managementul electronic al documentelor contabile

5/17/2018 Managementul Electronic Al Documentelor Contabile - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/managementul-electronic-al-documentelor-contabile

1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL BUCUREŞTIProgramul de studii universitare de master: (4 semestre- Ciclul II Bologna) : Audit financiar-contabil

Cod cursDenumire disciplina Managementul electronic al documentelor contabile Tip curs Optional, TRASEU ADurata cursului 28 ore din care: 14 ore curs si 14 ore seminar Perioada de accesare a cursului 1 octombrie 2008- 1 martie 2009

Consultatii on - lineSeminar prof univ. dr. Mares Marius DanielManauale recomandateObiectivul principal al cursului Scopul disciplinei este de a aprofunda problemele privind organizarea

şi conducerea într-o structură adecvată a activităilor financiar-contabile la nivelul unităilor economice.Actualizarea noiunilor generale şi a informaiilor legate de concepteleLAN, WAN, Internet, Extranet. Se va avea în vedere agentuleconomic ca punct de referină. Se va prezenta conceptul de“comunicare” corelat cu infrastructura. Va avea loc detalierea mediilor de transmisie a datelor. Integrarea societăilor comerciale româneşti în

economia “ globalizată”.Se urmăreşte formarea de competene suple şi dinamice care să asigureîn mod responsabil, cele mai variate şi complexe prestaii în domeniul profesiilor de natura economice angajate şi externalizate.Aprofundarea problemelor privind organizarea şi conducerea într-ostructură adecvată a activităilor economice, financiar-contabile lanivelul unităilor microeconomice

Modul de stabilire a notei finale evaluarea finală (nota finală) în procente:răspunsurile la examen verificarea finală – 100%activităi practice (laborator, proiectare etc) –

Consultatii pentru studenti Prof univ. dr. Mares Marius DanielAdrese de e-mail responsabil pentru contactul cu studentii

Prof. univ. dr. Mares Marius Daniel – [email protected]

Titularul/titularii cursului/serie

Prof. univ. dr. Mares Marius DanielContinutul tematic al cursului 1. Managementul organizării şi realizarea evidenelor contabile

2. Impactul informaiei asupra societăii economice

3. Analiza financiar-contabilă în managementul întreprinderii

4. Managementul întocmirii şi utilizării situaiilor financiare

5. Societate comercială - Medii interne şi externe de afaceri



2

6. Consideratii generale asupra conceptului de sistem, societatecomerciala integratoare

7. Limbajul unificat de modelare UML – Unified ModelingLanguage

Bibliogafie minimă obligatorie 1. Mareş Marius Daniel, Mihai Gabriel, Mareş Valerica

Fundamentele informaticii, Editura Fundatiei Romania de Maine,Bucuresti, 20082. Mareş Marius Daniel, Mihai Gabriel, Mareş Valerica Sisteme

informatice financiar bancare, Editura Fundatiei Romania deMaine, Bucuresti, 20083. Mareş Marius Daniel, Mareş Valerica, Documente şi evidene în format electronic, Editura Tribuna Economică, 20084. Boulescu Mircea, Fusaru Doina, Gherasim Zenovic, Auditul

sistemelor informatice financiar-contabile, Editura TribunaEconomică, 2005

5. Haiduc Lăcrămioara Rodica Management Financiar Contabil ,Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 20056. http://www.easygrapher.com

7. http://howstuffworks.lycos.com8. http://mywebpage.netscape.com/rvcompute

Bibliografie facultativa Baldwin, R, C. Wiplosz, The Economics of European Integration, TheMcGraw-Hill Companies, London, 2004, traducere Ed. Economică,Bucureşti, 2006

Boulescu Mircea Managementul financiar – contabil , EdituraFundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2005Mareş Valerica, Mareş Marius Daniel, L”impact des technologies del’information sur les structures des enterprises, International ScientificConference AMIS 2007, Accounting and Management InformationSystems, ASE Bucureşti 2007Codd E.F., A relational Model of data for large shared databanks,

Communications on the ACM, june 1976.http://www.mkdata.dkhttp://javascript.internet.comhttp://www.leanneassociates.comhttp://c4.cabrillo.cc.ca.ushttp://www.cknow.comhttp://www.clp.berkeley.eduhttp://www.aprell.nethttp://www.computer-training-manuals.comhttp://www.cpb.uokhsc.eduhttp://www.customguide.com***-Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, DEX,

Dicionarul explicativ al limbii române, Ediia a –II-a, Univers

Enciclopedic, Bucureşti, 1996 ***-CECCAR Standarde internaionale de raportare financiară,emise de Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate(IASB), Bucureşti, 2005***-CECCAR Codul etic al profesioniştilor contabili, ediia a 3-arevăzută şi reclasificată în conformitate cu Codul etic internaional al profesioniştilor contabili elaborat şi revizuit de IFAC, Bucureşti 2005

***-CECCAR Practice guide of basic, financial and managementaccounting, Bucureşti 2006

***-CECCAR Standardul profesional nr. 39 - Misiunea deconsultană pentru crearea întreprinderilor, Bucureşti 2006



3

***-Convenie din 23-11-2001 privind criminalitatea informatică,Consiliul Europei, publicată in M. Of. Partea 1 nr. 343 din 20.04.2004seria Tratatelor Europene nr. 185***-Declaraie privind libertatea comunicării pe Internet, Comitetulde Miniştrii ai Consiliului Europei la a 840-a reuniune a Miniştrilor Adjunci, Strasbourg 28.05.2003***-Recomandările de la Amsterdam – Libertatea Media şi Internet-ul,Organizaia pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Reprezentatul

privind Libertatea Media, 14 iunie 2003* * * Ordinul nr. 1850/2004 privind registrele si formularele financiar-contabile , publicat in MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEInr.23/07.01.2005* * * Ordinul nr. 1850/2004 privind registrele si formularele financiar-contabile , publicat in MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEInr.23/07.01.2005***Catalogul formularelor tipizate cu regim special privind activitateafinanciară şi contabilă, Editura Imprimeria Naională, Bucureşti, 2004

Prezentare lectii1. Managementul organizării şi realizarea evidenelor contabile;

Introducere Economia de piaă presupune existena unei legislaii adecvate regulilor acestui sistem,cunoaşterea şi aplicarea lor necondiionată. Eliminarea centralizării, independena decizională asocietăilor comerciale, ce caracterizează mecanismul economiei de piaă, implică asumarearesponsabilităii tuturor riscurilor în utilizarea capitalului şi în obinerea profitului.

Obiective:fondul de informaii al managementului financiar – contabil: documente justificative, registre şisituaii financiare;obligaia legală a organizării şi conducerii contabilităii proprii;proceduri privind organizarea şi conducerea contabilităii

Cuvinte cheieSistemul contabil

Sistemul decalitate

Fondul deinformaii

Controlul contabil

Documentele deevidenă

Documente primare

acte justificative

DOCUMENTAIA – PROCEDEU AL METODEI CONTABILITĂII. DOCUMENTELEDE EVIDENĂ.

Managementul financiar-contabil are rolul de a face legatura intre management si contabilitate.

Managementul financiar-contabil ofera informatiile necesare pentru realizarea lucrarilor de analizaeconomico-financiara si pentru estimarea situatiilor financiare pe termen lung si scurt.Managerul, pe baza informatiilor financiar-contabile prelucrate corespunzator nevoilor proprii, poate

sa evalueze si sa administreze eficient resursele (resurse financiare, materiale si umane) de care dispunefirma in vederea realizarii obiectivelor si strategiilor stabilite pentru dezvoltarea si consolidarea activitatiifirmei.

Contabilitatea manageriala este orientata catre persoanele din interiorul firmei (manageri, specialistietc.) iar rapoartele nu au o forma standardizata, ci sunt intocmite in functie de cerintele utilizatorilor.

Contabilitatea financiara este orientata catre persoanele din exteriorul firmei (actionari, banci etc), iar informatiile sunt furnizate sub forma unor rapoarte standardizate, cum ar fi : bilantul contabil, contul derezultate, fluxul de numerar s.a.



4

1.1 Definiia clasificarea şi importana documentelor

Primul procedeu utilizat în metoda contabilităii este observarea, care presupune constatareafenomenelor exprimate valoric, în vederea înregistrării lor.

Informaiile primare culese sunt consemnate, transpuse în purtătorii de informaii primari, adică îndocumente justificative primare.

De altfel, documentaia este unul dintre procedeele metodei contabilităii în virtutea căreia orice

operaie economico-financiară este consemnată scriptic în conturi, numai dacă, în prealabil, fuseseconsemnată într-un document sau act scris.

Documentele sunt actele scrise întocmite cu prilejul efectuării operaiilor economico-financiare, pentru a servi ca dovadă a înfăptuirii lor şi ca mijloc de fundamentare a înregistrărilor contabile.

Documentaia primară comportă totalitatea actelor scrise în care se consemnează, pentru prima dată,operaii economico-financiare.

Un act scris are calitatea de document dacă îndeplineşte condiiile: Dovedeşte efectuarea unei anumite operaii; Conine descrierea detaliată şi completă a operaiei: calitativ, Cantitativ şi valoric; Conine confirmarea realităii şi exactităii operaiei, prin semnăturile persoanelor

participante.Înregistrările contabile se efectuează numai pe bază de documente.

Clasificarea documentelora. După numărul operaiilor consemnate:

- documente primare (singulare), în care se consemnează, pentru prima dată, o singurăoperaie economico-financiară efectuată; chitana, bonul de consum etc.;

- documente centralizatoare (cumulative), în care se consemnează mai multe operaiieconomico-financiare similare: centralizatorul bonurilor de consum, recapitulaiamărfurilor intrate, recapitulaia mărfurilor ieşite etc.; documentele centralizatoareînsumează mai multe documente primare.

b. După modul de întocmire:originale: primul exemplar;copii: celelalte exemplare obinute la indigo sau xerox;

duplicate: copii conforme cu originalul, care au calitatea de original, dar numai în lipsaoriginalului; se eliberează de emitent când originalul este pierdut sau distrus.c. După natura operaiilor la care se referă:

- documente de dispoziie, prin care se dispune sau se aprobă executarea unei operaiieconomico-financiare: comanda dată de client furnizorului, ordinul de plată dat băncii deo întreprindere pentru achitarea unei sume din disponibilul propriu etc.;

- documente de execuie, prin care se confirmă executarea unei operaii economico-financiare: factura (în care se consemnează vânzarea de produse, de lucrări executate saude servicii prestate), chitana (în care se consemnează încasarea unei sume de bani),chitana fiscală etc.;

- documente combinate (mixte) care conin atât dispoziia de executare, cât şi confirmareaexecutării operaiei: bonuri de consum (prin care se dispune magazinului să eliberezemateriale şi, concomitent, delegatul seciei primitoare confirmă recepia lor), dispoziia de

livrare, aviz de expediere etc.; - documente contabile, care se întocmesc în cadrul serviciului de contabilitate, în vedereaînregistrării operaiilor economico-financiare: Registrul-jurnal, Registrul-inventar,Registrul Cartea mare.

d. După locul de întocmire:- Documente interne, cele întocmite în cadrul unităii şi care circulă fie în interiorul ei

(bonul de consum, statul de salarii etc.), fie în afara ei (factura pentru produse livrate,cecul de numerar etc.);

- Documente externe, cele întocmite în alte unităi şi intrate în întreprindere; comanda primită de la client, factura pentru materiale aprovizionate, extrasul de cont primit de la bancă etc.;



5

e. După regimul de tipărire şi utilizare:

documente cu regim special, cele tipărite, completate, utilizate, păstrate şi arhivate pe bază dedispoziii legale, speciale; sunt înseriate şi numerotate, au imprimată meniunea cu regim

special şi se in în evidenă şi se justifică ca formulare atât cele utilizate, cât şi celeneutilizate, de exemplu, chitana, factura, chitana fiscală etc.

documente fără regim special, cele care nu necesită o evidenă aparte, ci se întocmescrespectându-se normele generale de întocmire şi circulaie a documentelor, de exemplu,

fişa mijlocului fix, fişa de magazie, jurnalul pentru cumpărături, jurnalul pentru vânzărietc.

Structura documentelorOrice document poate fi un act justificativ, dacă conine elementele:

denumirea; numărul de ordine; denumirea unităii emitente; data întocmirii şi locul emiterii; descrierea operaiei pe care o consemnează, şi anume: natura operaiei, mijloacele

economice care au format obiectul ei, indicatorii cantitativi şi valorici afereni,semnăturile persoanelor care au participat la efectuarea operaiei (documentele referitoarela plăi trebuie să fie vizate pentru control preventiv de contabilul şef şi aprobate de

conducătorul unităii).

Intocmirea şi circuitul documentelorÎntocmirea documentelor are loc în conformitate cu normele metodologice privind contabilitatea

unităilor economice, elaborate de Ministerul Finanelor, iar circuitul lor este stabilit pe bază de indicaii deutilizare a formularelor tipizate, date de acelaşi minister.

Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, cu pastă, cu creion chimic, cu maşina de scrissau alte mijloace fără ştersături sau răzături, erorile corectându-se prin tăierea cu o linie a textului sau cifreigreşite şi scrierea deasupra a textului sau cifrei corecte.

Asigurarea circulaiei raionale şi unitare a actelor justificative se face de contabilul şef, careîntocmeşte graficul circulaiei.

Graficul trebuie să asigure o rezolvare exactă a operaiilor consemnate în documente şi o circulieoperativă a acestora pentru evitarea staionării nejustificate la unele servicii.

Documentele se întocmesc într-un anumit număr de exemplare, care urmează un anumit circuit, pânăla arhivarea lor.

Tipizarea documentelorÎnseamnă crearea de formulare tip pentru operaii economico-financiare asemănătoare. Adică, o

anumită operaie nu se poate consemna decât într-un formular care are o formă, o structură, un circuit şi unmod de completare stabilite cu precizie prin dispoziii legale. De exemplu, pentru încasările de numerar efectuate de orice unitate se utilizeză o chitană tip. Avantajele tipizării sunt:

- facilitează întocmirea, verificarea şi înregistrarea documentelor;- asigură o formă, structură şi circuit raionale;- permite mecanizarea lucrărilor de întocmire şi de prelucrare a documentelor.

Verificarea documentelor

Comportă forma, calculele şi fondul operaiei consemnate în document.Verificarea formei – constă în a cerceta dacă s-a utilizat formularul corespunzător operaiei

consemnate, dacă au fost întocmite toate exmplarele, dacă s-au completat toate rubricile, dacă coninesemnăturile participanilor la întocmire etc.

Verificarea calculelor – constă în a constata dacă nu cumva s-au strecurat erori la scriereasumelor şi la efectuarea calculelor.

Verificarea fondului – se referă la realitatea, necesitatea, oportunitatea şi legalitateaoperaiei, adică operaia trebuie să existe în realitate, să fie utilă unităii, să aibă loc la momentul potrivit şi săfie efectuată cu respectarea dispoziiilor legale.

Verificarea de fond – o face contabilul şef, cu prilejul aplicării vizei de control financiar preventiv şi conducătorul unităii, cu prilejul aprobării documentului.



6

Corectarea documentelorCorectarea o poate face numai emitentul, care certifică operaiunea, datând-o şi semnând.Dacă eroarea s-a constatat după ce documentul a fost vizat pentru control financiar

preventiv, corectura se va face aşa cum s-a arătat la început şi se va prezenta din nou contabilului şef pentruviză.

Documentele prin care se consemnează operaii băneşti şi care conin erori nu se pot corecta,ci se anulează, emiându-se în locul lor altele corect întocmite (de exemplu: chitane, cecuri etc.),

exemplarele anulate păstrându-se în carnetele respective.

Păstrarea documentelorÎn cursul anului, documentele se păstrează în arhiva curentă din cadrul fiecărui serviciu

funcional, iar la finele anului ele se predau arhivei generale a unităii, unde se înscriu în registrul de arhivă.Arhiva generală este amenajată într-o încăpere specială, la adăpost de foc, furt, intemperii, umezeală

şi rozătoare. Organizarea şi funcionarea arhivei cade în sarcina contabilului şef, care desemnează salariaiice se vor ocupa de operaiile de arhivare.

Scoaterea unui document din arhivă se poate face numai cu aprobarea conducătorului unităii.Organizarea arhivei se poate face:

- cronologic, în ordinea datelor de înregistrare a documentelor;- pe feluri de operaii, de exemplu, aprovizionări, desfaceri, operaii băneşti etc.;- pe corespondeni, adică pe unităile cu care se întrein relaiile economico-financiare;- combinat , adică prin utilizarea combinată a modalităilor arătate mai sus.

Termenele de păstrare a documentelor variază după felul lor şi sunt stabilite de Direcia Generală aArhivelor Statului şi de Legea contabilităii din 24 dec.1991.

Astfel, registrele de contabilitate şi documentele justificative care stau la baza înregistrărilor contabile se păstrează timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exerciiului în cursul căruia au fostîntocmite, cu excepia statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 ani.

Actele cu caracter administrativ, corespondena şi actele ce nu sunt acte justificative se păstreazăîntre unu şi doi ani.

La expirarea termenului de păstrare, dosarele se predau fie la arhiva de stat locală, fie ca maculatură,în condiiile prevăzute de dispoziiile legale, cu avizul Direciei Generale a Arhivelor Statului.

În registrul de arhivă, coloana observaii, în dreptul rândului pe care este scris dosarul respectiv, seface meniunea de predare, indicându-se şi numărul documentului care confirmă predarea.

În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii actelor justificative, fişelor, situaiilor, jurnalelor etc.,conducătorul unităii economice şi conducătorul compartimentului financiar contabil sunt obligai să seconformeze dispoziiilor legale privind reconstituirea documentelor, în 30 zile de la constatare.

1.2 Documentele primare sau actele justificative – mijloc de informare operativăa managementului financiar-contabil

Societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiil autonome, institutele nationale decercetare – dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ, institutiile publice, asociatiile si celelalte persoane juridice, cu si fara scop lucrativ, precum si persoanele fiziceautorizate sa desfasoare activitati independente consemneaza operatiile economice si financiare, in momentulefectuarii lor, in documente justificative, pe baza carora se fac inregistrari in jurnale, fise si late documentecontabile.

Documentele promare sau actele justificative, ca dovezi scrise ale faptelor economice si financiare,constituie, de regula, surse de informatii pentru toate formele videntei, ca tbloul de bord al managementuluifinanciar contabil.Documentele justificative, care stau la baza inregistrarilor in contabilitate, angajeaza reaspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate. Deaceea, documentele trebuie sa indeplineasca anumite cerinte in ceea ce priveste structura, circulatia si pastrarea lor.

Conform Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV–a a Comunitatii EconomiceEuropene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, orice operatiune patrimoniala se consemneaza, inmomentul efectuarii ei, intr-un inscris care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfelcalitatea de document justificativ.



7

Continutul documentelor justificativeDocumentele justificative cuprind, de regula, urmatoarele elemnte principale:

a) denumirea documentului; b) denumirea si sediul intreprinderii care intocmeste documentul;c) numarul si data intocmirii documentului;d) mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunilor patrimoniale, cand este cazul;e) continutul operatiunii patrimoniale si, daca este cazul, temeiul legal al efectuarii acesteia;

f) datele cantitative si valorice aferente operatiunii efectuate;g) numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat;h) alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.

Dobandesc calitatea de document justificativ inscrisurile:in care se consemneaza, in momentul efectuarii, o operatie patrimoniala si care sta la baza

inregistrarii in contabilitate;care furnizeaza toate informatiile prevazute in normele legale in vigoare; provenite din relatiile de cumparare a unor bunuri de la persoane, care pot fi inregistrate in

contabilitate numai in cazurile in care se face dovada intrarii in gestiune a bunurilor respective;

care se refera la cheltuieli pentru prestari de servicii efectuate de persoane fizice. Pentru a fiinregistrate in contabilitate, aceste documente trebuie sa aiba la baza contracte sau conventiiintocmite in acest scop.

Inscrierea datelor in documente Înscrierea datelor in documente se face cu cerneala, cu pasta de pix, cu masina de scris sai cu

ajutorul tehnicii de calcul. Nu sunt admise stersaturi sau alte asemenea procedee, nici lasarea de spatii libereintre operatiile inscrise in acestea.

Erorile se corecteaza prin taierea cu o linie a textului sau a cifrei gresite, pentru ca acestea sa fiecitite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corecta.

Corectarea se face in toate exemplarele documentului justificativ, mentionandu-se si data efectuariioperatiei.

În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza carora se primeste, seelibereaza sau se justifica numerarul sau al altor documente pentru care normele de utilizare

prevad asemenea restrictii, documentul gresit se anuleaza si ramane in carnetul respectiv, cu exceptiaordinului de deplasare (delegatie), pe baza caruia se primeste sau se restituie diferenta intre cheltuielileefective de deplasare si avansul acordat.

La corectarea documentului justificativ in care se consemneaza operatii de predare – primire avalorilor materiale si a mijloacelor fixe, este necesara confirmarea, prin semnatura, atata predatorului, cat si a primitorului.

In cazul completarii documetelor cu ajutorul tehnicii de calcul, corecturile sunt admise numai inaintede prelucrarea acestora, mentinandu-se data rectificarii si semnatura celui care a facut modificarea.Documentele inscrise in listele de erori, anulari sau completari, pe temeiul carora se fac modificari in fisieresau in baza de date a unitatii, trebuie sa fie semnate de persoanele imputernicite de unitatea beneficiara. Numele si prenumele acestor persoane se comunica unitatilor de informatica prelucratoare.

Cerintele (conditiile) ce trebuie indeplinite de documentele justificativeDocumentele justificative trebuie sa indeplineasca conditii de forma si de continut (de fond).

A. Conditii de forma a) autenticitatea documentelor, respectiv, intocmirea cu respectarea conditiilor legale, sianume:

- folosirea formularelor tipizate;- intocmirea justa si completarea cu toate elementele necesare;- compleatrea corecta a datelor, corectarea eventualelor falsificari si stersaturi, cum ar fi

transformarea cifrelor, adaugarile de text, corecturi nesemnate;- existenta semnaturilor originale ale persoanelor in drept sa dispuna, sa execute sau sa

controleze operatiile respective, precum si ale persoanelor care au eliberat sau primitvalori.



8

Neindeplinirea uneia sau mai multor conditii de autenticitate are drept consecinta faptul cadocumentele isi pierd forta lor juridica (probatorie), ca de exemplu:

- lipsa semnaturii primitorului valorii;- neexistenta sau ilegalitatea procurii (delegatiei), ipoteza platilor facute prin terti;- neconcordanta dintre document si justificarea anexata. b) Exactitatea intocmirii si valabilitatii documentelor. De regula, documentele care reflecta

operatii patrimoniale, generatoare de drepturi si obligatii, se intocmesc in termenele stabilite si cu respectareaconditiilor legale, a caror nesocotire lezeaza autenticitatea si pune sub semnul indoielii exactitatea si

valabilitatea lor.c) Efectuarea corecta a calculelor, in scopul:

de a obtine siguranta alicarii juste a preturilor si tarifelor si a stabilirii totalurilor indocumente;

de a se inlatura erorile de calcul care pot deturna continutul operatiilor economice sifinanciare.

Practic, sunt cazuri in care calculele sunt gresite intentionat si ascund fraude, delapidari,sustrageri, nereguli etc., ca, de exemplu calcule gresite in registrul de casa, in raportul de gestiune etc.

B. Conditii de continut sau de fond :a) Legalitatea operatiilor economice si financiare consemnate in documente. Se are in vedere

principiul conform caruia este necesar sa se respecte prevederile tuturor actelor normative privind disciplinafinanciara si gestionara. De exemplu, platile sa se efectueza conform normelor financiare; eliberarile dinmagazie sa se faca conform repartitiei;

b) Realitatea operatiilor economice si financiare consemnate in documente. Faptele oglindite indocumente trebuie sa se produca in limitele, conditiile si la locul ce se indica in acestea;

c) Necesitatea operatiilor economice si financiare consemnate in documente. Operatiile trebuie safie utile. Consumurile sau cheltuielile consemnate in documente trebuie sa fie astfel determinate, incat sa seinlature risipa, cheltuielile inutile etc.;

d) Oportunitatea operatiilor economice consemnate in documente. Operatiile trebuie sa fie produsein momentul ales si la locul stabilit pentru executarea acestora, cele mai corespunzatoare din punct de vedereeconomic si al bunei desfasurari a activitatii. O operatie economico-financiara poate sa fie reala si saindeplineasca conditiile legale, dar sa nu fie oportuna, din punct de vedere economic;

e) Economicitatea operatiilor consemnate in documente. Operatiile trebuie astfel efectuate, incat saasigure minimizarea costului resurselor alocate unei activitati, fara a compromite realizarea in bune conditii a

obiectivelor declarate ale acesteia. Operatia trebuie sa fie necesara, din punct de vedere al activitatii unitatii,iar prin efectuarea ei sa se obtina un avantaj economico-financiar; f) Eficienta operatiilor consemnate in documente, respectiv, raportul dintre rezultatele obtinute si

costul resurselor utilizate in vederea obtinerii lor. Operatia trebuie: sa se efectueze in volumul si la momentulcorespunzator; sa fie necesara pentru buna desfasurare a activitatii; sa ocazioneze un cost cat mai redus;

g) Eficatitatea operatiilor consemnate in documente, respectiv, gradul de indeplinire a obiectivelor declarate ale unei activitati si relatia dintre impactul dorit si impactul efectiv al operatiei.

1.3. Circulatia documentelor justificative. Graficul de circulatie a documentelor justificative.

Pentru asigurarea circulatiei rationale si unitare a documentelor justificative care stau la bazainregistrarilor in contabilitate, precum si tinerea la zi a contabilitatii, normele metodologice elaborate deMinisterul Finantelor Publice recomanda ca directorul financiar-contabil, contabilul sef sau o alta persoana

imputernicita sa indeplineasca aceasta functie sa intocmeasca graficul de circulatie a documentelor justificative.La intocmirea graficului se tine seama de normele de utilizare a formularelor. Graficul care se aproba

de administrator sau persoana care areobligatia gestionarii patrimoniului.Graficul de circulatie a documentelor justificative contine:

- denumirea documentelor;- persoanele care poarta raspunderea intocmirii documentelor;- data intocmirii si termenul stabilit pentru predarea documentelor;- numarul de exemplare si destinatia acestora;- alte elemente care se apreciaza ca fiind necesare.

Graficul de circulatie a documentelor justificative se prezinta sub forna de text sau scheme.



9

Pot fi intocmite:- grafice individuale, care cuprind documentele si lucrarile ce se executa de catre o

anumita persoana; - grafice de structura, care cuprind documentele si lucrarile din cadrul unui compartiment

al unitatii patrimoniale; - grafice sintetice, care cuprind documemtele si operatiile necesare unei anumite lucrari cu

grad mai mare de complexitate, cum este, de exemplu, bilantul contabil. În cazul in care prelucrarea documentelor justificative se face de catre unitatile prestatoare de servicii

de informatica, in relatiile dintre aceste unitati si cele beneficiare este necesar ca, pentru asigurareainregistrarilor in contabilitate sa se respecte urmatoarele reguli:

- documentele justificative sa fie intocmite corect si la timp de catre unitatile beneficiare,care raspund de realitatea datelor inscrise in acestea;

- documentele contabile, intocmite de unitatilede informatii pe baza documentelor justificative, trebuie predate unitatilor beneficiare la termenele stabilite prin contractelesau conventiile incheiate, unitatile de informatica, raspunzand de corectitudinea prelucrarii datelor;

- unitatile beneficiare trabuie sa efectueze controlul documentelor contabile obtinute de launitatile de informatica, in sensul cuprinderii tuturor documentelor justificative preluate pentru prelucrare, respectarea corespondentei conturilor si exactitatii sumelor inregistrate.

1.4. Proceduri privind organizarea şi conducerea contabilităiiPrin grija administratorului persoanei juridice, directorul financiar-contabil, contabilul şef sau altă persoană

împuternicită să îndeplinească această funcie va stabili proceduri interne privind organizarea şi conducereacontabilităii.

Stabilirea procedurii interne privind organizarea şi conducerea contabilităii este obligatorie pentru regiileautonome, societăile naionale care au capital de stat, precum şi pentru societăile comerciale care, potrivit legii,sunt supuse auditului financiar-contabil legal(cenzori, audit financiar-contabil etc.), termenul limită fiind un an dela înfiinare.

1. Întocmirea şi aprobarea de către organele competente a organigramei unităii, cu detaliere în privinaactivităii financiar-contabile.

2. Elaborarea fişei postului atât pentru personalul din compartimentul financiar-contabil, cât şi pentru

salariaii din alte compartimente care întocmesc, potrivit diagramei de circulaie, documentele justificative ce seînregistrează în contabilitate.

3. Asigurarea cu personal calificat de specialitate :- Selectarea personalului de specialitate;- Instruirea personalului: la angajare; cu ocazia schimbării locului de muncă; la trasarea

unor sarcini suplimentare (noi) de serviciu; cu ocazia modificărilor legislaiei economice,financiar-contabile sau fiscale.

4. Asigurarea aplicării legislaiei financiar-contabile şi fiscale, a normelor metodologice referitoare laactivitatea desfăşurată de salariaii implicai în întocmirea, utilizarea şi controlul documentelor justificative, adocumentelor fiscale şi a declaraiilor de impunere fiscală.

5. Stabilirea de proceduri privind :a) întocmirea, prelucrarea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile şi a formelor de înregistrare în

contabilitate a acestora, manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul;

b) stabilirea circuitului documentelor justificative şi contabile pe baza unor scheme, grafice de circulaie,adaptate de fiecare unitate patrimonială în funcie de particularităile acesteia (organigrama societăii, fişa postului);

c) inerea registrelor contabile obligatorii: întocmirea, completarea şi utilizarea registrelor de contabilitate,inclusiv a registrelor de contabilitate obligatorii; numerotarea, parafarea şi înregistrarea la organele fiscale;completarea registrelor în cazul în care se utilizează tehnica de calcul; stabilirea rezultatelor cu ocazia închideriiexerciiului financiar, prin compararea fiecărui cont de activ şi de pasiv, determinat pe baza inventarului, cu dateledin contabilitate,

d) întocmirea declaraiilor cu caracter fiscal privind impozitul pe profit, taxa pe valoare adăugată, accizele,impozitul pe salarii, contribuiile la asigurările sociale, precum şi celelalte impozite, taxe şi vărsăminte la bugetulde stat, la bugetul asigurărilor sociale, la fondurile speciale;



10

e) întocmirea bilanului contabil (bilan, cont de profit şi pierdere şi anexe), precum şi a raportului degestiune:

modalitatea de întocmire (completare);verificare şi aprobare;depunere la organele legale competente.6. Organizarea contabilităii patrimoniului:a) organizarea şi conducerea gestiunilor de imobilizări, stocuri şi disponibilităi băneşti, stabilindu-se

proceduri distincte privind :

- gestiunile de imobilizări;- gestiunile de stocuri;- casa şi titlurile de valori din patrimoniul unităii sau primite în gaj;- efectuarea inventarierii patrimoniului unităii. b) contabilitatea de gestiune, care se organizează de fiecare unitate patrimonială în funcie de specificul

activităii şi necesităile proprii:înregistrarea operaiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaii, decontarea produciei şi

calculul costului de producie al produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, inclusiv al produciei, lucrărilor şi serviciilor în curs de execuie;

calculul costurilor de producie, utilizând metoda adecvata (pe produse, pe comenzi, pe faze, globală etc.) înfuncie de organizarea procesului de producie, specificul activităii, mărimea unităii şi necesităile proprii;

determinarea costului subactivităii.c) contabilitatea financiară, care are caracter obligatoriu pentru toate unităile patrimoniale, având ca

obiectiv principal furnizarea de informaii:- pentru necesităile proprii;- privind relaiile societăii cu asociaii sau acionarii;- privind relaiile cu furnizorii de imobilizări, materii prime, materiale consumabile, combustibil etc.;- în relaiile cu clienii, băncile, organele fiscale etc.d) contabilitatea managerială:- tabloul de bord;- tabloul fluxurilor de trezorerie;- bugetul de venituri şi cheltuieli.7. Elaborarea procedurii unitare de control privind :• controlul tehnic-operativ;• controlul financiar-contabil şi preventiv;

• controlul intern de gestiune;• controlul legal.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen):1. Locul şi rolul managementului financiar-contabil2. Fondul de informaii al managementului financiar-contabil: documente justificative, registre şi

situaii financiare3. Documentaia – procedeu al metodei contabilităii. Documentele de evidenă4. Documentele primare sau actele justificative – mijloc de informare operativă a

managementului financiar-contabil5. Înscrierea datelor în documente6. Formulare tipizate comune privind activitatea financiar-contabilă7. Circulaia documentelor justificative.

8. Graficul de circulaie a acestor documente

Teste pentru autoevaluare pe tema aleasă:1.Care dintre variantele de mai jos nu se referă la condiii de formă ce trebuie îndeplinite de documentele justificative?:

a) efectuarea corectă a calculelor; b) eficiena operaiilor consemnate în documente;c) autenticitatea documentelor.

2.Care dintre variantele de mai jos nu se referă la condiii de fond ce trebuie îndeplinite de documentele justificative?:



11

a. exactitatea întocmirii şi valabilitatea documentelor; b. economicitatea oparaiilor consemnate în documente;c. eficacitatea operaiilor consemnate în documente;d. legalitatea oparaiilor economice şi financiare consemnate în documente.

3. Asigurarea circulaiei raionale şi unitare a actelor justificative se face de către................., care întocmeştegraficul acestei situaii.

Răspunsuri la testele de autoevaluare:1. Răspuns: b.2. Răspuns: a.3. Răspuns: contabilul şef

2. Impactul informaiei asupra societăii economice

IntroducereInformaia economică aduce cunoştine cu privire la resursele economice şi la producia, repartiia, schimbulşi consumul de rezultate. Informaia contabilă, parte a informaiei economice vehiculează cunoştine dereflectare şi control privitoare la situaia patrimoniului, entitate economică şi juridică de gestiune a valorilor materiale şi băneşti.

Obiective:conceptul de globalizare, retele de calculatoareintranet, extranet;confidenialitatea datelor

Cuvinte cheie globalizare Intranet decizie documente contabile justificativereele de calculatoare sistem informaional sistem informatic Interconectare sisteme

2.1. Sistemul informaional economic

Sistemul informaional prelucrează şi vehiculează informaiile între sistemul condus şi sistemul

conducător, fiind reprezentat de totalitatea metodelor, procedurilor şi mijloacelor folosite în procesulinformaional şi poate fi definit ca un ansamblu organizat şi integrat de operaii de culegere, transmitere, prelucrare, sistematizare, analiză şi păstrare, difuzare şi valorificare a informaiilor. Sistemul informaionaltrebuie să fie capabil să furnizeze rapoarte periodice privind desfăşurarea activităii, dar şi rapoarte la cerere,determinate de semnalarea unor situaii neobişnuite. Sistemul informaional fundamentează activitatea deanaliză şi prognoză, permiând adoptarea rapidă şi eficientă a măsurilor impuse de evoluia activităii.

În perioada actuală, sistemul informaional economic este necesar să se bazeze, în principal, peculegerea, înregistrarea, prelucrarea, analiza, transmiterea şi păstrarea, mecanizată şi automatizată, adatelor şi a informaiilor, în vederea asigurării tuturor condiiilor menionate anterior, inclusiv uşurareamuncii oamenilor şi a reducerii personalului din administraie, a reducerii timpului de muncă etc.

În contextul actual, în ara noastră predomină concepia şi practica de utilizare în principal acalculatoarelor de mică şi medie capacitate, care cu greu asigură o prelucrare complexă a datelor.

Spre exemplificare: pe baza datelor înregistrate o singură dată se realizează două sau trei prelucrări

electronice aferente informaiilor de ieşire din sistem, cum ar fi: intrarea sau ieşirea din gestiune a bunurilor şi urmărirea contractelor, realizarea contabilităii sintetice şi analitice la elementele de patrimoniu carenecesită un volum mare de muncă etc. Aceste concepii şi practici nu sunt adecvate perioadei actuale şirealizărilor din ările dezvoltate economic, unde se utilizează în majoritatea cazurilor mijloace de calcul demare capacitate, care acoperă zone teritoriale extinse, depăşind graniele unei ări şi de multe ori pe cele aleunui continent, realizându-se pe scară extinsă prelucrarea integrată (totală) automată a datelor şi ainformaiilor. Au apărut şi se utilizează masiv calculatoarele de procese, care dirijează procesele de producie, comerciale şi de transporturi, care furnizează date concomitent pentru evidenă şi conducere, precum şi calculatoare cu acces în timp real, care asigură o percepie, prelucrare, transmitere a informaiilor şi deciziilor într-un interval de timp util, scurt, compartimentelor agenilor economici.



12

Sistemul informaional economic este necesar să fie eficient, acest parametru măsurându-se printr-un set de indicatori care se pot grupa în patru categorii, şi anume: efectele directe asupra informării;efectele directe şi indirecte asupra activităilor operaionale; costul acestuia; efectele indirecte asupra foreide muncă.

Costul sistemului informaional economic poate fi urmărit ca un volum de cheltuieli, de la o perioadă la alta, şi ca rată a acestor cheltuieli din volumul activităii, în principal calculată asupra cifrei deafaceri, rată care, în general, trebuie să scadă, cu excepia cazurilor în care unitatea se dotează masiv cumijloace moderne de calcul.

Efectele directe asupra informării sunt cele arătate anterior, de cuprindere complexă, exactitate,realitate, operativitate etc.

Efectele directe şi indirecte ale sistemului informaional economic asupra activităilor cu caracter operaional sunt greu de cuantificat, dar urmăresc îmbunătăirea activităilor, constând în: adaptarea rapidă şistructurală, inclusiv ca preuri de piaă; dezvoltarea diferitelor activităi; reducerea stocurilor; utilizarea la unnivel mai înalt a resurselor materiale, băneşti şi de foră de muncă; preîntâmpinarea păgubirii avutuluiunităii, iar dacă aceste fenomene s-au întâmplat, recuperarea rapidă şi integrală a pierderilor; decontarea cuterii a tuturor creanelor şi datoriilor la timp şi în cuantumul cuvenit etc.

Efectele indirecte asupra forei de muncă constau, în general, în aspecte ca: uşurarea activităii personalului din sistemul informaional economic, eliberându-l de aspectele de rutină, obositoare, permiândîndreptarea eforturilor spre rezolvarea problemelor de analiză; reducerea timpului de lucru; dirijarea uneimari pări a forei de muncă spre activităi de producie şi de prestări de servicii; o mai bună salarizare;mărirea speranei de viaă şi înlăturarea stresului, a activităii în salturi şi a multor boli profesionale, care pot produce incapacităi de muncă ale personalului etc.

Sistemul informaional contabil Sistemul informaional contabil cuprinde un ansamblu de elemente interdependente orientat spre

culegerea, prelucrarea, stocarea, analiza şi transmiterea informaiilor privind starea şi mişcarea patrimoniului.Elementele componente sunt următoarele: informaiile, suporturile de informaii, fluxurile informaionale,mijloacele de prelucrare a datelor, metodele şi procedeele.

Eficiena deciziilor luate depinde de calitatea informaiilor furnizate. Împreună cu datele careexprimă înregistrarea fenomenelor şi a proceselor la momentul producerii lor, informaiile şi deciziilerealizează legătura între sistemul operaional şi cel de conducere.

Sistemul informaional poate fi realizat manual , atunci când se execută prelucrarea datelor de cătreom, mecanizat , atunci când în prelucrare intervin anumite maşini de birou, sau automatizat , când seutilizează tehnici de calcul. Rezultă că sistemul informaional reprezintă un ansamblu structurat şi corelat de proceduri şi echipamente electronice de calcul, care permit culegerea, transmiterea şi prelucrarea datelor,obinerea de informaii.

Sistemul informatic lărgeşte câmpul de aciune al sistemului informaional, îi potenează valenele,îmbunătăindu-l sub aspect calitativ. O dată cu evoluia sistemelor electronice de calcul, sistemul informatictinde să se suprapună sistemului informaional ca sferă de cuprindere. Mai mult, dacă se include în sferasistemului informatic activitatea de conducere a proceselor tehnologice cu ajutorul calculatoarelor de proces,sfera sistemelor informatice va depăşi sfera sistemelor informaionale.

Deschiderea spre economia de piaă şi cercetarea fenomenelor economice din multiple puncte devedere au condus la o nouă viziune asupra informaiei contabile. Libera iniiativă, egalitatea între ageniieconomici independeni şi autonomi lasă fiecăruia libertatea să-şi utilizeze resursele. Urmărindu-şi propriileinterese, armonizarea lor, în raport cu cerinele şi legităile pieei în care se desfăşoară activitatea, ageniieconomici trebuie să-şi cunoască situaia patrimoniului, capacitatea acestuia de a genera profit. Aceasta se



13

realizează atât cu ajutorul unei contabilităi reale, operative şi ştiinific organizate, cât şi cu ajutorulcontrolului financiar, organizat şi exercitat în mod exigent şi competent. Suporturile datelor şi aleinformaiilor sunt mijloace materiale cu ajutorul cărora sunt vehiculate şi stocate informaii.

Datele şi informaiile proprii circuitului economic al patrimoniului sunt consemnate în documentecontabile. În raport de modul de întocmire şi rolul lor în cadrul sistemului informaional, documentelecontabile pot fi justificative, de evidenă contabilă sau de sinteză şi raportare.

Formularele folosite ca documente contabile pot fi tipizate şi netipizate. Coninutul, forma şiformatul formularelor tipizate sunt definite de coninutul informaiei consemnate, de caracterul repetitiv sau

condiiile în care se produc operaiile economice şi financiare. Formularele netipizate sunt suporturi deinformaii a căror utilizare rămâne la latitudinea agentului economic şi în care coninutul, forma şi formatulnu sunt prestabilite.

Conform legislaiei, orice operaie patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un actînscris, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Înacest mod se asigură datele de intrare în sistemul informaional contabil şi se fundamentează înregistrarea proprie contului.

2.2. Reele de calculatoare

Comunitatea Europeană a lansat, în anul 1988, programul de dezvoltare RACE (R esearch anddevelopment for Advanced Communications in Europe), urmat, în anul 1995, de programele ACTS (Advanced Communications Technologies and Services), NICE (National host Inter ConnectionExperiments with global linkage) şi ESPDIT (European Strategic Program for R esearch and Developmentin Information Technology), în cadrul cărora se urmăreşte definirea conceptului de „Sistem de ComunicaiiUniversale", - cunoscut şi sub denumirea de „Societatea Reea Spaială", concept definit la Davos, în lunaianuarie a anului 1997, sau „ Reele Globale de Informaii", definit la Bonn, în iulie 1997, concepte careutilizează tehnologii TIC (Tehnologii Informaionale şi Comunicaii). Toate aceste elemente au fost publicate de grupurile „ Information Society", în anul 1997, şi de „ Knowledge Society", la sfârşitul anului1998.

În cadrul acestor programe, se urmăreşte elaborarea standardelor necesare pentru trecerea lageneraia a 3-a de sisteme de calcul conectate wireless, denumite UMTS (Universal MobileTelecommunications Systems) şi MBS/WCPN (Mobile Broadband Systems/Wireless Customer PremisesNetworks).

Aceste sisteme, studiate de grupurile de lucru ETSI SMG 5 (European TelecommunicationStandards Institute S pecial Mobile Group 5) şi ITU-R task Group 8/1 (International Telecommunication

Union - R adio task Group 8/1), vor oferi baza de unificare într-o singură interfaă de comunicaie afacilităilor tehnice specifice tehnologiilor existente, a sateliilor, a telefoniei celulare şi clasice, ATM (Asyncronous Transfer Mode) /ISDN (Integrated Services Digital Network) /SDH (Synchronous DigitalHierarchy), cordless, rural, local loop, trunking, paging, radio clasic, multimedia interactiv-CATV(Ca bleTV), a reelelor de calculatoare (wireless/cablate), a Internet-ului.

Standardul european UMTS şi echivalentul său american FPLMTS (Future Public Land MobileTelecommunications Services - denumit recent IMT 2000) sunt frame-work-uri utilizate pentru realizareasistemelor de comunicaii mobile din generaia a treia şi permit obinerea serviciilor oferite de acestea însecolul XXI.

Generaia a 3-a reprezintă evoluia firească a primelor două generaii de tehnologii/servicii/aplicaiicătre o soluie universală, bazată pe un standard global, strict necesar.

UMTS este un sistem digital mobil multi-funcional, multi-service, care prezintă o numeroaseaplicaii multiple, aplicaii care asigură comunicaii la o rată de 2MBit/sec, la nivelul întregului glob şi care

înglobează facilităile tuturor tehnologiilor terestre şi satelitare. UMTS trebuie perceput ca o prelungire atehnologiilor ce astăzi funcionează de sine stătător, el implementându-se pe structura acestora până în anul2008.

Sistemele MBS reprezintă prelungirea conceptului B-ISDN cu facilităile comunicaiilor radio,transmisia de date realizându-se la viteze de 155 Mbit/sec. Revoluia aplicaiilor Mobile Computing, precumşi înfiinarea asociaiei „ Mobile Data Initiative”, prin participarea firmelor Toshiba Notebooks, Compaq,IBM/ Ericsson, Nokia terminale GSM şi a operatorilor Cellnet, DeTe - Mobil, Telia, Vodafon, Mannesmann/Software - Microsoft, Intel, determină implicarea celor două grupuri de lucru pentru realizarea unor reeleorientate pe cerinele utilizatorului final (WCPN).

În figura urmatoare sunt reprezentate tehnologiile existente şi funcionale astăzi şi tendina deunificare într-o singură interfaă a acestora.



14

Unificarea tehnologiile într-o singură interfaă UMTS

2.2.1. Clasificarea şi topologia reelelor

Legătura dintre calculatoarele electronice şi telecomunicaii a dat naştere la un domeniu nou, menit

să satisfacă cererea crescândă de servicii şi echipamente de comunicaii furnizate de reelele publice şi private. Reelele de calculatoare au apărut din necesitatea partajării datelor, şi a resurselor hardware,existente într-o societate între mai muli utilizatori. În fiecare societate există un număr de calculatoare,fiecare lucrând independent. Cu timpul aceste calculatoare, pentru a putea fi utilizate într-un mod maieficient, au fost conectate prin intermediul unor dispozitive, dând astfel naştere la o reea de calculatoare.

Astfel putem defini o reea de calculatoare ca fiind un ansamblu de calculatoare interconectate prinintermediul unor medii de comunicaie, asigurându-se în acest fel utilizarea în comun de către un număr mare de utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software şi aplicaii de bază) şiinformaionale (baze de date) de care dispune ansamblul de calculatoare conectate. Prin reea de calculatoareînelegem o colecie de sisteme electronice de calcul autonome interconectate între ele. Două calculatoare căsunt interconectate dacă sunt capabile să schimbe informaii între ele.

Un criteriu de clasificare a reelelor de calculatoare este reprezentat de mărimea lor fizică. Astfel,reelele pot fi împărite în:

reele locale (LAN - Local Area Networks), reele private localizate într-o singură clădire sau într-uncampus de cel mult câiva kilometri. Rolul acestora fiind de a conecta şi a facilita schimbul deinformaii între staiile de lucru ale unei firme sau instituii. Caracteristica mediului de transmisie esteca vitezele de transmisie a datelor nu depaşeşte 10 - 100 Mb/s;

reele metropolitane (MAN - Metropolitan Area Networks), versiunea extinsă a LAN-urilor, folosite pentru transmisii de date şi voce, întinderea lor localizându-se la nivelul unui oraş sau jude;

reele extinse (WAN - Wide Area Networks), care pot fi la nivelul unei ări sau continent.Internetul sau reea de reele nivelul de acoperire fiind global.

Din punctul de vedere al administrării, reelele de calculatoare pot fi clasificate în:reele publice, administrate de companii de telefonie publice care dein avantajul unei infrastructuri

destul de dezvoltatereele private, administrate chiar de utilizatori.reele comerciale, aparinând mai multor corporaii.

Fiecare dintre aceste tipuri de reele se caracterizează prin evoluie istorică, detaliile tehnice de proiectare, mediul de transmisie, serviciile şi facilităile oferite precum şi prin grupul de utilizatori pe care îldeserveşte.

Cuvântul topologie poate fi îneles ca fiind studiul locaiei unui obiect. Legat de studiul reelelor,modalităile prin care sunt interconectate calculatoarele determină o anumită hartă a acestor calculatoare.Acest studiu analizează topologia reelei atât din punct de vedere fizic cât şi logic, fiecare reea privită subcele două aspecte poate avea o anumită topologie fizică şi un tip diferit de topologie logică. De exemplu oreea Ethernet 10BASE-T poate avea o topologie fizică de tip stea, dar poate funciona ca o topologie logicăde tip magistrală (bus).



15

Topologia de tip magistrală (bus) – toate calculatoarele din reea sunt conectate între ele prinintermediul unui cablu de reea. Din punct de vedere fizic, fiecare calculator, împarte acelaşicablu comun de conectare, cu toate calculatoarele din reea. Tipul de cablu care se foloseşte pentru realizarea acestui tip de topologie este un cablu BNC care permite viteze de transfer aledatelor de maxim 10 M/s. Caracteristica topologiei o reprezintă faptul ca primul şi ultimulcalculator din reea este conectat doar de un asingur alt calculator din reea celelalte calculatoareînvecinându-se cu alte două calculatoare. Unul dintre avantajele principale ale acesti tip detoplogie îl reprezintă faptul că toate calculatoarele sunt conectate unele de celelalte comunicarea

dintre ele realizându-se în mod direct. Dezavantajul este reprezentat de neplăcerile care potintervenii în momentul în care cablul prezintă întreruperi, comunicarea întrerupându-se întretoate calculatoarele. Din punct de vedere logic o topologie de tip magistrală permite fiecăruicalculator din reea să vadă toate semnalele de la toate calculatoarele din reea.

Topologia de tip cerc (ring) – harta pe care o prezintă acest tip de topologie simbolizează un cerc încare fiecare calculator se află conectat cu alte două calculatoare adiacente. Din punct de vederefizic topologia arată că toate calculatoarele sunt conectate direct unele cu altele într-o manierănumită lan DAISY. Din punct de vedere logic informaia pentru a putea circula, fiecarecalculator ar trebui să ptransfere informaia calculatorului adiacent.

Topologia de tip cerc dublu (dual ring) – acest gen de topologie constă în două cercuri concentrice încare calculatoarele sunt conectate numai cu calculatorul vecin adiacent. Cele două cercuri nusunt conectate între ele. Din punct de vedere fizic acest tip de topologie reprezintă o variantăîmbunătăită a topologiei de tip cerc, excepie făcând apariia unui cerc secundar având uncaracter redundant care conectează aceleaşi calculatoare. Acest tip de topologie a fost gândit cuscopul de a furniza flexibilitate în cadrul reelei, fiecare calculator aparinând practic a douătopologii de tip cerc independente. Privind logic această topologie se comportă ca două reele detip cerc, dar numai una dintre ele este folosită la un moment dat.

Topologia de tip stea – prezintă un nod central de care sunt conectate toate calculatoarele din reea.Din punct de vedere fizic nodul central este reprezentat de dispozitive de reea numite hub sauswich. Avantajul acestei topologii o reprezintă faptul că toate calculatoarele din reea potcomunica prin intermediul acestui nod central, legatura rămânând activă chiar dacă unul dintrecalculatoare are conexiunea către nod întreruptă. Un dezavantaj evident care poate apare la acesttip de topologie îl reprezintă proasta funcionare sau chiar defectarea dispozitivului central. Dacăacesta se defectează, întreaga reea devine inutilizabilă. Din punct de vedere logic toată circulaiainformaiei trece prin acest dispozitiv, fapt care produce breşe de securitate.

Topologia extinsă de tip stea – are ca bază de pornire tipologia de tip stea, singura diferenă fiind cafiecare punct care se conectează la nodul central devine la rândul său nod central pentru o altăstea. Avantajul pe care îl presupune această tipologie din punct de vedere fizic, este dat denumărul redus de calculatoare conectate direct la nodul central al reelei. De asemenea pentrurealizarea aceastei topologi se folosesc pentru conectarea calculatoarelor, cabluri de reea delungimi scurte. Din punct de vedere logic topologia extinsă de tip stea este de natură ierarhică,astfel informaia care circulă în cadrul reelei poate rămâne la nivel local.

Topologia de tip arbore – este similară topologiei extinse de tip stea, diferena constă în faptul că nuexistă un nod central. în schimb se foloseşte un trunchi nodal în care se porneşte spre alte noduri.

2.2.2. Arhitectura unei reele de sisteme electronice de calcul În prezent, la nivelul agenilor economici, a apărut necesitatea interconectării sistemelor electronice

de calcul existente, eliminându-se situaia de realizare a operaiunilor curente de editare a documentelor de

intrare-ieşire a mărfurilor. Din acest motiv vom prezenta cele două modele de referină ale arhitecturii uneireele de calculatoare, modelul OSI şi modelul TCP/IP.

2.2.2.1. Modelul OSI (Open Systems Interconection)Acest model permite interconectarea sistemelor deschise, cuprinzând şapte nivele la care trebuie aplicateurmătoarele principii:• un nivel trebuie creat atunci când este necesar un nivel de abstractizare diferit celor existente până în

acel moment;• fiecare nivel al reelei trebuie să îndeplinească un rol bine determinat;• alegerea funciei fiecărui nivel de reea va avea în vedere protocoalele standardizate existente;



16

• trebuie realizată minimizarea fluxului de informaii cu ajutorul interfeelor printr-o delimitare corectăa nivelurilor reelei;

• numărul de nivele trebuie să fie concomitent suficient de mare pentru a nu fi necesară introducereaunor funcii diferite la acelaşi nivel şi suficient de mic pentru ca arhitectura reelei să rămânăfuncională.Modelul de referină OSI reprezintă un model primar pentru comunicarea în cadrul unei reele de

calculatoare, fiind considerat cea mai bună unealtă disponibilă pentru a învăa şi explica modul în care sunttrimise şi primite datele în cadrul unei reele.

Modelul OSI ne permite să vizualizăm funciile reelei care survin la nivelul fiecărui nivel, precum şiînelegerea modului în care informaia sau pachetele de date circulă prin mediul reelei (ex. Fire), de laaplicaiile program către alte aplicaii program localizate pe un alt calculator din cadrul reelei. În modelulOSI se face referină la un număr de şapte nivele, fiecare dintre acestea ilustrând o funcie particulară areelei. Separarea reelei în şapte nivele conferă următoarele avantaje:

1. Separă comunicarea din reea în pări mai mici şi mai simple2. Standartizează componentele reelei3. Permite diferite tipuri de hardware şi software să comunice între ele4. Previne ca schimbările survenite la un anumit nivel al modelului OSI să afecteze alte nivele.În modelul de referină OSI, problema circulaiei informaiei între calculatoare este divizată în şapte

mici probleme. Fiecare din cele şapte probleme este reprezentată de propriul nivel. Fiecare dintre acestenivele are stabilit un set de funcii, pe care respectivul nivel trebuie să le îndeplinească pentru ca pachetele dedate să poată circula de la calculatorul sursă la calculatorul destinaie. Astfel cele şapte nivele ale modeluluiOSI sunt:

Nivelul 7 Nivelul aplicaie – este cel mai aproape de utilizator, el furnizând servicii de reeaaplicaiilor utilizatorului. Diferă de alte nivele ale modelului OSI deoarece nu furnizează servicii către altenivele ci numai către alte aplicaii din afara modelului OSI. Nivelul aplicaie stabileşte existena unui partener de comunicaie, sincronizează şi stabileşte acordul procedurilor pentru evitarea erorilor şi controlulintegrităii datelor.

Nivelul 6 Nivelul prezentare – asigură faptul că informaia furnizată de nivelul aplicaie alcalculatorului sursă poate fi îneleasă de nivelul aplicaie al calculatorului destinaie.

Nivelul 5 Nivelul sesiune – stabileşte, managerizează şi încheie o sesiune de comunicare între douăcalculatoare, furnizând serviciiele sale către nivelul prezentare. De asemenea acest nivel sincronizeazădialogul dintre două nivele prezentare ale calculatoarelor aflate în comunicare managerizând schimbul dedate dintre acestea. Acest nivel oferă posibilitatea unui transfer mai eficient de date.

Nivelul 4 Nivelul transport – segmentează datele trimise de calculatorul sursă şi le reasamblează pe sistemul destinaie. Nivelul transport încearcă să furnizeze servicii de transport ale datelor, specificacestua fiind stabilirea meninerea şi închiderea circuitelor virtuale de comunicare. La acest nivel se folosescservicii de detecie şi recuperare a erorilor de transport precum şi servicii de control pentru circulaiainformaiei.

Dacă nivelele aplicaie, prezentare şi sesiune se ocupau cu probleme legate de aplicaii, ultimile patrunivele printre care şi nivelul transport se ocupă cu problemele legate de transportul datelor.

Nivelul 3. Nivelul reea –asigură conectivitatea între două sisteme care pot fi localizate geografic îndouă reele separate.

Nivelul 2 Nivelul legătură de date – asigură tranzitul datelor de-a lungul unei legături fizice, fiindorientat spre adresarea fizică, topologia reelei, accesul la reea, semnalarea erorilor, ordinea de livrare a pachetelor de date.

Nivelul 1 Nivelul fizic – defineşte specificaiile electrice, mecanice, procedurale şi funcionale

pentru activarea, meninerea şi dezactivarea legăturii fizice dintre două sisteme. Specificaiile se referă lanivelul şi schimbările voltajului, ratele fizice de transport ale datelor, distana maximă de transmisie,conectarea fizică precum şi la alte atribute similare.

Transmiterea datelor se realizează pe verticală, fiecare nivel fiind programat, ca şi cum transmitereaar fi orizontală. În figura urmatoare. pot fi identificate cele şapte nivele ale modelului OSI, protocoalele denivel, interconectarea virtuală şi cea fizică, a celor doi participani la comunicaie.



17

Reprezentarea modelului OSI de transmisie a datelor În acest exemplu, dorind să expedieze date către receptor, emiătorul va furniza datele respective

nivelului aplicaie, nivel care va ataşa în faa datelor antetul aplicaiei, rezultatul acestui proces fiind expediatnivelului prezentare. Nivelul prezentare va modifica datele, introducând în faa acestora antet-prezentare,necunoscând care poriune din datele primite de la nivelul aplicaie reprezintă antetul aplicaie. Fiecare nivelinferior va adăuga antetul său până la nivelul fizic, care va asigura transmiterea efectivă.

Datele expediate vor ajunge la receptor prin intermediul nivelelor sale, fiecare nivel eliminândsuccesiv antetul său până când datele vor ajunge în final la receptor.

2.2.2.2. Modelul TCP/IPModelul TCP/IP conine, spre deosebire de modelul OSI, doar patru nivele, nivele care răspund

cerinelor principiilor: un nivel trebuie creat atunci când este necesar un nivel de abstractizare diferit; fiecarenivel trebuie să îndeplinească un rol bine determinat; alegerea funciei fiecărui nivel va avea în vedere protocoalele standardizate; trebuie realizată minimizarea fluxului de informaii, prin interfee, prindelimitarea corectă a nivelurilor; numărul de nivele trebuie să fie concomitent suficient de mare pentru a nufi necesară introducerea unor funcii diferite la acelaşi nivel şi suficient de mic pentru ca arhitectura sărămână funcională.

În reprezentarea grafică urmatoare este structurată transmiterea informaiilor între doi participaniconectai într-o reea model TCP/IP.

Reprezentarea modelului TCP/IP de transmisie a datelor Nivelul gazdă la reea realizează conectarea emiătorului la reea pentru a trimite pachete de date,utilizând un anumit protocol, protocol care este diferit de la emiător la emiător, de la reea la reea.Nivelul internet, axa întregii arhitecturi, permite emiătorilor să trimită pachete în orice reea, pachetecare vor circula independent până la destinaie. Acest nivel defineşte un format de pachet şi un protocol

Internet, realizând dirijarea pachetelor şi evitarea congestionării reelei.Nivelul transport permite conversaii între entităile pereche din gazdele sursă şi, respectiv, destinaie.Acest nivel are definite două protocoale capăt la capăt (TCP, UDP).Protocolul de control al transmisiei, TCP (Transmission Control Protocol), fiind orientat pe conexiuni,facilitează ajungerea la destinaie fără erori a pachetului prin fragmentarea acestuia, expedierea cătrenivelul Internet şi reasamblarea componentelor pe fluxul de ieşire în pachete identice cu cele expediate.Al doilea protocol, protocolul datagramelor utilizator UDP (User Datagrame Protocol), nu este orientat peconexiuni; din acest motiv, este nesigur, fiind folosit pentru interogări întrebare-răspuns şi pentru aplicaiiîn care comunicarea promptă este mai importantă decât comunicarea cu acuratee, cum ar fi, de exemplu,aplicaiile de transmisie a vorbirii şi a imaginilor video.



18

Nivelul aplicaie conine toate protocoalele de nivel mai înalt, TELNET terminal virtual, FTP transfer de fişiere, SMTP poştă electronică, DNS stabilirea corespondenei nume gazdă – adresă reea, NNTP transfer articole de ştiri, HTTP aducerea paginilor de pe WEB.

2.2.2.3. Sistemul VSAT o alternativă de comunicaieTehnologia VSAT (Very Small A perture Terminal) furnizează o infrastructură de comunicaie

bazată pe transmisia prin satelii, oferind posibilitatea transferului de date, voce şi imagini între noduriconectate la distană, cu o flexibilitate maximă, disponibilitate imediată şi cu un raport performană/cost

optim.Fiecare nod de comunicaie este dotat cu un sistem propriu VSAT, sistem care constă într-o antenă,

într-un dispozitiv de transmisie/recepie a semnalelor (outdoor unit ) şi în subsistemul de interfaă.Conectarea în stea, reprezintă configuraia cea mai răspândită de reele prin satelit, asigurând pentru

utilizator cel mai bun raport performană-cost. Aceasta asigură conectarea unui număr nelimitat de terminaleVSAT, indirect, prin intermediul unui HUB central. Sunt cunoscute două tipuri de reele în stea: cu HUBdedicat - caz în care HUB-ul este proprietatea utilizatorului, fiind administrat şi operat de către acesta.Această variantă este utilizată de unităi cu un număr mare de terminale, asigurând un nivel de controlmaxim asupra reelei; cu HUB divizat - fraciuni din HUB sunt oferite sub formă de „servicii la cheie”utilizatorilor, fiind utilizată atunci când se doreşte minimizarea investiiei în echipamente şi personal tehnic.

Principalele caracteristici ale unei reele în stea constau în: instalare rapidă; creştere incrementalănecostisitoare şi posibilitatea existenei unui control, a unei gestionări eficiente a reelei. Instalarea rapidă,obinută prin utilizarea tehnologiei VSAT, permite stabilirea, instalarea şi punerea în funciune a unui nod decomunicaie în câteva zile, spre deosebire de circuitele terestre, care sunt instalate în câteva luni.

Creşterea incrementală necostisitoare se poate obine datorită faptului că cea mai mare parte acosturilor este inclusă în terminalele VSAT. În cazul în care are loc o dublare a traficului de date transmise,creşterea costurilor va fi redusă, comparativ cu traficul terestru, unde dublarea traficului duce la dublareacosturilor;

Controlul, gestiunea şi întreinerea reelei se pot efectua de la oricare terminal VSAT desemnat pentru această funcie, caracterizându-se prin cost redus, stabilitate pe termen lung, performane şiflexibilitate superioare.

În condiiile unei infrastructuri telefonice, aflată în proces de moderni-zare prin înlocuire şi adinamicii foarte alerte a preurilor, alternativa VSAT poate asigura un raport performane-cost bun,realizându-se, în acelaşi timp, stabilitatea şi protejarea investiiei.

2.3. Modelul Client/ServerAplicaiile software au un rol central în cadrul unei întreprinderi, asigurând reducerea costurilor şiîmbunătăirea serviciilor oferite clienilor. Acestea au detereminat apariia, utilizarea şi proiectarea modeluluiClient/Server, model care oferă date distribuite, portabilitate între platforme şi un acces standardizat laresurse.

Termenul Client/Server îşi revendică originea, pornind de la metoda tradiională de accesare a unuicomputer central, numit server de către alte computere aflate la distană, clieni, într-o infrastructură de reea,serverul asigurând stocarea şi întreinerea datelor prin baze de date relaionale. Clientul şi serverul reprezintădouă entităi software, clientul efectuează cereri, iar serverul interpretează şi îndeplineşte cererile clienilor.Pentru a îndeplini cererea, serverul poate accesa o bază de date, poate efectua procesări asupra datelor, poatecontrola alte periferice sau poate efectua cereri adiionale altor servere. Relaia între client şi server este orelaie de comandă-control, clientul iniiază cererea, iar serverul este cel care o îndeplineşte, transmiândrezultatul clientului, aplicaia fiind procesată prin divizarea ei între cele două entităi, transferul datelor fiind

bidirecional, elemente care se pot observa în figura urmatoare.



19

Un client poate funciona pe un server şi poate efectua cereri de la un server care rulează pe un altserver hardware; serverul nu va iniia însă niciodată un dialog cu clienii, clientul şi serverul putând funciona pe acelaşi computer. În cazul sistemului Client/Server, spre deosebire de sistemul File/Server, în care datelesunt aduse de pe file-server pe un calculator local pentru a fi procesate, comenzile sunt transmise asupra bazelor de date aflate pe server, procesarea se execută în acest loc, iar rezultatul va fi transmis înapoi

clientului pentru vizualizare. Arhitectura afectează toate aspectele software, trebuind să ia în considerarecomplexitatea aplicaiei, nivelul de integrare şi de interfaare cerut, numărul de utilizatori, răspândirea lor geografică, natura reelelor şi toate tipurile de tranzacii necesare.

Dintre cele mai utilizate tipuri de arhitecturi, pot fi enumerate următoarele: arhitectura Two-tier ;arhitectura Three-tier .

2.3.1. Arhitectura Two-TierÎn cazul arhitecturii Two-tier, cele trei elemente componente ale unei aplicaii, prezentare, procesare

şi date, sunt divizate între cele două entităi, tiers.Aplicaia client dezvoltă un limbaj şi un mecanism de inter-schimb, pentru a transmite cererea

serveru-lui; prezentarea este realizată de client; procesarea se împarte între client şi server, iar datele suntaccesate şi stocate de pe server. Datele transmise clientului pot fi manipulate după cum se doreşte, dateleaflate pe server fiind centralizate. Aplicaia client deine controlul modificărilor ce pot interveni.

2.3.2. Arhitectura Three-tierÎn cazul acestei arhitecturi, în momentul în care clientul solicită acces la date sau la o procesare a

datelor, cererea se exercită la nivel de mijloc, la nivel de server, putând efectua procesări de date sau cereri,asemenea unui client la alte servere. Serverele de nivel mijlociu pot fi accesate de clieni multipli.

Datele pot fi organizate ierarhic, relaional sau obiectual, acest lucru permiând simplificarea treceriila noile tehnologii legate de organizarea bazelor de date, fără a se efectua modificări la nivel de aplicaieclient.

Un avantaj al acestei arhitecturi este acela că, dispunând de entităi software separate, se realizează oalocare flexibilă a resurselor, entităile mijlocii putând fi alocate dinamic. Traficul realizat în cadrul reelei sereduce, diminuare realizată prin faptul că serverele de nivel mijlociu preiau date de la nivele precise, iar serverele client sunt dedicate doar prezentării.

2.4. Intranet şi InternetTehnologiile informatice şi de comunicaii au impus în limbajul tehnic şi economic o multitudine determeni dintre care Intranet-ul şi Internet-ul caracterizează însăşi esena revoluiei informatice.

2.4.1. Conceptul IntranetPentru conceptul de Intranet sunt mai multe definiii:

- tehnologia Intranet utilizată într-o organizaie pentru a facilita comunicarea şi accesul la informaii;- un mecanism integrat pentru utilizatori, procese şi informaii din cadrul unei întreprinderi;- corporaia „reeaua informaiei”.



20

Intranet-ul permite comunicarea între utilizatori şi departamente printr-o interfaă comună tuturor platformelor şi anume browserul . Utilizatorii de obicei sunt grupai în trei categorii: cei care introduc şi prelucreazăinformaiile (authors), cei care utilizează informaia (users) şi furnizorii de informaii ( providers).

Necesitatea Intranet-ului rezidă din volumul imens al datelor şi informaiilor care, altfel, ar îngreunarezolvarea problemelor din cadrul marilor companii.

Soluia schimbului de documente în format electronic pare să fie singura soluie de a ieşi din impas.Intranet-ul asigură calea cea mai sigură şi mai rapidă de utilizat pentru comunicarea inter-departamentală

deoarece accesul la orice tip de informaie se realizează printr-o interfaă comună oricăror platforme soft şi hard şi

anume browser-ul.Actualmente, aproximativ 2/3 din totalul companiilor americane dein un Intranet şi, într-un timp relativ

scurt va fi extins şi utilizat peste tot.Dimensiunea Intranet-ului variază de la o firmă la alta în funcie de numărul de utilizatori, de politica de

proiectare şi implementare peste vechile sisteme, de orientările firmei. O dată ce documentele sunt într-un formataccesibil prin Web, firma poate rămâne cu personal minim care să prelucreze aceste informaii.

Intranet-ul poate fi considerat ca un sistem sigur de diseminare a informaiei în cadrul unei firme, sistemcare este conceput pe baza unei reele de calculatoare, a tehnologiilor Internet şi a lucrului în cooperare.Componentele sale sunt următoarele:

o reea de calculatoare care conine:mediul fizic de comunicare între diversele sisteme de calcul ale firmei;echipamente de interconectare ale subreelelor;suitele de protocoale care asigură comunicarea între entităile reelei. programele care implementează serviciile de bază Internet;aplicaii pentru implementarea serviciilor Intranet;aplicaii destinate lucrului în cooperare.Intranet-ul se individualizează prin serviciile oferite, iar simpla lor enumerare justifică complexitatea

unui asemenea tip de reea. Sunt cel puin 50 de activităi de interes într-o reea de tip Intranet, dintre careenumerăm câteva mai importante:

1. Crearea unor interfee standard, universale pentru toate bazele de date ale firmei pe mai multe platforme(Windows NT, Mac sau Unix) şi posibilitatea accesului angajailor la toate datele de la aceeaşi staie de lucru.

2. Crearea de formulare bazate pe web pentru colectarea foilor de pontaj ale angajailor.3. Plasarea on-line a manualelor pentru resurse umane şi de personal.4. Crearea unor sisteme centralizate de urmărire şi raportare a vânzărilor.5. Crearea unor bănci şi sisteme de afişare pentru slujbele şi serviciile interne.

6. Crearea unor depozite pentru formularele companiei şi sisteme de distribuie.7. Crearea unor calendare cu evenimentele companiei.8. Crearea unor sisteme centralizate pentru urmărirea cererilor de cumpărare.9. Circuitul ştirilor companiei.10. Afişarea cataloagelor cu furnizorii şi produsele aprobate la un moment dat.Deşi sunt de o mare varietate, serviciile Intranet se pot grupa pe activităi fundamentate în cadrul fiecărei

companii şi anume: marketing şi vânzări; resurse umane; planificare şi organizare; educare, pregătire; securitate.Se remarcă în asigurarea acestor servicii rolul bazelor de date prin care se asigură informaiile necesare

implementării. De asemenea, sunt indispensabile suitele de programe de conversie, atât pentru elementele de grafică,cât şi pentru text.

2.4.2. Conceptul InternetInternet-ul este un ansamblu de calculatoare conectate în reea, creat în jurul lumii, în scopul transmiterii de

mesaje. Este compus din reele legate între ele, utilizatorii putând să schimbe între ei mesaje, în format electronic. De

asemenea, se pot trimite fişiere de la orice calculator la oricare altul, pot să găsească informaii şi să foloseascăcalculatorul altcuiva, dacă dispune de parola corespunzătoare.Pentru conducere, nu există un management centralizat al Internetului, dar există mii de reele individuale şi

organizaii care, fiecare, îşi plătesc costurile proprii. Fiecare reea cooperează cu alte reele pentru dirijarea traficuluiInternet, astfel că informaia circulă între ele.

Pentru ca reelele şi calculatoarele să coopereze, trebuie să existe un acord general privind procedurileInternet standardele pentru protocol.

O conexiune tipică de internet este compusă, în principal, din 4 elemente:− Calculatorul clientului sau un echipament similar, la un capăt al conexiunii;− Furnizorul de servicii pentru accesul la Internet;− Reelele de comunicaie, care leagă împreună celelalte componente;



21

− Calculatorul gazdă sau server, la celălalt capăt al conexiunii.Una din principalele forme de comunicare pe internet este sistemul e-mail (poşta electronică). Prin e-mail se

realizează, folosind calculatorul, transmiterea de mesaje de, la o persoană la alta. Mesajele sunt salvate şi păstrate până când destinatarul se hotărăşte să le citească. Trimiterea de mesaje prin e-mail este mult mai convenabilă decâttrimiterea lor prin poşta convenională sau telefon, pentru că acestea ajung imediat, nu necesită ca destinatarul să fie prezent şi nici nu-l întrerupe pe acesta din ceea ce face la un moment dat. Mesajele pot fi uşor tipărite, salvate pe discsau trimise către altcineva, tot prin sistemul e-mail. Toi utilizatorii de e-mail trebuie să ştie că urmează să-şi păstrezecopii ale mesajelor pe disc sau benzi şi că o confidenialitate perfectă nu poate exista.

Prin intermediul internetului, persoane din întreaga lume pot lua parte la discuii pe marginea a mii de subiectedin cele mai diverse arii de interes, formând aşa numitele newsgroups. Toi utilizatorii reelei pot afişa mesaje şi fiecare poate citi mesajele celorlali membrii ai grupului care au fost afişate.

World Wide Web a fost cel care a permis transferul şi vizualizarea documentelor între clieni şi servere, înmod transparent, utilizând aproximativ orice tip de calculator şi protocoale standard implementate în multe platformehard şi soft. Integrarea serverelor Web cu bazele de date şi cu aplicaii distribuite pe platforme independente a creat premisele realizării reelelor de tip Intranet. Cercetările efectuate de firma Zona Research au concluzionat o creşterede patru ori a cheltuielilor cu software-ul pentru Intranet în comparaie cu Internet.

Asemănările dintre Intranet şi Internet se pot rezuma la următoarele:• ambele funcionează pe baza arhitecturii client-server;• arhitecturi asemănătoare;• ambele se bazează pe WWW.

Deosebirile sunt:- la Intranet, rolul staiilor de lucru este diminuat, o parte din datele procesate migrează de pe staiile de lucru

pe servere;- la Intranet, controlul aplicaiilor şi al mediilor de operare se face mai mult prin servere decât prin staiile de lucru,

ambele comunicând în reea prin protocoale standard;- la Intranet, utilizatorii au acces flexibil la date, deşi aplicaiile, interfeele utilizator şi datele sunt sub controlul

departamentului IT;- Internetul este zona informaiilor publice, iar Intranetul zona informaiilor private;- securitatea Internet-ului este mai restrictivă în sensul că este bazat pe parole sau alte modalităi de autentificare;- Intranet-ul permite difuzarea şi partajarea, lucrul în echipă;- Intranet-ul este mai rapid decât Internet-ul, pentru că operează local la 10-100 Mbs, iar la distană prin linii

telefonice la viteza de 56 K sau 256 K. În comparaie cu el, Internet-ul permite o operare doar între 14.400-28,8Kbps;

- Pentru Intranet relaia cu bazele de date este mai operaională decât la Internet, datorită existenei celor două tipuride utilizatori.Trecerea, însă, de la societatea industrială la cea informaională este stimulată de Internet, care este de fapt

un sistem de reele de calculatoare interconectate ce oferă servicii de comunicare a datelor şi acces la informaie, cumar fi: poşta electronică, transferul de fişiere, conectarea la distană a utilizatorilor, grupuri de ştiri, web – care este unserviciu internet complex. Conceptul iniial al Web-ului care include hiper-media, deci grafica, sunete, animaie, permite utilizatorului să poată „naviga” prin multitudinea informaiilor stocate în Internet. Dar Internet-ul este utilizatfrecvent în domeniul economic, ducând la apariia Intranet-ului, adică reele proiectate pentru nevoile interne aleunor organizaii sau întreprinderi, cu condiia că folosesc aceleaşi protocoale, servicii, echipamente şi software ca şiInternet-ul. Intranet îşi lărgeşte aplicabilitatea prin deschiderea selectivă pentru furnizori, clieni, laboratoare decercetare, devenind astfel un extranet. Dacă o întreprindere foloseşte în organizarea ei un Intranet sau extranetacestea duc la cheltuieli de investiii ridicate, dar care se recuperează rapid. Intranet-ul reprezintă în domeniuleconomic „sistemul nervos digital” al întreprinderii. Necesităile de comunicare ale organizaiilor şi întreprinderilor

(firmelor) includ tipuri diverse şi complexe de informaii şi cunoştine, care nu pot fi transmise eficient prinmijloacele clasice (poştă, fax, telefon).

2.5. Confidentialitatea si fraudaÎn lumea reala exista persoane care patrund în case si pot fura tot ce gasesc valoros. În lumea virtuala

exista indivizi care patrund în sistemele informatice si „fura” toate datele valoroase. La fel cum în lumeareala exista oaspeti nepoftiti si persoane care simt placere atunci când îsi însusesc sau distrug proprietateaaltcuiva, în lumea calculatoarelor nu putea fi lipsita de acest fenomen nefericit. Este cu adevarat detestabila perfidia acestor atacuri. Caci daca se poate observa imediat lipsa cutiei cu bijuterii, o penetrare a serveruluide contabilitate poate fi depistata dupa câteva luni, atunci când toti clientii au renuntat la serviciile firmeideoarece datele furate si ajunse la concurenta au ajutat-o pe aceasta sa le faca oferte mai bune.



22

Povestile despre cracker-i si virusi periculosi constituie deliciul cartilor si articolelor de securitateinformatica. Poate tocmai de aceea pericolul cel mai mare în ceea ce priveste asigurarea acestei securitatieste de cele mai multe ori neglijat. Pentru ca cele mai multe amenintari nu vin din exterior, ci din interior.

Notiunea de persoana din interior este oarecum greu de definit. Spre exemplu membrii unuidepartament se considera reciproc drept fiind din interior, cei de la celelalte departamente fiind considerati cafiind din afara. În ceea ce priveste securitatea, o persoana din interior este cineva care este familiarizat cu procedurile si operatiunile organizatiei, are prieteni în interiorul grupului, având totodata acces la resursele sisistemele oferite de aceasta organizatie.

Ceea ce face ca persoanele din interior sa fie si mai periculoase este ca ele sunt greu de detectat. Unstrain este usor observat atunci când încearca sa treaca una din barierele dintre organizatie si lumeaexterioara, lucru pe care un membru al organizatiei nu trebuie sa îl faca.

Sistemele de calcul sunt în general protejate la accesul persoanelor neautorizate. Exista mai multemecanisme de autentificare si apoi autorizare a utilizatorilor autorizati, însa cel mai raspândit este cel bazat pe nume de utilizator si parola (username si password). Un utilizator primeste un nume si o parola pe care lefoloseste atunci când vrea sa acceseze un serviciu sau un calculator.

Perechea nume de utilizator / parola are pentru sistemele informatice rolul pe încuietoarea usii îl areîn ceea ce priveste protejarea unei camere la intrarea strainilor. Încuietoarea este considerata drept un mijlocsigur de protectie, însa în realitate, exista persoane capabile, pentru care aceasta nu constituie o problemaatunci când doresc accesul în încapere. Acelasi lucru este din pacate valabil si pentru lumea calculatoarelor.

VulnerabilitatiPentru a obtine rezultatele pe care le doreste, un atacator trebuie sa se foloseasca de o vulnerabilitate

a calculatorului sau a retelei, care este definita dupa cum urmeaza:Vulnerabilitatea (vulnerability) este o slabiciune a sistemului care permite o actiune neautorizata.

Acestea sunt erori care apar în diferite faze ale dezvoltarii, respectiv folosirii sistemelor. Acestea pot fi deciclasificate în urmatoarele categorii:

• Vulnerabilitate de proiectare (design vulnerability) – o eroare care apare în pima faza a vietii unui produs, aceea de conceptie, si chiar o implementare ulterioara perfecta nu o va înlatura

• Vulnerabilitate de implementare (implementation vulnerability) – apare ca urmare a fazei de punere în practica a proiectului.

• Vulnerabilitate de configurare (configuration vulnerability) – apare ca urmare a erorilor facute înconfigurarea sistemelor, cum ar fi folosirea codurilor de acces implicite sau a drepturilor de scriere afisierelor cu parole

Subiecte de autoevaluare1. Care sunt şi prin ce se caracterizează principalele tipuri de reelele de calculatoare?2. Comentai şi exemplificai confidenialitatea datelor.3. Ce este şi prin ce se caracterizează Intranet si Internet?4. Prezentai şi comentai principalele vulnerabilităi ale calculatoarelor, reelelor 5. Prezentai şi exemplificai principalele activităi asistate prin Intranet la nivelul locului de muncă

Întrebări de autoevaluare

1. Sistemul informaional economic este necesar să se bazeze, în principal, ______________________ a datelor şi a informaiilor

a. pe culegerea, înregistrarea, prelucrarea, analiza, transmiterea şi păstrarea, mecanizată şiautomatizată

b. adaptarea rapidă şi structurală, inclusiv ca preuri de piaă; dezvoltarea diferitelor activităi;reducerea stocurilor c. ciclul de viaăd. ciclul de abstractizare, nivelul conceptuale. pe legătura stabilită între sistemul informational şi sistemul condus

raspuns corect a

2. În raport de modul de întocmire şi rolul lor în cadrul sistemului informaional, documentelecontabile pot fi. _______________________________



23

a. cheltuielilor cu software-ul pentru Intranet în comparaie cu Internet, corelat cu implementarea şiexecuia consecventă şi completă a strategiei, care să conducă la performane organizaionalesuperioare pe termen lung

b. informaionale, de sinteză şi decizionalec. operaiile economice şi financiare, dar şi decizionaled. aspectele pozitive şi negative specifice fiecărei funcii majore contabile şi decizionalee. justificative, de evidenă contabilă sau de sinteză şi raportare

raspuns corect e

3. Intranet-ul asigură calea cea mai sigură şi mai rapidă de utilizat pentru ________________________ a. comunicarea inter-departamentală deoarece accesul la orice tip de informaie se realizează printr-o

interfaă comună oricăror platforme soft şi hard şi anume browser-ul b. aşa numitele diverse arii de interes newsgroupsc. prelucrarea, analiza, transmiterea şi păstrarea, mecanizată şi automatizată a deciziilor d. datele aduse de pe file-server pe un calculator local pentru a fi procesate, comenzile fiind

transmise bazelor de datee. un format de pachet şi un protocol Internet, realizând dirijarea pachetelor şi evitarea

congestionării reeleiraspuns corect a

3. Analiza financiar-contabilă în managementul întreprinderii

Introducere Subsistemul decizional reprezintă ansamblul elementelor interdependente caredetermină elaborarea şi fundamentarea deciziilor în contabilitate

Obiective:rolul şi necesitatea analizei în managementul financiar;managementul financiar al extinderii activităii firmei;analiza şi anticiparea eşecului unei firme.

Cuvinte cheie Decizie Riscuri Previziune Planificare

Direcii strategice în contabilitate

3.1 Funciile managementului proceselor decizionale.

Componentele subsistemului decizional sunt urmatoarele: decidendul, mulimea variantelor decizionale, mulimea criteriilor de decizie, mediul ambient, mulimea consecinelor, obiectivele decizionale.

Decidendul în contabilitate reprezintă individul sau mulimea de indivizi care urmează să aleagăvarianta cea mai avantajoasă din mai multe variante posibile. El poate fi, deci, individual şi / sau colectiv.Calitatea deciziei depinde de calităile, cunosiintele şi aptitudinile decidentului, motiv pentru care estenecesară atragerea unui număr cât mai mare de persoane (specialişti) la procesul decizional.

Mulimea variantelor decizionale poate fi o mulime finită sau infinită în funcie de documentelecontabile de care depind deciziile care se iau. În general, se pot utiliza o serie de criterii ca: profitul, gradulde utilizare a capacităii de producie, preul, calitatea, termenul de recuperare a investiiei, durata ciclului de

producie. Condiiile externe pot fi generate de modificări în legislaie, modificări în relaiile firmei cumediul exterior etc.

Mulimea consecinelor reprezintă ansamblul rezultatelor poteniale ce s-ar obine potrivit fiecăruicriteriu decizional şi fiecarei stări a condiiilor obiective prin aplicarea variantelor decizionale. Stabilireaconsecinelor constituie o activitate de previziune, care nu se poate realiza întotdeauna cu multă exactitateîntrucât nu se cunosc cu certitudine cauzele ce ar putea determina producerea lor.

Obiective decizionale reprezintă nivelurile criteriilor propuse de către manageri pentru a fi atinse înurma implementării variantei decizionale alese.

Decizia se ia în urma profitului realizat. Rolul deosebit al deciziei reiese din faptul că atingereaobiectivelor care au fost stabilite au fost realizate, care depind de datele din actele contabile întocmite, maiales se ine cont de cele mai importante acte contabile.



24

Cerinele de raionalitate a deciziei de conducere sunt:Să fie fundamentată ştiintific, adică să fie luată în conformitate cu datele din actele contabile;Să fie imputernicită, adică să fie adoptată de managerul în ale cărui sarcini este înscrisă;Să fie oportună, adică să se încadreze în funcie de datele furnizate de actele contabile;Să fie clară, concisă şi necontradictorie, fără posibilitatea de interpretare;Să fie eficientă, pentru a urmari obinerea efectului dorit cu un minim efort, deciziile trebuie apreciate,deci, prin prisma efectelor implementării lor;Să fie completă, adică să cuprindă toate elementele necesare înelegerii corecte şi, mai ales,

implementării lor.În funcie de diferite criterii există mai multe tipuri de decizii.

* După orizontul de timp pentru care se adoptă şi implicaiile aplicarilor lor asupra obiectului condus există:- Decizii strategice, care vizează atingerea unui anumit profit;- Decizii tactice, care sunt adoptate pentru o perioadă mai scurtă de timp (circa un an) şi se referă la

problemele (domenii) importante ale firmei, influentând realizarea profitului;- Deciziile curente, care în contabilitate se iau în funcie datele rezultate din actele contabile.

* După numărul de persoane care fundamentează decizia, există:- Decizii unipersonale, care sunt elaborate şi fundamentate de o singură persoană. De obicei, astfel

de decizii se referă la problemele curente ale firmei. Cu cât firma devine mai complexă, cu atât scadenumărul lor;

- Decizii de grup, la elaborarea cărora participă mai multe persoane (decident degrup), sau deciziiluate în colectiv.* După periodicitatea elaborării se disting:

- Decizii unice, care se elaborează o singură dată în cadrul firmei sau la un număr redus de ani, laintervale foarte mari de timp;

- Decizii repetitive, care se elaborează de mai multe ori într-o firmă;- Decizii periodice, elaborate la intervale de timp determinate;- Decizii aleatorii, care se repetă în mod regulat.

* După numărul criteriilor decizionale folosite se disting:- Decizii multilaterale, care se fundamentează pe baza a două sau mai multe acte contabile.

* După gradul de fundamentare, deciziile pot fi:- Decizii logice, cele luate pe baza unor raionamente;- Decizii intuitive, cele luate pe baza instinctului sau a unui presentiment.

Fundamentarea şi elaborarea deciziilor, în contabilitate deciziile se iau în felul următor:

1.

Identificarea şi definirea problemei: rolul decidentului individual sau de grup în aceastăetapă constă în a identifica o problemă decizională şi a o diferenia de una nedicizională.Sesizarea unei situaii decizionale este posibilă atunci când există mai multe căi deaciune pentru rezolvarea problemei (pentru realizarea unui obiectiv propus).

2. Stabilirea criteriilor şi obiectivelor decizionale: criteriile de decizie sunt punctul devedere al decidentului ca, de exemplu, profitul, gradul de încărcare a capacităii de producie, cererea pe piaă a unui produs, reducerea cheltuielilor etc. Profitul, dreptcriteriu de decizie, poate avea mai multe niveluri: pe total firma, pe o secie, pe unitateade produs. În acest caz, obiectivul este “maximizarea profitului”. Aici, decidentul trebuiesă tină seama de posibilitatea divizării sau a grupării criteriilor şi de proprietatea lor dedependenă şi independenă.

3. Adunarea, evaluarea şi selecionarea datelor: corespunzător criteriilor şi obiectivuluiurmărit se culeg date din interiorul firmei şi din mediul ambient al acesteia. De exemplu,

datele referitoare la capacitatea de producie existentă, tipuri de utilaje, suprafeele de producie etc.4. Analiza informaiilor: setul de date cu elementele semnificative care dau dimensiunile

problemei analiza. De exemplu, gradul de folosire a capacităii de producie raportat laindicii planificai.

5. Alegerea variantei optime (luarea deciziei): are loc alegerea, din mai multe căi deaciune, din mai multe variante posibile, a variantei optime. Fiecărei variante îicorespund anumite consecine, iar numărul acestora este dat de numărul de criterii luateîn considerare. Dacă este vorba despre capacităile de producie, alegerea varianteioptime depinde de costul creşterii capacităii de producie, termenul de recuperare,asigurarea cu foră de muncă suplimentară etc.



25

6. Comunicarea deciziei: transmiterea deciziei adoptate, în scris sau direct, persoanelor saucompartimentelor însărcinate să pună în aplicare sau să ia act de coninutul ei. Pentrucreşterea capacităii de producie se precizează soluia tehnică adoptată şi transmisădireciei, sefilor de secie etc.

7. Aplicarea deciziei: punerea în practică a deciziei luate la termenul stabilit şi de către persoanele însărcinate.

8. Controlul şi evaluarea rezultatelor: procesul decizional, ca orice ciclu de conducere, seîncheie cu evaluarea rezultatelor. Evaluarea reprezintă compararea rezultatelor obinute

cu obiectivele propuse în scopul depistării abaterilor.Această etapă are un rol deosebit retrospectiv şi prospectiv, în sensul că pe baza ei se trag concluzii

pentru viitor, pentru un nou ciclu al procesului de conducere, pentru luarea unor decizii şi / sau corectareacelor anterioare.

Având în vedere că partea cea mai mare a deciziilor au în vedere aciuni care privesc viitorul înrealizarea profitului, riscul ca el să fie realizat este foarte mare, dar şi cu un anumit risc pe care conducereatrebuie să şi-l asume în cazul în care el nu este realizat.

Raportat la procesul de conducere, riscurile se pot clasifica în curente şi inevitabile.Riscurile curente, la rândul lor, pot fi de trei feluri:

1. Riscul necesar, întâlniri aproape întotdeauna deoarece, el face parte din caracteruloricărei activităi economice;

2. Riscul suportabil, pe care decidentul îl poate admite;3. Riscul insuportabil, pe care intreprinderea nu şi-l poate permite.

Riscurile inevitabile sunt acelea care se datorează unor aciuni izolate, de amploare, din parteamediului exterior (aciuni deosebite pe plan naional, situaii conjuncturale în relaii de comer exterior s.a.).În modelele decizionale, de regulă nu se cuantifică decât riscurile “curente”.

În contabilitate, riscurile sunt luate cu cea mai mare masură de către cei care completează actelerespective.

Se pot meniona trei moduri de luare a deciziilor raportate la condiiile de sigurană în care se iau:1. Luarea deciziilor în condiiile de certitudine se caracterizează prin aceea că variantele de

realizare a obiectivelor, cât şi criteriile cu care se operează sunt controlabile, existând posibilitatea previzionării lor;

2. Luarea deciziilor în condiii de risc presupune existena mai multor stări ale condiiilor obiective, în funcie de datele furnizate de contabilitate. În această situaie, notând cu Pi probabilitatea apariiei condiiilor obiective Ni rezultă următoarele:

i = n Pi=1 sau Pi + P2 + P4 + ….+ Pi….+ Pn=1

Într-o serie de lucrări sunt prezentate unele încercări de cuantificare a indicatorului mărimii riscului(R) în activitatea economică, şi anume:R=P j/A, în care:P= pierderi estimate (1 P A)J= probabilitatea incertitudiniiA= valoarea totală a angajării, respectiv volumul intereselor sau obiectivelor supuse riscului.O altă modalitate de evaluare a riscului în activitatea economică este compararea acestuia cu profitulscontat (Ps) în ideea că Ps>R.c) Luarea deciziei în condiiile de incertitudine are loc în situaia existenei unui număr mare,

infinit, de stări ale condiiilor obiective, care nu pot fi pronosticate când vom fi obligai să

apreciem probabilitatea fiecărei stări şi să determinăm valoarea mărimii P i; se poateconcluziona că, în condiiile incertitudinii, orice alegere presupune aprecierea probabilităilor. Gradul de incertitudine privind obinerea rezultatelor poteniale este practic nul.

3.2 Funcia de previziune şi planificare a managementului în contabilitate.

Planificarea este un proces care managerul analizează mediul, propriile sale posibilităi, alege ostrategie pentru stabilirea obiectivelor de atins şi repartizarea mijloacelor financiare, umane şi materialenecesare realizării lor. Ea pune în evidenă voina managerului de a interveni asupra viitorului.



26

Ea se realizează pe mai multi ani şi se concretizează într-un ansamblu de planuri care devininstrumente esentiale în activitatea managerilor.

3.2.1. Planul şi procesul de planificare în contabilitate.

Prin plan se întelege documentul elaborat, în formă scrisă pe baza unor proceduri bine precizate.Planificarea formală presupune existena unor compartimente specializate, folosirea unor proceduri

de lucru şi elaborarea de documente scrise sub formă de planuri agregate sau pe domenii de activitate pentru

atingerea profitului dorit.Planificarea informală nu se bazează pe existena compartimentelor de planificare specializate, nu

foloseşte metode şi proceduri bine stabilite şi, adesea, are caracter de discontinuitate. În funcie de timp, planificarea poate fi:

4. planificarea pe termen lung sau de perspectivă, are un orizont de 3-5, continând prevederi globale stabilite pe baza estimărilor politicilor comerciale sau previziunilor devânzare care să aducă profitul necesar;

5. planificarea pe termen mediu, are o durată de 1 până la 3 ani, întâlnindu-se în cazulorganizaiilor care realizează produse cu ciclu lung de fabricaie;

6. planificarea pe termen scurt sau foarte scurt, cunoscută şi sub numele de planificarecurentă, are ca orizont de timp, perioade de timp de la 1 an până la 3 luni, o lună sauchiar o săptămână.

În funcie de raportul cu gradul de importană a indicatorilor stabilii şi de orizontul de timp la carese referă aceştia există o planificare strategică şi una tactică sau operaională.

Planificarea strategică concretizează obiectivele strategiei adoptate de conducerea de vârf aorganizaiei pe termen lung.

Planificarea tactică se referă la ansamblul aciunilor şi activităilor operative care trebuie efectuate pe perioade de timp mai scurte.

Organizaiile stabilesc trei tipuri de planuri: startegice, tactice şi operaionale, care se găsesc într-ostrânsă interdependenă, difereniindu-se după nivelul la care se realizează şi orizontul de timp astfel:

7. planurile strategice sunt realizate la nivelul de vârf al organizaiilor şi au un orizont mailarg de timp;

8. planurile tactice prin care se implementează pări specifice din palnul strategic serealizează la nivelul mediu al organizaiilor, cu un orizont de timp intermediar;

9. planurile operaionale se realizează la nivelurile inferioare şi au cel mai mic orizont de

timp.3.2.2. Planificarea strategică în contabilitate

Planificarea strategică constituie procesul prin care se stabilesc marile orientări ce permitorganizaiei să modifice, să imbunătăească sau să-şi consolideze poziia faă de concurenă.

Translatarea viziunii într-un spaiu temporar specificat şi definirea unor sarcini masurabile se face cuajutorul unor concepte de referină în management: misiune şi obiectiv.

Misiunea este expresia generală a raiunii de a exista a unei organizaii este aceea de a obine profit.Obiectivele reprezintă stări viitoare, deziderabile pentru organizaie, exprimate (dacă este posibil) în

termeni numerici. Cuantificarea obiectivului îl deosebeşte de ceea ce se numeşte scop care este profitul.După fixarea unor obiective, concretizarea logică a unui plan necesită definirea unor politici,

programe şi reguli.

Politicile reprezintă liniile de ghidare ce determină limitele de desfăşurare a unei aciuni. Programele reprezintă specificarea unei succesiuni de aciuni necesară pentru realizarea unor obiective.

Regulile reprezintă moduri specifice şi relativ rigide de abordare a unei anumite aciuni.Obiectivele strategice reprezintă concretizarea, la un moment dat, a scopurilor generale şi a finalităii

activităilor desfăşurate într-o organizaie bazată pe:10. direciile şi ritmurile de dezvoltare şi specializare a organizaiei;11. căile de aciune pentru realizarea ritmurilor de dezvoltare propuse;12. termenele de realizare a ritmurilor planificate;13. obiectivele finale şi intermediare.

Misiunea poate fi definită prin verbe care să exprime aciunea şi sensul ei.



27

În scopul realizării misiunii se definesc apoi direciile şi obiectivele strategice pentru organizaie.Planificarea strategică, faza importantă a planificării organizaiei, face apel la prospectare şi la

previziune. Prospectarea porneşte de la premiza că viitorul nu reprezintă o simplă prelungire a trecutului, că nu

există un viitor predeterminat ci o serie de variante posibile ale viitorului în funcie de aciunile voluntare aleorganizaiei.

Previziunea spre deosebire de prospectare porneşte de la trecut şi de la prezent pentru a nu exploraviitorul. Dintre metodele de previziune se utilizează frecvent: metoda scenariilor, metoda analizelor

calitative multicriteriale, metoda Delphi, metodele de creativitate prin liberă exprimare şi asocieri de idei etc. După ce s-au formulat direciile şi obiectivele strategice urmează declanşarea procesului de planificare.

3.2.3 Elaborarea documentelor de dezvoltare a direciilor strategice în contabilitate

În dezvoltarea strategice se au în vedere ca elemente de referină: experiena, enuntarea misiunii şienunurile privind problema.

În privina experienei , procesul de dezvoltare a direciilor strategice trebuie să descrie experienaistorică în acest domeniu referitor la schimbările (evenimentele) care au condus la procesul de planificarestrategică.

Enunarea emisiunii este de fapt o descriere a eforturilor pentru dezvoltarea unei declaraii demisiune specifică, o enunare a misiunii organizaiei.

Mediul este un set de circumstane şi tendine care afectuează organizaia, inclusiv domenii ca piaamuncii, politica, tehnologia, resursele financiare şi umane, etc, în care aceasta caută să-şi îndeplinească nouasa misiune.

Scopurile specifice elaborării unui document cuprinzând direciile strategice sunt:14. să situeze organizaia în viitorul imediat/pe termen lung;15. să furnizeze un cadru pentru armonizarea resurselor financiare cu scopurile/obiectivele

strategice;16. să stabilească teme clare pentru programele de activitate;17. să comunice clar altor organizaii (parteneri sau clieni) valorile, misiunea, rolul

organizaiei şi scopurile strategice cu obiective strategice şi să construiască strategii pentru a indeplini această misiune;

18. să coordoneze planificarea şi evaluarea rezultatelor tuturor activităilor care sedesfaşoară în organizaie;

19. să furnizeze bazele pentru obinerea unor recunoaşteri majore şi a unor resurse decreştere a veniturilor.

Pentru a înelege mai uşor activitatea de definire şi elaborare a documentaiei privind direciilestrategice, în procesul de planificare strategică, se utilizează o serie de noiuni de specialitate, între caremenionăm:

20. credinele/valorile care definesc convingerile fundamentale ale organizaiei;21. afacerea organizaiei , definită ca aceea ce se face pentru a servi clieni individuali sau

comunităile;22. competiia definită ca ceea ce caracterizează orgnizaiile sau indivizii care raspund

aceleiaşi educaii, aceloraşi servicii şi nevoi de piaă;23. constitueni/acionari care sunt grupuri afectate de sau care pot afecta viitorul

organizaiei, angajatorii, angajaii, managerii, ageni guvenamentali, membrii aiconducerii supreme a organizaiei;

24. mediul înseamnă lumea în care funcionează organizaia. El include, dar nu este limitatla: situaia politică, economică, socială, etc;25. analiza mediului este un sistem de colectare a informaiilor despre lumea din afara

organizaiei, de identificare, evaluare, ordonare şi integrare în planurile sale a acelor evenimente, tendine şi situaii care prezintă importană pentru succesul acesteia;

26. analizele externe sunt o examinare a acelor fore din afara organizaiei asupra căroraacesta nu are controlul sau le controlează foarte puin;

27. scopul este o expresie a rezultatului dorit, masurabil (în termeni largi) atins în cadrul planificării strategice în termen de 3-5 ani;

28. analizele interne sunt o examinare a acelor caracteristici, condiii sau circumstane dincadrul structurii organizaiei asupra cărora aceasta are controlul parial sau total;



28

29. misiunea este o declaraie a scopului pentru care există organizaia, rezultateleactivităilor, obiectivul principal al eforturilor şi utilizării resurselor;

30. planul de aciune este ca o hartă a componenei de producie sau de prestări servicii din planificarea strategică;

31. planul facilităilor indică creşterile şi schimbările cerute pentru a susine operaiunile încontinuă schimbare ale organizaiei;

32. planul financiar se referă la sursele proiectate şi la fondurile necesare pentru atingereaobiectivelor şi a scopurilor strategice;

33. planul pe termen lung este un proces concentrat pe analiza internă, care foloseşte proiecii ale viitorului pe baza datelor inexistente;

34. planul de marketing ghidează organizaia în identificarea, anticiparea şi satisfacereanevoilor clienilor. Este proiectat în aşa fel incât să prezinte organizaia, programele,activităile şi serviciile sale; include promovare, publicitate, componente de vânzări;

35. planul stategic este elaborat pentru a optimiza poziia de afaceri a organizaiei în mediulsău şi pentru a obine tot ce se poate cu resursele sale; este un proces care priveşte dinexterior, căutând să integreze informaii dintr-un mediu în schimbare, concentrat peclient, care caută să definească ceea ce îşi propune să fie organizaia;

36. planul de aciune cuprinde o serie de planuri operaionale care sunt revizuite saudezvoltate după exerciiul anterior pe planificare pentru atingerea scopurilor şiobiectivelor strategice ale organizaiei;

37. planul tehnologic cuprinde cerinele tehnologice şi modul lor de soluionare pe seamaechipamentelor şi conexiunilor dintre acestea bazate pe sistemele informatice şistructurile componente ale organizaiei;

38. poziia este o combinaie a pieelor pe care organizaia alege să se concentreze şiavantajul pe care îl creează clenilor astfel încât aceştia să distingă oferta organizaieifată de ceea a competitorilor;

39. procesul este succesiune de aciuni şi schimbări graduale facute cu scopul de a ajunge larezultatul dorit;

40. probleme strategice sunt caracteristici, condiii, circumstane, tendine sau fore,considerate critice pentru succesul organizaiei în îndeplinirea misiunii ei;

41. obiectivul strategic reprezintă angajamentele institutionale specifice, masurabile,tangibile, realiste şi rezultatele orientate în timp ale implementării planului strategic înlegatură cu una sau mai multe scopuri strategice ale organizaiei;

42. puncte tari/puncte slabe sunt factori care contribuie sau impiedică abilitatea organizaieide a-şi îndeplini misiunea;

43. viziunea este imaginea unor stări viitoare a organizaiei suficient de clară şi puternicăastfel încât stimulează şi susine aciunile necesare pentru ca acea imagine să devinărealitate.

În procesul de planificare strategică, managementul îndeplineşte atribuii de stabilire a rolurilor şiresponsabilităilor, de coordonare a procesului de redefinire şi analiza SWOT.

Redefinirea valorilor este o etapă absolut necesară după ce misiunea organizaiei a fost elaborată şiaprobată de către forul cel mai înalt de decizie.

3.2.4. Planificarea tactică în contabilitate.

Planificarea tactică este influenată de o multitudine de factori, cu o aciune dinamică specifică, de la

care managerul trebuie să pornească în actul de decizie respectiv:1. Un anumit număr de obiective tactice, derivate din obiectivele strategice generale;2. În timp ce strategia este stabilită în termeni generali, tactica vizează nemijlocit alocarea

resurselor umane, materiale şi financiare precum şi planificarea asigurărilor operative lamomentul oportun;

3. Planul tactic precizează clar ce activităi se vor intreprinde pentru îndeplinirea acestor planuri, timpul de lucru al managerilor folosit în acest scop, informaiile de care aunevoie şi pe care le vor primi din interiorul organizaiei, colaboratorii şi informaiile pecare aceştia le prelucrează şi le transmit mai departe etc.

3.2.5. Planificarea operatională în contabilitate.



29

Planurile operaionale definesc modalităile de realizare în timp şi spaiu a strategiilor alese.Planul operaional, stabilit pentru fiecare funcie a organizaiei (producie, comercială, financiară,

cercetare dezvoltare şi de personal) şi pentru fiecare centru de responsabilitate fixează:1. obiectivele de atins (volume de producie, productivitatea etc.), derivate din cadrul unui

program pe 3-5 ani pe transe anuale;2. mijloace afectate (fonduri de investiii, număr de salariai, fonduri pentru finanarea

cheltuielilor de producie, aprovizionare desfacere şi plata salariailor etc);

3. aciunile ce trebuie intreprinse (elaborarea documentaiilor tehnico-economice pentruinvestiii, introducerea de maşini, tehnologii şi produse noi, perfecionarea organizării produciei, recrutarea, calificarea, recalificarea, policalificarea şi perfecionarea personalului etc.);

Calendarul operaiunilor.Reuşita planificării operaionale a organizaiei este condiionată de respectarea a patru cerine privind

planurile, respectiv:4. să fie elaborate (intreprinderile japoneze “pierd” mai mult cu această elaborare pentru

“a câştiga” în continuare mai mult cu ocazia aplicării lor eficace);5. să fie negociate (negocierea planurilor favorizează motivarea salariailor);6. să fie scrise (formalizarea permite să se verifice coerena şi să se evite ambiguităile

atunci când se aplică);7. să fie difuzate către compartimentele vizate pentru ca obiectivele să fie înelese de

manageri, pentru ca ei să-şi poată defini, integra şi alinia propriile activităi al strategiaglobală a organizaiei.

Planurile unicat sunt acelea care dezvoltă aciuni sau activităi care nu se vor mai repeta în viitor,sunt cele mai utilizate şi se prezintă sub formă de programe şi proiecte. În timp ce programele au în vedereun set larg de activităi complexe, proiectele vizează punctual o activitate sau un număr restrâns deactivităi ce pot fi integrate într-un program.

Etapele planificării sunt:1. elaborarea – eventual în mai multe variante a planurilor de bază strategice, tactice şi

operaionale ale organizaiei;2. identificarea evenimentelor care vor condiiona, cu cea mai mare probabilitate,

realizarea variantelor de plan;3. stabilirea indicatorilor care caracterizează fiecare eveniment probabil;

4.

alegerea variantei de plan care se va implementa;5. dezvoltarea şi definitivarea planului în funcie de evenimentele probabile;

3.3. Funcia de organizare a managementului în contabilitate.

Organizarea, ca funcie a managementului, vizează pe de o parte munca iar pe de altă parte produciaşi conditionează exercitarea celorlalte funcii asigurând clarificarile de rigoare în ceea ce priveşte:

8. cine anume şi ce trebuie să facă;9. cine raspunde şi de ce răspunde;10. care sunt canalele de comunicare;11. care este gruparea concretă a activităilor omogene şi specializate.

Organizarea este procesul prin care se stabileste aria de aciune, se realizează alocarea resurselor, sedelimitează responsabilităile managerului şi se deleagă autoritatea, necesare, realizării obiectivelor

planificate în cele mai bune condiii. Structura organizatorică este un sistem sau o reea de sarcini, relaii de raportare şi comunicare careasigură:

12. coerena activităilor desfaşurate de membrii organizaiei, individual şi în grup;13. diviziunea şi coordonarea muncii;14. realizarea obiectivelor planificate.

Realizarea funciei de organizare este condiionată de stabilirea structurii organizatorice, atribut cerevine echipei manageriale de nivel superior prin:

15. definirea componentelor structurale (departamente, direcii, secii, ateliere servicii,compartimente etc.);

16. stabilirea tipului de structură;



30

17. intocmirea documentelor de prezentarea a acestor structuri.

Stabilirea şi organizarea principalelor compartimente ale organizaiei este un atribut ce revineechipei manageriale de nivel mediu.

Locul de muncă al managerului – având o anumită suprafaă şi dotare care permit atât desfăşurareaactivităii curente a acestuia cât şi organizarea unor regiuni largite cu managerii de nivel inferior organizat pe principii ergonomice, trebuie să indeplinească o serie de cerine care se referă la:

18. comoditate;

19. confort;20. amplasarea şi combinarea adecvată a mobilierului din punct de vedere funcional şi estetic;21. mobilierul care trebuie să fie simplu, să asigure poziia corectă a parilor corpului în timpul

executării tuturor operaiilor şi să corespundă cerinelor ergonomice şi estetice;22. condiii normale din punct de vedere al mediului ambiant;23. dotarea tehnică adecvată cu echipamente de birou (calculator, imprimantă, internet, telefon,

interfon, fax, xerox etc.)Organizarea muncii managerului ia în calcul factorii de solicitare fizică şi nervoasă ai mediului

ambient care au un impact direct asupra calităii şi productivităii muncii, respectiv factorii de microclimat şide solicitare nervoasă (temperatura, umiditatea, circulaia aerului, radiaiile), iluminatul şi zgomotul,culoarea şi lumina etc.

Optimizarea raporturilor cu subordonaii este o modalitate de amplificare a eficacităii munciimanagerilor prin implicarea nemijlocită a acestora pentru:

24. stabilirea şi promovarea regulilor specifice în raporturile manager – subordonat;25. fluidizarea comunicării dintre manageri pe verticală şi orizontală ierarhiilor manageriale;26. motivarea la maximum a subordonailor;27. eficientizarea controlului exercitat asupra subordonailor. Maximizarea motivării se realizează prin: transparena elementelor motivaionale, rotaia, largirea şi

creşterea elementelor de performană a posturilor.Fluidizarea comunicării este conditionată de asigurarea condiiilor care să asigure:

28. motivarea în sensul abordării clare şi concise;29. imbunătăirea capacităii de exprimare şi ascultare prin perfecionarea managerilor;30. promovarea, cu prioritate, a stilului participativ de management;31. perfecionarea structurii organizatorice;32. raionalizarea sistemului informaional;

33. informatizarea managementului.

3.3.1.Instrumente de lucru utilizate în activitatea de organizare în contabilitate.

Organizarea postului. Postul este elemental primar al structurii organizatorice, este cea mai simplăsubdiviziune a ei care se poate defini ca o totalitate a sarcinilor, competentelor şi responsabilităilor ce revinunui angajat în mod organizat şi permanent.

Specializarea postului indică gradul în care o sarcină generală a organizaiei este divizată în păricomponente mai mici ca urmare a diviziunii muncii.

Avantajele specializării postului sunt:

34. creşte dexteritatea angajatului;35. scade timpul dintre două sarcini consecutive;36. angajatul poate să-şi îndeplinească mai usor şi mai bine sarcinile de muncă;

37. se reduc considerabil costurile legate de perfecionarea angajailor.În practica managementului se intalnesc mai multe tipuri de grupuri ca de exemplu:38. functională care presupune gruparea posturilor cu activităi identice (producie,

financiar-contabilitate, resurse umane, cercetare dezvoltare etc);39. teritorială care implică gruparea posturilor după diferite repere geografice.

Organizarea nu poate avea loc fără o analiză a postului. Analiza postului. Postul este cea mai simplă, dar şi cea mai importantă, componentă organizatorică

ale cărei elemente sunt:40. responsabilităile, adică raspunderea materială, disciplinară, penală etc, ce revine

ocupantului postului pentru rezultatele obinute din exercitarea sarcinilor;



31

41. sarcinile, respectiv procese de muncă simple sau pări ale unor procese de muncă maicomplexe;

42. competenele (autoritatea), concretizată în libertatea decizională de care se bucurătitularul postului pentru îndeplinirea obiectivelor;

43. obiective individuale, care sunt exprimări cantitative sau calitative ale scopului pentrucare a fost înfiinat şi funcionează postul respectiv.

Meseria este o activitate socio-profesională care se caracterizează printr-un ansamblu de cunoştine practice, generale şi specifice recunoscute şi certificate cu un act de absolvire a unei forme de pregătire

(diplomă, certificate, adeverină etc.). Locul de muncă reprezintă activitatea reală exercitată într-o organizaie (individual sau colectiv). Postul de lucru este o activitate care, la un moment dat, se desfăşoară individual, într-o organizaie. Atribuia (funcia) reprezintă un complex de activităi exercitate de persoane cu sarcini de conducere,

cu obiective individuale în care sarcinile încorporate au caracter predominant decizional privind activitateacompartimentelor şi domeniilor de activitate coordinate.

Sarcina (lucrarea) este o activitate observabilă “derivate” din sarcină, având ca specific unitateacunoştinelor şi tehnicilor de lucru, a sculelor, dispozitivelor, verificatoarelor, instrumentelor şi utilajelor folosite în scopul realizării obiectivelor organizaiei.

Faza este o activitate simplă care defineşte stadiul în care se află realizarea unei sarcini de lucru.Cunoştinele practice, necesare unui salariat, reprezintă capacităile utilizate de acesta pentru

realizarea sarcinilor descrise în bune condiii.Dintre aptitudinile fizice se pot enumera: fora, rezistena, echilibrul pentru a lucra la inălime, etc. Aptitudini intelectuale enumerăm: precizia şi rapiditatea în calcul, logica, sinteza, etc.Pentru a realiza o descriere a postului este necesar ca managementul:

44. să reină problemele de abordat în timpul observării unui post şi întrebările pe care să le pună persoanei care îl ocupă pentru ca răspunsurile pe care le obine să fie clare şiconcise;

45. să ordoneze rezultatele obinute pentru a avea o reprezentare precisă asupra postului, alocului de muncă şi meseriei;

46. să contribuie la creşterea volumului de informaii necesare cunoaşterii profituluicandidatului la ocuparea unui post.

Practica managementului a consacrat următoarele etape:1. identificarea postului, pentru această etapă sunt necesare informaiile privind denumirea

actuală, denumirea propusă şi denumirea care ar corespunde cel mai bine tipului de

activităi pe care le reuneşte postul descris;2. poziia în structură, care are în vedere prezentarea superiorilor direci, a salariailor sau persoanelor şi grupurilor cu care cooperează precum şi posturile aflate în subordinea postului descris;

3. inventarul sarcinilor , pentru evitarea unor erori trebuie avute în vedere conceptele de bază cu care operează managementul în activitatea de descriere a postului.

4. inventarul cunoştinelor practice, generale şi specifice; cunoştinele practice utilizate întimpul executării sarcinilor observate trebuie exprimate la modul: “Stie să facă….”,etc.

5. cunoştinele generale şi specifice strâns legate de cunoştinele practice descrie seexprimă sub forma: “Trebuie să stie …..” după care se descrie fiecare sarcină în parte;

6. aptitudinile şi comportamentul, în afara experienei proprii, managementul are nevoie şide alte informaii, corespunzător cerinelor postului, pe care le obine prin documentaredirectă (interviuri, chestionare, etc. de la persoane autorizate din organizaie, reponsabili

sau coordonatori direci etc);7. controalele în timpul lucrului, cu privire la acest aspect managementul trebuie să seinformeze asupra persoanelor care efectuează controlul, modului de efectuare acontrolului obiectivelor controlului şi frecvenei cu care acesta are loc;

8. circuitele de comunicare-care sunt assimilate, în unele cazuri, diagramele de relaii privesc în interiorul şi în exteriorul postului, atât legăturile necesare cu alte posturi, persoane, servicii ca şi motivaiile acestora;

9. mijloacele-aflate la dispoziia ocupantului unui post de lucru s-ar putea prezenta astfel:- umane (personalul aflat în subordine);- materiale (scule, dispozitive, verificatoare, instrumente, maşini, utilaje, etc.);- financiare (bugetul de care dispune titularul postului de lucru).



32

j) autonomia-pornind de la gradul de libertate dat persoanei care ocupă postul de lucru,autonomia priveşte organizarea timpului de lucru, deciziile luate şi deciziile ce s-ar putealua condiionat de îndeplinirea anumitor restricii;

k) condiiile de lucru se pun în evidenă prin clasificări asupra:- programului de lucru;- gradului de dificultate în realizarea programului de lucru;- deplasările în interesul serviciului, condiiilor asigurate pentru deplasare, sejur şi duratasejurului;

- condiiilor de igienă, securitate a muncii şi riscurilor de accidente;- proteciei sociale, avantajelor asigurate, etc.

l) sinteza postului. La încheierea misiunii de studio a unui post de lucru, managementul vatrebui să rezume elementele eseniale şi specifice postului de lucru respective, săevidenieze sintetic sarcinile şi cunoştiinele generale şi specifice cele mai caracteristice.

Stabilirea relaiilor organizatorice reprezintă un element de care trebuie să se tină seama la proiectarea structurii organizatorice. Structura organizatorică reprezintă baza pe care organizaia se dezvoltăşi interacionează indicând cine are autoritatea şi responsabilitatea pentru fiecare activitate.

Analiza activităilor îl ajută pe manager să determine ce sarcini trebuie îndeplinite, ce funcii trebuiegrupate şi cum va fi pozitionată fiecare activitate în cadrul structurii organizatorice.

Analiza deciziei stabileşte care sunt deciziile necesare, la ce nivel ierarhic trebue adoptate şi masuraîn care managementul trebuie să se implice în procesul decizional.

Analiza relaiilor implică determinarea echipelor de lucru, delimitarea răspunderii managementuluifiecăruia.

Funcia este un element de generalizare a posturilor şi cuprinde mai multe posturi cu aceleaşicaracteristici generale. Funciile sunt:

47. de management, la nivelul cărora se adoptă decizii privind exercitarea proceselor demanagement la nivelul superior (manager general, menageri executivi), la nivel mediu(responsabili de sarvicii, birouri sau compartimente) şi la nivel inferior (şefi de atelierede producie, şefi de informaii de lucru, maiştri etc);

48. de execuie, unde se derulează procese de execuie care se regăsesc atât încompartimentele funcionale cât şi operaionale (ingineri, economişti, contabili,tehnicieni etc.).

Compartimentul este definit drept un grup de persoane (minimum două) care sub o conducere unicăşi de regulă pe acelaşi amplasament exercită atribuii omogene sau complementare pentru a asigura realizarea

unor obiective specifice. Ponderea ierarhică este dată de numărul de persoane conduse nemijlocit de un manager. Nivelurile ierarhice reprezintă poziii succesive ale posturilor de management şi execuie faă de cel

mai important organism participativ de management (adunările generale ale acionarilor la societăilecomerciale, consiliile de administraie la alte tipuri de societăi). Canalele pe care sunt vehiculate deciziile dela locul de adoptare la cel de implementare, precum şi informaiile de la locul de culegere la organele dedecizie, se numesc linii sau filiere ierarhice.

Relaiile organizatorice definesc raporturile între posturi şi compartimente tipul lor fiind dat deconinutul modului lor de manifestare respectiv de: autoritate, cooperare, control şi reprezentare.

Relaiile de autoritate se stabilesc între posturi şi compartimente aflate pe niveluri ierarhice diferitesau pe aceleaşi niveluri ierarhice şi pot fi de tip ierarhic, funcionale şi de stat major.

Relaiile de cooperare se stabilesc între posturi sau compartimente amplasate la acelaşi nivelierarhic, în legatură cu realizarea unor situaii informaionale sau de rularea unor aciuni complexe.

Relaii de control se manifestă între posturi sau compartimente cu sarcini (atribuii) în domeniulcontrolului şi celelalte subdiviziuni organizatorice. Relaii de prezentare se stabilesc managerii de nivel superior şi posturi de management care

reprezintă interesele organizaiei în relaii cu terii. Relaiile dintre compartimente de muncă sunt legăturile care se stabilesc între compartimentele

situate pe acelaşi nivel ierarhic sau pe niveluri ierarhice diferite în scopul realizării anumitor obiective.Din punct de vedere juridic, relaiile pot fi: formale (reglementate) şi informale. Relaiile formale (reglementate) sunt acele legături stabilite prin prevederile regulamentului de

organizare şi funcionare al organizaiei sau prin alte acte normative. Relaiile informaionale sunt acele legături care apar spontan în cadrul sau între compartimentele de

muncă.



33

Dupa sensul de transmitere a informaiilor se disting: relaii unilaterale şi relaii bilaterale. Relaiile unilaterale sunt legături care se stabilesc între două compartimente şi constau în obligaia

unei pări să transmită informaiile celeilalte pări fără ca cea din urmă să fie obligată să raspundă mesajului. Relaiile bilaterale sunt legături care se realizează în ambele sensuri.După coninutul informaiilor se disting: relaii de autoritate şi relaii de cooperare.

Relaiile de autoritate se stabilesc între două sau mai multe compartimente şi provin din autoritatea pe care una din pări o are faă de cealaltă parte. Astfel de relaii, în raport cu felul în care se exercităautoritatea, sunt:

49. relaiile de autoritate ierarhică-reprezintă legăturile dintre două compartimente situatela niveluri diferite, dar pe aceeaşi linie ierarhică.

Relaiile de cooperare sunt legăturile ce se stabilesc între compartimente de muncă diferite ca profil,situate de regulă la acelaşi nivel ierarhic.

Fişa postului este un instrument folosit în procesul de management pentru identificarea unui post,stabilirea nivelului ierarhic şi a relaiilor care îi sunt specifice, a obiectivelor individuale, a sarcinilor,competenelor şi responsabilităilor care pot fi determinate în momentul elaborării.

Secretariatul este o componentă structurală cu rol complementar pe lângă un post de managementcare asigură efectuarea unor lucrări de natură administrativă, de rutină pentru raionalizarea bugetului detimp al managerului.

3.4. Funcia de conducere în contabilitate.

Funcia de conducere este funcia prin care managementul interacionează cu subordonaii, pe parcursul realizării obiectivelor planificate-individuale, de grup sau organizaionale – şi la nivelulindicatorilor de performană. În procesul de conducere, influenarea comportamentului subordonailor poatefi orientată pe sarcini sau pe angajai.

Conducerea poate fi definită atât ca proces cât şi ca o insuşire. Ca proces, conducerea reprezintăfolosirea influenării necoercitive a comportamentului unuia sau mai multor subordonai – în vedereaconcretizării activităilor desfaşurate pentru realizarea de produse, prestarea de servicii şi executarea delucrări potrivit obiectivelor unei organizaii. Prin procesul de conducere managementul încearcă săinflueneze comportamentul angajailor. Comunicarea este un proces de transmitere a informaiilor întredouă sau mai multe persoane pentru stabilirea şi respectarea unor standarde, indicatori de performană,corectarea erorilor faă de standarde şi norme etc. Puterea reprezintă calitatea pe care o are un individ de aface ca alt individ să realizeze ceea ce el nu ar fi facut din propria initiativă.

3.4.1.Comunicarea în procesul conducerii în contabilitate

În limbajul obisnuit, folosirea cuvântului comunicare are semnificaia de “a aduce la cunoştină” saude “a informa”. Comunicarea este un proces care, din perspectiva ştiinei comunicării, dispune de patrucomponente fundamentale: un emiător, un canal, o informaie şi un receptor.

Acest model se poate imbogăi cu încă trei elemente fundamentale: codarea, decodarea şi “zgomotulde fond” (noise). Acest ultim model al comunicării permite luarea în discuie a succesului comunicării.

Prin comunicare înelegem schimbul de mesaje între două sau mai multe persoane, din cadrul uneiorganizaii, în vederea realizării obiectivelor acesteia precum şi procesele de stabilire a obiectivelor, derealizare a concordanei cu structură organizatorică, de armonizare a aciunilor cu obiectivele iniiale şi deeliminare a defeciunilor, de antrenare a personalului care se bazează pe :

I. primirea şi transmiterea de mesaje;

II. stabilirea şi meninerea de relaii între angajai;III. utilizarea feedback-ului pentru îmbunătăirea performanelor individuale şi generale aleorganizaiei;

IV. identificarea, cunoaşterea şi utilizarea corectă a diferitelor categorii de nevoi şi stimulente pentru orientarea comportamentului angajailor spre performană şi satisfacii;

V. instaurarea de relaii corecte şi eficiente, de înelegere şi acceptare reciprocă între managerişi executani, colegi, persoane din interiorul şi exteriorul organizaiei.

Din perspectiva funciei de conducere ca funcie a managementului, comunicarea este un proces detransformare a informaiilor, sub forma mesajelor simbolice, între două sau mai multe persoane, unele custatut de emiător, altele cu statut de receptor, prin intermediul unor canale specifice.



34

Comunicarea umană, ca fenomen cultural şi mediat, a permis introducerea calculatorului, a bănciide date care la rândul lor au extins raza de aciune a receptorului social de la nivel local la dimensiunile planetare, el devenind astfel cetăean al statului global.

Emiătorul, aflat în ipostaza de manager sau executant, este persoana care iniiază comunicaia. Elformulează mesajul, alege limbajul, receptorul şi mijlocul de comunicare.

Receptorul este un executant sau un manager care primeşte mesajul informaional. Mesajul este simbolul sau ansamblul simbolurilor transmise de emiător receptorului.Canalele de comunicare sunt traseele pe care circulă mesajele. După gradul lor de formalitate pot fi

formale sau informale.Canalele de comunicare formale se suprapun cu relaiile organizaionale, sunt proiectate şi

funcionează în cadrul structurii astfel încât să vehiculeze informaiile între posturi, compartimente şiniveluri ierarhice diferite.

Canalele de comunicare informale constituie căi adiionale care permit mesajelor să penetrezecanalele oficiale.

Reuşita comunicării depinde de adecvarea coninutului şi formei de exprimare a mesajului lacapacitatea de percepie şi înelegere a receptorului.

Contextul sau mediul este o componenta adiacentă dar care poate influena mult calitateacomunicării.

Mijloacele de comunicare, constituie suportul tehnic al procesului de comunicare (discuia de la omla om, rapoarte interne, şedine şi prezentări orale, scrisori, telefonul, faxul, aparate audio-video pentruteleconferine, internet, reele de computere, televiziune cu circuit închis, aviziere, ziare, lucrări, diagrameetc.)

Limbajul în procesul comunicării îl constituie limba vorbită şi cea scrisă (maternă sau straină),cifrele şi imaginile vizuale de orice fel (diagrame, desene etc.).

Mecanismele interne ale procesului de comunicare au în vedere codificarea înelesului,transmiterea mesajului, decodificarea, interpretarea, filtrarea şi feed-back-ul.

Codificarea inelesului constă în selectarea anumitor simboluri, capabile să exprime semnificaiaunui mesaj (cuvinte, imagini, mimica feei, semnale ale corpului, gesturi).

Transmiterea mesajului constă în deplasarea mesajului codificat de la emiător la receptor. Decodificarea şi interpretarea se referă la descifrarea simbolurilor transmise şi explicarea sensului

lor care asigură impreună receptarea mesajului.Filtrarea constă în deformarea sensului unui mesaj datorită unor limite vrute sau nu de interpretare.

Ele sunt în general, de natură fiziologică sau psihologică.

Feed-back-ul ajută emiătorul să verifice în ce masură mesajul său a fost îneles corect ori a suferitfiltrări. Procesul de comunicare bilateral se desfaşoară în două sensuri, între emiător şi receptor având

urmatoarele caracteristici:VI. iese de sub controlul exclusiv al emiătorului;VII. receptorul are posibilitatea interveniilor prin intrebări, sugestii, comentarii; se desfaşoară pe

o durată mai mare de timp, intrucât transmiterea şi recepia se pot transforma în discuii;VIII. semnificaia mesajului poate fi verificată, clarificată şi redefinită. În concluzie, comunicarea este un mijloc de exercitare a funciilor managementului şi de

interaciune interpersonala având ca scop modificarea percepiilor, atitudinilor, comportamentelor,sentimentelor, opiniilor unui individ sau grup de indivizi în vederea realizării obiectivelor organizaiei.

3.4.2. Stiluri de conducere în contabilitate.

Conducatorul autocratic (care practică stilul de conducere centrat pe şef ) porneşte de la ideea căoamenilor nu le place să muncească şi să-şi asume responsabilităi. Conducatorul democratic (care practicăstilul de conducere centrat pe subordonat ) porneşte de la ipoteza că oamenilor le place să muncească şi să-şiasume responsabilităi. Conducerea situaionala se caracterizează prin faptul ca managerul dă dispoziii şiinstruciuni în legătură cu munca pe care o au de îndeplinit subordonaii şi le supraveghează îndeaproape performana, ascultă, indrumă şi sfatuieşte, incurajează, facilitează interciunea şi îl implică pe subordonat înluarea deciziilor.

3.4.3. Locul şi rolul deciziei în procesul conducerii în contabilitate.



35

Coninutul unui astfel de proces, într-o structură organizaionala, presupune:IX. elaborarea unei politici şi strategii;X. optimizarea relaiei centralizare – autonomie – deconcentrare; XI. definirea indicatorilor de performană în atingerea obiectivelor strategice; XII. stabilirea resurselor umane şi materiale ce urmează a fi alocate în activităile necesare

înfăptuirii deciziilor umane. Complexitatea procesului decizional este determinată de dinamica variabilelor procesului condus, de

dinamica schimbărilor care au impact asupra acestuia. Procesul decizional în sine şi dinamica acestuia se află

în permanenă sub influena a două categorii de factori: factori interni şi factori externi.Distingem astfel că:XIII. decizia se naşte şi se manifestă într-un mediu informaional, intern şi extern, extrem de

variat;XIV. calitatea decizie este determinată de calitatea informaiilor, viteza cu care acestea sunt puse

la dispoziia factorilor decideni şi nu în ultimul rând de capacitatea decidenilor de adelibera în funcie de variantele de aciune posibile.

În procesul decizional prezintă un inters major:XV. gradul în care pot fi stăpânii factorii de influenă;XVI. cunoaşterea posibilităii cu care pot influena aciunea factorii care nu pot fi stăpânii; XVII. valoarea şi comportamentul factorului uman; XVIII. motivarea; XIX. disponibilitatea, fiabilitatea şi nivelul tehnic al factorului material. Valoarea elementului uman este dată de o pregătire şi perfecionare profesională care să confere

conducătorului cunoştine pentru:XX. a avea o vedere de ansamblu asupra problematicii cu care se confruntă;XXI. a soluiona pe baze stiintifice problemele abordate; XXII. a lua decizii argumentate, sigure şi rapide în contextul în care acionează; XXIII. a comunica pe verticală şi pe orizontală în procesul conducerii, adoptând un comportament

corespunzător. În procesul de luare a decizie se disting şi se parcurg câteva etape respective:

1. precizarea şi definitivarea obiectivului;2. culegerea, selectionarea şi ordonarea datelor;3. analiza informaiilor;4. construirea şi fundamentarea veriantelor;

5.

adoptarea deciziei;6. comunicarea deciziei;7. aplicarea deciziei;8. monitorizarea şi evaluarea aplicării deciziei.

În etapele I si II , se ridică o serie de probleme legate de :XXIV. cunoaşterea scopului şi a posibilităilor de definire şi masurare a obiectivului;XXV. definirea elementelor structurale şi a celor asupra cărora trebuie acionat;XXVI. circumstanele interne şi externe în care a aparut o problemă;XXVII. ordinea de urgenă în care trebuie intervenit asupra elementelor structurale ale problemei;XXVIII. cadrul legal şi normativ în care se înscriu problemele şi modalităile de intervenie;XXIX. identificarea restriciilor de care trebuie să se ină seama în adoptarea unei decizii de

soluionare a unei probleme. În etapa III, de analiză a informaiilor, intervine principiul argumentării selective cu formularea

răspunsurilor la întrebările clasice: Pentru ce? Care? Când? Unde? Cine? Ce? După care se dezvoltă analizacare trebuie să aibă în vedere:XXX. experiena şi pregătirea celui care face analize;XXXI. apropierile, contrastele şi ordinea în care se înscriu diferite fenomene;XXXII. gruparea şi ordonarea elementelor care trebuie verificate;XXXIII. generarea unui proces de brainstorming (individuală sau de grup) pentru a identifica

idei de soluionare optimă a subiectului analizat;XXXIV. individualizarea situaiei analizate într-un context general;XXXV. studiul unor domeniii cu care are tangentă problema analizată. În etapa IV , de construire a variantelor, se utilizează principiul individualizării în fundamentarea

alternativelor care presupune:



36

XXXVI. definirea şi validarea premizelor;XXXVII. stabilirea pentru fiecare alternativă sau variantă a elementelor de eficienă, de

analiză a factorului de timp în situaia cea mai convenabilă, asigurare a resurselor disponibile(proprii sau atrase), risc, consecine ale aplicării, obiectivitate în fundamentare.

Etapa V , de adoptare a deciziei, se caracterizează prin faptul ca are în vedere:XXXVIII. transpunerea fenomenului real într-un model matematic;XXXIX. stabilirea factorilor determinai, a modului şi a gradului în care aceştia

interacionează;

XL. determinarea criteriului de apreciere a optimului şi cuprindere a lui într-o funcie. Etapa VI, de comunicare a deciziei, este explicată pe baza principiului economic informaional, care

presupune:XLI. forme simple şi directe de transmitere a deciziilor;XLII. trasee scurte de vehiculare a deciziilor;XLIII. mijloace moderne (automatizate) de comunicare a deciziei. Etapa VII, de aplicare a deciziei, constă în:XLIV. asocierea elementelor materiale şi umane alocate într-un proces operaional pentru

concretizarea unei decizii;XLV. utilizarea eficientă a resurselor alocate;XLVI. cuantificarea şi consemnarea rezultatelor. Etapa VIII, de monitorizare şi evaluare a aplicării deciziei este caracterizată de exercitarea actului

conducerii prin:XLVII. urmărirea permanentă sau periodică, a rezultatelor obinute;XLVIII. identificarea abaterilor rezultate, obinute în raport cu performanele estimate;XLIX. adoptarea unor decizii complementare, ulterioare, de corecie, pentru atingerea

performanelor estimate;L. analiza integrală a procesului de implementare a deciziei adoptate iniial, a indicatorilor de

performană asociai deciziei, a eficienei scontate şi a consecinelor posibile în viitor.Raportat la condiiile de sigurană în care se adoptă o decizie, până în prezent, sunt consacrate trei

tipuri de decizii:LI. decizii în condiii de certitudine;LII. deciziii în condiii de risc;LIII. decizii în condiii de incertitudine;Marimea riscului în activitatea economică se cuantifică astfel:

R=P.i/A unde:R=riscul;P=pierderi estimate (1<P<A);i=probabilitatea incertitudinii;A=valoarea totală a angajării, respectiv volumul intereselor sau obiectivelor expuse riscului.

Pentru creşterea eficienei procesului decizional, în condiiile delegării de autoritate, se au în vederecâteva principii de bază:

LIV. coexistena autorităii şi responsabilităii şi luarea în considerare a faptului că, curesponsabilitatea în ansamblu ne se deleagă;

LV. definirea riguroasă a atribuiilor şi sarcinilor pe funcii;LVI. stabilirea nivelurilor de autoritate;LVII. respectarea unităii de comandă şi evitarea subordonării multiple;

LVIII. delegarea în funcie de rezultatele aşteptate.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen):A. Funciile managementului proceselor decizionaleB. Planul şi procesul de planificare în contabilitate.C. Planificarea strategică în contabilitateD. Elaborarea documentelor de dezvoltare a direciilor strategice în contabilitateE. Planificarea tactică în contabilitate.F. Planificarea operatională în contabilitate.G. Funcia de organizare a managementului în contabilitate.H. Instrumente de lucru utilizate în activitatea de organizare în contabilitate.



37

I. Funcia de conducere în contabilitate.J. Comunicarea în procesul conducerii în contabilitateK. Stiluri de conducere în contabilitate.L. Locul şi rolul deciziei în procesul conducerii în contabilitate.

Teste pentru autoevaluare pe tema aleasă:

1. Conducerea situaionala se caracterizează prin faptul ca _________ dă dispoziii şi instruciuni în

legătură cu munca pe care o au de îndeplinit subordonaii şi le supraveghează îndeaproape performana,ascultă, indrumă şi sfatuieşte, incurajează, facilitează interciunea şi îl implică pe subordonat în luarea __________.

2. Conducatorul autocratic (care practică stilul de conducere centrat pe subordonat ) porneşte de laipoteza că oamenilor le place să muncească şi să-şi asume responsabilităi.

3. Structura organizatorică este un sistem sau o reea de sarcini, relaii de raportare şi comunicarecare asigură:

I. coerena activităilor desfaşurate de membrii organizaiei, individual şi în grup;II. diviziunea şi coordonarea muncii;III. realizarea obiectivelor planificate.

Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare:1. Răspuns: managerul, deciziilor 2. Răspuns: Adevărat3. Răspuns: a+b+c

4. Managementul întocmirii şi utilizării situaiilor financiare:

IntroducereSituaiile financiare anuale ale întreprinderii constituie o parte a procesului de raportare financiară.Muli utilizatori se bazează pe situaiile financiare ca pe principala lor sursă de informaii şi, de aceea,astfel de situaii financiare se elaborează şi se prezintă, având în vedere necesităile lor

Obiective: prezentarea situaiilor financiare;utilizatorii situaiilor financiare şi necesităile lor de informare;obiectivul situaiilor financiare;

Cuvinte cheieSituaii

financiare Bilanul contabil Contul de profit şi

pierdere Intereseinformaionale

Utilizatorii situaiilor financiare

4.1 Prezentarea situatiilor financiare

Situaiile financiare ale unei companii reprezintă cel mai important mijloc, prin care informaiacontabilă este pusă la dispoziia factorilor decizionali. De aceea, companiile îşi publică situaiile financiare,într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi înelese de către cititorul interesat.

Cadrul general de contabilitate îşi îmbunătăeşte continuu calitatea informaiei contabile prinaplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Comunităii Economice Europene (Directiva a-IV-a şi a VII-a).

Necesitatea de conformitate este impusă de :1. globalizarea economiilor naionale;2. accesul României pe pieele de capital internaionale;



38

3. transparena şi simplificarea raportărilor financiare.Responsabilitatea întocmirii situaiilor financiare anuale în conformitate cu Reglementările contabile,

conforme cu directivele europene (a IV-a şi a-VII-a) revine conducerii entităii şi este comunicată printr-odeclaraie scrisă ataşată acestora.

4.2 Forma si continutul situatiilor financiare anuale

Cu toate eforturile de armonizare a contabilităii pe plan mondial, arhitectura concretă a situaiilor financiare diferă, încă sensibil, de la o ară la alta, influenând coninutul şi structura informaiilor contabile prezentate în acestea, în special în note sau anexe. Potrivit opticii organismului internaional de normalizarecontabilă - Comitetul pentru Standarde Internaionale de Contabilitate (IASC), un set complet de situaiifinanciare anuale include:

• bilantul; • contul de profit şi pierdere;• situaie care să reflecte, după caz:

- toate modificările capitalului propriu;- modificările capitalului propriu, altele decât cele care rezultă din tranzaciile de capital cu

proprietarii şi distribuirile către proprietari.• tabloul fluxurilor de trezorerie;• politicile contabile şi notele explicative.

Normele europene folosesc pentru situaiile financiare noiunea de „conturi anuale” care cuprind:1. bilanul;2. contul de profit şi pierdere;3. anexa sau notele la conturile anuale.

În legătură cu forma şi coninutul situaiilor financiare, această problemă este tratată diferit deStandardele Internaionale de Contabilitate, ale căror norme sunt denumite IAS-uri, şi de Directivelecontabile europene. Astfel, IAS-urile nu menionează o formă specială pentru componentele situaiilor financiare, nu prescriu formatul sau ordinea în care trebuie prezentate elementele, ci doar prezintă o listă aelementelor care trebuie să se regăsească în bilan, în contul de profit şi pierdere sau celelalte componente alesituaiilor financiare.

În schimb, Directivele contabile europene, prevăd scheme şi modele care definesc forma şi formatulde prezentare a componentelor situaiilor financiare.

4.2.1 Bilanul întreprinderii

Bilanul este prima componentă fundamentală a documentelor de sinteză, documentul oficial princare trebuie să se asigure imaginea fidelă, clară şi completă a patrimoniului deinut la un moment dat de unagent economic.

Bilanul reflectă poziia financiară a întreprinderii , capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului cu ajutorul resurselor economice controlate (activele) şi al structurii de finanare (capitaluri propriişi datorii).

În consecină, bilanul trebuie întocmit, respectiv elaborat, verificat, analizat şi prezentatutilizatorilor, respectând un set de principii sau convenii care să asigure pertinena, fidelitatea şi utilitateainformaiei furnizate, respectând prezentarea lui într-o formă standardizată, inteligibilă pentru o masă cât mailargă de poteniali utilizatori, pentru ca aceştia să-şi poată determina rapid indicatorii semnificativi şi utili

deciziilor pe care doresc să le ia în afacerile curente şi viitoare.

4.2.2 Contul de profit şi pierdere şi performanele întreprinderii

În general, bilanul este considerat a fi documentul de sinteză contabilă care descrie situaia patrimonială şi echilibrul financiar, indicând şi mărimea rezultatului economico-financiar global, fără aexplica însă proveniena rezultatului şi, în consecină, cauzele care au generat sau generează performaneleactivităii unui agent economic. Din acest motiv, s-a impus necesitatea elaborării şi publicării unui altdocument de sinteză contabilă intitulat „contul de profit şi pierdere”, care exprimă cum s-a ajuns la



39

respectiva stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri şi cheltuieli ce au marcat traiectoria evoluieiîntreprinderii între începutul şi sfârşitul exerciiului financiar.

O întreprindere orientată spre eficienă economică are drept obiectiv obinerea de profit calculat cadiferenă între venituri şi cheltuieli, în contextul căruia cheltuiala reprezintă o sursă de sărăcire, măsurată prindiminuarea situaiei patrimoniale nete, iar venitul reprezintă o sursă de îmbogăire, măsurată prin creştereasituaiei patrimoniale nete

4.2.3 Situaia modificării capitalurilor proprii

Este un alt document important pe care situaiile financiare trebuie să-1 conină, pe baza căruia poate fi analizată capacitatea de meninere (sau erodare) a capitalului, precumşi profitul sau pierderea generală a întreprinderii.

Situaia modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate variaiile pe care capitalul propriu(activul net) le-a suferit între momentul de început şi cel de sfârşit al exerciiului financiar, în cadrul acestuidocument fiind evideniate:

1) profitul net sau pierderea netă a perioadei;2) elementele de venit şi cheltuială, câştig sau pierdere care sunt recunoscute

direct în capitalul propriu;3) efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecii ale erorilor

fundamentale;

4)

tranzaciile de capital cu proprietarii şi distribuirile către aceştia;5) soldul profitului cumulat, respectiv pierderii cumulate la începutul perioadei şi la data întocmirii bilanului, precum şi modificările pe parcursul perioadei;

6) o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital propriu laînceputul şi sfârşitul perioadei, cu prezentarea distinctă a fiecărei modificări.

Ultimele trei categorii de informaii pot fi detaliate în notele explicative, fără a fi incluse îndocumentul menionat.

Pentru fiecare element al capitalurilor proprii se indică:• suma la începutul exerciiului financiar;• sumele transferate în cursul exerciiului financiar (intrările-ieşirile);• natura, sursa sau destinaia acestor transferuri;• suma rămasă la sfârşitul exerciiului financiar.

4.2.4 Situaia fluxurilor de numerar

Situaia fluxurilor de numerar prezintă informaii utile despre modificarea poziiei financiare aîntreprinderii, permiând evaluarea capacităii întreprinderii de a genera fluxuri viitoare de numerar şiechivalente de numerar în cadrul activităilor de exploatare, finanare şi investiii şi utilizareacorespunzătoare a acestora. Altfel spus, arată de unde au provenit lichidităile şi cum au fost ele cheltuite,explicând astfel cauzele variaiei lor.

Numerarul cuprinde disponibilităile băneşti şi depozitele la vedere. Echivalentele de numerar suntinvestiii financiare pe termen scurt, cu grad de lichiditate foarte ridicat, care pot fi uşor transformate înnumerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ. Conform IAS 7, scadena acestora ar putea fi mai mică de trei luni de la data achiziiei,

4.2.5 Notele şi informaiile explicative

Anexa sau notele explicative, ca document contabil de sinteză, reprezintă onecesitate informaională, întrucât s-a constatat că informaiile furnizate de bilan şi decontul de profit sau pierdere nu sunt suficiente pentru obinerea unei imagini fidele asupra patrimoniului.

Elaborarea unor note de calitate are rolul de a furniza informaii de o importanăsemnificativă, fie pentru a explica, fie pentru a completa elementele furnizate de bilan şicontul de profit şi pierdere. Anexa este un instrument valoros de informare şi analiză pentru toi utilizatorii informaiei contabile, deoarece ea aduce clarificări politicilor



40

promovate de întreprindere în domeniul investiiilor, finanării, fiscalităii şi evaluării patrimoniului.

Potrivit articolului 43 al Directivei, anexa trebuie să conină cel puin informaii privind: A. modalităile de evaluare aplicate diferitelor posturi ale conturilor anuale, cât şi

metodele de calcul al amortizărilor şi provizioanelor; bazele de conversie a elementelor exprimate în monedă străină;

- participaiile deinute, pentru cel puin 20% din capitalul societăilor emitente;- numărul şi valoarea nominală a aciunilor subscrise în cursul exerciiului;

- numărul şi valoarea nominală a diferitelor categorii de aciuni care compun capitalul;B. numărul şi mărimea drepturilor părilor beneficiare, ale obligaiunilor convertibile şi

ale titlurilor similare;C. suma datoriilor, în special a celor a căror durată este mai mare de cinci ani, cât şi suma

tuturor datoriilor acoperite de garanii acordate, cu indicarea naturii şi formei lor;- suma totală a angajamentelor financiare în afara bilanului;- repartizarea cifrei de afaceri pe categorii de activitate, cât şi pe zone geografice;D. numărul mediu de angajai, structura pe categorii, cât şi cheltuielile de personal

aferente exerciiului;- incidena evaluărilor fiscale derogatorii asupra rezultatului net al exerciiului;E. suma remuneraiilor alocate, în cursul exerciiului organelor de administraie, de

conducere şi de control;F. suma avansurilor şi a creditelor acordate membrilor organelor de administraie, de

conducere şi de control, cât şi angajamentele luate în contul lor cu titlu de garanie.Principalele caracteristici ale anexei sau notelor explicative în cadrul sistemului continental de

contabilitate sunt prezentate astfel:• reprezintă un document complementar bilanului şi contului de rezultate în care se regăsesc

informaii asupra regulilor de evaluare utilizate, mişcărilor de imobilizări, metodelor deamortizare, statutului provizioanelor etc.;

• completează informaiile furnizate de bilan şi contul de rezultate, motivând schimbărileregulilor şi metodelor contabile;

• conine un set de informaii structurate pe trei categorii de probleme: informaii asupra regulilor şi metodelor contabile; informaii privind bilanul şi contul de rezultate şi alte elemente deinformare;

• reprezintă un document deschis, cuprinzând orice informaie capabilă să influeneze

capacitatea de percepie a utilizatorului privind patrimoniul, situaia financiară şi rezultateleîntreprinderii;• consacră conceptul de „importană semnificativă”: doar informaiile care satisfac această

cerină sunt cerute;• este parial „contabilă” şi parial „extracontabilă”, deoarece o parte din informaii sunt extrase

direct din conturi, în timp ce altele sunt extracontabile sau calitative;• este modularizată în funcie de natura şi dimensiunea întreprinderii.În linii generale, informaiile din anexă sunt astfel structurate, încât să permită prezentarea politicii

contabile a întreprinderii şi analiza anumitor posturi din bilan şi din contul de rezultate, fiind incluse şiinformaii complementare privind numărul mediu de salariai, remunerarea conducătorilor, onorariileauditorilor etc.

4.3 Utilizatorii informaiilor financiar - contabile prezentate in situatiile financiare

Obiectivul situaiilor financiare generale este furnizarea de informaii despre poziia financiară, performana şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, care sunt utile unei game largi de utilizatori înluarea de decizii economice de aici rezultând importana deosebită acordată beneficiarilor de informaie.

Aşa cum se arată în cadrul general IASB, aproape toi utilizatorii folosesc informaii în vederea luăriide decizii economice pentru:

- a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiie de capital;- a evalua răspunderea sau gestiunea managerială;- a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajailor săi;- a evalua garaniile pentru creditele acordate întreprinderii;- a determina politicile de impozitare;



41

- a determina profitul şi dividendele ce pot fi distribuite;- a elabora şi utiliza date statistice despre venitul naional;- a reglementa activitatea întreprinderilor.Utilizatorii informaiilor financiar contabile sunt clasificai după mai multe criterii, în funcie de

relaia în care se află cu agentul economic respectiv şi/sau tipul de informaie cerut.Astfel putem vorbi de :

I. utilizatori interni ai informaiei financiar contabile cum ar fi :managerii şiangajaii societăii sau reprezentanii acestora;

II. utilizatori externi ca: acionarii, creditorii, furnizorii, clienii, statul, publicul;III. utilizatori intermediari, reprezentai de analiştii financiari şi presa de specialitate.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale(examen):1. Prezentarea situatiilor financiare.2. Necesitatea de conformitate.3. Forma si continutul situatiilor financiare anuale4. Bilanul şi poziia financiară a întreprinderii5. Contul de profit şi pierdere şi performanele întreprinderii6. Situaia modificării capitalurilor proprii7. Situaia fluxurilor de numerar 8. Notele şi informaiile explicative 9. Utilizatorii informaiilor financiar - contabile prezentate in situatiile financiare10. Calităile informaiilor financiar - contabile prezentate in situatiile financiare11. Factorii care influenează structura situaiilor financiare12. Funciile situaiilor financiare13. Principii contabile14. Aprobarea, semnarea si auditarea situatiilor financiare15. Evaluarea elementelor prezentate in situatiile financiare16. Care sunt factorii care pot influenta structura situatiilor financiare?17. Care sunt principalele functii ale situatiilor financiare?18. Ce calitati trebuie sa prezinte informatiile financiar contabile prezentate in situatiile

financiare?19. Care este continutul situatiilor financiare anuale?

Teste pentru autoevaluare pe tema aleasă:1. Situaiile financiare nu includ:

a. rapoartele directorilor; b. situaia fluxurilor de trezorerie;c. situaia modificărilor capitalului propriu.

2.Situaile financiare se elaborează avându-se în vedere principiile:a. pricipiul permanenei metodelor, principiul continuităii activităii;

b. principiul prudenei, principiul independenei exerciiului;c. principiul necompensării, principiul continuităii activităii;d. principiul continuităii activităii, principiul contabilităii de angajamente;

e. principiul independenei exerciiului, principiul evaluării separate a elementelor deactiv şi de pasiv.3. Bilanul contabil anual şi raportul de gestiune se semnează de către ................. unităii şi de cătreconducătorul compartimentului financiar-contabil.

Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare:1. Răspuns: a.2. Răspuns: d.3. Răspuns: administratorul



42

5. Societate comercială - Medii interne şi externe de afaceri

IntroducereMulte organizaii dispun de un număr semnificativ de calculatoare, aflate deseori la distană unul de altul. Deexemplu, o firmă cu mai multe fabrici poate avea în fiecare unitate de producie câte un calculator pe care se ineevidena inventarului, se monitorizează productivitatea şi se calculează salariile angajailor. La început, fiecare dinaceste calculatoare putea lucra izolat de celelalte, dar la un moment dat managerii au decis să le conecteze între ele pentru a putea extrage şi corela informaii despre întreaga firmă

Obiective:Comer electronic – E-commerce;Legătura cu consumatorul -E-demand; Afacere electronică; Serviciul bancar electronic E-banking;Sistemul de management al relaiilor cu clienii E-Crm.

Cuvinte cheie

comer electronic afacerea electronică legătura consumator-organizaie

card bancar societate informaională tranzacei electronică

5.1. Internetul şi comerul electronic factori ai relansării creşterii economice în RomâniaDeşi actorii pieei au o importană majoră în crearea şi funcionarea sectorului TIC, rolul statului nu este deneglijat în sprijinirea acestui sector:

a) guvernul are datoria să stabilească, în mod clar, obiectivele dezvoltării economice sociale, inând seamade tendinele pe plan mondial, în perimetrul cărora dezvoltarea „noii economii electronice” ocupă un loc deosebit;

b) sistemul de legi şi reglementări favorabile dezvoltării TIC poate avea un impact cu mult mai beneficasupra progresului economic şi social comparativ cu sprijinirea financiară din partea guvernului; înlăturareaobstacolelor din structurile învechite de reglementare deschide calea pentru noi ageni economici care vor să intre pe piaă – ceea ce prin intensificarea competenei reduce costul de casare a serviciilor şi îmbunătăeşte calitatea acestora;

c) guvernul poate avea un rol activ ca factor de sprijinire a mecanismelor pieei prin culegerea şi prelucrareade informaii şi date publice care pot fi oferite beneficiarilor la un pre rezonabil. Sistemele TIC oferă cea mai bunăcale de a servi în mod eficient cetăenii, rapid şi cu datele necesare;

d) guvernul acionează ca promotor al legilor în acele domenii în care iniiativele de piaă nu funcionează

eficient (educaie, cercetare, studiul continuu);e) societatea informaională nu are granie, ceea ce impune responsabilităi pentru guvern în ceea ce priveşteorganizarea cooperării internaionale la nivelul considerentelor ştiinifice majore, măsuri de reglementare şi sprijinirea întreprinzătorilor pentru a funciona în mod confidenial pe pieele globale.

Eliminarea obstacolelor din faa dezvoltării comerului electronic, în prezent şi în perspectivă, se referă laurmătoarele aspecte:

adoptarea unor măsuri legale care să ajute la întărirea încrederii între partener mai ales în cazulconsumatorilor;

promovarea unei concurene reale de piaă în scopul diminuării costului serviciilor telecomunicaiilor şiInternet-ului;

sprijinirea şi crearea unui sistem educaional pentru învăarea continuă, ceea ce asigură alfabetizarea digitală pentru toi;

asigurarea unei legislaii coerente şi stimulative pentru TIC;

asigurarea dezvoltării unui comer electronic antrenant din punct de vedere social;luarea de măsuri pentru creşterea disponibilităii capitalului de risc în domeniul TIC;accelerarea utilizării sistemului TIC în activitatea administraiei publice.România cheltuie anual pentru TIC circa 60-80 USD/locuitor, faă de media europeană de 2400 USD.

Meninerea monopolului în economie conduce la obstrucionarea Internet-ului şi comerului electronic spredeosebire de ări în care acestea au fost liberalizate, ştiut fiind că societatea informaională este unul din mijloacele deaccelerare a integrării în U.E.

Principalele obiective specifice ale dezvoltării comerului electronic în România vizează:Conştientizarea factorilor de decizie începând cu factorul politic privind importana de excepie a

domeniului pentru compatibilizarea cu procesele globalizării pieelor;Asigurarea transparenei, comunicării conectivităii şi cooperări;



43

Crearea infrastructurii societăii TIC;Asigurarea legislaiei şi a cadrului instituional;Abordarea sistemică între e-Commerce, e-Business, e-Banking etc;Promovare cercetărilor în domeniul e-Commerce;Sprijinirea sistemului de informare profesională, în ştiină şi cultură în domeniul TIC.Datorită progresului tehnologic rapid, aceste domenii converg în ritm alert, iar diferenele între colectarea,

transportul, stocarea şi prelucrarea informaiei dispar pe zi ce trece. Organizaii cu sute de birouri răspândite pe o ariegeografică largă se aşteaptă în mod curent să poată examina printr-o simplă apăsare de buton chiar şi echipamentele

lor cele mai îndepărtate. Pe măsură ce posibilităile noastre de a colecta, prelucra şi distribui informaia cresc tot maimult, cererea pentru o prelucrare şi mai sofisticată a informaiei creşte şi mai rapid.

Deşi industria de calculatoare este tânără în comparaie cu alte industrii (de exemplu, construcia de automobileşi transportul aerian), dome-niul calculatoarelor a cunoscut un progres spectaculos într-un timp scurt.

În termeni mai generali, subiectul se referă la împărirea resurselor, iar scopul este de a face toate programele, echipamentele şi, în special, datele să fie disponibile pentru oricine din reea, indiferent de localizareafizică a resursei şi a utilizatorului. Cu alte cuvinte, simplul fapt că un utilizator se întâmplă să fie la 1000 km distanăde datele sale nu trebuie să îl împiedice să folosească respectivele date ca şi cum ele ar fi locale. Acest obiectiv poatefi sintetizat, spunând că reprezintă o încercare de a distruge ,,tirania geografiei”.

Un al doilea scop este asigurarea unei fiabilităi mari prin accesul la mai multe echipamente de stocarealternative. De exemplu, fişierele pot fi copiate pe două sau trei maşini, astfel încât, dacă una din ele nu estedisponibilă (datorită unei defeciuni hardware), pot fi utilizate celelalte copii. În plus, prezena mai multor procesoareînseamnă că dacă un procesor se defectează, celelalte pot să preia şi să ducă la bun sfârşit, fie şi cu performanereduse, activitatea respectivului procesor. Pentru domeniile militar şi bancar, controlul traficului aerian, siguranareactoarelor nucleare şi multe alte asemenea aplicaii, posibilitatea de a nu întrerupe operarea unor echipamente îneventualitatea unor probleme hardware este de maximă importană.

Un alt scop este economisirea banilor. Calculatoarele mici au un raport pre/calitate mult mai bun decâtcele mari. Sistemele mari de calcul (calculatoare de mărimea unei camere) sunt cam de zece ori mai rapide decâtcalculatoarele personale, dar costă de o mie de ori mai mult. Acest dezechilibru i-a determinat pe muli proiectani săconstruiască sisteme formate din calculatoare personale, câte unul pentru fiecare utilizator, datele din reea fiind păstrate pe unul sau mai multe servere de fişiere partajate.

În modelul client-server comunicarea ia în general forma unui mesaj de cerere, prin care clientul solicităserverului executarea unei anumite aciuni. Serverul execută cererea, trimite răspunsul înapoi clientului. În moduzual există un număr mare de clieni şi un număr mic de servere.

Un alt scop al conectării în reele este scalabilitatea: posibilitatea ca o dată cu volumul de muncă să crească

treptat şi performana sistemului prin adăugarea de noi procesoare. În cazul sistemelor mari de calcul centralizate,atunci când sistemul este încărcat el trebuie înlocuit cu un sistem mai mare, operaie ce presupune de obicei costurimari şi multe neplăceri pentru utilizatori. În modelul client-server pot fi adăugai clieni şi servere noi pe măsură ceeste nevoie de ei.

În sfârşit, punerea în funciune a unei reele de calculatoare serveşte şi unui scop care nu are de-a faceaproape deloc cu tehnologia. O reea de calculatoare poate furniza un mediu de comunicare puternic între angajaiiaflai la mare depărtare unii de alii. Folosind o reea, este uşor ca două sau mai multe persoane care trăiesc în locuridiferite să scrie împreună un raport. Când un angajat schimbă ceva într-un document din reea, ceilali pot vedeaschimbarea imediat, fără a mai aştepta câteva zile o scrisoare în acest scop. Cooperarea între grupuri de oameni aflaila distane mari unii faă de alii – un lucru imposibil înainte – devine în acest fel simplă. Pe termen lung, utilizareareelelor pentru a asigura comunicarea inter-umană se va dovedi probabil mai importantă decât scopurile tehnice degenul creşterii fiabilităii.

O dată cu apariia Internetului au apărut o mulime de servicii şi aplicaii noi. Pe lângă serviciile dedicate

publicului larg, cum ar fi poşta electronică (e-mail), serviciul de ştiri (usenet) şi World Wide Web, au apărut şiservicii dedicate în special firmelor. Astfel au apărut conceptele de e-commerce, e-demand, e-business, e-banking.

5.2. E-commerce – comerul electronicAcestea sunt zilele în care fiecare firmă încearcă să vândă ceva prin Internet. Dar în spatele creşterii

explozive a comerului electronic se află o muncă asiduă depusă pentru rezolvarea modalităilor de plată on-line.Pentru a înelege acest proces de plată trebuie să gândim ca un adevărat bancher. Fiecare afacere are nevoie de uncont bancar comercial, sau de un cont care să poată accepta de la cumpărători plata prin carte de credit. În trecut,aceasta era greu de realizat pentru afacerile care se derulau prin Internet, deoarece majoritatea băncilor cerea cel puindoi ani de existenă a firmei pe piaă. Acum, o dată cu înfiinarea unor firme specializate este mult mai uşor să sedeschidă conturi comerciale, liderul în domeniu fiind AuthorizeNet.com.



44

Când un client plăteşte ceva printr-o cartelă de credit, există două etape diferite în cadrul tranzaciei:autorizarea şi vizualizarea. Autorizarea se referă la verificarea numărului de cont pentru a se vedea dacă cartela maieste validă, are suficient credit, sau dacă nu a fost raportată ca fiind furată. Vizualizarea se referă la aprobarea şiafişarea tranzaciei, precum şi la confirmarea expedierii bunului. Aceasta se poate întâmpla pe una din cele două căiexistente: on line sau în timpul autorizării cu reeaua bancară, acesta însemnând că tranzacia „trece” la ambele bănci(banca ce a emis cartela de credit a cumpărătorului şi banca la care are deschis contul comercial firma vânzătoare).Într-o etapă separată, după efectuarea autorizaiei are loc actualizarea datelor referitoare la aceea cartelă de credit.

În această scurtă istorie a tehnologiei de plăi prin Internet, s-au conturat totuşi o serie de lipsuri. Cea mai

mare controversă a fost acceptarea unui singur standard care să lege banca şi lumea Internetului. Problemele careapar aici sunt legate de faptul că banca intră în contact cu o mulime de utilizatori şi proprietari de site-uri specializate pe comerul electronic. În aceste condiii, banca doreşte o securitate de fier, chiar dacă aceasta duce la cheltuielisuplimentare, dar să nu uităm că această securitate duce la o reducere a problemelor (privind riscurile) din parteamanagerilor băncii. Un bun exemplu a desfăşurării acestei lupte în procesul standardizării a fost neacceptarea decătre operatorii de Internet a standardului de securitate în cazul tranzaciilor electronice (SET-secure electronictranzaction). La început acest standard fost propus de un consoriu de bănci şi firma IBM. SET a fost un răspuns lanecesitatea de a ine numerele cartelelor de credit departe de hard discurile comercianilor prin Internet – o caleesenială pentru comerciani de a verifica conturile clienilor. Mai târziu SET a fost transformat într-un nou standardnumit limbaj şablon pentru comerul electronic (ECML). Acesta încearcă să structureze datele cerute de lacumpărători, într-un singur standard coerent, adăugând SET-ului câteva noi standarde cum ar fi XML pentrustructurarea datelor şi X.509 un standard de criptare a proceselor. Din nou IBM şi multe bănci se află în spatelerealizării acestui standard.

În ciuda atâtor eforturi, instituiile financiare au încă probleme cu Internetul. Încercarea unor bănci caCitybank şi American Express de a scoate pe piaă cartele de credit care pot fi folosite doar în cazul cumpărăturilor efectuate prin Internet, nu a fost foarte bună. De acum cumpărătorii sunt obişnuii să folosească cări de creditobişnuite când fac cumpărături prin Internet sau companiile mari folosesc pentru lansarea unor comenzi deaprovizionare site-urile business-to-business. În timp ce presa continuă să scrie despre cumpărători cărora le estefrică dea numărul cării lor de credit, totuşi cumpărăturile prin Web înfloresc.

Dar să vedem, în continuare, cum se realizează identificarea cumpărătorului în cadrul unei tranzacii.Ultimele inovaii în plata electronică au legătură cu înfiinarea unor portaluri şi a unor noi căi de identificare acumpărătorilor. Aceste portaluri implică companii ca ShopNow.com, iGive.com şi eBates.com care oferăcumpărătorilor un mecanism de reduceri dacă aceştia sunt membri ai reelei respective. Beneficiul pentru proprietarieste acela de a se face cunoscui pe piaă şi de a da acces la produsele lor. Pentru utilizatori beneficiul este dat dereducerile obinute în urma frecventelor cumpărări în cadrul reelei.

O metodă de identificare este aceea de a folosi direct baza de date de la logare. Aceasta înseamnă căutilizatorii trebuie să introducă codul lor de identificare şi parola înainte de a putea face cumpărăturile. O altă metodăeste de a folosi criptarea.

Metoda criptării este dificilă deoarece, mai întâi, trebuie stabilită o infrastructură de chei publice şi private,iar acestea trebuie, atribuite şi trimise cumpărătorilor. În teorie lucrurile stau bine, dar în practică este mult mai dificilde realizat, deoarece această metodă cere o configurare complexă a aplicaiilor.

5.3. E-banking – operaii bancare realizate prin tehnica de calcul

Internetul a dat putere şi libertate consumatorilor de servicii financiare de a-şi lărgii alegerile lor la nivelglobal. Aşezarea geografică nu mai este aşa importantă cum era odată. Restriciile geografiei nu mai permit industrieide servicii financiare să atragă oamenii şi să-i ină ostatici, gândindu-se între timp că acei clieni ai lor sunt loiali.

Crearea unei prezene pe Internet aduce valoare pentru serviciile financiare, dar aceasta cere mai mult decât

posibilităi tehnologice. Cum a fost în cazul migrării clienilor de la ghişeele băncilor la automatele bancare, clieniiîncepând să efectueze operaiile bancare mai mult on-line. Deja 62% dintre americani şi 53% dintre canadienifolosesc Internetul, şi un alt număr impresionant plănuiesc să-şi efectueze operaiunile bancare on-line. În timp ce înmintea multor furnizori de servicii financiare aceasta creează viziunea unui serviciu cu costuri reduse şi implicit acreşterii profiturilor, realitatea nu este tocmai bună.

În Statele Unite ale Americi, 76% dintre cei intervievai au declarat că au o instituie financiară principală,iar în Canada procentul a fost de 85%. Aceasta se transformă într-o imensă participare la afacere – americanii dau80% din serviciile financiare către banca centrală sau către furnizorul de servicii financiare, în timp ce canadienii dau85%. Aceasta indică fie un sim istoric al loialităii, fie este un rezultat al ineriei, fie că nu sunt capabili să găseascăalternative atrăgătoare. Această situaie se schimbă rapid în urma folosirii Internetului.



45

Dar de ce sunt consumatorii nord-americani aşa de apropiai faă de instituiile financiare? Migrarea cusucces a consumatorilor spre Internet se află în transformarea relaiilor off-line, în relaii on-line. Aceasta cere ostrategie clară pentru o înelegere a naturii relaiei cu clienii şi o apropriere faă de arhitectura Web-ului. Absenaloialităii şi ataşamentul emoional a băncii în mediul activ, pune industria bancară în pericol de a deveni un bun delarg consum. Multe bănci tradiionale au transferat informaiile şi serviciile pe care le oferă pe Web site-urile lor.Ceea ce nu au reuşit ei să transfere este loialitatea şi ataşamentul emoional formulat de interaciunea oamenilor atunci când se întâlnesc faă în faă. Lipsa acestei interaciuni fizice duce la absena loialităii şi a ataşamentelor emoionale care amenină să transforme serviciile financiare în bunuri de larg consum.

Construind şi meninând o relaie sănătoasă cu clienii reprezintă punctul cheie al diferenei. Clar,transformând relaiile cu clienii, în relaii on-line, cere mai mult decât să fie apt să scrie un cod HTML.

Strategia de bază on-line trebuie să reflecte angajamentul băncii pentru o relaie veritabilă, nu tehnologică.Băncile trebuie de asemenea să-şi dea seama că relaiile cu clienii inute strict numai on-line nu sunt aşa de puterniceca relaiile on-line. Instituiile financiare trebuie să-şi construiască Web site-urile împreună cu clienii, având în minteîn special relaia lor cu aceşti clienii şi de asemenea să nu permită ca dezvoltarea site-ului să fie con-dusă de tehnologie.Instituiile de servicii financiare trebuie să recunoască că majoritatea clienilor caută atât funcionalul cât şi satisfaciaemoională. Ce-rerile funcionale sunt uşor de atins, furnizând informaiile pe care clientul le caută şi realizând un site uşor de folosit şi de consultat. Nevoile emoionale sunt direct legate de percepia clienilor asupra valorii pe care le-o acordă banca.

5.4. E-demand – dinamizarea canalelor de legătură între consumatori şi organizaie

Folosind tehnologia în anii „e”, organizaiile încearcă să se apropie de consumatori. Muli vorbesc derealizarea unor relaii de unu la unu în obiectivele lor. Realitatea este că tehnologia poate să apropie firmele de clieniîn multe feluri. Întrebarea pe care şi-o pun departamentele de marketing din cadrul multor organizaii este: cum poi

cu adevărat să cunoşti acei consumatori care pot devenii clieni pentru produsele şi serviciile pe care firma le poate

oferii? Teoria marketingului ne spune că trebuie să producem ceea ce consumatorii doresc, astfel ei ne vor deveniclieni.

Un număr mare de studii au arătat că acele organizaii care adoptă o orientare spre piaă (se concentrează peconsumatori) devin mult mai profitabile. Atunci una din căile majore pe care o organizaie o are la îndemână, esteaceea de a începe să îneleagă consumatorii.

Organizaiile au colectat date despre consumatori timp de muli ani, fie pe hârtii, fie în format digital. Numairecent muli au realizat valoarea acestor date, date care duc la înelegerea valorii consumatorului şi a nevoilor lui.Aceasta a dus în ultimul timp la o accentuare a activităii de culegere a datelor despre consumatori. O dată ce aceste

date au fost transformate în informaii, acestea devin un bun poate mai valoros decât alte bunuri din cadrul firmei. Deaici apare şi termenul de „bunuri digitale”, care se referă, pe de o parte, la informaiile despre consumator, şicunoştina acumulată (ca un capital intelectual) pe de cealaltă parte. Aceste bunuri trebuie să fie manageriate şiutilizate pentru a îmbunătăii abilităile competitive ale organizaiei. Unul din primii paşi care trebuie făcui peaceastă cale de a înelege valoarea consumatorului este să putem oferi pentru ei.

Valoarea reală poate exista numai când folosim sau când deinem un produs. Percepem că un produs are ovaloare particulară pentru noi, înainte de a-l cumpăra, dar putem să-l simim numai când el este pus la treabă. Deexemplu, o poliă de asigurări poate fi privită ca un mijloc de a rezolva o problemă, sau ca o investiie. Singurul cazîn care noi vom sesiza valoarea ei este atunci când o vom folosi sau când vom încasa banii pe ea. Vechea idee că nucumpărăm o lopată că este o lopată, ci o cumpărăm pentru că avem nevoie de ea pentru a face o groapă esteadevărată. Dar noi putem să mergem mai departe, şi putem spune că motivul pentru care cumpărăm o lopata nu esteacela de a face o groapă ci, de exemplu, pentru a construi o casă. Prin urmare putem privi valoarea ca o parte a unuisistem ierarhic de nevoi care face ca unii consumatori să achiziioneze acel obiect.

Dacă analizăm reeaua Web în contextul valorii consumatorului, atunci aceste tranzacii devânzare/cumpărare sunt determinate de anumite niveluri de încredere. Pentru a se realiza o tranzacie, cumpărătoriitrebuie să aibă încredere în valoarea site-ului.

Site-ul Amazon.com a devenit poate cel mai de încredere site prin permanena ofertei şi a unei game largi, de primă clasă, a serviciilor existente pentru consumatori. Costurile pe care Amazon şi alte organizaii le-au antrenat înatragerea de cumpărători trebuie acum transformate în e-loialitate (e-loyalty).

5.5. E-business – afaceri derulate prin Internet

Soluiile e-business cuprind multe şi diferite aplicaii care permit companiilor să opereze mai mult timp on-line. Noiunea de e-business ca nou intrată în teoria economică şi afacerile tradiionale se întrec între ele, organizaiile



46

sunt forate să reinventeze sisteme şi procese noi. Dar care ar fi factorii de succes? Cum să evităm revizuirea pe scarălargă a tehnologiei la fiecare 5 ani? Cum putem maximiza profitul? Cum putem furniza produse complexe către piaăreducând timpul de fabricaie?

Economia mondială se află în mijlocul dezbaterilor, iar strategiile majorităii companiilor caută să-şi protejeze sau să-şi dezvolte propriile piee. Atât organizaiile noi, cât şi cele vechi încearcă să creeze modeleinovative de afaceri bazate pe o relaie electronică, formată împreună cu clienii, partenerii şi furnizorii lor.Prospectările sunt imense, promiând o reducere în costuri a operaiilor, precum şi posibilitatea generării de noivenituri. Noile modele s-au maturizat şi au ocupat un loc important în economia mondială. Pieele (ca locuri fizice),

licitaiile publice au doar câteva oportunităi dintre cele care răsar din noul mediu comercial. Companiile de succesvor fi acelea care vor avea agilitatea să răspundă rapid la dinamica pieei. Ca un stil de viaă modern piaa reuşeşte săcrească cererile oamenilor, orice afacere trebuie să fie disponibilă oriunde este solicitată de consumator. Mai mult,chiar când cineva doreşte să facă o afacere cu tine, el nu doreşte să aştepte la coadă. Orice propunere e-businesstrebuie să conină şi să suporte un grad ridicat de disponibilitate pentru informaii şi servicii.

Fiecărui consumator îi place să se simtă valoros indiferent de unde ar cumpăra, fie că achiziionează dintr-unmagazin scump, fie că el face cumpărături pe Internet. Când un client intră într-un magazin el doreşte recunoaştere, primire personală şi o confirmare că respectivul magazin a îneles nevoile specifice lui. Pentru a oferi un serviciu personalizat este necesar să fii apt de a identifica cumpărătorul şi apoi să-i prezini informaii şi servicii într-omanieră care să-l satisfacă.

Fără o dezvoltare adecvată a proceselor şi tehnologiei, păstrarea profilului clienilor poate genera problemeimportante de ordin administrativ o dată ce numărul clienilor depăşeşte masa critică. Orice e-business trebuie să delege câtmai mult cu putină din aceste treburi administrative către consuma-torii înşişi, respectând în acelaşi timp confidenialitateafiecărei persoane.

Afacerile se construiesc pe reputaie şi încredere. Dacă consumatorii nu au încredere în posibilităileorganizaiei de a-şi ine promisiunile, ei vor alege să nu cumpere. Oricum, este important ca o dată ce organizaia aîncheiat o înelegere sau un contract cu un cumpărător, partener sau un furnizor, aceasta trebuie să-şi îndeplineascăresponsabilităile.

Consumatorii aleg să cumpere prin Internet pentru a culege beneficiile reducerii costurilor, a uşurinei înfolosină şi a eficienei acestei metode. Eşecul sau succesul parial nu sunt nişte opiuni în cazul acestui tip deeconomie. Ordinele şi înelegerile trebuie să aibă prioritate şi să fie monitorizate de-a lungul derulării lor, asigurându-ne, încă o dată, că aşteptările au fost atinse.

Soluiile e-business trebuie integrate în sistemul informaional al organizaiei, folosind o configuraie şi unlimbaj de dialog care este simplu pentru toi cei interesai.

Atâta timp cât tehnologii ca EDI ( Electronic Data Interchange) sunt şi vor rămâne metode standard de

comunicare în lumea oamenilor de afaceri, organizaiile trebuie să continue să dezvolte propunerile lor de afaceri pentru a potrivi dialogul şi a fi capabile de a concura cu noile modele de afaceri. În figura. este prezentată oinfrastructură tipică e-business.

În acest exemplu, organizaia este capabilă să opereze pe patru canale distincte, dar foloseşteaceleaşi servicii şi acelaşi sistem informaional pentru toate cele patru canale. Fiecare canal este servit prompt de un



47

C.R.M. Hub (Sistem de management al relaiilor cu clienii – Customer Relationship Management ) – o gruparelogică a tehnologiilor integrate, a produselor şi a bazei de date. Inima acestui C.R.M. Hub este o bază de datecentralizată ce priveşte clienii şi care este disponibilă la nivelul întregii organizaii, oferind o singură imagineconsistentă asupra consumatorului. De la C.R.M. Hub, datele sunt extrase pentru organizaie cu autorul unuisoftware. Acest punct central deine toate regulile necesare afacerii pentru a asigura o livrare de calitate pentru toatecanalele. Aceasta lasă la latitudinea consumatorilor să aleagă cum vor dori să intre în legătură cu organizaia.

5.6. Sistemul de management al relaiilor cu clienii

Managementul Relaiilor cu Clienii presupune dezvoltarea unei modalităi de a identifica, extinde, sprijiniişi reine clienii cei mai valoroşi. Putem definii CRM ca fiind abilitatea unei firme de a obine un avantaj competitivde durată, precum şi sporirea profitabilităii pe termen lung, prin concentrarea eforturilor firmei de a satisface nevoilecelor mai importani clieni ai firmei.

Ca disciplină a managementului, CRM se preocupă de modalităile în care organizaiile îşi pot creşteabilitatea de a identifica şi reine cei mai profitabili clieni, concomitent cu reducerea costurilor şi creşterea graduluide interaciune, rezultând astfel o creştere a profitului.

Dezvoltarea rapidă a Internetului oferă companiilor noi oportunităi în obinerea unui avantaj competitiv, prin implementarea unei strategii e-CRM. Acest gen de strategie poate exploata instrumentele interactive oferite deWeb pentru a sprijinii şi dezvolta relaiile cu clienii, în special cu cei mai valoroşi dintre aceştia.

Oportunităi majore există pentru integrarea marketing-ului, vânzărilor, e-commerce-ului şi serviciilor oferite consumatorilor într-un singur Web site, site ce recunoaşte vizitatorii on-line şi personalizează informaiile pecare le conine în concordană cu vizitatorul. Muli consideră că un e-CRM va trebui să fie fora principală, de bază,apărută în urma aplicării unei strategii e-business. Beneficiile majore vor trebui să includă: o concentrare a eforturilor asupra celor mai valoroşi clieni; obinerea unor informaii asupra nevoilor consumatorilor prin stabilirea unor relaii;îmbunătăirea livrărilor către clieni, prin adoptarea unui marketing eficient; câştigarea sau îmbunătăirea loialităiiclienilor; achiziia de noi clieni; creşterea profitabilităii clienilor.

Adoptarea unui CRM apropiat unei strategii e-business va trebui să aibă implicaii majore asupra Web-site-ului prin: construcie, coninut, func-ionalitate, interactivitate, personalizare, precum şi prin suportarea unei stra-tegiicare să permită comunicarea electronică (e-mail, list-serv, groups etc.)

O implementare totală a unei strategii e-CRM se realizează într-un timp relativ lung. Această implementareva schimba fundamental gândirea angajailor, precum şi modul în care este organizată compania. Construcia unuiWeb-site reprezintă doar o parte a acestui proces. Scopul principal va trebui să fie transformarea companiei într-unlider de piaă, care să maximizeze întregul potenial al e-business-ului; precum şi facilitarea apariiei unor noi

tehnologii care să suporte şi să dezvolte relaiile cu clienii.Când aceste schimbări radicale se vor întinde pe un termen mediu sau lung, acestea nu vor trebui să distragăatenia de la faptul că pot apare beneficii imediate derivate din implementarea unor măsuri referitoare la e-CRM.Ceea ce trebuie să evite compania este blocarea organizaională, datorată îngrijorării care poate apare asupra scopuluiactivităilor pe care firma le are de realizat sau asupra complexităii acestora.

În această perioadă se identifică o serie de probleme de rezolvat pe termen lung, firma concentrându-seasupra modului în care o strategie e-CRM va fi dezvoltată. Obiectivele imediate vor trebui să asigure o acceptaregenerală a conceptelor e-CRM la toate nivelurile organizaionale ale firmei şi, în acest fel, e-CRM va deveni fora principală care se va afla la baza dezvoltărilor ulterioare a unei strategii e-business. O dată ce conceptele e-CRM aufost acceptate, vom fi siguri că deciziile luate de acum încolo vor fi compatibile cu obiectivele pe termen lung.

Priorităile imediate ale firmei vor trebui să fie orientate pe pregătirea activităilor de bază care să permităconstruirea unei fundaii pentru implementarea unei strategii e-CRM. Aceasta va trebui să concentreze atenia asupraa cinci domenii principale:

a) Inducerea unei mentalităi de învingător, de reuşită la nivelul fiecărui angajat – pentru a asigura unsucces deplin a implementării unei strategii e-CRM şi pentru a diminua sau evita rezistena la schimbare din parteaangajailor. Această modificare a mentalităilor trebuie să se producă la toate nivelurile organizaionale.

Schimbarea mentalităii angajailor trebuie începută de la nivelul decizional şi va trebui extinsă într-un timpfoarte scurt la toate nivelurile organizaionale ale firmei. Este important ca toi angajaii să îneleagă conceptele e-CRM; necesitatea introducerii la nivel de firmă a unei structuri CRM; implicarea tuturor angajailor în construciaWeb-site-ului, în optimizarea funcionalităii şi a îmbunătăirii interaciunii acestuia; precum şi impactul pe care îl vaavea introducerea unor astfel de schimbări asupra metodelor de muncă tradiionale.

Obiectivele specifice care trebuie atinse sunt:• câştigarea încrederii angajailor pentru introducerea conceptelor e-CRM;• asigurarea că e-CRM se întemeiază ca o viziune pentru companie şi pentru Web-site



48

• perceperea corectă de către angajai a necesităii introducerii e-CRM urmată de apariia beneficiilor pentru afacere.

b) Identificarea şi segmentarea clienilor pe grupuri de interese pentru a putea adopta şi orienta livrărilecătre un serviciu de 1÷1.

Baza unei bune strategii e-CRM este de a stabilii o relaie 1÷1, personalizată cu clienii, în special cu cei maivaloroşi dintre ei, tratând diverşii consumatori în ordine preferenială pentru a creşte loialitatea acestora. Organizaiatrebuie să îşi dea seama că Internet-ul nu este o piaă imensă cu 250 milioane de consumatori, ci reprezintă 250 demilioane de piee constituite dintr-o singură persoană, fiecare având nevoi şi cerine unice.

Una dintre cele mai puternice aplicaii ale tehnologiei Internet-ului o reprezintă abilitatea de a regla şi personaliza coninutul Web-site-ului cu costuri scăzute. Construcia unei bune strategii e-business se bazează peînelegerea clară a nevoilor şi cerinelor clienilor, precum şi pe satisfacerea deplină a acestora prin utilizarea Intenet-ului.

O clasificare generică a clienilor pe grupuri de interese este în general prea largă; nevoile clientuluiindividual trebuie evaluate şi apreciate corect.

O dată ce e-CRM a fost acceptat ca fiind fora conducătoare a unei strategii e-business, va trebui realizată oanaliză detaliată a clientului. Paşii care trebuie parcurşi sunt următorii:• Identificarea clientului – în special a celor mai valoroşi;• Diferenierea clienilor – segmentarea acestor pe grupuri corespunzând unor criterii, cum ar fi valoarea lor pentru companie;• Interaciunea cu clienii – stabilirea unei relaii cu aceştia, oferind informaii de bază asupra nevoilor şi

cerinelor acestora.Unul dintre obiectivele principale ale procesului de implementare a strategiei e-business este reprezentat deidentificarea clienilor majori şi transformarea lor în e-clieni. Organizaia va trebui să se ocupe la începutulimplementării de clienii cei mai profitabili, cu toate că tentaia va fi de a satisface imediat nevoile tuturor grupurilor. O bună strategie e-business va trebui concentrată pe termen scurt în satisfacerea nevoilor grupurilor importante.

c) Localizarea clienilor – conturarea nevoilor şi a cerinelor diferitelor grupuri de clieni, precum şigăsirea unor modalităi care să permită o mai bună satisfacere a cerinelor utilizând tehnologiile Internet.

Localizarea clienilor implică stabilirea unui profil detaliat al nevoilor şi cerinelor diferitelor grupuri, precum şi cum pot fi acestea deservite prin intermediul Internet-ului. Localizarea reprezintă un pas critic îndeterminarea unui coninut potrivit al Web-site-ului, a unei interactivităi şi a unei funcionalităi optime.

Procesul de localizare a clienilor cere „o ascultare” activă a acestora prin intermediulchestionarelor, dezvoltate şi focalizate pe discuii de grup, asigurându-ne că în procesul de formare a strategiei e- business sunt cu sigurană implicai clienii-cheie. Majoritatea companiilor îşi dezvoltă strategiile e-business în

funcie de ceea ce întreprind ceilali competitori. O apropiere de conceptele e-CRM cere ca strategiile e-business săfie bazate mai de grabă pe ceea ce caută clienii, decât pe ceea ce managementul firmei consideră că vor acei clieni.d) cuantificarea performanei – măsurarea performanelor Web-site-ului în termenii obiectivelor e-

CRM.e) realizarea unui plan – pregătirea şi realizarea unui plan strategic detaliat pentru construcia web-

site-ului, din care să reiasă şi schimbările organizaionale care vor fi suportates de firmă.

Subiecte de autoevaluare

1. Prezentai şi comentai sistemul de management al relaiilor cu clienii2. Ce reprezintă şi cum se organizează o soluie e-business.3. Prezentai, comentai şi exemplificai etapele autorizarea şi vizualizarea vizibile în cadrul unei tranzacii de

tip E-commerce. 4. Justificai de ce Internet-ul este un factor de creştere al economiei din România.


1. Societatea informaională nu are granie, ceea ce impune responsabilităi ______________________ în modconfidenial pe pieele globale.

a. pentru organizaia economică de organizare a cooperării internaionale la nivelul considerentelor ştiinificemajore b. la toate nivelurile organizaionale ale firmei şi aciuni concentrate realizate



49

c. pentru guvern în ceea ce priveşte organizarea cooperării internaionale la nivelul considerentelor ştiinificemajore, măsuri de reglementare şi sprijinire a întreprinzătorilor pentru a funcionad. şi abilitatea unei firme de a obine un avantaj competitiv de durată, precum şi sporirea profitabilităii petermen lunge. strategii ale majorităii companiilor care vor cauta să-şi protejeze sau să-şi dezvolte propriile piee

răspuns corect C

1. Soluiile e-business trebuie integrate în sistemul __________________________

a. informatic al organizaiei b. deciziilor luate compatibile cu obiectivele pe termen lungc. oferă o singură imagine consistentă asupra consumatorului de bunuri sau servicii de consultanăd. licitaiilor publice ca oportunitate din noul mediu comercial globalizate. informaional al organizaiei, folosind o configuraie şi un limbaj de dialog care este simplu pentru toi ceiinteresai.

răspuns corect E

6. Consideratii generale asupra conceptului de sistem, societate comerciala integratoare;

Introducere Creşterea ponderii activităilor cu coninut informaional şi de birou în raport cu activităile tehnic-industriale produceîn societăile puternic informatizate reducerea diferenelor între activitatea fizică şi cea intelectuală.

Obiective:Procese informationale, concept, tipologie şi însemnătatea simulărilor manageriale ;Dinamica simularilor manageriale prin implicarea calculatorului

Cuvinte cheie proces informaional procesare consecvenămanagemet strategic fundamentare strtegie efort

6.1. Procese informaionale

Existena unei largi game de prelucrări electronice a informaiei a generat o tipologie a acestor proceseinformaionale.Informatizarea muncii de birou facilitează comunicarea orală şi scrisă din activitatea de birou, procesarea

informaiei orale şi scrise, memorarea şi arhivarea acesteia, cu următoarele efecte economice şi sociale:♦ Eliminarea efortului fizic sau diminuarea acestuia;♦ Eliminarea efortului fizic şi intelectual datorat scrierii şi transcrierii manuale a informaiilor;♦ Reducerea timpului de recepie, prelucrare şi transmitere a informaiei orale sau scrise din

activitatea administrativă;♦ Creşterea exactităii proceselor informaionale, a capacităii de memorare şi a vitezei de regăsire a

informaiei;♦ Creşterea calităii şi productivităii muncii administrative;♦ Scăderea costului informaiei şi a deciziei pe care aceasta se fundamentează.În raport cu natura sa specifică, informaia se prelucrează diferit, prin următoarele forme de procesare:

Procesarea datelor permite tratarea informaiei numerice după reguli matematice şi logice. De obicei,datele se organizează în colecii sub formă de fişiere prelucrabile, cu ajutorul unor programe de firmă denumiteinterpretoare sau compilatoare, care diferă în funcie de limbajul de programare utilizat. Datele organizate în baze dedate sunt exploatate cu ajutorul unor pachete de programe denumite sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD),din care enumerăm FoxPro; Paradox; Visual Basic; Access. Datele organizate în foi de calcul se prelucreazăutilizând pachete soft specializate în procesoare de tabele (Excel, Quatro, Lotus 1-2-3) sau folosind funciile de procesare a tabelelor din sistemele Works, FrameWork, OpenAccess;

Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaii specifice lucrului cu textele. Textul structurat în pagini, paragrafe, fraze şi cuvinte este supus unor operaii pentru determinarea formei caracterelor şi a mărimiiacestora, forma şi mărimea paginii, modul de aşezare a textului în pagină. Procesarea textelor presupune şi operaiilingvistice, cum sunt: despărirea în silabe, controlul gramatical, lexical şi ortografic al textului analizat. Rezultatul



50

acestor operaii constă într-un document de tip text care poate fi consultat prin afişarea pe ecran, imprimat pe hârtiesau microfilm. Procesarea textelor se realizează cu programe specializate, cum sunt procesoarele de texte: WordStar,WordPerfect, Word sau cu componente pentru tratare de text, aparinând unor sisteme de programe

Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare eficientă a tehnicilor informatice şielectronice pentru receptarea, memorarea şi prelucrarea grafică a imaginilor introduse anterior în documente.Procedarea informaiei vizuale se realizează cu programe specializate pentru procesarea documentelor (Ventura,PageMaker, CorelDraw) sau de către funcii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele (Word, Excel,WordPerfect, Works, Lotus 1-2-30. Documentele procesate în acest fel se memorează pe suporturi tehnice de date,

care au o anumită organizare pentru a putea fi uşor regăsite, consultate la terminal, imprimate pe hârtie saumicrofilm, comunicate la distană, sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică.

Procesarea sunetelor se referă la forme variate care merg de la vocea umană (mesaje, convorbiri telefoniceetc.) până la sunete obinute prin sinteză electronică, sunete naturale sau muzicale. Acest tip de informaie este perceput analogic şi convertit ulterior în formă digitală. Prelucrarea acestor informaii se face cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în tratarea informaiei sonore, cum este sistemul SoundBlaster, care poatefunciona cuplat la orice calculator personal. Se realizează astfel o interfaă acustică a sistemului informatic cusistemele audio analogice (casetofon, magnetofon, compact disc etc.), precum şi cu dispozitivele de comunicaieacustică (telefon, interfon).

Procesarea de imagini constituie una din realizările moderne ale electronicii şi informaticii. Informaiavizuală dinamică se realizează prin afişarea şi perceperea unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp(minim 25 de imagini pe secundă), generând factorului uman senzaia vizuală de mişcare. Informaia video esteobinută cu tehnica de filmat (cameră de filmat alb-negru sau color), imagini transmise prin sistemele de comunicaievideo de natură profesională realizate pe calculator, cu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice. În mod curent, prelucrarea informaiei vizuale este însoită şi de prelucrarea informaiei sonore, după cum imaginea este însoită desunete sau voce umană.

6.2. Managementul informaiei

Conceptul de management al informaiei se bazează pe unanima acceptare a faptului că resurseleinformaionale constituie un activ al firmei, rezultând că pot şi trebuie să fie gestionate. Datorită faptului căinformaia reprezintă o resursă rară şi scumpă, aceasta trebuie să fie evideniată, apreciată şi valorizată, subaspectul specific al utilizării multiple, procesul de generare şi de utilizare trebuie să fie plasat în directăsubordonare faă de nivelul de conducere, alcătuindu-se şi actualizându-se, printr-o strategie, specifică unrepertoar al informaiilor disponibile.

Managementul informaiei presupune desfăşurarea unor activităi specifice, conceperea şiactualizarea proiectelor strategice în domeniul informaional, aplicarea unor soluii de restructurarecoerente, definirea şi respectarea unor standarde de culegere, transmitere, prelucrare şi stocare a datelor,

asistarea la nivel înalt a utilizatorilor finali.

Această activitate va trebui să devină o prioritate a agenilor economici, managerul devenind uncatalizator al informaiei, implicându-se efectiv în integrarea informaiei, în administrarea, actualizarea,informaiei pertinente din miile de date disponibile.

6.2.1. Managementul strategic şi deservirea acestuia prin instrumente biroticeRelaiile economice, sociale, politice, legislative şi etice ale mediului unei firme determină influena pe care

societatea omenească o are asupra evoluiei firmei.Echipa managerială responsabilă de destinele unei firme are ca sarcină prioritară corelarea deciziilor

strategice cu condiiile mediului extern, asigurând realizarea unor strategii care să permită îmbunătăirea imaginii

companiei, concomitent cu creşterea performanelor.Unul dintre factorii care dein cea mai puternică influenă în procesul de stabilire a strategiei este culturafirmei. Prin cultura firmei se înelege ansamblul valorilor promovate, a tradiiilor, a simbolurilor, modelelor deatitudine şi a comportamentului, specifice politicilor adoptate, dar şi a modului de efectuare a sarcinilor. Calităiledistinctive ale unei firme, în raport cu celelalte societăi, sunt: gradul de identificare a membrilor firmei cu aceasta;importana acordată factorului uman şi coeziunea colectivelor; măsura în care este promovat lucrul în echipă;atenuarea şi minimizarea apariiei conflictelor în cadrul societăii; definirea corectă şi concretă a criteriilor derecompensare pentru munca prestată.

Rolul strategiei în definirea direciei de aciune a firmei se divide pe două planuri: al strategului şi al planuluistrategic. Rolul strategului se poate compara cu cel al unui navigator, iar planul strategic poate fi comparat cu hartaaflată la baza stabilirii direciei de urmat, cuantificând gradul în care societatea respectivă progresează.



51

Direcionarea (nu este totul),ea este însă, cu sigurană, crucială, deoarece, odată stabilită direcia, managerul poateadopta decizii consecvente cu strategia. După fixarea direciei, personalul firmei, având cunoscută calea pe caretrebuie să o urmeze, poate să-şi concentreze eforturile în mod corespunzător.

Concentrarea eforturilor reprezintă un al doilea scop al strategiei, valabilă fiind pentru milioane de decizii,adoptate zilnic de membrii aflai pe diferite paliere ale organizaiei, referitoare la sarcini şi obiective de lucru.

Asigurarea consecvenei membrilor organizaiei reprezintă al treilea scop al unei strategii, permiândconcentrarea şi aplicarea pe termen lung a deciziilor strategice care determină modul de alocare a timpului, efortuluişi a entuziasmului personalului. Alături de consecvenă trebuie asigurată şi flexibilitatea direciei de orientare a

resurselor firmei, toate acestea reprezentând cheia prosperităii pe termen lung.Strategia trebuie să stabilească direcia şi să concentreze eforturile şi aciunile, asigurând, în acelaşi timp,

flexibilitatea organizaională.Managementul strategic reprezintă procesul prin care managerii stabilesc direcia pe termen lung a firmei,

fixează obiectivele de performană specifice, elaborează strategiile necesare atingerii acestor obiective şi urmărescexecutarea planului de aciune ales. Managementul strategic solicită calităi antreprenoriale superioare, dar şiimplementarea şi execuia consecventă şi completă a strategiei, care să conducă la performane organizaionalesuperioare pe termen lung. Un plan strategic bun, dacă nu este executat în mod corespunzător, are un rezultatcaracterizat prin slabe performane. Un plan necorespunzător, executat ireproşabil, rareori conduce la rezultate bune.Situaia optimă este aceea în care o strategie elevată este urmată de o implementare şi de o execuie ireproşabile.

Implementarea şi execuia strategiei reprezintă punerea sa în aplicare şi determinarea tuturor persoanelor implicate în realizarea sa. Execuia fiecărei pări din planul strategic care revine unui salariat, reprezintă, în esenă, osarcină administrativă. Pentru manager, aceasta înseamnă: elaborarea unor programe şi bugete care să sprijineexecuia strategiei; corelarea motivaiilor şi a recompenselor cu gradul de îndeplinire a rezultatelor urmărite;dezvoltarea unui sistem informaional care să permită urmărirea şi controlul proceselor necesare implementăriistrategiei; întărirea parteneriatului intern necesar coordonării aciunilor de implementare a strategiei şi perfecionareacontinuă a modului de execuie al acesteia.

Modelul procesului de management strategic se impune a fi realizat pentru evaluarea situaiei de fapt şiadoptarea unei decizii în vederea continuării aciunilor începute sau ajustării acestora, deoarece toate deciziilestrategice sunt susceptibile de o modificare în viitor. Variaia performanelor financiare ale organizaiei, precum şischimbările survenite constituie principalele elemente care impun luarea unor decizii de ajustare a strategiei.

O altă problemă abordată de manager este reprezentată de analiza strategică ce are în vedere evaluarearesurselor interne ale firmei, analizarea caracteristicilor mediului extern şi stabilirea oportunităilor care trebuieexploatate.

Prin intermediul instrumentelor de asistare a deciziei oferite de birotică, managerul poate decide, în timp

real, ce soluie va adopta, ce rezultate se pot obine şi cu ce eforturi.Strategia defineşte obiectivele de dezvoltare, de meninere sau chiar de reducere a dimensiunii organizaiei.Indiferent de orientarea strategiei, adoptarea oricărei decizii impune realizarea în prealabil a unei analize minuioasea mediului extern societăii.

Analiza strategică este desfăşurată în următoarele etape: determinarea viziunii firmei; analiza mediuluiextern; studierea şi analizarea mediului concurenial; analiza internă a societăii şi fundamentarea strategieiorganizaiei.

Viziunea firmei se realizează pe termen lung şi foarte lung, conceptualizând imaginea a ceea ce dorescmanagerii să devină organizaia. Mediul extern este infinit şi de aceea managerul va analiza doar informaiile clare,cheie, evenimentele previzibile, precum şi condiiile care prezintă un interes deosebit asupra activităii. În aceastăetapă, birotica, prin instrumentele sale specifice, permite realizarea memorării-regăsirii informaiilor înmagazinateanterior. O analiză obiectivă va reliefa nu numai aspectele pentru organizaie, ci şi pe cele care nu prezintă avantaje pentru aceasta.

Studiul mediului concurenial demarează prin stabilirea firmelor concurente, incluzând organizaiile careintenionează să pătrundă pe piaă şi producătorii de produse substitute.Analiza internă a organizaiei, prin implicarea funciei birotice de prelucrare şi comandă-control, permite

managerului să cunoască punctele forte, dar şi cele slabe ale firmei, elemente care influenează puterea competitivă aorganizaiei. Pentru analiza internă se utilizează auditul financiar, care permite analizarea exhaustivă a aspectelor pozitive şi negative specifice fiecărei funcii majore.

Fundamentarea strategiei permite managerului să adopte soluii de dezvoltare a activităii firmei, să omenină la acelaşi nivel, sau să o restrângă. În cazul în care firma acionează pe mai multe piee, cu mai multe unităide afaceri, managerul poate adopta soluii pentru dezvoltarea anumitor unităi, segmente de piaă, meninerea lanivelul actual sau lichidarea celorlalte.



52

6.2.2. Impactul tehnicii de calcul şi a telecomunicaiilor asupra strategiei firmeiÎn etapa actuală, dezideratul major al dezvoltării economice îl constituie oprirea procesului de adâncire a

decalajelor care despart România de ările dezvoltate sau chiar faă de unele economii mediu dezvoltate. De aceea, se pune cu acuitate întrebarea: care sunt resursele care în ultimele decenii au avut o influenă benefică în procesulcreşterii economice şi ameliorării condiiilor de viaă ale oamenilor?

Aceste resurse se regăsesc în schimbarea strategiei firmei în economia de piaă funcională. Tot mai multefirme îşi vând produsele şi serviciile pe Internet, canalele tradiionale de distribuie sunt pe cale de a fi desfiinate.Totodată se constată o reducere substanială a şomajului, iar educaia este într-o permanentă creştere.

Noile tehnologii informaionale constituie elementele majore ale unei fore de schimbare în infrastructuraeconomiei. În ultimii 25 de ani se constă o adevărată „explozie de noi idei”, „noi aplicaii” şi apariia (formarea) denoi oameni în domeniul economic.

Deşi industria de calculatoare este tânără în comparaie cu alte industrii (de exemplu, construcia deautomobile şi transportul aerian), domeniul calculatoarelor a cunoscut un progres spectaculos într-un timp scurt. În primele decenii de existenă sistemele de calcul erau foarte centralizate, de obicei în interiorul unei singure încăperi.O companie de mărime mijlocie sau o universitate ar fi putut avea unul sau două calculatoare, în timp ce instituiilemari aveau cel mult câteva zeci. Ideea că în mai puin de 20 de ani calculatoare la fel de puternice, mai mici decât untimbru poştal, vor fi produse pe scară largă în milioane de exemplare părea desprinsă dintr-un scenariu ştiinifico-fantastic.

Astfel, consumatorul final, firma sau persoana privată, se aprovizionează prin Internet în sistem „piaă virtuală”,neavând importană locul unde este situat magazinul de unde se cumpără. Utilizând sistemul Internet se poate comanda un produs personalizat, după dorină în sistemul la comanda clientului.

Preul plătit pentru produsul comandat va fi cu 10 – 20% mai mic decât într-un magazin obişnuit. Ca atare,considerăm că sunt necesare explicaii referitoare la tehnologiile informaiei şi de comunicaii care stau la bazaacestor noi resurse de dezvoltare şi creştere economică.

Telecomunicaiile sunt definite ca fiind o comunicare la distană. Avansul rapid al transformărilor spre noi parametrii ai tehnologiilor, multiplicarea funciunilor unei tehnologii şi scăderea costurilor determină ca„telecomunicaiile” să devină atractive pentru economie.

Un sistem de telecomunicaii se referă la mediul de transmisie, tipul informaiei transmise şi direciafluxului de comunicare.

Mediul de transmisie se caracterizează prin: undele radio, impulsuri electronice vehiculate în liniile detransmisii şi prin semnale fotonice în fibrele optice.

Tipul informaiei, respectiv a semnalului transmis poate fi: admis, video şi date de semnal.Direcia fluxului de comunicare (direction flow) are importană primordială în economie. Aceasta poate fi:•

Simplex (one-way), în mod obişnuit emisiile simplex (unidirecionale de la emiător la receptor)sunt denumite comunicaii top-down. Semnalele pot fi transmise pe unde electromagnetice către receptor sau prinsatelii. Procedeul are direcia caracterizată prin expresia „de la un punct la multipuncte (point-to-multi-point).Emisiunile obişnuite de televiziune constituie un exemplu sugestiv de conumicare simplex (one-way).

• Duplex (two-way). Punctul central de emisie este legat cu alte numeroase puncte într-o reea încare procedura bottom-up de conexiuni este completată cu aşa-numita „comunicare laterală”. În situaia de mai suseste posibilă realizarea în timp real a interaciunii între indivizi aflai în două sau mai multe puncte diferite de poziiaemiătorului. Acest tip de comunicare (interactivă) se adresează direct de regulă unei audiene specifice sub formula„de la punct la punct” ( point-to-point ).

6.3. Sfera de cuprindere şi efectele tehnologice informaionale

Creşterea în ritm deosebit de rapid a procesului de formare a reelelor electronice de date, îndeosebi

dezvoltarea Internet-ului ca „reea de reele” (network of networks) au condus la extinderea volumului şi structurii deservicii electronice, deschizându-se noi oportunităi pentru comerul şi diviziunea internaională a muncii, în direciareducerii costurilor tranzacionale şi a creşterii eficienei economice, mai ales pe seama economiei de timp şi arealizării unei mai bune concordane dintre cerere şi oferta de bunuri şi servicii, pe plan naional şi transnaional.

Cererea unui cadru legal şi instituional adecvat tehnologiilor informaionale (TI) oferă guvernelor şiagenilor economici posibilitatea de a-şi exercita influena asupra naturii şi dezvoltării comerului electronic, chiar dacă o serie de probleme rămân insuficient sau deloc soluionate (sigurana juridică, impozitarea, protecia şisecuritatea datelor etc.).

Internet-ul s-a dezvoltat iniial în SUA, în anii 60, ca o reea de calculatoare între birourile guvernamentale,laboratoarele de cercetare şi instituiile academice.



53

De la crearea în 1993 a World Wide Web (WWW), Internet-ul s-a transformat rapid într-un mijloc global pentru telecomunicaii şi schimb de informaii în spaiu. Prin caracterul său, Internet-ul este un bun public, deoarecenu există un proprietar care să ceară licene sau să impună taxe pentru utilizarea sa. Un avantaj competitiv decisiv alInternet-ului, faă de toate celelalte reele de servicii oferite de proprietari distinci, rezidă tocmai în caracterul său denonproprietate.

Reelele electronice schimbă modalităile folosite în transmiterea informaiei, în contextul comerului cu bunuri şi servicii, necesitând infrastructuri (hard şi software) şi calificări profesionale tot mai performante şisuperioare şi reprezentând totodată o adevărată „revoluie” în schimbul mondial de bunuri şi servicii. Spre deosebire

de canalele tradiionale de comunicaii, care presupun oferta de informaii prin cataloage şi comenzi, scrisori, telefonsau fax, prin Internet se realizează o interaciune directă sui generis între vânzător şi cumpărător, economia de timp şialte cheltuieli materiale fiind considerabil mai mare.

Aceasta va crea, desigur, un potenial substanial pentru afaceri comandate prin poşta electronică, agenii deintermediere şi alte servicii similare, contribuind la creşterea gradului de diversificare a ofertei şi rafinareaexigenelor cererii, combinarea optimă a factorilor de producie, la nivel zonal, naional, regional şi internaional.

Programele pe calculator se pot schimba în forma digitalizată via Internet, ceea ce le conferă un grad ridicatde flexibilitate, adaptabilitate şi inovaie în deplin consens cu frontul nelimitat al creativităii umane şi nevoia de asoluiona probleme la niveluri individuale, sectoriale şi globale.

Internet-ul reprezintă un potenial semnificativ pentru serviciile oferite de către bănci (activităi bancareelectronice, comerul cu obligaiuni, numerar electronic) şi societăile de asigurare pentru servicii de consultană(auditori, consultani de management, contabili, programe de software, telemedicină), ca şi pentru tranzaciile cuinstituiile publice.

În opinia specialiştilor, comerul electronic constituie o inovare a cărei importană economică are efectecomplexe pe termen lung, încă insuficient cercetate. Eforturile şi costurile de identificare a partenerilor şi deinformare, (de exemplu, analizele de piaă) vor fi reduse simitor, pieele, în general, se vor extinde şi intensitateaconcurenei va creşte, în paralel cu deschiderea de noi oportunităi de cooperare. Vor fi create noi posibilităi pentrudiviziunea „intranaională.”, „supranaională” şi „internaională” a muncii, ceea ce, la rândul său, va conduce la ocreştere substanială a productivităii muncii, va promova dezvoltarea de noi produse şi servicii, concomitent cuschimbarea raporturilor dintre factorii de creştere şi a structurilor de producie. Teoria comerului internaional bazată pe scheme şi jocuri strategice cu sumă nulă şi pozitivă va dobândi noi sfere de cercetare, inclusiv în ceea ce priveşterelaiile economico-financiare şi comerciale dintre ările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Prin vocaia saglobală, comerul internaional va oferi şanse sporite ărilor slab dezvoltate de a accede mai rapid pe pieeleinternaionale, deschise cel puin din punct de vedere informaional.

Noi fronturi pentru cercetarea ştiinifică din domeniul economiei vor fi deschise mai ales pentru disciplinele

care analizează impactul progresului tehnologic, elaborarea de previziuni şi modelarea riscului.Folosirea tehnologiilor informaionale, potrivit unui studiu al OECD, va conduce la o rată mai înaltă acreşterii productivităii macroeconomice totale a factorilor de producie, pe termen lung, într-un ritm mediu anual de peste 0,5 puncte procentuale. După cum se ştie, productivitatea totală a factorilor măsoară nivelul tehnologic aldezvoltării unei economii care nu poate fi atribuit unor factori de producie individuali. Acest indicator este definit cao relaie între indicii output-urilor şi input-urilor. În forma sa cea mai frecvent uzitată, pe care se bazează şi studiulOECD, indicele creşterii reale a valorii adăugate brute este indicele output-ului, iar cel al inputurilor este reprezentatde suma cheltuielilor cu munca şi capitalul, inând seama de ponderile valorii adăugate nominale ale acestora.

Subiecte de autoevaluare1. Sfera de cuprindere şi efectele tehnologice informaionale. Comentarii2. Prezentai şi exemplificai procesele informaionale şi managementul informaiei.

Întrebări de autoevaluare1. Managementul strategic solicită calităi antreprenoriale superioare, dar şi ______________________

a. implementarea şi execuia consecventă şi completă a strategiei, care să conducă la performaneorganizaionale superioare pe termen lung

b. relaia existentă între sistemul informational şi sistemul decizionalc. coninutul informaiei consemnate, de caracterul repetitiv sau condiiile în care se produc operaiile

economice şi financiared. analizarea exhaustivă a aspectelor pozitive şi negative specifice fiecărei funcii majoree. care să conducă la performane organizaionale superioare pe termen scurt corelat cu relaia existentă între

sistemul informational şi sistemul decizional



54

raspuns corect A

2. Un sistem de telecomunicaii se referă la _____________________________ a. dezvoltarea de noi produse şi servicii, concomitent cu schimbarea raporturilor dintre factorii de creştere şi astructurilor de producie b. vânzarea de produse şi servicii pe Internet, folosind canalele tradiionale de distribuiec. şansa ărilor slab dezvoltate de a accede mai rapid pe pieele internaionale, deschise cel puin din punct devedere informaional-decizional-managerial

d. sigurana juridică, impozitarea, protecia şi securitatea datelor ,analizate distincte. mediul de transmisie, tipul informaiei transmise şi direcia fluxului de comunicare.raspuns corect E

7. Limbajul unificat de modelare UML – Unified Modeling Language;

Introducere Arhitectura sistemelor informatice complexe a fost revăzută sub incidena unui curent privind formalizareaunui limbaj standard de modelare datorat unor personalităi (Meyer, Rumbaugh, Jacobson, Booch, Coad,Mellor etc.) care propun structuri ale sistemului în raport cu implementarea acestuia, implementarea fiind privită ca o activitate

Obiective:Modelarea vizuală; modelarea activităilor de afaceri , Mecanisme utilizate pentru inserare de informaiiArhitectura sistemelor informatice formalizată cu ajutorul UML. Avantajele oferite de UML utilizatorului şi proiectantului.

Cuvinte cheieierarhie de modele stereotip valori etichete vederi şi diagrame

elememtele modelului constringeri timp de răspuns dimensionare economică

S-au dezvoltat mecanisme/şabloane de proiectare(design patterns) şi diferite instrumente CASE(Computer Aided Software Engeneering) de natură săasigure construirea unor “modele” necesare proiectării.Aceste considerente au condus la apariia unui “Limbaj

unificat de modelare” denumit UML:Unified ModelingLanguage caracterizat prin:UML este un limbaj “universal” dedicat

construirii, manipulării şi vizualizarea componentelor sistemului informaional;

UML este un limbaj pentru specificarea,vizualizarea, construcia şi documentaia sistemelor software, acest limbaj fiind o colecie omogenă de practiciengineering utilizabile pentru modelarea şi realizareasistemelor complexe.

UML asigură înelegerea semanticii sistemului prinmaterializarea deciziilor;

UML nu conine limitări impuse de

metodologia/metoda de proiectare, domeniul de activitateunde este utilizat sau mediul utilizat pentru dezvoltare

UML realizează unificarea conceptelor orientate-obiect sub forma unui standard de proiectare , prin care se asigură definiia semanticii conceptelor utilizate, notaiile asociate acestora şi documentaia necesară pentru dezvoltarea unui sistem informatic;

UML este folosit pentru modelarea sistemelor informatice de tip discret;UML permite dezvoltarea ierarhiei de modele, vederi şi diagrame asigurând „viaductul” modele

vederi diagrame fişiere de cod sursă date/cazuri de test. Vederile(Views) asigură prezentareadiferitelor aspecte ale sistemului modelat sub forma unor abstractizări ce constau într-o secvenă dediagrame.



55

UML utilizează elemente de modelare vizuale sub forma unor instrumente CASE , care pot asiguraurmătoarele funcii:

generarea modelelor de analiză, proiectare şi implementare;generarea vederilor asociate modelelor de mai sus, diagramelor specifice vederilor; posibilitatea utilizării unor generatoare de cod prin care se poate asigura implementarea sistemului

realizat; posibilitatea includerii unor generatoare de rapoarte; posibilitatea prezenei instrumentelor de tip reverse engineering etc.

UML permite dezvoltarea şi utilizarea modelării vizuale asigurând înelegerea semanticii sistemelor lumii reale cu participarea actorilor (analişti, programatori, experi, design-eri, implementatori etc.);

UML utilizează termenul de model care realizează abstractizări ce descriu problemele complexespecifice.

UML foloseşte în etapa de modelare abordarea obiectuală care asigură optimizarea realizării programelor.

7.1. Obiectivele fundamentale şi avantajele oferite de UML

UML prin obiectivele sale are un spectru larg de utilizare putând fi folosit în toate fazele dedezvoltare şi pentru toate tipurile de sisteme. Modelare optimală a arhitecturii sistemelor prin UML îşi propune următoarele scopuri: asigurarea modelării sistemelor de orice tip, inclusiv a sistemelor softwareorientate-obiect; fundamentează explicit „binomul” conceptual-soluia operaională; asigură definirea unuilimbaj de modelare utilizat atât de factorul uman cât şi de suportul fizic utilizat în realizarea sistemului;descrierea oricărui tip de sistem prin intermediul diagramelor orientate obiect; realizează specificaii pentrudomeniul Business Engineering prin care procesele de afaceri pot fi analizate, îmbunătăite şi implementate prin tehnici adecvate (TQM-Total Quality Management , BPR-Business Process Reengineering ) realizândsisteme informatice la nivel micro, mezo sau macroeconomic; permite definirea unor soluii pentru diferitetipuri de sisteme (sisteme informatice, tehnice, în timp-real, distribuite, software sau de “business”).

Fiecare aspect particular specific sistemului realizat va fi reflectat separat printr-o diagramă/schemăaferentă sistemului construit. Aceste vederi vor asigura legături cu limbajul de modelare specific UML.

Modelarea unui sistem este o sarcină extensivă şi de aceea acesta nu poate fi descris printr-un singur graf definit integral, fără ambiguităi, simplu şi inteligibil. Se va descrie prin intermediul aspectelor: funcionale care au în vedere structura statică, dinamică şi interaciunile; nonfuncionale legate decoordonare/sincronizare, fiabilitate, amplasament; organizaionale legate de specificul activităii.

Consideram că orice sistem poate fi descris printr-un set de vederi, în care fiecare va reprezenta o

proiecie completă a descrierii sistemului, inclusiv vederea particulară a aspectelor sistemului. Mai mult,fiecare vedere particulară va fi descrisă printr-un număr de diagrame care conin informaii şi diferite aspecte particulare ale sistemului.

Modelarea prin UML are următoarele avantaje: permite construirea de modele complexe prinintermediul unui limbaj riguros de modelare standard; acest limbaj este considerat lingua franca pentrumodelarea sistemelor informatice; limbajul UML nu asigură în mod automat succesul în realizarea sistemelor informatice însă permite ameliorarea şi îmbunătăirea multor elemente specifice modelării; acest limbaj demodelare conine elementele modelului (model elements) notaiile modelului şi modul de utilizare expresia idiomatică în interiorul tranzaciilor.

7.2. Etapele ciclului de realizare a unui proiect, modelarea activităilor de afaceri

Etapele ciclului de realizare în abordarea orientată obiect sunt în mare parte comune cu viziunea Merise, dar

apar şi elemente specifice.Analiza – are drept obiectiv modelarea problemei din lumea reală sau definirea Domeniului Aplicaiei( Application Domain). Proiectantul creează modele de obiecte şi funcii fără a lua în considerare aspectele deimplementare. În figura o secvenă a activităii analizei şi modelării evenimentului studiat.



56

Circuitul analiză-modelare evenimente

Modelul de analiză trebuie îneles şi validat de utilizator. Această etapă are ca rezultat formularea problemei, modelul obiectual, modelul dinamic şi cel funcional.

Analiza este utilă clarificării cerinelor, realizării conexiunii beneficiar-producător bazată pe înelegere,reprezentând în acelaşi timp cadrul pentru proiectarea ulterioară şi implementare. Finalizarea etapei analiză-modelarese materializează prin definirea unui model precis, concis, inteligent şi corect al viitorului sistem.

Proiectarea de sistem – împarte modelul de analiză în pări mai mici, uşor de îneles şi construieştearhitectura sistemului prin identificarea subsistemelor şi transpunerea lor pe hardware-ul disponibil. Proiectarea desistem porneşte de la domeniul aplicaiei şi ia în considerare conceptele de implementare, adică optimizarea,rafinarea şi extinderea celor trei modele până la nivelul de detaliu care să permită implementarea. Se poate spune căanaliza descrie problema, iar proiectarea de sistem descrie soluia. Rezultatul acestei etape este realizareaarhitecturii de bază a sistemului şi adoptarea deciziilor privind strategia la nivel global.

Scopul acestei etape este transpunerea declaraiei problemei aşa cum a fost definită în etapa de analiză într-o

arhitectură adecvată, bazată pe divizarea în subsisteme, precum şi decizii de implementare la nivel global. Rezultatuleste un concept de implementare care rafinează, optimizează şi extinde cele trei modele preluate din etapa de analiză, până la etapa de proiectare obiectuală, care să permită implementarea propriu-zisă.

Proiectarea de sistem presupune două mari faze, şi anume: construirea arhitecturii sistemului; modelareadetaliilor subsistemelor.

În faza de construire a arhitecturii sistemului se dezvoltă aşa-nu-mitele clase de bază, pe seama cărora sestudiază funcionalitatea sistemului şi se decide privitor la configuraia sistemului hardware-software; sistemul degestiune al bazelor de date; interfaa grafică de conexiune cu utilizatorul.

Soluia de sistem proiectată va include, pe lângă clasele de bază şi clasele de interfee grafice, clasele deacces la bazele de date. Suma acestora reprezintă soluia generală de organizare.

În a doua fază, se modelează în detaliu fiecare sistem individual, accentul pus pe diferitele modele fiinddiferit de la un tip de sistem la altul. Se creează aşa-numitele clase container organizate pe sistem.

Proiectarea obiectuală – are drept scop alegerea modului de implementare pentru fiecare clasă,

proiectându-se algoritmi şi implemen-tându-se asocierile. Se realizează gruparea claselor în superclase, pentruuşurarea implementării şi pentru îmbunătăirea performanelor. În urma acestei etape se obin: modelul obiectualdetaliat, modelul dinamic detaliat şi modelul funcional detaliat.

Scopul etapei este de a adăuga la modelul obiectual, rezultat al etapelor de analiză şi proiectare de sistem,detaliile de implementare nece-sare fie pentru generarea automată de cod, fie pentru dezvoltarea ulterior fărăgenerare automată. Când se trece la etapa de implementare prin generare automată de cod, atunci modelul obiect estesingurul utilizat, una din activităile etapei de proiectare obiectuală

Plecând de la aceste obiective în etapa de proiectare obiectuală, operaiile identificate în etapa de analizăsunt transpuse în algoritmi, iar clasele, atributele şi asocierile sunt implementate în structuri de date specifice.



57

Modelele utilizate sunt identice cu cele din etapa de analiză, diferena constând în faptul că acum clasele suntdescrise din punct de vedere al implementării1. Astfel:

1. modelul obiectelor determinat în etapa de analiză va fi acum rafinat prin introducerea de noi clase (care păstrează rezultatele intermediare ale calculului), operaii (descoperite abia acum) şi atribute.

2. modelul funcional va descrie operaiile pe care proiectantul trebuie să le implementeze. În timpul proiectării acesta va alege algoritmii de implementare a unei operaii şi va descompune operaiile mai complexe înoperaii mai simple.

3. modelul dinamic descrie felul în care sistemul răspunde stimulilor externi. Structura de control a

programului derivă din acest model. Fluxul de control din cadrul unui program trebuie realizat fie explicit (printr-un planificator intern, care recunoaşte evenimentele şi le transformă în apeluri de proceduri), fie implicit (alegândalgoritmii care realizează operaiile în ordinea specificată de modelul dinamic).

Rezultatul final al acestei etape îl constituie modelul obiectual, modelul dinamic şi modelul funcional,rafinate şi detaliate. Deciziile de proiectare luate trebuie susinute de o documentaie adecvată, care alcă-tuieşte oextensie a cerinelor de documentaie realizate în etapa de analiză.

Se poate concluziona că deciziile de proiectare trebuie documentate pornind de la modelul de analiză, prinadăugarea de detalii modelelor obiectual, dinamic şi funcional. În acest scop, se vor folosi construcii specifice deimplementare: pointeri (pentru modelul obiectual), pseudocod structurat (pentru modelul dinamic) şi expresii funcionale (pentru modelul funcional).

7.3. UML – limbaj universal

Sistemele informatice complexe impun axiomatic utilizarea unor noi instrumente de proiectare, moderne şi performante (cu ajutorul cărora se pot realiza optimizări ale arhitecturii sistemelor), bazate pe principii noi şi subimperiul necesităii standardizării limbajelor.

Astfel în UML conceptele utilizate în diagrame se numesc elementele modelului (Model Elements)şi sunt definite ca semantici, definiii formale asociate elementului, neambigue. Elementele modeluluicorespund vederii elementelor şi sunt reprezentate prin simboluri grafice în cadrul diagramei elementelor dar regulile de utilizare sunt specifice fiecărui tip de diagrame. În aceste diagrame pot fi reprezentate şi relaiileindicând proprietatea potrivit căreia un element depinde de unul sau mai multe elemente. Asociereasemnifică proprietatea potrivit căreia un element este conexat cu un altul, inclusiv legăturile dintre instanelerespectivelor elemente. Alte elemente posibile pot fi mesaje, aciuni şi stereotipuri.

UML utilizează o serie de mecanisme generale folosite în toate diagramele pentru inserarea unor informaii adiionale în structura lor. Aceste mecanisme generale sunt următoarele:

Precizările auxiliare(Adornments) care permit ataşarea unor elemente particulare modelului îndiagramele specifice având următoarele variante: Reprezentarea diferită a tipului apare atunci când elementul reprezintă un tip, fiind notată specific. Pentru oinstană vizibilă atunci când elementul este instană a unui tip se va utiliza alăturarea identificator-tip.Clasa şi obiectul vor fi reflectate prin notaie distinctă.. Nodurile (ex. Printer) şi instana nodului (ex. imprimantă HP 2000) au pe lângă nume menionată valoareaexactă utilizată.

Note adiionale (Notes) au un caracter neinterpretabil pentru UML, dar reprezintă în acelaşi timpelemente cu rol semantic folositor numai utilizatorului. Notele sunt plasate în diagramele UML şi suntsimbolizate prin linii discontinue.

Specificaii (Specifications) reprezintă elementele modelului cu proprietăi dependente de valoareadatelor, definite prin: tagged value (nume-valoare).

Extinderea limbajului UML careurmăreşte satisfacerea operatorului economic serealizează printr-un mecanism de extensie careconine: stereotipurile (stereotypes), valorileetichetelor (tagged value) şiconstrângerile(constraints).

Stereotipul (stereotypes) este format prinextinderea unui model element cu semantici

1Object-Oriented Development Interactive Systems, http://citeseer.nj.nec.com/aalto94objectoriented.htm



58

absente în formatul standard. Stereotipurile sunt bazate pe toate tipurile de elemente (clase, noduri,componente şi note, dar şi pentru relaii cum ar putea fi asocieri, generalizări şi dependene). Numărulstereotipuri este predefinit în UML putând fi utilizate în vederea ajustării modelului element existent.

Valorile etichetelor (tagged value) sunt utile pentru a adăuga informaii cu caracter de reglareadministrativă informaii specifice metodei, informaii necesare utilizatorului în cazul folosirii unuiinstrument CASE. Valorile etichetelor sunt specifice elementelor care conin proprietăi ca perechi nume-valoare, aceste valori ale etichetelor fiind predefinite în UML.

Constrângerile (constraints) reprezintă restricii de utilizare a elementelor menionate printr-un

instrument CASE sau prin declaraii atribuite la diagramă.Proiectarea unui sistem informatic se realizează cu ajutorul unor faze, modele şi diagrame. Structura

modelului sistemului conine modelul de analiză (Analysis model), modelul design (Design model), modelul

de implement are (Implementation model) şi modelul de amplasare (Deployment model).Finalizarea analizei modelului oglindeşte cerinele sistemului dar şi modelul de bază. Faza

design se materializează prin orientarea către soluia tehnic operaională. Modelul de implementarea permite generarea codului, compilarea, actualizarea şi testarea componentelor sistemului. Modelulde amplasare permite definirea arhitecturii fizice a sistemului şi reprezintă finalizarea ultimei fazede realizare a sistemului.

Vederile au rolul de a descrie sistemul prin intermediul percepiei actorilor externi (client alsistemului, design-eri, dezvoltatori şi personal de testare) particularizându-se prin intermediul diagramelor cazului de utilizare (use-case diagrams) şi eventual diagrama activităilor (activity diagrams).

Actorul extern intracionează cu sistemul fiind un utilizator sau un sistem extern.

Subiecte de autoevaluare

1. Cum caracterizai stereotipul, etichetele, constrângerile, vederile şi actorul?2. Ce reprezintă şi prin ce se caracterizează limbajul unificat de modelare?3. Care sunt şi prin ce se caracterizează etapele parcurse în cazul reingineriei unui produs informatic?4. Care sunt principalele obiective şi avantaje oferite de UML? Comentarii.5. Care sunt mecanismele generale ce acionează la momentul realizării diagramelor?


1. Funciile instrumentelor CASE suntgenerarea modelelor de analiză, proiectare şi implementare; posibilitatea utilizării unor generatoare de cod prin care se poate asigura implementarea sistemului

realizat; posibilitatea prezenei instrumentelor de tip reverse engineeringasigură înelegerea semanticii sistemului prin materializarea deciziilor permite dezvoltarea şi utilizarea modelării vizuale asigurând înelegerea semanticii sistemelor lumii

reale cu participarea actorilor I (a, b, c); II (b, c, d); III (a, d, e); IV ( b, d, e); V (c, d, e,)

raspuns corect I

2. Fiecare aspect particular specific sistemului realizat va fi reflectat: printr-o diagramă/schemă aferentă sistemului construit

prin note adiionale (Notes) prin specificaii (Specifications) prin precizările auxiliare(Adornments) prin stereotipul (stereotypes)

raspuns corect a

3. Variantele precizărilor auxiliare sunt:Reprezentarea diferită a tipuluiClasa şi obiectul Nodurile şi instana noduluiValorile etichetelor



59

ConstrângerileI (a, b, c); II (b, c, d); III (a, c, d); IV (b, c, e); V(c, d, e)

raspuns corect I

managementul electronic al documentelor contabile

Documents