1

PRIMĂRIA

Ş I

CONSIL IUL

LOCAL

G R Ă D I N A R I

C A R A Ş -

S E V E R I N

R O M Â N I A

C E N T R U L

C U L T U R A L

„CARAŞUL”

G R Ă D I N A R I

C A R A Ş -

S E V E R I N

R O M Â N I A

Scripta Manent

C A S A C U L T U R A L Ă „ C A C O V A ” D I N G R Ă D I N A R I

C E N A C L U L L I T E R A R „ P A N Ă C Ă R Ă Ş A N Ă ”

* A n u l V * n r . 4 ( 2 0 ) * d e c e m b r i e 2 0 1 3 * 2 0 p a g i n i

Cu sprijinul

primarului

comunei

Grădinari

În acest număr semnează :

Iryss C. (2-5); Dorina Enuică (5,6) Paloma Goldea (6); Nana I . F i l ip(7);

Cosmin Pincu (8); Iul ian Barbu (9); Gabriela Savitski, Ion Grigoraş ,

Ema Gârboni (10); Sanda Nicucie, Lorin Cimponeriu (11);

Codruţ Anca (12 - 19,24); Mihai Lazarov (20,21); Ben Todică (22,23)

ISSN 2284 – 7960

2

CONTRADICTII

Ce dulce-i chinul să te am în gând

Şi cât de-amar că eşti aşa departe,

Cerşesc ţipând în mine-o frază, un cuvânt.

Din tragedia vieţii sunt o parte.

Ce fericire-mi dai cu un cuvânt

Şi ce durere când mă laşi s-aştept.

Te urmăresc cu patimă în gând

Visând cum capul ţi-l aşezi pe piept.

Şi de zâmbesc când vii pe înserat

Peste un ceas sau două o lacrimă-mi coboară.

Amorul pentru mine e dar sau e păcat?

M-ajută să trăiesc şi totuşi mă omoară.

Tot alternez extazul cu dorul crunt de tine.

Sorbind o picătură otrava gurii tale

O simt cum mă pătrunde tot mai adânc în

vine.

Ce clipă fericită că mi-ai ieşit în cale!

Şi uit cât mi-e de-amar că eşti aşa departe,

Şi uit câtă durere-i când mă laşi s-aştept

Uit chiar de tragedia din care sunt eu parte.

Ţi-visez doar tâmpla cum ţi-o aşezi pe piept...

ÎNTRE VIS ŞI REALITATE Oh! Mâna ta ce dulce mă alintă...

Cât îmi doresc privirea-ţi să mă mintă,

Sărutul blând ce trupu-mi înfioară

Mai dă-mi-l doar o dată, apoi iară şi iară.

Întinsă lângă tine un vis real trăiesc.

Mă-mbată fericirea în ochi să te privesc.

Un deget doar pe buze îţi trec şi mă înfrupt

Aroma m-ameţeşte sărut după sărut...

Trupul fierbinte arde de dorul de ce-a fost.

Momentul de trezie e rece şi-i anost,

Îmi alternează viaţa - ba-s trează, ba visez...

Când sufletul se stinge şi râd sunt eu...,

mimez?...

Vreau să trăiesc o viaţă în clipa ce mi-o dai

Să simt căldura ta ca briza-n zi de mai

Vreau să-mi îngrop în minte, în inimă, în trup

Dulceaţa gurii tale din care mă înfrupt.

Când visul se sfârşeşte să ţin în suflet strâns

Clipa de fericire, nu lacrimă, nu plâns.

Să ţin în suflet mâna ce dulce mă alintă

Privirea clară, pură, ce n-ancetat să mintă…

3

ÎN LINIŞTE

E atâta linişte în noi

Seninul zumzăie-n surdină.

E loc în noapte doar de doi

Îndrăgostiţi, şi-o lună plină.

Bătaia inimilor cântă

Un vers de dragoste-n tandem.

În briza nopţii calde, blândă

Din stropi de fericire bem.

Chiar de durează doar o clipă

Alungă norii de demult,

S –a stins tristeţe, s-a stins frică.

Te vreau din ce în ce mai mult...

E-atâta linişte şi-aş vrea

Să –ngheţe clipa pe vecie.

Un strop din nemurirea ta-

Un veac de fericire mie.

DOR

Mi-e dor de ochii tăi..., mi-e dor

De clipa când încetişor

Mă cuprindeai într-un fior.

De fericirea ta mi-e dor...

Mi-e dor de glasul tău şoptit

De buzele-ţi ce înmiit

Îmi răspundeau la sărutare.

Mi-e dor de clipa de visare.

Mi-e dor de noaptea înstelată

De răsuflarea-ngemânată

De mana ta prin parul meu.

Nu eşti şi timpul trece greu...

În visul meu cel imatur

Chipu-ţi de abur ia contur;

Te simt venind încetişor.

Mi-e dor! Mă stingi si iar mi-e dor...

4

ÎN ÎNSERARE

Când înserarea picură a lene

Singurătatea ţipă-n aer. Geme

Durerea-n suflet cuibărită

Gândind la clipa dusă, irosită.

O clipă de iubire arzătoare

În care-ai vrut să simţi că nu mai doare

Te-a înrobit făcându-şi loc în gând.

Un zâmbet, o atingere-un cuvânt...

La nesfârşit tot retrăieşti,

Din vise dulci îţi plămădeşti

Poveste. Nemaiştiind de-i ficţiune

Ori mai sperând într-o minune.

Dar pe-nserat îl simţi că nu-i,

Iar gândul ce-a plecat hai-hui

Întors în suflet sângeră amar.

Iar ai sperat iubirea în zadar...

Şi dacă înserarea picură şi geme

Lacrimi de dor mi se preling, alene,

Clipa fierbinte-i dusă, irosită,

Visul mă minte c-aş fi fost iubită...

ÎN ZORI

Trimiţându-şi vraja la culcare

Ca zorii să se picure alene,

Fiinţa se trezeşte din visare,

Ochii tânjesc la mine să te cheme.

Făptura ţipă, dorul tău mă arde,

Trupul mă doare,fără tine iar.

Te-aştept în vis să vii la mine. Haide!

Dorinţa s-a pierdut în neant-n zadar...

Te-ai strecurat în gând, te-ai cuibărit,

Mi-ai deşteptat dorinţe-ascunse bine.

Nu te-am chemat atunci. De ce-ai venit?

Îmi arde sufletul de dor de tine!

Zorii alungă ce-a rămas din vis,

Mă scutur de dorinţă, plâng de dor.

În noapte-mi eşti şi iad şi paradis,

Cu tine mă renasc, cu tine mor...

5

MI-AI DARUIT

Mi-ai dăruit fără să ştii

Sclipirea ochilor tăi vii

Seninul sufletului blând

Ce-mi picură-n fiece gând.

Mi-ai dăruit-nu cred c-ai vrut-

C-o mângâiere, cu-n sărut

Vise de patimă, de dor

Mă copleşesc, mă fac sa zbor...

Mai dăruieşte-mi o secundă

Privirea ta să mă pătrundă,

La piept să mă cuprinzi uşor

În noaptea blândă, fără nor.

Mai dăruieşte-mi doar o clipă

Să-ţi mângâi trupul, mana mică,

Pleoape pe ochii tăi cuminţi.

Să gust din buzele fierbinţi.

Din ochii tăi cu sclipiri mii

Mi-ai dăruit fără să ştii

Vise de dor, de patimi-zeci-

Sunt taina mea, când o să pleci...

Dorina Enuică

NOSTALGIE

Latră un câine în bezna de afară

Şi-n mintea mea trec gânduri de demult:

Când învăţam coarda să o sară

Copii ţărani din satul ce-a tăcut.

Trec clipe, zile, ani şi fantezii

Prin creierul cu iz de naftalină,

Oraşu-i mut, de parcă nici n-ar fi

Iar noaptea este gata ca să vină.

Ochii-i închid şi simt pe frunte rece

Sărutul mamei de dincolo de ieri,

Copilăria mea desculţă trece

Prin mucegaiul altor primăveri.

Încă mai simt miros de fân uscat

Şi-un greier parcă-mi cântă în ilic,

Dar, ca un trăsnet, un alt nou lătrat,

Mă scutură de tot ce-am retrăit un pic.

Mă uit la geam, e negru şi urât,

Maidanezii fac al beznei rond,

În căsuţa goală sunt precum

Un câine singur, trist şi vagabond.

6

Dorina Enuică

NU COBOR

Nu vreau să strig

Când nimeni nu m-aude!

Nici să izbesc buchetul de pământ.

Când mă lovesc mereu de pietre ude,

Înghit în sec şi mi te rog în gând.

M-am înălţat în eşecul tău,

În vreme ce ai moştenit căderea,

Numai aici pe margine de hău

Mai pot vorbi cu jalea şi durerea.

Strâng la sân dorinţe-nlăcrimate;

Ce câştig eu, dacă şi ele mor?

Eşti azi cel ce nu mai eşti,

La ce ţi-ar folosi dacă şi eu cobor?

T i m p u l

î ş i d e z v ă l u i e

u m e r i i

g o i

l ă s â n d c ă r ă r i

d e s c h i s e

p r i n t r e

u m b r e

d e c u v i n t e ,

d e s c u l ţ

p ă ş e s c

î n l a n u l

d e v i s e

l ă s â n d u - m i

a m p r e n t a

î n g â n d u l

t ă u

c a u n e c o u

s u p u s

î m b r ă ţ i ş ă r i i

i u b i t e . . .

Colectivul de redacţie :

Mi hai Laz aro v : re dac t o r şe f ad junc t ;

Do r i na Enui c ă : pro c e sare , c o re c t ură;

V i c he nt i e Mo l i n : at i v i t . c ul t ural re l i g i o ase ş i c ânt ăr i

Co druţ Anc a : re l aţ i i i n t e rne – i n t e rnaţ i o nal e

şi t e hno re dac t are .

7

Doar tu

Salcia s-a împletit asemenea unei forme feminine

În sufletul meu totul îmi dă fiori

Braţele lui puternice mă lasă, fără suflare.

Dacă până ieri erai o umbră în noapte,

Astăzi eşti o parte din mine.

Respiraţie, inima a luato razna…

Amintirile s-au reîmprospătat;

Dorul de tine m-a schimbat.

Nimeni în astă lume nu mă v-a dezlănţui

Asemenea ţie.

Inima si sufletul meu nu au fost vreodată deschise

Ca de tine;

Mi-ai găsit cheia, ai folosit-o şi m-ai lăsat singură

Plângând după momentele plăcute.

Tu eşti singura fiinţă căruia i-am dăruit

sufletul meu.

Ai plecat cu trenul vieţii şi ai luat

Singura cheie potrivită.

De azi sufletul meu va rămâne

Închis pe vecie.

Adio, iubite.

Fără tine, viaţa este lipsită de motivaţie.

Rămâi…

E iarnă

E iarnă şi vânt în sufleul meu

Copiii trec cu ghiozdane de la şcoli

E trist şi singur sufletul meu.

Mă întorc spre apus

Nimic nu mă încântă

Vibraţia naturii mă descarcă

Singură tristă copleşită de durere

NANA

ILEANA FILIP

8

Cosmin Pincu

***

fă, iar lumină, Doamne, în bezna ce ne roade

adu-ne dar de ambră din gândurile Tale,

să nu trimitem, iarăși în Canaan, iscoade

și nici să cerem semne din cruguri ancestrale.

fă, iar lumină, Doamne, ca -n zorile genezei,

din pețiol de stele trimite -ne de veste,

căci mintea ne e pradă, cu totul, diatezei

iar pliroforisirea prea scumpă, Doamne, este.

***

mă-ntorc la tine satul meu, străin,

de țarina care mi -a fost părinte,

îți beau amurgul ca pe-un strop de vin

iar veșnicia sufletu -mi cuprinde...

azi, Dumnezeu mă caută mai puțin

și fericirea nu mai știu cum este

mă-ntorc la tine satul meu, deplin

încredințat că viața nu -i poveste

mă-ntorc la tine satul meu, să -mi dai

o zână blondă soarta să -mi rescrie

și iarba caldă ca un colț de rai

și -o ”Amintire din copilărie”.

***

Ne iartă, țară scumpă, că nu mai suntem noi,

Tăcerea indolentă în suflet e povară,

O judecată dreaptă, ca -n lumea de apoi,

Ne-ar mântui de zgură credința milenară.

Ne iartă și ne-nvață să-l spânzurăm pe Iuda,

În spaimele diurne să răsădim belșug,

Căci râma nedreptății ne -acaparează truda

Ocaua-i mult prea mică iar banul ne e jug.

Ne iartă, Românie, fiindc -am uitat de tine

Dar drogul nepăsării -i mai dulce ca un harți,

Ne iartă sau ne uită căci nu se mai cuvine

Copii să-ți fim și glia cu noi să o împarți.

***

mă-ntorc la tine satul meu, străin,

de țarina care mi -a fost părinte,

îți beau amurgul ca pe-un strop de vin

iar veșnicia sufletu -mi cuprinde...

azi, Dumnezeu mă caută mai puțin

și fericirea nu mai știu cum este

mă-ntorc la tine satul meu, deplin

încredințat că viața nu -i poveste

mă-ntorc la tine satul meu, să -mi dai

o zână blondă soarta să -mi rescrie

și iarba caldă ca un colț de rai

și-o ”Amintire din copilărie”.

9

EŞTI MUZICA

VIEŢII MELE

Eşti iubirea vieţii mele

Desprinsă din toamnă

Odată cu nostalgia

Ce şopteşte teiului

Că ploaia cade

Din lacrima lui Dumnezeu.

Eşti muzica vieţii mele

Deschisă peste ecoul

Versului ce bate

La poarta lui Iisus

Când lumina îmi aduce

Din sufletul tău

Poemul cald ca o pâine.

CRĂCIUNUL

E Crăciunul

Deschis ca o boltă

Peste planetele

Din fulgii de zăpadă

Când raiul deschide

Poarta de la izvorul basmului.

Aştept colinda

Lângă bradul

Unde lumina desenează

Chipul lui Iisus

Pe globul poleit

Cu dragostea Fecioarei

10

Gabriela Savitsky

Nu vreau de la tine nimic.

Nu vreau să-ţi sorb sufletul cu un sărut Şi nici să-ţi rod viaţa, pe dinlăuntru,

ca o nimfă pregătindu-se să devină un fluture orb într-o sticlă intens luminată.

Vreau ca răsăritul să fie chemat pe numele tău

Aşa, apusul n-ar mai veni niciodată.

Nu vreau de la tine nimic. Să nu mă semeni în ogoarele

tandreţilor tale

Să mă poţi secera când vine culesul. O să rămân spic necopt să mă legăn în vânt

Şi boabele mele, Pe jumătate grâu nelumit, pe jumătate stele,

Vor germina lanuri de raze cu guri cântătoare Ce vor pune luminii cunună şi nimb.

Ştiu că ţi-e greu. Şi mie îmi este. Dar ca să putem împlini această poveste

Care-atâta de tare ne doare, Nu mă coborî în pământ.

Ioan Grigoraş

***

Și fluturii se spală pe picioare

Cu roua dimineții dintre ploi

Când luna plină-ncearcă să coboare

Pe scara zorilor, din doi în doi.

Ei vor să prindă-n palme răsăritul

Unei povești culese de sub vânt

În care se-mpletesc tăceri cu mitul

Dorințelor născute din cuvânt

Și-o aripă ar vrea să ne-mprumute

Un azimut pentru un zbor înalt,

Ar dărui orice, oricât de multe

Ne-ar trebui să facem doar un salt.

Și fluturii se spală pe picioare

Cu lacrima iubirii dintre noi

Când zorii sorb un strop din depărtare

Și construiesc o luntre pentru doi...

Ema Gârboni

aproape poezie

privirea ta mi se strecoară prin vene

ca o şansă la fericire.

poezie fără cuvinte,

care nu se recită,

se tace.

dacă ţi-aş spune ce simt,

s-ar goli de sens

ca aerul pe care îl respirăm,

de oxigen.

iar cuvintele s-ar scurge din poezie

ca nisipul printre degete.

11

Sanda Nicucie

Între noi

La cumpăna de vieţi,

de gânduri

şi poveri

purtate ca iluzii pe umeri de-amândoi;

tu ignorând pe mâine şi anulând pe ieri

pui apele,

şi munţii,

şi timpul între noi.

Un gest să pot aş vrea

să pot să te opresc!

dar mâna mi-e inertă, cuvintele-mi sunt surde.

te las să pleci în modul cel mai banal, firesc

şi-apoi am să te strig

când n-am să ştiu nici unde!

Şi-am să te uit probabil, cum ai să uiţi şi tu

ne-om intâlni în iaduri ca flăcări pasagere

chiar dacă timpul astăzi doar pentru noi trecu

nu-ţi cer să mai rămâi,

să te opresc

nu-mi cere!

Cât te-am iubit şi, Doamne,

ce vise

ce poveri

purtate ca iluzii pe umeri de-amândoi;

de mă iubeşti tu astăzi,

de m-ai iubit tu ieri

să-mi iei şi amintirea

şi visul

şi

...pe noi.

Lorin Cimponeriu

*

Amar cânta cobza

În rara şi vechea potecă

Ninsori de nisip

Pe umbra trunchiului de piatră

Albi porumbei îngânduraţi

De plecarea verii

Sub streşine mor.

Doar visul mai curge prin gând

Ca o veche poveste.

Dong- dang iluzia dragostei

Ca un fir de nisip

Rar pe genele tale o floare

E toamnă, e toamnă ca

Pasărea întunericului.

*

E frig

Ceasornic de la nouă până la unu

Noaptea liniştii dintre morţi

Tăinuie nisipul.

În munţi umbra vie către

Cântatul cocoşilor se îndreaptă.

Apune o stea,

Steaua călătorului în linişte

Dintre două acte.

Apele plăsmuirii cresc

În mai mulţi ochi

Până cerul nopţii se umple de ochi.

Vedem vietatea neîmblânzită,

Şarpele cum se coboară

De pe templu solar.

Pe o tipsie stă

Capul botezătorului.

12

F E S T I V A L U L A N S A M B L U R I L O R D E D A N S P O P U L A R

SANDA IONEL MARCU E d i ţ i a a I V - a , 0 6 O C T O M B R I E 2 0 1 3

ş i a n i v e r s a r e a a 3 0 d e a n i d e l a î n f i i n ţ a r e a A n s a m b l u l u i F o l c l o r i c

„CARAŞUL”

CE NTRU L JUD E ŢE AN P ENTRU PROMOVA REA

Ş I CO NS E RVA REA CU L TU RII TRADIŢIONA L E

CA RAŞ -S EV ERIN

PRIMĂ RIA ŞI P RI MĂRIA Ş I P RI MĂRIA ŞI

CON SI LIU L LO CAL CON SI LIU L LO CAL CO NS IL IUL LO CAL

G RĂDINA RI FO RO TI C POJ EJ ENA

13

Istoric despre coregraful şi maestrul de balet Ionel Marcu

A venit pe această lume la 27 aprilie 1908, în localitatea Ciuchici, plasa Sasca Montană.

Şcoala primară de 7 clase o făcut-o în localitatea natală, apoi s-a mutat în Bocşa, la un unchi

din partea mamei. Aici s-a angajat la C.F.R. şi a făcut un curs de calificare pentru lăcătuşi de revizie

C.F. După aproape un an, s-a mutat la Timişoara prin bunăvoinţa unei rude-Maxim Drăgoi, care l-a

ajutat material şi moral. In scurt timp, a ajuns ajutor de revizor la Depoul C.F.R. Timişoara. In aceeaşi

perioadă, s-a înscris la liceul seral, pe care l-a absolvit cu rezultate bune.

Dornic să-şi formeze o carieră, s-a înscris la Şcoala de Canto şi Coregrafie din Cluj. De aici a

fost trimis la unele cursuri „naţionale şi moderne” la Bucureşti.

In anul 1938 a absolvit „Academia de Muzică şi Artă Dramatică” din Cluj secţia „Dramă”.

După absolvire a activat la Opera din Cluj, ca maestru de balet. De aici a plecat la o specializare de doi

ani la Opera de Stat din Bucureşti. In anul 1943, a fost reformat de către Grupul III Armată, din

Spitalul Militar Galaţi.

In anul 1950 a fost mutat la Opera din Timişoara, ca maestru de balet. De asemenea, a

activat la mai multe ansambluri de dansuri populare ale unor întreprinderi.

A lucrat la Cluj 12 ani, ca maestru de balet, unde a montat 170 de opere şi balete, printre

care Aida, Faust, Carmen, Samson şi Dalila.

Pe lângă lucrările clasice, s-a manifestat şi în domeniul folclorului, la unităţi din întreaga ţară,

cu echipe de amatori şi profesionişti, printre acestea numărându-se şi Ansamblul muncitoresc

„Flacăra”. Cu ansamblul sârbesc din Timişoara a lucrat 3 ani şi a obţinut cele mai frumoase rezultate,

a instruit diverse formaţii, cu care s-a afirmat. Apoi cu coregrafi ca Nicolae Stănescu „Lăiţă” şi soţia sa

Brânduşa cu care a colaborat la Ansamblul „Lazăr Cernescu” din Caransebeş şi la Ansamblul

„Timişul”’ din Timişoara cu Gheorghe Draghina la Ansamblul C.F.R. din Oravita sau Anca Codrut la

Ansamblul „Carasul” al Centrului Cultural Caraşul din Grădinari.

La iniţiativa directorului executiv, prof. Gheorghe Ţunea, de la CENTRUL JUDETEAN CARAS-

SEVERIN PENTRU CONSERVAREA SI PROMOVAREA CULTURII TRADITIONALE DIN RESITA, si a mai

multor conducători artistici s-a convenit să se desfăşoare această manifestare culturală, numita

Festivalul ansamblurilor de dansuri populare”Sandu Ionel Marcu”care să pornească de la principiul

păstrării şi conservării dansului, portului şi cântecului românesc.

Ionel Marcu a mai colaborat cu Afilon Laţcu de la Ansamblul „Iedera” din Oţelu Roşu şi

„Reşiţeana” din Reşiţa, cu Stefan Isac de la ansamblul ,,Slătinioara’’ din Slatina Timiş precum şi cu Ion

Munteanu „Văruţ” la Caransebeş şi Reşiţa.

După ieşirea la pensie, s-a retras la Ciuchici, unde a moştenit bunurile mamei şi ale unchiului

său. Aici a continuat să citească din marea sa bibliotecă şi să instruiască unele echipe de dansuri. A

părăsit această lume într-una din zilele lunii august a anului 1993, fiind înhumat în Cimitirul din

Ciuchici alături de rudele sale.

14

F E S T I V A L U L A N S A M B L U R I L O R D E D A N S P O P U L A R

S A N D A I O N E L M A R C U E d i ţ i a a I V - a , 0 6 O C T O M B R I E 2 0 1 3

ş i a n i v e r s a r e a a 3 0 d e a n i d e l a î n f i i n ţ a r e a A n s a m b l u l u i F o l c l o r i c

„CARAŞUL”

15

F E S T I V A L U L A N S A M B L U R I L O R D E D A N S P O P U L A R

S A N D A I O N E L M A R C U E d i ţ i a a I V - a , 0 6 O C T O M B R I E 2 0 1 3

ş i a n i v e r s a r e a a 3 0 d e a n i d e l a î n f i i n ţ a r e a A n s a m b l u l u i F o l c l o r i c

„CARAŞUL”

16

F E S T I V A L U L A N S A M B L U R I L O R D E D A N S P O P U L A R

S A N D A I O N E L M A R C U E d i ţ i a a I V - a , 0 6 O C T O M B R I E 2 0 1 3

ş i a n i v e r s a r e a a 3 0 d e a n i d e l a î n f i i n ţ a r e a A n s a m b l u l u i F o l c l o r i c

„CARAŞUL”

17

Ansamblul folcloric “CARAŞUL”

la colindat în satele din Valea Caraşului

Grădinari, Greoni, Comorâşte, Forotic

2 1 , 2 2 , 2 3 D e c e m b r i e 2 0 1 3

18

Ansamblul folcloric “CARAŞUL”

la colindat în satele din Valea Caraşului

Grădinari, Greoni, Comorâşte, Forotic

2 1 , 2 2 , 2 3 D e c e m b r i e 2 0 1 3

19

Ansamblul folcloric “CARAŞUL”

la colindat în satele din Valea Caraşului

Grădinari, Greoni, Comorâşte, Forotic

2 1 , 2 2 , 2 3 D e c e m b r i e 2 0 1 3

20

„Dincolo” de România

Mihai Lazarov

Toată copilăria mea a fost marcată de "ce e dincolo", mai cu seamă că de "acolo"

venea ciocolata "Cipiripi" (pe care o mâncam aproape de fiecare dată cu un același ritual...),

guma de mestecat "Tin i Tina", pufuleții "Smoki" (cu alune) și o grămadă de brand-uri și

produse la care aspiram într-un fel sau altul. Sărăcia din Romanica noastră de atunci ne făcea

să ne orientăm antenele de pe case spre Vârșeț, doar-doar vom recepta câteva imagini de

"dincolo". Erau imaginile "libertății" ! Savuram până și nesuferitele de reclame, ca să nu mai

vorbim de filme și de celelalte emisiuni...

Având o invitație mai veche de la colaboratorul nostru de nădejde, d-l Codruț Anca,

am însoţit ansamblul de dansuri „Caraşul” din Grădinari, care avea de susţinut o reprezentație

la Dolovo, în spectacolul de Crăciun.

Primul popas a fost la Călugăra – am fost la un „ducean” mic, dar plin cu

„dulciurile copilăriei mele”. Am oprit mașina și am blocat o alta parcată. Am vrut să fiu

politicos și am întrebat o localnică dacă pot rămâne câteva minute acolo fără să deranjez. Cu

un veritabil accent bănățean, mi-a răspuns că „n-o vini baş acuma găzdăriţa”. Îmi place „de

numa’ ” graiul acestor români, uneori mai… bănățeni decât noi.

Deși călătoria noastră a fost într-o zi de duminică, dincolo se muncea. Înainte de

Biserica Albă cineva profita de timpul prielnic și a ieșit la câmp cu tractorul. La început am

fost intrigat, pe urmă am cugetat puțin – poate alții au altă „filozofie” a muncii. Și dacă stau să

mă gândesc bine, bunicul spunea că lucrul la câmp nu are sărbătoare – „Dacă ai fân de întors,

nu cauți că e duminică – marva nu are sărbătoare !”.

N-am mai fost de mult peste graniță, dar Biserica Albă mi se părea neschimbată. Nu

am zăbovit prea mult ca să am timp să observ diferențele. Pentru mine, nu are cum să nu fie

dureros faptul că sârbii au drumuri mai bune. Deși la câțiva pași de noi, nu cu mult timp în

urmă (nici cincisprezece ani) se auzea zgomot de arme, drumurile sârbilor sunt impecabile.

Nu ai cum să nu observi această realitate ! Poate nu au traficul ca în România și nici

abundența de mașini de ultimă generație ca la noi, dar măcar nu au gropi în asfalt…

Mai încolo m-a frapat o altă imagine – niște oameni erau pe câmp și culegeau mere

– deși era ianuarie (ce-i drept, frigul nu ne-a dat bătăi de cap anul acesta) în pomi încă erau

fructe… După Biserica Albă am trecut prin câteva localități care aveau sonorități românești –

Gaj (Gai), Dubovac (Dubovăţ).

Vizita noastră a fost la Dolovo (Doloave) – un loc aflat la aproape o sută de

kilometri de Oravița unde încă se mai vorbește românește. Este absolut remarcabil efortul

oamenilor de acolo și în special al comunității românești de a păstra obiceiurile și tradițiile

locale și graiul înaintașilor. Din ce ne-au relatat gazdele noastre, în special domnul Lucian

Danilov, preşedintele Asociaţiei „Banatul”, Dolovo e un sat cu vreo 7000 de locuitori (printre

care şi români), situat în apropiere de Pancevo. De la mare depărtare se văd turlele a trei

biserici.

21

M-a impresionat căminul cultural din sat. Construit în anii de glorie ai Iugoslaviei,

are dimensiuni impresionante – un hol imens, o sală de spectacole la fel de mare cu instalaţie

de sonorizare, bibliotecă, săli de lucru, etc. Aproape în fiecare săptămână au loc o gamă largă

de manifestări, în special spectacole – de la folclor până la rock, concerte, proiecţii de film,

ateliere de lucru. Există şapte angajaţi dar şi voluntari care trudesc… la cultură. Ansamblul

folcloric de acolo (la un moment dat aveau 32 de perechi de dansatori !) are un bogat

palmares şi o serie de participări în ţară şi peste hotare. Foarte popular este festivalul culinar

„Štrudlijada” care păstrează tradiţia culinară a zonei, organizat la începutul lunii septembrie,

în fiecare an. Am aflat că ambiţia gazdelor este de a organiza Festivalul Copiilor, manifestare

de mare amploare, foarte popular în rândul comunităţii româneşti din Serbia.

Nu pot decât să felicit pe fraţii noştri din Dolovo pentru eforturile acestora şi să îmi

doresc o colaborare, pentru că, cel puţin un lucru avem în comun – vorbim şi cugetăm

româneşte. La revedere, române, oriunde te-ai afla… !

22

Grădinile Naționale Rhododendron din Munții Dandenongului

și Festivalul Cireșilor Înfloriți

Eu iubesc florile!

Azi am fost cu soția, Eric și familia Li să vizităm aceste grădini minunate din zona noastră, cu

ocazia Festivalului înfloririi cireșilor, o sărbătoare japoneză organizată odată pe an, pe o

perioadă de o săptămână.

Grădina Națională Rhododendron este ca o bijuterie, este considerată una din comorile

pădurii Dandenongului. Noi locuim la douăzeci de minute cu mașina. O plimbare prin grădină

este îndeajuns ca să poți vedea de ce acest loc binecuvântat este o bijuterie horticolă.

Încadrată în munții de cenușă cu cei mai înalți copaci cu flori din lume, ea se întinde pe 104

hectare de flori colorate strălucitor. Aceasta este casa multor păsări, printre care: lyrebirds,

papagali, rosellas, rațe și alte specii care se adună lângă diferitele iazuri și lacuri care

ornamentează peisajul, aducând un plus de culoare, lumină și armonie.

Datorită Societății Australiene Rhododendron și a Comisiei Forestiere, zona de grădină a fost

selectată din pădurile de stat Olinda, de pe creasta estică a Muntelui Dandenong și astfel s-a

născut în 1961 Grădina Națională Rhododendron. Aceasta a fost concepută ca o combinație

de diferite grădini individuale și spații. Din 1995, Grădina intră sub conducerea Instituției

Parcurilor și Căilor Navale din interiorul Melbournului.

Grădina are peste 280000 de flori.

Inițial, concepută ca un exemplu și colecție națională de specii de Rhododendron, Grădina

Națională Rhododendron, numită în japoneză “sake” - se mândreste cu 15000 de

rododendroni -aproximativ 550 de specii. În plus, grădina este casa a 12000 de azalee, 3000

de camelii, 250000 de narcise, lupini, ciocuri de aur, laburnumi, protease și cireși.

Când se apropie primăvara, în luna august grădina este transformată într-un ecran multicolor

în care predomină galbenul narciselor strălucind ca un soare. Până în noiembrie rododendronii

și azaleele vor înflori de un portocaliu puternic, în aceeași măsură plin de mister și, poate prea

îndrăzneț. Decorul este completat de florile roz, aducând un aer suav, copilăresc și gingaș,

împlinit de roșu incandescent, ca simbol al desăvârșirii. Grădina, o adevărată oază de

încântare cromatică și olfactivă este locul perfect pentru creatorii de artă, dar și pentru

consumatorii de creații artistice. Invită la plimbări romantice pe cei îndrăgostiți, la relaxare pe

cei obosiți. Sau, pur și simplu este o alternativă frumoasă de petrecere a timpului în diferite

zile cu încărcătură specială (Ziua Mamei…) și fotografii cu ocazia unor evenimente

importante din viața noastră (nuntă...).

Sakura japoneză în zona Dandenongului

Prin existența acestei grădini, National Garden Rhododendron, nu trebuie să călătoriți tot

drumul până în Japonia în luna martie ca să vă bucurați de Sakura, sau Festivalul Cireșilor

23

Înfloriți. Cu o suită de cireși, Cherry Tree Grove, grădina aduce acest festival de renume și

foarte venerat, de primăvară japoneză la Melbourne, în septembrie, în fiecare an.

Cireși în plină floare. Este o priveliște spectaculoasă și Hanami, Festivalul Cherry Blossom

Garden vă oferă un picnic între flori mici, albe și roz sorbind ceai japonez. Asigurați-vă,

notând data și luna festivalului din 22 septembrie în calendarul dumneavoastră, în cazul în

care sunteți pe cale de a planifica o nuntă cu temă japoneză.

Hanami este un important obicei japonez și are loc peste tot în Japonia, în primăvara anului.

Hanami, literalmente, înseamnă vizualizarea florii; da, se indică, în general, să vedeți în

persoană floarea de cireș. Se spune că originea Hanami datează de acum peste o mie de ani,

când aristocrații se bucurau privind florile frumoase de cireș și scriau poezii.

În zilele noastre, oamenii din Japonia se distrează vizitând florile de cireș, unde se adună și

aduc mâncare și băutură, întind mese și petrec. Este ca un picnic sub copaci. Oamenii aduc

mâncare gătită acasă, fac grătare sau cumpără de la alimentară bunătățuri preparate pentru

Hanami. În unele locuri mai populare, de Hanami se organizează concursuri pentru cele mai

bine amenajate grădini. Dacă nu vă place în mulțime, puteți merge în parcuri de cartier,

grădini sau în alte locuri liniștite. Cel mai popular tip de cireș japonez (copac Sakura), care

poate fi găsit peste tot în Japonia este Somei-Yoshino (Yedoensis). Copacii Sakura înfloresc

în momente diferite pe teritoriul Japoniei, iar perioada de înflorire a Somei-Yoshino este de

obicei scurtă.

În concluzie, a fost o zi minunată și ne-am întors din această vizită cu o sumedenie de

fotografii imortalizând imagini superbe.

Ajunși acasă ne-am așezat la povestit, împărtășindu-ne bucuriile trăite în aceste locuri pline de

mireasmă.

Ce bine-i printre flori! I-am murmurat la ureche lui Ming.

Ben Todica/Melbourne

24