Itfactiiuea, Ш і п і ѕ Ш іш а şi Tirogralla:

BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22.Acrişori nefransute nu se pri ішѳвсй. Manuscrip' e nu ee re-

t r tm ru !ВІГОЇЇіПЄ le ШШС1Ш.

Braţovu, piaţa mare Nr. 22. Ilnserate таіргіяаеѕсй în Viena Rudolf Mosse, Haasmstein & Yogler (Oto Maas), Heiwioh Schalek, Aloit Herndl, Jtf.Dukes, A.Oppelik.J. Dan- ntberg; în Budapesta: A. Y Gold- btrger, AutonMeu», EcksteinBemai;

'InFrankfUrt: <?. L, Daube; în Ham* burg: A. SUiner.

Preţul inserţium loru: o seriă garmondu pe o col6nă 6 cr. si 80 or. tim bru pentru o pu­blicare. РиЫіентІ mai dese

după tariiă şi învoială. .Reclame pe păgina III-a o teriă 10 cr. V. a. sâu 30 bani.

( > T - r r -K /r-r!- S - g r ЗЭ0ЄЗ

ш ш ш е pentru Âtisti j-ŢJagaiiaPe ипй апй 12 fl., pe şese Iun1

6 fl., pe tre i luni 3 fl.Pentru Bomtnia şi străinătate

Pe ипй апй 40 franci, pe ѕбѕе luni 20 fran c i, pe tre i luni

10 fr&ncl. S e p r e n u m e r ă la t6 te ofl- oiele poştale din in tru şi din

afară şi la dd. colectori.Abonamentul! pentru Braşovă;

la administ raţiune, piaţa m are Nr. 22, etagium I.: pe ипй апй 10 fl., pe ѕбѕе Ігіпї 5 fl., pe tre î luni 2 fl. 50 cr. Cu d u s u lй In

c a s ă : Pe ипй апй 12 fl* Р® ѕбѕѳ luni 6 fl., pe tre i luni 3 fl. іЈпй евѳшріатй 5 cr. ▼. ». еби

15 bani.Atâtfi abonam entele cfttO şi inserţranile sim t! a se p lă ti

înainte.

„Gazeta“ iese în fle-eare 41

Nr. 85.—Anulu UL Braşovii, Duminecă. 16 (28) Aprilie 1889.

Braşovâ, 15 Aprilie v.Piua de mâne, Dumineca To-

mii, ne amintesce timpurile acelea însemnate din vieţa poporului nostru, când fii sei toţi şî-au dată mâna în frăţescă înţelegere şi dra­goste ca se lucre cu toţii umeră la umeru pentru mântuirea lui de sub jugulu sclaviei.

Fără însufleţire şi fără iubire între fraţi nu se pote dobendi nici unu lucru măreţu. Şi ce.p6te fi mai măreau şi mai vrednicu de omenire, decâtă a stărui, a munci şi a jertfi pentru binele obştescă, pentru mântuirea şi fericirea nea­mului seu?

Decă astă4i suntemu mândri a ne numi Români, decă ne bucu- rămu în măsură mai mare de şcole şi aşe4ăminte românescî, a- ѵеіпй să-o mulţămimă numai ace­lei sfinte însufleţiri naţionale, ce a cuprinşii inimile tuturoră Româ- nilorii acum 40 de anî, îndemnân- du-i a lucra şi a lupta în unire frăţescă.

Numai prin bună înţelegere şi prin unire frăţescă, numai prin solidaritate naţională amu putută se ajungemă la trepta desvoltării şi a culturii nostre de astă4î, nu­mai printr’ensa amu pututu. do­bendi succesele multe-puţine câte le-amu avu tu pănă a4î* Ёг de câteorî amu suferiţii perderî şi desastre, pricina de căpeteniă au fostă vrajba şi certele dintre noi, carî ne-au desbinatu şi ne-au slă- bitu. puterile de muncă şi de luptă.

Astă4î, când suntemii mai multă ameninţaţi ca totdeuna, când suntu în cea mai mare primejdiă şi pu­ţinele aşe4ăminte de cultură ro­mânescî, ce le. avemu, nu numai că se cere se trăimă în bună în­ţelegere şi solidaritate, der este neapăraţii de lipsă se ne împărtă- şimu 4i de 4i părerile, speranţele, temerile şi aspiraţiunile n6stre, ca se сипбѕсетй adevăratele nostre trebuinţe, se ѕс ітй înfrunta pri­

mejdiile, se încunjurămu relele şi ee mergemă toţî spre o ţintă, er nu unii se tragă în drepta, alţii în stânga.

Acesta e convingerea n6stră şi nu ne îndoimă că e şi convin­gerea flăcărui Românu bine sem- ţifcoră.

O ѕсгіѕбге, ce-o primimă dela vredniculă conducătorii românu din Selagiu, d-lă George Popă de Băsescî, ne întăresce în acesta con­vingere şi ne dă totodată speranţa, că nu voru fi zadarnice stăruinţele n6stre pentru deşteptarea şi lu­minarea poporului, numai se-lă putemă aduce* cu concursulă tu­turoru fiilorCf luminaţi şi desinte- resaţî ai neamului nostru la pă­trunderea, că numai binele şi fe­ricirea lui o voimu.

Fiă ca ideile şi semţămintele adevărată românescî, ce le esprimă stimatulă nostru amică din Se­lagiu in ѕсгіѕбгеа de mai josă, să afle răsunetă pretutindenea între noi şi se contribue la întărirea solidarităţii nostre naţionale!

Domnului A. Mureşianu redactorii şi proprietarii alu r Gazetei Transilvaniei“ în

B r a ş o v ă .

Scumpe amice!De când te-ai hotărîtă a în­

tocmi numerii de Duminecă ai „Gazetei Transilvaniei“ pentru po­poră, aşa ca să p6tă fi cetiţi şi abonaţî şi separată, ’mî-am pro­pusă a’ţî gratula şi a’ţî aduce mulţămirile mele frăţesc! pentru f a p t u l ă naţională şi întru adevără patriotică, prin care aducî nouă jertfe pe altarulă sărmanei n6stre naţiunî.

Acum când se apropia 4 ^ cea mare a mântuirei omenimei fiind-că şi fapta ta isvoresce din nobila stăruinţă de a’ţî _ mântui neam ulă tău, dându-i ocasiune de a se lamina şi luminându-se de a’şî сипбѕсе interesele de viaţă, apoi a le îngriji şi prin aceea

a’şî croi o s6rte mai bună, ocu- pândă loculă meritată între po- рбгеіе conlocuit6re, nu mai potă amâna esecutarea intenţiunei mele.

Scumpe amice !întocmirea numereloră de Du­

minecă ale „Gazetei Transilvaniei“ ppntru poporă este întru adevără ună faptă nobilă naţională şi de mare preţă pentru luminarea nea­mului nostru. Am cetită cu multă plăcere acei num erî şi am aflată că suntu astfelu redactaţî încâtă satisfacă tote classele poporului nostru. Cetitorulă este pusă în curentă cu t6te întâmplările şi stările n6stre politice, naţionale bisericescî, sociale, literare şi eco­nomice, apoi mai au aceştî nu­men şi partea loră beletristică şi de petrecere cu istoriorele şi a- necdotele sale, carî placă multă poporului, dându’i o lectură amă- surată puterii sale intelectuale care-lu distrage în modă plăcută şi sternindă astfelă întrînsulă do- rulu de a ceti şi de a sci. Te rogă să punî şi în viitoră mare pondă pe astă parte a numeriloră de Duminecă, căcî decă amă pute noi ajunge resultatulă acela ca amicii noştri cărturari se semţescă lipsa cetitului şi prin acesta tre­buinţa de a se pută informa ei Itaşişî din propria loră pătrundere, causa nostră ar fi câştigată încai de jumătate, atuncî nu voră mai fi биіепіі noştrii unelta orbă în mâna acelora, carî ne vreu reulă.

Preţulă de prenumeraţiune pentru numerii cu data de Dumi­necă сц 2 fl. pe unu ană este fa- bulosă de eitină, căcî detrăgendă spesele espediţiei ună numără nu mai costă nicî 3 crucerî. Prin asta ai adusă o mare jertfă. Unde mai este o lectură de o c6lă fo- losit6re şi plăcuta mai eftină ? Mai lipsesce d6ră şi după asta ca celoră nepăsători şi îndărătnici se le ducî „Gazeta“ în casă, să li-o cetescî, să le plătescî ună prânză

bună, să le servescî o ţigară fină, apoi celoră carî au pe intenţiunî f<3ia şovinistă „Magyar Allain“, se le plătescî tacsa unui prohodu, că te-au lăsută în casă şi te-au ascultată.

Şi fiindă-că îţî adreseză scri- ѕбгеа acesta chiar în timpulă, când toţî creştinii serbeză sfânta înviere ca simbolă ală redeştep­tării neamului omenescă, pentru o viaţă nouă mai fericită, nu potă se nu me gândescu la starea nos­tră naţională şi la faptele nostre, carî fi-voră menite său a ne con­damna, seu a ne mântui de rele.

Este destulă de tristă, ba a- ргбре neconsolabilă priveliscea, ce nî-o oferă starea n6stră poli­tică, naţională şi socială. Cutbte astea nu ne este iertată să des­perăm ă, ci datorî suntemă a cer­ceta după fatalulă isvoră ală a- cestei stărî.

Nefericirea n6stră nî-o causeză seu faptele altora seu ale n6stre fapte şi indolenţe.

Faptele duşmaniloră noştri ne suntă tuturoră bine cunoscute. Mi se pare că ne şi prea acoperimă, ne prea scusămă slăbiciunile n6stre cu densele. E adevărată că aceste fapte suntă prea de multe orî brutale şi ne împiedecă la fiecare pasă. Aşa a fostă vecurî înde­lungate, aşa e şi astă4î. Dela duşmani pătimaşi şi orbiţî n'avemă să aşteptămă îndreptarea s6rtei nostre; ei credă că făcendu-ne nouă rău îşî facă loră bine; apoi la faptele duşmănâse îi încurageza multă slăbiciunile ntfstre, carî slă­biciuni se nască mai vertosă din nedisciplinarea, din nesolidaritatea nostră.

Nedisciplina şi lipsa de solidari­tate au causată în mare parte neajunsurile ntfstre pe tăremulu politică. Loră avemă să le mul- ţumimă, deca cu t6te pornirile Ѓгитбѕе, ce le luămă din timpu. în timpă în întrunirile n6stre, po­porulă în cele mai multe casurî

FOILETONULtT „GAZ. TRANS“

VASILE MÂLINESCU.fostuІй pe urmă Agă alu laşiloru.

„In lumea intenţiuni- Іогй au tote, orî suc- сеѕй, orî ѵаібге.“

Kant.

II-Vodă Mihalache Sturdza, aflândii

despre conspirările în contra sa, puse tote feliurile şi; chipurile la ca e, ca ѕё 1ѳ năbuşescă aşişî în germine, eră еій s6’şî practiseze şi mai departe terorisă- rile, lăcomia şi samovolniciile sale per­sonale, prin care nu numai se umpluse deja de moşii de cele mai măndse din ţeră, deră mai alocase încă şi sute de mii de galbenî prin băncile din Londra şi Рагіѕй. In acele puneri la cale se cu­prindea şi una, care ne f&cea pe noi Moldovenii, aflători orî la studii orî în alte condiţiunî în străinătate, a ne sci ca şi — espatriaţî.

Eu mă aflam la Рагіѕй şi т ё ocu­pam cu ingineria, mai mulţii їпѕё cu întreţinerea de relaţiunî amicale şi intime

cu junimea franceză, cu care noi toţî şi Moldovenii şi Muntenii trăiamii în amici- ţiă frăţescă. Ce decî se vorbea şi se ven­tila de junimea universitară franceză cu privire la Franţa şi anume, în timpurile cele mai aprope de апиій 1848, la adu­nările oposiţionaliloră regelui Louis Fi- Іірй şi guvernului ѕёи, numite acele a- dunărî „Banchete reformâtore“, aceea ne făceamtl şi noi Moldovenii şi Muntenii de obiectă sf&tuirilorft nostre cu privire la ale nostre patrii şi în acestii ѕепѕй corăspundeamtt şi cu compatrioţii noştri de prin alte părţî, cum d. e. cu cei din Ziirich, din Тигіпй, din Bruxela şi Ber­lină. Cu cei de-acasă,despre respectivele lucrurî delicate, nu ne puteamă conţelege, ci pe căi numai indirecte şi forte grele, pentru-că astfelă de scrisori aflarămă că nu ajungă la adresa loră : Sturdza Vodă sciu cum ѕё le ţină calea.

Era în 22 Faură 1848. Arondismen- tulă XII din Parisă anunţase pe фиа acesta ună „banchetă reformătoră“ pu­blică, ce vrea ѕё clică mare şi obştescCi, care banchetă їпѕё guvernulă îlă oprise şi, temendu-se din acea causă de de­

monstraţiunî orî chiar şi de o гёѕсоІЅ seriosă, contrase în Parisă şi în apropi­erea Parisului 80.000 de soldaţi.

Eu sciam, că întregulă Parisă e ca pe ună vulcană şi că se apropiă o mare furtună, т ё cam reţineamă decî pe acasă. Târcliu în sera de 22 Faură şecjendă eu decî în cabinetulă meu, nu­mai ce ѵё^иі că întră la mine doi tineri Francesî, amici de ai mei şi de ai noştri ai Româniloră aflători în Parisă.

— „Bună sera, Mălinescule“, îmi фѕе unulă din ei. „Ei, vii cu noi la baricade? Mâne, orî pote încă şi astă nopte se’ncepe — danţulă.“

Мё uitai pe rend ba la unulă, ba la altulă, f&ră a фсе ceva, şi după-ce gândii puţină, гёѕрипѕеі:

— „Da, v iu ; da când a fi treba (je — „baricade“ la mine la Iaşi, veni- va din voi vre-unulă cu mine?“

Se uitară acum ei unulă la altulă şi parcă’şl cetiră din faţă ce ѕё’т ї гёѕршкЈа. piseră ambii vioiu şi decisă:

— „Venimă amândoi!“ şi acesta 4icendă, îmî şi întinseră amnedoi mâna dreptă ratificarea cuvântului loră.

Sciută este, că a doua-ф, în 23 Faură revoluţiunea isbucni şi ca fulgerulă se lăţi peste totă oraşulă, ridicându-se ba­ricade pe tote stradele şi pieţele prin­cipale din Parisă. Garda naţională se uni cu poporulă şi se ѕсіб şi aceea, că în 24 Faară Regele Louis Filipă abdica.

Боиё rane uşore, ce mi-le căpăta­sem pe baricade în lupta cu trupele regale, îmi erau testimoniu, că eu cu- vântulă meu de a т ё bate pe baricade mi-l’am ţinută şi ml-am făcută datoria mea ca Românii alăturea cu fraţii Francesî; deră şi cei doi junî amici ai mei, carî т ё angajară la luptă împreună cu dânşii, la rândulă loră îşi ţinură ală loră cu­vântă.

Am spusă, că ce se ventila şi se plănuia la Parisă, noi Moldovenii şi Mun­tenii, cari aveamă cause şi mai temeinice ca Francesii a fi nemulţămiţl la noi acasă, aceea ventilamă şi plănuiamă şi noi pentru noi, şi într’acelă scopă şi felă ne erau şi corespondenţele cu compatrioţii noştri de prin alte oraşe şi locuri.

Revoluţia din Parisă şi abdicarea

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 85—1889.este lăsată pradă în mâna duş- maniloră sei politici şi naţionali, decă nu ne interesamu cum se cuvine de s6rtea aceloră bravî bărbaţî din sînulă nostru, carî se espună pentru causa nbstră co­mună şi suntu prigoniţi în totu modulă, decă activitatea în comi­tate şi comune, pretinsă de con- lerinţa naţională electorală, cu pu­ţine escepţiunî lipsesce cu desă­vârşire, par’că fiecare dintre noi este îngrijată numai de sine lă- sândă causa comună în scirea Dom­nului şi în esclusivă grijă şi ape­rare a puţiniloră noştri publicişti

Şi cu t6te astea pare că nu e de ajunsă. Mai venimă şi noi în­tru ajutorulă contrarului. Dovadă tristă certele dintre fraţii de unu sânge în mai multe centre ale in­teligenţei ntfstre, unde noi eştî din provinciă mai înainte mer- geamă, striviţî şi osteniţî cum eramă în urma lupteloră n6stre cu contrarii, spre a ne încălc(i la focularele devotamentului naţio­nalii proptite de iubire şi solidari­tate frăţescă.

Nu voiu enumera aicî casurî, carî suntii destulă de bine cunos­cute. Voiu întreba numai, că es- chişî pe t6te terenele vieţii con­stituţionale, neîndreptăţiţî şi pri­goniţi cum suntemu, mai este ier­tată ore se ne sfăşiămu prin îm- părechiărî şi duşmănirî şi noi în­tre noi?

O mângâiere avemă, că celă pu­ţin pe terenulă cultural şi economică cu tdte piedecile amă înaintată în anii din urmă în modă nu neîn­semnată.

In cele mai multe ţinuturi lo­cuite de Românî s’au înfiinţată şc61e de fetiţe, de care avemă aşa mare trebuinţă, ca se ne emanci- pămă de sub influinţa dăun6să străină, dându-se fetiţeloră nâstre, fiit6reloră mame române, o educa- ţiune românescă, ceea ce va con­tribui f6rte multă la conservarea n6stră.

S’au îmbunătăţită multă şi in­stitutele nostre ѕирегібге sub au­spiciile generose ale archiereiloră noştri. Dovadă gimnasiile şi in­ternatele din Blaşiu, Beiuşiu, Bra­şovă, Năsăudă şi Bradă.

Şi pe tăremulă învăţământului poporală putemă constata o îna­intare îmbucurătâre. In poporă s’a sternită dorulă de a învăţa. Numai de sărmanii noştri dascălî este în cele mai multe locuri reu îngrijită. In astă privinţă ne aş­teptă marî şi multe datorinţe.

„Părintesculă“ guvernă şi „bu­nii“ noştri compatrioţi fiindă stă­pâniţi de absurdulu loră şovinismă de maghiarisare este sciută că ne pună multe şi marî pedecî, înse noi cu tenacitatea nostră ne ni- suimă a-le delătura şi cu legea în mână a ne apăra drepturile ata­cate. Esemplu celă mai nou este resoluta ţinută a bravului proto­popă Berinde. Daună înse că în cele mai espuse şi ameninţate părţî ale românismului ne lipsescă în multe locuri bărbaţî resoluţî ase­menea lui Berinde.

Cu înfiinţarea număroseloră in­stitute de credită şi economii, mare parte ne-amă emancipată din că­tuşele capitalului străină şi sun­temă în posiţiune de a ne ajuta noi prin noi. De dorită este nu­mai ca conducerea instituteloru să fiă esactă de o parte, de altă parte se nu le stăpânescă dorulă de înavuţire prea repede.

Progresă îmbucurătoru s’a fă­cută pe teremulă (Jiaristicei. Avem foi politice şi beletristice după tre­buinţele n6stre destule, cu multă zelă şi bine redactate, vine ren- dulă la noi la publiculă cetitoră a ne face datorinţa faţă cu scrii­torii noştri, cari îşî împlinescă mi­siunea cu mare abnegaţiune sacri- ficându-şî t6te puterile, jertfindu-se chiar pe ei înşişi spre a servi cau- sei naţionale, politice şi culturale.

Aci aflu cu cale a me adresa cătră mulţî dintre fraţii preoţî gr. catolicî cu întrebările următ6re provenite din curată iubire frăţescă şi anume:

Ţină ei că se unesce cu dem­nitatea loră şi ca preoţî şi ca băr­baţî românî a primi în casa loră ună 4iară ca „Magyar Allam“, care conţine dearendu-lă cele mai revoltătore insulte faţă de naţiu­nea româna ?

Ţină ei compatibile intenţţu- nile şovinistice ale lui „Magyar Allam“ cu intenţiunile sfinte ale loră în preţulu cărora li se trimite foia? Şi cum îşî împacă ei con- sciinţa de preotă şi de Română suferindă se • fiă ei şi neamulă loră insultaţi în casa loră propriă?

Nu semţescă lipsa şi datorinţa de a curma răulă acesta batjoco- ritoră prin aceea că pe viitoră nu voră primi numita foiă, ci se voră prenumăra la una dintre foile пбѕ- tre naţionale?

Eu sum convinsă că denşii în consciinţa loră curată îmî voră da dreptate, când т ё adreseză fră- ţesce cătră ei, şi speră că în vii­

toră reulă esistentă se va curma.Nu ’mî potă închipui o stare

aşa de săracă şi deplorabilă a unui preotă, ca se nu fiă în posiţiune a’şî procura o f6iă scrisă în limba sa dulce, şi scrisă cu intenţiuneşi iubire frăţescă, celă puţină numerii de Duminecă ai „Gazetei“ cu 2 fl. la ană.

Cu astă ocasiune nu am nu­mită регѕбпе. Declară înse căne- curmându-se reulă eu însu’mî pe acei fraţî preoţî, cari voru mai suferi în casa loră onorabilă insulte faţă de ei şi faţă de naţiunea loră îi voiu da în judecata publicului română. Sum convinsă că în astă privinţă dorinţa mea va afla ră- sunetă la toţî fraţii adevăraţi preoţî românî.

Scumpe amice! Termină epis­tola asta cu rugarea se binevoeştî a dispune la administraţia ібіеі ca luândă şematismele a mână tutu­roră preoţiloră gr. cat. românî din diecesele pe unde se trimite gra- tisă „Magyar Allam“, carî nu suntă prenumăraţi la „Gazeta Trans.“ se li se excedeze numărulă, care va conţine interpelarea de mai susă, eventuală epistola asta. Spre scopulă acesta alâtu^ă aicî 10 fl.

Te rogă se faci a se expeda numerii de Duminecă pe y2 ană la adresa învăţătorii oră, 50 inşî notaţi în conspectulu aci alăturatu. Spre scopulă acesta alătură aicî 50 fi.

Pe aceştî învăţători îi deoblegă în consciinţa loru de Românî a aduna în jurulă loră în сЩѳ de Dumineci şi sărbători poporulă din comunele loră, ai ceti şi explica foia şi ai lumina, făcendu-le prin- tr’asta o petrecere plăcută şi fo- losittfre şi reţinendu-i dela risipire de timpă şi de avere în cârciumele demoralisătore, aşa stărnindu-le dorulă de a ceti şi de aşî petrece folositoră şi nobilă voră fi în stare pe viitoră a se prenumăra ei înşişi punendă la olaltă mica taxă de 2 fi. la ană. — In urmă îţî mai tri­mită preţulă pentru 6 exemplare a învăţătorului de aicî şi a 4 micî economi totă din Băsescî, cari îşî plătescă ei taxa de câte 1 fi.=5 fl.

Bunulă Dumne4eu ne ajute, însă se ф се : „Ajută-te că şi Dum­nezeu îţî va ajuta!“

Băseşcî, la 17 Aprilie 1889.George Рорй.

lESe^rista. politică,.Din năuntra. Noulă ministru ungu-

геѕсй de justitiă Desideriu Szilagyi şi поиій ministru ungurescii de finanţe

Wekerle şî-au introdusă activitatea ca miniştri prin câte o vorbire cătră alega­torii loră. Ca toţî miniştrii, carî li-au ргетѳгѕй, au рготіѕй marea cu sarea.

Szilagyi de pildă a vorbiţii — ѕѳ înţelege de ochii streinătăţii — şi de egalitate de dreptă, de egalitatea cetăţe- піюгй, de drepturile de libertate politică şi personală, de garantarea libertăţii in­dividuale, despre dreptulă de întrunire, de distribuirea uniformă şi imparţială a beneficieloră statului; der în асѳіаѕй timpii a accentuată scopurile politicei na­ţionale ungurescî basate p e principii tradi­ţionale, 4icendtt că idea conducător© a tendinţelorii politice ungurescî a fostă şi este o naţiune politică unitară, o Un- gariă unitară, unitate culturală, consciinţa comuniunei şi simUmentulv. contopirii.

Cu alte cuvinte, tu Românule, Ser- bule, Sasule, Slovacule, te vei bucura de egalitate de dreptă, de libertate po­litică, de dreptă de întrunire şi te vei împărtăşi deopotrivă de binefacerile sta­tului, decă vei promova scopurile poli­ticei naţionale tradiţionale ungurescî, dâcă' vei contribui să fiă o unică naţiune în Ardeală, Bănată şi Ţâra ungurescă, decă vei căuta să fiă aci o unică cul­tură ungurescă şi decă te vei contopi în naţiunea ungurescă, cu alte cuvinte decă te vei face Ungurii.

Astea le sciamă noi bine, fără să fi mai venită să ni-le spună ministrulă Szilagyi. Numai câtă cei dela stăpânire şi agitatorii ungurî de pe la diregătorii, gazete şi kulturegyleturî, au pofte pre marî, pe care nicî ună Română cinstită nu li—le pote împlini, şi de aceea le di- cemă să-şî pună pofta în cuiu. Nicî o putere din lume nu va pute face pe Românî să se lapede de limba şi naţio­nalitatea lor românescă.

Wekerle la rându-i a spusă, că va face să nu se mai cheltuescă peste su­mele bugetare, va aduce ordine în fi­nanţe, va restabili echilibrulă bugetară, va reforma administraţia financiară, va introduce o controlă mai severă. Der în acelaşă timpă, spuse că ţinta guver­nului e îmbunătăţirea administraţiunei po­litice, în casu de nevoiă printr’o aplicare mai estinsă a administraţiunei de stătu şi nu a administraţiunei autonome.

Cu alte cuvinte, se va şterge orîce urmă de administraţia autonomă, întro- ducându-se cea mai muscălescă centrali- sare, tocmai precum cere şi Szilagyi. ca funcţionarii administrativi să fiă numiţi şi nu aleşî, şi precum scria deunădile un fişpană într’o foiă ungurescă, care фсѳа, că scopurile naţionale ungurescî numai printr’o administraţia de stată se pote face, aşa ca fişpanulă să fiĂ scosă de sub controlulă representanţeloră comi- tatense.

Se va întâmpla der întocmai ca în

Regelui Louis Filipă, silită de nemulţă- mirea poporului cu dânsulă şi cu regi­mulă său, dete semnalulă răsculării prin întregă Europă, sătulă şi acesta în cele mai multe locurî de estravaganţele despo­tismului de pe tronuri.

Eu şi ambii mei amici ne luarămă paşaporte, eu sub nume francesă, şi ple- cândă la prima jumătate a lui Martie din Parisă, după vre-o 4ѳсе 4*1® ajunserămă prin Austria pe la frontiera Cornu-luncii în Bucovina, la Baia în Moldova. O scrisore, ce aveam dela proprietariulă Băii, carele se afla la Parisă, Prinuţlă Gr.C., adresată vichilului său dela acestă moşiă, îi ordona să pună la disposi- ţiunea mea cai, trăsură şi tote ce ni-ară trebui. Din precauţiune însă, dictată de împrejurările mie sciute, nu traserămă cu birjarulă din Cernăuţi pănă la Curtea din Baia, ci ne oprirămă la o crîşmuţă afară de sată, de unde apoi eu altmin- terea sigură, că orî şi’n ce chipă ne vomă ajuta mai departe, îi dedei dru­mulă birjarului, eră noi tus-trei răma- serămă în crîşmă, într’o odăiţă de peste tinda, în care locuia crîşmarulă, ună moşă română. Dincolo, în propria odaiă a

crîşmei, se afla numai ună omă, cum îmi spuse moşulă, ună omă din Baia. îlă rugai deci, să’mî mijlocescă pe ci­neva să mergă pănă la curte şi să’mî poftescă pe vechilulă B. — îlă numii pe nume, ca să credă, că’lă chiamă ună cu­noscută — să vină pănă la crîşmă. Crîşma­rulă îmî şi aduse pe omulă din crîşmă, carele se declara gata de-a merge şi căruia eu spunându’i ce să facă, îi dedei aşişl înainte ună sorocovăţă pentru truda sa.

Era într’o 4i pe la агта4&4** Omulă după ce se duse, noi ospătarămă ceva, ce aveamă cu noi şi nu multă după aceea, etă-lă şi Baloşescu, vechilulă prin - cipelui Gr. C. Presentându-mi-se, că cine-i şi cum se chiamă, îlă salutai şi’i dedei răvaşulă stăpânului său. Elă îlă desfăcu cu grabă, îlă ceti şi uitându-se la noi, mă întreba, că ce poruncescă să facă. îi spusei, că alta nimica, decâtă să ne tirmetă o trăsură bună şi cu trei cai. Mai arunca vechilulă o căutătură prin casă, la tovarăşii mei, la gemantanele şi armele nostre, şi 4icândă numai „pe locă !“ se duse. Tovarăşii mei se culcară pe-o laiţă dea’npiciorele, cu capulă pe pledurî,

eră eu îmî făcui o ţigară şi mă aşe4ai pe-o putină din ungheriulă odăii.

Trecu ună cvartă de oră, trecură două, trecură trei: trăsura nu vine, deşi curtea nu era departe. Mă cuprinse o grijă. Sculai pe tovarăşii mei, carî adormiseră acolo pe laiţă, şi le comuni­cai neliniştea mea, că de atâta vreme trăsura nu vine. Unulă din ei 4*зе atuncî zîmbindă:

1—„Pote suntemă trădaţi?!“Zîmbii şi eu, deră nu că n’aşă fi cu­

getată la trădare, ci ca să nu dau to- varăşiloră ansă la oreşîcare frică.

— „Şi dâcă amă şi fi,“ « іѕѳі eu, „ce e atunci?*

— „Etă!“ răspunseră tovarăşii cu sânge rece, arătândă cu mâna la armele ră4i- mate într’ună ungheră şi finiră: „D’apoi arme pentru ce avemă?!“

— „Ei bine“, фѕеіи eu, „pentru totă casulă căutaţi-vă deci lucrurile, ce vi-să mai de trebuinţă, ca săle aveţi la’nde- mână. Luaţi ceva merinde— şl-apoi pis- tdlele, carabinele vi-să grijite? Căutaţi, şi ce-o fi să fie, Dumne4eu cu noi!“

Abia finii vorba şi etă, că şi ve­demă prin ferestră ună ofiţerii cu

doi orî trei soldaţi cu puscile cu baio­nete, carî veneau dreptă spre crîşmă.

Ca să’mî incurajeză pe tinerii mei tovaroşî, rîsei cu hohotă, der ună гїѕй şi hohotă nenaturală şi silită, 4icendă: Etă şi „lupus in fabula!“ şi arătândă cu mâna pe ferestră ; deră în gându’mî şi îngrijată şi revoltată gândeamă: „Ah, mişelă şi ticălosă de vechilă ce eştî tu!“....

Aicea trebue să spună, că principele Gr. C., proprietarulă Baiei, era рѳ partea celoră carî intenţionau şi chib­zuiau să scape Moldova de împilatorul!! şi tiranulă Vodă, şi că în hotelulă ѕёи la Parisă ne întâlneamă noi Moldovenii regulată, întru a ne sfătui cum şi ce ar fi de făcută, ca să împlinimă acelă scopă. Firesce decî, că Sturdza Vodă, pe lângă tote precauţiunile nostre, scia deşi nu toc­mai tote amănunţirile consultăriloră şi lu- crăriloră nostre din Parisă, der celă puţină pe toţî cei carî figurau la acele lucrări, prin urmare şi aceea, că principele C., care era personă însemnată şi valorosă în ţeră şi între boerî, îi este antagonistă şi duşmană, şi încă pe câtă de mare şi înverşunată, pe atâta şi de periculosă. De aicea decî se pote lesne pricepe, că

provinciile baltice, unde măsuri de ace­laşi felii ia acum stăpânirea rusâscă în interesului rusificării. Nu va trece multa şi stăpânirea rusâscă va fi gelâsă de cea ungurâscă.

In bugetulă anului viitorii vorii fi sporite cheltuelile ministerului comunii de răsboiu pentru armată şi marină. De asemenea se vorii cere şi delegaţiunilor nouă credite estraordinare pentru sco­puri militare. Cum vedemti, înarmările se continuă mereu. Astea nu suntii semne îmbucurătore pentru bietele po- pore, care au ајипѕй să muncescă аргбре numai pentru dări şi pentru înarmări.

Turburările din Viena pricinuite în sărbătorile Раѕсііогй de greva conduc­torilor şi visitiilorii dela tramvaiul! îşi au şi ele orecare însemnătate politică. Deşi căuşele care au pricinuiţii mişcarea suntii nemulţămirea acelora cu lefa şi cu pre multele ore de lucru, totuşî furia mulţimii, care s’a alăturata la mişcare, a fosta îndreptată în contra jidovilora, prin urmare mişcarea a avuta una co- lorita antisemita. Mişcarea antisemită a luata în timpulă din urmă marî pro- porţiunî în Viena, mai alesă de când cu condamnarea antisemitului Schonerer. Causa e că şi în capitala Austriei, ca şi în Pesta, pe mâna jidovilora sunt t6te afacerile, ei au influinţă şi la gu­verna, şi peste tota în vieţa publică. Societatea tranvaiurilora e de asemenea jidovescă şi face bune treburi în Viena pe când bieţii conductori şi visitii sunt esploataţi, fiindă forte rău plătiţi şi pre- tmc|endu-li-se ѕб lucreze câte 16 pre orî şi mai multa pe ф. Poliţia şi armata au avuta multa de lucru cu potolirea mişcărei. Au fosta bătăi straşnice între mulţime, poliţiă şi armată patru фіѳ de arendula, de Duminecă pănă Miercuri. Sunta mulţî răniţi şi multe arestărî s’au făcuta.

Din afară. „Corespondance de Pestu primesce din isvoră vrednica de cre­dinţă, cum фсе ea, o corespondenţă din Viena, în care se фсе, că afacerile în România începa a lua o schimbare care neliniştesce pe guvernulă din Viena apoi adauge: „Cabinetuia Catargiu nu ins­piră încredere şi mai alesă ministrulă de esterne Lahovary e duşmana încar­nata ala monarchiei austro-ungare. Dela venirea la putere a lui Catargiu s’au în­tâmplata două incidente forte neplăcute. Unuia e reînceperea certelora la graniţa ardeleană. Servitori de-ai prinţului G-hica, care de altfela e una amica ala monar­chiei nostre, au trecuta graniţa, au mal­tratată pe locuitorii ungurî din sată (în săcuime) şi pe organele dregătoriei. Nu-i vorbă, Lahovary a promisa că va face repede dreptate, dâr se scie ce preţuesce asemenea promisiune. Celălalta incidenţa

e retragerea ordinaţiunii ce o dase gu- vemula trecuta în contra асѳіогй su­puşi ruşi» carî uneltesca în potriva li- niştei şi păcii României şi a ţărilora ve­cine. D-la Сагрй voia să-i isgonâscă din ţâră, er d-la Catargiu îi lasă să uneltescă mai departe.“

In privinţa incidentului primă „Epoca“ scrie: [Ministerul de esterne a ceruta dela prefectul Bacăului amărunte asupra pretinsei călcări a teritorului austro-un- gara, săvârşită de бтепіі d-lui Ghica Comănişteanu. Prefectula de Băcău a data informaţiunile cerute, din care reese neînsemnătatea absolută a faptului de­nunţata cu atâta exageraţiune de prefec­tula din Sibiiu.

Cu privire la ala doilea incidenţa, „Agenţia română“ declară de neînteme­iată scirea despre revocarea ordinului de isgonire a vr’o 7 ori 8 agitatori de naţionalitate sârbă, muntenegrenă şi rusă Ministerulă Catargiu a declarata, că una stata independenta e stăpâna pe terito- riula său şi are drepta a împedeca J pe temeiula legiloră orf-ce uneltiri în con­tra siguranţei statului, şi că are dato- rinţa faţă cu vecinii săi d’a împedeca conspiraţiunî cari ţintesca a răsturna or­dinea ce domnesce la ei.

8CIRILE ЩІЖІ.Junii. Una obiceiu de tota frumosă

s’a păstrată din timpuri străvechi la Românii din Scheiula Braşovului, anume obiceiula, ca junii din acestă parte a oraşului să se întrunescă într’o societate, să’şî alegă Vătafa, Агтаѕй mare, Агтаѕй mica şi Sutaşa şi să’şî petrâcă împreună sărbătorile Pascilora pănă la Dumineca Tomei. Sărbătorile acestea se ţina cu scumpătate în fie-care ana şi la ele ia parte aprope întregă populaţiune ro­mână din Braşovă şi o mare parte din populaţiunea dimprejurula Braşovului. Şi în anula acesta o mare parte din junii din Scheiu s’au constituita în so­cietate, ajutaţi la suportarea cheltuieli- lora din venitulă fondului junilora înte­meiata de răposatula Dumitru Ienciovicî. Numărulă lora, pare-ni-se, nu a fosta aşa de mare ca în alţi anî, der acâsta are a se atribui în prima linie împreju- rărilora nefavorabile materiale, în care se află de o vreme încoce populaţiunea braşovână. Petrecerile se începură în Dumineca Pascilora, când societatea ju­nilora se constitui înaintea protopopului Braşovului d-la Iona Petrica. Lunî, după umblatula după ouă, se ţinu jocula în grădina de lângă biserica de pe To­cile, numită „grădina lui Ţimăna*. Marţî se juca şi se arunca buzduganula la crucea de pe Costă. Partea de căpeteniă a serbărei se petrecu Miercuri, când ju­nii însoţiţi de o mulţime de publica fă-

C U rft ѲЅСИГЅШШ эг* ^ u i u u i q j v>v ------

cătră seră se întârseră călări, formânda ипй frumosă conducta. In frunte veniră patru călăreţi cu patru Ьгаф împodobiţi, apoi musicanţii, apoi junii obicinuiţi, „junii cei bătrâni“, apoi curcanii şi în sfârşita jnnii cei albî. Cavalcada se în­cheia printr’una şira de trăsuri destula de mare. Surlaşula cu „sfânta surlă“, care .de obiceiu mergea în fruntea con­ductului, de astă-dată lipsia, nu scima din ce pricină. Cum атй фѕа însă, conductula în acesta ana nu a fosta aşa de numărosa ca de obiceiu, ni-s’a spusa că mulţî tineri reserviştî au fosta chemaţi la eserciţiile de arme tocmai pe фиа de Mercurî. Conductula se apropia de ce­tate pe uliţa Furcoei, se îndrepta spre cimiterulă dinGroverî şi apoi se întârse înapoi prin Ciocraca. In Groverf junii erau aşteptaţi de o mare mulţime de omeni atâta Românî, câta şi Neromânl, precum şi de musica militară a reg. II de infanteriă, care esecutâ mai multe marşuri. înaintea d-lui generala de PoJcay junii se opriră şi tânărula G. Імрѕапй ţinu o vorbire în care mulţămi pentru onorea f&cută junilora prin participarea musicei militare. — Joi junii îşî pe- trecură la рбіеіе Tâmpei, er’ Vineri jucară în Prunda, unde aa fosta a- runcaţi musicanţii înstraiu. Mâne, Du­minecă, se sferşesca petrecerile. — Bine ar fi, când vre-unula din omenii noştri de- carte ar studia originea acestora pe­treceri, căcî de bună semă una astfelă de studiu ar merita interesula generala.

* џ *їтрогѣиій lânei şi реііогй via Neo-

planta. Deorece pentru importulă lânei de oiă şi peilora crude de provenienţă bulgară şi sârbescă nu e necesară o con­cesiune ministerială deosebită, camera de comerţă şi industriă din Braşovă a rugata pe ministrulă ungurescti de agri­cultură, industriă şi comerţă, ca să anu­leze ca nepractică acea disposiţiune, în puterea căreia taxele moderate de încăr­cata pentru transportula lânei ţigaiă şi peilora crude din Bulgaria şi Serbia via Neoplanta cătră staţiunile ardelene se aplică numai la acele transporturi, pen­tru care s ’a data încuviinţare ministe­rială de importa. Ministrulă a şi anu­lata disposiţiunea, der nu şi pentru pro­ductele brute de provenienţă rusescă.

** #Nouă calo ferată. Ministrulă ungu-

resca de lucrări publice şi comunicaţiă a concesa lui Frideric Stach din Viena să facă lucrările pregătitore pentru cons­truirea unei căi ferate, care să ducă dela staţia Alba-Iulia la Zlatna, să se rami­fice dela Şarda pănă la Ighiu şi să ducă dela Zlatna pănă la Valea-Dosului.

* *Recruţii honvec , cari au fosta înro­

la corpurile lora pe фиа de 80 Apri­lie n.

** *Târguiţi de ţâră in Sibiiu. Tn 23

Aprilie n. s’a începută tergula de oi; în 29 se începe cela de vite cornute şi cai, âr în 3 Maiu va fi фиа târgului. Cu acestă ocasiune va fi şi premiarea vitelora de rassă bună menite pentru prăsilă.

* **Societate pe acţii pentru comerţulti cu

lemne s’a formata în Cluşiu. Capitalula acţiilora e de 160,000 divisata în 1500 acţii de câte 100 fl. Intemeiătorii sunta.* Banca de credita, societatea de amane­tare, societatea casei de economii pe acţii, Asociaţiunea casei de economii de ajutorare, tote din Cluşiu, deputatulă Gabr. Ugron, directorula de bancă Bog- dân Karoly, negustorii de lemne David Hora din Budapesta şi Albert Polcz din Cluşiu, mai mulţî proprietari de casă, comercianţi, ş. a.

**•Nou oficiu telegraficii împreunată cu

serviciu poştala s’a deschisa în Totişa (Kekes), comit. Solnoca-Dobâca.

*• *Cale ferată in Cluşiu. Pentru con­

struirea unei căi ferate pe stradele Clu- şiului au înaintata lucrările pregătit6re aşa de departe, încâta în curând se va cere ministerului încuviinţare. Calea se va preda comunicaţiunei deodată cu noula poda de ferti.

** *Sinucidere. Ni-ѕѳ scrie din Abafaia:

In 23 Aprilie n. după атёф, pe când cei de confesiunea ev. ref. ţineu esamenula de vâră, poporenula Bartha Andras ev. ret. s’a spân4nrata în casă de grindă.

Serbarea Sânteloru Pasci în Bucurescî

şi a jlilel de 8 Aprilie, aniversarea nascerei şl a pro- clamărelde domnitorii a M. S. Regelui României.

In sâra de Vinerea-Mare, M. S. Re­gele, însoţita de casa sa civilă şi mili­tară, a mersa la 6rele 7l/2 la biserica Mitropoliei, spre a asista la serviciu.

La acestă serbare au asistata la Mi­tropolie, la orele 7y4, d-nii miniştrii, d*nii preşedinţi şi membri ai corpurilora legiuit6re, carî s’au aflata în capitală, înaltele curţi de casaţiune şi de compturî, curţile şi tribunalele, corpulă profesorala, camera de comerciu, funcţionarii superi­ori şi d-nii oficerî generali şi superiori din gamisonă.

Detaşamente din diferite corpuri ale garnis6nei au stata înşiruite în curtea

Vodă încungiurase moşia Baia cu 'tota felula de precauţiunî şi veghiărî de ale sale, între care şi aceea, că’la făcuse unelta sa şi pe ticălosula vechila. Lucru, ce lui, ca unui despota omnipotenta şi bogata, nu’i era greu, remunerânda ser- viciele iudaice, ce cineva i-le f&cea, orî cu ranguri şi posturi, orî cu banî jupuiţi de pe biata ţeră.

Intr’adevăra: numai ce văc|ui pe una soldata cu puşca la ferestră, eră pe ceilalţi ducându-se în dosula crîşmei. Fără să fi mai spusa eu ceva tovarăşilora mei, ei stau deja cu săbiile încinse, cu carabinele’n mânî şi cu pistolele’n tăşcî. Oncerula deşchise uşa, păşi pragula şi intra în odăiţa, în care ne аИатй, şi aşa de bine ne denunţase Iuda de ve­chila, că ofiţerula aşişi de pe pragula uşei vru să păşescă spre ungheriula de-a stânga, în care se aflau R im ate cele trei carabine şi săbiile nostre. Eu însă, ca instinctiva, îi prevenii şi mă pusei între carabine şi între ela.

—.„Cine sunteţi?“ striga ofiţerula.Eu îi răspunsei franţuzesce, că sun-

tema călători şi sudiţl francesi.—„Paşaportele!“ striga oficerula de

nou ţinendu’şî ochii ţintă numai la mine. Scosei ântâiu eu paşaportula meu cu nume străina şi ca cetăţena ala repu- blicei francese. Nu multa se uita ofiţe­rula în paşaporta şi’mî фѕе românesce:

„Cu de-aceste umbli — Mălinescule ? In numele Măriei Sale sunteţi priso- nerii m ei!“

Va să фса, ofiţerula avea sig- nalmentula meu. Atuncea eu nicî una nicî două, îla înhăţai de pepta şi-la isbii cătră uşă, dâră în pericolula, ce ne a- meninţa, cu o astfel de vehemenţă, că clempa cea de lemna a uşei se frânse, uşa se deşchise cu ofiţerula şi ela сафі peste praga pe spate la pământă. Iute apoi se scula de acolo şi, închitjânda uşa pe din afară, o propti cu spatele sale şi o ţinu închisă strigânda la soldaţi: „Incoce măi !“

Ce să facă ? Momentula era critica!O pricepură acesta şi tovarăşii mei, căcî înţelesei de pe faţa lora; eu însă 6 simţiam indoita mai penibila: o simţiama şi pentru mine şi pentru tinerii stră­ini aduşî cu mine; şi nu era nici o cirtă detimpa de perdută de â mai gândi multa că ce ar fi să facemă, ca să n’aibă cei

de afară când a întări uşa, încuindu-ne pe noi înăuntru. Deră şi de-ата deşchide noi uşa acum cu puterea, ce ne aşteptă? Pe loca mă decisei ce să facă. Căutai, uşa era crăpată, de se vedea ceva — ofiţerula. Iute apuca carabina'mî din ungheriu şi chibzuinda din depărtare laspatele ofiţerului, dădui foca ....... Unavaeta, o sudalmă grea şi o isbire la pă- menta fu răspunsulă....

— „Aveţî deja ce-imai de trebuinţă la voi?“ întrebai pe tovarăşi şi cu una „allons (să mergema) !“ eşirăma cu toţii afară. Eşiţi din tinda crâşmei, unde nicî nu ne mai uitarăma la ofiţerula, ce se svârcolea pe pământă, vedema doi soldaţi cu puscile îndreptate spre noi.

„Ce vreţi?“ le striga eu şi tovarăşii mei carabinele, eră eu una pistola le şi îndreptarăma asupra lora. Cătanele vă- dându-ne cu atâtea arme şi-apoi mai au- фndu-mб vorbindu-le românesce, ste- teră una pica nedumeriţi, că ce să facă.— „Să nu vă pună păcatula“ , le фѕеі eu, „voi sunteţi înşelaţi, vechilula boe- resca e de vină : voma merge şi’la voma învăţa noi, der voi mergeţi şi căutaţi de ofiţerula.“

Bietele câtane făcură cum le фѕеі eu.Nu se vedeau pe nicăiria sufleta de

oma; însă ce va putâ, ba ce va trebui să urmeze în curând, îmi era învederată. După-ce merserăma cu paşî repedî îna­inte spre sată, stetei puţina şi uitându- mă la tovarăşii mei, le фѕеі cu una zîmbeta siluita, dâr cu inimă plină de amara;

— „Cum se vede, am sfârşita espediţi- unea n6stră“.

Eir bieţii tinerî, se uitară la mine şi 4iseră cu aera trista :

— „Ei, acum deră ce facemă?“Gândii şi eu la aceea, că acum ce

să facemă, der îmi veni în ajutora altă belea. Din spre sată, şi anume, din spre moră, numai ce văda o mulţime de omeni cu topore, cu hârleţe, cu cas- male şi cu ochii aţintiţi spre noi, eră în fruntea lora — vechilula Bălăsescu. — Plina de năcaza şi de venina, cum eram, mi-se mai ridica în inimă şi o furiă, de mai că nu sciama de mine. Repede păşii spre ticălosula de trădătora, îndreptai pistolulă spre ela, der mişelula făcu iute „Stânga’mprejura“ şi se îndosi printre omeni. Aceştia vădenda, că „coconaşula„

Mitropoliei în totă timpulă. ceremoniei ocolirei Sântului Epitafă.

In Sâmbăta Pasciloră, la drele 12 din nopte, M. S. Regele, urmată de casa sa civilă şi militară, escortată de dronulă de gendarml ală capitalei, a mersă la Mitropolie la Sânta înviere.

D-nii miniştri, înaltele corpuri ale statului, magistraţii şi funcţionarii mai susă arătaţi au asistată la acestă serbare.

Liturghia s’a slujită de cătră I, P. S. S. Mitropolitulă Primată, încunjurată de înaltulă cleră. Momentulă când I. P. S. S. exclama: Christosu a înviaţii, s’a anunţată capitalei prin 101 tunuri de pe Dălulă-Spirei.

Conformă vechiloră tradiţiunl s’a scrisă Evanghelia Sântului Ionă, pe care M. S. Regele a semnat’o şi s’a învestită la urmă cu sigilulă statului.

M. S Regele a luată apoi în mână sânta Cruce, înaintea căreia s’au închi­nată asistenţii.

La sfârşitulă sântei Liturgii s’a ce­lebrată ună Te-Deum pentru aniversarea фіеі de 8 Aprilie, atâtă în capitală, câtă şi în tote judeţele, piua de 8 Aprilie ѳ aniversarea nascerei şi a proclamărei Re­gelui Carolă ca Domnă ală României. In 8 Aprilie a. c. a împlinită M. Sa versta de 60 de ani.

In urmă M. S. Regele a binevoită a întruni la Paiaţă, în sala cea mare de mâncare, la dej ună, la care a luată parte şi M. S. Regina, pe I. P. S. S. Metro- politulă Primată, pe d. preşedinte ală consiliului cu domna, d. preşedinte ală senatului, d-nii miniştrii cu domnele, pe înalţii funcţionai! ai statului, pe d-nii oficerî generali şi superiori, precum şi pe tote notabilităţile cari au fostă faţă Ia serviciulă divină, peste totă 100 de persone.

înainte de a trece la dejună, d. Las- cară Catargiu, preşedintele consiliului, în numele guvernului, a adresată Au- guştiloră noştri Suverani căldurose feli­citări pentru a 50-ea aniversare a nas­cerei M. S. Regelui, urându-Le fericire şi ani îndelungaţi pentru prosperitatea ţărei şi întărirea dinastiei.

Maiestăţile Loră primiră apoi ase­menea şi felicitările tuturoră ospeţiloră presenţî. Forte simţitori la dovedile de iubire ce Li-se aduceau, Maiestăţile Loră binevoiră a mulţămi cu multă afabilitate. Auguştii suverani, conformă vechiului obiceiu, au ciocnită ouă roşii cu perso- nele presinte; ёг la orele 3 şi jumătate dimineţa, după ce au mai convorbită cu toţi ospeţii, S’au retrasă în apartamen­tele Loră.

Duminecă la orele 8 şi jumătate sera, ună numărosă publică s ’a presen- tată la Paiaţă cu musica şi torţe, spre a aduce urări Auguştiloră suverani cu ocasiunea a 50-a aniversare a nascereiM. S. Regelui.

Maiestăţile Loră se arătară pe bal- conă şi au fostă aclamate de numărosa mulţime cu strigări entusiaste d e: Tră­iască Regele ! Trăiescă Regina! Apoi au binevoita a admite în presenţa Loră o delegaţiune a orăşeniloră Capitalei com­pusă din 40 fruntaşi, avendă în capă pe primarulă şi ajutorele sale, precum şi senatori şi deputaţi ai Capitalei.

D. primară adresa Maiestăţiloră Loră felicitări prin următorele cuvinte:

„Sire! Aceeaşi provedinţă, care a salvată naţiunea română de nenorocirile a XV vecurl, a făcută să fiţi alesă ca Su verană acum 23 de ani.

„Este o frum6să coincidenţă, că Ma­iestatea Vostră să fi fostă chiămată a conduce destinele acestei naţiuni în a- ceeaşl cli corăspun4ătore, în care aţi văqfută pentru prima oră lumina, şi ca a4l să împliniţi o vieţă semiseculară pe Tronulă ţărei, pe care aţi f&cut’o inde­pendentă şi stimată de lume, prin în­crederea ce aţi avută în virtutea ei, prin propria Vostră vitejiă, prin devota- mentulă ce aţi sciută inspira întregului poporă.

„Acestă reînviare a drepturiloră nos­tre străbune o sărbătorimă a4l în фиа Invierei divinului Salvatoră cu o deo­sebită bucuriă, şi de aceea, Sire, am venită să vă aducemă omagiele Capi­talei, la care se asociază toţî Românii, şi să vă urămă ca, pentru înălţarea pa­triei, să trăiţi pentru a sărbători cente- narulă acestei fericite сЩѳ, alături cu Augusta nostră Regină, podoba măreţă a Tronului, şi cu Alteţa Sa Regală prin­cipele moştenitoră, care este chemată a lua parte la lucrările maturului corpă şi a se inspira din exemplele ce va găsi în vieţa şi în virtuţile Maiestăţii Vostre şi ale Maiestăţii Sale Reginei, în trecutulă şi însuşirile neamului românescă.

„Să trăiţi Sire! Trăiescă Maiestatea Sa Regina! Trăiescă Alteţa Sa Princi­pele Moştenitoră! Trăiască România!“

M. S. Regele, răspun4endă la aceste urări, în cari vede dove4l de dragostea şi devotamentulă ce poporulă are pen tru Tronă şi Dinastiă, dice că împlinindă astă4l 50 de ani, aprope jumătate dm versta Sa a dăruit’o cu dragoste şi cu 3ucuriă iubitului său poporă, care, are speranţa, că va urma a se desvolta şi întări în linişte şi pace. Maiestatea Sa mai adaugâ apoi, că în curendă A. S.R. Principele moştenitoră va veni în Bucurescî, spre a se stabili pe lângă Maiestăţile Loră.

După ce mai convorbiră încă câtva timpă, cu obicinuita loră afabilitate, cu personele presinte, Maiestăţile Loră S’au retrasă în apartamentele Loră.

Vinerea mare ţinută a fostă de doliu, adecă pentru d-nii civili: fracă, cra­vată şi mănuşi negre; decoraţiunl: ma­rele cruci ffcră cordonă. Militarii: mare

ţinută; decoraţiunl : cordonă.

Sâmbăta mare ţiimta a fostă: ѓгаей cravată şi mănuşi albe- ; decoraţiunile In formă reglementară.

Militarii: mare ţimută de ceremonii.

marile, «ruoî iiră j E i sm & тшЩі de micî copii aibă mereu Ъат/ь шиЦг p& mână.

TELEGRAMELE „GAZ. TRANS“(Serviciulă biuroului de coresp. din Pesta)

Berlinu, 27 Aprilie. „Kreuzzei tung“ enunţă, că în privinţa că­lătoriei Ţarului Rusiei la Berlinâ nu e hotărîtă nimicu definitivă. — Preotulă Stocker a primită din partea consiliului superioră bise­ricescă o dojenire forte aspră.

Parisu, 27 Aprilie. Se desminte scirea, că guvernulă franceză ar fi dată Vaticanului vr’o promisiune în privinţa restabilirii puterii lu­mesc! a Papei.

Bucurescî, 27 Aprilie. Zankov a plecată la Turnu-Severină, pen­tru ca se se înt6rcă în Bulgaria.

Viena, 27 Aprilie. Calamitatea cu greva dela tramvaiu s’a termi­nată acum cu totulă. In timpulă grevei au fostă arestaţi 460 de inşi, er răniţi 206.

E D U C A Ţ I U N E .Cum trebue se fie crescerea,

ce părinţii o dau copiiloră, pentru ca ѕсбіа ѕё-şl ajungă, mai cu înlesnire înaltulă ei ѕсорй.

Motto : Copiii buni suntii bucuria părinţiloră, temelia şcolei şi fala şi nădejdea îndrep­tăţită a nemului Іогй.

(Urmare.)

Ca fiii lui moşu Mărtin voră păţi toţî fiiî aceloră părinţî, carî n’au cump etă la vorba, la gândă şi la dorinţe, carî în golătatea su­fletului loră nu cunoscă altă feri­cire mai mare decâtă a’şî bate јосй de sărăcia altora şi a se umfla cu bo­găţia lom ca brosca din fabulă.

Când amă sta se cercetămă, din ce felă de familii au resărită cei mai buni şi cei mai harnicî şcolari, amă afla de sigură, că mai rară din casele bogaţiloră, ci cei mai mulţî din clasa 6meniloră de mijlocă.

Causa e forte firescă şi simplă.E, că biatulă seracă n’are pe

ce se răc}ima decâtă numai pe hărnicia sufletului seu, pe timpă ce fiiî bogaţiloră plini de deşer­tăciune se racjimă pe averea pă­rinţiloră, la care ei n’au muncită şi pe care ei o primescă d’a gata, fără trudă şi ostenelă şi fără a o sci preţui după adeveru.

Mai e apoi încă o pricină, pen­tru care fiiî bogaţiloră închipuiţi se facă omeni de nimicu.

are frică de noi, numai ce’i vădă, că facă oa şi densulă şi totă cu elă în frunte o iau la fugă înapoi pe drumulă pe care veniseră.

„Ce-i acum de făcută!“ cugetam eu în mine. Mă uitai îndărătă, de n’ar fi să ne’ntorcemă spre Cornu-luncii seu cumva măcar pe lângă ea, spre Buco­vina, şi vă4ui ună soldată din cei dela crîşmă, alergendă într’acolo, &ră altulă pe şosea în josă spre Fălticeni. Nu pu­team deci fi nici ună pică la îndoială, că ce scopă, ori deoă ofiţeriulă era viu, ce poruncă aveau soldaţii, căci sciam, că la Cornu-luncii şi la Fălticeni se află soldaţi mai mulţi şi la Fălticeni încă şi deregătoriă judeţenă şi orăşenescă cu poliţai, panţirl şi alţi slujbaşi pedestri şi călăreţi. A mai gândi deci multă, nu era timpă, situaţiunea ne era fatală!

Dreptă în faţa ndstră spre Vestă vedeamă, în ceva depărtare, munţi şi pă­dure. Mai gândii în mine: „Ce-a da Dum- ne4eu, aceea va fi“! şi-apoi <Şisei conso- ţiloră m ei:

— „Aidemă curând, să ajungemă colo

Unde’şl uită tata, acolo’i aduce mama aminte, ѕѳи o face densa pe furişă, fară soirea tatii, şi cu mână darmcă umple busunarele fiului seu.

Nicî nu le trece prin minte, că banulu m mâna băiatului e unu mijlocii, de deplină stricăciune.

Adeverulă înse e, ca banulu îlu face distrasu, cu gândurile împărţite■ la felurite lucruri, după сагеЧ fugiră, ochii preste ф.

Banulu îlu face se’şi uite de ѕсоШ şi de datoriile, ce ’i le impune şcola.

Banulu îlu face se despreţuescă, şi se urască cartea şi învăţăturile din carte.

Banulu îlu face să preţuiască, lus­truia deşertu,

Banulu Щ face deşertu, de simţiri nobile şi cu capulu доШ de gândiri în- lelepte.

Banulu îi pune băiatului în mână o mulţime de mijloce de stricăciune.

Banulu îlu face se'şî uite de pă­rinţi, de legăturile sfinte între olaltă, îlu face să fiă neascultătorii de sfaturile şi poveţele lorii părintesci, să fiă cu inima rece şi nesimţitore cătră denşii.

Banulu, în sfîrşitu îlii aruncă în prăpastia peirei lui trupeşei şi su- fletesci.

Cu banii, ce-i veţî da copiiloră, îi veţî înstreina dela inima Vostră.

Ei Ve voră iubi numai pentru banî şi câtă timpă le daţî banî.

Numai odată de nu le veţî da, voră începe a Ve urî.

Multe esemple am înaintea ochiloră, când Ve vorbescă astfelă.

Am vecjută băeţî, carî le spu­neau părinţiloră în faţă, că ei nu învaţă, că nu voră se înveţe, fiind-că nu le dau banî pe mână.

Gândiţi-Ve, ce reu le faceţî băe- ţiloru Voştri în chipulu acesta, gândiţi-Ve ce reu Ve faceţî chiar Voue înşi-ve.

Vouă Vă amărîţi cţilele, eră pe copiii Voştri îi stricaţi cu desăvârşire.

Ce au ei trebuinţă de banî, când acasă au totu ce le trebue?

Depărtaţi din casele Vostre reulă obiceiu de a da băeţiloră la 4і1ѳ marî, la serbătorî, la фиа nu­melui etc. banî ca darurî.

Daţi-le mai bine o carte bună, o carte cu chipuri, ună bricegă, ună compasă; lucrurî potrivite cu trebuinţele loră, cu versta şi cu vredniciile loră.

Sc me credeţî, că le faceţî multă mai mare bucuriă cu ast- felă de lucrurî, decâtă cu banî. Banii îi prăpadescă, ёга lucrurile

ce avurămă de a trage, nu potă descrisă! Patru merindea maică

în codru, că pe aice nu-i de zăbovită multă!“

Ne duserămă, der aici înainte a suferi şi descrie şi nici nu-i de 4ile şi patru nopţi cu numai pe o 4i> o avurămă în taşcele nostre, prin pădure, peste butucării, ba coborîndă în abisuri, ba urcândă pe rîpl ......

Din copilăria mea, ce o petrecusem în sătulă meu natală, Valea-sacă, аргбре de Cornu-luncii, îmi adusei aminte, că în direcţiune spre Vestă, încătrâu mer­geamă şi de unde se cobora părîulă Suha, este hotarulă Moldovei spre Ardelă. A patra 4i ajunserămă la rîu, nu putu fi altulă, decâtă Bistriţa. Spre norocirea nostră aflarămă nisce plute de bârne priponite de malulă de dincoce ală rîului, deslegarămă una şi trecurămii dincolo, priponindu-o acolo 6ră. To­varăşii mei slăbiseră — mergeamă în popasuri scurte — ne urcarămă pe ună munte, tovarăşii mei Parisienl nu mai puteau de oboselă şi de f6me, căci merindea ni-se sfârşise de alaltă-seră şi

erî trăirămă numai cu leurdă (aiu săl­batică) şi apă. Eu încă ceva mă mai ţineamă — duceamă deci pe câte unulă din tovarăşii mei în spate şi apoi mă’n- torceamă de duceamă pe celălaltă-

Mă aflamă aprope să’ml perdă şi eu ultimele puteri, der nu numai puterile, ci şi mintea, cugetândă la situaţiunea’ml estremă de primejdidsă, în care mă aflam.... Incordându’mî încă odată ulti­mele mele puteri, adusei pe ambii con- soţl pănă la culmea muntelui, la care suia o cărare şi pe care cu cea mai mare greutate ajungânda vă4ui ună plaiu, сѳ ducea pe cresta muntelui şi în susă şi în josă. Mă uită, vădă mai la delă ună stâlpă văpsită negru-galbenă, era marginea Ardeiului!

Tovarăşii mei, slăbiţi de totti, se păreau ca ’n agoniă! Unulă era întinsa pe pămenta, eră altulă cuprinse рісібгеіѳ mele şi’şî ră4imase — sarbădă şi cu o- chii închişi — capulă de genunchii mei.

— Mă ră4imai şi eu pe carabina mea şi mă uitai în josă spre Ostă la biata Moldovă.... O durere nespusă mă cuprinse şi’ml frământa întrega su­

fletulă meu...!*)Câtă voiu fi stătută eu aşa, perdută

în gânduri de cele mai sfăşietore, nu sciu; deră deodată numai audă aprope de mine ună : „Norocă domniloră!“ Tresară, mă uită, era ună Română ardeleană cu puşca la umără! — Cum aşă 4ice, ca lui Dumne4eu îi spusei năcazulă meu... Ne dete bunulă Română merindea sa t<Stă, ne conduse pănă la sătulă său Holu şi de acolo merserămă cu o căruţă la Borsecă. Dela Borsecă, la Cluşiu şi deacolo la Parisă.______ Iraclie Porumbescu.

*) Momentulă acesta îlă fixâ principele Alecu Moruzzi cu colori de oleu în tr’ună ta ­blou mare, аргбре de ună metru de înaltă şi forte cu grijă lucrată : tustrele регѕбпѳ, portre- turi. Junii Francesî în posiţiunea-le, cum i-am descrisă, şi cu faţa-le sfârşită. Uoculă ѳ sprin­ceana unui munte înaltă. In josă spre Ostă, în tr o perspectivă de totă artificiosă, se prioepe în tr’o depărtare, ce se răsface în aeră — Ia- Şulă; eră la spatele chipuriloră, munţi, bra4lş i p&dure Întunec6să. In faţa lui ifălinescu se vede totă durerea sufletului ѕёи! — Acestă tablou in­teresantă şi preţiosă eu l’am văzută, şi audă că se află la cineva în Moldova.

acestea le remână multu timpu ca dulcî aduceri aminte.

Darurile în banî vedescu pe de altă parte unu sufletu mărgi- nitu; ele suntu unu semnu inve- deratu alu unora părinţi lipsiţi deadeverata cultura.

Ca se nu fie ispitiţi a-le umbla gândurile după banî şi după lu­cruri netrebnice, deprindeţî pe bă­ieţi de timpuriu la o vieţă simplă în t6te: în mâncare, în haine şi dorinţe.

Şi de aţî fi încă odata aşa de cu avere, precum sunteţî, faceţi-oacesta. .

Când voru fi mari, copnî V oştn Ye voru binecuventa, că i-aţî de­prinşii la o viaţă simplă.

Viaţa simplă e cea mai bună.Ea îi aperă pe băeţî de o mul­ţime de gusturi stricăciose.

Cine are trebuinţe mai puţine, ѳ mai аргбре de Dumne4eu. Lucru prea firescu, căcî inima lui nu se corupe şi sufletul lui remâne teferu.Elu se inspiră de totu ce e mă reţu şi nobilu, placutu lui Dum necjeu şi omeniloru.

De Ye iubiţî decî copiiî, de- prindeţi-i de timpuriu la o vieţă simplă.

Se me credeţî, că alte nemuri, mai cu minte decâtu noi, de multu au începutu a practica acestă vir­tute, care e isvorulu multora al- toru. virtuţi laudabile, şi fin loru suntu omenî harnicî şi fericiţî.

Am cunoscuţii la alte naţii fii de milionari cu capitale e- norme, trăindu fârte simplu, pote mai simplu decâtu mulţî fii de ai nemului nostru, ai cărora părinţî n’au nicî a suta parte din veni­turile grase ale acelora streini

Eramu în oraşulîiX. Şedeamu la masă într’unîi restaurantu. de mâna a doua seu a treia, după cum ne erta punga. Eramu vre-o 12 регѕбпе la masă. Dupăce ni-se servi supa, etă că intră în sala unde mâncamii, unu flăcăuaşu, care după hainele sale părea că e urm omu de rendu. In adeveru înse elu era fiulu unui banchera forte bo­gaţii, care avea venituri de sute de mii de florinî. Se rugă cu po liteţa se ’i se dea voe a mânca lamasa n6stră.

Pe când mâncamu, unulu din­tre 6speţî, mai bunu de gură, şi care cunoscea bine pe celu ce ve nise, cine era, ’1й întrebă glumindu: „Me mirii, D-le, că v e n i ş î l a m a s a calicilor, D-ta, fiul bancherului X!

N’are ѕё te prindă nici o mi­rare “ respunse ѳій. „Am foştii în strada Y, unde am avută nisce afaceri, şi făcendu-mi-se ѓбте, şi fiindă departe pănă acasă la pă­rinţi, am intrata aici se mănânci! cu D-vâstre!“ „Şi apoi ce? Nu cumva sunt eu mai bunii decâtu D-v6str§ ? Ce are a face averea tatălui meu? Intre mine şi între D-v6stră nu găsescii nicî cea mai mică deosebire. Şi traiuW meu se nu socotiţi, că se deosibesce multu de alu D-v6str§. Am fosta dedatu, de când eram mica, ѕё т ё mulţu- mesca cu mâncări câta se p6te de simple. Rareori mâncăma noi a- casă la părinţi mai deosibita, de c â ta cum mâncat! D-v6str§. Une ori însă se întâmplă, că nu man- c ă m a nici aşa ca D-vostră. Mai cu semă când avemă multu de lucru, ceea ce se întâmpla desu, şi ’mi-ѳ f6me, atuncî iau o bucatade pâne şi puţină brânză seu carne afumată şi mănâncu primblandu- т б în susa şi în josa Pfi“ c a l­ibru. Aşa am fostă înveţatu de mica copila, aşa vreu s6 trăescu în totă vieţa mea. Mâncarea sim­plă e cea mai bună şi cea mia Băn6t6să.“ (V» urma>

t o i l e Ле inbire cătră părinţi*)Tabacherea de аигй.

Ună соіопѳій arăta odată oficeriloră săi, carî mâncau la masă la dânsulă, o tabacheră nouă forte frumosă de аигй. Fiă-care o lua în mână, se uita la ea cu plăcere şi se mira de frumseţia ei. După câtva timpă colonelulă, voindă să ia ипй tăbacă, o căuta prin tote busunarele şi negăsindu-o, фѕе: „Ia vedeţi, domnii mei, nu cumva ѵгѳ-ипиій din d-v6stră a bă­gată din greşelă tabacherea în busuna- rulă său?“ — Toţî se ridicară şi-şî în- torseră căptuşala dela busunarfl, deră ta bacherăa nicăirî. Numai unulă, care se părea tare schimbată la faţă, фѕѳ cu sfială: „Eu nu-mî întorcă căptuşala dela busunarulă meu, vă mărturisescă însă, pe cuvântulă meu de onore, că tabache­rea nu este la mine.“ Oficerii fiă-care se depărtară clătinândă din сарй, şi fiă­care credea, că elă e hoţulă.

In фиа următore colonelulă îlă chema la sine şi-i фѕе : „S’a aflată tabacherea. Unulă din busunarele mele se descosese şi tabacherea сафіѕе printre căptuşală. Deră spune-mî, rogu-te, pentru ce n’ai vrută să arăţi busunarulă d-tale, precum a făcută ceilalţi oficerl?“ Şi densulă фѕе: „Numai singură d-tale, d-le colonelă, vreau să’ţî arătă cu plăcere causa, pen­tru care am urmată astfelă. Părinţii mei suntă forte săraci. Pentru aceea jumătate din lefa mea o dau loră şi eu nu mănâncă la prâncjă decâtă numai bucate răcî: o bucăţică de slănină seu de brânză cu pâne negră. Când am ve­nită la d-ta la masă, eu îmi aveam deja prâncj.ulă în busunară, — şi mî-ar fi fost forte ruşine, decă întorcându-ml busuna­rulă, ar fi căcjută din elă bucăţica de }âne negră cu slănină şi brânză.

Colonelulă фѕе mişcată: „Eştî ună fiu bună şi bravă! Pentru ca să poţi ajuta mai cu uşurinţă pe părinţî, vei sci, că de аф încolo ai să prân4escl în fiecare 4i la mine.“ Apoi ’lă conduse în sala de mâncare, unde se aflau adunaţi toţi oficerii, şi înaintea tuturoră îi dărui tabacherea de aură ca ună semnă inve- derată ală stimei sale.

Bunulă părinte le â ise să se apropie de cuptorfi, să se Încăl4escă, ş’apoi elă le dete la fie-care pâne şi puţină carne. Cei mai mărişori mâncară porţiunea loră cu mare poftă; ală treilea însă se uita la mrtea sa cu ună aeră de mulţămire deplină, deră tără a gusta dintrânsa. „Ce! băete, 4ise părintele uimită, tu numânând ?

— Nu, părinte, răspunse băeţelulă, nu, vreu să-mî păstreză pănea şi carnea mea pentru mama, care e bolnavă.

— Mănâncă, scumpulă meu copilă, mănâncă, voiu îngriji eu şi pentru ma- mă-ta. — „Nu, nu potă mânca, vreu să ducă pânea şi carnea acasă, pentru-că mama e bolnavă“. Şi 4 с®п(1 acestea ochii copilului se umplură de lacrimi. „Mamă-ta, micuţule, îşi va căpăta şi ea partea sa, mânâncă, nu mai fii îngrijată, mânâncă că-ţî va fi fome. — Da, ’mi-e fome; însă mama e bolnavă.

— Ei bine, ţine, aicea e pânea şi carnea, care o vei duce mamei tale acuma mânâncă ce ţl-am dată ţie“. Co­pilulă s’apucâ şi mânca, deră^numai pânea golă, 4icendă: „carnea o păs­treză pentru mama“.

mea uiiui outtuu. «o '-'“*“7 *a loculă unde voimă a-i avâ peveoiă. De sine se înţelege, că pănă ajungă mărimea şi grosimea aceea, îi plivimă şi îi săpămă de mai multe ori în fiecare veră, er primăverile le ciuntămă orî ce crenguţă ar eşi din rădăcine orî din josă de altoiă, ba chiar nicî pe altoiă nu lă­sămă tote crengile ce ar eşi, ci numai3_4 la verfă şi acelea le retezămă peo formă de lungi, oarl apoi formâză co­rona pomului. Trunchiulă sub coronă tre­bue să-lă cultivămă să fie oblu, netedăşi dreptă.

Pănă amă crescută pomii în pomă- riă, ne cultivămă şi grădina unde voimă a-i aşe4a de veci. Grădina, adecă, de a fostă de ierbă o spargemă cu plugulă şi sămănămă in ea totă plante de sapă, cucuruză, napi, baraboi etc. Pomii apoi îi răsădimă tomna. Etă cum :

După ce amă culesă plantele din grădina bine îngrădită, o curăţimă bine de rămăşiţele planteloră şi o grăpămă bine ca să rămână netedă. Ba putemă chiar să o arămă, sămănămă cu săcară şi apoi să o grăpămă. După aceea ne facemă o lecă de plană să vedemă câte rânduri de pomi au locă în grădina nostră? Decă ni-amă făcută socotela, şi aflămă că d. e. avemă locă de 12 rân­duri de pomî de-a-lungulă grădinei, atuncî ne facemă planulă pe o hârtie orî pe o tăbliţă de a соріі1огй„їп modulă următoră:

BSsă&irea pomiloru in Іосй stabilă.(Urmare din Nro. 81 аій „G-az. Transw.)

Pomii altuiţî, după ce au ajunsă grosimea degetului celui mare şi înălţi-

jp==prună a g a g a g a g a g a g a 00

n=nucă n prs pe prs m prs P prs m prs pe P n a

c=cereşăg P pS P m P pe P m P pe P m P g

vişină a c P m P pe p m рб P m P P e a

w=mărăg P m P рб Р Ш P рё P m P рб P g

pe=pără a V P рб P m p Рб p m P pe P V a

jjrs=persecg p m P pe P m P рб p r m P pe p g

p=gutuiu a n P m P pe Р m p рб P m P n a

a = alună g p m P рё P m P рё P m P рб p1

лл--плгпй co a g a g a g a g a g a g a coj

** *Ună ajutoră câtă de mică din partea

copiiloră îndulcesce traiulă vieţii şi mă- resce bucuria şi desfătarea sufletului loră. _____

Sergentulii ѕёи Аиій adevărată şi nobUti,Ună tată şi ună fiu se aflau amân

doi la aceeaşi companiă, tata ca soldată de rândă şi fiulă ca sergentă. Fiindă odată regimentulă întregă la eserciţii, generalulă observa, când comanda „focă“, o greşelă mare la compania numită. Elă se duse iute dreptă la sergentă şi’lă în­treba năcăjită cine a comisă o greşelă atâtă de mare. Sergentulă tăcea. „Deră nu scii vorbi?“ îlă întrebă generalulă, „îţi voiu deschide eu gura.“ Şi îndată эигипсі să-i dea două4ecI de beţe. In momentulă acesta se lupta ună soldată cu sine şi era tocmai să iasă din rândă să vină cătră generală, deră sergentulă’i făcu sămnă să rămână la locă. Dnpă ce sergentulă îşi luâ pedepsa,’lă întreba generalulă: „Acum sci-vei altădată vorbi, când vei mai fi întrebată?“ — „De si­gură, şi şi de astă-dată n’aşă fi tă­cută, dâcă vinovatulă n’ar fi fostă chiar tatălă meu, care n’a fostă пісї-odată pe­depsită până acuma.“ Generalulă se uita lungă la sergentă, apoi detepmtenî calului şi se duse f&ră a фое ună cu­vântă; der în 4iua viit6re ’lă chema pesergentă la sine, îlă făcu oficeră şi’i spuse,că bătrânulă său tată va fi chiar astă4î lăsată acasă cu pensiune îndoită.

Ce-a fostă în stare ѕё facă pentru mamă ea ппй соріій de 5 ani.

Ună preotă din Iaşi chiămâ le sine trei copii ai unui parochiană ală său f6rte săracă pentru a-le da шзсѳ hame de pomană: era ună frigă înfricoşată şi micuţii copii erau îngheţaţi de frigă.

*) M aterială de folosită în şcdlă, şi familifi.

Punctele la figuri ni-le punemă totă la 2 stânjinl (4 metri) unulă de altulă şi ni-le socotimă după cum le vedemă în figura alăturată, ca să vie pusă totă ună pomă mare şi unulă mică, unulă de vieţă lungă, altulă care se trece mai iute, d. e. în celea patru comurî de grădină amă ave patru cornî, apoi giură împregiură pe lângă gardă totă ună alună şi ună gutuiu; după aceea, giură împrejură, la 2 stânginl în lăun- tru gardului, totă ună nucă, ună prună, ună cereşă, ună prună, ună vişină, prună, ună nucă şi âr prună. In faţa de cătrărăsărită şi mia4ă 4* am^ Pu ® Pun® ^ piersecl. In celelalte rânduri apoi vine: ună mără, ună prună, ună pără, şi totă aşa să se repeţescă, ca ună pomă mare: mără, pără, cereşă, vişină, nucă, să nu se vie lângă altă pomă mare şi trainică, ci lângă de cei mici, carî de regulă şi trăiescă mai puţină, încâtă chiar când cei marî prindă a produce mai bine, atuncî ei se uscă, că şi-au trăită traiulă. După cum ni-amă făcută socotela pe )lană, aşa o facemă şi în grădină; m- tindemă frumosă o sforă de grădinărită, orî de nu avemă, intindenră altă sf<5ră şi totă la distanţă de doi stânjinî punem ună рагй, pănă păruimă t<5tă grădina, a- decă punemă semne unde să vină puşi pomii. După aceea săpămă grdpele, cam pănă în genunchi de afunde, şi de largi ca o rotilă deplugăşi în mijloculă fiăcărei gr6pe batemă ună pară bună ca de ună s tâ n c ă de lungă. După-ce şi acestă lucru e gata, ne apucămă şi sădimă pomii, pe carî i-amă scosă cu mare băgare de -sâmă din şc61a de al­toită ca să nu le stricămă rădăcinile. Fiecare pomă îlă punemă lângă pară şi tragemă pământă pe rădăcini şi adecă pământă bună, care a fostă lucrată; mai bine e decă pământulă, care a fostă în gura gr6pei, îlă punemă acum în

fundă, şi celă ce fii în fundă se devină deasupra. Pănă a nu pune pomulă îi cău- tămă rădăcinile celea ce ar fi sdrucite, e tăiemă frumosă şi nete4imă bine;

cele prea lungi încă le ciuntămă. Răsărindă pomulă, totă trageihă câte o sapă de pământă pe rădăcini şi scuturăm apoi pomulă, ca să-i între pământă pe lângă t6te rădăcinile. După ce gropa e plină de pămentă, apăsămă pământulă binişoră şi legămă pomulă de parulălui crucişă cu o legătură de papură orî de sc6rţă de teiu, der aşa, ca să nu fiă strînsă lângă pară. Făcândă cu toţi pomii aşa — pomăria nî-ar fi gata. De aci încolo puţină lucru mai avemă cu ea, numai primăvera mai săpămă şipul- verisămă pământulă pe lângă pomi, ca cu atâtă mai bine să p6tă străbate la rădăcini ume4elile nutritdre. Pănă suntă pomii mici e bine să cultivămă între ei plante de sapă: curechiu, cucuruză, napi etc. că lucrândă pământulă, ajutămă totodată şi pomiloră. După ce pomn au crescută marî încâtă facă umbră de nu mai putemă cultiva nimică printre ei, lăsămă să crescă ierbă, der în giurulă trupineloră totă trebue să rupemă ţelina în t6tă primăvera. Totă primăvera-i cu­răţimă şi de crengile uscate orî de ce­lea ce ni-se pară prea multe, şi de cui­burile de omide.

Făcândă aşa , vomă ave pomi mulţî şi buni, nu vomă duce dorulă p6- meloră, nu vomă fi siliţi a-le cumpăra pe bani scumpi orî pe bucate, âr copiii noş­tri nu voră fi siliţi a trece gardurile pela vecini.

începutulă de bună semă ar trebui să-lă facă învăţătorii, în grădinile şco­lare, unde să înveţe pe fiitorii cetăţeni acestă lucru plăcută şi folositoră. Totă ei, în conţelegere cu preoţii şi senatele scolastice bisericesc!, ar trebui să umple cimiterele şi grădinile din jurulă Ьіяегі-

ѕё fie ca nisce mici paradise, er nu locă de păşune pentru viţeii, caii şi gâscele unora şi altora. Fiindă băieţii iniţiaţi bine, din scolă, în acestă măestriă fru­mosă şi folositore, v6cj.endil în totă фиа grădina ѕсбіеі şi cimiterulă, ѵогй avea ипй viu esemplu pe care Гогй imita şi căruia s’oră acomoda în afacerea grădi- пііогй Іогй de pomărită.

Etă Іисгиій care l’aşî pretinde dela fiecare scolă — şi care de altcum, cu dreptă cuvântă — şi legea їій pretinde, der daună, că maioritatea ѕсбіеіогй nostre пи-1й practiseză; etă Іисгиій, pe care — după religiune, scrisă, cetită şi compută în limba s’a maternă —ar trebui ѕё pună fiecare învăţătoriu pondulă celă mai mare; decă cu acesta a ajunsă la culmea mi- siunei şi-i mai întrece timpă, n’am ni­mică în contră , introducă lucrulă de mână în sc61ă, despre care de câţiva ani se face atâta sfară în ţeră, der pănă atuncî ba, căcî scrisă este:

Non m ulta, sed multum.I. P. R.

INDUSTRIA DE CASĂ.

Lucrulă de mână.Am cutezată a deschide discuţiunea

asupra temei de susă prin apelulă de sub titula „ 0 cestiune arcţătore*, publicată prin Ianuarie a. c. în presa română.

Cu viă satisfacţiune îmî iau voiă a reveni asupra acestei teme, după-ce s’a confirmată din tote părţile, cu totă te­meinicia şi cu multă însufleţire necesi­tatea pre simţită a întregirii instrucţiunei în ѕсбіеіѳ poporale prin introducerea lu­crului de mână în pl anulă de învăţă- mentă ală acelora.

Pentru scurţimea spaţiului acestoră ргб ospitale colone, m S voiu mărgini de astădată numai pe lângă relevarea ce­loră mai practice mijloce, cari s’ară po­trivi mai bine cu împrejurările n6stre pentru esecufcarea problemeloră lucrului de mână.

La punerea în lucrare a acestui nou şi pre importanta obiectă de învăţă- mântă suntă a se deosebi două momente mai însemnate:

a.) Partea internă seu planulă lui de instrucţiă;

b.) Partea esternă, economică, seu тіјібсеіе materiale, trebuinciose la pu­nerea în mişcare a întregului aparată de lucrare.

Cele referit6re la punctulă a.) le-amă arătată cu altă ocasiune şi la altă locă unde se cuprinde şi o parte din cele reterit6re la punctulă b.) şi anumită încâtă privesce practicarea lucrului de mână în seminară.

Rămâne a vorbi despre partea eco- Й omică a practicei lucrului de mână în ѕобіеіе poporale singuratice.

Pe când compunerea planului de instrucţiune cade în sfera de activitate a Prevenerabilului consistoriu, ca foră supremă şcolastică, pe atunci cade în datorinţa morală a fiecărui fiiu ală na- ţianei nostre а oferi dinarulă său în cele materiale, spre promovarea scopuriloră măreţe ale lucrului din cestiune,—fiecare din ce are şi câtă p6te: bani, unelte, materială de lucrată, seu alte тіјібсѳ ajutătore. Spre scopulă acesta preoţii, învăţătorii şi alte persone inteligente au duplă îndatorire: Mai ântâi, ca omeni pricepători, prin informaţiun! convingă- tore despre binefacerile întreprindem de faţă au a mijloci înduplecarea popo­rului spre jertfire benevolă,er ală doilea au a se îngriji de administrarea cons- cienţiose a tuturoră contribuiriloră, ca acestea ѕё-şî aducă folosulă aşteptată spre convingerea şi mângâierea contri- buitoriloră marinimoşî.

T6te acestea se ajungă mai cu în­lesnire — credă eu — prin formarea de societăţi în raionulă protopopiateloră sub conducerea protopopului şi sub con­trola Consistorului. Membru ală acestoră societăţi pote fi orî-care creştină, care

UAU aiu OC7U UUşcola de lucru. La adunările acestoră societăţi se voră espune obiectele pre­gătite de copii în şcolele la carî va fi deja introdusă lucrulă de mână. Popo­rulă văc|endă, că ce lucruri folositore suntă în stare a face copii în şc61ă, se va simţi atrasă ca de ună ce neesplica- bilă cătră şcolă, şi jertfesce cu t6tă dra­gostea pentru acesta.

Num ai atunci nu dă omuîu pentru ипй ѕсорй поЪіЫ, când nu e convinsa despre bunătatea lucrului, pentru care i-se cere ajutora.

Decă contribuirile benevole voră fi şi administrate conscienţiosă, decă se va face raportă amănunţită la tote adună' rile despre totă ce s’a dată, cine şi ce a dată şi la ce s’a întrebuinţată, apoi dâcă se va ridica vacla dăruitoriloră pentru bunăvoinţa loră, omenii se voră oferi pe întrecute a sprijini întreprinderea, carea va şi aduce binefaceri nepreţuite pentru tote problemele şcolei. Prin o astfelă de menageare a poporului nu vomă mai vede lipsiri în şcole, ci aces­tea voră fi pre împopulate, fără lecă de forţă din afară.

Aceste societăţi voră contribui din mijlocele adunate atâtă la introducerea şi practicarea lucrului de mână în şco­lele comuneloră singuratice, câtă şi la ajutorarea învăţătoriloră pentru partici­parea loră la cursurile speciale din centru.

Nu va fi practică a se adauge aceste probleme speciale în sfera de activitate a reuniuniloră învăţătorescl, şi etă pentruce :

Reuniunile învăţătorescî şi aşa au a se ocupa şi a discuta partea metodică didactică a lucrului de mână; decă acum voră ave a se îngriji totă ele şi de par­tea economică a acestui obiectă, adecă de ajutorarea învăţătoriloră pentru cua- lificarea loră şi de adjustarea şcoleloră cu cele de lipsă pentru lucru, 4^u, acesta nici n’ar fi echitabilă. Destulă îi este învăţătorului a se ocupa cu metodica instrucţiunei, şi alţii se se îngrijescă de partea materială a întreprind erei. Rolu­rile să fie împărţite, căcî numai aşa vomă pute lucra cu succesă progresivă.

Precum se pote vede din cele es- puse aci, societăţile menţionate nu suntă „conditio sine qua поп“. Lucrulă prin­cipală este:

întâiu să căutămă a apropia pe po­poră de şcolă, şi a’lă face să cunoscă folosele precum şi lipsele ei,—astfelă se va simţi îndemnată a se înrola la lucru pentru înaintarea problemeloră aceleia; atuncî urmeză de sine tragerea de inimă spre daruri benevole, după ce este pe de­plină convinsă despre bunătatea instruc­ţiunei preste totă şi în special й a lucru- Ійі de mână, carele e cu multă mai aprope de priceperea lui (a poporului) decâtă studiile teoretice scienţifice. Am 4isă „daruri benevole“, pentrucă contribu­irile impuse nu ducii de Іосй la scopît.

Ală doilea. Noi, carî formămă inte­ligenţa poporului, să nu rămânemă numai pe lângă împlinirea „afurisitei“ de dato- rinţe, impusă de oficiulă, ce’lă ocupămă, ci să ne procurămu şi mângâerea de a ne îngriji de câte ceva, folositoră neamului nostru, pe altă cale, afară de cerculă lu­crăriloră curente ale oficiului. Atuncî de sigură aflămă mijloce şi căi destule, prin carî putemă înlesni scoterea la limană chiar şi a celoră mai complicate şi grele întreprinderi folositore.

In Germania s’au înfiinţată mulţime de astfelă de societăţi, nu numai în cer­curi mai mari, ci chiar şi în comune sin­guratice. In mulţime de localuri publice se află aşe4ate cutiuţe pentru contribuirl din partea ospeţiloră pentru lucrulă de mână ca şi pentru alte scopuri culturale şi de binefacere. Bunăvoinţă ѕб fie şi puţină dragoste l e a pune umărulă la lucrărî comune de progresă, — şi tote se potă face cu deplină succesă!!

Ђгщтй, Săptămâna luminată 1889.George Moianu.

Din traista ou mincinnUe.Când au vruta Ţiganii să’ş î facă biserică.

S’au strînsă Ţiganii la sfată Intr’o margine de sată,S’au strînsă dancii la soboră In frunte cu dada loră,Să’şî facă biserică înaltă şi falnică,Cum n’a fostă şi nicî nu este,In lume să mergă veste;Cum n’a fostă şi nu va fi Pănă lumea va trăi.Deră cum să ml-o dureze Şi în ce locă s’o aşe4e? . . .In delă vântulă va sufla-o,Mai josă apa va mâna-o,Atuncî dada procopsită,Intre toţî celă mai rînjită, începu a cuvânta,Dănceî mi’lă asculta:„Loculă celă mai potrivită „Biserică de zidită „E ’n mijloculă satului,„Chiar la umbra gardului,„Acolo ventulă nu bate „Şi apa nu prea străbate“ !— „Der din ce-o vomă ridica“? Dancii toţî că întreba.„Că lemnulă cam ruginesce,„Ferulă eră putre4esce „Şi petra se muce4esceu!Atuncî dada celă sf&tosă,Mai sfătosă decâtă frumosă, Crescută totă lângă barosă Cătră obşte se ’ndrepta Şi în ăstă felă glăsuia:„Noi s’o facemă de cucute,„Că de-acelea suntă mai multe.„S’o cornimă totă cu călbaşî „S’o leţuimă cu cârnaţî;„Coperişulă de lipie,„Cui oră căde, a lui să fie. „Clopotulă ună capă de porcă,„Că e cu limbă cu totă;„Clopotulă mai mititelă „Să fie-ună capă de purcelă,„Că sună mai subţirelă.„Apoi uşile voră fi,„Cum nu s’oră mai pomeni,„Din slănină de cea grasă,„Să le va4ă toţi de-acasă,„Să vie cu custurile,„Să tae ’mbucăturile“ ! . . .Soborîră, soborîră Şi în ăstă felă hotărîră.De zidită se apucară,Cucute se adunară,Că ’să multe printre hotară;Dâr de unde călbaşii Şi de unde carnaţii,De unde lipiile,De unde slăninile? . . .Alaşele se f&cură,Da nu-i nimică pentru gură;Se săpară varniţele,Da ’să gole bordeiele,Le chiorăie maţele.Ş’aşa zidirea sfinţită A rămasă neisprăvită.

Ţiganuia şi stupuia.Ună Ţigană se duse cu naşulă său

în pădure, ca să caute stupî, seu cum se mai 4ice, la bercuita. Ajungândă în pădure, ei se despărţiră unulă de altulă şi unulă începu a căuta într’o parte, eră celălaltă în altă parte. Nu trecu multă şi Ţiganulă găsi ună stupă frumosă de albine, pe când naşulQ, — care, am uitată să vă spună, era ună hoţă de Română —, nu găsi altceva, decâtă nu­mai ună cuibă de vespî. Ţiga- пиій, cum dete de stupă, îndată şi striga pe naşulă său, să vie şi să va4ă, ce a găsită.

„Ye4î, naşule,“ grăi elă plină de bucuriă, „câtă de norocosă sunt eu la stupî! D’abia ne despărţirămă unulă de altulă, şi ţup! stupulă înaintea mea“.

„Ai şi tu ună pică de norocă, nu-i vorbă", răspunse hoţulă de Română; „der totă sunt eu cu multă mai noro­cosă decâtă tine. Eu, finule, am gă­sită ună stupă, care plătesce o ţâră în­tregă.“

^ v u m с л ў с ъ i .l ix u l р і щ ц

de mirare.„Aşa, că’n stupulă meu suntă albine

cu totului totă de aură, cu multă mai marî ca ale tale şi frumuşele şi sprinte­nele, de’ţî fugă ochii după ele.u

Ţiganulă la începută nu prea vrea să cre4ă, der după ce naşulă îlă duse la copaciulă, unde erau vespii, şi ѵё4й că în adevără albinele naşului suntă mai marî şi mai frumose, îlă ruga să facă. schimbă unulă cu altulă. Românulă la începută se facu, că se împotrivesce, şi numai după ce cioroiulă îlă ruga mai de multe orî şi’i făgădui că-i va da şi ceva pe deasupra, se făcu, că se învo- iesce şi vorbi astfelă:

„Fiind-că’mî eştî fină, haida-de, mă învoiescă să-ţî lasă stupulă meu pentru ală tău!... Numai să fii cu ochii în patru, când vei voi să bagî albinele cele de aură în coşniţă, căcî decă nu-i umbla cu frumuşelulCi, se potă spăria şi poţi rămâne de pagubă.“

„Da cum să facă, Românico, să nu se spărie drăguţele dadii şi să nu тб lase cu buzele drâmboiate ?“

„Etă cum: Să te sui încetinelă pe copaciu în susă pănă la ele, să bagî fru- muşelă mâna în scorbura, din care ѵеф că esă, şi să le 4icl cu binişorulă ѕб poftescă afară. Eu voiu rămâne pe aicea, şi când îmi vei spune c’au eşită tote, îţî voiu da coşniţa, ca să le bagî în ea*.

„Bine, alduiască-te Dumne4eu, na- şule ; tocmai aşa voiu face!“... Şi îndată Faraonulă se şi apuca să se suie pe co­paciu în susă. Copaciulă însă nu avea ram urî pănă mai аргбре de verfa. Ţiga­nulă vă4ândă, că merge cam greu cu suitulă, o tuli în grabă cătră bordeiulă lui şi nu peste multă se întorse cu o scară, nu e vorbă, şi mai cu cuie şi mai fără cuie, der tocmai bună ca să se urce pănă aprope de scorbura, în care se aflau vespii.

După-ce baragladina ajunse la vespî şi se apuca de o cracă, hoţulă de naşă puse mâna pe scară şi o trase la o parte, 4icândă, că albinele cele de aură se potă spăria de ea şi nu voră voi să iasă afară.

Ţiganulă se propti, cum putu elă mai bine, de craca de de-asupra vespi- loră ş’apoi băga mâna în scorbură, ca Să’şî şcoţă comora. Elă începu a le cânta albineloră, cum scia elă mai fru- muşelă şi mai drăgălaşă:

„Suiţî în susă la moşu,„Că vă aşteptă coşu;„Vai, ce coşă aurită, „Cu-aramă*’mpodobită!„Suiţî la Dumne4eu,„Să nu vă 4ică de rău*!D’abia isprăvi însă Faraonulă cân-

teculă, şi unde nu se scormoniră vespii cu toţii şi eşindă din scorbură, începură să’lă înţepe, de’lă ustura şi inima din elă. Ţiganulă răbda, câtă răbda, pănă când în sfârşită vă4ândă, că gluma se îngr6şe prea tare, începu să’lă strige pe naşulă din răsputeri:

„Pune, naşule, scara,„Vede-ţ’aşă îngroparea,„Mânca-ţ’aşă comândarea,„Că m’om6ră-aibmele,„Uita-mi-te-ar binele“ /Da naşu ală dracului!... Să depăr­

tase câtă colo de copaciu şi se făcea, că n’aude. Atuncî bietulă Ţigană, vă- 4ândă că n’are ’ncătrău, îşî luâ inima’n dinţî şi se lăsa josă din copaciu, deşi dela scorbură pănă josă o fi fostă aşa vre-o trei stânginî şi mai bine.

„Huzdupă,„Fire-ară ală dracului stupă“ !

Sandu.

MULTE SI DE TOATE.______________ I_____________________Urmările cetirei de romane.

Cetirea pasionată, esclusivă a roma- neloră, a făcută pe ună bravă soldata, în garnisonă la Nuremberg, să comită o greşelă care l’a adusă înaintea consiliu­lui de resbelă dm.Wtirtzburg. Reischel — acesta e numele soldatului în cestiune

Pagina 7 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 85—І889.

— consacră momentele sale de гѳраиѕй oetirei romaneloră de aventuri şi de ca- valerismă. Imaginaţia puţinii cate pu­ţină ajunsese la ună aşa gradă de a- prindere, încâtă singura dorinţă a lui Reischel era: să trăiască într’ună castelă în mijloculă singurătăţii şi ѕё alerge după aventuri. Intr’o frumosă ф din! Februa­rie trecută, soldatulă dispăru din Nurem- berg; înzadară a fostă căutată timpă de mai multe cjile. Elă se retrăsesese în ruinele unui castelă situată între Fehren- bach şi Lauf, unde petrecu o vieţă mi- aerabilă, înehipuindu’şî їпѕё, că, era ună senioră (nobilă) din evulă mediu. Când fngulă deveni prea simţitoră, elă re­veni la simţSmentulă realităţei şi se ho­tărî în sfârşită să reintre în regimentă. Arestată pentru deserţiune si cerşitoriă, a fostă acum de curendă condamnată la trei luni şi cinci- spră-cjece сЩѳ închi- ѕбгѳ. _ _ _

In care 6ră a ^ilei отиій e mai taxe?La acestă întrebare de sigură voră

răspunde grăbită cei mai mulţi, că omulă e mai tare: „dimineţă după sculare.“ Dr. Buch însă, după încercările făcute cu aparatulă dinamometru, a constatată tocmai contrarulă, că adecă: omulă di- mineţa după sculare e mai slabă. Pu­terea muşchiloră se măresce după de- . jună şi ajunge după prâncj.ă gradulă celă mai mare de tăriă. După aceea scade irăşl pentru câteva ore, se ridică їпѕё din nou cătră seră, pentru a scăde erăşî cu încetulă pănă dimineţă. Cei mai mari inimici ai puterei musculare suntă. lenea şi pre marea opintire. Asudarea în decursulă lucrului slăbesce muşchii forte multă. Fiind-că cei mai mulţi бтепї se sc61ă f6rte de diminâţă ®şi fo- losescă orele pentru lucru, atuncî este bine avendă lucru mai greu ѕё mănânce mai ânteiu bine.

Unu agenţia de reclame

din Londra a oferită guvernului en- glesă ună milionă şi jumătate de mărci spre a’i încuviinţa ѕё folosescă partea din dosă a mărciloră pentru anunţuri. Spre marea lui neplăcere însă guvernulă îi refusâ cererea.

Imperatulu din Chinaare o armată de servitori , dintre cari 25 trebue să stea gata a’lă răcori cu evantaiulă la cererea lui, 10 inşi au singura afacere de a’i ţinej umbrela când e udă. De ordinară îlă înconj6ră 30 de medici. Are 80 dădace (îngrijitore de copii), 23 bucătari, 50 servitori ai pa­latului, 50 lachei, 75 astrologi, 16 învă­ţători şi 60 de preoţî.

Ю <j ^ g g t 1 CJЙ- 2. ф p S «=

p Ф o -rt ~^ a pi nto tc ЬО . ^t ) и O ^ CC

de t6tă lumea, pentru „frumosulă idealu“ cuprinşii în ea. In tradu­cere suna :

Ce scii? Der de după m6rte Sufletele vină napoi,

Şi trecă er în vite, plante...Eu m’oiu face păpuşoiu.

Tu te fă purcea, iubită,Şi mă mâncă ’ntregă pe mine;

M’oiu sci, celă puţină, de-apururî Fericită ca ’n raiu, în tine.

Comercială de vinari ala României.In urma măsuriloră luate de consu-

lulă. română din Stutgart, mai multe case de vinuri forte importante, ca G-ehriider Liebrich din Berlin, Kaumann Minor de Frankfort, Iohan Eggers Sohn & C-ie din Bremen, H. Markus din Hamburg, I. Leers din Colonia, G-eorg Ortembach din Vetzlar, I. Humbert din Mosbach, O. Lanffs din Unkel (Rin) şi alţii, au cerută, consulului romană statistica vinu- riloră, au examinată specificaţiunile ce cuprindea şi ац. declarată, că vinurile ro­mâne convină Germaniei, şi că numai preţurile cu care se potă oferi acele vi­nuri potă determina importanţa comer­ciului ce va face cu România asupraacestui articolă.

„Ministrulă de comerţă — scrie „ Cu­rier. Financiară“ — obervând că t6te sciinţele ce ne sosescă suntă favorabile vi- nurilorănostre, a adresată Cameriloră de comerciu o circulară, prin care le învită să dea impulsiunea provăcjătoriloră de vi­nuri pentru a trimite mostre de vinurile ce posedă şi sciinţele ce trebue să le însoţescă.“ _________

ceea ce ne face să sperămă, că după amortisarea capitalului de construcţiune, tergulă va fi pusă în stare de a’şl în­tinde operaţiile comerciale chiar pe pro- piile sale mijloce.

Тёгдиій de rîmătorî din Steinbruoh. La 22Apr. n. starea rîmătoriloră a fo stil de 149.704 capete, la 23 Apr. au întratii 1584 capete şi au eşită 1027, rămânendă la 23 Apr. ипй nu- mSră de 150.261 capete. — Se noteză: marfă, un­gurescă veche, grea dela 54 pănă la 55 cr-— marfă ungurescă tineră grea dela 56— cr. pănă, la 57— cr., de mijlocii dela 55 cr. pănă la 56 cr. —uşâră dela 53 cr. pănă la 54 cr. marfăţerănescă grea dela------pănă l a ----- cr. deтіјіосй dela 53 pănă la 54 cr. — uşoră dela 51 cr. pănă la 53 cr. — Marfă de Bomama, de Băkony grea dela — cr. pănă la — cr. tran- sito mijlociă grea dela — cr. pănă la cr. însă transito uşoră dela — cr. pănă la — cr. transio dto ţeposă grea dela — cr. pănă la cr. transito mijlociă dela — cr. pănă la cr. Marfă serbescă grea dela 53—54 cr. tran­sito mijlociă grea dela 52—53 cr. transito uşdră dela 50—51 cr.— Porcî îngrăşaţi de ипй апй dela — cr. pănă la — cr., îngrăşaţi cu cucuruză dela — cr. pănă la — cr., îngrăşaţi cu ghindă dela — cr. pănă la — cr. Cântăriţi la gară cu 4l/2-

GalbinîScris. fonc. „Albina“ 6°/e

» 5°/oRuble rusescî -

Bursa й дМгі din Budapesta dela 24 Apri. 1889

Grâu Bănăţenescă Grâu dela Tisa Grâu de Pesta Grâu de Alba-regală Grâu de Bâcska Grâu ung. d en o rd ţi

Seminţe«8 Фăw

Seminţe vechi ori neuă

SecarăOrză

ОѵёЛCucuruză

ffirişcă

Producte diy.

ѕоіиій

N utreţă de vinars de bere

bănăţ. alt soiu

7979797979

Preţu l p«r 100 chilgr.

dela pănă

7.10 7 05 7107.10 7 95

715 7 107.157.15 7.—

Calitatea per Hect.

Preţul per 100 chilgr.

5.635.60 „101.- „98.50 „

„ 126 .- „ 127 .-Discontulă - - - - 61/2—8% pe апй.

99.—

Bursa din Bucurescî din 24 Aprilie.

V a l o x î

dela I Р&П&70_72~ 590 e io60.62 5.90 6 3062.64 6 50 71064.66 7.10 7.1539.41 5.35 5.80

75 4.70 4.7573 4.50 4 65

5.30 5.65

Ѕ о іи ій Сигѕиій

dela [pănă

o m p O Q O

ţ jt 05 .ISO

HUMORU ŞI SATIRĂ.Spiritu poetică ungureecu

0 f6iă ungurescă a scosu de curend la lumină ипй ЬоЬосй devpoesiâ“, vrednică se fie cunoscută

Тегдиій de rîmătorî dela Severinn.Cetimă în „Curierulă Financiară:“

La Ministrulă de comerciu primindu-se compturile dela direcţiunea acestui tergă pe timpulă dela deschiderea acestui tergă adecă dela Iunie 1887 pănă la Februarie 1889, suntemă. şi noi în măsură a da aci câteva cifre forte interesante:

Rîmătorii intraţi în tergă în timpulă indicată mai susă, adecă în timpă. de 18 luni, acusă cifra de 30,890.

Din aceştia 20,000 s’au vândută în Austro-Ungaria, avendă greutate de plată 150 kilogr. unulă seu în totală. 3.600,000 kil. Preţulă ven4ărei în termenii mediu fiindă de fr. 1,25 kil., valorea rîmători- loră vânduţi în Austro-Ungaria se urcă la suma de 4,500,000 francî

In ţeră s’au vendută 3,200 rîmătorî în greutate de 480,000 kil.., care pe pre­ţuiţi vândărei de 80 bani kil. represintă o valâre de fr. 384,000.

Restulă pănă la concurenţa sumei de 30,890 rîmătorî au rămasă în ocolele târgului.

Produsele consumate în tergu cu îngrăşarea rîmătoriloră suntă:

9.000.000 chilograme porumbă a lei 10 suta de kilogr., seu în totală lei900,000. 0 . .

7.000.000 chilograme оггй a « lei suta de kil., valore lei 560,000

4.300.000 chilograme săcară a 8 lei suta; valore lei 344,000.

6.000 chilograme sare a 10 lei sutalei 600 '

3.000 chilograme sare amară a oulei suta lei 900.

In resu m ată . mişcarea comercială a acestui tergă presintă situaţia d e .

Lei 4, 500,000 valorea rîmătoriloră noştri vânduţi în străinătate şi cu acestă modă aduşi banî în ţeră.

Lei 442,800 ѵаібгеа rîmătonlorăaflaţi în ocole. , '• v

Lei 1,805,500 valorea productelorăLei 384,000 valorea rîmătoriloră vă-

4uţî în ţeră. consumate.

Ună фагй din capitală vorbmdă de rezultatele acestui tergă, face următdrele juste apreţierî:

Aceste resultate ni-se pară. destulă de satisfăcătore mai alesă la începutulă acestei insfcituţiunî, ţiindă contă mai cu jşemă că beneficiile trase din mişcările de mai susă revină, crescătoriloră de rî­mătorî, comercianţiloră românî şi agn- cultoriloră., care găsescă mijloculă a şî desface productele la acelă târgă..

Reese der, că Statulă n’a greşită cu înfiinţarea acestei instituţiunl.

Nu vomă trece cu vederea a spune că acestă târgă trăesce din veniturile sale fără a îngreuna budgetulă statului

Sem. de trif.

77Oleude rap. Oleu de in Uns. de porc

Slănină

ЅёиPrune

d, Iic ta ră >d

Nuci Gogoşi

PhMiere

CearăSpirtft

Luţernă ungur, francesă

roşiăгаппаШ duplu

dela Pesta dela ţeră sventată afumată

din Bosnia în btiţî din Serbia în saci ѕіаѵопй nou bănăţenescft din "Ungaria ungurescî ѕёЛеѕсї brutăgalbină strecurată de Rosenau ЬгиШDrojdiuţe spirtde

56,— 66.—

44.— 52.—37.— 37.256.50 6.60

64.— 65.50

52.— 5 3 .-59 50 60.5030 — 31.8.50 9.—8-50 8.70

Rentă română perpetuă 1875 Renta română amortisabilă .

dtto . . . . • •Renta rom. (rurale convertite) Oblig, de stată C. F. Române

idem idem . Imprumutulft Openheim 1866 Imprumutulft Oraş. Bucurescî

idem idem din 1884 Impr. or. B cu prime Loz.fr. 20 Credit ѓопсіагй гигаій . . . .

idem idem . . . • Credit Fonc. Urb. din Bucurescî

idem idem . . . idem idem . . .

Credit Fonc. Urban din Iaşi. Oblig. Casei Pensiunilor fr. 300

B anca Naţion. uit. div. 78.15 Dacia-România uit. div. 24 lei Naţionala de asig. uit div. 18 lei Banca Rom. uit. div. fr. 10 . . Soc. Rom. de Constr. uit. div. Soc. Bazalt. Artif.ult.div. lei 27.50 Soc. Rom. de Hârtie uit. div. Soc. de Reas. uit. div. 101. aur Naţion. de Asig. uit. div. 128.c Societ. de Constr. uit. div. . Societ. de Hârtie uit. div. .Agio în B u rs ă ........................Rubla de h â r t i e ...................

Banca Naţion. a RomânieiS c o m p t. .................................Avansuri pe efecte . . . . Avansuri pe Lingouri . . .

118. 14.50 18

120.14.7518.50

Cursul u pieţei Braşovudin 27 Aprilie st. n. 1889.

Bancnote românescî Cump.Argintă готапеѕсй - n Napoleon-d’orl - „Lire turcesc! - - - „ jmperialî

°/o se щшр.5°/« 96.—67, 95.;/n 83.7eB°/n 101.»/.e°. — .—5% — .—B°/n — .—5°/o 88.V457o — .—

57.—77« 104 .7 j57« 97.—77o 104.7 ,6°/n 102.—57n 94-7410 fr

82 —245.—

V. N.500 943.200 276,—200 255.—500 142.—250 — .—250 — .—100 — .—200

— .—- — .—

__ — ,—__ 0.20— 2.70

67„ __#__7 /„ — .—

— .

Cursulă ia bursa de Vienadin 26 Aprilie st. n. 1889.

Renta de аигй 4% - - - - - - 103.20Renta de hârtiă 5% - - - - - - 96.60Imprumutulft сёііогй ferate ungare - 144.— Amortisareă datoriei căilorfi ferate de

ostft ungare (1 -ma emisiune) - - Amortisarea datoriei căilorft ferate de

ostii ungare (2-a emisiune) - - Amortisarea datoriei сйДогй terate de

ostii ungare (8-a emia'une) - - Bonuri rurale ungaro - - - - - -Bonurî cu clasa de sortare - - Bonurî rurale ВапаШ-Тітіѕй - - - Bonurî cu cl. de sortare - - - - Bonurî rurale transilvane - - - - Bonuri croato-siavone - - - - - Despăgubirea pentru dijma de ѵіпй

ungurescă - - - - - - - Imprumutulă cu ргетіиій ungurescă Losurile pentru regular ea Tisei şi Se-

ghe dinului - -Renta de hârtiă austriacă - - - - Ranta de argintă austriacă - - - - Renta de aură austriacă - - - - - Losurî din 1860 - - - - - - -Acţiunile băncei austro-ungare - - Acţiunile băncei de credită ungar. - Acţiunile băncei de credită austr.Galbeni unpSrătescî- - - - - - -Napoleon-d’orî - - - - - - -Mărcî 100 împ. germane - - - Londra 10 Livressterlinge - - - ■

99.70

114.50105.—105.—105.—105.—105.—105.—

99.80 144.35

131.2585,—85.40

110.95114.80 896.— 307.— 298.75

5.659.497,

58.50119.80

Editoră şi Redactoră responsabilă: Dr. Aurel Mureşianu.

SCHIMBAEE DE LOCALSubscrisulă am onore a încunosciinţa pe onor. publică, că

ѕ ш i i Ы ї Ьі і і і ©!mî-am strămutat’» în T T l i ţ a - X r ă u x l i l * T o . 1 1 ,unde se afla mai nainte prăvălia croitorescă a lui A. StHWAK/iUi X BARTHA şi în urmă prăvălia lui A. SCHWARZE.

Mulţămindă de încrederea ce mi-s’a dată păuă acum, rogă pe onor. publică a mî-o da şi de aci înainte în noulă locală. Voiu căuta să ese- cută punctuala şi conscienţiosă cu preţurile cele mai eftme tote lucrările ce cadă în specialitatea croitori ii.

Cu adencă respectă 62j3_ 1 Z s i ^ m o n d Љ - Х О Х 1 .

DE Ш ОНШ АТЇeste o locuinţă frum6să în Maertilu Blumena No 199 constă- tătâre din patru. odăi, o odae pentru servitori, bucdtârid, pivniţa,, podă, şopu pentru lemne, grajdu, şopu pentru trăsură şi podu pentrufînu, dela sf. Michailu st. n. încolo pe unulu seu mai mulţî anî.

Informaţiunî mai de аргбре se dă în Cancelaria Eforiei scoleloru centrale române gr. or. suburbiulu Scheiu, Edificiulu gimnasiului românu gr. or. 69,6-s

Pagina 8__________________ _____________________ G-AZETAT EANSILYANIEI. ■ Nr. 85—1889.

Verfâlschte schwarze Seide. ІЇЇап perbrcttrte ern Шіі егфеп . . . , bes Stoffes, con bem mattîaufen

юш uni* ote etmatge Derfdlfdjurtg tritt fofort 3U CCage: <2d?te, reirt gefărbte Seibe frăufclt fofort 3ufammen, oerWfcfjt balb unb fîinterlăgt rnenig îlfcfye ooit дапз fjellbrăunltdjer ^arbe.— Derfcilfcbte Seibe (bie Ieidjt fpccftg шігЬ urtb brttfyt) brennt langfam fort, namentlicf? glimmen bie „Sebufb fSben" raetter (roenn fcfţr mit arbftoff erfdjtoert), unb fîinterlcijjt eine bunfelbraune 2Ј(фе, bie fid? tm (Segenfafc зиг edjten Seibe nidjt frdufelt, fonberrt friimmt. gerbrueft man bie 2Ifcfyeber edjten Seibe, fo jerftchibt fte, bie ber cerfălfcfyten nidjt. Das SeibettfabribDepot cort G. H e n n e - berjtr (K. u. K. fjofîtef.), Ж іігіеЬ, cerfenbet gem ÎÎTufter con feinen edjten Seibenftoffen an 3ebermann, unb Iiefert еіпзеіпе Hobeit unb дапзе Stiicfe 3oIIfrei in’s £jaus.

ш ш ш ш т

џ

I:iџHЫHnЏЏЏ ,

Ли

ш я в ш ш т

н

Ш

DEPOSITtT DE РІАШШІ IN BRAŞOVO! Жтаій lui

I. M. SCHWEIGHOFER’S ЅбШТЕ,V I E I A .

FABRICANTU DE PIANURl ALU CURŢII C. R. Strada Vămii Nr. 563 Etagiulu l-u.

Se atrage prin acesta din nou atenţiunea asupra acestui deposită şi se observă, că de presenţă se află espuse vr’o câteva pianurî escelente, construite cu tote îmbunătăţirile ce s’au inventată în timpulă din urmă— precum: tablă din me­talu de sine stătătore, basă pentru acordu îmbrăcaţii în metalu, râtf pervasurî de metalu, agrafe din metalu, scala duplă etc. şi carî M se vendă cu p r e ţ -U -r i e f t i n e . Д

Intormaţium se dau la Administraţiunea „Gaz. Trans.“60,3—2

:*ИHHkN

IH

ШШЅЅЅШШШЅЅШЅЅЅШЅЅШШЅ

Picăturile de stomachu MARIAZELLER,care lucră escelentâ în contra tutnroră boleloru de stomachii.

Neîntrecute pentru lipsa de apetită, slăbiciunea stomachului, res- piraţiunea cu тігоѕй greu, umflare (venturif), răgăelă acră, colică, ca­tarii de stomachă, acrelă, formarea de petră şi năsipă, producerea esce- sivă de flegmă, gălbinare, greaţă şi vomare, durere de capii (decă provine dela stomachti), cârcei la stomachu, constipaţiune seu încuiare, încăr­carea stomachului cu mâncări şi băuturi, limbrici, suferinţe de splină, ficaţii şi de haemorhoide. — Preţulii unei sticle dinpreună cu pres- criereade în trebuinţare 40 cr., sticla îndoiţii de mare 70 cr.

Espediţia centrală prin farmacistuliiCari Brady, Kremsier (Moravia.)

Picăturile de stomachii Mariazeller nu suntu ипй remediu secreţii. Părţile conţin ătore suntii arătate în prescrierea de întrebuinţare, ce

se află la fie-care sticlă.“Verita/bile se află, mai în t6te farm.aciile.

Avertism entă! Picăturile de stomachii Mariazeller se falsifică şi se imiteză de multe ori. — Ca ѕетпй , că suntii veritabile, servesce învălit6rea roşiă provădută cu marca de protecţiune de mai ѕиѕй, şi afară de acesta pe fiecare prescriere de în­trebuin ţare , ce se află la fiecare sticlă, trebue ѕё fie arătatii, că acesta s’a tipăritii în tipografia D-lui H. Gusek în Kremsier.

Veritabile se află: Вгаѕотй, farmacia Franz Kellemen, farmacia la „Biserica Albă“, farm. I. Goos; farm. Iul. Hornung; farmacia Ferdinand Iekeîius; farm. K. L. Schuster; farm. Heinrich G. Obert; farm. JEd. Kugler la „Higiea“ ; fa m. G. Iekelius în Hoszufalu.

Băile Tuşnadă: farmacia Alex. Dobay. Соћаішй: farm. Ed. Melas, farmacia Wolff, Feldiâră: (Marienburg), farm. Wil. Schneider. Făgăraşă: farm. v. Bildner, farm’ Hermann. Sz. Szt. Gyorgy: farm. Val. Beteg, farm Barabăs Fer. 13,52—6 •

Scbutzinarfce.

Rugăm pe d-nii abonaţi ca la reînoirea prenumeraţiunei s6 binevoiască a scrie pe cuponulu mandatului poştală şi numerii de pe fâşia sub care au primită diarulu nostru până acuma.

Domnii, ce se aboneză din nou, s6 binevoiască a scrie adresa lămurită şi s6 arate şi posta ultimă.

EFTEVU DE MINUNE!5 6 ,6 -3

X 3^ .s W I E N E B

P e r f a n b t ©cfdE^dft,zur unţar. Krone^.

tnm ete m tote părţile cu NACHNAME următorele mărfuri cualitatea cea mai bună cu ипй preţă câtă se pote de scă<}ută,

Numai 7 fl. 85 cr.costă ипй orologiu cu PENDULĂ

frumosă împodobită.

cu 5 ani garanţiă.Aceste orologe cu pendulă sunta

aşedate într’ună dulapii de писй sculp­tată ce este de o lungime de 1 Metru şi de o lăţime de 85 centimetri mon­tata, e provădută cu o tablă de sticlă

fină poleită şi are unăтесћатѕтйаргбреш ипаШй.

Spirala duplă, secundariulă bine regulată, aşa că acestft orologiu este neîntrecuta în тегѕиій ѕёи şi totodată servesce şi ca mobilă frumosă.

Lădiţa în care se împacheteză este socotită cu preţG de 70 cr.

Numai 2 fl. 50 cr.costă ună frumoşii orologiu de părete ou deşteptătoră cu clopotă, în ргеѵаѕй de lemnă de писй, cu o tablă de cifre ce singură lumineză, merge bine şi

deşteptă regulată.

Numai 3 fl. 90 cr.costă ună orologiu deşteptătoră de bronză, e de aură fran­cesă, cu unu sunetă curată, o podobă pentru orî şi cine pentru casă şi călătoriă cu ună mechanismă neruinabilă.

Numai 4. fl. 50 cr.costă ună сёѕотісй de buzunară cylindru de argintă-nikel cu maşinăriă regulată şi cu în- vălitore guilochată, frumosă prov64ută deasu­

pra cu sţiclă netedă.

Numai 5 fl. 25 cr.costă ună cesornică remontoir de argint-nike. f&ră cheiă, esfce de trasă la scăriţă, cu arătă-

toră de secunde regulata, sticlă netedă şi cu ’aparatfl me- chanică de arătătorfl. Mai departe acelaşi remontoir de

argintii veritabilă de 13 loţi fl. 8.50.

Maşini de cusut pentru familiăconstrucţiunea cea mai nouă

Дь* costă în Іосй de 16 fl. acum numaiјИ[ 5 £L. 5 0 С Г .

Ea garantezu pentru prestaţiunea Я і к Ш Ш cusătura frumosă şi regulată a

acestei maşini de cusută pentru mână. Ea funcţioneză iute, frumos cose orl-ce stofă grosă ori fină şi face împunsături mai dese, ori mai rari, după voinţă, esfce con­

struită din materială solidfl şi bunfl şi se vinde dimpreună cu tote rechisitele necesare.

Tote cu câte 97 cr97 cr.

1 Pălăriă debărb.dinpîslă m61e în tote

colorile.

97 cr.1 cămaşă băr­bătescă dinChiffon fină, Creton seu

Oxford.

97 cr.1 pantalonii de bărbaţi depă- nură de casă

durabilă.

97 cr.12 bucăţî ba­tiste de buzu­nar cu bord.

97 cr.1 cămaşă de damă cu bro­derie, de Chi­

ffon.

97 cr.3 părechî de ciorapî de da­me, calitate

bună.

УЃ cr.1 pantalon de dame cu bro­derie, Chiffon

fină.

97 cr.1 pieptăraşiudesă cu căp- tuş61a părosă

97 cr.1 pânzăturăbună de masă, albă, Damast ori colorată.

97 cr.1 corsetu de nopte cu bro­derie, de Chi­

ffon fină.

97 cr.1 pieptaru de lână pentru domni seu

dame.

97 cr.6 ştergare

mustra- Carro

97 cr,1 cârpă, com­pletă, m are,

gata.

97 cr.6 şervete albe ori colorate Mustră-Da-

mastă.

97 cr.6 cârpe devase cenuşii

vărgate.

97 cr.1 cârpă de mătase lungă de 1 cotă di­ferite colori

97 cr.1 pipă de spu­mă de mare cu coperişiu.

97 cr.1 соѵогй de pată Stofa-

Iute frumosă desenată.

97 cr.1 cârpă de în- vălit pentru dame, 7Д ma­re, căldurosă

97 cr.1 aparatti de focii mecha- nică.să aprin­de singură.

97 cr.1 Evantail de damă ornată cu desemnurl şi modern.

97 cr.1 Cigaretă de

spumă de mare.

97 cr.1 СіиЬисй cuţevă de vişin.

97 cr.1 medalioniifasonă nou cu pietri

97 cr.12 linguri de cafea argintă curat Lon- don-Britt.

97 cr.1 lanţu de ces de аигй pre­

parată cu joujou.

97 cr.1 inel cu Bri- lant imitat cu

pietri.

97 cr.6 linguri deprândă de ar­gint London-

Britt.97 cr.

1 Braceletăbătută cu pie­

tri.

97 cr.2 fesnice deargintă curat London-Brit

97 cr.1 castronu de supă argintă curat Lon-

don-Britt.

97 cr.1 pantalonii de lână (sistemă Jăger) de băr

baţi.97 cr.

6 părechî de batiste unico- lore seu co­

lorate.

97 cr.3 cuţite de

masă argintă London-Brit

97 cr.6 furculiţe

franceze ar­gintă Lon- don-Britt.

97 cr.1 cutioră pen­tru zaharii ar-gintă-Lon-don-Brit

Numai fl. 3 .5 0und costuntâ gata de Dame

Din Materii (stofe) de Boston în miişi mii de desemnurl dintre cele mai noue şi frumose întrecendft una pe alta în gin-

§ăşiă. peste tot& fantasiă plăcută, seu cu oricele, cu bobiţe, seu cu cuburi, s’au con

fecţiona№ costume de Dame pentru se ѕопиій de primăvară si de vară 1889, şi pentru a vmde curend provisiunea cea mare costă numai fi. 3.50 ипйCostumn pentrui ţaragata şi complectti gingaşft adjustatti, ase­mănătorii desemnului d’aci, costândtt din- tr ’o rochiă (pole) suficientă de mare şi de largă, garnisită cu trei rendurl de рііѕѕё, şi o taliă (Blusă) potrivită şi ѓгитоѕй

tormată. La comande ajunge a arăta ca măsură statura personei decă este mare, mijlociâ seu mică.

I bucată 30 coţi pă-jl bucată 30 nură de munte I Chiffon

fl 5. 50. fl 5.50.

coţi ‘/2 duzină cârpe albe de іпй

90. cr.I bucată 30 coţiatlasll bucată bunăcolo-

Ьипй Gradl (rată de materie fl. 6.50______ (pentru patu fl. 6.50

bucată 30 coţî Barchent-albil

fl. 6-50garnit. color, de

cafea, 1 pânzăt., 6 şervete, fl. 2.25.

I duzină de cârpe de buzunar cu margine

colorată fl. 2.25

6 bucăţî cârpe de in 3 coţî lungime 2 coţ lărgime fl. 8.50 îI garnitură Boureut din stofă fină Bau-

ret fl. 10.I duzină de şterga­

re de іпй fl. 2.50

I restu de covoru 6 metri

2 fl.

© 3 0 Ъ - u c a ţ i

OCfLINpI DE PĂRETEcu pervasurî aurite

pompose şi mari, din lipsa de spai ţiu trebue a fi delăturate câtft ma curendti, şi de aceea trebue ѕё se ven4ă câtft timpft va dura provisi­unea bucata cu preţulă fabuloşii de eftinft de

numai fl. 1.90Aceste oglindi minunată de fru­

mose, cari arată Іитіпоѕй şi curat, suntă cu pervasurî pomposă aurite şi cu arabescuri bogată împodobite, cam 55 centimetri de înalte şi 4.0 centimetri late, o podobă pentru fie-care locuinţă, pentru aceea se

_____ nu întrelase nimenea de a face co­manda câtă m ai curendă.— Lada şi embalagiulă făcuţii cu îngrijire se socotesce în preţulă costului de numai 50 cr

fl 9ЕЛ Perdele de iută^пе şi complete pentru o ferestră.

Invelitori de masă şi de patiidin ripsă fină, lucrate în colorile cele mai frum6se cu bordure^ (chenare) în mai multe colori şi desenurl de flori, în adeveră modele frum ise şi cu preţulă fabulosă de ef- tină de numai

I fl. 65 cr.bucata. Invelitorile suntă pe margini tivite cu ciucuri frumosă coloraţi şi la cele 4 colţuri atîrna ciucuri mari de plusă.

Numai întâmplare!Luândă în primire dreptă plată

1600 bucăţi

Pantaloni bărbătescîeleganţi, gata, durabili pentru primă­vară şi vară sunt silită pe câtti timpă va dura provisiunea a vinde cu bucata ѕёи en-gros cu următd- I rele preţuri fabulosă de eftine:

1 Cualitate: Pentru yară

numai fl. 1.90

2 Cualitate: Pentru primăyeră

numai fi. 8.25Toţi pantalonii suntă confecţionaţi după jurnalulă celă mai non din stofele cele mai bune, eleganţi ş moderni, în tote culorile dorite,

t Asemenea se află şi Costume băr- Lbăteecî complete în orl-ce mărime |în 3 diferite calităţi, şi adecă rocă ® pantaloni şi giletcă.

2. dual. costumdinj3.Cual.cost. esce-.| stofă de Вгйпп mo-| lente d. stof dRei

ш6ття_____ _ - dernă fl. 7.50. [chenberg fl. 9.5 0-,ardesiurl pentru primavară a fl. 8,10 şi 12 fl.

D reptă măsură pentru pantaloni este suficientă a a- rata lungimea dintre craci şi grosimea burtei, pentru roc şi pardesiu grosimea pieptului şi lungimea mâneciloră

Jual. im it. de [aiumg. p. vară de

)ălat Ш. 5.50.

fiă-care comandă, fiă câtii de m ică ,s6 Se facă^cu precisiune şi îngrijire. C . n u l place cuiva se ia înapoi, sS p6te schimba, seu se remtoref, pai-alele. C cv.ndele Sun№ a se adresa

Versandt-(xeschart „zur ungar. Krone“, Wien, 5. Bezirk, Riidigergasse Nr. 1|12.

Tipografia A. MUREŞIANU, Braşovu.