tatiana tabunciuc abstract

8/8/2019 Tatiana Tabunciuc Abstract

http://slidepdf.com/reader/full/tatiana-tabunciuc-abstract 1/26

MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea de Drept

Cu titlu de manuscrisC.Z.U.: 347.42: 347.466:347.214.1

TABUNCIC TATIANA

GAJUL CA MIJLOC DE GARANTARE

A EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR

Specialitatea: 12.00.03 - Drept privat (drept civil)

AUTOREFERAT

al tezei de doctor în drept

CHIŞINĂU, 2006



2

Teza a fost elaborată la Catedra de Drept Civil a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din

Moldova

Conducător ştiin ţ ific: BĂIEŞU Sergiu, doctor în drept, conferenţiar universitar

(Universitatea de Stat din Moldova)

Referen ţ i oficiali: 1. ŢICLEA Alexandru, doctor în drept, profesor universitar;

(Universitatea Ecologică Bucureşti, România)

2. ROŞCA Nicolae, doctor în drept, conferenţiar universitar

(Universitatea de Stat din Moldova)

Susţinerea va avea loc la 31 martie 2006, ora 12-00 în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat

DH 30 12.00.03-06 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (MD-2009, Republica Moldova, mun.

Chişinău, str. A. Mateevici 60, Bloc 4, sala de conferinţe 222).

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a C.N.A.A.

(http//www.cnaa.acad.md), la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova şi la Biblioteca Naţională a

Republicii Moldova.

Autoreferatul a fost expediat la 28 februarie 2006.

Secretar ştiinţific

al consiliului ştiinţific specializat,

Dr. în drept, conf. univ. Băieşu Sergiu

Conducător ştiinţific,

Dr. în drept, conf. univ. Băieşu Sergiu

Autor Tabuncic Tatiana



3

I. CARACTERISTICA GENERALĂ A TEZEI

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere. Alegerea temei a fost

dictată de locul pe care îl ocupă gajul în sistemul garanţiilor reale, de importanţa lui în

garantarea executării obligaţilor civile. Gajul este cea mai r ăspîndită garanţie la carerecurg participanţii la circuitul civil şi aceasta se datorează siguranţei sporite pe care o

ofer ă gajul. Printre toate mijloacele de garantare a executării obligaţiilor, în condiţiile

economice actuale, gajul joacă un rol deosebit. Economia de piaţă a Republicii

Moldova este însoţită de o serie de fenomene negative precum inflaţia, căderea

nivelului productivităţii, neachitarea preţului pentru mărfurile livrate, lucr ările

executate şi serviciile prestate, în fine, neseriozitatea partenerilor de afaceri,neîncrederea în ei. Astfel, mijloacele de garantare a executării obligaţiilor aplicate

anterior, astăzi nu sunt eficiente. Gajul îndeplineşte cîteva funcţii importante:

- mobilizează debitorul să execute obligaţia garantată. Pericolul de a pierde bunul

gajat, care prezintă valoare esenţială în raport cu obligaţia garantată, este un imbold

pentru debitor de a o executa corespunzător;

- asigur ă satisfacerea creanţei creditorului gajist în cazul neexecutării obligaţiei

garantate;

- ierarhizează creditorii în cazul în care ei urmăresc silit debitorul. Creditorul gajist

are posibilitatea să-şi satisfacă creanţele sale din contul bunurilor gajate cu preferinţă

faţă de ceilalţi creditori;

- ofer ă siguranţă creditorului gajist că bunul gajat se va păstra pentru momentul

cînd debitorul va trebui să execute obligaţia garantată;

- obiect al gajului sunt bunuri valoarea cărora, de regulă, creşte propor ţional ratei

inflaţiei;

În activitatea comercială, gajul serveşte la reducerea riscului unor falimente în lanţ,

încurajează investiţiile, reduc costul creditului.

Scopurile şi obiectivele cercetării. Autorul şi-a propus scopul de a analiza regimul

juridic al gajului prin prisma reglementărilor juridice în vigoare, soluţionarea

problemelor practice şi teoretice care apar la gajarea bunurilor mobile. Interesul



4

ştiinţific a tezei este determinat de problemele ce apar la aplicarea prevederilor Codului

civil (în continuare – C.civ.), Legii nr. 449/2001 cu privire la gaj (în continuare – Legea

nr. 449/2001), propunerea soluţiilor pentru depăşirea contradicţiilor dintre acestea şi

alte acte legislative şi elaborarea unor recomandări de perfecţionare a legislaţiei ce

reglementează gajul. Scopul menţionat poate fi atins prin intermediul obiectivelor prezentei lucr ări. Analizînd legislaţia ce reglementează gajul bunurilor mobile, doctrina

şi a practica judiciar ă în comparaţie cu legislaţia şi doctrina altor state, ne-am propus

următoarele obiective:

- definirea şi analiza caracterelor juridice ale gajului ca varietate distinctă de

grevare cu sarcini reale a bunurilor mobile;

- analiza tipurilor şi a modului de realizare a publicităţii (înregistr ării) gajului bunurilor mobile;

- analiza temeiurilor de apariţie a gajului bunurilor mobile, particularităţile acestor

varietăţi;

- analiza gajării unor categorii de bunuri mobile: mărfurile în circulaţie, titlurile de

valoare, drepturile patrimoniale, întreprinderii ca complex patrimonial unic, amanetul;

- analiza particularităţilor gajului legal, temeiurile de apariţie şi regimul lui juridic;

- analiza efectelor gajului faţă de păr ţi şi faţă de ter ţi;

- analiza modurilor de exercitare a dreptului de gaj de care depinde eficacitatea

gajului şi gradul de satisfacere a creanţelor creditorului gajist;

- relevarea impreciziilor textuale, contradicţiilor dintre dispoziţiile legale,

recomandarea unor soluţii pentru aplicarea coerentă a acestora şi înaintarea

propunerilor de lege ferenda.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Lucrarea reprezintă o analiză amplă a

grevării bunurilor mobile cu gaj prin prisma legislaţiei în vigoare şi a doctrinei. S-a

reuşit scoaterea în relief a unor aspecte noi ale gajării bunurilor mobile.

Noutatea ştiinţifică a tezei se caracterizează prin următoarele:

- lucrarea reprezintă o analiză amplă a grevării bunurilor mobile cu gaj. Deşi

tematica gajului este tratată în literatura de specialitate, lucrarea este una de „pionerat”

în literatura juridică autohtonă, deoarece obiectul cercetării nu a stat pînă acum la baza



5

vreunui studiu complex, fiind primul amplu studiu;

- studiul efectuat a permis stabilirea corelaţiei dintre Codul civil şi Legea

nr.449/2001. Astfel, nu există două sisteme normative paralele de reglementare a

gajului, iar legea sus-menţionată se aplică în măsura în care nu contravine Codului civil;

- s-a definit gajul bunurilor mobile, avînd în vedere tendinţa de a distinge grevarea bunurilor mobile de cele imobile (ipotecă);

- s-a stabilit importanţa înregistr ării gajului f ăr ă deposedare în registrele respective

prin prisma efectelor produse;

- s-au elucidat condiţiile de fond şi de formă ale contractului de gaj, care este, de

regulă, principalul temei de apariţie a gajului;

- s-au elucidat particularităţile gajării mărfurilor aflate în circulaţie, drepturilor patrimoniale, în special celor de creanţă, întreprinderii ca complex patrimonial, titlurilor

de valoare;

- s-au stabilit particularităţile constituirii gajului legal, analizîndu-se temeiurile de

apariţie reglementate în C. civ., Legea nr.449/2001 şi în alte acte normative;

- s-au identificat efectele gajului faţă de păr ţi prin prisma drepturilor şi obligaţiilor

acestora, precum şi faţă de ter ţi. Legea acordă protecţie nu numai intereselor păr ţilor

raportului de gaj, dar şi ter ţilor;

- s-a argumentat necesitatea modificării unor norme legale care reglementează

gajarea bunurilor mobile.

Semnificaţia teoretică a lucrării. În scopul realizării obiectivelor propuse, au fost

utilizate legile logicii formale de interpretare a noţiunilor şi fenomenelor juridice,

precum şi analiza comparativă a textelor juridice din legislaţia Republicii Moldova cu

cele din dreptul altor ţări, în special cu legislaţia României, Federaţiei Rusie, Germaniei,

Canadei, Georgiei, Ucrainei etc.

Pentru a elabora lucrarea au fost studiate actele normative ale Republicii Moldova,

actele legislative str ăine şi practica judiciar ă ce vizează gajul.

Baza teoretico-ştiinţifică a tezei o constituie lucr ările cercetătorilor autohtoni,

români, ruşi, germani în domeniul dreptului privat roman, dreptului civil, dreptului

comercial, istoriei dreptului, filozofiei şi în alte domenii ale ştiinţelor sociale.



6

Menţionăm cu preferinţă lucr ările autorilor: Baieş S., Bloşenco A., Chiriac A., Chibac

Gh., Roşca N., Volcinschi V., Beleiu Gh., Bârsan C., Băicoianu Al., Cantacuzino M.,

Cărpenaru S., David S., Hamangiu C., Pop L., Poenaru E., Rosetti-Bălănescu I., Turcu

I., Teveş J., Vonica P., Zlătescu V.D., Braginsĸ ij M.I., Bogatyrev F., Κ asso L.A.,

Kaşanina V.F., Κ rašeniniĸ ov E., Meier D.I., Novoselov L. A., Popondupulo V.F.,Sergheev A.P., Suhanov E., Sadiĸ ov O.N., Zalevsĸ ij V.V., Vasilevsĸ aâ L., Vasil'ev

E.A., Vitrânsĸ ij V.V., Şer şenevici G.F. etc.

Importanţa practică a rezultatelor obţinute este că ele sunt utile pentru

instituţiile de învăţământ cu profil juridic în domeniul pregătirii cadrelor, pentru

specialiştii care prestează servicii juridice în domeniul acordării creditelor agenţilor

economici, pentru registratori, arbitri, judecători şi alte persoane care, în virtuteafuncţiei deţinute aplică normele de drept. Ideile autorului pot fi utilizate la elaborarea şi

perfecţionarea programelor de studiu, cursurilor de lecţii şi manualelor la disciplina

drept civil.

Aprobarea rezultatelor. Lucrarea a fost prezentată în cadrul catedrei de Dreptul

civil a Universităţii de Stat din Moldova şi la Seminarul de profil. Materialele

cercetărilor, principalele concluzii şi recomandări ale investigaţiei şi-au găsit reflectare

în publicaţiile autorului şi pot servi drept suport la modificarea legislaţiei în vigoare.

Cuvinte cheie: Gaj, obiect al gajului, creditor gajist, debitor gajist, gajul f ăr ă

deposedare, amanet, lombard, contractul de gaj, gajul legal, înregistrarea gajului, gajul

următor, creanţă garantată, registrul bunurilor mobile, grad de prioritate, exercitarea

dreptului de gaj, transmitere benevolă, transmitere for ţată, vînzarea bunului gajat,

stingerea gajului.

II. CONŢINUTUL LUCR ĂRII

Structura lucrării. Lucrarea constă din introducere, trei capitole ce cuprind zece

paragrafe, concluzii şi recomandări ştiinţifice, bibliografie, lista abrevierilor utilizate,

adnotare în limbile engleză şi rusă, cuvintele-cheie.

Ideile fundamentale ale tezei sunt expuse pe parcursul întregii lucr ări.



7

În introducere sunt expuse actualitatea şi gradul de investigaţie a temei, scopul şi

obiectivele cercetării, fundamentarea teoretică şi metodologică, noutatea ştiinţifică,

importanţa practică a cercetării şi propunerile de lege ferenda.

Capitolul I, „Gajul. No ţ iuni generale” este structurat în două paragrafe. În primul

paragraf se defineşte gajul, cu specificarea că drept garanţie serveşte un bun mobil.Astfel, se face distincţie între gaj şi ipotecă, chiar dacă uneori li se aplică aceleaşi

reglementări legale. Sunt analizate caracterele juridice ale gajului: real, accesoriu,

indivizibil şi specializat, care au importanţă atît teoretică cît şi practică. De exemplu, în

virtutea caracterului real gajul confer ă două atribute: dreptul de urmărire şi de

preferinţă, care-i sunt inerente. Caracterul indivizibil face ca gajul să subziste integral

asupra tuturor bunurilor gajate, asupra fiecăruia dintre ele şi asupra tuturor păr ţilor lor,chiar dacă bunul sau obligaţia sunt divizibile. Scopul acestui caracter este de a proteja

interesele creditorului gajist atât timp cît obligaţia nu este executată integral.

Nu mai puţin importantă este şi studierea funcţiilor gajului. Astfel, gajul

îndeplineşte funcţiile de garantare, preventiv-educativă, stimulare, compensare

(reparatorie). Studierea lor permite acumularea unor cunoştinţe profunde în acest

domeniu.

Natura juridică a dreptului de gaj este unul din cel mai controversat subiect în

ştiinţa dreptului civil. În literatura juridică predomină diferite opinii: gajul este drept

real, obligaţional sau are caracter mixt. Analiza lor se conţine la pct. 1.2. Autorul şi-a

expuse argumentele în vedere susţinerii poziţiei că dreptul de gaj este drept real.

În § 2 sunt analizate tipurile gajului: gajul înregistrat (f ăr ă deposedare) şi

amanetul (gajul cu deposedare). Gajul f ăr ă deposedare se înregistrează, în dependenţă

de bunul gajat, în registrele corespunzătoare (Legea nr.449/2001 art.7). Procedura de

înregistrare a gajului este analizată la pct. 2.2. Importanţa înregistr ării constă în efectele

juridice produse. Astfel, înregistrarea este constitutivă de drepturi, creează publicitatea

gajului şi gradul de prioritate a dreptului de gaj şi este o prezumţie legală a veridicităţii

informaţiei despre gaj. Crearea sistemului de înregistrare a transformat gajul dintr-o

garanţie rigidă în una foarte mobilă, ceea ce face posibilă circulaţia bunului gajat f ăr ă

lezarea intereselor creditorului gajist şi confer ă protecţie persoanelor ter ţe în vederea



8

informării lor despre regimul juridic al bunului.

Spre deosebire de gajul înregistrat amanetul se constituie prin: a) deposedarea

debitorului gajist de bunul gajat şi remiterea lui creditorului gajist sau unei persoane

ter ţe care acţionează în numele acestuia; b) menţinerea posesiunii, în baza

consimţămîntului debitorului gajist, în scopul garantării creanţei creditorului asupra bunului care deja se află în posesiunea creditorului gajist în baza unui alt raport juridic

şi; c) lăsarea obiectului gajului, conform contractului dintre creditorul gajist şi debitorul

gajist, în posesiunea debitorului gajist, fiind sigilat de către creditorul gajist. Ultimul

mod de constituire a amanetului anihilează deosebirea dintre gajul cu şi gajul f ăr ă

deposedare. Consider ăm că constituirea amanetului prin lăsarea bunului gajat sigilat în

posesiunea debitorului gajist este un gaj f ăr ă deposedare, conform căruia debitorul gajisteste lipsit de posibilitatea de a-l folosi conform înţelegerii păr ţilor.

Este important faptul că, conform art. 304, C.civ., creditorul gajist care posedă

bunul amanetat este recunoscut posesor nemijlocit. Astfel, dacă este deposedat de bunul

amanetat ori împiedicat în exercitarea posesiunii, el este în drept să se apere prin

acţiunile posesorii (art. 308-309, C.civ.). Creditorul gajist nu este în drept să invoce

acţiunile petitorii, pe care doar proprietarul are dreptul să le intenteze (art. 374 şi 375,

C.civ.). Comparativ cu Codul civil din 1964, art. 154, acest drept îl avea şi persoana

care, deşi nu este proprietar, poseda bunurile în baza legii sau contractului. Aceasta se

datora faptului că la acel moment nu era reglementată posesiunea ca stare de fapt. În

prezent soluţia legiuitorului este corectă, deoarece noul Cod civil reglementează

instituţia posesiunii ca stare de fapt şi acordă protecţie juridică posesorului, inclusiv şi

creditorului gajist.

Prezintă particularităţi amanetarea bunurilor la lombard (pct. 2.3.1.). În calitate de

creditor gajist este o instituţie de creditare, numită lombard, iar debitorul gajist este o

persoană fizică. Se amanetează bunurile mobile cu destinaţie specială: de uz personal şi

casnic. Contractul de amanet este public şi de adeziune, încheierea căruia se confirmă

prin eliberarea unei chitanţe de amanetare, numită bilet nominativ de amanet.

Lombardul exercită dreptul de gaj după o procedur ă specială. Astfel, dacă la expirarea

termenului nu este rambursată suma împrumutată, garantată cu amanet, lombardul, după



9

expirarea termenului de graţie de o lună, este în drept să vîndă bunul, în baza unui act

notarial cu caracter executoriu. Regula generală: dacă valoarea bunului gajat nu este

suficientă pentru satisfacerea creanţelor creditorului gajist, el devine creditor chirografar

şi poate urmări alte bunuri ale debitorului f ăr ă prioritate faţă de alţi creditori, nu se

aplică în cazul amanetării la lombard. Creanţele lombardului faţă de debitor se sting,chiar dacă cîştigul din vînzare nu acoper ă datoria, r ăspunderea debitorului gajist

limitîndu-se la suma obţinută din vînzarea bunului amanetat. Nu putem explica care este

scopul instituirii acestei excepţii, dar ea lezează interesele debitorului gajist. Lombardul

va aprecia bunul la altă valoare decît cea reală şi va acorda debitorului un credit mai

mic, pentru a evita riscul nesatisfacerii integrale din valoarea bunului amanetat.

Capitolul II, „Temeiurile apariţiei gajului” cuprinde trei paragrafe. Gajuluiapare în temeiul contractului şi legii. În § 1 se analizează contractul de gaj ca principalul

temei de apariţie a gajului, definindu-se contractul de gaj şi analizându-se caracterele lui

juridice. În pct. 1.2. sunt analizate condiţiile generale şi speciale înaintate faţă de

creditorul gajist şi debitorul (debitorul gajist).

La pct. 1.3. sunt analizate clauzele contractului de gaj, numărul cărora, în viziunea

autorului, este sporit. În lucrare se argumentează de ce prin lege unele dintre ele nu

necesită a fi considerate esenţiale, dar pot deveni astfel la dorinţa păr ţilor contractante.

Contractul de gaj f ăr ă deposedare se încheie în formă scrisă, nerespectarea căreia

nu atrage nulitatea lui, precum prevede Legea nr. 449/2001, la art. 13, ci decade păr ţile

din dreptul de a dovedi prin proba cu martori existenţa contractul de gaj. De la această

regulă există şi excepţii: dacă se gajează un bun pentru transmiterea căruia se cere forma

autentică, contractul de gaj se încheie în forma scrisă şi autentificată notarial (de

exemplu, gajarea păr ţii sociale, întreprinderii ca complex patrimonial unic).

Nerespectarea formei autentice, în toate cazurile, duce la nulitatea contractului de gaj.

La § 2 se analizează obiectul gajului. Regula generală este că se gajează orice bun

aflat în circuitul civil, alienabil şi sesizabil. Nici o normă legală nu se refer ă la

posibilitatea sau imposibilitatea gajării bunurilor limitate în circuitul civil, care deşi

sunt în circuitul civil, dar au un regim special de circulaţie, fiind dobîndite, deţinute,

folosite şi înstr ăinate în condiţiile prevăzute de lege (de exemplu, armele individuale).



10

Deşi unii autori pun la îndoială posibilitatea gajării bunurilor limitate în circuitul civil,

consider ăm că ele pot fi gajate, deoarece nu sunt excluse din categoria bunurilor obiect

al gajului. La gajarea lor şi exercitarea dreptului de gaj trebuie respectate prevederile

legii speciale, care stabileşte regimul juridic al acestor bunuri. Deci, dacă bunul nu se

poate afla în posesiunea creditorului gajist, el trebuie lăsat la debitorul gajist, iar laexercitarea dreptului de gaj trebuie să se ţină cont de prevederile legale speciale.

Se discută asupra posibilitatea gajării banilor atît în numerar cît şi cei înscrişi în

cont. Consider ăm că banii în numerar nu pot fi grevaţi cu gaj, deoarece se încalcă art.

454, 491, 492 C. civ., precum şi art. 75-79 din Legea nr. 449/2001, conform cărora

creanţele creditorului gajist se satisfac din valoare bunurilor gajate. Înstr ăinarea bunului

gajat este o cerinţă obligatorie, deoarece creditorul gajist nu este în drept să devină proprietarul lui în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiei

garantate prin gaj, iar orice clauză contractuală este nulă. Înstr ăinarea bunului gajat –

banii în numerar – este doar o formă de schimbare a unor semne băneşti cu aceeaşi

valoare nominală. Teoretic, impedimentele legale ar putea fi înlăturate prin

reglementarea posibilităţii alternative a participanţilor la raporturile de gaj de a alege

modul de exercitare a dreptului de gaj, în dependenţă de natura bunului gajat. Dar apare

întrebarea, cît este de justificată, din punct de vedere practic, gajarea banilor în numerar,

ştiind că aceştia servesc ca mijloc de plată, cu care se stinge orice obligaţie. Care ar fi

necesitatea gajării lor, dacă debitorul gajist avîndu-i, poate stinge oricînd obligaţia faţă

de creditorul gajist? Care este scopul gajării lor, dacă, este bine ştiut faptul că, debitorul

gajist recurge, de cele mai dese ori, la gajarea bunurilor sale din cauza lipsei mijloacelor

financiare şi dorinţei de a le obţine.

Unele mijloace băneşti pot fi gajate, deoarece întrunesc condiţiile legii. Este vorba

despre monedele jubiliare şi comemorative, precum şi alte semne cu valoare istorică,

culturală, valutei str ăine, valoarea cărora se deosebeşte de cea nominală. Moneda

scriptică poate fi obiect al gajului. Însă în cazul dat se gajează dreptul de creanţă al

posesorului contului către bancă.

La pct. 2.1.- 2.4. se analizează regimul gajării unor bunuri. Gajul mă rfurilor în

circula ţ ie şi în proces de prelucrare este reglementat ca un gaj unic (art. 459, C.civ.).



11

Consider ăm că gajul mărfurilor în proces de prelucrare este distinct de cel al mărfurilor

în circulaţie. Aceste varietăţi nu trebuie confundate, deoarece ele se deosebesc: la

înstr ăinarea bunurilor gajate sub forma mărfurilor aflate în circulaţie dreptul de gaj nu

urmează bunul înstr ăinat, iar în cazul gajului bunurilor în proces de prelucrare, bunul

prelucrat poate fi urmărit de către creditorul gajist în virtutea dreptului de gaj, deoareceel preia regimul juridic al bunului transformat, care era gajat. Aplicarea la gajarea

bunurilor în proces de prelucrare a regimului juridic al mărfurilor aflate în circulaţie, ar

înr ăutăţi situaţia creditorului gajist, deoarece odată cu transformarea bunurilor, gajul

asupra lor s-ar stinge. În realitate nu este aşa. Gajul subzistă asupra bunului mobil nou

realizat în urma transformării bunului aflat în proces de prelucrare, ceea ce rezultă

expres din art. 464, C.civ.Diversitatea titlurilor de valoare influenţează regimul juridic de gajare a acestora.

Titlurile de valoare la purtător se gajează prin remiterea lor în posesiunea creditorului

gajist, întocmindu-se, de regulă, un înscris. Cele la ordin se gajează prin andosare (gir),

perfectată conform legii, şi remiterea titlului creditorului gajist. Gajarea titlurilor de

valoare nominative se înregistrează în registrul deţinătorilor titlurilor de valoare, iar

creditorului gajist i se transmite documentul corespunzător, dacă titlul este materializat.

Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare nr. 199/1998, sancţionează neînregistrarea

cu nulitatea contractului de gaj a titlurilor de valoare nominative. Consider ăm că,

neînregistrarea nu trebuie să atragă nulitatea contractului, deoarece ea nu este de stat.

Nici Codul civil nu sancţionează cu nulitate neînregistarea de stat. Înregistrarea gajului

valorilor mobiliare nominative are efect constitutiv şi creează publicitatea gajului.

Gajarea drepturilor patrimoniale are particularităţi privind modul de exercitare a

dreptului de gaj. Nici Codul civil şi nici Legea nr.449/2001 nu stabileşte reguli speciale

de exercitare a dreptului de gaj în cazul gajării drepturilor patrimoniale, ceea ce

înseamnă că se aplică regulile generale privind urmărirea bunurilor mobile (art. 491,

C.civ., Legea nr. 449/2001 alin. 1, art. 75, alin. 1). Consider ăm că, nu este raţional să se

recurgă de fiecare dată la aceste măsuri. Se impune un mecanism nou conţinutul căruia

îl expunem la compartimentul recomandări.

Întreprinderea ca complex patrimonial este un bun deosebit, care constă dintr-un



12

ansamblu de bunuri, mobile (corporale sau incorporale) sau imobile, distinct de alte

bunuri ce apar ţin aceleiaşi persoane, afectat activităţi comerciale. Acest complex

patrimonial unic nu reprezintă un ansamblu de lucruri separate, ci un bun complex

neconsumptibil, destinat unui proces unic de activitate. Conform Codului civil al

Republicii Moldova, întreprinderea ca complex patrimonial unic este bun mobil, spredeosebire de legislaţia altor state, de exemplu, a Federaţiei Ruse, conform căreia, prin

lege, întreprinderea este bun imobil. Însă aceasta nu se explică prin faptul că are în

componenţa sa bunuri imobile.

Problema practică apare în legătur ă cu înregistrarea gajului asupra întreprinderii ca

complex patrimonial unic. Conform art. 470, C.civ., înregistrarea gajului de

întreprinzător se efectuează de către notarul în a cărui rază teritorială se află întreprinderea. Această soluţie prezintă inconveniente legate de limitarea competenţei

generale atribuite notarului la înregistrarea gajului şi mai ales de confuzia legată de

registrul în care urmează a fi înscris gajul întreprinderii. Gajul întreprinderii nu poate fi

înregistrat în registrul actelor notariale, ţinut de notar, deoarece nu este un simplu act

notarial. Soluţia este dată de Legea nr.449/2001, conform căreia gajul de întreprinzător

se înscrie în toate registrele în care se ţine evidenţa bunurilor din care se compune

obiectul gajului. Dacă în componenţa gajului de întreprinzător sunt bunuri supuse

înregistr ării în diferite registre, gajul urmează să fie înscris în fiecare registru.

În § 3 se analizează gajul legal, care apare în baza temeiurilor expres prevăzute în

lege, f ăr ă încheierea contractului de gaj. Lege indică expres care creanţe sunt garantate

prin gaj, iar în unele cazuri şi bunurile asupra cărora se constituie gajul legal. Specific

pentru gajul legal este că el nu apare automat, în baza legii, doar datorită faptului că sunt

întrunite temeiurile legale. Pentru constituire, gajul trebuie să fie înregistrat în modul

stabilit de lege ori creditorul gajist să posede bunul gajat.

Gajul legal se constituie cu sau f ăr ă deposedare. În al doilea caz, creditorul trebuie

să-l înregistreze. Gajul legal nu este superior gajului convenţional, aplicându-i-se

normele similare gajului convenţional, dacă aceasta nu contravine esenţei lui.

Analiza temeiurilor de apariţie a gajului legal se conţine la pct. 3.2. – 3.4. Gajul

legal apă rut din crean ţ ele statului pentru sumele datorate conform legisla ţ iei fiscale.



13

Acest gaj apare în urma modificării termenilor de stingere a obligaţiei fiscale prin

amînarea sau eşalonarea plăţilor fiscale (art. 180, C. fisc.). Subiecţii participanţi la

constituirea gajului se deosebesc de cei care participă la constituirea gajul obişnuit.

Creditorul gajist este statul, reprezentat de către organele fiscale, care au competenţa de

a încasa impozitele, taxele şi/sau amenzile. Debitorul gajist este contribuabilul cu carese încheie contractul de amînare sau eşalonare, calitatea căruia coincide mereu cu cea a

debitorului principal. Obiect al gajului legal sunt bunurile contribuabilului, care nu sunt

gajate în favoarea altor creditori, dacă contractul de gaj respectiv nu prevede altfel.

Rezultă că o ter ţă persoană nu poate garanta pentru contribuabil.

În baza acestui temei, gajul legal este f ăr ă deposedarea debitorului gajist, care

posedă şi foloseşte bunul gajat. Creditorul gajsti are dreptul de preferinţă şi de urmărirea bunul gajat, dacă înregistrează dreptul de gaj în registrele respective. Pentru aceasta

organul fiscal întocmeşte cererea de înregistrare în care se indică bunurile pe care

creditorul intenţionează să le valorifice, temeiul creanţei şi mărimea ei.

Gajul legal apă rut din crean ţ ele rezultate dintr-o hot ă rîre judecă torească .

Creditorul în favoarea căruia a fost emisă o hotărîre judecătorească poate obţine gajul

legal prin înregistrarea unui aviz la registrul respectiv, în dependenţă de natura bunului

asupra căruia se instituie gajul legal. În avizul de înregistrare se indică bunul gajat şi

mărimea creanţei, iar în cazul pensiei sau pensiei de întreţinere – mărimea plăţilor

periodice şi coeficientul de indexare. La aviz se anexează o copie a hotărîrii

judecătoreşti şi dovada aducerii lui la cunoştinţa debitorului. Gajul constituit asupra

bunurilor pîrîtului ofer ă creditorului gajist preferinţă faţă de ceilalţi creditori. Prin

aceasta se manifestă importanţa lui în contextul altor măsuri de asigurare a executării

hotărîrii.

Dreptul de gaj al arendatorului. Arendatorul are, în scopul garantării creanţelor

rezultate din contractul de arendă, dreptul de amanet asupra bunurilor aduse de arendaş

şi asupra fructelor bunului arendat (art. 918, C.civ.). Prezintă interes juridic calificarea

dreptului arendatorului asupra bunurilor aduse de arendaş şi fructelor bunului arendat ca

fiind drept de amanet. La prima vedere, pare straniu că arendatorul are dreptul de

amanet asupra bunurilor aduse de arendaşi, deoarece amanetul presupune ca bunurile



14

amanetate să fie în posesiunea arendatorului. În cazul dat, posesiunea nu este exercitată

de către arendator. Relaţiile de arendă presupun că terenul trece în posesiunea şi

folosinţa arendaşului, iar fructele bunului sunt culese de arendaş şi într ă legal în

posesiunea lui. Urmează de explicat cum asupra fructelor aflate în posesiunea

arendaşului, arendatorul are dreptul de amanet. În cazul dat, prin construcţia juridică dinart. 304, C.civ., care reglementează posesiunea mijlocită şi nemijlocită, arendatorul

exercită posesiunea asupra bunurilor aduse pe teren de către arendaş prin intermediul

ultimului. Astfel, arendaşul este posesor nemijlocit, iar arendatorul este posesor mijlocit.

El exercită posesiunea prin intermediul arendaşului. Recunoaşterea calităţii de posesor

nemijlocit arendaşului şi posesor mijlocit arendatorului le dă posibilitate să beneficieze

de protecţia juridică acordată de instituţia posesiunii ca stare de fapt. Dreptul de gaj al antreprenorului (art. 952, C.civ.) asupra bunului produs sau

îmbunătăţit operează dacă bunul este produs din materialul clientului. Dacă bunul este

produs din materialul antreprenorului, el nu are dreptul de gaj asupra lui.

Dreptul de gaj al magazinerului (art. 1128, C.civ.) se constituie asupra bunului

înmagazinat pentru costurile de magazinaj şi există atît timp cît acesta este în

posesiunea lui. Dreptul de gaj al magazinerului este cu deposedare (amanet) şi nu

încetează prin schimbarea proprietarilor mărfurilor înmagazinate.

Dreptul de gaj al transportatorului. Pentru garantarea creanţelor rezultate din

contractul de transport al mărfurilor pe calea ferată, transportatorul are dreptul de gaj

asupra mărfurilor transportate (art. 13 Codul transportului feroviar). Transportatorul este

creditor gajsit atît timp cît mărfurile se află în posesiune. Pierderea posesiunii are ca

efect stingerea dreptului de gaj.

În scopul garantării executării creanţelor rezultate din contractul de transport

maritim (art. 166, Codul navigaţiei maritime comerciale), transportatorul are dreptul de

a da în gaj mărfurile transportate (art. 167 din codul sus-numit). Redacţia art. 167 este

inexactă. Transportatorul nu este în drept să dea în gaj mărfurile transportate, deoarece

nu are dreptul de dispoziţie asupra lor. Norma dată trebuie interpretată în sensul că

transportatorul are dreptul de gaj asupra mărfurilor transportate.

Dreptul de gaj al obligatarilor societ ăţ ii pe ac ţ iuni. Societatea pe acţiuni este în



15

drept să plaseze numai obligaţiuni asigurate prin gajarea bunurilor proprii sau prin

fidejusiune (Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr. 1134/1997, art. 16 alin.6). Deşi

acest articol prevede că societatea pe acţiuni este în drept să plaseze obligaţiuni

asigurate, utilizarea ulterioar ă a sintagmei „numai” denotă că este vorba despre obligaţia

societăţii pe acţiuni de a garanta emisiunea obligaţiunilor cu gajarea bunurilor sale sau prin fidejusiune. Consider ăm că, este vorba despre constituirea unor garanţii legale.

Astfel, cînd societatea pe acţiuni asigur ă plasarea obligaţiunile prin gaj, se constituie

gajul legal f ăr ă deposedarea debitorului gajist. Din redacţia normei rezultă că, la

plasarea obligaţiunilor nu se admite garantarea lor prin gajul constituit de către

persoanele ter ţe. Emitentul trebuie să garanteze obligaţiunile prin gajarea exclusivă a

bunurilor proprii.Procedura de gajare a bunurilor emitentului este reglementează de Instrucţiunea

Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare cu privire la emiterea şi înregistrarea de stat a

obligaţiilor corporative nr.72/1 din 27 noiembrie 1997. Potrivit pct. 6.1. din

Instrucţiunea nr.72/1, emitentul garantează emisiunea prin gajarea bunurilor sale în baza

contractului de gaj semnat cu reprezentantul împuternicit al participantului profesionist

la piaţa valorilor mobiliare, numit unterwriter. Societatea emitentă este debitor gajist, iar

unterwriter-ul este creditor gajist pe toată perioada subscrierii şi circulaţiei

obligaţiunilor (pct.6.3. din Instrucţiunea nr.72/1). Consider ăm că unterwriter-ul nu poate

fi creditor gajist, deoarece aceasta contravine art. 16 alin.6 din Legea nr. 1134/1997,

conform căruia obligatarii dobîndesc dreptul de gaj şi art. 456, C.civ., conform căruia

calitatea de creditor gajist o deţine persoana a cărei creanţe sunt garantate prin gaj, adică

obligatarii. În baza art.3 Legea nr.199/1998, unterwriter-ul este numai un mediator,

intermediar, la emisiunea de obligaţiuni şi are scopul de a promova oferta publică

primar ă şi plasarea obligaţiunilor emitentului. Din Instrucţiunea nr.72/1 nu rezultă dacă,

după plasarea obligaţiunilor, unterwriter-ul are obligaţii faţă de obligatari sau drepturi

faţă de emitent. Constatăm că în legislaţie lipseşte mecanismul de constituire a dreptului

de gaj al obligatarilor asupra bunurilor emitentului şi îl propunem la capitolul

recomandări.

Capitolul III, „Efectele gajului. Exercitarea dreptului de gaj şi stingerea



16

gajului” este structurat în cinci paragrafe. În § 1 se analizează efectele gajului faţă de

păr ţi şi faţă de ter ţi. Creditorul gajist şi debitorul gajist, dobîndesc drepturi şi îşi asumă

obligaţii, care difer ă după tipul gajului. Însă dreptul de urmărire şi preferinţă al

creditorului gajist predomină în ambele tipuri ale gajului. Efectele gajului faţă de ter ţi

contau în faptul că dacă ei dobîndesc bunul gajat, creditorul gajist este în drept să-lurmărească. Numai în cazurile prevăzute de lege, acest drept al creditorului gajist este

paralizat. Este vorba despre situaţia cînd creditorul gajsit a autorizat înstr ăinarea bunului

gajat liber de gaj.

Dacă debitorul nu executată obligaţia garantată, creditorul gajist exercită dreptul de

gaj, fiind înzestrat cu drepturile: de a vinde bunul gajat prin negocieri directe, tender sau

licitaţie publică, de a-l lua în posesiune cu scopul administr ării lui ori vinderea lui subcontrolul instanţei de judecată. Acestea sunt analizate la §2, §3 şi §4.

Analizând practica judiciar ă, s-a constatat că instanţele de judecată atribuie cererii

creditorului gajist privind deposedarea debitorului gajist un caracter nepatrimonial, iar

cererea de eliberare a ordonanţei se taxează ca cerere nepatrimonială. Argumentul este

că prin transmiterea bunului gajat în posesiunea creditorului gajist, ultimul nu

dobândeşte nici un drept patrimonial asupra lui. El are doar dreptul de a înstr ăina bunul,

acţionând în numele proprietarului. Consider ăm că, creditorul gajist nu dobândeşte nici

un drept patrimonial la transmiterea posesiunii asupra bunului gajat. Or, el îşi valorifică

dreptul de gaj existent, care este incontestabil drept patrimonial. Posibilitatea de a

dobândi posesiunea asupra bunului gajat pentru înstr ăinarea sau administrarea lui, sunt

efectele inerente ale dreptului de gaj. Prin urmare, cererea de deposedare a debitorului

gajist de bunul gajat are caracter patrimonial. La depunerea ei trebuie să se încaseze

taxa conform cuantumului stabilit pentru cererile patrimoniale.

În § 5 sunt analizate temeiurile de stingere a dreptului de gaj şi efectele stingerii

lui, care sunt sistematizate într-o anumită consecutivitate în dependenţă de ordinea în

care sunt prevăzute în Codul civil şi Legea nr. 449/2001.

III. SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE

Concluziile fundamentale ale tezei şi recomandările. În rezultatul cercetării s-a



17

ajuns la concluzia că reglementările legale cu privire la gaj au cunoscut o îndelungată şi

permanentă evoluţie, determinată de dezvoltarea relaţiilor economice şi includerea în

circuitul civil a diferitor categorii de bunuri.

Aportul autorului la realizarea investigaţiilor să dezvăluie prin propunerile de

lege ferenda înaintate pentru perfecţionarea legislaţiei. Astfel, se recomandă:1. de a sistematiza în Codul civil normele ce reglementează gajul. Deoarece

propunem utilizarea termenului de „gaj” pentru grevarea bunurilor mobile, iar cel de

„ipotecă” pentru celor imobile, propunem ca Capitolul V din acest cod să se întituleze

„Gajul şi ipoteca”, iar reglementările legale să fie structurate în: a) Secţiunea a I-a –

„Dispoziţii generale gajului şi ipotecii”, care să reglementeze: noţiuni generale, gajul şi

ipoteca convenţională, gajul şi ipoteca legală, efectele gajului şi ipotecii, exercitareadreptului de gaj şi ipotecă, stingerea gajului şi ipotecii; b) Secţiunea a II-a –

„Particularităţi cu privire la gaj”, care va reglementa particularităţile gajului f ăr ă

deposedare şi a amanetului; c) Secţiunea a III-a - „Particularităţile ipotecii”.

2. de a utiliza termenul de „gaj” la grevarea bunurilor mobile, iar cel de „ipotecă”

la cele imobile;

3. de a defini gajului în felul următor: „Gajul este un drept real accesoriu care

grevează un bun mobil şi confer ă creditorului gajist dreptul de a fi satisf ă cut cu

preferin ţă fa ţă de ceilal ţ i creditori din valoarea acestuia în cazul în care debitorul nu

execut ă sau execut ă necorespunză tor obliga ţ ia garantat ă ”.

4. de a exclude din art. 455, C.civ. denumirea de gaj înregistrat, r ămînînd doar cea

de gaj f ăr ă deposedare, deoarece criteriul de tipizare a gajului este deposedarea sau ne

deposedarea debitorului gajist de bunul gajat. În dependenţă de aceasta se stabilesc

cerinţe de procedur ă;

5. de a modifica art. 455, C. civ., prin excluderea alin. (3), care este în contradicţie

cu art. 470, C. civ.;

6. de a modifica Registrul gajului, astfel încât să fie posibilă înscrierea co-

creditorilor gajişti, între care nu există grad de prioritate. La moment aceasta nu este

posibil, din punt de vedere tehnic. Includerea unei rubrici suplimentare pentru „co-

creditorii gajişti”, ar soluţiona problema dată;



18

7. de a exclude din pct. 5 al Regulamentului privind înregistrarea contractului de

gaj a drepturilor de proprietate industrială, obligativitatea anexării la cerere a extrasului

din contractul de gaj, autentificat notarial;

8. de a exclude din pct. 4.6. Regulamentul 4/4 privind gajul valorilor mobiliare

corporative, cerinţa de a bloca valorile mobiliare pe contul debitorului gajist în registruldeţinătorilor lor şi includerea restricţiei la înstr ăinarea valorilor mobiliare. Ea constituie

o piedică în circuitul civil al valorilor mobiliare şi face neatractiv gajul ca mijloc de

garantare. Cerinţa nu se justifică nici din punct de vedere juridic, deoarece schimbarea

proprietarului bunului gajat nu duce la stingerea gajului, iar creditorul gajist este în

drept să-şi exercite dreptul de gaj, indiferent de faptul cine-l deţine;

9. de a exclude din alin. 5 al art. 457, C.civ., cerinţa că bunurile mobile proprietatecomună în devălmăşie se gajează cu acordul celuilalt coproprietar devălmaş;

10. de a modifica alin. 2 al art. 456, C.civ. în următoarea redacţie: Debitorul gajist

este persoană care are dreptul să înstr ă ineze bunul. Astfel, atît proprietarul, cît şi

persoanele fizice şi juridice care au dreptul de a înstr ăina, pot fi în calitate de debitor

gajist;

11. de a modifica art. 459, C. civ. astfel încît acesta să reglementeze doar gajarea

mărfurilor în circulaţie nu şi a celor în proces de prelucrare. Aceasta se explică prin

faptul că în cazul înstr ăinării bunurilor gajate sub forma mărfurilor aflate în circulaţie

dreptul de gaj nu urmează bunul. În cazul gajării bunurilor în proces de prelucrare,

bunului prelucrat poate fi urmărit de către creditorul gajist în virtutea dreptului de gaj,

deoarece el preia regimul juridic al bunului gajat ulterior transformat;

12. de a modifica alin. 5 al art. 28 din Legea privind valorile mobiliare nr.

199/1998 prin excluderea nulităţii contractului de gaj şi înlocuirea cu cel de neîncheiere

a contractului de gaj;

13. de a prevedea în Codul civil un articol care să reglementeze procedura de

exercitare de către creditorul gajist a dreptului de gaj în cazul gajării drepturilor de

creanţă: „La scaden ţă crean ţ ei garantate, creditorul gajist are dreptul de a încasa

crean ţ a, iar debitorul nu poate efectua plata decât lui. Încasarea crean ţ ei pecuniare are

loc doar în mă sura în care este necesar ă pentru satisfacerea preten ţ iilor creditorului



19

gajist. Dacă crean ţ a const ă în transmiterea unui bun, creditorul gajist are dreptul să

valorifice bunul respectiv”. Aceasta va înlăturarea inconvenientele exercitării dreptului

de gaj asupra creanţei gajate;

14. de a modifica art. 952, C.civ. prin excluderea cuvintelor „de retenţie”. Este

suficient a prevedea că antreprenorul are dreptul de gaj asupra bunului produs sauîmbunătăţit, care confer ă creditorul gajist dreptul de: retenţie, urmărire şi preferinţă;

15. de a prevedea la art. 952, C.civ. că: „ Dacă antreprenorul produce bunul din

materialul să u, dreptul de gaj asupra bunului produs sau îmbună t ăţ it nu se constituie”.

16. de a modifica denumirea art. 167, C.navig.marit.com., întitulat „Dreptul de a da

în gaj mărfurile” şi alin. 1, conform căruia transportatorul are dreptul de a da în gaj

mărfurile transportate, cu sintagma „dreptul de gaj asupra mărfurilor”;17. de a reglementa în Instrucţiunea cu privire la emisia şi înregistrarea de stat a

obligaţiunilor corporative, aprobată prin Hot. CNVM nr.72/1 din 27 noiembrie 1997,

mecanismul de constituire a gajului obligatarilor asupra bunurilor societăţii pe acţiuni.

Astfel, societatea pe acţiuni la adoptarea deciziei de emitere a obligaţiunilor trebuie să

indice expres bunurile care vor garanta rambursarea împrumutului. Componenţa şi

valoarea bunurilor gajate trebuie confirmate de către un auditor independent, care

constată dacă bunurile gajate au lichiditatea corespunzătoare pentru garantarea

obligaţiunilor emise pentru plasare. Emitentul îşi menţine posesiunea, folosinţa şi

dispoziţia asupra bunurilor gajate, prin urmare gajul dat este unul f ăr ă deposedare şi

necesită înregistrare în registrele respective, în dependenţă de bunurile gajate. Prin

urmare, societatea pe acţiuni va efectua un demers de înregistrare a gajului care

împreună cu decizia de emitere a obligaţiunilor se prezintă de către reprezentantul

societăţii emitente pentru înregistrarea gajului la registrele respective. În urma

înregistr ării gajului, emitentul obţine confirmarea de înregistrare a gajului. Specificul

constituirii acestui gaj este că societatea pe acţiuni, potenţialul debitor gajsit,

îndeplineşte nemijlocit formalităţile de constituire a gajului, spre deosebire de celelalte

temeiuri de constituire a gajului legal, în care creditorul gajsit este cel care le

îndeplineşte;

18. de a expune alin. 3 art. 477, C.civ. şi alin. 3 art. 52 din Legea nr.449/2001 într-o



20

nouă redacţie: „ Debitorul gajist are dreptul să dispună cu titlu oneros sau gratuit de

bunul gajat, dacă contractul de gaj nu prevede altfel ”;

19. de a exclude din Codul penal al Republicii Moldova, art. 251, pedeapsa penală

pentru înstr ăinarea bunurilor gajate. Existenţa unei asemenea interdicţii de înstr ăinare a

bunului gajat, însoţită de sancţiunea penală, constituie un impediment grav pentrucircuitul civil al bunurilor.



21

Tematica tezei este reflectată în următoarele publicaţii:

1. TABUNCIC, TATIANA. Unele particularit ăţ i ce ţ in de natura juridică a

gajului bunurilor mobile // Revista Naţională de Drept. – 2003. – Nr.12. – p. 38.

2. TABUNCIC, TATIANA. Regimul juridic specific al banilor ca obiect al gajului // Revista Naţională de Drept. – 2004. – Nr.1. – p. 44.

3. TABUNCIC, TATIANA. Particularit ăţ ile gajă rii mă rfurilor aflate în

circula ţ ie // Revista Naţională de Drept. – 2004. – Nr.2. – p. 36.

4. TABUNCIC, TATIANA. Dreptul vecină t ăţ ii. Conferinţa corpului didactico-

ştiinţific „Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM în anii 2000-2002” 30 septembrie – 6

octombrie 2003. Ştiinţe umanistice. Chişinău, 2003.5. TABUNCIC, TATIANA. Aspecte generale privind reglementarea gajului legal

// Revista Naţională de Drept. – 2004. – Nr.10. – p. 45.

6. TABUNCIC, TATIANA. Aspecte generale privind no ţ iunea şi caracterele

juridice ale contractului de gaj // Revista Naţională de Drept. – 2005. – Nr.7. – p. 49.



22

SUMMARY

Tatiana Tabuncic. The Doctor Degree Thesis on

„Pledge as a way of guaranty of the obligations performing”

Key words:

Pledge, good of the pledge, pledge creditor, pledge debitor, pawn, pawnshop,

pledge with deprivation, pledge contract, legal pledge, registration of the pledge, next

pledge, guaranteed claim, register of movable goods, priority rank, performing of the

priority rank, freewill ness transferring, forced transferring, selling of the pledge good,

termination of the pledge.

The study of the topic „Pledge as a way of guaranty of the obligations performing”has as a main goal to research the settling of the immovable goods pledge according to

the legislation in force of the Republic of Moldova. specific of this thesis is that for the

first time it is analyzed the pledge apart from the mortage, both being analyzed as two

real distinct guaranties, even if sometimes there are applied the same legal norms. In

order to research all the aspects of pledging of the good the work was divided in three

paragraphs.

First chapter define the pledge as real guaranty of immovable goods, its legal

features, types of the pledge (with or without deprivation). Special importance has the

subject concern the legal nature of the pledge, which in the literature of specialty it is

consider one of the most disputable. Analyzing of the doctrine and the legislation in

force give the possybility to the author to has the opinion that pledge is a real right.

Second chapter analyze the grounds for acquisition of the pledge. The contract is

one of the principale ground for acquisition of the pledge. In this context are analyzed

the fund and from condition of this. The acquisition of the pledge in law base it is not so

spread. However the legislation in force sette the grounds foracquiring of legal pledge, a

detailed analyze of which it is present in this work. A specific place in the second

chapter is analyzing of the pledge one of the most importantmovable goods.

Third chapter analyze the effects of the pledge. This material is previewed in

following aspects: a) effects of the pledge between the parties; b) effects of the pledge



23

concern the third parties; c) exercising of the pledge right; and d) grounds for

termination of the pledge.

The pledges conventional or legal, with or without deprivation, create for the

pledge creditor and pledge debitor the rights and duties. Pledge, as a real right, create

legal effects and for the third parties. They support the consequences of the acquiring of the pledge good by the pledge creditor.

In case of no performing of the guaranteed duty, the pledge creditor exercise his

pledge rights trough: getting of the good in possession having the goal to administrate,

selling of the good being controlled by the judiciary instance. All these procedure

constitute the object of research, being in the same time reflected the judiciary practice.



24

РЕЗЮМЕ

Татьяна Табунчик. Докторская диссертация на тему

«Залог как способ обеспечения исполнения обязательств»

Ключевые слова:

Залог, предмет залога, залогодержатель, залогодатель, залог без владения,заклад, ломбард, договор о залоге, залог в силу закона, регистрация залога,

последующий залог, обеспеченное требование, степени очередности,

осуществление залоговых прав, добровольная передача, принудительная

передача, продажа заложенного имущества, прекращение залогового права.

В работе исследуются наиболее важные юридические и теоретические

аспекты залога. Предметом исследования является правовое регулирование обеспечения исполнения обязательств залогом движимого имущества в

соответствии с законодательством Республики Молдова. Новизна данной работы

состоит в том, что в первые в национальной теории, залог анализируется отдельно

от ипотеки. Оба способа рассматриваются как отдельные вещные способа

обеспечения обязательств, несмотря на то, что они порой имеют одинаковое

правовое регулирование. Работа состоит из трех глав. В первой главе определенно

понятие залога движимого имущества, юридические признаки, виды залога (с

лишением владения и без лишения владения). Особое внимание привлекает

вопрос о правовой природе залога, который в юридической литературе трактуется

неоднозначно и считается одним из самых спорных вопросов. Исследуя

теоретические источники и действующее законодательство, позволило автору

присоединится к мнению тех исследователей, которые считают, что залог

является вещное право.

Во второй главе рассматриваются основания возникновения залога. Детально

исследуются существенные условия и форма договора залога. Залог возникает и в

силу закона. Исследуются существующие, на данный момент, основания

возникновения залога на основе закона. Во втором параграфе исследуется

особенности залога некоторых движимых вещей (товаров, находящихся в обороте

и в процессе переработки, ценных бумаг, имущественных прав, предприятия как



25

имущественного комплекса).

В третей главе рассматриваются правовые последствия залога: a) права и

обязанности сторон, b) участие третьих лиц в залоговых отношениях, c)

осуществление залоговых прав и d) основания прекращения залога.

Залог, независимо от основания возникновения и от вида, порождает для залогодержателя и залогодателя права и обязанности, исследуемые в данной

главе. Анализируются основания осуществления залогового право и

удовлетворения требований залогодержателя из стоимости заложенного

имущества.



TABUNCIC Tatiana

GAJUL CA MIJLOC DE GARANTARE

A EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR

Specialitatea: 12.00.03 - Drept privat (drept civil)

AUTOREFERAT

al tezei de doctor în drept

Comanda: NBun de tipar: 16.02.2006

Format:Coli de tipar: 1,0

Tiraj: 50 ex.

tatiana tabunciuc abstract

Documents