<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Anul VII Nr. 43

25 noiembrie 2012Biserica Creştină după Evanghelie

“FILADELFIA” Focşani – Vrancea Strada Argeş nr. 42

Ne găsiţi şi pe internet la adresa: http://filadelfiafocsani.wordpress.com/

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră,

pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel

neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVELE BISERICII PENTRU ANUL 2012Transformarea fiecărui credincios sub

domnia lui Hristos, având în vedere următoarele imperative ale Cuvântului lui Dumnezeu:

I - „..."Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia. Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. De aceea, orice aţi spus la întuneric, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.” (Evanghelia dupa Luca 3:1-3);

II - «Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. "El n-

a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug". Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul (Sau: priveghetorul) sufletelor voastre.» (1Petru 2:21-25);

III - „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa” (Apocalipsa 3:11);

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>

ANIVERSĂRIIn ultima decadă a lunii noiembrie, prin harul Domnului îşi aniversează ziua de

naştere: Iuriciuc Daniel (21 noiembrie), Cojocaru Nicoleta (24 noiembrie), Ghica Otilia (29 noiembrie). Le dorim din toată inima, ca Domnul să-i binecuvinteze în continuare cu sănătate, cu credincioşie, să-i ocrotească şi să-i poarte zilnic pe calea Sa! Cu toată dragostea îi salutăm cu Psalmul 20, în mod special versetele 4-5: Domnul “Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima, şi să-ţi împlinească toate planurile tale! Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Programul săptămânal al serviciilor de închinare:Duminică - Dimineaţa:- Închinare şi mulţumire - 9.30 - 10.15;- Frângerea pâinii - 10.15 - 11.00;- Timp de zidire sufletească şi evanghelizare - 11.00 - 12.00;

Duminică - După amiaza:- Program pentru membrii bisericii – dezbaterea temei zilei din mesajul de dimineaţă, cântări, rugăciune – 17.00 - 18.30;Joi - Timp de închinare şi rugăciune - 18.00 -19.00;- Studiu biblic - 18.00 - 20.00;

MOTIVE DE RUGĂCIUNE

- pentru fratele Toma din Corbiţa – pentru întărire în credinţă şi pentru sănătate, pentru pocăinţa celor dragi din familie;- pentru tinerii care sunt plecaţi la facultate Alexa Cătălina, Alexa Florentina, Giurea Anca, Giurea Lavinia, Tănasă Gabriel, Gaiţă Benone, Gaiţă Adi, Gaiţă Ionuţ, Albu Diana, Lazăr Mariana, Lazăr Diana, Grăjdeanu Beniamin, Giurea Sorin, Ştefan Lăcrămioara şi Ştefan Sami – pentru ca Domnul

să-i ajute să fie adevărate lumini in mijlocul colegilor si profesorilor lor;- pentru mântuirea celor dragi din familiile membrilor bisericii;- pentru prezbiterii şi lucrătorii bisericii precum şi pentru familiile acestora – pentru sănătate trupească şi spirituală, pentru putere şi înţelepciune în lucrare şi pentru nevoile vieţii de zi cu zi ale familiilor lor;

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Creştinii bolnavi pentru care ne rugăm:

Porumb Rodica Ghica Aneta Cristian Rita Popa MioaraPrichici Sorin Crăciun Ileana Gogonea Stănica Albu MioaraGheorghe Bica Ciohoranu Sultana Ciohoranu Ion Ştefan Elisia

Binecuvântaţi pe Domnul „Binecuvântaţi pe Domnul, toţi robii Domnului, care staţi noaptea în Casa Domnului! … Domnul să te binecuvânteze din Sion, El, care a făcut cerurile şi pământul!” (Psalmul 134:1,3)

Poate că vezi aceasta ca un moment ciudat pentru închinare – „staţi noaptea în Casa Domnului“. În adevăr, să te închini noaptea, când durerile noastre sunt mai profunde, este un lucru dificil. Şi totuşi în aceasta stă binecuvântarea, pentru că este încercarea credinţei desăvârşite. Dacă doresc să cunosc adevărata profunzime a dragostei prietenului meu, trebuie să văd cum reacţionează în timpul sezoanelor reci ale vieţii mele. Şi la fel este şi cu dragostea divină.

E uşor pentru mine să mă închin vara în strălucirea soarelui, când melodiile frumoase ale vieţii umplu văzduhul, şi roadele pline de sevă ale vieţii sunt încă în pomi. Dar când cântecul păsărilor încetează şi roadele cad din pomi, va mai continua inima mea să cânte? Voi mai rămâne în casa lui Dumnezeu noaptea? Îl voi mai iubi eu doar pentru cine este El? Voi mai dori eu să veghez un ceas cu El în Ghetsimani (vezi Marcu 14:37)? Îl voi ajuta eu să-Şi ducă crucea pe drumul suferinţei la Calvar? Voi sta eu lângă El în clipele morţii Lui, cu Maria, mama Lui, şi cu Ioan, ucenicul preaiubit? Aş fi eu în stare, împreună cu Iosif din Arimateea şi cu Nicodim, să iau trupul mort al lui Hristos de pe cruce?

Dacă pot să fac aceste lucruri, atunci închinarea mea este completă şi binecuvântarea mea glorioasă. Atunci în adevăr I-am arătat dragoste în timpul când a fost umilit. Credinţa mea L-a văzut în starea Lui cea mai de jos, şi totuşi inima mea a recunoscut măreţia Lui ascunsă în umilinţa Lui. Şi în sfârşit am ştiut cu adevărat că nu doresc darul, ci pe Dătător. Da, când pot să rămân în casa Lui în întunericul nopţii şi să mă închin Lui, L-am acceptat pe El numai pentru El Însuşi.

George Matheson

O CARTE ÎN SERIALŢEPUŞUL ÎN CARNE

De R.T.KendallCAPITOLUL 1 (Continuare din numărul trecut)

ŢEPUŞUL ÎNŢEAPĂ MÎNDRIA NOASTRĂJim Bakker, fostul evanghelist TV care a clădit fundaţia Heritage USA, a fost acuzat de

amăgirea intenţionată a celor care-l urmau pentru a contribui cu bani. A fost condamnat la patruzeci-şi-cinci de ani de închisoare. Mai târziu a fost reabilitat, dar nu înainte de a fi petrecut cinci ani închis. Acei ani au fost teribili, dar acolo Dumnezeu s-a arătat lui cu putere şi în mod intim. Deşi acuzat pe nedrept, Jim Bakker este absolut convins că Dumnezeu l-a dus în închisoare pentru a-i atrage atenţia. Acesta a devenit pentru el ţepuşul in carne, şi el spune că acesta este cel mai bun lucru care i s-a întâmplat în viaţă.

Cheia ţepuşului în carne este următoarea: noi vom zice,”Nu este deloc distractivă condamnarea asta,” dar mai târziu vom fi mulţumitori că s-a întâmplat astfel.

Scopul specific la ţepuşului în carne este, după cum a spus F. F. Bruce, să înţepe mândria noastră. Este o înţepătură compensatoare de la Dumnezeu. Unii oameni primesc compensaţii în viaţa aceasta pentru că au avut de suferit. De exemplu, dacă ai fost bolnav poţi primi compensaţie de la o companie de asigurări. Dacă cineva a pierdut anumite avantaje, nădăjduieşte să primească un soi de compensaţie care să-i atenueze pierderea. Şi aşa este şi cu ţepuşul din carne – numai că este chiar pe dos! Din pricină că Dumnezeu a

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>fost aşa de bun, avem nevoie să fim compensaţi negativ!! A fost aşa de binevoitor şi îndurător că ni se urcă la cap. De aceea, ca să ne înţepe mândria, Dumnezeu compensează.

Vasele de cinste (marcate pentru o slujire specială) primesc această compensare negativă datorită echipării lor speciale. Ţepuşul în carne vine datorită unei deficienţe. În asta constă compensarea. O deficienţă tipică a creştinilor este lipsa de asemănare cu Hristos. Dumnezeu spune, “Doresc să fiţi mai asemeni lui Isus, şi v-am binecuvântat.” Dacă suntem absolut sinceri, Dumnezeu a fost aşa de bun cu noi. Dacă nu ne-ar fi trimis un ţepuş în carne drept compensaţie, cine ştie cum am fi ajuns!

În cazul meu, pot să găsesc multe deficienţe care ar avea nevoie de un ţepuş în carne. De exemplu, nu am destulă credinţă. Nu am destulă dragoste. Nu pot să simt aşa cum ar trebui cu alţii, nu sunt aşa de sensibil la nevoile lor. Uneori n-am destulă convingere referitoare la păcat. N-am nici destulă umilinţă. Acestea sunt lucruri care nu vin de la sine, din firea noastră. Am nevoie să cresc în credinţă, dragoste, sensibilitate, convingerea de păcat şi umilinţă.

Lăsaţi singuri, nu vom reuşi cu propriile puteri să creştem în toate aceste lucruri, nici nu vom fi convinşi de păcat. Lăsaţi singuri, mergem în jos, mai jos, tot mai jos. De aceea Pavel spune, “Iată de ce am nevoie de un ţepuş.” Şi din acelaşi motiv şi noi avem nevoie de ţepuş. Pentru că avem probleme cu mândria.

Exista o singură metodă ca Pavel să nu se umfle: trupul lui trebuia înţepat, găurit. Mândria lui a fost compensată de o experienţă umilitoare şi dureroasă.

Cum ajunge însă acest ţepuş să-şi îndeplinească menirea? Cum ne păzeşte să nu ne îngâmfăm? Răspunsul este că el ne păzeşte pe noi de noi înşine. Dacă şi voi sunteţi ca mine, vă gândiţi câteodată, Dacă nu m-ar fi oprit Dumnezeu, nu ştiu ce aş fi putut spune sau face. Am trăit destul ca să pot spune, atunci când văd în altul o slăbiciune, boală, păcat sau răutate: “Ăsta sunt eu! Aşa aş fi dacă nu m-ar fi păzit Dumnezeu.” Ţepuşul ne păzeşte pe noi de noi înşine.

Vă simţiţi mai bine când ştiţi că până şi Pavel a avut nevoie de ţepuş? N-ar trebui să fiţi surprinşi. Pavel n-a fost Domnul Isus Hristos! Câteodată am impresia că unii creştini cred că Pavel a fost doar puţintel mai jos de nivelul divinităţii. Vă pot spune că a fost un păcătos salvat prin har – păcătos tot aşa de mare ca noi şi poate mai mare decât mulţi. N-a glumit când a spus “mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii” (Efeseni 3:8). N-a jucat teatru când a spus, “O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi—dintre care cel dintâi sunt eu” (1 Timotei 1:15). Şi, dacă eşti cinstit, vei vedea că lucrul ăsta e adevărat şi în ce te priveşte.

Cum acţionează ţepuşul? Prin durere. “Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii” (Evrei 12:11). Ne este dat ca “să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui” (versetul 10). Nu este plăcut, este dureros. Voi vorbi în această carte despre durere. Ţepuşul doare. Ne atrage şi ne reţine atenţia.

De ce aduce Dumnezeu asupra noastră durerea? Remarcaţi că ţepuşul nu ne omoară; doar ne doare. Durerea este necesară pentru că slava lui Dumnezeu nu este un lucru de glumă. El este hotărât ca “nimeni să nu se laude înaintea prezenţei Sale [a lui Dumnezeu]” (1 Corinteni 1:29). În mare măsură ceea ce ne împiedică să ne lăudăm înaintea lui Dumnezeu este durerea. Dacă n-am simţi durerea, am uita; am cădea din nou în rutina noastră obişnuită, carnală.

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>

NU-ŢI DISPREŢUI ŢEPUŞULCu mai mulţi ani în urmă am început să citesc Luca 6:37-38 în fiecare zi: “Nu judecaţi,

şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”

De ce citesc asta în fiecare zi? Am început să citesc asta pentru că Dumnezeu a început să se poarte sever cu mine din pricina spiritului meu de judecată. Citirea acestui pasaj din Luca este pentru mine o sentinţă pe viaţă. Fiindcă n-am încredere în mine că voi putea petrece măcar o zi fără să judec dacă nu sunt atent, am ales să citesc aceste cuvinte zilnic.

În acelaşi fel, ţepuşul în carne este o lucrare a lui Dumnezeu: El ne lasă durerea ca un mijloc de a ne reaminti permanent să nu cădem. Ea ne păzeşte să intrăm în concurenţă cu slava Sa. Ea garantează că noi nu ne vom asuma credite personale, ci Îi vom da Lui toată gloria.

Cu alte cuvinte, ţepuşul doare. Este o încercare constantă, şi este ceva ce deranjează permanent. Este totdeauna prezent; este un mijloc de a ne păstra amintirea trează. Este ceva ce supără. Pavel spune chiar, “...să mă pălmuiască” sau “să mă chinuie.” (2 Cor.12:7). Poate spui, “Doamne, nu-i prea grozav acest lucru.” Dar, ca să-l cităm din nou pe F. F. Bruce, ţepuşul era pus să dea mândriei lui Pavel lovitura finală, de knock-out. Ţepuşul mă ţine cu picioarele pe pământ. El mă împiedică să cred că am ajuns cineva, că sunt destul de bun, că sunt vrednic. Doare, aşa ca eu să pot fi în stare să iubesc mai mult. Este deranjant, ca eu să pot dezvolta înţelegere şi să nu am spirit de judecată. Eşti şi tu, asemeni mie, o persoană căruia îi este greu să nu arate cu degetul? Dumnezeu are o metodă, de a trimite un ţepuş în carne. Ceva supărător, care să te facă conştient de prezenţa lui în toată vremea. Ceva care să-ţi aducă aminte de păcatul tău. Un lucru deranjant care produce umilinţă.

Ţepuşul este ceva paradoxal—ceva contradictoriu dar adevărat. Care este contradicţia? Pavel ne spune două lucruri. Parcă vorbeşte cu amândouă colţurile gurii, rostind lucruri opuse. Dintr-o suflare spune că Dumnezeu i-a dat ţepuşul, şi apoi imediat spune că diavolul i l-a dat: “Mi-a fost pus un ţepuş în carne.” Dumnezeu a făcut asta. Apoi Pavel o întoarce şi spune că este vorba de “un sol al Satanei,” ca să-l chinuie. Cum poate fi asta? Cum se poate Dumnezeu să facă asta şi în acelaşi timp diavolul să facă asta?

În fapt nu este nimic nou. Satana face totdeauna “slujbele murdare” pentru Dumnezeu, dacă ne putem exprima astfel. Satana a intrat în Iuda Iscarioteanul, cel ce L-a trădat pe Isus, dându-L să fie răstignit. În acelaşi timp Dumnezeu spune, “A fost ideea Mea.” “Pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit, şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege” (Fapte 2:23). “Înţelepciunea lui Dumnezeu... pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia; căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei” (1 Corinteni 2:8). Creditul este în totalitate al lui Dumnezeu.

Dumnezeu îi spune Satanei, “Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău” (Iov 1:8). Apoi Satana îl atacă pe Iov, dar numai cu permisiunea lui Dumnezeu. În 2 Samuel 24:1, Domnul i-a zis lui David, “Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda.” Dar în 1 Cronici 21:1, pasaj care descrie acelaşi eveniment, ni se spune că Satana l-a aţâţat pe David.

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Este un paradox. Dumnezeu îi permite Satanei să meargă până undeva, dar nu prea

departe. Ţepuşul în carne probabil că nu te va ucide; doar te va durea. Dumnezeu ţi-l dă; diavolul ţi-l înţeapă. Dar Dumnezeu decide cât de tare.

Pavel vorbeşte şi despre permanenţa ţepuşului în carne. El zice, “De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.” Nu este nimic rău în a te ruga în acest fel. Să fiu sincer eu m-am rugat de mai mult de trei ori să mi-l ia pe al meu - aş îndrăzni să spun că m-am rugat de o sută de ori. Cu siguranţă nu este rău să te rogi să-ţi fie luat ţepuşul.

Mai rău încă, Pavel a încercat să-şi îndepărteze singur ţepuşul. Este în regulă să te rogi şi să-I ceri lui Dumnezeu să ţi-l ia, dar nu trebuie niciodată să încerci tu însuţi a scăpa de el. Nu că Pavel ar fi putut să şi-l îndepărteze singur, fiindcă dacă eşti în închisoare, în butuci, n-ai ce face. După toate probabilităţile, ţepuşul tău - fie el un vrăjmaş, sau nişte condiţii grele de viaţă, sau o căsătorie nefericită - va rămâne cu tine măcar pentru o vreme. Probabil că nu vei scăpa curând de el. Ca şi când ai fi prins într-o situaţie dureroasă. Te rogi să scapi de ea, dar nu se poate.

Care a fost ţepuşul lui Pavel? Vrei cu adevărat să ştii? Eu sunt fericit că nu ştim, fiindcă altfel nu ne-am mai putea identifica cu el.

Care este ţepuşul tău? Este o fragilitate? “Căci El ştie din ce suntem făcuţi, Îşi aduce aminte că suntem ţărână” (Psalmul 103:14). Poate este vorba de o problemă fizică. Poate una emoţională. Poate o slăbiciune personală.

Poate este un defect: o imperfecţiune - ceva care te face să te simţi stânjenit şi umilit. Poate te-ai rugat în legătură cu ea de o mie de ori. Poate ai cerut şi la alţii să-şi pună mâinile peste tine şi să se roage ca acestă imperfecţiune să dispară. Şi eu am făcut aşa.

Poate este un prieten. Uneori un prieten scump poate fi un adevărat ţepuş în carne. Poate este dificil. Vrei să fii cu el, dar ulterior te simţi frustrat şi compania lui îţi este de-a dreptul nesuferită. Dar ai nevoie de prietenia lui. Şi ştii că şi el are nevoie de tine. Este o situaţie aşa de delicată. O situaţie de “îmi place – nu-mi place.” Simţi că n-ai putea fără acest prieten, dar relaţia este totdeauna tăioasă şi cu împunsături. Simţi un duh rival în jurul relaţiei acesteia. Simţi că chiar o discuţie pe această temă ar degenera într-o combustie spontană!

Poate este un vrăjmaş. Unul care trăieşte să-ţi facă ţie zile fripte! Dar poate că tocmai acest vrăjmaş - care te ţine pe vârfuri (ca să nu spunem că te ţine în genunchi) - este persoana ridicată de Dumnezeu pentru a te ţine ascuţit şi sensibil. Un vrăjmaş poate fi spre căderea ta, sau poate fi cel mai bun lucru pentru tine. Dacă el va fi una sau alta, depinde de reacţia ta la ţepuşul pe care Dumnezeu ţi l-a dat la momentul respectiv.

Poate că ţepuşul tău în carne este faptul că ai gustat eşecul. Poate că ai trecut printr-un eşec în afaceri, printr-un eşec în familie, sau ţi-ai pierdut locul de muncă. Sau, în faţa ispitei, ai cedat, şi întregul scenariu te urmăreşte zilnic.

Poate că cineva a spus neadevăruri despre tine. Nu te poţi apăra. Oamenii cred minciuna. Doreşti din tot sufletul să fii reabilitat. Însă Dumnezeu nu te ajută. Acesta poate fi ţepuşul tău.

În cazul lui Pavel, tot ce putem găsi sunt câteva cuvinte la figurativ. După cum au remarcat mai mulţi cercetători, mulţumim lui Dumnezeu că nu ştim! Dacă am şti, atunci 99 la sută dintre noi am considera că acel ţepuş a fost doar pentru Pavel. Pavel a folosit o figură de exprimare, un termen destul de larg pentru a ne include pe toţi. Tertulian a crezut că ştie. El a spus că ţepuşul lui Pavel a fost o durere în ureche sau la cap. Hrisostom a fost de părere că ţepuşul lui Pavel a fost un anumit individ, de exemplu Imeneu sau Alexandru

7

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>căldărarul (2 Tim. 2:17; 4:14). În cursul anilor am auzit vreo cincizeci de păreri diferite! De exemplu, unii spuneau că este epilepsia; alţii spuneau că sunt nişte atacuri convulsive. O părere foarte răspândită este că ţepuşul a fost oftalmia, asta din cauza problemelor de vedere ale lui Pavel (Gal.4:15)—unii sunt absolut convinşi că ţepuşul are legătură cu ochii săi. Alţii sunt de părere că era malaria. Alţii sunt că era o suferinţă în urma prigoanei. Încă alţii consideră că erau atacurile de depresie după exaltarea sufletească. Unii spun că au fost iudaizatorii (şi vom vorbi despre asta mai târziu). Alţii cred că au fost amintirile şi părerea de rău despre faptul că a prigonit biserica înainte să fi fost mântuit (adică, n-a putut niciodată să-şi ierte asta). Şi am putea continua.

Dacă am ştii ce a fost, 99 la sută din noi ne-am considera izolaţi de o astfel de realitate. Dar el ne-a dat doar o mică frază: “ţepuş în carne,” o metaforă, o figură de stil. În acest mod, toţi ne putem cuprinde aici. Sunt de acord cu episcopul Lightfoot: că noi toţi suntem tentaţi să credem că ţepuşul lui Pavel a fost exact ca al nostru!

Oricare ar fi fost ţepuşul lui Pavel, putem zice, “Şi eu îl am pe ăsta!” Deci dacă te gândeşti că a fost un defect trupesc, tu spui imediat, “Pavel a avut un defect; al lui şi al meu sunt la fel.” Eu pot doar să repet că, spre binele bisericii Domnului, Pavel nu ne spune mai multe.

Nu-ţi dispreţui ţepuşul, oricare ar fi el. Nu-l lua în nume de rău. El există în tine prin voia suverană a lui Dumnezeu. El este spre binele tău. Este cel mai bun lucru care ţi s-a întâmplat, după convertire şi ungerea cu Duhul. Este doar o chestiune de timp până vei ajunge să-l apreciezi.

Continuare în numărul următor - Material preluat de pe www.quickbible.net)

8