hamilton peter f alchimistul neutronic v1 0

8/15/2019 Hamilton Peter F Alchimistul Neutronic v1 0

1/1365

1


2/1365

PETER F. HAMILTON s-a n scut în Anglia, în 1960. Laă vârsta de dou zeci şi opt de ani a debutat cu o povestire înă

revista Fear. Au urmat alte texte publicate în revistaInterzone şi în antologiile In Dreams şi New Worids. În 1993,a publicat primul roman, Mindstar Rising, iar pân în 2004,ă când i-a ap rut al zecelea roman,ă Steaua Pandorei; c r ileă ţ lui se vânduser în dou milioane de exemplare în toată ă ă lumea. În anul 2001, a câştigat premiul British SF pentrunuvela „The Suspect Genome”. Între 1996 şi 1999 a

publicat trilogia Zorii nop ii ţ considerat renaşterea genuluiă space-opera. Void Trilogy este cea mai recent crea ie a sa,ă ţ ap rut între 2007 şi 2010. Din 2008, Peter F. Hamiltonă ă locuieşte în Rutland cu so ia şi cei doi copii ai s i.ţ ă

2


3/1365

Cuprins

Volumul 1 1234567

8910

Volumul 2111213

14151617181920

Volumul 3

21222324252627

283


4/1365

29 TABEL CRONOLOGIC

4


5/1365


6/1365

6


7/1365

1

Louisei Kavanagh i se p rea c temuta c ldur de laă ă ă ă mijlocul-verii persistase s pt mâni interminabile şiă ă mohorâte, nu doar cele patru zile-Duce trecute de la ultimaploaie s r c cioas . „Z duf din cuhnia diavolului”, aşaă ă ă ă ă numeau r ncile b trâne nemişcarea aceasta teribil şiţă ă ă ă irespirabil ce acoperea dealurile aidoma unei p turi.ă ă Completa perfect dispozi ia sufleteasc a Louisei, fiindc înţ ă ă zilele acestea fata parc nici nu sim ea mare lucru. Seă ţ p rea c destinul alesese ca ea s -şi petreac orele deă ă ă ă

trezie f r s fac absolut nimic, doar s aştepte.ă ă ă ă ăÎn mod oficial îşi aştepta tat l, care plecase în frunteaă mili iei din comitatul Stoke s ajute la în buşirea insurec ieiţ ă ă ţ declanşate în Boston de Uniunea Terenurilor Democrate.Ultima dat telefonase cu trei zile în urm ; fusese un apelă ă scurt şi sumbru, în care anun ase c situa ia era mai reaţ ă ţ decât îi l sase s cread lordul-adjunct. Conversa ia oă ă ă ţ îngrijorase teribil pe mama Louisei. Asta însemna c celeă dou surori erau nevoite s se furişeze prin conaculă ă Cricklade ca nişte şoricei, pentru a nu-i înr ut i starea deă ăţ spirit.

Iar de atunci nu mai primiser nicio veste, nici despreă tata, nici despre alt membru al mili iilor. Bineîn eles, totţ ţ comitatul vuia de zvonuri despre b t lii teribile şi acte deă ă s lb ticie bestial comise de membrii Uniunii. Louise seă ă ă

str duia din r sputeri s închid urechile înainteaă ă ă ă zvonurilor, convins c nu era decât propagand perversă ă ă ă lansat de simpatizan ii Uniunii. În realitate, nimeni nu ştiaă ţ nimic. Dup câte cunoşteau locuitorii comitatului Stoke,ă Bostonul putea s fi fost pe o cu totul alt planet . Pân şiă ă ă ă relat rile seci despre „tulbur ri”, difuzate în buletinele deă ă ştiri de sear , încetaser dup ce mili iile comitatuluiă ă ă ţ încercuiser oraşul. Fuseser cenzurate de guvern.ă ă

7


8/1365


9/1365

posomorât .ăGenevieve fusese în eleg toare fa de indispozi iaţ ă ţă ţ

Louisei din ultima s pt mân şi nu dorise s spun nimică ă ă ă ă care s sporeasc iritarea inexplicabil a surorii ei mai mari.ă ă ă

„Cât m idolatrizeaz ”, gândi Louise. „P cat c nu şi-aă ă ă ă

putut alege un model mai bun în via .”ţă— N-are nicio leg tur cu tata, nici m car cu familiaă ă ă Kavanagh, zise ea. Uniunii nu-i place pur şi simplu felul încare merg lucrurile pe Norfolk.

— Dar de ce? To i cei din Stoke sunt ferici i.ţ ţ— To i cei care au un rost. Asta-i o diferen important .ţ ţă ă

Ce ai sim i tu, dac ar trebui s lucrezi pe câmp cât e ziuaţ ă ă

de lung , toate zilele vie ii tale, şi ne-ai vedea pe noi două ţ ă c l rind, f r nicio grij ?ă ă ă ă ăGenevieve p ru derutat .ă ă— Nu ştiu…— Nu i-ar pl cea deloc şi ai dori s facem schimb deţ ă ă

locuri.— Probabil c da. Mezina surâse viclean: Atunci eu aş fiă

cea c reia nu i-ar pl cea deloc.ă ă

— Exact. Asta-i problema.— Dar ceea ce zic oamenii c ar face Uniunea… începuă

Genevieve nesigur . Am auzit dou cameriste vorbind azi-ă ădiminea . Spuneau lucruri oribile. Am fugit de acolo dupţă ă un minut.

— Min eau! Dac în comitatul Stoke ar exista cineva careţ ă s ştie ce se petrece în Boston, atunci ar fi familiaă

Kavanagh. Cameristele ar afla ultimele.Genevieve radie un zâmbet de venera ie spre sora ei.ţ— Ce inteligent eşti tu, Louise.ă— Şi tu eşti inteligent , Gen. Nu uita c avem aceleaşiă ă

gene.Genevieve surâse iar şi, apoi d du pinteni calului şi o luă ă ă

înainte, râzând încântat . Merlin, câinele lor ciob nesc,ă ă pomi în fug dup ea, ridicând trâmbe rotitoare de petaleă ă

cafenii în jurul labelor.9


10/1365

În mod reflex, Louise îşi îndemn calul la trap, pornindă spre P durea Wardley, aflat la mai bine de un kilometru şiă ă jum tate în fa . În verile trecute fusese terenul de joac şiă ţă ă aventur al surorilor, îns în vara aceasta c p tase oă ă ă ă picanterie suplimentar . În vara aceasta locul cuprinsese şiă

amintirea lui Joshua Calvert. Joshua şi nebuniile pe care lef cuser ei doi când se însoriser pe malurile bazineloră ă ă stâncoase. Actele sexuale scandaloase pe care nicioadev rat lady de familie bun de pe Norfolk nu le-ar fiă ă ă comis vreodat . Acte pe care abia aştepta s le repete cuă ă el.

Şi în acelaşi timp, acte care o f cuser s vomite înă ă ă

ultimele trei dimine i. În primele dou , Nanny se alarmaseţ ă aşa cum obişnuia, dar Louise izbutise din fericire s -şiă ascund gre urile din diminea a aceasta, altfel ar fi fostă ţ ţ anun at mama ei. Iar mama era destul de ager .ţ ă ă

Louise f cu o grimas disperat .ă ă ă Totul va fi bine dup ceă se va-ntoarce Joshua. Recent, devenise aproape o mantra.

„Iisuse, cât ur sc aşteptarea asta!”ăGenevieve ajunsese la cinci sute de metri de p dure, cuă

Louise la o sut de metri în urma ei, când auzir trenul.ă ă Fluieratul insistent se desluşea din dep rtare în v zduhulă ă liniştit. Trei ignale scurte, urmate de unul lung. Semnalulţ de avertizare c se apropia de pasajul feroviar de laă Collyweston.

Genevieve îşi struni calul şi o aştept pe Louise s i seă ă al ture.ă

— Vine-n oraş! exclam ea.ăAmândou ştiau pe dinafar mersul trenurilor locale.ă ă Colsterworth avea dou sprezece curse de pasageri pe zi,ă totuşi aceasta nu era una dintre ele.

— Se-ntorc! chiui Genevieve. Tati se-ntoarce!Merlin îi sim i agita ia şi alerg în jurul calului, l trândţ ţ ă ă

entuziast.Louise îşi muşc buza. Nu ştia ce altceva ar fi putut să ă

fie.10


11/1365


12/1365

z ri o privire de uşoar neîn elegere pe chipul roşcovan, cuă ă ţ tr s turi pronun ate.ă ă ţ

Pentru o clip oribil se gândi c el aflase despre prunc.ă ă ă Dup care pe buzele lui Grant ap ru caricatura r ut cioasă ă ă ă ă a unui zâmbet.

— Bun , Louise. M bucur s te rev d.ă ă ă ă— Tati?Fata se retrase un pas. Ceva era în neregul cu el. Seă

uit nesigur la mama ei, care tocmai i se al turase.ă ă ă Marjorie Kavanagh cuprinse întreaga scen dintr-o uit tură ă ă rapid . Grant ar ta realmente teribil: obosit, palid şi straniuă ă de nervos. Dumnezeilor, ce se-ntâmplase în Boston?

Ignor mâhnirea evident a Louisei şi se apropie de el.ă ă— Bine ai revenit acas , murmur cu sfial şi-i atinseă ă ă obrazul cu buzele.

— Bun , scumpo, rosti Grant Kavanagh.ă Judecând dup lipsa oric rei emo ii din glas, putea s fiă ă ţ ă

fost un str in absolut.ăDup aceea Grant se întoarse, aproape cu respect, gândiă

Marjorie tot mai consternat , şi f cu o semiplec ciune spreă ă ă

unul dintre b rba ii care-l înso eau. To i erau necunoscu i şiă ţ ţ ţ ţ nici m car unul nu purta uniforma mili iei din comitatulă ţ Stoke. Celelalte dou jeepuri frânau înapoia primului, plineă de asemenea cu indivizi necunoscu i.ţ

— Marjorie, vreau s i-l prezint pe Quinn Dexter. Quinnă ţ este un… preot. El va sta aici cu câ iva dintre adep ii lui.ţ ţ

Tân rul care înaint avea genul de mers leg nat pe careă ă ă

Marjorie îl asocia cu adolescen ii neciopli i pe care-iţ ţ întrez rea ocazional în Colsterworth. „Preot, pe m -sa!“ă ă gândi ea.

Quinn purta o mantie dintr-un material negru, incredibilde fluid; p rea genul de veşmânt al unui c lug r milionar.ă ă ă Nu se z rea niciun crucifix. Fa a care-i surâdea dină ţ interiorul glugii voluminoase era rece şi vulpeasc . Femeiaă observ c to i ceilal i erau foarte grijulii s nu se apropieă ă ţ ţ ă

prea mult de el.12


13/1365

— Sunt fascinat , p rinte, rosti ea cu ironie evident .ă ă ăEl clipi, apoi încuviin gânditor, parc recunoscândţă ă

faptul c niciunul dintre ei nu-l am gea pe cel lalt.ă ă ă— De ce a i venit aici? întreb Louise cu r suflareaţ ă ă

întret iat .ă ă

— Cricklade va fi refugiul pentru secta lui Quinn,r spunse Grant. În Boston s-au petrecut multe distrugeri şiă de aceea i-am pus la dispozi ie domeniul.ţ

— Ce s-a-ntâmplat? întreb Marjorie.ăAnii de disciplin necesar pentru a-şi consolida pozi ia îiă ă ţ

îng duir s -şi p streze glasul egal, cu toate c ar fi vrută ă ă ă ă s -l prind pe Grant de gulerul vestonului şi s -i urle în fa .ă ă ă ţă

Cu coada ochiului, o z ri pe Genevieve desc lecând şiă ă alergând s -şi întâmpine tat l, cu fa a delicat inundat deă ă ţ ă ă o fericire simpl . Înainte ca Marjorie s fi putut spune ceva,ă ă Louise întinse fulger tor un bra şi o opri. „Slav Domnuluiă ţ ă pentru asta!” gândi Marjorie; era imposibil de spus în ce felar fi reac ionat str inii aceia distan i fa de nişte fetişcaneţ ă ţ ţă surescitate.

Chipul Genevievei deveni instantaneu trist, privindu-şi

tat l intangibil cu ochi mari, r zvr ti i. Louise îşi p str însă ă ă ţ ă ă ă ferm bra ul protector în jurul umerilor ei.ţ— Rebeliunea s-a terminat, spuse Grant.Nici m car nu observase apropierea mezinei.ă— I-a i arestat pe cei din Uniune?ţ— Rebeliunea s-a terminat, repet sec Grant.ăMarjorie nu ştia ce s fac . Îl auzi pe Merlin l trând înă ă ă

dep rtare, cu agresiune neobişnuit . B trânul câineă ă ă ciob nesc înainta greoi spre grupul din fa a conacului.ă ţ— O s -ncepem imediat, anun brusc Quinn.ă ţăPomi în sus pe trepte, c tre uşile duble, largi, şi faldurileă

lungi ale mantiei i se învolburar lent, parc îngreunate deă ă plumb, în jurul gleznelor.

Personalul conacului, care se adunase curios pe treptelede sus, se desp r i cu iu eal agitat . Tovar şii lui Quinn îlă ţ ţ ă ă ă

urmar ca un talaz.ă13


14/1365

Chipul lui Grant se crisp aproape într-o grimas deă ă scuz c tre Marjorie, când nou-sosi ii coborâr din jeepuri,ă ă ţ ă pentru a se gr bi pe trepte dup preotul lor neobişnuit.ă ă Majoritatea erau b rba i şi to i aveau pe fe e aceleaşiă ţ ţ ţ expresii agitate.

„Parc s-ar îndrepta spre propria lor execu ie”, gândiă ţ Marjorie. Iar hainele pe care le purtau doi dintre ei eraufoarte bizare. Aduceau cu uniforme militare str vechi:ă mantale gri cu revere late, stacojii, şi metri întregi defireturi aurii. Femeia se str dui s -şi aminteasc lec iile deă ă ă ţ istorie înv ate cu mul i ani în urm ; imaginile de ofi eriăţ ţ ă ţ teutoni îi erau neclare în minte.

— Ar fi mai bine s intr m, rosti Grant încurajator.ă ăCeea ce era absurd! Grant Kavanagh nici nu întreba, nicinu sugera nimic în pragul casei sale – el d dea ordine.ă

Marjorie aprob din cap f r chef şi i se al tur .ă ă ă ă ă— Voi dou r mâne i aici, le spuse fiicelor ei. Vreau să ă ţ ă

ave i grij de Merlin, apoi s duce i caii în grajd. „În timp ceţ ă ă ţ eu voi afla ce dracu’ se-ntâmpl -aici“, complet în gând.ă ă

Cele dou surori erau practic îmbr işate la baza sc rii,ă ăţ ă

cu fe ele crispate de îndoieli şi de stupoare.ţ— Da, mam , zise Louise supus .ă ă Trase de mâneca jachetei negre de c l rie a Genevievei.ă ăQuinn se opri în pragul conacului şi privi pentru ultima

dat domeniul. Presim iri rele începeau s -i tulbure mintea.ă ţ ă În Boston p ruse perfect firesc ca el s fac parte dină ă ă avangarda care s aduc evanghelia Fratelui Domnului peă ă

insula Kesteven. Nimeni nu putea sta în fa a sa când fiaraţ şarpe îi era desc tuşat . Existau îns foarte multe sufleteă ă ă pierdute ce reveneau din lumea de dincolo; în modinevitabil, unele cutezau s nu se supun , în vreme ceă ă altele şov iau dup ce el transmisese cuvântul. De fapt, seă ă putea bizui doar pe discipolii cei mai apropia i pe care-iţ strânsese.

Acoli ii sectei pe care-i l sase în Boston pentru aţ ă

domestici sufletele revenite, pentru a le înv a motivulăţ 14


15/1365

adev rat pentru care fuseser aduse înapoi, fuseser deă ă ă acord s -i urmeze poruncile pur şi simplu de fric . De aceeaă ă venise în regiunile rurale, pentru a le impune crezul tuturorsufletelor, atât mor ilor, cât şi viilor, de pe planeta aceastaţ nenorocit . Dac atr geau mai mul i discipoli care să ă ă ţ ă

creadă în mod real în sarcina pe care le-o încredin aseţ Fratele Domnului, atunci doctrina lor urma s triumfe înă cele din urm .ă

Îns t râmul acesta pe care Luca Comar îl descrisese înă ă termeni str lucitori era pur şi simplu pustiu: kilometriă întregi de fâne e şi ogoare, pres rate cu c tune adormite,ţ ă ă locuite de rani fricoşiţă – o versiune de climat temperat a

Lalondei.Pentru scopul lui, trebuia s fie mai mult decât atât.ă Fratele Domnului nu l-ar fi ales niciodat pentru oă asemenea lucrare simpl . În Confedera ie existau sute deă ţ planete care aveau nevoie s aud cuvântul S u, s -Lă ă ă ă urmeze în b t lia final împotriva zeilor calpi ai religiiloră ă ă P mântului, unde Noaptea urma s r sar pentru vecie.ă ă ă ă

„Dup noaptea aceasta va trebui s m cercetez pentruă ă ă

a vedea încotro m c l uzeşte El; trebuie s -mi g sesc rolulă ă ă ă ă cuvenit în planul S u.“ăPrivirea îi poposi finalmente asupra surorilor Kavanagh

care se holbau la el, ambele încercând s fie curajoase înă fa a straniet ii ce pogora peste c minul lor, lent şiţ ăţ ă inexorabil, aidoma z pezii de la mijlocul-iernii. Cea maiă mare dintre ele ar fi fost o r splat meritorie pentruă ă

discipolii care dovedeau loialitate, iar mezina putea fi defolos pentru un suflet revenit. Fratele Domnului g sea câteă o utilitate pentru fiecare.

Mul umit pentru moment, Quinn p trunse în holul de laţ ă intrare şi savur opulen a care-l întâmpin . În searaă ţ ă aceasta, cel pu in, se putea l sa în voia splendoriiţ ă decadente, stârnindu-şi fiara şarpe. Fiindc cine nu apreciaă luxul absolut?

Discipolii îşi cunoşteau destul de bine îndatoririle şi nu15


16/1365

necesitau supraveghere. Aveau s vâneze slujitoriiă conacului şi s le deschid trupurile pentru posedare. Oă ă sarcin care fusese repetat la nesfârşit în ultimaă ă s pt mân . Misiunea lui urma s înceap ulterior:ă ă ă ă ă selectarea celor care meritau a doua şans la via , careă ţă

aveau s îmbr işeze Noaptea.ă ăţ

— Ce…! începu Genevieve furioas , când ultimul dintreă adul ii ciuda i disp ru pe uşa conacului.ţ ţ ă

Palma Louisei îi acoperi gura.— Haide!O smuci puternic de bra , aproape dezechilibrând-o.ţ

Genevieve îng dui f r tragere de inim s fie îndep rtat .ă ă ă ă ă ă ă— Ai auzit-o pe mama, spuse Louise. Trebuie s-avemgrij de cai.ă

— Da, dar…— Nu ştiu! Clar? Mama va pune totul la punct.Cuvintele aduser prea pu in linişte. Ce se-ntâmplase cuă ţ ă

tata?Probabil c evenimentele din Boston fuseser cuă ă

adev rat teribile, dac -l afectaser în asemenea hal.ă ă ăLouise îşi desf cu panglica p l riei de c l rie şi o vârî subă ă ă ă ă un bra . Pe neaşteptate, conacul şi domeniul înconjur torţ ă deveniser foarte t cute. Închiderea uşilor duble ac ionaseă ă ţ ca un semnal pentru p s ri de a înceta orice ciripeli. Pân şiă ă ă caii erau mai docili ca oricând.

Senza ia funebr fu întrerupt de Merlin, care ajunsese înţ ă ă

cele din urm la drumul de acces cu prundiş. L tr destulă ă ă de jalnic în vreme ce se învârtea în jurul picioarelor Louisei,cu limba atârnând mult afar , gâfâind.ă

Louise prinse dârlogii ambilor cai şi porni cu ei c treă grajduri. Genevieve îl apuc pe Merlin de zgard şi-l traseă ă dup ele.ă

În cl direa grajdurilor, aflat în spatele aripii vestice, nuă ă era nimeni, nici chiar cei doi fl c i rândaşi pe care îi l saseă ă ă

domnul Butterworth. Copitele cailor r p ir asurzitor peă ă ă 16


17/1365

caldarâmul cur ii mici şi zgomotele reverberar din ziduri.ţ ă— Louise, rosti Genevieve cu glas jalnic, nu-mi place…

Oamenii ia care au venit cu tati erau tare ciuda i.ă ţ— Ştiu. Dar mama ne va spune ce s facem.ă— Ea a intrat cu ei în conac.

— Da.Louise în elesese cât de îngrijorat fusese mama lor,ţ ă

îndep rtându-le imediat pe ele de prietenii tatei. Privi înă jurul cur ii, neştiind cum s procedeze în continuare.ţ ă Trebuia oare s o aştepte pe mama s le cheme, sau ar fiă ă trebuit s intre singure în conac? Ar fi fost firesc ca tata să ă doreasc s stea de vorb cu ele. „Tata cel vechi”, îşiă ă ă

aminti ea trist .ăDecise s amâne luarea unei decizii. Erau destule deă f cut în grajduri: s scoat şeile, s esale caii, s -i adape…ă ă ă ă ţ ă Ea şi Genevieve îşi scoaser jachetele de c l rie şi seă ă ă apucar de treab .ă ă

Peste dou zeci de minute, când puneau şeile în c maraă ă harnaşamentelor, auzir primul strig t. Şocul fu cu atât maiă ă mare, cu cât zbieretul apar inuse unui b rbat. Un r cnetţ ă ă

r guşit de durere, care se stinsese într-un scâncet suspinat.ă Genevieve o cuprinse f r niciun cuvânt cu bra ul pe după ă ţ ă mijloc. Louise o putea sim i tremurând şi-i mângâie uşorţ bra ul cu palma.ţ

— E-n regul , şopti ea.ăCele dou fete se apropiar pe furiş de fereastr şi seă ă ă

uitar afar . În curtea interioar nu se vedea nimic.ă ă ă

Ferestrele conacului erau întunecate şi oarbe, absorbindlumina Ducelui.— M duc s v d ce s-a-ntâmplat, spuse Louise.ă ă ă— Nu! o smuci cu putere Genevieve. Nu m l sa singur .ă ă ă

Te rog, Louise!Era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Strânsoarea

Louisei se înt ri în mod reflex.ă— Bine, Gen, n-o s te las.ă

— Promi i? Promi i pe cuvântul t u?ţ ţ ă17


18/1365

— Promit! Îşi d dea seama c ea îns şi era la fel deă ă ă speriat ca sora ei. Trebuie totuşi s afl m ce vrea mamaă ă ă s facem, ad ug .ă ă ă

Genevieve încuviin cu un aer dezn d jduit.ţă ă ă— Dac tu zici aşa…ă

Louise se uit la zidul înalt din piatr al aripii vestice. Ceă ă ar fi f cut Joshua într-o asemenea situa ie? Se gândi laă ţ planul aripii, la apartamentele familiei, la pasajele utilitareale servitorilor. Od i şi coridoare pe care le cunoştea maiă bine ca oricine, cu excep ia majordomului-şef şi, poate, aţ tatei.

O prinse pe Genevieve de mân .ă

— Haide! O s -ncerc m s-ajungem f r s fim v zute înă ă ă ă ă ă budoarul mamei. Odat şi odat , trebuie s vin şi ea acolo.ă ă ă ăIeşir încetişor în curte şi se strecurar pe lâng zid, spreă ă ă

uşi a verde care ducea la o c mar din spatele buc t riilor.ţ ă ă ă ă Louise se aştepta în orice clip la un strig t care s leă ă ă someze. Gâfâind, ap s clan a masiv de fier şi se furişă ă ţ ă ă în untru.ă

C mara era plin cu saci de f in şi l zi de lemn cuă ă ă ă ă

legume, stivuite pe în l ime. Dou ferestruici înguste, aflateă ţ ă aproape sub tavan, proiectau o lumin sur , s r c cioas ,ă ă ă ă ă ă prin ochiurile de geam acoperite cu pânze de p ianjen.ă

Louise r suci comutatorul electric imediat ce Genevieveă închise uşa. Dou lumisfere simple de sub plafon pâlpâiră ă slab, apoi se stinser .ă

— La naiba!

O apuc pe Genevieve de mân şi înaint cu grij printreă ă ă ă l zi şi saci.ăCoridorul utilitar avea pere i simpli, v rui i în alb, şi daleţ ă ţ

galben-pal. Pe plafon, din şase în şase metri, lumisferelepâlpâiau aleatoriu. Efectul o f cu pe Louise s se simt uşoră ă ă ame it , de parc pardoseala s-ar fi leg nat.ţ ă ă ă

— De ce face aşa? şopti Genevieve, agitat .ă— Habar n-am…

Un fior groaznic de singur tate str b tu f r avertismentă ă ă ă ă 18


19/1365

sufletul Louisei. Cricklade nu le mai apar inea, acum o ştiaţ sigur.

Merser prin coridorul d t tor de vertij c tre anticameraă ă ă ă din cap t. O scar spiralat din fier se r sucea în sus,ă ă ă ă disp rând prin tavan.ă

Louise se opri pentru a asculta dac nu cobora cineva.ă Dup aceea, satisf cut c erau tot singure, începu s urce.ă ă ă ă ăCoridoarele principale ale conacului contrastau evident

cu zona utilitar simpl , a servitorilor. Fâşii late de mochetă ă ă groas verde-auriu erau întinse peste parchetul din lemnă auriu bine lustruit, iar pe pere i atârnau uriaşe tablouri înţ ulei, tradi ionale, în rame ostentativ poleite. La intervaleţ

regulate existau sipe ele vechi, în care se aflau fie obiecteţ de art delicate, fie vaze din cristal cu flori parfumate aleă unor plante terestre şi xenoce crescute chiar în seraconacului.

Exteriorul uşii din vârful sc rii spiralate era camuflat deă un panou mural. Louise întredeschise uşa şi trase cu ochiulafar . În cap tul îndep rtat al coridorului, o fereastr mareă ă ă ă cu vitralii trimitea evantaie largi de lumin colorat ceă ă

zugr veau pere ii şi tavanul cu configura ii întret iate.ă ţ ţ ă Lumisferele de pe plafon sclipeau chihlimbariu stins. Toateemiteau un bâzâit nes n tos.ă ă

— Nu-i nimeni, zise Louise.Cele dou fete âşnir afar şi închiser panoul în urmaă ţ ă ă ă

lor. Înaintar precaut spre budoarul mamei.ăSe auzi un ip t îndep rtat. Louise nu-şi d du seama deţ ă ă ă

unde r sunase. Nu era totuşi din apropiere. „Mul umescu-ă ţi, Iisuse!”Ţ— Hai s ne-ntoarcem, spuse Genevieve. Te rog, Louise!ă

Mami ştie c ne-am dus la grajduri. O s ne g seasc acolo.ă ă ă ă— Doar s vedem mai întâi dac -i aici. Dac nu-i, ne-ă ă ă

ntoarcem imediat. Auzir din nou strig tul chinuit, de dataă ă aceasta mai docil.

Pân la uşa budoarului mai erau şapte metri. Louise îşiă

înt ri sufletul şi f cu un pas într-acolo.ă ă19


20/1365

— Oh, Doamne, nu! Nu, nu, nu! Opreşte-te, Grant!Doamne Dumnezeule, ajut -m !ă ă

Muşchii fetei se blocar , ca teroriza i. Glasulă ţ mamei – ip tul mameiţ ă – se auzise din spatele uşiibudoarului.

— Grant, nu! Oh, te rog! Te rog, înceteaz !ăUrm un zbieret prelung şi ascu it de durere.ă ţGenevieve îi strângea bra ul îngrozit şi bolboroseaţ ă

scâncete stinse. Lumisferele aflate imediat în exteriorul uşiibudoarului sporir în intensitate. În câteva secunde,ă luminar mai arz tor decât Ducele la amiaz . Ambeleă ă ă explodar cu un pocnet slab, expediind cioburi de sticlă ă

l ptoas ce zorn ir pe mochet şi parchet.ă ă ă ă ăMarjorie Kavanagh zbier iar şi.ă ă— Mami! se tângui Genevieve.Strig tul lui Marjorie se întrerupse. Din spatele uşii seă

auzi un bufnet înfundat, inexplicabil. Apoi:— FUGI! FUGI, IUBITO! FUGI, IMEDIAT!Louise se împleticea deja înapoi c tre uşa camuflat aă ă

sc rii, sus inând-o pe Genevieve, care suspina. Uşaă ţ

budoarului zbur în l turi, cu lemnul spintecându-se subă ă for a loviturii care o izbi. Un snop compact de raze de unţ verde-smarald boln vicios ieşi pe coridor. Umbre sub iraticeă ţ se mişcau prin el, sporindu-şi densitatea.

Ap rur dou siluete.ă ă ăLouise icni. Una dintre ele era Rachel Handley, o

camerist . P rea normal . Cu excep ia p rului, careă ă ă ţ ă

devenise roşu c r miziu, cu şuvi ele încol cindu-se şiă ă ţ ă r sucindu-se una în jurul celeilalte în mişc ri lente, fluide.ă ăIar tata st tea lâng fata scund şi îndesat , îmbr cat totă ă ă ă ă

în uniforma mili iilor. Pe chip avea un zâmbet straniu, maiţ degrab un rânjet dispre uitor.ă ţ

— Hai la tata, feti , morm i el încântat şi f cu un pasţă ă ă înainte.

Louise nu reuşi decât s scuture din cap cu disperare.ă

Genevieve se pr buşise în genunchi, urlând şi tremurândă 20


21/1365

violent.— Hai, feti .ţăGlasul i se preschimbase într-un gângurit m t sos.ă ăLouise nu-şi putu st pâni suspinul care-i sc p de peă ă ă

buze. În curând avea s devin un ip t nebun, f r sfârşit.ă ă ţ ă ă ă

Tata râse încântat. O form se mişc prin lumina verdeă ă lichid în spatele lui şi al lui Rachel.ăLouise era atât de amor it , încât nu izbuti s scoat niciţ ă ă ă

m car un icnet slab de surprindere. Era doamnaă Charisworth, doica lor. Deopotriv tiran şi surogat deă ă mam , confident şi tr d toare. O femeie rotofeie, deă ă ă ă vârst mijlocie, cu p r înspicat prematur şi chip altfel acru,ă ă

totuşi îndulcit de sute de riduri de bunicu .ţăEa împinse o andrea de tricotat drept c tre fa a lui Grantă ţ Kavanagh, intindu-i ochiul stâng.ţ

— Las -mi fetele-n pace, tic los nenorocit! r cniă ă ă provocator.

Louise nu-şi aminti niciodat cu exactitate ce seă întâmplase în continuare. Sânge şi fulgere miniaturale,ramificate. Rachel Handley emise un zbieret de trâmbi .ţă

Pe jum tate din lungimea coridorului, cioburi de sticlă ă erupser din ramele tablourilor, în vreme ce fulgereă sclipitor de albe se aprinser şi se stinser violent.ă ă

Fata îşi ap s palmele peste urechi, fiindc zbieretulă ă ă amenin a s -i despice easta. Fulgerul se stinse. Când ridicţ ă ţ ă ochii, în locul tat lui ei, lâng Rachel, st tea o siluetă ă ă ă umanoid m t h loas . Purta o platoş ciudat , alc tuită ă ă ă ă ă ă ă ă

integral din p tr ele de metal întunecat, ştan ate cu runeă ăţ ţ stacojii şi prinse laolalt cu sârme din bronz.ă— Curvo! mugi silueta spre doamna Charisworth, care-şi

pierduse curajul. Jeturi groase de fum portocaliu-str lucitor i se rev rsauă ă

din fantele ochilor.Bra ele lui Rachel Handley devenir incandescente, îşiţ ă

repezi degetele r şchirate peste obrajii doamneiă

Charisworth, cu din ii dezgoli i de efort când ap s . Pieleaţ ţ ă ă 21


22/1365

sfârâi şi se carboniz sub vârfurile degetelor. Doamnaă Charisworth schel l i de agonie. Camerista îi d du drumulă ă ă şi doica se cl tin înapoi, cu capul b l b nindu-se într-oă ă ă ă ă parte, şi o privi pe Louise, zâmbind când lacrimile seprelinser pe obrajii distruşi.ă

— Du-te, rosti f r sunet.ă ăRug mintea disperat p ru s izbeasc direct în sistemulă ă ă ă ă nervos al Louisei. Fata se ap s cu umerii de perete,ă ă îndreptându-se.

Doamna Charisworth surâse trist când camerista şir zboinicul masiv se apropiar de ea pentru a-şi des vârşiă ă ă r zbunarea. Ridic iar şi andreaua jalnic .ă ă ă ă

Panglici de foc alb şerpuir în jurul bra elor lui Rachelă ţ când rânji c tre victima ei. Globule e din acelaşi foc îiă ţ picurar din vârfurile degetelor şi zburar orizontal spreă ă femeia r nit , devorând cu nesa uniforma cenuşieă ă ţ scrobit . Un râset bubuitor r sun din armura clinc nitoare,ă ă ă ă contopindu-se cu gâlgâielile de durere ale doicii.

Louise îşi strecur bra ul sub um rul Genevievei şi oă ţ ă ridic . Pâlpâieli de lumin şi sunetele tortur rii doamneiă ă ă

Charisworth inundar coridorul în urma lor.ă„Nu trebuie s m -ntorc s m uit. Nu trebuie.”ă ă ă ăDegetele g sir clema uşii camuflate şi aceasta seă ă

deschise silen ios. Aproape c o îmbrânci pe Genevieve înţ ă penumbrele sc rii, f r s -i mai pese dac pe trepte se aflaă ă ă ă ă cineva.

Uşa se închise.

— Gen? Gen! o zgâl âi pe fata împietrit . Gen, trebuie sţ ă ă plec m de aici.ăNu c p t niciun r spuns.ă ă ă ă— Iisuse…Sim ea cum creşte imboldul de a se strânge ghem şi de aţ

plânge pentru a-şi alunga necazurile.„Dac-o s fac asta, o s mor. Şi pruncul odat cu mine.”ă ă ăÎşi spori strânsoarea pe mâna Genevievei şi se gr bi înă

jos pe scara în spiral . Cel pu in picioarele surorii eiă ţ 22


23/1365

func ionau. Deşi nu ştia ce avea s se întâmple dac seţ ă ă întâlneau cu vreun altul dintre… oamenii-creaturi.

Ajunseser în anticamera micu de la piciorul sc rii,ă ţă ă când de deasupra începur s se aud boc nituri sonore.ă ă ă ă Louise pomi în fug pe coridorul spre c mar şi Genevieveă ă ă

se împletici al turi de ea.ăBoc niturile încetar şi se auzi bufnetul metalic al uneiă ă explozii. Tentacule alb strui de electricitate static unduiră ă ă în jos pe scara spiralat şi se desc rc ri prin podea. Daleleă ă ă din piatr roşcat vibrar şi cr par . Lumisferele palide deă ă ă ă ă pe plafon revenir la intensitate complet .ă ă

— Mai repede, Gen! strig Louise.ă

N v lir în c mar şi apoi prin uşa verde care d dea înă ă ă ă ă ă curte. Merlin st tea în uşa larg deschis a grajdurilor şi l traă ă ă necontenit. Louise merse direct acolo. Dac ar fi putut luaă un cal, ar fi sc pat. Ea putea c l ri mai bine decât oricineă ă ă din conac.

Mai aveau cinci metri pân la grajduri, când dou silueteă ă ieşir din c mar . Erau Rachel şi tat l ei. „Atât doar c , deă ă ă ă ă fapt, nu-i el“, gândi fata, disperat .ă

— Întoarce-te, Louise, rosti cavalerul întunecat. Haide,scumpo. Tati vrea s -l strângi în bra e.ă ţ

Louise şi Genevieve se n pustir prin uş . Merlin se holbă ă ă ă pentru o clip la ar t rile ivite din conac, dup care seă ă ă ă întoarse iute şi le urm în untru.ă ă

Globule de foc alb izbir în uşile grajdului şi se sparseră ă în plase complexe, ce testar lemn ria cu tenacitatea unoră ă

degete de fantom . Vopseaua neagr str lucitoare f cuă ă ă ă b şici şi se vaporiz , iar scândurile începur s ard cuă ă ă ă ă furie.

— Deschide uşile boxelor! strig Louise peste vuietulă incendiar al focului şi nechez turile cailor agita i.ă ţ

Trebui s mai strige o dat , înainte ca Genevieve să ă ă bâjbâie la primul bol . Calul din box âşni afar , înţ ă ţ ă coridorul de leg tur care se întindea pe toat lungimeaă ă ă

grajdului.23


24/1365


25/1365

Genevieve întrez ri ocazia şi sprint , ieşind în coridor.ă ă Louise se aplec şi o prinse. La început crezu c apreciaseă ă greşit greutatea surorii ei, deoarece sim i cum începe sţ ă lunece în jos, dup care Genevieve înşf c coama calului,ă ă ă f cându-l s necheze ascu it. În clipa în care Louise fuă ă ţ

sigur c spinarea i se va rupe sau c va c dea în cap peă ă ă ă lespezile de piatr ale coridorului, Genevieve se trase în susă şi înc lec peste grumazul arm sarului.ă ă ă

Uşile grajdului fuseser aproape complet arse de foculă straniu de fierbinte. Scândurile r mase în ram se îndoir şiă ă ă se r sucir pe â ânile incandescente, apoi c zur bubuindă ă ţ ţ ă ă pe pietrele caldarâmului.

Cu intensitatea v p ilor redus pentru moment, caii seă ă ă n pustir c tre ieşire şi libertate. Louise vârî c lcâieleă ă ă ă adânc în flancurile arm sarului, îndemnându-l, şi acestaă acceler ame itor. Limbi galbene de foc i se sparser pesteă ţ ă bra ul şi piciorul stâng, f când-o s ipe. Genevieve chi i înţ ă ă ţ ţă fa a ei, lovindu-şi disperat bluza cu palmele. Izul de p rţ ă ă pârlit i se solidific în n ri. Straturile sub iri de fum ce seă ă ţ întindeau pe coridor îi şfichiuir fa a, în epându-i ochii.ă ţ ţ

Dup aceea trecur prin gaura c scat a uşii, cuă ă ă ă ghirlanda de fl c ri ce lingeau cadrul distrus, şi gonir după ă ă ă ceilal i cai. Aerul proasp t şi lumina solar slab seţ ă ă ă rev rsar peste ele. Cavalerul uriaş în armur -mozaică ă ă întunecat st tea înaintea lor. Fuioare de fum portocaliu-viuă ă continuau s i se reverse prin fantele oculare ale coifului.ă Scântei de foc alb dansau peste m nuşile-i ridicate. Începuă

s îndrepte spre fete un deget ar t tor rigid, iar focul alb seă ă ă cumul .ăÎns pâlcul de cai înnebuni i nu putea fi deviat. Primulă ţ

fulger pe lâng el la numai câ iva centimetri distan .ă ă ţ ţă În elegând pericolul pe care-l prezentau, chiar şi pentruţ cineva cu puteri energistice, cavalerul d du s sar într-oă ă ă parte. Aceea fu greşeala lui. Poate c dac ar fi r masă ă ă nemişcat, al doilea cal nu l-ar fi atins. Aşa îns , îl izbiă

aproape în plin. Nechezând cumplit, calul se urc pe el şiă 25


26/1365

picioarele anterioare îi trosnir atroce, mânat înainte deă iner ia masei sale impresionante. Cavalerul fu azvârlit înţ lateral, rostogolindu-se prin aer. Ateriz ca un leş f r oaseă ă ă şi s ri aproape treizeci de centimetri deasupra caldarâmuluiă înainte de a se opri. Armura îi disp ru imediat, dezv luindă ă

trupul lui Grant Kavanagh, înc înveşmântat în uniformaă mili iei. es tura era rupt într-o duzin de locuri şi p tatţ Ţ ă ă ă ă ă stacojiu de sângele care âşnea din r ni deschise.ţ ă

Louise icni şi trase instinctiv de h pentru a opriăţ arm sarul. Tata era r nit!ă ă

Dar curgerea sângelui se opri iute. Marginile zdren uiteţ ale r nilor din came începur s se închid . Uniforma seă ă ă ă

cusu la loc. Pantofii pr fui i din piele zgâriat deveniră ţ ă ă cizme metalice. El cl tin din cap şi mârâi cu un soi deă ă iritare ame it .ţ ă

Louise îl privi o secund , cât el se ridic pe coate, apoiă ă d du pinteni calului.ă

— Tati! strig Genevieve alarmat .ă ă— Nu-i el, şuier Louise printre din i. Acum nu-i el. la-iă ţ Ă

altcineva. Un monstru al diavolului.

Rachel Handley st tea în fa a intr rii în arcad a cur ii.ă ţ ă ă ţ inea mâinile în şolduri, iar pletele-viermi erau ridicate şi seŢ zvârcoleau ner bd tor.ă ă

— Frumoas -ncercare, hohoti ea batjocoritor.ăRidic palma c tre surori. Îngrozitorul foc alb i se aprinseă ă

în jurul încheieturii, ca un m nunchi de gheare âşnite dină ţ degete. Râsetul îi spori la vederea spaimei Louisei şi

acoperi l tr turile jalnice ale lui Merlin.ă ăFulgerul-glon de foc alb care o lovi pe Rachel Handley laţ doi centimetri deasupra ochiului stâng sosi de undeva dinspatele Louisei. Sfredeli craniul cameristei şi deton înă centrul creierului. Ceafa femeii explod într-o jerb de esută ă ţ organic carbonizat şi fl c ri violete ce se disipar iute.ă ă ă Trupul r mase vertical pentru o secund , dup care muşchiiă ă ă mai zvâcnir o dat înainte de a-şi pierde încordarea. C zuă ă ă

în fa . Sânge arterial str lucitor se rev rs din eastaţă ă ă ă ţ 26


27/1365

distrus , fumeg toare.ă ăLouise se r suci imediat. Curtea interioar era pustie, cuă ă

excep ia siluetei nesigure a tatei, care abia acum se ridicaţ în picioare. O sut de ferestre oarbe o priveau de sus.ă

ipete slabe reverberau peste acoperişuri. Panglici lungi deŢ

foc se învolburau zgomotos prin uşile largi ale grajdului.Genevieve reîncepuse s tremure violent, hohotind înă

icnete convulsive. Grija fa de surioara ei dep şi derutaţă ă total a Louisei, care îmboldi iar şi arm sarul, conducându-ă ă ăl pe lâng cadavrul oribil, afar din curte.ă ă

Din locul în care se afla, la fereastra apartamentului

pentru oaspe i de la etajul al doilea, Quinn Dexter privi fataţ care c l rea superbul cal negru ca pana corbului pesteă ă peluza conacului, îndreptându-se c tre dealuri. De laă dep rtarea aceasta nici chiar impresionanta lui putereă energistic nu le putea ajunge pe surorile fugare.ă

Îşi uguie buzele, nemul umit. Cineva le ajutase. Nu-şiţ ţ putea imagina niciun motiv pentru care ar fi f cut-o. Cuă siguran tr d torul trebuia s fi ştiut c n-avea s scapeţă ă ă ă ă ă

nepedepsit. Fratele Domnului vedea tot. În cele din urm ,ă toate sufletele aveau s fie trase la r spundere.ă ă— Se vor îndrepta spre Colsterworth, rosti el. Nu fac

altceva decât s amâne inevitabilul cu vreo dou ore. Ceaă ă mai mare parte a târguşorului la am rât este deja-nă ă mâinile noastre.

— Da, Quinn, spuse b iatul care st tea lâng el.ă ă ă

— Şi-n curând, întreaga planet , murmur Quinn.ă ă„Iar dup aceea?”ăSe întoarse şi zâmbi mândru.— M bucur tare mult s te rev d. Nu crezusem c s-ară ă ă ă

putea întâmpla. Dar El trebuie s fi decis s mă ă ă r spl teasc .ă ă ă

— Te iubesc, Quinn, zise simplu Lawrence Dillon.Corpul rândaşului pe care-l posedase era complet gol,

cicatricele cauzate de actul posed rii nemaifiind deja decâtă 27


28/1365

linii trandafirii, ce p leau acum pe pielea ar mie.ă ă— Pe Lalonde a trebuit s fac ceea ce am f cut. O ştii. Nuă ă

te puteam lua cu noi.— Ştiu, Quinn, spuse Lawrence pios. Eram o povar . Peă

atunci eram slab. Îngenunche la picioarele lui Quinn şi

surâse c tre tr s turile dure ale siluetei în mantie neagr :ă ă ă ă Dar nu mai sunt aşa. Acum te pot ajuta din nou. Va fi ca înainte, dar mai bine. Întregul univers se va pleca în fa a ta.ţ

— Da, rosti Quinn Dexter încetişor, savurând gândulacela. L barii n-o s-aib -ncotro.ă ă

Alerta datavizat îl deştept pe Ralph Hiltch din somnulă ă

fragmentat. În calitate de şef de sta ie ASE, îi fusese alocatţ un spa iu temporar în careul ofi erilor Marinei Regale.ţ ţ Ambientul straniu şi impersonal, precum şi destindereaemo ional care urmase aducerii lui Gerald Skibbow laţ ă Guyana îi învolburaser gândurile când se întinseseă noaptea trecut în cuşet , dup sesiunea de interogare deă ă ă trei ore. În cele din urm sfârşise prin a accesa un programă tranchilizant uşor, pentru a-şi relaxa corpul.

Cel pu in nu suferise de coşmaruri; cu toate c Jenny nuţ ă fusese nicio clip prea departe de suprafa a min ii. Un ultimă ţ ţ stop-cadru al misiunii: Jenny acoperit de un morman deă oameni-maimu , datavizând un cod kamikaze în celulaţă energetic de pe propriul ei flanc. O imagine care nuă trebuia s fie stocat într-o celul de memorie nanonică ă ă ă neural pentru a-şi p stra claritatea. Ea crezuse că ă ă

sinuciderea era preferabil alternativei. Dar avuseseă dreptate? Era o întrebare pe care b rbatul şi-o puseseă întruna în voiajul spre Ombey.

Îşi coborî picioarele peste marginea cuşetei şi-şi trecudegetele prin p rul pe care uitase de când nu-l mai sp lase.ă ă Procesorul re elei de comunica ii îl inform c asteroidulţ ţ ă ă Guyana tocmai ridicase starea de alert la cod III.ă

— B ga-mi-aş… Şi acum, mai ce?ă

De parc n-ar fi putut ghici el însuşi.ă28


29/1365

Nanonicele neurale raportar un apel din partea oficiuluiă ASE de pe Ombey; potrivit etichetei, provenea chiar de ladirectorul Roche Skark. Ralph deschise un canal protejatc tre re eaua de comunica ii, sim ind o inevitabilitateă ţ ţ ţ neîndur toare. Nu trebuia s fii mediu psihic pentru a şti că ă ă

n-avea s urmeze ceva bun.ă— Îmi pare r u s te readuc la statut activ la aşa de pu ină ă ţ timp dup ce ai sosit, dataviz Roche Skark, îns rahatulă ă ă tocmai a dat pe afar . Avem nevoie de experien a ta.ă ţ

— Da, domnule?— Se pare c trei membri din personalul ambasadei careă

au sosit aici la bordul lui Ekwan au fost sechestra i de virus.ţ

Şi au coborât pe planet .ă— Poftim?Panica n v li în mintea lui Ralph. „Nu abomina ia aceea,ă ă ţ

nu în stare de libertate aici, în Regat. Te rog, Doamne!”— Sunte i siguri?ţ— Da. Tocmai am sosit de la conferin a de securitate aţ

Consiliului de Coroan cu Prin esa. Acesta este motivulă ţ pentru care ea a autorizat starea de alert de cod III.ă

Umerii lui Ralph se gârbovir .ă— Dumnezeule, eu sunt cel care i-a adus aici…— N-aveai de unde s ştii.ă— Sarcina mea este s ştiu. La naiba, m-am înmuiat peă

Lalonde!— M îndoiesc c vreunul dintre noi ar fi putut faceă ă

altceva.

— Da, domnule.P cat c nu puteai transmite sarcasmul prin datavizare.ă ă— În tot cazul, suntem la un pas în urma lor. Amiralul

Farquar şi buna mea coleg Jannike Dermot de la ASI auă fost remarcabil de rapizi în implementarea procedurilor delimitare a daunelor. Estim m c avansul celor trei dină ă ambasad nu este de nici şapte ore fa de voi.ă ţă

Ralph se gândi la nenorocirile pe care le putea cauza

doar una dintre creaturile acelea în şapte ore şi-şi l să ă 29


30/1365

capul în palme.— Asta înseamn foarte mult timp pentru a infecta al iă ţ

oameni. Implica iile începeau s -i r zbat prin crusta deţ ă ă ă stupoare. Efectul va fi exponen ial.ţ

— Posibil, admise Roche Skark. Dac nu-i restric ionată ţ

foarte rapid, este posibil s fim nevoi i s abandon mă ţ ă ă întregul continent Xingu. Procedurile de carantin au fostă deja transmise şi poli ia a fost înştiin at despre modul deţ ţ ă abordare a situa iei. Vreau îns ca tu s fii acolo, s insufliţ ă ă ă energie, s dai nişte şuturi în fund.ă

— Da, domnule. Statutul acesta activ înseamn c vaă ă trebui s plec personal pe urmele lor?ă

— Da. Vei cobori pe planet ca s consiliezi autorit ileă ă ăţ civile de pe continentul Xingu. Din partea mea, te po iţ implica în oricât de mult munc de teren doreşti, cuă ă condi ia de a nu te expune posibilit ii de infectare.ţ ăţ

— Mul umesc, domnule.ţ— Ralph, nu m sfiesc s - i spun c virusul acestaă ă ţ ă

energetic m sperie de m cac pe mine. Trebuie s fie ună ă ă precursor al ceva… al unei forme de invazie. Iar protejarea

Regatului de asemenea amenin ri este sarcina mea. Şi aţă ta, dac tot veni vorba. Aşa c , opreşte-i, Ralph. Trage f ră ă ă ă s -ntrebi şi eu te voi acoperi dup aceea, dac va fi nevoie.ă ă ă

— Asta ar fi o problem , domnuleă— Ne-am în eles atunci. Amiralul a dispus ca o avionetţ ă

s te coboare la spa ioportul oraşului Pastoă ţ – pleac pesteă dou sprezece minute. Î i va fi preg tit un pachet de date cuă ţ ă

informarea complet asupra situa iei, ca s -l accesezi înă ţ ă timpul coborârii. Dac doreşti altceva, orice, anun -m .ă ţă ă— Aş vrea s -i iau cu mine pe Will Danza şi Dean Folan şiă

s dispun de autoriza ia de a utiliza armamentul peă ţ suprafa a planetei. Ei ştiu cum s se ocupe de oamenii careţ ă au fost sechestra i. Şi pe Cathal Fitzgerald; el a v zutţ ă virusul în ac iune.ţ

— Vor c p ta autoriz rile înainte de asolizarea ta.ă ă ă

30


31/1365

Ducesa se ridicase deasupra orizontului, pân ceă Colsterworth ap ru în raza vizual . Steaua roşie pitic seă ă ă afla diametral opus fa de Duce şi cei doi aştri se str duiauţă ă s contamineze peisajul de dedesubt cu propriul lor spectruă unic.

Ducesa câştiga b t lia, ridicându-se simultan cu c dereaă ă ă Ducelui din înaltul cerului. Versan ii estici ai dealurilorţ treceau lent de la verde luxuriant la un burgund-sp l cit.ă ă Pinii-analogi aborigeni planta i printre gardurile vii deţ m ceşi modifica i genetic deveneau coloane cenuşii deă ţ cositor. Pân şi pielea de abanos a arm sarului se întuneca.ă ă

Str lucirea aurie a Ducelui se retrase înaintea talazuluiă

roşu tot mai intens.Pentru prima dat în via a ei, Louise regret retragereaă ţ ă stelei primare. Noaptea-Duces era de obicei un momentă fermecat, care transforma lumea familiar într-un t râm deă ă umbre misterioase şi aer înmiresmat. De data aceasta, pataroşiatic avea o caracteristic distinctiv amenin toare.ă ă ţă

— Crezi c m tuşa Daphnie va fi acas ? întrebă ă ă ă Genevieve, probabil pentru a cincea oar .ă

— Sunt sigur , replic Louise.ă ăFusese nevoie de o jum tate de or pentru ca Genevieveă ă s se opreasc din plâns dup ce evadaser de peă ă ă ă domeniul Cricklade. Louise se concentrase atât de intensasupra alin rii surorii ei, încât aproape c încetase s -i maiă ă ă fie team . Cu siguran era uşor s -şi ştearg din minteă ţă ă ă cele întâmplate. Nu era îns tocmai sigur despre ce urmaă ă

s -i spun m tuşii Daphnie. Adev rul ar fi f cut-o s pară ă ă ă ă ă ă c şi-a pierdut realmente min ile. Pe de alt parte, oriceă ţ ă mai pu in decât adev rul ar fi putut s fie insuficient.ţ ă ă For ele de ap rare a legii şi justi iei care ar fi fost trimise laţ ă ţ Cricklade trebuia s fie bine înarmate şi alerte. Şerifulă comitatului şi primarul trebuia s fie convinşi c seă ă înfruntau cu ceva realmente letal, nu cu fanteziile uneiadolescente pe jum tate isterice.ă

Din fericire, ea era o Kavanagh. Oamenii ar fi ascultat-o.31


32/1365

„Şi, te rog, Iisuse Hristoase, f -i s cread !”ă ă ă— la-i un foc? întreb Genevieve.Ă ăLouise ridic brusc fruntea. Colsterworth se întindea peă

trei kilometri de vale pu in adânc , dezvoltându-se de laţ ă intersec ia dintre un râu şi calea ferat . Un târguşorţ ă

somnoros, cu şiruri de case ordonate, aşezate în gr diniă micu e şi frumoase. Locuin ele mai mari ale familiilorţ ţ importante ocupau versantul estic lin, care ofereapanorama cea mai bun a regiunii. Un cartier industrial deă antrepozite şi f bricu e ticsea zona din jurul cheiului.ă ţ

Trei coloane înalte de fum murdar se în l au r sucindu-seă ţ ă din centrul aşez rii. La baza uneia dintre ele ardeau fl c ri.ă ă ă

Nişte fl c ri foarte str lucitoare. Indiferent ce ar fi fostă ă ă cl direa aceea, str lucea ca fierul topit.ă ă— Nu se poate, icni Louise. Nu se poate s fie şi aici.ăPe când privea, unul dintre şlepurile lungi de pe râu pluti

pe lâng ultimul antrepozit. Pun ile îi erau luminate şi dină ţ cargoul acoperit cu prelate se ridicau ciuperci de fum maro.Louise b nui c butoaiele pe care le transporta explodau.ă ă Oamenii s reau de pe bord şi înotau c tre mal.ă ă

— Ce facem acum? întreb Genevieve cu glas jalnic.ă— Las -m s m gândesc.ă ă ă ăLouisei nu-i trecuse nicio clip prin minte c puteau fiă ă

afectate şi alte locuri decât Cricklade. Dar, desigur, tata şipreotul acela tân r şi lugubru se opriser mai întâi înă ă Colsterworth. Iar mai înainte… Un fior de mijlocul-iernii îistr b tu spinarea. Era oare posibil ca totul s fi început înă ă ă

Boston? To i spuneau c o insurec ie dep şea capacitateaţ ă ţ ă de organizare a Uniunii. Oare toat insula avea s fieă ă cucerit de diavolii aceştia deghiza i în oameni?ă ţ

„Şi dac aşa vor sta lucrurile, noi unde o s ne ducem?“ă ă— Uite! ar t Genevieve drept înainte.ă ăLouise v zu o c ru romany cu coviltir care gonea cuă ă ţă

vitez apreciabil pe unul dintre drumurile de la margineaă ă târgului de sub ele. Vizitiul st tea pe capr şi şfichiuia cuă ă

biciul crupa calului voinic, cu picioare scurte. Era o femeie a32


33/1365

c rei rochie alb flutura în vânt.ă ă— Fuge! strig Genevieve. Înc n-au putut pune mâna peă ă

ea.Simpla idee c s-ar fi putut al tura unui adult care s fieă ă ă

de partea lor constituia un tonifiant minunat pentru Louise.

Chiar dac n-ar fi fost decât o romany simpl , gândi eaă ă r ut cios. Pe de alt parte, romany nu se pricepeau laă ă ă vr ji? Slujitorii de la conac spuneau c practicau tot soiul deă ă magii negre. Poate c ştiau chiar şi cum s -i in la distană ă ţ ă ţă pe diavoli.

Louise privi atent drumul din fa a c ru ei, încercând să ţ ă ţ ă aprecieze unde i-ar fi putut ieşi în cale. Drept în fa a c ru eiţ ă ţ

nu exista nimic, îns la vreun kilometru de aşezare se aflaă cl direa mare a unei ferme.ăAnimale disperate ieşeau în fug pe poarta deschis aă ă

cur ii, rev rsându-se pe lunc : porci, juninci, trei cai deţ ă ă povar , ba chiar şi un labrador. Ferestrele cl dirii str luciră ă ă ă intens, emi ând raze solide de lumin alb-albastr ceţ ă ă p reau de-a dreptul orbitoare sub cerul stacojiu.ă

— Merge drept spre ei, gemu Louise.

Când privi din nou c ru a, aceasta tocmai trecuse deă ţ ultima cas din Colsterworth. Drumul din fa era m rginită ţă ă de prea mul i copaci şi avea prea multe cotituri pentru caţ vizitiul s poat z ri ferma.ă ă ă

Louise aprecie distan a pân la drum şi smuci c p strulţ ă ă ă— in-te bine! îi spuse Genevievei.ŢArm sarul se n pusti înainte şi iarba roşu-întunecat seă ă

înce oş sub copitele sale. S ri peste primul gard practicţ ă ă f r s -şi micşoreze viteza. Louise şi Genevieve fură ă ă ă trântite brutal pe spinarea sa şi mezina scoase un ip t deţ ă durere.

O mul ime batjocoritoare ieşise pe drum în urma c ru ei,ţ ă ţ strângându-se sub pâlcurile gemene de mesteceni argintiimodifica i genetic care marcau limita oficial a localit ii.ţ ă ăţ Era aproape ca şi cum n-ar fi dorit, sau n-ar fi fost în stare,

s se aventureze pe câmpia deschis . Câteva fulgere de focă ă 33


34/1365

alb fur expediate în urma c ru ei fugare, steleă ă ţ scânteietoare care se stinser dup câteva sute de metri.ă ă

Louisei îi veni s plâng de frustrare când v zu cum dină ă ă ferm ieşir oameni care pornir pe drum spreă ă ă Colsterworth. Femeia romany înc nu observase pericolulă

din fa a ei.ţ— Strig la ea! Opreşte-o! zbier c tre Genevieve.ă ă ăParcurser ultimii trei sute de metri r cnind din r sputeri.ă ă ăZadarnic. Erau îndeajuns de aproape de c ru pentru aă ţă

vedea spuma ce acoperea n rile calului pag, când le z riă ă femeia romany. Ea nu opri nici atunci, dar trase de h uri.ăţ Calul începu s -şi încetineasc galopul disperat, la nivelulă ă

unui trap mai rezonabil.Arm sarul trecu dintr-o s ritur nep s toare peste gardulă ă ă ă ă viu şi şan ul care m rginea drumul şi Louise îl aduse laţ ă viteza c ru ei. Din interiorul cadrului de lemn vopsit ip toră ţ ţ ă r sunau z ng nituri teribile, de parc nişte clovni r ut cioşiă ă ă ă ă ă ar fi f cut jonglerii cu tig ile şi crati ele dintr-o buc t rie.ă ă ţ ă ă

Femeia romany avea p r lung şi negru ca t ciunele, care-ă ăi flutura în urm , chip ar miu şi obraji rotunzi. Rochia albă ă ă

de în era p tat de transpira ie. Ochi s lbatici, sfid tori, leă ă ţ ă ă privir pe surori. Mâna ei schi un semn în aer.ă ţă„Un descântec?” se întreb Louise.ă— Opreşte-te! o implor . Te rog, opreşte-te. Ei sunt dejaă

în fa a ta. Sunt la ferma aceea,ţ uit -te!ăFemeia romany se ridic în picioare şi cercet terenul.ă ă

Pân la ferm mai erau probabil cinci sute de metri. Însă ă ă

Louise îi pierduse din vedere pe oamenii care ieşiser dină curte.— De unde ştii? strig femeia.ă— Opreşte! chi i Genevieve.ţăPumnişorii îi erau strâns încleşta i.ţCarmitha se uit la feti , apoi lu o decizie. Aprob dină ţă ă ă

cap şi începu s trag de h uri.ă ă ăţOsia din fa a c ru ei se rupse cu un trosnet r sun tor.ţă ă ţ ă ă

Carmitha abia izbuti s se prind de cadrul coviltirului,ă ă 34


35/1365

dup care întreaga c ru se aplec înainte. Jerbe deă ă ţă ă scântei izbucnir de sub ea şi imaginea lumii se înclină ă brusc. Un ultim trosnet groaznic şi c ru a se opri. Unaă ţ dintre ro ile din fa se rostogoli pe lâng Olivier, calul ei,ţ ţă ă apoi c zu în şan ul gol de lâng drum.ă ţ ă

— Rahat!Carmitha le privi cu ur pe fetele de pe arm sarul mareă ă

şi negru, cu bluze albe mânjite de funingine şi chipurimurdare şi dezolate. Ele trebuie s fi fost de vin . Crezuseă ă c erau pure, dar era imposibil s - i dai seama. Nu acum.ă ă ţ Delir rile bunicii ei despre lumea spiritelor nu fuseseră ă decât poveşti spuse în jurul focului de tab r pentru a-iă ă

încânta şi speria pe cei mici, dar ea îşi reamintea uneledintre cuvinte. Ridic bra ele aşa cum îi ar tase b trâna şiă ţ ă ă apel incanta ia.ă ţ

— Ce faci? îi strig fata mai mare. Trebuie s fugim deă ă aici. Imediat!

Carmitha se încrunt , derutat . Ambele fete p reauă ă ă îngrozite, aşa cum ar fi fost firesc dac ar fi v zut m car aă ă ă zecea parte din ceea ce v zuse ea. Poate c erauă ă

nespurcate. Cine îns îi distrusese c ru a, dac nu ele?ă ă ţ ăAuzi un chicotit şi se r suci. B rbatul tocmai se ivise dină ă pâlcul de copaci care se afla de cealalt parte a drumului,ă în fa . Literalmente se materializase din copaci.ţă Cr p turile de pe trunchi îi disp reau de pe corp,ă ă ă dezv luind o tunic verde neobişnuit . Bra e de m tase caă ă ă ţ ă de jad, hain din lân galben-verzuie, nasturi mari dină ă

alam în fa şi o p l rie de fetru ridicol de ascu it , dină ţă ă ă ţ ă care se ridicau dou pene albe.ă— Merge i undeva, frumoase domni e?ţ ţSe plec adânc şi-şi scoase p l ria.ă ă ăCarmitha clipi repede. Haina lui era realmente verde.

Totuşi, n-ar fi trebuit s fi fost aşa, nu în lumina aceasta.ă— Fugi i! le strig fetelor.ţ ă— Oh, nu, se auzi vocea lui indignat , ca a unei gazde aă

c rei ospitalitate se dovedise insuficient . R mâne i.ă ă ă ţ35


36/1365

Unul dintre micu ii porumbei-lingavi din arborele dinapoiaţ sa îşi lu zborul cu un ip t indignat. Aripile lui pieloase seă ţ ă pliar pe spate şi pas rea pic spre arm sar. Scânteiă ă ă ă albastre şi purpurii intense îi sfârâir din coad , l sând înă ă ă urm o dâr de fum ca şofranul. Micu ul proiectil organică ă ţ

vâjâi pe lâng botul calului şi se înfipse în sol cu o bufnitură ă plesc it .ă ăAtât Louise, cât şi Genevieve reac ionar instinctiv,ţ ă

mângâind şi liniştind arm sarul, care se speriase. Al i cinciă ţ porumbei-lingavi erau coco a i pe ramurile pinului, dar nuţ ţ mai ciripeau.

— De fapt, chiar insist s r mâne i, rosti b rbatul verde şiă ă ţ ă

surâse fermec tor.ă— Las fetele s plece, îi spuse Carmitha calm. Simt doară ă nişte copii.

Ochii lui z bovir asupra Louisei.ă ă— Dar care cresc splendid. Nu eşti de acord?Louise se încord .ăCarmitha era preg tit s pledeze, poate chiar să ă ă ă

implore. Apoi îns v zu al i patru oameni care veneau peă ă ţ

drum dinspre ferm şi se sim i sec tuit . Fuga pe jos n-ar fiă ţ ă ă ajutat-o cu nimic. V zuse efectul globurilor de foc albă asupra c rnii şi oaselor. Avea s fie suficient de r u şi f ră ă ă ă ă s se mai gândeasc la durere.ă ă

— Îmi pare r u, fetelor, zise ea jalnic.ăLouise îi zâmbi scurt. Se uit c tre b rbatul verde.ă ă ă— Atinge-m , rane, şi logodnicul meu te va pune s - iă ţă ă ţ

înghi i coaiele.ţGenevieve se r suci uluit pentru a-şi privi sora. După ă ă aceea rânji f r putere. Louise îi f cu cu ochiul.ă ă ă

O sfidare de mucava, dar o f cea s se simt minunat.ă ă ăB rbatul verde chicoti.ă— Vai de mine, şi eu care crezusem c eşti o domnişorică ă

delicat .ă— Aparen ele pot înşela, replic ea glacial.ţ ă

— Îmi va face pl cere s te înv ce-nseamn respectul.ă ă ăţ ă 36


37/1365

Voi avea grij personal ca posedarea ta s dureze multeă ă zile.

Louise arunc o uit tur scurt în direc ia celor patruă ă ă ă ţ b rba i de la ferm , care st teau acum lâng calul blând.ă ţ ă ă ă

— Eşti absolut sigur c ai chemat suficiente ajutoare? Nuă

vreau s fii prea speriat de mine.ăSurâsul fals al b rbatului disp ru, ca şi aerul lui deă ă voioşie.

— Ştii ceva, curvo? O s te pun s te ui i în timp ce o fută ă ţ pe surioara ta de o rup în dou .ă

Louise tres ri, p lind.ă ă— Cred c s-a ajuns suficient de departe.ă

Vorbise unul dintre cei sosi i de la ferm , care înaintţ ă ă acum c tre b rbatul verde.ă ăLouise observ c avea picioarele foarte cr c nate şi dină ă ă ă

cauza aceasta leg na uşor umerii dintr-o parte în cealalt înă ă timpul mersului. Trebuia s recunoasc totuşi c era ar tos,ă ă ă ă cu piele smead şi p r ondulat şi negru ca noaptea, strânsă ă la spate în codi . Col uros şi musculos. Nu putea s fi avutţă ţ ă mai mult de dou zeci, dou zeci şi unu de aniă ă – aceeaşi

vârst ca Joshua.ăVestonul s u bleumarin era teribil de demodat, cu coziă lungi la spate, care-i coborau pân mai jos de genunchi. Îlă purta peste o vest galben şi o c maş din m tase alb cuă ă ă ă ă ă guleraş r sfrânt, în jurul c ruia era legat o cravat neagr ,ă ă ă ă ă încre it . Nişte haine stranii, îns elegante.ţ ă ă

— Care-i problema ta, b iete? întreb dispre uitoră ă ţ

b rbatul verde.ă— Nu este evident, domnule? Îmi vine greu s în elegă ţ cum pân şi un gentleman de teapa dumitale se poateă înjosi într-atât încât s amenin e trei lady însp imântate.ă ţ ă

Gura b rbatului verde se despic într-un rânjet larg.ă ă— Serios, chiar aşa?Foc alb îi âşni din degete. Izbi vestonul nou-sositului şiţ

se extinse larg în gheare scurm toare. Tân rul r maseă ă ă

calm în vreme ce şerpii incandescen i se târâr ineficientţ ă 37


38/1365

peste el, de parc ar fi purtat o mantie din sticl ,ă ă impermeabil .ă

Neperturbat de eşecul s u, b rbatul verde repezi ună ă pumn. Nu-şi atinse inta. Oponentul s u se eschivţ ă ă surprinz tor de rapid. Un pumn izbi în flancul b rbatuluiă ă

verde şi trei coaste se rupser sub lovitura amplificat .ă ă R nitul fu nevoit s -şi exercite o parte din putereaă ă energistic pentru a opri durerea şi a repara leziunile fizice.ă

— B ga-mi-aş! scuip el, şocat de rezisten a aceeaă ă ţ inexplicabil din partea cuiva care ar fi trebuit s -i fieă ă camarad. Ce dracu’ faci?

— Aş fi crezut c este evident, domnule, r spunseă ă

cel lalt dind r tul pumnilor ridica i. Ap r onoarea acestoră ă ă ţ ă lady.— Nu pot s cred! exclam b rbatul verde. Auzi, haide să ă ă ă

le l s m pur şi simplu s fie posedate şi s d m uit riiă ă ă ă ă ă chestia asta. OK? Scuze dac-am vorbit urât. Da’ fata astaare limba diavolului şi mai multe nu!

— Nu, domnule. Nu voi uita cum ai amenin at-o pe copil .ţ ă Poate c Domnul nostru m-a judecat nevrednic s mă ă ă

al turi Lui în Ceruri, totuşi m consider mai presus de ună ă animal care ar silui o asemenea floare delicat .ă— Delicat … Cred c glumeşti-n pula mea.ă ă— Niciodat , domnule.ăB rbatul verde ridic bra ele în aer. Se întoarse c treă ă ţ ă

ceilal i trei, care-l înso iser pe oponentul s u de la ferm .ţ ţ ă ă ă— Haide iţ – împreun -i putem fierbe creierul nebun şi s -lă ă

trimitem înapoi în lumea de dincolo. Sau le pute i ignoraţ rug min ile de a fi l sate înapoi în lume, ad ug el cuă ţ ă ă ă subîn eles.ţ

Cei trei b rba i schimbar uit turi nesigure.ă ţ ă ă— S-ar putea într-adev r s m învinge i, rosti b rbatul înă ă ă ţ ă

veston albastru. Dar dac va fi s revin în acel blestemată ă niciunde, voi duce cu mine pe cel pu in unul dintre voi,ţ poate chiar pe mai mul i. Aşadar, v aşteptţ ă – care dintre voi

va fi?38


39/1365

— N-am nevoie de aşa ceva, murmur unul dintre ceiă trei.

Trecu pe lâng ceilal i doi şi pomi mai departe pe drum,ă ţ spre Colsterworth.

B rbatul în veston albastru îi privi întreb tor pe ceiă ă

r maşi. Ambii cl tinar din cap şi se îndep rtar pe drum.ă ă ă ă ă— Ce-i cu tine? r cni furios b rbatul verde.ă ă— B nuiesc c aceasta a fost o întrebare retoric .ă ă ă— OK, deci cine dracu’ eşti?Pentru o clip , fa a chipeş tremur , pierzându-şiă ţ ă ă

rezolu ia. Durerea arse în ochi.ţ— Cândva îmi spuneau Titreano, şopti el.

— OK, Titreano. Ai ieşit tu deasupra. Deocamdat . Însă ă când o s dea de tine Quinn Dexter, o s vezi atunci ce-ă ănseamn s fii cu capul la fund!ă ă

Se r suci pe un c lcâi şi pomi pe drum.ă ăCarmitha îşi reaminti s respire din nou.ă— Doamne Dumnezeule! Genunchii îi cedar şi se aşeză ă

repede pe jos. Crezusem c-am şi murit. Titreano zâmbi elegant.

— Nu ai fi fost omorât . Ceea ce aduc ei este mult maiă r u.ă— Adic ?ă— Posedarea.Femeia îl privi îndelung şi neîncrez tor.ă— Şi tu eşti unul dintre ei.— Spre ruşinea mea, stimat lady, da.ă

Carmitha nu ştia ce naiba s mai cread .ă ă— V rog, domnule, rosti Genevieve, ce ar trebui să ă facem acum? Unde putem merge eu şi Louise? Louise ob tu uşor pe mezin pe mân în semn de pruden . Laă ă ă ţă urma urmelor, acest Titreano era unul dintre diavoli,indiferent cât de prietenos p rea s fie.ă ă

— Nu cunosc locul acesta, spuse Titreano, totuşi v-aşsf tui s nu v aventura i în oraşul de colo.ă ă ă ţ

— Ştim asta, replic Genevieve vesel.ă39


40/1365

Titreano îi zâmbi.— Aşa este. Dar cum te numeşti dumneata, micu o?ţ— Genevieve. Iar ea este sora mea, Louise. Suntem din

familia Kavanagh, s ştii.ăCarmitha d du ochii peste cap.ă

— Hristoase, exact asta-mi mai trebuia acum, morm i ea.ăLouise se încrunt , nedumerit .ă ă— Regret c n-am auzit de familia voastr , spuseă ă

Titreano pe un ton care suna a regret sincer, îns dină mândria dumitale, îndr znesc s cred c este unaă ă ă important .ă

— Familia noastr de ine mare parte din Kesteven, ziseă ţ

Genevieve.Începea s -i plac b rbatul acesta. Se împotrivise ororiloră ă ă şi era politicos. Pu ini adul i erau politicoşi cu ea, niciodatţ ţ ă nu p reau s aib timp s -i vorbeasc . În acelaşi timp,ă ă ă ă ă folosea cuvinte alese.

— Kesteven? repet Titreano. Acesta îns este un numeă ă pe care-l cunosc. B nuiesc c este o parte din inutulă ă ţ Lincolnshire. M înşel cumva?ă

— Aşa era pe P mântul cel vechi, da, zise Louise.ă— „Aşa era pe P mântul cel vechi”, repet Titreano cuă ă glas neîncrez tor. Privi Ducele, apoi îşi mut ochii spreă ă Duces : Cum se numeşte lumea aceasta?ă

— Norfolk. Este o planet de etnie englez .ă ă— Majoritar, preciz Carmitha.ăLouise se încrunt din nou. Ce era cu femeia astaă

romany? Titreano închise ochii, ca şi cum ar fi sim it o durereţ profund .ă

— Am navigat pe m ri şi oceane şi nu am crezut c poateă ă exista o încercare mai mare, rosti el încetişor. Iar acumoamenii navigheaz pe neantul dintre stele. Oho, şi cum miă le mai amintesc! Constela iile care ard atât de str lucitorţ ă noaptea! Cum aş fi putut b nui vreodat ? M re ia crea ieiă ă ă ţ ţ

Domnului îi las pe oameni umili şi despuia i la picioareleă ţ 40


41/1365

Sale.— Ai fost marinar? întreb Louise nesigur .ă ă— Da, lady Louise. Am avut onoarea de a-mi sluji astfel

regele.— Rege? Statul englez de pe P mânt nu mai are o familieă

regal .ăApoi, Titreano deschise încet ochii, dezv luind doară triste e.ţ

— Nu mai exist rege?ă— Nu. Îns familia Mountbatten de pe Norfolk descindeă

din regalitatea britanic . Prin ul e garantul Constitu iei.ă ţ ţ— Prin urmare nobilimea n-a fost înc r sturnat deă ă ă

tenebre. Asta ar trebui s m fericească ă ă— Cum se face c nu ştiai despre vechea Anglie? întrebă ă Genevieve. Vreau s zic, dac ştiai c din ea f cea parte şiă ă ă ă Kesteven…

— În ce an ne g sim, micu o?ă ţGenevieve se gândi s protesteze fa de apelativulă ţă

„micu o”, dar se p rea c b rbatul n-o spusese cu r utate.ţ ă ă ă ă— Anul 102 de la colonizare. Dar aceia sunt ani Norfolk,

iar un an Norfolk ine cât patru ai P mântului. Deci peţ ă P mânt este anul 2611.ă— 2611 de ani de la naşterea Domnului, rosti Titreano

copleşit. Cerurilor! Atât de mult? Deşi chinurile pe care le-am îndurat s-au sim it ca şi cum ar fi fost eterne.ţ

— Ce chinuri? întreb Genevieve cu curiozitate inocent .ă ă— Chinurile pe care noi, toate sufletele blestemate, le

suferim dup moarte, micu o.ă ţFalca Genevievei coborî încetişor şi gura ei form un Oă mare.

— Tu ai fost mort? întreb Louise, necrezând nici m cară ă un cuvânt.

— Da, lady Louise. Am fost mort vreme de peste opt sutede ani.

— Asta în elegi prin posedare? întreb Carmitha.ţ ă

— Da, lady, încuviin el grav.ţă41


42/1365

Carmitha se ciupi de vârful nasului, încre indu-şi fruntea.ţ— Şi cum anume… exact… te-ai întors?— Nu ştiu, atât doar c o cale a fost deschis în inimaă ă

acestui trup.— Vrei s zici c nu-i corpul t u?ă ă ă

— Nu. Acesta este un om muritor pe nume EamonGoodwin, deşi acum port propria-mi form peste a lui. Îlă aud plângând înl untrul meu. O fix pe Carmitha cu ochiă ă p trunz tori: De aceea v urm resc ceilal i. Milioane deă ă ă ă ţ suflete simt r t cite în chinurile lumii de dincolo. Toateă ă caut trupuri vii, pentru a putea r sufla din nou.ă ă

— Pe noi? chi i Genevieve.ţă

— Da, micu o. Pe voi. Îmi pare r u.ţ ă— Uite care-i treaba, f cu Carmitha, toate astea-s foarteă interesante. Aiureli absolute, dar interesante. Dar în caz că n-ai prins şpilul, noi suntem pân peste cap în rahat. Nuă ştiu ce sunte i voi, monştrii, dac sunte i zombi poseda iţ ă ţ ţ sau ceva dr g laş şi simplu ca nişte xenoci cu puteriă ă psihice, îns când blestematul la verde ajunge laă ă Colsterworth, o s se-ntoarc c-o mul ime de prieteni. Până ă ţ ă

atunci trebuie s -mi desham calul şi noi treiă – f cu un gestă prin care le cuprindea şi pe surorile Kavanagh – s fimă plecate de mult. Arcui o sprâncean : Aşa-i, domnişoară ă Kavanagh?

— Da, aprob Louise.ă Titreano se uit la calul care tr sese c ru a, apoi laă ă ă ţ

arm sarul fetelor.ă

— Dac vorbeşti serios, atunci ar trebui s c l tori iă ă ă ă ţ laolalt în c ru a ta. Niciuna dintre voi nu are şa, iar bidiviulă ă ţ acesta m re pare s aib puterea lui Hercule. Pun r m şagă ţ ă ă ă ă c poate merge multe ore f r oprire.ă ă ă

— Grozav! pufni Carmitha.Se trânti pe p mântul b t torit al drumului şi pocni cuă ă ă

palma în latura c ru ei.ă ţ— O s-aştept m aici poate trece vreun rotar, da?ă

Titreano surâse. Merse c tre şan ul în care c zuse roata.ă ţ ă42


43/1365

Urm toarea remarc ustur toare a Carmithei muriă ă ă nerostit când el ridic roata şi o rostogoli (cu o singură ă ă mân !) din şan , tratând-o ca pe un cerc pentru copii. Roataă ţ avea diametrul de un metru şi jum tate şi era f cut dină ă ă lemn bun, rezistent, de tythom. Trei b rba i puternici s-ar fiă ţ

c znit s-o ridice.ă— Dumnezeule…Nu era sigur dac ar fi trebuit s fie recunosc toare sauă ă ă ă

îngrozit de demonstra ia aceea. Dac to i poseda ii erau laă ţ ă ţ ţ fel de puternici ca el, atunci speran a p r sise de multţ ă ă Norfolkul.

Titreano ajunse la c ru şi se aplec .ă ţă ă

— Doar n-o s-o…El o ridic de col ul din fa : o jum tate de metru, apoi ună ţ ţă ă metru de la p mânt. Carmitha privi cum osia plesnit seă ă îndrept încet, de la sine. Ruptura cu aşchii din mijloc seă înce oş , dup care, pentru câteva clipite, lemnul p ru sţ ă ă ă ă curg aidoma unui lichid. Se solidific şi osia redeveniă ă întreag .ă

Titreano fix roata înapoi pe fusul osiei.ă

— Ce eşti tu? murmur ea f r putere.ă ă ă— Am explicat deja, lady, rosti Titreano. Nu voi putea îns niciodat s v conving s crede i c sunt ceea ce simtă ă ă ă ă ţ ă cu adev rat. Credin a aceea trebuie s vin de la sine, caă ţ ă ă voin a Domnului.ţ

Se apropie de arm sar şi ridic bra ele.ă ă ţ— Haide, micu o, s te cobor.ţ ă

Genevieve şov i.ă— Du-te, spuse încet Louise.În mod limpede, dac Titreano ar fi dorit s le fac vreună ă ă

r u, n-ar fi aşteptat pân acum. Cu cât vedea mai multeă ă despre oamenii aceştia stranii, cu atât inima i se înneguramai tare. Oare ce ar fi putut lupta împotriva unei astfel deputeri?

Genevieve zâmbi poznaş şi trecu un picior peste spinarea

arm sarului. Se l s s lunece pe flancul lui în bra ele luiă ă ă ă ţ 43


44/1365

Titreano.— Mul umesc, rosti ea când o l s jos. Şi mul umesc şiţ ă ă ţ

pentru c ne aju i.ă ţ— Cum aş putea s n-o fac? Poate c sunt damnat, dară ă

nu sunt lipsit de onoare.

Louise coborî aproape complet de pe arm sar, înainte să ă accepte bra ul lui ferm. Izbuti un zâmbet iute şi stingher deţ mul umire.ţ

— M dor toate, se plânse Genevieve, frecându-şiă fundule ul cu palmele.ţ

— Încotro? o întreb Louise pe Carmitha.ă— Nu sunt sigur , r spunse femeia. În peşterile de maiă ă

sus de Holbeach ar trebui s fie mul i din neamul meu.ă ţ Întotdeauna ne strângem acolo, dac apar necazuri în alteă p r i. Peşterile alea pot fi ap rate mult timp; sunt sus înă ţ ă stânci şi-i greu de ajuns la ele.

— M tem c de data aceasta ar fi un asediu scurt, rostiă ă Titreano.

— Ai vreo idee mai bun ? se r sti femeiaă ă— Nu pute i sta pe insula asta, în niciun caz dac dori iţ ă ţ

s sc pa i de posedare. Pe lumea aceasta exist cor bii?ă ă ţ ă ă— Da, încuviin Louise.ţă— Atunci, ar trebui s încerca i s pleca i la bordul lor.ă ţ ă ţ— Unde? întreb Carmitha. Dac cei ca tine ne doresc cuă ă

adev rat corpurile, unde am putea fi în siguran ?ă ţă— Aceasta va depinde de iu eala cu care se vor raliaţ

conduc torii voştri. Va fi r zboi şi vor fi multe b t liiă ă ă ă

teribile. Nu poate fi vorba despre altceva. Ambele taberelupt pentru îns şi existen a lor.ă ă ţ— Atunci, trebuie s mergem la Norwich, la capital ,ă ă

anun decis Louise. Trebuie s avertiz m şi guvernul.ţă ă ă— Pân la Norwich sunt opt mii de kilometri, spuseă

Carmitha. Un vapor ar face pân acolo câteva s pt mâni.ă ă ă— Nu ne putem ascunde aici f r s facem nimic.ă ă ă— Fato, eu nu-mi risc pielea într-o nebunie! Şi oricum, de

mare folos ne-ar fi grozavii t i moşieri! Ce-ar exista peă 44


45/1365

Norfolk care s lupte cu unii ca el? ar t ea c tre Titreano.ă ă ă ă— Escadrila Marinei Confedera iei înc n-a plecat, rostiţ ă

Louise, ridicând acum vocea. Ea are arme fabuloase.— Pentru distrugere în mas . În ce fel o s -i ajute asta peă ă

cei care sunt poseda i? Noi trebuie s anul m posedarea,ţ ă ă

nu s -i m cel rim pe cei afecta i.ă ă ă ţCele dou se fulgerar din priviri.ă ă— La Bytham exist o aeroambulan , spuse Genevieveă ţă

energic. În cinci ore ar putea ajunge la Norwich.Louise şi Carmitha o privir fix. Dup aceea Louise zâmbiă ă

larg şi-şi s rut sora.ă ă— Cine-i acum cea istea ?ţă

Genevieve le surâse cu îndr zneal . Titreano f cu oă ă ă grimas spre ea şi mezina chicoti.ăCarmitha privi în lungul drumului.— Bytham este cam la şapte ore de mers de aici. Asta

presupunând c nu mai d m peste alte necazuri.ă ă— N-o s d m, zise Genevieve şi-l prinse pe Titreano deă ă

mân . Nu, dac-o s ne-nso eşti.ă ă ţEl zâmbi f r tragere de inim .ă ă ă

— N-o s ne laşi singure!? întreb Genevieve, bruscă ă îndurerat .ă— Bineîn eles c nu, micu o.ţ ă ţ— Atunci, asta-i!Carmitha cl tin din cap.ă ă— Trebuie s fiu nebun de legat ca m car s mă ă ă ă ă

gândesc s fac asta. Louise, leag - i calul de c ru .ă ă ţ ă ţă

Fata se conform . Carmitha urc pe c ru , o priviă ă ă ţă b nuitoare şi dup aceea se aşez pe capr .ă ă ă ă— Cât va rezista repara ia asta?ţ— Nu sunt tocmai sigur, r spunse Titreano pe un ton deă

scuz .ăO ajut pe Genevieve s urce lâng Carmitha, apoi oă ă ă

urm .ăDup ce veni şi Louise, pe bancheta îngust era dejaă ă

înghesuial . Ea st tea practic lipit de Titreanoşi nu ştiaă ă ă 45


46/1365

cum s reac ioneze fa de asemenea apropiere. Dac ar fiă ţ ţă ă fost Joshua… gândi melancolic.

Carmitha smuci de h uri şi Olivier pomi la trap m runt.ăţ ăGenevieve îşi încruciş bra ele mul umit şi ridic b rbiaă ţ ţ ă ă ă

ca s -l priveasc pe Titreano.ă ă

— Tu ne-ai ajutat şi la Cricklade?— Ce vrei s spui, micu o?ă ţ— O posedat a încercat s ne opreasc s fugim, explică ă ă ă ă

Louise, dar a fost lovit de foc alb. Altfel n-am mai fi fostă aici.

— Nu, lady Louise. N-am fost eu acela.Louise se l s pe spate pe capra tare, nemul umit că ă ţ ă ă

misterul nu fusese rezolvat. Pe de alt parte, dac îl judecaă ă prin prisma celor petrecute pân acum, era doar una dintreă problemele minore cu care se confrunta.

Olivier trop i pe drum, iar Ducele disp ru în cele dină ă urm înapoia dealurilor. În spatele c ru ei cu coviltir, maiă ă ţ multe dintre cl dirile din Colsterworth începuser s ard .ă ă ă ă

Spa ioportul Guyanei era o sfer goal din traverse, cuţ ă ă

diametrul de aproape doi kilometri. Se ridica perpendicularpe axa de rota ie a asteroidului, pe o tulpin foarte sub ire,ţ ă ţ aidoma unei ciuperci alb-argintii globulare; lag releă magnetice masive de la cap tul fusului conector îiă îng duiau s r mân sta ionar, în timp ce bolovanul imensă ă ă ă ţ se rostogolea pe ruta sa orbital . Suprafa a era alc tuită ţ ă ă din silozuri circulare de andocare, legate printr-un filigran

de traverse şi tuburi de tranzit. În intersti iile dintre silozuriţ erau îngr m dite rezervoare, generatoare, sta ii pentruă ă ţ echipaj, maşin rii de între inere ambiental şi panouri deă ţ ă termopurjare ce sem nau cu nişte aripioare de rechin,ă aparent f r nicio tentativ de logic a unui design deă ă ă ă ansamblu.

Râuri înguste de stelu e pâlpâitoare curgeau de jurţ împrejur, îngem nându-se în opturi complicate care seă

îmbucau. Râurile aveau curen i, întrucât toate puncteleţ 46


47/1365

luminoase pluteau în aceeaşi direc ie şi cu aceeaşi vitez ;ţ ă şlepuri de cargo, navete personale şi VSM-uri care-şideclanşau propulsiile reactive pentru a men ine vectoriiţ precişi ce le fuseser aloca i de controlul traficului. Stareaă ţ de alert de cod III pentru Ombey declanşase o activitateă

frenetic în spa ioport, pentru a doua oar în dou zeci şiă ţ ă ă patru de ore. Acum îns nu se preg teau s primeasc oă ă ă ă singur nav , ci era vorba despre plecarea unor fregate şiă ă cruciş toare. La fiecare câteva minute, una dintre uriaşeleă nave sferice ale Marinei Regale Kulu se lansa din silozul s uă de andocare, ridicându-se prin coridoarele de trafic alevehiculelor de sus inere mai mici, înso it de str lucireaţ ţ ă ă

orbitoare a propulsiilor secundare de fuziune. Navelegoneau c tre orbite mai înalte, fiecare de alt înclina ie;ă ă ţ Comandamentul Defensiv Strategic le pozi iona astfel încâtţ s asigure acoperire complet de interceptare a întregiiă ă planete pân la distan a de un milion de kilometri. Dacă ţ ă vreo nav neidentificat se materializa prin salt TTZ înă ă interiorul regiunii respective, avea s fie angajat înă ă maximum cincisprezece secunde.

Printre navele acelea de r zboi, de pe spa ioport se ridică ţ ă şi o avionet singuratic a Marinei. Un fuzelaj ovoidal turtită ă din aliaj siliciu-litiu cenuşiu-albastru, lung de cincizeci demetri şi lat de cincisprezece. Câmpuri magnetice coerente îl înv luiau într-o str lucire aurie cald , de particule de vântă ă ă solar capturate. Rachete ionice pornir , îndep rtându-l deă ă fregatele mari. Dup aceea tubul de fuziune din coadă ă

declanş şi împinse avioneta spre planeta aflat laă ă şaptezeci şi cinci de mii de kilometri mai jos.Accelera ia de unţ ge îl trase uşor pe Ralph Hiltch înapoi

în scaunul s u şi ridic podeaua în pozi ie vertical . Peă ă ţ ă scaunul de al turi, geanta cu echipamente se r sturn şiă ă ă r mase la îmbinarea sp tarului cu şezutul.ă ă

— Vectorul acesta ne va duce în şaizeci şi trei de minutela spa ioportul Pasto, dataviz Cathal Fitzgerald de pe loculţ ă

pilotului.47


48/1365

— Mul umesc, r spunse Ralph şi l rgi canalul ca s -iţ ă ă ă includ şi pe cei doi solda i G66. Vreau s accesa i to iă ţ ă ţ ţ informarea primit de la Skark. Informa iile de genul staă ţ ă pot fi esen iale şi avem nevoie de toate datele utile pe careţ putem pune mâna.

Vorbele acelea îi câştigar un rânjet şi o fluturare de braă ţ din partea lui Dean Folan, al turi de o strâmb tură ă ă indiferent de la Will Danza. Amândoi st teau de cealaltă ă ă parte a culoarului. Cabina cu şaizeci de locuri p rea pustie,ă numai cu ei patru în untru.ă

Nimeni din echipa lui micu nu se v ic rise şi nuţă ă ă refuzase s mearg . Între patru ochi, Ralph le sublimaseă ă

destul de clar c se puteau retrage f r ca în dosar s le fieă ă ă ă consemnat vreun act de indisciplin . To i fuseser îns deă ţ ă ă acord, cu grade diferite de entuziasm – pân şi Dean, careă ar fi avut scuza cea mai bun dintre to i, deoarece înă ţ noaptea trecut st tuse şapte ore în sala de opera ii dină ă ţ clinica Marinei, unde îi fusese reconstruit şaizeci la sut dină bra . Musculatura amplificat , distrus de loviturile încasateţ ă ă în jungla Lalondei, fusese complet înlocuit cu esută ţ

artificial, al turi de vase sangvine, piele şi nervi. Repara iileă ţ erau înc învelite într-o teac verde de pachete nanoniceă ă medicale, îns b rbatul anun ase cu glas voios c abiaă ă ţ ă aştepta s egaleze scorul în meciul cu sechestra ii.ă ţ

Ralph închise ochii şi l s informarea s -i invadezeă ă ă mintea, tabulat de nanonicele neurale într-o matriceă iconografic precis definit . Detalii ale continentului Xingu:ă ă

o suprafa de patru milioane şi jum tate de kilometriţă ă p tra i pe emisfera nordic , aproximativ de form rombic ,ă ţ ă ă ă şi un lan muntos prelung care se extindea din col ul s uţ ţ ă sudic. Lan ul traversa Ecuatorul, iar zonele tropicale largiţ ale lui Ombey însemnau c întregul continent era o regiuneă agricol ideal , cu unica excep ie a semideşertului careă ă ţ ocupa centrul. Deocamdat , numai dou cincimi dină ă regiune erau locuite, dar, având o popula ie de şaptezeciţ

de milioane, era al doilea continent ca prosperitate după 48


49/1365

Esparta, unde se g sea capitala Atherstone.ăDup datele despre Xingu venir cele despre trioul dină ă

ambasad : Jacob Tremarco, Savion Kerwin şi Angelineă Gallagher. Dosarele lor profesionale nu con ineau nimicţ excep ionalţ – personal obişnuit din ministerul de Externe

Kulu, birocra i loiali şi plictisitori. Imagini şi videouri, istoriaţ familiilor, rapoarte medicale. Totul se g sea acolo, însă ă nimic nu era prea util, cu excep ia imaginilor. Ralph le stocţ ă într-o celul de memorie nanonic neural şi le asocie cu ună ă ă program de identificare a caracteristicilor generale. Nuuitase strania abilitate de metamorfozare a aspectului pecare o demonstraser sechestra ii pe Lalonde. Era posibilă ţ

ca programul de identificare s -i ofere un uşor avantaj dacă ă vreunul dintre ei încerca s se deghizeze, deşi el nu nutreaă prea multe speran e.ţ

Partea cea mai promi toare din pachetul de date oţă constituia seria de m suri implementate de amiralulă Farquar şi de Leonard Deville, ministrul Afacerilor Interne alXingu, pentru a impune carantin continentului şi a urm riă ă trioul din ambasad . Întregul trafic civil era închis în modă

sistematic. În nucleele de date ale continentului erau înc rcate programe de c utare, care urm reau eventualeă ă ă trasee de defec iuni temporare inexplicabile aleţ procesoarelor şi circuitelor energetice. Videocamerele demonitorizare pentru securitatea zonelor publice c p taseră ă ă şablonul vizual al trioului şi patrulele de poli ie fuseser deţ ă asemenea informate.

„Poate c vor avea noroc”, gândi Ralph. Lalonde fusese oă colonie înapoiat de la cap tul lumii, f r mijloace deă ă ă ă comunica ii moderne şi aproape complet lipsit deţ ă autoritate civil . Dar Ombey f cea parte din Regat,ă ă societatea pe care el jurase s-o apere, sacrificându-şi via aţ la nevoie, întrucât cu ani în urm , la universitate, când i seă oferise în mod discret un post în agen ie, considerase Kuluţ o societate meritorie. Cea mai bogat din Confedera ie,ă ţ

exceptând sfera edenismului. Puternic economic şi militar;ă 49


50/1365

hamilton peter f alchimistul neutronic v1 0

Documents