fi diferită între diferite grupuri etnice sau arii geografice.

Enumerarea parafiliilor

•  Exhibiţionismul •  Fetişismul •  Fetişismul •  Voyeurismul •  Pedofilia •  Masochismul sexual •  Sadismul sexual •  Frotteurismul •  Parafiliile fără altă specificaţie

3. Criteriile de diagnostic ale parafiliilor •  Exhibiţionismul:

–  În decursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii excitante sexual, intense, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicând expunerea propriilor organe genitale unui străin, luat prin surprindere

–  Fanteziile, impulsiunile sexuale sau comportamentale cauzează detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcţionare

•  Fetişismul: –  În decursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii excitante

sexual, intense, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicând uzul unor obiecte inerte


–  Obiectele fetiş nu sunt limitate la articole de îmbrăcăminte feminină (ca în fetişismul transvestic) sau la instrumente destinate stimulării genitale tactile (ex. vibrator)

•  Fetişismul : –  În cursul unei perioade de cel puţin 6 luni, la un bărbat

heterosexual, fantezii excitante sexual, intense, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicând travestirea


–  De specificat dacă persoana experimentează disforie sexuală – discomfort persistent în legătură cu rolul sau identitatea sexuală

•  Voyeurismul: –  În cursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii excitante

sexual, intense, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicând actul privirii unei persoane care nu suspectează nimic şi care este nudă, în curs de dezbrăcare sau angajată în activitatea sexuală


•  Pedofilia –  În cursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii excitante sexual,

intense, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicând activitatea sexuală cu un copil (în general în etate de 13 ani sau mai mici)


–  Persoana este în etate de cel puţin 16 ani şi cu cel puţin 5 ani mai mare decât copilul

–  Notă: a nu se include un individ în ultima parte a adolescenţei implicat într-o relaţie sexuală cu un altul (alta) în etate de 12 – 13 ani

–  De specificat dacă: •  Atras sexual de bărbaţi •  Atras sexual de femei •  Atras sexual de ambele sexe •  Limitată la incest •  Tip exclusiv (atras numai de copii) •  Tip nonexclusiv

•  Masochismul sexual: –  În cursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii

excitante sexual, intense, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicând actul (real, nu simulat) de a fi umilit, bătut, legat sau făcut să sufere în alt mod


•  Sadismul sexual: –  În cursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii

excitante sexual, intense, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicând acte (reale, nu simulate) în care suferinţa victimei este excitantă sexual pentru persoană


•  Frotteurismul: –  În cursul unei perioade de cel puţin 6 luni, fantezii

excitante sexual, intense, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicând atingerea şi frecarea de o persoană care nu consimte.


•  Parafiliile fără altă specificaţie –  Această categorie este inclusă pentru a codifica

parafiliile care nu satisfac criteriile pentru nici una dintre categoriile specifice. Exemplele includ, dar nu sunt limitate la acestea: scatologia telefonică (apeluri telefonice obscene), necrofilia (cadavre), parţialismul (focalizarea exclusivă pe o parte a corpului), zoofilia (animale), coprofilia (fecale), clismofilia (clismă), urofilia (urină).

5. Etiologie •  Se pare că pedofilii au fost, la rândul lor, victime ale unui abuz

sexual în copilărie în proporţie mai mare decât indivizii normali (Groth, Hobson & Gary 1982).

•  Datorită faptului că marea majoritate a parafilicilor sunt bărbaţi a fost luat în calcul şi rolul culturii masculine (Murphy, Coleman &Hynes 1986).

•  Unii autori au emis ipoteza conform căreia diferitele parafilii îi permit individului să depăşească complexe de tipul complexului lui Oedip sau al celui de castrare (Blair & Lanyon 1981, Hammer & Glueck 1957, Wise 1985).

•  Primii autori comportamentalişti şi-au îndreptat atenţia asupra primelor experienţe sexuale şi includerea acestora în fanteziile avute în timpul masturbării (McGuire, Carlisle & Young 1965, Hodgson 1966, Rachman & Hodgson 1968).

•  Teoriile comportamentale de mai târziu includ şi alţi factori care au rol în dezvoltarea şi menţinerea unui comportament parafiliac (ex. problemele de integrare în societate, teama semnificativă de heterosexualitate (Barlow & Abel 1976, Murphy & Stalgaitis 1987).

•  Teoriile comportamentale actuale postulează o serie de posibile cauze care duc la dezvoltarea şi menţinerea unui model de comportament parafilic şi faptul că, în paralel cu achiziţionarea acestui model de comportament, individul îşi dezvoltă şi un sistem cognitiv care îi permite să-şi depăşească anxietatea internă legată de angajarea în acest tip de comportament.

•  Au fost raportate o serie de cazuri în care debutul parafiliei s-a asociat cu probleme neurologice sau alte anormalităţi biologice ca: hipertestosteronemie, schizofrenie, dislexie juvenilă, sdr. Klinefelter, atrofie corticală (Berlin 1983), epilepsia lobului temporal (Blumer 1969, Langevin 1986).

•  Interacţiunile din cadrul familiei au fost de asemenea incriminate, cel puţin în cazurile de pedofilie asociată cu incest (Alexander 1985, Larson & Maddock 1986) sau în cazurile de confuzie de rol în cadrul familiei (Conte 1986).

•  Cel mai probabil, în final, parafiliile vor fi considerate ca având determinism multifactorial, implicând variabile biologice, psihologice şi socio-culturale.

4. Diagnostic diferenţial •  În diagnosticarea parafiliilor trebuie ţinut cont de o serie

de factori: –  Posibilitatea ca pacientul să aibă şi alte tulburări de acelaşi fel –  Dacă fanteziile, nevoile şi comportamentul parafiliac survin în

mod continuu sau episodic –  Dacă fanteziile, nevoile şi comportamentul parafiliac sunt

întotdeauna necesare pentru a obţine excitarea sexuală –  Uneori, comportamentul parafiliac este văzut ca făcând parte din

alte entităţi nosologice. –  În cazul travestiţilor şi fetişiştilor s-a demonstrat afectarea

organică a lobului temporal: recent s-a stabilit o legătură şi între pedofilie şi disfuncţia lobului temporal.

–  Este important a se presupune persistenţa unei parafilii chiar şi în cazul rezolvării pe cale terapeutică a unui episod psihotic acut.

–  În stabilirea diagnosticului se face uz de mărturiile victimelor, de rapoartele poliţiei şi de heteroanamneză.

6. Tratament •  Principii:

–  Tratamentul se concentrează în special pe comportamentul specific parafilic sau pe infracţiune, de obicei din perspectivă cognitiv comportamentală.

–  În prezent se dă mai puţină atenţie evenimentelor din copilărie, de aceea abordarea psihoterapeutică analitică nu este considerată o metodă principală de tratament (Knopp 1984).

–  Majoritatea programelor specializate folosesc terapia de grup drept metodă de tratament şi echipe de terapeuţi mixte (bărbaţi/femei).

–  În cursul tratamentului terapeutul trebuie să aibă o atitudine cât mai directă şi să impună limite clare.

–  Pacienţii trebuiesc constrânşi să-şi urmeze tratamentul. –  În final, celor trataţi li se spune că vor fi nevoiţi să

aplice tehnicile învăţate pe tot parcursul vieţii.

•  Obiective: –  Reducerea gradului de negare –  Controlarea gradului de excitare sexuală

•  Şocuri electrice de intensitate scăzută (Quinsley 1977) •  “Convert sensitization” (Cautela & Wisocki 1971) •  Asocierea la stimulul parafilic sau la fantezia sexuală a unui

miros neplăcut •  Saturare verbală sau prin masturbare •  Medicamentos: acetatul de ciproteronă (CPA) sau

medroxiprogesteronul (MPA)

–  Creşterea competenţei sociale –  Modificarea sistemului cognitiv şi empatizarea cu

victima •  Alte probleme de tratament

–  Pentru cei dependenţi de alcool sau droguri –  Pentru reintegrarea în familie

Tulburarea Principii de tratament Parafiliile fără altă specificaţie asociate funcţiilor de excreţie (coprofilia, urofilia)

n Psihoterapie de orientare analitică

Exhibiţionismul n Psihoterapie de orientare analitică n Condiţionare aversivă

Fetişismul n Psihoterapie de orientare analitică n Condiţionare aversivă, implozie

Transvestismul fetişist n Psihoterapie de orientare analitică

Frotteurismul n Psihoterapie de orientare analitică n Condiţionare aversivă n Terapie de grup n Antiandrogeni

Tulburarea Principii de tratament

Pedofilia n Tratament în unităţi specializate n Terapie de grup n Psihoterapie de orientare analitică n Antiandrogeni

Masochismul sexual n Psihoterapie de orientare analitică n Condiţionare aversivă

Sadismul sexual n Psihoterapie de orientare analitică n Condiţionare aversivă

7. Concluzii

•  Multe dintre comportamentele parafilice reprezintă atât o patologie psihiatrică, cât şi un risc potenţial pentru societate

•  Trebuie luată întotdeauna în considerare posibilitatea ca aceeaşi persoană să prezinte mai multe parafilii

•  În cursul evaluării unui parafilic, mai ales în cazul cuiva al cărui comportament este potenţial periculos pentru ceilalţi, clinicianul nu trebuie să se sprijine numai pe mărturiile acestuia ci şi pe o heteroanamneză cât se poate de riguroasă

•  Nu toţi psihiatrii / psihoterapeuţii sunt potriviţi să trateze acest grup al parafiliilor.

comportamentul instinctual sexual postuniversitare... · sindromul turner 45, xo deficit statural,...

Documents