contributions to the morphology of pollen from...
TRANSCRIPT
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.115-128
115
CONTRIBUTIONS TO THE MORPHOLOGY OF POLLEN FROM SOME VARIETIES OF MALUS DOMESTICA, PYRUS COMMUNIS,
PRUNUS DOMESTICA, PRUNUS PERSICA AND PRUNUS ARMENIACA
Nicoleta IANOVICI1 , Venera BIRZESCU2, Cătălin George SIMEANU2,
Alina LiviaTODOSI 1, Alina Elena CIUCIU1, Livia AMBRUŞ1 1 West University of Timisoara, Faculty of Chemistry-Biology-Geography, Department
of Biology, Pestalozzi 16, Romania 2University of Craiova, Faculty of Horticulture
ABSTRACT The objective of this study was to compare Rosaceae genotypes from for their pollen
viability and morphology. The pollen of some varieties of Malus domestica, Pyrus
communis, Prunus domestica, Prunus persica and Prunus armeniaca was identified.
Pollen from mature anthers was collected. Pollen grains of all genera of Rosaceae
surveyed occur as radially symmetric isopolar monads. The main aspect studied were
the shape of pollen in the polar view (polar perimeter and polar area of pollen). Shape
of pollen is triangular-obtuse-convex in polar view. The pollen class is trizonocolpate-
obtus-triangular while the sculpturing of exine surface is striate. The number of colpi
is three while the spines are absent. Apart from fully developed pollen grains, also
much smaller, not completely developed pollen were found in the samples of the
examined species. The viability of the pollen was determined on 1% 2,3,5-triphenyl
tetrazolium chloride (TTC). Viable, semi-viable and dead pollen numbers and their
percentages were determined. This stain test may be used to determine pollen viability
in these species to provide only a rough estimate of viability. The results presented
here are important for improving our understanding of Rosaceae reproduction
biology. Knowledge of reproduction biology, particularly pollen viability and quality,
is critical for the newly-developed cultivars.
INTRODUCERE Filogenia APG a separat ordinele şi familiile de plante pe o scară de timp
liniară în angiosperme bazale, eudicotiledonate, dicotiledonate timpurii divergente şi dicotiledonate de bază. Cercetările de sprijin APG (Soltis et al., 2005) consideră că rosidele, cu ordinul Rosales şi familia sa tipică Rosaceae, reprezintă grupul eudicotiledonatelor. Deşi Rosaceae are o mare diversitate morfologică, familia este robustă şi evaluările morfologice şi chimice, analizele de secvenţe rbcL, sprijină puternic monofilia (Challice, 1974; Challice, 1981; Morgan et al., 1994).
Rosaceae este a 19-a mare familie de plante (APW, 2007). Include aproximativ 95-100 genuri cu 2830-3100 specii (Judd et al., 1999; Mabberley, 1987). Se cunosc mai multe denumiri sinonime, printre care: Agrimoniaceae Gray, Alchemillaceae Martinov, Amygdalaceae (Juss.) D. Don, Cercocarpaceae J. Agardh,
IANOVICI et al: Contributions to the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,
Prunus domestica, Prunus persica and Prunus armeniaca
116
Cliffortiaceae Mart., nom. nud., Coleogynaceae J. Agardh, Dryadaceae Gray, Fragariaceae Rich. ex Nestl., Lindleyaceae J. Agardh, Malaceae Small ex Britton, Neilliaceae Miq., Potentillaceae (Juss.) Wilbr., Prunaceae Bercht. & J. Presl, Quillajaceae D. Don, Rhodotypaceae J. Agardh, Sanguisorbaceae Durande, Spiraeaceae Bertuch, Ulmariaceae Gray (Hummer & Janick, 2009). Genurile acceptate ICBN pentru această familie sunt enumerate în tabelul 1.
Clasificarea cea mai larg adoptată (Schulze-Menz 1964) se bazează în principal pe tipul de fructe şi are patru subfamilii, care sunt împărţite în triburi şi subtriburi. Hutchinson (1964), pe de altă parte, a recunoscut doar triburi. Cele patru subfamilii sunt: Rosoideae, Amygdaloideae (Prunoideae), Spiraeoideae, Maloideae (Pomoideae). Takhtajan (1997), care a încorporat o parte din rezultatele primului studiu de filogenie moleculară a relaţiilor din Rosaceae (Morgan et al. 1994), a recunoscut douăsprezece subfamilii. Ipoteza tradiţională sugerează că originea pentru Maloideae (Pomoideae) a avut loc într-un eveniment vechi de poliploidizare, deoarece numărul de cromozomi de bază maloid este x = 17, în timp ce pentru alte Rosaceae, x = 7, 8, sau 9. Challice (1974, 1981) a sugerat că Maloideae au fost create în urma unui eveniment de alotetraploidizare ca urmare a unei vechi hibridări între Amygdaloideae (x = 8) şi Spiraeoideae (x = 9). O a doua teorie sugerează un eveniment de alo- sau autopoliploidie care ar fi avut loc exclusiv în cadrul subfamiliei Spiraeoideae (Hummer & Janick, 2009).
Rosaceele ocupă o mare varietate de habitate în întreaga lume, dar familia este cel mai bine reprezentată în emisfera nordică (Judd et al, 1999), având o importanţă economică extraordinară. Marea majoritate a fructelor din regiunile nord-temperate, inclusiv a speciilor Malus Mill, Pyrus L., Fragaria L., Rubus L., Prunus L., sunt produse de specii de Rosaceae. Familia include, de asemenea, multe plante ornamentale, cultivate în principal pentru florile lor frumoase, cum ar fi specii de Rosa
L., Potentilla L., Sorbus L. şi Spiraea L. (Potter, 2002). Chei de determinare pentru polenul de Rosaceae au fost publicate de Faegri &
lversen (1964), Reitsma (1966), Frøydis (1981) şi alţii. Reitsma (1966) a arătat că multe rosacee nord-vest europene ar putea fi separate pe baza morfologiei polenului. Alţi palinologi au confirmat importanţa de diagnosticare a sculpturii exinei ca un atribut distinctiv al polenului la Rosaceae, atât la nivel de gen cât şi la nivel de specie (Eide, 1981; Ueda & Tomita, 1989; Ueda, 1992; Popek, 1996). Cele mai importante caracteristici ale exinei includ numărul şi dimensiunea perforaţiilor, precum şi intervalul, numărul şi diametrul striurilor (Fogle, 1977; Matsuta et al, 1982; Marcucci et al, 1984; Ueda & Okada,1994). Hebda şi Chinnappa (1990) disting două tipuri de perforaţii în Rosaceae (ornamentaţie striată macroperforată şi ornamentaţie non-striată macroperforată, fiecare cu 6 subtipuri), care indică linii evolutive diferite.
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.115-128
117
Tabel 1. Genurile familiei Rosaceae acceptate de ICBN (International code of botanical nomenclature)
În flora ţării noastre se găsesc următoarele specii din genurile Pyrus, Malus şi
Prunus (Ciocârlan, 2000): • Pyrus piraster, P.communis (P. satíva, P. domestica), P.nivális, P. elaeagrifolia
IANOVICI et al: Contributions to the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,
Prunus domestica, Prunus persica and Prunus armeniaca
118
• Malus baccata, M.floribunda, M. coronaria, M.prunifolia, M.sylvestris (M.
acerba), M. pumila, M. dasyphylla, M. praecox, M. niedzwetzkyana
• Prunus spinosa, P.domestica, P. insitítia, P.cerasífera, P. armeniaca (Armeniaca
vulgaris, Amygdalus armeniaca), P. persica (Persica vulgaris), P.dulcis (P.
communis, P.amygdalus, Amygdalus communis, Amygdalus dulcis), P. nana (P.
tenella, Amygdalus nana), P.mahaleb (Cerasus mahaleb, Padus mahaleb),
P.avium (Cerasus avium), P.fruticosa (Cerasus fruticosa), P.cerasus (Cerasus
vulgaris), P. serotina (Padus serotina), P. virginiana (Padus virginiana), P.
padus (P. recemosus, Padus avium, Padus racemosa), P.laurocerasus (Padus
laurocerasus, Laurocerasus officinalis), P. serrulata (Cerasus serrulata).
MATERIALE ŞI METODE Pentru observarea fenofazei de înflorire la soiurile pomicole reprezentative de
Rosaceae alese, în perioada 15 martie – 20 aprilie, s-au realizat observaţii la Staţiunea de Cercetare Pomicolă Bujoreni Vâlcea. Am ales pentru Malus domestica (măr) 5 soiuri (ROMUS 3, GENEROS, FLORINA, GOLDSPUR, JONAPRIM). Am ales pentru Pyrus communis (păr) 5 soiuri (WILLIAMS, UNTOASA HARDY, UNTOASA DE GEOAGIU, CONFERENCE, JUBILEU). Pentru Prunus domestica (prun) am recoltat material de la 4 soiuri (FLORA, ANNA SPÄTH, BLACK AMBER, ANDREEA). Pentru Prunus armeniaca (cais) am recoltat material de la 4 soiuri (MAMAIA, EXCELSIOR, LITORAL, AUGUSTIN). Am ales pentru Prunus persica (piersic) 5 soiuri (CRIMSONGOLD, SUPERBA DE TOAMNĂ, ROMAMER 2, BĂNEASA TURTITE).
Pentru fiecare soi, s-au recoltat 5-6 ramuri care au fost etichetate, ulterior în laborator recoltând staminele pe suporturi curate şi uscate. Staminele uscate au fost selecţionate, îndepărtându-se filamentele cu ajutorul unei pensete, iar anterele au fost depozitate în plicuri de hârtie, păstrate la loc uscat şi răcoros pentru a se evita mucegăirea. Realizarea preparatelor microscopice s-a bazat pe coloraţia cu fuxină. Examinarea microscopică s-a realizat cu microscopul Optika B600, la măriri de 200x şi 400x. Parametri polinici urmăriţi (perimetrul şi aria) au fost apreciaţi prin folosirea soft-ului QuickPHOTO MICRO 2.3. Viabilitatea polenului a fost estimată cu clorură de 2,3,5-trifenil tetrazoliu 1% (TTC). Grăuncioarele viabile s-au colorat în roşu, cele semi-viabile în roz iar cele moarte au rămas incolore (Ianovici et al, 2008). În prelucrarea rezultatelor am folosit Microsoft Office Excel 2007. REZULTATE ŞI DISCUŢII • Malus domestica ROMUS 3 - soi obţinut prin selecţie hibridă în S.U.A., omologat
în anul 1983. Fructul este mijlociu de 125-135g, ovoid, colorat în roşu aprins pe 2/3 din suprafaţă, foarte atrăgător. Pulpa este albă, suculentă, cu gust foarte bun. Este considerat ca fiind cel mai valoros din grupa soiurilor de vară.
• Malus domestica GENEROS1983. Fructul este mare, 160acoperită de pruină, de culoare roşu deschis pe 60verde gălbui. Pulpa galbenă, cu textura fină, suculentă, are gust plăcut, fin aromat.
• Malus domestica FLORINAproducţie la noi în ţară din 1993. Fructul baciform este mijlociu spre 180g, uşor tronconic, cu pieliţa verdesuprafaţă, cu aspect atrăgător. Pulpa este fermă, suculentă, uşor acidulată, cu aromă specifică şi gust bun.
• Malus domestica GOLDSPURfructifică pe ramuri de rod scurte. Precoce, productiv, are tendinţa de supraîncărcare cu fructe. Poamele sunt mijlocii spre mari,largi, puţin proeminente, de culoare galbenPulpa este galbenă, crocantă, dulce, slab acidulată, cu aromă specifică.
• Malus domestica JONAPRIM2000. Fructul este mijlociu cu formă conică globuloasă. Culoarea de fond este galbenă acoperită cusuculenţă medie.
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.1
119
GENEROS - soi obţinut la S.C.P.P. Voineşti şi omologat în anul 1983. Fructul este mare, 160-180g, sferic, uşor asimetric. Pieliţa netedă, uşor acoperită de pruină, de culoare roşu deschis pe 60-70% din suprafaţă, pe fond verde gălbui. Pulpa galbenă, cu textura fină, suculentă, are gust plăcut, fin aromat.
FLORINA - soi obţinut în Franţa, licenţiat şi autorizat pentru producţie la noi în ţară din 1993. Fructul baciform este mijlociu spre mare, de 150180g, uşor tronconic, cu pieliţa verde-gălbuie, acoperită cu roşu oranj pe 2/3 din suprafaţă, cu aspect atrăgător. Pulpa este fermă, suculentă, uşor acidulată, cu aromă specifică şi gust bun.
GOLDSPUR - soi originar din S.U.A. Pomul are vigoare mică, fructifică pe ramuri de rod scurte. Precoce, productiv, are tendinţa de supraîncărcare cu fructe. Poamele sunt mijlocii spre mari, ovo-sferice, cu 5 coaste largi, puţin proeminente, de culoare galben-aurie, cu puncte de rugină mari,Pulpa este galbenă, crocantă, dulce, slab acidulată, cu aromă specifică.
JONAPRIM - soi obţinut la S.C.D.P. Bistriţa, omologat în anul 2000. Fructul este mijlociu cu formă conică globuloasă. Culoarea de fond este galbenă acoperită cu roşu pe toată suprafaţa. Pulpa este crem cu textură şi
Fig. 1. Malus domestica “ROMUS 3”
Fig. 2. Malus domestica “GENEROS”
Fig. 3. Malus domestica “FLORINA”
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.115-128
soi obţinut la S.C.P.P. Voineşti şi omologat în anul uşor asimetric. Pieliţa netedă, uşor
suprafaţă, pe fond verde gălbui. Pulpa galbenă, cu textura fină, suculentă, are gust plăcut, fin aromat.
soi obţinut în Franţa, licenţiat şi autorizat pentru mare, de 150-
gălbuie, acoperită cu roşu oranj pe 2/3 din suprafaţă, cu aspect atrăgător. Pulpa este fermă, suculentă, uşor acidulată, cu
Pomul are vigoare mică, fructifică pe ramuri de rod scurte. Precoce, productiv, are tendinţa de
sferice, cu 5 coaste aurie, cu puncte de rugină mari, rare.
Bistriţa, omologat în anul 2000. Fructul este mijlociu cu formă conică globuloasă. Culoarea de fond este
roşu pe toată suprafaţa. Pulpa este crem cu textură şi
IANOVICI et al: Contributions to the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,
Prunus domestica, Prunus persica and Prunus armeniaca
• Pyrus communis WILLIAMS
anul 1900, considerat ca soi de bază şi etalon pentru calitatea foarte bună a fructelor. Fructul este mijlociu spre mare, de tip piriform, de culoare galbenPulpa este albă, dulce, suculentă, unto
• Pyrus communis UNTOASA HARDYîn anul 1904. Fructul este mare, de 200g, de formă conică, cu pieliţa verde bronzată, cu pulpa alb
• Pyrus communis UNTOASA DE GEOAGIUeste mare, în medie 210g, cu pieliţa verdedulce acidulată, suculentă, cu gust excelent.
• Pyrus communis CONFERENCEnoi în ţară în anul 1957. Fructul are culoare verde-gălbui, acoperit cu rugină carepulpa este alb-gălbuie, destul de densă, dar suculentă, fondantă, cu gust foarte bun.
• Pyrus communis JUBILEUFructul de mărime mijlocie, piriform, înalt, regulat, galben pe partea expusă la soare. Pulpa este albsuculentă.
the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,
Prunus domestica, Prunus persica and Prunus armeniaca
120
Fig. 4. Malus domestica “GOLDS PUR”
Fig. 5. Malus domestica “JONAPRIM”
WILLIAMS - soi originar din Anglia, introdus la noi în ţară în anul 1900, considerat ca soi de bază şi etalon pentru calitatea foarte bună a fructelor. Fructul este mijlociu spre mare, de tip piriform, de culoare galbenPulpa este albă, dulce, suculentă, untoasă, cu aroma delicată şi calitate foa
UNTOASA HARDY - soi originar din Franţa, introdus în cultură în anul 1904. Fructul este mare, de 200g, de formă conică, cu pieliţa verde bronzată, cu pulpa alb-verzuie, semidensă, dulce, uşor acidulată şi cu gust bun.
UNTOASA DE GEOAGIU - soi omologat în anul 1973. Fructul este mare, în medie 210g, cu pieliţa verde-gălbui. Pulpa este fondantă, untoasă,
acidulată, suculentă, cu gust excelent. CONFERENCE - soi de origine engleză care a fost introdus la
noi în ţară în anul 1957. Fructul de mărime mijlocie, piriform, uneori uşor alungit, gălbui, acoperit cu rugină care-i depreciază aspectul comercial;
gălbuie, destul de densă, dar suculentă, fondantă, cu gust foarte bun.JUBILEU - soi obţinut la S.C.D.P. Cluj, omologat în anul 2003.
Fructul de mărime mijlocie, piriform, înalt, regulat, galben – intens, cu rumeneală pe partea expusă la soare. Pulpa este alb-gălbuie, curată, fină, fondantă şi foarte
Fig. 6. Pyrus communis”WILLIAMS”
the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,
soi originar din Anglia, introdus la noi în ţară în anul 1900, considerat ca soi de bază şi etalon pentru calitatea foarte bună a fructelor. Fructul este mijlociu spre mare, de tip piriform, de culoare galben-pai.
arte bună. soi originar din Franţa, introdus în cultură
în anul 1904. Fructul este mare, de 200g, de formă conică, cu pieliţa verde verzuie, semidensă, dulce, uşor acidulată şi cu gust bun.
anul 1973. Fructul gălbui. Pulpa este fondantă, untoasă,
soi de origine engleză care a fost introdus la de mărime mijlocie, piriform, uneori uşor alungit,
i depreciază aspectul comercial; gălbuie, destul de densă, dar suculentă, fondantă, cu gust foarte bun.
Cluj, omologat în anul 2003. intens, cu rumeneală
gălbuie, curată, fină, fondantă şi foarte
Fig.
Fig.
• Prunus domestica FLORAmărime supramijlociu sau mare, 45albastră, acoperită cu pruină abundentă, cenuşie. suculent, cu gust plăcut şi neaderent la sâmbure
• Prunus domestica ANNA SPÄTHFructul de mărime mijlocie spre supramijlocie, 35alungită, colorat în vanătMezocarpul este galben
• Prunus domestica BLACK AMBERDezvoltare pentru Pomicultură Piteşti are mărime semimijlocie, formă ovoidă, asimetrică, de culoare vânăt negricioasă,
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.1
121
Fig. 7. Pyrus communis “UNTOASA HARDY”
Fig. 8. Pyrus communis “UNTOASA DE GEOAGIU”
Fig. 9. Pyrus communis “CONFERENCE”
Fig. 10. Pyrus communis”JUBILEU”
FLORA - soi autohton, omologat în anul 1989. Fructul de mărime supramijlociu sau mare, 45-60g, de formă ovoidă sau sferică, de culoare albastră, acoperită cu pruină abundentă, cenuşie. Mezocarpul este albsuculent, cu gust plăcut şi neaderent la sâmbure, care este foarte mic.
ANNA SPÄTH - soi german introdus în cultură în anul 1874. Fructul de mărime mijlocie spre supramijlocie, 35- 45g, de formă sferică, uşor alungită, colorat în vanăt-roşiatic şi acoperit cu pruină albastră deschis. Mezocarpul este galben-verzui sau auriu, suculent, neaderent la sâmbure.
BLACK AMBER - soi obţinut la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti – Mărăcineni, omologat în anul 1979. Drupa are mărime semimijlocie, formă ovoidă, asimetrică, de culoare vânăt negricioasă,
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.115-128
soi autohton, omologat în anul 1989. Fructul de 60g, de formă ovoidă sau sferică, de culoare
este alb-verzui,
soi german introdus în cultură în anul 1874. 45g, de formă sferică, uşor
roşiatic şi acoperit cu pruină albastră deschis.
soi obţinut la Institutul de Cercetare – Mărăcineni, omologat în anul 1979. Drupa
are mărime semimijlocie, formă ovoidă, asimetrică, de culoare vânăt negricioasă,
IANOVICI et al: Contributions to the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,
Prunus domestica, Prunus persica and Prunus armeniaca
potrivit de groasă, rezistentă, acoperită de pruină cenuşie. Mezocarpul are culoare galben - verzuie, potrivit de consistent şi suculent, cu gust plăcut, uşor acidulat.
• Prunus domestica ANDREEA2000. Fructul de mărime medie (40 g) are o formă rotunjit epicarpul de grosime mijlocie, albăstru acoperit cu pruină. Mezocarpul este de culoare galbenă, fără fibre, cu fermitate şi suculenţă mijlocii, cu gust dulce.
Fig. 1
• Prunus armeniaca MAMAIACălăraşi şi a fost omologat în 1975. Drupa este mijlocie spre mare, între 50de formă ovoidă spre tronconică, cu aspect foarte atrăgător datorită culorii roşiirubinii pe fond portocaliu a epicar
the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,
Prunus domestica, Prunus persica and Prunus armeniaca
122
potrivit de groasă, rezistentă, acoperită de pruină cenuşie. Mezocarpul are culoare verzuie, potrivit de consistent şi suculent, cu gust plăcut, uşor acidulat.
ANDREEA - soi obţinut la S.C.D.P. Vâlcea, omologat în anul ul de mărime medie (40 g) are o formă rotunjit – oblongă, simetric şi
de grosime mijlocie, albăstru – violaceu, cu puncte roşiatice – cu pruină. Mezocarpul este de culoare galbenă, fără fibre, cu fermitate şi
, cu gust dulce.
Fig. 11. Prunus domestica “FLORA”
Fig. 12. Prunus domestica “ANNA SPÄTH”
Fig. 13. Prunus domestica “BLACK AMBER”
Fig. 14. Prunus domestica “ANDREEA”
MAMAIA - soi obţinut la Staţiunea experimentală Mărculeşti Călăraşi şi a fost omologat în 1975. Drupa este mijlocie spre mare, între 50de formă ovoidă spre tronconică, cu aspect foarte atrăgător datorită culorii roşiirubinii pe fond portocaliu a epicarpului şi a luciului acestuia. Mezocarpul este
the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,
potrivit de groasă, rezistentă, acoperită de pruină cenuşie. Mezocarpul are culoare verzuie, potrivit de consistent şi suculent, cu gust plăcut, uşor acidulat.
Vâlcea, omologat în anul oblongă, simetric şi
violacee, cu pruină. Mezocarpul este de culoare galbenă, fără fibre, cu fermitate şi
soi obţinut la Staţiunea experimentală Mărculeşti – Călăraşi şi a fost omologat în 1975. Drupa este mijlocie spre mare, între 50-65 g, de formă ovoidă spre tronconică, cu aspect foarte atrăgător datorită culorii roşii-
pului şi a luciului acestuia. Mezocarpul este
galben-portocaliu, consistent, potrivit de suculent, cu gust dulceSămânţa acoperită de endocarp reprezintă 3,6% din greutatea fructului şi se detaşează uşor de pulpă.
• Prunus armeniaca Mărculeşti – Călăraşi şi omologat în 1986. Fructul este mare, în medie de 70g, de formă sferic alungită şi turtit lateral. Pieliţa are culoare limonie, stropită cu roşu pe partea însorită. Mezocarpul are culoare lisuculent, cu gust plăcut, aromă slabă. Sâmburele neaderent la pulpă, este relativ mare şi reprezintă 5,6% din greutatea fructului.
• Prunus armeniaca LITORAL– Călăraşi şi omologat în 1982. Fructul este mijlociu, peste 63g, de formă alungit ovoidă, puţin turtită lateral. Epicarpul este galben, acoperit cu puncte şi striuri roşii pe partea însorită. Mezocarpul este galben, suculen
• Prunus armeniaca AUGUSTINanul 2004. Drupa este de mărime mijlocie (45 de culoare portocalie cu mult roşu carmin. Mezocarpul este portocaliu, cu textura intermediară, fermitate medie, foart
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.1
123
portocaliu, consistent, potrivit de suculent, cu gust dulce-acrişor plăcut. Sămânţa acoperită de endocarp reprezintă 3,6% din greutatea fructului şi se detaşează uşor de pulpă.
EXCELSIOR - soi obţinut la Staţiunea experimentală Călăraşi şi omologat în 1986. Fructul este mare, în medie de 70g, de
formă sferic alungită şi turtit lateral. Pieliţa are culoare limonie, stropită cu roşu pe partea însorită. Mezocarpul are culoare limonie spre portocalie, consistent, suculent, cu gust plăcut, aromă slabă. Sâmburele neaderent la pulpă, este relativ mare şi reprezintă 5,6% din greutatea fructului.
LITORAL - soi obţinut la Staţiunea experimentală Mărculeşti omologat în 1982. Fructul este mijlociu, peste 63g, de formă alungit
ovoidă, puţin turtită lateral. Epicarpul este galben, acoperit cu puncte şi striuri roşii pe partea însorită. Mezocarpul este galben, suculent şi cu gust plăcut.
AUGUSTIN - soi obţinut la S.C.D.P. Constanţa, omologat în anul 2004. Drupa este de mărime mijlocie (45 –57 g), cordiformă. Epicarpul este de culoare portocalie cu mult roşu carmin. Mezocarpul este portocaliu, cu textura intermediară, fermitate medie, foarte suculent, cu gust plăcut, puternic aromat.
Fig. 15. Prunus armeniaca “MAMAIA”
Fig. 16. Prunus armeniaca “EXCELSIOR”
Fig. 17. Prunus armeniaca “LITORAL”
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.115-128
acrişor plăcut. Sămânţa acoperită de endocarp reprezintă 3,6% din greutatea fructului şi se
soi obţinut la Staţiunea experimentală Călăraşi şi omologat în 1986. Fructul este mare, în medie de 70g, de
formă sferic alungită şi turtit lateral. Pieliţa are culoare limonie, stropită cu roşu pe monie spre portocalie, consistent,
suculent, cu gust plăcut, aromă slabă. Sâmburele neaderent la pulpă, este relativ
soi obţinut la Staţiunea experimentală Mărculeşti omologat în 1982. Fructul este mijlociu, peste 63g, de formă alungit
ovoidă, puţin turtită lateral. Epicarpul este galben, acoperit cu puncte şi striuri roşii
Constanţa, omologat în 57 g), cordiformă. Epicarpul este
de culoare portocalie cu mult roşu carmin. Mezocarpul este portocaliu, cu textura e suculent, cu gust plăcut, puternic aromat.
IANOVICI et al: Contributions to the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,
Prunus domestica, Prunus persica and Prunus armeniaca
• Prunus persica CRIMSONGOLDDrupele sunt mijlocii, de 100 80-90% din suprafaţă cu roşu sângeriu şi numeroase puncte roşii. Mezocarpul este galben, consistent, potrivit de dulce, semiaderent la sâmbSoiul se pretează pentru consum în stare proaspătă.
• Prunus persica SUPERBA DE TOAMNĂomologat în anul 1982. Fructul este mare (150 Epicarpul este alb-crem, aeste de culoare alb-crem, fermitate bună, consistenţă fină, gust foarte bun.
• Prunus persica ROMAMER 2anul 1984. Fructele sunt mijlocii de 85portocalie, acoperit aproape în întregime cu roşu intens, foarte aspectuos. Culoarea mezocarpului este galbenă, fără infiltraţii, aderentă la sâmbure, gust plăcut.
• Prunus persica BĂNEASA TURTITEomologat în anul 2002. Fructul regulat, tip ,,sandwich”. Epicarpul este fin pubescent, având culogalben –verzui cu roşu închis repartizat în plăciverzui, fără infiltraţii roşiisuculentă, cu 12-14 % substanţă uscată, cu gust de miere şi smochine.
Fig.
the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,
Prunus domestica, Prunus persica and Prunus armeniaca
124
Fig. 18. Prunus armeniaca “AUGUSTIN”
CRIMSONGOLD - soi obţinut în S.U.A., introdus la noi în 1981. Drupele sunt mijlocii, de 100 – 140g, sferice, cu epicarp galben-oranj, acoperit pe
90% din suprafaţă cu roşu sângeriu şi numeroase puncte roşii. Mezocarpul este galben, consistent, potrivit de dulce, semiaderent la sâmbure, de calitate mijlocie. Soiul se pretează pentru consum în stare proaspătă.
SUPERBA DE TOAMNĂ - soi obţinut la S.C.D.P. omologat în anul 1982. Fructul este mare (150 – 170 g), de formă sferică regulată.
crem, acoperit cu roşu-zmeuriu pe 60-70% din suprafaţăcrem, fermitate bună, consistenţă fină, gust foarte bun.
ROMAMER 2 - soi de nectarin obţinut la S.C.P.P. Constanţa în anul 1984. Fructele sunt mijlocii de 85-120g, culoarea epicarpului galbenportocalie, acoperit aproape în întregime cu roşu intens, foarte aspectuos. Culoarea mezocarpului este galbenă, fără infiltraţii, aderentă la sâmbure, gust plăcut.
BĂNEASA TURTITE - soi obţinut la S.C.D.P. Constanţaomologat în anul 2002. Fructul mic (55-70 g), are formă larg aplatizată, relativ regulat, tip ,,sandwich”. Epicarpul este fin pubescent, având culoarea de fond
roşu închis repartizat în plăci. Mezocarpul este crem deschis infiltraţii roşii. Textura este fină, pulpa este dulce, aromată şi
14 % substanţă uscată, cu gust de miere şi smochine.
Fig. 19. Prunus persica”CRIMSONGOLD”
Fig. 20. Prunus persica”SUPERBA DE TOAMNĂ”
the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,
S.U.A., introdus la noi în 1981. oranj, acoperit pe
90% din suprafaţă cu roşu sângeriu şi numeroase puncte roşii. Mezocarpul este ure, de calitate mijlocie.
Băneasa, 170 g), de formă sferică regulată.
70% din suprafaţă. Pulpa
soi de nectarin obţinut la S.C.P.P. Constanţa în loarea epicarpului galben-
portocalie, acoperit aproape în întregime cu roşu intens, foarte aspectuos. Culoarea mezocarpului este galbenă, fără infiltraţii, aderentă la sâmbure, gust plăcut.
Constanţa, formă larg aplatizată, relativ
area de fond este crem deschis –
extura este fină, pulpa este dulce, aromată şi
Fig.
Fig. 23. P
Polenul tuturor soiurilor alese
Principalul aspect studiat se referă la vedereade polen este triunghiulartrizonocolpat-obtuz-triunghiular
0
2000
4000
6000
8000
10000
12000
Pru
nus
dom
estic
a A
ndre
ea
Pru
nus
dom
estic
a A
nna
Spa
th
Pru
nus
dom
estic
a B
lack
Am
ber
Pru
nus
dom
estic
a Fl
ora
Pru
nus
dom
estic
a P
acif
ic
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.1
125
Fig. 21. Prunus persica”ROMAMER 2”
Fig. 22. Prunus persica “BANEASA TURTITE”
Fig. 23. Perimetrul şi aria polenului la soiurile studiate
Polenul tuturor soiurilor alese apare ca monadă cu simetrie radiară, isopolarăse referă la vederea polară (perimetrul şi aria, fig. 23
triunghiular-obtuz-convexă, în vedere polară. Clasa de polentriunghiular în timp ce sculptura de suprafaţă a exinei este
Pru
nus
dom
estic
a P
acif
ic
Mal
us d
omes
tica
Flo
rina
Mal
us d
omes
tica
Gen
eros
Mal
us d
omes
tica
Gol
dspu
r
Mal
us d
omes
tica
Jon
apri
m
Mal
us d
omes
tica
Rom
us
Pyr
us c
omm
unis
Con
fera
nce
Pyr
us c
omm
unis
Jub
ileu
Pyr
us c
omm
unis
Unt
oasa
de
Geo
agiu
Pyr
us c
omm
unis
Unt
oasa
lui
Har
dy
Pyr
us c
omm
unis
Will
iam
s
Pru
nus
arm
enia
ca A
ugus
tin
Pru
nus
arm
enia
ca
Exc
elsi
or
Pru
nus
arm
enia
ca L
itora
l
Pru
nus
arm
enia
ca M
amai
a
Pru
nus
pers
ica
Ban
easa
tur
tite
Pru
nus
pers
ica
Cri
mso
n G
old
Pru
nus
pers
ica
Rom
amer
2
Pru
nus
pers
ica
Sup
erba
de
toam
na
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.115-128
isopolară. , fig. 23). Forma
polen este este striată.
IANOVICI et al: Contributions to the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,
Prunus domestica, Prunus persica and Prunus armeniaca
126
Numărul de colpi este de trei. Ornamentaţiile constau în special în perforaţii (Hebda & Chinnappa, 1990; Nazeri Joneghani, 2008; Doroftei et al, 2008). În afara polenului deplin dezvoltat, am observat grăuncioare mult mai mici, incomplet dezvoltate în eşantioanele examinate. Estimarea viabilităţii şi a omogenităţii morfologice a evidenţiat cele mai mici procente pentru soiurile de Prunus persica şi Prunus armeniaca (fig.24).
Fig. 24. Viabilitatea şi omogenitatea morfologică a polenului la soiurile studiate
Cu excepţia unor condiţii speciale, există o relaţie liniară între viabilitatea
polenului şi capacitatea de germinare la speciile pomicole. Mai mult decât atât, capacitatea de germinare a polenului este legată de soi, condiţii de nutriţie, precum şi de alţi factori de mediu. Viabilitatea, vigoarea, capacitatea de germinare, fertilitatea si capacitatea de fertilizare indică diferite aspecte ale potenţialului polenului. Un grăuncior de polen poate avea capacitatea de a germina, dar nu se întâmplă acest lucru din cauza condiţiilor improprii. Se poate chiar să germineze, dar să nu aibă capacitatea de a fertiliza un ovul din cauza unor forme de incompatibilitate. Uneori, se produc
0 20 40 60 80 100
Malus domestica Florina
Malus domestica Generos
Malus domestica Goldspur
Malus domestica Jonaprim
Malus domestica Romus
Pyrus communis Conferance
Pyrus communis Jubileu
Pyrus communis Untoasa de Geoagiu
Pyrus communis Untoasa lui Hardy
Pyrus communis Williams
Prunus persica Baneasa turtite
Prunus persica Crimson Gold
Prunus persica Romamer 2
Prunus persica Superba de toamna
Prunus armeniaca Augustin
Prunus armeniaca Excelsior
Prunus armeniaca Litoral
Prunus armeniaca Mamaia
Prunus domestica Andreea
Prunus domestica Anna Spath
Prunus domestica Black Amber
Prunus domestica Flora
Prunus domestica Pacific
viabilitate %
omogenitate morfologică %
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.115-128
127
cantităţi mari de polen, dar nu de calitate, cum ar fi capacitatea scăzută de creştere a tubilor polinici. De asemenea, unele grăuncioare pot fi sterile sau non-viabile (Stosser et al, 1996; Vitagliano, 1989; Szabo, 2003). Performanţa polenului care include cantitatea acestuia într-o floare, omogenitatea morfologică, germinarea, creşterea tubului polinic şi capacitatea concurenţială, este o componentă importantă a succesului în fertilizare la pomi fructiferi (Thompson, 2004). Aplicarea de polen suficient, nu garantează recoltă bună decât în cazul folosirii de polen viabil, cu un procent de germinare mare. Utilizarea de polen selectat, cu un grad ridicat de viabilitate dă un randament acceptabil (Davarynejad et al, 2008). Datele acumulate au indicat faptul că viabilitatea polenului este influenţată de umiditatea relativă, temperatura rece şi caldă, compoziţia atmosferică şi presiunea. Nivelurile ridicate de CO2 protejează viabilitatea polenului impotriva stresului termic în timpul dezvoltării (Aloni et al., 2001).
CONCLUZII
Studiul nostru prezintă date preliminare privind viabilitatea polenului şi omogenitatea morfologică la 23 de soiuri aparţinând familiei Rosaceae.
BIBLIOGRAFIE
• Aloni B., Peet M., Pharr M., Karni L. The effect of high temperature and high atmospheric CO2
on carbohydrate changes in bell pepper (Capsicum annuum) pollen in relation to its germination.
Physiol. Plant, 112: 505-512, 2001. • Angiosperm Phylogeny Group. An update of the Angiosperm Phylogeny Group classification for
the orders and families of flowering plants: APG II. Bot. J. Linn. Soc. 141: 399−436, 2003. • APW. Angiosperm Phylogeny Website. Version 7, May 2006. http://www.mobot.org/
MOBOT/research/APweb, 2007. • Asma B.M., Determination of pollen viability, germination ratios and morphology of eight apricot
genotypes, African Journal of Biotechnology, 7 (23), 4269-4273, 2008. • Bolat I., Pirlak L., An Investigation on Pollen Viability, Germination and Tube Growth in Some
Stone Fruits, Tr. J. of Agriculture and Forestry, 23, 383-388, 1999 • Challice J. S. Chemotaxonomic studies in the Rosaceae and the evolutionary origins of the subfamily
Maloideae. Preslia 53:289–304, 1981. • Challice J. S. Rosaceae chemotaxonomy and the origins of the Pomoideae. Bot. J. Linn. Soc.
69:239−259, 1974. • Ciocârlan V., 2000. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Bucureşti, Ed.
Ceres, 1138 pp. • Davarynejad G.H., Szabo Z., Nyeki J., Szabo T., Phenological Stages, Pollen Production Level,
Pollen Viability and in vitro Germination Capability of Some Sour Cherry Cultivars, Asian Journal of Plant Sciences 7 (7): 672-676,2008
• Doroftei E., Rotaru-Stancic M., Dobrinas S., Mandalopol D., Relationships between metals
extent and cytological characteristics at Prunus persica L. pollen., Environmental Engineering and Management Journal, Vol.7, No.2, 97-101, 2008.
• Eide F. Key for northwest european rosaceae pollen. Grana. 20(2):101-118, 1981. • Faegri K., Iversen J. Textbook of pollen analysis, 3rd ed. - Munksgaard, Copenhagen, 1975. • Fogle HW. Identification of clones within four tree species by pollen exine patterns. J Amer Soc
Hort Sci. 102:552-560, 1977.
IANOVICI et al: Contributions to the morphology of pollen from some varieties of Malus domestica, Pyrus communis,
Prunus domestica, Prunus persica and Prunus armeniaca
128
• Frøydis Eide, Key for northwest european rosaceae pollen, Grana, 20:2, 101-118, 1981. • Hebda R. J., Chinnappa C.C., Studies on pollen morphology of Rosaceae in Canada, Review of
Palaeobotany and Palynology, 64 (1–4): 103–108, 1990. • Hummer K.E., Janick J., Rosaceae: Taxonomy, Economic Importance, Genomics. K.M. Folta, S.E.
Gardiner (eds.), Genetics and Genomics of Rosaceae, Plant Genetics and Genomics: Crops and Models 6, DOI 10.1007/978-0-387-77491-6 1, Springer Science Business Media, 2009.
• Hutchinson J. The genera of flowering plants. Vol 1. Dicotyledons. Clarendon, Oxford, 1964. • Ianovici N., Şteflea F., Tilică Dondera P., Date preliminare privind viabilitatea polenului ca
bioindicator al calităţii aerului în Timişoara, Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, 11: 9-14, 2008.
• Judd, W.S., Campbell C.S., Kellogg E. A., Stevens P.F.. Plant Systematics: A phylogenetic
approach. Sinauer Associates, Inc. Sunderland, MA. 290–306. 1999. • Mabberley D.J. The Plant-Book. Cambridge University Press, Cambridge, U.K.pp. 506–507, 1987. • Marcucci M, Sansavini S, Ciampolini F, Cresti F. Distinguishing apple clones and cultivars by
surface morphology and pollen physiology. J Amer Soc Hort Sci. 109:10-19, 1984. • Matsuta N, Omura M, Akihama T. Difference in micromorphological pattern on pollen surface of
Japanese Pear cultivars. Jpn J Breed. 32(2):123-128. doi:10.1270/jsbbs1951.32.123, 1982. • Morgan, D.R., Soltis D.E., Robertson K.R.. Systematic and evolutionary implications of rbcL
sequence variation in Rosaceae. Am. J. Bot. 81: 890–903, 1994. • Nazeri Joneghani V. Pollen morphology of the genus Malus (Rosaceae), Iranian Journal of Science
& Technology, Transaction A, 32: A2, 89-97, 2008. • Popek R. Biosystematic studies of the genus Rosa L. in Poland and neighboring countries. Kraków:
Polish Scientific Publishers PWN; 1996. • Potter D. Molecular Phylogenetic studies in Rosaceae. in: Sharma AK and Sharma A eds., Plant
Genome: Biodiversity and Evolution, Vol. I, Part. A: Phanerogams. Science Publishers, Inc., Enfield (NH) USA & Plymouth, UK, pp. 319- 351, 2003.
• Reitsma T. Pollen morphology of some European Rosaceae. - Acta Bot. Neerl. 15: 290-307, 1966. • Schulze-Menz GK. Rosales. In: Melchior H, ed. A. Engler’s Syllabus der Pflanzenfamilien, vol. 2,
12th edn. Berlin: Gebruder Borntraeger, 193–242, 1964. • Soltis, D. E., P. S. Soltis, P. K. Endress, M.W. Chase. Phylogeny and Evolution of Angiosperms.
Sinauer, Sunderland, Massachusetts. pp. 237–248, 2005. • Stosser R, Hartman W, Anvari SF. General aspects of pollination and fertilization of pome and
stone fruits. Acta Hort., 423: 15-21, 1996. • Szabo Z. Apple, Pear and Quince. In: ’’Floral biology, pollination and fertilization in temperate
zone fruit species and grape.“Akadémiai Kiado, Budapest, pp. 383-410, 2003. • Takhtajan A. Diversity and Classification of Flowering Plants. Columbia University Press,New
York, 1997. • Thompson M., Flowering, Pollimtion and Fruit Set In: Cherries, Crop Physiology, Production and
Uses, Webster, A.D. and N.E. Looney (Eds.). Wallingford, CABI, pp: 223-243, 2004. • Ueda Y, Okada Y. Discrimination of rose cultivar groups by pollen surface structure. J Hortic Sci.
69(4):601-607, 1994. • Ueda Y, Tomita H. Morphometric analysis of pollen exine patterns in roses. J Japan Soc Hort Sci.
58(1):211-220, 1989. • Ueda Y. Pollen surface morphology in the genus Rosa and related genera. Jap J Palynol. 38(2): 94-
105, 1992 • Vitagliano C, Viti R. Effects of some growth substances on pollen germination and tube growth in
different stone fruits. Acta Hort., 239:379-381, 1989.