tabel indicatori

8/17/2019 Tabel Indicatori

1/51

5 POLITICA DE MEDIUÎN ROMÂNIA

5.1 Strategia dezvoltării durabile în România

5 .1.1 Caracteristici generale: principii şi indicatori

ai dezvolt ării durabile

Dezvoltarea durabilă constituie, începând cu anii ’70, o reevaluare

constantă a dialogului om – natur ă şi a legăturii între generaţii. În acest

context, România încearcă promovarea acestei concepţii şi includerea ei în

toate tipurile de politici structurale. Aşa cum menţionam, în accepţiunea

largă a conceptului de dezvoltare durabilă, prosperitatea economică şi

conservarea mediului trebuie să se susţină reciproc.

Din analiza realizată se constată că toate formele dezvoltăriieconomice au un impact asupra mediului: ele folosesc resursele naturale

care, uneori, sunt în cantitate limitată şi generează, ca produse secundare,

deşeuri şi reziduri, precum şi poluare. Există însă şi căi prin care activităţile

economice în context durabil pot proteja sau conserva mediul înconjur ător.

Aceste căi trebuie să ia în considerare următoarele principii1:

În primul rând, ac ţ iunile trebuie fundamentate pe cele mai bune

informa ţ ii şi rezultate ştiin ţ ifice disponibile; acţiunea bazată pe probeinadecvate este, de cele mai multe ori, contra-productivă, necesitând măsuri

repetate şi costisitoare de corectare. Atunci când fundamentarea ştiinţifică

este insuficientă şi activităţile pot constitui un posibil pericol pentru mediul

înconjur ător, trebuie să se acţioneze pe baza principiului precau ţ iei.

1 Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, Planul naţional de acţiune pentru protecţiamediului,1999


2/51

Din punct de vedere ecologic, principiul de bază care trebuie luat înconsiderare este capacitatea de suport a unui ecosistem sau a unui complexde ecosisteme adică, susţinerea unui anumit nivel de exploatare a bunurilor

şi serviciilor furnizate. Misiunea dezvoltării durabile este să găsească căilede creştere a bunăstării concomitent cu utilizarea, în mod prudent, aresurselor naturale comune, astfel încât resursele regenerabile să poată fimenţinute, iar cele neregenerabile să fie folosite într-un mod raţionalevitându-se epuizarea lor 2. În mare parte, poluarea mediului înconjur ător şiepuizarea resurselor au loc deoarece cei ce sunt producători nu sunt şi ceicare suportă consecinţele. În acest sens, principiul “ poluatorul pl ăteşte”cere ca atunci când procesele de producţie ameninţă integritatea mediului,

costul măsurilor necesare de remediere trebuie să fie suportat de producătorşi nu de întreaga societate.

O altă cerinţă se refer ă la tehnicile de analiză pentru deciziile politice şi pentru stabilirea normativelor , luând în considerare impactulasupra mediului, cheltuielile publice şi costurile corespunzătoare pentruagenţii economici.

Pentru România, acceptarea doctrinei dezvoltării durabile nu este oopţiune benevolă, ci reprezintă singura cale responsabilă de proiectare adezvoltării pe termen mediu şi lung, în concordanţă cu interesul naţional şicu cerinţele colabor ării internaţionale.

Priorit ăţ ile dezvolt ării durabile în condiţiile identificate în prezent sunt: sănătatea populaţiei, conservarea energiei şi creştereaeconomică, grefate pe problematica protecţiei mediului.

În România, conceptul de dezvoltare durabilă presupune3: bogăţiageneraţiei actuale şi a generaţiilor viitoare; restructurarea continuă şi

extinderea capitalului fizic4

, în acord cu condiţiile de mediu dar şi cucondiţiile de sănătate a populaţiei; dezvoltarea capitalului uman şi social.

2 Forum consultatif européen sur l’environnement et le développement durable, Un systèmeeuropéen de gouvernance pour garantir un développement durable, Commision européen,Bruxelles, 2002

3 Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, Strategia naţională pentru dezvoltare durabilă înRomânia, 2000

4

în Strategia naţională pentru dezvoltare durabilă în România este denumit capital antropic,ce include : industrie, agricultur ă, căi de comunicaţie, monumente istorice, ştiinţă şitehnologie şi alte activităţi umane materializate


3/51

Furnizarea unor instrumente pentru comunicarea informa ţ iilorcătre factorii de decizie şi către popula ţ ie, care să evidenţieze obiectiveledezvoltării durabile, necesită construirea unui sistem de indicatori. Practic,

aceşti indicatori trebuie să măsoare starea existentă, să evidenţiezetendinţele de dezvoltare ale societăţii, asigurând totodată şi ajustarea periodică a strategiei aplicate în perioada respectivă.

Deşi în momentul de faţă, există indicatori economici, sociali şi demediu, care sunt utili în măsurarea progresului către dezvoltarea durabilă,nu există un consens în privinţa unor indicatori specifici ai acesteia.

În procesul de implementare a conceptului de dezvoltare durabilă, seimpune, agregarea indicatorilor simpli, pentru obţinerea caracterizării

interacţiunilor între resurse, activitatea umană şi economie. Dintreindicatorii utilizaţi în România pentru dezvoltarea durabilă enumer ăm(tabelul 5.1):

Tabelul 5.1Indicatori privind dezvoltarea durabilă în România

Obiectiveprincipale

Indicatori Stare Nivel

presiune-răspuns

1996 1997 1998

1 2 3 4 5 6

1. Relansareaeconomică şiaccelerarea

PIB/cap de locuitor pe baza parităţii puterii decumpărare - $ SUA

S/P 4070 4244 3975

Rata de investiţii(FBCF/VAB)

S/R 23,2 25,0 20,8

Dezvoltăriidurabile

Gradul de dependenţă de comer ţul exterior(exp.+ imp. -%PIB)

S/R 60,8 65,1 66,5

Cheltuielile cu protecţia mediului - %PIB

P/R 1,4 1,4 1,5

2. Creşterea Indicele sintetic alsăr ăciei

P - - 0,51

Bunăstării Rata de şomaj % S/R 9,5 6,6 8,8Rata de ocupare % S/R 71,5 70,1 -Indicele dezvoltăriiumane

R 0,749 0,758 0,743


4/51

Obiectiveprincipale


presiune-răspuns

1996 1997 1998

3. Promovareaşi Speran

ţa de viaţă lanaştere-ani S 69,4 69,1 69

Protecţiasănătăţii umane

Mortalitatea infantilă la1000 născuţi vii

S 21,2 22,3 22,0

Cheltuieli pentrusănătate- %din PIB

P/R 2,9 2,8 2,6

% populaţie cu acces laapă potabilă

R - - -

4. Promovarea Rata de alfabetizare aadulţilor

S - 3,3 -

educaţiei şiinstrucţiei Rata de alfabetizare -%din copii în şcoala primar ă

S - 54,9 54,9

Cheltuieli pentrueducaţie –% din PIB

P/R 3,0 10,3 9,0

5. Dezvoltarea Populaţia urbană - %din total

P 54,7 54,9 54,9

durabilă aaşezărilorumane

Populaţia din oraşul celmai mare - % din total

P 10,3 10,3 9,0

Suprafaţă apartament(m2/persoană)

P 12 12 12

Rata de creştere a populaţiei urbane %

P 0,2 -0,4 -0,1

Localităţi conectate lasisteme deaprovizionare cu apă

S - 2739 -

Localităţi conectate lasisteme de canalizare

S 607 616 -

6. Diminuarea

consumului de

Producţia de energie

primar ă – mii t.e.p.

P 35752 35135 31401

Energie Consum intern –t.e.p./loc.

P 2,155 2,214 2,001

Consum final –t.e.p./loc.

P 1,285 1,409 1,261

7. Creştereaeficienţei

Nr. autovehiculelor înexploatare – buc./100loc.

P 114 127 131

Transportului Parcursul mărfurilor –mil. Tone km.

P 12661 106758 87590

Parcursul călătorilor –mil. pasageri km. P 34661 33542 31198


5/51

Obiectiveprincipale


presiune-răspuns

1996 1997 1998

8. Creştereaeficienţeiturismului

Indicele de utilizare acapacităţii de cazareturistică în funcţiune %

P 45,0 - -

9. Promovareaagriculturiidurabile

Teren arabil dinsuprafaţa agricolă totală %

S - 63,2 -

şi a dezvoltăriirurale

Consum de fertilizanţi – kg/ha agr.

P 29 32 27

Consum de pesticide –kg/ha agr.

P 1,7 1,6 1,0

10.Combatereadefrişărilor

Suprafaţa fonduluiforestier mil.ha S 6,369 6,366 6,367

Suprafaţa cu păduri de protecţie mil.ha

S - - 3,33

Masa lemnoasă brută exploatată mil. m3

P 13,8 14,8 14,5

Rata tăierilor km2/an P 501,8 479,1 466,8Rata împăduririlorkm2/an

R 131,2 127,3 106,4

11.Combatereadeşertificării

Terenuri afectate desecetă frecventă km2

P 39000 71000 -

12. Protecţiaatmosferei

Cheltuieli pentrureducerea poluăriiaerului mii lei

R 138038,5 162821,4 402143

13. Asigurarearesurselor deapă şi

Volumul resurselor deapă m3/loc

S 9101 9800 -

calitateanecesar ă

consumatorilor,

Disponibil de apă potabilă mil.m3

S 22,581 51,562 -

utilizareaeficientă aresurselor

Extracţia anuală de apă potabilă ca % din apadisponibilă

S/P 77,5 51 -

14.Conservareadiversităţii biologice

Arii protejate % dinsuprafaţa totală

S 4,8 4,8 4,8

15. Reducerea Deşeuri industriale mil.tone

P 25,4 24,7 -


6/51

Obiectiveprincipale


presiune-răspuns

1996 1997 1998

Cantităţii dedeşeuri Deşeuri municipalemil. tone P 7,37 7,34 -

şi a poluăriigenerale

Materiale reciclate R - - -

Sursa: www. mappm.ro

Faţă de cele prezentate, consider ăm că lista de indicatori trebuie

extinsă şi completată şi cu alţi indicatori simpli, dintre care enumer ăm :

- indicatori de dinamică demografică: densitatea populaţiei, rata

totală a fertilităţii, rata migraţiei nete etc.,- caracterizarea modelului de consum,

- agricultur ă: volum şeptel, calitatea produselor agricole etc.,

- biodiversitate: tipuri de ecosisteme, rata de antropizare a

ecosistemelor naturale,

În contextul politicii europene5, autorităţile locale din Europa sunt

încurajate să participe la iniţiativa de monitorizare aprin adoptarea

indicatorilor Europeni Comuni şi prin integrarea lor în sistemele demanagement municipale existente dar şi să contribuie activ la dezvoltarea

acestui set de indicatori.

În procesul de implementare a conceptului de dezvoltare durabilă, se

impune însă agregarea indicatorilor simpli, pentru obţinerea caracterizării

interacţiunilor dintre resurse, activitatea umană şi economie. Astfel, putem

propune ca indicatori agregaţi: indexul de poluare, indicele de diminuare a

resurselor, indexul de risc al ecosistemelor, indexul impactului de mediuasupra bunăstării, indexul dezvoltării umane, indexul săr ăciei, indexul

disparităţii între sexe etc.

5 Grupul de exper ţi privind mediul urban a fost înfiinţat de Comisia Europeană în 1991, pentru a determina modul în care strategiile viitoare pot încorpora obiective de mediu,

precum şi pentru a oferi Comisiei o bază pentru a dezvolta dimensiunea mediului urban încadrul politicii comunitare de mediu. În prezent, grupul are o componenţă redusă şi unmod de lucru bazat pe un număr mic de grupuri de lucru organizate pe subiecte.


7/51

Pe plan juridic, dezvoltarea durabilă implică reglementarea în

perspectivă a tuturor activit ăţ ilor privind mediul , în concordanţă cu

creşterea economică şi cu îmbunătăţirea calităţii vieţii, în condiţiile

implementării aquis-ului comunitar şi a reglementărilor internaţionale.Consider ăm că este necesar ă adoptarea unor măsuri cu caracter

juridic, adecvate pentru reorganizarea cercetării ştiinţifice şi tehnologice, a

învăţământului, a pregătirii profesionale şi în general, a educaţiei ecologice.

Integrarea politicilor de mediu în politicile sectoriale (agricultur ă,

transport, industrie, sănătate etc.), preocupările pentru promovarea

instrumentelor economice în administrarea mediului, dar şi relaţia mediu –

privatizare, constituie priorităţi în construcţia societăţii având drept scopîmbunătăţirea calităţii mediului şi tranziţia spre o dezvoltare durabilă.

Întreaga dezvoltare a României din ultimul deceniu este caracterizată

şi influenţată de procesul, început după 1989, tranziţiei de la vechiul sistem

la altul nou, de la economia de comandă, supercentralizată la economia de

piaţă, de la statul comunist la statul democratic de drept, de la structurile

bazate pe proprietatea colectivistă la cele întemeiate pe proprietatea privată.

Trebuie să subliniem că între politicile de mediu, sociale şieconomice există interferări, primele fiind o parte esenţială a celorlalte.

Astfel, în timp ce politica social-economică reprezintă ansamblul de măsuri

elaborate la nivel macro şi microeconomic, în scopul administr ării vieţii

economice, care să limiteze disfuncţionalităţile ce se manifestă în economie

(crize, şomaj, inflaţie), armonizând creşterea economică, politica de mediu

reprezintă un ansamblu de măsuri elaborate la nivel macro şi

microeconomic, în scopul reducerii procesului de deteriorare a calităţii

sănătăţii omului şi a mediului, a naturii (menţinerea bogăţiei şi diversităţii

formelor de viaţă) şi a calităţii factorilor de mediu care afectează producţia

(solul, vegetaţia, materiile prime etc.).

Evoluţia principalilor indicatori economici şi sociali în primuldeceniu al tranziţiei demonstrează că starea actuală a României nu permitefinanţarea acţiunilor de reconstrucţie ecologică şi de protecţie a mediului la


8/51

nivel real.În acest sens, principalul indicator macroeconomic este produsulintern brut (tabelul 5.2) care a evoluat astfel (preţuri curente):

Tabelul 5.2

Evoluţia PIB în perioada 1999-2004Indicator 1999 2000 2001 2002 2003 2004PIB (mld.USD) 34,08 32,5 35,5 38,59 42,12 46,5

Sursa: www. mfinante.ro , datele pentru anii 2003,2004 sunt estimative

34,08 32,5 35,5

38,59 42,12

46,5

0

10

20

30

40

50

1999 2000 2001 2002 2003 2004

PIB

Figura 5.1 Evoluţia PIB în perioada 1999-2004

În perspectivă, dezvoltarea durabilă a societăţii româneşti estedependentă de ritmul de cre ştere a PIB în corela ţ ie cu evolu ţ ia sa

demografică, ca şi de restructurarea economiei în concordanţă cu tendinţeleeconomiei mondiale. În proiectarea dinamicii PIB se pot folosi diferitemetode, dar cele mai adecvate metode, la situaţia concretă din România, cuun coeficient mai înalt de credibilitate şi probabilitate ar putea fi 6:

1. ipoteza dubl ării PIB pe locuitor la fiecare 10 ani, în perioada2000 – 2020. În această situaţie, în întregul interval de timp ar trebui să serealizeze un ritm mediu anual de creştere a PIB pe locuitor de 7 – 7,5%(tabelul 5.3). Este o proiecţie îndr ăzneaţă cu şanse de reuşită incerte. Deaceea – potrivit şi experienţelor internaţionale - se poate imagina şi o

variantă în care, după anul 2010, rata de creştere a PIB pe locuitor seîncetineşte, fiind în perioada 2010 – 2020 de cca. 5%. Realizarea oricăruiadintre aceste scenarii presupune, însă, asigurarea setului de condiţii necesareoperaţionalizării lor.

6 www.mappm.ro


9/51

Tabelul 5.3Scenarii ale evoluţiei PIB pe locuitor în România, orizont 2020

2000 2010 2020- dublarea la fiecare 10 ani a PIB pe locuitor(7,2% ritm mediu anual)- încetinirea ritmului după anul 2010 (5% ritmmediu anual)

4.520 4.520

9.040

9.040

18.080

14.725

Sursa: România 2020 ,Ed. Conspress , 1998

Consider ăm că acest scenariu nu poate fi asigurat de Româniadeoarece nu dispune de resurse suficiente , dar cu sprijin extern susţinut ar

putea fi considerat realist .

2.

Proiecţia evoluţiei PIB pe locuitor având ca premisă constrângerea “ţintelor de alergare” ce derivă din realizarea setului decriterii şi condiţii pentru integrarea în UE. În acest caz, “ ţ inta ” pentru

România este dat ă de PIB mediu pe locuitor în UE . În funcţie de gradul deapropiere de media PIB pe locuitor din UE, ritmurile de creştere necesareRomâniei variază în limite largi: între 3,9% - 9,2% în medie pe an în cazuldinamicii obişnuite a ţărilor membre ale UE şi, respectiv, între 4,8% - 10%,în cel al dinamicii înalte.

Tabelul 5.4Nivelul şi dinamica PIB pe locuitor în România, orizont 2020

PIB pe locuitor în România în US$PPC

Ritm mediu anual necesar decreştere a PIB în România

% dinmedia

conform scenariilorUE

conform scenariilor UE (%)

UE DO DI DO DI

V1 80 26.120 30.880 9,2 10,0V2 70 22.890 27.020 8,4 9,3V3 60 19.620 23.160 7,6 8,5V4 50 16.350 19.300 6,6 7,5V5 40 13.080 15.440 5,4 6,3V6 30 9.810 11.580 3,9 4,8

Sursa: România 2020, Ed. CONSPRESS, 1998

unde: DO – dinamica obişnuită; DI – dinamica înaltă.


10/51

Deşi apropierea, în propor ţie de 70 – 80% de media Uniunii

Europene corespunde scenariului “Renaşterii”, asigurând intrarea relativ

rapidă a României în rândul ţărilor emergente, este puţin probabil ca în

următorii 20 de ani să se poată realiza ritmuri de creştere a PIB pe locuitoratât de înalte.

Mai probabile, mai realiste, par a fi variantele 4 şi 5 care ar putea

satisface concomitent exigenţele integr ării României în Uniunea Europeană,

realizarea unei creşteri economice sănătoase, în concordanţă cu conservarea

şi protecţia mediului şi cu funcţionalitatea mecanismelor de piaţă. În această

situaţie, ritmul necesar, posibil şi suficient de creştere a PIB pe locuitor în

intervalul 2000 – 2020 s-ar putea situa între 6,5% - 7%.Conform condiţiilor prezentate, România a întâmpinat greutăţi în

ceea ce priveşte redresarea factorilor de mediu, privatizarea şi atragerea

capitalului str ăin, care, în condiţii avantajoase ar putea constitui soluţia

pentru reconstrucţia ecologică.

Resursele naturale de materii prime neregenerabile ale României au

fost şi sunt încă exploatate şi prelucrate cu tehnologii care au condus la

poluarea intensă a unor zone din ţar ă; extracţia şi folosirea combustibililorfosili (cărbunele, ţiţeiul), exploatările miniere, precum şi industria

siderurgică şi metalurgică, industria energetică, industria chimică,

petrochimică, industria celulozei şi hârtiei, industria materialelor de

construcţie ş.a. contribuie substanţial la poluarea factorilor de mediu cu

poluanţi comuni (dioxid de sulf, dioxid de carbon, oxizi de azot, amoniac)

cu metale grele, pulberi sedimentabile şi pulberi în suspensie şi alţi poluanţi

specifici ca formaldehide, hidrogen sulfurat, sulfur ă de carbon, clor, cloruri,etc.

Conservarea şi valorificarea eficientă şi ecologică a resurselor

energetice prezintă importanţă major ă prioritar ă, deoarece poluarea produsă

de activitatea energetică este responsabilă de existenţa poluanţilor în

propor ţie de peste 50% la emisiile de metan şi monoxid de carbon, 97% la


11/51

emisiile de dioxid de sulf, 88% de emisiile de oxizi de azot, 99% la emisiile

de dioxid de carbon 7.

În privinţa conservării resurselor energetice, se acţionează pe linia

retehnologizării unităţilor de extracţie şi prelucrare, închiderea celorineficiente, folosirea cu randamente ridicate a materiilor prime energetice.

Elaborarea şi aplicarea eficientă a politicilor de mediu în România a

impus o corectă fundamentare a acestora, luându-se în considerare mai

multe aspecte:

elaborarea şi aplicarea politicilor de mediu pe baza

caracteristicilor temporale şi spaţiale;

stabilirea rolului tehnologiei şi a politicilor de cercetare-dezvoltare;

coordonarea internaţională şi competitivitatea;

echitatea la nivel internaţional şi naţional;

formarea preţului şi politica monetar ă; stabilirea instrumentelor

de intervenţie în realizarea politicilor de mediu;

evaluarea repercusiunilor economice ale politicilor de protecţie a

mediului.

În contextul corelării creşterii economice cu protecţia mediului s-a

adoptat “teza complementarităţii”8 potrivit căreia, obiectivele propuse în

cadrul activităţii de protecţie a mediului sunt cu atât mai uşor de atins cu cât

creşterea economică este mai puternică.

Conform cercetării realizate, apreciem că în fundamentarea şi

elaborarea unei politici economice eficiente, trebuie să se ia în considerare şi

componenta ecologică, dar şi dezvoltarea activităţii de cercetare- dezvoltare

a tehnologiilor nepoluante. Aceste activităţi vor determina caracteristicilecapacităţii de producţie ale economiei, măsura în care obiectivele privind

dezvoltarea durabilă sunt realizabile şi cu ce preţ, iar sectorul privat ar trebui

să aibă o pondere însemnată în realizarea acestor acţiuni. Din figura 5.2, se

7www.mappm.ro8 Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, Carta albă, 2000


12/51

constată că în anul 2002, ponderea sectorului privat a fost diferită, în funcţie

de activitatea la care se refer ă.

92

70,165,7

58,3

94,7

55,7

64,5

0

10

20

30

40

50

60

70

8090

100

Comert in

detaliu

Importuri

(fob.)

Exporturi

(fob.)

Volumul

investitiilor

Productia

agricola

totala

Productia

industriala

PIB

Figura 5.2 Ponderea sectorului privat în PIB (anul 2002)

Evoluţia inflaţiei (figura 5.3), diminuarea rolului statului,

ascensiunea sectorului privat, schimbările din sectorul social, tendinţele de

stabilizare s-au reflectat şi în evoluţia stării mediului.

300%

250200150100500

1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003*

Figura 4.3 Evoluţia ratei inflaţiei în perioada 1992 – 2003*Sursa: wwwwww..cccciir r ..r r oo Notă: * nivel estimat

Principalele elemente de departajare a tr ăsăturilor politicilor de

mediu de cele ale politicilor social - economice le reprezintă zonele de

operare, întinderea temporală, capacitatea de influenţă prin factorii interesaţi

şi zona juridică de acţiune.

http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/http://www.ccir.ro/


13/51

În România, cadrul general al dezvoltării durabile a României

include Strategia na ţ ional ă a dezvolt ării durabile, Strategia na ţ ional ă de

dezvoltare economică pe termen mediu (2000 - 2004) îndreptată spre

căutarea unei economii de piaţă funcţionale, compatibilă cu principiile,normele, mecanismele, politicile Uniunii Europene, Planul Na ţ ional de

ac ţ iune pentru protec ţ ia mediului care include 286 proiecte, cu o valoare

totală a proiectelor prioritare de 2.276,5 milioane euro, Planul Na ţ ional

pentru adoptarea acquis-ului comunitar .

5 .1.2 Cheltuieli efectuate pentru protec ţ ia mediuluiîn România

Transpunerea şi implementarea acquis-ului comunitar din domeniul

protecţiei mediului se realizează greoi, atât din cauza caracterului

intersectorial, a implicaţiilor asupra industriei româneşti, cât şi a alinierii la

standardele de calitate europene ce presupun costuri ridicate şi modificări

structurale la nivelul întregii economii.O evaluare generală a costurilor necesare armonizării legislaţiei

comunitare (aspecte legislative, crearea sau dezvoltarea unor structuri

instituţionale specifice pentru implementarea, monitorizarea şi controlul noii

legislaţii) a estimat un necesar de zeci de miliarde euro, aproximativ 40 mld.

Euro9 .

Sumele necesare finanţării în vederea implementării legislaţiei de

mediu în România armonizată cu cea a Uniunii Europene pe acţiuni sunt

prezentate în tabelul 5.5.

9 Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului , Raportul de ţar ă 2001


14/51

Tabelul 5.5

Sume necesare implementării legislaţiei de mediu - mii euro -

Nr. crt. Sectorul Necesităţi definanţare1. Legislaţie orizontală 20.0002. Calitatea aerului şi schimbări climatice 1.750.0003. Managementul deşeurilor 6.300.0004. Calitatea apei 18.000.0005. Protecţia naturii 4.7006. Controlul poluării industriale şi managementul

riscului8.000.000

7. Substanţe chimice şi organisme modificategenetic

91.000

8. Zgomot 2289. Protecţie civilă 125.00010. Securitate nuclear ă şi radioprotecţie 3.107

Total 34.294.035Sursa: Documentul de poziţie al României, capitolul 22

De aceea, pentru realizarea dezvoltării durabile, România are nevoie, pe lângă fondurile ce le alocă ea însăşi, şi de alte fonduri externe pentruinvestiţii şi asistenţă. Astfel, a reuşit să se creeze condiţii favorabile pentru

atragerea investitorilor str ăini şi dezvoltarea cooper ării cu alte ţări.La începutul anului 2002, totalul investi ţ iilor str ăine era de 8,6 ori

mai mare decât cele din 1991. Situaţia economică generală s-a îmbunătăţitîn ultimii doi ani; în 2002, PIB a crescut cu 5,3%, ponderea investiţiilor înPIB a fost de circa 19% şi va depăşi 20%, iar regimul investiţiilor str ăine şilegislaţia în domeniul privatizării s-au îmbunătăţit 10.

România este un partener credibil pentru asocierea cu alte ţări saufirme internaţionale, deşi persistă unele slă biciuni în domeniul economic,

instituţional şi social, inerente procesului complex al tranziţiei spre oeconomie de piaţă modernă.Încurajarea parteneriatelor dintre sectorul public şi cel privat, dintre

capitalul str ăin şi cel autohton, asimilarea în condiţii optime a fondurilorobţinute de la Uniunea Europeană şi instituţiile financiare şi economiceinternaţionale reprezintă una din liniile directoare ale politicii României

pentru aplicarea înţelegerilor de la Johannesburg în domeniul dezvoltăriidurabile.

10 www.insse.ro


15/51

Cheltuielile pentru protecţia mediului reprezintă măsuraeconomică a eforturilor pe care societatea le realizează pentru a r ăspunde

problemelor generate de starea mediului, într-o anumită etapă, ele referindu-se la următoarele activităţi: (1) protecţia calităţii aerului şi a climei, (2)

protecţia calităţii apelor, (3) managementul deşeurilor,(4) protecţia solului şia apelor subterane,(5) reducerea zgomotului şi a vibraţiilor,(6) protecţiasurselor naturale şi conservarea biodiversităţii, (7) protecţia împotrivaradiaţiilor,(8) cercetare-dezvoltare, (9)administrarea generală a mediului,(10) educaţie, (11)instruire, (12) informare,(13) alte activităţi specifice.

Cheltuielile totale de protecţie a mediului la nivel naţional (CTPM),se determină prin însumarea următoarelor elemente :

- Investiţiile totale (It) ce includ investiţiile efectuate de producătoriinespecializaţi din activităţi industriale, de producătorii specializaţişi cele efectuate de administraţia publică locală ;

- Cheltuieli curente interne totale (CCIt), obţinute prin adunareacheltuielilor curente interne efectuate de producătoriinespecializaţi, specializaţi şi a celor efectuate de administraţia

publică locală.În anul 2000, la nivel naţional, cheltuielile totale pentru protecţia

mediului au fost de 8.885 mld. lei, din care investiţii au fost de 3.700 mld leirespectiv 41,6%. Grafic, structura cheltuielilor totale pentru protecţiamediului pe anul 2000, la nivel naţional, este prezentată în figura 5.4.

cheltuieli totale

cheltuieli curente

investiţii

cheltuieli totale cheltuieli curente investiţii

Figura 5.4 Structura cheltuielilor totale pentru protecţia mediului,

la nivel naţional, pe anul 2000


16/51

Suma cheltuielilor pentru mediu, la nivel naţional, a reprezentat în

anul 2000 cca 1,12% din PIB, în tabelul 5.6 fiind prezentate cheltuielile de

mediu pe categorii de producători . În anii 2001 şi 2002, bugetul alocat

pentru mediu a crescut semnificativ.Tabelul 5.6

Structura cheltuielilor de protecţie a mediului pe categorii

de producători ( 2000)mil. lei

Cheltuieli curenteCategorii deproducători

Cheltuielitotale

Investiţiiinterne externe

Subvenţiiplătite

Producători

nespecializaţi

6.270.976,8 2.496.369,9 2.929.084,9 845.521,9 0

Producătorispecializaţi

2.956.467,1 787.375,8 1.818.875,2 350.216,2 0

Administraţie publică locală

1.277.953,1 386.863,0 466.806,2 406.430,9 17.853,0

Sursa: www.ccir.ro

2496369,9

3774606,8

0

787375,8

2169091,4

0

386863

873237,1

17853

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Producatori

nespecializati

Producatori

specializati

Administratie

publica locala

Investitii Cheltuieli curente Subventii

Figura 5.5 Ponderea investiţiilor, a cheltuielilor curente

şi a subvenţiilor în cheltuielile totale, pe categorii de producătoriSursa: realizată după datele din tabelul 4.6

Din cele prezentate, se observă că sumele cele mai mari pentru

cheltuielile de mediu au fost f ăcute de producătorii nespecializaţi, în timp ce

de subvenţii au beneficiat doar administraţiile publice locale.

În tabelul 5.7 prezentăm pentru anul 2000, ponderea principalelordomenii de activitate de protecţie a mediului în cadrul cheltuielilor totale şi


17/51

al investiţiilor efectuate de categoriile de producători de servicii de

protecţia mediului .

Tabelul 5.7

Ponderea cheltuielilor pe domenii de activitate, în procentedin cheltuielile totale şi investiţii

Ponderea cheltuielilor pe domenii de activitate

Producători Administraţiapublică locală

Specializaţi Nespecializaţi

Domeniul deactivitate

Cheltuielitotale

Investiţii Cheltuielitotale

Investiţii

Cheltuielitotale

Investiţii

Protecţiaaerului 0,02 0,59 33,8 39,3 0 0

Protecţiaapelor

49,1 86,1 35,0 25,1 39,2 72,7

Gospodărireadeşeurilor

50,0 12,6 15,5 15,2 42,7 21,9

Protecţiasolului, apesubterane

0,2 0,1 7,5 10,8 0,2 Neglijabil

Zgomot şivibraţii

Neglijabil Neglijabil 37 5,7 0,5 Neglijabil

Resursenaturale

0 0 3,0 2,9 3,1 0

Radioactivitate 0 0 1,5 1,0 0 0Sursa: www.mappm.ro

Totuşi, cheltuielile de mediu efectuate în România, se situează sub

necesar, evoluţia lor fiind redată în figura 5.6.


18/51

Mld.lei

9.000

8.0007.000

6.0005.000

4.000

3.000

2.000 1992 1993 1994 1995 1996 1997

Figura 5.6 Cheltuielile pentru protecţia mediului, în perioada 1992-2002

(protecţie aer, epurare ape uzate, gospodărire deşeuri, calitate sol şi ape subterane, zgomot,

biodiversitate etc.)

În perioada anilor 1994 – 2000, cheltuielile pe factori de mediu sunt

date în tabelul 5.8, din analiza căruia se observă o creştere la nivelul

cheltuielilor pentru protecţia aerului de 20,42% ; pentru epurarea apeloruzate de 33,30% iar pentru gospodărirea deşeurilor de 49,95%.

Tabelul 5.8Cheltuielile sectorului de mediu în România, defalcate

pe factori de mediu, perioada 1994 – 2000mld. lei (preţuri curente)

1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

Protec ţ ia aerului 34 74 138 163 402 525 694 Epurarea apelor uzate 113 239 402 725 1.754 2.745 3.763

Gospod ărirea de şeurilor 48 94 183 314 900 1.525 2.397 Îmbunăt ăţ irea calit ăţ ii solului şi apelor subterane

12 41 81 82 176 222 306

Zgomot şi vibra ţ ii 1,5 0,6 0,9 3 4 11 7 Biodiversitate şi conservarea peisajului

13 28 93 144 257 357 461

Cercetare şi dezvoltare 7 17 25 25 79 189 150 Alte activit ăţ i 9,5 23,4 33,1 40 90 136 204Total 238 517 956 1.496 3.662 5.710 7.982

Sursa: wwwwww..mmaappppmm..rroo

http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/


19/51

Reducerea accentuată a ponderii investiţiilor în cheltuielile totale de

mediu, cumulată cu un grad mare de uzur ă a instalaţiilor şi sistemelor de

protecţie a mediului achiziţionate în anii anteriori şi lipsa resurselor

financiare necesare realizării reparaţiilor corespunzătoare acestora, indică existenţa unor riscuri ridicate de poluare.

Dacă analizăm modul de repartizare a cheltuielilor totale pentru

protecţia mediului pe măsuri şi categorii, în perioada 1994-2000, observăm

că s-a redus ponderea cheltuielilor pentru administrarea generală a mediului,

a cheltuielilor destinate activităţii de cercetare, dezvoltare, instruire;

direcţionarea sumelor destinate prevenirii şi combaterii poluării pentru

cheltuieli curente tendinţa de creştere a ponderii cheltuielilor destinate

recuper ării deşeurilor .

Ca modalităţi de acoperire a cheltuielilor de mediu, în perioada

menţionată, acestea au fost următoarele (tabelul 5.9):

Bugetul de stat

Credite externe

bugetul agenţilor economici

alte surse ( bugetul local , etc).

Tabelul 5.9CChheellttuuiieelliillee sseeccttoorruulluuii ddee mmeeddiiuu î î nn R R oommâânniiaa,, ppeerriiooaaddaa 11999944 – – 22000000

mld. lei (cheltuieli curente)

1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

Bugetul de stat 58 167 302 514 1.248 1.880 2.084 Bugetul agen ţ iloreconomici

din care:

180 350 652 966 2.265 3.626 5.845

-credite externe 0 0 2 16 105 151 138 Alte surse 0 0 0 0 44 53 53Total 238 517 956 1.496 3.662 5.710 7.982

Sursa: Institutul Naţional pentru Studii Economice şi Statistică, anuare statistice

Raportate la un locuitor, cheltuielile de protecţie a mediuuli în anul

2000, se ridică la cca. 400.000 lei/loc/an , respectiv 19,8 euro/loc /an .Pentru

a face o comparaţie, prezentăm în tabelul 5.10 o serie de indicatori specifici

privind cheltuielile de protecţie a mediului din ţări candidate la aderare.


20/51

Tabelul 5.10

Cheltuieli pentru protecţia mediului în ţări candidate la aderare,anul 2000

Ţara Cheltuieli totalede mediu(milioane euro)

Procente dinPIB (%) Cheltuieli demediu / locuitor(euro/loc)

Polonia 3600 2,47 93Ungaria 735 1,63 73Cehia11 747 1,58 72,5România 445 1,12 19,8Bulgaria 127 1,06 15,5

Lituania 50 0,52 13,5Sursa: EUROSTAT, 2002

Ţările candidate, printre care şi ţara noastr ă, se află în prezent în plin

proces de aproximare cu legislaţia europeană, cheltuielile fiind destul de

costisitoare12.

În ţările membre ale Uniunii Europene, cheltuielile pentru protecţia

mediului au valori mult mai ridicate decât în ţările candidate la aderare, de

multe ori sumele alocate sunt de câteva ori mai mari, aşa cum se poateobserva şi din tabelul 5.11

Tabelul 5.11

Cheltuieli pentru protecţia mediului în ţări membreale Uniunii Europene, în anul 2000

Ţara Cheltuieli totalede mediu

(milioane euro)

Procente dinPIB (%)

Cheltuieli demediu / locuitor

(euro/loc)

Olanda 6200 1,66 392Franţa 21200 1,57 359Germania 19100 0,97 233Belgia 2200 1,02 216

11 pentru Cehia s-au prezentat numai cheltuielile cu investiţiile12

potrivit estimărilor f ăcute de Direcţia Generală de mediu a Uniunii Europene , costuriletotale pentru conformarea cu reglementările de mediu ale Uniunii Europene pe ansamblulţărilor candidate este de cca. 100 miliarde euro


21/51

Ţara Cheltuieli totalede mediu

(milioane euro)

Procente dinPIB (%)

Cheltuieli demediu / locuitor

(euro/loc)

Portugalia 1170 1,1 117Grecia 1000 0,86 96

Sursa: EUROSTAT, 2002

În perioada 2001 – 2006, în România, fondurile alocate pentru

mediu sunt acoperite din bugetul de stat, credite externe, sume alocate din

venituri extrabugetare şi din fonduri externe nerambursabile. În tabelul 5.12

prezentăm fondurile alocate pe surse şi pe titluri de cheltuieli pe anii 2001-

2006.

Tabelul 5.12

Sinteza fondurilor alocate pe surse cheltuieli, 2001-2006 mld. lei

Nr.crt.

Indicator 2001realizări

2002program

2003propu-

neri

2003/2002

2004estimare

2005estimare

2006estimare

1. Bugetulde stat

1.716,5 2.954,4 3.061,9 103,64

3.453,5 3.743,4 3.869,0

2. Crediteexterne

1.631,7 1.319,2 771,9 58,51 551,9 387,9 210,2

3. Venituriproprii

0 1.500 0 0 0 0 0

4. Fonduriexternenerambursabile

0 338,2 343,0 101,45

580,2 0 0

5. TOTAL 3348,2 4.751,6 4.176,8 4.585,6 4.131,3 4.079,2Sursa: Bugetul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, 2001-2006

În România, se acordă subvenţii pentru acţiuni de ecologizare:valorificarea cenuşilor de pirită, eliminarea factorilor de risc generaţi de

producţia de energie nuclear – electrică şi producţia de plumb. Cuantumul

acestor ajutoare se situează la nivelul anilor 1997 – 1999 la 0,4 – 0,5% din

totalul ajutoarelor de stat acordate industriei prelucr ătoare. Ministerul

Mediului, Apelor şi Pădurilor a raportat că nu au mai fost acordate ajutoare

de stat pentru protecţia mediului în perioada 1996 – 1999 şi în măsura în


22/51

care vor fi identificate ulterior astfel de ajutoare, acestea vor fi raportate şi

incluse în inventar în anii următori.

În tabelul 5.13 prezentăm ajutorul de stat acordat în perioada 1997 –

2000 pentru mediu:Tabelul 5.13

Ajutoarele de stat pentru mediu, în perioada 1997 - 2000 mil. lei

Subven ţ iialoca ţ ii

primite,

dobânzi

Reduceri şiscutiri de la

plata

obliga ţ iilor fiscale

Participarea

cu capital a

statului

Dobânzi

la

creditele

bugetare

Total scutiri

şi reduceride la plata

major ărilor

Garan ţ iiacordate

de stat

Ajutor total

1997 1.599.143,

1

21,4 240.186 956.145 18.029,5 755.444 3.568.969

1998 733.971,2 52.668,6 22.695,8 13.491,1 822.826,71999 126.049,2 333 110.231,3 194.581,3 138.191,3 134.240,8 1.838.006,92000 104.519,6 233.578,2 13.360,4 22.466,0 373.924,2

Sursa: www.oficiulconcurentei.ro

Se constată, din analiza datelor din tabel, că ajutorul de stat pentru

mediu îmbracă, în cei trei ani analizaţi, numai forma subvenţiilor şi a

alocaţiilor. Comparativ cu agricultura, care primeşte ca ajutor de stat

reduceri şi scutiri de la plata obligaţiilor fiscale, garanţii acordate de stat,ajutorul acordat mediului este foarte mic, ponderea acestuia în totalul

ajutorului acordat fiind doar de 0,1%.

Conform datelor oficiale, în anul 2000, ajutorul de stat pentru mediu

a fost de 18696,2 mii euro, respectiv 373.924,2 mil. Lei .

Consiliul Concurenţei13, în conformitate cu cerinţele de aderare ale

României la Uniunea Europeană, a adoptat Regulamentul cu privire la

ajutorul de stat pentru protecţia mediului14. Prin acest regulament sunt

stabilite principiile acordării ajutoarelor de stat pentru protecţia mediului,condiţii de autorizare a ajutoarelor precum şi tipurile de ajutoare ce pot fi

acordate.

În prezent, eficienţa scăzută în utilizarea factorilor de mediu,încurajată de preţurile scăzute în care nu au fost incluse şi costurile de

mediu, reprezintă o cauză major ă a prejudiciilor aduse mediului. În acelaşi

13

conform legii nr.143/1999 privind ajutorul de stat , publicată în MO nr. 370/03.08.199914 Regulamentul din 10 mai 2002 cu privire la ajutorul de stat pentru protecţia mediului , publicat în MO nr.470 /2 iulie 2002


23/51

timp, nivelul redus al investiţiilor, în termeni cantitativi dar şi calitativi în

domeniul infrastructurii de mediu, dar şi regimul permisiv al aplicării

standardelor de mediu impuse prin legislaţia naţională, au dus la mărirea

acestei diferenţe .Rezultatele preliminare ale proiectelor finanţate de Comisia

Europeană, în cadrul cărora au fost evaluate progresele înregistrate în

aplicarea legislaţiei de mediu au ar ătat că implementarea acquis-ului

comunitar va solicita investiţii substanţiale, astfel încât acesta să fie

dependent de dezvoltarea economică de ansamblu a României.

Investiţiile trebuie să conducă la o atingere graduală a standardelor

de mediu cerute de prevederile Uniunii Europene, acestea revenind în cea

mai mare parte în sarcina sectorului public ( al municipalităţilor ) şi

apreciem că vor constitui o povar ă grea pentru finanţele publice.

5.2 Organisme cu atribuţii în domeniul protecţiei

mediului

Încercarea de a implementa politica dezvoltării durabile în toate

strategiile este esenţială pentru ca România să se integreze şi să r ăspundă

exigenţelor impuse de Uniunea Europeană.

Potrivit prevederilor legale15, autorităţile responsabile cu protecţia

mediului sunt “autoritatea centrală pentru protecţia mediului şi agenţile sale

locale”.

Autoritatea centrală este Ministerul Apelor şi Protec ţ iei Mediului (MAPM) şi la nivel local, Inspectoratele pentru Protecţia Mediului.

Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului16 este persoană juridică,

subordonată Guvernului, ce are următoarele r ăspunderi principale: puterede decizie în domeniul apelor şi protecţiei mediului la nivel naţional;

15 Legea protecţiei mediului , op. cit.16 Hotărâre nr. 17/04 .01.2001 privind funcţionarea Ministerului Apelor şi Protecţiei

Mediului, publicată în MO. Nr. 14/10.01.2001


24/51

elaborează strategia şi reglementările specifice pentru dezvoltarea şi

armonizarea acestor activităţi în cadrul general al politicii Guvernului şi

coordonarea implementării strategiei Guvernului în zonele interesate,

îndeplinindu-şi rolul ca autoritate de stat pentru sinteză, coordonare şicontrol în aceste domenii.

Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului17 coordonează procesul

dezvoltării şi promovării actelor legale care armonizează legislaţia naţională

cu acquis-ul comunitar, implementarea strategiilor sectoriale şi ale strategiei

de protecţie a mediului pe termen scurt şi mediu (2002 - 2004). El este

r ăspunzător pentru dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu generale,

pentru monitorizarea şi controlul implementării lor în domeniul apelor şi

protecţiei mediului, colectează informaţii asupra stării mediului şi le face

cunoscute colectivităţii .

România dispune de un sistem descentralizat de protecţie a mediului,

existând 42 de Inspectorate locale de Protecţie a Mediului (IPM)

subordonate ministerului. Din cele 42, 41 sunt localizate în judeţele

respective şi ultimul acoper ă municipiul Bucureşti. O altă unitate

subordonată MAPM este Administraţia Rezervaţiei Biosfera Delta Dunării.

Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului controlează întregmanagementul dezvoltării durabile, creând un Consiliu Naţional pentru

Mediu şi Dezvoltare Durabilă18 dar acesta nu funcţionează încă. Toate

autorităţile administraţiei centrale sunt reprezentate în acest consiliu care

este deschis, de asemenea, organizaţiilor şi instituţiilor din afara aparatului

de stat, forurilor academice şi altor organizaţii, inclusiv sectorului privat,

care sunt interesate de dezvoltarea socială şi economică naţională.

Mandatul consiliului este: să promoveze îndeplinirea obiectivelorAgendei 21 pe plan naţional prin elaborarea şi implementarea unor planuri

ale Agendei 21 la nivel local şi naţional, coordonate de Centrul Naţional

pentru Dezvoltare Durabilă (CNDD) ca agenţie executivă a Programului

Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în România; să fie un promotor şi o

17 Hotărâre nr. 17/04 .01.2001 privind funcţionarea Ministerului Apelor şi Protecţiei

Mediului, op. cit.18 Legea nr. 158/20.10.1999 privind constituirea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentrumediu şi dezvoltare durabilă, publicată în MO nr. 513/22.11.1999


25/51

garanţie a schimbării în sensul dezvoltării durabile, realizând dialogul între

autorităţi şi societatea civilă. Pe lângă Ministerul Apelor şi Protecţiei

Mediului, fiecare minister este obligat să pună bazele propriului său

management ecologic şi să dezvolte strategii ecologice relevante, MAPMacţionând ca o autoritate de supervizare.

În prezent, Ministerul Sănătăţii şi Familiei 19(MSF) colaborează la

legislaţia protecţiei aerului şi defineşte standardele calităţii aerului cu

ajutorul Institutului pentru Standardizare (IRS).

Institutul pentru Sănătate Publică subordonat MSF, este r ăspunzător

pentru monitorizarea calităţii aerului, în principal la locul de muncă (în

locuri închise), şi în acelaşi timp are o reţea de monitorizare a aerului în

zonele deschise.

Ministerul Lucr ărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţelor acoper ă

planificarea în teritoriu (încă din 2001) fiind r ăspunzător pentru dezvoltarea

politicilor şi legislaţiile legate de emisiile în aer ale mijloacelor de transport.

Ministerul Industriei şi Resurselor r ăspunde de politica şi legislaţia

asupra calităţii carburanţilor, dar nu are nici o r ăspundere pentru stabilirea

standardelor tehnice. Ministerul poate, de asemenea, să cear ă IRS să

dezvolte standarde într-un domeniu particul, dar nu-l poate obliga să facă acest lucru. În general, IRS elaborează un standard tehnic, la presiunea

sectorului industrial interesat. Ministerul nu are nici o putere legală să-i

monitorizeze emisiile, dar a cerut Inspectoratelor de Protecţie a Mediului, la

nivel local, să introducă cerinţe pentru automonitorizarea emisiilor, în aer şi

apă, în limitele admise industriei.

Ministerului Industriei şi Resurselor are r ăspunderea să introducă

taxe pe conţinutul de sulfur ă din carburanţi şi conţinutul de plumb din benzină; ministerul a realizat, de asemenea, un plan pentru a elimina

benzina cu plumb şi va transpune Directiva asupra emisiilor de zgomot în

mediu utilizând echipament de folosit în spaţii deschise în cooperare cu

MAPM.

19 Ordin comun nr.272/65 din 02.04.2002 al MAPM şi al MSF, privind elaborarea şireactualizarea planurilor locale de acţiune pentru sănătate în relaţie cu mediul, publicatîn MO. Nr. 240/10.04.2002


26/51

Ministerul Administraţiei Publice derulează, cu asistenţa şi

aprobarea MAPM programe de restructurare, în conformitate cu Strategia

Naţională de Mediu şi politicile de mediu, şi acordă asistenţă agenţilor

economici subordonaţi în implementarea programelor de armonizare şiimplementare a normelor şi reglementărilor specifice domeniului de

activitate de protecţie a mediului.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEC) asigur ă adaptarea

planurilor de educaţie la toate nivelurile, cu scopul de a introduce cunoştinţe

asupra noţiunilor şi principiilor de ecologie şi protecţia mediului, de a

asigura gradul de conştiinţă, educaţie şi pregătire în domeniul protecţiei

mediului. De asemenea, MEC promovează teme de studiu şi programe de

cercetare care r ăspund setului de priorităţi stabilite de autoritatea centrală de

protecţie a mediului.

Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi MAPM

supervizează şi controlează punerea în practică a regulilor privind folosirea

îngr ăşămintelor naturale şi chimice şi protecţia pădurilor.

Ministerul Turismului şi Ministerul Tineretului şi Sportului

derulează programe educaţionale în scopul de a forma o atitudine

responsabilă privind mediul şi pentru a încuraja aplicarea principiilorecoturismului.

Ministerul de Interne susţine MAPM în acţiunile sale de control.

Ministerul Apăr ării Naţionale derulează norme şi linii directoare

specifice conform legislaţiei interne şi în armonizare cu principiile ecologice

pentru protecţia mediului, pentru rezultatele activităţii sale.

Planul Naţional pentru Mediu (PNAM) impune colaborarea privind

protecţia mediului între toate ministerele şi instituţiile responsabile şicuprinde priorităţi pentru toate sectoarele economice (transport, agricultur ă


27/51

şi industrie). MAPM prezidează Comitetul Interministerial care

coordonează PNAM şi va determina priorităţile pentru finanţarea fondului

de mediu.

5.3 Caracteristici ale politicii de mediu

5.3.1 Politica de mediu în domeniul atmosferei

Cu privire la aspectele de mediu privind atmosfera, precizăm că,

începând cu anul 1989, emisiile în aer din România au scăzut considerabil.

Astfel, emisiile poluanţilor majori obişnuiţi ai aerului (SOx, NOx, NH3,PM, VOC) din surse staţionare au scăzut cu circa 40% şi cele din surse

mobile cu circa 20%, iar emisiile de SO surse staţionare au scăzut cu 32%,

NOx cu 51%, CO cu 23% 20.

Motivul ce a stat la baza acestei tendinţe este recesiunea care a urmat

schimbărilor politice din 1989 şi care s-a soldat cu scăderea producţiei

industriale. Indicatorii şi evoluţia producţiei industriale, în perioada 1996-

2000, este prezentată în tabelul 5.14 (anul 1995 este considerat an de bază)şi în figura 5.6 .

Tabelul 5.14

Principalii indicatori ai producţiei industriale, în perioada 1996-2000 1995 = 100

Activitatea economică 1996 1997 1998 1999 2000

TOTAL

Industria extractivă , din care:- Extrac ţ ia şi prepararea cărbunelui- Extrac ţ ia petrolului şi a gazelor naturale Industria prelucr ătoare Energie electrică şi termică , gaze şi apă

106,3101,3105,7100,1

107,9100,8

98,694,985,798,1

100,688,6

85,080,765,091,2

86,678,3

83,175,356,887,4

85,674,6

89,980,672,187,6

92,681,6

Sursa: www.ccir.ro

20 www.mappm.ro


28/51

0

20

40

60

80

100

120

1996 1997 1998 1999 2000

TOTAL Industria extractiva Industria prelucratoare Energie electrica si termica, gaze si apa

Figura 5.7 Evoluţia principalilor indicatori ai producţiei

industriale, în perioada 1996 - 2000

Se constată că pe total, în anul 2000, producţia industrială reprezintă

89,9% din cea a anului 1995 iar diminuările emisiilor poluante s-au realizat

nu din cauza reglementărilor de mediu în vigoare ci, aşa cum spuneam s-au

datorat declinului economic.

Dată fiind structura sectorului industrial românesc (preponderenţaavând-o industria grea) şi existenţa echipamentului şi a tehnologiilor de

producţie învechite, se poate spune că metalurgia feroasă şi neferoasă emite

nivele înalte de metale grele 21. In acest context, pe teritoriul României

avem mai multe zone critice (sub impactul deterior ării stării de calitate a

atmosferei ), din care enumer ăm 22,23:

•

•

Copşa Mică, Zlatna, Baia Mare – zone poluate în special cu metale

grele (cupru, plumb, cadmiu), de sulf şi pulberi în suspensie provenite dinindustria metalurgică neferoasă;

Hunedoara, Călan, Galaţi – zone poluate în special de oxizi de fier,

metale feroase şi pulberi sedimentate provenite din siderurgie;

21 Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, Strategia de protecţie a mediului publicată cu

sprijinul PHARE, 1996 şi Programul de Guvernare 200122 C. Cămăşoiu , Economia şi sfidarea naturii , Ed. Economică, 1994;23 Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, Planul naţional de protecţie a mediului, 1999


29/51

•

•

•

Rm. Vâlcea, Oneşti, Săvineşti, Stolnicei, Ploieşti – zone poluate în

special cu acid clorhidric, clor şi compuşi organici volatili proveniţi din

industria chimică şi petrochimică;

Tg. Mureş – zonă poluată în special cu amoniac şi oxizi de azot proveniţi din industria de îngr ăşăminte chimice;

Br ăila, Suceava, Dej, Săvineşti, Borzeşti – zone poluate în special

cu dioxid de sulf, sulfur ă de carbon hidrogen sulfurat, mercaptani provenite

din industria de celuloză, hârtie şi fibre sintetice.

În acelaşi timp, emisii mari de materie organică apar şi de la

extracţia şi procesarea ţiţeiului, din sectorul industriei chimice şi al

industriei extractive a metalelor, unde combinatele metalurgice, reprezintă una dintre cele mai importante surse de poluanţi organici persistenţi

(dioxine, etc). Chiar dacă nu sunt măsurate, cantităţi limitate de substanţe

similare pot fi eliberate în aer de la siturile deschise (în aer liber)

necontrolate ale gropilor de incinerare a gunoiului.

Şi emisiile de plumb de la sursele mobile au scăzut cu 17% (în

perioada 1989 – 1997), ca urmare a introducerii benzinei f ăr ă plumb 24.

Totuşi, limitele de plumb în aer, stabilite de Organizaţia Mondială a

Sănătăţii, au fost depăşite în diferite zone rezidenţiale. Supraveghereacalităţii aerului a înregistrat o îmbunătăţire în anul 2001 comparativ cu anul

2000, prin creşterea numărului de staţii de supraveghere, pe de o parte, şi

prin diversificarea indicatorilor monitorizaţi la o singur ă staţie.

În anii 2001 şi 2002 calitatea aerului s-a încadrat în limitele

admise25, situaţie reflectată de valorile concentraţiilor de poluanţi

monitorizaţi de către Inspectoratele Teritoriale de Protecţie a Mediului.

Comparativ cu acelaşi interval de timp al anului 2000, s-a constatat oîmbunătăţire a calităţii aerului în cea mai mare parte a ţării.

În anul 2000, au avut loc mai multe accidente de mediu în România,

dar cel mai grav a fost scurgerea de cianuri de la Baia Mare, care a cauzat

24 www.mappm.ro25 www.mappm.ro


30/51

poluare transfrontier ă considerabilă. Ca r ăspuns, s-a organizat o misiune de

evaluare rapidă internaţională în România, Ungaria şi Iugoslavia.

Misiunea a oferit o descriere amănunţită a pieţei, cauzele sale şi

implicaţiile sale asupra mediului. Recomandările sale au inclus un risc viitorşi o evaluare a impactului de mediu a industriei regionale, o planificare de

urgenţă şi cooperare internaţională crescută pentru prevenirea şi reacţia la

urgenţe (figura 5.8).

1995 1996 1997 1998 1999 2000Baia Mare Copşa Mică Mediaş

120

100

80

Figura 5.8Frecvenţa de depăşire a CMA (%) pentru plumb

În cazul accidentului de la Baia Mare, sistemul de preavertizareimplementat prin Convenţia privind Cooperarea pentru Protecţia şi

Utilizarea Durabilă a Dunării 26, a fost folosită pentru a anunţa autorităţile

din josul fluviului.

După anul 1989, datorită reducerii activităţii agenţilor economici şi

prin demararea unor programe de reducere a emisiilor s-au diminuat şi

emisiile de gaze cu efect de ser ă, evoluţia acestora fiind redată în figura 5.9.

26 Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea ,adoptată la Sofia în 1994 şi ratificată prin legea nr .14/1995


31/51

146.2138.3130.8135.6

172.5194.8

125.6

0

50

100

150

200

250

1989 1990 1991 1994 1995 1999 2000

Emisii CO2

Sursa: wwwwww..mmaappppmm..rroo

Figura 5.9 Emisiile de CO2 în România, în perioada 1989 – 2000

Deoarece nivelul poluării aerului r ămâne ridicat în numeroase oraşe

din România s-a constatat că acesta afectează starea de sănătate a populaţiei, prin creşterea numărului de boli respiratorii cronice şi acute dar duce şi la

creşterea mortalităţii.

Pentru a se cunoaşte concentraţia de poluanţi ai aerului, în România

se realizează măsur ători ale concentraţiilor de substanţe nocive, în

conformitate cu protocolul standardizat şi prin utilizarea programului de

asigurarea a calităţii aerului, CESAR .

În tabelul 5.15 redăm rezultatele măsur ătorilor realizate cu aceleaşi

metode, în aceeaşi perioadă, atât în România cât şi în alte centre de studiidin Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Polonia şi Republica Slovacă.

http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/http://www.mappm.ro/


32/51

Tabelul 5.15

Concentraţia de poluanţi ai aerului măsurată prin programul CESAR,

în diferite zone

Oraş PM*10 PM*2.5 SO2 NO2Bucureşti 93 53 7 20Baia Mare 73 41 17 15Ploieşti 79 56 16 22Târgu Mureş 88 62 - 12Alte ţări ( min-max)

41 – 93 29 - 67 11 - 155 6 – 66

Sursa: Studiul Central European privind poluarea aerului şi sănătatea căilor

respiratorii , rezultate iulie 1997

*reprezintă particule în materie

Se poate observa că poluarea cu particule în materia a fost mai

ridicată în oraşele româneşti în comparaţie cu alte oraşe cuprinse în studiu

dar şi comparativ cu valoarea limită curentă în Uniunea Europeană (pentru

PM10 - 40µg/m3). Asemenea niveluri ridicate sunt îngrijorătoare pentrusănătate deoarece pot duce la apariţia unor grave probleme de sănătate.

Spre deosebire de poluarea cu particule, nivelul poluanţilor gazoşi afost mai scăzut în oraşele româneşti. Pentru a putea trage o concluzie, în

anul 2000, s-a realizat în Bucureşti un studiu cu privire la expunerea

populaţiei la poluarea aerului cu particule în suspensie. S-a constatat că

nivelurile măsurate au fost cuprinse între 200 - 400µg/m3 pentru particulele

în suspensie şi 50 – 90 µg/m3, pentru NO2, ceea ce demonstrează încă o

dată, dacă mai era nevoie că populaţia este expusă la riscuri mari, datorită

poluării foarte mari .

Dacă studiem şi măsur ăm concentraţia de plumb în atmosfer ă 27, se

poate observa că este depăşit nivelul de poluare, f ăr ă a exista şi o tendinţă de

diminuare a acestuia. Expunerea ridicată la plumb a populaţiei a fost

confirmată de rezultatele studiului realizat pe copiii cu vârste între 1 – 7 ani

în Bucureşti. Studiul28 a demonstrat că nivelul plumbului în sânge depăşea

27

Legea nr. 655/2001 pentru aprobarea OUG 243/2000 privind protecţia atmosferei, publicată în MO. Nr. 773/04.12.200128 www.apmbm.ro


33/51

100µg/l la 585 dintre copii, iar la 12% din cazuri era cuprins între 200 - 440

µg/l, nivel ce este îngrijor ător pentru sănătate şi indică faptul că dezvoltarea

psiho-neuro- comportamentală poate fi afectată serios de această expunere.

Alte studii au relevat niveluri ridicate de expunere la plumb pentru populaţia din oraşe foarte poluate precum Baia Mare, Copşa – Mică şi

Zlatna. Astfel, un studiu realizat de Centrul Medical de la Cluj-Napoca la

copiii de vârstă şcolar ă din Copşa- Mică, în anul 1993, a ar ătat că nivelul

plumbului depăşea 300µg/l la 85% dintre copii, iar în 7% din cazuri depăşea

700µg/l.

Aceste studii au determinat autorităţile să ia măsuri pentru reducerea

expunerii, îmbunătăţirea capacităţii de monitorizare a calităţii aerului dar şi

informarea populaţiei privind evitarea expunerii . Măsurile întreprinse au

dus la o reducere a nivelului mediu de plumb la 25% dintre copii. Campanii

similare s-au realizat şi în alte oraşe, dar rezultatele nu au fost evaluate.

Pentru viitor este dificil să facem afirmaţii deoarece lipsa datelor cu

privire la concentraţia de plumb în mediul ambiant şi nivelul de expunere a

populaţie nu permit avansarea acestora.

Aşa cum menţionam, în 1997, la Kyoto,în Japonia, 161 de ţări au

finalizat un acord denumit “Protocolul de la Kyoto”, protocol care stabileştetermenii şi regulile de punere sub control a gazelor ce determină efectul de

ser ă şi exprimă dorinţa ca până în anul 2012, cantitatea medie de gaze cu

efect de ser ă (principalele şase gaze) să fie reduse cu 5,2% sub nivelul

înregistrat în anul 1990.

Principalele măsuri ce trebuie luate de România pentruatingerea obiectivelor Protocolului de la Kyoto sunt 29:

industria va trebui să devină mult mai eficientă din punct de vedereal consumului de energie, trecând de la utilizarea combustibililor fosili

bogaţi în carbon (cărbune), la combustibili săraci în carbon sau la

combustibili alternativi;

29 România a ratificat Protocolul de la Kyoto prin legea pentru ratificarea Protocolului de laKyoto la Convenţia – Cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la11 dec.1979, nr.3/2001 , publicată în MO. Nr.80/16.02.2001


34/51

industria energetică, de la extracţie şi până la consum, trebuie

restructurată astfel încât să devină eficientă şi mai puţin poluantă;

transportul trebuie să se orienteze spre mijloace mai puţin poluante

şi cu consumuri reduse; construc ţ iile să fie eficiente energetic şi să tindă spre utilizarea

surselor de energie regenerabile;

echipamentel e şi produsele să fie din cele cu consum redus de

energie;

pădurile vor fi protejate şi chiar vor fi extinse.

România este semnatara Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite pentru

Schimbări Climatice30, care au ca principal obiectiv stabilirea concentraţiilor

de gaze cu efect de ser ă în atmosfer ă, la un nivel care să prevină orice

dereglare antropogenică a sistemului climatic.

În noiembrie 1996, a fost înfiinţată Comisia Naţională pentru

Schimbări Climatice31, care activează în cadrul Ministerului Apelor şi

Protecţiei Mediului. Conform convenţiei, România a hotărât reducerea

emisiilor în anul 2000 la nivelul anului de referinţă 1989.

România, ca parte semnatar ă a convenţiei, a fost prezentă şi la

negocierilor de la Berlin, în 1995, când s-a convenit stabilizarea emisiilorde gaze cu efect de ser ă, în anul 2000 la nivelul anului 1989 şi s-au fixat

obiectivele pe termen mediu şi lung şi la Kyoto, în 1997, când s-au stabilit

concret şi mijloacele de realizare a obiectivelor.

Dintre poluanţii reglementaţi prin Protocolul de la Kyoto, în

România se inventariaz ă următoarele emisii de gaze cu efect de ser ă :

dioxidul de carbon, oxizi de azot şi metan, urmând ca în perspectivă să se

inventarieze şi celelalte gaze prevăzute în protocol (hidrocarburi florurate, per fluorocarburi şi hexafluorura de sulf).

Emisia de dioxid de carbon, în anul 1989 a fost de 194.826 Gg

(considerată valoarea de referinţă), iar la nivelul anului 1994 de 125.597 Gg,urmând ca inventarul la zi pentru gazele cu efect de ser ă să fie reactualizat şi

30 Convenţia Cadru s-a adoptat la Rio de Janeiro în 1992 şi a fost ratificată prin legea

nr.24/1994, publicată în MO. Nr.199/08.02.199431 Hotărârea nr. 1275/1996 privind înfiinţarea Comisiei Naţionale pentru SchimbăriClimatice, publicată în MO. Nr. 326/06.12.1996


35/51

validat în cursul anului 2001, din perspectiva noului sistem de raportare a

datelor (tabelul 5.16).

Tabelul 5.16

Prognoza emisiilor unor gaze cu efect de seră (Gg CO2 echivalent/an) Scenariul de

referin ţă 2000 2005 2010

Emisii totale de

CO2

162.334,8 187.794,0 228.535,7

Emisii totale de

CH 4

33.531,0 36.740,0 43.125,0

Emisii totale de

N 2O

8.480,0 10.240,0 12.704,0

Emisii totale 204.345,8 234.774,0 284.364,7Scenariulminim

Emisii totale de

CO2

158.445,9 178.926,0 201.447,5

Emisii totale de

CH 4

33.445,0 33.712,0 36.368,0

Emisii totale de

N 2O

81.280 9.024,0 10.112,0

Emisii totale 200.018,9 221.662,0 247.927,5Scenariulmaxim

Emisii totale de

CO2

150.807,9 156.432,0 167.655,5

Emisii totale de

CH 4

32.879,0 32.164,0 32.227,0

Emisii totale de N 2O

7.744,0 7.904,0 8.256,0

Emisii totale 191.430,9 196.500,0 209.138,5Sursa: www.mappm.ro

La nivelul Comisiei Europene este analizată importanţa economică

care ar apărea dacă s-ar utiliza un sistem comunitar de schimb pentru


36/51

drepturile de emisie, între statele membre 32. În România, sursele poluante

majore sunt încă în funcţiune, atingând niveluri critice cu impact economic,

social şi ecologic. După anul 1999, emisiile gazelor cu efect de ser ă sunt în

scădere nu numai datorită reducerii activităţii industriale, dar şi în special,implementării programelor de reducere a emisiilor. România însăşi s-a

angajat pentru o reducere de 8% a emisiilor în perioada 2008 – 2012,

comparativ cu anul de referinţă 1989. România are un potenţial considerabil

pentru proiecte în cadrul implementării comune, conform previziunilor

specialiştilor, va fi posibil să se realizeze, cel puţin, o reducere mai mare de

6% a emisiilor de gaze cu efect de ser ă pentru angajamentul României de

8%.

Anul 1999 a fost important în privinţa situaţiei substanţelor care

depreciază stratul de ozon, datorită îngheţării consumului acestora, în

special pentru hidrocarburi saturate cu cloruri şi fluoruri, la nivelul anilor

1995 – 1997. România s-a angajat pentru o reducere la zero a emisiilor sale

de substanţe care depreciază stratul de ozon în anii 2005 – 2015, iar calitatea

aerului în zonele urbane este cel mai mult afectată de trafic şi activităţi

industriale, cu efecte majore pentru 5 judeţe situate în partea de nord – vest

a ţării, unde concentraţiile maxime admise depăşesc toţi indicatorii decalitate.

Se continuă, de asemenea, implementarea măsurilor stabilite prin

Protocolul de la Kyotto şi prin adoptarea unui set de mecanisme de piaţă,

inclusiv pentru permise transferabile şi pentru aplicarea comună a

prevederilor, în colaborare cu alte ţări.

Folosindu-ne de mecanismul permiselor de comercializare

transferabile, au fost perfectate şi sunt în derulare două proiecte comune: cuOlanda – activităţi comune de implementare a Protocolului de la Kyoto în

vederea reducerii emisiei de dioxid de carbon prin aplicarea unor metode de

economisire a energiei la Rafinăria Rafo – până în anul 2005 (1,85 milioaneguldeni), şi cu Elveţia – pentru îmbunătăţirea randamentului energetic la

două centrale termice, în Buzău şi Paşcani, în urma unui acord semnat la 8

ianuarie 1999 (4 milioane USD).

32La baza analizei se află un proiect realizat de DG Énergie( www.shares-analysis.fhg.de )


37/51

Se doreşte implementarea prevederilor Convenţiei privind poluarea

atmosferică transfrontalier ă la lungă distanţă şi protocoalele acesteia pe

termen scurt, România semnând Protocolul asupra poluanţilor organici

persistenţi33

şi Protocolul asupra metalelor grele34

.Obiectivele propuse suntde a reduce consumul de substanţe care depreciază stratul de ozon cu cel

puţin 50% până în anul 2005, comparativ cu valorile medii de consum din

anii 1995 – 1997: reducerea dioxidului de sulf cu 30%, a dioxidului de azot

cu 20%, amoniacului cu 33% şi a compuşilor organici volatili cu 15% până

în anul 2010, comparativ cu nivelul anului 1990.

România este una dintre ţările care a ratificat Convenţia de la

Aarhus35 cu privire la accesul la informaţie, participarea publicului la luarea

de decizii şi accesul la justiţie în probleme de mediu.

Suplimentar, legea protecţiei mediului are prevederi speciale despre

participarea publicului, a organizaţiilor neguvernamentale, a autorităţilor

locale, a asociaţiilor comerciale, a reprezentanţelor oamenilor de afaceri şi a

industriaşilor, a implicării comunităţilor ştiinţifice în luarea deciziilor

privind mediul. În prezent, prevederile legii române nu include nici o

compensaţie sau alte forme de protecţie a grupurilor profesionale afectate de

poluarea atmosferei.

5.3.2 Politica de mediu în domeniul apelor

În România, Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului este

organismul ce se ocupă cu strategia naţională a apei şi cu politica în

domeniul managementului cantitativ şi calitativ al resurselor de apă, iarAdministraţia Naţională Apele Române duce la îndeplinire implementarea

strategiei şi politicii apei la nivel naţional.

33 Convenţia privind poluanţii organici persistenţi adoptată la Stockholm , neratificată 34 au fost adoptate la Stockholm, 2001, dar în prezent nu sunt demarate acţiunile de

ratificare ale acestor convenţii35 Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi

accesul la justiţie pe probleme de mediu, adoptată la Aarhus, 1998 şi ratificată prin legeanr. 86/2000, publicată în MO. nr.224/22.05.2000


38/51

Cadrul legal are prevederi generale legate de protecţia resurselor de

apă, stabileşte reguli pentru activităţile economice şi sociale cu impact

asupra mediului, însă actul fundamental privind managementul apei în

România este legea apelor 36

.Obiectivele prevăzute de legea apelor sunt:

•

•

•

•

•

•

•

•

conservarea, dezvoltarea şi protejarea resurselor de apă, ca şiasigurarea fluxului liber de apă;

protejarea împotriva oricărei forme de poluare şi modificare a

caracteristicilor resurselor de apă, a malurilor lor şi a albiilor sau bazinelor;

refacerea calităţii apelor de suprafaţă şi de adâncime;

conservarea şi protejarea ecosistemelor acvatice;asigurarea proviziei de apă potabilă către populaţie şi reţeaua

publică sanitar ă;

evaluarea complexă a apelor ca resursă economică şi raţionalizarea

şi distribuţia echilibrată a acestei resurse;

prevenirea şi controlul inundaţiilor şi a oricăror fenomene hidro –

meteorologice periculoase;

asigurarea cerinţelor de apă pentru agricultur ă, industrie,

producerea energiei, transporturi.

Calitatea apelor din România este urmărită, conform structurii şi

principiilor metodologice ale Sistemului Naţional de Monitorizare a Calităţii

Apelor, care cuprinde cinci subsisteme, din care primele patru se refer ă la

sursele naturale de apă (apele curgătoare de suprafaţă, lacuri naturale şi de

acumulare, ape subterane şi ape marine litorale), iar ultimul la sursele de

poluare a apelor şi la apele uzate.

Faţă de anul 1989, lungimea cursurilor de apă de categoria întâia(ape care pot fi utilizate pentru alimentarea centrelor populate sau pot fi

utilizate la alimentarea fermelor zootehnice şi a păstr ăvăriilor), a crescut de

la 35% la circa 62%, cele de categoria a doua (pentru piscicultur ă, agrement,

urbanistică) s-au menţinut la 25%, constatându-se o amelioare a lungimilor

cursurilor cu ape degradate, în care fauna piscicolă nu se poate dezvolta,

acestea reprezentând numai 7,8% din total (faţă de 22% în anul 1989).

36 Legea apelor nr.107/1996, publicată în MO. Nr. 244 /10.08.1996


39/51

În cursul anului 2001, apele au cunoscut o sensibilă îmbunătăţire a

calităţii faţă de anul 2000, datorită condiţiilor impuse prin avizele şi

autorizaţiile de gospodărire a apelor eliberate agenţilor economici, dar şi

datorită funcţionării staţiilor de epurare (figura 5.10).

36,1

63,9

39,6

60,4

44,6

55,6

44,1

55,9

44,8

55,2

44,7

55,3

44,8

55,2

42

58

42

58

0

10

20

30

40

50

60

70

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

functionare necorespunzatoare functionare corespunzatoare

Sursa: www.mappm.ro

Figura 5.10 Situaţia funcţionării staţiilor de epurare

în perioada 1993 – 2001

Faţă de numărul total de 1.445 de staţii de epurare investigate în anul

2001, 607 de staţii, reprezentând circa 42%, au func ţ ionat corespunz ător , iar

restul de 838 staţii, adică circa 58%, necorespunz ător .

Rezultă deci, că sub aspectul funcţionării staţiilor de epurare, situaţia

se menţine şi în anul 2001 destul de critică, raportul dintre situaţiile

corespunzătoare şi cele necorespunzătoare fiind defavorabil primeicategorii.

În concluzie, cota parte din cea mai mare din potenţialul de poluareapar ţine unităţilor din domeniile gospodăriei comunale, industriei chimice;

urmează, apoi, agenţii economici din industriile extractivă, metalurgică şi

zootehnie.


40/51

Prin reorganizarea Companiei Naţională Apele Române s-a creat

Administraţia Naţională Apele Române37 care urmăreşte starea calităţii

resurselor de apă, dar şi modul de respectare a concentraţiilor de poluanţi. În

cazul în care se constată depăşiri ale concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate, utilizatorii de apă sunt penalizaţi

conform cuantumului prevăzut în tabelul 5.17.

Tabelul 5.17

Penalităţi aplicate utilizatorilor de apă pentru depăşireaconcentraţiei maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate

Nr.

crt.

Nivelul indicatorilor

monitoriza ţ i

U.M. penalit ăţ i (lei/U.M.)

A.

B.

Indicatori chimici generali- materii totale în suspensie(kg.)- cloruri, sulfaţi- azotaţiIndicatori chimici specifici- sulfiţi, fluoruri

100350400

30.000

Sursa: www.mappm.ro

Depăşirea cantităţilor de poluanţi atrage penalizarea, indiferent devaloarea debitului evacuat. Cantitatea de poluanţi evacuată, pentru care seaplică penalităţi, se determină ca produs între diferenţa de concentraţie cucare se depăşeşte limita aprobată a poluanţilor şi volumul evacuat.

Penalităţile se aplică acelor utilizatori de apă, la care se constată abateri de la prevederile contractuale. De exemplu, în anul 2001, penalităţile

aplicate au fost în sumă de 34.171 mil. lei, fiind controlate 9.139 unităţi.În scopul participării la finanţarea de investiţii în lucr ări şi măsuri cucontribuţie importantă la îmbunătăţirea asigur ării surselor de apă, la

protecţia calităţii apelor, s-a constituit Fondul Apelor, gestionat prin bugetseparat, elaborat de Administraţia Naţională “Apele Române” şi aprobat deMinisterul Apelor şi Protecţiei Mediului.

37 OUG nr.107/5.09.2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale Apele Române , publicată în MO.nr. 691/20.09.2002


41/51

•

•

•

•

•

•

•

•

Fondul apelor este constituit din taxele şi tarifele pentru serviciilede avizare şi autorizare, stabilite conform legii, precum şi din penalităţi.

Fondul apelor, împreună cu alte surse este folosit pentru susţinerea

financiar ă a:sistemului naţional de supraveghere cantitativă şi calitativă aresurselor de apă;

dotării reţelelor de laboratoare şi sistemului operativ decizionalaferent;

participării la realizarea sau modernizarea staţiilor şi instalaţiilor deepurare a apelor uzate;

realizării lucr ărilor privind apărarea de inundaţii, a celor de prevenire şo combatere a calamităţilor naturale datorate excesuluisau lipsei de apă;

dotării sistemului informaţional hidrologic şi operativ decizional îndomeniul gospodăririi apelor;

înlătur ării avariilor sau pentru punerea în siguranţă a construcţiilorhidrotehnice;

acordării bonificaţiilor pentru cei care au rezultate deosebite în

protecţia împotriva epuizării şi degradării resurselor de apă;activităţii Comitetelor de Bazin.

În România, ca instrumente economice, există norme de consum deapă, pe unitate de produs sau pe activitate, norme ce se determină şi seactualizează periodic .

Mecanismul economic unitar38 pentru produsele şi serviciilemanagementului de apă constă în:

- pre ţ uri,- tarife,

- penalit ăţ i şi

- bonifica ţ ii. Pre ţ urile sunt aceleaşi pentru tot teritoriul României, dar difer ă în

funcţie de sursa de apă (râuri interioare, Dunărea, apă subterană) şi de

38 anexa nr.5 din OUG nr.107/05.09.2002 , op. cit.


42/51

categoria de utilizatori (industrie, menaje, centrale electrice, agricultur ă,

piscicultur ă).

Tarifele sunt stabilite pe baza unor costuri de emisie privind

poluarea apei, care tinde să reducă substanţele poluante din fluxul de apă înlimita stabilită de lege.

Astfel, tariful ultimului utilizator al furnizării apei este format din:

•

•

•

•

•

•

un tarif al capt ării apei impus pe cantitatea de apă naturală captată

din râuri, inclusiv apa din Dunăre, lacuri şi pânza freatică;

un tarif de evacuare a apei pentru apa menajer ă evacuată în

conducte;

un tarif al consumului apei pentru acoperirea costurilor de operareale companiilor de furnizare a apei.

Cu titlu de exemplu, în tabelul 5.18, prezentăm nivelul de preţ pentru

captarea apei din diverse surse:

Tabelul 5.18

Preţuri indicative pentru captarea apei în anul 2002

Apa captată din râuri interioare- pentru gospodării, industrie şi şeptel: 238.000 lei/1.000 m3;- pentru irigaţii şi crescătorii de peşte: 18000 lei/1.000 m3;- pentru energie electrică: 1000 lei/1.000 m3.

Apa captată din Dunăre- pentru gospodării, industrie, şeptel şi energie electrică: 28000 lei/1.000 m3;- pentru irigaţii şi crescătorii de peşte: 18000 lei/1.000 m3.

Apa captată din pânza freatică - pentru gospodării: 123.000 lei1.000 m3;- pentru irigaţii şi crescătorii de peşte: 18.000 lei/1.000 m3;- pentru şeptel: 156.000 lei/1.000 m3.

Sursa: anexa 6 din OUG nr.107/05.09.2002, op. cit.

Din cele prezentate, rezultă că, costurile captării apei acoper ă toată

apa naturală captată şi revândută în continuare distribuitorilor de apă.

Tarifele pentru evacuarea apei cuprind două componente: un tarif

pentru concentra ţ ii de evacuare între limite şi o penalizare pentru

concentraţii de evacuare excesive. Preţurile rezultate la ultimul utilizator

variază între companiile de furnizare a apei, în funcţie de costul plătit de

aceştia pentru apa naturală, tarifele pentru evacuări, tehnologia de operare a


43/51

facilităţilor de furnizare a apei, autonomia companiilor de apă individuale şi

nevoia de măsuri de protecţie speciale împotriva inundaţiilor.

Preţurile apei naturale, pe care Administraţia Naţională Apele

Române S.A. le percepe de la companiile locale de furnizare a apei, suntcontrolate de Autoritatea de reglementare, costul ultimului utilizator

incluzând atât preţul brut cât şi costul local, care este decis şi aprobat de

municipalitate, dar cu variaţii în funcţie de felul în care este organizată

compania locală.

Toate costurile pentru captarea şi furnizarea către facilităţile locale,

incluzând protecţia contra inundaţiilor pentru conductele de furnizare ale

Administraţia Naţională Apele Române, sunt suportate de apele române.

Din punctul unde este captată apa naturală, compania locală de furnizare

este responsabilă, din punct de vedere financiar şi operaţional, pentru

operarea, managementul, întreţinerea, starea tehnologică, noile investiţii şi

măsurile de prevenire a inundaţiilor.

Autoritatea de reglementare economică a concesiunii serviciilor

publice de alimentare cu apă şi canalizare, conform contractului de

concesiune a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, va aviza

schimbarea structurii tarifare, dacă propunerea concesionarului demodificare a structurii tarifare respectă următoarele condiţii:

a) 75% din numărul de facturi din ultima lună plătite de clienţi să nu

prevadă o creştere mai mare de 20%, dacă sunt recalculate conform

structurii tarifare propuse;

b) venitul total al concesionarului în ultimele 12 luni să nu crească

cu mai mult de 5%, dacă este recalculat în baza structurii tarifare propuse şi

a consumului facturat în perioada respectivă.De exemplu, în municipiul Ploieşti, tarifele de bază pentru apă

potabilă şi canalizare reprezintă tarifele în vigoare la data de 1 septembrie

tabel indicatori

Documents