materiale teorie licenta corectat

7/30/2019 Materiale Teorie Licenta Corectat

1/58

PLANUL LUCRRII

INTRODUCERE:

DELINCVENA JUVENIL - O PROBLEM SOCIAL

COMPLEX I ACTUAL

CAPITOLUL I:

PRECIZRI DE ORDIN TERMINOLOGIC (FAMILIE, DEVIAN,

PREDELINCVEN, DELINCVEN, DELINCVENJUVENIL).

CAPITOLUL II:

FUNCIILE FAMILIEI I ROLUL LOR FUNDAMENTAL N

PREVENIREA APARIIEI COMPORTAMENTELOR

DELINCVENTE JUVENILE .

CAPITOLUL III:FACTORI PSIHOSOCIOLOGICI AI FAMILIEI

DEZORGANIZATE CE POT DETERMINA CONDUITE

DELINCVENTE LA MINORI..

II I.1 FAMILIA DEZMEMBRAT PRIN SEPARARE SAU

DIVOR..

III.2 FAMILIA DEZMEMBRAT PRIN DECES.III.3 FAMILIA TIP CMIN I GOL

CAPITOLUL IV:

ADOLESCENTA

1


2/58

- I N T R O D U C E R E -

DELINCVENA JUVENIL - O PROBLEM

SOCIAL COMPLEX I ACTUAL

"Asa cum au subliniat adeseori sociologii, pna la al doilea razboi

mondial, tineretul constituia o categorie sociala nedifereniata n cadrul

populaiei" 1), iar educaia sa se realiza pe baza unui sistem de valori centrat

pe obediena, respectul, dependena economica si morala faa de cei vrstnici.

n prezent, tnara generaie se caracterizeaza prin norme axiologice si

idealuri de viaa noi, uneori chiar opuse faa de cele ale generaiilor

precedente. "Tineretul este mai libertin si mai autonom dect altadata, se

revolta mai usor contra interdiciilor" 2) si tinde tot mai mult sa-si afirme

dreptul la o identitate proprie. De aceea, educaia tinerilor trebuie sa raspunda

unor exigene sporite, incompatibile cu normele si valorile ce caracterizau

activitatea educativa n perioadele precedente. n trecut, diviziunea stricta a

rolurilor familiale, (tatal ca factor de autoritate, mama ca factor de echilibru si

afectivitate, iar copilul ca obiect pasiv al unei educaii bazate pe valori

conformiste), facilita formarea corecta a personalitaii tnarului si integrarea

sa n viaa sociala.

n epoca pe care o traim, structura familiei tradiionale este pe cale de

dispariie, iar funcia de socializare primara nu mai este localizata strict la

nivelul grupului familial, ci este dispersata ntre mai multe instituii sociale.

Deficienele aparute n activitatea acestor instituii genereaza, de cele mai

multe ori, conduite deviante juvenile.

Ca situaie problematica acuta a celor mai multe societai

contemporane, delicvena juvenila este generata de doua categoriifundamentale de cauze: 2


3/58

1.valabile n orice sistem social ( cauze psiho-fiziologice,educaionale,

economice, familiale, sociale etc.);

2.specifice contextului social al fiecarei ari.

n Romnia, din statisticile penale ntocmite n ultimii ani, rezulta ongrijoratoare crestere a frecvenei infraciunilor comise de minori n perioada

imediat urmatoare Revoluiei din decembrie 1989 si, totodata, o crestere a

gravitaii acestora.

Din analiza statistica a delincvenei juvenile n ara noastra, numai n

perioada 1990 - 1995 s-a constatat ca faptele penale savrsite de minori au

crescut de la 12599 (n 1990) la 26511 (n 1995), iar numarul delincvenilor

cu vrsta cuprinsa ntre 14 si 18 ani, a crescut de la 5490 (n 1990) la 17234

(n 1995). "Aceasta realitate nu este, desigur, un efect direct al revoluiei, dar,

nu este mai puin adevarat ca, n condiiile create de ea, revoluia a deschis

larg calea de puternica manifestare a unor conflicte si contradicii existente n

societatea romneasca a ultimelor decenii" 3). Totodata, ca urmare a

evenimentelor din decembrie 1989, a aparut o stare de anomie resimita de

foarte muli tineri "ca un conflict profund ntre structura personalitaii lor n

formare si reperele evaluativ - normative care le orienteaza conduita, ca o

contestare radicala a normelor de educaie paternaliste, a oricarui tip de norma

care nu ine seama de exigenele creativitaii si afirmarii lor active n viaa

sociala" 4) . Tinerii au avut acum ocazia sa ncerce sa rezolve conflictul

existent ntre aspiraiile lor individuale si oportunitaile oferite de societate

pentru a le realiza.

Trebuie subliniat si faptul ca "prin situaiile anomice pe care le

genereaza, perioadele de criza sociala amplifica dimensiunile fenomenului de

delincvena juvenila, att prin scaderea rolului factorilor de control social

instituionalizat sau neinstituionalizat, prin diminuarea funciilor

principalelor instituii sociale, ct si prin amplificarea ocaziilor infracionale"

5). n acest sens, putem afirma ca, n Romnia post-decembrista, intensificareasi agravarea fenomenului delincvenei juvenile se datoreaza si intensificarii3


4/58

tensiunilor socio - politice, exploziei saraciei, scaderii calitaii vieii,

extinderii diverselor forme de specula, frauda, corupie si scaderii eficienei

justiiei. Astfel, dupa 1989, copiii romni au fost expusi la o serie de riscuri

concretizate n abuzurile comise asupra lor de catre diferite persoane sau decatre propria familie, abandonarea lor n instituii specializate sau direct pe

strada etc.

"ncepnd cu anul 1990 copiii din Romnia au constituit o tema

privilegiata a ateniei opiniei publice naionale si internaionale. S-au

constituit sute de organizaii nonguver-namentale romnesti avnd ca obiectiv

suportul pentru copil. Eforturile colectivitaii romnesti sunt remarcabile,

luate n parte, dar, n ansamblu, situaia prezinta probleme persistente" 6) .

Aceasta este, n linii generale, situaia tinerilor din Romnia la ora

actuala. Analiza starii infracionale n rndul minorilor si tinerilor din ara

noastra, n ultimii ani, a relevat faptul ca majoritatea faptelor penale savrsite

se concretizeaza n furturi n dauna avutului particular si public si n

infraciuni de vagabondaj, cersetorie, ultraj, prostituie etc. ngrijoratoare este

apariia si continua diversificare a unor noi forme de delincvena juvenila:

deinerea si consumul de droguri, traficul de valuta, specula cu obiecte de

contrabanda, omuciderea. "Altadata eveniment rar, crima se raspndeste

astazi ntre preadolesceni si mai ales adolesceni, cu o rapiditate

uluitoare.Cele mai multe victime ale copiilor agresori sunt copii sau

adolesceni, batrni si uneori aduli. O alta categorie de victime sunt proprii

parini sau frai, care reprezinta subiecii unor grave conflicte afectogene" 7) .

Un alt aspect demn de reinut privind situaia din ara noastra a

delincvenei juvenile, este tendina tinerilor de a se organiza n grupuri care

pot degenera n asociaii cu caracter criminal, sau n savrsirea unor acte de

vandalism mpotriva unor bunuri aflate n locuri publice . ngrijorator este

faptul ca exista numeroase cazuri cnd aceste grupuri sunt organizate si

conduse de catre infractori aduli.

4


5/58

Deci, din punct de vedere etiologic, fiecare factor (individual, socio -

economic, socio - cultural, familial etc.) are importana sa specifica n

declansarea, meninerea si dezvoltarea fenomenului delincvenei juvenile iar "

un singur factor nu poate, n nici un caz, sa ofere o explicaie plauzibila adelincvenei" 8) . De aceea, pentru a putea avea o privire de ansamblu asupra

fenomenului studiat, trebuie sa inem cont de particularitaile personalitii

minorului delincvent ct si de mprejurrile concrete ce acioneaza asupra lui

si de faptul ca mediul principal n care apar si se dezvolta germenii acestui

fenomen, este familia, prima instituie raspunzatoare de apariia si

manifestarea actelor si conduitelor deviante la copii si adolesceni .

"Delincvena juvenila poate fi influenata att de condiiile echilibrului

familial, de modificarea structurii si dimensiunilor familiei, ct si de

raporturile de convergena sau divergena stabilite de familie cu alte sisteme

cu rol socializator" 9) .

Din aceste considerente, scopul lucrarii de faa este determinarea

implicaiilor socio - psihologice ale familiei n etiologia delincvenei juvenile,

precum si analiza unor posibilitai concrete de reeducare si reintegrare sociala

a minorilor delincveni, avnd n vedere amploarea deosebita pe care o

nregistreaza fenomenul infracional n rndul tinerilor din ara noastra.

NOTE BIBLIOGRAFICE5


6/58

1) S.M. RDULESCU, D. BANCIU,Introducere n sociologia delincvenei

juvenile, Editura Medicala, Bucuresti, 1990, p. 7.

2) Ibidem, p. 83) C.TURIANU,Raspunderea juridica pentru faptele penale savrsite de

minori, Editura Continent XXI, Bucuresti , 1995,p. 23

4) S.M. RDULESCU, D. BANCIU, op. cit., p. 10

5) * * * Centrul de Studii si Cercetari pentru Probleme de Tineret,

Tineretul n Romnia actuala, Bucuresti, 1996, p. 141

6) * * * Institutul de Cercetare a Calitaii Vieii,Pentru o societate

centrata pe copil, Editura Alternative, Bucuresti, 1997, p. 7-8.

7) C. PUNESCU, Agresivitatea si condiia umana, Editura Tehnica

Bucuresti, 1994, p. 115-116

8) S. GLUECK, E. GLUECK,Deliquants en Herbe: sur les voies de la

prevention, Animus et Anima, Lyon- Paris, 1956, p. 236

9) D. BANCIU, S.M. RDULESCU, M. VOICU,Adolescenii si familia,

Editura stiinifica si Enciclopedica, Bucuresti , 1984, p. 204.

CAPITOLUL I6


7/58

PRECIZRI DE ORDIN TERMINOLOGIC

(FAMILIE, DEVIAN, PREDELINCVAN, DELINCVEN,

DELINCVEN JUVENIL )

*FAMILIA

Dupa cum afirmau Frederic Le Play si Pierre Proudhon, familia este

celula de baza a societaii, este temelia pe care se edifica celelalte forme de

organizare ale vieii sociale care, la rndul lor, o influeneaza, facnd-o sa se

transforme si sa evolueze n permanena1) .Exista numeroase definiii ale familiei din perspectiva sociologica sau

juridica. Levi-Strauss ncearca o definire a familiei sintetiznd toate aceste

puncte de vedere. El afirma ca familia este un grup care si are originea n

casatorie, fiind alcatuit din so-soie si copiii nascui din unirea lor (grup

caruia i se pot adauga si alte rude), pe care-i unesc drepturi si obligaii morale,

juridice, economice, religioase si sociale.2)

De-a lungul timpului instituia familiei a evoluat, a mbracat numeroase

forme (n funcie de contextul social si istoric), iar unele dintre funciile sale

s-au modificat. n lucrarea de faa voi accentua asupra structurii familiei

contemporane( diferita de cea a familiei tradiionale), asupra formelor familiei

dezorganizate si, n special, asupra funciilor familiei.De aceea, consider ca

nu este necesara o analiza amanunita a tuturor aspectelor ce in de structura simodalitaile de funcionare ale celei mai vechi dintre instituiile create de om.

Important de reinut este nsa ca familia reprezinta o forma de comunitate

umana ale carei relaii dintre membrii sai (relaii de esena material-biologica,

spiritual-afectiva si moral-juridica) permit continuitatea speciei umane si

evoluia societaii n ansamblul sau.3)

*DEVIANA7


8/58

Noiune elaborata n 1938 de catre T.Sellin si R. Merton, deviana se refera la

ansamblul formelor de comportament ndreptate spre ignorarea sau ncalcarea

pattern-urilor (normele de conduita acceptate n cadrul unui grup sau al unei

societai).Considerarea unui comportament ca fiind normal sau nu, depinde de

natura normelor sociale si de gradul de tolerana al societaii. De aceea

deviana comporta criterii de etichetare relative (ceea ce ntr-un anumit spaiu

socio-cultural poate parea normal, n altul poate parea deviant).

Exista doua orientari din perspectiva carora poate fi definita deviana:

1.orientarea substanialista (T. Parsons), care afirma ca deviana este

produsul incapacitaii funcionale a individului datorita unor anomalii

fiziologice sau psihologice ale acestuia;

2. orientarea situaionalista (R. Merton), conform careia

comportamentul deviant se datoreaza unor situaii de inadaptare sociala

concretizate n reacii de respingere a normelor sociale (protest), de evitare a

lor (evaziune) sau de elaborare a altora noi (inovaie).

Deviana nu implica n mod necesar anomia, ci conine n ea si

un conformism,uneori chiar constrngator (de exemplu supunerea

necondiionata faa de autoritatea sefului n cadrul grupurilor

delincvente). Deviana nseamna pentru o persoana sa respecte

modele care nu sunt acceptate de societatea globala,dar care i

sunt propuse de catre un grup marginal. Deviana este deci, n

general, un mod de a fi anticonformist 4 ).

* PREDELINCVENA

Reprezentnd o forma a devianei care, n anumite situaii

favorizante, se poate transforma n delincvena, predelincvena

cuprinde toate acele comportamente care ncalca numai norma

morala (fara a intra n sfera penala): abandonul scolar, furturile

marunte de la prieteni, fuga de acasa, vagabondajul, consumul

8


9/58

exagerat de alcool etc. n funcie de o serie de factori individuali

(psihofiz iologici) sau extra individual i (social i, economici ,

culturali etc. ) , aceste comportamente pot determina sau nu, n

viitor, conduite delincvente.* DELINCVENA

n ansamblul formelor particulare de deviana, delincvena

prezinta un grad sporit de periculozitate sociala deoarece prin

intermediul sau se ncalca normele de baza a le soc ie ta i i s i

presupune sancionarea sa penala. Caracterul nociv pentru

societate a delincvenei este specificat si n art . 17 din Codul

Penal, care prevede ca "infraciunea este o fapta care prezinta

pericol social, savrsita cu vinovaie si prevazuta de legea

penala".

Conceptul de delincvena comporta mai multe dimensiuni:

"juridica (ncalcarea normelor penale), psihica sau psihiatrica

(abaterea de la normalitate), morala (violarea cerinelor impuse de

ordinea publica), sociala (nerespectarea cerinelor instituionale)"5).

Ca f enomen jur idic , de lincvena es te cons ti tui ta d in

ansamblul infraciunilor savrsite de catre diferii indivizi ntr-un

anumit cadru spaio - temporal, infraciuni diferite ca natura (n

funcie de contextul socio - economic si cultural).

Fenomenul delincvenei include, de regula, infraciuni contra

persoanei, contra proprietaii publice sau particulare,infraciuni la

regimul stabilit pentru anumite activitai economice etc.

Literatura de juridica specialitate distinge ntre trei forme de

delincvena:

1) reala ("cifra neagra" a delincvenei) , ce cuprinde totalitatea

infraciunilor savrsite ca atare n realitate;

9


10/58

2) descoperita , reprezentata de infraciunile identificate de catre

organele specializate;

3) judecata sau legala , ce reprezinta acea parte din delincvena

descoperita care ajunge sa fie judecata si sancionata de catreinstanele specializate ale statului.

n evaluarea stari i de infracionalitate cea mai importanta

semni fi ca ie o are del incven a r eala, deoa rece ea exp rima

ncalcarile reale ale normelor juridice.

"Daca la o prima analiza delincvena apare ca un fenomen

juridic, ea reprezinta, prin determinarile sale profunde, prin

circumstanele ei de producere si existena, ca si prin consecinele

induse,si un fenomen psihosocial"6).

Definirea delincvenei din perspectiva sociologica ,

presupune "evidenierea interaciunilor reale dintre conduitele

delincvente si structurile sociale concrete n interiorul carora se

realizeaza socializarea individului" 7 ), iar din perspectiva

psihologica , presupune definirea ei prin prisma normalului psihic.

Acesta este "relativ att ca sfera de cuprindere ct si ca stare (este

un echilibru instabil), iar una din posibilitaile dezechilibrului,

care poate lua si formele patologicului, este delincvena" 8 ).

* DELINCVENA JUVENIL

Fenomenul delincvenei juvenile tinde sa devina o direcie

prioritara de studiu datorita necesitaii identificarii si adoptarii

unor masuri eficiente de prevenire si contracarare a sa. Totodata,

datorita complexitaii sale, acest fenomen impune o abordare

interdisciplinara, o mbinare a perspectivelor juridice,

criminologice, sociologice, psihiatrice etc.

Deci, vor exista definiii diferite ale delincvenei juvenile n

funcie de disciplinele ce abordeaza acest fenomen. Astfel , din

10


11/58

perspectiva juridica , prin delincvena juvenila nelegem

ansamblul ncalcari lor de norme socia le , sanc ionate jur idic ,

savrsite de catre tinerii sub 18 ani. n cadrul acestei categorii de

minori, Codul Penal delimiteaza trei subcategorii:1) minorii pna la vrsta de 14 ani, care nu au raspundere penala;

2) minorii cu vrsta cuprinsa ntre 14 si 16 ani, care raspund penal

numa i daca se st abi le st e ex ist ena di sce rnamn tului n

momentul comiterii infraciunii;

3) minorii cu vrsta cuprinsa ntre 16 si 18 ani, care au capacitate

deplina de exerciiu si, prin urmare, raspund penal pentru fapta

antisociala comisa.

Un ps ihiat ru va carac ter iza del incvena juveni la din

perspectiva incapacitaii de adaptare la realitate a minorului; un

psiholog se va referi la personalitatea dizarmonica a tnarului; un

sociolog se va referi la influenele negative exercitate de mediul

familial, social asupra minorului etc.

Delincvena juvenila poate fi calificata n funcie de o serie

de criterii: 9)

1. gradul de intenionalitate

2. gradul de responsabilitate (perfect responsabil, intelect redus,

boala mentala, intoxicaie)

3. participare la comiterea delictului (singur sau n grup)

4. repetabilitatea infraciunii (pentru prima oara sau recidiva)

motiva ia ce s ta la baza conduitei del incvente (predominant

extrinseca sau intrinseca)

S. M. Radulescu si D. Banciu, lund n calcul o serie de variabile

psihosociale (vrsta, sexul, personalitatea, nivelul socio -

economic si cultural al tnarului delincvent, tipul de infraciune

savrsita si at itudinea faptuitorului faa de ea, posibil i tailereale de recuperare si socializare a tnarului infractor etc ) au11


12/58

stabili t o t ipologie sumara a comportamentelor delincvente

juvenile:

1.Comportamente delincvente ocazionale , cu un grad scazut

de periculozitate sociala, caracterist ice minorilor care aubeneficiat de o educaie adecvata n familie si n scoala dar

au intrat sub influena unor anturaje nefaste. Acesti minori

au mari sanse de reinserie sociala.

2.Comportamente delincvente structurate, cu un grad ridicat

de periculozitate sociala, caracterist ice minorilor cu mari

de fi ci ene de soc ial izare, ca re prez inta tulbu rar i de

comportament s i d if icul ta i de adaptare la via a socia la .

Acestia comit, nca de la o vrsta frageda, acte

predelincvente (vagabondaj, furturi marunte de la colegi si

vecini etc.) si, cu toate ca sunt sancionai n mod repetat, nu

ntotdeauna se reuseste recuperarea lor sociala.

3.Comportamente delincvente recurente , cu o deosebi ta

periculozitate sociala (tlharie, vatamare corporala, viol,

omor), caracteristice minorilor socializai negativ .

Pentru a nelege mai bine fenomenul delincvenei juvenile

este necesar sa luam n considerare si caracteristicile psihosociale

ale minorilor. Se stie ca, n perioada de trecere de la copilarie la

maturitate, copilul, neavnd o suficienta experiena de viaa, este

foarte receptiv, susceptibil, prezinta o mare tendina de a imita,

este instabil emoional etc. 1 0). Adolescena reprezinta cea mai

complexa e tapa de dezvoltare a persona li ta i i umane . Ea se

caracterizeaza printr-o "cultura proprie" ale carei norme si valori

di fera de cele a le adul tu lui s i p rintr -o puternica "cr iza de

identitate" datorita faptului ca, desi tnarul doreste sa faca parte

din lumea adulilor, i este totusi teama ca nu va fi capabil sa-sipastreze locul printre ei Din aceste considerente tnarul este12


13/58

cuprins de sentimente de descurajare, inhibiie, solitudine, revolta,

de tendine egocentriste. Apare chiar o oscilaie a personalitaii la

l imi ta d int re no rmal si pa tologic. Imatur it at ea, refularea

afectivitaii, nonconformismul, indisciplina, sunt doar cteva dinconduitele specifice perioadei adolescenei. Pe lnga acestea pot

aparea s i conduite amora le (ca racter izate p rin exprimarea

ostilitaii , a nonconformismului bazat pe ignorana, pe

necunoasterea unor reguli) si conduite imorale (cnd ncalcarea

normelor sociale se face n cunostina de cauza).

n privina explicarii cauzelor delincvenei juvenile s-au

emis de-a lungul timpului, numeroase teorii: teoria "rezistenei" la

frustrare (W.C. RECKLESS), teoria "asocierilor difereniale"

(E.R. SUTHERLAND), teoria disocialitai i (R. MUCCHELLI),

teoria "subculturilor delincvente", teoria ereditaii

comportamentului infracional (C. LOMBROSO), teoria

comportamentului infracional instinctiv (K. LORENZ). Toate

acestea urmaresc identif icarea si evaluarea cauzelor si

mecanismelor de baza ale delincvenei juvenile. Unele sunt valide

n diferite contexte sociale, altele nu, unele se exclud, iar altele se

completeaza reciproc.

n st iina contemporana analiza etiologica a fenomenului

infracional n rndul minorilor cunoaste doua orientari principale:

1) Orientarea psihologica ce ncearca sa explice del incvena

juvenila prin tulburarile de comportament si de personalitate

ale tnarului, prin incapacitatea sa de adaptare la exigenele

normative, la anturajul sau etc. Aceasta orientare este divizata,

la rndul sau, n :

a.abordarea psihanalitica , care afirma ca adolescentul are o

structura nevrotica din cauza nerezolvari i confl ictuluioedipian n copilar ie Dator ita acestei s tructuri psihice13


14/58

tnarul este mpins sa comita acte impulsive s i agresive

orientate spre mediul social nconjurator;

b.abordarea psihopedagogica , care explica apariia

conduitelor delicvente la minori datorita educaiei gresitnsusite de catre acestia ca urmare a socializarii negative, a

interdiciilor severe impuse de catre parini etc.

2) Orientarea sociologica ce a tr ibuie geneza del incvene i

juvenile conflictelor si contradiciilor existente n cadrul

sistemului social (puternicele perioade de criza si instabil i tate

economica, mobilitatea teritoriala si sociala a populaiei etc.).

Delimitarea ntre cele doua orientari se face din raiuni pur

teoretice, n realitate cauzele psihologice mbinndu-se cu cele

social e. To t din r a iuni pedagogice, factor ii impl ica i n

determinarea delincvenei juvenile se mpart n doua categorii: 11)

1) interni, individuali: particularitaile si structura neuro-psihica

(disfunciile cerebrale, deficienele intelectuale, insuficienta

maturizare afectiva, starile de dereglare a afectivitaii, tulburari

caracteriale), particularitai ale personalitaii n formare( care

s-au format sub influena unor factori externi, ndeosebi a celor

familiali)

2) externi, sociali: socio-culturali, economici, socio-afectivi si

educaionali din cadrul microgrupurilor si macrogrupurilor

umane n care trebuie sa se integreze, treptat, tnarul .

"Nu este posibil ca ntre aceste doua categorii de factori sa

determine - ca regula generala - preponderena uneia sau alteia n

geneza del incvenei juvenile" 12 ). n realitate, conduitele

delincvente apar datorita efectelor specifice ale "ntlnirii" celor

doua categorii de factori .n func ie de gradul de inf luena s i

intersectare al acestor factori comportamentul delincvent juvenilprezinta diferene sensibile de la un individ la altul mergnd de la14


15/58

simple conduite nonconformiste pna la savrsirea unor

infraciuni.

NOTE BIBLIOGRAFICE1)D. BANCIU, S.M. RDULESCU, M. VOICU , Adolescenii si

familia, Editura tiinifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978, p.

20.

2) P. P. NEVEANU , Dicionar de psihologie , Editura Albatros,

Bucuresti, 1978, p. 262.

15


16/58

3) D. BANCIU, S.M. RDULESCU, M. VOICU , op. cit. , p. 20.

4) GUY ROCHER, Introduction la sociologie gnerale , vol. I,

Editions HMH-Lte, 1968, p. 67- 68

5) S.M. RDULESCU , Anomie, deviana si patologie sociala ,Editura Hyperion, Bucuresti, 1991, p. 48.

6) D. BANCIU, S.M. RDULESCU , Introducere n sociologia

devianei , Editura st i inif ica si Enciclopedica, Bucuresti , 1985,

p. 94.

7) E. BRBULESCU, V. RADOVAN , Educaie si reintegrare

sociala, Editura Scrisul Romnesc, Craiova, 1987, p. 57.

8) C. GORGOS , Dicionar enciclopedic de psihiatrie , volumul I.,

Editura Medicala, Bucuresti, 1987, Delincvena.

9) T. BUTOI, N. MITROFAN, V. ZDRENGHEA , Psihologie

judiciara , Casa de Editura si Presa "ansa S.R.L.", Bucuresti ,

1994, p. 270.

10) D. BANCIU, S.M. RDULESCU,Introducere n sociologia

delincvenei juvenile ,Editura Medicala,Bucuresti, 1990, p.118.

11) I. G. BRDET, Criminologia generala romneasca, Editura

Tipocart, Brasov, 1993, p.24.

12)I.MITROFAN,N.MITROFAN ,Familia de la A..la Z, (Mic

dicionar al vieii de familie), Editura stiinifica, Bucuresti, 1991,

DELINCVENA JUVENIL.

CAPITOLUL II

FUNCIILE FAMILIEI I ROLUL LOR

FUNDAMENTAL N PREVENIREA

APARIIEI COMPORTAMENTELORDELINCVENTE JUVENILE16


17/58

Mediul familial exercita asupra dezvoltarii fizice si psihice a

copilului o influena profunda, ale carei urmari vor determina

masura normalitai i personalitai i viitorului adult . Procesul deinfluenare al copilului de catre familie este posibil mai ales prin

intermediul funciilor ndeplinite da aceasta. Cu privire la natura

si rolul acestor funcii ale familiei au existat diferite opinii, dar

cea mai complexa si completa caracterizare a lor a fost facuta de

catre HENRI H. STAHL: 1 ).

I. FUNCIILE INTERNE.Prin intermediul acestora se realizeaza, ntre toi membrii

familiei , o viaa intima care sa le asigure tuturor un climat de

securitate si protecie afectiva.

1. FUNCIILE BIOLOGICE I SANITARE ce asigura

realizarea unei viei sexuale normale a partenerilor, procrearea

copii lo r, neces ita ile igien ico-sani ta re pen tru dezvoltarea

biologica normala a tuturor membrilor familiei.

2. FUNCIILE ECONOMICE, prin intermediul carora se

acumuleaza venitur i suf iciente pentru sat isfacerea nevoi lor

familiale si pentru organizarea unei gospodarii pe baza unui buget

comun de venituri si cheltuieli.

3. FUNCIA DE SOLIDARITATE FAMILIAL

4. FUNCIILE PEDAGOGICO-EDUCATIVE I MORALE.

II. FUNCIILE EXTERNE.

Acestea sunt o prelungire, n plan social, a celor interne si

asigura, n principal, dezvoltarea fireasca a personalitaii fiecarui

membru al familiei si integrarea optima a acestuia n viaa sociala.

17


18/58

Dintre aceste funcii, cteva prezinta o importana deosebita

n prevenirea apariiei unor conduite delicvente juvenile.

n primul rnd funcia de coeziune si solidaritate familiala

este impor tanta deoarece dereg la rea e i duce la per turbareacelorlalte funcii s i la apari ia unor comportamente deviante la

membrii familiei.

Manifestarea solidaritaii si unitaii familiale ncepe nca din

familia de origine a partenerilor si, n funcie de modul n care au

fost ei pregati i s i educai pentru viaa n doi, depinde, n mare

masura, asigurarea echilibrului familial. Acest echilibru implica

raporturi de complementaritate ntre rolurile si sarcinile familiale,

comunitate si unitate de scopuri ale grupului familial sI provine

din conduitele armonioase si atasamentul emoional al membrilor

familiei. Daca solidaritatea afectiva dispare, familia va funciona

numai n virtutea unor interese individuale care nu-i vor asigura

ndeplinirea cu succes a tuturor funciilor sale.

Unitatea si coeziunea familiei pot fi erodate prin

nepotrivirile dintre caracterul, aspiraiile si ambiiile partenerilor,

prin imposibilitatea adaptarii acestora, unul la celalalt, din punct

de vedere sentimental ori sexual, printr-o serie de dificultai de

ordin material, prin divergene legate de distribuia rolurilor n

familie, de cresterea si educarea copiilor etc. Aceste famili i n

care apar d is func i i a le func ie i de coeziune s i sol idar itate

familiala se confrunta cu o serie de tensiuni, conflicte,

dezechilibre psihosociale ce pot duce la apariia, n cadrul lor, a

unor conduite delincvente.

A doua categorie importanta o reprezinta funciile

pedagogico - educative s i morale. Sarcinile educogene ale

famil ie i sun t mul tiple s i complexe. E le presupun o ac iuneconstienta consecventa sistematica si convergenta a ambilor18


19/58

parini. O cerina fundamentala a oricarei activitai educaionale o

reprezinta realizarea unei personalitai multilateral si armonios

dezvoltate. De aceea, par in ii t rebuie sa a iba c lar conturata

finalitatea activitaii educogene si sa aiba timpul necesar, precumsi metodele si mijloacele adecvate pentru atingerea acesteia.

Pentru rea lizarea obiec tive lor educa ionale n famil ie

(dezvoltarea fizica, intelectuala, morala, civica etc. ) parini i

acioneaza asupra copiilor prin doua modalitai: 2)

1. direct prin aciuni mai mult sau mai puin dirijate si organizate,

utiliznd o serie de metode si tehnici educative;

2. indirect prin intermed iul modelelor de comportament oferite si

prin climatul psihosocial pe care l asigura copilului.

Aciunea educativa directa a parinilor asupra copiilor lor

poate fi caracterizata cu ajutorul unor indicii de educaie

parentala:

a) Sistemul de sanciuni si pedepse si acordul parinilor

n aplicarea lui.

Aplicnd una dintre masurile pe care le considera adecvate

ca raspuns la un comportament considerat ca fiind gresit, parinii

nu recurg ntotdeauna la un sistem sancionator optim. De multe

ori parinii sunt indifereni faa de comportamentele pe care chiar

minorii le considera negat ive, iar a lteori , copii sunt drast ic

sancionai (mai ales prin agresiuni verbale si fizice) chiar daca

faptele savrsite de ei nu au un grad prea mare de periculozitate

sociala. Reversul pe plan educativ - formativ al acestor situaii ar

putea consta fie n slabirea controlului familial, fie n excesul de

autoritate, caracterizat prin metode brutale si printr-o nedreapta

dozare a sanciunilor n raport cu natura si gravitatea abaterii

savrsi te . Acest s is tem de interven ie autor itara s i-a doveditineficacitatea ducnd n majoritatea cazurilor la formarea si19


20/58

consolidarea unei atitudini reactive a tanarului faa de propria sa

familie 3 ).

ntr-un studiu realizat n 1956, pe un lot de 500 de t ineri

de li cven i s i 500 nede li cven i cu aceeas i v rst a, nivel deinteligena, origine etnica si mediu de proveniena, SHELDON sI

ELEANOR GLUECK arata ca diferena cea mai marcanta ntre

practicile educative ale parinilor delincvenilor si

nedel incveni lor se regaseste n recurgerea, mult mai des , a

primilor la corecii corporale si n masura, mult mai mica, n care

acestia discuta pe faa cu copii lor, pentru a-i face sa neleaga,

motivele conduitei lor delincvente 4 ).

Prin sistemul recompenselor copii au ocazia sa primeasca din

partea parinilor confirmarea faptului ca au avut un comportament

dezirabil. Totodata, recompensele contribuie la conturarea unui

comportament ce corespunde asteptarilor parinilor si la repetarea

acestuia. Aflai la o vrsta la care personalitatea lor este nca n

formare, copii cauta tot t impul confirmarea aciunilor lor. De

aceea, opiniile parinilor sunt foarte importante pentru ei. Uneori

nsa , par in i i manifes ta o a ten ie mai mare fa a de conduite le

negative ale copiilor lor, dect faa de cele pozitive. n acest sens

renunarea la comportamentele negative sau repetitivitatea celor

pozitive din partea copiilor au sanse mari de a se produce n

masura n care opinia parinilor reprezinta, n general, coordonate

eseniale n orientarea aciunilor viitoare 5 ).

b) Acordul parinilor asupra modalitailor de petrecere a

timpului liber si asupra grupului de prieteni al copilului.

Tendina copiilor si t inerilor de a se asocia n grupuri de

prieteni n vederea petrecerii timpului liber este o tendina

obiectva ce rezulta din nsasi dorina de sociabilitate a oamenilor.Copiii si adolescenii se grupeaza dupa anumite afinitai psiho -20


21/58

soc ia le , d in tre acestea facnd par te s i s itua ia lor famil ia la

asemanatoare. n acest caz, lipsii relativ de familie - care trebuie

sa fie si sa ramna grupul de referina al oricarui tnar - ei simt

nevoia organica de a se g rupa , absen a famil ie i facndu-lenesigure miscarile interioare si exterioare. Grupul de prieteni

rezolva problema, echilibrndu-i(cel puin asa li se pare celor n

cauza)6).

Copiii au astfel impresia ca le este asigurata securitatea

emoionala si ca sunt independeni psihoafectiv, dar se nseala

profund. Adevarul este ca personalitatea fiecaruia trebuie sa se

moduleze pentru a se supune normelor grupului si uneori acesti

copii ac ioneaza mpotriva voinei lor , doar pen tru a nu f i

marginalizai de catre ceilali.

n mod normal, s-ar cuveni ca grupul de prieteni sa f ie ,

ntotdeauna , un fac tor care sa spr ij ine integrarea soc ia la a

tnarului . . . dar e de remarcat faptul ca anumi i t iner i care se

devoteaza peste masura grupului lor de prieteni, desi si cauta aici

personalitatea pagubita, dupa opinia lor, de propria familie, exact

n grup s i -o pierd , f i ind obl iga i , ca to i ce i la l i membri i (cu

excepia sefului), sa se supuna 7 ).

Tiner ii , dator ita posibil ita ilor lor intelectuale l imitate,

aflate ntr-un profund proces de formare si dezvoltare, nu neleg

ntotdeauna caracterul nociv al aciunilor n care sunt atrasi de

prietenii lor. Astfel, datorita lipsei controlului eficient al

parinilor asupra anturajului si modalitailor de petrecere a

timpului l iber, pote aparea unele comportamente delicvente la

copiii n cauza.

c) Divergena metodelor educative si l ipsa de autoritate a

parinilor.

21


22/58

n literatura de specialitate s-au conturat 4 stilur i

educaionale:

1) adecvat (unitatea aciunilor educative ale parinilor)

2) laissez-faire (indiferena ambilor parini)3) sever (pedepse severe aplicate de catre ambii parini)

4) incompatibil (lipsa de unitate a aciunilor paternale).

n vederea unei s tructurari armonioase a personali ta i i

copilului, este necesar un mediu familial coerent. Parinii care nu

se neleg asupra atitudinii ce trebuie adoptata faa de diferitele

conduite ale copilului, constituie o sursa de dezechilibru psihic si

a fect iv pen tru acesta. Divergena punctelor de vedere a le

parinilor privind educaia copiilor si neconcordana metodelor si

procedeelor disciplinare pot deruta copilul, ntruct acesta simte

n anturajul familial l ipsa unitai i de opinii si concepii despre

bine si rau, despre necesitatea respectarii unor reguli, precum si

despre modalitatea de manifestare a autoritaii parinilor 8).

Pentru ca un copil sa simta ca autoritatea parinteasca exista

si se cere respectata, acesta trebuie sa fie convins ca parinii sai l

neleg si au puncte de vedere comune n privina sa. n cazul n

care opiniile parinilor asupra modului de educaie al copilului nu

coincid sau sunt inconstante, autoritatea lor n faa copilului scade

treptat, pna la dispariie. V. DRAGOMIRESCU (1976), n cadrul

unei cercetari efectuate asupra unui lot de minori delincveni, a

descoperit ca, n 81 din cazuri, carenele de autoritate paterna se

datorau neconcordanei punctelor de vedere ale parinilor asupra

procesului educativ al copiilor.

O concluzie asemanatoare reiese si din studiul lui ELEANOR si

SHELDON GLUECK: ntr-o mult mai larga masura, ta ii s i

mamele delincvenilor trec de la extrema indulgena la severitate,provocnd tulburari n sufletul copilului n loc sa-l menina ntr-o22


23/58

disciplina rezonabila si justa. De asemeni, parinii delincvenilor

si controleaza mult mai puin copiii, ajungnd pna la neglijarea

acestora.9).

n calitatea lor de educatori, parinii trebuie sa alcatuiascampreuna cu copilul o uni ta te inseparab ila care si mpar te

sarcini le s i ro lur i le . Un copi l nu poate f i educat dect n tr -o

ambiana caracterizata de afectivitate si dragoste. n acest sens

parinii trebuie sa-si delimiteze si sa-si completeze reciproc

rolurile pentru a crea, mpreuna cu copilul, un climat de nelegere

si amiciie; trebuie sa ofere modele de conduita corespunzatoare

deoarece divergena dintre vorba si fapta duce la lipsa

discernamntului copilului n apreciera binelui si raului si astfel

se creaza premiza unor conduite deviante.

H. PIERON a numit copilul un candidat la umanita te,

deoarece t ipu l adul t nu es te format n e l de la nas te re , c i se

dezvolta, n perioada copilariei si adolescenei, mai ales n cadrul

grupului familial. nca din momentul venirii sale pe lume copilul

este plasat , n cadrul familiei , ntr-un anumit sistem de relai i

socio - culturale si afective care si vor pune amprenta asupra

procesului sau de umanizare. Parinii exercita asupra copilului o

importanta funcie educativ - formativa de transmitere a unor

cunostine si norme de conduita si de oferire a unor modele de

comportament necesare identificarii afective si sociale pe care o

realizeaza copilul cu fiecare din membrii cuplului parental. Aceste

modele umane vor fi imitate si apoi interiorizate de catre copil

la formarea t reptata a acestuia ca persona li ta te s ingula ra s i

autonoma.

Parinii reprezinta pentru copil primul si cel mai important

educator. Dragostea lor precum si autoritatea flexibila dar ferma aacestora mpreuna cu modelele de comportament pe care le23


24/58

promoveaza, asigura copilului dezvoltarea si consolidarea

sentimentului de s igurana , care, dupa P. OSTERRIETH, R.

VICENT s i a l i autor i, reprezinta condi ia fundamentala a

echilibrului si dezvoltarii copilului, ntruct n acest sentiment sereflecta modul de satisfacere a tuturor trebuinelor fundamentale

implicate n structurarea armonioasa a personalitaii copiilor si

tinerilor:trebuina de afectivitate, trebuina de identificare cu un

adult model si trebuina de activitate 10 ).

Cnd acest sentiment de sigurana nu este format si

consolidat, imaginea pe care si-o creeaza copilul despre sine si

despre lume n general, va fi ntotdeauna viciata de insecuritate.

Astfe l, formarea personali ta i i armonioase a copilului va f i

perturbata si vor aparea reacii comportamentale negative, ceea ce

nseamna ca rolul socializator al familiei va fi alterat ntr-o mare

masura.

Deseori , n famil ii le de origine a le t iner ilor del incveni

ntlnim, printre membrii acestora, persoane imorale, agresive,

alcoolice, cu antecedente penale etc. Aceste modele de

comportament nu sunt cele mai indicate pentru a fi urmate, dar

copi ii , neavnd di sce rnamn tul ma tur it a ii , l e prei au , l a

interiorizeaza si mai trziu vor dezvolta, la rndul lor, conduite

delincvente. De aceea rolul procesului educaional n combaterea

apariiei delincvenei juvenile este evident mai ales ca

probabili tatea ca, n condii i sociale, economice si culturale

identice, numai o anumita categorie de minori si tineri sa comita

aciuni delincvente depinde de capacitatea lor de autocontrol, de

calitaile lor morale. De aceea, formarea personalitaii acestora

presupune o educare constienta n sensul nelegerii de catre

acest ia a valor ilor s i normelor soc ia le , a aprec ie ri i rea le a

24


25/58

scopurilor si intereselor pe care le au, precum si a mijloacelor

permise pentru realizarea lor 1 1).

n acest proces educativ parintele trebuie sa deina un rol

primordial, stabilind o relaie interpersonala optima cu copilul.n vederea desfasurarii unei educaii eficiente, parintele

trebuie sa acioneze asupra copilului pe mai multe planuri 12 ):

a) ca agent s i sursa a sat is faceri i neces ita ilor

primare;

b) ca interlocutor permanent n procesul de

comunicare;c) ca model de comportament pe care copilul l imita

si n care se reflecta, construindu-sepe sine nsusi.

d) ca fauritor al sentimentului de securitate afectiva

- factor fundamental pentru dezvoltarea echilibrata a

personalitaii.

Ultima si cea mai importanta funcie a familiei este cea desocializare.

Prin intermediul acestui proces orice societate transmite

membrilor sai un anumit model normativ s i cul tura l s i ast fe l

facil iteaza formarea unei personalitai sociale a individului n

cadrul careia resor turi le inter ioare a le comportamentului se

mpletesc armonios cu normele si valorile sociale.

Social iza rea se rea li zeaza cu ajutorul a t rei procese

importante:

o nvaarea sociala

o imitaia (copiii i imita pe aduli dar mai ales pe cei de vrsta

lor)

o identificarea (asimilarea si internalizarea valorilor si rolurilor

sociale ale altor persoane n propriul comportament).25


26/58

Esecul acestor procese de socializare si integrare sociala ca

s i incapac itatea organica sau func iona la de inter io riza re a

exigenelor normative s i a s imboluri lor cul tura le , facil iteaza

deviana

1 3)

.ntr-o societate exista mai multe instane de socializare si, la

nivelul f iecareia , exista modele educative diverse , unele n

consens, a ltele divergente cu modelul normativ s i cul tura l a l

societaii respective. Dintre toate aceste instane familia deine

rolul primordial realiznd socializarea individului ntr-un anumit

climat afectiv, promovnd un anume stil educativ si util iznd

sanciunile parentale si un anumit tip de control asupra conduitei

copiilor.

Ca pr incipa la ins tana soc ia liza toare famil ia permi te

realizarea a doua procese importante: socia lizarea primara s i

stabilizarea personalitaii adulilor.

Socia lizarea primara reprezinta temelia procesului de

socializare, i revine exclusiv familiei si se realizeaza n patru

situaii specifice:

1. educa ie morala n cadru l careia copii i si

nsusesc regul ile morale pe baza raporturi lor de

autoritate avute cu parinii;

2. nvaarea cogni tiva - cop ilul dobndeste

s ist em ul de cunost ine, ap ti tud ini , dep rinder i

necesare convieuirii n societate;

3. imaginaia si invenia care au ca rezultat

dezvol tarea capaci ta i i c rea toa re s i a gnd ir ii

participative;

26


27/58

4. comunicarea psihologica ce duce la dezvoltarea

afectivitaii specific umane cu rol foarte important

n echilibrul psihic al individului.

Rezultatul procesului de socializare primara l constituieformarea personal ita ii de baza care prezinta o consistena

deosebita ntre trasaturile psihice interne si comportamentele

externe si si modifica foarte greu caracteristicile sale

fundamentale.

Prin intermediul socializarii primare copilul nvaa sa aiba

dorine, interese, obiceiuri si sa-si nsuseasca si sa aplice n

practica primele noiuni privitoare la datorie, responsabilitate,

interdicie si sa-si dezvolte treptat o structura ct mai adecvata a

constiinei sale morale si juridice 14).

nca de la o vrsta frageda, prin identif icarea cu parini i ,

copilul preia si interiorizeaza treptat interdici i le si at itudinile

acestora, ajungnd n final sa evite aciunile nepermise, nu de

teama pedepsei, ci datorita faptului ca a ajuns el nsusi sa-si dea

seama de caracterul nociv al acestor aciuni.

n acest moment s-a format la copi l consti in a morala

semnalata mai ales de prezena sentimentului culpabilitaii.

Familia reprezinta cea mai importanta scoala a relaiilor

interpersonale, fiind n acelasi timp si un loc de individualizare a

personalitaii viitorului adult. Dupa cum arata P. OSTERRIETH

familia i da copilului cele mai mari sanse de a se defini pe sine,

punndu-i n acelasi timp la dispoziie modelele la care sa se

poata referi. Datorita aproprierii dintre fiinele care o compun,

familia este favorabila, mai mult dect oricare alt mediu, jocului

cautarii conformitaii cu altul, dar este favorabila si deosebirii de

altul, iar toate acestea asigura r ealizarea socializarii copilului 15).

27


28/58

n vederea rea liza ri i une i soc ia liza ri adecvate, foarte

importanta este autoritatea parinilor care, exercitata flexibil dar

ferm, constituie baza autocontrolului si autoreglarii conduitei, la

care va ajunge, treptat, copilul n urmatoarele etape ale dezvoltariisale psihosociale.

n conc luz ie, ndepl in ir ea n bune cond i ii a tuturor

funciilor familiei si n special a celor de socializare si educaie

morala, va permite o formare si dezvoltare optima a personalitaii

tnarului si integrarea sa cu succes n viaa sociala. n caz contrar,

este pos ib ila s truc tura rea une i persona li ta i d izarmonice s i

alunecarea pe panta delincvenei a minorilor si tinerilor.

NOTE BIBLIOGRAFICE

1)M. VOINEA, Sociologia familiei , Universitatea Bucuresti ,

1993, p. 26.

2)RODICA T., Familia n faa conduitelor gresite ale copilului,

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981, p. 53.

28


29/58

3)CENTRUL DE STUDII I CERCETaRI PENTRU

PROBLEME DE TINERET,Tineretul n Romnia actua la

(sinteze de cercetare), Bucuresti, 1996, p. 148.

4)S. GLUECK, E. GLUECK,Dliquants en Herbe - sur les voiesde la prvention, Animus et Anima, Lyon- Paris, 1956, p. 98.

5)CENTRUL DE STUDII I CERCETRI PENTRU

PROBLEME DE TINERET, op. Cit., p. 150.

6)M. STOIAN, Minori n deriva, Editura Enciclopedica Romna,

Bucuresti, 1972, p. 140-141.

7)Ibidem, p. 142.

8)PREDA V., Profilaxia delincvenei si reintegrarea sociala,

Editura tiinifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981, p. 49.

9) S. GLUECK, E. GLUECK, op. cit., p. 239.

10)PREDA V., op. cit., p. 44.

11)A. BANCIU, D. BANCIU, Cerce tarea soc io logica a

manifestarilor deviante n rndul minorilor si tinerilor, Viitorul

Social nr. 4 / 1977, p. 680.

12)S. ALEXANDRU, Educaie si terapie, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1978, p. 54.

13)S. M. RDULESCU, Anomie, deviana si patologie sociala,

Editura Hyperion, Bucuresti, 1991, p. 25.

14)S.M. RDULESCU, D. BANCIU, M. VOICU, Adolescenii si

familia, Editura tiinifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, p.

148.

15) PREDA V., op. cit. , p. 41.

29


30/58

CAPITOLUL III

FACTORI PSIHOLOGICI AI FAMILIEI

DEZORGANIZATE CE POT DETERMINA

CONDUITE DELINCVENTE LA TINERI

O familie normala presupune existena, ntre membrii cuplului,

a unei anumite egalitai n ceea ce priveste investiiile fiecaruia

(de natura materiala si spirituala) si rezultatele obinute (gradul

30


31/58

de sat is fac ie res imi t, n ivelul de rea liza re a astep ta ri lo r,

aspiraiilor etc.).

Exista nsa numeroase situai i n care acest echilibru, din

diferite cauze, nu se realizeaza n totalitate (unul dintre partenerieste favor izat n rapor t cu celalal t) s i ast fe l apar o ser ie de

disfuncionalitai n cadrul grupului familial.

Desi, n mod normal, soii si propun sa traiasca mpreuna o

viaa fericita pe un timp ct mai ndelungat, n viaa de familie pot

aparea totusi situaii ce creaza fisuri n atmosfera de armonie a

cuplului, f isuri care, treptat , pot duce la dezagregarea unitai i

familiale si la disoluia cuplului. Motivele apariiei acestor situaii

sunt numeroase , var ia te s i cu grade difer ite de per iculozitate

sociala; nepotrivirea de caracter a partenerilor, incompatibilitatea

lor ( n raport cu diferi te idei, opinii , aspirai i , preferine etc. ) ,

neexercitarea pariala sau totala a rolurilor familiale de catre unul

sau ambii so i, d ivergenele membri lor cuplului parenta l n

privina educaiei copiilor lor, situaia socio - economica precara a

familiei, cazuri de infidelitate, alcoolism, imoralitate, delincvena

(caracteristice unuia sau ambilor parteneri) etc.

n grupul familial se cristalizeaza un stil de viaa pe baza

rapor turi lo r biolog ice, economice , morale, jur id ice d in tre

membrii. Stilul de viaa cristalizat genereaza un climat familial

care reflecta concepii le de viaa ale membrilor familiei si este

determinat de modul n care s-a realizat casatoria, de cali tatea

rolurilor conjugale, de gradul de cultura si instruire al

partenerilor, de condiiile materiale, de atitudinea parinilor faa

de educaia copiilor etc. 1) . Deci climatul familial este determinat

de realizarea n bune condiii , a funciilor familiei. Acest lucru

depinde , n mare masura, s i de modul n care se manifes taafectivitatea ntre membrii familiei31


32/58

ntr-un c limat famil ia l def init de echil ibru, dragoste,

coeziune a membrilor, educaia morala se realizeaza cu succes.

Lipsii de dragostea si securitatea oferite de o familie normala,

copiii provenii din famili i le dezorganizate au o personalitatemorala imatura, definita de nonconformism si inadaptabilitate la

regulile vieii colective 2) .De asemenea, acesti copii provenii din

familii carenate din punct de vedere afectiv si educaional, vor fi

interiorizai , vor avea numeroase complexe de inferioritate ( n

mare parte nefondate realist), dezvoltnd greu relaii mai intime

cu cei lal i s i manifes tnd un interes minim faa de adaptarea

armonioasa la colectivitate.

Dezorganizarea familiei , mpreuna cu l ipsa respectului

pentru fiecare din membrii sai, poate avea grave consecine pentru

copilul aflat n crestere. Pentru ca famil ia este pentru copil

instana primara de transmitere a valorilor culturale, lipsa unitaii

familiale l poate lasa fara puncte de sprijin morale sau nu-i poate

aduce dect norme confuze si incoerente 3) .

Dezorganizarea familiala este perturbatoare n cel mai nalt

g rad pen tru copil , p roducndu- i acestuia grave tulburari de

comportament si de personalitate. Influena patogena a unei

familii dezorganizate asupr a personalitaii copilului se

concretizeaza att la nivelul unor tulburari psihopatologice mai

mult sau mai pu in grave ct s i la n ivelul comportamentelor

cotidiene ce l vor defini mai trziu ca persoana 4) .

Un copil confrun ta t t imp ndelunga t cu d if icul ta i le s i

carenele (de ordin social, moral, pedagogic etc.) vieii de familie

va f i profund marcat de acestea , t ra ind sentimente intense de

insecuritate si dobndind o concepie eronata asupra vieii.

32


33/58

n faa influenelor negative exercitate asupra sa de catre

famil ia dezorganizata , copilul va adopta o ser ie de reac ii de

aparare5) :

1) afective: stari depresive sau de excitaie psihomotorie,nenumarate fobii, obsesii, imaturitatea proceselor afective

etc.

2) caractero logice: exacerbarea trasatur ilor caracter iale de

tip schizoid, agresivitate, detasare, hipersensibilitate etc.

3) cognitive : esecuri ale performanei scolare etc.

4) psihosociale: conflicte cu familia si cu societatea ngeneral etc.

Numeroasele cercetari sociologice au evideniat ca, desi un

numar mare de minori delincveni (circa 80) provin din familii

dezorganizate, n realitate conduite delincvente pot aparea si n

cazul copiilor ce provin din familii normale. Deci, nu structura n

sine a familiei constituie cauza principala a delincvenei juvenile,ci marile deficiene afective, morale si mai ales educative care se

manifesta n familiile dezorganizate. Ele constau n disoluia

grupului familial si deteriorarea climatului familial (43,7 din

cazuri), un stil educativ neadecvat (lipsa de unitate n aplicarea

sanciunilor si recompenselor - 45,8, necunoast erea si

necontrolarea activitailor zilnice ale minorului - 54,6 ), atitudinian ti social e al e mediului f ami li al constnd n parazi ti sm,

alcoolism, conduite agresive, infraciuni diverse (32,5) etc 6) .

Dupa cum rezul ta din numeroase cercetari efectuate n

domeniul delincvenei juvenile, de-a lungul t impului, pe plan

mondial si n ara noastra, perturbarea procesului educativ este

mai f recventa n cazul famil ii lor dezorganizate . Totodata s-a

evideniat ca, pe masura ce grupul studiat cuprinde cazuri mai33


34/58

grave de delincvena creste si procentajul familiilor

dezorganizate.

Astfel J.J. PIQUERY, n urma studierii a 10334 de minori

del incveni , a concluzionat ca 76,38 proveneau din famil iidezorganizate , iar O. PHILIPPON arata ca din 18376 de fete

internate n instituiile de reeducare 81,88 provin dintr-un mediu

familial deficitar determinat, la rndul sau, de urmatorii factori:

divorul sau separarea parini lor (22,3) , orfanismul (18,09) ,

concubinajul parinilor (16), alcoolismul parinilor (15,49). J.

PINATEL si colaboratorii sai (1955) efectund un studiu asupra

unui numar de 100 de minori delincveni arata ca 52 provin din

fami li i dezo rganiza te; H. COCHERI n u rma une i anchete

efectuate asupra unui numar de 2200 de minori delincveni , a

concluzionat ca 50 provin din famil ii dezorganizate , iar E.

ZABCZYNSKA (1997) studiind 100 de minori care au savrsit

furturi, a constatat ca 35 proveneau din familii destructurate.

La noi n ara V. PREDA a studiat 105 minori nchisi pentru

furt si a concluzionat ca 20,3 proveneau din familii disociate prin

divor sau prin desparirea n fapt a parinilor, 7,7 proveneau din

familii descompuse prin decesul unuia dintre parini , iar 6,3

proveneau din uniuni nelegitime ale parinilor.

Lund n considerare rolul deosebit al familiilor

dezorganizate n apari ia s i dezvoltarea unor comportamente

delincvente la minori, W. J. GOODE ( 1961) a realizat o

clasificare a acestora: 7)

1) Familia incomplet unita sau nelegitima.

2) Familia dezmembrata prin ndepartarea unuia dintre soi

ca urmare a separarii, parasirii sau divorului.

34


35/58

3) Familia tip camin gol n cadrul careia partenerii traiesc

mpreuna dar interrelaionarea si intercomunicarea sunt realizate

minimal.

4 ) Famil ia n c riza dator ita unor cauze care determinaabsena temporara sau permanenta a unuia dintre soi (decesul,

nchisoarea, spitalizarea, calamitai naturale, razboi etc.).

5) Existena, n cadrul familiei, a unor situaii ce cauzeaza

esecurile comportamentului de rol marital (psihoza unuia dintre

membrii familiei, retardarea mentala severa a copilului etc.).

n continuare voi analiza cteva dintre aceste t ipur i de

familii dezorganizate sub raportul legaturii lor cu delincvena

juvenila.

IV. 1. FAMILIA DEZMEMBRAT PRIN SEPARARE SAU

DIVOR .

Dintre toate formele de dezorganizare a familiei , divorul

exercita cea mai puternica influena negativa asupra copilului.

Consecinele divorului pot fi de doua tipuri 8 ) :

1) directe, imediate: psihotraumatizarea partenerilor si a

copilului n perioada premergatoare divorului (cnd copilul

poate fi solicitat de catre unul dintre parini sa coalizeze

mpotriva celuilalt parinte);

2) indirecte: adoptarea, de catre copil, a unui comportament

deviant si delincvent.

Numeroase anchete sociologice au demonstrat ca majoritatea

delincvenilor minori provin din familii dezmembrate prin divor

deoarece divorul se coreleaza cu l ipsa autoritai i parintesti , a

controlului s i a afec iuni i par ini lor, ceea ce are ca rezul tat

apariia la copil a unor serioase tulburari afective si

35


36/58

comportamentale care l mping pe acesta spre adoptarea unor

conduite delincvente.

Daca partenerii suporta greu divorul, copiii devin, n mod

sigur, adevarate victime pentru ca asupra lor el acioneaza ca oputernica si inexplicabila agresiune. Avnd n vedere ca divorul

emoional ncepe cu mult nainte de cel juridic, copilul este supus

pe rnd tensiunilor afective, conflictelor, agresiunilor fizice dintre

parini, abandonului episodic, exceselor de sentimentalisme din

partea mamei etc. 9)

Deci, foarte importanta pentru structurarea personalitai i

viitorului adult, este situaia caracterizata de alterarea progresiva

a funcii lor familiei , de nendeplinirea obligaii lor normale si

legale asumate de catre parini, de apariia, ntre acestia, a unor

numeroase stari tensionale. Copilul care asista la toate aceste

confl ic te conjugale se va s imi ns trainat, f rustra t afect iv s i

dominat de un acut sentiment de nesigurana.

n urma divorului copilul este lipsit de influena

indispensabila a unuia dintre par ini , pastrnd pentru acesta

sentimente de nostalgie si regret, uneori chiar idealizndu-l (mai

ales n cadrul unei opoziii faa de parintele ramas cu el). Uneori

nsa, par intele care parases te cuplu l conjuga l, nu i inspi ra

copilului vreun sentiment pozitiv si, n acest caz, lipsa sa va fi

benefica pentru copil. Astfel, putem afirma ca exista cazuri n

care divorul poate avea consecine pozitive deoarece constituie

rezolvarea unei lungi per ioade caracterizate prin numeroase

tensiun i s i confl ic te care i -au provocat copilului o ser ie de

suferine.

ns, orict de indicata ar fi soluia divorului, n anumite

situai i , ramn totusi , n urma sa, o serie de influene negativeasupra membrilor familiei si mai ales asupra copiilor Reaciile36


37/58

acestora faa de divor pot mbraca forme generale si particulare

n funcie de vrsta lor n momentul producerii divorului si de

rela ii le lor cu par ini i dupa despar irea acestora. n general ,

imediat dupa divor, copiii manifesta doua tipuri de reacii:

10 )

1) respingerea afectiva a unuia dintre parini sau a ambilor,

atitudine ce se poate extinde si asupra altor persoane din anturajul

copilului;

2) indiferena afectiva si refuzul participarii chiar si la cele

mai simple aciuni (de alimentaie, somn etc. ) sau trairea unui

profund sentiment de culpabilitate (care, treptat, se poate

tr ans forma n f ri ca pa tologica sau poa te avea ca rezul ta t

perturbarea funciilor intelectuale, inadaptabilitatea sociala etc.).

n a fara acestor reac ii imediate la d ivor , cop ilul mai

dezvolta s i reac ii pe termen lung ( tendina spre legatur i cu

persoane imorale si periculoase, hiperautonomie, agresivitate

crescuta, ncl ina ia sp re de lincvena) care sun t ext rem de

periculoase att pentru echilibrul neuropsihic al copilului ct si

pentru formarea personalitaii sale de viitor adult.

De aceea parinii trebuie sa-si pregateasca copiii din timp,cu

multa rabdare si blndee, pentru o desparire devenita inevitabila.

Deasemenea ei nu trebuie sa-si aduca reciproc acuzai i n faa

copilului (acest lucru ntunecnd mult imaginea pe care copilul si-

o formeaza despre ei) si nici nu trebuie sa-l oblige pe copil sa ina

partea unuia dintre ei. Copilul trebuie asigurat ca, orice s-ar

ntmpla, parinii l vor iubi la fel de mult ca si nainte, si ca el nu

este cu nimic vinovat de situaia care a produs divorul.

Din numeroasele si diversele studii efectuate pe aceasta tema

rezulta ca muli dintre copiii care au trait experiena divorului

parinilor resimt acut nevoia unui camin adevarat, mai ales ca, demulte ori sunt pasai de la un parinte la celalalt sau sunt lasai37


38/58

n grija rudelor. n aceste cazuri ei fug des de acasa,

vagabondeaza si, nu de puine ori, aluneca pe panta delincvenei.

Una dintre solu ii le posibile pentru prevenirea unor astfe l de

situaii este recasatorirea parinilor . Nici aceasta nu este ns osoluie reusita deoarece, n foarte puine cazuri, are ca rezultat

reechilibrarea psihoafectiva a copilului.

De multe ori parintele vitreg nu este pregatit pentru noul sau

rol n cadrul familiei sau pur si simplu nu-l intereseaza soarta unui

copi l ca re nu est e al sau. n loc sa nce rce sa n el eaga

dif icul ta i le surveni te n echil ibrul psihic a l copulului , sa- i

accepte ambivalena afectiva si agresivitatea trecatoare, acest

parinte vitreg trateaza copilul cu indiferena si chiar cu ostilitate,

adncind astfe l t raumele psihologice provocate copilului de

divorul parinilor sai, accentundu-i sentimentul de insecuritate si

punndu-l n imposibilitatea de a se identifica cu un model

parental pozitiv.

Un parinte vitreg trebuie sa neleaga foarte bine

sentimentele cotradictorii ale copilului (de recunostina faa de

parintele care se ocupa de el, dar, n acelasi timp, de ciuda pentru

ca i-a luat locul parintelui adevarat). Principalul este ca parintele

vitreg sa-si dea seama de la nceput de ceea ce I lipseste copilului

- autoritate, afeciune, prietenie etc. - si sa-i ofere cu generozitate

atitudinea necesara 11) .

IV. 2. FAMILIA TIP CMIN GOL

n special tulburarile psihosomatice si comportamentale

delincvente sunt mai frecvente cnd parinii traiesc mpreuna dar

nu se mai neleg 12 ) .

ntr-adevar, copilul care este nevoit mereu sa participe, chiar

ca simplu spectator, la numeroasele si variatele nenelegeri si

38


39/58

certuri (uneori chiar foarte violente) intervenite ntre parinii sai,

va fi profund marcat de acestea. Datorita lipsei de discernamnt

caracteristica vrstei si, mai ales, datorita legaturii sentimentale

cu parinii sai, copilul va participa la toate aceste certuri afectiv sinu logic, ceea ce va duce la apariia unor multiple disfuncii n

procesul de dezvoltare a personalitaii sale (mai ales n cadrul

dimensiunilor motivaional - afective si atitudinal - relaionale ale

personalitaii). n urma expunerii repetate la conflictele conjugale,

copilul va fi profund dezorientat, iar sentimentul sau de securitate

va fi ruinat. Un copil care provine dintr-o familie tip camin gol

se va simi respins de catre parinii sai, se va ndoi de sine, iar

imaginea pe care si-o va forma despre viaa familiala si relaiile

dintre soi va fi total alterata.

n plus, familia t ip camin gol, datorita l ipsei armoniei

conjugale, nu-si va putea exercita corect funciile sale de educare

si socia lizare a copilului . Pentru ca procesul educativ sa se

realizeze n cele mai bune condii i (modelele parentale oferite

copilului spre imi ta ie sa f ie une le poz it ive, metodelele de

educaie ale parini lor sa f ie coerente, convergente si adaptate

f iecarei s ituai i e tc .) , n famil ie t rebuie sa existe o armonie

conjuga la mani fes ta. n cazul n care aceasta e st e doar de

suprafaa, simulata, este imediat intuita de catre copil si, ca atare,

nu-i produce acestuia dect dezorientare existeniala si

nencredere n el si n proprii lui parini.

Acestea sunt, n mare parte, efectele negative produse n

psihicul copilului de catre familia n care, desi tensiunile

conflictuale sunt prezente (uneori cu mare intensitate), totusi, de

ochii lumii sau de dragul copiilor, partenerii cuplului conjugal

traiesc n continuare mpreuna. n acest caz, daca ntr-adevarparinii sunt preocupai de soarta copiilor lor ar trebui sa aleaga39


40/58

soluia desparir i i n fapt sau a divorului pentru ca acest lucru

este mai pu in t raumat izan t pen tru copil dect p rezena sa

permanenta ntr-o atmosfera viciata.

IV. 3. FAMILIA DEZMEMBRAT PRIN DECESUL UNUIADINTRE PRINI.

Decesul unui membru a l famil ie i genereaza numeroase

disimetrii n cadrul structurii familiale si, prin suferina pe care o

provoaca celorlali membrii ai familiei, poate avea ca rezultat

apariia , la acestia, a unor tulburari psihice grave.

n cazul decesului mamei se produce, n grupul familial, odis imetr ie i revers ibila care poate genera dis tors iuni grave n

personalitatea copilului. Acesta, odata cu moartea mamei sale,

simte ca s-a prabusit acel univers familial n care se simea pe

deplin iubit si protejat, care i dadea ncredere n forele proprii.

De fapt copilul pierde, n acest caz, o parte eseniala din el nsusi.

Sentimentul de sigurana al copilului este profund alterat, acesta

simindu-se abandonat si lipsit de protecie si securitate afectiva.

Apare deci o cerina imperioasa pentru gasirea unei nlocuitoare a

mamei, dar acest lucru nu va fi niciodata posibil pe deplin.

Decesul tatalui declanseaza, n primul rnd, un vid de

autoritate ce are ca rezultat apari ia , n cadrul familiei , a unor

stari cvasigenerale de instabilitate si nesigurana, a unor tendine

de dezagregare profunda a relaiilor intrafamiliale. Pentru copil

dispari ia ireversibila a tatalui va nsemna lipsa unui model n

funcie de care sa-si orienteze conduita si sa-si faureasca un ideal

personal. Copilul fara tata si pierde ncrederea n sine si nu se

mai poa te orien ta s i mobil iza pen tru rea liza rea unui v ii to r

personal. Unii copii, care idealizeaza imaginea tatalui decedat, si

40


41/58

cons truiesc singuri un complex de cu lpabi li ta te p rofund

devalorizant.

D. BURLINGHAM si A. FREUD, arata ca moartea tatalui

traumatizeaza procesele de identificare ale copilului, psihicul luinsusi, provoaca reacii agresive si depresive, trezeste sentimente

de inferioritate faa de copiii de aceeasi vrsta, mpinge copilul

sa-si creeze un tata imaginar 13) . La aceste e fecte negat ive

produse de moartea tatalui se adauga, deseori, si cele datorate

une i a ti tudini g resi te a mamei . Aceas ta , pen tru a compensa

absena tatalui , adopta uneori ati tudini severe si r igide faa de

copil , al teori l supravalorizeaza si l rasfaa peste masura. n

ambele cazuri efectele produse n psihicul copilului sunt la fel de

periculoase.

n concluzie decesul unuia dintre parini (si n special al

tatalui) produce grave dezechilibre n dezvoltatrea armonioasa a

copilului si, n anumite circumstane, l poate determina pe acesta

sa adopte conduite deviante si chiar delincvente.

NOTE BIBLIOGRAFICE

1) E. MACAVEI, Familia si casa de copii, Editura Litera,

1989, Bucuresti, p. 56.

2) D. BANCIU, S.M. RDULESCU, M. VOICU,

Adolescenii si familia, Editura tiinif ica si Enciclopedica,


3) S. GLUECK, E. GLUECK, Dliquants en Herbe; sur les

voies de la prvention, Animus et Anima, Lyon - Paris, 1956, p.

238.

41


42/58

4) D. BANCIU, S.M. RDULESCU, M. VOICU, op. cit. , p.

153.

5) Ibidem, p. 157.

6) C. TURIANU, Raspunderea juridica pentru faptelesavrsite de minori, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1995, p.

26.

7) T. BUTOI, N. MITROFAN, V. ZDRENGHEA,

Psihologie judiciara, Casa de Editura si Presa ansa S.R.L.,


8) I. MITROFAN, N. MITROFAN, Familia de la A.. la Z -

Mic dicionar al vieii de familie, Editura tiinifica, Bucuresti,

1991- DIVOR.

9) C. PUNESCU, Agresivitatea si condiia umana, Editura

Tehnica, Bucuresti, 1994, p. 96.

10) Ibidem, p. 96-97.

11) C. DIMITRIU, Constelaia familiala si deformarile ei,

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973, p. 133.

12) CH OMBART de LAUWE, Sociologia franceza

contemporana, Editura Politica, Bucuresti, 1971,p. 686.

13) D. BURLINGHA M, A. FREUD, Infants without

Families, The Case and against Residential Nurseries, don, Allen

and Unwin,London, 1943, p. 63, apud C. DIMITRIU, op. cit. p.

126.

42


43/58

CAPITOLUL IVADOLESCENTA

Adolescena reprezint o cotitur n dezvoltarea unui individ- domeniu

intereselor de pn acum se diversific i se deplaseaz ; apare contiina socialel realizeaz c este membrul unei colectiviti (familie, coal) creia ncearc s

i ctige stima i n cadrul creia dorete s aib un loc important. Adolescentu

dobndete sentimentul responsabilitii, i concentreaz atenia asupra unu

numr restns de preocupri dar acestea depesc interesul pur intelectual. Aceast

este perioada n care apare preocuparea pentru sexul opus, principala dorin fiin

aceea de a fi pe placul celuilalt ; crete interesul pentru vestimentaie, coafursiluet.

Adolescenii sint intransigeni, emit judeci de multe ori aspre despr

prini i profesori, consider c sunt independeni i suficient de maturi pentru

lua singuri decizii. Caracteristic acestei perioade de dezvoltare este scdere

comunicrii cu familia i accentuarea relaiilor extrafamiliale (colegi, vecin

prieteni).

43


44/58

n dezvoltarea psihic a copilului de dup 10 ani, se pot diferenia trei stadi

i anume :

1. pubertatea (10- 14 ani), stadiu dominat de o cretere intens, accentuare

dimorfismului sexual cu rezonane att n dezvoltarea psihic, ct i n dezvoltareputernic a sociabilitii ;

2. adolescena (14- 18/20 ani), etap n care se realizeaz adaptarea l

starea de adult, cel n cauz i caut i i ctig propria identitate, totodat avn

loc i intelectualizarea conduitei ;

3. adolescena prelungit- (18- 24/25 ani), n cadrul creia are lo

integrarea primar la cerinele unei profesii, la condiia de independen

opiunea marital. ( Drgan,I., Petroman, P., 1998, pag. 128-129).

n continuare vom dezbate pe larg, cel de-al doilea stadiu, cel a

adolescenei.Adolescena (14- 18/20 ani) este perioada n care se realizeaz ieire

tnrului de sub tutela familiei i a colii i intrarea acestuia n viaa cultural

social mai larg a colii, a oraului. Proasptul adolescent trebuie s parcurg

cteva stadii cum sunt :

1.- preadolescena, n timpul creia se produce stabilizarea maturizr

biologice, se contureaz caracteristicile contiinei precum i ale contiinei de sin

i se produce o dezvoltare psihic intens ;

2.- adolescena propriu- zis sau marea adolescen (16/18- 20 ani), s

caracterizeaz prin dezvoltarea gndirii abstracte, prin mbogirea i nsuire

comportamentului adult ;

individualizarea i contiina de sine capt dimensiuni noi de demnitate

onoare. Tot n aceast perioad se produce o apropiere de valorile culturale, car

nu mai sunt apreciate doar critic ci i din punct de vedere al originalitii ;

3.- adolescena prelungit (18/20- 25 ani) etap n care independena est

deja dobndit ori este pe cale de fi dobndit, ceea ce duce la o oarecar

modificare a personalitii sale. Acesta resimte nevoia unei participri socialintense iar viaa sentimental dei intens este relativ instabil Este perioad44


45/58

nvrii rolului sexual, au loc angajri matrimoniale cnd tnrul se gndeste l

ntemeierea unei familii.(chiopu, U., Verza, E., 1981, pag. 177-179)

n ntreaga perioad a adolescenei este necesar intensificarea activitii d

educare i formare pentru viaa de familie. Un rol important n acest sens le revinatt prinilor ct i colii, care nu trebuie s aib rezerve n abordarea acestu

subiect.

Adolescena este interstiiul din via care se ntinde de la vrsta de 15

18 ani la fete i de la 16- 20 de ani la biei, i este o perioad mai linitit

dect pubertatea, n care tnrul i-a gsit deja un echilibru, nfiare

somatic se definitiveaz, el se integreaz din ce n ce mai mult n cadru

social n care triete. ntregul comportament al adolescenilor este dependent d

maturizarea aparatului genital fapt ce le stabilete un alt rol n societate, pe ct d

nou, pe att de greu de interpretat la nceput ; perioada adolescenei este ultim

parte a formrii personalitii individului, perioada n care se definitiveaz

caracterul viitorului adult. (Slgean, V., Titieni, D., Costin, N., 1997, pag. 53)

Imaginea pe care tnrul i-o face asupra vieii n aceast perioad i v

determina modul de via n viitor ; adolescena reprezint un moment crucial

viaa omului, orice moment trit se poate ntipri profund, favoriznd sau inhibn

dezvoltarea anumitor laturi ale personalitii. Adolescena este marcat de

revoluie pe plan sexual, este n fond vrsta la care emoiile erotice se rsfrn

asupra relaiilor sentimentale, care pot sau nu s se finalizeze prin contact

sexuale.

O dat cu trezirea sexualitii se nate i nevoia de a gsi un partener sexual

chiar dac n cele mai multe cazuri, relaiile nu au o finalitate carnal, ci s

limiteaz numai la mngieri i sruturi. Primele ncercri amoroase sunt adese

extrem de ncrcate afectiv i se exprim prin declaraii pasionale, scrisori d

dragoste, covorbiri telefonice interminabile. (Morin Yves, 2002, pag. 119-120)

Astfel, n perioada adolescenei, familia rmne principalul agent educati

care transmite tnrului ideile, valorile i conceptele fundamentale ale vieii d

45


46/58

familie i vieii sociale, n special prin intermediul rolurilor jucate de prini

cadrul familiei i n societate. ( Munteanu, A., 2003, pag. 239).

De-a lungul evoluiei sale, la om, manifestrile sexualitii s-au transformaradical- de la forma primitiv a unor descrcri instinctuale, sexualitatea s-

transformat i s-a mbogit foarte mult ; n cadrul unui climat socio- cultura

pozitiv, sexualitatea ia forma societii din care individul face parte.

Adolescentul se carcterizeaz printr-o afectivitate mobil- acesta trec

rapid de la o stare la alta, entuziasm- depresie, excitaie-apatie, curaj-timiditate

devine preocupat att de aspectul exterior al corpului su ct i de aspectu

organelor sale sexuale. Trezirea impulsului sexual, al libidoului are ca i obstaco

reprimarea sexual, ceea ce duce la creterea incidenei masturbrii la bie

( Vintil, M., 2000, pag. 65). Adolescentul debuteaz n viaa sexual cu impulsur

primitive, refulri active, dorine pe care caut s i le satisfac fr a ine seam

de contextul moral i social al societii creia i aparine, cu o serie de revendicr

i chiar teama fa de sexul opus, considerndu-l dup caz, obiect de atracie sa

de respingere sexual.

Primele informaii cu privire la problemele sexuale sunt recepionate d

copil cu mult timp nainte de a ajunge la pubertate, nu neaprat prin intermediu

limbajului oral, ci prin triri afective i mentale, prin observaii directe.(Mar

Ricman, 1988, pag. 66). nc de la vrsta de 2-3 ani, copilul se recunoate c

aparinnd unui sex sau altul (masculin sau feminin) ; n funcie de sexul copilulu

att el ct i cei din jurul su, adopt un comportament, o atitudine anume. Aceast

prim contientizare psihic a sexualitii, are un impact deosebit asupra evoluie

comportamentului n general, i n special asupra comportamentului sexual a

individului.

Perioada n care interesul pentru viaa sexual are intensitate maxim i est

contient, este perioada pubertii i a adolescenei. n majoritatea cazurilo

adolescenii contacteaz primele informaii despre sexualitate de la prieteni, framai mari prini dar i prin mijloacele media (pres televiziune) Momentu46


47/58

informrii vizavi de viaa sexual este stabilit n funcie de nivelul dezvoltri

fizice i psihice a adolescentului, n funcie de temperamentul acestuia, dar i

funcie de interesul pe care l manifest pentru acest aspect al vieii.

Modul n care se realizeaz educaia sexual i cu privire viaa de familiedepinde n mare masur de relaiile anterioare dintre prini i copii, de afeciune

i ncrederea reciproc existent, precum i de tipul de personalitate al prinilo

dar i al copiilor.

n ceea ce le privete pe fete, libidoul lor este mai redus, interesul fa d

sexul opus se manifest prin flirt, prin dorina de a fi n centrul ateniei. La bie

ns, pornirile sexuale sunt mai puternice, mai intense, libidoul este mai mare

dorina mplinirii erotico-sexuale fiind exprimat direct i uneori chiar n mo

violent.

Psihologul american afirm faptul c profilul fiecrui stadiu este influenat d

interaciunea factorilor biologici i socio-educaionali- cei dinti a

primordialitate, cu deosebire n primele etape i n ultimele etape ceilali ( ce

socio-educaionali).

D. Super i colaboratorii (1970), utiliznd drept criteriu poziia fa d

angajarea profesional, descriu existena a cinci stadii de dezvoltare, i anume :

1. copilria- (0- 15 ani) n cadrul creia dominant este procesul creteri

Autorul susine faptul c n aceast perioad se realizeaz integrarea social pri

instruire i prin construirea de interese vocaionale;

2. adolescena- (15- 25 ani) caracterizat prin maturizarea biologic, i car

se manifest prin identificarea de sine i prin adaptarea profesional ;

3. tinereea- (25- 44 ani) este considerat o perioad de maturitate, n cadru

creia are loc integrarea n profesie, i de foarte multe ori, identificarea cu u

domeniu profesional specific ;

4. meninerea- (44- 65 ani) dominat de integrarea profesional ;

5. vrstei naintate, stadiu caracterizat prin dezangajarea profesional

(chiopu, U., Ciuperc, C., 1997, pag. 42)

47


48/58

BIBLIOGRAFIE

1.Alexandru,S., Educaie si terapie, Editura Didactic si Pedagogic,Bucuresti, 1978

2.Allport, G. Structura si dezvoltarea personalitii, Editura Didactic si

Pedagogic, Bucuresti, 1981

3. Banciu, D., Rdulescu, S., M., Introducere n sociologia delincvenei

juvenile, Editura Medical, Bucuresti, 1990

4. Banciu, D., Rdulescu, S., M.,Voicu, M., Adolescenii si familia,Editura tiinific si Enciclopedic, Bucuresti, 1984

5. Banciu, D., Rdulescu, S., M.,Voicu, M., Introducere n sociologia

devianei, Editura tiinific si Enciclopedic, Bucuresti,1985

6. Banciu, D., Rdulescu, S., M.,Voicu, M., Etiologia manifestrilor

antisociale n rndul tinerilor, revista VIITORUL SOCIAL , nr.

5/19837. Banciu, D., Rdulescu, S., M.,Voicu, M., Probleme actuale ale

prevenirii si combaterii delincvenei juvenile, revista

UNIVERSITATEA BUCURETI , nr. 3/1986

8. Basiliade, G., Reeducare si reintegrare social, Centrul de Cercetri

pentru Problemele Tineretului, Bucuresti, 1978

9.

Basiliade, G., Aspecte criminologice ale resocializrii prinsanciunile privative de libertate (cu referiri speciale la minori si

48


49/58

tineri), Centrul de Cercetri pentru Problemele Tineretului, Bucuresti,

1981

10. Basiliade, G., Bdina, Ov., Datculescu, I., Metode de cunoastere a

personalitii infractorului minor, Editura Ministerului de Interne,Bucuresti,1970

11. Brbulescu, E., Radovan, V., Educaie si reintegrare social, Editura

Scrisul Romnesc, Craiova, 1987

12. Berge, A., Copilul dificil, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti,

1972

13. Bogdan, T., Probleme de psihologie judiciar, Editura tiinific si

Enciclopedic, Bucuresti, 1973

14. Bowlby, J., Maternal Care and Mental Health, World Healt

Organisation, Geneva, 1951

15. Brdet, I., G., Criminologia general romneasc, Editura Tipocart,

Brasovia, 1993

16. Butoi, T., Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Psihologie judiciar, Casa de

Editur si Pres ansa S R L , Bucuresti, 1994

17. Chazal, J., Lenfance delinquante, P U F, Paris, 1967

18. Ciofu, C., Interaciunea prini-copii, Editura tiinific si

Enciclopedic, Bucuresti, 1992

19. Conklin, E., G., Criminology, Mc Millan Publishing Company, New

York, 1992

20. Dewey, J., Fundaie pentru o stiin a educaiei, Editura Didactic,

Bucuresti, 1992

21. Dimitriu, Cornelia, Constelaia familial si deformrile ei, Editura

Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1973

22. Dragomirescu, V., Psihosociologia comportamentului deviant, 1976

23. Filipescu, I., P., Tratat de dreptul familiei, Editura ALL,

Bucuresti,1993

49


50/58

24. Gilly, M., Elev bun,elev slab, Editura Didactic si Pedagogic,

Bucuresti, 1976

25.Glueck, Eleanor, Glueck, S., Deliquants en herbe: sur les

voies de la prevention, Animus et Anima, Lyon-Paris, 19563. Goode, E., Deviant Behavior, Pretince Hall Englewood Cliffs, New

Jersey, 1990

25. Gorgos, C., Dicionar enciclopedic de psihiatrie - vol. 1,

Editura Medical, Bucuresti,1989

26. Hirschi, T., Causes of delinquency, University of California

Press, Berkley, 1969

27. Jeffery, C., R., Criminology _ an interdisciplinary approach,

Pretince Hall, New Jersey, 1990

28. Jonhson, E., Handbook on Crime and Delinquency

Prevention, Greenwood Press, New York, 1987

29. Kellens, G., Yamarellos, E., Le crime et la criminologie, Gerard

& C, Verviers, 1970

30. Kineberg, O., The causes of violence: a social - psihological

approach, in Violence and its causes, Unesco, 1981

31. Kunkel, F., Caracterul, dragostea, csnicia, Editura de Stat,

Bucuresti, 1947

32. Lauwe, C., Sociologia francez contemporan, Editura

Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1973

33. Levant, R., Family Therapy: a comprehensive overview,

Pretince Hall, New Jersey, 1964

34. Matza, R., K., Delinquency and drift, John Willey, New York,

1964

35. Mitrofan, Iolanda, Cuplul conjugal.Armonie si dizarmonie,

Editura tiinific si Enciclopedic, Bucuresti,1989

50


51/58

36. Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, N., Familia de la A.. la Z. Mic

dicionar al vieii de familie, Editura tiinific , Bucuresti,1991

37. Neveanu, P., P., Dicionar de psihologie, Editura Albatros,

Bucuresti, 197838. Nistoreanu, G., Pun, C., Criminologie, Editura Europa Nova,

Bucuresti, 1996

39. Pavelcu, V., Invitaie la cunoasterea de sine, Editura tiinific

, Bucuresti,1970

40. Punescu, C., Agresivitatea si condiia uman, Editura Tehnic

, Bucuresti,1994

41. Pinatel, J., La societe criminogene, Edit Calmanu-Levi, Paris,

1971

42. Pitulescu, I., Delincvena juvenil, Editura Ministerului de

Interne, Bucuresti, 1995

43. Preda, V., Profilaxia delincvenei si reintegrarea social,

Editura tiinific si Enciclopedic, Bucuresti,1981

44. Rdulescu, M., S., Anomie, devian si patologie social,

Editura Hyperion, Bucuresti,1991

45. Rdulescu, M., S, Homo sociologicus.Raionalitate si

iraionalitate n aciunea uman, Casa de Editur si Pres ansa S R

L , Bucuresti, 1994

46. Rdulescu, M., S, Banciu, D., Sociologia crimei si

criminalitii, Cas

materiale teorie licenta corectat

Documents