dirt bike zone no 4

Nr. 4 IUNIE 2010 www.dirtbikezone.ro

Ervin Kovacs Rocks! Locul 43 la Erzberg

Rodeo!

Dark Dog, enduro la nocturnă

în Sibiu

George Căbăl dezlănțuit la

Moreni

Moto X Country Ciolpani, cum să faci trecerea de la pilot

amator la pilot profesionistJurassic Park

Moto: incursiune în istoria soft

enduro cu Suzuki DR 650 RSE și

Kawasaki KLE 500

FondatorPatrick Boissy

Redactor-şefMarc Sandu

Redactoridragoş Lula Zudor,

ana Maria LaZăr, Cosmin VoiCu

Colaboratoridani oţiL,

ionuţ BerCeanu,andra BuBău

Grafică şi DTPMihnea andrei

FotografBogdan ParaSChiV

[email protected]

© dirt Bike Zone 2010Toate drepturile rezervate. Textele şi imaginile prezentate în această revistă nu pot fi reproduse prin nici un mijloc electronic sau mecanic, fără acordul scris din partea editorilor.

CONTRATIMPGata, mai am puţin şi termin numărul patru al revistei, trebuia

neapărat să o finalizez astăzi, pentru că mâine plec în Polonia, la etapa a doua a Campionatului European de Enduro. Sunt tare

curios ce se va întâmpla acolo, cred că va fi un moment psihologic atât pentru Tudorel cât şi pentru Sorina, care au nevoie de un rezultat mai bun decât cel din Franţa. Apoi, mă întreb dacă Ervin va reuşi să se ţină de promisiune şi să se claseze în primii zece! Am toată încrederea în cei trei piloţi, ştiu că s-au antrenat şi că sunt în formă şi apoi Sorina şi Ervin vin bine „montaţi” de la Erzberg. Tot weekend-ul acesta începe şi Red Bull Romaniacs, prima misiune mediatică a lui Dragoş şi aici îmi permit să mă laud puţin, pentru că mizez pe faptul că după www.redbullroma-niacs.com, site-ul nostru va acoperi cel mai bine evenimentul în Româ-nia. Urmează apoi Romanian Extreme Adventure, nu ştiu cum se va sta cu Internetul pe acolo, dar suntem gata să intrăm în miezul acţiunii. Nu ştiu nici cum se face că deşi ni se bagă cu sfredelul în cap de către media mainstream că e criză şi parcă politicienii noştri au înnebunit complet, în mica noastră lume de dincolo de asfalt – sună ca într-o poveste, lucrurile sunt încă idilice: curse în fiecare weekend şi oameni congruenţi cu ceea ce fac. Aici vreau să vă spun că vă invidiez şi vă rog să apreciaţi acest lucru, faptul că puteţi să alergaţi la curse! Mi se spune că mă pot simţi foarte bine, dându-mă pur şi simplu cu motorul prin pădure, dar nu ştiu, dintotdeauna mi s-a părut că la curse e altceva, că pilotajul motocicletei capătă cu totul alte dimensiuni. De aceea, pot să vă spun că am să fiu enorm de bucuros dacă am să mai ajung la o linie de start, călare pe motor şi am să fiu şi mai bucuros când am să ajung la linia de finiş, chiar nu contează pe ce loc, dacă ies ultimul, tot e nemaipomenit de bine, înseamnă că am făcut o cursă de la A la Z. A propos de curse, observ un fenomen să-i spunem ciudat... Mi se pare mie, sau motocrosul e un sport mai „ermetic” decât enduro? Mereu, aceeiaşi oameni, totul seamănă cu un ritual în care totul stă sub semnul rutinei.. Nu am nimic cu nimeni şi mă înclin în faţa riderilor, dar sunt atât de puţine feţe noi, atât de puţini copii sunt aduşi de părinţi să se dea la motocros! Ca să mai înveselec atmosfera, poate că acei copii pe care nu-i vedem la moto-cros, că nu i-au dat părinţii, cresc mari, îşi iau motoare, realizează că e prea târziu să concureze cu Răduţă şi Stoichescu şi se apucă de enduro, unde vin şi mai mult de o sută de rideri la o cursă. Acum, că tot am sărit de la una la alta, consider că avem o responsabilitate faţă mediu, care este chiar suportul acţiunilor noastre enduristice! Nu vreau să dau în exagerări gen motoarele noastre sperie mierlele albastre, dar atâta lucru chiar putem face să ne implicăm în programul Let‘s Do It Romania, care îşi propune curăţarea ţării de gunoaie într-o singură zi. Nu este o utopie şi chiar putem ajuta la faza de cartografiere a gunoaielor, adică GPS pe motor, ura şi la coclau! Gata, v-am făcut capul calendar, sper că am scris din... suflet ca de obicei, acum trebuie să o tai la... Enduro!

MEsERiAŞii

3www.dirtbikezone.ro

EDITORIAL

ea de a 7-a ediţie a celui mai dificil raliu hard

enduro din lume, Red Bull Romaniacs, se va desfăşura în perioada 26 - 30 iunie în Sibiu. Peste 140 de rideri din 30 de ţări şi-au anunţat participarea, fiecare venind la această competiţie pentru a-şi depăşi limitele şi pentru a evolua într-un peisaj unic. În 2010, aşa cum este deja tradiţional pentru Red Bull Romaniacs, raliul va debuta sâmbătă, 26 iunie cu un prolog în centrul Sibiului urmând ca în cea de a doua zi de off-road să ajungă în Petroşani. Cei care vor rezista sutelor de kilomteri de enduro extrem, vor spune că au ajuns la finişul raliului pe 30 iunie tot în centrul Sibiului. Comparativ cu ediţiile anterioare, în acest an, pe lângă deja clasicele categorii Profi, Expert Single, Experţi Echipe şi Hobby rideri se mai pot înscrie şi la categoria Hobby Single sau la Trial. În ultima sunt admişi sportivi care merg pe motociclete de trial şi urmează să parcurgă acelaşi traseu ca şi concurenţi de la clasa Profi. La clasa Profi, unul din cei care îşi vor depăşi limitele pentru a câştiga este Andreas Lettenbichler. Germanul s-a impus anul trecut chiar dacă s-a aflat la prima participare şi a dovedit că piloţii care s-au format în trial sunt abonaţi la podium. Unul din adversarii pilotului BMW este Chris Birch. Neozeelandezul este nelipsit de pe podiumul Red Bull Romaniacs şi în 2010 va veni la Sibiu pentru a readuce titlul în curtea celor de la KTM. Cel mai aşteptat rider este însă polonezul Taddy Blazusiak, care a câştigat pentru a patra oară consecutiv Erzberg Rodeo şi acum vine să îşi testeze limitele în Carpaţi!

După ce anul trecut din cauza unei accidentări a fost nevoit să concureze la clasa Experţi Single, Mani Gyenes va participa în această ediţie la clasa Profi. Sătămreanul nu este singurul român care îşi va încerca norocul la cea mai grea clasa a Red Bull Romaniacs. Iaon Tara, campion naţional de enduro în 2009 va debuta în cel mai dificil raliu hard enduro al lumii chiar la clasa Profi. La Expert Single, pilotul român cu cele mai mari şanse la top 10 este Alex Gârbacea. După ce în ediţia trecută şi-a fracturat mâna dreaptă chiar în prima zi în munţi, în 2010 Alex revine la Red Bull Romaniacs hotărât să obţină cea mai bună clasare a sa în acest raliu. La clasa Hobby alţi doi români, de această dată este vorba însă de o echipă, TipTill Team au şanse să ocupe un loc în fruntea

Red Bull Romaniacs aduce la Sibiu cei mai buni rideri din lumeC

upă ce anul acesta a rupt gura târgului cu motorul

înclinat spre înapoi, admisia şi evacuarea puse aşa cum trebuie, (adică admisie în faţă, evacuare în spate, logic, nu?), cadru „bilateral beam”, etc, YZ 450 F a suferit modificări minore pentru sezonul 2011, iar YZ 250 F mai are de aşteptat până când se va putea mândri cu injecţia pe benzină, „plictisindu-se” încă un an cu un carburator Keihin FCR-MX de 37mm. Dacă modelul YZ 250 F a fost relativ ignorat pt 2011, YZ 450 F a primit totuşi puţină mai multă atenţie la capitolele estetică şi „confort” dacă putem vorbi de aşa ceva la un crosser. Modificările constau într-un ambreiaj revizuit pentru un feeling mai bun, o şa nouă, un rezervor nou şi o nouă evacuare. YZ 450 F se va prezenta în 2011 în două nuanţe: roşu/alb şi albastru/alb.

An de relaş pentru crosserele Yamaha 2011D

Ştiri

4 iUNiE 2010

Red Bull Romaniacs aduce la Sibiu cei mai buni rideri din lume

clasamentului. Dani Oţil şi Krisztian Nagy au terminat în top 10 anul trecut la prima participare, iar în 2010 şi-au propus să se despartă de clasa Hobby cu un loc în primii cinci, urmând ca din 2011 să treacă la Expert Team. Posesorul unui last minute ticket la Red Bull

Romaniacs este Patrick Boissy, care va concura la clasa Hobby, pe Gas Gas. Vă aşteptăm pe 26 iunie în centrul Sibiului pentru un Prolog care este celebru deja în peste 100 de ţări (acesta este numărul de ţări în care s-a difuzat filmul ediţiei din 2009 al Red Bull Romaniacs).

ntre 27 mai şi 1 iunie s-a disputat Raliul Sardiniei, a 3-a

etapă din FIM Cross-Country Rallies World Championship, nu mai puţin de 1.690 de kilometri fiind răscoliţi de 77 de rideri. Marc Coma a fost într-o formă perfectă. Spaniolul a reuşit să câştige cinci probe din nouă posibile, în cele cinci zile de concurs. Încă de la bun început, Coma a impus un ritm greu de menţinut pentru concurenţi, în ciuda dificultăţilor de navigaţie apărute încă de la începutul raliului. Marc a trebuit să-şi găsească drumul spre victorie prin traseul sinuos, îngust şi adesea lovit de rafalele de vânt ale munţilor din peninsulă. Pe locul doi, la o diferenţă de 11 minute, s-a clasat Mancini (Husqvarna), iar locul 3 i-a revenit lui Despres (KTM).

Marc Coma, primul în Italia

Î

TM a anunţat gama de motocross pentru

2011. Desigur, unul dintre cele mai anticipate modele ale producătorului din Mattighofen este 350 SX-F. Suspensia PDS a definit brandul austriac de ceva vreme. După ani buni în care KTM a apărat ideea unui sistem fără pârghii pentru amortizorul spate, acum austriecii au decis să renunţe la această formulă, ajungând la concluzia că ideea anterioară nu era tocmai potrivită pentru cursele de motocross şi supercros. Fiecare model SX-F va fi echipat cu un amortizor spate complet nou, în timp ce modelele în 2 timpi rămân fidele suspensiei PDS. Injecţia este prezentă la toată gama! În premieră aşadar, KTM foloseşte injecţie

pe benzină cu clapete de 42 mm, managementul motorului fiind asigurat de Keihin. Există posibilitatea selectării hărţii de aprindere. 350 SX-F va avea pornire la buton, dar se poate monta şi un classic kick starter. Transmisia este în 5 trepte este operată hidraulic de un ambreiaj Brembo. SX-F-ul de 350 va folosi 4 supape din titan, iar limita de turaţie este la 13 000 rpm. Alezajul şi cursa pistonului sunt de 88 x 57.5 mm în comparaţie cu 76 x 54.8 la modelul de 250 cmc şi 97 x 60.8 mm la cel de 450 cmc. Toate modele SX-F dispun de furcă WP de 48 mm. KTM s-a axat pe principiul de a realiza o motocicletă de 350 cmc la fel de manevrabilă ca surioara mai mica, SX-F 250 şi vom vedea în curând dacă a reuşit!

KTM se aliniază la start pentru 2011

K

upă victoria de la Dansk

Metal Danish SGP din 5 iunie 2010, Jaroslaw Hampel crede că aşteptarea de 37 de ani a polonezilor pentru un campion mondial în FIM Speedway World Championship a luat sfârşit. Tânărul în vârstă de 28 de ani a înregistrat prima sa victorie în Campionatul Mondial, GP-ul de la Copenhaga. Acesta le-a dat o lecţie lui Tomasz Gollob, campionul din Marea Britanie Chris Harris şi eroului local Hans Andersen, în finala rundei din Danemarca. Hampel a terminat cursele de calificare cu 11 puncte şi a avut, ce-i drept, şi puţin noroc în semifinale, când Holder a căzut. Finala a fost una fără incidente, Hampel aducând aurul pentru Polonia, rezultat care îi oferă un ecart de 5 puncte în campionat, faţă de Kenneth Bjerre şi 6 puncte faţă de Gollob.

Hampel trece în frunte la Speedway

D

Ştiri

onstructorul nipon Kawasaki a făcut publice

câteva detalii privind declinările pentru 2011 ale modelelor KX 250 F (care va concura la clasa MX2) şi KX 450 F (prezent în MX1). Un detaliu picant regăsim la capitolul suspensii, unde KX 250 F se bucură de o furcă nouă, Separate Function Fork pe numele ei, pusă la punct de Showa. Un braţ al suspensiei „poartă” sistemul de pretensionare (arcul şi mecanismele de setare ale acestuia), în timp ce celălalt braţ are sarcina de a încorpora mecanismul de amortizare. Astfel, reglajele suspensiei se efectuează cu mai multă uşurinţă. Schimbări s-au efectuat şi la sistemul de injecţie pe benzină, noul KX 250 F nemaivând nevoie de baterie, o tehnologie folosită cu succes pe actualul model KX 450 F. Ambele modele prezintă îmbunătăţiri la suspensia spate, motor şi şasiu, toate aceste mici modificări fiind menite să o ţină pe „the green machine” în vârful competiţiei.

C

Kawasaki, gata pentru sezonul 2011e 30 mai, FIM Motocross

World Championship a debarcat în SUA, pentru etapa a şasea, disputa derulându-se pe Glen Helen Raceway la San Bernardino. La clasa MX1 victorios a fost Cairoli pe al său KTM 350 SX-F. Italianul a câştigat prima mansă şi a terminat pe locul trei manşa doi. Aceste alergări vor rămâne pentru mult timp în memoria publicului, deoarece în prima cursă, Cairoli era lider până în momentul când pedala schimbătorului de viteze s-a rupt. Alessi (KTM) nu a ezitat şi l-a depăşit. Cairoli a revenit în frunte şi a câştigat în ciuda faptului că motocicleta sa a rămas blocată în treapta a 3-a a cutiei de viteze. Podiumul a fost

completat la general de Clement Desalle (Suzuki). La clasa MX2, în ambele manşe s-a impus Marvin Musquin (KTM). Francezul a dominat de la start până la finish, lasându-şi concurenţii cu mult în urmă. Marvin a fost însoţit pe podium la general de Zach Osborne (Yamaha) şi Steven Frossard (Kawasaki).

Antonio Cairoli, câştigător pe Glen Helen Raceway

P

dam Raga (Gas Gas) a reuşit să câştige prima

cursă outdoor din sezonul 2010. Catalanul l-a devansat pe Toni Bou (Repsol Montesa HRC), cu 4 puncte. Jeroni Fajardo (Beta) s-a clasat pe ultima treaptă a podiumului, la finalul etapei cu numărul trei din SPEA FIM Trial World Champion ship, disputată la Motegi, în Japonia, pe 5 şi 6 iunie. În prima zi de concurs, piloţii au avut de furcă cu ploaia torenţială care a ridicat gradul de dificultate al traseului, adăugând cantităţi semnificative de noroi între pietrele care alcătuiau ob-stacolele. Soarele a binecuvântat însă a doua zi a evenimentului, Raga primind doar 12 puncte de penalizare. Aşadar, consistentul Toni Bou nu a mai putut face mare lucru pentru a-l împiedica pe Adam să câştige întrecerea

Raga câştigă la Motegi

A


Vacarm în Polonia la WEC

e 6 iunie, Campionatul Mondial de Motocross

a ajuns în Franţa, la St. Jean D’Angely. La MX1 a venit rândul lui David Philippaerts să-şi arate măiestria într-ale pilotajului, strunind a sa Yamaha YZ 450F spre victorie. David s-a impus în faţa lui Cairoli (KTM) şi a lui Desalle (Suzuki), care l-au însoţit pe Philippaerts pe podium. În prima mansă, Philippaerts s-a bătut cu Desalle pentru locul trei, câştigător de cauză fiind David. Învingător în prima cursă a fost Cairoli, care a avut puţin de furcă cu Steve Ramon (Suzuki), ocupantul locului doi. A doua manşă a avut alt deznodământ, Philippaerts impunându-se fără drept de apel în faţa lui Desalle şi a lui Cairoli.

Philippaerts cel mai bun în Franţa

P e 12 iunie, la Kwidzyn, în Polonia, s-a defăşurat a patra

etapă a Mondialului de Enduro. Nambotin (GAS-GAS), a fost nevoit să se retragă din cauza lanţului de transmisie. Astfel, David Knight (KTM) a avut un singur adversar, pe coechipierul său. În prima zi, Knight l-a ţinut la respect pe Albergoni (KTM), câştigând la o diferenţă de 20 de secunde cursa de la clasa E3. Locul 3 i-a revenit lui Marcus Kehr (KTM). Ziua a doua a adus câteva schimbări. Nambotin şi-a luat revanşa învingând. Albergoni a câştigat lupta cu David Knight, clasându-se pe 2. Astfel, năvalnicul britanic a fost nevoit să se mulţumească cu locul 3. La clasa E2, Ahola

a obţinut 2 victorii cruciale în lupta pentru titlu cu Ivan Cervantes. Duminică, Ahola s-a ţinut în siajul lui Ivan, sperând că acesta o să greşească. Exact asta a făcut, iar Mika a câştigat la o diferenţă de 0.8 secunde! La E1, Remes a câştigat sâmbătă primul GP din carieră. Meo s-a clasat pe 4, iar Seistola a luat locul 2. Învingătorul de sâmbătă, Remes, a dovedit că poate fi constant şi a încheiat cursa pe locul 2. Aubert s-a clasat pe 3 în ambele curse.

P

Super ofertă! Michelin AC 10, cauciucul off-road omnipotent, utilizabil şi pentru stradă!


Amplasarea simetrică a crampoanelor oferă

tracţiune excelentă în ambele direcţii, pe orice

tip de teren, inclusiv pe asfalt. Cauciul faţă are

indicele de viteză, până la 130 km/h, pe şosea. În

teren, Michelin AC 10 rezistă cu brio la rupere şi

despicare! În plus, cauciucul are şi un indicator de

uzură, care arată când trebuie întors! Cumpără-l

acum, AC 10 e cea mai bună afacere!

PatrICk MotoTelefon: 0731 018 683 0731 831 978str. Kosuth Lajos, Nr. 226, Clădirea Ambient, Gheorgheniwww.patrickmoto.ro

Enduro StorE

Telefon: 0722 552 460 0725 918 802str. George Folescu Nr. 32, Sector 2, Bucureştiwww.endurostore.ro

all Moto WEarTelefon: 0763 488 290 0766 750 949 Calea Radnei, Nr.264, Arad www.allmotowear.ro

kEdy MotoTelefon: 0731 373 797 0741 333 021 Calea Făgărașului Nr. 1, Complex Comercial Vectra InternaționalBraşov www.kedy-moto.ro

Dimensiuni Preț final cu TVA

80/100/21 46,20 €120/100/18 52,30 €130/100/18 52,80 €140/90/18 55,00 €120/90/19 52,80 €130/90/19 55,00 €

Ştiri



Amplasarea simetrică a crampoanelor oferă

tracţiune excelentă în ambele direcţii, pe orice

tip de teren, inclusiv pe asfalt. Cauciul faţă are

indicele de viteză, până la 130 km/h, pe şosea. În

teren, Michelin AC 10 rezistă cu brio la rupere şi

despicare! În plus, cauciucul are şi un indicator de

uzură, care arată când trebuie întors! Cumpără-l

acum, AC 10 e cea mai bună afacere!

PatrICk MotoTelefon: 0731 018 683 0731 831 978str. Kosuth Lajos, Nr. 226, Clădirea Ambient, Gheorgheniwww.patrickmoto.ro

Enduro StorE

Telefon: 0722 552 460 0725 918 802str. George Folescu Nr. 32, Sector 2, Bucureştiwww.endurostore.ro

all Moto WEarTelefon: 0763 488 290 0766 750 949 Calea Radnei, Nr.264, Arad www.allmotowear.ro

kEdy MotoTelefon: 0731 373 797 0741 333 021 Calea Făgărașului Nr. 1, Complex Comercial Vectra InternaționalBraşov www.kedy-moto.ro

Dimensiuni Preț final cu TVA

80/100/21 46,20 €120/100/18 52,30 €130/100/18 52,80 €140/90/18 55,00 €120/90/19 52,80 €130/90/19 55,00 €

Zărneştiul, pe harta motocrosului europeanPe 6 iunie, circuitul de motocros de la Zărneşti a găzduit etapa cu numărul patru a sezonului 2010 din Campionatul European de Motocross. Deşi nu e scopul nostru să fim şi ironici, evenimentul poate fi trecut la categoria „alinieri celeste”, adică cei câţiva rideri români care se chinuie să facă performanţă pe timp de criză, s-au intersectat cu europenii cei rapizi şi bogaţi. S-au evidenţiat următorii: Robert Tompa, Adrian Răduţă, George Căbăl şi Istvan Balasz.

text: DBZ, foto: www.simcat.ro, www.topcrosstcs.ro

La start au fost prezenti 79 de piloţi din 20 de ţări, 11 din aceştia fiind riderii români care s-au bucurat

că au avut şansa să îşi măsoare forţele cu piloţii care fac sezoane complete în campionatul euro-pean.Cel mai bun rezultat îi apar-ţine lui Adrian Răduţă, pilotul Top Cross TCS clasându-se pe locul 13 la clasa Open. „A fost o cursă dificilă, sunt destul de mulţumit de rezultat. Ploaia de vineri noaptea a făcut ca sâmbătă, la antre-namente, circuitul să fie moale, formându-se şanţuri şi denivelări, care duminică, în ziua cursei, se întăriseră. Pe deasupra, aderanţa a fost destul de precară, lucru resim-ţit de toţi piloţii. În prima manşă, am avut un start slab, am căzut, dar am reuşit să recuperez până pe poziţia 11. Nici în manşa doi nu am reuşit un start bun, am fost al cincisprezecelea în primul viraj, dar am ajuns până pe poziţia a zecea, moment în care m-am luptat cu un pilot străin, care m-a agăţat pe un viraj strâns şi mi s-a oprit mo-torul. Am terminat manşa pe locul paisprezece”, a declarat campionul naţional şi est-european la MX1. Campionul en-titre la MX2, Istvan Balasz (Ivan Auto Moto Racing

Odorheiu Secuiesc) s-a clasat pe locul 16, dar trebuie precizat că Iszti a mers cu KTM de 125 cmc, în doi timpi, şi pe un circuit atât de rapid şi de complex cum este cel de Zărneşti, să te ţii de motoa-rele de 450 cmc, nu e chiar uşor! Un rezultat notabil îi aparţine lui

Etapa de la Zărneşti a fost şi etapa de revenire a lui George Căbăl, pilotul Vectra Racing concurând la mai puţin de trei luni dupa o gravă accidentare survenita la etapa de campionat est-european din Grecia, în urma careia si-a fisurat ficatul. George a ţinut neapărat să concureze în cursa de la Zarneşti, deşi, medicii i-au recomandat să stea departe de motocicletă timp de şase luni. Pilotul în vârsta de 17 ani a evoluat în cele doua manşe ale clasei Open, clasându-se în final pe locul 18.

Robert Tompa, clasat pe locul 13 la clasa MX65. În prima manşă, Robert a terminat pe poziţia a zecea, şi doar o căzătură uşoară în manşa doi, l-a împiedicat să repe-te performanţa. „Este campionatul european, orice sincopă în cursă te costă mai multe poziţii, dar eu

campionatul european de motocros

10 iunie 2010

Zărneştiul, pe harta motocrosului european

sunt foarte mulţumit de rezultat, mai ales de cel din prima manşă. Piloţii care au terminat pe primele locuri au 12 ani, limita de vârstă la care se poate alerga în această clasă, iar Robert de abia a împli-nit 10 ani”, ne-a declarat Csaba Tompa, tatăl pilotului campion naţional la această clasă. De patru ori campion naţional la clasa MX1, Mihai Stoichescu a alergat pentru prima dată la Zărneşti, după o pauză de mai multe luni, impusă de operaţia de refacere a ligamen-telor genunchiului stâng. După ce la warm-up – ul de dumincă dimineaţă, pilotul Moto Extrem Lugoj părea să intre în forma care l-a consacrat, două căzuturi foarte dure l-au făcut să aboreze cursa la modul prudent, terminând pe locul 17. „Nu mă aşteptam ca Mihai să câştige cursa, dar sunt nemulţumit de rezultat, vreau în

schimb ca el să <tragă> în cursă, să demonstreze că stăpâneşte aceleaşi abilităţi tehnice ca înainte de operaţie”, ne-a declarat Liviu Jigmond, antrenorul lui Mihai Stoichescu. Înscris la clasa Open şi privit ca favorit la Top 15, Julian Raduţă s-a accidentat la glezna stânga în calificari si a fost nevoit sa priveasca cursele de pe margi-ne. Chiar în ziua în care a împlinit 16 ani, David Husarciuc nu s-a putut bucura de aceasta etapa de campionat european, din cauza unor probleme tehnice fiind nevoit să se retragă după jumă-tatea primei manşe. Încheiem prezentându-vă rezultatele obţi-nute de ceilalţi piloţi români: Alin Grădinariu, locul 19 clasa 65 cmc, Ionuţ Corbea, locul 28 la clasa 85 cmc, Cristian Pătrăşcoiu, locul 20 la clasa Open, Ionuţ Cojanu, locul 21 la aceeaşi clasă.

Cursa clasei 65 cmc a fost câstigată de Brian Hsu (Germania), la 85 cmc s-a impus Tim Gaiser (Slovenia), iar pe primul loc la Open s-a clasat Nenad Sipek din Croaţia (foto stânga).


Totală ieşită din tipare, KTMeet rămâne întâlnirea tuturor iubitorilor de KTM din România, o întâlnire la care nu se plăteşte taxă şi la care

prietenia şi spiritul de aventură fac parte din obişnuit. Am început vineri cu deschiderea oficială şi „acomodarea”, punând la punct ultimele detalii pentru ziua de sâmbătă, care a fost plină de evenimente. Spre amiază s-a pornit în tura On/Off, pe traseul ediţiei de anul trecut, însă extins. S-a mers în direcţia Brezoi – Ciunget, cu final pe Transalpina. La tură au luat parte LC4, LC8, 690 SM, dar şi trei Honda şi o Yamaha, iar pe Tranalpina gru-pul s-a împărţit în două. O parte a coborât spre Obârşia Lotrului, Voineasa, Brezoi, restul riderilor continuând spre

Rânca, Novaci, Cheile Olteţului, Lacu Petri-manu, Ciunget şi Brezoi. Am avut parte de toate cele: de un drum superb, de pădure, de mult soare, de peisaje de vis, de zăpadă, de noroi, de bălţi... E greu de exprimat în cuvinte ce peisaje există pe acest traseu, aşa că mai bine lăsăm imaginile să vor-bească. Eu personal m-am întors spre Brezoi pe la Obârşia Lotrului - Voineasa, cu pauza obligatorie de mâncare şi hidra-tare la celebra crâşmă din şi mai celebra intersecţie din Obârşia Lotrului.

Aşteptăm să vină şi cei ple-caţi în tura de enduro, „repa-răm” muzica, pregătim vide-oproiectorul şi ne punem la poveşti. La plimbarea enduro a fost nevoie de o trecere pe la

KTMeet povestea merge mai departe!

Aşa cum promiteam în august 2009, am continuat

„tradiţia reuniunilor portocalii”, organizând în weekendul

11-13 iunie, la Brezoi, a doua întâlnire a posesorilor şi

fanilor KTM, în continuare denumită KTMeet 2010,

powered by Motorex. Doar nu era să alegem alt ulei

decât cel agreat de casa din Mattighofen!

Text: Lucian Aştilean, foto: Dan Colceriu,Csegedi Szabolcs, Dan Brătucu

KTMEET 2010

12 IUNIE 2010

„boxe”, apărând o mică problemă la bujia motococletei Sorinei, o pauză binevenită de altfel din cauza căldurii. A urmat încă o tură scurtă, compusă practic dintr-o urcare şi o coborâre, suficient de antrenante pentru a mai consuma din energia participanţilor. Numai bine, pentru că mai era nevoie de energie pentru concursurile de seară, unde aveam premii de dat. Dacă din meniul de anul ăsta a lipsit parada moto şi stunt show-ul, am avut parte în schimb de cele mai distractive concursuri la care am luat parte în „cariera” mea de KTM-ist, ele având loc noaptea la lumina farurilor şi bucurându-se de participarea aproape integrală a celor prezenţi în tabără. Am avut „mers încet”, pe categorii şi „bătut cuie”. La mersul încet au câştigat: 450 EXC (Ciqy), 640 Enduro (Poly) şi 990 Adventure R (BD), o dominaţie KTM, cum era de aşteptat! Deşi iniţial lumea a fost circumspectă în privinţa concursului de bătut cuie, acesta a devenit repede o atracţie, cu o finală pe măsură, Sosolina vs. Liţă. Deşi s-a rostogolit de nenumărate ori la mersul încet, Liţă a dovedit până la urmă că e rolul bărbatului să bată cuie!

Întreruptă de o pauză de masă şi de festivitatea de premiere (toţi cei prezenţi

cu motocicleta au primit premii Motorex şi reduceri la piese KTM), proiecţia s-a bucurat de mult interes din partea celor prezenţi în tabără, terminandu-se târziu după miezul nopţii, când lumea s-a refugiat în jurul fo-cului, ascultând poveştile celor mai umblaţi dintre noi. Duminică ne-am luat la revedere rând pe rând, iar cei care au mai rămas cu destulă energie au ales ca drumul spre casă să includă şi un raid pe Transfăgărăşan. Vrem să mulţumim în primul rând tuturor participan-ţilor, sponsorilor Motorex şi Authentic Spirit şi tuturor celor care au ajutat cu bunul mers al lucrurilor. Ne-a făcut deosebită plăcere să vedem figuri noi la întâlnire, să revedem prietenii dobândiţi anul trecut şi ne bucurăm că am reuşit să ne întâlnim faţă în faţă cu oa-meni pe care îi ştiam doar virtual până acum. La fel îi salut şi pe cei doi prieteni străini (unul din Cehia şi unul din Slovacia), care vineri seara ne-au povestit vreo trei ore păţaniile lor din turele pe care le-au dat împreună cu Africanele lor şi care erau foarte încântaţi de atmosfera prietenească din tabăra KTMeet. Vă mai aşteptăm şi pe viitor!

Răcoriţi bine şi proaspăt hidrataţi am fentat ploaia de vreo două ori până să ajungem în tabăra din Brezoi, unde am dat de aceeaşi caniculă care ne-a ţinut companie tot weekendul.

KTMEET 2010

14 IUNIE 2010

Cireaşa de pe tort a fost pusă de prietenii noştri, fraţii Alecu şi Vlad, care au venit la Brezoi şi pentru a face o proiecţie despre tura lor din primăvară în Maroc, „Morocco Blues Ride”.

Deşi s-a rostogolit de nenumărate ori la mersul încet, Liţă a dovedit până la urmă că e rolul bărbatului să bată cuie!


COMPETITIIDa, avem şi noi maneliştii noştri. Doar sunt prezenţi peste tot. De ce nu şi-ar face loc şi printre enduristi. În 2006, când m-am mutat pe două roţi şi în pădure şi pe asfalt, eram convins că niciun cocalar nu poate trece de toate filtrele impuse de un sport atât de greu şi de nişat cum e enduro. Pe parcurs mi-am dat seama că mă înşel.

Manele şi [email protected]

aneliştii, şi dacă au şi dacă nu au, vorbesc intotdeauna despre duşmani. Cum zic

şi versurile: of, of, of, mooor tooţi duşmaniii! Fiind sport, e normal să ai rivali. Competiţia duce la progres. Asta e una. Da să îţi strigi duşmăniile cu ură pe forum, fără ca postarea să aibă legătură cu sportul sau măcar cu motocicleta e cu totul altceva. Sunt băieţi care mai mult înjură şi hulesc decât dau din roţi. Când le citesc vorbele pline de năduf, sau când îi ascult pe la corturile oficialilor nu pot să nu le plasez cu forţa imaginaţiei câte o coajă de sămânţă în colţul gurii.

Maneliştii sunt pasionaţi de strălucire. S-clasu alb trebuie fre-cat până îi luminează caroseria. Tricoul Versace mulat cu multe scrisuri trebuie să fie arătat întot-deauna cu un text care conţine

provenienţă, marca şi preţul. Păi, nu îi avem şi noi pe ai noştri? Au spray-uri pentru orice. Un polish special de cască, nu poartă decât echipament model 2019 şi punct-ează întotdeauna asta. Nu îşi cumpără nimic dacă nu e ediţie limitată. Aţi primit vreodată răspunsul: nu mai avem din ediţia limitată, s-a terminat??? Deci ce e limitat? Ei nu fac urcările grele sau chestii periculoase. Le-ar face, pentru că pot, dar tocmai au pus ultimul kit de stickere deco/tribal/redbull!

Maneliştii sunt în continuă căutare de prinţese. Enduro-Ma-nelistul va scoate foarte repede în

evidenţă în discuţia cu o necunos-cută faptul că are motor şi face HARD Enduro. El, fiind desigur specialist în hard! Dacă mai pică vreo fată la textul ăsta ostentativ, e treaba ei. Eu mă mulţumesc cu faptul că cine se dă cocoş, face dragoste numai cu găina.

Aţi observat că în manele artis-tul suferă mai tot timpul şi în loc să cânte, uneori schelălăie? Enduro manelistul are tot timpul astfel de scuze în buzunar. Dacă treci prea repede pe lângă el în traseu, după sosire se va grăbi să îţi explice în parcul rece, deşi nu l-ai întrebat, că era încet pentru că îl doare ceva, a mâncat ceva stricat, nu doarme

dani oţil:

M

check point

16 iUnie 2010

COMPETITIIManele şi enduro!?!

de patru nopţi, simptome clare ale unei boli cunoscute drept „nepu-tinţită acută cronică”. În schimb, bolnav cum e şi în suferinţă, nu ezita să meargă pe o roată sau în plin gaz, ori de câte ori intră într-un sat. Îi place să lase semne peste tot pe unde trece sub formă de pene sau praf pe hainele proas-păt scoase la uscat în weekend de gospodinele satului. Dar, deşi motocicleta lui stă pe o roată preţ

de minute în şir pe macadam, imediat ce ajunge pe o urcare cu rădăcini îşi pierde din putere inexplicabil, în timp ce ambreiajul se strică subit.

Avuţia manelistului este incomensurabila. El poate lăsa un număr nelimitat de doze de redbull şi ambalaje de ciocolată în pădure. Asta pentru că poate. Dacă găseşte o poartă de ani-male închisă în drumul său, o va deschide ca un om, dar o va lăsa deschisă ca un animal. Semn că stăpâneşte mai multe ramuri ale regnului din care facem parte.

Noroc că nu au loc boxe pe motor, altfel pe lângă tobele zgomotoase pârâite inutil pe drum drept, am asculta adevă-rate simfonii la concursuri. Dacă întrebi un enduro-manelist de ce are toba atât de puternică, îţi zice că îi place cum sună. În curând, vor apărea tobele Gutzovic sau FMF Minune.

Hai Cicalaca şi ne vedem la următorul concurs!

„Hmmm, grea alegere, oare

care sună mai bine?“


„Instituţia” mure şeană de off-road

De multe ori am trecut prin centrul Erneiului, o comună situată la câţiva kilometri de

Târgu Mureş, pe lângă Enduro Garaj, aruncând priviri curioase de pe motor spre casa cu dita-mai acoperişul de ţiglă. Pentru că de curând am fost acasă la Mureş, nu am mai ratat ocazia să calc pragul Enduro Garaj. Aşa se face că am aruncat o privire la oferta de echipamente, capitol la care Enduro Garaj stă foarte bine, căci mi-am clătit ochii cu tricourile, pantalonii şi căştile de la Thor (apreciez această marcă, am şi eu o pereche de pantaloni de mo-tocros de vreo doi ani şi încă se prezintă bine), dar mi-au plăcut şi produsele de la Bull Racing şi O’Neal. Şi la capitolul protecţii, Enduro Garaj se prezintă bine, cu multe produse pe stoc, de la O’Neal dar şi de la EVS, Poli-sport sau AXO. Întorcându-mi privirile sprea cealaltă parte a magazinului, am fost surprins să descopăr un perete plin cu toate piesele şi accesoriile de care ai nevoie pentru a practica în deplină pace, enduro sau motocros! Am văzut filtre de aer, plastice de la Race Tech, elemente de frânare EBC, dar şi lucruri ceva mai „hardcore”,

precum supape şi lanţuri de distribuţie. „Ne concentrăm în principal pe piese moto origi-nale sau aftermarket, suntem importatori oficiali pentru PMI Europe, mai cunoscuţi la noi ca ProX, din Olanda şi ne ocupăm de importuri directe şi distribu-ţie pentru Black Bird Italia, Race Tech, CRD şi Mecca System. Termenul de livrare general este de o săptămână”, îmi spune Horia Câlţea. Aflu că pentru motocicletele folosite la curse, cu an de producţie începând din 2006, pot găsi majoritatea pieselor necesare pe stoc, iar în caz că mă interesează niscaiva piese care nu au cum să se strice brusc, gen piston,bielă, trebuie să aştept până la o comandă mai mare, iar asta se întâmplă de două ori pe lună. Enduro Garaj oferă piese de schimb şi echipamente şi pen-tru motocicletele stradale, în acest sens existând o colaborare cu firma germană Büse.

Enduro Garaj ca punct dE plEcarE a avEnturilor off-road

Un serviciu foarte util oferit de Enduro Garaj este cel de hotel moto pe toată durata anului, plus toate „acareturile”

conexe, spălare şi întreţinere motocicletă. Spaţiul folosit pentru „cazarea” motocicle-telor este securizat cu alarmă şi încălzit, dotat cu vestiar şi în plus, fiecare rider primeşte o cheie electronică cu înregis-trare a utilizărilor, putându-şi lua motocicleta la orice oră din zi sau din noapte. Iar coclaurii sunt aproape! Trebui doar traversată şoseaua şi ajungi la terenul de desfăşura-re a etapei mureşene de endu-rocros de anul trecut sau poţi opta pentru malul Mureşului. Horia şi Szilard consideră că vizibilitatea magazinului este mai bună decât în Târgu Mureş şi au dreptate: au mulţi clienţi bistriţeni sau dintre cei care merg spre nordul Transil-vaniei sau spre Moldova. De altfel, cei doi parteneri au în plan mutarea Enduro Garaj într-un spaţiu mai mare, tot în Ernei, dotat cu o hală pentru service şi staţie ITP pentru motociclete. Tragând linie, putem considera că Szilard şi Horia s-au descurcat şi se des-curcă excelent, mai ales că au început totul din hobby. Iată-i că au reuşit să câştige încrede-rea pasionaţilor de off-road şi de motocros din Mureş şi nu numai!

Pasionaţii mureşeni de off-road au de ceva vreme la dispoziţie un magazin dedicat,

situat la ieşirea din Târgu Mureş, pe drumul ce duce spre Reghin. Este vorba despre

Enduro Garaj, un business pus la cale de Horia Câlţea şi de Solyom Szilard, doi buni

prieteni, primul endurist convins, iar al doilea motocrosist cu state vechi.

text şi foto: Marc Sandu

prezentare

18 IUnIe 2010

„Instituţia” mure şeană de off-road

„Mă certa nevasta acasă că aduc motorul murdar în curte şi bag haine pline cu noroi în maşina de spălat”, recunoaşte Horia (foto sus - stânga) hâtru, fapt pentru care, în august 2007, descoperind că e loc pe piaţă, a hotărât să pună la punct un business care „răspunde nevoilor” – folosind o exprimare mai corporatistă – celor dependenţi de off-road. E limpede însă că, graţie ofertei de piese de schimb, accesorii şi echipamente, Enduro Garaj înseamnă mult mai mult decât simpla întreţinere a unor motoare.

Enduro Garaj este prezent şi online, cu un webshop bine pus la punct şi actualizat constant, este vorba de www.endurogaraj.ro. Tocmai am aflat de un nou serviciu pe care îl oferă, şi anume renicasilarea de cilindri la PowerSeal în Olanda!

Enduro Garaj îl sprijină pe Mihai Stoichescu cu piese ProX, băieţii nu au vrut să se laude dar tot i-am făcut să se scape că sportivii au parte de tarife speciale la magazinul lor.


Pe motoare, în arşiţa câmPiei...Anunţată cu surle şi trâmbiţe, prima

etapă a Moto X Country s-a desfăşurat

la sfârşitul lunii mai, într-un loc surpriză,

atât pentru concurenţi, cât şi pentru...

organizator, clubul bucureştean Adventure

Ride. Trebuia să se întâmple la Periş, însă

ploile primăvăratice i-au forţat pe cei de la

Adventure Ride să mute totul la Ciolpani,

dovedind că pot respecta întru-totul sloganul

pe care ei însişi l-au lansat, „Fără scenarii,

fără actori”. Am fost, am văzut şi mi-a plăcut!

Moto X Country este un eveniment holistic,

cum nu a mai fost altul în România, ce

îmbină trei etape de endurocros, trei etape

de Cupă X Country şi trei concerte-maraton

rock, sub titulatura „Marea împrieteneală

muzicală”, oferind câte ceva fiecărui pasionat

de motociclism. Iar marele premiu nu putea

fi decât unul pe măsură: un contract de pilot

Gas Gas pentru sezonul 2011. Motivant, nu?

text: Marc Sandu;foto: Bogdan Paraschiv, Marc Sandu

x Country Ciolpani

20 iuniE 2010

Pe motoare, în arşiţa câmPiei...


Vorba „evergreen-ului” Phoenix, verde e iarba, soarele-i sus pe cer, dusă-i iarna

cea haină, aşa că putem face ce ne place. Noroiul zboară în toate părţile, „aparţină-torii” riderilor îi încurajează frenetic, de peste tot se aude câte un „Bagă, Ami-doane!”, „Hai Trăncanu’!”, „Bine, Avocatu’”, motoarele urlă, Jumba (Mităchescu Cătălin) o ia direct prin apa până la şa... fix pe lângă podul din bârne pe care tot el îl ctitorise, rideriţe al-tminteri suave rostesc nişte cuvinte pe care nu le putem reproduce aici, un tată mus-tăcios sare în apă să extragă motorul fiicei enduriste, ce mai e de spus decât fun, fun, fun! E clar, toată lumea şi-a luat porţia de adrenalină la Moto X Country Ciolpani, dar sunt şi „connaiseuri” care se întreabă dacă nu cumva o să creştem o generaţie de endurişti gata să sară la gâtul oricărui obstacol, cu lacune însă la capitolele viteză şi fluiditate. Sau dacă nu cumva curajul, plus un motor puternic şi o doză de noroc, au fost nişte factori mult prea importanţi în ecuaţia cursei de la Hob-by, respectiv Open. Începem cu acestea, deoarece mulţi consideră că în ultimă instanţă, Moto X Country este un eveniment dedicat piloţilor Hobby, care au şan-sa de a-şi construi o carieră în enduro. E limpede, cei de la Adventure Ride şi-or fi spus că dată fiind greu-tatea premiului pus în joc, piloţii de la Open trebuie să presteze mai mult decât o „plimbare prin parc”. Şi să nu credeţi că vorbesc din vreun turn de cristal al celor care scriu şi nu se dau, căci, după curse, am făcut o mare parte din traseu, atât pe Gas Gas EC 250 F, dar şi pe KTM 690 Enduro şi (exagerat,

ştiu...) pe 690 Supermoto R. Nu m-am încumetat la evantai, pentru că era încă marcat şi nu puteam să-l abordeez în paşi mici. Podul de bârne se putea trece foarte senin, atât însă că, în stresul cursei, cu o duzină de rideri în jurul tău, cred că acest obstacol devenea o cu totul altă poveste! Aşadar, pentru a încheia capitolul controverselor, fiecare poate interpreta după bunul plac, momentele „podului cu suspine” şi cel al „pragurilor” pot fi considerate fie „sarea şi piperul cursei”, fie sincope în desfăşurarea fluidă a aces-teia. Nu ştiu însă cum au fă-cut cei de la Adventure Ride, dar parcă au găsit cantitatea ideală de noroi, nici prea mult, nici prea puţin, cât să-i muncească bine pe rideri, care erau apoi răsplătiţi cu o porţie regească de viraje pe iarbă, foarte bine legate, asta că tot vorbeam în ediţia trecută de ce se întâmplă prin Campionatul European de Enduro. Apoi, merită menţionate, tot pe partea de motocros, zonele prin care a fost băgat cel mai probabil plugul, zone care au testat rezistenţa fizică a piloţior, căci pe mulţi i-am auzit plângându-se de mâini la finalul cursei! Adventure Ride a demonstrat că se pot face curse frumoase şi la şes, cu puţină imaginaţie, hotă-râre şi niscaiva utilaje sănă-toase, care au fost băgate în funcţiune pe terenul de lângă stadionul de fotbal din Ciolpani. Piloţi au fost, slavă Domnului, peste 50, cu tot cei de la ATV şi Quad, unde ştiu că folosesc un clişeu de presă main stream, dar Răz-van Irimescu (Speed Racing Timişoara) şi Mihaly Szabo (So-Moto Bistriţa) au făcut spectacol! Dacă sâmbătă, publicul s-a infiltrat bine printre meandrele circuitu-lui, duminică, acesta a cam

Alexandra Stan primind o mână de ajutor, cel mai probabil părintesc.

Andreea Goga a fost singura fată care s-a încumetat să concurezeîn ambele zile.

Arpad Maxim pregătindu-se mental pentru trecerea podului de bârne.

x Country Ciolpani

22 iuniE 2010

Ce s-ar întâmpla dacă la Sibiu,

de exemplu, ar dispărea munţii, ar rezulta o cursă ca aceasta, spunea

Jumba, relativ uşoară din punct de vedere tehnic, dar lungă, virajată şi solicitantă, la care ai mult de muncă. Am aflat că podul a

fost făcut de mâna lui Jumba, poate de aceea el a preferat să o ia prin apă de mai multe ori, până

când i-a intrat apă la filtru şi a pierdut un preţios loc patru. Jumba era foarte încântat la finalul Moto X Country de faptul că s-a

contrat – amical, cu un alt rider pe turnantă.

Amidon revenit pe motocicleta proprie, super concentrat la linia de start.

Paul Frățilă pe secțiunea de motocros.

Tudorel cu gandul probabil la Campionatul European de Enduro.

Bobo s-a simțit bine la Ciolpani, declarându-se foarte mulțumit de traseu.

Anghel Alexandru este challangerul lui Bobo in Cupa X Country.

Arpad Maxim pregătindu-se mental pentru trecerea podului de bârne.


E cumva Loch-Ness? Nu, e doar Jumba care vrea să se răcorească!

Mani Gyenes şi şaua sa cea buclucaşă.

Ervin a fost fara mila, dar tot nu l-a prins pe Mani.

Lucian Neaga se pregăteşte pentru o nouă încercare, Ilie Tache îl priveşte parcă patern...

absentat, confirmând încă o dată legenda amorţirii bucureştene, care continuă să rămână un mister pentru iubitorii de off-road.Una peste alta, cel care face pri-mul pas spre contractul de pilot Gas Gas este Bogdan Butiu (Bobo, AMC Sibiu), dar Anghel Alexandru (Vectra Zărneşti) şi Arpad Maxim (Auto Moto Iseco) îi suflă în ceafă. Ioan Radu Sărdărescu (a.k.a. Amidon) este un alt potenţial candi-dat la premiu, mai ales că motocicleta Gas Gas EC 250 F, pe care a împumutat-o pentru etapa de Campionat Naţiona de Endurocross i-a adus noroc, terminând pe locul 3 la clasa C.

Mani Gyenes, înapoi în fruntea clasaMentului la endurocross

Deşi nu a fost scutit de peripeţii nici la această cursă, Mani s-a dovedit imbatabil la Ciolpani, Ervin Kovacs recunoscând sportiv că deşi a tras tare să-l prin-dă, acest lucru i-a fost peste puteri. Desigur, la clasele A şi B, unite în clasa „Extrem” la etapa de cupă X Country am putut vedea un cu totul alt ritm şi fotografii au avut ce lucra, asta chiar dacă toţi piloţii s-au setat pe modul „friendly”. Revenind la etapa de campionat naţional de enduro-cross, Mani a mers cu frâna spate blocată timp de două tururi, etrierul şi discul s-au încins, cedând în final, ceea i-a prins bine, de-oarece nu mai era încetinit! Apoi, pilotul Vectra Racing a pierdut şi şaua... aşa, ca la câmpie. „Am observat că mi-a căzut şurubul, du-te o tură aşa, mi-au spus mecanicii, că îl schimbăm când vii, însă nu au mai avut ce schimba, pentru că am pierdut şaua cu totul!”.

De profitat, a profitat Ervin, care s-a instalat la conduce-rea cursei, însă în momen-tul în care era preocupat să-l depăşească pe Ionuţ Cojanu (clasat al patrulea în final) cu un tur, Mani a vrut să treacă de amândoi! „Ne-am agăţat, Ervin s-a lăsat pe mine, mi-am spus, ok, hai că luăm curba aşa, însă cum el era pe exterior, a căzut”. Nu-i nici un bai, Ervin şi Mani rămân prieteni. Pe locul trei atât „în cupă, cât şi în etapă” şi-a făcut apari-ţia Otto Mircea, degajat ca întotdeauna. Tudorel spune că această cursă a fost un bun antrenament pentru Campionatul European de Enduro, pilotul Adventure Ride, având mult de recu-perat, până pe poziţia a cincea, în urma unei trânte timpurii, în care şi-a strâm-bat ghidonul, noroc cu un stâlp de curent, care a fost folosit la reparaţii... Excursia din Mongolia l-a călit pe Mark Kovacs (XM Raid Buzău), deoarece locul doi la clasa B, este pentru el cel mai bun rezultat al carierei! „Nu înţeleg totuşi de ce majoritatea piloţilor insistă să meargă la C, primii de la această clasă ar putea face faţă lejer la clasa B” spunea Mark la sfârşitul cursei. „Nu ştiu cum au reuşit organiza-torii să găsească noroi, nu mă aşteptam la aşa ceva şi am mers cu o gumă foarte slabă pe spate. Oricum, vreau să merg la toate cursele anul acesta, să văd care îmi e nivelul”, declara Mark. Nu ştiu însă de cât noroi vor avea parte piloţii în etapa următoare a Moto X Country, care se va des-făşura la Vama Veche, între 13 şi 15 august, eu unul de abia aştept să merg acolo să văd cum evoluează lucrurile în Cupa X Country şi cum se va descurca lumea pe nisip.

x Country Ciolpani

24 iuniE 2010

Marc spune: „la mare, la munte şi... lângă Bucureşti. Moto X Country este un eveniment moto complet, ce-i satisface atât pe amatorii de concursuri, dar şi pe cei care nu se pot distra decât la întruniri. În plus, rockerii care se perindă pe scenă, chiar le au cu instrumentele din dotare, că deh, sunt şi ei în concurs. Jos pălăria pentru solistul de la Legacy, care deşi nu prea mai avea public, s-a ţinut tare şi a tras un super show! Nu-i înţeleg totuşi pe enduriştii care-i priveau de sus pe rockeri, dacă nici noi ăştia nişaţii nu ne mai înţelegem...”

ClASAMenT eT. IV enduRoCRoSS, CIolPAnI 29 MAI 2010

Loc Numele si prenumele Motoclubul

ClASA A - AVAnSATI

1 Gyenes Emanuel Vectra Zarnesti

2 Kovacs Ervin Zsolt Ivan Moto Racing Odorheiu Secuiesc

3 Mircea Otto Auto Moto Iseco TG Mures

ClASA B - SPoRT

1 Butiu Bogdan AMC Bogdan Sibiu

2 Kovacs Zoltan Mark XM Raid Buzau

3 Tache Ilie Adventure Ride Bucuresti

ClASA C - HoBBY

1 Anghel Alexandru Vectra Zarnesti

2 Maxim Arpad Auto Moto Iseco TG Mures

3 Sardarescu Radu Ioan Adventure Ride Bucuresti

Clasament Cupa X Country, Ciolpani, clasa oPen

1 Butiu Bogdan AMC Bogdan Sibiu

2 Anghel Alexandru Vectra Zarnesti

3 Maxim Arpad Auto Moto Iseco TG Mures

4 Sardarescu Radu Ioan Adventure Ride Bucuresti

5 Ghiocel Bogdan Adventure Ride Bucuresti

6 Ardelean Liviu Moto Extrem Lugoj

7 Radu Razvan Adventure Ride Bucuresti

8 Mitachescu Stefan Catalin Adventure Ride Bucuresti

9 Sabin Zabarcencu Adventure Ride Bucuresti

10 Goga Andreea Vectra Zarnesti

11 Oancea Stefan Adventure Ride Bucuresti

12 Vanca Lucian Adventure Ride Bucuresti

E cumva Loch-Ness? Nu, e doar Jumba care vrea să se răcorească!

Mani Gyenes şi şaua sa cea buclucaşă. Marcel Butuza ieşind din groapa cu lei.

Vali Chefani a făcut onorurile la clasa A.

Podium la clasa B, Andrei îi felicită pe Kovacs, Bobo şi Tache.

Podiumul primei etape de Cupa Moto X Country.

Podium clasa Hobby, la etapa de endurocros.

Ervin a fost fara mila, dar tot nu l-a prins pe Mani.

Lucian Neaga se pregăteşte pentru o nouă încercare, Ilie Tache îl priveşte parcă patern...


Întoarcerea

la rădăcini

Primul lucru care îmi vine în minte atunci când aud de Sibiu este

enduro. De la începuturile mele de endurist, am aflat că în Sibiu

sunt mulţi enduristi, că se dau bine şi că au curse foarte bune, vezi

Romaniacs. Am constatat în weekendul 4-6 iunie că nu doar Martin

Freinademetz face curse foarte bune, ci şi clubul A.M.C. Bogdan!

text şi foto: Dragoş Lula Zudor

dark dog enduro sibiu

26 iunie 2010

Am aflat de Motorex Enduro „Dark Dog” prin intermediul www.mo-tociclism.ro şi am fost tare bucuros când am auzit că trebuie să merg

acolo în interes de servici. Odată ajuns la Gura Râului cu David de la Deva, un om şi un endurist de excepţie, am căutat pensiunea la care urma să dorm şi am văzut o motocicletă în curte: proprietarul pensiunii avea un Kawasaki KX 125 care, trebuie să recu-nosc, arăta foarte bine pentru anul ei de fabricaţie, 1989. Asta îmi confirmă faptul că sibienii sunt enduristi, de la mic la mare, fiecare cum poate, unii cu motoare din ‘89, alţii din ‘09! La „Trecătoarea Lupilor”, locul unde era parcul rece şi unde se desfăşura prologul, am văzut mulţimea de oameni adunată la cursă: aproape 100 de rideri, din care trei erau fete. Uite că se poate, are şi Sorina cu cine să concureze în România!

„Mintea diabolică” care a creat prologul a fost paul fraţilă

„Am căutat să concep un Prolog care să nu fie nici foarte greu, dar nici uşor”, spunea

Paul. Un lucru inedit a fost finala, care se desfăşura pe nocturnă şi va daţi seamă că nu putea să iasă decât ceva foarte spectaculos. Am apreciat apoi uşurinţa cu care se modifică traseul. Toate cele trei clase (Hobby, Profi şi Extrem) aveau câte un traseu separat, lung de un kilometru, cel pentru finală fiind mai scurt. Gureanu Augus-tin a avut cel mai bun timp la prolog pentru categoria Extrem, Anghel Alexandru pentru categoria Profi, iar Marin Marian a câştigat la hobby.

Mai nou, toate cursele de enduro din România au acelaşi format, prolog + 100 km + 30-50km Motorex Endu-ro „Dark Dog” nu a făcut excepţie de la această regulă nescrisă. Traseul de la Extrem a fost deosebit de dificil, în prima jumătate de oră de la start concurenţii s-au distanţat considera-bil între ei, Gureanu Augustin, adică Bebiţă, luând un avans de zece minu-te. L-am prins pe o urcafre pietroasă şi m-am simţit onorat să îl văd în acţiu-ne. A trecut foarte uşor peste pietre, sau mai bine zis, le-a ocolit. Totul a durat sub un minut, timp în care, ceilalţi erau la baza dealului. Aici am văzut şi un back-flip foarte frumos executat de o motocicletă scăpată de sub control, care a ajuns fix pe crazy bikerul Andy Fazekaş. Traseul de Profi a avut un single trail prin pădure, superb, cu două dificile praguri cu

pietre. Poziţionat strategic, am dat


Podium Extrem, de la stânga la dreapta, Nicolae Vasiu, Augustin Gureanu si Paul Harpa

o mână de ajutor riderilor mai puţin pregătiţi. Uite aşa, am avut promise vreo patru beri, sucuri şi o mână de ajutor când o să am şi eu nevoie, deci zic că am ieşit bine! Dani Oţil a zburat efectiv peste un prag de piatră cu noul său KTM 250 EXC F, dar a rămas cu mâna în gaz, astfel că moto-cicleta a continuat zborul, dar fără el. Dar atât motocicleta cât şi Dani au rezistenţă mare la „uzu-ră”, căci imediat, Dani a încălecat motocicleta şi dus a fost! Îmi spunea Marc că meseria asta e mai grea decât pare şi are drepta-te. După atâtea dealuri urcate şi stat încordat pe un quad în timp ce ne grăbeam să ajungem la view pointuri au început să apăra du-reri de picioare şi spate. La finish era o atmosferă foarte plăcută, cei care terminau erau relaxaţi, eu la fel, ştiind că nu mai plec niciunde. Luând interviuri la cald am aflat că traseul a fost foarte frumos, nesuferind de complexul Romaniacs, sau de erzbergizare. În unele zone, marcajele au lipsit, dar din câte mi-au spus organiza-torii, a fost din cauza localnicilor, care le rupeau, neştiind cât necaz fac prin „subtilizarea” unei singure benzi într-un loc cheie. Umbla o vorba că erau marcaje rupte şi legate de coada unei vaci! O zi perfectă de enduro a fost înche-iată cu un foc de tabără foarte încăpăţânat. Spun încăpăţânat pentru că lemnele au refuzat să se aprindă, chiar la insistenţele benzinei. În cele din urmă totul a decurs conform planului, focul de tabără find cireaşa de pe tort.

Deşi erau şanse mari de ploaie, Motorex Enduro „Dark Dog” a fost un eveniment uscat cu o ultimă zi foarte călduroasă.

Startul s-a dat ceva mai depar-te ca în prima zi, motocicliştii

plecând din bază în coloană „oficială”. Chiar dacă ultima zi a fost cea mai scurtă, asta nu a însemnat că a fost uşor, nu, nu! Organizatorii au anticipat foarte bine valul de căldură şi au inclus în traseu coborâri şi urcări pe rău pentru răcorirea concurenţilor. Clasa Extrem a fost dominată de la prolog până în ultima zi de către Gureanu Augustin, care se dă pe un KTM EXC 125 şi trebuie să spun că merge excelent. Locul doi a fost ocupat de Vasiu Nico-lae, urmat îndeaproape de Harpa Paul, cunoscut şi sub aliasul de Pictoru’. La clasa Profi s-a dat o luptă continuă între trei rideri foarte buni, în cele din urmă po-diumul arătând astfel: locul întâi, Băleanu Alexandru, locul doi, Babici Mihai şi locul trei, Neaga Lucian. „Hobiţii”, adică riderii de la clasa Hobby, au avut parte de un traseu despre care nimeni nu a putut să spună că a fost prea dificil pentru nivelul lor. Locul întâi a fost adjudecat de Crâsnic Dan, care a mers constant toate zilele, fără să se rătăcească, un endurist adevărat. Locurile doi şi trei merg la Deva, mai exact la Moto Club Haita, fiind adjude-cate de Claudiu Vasiu, respectiv de Pop Alin. Per total, Motorex Enduro „Dark Dog” a fost un con-curs foarte reuşit, bine organizat din punct de vedere al locaţiei şi al traseelor. Luminile pentru finala de la prolog se puteau am-plasa mai bine, astfel încât să nu bată în ochii participanţilor şi pot recomanda folosirea unui me-gafon/microfon pentru briefing. În rest, toate bune şi foarte fru-moase, o cursă fără evenimente neplăcute, la care am participat cu plăcere! Felicitări organizatori-lor pentru cantitatea enormă de muncă depusă în crearea acestui concurs!

dark dog enduro sibiu

28 iunie 2010

Podium Hobby, de la stânga la dreapta, Claudiu Vasiu, Dan Crasnic și Alin Pop

Podium Profi,de la stânga la dreapta, Mihai Babici, Alexandru Baleanu, Lucian Neaga


Sorina Sandu şi Ervin Kovacs,fabuloşi la Erzberg!Deja de ani buni, riderii

români merg la Erzberg,

o „modă” lansată dacă

bine îmi aduc aminte

de Geza Benedekfi şi de

Gereb Domokos (Kunn

Racing Team). Anul acesta,

enduriştii noştri s-au

întrecut pe sine, ajungând

în elita mondială a piloţilor

de enduro. Ervin Kovacs

a terminat Red Bull

Hare Scramble pe locul

43, iar Sorina Sandu a

urcat pe treapta a treia a

podiumului la Lady Cup.

Polonezul Taddy Blazusiak

a câştigat pentru a patra

oară consecutiv cea mai

grea cursă de hard enduro

de pe planetă.

text: DBZ,foto: Gepa Pictures, KTM

Nu i-a fost uşor însă lui Taddy, dar chiar şi aşa, ne întrebăm dacă nu cumva polonezul este

de origine extraterestră, pentru că am fost la Erzberg şi putem bănui cât de dificil trebuie să fie să câştigi această cursă de patru ori la rând! Mai ales că umblă vorba că anul acesta, Red Bull Hare Scramble a fost mai dificil ca niciodată, aşa că dacă superstarul KTM o ţine tot aşa, precis austriecii din Eisenerz, sătucul de la poalele carierei de fier, se vor trezi cu strada, sau poate chiar şi mai bine, biblioteca Taddy Blazusiak... „Carl’s Dinner a fost mai greu decât orice altceva am încercat vreodată. Însă odată ce am trecut de el, m-am concentrat să îmi menţin avantajul pe care îl aveam, dar şi

să îmi conserv energia rămasă şi am câştigat” spunea Blazusiak, care şi-a condus KTM-ul 250 EXC spre victorie, în faţa a 30.000 de spectatori! Atenţie, Taddy era chiar cât pe ce să nu se califice pentru Red Bull Hare Scramble, deoarece în prima zi a Prologului a trebuit să renunţe după doar 500 de metri, cu carburatorul „inundat” de uriaşele băltoace create de precipitaţii, pe ultra-ra-pidul traseu. Chiar şi după toate aceste aventuri, Taddy tot a reuşit să fie cu 11 minute mai rapid decât Andreas Lettenbichler (BMW G450X), care a recunoscut că ţintea la prima poziţie, dar a fost fericit să bifeze al patrulea podium la Erzberg. „Am luat un start foarte prost şi am rămas practic blocat în praful ridicat de ceilalţi piloţi. A trebuit să merg

erzberg rodeo 2010

30 IUNIe 2010

Urmăriţi www.actioncamera.ro şi www.dirtbikezone.ro pentru filmul glorioasei curse făcute de Ervin la Red Bull Hare Scramble!


foarte prudent o perioadă, după care am putut să trag tare” este declaraţia bavarezului Andreas. După ce anul trecut a trebuit să fie salvat de pe „The Iron Giant” cu elicopterul, Dougie Lampkin (Beta 400RR), un pilot ce ţine în buzunar, sau mă rog marsupiul de endurist, 12 titluri de campion mondial la trial, s-a întors pe munte cu o răzbunare, reuşind să termine al treilea, la şase minute de Andreas. Trialistul japonez Taichi Tanaka a rupt gura târgu-lui, plecând „la luptă” în Red Bull Hare Scramble din rândul cinci, şi ajungând la check-pointul final pe locul 13, ceea ce însemnă că a depăşit mai mult de 200 de piloţi. Un adevărat, samurai, ce mai! Această cursă are atât de mult succes, încât, de curând a fost anunţat că în 2011, câştigătorul World Extreme Enduro Champi-onship îşi va primi laurii tocmai la Erzberg Rodeo!

România în elita mondială a enduRoului extRem

Toată lumea bănuia că Ervin şi Sorina urmau să facă o figură fru-moasă la Erzberg, dar parcă nici chiar aşa! Şi când te gândeşti că riderii noştri au făcut deplasarea în Austria pentru un week-end „distractiv”, o pauză între cursele

spunem despre Sorina (Gas Gas EC 250 Racing), care la Lady Cup, din cele 32 de concurente, a ter-minat pe locul trei, după Christine Wiesner şi Jessica Bendler, devân-sându-şi chiar coechipiera de la Red Bull Romaniacs, pe austriaca

Singurul în stare să-i administreze o „bătută” lui Taddy a fost campionul de Formula Unu, Kimi Raikkonen, care la volanul unui Citroen C4 WRC s-a dovedit cu 25 de secunde mai rapid, pe traseul de Prolog. Taddy a trebuit să îi spele maşina lui Kimi, dar nu s-a supărat…

Din cei 500 de rideri care au luat startul în Red Bull Hare Scramble, după patru ore de cursă, doar 15 au ajuns la finiş, la Erzberg Arena!

din campionatele de enduro în care aleargă! La Prolog, Ervin a reuşit să se claseze pe poziţiile 62 (vineri) şi 75 (sâmbătă) din cei 1.500 de concurenţi veniţi din 35 de ţări de pe cinci continente! Călare pe al său Gas Gas EC 250 Six Days, Ervin al nostru şi-a văzut de treabă şi a urcat până la Check Point 17 din cele 20, sugestiv inti-tulat „Dynamite”, declarându-ne că dacă nu expirau cele patru ore, ar fi putut merge până la capăt. Foarte senin, Ervin ne-a explicat că a fost şi greu şi frumos, şi... cam atât. Bravo, Ervin! Dar ce să mai

Daniela Pexa! „Sunt foarte fericită pentru acest rezultat, chiar dacă am venit aici să mă distrez. Este o cursă nebunească şi am primit o piatră din carieră ca premiu”, ne spunea Sorina prin telefon, la câteva ore după măreţul rezultat. Nu l-am uitat însă nici pe Domo-kos Gereb, clasat pe locul 153, o altă mare performaţă, pilotul Kunn Racing ajungânf până la Check Point 9, Arch of Pain pe al său KTM 450 EXC. Jos pălăria pentru riderii noştri şi nu putem să le urăm pentru la anu’ decât: la mai mare!

erzberg rodeo 2010

32 IUNIe 2010

Cred că am un nou fetish la bord, adică ceva în genul tipilor ălora care dau buzna pe stadioa-

nele de fotbal îmbrăcaţi in cos-tumul lui Adam, la fel şi eu, cum e o cursă gata, hop pe circuit, călare pe KTM 690 Supermoto R. De data asta nu mi-a mers, pentru că am dat de noroi şi am rămas blocat la ieşirea de pe o turnantă sub privirile ironice ale publicului. Chiar mai rău,

GeorGeCăbăl,eroul curseide la MoreniPe 20 iunie, pilotul Vectra Racing a strălucit în cea de a şasea etapă a Campionatului

Naţional de Motocros, pusă la cale de clubul Euro Motocross Moreni. Aproximativ

2000 de spectatori au asistat la o cursă desfăşurată pe un circuit care îşi trăieşte o a

doua tinereţe, după nebunii ani ‘80.


pentru că cisterna de apă pleca-se şi în Moreni toate spălătoriile erau închise, a trebuit să curăţ roata faţă într-o baltă. Ăsta să fie însă tot baiul, deoarece am asistat la o cursă superbă, care a început sub cele mai sumbre auspicii! Adică, sâmbătă noap-tea a plouat într-un asemena hal, încât cei mai mulţi sportivi au vrut să se facă şi ei că plouă, adică să uite să se mai prezinte la start, spre marea bucurie a

lui Istvan Balasz, care are faima că într-o situaţie similară s-a prezentat singur la grilă. În fine, cursa s-a ţinut, cei mai năpăstu-iţi au fost Amatorii şi Veteranii, dintre care au punctat exact trei, adică Alexandru Enceanu (Smart Brasov) şi respectiv Irinel Potecă (Moto Racing Team Băicoi), urmat de Elemer Fodor (Ivan Moto Odorheiu Secu-iesc). Soarele a ieşit la propriu, odată cu cursa de la 50 cmc

CNI motoCros, etapa VI

34 IUNIe 2010

Automate, una cum personal nu am mai văzut! S-a alergat în jurul parcelei folosite pentru start, ceea ce îi făcea foarte uşor de urmărit pe micuţii rideri şi datorită numărului mare de spectatori, atmosfera a fost fan-tastică. Depăşiri cu câte un tur, dueluri roată la roată, trânte din fericire fără urmări, manşa a avut de toate. Câştigător a fost Alex Almăşan (Steaua GT Bu-cureşti), urmat de Eross Kopany (Sugaş Sfântu Gheorghe) şi de George Manta (Lido X-treme Câmpina), exact la fel arătând şi podiumul final. Cel mai im-presionant a fost însă micuţul Cristian Marinescu (Vectra Zărneşti), care pe o minusculă Yamaha PW50 şi-a croit drum, tură de tură spre finiş, spre deliciul publicului. Clasele 65 şi 85 cmc au alergat împreună şi aici i-am remarcat pe elevii lui Adrian Răduţă, Alin Grădinariu, câştigătorul de la prima clasă şi pe Ionuţ Corbea, care s-a impus la clasa 85 cmc. Cei doi băieţi se mişcă foarte bine, au stofă de piloţi, dar merită menţionaţi şi Horia Lăcătuşu (Vectra Zăr-neşti) şi Mihai Stănescu (Top Cross TCS Ciolpani), sportivii clasaţi pe locurile doi, respectiv trei, la clasa 85 cmc.

Odinioară circuit internaţional, Moreniul trăieşte o a

doua tinereţe, graţie miilor de oameni care vin să

vadă cursele de motocros! Înconjurat de păduri dar şi de

sonde petroliere, lovit de o puternică furtună, circuitul de la Moreni a fost scena

unei curse superbe.

CNI motoCros, etapa VI

36 IUNIe 2010

Luptă în noroi, între sondeLe de petroL

Iată-i cum se năpustesc în pri-mul viraj şi se pare că piloţii de clasa MX2 iau caimacul, deoa-rece Julian Răduţă apare primul, Isti îi suflă în ceafă, iar George Căbăl vine lansat! Lovitură de teatru, Adrian Răduţă cade şi porneşte apoi într-o cursă de urmărire. Circuitul este extrem de dificil, cu o aderenţă precară, cele două urcări se negociază la limită, piloţii dau totul ca să treacă. La un moment dat mă loveşte un bulgăre de noroi în cap de nu mai ştiu pe ce lume mă aflu! Descopăr apoi o baltă care ar fi fost numai bună la enduro, dar prin care băieţii trebuie să treacă, nu au încotro, nu te pui cu mama natură! Treptat situaţia se stabilizează, lui Adrian Răduţă îi merge bine „pe recuperare”, deoarece îi ajunge pe toţi din urmă, mai puţin pe al său frate Juli, dar nu mai contează, deoarece şi-a asigurat victoria în prima

manşă, urmat de Ionuţ Cojanu (Vectra Zărneşti) şi de Cristian Pătrăşcoiu (Moto Sport Mara-ton Tg. Jiu). Situaţia se repetă la indigo în manşa doi, cu acelaşi simpatic Andre Gregoire (Speed Racing Timişoara) pe patru şi muncitor Sebastian Strechiou (Lido Câmpina, un pilot despre care am mai vorbit, care putea rămâne comod la Amatori dar a preferat lupta adevărată) pe locul cinci. Mult mai interesan-te au fost însă lucrurile la MX2, căci George Căbăl a reuşit hole shot-ul în manşa doi, ţinându-l câteva ture bune la respect pe Adrian Răduţă (care are doar cuvinte de laudă referitor la tânărul pilot Vectra Zărneşti). George spune că nu a forţat nota, preferând să fie prudent şi la fel cum el s-a luptat cu Adi, aşa s-a luptat şi Juli cu Isti, învingător ieşind pilotul Ivan Moto Racing. Cine ştie, dacă circuitul nu s-ar fi uscat între timp, Istvan Balasz ar fi putut să îl prindă şi pe George! Aşa însă, podiumul final a arătat astfel:

George Căbăl, Julian Răduţă şi Istvan Balasz, un pilot foarte agresiv şi fluid, pe care l-am văzut depăşind la mustaţă un concurent întârziat, la căptul unei urcări, de era să scap apar-tul foto din mână! Pe un circuit cu un grip foarte bun la final de zi, Amatorii şi Veteranii au putut să îşi vadă de ale lor, aici Cătălin Duţă (Lido Câmpina, vicepreşedinte al FRM, poftim, mai spuneţi că „feremiştii” nu se dau...) suflându-i faţa la hole-shot lui Vilmos Elemer (câştigă-torul clasei Amatori). Totuşi, la Veterani a câştigat tot experi-mentatul Alexandru Enceanu, singurul care a punctat în prima manşă, urmat de Cătălin Duţă şi de Mihăiţă Stoenovici (Smart Braşov). La Amatori, pe locul doi s-a clasat „the almost local hero”, Irinel Potecă (Moto Racing Team Băicoi), urmat de coechipierul său, Ciprian Pană. Over and out, am să mai dau în mod clar pe la Moreni, un orăşel mic, dar plin de oameni care iubesc motocrosul.


Două circuite, două camere video, acelaşi motor...Aţi stat vreodată în cumpănă ce cameră video să alegeţi pentru filmările onboard? Dacă răspunsul este da sau dacă vă gândiţi să vă cumpăraţi o astfel de cameră cu care să vă imortalizaţi aventurile pe două roţi şi nu numai, testul făcut împreună cu Action Camera, primul de acest gen în România, a căzut la ţanc! text: Marc Sandu, foto: Valentin Pomârleanu

Ideea ne-a lovit la Moto X Country Ciolpani, şi când spun „ne-a”, mă

refer la mine şi la noii mei amici de la www.actioncamera.ro. Toc-mai ce dădusem o tură post-concurs cu greu în-cercatul meu KTM 690 Supermoto R, care deja a apărut atât de mult în media moto încât sper să îl mai suportaţi şi acest număr şi ne-am gândit noi că trebuie să facem ceva mai com-plex. Să dăm nişte ture pe AMCKart, ne-am spus, dar hai să încer-căm şi Ciolpaniul, că tot e relativ secetă vara asta. Şi de ce să luăm doar o cameră, când putem să devin nişte mici „sergiu nicolaieşti” şi să folosim vreo patru, că Vali are de unde. Zis şi făcut: în miez de iunie, cum s-a făcut ora de deschidere la AMCKart, cum am dat buzna pe circuit. Până la urmă am utilizat doar două ca-mere, este vorba despre Contour HD 1080p şi mai cunoscuta GoPro HD Motorsport. Două camere care rămân pentru altă dată sunt

compacta X170 Drift Innovation – Vali aş-teaptă ca în foarte scurt timp să apară varianta HD şi POV V.I.O 1.5, o cameră subacvatică şi extrem de rezistentă la şocuri, care era încă la Ervin Kovacs, pilotul Patrick Moto folosind-o la Erzerg Rodeo.

Faza 1, asFalt,aMCKart

Nu era o idee rea să îmi iau costumul de piele Alpinestars primit de la Elf Work Shop, dar asta ar fi însemnat să car tot echipementul de cros în rucsac. În fine, detaliul acesta vă interesează mai puţin, ideea era că pe curba mai largă de dreapta din „spatele” circuitului, urmată de virajul stânga, un han-ging-off ar fi fost mult mai eficient! Am început cu GoPro, montat de Vali pe aripa stângă, cu ajutorul unei ventuze, cu obiectivul îndreptat spre rider, adică moi, să se vadă cum mă con-centrez pe viraje. A ieşit atât de bine, încât la un viraj de stânga, ridicând piciorul în supermoto

Îți trebuie doar un laptop și verifici, editezi, trimiți...Meet Vali, by the way!

Camere Video onboard Hd

38 iUnie 2010

Două circuite, două camere video, acelaşi motor...

Nu prea mă pricep eu la tehnică, ceea ce pe undeva pică la fix, pentru că vă pot spune cum se descurcă cu aceste camere, un tip care nu are răbdare să citească manuale de utilizare şi la care, când nu e vorba de scris şi sărituri lungi cu motocicleta – ok, glumesc – trebuie să-i dai totu‘ mură-n gură. Această cameră înregistrează cu 30 fps la 1080p(960p, 720p) iar la 720p ( 960p, WVGA) înregistreaza cu 60 fps. Deşi are o formă cam ciudată, vine cu mai multe sisteme de prindere, ceea ce înseamnă că se poate ataşa pe tot ceea ce mişcă, de la snow-boarduri, la bărci şi avioane. Dar tot parcă e prea pătrăţoasă şi trebuie mult butonat la ea! Înregistrează 150 min la o singură încărcare şi până la 9 ore în total, căci acceptă şi un card de 32 GB. După cum vedeţi, face şi poze, la diverse intervale setabile, fără să fie nevoie să o mai atingi. Cât costă? 1.470 Lei.

Ce are de spus Gopro Hero

Urmăriţi www.actioncamera.ro și www.dirtbikezone.ro pentru filmul realizat cu GoPro Hero și Contour HD 1080p pe circuitele de la Ciolpani și AMCKart; apare în curând și promitem că e cât se poate de entertaining!


style, am dărâmat camera, ocazie cu care i-am testat rezistenţa la şocuri! GoPro nu a păţit nimic în urma contac-tului cu asfaltul, poate şi datorită cutiei de plastic, care vine în două ver-siuni, una subacvatică, rezistentă până la adân-cimi de 60 de metri, de folosit la viteze de peste 160 km/h – asta pentru a putea reda sunetul cu acureteţe şi una deschi-să, de utilizat la viteze mai omeneşti. Acum, pot să vă dau şi un pont: anticipaţi ce mişcări se fac în zona camerei, pentru ca aceasta să nu vă încurce, trageţi bine de ghidon, stânga şi dreapta, dacă vreţi să o fixaţi prin preajma acestuia. Cu Bridgestone Battleax 090, Supermoto R se înclină bine de tot pe virajele strânse, atât de bine încât îmi mut jumătate de posterior pe lateralul şeii, iar dacă o iau stil hanging-off şi nu mai încarc faţa atât de mult, pot să comunic bine de tot cu moto-cicleta prin inputuri în ghidonul lat.

Faza II, hard-paCK & nIsIp, CIrCuItul de MotoCros de laa CIolpanI

Bine, a fost şi o fază intermediară, cea a deplasării din Tunari pâna la Ciolpani, fază în care îmi venea să-mi trag palme în cască pentru că nu lăsasem nici o cameră pe ventuza rămasă pe Supermoto R. Spun asta pentru că am luat-o pe marginea şoselei asfaltate, aflată în lucru, folosind intrându-rile lăsate pentru accesul la clădirile de pe treapta,

pe post de trambuline. Dacă la AMCKart a stat cuminte fixată printr-o ventuză pe aripa stân-ga spate şi pe codiţa unui... GSX-R, şi foarte puţin pe casca mea, este rândul să intre în scenă Contour HD 1080p. Go Pro trece la munca de jos, adică este fixat pe aripa faţă, într-un loc în care să nu îl dau jos nici cu piciorul şi nici să îl lovesc cu ghidonul. Acum îmi cade fisa că puteam să dau motorul pe jos, având în vedere combinaţia circuit de motocros şi motor cu gume de stradă montate pe jante turnate Mar-chesini, dar forţa a fost cu mine, deşi sper că nu a ieşit la montaj mo-mentul în care am frânat prea grosier şi era să vărs KTM-ul pe jos, scoţând un mic ţipăt de panică! Contour HD 1080p m-a cucerit din prima prin butonul de dimensiuni mari, unicul de altfel de pe acest „camcorder” - aşa am aflat că-i zice, care trebuie doar îm-pins spre înainte şi apare o chestie mare şi roşie pe care scrie clar „REC”! Vedeţi, atehnici ca mine, împing ştiinţa înainte! Apoi, pentru ca show-ul să fie complet, Contour are două lasere, care se folosesc la alinierea cadrului (se ia tricoul prietenei ca referinţă), ce mai e un super-gadget, fără cabluri şi fire aiurea! Camera e foarte com-pactă, uşoară, construită din aluminiu anodizat, testat să reziste la zăpa-dă, noroi, praf şi alte cele cu care ne ocupăm noi. Am dat nişte super-ture pe Ciolpani cu camera asta fixată pe cască şi pot spune că am învăţat enorm despre cum se

O altă producţie www.actioncamera.ro și Dirt Bike Zone, momentan în lucru, este filmuleţul glorioasei participări a lui Ervin la Erzberg. Vă ţinem la curent!

Camere Video onboard Hd

40 iUnie 2010

controlează cu fineţe gazul şi frâna. Jur că i-am dat şi a doua şi că 690 îşi păstrează caracterul supermanevrabil, adică e foarte mişto de înclinat şi controlat pe turnante şi şanţuri, unde trebuie doar potrivit şi deschis gazul. Normal, suspen-siile sunt net depăşite pe sărituri, asta dacă nu cumva te ţine să zbori până pe landing, dar în această situaţie nu aş

mai fi aici scriind articole la Dirt Bike Zone ci aş avea propriul meu show de stunt... Apoi, pe nisip, am experimentat un stil à la speed way, eu zic că experienţa asta ar trebui să o încerce orice supermotard. Sfatul meu în ce priveşte experienţa, pentru a vă lăuda ca mine, este să luaţi o cameră video, eu aş merge pe Contour HD 1080p!

Pe marginea circuitului, am conectat camcor-derul la PC (merge şi la MAC) şi am umblat puţin la contrast, luminozitate, expunere, dar şi la sensibilitatea microfonului. Culorile sunt foarte realiste, iar unghiul de vedere de 135 de grade filmează tot peisajul, fără distorsiuni. Pachetul Contour vine cu un card de memorie microSD de 2GB, care înmagazi-nează 30 de min Full HD si o ora in HD 720p, dar e compatibilă şi cu cardurile de memorie de 16 GB şi vine cu suport pentru ochelari şi pentru suprafeţe plate. Contour e compati-bilă cu suporturile VholdR’s TRailTM, care includ o gama larga de opţiuni, pentru oche-lari subacvatici, ghidon, căşti şi vehicule. Se poate concecta la un încărcător de maşină şi înlesneşte punerea materialului pe Internet, prin softul VholdR’s Easy EditTM, ce se poate folosi la editare şi upload. Din păcate, YouTu-be nu suportă încă 60 de cadre pe secundă, care la 1280 x 720 de pixeli sunt o adevărată încântare la vizionarea cu încetinitorul! Va trebui să alegeţi setarea de 30 cadre pe secun-dă dacă vreţi să fiţi faimoşi pe YouTube sau să încercaţi mai puţin faimosul portal VholdR. O mică problemă ar fi durata de viaţa a bateriilor Li-Ion, care din cauza caracterului tehnologic avansat al camerei, durează apro-ximativ trei ore, de aceea este indicat să aveţi unele de rezervă. Cât costă? 1.579 Lei.

SofiSticat dar practic şi uşor de utilizat, Contour Hd 1080p


Cum să fii rapid pe virajeTutorialul despre executarea corectă a săriturilor a fost unul dintre cele

mai citite articole de pe site, aşa că revenim, cu acelaşi instructor, pe acelaşi circuit. La Ciolpani, Adrian Răduţă ne arată de această dată tehnica de

abordare corectă a virajelor, aşa că băgaţi bine la cap! Cursele de motocros se câştigă sau se pierd pe viraje, o spune majoritatea piloţilor.


Să presupunem că te afli chiar pe circuitul de la Ciolpani, în plină cursă şi că ai citit primul număr al revistei noastre, aşa că

nu ai încotro şi treci cu succes de trambulina situată în zona „turnului de veghe motocrosis-tic”. Fanii sunt în delir, fotografii sunt cu obiectivul pe tine, însă urmează... curba! Ce faci? Rela-xează-te, am vorbit cu Adrian Răduţă şi acum suntem în măsu-ră să îţi spunem şi cum trebuie procedat în această delicată situaţie.

Frânarea

Virajul „prelucrat” a fost unul de dreapta, care poate ridica probleme de aderenţă, datorită suprafeţei tari de rulare, de abor-dat în treapta doi. „Important este să muţi bazinul în spate şi să comprimi motocicleta, în momentul în care ai început

frânarea” spune Adrian Răduţă. Antebraţele se ţin aproape în unghiul furcii, pentru a se încăr-ca roata faţă, iar coatele sunt relativ ridicate. Ţinând motoci-cleta încărcată în furcă şi scăriţe, îţi creezi aderenţă pe frânare, dar câştigi automat şi mai multă stabilitate. „Frânezi cu un deget, maximum două, nu se ia brusc mâna de pe gaz şi nu se apasă frâna brusc. Trebuie să acţionezi progresiv, să simţi aderenţa. Pe măsură ce se comprimă furca, frânezi din ce în ce mai tare” îmi explică Adrian (foto 1, 2 si 3).

Fluiditate în punctul maxim al virajului

„Când ai terminat frânarea, nu trebuie să existe pauză între frână şi gaz. Trebuie acţionat cu mare fineţe, deschidem gazul controlat, mai ales pe aderenţă foarte slabă, pe pământ tare” continuă Răduţă. Piciorul se scoate în momentul în care

ai deschis gazul, şi deşi arată spectaculos, ideea e să îl punem cât mai repede înapoi pe scăriţă. Totodată, se comprimă piciorul de pe scăriţa de la exterior, pentru un plus de aderenţă (foto 4, 5 şi 6).

ieşire în Forţă, dar calculat

Cu ambele picioare în scăriţe, se evită riscul de high-side. Este extrem de important să eviţi a puncta cu piciorul, deoarece astfel se descarcă motocicleta, care derapează mai uşor. Ac-celeraţia se deschide în funcţie de aderenţă, în cazul de faţă, ţinând cont şi de motocicleta utilizată, un KTM 250 SX-F, Adi a optat pentru treapta doi. Urmează să discutăm şi despre alte tipuri de viraje în ediţiile viitoare – nisip, şanţuri, taluzuri – deocamdată canicula ne-a obligat să ne rezumăm la cele „clasice” (foto 7 şi 8).

1 2 3 4

tutorial

42 iuNiE 2010

4 5 6 7 8


Nu iese fum fără foc, adică nu vei ajunge în viraje, fără să accelerezi „puţin” înainte. Şi acest lucru trebuie însă făcut „cu cap”. Se accelerează cu jumătatea superioară a corpului deasupra ghidonului, ceea ce îţi va permite să ai braţele relaxate, şi să te odihneşti în liniile drepte. Atenţie, însă, această tehnică

nu se foloseşte dacă traseul e plin de gropi şi/sau whoops-uri. Schimbările de trepte se fac cu vîrful piciorului stâng: „stai departe de schimbător, nu vrei să îl scoţi la liber în timpul unei sărituri sau în vreun viraj. Nu întâmplător, motocicletele de trial au schimbătorul plasat departe de scăriţă” sune Adrian Răduţă.

accelerarea

Fluiditatea este cuvântul de ordine pe viraje. Totul se leagă armonios, nimic se face mecanic. Ne aşezăm din frânare direct cu piciorul de pe interior scos în afară şi cu mâna în gaz, însă fără a brusca nici un moment motocicleta. Dar, „e nevoie de multe încercări, de multe căzături” pentru a învăţa să stăpâneşti această tehnică, mărturiseşte Adrian Răduţă.

la şcoala de pilotaj

tutorial

44 iuNiE 2010

Din nou, am constatat că Adrian nu are timp să se plictisească la circuit, chiar dacă nu se antrenează, şi am întâlnit lume nouă. Tudor Cătălin Nae (foto 2 dreapta) şi Cristian Dobrean (foto 2 stânga) erau la prima lecţie de pilotaj off-road, pregătindu-se pentru a alerga la Hobby, la enduro şi la motocros. Am întâlnit şi o cunoştinţă mai veche, este vorba despre Dan Costescu (foto 1), care venise să se re-acomodeze cu motocicleta sa, „trecută” prin nisipurile Africii,, acum cu un arc mai tare pe spate şi am stat la taclale despre Drachones Rally. Evenimentul a fost „upgradat” la şapte zile de concurs şi două secţiuni, Drachones Sud, Bucureşti – Sibiu şi Drachones West, Sibiu – Timişoara. Am aflat că s-au înscris o grămadă de piloţi străini şi că se lucrează intens la traseu. Veşti bune şi pentru ai noştri, la Drachones se va putea participa chiar şi separat, pe zile de concurs.

Dacă nu ţii coatele sus, nu vei avea forţă să controlezi motocicleta. „Ţii vârfurile pe scăriţe şi frânezi cu degetul mare, nu cu toată pingeaua. Din nou, este vorba de fineţe în reacţii, dacă ai blocat roata spate, poţi să îţi iei adio de la orice trasă”, ne mai dezvăluie Adrian Răduţă un secret. Totodată, aflu că dacă ţii coatele sus, intră în acţiune muşchii spatelui, şi astfel ai mai multă forţă să controlezi motorul. Dacă acesta voblează şi tu ai coatele jos, încarci faţa şi din două-trei şocuri ai trântit motorul de nu te vezi.

Frânarea

1 2


Cum ai început să practici en-duro? Cine a fost mentorul tău în acest sport?

Am ajuns la enduro...mergând foarte mult pe munte, un lucru pe care îl fac încă de când eram copil şi în plus, am fost mereu pasionat de motociclete. Pur şi simplu l-am cunoscut pe Vali Chefani prin pădure, iar el ne-a invitat, pe mine şi pe Ade (n.r. Adelina, soţia lui Ştef) la o ieşire în Argeş organizată cu câţiva prieteni. După tura asta, în care am tras cu Ade de motoare prin namoale de ne-am rupt în două, le-am vândut şi ne-am luat EXC-uri... Din nefericire, Adelina a avut un accident destul de urât şi a renunţat temporar la enduro. Mentorul meu a fost fără îndo-ială Dan Păsteanu din Sibiu, iar partenerul meu constant de ture, Claudiu, zis şi Enduro.

La Dark Dog Enduro Sibiu, Dragos a reuşit să stea la taclale cu

arhicunoscutul Ştefan Ene, (Ştef, pentru prietenii endurişti), aflând

ultimele detalii despre ediţia cu numărul cinci a „infamului”

Enduro Maniaco Depresiv. Promiţătorul nostru redactor l-a supus

pe Ştef la o şedinţă de psihanaliză jurnalistică, haideţi să vedem

dacă se poate pune alt diagnostic decât bolnav incurabil de enduro.

Interviu de: Dragoş Lula Zudor, foto: arhiva personală Ştefan Ene

De cât timp practici enduro? Care a fost prima cursă la care ai participat?

Enduro efectiv, mai mult decât plimbările pe forestier, practic doar de vreo 7-8 ani, iar prima cursă la care am participat a fost „Moto Mania Come with us”, prima ediţie.

Cel mai bun rezultat?Cel mai bun rezultat în viziunea

mea, şi aici nu mă refer la nişte timpi trecuţi pe o hârtie, sunt cei peste 300 de prieteni pe care mi i-am făcut de-a lungul timpului, prieteni despre care ştiu doar cum îi cheamă, din ce oraş sunt şi de care sunt sigur că oricând întind mâna sar (sau mă rog, opresc...) să mă ajute fără să îi intereseze că sunt gunoier sau ministru. Lucrul ăsta pentru mine este fantastic..

Ai mai practicat alte sporturi înainte de enduro? Ce alte sporturi mai practici acum?

Am jucat baschet în liceu, în facultate şi după, şi nu ştiu sigur dacă „plăcintă cu mere viteză” intră la vreun sport consacrat la olimpiadă, dar dacă da, atunci sunt cel mai mare practicant profesionist din România.

Povesteşte-mi te rog despre Free Bike Team Râmnicu Vâlcea...

Suntem vreo 15 membri activi, plus câţiva simpatizanţi. Din toamnă, când clubul va intra oficial în FRM, voi fi preşedintele clubului, dar asta o fac doar ca să avem un reprezentant legal în relaţia cu restul lumii, fiindcă orice hotărâre în clubul nostru se ia de comun acord cu toţi membrii. Avem doi sportivi care promit foarte mult şi din 2011

interviu

46 iunie 2010

Cei care se simt atinşi de sindromul maniaco-depresiv sunt aşteptaţi la Ediţia a V-a a Enduro Maniaco Depresiv, pentru o şedinţă de terapie intensivă.


vrem să îi ajutăm să alerge în campionatul naţional de enduro.Toată trupa face enduro, însă unii dintre noi mai cochetează şi cu câte o stradală...

Cum a luat naştere Enduro Mani-aco Depresiv, această cursă notorie pe scena enduro românescă?

EMD s-a născut din vina lui Vali Chefani, evenimentul făcut de el ne-a plăcut atât de mult, încât o lună mai târziu aveam deja traseul făcut, tuciul cu tocană pe foc şi berea la rece... Ne-am strâns vreo 30 de motoare... Mie mi s-a părut extraordinar şi am continuat, în ciuda faptului că după fiecare eveniment de genul acesta ziceam: mă jur că este ultima dată.Vreau să menţionez că toamna mai tragem anual şi câte o închidere de sezon, unde invităm câţiva prieteni apropiaţi cu motoarele (niciodată mai mult de 50) şi facem câte o plimbare, iar seara câte un foc de tabără, deisgur, cu chitări.

De unde ai avut inspiraţia pentru acest nume, semnifică el ceva anume?

Numele întâlnirii reprezintă exact persoanele care participă, fiindcă numai un maniac îşi vin-deca depresia trăgând de utilaj în nămol,transpirând pe urcări sau coborâri aproape verticale,lovit şi zgâriat permanent de ramuri şi mărăcini iar seara să spună că traseul a fost excelent şi de abia aşteaptă următoare ieşire. Orice om normal ar fugi la televizor cu berica şi cu sămânţă în mână şi când pe canalul de sport dau secvenţe cu enduro,mută pe fotbal cu gândul,”ăştia nu sunt normali frăţioare”..

Ne poţi da ceva detalii în exclusi-vitate despre cursa de anul acesta? Mă refer la număr de rideri, loc de desăşurare, clase...

Este foarte simplu,această întâlnire este şi va rămâne o pri-etenească, în adevăratul sens al cuvântului. Noi nu pregătim doar un traseu de enduro, ci un întreg program de distracţie. Pentru rideri,asta înseamnă că sâmbătă

seara va fi un pool-party unde se organizează karaoke,fotbal la nocturnă, diverse probe de îndemânare, unde premiile vor fi de asemenea substanţiale. În afară de asta, ca un mic amănunt, ne-am hotărât ca începând cu anul acesta să acordăm un pre-

miu de excelenţă unei persoane care este implicată şi ajută foarte mult fenomenul enduro din România. Premiul este gata deja, iar alegerea persoanei se va face prin vot liber, exprimat pe unul din forumurile moto.

Ca număr de participanţi, sunt

Pentru că EMD s-a născut în Vâlcea, anul

acesta, evenimentul se întoarce la Vâlcea,

chiar în oraş, iar traseul va fi dedicat celor

care cunosc zona, înspre băile Olăneşti.

Speciala de duminică se va ţine chiar

pe dealurile de la marginea oraşului. În

ambele zile vor exista patru categorii:

profi, hobby, old boys şi fete.

interviu

48 iunie 2010

convins că peste o sută de rideri se vor prezenta la EMD, 70-80 dintre ei sunt oameni care vin constant la acest eveniment. Ca fapt divers, anul trecut am avut 160 de rideri, din care 40 au fost străini.

La multe curse este prezent fenomenul de Erzbergizare, clasele hobby find... orice înafară de hobby. La fel va fi şi la EMD?

Sub nici o formă! Patrick mi-a spus că o cursă adevărată de en-duro este una în care nu trebuie să te dai jos din şa, să urci panta troliat sau cu eforturile combina-te a încă patru rideri ajunşi şi ei la capătul puterilor... Aşa că, veţi avea parte de un traseu foarte frumos, cu toate formele de reli-ef, coerent, fără zeci de bucle care fac orientarea piloţilor praf... Nu vă aşteptaţi la ceva uşor, nivelul a crescut foarte mult în ultimii ani, Profi şi Old boys vor avea traseul foarte „condimentat”, iar Hobby şi fetele vor avea destul de mult de muncă. Totuşi, hobby va rămâne hobby... Dani declară tot în revista voastră ceva de genul „am făcut sute de kilometri cu maşina, am cheltuit o grămadă de bani pe tot felul de licenţe, taxe şi înscrieri şi îmi dau duhul după câţiva km de traseu pe o pantă imposibil de urcat, îmi fac bagajul şi mă duc supărat înapoi acasă...”, aşa ceva nu se va întâm-pla la Vâlcea niciodată!


Numărul acesta o dăm pe soft-enduro şi călătorim în trecut,

la începuturile anilor ‘90, o vreme în care monocilindrice

ca Suzuki DR 650, Honda NX 650 Dominator, Yamaha XT

600 Ténéré sau chiar şi bicilindricul Kawasaki KLE 500

făceau furori printre amatorii de off-road, iar noţiunea

de hard enduro era încă în faşă. Cei mai mulţi dintre noi

descopereau proababil la acea vreme MTV-ul şi muzica rock,

de abia apăreau cărţile din seria „Dune” şi primele mountain

bike-uri, iar fetele colecţionau stickere cu personajele din

Beverly Hills. Ce mai timpuri! Noi ne-am mai schimbat de

atunci, dar aceste motociclete au rămas pe poziţii, acoperite

niţel de rugină, cu suspensiile mai ramolite, cu plasticele

arse de soare, dar ca nişte armăsari credincioşi, gata să te

ducă oriunde, chiar şi la aproape două decenii după ce au

ieşit pe porţile fabricilor lor japoneze. Nu se sfiesc să calce

dincolo de asfalt şi astăzi le poţi cumpăra la 1.000 de euro,

ce altă iniţiere mai facilă mai doriţi în lumea forestierelor, a

macadamului de câmpie, a dealurilor dulci, a primilor fiori ce

te încearcă sub echipamentul de off-road? Faceţi cunoştinţă

cu două personaje de poveste, un Suzuki DR 650 RSE din

1992 şi un Kawasaki KLE 500, cu un an mai matur!

So nineties!TEST

50 IUNIE 2010

text: Marc Sandu, foto: Bogan Paraschiv, Marc SanduSo nineties!


A împlinit 51.000 de mii de kilometri şi nu pare să se

dea bătut prea curând, de altfel nici nu prea are motive, deoarece motorul cu doi cilindri paraleli, cu o capacitate de 498 cmc, luat cu „japca” de pe Kawasaki GPZ500S, este recunos-cut pentru fiabilitatea sa şi ca să „vorbim cifre” ca americanii, pot spune că sare binişor de suta de mii de kilometrii până la intervenţii mecanice. Năstruşnică idee au avut cei de la Kawasaki să se infiltreze pe nişa dual-sport, prin excelenţă monocilindrică cu bici-lindrul lor, dar uite că pe termen lung, motocicliş-tii cu buget limitat – o categorie de altfel din ce în ce mai largă, sunt scutiţi să îşi pună eterna întrebare: cât duce până la capitală, şi nu până în Bucureşti, să fie 40.000, 50.000, 60.000 de kilo-metri? Am să dezvălui de la bun început ce mi-a plăcut şi ce nu mi-a plăcut la această moto-cicletă şi unde cred eu că merită folosită. Nici nu era era aşa greu de intuit, KLE 500 merge pentru cei care vor mai mult pe asfalt şi sunt mai comozi şi mai con-templativi pe off-road, iar Suzuki DR 650 RSE, merge luat mai tare la o tură pe coclauri.

Calul de povară, pus la treabă în oraş

Ce ţi-e şi cu motoci-cletele astea! Visăm la cai verzi pe pereţi, la ambreiaje hidraulice, suspensii de ultimă generaţie, materiale de Star Trek şi cuplu care să te „spargă” şi apoi se întâmplă să mai încaleci pe o motocicletă pe care o poţi cumpăra cu o mie de euro şi să te distrezi de minune. Bă-trâneţea pare să fi lăsat o singură urmă pe acest KLE şi anume, ca să fie pornit, trebuie să îm-pingi spre înainte ma-neta ambreiajului, care nu mai e fixată chiar cum scrie la carte de corpul care o prinde pe ghidon. Metehene, ce vrei! Motorul porneşte fără vreun sunet sus-pect şi imediat ce mă pun în mişcare rămân surprins de cât de uşor poţi executa opturi cu această motocicletă, cât de amuzant e să tragi de ghidon dintr-o parte în alta. Punct roşu aşadar la capitolul mobilitate, iar la putere, cei aproape 50 de cai cândva (odinioară) te fac să te mişti bine prin oraş, chiar dacă e clar că această motocicletă nu e vreun Supermoto R! Frânele îşi fac datoria şi mi-au adus aminte de momentele romantice

Dual sport cu moţKawasaki KLE 500 a fost produs între

anii 1991 şi 1998, iar în 2005, inginerii cu

ochi oblici şi-au spus că nu ar fi rău să-i

tragă un upgrade de look şi niţică tehnică

şi au găsit înţelegere între motociclişti.

Pe piaţa second, exemplarele din prima

generaţie sunt o alternativă mai ieftină

şi nepretenţioasă la BMW F650 şi

Honda Transalp. Mie mi-a plăcut pentru

rezervele de adventure-touring pe care

încă le mai poartă într-însul.

TEST

52 IUNIE 2010

petrecute cu Honda Dominator şi cu Suzuki DR, momente în care ştiam că nu am dispo-nibil, la o strângere de două degete, un etrier radial de la Brembo să mă scoată din necaz. Maneta e cam elastică, cam fără feeling aşa, dar merge, ce pretenţii să mai ai? Degeaba are KLE turometrul nume-rotat până la 13.000, căci pentru a te simţi bine, acul trebuie să stea între 5.000 şi 9.000 rpm, ce este peste pare fără rost, motorul se întinde iar şi iar în ture, fără vlagă însă.

la Câmpie

Aici m-a dat gata Mr. KLE, cu protecţia sa la vânt, care îmi permitea să ţin lejer pe şosea 130-140 km/h, cu poziţia sa comodă în şa, cu ghido-nul ce îmi obliga coate-le să stea uşor ridicate, aşa că drumul până la Hotarele, comuna mea favorită de lângă Bu-cureşti a trecut foarte repede şi am ajuns bine dispus la mult aşteptata parte de off-road. De-sigur, mi-am dat seama instantaneu că asta nu prea e genul de motoci-cletă pe care să o vrei să o scapi pe jos, aşa că nu prea am avut tragere de inimă la manevre gen întors din gaz pe nisip şi alte giumbuşlucuri. M-am dat în schimb bine mersi pe un dig al Argeşului, singurul lucru care m-a deranjat, a fost că dacă încercam să cresc puţin ritmul, mă simţeam ca pe un enduro-tourer cu o capacitate cilindrică dublă, asta nu ar fi fost neapărat o problemă,

dar motocicleta nu îmi mai transmitea nici un soi de feeling. Surpriza a apărut însă în momentul în care m-am hotărât să pără-sesc spaţiul securizant al digului şi să mă bag pe sub pod sau să mă plimb direct pe malul Argeşului... Am tran-spirat ceva şi am făcut niţel echilibristică, dar mi-am dus misiunea la capăt şi îndrăznesc să cred că odată ce treci de pe KLE la ceva mai uşor, eşti as! Am încer-cat nişte urcări floare la ureche pentru un enduro get-beget dar destul de terifiante pen-tru KLE şi, culmea, aici mi-a fost de mare ajutor cuplul jos al motocicle-tei, aşa că am urcat tot ce mi-am propus, mai ca un camion aşa, dar cu zâmbetul pe buze.

neConvenţial dar util

Cei doi cilindri ai KLE-ului se dovedesc surprinzător de uşor de gestionat în off-road, însă nu trebuie forţată nota sub nici un fel, din cauza ciclisticii. Limi-taţi-vă la drumuri de macadam şi forestiere lejere şi totul va fi bine. Cei ce văd partea goală a paharului vor spune că prin aceleaşi locuri poţi să mergi la o adică şi cu GPZ-ul, însă nu vă veţi distra deloc, pentru că nu pentru asta a fost făcut! Pe şosea, pro-tecţia la vânt permite păstrarea unui ritm alert, menţinând pilotul fresh. Pentru că este vorba de un bicilindru paralel, este obligatoriu ca acest motor să aibă o viaţă mai lungă!

TEST

54 IUNIE 2010

Acum aproape 20 de ani, Kawasaki KLE ieşea de pe poarta fabricii echipat cu un foarte trainic scut de motor, suport pentru bagaje şi hand-guards, ceea ce nu este deloc rău. Acest exemplar a supravieţuit greutăţilor de tot felul şi în curând va intra în cel de-al treilea deceniu de viaţă. Impresionant! Nu mă deranjează să-i fac puţină reclamă, motocicleta este de vânzare şi poate fi a voastră pentru 1.100 de euro. Relaţii la telefon 0721 511 323.

date tehniCeKawasaKi Kle 500 1991

Motor: doi cilindri în linie, 50 de cai putere la 8.500 rpm, capacitate 499 cmc, compresie 10.8:1, alezaj x cursă 74.0 x 58.0 mm, 4 supape per cilindru, DOHC. Răcire: cu lichid. Transimisie: 6 trepte, finală pe lanţ. Cadru: tip leagăn din oţel. Frâne faţă: un disc 230 mm. Frâne spate: un disc 230 mm. Cauciuri, faţă: 90/90-21, spate 130/80-17. Greutate la plin: 198 kg. Capacitate rezervor carburant: 15 litri.


Dual sport Reloaded

TEST

56 IUNIE 2010

Dual sport ReloadedUna dintre cele mai longevive

motociclete Suzuki, a fost lansată în

1990, ca înlocuitor pentru Suzuki DR 600

şi mai este produsă şi azi pentru piaţa

americană, ca un soi de frate mai mare

al lui DR-Z 400. Mare păcat că aceste

motociclete nu sunt disponibile şi pe

piaţa europeană! Exemplarul din test a

fost produs în 1992 şi este unul dintre

primele care beneficiază de un starter

electric. Trecut de 50.000 de kilometri,

a beneficiat de o reparaţie capitală la

motor dar şi la amortizorul spate şi acum

îşi trăieşte o a doua tinereţe, scăpat de

carenajele inutile.


Se impune să fiu sincer şi să spun că aceasta a fost prima mea

motocicletă, aşa că nu ştiu cât de obiectiv pot să fiu când vorbesc despe ea, dar am să încerc totuşi. Îmi vine acum în minte prima mea escapadă pe două roţi pe Transfăgărăşan şi cum am încercat eu să ajung în Călimani, cu un snowboard legat de portbagaj, până când zăpada ne-a oprit. Eram convins că motocicleta asta este numai bună pentru enduro, deşi în 2005, lumea îmi explica frumos că e prea mare, prea grea, dar asta nu m-a împiedicat să mă dau cu ea pe vechiul circuit de motocros de la Reghin şi să găsesc mereu câte o pădure în drumul între serviciu şi casă.

Ce s-a întâmplat până la urmă?

După 10.000 de sublimi kilometri a cedat pre-ambreiajul de pornire, un mecanic prea motivat a strâns prea tare capacul de la ambreiaj, fisurând un canal de presiune şi colac peste pupăză, amortizorul ajunsese şi el la capăt de drum. Se adunaseră prea multe pentru posibilităţile mele financiare, aşa că i-am vândut-o bunului meu prieten Ionuţ, care are timp, bani, chef şi experienţă pentru resuscitarea a tot soiul de chestii vechi, cu două roţi şi motor. Cu răbdare şi cu piese de la Enduro Garaj – Ionuţ vorbeşte de 500 de euro dacă bine îmi aduc

aminte, amicul meu a reparat tot ce era de reparat, a renunţat la carene, a manufacturat un parbriz din plexiglas, a găsit acest far hi-tech în nu mai ştiu ce ca-talog Auner sau Louis, a adăugat nişte mini-suporţi pentru bagaje şi iată-l, DR 650 RSE reloaded! Acum se află în rodaj, aşadar nu am putut trece de 5.000 de ture, dar motorul sună exemplar de sănătos. De fapt, întotdeauna DR-urile au avut un su-net „masculin”, fără a fi nevoie să mai faci ceva la tobe. De menţionat că înainte de reparaţia capitală, cu ultimele resurse mecanice, acest DR tot a participat la „Scurta Tură Rotundă”, o trecere în revistă motorizată a celor trei mari ramuri ale Carpa-ţilor, pilotat desigur de Ionuţ.

reîntâlnirea

Suzuki DR mi s-a părut întotdeauna cea mai bărbătească mo-tocicletă dintre vechile dual sporturi, vorbesc aici de Honda Domi-nator, de Yamaha XT şi de Kawasaki KLE. Poate pentru că deşi cu mai mult cuplu jos şi foarte manevrabilă, Domina-tor este mai miniaturală parcă şi nu aşa stabilă în virajele rapide, XT-ul e prea neutru ca pilotaj, iar de KLE am vorbit înainte, e mai leneş el pe off-road. Am fost încântat să regăsesc la DR vechea senzaţie de tren pe şine în viraje şi aceleaşi maniere ier-tătoare ca pe vremuri, când intram prea tare într-o curbă şi apoi

TEST

58 IUNIE 2010

Zicala „afară-i vopsit gardu, înăuntru leopardu’”, se aplică aici pe invers. Adică motorul nu arată prea bine văzut din exterior, dar vă garantăm că pe dinăuntru este impecabil. Petele de rugină prezente peste tot pe motocicletă şi urmele de acid de baterie de pe basculă îi imprimă o notă de bad boy sau de bad girl, după preferinţe. Totuşi, Ionuţ a fost atent să pună nişte protecţii de cauciuc pe laterelale rezervorului, ca să nu cumva să-l zgârie cu genunchierele. Farul este confecţionat manual din carbon, Ionuţ aşteptând acum şi evacuarea din acelaşi material. Glumeam, ideea este că la motocicleta asta chiar nu mai contează detaliile, important este că poţi merge oriunde cu ea şi nu te va lăsa în drum! Cu rezervorul de 17 litri, eu am ajuns dincolo de Bucureşti, evident din Târgu Mureş, cu un singur plin!


trebuia doar să îndrept motocicleta şi să frânez cu simţ de răspundere. Fără carene, DR-ul este parcă şi mai uşor şi mai manevrabil, puţin prea jos pentru mine pentru că s-a scobit din şa, pentru ca soţia lui Ionuţ să poată ţine bine motocicleta atunci când stă pe loc. Într-adevăr, pe şosea nu m-a împins inima să sar de 100 km/h, dar odată ce am ajuns pe malul Mureşului, i-am dat bice, la limita cauciucu-rilor, gândindu-mă cât de bine mi-ar fi prins nişte crampoane! M-am tratat cu nişte drumuri de macadam, destul de rapide, după care am luat-o prin păduri, pe nişte cărări inundate, unde zău că nu mi-a mai stat gândul să scot aparatul foto, carevasă-zică, situaţia devenise destul de încinsă. Păcat doar că gumele on-off au cauzat multe dera-paje şi mult strâns din dinţi. Am luat-o apoi pe nişte dealuri, iar în momentele de pauză, subiectul de discuţie cu Ionuţ, a fost dacă motocicleta asta nu s-ar descurca şi într-un rally-raid... Frânele mi s-au părut mai bune decât la KLE, sau cel puţin au

avut parte de curând de niscaiva întreţinere, însă din păcate furca este depăşită şi face faţă cu greu ambiţiilor sportive. Poate cu un schimb de ulei, cu nişte arcuri noi, situaţia s-ar putea remedia.

verdiCt aproape final

Aceasta este o moto-cicletă cu care vreau să mă întâlnesc peste încă cinci ani (când probabil voi fi veteran, dacă mai apuc, şi am să îmi trag şi câte o tresă pe umăr...) şi vreau să văd cum îşi dă kilometrajul peste cap, ca Dodge-ul lui Al Bundy, poată că astfel îi face cadou Casa din Hammamatsu un DR din ăla pentru State lui Ionuţ şi mi-l dă şi mie la o tură. Dacă vrei să ai o motocicletă care să împace mersul la job cu aventurile prin pădure şi care pe deasuprea să consume şi puţin – vorbim de apoximativ patru litri la suta de kilometri, şi nu ai bani de ceva nou gen Honda Transalp, Suzuki V- Strom, BMW F800GS, dar nici de ceva mai vechi, bâtrânul DR îţi întinde o mână de ajutor!

TEST

60 IUNIE 2010

date tehniCesuZuKi dr650rse

Motor: un cilindru, patru timpi, răcit cu are şi ulei, 4 supape, SOHC, alezaj x cursă 95,0 x 90,4 mm, 640 cmc, raport de compresie 9,7 :1, carburator Mikuni BST40, ungere cu carter umed, ambreiaj multi-disc. Aprindere: Suzuki PEI (Pointless Electronic Ignition). Baterie: 12V 10.8 kC (3AH)/10HR. Bujie: Spark plug: NGK DPR9EA-9 sau ND X27EPR-U9. Cutie de viteze: cu 5 rapoarte. Suspensie faţă: furcă telescopică, cursa de 240 mm, suspensie spate, monoamortizor, cursa 220 mm. Frâne: faţă, disc, spate, disc. Cauciucuri, faţă 90/90-21 54S, spate, 120/90-17 64S. Capacitate rezervor: 17 litri, din care 3 rezervă. 0° BTDC below 2200 rpm / 28° above 4300 rpm. L x l x h: 2.385 x 870 x 1 330 mm. Înălţime şa: 885 mm. Ampatament: 1.505 mm. Gardă la sol: 245 mm. Masă la gol: 170 kg.


Mănuşi First racing DVXConfecţionate din spandex şi clarino, cu zonele

palmelor ventilate şi integrând materiale ca neopren, stretch şi clarino, se închid cu velcro. Întărituri din spandex şi clarino pentru zonele

supuse uzuri. Preţ: 20 de euro.

Pantaloni First racing liteConfecţionaţi din poliester 450 D şi rezistentul material Kodra 600D, pentru partea care vine în contact cu şaua, au interiorul genunchilor confecţionat din aramidă şi porţiuni din spandex sublimat. Întărituri din TPR pentru coapse, genunchi şi şezut. Cusături duble şi triple, căptuşeală ventilată, protecţii textile detaşabile pentru coapse şi un mic buzunar intern. Disponibili în mai multe culori. Preţ: 94 de euro

tricou First racing lite

Confecţionat din micromesh 150 g,

grafică sublimată, guler în V, tăietură mai lungă

la spate, mâneci din raglan. Preţ: 31 de euro.

Jachetă First racing octanConfecţionată dintr-un nylon extrem de rezistent, are căptuşeala din polyester ventilat, cu mâneci detaşabile şi ieşire pentru tubul de apă pe piept, în caz că se poartă peste camelback. Patru buzu-nare anterioare cu fermoare waterproof, un buzunar posterior, două buzunare interioare, două buzunare pe antebraţe, reglabilă la coapse şi ventilată anterior, posterior şi la mâneci. Preţ: 112 de euro.

Jachetă First racing Quattro

Confecţionată din nylon rezistent, are căpuşeala din polyester

ventilat, detaşabilă şi i se poate scoate gulerul pentru a fi folosită

împreună cu sistemele Neck Brace! Mâneci detaşabile, umeri articulaţi

şi căptuşiţi, ieşire pentru tubul de apă şi buzunar interior pentru

camelback sau protecţie pentru spate. Patru buzunare anterioare cu

fermoare waterproof, un buzunar posterior de mari dimensiuni, două

buzunare interioare, două buzunare pe antebraţe şi buzunare pentru

protecţii de umeri şi coate. Reglabilă la coapse şi ventilată anterior,

posterior şi la mâneci. Preţ: 142 de euro.

cască torX Peter haDes în test la DBZAh, ce bine, în sfârşit m-am întors la căştile off-road cu această Torx Peter Hades. Torx este o marcă necunoscută în România, dar mi-a plăcut casca, pentru că are un raport preţ-calitate foarte bun şi este peste aşteptări la toate capitolele. În off-road îmi stă foarte bine pe cap, nu se bălăngăne aiurea cum am păţit cu vechea mea cască “de marcă”, chiar dacă este mai grea decât aceasta. Am purtat-o însă ore bune şi nu m-a deranjat. Apoi, ventilaţiile de pe bărbăie chiar funcţionează, se simte o clară diferenţă atunci când acestea sunt închise sau deschise, deci se poate folosi liniştit pe asfalt, cu un supermoto. La început, m-am temut puţin că afişez un mesaj satanic, cu monstruleţul de pe cască, dar două persoane mi-au spus că au mai văzut un asemenea personaj pe Cartoon Network, deci e un monstru simpatic! O singură strângere de inimă am avut cu casca, în primele zile mă deranjau urechile când o scoteam, dar problema a dispărut ca prin farmec, interiorul de nubuc şi urechile mele sensibile s-au împăcat! Preţ: 73 de euro.

PATRiCK MOTO GHeORGHeNiStrada Kosuth Lajos, Nr. 226, Clădirea Ambient, Telefoane: 0731018683,0731 831 978 web: www.patrickmoto.ro eNDuRO STORe BuCuReşTiStr. George Folescu Nr. 32, Sector 2 Telefoane: 0722 552 460, 0725 918 802 web: www.endurostore.ro

ALL MOTO WeAR ARADCalea Radnei, Nr.264 Telefoane: 0763 488 290,0766 750 949 web: www.allmotowear.ro

KeDy MOTO BRAşOVCalea Fagarasului Nr.1 , Complex Comercial Vectra international Telefoane: 731 373 797, 0741 333 021

ace

ste

prod

use

sunt

disp

onib

ile p

rin

reţe

aua

de m

agaz

ine

Patr

ick

Mot

o!

PRODUSE

62 IUNIE 2010

dirt bike zone no 4

Documents

gata s intrm n miezul

i m nclin n faa riderilor

ncepe i red bull romaniacs

permit s m laud puin

faptul c putei s alergai

puin i termin numrul

m pur i simplu

morenimoto x country